P. 1
alimentatia iepurilor

alimentatia iepurilor

|Views: 327|Likes:
Published by Dana Corneanu

More info:

Published by: Dana Corneanu on Jun 05, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/29/2014

pdf

text

original

Specificul alimentaţiei iepurilor

Cerinţe de minerale 10.Domesticire 3.Cerinţe de energie 8.Cuprins 1.Cerinţe de proteine 9.Utilizarea substanţelor nutritive 6.Origine şi încadrare sistematică 2.Bibliografie .Particularitaţi anatomice ale tubului digestive 4.Cerinţe de hrană 7.Regimul de furajare 12.Particularităţi ale digestiei 5.Cerinţe de vitamine 11.

.reprezentând de 10-11 ori lungimea corpului.După H. Tot ca o consecinţă a domesticirii a scăzut şi rezistenţa iepurilor la condiţiile de mediu şi la îmbolnaviri. Cecumul are o o lungime de aproximativ 70 cm şi se termină cu un apendice vermiform în care de elaborează un număr mare de macrofagi care constituie cea mai mare parte a populaţiei microbiene din cecum.Particularităţi anatomice ale tubului digestiv Tubul digestiv al iepurilor este foarte lung.particularitate care influenţează intr-o anumita măsură şi nutriţia la această specie.Domesticirea iepurilor Iepurele de casă provine din iepurele de vizuină.domesticirea lui facându-se cu 2000-2500 de ani în urmă în Spania.reducerea ţesutului conjunctiv.1.dezvoltarea musculaturii. De asemenea s-au produs modificări ale unor ţesuturi şi organe.semilichide. 3.Particularităţi ale digestiei O importantă particularitate digestivă la iepuri este coprofagia sau cecotrofia.Celelate crotine(crotinele tari) au un conţinut ridicat de substanţa uscată şi nu sunt supuse fenomenului de coprofagie.Domesticirea a determinat o serie de modificări ale însuşirilor biologice şi de exterior ale iepurilor concretizate prin sporirea greutăţii corporale.Sebastier(1971) sistematica corecta a iepurelui ar fi următoarea: Încrengătura: Mamifere Ordinul : Lagomorpha Familia: Leporidae 2.de unde s-au răspândit apoi în toată Europa şi Asia.a prolificităţii.eliminate noaptea care se numesc crotine moi.reducerea volumului tubului digestiv şi sporirea proporţiei de grăsime in corp. În cazul iepurilor nu se poate discuta de o coprofagie în adevăratul sens al cuvântului(consum de excremente) deoarece aceştia consuma doar o anumită categorie de excremente.Origine Iepurii sunt clasaţi in mod obişnuit in Ordinul Rozatoare(Rodentia) cu toate că au două perechi de incisivi pe maxilarul superior. Între cele două compartimente se găseşte intestinul subţire cu o lungime de aproximativ 3m care asigura cea mai marte parte a digestiei si absorbţiei. 4.a vitezei de creştere şi o mai bună valorificare a hranei precum şi alungirea urechilor şi a firelor de par. Anatomia tubului digestiv al iepurelui este caracterizată prin existenţa a două rezervoare având o capacitate echivalentă(100-250ml):stomacul şi cecumul.

