PROPRIETAR

:

UHU ІЛІІ
A B O N A M E N T E

mim
APARE SĂPTĂMÂNAL P R E Ţ U L 5 LEI A N U L SÂMBĂTA L • Nr. 3 1941 11 Ianuarie
Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU

SOC. AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU 2S DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, S TELIAN POPESCU înscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov

autorităţi şl Instituţii 1000 lei de onoare 500 ,. particulare 250

REDACŢIA 81 ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI I »tr. Bretolanu 23-2» TELEFON 3.30.10

Literatura şi Şcoala
de G. C. NICOLESCU N e întrebăm a d e s e a plini d e uimire de ce a v e m atât de putini cititori, dece în ţara noastră sunt atât d e rare cărţile care depăşesc o răspândire d e cinci mii exemplare. Un ci­ titor la patru mii locuitori, d a c ă f a c e m socoteala p e datele vechi si cunoscute, când este vorba d o romane şi d e autori consacraţi» s a u un cititor le un număr d e z e c e ori med mare de locuitori, când este vorba d e un volum d e versuri, orice s'ar spune, sunt raporturi catastrofale. Este legitim deci, da­ că aceasta este siuaţia. s ă a v e m curajul s ă o privim în faţă şi s ă încercăm s ă ne d ă m s e a m a d a c ă destinul nostru este s ă rămânem veşnic atât de refractari literaturii s a u d a c ă nu cumva numai circumstanţe înlăturabile ne împiedică s ă ie­ şim din zona a c e a s t a penibilă. Căutând s ă distingem rircumstanţele vinovate, nu v a pu­ tea face obiectul unei examinări totalitatea lor. Sunt atâtea elemente care conlucrează asupra unui a c e l a ş i p4mct, câ mai totdeauna te pierzi în consideratiuni generale, asupra structurii noastre sociale s a u culturale, fără s ă mai ajungi la atingerea punctului iniţial nevralgic. Pentru a evita aceasta, acum îmi propun s ă m ă limitez numai la o parte din cauze, cele med neînsemnate în aparenţă, dar, în fond, nu cele mai lipsite de consecinţe. Clasa cititorilor noştri posibili ar fi formată din c e e a ce este intelectualitate r o m â n ă : studenţi, funcţionari, medici, ingi­ neri, avocaţi, arhitecţi, profesori... După cum s e v e d e , din oameni care în c e a m a i mare parte a lor (chiar profesorii nu sunt toţi specialişti î n literatură : unii a u făcut Ştiinţele Natu­ rale» alţii Matematicile s a u Dreptul) n'au avut contact obli­ gatoriu cu literatura d e l à absolvirea liceului. S e întâmplă foarte rar ca un medic s a u un inginer minier, d u p ă ce şi-au luat titlurile şi ocupaţiile lor. s ă s e apuce s ă citească deodată. Dacă însă el citea l a 17—18 ani. e l v a continua s ă citească şi în timpul studenţiei, atât cât îi vor îngădui ocupaţiile, şi nu va fi părăsit niciodată d e acest gust care v a deveni o nevoie lăuntrică. A ş a dar, în liceu trebue s ă s e desvolte gustul pentru literatură, căci d a c ă un tânăr v a a v e a l a părăsirea liceului dorinţa d e a citi, o v a păstra întreaga s a viaţa, iar d a c ă n u i s e v a fi creat a c e a s t ă n e v o i e sufletească, preocu­ pările meseriei p e care o v a îmbrăţişa nu-i vor mai d a nici­ odată, afară de cu totul excepţionale cazuri, răgazul şi posi­ bilitatea d e a ş i creea a c e a s t ă nevoie şi acest refugiu. Trebue să recunoaştem câ, în ce priveşte literatura, ş c o a l a noastră are scăderi în organizarea ei, care este astfel făcută încât produce absolvenţi care nu pot şi nici n u m a i vor s ă citească literatură. In primul rând : NU POT. Este incontestabil că literatura presupune o anumită pregătire — culturală, filosofică, lite­ rară — pentru a putea fi recepţionată şi înţeleasă p â n ă în a dâncuri. O pregătire pe care. a d e s e a , mulţi sunt dispuşi s ă nu o recunoască, pentrucă fiecare a m trecut prin e a p e ne­ simţite, fiecare nouă lectură constituind o nedumerire, apoi o luminare şi, prin aceasta, o treaptă spre altă lectură m a i densă, mai adâncă, m a i ermetică. Fără a c e a s t ă pregătire treptată, strofa d-lui V. Voiculescu, spre pildă : С е - a d à n c p ă t r u n d e z â m b e t u l tău mic... De dincolo d e r e c e a s t ă p â n i r e S e ' n a l ţ ă ' n mine vechiul inamic, Ereditarul dor d e n e m u r i r e . rămâne fără efect literar pentrucă este fără tot înţelesul lo­ gic pentru cel care nu poate f a c e legăura dintre ultimul vers şi concepţia voinţei schopenhaeriene. Şi nu este nevoie nu­ mai de a c e a s t ă pregătire oarecum filosofica, dar şi d e o pre­ gătire literară propriu zisă, fără d e care cititorul nu poate citi imaginile, nu surprinde toată a d â n c i m e a ideii, nu gustă nou­ tatea şi fineţea expresiei, poezia şi frumuseţea ei rămânându-i inaccesibile. Studiul literaturii noastre în liceu merge, în ce priveşte poezia, p â n ă la Şt. O. Iosif, O. Goga, Minulescu şi Crainic, adică p â n ă la toţi poeţii logici, care şi-au dat operele lor de s e a m a c a m a c u m treizeci d e ani. S e face o excepţie pentru d-1 Lucian Blaga. Dar s e face e a realmente ? Şi cum s e face ? Au venit proteste când de scriitori mai noi, T. Arghezi, Ionel Teodoreanu şi alţii, a u pătruns în m a n u a l e l e d e Limba roma nă. S e zicea : aceşti scriitori (sau unii din ei ; n u n e referim a n u m e l a cei citaţi mai sus) reprezintă o m o d ă trecătoare, un gust pervertit s a u o valoare minimă. Introducându-i în ma­ nualele d e şcoală, acredităm părerea c ă ei sunt „clasici", recunoscuţi d e autorităţi c a scriitori de prima mărime, defi­ nitiv clasaţi în regatul literilor române şi cu eternă valoare. Nu stăm s ă discutăm, luând fiecare caz în parte, în ce măsu­ ră se e x a g e r a şi în ce măsură nu s e v e d e a limpede. Partea interesantă a acestei inovaţii era tocmai că p u n e a p e elev, viitorul lector, în contact cu literatura vie din jurul lui, o li­ teratură c a r e poate nu reprezenta decât o modă, dar care se cerea înţeleasă şi trăită, acceptată s a u respinsă „după ce i se v a fi a r ă t a t elevuîui-cititor drumul pe care s ă caute s ă afle frumuseţea din e a . Cine sfârşeşte liceul este, în ce priveşte literatura, în urmă cu cel puţin treizeci d e ani. Nu numai de­ cât cu lectura literaturiL dar cu chipul c u m trebue citită e a . căci în acest r ă s p a s formele literale s'au perimat şi a u fost înlocuite cu altele, iar fostul şcolar rămâne străin şi nepu­ tincios în faţa acestora noi c a în faţa unor adevărate enigme. Pentrucă, l a drept vorbind, imediat după versurile lui Iosif sau Goga s ă treci Ia poezia d-lui Ion Barbu nu este uşor, cu atât mai mult cu cât chiar din d-1 Lucian Blaga, care este un autor figurând m programa analitică, prima strofă din P o e mele luminii : Eu nu strivesc corola d e 'minuni a lumi; Şi n u ucid Cu "mintea tainele, c e le ' n t â l n e s c In c a l e a m e a Iniîori, în ochi,- p e b u z e ori morminte... MINIATURA TURCEASCA (Secolul XVI)

A

f i

de MIHAI NICUIJSSCU A fi înseamnă a te prefera. Timiditatea, modestia, umi­ lirea de sine nu le întâlnim niciodată ca stări de conştiin­ ţă pure. Recunoaştem însă pre­ tutindeni, la ceilalţi ca şi în noi înşine, orgoliul modestiei, ai timidităţii sau al umilinţei. A fi modest ,umil, etc. vrea să apună a te afla pur şi simplu printre ceilalţi, laolaltă cu ei. Dar a lua singur cunoştinţă de modestia sau umilinţa ta în­ seamnă a te împotrivi celor­ lalţi, găsind în această împo­ trivire chiar, un motiv de pre­ ferinţă tăcută şi orgolioasă afirmare a unui fel de a fi care este chiar felul propriei contimţe existenţiale. Difuze la început şi nesemnifi­ cative, stările sufleteşti se lim­ pezesc treptat şi se încheagă într' o conştiinţa morală. Impotrivirile pe care le întâm­ pină insul omenesc sunt cu atât mai îndărătnice eu cât con­ ştiinţa lui morală e mai bine întocmită. Dar tot în aceeaş măsură el se simte îndreptăţit să se prefere, cu o neclintită , hotărîre : conştiinţa morală ajunge astfel argumentul su­ prem existenţial. Dar e o tristă împrejurare aceea care constrânge să te preferi, să simţi eu o stăruinţă ostenitoare şi dureroasă, conturele propriei conştiinţe morale crispate într'un relief defensiv S~ă simţi nu numai goliciunea, condiţiei omeneşti, ca predes­ tinare genezică şi metafizică, dar şi pânda agresivă pe care o dospeşte traiul în comun, condiţia socială. Discordia s'a ivit la cea din­ tâi pereche omenească, odată cu prima licărire de conştiin­ ţă deosebitoare între bine şi rău, care stă la începutul des­ făşurării dialectice a sensurilor creaţiei. La întrebarea mustră­ toare a lui Dumnezeu, Adam aruncă vina pe Eva iar acea­ sta învinovăţeşte şarpele care o amăgise. Cel dintâi gest al conştiinţei morale adamice, pusă în faţa greşelii, a fost să fugă de răspundere, cu o laşi­ tate caracter stică întregii p r ă ­ site omeneşti. Răspunsul tăriş, şerpeşte ocolitor e ultimul re­ fugiu al conştiinţei descumpă­ nite iîn faţa răspunderilor. Dacă n'ar fi, Şarpele ar trebui şi el născocit.
l

PASAREA FURTUNII
-Note la un colind subversivde COSTIN I. MURGESCU î m i vine în acest început de an, p u r ­ t a t d e g l a s u l c a l d şi u ş o r m e l a n c o l i c al unui c a m a r a d , svonul u n u i colind t r a n ­ s i l v a n . C o l i n d u l d i n t r ' u n sat d e „ d i n ­ colo", c o l i n d u l u n u i C r ă c i u n s ă r a c şi î n ­ t u n e c a t d e f o a m e şi a p ă s a r e . P o a t e d e - a c e e a nici n ' a m a i a v u t t i m p s ă r m a ­ n u l c o l i n d ă t o r s ă - ş i l u m i n e z e s u f l e t u l cu blândeţea de iesle a B e t h l e e m u l u i ; p o a t e d e - a c e e a c o l i n d u l d e n a ş t e r e s'a transformat în colind de n u n t ă , de nunta mioritică : Transilvanie mireasă, Intre m â n d r e ' n t â i u c r ă i a s a ; Rochie pune-acum de nuntă Vine Crai cu nunta sfântă Transilvanie mireasă. Î n d u i o ş a r e a în faţa c o l i n d u l u i a c e s t a c â n t a t l e n e ş şi cu ochii s c ă l d a ţ i în c e r — ca o d o i n ă ; g â n d u r i l e d e f r ă ţ i e p e c a r e ţi le d e s c h i d e p e n t r u cei r ă m a ş i s u b stăpânire streină ; povestea acestui Cră­ c i u n a m ă r î t şi o r o p s i t — t o a t e s t a u s u b steaua vremelniciei. Căci vremelnici s u n t o a m e n i şi u n e l e aşezări... D a r , r e s p i r ă d i n a c e s t c â n t e c şi u n svon de eternitate ; este legată această fărâmă de eternitate, de refrenul vizio­ nar al „Transilvaniei Mirese". N u c r e d că ţ ă r a n u l s a u î n v ă ţ ă c e l u l d i n s a t u l f ă r ă n u m e s'a g â n d i t , a m e d i ­ tat, u n a n u m e simbol, un a n u m e înţeles c â n t e c u l u i s ă u ; d a r i n c o n t e s t a b i l că a c e s t înţeles e x i s t ă . S e n s u l m i o r i t i c î n c ă nu poate scăpa nimănui. Iar „înţelesul" acesta desvălue o ui­ mitoare seninătate în faţa perspective­ lor p e c a r e „ n u n t a s f â n t ă " cu c a r e v i n e „ C r a i u l " — le v a d e s l ă n ţ u i . Ş t i u , t r ă i m in ţ a r ă s f i n ţ i t ă d e e r o i s m — şi e r i , în m a r e l e şi a p r i g u l n o s t r u eri şi azi, în c u t r e m u r ă t o r u l azi — d a r , s u b a p ă s a ­ r e a p e c a r e şi noi, d e l à d e p ă r t a r e , o c u n o a ş t e m , câţi a m fi b ă n u i t că dincolo
r

de E. S a Ambasadorul Turciei SUPHI TANRIÖR Turcia pustie şi fură g l a s n ' a s p u s lumii, cu l i m b a ei, nimic. Des­ pre e a s ' a u s p u s b a s m e d e l à n e a m l a n e a m , s ' a u d a t c o m u n i c a t e ab­ s u r d e , s'au r ă s p â n d i t ştiri pline d e u r ă şi m â n i e , t o t d e a u n a grozave. El şi-a aşezat un tron d e platourile Anatoliei, într'o p a r t e stearpă, a r s ă şi distrusă a patriei. N a ţ i u n e a turcă, pentru p r i m a o a r ă , s'a a d r e s a i prin g r a i u l lui sieşi, neamurilor, lumii şi istoriei. C a r t e a lui e s u b mâinile mele. Ii întorc foile încet, încet. A m văzut-o, a m auzit-o şi iarăşi o citesc. C a r t e a a c e a s t a , p e n t r u ochii noştri, cu c e privelişti m i n u n a t e e p l i n ă 1 Privesc o p a g i n ă : p e s t e întunerec, p e s t e furtună s e ivesc zorile dimineţii. In ochi cu albastrul cerului, în ochi c u d o u ă picături d e soare, c u vălul misterelor a r u n c a t p e umeri, privind ia u n d a c e se umflă, l a m a r e a î n s p u m a t ă , c r e s c â n d ă , îşi a r a t ă p u m n u l . M a r e a s'a mărit ; el e p e o insulă. Privind la n e n o r o c i r e a c a r e înghiţea ţara, îşi povesteşte visurile. O a l t ă p a g i n ă s e a m ă n ă cu u n cimitir uriaş. S ' a u năpustit asupră-i mulţimi n e n u m ă r a t e . L-au izbit şi s ' a u întors. Feluriţi d u ş m a n i veniţi d i n a f a r ă şi veniţi d i n l ă u n t r u î n a i n t e a z ă c u s p a t e l e întors s p r i morţii întinşi p e p ă m â n t . Totul e liniştit c a şi c â n d n ' a r fi fost nimic. Privesc o p a g i n ă . R ă m a s ă s u b n o i a n u l d e ruine. O, D o a m n e , câte d ă r â m ă t u r i r ă m a s e din v e a c sunt a c o l o ! Ultima p a g i n ă s t ă c a o fereastră d e s c h i s ă . S e zăreşte acoio cum se, î n d e p ă r t e a z ă o furtună d e l à orizonturile ţării, o furtună c a r e d u r a d e luni, d e ani d e zile, d u d u i n d d e s e s c u t u r a cerul şi p ă m â n t u l , prin­ tre mii d e fulgere. A c e a s t a îi face s e m n e Tineretului Turc. Ii spu­ ne : „Nu uita 1" Р ѳ el îi v ă d p e n t r u p r i m a o a r ă , î n a i n t e a a d u n ă r i i , p e tron. Bă­ t r â n a Anatolie, l a c e r e r e a lui, a trimis o a m e n i în toate chipurile, in toate veşmintele. Şeihii bektaşi, nobilii d i n Konya, doctorii în teolo­ gie d e l à seminarii, bătrânii Răsăritului c u s a n d a l e hitite în picioare, coborâţi d e p e păreţii Ninivei, c u a s p e c t asirian, tot ce se afla în sâr.ul v e c h i u d e p a t r u mii d e ani al Anatoliei interioare, c u toţii a u ' v e n i i s ă onoreze locul. Cei c a r e a u crescut în şcoală, c u cei c a r e a u crescut în munte, în stepă, în tradiţie şi în l e g e n d ă sunt o societate. S'a u r c a t p e tron şi-a a n a l i z a t p r o b l e m a . Turcia d e astăzi e î n t e m e i a t ă p e u n c u v â n t bine s p u s . C â n d a a p ă r u t în faţa n o a s t r ă p a s ă r e a furtunii, f ă r ă s ă a i b ă a l t ă formă în m â n ă d e c â t p e s i n e însuşi, c i n e îi c r e d e a lui, s i m ţ e a în glasul lui c e a m a i m a r e credinţă d i n . l u m e d e p â n ă atunci. In timp c e îi i e ş i a u cuvintele din g u r ă î n ţ e l e g e a m c ă î n s p a t e l e lui s e înte­ m e i a z ă c e v a . V o r b e a — şi. c e v a s e c l ă d e a . F i e c a r e c u v â n t c ă d e a ca o p i a t r ă c a r e îşi a r e r ă d ă c i n a în scobitura stâncii. O m u l b l o n d închis s e uită din c â n d în c â n d , cu ochii lui albaştri încordaţi, la cei c a r e îl a s c u l t ă . (Urmare în pag. 4-a)

*

rămâne fără îndoială, cu înţelesul tainic pentru acest cititor neculpabiL pentrucă n'a fost pregătit. Nu este numai faptul c ă studiul literaturii în ş c o a l ă se opreşte cam cu treizeci d e ani în urmă şi, prin urmare, elevul nu este pregătit pentru înţelegerea formelor literare care cir­ culă în momentul c â n d el devine cititor de sine stătător, dar sunt regiuni întregi din literatură care sunt ocolite cu grije pentrucă ating domeniul eroticei. Este oare fără semnificaţie că din Eminescu, de pildă, cu atât m a i putin din alţi scriitori, nu se prea află în niciun m a n u a l poezii cu caracter erotic ? (Urmare în pag. 6-a)

Cea dintâi experienţă a ra­ porturilor sociale, întreprinsă de primul om, l-a desmeticit din beatitudinea edenică : smuls din eternitate, el a fost svârlit în durată şi vremelni­ cie. Persanagiile au rămas aceleaşi ca in drama genezei : Bărbatul, Femeia şi Şarpele. De când e lumea, creaţia se tot desvinovăţeşte înaintea Creatorului. Suntem complici, prin filiaţie neîntreruptă, la greşala săvârşită de autorii noştri comuni. Oricine simte nevoia să se desvinovăţeuscă mărturiseşte astfel conştiinţa păcatului originar, odaia cu aceea a goliciunii condiţiei o•meneşti şi se ruşinează de ea, imii'lindu-se. E vorba negreşit de o conştiinţă morală, care nu poate fi rodul cunoaşterii teoretice, al unei deprinderi a gândirii exersate pe itinerariisle meditaţiei filosofice. Con­ ştiinţa morală e fructul expe­ rienţei, al unei trăiri perso­ nale. Dar o experienţă lipsită de sensul răspunderii proprii ră­ mâne stearpă, nesemnificativă. Responsabilitatea aceasta care ne desvălue şi ne expune fără înduplecare — ca şi cum ne-am simţi mereu datori să ne justifi­ căm faţă de cineva— nu are nimic comun cu m u l ţ i m e a răs­ punderilor ce decurg din ra­ porturile şi obligaţiile sociabi­ lităţii. De altfel, solidarizarea conştiinţelor într'un ideal co­ mun, de natură artistică, mo­ rală, etc. nu este decât încer­ carea de-a atenua sentimen­ tul răspunderii in aeternum care covârşeşte conştiinţa in­ dividuală,—propunându-i să se asocieze la un înţeles de răs­ pundere dedusă din raporturi­ le de sociabilitate, pe timp li­ mitat..

(Urmare în pag. 7-a)

(Urmare în PAC. 7-a)

£££££££

XJZt

UNIVERSUL LITERAR

'

11

Ianuarie

1941

CRONICA
Cele câteva „idei despre teat r u " , p e care d i n restricţia modestiei, d. Ion I. Cantacuzino l ă m u r e ş t e î n nota-prefaţ â , c ă le-a î n s e m n a t în cartea ,',Contrapunct t e a t r a l " , a p ă r u ­ t ă î n a i n t e d e C r ă c i u n , le re­ z u m ă m astfel. Spectacolul de valoare a r e p u ­ blicul s ă u d e elită. F a p t u l se­ lecţiei n u se î n t â m p l ă doar în zilele noastre. I n istoria teatru­ lui, publicul m a r e a a v u t suc­ cesive apropieri şi d e p ă r t ă r i de spectacolul select. T e a t r u l î n s ă n u s'a alterat ci a r ă m a s ne­ c o n t e n i t o instituţie a p a r t e , s'ar p u t e a s p u n e „o aşezare er­ m e t i c ă " . A u fost chiar m o ­ m e n t e d e e x c o m u n i c a r e din cadrul s o c i e t ă ţ i , — la R o m a n i şi î n perioada creştină, — d a r a u fost şi m o m e n t e de aşezare în c e n t r u , d e învestire cu func­ ţ i u n i ale cultului religios, ca la Greci, sau î n s u m a r e integrală a u n u i m o m e n t d e c u l t u r ă şi d e istorie, ca î n clasicismul francez şi î n epoca shakespea­ riană. Teatrul, când însumează spiritul î n a l t al u n u i popor, î n ­ făţişează p e s c e n ă personagii c u v i a ţ ă eroică, experienţe şi conflicte m a x i m e ale sufletului şi gândirii. Epoca noastră, în care se vorbeşte despre o „ c r i z ă " , deci despre î n d e p ă r t a r e a teatrului de centrul vieţii naţionale, se caracterizează p r i n coborîrea de la t i p u l superior u m a n , şi prin abaterea interesului spre felul d e a t r ă i al o m u l u i b a n a l , î n t â l n i t î n relaţiile noa­ stre c o m u n e şi î n t â m p l ă t o a r e , d e t o a t ă ziua. Situaţia critică a c t u a l ă n u îngrijorează totuşi p e cei ce cunosc necesitatea im a g i n a ţ i e i d e a se desfăşura în ficţiuni, şi ca a t a r e liberta­ tea sufletului de a se ascunde din c â n d în c â n d s u b o m a s c ă , şi d e a t r ă i o a l t ă viaţă. Asc u n z â n d u - s e s u b m a s c ă , viaţa se purifică, fie doar r ă s t i m p u l

LITERARA
s e a m ă n ă cu „buzunarul lui", s a u de p l â n s u l Luciei l â n g ă nobilul a n i m a l leşinat de foame. „Omenescul" nu lipseşte nici din pasiunea Dinei p e n t r u pocker, m o t i v u l vizitelor ei în oraş care provoacă bănuială de înşelare a soţului. Soţul n ' a r fi a d m i s jocul d e pocker c â n d acesta era p r e t e x t u l ieşi­ rii î n oraş, şi îl a d m i t e c â n d fensată de b ă n u i a l a neînte­ D i n a iese ca s ă se întâlnească m e i a t ă , s f â r ş e ş t e p r i n a î n ­ c u a m a n t u l , ci n u c a s ă joace, şela p â n ă la u r m ă . P ă c a t u l geloziei pedepsit ! ! Se va s p u n e că temele aO carte diversă, c u trei su­ c e s t e a a u fost t o t d e a u n a t r a ­ biecte f r u m o s şi ingenios t a t e î n t e a t r u ; c ă d. D u m e ş t r a t a t e , i a t ă ce n e o f e r ă d. n u p r o p u n e n o u i psihologii, Dumeş, cu talentul d-sale ci s e m u l ţ u m e ş t e s ă d e a at e n ţ i e d e o s e b i t ă „ s i t u a ţ i i l o r " , v a l o r o s şi î n f a ţ a c r i t i c e i şi a d a p t â n d procedeul c i n e m a ­ al publicului. tic, aşa î n c â t a v e m impresia CONSTANTIN FANTANERTJ c ă c i t i m s c e n a r i u l u n u i film, ci n u a c t e l e s a u s c e n e l e d e o ­ sebite ale pieselor! M o d e r n i ­ zarea cinematică din tehni­ că, c o r e s p u n d e î n s ă c u r e ­ n u n ţ a r e a la balasturile ana­ din pag. I lizei, î n c â t s c h i m b a r e a s p a ­ ţ i u l u i g r ă b e ş t e d u p ă s i n e aT r a d u c e m aîcî o f o a r t e fru­ d a p t a r a a sufletească. „Şcoa­ m o a s ă ş i c a r a c t e r i s t i c ă , deşi l a f e m e i l o r " a r e h a z u l şi m o ­ p o e t i c ă , p r e z entame a l e g o r i c ă r a l a u n u i film cu m a r i peri­ a Marelui Ataturk, Mustafa p e ţ i i , î n c a r e d e la a m e n i n ­ K e m a l . I n e s e n ţ ă , f i g u r a m ă ­ ţ a r e a cu divorţul a plictisi­ reaţă şi unică a întemeietot e i Alice, a j u n g e m l a r o b i n - rufui T u r c i n i DIE a s t ă z i e s t e s o n a n d a d i n fictiva i n s u l ă înfăţişată sub toate aspectele. Distinsul prieten al R o m â ­ m é d i t e r a n i a n ă , spre a n e în­ toarce î n ţ a r ă cu altfel de nilor, E x c e l e n ţ a S a A m b a s a ­ dorul Turciei, e u n n u m e ce­ t r a i î n t r e s o ţ i i d e v e n i ţ i a c u m l e b r u î n c u l t u r a şi l i t e r a t u r a „ t a t ă " şi „ m a m ă " . A T R A C Ţ I A ţ ă r i i s a l e . F o s t m ' m i s t r u al ece a r d a - o l a f i l m a r e s a u r e ­ d u o a ţ i e i n a ţ i o n a ' e , î n două p r e z e n t a r e p i e s a , o î n l o c u e - rânduiri, f o s t p r o f e s o r de e s t e ­ şte la s i m p l a l e c t u r ă , dialo­ tică l a Universitatea d i n Is­ t a n b u l , cei m a i d e s e a m ă tiitfliu g u l s p r i n t e n î n c a r e d. D r u ­ d e glorie a l d o m n i e i s a l e r e ­ m e ş excelează, fiind d o t a t zidă î n c r e a r e a şi o r g a n z a r e a cu s i m ţ u l vorbirii n a t u r a l e ,yCaminurifiOr t u r c e ş t i " ( T ü r k d a r şi c u a l a d a p t ă r i i s c e n i ­ O e a g i ) — u n fel d e „ A s t r ă " a ce... i n „ C a l u l d e c u r s e " s u n t A n a t o l i e i . „Pasărea furtunii" e scoasă m o m e n t e d e î n d u i o ş a r e şi poezie, p r i l e j u i t e d e s t ă r u i n ­ d ' n v o l u m u l G u n e b a l r a n ( „ P r i ­ ţ a IUI T ă n a s e d e a j u c a pe vind la s o a r e " ) .

