You are on page 1of 16

Cuvânt către Neamul Românesc: „Părinţii şi Ţara nu se vorbesc de rău!


Bilunar de atitudine şi cultură

Director fondator Doru Decebal Feldiorean
Anul VI, Serie Nouă - Nr. 195 (230), 16 Pagini, Preţ: 2 lei, Perioada: 7 octombrie - 20 octombrie 2011

Publicaţia dumneavoastră preferată, o puteţi achiziţiona prin Poşta Română (abonamente în judeţele Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu), prin solicitarea unui abonament direct redacţiei (pentru toate judeţele ţării) şi de la chioşcurile de vânzare liberă a presei din: Judeţul Mureş - Chioşcurile Symetria  Târgu-Mureş, Luduş, Târnăveni, Sovata, Ungheni, Cristeşti Judeţul Braşov - Chioşcurile Roşii  Braşov, Săcele, Codlea, Râşnov, Zărneşti, Predeal Judeţul Covasna - Chioşcurile H-Press  Sfântu-Gheorghe, Târgu-Secuiesc, Covasna, Baraolt - Chioşcurile Adrimar  Sfântu-Gheorghe, Covasna, Întorsura-Buzăului Judeţul Harghita - Chioşcurile Adrimar  Miercurea-Ciuc, Topliţa, Gheorgheni, Bălan, Voşlăbeni

Condeiul ardelean,

„Sărbătoarea bărcănenilor”

De n-aş fi om, aş vrea să fiu un tricolor uitat în Munţii Apuseni. (Adrian Păunescu)

3

Întâmplări comentate

De la De la o ediţie la alta
6-7
Statutul de Autonomie al Ţinutului Secuiesc, o iniţiativă legislativă anti-România pe care Parlamentul se teme să o respingă

8

9

Un demagog de şcoală nouă

11
„Toamna Topliţeană“ „Festivalul Oierilor” Festivalul

„Nu-i tot una câţi suntem”!
 prof. Ilie Şandru (Topliţa) Aşa scrie un oarecare secui-ungur, într-un articol publicat în săptămânalul „Szekely uisag” (nr. 85, 01-07.2011) din Sfântu-Gheorghe, arătându-se foarte îngrijorat de rezultatele apropiatului recensământ al populaţiei. Sigur, „nu-i tot una”. Dorinţa lui - dar şi a altora - este să fie cât mai mulţi. Asta şi-au dorit ungurii dintotdeauna! Să fie mai mulţi decât sunt în realitate! Pentru aceasta au dus o politică de deznaţionalizare de-a dreptul diabolică, crezând că „vor putea maghiariza până şi pietrele”! Ce-i drept, pietrele nu le-au putut maghiariza, în schimb au maghiarizat toate naţionalităţile cu care au intrat în contact. Este un lucru ştiut de toată Europa! Îl ştia şi tânărul, pe atunci, Mihai Eminescu, care scria în 1870: „Cele şasesprezece milioane de unguri cu care înşală Europa sunt o minciună. Şi cine nu-şi aduce aminte cum au schimbat numele indivizilor din districte întregi, încât bieţii locuitori nemţeşti nu ştiau în urmă cum îi cheamă”. Nu erau numai nemţii în această situaţie, ci şi românii, sârbii, croaţii, slovenii, cehii, slovacii etc.. Iar pentru ca această acţiune „patriotică” să reuşească cât mai bine şi să fie cât mai eficientă, în 1898, Telkes Simon, preşedintele Societăţii de maghiarizare a patronimelor din Ungaria, a alcătuit chiar şi un manual de maghiarizare a numelui: „Cum să maghiarizăm numele de familie”. Manualul lui Telkes se deschidea cu un fel de motto: „Aşa cum prin botez, creştinul devine membrul comunităţii creştine, tot aşa prin maghiarizarea numelui de familie, prin botez naţional (!), cel cu nume străin este primit în societatea maghiară, în rândul adevăraţilor fii ai Naţiunii (...), iar maghiarizarea numelui de familie îl face maghiar”. Revenind la ceea ce-l preocupă pe autorul articolului, acesta, spre a fi şi mai convingător în afirmaţiile sale, l-a luat de martor pe cunoscutul etnograf secui Orban Balazs (1829-1890): „Principala aspiraţie a politicii de asimilare ce ne-a măcinat ţara pe parcursul secolelor a vizat reducerea efectivelor populaţiei maghiare, urmărindu-se astfel să dovedească lumii întregi că în marea Ungarie abia dacă existau patru milioane şi ceva de maghiari. Pe pământul secuiesc sunt făcuţi dispăruţi cel puţin 100.000 de secui - scrie marele cercetător” (Orban Balazs, n.n.). Afirmaţiile de mai sus sunt foarte tulburi, vagi, şi ridică câteva semne de întrebare: cine a dus această politică de asimilare a ungurilor (secuilor) în timpul lui Orban Balazs?; cine a urmărit reducerea efectivelor populaţiei maghiare în acel timp?; cine a vrut să dovedească lumii întregi că în marea Ungarie trăiau doar patru milioane şi ceva de unguri şi ce scop a avut?; cum anume s-au făcut dispăruţi cei peste 100.000 de secui şi pe ce s-a bazat Orban Balazs când a făcut aceste afirmaţii? (continuare în pagina 2)

14-15
Doi vrednici ierarhi din Arpătac (Araci), judeţul Covasna: Mitropolitul Nicolae Colan şi Episcopul Veniamin Nistor

2

Anul VI, Serie Nouă - Nr. 195 (230)

Editorial - Eveniment

Bilunar de atitudine ºi cultură

Fondat în 2006
E-Mail: info@condeiulardelean.ro
Director Ioan Mugur Topolniţchi Tehnoredactor (DTP) Bódi Szilamér János Tiparul executat la: Intact SA Bucureşti Poşta redacţiei: O.P. 1, C.P. 179 Municipiul Sfântu-Gheorghe, Judeţul Covasna, România Cititorii ne pot contacta la:

Tel.: Fax:

0267-312.260 0367-814.145

Editat de SC Tracia SRL Sfântu-Gheorghe

ISSN 1843 - 4665
Marcă înregistrată la OSIM NR 87664

Asociaţia „Noi Românii“
Preşedinte Florin Ignat

Colaboratori prof. univ. dr. Petre Ţurlea prof. univ. dr. Ion Coja dr. Mircea Dogaru dr. Ioan Lăcătuşu dr. Gheorghe Funar dr. Gheorghe Olteanu dr. Vlad Hogea dr. Mircea Frenţiu dr. Mircea Măran prof. dr. Ion Ranca ing. Nicolae Doroftei prof. Ilie Şandru prof. Ligia Dalila Ghinea prof. Vasile Stancu prof. Rodica Pârvan prof. Doru Dobreanu prof. Alexandru Ciubîcă prof. Mihaela Vatamanu Alexandrescu prof. Georgeta Ciobotă prof. Sanda Romana Feldiorean prof. ing. Maria Peligrad prof. drd. Costel Cristian Lazăr Pr. Prot. Florin Tohănean Pr. psh. Nicolae Floroiu Pr. Ioan Ovidiu Măciucă Pr. Cristian Vlad Irimia Pr. Iustin Gârleanu Pr. Nicolae Bota Pr. Adrian Stoian Pr. Ioan Tămaş Lazăr Lădariu Constantin Mustaţă Vasile Gotea Lucilia Dinescu Dan Tanasă Mihai Horga Erich Mihail Broanăr
Responsabilitatea juridică pentru conţinutul articolelor publicate revine autorilor (art. 206 C.P.).

(urmare din pagina 1) După cum rezultă, cercetătorul secui a trăit atât în vremea Ungariei mari, cât şi în vremea dualismului austro-ungar, perioadă în care Transilvania a fost încorporată regatului Ungariei, chiar dacă şi-a păstrat calitatea de principat autonom. Este, deci, exclusă orice bănuială că în procesul de asimilare a ungurilor şi de reducere a populaţiei maghiare românii ar fi putut avea vreo implicare, aşa cum s-ar putea deduce din cele scrise în articolul respectiv. Din contră, românii transilvăneni, chiar majoritari fiind, alături de celelalte naţionalităţi, ei au fost supuşi acelui proces dur de deznaţionalizare şi maghiarizare forţată. Este încă o dovadă că întotdeauna ungurii au dorit să fie mai mulţi decât au fost. Durerea lor cea mare era că şi în timpul Ungariei mari erau minoritari în propriul lor „stat naţional”! În conformitate cu datele recensământului oficial din 1880, Ungaria avea 13.728.622 de locuitori. Din aceştia doar 6.125.088 erau unguri, în timp ce „minorităţile” formau, împreună, majoritatea, adică 7.653.534 de locuitori nemaghiari! Cu 1.528.446 mai mulţi decât ungurii! În acelaşi an, în cele 15 judeţe ale Marelui Principat al Tran-

„Nu-i tot una câţi suntem”!
silvaniei, tot după datele recensământului oficial, trăiau 1.146.611 români şi doar 235.155 unguri (cifră ce includea şi pe secui, evrei şi ţigani maghiarizaţi). Disproporţia era uriaşă: un ungur la cinci români! În cele opt judeţe limitrofe Ungariei trăiau 1.197.810 români şi 661.473 unguri (un ungur la doi români). Ultimul recensământ făcut de autorităţile austro-ungare, cel din 1910, cuprindea următoarea situaţie: în cele 23 de judeţe ale Transilvaniei (15+8) trăiau 2.909.260 români, adică 46,2 la sută din întreaga populaţie, şi numai 1.617.231 unguri, respectiv 25,7 la sută. Împreună cu secuii ei reprezentau 32,7 la sută din populaţia principatului, în timp ce românii şi celelalte naţionalităţi reprezentau 67,3 la sută! Ocupându-se de situaţia mai apropiată de zilele noastre, autorul constată că „mulţi nu vor să ia în serios faptul că statisticile controlate de dictatorul de dinainte de ’89 au tăinuit existenţa a 700.000 de maghiari transilvăneni din România. Au fost raportaţi 1.700.000 de unguri, în timp ce, potrivit statisticilor bisericeşti, au existat un număr de 2.400.000 (...). După ’89 a venit numărul subţire de 1,5 milioane, acum, potrivit unor sociologi pesimişti, ne putem aştepta la un efectiv de 1.200.000 de maghiari”. Tristă realitate! Numai că înainte de constatarea ei, trebuie să constatăm şi noi că autorul ar trebui să fie conştient că nimeni nu poate lua în serios afirmaţiile gogonate pe care le înşiruie fără nicio reţinere. Orice om serios, cu mintea întreagă, nu ar putea concepe că un număr de 700.000 de unguri trăitori în România dinainte de ’89 ar fi putut fi „tăinuiţi”. Că doar ungurii din România ceauşistă nu erau nişte obiecte imobile mobile, ce ar fi putut fi dosite prin nişte locuri mai ascunse. Şi atunci, ca şi acum, alte „statistici” privitoare la numărul locuitorilor nu puteau fi altele decât cele date de recensământul populaţiei, când fiecare a avut deplina libertate de a-şi declara naţionalitatea (etnia). Bănuim că nici măcar autorul nu este convins că în Transilvania au trăit vreodată 2,4 milioane de unguri, aşa cum ar fi numărat „statisticile bisericeşti”. Ce-i drept, acestea ar fi putut număra câţi au dorit, nu ar fi o noutate. Aşa, de exemplu, în 1946, când autorităţile de la Budapesta făceau tot posibilul să convingă Europa că în Transilvania trăiau mai mulţi unguri decât români, sperând să câştige bunăvoinţa acesteia pentru o revenire a Transilvaniei între hotarele ve-

chii Ungarii, dioceza romanocatolică din Alba-Iulia a primit instrucţiuni să facă un fel de recensământ (referendum) ce trebuia să cuprindă „nu numai cetăţenii români de origine maghiară, ci şi pe cei de alte naţionalităţi căsătoriţi cu maghiari, precum şi copiii rezultaţi din aceste căsătorii (...), precum şi pe toţi cetăţenii de alte naţionalităţi decât cea maghiară care sunt de religie romano-catolică, reformată, evanghelică sau unitariană, care vor fi înregistraţi ca maghiari” (vezi Larry L. Watts, „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni...”, Editura RAO Bucureşti, 2011, pag. 169). După asemenea „statistici” pe care „bisericile istorice” din Transilvania le întocmesc, chiar şi în momentul de faţă, s-ar putea ca numărul ungurilor transilvăneni să depăşească trei, ori chiar patru milioane, cum afirma Tokeş Laszlo într-un interviu acordat unei publicaţii suedeze. Oricum, vechea şi pătimaşa dorinţă a ungurilor, aceea de a fi mai mulţi decât sunt în realitate, a rămas la fel de puternică şi acum, aşa că nu ar fi nicio mirare dacă datele viitorului recensământ vor consemna un număr mai mare de unguri, ţinând seama că foarte mulţi ţigani transilvăneni, maghiarizaţi, se vor declara maghiari.

Noi apariţii editoriale

ROMÂNI ŞI UNGURI 1940-2011
Un nou volum fabulos semnat Petre Ţurlea a fost prezentat zilele trecute la Sfântu-Gheorghe, în judeţul Covasna: ROMÂNI ŞI UNGURI 1940-2011. Evenimentul a avut loc vineri, 23 septembrie 2011, la Muzeul Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala Ortodoxă „Sfântul Gheorghe”, în cadrul Sesiunii Naţionale de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sudestul Transilvaniei. Istorie, Cultură, Civilizaţie”. Cartea, groasă cât o Biblie, este editată sub egida Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir” şi a apărut, în acest an, la Editura Karta-Graphic din municipiul Ploieşti, judeţul Prahova. Un exemplar din preţiosul volum a primit directorul fondator al publicaţiei noastre, purtând următoarea menţiune: „Domnului Doru Feldiorean, împreună cu felicitările autorului pentru activitatea naţională pe care o desfăşoară. 23 septembrie 2011. Petre Ţurlea”.

Articolul 1 din Constituţie: România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

Actualitate

Anul VI, Serie Nouă - Nr. 195 (230)

3

Întâmplări comentate
  Trebuie să le mulţumim reprezentanţilor Tirolului de Sud. Oneşti, şi-au dat seama de capcana întinsă de udemerişti şi au respins-o elegant. Cum prostul nu e prost destul până nu e şi fudul (proverb românesc), vedem afirmaţiile publice la încheierea vizitei. Arpad Antal, fiul Rupei, declară: „Românii trebuie să accepte ideea autonomiei, nu s-o sprijine”. Nefârtate, românii nici nu vor accepta şi nici nu vor sprijini ideea de a fi autonomi în propria ţară! Udemeriştii, fiii Budapestei, vor să fie autonomi de Bucureşti, românii, fiii României Mari, doresc cu ardoare să fie dependenţi de România, deci de Bucureşti! Udemeriştii muncesc pe bani, noi românii, muncim din suflet pentru ogorul nostru, de aia vom câştiga. Dumnezeu este cu noi!   Conform unor informaţii de pe mai multe fluxuri de ştiri, aflăm că, iată, Consiliul Naţional Secuiesc vrea ca Parlamentul European să recunoască Ţinutul Secuiesc. „Consiliul Naţional Secuiesc a înaintat în două rânduri Parlamentului României proiectul său de lege privind autonomia Ţinutului Secuiesc, care însă a fost respins fără dezbatere de către autorităţile române. După aceasta, Consiliul Naţional Secuiesc a organizat un referendum, în cursul căruia peste 210.000 de locuitori ai regiunii şi-au exprimat opţiunea pentru autonomia Ţinutului Secuiesc, dar puterea centrală a desconsiderat chiar şi voinţa exprimată a poporului secuiesc, comunitate majoritară în această regiune”, se menţionează în petiţie. Bună glumă! Nu? În opinia lor, deciziile Europei Unite se iau după maculatură SF, nu după date istorice certe. Stimaţi cititori, să le cerem public domnilor Bela Marko, Laszlo Tokes, Sandor Tamas, Arpad Antal, Hunor Kelemen, Balasz Iszak, Jeno Sasz, cu tot neamul lor, să afirme ce sunt. Or fi unguri, secui, ceangăi, maghiari? Să spună clar, noi suntem..., şi ne căutăm identitatea care de 1.000 de ani a dispărut. Oricât de toleranţi am fi, nu credeţi că ar trebui să ştim cine cere autonomie în România? Cui să o dăm?   Veste bună! Preşedintele României, Traian Băsescu, s-a întâlnit cu primul-ministru al României de Est, Vlad Filat. Ne trebuie unirea! Spor la treabă!   În zilele de 23-24 septembrie 2011, s-a desfăşurat la Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, cea de-a XVII-a ediţie a Sesiunii Naţionale de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, Cultură şi Civilizaţie”. Din noianul de comunicări, am ales să vă prezentăm o frază. Iat-o: „În ceea ce priveşte Ungaria, deşi a semnat Tratatul de la Trianon, cu prilejul ratificării

De la o ediţie la alta
ţă pentru neamul românesc.   Aflăm că Protopopul Martir Aurel Munteanu, ucis de horthyşti, a fost comemorat la Huedin de Înaltpreasfinţitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, împreună cu poporul drept credincios. Hortyştii l-au ucis pentru că, pe 20 martie, a fost investit ca primul Protopop Ortodox al Huedinului. A participat ca delegat din partea ASTREI la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, a fost director al ziarului „Huedinul”, reeditat mai târziu ca ziarul „Glasul moţilor”. Pentru ridicarea culturală a zonei, a susţinut în parohii conferinţe pe diferite teme. Preotul Protopop Aurel Munteanu a fost primul parlamentar român din zona Huedinului, deputat de Mănăştur în primul Parlament al României unificate. În 1927, a fost ales senator. O altă funcţie pe care a ocupat-o a fost aceea de membru al Consiliului Judeţean Cluj, din acea vreme. Mulţumim Înaltului Andrei Andreicuţ!   Salutăm palida replică a preşedintelui PNL Covasna, Marius Obreja, dată neprietenului Guruianu. Stimabilul Obreja e trecut de noi la monitorizare. Am vrea să vedem cum se impune în faţa gurului ghidonat de udemerei. Opinia noastră e că Obreja aruncă cu fumigene şi că, probabil, nu are fibră românească nici pe haine. Trebuie să luăm aminte!   Maestrul Tudor Gheorghe a început pregătirile pentru „Vremea Nemâniei”, eveniment bazat pe poezia lui Grigore Vieru. Premiera spectacolului „Vremea Nemâniei” va avea loc pe 4 octombrie 2011, la Pereriţa, în România de Est, satul natal al poetului Grigore Vieru. Românii de peste Prut se vor putea bucura de reprezentaţii similare şi în zilele următoare, când maestrul va duce minunatele poezii la Bălţi (pe 5 octombrie), Chişinău (pe 7 octombrie) şi Cahul (pe 8 octombrie). Aşteptăm cu interes opinia nefârtatelui Guruianu despre evenimente. Pentru documentare, vă invităm să mergeţi să vedeţi mărturisirea domnului Tudor Gheorghe la Braşov (pe 10 octombrie) ori la Cluj (pe 11 octombrie) sau în Bucureşti, pe 26 octombrie la Sala Palatului, unde domnia sa spune ce va face: „Voi ridica întrebări asupra existenţei noastre, cu ajutorul unor poeme pe care nu aţi crede că le-a scris Grigore Vieru. Ne vom aminti şi de poezia lui pentru copii. Nu voi omite nici obsesia lui pentru limba română şi pentru frumuseţea limbii noastre”.   Dan Brudaşcu, directorul Casei Municipale de Cultură Cluj-Napoca, are indicii că poetul Octavian Goga a fost ucis prin otrăvire. Unul din motive ar fi adevărurile din lucrarea „Mustul care fierbe”, din care spicuim: „Problema maghiară. Nu

22 septembrie 2011

acestuia de către parlament, deputaţii au făcut legământ să restabilească prin orice mijloace frontierele Regatului Ungariei celor 64 de Comitate. Imediat după ratificare, deputaţii au depus următorul jurământ: «Cred în Dumnezeu. Cred în Patrie. Cred în reînvierea Ungariei Milenare»”. Jurământul nu este în spiritul Ortodoxiei! Atât. Concluziile rămân ale dumneavoastră, dragi cititori.   Eveniment subtil desfăşurat în municipiul Sfântu-Gheorghe! Covasnamedia titrează: „135 de ani de existenţă pentru comitatul Trei Scaune”, prilej de premiere a consilierilor judeţeni şi a tuturor primarilor covăsneni din ultimii 20 de ani. Din păcate, români, ce îşi spun apărători ai neamului, culturii şi identităţii româneşti, nu au sesizat subtilitatea, fiind prezenţi pe lângă alţi români care mimează dezideratul, pentru a primi diplome de merit. Alţi români, prigoniţi dar invitaţi, au sesizat subtilitatea şi nu au onorat invitaţia. Să arătăm ce înseamnă cuvântul subtil, conform DEX 1998: „SUBTÍL, -Ă, subtili, -e, adj. 1. (Despre oameni, despre însuşirile, manifestările lor; adesea adverbial) Care sesizează, pătrunde cele mai mici amănunte, care poate face distincţiile cele mai fine; ager, pătrunzător, perspicace, fin. 2. Care se descoperă numai printr-o cercetare atentă, amănunţită; greu de distins, de recunoscut, de sesizat. ♦ Care tratează cu multă fineţe, cu mult spirit analitic, cu ingeniozitate probleme grele, abstracte; care, pentru a fi înţeles, cere o mare ascuţime a minţii”. Este ştiut că scaunele au fost desfiinţate de Imperiul Habsburgic şi că aşa-zisa Ungarie mare, în care ungurii erau minoritari, a introdus comitatul pe vremea dualismului, ca unitate administrativ-teritorială. E de notorietate că au fost desfiinţate comitatele şi înfiinţate judeţele odată cu constituirea României Mari. În România Mare exista judeţul Trei Scaune, nu comitatul. Deci premianţii au aniversat un comitat din Ungaria aşa-zisă mare, au primit diplome şi au fost bucuroşi că li se recunosc meritele pentru activitatea din comitatul unui imperiu ce a activat doar 32 de ani? Istoria ştiinţifico-fantastică (SF) a ungurilor, promovată cu obstinaţie după Tratatul de la Trianon, va consemna că au fost şi români care au achiesat la fantasmagoriile lor, premiaţi pentru activitatea lor din timpul cât comitatul nu a existat. Oare munca a fost onestă în slujba neamului dacă pică în aceste capcane, subtile, ale neprietenilor? Or fi fost, probabil, bucuroşi că festivitatea a fost onorată de ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional, excelenţa sa domnul Hunor Kelemen. Asta da onoare! Faptul că diplomele lor sunt scrise în limba română chiar nu are nicio relevan-

27 septembrie 2011

26 septembrie 2011

28 septembrie 2011

vom admite ca toleranţa noastră să fie confundată cu neputinţa. Incontestabil, această fermentaţie nu poate da nimănui impresia unei vieţi de stat solide şi garanţia unei maturităţi politice. Cu acest temperament maladiv, în care dorul de aventură este sfătuitorul de căpetenie, sufletul din vecinii îmbibaţi de viziuni strălucitoare se lasă lesne atras spre orice prăpastie. Cu deosebire vremile deacum cu perpetua lor balansare şi incertitudine favorizează şi mai mult aceste crize de iluzionism politic. Cele mai neînsemnate zvâcniri postume ale conflagraţiei uriaşe de ieri în ţara lui Horthy provoacă perturbaţii zgomotoase, aruncând pe planul întâi din nou mirajul Ungariei lui Ştefan cel Sfânt şi o lungă serie de apetituri înfrânte… În astfel de împrejurări, Ungaria constituie o problemă de salubritate internaţională, care interesează deoparte statele din Europa Centrală şi mai ales pe moştenitorii târzii ai unui patrimoniu naţional. Nu se va mira nimeni deci, dacă o asemenea vecinătate trezeşte şi la noi, ca şi în ţările mărginaşe, o legitimă încordare şi o pipăire periodică a sacului de cartuşe, indiferent de atitudinea mai mult sau mai puţin vitejească a jandarmilor unguri de la frontieră. O prevedere militară este poate unica reţetă care asigură liniştea tuturora. (…) Sunt profund greşite aceste impulsuri care măresc zilnic distanţa ce ne desparte. Răceala şi neîncrederea societăţii conducătoare maghiare din Ardeal nu poate avea alte consecinţe decât resuscitarea unui legitim egoism de rasă la noi. Această vâltoare nu ne va da putinţa să realizăm o sumă de binefaceri pe seama unor oameni, care găsindu-şi rostul în cadrul ideii de stat român, au tot dreptul să ceară o ocrotire frăţească. Se pretinde însă o coborâre pe pământ, o împrietenire cu realitatea. Iniţiativa unui spirit nou trebuie să se întrevadă în tabăra conducerii ungureşti din ţară, altfel, stăruind pe calea începută, riscă să primejduiască reale interese. Nu mai e nevoie să o repetăm că o mână onestă de prietenie noi nu vom refuza niciodată, dar nici nu vom admite ca toleranţa noastră civilizată să fie confundată cu neputinţa. Aşteptăm cuvântul sincer şi cavalereşte rostit, care va avea şi răspunsul nostru limpede”.

comune şi valori comune, guvernul ungar va încheia acorduri cu organizaţiile maghiare etnice şi agricole din ţările vecine înainte de sfârşitul acestui an, tot MTI. Aşteptăm cu interes replica Guvernului Român la această nouă acţiune, pe criterii etnice, a Ungariei. Iar ungurii vorbesc de maghiari. Când ungurii vor vorbi de unguri? Domn Băsescu, când o să spuneţi că maghiarii sunt persoane ungurizate şi că din acest motiv Ungaria ar trebui să-şi ceară scuze ţărilor a căror cetăţeni, prin forţă şi teroare, i-au ungurizat? Maghiarii sunt nişte deznaţionalizaţi! Aloo, Bruxelles! Aloo, organizaţiile pentru drepturile omului! Unde e atitudinea corectă?   Hunor Kelemen este îngrijorat de recensământul ce vine. Şi noi. Nu ştim câţi români ungurizaţi se vor declara maghiari la presiunile UDMR. Noi îi sfătuim pe oameni să-şi aducă aminte de strămoşi, moşi, bunici, părinţi şi să declare adevărul istoric. Sunt români. Asta ar fi o mărturisire de credinţă şi nu o confirmare a minciunilor udemeriste de inspiraţie ungară. Să ne aducem aminte numai de teroarea horthystă care a deznaţionalizat românii. Acum e momentul unei replici paşnice, creştin ortodoxe! E momentul revenirii la sânul României noastre!   Patriarhia Română a aniversat 4 ani de rugăciune şi muncă a Preafericitului Daniel în slujba poporului dreptcredincios. Înalţii ierarhi, prezenţi la Sfânta Liturghie şi la Te Deum-ul aniversar au înălţat, împreună, rugă către Dumnezeu, pentru a ne ajuta pe noi, pe toţi românii creştini ortodocşi, să finalizăm construirea Catedralei Mântuirii Neamului Românesc, începută sub arhipăstorirea sa. Trebuie să ajutăm şi noi material şi cu rugăciuni la înfăptuirea acestui deziderat pus nouă de primul Patriarh al României Mari, Miron Cristea, fiu al judeţului Harghita!   Vine veste de la Bucureşti că UNPR are cu un parlamentar mai mult decât UDMR. Doamne ajută! Nu cred că poate fi mai rău pentru România fără UDMR la guvernare. Măcar ştim că ne-am făcut-o cu ai noştri, nu că ne-au făcut ei. Totuşi, UNPR-ul ăsta o fi, el, al nostru? Cred că trebuie să mai cercetăm!   Se discută, din nou, despre reîmpărţirea administrativ-teritorială. Se aruncă idei. Dacă se va face un compromis cu UDMR, se va face un pas mai mult spre sfârtecarea României. E un dans pe sârmă al preşedintelui Băsescu. El poate fi benefic sau letal, pentru România! Să începem să ne facem rost de proptele pentru varianta benefică! Opt regiuni, cum sunt cele actuale de dezvoltare, ne vor face să mai trăim cel puţin 100 de ani în actualele graniţe ale României, spre supărarea udemereilor.

30 septembrie 2011

3 octombrie 2011

29 septembrie 2011

23 septembrie 2011

  Agerpres: „Etnicii maghiari şi produsele alimentare ale fermelor lor sunt componente ale agriculturii ungare” - a declarat Zsolt Nemeth, secretar de stat la Ministerul de Externe al Ungariei, într-o conferinţă de presă, făcând referire la etnicii maghiari din afara Ungariei. Angyan Jozsef, secretarul de stat din Ministerul ungar al Dezvoltării Rurale, spune, conform MTI: „Programul de dezvoltare a cooperării rurale planificate pentru „Bazinul Carpatic” ar putea fi finalizat până la sfârşitul lunii octombrie”. Angyan a spus că pe baza unei strategii

4

Anul VI, Serie Nouă - Nr. 195 (230)

Eveniment

Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, Cultură, Civilizaţie”. Concluzii

Comunicat de presă
În zilele de 23-24 septembrie 2011, în municipiul Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, a avut loc ediţia a XVII-a a Sesiunii Naţionale de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie - Cultură - Civilizaţie”. Manifestarea a fost dedicată împlinirii a 150 de ani de la înfiinţarea Asociaţiunii Transilvane pentru Cultura şi Literatura Poporului Român, această ilustră instituţie care a avut un rol definitoriu în afirmarea culturii româneşti, a solidarităţii şi unităţii naţionale, Asociaţiunea fiind prezentă în localităţile Arcului Intracarpatic cu sprijinul şi participarea şi a altor distinşi cercetători, din întreg spaţiu românesc. Şi la actuala ediţie, pe lângă probleme referitoare la istoria şi cultura naţională, majoritatea temelor prezentate au abordat aspecte ale istoriei şi culturii româneşti din sud-estul Transilvaniei şi ale convieţuirii interetnice din zona Arcului Intracarpatic. Acest fapt reprezintă un sprijin substanţial adus cercetătorilor, pe aceste teme, din judeţele Covasna şi Harghita - muzeografi, arhivişti, profesori, preoţi şi al altor iubitori de istorie şi cultură, a căror număr este dessfinţitului Părinte Arhiepiscop Ioan Selejan. Deoarece în această toamnă Vlădica Ioan va împlini frumoasa vârstă de 60 de ani, întrunirea a constituit un bun prilej pentru a-i adresa, şi cu această ocazie, din partea participanţilor, urarea sinceră de „La mulţi ani!”, multă sănătate şi păstorire rodnică în continuare, însoţită de sentimentele de preţuire şi recunoştinţă pentru „activitate ierarhică pilduitoare şi slujire chiriarhală deosebită şi îndelungată a Bisericii, constând în lucrări misionar pastorale şi administrative de excepţie, în scopul consolidării vieţii bisericeşti şi în sprijinul întăririi prezenţei ortodoxe şi româneşti în acest ţinut străbun”. În cadrul dezbaterilor care au avut loc, pe marginea temelor prezentate şi a lucrărilor lansate, în cadrul sesiunii s-au formulat numeroase propuneri, s-au desprins importante concluzii pentru activitatea viitoare de cercetare a realităţilor din sud-estul Transilvaniei, în istorie şi contemporaneitate, şi s-au formulat mai multe solicitări adresate mediului academic, autorităţilor publice centrale şi locale, reprezentanţilor societăţii civile şi ai massmedia, după cum urmează:  Necesitatea intensificării implicării Academiei Române şi a principalelor centre universitare din ţară în efectuarea unor cercetări privind istoria, cultura şi civilizaţia românească din sud-estul Transilvaniei, identitatea şi integrarea europeană; studii despre rolul naţiunilor, despre regionalism, autonomie, autodeterminare şi implicaţiile asupra suveranităţii naţionale; dimensiuni ale  asociaţiilor culturale româneşti din judeţele Covasna şi Harghita. Au fost evidenţiate consecinţele nefaste pentru românii din zonă şi pentru întreg spaţiul românesc ale proiectelor de autonomie teritorială pe criterii etnice şi s-a reînnoit solicitarea către Camera Deputaţilor să nu adopte Legea statutului minorităţilor naţionale, act normativ care urmăreşte în fapt reglementarea drepturilor colective, teritorialitatea ca element fundamental al exercitării drepturilor colective şi definirea Statului Român ca stat multinaţional. S-a cerut instituţiilor abilitate ale Statului Român să ia măsurile ce se impun pentru respectarea Constituţiei României şi legilor ţării referitoare la respectarea limbii române ca limbă naţională, precum şi a simbolurilor şi valorilor româneşti. S-a solicitat autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale să se aibă în vedere problematica revendicării pădurilor de către urmaşii optanţilor unguri şi să nu se permită retrocedarea ilegală a unor suprafeţe forestiere aparţinând domeniului public al statului. S-a cerut autorităţilor laice şi bisericeşti româneşti ca, în conformitate cu practica europeană în materie, dar şi cu interesul naţional, să stăvilească acest nou asediu maghiar în România pentru crearea „Ţinutului Ceangăiesc” în localităţile din Moldova, în care trăiesc

Prof. univ. dr. Petre Ţurlea, unul dintre cei mai mari istorici români contemporani şi un apropiat al meleagurilor covăsnene, vorbind auditoriului de la prezidiul manifestării...
încă de la înfiinţarea sa, din anul 1861. Organizatorii ediţiei din acest au fost: Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” şi Liga Cultural-Creştină „Andrei Şaguna”, cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei şi al Consiliului Judeţean Covasna. Deschiderea sesiunii, lucrările în plen şi lansările şi prezentările de cărţi au avut loc vineri, 23 septembrie, la Muzeul Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala Ortodoxă din Sfântu-Gheorghe, fiind moderate de Înaltpreasfinţitul Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei. În data de 24 septembrie, lucrările au continuat cu prezentarea comunicărilor pe secţiuni la: sala de protocol a Instituţiei Prefectului - Judeţul Covasna, Centrul Ecleziastic de Documentare Mitropolit „Nicolae Colan”, Casa Memorială „Romulus Cioflec” din Araci şi Muzeul Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala Ortodoxă Sfântu-Gheorghe. În plenul sesiunii şi pe secţiuni s-au prezentat peste 65 de comunicări din domeniile: istorie, etnografie şi cultură, teologie, sociologie şi demografie. Comunicările prezentate vor fi publicate în revista „Angustia” - nr. 15, anuarul Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni şi al Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”. Ajunsă la ediţia a XVII-a, sesiunea a devenit o manifestare de ţinută, prilej de solidaritate culturală şi ştiinţifică cu românii din Arcul Intracarpatic. Simpla lecturare a titlurilor celor peste 65 de comunicări şi a celor peste 10 volume care au fost prezentate în plen şi în cele patru secţiuni ale sesiunii, oferă imaginea unei manifestări ştiinţifice de anvergură naţională. La aceasta, trebuie adăugat climatul în care s-au desfăşurat dezbaterile, pe marginea materialelor prezentate, cât şi plusul de cunoaştere şi motivare pentru viitoarea activitate de cercetare a realităţilor din sud-estul Transilvaniei, în istorie şi contemporaneitate, tul de redus. A fost salutată, cu deosebit interes, participarea la sesiune a cercetătorilor: muzeografi, profesori şi preoţi care au teme cuprinse în cadrul unor programe de studii doctorale şi postdoctorale, sau sunt abordate în lucrări de masterat, de grad didactic şi de licenţă. Temele conferinţelor înscrise în programul sesiunii nu au ocolit problemele „sensibile” ale istoriei şi convieţuirii româno-maghiare, cât şi diferenţele existente între abordările istoricilor şi analiştilor români şi cele ale colegilor lor maghiari, privind istoria românilor în general şi a celor din Transilvania şi Moldova în special. La fel ca şi la ediţiile precedente, şi de această dată notele caracteristice ale desfăşurării sesiunii au fost: ţinuta ştiinţifică, preocuparea pentru promovarea adevărului istoric, un pronunţat caracter interdisciplinar şi un interes accentuat pentru studiul culturii şi a valorilor naţionale în context contemporan, al identităţii româneşti în contextul culturii europene, precum şi studiul relaţiilor interetnice pe dimensiunea istorică. Un al câştig al manifestării l-a constituit asigurarea continuităţii proiectului început acum 17 ani, desfăşurarea neîntreruptă a ediţiilor sesiunii, an de an, la Arcuş, MiercureaCiuc, Covasna şi Sfântu-Gheorghe. De aceea, organizatorii au mulţumit instituţiilor care au asigurat suportul financiar necesar desfăşurării ediţiei din acest an a sesiunii: Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi Consiliului Judeţean Covasna, precum şi sponsorilor: SC „Cora” (Aurel Bote), SC „Cezara” (Ioan Bălan), Motelului Reci (Gheorghe Şimon), Gheorghe Bejan din Bacău, Grupul Şcolar „Constantin Brâncuşi” (director Rodica Pârvan), Centrului European de Studii Covasna-Harghita, Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş ş.a.. A fost subliniat faptul că ediţia din acest an coincide cu împlinirea a 17 ani de la înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei şi întronizarea în scaunul arhieresc a Înaltprea-

convieţuirii în medii multiculturale; istorie şi memorie colectivă; relaţii comunitare între naţional şi etnic; procese de enclavizare şi de asimilare; comunicare interetnică etc..  Continuarea acţiunilor de dezvoltare a unor parteneriate pe teme culturale, sociale şi ştiinţifice cu instituţii şi organizaţii guvernamentale şi nonguvernamentale din ţară şi străinătate.  Asigurarea finanţării, de la bugetul central de stat, a editării şi reeditării unor lucrări privind patrimoniul cultural etnologic al comunităţilor româneşti din zona Arcului Intracarpatic, în contextul multietnic şi multicultural european contemporan, a unor corpusuri de documente referitoare la istoria şi cultura românilor din Arcul Intracarpatic, precum şi a proiectelor

credincioşi romano-catolici.  În acest an, când se împlinesc 150 de ani de la înfiinţarea Asociaţiunii ASTRA, participanţii la sesiune solicită Primăriei Sfântu-Gheorghe să asigure vizibilitatea necesară Monumentului ASTRA, situat în centrul municipiului, în prezent dosit de gardul viu care îl înconjoară.  S-a hotărât formarea unui colectiv de cercetători, arhivişti, muzeografi, preoţi, profesori şi alţi pasionaţi de cunoaşterea istoriei locale, care va redacta cronologia istorică „Sfântu-Gheorghe - Sângiorgiu - 550 de ani de atestare ca oraş”. Sfântu-Gheorghe, 25 septembrie 2011 În numele organizatorilor, dr. Ioan Lăcătuşu

Opinii - Local
Stimată doamna Elena Udrea (foto), vă scriu acest mail pentru a îmi exprima profunda indignare faţă de atitudinea dumneavoastră de a promova, în mod consecvent şi repetat, sintagma de „ţinut secuiesc”. Nu numai că în istoriografia medievală termenul de „ţinut secuiesc” (traducerea exactă din limba maghiară a sintagmei promovate de UDMR „Syekelyfold” „Pământul Secuiesc”) nu există, el fiind doar o invenţie de marketing de după anii 2000, dar scopul vădit al promovării acestui termen de către politicienii maghiari şi secui este obţinerea autonomiei teritoriale a unei suprafeţe din mijlocul României. În acest fel, domnia voastră vă faceţi practic părtaşă (chiar şi involuntar) la acest plan de dezmembrare treptată a ţării, care prevede, printre altele, ca, prin repetarea la infinit a acestui termen, „ficţiunea” să devină „realitate” în conştiinţa publică şi astfel „pretenţia” să devină „drept”. Atitudinea dumneavoastră contravine astfel asigurărilor date, în trecut, de către preşedintele Traian Băsescu, prin a cărui „aură”