apoi în intestinul subţire.din resturi alimentare nedigerate şi din secreţii digestive. După Fleming.8 .de unde trece in cecum unde rămâne aproximativ 6 ore şi este tranformată în crotine moi.8 2. De asemenea peretele cecumului este locul unor reacţii de desaminare şi de sinzeză a aminoacizilor.3 13. După F.1215%.6 37.0 2.esofagul şi trece în stomac in regiunea pilorului. Compoziţia celor două tipuri de crotine la iepure Specificare Substanţa uscată(%) Proteine Celuloza brută Lipide Extractive fară azot Minerale Sursa: Proto.apoi în anus de unde sunt consumate ulterior.bogate în celuloză.7 8.după o digestie parţiala în intestinul subţire este dirijata spre cecum unde este supusă acţiunii bacteriilor şi rezultă o solubilizare parţiala a celulozei cu eliberare de acizi graşi folosiţi ca sursă de energie.1 29.Hrana ingerată.vitamine) sintetizate de microflora bacteriană datorită feonomenului de coprofagie.Crotinele moi ingerate au un conţinut proteic ridicat rezultat din corpul bacteriilor. Atfel iepurii pot utiliza o serie de substanţe nutritive cu valoare biologică mare(proteine. Lebas(1983) cecotrofia se manifestă o dată pe zi.1 37. Mai mult chiar. În mucoasa apendicelui vermiform se găsesc insule limfoide care elaborează un număr mare macrofagi ce conţin bacterii iodofile. Ciclul 2-incepe cu ingerarea crotinelor moi şi se continuă cu absorbţia. Particularităţile de digestie la iepuri permit acestei specii să valorifice bine nutreturile de volum.4 35.5 22.1 10.aceste crotine moi trec in intestinul gros.o bună funcţionare a tubului digestiv presupune aportul prin raţii a unei cantităţi de celuloză de cca.acoperite cu mucus.În procesul de digestie la iepuri un rol important îl are cecumul care conţine flora microbiana foarte bogată si activa. Cercetările au constatat că fenomenul de coprofagie se află sub influenţa glandei suprarenale. Suprimarea experimentală a cecotrofiei a determinat o reducere cu 10-20% a digestibilităţii proteinelor şi a altor substanţe din hrană.1980 Dure 58.in timpul diminetii.substanţele nutritive ingerate parcurg două cicluri: Ciclul 1-hrana ingerată parcurge faringele. Aceşti macrofagi permit iepurilor să recupereze o mare parte din proteinele sintetizate la nivelul bacteriilor.cu toate că digestibilitatea ei este foarte redusă.timp în care crotinele moi se deshidratează şi se tranformă în crotine tari care trec în intestinul gros de unde sunt eliminate.9 Crotine Cecotrofe 27.

Iepurii adulţi pot supravieţui fară apă doar 4-8 zile. Cantitatea de hrană consumată depinde de felul nutreţului.5 l 1.stare fiziologică. Un volum de hrană prea mare prezintă de asemenea inconveniente în sensul că substanţele nutritive din hrană scapă acţiunii sucurilor digestive şi rezultă o pierdere de substanţe nutritive prin fecale.5-3.ingesta hranei variază foarte mult în funcţie de ciclul de reproducţie.2-0.8-1.Cerinte de hrană La iepuraşii nou născuţi. Consumul hranei solide se face în cantităţi mici(2-5g) dar în reprize foarte dese(25-30 ori pe zi).Laptele constituie singura hrană până în a treia saptămână. Necesarul de apa la rasele de talie mijlocie Animale tinere Animale mature Iepuroaice la puţin timp inainte de fătare Iepuroaice cu mulţi pui la 14 zile după fătare Iepuroaice cu mulţi pui la 14-28 zile după fătare Iepuroaice cu mulţi pui la 28-42 zile după fătare 0. 6.Utilizarea substanţelor nutritive În general subtanţele nutritive din hrana iepurilor sunt bine digerate.fiind mai redusă in perioada de gestaţie(mai ales dupăa a 20-a zi) si de 2-3 ori mai crescută in perioada de lactaţie.3 l 0.suptul este dirijat de iepuroaică. Sunt însă şi iepuroaice care alăptează puii de 2 ori pe zi.valorile coeficienţilor de digestibilitate sunt apropiate de cele înregistrate la alte specii de animale domestice cu menţiunea ca la iepure coeficientul de digestibilitate al grăsimii brute este mult mai mare.tipul animalului.0 l 0.vârstă.5-2.care alăpteaza puii in genereal o dată pe zi şi scurt timp.2-3 minute.5.3-0.după care iepuraşii încep să consume cantităţi reduse din hrana mamei şi să bea puţina apă.lipsa apei determinând oprirea consumului de hrană dupa 24 de ore.greutate.5 l .5 l 2.5 l 1. La iepuroaice. Apa este un element foarte important în alimentaţia iepurilor.consumul de hrană solidă creşte foarte repede ajungând să constituie hrana de bază. Pentru ca energia şi substanţele nutritive din hrană sa fie bine utilizate trebuie ca hrana pe care o administrăm să fie în cantităţi suficiente şi să asigure o distensie corespunzătoare a tubului digestiv.un volum al hranei insuficient determină încetinirea tranzitului bolului alimentar şi pot avea loc fermentări toxice.însa fara hrană pot supravieţui 3-4 săptamâni(dacă au la dispoziţie apă).

