Capitolul 8

Indicatori ai anxietăț ii
Fiecare dintre noi s-a simtit anxios la un moment dat in viata. Fie ca a trebuit sa vorbim in fata unui public numeros, am avut un examen pentru care nu ne-am pregatit suficient de bine sau ne-a fost frica sa nu fim prinsi cu o minciuna, este un lucru normal deoarece atunci cand ne simtim amenintati, intervine anxietatea care este o reactie normală de autoprotejare la un pericol perceput şi precedă deseori acţiunile care urmăresc îndepărtarea pericolului. Anxietatea se defineste ca „teama fara obiect" spre deosebire de fobie care este „teama cu obiect". Deseori anxietatea se manifesta sub forma unei stari de frica cauzata de o incertitudine in care subiectul are impresia unei nenorociri iminente, care planeaza pretutindeni, il inconjoara, il patrunde, dar nu o poate defini si nici indeparta. Psihologii disting două feluri de anxietate — „anxietatea ca trăsătură" şi „anxietatea de moment". Aşa cum arată şi termenul anxietatea ca trăsătură implică faptul că anxietatea a devenit o trăsătură a personalităţii individului respectiv. O persoană care are această trăsătură de personalitate tinde să se simtă anxioasă indiferent de situaţie. Constant se gandeste la ce se va intampla si isi face griji in privinta celor mai rele scenarii. Pe de altă parte, anxietatea de moment este o reacţie la o anumită situaţie. Aceasta este reacţia naturală — să te simţi anxios când situaţia este ameninţătoare şi relaxat când circumstanţele sunt diferite. Indiferent care este tipul sau sursa anxietatii, ea mereu debuteaza prin intermediul diferitelor stari pe care le genereaza. Una din ele este considerata a fi transpiraţia. Desi ea ţine de termoreglare — când ne este cald, glandele sudoripare produc mai multă transpiraţie care se evaporă şi scade temperatura la suprafaţa pielii, ea apare şi ca reacţie la evenimente încărcate emotional si ne ia deseori prin surprindere. Respiraţia este un alt indice al anxietatii. Când o persoană se simte speriată sau ameninţată, ritmul ei respirator creşte, respiră mai mult la nivelul pieptului şi respiraţia ei devine mai superficială. După cum spunea psihologul William James „când obiectul fricii se află în faţa noastră, începem să gâfâim şi nu mai putem inspira profund". Este o reacţie defensivă naturală şi serveşte la pregătirea individului pentru „luptă sau fugă".

Baciu Georgiana, CRP, anul III, grupa IV

De asemenea. muscarea unghiilor. Anxietatea este vizibilă şi în voce. reflexul de inghitire. Reacţia de „fugă" se regăseşte în felul în care se mişcă trupul unei persoane anxioase. gâtul. deseori manipulează diferite obiecte — veţi vedea că începe să se joace cu cheile. Persoanele anxioase îşi ating corpul încercând să îşi ofere puţină linişte. Reacţia de „nemişcare" devine vizibilă în posturile oamenilor. Un zâmbet speriat este total diferit de unul autentic pentru că lipseşte contracţia muşchilor orbicularis oculi care înconjoară ochiul şi ridurile laba gâştii care apar lângă ochi. cele ale persoanelor anxioase sunt adesea neregulate şi chinuite. Reacţia de "luptă" este reflectată în posturile rigide adoptate de persoanele anxioase în care muşchii sunt încordaţi şi corpul creează o apărare faţă de lumea exterioară. ele se reflectă în felul în care persoanele anxioase îşi folosesc corpul pentru a se apăra. grupa IV . Când oamenii se simt anxioşi. se înregistrează o creştere generală a tensiunii musculare şi acest lucru face vocea să devină mai ascuţită. CRP. muscarea buzelor. Când o persoană trăieşte un sentiment de anxietate. Un animal atacat are trei opţiuni — lupta. zâmbetele anxioase tind să apară brusc. pentru a evada simbolic sau a părea inerte şi neameninţătoare. Deoarece nu vor să îi pună pe ceilalţi în rolul ascultătorilor mai mult decât este necesar şi nu vor să atragă atenţia asupra lor. îşi învârte inelul pe deget sau trage de haine. Anxietatea devine deseori evidentă în felul în care oamenii îşi folosesc mâinile. Deşi persoanele anxioase Baciu Georgiana. semnele distinctive ale unui zâmbet autentic. Persoanele anxioase tind să adopte posturi rigide şi să se aşeze sau să stea în picioare în feluri care amplifică contactul cu corpul propriu. Cei mai importanţi indicatori ai anxietăţii sunt asociaţi cu buzele. gura. Ca şi alte zâmbete false.Postura joaca si ea un rol destul de important in stabilirea gradului de anxietate pe care il are o persoana. esofagul şi stomacul. anxietatea se vede pe faţă. etc. pentru a dispărea la fel de brusc. Dacă mişcările persoanelor care au încredere în forţele proprii tind să fie armonioase. Zâmbetele anxioase sunt trădate şi de activitatea musculară neobişnuită din regiunea gurii. anul III. Cel mai bun mod de a realiza aceste obiective este prin reducerea mesajului şi creşterea vitezei cu care acesta este exprimat. fuga sau încremenirea pe loc —. bagarea unui obiect in gura. să dureze mai mult decât ne-am aştepta să dureze un zâmbet. Când o persoană se simte anxioasă. intră în joc mai multe reflexe asociate cu sistemul digestiv: tusea. uscarea gurii.

când trebuie să răspundă la întrebări sunt deseori lente —pentru că au nevoie de mai mult timp ca să se gândească ce fel de răspuns vor da. CRP.vorbesc mai rapid. nu-i lăsaţi să vă prindă încercând să ascundeţi aceşti indicatori. asiguraţi-vă că nu observă indicatorii anxietăţii. Şi indiferent ce faceţi. anul III. Baciu Georgiana. grupa IV . Deci dacă nu doriţi ca alte persoane să ştie cât de anxioşi sunteţi.