Ion I. Cantacuzino: Mihail
c â t d u r e a z ă u n spectacol. P e n ­ t r u satisfacerea nevoii de p u ­ rificare p r i n ficţiuni, t e a t r u l este cel m a i indicat dintre m o ­ dalităţile artei, d e oarece el asociază, din p u n c t de vedere tehnic, elemente din toate cele­ lalte a r t e : c u v â n t u l , тшщ p i c t u r a , d a n s u l , etc. iar din p u n c t d e vedere al corespun­ derii c u viaţa spectatorilor, t e a t r u l a r m o n i z e a z ă cele trei valori o m e n e ş t i : istoria, m o r a ­ la şi metafizica. n u t r e b u e oare să-1 t r a n s m i ­ t e m şi celor ce vor m a i veni d u p ă noi, ca să-1 a u d ă şi, ei ? Pentru că arta nu-şi propune altceva d e c â t de a t r a n s m i t e viitorului, u n glas divin din trecut sau din prezent. A r t a n u anticipează viitorul, d a c ă încearcă opera e h i b r i d ă . E s e n ţ a artei este tradiţională, fie c ă a u d e glasul adevărului î n trecut, fie c ă îl intueşte în p r e z e n t înscris p e c u r b a care se desface delà învăţătura u n i c ă , p â n ă la noi, c u m spune I a t ă , a ş a d a r , î n r e z u m a t , profesorul Nae Ionescu. ideile cercetate de autor. RaSocotim astăzi că d. I o n I. p o r t â n d u - n e la intenţiile p r e ' C a n t a c u z i n o are u n n o b ü rol. zentării noastre critice, v o m D-sa va t r e b u i s ă convingă preciza c ă n u e vorba de „ c â ­ de necesitatea sprijinirii unei teva idei", ci d e „ c â t e v a " din culturi, î n serviciul m a r e l u i ideile despre t e a t r u ale d-lui glas al istoriei. Ion I. Cantacuzino. Lucrarea N i m e n i n u este m a i modest a b u n d ă în sugestii şi n e face d e c â t u n creator de a r t ă . E l n u s ă n e g â n d i m în deosebi la tot cere altceva d e c â t s ă i se în­ îe s'ar p u t e a e x p r i m a liber şl credinţeze rolul d e ţesător al categoric, d u p ă 6 S e p t e m b r i e . odăjdiilor î n care se î m b r a c ă Paginile din „ C o n t r a p u n c t tea­ sfinţii şi eroii. t r a l " s'au scris înainte d e această d a t ă . B u c u r i a n o a s t r ă Recenta tipărire într'un p e care p u ţ i n i o a p r o b ă , este singur v o l u m a comediilor c ă d. Ion I.' C a n t a c u z i n o crede „ Ş c o a l a N e v e s t e l o r " , „ C a l u l î n t r ' o misiune a artei î n raport de c u r s e " , şi „Liniştea soţu­ direct c u viaţa naţională. lui", de Minai Drumeş, he D i n p ă c a t e s'au găsit autori o b l i g ă s ă p r e z e n t ă m ş i t a ­ care s ă scrie c ă m u z e l e trebuie l e n t u l d e a u t o r d r a m a t i c a l s ă t a c ă uneori, deoarece alt s c r i i t o r u l u i c u n o s c u t î n d e o ­ glas al naţiunii se p r o n u n ţ ă şi s e b i c a r o m a n c i e r şi n u v e ­ acesta t r e b u e auzit. Fireşte, list. M e n ţ i o n ă m c ă p r o d u c ­ c â n d n a ţ i u n e a vorbeşti; p r i n ţ i a t e a t r a l ă a d l u i D r u m e ş eroii ei, t ă c e m toţi n u n u m a i m a i n u m ă r ă a l t e t r e i p i e s e : muzele. D a r acest glas p e care „ O c r i m ă p a s i o n a l ă " , „ N ă l u ­ noi a v e m destinul de a-1 auzi, ca", şi „ I o a n a d ' A r c " , dease-

„Contrapunct Colecţia „Universul Literar"

teatral"

D r u m e ş : Trei
m e n i tipăriite. F i r e ş t e , n ' a r e sens să discutăm oportuni­ tatea editării lucrărilor dra­ matice, sub pretext că aces­ t e a n u se c a u t ă d e l e c t o r c u acelaş interes ca romanele sau chiar nuvelele, deoarece destinul lor este legat i de s c e n ă . F o a r t e b i n e a f ă c u t d. Drumeş, că a publicat pre­ ţioasele d r a m a t i z ă r i , p u n â n d u - l e l a d i s p o z i ţ i a a c e l o r ci­ titori care n u fug de „dialo­ g u r i " . D a r D-sa a f ă c u t po­ sibil şi a m a t o r i l o r d e p i e s e p o t r i v i t e , s ă le r e p r e z i n t e p e scene î n t â m p l ă t o a r e , c u m ar fi î n orăşele d i n provincie şi c h i a r l a ţ a r ă , d a t f i i n d c u ­ p r i n s u l lor educativ. Neapă­ rat, lucrările a u calitatea u n u i s p e c t a c o l c h i a r la T e a ­ trul Naţional, dar vrem să subliniem avantajul editării şi r ă s p â n d i r i i l o r î n l i b r ă r i i . C u n o a ş t e m felül d e a scrie al d-lui Mihail D r u m e ş , ro­ m a n c i e r u l . E x i s t ă l a d - s a abilitatea r a r ă de a seduce pe lectorul c o m u n , omagiindu-1 c u ideia că eroii d i n c a r t e n u t r ă e s e o v i a ţ ă d e o s e b i t ă de a lui, c ă şansele de fericire şi n e f e r i c i r e s u n t a c e l e a ş , c ă i u b i r e , e r o i s m , v i r t u ţ i şi vi­ cii, — z u g r ă v i t e p l ă c u t şi captivant, sunt aidoma în p a g i n i p r o a s p ă t ieşite d e s u b tipar, cu cele d i n v i a ţ a p e ­ trecută în saloane, birouri

comedii,

d i a r c a r e n u t r a n s m i t e veşti plicticoase niciodată. I a t ă de ce cărţile d e p r o z ă ale d-lui D r u m a ş se r e t i p ă r e s c î n n u ­ m e r o a s e ediţii, l u c r u de care ne bucurăm. D a r a m ă g i r e a ce o u r m ă ­ r e ş t e d. D r u m e ş , a c e i a d e a administra lectorului, fără voia sa u n e l e tâlcuri, g â n ­ d u r i şi r â n d u i e l i sănătoase despre viaţa care trebue tră­ ită, î n t r ' a n u m i t fel, — corec­ t â n d viaţa p e c a r e o trăeşti c u m d ă Dumnezeu, u n te­ z i s m s u b t i l a l s c r i i t o r u l u i acesta înţelept, n e place şi-1 u r m ă r i m c u interes aparte, a c u m , . î n cele t r e i c o m e d i i . . . I n câte trele dramatizările t i n c t u l social al a u t o r u l u i este vorba de „căsnicii". I n s ştie s ă a l e a g ă s u b i e c t u l cel mai actual, totdeauna, fi­ i n d c ă ce p o a t e fi î n s o c i e t a t e mai comic, sau m a i tragic decât viaţa celor doi prota­ gonişti tradiţionali : soţul şi soţia? D r a m a începe imediat ce i n t e r v i n e î n t r e cei doi eroi fie b o g ă ţ i a şi d e c i p l i c t i s e a ­ lă, c a î n c ă s n i c i a soţilor

NOTA la articolul Pasărea Furtunii"

*

G h e o r g h i u din „Şcoala fe­ m e i l o r " , fie s ă r ă c i a c a r e face pe b ă r b a t c a r i c a t u r ă , iar pe femeie o u f â t e ş t e c u spi­ ritul m a h a l a g e s c , ca în „Ca­ lul d e c u r s e " , şi î n fine, g r e ş e a l a c a î n „ L i n i ş t e a so­ ţ u l u i " , c â n d d i n t r ' o lipsă de s a u c ă s n i c i i , c ă a u t o r u l deci n u e s t e d e c â t u n i n t e r m e ­ t a c t a b ă r b a t u l u i , f e m e i a o- „ V â n t de P r i m ă v a r ă " , cal ce

1

Dr. Aurel Decei

DIN ULTIMUL DRUM, ULTIMUL G A N D

In scrisoarea mea de-acum Iţi mat pun un sirop ae soare... Singurul care l-am prins în închisoare Şi mi-i drag tot înspre tine să-l îndrum. Mamă, mi-ai venit azi-noapte'n vis Şi-am visat beteală şi mireasă ; Parcă aveam nuntă acasă, Cerul — pentru mine — era larg deschis. Era satul tot în sărbătoare — Cerul parcă se săltase cu o treaptă... Vis, măicuţă... ştiu eu ce m'aşteaptă : Au netrebnicii cu cine să mă 'nsoare. Nu ne spunem vorbe nici în treacăt, Iar de scris am şi uitat să scriu ; Ni-i celula cum e un sicriu Iar la uşă — ca pe suflet — ne-au pus lacăt. Nu mi-a mai lăsat nimic în cufăr ; Vorovim cu gândurile acum. Şi'mbătaţi privim adesea cum Luna lunecă prin gratii, cât un nufăr. Ne-au ales şi câţiva am rămas... Presimţim că or să vină vremuri Mamă, cărţile şi visurile mele Ştii tu cărei fete i le las. Radu Pătrăşcanu SPRE VISUL ALB IVe scrie iarna basmul la fereastră, Cu degte de fulgi ne bate'n geam ; Ne chiamă să plecăm spre visul alb Copacii-au înflorit dragostea noastră. Acolo ne primesc zâne... Tu ştii ?... Pletele lor scăldate-s în argint, Săpate'n marmoră de nea. Nu mint Fulgii de nea care ne chiamă... Vii ?... Cu haină albă, haide, peste gând Să ne'mbrăcăm ; poate vom plânge iar... Şi poate vom uita... şi anii, rar, Vor fălfăi-am'ntirile, plecând. Vezi, basmul alb ni-l scriu fulgi de zăpadă Şi iarna trece'n zvon de zurgălăi Prin visul alb şi trist, prin ochii tăi înzăpeziţi de noapte, o baladă. Ilie Ваіеа SCRISOARE Prietene, Sunt singur, de astăzi nu mai am părinţi • Si anii mi-s atât de pustii şi atât dé goi ! Si viaţa mi-o plâng cu lacrămi ferbinţi, In toamna care-şi ninge ultimele foi. De-acuma pe-aict n'o să mai viu... Si ce trist mi-a murit copilăria ! Odată — şi plâng — şi nu mai pot să scriu... Au îmbătrânit plopii — şi s'a uscat via. Potecile sunt goale şi-i ceaţă... Salcâmii din deal s'au desfrunzit. Toamnă — plouă — singur — viaţă — viaţă... grele...

Corespondenţa
Jalnic copilăria mi-a murit. SINGUR Plutesc luminat pe un creştet de munte cu capul, scăntee, prin alba cerească beteală, întinse prin stele, din braţe fac punte pe care 'n amurguri să-mi plimb oboseala ce-mi cade pe frunte. Dau drumu 'nserării, polen de pe lună şi sting palalaia crescută 'n apus, Sfătuesc cu fantasmele nopţii, ce-adună făclii pentru moartea strigoiului dus, când roz de auroră răsună... Dar dacă călare pe al Binelui spaţii presar peste lume o nea-a rugăciunii să 'nnec rătăcirea în care-mi mor fraţii să-i vindec de truda minciunii în care înoată uitaţii. Tot singur rămân, cu dragostea mea cu vise ce aleargă spre mine, pribegi neprimiţi, când El ne iubeşte când tot necuprinsul în mine svâcneşte o fac pentru cine ?... RUGĂCIUNE Doamne, cu lacrimi în ochi, îndurarea Ţi-o cer obosit pentru mine un netrebnic. Când toată sămânţa-şi frământă iertarea Eu trupu-mi şi suflet, le târâi mişelnic. încerc să m'agăţ de o slavă a bolţii Să birui târâşul de şarpe flămând. Dar lutul mă ţine de frâiele morţii Şi scârba împroaşcă elanul meu frânt. Doamne, îndură-Te Doamne de mUie Cârpeşte Tu sdreanţa cu'n strop de hlamidă ! Să-mi crească aripa 'nălţării spre tine Să râd când privi-voiu ispita cernită. Mi-e scârbă de mine, de carnea mea albă. De sângele rece ce fuge de rană. In care păcatu 'mpleteşte o salbă Cu care plăteşte căderea, tăcerea. Tu, Doamne al slăvii, Părinte ce eşti Creştin al vieţii, Stăpân pe destine Botează-mă 'n mirul 'nălţării cereşti Şi apropie-mă Doamne de tine... Topor Vsevolod RÂNDURI... — Prietenului Nie. Velin — „ . Şoptesc livezile îndurerate de 'ntuneric şi luna îşi desmiardă păr bălaiu ; Pe boltă, sus, luceferii din natu , • îşi cântă 'n viers de foc visul feeric. ; Tu, prietene, cu gânduri de cireşi in floare te pierzi în contemplarea lor. Şi simţi că 'n tine arde dorul ; te 'nfierbânţi fără să ştii că 'n tine dorul moare. Ai cunoscut o fată — albă ca o pr'măuară — şi-ai îndrăgit-o ca pe oo cântare, în tine palpită viaţa — o mirare — şi cânţi cu luna, o romanţă la ghitară. Nu-mi mai tremură în poartă plopii... Şi nu ştiu de unde vin — unde mă duc... îmi cântă veşnica pomenire popii, Şi-i toamnă — singur—e frig — unde s'apuc? Dhnitrie Cobuz PRESIMŢIRI Se va sfârşi noaptea de dragoste, Căreia ne-am mărturisit ? Sufletele noastre-amândouă, Când vor pleca, spre ce răsărit ? Se va sfârşi cântecul de bucurie,— O, cântecul de bucurie, Pentru care aţâţi flămânzesc,— Sau de-apairuri va fi armonie ? Se va sfârşi, presimt aceasta...

noastră
Apoi s'a aşternut o linişte duioasă şi tu adormi visând la fata albă, te pierzi în visele-ţi de înflorită nalbă şi faci o poiezie pentru-a ta crăiasă. In tine arde dorul — numai clocot — şi te frămânţi să-i cânţi a ta chiemare, dar nu gândeşti că dănsa-i o 'ntristare, o liturghie 'n dangăt de clopot. Şi rupi de dor, privind şi visul, în tine tot. Şi torci fuiorul în furca de mătasă a cântării, cum trec pe vaela гетЩсагіі şi mirările, şi dorul...

S'o procrea. Ea, ca un gnom, In mitică pornire, Să făurească-un om : Doar VOE şi SIMŢIRE. Şi-o clipă doar să nu fiu greu. Să-mi fie „eul" cântec Şi-apoi, cu mâini de zeu, ...Vedenia s'o sfârtec. G. Nicuflescu-Veghe COLIER PENTRU ANA-MARIA I Peste tristeţea mea provincială, Plecarea ta va fi o lacrimă mai mult, Va creşte vremea, dureros tumult, Peste- tristeţea mea provincială. într'un ungher Ne-om despărţi Va plânge pentru Doar mahalaua de mahala medievală, 'ntr'o seară de Brumar, noi, un cântec funerar, sură, medievală.

FRATELUI MEU... Frate, de 'n tine taina visului o duci hai, vin' cu mine prin livezile cu nuci să ascultăm privighetorile cum cântă toate 'n triluri horele. Hai, seara pe cărările pădurii să ascultăm ascunşi pe după pomi, — ca furii — cum cântă 'n glas dedor poienele. Şi când, încetişor, ni se vor prinde genele cu greerii ce cântă'n câmp pe undeva hai, vin' să prindorim în tinda visului ceva. Мігсеа Emandi DESAMAGIRE Celor ce nu mă înţeleg. Când raze de gânduri nimbate Se-afundă în besnele hăului, Se sdruncină 'n mâna călăului Voinţa, iar gândul se abate In apele sumbre-ale Răului. Dar gnomul de mine, s'aline Vrea, plânsul ; întinde vintrelele, Se-avăntă, îl apără stelele Dar piere. Şi ura revine.... Oh, urile, bată-le relele. DESMATERIALIZARE TEMPORARA Toţi zorii zilei negri-mi sunt. Vreau inima s'o sfârtec Şi-apoi, cu viu-i crunt Să sângerez un cântec. Scoboare notele Şi-accentele să Din mine doar In care-atomn, 'n străfund facă un prund zaca ;

Şi alungaţi ca primii oameni, Vom rătăci neştiutori — păreri — Adăpostindu-ne'n păcat, Nevinovaţi amanţi de eri. Niculai Strein NELINIŞTILE TOAMNEI Neliniştile toamnei în lanuri se sbat, trag, cârdurile, grele poveri peste sat; lumina se'nchină pe ritm de vecernii, plâng frunze, la uşă, prigoanele iernii. Lingoarea ucide, pe haturi, bostanii, dau buzna, prin spaime cu. moarte, hlujanii ; nădejdi obosite ţin cerul de toarte, băjenii de gâze trag gândul la moarte. Hulubul asupră-i Incotro-i Zăvodul vieţii stă 'n cuibul durerii, ţin pândă pisicile, jderii: scăparea şi cine să-l scape ? pierzării adulmec'aproape... Ion Doru

Va fi, poate, amurgul cu zăpadă, Ori, Poate, va ploua şi va fi frig. Când vei pleca, din urmă, n'am să te mai De peste vis, frumoasa mea naiadă.

strig,

In mahalaua sură, medievală, Nici să rămâi mai mult nu voim. cerca. Un plâns mai mult va fi plecarea ta, Peste tristeţea mea provincială. II Se sgiribură 'ntomnarea la fereastră Şi peste' lanuri cade brumă grea... Iubito, pleci d-2 mine mai departe, Cum vii aproape de uitarea mea. Cu mâini uşure, toamna, fată tristă, îşi scutură de aur, părul lung. Cum vii, tot mai spre uitare; — lspititoarele-i chemări m'ajung. —' Hai, fată tristă, mică şi bolnavă, Dece nu intri ? Uite, ţi-am deschis. Să nu te «perii de găseşti la mine Doar un defunct şi rece Paradis. Se sgribură 'ntomnarea în odaie Şi sufletu-mi adoarme 'n flori de nea... Iubito, pleci de mine mai departe, Cum vii aproape de uitarea mea. III Ană-Marie, nu ' mai aştept să revii, Pe încrustări de poem să te-arăţi. Zilele toate-mi par triste duminici, Nopţile, oaze de singurătăţi. Poate şi Punte a Vremea Tot ce-a nici

Octombrie 1940. CRISTAL In noaptea de acum, Se profilează rând pe rând fecioare 'nalb. Cărarea lor, dâră de scrum, Iar zarea căutată, dalb gând. gând.. . .. . Păşesc încet, strigoi în ideal Prin noaptea pustiită; e pace — Se frâng luminile 'n cristal Şi lumea visului de acum tace —

Agfonda Tan

S'or sfărâma loviţi melodic Şi-or libera din chingi voinţa ; Şi zarea timpului nerodnic S'o 'ntunece şi-o altă fiinţă

asta e ultima toamnă : viselor fără de trecere. cerca-va în lungul ei, doamnă, lăsat neuhat, cu uitarea ei secere. Pavel Butan

11

Ianuarie 1941

UNIVERSUL LITERAR

3

I
h. Á Jigni a JCM. ч/гсіія

SI G E N I U L S U F E R I N Ţ E I
d e DAN BOTTA
— alta decât î nfaţa morţii. E limplică, î n faţa tenţei oricât d eoarbe, luptă ş i eroism. Pe monumentele î n sânul funerare p e cari arheologii se le resisO m . L al i m i t a e x t r e m ă a durerii, e i a u ştiut c r e a u n Rege. Ci ceaţa înainte d e figura acestui domnească pământ a l u iHoria, d i n Precur­ descoperă pământului thracic, arată trecutului s e înălţa a d e s e o r i , c um a n t i a f l u t u r â n d â , c ul a n c e a c ă l ă r i n d a c e l a p e care inscripţiile î n mână, Heroes virtu­ sorii l u i . Apropii thrac mitele d e figura l u iH o r i a p e aceea popor a unui alt ajuns l a li­ îl numesc thracicus. E o divinitate militară — incarnaţia răsculat exponent a l unui

ţilor e r o i c e a l e p o p o r u l u i thracic. E a t u r b u r a î n zilele de nebunie ş id esânge ale lui Heliogabalus, imagi­

suferinţei — p e Spartacus. l u ie a c e l a a l m â n d r e i Bizanţului dinastii a Sparto-

Numele kizilor

naţia întregei lumi Patrologia tul c a r e a v e a

romane.

