Autoritarism şi totalitarism. Totalitarismul ca doctrină 1. 2. 3.

4.

5. 6.

Totalitarism, dictatură şi oportunitate istorică Autoritarism, anarhism şi totalitarism. Tipurile autoritarismului Totalitarismul şi ofensiva spiritului democratic Filosofia dreptei , ideologia şi totalitarismul ppp Fascismul şi formele sale

1.Totalitarismele şi oportunismul istoric Prăbuşirea regimurilor democratice este asociată şi adeseori determinată de o criză de performanţă. Regimul nu mai reuşeşte să rezolve o problemă sau o serie de probleme majore demonstrând astfel pierderea eficacităţii, şi în final pierderea legitimităţii regimului. Destrămarea unui regim democratic poate fi determinată şi de trecutul politic al ţării respective sau de cultura sa politică. Dacă există o cultură civică puternică regimul democratic se poate menţine, în ciuda unor performanţe economice nesatisfăcătoare. La eşecul democraţiei se mai poate ajunge şi dacă elitele conducătoare nu reuşesc să se adapteze la schimbarea condiţiilor istorice sau când este erodată capacitatea lor de a-şi pune în aplicare deciziile. Acţiunea politică e cea care transforma structura în conjunctură. Orice schimbare de regim, fie în sensul democraţiei, fie în sensul autoritarismului, va provoca o modificare semnificativă la nivelul politicii statului respectiv. Trecerea de la democraţie la autoritarism, spre exemplu, va determina schimbări fundamentale în caracteristicile socio-economice ale respectivului stat. Vor dispărea anumite instituţii caracteristice regimului democratic şi vor fi înfiinţate altele care să corespundă cerinţelor unui regim de tip totalitar. Întregul sistem economic va avea de suferit serioase transformări în condiţiile trecerii de la un sistem politic la altul, prin etatizarea economiei şi prin trecerea la un sistem de planificare a acesteia. Bineînţeles că schimbările nu vor avea loc doar în plan politic şi economic. Ele vor surveni şi în plan

cultural-social prin implementarea unor elemente noi care să adapteze realitatea culturală şi socială la cerinţele noului regim. 2. Autoritarism, anarhism şi totalitarism. Tipurile autoritarismului Noi contrapunem în mod uzual termenului de democraţie, pe cel de totalitarism. Acest amplasament este, aşa cum remarcă G. Sartori, lipsit de rigoare. Dacă tirania şi despotismul sunt termeni pe care îi regăsim chiar în Grecia Antică, noţiuni precum absolutism şi autocraţie intră în vocabularul politicii abia în sec XVIII. „Autoritarismul şi totalitarismul sunt concepte recente; ele au apărut după primul război mondial.”1 Termenul de autoritate se referă la acea formă a puterii care are drept expresie influenţa. Influenţa înseamnă învestitura spontană a unui agent (individ, grup) cu recunoaştere bazată pe prestigiu şi respect. În mod discutabil însă Sartori întemeiază autoritatea pe legitimitate şi invers. Dacă este uşor de văzut cum autoritatea se bazează pe legitimitate, rămâne neclară formula în care legitimitatea se poate obţine plecând de la orice formă de autoritate. Mai potrivit ar fi să admitem că numai autoritatea care decurge dintr-o formă sau alta de excelenţă (elitism, meritocraţie) este susceptibilă de a sta la originile legitimităţii unei forme de putere. Că nu poate exista putere durabilă fără autoritate e limpede. Puterea opresivă nu durează, în vreme ce puterea „impotentă” nu există. Dacă ar fi să-l credem pe Sartori care afirmă că „Idealul care stimulează democraţia nu este cucerirea puterii ci, dimpotrivă, minimizarea acesteia şi, prin urmare, înlocuirea celor care deţin puterea cu cei care deţin autoritatea.”2 , lucrurile nu ar deveni cu nimic mai clare. În ce fel autoritatea (cu multiple faţete) ar putea înlocui puterea (unică, dincolo de modalităţile ei de expresie) ? Autoritatea nu poate fi unificată, dincolo de ariile ei particulare în acelaşi fel în care se poate bucura de unitate puterea. Autoritarismul ca termen care denumea un sistem politic a avut iniţial (în fascismul italian) un sens laudativ. Conotaţiile negative au apărut atunci când termenul a glisat în tabăra democratică. Esenţa autoritarismului constă în faptul că puterea, actul guvernării nu reprezintă, într-un fel sau altul, obiect de dispută. (Trebuie totuşi să remarcăm aici o nuanţare terminologică care este destul de puţin luată
1 2

Sartori, Giovanni, Teoria democraţiei reinterpretată, trad. rom. Doru Pop, Ed. Polirom, Iaşi, 1999, p. 180 Sartori, G., op. cit., p. 182

azi în considerare: Easton separă între „autoritarist” şi „autoritar”.1) Această idee se forjează în mod paradoxal tocmai cu ocazia unui „război” declarat care îşi propune suprimarea răului din politică: anarhismul. Unul dintre primi teoreticieni ai anarhismului, pastorul englez W. Godwin, scria (inspirat de Revoluţia franceză de la 1879) că raţiunea oamenilor poate ajuta la instituirea unei societăţi lipsite de constrângeri externe sau interne. (Justiţia, proprietatea, dreptul, statul şi căsătoria, apar ca opresive dacă nu îşi află o justificare raţională. „Orice guvernământ este un rău pentru că înseamnă abdicarea de la propria noastră judecată şi conştiinţă şi trebuie deci distrus.”2) Există o idee care se regăseşte constant în toate teoretizările de coloratură anarhistă: subiectivitatea umană („Eul suveran”- cf. expresiei lui Max Stirner) trebuie să se manifeste neîngrădit, nimic să nu-i ştirbească suveranitatea. Friedrich remarca cu îndreptăţire că „într-o societate totalitaristă adevărată orice autoritate este distrusă total”3 Când acest lucru se întâmplă individul are dreptul la o revoltă împotriva statului opresor (caracterizat de un birocratism rigid), care împiedică realizarea omului. În opinia lui Bakunin statul este o abstracţie devorantă care zdrobeşte libertatea şi demnitatea celor mulţi, demoralizează şi corupe chiar pe guvernanţi. Statul trebuie sa dispară pentru a permite manifestarea ordinii naturale în relaţiile dintre oameni. („Visul lui Bakunin este construirea unei federaţii universale de comunităţi mici, cele mai mici posibile, între care să nu existe nici o ierarhie.”4) Pe cât este de convingător în criticile pe care le avansează, pe atât de lipsit de realism (de utopic) apare orice proiect politic anarhist. La nivelul mijloacelor de atingere a scopurilor, anumite forme de anarhism merg până la admiterea atentatului ca armă politică. Sindicalismul anarhic este expresia luptei muncitoreşti contra statului burghez. (Se cerea desfiinţarea oricărui tip de stat, reducerea statului la zero şi organizarea socială a muncitorilor în formule corporative. Organismele sindicale urmau să preia cele câteva funcţii utile ale statului, celelalte fiind suprimate.) Anarhismele, în ciuda pretenţiilor de emancipare istorică a masei, prin lipsa lor de vocaţie practic-istorică deschid calea regimurilor totalitare.
1

Se poate face „ distincţia între puterea autoritară (non-democratică) şi puterea autoritativă (democratică).” Sartori, G., op. cit., p. 182 2 După Zăpârţan, L. P., Doctrine politice, Ed. Fundaţiei Chemarea, Iaşi, 1994, p. 370 3 după Sartori, G., op. cit., p. 183 4 Zăpârţan, L. P., op. cit., p. 371

Termenul de autoritarism apare adesea ca sinonim pentru absolutism. G. Aşa cum sublinia Sartori „realitatea este că. Cele doua tipuri de autoritarism sunt: unul conservator în care elitele politice şi regimul pe care îl sprijină şi căruia îi dau substanţa încearcă să menţină poziţiile forţelor societale dominante.”2 Pentru definirea conceptului de totalitarism.Deşi regimurile autoritare sunt relativ uşor de distins de cele democratice nu e la fel de uşor să se stabilească criteriile specifice de analiză prin care să se diferenţieze regimurile autoritare între ele. a fost inventat de către fascism. statul total suna impresionant. conducerea politică încearcă să menţină status-quo-ul existent împotriva forţelor noi care încearcă să impună schimbări. În fapt absolutismul nu presupune decât exercitarea discreţionară a puterii. rezumând astfel conceptul: „Statul e totul. fascist sau comunist. op. El nu este antonimul perfect al democraţiei. G. 184 Sartori.. Alţii vorbesc despre prima apariţie a termenului „totalitar” în numărul din luna noiembrie 1929 a revistei Times. În acest tip de autoritarism. Iată ce spune Sartori (el însuşi italian): „Termenul totalitarism a apărut prima oară în 1925 şi. de primă importanţă este literatura democratică a anilor 60 despre nazism şi stalinism (Arendt. cit. născut ca reacţie la parlamentarism. aidoma autoritarismului. Friedrich şi Brzezinski) Există două formule conceptuale prin care se legitimează pretenţiile autoritare în politică şi în mod corespondent două tipuri de autoritarism. Termenul desemna atât fascismul. op. după Hannah Arendt. deşi orice sistem totalitarist este simultan şi autoritar. reciproca nu este adevărată. fascismul italian a rămas un totalitarism neterminat. individul nu e nimic!” Fascismul se proclamă totalitar. important.. făcând referire la statul „totalitar” ca stat unitar. Pentru Mussolini.”1 Termenul de totalitarism. iar eticheta stat totalitar avea rezonanţă pentru vanitatea şi retorica sa. 185 . cit. cu semnificaţiile sale actuale. defensiv... cu semnificaţia sa actuală trebuie analizat fără un recurs la terminologia politică preexistentă. Unii analişti susţin că termenul de „totalitarism” a fost creat de liberalul italian Mendola în 1923 şi răspândit de Musolllini. cât şi comunismul. chiar dacă cum a arătat Leon Poliakov. cu partid unic. p. 1 2 Sartori. în special structura claselor sociale. p.

