Eșantionarea semnalelor

Topan Sergiu EAIII G532 Eșantionarea reprezintă transformarea unui semnal continuu (analogic) într-un semnal discret. Un exemplu comun este conversia unei unde sonore (un semnal în timp continuu) într-o secvență de eșantioane (un semnal în timp discret). Un eșantion se referă la o valoare sau un set de valori, la un punct în timp și/sau spațiu. Un eșantionator este un subsistem sau operație care extrage eșantioane dintr-un semnal continuu. Un eșantionator ideal teoretic, produce eșantioane echivalente valorii instantanee a semnalului continuu la punctele dorite. Semnalul de preluare are pulsuri de inaltime, lungime (dt) si timp de separare (T) constante.

Intervalul de timp T dintre două eşantioane succesive se numeşte perioadă de eşantionare sau interval de eşantionare. Inversa acestei mărimi (1/T=fs) se numeşte viteză sau rată de eşantioanare (eşantioane /secundă) sau frecvenţă de eşantionare (se masoara in Hertz). Rata de esantionare determinã cât de des are loc conversia. O ratã de esantionare rapidã achizitioneazã mai multe puncte într-un timp dat si deci poate forma o reprezentare mai bunã a semnalului original decât o ratã de esantionare lentã. Se dă x(t) ca semnal continuu care urmează să fie eșantionat, iar această eșantionare este efectuată prin măsurarea valorii semnalului continuu la fiecare T secunde. Prin urmare, semnalul eșantionat x[n] dat de:

unde n = 0. semnalul continuu este eșantionat folosind un convertor analogic-numeric (CAN). 2.. 1. . 3. .. denumite colectiv distorsiuni.x[n] = x(nT). În practică. un dispozitiv neideal cu variate limitări fizice. Aceasta rezultă în deviații de la capabilitățile teoretice de reconstrucție perfectă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful