MODELE BICAMERALE COMPARATE. ROMANIA: MONOCAMERALISM VERSUS BICAMERALISM.

Cynthia Carmen CURT
asist. univ. drd., Catedra de Ştiinţe Politice, Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, Universitatea Babeş-Bolyai, ClujNapoca

The paper attempts to evaluate the Romanian bicameral model as well as to identify and critically asses which are the options our country has in choosing between unicameral and bicameral system. The analysis attempts to observe the characteristics of some Second Chambers that are related to Romanian bicameralism by influencing the configuration of the Romanian bicameral legislature, or which devised constitutional mechanisms can be used in order to preserve an efficient bicameral formula. Also the alternative of giving up the bicameral formula due to some arguments related to the simplification and the efficiency of the legislative procedure is explored.

În vederea evaluării modelului bicameral pe care-l exersează Parlamentul României începând cu anul 1991, poate apărea utilă analiza modelelor care au stat la baza configurării iniţiale a acestuia şi a Camerelor Secunde care au reuşit să îşi menţină în continuare poziţia în parlamentele europene. Analiza este centrată asupra condiţiilor concrete în care acestea funcţionează şi asupra mecanismelor de care dispun pentru a-şi justifica utilitatea politică, în termeni legaţi de eficienţă şi mijloace de rezolvare a conflictelor intercamerale. Bicameralismul îşi are originea în modelul britanic de organizare parlamentară. Urmărirea traseului parcurs de Camera Lorzilor de la o Cameră Înaltă la una care deţine astăzi mai degrabă un rol formal poate dezvălui sensul menţinerii sale în configuraţia parlamentară britanică. De asemenea, poate fi interesant analizei artificiul la care a recurs constituantul francez pentru a face din Senat, adeseori criticat (denumit „Cameră a agriculturii” – Maurice Duverger) un instrument de colaborare a puterilor, în care Guvernul poate determina formula egalitară sau inegalitară a bicameralismului, în funcţie de majoritatea favorabilă din cadrul celor două Camere. Originalitatea bicameralismului german, (care face ca Bundesratul să fie denumit „una dintre cele mai puternice Camere Secunde din lume”1) ar trebui poate

Transylvanian Review of Administrative Sciences, 19/2007, pp. 21-33

1

Edinger L. J., West German Politics, New York: Columbia University Press, 1986, p. 16

21

Money J. în sfera exerciţiului mandatului imperativ al membrilor Bundestratului ori în modalitatea în care reuşeşte comisia mixtă paritară să-şi impună influenţa în luarea deciziilor politice. să ajungă la un compromis. p. În consecinţă. 193. astfel încât reprezentativitatea asigurată de Camerele Secunde va fi una subsidiară. 1998. Însă. orice altă legitimitate decât cea directă este inferioară. ca argument în favoarea menţinerii structurilor bicamerale. Dacă în statele federale putem vorbi despre legitimităţi concurente ale celor două Camere. În acest sens se doreşte identificarea motivelor pentru care. prin compunerea sa şi prin posibilitatea iniţierii comisiei mixte paritare. modele bicamerale care nu-şi mai justifică prezenţa. Din aceste considerente avizele Bundesratului sunt tratate cu seriozitate. fie s-au menţinut cu preţul diminuării prerogativelor acestora.. Droit constitutionnel et science politique. Camerele congruente sunt cele desemnate prin metode similare. Forme de guvernare şi funcţionare în treizeci şi şase de ţări. Studiul de faţă încearcă să găsească fomula pe care ar putea s-o dezvolte România. în statele unitare. Iaşi: Polirom. iar pe de altă parte de prerogativele efective cu care ele sunt înzestrate. un studiu de caz util îl poate reprezenta evoluţia structurii parlamentare a Ţărilor nordice. S-a arătat3 că şi Camerele Secunde considerate a fi slabe (în termenii lui Lijphart – asimetrice şi congruente4). Bundesratul a demonstrat că rolul său nu se reduce la exercitarea dreptului de veto absolut sau relativ. La fel. Modele ale democraţiei. Paris: Armand Colin. precum şi mecanismele de care dispun altele pentru a reuşi să fie eficiente. Preferinţa pentru bicameralism poate fi explicată prin concepte legate de îmbunătăţirea calitativă a deciziei politice finale şi realizarea echilibrului de forţe între cele două ansambluri legislative. p. 60 Lijphart A. Bicameralism. măsura în care ele vor reuşi acest lucru este dată pe de o parte de asigurarea reprezentării unor interese distincte. ce se va reflecta în competenţele atribuite acestora. Diferenţele pot consta în modalitatea de desemnare a membrilor 2 3 4 Chantebout B. un ansamblu chemat să asigure compromisul atât între partide. care poate fi tradus prin abilitatea efectivă de a-şi impune influenţa politică. exercită o anumită influenţă asupra deciziei politice finale. În ceea ce priveşte realizarea acestui deziderat. Cambridge: Cambridge University Press.. 251-253. în statele unitare Camerele Secunde îşi găsesc justificarea numai dacă sunt suficient de diferite faţă de primele Camere. Pentru a-şi justifica utilitatea. Analiza trăsăturilor punerii în exerciţiu a bicameralismului în parlamentele din spaţiul Europei Centrale trebuie să aibă în vedere faptul că acestea au o moştenire oarecum comună în ceea ce priveşte evoluţia lor democratică. Camerele Secunde sunt chemate să asigure reprezentarea unor interese distincte faţă de primele Camere. continuă totuşi să-şi menţină poziţia. Reprezentarea unor astfel de interese deschide discuţia asupra legitimităţii. între Stat şi Landuri. pentru a încerca tranşarea controversei: monocameralism sau bicameralism pentru structurarea Parlamentului din România.. Studiul evoluţiei lor poate furniza elemente de specificitate în ceea ce priveşte modalitatea în care s-a reuşit „restaurarea Camerelor Secunde sub influenţa ideilor liberale”2. el poate fi atins numai în măsura în care cele două Camere sunt în măsură să negocieze efectiv. 22 . şi anume.. Concluziile conduc la aprecieri legate de eficacitate a acestora. raţiunile care au determinat trecerea de la bicameralism la monocameralism sau evaluarea trăsăturilor bicameralismului temperat (prezent în Norvegia şi Islanda până în 1991).căutată în argumentele în care se ancorează bicameralismul în cadrele unui stat federal sau poate.. 2000. Aceasta se explică prin faptul că Bundesratul reprezintă. Dacă legitimitatea democratică este singura care se justifică. Este important a se detecta dacă măsura în care ele reuşesc să îşi exercite influenţa politică este de natură să îmbunătăţească actul legislativ. p. ameninţarea exercitării veto-ului reprezintă mai degrabă o invitaţie spre compromis. Camerele Secunde desemnate pe alte criterii fie au dispărut. Potrivit lui Lijphart Camerele simetrice sunt cele care au puteri constituţionale egale sau moderat inegale. cât şi între cele două Camere. Tsebelis G. cu alte cuvinte.