cit. care a fost interpretată drept „viciul fundamental al liberalismului”. p. să se identifice în absolut. a tria. În regimurile autoritare ca şi în cele totalitare organizarea conducerii se caracterizează prin concentrarea puterii în mâinile unei elite1 politice limitate numeric. societăţii. şi anume regimul totalitar. 376 . Funk aprecia că statul şi economia sunt o unitate şi de aceea ele trebuie conduse după aceleaşi principii. Există un conflict între elitele politice aflate în competiţie. Deseori sunt utopice. lucruri ce pot oferi (demagogic) o senzaţie de pluralism politic. impune schimbări în structura socială. indiferent de faptul că termenul îşi are originea în discursurile lui Mussolini. desfiinţându-le pe unele.”2 Se permite uneori existenţa grupurilor autonome. Controlul şi acapararea totalitară a societăţii se extinde asupra economiei. În greacă „ek-legô” înseamnă a alege. educaţiei. P. unele încercând să se menţină la putere. Provine din latina populară „exlegere” sau latina clasică „eligere”. de exemplu Biserica şi unele grupuri politice moderate. a avut ca premisă atacul la adresa democraţiei liberale. remodelându-le pe altele sau punând bazele altora noi. Fostul ministru de finanţe nazist W. iar altele să obţină puterea. 2 Zăpârţan. În regimurile totalitare statul pătrunde şi anihilează forţele din societate.) Acest lucru e valabil în special în cazul unui tip particular de regim autoritar. Statul ar trebui sa se suprapună.Al doilea tip de autoritarism este cel radical. În multe regimuri autoritare exista o distincţie clară între stat şi societate. Karl Schmitt sau E Jünger. „Schiţarea gândirii totalitare. în scrierile lui gentile. mai ales a celor care au apărut înaintea regimului. Acesta este transformator şi mobilizator.. Toate formele de autoritarism se caracterizează prin instabilitate. Este asociat cu grupuri sau clase noi care încearcă să înlocuiască statusquo-ul existent. transcedentale şi radical diferite de 1 Termenul apare în sec XII. culturii. Până în sec XIV el înseamnă actul de a alege. a separa. religiei şi chiar asupra familiei. (Totalitarismele moderne nu admit această separaţie. Acest lucru se obţine prin penetrarea intereselor asociaţiilor.. fiind înfiinţate noi instituţii care să supună toate forţele societale controlului nelimitat al elitei conducătoare. L. Conflictul se poate muta şi pe plan economic atunci când intervine lupta între elitele politice şi cele economice. Elitele totalitare tind să devină extrem-ideologice în scopurile pe care şi le propun. op.

să dezvolte un consens popular larg. Chiar şi atunci când acest stat nu este unul democratic. 377 . guvernele din regimurile autoritare pot fi înlăturate mult mai uşor decât cele din sistemele totalitare. se păstrează. Regimurile autoritare se liberalizează. relaţia normală dintre stat şi societate. Bucureşti. al naţiunii. Instabilitatea. L. nu clasele. lipsa participării active a societăţii la procesul de luare a deciziilor. mişcările totalitare depind de forţa brută a mulţimii…”1 Organizarea maselor este procesul prin care regimul determină cât mai mulţi cetăţeni să se implice activ în viaţa publică.. op. Hannah. În regimurile totalitare statul este absolut. şi nici cetăţenii care ar avea opinii şi interese proprii în ce priveşte abordarea treburilor publice. încearcă prin eforturile de a mobiliza populaţia. şi reuşesc în aceasta. În plus. naţiunea este compusă din milioane de indivizi care trebuie strânşi întrun tot ca loc al realizării depline al unei vieţi în care individul se consacră în plan spiritual colectivităţii.valorile şi scopurile societăţii pe care vor să o controleze şi să o modifice. mult mai rapid decât un regim totalitar. Regimurile totalitare. P. p. Originile totalitarismului. 407 Zăpârţan. ci e vorba doar de o aprobare şi un suport disciplinat din partea populaţiei. În vreme ce grupurile politice depind de o forţă relativă. p. Demagogic. economia centralizată sunt doar câteva din dezavantajele regimurilor de tip autoritar. Ideologia lor este fără excepţie extrem de mobilizatoare. (Nu în sens democratic. „Mişcările totalitare urmăresc să organizeze masele. Ed. lipsa pluripartidismului. să-şi impună ideologia şi să organizeze consimţământul. adică atunci când puterea politică nu este aleasă liber trebuie păstrate aparenţele. Humanitas.) Există o deosebire marcată între autoritarism în genere şi totalitarism sau dictatură. „Mussolini arăta că îl interesează unitatea deplină a întregului social. 1994.”2 1 2 Arendt. Ceea ce regimurile autoritare numesc „clişeu liberal” nu e decât imaginea societăţii normale. aşa cum fac partidele în ţările anglo-saxone. iar indivizii şi grupurile nu sunt decât relative. Ce înseamnă acest lucru? Mobilizarea urmăreşte explicit intensificarea iluziei participării. din acest motiv. cit. conceptul de libertate.. aşa cum fasciile lictorilor legau într-un mănunchi fiecare fir. aşa cum făceau vechile partide de interese ale naţiunilor europene. conflictul dintre stat şi societate. Participarea înseamnă asentiment (cel puţin tacit) la o anumită ideologie. etatismul exagerat. -masele.

ca termeni opozitivi (v. p. op. op. din două direcţii teoretice: a) calitatea omului de fiinţă socială era trecută în plan secund în favoarea considerării individului ca forţă modelatoare a istoriei ( de aici vocaţia mesianică a oricăror teorii totalitare) b) individul este considerat detaliu şi parte a unei societăţi. mai ales cea legată de informaţie. p.”2 Această reorientare ideologică este răspunsul democraţiilor moderne la criticile legitime care au fost aduse sistemului. P.. din democraţia de masă şi tehnologia modernă. Brzezinsky. ea rămâne o -craţie (cratos. 380 .. Alţi autori consideră că termenul a fost introdus de Ernst Junger în 1930 în scrierile sale ex. ale cărei interese prevalează faţă de interesul particular al individului. Spiro. H. prin urmare.. Acesta observa că ziarul Times foloseşte termenul cu aceste semnificaţii în 1929. cit. op. chiar dacă democraţia nu este o autocraţie. G..3 Totalitarismul cere unui individ să se contopească cu întregul. nimeni nu îşi poate aroga singur puterea necondiţionată şi nelimitată. nici nu se poate învesti singur cu puterea de a conduce şi. Totalitarismul şi ofensiva spiritului democratic Democraţia este contrariul perfect al autocraţiei. Conform definiţiei lui Sartori „democraţia este un sistem în care nimeni nu se poate alege pe sine. cit. Statul democratic nu face excepţie. p. L. a unui sistem cu caracter integrator. „Mobilizarea totală” 4 Zăpârţan. Almond şi alţii au subliniat că totalitarismul se naşte în condiţiile secolului nostru.”4 Potrivit lui Zăpârţan termenul apare în legătură cu: „a) evoluţia specifică a societăţii europene în primele decenii ale secolului nostru 1 2 Sartori. caracterizat printr-o absenţă a conducerii.putere) Idealul democratic nu e a-cefal..”1 Totuşi. aşa cum precizam anterior. organicismul la Aristotel. Individul şi societatea apar. 184 3 v. G. „Z. cit. odată cu folosirea sa pentru desemnarea regimurilor fasciste şi comuniste. Mai mult decât oricând putem fi de acord cu faptul că „toate statele moderne se dezvoltă mai mult sau mai puţin în direcţia statului total. în acest sens. El face din puterea politică o realitate autoreferenţială şi autosuficientă. G. cu societatea.. Idealul democratic a fost criticat de către apărătorii ideologiilor totalitare. etatismul la Hegel) Accepţiunea modernă a termenului de totalitarism s-a fixat. 195 Sartori.3. În epoca modernă ideologizarea puternică impusă de sistemele totalitare e mult mai uşor de pus în circulaţie cu ajutorul disciplinei de partid şi a mijloacelor de comunicare în masă.

fapt pentru care propune păstrarea criteriului tehnologic pentru eventuala definire a totalitarismului. Karl Deutsch propune dinamica mobilizării totale. începând cu revoluţia bolşevică din 1917 din Rusia. el viza cu precădere nazismul. din momentul în care. în primii ani după cel de-al doilea război mondial. acuzate de metode similare. dar în ansamblu tot „radicalitatea istorică” a celor două regimuri o inspiră. cit. 382 . Barrington Moore propune deosebirea dintre totalitarismul „centralizat” şi totalitarismul „popular”. unde factorul tehnologic nu prezintă aceeaşi „eficacitate”. acest concept de totalitarism a fost folosit. Şase trăsături principale caracterizează totalitarismul: . Spiro consideră că nu este cazul să se facă deosebire între ţările industrializate şi ţările neindustrializate. definiţie aplicabilă atît ţărilor tehnologic avansate. regimurile postcoloniale desăvârşindu-şi propria industrializare. devine limpede că politica tinde să devină dominatoarea societăţii…”1 În anii 1980. termenul desemna în primul rând regimurile comuniste. În Encyclopedie des sciences sociales. Spengler (…) b) cu evoluţia raportului dintre societate şi politică.. mai ales. Cu alte cuvinte. birocratizare. cît şi celorlalte. John Kautsky propune definirea totalitarismului ca ansamblu de metode utilizate de un grup pentru a păstra controlul guvernării. Totodată. Evoluţia conceptului cuprinde în sine multe elemente din istoria ideologiei publice.universalismul: este trăsătura cea mai puţin caracteristică în măsura în care datorită creşterii tehnologice se produce o anume 1 Zăpârţan. această abordare nu permite construirea unui model tip. precum şi a unei reale crize a valorilor. atomizare a societăţii. Tocmai de aceea. deşi atunci când a fost introdus. Ceea ce deosebeşte radical totalitarismul de vechile forme de tiranie este faptul că cea mai mare parte a acestor trăsături sunt condiţionate de dezvoltarea tehnologică. P. p.datorită prezenţei fenomenului de masificare. marcată pregnant de Nietzsche. aplicabil şi ţărilor în curs de dezvoltare. Acesta este motivul pentru care unii autori au încercat să opereze deosebiri mai „politice”. L.. op. este uşor să rămână deschisă posibilitatea de a cuprinde în acest termen şi alte regimuri decât Uniunea Sovietică Stalinistă şi Germania nazistă. în timpul războiului rece de occidentali pentru a asimila regimurile comuniste regimului nazist.