Anul VI, Serie Nouă - Nr. 195 (230)

5

Scrisoare Elenei Udrea
vă aflaţi astăzi la putere, precum că autonomia nu se va realiza niciodată. autonomia teritorială şi eu cred că în perspectiva alegerilor din 2012 ar trebui să ne clarificaţi în această privinţă. În ceea ce mă priveşte, consider că alianţa cu UDMR, astfel de declaraţii de sprijin pentru ideea de „ţinut secuiesc”, precum şi tolerarea actelor antistatale şi antiromâneşti ale autorităţilor din Harghita şi Covasna de către Guvernul României reprezintă un abuz grosolan de încrederea pe care am acordat-o PD-L-ului şi lui Traian Băsescu, de-a lungul ultimelor două cicluri electorale. Vă daţi seama, deci, cu câtă nerăbdare aştept anul 2012! Sunt conştient de faptul de problema secuilor este una foarte delicată şi că abordarea majorităţii faţă de această minoritate trebuie să fie una constructivă. Aceasta este o mare provocare pentru naţia română, chiar mai mare decât criza actuală prin care trece ţara. Apreciez, în acelaşi timp, că sunteţi frecvent în zonă, făcând abstrac-

Opinia publică nu cred că ştie, de fapt, care este poziţia dumneavoastră faţă de

ţie de motivaţia legitimă de a strânge voturi, pentru că astfel veţi cunoaşte şi mai bine problemele de acolo. Dar una e să fii deschis la dialog şi alta este să fie corect. De exemplu, dacă secuilor nu le convine termenul de Covasna, pot propune eventual termenul de „Trei Scaune”, care are mult mai mult de a face cu istoria lor decât cel de „ţinut secuiesc”, termen care implică faptul că acele două judeţe sunt un ţinut al secuilor, adică unde românii „sunt în gazdă”, toleraţi, sau unde românii au venit mai târziu şi au fost acceptaţi să se stabilească acolo şi, deci, trebuie să accepte hegemonia secuilor pentru că, nu-i aşa, acela este un „ţinut secuiesc”. Ca o persoană care trăieşte de aproape 12 ani în străinătate, înţeleg foarte bine cum e să fii făcut zilnic să te simţi un venetic. De aceea vă scriu, dialog şi deschidere „da”, investiţii în turism şi infrastructură „da”, imediat chiar, dar să nu ne întoarcem la 1940! Numai bine, Cezar Lupu, Dusseldorf, Germania

Declaraţie de presă cu privire la decizia definitivă şi irevocabilă a ICCJ, nr. 518/23.11.2010, în cazul manifestării „Întâlnirea maghiarilor covăsneni de pretutindeni”, organizată din fonduri publice de către Consiliul Judeţean Covasna în luna august 2007
Cu privire la decizia definitivă şi irevocabilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României (ICCJ), nr. 518/23.11.2010, pronunţată în dosarul nr. 242/64/2009, prin care a fost confirmată decizia nr. 815/02.12.2008 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), care a constatat caracterul discriminatoriu la adresa românilor din judeţul Covasna al manifestării „Întâlnirea maghiarilor covăsneni de pretutindeni”, organizată din fonduri publice de către Consiliul Judeţean (CJ) Covasna, în luna august 2007, În cursul zilei de azi am adresat o sesizare Curţii de Conturi a României prin care am solicitat acestei instituţii demararea tuturor procedurilor legale pentru imputarea şi recuperarea prejudiciului adus bugetului public al Consiliului Judeţean Covasna prin organizarea şi desfăşurarea manifestării „Întâlnirea maghiarilor covăsneni de pretutindeni”, organizată din fonduri publice de către Consiliul Judeţean Covasna în luna august 2007. Reamintesc opiniei publice faptul că, în luna august 2007, CJ Covasna a organizat manifestarea publică „Întâlnirea maghiarilor covăsneni de pretutindeni”, prilej cu care s-a cheltuit suma de 820.000 de lei din bugetul public al instituţiei. Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM) a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) asupra caracterului discriminatoriu al acestei manifestări, în urma căreia CNCD a emis Hotărârea nr. 815/02.12.2008 prin care a confirmat sesizarea Forumului. Curtea de Apel Braşov a respins, la data de 1 februarie 2010, acţiunea CJ Covasna împotriva CNCD, prin sentinţa nr. 25/F din 01.02.2010, întărind cele prevăzute în Hotărârea nr. 815/02.12.2008 a CNCD. De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României a respins recursul formulat de CJ Covasna împotriva deciziei Curţii de Apel Braşov prin sentinţa nr. 518/23.11.2010 pronunţată în dosarul nr. 242/64/2009, confirmând definitiv şi irevocabil hotărârea CNCD, dar şi faptul că manifestarea „Întâlnirea maghiarilor covăsneni de pretutindeni”, organizată de către CJ Covasna, a avut loc cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, ceea ce înseamnă un prejudiciu adus bugetului public al judeţului Covasna. Dan Tanasă, 15 septembrie 2011

Curtea de Conturi a României va verifica ilegalităţile CJ Covasna în cazul panoului „ţinutul secuiesc” de la Aita-Mare

Groful UDMR Tamas Sandor, preşedintele CJ Covasna, a tocat peste 38.000 de lei din fonduri publice pe deplasări în ţară şi în străinătate!

6

Anul VI, Serie Nouă - Nr. 195 (230)

Documentar

Români, vi se p g pregăteşte ceva: ş

Statutul de Autonomie al Ţinutului Secuiesc, o iniţiativă legislativă anti-România pe care Parlamentul se teme să o respingă
exagerarea, având în vedere că ele se invocă fără să existe. Documentele internaţionale reglementează doar drepturi individuale ca măsuri de protecţie a persoanelor aparţinând nutului Secuiesc se bazează pe ... dezideratul istoric al populaţiei acestuia privind asigurarea autonomiei. (3) ... (4) Autonomia comunităţii repremod adecvat pe parcursul actului de împuternicire.” Adică, autonomia asta a aşazisului ţinut secuiesc se susţine material şi financiar, pe termen Art. 7 (1) Consiliul de Autoadministrare este instituţia prin care ia fiinţă Ţinutul Secuiesc. (2) Atribuţiile Consiliului de Autoadministrare sunt stabilite de prezentul Statut de autonomie şi de locuitorii Ţinutului Secuiesc (...). Art. 8 (1) În conformitate cu prezentul statut de autonomie şi în concordanţă cu legile statului, autonomia Ţinutului Secuiesc se referă la toţi cetăţenii români care au domiciliul stabil într-una din localităţile Ţinutului Secuiesc. Art. 10 (1) În Ţinutul Secuiesc limba maghiară are acelaşi statut ca şi limba oficială a statului. (2) Autorităţile regiunii autonome, a scaunelor secuieşti aparţinătoare şi autorităţile administraţiei publice locale vor asigura folosirea oficială şi firească a ambelor limbi, adoptând reglementările necesare pentru cunoaşterea acestora.... Art. 11 (1) Consiliul de Autoadministrare va stabilii simbolurile Ţinutului Secuiesc. (2) Statutul de autonomie garantează dreptul la folosirea liberă a drapelului şi simbolului fiecărui scaun secuiesc. (3) Prezentul Statut garantează folosirea liberă a simbolurilor naţiunii maghiare, precum şi ale comunităţilor naţionale în minoritate numerică în Ţinutul Secuiesc.” Câtă generozitate. Alături de drapelul Ungariei, simbol al naţiunii maghiare, drapelul secuiesc şi alte drapele şi drapelaşe, vom putea arbora (şi) drapelul României. „Art. 13 Statutul de regiune autonomă al Ţinutului Secuiesc se poate desfiinţa numai prin referendum organizat în Ţinutul Secuiesc. Art. 18 Autorităţile Ţinutului Secuiesc (1) Autorităţile regiunii autonome sunt: a) Consiliul de Autoadministrare b) Comisia de Autoadministrare c) Preşedintele Ţinutului Secuiesc. (2) Autorităţile scaunelor a) Consiliul Scăunal b) Comisia Scăunală c) Preşedintele Scaunului (3) Autorităţile locale a) Consiliul comunal b) Consiliul orăşenesc c) Consiliul municipal d) Primar Art. 22 Competenţele administrativ decizionale ale Consiliului de Autoadministrare se referă la: a) Organizarea instituţiilor proprii b) Adoptarea deciziilor valabile în regiune, competenţă ce derivă din caracterul juridic special al Statutului

 Doru Decebal Feldiorean (Sfântu-Gheorghe) În urmă cu şase ani, parlamentarii UDMR Becsek-Garda Dezso Kalman şi Sogor Csaba au iniţiat Proiectul de Lege „Statutul de Autonomie al Ţinutului Secuiesc (Szekelyfold - Terra Siculorum)”, care purta numărul 295 din 19 iulie 2005. În 12 octombrie 2005, iniţiativa antistatală a celor care de 20 de ani guvernează România datorită oportunismului şi lichelismului clasei politice româneşti a fost respinsă de Camera Deputaţilor şi înaintată pentru vot final la camera decizională - Senatul României. Din anul 2005, Senatul României a evitat să pună pe ordinea de zi această propunere de lege şi să o respingă, aşa cum ar fi fost normal. Nu putem, prin urmare, decât să ne întrebăm: de ce una ca aceasta? De ce senatorii României se tem, de şase ani, să supună la vot şi să respingă această iniţiativă? Primul răspuns este că nu au dorit să supere UDMR. Nici foştii guvernanţi liberali, nici actualii democrat-liberali. În spatele acestui răspuns sunt, însă, alte răspunsuri clarificatoare. Le ştiţi şi dumneavoastră, cu siguranţă. Se învârt în jurul dorinţei partidelor de a-şi asigura rămânerea la guvernare, cu orice preţ. Chiar cu preţul trădării naţionale, a laşităţii, a oportunismului politic. Niciun compromis făcut pe spatele României nu este prea mare pentru ajungerea sau rămânerea la putere. Toate partidele aleargă bezmetice, hipnotizate de dorinţa de a guverna (a se citi fura), şi se ploconesc în faţa UDMR. Ba o mai şi laudă. Udemeriştii sunt loiali şi corecţi, integri, bine pregătiţi profesional, serioşi. Ce mai!? Sunt absolut necesari oricărei guvernări din România. Fără aportul profesional şi echilibrul politic adus de udemerişti, România ar fi fost demult în prăpastie, asemeni ţărilor care nu îşi pun minorităţile să le conducă. Dăm aici doar două exemple: Franţa şi Germania. Lista este, desigur, mai lungă: Ungaria, Polonia etc. etc.. Dar, să revenim la iniţiativa legislativă. Nu o să o comentăm. Aceasta deoarece nu vrem să fim acuzaţi că facem interpretări personale, cu rea-credinţă, aşa că dăm cuvântul chiar iniţiatorilor, citând din Expunerea de Motive a Proiectului Legii: „Secuimea, populaţie autohtonă cu identitate naţională maghiară, majoritară în Ţinutul Secuiesc, revendică autonomia teritorială a acestei regiuni în conformitate cu prevederile documentelor internaţionale şi cu practica în domeniu din statele Uniunii Europene”. Câteva comentarii, totuşi: dacă-i autohtonă, de ce îl cinsteşte pe Korosi Csoma Sandor, care a plecat să caute originile maghiarimii undeva în fundul Asiei?! În privinţa documentelor internaţionale, este limpede

Sogor Csaba
minorităţilor naţionale şi nu drepturi colective sau autonomii teritoriale pe criterii etnice. Iar în privinţa practicii în domeniu, udemeriştii tocmai au luat un mare flit de la reprezentanţii Tirolului de Sud, chemaţi aici de Consiliul Judeţean Covasna să explice cum este cu autonomia. Mai departe: „Locuitorii scaunelor secuieşti, prin reprezentanţii lor aleşi îşi afirmă dorinţa şi revendică dreptul la autonomie teritorială, la crearea cadrului legislativ prin adoptarea Statutului de Autonomie al Ţinutului Secuiesc - Szekelyfold - Terra Siculorum”. Şi dă-i şi luptă în continuare, şi tot aşa. Nu putem decât să ne întrebăm, retoric bineînţeles, care ar fi reacţia politică şi civică în Ungaria dacă o minoritate ar iniţia o astfel de lege? Ah! Am uitat. Acest lucru în Ungaria nu este posibil. În Ungaria minorităţile nu acced în Parlament, deci nu se poate pune această problemă. Să vedem, mai departe, care este viziunea udemeriştilor (autohtoni, bineînţeles) asupra viitorului organizatoric al acestei regiuni din Arcul Intracarpatic, cea mai bogată în vestigii dacice (neautohtone, bineînţeles) după judeţul Hunedoara. Cităm din Proiectul de Lege, pentru ca românii care nu se tem de ducerea judeţelor Harghita şi Covasna în Ungaria şi nici de autonomia visată de liderii iredentişti maghiari să nu ne acuze, ca de obicei, că suntem exageraţi ori că ne speriem prea uşor: „Art. 1 (1) Ca expresie a identităţii sale istorice, în scopul asigurării egalităţii de şanse a cetăţenilor şi protecţiei naţionale a maghiarilor, locuitorii Ţinutului Secuiesc se constituie în comunitate autonomă. (2) Ordinea administrativă a Ţi-

Becsek-Garda Dezso Kalman
zintă dreptul şi capacitatea efectivă a colectivităţii majoritare autohtonă a ţinutului istoric de a dispune de prerogative de ordin statal, în scopul preluării sub propria ei responsabilitate şi în interesul întregii colectivităţi, o parte importantă a problemelor de interes public.” Deci, autonomia nu e chiar autonomie. Este statalitate. Căci de aceea se preiau prerogative de ordin statal. Oricum, faptul că se creează un stat în stat, în mijlocul României, este de natură să îi liniştească pe toţi cei care cred că nu fuge vreun iredentist cu judeţele Covasna şi Harghita în spate, taman în Ungaria. Aşa este. Nu se vor duce iredentiştii în spate în Ungaria cu acest teritoriu. Vor rămâne aici. Ca stat în stat. Vor face aici o mică Ungarie. „Patria-mamă din interior”, cum le place să o alinte. În rest, aceeaşi obsesie şi propagandă mincinoasă, după cum aţi observat: maghiarii autohtoni, spre deosebire de românii neautohtoni. „Art. 2 c) Regiunea are dreptul de decizie şi de gestionare în domeniile care aparţin competenţelor sale specifice. Acest drept include adoptarea şi exercitarea unei politici proprii regiunii. d) În limitele legii, este de dorit transferarea în competenţa regiunii şi a unor sarcini care aparţin unor competenţe naţionale.” Politică externă, justiţie şi apărare, de exemplu. „Art. 3 a) Competenţele, în limitele prezentului statut, pot fi delegate regiunii de către alte nivele de administrare. b) Mijloacele materiale şi financiare, care permit punerea în aplicare efectivă a acestor competenţe adiţionale, trebuie să fie asigurate în nelimitat, de la bugetul de stat din taxe şi impozite plătite de judeţele bogate ale României. „Art. 4 Teritoriul regiunii autonome cuprinde actualele judeţe Covasna şi Harghita, precum şi Scaunul istoric Mureş, care aparţine judeţului Mureş. Anexa nr. 1 cuprinde limitele teritoriale ale Ţinutului Secuiesc, precum şi localităţile aparţinătoare acestuia. Scaunele sunt teritorii tradiţionale secuieşti. Scaunul Kezdi, care cuprinde localităţi aparţinătoare având reşedinţa la Târgu-Secuiesc, Scaunul Orbai, care cuprinde localităţi aparţinătoare având reşedinţa la Covasna, Scaunul Sepsi, care cuprinde localităţi aparţinătoare având reşedinţa la Sfântu-Gheorghe, Scaunul Ciuc, care cuprinde localităţi aparţinătoare având reşedinţa la Miercurea-Ciuc, Scaunul Odorhei, care cuprinde localităţi aparţinătoare având reşedinţa la Odorheiu-Secuiesc, Scaunul Gheorgheni, care cuprinde localităţi aparţinătoare având reşedinţa la Gheorgheni, Scaunul Mureş, care cuprinde localităţi aparţinătoare având reşedinţa la Mureş, Scaunul Micloşoara-Brăduţ, care cuprinde localităţi aparţinătoare având reşedinţa la Baraolt. Art. 5 (1) Autonomia regională se exercită de Consiliul de Autoadministrare, autoritate publică regională aleasă prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, precum şi Comisia de Autoadministrare desemnată de acesta. (În original, în limba maghiară, termenul folosit este de autoguvernare, nu de autoadministrare - n.r.)

Documentar
de Autonomie al Ţinutului Secuiesc i) Administrarea patrimoniului de stat de interes regional j) Introducerea taxelor şi impozitelor regionale l) Reprezentarea Ţinutului Secuiesc. Art. 23 Deciziile Consiliului de Autoadministrare la care se referă Art. 22, lit. b) se emit în următoarele domenii: a) Ordinea interioară privind instituţiile şi personalul acestora b) Ordinea interioară privind organismele scaunelor secuieşti c) Stabilirea hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale şi înfiinţarea de noi comune d) Exproprierea de interes public e) Administrarea cărţii funciare h) Ordinea privind activitatea camerelor de comerţ. Art. 25 Consiliul de Autoadministrare poate înfiinţa, în propria sa competenţă, organe pentru asigurarea ordinii publice. Art. 27 Consiliul de Autoadministrare are putere decizională pe întreg teritoriul Ţinutului Secuiesc. Art. 28 Consiliul de Autoadministrare poate solicita ca Guvernul să îi atribuie sau să îi încredinţeze competenţe ce nu sunt reglementate în prezentul Statut. Art. 30 (1) Comisia de Autoadministrare este organul executiv al regiunii. (2) Preşedintele Comisiei de Aulimba maghiară. Art. 37 Preşedintele Ţinutului Secuiesc reprezintă regiunea. Art. 47 Consiliul Scăunal este organul deliberativ de autoadministrare al Scaunului. Art. 49 Consiliul Scăunal poate adopta hotărâri cu privire la controlul asupra activităţii poliţiei locale, asupra colaborării cu această instituţie, cu privire la numirea, demiterea personalului, la înfiinţarea poliţiei proprii. În termen de cel puţin 3 ani, fiecare membru al corpului poliţienesc trebuie să cunoască limba maghiară. Compoziţia corpului poliţienesc trebuie să reflecte compoziţia naţională a regiunii. (Această prevedere începe deja să se aplice fără să fie autonomie etnică, graţie reformei din MAI şi trecerii Poliţiei în subordinea primăriilor. A se vedea declaraţiile recente ale primarului de Sfântu-Gheorghe, Antal Arpad Andras (foto), pe acest subiect - n.r.) Art. 55 Comisia Scăunală este organul executiv de autoadministrare a Scaunului. Art. 70 Autorităţile administraţiei publice din Ţinutul Secuiesc au statut special. Art. 111 Autorităţile de autoadministrare locală, scăunală şi regională au putere de decizie asupra utilizării mijloacelor financiare provenite de la bugetul de stat. Art. 119 Legătura dintre stat şi regiune. (3) Legile şi ordonanţele şi alte acte normative emise de către Parlamentul României şi de către Guvernul României, care au reglementări valabile şi în Ţinutul Secuiesc, pot fi adaptate de Consiliul de Autoadministrare, iar prin hotărâre luată cu putaţilor ori a Senatului. În finalul materialului de faţă, lăsăm loc câtorva întrebări:

Anul VI, Serie Nouă - Nr. 195 (230)
când ai mâncarea la congelator. Nu o mănânci acum. O păstrezi pentru mai târziu. Îşi vor aduce aminte de

7

ea într-un context politic ce le va fi favorabil şi o vor scoate pe tapet. Fiţi siguri de asta!