— p e ţărmii

preroman,

u nfiu d e

creştină a făurit d i n acest z e u p e Sfân­ s ăfie patronul Armatelor, Sfântul vic­ chip care

r e g e căzut î n robie, u no m î n c a r e s e sbate — c a î n statuile sclavilor luiMichel Angelo — mândria şi

toriilor l u i Ş t e f a n c e l M a r e , G h e o r g h i e , a l c ă r u i fulgeră p e frescele luptă. BisericeL E simbolul acelui

puterea î n cătuşe. El s eridica î nn u m e l e unui popor d i n mijlocul c ă m i a asupritoarea Republică răpia p e cei m a i frumoşi

O emoţionantă icoană a lui Cloşca. Pastel executat după natură, în închisoarea delà Alba Iulia de Sigismund Korek iColecţia Colegiului Bethlen din Aiud. După Octavian Beu : Răscoala lui Horia) Л erra Vlcxa Kc_» Daut
Horia, e leste cel m a i m a r e ! I ne lse manifesta în­ tr'un In zilele acestea d e martiriu, când roata, funia şi securea îşi reiau monstruoasa na lui, unui teatru cosmic, înălţat lor funcţiune, p e sce­ d e mâna demiurgu­ roata chip unic potenţialul d e energie, d e suferinţa cău­

şi d e jertfă

a l naţiei noastre

întregi. S i e l este

din munţii, din văile

şi din apele

Daciei,

fatidică frânge î n g e m e t u l surd ş i î n s p a i m a şi a căi<nii, t r u p u l însuşi A poporul unui Horia ' încă delà care

oaselor

Medalie de argint cu însemnele lui Horia. In inscripţie : Horia Rex Daciae

Medalie de argint cu efigia lui Horia. In inscripţie : Horia Rex Daciae

tătorul d e dreptate, o m u l

care întreprinde

călătoriile acest

la împăratul m â n a t poate de nostalgia p e care cuvânt poartă d e dreaptă încă descendenţă noastre. romană

o m a i

î n inimile

se confundă c u Cuvântul acesta — care l a alte popoare începuturile s ă rea­ munte­ e u nneologism prestigiul dreptate unei — vine tradiţii încărcat romanice l a noi Românii d e — tradiţia d e

românesc.

fost

d a tacestui

popor

aşezărei sale

î n limitele p ă m â n t u l u i

thracic,

neîntrerupte

lizeze p e plaiurile

cari s e întind d i n culmea Nordici — p â n ă ceavea

imperială. timp c a ş i c e l d e astăzi — l a linii

lui Tatra — a Carpaţilor binecuvântat

l a ţărmul săpat

a l Egeei, ceea ceClement

PROFUND

Prinderea lui Horia şi Cloşca. Elegantă stilizare de lohan Caspar Weinrauch din Ѵіепа. (Gravură în oţel. După Octavian Beu: Răscoala lui Horia)

Era atunci u n tele suferinţei.

în sine ş i c e e a

din Alexandria

recunos­

Poporul pământ

cel m a i mândru,

lăsat

d e Dumnezeu p e p e care toa­ pră­ lumii

cute c au nd a r a l sufletului s ă u : v o c a ţ i a o m a r e , o a p r i g ă sete d e suferinţă.

martiriului,

creatorul unor stepei

valori

culturale

te viiturile dra­ acest piere,

şi le-au

însuşit, p e cari le-au î nfaţa

Era — î n m a r e a idealitate thracică, î n m a r e a goste d e nemurire, peste moarte, care anima

dat fără lege ş i c ucari s'au împăunat ajunsese Din rob î n ţara lui. acestui popor se

popor — u n lucru dat; trupul e o scoarţă care o chrysalidă ripi d i a f a n e , d i n care sufletul. se v a desface,

mijlocul

ridicaseră

căpitani

c u i m e n s e ci­

d e a r m e , oşteni cari a u smuls l u m i i lungi strigăte d e admiraţie, athleţi a i l u i Christos cari a u întins până

Şi acest popor însetoşat d e suferinţă, a din plin. evocat altădată tragedia acelora

cunoscut-o

departe — spre d u r e r e a

propriei lor naţiuni — m a r a u

ginele u n e i Ţări d i n care î n zelul lor creştinesc cari smulşi vrut s ăf a c ă o p a v ă z ă a toată creştinătatea.

A m

din sânul ciior,

acestui

popor

pururi neîmpăcat erau

a l Thrasă

R e g i ş i învăţaţi d e stirpe r o m â n e a s c ă ridice o hoardă l a înălţimea unui

a u încercat s ă facă

robiţi d e armiile

romane,

trimişi s ă s e

Stat,

u c i d ă c ag l a d i a t o r i î n circurile de satisfacţie A m popor evocat avea a lprebei romane.

Romei. î n freamătul

din ugro-finezii poposiţi î n Pustă nezeu.

o naţie

a lui Dum­

şi martiriile o vocaţie

creştine

pentru

cari

acest daţi

Dar s'c

toate

acestea Horia,

împotrivă-le

s ' a u întors.

Atunci

nespusa,

miile

d e morţi

ridicat

ţăranul

din crângul

Feregstuîui,

fiarelor î n circurile pământului, care

Romei, s a u răpuşi p e întinderea l a revărsarea popoarelor

Horia, cel care „horea"

frumos. exprimă nostru atât d e bine — s e to­ d i n horele

— până

s l a v e ş i f i n e z e — a fost î n î n t r e g i m e Să zâmbim tante despre

românesc. sen­ Toate thracic s'a pe­ împrejurările

c â n d v o m a u z i rostite d e istorici, inaderenţa noastră l a sfinţenie. pământului

Siluetele lui Horia, Cloşca şi Crişan cu cßinele lui. Graţioase gravuri în gustul epocei de Antonius Aloisius Hoehnle, artist din Viena. (Col. Academiei Române)
speciale î n cari s ' adesvoltat acest feciori, floarea munţilor e i sălbateci, spre a-i s u p u n e la R o m a umilinţei ş isuferinţelor Se cunosc faptele sale cari le-a impus celor m a i bune măr­ uneia de A 1.500 a n i d e l à rabinul mărturia lui pribeag l a c u cele Nici acest rege consacrată a l Munţilor l u i— d e lungul rege italici. c aşi aceea s ă u martiriu încătuşat thracică. d e a c e e a ş i esenţă re­ a luiHoria ş i d e cele — e 6.000 Regalitatea servile. înfrângerile p e armii ale Republicei d e arme,

Căci geniul pesc

în numele muzical

lui — care

a l întregului

popor

rernirdscenţe

d i nv e c h i l e

„Choroi"

antichităţii. In Ţara aceasta Horia a înţeles s ă fie domn. peste popor, practica milenară a păstoriei, natura s a eroică şi v i s ă t o a r e a u făcut c aa c e a s t ă l u p t ă s ă fie c o n t i n u u o luptă pentru o libertate. Herodot, istoricul care a lăsat cele m a i v e c h i turii despre poporul thracic a stăruit asupra din trăsăturile un singur sufletului s ă u : aceia

martiriile domnit

petrecute

p e întinsul

d eRomani

— întreg spaţiul î n care

Peste sarica lui umilă, toată făptura nat

peste părul domina

l u i CURANT,

trecut c u t i m p u l n u n t a t h r a c o - l a t i n â , ş i p â n ă l a u r m ă sinteza d e s â n g e ş id e spirit — sunt N u e nevoie s ă întâlnim lah spre a identifica româneşti.

lui î n care

o frunte

d e ilumî

s ' a abătut splendoarea h urica a regalităţii. acesta este n u m e l e lui. d e rosturi posedatul ţărăneşti. C i

î n istorii, c u v â n t u l d e v a ­ nostru — cuvânt p e

Horia Rex Daciae Nu capul unoi unui

poporul

d e a n us e lăsa

răscoale ideal

care-1 î n t â l n i m d e a l l f e l p e t o a t ă î n t i n d e r e a Ţ ă r i i d e ­ là Carpaţii N o r d i c i l a Marea Egee — fiindcă acest

supuşi d e nici u nrege. D a c ă Rege, — spune popoare. aproape vinşi dintre Târziu, Herodot calea un

a r fi uniţi ş i a r a v e a

ciuci p e cari a upătimit d e a l u n g u l căilor doua regalitate

romane

energumenul torice.

unei

m i s i u n i is­

e l — a r fi cei m a i neîn­

supuşii acestui

cuvânt n u e розіЫІ decât odată Slavii a u numit c u acest

cu venirea

Slavilor. roma­

G r a v o r i i , pictorii, s ă p ă t o r i i d em e d a l i i , toţi c e i c a r i l-au v ă z u t l a A l b a Iulia î nlanţuri n u s ' a u puiuţ de a consemna Regele s u b chipul lui, î n inscripţiile opri

după

v o l u ţ i o n a r ă e a c e e a a l u i Petru ş iA s a n — fraţii cari, d i n f u n d u l munţilor H e m u l u i , a u venit într'o z i l a î m ­ păratul Erau s ă şi c e a r ă î n chip dreptate. lor românesc î n cetatea ş i a u fost Con­ aspru î n care exponenţii poporului

nume

popoarele

Veiniamin

d i nT u d e l a , cari

nice d i n c a l e a

lor. N o i niciodată

n ul - a m cunoscu!.

Bizantini, scria despre sa, aceste

V a l a h i i p e care-i întâlnise î n sună aidoma

lor, p e

Numele nostru — singurul nostru n u m e — e acela d e roman. Aderenţa noastră l a sfinţenie este m a i puternica

cuvinte

Horia

Daciei. lui e v i e î n sufletele noastre. M a i vie

a l e v e c h i u l u i istoric: „ R e x ullus d o m a r e potest". rege nu-i poate domni. Herodot: patima

întâmpinaţi

Regalitatea

stantin C e l M a r e , f i u a lpoporului lor, strămutase Se­ d e liber­ solida­ domni". tărâmului natul ş i fasciile Răscoala rui cunună, energia unui bertatea. Romei. a că­ doar a început şiatunci. D a r martiriul n'a în­ d edouă popor ori seculară, învăţat a exprimat

c â n d roata fatidică n e face s ă g e m e m , c â n d funia şi securea Dar s em a i abat asupră-ne. martiriului e şi vocaţia e in­

decât a altora, e a c o m p o r t ă suferinţa f ă r ă strigăt, î n ­ cordare f ă r ă E martiriul murmur. Thracilor creştini. E p e aceiaşi linie

Şi a ş a c u m n e previne ritate i - a pierdut. Sub c e aprige „Nici

tate, ş i c e e a c e a rezultat dintr'însa — s l a b a u n rege nu-i poate dominaţii a u căzut feciorii

s ă s e ştie c ă v o c a ţ i a martiriu

cununat p e Asanizi. E işi-au făurit u n Imperiu să-şi apere

luptei pentru finit.

şi c ăpoporul

românesc

thracică

— martiriul

lui Horia însă

şi a l Căpitanului. o resemnare

thracic ! Atunci, î n serbia străină s ' aridicat dinlr'însii u n

amarnic li­

Să n use creadă

c ă e l implică

17 Octombrie 1940.

'

m
Medalie satirică de plumb cu insemnele lui Horia Pe avers : Horia bea şi hodineşte Tara plânge şi plăteşte

„Mor pentru natala mea" Gravură artistică de Andreas Brinhauser. Sub ea sunt relatate, în limba germană, ultimele cuvinte ale lui Horia : Ich sterbe vor die Nation. (Gravură în aramă. După Octavian Beu : Răscoala lui Horia)

Martiriul lui Horia şi Cloşca. In timp ce trupul l u i Cloşca e măcelărit cu securea, Horia suferă supliciul Pe revers : Horia Rex Daciae
Desen de I . H . L o e s c h e n k o h l . B i b l i o t e c a U n i u e r s t t d f i i d i n C l u j

roatei.

UNIVERSUL LITERAR

====================

Ц Ianuarie 1941

Gutes de gânduri
Bogate-aimiezi !... Livezile l u m i n i i D e g â n d u r i c o a p t e s - î n c ă r c a te 'n v r e m e . Privirea c u i — c e visător d r u m e ţ — Va î n c e r c a s p r e alţi zori s ă m ă c h e m e . ? Dormitorul — totodată şi sufrage­ ria — familiei Sosigene Popescu. Mo­ bilă simplă;, dar ţinută curat. In fund, pe dreapta şi pe stânga, câte-un pat bătrânesc. Noptiere cu reviste şi cărţi ieftine pe ele. Pe pereţi, cromolitografii : „Romeo şi Julieta" şi „Othello în faţa Desdomonei zugrumate". Dea­ supra patului din dreapta — a lui So­ sigene —, un tablou reprezentând pe Ofelia nebună, culegând flori pe mar­ ginea lacului. In dreapta, o fereastră care dă în stradă. Un calendar de pe­ rete arată 15 August. La ridicarea cortinei e întuneric în scenă. Prin fereastră intră lumină de lună, poleind peretele din stânga. De undeva se-aude — depărtat — o har-' monică. Un vals vechi, demodat, dar înduioşător şi frumos. Pendula depe peretele stâng încet,stins, de zece ori, speriind din odaie. bate tăcerea ş i - a m î n c e p u t să n e p l i m b ă m (se duce la fereastră). Tanti, auzi c â t d e frumos cântă cineva din „Zieh-Harmonika" ? P a r ' c'ar fi u n u l d i n o r c h e s t r a m i l i t a r ă ! A M A L I A (închide furioasă geamul ; harmonica nu se mai aude) : N u m a i l a militari ţi-i gândul ! Mai bine te-ai g â n d i l a u n b ă r b a t serios, c u g r e u t a t e . Dumitrescu n u vrea decât să profite de t i n e , p r o a s t o ! C ă d o a r n ' o să t e ia d e n e v a s t ă c â n d n ' a i nici u n franc... D O M N I C U Ţ A (aşezându-se la masă): O să c e r e m d i s p e n s ă d e d o t ă , t a n t i . A M A L I A : C u m ? A i ş i ' n c e p u t să t e g â n d e ş t i la... E i , lasă, c'o să v o r b e s c e u o v o r b ă s e r i o a s ă c u Sosi... I a r p e t i n e o să t e ' n c u i u î n f i e c a r e s e a r ă , c a să n u m a i ieşi c u f a n ţ i l a p l i m b a r e ! (se-aşează şi ea la masă şi 'ncepe să dea în cărţi). Hm... Treflă... S u p ă r a r e . . . s u p ă ­ r a r e m a r e . . . T e p o m e n e ş t i că i a r î m i faci v r e - o b o a c ă n ă , c a şi d a t a t r e c u t ă , când ai întrebat-o p e m a d a m Ionescu c i n e - i d o m n u l c a r e i n t r ă la m i e z u l nopţii în apartamentul dumneaei. A M A L I A : . . . N u - m i p l a c e deloc c e s e ' n t â m p l ă ' n casa asta ! S O S I G E N E (îngrijorat): A plesnit iar ţeava delà apaduct ? A M A L I A : A plesnit o doagă la ca­ pul tău, Sosigene ! Bărbate, nepoat'ta a ' n c e p u t să s e p l i m b e n o a p t e a p e u l i ţ i . S O S I G E N E : S ă se p l i m b e , s ă s e plimbe drăguţa de ea, că-i o lună c a ' n p o v e ş t i . M ă şi g â n d e a m să ieşi şi t u p e cinci m i n u t e , c a s ă n e p l i m b ă m p u ţ i n pe lângă castani. C u l e g t ă c u t — Şi u m p l u m u l t e file. As d a o r i c u i — d a i r n i m e n i n u - i flă­ mând. Ce r o d f r u m o s , c e m i n u n a t e zile Şi c â t d e p â r g u i t e orice g â n d !

Cu c â t ă dragoste m i - a d u n b e l ş u g u l — D a r u n d e - s c e : c e l-au dorit vreodată ? î n t o a r c e , c â n t e c , brazde n o u i c u p l u ­ gul — Şi s e a m ă n ă n ă d e j d e a c e a c u r a t ă ! E M A N O I L COBZALAU

După câteva clipe, intră din stânga Amália Popescu. Face lumină şi des­ chide uşa din dreapta, se uită în cea­ laltă odaie şi revine nemulţumită. Apoi, deschizând fereastra, se pleacă în afară. A M A L I A (în vârstă de 48 de ani, înaltă, dominatoare în gesturi ; şi-a le­ gat cu benzi de cârpă roză părul, ca să i se cârlionţeze ; îmbrăcată într'un kimonou galben-negru şi papuci de casă în picioarele goale ; strigă) : D o m n i cuţo ! D o m n i c u ţ o ! E o r a zece ! H a i în casă, c ă t e p l i m b i d e - u n ceas... (se'ntoarce delà fereastră şi'ncepe să facă paturile ; bate pernele, desface plapomele, etc.)

C u m p l i t . . . A u l e o , M a l u c o ! S ă ştii că v i ­ cu atitudine de statuie ultima fasci­ sez u r î t la n o a p t e . . . D o a m n e - p ă z e ş t e ! . . cola). (continuând:) „Contele Arsène smulse A M A L I A (cârcotaşă) : B i n e , b i n e ! o s p a d ă d i n p a n o p l i e şi ' n c e p u să u r c e Ce, v r e i s ă - ţ i m u l ţ u m e s c î n g e n u n c h i ? spre pivniţă". Iote, dom'ie ! Asta n'o I a n să n u - m i m a i s t a i a ş a . ç a u n c o ­ 'nţeleg... C u m d r a c u ' u r c a s p r e p i v n i ţ ă ? c o s t â r c ! A u l e o ! I a r t e d e s b r a c i aici ? A M A L I A : T e p o m e n e ş t i c'aşa o fi Ţi-am spus de-o m i e d e ori să-ţi l e ­ m o d e r n , m a i ştii ? ! A r s è n e şi-o fi f ă c u t p e z i î n a n t r e ţ e l h a i n e l e , c ă a i d a r u l să s t r â n g i t o ţ i p u r i c i i d e p e u l i ţ i şi s ă - i p i v n i ţ a l a e t a j . D O M N I C U Ţ A (18 ani; frumuşică; a d u c i î n c o a c e . I a şi s u r t u c u l c u t i n e ! S O S I G E N E (sceptic): Posibil... A s c u l ­ îmbrăcată simplu, dar cu gust, intră S O S I G E N E (oftând) : Iaca, m ă d u c , tă, p o a t e - o fi o s c ă p a r e d e v e d e r e a a u ­ din stânga) : M ' a m î n t o r s , t a n t i . t o r u l u i , că ă ş t i a d e a z i s c r i u c u aero­ m ă duc... (iese în stânga, lăsând deschi­ A M A L I A : V ă d , că d o a r n u ' s c h i o a ­ planul. să uşa). r ă ! (oprindu-se din treabă, îşi pune A M A L I A ( n e r ă b d ă t o a r e ) : D ă - i dru> A M A L I A (aruncă pantofii de casă mâinile'n şolduri). Ascultă, fată ! Sa mu' m a i departe, nu te tot întrerupe din picioare şi urcă în pat) : N ' a i t e r ­ ştii c ă l u c r u r i l e a s t e a n u - m i p l a c ! O atâta ! minat încă ? fată m a r e n u se plimbă singură n o a p ­ S O S I G E N E (intră săltând bine-disS O S I G E N E : I a c a c ă citesc... „ I n u ş a S O S I G E N E (de-afară): Iată că-s tea p e uliţă. pus ; continuă să fluiere ; o bate cu pivniţei, contele Arsène auzi u n r â s si­ gata... N u m a i pantofii... M a l u c u ţ o , să plama peste obraz pe Domnicuţa şi-o D O M N I C U Ţ A : D a r n u e d e c â t zece, n i s t r u : H a - h a - h a ! Eşti î n m â n a m e a , m ă t r e z e ş t i la cinci m â n e d i m i n e a ţ ă , c ă ciupeşte pe Amalia ; dupăce face o pi­ t a n t i (sinceră) : Ş i - a p o i — n u m ă p l i m ­ conte scelerat ! — răsună sépulcral u n t r e b u i e să s t r o p e s c s t r a t u r i l e . B i e t e l e ruetă, îşi aşează pe masă pălăria de b a m s i n g u r ă , ci c u d o m n u l s u b l o c o t e ­ g l a s v i t e j e ş t e ' n î n t u n e r i c , d a r f i e r u l se flori a u î n c e p u t să s e u s u c e d e - a t â t a paie şi-o ciupeşte din nou pe Amalia, n e n t d e vis-à-vis... lovi de zid, s c ă p ă r â n d . A t u n c i , a p ă r u î n ­ s e c e t ă (intră îmbrăcat într'o cămaşă de care fierbe) : M a l u c o d r a g ă , î n c h i p u i e A M A L I A : P ă i d a .' T o c m a i asta e ! c o n j u r a t ă d e a b u r i fosforescenţi fan­ noapte lungă şi cusută cu flori roşii şi ste-ţi... T o c m a i m ă ' n t o r c e a m a c a s ă , (apucându-se din nou de aranjatul pa­ toma cavalerului care rătăcea în fie­ negre ; îşi pune o scufie pe cap). când i-am întâlnit în piaţa Unirii p e turilor). D a d e g e a b a c e - m i s t r i c g u r a . . . care noapte prin galeriile secrete a l e Vasilescu şi G h e r a s i m , c a r i c ă u t a u u n A M A L I A : Bine, o să t e trezesc. Faci E u s p u n u n a , i a r t u faci î n t o t d e a u n a castelului medieval". (emoţionat :} al p a t r u l e a la taroc... caz g r o z a v d i n cele d o u ă - t r e i fire d e a l t a . A ş a e d a c ă Sosi a l m e u n ' a ş t i u t Dă-mi o bomboană, Maluco ! (Amalia ochiul boului. M a i bine-ai p u n e u n A M A L I A : I a r te'ncurci a minciună, să f i e s e v e r c u t i n e ! V ă p o t r i v i ţ i a m â n ­ îi aruncă o bomboană, pe care Sosigene strat de morcovi. Ei e r a u d o i şi t u a l treilea... doi... C i n e - a m a i v ă z u t f a t ă d i n f a m i ­ o prinde cu 'ndemânare). Mersi, puiule. S O S I G E N E : E h e , n u v o r b i a ş a , n e ­ (citeşte:) S O S I G E N E (ingenuu) : P ă i s ă vezi... lie b u n ă s ă s e p l i m b e n o a p t e a c u t o ţ i „Arsene, în curând v e i fi vastă A u şi florile suflet, şi l e d o a r e A m p o r n i t t o ţ i t r e i să-1 c ă u t ă m p e - a l stricaţii ? ! mort ! — spune rânjind bestial fantoma, când n i m e n i n u se'ngrijeşte d e ele p a t r u l e a şi l - a m g ă s i t p e l a n o v i c i . . . T u care dispăru imediat într'un nour de D O M N I C U Ţ A : V a i , t a n t i ! C u m se ştii că's s l a b d e înger... A m c e d a t şi Curca în pat). fum m i s t e r i o s . R ă m â n â n d s i n g u r , c o n ­ p o a t e s ă v o r b e ş t i a ş a ?... D o m n u l D u ­ gata... M ă g â n d e a m e u c'o s ă t e s u p e r i , A M A L I A : P ă i n u iei fascicola ? t e l e se u i t ă î n d r e a p t a şi ' n s t â n g a . B e z ­ mitrescu e u n t â n ă r foarte distins. d a r e r a m s i n g u r c'o să m ă i e r ţ i , a ş a S O S I G E N E : C ă b i n e zici... (coboară na e r a a t â t d e m a r e , î n c â t n u p u t e a A M A L I A : P ă i dacă e distins, dece şi ia fascicolele depe masă ; urcă iar in c'am jucat cu u n curaj n u m e r o ainţ, d e v e d e a nici uşa. A p o i , p r i v i c e a s u l d e n u v i n e p e l u m i n ă , să-1 d ' s t i n g e m şi pat). N a , că m i ' s î n v e s t ă ochelarii... i - a m s f ă n ţ u i t d e t r e i p o l i (căutând prin p l a t i n ă . E r a m i e z u l - n o p ţ i i , o r a stafiilor. n o i ? A d i c ă c u m ? Ii s u n t e m s u b o - buzunare). (coboară din nou şi se duce în antreu Ţi-am adus nişte bomboa­ Cineva bătu de trei ori în u ş a grea de noare ? de unde revine cu nişte ochelari de ne... m ţ ţ ţ !... t e r i b i l e ! U m p l u t e c u m a r s t e j a r . . . " (bate în tăblia patului :) Poc... sârmă pe nas ; se cuibăreşte în pat şi D O M N I C U Ţ A (naivă): D e fapt, e u ţ i p a n , c u m î ţ i p l a c ţie... (se lasă pe-un poc... S O S I G E N E (ca un martir) : E u s t r i ­ începe să taie foile cu un briceag). M a ­ îs d e v i n ă . A m ieşit î n o g r a d ă şi l - a m scaun ; timid) : T e - a i s u p ă r a t , M a l u c o ? cat ? E u galanton ? Maluco dragă, d e (Tabloul de deasupra patului se des­ l u c u ţ o , n ' a i v r e a să c i t e ş t i s i n g u r ă r o ­ văzut p e domnul sublocotenent c u m A M A L I A : Sosigene ! De-o bucată de u n d e n a i b a l e - a i m a i scos şi p e a s t e a ? ! prinde şi cade pe capul lui Sosigene). m a n u l . . . ? . . . că m i - a m l u a t „ Z i a r u l ş t i i n ­ s t ă s i n g u r î n f e r e a s t r ă şi f u m e a z ă . M i v r e m e î ţ i faci d e c a p ! I n f i e c a r e s e a r ă In viaţa m e a n ' a m tras niciodată cu oTABLOUL : Poc ! ţ e l o r şi-al c ă l ă t o r i i l o r " şi s u n t c u r i o s să s'a p ă r u t că t a r e - i a m ă r î t şi s i n g u r e i , îmi întârzii în oraş cu tovarăşii tăi de c h i u l s p r e c e n u - i al m e u , m ă ' n ţ e l e g i A M A L I A (pierdută într'un fel de vi­ văd ce spune articolul despre noul apa­ a ş a că m i s'a f ă c u t m i l ă d e d â n s u l . I - a m blăstămăţii. Cheltuieşti banii cu şpri­ tu..., i a r r i s i p i t o r n ' a m fost nici m ă c a r sare, şopteşte fără să vadă) : Poc... poc... r a t d e t u n s iarba... ţ u r i l e şi t r a t e z i t o ţ i g o l a n i i c u ţ i g ă r i , spus bonsoar, el mi-a spus sărut-mâna. ui-te-atâtica... Ţi-am împlinit întot­ poc... (revenindu-şi:) Ş i p e u r m ă ? (dă că t e c u n o s c e u , m â n ă s p a r t ă ce eşti ! A p o i , n e - a m u i t a t u n u l la c e l ă l a l t ş i - a m AMALIA : N u m a i la iarbă te gân­ d e a u n a toate dorinţele. D e sigur, n u cu ochii de el:) V a i - d e - m i n e ! ( a l e a r g ă (luând o bomboană'n gură). Nu-mi î n c e p u t să r â d e m . T a n t i , a f a r ă e o l u n ă d e ş t i ! L a s ă , că-1 c i t e ş t i m â n e . . . N i c i o ­ m i - a p ă r u t rău... L e - a m f ă c u t c u d r a g ă la patul lui Sosigene şi ridică tabloul). p l a c e !... atât d e m i n u n a t ă , că-i p ă c a t să stai î n d a t ă n u v r e i s ă - m i faci p e p l a c . i n i m ă , c h i a r c â n d a ş fi a v u t d e s p u s şi T e - a i lovit r ă u ? S O S I G E N E : N u te supăra... Altă­ casă. G â n d i n d u - m ă l a asta, l - a m pof­ eu u n cuvânt... N ' a m lichidat gospodăS O S I G E N E : N u t e enerva, Maluco, S O S I G E N E (năucit, o priveşte lung d a t ă , o s ă - ţ i i a u d ' a l e a c u fistic... tit în ogradă p e d o m n u l Dumitrescu r i o a r a d i n C u c i u r u l - M a r e fiindcă tu 1-oiu citi m â n e , c u m s p u i m ă t ă l u ţ ă . S u n t şi nu răspunde nimic). v o i a i să t e m u ţ i la o r a ş c â n d a m fost şi e u c u r i o s c e s'a m a i î n t â m p l a t c u A M E L I A : C e e c u t i n e , Sosi ? T e scos la p e n s i e ? Ţ i - a m f ă c u t î n t o t d e a ­ c o n t e l e , c ă p a r e - a fi u n b ă i a t t a r e b u n , doare ? u n a p e voie. D o a m n e , şi c â n d î m i a m i n ­ săracu'..., b u n şi v i t e a z n e v o i e m a r e . . . t e s c c'a t r e b u i t s'o v â n d p e P e r s e p h o S O S I G E N E (ridicându-se fantoma­ Ţii m i n t e c u m a l u p t a t î n fasc. 149 î m ­ n a , că t u n u voiai s'o l u ă m cu n o i la o tic) : M e n s s a n a i n c o r p o r e s a n o ! potriva piraţilor cari voiau să-i răpească r a ş !... S ă r a c a v a c ă ! F ă c e a n i ş t e ochi AMALIA : Dumnezeule-sfinte ! logodnica ? a t â t d e t r i ş t i şi d e d u l c i ! M a l u c o , p a r ' c ă (Urmare din pag. I-a) S O S I G E N E (ameninţător) : Quosque A M A L I A (oftând): Şi c e b ă i a t d u l c e ! e r a p r i v i r e a t a , c â n d e r a m logodiţi... tandem abutere patientia nostra, M a Sosi, da-mi b o m b o a n e l e d e p e m a s ă . î n ţ e l e g e a b i a t a v ă c u ţ ă că n ' o să n e m a i iuca ? ! A fost între noi, v o c e a îi v e n e a d i n cxiâncime, d i n d e p ă r t a r e . In S O S I G E N E ( c o b o a r ă din pat şi-i v e d e m niciodată. T e pomeneşti că idio­ A M A L I A : Sosi ! v o c e a lui turbure e r a u puterile cele m a i lăuntrice, cele m a i sfinte aduce pachetul cu bomboane) : P o f t i m , t u l d e Olinic o fi v â n d u t - o m ă c e l a r i l o r . a l e unui n e a m în fierbere. N u l-am ascultat, l-am privit ; n u a vorbit, S O S I G E N E : N i x ! (coboară din pat). d r ă g u ţ o . (după ce-o sărută pe frunte, Vezi t u , M a l u c o , la d o i o a m e n i a m ţ i ­ a creat. P a s ă r e a luptei, deschizându-şi v a s t e l e aripi p e o s t â n c ă , cliA M A L I A : C e faci, Sosi ? ! se-aşeză iarăşi pe pat şi-şi pune oche­ n u t e u m a i m u l t p e l u m e a a s t a : la t i n e pindu-i ochii c a d o u ă b u c ă ţ i d e cer, ţipă. V o c e a a c e e a a v e a u n v ă l larii pe nas). S O S I G E N E : Ibis, r e d i b i s , n o n m o r i e şi la v a c ă . N u , z ă u , e r a a ş a d e c u r a transcendent, c a r e n u m a i d e c â t izbea sufletul. r i s i n bello ! A M A L I A (cu g u r a plină): H a i , n u t e se-cade Persephona ! Te privea blândO m u l vorbei a d e s c h i s d r u m u r i l e omului d e acţiune. înainte d e A M A L I A : Domnicuţo, ajutor ! Sosi­ b l â n d , ca o f e m e e i u b i t o a r e . T u , M a ­ m a i ticăi a t â t a . î n c e p e o d a t ă ! a s a l v a ţara, trebuia s ă s a l v e z e inimile d i n d e n ă d e j d e . gene, linişteşte-te... Ia o bomboană. luco, t e - a i u i t a t v r e o d a t ă în ochii P e r S O S I G E N E : Iaca 'ncep! „ K u n i g u n d a , In faţa spaţiului naţional e u n orator. A c e l a a găsit posibilitatea SOSIGENE : Échite, péchite, z ü ­ sephonei ? r e g i n a t r a p e z u l u i " , fasc. 228. s ă frământe sufletele p e c a r e le-a satisfăcut c a militar, organizator, chtete m e ! V a e victis, m u i e r e ! A M A L I A (cu tâlc) : A m d e s t u l c â n d A M A L I A : L a s ă asta, că ş t i u ! reformator. P e a c e l a ş i tron, în a f a r ă d e el, câţi ostaşi n u s ' a u urcat, D O M N I C U Ţ A (intră îmbrăcată în­ m ă u i t î n ochii t ă i ! S O S I G E N E : C a p . 71. „ S u b t e r a n a d i n fiecare c a u n gigant, î n s ă tot a ş a s ' a u prăbuşit, s ' a u sfărâmat, iar tr'un halat pus în grabă) : C e s'a ' n t â m SOSIGENE (amărît) : Bine, nevastă, c a v e r n ă " . A s c u l t ă , M a l u c o ! O s ă fie u n c â n d s ' a u întors d e p e a c e l pisc, fiecare a d e v e n i t pitic. Furtuna, c a r e plat, t a n t i ? eu î ţ i v o r b e s c f r u m o s , i a r t u m ă faci a cufundat picioarele p a s ă r e i în întumerec, înălţându-i c a p u l în lumi­ c a p . e x t r a o r d i n a r , f e m e e ! I a să v e d e m bou ? n a zorilor, prin locurile p e u n d e a bântuit şi s ' a risipit, i-a a r ă t a t d e A M E L I A : I - a c ă z u t Ofelia ' n c a p şi ce s p u n e . . . (solemn) : „ C a s t e l u l s t a c u ­ siabi p e ceilalţi 1 să ştii c'a ' n e b u n i t ! Sosi, i a p a p u c i i ' n A M A L I A : Adevărat, chiar bou n u fundat în tenebre...". p i c i o a r e , c'o s ă c a p e ţ i g u t u r a i u . . . eşti, că n u ţ i - a m p u s n i c i o d a t ă c o a r n e , Aripile n u p u t e a u s ă s e razime p e vânturile c a r e b ă t e a u acolo. A M A L I A : Ce e aia „ t e n e b r e " ? deşi le m e r i ţ i . D a r c a t â r să n u zici că In zilele dezastrului, el, d e p e tronul c u contur p r ă p ă s t i o s , a vor­ S O S I G E N E : Nevastă, la-oparte ! Să SOSINGENE : Tenebru, tenebros, n u eşti, că n ' a m v ă z u t o m m a i n ă t â n g bit c a şi c â n d a r fi vorbit m u n t e l e şi s t â n c a . El a ieşit în faţa lumii c a nu văd găini în j u r u l meu... t e n e b r e . . . m ă ' n ţ e l e g i tu... a d i c ă î n t u n e ­ ca t i n e . D e - o s ă p t ă m â n ă - ţ i t o t s p u n unul c a r e p l e d e a z ă . D e p e a c e l a ş i tron, el ,şi-a împărţit poruncile, A M A L I A (consternată) : Găini ! ric m a r e . . . ( c o n t i n u â n d l e c t u r a : ) „ C o n ­ s ă - m i c u m p e r i fascicola 228, d a r u i ţ i într'o zi. In ziua a c e e a , el a fost judecător. SOSIGENE : Tăcere ! N u mai trăn­ t e l e A r s è n e ) îşi î n c o r d a a u z u l , d a r regulat. într'o b u n ă zi, c a s ă facă s ă înainteze poruncile, s ă fie aplicate, căni ! Aud glasuri divine în jurul m e u ! n ' a u z i n i m i c , căci c r i m i n a l i i l u c r a u cu şi-a luat s a r c i n a executării a s u p r a s a , a trecut în fruntea oştilor adu­ S O S I G E N E (care-a'nceput să se desmănuşi d e cauciuc. AMALIA (căzând pe-un scaun): nate, a pornit înspre a p u s , c a voinţa v e ş n i c ă a istoriei Turcilor, şi a brace) : B a a m c u m p ă r a t - o ! S t a i , u n d e D o m n i c u ţ o , s ă ştii că v o r b e ş t e c u A M A L I A : Iote, dom'ie ! Ca m a d a m ajuns. d r a c u ' a m p u s - o ? (cu un picior în pan­ morţii ! ) . P o ţ i u p a c c â n d g ă t e ş t e la b u c ă t ă r i e . . . De atunci a u trecut a n i . P a s ă r e a furtunii z b o a r ă încă, s e stre­ talon, iar cu celălalt afară, se duce la Ci-că c a să n u - ş i r u i n e z e m a n i l e ! c o a r ă m e r e u către noui orizonturi. In faţa ferestrei m e l e e m a r e a scăhaină şi'ncepe să caute prin buzunare). CORTINA REPEDE p ă r â n d d e strălucirea ceasurilor d e d u p ă a m i a z ă . Fiecare u n d ă tre­ Aici e r a , f r a t e , aici... N a , a m găsit-o... S O S I G E N E : S t a i , c'acu v i n e ceva c e c a s m u l s ă d i n s o a r e . P a s ă r e d i n fruntea noastră, p a s ă r e călăuzi­ (i-o dă). U i - t e fasc. 228 ) (scoţând pe straşnic... „Deodată, u n strigăt înfioră­ M Citeşte: doi-doi-opt. toare I Toţi a v â n d în i n i m ă l u m i n a izvorâtă d i n tine, întocmai c a rând şi celelalte fascicole ; triumfător): tor sgudui zidurile vechi şi c r ă p a t e . ") Citeşte : doi-dol-nouă, etc. a c e s t e u n d e a l e mării, v e n i m c u r g â n d d u p ă tine, spre orizonturi noui. U i - t e fasc. 229 ) , u i - t e fasc. 230, u i - t e Unul dintre criminali văzuse o lumină ) Citeşte cum e scris. fasc. 2 3 1 , u i - t e fasc. 232... (ţine în aer ciudată, care venea din catacombe". ) Tabloul I din comedia „Miracolul", a. SUPHI TANRIÖR

A M A L I A : Sosi ! E u m ă p l i m b p e s o a r e , n u p e l u n ă , c a m â ţ e l e , că d o a r n u ' s l u n a t e c ă ! (teribilă) : B ă r b a t e ! Domnicuţa se plimbă cu Dumitrescu ăla d e vis-à-vis... S O S I G E N E : Asta-mi place, D o m n i ­ c u ţ o ! (o cuprinde de talie pe Amalia). D O M N I C U Ţ O : Vezi, t a n t i ? S O S I G E N E : Ehei, tinereţea ! Ce n ' a ş d a să fiu î n c ă o d a t ă t â n ă r ! A M A L I A : Sosigene, nu-ţi p e r m i t să fii n e c u v i i n c i o s ! D o m n i c u ţ o , d u - t e de t e culcă. D O M N I C U Ţ A : D a r e a b i a zece ş i - u n D O M N I C U Ţ A : P ă i dacă l - a m v ă ­ sfert... zut ? ! Poate era u n adulter în deve­ A M A L I A : A m zis ! nire... D O M N I C U Ţ A : Bine, tanti. SărutA M A L I A : L a s ă , c ă d e v e n e a e l şi m â n a . . . (face un Knix). Noapte-bună, f ă r ă t i n e ! O f a t ă t â n ă r ă şi d e b o n - t o n u n c h i u l e . . . (Knix). t r e b u i e să-şi î n c h i d ă ochii c â n d v e d e S O S I G E N E : N o a p t e - b u n ă , fetiţo, şi u n b ă r b a t ieşind noaptea delà o femoe să visezi c e e a c e - ţ i d o r e ş t e i n i m a . m ă r i t a t ă . U i - t e şi p o p a d e pică... A s t a - i A M A L I A : Sosigene, n u vorbi por­ S o s i g e n e a l meu... D u m n e z e u l e , c ă u r î t cării ! m a i a r a t ă cărţile... N u m a i t r e f l e ! U i - t e DOMNICUŢA: Mulţumesc, unchiule. şi zecele, l u a - l - a r n a i b a să-1 ia ! (mai D e a s e m e n e a (ia un sfeşnic depe masă, pune repede câteva cărţi alături). Uf, aprinde lumânarea de stearină şi iese î n s f â r ş i t ! I a t ă şi s e m n e b u n e . . . O n o a ­ în dreapta). « re... bani... şi i a r b a n i . . . E h ! M a i m i n t SOSIGENE : Drăguţa de ea ! şi c ă r ţ i l e c â t e o d a t ă , că a l t e p a r a l e d e c â t A M A L I A : P ă i d a ! N u ştii d e c â t s'o pensioara lui, n'are de unde să pri­ r ă s f e ţ i . Sosi, c o b o a r ă - ţ i c a p u l d i n n o u r i , mească Sosigene. Oricum, niciodată n u c'o s ă fie r ă u , Sosi ! ( b a t e cu degetul în m i - a u c ă z u t a ş a d e ciudat... S ă ştii c'o cărţi). N u degeaba arată prost cărţile să s e ' n t â m p l e c e v a ! (privind ,pendula): d e l à o v r e m e î n c o a c e ! I n loc s ă s t r u ­ D a ' ş i face d e c a p , n u g l u m ă ! I a r s'a ' n n e ş t i fata, m a i r ă u o s t r i c i (resemnată): c u r c a t cu G h e r a s i m şi c u V a s i l e s c u . D a ' a ş a a i fost t u î n t o t d e a u n a . . . Calic, L a s ă , ca o să i-i scot p e n a s ! s t r i c a t şi g a l a n t o n . (Din stânga se aude un fluierat vesel).

SRmurg 6ofnav
S c h e l e t i c , viscolea u n v â n t prim. ramiufri C u h o h o t d e Pierrot n e b u n î n carnaval, Doi oameni sărutau amurgu'n geamuri Şi t o a t e ' n j u r d o s p e a u a c r i m ă ş i spital. P e i n i m i , d ă n ţ u i a u cadrilul m o r ţ i i F a n t o m e l e l u m i n i i f r â n t ă 'n j u n g h i d e ger. P ă g â n s u n a u t a m - t a m e 'n s i h l a n o p ţ i i C â n d îngeri suri, t u r n a u p e c e h i g r a n i t d e Cer. M u r e a u a d o u a oară l u m i apuse, I n orice p o m s v â c n e a u torturi d e răs­ tigniri, P e catafalc d e n u n ţ i , c u i n i m i scurse, Z ă c e a u plecării 'n l u n ă vracii m o a r t e i
FIRI.

Făclii ţâşneau besmetic d i n morminte, C u paşi s t r ă i n i prin m i n e stele alergau, Simţeam că adevărul însuşi minte Şi ' n piept, p e corzi d e răni, c â n t a n e ­ bun Lenau D. M I S S I R

Pasărea

furtunii

3

4

v

2

3

4

11

Ianuarie

1941

UNIVERSUL LITERAR

5

Nadia venea delà sanatoriu, unde îl lăsase j-e Ştefanei fără febră, fără dureri, neresimţindu-se cât de puţin de pe urma operaţiei. Petrecuse acolo o oră foarte veselă, bârfind împreună, pe toată lumea, începând cu Louisa Antonovna care plecase grăbită acasă să-şi întindă căr­ ţile şi terminând cu doctorul Mieluş, „mielul blând", cum îi spunea Ştefanei, un băiat blcnd, sfios, cu părul încre­ ţit mărunt, ca astrahanul, foarte blând într'adevăr, căruia, în prezenţa Nadiei aproape îi pierea graiul. — A fost bună ciocolata ?, o întrebă Vladimir, de de­ parte, râzând, reluând firesc discuţia din locul unde ră­ măsese azi dimineaţă. Ca să nu-şi arate turburarea, râse, silindu-se să-şi ia un aer de camarad mai mare, protector. — Haide, încercăm !, hotărî. — Bravo !, se bucură sincer, Nadia, gândindu-se la demonstraţia pe care avea s'o facă. Lăsă să-i alunece rochia de pe umeri şi rămase în cos­ tumul de bae, apoi îşi ascunse părul sub o bonetă simpla, de pânză, aşa cum poartă înotătorii. Dacă n'ar fi fost linia gâtului foarte pură. rotunzimea caldă a umerilor şi a şoldurilor şi sânii curbând ferm linia costumului. Fata se opri pe chei şi râse, deasemeni. — Ei da, închipue-ţi că am mâncat-o pe drum, şi era foarte bună. Câteva clipe se priviră, nu stânjeniţi ci mai degrabă dornici de a se cunoaşte. Se întâlniseră într'un fel care ii făcea pe fiecare interesat în ochii celuilalt. Un om conducând un yacht în furtună, adus de vânt din întu­ neric, de pe întinderea unei ape care pare să ascundă atâtea taine dincolo de zare, sosind în zorii unei zile mohorîte într'un port pustiu, coborînd pe chei ud de apă, râzând într'un fel turburător, cu ochii micşoraţi, cu dinţii foarte albi. Şi fata aceasta, arsă de soare, rezemată de un pilon, în bătaia . valurilor, cu privirea obosită şi speriată. — De unde veneai ? întrebă după un timp Nadia, privindu-l cu o curiozitate maximă. El făcu semn cu mâna, în sus, pe liman. Nu era un răspuns acest semn vag, dar еэ se gândi că poate, locul de unde venea nici nu putea fi definit altfel. Tăcu în­ curcată, neştiind dacă mai poate să pună şi altă în­ trebare. — Ştii să înoţi ? o întrebă Vladimir, fiindcă îşi aminti că voise să treacă dincolo. Nediei îi veni să râdă. Deţinea un record regional femenin şi spera încă altele. Fiindcă aici nu putea face un antrenament metodic, fără bazin şi fără un mediu sportiv în care să se angreneze, nu avea intenţia să con­ cureze în toamna aceea. îşi revizuia însă forţele eşind in fiecare dimineaţă în larg, atât de departe încât pentru lumea de pe plaje trecea de mult drept un fenomen. Ma­ mele, mai ales, care atunci când nu e vorba de fiicele lor, au concepţii foarte curioBse despre pudoare, socoteau că pentru o fată tânără, asemenea isprăvi „provocatoare" erau de dispreţuit. Este adevărat că în jurul Nadiei se ţineau câţiva băeţi, dar ea se purta cu ei camaradereşte, le spunea pe nume, îi tutuia, le scornea porecle şi lua parte nestânjenită la jocurile şi isprăvile lor, fără să-i treacă prin gând că ei ar putea s'o socotească altfel decât se socotea ea însăşi, o mică haimana iubitoare de apă şi de libertate. Era atât de preocupată de idealul ei sportiv, încât avea un fel de dispreţ secret pentru toţi cei ce credeau că pot să-i vorbească şi despre altceva. Urmărea rubricile de specialitate ale ziarelor, cunoştea toate recordurile, se interesa de campionatele din toată lumea, avea simpatii şi antipatii între concurenţi, se bucu­ ra şi se înfuria când câştigau wnii sau alţii. Cunoştea biografiile campionilor mondiali, cărora le urmărea etapele gloriei, scoţând învăţăminte din victoriile sau din înfrângerile lor.

c tinereţe năvalnică, fierbinte, inconştientă. Nu putea face insă nici o apropiere între mâna aceea care se sprijinea de el, şi ochii deschişi mari, cerându-i cu o copilărească nevinovăţie, complicitatea, care să-i ateste feminitatea, acum ar fi semănat cu un adolescent sportiv, pregătinduse să se arunce, suplu, în apă. — E greu de sărit de pe' cutterul dumitale, spuse, in timp ce căuta să-şi găsească pe marginea punţii un loc unde să-şi fixeze picioarele, ca să-şi facă avânt. Очг nici in altă parte nu e mai bine, continuă. Ştii; în tot Bugazul ăsta nu găseşti un loc unde să te poţi antrena pen­ tru start. Haide, ia-ţi locul ! Număr până la trei. Una... — Nu vrei să-ţi dau colacul de salvare, râse Vladimir. — Ţine_l pentru d-ta. Două... — Dacă ai să te îneci ? — Vezi mai bine că pierzi startul. Trei ! Nadia avea tehnica acestei sărituri de plecare, decisivă la un concurs. Era o svâcnire, o destindere, pria care corpul, svârlit cu energie înainte, întins la maximum, lua dintr'cdată, în lung, contact cu apa, forţând inerţiile, pornind iniţial cu toată viteza. Surprins, Vladimir o văzu alunecând într'o spumă de apă, depărtându-se necrezut de repede. Nu ştia dacă este un bun înotător, însă în nici un caz nu se gândea că fata asta ar putea să i-o ia înainte. Se svârli în apă, urmând-o, fără să se precipite, încredin­ ţat că din câteva mişcări o va ajunge. Văzu însă numai­ decât că distanţa dintre ei se mărea, într'un fel neaştep­ tat şi abia atunci îşi dădu seama că s'a păcălit, că a fost atras într'o cursă în care partenera ar fi fost, probabil, toarte încântată să-l vadă umilit. Găsea încă neserios să st ia la întrecere cu o fată, şi îi fu ciudă că îi acordase prea multă atenţie-. Totuşi, fără să-şi mărturisească in­ tenţiile, se pomeni luptându-se să o ajungă, întrebuinţându-şi întreaga forţă, încordându-se până la epuizare cu gândul însă că nu face altceva decât să se joace. Ajunse dincolo aproape în aceeaşi clipă cu ea, extenuat, gâfâind, reuşind cu greu să îşi ascundă sfârşeala. Totuşi Nadia fu desamăgită. Se aşteptase la o victorie catego­ rică din care nu obţinuse aproape nimic. II privi înciu­ dată. — Ia intră în apă, să te văd cum înoţi, spuse, cu un !on care era aproape poruncitor. Vladimir se supuse, râzând, fiindcă într'o împrejurare ca asta, o împotrivire l-ar fi făcut ridicol. După câteva mişcări, Nadia îl chemă înapoi. — înoţi îngrozitor, îl informă, când el fu pe mal. Nu înţeleg cum ai putut să te ţii după mine. Făcu un pas şi îl privi mai de aproape, cu aceeaşi ciudă în care se amesteca însă şi puţină admiraţie. — Eşti mai înalt, conchise apoi, mai mult ca pentru sine. Asta contează foarte mult. Şi apoi, ai mai multă putere decât mine. Altfel, înotul dumitale nu face doi bani. Uite, ai ŞI obosit. Ai un stil insuportabil. — Vorbind, făcură câţiva paşi până la plaje ŞI se aşezară pe nisipul fierbinte, în bătaea soarelui, încă ar­ zătoare. Briza delà sud, care în timpul prânzului aproape nu se simţea, începea să se întărească ŞI în lungul insulei linia stufului se unduia neliniştită, aducând un FÂSÂIT modulat, crescând şi descrescând, ca respiraţia parcă spe­ riată a unei vietăţi uriaşe. Din sus, de pe liman, venea un şir lung de bărci negre, pescăreşti, cu pânzele strânse ; pescarii trăgeau la vâsle, rar, cadenţat, cu mişcări cum­ pănite ca şi când ar fi plecat la un drum care avea să ţină multe zile. După câteva clipe Nadia, încă neîmpăcată, se ridică într'un cot, examinându-şi vecinul cu un mic necaz care îi dădea înfăţişarea unui copil burzuluit. — Dacă ai şti să înoţi, spuse, cu înălţimea şi cu forţa dumitale, ai fi campion. Nu înţeleg cum n'ai putut si. ţi faci un stil. E o crimă să înoţi în felul ăsta dezordonat. Vladimir o văzu înflăcărându-se, ridicându-se in ge- ' nunchi, făcându-i indignată un curs de înot, care era tot­ deodată ŞI un rechizitoriu al ignoranţei şi neglijenţei lui. — înţelegi, spuneà Nadia, există un secret, o chee : tre­ bue să ştii să te întinzi pe apă. Simţi cuvântul ăsta V Să te întinzi pe apă, cum te-ai întinde pe o masă ; ЗА-ţi for­ ţezi organismul, să faci cu braţele, cu trunchiul, cu pi­ cioarele o linie dreaptă, să simţi că tendoanele au cedat la maximum, că sunt întinse şi degetele delà rr.'Jni şi labele picioarelor, să nu existe nimic strâns. Sări elastic în picioare, se ridică pe vârfuri şi întinse braţele în sus, paralele, ca doi vlăstari tineri desprinşi din linia armonioasă a umerilor. încercând să materia­ lizeze elanul acela din cuvinte, corpul ei înfăţişa într'ade­ văr un resort destins la maximum, printr'o svâcnitură superbă, care o ridica deasupra propriei sale matern. Vladimir o privea uimit, stăpânit de un sentiment care cuprindea şi încântare şi melancolie, cum simţise deatâtea ori in viaţă, trecând pe lângă lucruri frumoase la care fusese nevoit să nu se oprească. Se gândea la soarta stupidă pe care poate avea s'o aibă fata asta, al cărui elan sincer şi pur în cine ştie ce desamăgiri avea să se scufunde. Aşa cum stătea înălţată, corpul ei, alungit, subţiat, avea o frumuseţe rece, o frumuseţe de oţel încordat, în a cărui destindere însă, curbele acum atenuate ale umerilor, ale sânilor, ale şoldurilor, aveau să se refacă, pentru ca fe­ minitatea să se regăsească în ele întreagă şi caldă. In mod ciudat, acest corp părea cast şi turburător în acelaş timp. Avea pielea subţire, foarte întinsă, parcă fremătând, ascunzând sub culoarea ei de bronz tresăririle perma­ nente ale mai multor vieţi independente una de alta, loca­ lizate pe fiecare centimetru pătrat, în reţeaua invizibilă de nervi. Sub braţele ridicate, părul delà subţiori punea umbre pufoase care maturizau.puţin corpul foarte tânăr şi-i dădeau un aer mai femeesc. Era greu să-ţi dai seama ce avea de copil, ce de adoles­ cenţă şi ce de femee, această fată sgicbie ale cărei ges­ turi degajate, de sportivă, descopereau uneori, pe neaş­ teptate, mişcări unduioase, caline, ca nişte mângâieri, şi-a cărei voce căpăta inflexiuni grave, femenine, ca nişte mărturisiri de dragoste. Statură până spre seară pe plaje, unul lângă altul, ca nişte prieteni foarte vechi. Vladimir era puţin stânjenit fiindcă nu ştia cum trebue să se poarte cu o fată pe care o socotise un copil. Nadia, pornită pe vorbă, îi povestea o mulţime de întâmplări, mai vechi sau mai noui, din copilărie, despre casa 1er, despre Leon Robega, ursul ne­ gru, cum îl poreclea, despre viaţa delà internat unde făcea în fiecare zi câte o posnă de nu mai ştiau călugă­ riţele ce pedepse să inventeze ca s'o potolească. Vorbi apoi despre Ştefanei, despre isprăvile lui, cum pleca de-acasă ca un pui de ţigan să spargă cu praştia ceştile de porţelan care ţin firele telefonului pe stâlpi ; cum venea în goană, urmărit de gardist, o matahală cât o butie, abia mişcându-se din cauza grăsimii. Copiii, ca să râdă de el, se apropiau pe la spate şi-1 înţepau cu bol­ duri, siguri că n'au să poată fi ajunşi. Odată gardistul s'a înfuriat şi-a tras cu pistolul în aer. Au vrut să-l dea afară din poliţie ; doctorul Robega 1-a scăpat şi de atunci, Ştefanei era liber să facă în sectorul sergentului cel gras orice blestemăţii, fiindcă acesta îl proteja. Nadia îşi amintea apoi de serile petrecute la vie, lângă Chişinău. Stătea jos, pe treptele de piatră ale casei, în­
x

învăţase să înoate numai de câţiva ani, la şcoala lui Suru, din Iaşi, în Joile şi Duminecile când, forţând rigo­ rile călugăriţelor, reuşise, cu complicitatea pasivă a lui Leon Rabega, să obţină permisiunea specială de a eşi in oraş La Iaşi nu era un mediu sportiv şi nici Suru nu îşi pierdea prea mult vremea cu şcoala lui nefrecventată. Nadia'îşi descoperise singură aptitudinile, şi fiindcă nu-i plăcea să cânte la pian, nici să brodeze, nici să picteze, nici să umble cu ochii în jos, ca fetele celelalte, îşi făcuse din înot o pasiune de o amploare precoce. Avea o mul­ ţime de cărţi de specialitate, studii docte, complicate, din acelea care disecă lucrurile până dincolo de originea lor şi le citea cu o uşurinţă care, aplicată la studiile oficiale, i-ar fi adus toate medaliile, panglicile şi cordoanele dis­ tinctive ale călugăriţelor. II privi pe Vladimir cu un zâmbet în care fără voia ei, amesteca puţin dispreţ, de altfel foarte atenuat. Era bine făcut, dar nu avea alură de înotător. Nadia ştia să vadă în ce măsură a fost modelată o siluetă de înot. Era un început de deformare, abia vizibil, o subţiere pro­ gresivă a taliei şi a picioarelor, o alungire a braţelor şi a toracelui, o vagă îngroşare a grumazului, deformări care, după generaţia de înotători puteau să se accentueze şi să devină disgraţioase. In faza primă a acestei deformări, înotul dă corpului omenesc o linie de o cuceritoare vigoare, o supleţe şi o elasticitate care îl fac să vibreze, gata să se destindă în orice moment, desfăşurând tot atâta forţă cât eleganţă. — Vrei să ne luăm la întrecere ?, întrebă, cu tonul la fel ca zâmbetul, puţin dispreţuitor. Vladimir o privi îndoelnic, parcă temându-se de o cursă. Era atâta deosebire între fata de azi dimineaţa şi asta de acum, care îl privea cu o provocatoare supe­ rioritate, încât se simţi intimidat. — înoţi bine ?, o întrebă, ezitând, neştiind cum să primească provocarea. Drept răspuns, Nadia sări pe punte, cu amândouă pi­ cioarele odată, ca într'un careu de şotron. II apucă de braţ, cu un gest foarte firesc şi îl privi de aproape, în ochi. — încercăm !, spuse. Trecem până dincolo ! Vrei ? Vladimir se simţi puţin turburat de apropierea ei. Avea 0 mână foarte caidă, care îi transmitea un fluid ciudat,

velită într'un şsll: negru şi greu, urmărind mersul repede al lunii, printre nouri. Nu se îndoia că umbrele acelea care se vedeau în lună, erau. după cum spunea Louisa Anto­ novna, o turmă de oi cu ciobanul lor sprijinit în bâtă şi se mira că oile păşteau iarbă, în fiecare seară din a— Pleci mai departe ? îl întrebase mai târziu, Nadia. celaş loc. Intr'unele seri, doctorul cobora din pridvor şi Se întorsese spre ea aproape mâhnit că trebuia să-i se aşeza şi el alături, pe scara de piatră, cufundându-se vorbească despre intenţiile lui, cum îi vorbise de dimi­ în gânduri. Cum îl privea dintr'o parte, Nadiei uneori i se neaţă căpitanului Ioniţă. Şi ii spusese, fără căldură, aceleaşi cuvinte, ruşinându-se că le poate repeta. Socotea părea că are un chip nespus de blând, ca al lui Dum­ stânjenitor să vorbească despre un drum pe care nu ştia nezeu ; alteori aspru şi rău, încât se temea de el. până unde are să-l urmeze. Se gândea că ar putea să Odată 1-a rugat : eşueze delà început, pe bancurile de nisip din gura Buga— Spune şi tu, tată, ceva. zului şi atunci totul i se părea o mare deşertăciune. Doctorul a întors încet capul lui negru spre ea. Avea In orice caz, Nadia află şi ceva precis : că el avea să pe frunte cute dese şi adânci, cât degetul. Luna îi lumina rămână în Bugaz cel puţin zece zile. Se bucură sincer. rău faţa ; îi dădea o înfăţişare de mort. Nadia vedea în — Am să te învăţ să înoţi, spuse, ridicându-se cu însu­ locul ochilor două găuri negre ; speriată, s'a tras înapoi. fleţire. Ştii, am o pasiune pentru asta. Dacă ai tragere Atunci doctorul a întins mâna lui mare şi i-a mângâiat de inimă, în zece zile poţi să prinzi ceva. încet, blând, părul. In inima fetei s'a răspândit o înduio­ Ţinea de altfel să treacă numaidecât la fapte. II îm­ şare fără margini, un val de căldură i s'a oprit în coşul pinse pe Vladimir aproape cu sila în apă şi-1 chinui un pieptului ca şi când din mâna doctorului s'ar fi prelins ceas încheiat, cu o răbdare diavolească, până ce reuşi un balsam ciudat. să-l vadă făcând corect primele mişcări. Atunci se arătă — Cui fac bine, dacă vorbesc eu, fată ?, a spus, ames­ tecând cine ştie ce tristeţe în vorbele astea, pe care Nadia mulţumită, îl scoase afară trăgându-1 de mână ca pe un nu le-a înţeles. copil, şi-i mai făcu pe mal incă o mulţime de recomanLa Leon Robega nu veneau bolnavi. Doctorul era ursuz, daţiuni teoretice, în legătură cu respiraţia, cu poziţia şi nu primea pe nimeni, nici chiar pe cei săraci pentru coatelor şi a genunchilor, cu ritmul calm la care trebuia care arăta milă. Timpul şi-1 trecea îri bibliotecă, citind şi să ajungă, ca să poată rezista fără limită. scriind, cerând să nu fie turburat de nimeni, decât pen­ Când traversară canalul înapoi, soarele cobora spre tru mâncare, odată pe zi. După masă se ridica în pi­ Esfinţit. In susul limanului se întindea o dâră roşiatică, cioare, se închina rar, apoi eşea în curte, îşi hrănea câi­ de nuanţa jăratecului potolit, în care valurile se jucau nele şi pornea cu el prin parc. unde hoinărea câtăva domol. Linia stufului de pe ţărmuri, învălindu-se în ră­ vreme, înainte de a se întoarce în bibliotecă. coarea umedă a serii, prindea umbre tainice. Pe chei nu O moşie mare a lui, de lângă Vaslui, despre care Nadia era nimeni, afară de Ifim care, aşezat cu picioarele de­ îşi amintea prea puţin fiindcă se duceau rar acolo, o asupra apei, îşi răsucea o ţigare necăjită. In spatele că­ îngrijea fratele doctorului, Eusebiu, un om tânăr, cu pităniei se auzea zarvă ; glasuri nemulţumite de copii, patima jocului de cărţi şi cu alte patimi. In scrisorile farfurii trântite, zgomot de tacâmuri, iar pe deasupra pe care le trimetea la Chişinău, Eusebiu trebuea să se vocea ascuţită a coanei Mira, încercând să împace pe plângă într'una de ceva, împotriva lui Dumnezeu : sau toată lumea. Pe urmă se făcu linişte, deodată ; poate de secetă, sau de ploae, sau de frig sau de arşiţă, dar venise căpitanul la masă. n'ar fi fost nevoe să o facă, fiindcă Leon Rabega nu-i Atunci se auziră, dinspre staţiune, sunetele muzicii cerea niciodată socoteală de mersul semănăturii. Banii militare care cânta în parc o melodie foarte cunoscută. care îi primea toamna prin Banca Moldovei prisoseau In sus, se vedeau oameni, cu pantaloni albi, eşlnd la întotdeauna. Gospodăria lor nu avea cerinţe mari şi doc­ torul mai trimetea o bună parte din bani la Bucureşti, plimbare. Fiindcă trebuia să treacă pe la sanatoriu înainte de a la un depozit de medicamente, să se cumpere ulei albastru se întuneca, Nadia nu mai putea aştepta să i se usuce pentru leproşii delà Tirchileşti. costumul ; şi nici soarele, aproape asfinţit, nu mai avea Nadia mai povesti unele amintiri ale ei, personale şi putere. oarecum secrete, despre o iubire pe care o avusese la îşi învinse sfiala şi coborî în cabină, să se schimbe. doisprezece ani pentru un actor de cinematograf, un me­ Vladimir aştepta sus, puţin turburat, gândindu-se că ea ridional cu turban de şeic, fost slăbiciunea tuturor ini­ se desbrăcase şi rămăsese goală, între cei patru pereţi milor de femee într'o vreme. Spuse aceste lucruri fără ai lui ; poate se aşezase pe pat, fiindcă nu avea altceva să ezite, însă roşind puţin, cu o sfială fermecătoare, pe pe ce sta. închipuirea aceasta îi umplea sufletul de o care zadarnic încercase să o facă neobservată. copleşitoare emoţie. Fără să facă nici o sforţare, refăcea Avea un fel cuceritor de a prezenta oamenii şi lucru­ imaginea ei în decorul cabinei, ca şi când ar fi văzut-o rile. Vladimir se pomeni ascultând-o cu interes, trăind aevea, acolo, o goliciune pură, certă, dar totdeodată fe­ odată cu ea amintirile evocate ; uneori i se părea că a luat el însuşi parte la viaţa aceea ; figurile lui Ştefanei, meesc de caldă. a doctorului, a Louisei, a lui Eusebiu, îi deveniră fami­ Când Nadia eşi, în rochia subţire de plaje, cu costu­ liare, ca şi când le-ar fi cunoscut de multă vreme. Văzu mul în mână, se simţi mai turburat, fiindcă îi era im­ chiar casa lor mare şi întunecoasă de pe strada Ştefan posibil ' să uite că pe dedesubt ea era cu desăvârşire cel Mare, delà Chişinău, şi parcul sălbatec şi chiar pe desbrăcată. Stan, dogul doctorului. — Să nu răceşti, spuse, căutând să-şi ascundă tremu— Are o mutră de Stan, spunea Nadia, prezentându-1. rul glasului. E mare şi bleg. Şi are nişte urechi care îi atârnă ca două — Nu, am să merg repede. foi de lipan. Alt nume nici nu i se potrivea. Inchipue-ţi : Porniră, pe plaja goală, învăluită în umbra tristă a ne jucăm cu el, eu şi Ştefăniţă, cu toate că nu prea ne apusului. Din larg, de pe faţa neagră a mării, întune­ dă atenţie. Eu îl mângâi pe cap şl ue-odată, ŞtefănitA ricul părea că se înalţă ca nişte valuri sumbre pe care fiindcă n'are de lucru, îl apucă de coadă şi i-o răsuceşte vântul le flutura şi le aducea spre ţărm. De deasupm ca pe manivela delà automobil. Ce crezi că face dog^i pâlcului de salcâmi care ascundeau vilele, se ridicau fu­ lui papă ? Se repede la mine, mârâind, fiindcă nici cine muri albe şi un zumzet potolit, confuz, ca undeva la îi face rău nu-şi dă seama. Noroc n u n v i ' c ă nu ştie să ţară, când satul se pregăteşte de culcare. muşte ! Se despărţiră la poarta sanatoriului, puţin încurcaţi, Vladimir era uimit de câte putea să povestească fata fiindcă, la sfârşitul unei după-amiezi petrecute îm­ asta, pe care abia o cunoscuse. El dacă scosese câteva preună, vedeau deodată amândoi că inu ştiu ce cuvinte Tvinte, care nu precizau nimic, care nu reprezentau de rămas bun să-şi spună. înfiorată de frig, Nadia îi nimic din fiinţa lui. Nadia îl întrebase : întinse o mână mică şi rece, pe care el o simţi tremu­ — De unde vii ? rând, apoi se întoarse şi fără un cuvânt, porni repede Şi el făcuse un semn vag, în sus, pe liman. Ar fi putut spre intrare. ab. spună : De la Cetatea-Albă, şi ar fi stabilit astfel U P In clipa când dispărea în întunericul hallului, din spa­ /unct concret de plecare, aşa cum scria în rolul de drum. tele clădirii se auzi sunând clopotul pentru masă. Pe r>ar el nu ştia dacă drumul h r începea în realitate în terasă se aprinseră luminile. Tot atunci, farul începu să portul acela părăsit, dacă acolo nu făcuse doar o escală sclipească şi îndată cerul se făcu mai negru. foarte lungă, în tovărăşia comandorului Maximov. Vladimir porni încet, înapoi. Briza de noapte, aspră, Tşi pusese singur, adeseori, aceeaşi întrebare, şi-i fusese îi străbătea vestmintele, dar el simţea în mângâerea ei greu sâ răspundă. De unde viu azi ? De unde veneam eri? rece o voluptate ciudată. Ar fi vrut să aibă un drum De unde veneam acum un an ? Ce înseamnă această în­ lung deschis înainte, să meargă toată noaptea, să refacă trebare de unde vii ? Se referă la o viaţă, sau la o clipă? în gând întâmplările din după-amiaza aceea, cari, acum Dacă ar fi trbuit să povestească acum şi el ceva, des­ când rămăsese singur, căpătau culori mai vii şi semni­ pre viaţa lui, îşi dădea seama că n'ar fi ştiut de unde să ficaţii mai turburătoare*). înceapă ; n'ar fi putut să spună nici întâmplări vesele, nici triste, ca şi când toate amintirile lui ar fi fost ames­ tecate confuz, într'o încăpere pe care dacă ai lasat-o odată *) Fragment din romanul : „rVoufragrmi". în urmă, nu mai pare să te întorci la ea.

FOI

VOLANTE

DE

AMICIŢIA
d e VLAD ALIMAN soare, cum vibra într'un ciorap de m a t a s s . Şi-apoL aproape fără s ă vreau, mi-am amintit de bătrânul Cicero: D s b u n ă s s o m ă , e a nu-l m a i ştia. Ce frumos glăsueete acolo î n ­ ţeleptul despre prietenia ideală, despre limped e a şi calma bucurie a amiciţiei, despre liniştiioarea ei vraje. Descătuşate de vreri şi de patimă, inimile se pot contopi în sărbătoreasca ei aură. Imprudenta m e a căutătură mi-a s p u s însă, ân'jr'o frântură d e minut, c ă un astfel de „ideal" nu s e poate realiza. Şi, cu grija cu care grădina­ rul taie un spin de pe o ramură da floare, am în­ cercat s ă îndepărtez acest g â n d din mintea to­ varăşei noastre de drum. Zadarnic î n s ă : a m tăiat poate prea adânc. Pentrucă a m văzut arunci (şi nu cred că mi s'a păru') cum ochii e i frumoşi plutesc într'o p l a s ă de tristeţe inu­ tilă. De v i n ă era numai ciorapul d e mătase. Şi a ş a — ţii minte prietene care n e însoţeai ? — a m păşit m a i departe prin dansul tot mai des al fulgilor, m a i singuri, dar m a i curaţi de­ cât înainte. Două perechi d e pantofi şi o pe­ reche de ciorapi d e mătase, în imperceptibilul clinchet a l unei sănii. Trei trişti şi paradoxali peripatetici, într'un oraş adormit de-o vecie. • • • -J

într'o ciudată s e a r ă citadină, blonda domni­ şoară p e care de-abia o cunoscusem, mi-a amintit, iară s ă vrea, d o bătrânul Cicero, pe ca­ re îl îngropasem în ainii de liceu. V ă d şi acum seara. O uşoară pudră d e z ă p a d ă se zbătea deasupra caselor, iar în aer plutea un ciudat miros de v â s c . Străzi lungi şi nemişcate, a ş a cum numai în jurnalul lui Mateiu I. Caxagiale le-am m a i Întâlnit, pe cer s'elele sclipeau uniforme şi neschimbate. Ţii minte, prietene care ne însoţeai? C ă l c a m singuri şi tăcuţi prin fulgii cari a d o u a zi a v e a u s ă acopere oraşul c a o enormă pălărie. O pasăre n ă u c ă sgribulea pe-un ciot d e felinar, iar blonda m e a tovarăşe d e drum, mi-a vorbit c a m a ş a : „Sunt tânără ş i deci, capabilă d e marile elanuri a l e vârstei. Vreau s ă fiu prietena ta. O, ce frumos e s ă fii p r e t e n a cu'va ! O, ce mulţi prieteni am. e u ! N u vrei s ă fim, d e as­ tăzi încolo, prietenii cei mai buni şi m a i can­ dizi?" C a m a ş a a cuvântat în noaptea a c e e a vătuită, domnişoara Lu. Ascultâridu-i. a ş a p e jumătate, invitaţia amabilă, ochii a u urmărit o clipă un rest de ţi­ garetă pe care-l aruncasem în drum şi în cu­ p a aceea am văzut şi piciorul blondei domni-