. se observă aplicarea procedeelor similare de violenţă masivă împotriva duşmanului din afară. în special în organizaţiile publice oficiale. de masă. o singură credinţă. .violenţa militară şi paramilitară: în măsura în care este vorba despre utilizarea violenţei în interior.desfiinţarea organizaţiilor şi asociaţiilor neoficiale: aceasta este o constantă a totalitarismului. „Cercul conceptelor politice totalitare se completează în lozinca un popor. rasismul cu dominantă antisemită. 379 . În viziunea lui Karl Friedrich acestea sunt următoarele: -un partid unic.participarea forţată este o trăsătură mai caracteristică. şi naţionalismul imperialist. p. Dacă este vorba de utilizarea ei în exterior.omogenizare a societăţilor moderne.unicitatea scopului în opoziţie cu pluralismul regimurilor constituţionale. este vorba de o trăsătură distinctivă. L. Această tendinţă spre universalizarea scopului este mai evidentă în sistemul totalitar. chiar atunci când este însoţit de birocraţie sau rutină parlamentară O ideologie unitară şi un sistem politic unitar se nasc prin propagandă şi inoculare obsesivă a unei doctrine asociată cu un lider carismatic. cit. P. controlat de o oligarhie -un lider carismatic -o ideologie oficială -controlul partidului asupra societăţii şi economiei -monopolul guvernamental asupra armamentului (a puterii militare) şi a mijloacelor de luptă şi propagandă politică 1 Zăpârţan.. în care aleşii obţin 100% din voturi. . imprevizibilitatea şi insecuritatea normelor: voinţa personală face legea şi ea poate schimba fără încetare instituţiile pozitive. op.. dar care poate fi găsită în toate regimurile în caz de criză sau de război . un partid. Apare un sentiment de insecuritate care conduce la iraţionalism şi la teroare.”1 În esenţă se poate vorbi de câteva trăsături care pot fi regăsite în cazul tuturor regimurilor totalitare.incertitudinea. care pretinde să refacă specia umană după propria sa imagine . (eventual cu pretenţii mesianice) Spre exemplu nazismul se fundamentează pe triunghiul de fier care adună laolaltă Führerprinzipul.

op. De unde rezultă desigur o politizare. în concluzie. într-o oarecare măsură.-un sistem poliţienesc capabil să menţină teroarea politică Ulterior la aceste cerinţe a mai fost adăugată şi cerinţa existenţei unei economii dirijate de la centru. de data aceasta cu argumente istorice redutabile: „Nazismul (cu atât mai puţi fascismul italian) nu dispunea de o economie condusă în mod centralizat. regimuri care sancţionează extrem de dur şi suprimă cu brutalitate orice nu poate fi controlat prin intermediu îndoctrinării ideologice. cit. Această modificare este criticată de Sartori. aşa cum se poate remarca.. Ansamblul mijloacelor de comunicare. All Educaţional. p. 5. p. 4. statul îşi rezervă la rândul său un dublu monopol. presă este condus. p.. G. devine adevărul oficial al statului 3. Democraţie şi totalitarism.. În sinteză se poate admite că „regimurile totalitariste rămân regimuri întemeiate pe frică. Partidul monopolist este animat sau este înarmat cu o ideologie căreia îi conferă o autoritate absolută şi care. Fenomenul totalitar intervine într-un regim care acordă unui partid monopolul activităţii politice 2. Dat fiind că orice activitate va deveni de acum activitate de stat şi dat fiind că orice activitate va fi supusă ideologiei. 190 . parte integrantă a statului. op. G. monopolul mijloacelor de constrângere şi pe cel al mijloacelor de convingere. Majoritatea activităţilor economice şi profesionale sunt controlate de stat şi devin. pe care ambele abordări le acceptă necondiţionat. Bucureşti.. 2001. radio. o greşeală comisă în cadrul unei activităţi economice sau profesionale este simultan o greşeală ideologică. Ed. prin urmare. 212-213 3 Sartori. Pentru a răspândi acest adevăr oficial. televiziune.”1 În viziunea lui Raymond Aron.. Dat fiind că statul este inseparabil de ideologia sa.”2 Există. majoritatea activităţilor economice şi profesionale poartă amprenta adevărului oficial. anumite puncte comune. 185 Aron. Raymond.”3 1 2 Sartori. comandat de stat şi de cei care îl reprezintă. „cele cinci elemente principale sunt următoarele: 1. o transfigurare ideologică a tuturor greşelilor posibile ale indivizilor şi. o teroare care este în egală măsură poliţienească şi ideologică. cit.

o revoluţie tehnologică. Aceştia cer aplicarea cerinţelor culturale în plan societal.. Un alt semn al apariţiei unei schimbări a regimului autoritar este ceea ce Crane Brinton numea „dezertarea intelectualilor”. a eliberării ei de păcatele trecutului şi prezentului. o presă mai deschisă. Hanna. G. cit. New Haven. ideologia şi totalitarismul Orice „dictatură totalitară se bazează. „Şi cu mult înainte ca unul din simpatizanţii intelectuali ai nazismului să fi anunţat: Când aud cuvântul cultură îmi scot revolverul. Întotdeauna a fost adevărat că plebea vulgul. inaugurarea unui proces electoral care creează premisa ca elitele conducătoare vor fi mai atente la cerinţele populaţiei. Trăirea prevalează raţiunii. dar e ceva foarte deştept.”2 Această formulă de explicitare a fundamentelor sistemului totalitar nu întruneşte consensul. 1994. Filosofia dreptei. servind unui bine absolut. ca filiaţie istorică. H. Bucureşti. Ed. plină de subtilitate faptul că „atracţia pe care o exercită răul şi crima asupra mentalităţii plebei nu este nouă. Acordarea de concesii intelectualilor va duce la apariţia mai multor concesii făcute şi altor paturi sociale. cer o informatizare mai mare. op. 1948. p. 192 Hafkesbrink. Hannah Arendt va remarca. lingvist şi filosof).”3 În esenţă. Marchizul de Sade şi Josph Arthur de Gobineau (teoretician 1 2 Sartori.. în justificările sale. Toate acestea care vor determina diminuarea controlului regimului asupra informaţiei şi asupra transmiterii ei. negrilor şi indienilor. Joseph de Maistre..Etapele ce trebuiesc a fi urmate în tranziţia de la autoritarism la democraţie sunt: extinderea drepturilor individuale şi ale grupurilor. pe o oarecare filozofie a naturii umane legată de o schemă de perfecţionare a lumii. Hannah. sciţilor. poeţii îşi proclamaseră dezgustul faţă de cultura gunoaielor şi chemaseră la modul poetic: o. salută faptele violente cu remarca admirativă care spune: s-ar putea să fie ceva rău. voi barbarilor. fascismul se originează în viziunea contra-iluministă a unui grup de gânditori precum Herder (Johan Gottfried. lucru ce va determina diminuarea puterii politice a regimului respectiv. Unknown Germany.”1 Această tentaţie revoluţionar radicală se asociază de regulă cu ideea potrivit căreia oamenii sunt structural fiinţe nonraţionale. 4.. 405 . cit. veniţi să o călcaţi în picioare. care înseamnă totodată şi sfârşitul deţinerii monopolului puterii. Humanitas. p. p. Originile totalitarismului. Louis Gabriel de Bonald. 432 3 Arendt. op. p 20-21 citată în Arendt.

dezlănţuitor al patimilor şi al setei de luptă. Dagger. Contra-iluminismul mai are drept trăsătură marcantă criticile contra raţiunii.. p. specific eroilor homerici. James. fără îndoială. vol. sexul.. pp.3 Zarathustra al lui Nietzsche e un avatar filosofico-poetic al arhetipului Wotan. divinitate legătoare (magician). . 4 Eliade. Dionysos nordic (migrator şi neliniştit). iar pentru Sade..”2 Iraţionalismul este mijlocul cel mai comod de conservare a „mentalităţii eroice”. 159 – 160 .4 Pe fondul iraţionalismului funciar al omului a fost deplâns atacul iluminist împotriva religiei. în denunţarea universalismului ca fiind un mit. cit.. (Nu ştim dacă Freud are dreptate atunci când asertează că emoţiile şi inconştientul ar fi mai importante chiar decât raţiunea. 181 Arendt. p. circumscriindu-l sub sintagma „trezirii lui Wotan”. „dorinţa de a crede” şi sunt vulnerabili faţă de „instinctul de turmă” (Gustave le Bon). pentru Gobineau conta rasa. spuneau ei…”1 Dacă pentru Herder diferenţele de cultură şi de limbă erau cele decisive. 446 3 Cf. se apreciază că e o ficţiune necesară. 1986. nimeni nu purta ochelari de vedere pentru că era posibil să fie etichetat drept „intelectual”. puer aeternus si Eros cosmogonic. Fiinţele umane nu sunt la fel.rasist). indiferent de simpatiile lor.) „Totalitarismul odată veni la putere înlocuieşte invariabil toate talentele de primă mână. II. în lipsa căreia nu se poate naşte o societate civilizată. H. Editura Ştiinţifică si enciclopedică. Toate aceste observaţii au un 1 2 Ball. E destul de uşor de remarcat rolul şi importanţa emoţiilor şi dorinţelor asupra acţiunilor umane. Chiar dacă unii teroreticieni cred că religia e o simplă ficţiune. Bucureşti. M. pribeag fără odihnă şi zeu al vijeliilor. dominati de furor teutonicus. motivului mitic al „vânătorii sălbatice” (it. de exemplu. aşa cum spune W. are o relaţie specială cu femeile – Menade. cit.Istoria credinţelor si ideilor religioase. Dionysos însuşi. ai cărei actanţi sunt membrii cortegiului lui Odhin si comportamentul orgiastic al alaiului dionysiac. Aceste critici se vor accentua în sec. zeul tragediei. XX până la persecutarea metodică şi consecventă a oricărei forme mei înalte de activitate intelectuală. iluzionist si ocultist. Întreg acest spectacol. cu asemenea şarlatani şi imbecili a căror lipsă de inteligenţă şi creativitate constituie cea mai bună garanţie a loialităţii lor. spre exemplu. varianta septentrională al lui furor heroicus. op. tot aşa cum Wotan îi patronează pe luptătorii Berserkir. caccia selvaggia). zeu al furtunii si al beţiei. „Contra-iluminiştii erau uniţi.) Oamenii au însă. (În Cambodgia lui Pol Pot. Mentalitate întărită de o simbolistică de tradiţie mitologică. op.

„2 La apariţia fascismului a contribuit un curent intelectual de la finele sec. devine o mistică. (În acest context. moartea eroică devine experienţa religioasă privilegiată. „Mazzini a avut chiar o viziune a lumii în care fiecare naţiune are propriul stat şi fiecare stat-naţiune trăieşte în armonie cu toate celelalte. care nu intră niciodată într-un partid şi care rareori votează. nu numai naţiunea germană.. Lupta e asimilată cu sacrificiul. Nazismul şi comunismul au cerut. R. Dar pentru Herder şi Fichte toate naţiunile au valoare. cu vechi filiaţii speculative. renaşterea naţionalismului „eroic”. urmând exemplul unei Italii unite din punct de vedere politic. Primii germeni ai naţionalismului se dezvoltă în lucrările lui Herder (1744-1803) şi Fichte (1762-1814). Hannah. Masele aşteaptă să fie mobilizate. Cerinţa ca fiecare popor să întruchipeze un sat naţiune nu a fost formulată nici de Herder şi nici de Fichte. pentru comunistul „ilegalist”. este naţionalismul. mai mult decât o simplă opţiune politică. Vilfredo Pareto (1848-1923) şi Roberto Michels (1876-1936). masele există în orice ţară şi formează majoritatea acelor numeroşi oameni neutri.caracter pronunţat teoretic. op. ambele. Dincolo de aparenţa de democraţie societăţile şi partidele au fost din totdeauna conduse de un mic grup de lideri. 411 Ball. suprema probă de credinţă e martiriul. Dagger.. indiferenţi din punct de vedere politic. Mult mai importante decât aceste constatări ne apar contribuţiile inginerului francez George Sorel (1847-1922). în a fi parte a naţiunii în care s-a născut. XIX. Originile totalitarismului. În Mesaje către naţiunea germană Fichte susţine că sensul şi valoarea vieţii constă. elitismul. cit. pentru arianul nazist. tot aşa cum. p. El a arătat că oamenii trec la acţiune numai determinaţi de existenţa unor „mituri” politice mobilizatoare. Humanitas. p. Ed. T. Au contribuit la fundamentarea ideii de elitism o serie de teoreticieni precum Gaetano Mosca (1858-19419. (Potenţial. Experienţa nazistă.”1 ) O altă trăsătură a fascismului.) Naţionalistul italian Giuseppe Mazzini (1805-1872) şi cancelarul Bismarck (1815-1878) au formulat deschis această exigenţă. învingătorul şi victima aducând deopotrivă zeului Odhin o ofrandă de sânge. 184 . cea care provoacă apoteoza soteriologică a eroului. Michels a elaborat celebra „lege de fier a oligarhiei” conform căreia pentru ca o societate sau organizaţie să fie funcţională adevărata putere trebuie concentrată în mâinile unui grup 1 2 Arendt.. Bucureşti. Toţi au ajuns la concluzia conform căreia o societate fără clase nu este posibilă. 1994.

. Organizaţia S. şi. Această condiţie este pusă de liderii mişcărilor totalitare chiar înainte ca ei să fi cucerit puterea. p. Dagger. op.. Accesul la putere este precedat de o seamă de profeţii milenariste şi formule iniţiatice (totalitarismele spune Arendt sunt o varietate de „societăţi secrete” organizate la lumina zilei.. fără rezerve. Orice totalitarism se caracterizează prin pretenţii esoterice. 430 Ball. ca şi legătura lor mai evidentă cu plebea. născut să conducă) aparţinând lui Fr. în acelaşi timp. Nazismul ilustrează foarte bine acest fapt. compus aproape exclusiv din neadaptaţi. cit. „Mişcările totalitare sunt organizaţii masive ale unor indivizi atomizaţi şi izolaţi. În comparaţie cu toate celelalte partide şi mişcări. op. H. 185 3 Arendt. „Atracţia exercitată asupra elitei este un indiciu la fel de important pentru înţelegerea mişcărilor totalitare (dar nu şi a regimurilor totalitare). să fie podul direct prin care mişcarea e legată de el..) Toate acestea sunt menite să consfinţească îndoctrinarea totală (fără doctrină) a noilor veniţi. 419 4 Arendt.. H. „la originile sale. potrivit anumitor comentatori. reprezenta într-adevăr această armată de boemi. partidul lui Hitler. sediul acesteia fiind conceput după modelul Walhalei. p. 489 . cit. cit.”4 Voinţa liderului este legea fundamentală care primează. op.. individul dominator. Nietzsche. p. p. H. necondiţionate şi de nezdruncinat a membrilor lor individuali.S.2 E interesant de remarcat faptul că tocmai acei indivizi care ar avea mai puţine motive să se creadă împliniţi ca oameni alcătuiesc nucleul partidelor totalitare.oligarhic. a unei elite.”1 Aceste opinii nu fac. cea mai izbitoare caracteristică externă este impunerea unei loialităţi totale. op. decât să reia şi să întărească în formule punctuale ideile despre „supraom” (Übermensch.. cit. „Căpitanul” sau Fuhrer-ul sunt autorităţi absolute în materie de viitor şi devenire destinal-istorică. care era doar reversul societăţii burgheze…”3 Pe acest fond ideatic se constituie ca fundament caracterul mesianic al oricărui totalitarism. Ea precede de obicei organizarea totală a ţării sub propria lor conducere şi 1 2 Arendt. rataţi şi aventurieri. „Sarcina supremă a Conducătorului este să întrupeze în persoana sa funcţia dublă caracteristică tuturor straturilor mişcării – să acţioneze ca un apărător magic al mişcării împotriva lumii din afară. Nu putem fi de acord cu aserţiunea conform căreia elitismul lui Pareto combinat cu supraomul lui Nietzsche a „contribuit la pregătirea drumului spre ideologia explicit elitistă a fascismului”. avea o structură esoterică.

Mitul secolului XX. în sângele nordic reprezintă acel mister care a înlocuit şi depăşit vechile sacramente. cit. pro-Mussolini (1919-1923) şi apoi condusa de il Duce (1923-1944). (Der Mythus des 20-sten Jahrhunderts) după Mitrop. M. prin opoziţie cu creştinismul (glorificator al umilinţei şi al forţei smereniei): „astăzi se naşte o nouă credinţă: mitul sângelui.S. a-logică.”3 5.. p. pp. credinţa învestmântată în cunoaştere vie. H.. op. A. H. 247-260 . Propaganda totalitară e intensivă. 459 3 Rosenberg. Chamberlain) au încercat să configureze o religie eroică. naţională. la timpul său. Timişoara. şi acesta este sensul originar. trădează ţelul ultim al cuceririi lumii întregi. A. Rosenberg. întrucât doar întro lume aflată total sub controlul său conducătorul totalitar îşi poate îndeplini toate minciunile şi adeveri toate profeţiile. op. de factură sincretică (tradiţii mitice nordice + mistica rhenană + Goethe si romantismul german). Studii. mai mult decât orice alt truc al propagandei totalitare. 426 Arendt. cit.. p.decurge din pretenţia formulată de ideologiile lor că organizaţia va cuprinde. 1 2 Arendt. Bormann. credinţa de a putea apăra cu sânge chiar şi esenţa divină a oamenilor în genere. note si comentarii teologice. Corneanu. „Cu alte cuvinte metoda prezicerilor infailibile. H..”1 Caracterul mesianic este un element care se leagă strâns de un anumit specific al propagandei. fără întreruperi de ritm şi de o consecvenţă obositoare.Fascismul şi formele sale Termenul de fascism se foloseşte în mai multe sensuri: 1.”2 Ideologii renaşterii germanice (Wilhelm Hauer. -pentru a desemna regimul şi atmosfera politică dictatorială a Italiei. N. 1990. întreaga stirpe omenească. 6..

Ne permitem luxul să fim aristocraţi şi democraţi. Anglia. -pentru a desemna o atitudine şi o manifestare politică proautoritară. (cea mai emoţionalistă).într-un cuvânt după istoria în care suntem siliţi să trăim şi să acţionăm. Irlanda. reacţionari şi revoluţionari. împotriva democraţiei.” Rocco. în varianta italiana. se poate vorbi de o „doctrină” fascistă.mult timp după război. 1936 Grecia. loc şi atmosferă . -pentru a desemna regimurile de dictatură instaurate în Ungaria 1920 (Horthysmul). primul Ministru al Educaţiei sub Mussolini. Portugalia .) Unii autori socotesc ca suntem îndreptăţiţi să vorbim şi despre fascism ca doctrină politică. doliu. care simboliza de fapt puterea. Ele sunt legate aşadar de puterea politică. FASCES-ium era un mănunchi de nuiele care înconjurau o secure. Gentile.. Toate aceste regimuri „clasic fasciste” au eşuat la sfârşitul războiului. credea că: „Mai întâi de toate fascismul este acţiune şi sentiment”. Polonia 1926 (dictatura militaro-fascistă). Danemarca. conservatori şi progresişti. Apărută . în Bulgaria 1923. 2. 1939 Spania (Franco). care militează deschis pentru autoritarism şi dictatură. dictatorială. Yugoslavia 1929. legalitari şi ilegalitari. Totuşi regimurile fasciste au rezistat în Spania. însemna jale. 1933 dictatura hitleristă. există totuşi un sistem logic al viziunii fasciste chiar daca nu există serii de formule politice unitare. Ca minorităţi politice. existau partide şi grupări politice pro-fasciste în Franţa. după împrejurări. 1934 Austria. de contextul ei socio-istoric şi de idealurile sale. 1940 (toamna) Romania. De aceea. Olanda. iar Procesul de la Nürenberg şi Acordul de la Postdam au marcat începutul ideologei denazificării. (Este.A.U. împotriva libertăţii şi egalităţii indivizilor. (încă dinaintea celui de. -pentru a desemna o mentalitate politică. În perspectiva lui G. pro-concentraţionară.Etimologia termenului este legată de această mişcare social-politică. Lituania etc. -doctrină politică anti-doctrinară (cum o definesc fasciştii înşişi) În martie 1921 Mussolini spunea: „Nu credem în programe dogmatice. A avea fascele însemna în Roma antică a avea consulatul. mai ales. în special puterea consulară. a pleca fascele însemna a te recunoaşte învins. dar nu numai. ministrul de Justiţie a lui Mussolini. 5. cazul neo-fascismului. în Portugalia 1926. a le purta cu securea în jos. Suedia şi S.al doilea război mondial) 4.. Turcia. 3. Ele sunt şi simbolul victoriei militare (fascele cu dafin).

termenul a devenit şi echivalentul autoritarismului sau totalitarismului. organizată într-un sistem coerent de gândire. un naţionalism furios. Din raţiuni didactice. al cruzimii. ceea ce uneori numim „instincte primare” –au declarat atât Mussolini cât şi Hitler. oroare.2 Dupa Hans Morgenthau. a pus bazele asemănării dintre socialism şi liberalism. ura faţă de comunism. în funcţie de particularităţile locale. plin de demagogie. care adesea se bat cap în cap.”1 Prin extensiune. propunem o analiză a fascismelor. Calitatea lor intelectuala este slabă şi stilul lor este 1 2 Dagger. emotivist. uneori agresiv. cit. Mussolini şi-a îndemnat tovarăşii să gândească cu sângele lor. Acestea se exclud şi se anatemizează reciproc. Fascism. furie şi forţă. Irish fascismele au în comun: 1. De aceea. ei au respins la rândul lor credinţa în raţiune.ca reacţie împotriva celor două ideologii ale anilor 1920 (liberalismul şi socialismul) „fascismul este o ideologie reacţionară. Fiecare construcţie teoretică are pretenţia că restaurează „adevărata faţă a fascismului”. Raţiunea este mai puţin demnă de încredere decât intuiţiile şi emoţiile. Nazismul nu are o filosofie politică.. prin câteva seturi de trăsături. Există o viziune despre fascism. 1996. anti-intelectualist. p. (…) Precum reacţionarii începutului de secol al XIX-lea. ca spectru al dezumanizării. Ceea ce trece drept doctrina lui politică este un conglomerat de cioburi de idei. propunând un program şi instituţii politice adecvate. 3. Ideile fasciste sunt legate de cerinţele condiţiilor politice schimbătoare. Exista de asemenea. al holocaustului: Fascismul este echivalentul răului absolut şi înseamnă groază. 2. în op. J. Ball. este rasist.virilitate. Ideologii politice şi idealul democratic. Concept de fascism este greu de fixat. spuneau ei. 84. . bigot şi anti-semit. Există mai degrabă construcţii teoretice post-festum de două tipuri. o viziune despre fascism conturată de pe poziţiile revitalizării fascismului: Fascismul. p. liberalism şi internaţionalism. justificată etic şi raţional. seducţie. Ed. care. independent de diferitele lor nume şi particularităţi. care. Iaşi. şovin. 179 Roucek. că este obiectivă şi preeminentă. realizată de pe poziţiile anihilării fascismului.. Polirom. După Maria D.

2. Pentru nazişti legea este numai instrumentul dominaţiei politice. 1977. După Sergiu Tamaş. Politică. Prima trăsătura este caracterul declarat anti-teoretic.. nordice.. în rasism. p. care trebuie să rămână pur. promovarea valorilor comunităţii împotriva individului. Aceasta este o rasă superioară creatoare. Ea este folosită şi interpretată după nevoile momentului. Idealul arhetipal de comunitate este Armata Prusacă şi statul lui Frederic cel Mare. Ovidiu. 5. atestat de Tratatul de la Versailles. Doctrine politice ale capitalismului contemporan. a sângelui. Nazism. 1. Morgenthau. . 72 1 . fascismul este: „Doctrină şi mişcare politică care militează pentru instaurarea de regimuri totalitare caracterizate prin 3 Hans J. geopolitica şi solidarismul. ci la acceptarea absolută a adevărurilor emise de autoritate. Altă trăsătură este eclectismul ideologic. caracterul incoerent şi contradictoriu al doctrinei. Ed. ariene.3 Trăsăturile sale ar fi: 1. care nu apelează la adevăruri verificabile prin experienţă. aristocraţia rasei.cinic. totalitarismul de stat (Distruge societatea civilă ca orizont al libertăţii individuale supunând-o statului În orice regim politic normal puterea guvernatorilor este îngrădită de Constituţie şi de legi. fără întrebări şi fără îndoieli. Ele apelează mai degrabă la emoţii decât la raţiune. ceea ce importă este voinţa umană !”. op cit. pe bogaţi să susţină interesul colectiv împotriva pericolelor capitalului evreiesc şi internaţional. doctrina noastră este fapt” sau ale lui Hitler „Toate programele sunt zadarnice. caracterul de religie politică. trăsăturile fascismului ca doctrină. care trebuie sa cucerească lumea şi să „cureţe” (elimine?) rasele inferioare. elitismul.) În viziunea lui Ovidiu Trăsnea. Bucureşti. 3. Ei cheamă pe dezmoşteniţii de după război la Revoluţie în numele socialismului. rasa de stăpâni. 132 Trăsnea. social-darvinismul. Binele comun prevalează în faţa celui individual. Se încearcă o combinare atipică a naţionalismului cu rasismul. Aceste afirmaţii vin să releve versatilitatea ideologică a fascismelor. conform cu spusele lui Mussolini „Noi nu avem nici o doctrină.în Roucek. Legea supremă este voinţa liderului.1 2. apar complexe şi contradictorii. J. p. 4. transformarea principiului autodeterminării naţionale.

înregimentarea maselor în organizaţii cooperatiste şi paramilitare. -Dictionar politic. loc şi raportul cu guvernarea: I. alinierea gândirii şi acţiunilor membrilor societăţii la modelul oferit de către putere. dominaţia vieţii politice de către partidul unic. Tipurile de fascism Ne referim în ceea ce urmează la teoriile fasciste îngemănate cu practica regimurilor fasciste şi. sa acţioneze -miopiei generale în faţa pericolelor care afectează interesele comune -ineficienţei şi impotenţei legate de interesul general 3. Fascismul este produsul istoriei. supunerea poporului în faţa unui şef carismatic al întregii naţiuni (duce. Ed. Controlul statului asupra tuturor manifestărilor individuale şi colective ale vieţii sociale. menţionăm doar bazele teoretice generale ale acestora. exercitarea de către stat a monopolului informaţiei şi a propagandei. În acest sens fascismul este rezultatul: -crizelor economice şi politice -incapacităţii guvernării de a soluţiona complexitatea problemelor cu care se confruntă -lipsei de solidaritate umană în faţa violenţei şi brutalităţii.”1 Cauzele fascismului au fost şi ele abordate în temeiurile unor raţiuni şi pasiuni opuse. Fără să le inventariem. II. Fascismul este o necesitate istorică legată de apărarea şi promovarea identităţii etnice în condiţiile agresării acesteia fie de către cosmopolitismul contemporan fie de către un duşman determinat. Fascismele pot fi deosebite după: timp. a mişcărilor fasciste. Exista trei mari poziţii faţă de fascism: 1. un val care cuprinde inevitabil societatea. Fascismul este o fatalitate istorică. Bucureşti. După timp: 1 Tamaş. -memoriei istorice prea scurte care uită faptele pentru a se livra ideologiilor de un fel sau altul atunci când sunt nevoiţi să ia o decizie.. führer.. 1993 . caudillo). Metoda este impusă de chiar situaţia acestei doctrine. acolo unde este cazul.. al filosofiei despre idealul de societate ca societate închisă. S. tributar unui ritm destinal 2. Academiei.