Anexă la lege

toadministrare este numit de Preşedintele Ţinutului Secuiesc. Art. 33 Comisia de Autoadministrare poate dispune, înfiinţa şi susţine posturi proprii de televiziune şi de radio, orice mijloc de comunicare în masă, care contribuie la realizarea obiectivelor sale. (Cam cum era TVR pentru Partidul Comunist şi conducerea de stat, pe vremurile dictaturii - n.r.) Art. 34 Comisia de Autoadministrare are în competenţă numirea funcţionarilor publici de conducere. Art. 36 (3) Funcţionarii publici din Ţinutul Secuiesc trebuie să cunoască, pe lângă limba oficială a statului şi

votul ..., îşi poate exercita dreptul de a solicita rediscutarea actelor normative în cauză. Art. 124. Preşedintele Ţinutului Secuiesc, respectiv Preşedintele Scăunal, pe baza hotărârii Consiliului de Autoadministrare, a Consiliului Scăunal, poate contesta prevederile legale în instanţele judecătoreşti în cazul lezării prevederilor prezentului Statut, a reglementărilor referitoare la ocrotirea limbii maghiare.” Desigur, ceea ce aţi citit reprezintă doar o selecţie, pentru că nu putem reda în întregime Proiectul de Lege. Dacă, însă, v-am făcut curioşi, puteţi citi întregul proiect pe pagina oficială a Camerei De-

- de ce Senatul României se teme să respingă de şase ani această iniţiativă vădit îndreptată împotriva securităţii naţionale? - de ce lideri politici români gen Elena Udrea, dar şi alţii, se joacă de-a agenţii de marketing ai aşa-zisului ţinut secuiesc? - nu vi se pare că în cazul simbolisticii locale sau al utilizării limbii maghiare etc., prevederile acestui Proiect de Lege se transpun deja în practică - ilegal, evident - de către autorităţile locale din Covasna şi Harghita, cu largul sprijin al prefecţilor celor două judeţe, care omit să îşi îndeplinească atribuţiile de respectare a legilor? Nu ne rămâne decât să aşteptăm cu interes să vedem care senatori vor solicita tranşant respingerea acestei iniţiative anti-România. Până atunci, din punct de vedere al UDMR, o lege iniţiată este mai mult decât o lege respinsă. Este ca atunci

Închirieri, la preţuri foarte avantajoase, în judeţul Mureş
 Închiriem, în zona centrală a municipiului TârguMureş, spaţii pentru locuinţe, birouri, cabinete, ateliere, magazii şi depozite (cu condiţii de parcare aferente).  Închiriem 20.000 de metri pătraţi în oraşul Ungheni (strada Principală, nr. 1/A - lângă fabrica de bere), cu destinaţie pentru depozite (piste betonate), spaţii pentru seră şi creşterea animalelor. Suprafaţa are sursă de apă proprie, acces de cale ferată propriu şi acces direct la E60.

Tel.: 0265-261.423, 0743-160.537, 0744-505.797

8

Anul VI, Serie Nouă - Nr. 195 (230)

Politic local

 prof. Ilie Şandru (Topliţa) Toată lumea ştie că demagogul este cel care vorbeşte mai mult decât face, promite multe, dar face puţine. Este un individ lipsit de moralitate, de care toată lumea se fereşte. Un asemenea individ este şi Borboly Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Harghita. Iar dacă l-am numit a fi „de şcoală nouă”, parafrazându-l pe Caragiale, motivul este că dumnealui a crescut în spiritul noii demagogii politice pe care a practicat-o chiar de la început şi pe care o practică şi în prezent organizaţia sa de suflet - UDMR. În acest spirit au crescut şi s-au format ca politicieni aproape toţi fruntaşii udemerişti de astăzi, adevăraţi maeştri ai demagogiei politice. Borboly Csaba ne-a obişnuit demult cu demagogia sa ieftină, aşa că nu ne mai mirăm de minciunile pe care obişnuieşte să le spună, cu nonşalanţa demagogului „de rasă”, de fiecare dată când are astfel de ocazii. Una dintre acestea s-a întâmplat să fie mai zilele trecute, când a avut loc, la sediul Consiliului Judeţean Harghita, un simpozion cu o temă mult îndrăgită de către fruntaşii udemerişti, pecemişti şi toţi ceilalţi autonomişti fruntaşi: „Drumul Regiunii Autonome Alto-Adige-Sudtirol din Italia, o fostă problemă - un succes actual ca regiune multilingvistică din Europa”. La sfârşitul acestuia, la conferinţa de presă, Borboly Csaba a făcut nişte afirmaţii care, pe cei care cunosc realitatea din judeţ şi de la Consiliul Judeţean, au rămas ca la dentist. „Maghiarii şi românii din Harghita - a spus Borboly - trebuie să aibă un dialog real, care nu a avut loc până acum, şi asta s-a văzut în luna iunie, după deschiderea biroului de la Bruxelles şi după poziţia preşedintelui şi a partidului

de guvernământ privind reorganizarea teritorială a ţării. Atunci s-au ivit foarte multe confuzii, foarte multe probleme false, deoarece cei care stau la Bucureşti şi vorbesc despre românii şi maghiarii de aici nu au cunoştinţa locaţiei, a problemelor, a comunităţilor şi eu cred că nu este bine că se vorbeşte despre noi fără a se cunoaşte realităţile locale.” Iată de ce, pentru ca să se pună bazele acelui „dialog real”, Borboly a afirmat că s-a lansat, de către instituţia pe care o conduce, un program prin care să se deschidă calea de apropiere între maghiarii şi românii din judeţ, pentru găsirea unor soluţii comune pe plan economic, cultural etc.. „Noi credem că una dintre măsuri este să luăm deciziile aici, pe plan local, regional şi să găsim soluţii pentru toţi. De aceea noi credem că în prima fază ar trebui să cunoaştem poziţia şi opinia românilor din Harghita”, a spus Borboly. Noi toţi, cei ce am auzit, sau am citit spusele sale, am zâmbit a râde, vorba lui Sadoveanu. Pentru că cei care nu-l cunosc pe Borboly Csaba ar putea crede că dumnealui a venit doar cu câteva zile în urmă la conducerea judeţului, astfel că este încă în afara problemelor economice, culturale şi etnice existente. Dar important este, mai ales pentru noi, românii harghiteni, că dumnealui, aflat la început de drum în fruntea judeţului, crede „că în prima fază ar trebui să cunoaştem poziţia şi opinia românilor”! Ehe, ce ne-am fi bucurat dacă ne spunea treaba asta cu vreo trei ani în urmă! Atunci mai că l-am fi crezut. Fiindcă nu-l ştiam de demagog, aşa cum îl ştim acum. Dar aşa, cine să-l mai creadă!? Poate cei de la Bucureşti, care „nu au cunoştinţa locaţiei”. Noi, cei de aici, în niciun caz! Fiindcă este cât se poate de clar că nu doreşte nimic altceva decât să ne ducă cu preşu’, cum se spune. Adică să îndruge aceleaşi

şi-aceleaşi minciuni, pe care le-am auzit de atâtea ori, prin care să ne păcălească. Oare în mintea lui Borboly Csaba ce o fi însemnând „în prima fază”? Până acum, de-a lungul celor trei ani de când este preşedintele judeţului, ce faze s-or fi consumat? În această perioadă nu şi-a găsit timp ca să cunoască „poziţia şi opinia românilor”? Adevărul este că nici nu a dorit deloc acest lucru, din contră, de la bun început dumnealui a ignorat chiar prezenţa celor vreo 30.000 de români harghiteni. Chiar dacă a făcut unele vizite formale în zona de nord a judeţului - zona românească -, adevărul este că tot ce a auzit, toate doleanţele exprimate de români, au fost repede date uitării. Cum se spune: pe o ureche au intrat şi pe cealaltă au şi ieşit! Aşa se face că localităţile româneşti din nordul judeţului au beneficiat de cele mai mici sume alocate din bugetul centralizat al statului. De exemplu, municipiul Topliţa nu a primit nici jumătate din ceea ce a primit comuna Cârţa. Asta în timp ce banii proveniţi din bugetul centralizat se cheltuiesc, cu zecile şi sutele de mii, pentru activităţi precum: drumul porţilor secuieşti, excursii cu copiii în ţinutul secuiesc, asocierea judeţului cu institutul pentru problemele minorităţilor (Cluj-Napoca), pentru întreţinerea monumentelor istorice secuieşti, dar niciun ban pentru cele româneşti: „uitarea” lucrărilor de modernizare a DJ 174/A, DN 15 (Podul Crengii - comuna Bilbor, 12 km), începute cu mai bine de zece ani în urmă şi nefinalizate nici în prezent etc.. Acestea, ca şi multe alte exemple, cu care am putea umple pagini întregi, dovedesc că Borboly Csaba nu a dorit niciodată şi nu doreşte nici acum o colaborare reală cu românii din Harghita, cu atât mai puţin este el interesat pentru a le cunoaşte „poziţia şi opinia”!

O scurtă notă, apărută în ziarul „Informaţia Harghitei” (nr. 5.292, marţi, 20 septembrie a.c.) ne-a lămurit pe deplin care este adevăratul motiv pentru care Borboly Csaba a rostit cele de mai sus. Motivul nu era decât unul pur demagogic şi electoral: dumnealui a devenit candidatul oficial al UDMR la un nou mandat de preşedinte al Consiliului Judeţean Harghita. Vestea a fost anunţată la conferinţa de presă pe care Borboly a susţinut-o împreună cu Bede Sandor, preşedintele UDMR Gheorgheni. Cu această ocazie, el a ţinut să ne asigure că în viitorul mandat pune accentul pe „apropierea de oameni” şi „consultarea cetăţenilor în problemele esenţiale ale judeţului”. Nu avem nicio îndoială că o va face, exact aşa cum a făcut-o şi în cei trei ani de mandat de până acum. Fiindcă demagogul rămâne tot demagog, nimic nu-l poate schimba. Vorba proverbului: lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba! Aşadar, atenţie români harghiteni, fiindcă iar vi se pregăteşte ceva!

Eveniment

Anul VI, Serie Nouă - Nr. 195 (230)

„Sărbătoarea bărcănenilor”
 Doru Decebal Feldiorean (Sfântu-Gheorghe) În perioada 1-2 octombrie 2011, sâmbătă şi duminică, în organizarea Primăriei, Consiliului Local, Căminului Cultural şi Şcolii Generale din localitate, în comuna covăsneană Barcani, situată în sudul judeţului, în zona numită a Buzaielor Ardelene, s-a desfăşurat un deosebit eveniment religios, cultural-artistic şi sportiv, sub denumirea generică „Sărbătoarea bărcănenilor”.

9

 În cadrul manifestării, aflată la cea de-a III-a ediţie, Înaltpreasfinţitul Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, a fost distins cu titlul de „Cetăţean de Onoare al Comunei Barcani”
Sava Negrean Brudaşcu, invitată de onoare
Invitată de onoare a evenimentului, pe scena din mijlocul mirificei poieni de la ieşirea dinspre comuna Zagon, a fost îndrăgita interpretă sălăjeancă a muzicii populare româneşti Sava Negrean Brudaşcu (foto jos), care a bucurat inimile bărcănenilor şi ale tuturor invitaţilor lor. dreapta, al doilea din stânga), protopop de Întorsura-Buzăului, şi un numeros sobor de preoţi. Fiind vorba de o biserică veche, la care în ultima perioadă s-au să. Când a luat din nou cuvântul, Înaltpreasfinţitul le-a mulţumit bărcănenilor şi edilului lor pentru acordarea acestui titlu, amintind că, de când este ierarhul meleagufrumoasa poiană la care am făcut referire mai devreme, unde IPS Ioan a sfinţit o Troiţă ortodoxă proaspăt ridicată. Aici, Arhiereul, observându-l în mulţime, a mulţumit primarului comunei vecine Zagon, Kis Jozsef, pentru că participă la „Sărbătoarea bărcănenilor” şi a spus, în cadrul cuvântului de învăţătură, că i-a rugat pe toţi primarii să ridice troiţe la fiecare intrare şi ieşire din localităţile covăsnene şi harghitene, „pentru ca ori de câte ori ies sau intră în localitate, oamenii să nu uite de Bunul Dumnezeu”.

Poiana de la Lughet, străbătută de DN 13 E, un loc mirific în care se va desfăşura, an de an, „Sărbătoarea bărcănenilor“

Joc şi voie bună
În cele două zile de sărbătoare, în comună au avut loc: un campionat zonal de fotbal, cu echipe participante din toată zona Buzaielor; o expoziţie de animale, în cadrul căreia bovinele, ovinele şi cabalinele au fost prezentate, bonitate şi premiate; o demonstraţie ecvestră, în care s-au prezentat atelaje şi cai de rasă; un concurs de tracţiune animală, la care au participat toţi cei

IPS Ioan, „Cetăţean de Onoare al Comunei Barcani”
Duminică dimineaţa, la Biserica Ortodoxă cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, ridicată în 1896, după Sfânta Liturghie slujită de părintele paroh Gheorghe Radu (foto dreapta, primul din stânga), localnicii, în frunte cu primarul Gheorghe Marin (foto stânga, în dreapta) şi consilierii locali, avându-i alături pe invitaţi, primari din zonă, subprefect, consilieri ju-

Proiect turistic de un milion de euro
Atât din faţa Troiţei, cât şi de pe scenă, primarul Gheorghe Marin le-a vorbit bărcănenilor despre proiectele prezente şi viitoare ale comunei, dintre care se distinge amenajarea în această poiană superbă a unui spaţiu turistic căutat în egală măsură de români şi străini. „În urma unei hotărâri a Consiliului Local Barcani, s-a decis lărgirea acestui proiect de amploare de la 500 de mii la un milion de euro. Dacă vom şti să avem grijă

care au cai puternici; o discotecă; o prezentare de produse tradiţionale bărcănene; un program artistic cu formaţii din zonă şi din ţară. În cadrul acestuia din urmă, rând pe rând au urcat pe scenă: Ioan Brie Tohănean senior şi Ioan Brie Tohănean junior; Formaţia de Dansuri a Căminului Cultural şi Şcolii Generale Barcani; Ioana Dîrstar şi Ana Maria Balcu, soliste de muzică populară din Barcani; Adriana Grijan, solistă instrumentistă (vioară) din Barcani; Formaţia „Brâuleţul” a Căminului Cultural Sita-Buzăului; Ansamblul „Cununa Carpaţilor” al Casei de Cultură Întorsura-Buzăului; Corul „Tricolorul” al Bisericii Ortodoxe Întorsura-Buzăului; Grupul „Muguri de cântec” al Şcolii Generale Lădăuţi; Ansamblul „Brăduleţul” al Casei de Cultură Ceraşu, judeţul Prahova; Formaţia de Muzică Populară „Mlădiţe Româneşti” a Clubului Elevilor Întorsura-Buzăului; Iulia Mitrea şi Tituş Constantin; Ansamblul de Cântece condus de Mircea Bogdan. Seara de duminică s-a încheiat cu un bal organizat de formaţia lui Ciprian Baciu.

deţeni, lideri politici, şefi de instituţii civile şi militare şi oameni de cultură reprezentanţi ai Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, l-au întâmpinat pe Înaltpreasfinţitul Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei (foto stânga, în stân-

efectuat mai multe lucrări, IPS Ioan a rostit o rugăciune către Bunul Dumnezeu, de binecuvântare a sfântului lăcaş, a modificărilor şi îmbunătăţirilor aduse şi a celor ce păşesc în această casă a Domnului. După aceea, Vlădica Ioan le-a vorbit localnicilor despre posibilitatea de a se ridica în comuna lor o nouă biserică, spunându-le că acest vechi lăcaş trebuie să rămână doar monument istoric şi să se slujească în el numai din când în când. „Bunînţeles că această biserică va mai rezista câteva zeci de ani, dar noi trebuie să lăsăm urmaşilor noştri un lăcaş nou”, a spus IPS Ioan, încurajându-i pe localnici că se poate şi, deci, cât mai curând trebuie identificat locul în care se va construi noul edificiu. A venit, apoi, momentul în care, aducând la îndeplinire o hotărâre cu articol unic a Consiliului Local, primarul Gheorghe Marin l-a distins pe Părintele Arhiepiscop Ioan cu titlul de „Cetăţean de Onoare

rilor covăsnene şi harghitene, este pentru a doua oară când primeşte o astfel de decoraţiune, după ce „în cealaltă parte a Episcopiei noastre,

ga), sosit în Barcani împreună cu părintele Florin Tohănean (foto

al Comunei Barcani”, momentul fiind aplaudat la scenă deschi-

tot în munţi, la Tulgheş, am primit o astfel de distincţie”. Ierarhul a subliniat, în continuare, buna colaborare pe care o are şi cu ceilalţi primari din zonă, Constantin Filofi de la Sita-Buzăului şi Leca Băncilă de la Întorsura-Buzăului, dar şi cu fostul edil din oraşul de pe Buzaie, Gheorghe Baciu. Nu în ultimul rând, Vlădica a amintit că în mijlocul celor prezenţi se află şi o personalitate care acum trăieşte în municipiul Sfântu-Gheorghe, dar care este de loc din Barcani, avocatul Ioan Solomon, precum şi părintele Corneliu Bujoreanu de la Catedrala Ortodoxă „Sfântul Gheorghe”, care este născut pe teritoriul actualei Ucraine, dar care a activat mai mulţi ani la această Biserică a Parohiei Barcani. La finalul momentului, s-a înconjurat biserica rostindu-se noi rugăciuni şi s-a pornit către zona Lughet a comunei, adică exact în

de avutul nostru public şi nu îl vom distruge, vom avea aici o zonă turistică extraordinară, cum nimeni nu are în judeţul Covasna. Ideea mi-a venit, recent, când am fost în vizită într-o comună prahoveană unde am văzut ceva asemănător, dar aşa cum mi-au spus şi primarul şi localnicii de acolo, la noi zona turistică poate să fie şi va fi şi mai frumoasă, deoarece suntem ajutaţi şi de acest peisaj mirific, cu păduri roată, peste tot”, a spus edilul, care, se vede treaba, a pus mult suflet în organizarea acestei manifestări. Cât despre ediţia foarte tânără a „Sărbătorii bărcănenilor”, tot primarul a explicat că până acum organizarea ei nu prea a fost cu putinţă, deoarece se ţinea la 6 decembrie, de hramul bisericii, când era foarte frig. De acum înainte însă, „în fiecare an, vom sărbători zilele comunei Barcani în ultima sâmbătă şi duminică din luna septembrie”…

10

Anul VI, Serie Nouă - Nr. 195 (230)
Mureş

Actualitate

Covasna

Proiect de arheologie digitală şi spaţială, coordonat de Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni
Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (foto) din Sfântu-Gheorghe a demarat, luni (3 octombrie 2011 - n.n.), proiectul ARHE-GIS, un proiect de arheţionale, în căutarea unor soluţii inovative de ultimă generaţie, menite să îmbunătăţească accesul şi disponibilitatea materialului informaţional digital, în scopul con-

Marko Bela (UDMR): „La Universitatea de Arte de la Târgu-Mureş vor funcţiona două facultăţi în română şi în maghiară”
cazul Universităţii de Arte acest caracter multicultural, în acest moment, nu este o simplă declaraţie, fiindcă, potrivit voinţei şi înţelegerii celor care lucrează în această instituţie, Guvernul României a adoptat noua structură a universităţilor, conform căreia aici, la Universitatea de Arte, vor funcţiona de acum încolo două facultăţi - una de limba maghiară, cu teatru, muzică şi tot ce ţine de această universitate, şi o facultate de limba română - la fel, teatru, muzică şi celelalte arte”, a precizat Marko Bela. El a subliniat că acest exemplu al multiculturalismului Universităţii de Arte ar putea fi luat şi de Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş, unde acest aspect nu s-a realizat existând discuţii în continuare pe această temă. „Un exemplu extrem de grăitor şi extrem de important, inclusiv un mesaj, aici, aproape, către Universitatea de Medicină şi Farmacie din TârguMureş, unde acelaşi lucru încă nu s-a realizat”, a spus Marko Bela. El l-a felicitat pe Beres Andras, prorectorul Universităţii de Arte, fost secretar de stat în Ministerul Educaţiei, care „a făcut multe pentru impunerea acelui spirit care dăinuie şi în această instituţie, şi anume un spirit sincer de dialog şi colaborare”.

Vicepremierul Marko Bela a declarat, luni (3 octombrie 2011 - n.n.), la deschiderea noului an la Universitatea de Arte din Târgu-Mureş, că în spiritul multiculturalismului consacrat de Legea Educaţiei această instituţie de învăţământ va avea, începând cu 2011, facultăţi separate în limba română şi în limba maghiară. „Fiindcă astăzi avem trei universităţi în România care, conform legii, sunt declarate multiculturale: Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj, Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş şi Universitatea de Arte din Târgu-Mureş. Şi trebuie să vă informez că în

Timiş Timiş

Preşedintele filialei UDMR, îngrijorat de scăderea numărului maghiarilor
Preşedintele filialei UDMR Timiş, Halasz Francisc (foto), îşi manifestă îngrijorarea pentru faptul că numărul maghiarilor din judeţ şi din România a ologie digitală şi spaţială la care participă 20 de tineri specialişti din România şi Republica Moldova. Purtătorul de cuvânt al instituţiei, Andrea Deak, a declarat că proiectul îşi propune să contribuie la perfecţionarea profesională a participanţilor, prin punerea acestora în contact cu cele mai moderne mijloace de cercetare arheologică, dar şi cu o serie de experţi în domeniu care vor susţine cursuri teoretice şi practice. Potrivit acesteia, proiectul îşi propune, de asemenea, să contribuie la realizarea unei baze de date naţionale, prin cartarea siturilor arheologice dacice şi romane de pe raza judeţelor Braşov, Covasna şi Harghita. „Cursurile vor fi coordonate de experţi în domeniul arheologiei dacice şi romane (...), care deţin cunoştinţe şi abilităţi în utilizarea mijloacelor moderne de evidenţă a patrimoniului arheologic imobil, dobândite atât prin studii, cât şi prin activităţi practice în colaborare cu cele mai prestigioase instituţii de profil din Germania, Marea Britanie şi SUA. (...) Proiectul ARHE-GIS urmăreşte, totodată, o depăşire a barierelor organizaservării, protecţiei şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic. Pentru societatea contemporană, cultura digitală devine din ce în ce mai mult inima cunoaşterii şi activităţii oamenilor, fie că este vorba de interese profesionale, de educaţie sau divertisment. În acest context, proiectul ARHEGIS, promovează socializarea ciber-spaţiului prin digitizarea şi disponibilizarea informaţiei de patrimoniu în spaţiul virtual. În mod particular, prezentul proiect urmăreşte dezvoltarea unor direcţii noi de cercetare destinate protejării şi valorificării patrimoniului arheologic din sud-estul Transilvaniei, cu un deosebit accent pentru monumentele dacice şi romane”, a explicat Andrea Deak. Proiectul, finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional, se derulează, în perioada 3-16 octombrie, în colaborare cu Centrul de Pregătire Profesională în Cultură (CPPC) şi Universitatea de Stat din Moldova. Cursurile teoretice vor avea loc la Sinaia, iar cele practice, de teren, se vor derula în perimetrul Sinaia - Sfântu-Gheorghe - Braşov – Miercurea-Ciuc. La data de 1 ianuarie 2003, maghiarii din Timiş aveau o pondere de 7,5 la sută din totalul de 662.209 de locuitori. Halasz Francisc a explicat că există trei factori care au contribuit la acest fenomen - asimilarea minorităţii prin căsătoriile mixte, scăderea sporului natural şi emigrarea. „De obicei, copiii care se nasc în aceste familii mixte nu mai merg la şcoala în limba maghiară. Mai mult decât atât, nici măcar nu mai învaţă limba maghiară. Astăzi, în şcoli şi în grădiniţe, 34 la sută dintre copiii de la secţia maghiară provin din familii mixte şi începem cu ei de la a-i învăţa limba maghiară. Şi mai trist este faptul că vina ne aparţine, deoarece situaţia este creată de noi. Nu se poate spune că cineva - statul sau autoritatea locală - a luat vreo măsură restrictivă, obligatorie împotriva lor, să renunţe la naţionalitate sau să-i oprească să-şi înveţe copiii limba maghiară”, a precizat Halasz. El spune că, în Banat, situaţia căsătoriilor mixte este privită diferit faţă de zonele din secuime. „În Timiş, dacă se întâmplă o căsătorie mixtă, nimeni nu se uită urât la cel care nu e maghiar, pe când în secuime acest lucru se întâmplă. Dacă mă gândesc din perspectiva minorităţii maghiare, trebuie să spun că ei au dreptate, pentru că noi, în ritmul acesta, ne vom pierde. Văd ce s-a întâmplat în şcoli: numărul celor care frecventează şcoala maghiară a scăzut cu 60 la sută în 20 de ani. Dacă ritmul se menţine, înseamnă că peste alţi 20 de ani vor mai fi vreo doi-trei maghiari care să susţină o conferinţă de presă a UDMR”, a afirmat Halasz Ferenc, inspector şcolar adjunct.

scăzut cu circa 30 la sută în primul deceniu de după Revoluţie, potrivit recensământului din 2002. El a susţinut, vineri (30 septembrie 2011 - n.n.), într-o conferinţă de presă, că una dintre cauze o reprezintă faptul că unii cetăţeni se declară ceangăi sau secui şi nu etnici maghiari. „Vom încerca să convingem lumea să se declare maghiar şi nu ceangău sau secui. Ponderea noastră, care este acum de 6,5 la sută, va marca viaţa politică în viitor şi drepturile minorităţii maghiare. Ei trebuie să înţeleagă că în România anului 2011 nimeni nu mai face vreo presiune asupra lor dacă se declară maghiari. Acest lucru este valabil şi pentru toate celelalte etnii”, a afirmat Halasz.

g Harghita Harghita

Kelemen Hunor (UDMR) nu a avut o întâlnire formală cu liderul PPTM, dar rămâne deschis dialogului
Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor (foto), a declarat vineri (30 septembrie 2011 - n.n.), la Miercurea-Ciuc, că nu a avut nicio întâlnire formală cu liderul Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania (PPTM), Toro T. Tibor, dar a precizat că rămâne deschis dialogului pentru binele comunităţii maghiare. Kelemen Hunor a explicat că din experienţa sa politică ştie că un partid nou-înfiinţat îşi formează structurile, se pregăteşte de alegeri şi nu are timp pentru negocieri. Liderul UDMR a subliniat, însă, că după această perioadă reprezentanţii celor două partide ale maghiarilor trebuie să se aşeze la masa negocierilor şi şi-a exprimat speranţa că raţiunea şi înţelepciunea vor învinge. „Eu sunt pentru dialog, dar nu este momentul potrivit pentru că atunci când tu trebuie să formezi sau vrei să formezi structurile partidului, când te pregăteşti pentru alegeri, pentru congres, atunci nu e momentul pentru alte discuţii. Rămânem deschişi la dialog, acesta este lucrul cel mai important şi sunt convins că raţiunea, înţelepciunea vor avea de câştigat”, a afirmat Kelemen Hunor.

În realizarea rubricii sunt folosite ştiri ale agenţiei naţionale de presă - AGERPRES.

Eveniment

Anul VI, Serie Nouă - Nr. 195 (230)

11

„Toamna Topliţeană - 2011”
 Vasile Gotea (Topliţa) În 25 şi 26 septembrie 2011, respectiv sâmbătă şi duminică, toamna, poate mai îmbelşugată decât în alte zile, a fost prezentă în Piaţa agroalimentară a municipiului Topliţa, judeţul Harghita, la invitaţia Primăriei şi Consiliului Local, personal a primarului urbei noastre, Stelu Platon (foto), care au organizat şirul manifestărilor înmănuncheate sub genericul „Toamna alimentară a Topliţei a fost plină de oameni, care au venit să vândă şi să cumpere sau, pur şi simplu, să se distreze, organizatorii oferindu-le, tuturor, multiple posibilităţi de a se simţi bine, pe un fundal muzical cu iz tomnatec. În cele două zile, micii, grătarele, pastrama, mustul şi produsele de stână au fost meniul de bază pentru cei care au fost în piaţa agroalimentară a municipiului, iar fructele şi legumele de sezon de pe tarabele frumos amenajate au fost din belşug, cu preţuri diferite, de la producător la producător. Dacă merele, strugurii şi prunele de la Reghin şi Batoş au fost mai ieftine, gogoşarii, ardeii, vinetele şi roşiile au coborât preţul cu foarte puţin faţă de zilele obişnuite. Sâmbătă a fost mai mult o zi a aprovizionării, locuitorii municipiului Topliţa, şi nu numai, completându-şi proviziile din cămări şi beciuri cu legume şi fructe pentru sezonul rece. Duminică, după ce primarul Stelu Platon s-a adresat celor prezenţi, amintindu-le că această manifestare este a topliţenilor şi că se va desfăşura în fiecare an la sfârşitul lunii septembrie cu scopul unei aprovizionări cu legume şi fructe de sezon mai ieftine, dar şi a bucuriei roadelor toamnei, împletite cu distracţie, pe scena amenajată în aer liber, împodobită şi ea cu coşuri pline cu produse din belşugul toamnei, nelipsind din peisaj frunzele galbene şi ruginii, s-a desfăşurat un spectacol folcloric oferit de Ansamblul Folcloric Profesionist „Rapsopa şi mai tinerii Oana Oltean, Monica Pârlea, Ioan Cristian Ţăran şi Ancuţa Cosma. Atmosfera celor două zile de „Toam-

Topliţeană”. Timp de două zile, Piaţa agro-

dia Călimanilor”. Artiştii topliţeni au adus pe scenă jocuri populare locale, din Câmpia Transilvaniei şi Maramureş, precum şi cântece frumoase interpretate de Dragomir Raita, Carmen Antal Cujbă, Alexandru Oltean, Livia Har-

nă Topliţeană” din Piaţa agroalimentară a municipiului a fost întreţinută de postul de radio „Ardealul”, cu muzică de calitate, specifică unei asemenea manifestări, care a oferit dedicaţii gratuite, cu un sunet de calitate asigurat de Nicolae Cotfas.

Tulgheş

„Festivalul Oierilor” - ediţia a III-a
 Vasile Gotea (Topliţa) Duminică, 2 octombrie 2011, în comuna Tulgheş, judeţul Harghita, s-a desfăşurat cea de-a III-a ediţie a „Festivalului Oierilor”, manifestare, au aflat multe noutăţi în domeniu. Deschiderea oficială, moderată, ca de fapt toată manifestarea, de inginerul Vasile Juravle, a fost, practic, o adevărată lecţie despre munte, despre animale, proiecte, facilităţile agriculturii montane etc.. Au luat cuvântul dicul veterinar zonal Tiberiu Pop, au fost premiate cele mai frumoase exemplare. Iată primele locuri ocupate la cele trei categorii: Cel mai frumos mascul: 1. Nicolae Asavei - Grinţieş (judeţul Neamţ), 2. Costel Trif - Bilbor (judeţul Harghita), 3. Emil Şandor - Tulgheş (Harghita); Cea mai frumoasă femelă: 1. Petrică Deac - Sărmaş (Harghita), 2. Nicolae Stoian - Topliţa (Harghita), 3. Ilie Cif - Bilbor (Harghita); Cel mai frumos grup: 1. Costel Bondrea - Tulgheş (Harghita), 2. Petrică Deac - Sărmaş (Harghita), 3. Radu Platon - Sărmaş (Harghita). Despre expoziţia-concurs, Vasile Juravle a făcut o afirmaţie foarte importantă, şi anume faptul că „produşii expuşi în acest an depăşesc, din punct de vedere al valorii biologice, exemplarele de la ediţiile anterioare”. Toţi participanţii la expoziţiaconcurs au primit câte o diplomă şi un sac de furaje. Cei care au urcat pe podiumul de premiere în acest an, pe lângă diplome, n-au mai primit şi bani, ca la ediţiile trecute, ci premii în obiecte şi straie ciobăneşti (bonde de lână, clopote, rucsacuri, topoare, furci, bidoane de cărat lapte, bricege, cazane de 30 litri şi altele). Din această atmosferă specifică de festival al oierilor, organizatorii au avut grijă să nu lipsească tradiţionala stână, de data aceasta împodobită cu cetină de brad, care a găzduit bucătăria specific ciobănească (balmoş, mititei de oaie, tocăniţă la ceaun, caş, urdă proaspătă şi alte produse), pe care participanţii le-au savurat cu multă plăcere, alături de ţuică şi bere. Interes deosebit a stârnit şi tombola organizată, la care, cu un bilet la preţul de 5 lei, puteai câştiga un mascul şi o femelă de ovine (tineret), oferite drept premii de către organizatori. N u poate fi neglijat efortul celor care s-au preocupat de programul artistic-maraton, de la ora 10 la 19, care a întreţinut şi atmosfera muzicală, un merit deosebit revenindu-i Lăcrămioarei Pop, care, pe lângă toată activitatea culturală din comună, coordonează şi Ansamblul Artistic de Amatori „Plaiuri Tulgheşene”, atât ca instructor, cât şi ca interpret. Au evoluat pe scenă, cu mult succes, buciumaşii Emil Şandor şi Gheorghe Cruşitu, organistul Eroş Petrişor, soliştii vocali Lăcrămioara Pop, Aurelian Paul Cristinoi, Petruţa Lădaru, Florentina Asavei, Casian Citirigă şi Adelina Gheorghe, grupul vocal, formaţia de jocuri populare. Cu toţii au fost susţinuţi de taraful alcătuit din Ioan Lădaru - acordeon, Petru Strâmbu - vioa-

din câte se pare, devenită tradiţională. Spre deosebire de celelalte ediţii, când ploaia rece „şi-a făcut din plin datoria”, duminică a fost o minunată zi de toamnă cu mult soare, în care oierii din Bazinul Bistricioarei şi Zona Topliţei, după o vară petrecută pe păşunile montane, s-au reîntâlnit la Tulgheş. Aici, organizatorii, respectiv Asociaţia Crescătorilor de Animale din Tulgheş, al cărei preşedinte este Costel Bondrea, şi Primăria comunei Tulgheş, sprijiniţi de Federaţia Agricultorilor de Munte din Vatra-Dornei, au avut grijă să fie de toate: expoziţie-concurs, tombolă, produse tradiţionale de stână, spectacol artistic care a acompaniat voia bună, chiar şi specialişti de la care cei prezenţi

Toader Ungureanu (foto stânga, cu eşarfă), primarul comunei Tulgheş, Mircea Duşa (foto stânga, stânga), vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, Ioan Agapi, preşedintele Federaţiei Agricultorilor de Munte „Dorna”, şi Costel Bondrea. De asemenea, Ioan Hârb, directorul Oficiului Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Harghita, a informat pe cei prezenţi despre proiectele actuale şi de perspectivă şi accesarea fondurilor europene. La expoziţia-concurs cu premii au participat 15 oieri, care au venit cu câte un grup format dintr-un berbec şi trei oi, cele mai frumoase şi productive animale din turmă. În urma măsurătorilor zoometrice şi bonitare, efectuate de o comisie de specialişti condusă de me-

ră, Gavril Trifan - fluier, Gheorghe Citirigă - taragot şi Gheorghe Cojocariu - dobă ţărănească. De asemenea, cei prezenţi au văzut, auzit şi aplaudat Ansamblul Folcloric Profesionist „Rapsodia Călimanilor” din Topliţa şi tradiţionalul Grup Vocal-Instrumental „Zori de Zi” din Vadu-Izei judeţul Maramureş.

12

Anul VI, Serie Nouă - Nr. 195 (230)

Traduceri

Traduceri din presa de limbă maghiară
Ce s-a întâmplat la Târgu-Mureş, în domeniul pregătirii în limba maternă a medicilor, în decurs de 20-25 de ani. La începutul anilor ’90, prin invocarea pogromului de la Târgu-Mureş, iniţiativele maghiare au fost înfrânte în serie, iar începând cu anul şcolar 2004/2005, când facultatea de medicină din Târgu-Mureş a stabilit noi cifre de şcolarizare, sfera politică a vorbit despre o mare realizare, însă în realitate este vorba despre un semi-succes. Decizia de acum, potrivit căreia vor fi acceptaţi studenţii români care au medii mai bune, a generat pe bună dreptate indignare în rândul maghiarilor. Soluţia pe care o oferă vicepremierul responsabil cu probleme de învăţământ este pur şi simplu revoltătoare, deoarece slujeşte în mod indirect interesele secţiei române (şi mai multe locuri şi mai mulţi pedagogi, în detrimentul secţiei maghiare). O soluţie efectivă ar putea fi independenţa secţiei maghiare. Săptămânalul „Szekely Ujsag” (Covasna), nr. 83, 18-24.08.2011; Titlu: Perfecţionarea medicilor în limba maternă? Prefectura Covasna a atacat hotărârea consiliului referitoare la organizarea concursului pentru postul de director al bibliotecii judeţene, astfel Consiliul Judeţean Covasna trebuie să adopte altă hotărâre, iar data la care va avea loc concursul se amână de pe 5 septembrie pe 5 octombrie. Tamas Sandor, preşedintele CJ Covasna, a declarat pentru Haromszek: zilele acestea prefectura a anunţat autoguvernarea cu privire la faptul că trebuie să modifice hotărârea, adoptată la sfârşitul lunii iulie, referitoare la concursul pentru ocuparea postului de director al Bibliotecii Judeţene Bod Peter. În documentul semnat de subprefectul Valentin Ionaşcu se obiectează faptul că autoguvernarea nu a specificat modul în care vrea să testeze cunoştinţele de limbi străine ale candidaţilor. Tamas Sandor a declarat că nu poate risca ca acest caz să ajungă din nou la judecătorie, motiv pentru care, la şedinţa CJ de săptămâna viitoare mai degrabă se adoptă o nouă hotărâre în care se va menţiona concret că persoanele care deţin documente care atestă cunoştinţele de limbi străine - de exemplu diploma de bacalaureat - nu trebuie să dea examen, în schimb, ceilalţi candidaţi vor fi testaţi de către un profesor de specialitate. La sfârşitul lunii iunie, CJ Covasna a hotărât să organizeze un nou concurs în cadrul căruia, pe lângă limba română se va solicita şi cunoaşterea a două limbi străine recunoscute în Uniunea Europeană. Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 6.368, 20.08.2011; Titlu: Concursul pentru postul de director al bibliotecii se amână / Prefectura atacă, Semnează: Farcadi Botond Gyorgy Ervin are sarcina de a veghea asupra legalităţii şi nu de a urmări utilizarea limbii române - a declarat Antal Arpad, care în calitate de preşedinte al filialei UDMR Sfântu-Gheorghe, a obiectat faptul că subprefectul a ajuns să someze inclusiv firmele private să nu afişeze mesajele publicitare în limba maghiară. Prefectul Gyorgy Ervin nici nu a plecat bine în concediu că înlocuitorul său, Valentin Ionaşcu, a şi demarat o campanie de avertizare, a somat autoguvernările, iar panourile publicitare ale Domo din municipiul reşedinţă de judeţ le-a calificat drept ilegale. În opinia lui Antal Arpad, nu are dreptul să facă acest lucru. Nu intră în sarcina prefecturii să se ocupe de reglementări legate de campaniile de promovare ale firmelor private. Antal Arpad a decis ca, urmând exemplul lui Dan Tanasă, să bombardeze şi el de acum înainte prefectura cu petiţii. A trimis deja un document prin care întreabă când va trimite instituţia adrese autoguvernărilor, instituţiilor de stat, instituţiilor deconcentrate pentru ca potrivit legii - care garantează bilingvismul - să se intereseze în legătură cu inscripţiile în limba maghiară şi cu nivelul de cunoştinţe de limbă maghiară al persoanelor care lucrează cu publicul. El a amintit ca exemplu faptul că la punctul de acces al prefecturii nu există o persoană care să cunoască limba maghiară. În răspunsul pe care l-a primit, Ionaşcu aminteşte de patru adrese în care primarului i se cer explicaţii în legătură cu utilizarea limbii române şi tocmai din această cauză îi va trimite un nou document prefecturii şi va face acest lucru până când va primi răspunsul cerut. Antal Arpad şi-a reiterat poziţia declarată în mai multe rânduri, şi anume că, în opinia sa, prefectura este o instituţie de prisos, iar în calitate de politician, o va desfiinţa. Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 6.367, 19.08.2011; Titlu: Prefecturii i se cer explicaţii / Cine are grijă de limba maghiară?, Semnează: Farkas Reka

Juriştii prefecturii Covasna răstălmăcesc normele juridice referitoare la utilizarea limbii, iar în baza interpretării specifice a legii, subprefectul Valentin Ionaşcu a declanşat o adevărată campanie împotriva limbii maghiare - a declarat primarul din SfântuGheorghe, Antal Arpad, după ce Ionaşcu somase firmele private din Trei Scaune să utilizeze obligatoriu limba română pe panourile publicitare amplasate pe domeniul public. Nu am reuşit să-l contactăm pe subprefect, însă surse din cadrul prefecturii ne-au declarat că Ionaşcu a somat firmele în baza legii 550. Potrivit acestei legi, toate inscripţiile de pe domeniul public trebuie să apară în mod obligatoriu şi în limba română. Tot surse din cadrul prefecturii ne-au declarat că legea este interpretabilă, iar unii jurişti explică prin faptul Comercianţii din Sfântu-Gheorghe sunt zgârciţi sau indiferenţi? Dacă îi întrebăm de ce nu afişează denumirile mărfurilor lor în limba maghiară, de cele mai multe ori invocă cheltuielile în plus, indiferent dacă este vorba despre magazine mai mari, cum ar fi Bem Balogh, Bertis sau micile abc-uri amenajate la parterul blocurilor. În urmă cu câţiva ani, tinerii au protestat în faţa magazinelor Trident şi Profi pentru afişarea în limba lor maternă a preţurilor produselor şi pentru cunoaşterea de către angajaţi a limbii comunităţii care trăieşte aici. Legile României nu interzic

că această prevedere se referă şi la societăţile comerciale. Întors ieri din concediu, prefectul Gyorgy Ervin ne-a declarat că trebuie să studieze cazul, pentru a afla contextul juridic. Veress David, preşedintele Asociaţiei pentru Dulcea Noastră Limbă Maternă, a declarat că felul în care a procedat subprefectul dă dovadă de meschinărie şi se încadrează în campania psihologică ce durează din anul ’90. Nu trebuie să ne supere astfel de atacuri, ci ar trebui să ne facă să fim şi mai atenţi la utilizarea limbii maghiare şi să determine apariţia inscripţiilor în limba maghiară şi acolo unde ele nu există în momentul de faţă - a declarat Veress David. Cotidianul „Kronika” (Cluj), nr. 162, 24.08.2011; Titlu: Subprefectul declanşează un război al limbii, Semnează: Biro Blanka Secuiesc, să poată achiziţiona în limba maghiară zahăr, făină, orez etc. În timp ce subprefectul le cere explicaţii autoguvernărilor, lanţurilor româneşti de magazine de ce folosesc şi limba maghiară, acei oameni, care pot exista pe piaţă graţie banilor noştri, ne ignoră, ignoră limba noastră şi tradiţiile noastre, cerinţele noastre şi, nu în ultimul rând, drepturile noastre. Deoarece trăiesc în România şi nu pe Pământul Secuiesc. Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 6.369, 22.08.2011; Titlu: Comerţul este dificil!, Semnează: Simo Erzsebet

La începutul lunii, primarul din Târgu-Mureş, Dorin Florea, i-a adresat o sesizare oficială preşedintelui Consiliului Judeţean Covasna, Tamas Sandor. Potrivit documentului remis şi redacţiei noastre, edilul oraşului mureşean a constatat cu stupoare, cu ocazia unei vizite particulare, că în localitatea Băcel, aparţinătoare de comuna Chichiş, persistă şi azi o situaţie specifică evului mediu, în ultimii 20 de ani nefiind implementată în localitate nicio investiţie. Indirect, Dorin Florea îl face responsabil pe Tamas Sandor de faptul că în localitate nu a fost implementat niciun proiect UE, adăugând în acelaşi timp că i-a informat atât pe premierul Emil Boc, cât şi pe ministrul dezvoltării, Elena Udrea, despre situaţia în care se află satul. În final, pe lângă faptul că îl acuză pe preşedintele CJ inclusiv de lipsă de bun-simţ, Florea îi reaminteşte acestuia că în calitate de primar, el urmăreşte cu atenţie problemele care intră în sfera sa de atribuţii. În scrisoarea sa de răspuns, Tamas Sandor enumeră mai întâi investiţiile realizate în ultimii ani - elaborarea proiectului de modernizare a reţelelor de apă şi canalizare, reabilitarea drumului care leagă satul de centrul comunal, demararea lucrărilor de modernizare a iluminatului public, reabilitarea clădirii şcolii generale din localitate. Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 163, 24.08.2011; Titlu: Dorin Florea atacă în Trei Scaune, Semnează: Nagy D. Istvan Dan Tanasă îl acuză pe primarul din Sfântu-Gheorghe că îi hărţuieşte familia. Organizaţia judeţeană a PC adoptă şi ea poziţie în apărarea rudelor din Sfântu-Gheorghe ale tânărului devenit cunoscut pentru plângerile sale şi care în momentul de faţă este stabilit în Spania. Preşedintele organizaţiei, Dan Suciu, declară în comunicatul său că liderul udemerist al municipiului reşedinţă de judeţ aplică metode comunisto-staliniste. După vizita de familie, Dan Tanasă a relatat cu indignare pe blogul său despre faptul că primarul îi hărţuieşte familia, susţinând că dacă acest lucru se va repeta, va căuta protecţie la instituţiile româneşti şi cele internaţionale. Maşinăria română din Sfântu-Gheorghe, îngrijorată pentru naţiune, a pornit de îndată. Ioan Mugur Topolniţchi şi-a exprimat indignarea în numele Asociaţiei Noi Românii. Ieri, vicepreşedintele organizaţiei naţionale a PC l-a susţinut într-un comunicat de presă pe Dan Tanasă, făcând astfel apel la autorităţi să efectueze cercetări în acest caz şi să îi aplice sancţiuni lui Antal Arpad pentru intimidare etnică. Nu a fost vorba nici de ameninţare, nici de hărţuire. Eu discut cu mulţi oameni. Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 6.371, 24.08.2011; Titlu: Cine îl hărţuieşte pe reclamant?, Semnează: Farkas Reka

bilingvismul şi în momentul de faţă, după 21 de ani, toată lumea consideră că am obţinut tot ceea ce s-a putut obţine în acest sens. Dacă în cazul comercianţilor cineva aminteşte de această neglijenţă a lor - din păcate sunt prea puţini - aceştia se simt jigniţi. Nici nu vă daţi seama cât de dificil este comerţul. Un alt răspuns este următorul: Trăim în România, nu? Să trăiască profitul, comerţul liber şi comerciantul maghiar, pentru care mai important decât limba maternă este banul, cel care sub semnul câştigului îi privează pe cumpărătorii săi de acea bucurie ca măcar aici, pe Pământul

În 20 august am mers şi noi să sărbătorim la Perko împreună cu cei din Trei Scaune de Sus. Ne îndreptam cu drapelul nostru ungar cu stemă spre scenă, când un tânăr în haine civile, care discuta cu un poliţist, a strigat după noi (în limba maghiară): Ce drapel este acela? La început am crezut că nu cunoaşte stema, astfel că i-am răspuns zâmbind şi am pornit mai departe. Tânărul a strigat după noi că drapelul nu are ce căuta aici, nu este al nostru, acela este al nostru - şi a arătat înspre drapelul secuiesc arborat în faţa scenei. Noi am plecat din Sfântu-Gheorghe la Perko să sărbătorim, nu să ascultăm gâlceava provocatorilor amici cu poliţiştii. I-am spus să mă lase în pace, sunt cetăţean ungar, aşa că treaba lui ce gândeşte. Ulterior, individul s-a legat din nou de noi (de data aceasta din maşină, aplecând-se peste geamul lăsat în jos), urlând - sub ochii Panoul Pământ Secuiesc, situat în apropiere de Aita-Mare, nu a fost deocamdată demontat, însă săptămâna viitoare va fi respectată sentinţa definitivă şi irevocabilă a Curţii de Apel Braşov. Primarul comunei, Bihari Edomer, a declarat că, în opinia sa, problema nu este amplasarea panoului, ci mai

poliţiştilor - să ne cărăm peste hotare şi să fluturăm acolo drapelul ungar. Îi transmit următoarele: m-am născut pe Pământul Secuiesc şi nu traversez niciun hotar! Iar drapelul ungar are loc pe acest pământ, şi nu numai la Perko, ci în toate momentele vieţii noastre! Pentru că oricât de bun prieten îi este cel în uniformă, faptele istorice sunt totuşi nişte lucruri încăpăţânate, iar dacă este cineva care trebuie să se care dincolo de hotar, nu noi suntem aceia, şi nu drapelul ungar! În cazul în care nu suportă imaginea drapelului ungar, pe viitor să nu mai vină la sărbătoarea din această zi, iar dacă tot va veni, să se străduiască cel puţin să stea în linişte dacă de purtat nu ştie a se purta. Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 163, 24.08.2011; Titlu: Drapelul ungar este profanat la Perko?, Semnează: Santha Eva nu a spus despre ce este vorba, însă a lăsat să se înţeleagă faptul că au găsit o soluţie în urma căreia simbolul va putea rămâne. Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 6.362, 12.08.2011; Titlu: Mesajul panoului poate leza interese

degrabă aceea că mesajul, conţinutul acestuia, ar putea leza interesele unora. Panoul va trebui demontat deoarece există persoane care nu sunt dispuse să accepte ideea că aici începe Pământul Secuiesc, nerecunoscut de ei. Deşi panoul va fi demontat, problema nu va fi lăsată aşa. Bihari promite o surpriză. El

Traduceri
Maghiarii din Târgu-Mureş, capitala secuiască de odinioară, se sfătuiesc pentru a găsi o personalitate maghiară care să poată fi lansată cu succes în redobândirea fotoliului de primar ocupat de acel coate-goale pe nume Dorin Florea, care i-a luat locul ultimului primar maghiar, Fodor Imre, reuşind să-i unească puternic precum stânca pe românii colonizaţi în oraş şi să câştige de partea sa şi o mână de maghiari trădători. Târgu-Mureş a fost una din ţintele ceauşismului nebun. Instituţiile maghiare au fost, încet dar sigur, transformate în victime ale expansiunii româneşti. Odată cu construirea combinatului chimic au fost colonizaţi zeci de mii de venetici. Abia dacă au mai lăsat maghiari la Facultatea de Medicină şi Farmacie, Academia Szentgyorgyi Istvan a fost şi ea degradată la nivelul unei instituţii româneşti pentru formarea de actori, a fost înfiinţat teatrul naţional român - fără public, ce-i drept. A venit apoi decembrie 1989, după care martie 1990, când Realizăm treptat că în ţara aceasta, nicio practică autoguvernamentală efectivă nu funcţionează lin. Lipsa impunerii voinţei autoguvernărilor este de două ori mai evidentă pe Pământul Secuiesc, degeaba stau în fruntea prefecturilor maghiari numiţi acolo de ochii lumii. Sunt mii şi mii de exemple de tracasare, de obstrucţionare a autoguvernărilor cu caracter maghiar, începând cu problema drapelelor, continuând cu indicatoarele de localităţi şi terminând cu utilizarea limbii materne, garantată de altfel prin lege. Cel mai flagrant caz rămâne totuşi cel al indicatoarelor cu inscripţia Pământ Secuiesc. Ştiam că nu vor tolera aceste panouri la hoarde din Gurghiu au asaltat - cu ajutor din partea statului - oraşul care visa la democraţie. Pacea nu a venit, însă, nici după aceea. În judeţ a continuat să activeze banditismul vetrist, care există şi în ziua de azi. Pun piedici în calea oricăror iniţiative care ar duce la reînfiinţarea moştenirii maghiare a oraşului, ba mai practică şi expansionismul şi revendică şi azi avantaje neruşinate. Ajungerea la domnie a lui Dorin Florea a fost posibilă cu ajutorul voturilor unui escroc pe nume Kiss Sandor, iar în ziua de azi, solidaritatea nici nu maghiarii din Târgu-Mureş o împiedică, ci inepţiile liderului PCM Szasz Jeno. Nu se ştie ce caută acum la medierea maghiară de la Târgu-Mureş acest escroc din Gheorgheni, acest mincinos de Odorhei. Însă, el profită de dreptul la veto! Numai candidat propriu - spune el. Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 163, 24.08.2011; Titlu: Târgu Mureş - marele test maghiar, Semnează: Magyari Lajos sunt ei am putea scrie un întreg eseu, însă merită să ne gândim şi ce anume face ca adunătura de foşti securişti, activişti de partid colonişti şi alţi venetici să fie un forum civil. Ei ne impun nouă ce este voie şi ce nu, ce nume să le dăm străzilor noastre, ne târăsc autoguvernările în noi şi noi procese. Unde este acea justiţie română independentă care să le dea dreptate maghiarilor!? Nicăieri. Ei însă îşi însuşesc fără niciun drept terenuri secuieşti pentru a-şi construi oraşe-cazărmi, mănăstiri, biserici cu cupole sub formă de ceapă. Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 164, 25.08.2011; Titlu: Requiem pentru un indicator, Semnează: Magyari Lajos

Anul VI, Serie Nouă - Nr. 195 (230)

13

intrarea în Chichiş, însă nu credeam că le vor exila şi de la hotarul AiteiMari. Indiferent că erau pe domeniu privat sau public. Dacă nu reuşesc să le nimicească prin mijloace legale, administrative (ar fi şi bătător la ochi!), apelează la justiţie. Aşa au şi făcut. Aşa-numita organizaţie civilă românească din Trei Scaune şi Harghita a dat în judecată autoguvernările - şi pe cea judeţeană şi pe cea locală -, invocând două motive grave şi temeinice. Primul a fost, fireşte, acela că nu există o unitate teritorială cu denumirea de Pământ Secuiesc, iar în al doilea rând, că acest caz lezează - zice-se - sentimentele românilor de aici, ba mai mult, generează temeri în rândul acestora. Despre ce români şi cât de locali

Primarul coate-goale din Târgu-Mureş, Dorin Florea, a efectuat o vizită semioficială în judeţul nostru. S-a şi pus imediat să susţină câteva plângeri româneşti locale, pe care nu numai că le reproşează autoguvernării judeţene, ci le şi raportează imediat premierului, tunând şi fulgerând în rolul de avocat nechemat. Nu se ştie în ce calitate face pe aici vizite semioficiale. El este momentan (şi, sperăm, pentru ultima oară) primarul oraşului Târgu-Mureş, care i-a dăunat destul oraşului odinioară pur maghiar. Chiar nu avem deloc nevoie de el pe aici, iar dacă în calitate de vizitator are de făcut vreo plângere, să o treacă în condica de reclamaţii. De altfel, fenomenul nu este singular, izolat, pentru că au mai trecut pe aici destui majoritari incompetenţi îngrijoraţi şi salvatori de naţiune, de la Păunescu până la Victor Ponta. Fiecare a găsit ceva groaznic pe meleagurile noastre, numai adevărata noastră durere nu au numit-o, acea neplăcută realitate că încă mai existăm pe propriul nostru pământ natal. Într-o majoritate decisivă şi hotărâtoare, şi nici nu ne gândim să le predăm acest pământ fraţilor moldoveni-moldavi de dincolo de Prut, de exemplu, care visează la colonizare. Şi ei au pământ natal, să-l respecte pe acela. Şi eventual să-l şi lucreze. Această plângere legată de Băcel este o bună ocazie pentru a afirma că atât înainte cât şi după schimbarea regimului, aşezările româneşti din judeţ au primit întotdeauna de la bugetul judeţului mai mult decât li s-ar fi cuvenit. Aşa s-a putut transforma, de exemplu, un fost cătun răzleţ de munte într-o aşezare de-a dreptul urbană, denumită Întorsura-Buzăului. Dacă lucrurile nu ar fi stat aşa, ar fi solicitat demult (şi ar fi primit-o!) posibilitatea de a fi anexaţi judeţului Braşov. Situaţia este valabilă şi în cazul localităţii harghitene Izvorul Mureşului, care şi ea a primit mai mulţi bani şi mai multe investiţii decât i s-ar fi cuvenit, însă în semn de recunoştinţă nu oferă decât naţionalism majoritar. Dacă pe Dorin Florea şi pe localnicii din Băcel îi doare neglijarea, ba chiar asuprirea lor - probabil că există pe undeva şi o asemenea acuzaţie! -, să ceară anexarea lor la Braşov, împreună cu Dobârlăul şi cu întreaga zonă a Buzaielor cu tot. Iar nouă ne-ar putea da eventual Ormenişul, Apaţa şi Racoşul. Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 165, 26.08.2011; Titlu: Expediţia lui Dorin Florea, Semnează: Magyari Lajos Taberele tematice - vezi Tusvanyos, tabăra EMI sau tabăra MIERT - conturează clar direcţiile politicii maghiare din ţară. În timp ce Tusvanyos este locul abordărilor mai moderate, tabăra anuală a EMI este locul de întrunire a celor care nu mai au răbdare, a celor care spun lucrurilor pe nume. Nu este de mirare că una din principalele teme de la Tusvanyos a fost participarea sau neparticiparea preşedintelui statului român. La poalele munţilor din zona Gheorgheni, participanţii sunt înflăcăraţi de confruntările politice maghiaro-ungare. În acest an, la Gheorgheni s-a pus un accent mai mare pe neparticiparea preşedintelui PCM, Szasz Jeno, motiv pentru care politica naţională radicală a devenit mai accentuată. Graţie acestui fapt şi prezenţei Jobbik, FIDESZ a rămas departe de manifestare. Am putea spune că tabăra EMI este locul de întâlnire a celor nemulţumiţi, a celor care formulează critici şi a celor impulsivi. Este vorba, totuşi, despre mult mai mult. Faptul că gândirea naţională radicală a câştigat teren este o consecinţă a faptului că acest lucru nu s-a numărat printre rezultatele ultimelor două decenii. Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 6.364, 16.08.2011; Titlu: Radicali în tabăra de la Gheorgheni, Semnează: Ferencz Csaba

Pentru maghiarime scăderea demografică reprezintă o problemă naţională de destin - s-a arătat în cadrul celei de-a treia zile a taberei EMI. Iar acest lucru nu este valabil doar pentru maghiarii de pe teritoriile alipite. De-a lungul istoriei sale, maghiarimea din Transilvania a traversat mai multe catastrofe demografice - a declarat cercetătorul Sebok Laszlo, care a prezentat o serie de date referitoare la modificările survenite în privinţa numărului şi procentului maghiarilor în ultimul secol şi jumătate. În timp ce numărul lor s-a dublat practic în perioada 1851-1910, ceea ce a însemnat o creştere importantă în perioada regatului ungar, după Trianon, scăderea numărului maghiarilor - în comparaţie cu celelalte etnii - este neschimbată. Acest lucru diferă totuşi de la regiune la regiune. Natalitatea naturală negativă (situaţie în care numărul deceselor depăşeşte numărul naşterilor) este neschimbată de la începutul anilor ’80 în rândul maghiarilor din Bazinul Carpatic. Scăderea cea mai dramatică a avut loc în Croaţia, numărul maghiarilor scăzând de la 80.000 la 14.000, însă şi Voivodina şi Slovacia sunt fruntaşe la caContinuă fără încetare şi cu neruşinare Seria de atacuri antimaghiare. În ultimele săptămâni, conducerea română a ajuns până acolo încât, sub pretextul regionalizării, să propună fărâmiţarea Pământului Secuiesc. Vor să separe de trupul Pământului Secuiesc scaunul Mureş şi zona localităţilor riverane Nirajului. Scopul este slăbirea maghiarilor, deoarece se ştie faptul că prin fărâmiţarea în comunităţi mai mici şi includerea lor în regiuni majoritar româneşti, acestea pot fi mai uşor manevrate. Zilele trecute, panoul judeţului, situat la intrarea în Aita-Mare, a trebuit demontat, la ordin judecătoresc, deoarece pe el figurau numele Pământului Secuiesc şi stema poporului secuiesc. Consiliul Judeţean Covasna a dezbătut sentinţa Curţii de apel Braşov prin care a fost anulat concursul organizat pentru ocuparea funcţiei de director al Bibliotecii Judeţene Bod Peter. A devenit clar faptul că naţionaliştii români, invocând decizia judecătorească, afirmă

pitolul datelor statistice negative. Numărul maghiarilor a scăzut în valoare absolută în Transilvania - în anii ’90 cu aproape 3.000 - şi deşi această tendinţă s-a mai diminuat oarecum, ea continuă. În ceea ce priveşte recensământul din acest an, specialiştii prognozează că efectivele maghiarilor din Transilvania vor scădea la 1,3 milioane, iar pe teritoriile alipite vom fi mai puţini cu 200.000 (2,2 milioane în loc de 2,4 milioane). Miza recensământului din toamnă este mare - a declarat Demeter Szilard, conducătorul grupului de lucru pentru demografie din cadrul Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania (CNMT). În opinia sa, este deosebit de important să fie mobilizat un număr cât mai mare de recenzori. Referindu-se la cauzele sociale ale scăderii demografice, antropologul Gyarmati Judit a vorbit despre efectul negativ al schimbărilor structurale din cadrul familiilor şi despre rolul negativ al mass-media. Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 6.363, 13.08.2011; Titlu: Tabăra EMI / Numărul nostru este în scădere, Semnează: Ferencz Csaba

Un grup format din 20 de ortodocşi din judeţul Bacău ar fi dorit să amplaseze o cruce înaltă de 4 m. Nu aveau autorizaţie, iar terenul în cauză se află în administrarea composesoratului din Valea Strâmbă. Cei care au dorit să amplaseze crucea au fost alungaţi. Borboly Csaba a declarat: Vom apăra cu toate instrumentele judeţul, vom apăra Pământul Secuiesc. Dacă este nevoie, vom aplica sancţiuni şi vom împiedica această ilegalitate cu ajutorul buldozerelor. Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 6.362, 12.08.2011; Titlu: Descălecare cu cruci ambele limbi. Dacă se va realiza egalitatea lingvistică a românilor şi a maghiarilor de pe Pământul Secuiesc, acest lucru va contribui cu adevărat la sentimentul respectului reciproc. Pentru ambele popoare trebuie asigurat acelaşi etalon de măsură. În cadrul instituţiilor de stat, inclusiv tribunalul, prefectura, organele de menţinere a ordinii, trebuie asigurată utilizarea limbii materne atât în scris cât şi verbal. Cerem utilizarea bilingvismului în cazul formularelor, pentru ca acestea să poată fi completate de fiecare în propria sa limbă, iar angajaţii instituţiilor publice să cunoască ambele limbi. Este o cerinţă firească aceea ca pe faţadele instituţiilor de stat să fie vizibile simbolurile ambelor popoare. Ar fi de asemenea o sarcină importantă aceea ca România să desfiinţeze instituţia prefectului, a cărei întreţinere înghite sume uriaşe. Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 6.373, 25.08.2011; Titlu: Ne-am săturat, gata!, Semnează: Kadar Gyula

că autoguvernarea locală nu are dreptul să-i ceară directorului bibliotecii cunoaşterea limbii maghiare. Tocmai din această cauză consiliul judeţean a decis să ducă acest caz la curtea europeană pentru drepturile omului, cu sediul la Strasbourg. În anul 2008, Dan Tanasă şi Codrin Munteanu, fost prefect, au atacat hotărârea de consiliu, deoarece în ea figura ca o condiţie cunoaşterea limbii maghiare. Zilele trecute, prefectura a pus din nou piedici pentru sabotarea concursului organizat de consiliul judeţean. În documentul semnat de subprefectul Valentin Ionaşcu se obiectează faptul că autoguvernarea nu a precizat în ce măsură doreşte să evalueze cunoştinţele de limbi străine ale candidaţilor. Eu cred că pe subprefect încă îl mai deranjează faptul că autoguvernarea a stabilit cunoaşterea limbii maghiare ca o condiţie de bază a concursului organizat în trecut. Naţionaliştii aspiră de fapt la menţinerea hegemoniei lingvistice. Acest lucru este dovedit de agitaţia subprefectului Va-

lentin Ionaşcu, care se foloseşte de perioada în care prefectul este în concediu, pentru a stimula firmele private să folosească exclusiv limba română în scopuri publicitare. Egalitatea şi democraţia au primit o nouă lovitură. Suntem deja căliţi, însă o noutate o reprezintă faptul că tribunalul, ca instituţie fundamentală a statului român, adoptă decizii la Bucureşti şi la Braşov, cu o vădită intoleranţă şi atitudine antimaghiară. Acest lucru ne atrage atenţia şi ne avertizează că este nevoie de autodeterminare internă şi de autonomia teritorială a Pământului Secuiesc. În legătură cu desfiinţarea inegalităţii lingvistice propunem următoarele: predarea limbii maghiare, ca disciplină, să fie introdusă în şcolile româneşti de pe Pământul Secuiesc. Să fie posibil ca pe teritoriul celor două judeţe maghiare şi jumătate, locuite de maghiari în procent de 80 la sută, maghiarii să nu fie discriminaţi lingvistic. Egalitatea poată fi realizată doar dacă copiii ambelor popoare învaţă reciproc

www.forumharghitacovasna.ro

14

Anul VI, Serie Nouă - Nr. 195 (230)

Istorie - Cultură

Doi vrednici ierarhi din Arpătac (Araci), judeţul Covasna: Mitropolitul Nicolae Colan şi Episcopul Veniamin Nistor
 prof. Vasile Stancu (Sfântu-Gheorghe) Rămâne o enigmă cum, un sat atât de mic, la 1902, cu o suprafaţă agricolă de doar 5.707 iugăre, având 325 de gospodării, cu 1.258 de locuitori, dintre care doar 60 la sută români, deci în jur de 750 de locuitori români, au dat Ţării atâtea mari personalităţi din domeniile culturii, credinţei şi ştiinţei. În Araci sau Arpătac s-au născut folcloristul Dimitrie Cioflec (18281891), scriitorul Romulus Cioflec (1882-1957), Mitropolitul Nicolae Colan (1893-1967), Episcopul Veniamin Nistor (1886-1963), protopopii cărturari Ioan Rafiroiu (1882-1948) şi Aurel Nistor (18821973), doctorul Pompiliu Nistor (1883-1961), juristul Gheorghe Colan (1896-1963), profesorii Gheorghe Rafiroiu (1907-1956) şi Gheorghe Bota (1884-1957), toţi, cu excepţia folcloristului Dimitrie Cioflec, realizându-se intelectual şi desfăşurându-şi activitatea în prima jumătate a secolului al XX-lea. O mare şi frumoasă filă de istorie, a acestei minuscule localităţi, au înscris-o cei doi înalţi ierarhi: Mitropolitul Nicolae Colan şi Episcopul Veniamin Nistor, prin „pilduitoarea prietenie” care s-a legat între aceştia pe tot parcursul vieţii lor. „Prea Sfinţitul meu frate Episcopul Veniamin îmi e consătean - scria Nicolae Colan în 1946. Era firesc deci să-l cunosc, dacă nu din fragedă copilărie, cel puţin din cea mai îmbujorată tinereţe. De împrietenit la toartă nu ne-am împrietenit însă decât mai târziu, căci când am intrat eu în liceu, P. S. Sa îşi aduna bagajele să iasă din el.” Desigur, diferenţa de vârstă, 8 ani fără câteva luni, plecarea tânărului Virgil la studii, în Sfântu-Gheorghe şi Braşov, în perioada în care Nicolae făcea primii paşi, dar şi diferenţele sociale, Nicolae provenind „dintr-o familie numeroasă şi modestă de ţărani evlavioşi”, pe când Virgil „descendent al unei distinse familii preoţeşti a crescut într-o atmosferă de adâncă religiozitate, încât încă de tânăr «călca a preot» după intuiţia şi expresia justă a poporului”, au contribuit la inexistenţa unor relaţii strânse între viitorii ierarhi, în perioada copilăriei lor. O adevărată prietenie, care va dura toată viaţa, se va lega, „pe îndelete, în Sibiul nostru drag - ea n-a mai fost tulburată de nimic. A rămas trainică şi caldă în toate zilele vieţii noastre, fie că am vieţuit în aceeaşi cetate, fie că chemările slujbelor noastre bisericeşti ne-au despărţit, uneori prin hotare din cale afară de aspre”. (Hotarele de care vorbeşte Episcopul Clujului, Vadului şi Feleacului erau cele impuse, în perioada septembrie 1941 - septembrie 1944, prin odiosul Dictat de la Viena, când Nicolae, rămas singurul Episcop Ortodox în Ardealul de Nord, a preluat sarcina păstoririi spirituale a tuturor românilor din teritoriul ocupat.) Practic, prietenia celor două feţe bisericeşti „pe îndelete” s-a cimentat în perioada 1922-1936, când viitorul Mitropolit al Ardealului a îndeplinit funcţia de profesor provizoriu la Catedra de Studiul Noului Testament, la Academia Teologică „Andreiană”, unde a fost definitivat în 1924, iar din „octombrie 1928 a fost numit şi rector al Academiei Teologice amintite, misiune pe care a îndeplinit-o cu pricepere şi distincţie până la alegerea sa ca Episcop al Vadului, Feleacului şi Clujului ”, consfinţită prin Înaltul Decret Regal nr. 1.142 din 14 mai 1936. Viitorul Episcop al Caransebeşului, care, în timpul războiului a îndeplinit funcţia de preot militar, cu gradul de căpitan şi referent spiritual al armatei a VII-a austro-ungară, va funcţiona, o scurtă perioadă de timp, în 1919, ca şef de serviciu la Resortul Cultelor (Ministerul Cultelor - n.a.) din Consiliul Dirigent (Guvernul Transilvaniei, condus de Iuliu Maniu, până la unirea deplină cu România - n.a.), apoi ca secretar consistorial şi organizator al Episcopiei nou înfiinţate a Clujului, până la 1 mai 1922, când „a intrat în serviciul Arhiepiscopiei Sibiului, tot ca secretar, mai apoi ca şi consilier referent”, până la alegerea de Marele Colegiu Electoral ca Episcop de Caransebeş, la 3 iunie 1941, investit la 14 iunie 1941 şi întronizat la 24 august 1941. Paşii celor doi, din primăvara anului 1922, nu se vor întâlni numai prin relaţiile oficiale, de serviciu, ci şi în foarte multe cazuri datorită multiplelor îndatoriri bisericeşti, culturale şi obşteşti pe care le îndeplineau. Astfel, Nicolae Colan era „membru în Consiliul Arhiepiscopesc şi Mitropolitan, membru (deputat) în Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului şi în Congresul Naţional Bisericesc, membru în Comitetul Central al Asociaţiunii „Astra” şi în Comitetul secţiei sibiene, secretar general al Asociaţiei Clerului Ortodox Român din Ardeal „Andrei Şaguna”, preşedinte al Reuniunii Meseriaşilor Români din Sibiu, preşedinte al Reuniunii Române de Muzică „Gheorghe Dima” din Sibiu, profesor la Şcoala Militară din Sibiu”. Tot în această perioadă, Nicolae Colan „s-a îngrijit de apariţia colecţiilor de scrieri religioase: «Biblioteca bunului păstor», «Problemele vremii» (1929-1936), publică Anuarele Academiei Teologice «Andreiene» din Sibiu (8 volume, pe anii 1928-1936) şi contribuie la apariţia colecţiilor de cărţi teologice şi bisericeşti de la Sibiu: «Seria teologică», «Seria didactică», «Popasuri duhovniceşti» şi «Veniţi la Hristos». În 1934, a înfiinţat revista de familie intitulată «Viaţa Ilustrată», care a avut menirea, precum însuşi mărturiseşte, «să ducă în casa românului lumină pentru suflet şi desfătare pentru ochi»”. La rândul său, Virgil Nistor era „membru în Comitetul Central şi şi Biserica Ortodoxă Română în noul buget al României”. Gândindu-se la această rodnică perioadă sibiană şi la relaţiile dintre ei, Episcopul Nicolae scria în 1946: „Biroul Părintelui Virgil era deschis şi pentru oamenii fără treabă la Consistor. Am înţeles «fără treabă» oficială. În adevăr, o ceată de prieteni stăteam aici adeseori şi la taifas. Dar din aceste taifasuri s-au zămislit nu puţine iniţiative cu bună rodnicie şi pentru Sfânta noastră Biserică şi pentru aşezămintele ei (mă gândesc mai ales la Asociaţia Clerului „Andrei Şaguna”, la Societatea Femeilor Ortodoxe şi la Reuniunea de Muzică „Gh. Dima”)”. La rândul său, în 1936, consilimoralitate, bunăcredinţă, ascultare, competenţă şi alte calităţi ”. După plecarea la Cluj a Episcopului Nicolae şi, apoi, la Caransebeş a Episcopului Veniamin, între cei doi ierarhi se va purta o întreagă corespondenţă oficială. Foarte cunoscute, în afara actelor oficiale, din perioada caransebeşană, sunt cele două aprecieri făcute cu prilejul aniversării a 50 de ani, în anul 1943, a Episcopului Nicolae Colan şi a 60 de ani, în 1946, a Episcopului Veniamin Nistor, care le oferă celor doi „ocazia de a-şi exprima public sentimentele de aleasă prietenie şi sinceră preţuire” a unuia faţă de celălalt. „Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor este de toţi stimatul şi iubitul Episcop Nicolae al Clujului, Vadului şi Feleacului, care împlineşte azi vârsta de 50 de ani - scria cu acel prilej Veniamin Nistor. Binecuvântat de bunul Dumnezeu cu alese calităţi, a fost menit să ocupe în capitala Ardealului românesc scaunul vlădicesc, ca al doilea Ierarh de la reînfiinţarea vechei episcopii istorice. Talanţii primiţi nu i-a îngropat în pământ, ci i-a chivernisit cu multă osârdie şi acum după o muncă neîntreruptă de 30 de ani vine să-i redea înmulţiţi, ca mulţumită Tatălui Ceresc pentru toate darurile ce le-a revărsat din belşug asupra P. Sf. Sale. Căci P. Sf. Sa, pe care îl cunosc din tinereţe, fiind dintr-acelaşi sat, Arpătac, s-a validitat pe toate terenele vieţii noastre obşteşti: bisericeşti, culturale şi sociale, ca om de aleasă cultură, de pricepere şi muncă neprecupeţită. Elev distins al Liceului Ortodox „Andrei Şaguna” din Braşov, al Institutului Teologic „Andreian” din Sibiu, apoi student al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti şi din unele centre din străinătate, apreciat de toţi pentru calităţile Sale a fost designat de providenţă să joace un rol de seamă în viaţa noastră bisericească şi românească. După 7 ani de la înscăunare şi la împlinirea vârstei de 50 de ani, cu toţii privim cu mândrie justificată şi cu încredere neţărmurită la P. Sf. Sa ca cel mai autentic apostol al ortodoxismului şi românismului strămoşesc şi ca şi conducător spiritual al românilor din Ardealul de Nord. Activitatea prodigioasă şi bogată în roade ne îndreptăţesc la acest lucru. Cu dârzenie de mucenic, P. Sf. Sa stă astăzi de veghe şi conduce turma încredinţată spre limanul mântuirei sufleteşti şi trupeşti. Făclia credinţei şi iubirei de Neam ce-o poartă cu braţ înalt luminea-

Mitropolitul Nicolae Colan
casier general al Asociaţiei Clerului „Andrei Şaguna”, membru în Sinodul Eparhial şi în Congresul Naţional Bisericesc al Mitropoliei, colaborator la Revista Teologică, Telegraful Român, Lumea Satelor şi la Revue de Transylvanie”. De asemenea, în perioada 1930-1936 a scris studiile: „Confesionalism politic”, „Să înceteze confesionalismul politic”, „Bugetul Cultelor pe 1931”, „Biserica Ortodoxă în bugetul cultelor pe 1930”, „Să se facă dreptate” şi, în limba franceză, „Cultele minoritare erul Arhiepiscopiei Sibiului, Virgil Nistor, scria frumoase cuvinte la adresa lui Nicolae Colan, referindu-se la aprecierea de care se bucura prietenul său în ochii Mitropolitului Nicolae Bălan: „Este o înaltă preţuire şi cinste să fii «sfetnic vlădicesc». Dacă preţuirea se acordă de obicei unei persoane bine pregătite şi cu o viaţă morală deosebită, de cinstea de a fi «sfetnic vlădicesc» se învrednicesc numai cei aleşi de ierarhi, de a fi colaboratorii lor apropiaţi. Aceasta presupune: pregătire,

„Patriotismul nu-i brăţară sau papion sau pălărie. Să-l porţi sau nu. Să ţi se pară că-ţi vine sau nu-ţi vine, ţie. Te naşti cu el. Ţi-e-n datul sorţii. N-ai cum să-l lepezi de pe tine. Îl porţi ca pe-o cămaş-a morţii, nu-l cumperi de la curţi străine. Şi de vândut n-ai cum să-l vinzi. E un fel de suferinţă crestată dureros pe grinzi de suflet vechi şi de credinţă. Aud şi văd, citesc şi tac cuprins de-o silă ancestrală. Plâng de ruşine c-am fost dac şi c-am ajuns acum zăbală în gura ştirbă a nu ştiu cui, care-mi molfăie mândria şi-mi bate lacrimile-n cui şi-mi răstigneşte poezia.“ (Tudor Gheorghe)

Istorie - Cultură
ză până în cele mai îndepărtate colţuri în jurul luminatului Vlădică al Clujului cu chipul blând şi iubitor, cu armonioasă personalitate, cum puţine se găsesc la noi; s-au concentrat toate forţele de muncă pentru binele, prosperitatea şi salvarea bisericii şi Neamului. Prieten bun şi afabil, cumpănit în vorbe şi fapte, de-o aleasă discreţie în care „nu este vicleşug”, a ştiut să aibă prietenii alese şi colaboratori preţioşi, căci nu cred să fi avut potrivnici, duşmani desigur nu a avut, decât numai cei ce nu l-au cunoscut şi nu l-au înţeles. Nu a fost teren de activitate publică: bisericească, culturală şi socială, pe care să nu să fi distins. Ca student, ca publicist, ca profesor şi ca Vlădică, precum şi ca membru al diferitelor corporaţii bisericeşti, culturale, economice etc., şi-a dat contribuţia preţioasă de muncă şi pricepere neprecupeţită. Cine nu a savurat scrisul său, cuvântările şi conferinţele, precum, multele sale publicaţii şi opere, în frunte cu ultima traducere a Testamentului Nou, cu miresme de cronicar şi care au făcut să îndrăgească scrisul său plăcut şi atrăgător? Pentru toată această prodigioasă activitate a fost ales membru activ al Academiei Române, cea mai înaltă instituţie de cultură şi ştiinţă. La împlinirea celor 50 de ani de viaţă, noi toţi care îi admirăm ţinuta dârză şi activitatea-i nestânjenită de vitregia vremurilor - îi urăm iubitului nostru prieten şi frate întru Hristos multă sănătate şi lungime de zile, pentru propovăduirea Evangheliei păcii şi păstorirea turmei cuvântătoare pe calea mântuirii. Înălţăm rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu să-I ocrotească viaţa şi să-I întărească braţul pentru izbânda binelui şi a dreptăţii româneşti, spre a-şi putea aduna întreaga turmă în jurul tronului vlădicesc.” Iată ce scria, cu ocazia aniversării a 60 de ani, şi Episcopul Nicolae Colan la adresa prietenului său: „Prea Sfinţitul meu frate Episcopul Veniamin îmi e consătean. Era firesc deci să-l cunosc - dacă nu din fragedă copilărie, cel puţin din cea mai îmbujorată tinereţe. De împrietenit la toartă nu ne-am împrietenit însă decât mai târziu, căci când am intrat eu în liceu, P. S. Sa îşi aduna bagajele să iasă din el. (Mă va ierta că fac această destăinuire, fiindcă de la o vreme toate destăinuirile de felul acesta se iartă...) Dar odată ce-am legat, pe-ndelete, prietenia în Sibiul nostru drag - ea n-a mai fost tulburată de nimic. A rămas trainică şi caldă în toate zilele vieţii noastre, fie că am vieţuit în aceeaşi cetate, fie că chemările slujbelor noastre bisericeşti ne-au despărţit, uneori prin hotare din cale afară de aspre. Amintesc aceste lucruri, fiindcă statornicia şi calda prietenie pe care o poţi întreţine cu cineva este unul dintre cele mai sigure semne ale omului cumsecade. Ea înseamnă că ai de a face cu un suflet luminat şi curăţit de flacăra sfântă a Evangheliei creştine, în stare să înţeleagă, să îngăduie, să facă dreptate, să iubească, să ierte. E uşor să ajungi la această limpezire şi aşezare a sufletului tău? Mie mi se pare, dimpotrivă, că e foarte greu - mai ales în vremurile de frământări, în epocile celor mai îndrăzneţe răsturnări de tot felul. Tocmai de aceea, când ai izbutit să ajungi pe această culme a strădaniilor pentru desăvârşirea sufletului, să dai slavă lui Dumnezeu că ţi-a ajutat să câştigi prin luptă îndelungată una dintre cele mai mari biruinnicească, cererile le primea cu bunăvoinţă, lămuririle le da cu râvnă şi pricepere, veştile neplăcute le surdina cu discreţie proprie slujbei sale, iar pe cele bune le primea cu bucuria omului care - măcar din când în când - se poate şi destinde. Din cancelaria lui nimeni n-a ieşit fără sentimentul odihnitor că a stat de vorbă cu un om care-şi cinsteşte locul, încercând să facă fiecăruia atâta dreptate câtă-i cu putinţă să i se facă pe temeiul legii şi al bunăvoinţei frăţeşti. Cu această fire binecuvântată de Dumne-

Anul VI, Serie Nouă - Nr. 195 (230)
cele mai impunătoare, Părintele secretar Virgil Nistor a avut destule prilejuri să-şi afirme priceperea şi devotamentul, dând Înalt Prea Sfinţitului nostru Mitropolit Nicolae un foarte preţios ajutor în organizarea acestor aşezăminte şi praznice. Mai ales vredniciei arătate de P. S. Sa, timp de peste douăzeci ani, în greaua slujbă de secretar Arhiepiscopesc i se datoreşte preţuirea cu care l-au cinstit atât Înalt Prea Sfinţia Sa cât şi membrii Congresului Naţional Bisericesc care l-au chemat în fruntea Eparhiei Caransebeşului, pe care o păstoreşte, de patru ani, cu înţelepciune şi iubire de adevărat Părinte. Urarea mea la împlinirea celor şaizeci de ani ai Prea Sfinţitului Episcop Veniamin se împreună cu a tuturor celor ce îl preţuiesc şi-i strigă: Mulţi fericiţi ani, iubite prieten şi frate întru Hristos!” Mai puţin cunoscută este perioada albaiuliană a Episcopului Veniamin Nistor, privind prietenia cu Mitropolitul Nicolae Colan. Pentru o mai bună cunoaştere, aduc în faţa dumneavoastră fragmente din corespondenţa stareţului Mănăstirii „Sfânta Treime” cu fratele său, medicul Pompiliu Nistor: „Trăiesc tot singur precum ştiţi. Dacă nu va veni cumva Colan cu maşina să mă scoată din bârlog, nu cred că în curând voi eşi de acasă... Mi-a spus Mager eppul Aradului că a auzit la Sibiu că se vorbeşte să mă numească Rector al Inst. Teol. de acolo. Cu toată leafa bună, casă, masă, nu mă tentează şi în caz că m-ar numi, nu voi primi, căci nu voesc să-mi jertfesc liniştea şi libertatea şi să ajung iarăşi la cheremul şi capriciile Mitrop. De aceeaşi părere e şi Colan şi Mager, sub a cărui jurisdicţie trecem cu 1. I. 1951.” (19 decembrie 1950) „La Cluj a murit prof. chirurg Al. Pop, cum mi-a scris Colan.” (15 martie 1954) „... aştept concediul ca la 1 sept. să plec la Buziaş pe 4 săpt. Poate că merge şi Colan, dacă nu se va răzgândi.” (23 august 1955) „I-am scris lui Colan să întrebe pe prof. Haţieganu dacă m-ar putea primi în clinică pe 10 oct. Aştept răspuns la Buziaş.” (31 august 1956) „La 11 X am intrat aici (Clinica din Cluj - n.a.) la prof. Haţieganu, mi s-au făcut toate analizele şi azi a început tratamentul... Am cameră separată, mi se dă toată atenţiunea şi îngrijirea cuvenită, masa f. bună. ... Colan a fost la V. Dornei şi soseşte mâine” (11 octombrie 1956)

15

Episcopul Veniamin Nistor
Omul cum se cade e bun oriunde îl pui la treabă. În slujba de secretar al unui aşezământ mare însă, el este indispensabil. Iată pricina pentru care Înalt Prea Sfinţitul nostru Mitropolit Nicolae a făcut o atât de înţeleaptă alegere când, în 1921, a poftit pe Preotul Virgil Nistor să ocupe scaunul de cinste, dar şi de grea răspundere, al Secretariatului Consiliului Arhiepiscopesc din Sibiu. Tânărul preot care trecuse chiar până atunci prin câteva slujbe administrative dintre cele mai importante (la Consistoriul din Cluj şi la Consiliul Dirigent) a dovedit, printr-o muncă jertfelnică de două decenii, că a ştiut să preţuiască după cum se cuvenea încrederea cu care îl cinstise marele Arhipăstor al Bisericii noastre ardelene. Cancelaria Părintelui Secretar era deschisă aproape la orice oră din zi pentru cei care aveau treabă la „Consistor”, ca şi pentru cei ce nu aveau nicio treabă. Jalbele le asculta cu răbdare uneori muceţe. zeu, nu e de mirare că Secretariatul Consiliului Arhiepiscopesc din Sibiu a izbutit să-şi facă sălaş cald în inima obştii creştineşti, în mijlocul căreia a trăit. Am spus că biroul Părintelui Virgil era deschis şi pentru oamenii fără treabă la Consistor. Am înţeles „fără treabă” oficială. În adevăr, o ceată de prieteni stăteam aici adeseori şi la taifas. Dar din aceste taifasuri s-au zămislit nu puţine iniţiative cu bună rodnicie şi pentru Sfânta noastră Biserică şi pentru aşezămintele ei (mă gândesc mai ales la Asociaţia Clerului „Andrei Şaguna”, la Societatea Femeilor Ortodoxe şi la Reuniunea de Muzică „Gh. Dima”). Iar în discuţiile ce se făceau asupra osebitelor probleme, cuvântul Părintelui secretar Virgil Nistor însemna totdeauna sfatul unui om înzestrat cu ceea ce se numeşte spirit de organizare. Şi cum, mai ales de un sfert de veac încoace, Arhiepiscopia noastră sibiană a întemeiat sau a înnoit un respectabil număr de aşezăminte şi a organizat o serie întreagă de praznice religioase şi culturale de proporţii dintre

„După ce Episcopul Moruşca a avut 2 atacuri de congestie cerebrală şi i s-a paralizat partea stângă, după o scurtă suferinţă în ziua de 26 oct. a.c. a adormit în Domnul. A fost prohodit în catedrala noastră de Mitropolitul Nicolae cu un mare sobor de preoţi... Mitropolitul a vorbit foarte frumos în catedrală” (3 noiembrie 1958) „În luna oct. a.c. se va face la Bucureşti alegere de Episcop la Roman şi Colan va participa la alegere. L-am rugat în scris că dacă poate să mă ducă cu maşina la Braşov şi Arpătac, unde voiesc să stau câteva zile până se reîntoarce dela Bucureşti.” (30 septembrie 1959) „Am regretat că n-am putut sta mai mult la voi fiind legat de maşina lui Colan” (22 decembrie 1959) „A doua zi de rusali(i) a fost aicea Mitropolitul Colan cu... au dormit aicea şi adoua zi au plecat cu maşina la Caransebeş, Orşova şi T. Severin, unde Colan voia să viziteze un văr de al său. Cred că s-a oprit şi la Cornelia.” (10 iunie 1960) Un răspuns al Episcopului Clujului, la rugămintea stareţului Mănăstirii „Sfânta Treime”, de a-i trimite date privitoare la mănăstirile din eparhia sa, întâlnim şi în volumul Pr. prof. dr. Alexandru Moraru dedicat mitropolitului. „Prea Sfinţite, Întru Hristos Iubite Frate, La scrisoarea ce mi-ai trimis îţi răspund prin cele ce urmează. Mănăstirile din eparhia noastră sunt... Regret că fotografiile mănăstirilor nu ţi le pot trimite, neavându-le. Dar până la anu, când crezi că lucrarea ce-o pregăteşti, va fi gata, vom face şi noi fotografiile dorite şi ţi le-om trimite. Data sărbătorii Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Nicolae n-o cunosc. Cred că va fi numai către sfârşitul lui septembrie sau chiar octombrie a.c.. În ori ce caz vei fi anunţat de cu vreme, ca şi Fratele Policarp. Cu bune urări şi cu frăţească dragoste, N. Cluj, 25 VII 1955” Din aceste scurte informaţii ne putem da seama de faptul că legăturile dintre cei doi ierarhi au continuat, Mitropolitul ajutându-l sub diferite forme pe Veniamin, vizitându-l, corespondând cu regularitate şi chiar dându-i sfaturi, cu totul că era de o vârstă mai mică. Cred că noi investigaţii, în fondurile familiei Nistor, vor aduce noi argumente privind relaţiile cordiale stabilite între cei doi de-a lungul vieţii lor.

Paznic la Vatră

Demnitate

Eroilor Martiri din timpul cedării Ardealului de Nord
Războiul şi restriştea ades ne-au despărţit Ne-au reunit speranţa, copiii şi durerea, La nedreptatea vremii ce crunt ne-a urgisit, Nu ne-am plecat grumazul când ni s-a poruncit, Şi ne-am băut paharul cu vinul cum e fierea, Pe care l-am umplut cu lacrimile noastre. Pr. Ioan Tămaş Delavâlcele

„Deşi trebuie tratată conform legilor, secuimea este un ghimpe în mijlocul ţării noastre. Şi nu ţin a-i preface în buni români, dar cel puţin să-i deprind cu ţara aceasta; să nu stea ariciul acolo, băgat în cuibul lui, ci să-l scoţi din văgăună, să vină să vadă românul la faţă; să nu-şi închipuie că românul e numai un funcţionar, un jandarm, un soldat; din contră, să-l vadă la faţă că e un om zdravăn, cu calităţi şi însuşiri pe care un secui, adesea şi el un român deznaţionalizat, s-ar putea să nu le aibă! Ceea ce aţi început sunt lucruri bune, dar este un început; trebuie dărâmată bariera şi orice ne aminteşte faptul că poporul românesc a trăit în provincii create şi dominate de străini trebuie să dispară!“ (Nicolae Iorga)

16

Anul VI, Serie Nouă - Nr. 195 (230)

Viaţa creştină

14 octombrie

†) Sf[nta Parascheva
al unsprezecelea. Nenumăratele cazuri în care înşişi sfinţii cei adormiţi au descoperit oamenilor locurile unde se află ascunse sfintele lor moaşte justifică din belşug cinstirea acestora din urmă, fără a mai pune la socoteală nenumăratele minuni care se lucrează prin ele, ceea ce face să fie şi mai îndreptăţită cinstirea lor. Vreme de foarte multe zeci de ani nu s-a cunoscut care este mormântul Sfintei Parascheva. S-a întâmplat să moară un marinar, al cărui trup s-a întâmplat să zacă neîngropat în apropiere de mormântul Sfintei Parascheva. Trupul mortului a început să se descompună şi să scoată miros greu, insuportabil. De aceea, un monah care locuia şi el aproape de acel loc, a chemat în ajutor nişte ţărani ca să poată îngropa leşul. S-a întâmplat, însă, că l-au îngropat chiar în mormântul Sfintei Parascheva. În acea noapte, Sfânta s-a arătat lui Gheorghe, unul din ţăranii care ajutaseră la îngropare. Ea arăta ca o regină nespus de frumoasă, splendid împodobită, înconjurată de o gardă numeroasă în mare ţinută. Ea a zis: „Gheorghe, vei dezgropa de îndată moaştele mele şi le vei aşeza în alt loc, căci nu mai pot îndura reaua duhoare a acelui cadavru”. Apoi, ea i-a zis cine este şi de unde este. În aceeaşi noapte, o ţărancă din acelaşi sat, pe nume Eufimia, a avut acelaşi vis ca al lui Gheorghe. În următoarea zi, ţăranii au început să sape şi au aflat întocmai sfintele moaşte ale Preacuvioasei Maici Parascheva. Ele erau minunat de înmiresmate şi s-au arătat îndată făcătoare de minuni. De-a lungul vremurilor, sfintele ei moaşte s-au mutat mai întâi la Constantinopol, apoi la Târnovo, apoi iar la Constantinopol, apoi la Belgrad. Ele acum sunt în România, în oraşul Iaşi. Fântâna Preacuvioasei noastre Maici Parascheva de la Belgrad vindecă şi astăzi pe cei ce se apropie cu credinţă în Dumnezeu şi cu dragoste faţă de Sfânta. Poate că de fiecare dată când recitim viaţa Sfintei Parascheva ne punem întrebarea: de ce a stat atât de mult în anonimat? De ce nu a vrut să iasă în faţă, cum se spune astăzi? Pentru că Dumnezeu, prin sfinţii Săi, ne arată calea pe care trebuie să mergem. Calea cea mai sigură care ne duce direct la Dumnezeu este smerenia. Fără de aceasta, nimeni nu poate să urce spre Dumnezeu. Noi, oamenii, deseori vrem să ieşim în faţă, dar acest lucru arată că încă nu ne-am tăiat voia proprie. Atunci, însă, când vom rămâne în umbră şi-L vom lăsa pe Dumnezeu să lucreze, cu siguranţă că vom fi uimiţi de puterea Lui, dar mai ales de cum ne-a ferit El de diferite necazuri.

Această slăvită sfântă a fost de neam sârb şi s-a născut în Epivata, care se află între Selymbria şi Constantinopol. Părinţii Sfintei au fost oameni foarte bogaţi şi creştini evlavioşi. Ei au avut şi un fiu, Eftimie, care s-a tuns monah încă pe când trăiau părinţii lui, iar mai după aceea s-a făcut vestitul Episcop al cetăţii Madytos. Fecioara Paraschiva, sora lui, totdeauna a tânjit şi ea după viaţa ascetică întru numele lui Hristos. După moartea părinţilor, ea a părăsit casa părintească şi a mers mai întâi la Constantinopol, iar apoi la pustia Iordanului, unde s-a nevoit întru aspre petreceri călugăreşti până la vârstă adâncă. Cine va putea descrie toate nevoinţele ei cu de-amănuntul, toate ispitirile din partea trupului, a lumii şi, mai cu seamă, din partea diavolilor? În vârstă adâncă fiind, un înger al Domnului a venit la ea şi i-a zis: „Părăseşte pustia aceasta şi mergi înapoi în patria ta, căci acolo va trebui să lepezi trupul acesta trecător, iar cu sufletul să te înfăţişezi înaintea Domnului!”. Sfânta Parascheva s-a supus, şi s-a întors în patria ei, Epivata. Acolo ea a mai trăit doi ani în post şi rugăciune neîncetată, iar apoi şi-a dat fericitul ei suflet, strămutându-se la locaşurile lui Dumnezeu. Sfânta Preacuvioasă Maică Parascheva s-a săvârşit în veacul

Cu ale tale rugăciuni sfinte ajută-ne nouă, întru ale vieţii noastre nenorociri. Printre norii pământeştilor primejdii, luminează-ne nouă, ca şi un curcubeu, O, feciorelnică sfântă preaminunată, Preacuvioasă Maică Parascheva! Pr. Nicolae Iulian Bota Parohia Belin, ROMÂNIA

Situată pe locul a două biserici din secolele XV şi XVII, Catedrala Mitropolitană din Iaşi a fost construită în urma decretului dat de Domnitorul Sandu Sturdza, în 8 august 1826. Ridicarea lăcaşului de cult s-a petrecut în timpul Mitropolitului Veniamin Costachi, între anii 1833-1839. Planurile au fost realizate de arhitecţii Freywald şi Bucher. Din păcate, din cauza căderii bolţii centrale, până în 1880 biserica a rămas în ruină. Apoi, în perioada Mitropolitului Iosif Naniescu au fost realizate lucrări de refacere care au durat până în 1887, după planurile arhitectului Alexandru Orăscu. Sfinţirea Catedralei Mitropolitane a avut loc la 23 aprilie 1887, în prezenţa Regelui Carol I. Doi ani mai târziu, aici a fost adusă, de la Biserica Trei Ierarhi, racla cu Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, la a cărei sărbătoare, an de an, pe 14 octombrie, vin sute de mii de pelerini atât din ţară, cât şi din străinătate.

Catedrala Mitropolitană are un plan dreptunghiular, cu patru turle în colţuri, având elemente decorative dominate de stilul baroc. Pictura interioară este realizată de maestrul Gheorghe Tătărescu. În realizarea celor patru scene biblice pe bolţile navei centrale şi în chipurile de sfinţi, se observă neoclasicismul de factură italiană.

CUVIOASA PARASCHEVA
Comoară de mult preţ, vas ales al harului, E Cuvioasa Parascheva, lauda Epivatului. Din fragedă copilărie strălucind de bunătate, Se ruga lui Dumnezeu cu multă evlavie. Era pilda luminoasă şi fecioară înţeleaptă, Ajutând pe cei săraci şi năpăstuiţi de soartă. Luând haina împărătească a ascultării depline, Având cugetul curat a intrat în mănăstire. Cinstind candela credinţei, săvârşind faptele bune, A purtat grijă de suflet tinzând spre desăvârşire. Izvor de învăţătură şi model de rugăciune, Este viaţa sa sfântă, demn exemplu de slujire. S-a stins ca o lumânare pe întinsul mal al mării, Trupul ei înmiresmat devenind fala Moldovei. Cinstită de credincioşi, numită şi Sfânta Vineri, S-o avem mijlocitoare pe cărarea mântuirii. Pr. Ioan Ovidiu Măciucă, Parohia Covasna, ROMÂNIA