htm se propune. care a redus considerabil numărul lorzilor ereditari din cadrul Camerei. Tocmai pentru a salva bicameralismul britanic.. împiedicarea monopolului reprezentării şi deciziei politice. care au la bază principiul pluralismului. astfel încât să fie capabile să determine primele Camere să se deschidă dezbaterilor.44.. acestea sunt considerate de calitate superioară şi de multe ori acceptate de Comune. II. deoarece beneficiara legitimităţii sufragiului direct poate oricând recurge la Parliament Act. 198. în condiţiile afirmării principiilor legitimităţii democratice. Indiferent care ar fi mecanismele de care dispun Camerele pentru rezolvarea conflictelor intercamerale. Consultation paper Constitutional Reform: next steps for the House of Lords (CP 14/03). cât şi în cadrul controlului parlamentar. printre altele dispariţia lorzilor legii. A Department for Constitutional Affairs Consultation Paper. July 2003. atât în exercitarea funcţiei legislative. p.dca.uk/constitution/holref/holrefindex. 2000.şi în prerogativele de care dispun. preluarea prerogativelor judiciare ale Lordului Cancelar şi ale Camerei Lorzilor de către o nouă Curte Supremă.gov. Chiar dacă acceptăm în cele din urmă că şi Camerele congruente pot duce la exprimarea unor opţiuni diferite şi în consecinţă pot determina conflicte intercamerale (adică exercită o anumită influenţă). păstrând mai degrabă prerogative formale.. mediu şi slab. vol. În ceea ce priveşte bicameralismul britanic.. op. p. crearea unei Comisii judiciare independente. dca. 253 Lijphart A.gov.. Guvernul poate da eficacitate bicameralismului egalitar pentru a face 5 6 7 8 9 Drăganu T. Bicameralismul britanic este situat însă între mediu şi slab datorită desemnării pe criterii ereditare a Camerei Lorzilor. deoarece membrii Camerei Secunde sunt desemnaţi pe principii ereditare. 2000. modalitatea ingenioasă de redactare a textelor constituţionale a art.htm. modalitatea distinctă de desemnare a membrilor celor două Camere şi prerogativele legislative şi de control parlamentar de care dispune Senatul. acestea trebuie să le permită să-şi manifeste influenţa politică.cit. Camerele Secunde desemnate pe criterii ereditare nu-şi mai găsesc justificare. propunând modificarea radicală a compunerii Camerei Lorzilor şi reformarea prerogativelor judiciare ale acesteia9. Camera Comunelor şi-a afirmat incontestabil o poziţie de superioritate. par să-i confere o posibilitate de intervenţie limitată comparativ cu Adunarea Naţională. Bucureşti: Lumina-Lex. Modele ale democraţiei. lorzii evită să le exercite pentru a nu ajunge în conflict cu prima Cameră. Referitor la modelul bicameral francez. Chiar dacă formal cele două Camere se bucură de prerogative similare. 83 Chantebout B. Astfel. Lijphart clasifică bicameralismul ca fiind puternic. Forme de guvernare şi funcţionare în treizeci şi şase de ţări. în situaţiile destul de rare în care Camera Lorzilor apelează la dreptul de amendament. Iaşi: Polirom.. Bicameralismul britanic nu poate fi calificat ca fiind cazul clasic de bicameralism asimetric şi incongruent7. reducând la tăcere vocea “beneficiarilor eredităţii”. martor al “interminabilei agonii a Camerei Lorzilor”6. El este situat mai degrabă între un bicameralism mediu şi slab. În acest sens este relevantă declaraţia Departamentului pentru probleme constituţionale al Guvernului8. Potrivit lui Lijphart bicameralismul asimetric şi incongruent este un bicameralism mediu.uk/consult/supremecourt/index. Totuşi. www. www. p. 23 . tratat elementar. Menţinerea bicameralismului în statele unitare are ca scop divizarea puterii. compromisului. Drept constituţional şi instituţii politice. Această necesitate a condus de cele mai multe ori la dispariţia bicameralismului egalitar în statele unitare pe motive legate de utilitate. care arată că Guvernul crede că „o Cameră Secundă credibilă şi reală este vitală pentru a menţine starea de sănătate a democraţiei”. din 18 septembrie 2003. Totuşi. 45 şi 48 din Constituţia Franţei conferă Guvernului posibilitatea de a se sprijini pe una dintre Camere în vederea contracarării eventualei majorităţi ostile a celeilalte. Constitutional Reform: A Supreme Court for the United Kingdom. încercările repetate de reformare a Camerei Lorzilor s-au materializat în cele din urmă în 1999 în The House of Lords Act. ceea ce a condus la un raport între cele două Camere care echivalează aproape cu “abandonarea sistemului bicameral”5. respectiv exprimarea eterogenităţii corpului politic. analiza trebuie centrată asupra măsurii în care această influenţă reuşeşte să se metamorfozeze în eficienţă la nivelul calităţii actului legislativ sau să asigure un echilibru de forţe.

.g. www. legat de conceptul dublei legitimităţi: democratică şi cea care rezultă din reprezentarea intereselor statelor federate. Dacă luăm în considerare criterii precum dimensiunea politică şi dimensiunea eficienţei Camerei Secunde franceze13. Atunci când Senatul poate face predicţii referitoare la gradul de coeziune al majorităţii parlamentare din cadrul Adunării. Indicii bicameralismului variază între 1 şi 4. Aşadar. Cambridge: Cambridge University Press. prerogativele legislative reduse faţă de cele ale Bundestagului. Acelaşi autor asociază indicii bicameralismului11 cu cei ai federalizării şi cu criteriul mărimii populaţiei. 51 au fost adoptate în primă lectură. BAN Statistiques 20032004. iar bicameralismul cu indice 4 la un bicameralism puternic. p. Tsebelis G. când majoritatea parlamentară din cadrul Adunării Naţionale este una mai puţin coezivă.pdf. Rolul Bundesratului nu se reduce la exercitarea veto-ului absolut sau relativ. www. iar 19 în urma raportului comisiei paritare mixte. Posibilitatea de exercitare a acestei influenţe depinde de gradul de coeziune din cadrul coaliţiei parlamentare. Bicameralism. 1987. în urma atingerii compromisului între cele două ansambluri legislative pe parcursul navetei legislative14. el se poate raporta mult mai uşor la posibilitatea atingerii compromisului. modern. Modele ale democraţiei.. El este incongruent deoarece Senatul este desemnat pe criterii distincte faţă de Adunarea Naţională. 2000.html#People. mai degrabă decât să recurgă la „ultimul cuvânt”.178 – iulie 200512 – astfel încât prezintă un bicameralism relativ puternic). ceea ce se 10 11 12 13 14 Lijphart A. Iaşi: Polirom. O analiză care s-ar opri la un prim nivel de înţelegere ar conduce spre concluzia excluderii Bundesratului din categoria Camerelor Secunde cu o influenţă reală în cadrul raportului bicameral: mandatul imperativ al membrilor Bundestratului. Bicameralismul francez este asimetric datorită faptului că Adunarea Naţională poate dispune de „ultimul cuvânt” în materie de legiferare. astfel că Senatul nu va ceda decât în cazul în care va obţine concesii importante. din totalul de 78 de legi promulgate.presiuni asupra Adunării Naţionale.cia. specificul bicameralismului francez rezidă în faptul că acesta poate fi egalitar sau inegalitar în funcţie de atitudinea pasivă sau activă a Guvernului faţă de modul de desfăşurare a navetei legislative. 24 . În perioda 1 octombrie 2003 – 30 septembrie 2004. Forme de guvernare şi funcţionare în treizeci şi şase de ţări. prerogativele administrative. înseamnă că Adunarea va fi nerăbdătoare în atingerea compromisului. p. Relaţia dintre mărimea populaţiei şi federalism este tradusă prin faptul că ţările mari tind să fie federale (e. se poate observa că în anumite condiţii Senatul îşi poate exercita influenţa politică. va fi deschis mai mult compromisului. În consecinţă. ci mai degrabă trebuie căutat tocmai în potenţialul său de a-şi exercita dreptul de veto. Lijphart10 carcaterizează bicameralismul francez ca un bicameralism mediu – asimetric şi incongruent. şi pe de altă parte. determinând Adunarea Naţională să accepte amendamentele propuse de senatori. 172 şi urm. mai deschisă negocierilor. are o populaţie mare – 60. modalitatea de configurare constituţională a acestuia determină ca formula bicamerală să fie una viabilă. chiar dacă Senatul francez a fost privit adeseori ca o instituţie controversată din perspectiva utilităţii sale. Structurarea bicamerală a parlamentelor statelor federale are un fundament logic. 192 şi urm. 8 la a doua lectură. în pofida faptului că Franţa este stat unitar şi centralizat. prin atribuţiile conferite celor două Camere.gov/cia/publications/factbook/geos/fr. sau poate apela la formula inegalitară în situaţia în care se confruntă cu un Senat „indisciplinat”. Când are ca partener de negociere o majoritate puternică.656.fr/connaissance/STATS2003-2004..assemblee-nationale. Bundesratul german prezintă originalitate pe de o parte prin modalitatea de desemnare a membrilor săi. Money J. iar răspunderea politică a Guvernului poate fi antrenată doar de prima Cameră. unde bicameralismul cu indice 1 se referă la un bicameralism slab. Senatul va ceda mai uşor. concluzionând că pe măsură ce creşte gradul de descentralizare şi federalizare are loc o deplasare dinspre unicameralism spre bicameralism. aşadar. În majoritatea cazurilor proiectele de lege sau propunerile legislative sunt adoptate fără a se recurge la formarea Comisiei paritare mixte şi la votul definitiv al Adunării Naţionale.