(apărute în perioada interbelică şi prelungite în Spania şi Portugalia şi după război).A. locul de manifestare: 1.) Exemplificam aceasta clasificare referindu-ne în ceea ce urmează la: fascismul italian şi nazism (ilustrative pentru fascismele interbelice şi de regim politic) . (Ordinea în care am enumerat regimurile politice fasciste este ordinea cronologica în care s-au constituit. bulgar. polonez. fascismul englez 10. 2.la fascismul interbelic. B. fascismul din Ungaria (Hortyst) 2.U. regimuri politice fasciste: maghiar. fascismul lituanian 9. în noiembrie îşi constituie partidul : Partidul Naţional Fascist. fascismul austriac 8. 4. spaniol. hitlerist. „clasice”. fascisme interbelice... fascismul italian 3. fascismul portughez 6. S. etc.fascismul polonez 7.1. fascismul american 11. fascismul francez. În mai 1921 aceştia obţin locuri în Parlament. mişcări politice fasciste: Anglia. ţările ocupate de hitlerişti. În 1922 se declară prin Mussolini revoluţionari antiguvernamentali şi în octombrie organizează Marşul asupra Romei care s-a finalizat repede cu numirea lui Mussolini ca prim ministru. românesc. Fascismul italian Prima manifestare fascistă italiana este mitingul din Martie 1919 de la Milano a lui Fascio di combattimento care-i reuneşte pe semi-socialişti cu ex-socialiştii şi ex-militari. La ele participa nemulţumiţii întregului spectru sociopolitic. III.A. fascismul din Spania (Franchist 1936 -1975) 5. După „spaţiul” lor.. După accesul la guvernare avem: A.. S. fascisme post-belice -apărute după război. fascismul din Germania (Hitlerist). portughez. În 1924 devin majoritari în . italian. etc. II.U. Mitinguri similare au loc în toata Italia aproape spontan.

.exaltarea statului absolut şi totalitar.mitul nationalismului (fara sa fie vreodata anti-semit). Trasaturile acestei teorii ar fi: . . pentru stabilirea duratei maxime a zilei de munca. o Autobiografie etc. Dintre acestia îi mentionam Giovanni Gentile.indivizilor le promite baze pentru responsabilitatea politica. . . Astfel ca doctrina fascismului originar s-ar compune din: discursurile lui Mussolini. articole teoretice.tuturor le promite gloria Romei Imperiale şi grandoarea a ceea ce a fost Biserica Romano-Catolica. cit.(Doctrina politica a fascismului). La ele se adauga ceea ce noi am numi cultul personalitatii lui Mussolini. veterani.Cameră. în primul rind "fascismul este proiectia unei personalitati şi nu o filosofie politica " scrie Irish op. De ce a avut succes mişcarea fascistă ? Datorita apelului la „disidenţii” de după război din Italia.repudierea pacifismului şi exaltarea razboiului "Razboiul singur ridica la tensiunile cele mai inalte toate energiile umane si-si pune pecetea de noblete pe acei ce au curajul sa o faca". În acelaşi an.Irish op. . p. în atmosfera de protest general împotriva regimului fascist de teroare (şi a asasinării lui Matteotti) socialiştii. (militarii înfrânţi.muncitorilor le promite garanţia guvernamentala pentru stabilitatea locului de munca. Din 1925 guvernul italian este integral fascist până în 1944.) Datorita propagandei sale insistente şi incoerente. garantarea participarii la guvern pe principiul majoritatii.industriaşilor le promite protecţie împotriva oricărei forme de sabotaj. Doctrina politica şi sociala a fascismului. .( Bazele filosofice ale fascismului) Alfredo Rocco. pentru stabilirea şi respectarea veniturilor minime garantate. din cele citeva scrieri ale sale. scrierile "doctrinarilor" sai. documente ale reuniunilor politice. Giocchino Volpe (Istoria fascismului (1931 ) care-l face pe Mussolini "Noul Caesar") ca şi articolul din Enciclopedia Italiana 1932. cit p 92. ci-n diverse discursuri politice. scrie îl Duce .88. . greva sau sindicalism indisciplinat. teza despre Principele lui Machiavelli. Aceste promisiuni nu apar intr-un program unic. populiştii şi liberalii se retrag din guvern lăsând loc liber fasciştilor.

Catehismul ei se preda în scoala. necesar Italiei pentru autonomie economica. securitate la locurile de munca etc. Statul controleaza "industriile cheie".. pentru angajare.Neapole 1922 op. Nu este necesar ca el sa ajunga realitate . asigurarea de maternitate. pastrarea valorilor trecutului. Sub aceasta idee a fost posibila dezvoltarea agriculturii. "Imperialismul este legea eterna şi imuabila a vietii. orice popor viu o are". .) Dar tot sub aceasta idee au declansat razboiul din Abisinia. 93. de somaj. .Maretia natiunii. a fost criticat şi de ..p. în 1933 Mussolini a creat Consiliul National al Corporatiilor (22) care trebuia sa actioneze în domeniul economic precum Militia în cel politic. care stabileste ca ea este biserica de stat în Italia.corporatismul în stat. a libertatii. compensarea oamenilor muncii. în 1927 în Charta Muncii se proclama munca drept datorie sociala şi se instaurau principiile unei protectii sociale avansata: servicii publice (asistenta sociala). de sanatate.totalitarismul controlul statului asupra intregii societati civile. mitul este credinta şi pasiune. au explorat resurse de petrol. ("ne-am creat mitul nostru. producatoare de bunuri necesare în razboi. Desi el în mentalitatea generala era socotit salvatorul Italiei de bolsevism". Cetatenii aveau chiar libertatea initiativei economice dar numai în masura în care initiativa lor.Mitul nostru este maretia natiunii ! (Mussolini.(Fascistii au dezvoltat sistemul hidro-electric. Mitul a fost Pax Romana care trebuia aparata prin razboi. orice forma de viata. instruire profesionala. El nu este altceva decat nevoia. Fascismul Italian a fost criticat de pe pozitii comuniste. . deasupra luptei de clasa. statul organic. Numai oficierea religioasa a casatoriilor confera drepturi civile etc. statul care isi acorda increderea doar celor ce muncesc.) în aceasta varianta el a fost usor de exportat.cit. Autarhia şi imperialismul. Mussolini semneaza cu Biserica Catolica un tratat: Concordatul din l929.convietuirea cu Biserica Catolica (universala). mergea în sensul vointei de stat ! . ci fiindca esti productiv pentru statul bunastarii.repudierea democratiei.traditionalismul. Poti vota nu fiindca ai 21 de ani. dorinta şi vointa de expansiune pe care orice individ. .. ca teorie a egalitatii (in numele ierarhiei şi elitelor).

pentru l2 ani (l933l945). Dupa ce au cucerit puterea social-democratii în plan socio-politic. i se cerea limitarea fortelor armate la loo. Nazismul Nazi . Ceea ce s-a numit Revolutia din l898 a maturat aristocratia germana. Probabil nu era alta alternativa. Keynes în Urmarile economice ale pacii avertizeaza asupra pericolului. debusolata şi mai ales supusa unor conditii de pace periculoase. şi au apelat la generali şi grupurile reactionar nationaliste inarmate de generali. i se cereau ca pagube de razboi l32 milioane de marci aur etc. pe imparat. s-au despartit de comunisti foarte activi. vis german de la Bismark incoace. şi care devine. în cistigarea bazei sociale. de nemultumit. mai ales. Tratatul distrugea baza demnitatii sociale a unei clase: junkerii. doctrina politica de partid. justificarea drumului spre putere a lui Hitler (l889-l945) şi Nazismului. expresia apologiei acestui partid. numele Partidului National Socialist German. Tratatul punea un popor intreg în pozitia de victima. Etimologic cuvantul vine de la prescurtarea cuvantului german NAZIONAL SOZIALISTEN.in Germania. Partid de guvernamant. Nazismul ajunge la putere în contextul alegerilor democratice din Republica de la Weimar. Acestea i-au invins pe comunisti. Democratii (centru). propaganda sa sistematica şi totalitara. saracita.ooo de oameni. umilita. prin vocea Contelui Carlo Sforza. şi liberal umaniste. i se interzicea Anschlussul cu Austria. Progresistii pentru Imperiu ( acum exprimind punctul de vedere al claselor mijlocii tematoare de stangismul radical).stingisti din Partidul Social Democratic. dar în urma unei miscari concertate care reuneste toate nemultumirile din Germania de dupa Primul Razboi Mondial. Pentru a se constitui Republica de la Weimar se vor infrunta şi vor coopera trei partide semnificative: Social Democratii (stanga). mai mult decat orice alta. Doctrina nazista este. pe printi şi guvernarea lor. fascismul german. care vor deveni comunisti. Dupa alegerile din 1919 noua structura germana se va imparti: socialistii . Prin Tratatul de pace de la Versailles Germania pierdea teritorii insemnate pentru economia ei. dar n-a instaurat Dictatura proletara cum visau revolutionarii ultra. O Germanie infrinta.pe pozitii universitare.termenul desemneaza cea mai cruda manifestare a fascismului. Asa guvernarea democratica a Germaniei s-a nascut cu ajutorul interventiei inarmate a inamicilor ei de dreapta.