6
s

UNIVERSUL LITERAR

11

Ianuarie 1941

Domnul Giugariu t i e să fie pe gustul publicului său şî nu se sfieşte să facă semn cu ochiul, spre galerie, atuinci când are o re­ plică amuzantă. Şi galeria, recu­ 41 noscătoare, aplaudă. Domnul Marcel Enescu, mai pu­ ţin bătrân decât cerea rolul, a Am ezitat mult înainte de a da Astăzi, când lucrurile s'au schimnuanţat în chip inteligent trecerea tiparuâui această prezentare a bat fundamental, afirmaţia r â delà răutate la bunătate. TEATRUL „LUPTA ŞI LUMINA" nuit actriţele tinere , o mimica . ,, Doamna Sereda Sorbul istoude ROMEO ALEXANDRESCU uneia din cele mai cuprinzătoare mâne totuşi valabilă; cu atât mai „MICUL LORD" — PIESA IN 9 interesanta, multa desmvoltura щ să şteargă buna impresie pe cărţi din câte s'au (scris în ultima mult, cu cât avem în faţă stuTABLOURI BE I. VASILIAD, 6 vreme. Motivele erau indepen- diul său în întregime, care ne "acestei Mnere actriţe'* S ? ° i f ^ ' ^}^*™* ™'ul VITREGA URSITA A „OPEREI câteva luni turneul, care se va DUPA ROMANUL LUI Me acestei tinere artnţe. Miţei Bwrton. N'a strica putină ROMANE". face, precum era de dorit, cu o dente de valoarea cărţii şi ele se întăreşte credinţa, şi afirmaţia aT. RÜRNETT Condusa si mvatata de inteleo- sermzuate pe scena. In roluri de ä din repertoriul românesc, legau mai mult de funcţiunea pe minţită. Revenind la problema mitului tul Victor ion Popa, Margaret mai mică importanţă au apărat Nici o instituţie artistică ro- iar alături de această demons- care o îndeplinea, până de scurtă vreme, autorul ei. Astăzi însă, d. arian, este desigur important sà Randa nu mai deţine această пк întrebăm care sunt relaţiile funcţie — putem scrie deci fără P care autorul nostru le stabide tot felul ale bunului său mers, nătate tehnică, de altă valoare a fi nevoiţi să ocolim elogiile pe 'este între acest mit şi istoria un tumeu prin mai toate oraşele m i i Giugariu şi Marcel Enesca, TRAIAN LALESCU si orăşelele de provincie. ca „Opera Română". Am asis- simfonică lui Verdi, „Falstaff", care studiul său le merită din românească. Pentru aceasta d. Se evită astfel tristele demon-tat, mâhniţi, la crize de direcţie, mt^adevăr poate da şi ma­ plin, dar şi fără' a lăsa ca dea- Handa porneşte delà afirmaţia cà stratü de „neînvătare a rolului", la crize de subvenţie, la crize de sura unor elemente de prim or- supra acestor elogii să plutească „civilizaţia modernă, medievală \ antică este de origine pur aou care ne-au obişnuit mulţi din­ bună înţelegere între conducăerpretativ, şi interesa în suspiciunea. tre actorii de Pe alte scene bucuCei cari au urmărit activitatea ^ a n ă - R a s a ariană este de oriton şi artişti, J a năpădirea elej reştene. d-lui Randa în publicistica r o - f europeană" (p. 3). Prin acmeniului romanesc de către bu- partiţiunii. Putem spune chiar că teatrul mână, n u vor ezita desigur prea ^eptarea acestui punct de vedere, ruiana iudaică, la felurite grestagiunea actuală o Luptă si Lumină este singurul mult să încadreze studiul de fată ^ vizibilă pentru oricine imşeii * nedreptăţi, consternaţi m teatru din Bucureşti, în c re poţi - reprezentând înmănuncherea P?™".* deosebită pe care o caacelaş timp ca nu se poate zidi j să stai în primele rânduri, fără unor esseuri cu riguros caracter istorie patria rasei a r i un cămin propriu teatrului n o - _ . . . să auzi soufleurul. . . . - i - T „ -„ ; capata într'adevăr semamericane, . Dacă aceasta este un avântai, CINEMA ARO : COPII IN LUPTA speranţele chirurgiei ..„. , „. . ... . Dar, acum, mai puternic ca istonc, apărute m „Lumea Noua t a l e ale T a e CU VIAŢA ore ghinionul să se îmbolnăveas­ stru I r a de Stat, adăpostit m - . lungile turnee cari precedează j . a d-lui M. Manoileseu — П Г Р ^ Л - gănului lumii" " sens îstorico л i,„ n/r n ^ n . w , , _ prezen­ că de o maladie mai mult sau tr'o clădire, veche, strâmta şi premiera bueureşteană, prezintă ^ „ tării ample a „Europei eroice"rreator-cívílizator. Bazat pe a r ­ In aceste vremuri întunecate, mai puţin nervoasă care cerea ca nlina de defecte. şi unele desavantagii, despre cari '. , In clipa în care, pentru prinia le de exprimare. ale sufleturui Fixând pilonii nouii vieţi europe­ gumentare istorică ce aduce în filmul -prezentat de cinematogra­ tratament, cât mai mult aer. vom vorbi aici. care ştie sa-şi cinstească forme- ne, d. Banda trasa în cartea adată delà înfiinţarea ei, „Ope­ său naţional. sprijinul ei nume din cele mai entuzias­ Şi, fiind,că „destinu-i destin", Mai în*âi, decorurile suferă di­ ful Aro e întruchiparea ceasta triunghiul celor trei forţe ferite deteriorări, urmări fireşti mului care în tinereţe ne stimu­ acest doctor drăguţ şi mai ales ra Română", îşi înfăptuise, sub Cultura românească nu mai creatoare: Germania, Italia, Ro­ cinstite ale ştiinţei, d Randa stabileşte astfel „rolul predomi­ aîe eternelor drumuri in vagonul lează sau numai ne dă iluzia în­ tânăr nimereşte în această regi­ acţiunea binefăcătoare a Statu­ poate fi lipsită de acel edificiu mânia — fiecare din ele sinteze frângerii oricărui obstacol. de bagaje. une unde se împrieteneşte teribil lui Naţional Legionar, marele ei într'adevăr propriu menirii lui. ale unor complexe istorice, bio­ nant pe care bastionu] transilvă­ Dinamismul acţiunii înfloreşte cu soţul „neîmblânzitei" (pe care desMerat aii „purificării" totale, care se cade să aparţină primu­ nean l-a jucat ca avantpost îna­ Astfel, asistând la piesa ,.Micul logice şi culturale, pe care auto­ intat, ca poartă de eşire şi punct Lord'' şi privind bietele decoruri zâmbete pe feţele proaspete ale o cunoaşte abia în actul patru). înălţându-se pe merit la emble­ lui nostru ansamblu liric de stat. rul le surprindea în esenţa lor, de plecare al arianismului spre rupte si deloc prezentabile, nu tinerilor şi trezeşte ecouri r e Culmea-i, că acest soţ îl învaţă ma ei de operă „Română". în i-am putut deloc înţelege pe e- irospective în inimile celor mai pe doctoraş să tragă cât mai bine clipa în car muzica românea­ reprezentant al artei lirice ro- sub denumirile capitolelor: Nor- Asia, înceoând cu veacul XX-lea roii piesei cari. privind în jufr, se î vârstă. la ţintă. Asistăm şi la o pro­ scă, altădată oaspete nedorit al mâne. Prestigiul acestei arte dica, Italica, Pontica. Apărută înainte de Hristos" Dar biner a l ă şi înţeles - chiar aici ajunşi _ minunau şi spuneau: „Vai! Ce Dar, când eşti mai prins, for­ bă practică, tânărul in chestiune, repertoriului, îşi găsise locul de este în joie şi cu el, al ţării. castel frumos!" Un loc de seamă trebue-cuce- îngenunchere juridică, cartea problema este departe de a fi re mând „un tot" cu fericita lume omorînd chiar un urs. cinste cuvenit, atunci când toa­ Cred că mai ales într'un spec­ a copiilor cu carp te identifici, Vrând probabil să se convingă te relele fuseseră definitiv des- rit şi pentru „Opera Română", d-lui Randa suferea în mod n a - zolvată; chestiunea continuităţii tacol destinat tineretului trebue vezi că regisorul n'a avut in­ printre teatrele lirice europene. disproporţio- thraco-getice devine în lumina să se tină seama de decoruri, tenţia unui füm „cu copii" — că n'ure nici o şansă să mai pri­ răăăcinate şi înlăturate, a mai Şi, fără această condiţie pnmorb a anume de capi- acestor noui orizonturi de o dramească o labă delà animalul pe trebuit o încercare. A fost aceea dându-li-se iluzia mici'or specta­ >,pentru copii". care-l doborîse cu un singur foc, a deteriorării! grave a teatrului, dială, nu se poate porni Ь cu- toiul Pontica, redus pentru bu- matică actualitate. Iar importantori că acţiunea p e^ei se petrece cerirea acestui loc. Din păcate, devine un film ™ ° ""* nul motiv că spiritul „pontic" şi ta ei nu se poate măsura decât într'o ţară fermecată, sau, chiar pentru oamenii mari, cărora, sub doctorul se duce „să constate de­ de pe urma cutremurului, „Ope­ Cu orice sacrificiu public, cu „românesc" nu putea fi localizat cu saltul imens de Prestigiu ce cesul la faţa locului". în castelul unui bătrân conte, ra Română" rămânând, literal­ orice efort general, acest mare — pe planul contemporanului — o deghizare foarte Teuşită li se яг rezulta pentru noi, din faptul cum e cazul acestei piese. Insă, în locul „procurorului de mente, pe drumuri. face o demonstraţie a dorinţelor desiderat cultural trebue împli­ decât în cadrul Mişcării Legiona­ fă „Românismul de astăzi con­ Ar mai fi iîn cuvânt de spus serviciu" apare la orizont ursoai­ pacifice ale americanilor. nit. re, care înfrunta însă prigoane, stitue arriergarda marei masse despre costume. ca văduvă. Vestea unui turneu în Germa­ Făcând abstracţie de „partea Aşteptăm, cu nestrămutată în 1938 când apare studiul d-lui creatoare ariene, care a descăle Nu putem înţelege lipsa desă Cu inima strânsă de emoţie, nia, proectat în uirma unei invi. i i i - - , politică", filmul e o încântare Randa. cat acum patru mii de ani în vedem (!!!) cum aceasta caută taţiuni oficiale, nu putea pro- încredere în puterile de realizare ? ^ . . „ ^ H J Í Cu tot caracterul ei special, şi tlrecia, în Asia Mică, în Pers-a. pe care !au avut-o „ actorii, 1 T . Pentru ochii şi urechile celor să-şi răzbune tovarăşul ucis, în­ apa ale neamului, astăzi înălţat Ia duce, ceflor ce vor binale insti­ veniţi să-şi uite grijile. rând în nMe costume mototolite o unitate de credinţă, de spiri­ „Rasism românesc" — care reia si India" (p. 5-6). Susţinând în al Numai lucruri bune despre cercând să aplice legea talionu­ tuţiei şi aii arltei lirice româneşti, tualitate şi de energie creatoare atâtea din temele enunţate în cari de mu't nu mai făcuseră cu­ doilea rând continuitatea daco­ lui. decât alte îrasrrijorări. După o jocul lui Mickey Rooney — mai noştinţă cu fierul de c a i e t Ucigaşul e salvat însă la mo- lungă întrerupere a activităţii, irezistibil îmtemeiiate de Statul „Pontica" — se încadrează deci română, d. Randa subliniază că тІГѴ'АГ"пиѴм "nhîep+я rautul ră s9l°biu ca niciodată. cercului larg de prezentare isto­ rezistenţa rasială dacică „a fost după zile de desoriEintare şi des­ Naţional Legionar, împrejurări­ rică a поиікзг forţe spirituale care ajutată de invaziile nordice şi de suBtem prea pedanţi. Credem însă Ni s a r putea obiec a taptul ca u l oportun, de prea simpa le şi timpul prielnice acestei ac­ că tocmai aceste nvei amănunte .face să tresalte inimile admira- ticul soţ. Dar, neşansa-i neşansă şi vin­ curajare, neputând prezenta de­ ţiuni de importanţă istorică. vor determina structura secolu­ fenomenul hotărîtor al creştină­ contribue si ele la formarea pă­ toarelor lui Clark Gabie. rii". Acest din urmă fapt, este decatul „de depresiune nervoasă cât două opere, fie mult ртеа as­ Sunitem convinşi că momentul lui nostru. rere! deswre o nie^ă. Melodiile lui Richard Rogers plus exces de alcool" se alege cu cultate, cum este „Boema", fie Punctul de plecare — şi este semnificativ n u numai prin roei nu mal este depărtat. Prezentată în decoruri si costu­ şi Lorenz Hart sunt interpre­ cam îmbătrânite, ca „Trubadu­ vorba numai de studiul „Raisism stul avut în rezistenţa noastră me acceptabile, piesa ar fi fost, tate cu multă vervă de drăgă­ o fractură a piciorului. Natural, această fractură tre­ rul" pentru a mai putea fi su­ Urarea noastră, pe car© o fa­ românesc", apărut în vara lui rasială, ci şi prin împrejurare.» poa'e mai puţin pliet'coasă laşa Judy Garland, întruchipare cem, în acest an nou, „Operei 1940 — este concepţia, de esenţă că el are loc înaintea tuturor ne-ar fi făcut *ă гетеІЧт mai a juneţei şi temperamentului buie îngrijită şi — aţi ghicit — portate aJJifefel decât excepţional Române", se concentrează de agermană, a dreptului la viaţă al popoareior conlocuitoare aceea, care-l va îngriji, nu-i aUa cântate, „Opera Română" nu puţin romanul lui Burnett, citit unora dinire americane. - { decât „Ea", soţia, părea sortită să se valorifice în ceea asupra acestui punct, cu naţiunilor bazat pe puritatea ramai de mult. CINEMA SCALA : „FEMEIA „Momentul psihologic" se pro­ străinătate, în plinul forţelor ei cele mai mari şi temeinice spe- sială. De aici, afirmaţia cu care de amplă şi sguduitoare viz une Ii imputăm domnului Vasiliad, NEÎMBLÂNZITA" duce când rănitul coboară din Direcţiunea gentrala a teatrelor ranţe că aşteptarea nu va fi lun- d. Randa îşi deschide studiul şi românească — d. Randa desvolt.* mai ales abundenta de tab'ouri, munţi şi e adăpostit în casa pă­ a dat dovadă, şi în această îm- gă şi că nenorocoasa soartă de care explică în acelaş timp t r u - problema migraţiunilor tracice cari nu pot decât obosi prin prea Dece „Femeia neîmblânzită" durarului care_şi adora sofia. repetatele ridicări şi lăsări de prejurare, de o judicioasă înţe- până astăzi a Operei noastre, a da sa: „Crearea unei conştiinţe către sud (Talazurile trace), conşi nu „Papagalul şi galoşul" sau Aceasta, întruchipare a graţiei legere a situaţiei, amânând cu luat sfârşit. rasiale româneşti este o condiţie tribuţia elementelor tracice în a cortină. se îndrăgosteşte primordială pentru afirmarea ro- firmarea politică macedoneană şi Credem că s'ar fi putut prezen­ orice alt titlu tot aşa de nepotr,l_ şi frumuseţei, de „El", oare pe lângă alte cali­ ta romanul lui Burnett. cu oare­ vit subiectidui filmului ?.' mânismului pe plan internaţio- mai târziu a imperiului răsări De altfel acest siibiect, deşi ba­ tăţi o are şi pe aceea de a veni care bîmăvoin'ă. în cadrul re­ паГ (p. 1). Această conştiinţă nu tean (Cesarii ciobani), ca şi a tunal, e îmbrăcat într'o haină ce „dela oraş". strâns trei s?u p?tru ac'e. poate fi evident, bazată decât pe turor formaţiunilor statale d:n Autorul p esei, domnul Vasi- amlntes'e atmosfera .pasionantă" Lucrurile se complică cu con­ mitul arian. sud-estul european (România şi Had a avut nevoe de 9 tablouri, a vechilor filme cu Greta Garbo cursul a diverse operaţii şi epi­ Este încercarea pe care o face România) pentru a ajunge la dinire c?ri câteva au fost de-a Şi John Gilbert. demii cari se djeclară. CITIŢI Randa în primul capitol al concluzia că poporul român ..nu dreptul inuti'e. Celebra „Femeie neîmblânzită" Foarte bine juca;* de frumoasa cărţii sale. Ne amintim că la în este un popor oarecare, ci singu Totuşi acest'spectacol, ratat în a l i c e a decât o femeie nor- şi fatala Patricia Morisson, cu ceputul verii anului trecut, atră­ rul popor îndreptăţit să continue cea mai mare parte, ne-a oferit o ™îă care, ca multe altele, pen- gusturi cu totul d•ferite decât în gând atenţiunea cetitoriCor no­ tradiţia imperiului" (p. 48). surnri7ă: am avut, astfel, ocazia *™ e-şi asigura o viaţa comoda, „Oameni în umbră". Afirmaţie periculoasă şi înspăi­ ştri asupra acestui fragment de să vedem o tânără actriţă d"spre face un mariaj de convenienţa cit Ray Millană pare într'adevăr studiu (care abia apăruse în re­ mântătoare desigur pentru toţi care nu vom găsi > decât lucruri un " om mult * mai în vârstă decât îndrăgostit de această magnetică " ea, cu calităţile sufleteşti de ri­ persoană. vista amintită), remarcam că d. schilozii şi toate Casând rele ro­ bune de suus. goare. Randa este „cercetătorul care mâneşti — pentru a nu cere să > Domn:şo''ra Margareta Lascu a In rolul soţului sacrificat, Ase demonstreze, dacă nu perma­ trăeşte mai mult ca nimeni altul nenţa cel puţin existenţa în C u ilustraţiuni de George Voinescu dovedit în d'fVlull rol al lui Ce- Se întâmplă însă, ca izolatul kim Tamiroff — păstrează jo­ canton, unde decurg lucrurile, cul cu care ne-a obişnuit. toată tragedia istoriei noastre"- cursul istoriei noastre; este rea­ dric Errol că, în ciuda vârstei, Scriam într'o vreme când toţi cei lizarea din ultimul capitol al poate interpreta cu cea mai mare să fie înconjurat de păduri secu­ Toată pelicula minunat colo­ uşurinţă, roluri din cele mai g ele. lare al căror stăpân (la figurat) rată la propriu şi la figurat: care vorbeau despre românism se cărţii. (Charisma Cezarilor) pe susnumitei. Un glas plăcut — nu obişnuita era soţul complăceau într'un verbalism sec. fare d. Randa reuşeşte s'o în­ ADRIANA NICOARA ,.miorlăiala" cu c?re ne-au obiş- Spre neşansa lui însă, una din chege mai ales reliefând contri­ buţia Cantacuzinilor la rotunji­ rea unei viziuni politice româ­ D e c e a c e a s t ă concepţie a datelor, a analizei ideologice, a însemnate pentru e l e înşile, d a r p e primul p l a n n u trebue neşti. rezumatelor, care a u rostul lor, fireşte, dar care n u sunt totuL s ă rămână valoarea lor culturală s a u educativă, ci faptul c ă N'am reuşit (ceeace ambiţio­ şi d e c e a c e a s t ă înlăturare din discuţie a elementelor care ele sunt u n prilej d e a iniţia p e e l e v cum s ă c i t e a s c ă c e s ă nam dealtfel) să schiţăm aici constituesc valoarea c e a m a i d e s e a m ă a operei ? Pentrucă, avrecieze ş i ce face frumuseţea unei opere literare. măcar planul cărţii d-lui Alexan­ dru Randa. Vina este mai puţin A c e s t e a sunt lucruri care n u s e prea fac. Chiar l a Limba din literatura română, în licee, s e face u n prilej d e educaţie (Urmare din pag. I-a) a noastră, cât a studiului său franceză, cele m a i delicate texte din Racine s a u Lamartine morală ; iar n u d e u n a estetică. S e scoate necontenit filoso­ care se refuză unei recenzii. Se sunt numai prilej d e a învăţa cuvinte s a u cel mult de a ca­ fic practică, învăţământuL biciuirea viciului, v a l o a r e a virtuţii Când u n elev „povesteşte" u n roman ş i ajunge l a u n anu­ refuză prin bogăţia şi diversita­ (e suficient s ă n e gândim în foarte multe cazuri n u numai l a racteriza atitudini umane, fără s ă s e insiste asupra frumu­ mit moment, câţiva elevi râd p e ascuns semnificativ şi-şi fac tea ideilor (ceeace nu exclude chipul c u m sunt interpretate, ci ş i l a care sunt anume textele seţii ехргезіеі s a u cadenţei versului. Astfel, n u s e v a mira cu ochiuL profesorul s e face c â n u observa ş i trece repede însă unitatea de ansamblu a stu­ care figurează în manualele şcolare) ş i n u s e d ă l a lumină diului) împrăştiate în fiecare p a ­ mai departe. S e întâmplă atât de rar c a profssorul s ă s e o- nimeni c ă un elev d e liceu» după c e v a fi făcut p e Lamartine, gină, se refuză prin materialul prească, s ă caute s ă discute deschis ce este iubirea, s u b c e din care n'a lipsit Le lac, v a putea oarecum s ă traducă pri­ vieaţa ş i frumuseţea operei. C u voie s a u fără voie, cu ştiinţă s a u fără ştiinţă, accentul s e pune p e latura oarecum tezistă imens pe care-1 aduce în discu­ m a strofă : aspecte poate apărea e a î n literatură, care este dinamica, ţie, se refuză prin sugestiile şi ce s e poate descoperi în orice bucată literară, iar n u p e c e e a josnicia ş i înălţimea ei, s ă caute s ă convingă p e elevi c ă aperspectivele ce deschide cetito­ ce îi face prestigiul ş i durabilitatea, p e valoarea d e artă. cest sentiment n u este deloc unul penlru care s e cuvine s ă Ainsi, toujours p o u s é s v e r s d e n o u v e a u x rivages, rului. Aceasta întrucât, parafra­ îmi amintesc şi a c u m d e profesorul m e u d e Limba română faci cu ochiul s a u s ă vorbeşti în ascuns. Nimic din toate aD a n s le nuit éternelle e m p o r t é s s a n s retoux, zând deviza mussoliniană: a trăi din liceu, altfel figură distinsă a corpului didactic secundar, periculos, am nota pe marginea cesiea, căci toţi sunt d e acord c ă e m a i p e d a g o g i c s ă s e üe Ne pourrons-nous j a m a i s s u r l'océan d e s â g e s făcând o nobilă excepţie d e l a chipul obişnuit d e a preda acărţii d-lui Randa: a scrie peri­ ferit elevul d e a s e m e n e a aluzii şi s ă explice literatura elimi­ Jeter l'ancre u n s e u l j o u r ? culos. Periculos pentru toţi oa­ ceastă materie, care n e s p u n e a c ă însemnătatea literaturii nând acest sentiment, deşi e a s e b a z e a z ă aproape în între­ menii „cuminţi"; căci, istoric cu stă în faptul c ă n e face m a i buni. Evident c ă n e face med gime p e acest sentiment s a u p e conflictul dintre el ş i purita­ dar n u v a înţelege nimic din fondul lucrurilor, nici din fru­ tendinţe de erudiţie şi interpret buni ! Dar prin câte ocoluri, după câte lecturi ş i d u p ă cât tea senină din o m . In condiţiile acestea, fireşte c ă strofa ci­ m u s e ţ e a imaginilor. de rară subtilitate al fenomene­ timp! In nici un caz, cum înclina s ă cTeadă profssorul m e u tată m a i s u s din poezia d-lui Voiculescu ar rămâne neinter­ lor politico-istorice, d. Randa pă­ Şi lucrul n u este adevărat numai pentru Limba franceză. strează cărţii sale un climat de pretată ş i s e înţelege pentruce în general nici un profesor Chiar l a Limba română, unde n u s e m a i pune" problema cu­ de altădată, prin acţionarea imediată a cutărei fabule s a u viforoasă cuprindere a viitorului. prin teama c ă v e i fi odios c a n u importă ce personagiu rău n'ar a v e a curajul s ă înlălure prejudecăţi ş i s ă discule cu ele­ vintelor şi a traducerii, n u stăm m a i bine. La Grigore AlexanUn climat care poate înspăimân­ dintr'o operă literară n u s e transformă nimeni imediat, real vii s ă i P e l â n g ă plopii fără soţ, S'a d u s a m o r u l s a u De-or drescu s e r e z u m ă fabulele s a u satirele, dar s e insistă atât d e ta pe ce] nepregătit sau neatent trece anii, în care totuşi simplitatea gravă eminesciană s e puţin asupra elementului care d ă valoarea d e artă. La Ca- şi definitiv. Aici stă eroarea s'ud?ului literaturii în ş c o a l ă . Li­ - care scapă din vedere faptul înalţă alât de s u s . ragiale. Ia fel. S e spune elevilor despre conservatori ş i libe­ teratura este socotită cu menirea d e a face p e elevi m a i buni că nici-una din afirmaţiile „în­ drăzneţe" nu rămân nedocumen­ rali, despre „forma fără fond", despre junimism, despre bi­ prin exemple, d e a le desăvârşi educaţia, de a acţiona asu­ Iată dar o parte din cauzele pentru care absolvenţii şcoaletate istoriceşte, nu-şi pierd adi­ pra lor prin elementele morale, n u prin cele estetice care le ciuirea moravurilor, dar n u s e insistă asupra tu'uror întorsă­ lor noastre secundare N U POT citi o literatură cu care n'au că nimic din caracterul lor şti­ rămân cele m a i a d e s e a străine. Şi atunci, o firească insisten­ turilor de spirit, tuturor măestriilor d e artă, tuturor abilităţilor fost familiarizaţi şi pentru care n'au fost pregătiţi. D a c ă e i inţific. de tehnică, daiorită cărora opera acestuia a înfruntat tim­ ţă asupra fondului, asupra ideilor ş i o neglijare a formei şi sunt în imposibilitate de a înţelege şi gusta literatura curentă a elementelor care constituesc frumuseţea literară. Nicio mi­ din jurul lor, care poată s ă cuprindă unele greutăli în pătrun­ pul şi a durat plină de savoare pînă azi. M ă întreb d a c ă din Pentru noi, d. Randa rămâne Eminescu, care este studiat totdeauna cu m a i multă atenţie, rare deci c ă u n absolvent d e liceu n u v a şti s ă d e o s e b e a s c ă un viguros despică tor de sensuri derea ei, de ce n u rămân măcar nişte citilori asidui cd „cla­ imagina : in istoria noastră, dar mai ales o b u c a ă frumoasă d e u n a urîtă. Ora d e R o m â n ă rămâne sicilor" noştri s a u străini, de ce n u cauiă e i să-şi apropie toa­ totdeauna u n a d e Limba r o m â n ă b a chiar de Educaţie mo­ un vizionar all destinului româ­ tă literatura care n u prezintă mari dificultăţi l a lectură ? Ar nesc superior multora din con­ rală, iar n u d e Literatură r o m â n ă ş i elevii părăsesc liceul cu fulger lung încremenit părea curios şi totuşi nimic m a l simplu d e explicat. Chiar temporanii săi, prin hărnicia şi oroare pentru „materia" care cuprindea atâtea date şi învă­ M ă r g i n e ş t e munţii negri în întregul asfinţit. îudiul scriitorilor „clasici", care n u suni „ermetici" s e fact meticulozitatea cu care adună ţăminte, în care n u fusese îndrumat s ă g ă s e a s c ă c e e a ce era într'un chip care îndepărtează p e elev, în loc să-1 îndrăgob va fi fost făcută s ă fie trăită d e elevii care a u citit Scrisoarea faptele şi datele istorice în spri­ atractiv, frumos şi recreator. tească de literalură. S s face din Literatură o materie c a Geo­ jinul concepţiilor sale. Problema a III-a cu profesorul lor, care însă desigur s'a grăbit s ă le ex­ logia s a u Chimia organică, în care anumite nume proprii s a u A ş a fiind, n u este nimic m a i firesc c a din momentul absol­ imperialismului şi mesianismului plice iarăşi satira din partea a d o u a contra unei societăţi ro­ anumite formule trebuesc reţinute cu orice preţ, p e când ar fi românesc, desbătută şi fluturată mâneşti decăzute căreia poetul îndrăgostit d e trecut îi opu­ virii s ă n u m a i citească nimic. S ă n u m a i citească, p e d e o romantic de atâtea or: — „coboa­ nevoie c a e a n u s ă s e „înveţe", ci elevul s ă fie îndrumat s ă parte, pentrucă aceasta constitue u n act d e independenţă n e a vieaţa neprihănită şi eroică din vremea lui Mircea. Căci ră — datorită realismului con­ o t r ă i a s c ă şi pentrucă numai astfel i s e poale gusta frumuse­ atât d e scumpă Ia 18 ani şi e l n u m a i are nevoie de „învă c e e a c e s e învaţă î n deosebi l a Română, î n licee, sunt datele cepţiilor d-lui Randa, — pe pă­ ţea:. „Româna" devine un obiect c a oricare altul, l a care s e ţămine"; iar p e d e altă parte, pentrucă literatura curentă, vie, şi definiţiile, sunt amănunlele fără mare semnificaţie. Cine n u mânt", devine adică postulat al toceşte, pentru care un elev are s a u n'are aplicaţie, dar n u în mijlocul căreia s e v a trezi, îi v a fi cu totul străina şi a d e s e a politicei româneşti, — scăpată înştie anul l a care s'a născut Odobescu s a u locul unde a făcut ora d e educaţie literară în care s ă s e creeze posibilitatea de nici n u v a şti cum s ă o citească, nici nu v a putea s ă o înţe­ sfârşit de „viziunea etapelor de a interpreta literatura şi, astfel, n e v o e sufletească de e a pen­ liceul Eminescu, chiar d a c ă a citit D o a m n a C h i a j n a s a u Lu­ l e a g ă . guvernare" pentru a-şi croi drum ceafărul şi l e poate interpreta, n u ştie lecţia şi s e v a îndrepta tru totdeauna. pentru veacuri. In acest sens, Cu a c e a s t ă concepţie d e a învăţa literatura, cum s e învaţă p e trimestrul următor ! Este d e necrezut, detr l a Română s e are cartea d-lui Randa şd o anu­ Сіпэ poale tăgădui necesitatea d e a s e s t u d a literatura Geografia s a u Istoria, fără s ă s e năzuiască necontenit l a rea­ examinează n u d a c ă elevul a sesizat frumuseţea unei bu­ mită actUHlitate politică. noastră veche s a u ş c o a l a ardeleană şi începuturile liíeraíuiii căţi, ci d a c ă şlie titlurile tuturor operelor unui scriitor s a u nu­ lizarea trăirii în elev a fiecărui vers, trăire care s ă fie m a i Chiar fără acest sens însă, din Principate ? Dar n u cu exces, căci cine s e v a specializa, mărul capitolelor dintr'o carte. La o lucrare scrisă în clasa a însemnată decât memorizarea unei pagini întregi d e date şi „Rasism românetc" rămâne una le v a m a i învăţa, iar cine n u s e v a specializa, v a uita. C e e a din. cărţile de căpătâiu ale vre­ şaptea, s'a dat. de pildă : „Rezumatul capitolelor VII ş i ѴПІ titluri, nu n e m a i putem mira c ă absolvenţii liceelor noastre ce n u s e v a uita însă niciodată esta n u data naşterii s a u sunt atât d e puţin capabili s ă înţeleagă literatura şi simt atât mii noastre, iar prin faptul că din P s e u d o k i n e g h e t i k o s " ! Putea elevul s ă fi citit c u oricâtă ne desvălue pe unul din marii de puţin n e v o i a s ă o citească, d u p ă cum n e explicăm şi morţii unui scriitor, nici valoarea m o i a l ă a ideilor din Topo­ voluptate opera lui Odobescu ş i s ă o fi adâncit oricât. N'avea purtători de condeiu ai genera­ rul şi p ă d u r e a s a u S c r i s o a r e a I, ci frumuseţile p e care elevul nicio impotenţă d a c ă n u fusese atent l a numărul din fruntea pentru c e produc u n număr atât d e restrâns d e cititori î n ţa­ ţiei legionare — ea binemerită ra noastră. a fost învăţat s ă l e descopere ş i s ă l e trăiască pentru a l e capitolelor. Mărturisesc c ă , deşi a m oarecare contact cu lite­ dela cetitorul român. putea gusta. Scriitorii şi textele a l e s e din m a n u a l e sunt foarte ratura, l a a c e a s t ă lucrare a ş fi fost într'o tótuatie penibilă. G. C. NICOLESCU C. I, M.

Alexandru Randa:

RASISM ROMÂNESC

a

1

1

r

o p e r

e

d o n

a

c a r e

s

d

i

n init Л 5

ж

е

І

t

i

m

p

s

i

p r i t t

C ( m ţ i n u t l l

fim

P

e

n

t

e

u

4

&

о

Щ

і

е

p r w f e o r i e

p a r e

a

f

i

3

s

t a >

p a t a n e

m

e

e

a

n i f i c a ţ i i l e

m o n u m e n

s

e

n

e

d e f J a m

п

Ш

ѵ

і

a c e e a

d e

n ä

eu

n

n

e

e

n

g

u

b r e g i m

d

e

t e r o a r e

m o

t u r a U n a r e

d

e Q

a

n

u

m

i

t

ă

E s t e

v o r

:

M r î

a

Kh,s

A

R

Ş

1

D

R

E

C

T

F

V

D

g

m e n ţ i o n a U

s c e n a

ы

c a r e

m e n t

D

u

p

ă

a c e s t

с

щ

>

ш

m

r o d w : t l v :

я

;

CASA TEREKOV
de PAUL L A H O V A R Y

T

Colecţia „ U n i v e r s u l L i t e r a r "

Literatura şi Şcoala

II

Ianuarie 1941

UNIVERSUL LITERAR

if ¥т
LUNA TRECUTA s'au împlinit 17 ani delà moar­ tea lui Maurice Barrés şi mai mult ca oricând, Franţa a tre­ buit să-şi amintească persona­ litatea acestui minunat cântă­ reţ al sentimentelor naţionale. René Bizet, în „ C A N D I D E " d'n 18 Decembrie 1940, scriind un articol comemorativ, spune chiar la început: „Dacă a în­ durat tăcerea ce se face în ju­ rul celor mai mari genii, după moartea lor, dacă urechile ti­ nerelor generaţii au fost insen­ sibile la cadenţele sale, dacă ini­ mile în timpuri fără credinţă nu s'au mişcat la chemările lor patriotice şi conştiente, as­ tăzi când simţim mai mult ca oricând greutatea greşelilor, crima neauzirii marilor voci, trebuie să ne întoarcem către aceşti maeştri, cari au fost crai­ nicii Franţei chiar delà înce­ putul veacului, cu Péguy şi cu Bairès..." De altfel, un fenomen de înţelegere a publicului faţă de aceşti clarvăzători se face simţit în Franţa, din ce în ce mai accentuat. Nu mai ştiu în care publicaţie, o statis­ tică arăta numărul sporit de cititori ai operelor scriitorilor creştini şi patrioţi, ca Péguy, Barrés şi alţii MAURICE BARRES scria undeva: „ s u n t lyre, p e toate culmile F r a n ţ e i . Oricare a r fi vicisitudinile politice şi chiar de a m face p a r t e d i n t r ' o generaţie sacrificată, lyrele franceze n u încetează s ă r ă ­ sune. Alternativele victoriilor şi î n f r â n g e r i l o r n u schimbă n i m i c din n a t u r a lucrurilor. I n afara politicii, c a r e n u este de­ c â t o a l c ă t u i r e din e l e m e n t e ce p r e e x i s t ă , F r a n ţ a eternă r ă m â n e . P u t e r e a politică a în­ vingătorilor se s f a r m ă î n faţa puterii s â n g e l u i " . La aceste c u ­ vinte, F r a n ţ a de azi n u poate r ă m â n e indiferentă şi desigur c ă şi dincolo de hotarele aces­ tei ţ ă r i sensul lor e u n m e s a ­ giu plin de î m b ă r b ă t a r e . Universitatea pribeagă „Regelt Ferdinand I" din Cluj şi-a sta­ bilit — să sperăm că nu pe lungă durată — Facultatea de Litere, în cetatea Sibiului. Dîrzenia transil­ vană nu s'a lăsat abătută de lo­ vitura primită atunci când ne aş­ APOSTOLUL teptam mai puţin. Şi-a strâns mai mult aripile ocrotitoare peste TOT IN LEGĂTURĂ CU LITE­ Sub auspiciile Asociaţiei pro­ VIAŢA BASARABIEI, RATURA odraslele desrădăcinate temporar delà rosturile lor, ascunzându-şi fesorilor şi învăţătorilor din ju­ cunoscuta revistă, grupând în a f l ă m c â o convenţie a fost cu mândrie — într'o atitudine tă­ deţul Neamţ apare, din anul cută şi demnă — revolta în faţa 1934, revista „literară, ştiinţifică jurul ei tot ceeace avea mai de s e m n a t ă î n t r e F r a n ţ a liberă şi nedreptăţii soartei, adăpostindu- şi educativă" Apostolul. preţ spiritualitatea moldovcneastrupele g e r m a n e d e ocupaţie, se în alte oraşe tot atât de româ­ Din cele trei atribute amintite că dintre Nistru şi Prut, după ce convenţie p r i n care se prevede neşti şi primitoare caşi cele mai sus, n'am reuşit să identific timp de-aproape un deceniu a libera circulaţie a cărţilor fran­ proaspăt părăsite. — şi încă din plin — decât pe luminat cu paginile ei şi a potoceze, p e tot întinsul ţării. De­ Cu imaginea Ţării întregi în­ ultimul. De altfel o revistă oare­ lit setea de frumos a fraţilor ră­ oarece o m u l ţ i m e de edituri chisă in suflet, „ca orizont viu şi franceze — şi cele m a i impor­ de neuitat, pe care nici o măsu­ cum de specialitate cum este a- maşi dincolo de graniţa nefireas­ ră omenească nu-l va putea re­ ceasta, mu pierde prea mult pu­ că de astăzi, s'a strămutat la Bu­ tante — se află î n Paris, avizui", cum atât de frumos spune nând în deosebi accentul pe par­ cureşti unde îşi continuă apari­ ceastă convenţ'e va avea p r o ­ ţia cu regularitate. d. Lucian Blaga, cărturarii Ar­ tea educativă. DESPRE ACTIVITATEA LITE­ babil ca efect tipărirea a u n u i Ce a însemnat „Viaţa Basara­ dealului s'au regăsit în Sibiul ro­ Demn de remarcat un lucru n u m ă r tot m a i sporit de scrieri RARA mânesc tot atât de pietroşi, tot pe care Apostolul ni-1 împăr­ biei" pentru mişcarea culturală noui. atât de siguri de destinul măreţ tăşeşte în caractere mari : Re­ a acestei provincii, până în Iulie nu se poate spune prea mult. al culturii noastre, fie el aşezat vista apare la tipografia româ- trecut, decît un focar de lumină DACĂ ACTIVITATEA LITE­ Activitatea editurilor franceze RARĂ cu focarul la Cluj sau în altă ncască „Gh. Asachi". Şi dacă s'a romaneasca, oe-si trimitea razele şi desigur şi a scriitorilor e des­ parte. Tradiţia de muncă încor­ socotit necesar să se spună apă­ binefăcătoare până in cele mai tul de redusă. Tot în „Can­ este din nefericire redusă, in UTRILLO dată cată a fi reluată cât mai sat faptul, probabil că există mo­ îndepărtate colţuri ale pământu­ Biserică dide" din 18 Decembrie 1940, domeniul artei plastice urmă­ grabnic, institutele şi seminariile tive temeinice... lui românesc, întreţinând o atmo­ am găsit o listă a ultimelor lu­ că mai plăcut. S'a putut constata funcţionând normal pentrucă fă­ sferă de înaltă ţinută naţională şi crări publicate în Franţa. Ci­ rile războiului s'au simţit influenţa şi prestigiul acestor „Salonul de toamnă" clia purtată de mâini viguroase spirituală. Aceeaşi menire şi-o POPASURI tăm dintre acestea: Pagini a- puţin. parisian a înfăţişat un frumos maeştri sunt mereu active în păstrează şi de acum încolo. să nu-şi împuţineze o clipă lu­ lese din Napoleon, lucrare pe Ei nu mina pentru care a fost creiată. maeş­ pictura contemporană. Ultimul număr, apărut Ia BuCu un. cuvânt de începui, egal care o vom cerceta bucuros în­ buchet ales din operele Curţile Dorului, revista de li­ unui crez de baricadă ca acesta : cureşti, aduce un bogat material ci sunt dată ce ne-o vom procura. Pe trilor cari l-au cinstit delà 1903 aparţin încă trecuiuliï, teratură a studenţilor în Litere Scriem ce credem şi credem ce beletristic şi informativ. Haina actualitate. aceeaş listă am găsit anunţat încoace. Dacă au lipsit artiştii mereu în şi Filosofie, nu face decât să de­ scriem! L i n a noastră? — Sun- pe care o îmbracă, este una de din actualitatea imediată, în pentru o apropiată apariţie un VICTOR POPESCTJ monstreze răspicat lipsa de te­ tem ! — primul număr din re- sărbătoare şi-i şeade bine. mei a celor ce s'au îndoit cumva vista bilunară Popasuri a apărut Urăm „Vieţii Basarabiei" o de posibilităţile de perfectă con­ fa 20 Decembrie 1940. Bătăioasă viaţă lungă şi vremuri mai bune Rochie p u n e - a c u m de nuntă, tinuitate — indiferent de loc — şi preocupată să facă numai po- când, instalată iarăş l Chişinău, V i n e C r a i cu n u n t a s f â n t ă . a culturii româneşti în cetatea de păsuri; literare, sociale, ştiinţi- să-şi continue opera binefăcătoaplămădire a neamului nostru. Se­ fice şi artistice, — despre foarte re urmărită până acum. î n ţ e l e g e m c u toţi s e m n i f i c a ţ i a v e r ­ ninătatea dărză a celor ce conduc tânăra publicaţie care face două surilor, descifrăm fiecare s e n s u l t e r ­ această publicaţie, şi aplecarea pe călătorii pe lună spre a lua conN O T E . . . m e n i l o r : „ C r a i " şi „ n u n t ă s f â n t ă " — nuntă c a r e a r e a l t î n ţ e l e s d e c â t î n v e r ­ Se numeşte revista elevilor li­ ! Urmare din pag. 1-D.J s u l p r e c e d e n t . D e altfel, aşa se şi e x p l i c ă ceului comercial de băeţi din n u se î n c l e ş t e a z ă p u m n i , n u se s t r i v e s c m o a r t e , a p r o p i e r e d i n c a r e , p e n t r u v r e ­ v o r b a c a r e i se a l ă t u r ă : „ s f â n t ă " c u t o t Brăila, apărută la începutul ace­ dinţii — ci se d e s c h i d e p i e p t u l ca o m u r i l e d e astăzi, s'ar p u t e a t r a g e , c r e d , î n ţ e l e s u l d e eroism, luptă, sacrificiu stui an. pe o g l i n d ă ce s t ă să ' n g h i t ă c e r u l ? S e n i ­ concluzii î m b u c u r ă t o a r e cu p r i v i r e la care-1 î m b r a c ă n o ţ i u n e a . Căci d a c ă Condusa de un comitet de elevi n ă t a t e a acestei a t i t u d i n i , c a r e n e lasă s ă n ă t a t e a s u f l e t e a s c ă a u n u i p o p o r — „ r o c h i e d e n u n t ă " se t r a d u c e p r i n : a c ­ din cursul superior, sub îndruma, (urmare din pag. I-a) să î n t r e v e d e m in ce m ă s u r a n e l ă s ă m p e s t e c a r e î n c e r c ă r i l e d e măcinare ale c e p t a r e a m o r ţ i i , p r e g ă t i r e a p e n t r u ea, rea profesorilor, revista aceasta incă î n v ă l u i ţ i în t a i n i c a si dacica d ă ­ d e m a g o g i e i d e m o c r a t e , a u t r e c u t cu a- „ n u n t a s f â n t ă " a r e î n ţ e l e s u l d i n a m i c al Responsabilitatea împărţită condiţiei omeneşti, înainte de-a îşi deschide paginile tuturor ti­ ruire vrerii dumnezeeşti, vine ca u n t ă t d e p u ţ i n e u r m e a d â n c i . luptei. pe funcţiuni în ierarhia socia­ fi cunoscut suferinţa care dcs- nerilor cari au de spus ceva î n t ă r i t o r p e n t r u cei d i s p u ş i să f r ă m â n t e ceţurile demn de a fi împărtăşit şi alto­ Noi n e o p r i m însă ia u n î n ţ e l e s a r d e ­ R e v e n i m la i n t e n ţ i a n o a s t r ă , a c e e a d e lă şi concretizată în forme in­ meticeşte-—împrăştiind a n u m e a s p e c t e ale r e a l i t ă ţ i i r o m â n e ş t i . exaltată de pro- ra ; colaborările nu se restrâng e desigur mai les­ adolescenţei a s u b l i n i a o a n u m i t ă t r ă s ă t u r ă e s e n ţ i a l ă stituţionale l e a n al c o l i n d u l u i . himere,—pregătindu-ne numai la elevii liceului, ci sunt ne de suportat decât conştiin­ priile-i S'ar p u t e a astfel d i s c u t a — c e e a c e Şi s p u n â n d a c e a s t a , n e g â n d i m la s u ­ s u f l e t u l u i t r a n s i l v ă n e a n : e s t e c e r t i t u ­ ţa răspunderii pro­ invitaţi să scrie şi elevele şi ele­ nemărginite a astfel pentru înţelegerea v o m face d e altfel o d a t ă , cât t i m p u l n e fletul celor „ c e d a ţ i " a l t u i stat, la acei d i n e a cu c a r e p r i v e ş t e . d e s t i n u l r o m â ­ insului în care se desfăşurare actualizează fundă a vieţii ca va p e r m i t e — în ce m ă s u r ă c e e a c e s'a vii celorlalte şcoli secundare din d i n m i j l o c u l c ă r o r a a i s b u c n i t ca o d e s ­ nesc, î n c r e d e r e a c u c a r e ştie să a ş t e p t e necontenit drama condiţiei o- dialectică sub zodia categorii­ n u m i t fatalism al r o m â n u l u i şi s'a a t r i ­ localitate". g e s t u l l i b e r a t o r al u n i t ă ţ i i s t a t a l e r o ­ meneşti. lor binelui şi răului ? Fraţi „ce­ buit „ o r i e n t a l i s m u l u i " său — n u e s t e in c ă t u ş a r e c o l i n d u l a m i n t i t . mâne. Cele două-trei articole scrise Suferinţa ne încleştează pen­ Dar înţelesul acestei drame fond filon u l t i m al s e n i n ă t ă ţ i i t r a c e , d i s ­ d a ţ i " , f r a ţ i c a r e n u n e - a u v ă z u t l u p t â n P e n t r u cei ce v o r să descifreze în se desluşeşte mai târziu în via­ trucă toată atenţia se adună la de profesori in acest prim număr, d u - n e , m u r i n d p e n t r u ei ; fraţi c a r e s'au p u s e să î n f r u n t e tot, să t r e a c ă p r i n v i ­ v i i t o r u l r o m â n e s c , î n c r e d e r e a a c e a s t a ţă. Cum ne-am fi putut expli­ un moment dat asupra locului pun în discuţie probleme extrem fore şi să p ă ş e a s c ă in m o a r t e , c u o a r e ­ v ă z u t p ă r ă s i ţ i d e - a i lor şi d e s i g u r că \n d e p l i n ă c u c a r e s u f l e t u l a r d e l e a n n e p r i ­ ca, la vârsta când sensurile ex­ care ne doare. Cum însă nimic de instructive cum este Ardea­ c a r e n e p ă s a r e p e n t r u p e r s o a n a sa — e s u f l e t u l lor s'a c o n t u r a t i m a g i n e a d e ­ violenta­ nu doare mai mult ca sufletul, lul : Inima etnică a Românismu­ v e ş t e — v i n e ca o b i n e c u v â n t a r e a t r u ­ perienţei însăşi erau d r e p t —, d a r n e p ă s a r e ce c r e ş t e d i n z e r t ă r i i . P e s t e d e s a m ă g i r i , s'a a ş t e r n u t Alexandrescu, dei, a d o r u r i l o r şi a m u n c i i n o a s t r e , — te şi măsluite de abuzurile în­ suferinţa este mai mult ca ori­ lui de prof. Vasile t ă r i a c e r t i t u d i n e i î n d r e p t a t e a c e r u l u i . b i c i u i r e a c u m p l i t ă şi a p ă s a r e a s t ă p â n i un sau unele de specialitate, tratate chipuirii adolescentului febril care Prilej al experienţei, a r e a l i z ă r i l o r n o a s t r e d e fiecare zi. Dacă deci, e s t e n e p ă s a r e î n t â i s a u l i n i ş ­ t o r i l o r noui... care am. fost fiecare,—că muş­ mod de a cunoaşte. De a lua însă pe limba uşor de înţeles a Aceştia t o ţ i , n u p o t — în f a ţ a c o l i n ­ când din fructul oprit al po­ cunoştinţă de esenţa noastră celor cărora li se adresează. Restire p r i n a c c e p t a r e a s u p r e m e i jertfe... A l ă t u r i d e s e n i n ă t a t e a cu c a r e p r i ­ dului acesta de m o a r t e p e n t r u înviere incoruptibilă care e iul, este scris în întregime de eBinelui şi divină T r e c e m p e s t e t ă r i a cu c a r e şi astăzi, vesc m o a r t e a , c e - a r o d i t n e n o r o c u l î n — d e c â t să se î n t o a r c ă c u f a ţ a c ă t r e mului cunotşinţei sufletul însuşi, dar în acelaş levi. întâlnim aci titluri ca Idea­ d u p ă c u m p l i t a e p o c ă d e „ l u m i n a r e d e ­ s u f l e t u l a r d e l e a n ? C â n t e c u l ce-a p u r t a t A r d e a l şi să r e p e t e s t r i g a r e a d e f u l g e r Răului, Adam şi Eva s'au sim­ condiţiei lul generaţiei noastre, edificator ţit ruişnaţi de goliciunea lor ? timp de goliciunea m o c r a t ă " , d e i n i ţ i e r e în t a i n e l e „ a d e v ă - - aceiaşi v e s t i r e , d e l à o f e r e a s t r ă r o m â ­ a lui H o r i a S i m a : „ A r d e a l u l e , s u f l e t u l corupţiei. Cum am fi putut întrezări mă­ omeneşti, sortită în ceeace priveşte peocupările ce r u l u i " i u d a i z a n t , s t ă r u e în i m a g i s m u l n e a s c ă la a l t a , în C r ă c i u n u l r o b i t al lui tău n e v e s t e ş t e b i r u i n ţ a " . car, prin vestmântul radios ţe­ A fi înseamnă a suferi. frământă tineretul de azi. p o p u l a r p l i n a d e s e n s a p r o p i e r e : n u n t ă - 1940, v ' o s p u n e : sut de imaginaţie, goliciunea OOSTIN I. MURGESCU MIHAI NICULESCU C. POSTELNICU
m

1

„Rabelais" de John Charpen­ tier. Cei care apreciază minu­ ţiozitatea şi profunzimea ana­ litică a scrisului acestui istorio­ graf — dată fiind în acelaş timp amploarea şi importanţa subiectului — aşteaptă cu ne­ răbdare apariţia volumului.

schimb s'au putui admira pânze din Cézanne, Renoir, sculpturi de Rodin, etc. Schim­ barea petrecută în compoziţia ultimului „Salon de toamnă" a impresionat cât se poate de

CURŢILE DORULUI

probleme serioase, cuprinse în paginile migălite cu dragoste de frumos, fac din cel dintâi număr al acestor simbolice Curţi ale Do­ rului un stindard adânc înfipt în conştiinţele Românilor de dinco­ lo de Carpaţi.

tact cu publicul, se poate spune —după primul număr doar că este scrisă de un mănunchi de tineri ale căror nume circula de mult Ui publicistică. In nr. 1 semnează d-nii : Şte­ fan Teodorescu, Octav Sargeţiu, George Vaida, Titus Părvulescu, Mihu Dragomir, loan I. Mirea etc.