acidul propionic fiind in cantităţi mai mici. respectiv 2300-2600kcal EM/kg).iepurii în repaus având un necesar mai scăzut.Având in vedere caracteristicile nutreţurilor folosite în hrana iepurilor.în special din lucernă. Cerinţele de energie sunt mai mari la iepuroaicele în lactaţie datorită producţiei de lapte şi a valorii energetice mari a acestuia(de 2.2 ori mai mare ca a laptelui de vacă). Uneori pentru creşterea concentraţiei energetice a raţiilor se folosesc grăsimile.raţiile acestora au un conţinut mai redus în energie(2400-2700Kcal ED/kg. O concentraţie enrgetică ridicată determină o reducere a ingestiei de nutreţ.fapt ce influenţează negativ performanţele de producţie.Cerinţe de proteine Cu toate că iepurii beneficiază de aport de proteine prin cecotrofie şi la această specie se manifestă cerinţe specifice pentru cei 10 aminoacizi esenţiali.în cazul în care grăunţele sunt umede ele sunt mai bine consumate.Cerinţe de energie Cerintele de energie sunt exprimate fie prin energie digestibilă(ED) fie prin energie metabolizabilă(EM). Cerinţele de proteine sunt estimate la 16-18% pentru creştere şi lactaţie. Cerinţele de aminoacizi esenţiali sunt bine .o proporţie prea mare de celuloză în hrană influenţează negativ performanţele de producţie.mai ales amidonul care este bine valorificat la femelele adulte şi mai puţin bine la tineretul cu vârsta până în 40 zile. Acizii graşi volatili rezultaţi din fermentaţiile din cecum asigură 12-40% din necesarul de energie pentru întreţinere.având posibilitatea de a reţine şi prelucra în cecum componenţi nefibrilari din hrană. Sursele de energie sunt glucidele. 7. Pe de altă parte.in amestecu de AGV domină acizii acetic şi butiric. 8.Iepurii au anumite preferinţe faţă de nutreţuri astfel:preferă lucerna faţă de porumb sau de ovăz. Iepurii valorifică mai bine proteinele din nutreţurile vegetale.care are efect fizic asupra mucoasei intestinale şi menţine motilitatea normală a tractusului intestinal. Un nivel scăzut de celuloză este asociat cu o motilitate redusă şi tulburări digestive care sunt responsabile de mortalitatea ridicată a iepurilor.in cazul folosirii granulelor de lucernă consumul scade datorită gustului amar al acestora.până la 3% din raţie. Un rol important în alimentaţia iepurilor îl are celuloza nedigestibilă. Acizii graşi volatili pe care îi conţin grăsimile vegetale au influenţă bună asupra blăniţei şi sunt folosiţi la pregatirea iepurilor pentru expozitii. Tineretul cunicul în creştere are de asemenea un necesar de energie crescut(220240kcal/kg).

Cerinţe de vitamine Unii autori(Lebas.1996) afirmă că iepurii manifestă cerinţe specifice în toate vitaminele în timp ce alţii(Pond. Excesul de Ca este eliminat prin urină.B2. 10.aminoacizi sulfuraţi şi arginină. 11.1995) susţin că vitaminele din complexul B şi vitamina K sunt asigurate prin intermediul cecotrofelor. Excesul de proteină este dăunator mai ales mediului din adăpost fiindcă se elimină cantităţi mari de urină.însa într-un mod neeconomoc. Necesarul de microelemente se asigură prin suplimente(premixuri) specifice. D.Cl. şi E trebuie asigurate prin suplimente corespunzătoare.excesul de vitamine(A.sub formă de carbonat de Ca dar excesul de lungă durată poate provoca calculi urinari sau chiar blocarea tractusului urinar.mai ales la femelele de reproducţie.D)produce tulburări grave. Vitaminele A.mai ales în perioada de lactaţie şi creştere.grăunţe) mai ales caă biodisponibilitatea fosforului organic este ridicată datorită enzimelor bacteriene din tubul digestiv.granulat Furajarea cu nutreţuri de volum şi supliment de concentrate Furajarea cu diverse surse(subproduse) din gospodării    .Cerinţe de minerale Dintre minerale cerinţe mai mari se înregistrează pentru Ca şi P. Aceste vitamine asigura cerinţele pentru întreţinere şi producţii medii. Un aport dezechilibrat de Na.cel puţin cu vitaminele B1. 9.B6 şi niacină. Aportul de Ca este în general asigurat dacă în hrană se foloseşte lucernă verde sau fân de lucernă.definite pentru lizină.şroturi.iar NH3-ul format se dizolvă în vaporii din adăpost şi afectează mucoasa nazală.Regimul de furajare În funcţie de sistemul de creştere/exploatare se practică mai multe regimuri de furajare a iepurilor: Furajarea cu nutreţ combinat complet.însă pentru tineretul cu creştere rapidă este necesară suplimentarea hranei. În cazul raţiilor foarte deficitare în azot se constată şi folosirea azotului neproteic.K determină nefrite şi accidente de reproducţie. Cerinţele de P sunt satisfăcute prin nutreţurile concentrate(tărâţe.

78 2. Iepurii au o mare aversiune faţă de nutreţurile măcinate fin.şroturi) Vara –nutreţuri verzi şi mai puţin concentrate.fiind foarte digestibilă. Folosirea regimului de furajare cu diferite nutreţuri din gospodărie se practică în sistemele semiintesive de creştere şi prezintă avantajul că este cel mai economic regim de furajare. În plus asigură consumul integral al componentelor.evitarea risipei.9 33. Morcovii fac parte din nutreţurile tradiţionale pentru iepuri.7 36.unele din aceste nutreţuri pot proveni din surse alterate etc. De asemenea.62 3.9 26. Acest regim se practică în sistemul intenisv de creştere a iepurilor.granulat.Influenţa modului de prezentare a nutreţului asupra creşterii iepurilor Modul de prezentare al nutretului A .80 3. Sfecla furajeră este o bună furnizoare de energie. faina Granule C.orz. Atât rădacinile cât şi frunzele conţin 12-13%PB.în acest regim de furajare se consumă preferenţial nutreţurile mai palatibile.care le irita căile respiratorii şi nutreţurile granulate evită acest neajuns.frunzele fiind bogate in minerale.30 Rezultatele obţinute până în prezent arată faptul ca cele mai bune rezultate se obţin cu regimurile bazate pe nutreţ combinat complet.asigură un spor de crestere mai ridicat şi o eficienţă mai buna a hranei. Compoziţia nutreţurilor combinat complete trebuie să îndeplinească condiţiile specifice fiecărei categorii de iepuri.suculente(sfeclă furajeră. faina Umed(40%SU) Granule Consum g/zi 82 94 79 85 102 78 104 Spor greutate g/zi 29. Baza alimentaţiei iepurilor: Iarna-fânuri(în special de leguminoase).faina granule B. Sfecla este bogata în minerale.care in cantităţi mari produce tulburări digestive.atât sub aspectul producţiei cât şi asupra sănătaţii iepurilor.06 3.70 3.0 20.iepurii nereuşind să-şi adapteze consumul de hrană în corelaţie cu necesităţile fiziologice.mai ales in privinţa celulozei.7 22. .morcovi.nutreţurile sunt mai igienice.1 Indice consum Kg SU 2.cartofi) şi concentrate(porumb.frunzele de sfeclă sunt şi ele bine consumate şi sunt surse bune de proteine(17-18%PB în SU).tărâţe. În acelasi timp acest regim are şi unele inconveniente:pierderi mari prin mortalitate.5 27.în special în K.ovăz.80 3.

Fânul de lucerna este mai puţin ingestibil decât lucerna verde.fiind posibilă folosirea lucernei verzi ca unic nutreţ pentru reproducători sau iepuri în creştere.mai ales la tineret.coji cu condiţia ca acestea să nu fie înverzite deoarece pot conţine solanina. Dintre aditivii furajeri la iepuri se folosesc culturile vii de drojdii şi bacterii lactice. Lucerna este nutreţul tipic pentru iepuri. Trifoiul se poate folosi în aceleaşi condiţii ca şi lucerna.mai ales cele de grâu sunt un nutreţ excelent pentru iepuri.În plus valoarea sa energetică este mai mare decât la porci şi la păsări. Tărâţele.cu bune rezultate se pot folosi şi unele borceaguri. Se pot utiliza şi resturi de bucatarie.Cartofii fierţi pot fi folosiţi cu rezultate bune la iepure. Grăunţele de cereale sunt bogate în amidon. .fiind sărac în amidon şi mai bogat in celuloza. Cu toate că porumbul este cel mai energetic la iepuri se preferă ovăzul şi orzul pentru conţinutul lor mai mare în celuloza.care în cantităţi mari poate provoca enterite.

Halga P.vol III .Teona Avarvarei..12..M.2006-Nutriţia şi alimentaţia animalelor.1986-Creşterea iepurilor şi a animalelor de blană Pop I.Bibliografie: Margareta Mariana Halga.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->