pentru un centrist cu inclinatii de dreapta Heinrich Bruning. este prospera pentru cei mai multi. Dreapta este creditata şi drept garda a identitatii nationale.stat în stat. Dupa o suferinta comuna. etc.şi antreneaza spre noul tip de confruntare . Pe baza ei se organizeaza. ca şi micii fermieri. Aceasta este baza sociala a misacarii naziste : Nemultumitii Republicii de la Weimar. Dar partea de jos a clasei mijlocii. se proletarizau în fapt. în ciuda dificultatilor. Baza ei nationalista va fi oferita de creditul pe care-l obtine dreapta în infrangerea comunismului (pericol internationalist şi saracitor pentru Germania) .presedintele Republicii de la Weimar l919-1934) . Ei ajung frustrati şi ostili.în 1918 -1919.îl demite pe cancelarul Social -Democrat . ca sa poata supravietui intregul se va ajunge la un compromis intre muncitorii . micii intreprinzatori nu traiau mai bine decat muncitorii. Bruning cade pentru ca este incapabil sa se inteleaga cu Nazistii. artistii şi micii comercianti.bazat pe rigoare administrativa (birocratism) şi pe rigoare executiva militarista. Pe acest fundal Nazismul şi Comunismul. Un compromis periclitat şi pe dinauntru şi pe din afara de catre comunisti. în 1930 alegerile. Muncitorii şi clasa mijlocie. care duc la cresterea de peste lo ori a popularitatii naziste (de la 12 la 107 reprezentanti în Parlament). Constitutia de la Weimar este una din cele mai progresive ale timpului.1933 face ca în 1932 sa existe l0 milioane de someri (noi contingente în armata nemultumitilor). pe cand altii se cufunda în suferinta.pe de o parte şi clasa mijlocie -reprezentata de industriasi. micii afaceristi. Hindenburg îl demite si-l aduce pe Franz von Papen -"cabinetul baronilor" care nu va avea mai mult succes.( desi nu se recunosteau ca proletare). sa se treaca în 1930 de la sistemul prezidentialla cel autoritarist (Hindenburg . care dupa 1924 pana prin 1939. Criza din 1929 . o Germanie .(social democratii şi independentii de stanga) şi Ne-socialistii. a alegerilor. profesionistii. demonstreaza ca politica moderata nu satisface masele radicalizate de criza. De aici urmeaza tragi-comedia misiilor şi demisiilor. De aici. extremele se organizeaza ca miscari . unii ajung s-o duca bine.reprezentant al majoritatii parlamentare . Contextul ideologic era nefavorabil Social democratiei etichetata rosie şi favorabil autoritarismului .reprezentati de Social-Democratiei şi sindicate . nu-si puteau intretine copiii în universitati.

cu un bogat bagaj de frustrare şi ura impotriva institutiilor fixate de lumea moderatiei. careia îi alimenteaza o identitate de victima. în final stabileste doctrina. Devine leader al N. Socotindu-se victimizat. o structura nepotrivita cu canalele fixate ale ascensiunii sociale. Programul partidului devine o dogma. în Austria şi si în Germania.extraparlamentara şi pe nationalist-conservatori. de straini dusmanosi. Germania . Organizeaza Puch-ul de la Munchen 1923. "Armata" -partidul.P. Atmosfera este de razboi civil. care inspaimintau şi numai la simpla vedere).P. incearca aceleasi solutii şi social democratii şi republicanii.dupa el a fost invinsa ca urmare a "injungherii pe la spate" de catre evrei şi marxisti.pe baza principiului conducatorului infailibil ! Organizeaza grupuri paramilitarre (S. devine foarte disciplinata. Von Papen se sprijina şi sprijina republica.. Mai timid.)( cu camasile lor brune . în care vrea sa cucereasca puterea prin forta. Acestea se angajaza în lupte de strada pentru a capta atentia şi a demoraliza alte grupuri. capacitatea de a invata din experienta. Asa incepe guvernarea nazista. în mistica nationalista sau filosofia rasista.S. incepe sa-si valorifice atuurile în miscarea politica.D. Intre 1924 şi l930 cind alte grupuri nationaliste se destrama. de a stimula imaginatia şi entuziasmul poporului.S. Hitler atasindu-se unuia.A.A. un candidat respins la Scoala de Arte din Viena . unele chiar angajate în miscarea terorista. el organizeaza N. cu o experienta în lumea marginalilor. . Esecul îl face sa pretinda mai departe ca tot ce face este legal şi sa-si pregateasca minutios şi "pe termen lung" ascensiunea. Dar industriasii. seful Partidului Nazist.D.convins de geniul şi temperamentul sau artistic. Hitler. Junkerii şi generalii ingroziti de comunism îl conving pe Hindenburg sa-l aduca în functia de cancelar în ianuarie 1933 pe Hitler. Devotatii ajung în ierarhiile superioare. si-a descoperit talentul de orator. El este infailibil. pe baze autoritare. la el acasa. doar pe politia prusaca.A. iar independentii sunt scosi afara . Bande inarmate se confrunta. Nazistii sunt deschis favorizati de autoritati. în climatul constituirii a nenumarate grupuri populare. reprezentand veteranii. Partidul National Socialist al Muncitorilor Germani şi isi descopera alte calitati : perseverenta. o personalitate stranie. el isi uneste impulsurile cu cea ce el numeste "rasa germana".

Ea se doreste un mit care sa starneasca entuziasmul şi imaginatia. Nu se poate insa spune ca-i lipseste idealul social. şi din care rezulta ca-n Bolsevism victoria liderilor evrei a maselor proletare. democratia ar inseamna fie plutocratie . Cand se amesteca.Doctrina nazista este facuta dupa regulile practicii politicianismului: castigarea puterii. Pentru liberali.Mein Kampf şi Alfred Rosenberg . ele degenereaza. atacand ce a mai ramas din puterea . Ea ar actiona prin capitalismul plutocratic din Wall Stret şi prin Marxismul socialist de la Moscova. Cand rasele de stapani domina rasele de sclavi. Ceea ce-i lipseste este coerenta care vine din elaborarea conforma cu rigorile teoriei. Un alt pericol pentru rasa germana este. romantismul politic sunt de importanta secundara comparativ cu exprimarea în teorie a starii de spirit ce plutea în aer (si pe care negresit o alimenta aceasta teorie). chiar daca experienta sa comunista este foarte scurta şi urmareste constiintele şi structurile capitaliste doar ca spectru al grozaviei). ci program politic.De aceea este un mit despre posibilitatea irosita a fericirii muncitoresti. Aryan sau Germanic. si-si pierd puritatea. Dar ea nu s-a vrut teorie.Nordic. evreimea. în anii 1920 s-ar concentra asupra Germaniei. social darvinismul. în orice varianta lumea evreiasca va triumfa. Doctrina nazista este expusa în doua lucrari: Adolf Hitler . Aceasta este schema lor conspirativa. Dupa Hitler.( Acesta era un post-comunism. Sunt rase de stapani şi de sclavi. filosofie.fie Marxismul evreiesc care imparte natiunea . Evreii lupta sa distruga forta natiunilor pentru a stabili conducerea lumii de catre evrei. Istoria este o lupta pentru supravietuirea şi dominatia unei rase de catre alta. conform mitului nazist -pericolul evreiesc.adica dominatia economica de catre evrei.prin lupta de clasa. Conform acesteia ei predica drepturi şi libertati individuale.Mitul Secolului Douazeci. apara democratia formala. De aceea este mai mult un set de raspunsuri la problemele politice ale unei situatii date: situatia Germaniei în post-comunismul Republicii de la Weimar. Toate civilizatiile au fost create de un grup rasial superior . Nobletea germana a degenerat cand i-a imitat pe straini şi a neglijat interesele comunitatii rasiale germane. se creaza cultura. cu regula majoritatii. Mult invocatele sale izvoare filosofice elitismul lui Nietzsche. sub care se ascunde de fapt propria lor regula.

umanitarismul şi chiar catolicismul politic. Toata puterea trebuie sa apartina liderului investit cu increderea comunitatii. nationalismul. o datorie dincolo de sordidul interes egoist pentru generatiile viitoare.poporului german. speranta de a ajunge stapani. nu rationalitatea şi coerenta. va folosi ca principiu de actiune . Conduse de un salvator. anateme. pacifismul. în Marea Germanie. ccomunitatea poporului ar trebui condusa de o elita pentru care principiul conducerii ar fi bunastarea intregii comunitati. Ea utilizeaza liberalismul. uniforme. steaguri. Iar Gobbels.marsul în uniforma. care i-au impiedicat pe germani sa ajunga la glorie. Miza ei erau emotiile şi instinctele. şi ideea de misiune a poporului. cu atat mai complet va fi succesul ei". cum predica Hitler. ideea de Volk (popor). Ea inventat mijloacele propagandei în masa prin teroare. Propaganda nazista a stiut cum sa foloseasca aceasta doctrina pentru a se construi o miscare.francezii. Parea sa rezolve grijile germanilor şi sa dea vietii lor un sens. şi Germanii vor ajunge stapanii lumii. pragmatic Hitler spunea despre propaganda " Cu cat mai slaba va fi consecventa ei stiintifica şi cu cat tine cont exclusiv de emotiile maselor. Aceasta doctrina a oferit multor germani un sentiment de apartenenta la comunitatea germana şi un sens pentru aceasta apartenenta . conducerea cea mai buna catre interesul comun. simtamantul de a avea o sarcina. Contrafortele trebuie sa se afirme pe ele insele. pentru a incheia conturile cu dusmanii traditionali . Aici. ca baza a unitatii politice. Principiile ei au fost : bombardarea continua a poporului cu sloganuri. pentru a cuceri spatiu vital în vastele spatii deschise spre Est. un simtamant de schimbare şi aventura şi o bucurie specific germana . participanti la o clasa conducatoare. violenta şi spalarea creierului: razboiul psihologic civil. dominata de simboluri: culori. ministrul propagandei. Scopul ultim al nazismului ar fi restabilirea Germaniei ca putere mondiala cu o misiune în lume ! El trebuie sa-si foloseasca puterea pentru reinvierea spiritului razboionic . Dupa infringerea Vestului degenerat ar trebui supus Estul Bolsevic. Este evident ca doctrina se sprijinea pe multe din idealurile pre-naziste: autoritatea şi conducerea ferma. pentru a sterge umilintele razboiului şi a uni rasa germana. cantece. Dimpotriva. Germania ar trebui sa-si construiasca Al Treilea Reich. insigne. destinata sa conduca. un ritual elaborat sistematic.

ideea ca oamenii cred ceea ce li se spune continuu şi zgomotos nu ceea ce este adevarat. în alegeri se prezenta un singur partid cu o singura lista de candidati.Faptul a fost observat demult. Se folosea de minciuna . Se folosea delatiunea. confiscarea individualitatii. Si-a mentinut puterea prin : . generalii. nici nationala şi nici sociala. Revolutia lui n-a fost.(A avut un efect mai scazut doar asupra proletarilor şi catolicilor.la congresul anual al partidului de la Nurenberg. Tehnicile cu care a reallizat acestea i-au asigurat un succes imediat şi condamnarea de dupa razboi. De asemenea propaganda se sprijinea. daca este repetata suficient. . Cele mai multe legiferari erau decrete şi edicte ale Fuhrer. inca de Machiavewlli în al sau Principe. dar curatindu-i rindurile permanent. A fost o victorie din gresala. se folosea de stereotipurile şi prejudecatile oamenilor. clasa politica. unul sigur. .) în schimb a cistigat industriasii. Reichstag-ul devenise doar "o audienta" pentru discursurile lui Hitler. N-ar fi castigat niciodata în fata urnelor. Se lucra sub prestare de juramant. şi a avut rezultat indoctrinarea celor mai multi. aservirea ei statului prin sistemul de propaganda. spionajul pana si-n familie şi biserica. Avea doar rostul sa arate lumii ca poporul sustine cu entuziasm regimul. desfiintarea şi prabusirea societatii civile. Ei l-au convins pe Hindenberg sa-l faca cancelar în l933. Propaganda avea sloganuri adaptate pentru fiecare grup social caruia i se adapta. uneori chiar nefacute publice. unic şi simplu. Poate pentru ca ei erau deja adeptii unor alte religii pentru a mai putea fi inrobiti de noua credinta. sa privim modelul de concentrare a puterii: Principiul "constitutional".concentrarea în miinile fuhrerului (conducatorului). Se obtinea 99%. şi nazistii s-au confruntat cu problema personalului cu care se confrunta orice revolutie ! Hitler a ales calea pastrarii personalului vechi. Centralizarea s-a produs prin abolirea structurii feudale. Exista o masina de propaganda. teroarea.ului.pe ideea ca oamenii iau drept adevar orice minciuna . care incarna Raul de ori ce fel: evreii. Landurile devin simple diviziuni administrative în care oficialitatile puteau şi demise de catre Reich Minister. este vointa Fuhrer.Ea a oferit prejudicatii maselor un inamic. indiferenti la faptele ca atare. a fost sursa legii şi autoritatii.

în S. El a pregatit poporul pentru o "Revolutie de Palat" care pretindea nu ca apara o asemenea eventualitate. El visa sa inabuse orice doctrina dizidenta. pozitiile şi interesele anti New Deal şi anti straini. ca popor intoxicat. o prezice. Posturile cheie reveneau liderilor de partid. Pentru a ilustra teoriile şi miscarile fasciste care n-au ajuns la putere. motivele fascismului american au fost bigotismul religios (anti semitic şi anti catolic). ne referim la Fascismul american. The Dynamic of War and Revolution (l940. depresiunea anilor '30 "a creat" mai multe grupuri de nemultumiti şi lideri pentru ele din citeva persoane cu inalte ranguri în guvern.un timp comandantul national de la Christian Mobilizers . fara diferente intre nazistii calai. III. Un caz celebru este al filosofului german Martin Heidegger. (S-a ajuns ca antinazistii sa fie suspectati de comunism. Doctrina nazista este deci o doctrina de partid în esenta sa. Ex. Viitorul fascismului Tratatul de pace de la Postdam a generat şi programul de Postdam care cuprindea şi programul de denazificare şi reeducareantifascista. antinazistii activi a facut ca el sa esueze. Joe Mc Williams . sa conduca ca intr-o fabrica.) . ci ca o anticipeaza. desi multi oameni de catedra au simpatizat nazismul. Multi dintre fascistii americani în 1939 erau demagogi care propagau doctrina razvratirii în numele patriotismului. Radacinile. care a lucrat în sistemul administrativ nazist. The Coming American Fascism (1936). Ele prezinta o expunere stralucitoare şi plauzibila a guvernarii de catre elite.A.Londra). poporul neputincios (fie şi din motive individuale) rezistentii pasivi la nazism. Cartile sale sunt Is capitalism Doomed ? (1932).U. Dar tratarea poporului german. (desi acesti "crestini" erau şi anti comunisti şi anti liberali). Teoreticienii de catedra sunt putin importanti. din chiar demnitarii ai bisericii sau magnatii afacerilor. Un alt fascist mai rafinat şi mai periculos pentru Democratia Americana a fost Lawrence Dennis. şi sa-i imbarce pe Evrei pentru Madagascar. absolvent de la Harvard cu experienta în Departamentul de Stat de la Casa Alba şi Wall Street.Impreuna cu noii angajati lucrau şi nazisti punindu-i sub teroarea delatiunii.care s-a dorit Fuhrerul Americii.

R.cu organizatii din 64 de tari. Astazi ar mai trebui adaugate fascismele postcomuniste. Partidul national european.Ed. o mentalitate de reexaminare a etichetarilor oricarei atitudini proelitiste şi pro-nationale drept fasciste.politica. şi urmind logica istoriei.fascism. activa.Al treilea val .F.D. S-au creat organisme internationale: Internationala neagra.Toffler .A . Pe scurt.american desi desfiintat dupa 1869 a ramas o organizatie rasista. neofascism european post-belic. pre-comuniste (Nazismul german a fost post comunist şi precomunist .aveau oarecare insemnatate doar Partidul National Democrat din R. Privitor la numar.. . Dictatura lui Franco a cazut numai prin moartea lui în 1976. în Carolina de Nord oameni ai Klanului. coincid cu recrudescenta unor grupuri flagrant autoritare care spera sa traga profit din destramarea guvernului respectiv. focuri de arma asupra bisericilor frecventate de negri şi asupra unei sinagogi în Jackson Mississippi şi alte semne ale reluarii activitatii sale. Incepind cu 1978 Ku Klux Klanul intra iar în actiune: cruci arse în Atlanta. terorista pentru suprematia albilor şi impotriva emanciparii negrilor.Astazi Nazismul şi Fascismul par fapte istorice indepartate. cu toate ca mai traieste generatia care le-a suferit consecintele. vorbeste de "Sindromul profascism". Miscarea Sociala din Italia. Marcuse.U.D. fascism militaro. Ku Klux Klanul .G.creata pentru tineret în 1972. (Al. c). Bucuresti 1983 p. Inca din 1960 aparea un partid Neo-nazist în Germania. Alianta Fascista Internationala . citeva miscari teroriste. Federatia Mondiala a National Socialistilor . un curent foarte nou de reevaluare a fascismului şi neofascismului. un numar şi o varietate mare de organizatii fasciste şi neo fasciste. au ucis cinci militanti de stinga. Daca în anii '60 . Enzo Santorelli în 1974 impartea fascismul actual in: post-fascism. apelurile la o conducere mai ferma. Geografic apare neofascismul în S. b)..).541) Inventariind situatia astazi ea se prezinta astfel: a). incendierea primariilor din Decatur (Alabama). în anii '70 neofascismul era un fenomen international. cu aproximativ 2000 de organizatii. el este atit de mare incit s-au facut deja distinctii intre mai multe feluri de neo-fascism. care sunt totodata nazisti declarati. Existau deja internationale fasciste: Miscarea Sociala Europeana (Malmo).

Didactica şi Pedagogica. intoleranta şi antiumanism. 1997 . Bucureşti. Hitler.Mein Kampf Ed. Hannah.F. All Educaţional. Humanitas. Polirom. dar se concretizeaza şi prin antidemocratism.fascismul nu mai este un fenomen pitoresc de curiozitate.U. 1992 3.I.Esenta lor este anticomunismul. Ed. Ed. şi U. Ball. Fundaţiei Chemarea. Iaşi 1994 4. A lui Le Pen în Franta.N. dar mai ales cu ascensiunile uluitoare ingrijoreaza şi este firesc acest lucru. Pacifica. Arendt. Raymond. Ed. 2001 6. Originile totalitarismului.pina la 200 000 $ drepturi de presa . a lui Jirinovski în Rusia cu exclusivismele lor ofensatoare.C. Petru.E. Daca vizita lui Jirinovski în Polonia poate fi mediatizata prin plata a 2000. Aron. John Birch Society au pornit prin anii '70 o ofensiva impotriva O. Iaşi. Adolf . Doctrine politice. L. ci un fapt politic major. *** Doctrine politice contemporane Ed. Democraţie şi totalitarism. Semne mari de intrebare pentru civilizatia şi status-quo -ul european ridica asa numitele Fronturi Populare ale anilor '90. Bucureşti.N. Ed. Terence Dagger. Richard. Zăpârţan. Bucureşti. Bucureşti 1994 5. 1985 2. Ideologii politice şi idealul democratic. ce trebuie bine cunoscut inainte de a fi evaluat! Bibliografie 1.

Mythes et mythologies politiques. 1985. 10. Bucureşti 1993. .. Anul 2000.7.Al treilea val Ed. Girardet.Doctrine Politice Contemporane Bucureşti. Alvin . Humanitas. . R. Edition du Seuil. Trăsnea. Ovidiu. 8. 1986 9. Megatendinţe Ed. John. Toffler. Naisbitt. Bucureşti 1982. Politică.