Pentru nunta Transilvaniei
— Note la un colind subversiv —

a

A fi

LOCVM
U A L
Totuşi, Men^p, ce volup'ate ne­ asemănată ne dărueste desluşi­ rea bruscă sau pe îndelete a în­ ţelesurilor. Sorin: totuşi, ea şi cum ai fi de altă părere, desi eu sunt convins că n« mă poţi dezapro­ ba. Dar scriu aşa ca din întâm­ plare, fiindcă dialogul nostru în­ cepuse de mult, cu mult înainte ca eu să fi aşternut pe hârtie rân­ durile ce te îmbie acum. Despre altă înţelegere, însă de­ cât aceea oare ne a.iu'ă să ne orientăm în împrejurările vieţii de toate zilele vreau să-ţi vorbesc. O înţelegere ce nu are n'mic a» face cu logica raţionamente'or sau cu firescul înlăntîliri'or cau­ zale. Aceea care-şi toarce lumini'e în penumbra suboonştiinţei, — ce taini<ă fermecată nen rn Alad'n! — lăsându-ne să întţevedem când şl când licărirea diamantină a, unui înţeles încă nedesluşit. Dezinteresarea de sine — de care-mi vorbeai cu atâta inspi­ rată convingere, la ultima noa­ stră întâlnire de sătpămâna tre­ cută, — pentru a te dărui seme­ nului de totdeauna, omului, — prin gestul de nesfârşită iubire al creatorului de „frumuseţi si tâl­ curi noi", — mi-a apărut deoda­ tă ca înţelesul cel mai îndrăsnet şi mai preţios din câte a isbutit să cucerească gândul omenesc. Orice năzuinţă, de viată sau de airtă, către înţelesuri care nu afir­ mă iubirea, mi se nare o înstrăi­ nare primejdioasă a omului de propriul său destin, o răsvrătire stearpă, sorită caduoită'ii. Dar îndrăznesc să afirm, Menip, că nu e decât o violentă si grosolană caricatură a iubirii, aceea ce se practică în numele ei. îmi dau seama cât e de gingaşe problema si în consecim+ă ce iri*antă va fi pentru unii mărturisirea pe care totuşi vreau să ţi-o fac. Iubirea, Menip, acea generoasă
+

T l TAT£
copilului nesinchisit ae umbra vreunui gând pieziş. Cu o desinteresare de sine desăvârşită. Dar e ceva în jocul lor care-mi recheamă priveliştea amintită, a localului de petrecere, către ora închiderii: felul în care se iubesc. Observ Menip, că iubirea, în măsura în care auropie între e'e fiinţele de sex diferit izolează oamenii şi-i îndepărtează uMii de alţii. O fată care este şi se ştie iubită e desigur mai frumoasă. Ceva din frumuseţea ei radiază şi se comunică şi acelora din apropiere. Dar dacă fata sau fe­ meia iubită îsî precizează ea în­ săşi preferinţele, alege şi se opre­ şte la cineva, atunci mesagiul ei secret, acea misterioasă pu*ere de radiaţie euforică se restrânge parcă şi se împuţinează ca o nevăzvi'ă lampă dinăuntru ale сатеі pâlpâiri, tot mai firave, ago_ nizează, până ce chipul dinafară se stinge si se întunecă. îndrăgosti­ ţii se izolează din mijlocul ceîorla'ţi, devin absenţi si absenta lor întristează si desmeticeşte ca o trezire la realitate din amăgirea uinui basm prea frumos ca să nu se sfârşească. Ei calcă regula jocului, nicăieri scrisă, e drept da . înscrisă în destinul condiţiei noastre omeneşti: aceea că nu poate fi рѳгйтад toţi, cu nesfârşită iubire îşi dezinteresare, cine pri­ meşte să fie al unuia singur. Am revăzut, Menip, după ani de zile, prieteni si prietene cairi in­ traseră — cum se zice—în rândul oamenilor. Ai să mă învinueşti de frivolitate sau di'etantism: dar i-am găsit lipsiţi de poezie. De poezia »ceea care face» farmecul de odinioară al tinereţii lor abia
r

DĂRUIRE DE EINE, IN ÎNŢELETUL

tău.

nu e chiar „la îndemâna tuturor" (asa cum sunt anunţurile la „Mica noastră mare pubreitate", d"n ul­ tima pagină a revistei). In înţelesul ei sublim, cel mal pur, ea îmi pare o dedicaţie universală şi in aeternum. Dar îndeobşte iubirea se înfăţişează ne'ndoe'm'c, ca... o punere în re­ laţie. Artiştii ch ar, simt nevoia unui partener, dar un partener ideal, replică desăvârşită a lor înşile: „Nous étion? deux, je le maintiens" — preciza Mal­ larmé în Prose pour Des Essatintes. Ce'lalţi însă (anch'io...) se irosesc zadarnic umblând după un par­ tener concret al singurătăţii lor iremediabile, convinşi la un mo­ ment dat că l-au găsit, dezamă­ giţi apoi, apoi iarăşi încrezători, etc. Ţi-aduci aminte, Menip, când îţi spunem de curând, într'o cafe­ nea, la oră de noapte târzie, că e unul din cele mai sfâşietoare spectacole acela al unui local de „petrecere", când chelner'i fac pregătiri de plecare urcând sca­ unele cu picioarele în sus pe mese. E o brutală smulgere din amăgirea că cel puţin odată: atunci, petrecerea n'avea să se mai sfârşească. Dax oboseala vine odată cu ora târzie si oda,+ă cu ea si urîtul de viaţă. Până S > pânda neadormită a enfliui nostru Iăuntr'C incompatibil cu ideea sfârşitu'ui, dezarmează—şl sufle­ tul torotjit aţipeşte într'o posacă atonie. Tu mă cunoşM, Menip, ca pe un om sociabil. Eu însumi mă ştiu câ*ă amyre am do specia moralismului înăcrit si cârtitor. Cu nesfârşită simipat'e si cu o tan­ dreţe aproape dureroasă mă ames*ec printre oameni — seme­ nii mei si fraţii mei — şi pa-rt'c'p la jocuri'e lor grave sau frivo'e. Ace'ea la care, după înc'inare şi pricepere, mă pot juca, Menip, CU tragere de inimă al cu încrederea
;

presimţite la sfârşit de adolescen­ ţă, când începeau să descopere lumea urniţi de frumuseţea înţe­ lesurilor ei nebănuite. Nu-i mai recunoşteam. Aveau o seamă de preocupări grave de care se sim­ ţeau prea onoraţi, dar nimic nu-1 mai Lr'mea. Importanta ne care şi-o dădeau nu nai lăsa vreo în­ doială asupra neîusemnătăţU lor reale. Erau împăcaţi cu viata si cred că se şi resemnaseră să moară. Isprăviţi, definitivi, unul la fel ou altul, asteptându-şi rân­ dul cuminţi, fiecare pe raftul sau în categoria socială unde-i semănaseră împrejurările. Adică nu aştep'ând, fiindcă înţelesul aş­ teptării, care înseamnă a fi viu, a trăi, le era străin: obiecte, în ambalaj tip, împăiate gata pentru Neant. îmi aduc amintii, Menip, cum атаіаи odinioară prietenii mei şi din ce li s'a tras: dJnrbr'o naivă încredere în făgăduielile simţuriCor, exaltare de himerele pro­ priei înicihiipiudiri, încredere căreia pe ajtunoi ii spumeaiu IUBIRE. Eu la fel i-am spus, când m trecut pe acolo. Dar astăzi... Tu, Menip, cum i-ai spune? MENALC
a

şi gingaş că de-ar veni a doua oară Iubitorul omenirii între noi, ca OM, nu şi-ar mai cunoaşte în­ văţătura, atât îmi pare de înstrăi­ nată. El ar privi cu nesfârşită în­ tristare cum înserarea duhului divin se pogoară peste omenire... Mă gândeam, Menalc, că Iisus ar sta pe ţărmul Adevărului mai în­ singurat încă de cum ni-1 arată evanghelistul în mistica seară de pe prundul lacului Ghenesaret ! Dar să ne întoarcem către gân­ direa oamenilor sălăşluiţi de zeci de mii de ani pe platourile Tibe­ tului, cari, încă înainte de Creşti­ nism, intuiseră adevăruri metafi­ zice valabile deapururi. Morala lor urmăreşte tocmai să trezească Iubirea în toţi oamenii, să o puie „la îndemâna tuturor". Filosofie generoasă, care militează pentru o iubire a tuturor faţă de toţi şi tot, ce se rezumă la exoterica for­ mulă : ,,Tat tvam asi", „Omule, tu eşti acela, sau mai limpede : Omule, iubeşte esenţa vieţii ori şi unde, orişicum ! Iubirea adevă­ rată e la îndemâna ta ! Cred, Me­ nalc, că oricare om e chemat să se contopească în oceanul de lu­ mină polichromă al lumii ca'n mi­ stica scăldătoare Betcsda, aşa cum pare că îi este dat numai pictorului ; să asculte cum ^dege­ tul lui Dumnezeu mângâie clavi­ rul orgei universale", ce pare pri­ vilegiul doar al muzicianului, ş. a. m. d. Căci de n'ar fi aşa, cum ar putea primi cei mulţi solia celor aleşi ? — „dedicaţia universală", cum ai denumit-o ? Chiar şi în leatul acesta cum­ plit, de apocaliptică învrăjbire în­ tre oameni, nu desnădăjduiesc, Menalc, că Iubirea va birui. O le­ ge universală nu poate fi infir­ mată de aspecte contingente, aşa după cum acea „punere în rela­ ţie", sau dragostea sângelui nu este decât o faţetă a diamantului infinit. In ciuda nevolniciei gândirii şi pe deasupra zodiei vitale a stă­ ruit din totdeauna — şi deapururi va fi — năzuinţa omenirii de a veşnici amarnica şi încântata noastră „petrecere" pământeană ! Născocirea celor 7 ceruri ale Mu­ sulmanilor, cele 28 ale Budiştilor, cele 27 ale Cafrilor, Valhalaul Scandinav, şi chiar Cerul no­

E drept, Menalc, în înţelesul ei cel mai pur iubirea nu este la în­ demâna tuturor ; s'ar părea chiar că civilizaţia de care atât de mân­ dri suntem e pornită să o alunge din lume ca pe un sentiment bol­ năvicios, perimat... Deunăzi, re­ citind Noul Testament, o ne­ grăită amărăciune m'a cuprins la locul unde evanghelistul Marcu a zugrăvit în puţine cuvinte cea maj măreaţă vedenie a is­ toriei : ...,,şi înserându-se, çra co­ rabia în mijlocul apelor, iar pe ţărm El singur..." Iată icoana su­ blimă a Iubitorului ! Şi meditând am făcut un vis absurd poate, dar atât de straniu că nu pot, Me­ nalc să nu ţi-l destăinuiesc aici. M'a bătut gândul acesta neghiob

stru creştinesc nu purced ele rina din Siena, Călugăriţa portu­ toate delà acea arzătoare nădejde gheză, Bernadeta, Tereza din Lyde de a ne regăsi cu toţii ! Nu vezi sieux... aici, Menalc, simbolul neîntinat Când eşti tânăr, Menalc, ai al nesfârşitei Iubiri ? mărturisit-o, Duhul Speţei îţi Dragostea sângelui nu e decât şopteşte că îndrăgirea împărtă­ temelia de lut pe care va să se şită a unei femei este cel mai înalţe locaşul cel divin... frumos poem, dar după ani, când Usus, întruchiparea vremelnică dogorul sângelui s'a alinat, înţe­ a Iubirii eterne, a înfierat, o ştii, legi, cu Amiel, că „vieaţa e cel pe cei care socotesc scop ceeace mai frumos poem ', sau mai pre­ e doar mijlocire. Iţi aminteşti cis : iubirea totală a Fiinţei şi vorbele Sale năprasnice : „Nu pa­ nici decum acea umilă relaţie ce ce pe pământ am venit să dau, ci o împărtăşim în esenţa sa cu do­ desbinare : dezbinaţi vor fi tatăl bitoacele şi cu toată flora pămân­ împotriva fiului, şi mama împo­ tească. triva fiicei..." Luca XIII, 51—53). Ca să te lămuresc mai bine inE justă observaţia ta asupra i- găduie-mi să-ţi aduc aminte de zolării şi conformismului ce ade­ strania întâmplare a gentilomu­ sea le implică dragostea între băr­ lui spaniol Raimond Lulle care bat şi femeie, („Les coeurs vontpar deux, les âmes vont seules"), odată urmărea pătimaş o tânără şi totuşi îmi pare că tocmai aici femeie a cărei frumuseţe îi aprin­ iubirea se sublimează. Femeia ce sese cumplit toata fiinţa. Tână­ parcă radiază frumosul şi ferici­ rul o urmări până şi înăuntrul rea în jurul ei nu se înalţă ea la o unui sfânt locaş în care dânsa se treaptă mai gravă, mai patetică, adăpostise. Atunci, covârşită, fru­ mai sublimă când, în gestul alăp­ moasa fată îşi desveli pieptul, şi tării, parcă îşi dăruieşte substan­ Raimond Lulle zări sânul ei ros ţa, viaţa, Speţei întregi ? Copilul de un cancer... In urma acelei pe care-1 strânge Ia piept are întâmplări grozave tânărul se pentru ea preţul unui univers pe călugări şi îşi închină viaţa teo­ care ea l-a zămislit într'o dorinţă logiei mistice. pură. Duhul Speţei, cum îl denu­ Cred că exemplificarea mea ameşte Schopenhauer, a amăgit-o doar o clipă ! Apoi a amuţit, şi rătă limpede deosebirea delà dra­ singur îngerul Iubirii a stăpâ­ gostea în înţeles de „punere în nit-o, crede-mă, Menalc ! Cât des­ relaţie", la iubirea „în înţelesul pre bărbat, chiar cel mai puţin ei sublim şi cel mai pur". In cli­ dăruit într'ale duhului, chiar cel pa aceea Raymond Lulle avu re­ mai înglobat în animalitate are în velaţia deşerlăciunii aparenţei, această dragoste minoră revelaţia străbătu dintr'odată toată imen­ marei Taine : o scânteie, singura sa gamă a Iubirii. ce îi e dat să cunoască, îi va dărui De fapt numai prezenţa ideii poate, când şi când, nostalgia morţii ne deschide calea spre Iu­ Adevărului. V. Hugo a spus toate bire, acestea într'o formulă genială ; După atâtea destrămate gân­ „Iubirea e nărozia oamenilor ^şi duri termin cu o minunată cuge­ înţelepciunea Iui Dumnezeu". tare a lui Schopenhauer ce mi le E adevărat, dragostea femeiei c cuprinde pe toate : „Viaţa poate concretă, telurică, specific mino­ ră ; aici este blestemul menirii ei: fi. asemănată c'un brocat frumos de a fi doar potirul de aur al Spe­ urzit din care zăreşti în cea din­ ţei, în vreme ce bărbatului ii este tâi jumătate a vieţii doar faţa, dat harul de a se putea ridica la iar în cealaltă jumătate numai înţelegerea abstractă, mistică, cusătura : e mai urâtă faţa acea­ universală — adică Ia IUBIREA sta dar mai bogată în învăţături, SUBLIMĂ. La acea înţelegere au fiindcă-ţi îngăduie să desluşeşti putut ajunge şi câteva femei, dar izvoarele urzelii..." numai acelea care s'au lepădat de MENIP menirea lor metafizică ; acelea se sen urnesc Eloisa, Sfânta Cate- p, eontfcirmitate; Paul LqfrQvary

UNIVERSUl LITERAR

11 Ianuarie

1941

IN
SPfumö
£ frig afară ca'n frigorifer. £ atât d e trist şi-atâta d e urît Şi cerul ninge gris şi mohorit C ă m ă întreb de-i Dumnezeu î n cer. Un moit a'nţepenit în dric p e stradă, O moarte anonimă, oarecare Şi'n lutul lui stălut, de sloi şi tare El v a închide ochii c a s ă v a d ă . Şi'n vuetul d e ghiaţă şi d e fier S'aude-o voce de c a v o u şi rece Când c o a s a morţii «pe alături trece : — C e bine e 'n mormânt c ă nu e ger !

FELUL
G. BACOV1A

POEŢILOR...
parodii d e \ . PAPADOPOL

Ingenunche la marginea ogrăzii Şi pumnul m e u mic şi tare Mi-1 ling c a pe-un grunj d e sare. M a m a m'a învăţat de mică Cum s ă scriu iambi trişti Când m i e rău la Hngurică. Şi versuri v e s e l e , hazlii Când a m intrat l a grădiniţa d e copii.

Gfíergfiina
VIRGIL CARIANOPOL Gherghino, mi-e ruşine S ă stau în s e a r a asta d e vorbă cu tine. Când te-am angajat Ne-am înţeles: femee la toate Spălat, gătit călcat Şi celelalte... Tu mi-ai fost credincioasă C a spălătoreasă, c a bucătăreasă, N'aş putea spune nimic râu Fiindcă m'ar pedepsi Dumnezeu. Dax c a femee. Ai pus c a m des m â n a l a chee Şi ai umblat l a dulap, l a cămară... Eu ştiu bine că ai făcut rost De chiftele şi etcaetera sergentului din post. Ghetele mele, pe cari-am dat gologani. Le-am văzut purtate De diverşi suspecţi şi golani; Iar cămăşile mele cu gulere tari Le-am văzut la găzari, la lăptari, la portari...

j ,n

poiana
ОТПІА CAZIMIE

Trifoiul roş şi românită crudă In iarba 'naltă, verde, s e desfată Şi-o v a c ă a l b ă a trecut în іоз Şi a lăsat în urma ei o pată. Furnicile de b o c ş e şi s p â n e i Aleargă 'n lume negre, hotărîte C a s ă adune munţi şi stânci de b o a b e Şi s ă h r ă n e a s c ă larvele urîte.

De-aîunci singură, cu mine, Scriu versuri şi-i bine. Scriu şi proză — ce e drept m a i rar Şi numai pentru Universul literar... N'am moşii, nici vii şi nici casă. Dar ce-mi p a s ă I Eu sunt latifundiară Pe talentul meu, peste g o a n g e , peste ţară. Peste flori albe, de laur. Peste granguri de aur. Peste palate abstracte. Pure si intacte...

mcoavna
AL. O. TEODOREANU O pitulice creaţă şi s e m e a ţ ă S'a 'nfipt în creangă rece durdulie, Şi'n perina poenii verde pare Un oarecare a c cu gămălie. O râmă a plesnit, la soare friptă E a d o u a râmă ce-am văzut e u azi Iar codrului i-am spus atunci: Bătrâne De ce'n p o e n e barba tu ţi-o razi ? Stă domniţa în o g e a c Şi face cafea, Făt-Frumos nu a venit — Nu-i v r e o cacialma ? Stau în tindă iatagane Şi păzesc a s c u n s : S'a dus duhul d e u n voinic C a d e p o p ă tuns. Dar Paharnicul a luat Măsuri sanitare Fiindcă, cred, femeia, ştiţi Peste pârleaz sare.

Gherghino, mi-e ruşine S ă stau în s e a r a asta de V O R B A cu tine, Dar înainte de a p l e c a Nu pot s ă nu ţi spun C ă a m mâncat de-atâtea ori In loc d e caşcaval- săpun. In loc d e s u p ă tare, d e o a s e Leşie d e spălat v a s e . In loc d e friptură Orice: talpă, sgură. Şi în loc d e slănină... Nu, ajunge !... Ascultă, Gherghină Tu mi-ai nenorocit viaţa şi traiul Călca-te-ar tramvaiul l

rimauara SP,
AL. TUTOVEANU E soarele 'n amurg, tălăngile răsuna Şi l u m e a 'noată c a l d ă c a 'nrr'un coşmar d e aur, Poenele sunt mute de-atâta 'nfiorare Ş i din tufiş s'aude un cântec vechi de graur. E noapte! Pe-un cer Şi'n adieri de somn Iar un c o c o ş bătrân, Crestează 'n miezul cernit răsare A L B A luna zefirii s e 'nfioarâ. cu pinteni şi d e aur nopţii tăcerea — a d o u a oară.

Gaste/ medie vai
N. DAVIDESCU Vis-a-vis, în faţă, pe m a l Se afla un castel m e d i e v a l : Cu turnuri, cu creneluri, cu turnuleţe. Cu pod c a pe vremuri, cu steguleie. Da! Era un castel m e d i e v a l Iar castelanul crunt şi în armura Călărea p e cal. Un cal din l e g e n d ă şi din v e a c . Un cal pe-al cărui strămoş Călărise — pare-mi-se — un d a c Castelana Vai 1 Sta p l â n s ă 'n o g e a c Şi b e a a p ă cu cana... Sunt trei. Trei castelani cruzi şi m i ş e i : Trică, Lică şi Gică. Ei l-au prins pe iubitul ei şi l-au legat Lângă a p a vânătă, pe înserat. Iar e a — castelana — suspină Căci fără nici-o v i n ă De la pieptul ei l-au îndepărtat... Dai Erau trei castelani mişei, dar fără frică: Trică, Lică şi Gică.

Sunt ceasurile trei d e dimineaţa, în zori Când v u l p e a de rugină coboară spre coteţe. Când dragostea ca l u m e a se-ascunde în o g e a c Iar luna spre chindie s e face feţe feţe. E ziuă I Natura porneşte iar l a soare Şi 'n tufe cu şerpi reci s e coace n e a g r ă mură, îmi place, e estetic şi-s foarte fericit Că pot s ă fac tihnit în p a t literatură.

Zetir
ION BUZDUGAN Dar Ia g e a m u l dinspre râpă Bate-o m â n ă 'ncet — Este el, şopteşte e a Cu-o m â n ă pe piept Cad vergelile d e fier C a 'ntr'un vis frumos Şi rochiţa c a d e 'ncet In o g e a c , pe jos. Luna luminează cald Cele trei divane Şi se joacă'n tindă cast Printre iatagane. Bate vânt d e primăvară Peste foae 'n fir, Vântu-acesta care bate S e c h i a m ă zefir. Eu îl cânt şi-mi trec aleanul Lângă micşunele Şi cu ajutorul lui Comit poezele. Şi m a i scriu şi de răsură C ă n u este râu Şi iar m a i scot un volum Pe numele meu.

6 ine sunt eu?
COCA FARAGO Eu sunt fata momii Şi fac poezii Pentru oameni, pentru păsări şi pentru copii. Din ciripituri acrişoare, de pitulici Eu cânt melodii Pe-o strună, pentru oameni serioşi şi m i c i Când m ă v ă d iezii

E la î n d e m â n a d-VOaStrà

(Marea noastră mică publicitate)

tfANTiOMA FRIGUROASA Schimbă cearşaf «ie ©landă cu dantelă contra plapumă serioasă.

TĂIEM FARA DURERE cozile pianelor tm coaida.

TERMOMETRU având iobia înălţimilor caută loc cu tempera­ tură joasă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful