POVESTE DE SEARĂ

Ursuleţul Marti
Treceam într-o după-amiază târzie de toamnă pe lângă librăria din cartierul meu.Pe geam am zărit un ursuleţ de pluş.Era aproape cât mine,cafeniu şi îmi zâmbea.Mi l-am dorit din prima clipă.Mama nu l-a putut cumpăra atunci.Mi-a promis că îl voi avea peste o săptă-mână. În fiecare zi treceam prin faţa librăriei şi vorbeam cu el.L-am botezat Marti.Mă privea şi ne înţelegeam fără cuvinte.Îi povesteam unde va locui,cu cine se va împrieteni şi i-am descris în totalitate camera mea.Am ales câte o zi a săptămânii pentru a-i prezenta câte un membru al familiei sau un prieten:luni,i-am făcut cunoştinţă cu mama;marţi cu tata,miercuri i-am prezentat-o pe sora mea mai mare;joi m-am dus să-l cunoască şi bunica;vineri a venit rândul mătuşii mele;sâmbătă i-am făcut cunoştinţă cu prietena mea cea mai bună,Alina iar duminică i l-am arătat şi colegului meu de bancă. În sfârşit, săptămâna a trecut.Am aşteptat-o pe mama cu nerăbdare.Când am văzut-o intrând pe uşă cu pachetul în care se afla Marti i-am sărit de gât şi am sărutat-o. Nu ştiu cât a trecut până am reuşit să-l scot din hârtia în care era împachetat dar mie mi s-a părut o veşnicie.

Inst. Martin Laura Betinia Ilustratia Prof. Dumitrescu Gabriela L-am sărutat şi pe el,după care am fugit în camera mea.L-am strâns în braţe,l-am mângâiat:era moale,pufosşi delicat.Era jucăria perfectă pentru mine. La şcoală nu-l puteam lua,dar în rest eram nedespărţiţi.Temele mi le făceam împreună cu el.Nu-i plăcea totdeauna cum citesc sau cum scriu.Atunci se întuneca şi nu-mi mai zâmbea.Când veneam acasă fericită pentru că am luat un ‚’’foarte bine’’ zâmbetul îi revenea. Era

Alina.A plâns până acasă şi nu înţelegea cine a putut face aşa ceva.Făceam planuri pentru vacanţa de vară. Voi ce credeţi?Jucăriile îi părăsesc pe copiii răi? Iartă-mă Alina! Iartă-mă Marti! .M-a vegheat zi şi noapte.Printre lacrimi şi suspine am înţeles ce se petrecea:Marti mă părăsise.Eu îmi doream să mergem la Marea Neagră iar el ar fi vrut undeva la munte.au fost lângă mine şi mi-au făcut boala mai uşoară. o răceală .dar nu m-am simţit nici un moment vinovată pentru ceea ce făcusem.Lacrimile s-au pornit iar.nelipsit de la masa de duminică.Plângeam şi îi vorbeam fără să mă mai opresc.împreună cu mama.M-am trezit şi am vrut să-l întreb pe Marti cum ne vom petrece ziua.L-am strigat.Invidia mă copleşise şi nu i-am putut face faţă.furioasă că nu am câş-tigat.A plecat.Aveam febră şi nu puteam să mă joc cu el.într-o clipă dispărea.El .Îi plăceau la nebunie dinozaurii şi crocodilii. l-am căutat.cel la care muncise foarte mult şi care o făcuse câştigătoare.de data aceasta plângeam de supărare.Supărarea ei a fost mare.Ne uitam împreună pe toate cărţile mele cu animale.pentru că.Cred că-i plăcea foarte mult.I-am povestit lui Marti totul. Fericirea mea nu s-ar fi terminat dar a venit ziua concursului de la şcoală.Marti era de negăsit.Nimic grav. A doua zi dimineaţa era sâmbătă.Nu-l pierdusem.După ce ne-am despărţit am fugit plângând spre casa mea.pregătită de bunica.Pierdusem aproape un prieten.Nimeni nu ştia.Dar ursuleţul meu nu mai era.am întrebat-o pe ma-ma unde este. prietena mea cea mai bună a obţinut un punctaj mai mare.Eram din ce în ce mai neliniştită.Într-o zi m-am îmbolnăvit.Spre seară am obosit şi am adormit.I-am distrus costumul de pisicuţă.Îi puneam şi lui pe farfurie câ-te un peşte.dar a trebuit să stau două zile în pat.