. Un caz aparte îl constituie Norvegia (şi Islanda până în 1991) care încearcă un „bicameralism temperat sau monocameral”. 198. care în 1906 a renunţat la bicameralism. Argumentele pentru care Ţările nordice au renunţat la bicameralism par a fi legate de existenţa omogenităţii naţionale şi de adaptarea logicii democratice mai uşor la monocameralism în cadrul unui stat unitar.. p. op. atât sub aspectul compoziţiei politice. Bundestratul îşi datorează influenţa faptului că “este o Cameră federală unică.cit. Islanda a recunoscut că monocameralismul este de preferat.. Aşadar. 480. au fost instituite alte mecanisme care să substituie rolul de reflecţie al Camerelor Secunde: referendumul legislativ. s-a urmărit asigurarea reprezentativităţii ansamblului legislativ. Reuşind să contureze o Cameră simetrică şi incongruentă. comisiile comune ale celor două ansambluri legislative17 au prerogative importante. cât şi a prerogativelor legislative a condus la exprimarea preferinţei monocamerale. raportat la decizia politică finală luată în plen. de faptul că în aceste state nu au existat clivaje sociale de natură 15 16 17 18 19 Mastias J.. care asigură rolul de reflecţie în cadrul procedurii legislative: ea constituie în fapt o „mini-Cameră” cu care dialoghează plenul parlamentului prin intermediul navetei legislative. formată din reprezentanţi ai executivelor statelor membre ale federaţiei”16. Explicaţiile date opţiunii pentru monocameralism sau bicameralism temperat a statelor nordice sunt legate de omogenitatea naţională. p. La fel.. În consecinţă. 1995. 193 trăsătură a funcţionării monocamerale a bicameralismului Lijphart A. În Norvegia. Însă. cât şi între stat şi Landuri15. Danemarca a renunţat în 1953 la un bicameralism asimetric şi incongruent (adică un sistem în care a doua Cameră nu reuşea decât să dubleze activitatea legislativă a primei Camere. instituirea unor proceduri de legiferare care să atragă dialogul şi implicit compromisul între comisii sau secţiuni ale aceluiaşi ansamblu. un ansamblu unic se scindează după alegeri în două Camere: Odelstingul – prima Cameră. accentul monocameral este incontestabil pregnant. La fel.traduce prin faptul că posibilitatea iniţierii unei comisii mixte paritare este în fapt o invitaţie spre compromis (din acest motiv. 5. Suedia a exersat un bicameralism egalitar până în 1969. tenta de bicameralism este conferită de formarea Marii Comisii. 00) şi bicameralism slab – asimetric şi congruent (cu indicele 2. chiar dacă prin imaginea unei „Camere şi jumătate”18 Norvegia încearcă să pună în scenă un bicameralism funcţional. Bundesratul este conturat în sistemul politic german ca un ansamblu chemat să asigure compromisul atât între partide. p. Ruiz Fabri H. 25 . instituţia Ombudsmanului. 120 Lijphart A. Candidaţii propuşi de partidele politice pentru compunerea Langtingului nu sunt selectaţi pe criterii legate de calificare juridică sau expertiză. datorită faptului că această modalitate de funcţionare a parlamentului nu avea altă consecinţă decât temporizarea procesului legislativ.00) Grewe C. 1987. Totuşi. Aici. situând-o între monocameralism (cu indicele 1. mai degrabă decât să formeze o majoritate confortabilă în cadrul Parlamentului. exerciţiul bicameral propriuzis este unul de convenienţă. Asemănător modelului norvegian a funcţionat şi parlamentul islandez până în 1991. asigurând funcţia reflexivă. Lipjhart atribuie Norvegiei indicele de bicameralism de 1. faţă de un bicameralism ineficient. De asemenea. când evidenţa ineficienţei a două ansambluri identice. Grange J.. avizele Bundesratului sunt tratate cu seriozitate de cealaltă Cameră). iar cele mai multe atribuţii sunt exercitate în plen. mai multe lecturi ale textelor supuse adoptării Parlamentului. Paris: Presses Universitaires de France. prin aplicarea sistemului reprezentării proporţionale care să asigure exprimarea multitudinii intereselor. fără a putea manifesta o influenţă politică reală). Bundesratul este o Cameră care reprezintă landurile şi o contra-măsură creată chiar în interiorul Parlamentului. Dialogul s-a dovedit de multe ori a fi unul benefic19. reuşind să constituie un cadru favorabil dezbaterilor. care deţine un rol preeminent şi Lagtingul – care îndeplineşte rolul de Cameră Secundă.. cu deosebirea că în afara comisiei pentru buget. Camerele îşi desemnau comisii proprii. Droits constitutionnel europeens. Paris: Economica. Les Secondes Chambres du parlement en Europe Occidentale. În cazul statelor nordice care au adoptat monocameralismul. p.. Originalitate prezintă şi modelul Finlandei. op..cit..

altele 2. Islanda (cu o populaţie de 299.) – naţionalitate croată 89. primele Camere fiind cele decizionale.372 – iulie 2006 est. Astfel. În statele nordice care au renunţat la bicameralism. 20 21 22 23 24 25 Thibaut F. Sejmul deţine “ultimul cuvânt” în cadrul procedurii legislative.388 – iulie 2006 est.9%. nr. 461 Mastias J.552 – iulie 2006 est.4%. germană 0. Camera Secundă – Drzavni Svet (Consiliul Naţional) are o compunere corporatistă22. dacă amendamentele adoptate de Senat nu sunt votate de Cameră.html www. atunci ea poate decide adoptarea finală a textului în forma în care a fost trimis la Senat. sârbă 4.4%. chiar dacă sunt desemnate prin metode distincte. 76. care să fie chemată a reprezenta interese foarte diferite. La fel.2%. Paris: LGDJ. mai degrabă formale.html 26 .9%. germană 0. estonă 0.6%.6%. Parlamentul Poloniei are. altele 0.7%.8%. La Finlande. care acordă şi votul de învestitură. croată 1. ele îndeplinesc rolul unor Camere de reflecţie. suedeză 5. op. Referitor la restaurarea Camerelor Secunde în Europa Centrală.) – naţionalitate finlandeză 93. de asemenea. p.1%25. fiind format din două adunări: Sejm-ul şi Senatul. sârbă 2%. Grange J. acesta se întoarce la Cameră. chiar dacă se bucură de legitimitate democratică în ceea ce priveşte desemnarea membrilor săi. Grange J. putem observa că bicameralismul în aceste cazuri este unul asimetric şi incongruent.. rromă 0. aici democraţia locală este una foarte bine organizată. citat de Mastias J. ucrainiană 0. în Europolis. moraviană 3. altele 5. op. de origine străină 6%..2%. astfel încât autonomia de care se bucură autorităţile locale constituie o reală contra-putere faţă de autoritatea legislativă centrală21. Comparativ.. p.2%. p. deoarece Guvernul răspunde politic numai în faţa Camerei Deputaţilor..) – naţionalitate slovenă 83.html www.gov/cia/publications/factbook/geos/ez.5%. ucrainiană 0.) – naţionalitate cehă 90.4%24. cu aceeaşi majoritate absolută.347 – iulie 2006 est.4%.să determine necesitatea unei Camere Înalte20. Polonia (cu o populaţie de 38. observăm că aceste ultime state analizate sunt marcate de o omogenitate naţională destul de ridicată: Republica Cehă (cu o populaţie de 10. În consecinţă.cia. rusă 0.5%. iar prerogativele Consiliului Naţional sunt mult limitate în cadrul procedurii legislative faţă de cele ale Ansamblului Naţional.235. în ceea ce priveşte rolul Camerelor Secunde în aceste state.536.cia. Mai mult.57%. care îl poate adopta cu votul majorităţii absolute a deputaţilor. bosniacă 1. spre exemplu.) – naţionalitate poloneză 96.) – naţionalitate omogenă 94%. sub condiţia întrunirii majorităţii absolute. România prezintă un grad relativ ridicat de omogenitate naţională. slovacă 1. rromă 2..1%.5%.43% (20. se pune întrebarea dacă ele pot exercita o reală influenţă politică. sami 0.000).231. Dacă analizăm sub acest aspect şi cazul României (cu o populaţie de 22. Însă.) – naţionalitate norvegiană 99.7%. sami 0. Şi în cazul Poloniei ne aflăm în prezenţa unei Camere Secunde care se bucură de prerogative mai degrabă formale. p.cia.cit.1%. Slovenia – (cu o populaţie de 2.Z. 123. deoarece nu-şi găsea utilitatea. Croaţia – (cu o populaţie de 4. a renunţat la structura bicamerală prin revizuirea Constituţiei în 2001.749 – iulie 2006 est.gov/cia/publications/factbook/geos/ez. o structură bicamerală. Finlanda (cu o populaţie de 5. 461 Szasz A. 1978. vom avea următoarele date: naţionalitate română 89.4%.” Sistemul politic din Slovenia:aspecte ale tranziţiei”. maghiară 6.494.010.1%.7%.820 – iulie 2006 est.)..303. rusă 0. www. cu prerogative limitate.3%.1%.gov/cia/publications/factbook/geos/ez. atâta timp cât ele sunt înzestrate cu prerogative extrem de reduse. altele 12%23. Nici în exercitarea funcţiei de control parlamentar Senatul nu beneficiază de prerogative substanţiale. belarusă 0.cit. adică un bicameralism mediu (dacă l-am califica în termenii lui Lijphart). Dacă ne raportăm la modelul teoretic conform căruia bicameralismul este necesar în statele în care reprezentarea unor interese foarte diferite se realizează prin intermediul Camerei Secunde.. 1/iunie 2002. turcă 0. Poate acesta este unul din motivele pentru care Croaţia. 610. dacă Senatul Republicii Cehe respinge un proiect de lege.455 – iulie 2006 est. În Slovenia.3%. altele 4%.2%.869 – iulie 2006 est. analiza aceloraşi criterii conduce spre următoarele date: Norvegia (cu o populaţie de 4.7%.

p.9%. Alegerea modelelor bicamerale analizate nu s-a dorit una întâmplătoare. Lumina Lex. a cărei legitimitate democratică îi justifică preeminenţa. precum şi reacţia de respingere a modelului unicameral datorită experienţei regimului totalitar anterior anului 198927.876.6%. ed. ci doar un mijloc. În ceea ce priveşte statele federale. Bundestagul german reuşeşte să fie privit ca una dintre cele mai influente Camere Secunde. pentru a ancora cazul României în contextul Europei centrale – studiul a luat în calcul funcţionarea parlamentelor bicamerale din această zonă. pornind de la originea bicameralismului modern părea utilă studierea Camerei Lorzilor. opţiunea statelor unitare pentru monocameralism sau bicameralism. bicameralismul reprezintă un instrument în vederea moderării puterii. Din perspectivă istorică. se poate afirma că bicameralismul românesc a apărut odată cu adoptarea prin plebiscit a Statutului Dezvoltător al Convenţiei de la Paris. este exemplificată prin prezentarea modelelor Ţărilor Nordice. unde bicameralismul găseşte un fundament modern prin prisma exprimării unor legitimităţi concurente de către cele două Camere.5%. Aşadar. primul preşedinte al Curţii de Casaţie şi cel mai vechi dintre generalii în activitate. el nu poate conduce la acelaşi rezultat în toate cazurile. care. 178 27 .) – alte grupuri etnice în afară de cel francez (slavi. altele 6. scoţiană 8. altele 4.) – naţionalitate engleză 83..4%. irlandeză 2. 26 27 Idem.153 – iulie 2006 est. Germania (cu o populaţie de 82. vol. galeză 4. Argumentele cele mai des invocate pentru a explica preferinţa Adunării Constituante din 1991 pentru bicameralism.8%. datorită ingeniozităţii legiuitorului constituant.9% indiană 1. a garantării drepturilor şi libertăţilor cetăţenului. Apoi. În consecinţă. eficientizării procedurii legislative şi a reprezentării naţionale. din perspectiva exerciţiului bicameral în statele unitare.Pe de altă parte.3%. Marea Britanie (cu o populaţie de 60.1%26. În continuare. nord africani. Bucuresti.136 – iulie 2006 est. în timp ce Senatul (Corpul Ponderator) se afla complet subordonat Domnului. nu reuşeşte să păstreze decât prerogative formale în faţa Camerei Comunelor. în compunerea lui intrau: mitropoliţii ţării. Altfel. minoritate bască – Franţa nu recunoşte categoria de minoritate naţională). În fine. respectiv trecerea unora dintre ele de la formula bicamerală la cea monocamerală. indochinezi. Drept constituţional şi instituţii politice. ci tocmai particularităţile politice şi sociale sunt cele care impun alegerea mecanismelor proprii pentru atingerea acestor deziderate. Ionescu C. chiar dacă datele nu conduc neapărat spre o concluzie strict matematică. turcă 2. Nefiind un scop în sine. Adunarea Electivă era formată din deputaţi aleşi conform noii legi electorale.299 – iulie 2006 est. însoţită de alte instrumente care să evite concentrarea puterii şi o eventuală exercitare abuzivă a acesteia. ceilalţi membri fiind numiţi de către Domn. 1997. În art. statele nordice sunt caracterizate de o omogenitate naţională foarte ridicată. se poate totuşi observa tendinţa utilităţii formulei bicamerale în statele cu o populaţie crescută ca număr şi marcată de necesitatea reprezentării unor interese foarte diferite. pakistaneză 1.6%. la 2 mai 1864. de Senat şi Adunarea Electivă.) – naţionalitate germană 91.8%. II.609. Franţa poate reprezenta modelul în care Senatul reuşeşte să-şi impună o anumită influenţă politică. datorită desemnării în continuare a membrilor săi pe baze aristocratice. acolo unde există omogenitate naţională puternică este potrivită şi formula monocamerală. care a avut un traseu oarecum asemănător în ceea ce priveşte evoluţia spre democraţie. în timp ce pentru ultimele state unitare bicamerale analizate aceasta este mai redusă.2 se stipula că puterea legislativă se executa colectiv de Domn. aceleaşi criterii de analiză se circumscriu următoarelor valori: Franţa (cu o populaţie de 60. în celelalte state studiate. episcopii eparhiilor.422. au fost cele legate de tradiţiile istorice bicamerale româneşti. Concluzionând. sub acest aspect.

majoritatea parlamentară din cele două ansambluri legislative 28 Cea mai importantă modificare intervenită se referă la impunerea unui prag electoral mai ridicat (5% pentru partide.Constituţia din 1866 menţinea sistemul bicameral introdus de Cuza. Puterea legislativă se exercita colectiv de către Rege şi Reprezentanţa Naţională. Adunarea Deputaţilor era aleasă pe 4 ani. de un corp electoral împărţit în 4 colegii electorale. în fond Constituţia veche amplu revizuită. Corpul electoral îşi manifestă preferinţele pentru cele două Camere la acelaşi moment. se poate nota faptul că Senatul – Camera Secundă a fost instituit ca un instrument de sprijin pentru puterea executivă (Domn.32 al. Studiul dimensiunilor bicameralismului românesc porneşte de la aspecte legate de organizarea internă a celor două Camere. În consecinţă. trebuie subliniată modalitatea distinctă de desemnare a membrilor celor două Adunări. reuşindu-se conturarea unor compoziţii politice similare a celor două Camere. de consfinţirea mecanismelor democratice de desemnare a parlamentarilor. compunerea politică a acestora. atât la momentul instituirii bicameralismului românesc. În afara importanţei revizuirii care consta în introducerea sufragiului universal. respectiv până la 10% pentru alianţe). şi de la poziţia de pe care participă la procesul legislativ şi la exercitarea funcţiei de control parlamentar. o constituţie nouă. Totuşi. Pentru Senat sistemul electoral apărea îmbunătăţit. iar Reprezentanţa Naţională se compunea din Senat şi Adunarea Deputaţilor (art. Evoluţia sistemului electoral a determinat modificarea modalităţii de desemnare a celor două Camere (de la senatori numiţi. astfel încât Camerele să poată exprima o poziţie diferită. nu a reuşit să conducă la conturarea reprezentării unor interese distincte în cadrul celor două Camere. Atât din punctul de vedere al compoziţiei politice. Din punctul de vedere al calificării modelelor bicamerale româneşti. în cadrul unui singur tur de scrutin. Însă. Adunarea Constituantă a reuşit consacrarea unui model bicameral egalitar. de la votul censitar pentru Adunarea Deputaţilor la sufragiul universal. În ceea ce priveşte modalitatea de desemnare a celor două Camere şi compoziţia politică a acestora. În consecinţă. prin vot censitar. 2 şi 3). Preferinţa Adunării Constituante în 1991 pentru modelul bicameral poate fi regăsită în raţiuni legate de revenirea la tradiţiile istorice. din perspectivă istorică. astfel încât accesul în Parlament să conducă la o conturare mai concretă a unei majorităţi parlamentare stabile. în 2003. Adică un bicameralism care nu şi-a justificat existenţa în cadrele unui stat unitar. Formal. precizând că puterea legislativă era încredinţată în mod colectiv Domnului şi Reprezentanţei Naţionale (art. mandatul senatorilor şi al deputaţilor are o durată egală. dovadă fiind necesitatea reformulării lui cu ocazia revizuirii Constituţiei. membrii săi nu mai erau numiţi. Abordând pe rând aceste aspecte se pot contura concluzii preliminare referitoare la fiecare criteriu în parte. ci aleşi pe bază de colegii electorale. la senatori de drept şi aleşi în cadrul colegiilor electorale. Atât deputaţii. Chiar dacă legea electorală a fost supusă modificărilor28. cât şi în prezent ne aflăm în prezenţa unui bicameralism congruent. deoarece sistemul său electoral era bazat pe un cens foarte ridicat. cu două Camere desemnate pe baza aceloraşi proceduri electorale şi cu prerogative identice. implicit de natură să îndeplinească rolul definit al sistemului bicameral. 1). împărţită în Senat şi Adunarea Deputaţilor. condiţiile de eligibilitate pentru cele două Adunări erau diferite. Rege) în cadrul Parlamentului. Constituţia din 1866 reprezintă un regres evident faţă de Statutul lui Cuza. Această revenire trebuia să ţină cont însă. cu vot de listă. cât şi senatorii sunt desemnaţi pe baza sistemului reprezentării proporţionale. Constituţia din 1923 – cotată ca una dintre cele mai democratice Constituţii ale vremii – a impus o ordine constituţională stabilă pe tot cuprinsul teritoriului românesc. celelalte schimbări nu au fost decisive. 28 . precum şi de faptul că rolul Camerei Secunde nu mai putea fi legat de reprezentarea elitelor (de orice fel) sau de împărţirea puterii legislative cu Regele sau Domnul ţării. cu introducerea “primei electorale”). Dacă se are în vedere numărul cetăţenilor chemaţi la urne pentru formarea Camerei Deputaţilor.32 al. cât şi a menirii celor două Camere acestea erau imaginate ca fiind diferite.

UDMR şi Partidul Conservator. validarea celor 14 magistraţi şi numirea celor 2 reprezentanţi ai societăţii civile în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. textul tranzacţionat era supus spre adoptare. Alteori diferenţele sunt mai consistente: în structura Camerei Deputaţilor regăsim Comitetul liderilor grupurilor parlamentare. terminologia Regulamentelor celor două Camere. 29 . ulterior. Diferenţele nu sunt de esenţă şi. bicameralismul instituit în 1991 nu era riguros. numărul de comisii parlamentare etc. Analiza compunerii politice a celor două Camere în decursul legislaturilor care s-au succedat din 1992 până în 2004 confirmă o majoritate parlamentară similară în cadrul celor două Camere29. opţiunile sale sunt a priori similare cu cele ale Camerei Deputaţilor. noiembrie 2004. ultimul deţinând o poziţie cel puţin controversată şi părăsind coaliţia. după revizuirea textelor constituţionale. în 2003. Alte deosebiri se referă la modalitatea de exercitare a unor atribuţii ale Senatului. Nici măcar în materie de legiferare.denumită de opoziţie “Patrulaterul roşu”. noiembrie 1996 . PRM. ridicarea imunităţii parlamentare) sau un cvorum de şedinţă diferit. constituirea Guvernului PSD a beneficiat de susţinerea PNL şi UDMR în ambele Camere. însă ele nu sunt de natură să înlăture caracterul egalitar care reiese din constituirea unor organisme interne similare ale celor două Camere. Bicameralismul instituit în 1991 presupunea participarea celor două Camere de pe poziţii egale la procedura legislativă. coaliţia de guvernare a reuşit să atragă de partea ei alături de Alianţa PNL-PD în ambele Camere. Singurele diferenţe care deosebesc alegerea deputaţilor de cea a senatorilor se referă la un prag de vârstă diferit şi la aplicarea unei norme de reprezentare diferite. de cele mai multe ori ele decurg din faptul că Senatul are o cuprindere mai restrânsă faţă de Camera Deputaţilor: numărul minim al membrilor unei comisii parlamentare. aceasta prezintă cele mai importante modificări în evoluţia bicameralismului românesc. în aprilie 2001. dacă se ajungea la un dezacord între Camere. care nu pot reuşi decât să conducă la o reflectare mai restrânsă numeric şi mai vârstnică a Camerei Deputaţilor. noiembrie 2000. a făcut apel la USD şi UDMR pentru a putea forma noul Guvern. şi care. în cadrul Camerei Deputaţilor funcţionează Comisia pentru regulament şi Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor30. PSM. dacă ne raportăm la momentul revizuiririi textului constituţional. PNL a dezavuat colaborarea cu Guvernul. Pot fi detectate diferenţe legate de formularea. cum ar fi: asigurarea interimatului la funcţia de Preşedinte al României de către preşedintele Senatului. organizarea internă a celor două Camere a suferit uşoare modificări. Dacă această comisie reuşea să ajungă la un compromis. Senatul nu constituie un factor care să asigure un spaţiu favorabil dezbaterilor şi. aceasta este foarte asemănătoare. În ceea ce priveşte exercitarea funcţiei legislative. care diferă de cele ale Camerei Deputaţilor. în baza unor protocoale de colaborare parlamentară. Aceste aspecte sunt de natură să confirme caracterul egalitar al bicameralismului românesc instituit în 1991. Dincolo de aceste deosebiri.în ambele Camere s-a concretizat o majoritate parlamentară formată din –FDSN. Aceste două comisii permanente au fost instituite prin Hotârârea Camerei Deputaţilor nr.CDR a deţinut o majoritate relativă în ambele Camere. de mediere. În decursul legislaturilor cuprinse între anii 1992-2005. dacă era votată în aceeaşi formă în ambele Camere. se forma o comisie paritară. numărul minim al membrilor unui grup parlamentar.este materializată în cadrul aceloraşi coaliţii post-electorale. uneori chiar majorităţi diferite cerute pentru luarea unor hotărâri (e. când existenţa a două adunări ar fi presupus ca deliberările să aibă loc separat. modul de organizare al celor două Camere se realizează pe baza unor regulamente proprii prin care cele două adunări îşi constituie organe directoare şi de lucru similare. PUNR. De asemenea. spre deosebire de Senat. Chiar de la momentul desemnării sale prin alegeri. lucrează în sesiuni simultane. organism care nu are similitudine în Senat. legea era considerată adoptată.g. treptat a încercat forme de atenuare. 5 din 12 ianuarie 2001. În cazul procedurii legislative ordinare. mai întâi 29 30 Septembrie 1992 . deliberează şi iau hotărâri potrivit aceloraşi reguli privind cvorumul de vot. chiar dacă ar fi înzestrat cu prerogative care să-i permită exercitarea influenţei politice. În ceea ce priveşte organizarea internă a Camerelor.

apoi Senatului. Din punct de vedere politic. În concluzie. iar cealaltă Cameră de reflecţie.Camerei Deputaţilor. iar Camera Deputaţilor asigură rolul de Cameră de reflecţie. în contextul unei omogenităţi naţionale destul de bine conturate. abandonarea sistemului bicameral de structurare a puterii legislative nu a fost acceptată de către partidele politice la momentul revizuirii Constituţiei. Argumentele s-au circumscris sferei legitimităţii: acordarea Camerei Deputaţilor a „ultimului cuvânt” nu ar fi avut motivare din perspectiva legitimităţii egale a Camerelor. adoptarea legilor organice care reglementează organizarea instituţiilor statului.75 din Constituţie stabileşte în mod expres domeniile în care Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată32. în condiţiile în care România necesita schimbări rapide la nivel instituţional. p. În acest sens. După o astfel de experienţă legislativă bicamerală. cazuri în care Senatul îndeplineşte rolul de Cameră de reflecţie. Prima Cameră sesizată se pronunţă în termen de 45 de zile. ceea ce marca în mod decisiv eşecul experienţei bicamerale egalitare. carenţele unui bicameralism egalitar. Pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. În situaţiile în care membrii comisiei nu ajungeau la un acord sau atunci când una din Camere nu aproba raportul comisiei de mediere. precum ratificarea tratatelor sau altor acorduri internaţionale. Caracterul egalitar al bicameralismului se menţine însă. Revizuirea textului Constituţiei a încercat o departajare a rolului fiecărei Camere în procedura legislativă. simplificare şi dinamism al procesului legislativ. art. să abandoneze sistemul bicameral. După adoptarea sau respingerea de către prima Cameră sesizată.. 2000. 30 . Revizuirea Constituţiei României din 1991 aducea în discuţie propuneri pentru înlăturarea efectelor negative pe care practica parlamentară le-a avut asupra vieţii politice româneşti. care au preferat monocameralismul pentru considerente de utilitate. Medierea nu se mai menţine decât în cazul legilor constituţionale. ceea ce a condus la posibilitatea adoptării mai rapide a actelor normative. urmând modelul Ţărilor Nordice. simetrice şi congruente. simetric şi congruent31 practicat în sistemul politic românesc nu au întârziat să apară. conferindu-se Camerei Deputaţilor rolul de Cameră decizională de drept comun. precum şi proiectele legilor organice referitoare la organizarea şi funcţionarea instituţiilor fundamentale ale statului. textele rămase în divergenţă se supuneau dezbaterii Camerelor în şedinţă comună. care a respins ideea unui „ultim cuvânt” din partea Camerei Deputaţilor. fie pur şi simplu. în continuare. cu majoritate simplă sau absolută. propunându-se în schimb conturarea unui bicameralism inegalitar. În cazul depăşirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate. 192-193 Proiectele de legi şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri. Avantajul pe care îl prezintă noua formulă raţionalizată de legiferare constă în eliminarea procedurii medierii33. spiritul egalitar a precumpănit în cadrul Adunării Constituante din 1991. în care cele două Camere să dispună de prerogative distincte. Senatul este Cameră decizională. prin compoziţia politică similară pe care o prezintă Camerele şi prin faptul că ele împart pe rând rolul de Cameră decizională. ca primă Cameră sesizată. în funcţie de caracterul legii (ordinar sau organic). „Creşterea eficienţei Parlamentului“era unul dintre obiectivele acceptate pentru revizuire. În aceste şedinţe comune cele două Camere se pronunţau definitiv. În alte domenii. proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv. Bucuresti: Polirom. celelalte proiecte sau propuneri legislative se supun dezbaterii şi adoptării Senatului. Modele ale democratiei. singura justificare posibilă ar fi fost componenţa numerică mai ridicată a Camerei Deputaţilor. S-a urmărit aplicarea principiului specializării celor două Camere. o diferenţiere funcţională a celor două Camere în cadrul procedurii legislative şi eliminarea procedurii de mediere: una dintre Camere devine decizională. respectiv 31 32 33 Lijphart A. situaţii în care Senatul îndeplineşte rolul de Cameră decizională. Revizuirea Constituţiei urma să configureze fie un legislativ bicameral inegalitar sau imperfect.

1 din Constituţia României prevede: “Camera Deputaţilor şi Senatul lucrează în şedinţe separate”. Senatul validează cei 14 membri ai Consiliului Superior al Magistraturii. se impunea reformarea bicameralismului românesc egalitar instituit în 1991. pur şi simplu. din cadrul aceluiaşi organism. adică bicameralismul se manifestă în fapt. declararea stării de război. p. iar pe de altă parte el nu oferă o expertiză deosebită în domeniile supuse legiferării.. potrivit unui regulament adoptat cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor pentru (…)” (art.) În aceste situaţii Parlamentul funcţionează ca unul unicameral. altele s-au dovedit utile prin modul în care au imaginat mecanisme constituţionale în vederea păstrării unei formule bicamerale eficiente.65 al. informări). astfel încât ele sunt simetrice şi din această perspectivă. Nici în ceea ce priveşte exercitarea funcţiei de control parlamentar. declararea mobilizării generale sau parţiale. În condiţiile în care Camera Deputaţilor este Cameră decizională de drept comun34. prin revizuirea textului constituţional nu s-a reuşit decât atenuarea caracterului său egalitar. a raportului comisiei de mediere de către una din Camere. fără a putea să-şi dovedească utilitatea. interpelări. Concluzionând. conform modelului românesc Camerele se întrunesc deseori în şedinţe comune şi pentru exercitarea unor importante prerogative “Camerele îşi desfăşoară activitatea şi în şedinţe comune. În consecinţă. în tot sau în parte. art. op. precum şi adoptarea unui text definitiv în probleme divergente. aprobarea bugetului de stat şi al bugetului asigurărilor sociale de stat. Necesitatea modificărilor succesive a legislaţiei este un argument în favoarea ideii că Senatul nu poate îmbunătăţi calitativ decizia politică finală. studiul a urmărit analiza unor repere bicamerale pentru sistemul politic românesc. ca monocameralism35. Bicameralismul propriu-zis ar presupune ca cele două Camere să lucreze în şedinţe separate. ş. 34 35 În majoritatea situaţiilor supuse legiferării Drăganu T. Prerogativele diferite ale Senatului nu sunt de natură să-l plaseze pe o poziţie superioară faţă de Camera Deputaţilor: preşedintele Senatului ar asigura interimatul la funcţia prezidenţială. Cu toate acestea.65 al. În aceste condiţii. menţinerea formulei bicamerale aşa cum apare ea configurată este greu de susţinut.cit. precum şi reexaminarea legii adoptate în condiţiile angajării răspunderii guvernamentale. aleşi în adunările generale ale magistraţilor şi alege pe cei 2 reprezentanţi ai societăţii civile. atât asupra Guvernului (prin moţiuni simple şi de cenzură. adoptarea unei moţiuni de cenzură. în întreaga ţară ori în unele localităţi. dezbaterea programului şi a listei Guvernului şi acordarea votului de încredere. 90 31 . instituită de Preşedintele României. întrebări. Însă. În acest sens. cât şi asupra autorităţilor autonome nu se constată deosebiri semnificative între prerogativele exercitate de către cele două Camere. încuviinţarea stării de asediu sau a stării de urgenţă. dezbaterea textelor legislative aflate în divergenţă ca urmare a imposibilităţii atingerii unui compromis în comisia de mediere sau a neaprobării. care încă se păstrează.. suspendarea din funcţie a Preşedintelui României pentru încălcări grave ale Constituţiei. În alte situaţii s-a renunţat. Prin compunerea sa politică este foarte asemănător Camerei Deputaţilor. la algoritmul bicameral datorită unor argumente legate de simplificare şi eficientizare a procedurii legislative. examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi ale Curţii de Conturi.Cameră de reflecţie în funcţie de domeniul supus reglementării în procedura legislativă. reexaminarea Legii bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat. punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă trădare.a. deoarece nu reuşea decât să structureze dual puterea legislativă. dilematică rămâne influenţa exercitată de Senat în aceste situaţii. 2) (primirea mesajului Preşedintelui României. Unele au influenţat configurarea bicameralismului românesc. depunerea jurământului de către Preşedintele României.

spre un compromis de natură să îmbunătăţească decizia politică finală. cât şi între stat (puterea federală) şi Landuri. Droit constitutionnel et science politique.Astfel. Argumentele sunt legate de păstrarea omogenităţii naţionale şi de adaptarea logicii democratice mai uşor la monocameralism în cadrele unui stat unitar. p. prin care aceasta asigură compromisul atât între partide. ar trebui să consacre două Camere care să fie suficient de diferite prin modalitatea de desemnare a membrilor (e. în continuare. În concluzie. condiţie sine qua non pentru justificarea bicameralismului. Originile bicameralismului modern trebuie căutate. Studiul modelelor din Ţările nordice a încercat să identifice raţiunile pentru care acestea au renunţat la bicameralism. această alternativă poate constitui o opţiune 36 Chantebout B. 32 . Revenirea la bicameralism în 1991 s-a făcut de către Adunarea Constituantă având drept modele bicamerale cel francez şi belgian. Urmărind declinul Camerei Lorzilor. printr-un abil artificiu constituţional. discuţia legată de raportul legitimitate – prerogative. astfel încât avizele sale să fie tratate cu seriozitate). Bicameralismul nu poate conduce la acelaşi rezultat în orice condiţii.g. În sfârşit. cu prerogative extrem de limitate. ci doar un mijloc de moderare a puterii. în cadrele unui stat unitar care nu este marcat de clivaje sociale importante. însă. criteriile analizei fiind caracterul unitar al statului. mai degrabă formale. Marea Britanie şi Franţa au fost parlamentele bicamerale care au determinat adoptarea formulei bicamerale româneşti sau revenirea la bicameralism. am văzut că Franţa a reuşit. 1998. Aşa cum am arătat. Indiferent care ar fi mecanismele de care Camerele dispun pentru rezolvarea conflictelor intercamerale. un sistem electoral mixt) şi prin prerogativele de care dispun (e. crearea unor instrumente care să asigure Senatului o expertiză superioară. să determine Senatul să prezinte o formulă viabilă în cadrele unui sistem bicameral prezent într-un stat unitar. Modelul german de bicameralism ilustrează logica şi necesitatea bicameralismului în statele federale. Am văzut că aceste Camere Secunde îndeplinesc rolul unor Camere de reflecţie. însoţit de instituirea unor tehnici eficiente de exprimare a democraţiei semidirecte si garantare a drepturilor cetăţeneşti poate constitui o alternativă deloc de neglijat. în contextul sistemului politic românesc actual. 251-253. Opţiunea pentru păstrarea formulei bicamerale însă. similară celei a României – a subliniat modalitatea în care s-a reuşit „restaurarea Camerelor Secunde sub influenţa ideilor liberale”36.g. Totuşi. monocameralismul. Studiul a realizat analiza unor modele care prezintă similitudini cu cazul României. Demersul a fost considerat oportun datorită alternativei la bicameralism pe care Parlamentul românesc ar putea să o ia în discuţie. Totuşi. instituirea bicameralismului românesc poate fi identificată odată cu adoptarea prin plebiscit a Statutului Dezvoltător al Convenţiei de la Paris. se poate constata că bicameralismul nu este un scop în sine. România ar avea de optat între instituirea unui bicameralism efectiv (cel puţin mediu) sau monocameralism. se constată necesitatea reformării acesteia în cadrul sistemului politic englez. ele sunt desemnate prin metode electorale diferite faţă de Camerele decizionale. însă nu constituie o certitudine faptul că ele ar putea exercita o reală influenţă politică. indubitabil în modelul oferit de Marea Britanie. acestea trebuie să le permită să-şi manifeste influenţa politică. a determinat ca Bundestagul să fie considerat una dintre cele mai puternice Camere Secunde. Problematică ar rămâne. mărimea populaţiei şi existenţa unor clivaje sociale importante. La fel.. analiza trăsăturilor punerii în exerciţiu a bicameralismului în parlamentele din spaţiul Europei Centrale – care au o moştenire oarecum comună în ceea ce priveşte evoluţia lor democratică. Considerăm că. “anglomania observatorilor continentali nu este fără fundament”(Francois Borella). particularităţile politice şi sociale sunt cele care pot impune alte alternative în vederea divizării puterii. Diferenţele ar trebui să fie imaginate astfel încât să confere posibilitatea deschiderii Camerelor lor spre dezbateri. Modalitatea de configurare a Camerei Secunde germane. Paris: Armand Colin. acordarea “ultimului cuvânt” Senatului la solicitarea Guvernului.

uk/constitution/ 1.. London: Allen and Unwin. în Europolis. Oxford: Claredon Press... J. 29. Tsebelis G... Les regimes politiques du monde contemporain.fr www. Droit politique et constitutionnel. în Parliamentary Affairs. Chantebout B. assemblee-nationale.. Drăganu T.uk/documents www. Money J.. 2000 9.. Constitutional Reform. Politics and Government in Europe Today. 1994 15. Baldwin N. 4.. 1995 10. Bicameralism. „Bicamerisme: bilan et perspectives”. 5/1997.cia. La Finlande.. www.parliament. 2 nd ed. Szasz A. Birch H.dca. Campbell C.. Macmillan Press Ltd. 16.gov/cia/publications www. Ionescu C.. 33 . înzestrarea autorităţilor locale cu prerogative efective astfel încât să poată constitui o contra-putere faţă de majoritatea parlamentară. The British System of Governmment. 1/iunie 2002 23. Grange J.. Jones G. Sousse M. 2000 20.. II. Bucureşti: Lumina Lex. D. 1997 6. 1990 25.org/parline www.” Sistemul politic din Slovenia:aspecte ale tranziţiei”. J. Institutions politiques et droit constitutionnel.fr 30. Droit constitutionnel et institutions politiques. Cadrat J. Constitutional History of England. The Prime Minister and the Parliamentary Questions. I-II. Bucureşti: Editura Ştiinifică.. nr. The House of Lords. London. 1984 5. BAN Statistiques 2003-2004.. Grenoble: Presses Universitaires de Grenoble.. 1991 24. New Haven: Yale University Press. Thibaut F. Mastering British Politics. Paris: Montchrestien. 1997 7. Paris: LGDJ. Democracies: Patterns of Majoritarian and Consensus Governmment in Twenty-One Countries. 28.. 2000. Z. W..ipu. 26. A. 1987 11. 1986. Separaţia puterilor în stat. 4th ed.. 1999 26. Paris: Armand Colin. Duculescu V. N. 1994 17. Lausanne: Payot. Revue du Droit public et Science politic en France et a l’etranger.. New York: Columbia University Press. Forman F.psp. 1996 Liphart A. pl/english www. 1999. Gh. Sisteme constituţionale contemporane. ed. Les Secondes Chambres du parlement en Europe Occidentale. 1992 27. Feigenbaum H.gov. IV. 2.. nr. Droit constitutionnel et institutions politiques. Brazier R... II..sigov. Ruiz Fabri H. 3. Droits constitutionnel europeens. cu precizarea că este obligatorie instituirea mijloacelor eficiente de exprimare a democraţiei semi-directe şi garantare a libertăţilor publice: referendumul legislativ. Leroy P. Droit constitutionnel et science politique.. vol.. Boc E. Shell D. Bibliografie Edinger L.. Gheorghe T. a III-a.. Duculescu G. Vol. Lijphart A.. 3 19.cz/cgi-bin/eng/docs/laws www. House of Lords – origins and development.sejm. Forme de guvernare şi funcţionare în treizeci şi şase de ţări.. Paris: ESKA. Trivelli L.gov. Linden R. Mastias J. www. Bucureşti: Lumina-Lex. 12...pentru Parlamentul românesc. Drept constituţional Comparat. Separaţia puterilor în stat. Aceste instrumente ar avea rolul de a substitui rolul de reflecţie al unei Camere Secunde. Călinoiu C.si/dz/en www. 1994 8. 1832 14. Oxford: Philip Alan. Le bicamerisme. Giquel J.. 1995 21. Paris: Presses Universitaires de France. Norpoth H... Mekhantar J. Modele ale democraţiei. Paris: Economica. Grewe C. întărirea rolului Avocatului Poporului. Iaşi: Polirom. Paris: LGDJ. Paris: Economica. 1990. Cambridge: Cambridge University Press. 1978 22. Hallam H. assemblee-nationale. Bucureşti: „Şansa” SRL. 1997 18. tratat elementar. 1998 Ardant Ph. Drept constituţional şi instituţii politice.. 1975 13. Cluj-Napoca: Presa universitară Clujeană.. vol. nr. vol. BAN Statistiques 1997-2002. NY: HBJ. West German Politics..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful