Hassel_Sven - 14 Suflete ciuruite

SVEN HASEL

SUFLETE CIURUITE

Pagina 1 din 156

Hassel_Sven - 14 Suflete ciuruite

Pagina 2 din 156

Hassel_Sven - 14 Suflete ciuruite

Pagina 3 din 156

14 Suflete ciuruite Pagina 4 din 156 .Hassel_Sven .

Ochii lui albaştri rămăseserâ larg deschişi. blondul camarad se prâbuşi pe spate. •câte ini*0bus-buj»uia în apropiere. pur şi simplu. . qftat la câţiva metri în stângă mea. vuiţfnJusftşe^Q. dar de data aceasta era strigătoare la cer umilinţa pe care trebuia s-o îndwe: el. în noroiul depefundul tranşeei. direct în noroiul rece. Focul bătăliei îl extazia întotdeauna pe Kreutzfeld. Trebuiesâ facem ceva! Pagina 5 din 156 . Trebuia sâ stea. parcâ înadins ca ţiuitul înnebunîtor din urechi sâ nu înceteze nici măcaro secundă. sâ nu sfârşeşti şi tu ca răcanu-asta nefericit! Pentru Mărunţelul. pe când noi foloseam. prietene! i-am râspuns matahalei. sâ lupte stând înjund în noroi! — Bâieţii noştri cad ca nniştele! stngă Mercenarul. genunchii din dotare. Swen? întrebă Mărmiţehtlswrescitat. Până unaalta. Cu regularitate de ceasomic. Evident cd habar nu avusese când păşise înmoarte. trâgându-mâ de maneca vestonului.o ^ată cu bucăţi însângerate de creier şi aşchii de os. Gloanţele şuierau pe deasupra capetelpr iwa^tr^ ca vn roi de viespi înfuriate. bagă-ţi divla la cutie. tranşeea era neîncâpâtoare. — Numai Dumnezeu ştie. Ploaia mâruntâ şi rece curgea înfruna de trei zile şi trei nopţi. fîu parea să cabă mai mult de douăzeci de ani: fentru 6t. nu-i oferise nimic altceva decdt clipe amare. Glonţul ncigaş îi străpunsese jruntea chiar sub c'asca de oţel şi îi ieşise prin ceafâ. marele şi celebrulsoldat al Reich-ului. Statura lui uriaşă era acum un inconvenient major. exprimândio ^surpriză nemwginitâ.14 Suflete ciuruite Cu un icnet scurt de durere. cum era şi firesc. înjund.Hassel_Sven . — Cum scapam de-aici. mamă vitregâ.

Negura m-a luat în stăpânirea ei absolutâ. plutonul locotenentului Leuwe. Pagina 6 din 156 . de câteva zile. în Câmpia Românâ..Hassel_Sven . — Atenţie!!! strigă Moşul. 0 simplă şi idioată greşealâ de tactică ne aruncase în mijlocul infernului.14 Suflete ciuruite Dar ce puteam face împotriva unui regiment de rusnaci înnebuniţi. durându-l fîx undeva de soarta plutonului unui oarecare locotenentpe nume Leuwe. imediat după aceea. pentru a asigura retragerea unor regimente germane care nu aveau sâ se mai retragâ niciodată. mor. purşi simplu. în Regimentul 26. cea mai ploioasă şi mai friguroasâ lună de octombrie din viaţa noastră. muchia de oţel a căştii Moşuluî m-a lovit cu putere în tâmplă. iar explozia care urmă. pradâ de război pentru cine ştie ce nespălaţi tanchişti sovietici.. chiar deasupra capetelor noastre. îngropându-ne de vii. se gased acum într-un cleşte din a cărui strânsoare nu mai avea scâpare. ce cu onoare fâcea parte din Regimentul 26 Pdnzer -Grenadiere. minunatele şi dragele noastre tancuri. Regimentul 26 Panzer . Parcă torte de pâmânt s-au revărsat deodatâ peste noi. puşi pe câsâpit nemţi şi însetaţi de sânge? Datorită Feldmareşalului Klaus von Kirschen. într-o nenorocită lunâ de octombrie. aproape că ne sparse timpanele. Sunetul adănc îmi reverberâ în tot trupul. iar boşorogul ăta câcăcios ţinea probabil în mâna dreaptâ un coniac fin franţuzesc şi în cea stângâ un trabuc cubanez veritabil. Vâjâitul sinistru al obuzului vesti moartea. aruncându-se deodatăpeste mine şi peste Mârunţelul. 0 aşchie fierbinte de obuz a muşcat din braţul meu şi.Grenadiere se transformase. Ne trimiseserâ în plin câmp. Ultimul gând conştient a fost: „în sfârşit. ". Panzer-ele râmânând mult în urmâ.

ce nu mai contenea de trei zile. nu ştiu. pământul ne hrăneşte. poate ploaia măruntă şi deasă. poate rana arzătoare provocată de schija-încinsă din obuzul ucigaş. mă sufocam. Nu ştiu ce anume m-a ţinut în viaţă. Sau poate toate astea la un loc. Şiatunci. ori poate mitraliera grea ce se înţepenise pe cele trei crăcane şi pelerina de piele a Moşului. în pământ ne întoarcem. sacrificându-şi-o pe-a lui! Pagina 7 din 156 . Moşul ne salvase vieţile. Amintirile rai-au revenit. lar în spinarea mea. Nu mai aveam aer. un gând dureros mi-a trecut din minte direct prin inimă. o dată cu ele..14 Suflete ciuruite 7 CUM SA FURI UN TANC Pământul este esenţa tuturor lucrurilor. dorinţa de supravieţuire. sâgetândumă mai tare ca o mie de schije incandescente. care facuse ca solul să capete o consistenţă ca de plastilină. Apoi mi-am dat seama că urechile mele nu mai auzeau bine datorită exploziei declanşate chiar deasupra noastră. Şi. lar renaşterea tot pământului i se datorează în cele din urmă.Hassel_Sven . nefericitul. tmpul lui Beyer părea de o sutăde ori mai greu decât în realitate. ci striga şi se zbătea. Singurul care nu mai mişca era Moşul.. formând astfel un spaţiu gol în monnanul de pământ care ne acoperea. Fragmentele de realitate au început să se adune la un loc şi întregul să capete contur. Cert este că usturimea din braţ m-a trezit la realitate. Mărunţelul gemea încet. care căzuse peste ea. în buza tranşeei. Din pământ ne naştem. încercând disperat să iasă la aer. rece ca gheaţa. El este totul. Mărunţelul nu scâncea. scâncea ca un copil.

pentru că timpul e preţios când trebuie să-ţi protejezi propria-ţi viaţă. de pelerina lui neagră de piele. Cu gesturiprecipitate.. ca de la o mie de metri distanţă. Moşul se afla răstignit pe burtă^ pe grămada de pământ. Lam rezemat apoi de peretele tranşeei. dar bătea! Pagina 8 din 156 . simtind aerul proaspăt. nu mai conta nimic. Nu mai vedeam nimic altceva înjur.Hassel_Sven . abia spsizabil. Nu mai mişca.. Apoi. Moşul n-avea voie să moarâ! Moşui era un supravie. fâcându-mi loc spre raza plumburie de lumină ce pătrunsese timidă. M-ai călcat pe faţă. eurat! Cu o sfortare supraomeneâscă am izbutit să apuc mitraliera şi am împins-o disperat.. nu mai auzeam nimic. doar camaradul care-mi salvase viaţa. semn că salvarea noastră era aproape. Mi-am supt sângele amestecat cu noroi şi-am înjurat în gând. pierderea lui. dar vorbele lui sunară înfiindat.14 Suflete ciuruite — Swen! Swen!! urlă Mârunţelul sub mine. zdrobindumi buza dejos şi bărbia. Avea chef de glume. Slavă Domnului! Inima continua să-i bată. dobitocule! Când o să ies de-aici. — Criminalule! răcni Mănmţelul.. de la gât îa sus. i-am desfacut casca şi am aruncat-o-repede cât colo.pe lângă pelerina Moşului. Unul dintre crăcanele acesteia m-a lovit peste gură. care a căzut peste mitraliera înfiptă în pământ.ţuitor! Moşul era nemuritor! ' L-am apucat de subsuori şi 1-am tras afară din grâmada de pământ. în război e ceva obişnuit să-ţi pierzi camarazh. Dumnezeule! Nu avea nici un grad de comparaţie. îţi scot maţele şi ţi le-atâm în jurul gâtului!. cu capul acoperit. Mişearea mea a antrenat-o pe cea a pelerinei Moşului. namila. dar nu multâ vreme. am îndepărtat cu amândouă mâinile mitraliera grea şim-am întors repede spre camaradul care ne salvase vieţile. Şi-âm împietrit. dar imediat am realizat că trag în piept aer rece. N-am simţit nimic. făcând abstracţie de durerea ce-mi săgeta braţul rănit. M-am smucit. trâgându-mi cu greu piciorulînţepemt. Doare. Am izbutit să scot capul afară şi primul lucru pe care 1-am fâcut a fost să trag avid aer proaspât în plămâni. în mormântul nostru iiliprovizat. lovit parcă de trăsnet. la-ti împuţitul de genunchi de pe gâtul meu!. să-i iau pulsul. I-am luat iar pulsul. I-am pus două degete la gât. cu picioarele îngropate până aproape de fese.. însă Moşul. îneet..

. Nici nu-1 simtisem când ieşise de sub pâmânt şi se apropiase de mine. mai arâtau că apartine cu adevărat rasei nmane. — N-are importanţă! 1-am mtrerupt. la mai bine de un kilometru şijumătate în spate. Dumnezeule. ca de pe alt tărâm. lar pentm un camarad rânit ar fi fost în stare să se anmce şi în foc.. —E. pierduL Părea o arâtare de coşmar ieşită dm poveştile cu uriaşi înfricoşători. —^Nu e nici un iad. cu răni sângerânde pe faţă şiia cap.Hassel_Sven . alt iad nu găseai penfru noi? Tot pe-ăsta 1sriales!?. Murdar din cap până-n picioare.. razboiul! — Pe toţi crimmalii iadului!? exclamă Krcutzfeld cu vocea lui de tunet. înşirâodu-mi noroinl pe toată faţa. la fel de uhiit Pentm câteva momente. —Unde. 1-am contrazis. Doar ochii săi vii. sub malul de pământ?! — Suntem morti. şi se răsucea când la stânga. la rândul meu.?! Am clătmat din cap şi abia atunci mi-am dat seama că plângeâm. Cemle! Cât stătusem îngropati acolo.. Simţeam o atât de mare uşnrare în sufletul meu. Mi-am şters lacrimile cu dosul palmei. cu părul năclăit de noroi.cumde-au. Şi să şi iasă cu el de-acolo! Pagina 9 din 156 .. aplecându-mă din nou asupra tovarăşului nostru încă inconştient Fă bine şi adu-mi nişte apă! Matahala a dispămt de lângă mine. de parcă s-ar fi terminat. când la dreapta. Stătea în picioare. farâ să mai stea pe gânduri. iar acum luptele se dădeau în apropierea lizierei imei păduh pe care abia o mai puteam zări prin perdeaua ploii mărunte ce cădea necontenit din ceml de plumb. undesunt. de jur-împrejur. Frontul se deplasase. Pur şi simplu. exprimând o uimire fară margini. în sfarşit. bătându-1 încet pe spate. Ridică-te odată de-acolo şi hai să vedem ce-i cu Beyer. iar ăsta e iadul! se căina amamic Mărunţelul. Apoi a căzut şi el. Tâvălugul rusesc trecuse peste noi fârâ să-1 simţim. cât era de hmg.. dezorientat. Mărunţelul era un om de acţiune. la urma urmelor.?!!! I-a căzut falca.. mari acnm cât două cepe. ameţit. —Dar.. pur şi simplu. Moşul a devenit o simplă anuntire. cu capul în palme.14 Suflete ciuruite Mănmţelul mi-a pus uşor o mână pe umar. în genunchL-M-am uitat... Sunetele îrifundate ale luptei ajungeau cu greu la noi. Şi-am înţeles ce se întâmplase. au tţecut de noi.

1-a apucat pe Moşul de bărbie şi i-a trosnit o palmă usturatoare. dintr-o dată. Nici o schimbare. ţăcănitule. fericiţi. I-am descheiat copcile de la veston şi i-am şters un pic faţa nămolită. frecându-şi impacientat falca lovită... incompletă încă. Eram iarăşi o echipă.. Kreutzfeld. Pulsul îi devenise mai putemic.. luminându-i chipul. Am repetat fîgura. — Am să vă cer ca de-acum încolo să-mi spuneţi „Cel-care-te-scoală-dinmorti"! declară el cu glas tunător. ticălosule. M-am uitat după răni. nu în camarazi!. —Vedemacum. uitându-mă chiorâş la el. şi eu. iar mie mi-a stat inima în piept. dar nu se vedea nici măcar una! — Cum e? facu Mărunţelul. Moşul deschise bmsc ochii şi se uită buimac la noi. — Ăsta doarme.. şi Kreutzfeld. însă.14 Suflete ciuruite 10 Moşul respira acum regulat. întinzându-mi un bidonaş plin cu cu apă. Am fâcut-o amândoi. pramatiilor! Amândoi! lar în ceea ce te priveşte. am să ţi-o plătesc eu odată şi-odată.. — Sunteţi nebuni de legat. mai păstra încă pe fîgură blegeala aceea specifîcă leşinatului. Şi simţeam că putem să răstumăm şi munţii împreunsL Pagina 10 din 156 . eşti nebun?! i-am strigat. Capul lui Beyer a zburat într-o parte. Nu m-am putut abţine. Am ridicat din umeri. nu s-a întâmplat nimic. înainte ca eu sapuc să mă împotrivesc. Nu puteai s-o faci şi tu mai cu milă? Dar tratamentul avu efect. în pofida acestui lucru. — 0 să-ţi spunem pe naiba! mormăi Moşul..Hassel_Sven . dar totuşi o echipă. 0 simplă descărcare nervoasă. Dar Mărunţelul era atât de încântat de isprava sa. Incredibil. — Hei. încât se vedea de la o poştă că dădea pe-afară de mândrie. în afara faptului că noroiul a dispămt.. Ajutaţi-mă să mă ridic deaici. Mi-am dat seama de asta după mişcarea ritmică a pieptului. Sunteţi nebuni! M-a pufnit râsul.!? scrâşni Mărunţelul şi. Am tumat apă rece în pumn şi 1-am stropit pe Beyer pe faţă. de astă dată vărsându-i direct din bidon. E adevărat. în halul ăsta dai numai în duşmani.

. Mă privi un pic melancolic şi zise: — Era bun basamacul lui Portta acuma. i-am arătat Moşului tăietura. Pagina 11 din 156 . din grămada de noroi sub care ne aflasem. mormăi. calitatea a-ntâia! Apoi am apucat-o de-a lungul tranşeei. Părea că-şi revenise complet la starealui normală şi era bine să-1 ştim aşa. fară să-şi poată şterge de pe figură zâmbetul lui tâmp..) Hmm. — Beyer. Dar. Mi-a strâns cu putere muşchiul. Mărunţelul a ridicat din umeri. nu jucărie! la uite-i până unde au ajuns! Cât am stat pe lumea cealaltă. şi-a scos baioneta din teaca atâmată la şold. Swen. privind înjur. nenorocita. eu cu Moşul într-o parte. — Dă-mi să văd. în stilul ei specifîc. A folosit cureluşa de piele de la bidonul cu apă. am ridicat amândoi din umeri. ojumătate de ceas. E vreunul mort? De astă dată. a pătruns cam adânc.Hassel_Sven . să punem un garou aici. băiatule. A spălat bine locul cu apă din bidon. spuse el.. Schmeisser-ele cu care ne dotase cel de-al III-lea Reieh. Vbm avea nevoie de ele. Dar o dăm noi afară. al naibii de nsturător. Ştiam ce-avea să unneze. Avea dreptate. Da1 ne-a atins tăvălugul rusesc. mai înainte. Aşa că am ştrâns din dinţi şi mi-am desfâcut vestonul şi cămaşa. — V-aţi uitat după ai noştri? continuă Moşul. înainte să mai apuc să zic ceva.. trebuie să-i fac ceva chestiei ăsteia. scormoniţi după puşcoace.14 Suflete ciuruite 11 — Pfiiiuuuuuu!!!? fluieră Moşul. (Cercetă rana câteva momente.. Dar cand n-avusese Moşul dreptate în tot războiul ăsta împuţit? Drept pentru care ne-am folosit lopeţile de campanie şi am scos la iveală. eliberându-mi braţul. gfiJă. Cam nămolite ele. zise Moşul. i-am răspuns. — Stai aşa. Mărunţelul în cealaltă. Nu ne gândisem la asta! — Hai să verifîcăm.. dar funcţionau ireproşabil. la trei degete deasupra rănii. comandă Beyer. s-a scurs şi adrenalina care ne dăduse aripi. Şi. Aşa că rana de la braţ a început să îmi atragă din nou atenţia. unceas?! —Habar n-am. Marfâ germană. despicându-mi şi mai mult vestonul şi-aşa hărtănit. stai fară. 0 dată tensiunea amorsată. apoi m-a pus să întind braţul spre el şi să stau nemişcat.

apucând schija între degete. — Swen! am auzit vocea Mărunţelului. ai scăpat. L-am găsit pe Heiden. achiziţionate din locuri care mai de care mai „exotice" de pe întreg frontul. M-am dus.. iar el a observat. Dumnezeule! Mai bine stăteam cu schija în came. la trupul fară viaţă ce zăcea răşchirat într-o poziţie cu totul nefirească în noroiul de pe fundul tranşeei. Trebuie să cauterizăm rana. după care se aplecă asupra mea. N-aş fi fost smgurul. (Ridică privirile şi se uită în jur. — Dar n-am nici un arzător!..Hassel_Sven . 0 mulţime de alţi camarazi purtau în ei astfel de „suveniruri". dar n-avea să mă doboare aşa ceva pe mine. sprijinindu-mă de el. n-avuseserâ însă norocul ăsta. Nu-i puteam vedea faţa. Are umărul făcut terci. — Nu. — Gata. Swen. în căutarea aşchiei de oţel. A nu ştiu câta şansă dată de Cel de Sus unui păduchios ca mine. E rănit.) Rămâi aici şi odihneşte-te un pic. căci durerea pur şi simplu mă secase. M-am clătinat pe picioare. Acum o scot! Mai rezistă putin. continuă el. Ridică-ţi hoitul de-acolo şi vino de ne-ajută. A mai înaintat un pic cu vârful baionetei în camea mea şi a tras în sus. — Fii atent! m-a avertizat Beyer. năsosul. un soldat al glorioasei annate germane n-âvea voie să crâcnească în faţa unei râni „superficiale" precum cea pe care o aveam eu la braţ. m orice caz.. mai las-o aşa. Swen. M-am aşezat direct în noroi şi-am dat să-mi trag cămaşa înapoi pemme. nicăieri în lume. Şi a dispămt repede.. Cel puţin în teorie. Hai să te-aşezi un pic jos.. dar cu siguranţă n-avea întipărită pe ea o expresie de satisfacţie. Important era că scăpasem cu viaţă. De-a lungul anilor petrecuţi pe câmpul de luptă învăţasem un lucm: şi anume că omul nu se duce niciodată în moarte zâmbind satisfacut.14 Suflete ciuruite 12 Am uriat de durere când vârful baionetei a pătruns în rana deschisă. Mi-an dat lacrinule şi aproape că am leşinat. Nu. săracul! Pagina 12 din 156 . Eram ameţit şi obosit. spuse calm Moşul. mă duc să caut unul. să nu se infecteze. nefericiţii. Nu există morţi veseli. Şi m-am uitat în dreapta.. Altă distracţie. Alţii. Dar am continuat să strâng din dinţi şi să rezist.

nu mai apucase s-o şteargă împreună cu restul plutonului. —. când ruşii veniseră buluc peste ai noştri. — Le faci ce vrei tu. Mi-am adunat fortele şi 1-am urmat pe Kreutzfeld. Furtuna msească trecuse. — Ba da. Ar fi fost în stare să-i omoare pe amândoi doar cu mâinile goale. amice! Lasă-i să se mai apropie. Cei doi soldaţi inamici se apropiaseră acum la doar câteva sut& de metri. Julian Heiden încasase un glonţ. Nu de alta. Şi. fâră să întâmpine nici o rezistenţă din partea vreunui os. 0 să ai ocazia mai curând decât crezi. mai curând în apropierea subsuoarei.. — L-ai trezit? îl întrebă Mărunţelul pe Moşul. — Tu n-ai nimic? 1-am într&bat curios. fară să-şi ia nici cea mai mică măsură de prevedere...Hassel_Sven . ia'r el.. Dar pierduse prea mult sânge şi acum era slăbit atât de tare. ci sub umăr. acum sunt prea departe. de rana ee-i împrâştiase sângele peste tot şi de confuzia luptei. rugându-se la Dumnezeu să nu-şi golească vreun bolşevic încăreăţorul în spinarea lui expusă ca la piaţă. dar avem companie şi-ar fi cu adevărat urât din partea lui sanu ne însoţească lapetrecere. cu faţa-n noroi. fiindcă fusese prins pe picior greşit. — Le mănânc beregăţile! scrâşni Mărunţelul. 0 poftă nebună de-a beli câţiva msnaci! Nu ştiu cum să-ţi spun.. încât abia mai putea să vorbească. Le scot ochii şi-i ronţăi ca pe alune! îi pun la frigare şi le halesc ficaţii!...14 Suflete ciuruite 13 N-am mai zăbovit. rămăsese în viaţă. deci. peste toate. camarade. aflat lângă camaradul nostru. ca un brav viitor ofiţer german. amintindu-mi că-i văzusem faţa plină de sânge mai devreme. îi străpunsese camea şi ieşise prin spate.. Heiden facuse pe mortul. — Uşurel. Profitând. ca prin minune.... fară măcar să-şi folosească arma. Uite-i că vin! Dacă nu 1-aş fi apucat strâns de mână. i-am zis. dar până atunci hai să-1 ajutăm pe Heiden. însă nu în umăr. continuă el. Moşul săltă cu precauţie capul peste malul tranşeei şi privi cercetător peste câmp. însă rana era al naibii de dureroasă şi orice mişcare pe care ar fi facut-o i-ar fi dat serios de furcă.Hm. râzând sarcastic. Plumbul mtrase prin faţă. dar abia aştept săjupoi vreo doi de vii!. Pagina 13 din 156 . Kreutzfeld s-ar fi repezit către cei doi soldaţi ruşi care se apropiau dinspre câmpul de bătălie. cum spusese Mărunţelul.

Hassel_Sven - 14 Suflete ciuruite

14 — Swen, Kreutzfeld, ordonă el scurt, redevenind deodată superiorul rece pe care-1 ştiam, voi rămâneţi aici, cu Heiden. Mă ocup eu de cei doi. — Le vreau eu scalpurile! sări Mărunţelul, artăgos. Eu mă duc! Voi staţi aici! — Nu! replică Beyer cu autoritate. Trebuie lucrat curat. Şi în linişte deplină. Nici un foc de armă, să nu atragem atenţia şi celorlalţi. Suntem în viaţă, e adevărat, dar nu uitaţi că ne aflâm în spatele liniilor inamice! Mărunţelul îşi înghiţi replica ce-i stătea pe buze şi acceptă cu un oftat raţionamentul lui Beyer. Când era vorba de o situatie de luptă, experienţa Moşului îşi spunea întotdeauna ultimul cuvânt. Beyer şi-a mai verificat o dată armamentul, s-a asigurat că baioneta este bine prinsă în teacă şi a dispămt repede de lângă noi. Ştiam de-acum că nu trebuie să ne mai facem griji. Cei doi ruşi, sărmanii, mai aveau puţine minute de trăit... Căci Moşul plecase la vânătoare! . Ne-am aplecat asupra lui Heiden. Problema lui era mai gravă decât a mea. Mult mai gravă. Dacă nu îl duceam repede la un spital de campanie, pentru că i se scursese prea mult sânge, risca să-şi piardă viaţa. Şi oricât de bizar ne apărea nouă Heiden, întotdeâuna ahtiat după grade şi fanctii, la unna urmei era tovarăşuî nostru de arme, iar pentru un astfel de om te sacrifici chiar tu dacâ este nevoie. însă cel mai apropiat spital de campanie se afla la aproape cincisprezece kilometn maintea nostră, în mijlocul convoiului care se retrâgea val-vârtej din ţărişoara care se întorsese brusc împotriva noastră, aliindu-se, în pofida tuturor aşteptărilor analiştilor, cu duşmanul. Fiindcă nu mă puteam mişca în voie din cauza rănii, i-am dat instrucţiuni Mâmnţelului: —Taie-i vestonul! Curăţă-i bine rana! Preseaz-o tare cu fâşia asta de cămaşă! Acum prinde-i umărul strâns cu restul cămâşii! Heiden leşină de două ori cât ne-am ocupat de rana lui. A doua oară am crezut că 1-am pierdut pentm totdeauna. Dar şi-a revenit bmsc atunci când Mărunţelul i-a şoptit la ureche că, dacă luptă şi scapă cu viaţă, va primi, cu siguranţă, „Cmcea de Onoar6" şi gradul de ofiţer pe care Heiden şi le dorea cu atâta ardoare.

Pagina 14 din 156

Hassel_Sven - 14 Suflete ciuruite

15 — Cum îl ducem la spital? mă întrebă Mărunţelul, mai serios ca niciodată. M-am gândit numai o clipă. — Cu tancul. Kreutzfeld a facut ochii mari. — Eşti nebun, Swen! Eşti nebun de-a binelea, dar tocmai de-astate iubesc!... Am surâs, realizând că spusesem o neghiobie mai mare ca mine, iar faptul că i-o spusesem tocmai Mârunţelului avea să mă coste foarte scump. — îl aşteptăm pe Moşul, am zis. Să vedem ce părere are şi el... Şi ne-am ridicat, aruncându-ne ochii dincolo de buza tranşeei, să vedem spectacolul. Cei doi soldaţi mşi erau - bineînţeles, cum altfel, orice armată îşi are specimenele ei! - „căutători de comori". Poposeau la fiecare cadavru, fie deal lor, de-al nostru sau român, şi-1 verificau cu atenţie. îi deschideau larg gura, cu cleştele pregătit, apoi treceau la buzunare, uitându-se după lucrurile de preţ. Aveau şi-o sticlă cu ei, pe care şi-o pasau unul altuia la răstimpuri. Moşul nu se vedea nicăieri, dar, fară nici un dubiu, se găsea acolo, gata de atac, asemenea unei feline răbdătoare, sigură pe tactica sa de vânătoare, verificată de atâtea şi atâtea ori în situaţii de luptă. — Uite-1! şuieră Mărunţelul, dându-mi un ghiont. — Hei! arrf strigat printre dinţii încleştaţi. Fii atent ce faci, ticălosule! Ai uitat că sunt rănit? Dar matahala era prea captivată de ce-avea să urmeze ca să-mi mai acorde şi mie vreo atenţie. Fremăta ca şi când s-ar fi aflat pe jar. îşi dorea să fie acolo, alături de Moşul. L-am zărit şi eu pe Beyer, la mai bine de treizeci de metri distanţă. Părea căzut într-o rână, într-o poziţie nefirească, cu. faţa întoarsă spre noi, plină toată de noroi. — Acuma! scrâşni Mărunţelul din dinţi lângă mine. Acu' i-o-nfige!... Rusui se aplecă asupra Feldwebel-ului. Cu o piişcare fulgerătoare, mâna dreaptă a Moşului execută un arc de cerc prin

Pagina 15 din 156

Hassel_Sven - 14 Suflete ciuruite

16 aer şi beregata bolşevicului deveni dintr-o dată izvor de sânge. Căzu ca secerat, cu palmele încercând zadamic să acopere tăietura adâncă ce-i brăzda gâtlejul. Feldwebel-ul se ridică iute, înainte ca cel de-al doilea soldat rus să înţeleagă ce se petrece. Lama ascuţită a baionetei lui Beyer îi poposi între omolaţi. Rusul încercă să riposteze, întorcându-se cu faţa spre atacatorul său şi punând mâna pe armă. Avu soarta camaradului său, căci Moşul nu-i dădu nici măcar o şansă. îl văzurăm pe Beyer aplecându-se încă o dată asupra celor doi, dându-le lovitura de graţie, apoi se întoarse şi o pomi, aplecat de spate, înapoi spre noi. Mămnţelul fierbea lângă mine. Nu mai avea stare deloc. Vru sâ-i iasă numaidecât în întâmpinare Moşului, dar nu 1-am lăsat. — Prada! fâcu el spre mine, tnrbat. Beyer e-atât de tâmpit, încât n-a luat prada!! —tDă-o-ncolo de pradă! i-am strigat. Trebuie să ne gândim cum să ne salvăm fundurile şi cum să-1 ducem mai repede pe Heiden de-aici... între timp, Moşul ajunse gâfâind înapoi. Mănmţelul îl privi cu ură şi admiraţie în acelaşi timp. Beyer îi aruncă doi săculeţi kaki, murdari. — la de-aici! spuse zeflemitor. Şi linişteşte-te!... Ochii lui Kreutzfeld se luminară dintr-o dată. Prinse săculetii din zbor şi-i cercetă nerăbdător, vărsându-le continutul în palma lui mare. Verighete, inele, dinţi de aur, lănţişoare, ceasuri, cruciuliţe, bani de aur şi de argint... Portta avea să moară de ciudă! — Ce-i cu Heiden? se interesă Moşul, râsuflând din greu în încercarea de a-şi potoli respiraţia. — Nu-i a bună, i-am răspuns, clătinând din cap cu îhgrijorare. Trebuie să-1 ducem repede la un spital, altfel se stinge... — N-aş... n-aş prea crede... Era vocea lui Heiden. Slabă, nesigurâ, lipsită de vlagă, dar, totuşi, vocea lui. Izbutise să se ridice în genunchi şi să se îhtoarcă spre noi, sprijininduse de peretele mâlos al tranşeei. Beyer duse mâna la buzunar şi scoase o sticlă murdară de noroi, pejumătate plină.

Pagina 16 din 156

mi-au dat lacrimile de usturime! Am mai luat apoi fiecare câte o gură generoasă din sticlă.. improvizând un dop dintr-o zdreanţă de cămaşă. urlând de usturime. îşi clăti gura cu ea şi apoi o înghiţi. Arde al naibii! E leac curat pentru răni. strâmbându-se şi plescăind admirativ din limbă. Ce naiba e asta. oameni buni. Moşul se întoarse iute spre Mărunţelul. băiatule! Mi-am oferit de bunăvoie braţul.. 0 plimbă multă vreme prin gură înainte să o înghită. —întoarce-1! ceru Moşul. ţine-1! ordonă el.. dar am întors prevăzător capul într-o parte. îmi pasă apoi mie butelca. murmură Heiden. — Kreutzfeld. scurt. a pus butelca la păstrare în propriul buzunar. Heiden leşină din nou.. iar Heiden se trezi din leşin. Apoi se întoarse spre mine. Mărunţelul îl apucă strâns pe Heiden.. Era mană cerească. pentru numele lui Dumnezeu?!. Julian Heiden înţelese şi facu ochii mari. Fusese foârte inspirat că o luase Pagina 17 din 156 .. Ardea beregataşi stomacul mai ceva ca spirtul! Căci nu era votcă! — Ce-i asta?! am exclamat. îi dădu sticla înapoi Moşului. Dumnezeule. Beyer îi desfâcu bandajul improvizat şi tumă băutură arzătoare pe rana deschisă. plăcut surprins. care se consolă cu situaţia şi nu mai'fâcu nici o mişcare. rânjind teatral: E rândul tău.. imperturbabil. Categoric. — Uuuahhh! E-al naibii de bună. Swen. Mărunţelul mi-o smulse din mână şi bău şi el. trebuie să fie o băutură românească. după care Moşul. — Pe toţi sfinţii din Ceruri! scrâşni cu glasul sugrumat de suferinţă. — Ahhh! exclamă. nu altceva. Pur şi simplu.. strâmbându-se de parcă ar fî băut oţel topit. —— Nu! se opuse Beyer repede. fratilor! făcu el. — Bandajează-1 la loc.14 Suflete ciuruite 17 — Ia o gură zdravănă! îl pofti pe Heiden. Mai dă-mi o gură.Hassel_Sven . Kreutzfeld! porunci Moşul. Vărsă şi pe unde ieşise glonţul. le luase ruşilor şi votca! Julian Heiden trase o duşcă. Fu rândul lui să încerce licoarea.. nu e votcă! — Trebuie.

gata s-o pornim la drum. Nimeni nu s-ar gândi câ ne-am putea întoarce atâta în spatele frontului. Şi abia aşteptsă-1 fac! — Divizia de blindate ruseşti se află. — Asta înseamnă un drum până în bârlogul rasnacilor! amncă şi Heiden cu piatra în apă.14 Suflete ciuruite 18 de la ruşi. Cum spuneam. prăpădiţilor! se adresă el ruşilor.. se băgă şi Kreutzfeld în vorbă. Am ridicat din umeri. 0 să-1 vedeţi voi pe Mărunţelul de ce e-n stare la telemetrul unui tanc! Fie el şi rusesc! Pagina 18 din 156 . privind spre vest..i de ochi se năpustiră asupra mea. concentrat. am rostit cu Jumătate de glas. Swen..Lăsaţi-mâ câteva clipe. încărcaţi de speranţă. mai în putere.. — La mai bine de zece kilometri de-aici.Hassel_Sven . —.. dacă ţin eu bine minte. — Nici nu-i nevoie. — Swen zicea ceva de-un tanc. da.. răspunse Moşul. ce şanse am avea să ajungem înapoi la ai noştri fâră blindate? — Nici una.. băieţi. de-a dreptul entuziasmat. Ah. parcă mai întremaţi. e o idee genialâ. aprobă Mărunţelul. redevenit deodatâ cât se poate de serios. dovedind că şi o namilă ca el are uneori ţinere de minte. să mă gândesc. — Nebunească. — Aşa e. peste câmpul ceţos. Dar genială! exclamă Beyer. Trei perech. bătând în retragere.. la vest de-aici. cu o luminiţăjucăuşă în priviri. ctătinând dm cap ca un şcolar. dar'nu mai era nici unul. când ne-am întors la el. reluă Moşulceva mai vesel de astă dată. Dar Mărunţelul n-avu de lucru. înfometaţi... murmură Heiden. 0 idee nebunească!. Am „măturat" tranşeea în câutarea altor camarazi vii. dincolo de satul părăsit pe lângă care am trecut aseară. replică Beyer după un moment de ezitare. — Ce facem acum? întrebă Heiden cu glas stins. Venim noi şi te luăm. — A fost doar o idee. Băutura ne mai încălzise sângele şi-acum ne simţeam cu totul altfel.. Şi-apoi. Eu cred că n-o să vă pot însoţi.

. conştient că în situaţia sa n-ar fî facut decât să ne îngreuneze dificila misiune. şi-1 îmbrăţişă pe camaradul nostru de parcă ar fi fost cel mai bun prieten al său. Şi ştiam. acceptase.. Sevilla şi Johan Portta. soldaful german e inteligent şi am improvizat ceva. 0 dată scăpaţi din infem. împmmutate şi ele tot de la tovarăşii trecuţi. însă mâncarea nemţească şi băutura românească îl puseseră cât de cât pe picioare. Dacă am fî putut face şi un foc sub pelerinele cu care amenajasem un acoperiş ce ne ferea de ploaia rece. nu fusese concepută şi GU funcţia antiglonţ. înainte de â se întâmplâ. de ofiţer. da? întrebă Heiden timid. am'mâncaf şi ne-am odihnit. am atâmat la centuri câte zece grenade fiecare şi.. iar Heiden a luat hotărârea să ne însoţească. Spre ghinionul meu şi-al lui Heiden. Oricum. şi de ane întoarce să-I recuperăm nu fusese una dintre cele mai inspirate. însă n-aveam curajul s-o facem. cujumătate de gură. în tranşee. Usturimea a fost înfiorătoare. nu mai aveau nevoie de ele.în nefiinţă. Mercenarul. <Â. Moşul n-a renunţat la ideea de a ne arde rănile.Hassel_Sven . Nu Pagina 19 din 156 . Când noaptea deveni de smoalâ. pentru orice eventualitate.— Atunci. uşoară ca nn fulg şi ffloale la atingere. Ne-am uscat hainele la flacăra amncătorului. ne simţeam din nou stăpâni pe situaţie. A găsit un anmcător de flăcări la care a încins o lamă de baionetă şi ne-a cauterizat rănile.. Fumul ne-ar fi dat de gol numaidecât. după care ne-am „procurat" fiecare câte o pelerină din piele. — Mai încape vorbă?! exclamă bucuros nevoie inare Mărunţelul. dar ne-am mai ostoit-o cu licoarea divinâ rechiziţionată de Beyer de la „căutătorii de comori" nişi. întremându-ne. am mai luat câteva de rezervă. ne-am umplut încărcătoarele Schmeisser-elor cu cartuşe. Din păcate pentru fostul ei posesor. Totuşi. ma luaţi când vă întoarceţi. că aveam să ajungem iar lângă tovarăşii noştri: locotenentul Leuwe. oncum. Adrenalina începuse iar sa circule prin vene. transformându-se într-o nefericită povară pentru noi. sărmanul. Eu am nimerit una gri.14 Suflete ciuruite 19 . ideea de a-1 lâsa acolo.cum ne simţeam mult mai bine. până la lăsarea întunericului. am părăsit tranşeea. totul ar fi fost minunat. însâ el. Ne-am completat proviziile din raţiile camarazilor care..

Eram obosiţi şi. fâcând înaintarea un calvar. Ploaia se oprise şi ea. în plin câmp. dar energic. basta! Am încheiat orice discuţie! Am tacut. în sufletul lui. dar aici nu rămâi. indiferent ce-o fi la capătul drumuluL 0 să ne odihnim ojumătate de ceas şi pomim iar. pui de căţea. cu totul şi cu totul neobişnuită din partea lui. — Eu. — la mai tăceţi odată! se zburli Mărunţelul. Marşul nostru prin noapte se anunţa a fî unul extrem de dificil. smguratic. Bătălia încetase de mult în pâdurea în care se refugiaseră ai noştri şi o linişte mormântală pusese stăpânire pe noapte. să-1 impulsioneze pe camaradul nostro/ ' • . Cu toţii suntem obosiţi. dar n-avem altă şansă să scăpăm de aici decât dacă mergem mai departe.Nu mă simt în stare. sleit de puteri. Şi cu asta. Pagina 20 din 156 . continuă Heiden. n-ai decât o zgârietură. şopti Julian Heiden. parcă fâcându-ne în ciudă. nu cred c-o şă reuşesc.. pe acelaşi tOH" folosit de Beyer. E mai bineaşa. dar bătea un vânt rece dinspre răsărit. în stilul lui specifîc. se plânse Heiden.. —• Ţie ţi-e uşor de zis.. ajungând pe orbecăite la primul punct de reper pe care ni-1 stabilisem: un nuc desfiimzit. Ne luase mai mult timp decât estimasem. în râs.. Hotărâsem să facem un ocol şi să ajungem la sătucul în apropierea căruia se găsea divizia de tancuri ruseşti evitând. încercând. Parcursesem deja vreo cinci sute de metri. — Nici nu-ncape vorbă! 1-am contrazis şi eu. prea surprinşi de ieşirea nefirească a camaradului nos-tru. altfel nu putea fî explicată atitu-dinea aceasîa tranşantă. Rămâaaici. pe cât posibil. Se petrecuse ceva cu el.Hassel_Sven . noroiul se aduna pe bocancii noştri la fiecare pas..14 Suflete ciuruite 20 vedeam nici la doi metri în faţă. lua totul uşor. Kreutzfeld nu fusese niciodată atât de categoric în situatiile ce reclamau seriozitate.' — C'uim sâ nu4 exclamă Moşul cu glas scăzut.. să numi faci tu mie una ca asta. te duc eu în spinare.. zonele unde se dăduseră lupte. El întotdeauna glumea. Sunt prea slăbit./ —. că-ţi belesc beregata ca la iepurete de câmp! Dacă nu mai poţi să mergi. dar ne luasem câteva puncte de reper încă pe lumină. Heiden.

şi absolut nimic n-avea sâ ne mai salveze de la ruşine. pe carc. luptasem de-a lungul şi de-a latul frontului. cu toate câ nici unul dintre not-nu scosese vreun sunet. îşi pierduse cauza. cicatrice peste cicatrice. mult prea lung. Războiul ăsta lung. trecând dintr-o ţarâ în alta de parcă am fi fost turişti. devenise războiul nostru împotriva tuturor. iatâ. s-o guşti. când şi când ne mai ajungea cutitul la os. eram unşi cu toate alifiile. acumulasem experienţă în fiecare zi în care izbutisem să ne salvăm fundurile amărâte. Am ciulit urechile ca iepurii. la fel de dureros lătratul acela. însă tăcerea ce se aştemuse după replica destul de dură a Mărunţelului dovedea. vine Dumnezeu şi-ţi îndeasă faţa în mociriă. că încă ne mai era o teamă adâncă de moarte. nu poţi păstra o atitudine pozirivă în fiecare moment al vieţii tale. oricât te-ai strădui! La un moment dat. trecusem prin atâtea. că te bălăceşti în ea şi că doar printr-o minune de-a Lui ai scăpare. îndepărtat. să-ţi reamintească faptul că mociria mai existâ încă pe lume.întregii lumi. Un lătrat slab de câine. s-o miroşi. • — Ce e? am munnurat eu. Atunci am auzitşi eu. Ruşine în faţa întregii Europe. fără putinţâ de tăgadă. în faţa întregii omeniri. —Da. crengile desfrunzite ale nueuluibătrân. Atmosfera rece. că ni se facuse silă de războiul ăsta dczgustător. s-o vezi mai de aproape. Nu poţi face haz de necaz tot timpul.14 Suflete ciuruite 21 Nu eram nişte novici în războiul ăsta. răni peste răni. lugubrâ. în faţă. Ei urlă. cred. Câinele din noapte vestea ceva. cu toate acestea. lipsit de ideahm. Acest câine. Ar fî trebuit să ştim cum să procedăm în astfel de situaţii. Urlă a pustiu şi a mbarte. câinii nu mai latră. lipsit de sens. în faţa întregului Univers! — Sssst! facu uşor Moşul.Hassel_Sven . în război. Nu se auzea decât vâatul prin. dar. să simţi că e acolo. îl pierdeam cu fiecare zi care trecea. Eram veterani. lătra! Cu toţii am perceput. bezna Pagina 21 din 156 . —Un câine!? fâcu şi Heiden. Beyer mi-a pus încet mâha pe umăr. . Ceva la care noi nici să mai visăm iiu mai aveam curajul. ridicând piedica Schmeisser-ului şi pregătindu-mă de confruntare. însă.

dar mai ales cele sufleteşti. nu se încheiase. aşa cum vestea el. ne copleşise părerea de rău că nu puteam avea şi noi o viaţa măcar precum cea a câinelui. N-am mai mâncat pui la ceaun de mai bine de-o lună. Ne copleşise dorul de casă. ori. L-am auzitJie Mărunţelul oftând adânc. — Eşti nebun. nici unul dintre noi nu a reacţionat.. dar războiul. zise Mărunţelul deodată. atotstăpânitoare. Ori. ca nişte năluci stinghere... Satul ar trebui să se afle acolo unde se află şi câinele!. Ajunge! Heiden. L-am ascultat mai bine de un sfert de ceas fară ca vreunul dintre noi să scoată vreo vorbă. La răstimpuri. Şi-am pomit-o din nou prin pământul moale. că ne pierdusem de camarazii noştri. nu-i aşa? Pagina 22 din 156 .. cel puţin. faţâ de noi şi de ceea ce aveam să facem cu vieţile noastre. 0 să ne orientăm după lătratul animalului. ne copleşiseră amintirile. te simţi în stare să ne urmezi? —Da. am spus şi am înghiţit în sec. faptul că era posibil să fi rămas unicii supravieţuitori ai atacului rusesc din întreaga noastră grupă.. chiar dacă ne venea greu să recunoaştem.toate acestea ne îndemnau să ne revizuim atitudinea faţă de viaţa. cu glas răguşit.14 Suflete ciuruite 22 ce învăluia totul ca un linţoliu. unul în spatele celuilalt. Eram concentraţi numai asupra mersului.. Câinele lătra. câinele lătra de câteva ori. — Bine. apoi liniştea s-a aştemut din nou. din rămnchi. pentru" că trebuia să ajungem la tabăra rusească de blindate. Orice altceva eliminam din start din minte. Uite la ce se gândeşte el acuma! —Iviie mi-a venit deja apă în gură.. Ne-ar fî plăcut şi nouă să avem din noucurajul să lătrăm. în pofida noroiului şi a câmpului greu de parcurs. faptul că trecusem printre degetele răşchirate ale Mortii cu câteva ceasuri în urmă. care îşi permitea să latre în loc să urle. răspunse Heiden într-un târziu. — Aş mânca un pui la ceaun. Câteva momente lungi. străduindu-ne să ne păstrâm în conţinuare spiritele treze. în loc să urlăm. — Gata! ordonă Feldwebel-u\ Beyer. .Hassel_Sven . rănile noastre trupeşti. asta sper. nămolos.. din nefericire. după mai bine de o oră de mers în tăcere. e adevărat. E tiixipul s-o luăm din loc.

Câinele tăcuse de mult. La stânga. dacă fuam în considerare uşorul iz de cadavre intrate în putrefacţie pe undeva. Supravegheaţi totul şi să nu vă pună naiba să adormiţi. însă. Aşezarea putea fi numită sat doar cu multă indulgenţă. pe nicăieri. porunci Moşul. foloseşte baioneta. am răspuns scurt.te mormântală învăluia totul. pe cât posibil. ca şi cum ne-am fî gâsit într-o uriaşă criptă în aer liber. Am ajuns în apropierea satutui dupâ alte două ore de mers continuu.. în fapt. Suficient să ne transmită nouâ starea de ilaritate.. Am simţit-o cu toţii. pe toţi sfinţii! Nu pot să uit ce faţă a facut Portta când i-am şutit trabucurile! Izbucni într-un hohot de râs. — Şi. Kreutzfeld! Eşti nebun? Râsul tău se aude la o milă depărtare în noapte! Mărunţelul îşi înghiţi hohotul brusc. căci era alcătuită. Ultima oară când Sevilla a pregătit o asemenea delicatesă ne aflam în stepâ. — Eu mă duc în dreapta. continuă Moşul. încuviinţarea rapidă lui Kreutzfeld veni pe tăcute. încâtscoase un sughiţ neobişnuit şi se înecă.14 Suflete ciuruite -23 — Oho.Hassel_Sven . Şi ce-am mai chefuit atunci. Dar evită. Se auzi o bufiiitură înfundată.. din câteva bordeie răspândite la distanţe destul de mari unele de altele.-Nu se zărea nici o lumină. care tăcuse până atunci. Deocamdatâ! Râsul sarcastic al Mărunţelului se pierdu în noapte. Atât de brusc. asta şi era.. cred că s-au fâcut vreo două. ţineţi minte? întrebă Mărunţelul. 0 liniş.. pleci în recunoaştere. — Acum ştii la care stânga m-am referit? întrebă Beyer cu o undă de satisfacţie în glas. Poate că stânga ta e dreapta mea. pe înfundate. De fapt.. Ne odihnim când terminăm ce ne-am propus! S-a înţeles? — S-a înţeles.miezul nopţii. sări nervos: — Gura. Swen. tu rămâi aici cu Heiden. Kreutzfeld. Apoi icnetul surd al Mănmţelului. orice luptă. Că eu nu te văd cum stai. — Care naiba-i stânga?! scrâşni Mărunţelul. fârâ focuri de armă! Dacă e necesar. Eu şi Heiden am râs. Pagina 23 din 156 . fără s-o auzim. — Kreutzfeld. la mai bine de un ceas şi jumătate dupâ.. şi nu se simţea nici ţipenie de om.. E niai bine să nu ne facem simţitâ în vreun fel prezenţa. Beyer. ca să nu atragem fulgerele lui Beyer asupra noastră.

în Germania.. pe o altă planetă. 0 linişte neobişnuită îmi acapară auzul şi am avut o senzaţie nefirească.. în păduri desfrunzite. prm care vântul şuierâ continuu. cu ploaia curgând întruna dintr-un cer care parcă sta să cadă pe tine? De aceea. am nevoie de odihnă. când toate acestea dispăruseră... întinzându-i bidonul cu apă. în tabere militare.14 Suflete ciuruite 24 Şi am rămas cu Heiden. Mai atipisem dm când în când. avea să treacă vreme îndelungată până să pot gusta din plin bucuria păcii. 0 lume întreagă înnebunise cu totul! Ce anume ne determină să punem mâna pe arme şi să ne ucidem unii pe alţii? Oameni pe care nu-i văzusem în viaţa mea putrezeau acum cine ştie pe unde. tulburătoare. m care oiă integrasem în cele din urmă. — C!um te simti. dar cât de bine poţi să domii în plin câmp. sau în ttanşee nâmoloase. Swen. cum am scăpat din atâteai ^—"Da. răspunse el moale. seceraţi de mâna mea. că scăpăm noi şi din asta. pacea unei nopţi obişnuite mi se păreau cu totul anortnale.. Şi m-am cutremurat!. sigur. după război. Julian? mi-am întrebat camaradul.. creaseră un univers aparte. Nu mă simţeam în elementul meu aşa. L-am sunţit rezemându-se de copacul lângă care ne oprisem şi lăsându-se pradă somnului binefâcător. Şi mi-am dat seama că. — Lasă. Şi se aştemu tăcerea. la ce-o să fac atunci când mă voi întoarce acasă. lui Heiden nu-rtrebui mult să facă pasul în lumea viselor. acompaniat mai tot timpul de bubuitul luptelor. Nu prea existau. alături de camarazii mei. deloc convins însă. ca şi cum m-aş fi aflat pe o altă lume. nu mai puteam să gust micile plăceri ale vieţii aşa cum aş fi facut-o dacă naş fi participat la lupta asta diavolească.Hassel_Sven . Nu mai eram un om întreg. Acum. — Ca naiba. Sunt Slăbit. L-am lăsat să doannă şi am ciulit urechile. dacă aveam să scap cu viaţă din nebimia asta şi aveam să mă întorc acasă. Luni întregi de dormit în tanc. încercând să identifîc zgomotele noptii. Rar mi se ivise ocazia să mă gândesc serios la viaţa de după râzboi. prietene. liniştea. Am pierdut preamult sânge. Aceasta era cea de-a treia noapte nedormită. Eram obosiţi. Pentru că fusesem mai rapid decât ei? Ori poate pentru că îmi dorisem mai mult să supravieţuiesc? Dar pentru ce să supra- Pagina 24 din 156 .

—Cumnimic? — Uite-aşa! Nu e mmic aici.14 Suflete ciuruite 25 vieţuiesc? Ce speram să găsesc acasă dacă mă întoFceam? Amintirea casei mele se aburea cu fiecare zi care trecea. decât o idee. Pagina 25 din 156 . cu nonşalanţa-i caracteristică... în rest.. detaliile se estompaseră de mult. Heiden a început deodată să sforăie! în acel moment.. Au pleeat de mult. a fost cât pe ce să apăs trăgaciul. întreaga casă nu mai era. apropiindu-se râzând. în fapt. Satul e gol. —Nu. — Moşul unde este? N-a răspuns. cu toate simţurile în alertă. Te-aş fi bântuit toată viaţa.. Dumnezeule. — Morti? —Moarte. nici nu mai eram sigur că aveam s-o mai gâsesc acolo unde o lâsasem când plecasem pe front. Şi-apoi. Doar câteva hoituri. ceea ce însemna că ridicase din umeri. Era cât pe ce să te împuşc!.. —Oi?! — Da. pompând adrenalină în tot corpul. — Ce-ai găsit? — Nimic. — Femei? am exclamat îngrijorat. — Dar ce?! —Oi. — Ticălosule! am şuierat. — Tancurile? am continuat — Ce-i cu ele? — Ai observat ceva? — Nu. am auzit pâşi. aici eraţi! am auzit glasul exasperant de calm âl Mărunţelului... Ca un făcut. Swen! zise matahala. dar nu i-am putut vedea gestul în beznă. Moarte şi putrezite. Am încolăcit arătătorul pe trâgaci şi m-am culcat pe burtă.Hassel_Sven . nimic. o dorinţă. — A.. M-am sculat dejos şi i-am ieşit în întâmpinare. oi. era atât de întuneric! Nu se putea distinge ehiar nimic! Inima a început să-mi batâ mai tare. Cred că Beyer s-a dus într-acolo. Brusc. —'Ai'fi dat de dracu'. un ţel..

în liniştea ce stăpânea noaptea.. Şi am o veste bună pentm voi!. jigodia! —N-ai'datdeel? — Nu... aproape că am zburat. cum atacăm. — Vă ia ca din oală orice ageamiu! şuieră Moşul de cum ajunse lângâmine. fii fârâ grijă. mai îritâi.şi Beyer mi-o confirmă . Nu mai exista oboseală. cine ce să facă. Dar. la vreo patru kilometri de-aici!. Am tresărit amândoi. un lătrat putemic sparse liniştea nopţii. îl asigurâ Feldwebel-ul. — Păi. către Beyer.de la o sută de metri distanţă. Şi asta pe propriu-ţi tanc! — Cum?! Jucăriile noastre se află în curtea lor? — Da. Pagina 26 din 156 . Trezeşte-i repede pe Kreutzfeld şi pe Heiden! Repede! — Âi văzut tancurile? — Da. unde sunt postate santinelele duşmane.câinele mă-tii! strigă. Le-am văzut cu ochii meij Sunt în plin câmp. unde s-a dus Beyer. Când s-a întors Beyer. se auzea . nu mai exista durere. Probabil că la el latră. pentru ca ceilalţi doi să se poată odihni în siguranţă. E-n cealaltă parte a satului. făceam de planton. Moşul a venit la sigur. ce mai aşteptăm? Pe cai! Până în apropierea locului în care îşi instalaseră ruşii tabăra. dă-mi ceva de lucru. Hai. dar în cele din urmă am izbutit să-i scot din bordeiul ce mirosea a capre. Nu lătra la Moşul. unde aniime se găseşte tancul nostru. Eu cu Mărunţelul îl luasem între timp pe Heiden şi ne instalasem într-unul dintre bordeiele de la marginea satului. . scoală-i pe-ăiadoi! A trebuit să trag ceva de ei. nu mai exista nimic altceva în afara dorinţei acerbe de a ne afla din nou la bordul iubitului nostru Panzer. că mă mănâncă palmele de nu maipot! — îţi dau. Fir-ar al naibii să fie^ ce m-a speriat. — . Mărunţelul a tras şi-o înjurătură. tot. — Te-ai întors?! fâcu Mămnţelul. somnoros.. încât atunci când am ajuns acolo etam în măsură să ne facem treaba după ceasomic.Hassel_Sven .14 Suflete ciuruite 26 Deodată. cu vârfşi îndesat. Moşul ne-a prelucrat pe dmm. cu glas gutural.. Acesta se întoărse abia peste o oră şi jumatate. ghidându-se după sforăitul inconfimdabil al Mărunţelului. transpirat tot şi gâfâind ca o locomotivă. care.

— Izbuteşti? îl întrebă încet Mănulţelul. Incă douâ le-am băgat sub cauciucurile de la roţile din spate ale unui camion parcat în apropiere. celputin. N-avem timp de glume! Gura păcătosului adevăr grăieşte. eu o zi în urmă. iar pe ultima. le-am îndesat bine între două cisteme. lângă corturile de campanie în care dormeau buştean rusnacii. Heiden i-a mângâiat şenila. a trebuit s-o bag sub un Panzer. a fost mai uşor de suportat viitoarea pierdere. decât la două tancuri Pagina 27 din 156 . unul după altul. dar cum sănnanul Gerhardt plecase. folosindu-i reflectorul pentru a baleia la răstimpnri. m spatele tancului nostru.. L-am recunoscut. N-a fost nevoie să ne ciocnim cu vreuna. iar Moşul. s-a băgat sub el şi a meşterit ceva la uşiţa de urgenţă. stivuite într-o margine.. lăsând în seama celor câtorva santinele supravegherea locului. — încetaţi! şuierâ Heiden. cu părere de râu. Moşul. după ce am scos cviul a două grenade. aşa că ne-am regrupat.. iar cu restul de şase am alergat ca o fantomă la tancurile aliniate un pic mai departe. întreaga tabără. încât câteva zeci de metri de târâş pe coate şi genunchi au rezolvat problema depăşirii perimetrului păzit. chiar şi Heiden repetaseră întocmai partitura interpretată de mine.14 Suflete ciuruite 27 întâi s-a strecurat Beyer şi ne-a defrişat rapid terenul. mai realist. Şi nu găsi alt loc în tot câmpul ăla. pline cu combustibil. Sau qiă laşi pe mine. Am lăsat câte una sub şenilele fiecărui tanc. să-şi viziteze strămoşii duşi de mult pe lumea ailaltă. M-am strecurat ca o nălucă până acoîo şi. că unui nefericit de Ivan i se fâcu de pişare. — Ferească sfântul! mormăi Moşul. drept pentm care îşi vedeau Uniştiţi de programul lor de odihnă. Puteam avea necazuri cu cel care stătea de pază sus pe un tanc. cât de bine e să-ţi regăseşti copilul întreg când te reîntorci la el! Mărunţelul. Mănmţelul.Hassel_Sven . nu s-a putut abţine să nu-1 sărute drăgăstos. Moşul mi-a fâcut semn din cap către grâmada de butoaie de tablă. Cerule. mai muît de formă. pentru că erau postate aşa de răsfirat. Tu ai fi în stare să foloseşti daltaşi ciocanul. Ruşilor nici prin cap nu le trecea că am fî în stare de o asemenea faptă sinucigaşă.. Aparţinea grupei lui Gerhardt Neuman. Pentru că nici nu termină Heiden de articulat ultimul cuvânt.

ăla-i locul meu! Şi nimeni nu-i ia locul Mărunţelului în tancul lui preferat. L-aş fî lâsat cu plăcere în pace.ă meargă acolo. aşa că Moşul a renimţat la orice precauţii şi şi-a folosit baipneta fără nici o reţinere. reflectoare aprinzându-se pe tancuri. neştiind ce se petrece. cu veselie: — încarcEi. peste toate. fără să mai aştepte ca ei s. 0 explozie memorabilă a aprins noaptea. şi-ţi mai dă şi cu un pic de foc pe la târtiţă. începi să-ţi pui întrebări existentiale. Măruntelul râdea ca un apucat. la care. Ştiam ce-avea să unneze. care încotro. Imediat. înainte ca vreunul să apuce să-1 reţină. Swen! încarcă. namila? Dacă tot e sâ începem dansul. Primul proiectil lansat de Mărunţelul a facut zob cortul din care ruşii ieşeau precum iepurii din vizuină. chemându-ne. santinelele au prins viaţă. Tocmai luasem în vizor stiva de butoaie cu combustibil. apoi am intrat şi eu'. L-am ajutat pe Heiden să se strecoare în Panzer. strigând continuu la mine.Hassel_Sven . ordine urlate într-o limbă imposibilă şi. căci ştiam cum e să te ardă băşica. pe nepregătite. Valea! Şi mi-a făcut vânt cât-colo. un tipăt sfâşietor. Ce şf-a zis. Nu şi Mărunţelul. de ce nu 1-am începe de-acum!? Şi se evaporâ de lângă noi. Când cineva te ia aşa. închizând cu zgomot asurzitor trapa în urma lui. păcâtosule! Pagina 28 din 156 . băiatule. Deja Moşul pornise motoruL Mi-am ocupat locul în faţa dispozitivului de ochire. Strigăte de alarmare. iar cel de-al doilea a atins rezervoarele cu motorină. Ruşii alergau înnebuniţi. Moşul a ambalat monstrul de oţel şi Heiden sa repezit la mitraliera grea a Paazer-ului. cu totul nefiresc în război. soldati supărati că le-am stricat somnul. Swen. împreună cu toată muniţia care se afla în el. Apoi au sarit în aer grenadele de sub camionul parcat în apropierea cortului. mi-am îngropat ochiul în manşonul de cauciuc al telemetrului şi-am început să rotesc încet turela. cândo mână de fier m-a apucat strâns de picior şi m-a împins într-o parte. ladul venise la oameni.. care se termină într-un horcăit de moarte. — Hei. Gloanţele au început să ţăcăne pe blindajul de oţel şi Beyer a âcţionat pedala de acceleratie.. A deschis trapa şi-a tras un şuierat scurt.14 Suflete ciuruite 2ÎL distanţă. de cele mai multe ori. nu mai apuci să dai şi râspuns.

Hassel_Sven .. thipă ce am trecut de satul părăsit. trebuie să recunoaştem cu toţii.. nu lipseau grenadele. împuşcături zadamice şi iar explozii. Ce-aţi fi vmt. chiuiam de bucurie. Toate erau la locul lor. Mărunţelul a izbucnit într-un râs drăcesc şi a băgat mâna în buzunaml vestonului. iar noi.14 Suflete ciuruite if Norocul nostru că inamicii nu se gândiseră că am putea reveni vreodată să. aşa cum le era menirea. Grenadele lăsate de noi sub şenilele tancurilor ftceau prăpăd. ne luăm înapoi jucăria şi nu facuseră nici o mutare de mobilier. Am ieşit din cuşca ieului val-vârtej. Inima mi s-a strâns şi-am simţit un fîor străbătându-mă dureros m vintre. este extraordinar sentimentul să regăseşti totul la fel când te întorci acasă. Şi abia atunci mi-am explicat strigătul neobişauit ce răsunase în noapte la începutul atacului. victorioşi. la două tancuri distanţă de al nostru. Nu lipseau obuzele. M-am uitat atent la „trofeul" Mărunţelului.. însângerată. să ma îotorc la Portta cu mâinile goale? I-am luat şi lui un suvenir. A scos de acolo o bucată de came vineţie.. strigăte şi tipete de durere. — Ce naiba-i aia. Sărmanul msnac ce ieşise să urineze. încercând să-mi dau seama ce este. plecase pe lumea cealalta fără mădular. Kreutzfeld?! se strâmbă Heiden. nici măcar pozele lipite peste tot de Portta nu fuseseră jupuite de pe pereţi. dezgustat. Şi. Moşul a ambalat motorul Panzer-ului şi ne-am afundat în noapte. — Un trofeu! rânji namila cu toată gura. nu lipseau lăzile cu muniţie. lăsând în urma noastră numai explozii. cât pe ce să vomite. Pagina 29 din 156 . aşa cum le lăsasem când plecasem în „concediu".

domnule maior. din nefericire.14 Suflete ciuruite 5C Lumea e un circ uriaş. pui de curye!!! Ne-am împrăştiat repede.. Cei cCcre rezistâ şi scapâ. dresori sau animale. Căci râzboiul este unealta Diavolului. N-cttn cunoscut în viafa mea-jigodii atât dejosnice ca voi! Curtea Marţialâo sâ vă mânânce. nu altceva! Mama lui Heiden era sfantâpentru el. mai treacâmeargâ. clovni. ceea ce însemna câ îşi semnase condamnarea la moarte. şi noitoţi ştiam asta. — Cu respect vâ raportez. paiaţe. practic. Şi mcâieri altundeva nu se observa mai evident acest lucru ca în râzboi. cu douâ.. începu el. printi'e soldaţi i se spunea „ Vipera ". Mercenarul l-a tras dupâ el pe Julian Heiden. care acum se înroşise peste masură. Când cineva se lua de el. dar dacă se lega de cea care-ljâcuse era în stare'sâ mănâncejar. Maiorul Ziegler nu ştia. Cei mai mulţi. sunt animale. Râzboiul scoate animalul din om lafel ca Dîavolul.pe un ton ridicat. ori sunt protejaţi de Dumnezeu. — Adunâtură de pâduchioşi împuţiţi ce sunteţi! urla maiorul Ziegler. ilnzionişti. dar Vipera nu-i dădu.. Oamenii sunt acrobafi. — Raportezipe mâ-ta. Pagina 30 din 156 . cu nişte ochi albaştri spâlâciţi.. trădâtorilor! Asta era o acuzaţie gravă. dar nu numai. —. Şi nu voipregeta să vă daupe mâna Gestapo-ului când vom ajunge acasă! Era un ticâlos înalt. care rămasese ca o stană depiatrâ. pe care Heiden nu o putea suporta cu una. Obrazul dreptera brazdat de o cicatrice înformâ de V.Hassel_Sven . slab. osos. prestidigitatori. —Dispăreţi dinfaţa mea. cu ochii scăparând de mânie. Din această cauzâ. că. ori se vând cu totul Diavolului. reci ca gheaţa. nici o şansă. dobitocule! Dispâreţi dinfaţa mea.

Tancul devine. în tanc. câci neputeam numi din nou Regiment de Blindate şi nu mai eram nevoiţisă mărşălwmpejos. scandalul luase amploar^şi ajunsese la wechile maionduiKurtZiegler. recuperate depe unde seputuse şipuse în stare de fancţionwe depricepufii mecanici ai anndtei Reich-ului. Regimentul 26 Panzer . tancul îţi dâ încr'edere. Satisfacţia noastră revenise la un nivel acceptabil. până atunci. se învoise să dea iama în rezerva de alcool medicinaldunitâţii medicale mobile care însoţea cele trei regimente germane qflate în retragere. la vreo şaptezeci de Idlometri de Bucureşti. Tancul îfi dă siguranţâ. Ne aflam la poalele unor dealuri împădurite. — Nememicul va sjarşi de mâna mea! scrâşni Heiden.14 Suflete ciuruite 31 Şi toafe acestea din cauza unei banale partide de cârţi între Sevilla. de cele mai multe ori. o să-ţi ofer ajutorul meu necondiţionat! promise Johann Portta. Portta şi Mârunţelul. ştie ce înseamnâ această maşmârie. Un ofiţer medic se alesese cu dublă fractură de maxilar.Grenadiere primise o altâ serie de tancuri germane şi T-34 ruseşti. Cu toate acested. cum Portta nu avusese cu ce sd plătească. cu o hotărâre pe care. care unna sâ vinâ dinspre Ploieşti.. — lar eu. având ca partener tancul. câci tanchistului îi şade bine. în aşteptarea celui de-al patrulea regiment. De-caci trebuia sâplecâm câtre Piteşti. cum e şifiresc. cu un zâmbet maliţios în colţul gurii. iar. Pagina 31 din 156 . ca un bun camarad. şi-apoi sâ ne îndreptăm. tocmaicândne înfruptcimcugenerozitatedinprada luiPortta. cât de mult reprezmtâ pentru el şipentru camarazii lni. salvator de vieţi. eram mulţumiţi. pentru tanchist. iar cel ce a luptatpe diferite fronturi. prin Transilvania. Sevilla câştigase şi. să trecem Carpaţii prin Valea Qltului. wiealtă mdispensabilă şi tovarăş de nădejde.Hassel_Sven . îfi dâforţă. prieten devotat. spre Ungwia. care ne luase ca din oală. nu i-o maî remarcasem în glas. ca ultimii infanterişti..

ho! îşi freca mâinile Portta. tata Portta o să vă dea şi vouă câteva firimituri. în sfârşit. şi nu fu nevoie de prea mult timp ca să ne molipsească şi pe noi cu starea lui de excitaţie.Hassel_Sven . negăsindu-şi locul. începu să ne expună situaţia: — îl ştiţi pe Blaummer. pe un ton conspirativ. cu înfiigurare. în situaţia de faţă. plin de energie. ca un miner veritabil ce este.. hi! continuă berlinezul. prin inima dealurilor ăstora?! — Hi. Ei bine. deja salivând... — Ah.. scos deja din sărite. — Ppate şi mâncare! fâcu Portta. ticalosule! strigă Sevilla. într-o doară... de la cantină. privindu-ne ca pe ultimii oameni. cu voce joasă. — Portta. Johaoh? se iastesssa Mercenarul. se desumflă Mărunţelul. şi ce femei! Obergefreiter-ul Johann Portta va avea. pe-aici.. deci. 1aiLfi tentat mai mult ceva de înfalecat. — Femei? am zis eu.. pentru că asta a fost în civilie. neghrobul ăla. Am pus-o!. misterios.. hi. Dacă sunteţi băieti cuminţi.. Fuma ţigarâ de la ţigarâ.. Treci odată la subiect şi nu ne mai fierbe atâta! Pagina 32 din 156 . în bazinul Rhinului. Ai descoperit cumva o ccsaoasa.. nerăbdător.. Portta ne făcu semn să ne apropiem şi. pe caris. — Mâncare?! sări Mărunţelul. Şi-a păstrat instinctele de miner şi. — Ce s-â întâmplat. haremul său propriu şi personal!.. folosindu-se de ele. Auziţi aici? Haremul lui propriu şi personal! — Femei.14 Suflete ciuruite 34 GROTA NEFERICIRILOR — Ho. ho.. privindu-1 concentrat. Se învârtea de colo până colo. sau weo cramâ ascunsă pe undeva.

ca şi cum nimeni nu 1-ar fi întrerupt.. — Păi.. luându-se cu mâinile de cap. luând cu ei animalele şi păsările. deci.a descoperit ascunzătoarea! urmă Portta lejer. Johann. — Cum după miros?! exclamă nelămurit Mărunţelul.. n-ar fi fost de prisos câţiva purceluşi la proţap sau o pulpă-două de tăuraş. o brânzică proaspăţă. care se afla la comanda celor trei Pagina 33 din 156 . Adunătură de ţăcăniti cu mămăligă în loc de creieri!.. iar maiorul K. zise: — Blaummer a ajuns. .. că nu trebuie să afle nimeni! — Atunci nu te mai tot plimba priri minele din bazinul Rhinului! — Bine. nervos. Nu era ceva nou pentru noi o asemenea reactie. Ciocu' mic. — . Şi-atunci am înţeles de ce era Obergefreiter-ul Portta atât de surescitat. Când ajunsesem noi în satul acela de la poalele dealului.14 Suflete ciuruite 33 — Ssst! Ssst! duse matahala berlineză arătătoml la buze. Blaummer. — Taci naibii şi tul sări Sevilla. ori câteva găinuşe la ceaun. mormăi Mărunţelul. animal de povară. apoi întorcându-se spre Portta: Continuă. proprietarii îşi părăsiseră locuinţele şi fugiseră din calea „năvălitorilor".. Restul gospodăriilor erau goale. ridicând din sprâncene. Dumnezeule! izbucni Sevilla. — Ufff.. s-a luat după miros şi a descoperit. şi peste toate un vinişor românesc puterea ursului.doi kilometri de aici..Hassel_Sven . E-adevărat. numai că n-aveam timp de căutări şi nici motive temeinice de a o face.. nu mai găsisem acolo decât câţiva bătrâni. după ce arboră un zâmbet superior. — Parcă spuneai că la o grotă?!.. dar şi-a înghiţit repede cuvintele observându-ne privirile mânioase aţintite asupra lui. că de la el am aflat.. moşnegi şi' babe. la râpa aia şi. Era firească peste tot în lume. Insă regimentul plecat de la Ploieşti trebuia să sosească din orâ în oră. la vreo.. Câteva clipe s-a aştemut liniştea...urt Ziegler.. Ne închipuiam cu toţii că sătenii s-au ăscuns pe undeva prin pădurile întinse şi dese care acopereau dealurile înconjurătoare. bine! Deci. Beriinezul trase adânc aer în piept şi. — Terminaţi! ordonă Moşul. o grotă.. a ce mirosea? insistă Kreutzfeld în prostia lui. ceva lăptic.

S-ar putea să se sperie şi să refuze să colaboreze dacă vă vede. răspunse Portta. — Hm! făcu Mărunţelul.. deseori.. — Uită problema asta. Drept pentru care i-am dat un ghiont Mercenarului şi 1-am avertizat. arătându-şi pumnii cât doua baroase... Mărunţelul înghiti în sec şi acceptă.. Am vorbit cu Blaummer şi mă întâlnesc cu el în spatele cantinei.. — Totuşi.14 Suflete ciuruite 34 regimente reunite. are dreptate Johann. Heiden şi Mercenanil rămânem aici. dacă nu e vorba de gimnastică. — Eu. decise Moşul.. amice! Ştii bine ce metode efîciente de convingere are băiatul! se fâliMărunţelul. — Ştiu. — Deloc. scurt. — La apusul soarelui.oase. Plasase santinele de jur-împrejurul taberei unde ne stabilisem şi dăduse ordin să nu facem nici o mişcare până la venirea regimentului din Ploieşti. Blaunlmer e singurul câre ştie unde e adâpostul şi. — Voi. Se vedea msă de la o poştă că-1 mâncau punmii îngrozitor de tare. cu gura până la urechi.aşteptat ca în curând să găsească o altă modalitate pentm a-şi descărca energia. îl vom unna la distanţă. cu înţelepciunea-i caracteristică. să vă âcoperim fundurile neastâmpărate. extrem de durer. e în stare să nu mai scoată o vorbă.Hassel_Sven . continuă Portta. Portta declanşase un conflict cu Vipera de mai toată frumuseţea. ar fî bine să ne urmaţi la ceva distanţă şi sâ nu veniţi o dată cu nune la întâlnirea cu Blaummer... şoptindu-i insinuant la ureche: Pagina 34 din 156 . cu puţină \Teme în urmă. zise el. înţelegându-ne simplu. Pe mirie nu m-ai fi putut retine nici dacă m-ai fi legat de tanc!. — Perfect! exclamă Kreutzfeld. Era de. dacă se încăpăţânează... înclină Beyer din cap. n-ar fi aprobat nici în ruptul capului o „expediţie" de recunoaştere îh zona înconjurătoare. Ne-am uitat cu totii la el şi apoi unul la celălalt. E maibine aşa. Probabil că glnmeşti. — Şi când mergem?! Inocenţa Mănmţelului era debordantă. Şi-apoi. lar lungii ani de experienţă pe câmpul de luptă ne spuneau că săritura peste cal. poate avea urmări tragice şi. Portta râse şi Sevilla îi ţinu isonul.. din priviri.

semn că înţelegea prea bine ce se petrece. nicicând potolită. — Atunci. te descurci tu. a exclamat nevinovat. ne-a susţinut privirile curioase şi. scuturându-se ca de o piele răpciugoasă. ca un copil ce dă vina pe fratele lui pentrii pozna fâcută împreună: —.. 1-am încurajat eu.. încuviinţând din cap. Moşul dădu încet din cap. unde naiba a fugit aşa pomit? — Să-mi demonstreze mie că n-am dreptate. Nu asta intenţionasem şi-acum îmi părea rău. S-a ridicat şi s-a dus lângă Kreutzfeld.. mon camarade! mârâi el. E ca un cazan sub presiune. Pentru început. Julian Heiden căpătase o senzaţie neobişnuitâ de foame continuă. mormăi Mercenarul.I-am urmat sfatul lui Swen! — Şi ce 1-ai pus să faca?! am sărit impacientat. ridicându-se în picioare.. — Mâncăm ceva bun? întrebă Heiden. — E clar! fâcu el.. bătându-1 încet pe umăr. L-a luat pe după gât şi i-a şoptit ceva la ureche. în cele din urmâ. — Lasă. —Nimic..Hassel_Sven . Pagina 35 din 156 . încingeţi focul. îndreptându-se spre cantină. a îndreptat spinarea şi a urlat spre Mercenar: — Da?! Atunci. apoi a deschis larg gura şi. fîi atent la mine! Şi s-a pierdut printre şoproanele dărăpănate unde ne aciuasem. Remarcasem cu toţii acest fapt.. tare mi-e că explodează! — Oui. — Depinde.14 Suflete ciuruite 35 — Fii atent la Kreutzfeld. De când încasase glonţul ăla nefericit la subsuoară şi fusese nevoit sâ petreacă două zile în cocina numită spital de campanie.. cu o expresie de satisfăeţie pe chip. lar el. dar n-aveam ce să-i facem.. începea distractia. Mărunţelul a fâcut ochii mari. Altfel. curios. Ia-1 deoparte şi dă-i drumul la buşon.. Numai că buşonul Mărunţelului e înţepenit rău de tot şi nu ştiu dacă voi izbuti să-1 deblochez... Cinci perechi de ochi miraţi s-au întors deodată spre Mercenaml. stricându-se de râs în pumni..

Pagina 36 din 156 . Şi ştiusem. efectiv.fi dat seama că aşa ceva se va întâmpla. cu ce avea să Yiga de acolo de unde se dusese. un caporal gras şi chel din Regimentul 16 Tiger. hahalerelor? se auzi deodată glasul lui Egon Schermacher. Sevilla a aprins focul şi a pus ceaunul la încins. Ne mai întâlnisein cu el în campania din Tobruk. saliva văzând cu ochii şi. încetul cu încetul. un vrafde lemne. Căra mândru un uriaşjambon de porc. însă fusese de ajuns îndemnul Moşului ca să ne transforme într-o haită domică de festin. ăşa eum îl născuse mamă-sa. Mercenarul fluieră a admiraţie şi-i ieşi în întâmpinare Mărunţelului: Chipul acestuia radia de satisfacţie şi un zâmbet larg îi lumina figura transpirată. în timp ce se aşeza nepoftit înjurul fbcului. Heiden nu mai putea de poftă. pe pirostrie. unul după altul am început să percepem senzaţia aceea minunată de nerăbdare de dinaintea unei mese copioase. niciodată. răguşit. din clipa în care facusem prostia să mă adresez Mercenarului ca să-1 potolească pe Kreutzfeld. Ne-am aduiiat înjurul focului ca nişte ţigani şi ne-am^prins câte o ţigarâ.14 Suflete ciuruite 36 Trebuia să-mi. însă era un tip de treabâ. câre nu purta pică nimănui.. Sărmanul pierdiise la cărţi tot ce avea. — Ce faceti aici.. — Criminalilor!. Comandă scurt: — Lemne! Ne-am mobilizat şi am adunat. cu vreo doi ani în unnă. gata de pus pe foc.. dintr-un şopron aflat la zece metri depărtare. Portta şi Sevilla îl lăsaserâ. ţinuta şi lenjeria intimâ. Pîecase gblgoluţ de la masa dejoc improvizată pe o ladâ de muniţie.. Habar n-aveamce urma să facă Mănmţelul. N-am apucat să-i răspundem. Dispăru şi el şi reveni peste câteva minute cu un ceaun de tuci şi o pirostrie afumată. că Mărunţelul îşi şi fâcu apariţia. fâră să-i pese de noi.Hassel_Sven . brusc. pofticioşi. 1-am auzit pe Egon murmurând cu glas stins. inclusiv echipamentul. De fiecare dată se petrecea aşa. Toate privirile s-au întors instantaneu spre el şi-am înghiţit cu totii în sec. Sevilla însă nu stătu mult pe gânduri. „piele". să mai îndepărtăm senzaţia de foame ce ne mistuia stomacurile. în scurt timp.

Pagina 37 din 156 . ticâloşilor! Sper să nu vă dpară prea tare.-obişnuiţi cu de-alde astea. Uriaşul nostru camarad fară minte nu ţinuse cont absolut deloc de proaspătul incident cu maioml Ziegler. că ne venea râu doar uitându-ne la ea. cu ochii cât cepele... Egon Schermacher. Sevilla luă un bidori cu apă şi stinse precipitat focul. — De la „prietenul" tău. — Ce spânzurătoare?! făcu Mărunţelul. după Schermacher. ca şi cum ar fi spus: „Am ştiut eu. — Kreutzfeld. 0 stare de leşin îmi răscolea dureros stomacul.. mă opresc aici. E provizia secretă a maiorului Ziegler. fugi după Egon şi adu-1 înapoi.. unul. 0 tăcere nepământeană se lăsă deodată peste trupa noastră de păcătoşi. Dar Egon nu-1 băgă în seamă şi se îndepărtă. Chiar şi pentru noi.Hassel_Sven . De unde-ai luat ăsta. Şi stingeţi odată focul ăla blestemat! Johann Portta se execută şi dispăru printre şoproane. Parcă ne-ar fî lovit cu leuca în moalele capului. în rest.. iata. cât încă mă mai pot salva de la spânzurătoare!. Mercenaml era singurul care continua să surâdă. continuâ Moşul. faci cale întoarsă şi duci jambonul la locul lui.14 Suflete ciuruite 37 — Dumnezeule! exclamă Heiden. drac împieliţat ce eşti?!!! Pulpa aftimată arăta aşa de bine. fapta Mărunţelului reprezenta prea mult. când Kreutzfeld ajunse lângă noi. cel puţin... dar nici prin cap nu mi-a trecut că idiotul ăsta o să reuşească!?". nu înaihfe însă de a ne ura din toată inima: — Moarte uşoară. — Eu. rânji Mărunţelul cu toată gura. care nu mai putea fi stăpânit în nici un fel. Mărunţelul îi pusejambonul în brate Mercenanilui. de unde 1-ai luat. înghiţi eu greutate nodul imens ce i se pusese în gât şi se ridică grăbit. Dar nici măcar lui nu-i mai pria bucata afumată de came. acum cbiar că ne păştea plutonul de execuţie! Moşul se dezmetici primul: — Portta. Nu putem risca.. Mercenarul n-avusese de lucru şi. figurile tuturor erau pătrunse de stupoare. mirat sincer.

se întoarse Moşul către mine. A face „schimb". în cazul lui Kreutzfeld. îl însoţeşti pe Kreutzfeld şi duceţi pulpa de porc la cantină.Şi ce-ai dat în locul ei? —Nimic.14 Suflete ciuruite 38 — Glumeşti! mormăi Mărunţelul...curios. să-mi explice: — I-am promis lui Klaus că-i aduc un porc întreg. dar. Ceţurile din mintea mea au început să se destrame. Şi-atunci Pagina 38 din 156 . Mercenarul i-a pasat proba incriminatorie şi Kreutzfeld s-a umit din loc. însemna excluderea folosirii fortei brute pentm atingerea scopului propus. dacă tot te-a mâncat în fund să-i inciţi pe-aştia doi. şi asta chiar că nu-i stătea în fire! —. fâră vorbe. cum ai facut rost de ea? — Simplu. — Nici un dar! Swen. impacientat. iar asta implica gandire.Hassel_Sven . Luati o raniţă şi băgaţi jambonul în ea. aerian.. oftând. în pofîda tuturor aşteptărilor. mi-a răspuns. — N-am şutit-o. Nu mai pricepeam deloc. Doar n-o să mergeţi cu el. N-avea nici un rost să fac pe grozavul acum. — Deloc! replică Beyer rece. Am rămas uluit. Mărunţelul a continuat. chiar aţi fâcut-o de oaie. Am încuviinţat din cap. era vorba de un şopron mai spaţios. cum nu prea avea de gând.. la câteva case distanţă de locul unde ne aciuasem noi. în fapt. —Dar. aşa. — Staţi aşa. când ne întoarcem. Mărunţelul gândise... încă neînţelegând ce se petrece. neghiobilor! sări Moşul. De data asta. Kreutzfeld a pus raniţa la spinare şi-am pomit înapoi spre cantină. dar deja ne apropiasem de cantină. imperturbabil. M-am ridicat şi 1-am luat pe Măruriţelul de braţ. 1-am îmboldit cu o altă întrebare: — Şi-atunci. mâine dimineaţă. viu. La schimb. Am aşteptat să continue. — Cum naiba ai şutit pulpa? 1-am întrebat. în văzul tuturor?! Ne-am executat.

Ne-am mai verificat o dată echipamentul. spre marginea satului. nu-i aşa?!. mghiţind halca de came aproape nemestecată. mare şi roşie. şi ei n-ar fi avut voie nici măcar s-o atmgă. aşa zic şi eu. din nou priviri hămesite şi..Hassel_Sven . Hai să ne întoarcem! Când am ajuns la şopronul nostm. acre. drept pentm care el a fost cel căruia. Şi mi-am dat imediat seama că nu greşise deloc. Era ca şi cum li s-ar fi plimbat prin faţă o unguroaică nurlie. 1-am întrerupt eu. Dacă Portta avea dreptate şi undeva între dealuri se ascundeau sătenii. dar Beyer n-o să fie supă. când soarele a coborât definitiv sublinia orizontuliri. jambon afumat în acea seară. — Beyer nu ştie toată povestea. Fostul miner a sosit. am apucat să le expun situaţia reală. iar echipa de „expediţionari" care urma să plece în căutarea sătenilor la lăsarea întunericului s-a mai mărit cu un membru: Egon Schermacher. lipsite de viaţă. în cele din urmă. pus în temă de berlinez.. Pagina 39 din 156 . Heiden n-a mai aşteptat nici o pennisiune şi şi-a înfipt dintii în pulpă. 1-am trimis pe Portta după Blaummer. cu tot cu animale. — Atunci. şi-a tăiat o bucată respectabilă din pulpă şi a început să mănânce tacticos. Cel mai amărât dintre toţi părea a fî Heiden.. Din nou stupoare. în spatele vălătucilor de nori zdrenţuiţi de pe cer. goală-goluţă. iar când luna a răsărit. Jambonul a trecut dintr-o mânâ într-alta şi. Am făcut pregătirile necesare şi. ne-am strecurat printre şoprone. deja salivând la gândul că voi mânca. savurând fiecare înghiţitură. Beyer n-a mai avuţ nimic de comentat. după ceam băgat mâna în raniţa din spatele Mărunţelului. ca nişte năluci. feţele tuturor erau îmbufnate.. — Păi. atunci promisiunea făcută bucătamlui personal al maiorului Ziegler avea acoperire şi putea fi onorată. ca să pună capac la toate. i-am aruneatjambonul în braţe. până a ajuns din nou la mine. nu "mai are nici un rost să retumăm pulpa. Aşa că 1-am apucat pe Kreutzfeld de braţ şi 1-am oprit locului. A muşcat ca un lup pofticios din muşchiul afumat.14 Suflete ciuruite 39 am înţeles raţionamentul camaradului meu. Până seara n-a mai rămas decât osul.

14 Suflete ciuruite 40 Noaptea dădea deja semne că avea să fie una rece. Am răsuflat uşuraţi cu toţii. cu atât era mai bine. frate. 1-am traversat şi-am început să urcăm coasta dealului. fîe de sufletul tău!.Hassel_Sven . Albert? îl întrebăEgon pe Blaimuner. Fostul miner ne conduse spre marginea dinspre deaturi a satului. dar până la urmă se declarase de acord să-i însoţim şi noi. Un câine începu deodată să urle în sat. Părea de-a dreptul bolnavă. Pagina 40 din 156 . Nici n-apucă bine să termine. 0 dată intraţi-în pădure. care-şi înfundase căciula adânc pe cap şi-şi ridicase guleml şubei. să se apere de frigul ce devenea parcă cu fîecare minut care trecea tot mai pătrunzător. lar EgonSchermacher a încheiat pe acelaşi ton: — Aşa. dai. Nu prea îi convenise aranjamentul facut de Portta. cu cât eram mai mulţi. însă asta doar aici. — Treaba mea! replică acesta morocănos. cu apă limpede şi rece. apăsător. unde copacii erau rari şi desfrunziţi de toamnă. — Tăceţi naibii din gură şi mişcaţi-vă odată! mârâi Blaummer. printre tufîşuri de măceşi şi mărăcini.. Un fîor rece ca gheaţa mi-a străbătut şira spinării şi m-a făcut să mă cutremur. Am ridicat ochii spre )ună.celputin norii de pe cer se mişcau foarte încet. către un lăstăriş des. — Nu-nchide nici unul gura la jigodia aia? murmură Schermacher. Era posibil să întâmpinăm rezistenţă din partea sătenilor ascunşi în grotă şi. semn că nu urrria să plouă. nimic nu dovedea eă lumea ar fi vie. Lumina lunii era suficientă pentru a vedea pe unde mergem. înciudat. Un sunet sumbru. a pagubă şi necaz. că răsună o împuşcătură surdă şi urletul lugubni al animalului încetă cu un schelălăit scurt. pentru a evita întâlnirea cu vreo santinelă: Am ajuns la un pârâu puţin adânc. dacă nu chiar imposibil fâră lanteme.. — Cum ai descoperit ascnnzătoarea. nervos. în afarâ de şuierul moderat al vântului şi de sunetele fireşti scoase de trupa germană cantonată la poalele dealurilor. Mergeam tăcuf în spatele lui Sevilla. leşise cu totul din nori şi era sângerie. avea să ne fie din ce în ce mai greu.

peste toate. Ceilalţi. Şi-a dres imediat glasul în pumn şi a şopdt gutural: — Ce naiba vrei să vorbim. — Haidâ. Nu-i uşor de descris ceea ce simţeam.. în consecinţă. — Păi. Blaummer ne-a condus prin desişul acela şi. la grotă. pare-se. nu după multă vreme. însă deseori în război când apar astfel de temeri interioare trebuie să faci tot posibilul. fuseserâm acaparaţi de o stare neobişnuită de sfârşeală sufletească. Voi nu simţiţi? S-au oprit cu toţii şi Portta a exclamat: — Ba da! Eu simt! Simt că mă trece o pişare de mă taie la băşică!. senzatia că se va întâmpla ceva rău s-a acutizat atât de tare în.Hassel_Sven . icnind. Pe Sevilla îl pufai râsul. ia staţi aşa! Trebuie să vorbim. pentru întâia oară când „evadam" din companie. când am •considerat că ne-am afundat suficient de mult în pădure pentm a nu mai putea fi auziţi de vreo ureche indiscretă.sufletul meu. Era singurul care avea. însă. Mămnţelul a scos un sunet nedefinit. lucrurile vor scăpa de sub control. de! exclamă Egon. Blaummer e baronul von Munchhausen?!. Nu era. ini-am oprit eamarazii. Blaummer a venit încet lângă mine şi mi-a pus uşor o mână pe umăr.. de această dată. tocmai despre asta vreau să vorbim. să nu cumva să cobeşti. Despre durerile noastre. se băgă Portta în vorbă. să le consideri reale şi să acţionezi. să ţii cont de ele. într-un fel sau altul. sentimentul că. ceva între un icnet de dezaprobare şi o încuviinţare. Portta s-a îndepărtat câţiva paşi şi a început să urineze cu forţă. chefde râs. încât nam mai putut rezista şi.. indiferent dacă crezi sau nu în ele. Swen?! Lasă-ne în durerea noastră. pe viitor. inclusiv eu. în această noapte. am replicat. —Hei. îi dădui un ghiont în coaste şi tăcu brosc. că-ţi iau glanda! m-a Pagina 41 din 156 . Da' ce. bineînţeles.. Sevilla şi Egon au pufnit în râs.14 Suflete ciuruite 41 — După miros. — Camarade.. o lipsă totală de chef şi. aparent nepăsător. am părăsit perimetrul păzit de santinelele noastre. dar s-au oprit numaidecât Nu era râsul lor..

Să nu credeţi că o fac intentionat. care-1 imită. în afară de şuieratul ascuţit al vântului. — E real. Pagina 42 din 156 . Ne venea foarte greu să luăm o hotărâre. Niciodată nu mi-au plăcut cobele. — Ptiu!!! scuipă Sevilla spre mine. că-mi strânge inima ca într-o menghină.. unui. Eu cred ÎRpreseritiment.. nu se mai auzea.. încărcându-şi şi el arma. Luaţi odatâ o hotărâre şi hai să mergem de-aici. ticălosule. replică Blaummer. în afară de Mărunţelul. Mantia întunecată a nopţii se aştemuse peste pădurea de stejari şi artari. practic. dupâ stânca aceea în formă de cap de cal. — Şi-atunci ce facem? întrebă Egon Schermacher. — Eu. — Mai e mult până la ascunzătoar-e? întrebă într-un târziu Mărunţelul. am munnurat.. sunt pregătit de-acum. răspunse Blaummer. — Care bătrână?! facu Portta. — Eu merg la grotă! zise Mărunţelul.Hassel_Sven ... — N-am nici o vină. am replicat. —N-are nici o importanţâ. la grotă. Dar de această dată nu mai dură mult. Portta trase siguranţa Schmeisser-ului şi băgă glonţ pe ţeavă. nimic.. — Nu chiar. Nu 1-a luat nimeni în seamâ. Johann Portta n-o să-şi lase oasele într-o pădure nenorocită din România! Curajul lui părea cu totul deplasat în asemenea momente. Nu mi-ai zis nimic de nici obăfrână!?. ori într-o parte. zise el hotărât. Şi nu-mi place asta. Bătrâna spunea că-i între cele două dealuri. simt că unii dintre noi au să-şi găsească sfârşitul acolo. pe pătura de fruAze moarte ce acoperea solul moale. îngândurat. Şi dacă e unul real. Mă ia deja cu fiori... băieţi. dar sunt miner şi ştiu ce înseamnă presentimentul. Albert. ori în alta! Din nou se aştemu tăcerea. simt că în noaptea asta se va întâmpla ceva rău. curios. Nu-mi place deloc. te rog să ne spui cu toată sinceritatea. Pur şi simplu. Mai mergem sau neîntoarcem în sat? Câteva secunde lungi se lăsă o tăcere mormântală. E-atât de real..14 Suflete ciuruite 42 ameninţat printre dinţi. până jos. lumina lunii izbutind numai arareori să se strecoare printre crengile copacilor.

căci pătura de frunze moarte era deosebit de alunecoasă şi la fiecare pas Pagina 43 din 156 . aşa că haideţi mai repede. Blaummer şi Sevilla. în şir indian. iar mama ei se spânzurase eând aflase vestea.. în prima eu. simţea că n-o s-o mai ducă mult şi n-ar fi vrut să moară înainte de-a o mai vedea măcar o dată pe fetiţa care-i luminase zilele ultimilor ani. toată povestea. nepoata ei. 0 găsiseră într-un şopron dărăpănat. — Dacă ei merg. să nu creadă cnmva omul ăla că sunt un neserios. Numele fetei era Maria. Trebuie să dau un porc în schimbuljambonului afumat. cu două zile înainte de sosirea noastră acolo. iar bătrâna îi indicase locul unde se afla grota în care se reţrăseseră sătenii. Mineml îi promisese că avea să i-o aducă pe Maria.. tatăl ei îşi pierduse viaţa pe frontul din Cehoslovacia.14 Suflete ciuruite 43 — Şi eu! facu Portta. cum bătrâna se născuse undeva în Basarabia. Bătrâna era bolnavă. Am ajuns în apropierea stâncii în formă de eap de cal dupâ aproape ojumătate de oră de mers prin pădurea întunecoasâ. Blaummer o rupea bine pe ruseşte şi.. L-am urmat pe Blaummer. merg şi eu! exclamă şi Sevilla. reuşise să se înţeleagă cu ea şi să ajungă la un consens. Apoi am început să urcăm spre stânca cocoţată tocmai în vârful dealului. printre copacii desfrunziţi. mergem la grotă. — Bine. Ne-am împărţit în douâ echipe. Fetiţa rămâsese de atunci pe lume numai cu bunica bolnavă şi suferindă.. Noi prin dreapta... Albert ne-a spus. după două zile.Şi n-am de gând s-o înşel pe bătrână. mă ţin de promisiune! — Şi eu la fel. Panta era extrem de abruptă şi urcuşul deveni foarte greoi după mai puţin de cinci minute. Mărunţelul şi Egon Schermacher. în care zâmbea cu toată fiinţa o fetişcană de vreo paisprezececincisprezece ani. încheie Albert Blaummer cu seriozitate. am zis cu inima strânsă.Hassel_Sven . în cele din urmă. cum o zărise la un moment dat pe bătrâna ce rămăsese în sat strângând la piept o fotografie de slabă calitate. încercând să nu ne abatem prea mult de la direcţia sugerată de bătrâna care-i dăduse fostului miner informaţia cu privire la locul unde se afla ascunzătoarea sătenilor. Eu când promit ceva. în cea de-a doua Portta. — . echipa lui Portta prin stânga. zise Mărunţelul cu ardoare.

dar glasurile lor ajungeau la noi slabe. nu ne trimisese după cai verzi pe pereţi. — Trebuie să ne mişcăm repede! spuse. o armă începu să tragă. atenţi la orice zgomot. de-acum! Cu siguranţă au pus oameni de pază la intrare. liniştea nopţii se sparse în sute de sunete. Câteva voci de femei şi bărbah strigară ordine îngrijorate.14 Suflete ciuruite 44 trebuia să fim atenţi să nu ne împiedicăm şi s-o luăm de-a rostogolul înapoi la vale. cu siguranţă.. — Sâ mergem! comandă Blaummer cu glas stins. secondat numaidecât de Portta. Deodată. Arma tăcu.Hassel_Sven . împuşcâturile. apoi icnete. ca fundal sonor. Altele loviră bucăţi de stâncă şi ţiuiră ascuţit. — Staţi aşa! şopti deodată Sevilla. La început n-am distins nimic. Ne-am dat imediat seama că Schennacher aîunecase şi căzuse de-a rostogolul la vale. Dar cu atenţie. ai noştri au auzit. Blaununer printre dinţii încleştaţi. Şi. undeva deasupra noastră. De-acum. alte bufiiituri. dar mai apoi am prins sunetul vag al unui muget stins de vacă. aceştia se desconspirară şi de-acum ştiam la ce să ne aşteptăm. Câteva se loviră de trunchiurile copacilor şi răsunară sec. şi nu va mai dura mult până ce Vipera va ordona unei grupe să pomească încoace. pe undeva pe la jumătatea distanţei dintre baza dealului şi vârf. peste toate. câţiva copii mici începurâ sâ plângă speriaţi. stinse. foc cu foc. speriate.. zgomot de crengi rupte. fară ecou. în schimb. Brusc. o înjurătură a Mărunţelului. aplecat. Pagina 44 din 156 . — Repede. Portta şi Mărunţelul facură dovada experienţei acumulate pe atâtea câmpuri de bătălie şi nu răspunseră provocării venite din partea sătenilor. plină de năduf. gemete şi. mult în stânga. fâcându-ne semn să ne oprim. fâşâit de frunze uscâte. Trezite de împuşcătuiyanimalelâ începură să zbiere la unison. întâi o bufniturâ surdă.) Auziţi? Am ciulit urechile. Gloanţele bubuiră la gura ţevii. (Rămase într-o poziţie nefirească. ca un iepure ce a simţit apropierea vânătorului. sus! ne îmboldi Seviîla.. cu mâna la ureche. Şi grohăiturile slabe ale unor porci. Ecourile fiecărei împuşcături reverberarâ în pădurea pustie. fade. Avusese dreptate bătrâna..

Lucrurile. este imposibil să nu se ivească. devii „ucigaş de oameni". din cauza fricii.. Blaummer ne făcu semn din degete să ne râsfirâm. mai mult ca sigur.. căci războiul nu-i o joacă. în al nouălea cer. atent la orice mişcare şi la orice sunet. sus. Eu am luat-o la stânga. încuviinţă Sevilla. maioml Ziegler va întări paza la poalele dealului. mai mult ca sigur. fie că fişti combatant. Hai să luăm prada şi să terminăm odată cu toată povestea asta! Am continuat să urcăm. o greşeală poate fi chiar ultima greşeală! Pentru că gloanţele nu iartă. chiar dacă nu îţi place ideea. Avusese noroc. mai devreme sau mai târziu. M-am strecurat asemenea unui hoţ. la urma urmelor. luând locul raţiunii. fie că nu eşti. Schermacher se oprise.. atenti la fiecare mişcare. pentru că scăpase de gloanţele armei mânuite de săteanul speriaţ. pur şi simplu. şi ocazia de a apăsa pe trăgaci. se întâmplă.. mai rapid decât gândirea umană.14 Suflete ciuruite 45 — Şi-apoi. completă Sevitla. căci inştinctul supravieţuirii ia locul gândirii şi omul se transformă atunci într-un animal: care pe care! Aşa că Egon Schermacher trebuie că se simţea. eşti ca şi mort. Râzboiul este. Mai ales cele trase la nimereală. iar smgurul aliat care-ţi mai poate salva viaţa în asemenea situaţii este Pagina 45 din 156 . iar Sevilla la dreapta.Hassel_Sven . De-acum. Ce santinelă crezi că va refaza câteva sticle de tărie pe frigul ăsta? — îhî!. Căci. îngrijorarea răzbătu din tonul camaradului meu. şi asta numai datorită lunii ce a catadicsit să iasă un minut din nori. ceea ce va face din reîntoarcerea noastră în sat o problemă mai mare decât credeţi!. dacă te laşi în voia raţiunii şijudeci fîecare pas înainte de a-1 face. blamându-se pentru neghiobia de care dăduse dovadă. Deseori. în grotâ. dar Blaummer îl linişti curând: — Asta nu va fi o problemă. Dezvoltarea acestei aptitudini native este încă un motiv pentru care unii scapă din război şi alţii nu. la fîecare sunet. instinctele animalice se treziseră iarăşi în mine. probabil. dacă avem norocul să găsim mâncare şi băuturâ acolo. în felul acesta. frate. de cele mai multe ori. Cu mare greutate iam putut observa gestul. în clipa în care ai pus mâna pe armă. pe undeva pe la poalele dealului şi acum ne asigura retragerea. Pe timp de război. ascunzându-mă după trunchiul fiecarui copac.

convins că nu mă văzuse. Aşchii de lemn mi s-au înfipt în obraz şi. pitindu-mă după colţul de stâncă. să mă feresc. Luna a ieşit din nou din nori şi razele ei murdare au luminat scena.14 Suflete ciuruite 46 instinctul. scăpând ca prin minune de următoarele gloanţe. am fost acolo. la nici cinci centimetri de chipul meu. Mi-am dat seama numaidecât că aveam de-a face cu un „duşman" care ştia să mânuiască o armă. să mă ascund după trunchiul celui mai apropiat copac. Degetelp mâinii stângi îi râmăseseră înţepenite pe un Kalaşnikov msesc.Hassel_Sven . Peste un colţ de stâncă se afla răstignit un trup pipemicit. La o fracţiune de secundă după ce-am sărit mtr-o parte. Un bărbat bătrân. mi-am îngropat faţă în muşchiul umed crescut la rădăcina arţamlui. Am facut abstracţie de usturimea din obraz şi m-am propuisat val-vârtej spre locul unde se aflase santinela sătenilor. Avea o gaură sângerândă în tâmpla ninsă de ani. Icnetul scurt de durere şi surpriză pe care îl auzisem de atâtea ori de-a lungul ultimilor ani a răsunat see în întuneric. în acea clipă. a răsunat împuşcătura. iar el va şti ce şi cum să facă pentm a te ţine în viaţă. N-am ripostat nici de această dată. Din câţiva paşi rapizi. A urmat imediat un al doilea glonţ. L-am lăsat să se liniştească. care a muşcat foarte putin din copac şi s-a oprit într-d bucată de stâncă. Trăgătorul misterios a fost anihilat. Pagina 46 din 156 . venite mai de sus de astă dată. însă Sevilla n-a mai avut răbdare. albă ca laptele. Şi instinctul mi-a ordonat. Am apucat să văd jerba de foc de la gura ţevii. după care glonţul a pătruns ca o viespe de oţel în coaja copacului după care mă retrăsesem. 0 victimâ aJăzboiului care nu fusese luată în calcul în cancelariile din Germania. căci unul neexperimentat n-ar fi reuşit în vecii vecilor să tragă douâ cartuşe atât de bine grupate. un pic mai jos. Mult mai bine postat decât mine. la mai puţin de zece metri în faţa mea. — SwenJos!!! M-am aruncat la pământ. Sub genunchiul meu a trosnit sec o creangă uscată. lasă-te în voia lui. sus. profitând de lumina lunii. cu o barbă bogată. de unde a ricoşat cu un sunet ascutit. a apăsat o singură dată pe trăgaci. Increde-te în el. ca să-mi înăbuş stngătul de durere.

Hassel_Sven - 14 Suflete ciuruite

47 — Mulţumesc, Albert! am strigat. De-acum nu mai avea nici un rost să rie ascundem. Ne desconspirasem poziţia, cel puţin eu, Blaummer şi Sevilla. însă nici Mănmţelul n-a mai răbdat. A început să tragă ca nebunul spre locul de unde pomise cea de-a doua rafală, secondat îndeaproape şi de Portta. Profitând de acoperirea creată de ei, am continuat să urc spre poalele stâncii în formă de cap de cal, aflată acum la mai puţin de treizeci de metri în susul dealului. — Nu mai trageţi!!! se auzi deodată o voce speriată de femeie, într-o germană stricată. Nu mai trageti, v-am mgat! Noi predăm! — Portta' a urlat Sevilla. Kreutzfeld! Opriţi focul!!! Cei doi camarazi ai noştri au încetat, însă nu i-am auzit părâsindu-şi poziţiile. Femeia a continuat pe un ton ascuţit, aproape isterizată: — Avem copii mici aici, fie-vâ milă!... — leşiti de-acolo cu toţii! ordonă rece Blaummer. Câti sunteţi? —Optşizece... — Afară! Toţi! repetă Blauminer scurt. Lăsati animalele acolo! Repede!... M-am trezit cu Sevilla lângă inine. — Dumnezeule! a exclamat. L-am omorât... 0 tristeţe fară margini a răzbătut din glasul lui. A început să geamă încet, gâtuit de un acces de plâns pe care se chinuia din răsputeri să şi-1 reprime. Moşneagul acela n-ar fi trebuit să moară. Moşneagul acela nu era un soldat. Moşneagul acela murise încercând să salveze viaţa nepotilor lui. lar Sevilla ştia asta. însă râzboiul cmd n-avea scmpule. Râzboiul e o fiară turbată căreia nu-i pasă cine-i cade sub gheare. Pentm el n-are importanţă dacă porti sau nu porţi uiuformă. El cere vieti. Şi nu se uită că-s de soldaţi, de civili, de ofiţeri, de femei, de bătrâni sau de copii. Vieţi să fie... — Dumnezeule, ce-am fâcut?!... repetă Sevilla şi izbucni într-un acces dureros de plâns. I-am pus o mână pe umăr şi 1-am strâns uşor. A ridicat ochii spre mine, plini de lacrimi. — N-aveai de unde să ştii, am încercat să-1 consolez, fără convingere. Nu a fost vina ta...

Pagina 47 din 156

Hassel_Sven - 14 Suflete ciuruite

48 — Şi doar ne-ai avertizat, ne-ai spus c-o să se întâmple o nenorocire... în buza grotei a apămt un felinar. Şi, la lumina lui, unul după altul, auieşit afară trei bărbaţi betegi, probabil râniţi de război, doi adolescenti înjur de cincisprezece ani, douâ bătrâne, patru fete şi patru femei; două din ele purtau câte un prunc în braţe. Copiii plângeau neretinut, animalele dmăuntru urlau şi se zbăteau, iar cei şaptesprezece refagiati tremurau ca vărgile de teamă, cu.capetele în pământ. — Amncaţi toate armele! pomnci Blaummer, imperturbabil. Cine e Maria? 0 rumoare încărcată de surpriză trecu ca un val printre şăteni. Se uitara mirati unii la alţii, neînţelegând exact ce se petrece. —Cine e Maria? repetă Albert, ridicând vocea. —Ich... 0 tânărâ ieşi din rând, fâcând un pas înainte, gata să leşine de ±ică. Ne aşteptam la o adolescenta zveltă, abia ieşită din copilărie, dar se vede treaba că poza bătrânei din sat era fâcută cu ceva vreme în urmă. Maria purta o basma închisâ la euloare, trasă pe frunte, acoperindu-i ochii ce priveau numai în pământ. lar de la distanţa aceea şi la lumina slabă a unicului felinar cu care ieşiseră din grotă, âinănuntele se pierdeau. — Coboară de-acolo! ordonă Blaummer îil continuare. Swen, 12-0 înprimire!... Tânăra a rămas pe loc câteva secunde, indecisă. Apoi consă-îeanca ei i-a tradus cererea camaradului meu şi ea s-a umit. A ir.ceput să plângă, uitându-se speriată spre ai săi. — Spune-i să nu-i fie frică! strigă Blaummer. 0 s-o duc la bunica ei. Bătrâna e pe moarte şi vrea s-o mai vadă o dată înainte de z trece în... Atunci se dezlănţui iadul pe pământ! Parcă din zeci de locuri deodată izbucniră,rafale de mitralieră şi de pistoale automate. Trăgeau şi în săteni, şi în noi. Noaptea zbiera in jurul nostru ca un animal înjunghiat. Câţiva refugiaţi apucară să intre în grotă, strecurându-se cu un incredibil noroc printre gloanţe. Alţii căzură ca secerati, felinarul explodă într-o jerbă de scântei şi-gazul dinăuntru se împrăştie pe hainele unui bărbat. Ţoalele luară

Pagina 48 din 156

Hassel_Sven - 14 Suflete ciuruite

49 foc instantaneu. Omul începu să urle ca din gură de şarpe, încă în viaţă, şişi dădu drumul de-a restogolul la vale, în speranţa că va scăpa de flăcările mistuitoare. 0 rafală îl umiări încăpăţânată, până ce-1 prinse din urmă şi-i curmă suferinţa pentru totdeauna. 0 mulţime de ordine în germană răsunau în pădure. Mi-am dat seama împietrit că erau oamenii lui Ziegler. Am alergat spre fata care cobora către mine şi-am prins-ocu o clipă înainte de a se lovi bezmetică de un copac. M-am amncat peste ea şi-am tras-o după mine, la adăpostul iluzoriu oferit de o tufa de mărăcini. Alte ace îmi împuseră faţa deja rănită, dar n-am luat în seamă acest lucm. — Opriţi focul!!! 1-am auzit pe Albert Blaummer strigâjîd cât îl ţineau puterile. Opriţi focul!!! Suntem de-ai voştri! 26 Panzer!!! Răspunsul a fost o grenadă aruncată în direcţia de unde răsunase glasul fostului miner. Explozia a vuit secunde lungi în pădurea pustie, sunetulîncercând parcă disperat să scape din strânsoarea dealurilor ce-1 înconjurau din toate părtile ca o închisoare. — Ticaloşi blestemaţi!!! urlă Blaummer cu durere neretinută în glas. — Swen, cară-te naibii de-acolo! strigă Portta la mine, de undeva din stânga. — Spre grotă! ordonă Sevilla. Repede, spre grotă! Am luat-o pe Maria de mână şi-am urcat câţiva metri. Un roi înfiiriat de gloanţe ne-a fâcut să ne amncăm la pământ. Maria bolborosea ceva în româneşte, probabil o rugăciune. Basmaua îi căzuse din cap şi părul despletit îi atâma acmn în dezordine, plin de fi-unze uscate. Părea fantoma unei nebune, culcată acolo, lângă mine, privindu-mă cu ochi mari, ieşiţi din orbite de spaimă. Era pur şi simplu paralizată. Mai întâlnisem asemenea priviri la femei, dar în marea lor majoritate îşi pierduseră fie copiii, fie soţii, şi asta deseori chiar în faţa lor. Asemenea femei devin extrem de periculoase, căci sunt atât de imprevizibile, atât de rupte de realitate, încât sunt în stare să se arunce în braţele mortii fâră să clipească, cu bucurie chiar, iar soldatul de lângă ele devine, din nefericire, o ţintă la fel de perfectă ca şi ea. Tocmai'de aceea tr-ebuia să am mare grijă ce fac cu Maria:

Pagina 49 din 156

Hassel_Sven - 14 Suflete ciuruite

50 să o las acolo sau sa o trezesc la realitate. Am ales ce-a de-a doua variantă. I-am trosnit o palmă usturătoare, cel mai eficient tratament în astfel de cazuri. A clipit năucită şi s-a dezmeticit. 0 grenadă a căzut chiar lângă piciorul meu şi s-a înfipt cu zgomot sec în patul de frurize moarte. Fără să-mi pierd cumpătul, am ridicat-o repede şiam aruncat-o înapoi, la vale, în direcţia din care venise. A explodat în aer, la vreo zece metri mai jos, după ce iniţial s-a lovit de un stejar care i-a schimbat direcţia. în străful-gerarea de o clipă din timpul exploziei, am apucat sâ văd un Stabsgefreiter în uniformă neagrâ, de camuflaj, care sări disperat într-o parte, prea târziu însă pentru a scăpa de ploaia de schije ucigătoare. Urletele lui de durere s-au adăugat ţipetelor şi împuşcă-turilor care fâceau pădurea să vuiască în noapte. Erau oamenii Viperei, cei din tmpele de asalt, ticâloşi pregătiţi să lupte în toate condiţiile posibile. însă nememicii n-aveau experienţa noastră!... Ne-am grupat cu toţii în apropierea iritrării în grotă, mai puţin Albert Blaummer şi Egon Schermacher. Săracul Blaummer fusese atins de schijele grenadei şi acum trăgea ca nebunul, dându-ne nouă răgazul de a ne refugia în grotă. lar Sehennacher, ei bine, nu îşi facea simţită prezenţa în nici un fel; parcă se evaporase, parcă-1 înghiţise noaptea rece şi turbată! însă îl cunoşteam, Egon nu era un laş, Egon n-avea să-şi-lase tovarăşii de izbelişte, nici în mptul capului! Cocea el ceva acolo, jos, însă de unul singur n-avea să izbutească mare lucm. Trefeuia, însâ, să ne păstrăm încrederea... . Portta s-a adăpostit după un colţ de stâncă şi, de acolo, a început să tragă rar, glonţ după glonţ, cu precizie, ca să nu irosească muniţia fară rost. Era evident de-acum ce ordin dăduse Vipera echipei lui de ticăloşi. Fiindcă părăsisem tabăra fără permisiune, eram consideraţi dezertori şi, deci, buni de executat. Presimţirea mea se adeverise, din nefericire. Nu mai aveam cale de întoarcere. Şi dacă fâceam prostia să ne adăpostim în grotă, dispărea şi ultima şansă de salvare. Căci nu mai exista nici o altă ieşire şi, astfel, am fî fost prinşi în capcană. Odată şi odată muniţia avea să ni se termine, iar câinii în negru aveau să ne sară atunci la beregată şi să ne sfâşie. — Nu intraţi în grotă! le-am strigat lui Portta, iui Sevilla şi Mărunţelului. Nu mai ieşim vii de-acolo dacă o facem!

Pagina 50 din 156

printre copaci. parcă interminabilă. — lar eu. fii de curve! Veniţi!! Şi urmă. acu' să vă văd! urlă el la atacatori. o lumînă firavă. ca de sfârşit de lume. Sevilla a replicat: — Urcăm spre capul de cal şi trecem de partea cealaltă a dealului!. luaţi-o naibii din k»c odată! uriă Mărunţelul. după ce îşi dăduse seama că nu intenţionain să-i facem vreun rău -.. trage. veniţi la tăticu' să vă înfigă râturile băloase în noroi! Veniţi. care se lovi de copacul gros după care se ascunsese Mămnţelul şi de stâncile de la gura grotei. — Ticălos pervers! sosi replica. evjdent. Haideţi. bolnăvicioasă. 0 să te crestez din cap până-n picioare şi-osă dau măruntaiele tate la câini!.. lighioanelor. către o aglomerare de stânci golaşe. Luna îeşise cu totul din nori şi arunca asupra noastră. porci împuţiţi născuţi din câţele în bordelurile Berlmului. crescute ca nişte negi uriaşi pe fruntea dealului. cocoşeilor. veniţi la tăticu' să vâ umple cu plumbi!. aşa. ticălosule. — Aşa. poponarule! Răspunsul veni. continuă Mânmţelul să ameninţe.din ce în ce mai stăpână pe sine acum. către oamenii trimişi de maiorut Ziegler: Hei. târându-se cu greutate pe patut de frunze moarte.Hassel_Sven . semn că namila nu-şi pierduse deloc îndemânarea de trăgător de elită pe timp de noapte. din gura unei mitraliere.. — Atunci.. lungă. — Mişcaţi-vă! se auzi glasul Mărunţelului strigând la ceilalţi camarazi ai mei. de astă datâ. 0 rafală ueigătoare. Ea a venit după mine ... urmă Kreutzfeld. o altă rafală de Schmeisser.. I-am fâcut semn Mariei să mă urmeze şi-am luat-o târâş spre stânga. de jos. Vă acopăr eu fundurile alea prăpădite.. transfonnate de-acum în noroi din cauza vânzolelii dinjuml intrării în grotă. Imediat se auziră strigăte de durere.14 Suflete ciuruite 51 Au priceput numaidecât. extrem de încântat. însoţindu-şi cuvintele cu un răpăitscurt de Schmeisser. Apoi. trăgea-o-ai pe mă^ta s-o tragi! Pagina 51 din 156 . o să-ţi tai coaiele şi-o să ţi le îndes în guriţa aia spurcată. — Aşa.

Hassel_Sven . De cele mai midte ori le ascunde din calea ta şi ţi le oferâ. rândul lui Johann să-i acopere retragerea. pe cele lipsite de fior. pentru doar câteva secunde. de astă dată avându-1 ca protagonist principal pe roşcatul proprietar al unui joben galben. i-am zis. preluă ştafeta de la Portta şi începu să tragă în umbrele ce mişunau printre copacii dejos. N'am înţeles un cuvânt. ne-a observaţ şi s-a luat după noi. dar şi-a exemplificat expresiile prin gesturi şi îa cele din unnă mi-am dat seamace voia sâ spună. nu m-am putut abţine să nu mă minunez. în timp ce gealaţii din trupele speciale ale maiorului Ziegler încercau o tactică de încercuire. însă râzboiul nu-ţi dă râgaz să admiri lucmrile ftuiBoase. pentru a ne prinde pe toţi ca îhtr-un cleşte. ea mi-afâeut.14 Suflete ciuruite 52 Un muget de mânie răsună în pădure şi „ticălosul" ieşi înfuriat la vedere.ed^ după copacul ce-i servise mai devreme de adăpost. Omul Viperei icni şi căzu pe spateca tăiat de la jumătate.greu. Mergem în partea asta! Şi am schimbat direcţia. dându-i râgaz de astă dată lui Johann să se replieze. tulburaţi de lacrimi şi durere. uncrâmpei de frumuseţe feimiunăpe eare o cr^nisem de mult şi pentm totdeauna apusă. prinzând parcă aripi.apucândumădepicior. . — Acolo! Acold! strigă Maria şi mi-o luâ înainte. cu două gloanţe. lar 'ochii ei. fade. aprinşi de razele lunii.. am continuât să înaintez. Veni rândul lui Sevilla să şuiere un semnal. îl secerâ scurt.. Glasul îi tremura^i rasufla. xni-au părutatât de frumoşi m fristeţea lor. -—Bine.. întrezărisem.sen3n. numai pe cele urâte. după ani de zile. încărcate de tristeţe. unnat îndeaproape de tânăra româncă. aflat la zece metri mai jos.„— NU pfe-acoloi mi-a zism româneşte. cu o largheţe nenaturală. dar nu mai simţea nimic. Sevilla. Mărunţelului îi funcţionase încă o dată şmecheria. Schmeisser-ul lui Portta continua să latre la răstimpuri. fiindcă nu mai avem unde să fugim!. încât. Continuă să se rostogolească la vate. Portta şuieră scurt un senmal. pur şi sunplu. Ascuns după un copac. E o prăpastie! 0 să ne prindă dacă o luăm pe-acolo. Greşealâ fatală. în tunpul acesta. unut după altul. Pagina 52 din 156 . Şi războiul verbal pomi din nou. Nici n-aştepta altceva. La un moment dat. Riposta veni numaideeât. Era acum . Murise după primul glonţ. Mărunţelul înţelese şi se retrase rep.

fără să mai stau pe gânduri. chiar în apropierea „eapului de cal". Mărunţelul urca spre coaffla dealului. în româneşte. M-am uitat în spate. Dar ce voia să spună fataîn situaţia asta? Despre ce câine era vorba?! Nu ştiu de ce. nerâbdâtoare să ajungâ la locul unde se aflau „câimi". printre care şi „câine".. A luat-o razna.. — Da. m cele din unnâ.ţin după ea. dar o apucase într-o directie greşită. Apoi s-a dat câţiva paşi înapoi şi a aruncat-o cu putere spre vârfiil stâneii. Dar tânăra nu s-a dat bătută cu una-cu două. -' — Sus! repetă ea. —Cee?amînfrebat-o. —-Nu-nteleg!?axnreplicat. ultima piatrâ nu s-a mai lovit de peretele de stânca. mă. Deodată.'. încercând să-mi disting camarazii în lumina din ce îh ce mai slabă a lunii. spre vârful întunecat al stâncn din faţanoastră. . Am scos un fluierat. . am ajnns la un perete de stâncă. ridicând din. încercând sa.. sus! nri-a arătat Maria cu degetul. ci Pagina 53 din 156 .. abia vizibile. Imi indica paretelede stâncă. S-a strecurat prmtre copaci şi boţuri de stâncă asemenea unei feline. darm-am bazat pe ea şi am urmat-o. Apoi şi-a sehimbat direcţia înspre noi. Acolo! repetă. pe mâsiffă ce camarazii mei zâboveau un minut sau douâ după câte un copac mai gros. — Ce face?! a întrebat el mirat. Oamenii Viperei neau luat urma ca nişte hăitaşi. • —Acolo.Cevrei?! . N-am înţeles la ce se referâ. . ni s-a alăturat şi Mărunţelul.?! — Habar n-am! am spus eu. Am fluierat maitare. S-a aplecat şi a bâjbâit câteva moinente4upă o piatrâ. între timp. ' Unul dupăaltul am uimat-ape Maria şi. ^ . Spune-miee'TOK?. S-a oprit şi mi-a râspuns în acelaşi mod. Portta 1-a nnnat repede. izbutisem să prind înţelesul câtorva cuvinte. negru în întunericul noptii.. dar nu m-a auzit. secondat de câteva scântei slabe. continuând să arate cu mâna un loc situat undeva.14 Suflete ciuruite 53 — Ce-nseamnă acolo? am întrebat-o. de fîecare <iată tot mai puţini. care avea să-1 îodepărteze de noi.. dar s-a oprit după : câţiva metri. La Peştera Câinilor! De când ne aflam în România.dâudu-i râgaz iui Seviiîa sa se replieze. umeri. A adunat alte pietre şi a continuat sâ arunce.. Nu s-a întâmplat nmiic altceva în afarâ de sunetul sec scos de o piătrâ care loveşte o stâncă.Hassel_Sven .

Palmele mele cercetau însă doar un perete rece de piatră înnegntă de vreme. A mai fâcut unul.. A întins reped& mâinile către mine. Când m-am convins că nu-i nici un pericol să alunecâm în vreun hău neştiut. şi-am bâjbâit orbeşte după intrarea în grotă. Am întins mâna şi am pipăit podeaua de piatră ce începea încă din buza intrării. ca într-o peşteră. Şi abia atunci am înţeles! — Kreutzfeld. o linişte nefirească s-a aştemut peste padure. se lărgea pe măsură ce înainta în stâncă. — 0 intrare într-o altă grotă!. şi urechile noastre au prins sunetul unei pietre care cade printrun puţ natural. —Kreutzfeld.. Tânăra şi-a auzit numele şi n-a mai stat pe gânduri. Mărunţelul s-a rezemat cu spatele de zid şi şi-a facut pahnele-i uriaşe căuş. —Dă-te puţin la stânga! i-am cemt lui Kreutzfeld. Am prins-o de braţe şi am săltat-o înăuntru. —încăpuţin!. vreme de câteva secunde. —Amgăsit!' —— Ce-ai găsit? am auzit şi vocea lui Portta.. Ticăloşii trimişi de maiorul Ziegler să ne Pagina 54 din 156 .14 Suflete ciuruite 54 a dispărut. Am cercetat repede solul. e rândul tău acum! M-am dat la o parte din calea lui Portta. care ni s-a alăturat repede în grotă. Era un pic înclinat şi. cu palmele deschise. Johann. Nu puteam aprinde nici măcar un chibrit. asemenea Unui con cu varful înspreafară.. Am pus un picior pe ele. de teamă să nu ne trădăm poziţia. — Kreutzfeld. S-a mişcat un pas. de la intrarea care nu pennitea decât unui singur om să treacă prin ea. dar luna intrase de tot în nori şi nu mai puteam să văd absolut nimic pe bezna aia. Apoi m-am ridicat în mâini şi am pătruns înăuntm.Hassel_Sven . ajută-mă! i-am ordonat scurt camaradului meu. apoi pe celălalt pe umărul lui. — Hai. Puşca automată a lui Sevilla a tăcut brusc şi. cheamă-1 peSevilla! Mârunţelul a fluierat scurt şi ascuţit. Şi atunci am descoperit golul din stâncă. m-am întors către tovarăşii mei. Era chiar la nivelul capului meu. ridic-o pe Maria şi ajut-o să urce aici. până unde mi-au ajuns degetele.

" cât şi noi aveam nevoie de un răgaz pentru a lua o hotărâre.. Veniţi după mine! Hai! — Johann. — Vezi unde dă culoaml ăsta şi-apoi te întorci şi ne iei şi pe noi. Şi-atunci am realizat despre ce e vorba!. deveniţi ca la vânătoare! . şopti Kreutzfeld.14 Suflete ciuruite 55 lichideze pfobabil că analizau situatia. nrmeaz-o! M-am întors către Portta. — Eu îl aştept pe Sevilla. de jos au pomit alte împuşcături. Deodată. de dimineaţâ s-a zis cu noi.vânat. Pagina 55 din 156 . — Egon! fâcu Mărunţehil. Atât ei. Pădurea a început din nou să vuiască a moarte. 0 bucurie nemărginită mi-a umplut sufletul. Dacă urcăm toţi şi n-avem pe unde ieşi. Se trăgea din patru locuri deodată şi erau vizaţi doar vânătorii noştri. dă semnalul gmpei! Mărunţelul scoase un fluierat ascuţit.. — Kreutzfeld. însă mi-am dat imediat seama că nu era doar Schennacher acolo. Veniseră întăririle. Oamenii Viperei s-au întors şi-au început sâ tragă în inamicii de dedesubt. — Veniţi! ne chemă Maria.Hassel_Sven . — Noi o să vedem ce-i aici şi cum putem scăpa. Ecourile s-au răspândit vremelnic printre dealuri. am replicat eu. âm zis. chiar dacă nu înţelesesem decât „Hai!" din vorbele Mariei... intermitent. Imediat veni răspunsul de jos şi am recunoscut numaidecât fluieratul inconfundabil al Mercenamlui.

Vocea ei catifelată.Ai prieten acolo? — Nu prea mulţi. locurile sunf minunate. la tu? Reuşise să prindă limba germană şi. uşor-uşor avea să se corijeze singură. lar toate acestea într-un timp atât de scurt. N-aveam vreme să stau s-o corectez. puteai să te îneci cu uşurinţă în ei.. i-am râspuns. —îtiedor? —Deea? —Da. nu m-am dat în vânt după asta. —. Nu mi-a mai dat de veste de aproape doi ani şi jumătate.Nuştiu!?.. lăsându-şi privirile să colinde în voie peisajul mirific al văii care se întindea liberă în faţa noastră.. Pagina 56 din 156 . —— Femeia tău?!. Am fost o persoană retrasă.. de lascive.. pe timp de pace. însă. în pofîda greşelilor evidente de expriinare.-. suavă... Mam uitat la ea cu profimdă admiraţie. — M-a părăsit într-o zi ploioasă. ..Hassel_Sven .. au prea mi-a plâcut compania oamenilor. A tăcut. se putea face uşor înţeleasă. —Nu. — Acum nu ştiu cât de frumoasă mai este. Avea un ten alb ca laptele.. Era o femeie foarte frumoasă. fară nici o pată.14 Suflete ciuruite MARIA — Şi cât de frumos e Germania. Nici nu ştiu dacă mai e în viaţă. avea deseori inflexiuni atât de fierbinti. acolo. iar ochii ei verzi păreau două iazuri limpezi de mimte.

Camarazii mei n-avuseserâ nimic împotrivă ca Maria sâ ne urmeze. mai ales dupâ ce bunica ei trecuse în nefîinţăjară a mai avea răbdarea s-o aştepte ca s-o vadâpentru ultima oara. din eare nici unulnu se mai întorsese. Râzboiul nu e niciperitru copii. care trimisese o grupâ deflăcâi din trupele speciale într-o misiune sinucigaşâ. Bătrâna murise de inimă rea când auzise împuşcăturile ce răsunaserâ dinspredealurişi observase vânzoleala neobişnuită a trupelm care râmaseserâ în sat. iar Maria se supunea ei. încele din urmâ. Noul comandant clasase cazul.. în lupte scurte pentru o bucată insignifiantâ de pâmânt sau pentru obiective „strategice" care se dovedesc. din nefericire. complet inutile în economia bătâliei. ca oricare altăfiinţâ umanâ. maiorul Ziegler avusese parte defuneraliile de rigoare şi. ne luaserăm cu toţii tălpâşiţa spre Piteşti. Nu-i uşor să cari dupâ tine la râzboi ofemeie.Hassel_Sven .-prea multefemei şiprea mulţi copii nevinovaţi îşigăsesc sfarşitul în conflagraţii lipsite de sens. Anchetafăcută la repezeală scosese la ivealâfaptul că bieţii băieţi pieriseră în confruntarea cu un grup rebel de săteni. bărbaţi în vârstă şi copii re/ugiaţi într-o grotâ din inima dealului. alături de regimentul sosit de la Ploieşti. femei.. însă. Pagina 57 din 156 . asta-i legea nescrisâ a râzboiului. Căci războiul nu e pentrufemei. se întrebase cu o candidă nevinovăţie Moşul — îi luase glanda unui anume maior Kurt Ziegler. ţocmca de aceea nevestele sunt lâsate acasă atunci când soţii pleacă pe front. „Scapă cinepoate ".14 Suflete ciuruite 57 „ Cine oare?!". morţii fuseserâ îngropaţi. în graba mare.

Hassel_Sven . o datâ la câţiva ani. într-un sătuc mirific. mai răsare câte o floare. Maria. . paradoxal.14 Suflete ciuruite n Viaţa este o grâmadă uriaşă de rahat. lar una dintre acesteflori afost Maria Ilie.. —Şi eu te iubesc. Cine are puterea să o culeagă reuşeşte sâ mai simtă şi altceva în afarâ de duhoarea rahatului. bărbaţii începuserâ sâ se simtâ din nou bărbaţi.. în timpul păţaniei din Gâeşti. să-mi devină soţie. Bucuria vieţii-cea de mult dispărută depe chipurile camarazilor mei .. Nu ştiu când şi de ce luasem această hotărăre. Luptele încetaseră cu totul şi drumul de la Piteşti pană aici fusese unfel de.începuse iarâşi sâ răzbată pefeţele lor. Spre norocul nostru. cineva - Pagina 58 din 156 . din care. împlinise douăzeci şi unude ani.... Mulţumesc. necrispate. cine nu — Dumnezeu aibă milă de sufletul lui! . în pofida faptului că iarna era tot mai aproape. ochii se mai luminaserâ. iubescpe tine. de ziua ei. —Eu. Swen.. i-am şoptitşi am mângâiat-o încetpe pâr. în apropiere de Drâgâşani.nu va cunoaşte decât mirosul pestilenţial al rahatuluî. Ne qflam cazarmaţi într-o valefrumoasâ. excursie. Vremea se mai îndulcise. zâmbetele deveniseră mai lejere. şi nu carne de tun. din cănd în când. la câţiva kilometri de râul Olt. lipsite defalsitâte. Tu om bunfostmie. Hotârâsem să o iau cu mine în Germania. parcâ neatins de tâvâlugul spurcat al râzboiului.. Mi-a plăcut mtotdeauna să cred că amfost unul dintre cei puţini care au avutforţa interioarâ să scoată mâna din rahat şi sâ culeagâ câte ofloare. dar ea se concretizase într-o seară calmâ de început de noiembrie.

Swen!. Pagina 59 din 156 . dar nici una dintre ele au fusese altceva decât. Amândoi eram înfometaţi de linişte. Am strâns-o la pieptul meu cu atâta putere. Amândoi eram înfometaţi de pace. tulburători. Swen. devin simple obiecte de o orâ-două. Am întins mâna şi i-am mângâiat obrazul cu dosul degetelor... Buzele noastre s-aimnit însetate. tninunaţi. lar dupâ întâlnirile cu astfel de femei .. pentru a o simti mai aproape.. majoritatea femeilor preferă să se prostitueze în loc să moară^ şi-atunci îşi pierd feminitatea.. Era atât de naturală atitudinea ei. ci pe ale copiilor lor.. — Te am pe tine acum. mtâlmrea cu Maria fusese ca o rază de soare pe fundul unui puţ adânc şi întunecos. am continuat. la un moment dat. totdeauna umede. Apoi şi-a lăsat capul să lunece spre mine. ci în mine! Mi-a răspuns aidoma. tremurânde... im lângă mine.deloc de condamnat. S-a gudurat ca o pisică fericită şi a închis ochii de plăcere. a gemut ea stinsşi a început să plângă tăcută. săracele. începând dansul sălbatic al cămii. atât de divină!. Amândoi eram înfometaţi de iubire. să n-o zdrobesc. Lacrimi de fericire au izvorât din lacurile ochilor ei verzi.. — Ah. Pe timp de război. lubirea.14 Suflete ciuruite 59 încât cuvintele care-i pomeau de pe buzele cămoase. Şi-a plecat uşor capul în poala mea şi m-a tras încet peste ea. un „loc" de descătuşare a energiilor sexuale. liniştea şi pacea. aflate la discreţia unor soldaţi nenorociţi care cauta să-şi descăteşeze energiile sexuale. poate sute de femei. gemând încetişor. câci multe dintre ele erau nevoite să o facă nu pentm salvarea vieţilor lor. ţi se strecurau şerpeşte pe şira spinării.Hassel_Sven . încât nu-a fost teamă. şi ea a îritors încet capul spre mine şi mi-a zâmbit mulţumită. nu mai sunt ele» cele adevărate. De-a lungul şi de-a latul frontului întâlnisem zeci. precum cel mai eficient afrodiziac.. prinşi în vârtejul războiului ca nişte fîre de prafîntr-un uragan -. câtre zona genitală. Simţeam nevoia s-o introduc în sufletul meu. singurele comori care nu pot fi găsite niciodată în sipetul întunecat al războiului. strângându-mă cu braţele ei subţiri pe după mijloc şi sărutându-mă înnebunită pe buze.

pe ochi. şi tot ţi-o topea cusufletul ei fierbinte şi curat.Hassel_Sven . eu.. un motiv. ard cu o durere flesfârşită. hai.. E-o fierbere ca înainte de apocalipsă! Maria înţelese ultimul cuvânt şi-şi făcu repede cruce.. Toată compania ştie. motivnl pentru care merita să lupt în continuăre şi sălrâiesc. Şi cine ţi'a spus ţie asta? Nu cumva ai prieteni la Gestapo? — Cine să-mi zică!? ridică el mirat din umeri.. Ne-am. catolic! Urma să am ceva de fiu-că în Germania cu diferenţa asta de religie. ca doi nebuni ee şi-au regăsit minţile şi ratiunea de a trăi. Maria devenise scopul vieţu mele. însă Mariei nu i te puteai împotrivi deloc... un ţel. DumnezeuleL Nu mai simţisem aşa ceva de ani de zile!.la rândul meu.. lar un om cu o speranţă nu poate fi îngenuncheat! ~ • — Swen! seauzi glasul lui Heiden. Un om nu poate să-şi continue viaţa fâră speranţă. — Trebuie să mergem. în sus pe Olt. lar eu. dar ele se mistuie cel mai repede în focul dragostei. reprezentam motivul ei de a trâi.. — Ei. cu sme-renie. pe frunte.... căci iubirea pe timp de război — iar acest lucm îl ştie oricine! . facându-i semn cu mâna.o dureroasă înşelare a viitorului.14 Suflete ciuruite 60 pe obraji.nu-i altceva decât o simplă amăgire. — Aici! răspunse Maria în locul meu şi se ridică în picioai-e. ca doi nebuni îndrăgostiţi de viaţă. dacă simte sau nu utilitatea lui. şobolan de apădulce?!. pe nas. speranţa mea. Mi-era teamă de asta. iar speranţa nu înseamnă nimic altceva decât un vis. pe bărbie. motivul ei de a nu se îneca în apa tulbure a unui razboi care n-o întrdîase niei măcar o clipă dacă-1 vrea sau nu. zise el. în mijlocul unei oaze a naturii care nu luase în seamă războiul. atunci când aveam s-o iau de Pagina 60 din 156 . Eram speranţa ei-. Unde naiba eşti. sărutat acolo.. Se pare că românii ne-au^pregătit o surpriză la Cotul Vulpii. ajungând lângă noi.. plecând ochii în pământ şi împreunând trei degete de la mâna dreaptă. Era ortodoxă. un scop. De gheaţă săţi fi fost inima. dacă-1 doreşte sau nu. lubirile intense sunt cele mai plăcute. nu mai spime! 1-am persiflat eu. mi-era teamă chiar să încep să iubesc din nou. 0 luăm din loc.

însă.. tu să ai grijă de ea. compama Mariei. întinzându-i iubitei mele o pelerină lungă şi largă. veston. dar. deci despre asta eravorba. irascibil.. Doamne-Duinnezeule. la urma urmei! Le ajunsese răbdarea la limită şi nu mai suportau femeia lângă ei. pe un ton mai potolit: — Ocupă-ţi locul şi ascunde-o pe Maria. cu pantaloni. ca îa terminarea războiului să nu mai fie probleme de genul ăsta. chiar şi aşa. — Şi unde s-o ascund? am replicat eu. — Haideţi odată! ne îmboldi Heiden. Nu ne convine deloc lucrul ăsta! Fă ce vrei tu să faci. Dar nouă nu ne convine s-o luăm pe coajă din cauza ta. nervos. bocanci şi cască de tanchist. că el nu-şi poate controla impulsurile sexuale cu o femeie mereu în preajma lui. — UndeJiaiba aţi fost?! se oţărî Sevilla. Swen. 0 tunsesem pe Maria şi ojmbrâcasem în unifonnă germană. ai înţeles. dar rezolvâ odată situaţia! Aaaa. cum făcea de obicei. chestia asta doare teribil de tare! Pagina 61 din 156 .. ne era extrem de dificil să o ferim de privirile bănuitoare ale celorialţi camarazi ai noştri. Maria! exclamă băţos. Nu mai aşteptă însă răspunsul şi continuă. de bine-de râu.'. Prietenii mei înţeleseserâ în cele din urmă că n-aveam să mă întorc acasă fârâ ea şi acceptaserâ. Mi s-a ridicat părul pe ceafă de mânie şi indignare. de camuflaj. Speram. Locotenentul Leuwe şi-a anunţat vizita înainte de plecare. cu toate că Mănmţelul mă avertizase la un rnoment dat să-1 supraveghez cu mare atenţie când trage la măsea. băiatule?!. dar nu-mi dădea seama de ce.14 Suflete ciuruite 61 nevastă. Spală-te cu ea pe cap! Tu ai adus-o.Hassel_Sven . — Ce ne-ntrebi pe noi? sări şi Portta. Poftim. prezenţa ei în tanc. lar pe timp de război. ce se întâmplase!? . în aer plutea o tensiune evidentă. mai bine decât aş fi fâcut-o eu vreodată. îi arâtasem pistolul din tocul agăţat la şold şi-1 asigurasem că „el" o să-1 vegheze mereu. nerăbdător.. încruntându-se la mine. Nu-i lucru tocmai plăcut ca tovară^ii tăi să te respingă şi chiar să te excludă din mijlocul lor pentru că tu ti-ai găsit perechea şi ei nu.. Pricepuse aluzia destul de străvezie şi de atunci nu mai deschisese deloc discuţia şi nici nu se mai îmbătase peste limită. la asta pe tine până la tanc.

Sprâncenele Moşului au început să se adune grâbite la râdăcina nasului şi ochii i-au devenit de gheaţă. fiti atenţi la Swen! Are lucruri prea importante de împărtăşit. tranşant: — Beyer.. obosit. Swen.. hai până afară să vorbim un minut... —— Nu avem timp de vorbe.. efectiv. Se dădu un pic într-o parte şi-mi fâcu semn să ies primul... E greu când te afli la răspântie şi nu mai ştii deloc încotro s-o apuci ca să fie bine!.. cu toate că activi-tatea regimentului nu încetase nici o clipă. că n-am vreme de pierdut cu prostiile tale amoroase! Ştii prea bine că nu mă dau în vânt după amicii care nu-s în stare să şi-o ţină în pantaloni. încât mi-am ieşit din minţi.. Ceea ce intenţionam sâ fac era atât de nepotrivit cu atmosfera deja familiară din jurul meu. Mergi. Beyer! Pagina 62 din 156 . .. însâ trebuie să vorbim! am insistat eu. întreaga tabărâ părea un fumicar în fierbere. L-am lăsat sâ încheie şi i-am zis-o fâră menajamente. în jurul nostru. şi o tulburare greu de suportat mi-a cuprins sufletul chinuit. cu Maria! 0 tacere mormântală s-a lăsat asupra noastră. — Dezertare.14 Suflete ciuruite 62 — Prea bine.. Swen. Dar repede. Am de gând să dezertez.Hassel_Sven . sau nu? Moşul oftâşi acceptă cu resemnare. Băieţi. Swen. eu rămân în România.. Regimentul nostru aşteaptă ordinul de plecare dintr-o clipă într-alta!. Moşule. înclinând tăcut din cap. pe care nu le pot suporta decât urechite unui Feldwebel\. Deschise tambuchiul turelei. însă armata germană era un ceasomic care foneţionaiără greş şi foarte rar în van. îmi 6rdonă Moşul îndatâ ce am coborât de pe tanc. Beyer. dându-mi seama că îneearcă să mă provoace la bătaie. i-am răspuns la fel de încet şi de rece.. sarcastic. — Hopa! exclamă Sevilla. —— Du-te-n mă-ta^ Sevilla! i-am strecurat printre dinţi. — Spune. am zis cu glas tulburat de mânie şi părere de rău.. Asta e de-a dreptul pură dezertare. — Ştiu. şopti. — Ştiu. fâră un scop precis. 0 vân2oleală aparent dezordonată pusese stăpânire pe tot..

. Swen! mă şfîchiui el rece.. Băieţii au şi-aşa o mulţime de nervi. să rămân cu ea aici. Când o să dispârem.. Am avut impresia. însă îţi dai şi tu seama că nu te putem ajuta cu absolut nimic. oftă el. dar putea fi numai o părere. enorm de mult pentru mine.. Legea care fâcuse din armata celui de-al III-lea Reich cea mai putemică ş'i mai de temut forţă militară a Europei! lar Feldwebel-u\ Beyer.. le fîerbe sângele! Nu mai sunt în stare să suporte mirosul de femeie.. pentru totdeauna! . prietene! —. după care îmi puse o mână pe umăr şi mâ fixă drept în ochi: — Chiar ai de gând s-o facî? mă întrebă el grav. stai liniştit. cu ajutorul bunului Dumnezeu. Regulamentul de ordine interioară al armatei germane. Beyer! M-am săturat şi de HDV. n-o sâ vâ daţi seama nici voi! A îneuviinţat din cap şi mi-a strâns şi mai tare umărul în pumnul lui. în România. Rămâne între noi ce-am discutat aici. i-am răspuns cu cea mai mare sinceritate decare m-am simţit în stare în acel moment: — Mă piş pe el. în sfârşit.14 Suflete ciuruite 63 — Heeresdienstvorschrift. convins fiînd că numai disciplina durâ putea ţine haosul la distanţă într-o armată uriaşă. şi de războiul ăsta împuţit care nu mai vrea să se termine odată. pentru o clipă. poate chiar pre. şi de tancul ăsta nenorocit. Pagina 63 din 156 . —Da! — Bine. şi de voi . că zăresc un licăr de tristeţe în ochii lui obosiţi. Singurul lucru pe care-1 putem face pentru voi este sâ păstrăm tăcerea cât mai mult timpposibil. m-am săturat de tot! Mi-am găsit. Moşul mâ ascultă răbdător. Ne-am pune şi vieţile noastre în pericol dacă am face-b. Beyer! E suficient numai şi-atâta! Şi-apoi. îl susţinea totuşi cu tărie.. — Hai în tanc! porunci el.Hassel_Sven .sâ-mi fîe cu iertare. — Mulţumesc. atunci.. şi am de gând să n-o mai părăsescniciodată. precum cea dincare fâceam parte.a râbdător în acea situaţie. n-o să plecăm chiar acum. HDV-ul. Cu toate acestea. o femeie care înseamnâ mult. strâpungându-mă cu privirea. chiar dacă nu era un adevărat adept al acestui regulament.

Tu nu meriţi greu viaţă. Maria. — Mai devreme sau mai târziu.. — Nu tu ar trebui să-ţi faci probleme. Se trăsese la faţă. devenind tăcută. Să nu faci asta! Swen. devenise pământie.. iar mintea începuse din nou să-mi ftmcţioneze. Parcă ar fi văzut o stafie! I-am citit groază în priviri. exasperându-mă. oamenii care se retrag în ei ca broasca-ţ^stoasă în carapace atunci când au probleme. Şi iar clătiria din cap. Incepu chiar să tremure uşor.. să se descarce într-un fel! Daî. eu rămân. părea bolnavă de-a binelea. i-am mărtnrisit în cele din unnă.un. îţ România. Nu mai poţi continua aşa. avea ochii roşii.14 Suflete ciuruite 64 M-am uitat chiorâş la el. o dată ee luasem o hotărâre tranşantă. 'Clătina numai din cap.nu fâcea nici măcar asta. când dau de greutăţi. mai ales că şi Maria a simtit punctul critic în care ajunsese relaţia cu camarazii mei din cauza ei.. sufletul mi se mai liniştise. trâgând uşor tambuchiul după mine. şi mi se părea de-a dreptul lipsită de viaţă. — Nu! a exclamat ea grăbită.. —Am hotărât să rămân aici. A ridicat repede capul şi m-a fixat speriată de-a dreptul. fâră să scoată vreo vorbă.Dunmezeule! . Cel puţin dacă ar fi plâns... a continuat urcând pe şenilă. lucrul acesta a întristat-o şi s-a retras în ea. Aci. la miez de neapte. Swen! Dacă vrei. Tu meriţi bune tot. Swen! Tu eşti bun.Hassel_Sven . lar când mai şi iubeşti o astfel de persoană . marcaţi de cearcăne vineţii. cu glas moale. dar tu acasă să mergi. Maria! i-am spus într-un moment de singurătate. Eu sunt cel care ar trebui. să nu cumva să faci asta!!! —Dece?! — Pentru că. Pentru că înRomania e greu viaţă de trăit. trebuiasă iei o hotărâre în privinţa ei. mai tăcută ca niciodată. Nu mi-a fost uşor în continuare. — Trebuie să-ţi revii. N-am putut suporta niciodată introvertitii.e de-a dreptul groaznic! Nu doresc nimânui să treacă prin asta. L-am aprobat şi 1-am-urmat tăcut. La două zile după discuţia cu Beyer. cu tine.. la Germania! Pagina 64 din 156 .

cât şi a celei create de situaţia explozivă. — Nu poţî să mă iei la Germania. Glasuri strigând ÎQnebunite comenzi peste comenzi. Ne găseam la adăpostul unei căpiţe de fân amestecat cu paie de grâu şi acoperită cucoceni de ponunb. pe ce drum s-o apucăm. pentru mine. Am tăcut amândoi. Puteam sărămân cu Maria în România sau să o las aici şi să mă duc în Germania! N-o puteâin lua cu mine.. Şi n-aş fi vrut să pun în pericol. iar peste toate. încă nu luasem nici o hotărâre. fiecare în fehd Iva.lareuvoi aştepta latine... Swen! N-am apucat să-i mai răspund.... Şi pe tine. Prea caldâ pentm această perioadă a anului.Hassel_Sven . Fusese o noapte calmă şi caldă.. Gândeam. Atât din cauza tensiunii discutiei. faruri putemice aprinzându-se pretutindeni. în afara perimetrului pe care-1 ocupase regimentul nostru.14 Suflete ciuruite 65 — Nu pot face asta. Refuzam complet o astfel de variantă. Maria mi-a sărit în braţe. să admire stetele de pe cer. iar asta nu neapărat din cauza tovarăşilor mei .. Swen! mi-a şoptit. departe. Dureros de recunoscut.. carei calea spre fericire. însă. pe a Mariei ş»pe a mea! — Trebuie să renunţi la mine. fară să-nai dea răgazul să o dezaprob: —. Războiul nu stă. Poate după război. Noaptea a răsunat deodată <fc împuşcături.. cu buza inferioarâ tremurând uşor. Tremura ca varga. împuşcături de pistoale automate. ei ar fi acceptat-o în cele din urmă. întrerupându-mă. dar tocmai aşa era.. în plin câmp. elaxoane avertizând. Ne aflam la răspântie. De data aceasta. Avea dreptate. Swen. sirene urlând atenne. Pagina 65 din 156 . Dar asta numai până acum. Maria! Nu te pot lăsa aici. însă n-aş fi fost în stare s-o ascund până la sfârşit. la câteva sute de metri distanţă de tabără. —— Dar nici nu poţi cu tine să mă iei. Dar ea continuă. a replicat.de arme. într-un fel sau altul. Camarazi ai tăi supărati sunt pe mine. fără a cunoaşte dinaBrte care-i drumul cel bun. astfel. speriată de-a binelea. Odată şi-odată tot avea să-şi dea cineva seama că ea nu era deeât im pasager clandestin întancul nostm şi-avea să spună mai.. ea înaintea unui acces de plâns. Situatia se prezenta exact cum o expusese ea. Imediat s-a pornit vacarmul. vieţile camarazilor mei. din nefericire.. vreme îndelungată. am tacut eu lung.

Viespea de metal a trecut înfuriată pe deasupra mea şi-a ţiuit'scurţ pe blindajul unui car de luptă din spate.Hassel_Sven .e la combustibili! strigă un glas putemic într-o portavoce. printre coceni. Durerea reînviase. Un fior mi-a traversat brusc inima. A trebuit să insist cu Pagina 66 din 156 . lar gândul îmi fagea necontenit la Maria! Şuieml ascutit al unui glonţ mi-a trezit deodată instinctele. Motoarele humiau înfuriate. evitând şenilele cu uşurinţa pe care ţi-o dă numai o practică îndelungată. apoi obuze şi mortiere. agăţându-mă la întâmplare de un Panther de douăzeci şi două de tone. şi-a îndesat corpul plăpând acolo şi s-a acoperit apoi cu paie. Şi-am realizat că nu mă găsesc într-o zonă prea liniştită. —— Atenţi. şi de la camarazii mei. şi de la război. Era groasă rău! Ofensivă în toată regula. dar nu în felul acesta.parte a taberei şi nu peste multă vreme izbucniră şi explozii de grenade. M-am căţărat pe blindaj. punându-mi instinctiv casca pe cap. iar ceml începuse să vuiască de fluieratul sinistru şi prelung al obuzelor. dacă ţineam la viaţa mea! Maşiniie de război germane pomiseră aproape cu toatele şi zgomotul de motoare facea să vuiască valea în care ne aşezaserăm tabăra. M-am aplecat şi i 1-am sărutat scurt.14 Suflete ciuruite 66 — Ascunde-te aici! i-am fâcut repede semn spre căpiţa de fân. De la război mi-aş fi luat. împuşcăturile se auzeau din cealaltă. Aşa că am fugit de-acolo. Războiul se trezise din aţipeală. Trebuia să ajung mai rapid în tanc. Am încercat să-mi descopăr tancul în învălmăşeala aceea. numai nasul îi mai rămasese la vedere. Era suficientă o scânteie ca sămi iau adio şi de la Maria. şi am bătut cu pumnul în turelă. undeva în stânga mea. dar n-am reuşit. în camioane acoperite cu prelate de camuflaj. — Vin negreşit să te iau după ce se termină. Strigătele de durere şi de ajutor ale germanilor au început să rasune tot mai acut în noapte. M-am aruncat instantaneu la pământ. am asigurat-o şi-am luat-o repede din loc spre regiment. dar aveam să mă întorc să o iau. A scurmat la bază. Butoaiele cu combustibil petrolifer se aflau la mai puţin de cincizeci de metri de mine.

Hassel_Sven - 14 Suflete ciuruite

67 mânerul pistolului şi, în cele din urmă, capacul de metal a fost ridicat şi o chelie lucitoare a ieşit la aer. — Ce mă-ta vrei, dobitocule? m-a interpelat scurt şi la obiect individul, un Stabsgefreiter din regimentul pe care-1 aşteptasem să vinăde la Ploieşti. — înăuntru! i-am răspuns la fel de scurt, însoţindu-mi rugămintea cu un gest binevoitor, care s-a concretizat în a-i oferi şansa să privească de foarte aproape pe ţeava pistolului meu. Nu că n-aş şti să mă comport cu gazdele când merg în vizită, dar germanii, de felul lor, nu sunt prea ospitalieri cu străinii, mai ales dacă le baţi la uşă pe nepusă masă. Drept pentru care este deseori nevoie să fii un pic mai insistent cu ei. Stabsgefreiter-ul s-a. retras, strâmbând din nas, şi mi-a dat voie să intm. — Mă iertaţi, băieţi, le-am spus, dar n-aveam cum să mai ajung la echipa mea şi, să spun drept... — Taci şi găseşte-ţi naibii un loc undeva! mi-a poruncit rece un Oberfeldwebel. M-am conformat şi m-am aciuat într-un colţ. într-un Panther nu-i cine ştie ce spaţiu, însă aveam norpc - dacă-i pot spune aşa - câ unul dintre camarazii lor avusese neşansa să rămână la Ploieşti, în pămânţ românesc. Comenzile răsunau înfundat înjuml meu. Adrenalina crescuse şi simţeam iar gustul neasemuit al confhmtării pe viaţă şi pe moarte. Devenise o a doua mea natură în ultimii ani. Şi-amrealizat că îi-ni plăcea această atmosferă, mirosul de sudoare de tanchist, mirosul de oţel încins şi de carburant ars, iar peste toate - distinct - mirosul fricii! Frica de moarte, cea care nu dispare niciodată, care se diminuează, e-adevărat, o dată cu trecerea timpului, dar continuă să trăiască acolo, un sâmbure rece ca gheaţa, în inima fiecărui soldat combatant. In război, frica de moarte e cea care ne ţine în viaţă. Dacă nu ţi-e fricâ, înseamnă că nu îţi pasă de viaţa ta şi ţi-o dai pe nimic, în schimbul unui glonţ nenorocit de plumb. Dacă, în schimb, te teîni, nu mai poţi să ţi-o vinzi aşa de ieftin, o preţuieşti mult mai mult şi fugi de moarte...

Pagina 67 din 156

Hassel_Sven - 14 Suflete ciuruite

68 — Nu pe-acolo, idiotule! ţipă Oberfeldwebel-u\ la conductor. întoarce şi ia-o-Dapoi. Spre câmp!... — Ai grijă, Dieter! spuse Stflbsgefreiter-vA care-mi deschisese tambuchiul turelei. Nu spre butoaiele cu combustibil! Ce faci?! — Mai tăceti naibii odată! răbufiii nervos conductoml. Ştiu eu pe unde o iau! Ce, credeţi că-i simplu în învălmăşeala asta?!... 0 bubuitură asurzitoare aproape ne sparse timpanele şi totul se râstumă înjurul nostm. Podeaua tanculni deveoi perete, peretele podea şi tavanul perete. Panther-ul prinuse o lovitură serioasă sub şenilă, care-1 râstumase într-o rână. Probabil im obuz andtanc, corelat cu explozia butoaielor de combustibil. M-am ţinut strâns de mânerul tambuchiului, dar ţot am dat o căpăţână în peretele de oţel, ca berbecul. Noroc cu casca pe care n-o dădusem jos! Eram ametit, capul mă durea, m umărul stâng simţeam sute de ace fieibinti, dar uni plăcea. îmi plăcea al naibii de tare! Intrasem iar în focul bătăliei şi mă simţeam ca peştele în apă. Langa. mine, Stabsgefreiter-vSL, într^o poziţie nefirească, avea chelia plinăde sânge şi nu mai mişca deloc. După cum ţinea capul, nii-am dat seamacă nu se mai putea face absolut nimic peHtru el. Avea gâtul mpt. Un altul uria de durere şi înjura de naama focului: — Psştele piâ-sii! Mi-am mpt mâna!... Oberfeldwebel-u\ se înfipsese cu burta în manete şi-şi privea surprins propriile maţe. Câteva secunde mai târziu, sub ochii mei, scoase pistohri din toc şi, după ce se uită fix la mine, cu o privire tulbure, îşi trase va glonţ în cap. Un om dintr-o bucată, care probabil nu stâtuse niciodatâ pe gânduriînainte de-a lua o decizie de viaţă şi de... moarte. Coriductorul era singurul care părea sâ nu aibă ninuc. Prins în haroaşamentul de siguranţă ataşat de scaun, rezistase impactului fară preamariprobleme. Âcumîşi desfacea grâbit centurile, evaluând nervos situada. —.. .Tu-i niama mă-sii de treabă! înjură. Trebuia să mă lase naibii în pace, nu să-mi dea indicaţii!... Se lăsă să cadă din scaun şi-mi facu semn: — Hei, tu de colo, deschide odată tambuchiul ăla! Vrei să ardem de vii aici?! M-am conformat cu greu, din cauza umănilni care începea sâ mă

Pagina 68 din 156

Hassel_Sven - 14 Suflete ciuruite

69 doară din ce în ce mai tare. Probabil îl luxasem. Dar n-aveam timp de asta acum. M-am strecurat cu greu afarâ, urmat de conductor şi de camaradul lui cu mâna ruptâ. Pentru ceilalti, tancul avea să fie monnânt o perioadă. Lumea ardea dogorâtor înjurul nostru. Noaptea se aprinsese avidă de lnmină. Liniştea serii fusese înghitită de răpăitul mitralierelor şi bubuitul obuzelor şi-al grenadelor. Oamenii păreau nişte şobolani, alergând carencotro ca să-şi salveze pielea ieftină. Vârtejul războiului ne ameţea pe toţi cu viteza lui nebunească, lipsită parcă de orice sens. — Retragerea! Spre sud!!! Retragerea!... Ordinul părea să vină din pieptul unui nriaş. Glasul deosebit de grav, de o dnriţate aparte, înai facea impresia că poate să acopere toate' celelalte zgomote ale noptii înfierbântate până la incandescenţă. Avea în el o siguranţă deosebită, de adevăratcomandant de oşti, şi un niagnetism care mă fâcu să mă mtorc dintr-o dată spre sud şi s-o iau la sănătoasa. Şi abia în acel moment am realizat că sudul msemna, de fapt, locul de unde venisem, locul unde o lăsasem pe Maria, ascunsă într-o căpiţa de fan. lar tancurile şi carele blindate se mdreptâu tof într-acoîo! Iriima nii s-a facut atunci cât un purice. Maria era îh mare primeJdieî Brusc, un ţiuit înii umphi dureros urechile şi, faiediât dupa âcîefea, glonţul fierbinte îmi lovi tangent casca. Am căzut lâ pamâtit Loyitura mă ameţi câteva clipe, însâ am avut cel puţin buna-cuviinţă să-i mulţumesc ceruhu că nu mă atinsese în plin, pe o traieetorie de impact cu casca de oţel. Ar fi strâpuns-o cu uşurinţă. Am clătinat buimac din cap şi m-am ridicaţ, încercând din rasputeri să fac abstracţie de durerea ce îmi pulsa fierbinte aproape de creşteful capului, locuî unde nimerise glonţul care mă ratase. Lupta pârea un haos. însă retragerea armatei gennane eşte la fel ca şi ofensiva: organizată, chiar dacă nu pare. Ordinele ajunseserâ aproape la toate urechile care trebuiau să le audă şi militarii actionau în conformitate. Sudnl rămânea singura noastră şansă de scăpare, dar, ca nişte bimi strategi ce erau, cu sigurantă că românii ne pregătiserâ o surpriză şi din acea direcţie. Nu sosise însă vremea să ne-o arate. Un tanc hurui nervos în spatele meu şi m-am aruncat într-o parte, scăpând în ultima clipă sâ nu fiu fâcut terci de şenilele

Pagina 69 din 156

Undeva spre stânga. s-b luăm pe Maria! E în pericol! Pagina 70 din 156 . încercând să-1 prind din urmă. indiferent cât de greu sau de irealizabil ţi se pare. Mărunţelul mi-a întins mâna lui putemică şi m-a ajutat vesel să urc pe tanc. Dar să urmăreşti un tanc în acţiune e ca şi cum un şchiop ar încerca să prindă un sportiv care aleargă pe pista de concurs. Dunmezeu mă văzuse şi îmi mai dăduse o şansă! Nu se facea să-mi bat joc de ea!.Hassel_Sven . Camarazii mei mă văzuseră. tot timpul în băţaia puştii. Şi-atunci mi-am adus din nou aminte cu durere de Maria. rânjind. M-am oprit o clipă şi-am analizat situaţia. Şi-atunci. —Mulţumesc! i-am spus cu sinceritate. însă n-am renunţat. care mă proiectă rapid în interiorul tancului.14 Suflete ciuruite 70 înfuriate. — Pe unde umbli în toiul nopţii. mocăitule. Mi-am dat seama că n-am sorti de izbândă. primul lucm 'pe care trebuie să-1 faci pentru a-1 atinge este să nu renunţi.. la mai bine de douăzeci de metri. mi-am zărit tancul! Am fugit într-acolo ca un apucat. fâcând abstracţie de durerea de cap şi de umăr. Când ai un ţel. dacă nu înăuntrul lui.. trebuie să oprim. craiule?! m-a întrebat el. îşi însoţi vorbele cu o palmă sănătoasă ce poposi pe spinarea mea. Cemle. şi peste răniţi. infanteriştii sunt ca iepurii pe câmp deschis. am strigat. chepengul turelei s-a dat la o parte şi glasul putemic al lui Kreutzfeld a răsunat în noaptea incendiată: — Swen! Hai odată. şi peste morti. Trebuia să ajung măcar pe un tanc. printre spoturile de lumină ale reflectoarelor şi famrilor putemice ale carelor de luptă. iar cum soarta le surâde celor îndrăzneţi şi perseverenti. trecând şi peste dureri. şi peste toate câte le aveam în cale. că nu stăm după tine toată noaptea! Parcă mi-au crescut deodată aripi la picioare. mie mi-a zâmbit cu toţi dinţii. nu altceva! Aproape că am zburat spre Panzer. Cu toti dinţii Mărunţelului! Tanculs-a oprit bmsc. era înprimejdie! — Beyer. Am continuat să alerg. norocul mi-a surâs. într-o luptă de blindate.

Swen! a replicat Moşul cu răceală.. rânjind.Hassel_Sven . Până atunci. şi-ar da şi viaţa pentru ea. într-o căpiţă de fân. să scot pistolul din tocul de la şold. — El.. zise la fel de calm şi de rece. Taci! Mi-am înghiţit vorbele şi-am strâns din dinţi. nu încerca deloc să-şi bată joc de mine. Dar voi aţi face-o? Urmă o pauză în care se auziră numai motorul şi şenilele. i-am implorat. liniştit. Vorbea serios. când Merc.. La altceva mai inteligent nu puteai să te gândeşti? E de-ajuns o scânteie ca să ardă de vie acolo. Eram pe cale să fac un gest nebunesc...ultimul moment. înfierbântat. — Băieţi. Swen o iubeşte pe fată. da. mult prea calm în situaţia aceea.enarul îmi sări în ajutor. camarade.. — Swen. pungaş bătrân?! sări Kreutzfeld de la locul lui. îndrăgostitule? mă chestionă şi Portta. — Frumoasă ascunzătoare i-ai găsit! exclamă Mercenaml. Aveau dreptate. Mi-am şi închipuit cnm ar fi fost să se întâmple asta şi m-am cutremurat din cap până-n picioare. — Pe unde-ai umblat. trebuie să ne salvăm noi pielea. dar m-am abţinut în . că arde fata lui Swen! Dar Moşul părea să nu reacţioneze la frontul comun pe care îl fâcusem cu toţii pentru salvarea Mariei. aproape cu răCeală: — întâi pieile noastre şi apoi a ei. 0 să vedem ce facem.. — Beyer. Apoi i se aâresa Moşului: Beyer. — Păi. — Dar eae.. Nu-mi mai plăcea placa asta. Pe şira spinării mi-a trecut un şarpe de gheăţă. interveni calm Mercenarul. trebuie s-o luăm de-acolo! Dacă n-o faceţi pentru ea. i-am răspuns. îl întrerupse Moşul. spre căpiţă. pentru cine crezi că o fâceam. după ce i-am privit ochii.... faceţi-o măcar pentm mine!. Răspunse calm. Absolut deloc.14 Suflete ciuruite 71 — Stai la locul tău. — E mai-nainte. Unde-ai lăsat-o pe fatucă? Am vrut să-i dau o replică usturătoare. alături de bubuiturile înfundate ale luptei de afarâ.. Simţeam că fierb pe Pagina 71 din 156 .

îl unnă Portta serios. întorcându-se cu spatele la mine. căci ştiam că n-ar fî cerut nimic pentm gestul său altruist de mai adineaori.. —— Şi eu. Pagina 72 din 156 . reprobator. Am săltat din nou din umeri. Parcă mă hipnotizase. Putea citi cu mare uşurinţă pe faţa mea dorinţa arzătoare de a o salva pe Maria. Iniţial.. în ţeastă. Şi nu numai atâta.. exptlnându-mi scăfârlia mea pretioasă ca la paradă. n-am înţeles prea bine ce vroia să spună şi-am ridicat buimac din umeri. Pentru că te-am strigat şi te-am ajutat să urci pe tanc. băiâtule. Moşul se întoarse spre mine şi mă fîxă intens cu privirea. — Dacă-i numai pentru atâta lucru. Să ajungem acolo întâi. cu emfază. Zâmbetul i s-a lătit şi mai. o să ţi-i dau cu plăcere. ca musca-n lapte. — Şi mie unul. Swen. pe tăcute. Portta mă bătu pe umăr şi-mi spuse. — Penteu că ţi-am salvat fundul. acum ai fi zăcut c-un plumb în buci sau. Dacă nu te vedeam eu alergând de nebun după tanc.. — Care e căpiţa? întrebă scurt. — Eu. Moşul clătină din cap. Apoi am realizat la ce se referea.. ca un bun camarad.. zâmbind: — îmi dâtorezi doi dinti de aur. se băgă şi Mărunţelul în treabă. da! răspunse cel dintâi Mărunţelul. cu nonşalanţa lui caracteristică. căci văd că românii au fâcut deja o primă tentativă de a ti-o găuri. mai rău. babacule! — De ce?? 1-am întrebat mirat. —Nu ştiu care dintre ele.... 1-am asigurat. dar o parte a minţii mele tulburi îi dădea perfectă dreptate raţionamentului lui Beyer. unul.14 Suflete ciuruite 72 dinăuntru de ciudâ.Hassel_Sven . renunţă Beyer.mult pe faţă. Swen? 0 să le luăm la rând pe toate?. Mercenarul încuviinţă şi el din cap. — Bine. Şi-şi îndreptă degetele către propriul cap. — Şicum vrei să facem. dar cu siguranţă se află în apropierea unui gard din sârmă ghimpată!..

— Poate nici nu mai e acolo.Hassel_Sven . la-o la stânga! Acolo sunt căpiţele unde-am fost.şi că mă evită. încotro. i-am zis. eueram cel care-i evita şi le întorcea spateie! Ştiam că dragostea te poate Pagina 73 din 156 . în fapt doar două fire ruginite întinse între nişte ţămşi roşi de trecerea timpului.. cu răbdarea la limită. imperturbabil ca întotdeauna. împieliţatule?! — Spre stânga! i-am râspuns nervos. întrebătoare: mai avea vreun rost s-o căutăm pe Maria? Am clătinat din cap. îi exclusesem din viaţa mea.. Nu puteam sa observ mai nimic. mă îhdepărtasem de ei. datorită în primul rând întunericului şi în al doilea rând spoturilor şi flash-urilor putemice de lumină care explodau în noapte din cele mai diverse locuri. Brusc. încă nehotărât... neacceptând nici mâcar vag această idee. mai mult ca sigur că am fi rămas înţepeniţi acolo. tancnl se afundă deodată într-o groapă adâncă şi. Era cât pe ce!. s-a îâsat o linişte mormântală. iar Heiden nu se afla printre noi. când colo. în noapte. lar eu avusesem inapresia că e tocmai pe dos. tăcut. Manşonul de cauciuc al telemetrului mi se lipise parcă de gâvanul ochiului.. dacă n-ar fi avut viteză. am ajuns la căpiţe.. — Uuu-haaaa! exclamă Portta. Afarâ ieşise iadul din pământ! — Swen! strigă iar Moşul.. îmi neglijasem aproape cu totul camarazii. 0 să-ţi dau şi tie un dinte de aur. câtre gardul de sânnâ ghimpată. îmi zise Moşul. Privirile tuturor s-au îndrcptat apoi spre mine.. Şi nu-am mai dat seama de un lucru: de când o îhtâlnisem pe Maria şi mi se aprinseserâ călcâiele după ea. Kreutzfeld.. Panzer-ul a virat la stânga. că au ei ceva cu mine din cauza Mariei . Care-i cea cu pricina? Am privit prin telemetru ca printr-un periscop de submarin. mormăi Sevilla ca pentru sine. — Swen. Vreme de o clipă. Unnându-şi drumul. acolo trebuie sâ fîe şi Maria!.. mă râcisem.14 Suflete ciuruite 73 — Prea bine. în gaura facută mai devreme de un obuz. Şi abia atunci am realizat că Sevilla tăcuse tot timpul. baleind terenul dm faţă. în timp ce faceam eforturi disperate de a o zări pe Maria în nebunia ce se dezlănţuise afarâ. o bubuitură grozavă ne sparse timpanele şi Panzer-ul se cutremură din toate încheieturile.

Pagina 74 din 156 .. rău prevestitoare. cred că va trebui să ieşi afară s-o cauţi pe fată. se aplecă înspre Sevilla. — A fost împuş. — N-o să se mai întoarcă nici în mptul capului! îi contrazise Sevilla după câteva zeci de secunde. nu! mă întrempse Mercenarul. mă lămuri repede Mănmţelul... — Adică ţintă sigurâ pentm obuzele româneşti. mă rog? Şi din partea cui. şi-i trosni cu sete un pumn cât un baros în creştetul capului.. Portta îi seceră cu privirea şi-şi căută înnebunit raniţa.. — 0 să se întoarcă înapoi la noi! îl secondă imediat Mărunţelul. Beyer opri tancul. — Unde e Heiden? am întrebat încet. încetaţi! ordonă Moşul. prost o fî s-o mai facă!. grav. Cotrobăi repede în ea şi râsuflă uşurat. însă nu credeam că în aşa măsură încât să nu-ţi mai înţelegi prietenii de arme. reluându-şi vesel locul. Din nou.... După câte a suferit din partea voastră. Mai râu: transferat! Porcul de câine a tras sfori peste sfori şi a reuşit azi să-şi vadă visul cu ochii.. — E beat ca un porc. simţind cum mima mi se face cât un purice.14 Suflete ciuruite 74 orbi.Hassel_Sven . — Oh.se întoarse apoi spre mine -. în siguranţă. să nu mai poţi comunica aproape deloc cu ei!. neînţelegând. — la faceţi cobea aia să tacă odată! ceru Beyer.. care stătea chircit într-un colţ. Mărunţelul se simţi vizat şi. încântat să ducă la bun sfârşit acest serviciu extrem de plăcut. mormăi Sevilla m barbă ca pentru sine. Noi vom merge încet alături. Swen. vă spun eu! zise Portta cu convingere. încercând să te protejăm!. — Şobolanul n-o să reziste mult acolo. Ar însemna să-şi calce de tot pe suflet! — Adică ce? sări Portta cu gura... Trabucurile lui se aflau îneă acolo. — Hei. Am rămas perplex... tăcere.. Ce-a suferit. Fac pariu pe o cutie mare de trabucuri eubaneze!. Sevilla adormi instantaneu.. mă rog? Numai a lui Portta?!.?! am exclamat. De astă data apăsătoare.

Nici de această dată nu veni vreun răspuns.. M-am aruncat la pământ.... la un moment dat. ca un val fîerbinte care vine peste tine şi te îneacă cu mirosul putemic de sulf de la vulcanul care tocmai s-a trezit la viaţă în adâncul întunecat al mării. —Maria!. Am plecat mai departe. N-am mai găsit nimic. aşa că am ieşit cu inima strânsă. Pagina 75 din 156 . Panzer-ul primi o loviturâ putemică în blindajul din dreapta. câ timpul se dilată şi capătă viteză de melc.. însă gloanţele şi proiectilele de tot felul şuierau prin aer ca şi cum deciseserâ ca văzduhul întreg să fie numai al lor de-ac^im înainte.14 Suflete ciuruite 75 — Swen. — Maria!. aveau să se întoarcă să mă ia când lucrurile aveau să se liniştească. Eravestonul ei! 0 febrilitate plină de îngrijorare m-a cuprins deodată. pur şi simplu. L-am apucat repede şi 1-am tras afarâ. Cu gesturi poticnite. gata să-mi dau drumul în interior la cel mai mic semn de primejdie. Nici un răspuns. La fel. am început să cotrobăi prin căpiţa de fân. — Maria!. însă ulterior nu-am dat seama că n-aveam motive de îngrijorare. M-am învârtit în jurul căpiţei de fan. am remarcat un veston în paie. Apoi Moşul a manevrat blindatul departe de mine. simţeam. încordat ca un arc. fâră să pot hotărî ce să fac în continuare. eu trebuia să-mi văd de treabă. Ne îndepărtasem un pie de locul unde lupta era în toi... Am scos capul afară cu fereală şi-am încercat să văd dacă era vreun pericol de-a fi luat drept ţintă de vreun soldat român pitulat prin împrejurimi. lăsându-mă singur. încercând să descopăr şi alte obiecte care să-i fi apartinut Mariei. M-am repezit către cea mai apropiată căpiţă de fân şi-am strigat uşor: —Maria!. că lumea dinjurul meu se prăbuşeşte treptat. Am rămas câteva clipe total dezorientat. arâta destul de răscolită şi. dar asta nu însemna că nu era chiar nimeni. Am sărit de pe tanc pe miriştea moale. Nam zărit pe nimeni. 0 clipă mam temut. Până atunci. spre următoarea capiţă. ieşi repede! Mercenarul îmi deschise turela..Hassel_Sven . încercând sâ mă feresc din calea ploii de schije.

. M-am ascuns la baza căpiţei şi m-am căutat de chibrituri. Fie tu fericit. Aş fi rămas acolo. drept pentm care am reuşit să disting că era coperta ruptă a căiţii de poezii de care ea nu se despărtise niciodată. Simţeam. Swen! Maria al tău!" Am rămas cu ochii împăienjeniţi de lacrimi greu de oprit. ca să nu face ţie greutate. să zacă împuşcată cine ştie pe unde! Dumnezeule! Şi îhtr-un caz. dintr-o dată.14 Suflete ciuruite 76 Maria plecase de acolo fară să mă aştepte. că voi creşte copil al tău şi al mie! Eu iubesc uriaş la tine. Şiam apucat să citesc cele câteva cuvinte aştemute acolo cu creion chimic. din îfituneric. Scrisă de un poet autohton. că şi eu o să fie. aşa cum convenisem.. Mototolmd nervos vestonul ei în mână. cu inima bătându-mi să-mi spargă pieptul.. Eu plecat. şi-n altul era groaznic! însemna că n-aveam s-o mai revăd niciodată!.. Instinctele de supravieţuire Pagina 76 din 156 . Am aprins un băţ. protejându-1 de vânt ca să nu se stingă. o puşcămitralieră n-ar fi început să „latre" înnebunită la mine. mai rău. mai mult decât ştiam. în întunericul din jur nu puteam să vad mare lucm. paiele uscate au luat foc imediat. eu gândit bine înainte. iar asta putea însemna acum tot ce era mai râu: să se fi pierdut prin cine ştie ce coclauri. dacă. să ard împreună cu ele.Hassel_Sven . ştiam asta foarte bihe. Mihail Eminescu.. Ţinea mult la această carte. Parcă doar asta aşteptând. că Maria îmi lăsase un mesaj scris pe coperta cărtii acelui Eminescu. Decât prin cine ştie ce altă minufte a sorţii.. încetul cu mcetul. o amestecătură între limba română şi cea germană: „lubitul meu. ori. din interior. însă ochiul unui soldat care mărşăluieşte de pe un front pe altul ani în şir se obişnuieşte la un moment dat cu întunericul şi cu lumina putină a nopţii. trupul îmi amorţea centimetru după centimetru. şi nu i-ar fî distrus coperta fară un motiv foarte întemeiat!. Am băgat repede mâna şi-am scos un carton. am simţit deodată ceva tare în buzunarul de la piept. Băţul de chibrit îmi arse degetele şi 1-am lăsat distrat să cadâ. pierdut în durerea care mă cuprindea ca un venin de viperă.

nu izbuteam să o fac! Rămăsesem lipit de pământ. Swen? strigă Mărunţelul. Pur şi simplu. dar nu reuşeam. dar parcă nu mai eram eu. transmiţând probabil întrebările celorlalţi. Din ochi îmi curgeau lacrimi seci. Farul de pe tanc incendie noaptea în jurul meu. că nu mai putem sta după tine! Pagina 77 din 156 . Accesul de plâns devenise isteric.14 Suflete ciuruite 77 formate în atâtea şi atâtea lupte mi-au salvat şi de această dată viaţa. însă blindajul unui tanc german nu-i şvaiţer. N-am simţit nici un impuls interior de a-i răspunde. fară să se implice absolut deloc sufleteşte. Voiam să mă ridic. M-am asigurat că nu mai trage nimeni şi-am ridicat o mână. Apoi a apărut capul Mercenarului prin chepeng. aşteptând ca spotul de lumină să treacă prin dreptul meu.. căutându-mâ. Cuibul inamic a fost redus la tăcere. la o secundă după aceea. Şi-mi era ciudă pentru asta.. dar. I-am făcut îhcet semn cu mâna că nu. ci un automat lipsit total de conştiinţă. — Ai găsit-o. şi a venit cu tancul până aproape de mine. 0 pierdusem pe Maria. jos. după ce scoase capul pe chepengul turelei. lipsită de sens acum. iar „căţeaua" lui turbată tăcu pentru totdeauna. Aş fi vrut să le opresc. Toate emoţiile muriseră în mine! Am auzit o bubuitură putemică şi m-am chireit la pământ. Nu i s-a găsit alt leac în afară de lacrimi. Panzer-ul s-a apropiat şi mai mult. programat de doctoml Frankenstein să facă toate lucrurile pe care eu le fâceam. fîerbinţi.. Proiectilul vâjâi scurt pe deasupra mea şi. pe mirişte. bineînţeles. Nu mă puteam ridica de acolo. mitralioml fii sfârtecat în bucăţi. Portta a întors turela şi a tras. şi să plâng cu disperare. dar seci. Din partea cealaltă a izbucnit un foc susţinut cu trasoare. M-am aruncat din calea gloanţelor şi m-am retras în întuneric. să treacă prin el orice muscă.. căci eram bărbat! însă durerea din dragoste este cea mai cnmtă din câte există pe pământ şi nu poate fi ostoită altfel. poate pentm totdeauna!. M-a zărit. în cele din urmă. pur şi simplu. —• Swen! mă strigă. Ridică-te odată şi vino înăuntru. Kreutzfeld s-a băgat repede înapoi. am conlinuat să stau acolo. — Vii odată sau ce faci?! continuă Mărunţelul. Era Moşul. Lacrimile continuau să-mi umple ochii.Hassel_Sven .

... Nu mai aveam nici im pic de voinţă. atunci. Swen. numai lacrimi şi durere. Mi-ar fi fost de-a dreptul indiferent să mă lase să zac acolo. — Ţine-te bine. dar probabil câ nu mi-a văzut gestul.. privindu-mă în lumina farului. îngrijorat. Aduceţi-1 înăuntru. n-am simţit nimic. aruncându-mă jos ca pe-un sac cu cartofi. în acele momente. pe pământul moale.) Eşti rănit. — Şi nu e rănit! exclamă şi Mercenarul. M-a luat de subsuori şi m-a săltat în spate. Veni şi Mărunţelul să-i dea o mână de ajutor. grav. 0 să-ţi treacă.. nimic.. Pagina 78 din 156 . Deşi ar fi trebuit să mă mire forţa lui.Hassel_Sven . (Veni repede şi se aplecă asupra mea. nici un pic de dorinţă de viaţă. îşi batejoc de noi!? — Nu! îi răspunse Beyer.14 Suflete ciuruite 78 Nu m-am mişcat nici de această dată.. — Swen!!! urlă Mercenarul şi imediat după aceea ieşi din tanc şi-mi sări în ajutor.. după Maria! E moartă!. băiatule! Te duc în tanc şi-ai să te faci hine! Ai să vezi. Swen? Unde?! Am clâtinat din cap că nu. icnind din cauza efortului. — Ăsta plânge!? făcu el deodată uluit. Voi nu vedeţi că e distrus? Plânge după fata lui.

Cu cât aduni mai multe în el. atât trupeşti. să mâjudece la adevărata mea valoare. nicipe cele sufleteşti. le expun privirilor tuturor celor care îi înconjoarâ şi. cu atât ţi-e mai preţios. altele adânci. ţinându-le prizoniere acolo. întotdeauna am considerat câ e spre binele meu sâ arătprin ce am trecut. pentru ca oamenii să mă vadă exact aşa cum sunt în realitate. Dar sunt râni şi râni. totnşi.Hassel_Sven . sufletul ei. fiindcă adevărata esenţâ a uneifîinţe umane afost.puţini la număr. ce-i drept . serafic. nu după ceea ce spun alţii că aşfifăcut. Majoritatea oamenilor încearcâ sâ şi le ascundă. Cu căt sufletul ţi-e mai curat. fac acelaşi lucru ca şi ei: îşi ascund cu obstinaţie cicatricele. Unele trecjarâ urmări vizibile. cât şi sufleteşti. unele superficiale. „ca toţi ceilalţi". eu sunt unul dintre aceştia din urmâ! Nu mi-aplăcut niciodată să-mi ascund cicatricele. cât fi sufleteşti. Mai sunt. aşa cum afost zâmislit de Creator! Ai nevoie de un astfel de suflet pentru afifericit. atât trupeşti. pe deasupra. Ei bine. este şi vafi. Pentru asta.care-şi etaleazâ cicatricele. altele lasă cicatrice. sâ mă cunosc profund sufleteşte. pentru tot restul vieţii. „ normalii". după ceea ce amfâcut. lar un suflet greu şi murdar este întotdeauna dificil de cărat. cât timp vor fi oamenipe acestpământ. cu atât îl îngreunezi mai mult şi-l murdâreşti mai mult. nicipe cele trupeşti. oriunde te-ai Pagina 79 din 156 . se mai şi mândresc cu ele. fărâ sâ ştieînsă că şi „ ceilalţi". fie ele bune sau rele. Tocmai de aceea descârcarea periodică a sufletului este cât sepoate de necesară. pentru că îl pâstreazâ curat. a trebuit să mâ analizez eu însumi foarte bine. însă. unii . sapară „normali".14 Suflete ciuruite •7? Timpul este cel ce vindecă toate rănile.

fiindcă am avutprieteni şi tot mereu am ştiut sâ mă înconjor de prieteni. Pagina 80 din 156 .Hassel_Sven . Tocmai de aceea. durerile mele interibare n-au fost nicicând atât de covârşitoare şi de devastatoare ca la alţii. pentru aceasta.14 Suflete ciuruite 80 afla pe suprafaţa pămăntului. pentru tot restul zilelor salef. e-n deplină siguranţâ. Numai cine a avut cu adevărat un prieten care s-a aflat la ananghie şi a sărit să-l ajute exact atunci poate să înţeleagă şi sâ perceapă la reala valoare ce înseamnâ prdetenia! Eu sunt Zeul Prieteniei şi mi-aş da viaţa pentru prietenii mei! Celcâruia îi declar prietenia meapoate să stea liniştit. trebuie săfii tu însufi un adevârat prieten la nevoie.. ai nevoie de prieteni. dar.. ai nevoie de oameni care să te înteleagaşi să te sprijine atunci când simfi că nu mai pofi de unul singur.

Până acum izbutise să-i înduplece pe Moşul. Dacâ protestele atât de aprinse ar fivenit din partea lui Kreutzfeld.Hassel_Sven . nu vă aduceţi aminte? El ne-a părăsit! Val-vârtej a facuto. n-am plecat dintre voi c-aşa mi-a tunat mine! Julian Heiden stătea tăcut într-o parte. Se întorsese la noi cu coada între picioare. A avut doar o rătăcire de moment.. fară Mărunţelul.nu se sufereau mai deloc. pe Mercenarul şi pe mine. bazânduse numai pe o promisiune deşartă. îi sâri repede în ajutor Mercenarul. Portta..14 Suflete ciuruite PRIETENI — Să fiu al naibii dacă-1 primese aici! sejură Portta cu mâna pe inimă. Locotenentul Leuwe îi acceptase revenirea. cu toţii. căci cei doi -Mărunţelul şi Heiden . nervos. aşteptând decizia noastră. — Julian Heiden e de-al nostru! conchise el sec. cu capul plecat. pe Sevilla. ar fi însemnat ceva. De ce naiba să-1 mai primim înapoi?! Vehemenţa lui era nefirească.. Atunci eram rănit. ca nişte buni camarazi ce suntem! — Şi-apoi.. Aminteşte-ţi cum te-ai simţit când ai revenit şi noi te-am primit înapoi! — Aia a fost cu totul altceva! râmase fenn pe poziţii uriaşul. Trebuie să-1 înţelegem. Alergase după gradul de Feldwebel şi-1 pierduse. adu-ţi ammte. El a vrut să plece. atunci când ai fost nevoit să stai în spital mai bine deo lună. în Maroc!. cât de străin te-ai simţit tu fară noi. dar cu o condiţie: să fim şi noi de acord cu ea. dar aşa!? Chiar că era de neînţeles! Moşul clătină din cap. Mai întâmpina opunere din partea lui Portta şi-a Mărutiţelului. Pagina 81 din 156 .

mişcat şi si până la lacrimi de reacţia camaradului nostru rătăcit de turmă. spuse el deodatâ. am spus răguşit. la urma urmelor. Era el mai deosebit. Tristeţe..14 Suflete ciuruite 82 — Bine. Se opri şi se întoarse spre mine. Dumnezeule. pe un ton ce se vm vesel şi expansiv. supărat... rămâi. lubire. — Rămâi.. Cu toţii eram transpuşi într-o altâ lume. Nu mai avem nici un strop. am continuat eu cu e.. şi cu rele. Portta se duse la Heiden şi-1 îmbrâţişă bărbăteşte.) Julian. Am încremenit cu toţii. ce dor ne era de casă! Contrar tuturor aşteptărilor. — Să bem! propuse bmsc Sevilla. murmură Blom într-un târziu. care se ataşează de locurile în care trăieşte. însă. i-am zis. lar celor care trec printr-un război le seacă lacrimile.. Avea lacrimi în ochi. cu gândul departe. Foarte rar bărbaţii plâng. Omul iubeşte şi se lasă iubit.. ——Julian. Meritau invidiaţi pentru asta. prietene. 0 să mâ întorc de unde-am venit. era de-al nostm! Ne cunoşteam de ani şi ani de zile. trist. Nu. Celor doi camarazi ai noştri. ridicându-se cu greu în picioare. Ne impresionă pe toţi. doar simpli oameni. pierduţi.motie în glas. nu aşa trebuia să se sfârşească prietenia noastrâ cu Heiden. pentru regulamente şi militărie la sânge. Firea mea proastă e de vină. apăsătoare. Liniştea ne învălui pe toţi. tare dor îmi e de casă!. Dumnezeule. nu vreau să te pierd şi pe tine cum am pierdut-o pe Maria. primeşte şi dăruieşte dragoste şi prietenie. plângând unul pe umărul celuilalt. Stai o clipă. şi cu bune. vă rog să mă iertaţi. Dor. Şi. fântâna lacrimilor le alimenta ochii cu o dămicie nebănuită. Bunătate. Prietenie.. Portta lăsă şi el privirea înjos. Mi-ajunge! Te rog. pe nicăieri! Pagina 82 din 156 . — Sfântă Fecioară. (Mărunţelul dădu din cap că da.. lar noi eram.. Omul e o fiinţă care se leagă de pământ. Dacă v-am fâcut vreodată neplăceri. Şi iar se lăsă tăcerea. omule.. Johann şi Mărunţelul tin la tine la fel de mult ca şi noi. Nostalgie. — Ce naiba să bem?! replică Mărunţelul. cu mania lui nenorocită pentm ordine şi disciplină. uneori pentru totdeauna.Hassel_Sven .. fară o vorbă. dar. într-adevăr.

Puteam fi prinşi uşor într-o ambuscadă între peretii muntoşi care strajuiau văioaga şi.Hassel_Sven . deconectat de la activităţile noastre de zi cu zi. Cu cât ne apropiasem de munte. Acum afară bătea vântul şi din cerul plumburiu cădea neîncetat un soi de zăpadă îngheţată. să reparăm ce-aveam de reparat. Mărunţelul se-nvoi pe dată şi bucuria îi lumină iar chipul. — Abia aştept să gust din . dis-de-dimineaţă. Deşi nu lipsise dintre noi decât o săptămână şi două zile. să ne trăgem sufletele şi. Pe ea fîerbea o oală-cu tbcană de cocoş.tocana ta. către Braşov. cu atât iama ne devenise un însoţitor mai intim. Burduşită cu butucii ce prisoseau lângă fiecare căsuţă din sat. Se ridică de la locul lui şi-1 urmă pe Blom. rupt de realitate. Sătucul era format doar din câteva case. Sobiţa de fontă pe care o căram cu noi pretutindeni îşi intrase acum pe deplin în atribuţii. Privirea lui era tristă. iar obrajii i se lăsaseră ca la moşnegi. moleşitoare.. ca nişte ace ascuţite de oţel.. s-o luăm iar dm loc. — De ce oare nu ne atacă ruşii? întrebă deodată Mercenarul. care te îmbia la somn. în zloată. răspândite ici şi colo. mergem şi căutăm! hotărî Sevilla. Mă uitam la el şi nu-mi venea să cred că s-a transformat atât de mult în numai nouă zile. iar frufttea îi erâ brăzdată de cute adânci. Aburii ieşeau ademenitori de sub capac şi un miros îmbietor începea să se răspândească sub foaia groasă a cortului de campanie. Fuseserăm nevoiţi să ne ridicăm corturile de campanie. îi spuse Heiden Mercenamlui. schiţând un zâmbet obosit. specialitatea Mercenarului.14 Suflete ciuruite 83 — Atunci. afară. Julian Heiden se simţea stingher. ca pentru sine. Era nebun de se gândea la aşa ceva chiar acum? Nu ne găseam într-un loc tocmai propice pentru o tabâră. lipsită de vioiciunea şi ironia pe care i le cunoşteam atât de bine. Era ora trei dupăamiază şi primisem ordin să ne regrupâm aici. Avea cearcăne mari la ochi. amestecând în tocană cu o lingură veche de lemn. Ne aflam încartiruiţi la poalele muntelui. Trebuie să găsim o gură de ceva tare pe-aici pe undeva. Din cauza rănii de la umăr stătea un pic adus de spate. într-o vâioagă pe fundul căreia curgea un pârâu vijelios. Toţi ochii se îndreptară nervoşi spre el. chiar dacă eram în stare să ţinem Pagina 83 din 156 . răspândea în interiorul cortului o căldură plăcutâ.

uite. Parcă am fi excursionişti! Heiden nu se arătă deloc ofensat de remarca zeflemitoare a camaradului nostm. pentm a străpunge flancul nordic către Cehoslovacia. la. — Pentru că am fost presaţi să ocolim atâta. Ei erau ocupaţi cu ofensiva asupra trupelor masate la graniţa Ungariei.14 Suflete ciuruite 84 piept o vreme atacurilor străine la mtrarea şi ieşirea din defileu. să mergem fără nici o oprelişte!. de pe versanţi. — Aici cam ai dreptate. până aici.. de la Drăgăşani încoace. atâtea zile. zise el bucuros să simtă cum se reintegrează în gmp. până se întorc Sevilla şi Kreutzfeld. Tot ce ştiu este că nu ne-a atacat nimeni mai serios până aici. aşa cum era deja stabilit. răspunse de astă dată Julian Heiden. în afara unor trăgători de elită. Gata. Pur şi simplu. dar toate denumi-rile astea de localităţi pe care ni le-ai înşirat până acum mie nu-mi spun nimic. acum am fi fost la Arad. şi să străbatem toate şoselele alea distruse. nu ne putea ameninţa nimeni.. d-aia! sări Moşul în suş. ori poate chiar la Debrecen. şi nu mai pronunţa numele lăcustelor ălora împuţite! — Dar de ce v-aţi ofascat.. mi s-a pămt nefiresc. acolo.. fraţilor? întrebă Mercenarul. prin RâmnicuVâlcea. de vremea asta potrivnică şi de faptul că suntem lipsiţi de provizii suficiente şi de combustibili. — Trebuie ţinut cont. încuviinţă moale Mercenarul. — Sunt de-a dreptul încântat de erudiţia ta geografică. curăţarea armamentului! ordonă el.. De sus. replică Mercenarul cu o undă de sarcasm în glas... în Ungaria! Aşa. — Ce-ţi veni!? mârâi Moşul iritat către Mergi-ori-Crapâ. Pagina 84 din 156 . până la urmă tot am fi cedat. Pietroasa?!. Julian. cum îi spune?. mirat.. dând din cap..Hassel_Sven . uite. şi că ne-am mişcat ca nişte melci băşiţi! Numai armată în retragere rapidă nu suntem noi acuma!. Dar ruşii n-aveau timp de pierdut să ne omoare unul câte unul. care continua să amestece impasibil în tocana care fierbea pe sobiţa de fontă. terminaţi discuţia asta deprimantă! Hai. Dacă de la Drăgăşani o luam spre Tumu-Severin. Vezi-ţi de tocana ta. a trebuit să ne întoarcem atâta drum.. Dar eu tot nu contenesc să mă întreb de ce nu ne-atacă ruşii?! — Ei.

. daţi-mi gamelele să vi le umplu! Şi scoateţi-le şi pe-ale zăbăucilor ălora. gata. Ne-am întins după gamele şi pofta de mâncare ne-a facut să Pagina 85 din 156 .14 Suflete ciuruite 85 Ne-am supus cu toţii... căutându-ne pistoalele automate. Tăcerea se înstăpâni în cortul cald.. abia se mai răceşte. nemairezistând tensiunii şi dorului. Sau ai de gând să divortezi? Moşul îşi îngădui un zâmbet melancolic. Fiecare ne gândeam la ce-am lăsat acasă şi la ce-o să găsim atunci când Dumnezeu avea să creadă de cuviinţă să ne lase să ajungem din nou.Hassel_Sven . în linişte. cum să nu. în timp ce le demontam îndemânatici..oftă el adânc gândiţi-vă şi voi un pic. pe malul apei. ce-ai de gând să faci când o să se termine războiul şi-ai să ajungi acasă? — Ehei! oftă Moşul. Ştiţi la fel de bine ca şi mine că doare al-naibii de tare dorul de acasă! Hai.... ajunge! Mercenarul surâse trist şi gustă mâncarea din cratiţa ce fierbea încet pe foc. vrând să pară vioi: Haideţi. — Beyer. îşi drese vocea şi urmă. Cine ştie dac-o mai fi în viaţă?. . dar în câtiva ani?! — Ce naiba aveţi. şi să pescuiesc. N-o mai iubeşti? — Ah. — Să nu te bată nimeni la cap... aproape fâră să ne uităm lâ ele. Nu mai am nici o veste de la ea de aproape trei ani şi jumătate!. răspunse repede Beyer. nici nu mai ştiu cum arată. murmură el. — Soţia mea. discuţia se încinse iar... cu siguranţă m-amschimbat aproape cu totul!. zise el cu glas stins. evident domic de reintegrare. — Tocana-i gata. de-aţi deschis discuţia asta parşivă? am zis. Nici nu ştiu dacă vom fi în stare să ne mai înţelegem! — De ce să nu vă-nţelegeţi? replică repede Heiden. pe malul Rhinului. oameni buni. Oamenii se schimbă de la o zi la alta. Până vin ei... Să nu mă bată nimeni la cap şi să fie pace.. unul.. zici? Dar soţia ta. nici nu mai ştiu dacă a rămas aceeaşi? Eu. Habar n-am dacă o să mă mai accepte lângă ea.. Dar... Visez la o căsuţă albă.. ba da. Să stau acolo. cu o grădiniţă de flori în faţă. draga de Klara.

hămesiţi. care mai de care. Tzuika! Tzuika de pruna. românească! Bei o gură. fiartă la foc mic. Tocana e gata? — Bineînţeles. gamelele la băiatu'! Ne-am repezit cu toţii.14 Suflete ciuruite 86 mai uităm trecutul. Din când în când. facuMărunţelul. înveselit dintr-o dată.Hassel_Sven . Hai.. în apropierea sobiţei de fontă. Pagina 86 din 156 . Mercenarul ne mai puse câte o jumătăte de portie. — Hei. Sevilla fâcu la fel cu tzuika din sticlă. făcându-1 pe Mergi-ori-Crapă să se umfle în pene de mândrie. Beyer scoase din raniţă o pâine mare. îţi iau ochii foc şi-ţi explodează arterele. iar Portta. mormăieli de apreciere ne ieşeau printre buzele unsuroase. vreme îndelungată. — Aţi găsit? întrebă Portta. şi tăie felii apreciabile. iar camea de cocoş. încununând tot acest festin regesc. iar umbrele lui au început să se estompeze încetul cu încetul. ia uite la ăştia ce mutre pleoştite au! Arată de parcă ei ar fî umblat prin zăpadâ şi vânt în locul nostru. scoţând de sub pelerină o butelcă de un litru. în final. Ne aşezarăm înjurul măsuţei improvizată din lâdiţe de muniţie. savuram ţigările de foi. Mărunţelul ne umplu cănile de metal cu tzuika şi începu festinul. Lungiţi care pe unde apucaşem. 0 mâncare bună pe front este ca o gură de apă rece şi proaspătă în plin deşert: nu ai parte de ea în fiecare zi. — Păi. Trăiam momentul la cea mai înaltă tensiune. cu feţele roşii. fară o vorbă. eliberate. pofticios. facu Mercenarul.. Gândurile au revenit în prezent şi-apoi s-au lansat. Momentul era de-a dreptul încântător. lăsând fumul aromat să ne pătnmdă plămânii.. împărţind în mod egal tocana care mai rămăsese în cratită. Mâncam cu poftă. se frăgezise de se topea în gură. în acel moment au apărut şi Sevilla cu Mărunţelul. spre viitor. lihmţi de foame şi murind de poftă. dăruindu-ne fiecăruia câte unul. Tzuika românească era de-a dreptul divină. scuturându-se de zloată. tocmai pentru că ne întâlnisem atât de rar cu el în anii care trecuseră. lichidă rezerva de trabucun. Tzuika din căni răspândea o mireasmă dulce de prună bine coaptă.. cum altfel? se lâudă Sevilla. cuprins de mărimmie. neagră. Erau zgribuliţi de frig.

fir-aş afurisit. chinuită de dor şi de povara vieţii. transfbrmând picăturile de ploaie în ace şfichiuitoare. plângând.. Doar imagini.. — Aha. Miam amintit-o râzând. simple imagini. înăuntm lemnele uscate trosneau în sobiţa de fontă. fericită. Ana-Roşcată-Jos sau LizaŢâţe-Dulci. rece ca gheaţa. Apoi tot el reluă: — Da' acum suntem departe al naibii de doamna Futthennan şi de fetiţele ei dulci şi scumpe. ce binee! Afară vântul bătea nebuneşte. ce nu apucase să se cicatrizeze după pierderea Mariei. Cortul de campanie se transformase parcă într-o căsuţă a bunicii. — Ah. nimeni nu spuse nimic. dar mai apoi Moşul ceru o lămurire: Pagina 87 din 156 . muîţumită. îl completă Portta. Părea un trecut atât de îndepărtat şi mi-era ciudă pe mine că n-o puteam păstra vie în amintirea şi-n sufletul meu. dintr-o fiinţă plină de vitalitate pe care am cunoscut-o cândva. De ce uită oamenii aşa de repede totul? De ce amintirile se estompează o dată cu trecerea timpului? De ce. care ne îmbia la somn. Ne-am molipsit cu totii de veselia lui. Ce amintiri plăcute am cu ele.. Dumnezeule!. trist. Şi m-am trezit întrebând cu glas tare. răspândind o căldură moleşitoare. Şi-am simţit durere. scărpinându-se la testicule.. Oftă adânc şi vreme de-un minut nu scoase nimeni nici o vorbă. Departe-al naibii. încărcată de prietenie. în liniştea care se pogorâse peste noi: — De ce uităm cu-atâta uşurinţă?! Priviri curioase s-au aţintit încet asupra mea.. 0 clipă. facu Portta cu melancolie..Hassel_Sven . . — Aha. însă parcă se scurseseră ani..fletească. Şi-mi deschiseră iar rana su. — Ce-ar merge acum o fată de-a lu' doamna Futtherman. exclamă el.14 Suflete ciuruite 87 Kreutzfeld râgâi satisfacut şi începu deodată să râdă. 0 durere fără margini.. Trecuseră mai puţin de două săptămâni de la fuga ei. îl aprobă Mărunţelul pe acelaşi ton. nu mai rămâne în memoria noastră decât o copie palidă? Şi aceea lipsită de senzaţii. tristă.

ai dreptate. Aşa e mintea omenească. însă n-avea ce să facă. ——. Şi n-avea de gând să se oprească vreodată. Aşa. tranşant. când ai o problemă. Dar ce te faci când unele amintiri de-astea.Hassel_Sven . nu ne-am mai înţelege unul cu celălalt. am căpia. Ei. pentru a le îngropa şi mai mult pe cele rele. spuse Mel-cenarul. Nu era zi în care să nu mă bumbăcească.. interveni şi Mărunţelul. nu vor să se dea la fimd şi pace?! — Trebuie să le înfruntăm! răspunse Moşul. din vagoane. Aşa că am hotărât: înfrunt naibii problema şi o rezoly! Drept pentm care am aşteptat momentul prielnic. Pagina 88 din 156 . Eliberăm ieşirea doar celor care ne fac bine. lucrurile dureroase le încuiem adânc în minte şi nu le mai dăm voie să iasă decât arareori. Are dreptate Beyer. Ea. Se opri o clipă. careşi bătea mereujoc de mine. amintirilor frumoase. dar ea ştia prea bine care era cauza adevărată. am răspuns fară să vreau. rezolv-o! N-o lăsa să te acapareze. sorbind o gură de tzuika din cană..14 Suflete ciuruite 88 — De ce uităm ce? — Lucrurile dureroase. într-un triaj de la marginea Beriinului. toate lacrimile şi durerile pe care le-am întâlnit sau le-am trâit de-a lungul vieţii! Ne-am cufunda încă din adolescenţă în nebunie. pentru câ mama mea — s-o ţină Dumhezeu sănătoasă pe acolo pe unde-o fi! — să aibă ce sâ bage în sobă ca să ne încălzim. ţin minte că eram copil şi mă duceam să încarc cărbuni în saci. Aşa a facut-o Dumnezeu.. Uite. întunecată şi. Aşa era viaţa pe-atunci în Berlin. de dimineaţa până seara. Aveam spatele plin tot timpul de vânătăi: îi spuneam mamei că sunt de la sacii cu cărbuni. rele. doar îmi spunea: „Fiule. răspunse Beyer moale. grav. la gânditi-vă ce s-ar întâmpla cu noi dacă am fi nevoiţi să păstrăm vii în memorie toate tragediile. — Pentru că altfel. căci va creşte ca o buruiană nenorocită şi n-o s-o mai poţi dezrădăcina!". cu ochii pierduţi în trecut. care a sosit mai curând decât credeam. toate nenorocirile. Era o seară ploioasă. şi era acolo un ticălos de vreo doişpe ani. Munceam âcolo ca un rob. şi namila aia mă tot căsăpea. Am lua-o razna. trase un fum generos din trabucul dăruit de Portta şi continuă: — Ei. sărăcuţa.Ihî. — Da.. cum le spui tu.

. rămas fară cană. Aveam numai optanipe-atunci. râzând zeflemitor.. duse cana la gură şi sorbi totul dintr-o mişcare. — Ani de zile m-â urmărit fantoma acelui nefericit. Nu mai era nimic de zis. şi-i luă cana din mână. şi pe-al meu. ezitant. să mă întrebe iar. îmi mai apare în vis şi mă-ntreabă. Locotenentul Leuwe începu să râdă şi întinse cana. Mirosi restul de băutură dinăuntru. aruncată neglijent pe o ladă cu muniţie. dar Sevilla se ridică şi scotoci în interioml pelerinei sale de ploaie. Şi pleacă farâ să-mi mai adreseze vreun cuvânt. — Ce fac trântorii mei preferaţi? se interesă ofiţerul într-o încercare de a părea bine dispus. din când în când. dacă mă poate ajuta.Hassel_Sven . Nu ne-am deranjat nici unul să-1 întampinăm aşa cum se cuvenea gradului şi functiei sale.. Glasul lui se schimbă acum. văd că 1-aţi reprimit cu bine pe Julian Heiden printre voi!. între vagoane. Şi mă lasă singur.. continuă el. Se apropie de Heiden. cu creierii împrăştiati pe-o şină de tren. m-am confruntat cu „problema": faţă în spate! L-au găsit muncitorii a doua zi.. dacă vreau să-mi ia sacul său cu cărbuni din spate. — Ei. într-un târziu.. Absolut nimic. că le car pe-amândouă. prelata de la intrare fu dată la o parte şi înăuntm pătrunse locotenentul Leuwe. devenind grav.. tremurător... Eram încă şocaţi de povestea de groază pe care tocmai ne-o relatase Mărunţelul. Dar eu ştiu că are să revină. Apăru o a doua sticlă de tzuika şi atmosfera se învioră pe dată. la fel de avizi.. L-am imitat cu toţii. zise ofiţerul după ce bău o cantitate apreciabilă. Se strâmbă apreciativ şi întrebă: — Mai aveti zeamă d-asta? Portta dădu din cap că nu. şterse gamela din care tocmai mâncase tocana şi o întinse cu modestie. Ne-am cutremurat cu toţii. 0 tăcere adâncă ne împresură de peste tot.. Habar n'-avusesem că Mărunţelul purta o povară aşa de grea. Nu-i răspunse nimem. lar eu îi răspund întotdeauna că n-am nevoie de ajutoml lui.14 Suflete ciuruite 89 înainte să plecăm spre casele noastre. Şi chiar şi-acum. Heiden. şi pe-al lui. Pagina 89 din 156 . băieţi. surâzând sarcastic. care stătea adâncit în gânduri.. Era roşu la faţă şi obosit. dimineaţa.

. creierul îi rămăsese tot cât o nucă.. atunci era de bine! Câci veştile de genul ăsta nu erau deloc proaste.. se bâlbâi Mărunţelul. spuse el abrupt. se pomeni Mărunţelul ridicând din sprâncene cu superioritate. neputându-şi stăpâni hazul. Leuwe se prefacu a nu-1 băga în seamă pe Sevilla şi întrebă nevinovat: — Ce fel de surse? — Ăăăăăăăă. foarte proastă! aprecie Sevilla. ştiţi. bineînţeles că da.. i-am lăsat ofiţerului plăcerea să sejoace după cum îi era voia. • Heiden zâmbi recunoscător către Portta. îââââââî. încercând să dreagă busuiocul. — Retragerea spre vest e blocată. eunu. prins în cursă.. şefule! zise el cu glas nueros...Hassel_Sven . Deşi avea o tonă de muşchi pe el. chiar dacă numai pentru o perioadă scurtă de timp. Tot convoiul va trebui să mai zăbovească o vreme aici. gustând din tzuika.14 Suflete ciuruite 90 — Oh. după cum îi era obiceiuî. Leuwe se aşeză lângă sobiţa de fontă. V-a dat altcineva vestea proastă înaintea mea? Am ciulit cu toţii urechile. facând pe curiosul. armata germană are sursele ei de aprovizionare! Sevilla dădu ochii peste cap şi-1 sâgetâ pe Kreutzfeld cu privirea. ştergându-şi cu dosul palmei broboanele de sudoare care-i apăruseră pe frunte. ci prevesteau misiuni importante. — Ce-aveaţi mutrele alea aşa plouate când am intrat? se interesă el cu voce insinuantă.. până când drumul către Schitu va fi eliberat. — Wolfgang se trezeşte câteodată vorbind singur. Cu toate acestea.. sări Portta numaidecât. o plimbă o vreme prin cavitatea bucală şi o înghiţi cu satisfacţie.) De unde-aţi luat-o? — Eh. fâcu locotenentul Leuwe.. Bună licoarea asta! (Mai sorbi o gură zdravănă. dar aceasta-i o veste chiar foarte. lar o făcuse de oaie namila.. — Ştii sau nu ştii? întrebă deodată tăios ofiţerul. care ne dădeau posibilitatea să evadăm din gloată şi să fim de capul nostru. — Mda. Când locotenentul Leuwe venea el însuşi cu veşti proaste. domnule? am întrebat eu. Pagina 90 din 156 . Doar e de-al nostru. nu?!. Eu.. — Nu ştiu! raspunse repede uriaşul fâră minte. — Ce veşti proaste. — Oh..

când locotenentul ne tăie brusc elanul cu o nouă informaţie: — Fără tancuri. Atunci. Una din compania lui Himmer. Beyer. gustul ofiţeresc! —. mai târziu. de ce nu trecem peste ei cu carele de luptă anti-mină? — Aceastâ întrebare mi s-ar fî părut pertinentă dacă venea din partea lui Kreutzfeld. ei se vor ocupa de dezamorsarea minelor. băietii lui Bohlen apartin companiei de genişti. Şi fîindcă mi se dă sub comandă o asemenea grupă. înseamriă că avem de înfruntat doar mici efective din Rezistenţa românească. şi fîindcă nu au fost semnalate trupe masive în drumul npstru. —Cum fară tancuri?! întrebă Portta. — Uite-aşa bine.. — Care mine? exclamă Kreutzfeld. menit sâ ne calmeze pe toti. — Atunci. începu Beyer pe un ton egal. nu-ţi găsesc însă Pagina 91 din 156 . Ţie. îl îndemnă surâzând locotenentul.Am înţeles. Stupoare. vestea proastă! Ne-am îndreptat atenţia spre el.. Beyer.Hassel_Sven . răspunse Leuwe. încât mai-mai să-i scoată ochii lui Leuwe. pierdut. Fără tancuri! — Dacă înţeleg. încordaţi. Aprovizionarea. — Zi mai departe. încuviinţă ofiţerul. — Stai jos. facu mirat Feldwebel-ul. Acum.. din sursele secrete ale glorioasei armate germane. cinci butelci de zeamă de-asta divină vor poposi dimineaţă^ pe masa mea... — Intocmai. completă el sec. cu siguranţă. Pomiţi în această dimineaţă. Toate sub comanda Feldwebelulvd Beyer! Tocmai pregăteam să chiuim de bucurie. cel puţin nu până la Sibiu. atunci. Până acum e bine. cealaltă a locotenentului Bohlen. devreme.14 Suflete ciuruite 91 — Bun! conchise locotenentul Leuwe. cu încă două gmpe. îi fâcu semn ofîţeml. pentru a-mi satisface . — Misiunea voastră este să deblocaţi drumul spre Schitu. întinzând mâna dreaptă a salut aşa de repede. — Ei. năuc. să trăiţi! sări Kreutzfeld în picioare..

oriunde ne-am duce!. Că va trebui să fim avangarda convoiului. da! se lumină Stabsgefreiter-ul şi în mâna lui apăru. las-o aioartă! îl sfatui Moşul. şi?! Ce-are chestia asta de-a face cu mine? nu se dădu bătut Mărunţelul. am hotărât! Vei veni cu tancul.. adunarea! — Şi cu tancul ce facem? întrebă Portta.Hassel_Sven . — Bine. neiiniştit. — Bun.. cu restul regimentului. (Se ridică. Kreutzfeld! — Oh. cu ai noştri venind în unnă. Stingerea! Ne-am aciuat fiecare pe unde am putut. — A vrut să zîcă un singur lucru: că românii din Rezistenţă sunt răspândiţi pe o mare întindere şi că minează drumul înaintea noastră.. — Aşa. încheie Moşul. privind supus înjos. Doar n-o să-mi las toată averea pe mâinile cine ştie cărui afimsit de răcan! Beyer se gândi o clipă înainte de a-i da răspunsul: —Vine Heiden cu el. într-un fel. ne datorezi asta. bău restul de tzuika. — Are. — Hai. fraţilor? Ce naiba mi se potriveşte mie?! — Nunic. —Dareu. ne-am tras foile de cort Pagina 92 din 156 . ca de fiecare dată faţă de namila noastră de camarad fâră minte..14 Suflete ciuruite 92 nici o scuză. odihnă trei ore. parcă de niciunde. să-i curăţăm pe cei din Rezistenţă unul câte unul. Julian.. — Nu. îl linguşi Beyer mult prea calm. atunci.) La ora patru să fiţi gata de plecare! ordonă el înainte de a păşi în zloata de afară.. ordonă Beyer tuturor. lar asta-i treaba la care tu te pricepi cel mai bine.. Hai. am ÎDţeles! încuviinţă Heiden. La un moment dat. Aşa da! se bucură el. — Dar vreau să ştiu! insistă uriaşul.. îi întinse cana goală lui Heiden şi se îndreptă spre ieşire. după care strângem cortul şi. laţul de oţel denumit „moartea tăcută". — Ce naiba a vmt să spună. Acum pricep de ce s-a referit Leuwe când a zis de mine!. se trezi şi Măruntelul. la patm. Am rămas tăcuţi cu toţii.

s-o avem la zile negre. am auzit vocea lui Kreutzfeld. râdeam pe înfundate. animalul ar fi fost în stare s-o golească până âcum! — Păi şi ce. mmm. sărind în sus. fară să aplice regulamentul? Nu închide el ochii la toate tâmpeniile noastre? Nu neacoperâ el fundurile prăpădite de fiecare dată în faţa şefilor?!.. Nu ne îngăduie el să facem tot felul de trăsnăi. s-o avem pentru mai târziu.-nervos. Nu este el cel inai bun ofiţer de tancuri pe care-1 are armata celui de-al III-lea Reich? Numai şi pehtru atâta lucru şi tot merita sâ desfac cea de-a doua sticlă! Şi să nu spuneţi că n-am dreptate. — Tu singur să te duci.. Noi trebuie să mergem să-i facem rost de tzuika lui Leuwe!! Sevilla aruncă foaia de cort de pe el. lăsând gardajos.. Numai Kreutzfeld rămase stând în Pagina 93 din 156 . când Mercenarul va mai găti o tocâmţă de-aia bună! Dacă nu-i spuneam asta lui Wolfgang.Hassel_Sven . să-mi sară ochii! Am zis-o doar aşa. fu de acord Mărunţelul. Treeuseră minute lungi în care somnul se apropiase şi ne anesteziase minţile încărcate cu de-ale războiului. când.. că vă tai! — Ei'. recunoscu Sevilla. da. ai?!.. Portta se linişti şi el.. libarcă împuţită! Tu să nu-mi zici mie că am tărâţe în loc de creieri! Pişat pe balegă de vacă ce eşti! Nu eu te-am pus sâ scoţi repede şi-a doua sticlă. Dezvăluirea îl sâcâi pe Portta de-astă dată. — Aşa. n-am golit-o până la urmă cu toţii?! exclamă cu nâduf Măruntehri. — Hei. Blom? Asta-i vrut să faci.14 Suflete ciuruite 93 peste noi şi am închis ochii. impacientată: — Blom. Parcă fusese vorba c-o păstrăm pentru noi. băgându-se înapoi sub foaia de eort. — Nu. ceilalti. nememicule?! întrebă el ameninţător. — Da. Sevilla se lungi la loc în culcuşul improvizat lângă sobiţa de fontă. Noi. namilă debilă cu tărâţe în loc de creier! Te-a mâncat în cur să te dai mare cu sursele tale de aprovizionare şi. care se ridică şi el-într-uncot. ca un cadou pentru Leuwe. dar eu am scos-o aşa. ticălosule! urlă el. ca de fbarte departe.

camarade. eram mai obosiţi ca înainte. totul era gata. cu coatele sprijinite pe genun. Pagina 94 din 156 .chi şi bărbia în palme. câteva ore mai târziu.. mai-mai să-1 sufoce cu entuziasmul său debordant. să-i dau licoarea asta fermecată! lar când o să mă-ntorc. aşa că transbordarea a mers ca pe roate. de-a lungul anilor. De unde avea să scoată el cinci sticle de tzuika pentru locotenentul Leuwe? Cum avea să iasă el'din rahatul în care-1 băgase gura lui slobodă?! într-un târziu. fară să crâcnesc nici măcar o singură clipită! Mulţumesc. — Mi-ai salvat boaşele! exclamă el fericit. Uite. Alerga de colo până colo ca o sfârlează uriaşă. La ora trei din noapte. Se sculase cu ojumătate de ceas mai devreme şi . gânditor. Am începutsă ne strângem lucrurile şi să le îngraroădim în tanc. orice obiect îşi găsise locul său. chiuind de bucurie. părea de-a dreptul băgat în priză.. Aproape că-i dăduseră lacrimile de bucurie. după. ba da.Hassel_Sven . te-ajut să strângi totul! Să nu pui mâna pe nimic! Fac eu şi treaba ta! Şi dispăru din cort. 1-am auzit pe Blom milostivindu-se de Mărunţelul: — Hai.ce s-a întors într-un suflet de la locotenentul Leuwe. îndesând cele cinci sticle într-o raniţă. Mărunţelul îi sări. când somnul aproape că ne ftirase cu totul. Sevilla. părând că izbuteşte să facă două-trei lucruri deodată. c-o rezolv eu mâine dimineaţă. Panzerul era încăpătbr şi. cuprins de un zel nebun. chiar acum am să dau fuga la bunul nostru locotenent Leuwe. Wolfgang. Singurul care părea deja vioi şi proaspăt era Blom.facuse rost de sticlele cu tzuika pentm locotenentul Leuwe.14 Suflete ciuruite 94 fund pe o ladă cu muniţie. Culcă-te şi tu. Când ne-am trezit. dar nu e necesar. mulţumesc din tot sufletul! — Ei. — Ba da. stârui Mărunţelul. bine stabilit. iar Mărunţelul. Oh. se opuse Blom de complezenţă. nu te mai chinui atâta. pur şi simplu. Ne-am mişcat repede. de-acum sunt prea-umilul tău slujitor până la terminarea războiului ăsta împuţit! Orice donnţă de-a ta va fi poruncă pentru mine şi o voi îndeplini cu cea mai mare plăcere.numai el ştia cum şi de unde . de gât.

numai unul şi unul. purtând în spate raniţe de aceeaşi culoare.Hassel_Sven . S-a ivit deodată din întuneric. fară să-mi dau seama dacă i-o cerusem eu sau mi-o oferise el. Erau rinci cu toţii. câ şi cum nici n-ar fi fost. că ceea ce se întâmplă înjurul meu nu este nimic altceva decât o plăsmuire a minţii mele. Sevilla. Swen. de bunăvoie. că trăiesc în ireal. îşi facu apariţia locotenentul Leuwe. scuză-mă! Mulţumesc. îmbrăcaţi în costume albe de camuflaj pe timp de iamă. tu-vino cu mine! Feldwebel-ul îl urmă farâ o vorbă şi se pierdură numaidecât în întuneric. Pe la trei şi un sfert. fară a vedea în bezna ca de smoală. — Eu sunt Willhelm. rezemat de tanc.14 Suflete ciuruite 95 Afară frigul se mai înmuiase şi ningea cu fulgi mari. gata să dea alarma la cel mai mic semn de pericol. Zdrahoni. atente la orice mişcare. i-am răspuns moale. Am aprins-o şi-am fumat în tăcere. — Sal'tare! zise unul cu glas grav. o senzaţie ciudata. —Gata. Am avut. încercând să simt atingerea fulgilor de nea pe pielea-nri îngheţată a feţei. însă. mă trezi repede din visare: — Hei. îi alungaseră tancurile ruseşti şi ajunseseră în convoi o dată cu regimentul care venise din Ploieşti.. defileu. surprins să constat ca sunt singurul care o face. Cu grupa lui Bohlen vă întâlniţi la ieşirea din. Fuseseră încartiruiţi în nordul României. pentru o clipă. au apărufşi partenerii noştri. Năsosu'! Pagina 95 din 156 . atunci. Am luat-o. dar noi ştiam. dar puteţi să-mi ziceţi ea toată lufflea.băieti? — Suntem pregătiti. — Salut. Tabăra pârea sâ doarmă înjurul nostru. Când am terminat ţigara. ca o nălucă. undeva într-un orăşel din Munţii Neamţului. — Prea bine. Se întoarse spre Moşul: Beyer. domnule! răspunse entuziasmat Mărunţelul. Oamenii lui Himmer urmează să sosească aici din clipă-n clipă.. Vânători de murrte. dar plăcut. că santinelele se aflau la locurile lor. mă mai ţii mult cu mâna întinsă? lei sau nu iei ţigaraasta?! —Oh.

—Aha. îi lăsaseră mână liberă Năsosului. Sper să facem echipă bună împreună. am continuat eu pe acelaşi ton. aproape molipsitor . iar el e Heiden. aici e Kreutzfeld. Sub mustaţa asta înfoiată se ascunde Funker. iar pişpirică ăsta începu să râdă cu poftă. o jumătate de ceas mai târziu. N-aveam nici o idee ce-ar fî putut să-1 enerveze pe Moşul în halul acela. Ochii lui păreau să arunce scântei.e cel mai rapid băutor din toate timpurile. el Blom.Hassel_Sven ... începu să mi-i prezinte pe ceilalţi camarazi ai săi: —• El e Mark. Cel de colo. Mi-a aruncat o privire nervoasă. nu-i aşa? —Da. în întuneric. — Şi mai cum? — Hasel. în cele din urmă. — Aha. Acesta a dispărut repede în întuneric. care-şi tot ascute încet cuţitul. zis Trei-Degete.14 Suflete ciuruite 96 — încântat. Stark Zece-Cuţite. Bim. e Mercenaml.. zis Pumn-de-Fier. Buză-de-Iepure. Eu sunt Swen. — Ei bine. — Prea bine. n-am mai insistat eu. Năsosului la întrebare: — A plecat cu locotenentul Leuwe să ia ordinele. Şi tăcurăm cu totii. atunci. zis Sevilla. Nici unul dintre ei nu scoase vreo vorbă. am zis eu. Pagina 96 din 156 . •" —Aha. Beyer a sosit îngândurat. I-am răspuns. — S-a întâmplat ceva?! 1-am întrebat cu glas scăzut. Mărunţelul... Julian Heiden.. simţindu-i iritarea. puţin iritat că ai mei nu mă susţin deloc. — 0 să vă spun tuturor când ne-ntâlnim şi cu echipa de genişti. Feldwebel-vA Beyer unde-i? Parcă el conduce grupa. I-a salutat pe noii noştri parteneri şi i-a dat un ordin grabit Mărunţelului. Foarte rar îl văzusem atât de bulversat şi numai în situaţii care. Aproape c-am simţit o undă de zeflemea în tonul lui şi m-am temut să no fî remarcat-o şi Mercenaml.. El e Klaus. Bine. totuşi. el e Portta.. sedovediseră foarte periculoase. chiar şi aşa.

— Ah. apropiindu-se. o culoare bolnăvicioasă. Tu trebuie să fii Beyer! — Da..Hassel_Sven . strângeti-vă lângă mine şi ascultati ordinele de la Comandament. Ce vă mocăiţi atâta? — Ce-are ăsta?! şopti Klaus în dreapta mea. — Cine-i Wemer? întrebă Moşul imperturbabil. — Eu. spre ieşirea din văioagă. Pagina 97 din 156 . facea ca bezna să nu fie atât de neagrâ. dintr-nn material subţire. ati sosit. Acum pâream cu toţii nişte fantome bântuind tăcute în noapte. dintr-o privire. înalt. autocamioane. dar somnul era iepuresc.14 Suflete ciuruite 97 Mărunţelul ne-a adus costumele de camuflaj. răspunse un altul. Ne-am tras cu toţii mai aproape de marginea dmmului şi ne-am adunat ciorchine în jurul lui Beyer. am fost opriţi de santinele. dar lumina naturală a noptii. Din zăpadă s-au ridicat deodată. Ne-am strecurat printre tancuri. la cel mai mic semn de alannare. grupa lui Bohlen. Oamenii erau gata de luptâ în orice moment. Locul unde se afla amplasată tabăra era însemnat cu o cruce roşie. L-a călcat cineva pe boaşe de-i aşa iritat? Am ridicat din umeri şi nu i-am răspuns. pe care le-am îmbrăcat peste unifor-mele noastre de tanchişti. o nuanţă de cenuşiu-închis ne învăluia de peste tot. V-aşteptăm deaproapeun ceas!. spuse unul cu o voce hâraită. fâră să se întoarcă. şapte fantome albe. Tabăra donnea înjurul nostru. dar rezistent. Moşul ne-a verificat pe toţi. reflecta. în sfarşit. Reflectoarele erau stinse peste tot. albe.tă de zâpada albă. fâră să ia în seamă reproşul celuilalt. ca ftişte năluci. ca într-o poveste fericită de Crăciun. lar cerul nu contenea să ne dâruiască fulgi mari şi blânzi de zăpadă. El a aprios o lantemă şi a scos o harta a reghmii învelită într-o folie transparentă. după care a pomit tulburat spre ieşirea dinspre nord a defîleului. tunuri şi corturi de campanie. — Haideţi odaţă! a exelamat poruncitor.. La postul de control de la ieşirea din văioagă. Ei bine.

unde vom facejoncţiunea cu un alt regiment în retragere. printre munţi. — Avem informaţii că. zise uscăţivul din trupa geniştilor. — Minele! Unde sunt afurisitele alea de mine? Pe noi asta ne interesează! fâcu un genist înalt şi slab. pentru a ajunge la Sibiu. trebuie să ne împrâşdem pe cei doi versanţi ai muntelui.şi indică pe hartă două moviliţe. Lasă omul să termine! Moşul mulţumi tăcut.Hassel_Sven . şi senzatia că lucrurile stau mult mai prost pentru noi ni se accentuă. îi vom vâna pe româiu. la cinci kilometri de-aici. 0 dată ajunşi în acest loc . apoi se aplecă iar asupra hărtii. ridică nervos capul şi şuieră tăios spre tânărul curios: — Treci imediat la postul tău! Soldatul se retrase spăşit. Vom fi sprijiniti de noi tmpe. Majoritatea bătrâni şi adolescenţi de cincisprezece-şaisprezece ani. cu un glas de gheaţă. — Gmpa lui Bohlen va controla terenul şi va elimina rriinele de pe traseu. după ce curâţăm terenul.. ci avioanele! Pagina 98 din 156 . o echipă din Rezistenţa română a minat terenul. ceilalţi. Sieben Nacht! îl repezi vn altul cu glas tăios. continuă el după o clipă de tacere. unde se pare că ne-au pregătit şi o ambuscadă. Dar nu ei reprezintă adevăi-ataprobleină. Noi.la postul de control se apropie prea mult de noi şi Moşul se opri. uimiţi de duritatea cu care reacţionase. până în punctul acesta . indică Moşul cu degetul. Nu-i stătea în fîre Moşului să repeadă oamenii în felul acesta. cu gluga albă a costumului de camuflaj trasă aproape de tot peste faţă. — Râbdare. L-am privit surprinşi pe Beyer. 0 santinelă de. bâiguind o scuză neinteligibilă. de-o parte şi de alta a liniei şerpuite ce reprezenta drumul pe care îl aveam de urmat -. Mai iritat ca niciodatâ.. — Pare simplu la prima vedere. continuă el. pe o lungime de doi kilometri. să-i acoperim pe-ai noştri când vor trece. Regimentele trebuie să urmeze drumul acesta. printr-o înclinare a capulur.14 Suflete ciuruite 98 — Noi ne găsim aici.indică din nou moviliţele de pe hartă -.. transformându-se în îngrijorare. Se ştie câţi români sunt? — Informatorul nostru vorbeşte de vreo treizeci-treizeci şi cinci de oameni. răspunse Moşul.. Avea nervii întinşi la maximum.

14 Suflete ciuruite 99 — Ce avioane?! replică Mercenarul. gata. suntem salvaţi. ne-am unnat drumul prin zăpadă. mâine vom fî mai mult ca sigur bombardaţi de o escadrilă românească! — Pe sângele sfânt al lui Hristos! tună aprins Năsosul. iar capul îmi vâjâia. — Hai. Acum. Picioarele îmi erau grele.. lăsaţi explicaţiile şi să mergem! ordonă Beyer. Tot ce doream era să ajungem teferi acasă. să ne deschidă dmmul? izbucni Funker Buză-de-Iepnre. Moşul îmi transmisese. ca şoarecii în cursă! Singuml duşman de care se teme cu adevărat tanchistul este avionul. o stare de dureroasă fatalitate. navem nici o şansă! Or să ne facă una cu pământul şi n-o să putem mişca un deget. Aveam senzaţia că merg la tăiere. La zece kilometri de acolo. Suntem prinşi între munţii ăştia păcâtoşi. glorioasa armată germană nu mai era decât o adunătură care pierduse deja marele război. în cazul ăsta. darămite pentru o întreagă escadrilă.Hassel_Sven . Dacă izbutim să trecem regimentele dincolo de locul ambuscadei. şi atunci am înţeles cu toţii pricina stării lui de iritare. Aproape că aveam certitudinea că românii ne vor veni de hac în Carpaţi. ne putem râspândi în pădurile dese. Moşul strânse harta şi o băgă înapoi în buzunarul interior al vestonului. Dar nu mai eram sigur nici că Pagina 99 din 156 . — Asta-i vestea proastă pe care trebuie să v-o dau. Chiar dacă rămânem aici. Am zăbovit destul! După schimbul de parole cu santinelele de la postul de control. chiar dacă plecăm. iritat. înftiriat. — Fiindcă drumul e îngust şi e suficient un tanc atins de-o mină ca săne blocheze înaintarea. nervos. pierzându-ne în întuneric aidoma unornăluci. Acum. — Şi-atunci de ce nu plecăm cu toţii acum? De ce nu bagă carele de luptă la înaintare. declară Beyer. fără să vrea. vorbi un genist.. regimentele noastre masate în vâioaga aceea mizerabilă reprezentau o ţintă sigurâ chiar^i numai pentru un singur avion. — Noi trebuie să ne ducem misiunea ia îndeplinire orice-ar fî! decretă el rece.

Am încercat să-i râspund. Şi-am căzut în genunchi. — Ce naiba ai avut?! facu Sevilla.. că noi toţi. într-adevăr. urmat de ceilalţi. trăgând cu prudenţă aerul rece în plămâni. căci pieptul încă mă mai durea în dreptul inimii. Am mai tras o duşcă zdravănă şi-am simţit alcoolul alergându-mi vioi prin vene. ——^ Mulţumesc. ce ai. am pierdut! — Beyer. eu. — Swen. îngrijorat.. A răspuns fără să se întoarcă. el. I-am întins plosca lui Blom şi m-am ridicat greoi în picioare. mulţummdu-i în tăcere lui Sevilla.. înţelegând — mi ştiu cum . Cine pierde însă un război de amploarea celui declanşat de noi e sortit pieirii. încât prevedeam o Europă viitoare total opusă visului nebunesc al Fuhrer-ului: el vedea un continent al germanilor. — Dacă e mort.14 Suflete ciuruite 100 „acasă" reprezenta chiar „acasă". Pagina 100 din 156 . — Poţi să mergi? — Da. vreme^ie văicăreli.ceva cu Swen! Moşul însă a continuat să meargă. cred că da. intrigat. Unjunghi mi-a străbătut dintr-o dată inima şi o gheară ascuţită mi-a strâns picptul ca într-o menghină. Gândurile negre mă duceau atât de departe. încălzindu-mă. dar de pe buze nu mi-a ieşit decât o bolboroseală. Şi durerea din piept m-a lăsat deodată. lasă-1 acolo! Dacă nu. Nu era. ia-1 m spate şi urmaţi-ne. simţind că-mi pierd suflarea. Am pomit după ceilalţi. M-am trezitcu o ploscă de lemn în mână.Hassel_Sven . Cine pierde o bătălie e considerat învins. Mult mai bună decât cea pe care o băusem la tocana de cocoş a Mercenarului. Navem timp de pierdut. Am luat o gurâ. Sevilla. ţinându-mă de mâna lui întinsă. Era tzuika. Am icnit scurt. asupra mea.. Şi era al naibii de bună.ce se petrece cu mine. — Bea! 0 să-ţi facă bine. armata noastră şi întreaga Germanie. Voiam să-i spun că am pierdut. eu vedeam un continent fară Gennania. Un tremur uşor al membrelor ramăsese singura mărturie a şocului prin care trecusem. omule?! se aplecă Blom. Vorbele lui au fost ca un duş rece pentru mine. stati! E.

Vântul era slab. la fel de pornit. ca şi cum m-aş fî născut în cine şţie ce sătuc din inima junglei africane. Şi nici el n-a mai insistat. Tovarăşul meu a a^teptat să continuu. am prins şipotul unui pârâu ce curgea jos. ci ai întregului pământ. Din cauza viselor de mărire ale unui nebun. Ultima mină o detonăm în afara drumului. Gmpa lui Bohlen facea ultimele pregătiri înainte de a pleca în căutarea minelor ucigaşe. aşa. scoţând sunete ascuţite. — Să ne daţi nouă de lucm?! exclamă batjocoritor Mărunţelul. că provoci vreo avalanşă! îl luă Portta din scurt. tânguitoare. Şi asta mă durea cel mai tare. în vale.. Contrar aşteptărilor mele. deci. ce câbora în pantă spre fundul unei văi.. nu glumă! Drumul se îngustase şi devenise un urcuş greoi. era că nu pentru viaţa mea mi-era mie teamă. ne găseam acum în postura ingrată de cerşetori apatrizi nu numai ai Europei. indiferent ee eforturi ar fi făcut. Descoperirea acestora avea să fîe deosebit de difîcilă. Merseserâ. dincolo de care dmmul era flancat în dreapta de un perete stâncos. ca rasă superioarâ.. I-am ajuns pe ceilalţi din urmă după o jumâtate de ceas. dar n-am mai zis nimic. namilă. care ştiuse cu o abilitate diabolică să stâmească în gennanii înfometaţi dorinţa de a conduce lumea. dar din când în când se repezea fiirios în stâncile de pe creastă. în liniştea rece a dimineţii. — Mai încet. însă. era pierdută pe veci în labirintul istoriei. ca să-i scqatem pe români din ascunzătorile lor şi să vă dăm şi vouă de lucru.. din cauza stratului apreciabil de zăpadă care acoperea orice fel de urmă. Ştia la fel de bine ca şi mine ce înseamnă durerea fricii. probabil la poalele pădurii. chiar în bătaia •Schmeisser-elor noastre înfometate! Pagina 101 din 156 . — Rămâne. iar în stânga de o pădure deasă.. Kreutzfeld.14 Suflete ciuruite 101 — Frică. Moşul îi oprise la o cotitură. recapitulă Klaus Trei-Degete. iar războiul nu mă atinsese nicicând. cu glas tunător. priveam acum toate acestea cu o detaşare interioară rece. care.. Putem foarte bine să tragem câteva focuri de armă şi românii vor ieşi de prin găurile lor ca şobolanii. ci pentm viaţa natiei germane. Ceea ce nu ştra. — Păi ce nevoie avem sâ detoneze ei mina? continuă. acum.Hassel_Sven .

începură să scormonească prin zăpadă cu nişte tije lungi.. Pagina 102 din 156 . 0 astfel dejignire era de neiertat pentm el. Moşul ne strânse apoi pe toţi cei rămaşi.. pe îndelete.. am stabilit ca loc de adunare trecătoarea unde ni se pregătise ambuscada şi-am dispărut în pădurea din dreapta drumului.. dacă avea să se ivească prilejul favorabil.din partea unui amărât de genist.. genistul urma să-i simtă lama ascuţită pe gâtlej. Trosnetul ei sec mi-a răsunat lugubm în urechi. Dimineaţa numi mirosea deloc a bine. însă cu totii ştiam că. dacă n-ar fi fost încă întuneric. Vino mai aproape să-ţi tai coaiele şi să ţi le-ndes pe gât! Unii dintre noi pufniră în râs.. pe toată lăţimea drumului. nervos. metalice. — Care-ai zis-o. — Gura! îl puse la punct Beyer. ticălosule?! tună Kreutzfeld. Cuţitul luci brusc în mâna Mărunţelului şi. Eu am picat cu Sevilla şi cu Stark Zece-Cuţite. mai ales că ea venea. îmi cer iertare. împreună cu Năsosul. formă echipe de câte trei.14 Suflete ciuruite 102 — Colega. pentru a pomi în căutarea românilor. După numaicâţiva paşi. în căutarea minelor. Mărunţelul îşi agăţă cuţitul la brâu. Ne-am verificat încă o dată armanentul. Gmpa lui Bohlen se râspândi în tăcere. — Dar m-a făcut prost! Şi eu nu pemiit aşa ceva. cu toţii am fi putut observa cum i se ridică sângele în obraji.Hassel_Sven . dar Moşul interveni cu autoritate: — Kreutzfeld" Bagă cuţitul la loc în teacă şi stai blând! Nu avem vreme de tâmpeniile voastre acum.. dar vă veţi desconspira poziţia în felul acesta. am călcat pe o crenguţă ascunsă sub zăpadă... Mi se pare cel mai prostesc raţionament pe care 1-am auzit vreodată!. nu..

sufletul tâu. pe cămpul de luptâ.. singur-singurel. Numai ei sunt cei care au putut lasa moştenire amintirea vie a întâlnirii cu Comandantul Suprem.Hassel_Sven . înconjuraţi din toatepărţile de Moarte! Războiul i-a lâsatpe mulţifară suflet. Nu ni se dâruieşte decât unul în viaţâ...fără suflet. în tranşee. de orgolii. Pagina 103 din 156 . sâ creadă câ aceasta este unica virtutea uriaşei confruntări umane. doar cu gândul. Trebuie sâ explici de ce ai ajuns acolo aşa devreme. de dorinţe omeneşti şi de vanitate. Viaţa ce li s-a dăruit n-a maifost niciodatâ ca înainte. Tu. lar Dumnezeu nu i-a putut ajuta cu alt suflet. Unul singur! Aşa că.. căci îl întâlniserâ pe Dumnezeu. ori cu sufletul ciuruit. Am cunoscut oameni care au murit şi au înviat de zeci de^ori într-o bătălie. însâ experienţa unuia care a trâit lupta totală dintre viaţâ şi moarte demonstreaza fâră tăgadă corectitudinea acestei afîrmaţii. singurul. aşa cum eşti cu adevârat. sârmanii. unicul. câci acesta nu se mai întorsese de la raport. Şi nu ştii ce sâ spui. Aceea că râzboiul teface sâ te cunoştipe tine însuţi. fiindcă nu erai pregătit pentru aşa ceva. înfaţa lui Dumnezeu! Poate pârea nefiresc pentru o persoanâ care a trecut prin război doar cu imaginaţia. acolo. golit de ambiţii.14 Suflete ciuruite /o 'b Printre toate relele râzboiului existâ şi o virtute. este pus în situaţia să dea raportul. Câci toţi cei care s-au întors acasâ din Bătălia cea Mare au dat raportul înfaţa Domnului. Am cunoscut oameni care s-au trezit dimineata. Războiul are un singur merit: te aduce mai repede înfaţa lui Dumnezeu! lar o datâ ajuns acolo. s-au întors acasâ ori fară suflet. Am cunoscut oameni ale câror suflete au ajuns la raport fără ca ei s-o ştie.

camarade. ca un covor superb. atunci. scârtâia sub tălpile bocancilor la fiecare pas. Nu vreau să mă laud. neauziţi.Hassel_Sven . să vezi şi tu ce-i ăla un cutitar adevărat!. maximum zece centimetri pe alocuri. zise Stark către Sevilla. ci-enguţele ascunse sub stratul de firunze moarte de dedesubt trosneau cu sunet sec. Trebuia să Pagina 104 din 156 .. cea mai bună armă dintre toate este cutitul! — De-aia ti se zice Zece-Cutite? — îhîm! Am zece pe mine. cu toate ăcestea. în pădure. într-o luptă ca asta.— Eu să văd! ? Voi o să vedeţi!. Din când în când. de gherilă. aproape şoptit.. iar Blom n-a putut să se abţină să nu-i dea o replică usturâtoare: — Chiar aşa?! exclamă el zeflemitor.. Aici. fiîndcă se va ivi curând ocazia s-o demonstrez în acţiune. din cauza gerului care îngheţase stratul de deasupra. Vorbeau încet. dar sunt cel mai bun cuţitar din armata germană! Suna-pompos. la întoarcere o să te pun faţă-n faţă cu Mercenarul. Neaua albă. Foarte periculoâsă. stratul de zăpadă nu depăşea cinci. n-aveam cum să ne pitulăm în linişte. lar pe românii care se ascunseserâ prin munţii ăştia blestemaţi nu-i puteam găsi stând pe loc. . Păi. dar.14 Suflete ciuruite Id^f POVARA SUFLETELOR NOASTRE — Sâ ştii de la mine.. înfundat. fară a mai pune la socoteală şi baioneta. N-aveam unde ne ascunde. căci zăpada scrâşnea sub tălpile noastre la fiecare pas. vocile lor se auzeau perfect în liniştea ce învăluia totul ca un linţoliu. Era periciiloasă acţiunea noastră.

. Urmară alte rafale. De-acum trebuie să fim de-o sută de ori mai atenţi! Ne-am afundat mai adânc în pădure. laolaltă cu ceilalţi camarazi ai noştri.. nu se-aude decât o „căţea". Se descurcă şi singuri. Cine nu. mama lor de trădători! Pe ei... rareori se întâmplă să-ţi meargă totul aşa cum gândeşti tu. pe ei!!. Ca în vremurile de început ale umaiutăţn. în stânga noastră. — Şi ce? N-ai încredere? E cu Mercenarul şi cu Mark Pumn-de-Fier! — E-adevărat ce spune Hasel. Important e că i-am scps din bârlog. întrun loc! — Da. „căţelele" lătrau nervoase. încordaţi ca nişte arcuri. are dreptate Swen! întări Zece-Cuţite. că nu sunt românii atât de proşti încât să stea toţi. instmctul e suprem! Instinctul de supravieţuire. rafale lungi de mitralieră facură zob liniştea zorilor.. Atât de simplu.14 Suflete ciuruite 105 ne deplasăm. Pagina 105 din 156 .. După alte câteva schimburi de focuri.. Şi să sperăm. scuipând sacadat foc după foc. căci numai el putea rezolva lucrurile într-un mod atât de eficace. cu Schmeisser-ele în mâini. înclinând din cap. — Şi-apoi. Apoi se dezlănţui vacarmul. iar în confnintări unul la unul sau între mici grupuri de combatanţi nu mai dictează ordinea. disciplina sau onoarea militară. mitraliera tăcu brusc. — Staţi! i-am oprit eu hotărât. E simplu. să ne vedem de treaba noastră. îmi dădu dreptate Stark. grupaţi.Hassel_Sven . Cine îl are mai dezvoltat ucide.. Vocea gravă a lui Kreutzfeld răsună ca de foarte departe: — Pe ei. scurte şi nervoase. însă. răsună o împuşcătură. Swen!.. Ştiam că acolo fusese mâna MerCenanilui. am urmat eu. Căci lupta este imprevizibilă. ' Deodată. Preţ de câteva secunde lungi. că adversarii vor ieşi din ascunzătorile lor abia după ce băieţii lui Bohlen aveau să-şi termine treaba şi să detoneze ultima mină. este ucis. Hai să mergem. în război. ci instinctul. nu se mai auzi nimic. întotdeauna. —Şi ce-area face? — Are. Ne-am oprit cu toţii.. Sevilla şi Stark dâdnră să se repeadă într-acolo. La gurile ţevilor. Undeva. aşa e. pe ffont. — Dar acolo e Mărunţelul.

. Mi-a ajuns până peste cap. iar în spatele lui venea Sevilla. fară o vorbă. — De unde eşti. Unde naiba e afurisitul ăsta de Traunstem?! — Lângă Salzburg.. — Traunstem? fâcu el. Am mers aşa vreme îndelungată. la graniţa cu Austria. Se aşeză direct în zăpadă. o lună-două mi le petreceam în Traunstem. Mă strecuram printre copaci.Hassel_Sven . Mă urma Stark. Acum nu mai pot să-1 sufar. de cinci ani încoace. Eram conducătoml unei echipe de alpinişti. Stark? 1-am întrebat pe Zece-Cuţite. în cele din urmă. — Din Hamburg.. atent la orice sunet. la două mii şapte sute de metri altitudine. mirat.. păi asta-i în cealaltă parte a ţării! exclamă Blom. la Traunstem. noaptea se prefâcea încet în zi şi. Pădurea se liniştise. aplecat de spate.. m-am oprit şi m-am rezemat de un copac. înţelegeţi? II iubeam cum ţi-ai iubi copilul! răbufni Stark cu năduf.. Şi cum naiba de-ai ajuns la vânători de munte?! — Mi-a plăcut la nebunie muntele. Aminfirile ne copleşiseră. cu fiecare minut care trecea. de ocean! Mi-e dor de portul meu drag şi de navele trase în radă şi de mirosul de alge şi peşte de pe cheu.. ne apropiam de momentul în care avioanele româneşti aveau să-şi lanseze bombele ucigătoare peste convoiul nostru în retragere. —. Băteaţi atâta drum de la Hamburg până acolo. răspunse Stark. uimit. Se simţea atâta dor în glasul lui! Dar Sevilla nu-i dădu răgaz să alunece pe panta amintirilor. — Marinar?! exclamă Sevilla..14 Suflete ciuruite 106 Adrenalina ne încălzise sângele acum şi simţeam transpiraţia fierbinte sub căciulă şi pe spate.. dar Stark era de-a dreptul dărâmat de ele! lar în război amintirile sunt periculoase. doar ca să urcaţi pe munte? —Exact! lubeam muntele. Când veneam de pe mare. Pagina 106 din 156 . rezemându-se şi el de tmnchiul unui copac.Păi. — Şi ce-ai fost în civilie? — Marinar. cu toate simţurile încordate. Foarte periculoase. Acum mi-e un dor nebun de mare...

să şi apreciem la adevărata valoare ceea ce aveam. Unele ne plăcuseră.) Bună tzuika. tocmai de aceea. tot mai des încercam să evadez în trecut pentru a putea face faţă prezentului. — Stark. '—îhî. Acesta bău cu poftă. ce-aş fuma acum o ţigară! şopti Sevilla. rişti să nu te mai trezeşti niciodată la realitate.. tocmai de aceea. dar Zece-Cuţite îl întrerupse cu voce moale: — Nu-mi mai spuneţi Stark.. —Ştiu. — Şi nouă ne e dor. Te mulţumeşti cu ce-ţi dă Dumnezeu şi bagi în tine. sătul de război. mai ales că. Stark se îndreptă de spate şi alungă vraja nesănătoasă ce ne prinsese în mrejele ei înşelătoare. iar vântul se oprise aproape de tot. încălzindu-mă. altele nu. interveni şi Sevilla. Michael. Câci a doua zi nu seştie. Foarte bună! Blom îmi pasă mie butelca. învăţasem. Blom scoase plosca cu tzuika şi i-o întinse hamburghezului.. Ziceti-mi simplu. Prima geană de lumină albea ceml la răsărit.. Ningea în continuare cu fulgi mari. pe nume. aprecie el. Dar în război. Apoi fu rândul lui Sevilla să guste licoarea aceea minunată. atunci când aveam. — Ah.14 Suflete ciuruite 107 Dacă te prind în mrejele lor atunei când nu e momentul. ştiindcă n-aveam să fumăm. Bătusem frontul în lung şi-n lat şi avusesem ocazia să încercăm băuturi şi mâncăruri de tot felul. de cele mai multe ori. omule. nu mai stai să alegi. Michael. repetă Sevilla.. care mai de care mai diferite de bucătăria germană. — Mulţumesc. poţi sâ rabzi de foame sau de sete prin cine ştie ce coclauri afurisite! învăţasem să răbdăm. de câte ori simţeam că gândurile îmi fug în trecut. camarade.Hassel_Sven . faceam tot posibilul să le închid uşa minţii şi să le ţin departe de mine. — Şi nouă ne e dor.. Alcoolul mi s-a răspândit prin vene. am murmurat. da! 1-am aprobat eu oftând. încercând să-1 susţin. — Eh. Nu-mi reuşea mereu. Sevilla.. Arfibună. Mulţi catearazi de-ai mei o păţiseră din cauza amintirilor şi.. Pagina 107 din 156 . (îi întinse plosca înapoi.

imposibil de evitat: — Sunt pe-aici! şopti Stark iute. fraţilor. în schimb. ori.Hassel_Sven . deci. spuse el cu hotărâre. din care fulgii cemeau molcom ori învârtejiţi de pale trecătoare de vânt. ne transformasem în ţinte facile pentru românii ascunşi cine ştie pe unde. încordarea începu să ne ia în stăpânire. înaintam cu băgare de seamă.14 Suflete ciuruite 108 — Să mergem. ca un câine care-şi hăituieşte prada. întotdeauna era la fel. La un moment dat. I-am fâcut semn lui Sevilla şi ne-am ridicat din zăpadă amândoi în acelaşi timp. Se aplecă şi se uită cu atenţie la nişte urme abia vizibile. soarele se afla dincolo de ei şi începea să încălzească atmosfera cu câteva grade. Erau. două seturi de iirme. Trebuia să fim mai atenti acum. cum ne fusese dat destul de des să vedem. 0 stare de excitatie nervoasâ. pojghiţa subţire trosnea la fiecare pas. ziua îşi intrase pe deplin în drepturi. Avem o misiune de îndeplinit. Cu toate că ceml era acoperit de nori albicioşi. doi inamici. dorinţă de a se termina odată şi extaz religios: apropierea de moarte! Stark. cu Schmeisser-ele pregătite de tragere. fâcându-ne semn din mână să neoprim. în acelaşi timp . Sub tălpile noastre. ca nişte personaje din benzile Pagina 108 din 156 . iar transpiraţia ce ieşea de sub căciulă îmi îngheţa pe frunte. te anchilozezi. aplecat până aproape de pământ. Ne venea mai lesne să ne orientâm acum. o mierleşti. iar eu m-am deplasat zece metri în dreapta. amalgam de teamă. încât ar fi trebuit să mă obişnuiesc. El a luat-o un pic la stânga. dacă zăboveşti prea mult într-un loc. Simţeam cum se acumulează tensiunea aceea afurisită a concentrării. curaj. la munte. fară să se întoarcă spre noi. mişcarea este cel mai bun medicament pentru trup. Fiecare sunet pe care-1 scoteam părea dublat de un ecou sec. Trebuia să ne mişcăm ca să nu îngheţăm. răcorindu-mă. Inima începuse să-mi bată mai putemic. se opri şi. Eu şi Sevilla ne culcaserăm la pământ. De atâtea ori trecusem prin aşa ceva. Pe timp geros. ne arătă două degete. se luă încet după urme. pur şi simplu! De-acum. dar. pentru a-1 acoperi pe Zece-Cuţite. cu toate acestea. pe lumină.înpofida salopetelor albe de camuflaj -. de freamăt interior.

Dumnezeule! Să vezi fripturi' Swen. pâreasâ fî avut între şapte şi zece ani. — Uşurel. urmărind linia de ochire pe care-o luase Zece-Cuţite. atât de slab. Zadamic.. pe care nu-1 şcăpasem nici o clipă din ochi. Acesta rămânea ascuns privirii mele scrutătoare. cu ochii pe noi chiar acum! Stai mai bme jos şi hai să nu pierdem vremea cu Pagina 109 din 156 . Animalul era mi exemplar superb. însă. însoţit de un şuierat slab. Blom. din oţel bromat. Nu uita că doi români sunt. nu âltceva!. în lilmina cenuşie a dimineţii. neauzit. camarade! Să vezi distracţie! Mai că-mi vine să chiui. văzâftd cum Sevilla face la fel. Asta-i mană cerească. cu un surâs mândru în colţul gurii. care păreâ să se mişte neobişnuit de repede.. Lâsase deoparte orice precauţie şi alergâse într-acolo cât îl tinuserâ picioarele. cu siguranţă. Stark îl avea. Precizia cu care-1 lovise Stark nu-i dâduse. în vreme ce fixa ţmta. Chiar îri clipa caiad glonţul ucigaş. Comparaţia îmi readuse zâmbetul pe buze. Zece-Cuţite pomi târâş prin zăpadă. am vâzut inamicul. un hoţ. nici o şansâ. în vizor. poate. Nu ştiamce eramacum: vardist sau hoţ? Pentru români şi pentru noii lor aliaţi. Era w cerb! Sevilla a fost primul care a ajuns la el. pitulându-mă şi împuşcând hoţi sau vardişti.Hassel_Sven . omule! exclamâ Sevilla. M-am aruncat pe burtă în zăpadă. Murise pe loc. spre o ţintă pe care n-o identificasem încă. când măjucam cu pistoale de lemn. se auzi un pocnet sec. mi-am silit ochii să descopere adversarul ascuns printre copaci. eram. o puşcă semiautomată extrem de precisă şi silenţioasă.. Stark. scurt. băiatule! îl temperă repede Stark. practic. cu siguranţă. care avea la capătul ţevii înşumbată o surdină butucănoasă. Brusc. — Michael. ne facu semn să ne ascundem. în funcţie de echipa din care fâceam parte. Apoi. surescitat. Şi-abia atunei. Glonţul îi strâpunsese -cutia craniană chiar lângâ ifreche. Cândva.. şi Johann Portta avusese una lafel.14 Suflete ciuruite 109 desenate pentru copii. cu lunetă. şi m-am gândit la zilele copilăriei. nici nu 1-aş fi luat în seamă. Era un Lee-Enfield 303. îneordarea lui Stark mi s-a transmis şi mie. căci îşi luă uşor arma de pe spate şi o duse la ochi. însă. la vreo treizeci de metri în stânga mea. încât dacă n-aş fi ştiut că a tras cineva. După încrengătura coamelor. i-a strâpuns capul şi 1-a doborât la pământ.

mergem la el şi luăm una. — Foile de cort sunt la Mărunţelul. voi acoperiti-mi spatele!. ' — Stai fară grijă! îl asigură Sevilla cu mândrie.. Scoateţi ce-aveţi de prisos în raniţe. Solul era tare. îl tai numaidecât. Le-am lăsat în tabâră. am dat zăpada şi frunzele la o parte şi ne-am pus pe săpat. ce facem cu camea? Or s-o mănânce lupii sau urşii... că nu ne venea să credem! Din camea animalului ieşeau aburi fîerbinţi. 1-am întrempt eu.... cu atâta îndemânare şi viteză.. — Fiţi atenţi în jur! ne îndemnă Stark.. găsim noi o solutie. lasă. Mi-a venit apă în gură gândindu-mă la o halcă friptă. atraşi de miros! — Terminaţi! ne apostrofă Stark. — Da' n-avem raniţe!? replică Sevilla cu ciudă.. Mirosca a sânge proaspăt şi a vânat.. lar la nici cincisprezece centimetri adâncime am dat de piatră. — Ei. Repede! N-am mai stat pe gânduri... c-o să-1 cărăm într-o foaie de cort. Ne-am mutat câţiva metri mai sus. Swen. Nam ştiut c-o să. îngheţat. Taie-1. — Taci odată şi hai să săpăm! Pagina 110 din 156 . — Unde naiba? replică el. Am delimitat locul. aplecat peste cerb.Hassel_Sven . nu mai mâncasem aşa ceva de ani de zile! Tocana decocoş a Mercenarului avea să devină o simplă gustărică pe lângă festinul ce se profila într-una din zilele următoare!.. că eu mă apuc să tranşez animalul.... Scoateţi lopeţile şi faceţi o groapă. aprins la faţă din cauza efortului. îţi dai seama?! Un cerb! N-ammai mâncat aşa ceva de dinainte de război!. — Şi până atunci. — Hai mai încolo! i-am făcut semn lui Sevilla. Lucra cu atâta precizie. Dumnezeule. Mă ia eu leşin de poftă numai când mă gândesc!.... — Şice-i cu asta? După ce terminăm cu românii.. Nu vezi că totu-i numai o stâncă aici? Unde-o să ascundem cerbul? Ce facemcu el? Dumnezeule. sub doi copaci îmbârligaţi îh fonnă de X. i-am adus aminte camaradului meu.14 Suflete ciuruite 110 felicitări şi entuziasme. Stark scosese două cuţite şi se apucase săjupoaie cerbul.

iar mitralierele şi pistoalele automate nu conteneau nici o clipă. Cu toate că nu vedeam nici o mişcare. lar cel cu care mă înzestrase pe mine maica. Glasurile strigau ordine deznădajduite în germană. pentru ca imediat după aceea să aud pocnetul sec al puştii cu lunetă a hamburghezului. ca din senin. parcă mai tare ca prima.Hassel_Sven . este doar unul sau sunt mai mulţi? şuieră Sevilla către mine. uşuraţi. încât nici dacă m-aş fi aflat în faţa unei mese pline cuhălci fripte din cel mai ales vânat. trebuia să trăiesc! — Ce zici.. Dar apoi. Românii îi deseoperiseră. Deodată. ne simţeam de parcă am fi fost înconjuraţi din toate părtile. i-am şoptit. eu şi Sevilla. Am întors capul şi-am apucat să zăresc o nălucă furişându-se cu repeziciune printre copaci. Uitasem şi de cerb. Sevilla mă trase după el la vale. Geniştii dibuiserâ ultima mină. întreaga pădure se trezise la viaţă. nu mi-ar fi permis nici să le miros măcar. şi de tot. Acum nu mai conta decât supravieţuirea. Se încinsese iupta. Lupta se înteţise. înjurul nostru. Glonţul se înfipse în trunchiul unui copac. semn că echipa lui Bohlen dăduse greş. chiar dacă nu era nevoie de asta. dacă mai era nevoie.ne-am uitat unul la altul. 0 a treia mină explodă pe drum. ratând ţinta. cu toate acestea. probabil. înainte de a mânca. că situaţia devenise dezastruoasă. Cel mai putemic instinct al omului pusese stăpânire pe noi în totalitate. o explozie putemică fâcu să răsune munţii.14 Suflete ciuruite 111 Curgea transpiraţia de pe noi şiroaie.. Ne-am aruncat . pe noi trei nu ne ataca nimeni! Pagina 111 din 156 . Dar şi pe-ăla doar ca peoumbră. ecou după ecou. de parcă ecouln-ar fi funcţionat m cazul lor. secondată numaidecât de răpăit de mitralieră. către locul unde săpasem prima oară. o a doua explozie se fâcu auzită. Dar.natură era atât de încercat. Vreme de câteva secunde . românii fluierau de zor mesaje numai de ei înţelese. semn că unii dintre oamenii lui Himmer ajunseseră până la locul ambuscadei. şi tăbărâseră pe ei. — Eu n-am zărit decât unul. Răsunară împuşcături slabe şi îndepărtate. demonstrând încă o dată.instinctiv la pământ. Stark Zece-Cuţite sâsâi scurt spre noi şi ne făcu semn cu mâna spre stânga.

încât nici măcar un cartuş dum-dum nu 1-ar fî străpuns cu uşurinţă. — Swen. Sunete deznădăjduite. Un pocnet sec. dar tot mai slabe cu fiecare cHpă.. Avea dreptate Sevilla.14 Suflete ciuruite 112 M-am ascuns cu Sevilla în spatele copacilor îmbârligaţi. să nune surprindăvreunul!. M-am întors să acopăr zona din spate. — Lasă-1 acum pe Stark! Fii cu ochii-n patru. te acoperim noi! Mi-a fâcut semn cu mâna să stau liniştit şi să-1 las în pace. Era atât de solid animalul. 1-am văzut. să fie numaidecât lovit. Nu 1-am luat în seamă. Peste toate. îl nimerise pe românul care se ascundea după copaci. Strigătele continuau să se audă..... în ochii luî se citea groaza... Un copil. E un copil. iritat de strigătul meu. Swen. m-am avântat către Stark. Stark se cuibărise în dosul tmpului mătăhălos al cerbului. M-am ridicat şi. atunci când ar fi scos capul de după cerb. pentru ca imediat după aceea să se audă un strigăt deznădăjduit de durere.. furios. nebunule. ale căror trunchiuri groase ne ofereau un adăpost natural nesperat. încărcate de teamă şi durere.. Hamburgezul era cu faţa în zăpada pătată de sânge. Exista pericolul ca.mânilor. abia dupace.. în spatele cerbului. după ce am tras! se bâlbâi el. Toate celelalte zgomote se estompaseră. m urma mea. — Stark! 1-aro strigat. bălmajindcuvmte neînţelese. L-am apucat de umăr şi 1-am întors spre mine. Fugi de-acolo. întoarce-te! Ce naiba faci?! strigă Şevilla.Hassel_Sven . Lee-Enfield-ul lui Stark răsună scurt. Nu mai auzeam decât vaietele copilului. Cu toate acestea. Vezi în spate. îl Pagina 112 din 156 . Zece-Cutite era prea expus acolo'. Şi plângea. mi-a dat un ghiont. Şi mi s-a strâns deodată inima... Blom. căcî era voce de copil!. Dar glasul era prea ascuţit! Midtprea ascutit. fârâ nici o precauţie. — L-am... pentm ca să dispară cu totul. pericolul putea veni de oriunde acum.. menit să reţină fâră nici o problemă orice tip de glonţ de-al ro.. Am alergat şi m-am aruncat lângă Michael. ca o litanie. Plângea cu suspine... întrucât lupta şe dezlănţuise pe toate fronturile fâră nici o reţinere. Ne străpungeau urechile ca nişte ace oţelite înroşite-n foc. Michael Stark plângea cu Sughiţuri.

M-am întors şi-am început să urc panta spre drum. N-avea mai mult de unsprezece ani. Gemea uşor. Nimic. ein Kindchen. N-avea nici o armă la el. în cazul în care rănitul m-ar fi ameninţat cu o annă. cea mai înfiorătoare.. ein Kindchen. Când am ajuns lângă copil. cea mai hidoasă. să-1 salvez! Era nevinovat.. vagi. nu animale. Ochii mi se împăienjeniseră de lacrimi şi o durere surdă îmi sfâşia sufletul. Mam împiedicat şi am căzut.Hassel_Sven . tăindu-mi răsuflarea. el nu-şi avea locul în războiul ăsta. Era iar pace Pagina 113 din 156 . Cum nu m-au oprit nici strigătele disperate ale lui Sevilla. deveniseră numai nişte gemete stinse..14 Suflete ciuruite 113 auzeam repetând într-una ein Kindchen.. Duceam pe braţe cea mai oribilă dintre feţele războiului. Glonţul trimis de Stark îl nimerise chiar în stomac. M-am aplecat asupra lui.. Ştiam doar un lucru: că trebuie să ajung la el. Lupta se sfârşise în jurul nostru. un pic maijos de plex. Strigătele lui de suferinţă nu mai aveau forţă de-acum.. Ei sunt nevinovaţi. L-am luat în braţe şi 1-am ridicat de jos. Eram soldati. Nici prin cap nu-mi trecea să mă furişez pe după copaci. M-am ridicat de jos şi-am alergat mai departe. iar din colţul gurii i se prelingea uşor o şuviţă de salivă roşie. rostogolindu-mă la vale ca un bolovan. M-am ridicat de-acolo şi-am alergat către locul unde căzuse copilul. cu baiatul în braţe. 0 paloare aproape cadaverică îi acoperise chipul. în spatele meu. cu lacrimi în ochi. Dar toate acestea nu m-au oprit. el nu avea ce să caute pe lunga listă a victimelor. Pierduse mult sânge. chirchit în zăpadă.. Nu mai avea vlagă. încercând să fac abstracţie de durerea ascuţită dintre coaste. semn că glonţul lui Stark îi atinsese plămânul. Copiii nu trebuie să moară în războaie. 0 linişte apăsătoare se pogorâse peste pădurea îrivelită în mantia albă a iemii. acesta zvâcnea spasmodic din picioare. Am simţit câ se învârte pământul cu mine şi-un urlet de deznădejde mi-a scăpat de pe buze. Şi miam dat seama că nu mai puteam face nimic pentru el... 0 creangă îngheţată mi-a zgâriat adânc obrazul şi-am simţit sânge cald pe buze. Patul armei ce-o purtam pe umăr mi-a intrat dureros în coaste şi în coşul pieptului. Bolborosea cuvinte slabe.. Copiii n-aveau ce să caute în război. 0 buturugă ascunsă sub stratul de zăpadă mi-a frânt brusc avântul.

Apoi i-a împreunat mânuţele pe pieptul străpuns de glonţul ucigaş al lui Stark. Sufletul meu urla după dreptate. la urma urmei.. nenorocitule! Treci înapoi în mociriă! — Swen! Lasă-ljos. E mai dărâmat decât tine. imediat! înapoi.Hassel_Sven . Pagina 114 din 156 . M-am dprit din urcuş şi-am privit chipul copilului. dar nu stăteain puterea nimănui să-1 readucă la viaţă. căci nupoţi să zbori! N-ai voie să zbori. mi-a spus afectat. dar nu era nimeni să-1 audă. însă sufletul meu vuia mai tare ca niciodată. lasă-ljos. — Atunci. dincolo de umversuri. Nimeni. i-am răspuns. Nu pot. Nu mai poţi face nimic pentru el. căci eu nu mai eram acolo. lasă c-o sap eu.. Sfârşitul băiatului nevinovat mă luase din curgerea timpului şi mă dusese acolo unde acesta nu există. în împărăţia lui Dumnezeu. hai. Murise. — Hai să-i săpăm o groapă. dincolo de viaţă şi de moarte. După aceea i-a fâcut semnnl crucii cu mânadreaptă şi. A murit. s-a ridicat greoi în picioare.. Vocea lui Sevilla m-a tras dureros înapoi în realitate. Hasel! înapoi. Swen! Hai. nemişcat. Putea să se scurgă o viaţă întreagă. Nu ştiu cât timp am rămas aşa. Blom. Sufletul meu cerea înapoi sufletul curat al unui copil. Puteau să moară şi să reînvie universuri.. Dumnezeule. Pentru a câta oară. omule. să-1 pot îndupleca pe Creator să readucă viaţa într-un trup care începuse deja să îngheţe? Cine eram eu?! Cine?! înapoi în mocirlă. desprinzându-şi lopăţica de campanie de la brâu. Blom a luat trupul neîhsufleţit al copilului din braţele mele şi 1-ă pus pe zăpadă. la fel de pătruns de tragedie ca şi mine.. I-a tras haina însângerată peste faţă şi i-a îndreptat picioarele. auzi! Mocirla e locul tău! Nu deschide ăripile.. plângând fâră lacrimi. căci eu nu mai erarnacolo. Du-te tu la Stark şi vezi ce face.14 Suflete ciuruite 114 în aer. cine eram eu de îndrăznisem să însoţesc sufletul băiatului în împărăţia lui Dumnezeu? Cui mă adresam eu? Ce crezusem. Sufletul meu împietrise din nou. Hasel. Şi-apoi.. — Nu pot.. înrăzboiul ăsta împuţit? Ce-aveam să devin o dată ajuns acasă? în ce aveam să mă transfbrm? — Swen. Era cadaveric. Ce-i un grăunte de nisip într-un ocean? Şi ce-i poţi oferi unui grăunte denisip întrun ocean cuprins de furtună? Nimic. cu el în braţe. că-s unul dintre cei doisprezece apostoli? Că-s lisus. lasă-1 jos! Dă-mi-1 mie.

iar ochii i s-au limpezit. camarade.. Era atât de şocâl. Un rietus amar i-a răsărit în colţul gurii. m-am întors şi-am îriceput să cobor panta înză-pezită. reţinându-1 mult ţimp în plămâni. A negat din cap şis-a scotocit dupa ţigări.. —Ştiu. pe frontul rusesc: Dămi. N-o s-o pot duce. a murmurat el stins. ştiu. lângă leşul mătăhălos al cerbului.. încât . camarade. Nu aveam ce să-i mai spun. Swen. a continuat el. — E prea grea povara asta. se retrăsese pe un tărâm imaginar liniştit.. 1-am strigat uşor. M-a recunoscut. Părea că îmbătrânise cu cel putin zece ani. munnurând fârâ glas. cu câteva minute mai înainte -. lăsându-se ametiţ de mcotină. Camaradul nostru rămăsese tot acolo. rezemându-mă de trupul Pagina 115 din 156 . Nici măcar nu mi-a dat vreun semn că m-ar fi auzit sau m-ar fî văzut. departe de realitatea crudă şi atât de dureroasă a războiului. A întors încet capul spre mine. M-am scuturat ca de-o vedenie.14 Suflete ciuruite 115 Cu inima strânsă. printre copaci. Şi mi-am adus aminte de o mgăciune veche pe care mi-o împrumutase un bătrân beriinez. Mult prea grea.Hassel_Sven . Michael. Nu mai avem ce face aici. aplecându-mă spre el. cu ochii pierduţi în neant.. A scos un pachet boţit şi mi-a întins şi mie una. iai transpiraţia care îngheţase pe gâtul meu rhi-a dat câteva fnsoane reci. Fumul tare m-a mai liniştit şi pe mine. încet-încet. cu sinceră părere de rău. Swen. doar din buze. — Michael! 1-am zgâlţâit de umăr... vorbe numai de el ştiute. Cuvintele nu-şi găseau nici un loc aici. A tras primul ftîm cu sete. îmi reveneam. se pare că au eliberat drumul.. Hai. — Swen.la fel ca mine. puterea de a schimba ceea ce pot schimba şi de a putea accepta cu seninătate ceea ce nu pot schimba! Cât adevăr în această rugăciune! Cât de uşor pare totul privit prin prisma acestor vorbe de duh! Mi-am repetat-o în minte de vreo douăsprezece ori până am ajuns lângă Stark Zece-Cuţite. Tăietura din obraz a început să mă usture. M-am aşezat lângă el. Dar te va întări Dumnezeu. Stătea cu spatele rezemat de el. mi-am strâns mantaua mai mult în jurul trupului şi-am grăbit pasul.: Am dat compătimitor din cap.. Ne mtoarcem în tabărâ. Doamne. 0 să vezi. e primul copil pe care-1 omor în războiul ăsta diavolesc. Nu mi-a răspuns. —Michael.

Stark a scos încă o ţigară din pachetul mototolit. încă o dată..14 Suflete ciuruite 116 cerbului.. războiul crud ne ciuruise sufletele. fară o vorbă. a cerut el obosit. —Daţi-mi şi miffuna.Hassel_Sven . Atmosfera devenise apăsătoare. Am fumat amândoi în linişte. a aprins-o de la chiştocul lui şi i-a întins-o lui Sevilla. Pagina 116 din 156 . tăcut. lar când moartea vine şi te împresoară în gîulgiu-i neguros. sunt de prisos. Acesta s-a aşezat pe vine lângă noi. îmbibată de moarte. toate cuvintele pier. până când a venit Sevilla.

nici în mânecă. Am început cu toţii sâ râdem. sâ-i dau dreptate. îngână şî Mărunţelul. eu vorbesc aici despre senzaţii. Eu eram în stare să retrâiesc totul cu aceeaşi intensitate. camarade! Asta nu putem face. Câci nufacparte din creier. trâirile interioare dintr-un moment sau altul al viefii. Emoţiile sunt numai ale sufletului. urmâ el. E-adevâratcâ mi se scoală cupuţin efort de imaginaţie.. chiar dacâ exemplul vulgar al lui Kreutzfeld pica în discuţia noastră exact ca nuca-n perete. oricât am dori noi-şi oricăt ne-am strâdui. Scâpasem de avioanele româneşti. într-adevâr. Swen.. în plinâ coloană de blindate. dar niciodatâ n-o să mai retrăiesc orgasmele alea fantastice pe care-mi le-a ddruit jdtuca aia cu came atât de tare. decimând cu bombe aproape jumâtate din efectivul german în retragere. ne putem aminti trecutul. uneori în cele mai mici amănunte. ale inimii. înamtăndpe un drum desfundat câtre Turda.la mai terminaţi cu prostiile! exclamâ Portta cu năduf. vreodatâ. Nau nici în clin... pe-astea nu le putem întoarce înapoi. o nenorocitâ defarsd a vieţii!.14 Suflete ciuruite ^r —Asta-i ofarsă. Senzaţiile.. —'. Acum n-aveam ce să'i mai zic! Trebuia. Pot sâ mâ gândesc eu cât vreau la bucile rotunde ale Sorellei. — Gândeşte-te puţin. da.. — îhî.. Nuputeamfî de acord cu Heiden.Hassel_Sven .. cu gândirea raţionalâ!. Mi-aduceţi aminte de totfelul de chestii nasoale care mâ întnsteazâ. care ne urmăriserâ pană la Aiud. Swen. Ne aflam în iubitul nostru Panzer. de la bordelul lui Madame Lalouche. Primisem Pagina 117 din 156 . Swen. Ele nu sunt repetabile. dar nuputem retrâi sentimentele.

care mai de care mai neaşţeptate. Pagina 118 din 156 . fdra nici o susţinere.Hassel_Sven . câtre Cehoslovacia. repede spre Austria.14 Suflete ciuruite 118 asigurări că. nşile la care băteam erau ferecate.. Când lucrurile par însă să meargâ bine. pur şi simplu. în locuri dintre cele mai diverse. De-acolo. Ni se închideau toate porţile. indiferent cât ne-am bate capul. o dată trecuţi de Cluj. Drumul spre casâ era lung. presărat cu primejdii de totfelul.. spre casâ. iar moralul colectiv secase aproape cu tbtul. Uneori intuim ce ne aşteaptă şi ne luâm măsurile de siguranţă necesare. sâ tă&m câmpia spre Miskolc. spre Debrecen. n-aveam să mai întâmpinâm greutăţi în înaintare. iar din Austria. Totulpărea aşa de simplu. nu izbutim sâ evităm urmârile hazardului. este impoşibil sâ nu intervină ceva care să dea totulpeste cap. Dmmulspre casă avea sâ ne doară şi mai tare. Urma sâ trecem din România în Ungaria pe la Carei. la fetde repede. iar de acolo. Există obstacole de totfelul. Câci viaţa-i ca un curs de apă: nu poate săfie tiniar şi liniştit de la izvoare pânâ la vărsare.. iar noi rămâsesem puţini. indiferent cât ne-am strădui. dar alteori..

Am ieşit afarâ.Hassel_Sven . îţi aducea aşa de mult aminte de Crăciunul din copilărie. cu cozonaci aburinzi. câmati proaspăt prăjiţi şi tniros de cetină. încărcat de fericire şi bucnrii. aproape fericit — Despre ce e vorba? m-âm îptors cătîe Mereenaml.. trebuie să mergem. zise el. I-am aruncat o monedă de argmt în schimbuLtăriei pe care-o băusem. c-am primit o misiune şi-avem nevoie de tine. Rar îmi fiisese dat să văd astfel de ninsori pline d&pace. Mercenaml strânse din buze înţelegător. — Haide. îţi liniştea sufletul într-o aşa măsură.. Cârciuman. prietene. Fulgi mari. care te predispun să visezi fhunos. încât mai cai fi zis că războiul s-a sfârşit odată pentru totdeauna. — Swen. fară să comenteze în vreunfel.. (Făcu o pauză. M-am ridicat de pe scaun.il veni repede.14 Suflete ciuruite //y AMINTIRI FARA SENTIMENTE Ningea aşa de frumos. obosit. coborau lin din înaltul cenuşiu al cerului. —Aha. — Se pare că americanii vor să-şi bage coada! Pagina 119 din 156 .. trăgându-şi căciula adânc peste urechi. —îhî. — Nu ştiu exact. albi. Am tras cu nesaţ aerul rece în piept...) Locotenentul Leuwe i-a dat ordinul direct. într-o atmosferă fără nici o adiere. Ninsoarea era un balsam.. în strâdă. să-ţi vezi viitorul în roz. Moşul ştie.. mimând curiozitatea.

Aici trebuia să ne refacem rezervele de combustibil. Nu vor rămâne aici.Hassel_Sven . îl dărâmă ca peun castel din cărti de joc. când vine cutremuml. pe plan politic. poate sute. habar nu aveam. Mai existau câteva astfel de ascunzători în România şi zeci. era imposibil să nu-ţi dea un răspuns care să DU te satisfacă! Nu de puţine ori i se spuses& că şi-^a greşit vocaţia. dincolo de Cluj. dar când visurile de mărire ale unui popor nu au o bază solidă. tot e nevoie să-i consolidezi fundatia în piatră. Avea dreptate Mercenaml. De unde până unde americanii în România? Mercenarul a ridicat din umeri.. Hitler nu respectase un prmcipiu vechi de când lumea: ca să construieşti un palat. Când era vorba de analiză geostra-tegică. verdictele lui se adevereau în proportie de cel puţin nouăzeci la sută. Rămăsesem surprinşi să constatăro că nemţii se aşezaseră aici. nu soldat. în general. pentru o noapte. în vecii vecilor! Sunt prea aproape de bivolul roşu de la răsărit. Altfel. de la un depozit pe câre arrtiata gennană îl constmise şi-1 protejase cu grijă tocmai pentru astfel de situaţii extreme. după şapte ani de război neîncetat. Aşa cum era coşmaml pe care îl trăia Germania acum. Marile căpetenii ale celui de-al III-lea Reich speraseră ca niciodată să navem nevoie de ceea ce ascundeau aceste depozite. Şi tot efortul tău a fost în zadar.14 Suflete ciuruite 120 — Americanii?! am replicat eu mirat. în celelalte ţâri prin carearmata germană trecuse victorioasă. Ar fî trebuit să se facă politician. se transformă în coşmaruri. unde întâlneam mai degrabă cetăţeni de origine maghiară. Era o aşezare cu populatie predominant de origi^e germană şisătenii ne întâmpinaseră cu oarecare căldură. de cele mai multe ori . ele nu dureaza şi. de apă şi de hrană.aşa cum istoria a dovedit-o din plin -. Ne oprisem. Pagina 120 din 156 . la nivel mondial.. germanii preferaseră zona din apropierea Sibiului şi nu se aventuraseră atât de mult în vestul acestei ţări. — Treaba lor. într-o mică localitate de lângă Aghueşu. Când naiba avea timp să se ţină la curent cu toate hotărârile care se luau. însă dacă-1 întrebai ceva precis. trebuie mai întâi să-i faci o temelie solidâ! Chiar dacă-1 ridici pe un munte de granit. Dar or să se calce pe bătături tare de tot cu mşii şi-or să-şi ia tălpăşiţa cât de curând.

lar Maria ar fi însemnat impulsul decisiv pentru hotărârea de a dezerta din armata celui de-al III-lea Reich şi de a mă stabili pe aceste meleaguri. chiar în braţele mele. însă ea fiigise de mine. Cârciumarul ne adusese câte o cinzeacă de tzuika. hotărârea Mariei de a mă părâsi mi se părea acum cea mai sănătoasă pe care o putuse lua în acele momente de cumpănă. Eram sigur că nu mă minţise în privinţa copilului. care-mi amintea atât de mult de cele de acasă. în România. Mai ales că batalionul disciplinar din care făceam încă parte fusese văzut prost de către superiori mai tot timpul. Drept pentru care. apoi ÎQcă una şi încă una. Eu şi Heiden alesesem cârciuma din centrul Aghireşului Mic.Hassel_Sven . cu cartuşe şi cu grenade. la un moment dat. ca apucatii. invariabil. Noi facusem toate acestea după ce-ajunsesem în săt.. neam împrăştiat fâră mari precauţii prin localitate. în nici un loc prin care mă purtase războiul nu simţisem o aşa de mare nevoie de a râmâne. supărat că eu îmi susţmeam cu încăpăţânare punctiil de vedere. Oamenii alergau de colo până colo. nu-şi-putuse asuma riscul de a mă pierde. Da. completau magaziile de muniţii cu bombe şi obuze de toate călibrele. Duceau tancurile şi camioanele la depozitul de combustibil. de fapt. până cand Heiden. era o vânzolealâ de nedescris. Pagina 121 din 156 . iar după aceea ne bucurasem de câteva ore de răgaz. Aveam să ajung în Germania. către Maria şi către sâmburele de viaţă ce se plămădea în pântecele ei. după ea şi după copilul meu. şi-aveam să mă întorc după ea aici într-o bună zi. mă amncase iar în vârtejul disperării. Pentm că sătenii nu erau deloc ostili. de a mă aşeza definitiv. Indiferent dacă am fi câştigat sau am fi pierdut acest râzboi.14 Suflete ciuruite 121 în tabăra improvizată la marginea satului. Mpartea copilului. pentru a termina treaba cât mai repede. Şi gândurile mâ purtaserâ. la căldura oferită de mteriorul rustic al câreiumioarei. îşi refâceau proviziile de hrana şi de apă. moartea. Căci dezertarea însenma. războiul unna să se sfârşească odată şiodată. Copilul meu. umpleau rezervoarele prmcipale şi pe cele suplimentare cu benzină sau cu motorină. ca aici.. plecase şi mă lăsase singur cu cinzeaca de tzuika şi cu gândurile mele. în faţa cinzecii de tzuika. fuga de responsabilitatea ce-mi revenea ca bărbat apt de luptă era pedepsită cu moartea.

de bunăvoie.Hassel_Sven . fără săfie împins de la spate. iar Portta cu Mărunţelul. şi-aveam să le dăruiesc totul! Eram pregătit de cele mai mari sacrificii pentm asta! Căci numai unul care a văzut de aproape cea mai hidoasă faţă a Răului poate cunoaşte ce înseamnă sacrificiu pentm fiinţele pe care le iubeşte. în timp ce ne îndreptam spre locul unde se găsea tancul nostru. Doar cât să ne dezmorţim şi noi mădularele îngheţate. iar iubirea costă. Swen merge cu Mercenaml. Mercenarul şi mă trăsese înapoi cu picioarele în mocirla crudă a realităţii. să nu vă pună cumva dracu' să le faceţi ceva! îl Pagina 122 din 156 .. vii şi nevătămaţi. avea să o facă singur. înseamnă renunţare la tine. Costul iubirii este suferinţa. la tanc şi am încheiat subiectul. cel puţin pentru o vreme.. dorea. înseamnă . Ea nu se cumpără. la visurile tale.. lubirea înseamnă devotament total. Este ora şaptesprezece şi opt minute. însă. dacă politicienii din vest nu vor fi sufîcient de abili să-i împiedice să se extindă. într-adevăr. Sunt ca o plagă nenorocită. Vorbea cu atâta însufleţire. Omul nu poate trăi fără iubire.. însă. aşa. — Deci. Cel mai târziu la patru dimineaţa să fiţi înapoi. daca simţea nevoia să mi se destăinuie. ca o pecingine. pe cocoaşă? "replică Portta cu un surâs nevinovat în colţul gurii. nu sunt ca noi. fară a aştepta ceva în schimb. dar ei sunt ca lăfcustele.. La cinci şi treizeci de minute plecăm de-aici. nici mai puţin -dăruirea sufletului. Am ajuns. Dacă. ne-am înţeles. — Da. Este legeafirii. Cine iubeşte suferâ. Şi să nu mă faceţi de mşine! Leuwe îi vrea pe cei doi americani... întotdeauna şi-au dorit să cucerească. Cine este fericit nu iubeşte cu adevărat. Pe unde trec nu mai rămâne nimic bun. Executarea! — Nu-i putem scărpina nici măcar un pic. Ce să caute americanii aici. însă. Apăruse. Şi-aveam să-i iau pe amândoi acasă. Ruşii vor face legea în această parte a Europei.14 Suflete ciuruite 122 căci el era singura mărturie a iubirii noastre scurte şi pătimaşe.nici mai mult... în Germania. încât nu m-am putut abţine să nu mă întreb ce răni ascundea Mercenarul în suflet? Ce suferinţe îi provocaseră oare mşii în trecut? Dar n-am facut impoliteţea să-1 întreb direct. încuviinţă Mercenarul. concluzionă Beyer. în est? Acesta este fieful ruşiîor de-acum. i-am spus camaradului meu. — Tot nu înţeleg. —Johann.

. în apropiere de localitatea Călăţele. Până atimci.. rămânemaici!. acoperită cu şindrilă. Dar nu cred c-o să găsim pe undeva vreo plăcuţă mdicatoare. Ofiţerii vor infomiaţii de la ei. acum căraţi-vă de-aici! Aveţi cale lungă de parcurs. de vreocâteva săptămâni. hai să grăbim pasul! Dacă nu ne întoarcem până la cinci şi jumătate. drept pentru care trebuie săi tratăm cât mai bine cu putinţă. — Cum naiba spunea Moşul că-i zice cătunului ăla blestemat? întrebă la un moment dat Manmţglul: — Pitacu.Hassel_Sven .14 Suflete ciuruite 123 ameninţă Moşul. — Să nu vă pună dracu'i repetă Beyer. Un informator de la depozitul din Aghireşu îi transmisese comandantului de companie că. încruntându-se ameninţător. scoateţi-i din ascunzători şi-aduceţi-i aici. Când o să ajungem acolo. ţinându-i isonul partenerului său de misiune.. să ne spună unde-s ascunşi americanii. băiatule.. lipită de peretele muntelui. Am apucat-o spre dealurile din sudul satului.. Cu Schmeisser-ele pe umăr şi câteva grenade la brâu. camarade? Ai cnmva ochi de pisică? — Terminaţi! am exclamat eu. dar tu parcă asta-ţi doreai! Sau mă înşel eu? mă luă în zeflemea Mărunţelul. către munţii din depărtare. Continua să ningă mirific. Hai. Voi doar puneţi mâna pe ei. aşa cum îi era obiceiul. echipaţi în salopetele albe de camuflaj peste mantalele grele. Pagina 123 din 156 . ca printr-o minune. indispus. de tanchişti. . doi piloţi americani se ascundeau într-un cătun de la poalele Carpaţilor Occidentali. ca-n poveştile cu crăîese aîe zăpezii. atunci vom şti că ne aflâm în Pitacu. reuşiseră să supravieţuiască. — Swen. răspunse Mercenarul. în munţi şi. — Şi cum crezi tu că ai să vezi bisericuţa aia în miez de noapte. Se prăbuşiseră cu avionul cu trei luni în urmă. o să vedem şi bisericuţa şi-o să-1 găsim şi pe vărul infonnatomlui. cu o turlă înaltă. Doar atât! — Şi eu care ziceam că mergem la distracţie! oftă din rărunchi Mărunţelul.Trebuie să ne bazăm pe ce-a spus informatorul: când vom vedea o bisericuţă de lemn."ne-am făcut repede nevăzuţi în lumina slabă a înserării.

. în liniştea care se lăsă. Gata. prin zăpada pufoasă aştemută de două palme pe sqlul îngheţat. de munte. spre pădure. Dacă Portta şi Mărunţelul ocupau ieşirea din sat. care se întindea de-a lungul unui perete muntos. Planul misiunii era simplu. dincolo de stratul de nori. iar din înalturi cemea cu.Hassel_Sven . Nu era niei o fărâmă de lună pe cer. deşi decorul era alb. m-am calmat şi am ţinut pasul cu eamarazii mei.14 Suflete ciuruite 124 — Kreutzfeld. pe care obişnuiau să treacă sătenii vara cu carele. în acest puncf al misiunii ne bazam. pe toată lungimea satulni. cu fiecare secimdă care trecea. într-una <lin căsuţele dărăpănate de aeolo îşi găsiseră refugiu americaBii. într-un întuneric de nepătruns. El intenţionase să glumească. Principala noastrâ grijă în acest moment era să ne strecurâm spre Pitacu nevăzuţi de nimeni. iar eu cu Mercenaml intrarea dinspre vale. iar dincolo de drumul desfundat se căsca o râpă adâncă. americanii erau prinşi m capcană. dar mai apoi. Aşa că mi-am liniştit sufletul. Şi fîindcă noaptea punea stăpânire din ce în Pagina 124 din 156 . un sătuc format din vreo douâzeci şi cinci de fanulii. lipsa vreunei surse de lumină avea să ne facă mari greutăţi. Mărunţelul avea dreptate. Noaptea începea să ia în stăpânire partea asta de lume şi.. că asta nu-i excursie! Mi-am înghitit replica usturătoare pe care eram gata-gata să i-o arunc în faţă Mănmţelului. fulgi mari. Peretele de stâncă al muntelui nu putea fi esealadat niei vara. pe talentul Mercenarului de a se furişa nevăzut şi neauzit. Vărul informatorului din Aghireşu locuia în prima casă de la intrarea în localitate şi. ca să încaree lenme pentru foc. iar o dată ieşiti din sat ne pomenisem într-o negură ce se transforma. talent dovedit în atâtea şi atâtea acţiuni de-a lungul şi de-a latul frontului. dar nu-i ieşise. Părea floare la ureche acţiunea noastrâ. pe marginea unui drum denivelat. însă. spre pâdure. avea să ne dezvălnie unde se aciuaseră piloţii. m-am gândit că nam nici un drept să-ljudec. lăptoşi. gura. pentru câţiva bănuţi de argint. Trebuia să ajungem la Pitacu. pe ninsoare. chiar dacă fusesem avertizaţi că cei doi inamiei erau înarmaţi şi naveau să se dea prinşi cu una-cu două. nu-ntinde coarda! îl apostrofa Mercenarul. daramite iama.

Hassel_Sven . Mă mulţuinisem să ştiu câ e mereu lângă noi. sus. dar dacă viscoleşte. Ajunşi în vâriul dealului. E însuşi iadul când viscoleşte. Fulgii blânzi de nea se transformă în ace ascuţite de gheaţă. mărginit de copaci tot mai rari acnm. Poate să fie ger să crape pietrele. totuşi. era că. Sâ ne grăbim! Am început să urcăm panta domoală a dealuliii. să nu-şi arate coltii. o dată cu lăsarea mtunericului. pierdeam aproape orice punct de reper. în tăriile cemlui. la minus douazeci de grade Celsius. Liniştea nopţii. înaintea mea. Problema principală. Speram.14 Suflete ciuruite 125 ce mai tare peste lume. Am grăbit pasul. ne scârţâia sub bocanci. că poate face acest lucru atât de bine şi câ. iar Portta şi Mercenarul au pus capăt discuţiei lor incitante şi s-au aştemut soldăţeşte la drum. o dată trecuti de hotaml aşezării. Căci sătenii naveau nici o lumină mai putemică în ca^e. ne-am Pagina 125 din 156 . vesti Mercenaml în spatele meu. celorlalţi. ca întotdeauna. la fel şi ninsoarea şi vântul. Mercenarul mergea tăcut în unnă. mai ales. cu pas de felină. ne mai stăteau în cale şase kilometri până ta Pitacu. era luuştitor să-lai în preajmă. care-ţi (aie pielea neacoperită cu mii de bice minuscule din oţel încins parcă în focurile iadului. Nu-i ninsoare mai afiirisită ca aia însoţită de vânt. până mai adineauri neştirbită. 0 dată trecuţi de el. era întreţăiată de vaiete prelungi. împotriva căreia trebuia să luptăm. — Mi-e teamă c-o să viscolească. Drumul. Portta şi Mărunţelul începuseră să-şi depene în şoaptă amintirile plăcute legate de escapadele lor amoroase pe la bordelurile din Franţa şi se hlizeau în întuneric. tocmai de aceea. Frigul se înteţea. în afara unor lămpi cu petrol care abia de îmblânzeau umbrele din locuinţele lor sărâcăcioase. că-i poţi face faţă. întotdeauna mă întrebasem cum naiba făcea acest lucru. o jumătate de ceas mai târziu. atunci devine un coţmar. nu ne e duşman. Aptitudinile lui ne scăpaserâ de multe ori pielea dintr-o mnlţime de situatii nenorocite şi. nu avea să ne fie foarte greu să facem aşta. începea să se îngusteze. Aproape că niei nu-i auzeam călcătura în zăpada moale. la poalele muntelui. lar vântul începea să-şi facă şi el simţită prezenţa. dar niciodată nu-1 chestionasem în această privinţă. dar noi mergeam înainte. care nouă.

— Kreutzfeld. făcu Mărunţelul scurt. vântul se înteţise şi fulgii de zăpadă se preschimbaseră în bice şfichiuitoare. Ne-am strâns ciorchme înjurul lui. în apropierea satului a bifurcat drumul aflat pe hartă. răspunse Mercenaml. de două ori. care primise. vă transmitem un semnal luminos. valea Aghireşului părea un tărâm din basmele cu monştri. de altfel. Dacă trebuie să rămâneţi pe loc. Eu cu Swen vom discuta cu informatoml şi. e posibil ca piloţii să deţină infbrmaţn preţioase despre masările de trupe la ieşirea din România şi. comanda micului gmp pomit în căutarea piloţilor americani prăbuşiţi cu avionul. Dar eu tot nu înţeleg de ce trebuie să-i prindem pe amărâţii ăia doi.. de ce nu. consultând busola. sus.14 Suflete ciuruite 126 oprit ca să ne tragem sufletele. te postezi cu Kreutzfeld la ieşirea din sat şi aşteptaţi semnul nostru.. aşa că. poate şi despre cele din Ungaria. De acolo trebuia să ne deSpărţim în două echipe: eu şi el pe de-o parte.. a trasat o linie şerpuifoare către punctul mic ce reprezenta satul Pitacu. Dacă avem nevoie de voi.. iar eu am aprins o lantemă. decât dacă este absolut necesar! ne avertiză el. unul. cu lantema. Pagina 126 din 156 . încuviinţă Mărunţelul. vom lumina o dată. — Nu tragem nici un foc de armă. Hai să vedem cum facem de-acum înainte. Johann. n-am de gând să-mi las oasele să-mi albească în ţărâna de la poalele Carpaţilor.. nu ezit să o fac. după ce aflăm în ce casă se ascund americanii. Privită de sus. în caz că îi capturăm pe piloţi şi trebuie să pîecam. din partea lui Beyer. seurt. El a scos o hartă învechită.. — Apropiaţi-vă! ne cem Mercenaml. apoi. Portta şi Mărunţelul pe de altă parte. — Bine. Nici o rază de lumină nu răzbătea dincolo de mantalele noastre. Cehoslovacia şi Austria. de trei ori.Hassel_Sven . Mercenarul a însemnat cu un creion roşu locul unde ne găseam. dacă-mi pot uşura retragerea în vreun fel. în întunericul serii. stăpânit de neguri şi de umbre mişcătoare care stăteau gata-gata să-i înghită pentm totdeauna pe ntpoftiţr: Aici. dacă tot ne retragem?! Nu puteam să-i lăsăm în plata Domnului?. Eu. Vbm repeta semnalele până când ne veti răspunde în acelaşi mod. Acum pricepi de ce nu-i putem lăsa pe americani să-şi vadă de ale lor? — Da. dând din cap.

în Germania. întâi să ajungemacolo.. N-a mai zis nimic şi-am continuat să înaintăm în tăcere. am avut noroc. încheie Mercenarul. nu trebuie să-ţi laşi mintea cuprinsă de mtină. am promis eu. Când vom ajulige în celâlalt capăt al satului. dar. ceru Portta.Hassel_Sven . îmi zise Mercenaml la un moment dat. ' . Aveţi grija! Pagina 127 din 156 . în război. te căleşti şi poţi face faţă situatiilor dificile.. Atunci puteţi merge la informator. camarade. ne-am abătut de la calea pe care o aveam de unnat şi ne-am pomenit la malul unui pârâiaş netrecut pe hartă. Cel târziu la miezul nopţii trebuie să fim înapoi în tabără! Ne-am strâns calabalâcul şi-am pomit să coborâm dealul. — Daţi-ne răgaz o oră. Din cauza întunericului şi pentru că pe o polţiune de drum lipseau copacii de pe margine. încuviinţă Mercenarul. Sper ca bruma ta de românâ să-ţi fie de folos. dar să scoţi de la informator tot ce ştie. vă facem semn cu lantema. în cele din urmă. dar nu ne puteam nici măcar gândi la asta până nu ajungeam acasă. — Bine. încât cu greu mai yedeam pe unde mergem. rişti să nu supravieţuieşti. Noroc că drumul de ţară de la poalele dealului spre Pitacu eră în continuare mărginit de cppaci. de'marş.. dacă nu eşti concentrat tot timpul. Poate fi fatajL.. — 0 să mă străduiesc. Atunci. Cu timpul. ne încălzea. Un câine din sat lătra slab în noapte şi ne-am ghidat după lătrăturile lui. Deja se întunecase atât de tare. Cu toţii eram obpsiţi şi aveam nevoie de odihnă. Nu ştiu cum o să faci.. — Asta ne mai trebuia acuma! exclamâ Portta. Am fost nevoiţi să ne întoarcem pe propriile noastre urme şi să riscăm să aprindem o lantemă pentm a regăsi drumul spre Pitacu. — Dacă aţi mers ca bezmeticii. strângând harta.minute. fâră să vă uitaţi pe unde! sări şi Mărunţelul. chiar şi atunci. Frigul se înteţise.14 Suflete ciuruite 127 — Bun. s-o luăm din loc! N-aveiri prea mult timp la dispoziţie şi nici vremea nu ne ajută. —Tăceţi odată şi hai înapoi! ordonă calm Mercenarul. Se făcuse deja nouă şi zece . dar mersul întins. Am parcurs cei şase kilometri până în apropiere de Pitacu în aproape o oră şi jumătate. — Swen.

care abia de-şi puteau duce viaţa de azi pe mâine. peste mai puţin de un minut. care abia se mai ţinea sub greutatea zăpezii. nimeni n-ar fi putut să afle unde s-au ascuns cei doi piloţi. Mai difîcil avea să-i fie Mărunţelului..Hassel_Sven . dar eram încrezători că vor izbândi.. La adăpostul peretelui de stâncă sub care fusese întemeiată vatra satului. Un câine a început să mârâie îh întuneric. fărâ nici un sunet. urmat îndeaproape de Portta. Navea să le fie deloc uşor. vântul nu mai avea nici o putere. — Hai spre casa informatorului. — Le trebuie o oră să ajungă. Cei doi erau nevoiţi să coboare în valea adâncă ce se căsca în dreapta satului. uscate şi întinse pe un cadru de lemn.. N-am mai comentat şi m-am luat după el. fâră nici un pic de viaţă. spre celălalt capăt al aşezării. Stratul de oriiăt ajungea aici pânâ la o jumătate de metru grosime. Nici măcar să respir nu-mi mai permiteam. Mercenarul a dispămt din faţa mea şi. parcă mult mai tare decât în Aghireşu Mic.. — Dar semnalul lui Portta. Eu şi Mercenarul trebuia doar să aşteptăm. Doar la două case am putut zări un pic de lumină la ferestre. cu două. şopti Mercenarul. în loc de sticlă. dărăpănat.. strecurându-ne ca nişte năluci. Dar continua să ningă cu învarşunare. Am încremenit în poziţia încare mă aflam. sumbră. Aşa că ne-am îndreptat spre intrarea în Pitacu. îhcât. iar Portta era un obişnuit al muntelui.. Aşezarea era cuîundată aproape de tot în întuneric.- Pagina 128 din 156 ..14 Suflete ciuruite 128 Şi Mărunţelul dispăm în întuneric. dar şi el era plămădit dintr-un aluat care nu-i permitea să se dea bătut cu una. cine-şi putea oare mchipui că într-un sat de tăieton de lenme. Se strecură către un gard de nuiele. încercând să facem cât mai puţin zgomot. Nu se aflau la prima acţiune de acest fel. apoi să urce din râpa abruptă către pădure. Americanii fuseseră destul de înteligenţi când aleseseră să se ascundă aici. cât pe ce să cad. Oamenii de-aici erau atât de săraci.. se pot afla doi fugari? Dacă n-ar fi existat trădarea şi banii. iar de acolo spre acareturile de lângă casă.. aveau la geamuri băşici de porc.. încercând să-i imit mersul de felină. Vom supraveghea deacolo dnmiul. E timp suficient. Lumina care răzbătea de dincolo de ele părea bolnăvicioasă. L-am urmat cu greu peste gard.

Nu puteam să-1 consolez în nici un fel. Căţeii încă-i mai nrişcă m burtă. nedumerit. ucizi fâră să stai mult pe gânduri.Hassel_Sven . dar niciodată nu-i simpliL Niciodatâ. Părea o umbră tremurătoare. Durerea ne sfaşiase sufletele atât de mult în aceşti ani. Am ajuns lângă el şi i-am pus uşor mâna pe un umăr. S-a ridicat într-un târziu. Respira sacadat. şopti. i-am spus. Mercenarul acţionase însă pradă impulsului deprins în atâtea şi atâtea confiimtări pe front. S-a cutremurat brusc. Mercenarul putea fi numit maestm în această inevitabilă îndeletnicire a războiului.. însă nici chiar el nu putea scăpa de durerea pe care ţi-o provoacă omorârea unei fîinţe nevinovate. era borţoasă. practie. urmat de un lătrat scurt. chircit la pământ. ca de-o atingere rece. drept pentru care ea trebuise să moară. încât. — Gata. imediat. Nu s-a mişcat. Apoi. Au murit şi ei. chiar şi mama lor putea fi considerată nevinovată. Camaradul meu îi fâcuse de petrecanie. — Ce s-a întâmplat? am întrebat îngrijorat. L-am dibuit cu greu pe Mercenarul în bezna ce învăluia totul ca un linţoliu. nenăscuţi încâ. — Poftim?! am exclamat.ât să latre. Am tăcut. ca să-şi prevină stăpânul că în curte au pâtruns nişte intmşi. Când eşti nevqit să ucizi. Altfel. Nu facuse de<. Lătratul căţelei ne putea pune în pericol pozitia şi chiar vieţile. greoi ca un bătrân.14 Suflete ciuruite 129 mârâitul se tepetă. — Căţeaua pe care am omorât-o.. neobişnuit. în război.. Pare simplu la prima vedere. Stătea nemişcat. — Hai.. să mergem. în genunchi. Golul din sufletuî Mercenarului avea să-i facă multe nopţi albe de aici Pagina 129 din 156 . Stătea să fete. nu mai mişcă nici unul. După aceea avea să fie iar ca mai înainte. Trebuia doar să facă efortul ca să depăşească momentul. — Era bortdasă. Mercenaml avea să-şi revină până la urmă. moartea căţelei nu mai avea ce să sfâşie. glas'ul animalului se stinse într-un gajâit slab. Căţeluşii aceia. Abia atunci mi-am pennis să mă destind şi să o iau iar din loc. naveau nici o vină. mai neagrâ decât noaptea din jur. continuă .el pe acelaşi ton afectat. rişti să fii tu cel ucis. a zis.

el. o deteşti şi te fereşti de ea. până ee nu mai rezişti şi te retragi în nebunie. şi nimeni nu-i mai salvase vreodată. de voie sau de nevoie. E yorba numai de un pas. numai în el stătea forţa de care avea nevoie pentru a o face. numai singur poţi rezista... avea să-şi piardă.Hassel_Sven . dar numai el era cel care trebuia să o depăşească. Camaradul meu se afla. ori se retrage mult înapoi în timp.şi chiar dacă pare receptiv şi participă la evenimente alături de ceilalţi. Atunci când un camarad clachează. Fuseseră trinuşi acasă. El se retrage încetul cu încetul în propriile-i gânduri. în ţară. Numai singur poti scăpa. Zeci de vise urmau să-i fie bântuite de căţei nenăscuţi. zace numai în tine. în propria-i lume făurrtă din coşmaruri. în acest moment. iar el. pur şi simplu. minţile. de fapt. să-şi petreacă restul zilelor în cine ştie Pagina 130 din 156 . însă eu văzusem multe situaţii asemănătoare pe front care se sfârşiseră rău . Văzusem camarazi care alunecaseră unii pe o pantă. La un moment dat . de cele mai multe ori nu mai poţi să faci nimic. dacă n-avea să găsească în interiorul său forţa de a umple acest gol. într-o situaţie precara. — Să mergem. alţii pe cealaltă. sănătos fiind. Hai să aflăm unde naiba se ascund piloţii ăia americani. de unde nu-1 mai poate scoate nimeni. nu mai e acolo. zise moale. într-o lume a copilăriei. Indiferentcât te-ar sfatui altii. Era în continuare tulburat de uciderea animalului. acmn te trezeşti de cealaltă parte. într-o lume pe care. a basmelor. căci nu ştiam cât va putea Mercenarul să reziste psihic. Transpirasem tot pe sub hainele groase.14 Suflete ciuruite 130 înainte. El le contabilizează pe tbate şi-ţi umple creierul cu ele. una după alta. un singur nenorocit de pas.şi de cele mai multe ori se întâmplă brusc. cât ai pocni din degete! . departe de toate acestea. pe care-1 poţi face dintr-un impuls de cele mai multe ori de-a dreptul penibil. Emoţia îmi pusese un nod în gât. puterea de a scăpa de spectrul fantomelor celor pe care i-ai ucis. dar părea că-şi revenise. însă războiul nu face deloc distincţie între crime. E-atât de subţire limita dintre sănătatea mititală şi nebunie! Acum eşti în toate minţile.şi tocmai de aceea inima mi se făcuse cât un purice.el dispare din realitate şi face lucruri de-a dreptul nebuneşti! Ori ucide cu sânge rece tot ce-i stă în cale. indiferent cât de aproape ţi-ar sta ei în astfel de momente.

14 Suflete ciuruite 131 ce balamuc pierdut prin munti. şi oricât de călit ar fi fost. dinăuntm se auzi un şuierat. dar şi el era tot om. Stăteam ciuciţi pe vine. nu se întâmplă nimic. La celelalte bordeie n-am văzut aşa ceva. Intraţi înăuntru. — Sigur. îhsă. rezemaţi cu spatele de bordeiul din chirpici vechi. Ne-am oprit sub fereastră. Din casă nu râzbatea nici un sunet. Dacă urca şi ajungea la cuget. Gata.Hassel_Sven . —Bine. care se umpluse de amărăciune când omorâse câţeaua borţoasă. Flacâra unei lumânări nu aduce luminâdecât în suflete. Am întins mâna şi 1-am apucat de braţ. oftând. iar afarâ doar vântul ce sufla în tării alunga liniştea de mormânt. Vreme de-un minut. mi-am revenit. Mercenarul respira greu. ori . o lumină bolnăvicioasă încerca din răsputeri să răzbată afarâ.care avuseseră norocul ăsta fuseserăjudecaţi de Curtea Martială şi executaţi. — Aşa ar trebui.. prin zăpadă. ca şi când cineva ar fi pus un deget la buze şi ar fi atenţionat pe altcineva să păstreze tăcerea. încercând să distingă ceva dincolo de ea. — Aţi venit? se auzi o voce slabă de bărbat. Apoi. zise el. — Vă deschid. răspunse. Semnul era o lumânare aprinsă în geam.. totul era pierdut pentru el! Ne-am îndreptat paşii. Zadarnic. — Totul e în ordine? 1-am întrebat.. Nu reuşi. —Ce-azis?! Pagina 131 din 156 . am şoptit eu. către ochiul de fereastră al bordeiului dărâpănat. Mercenarul scoase cuţitul şi crestă cu vârful băşica de porc ce acoperea fereastra îngustă.. De dincolo de el. un simplu om. în lumea reală ea împrăştie doar umbre. lar amarul acela îi invadase tot sufletul. exista în adâncul sufletului său un locşor tandru şi blând şi iubitor. Lumina lumânării se zbătu câteva clipe în vânt şi se stinse. Mercenarul mă trase de mânecă. nesigură. — Da. Şi-a săltat încet capul spre fereastrâ. — Sigur asta-i casa? am şoptit către camaradul meu. Părea de-a dreptul absurd sâ mă gândesc la Mercenarul într-o asemenea postură. încercând să ne adunăm pentru ce avea să urmeze.

Informatorul se fâţâi de pe un picior pe altul. legat cu sfoară.. Adică. Şi apăruseră întrebările. dar şi o femeie care încerca să-i liniştească pe tăcute. Am auzit cum bărbatul lua ceva gros pe el. n-avea mai mult de un metru şi patruzeci de centimetri. o maşină de supravieţuit Am perceput. — Nu. Intrasem m starea care mă ţinuse în viaţă în tot acest război! Deodată. soţia. Şi le-am simtit teama. Am aflat astfel că acolo sunt copii. Omul îl luă şi începu repede să îl desfacă. tu! Afarâ! am ordonat. Era ojumătate de om. Mercenarul se puse în gardă. pâna-n pământ. — Tu. Refuzul omului de a ieşi crease tensiune. Pagina 132 din 156 . S-a apropiat de noi. Teama de moarte. Nu părea prea afectat.. Mercenarul băgă mâna sub costumul de camuflaj şi scoase de la piept un pachet subţire. broboanele de sudoare de sub căciulă. mitoasă. cu mâini tremurătoare. Dacă n-aveam să izbândim? Dacâ era onenorocită de capcană? Dacă aveam să ne lăsăm oasele pe-aici? Toate simţunle mi-au intrat în alertă şi-am devenit.. noaptea ne înconjura ca un giulgiu. iar pe cap purta o căciulă cu cuşmă. întâi. cu capul plecat şi adus de spate. fiecare mişcare din casă. afară! am repetat. într-o parte. lângă mine. să nu ne vadâ cineva! se opuse repede bârbatul din casă.. îşi pregătea arma. atunci. — Nu! Să iasă el afarâ! M-am săltat un pic şi mi-am apropiat iar buzele de fereastrâ. cu spatele lipit de bordei şi cuţitul ascuţit la îndemână. — Banii. muşchii întinşi. — Hei. şi nervii ce stăteau gata-gata să explodeze.Hassel_Sven . adrenalina. domm soldaţi.. ca să iasă afarâ. în înţunericul nopţii părea o arătare ieşită din poveştile seculare de groază ale celor trăitori între Carpaţi. nu. • — Unde americani? 1-am întrebat tăios. eu.14 Suflete ciuruite 132 — Să mergem în casă. Şi respiraţia mea sacadată.. de astă dată pe un ton tăios. am copii şi trebuiesă. încercând în acelaşitimp să-şi încurajeze familia. lar Mercenarul. se auzi scârtâitul sinistru al unor balamale ruginite şi bărbatul ieşi repede din casă.. 1-1 întinse informatorului. înjimil nostru.. Era încotoşrtiănat într-o blană lungă. neagră. pe dată.

L-am strâns mai tare de umâr şi i-am facut senm sâ stea liniştit. în caz că eu nu mai mă-ntorc. Mercenarul ne fâcu semn din mână. Omul se trânti. L-am luat şi 1-am îndesat prin fereastră în casă. Şi-ntr-adevăr. Camaradul meu scoase lantema şi râspunse scurt semnalului. vru să se mtoarcă în casă. în româneşte.14 Suflete ciuruite 133 Când se convinse că înăuntru erau banii aşteptaţi. trăgându-1 şi pe informator după mine. acesta ne fâcu semn din mână să-1 urmăm. 'îşi însoţi vorbele fâcând o cruce în zăpadă. L-am prins de umăr şi 1-am oprit. — La biserică. în zăpadă. dar am înţeles mesajul. N-am înţeles cuvântul şi i-am facut semn să spună din nou.Hassel_Sven . întinzâQd mâna.. cred. Pagina 133 din 156 . revenind lângă noi. Zi-i să-i bage pe geam! — Bagă-i pe geam! i-am ordonatjumătătii de om. M-am pitulat repede la baza gardului.. Reuşiserâ. — Să lase banii soţiei. i-am răspuns.. în capelă. — Banii! i-am cerut. cu mâna.să străbată văioaga şi ajunseserâ m capătul opus al aşezării. Informatorul se trase un pas înapoi în faţa vocii şfichiuitoare a Mercenarului.. sâ vă arăt. — Nein! exclamăcamaradul meu cu râceală. furişându-ne ca nişte năluci. privindh-mă cu spaimă. unde? am repetat eu către bărbat. zise el repede. Simţeam că îucrurile vor începe să se desfaşoarâ muît mai repede de-acum. departe. scoţând cuţitul. Mercenarul zări. dezorientat. Lantema lui Kreutzfeld licărişi ea. — Unde sunt americanii? întrebă Mercenarul cu răceală. pe dnunul nămeţit. Am apucat-o spre poartă. departe. Mulţumit. — Ce vrea?! facu Mercenarul. Mi-a întins pachetul. apoi un glas de femeie care le cem unor copii să stea potoliţi. —îi las nevestii. — La biserică.. — Americani. prin perdeaua de fulgi îâzleţi ce câdeau din înalturi. cum am ieşit la poartă.. Am auzit căzând de pe pervaz vasul cu lumânarea stinsă. Pentm c-o să vin cu voi. semnalul luminos al celeilalte echipe. prin băşica de porc despicatâ de camaradul meu mai dSvreme. M-am întors spre mfonnator. N-am priceput chiar toate cuvintele.

acelaşi deget. kaput\ —Amînţeles. afară. în apropierea bisericii din sat.Hassel_Sven . dar întunericul nopţii îini zădămicea efortul. i-am tradus Mercenarului. Lăcaşul era construit jumătate din lemn. Dacă scoate vreun sunet. Bărbatul dădu grăbit din cap. până la intrarea străjuită de o clopotniţă cocoţată pe patru stâlpi înalti de lemn. Nu era moarte. Un deget la buze. nimic! Ori. — Tu. direct prin nămeti. Dar nici nu temiină bine aceste vorbe. 0 nelinişte stranie mi se strecură în suflet. în cele din urmă. fâră să atragem atenţia asupra noastră. în văzduh. semn că a priceput. ca-n palmă. Swen. îmi răspunse el grâbit. în faţă nu avea nici un gard. ai grijă cu piticul ăsta. Ne-am oprit şi ne-am ascuns'după nămeţii adunaţi la marginea drumului. Lângă mine. cu toate că şi el înţelesese. că o zbughi de lângă mine. Preţ de-o clipă. stai aici! Nu mişcare. Am ajuns. pe care 1-am reprimat repede. Zăpada ne scârtâia însă sub picioare şi i-am fâcuf semn bărbatului sâ-mi calce pe urme. informatorul respira sacadat.. Şi.. Eu încercam să merg exact pe aleMercenarului. şijumătate săpat în stânca muntelui. Ne-am luat după el. Trebuia să fac ceva să-1 potolesc. Apoi reflexele dobândite Pagina 134 din 156 . riscam s-o păţim cu toţii. cu pas de felină. Mercenarul ne făcu un semn din mână. De ce nu-1 lăsasem oare acasă? Nici măcar nu ne pusesem problema asta! — Tu. Nicidecum însă din pricina efortului. atunci să mergem! hotărî el. vântul şuiera slab. Doar loc deschis. într-o mişcare rapidă de-a latul grumazului. nnişte! i-am şuierat tăios. furişându-se pe lângâ gardul de nuiele. dupâ care. am paralizat. în jur. 0 recunoşteam. îi iefpiuitul! îşi apropie faţa de cea a informatorului şi-i transmise prin gesturi ce-mi spusese mie.14 Suflete ciuruite 134 — Sunt în biserică. da. dar glasul îi tremura al naibii de tare. Dacă nu-1 potoleam. spre certtrul satului. Mercenarul îi întoarse spatele şi pomi. da? Linişte! —Da. N-aveam nevoie de aşa ceva acum. Tot bine. era cu totul altceva! Mă trecu un fior rece pe şira spinării. Din biserică nu răzbatea nici o rază de lumină. Era frica. liniştea apăsâtoare părea de mormânt. încercând să facem cât mai puţin zgomot. — Bun.

spre biserică. Cu toată hărmalaia iscată înjurul nostm. întinse arma şi. aia! Ticălosul ăsta a vrut s-o şteargă! La un bordei din apropiere se aprinse o lampă. a început să tipe ca din gură de şarpe. — Hai! strigă Mărunţelul şi ne-am avântat împreună pe urmele tovarăşilor noştri. mă fâcurâ să acţionez. în atâtea şi atâtea bătălii. La un semn al Mercenarulut. Am luat poziţie de acoperire în spatele lui Portta. Am ridicat arma. L-am prins după numai câtiva metri. din interiorul lăcaşului de cult nu răzbatea nici o activitate. în stomac aveam un arici care se zbătea nebuneşte.14 Suflete ciuruite 135 pe atâtea fronturi. dar imediat 1-am recunoscut pe Mămnţelul şi am lăsat-o repedejos. M-am repezit după el. — Ce s-a-ntâmplat.. se auzi şuieratul Mercenarului. L-am lăsat pe informator în zăpadă şi m-am repezit. dincolo de fereastră.nu!!!. cu vârful ţevii. camaradul meu se repezi înainte. Dar era deja prea târziu. De-acum. devenise o fortăreaţă inexpugnabilă. Swen? şuieră el. luând poziţie de tragere. Asta ne mai lipsea! Avea să mă ucidă Mercenarul. Ajunse lângă uşă. aceasta se Pagina 135 din 156 . iar noaptea prinsese viaţă. Mercenamî. M-am aruncat la pământ şi m-am târât până în faţa uşii. ca un animal de pradă. dar nici acum nu ripostă nimeni. Intinse apoi mâna şi împinse brusc uşa. către intrarea în biserică. Peste toate. Americanii aşteptau ca noi să ne facem apariţia în uşa bisericii pentm a ataca. —Pe mă-sa s-a-ntâmplat. Mercenarul şi Portta erau deja aColo. semnalul de atac.. Lucrurile se precipitau. N-aveam să mai punem mâna pe americani. la trei metri în faţa mea. Câinii continuau să latre în lanţuri. intrasem în belea! M-am întors surescitat spre biserică. în genunchi. Nici o reacţie. gata de atac. în urma lui Kreutzfeld. Fir-ar să fie. Câinii începuseră să latre. — Nu! Nu! Nu mă omorî! Am copii acasă! Nu mă omorî! Te rog. ascunşi după pilonii clopotaiţei. L-am amuţit cu un pumn.Hassel_Sven . N-aveam să ne ducem misiunea la îndeplinire! Un uriaş apăru din întuneric. Când m-am aruncat asupra lui.. Spre surprinderea noastră.. Era suspectă liniştea asta. apăsă pe clanţă.

Acesta îşi luă avânt şi se aruncă. Mercenarul îi fâcu un semn scurt din mână lui Portta. în bezna din bisericuţă. Inima îmi bătea cu putere. înăimtru. Apoi se auzi glasul lui tunător: — Veniti încoace! I-am găsit! M-am ridicat şi-am intrat repede în biserică. larei 1-au împuşcat. — Să luăm tot ce le-a apartinut piloţilor şi s-o ştergem! spuse Mercenarul. un întuneric de smoală păru că evadează în atmosfera nopţii de iamă de afară. Mercenarul îl râsuci cu faţa în sus. Nu-i venea să-şi creadă ochilor. Unul dintre americani avea un cuţit înfipt m gât. — Ce naiba s-a-ntâmplat aici?! întrebă el.. Misiunea noastrâ s-a încheiat! în biserică intră şi Mărunţelul. Am aprins şi noi lantemele. de pază. Pagina 136 din 156 . Lumină cu lantema chipurile însângerate. zise cu glas moale Johaim Portta într-iin târziu. iar al treilea era înveşmântat îo haine ţărăneşti româneşti. Două purtau unifonne americane. Raza de lumină a lantemei lui Johann baleiă repede interiorul bisericuţei. Şi ne' am cutremurat! Trei tmpuri pline de sânge zăceau pe podeaua de lemn a bisericii. Erau tineri.Hassel_Sven . Mănmţelul rămase afarâ. împietrit. după Mercenarul. — Individul ăsta i-a ucis pe americani. era străpuns în piept de trei gloanţe.. — Pe toţi sfinţii din ceruri! exclamă el. Deşi era înnorat şi din cer cădeau fulgi răzleti de zapadă. cu care ochii noştri se obişnuiserâ deja şi puteam distinge acceptabil siluetele constmcţiilor din faţa noastrâ. plapuma albă de nea care acoperea totul în jur reflecta o lumină lăptoasă. Celălalt. neaşteptând însă vreun răspuns de la cineva. un bărbat matăhălos. Ţăranul. Mercenaml şe apropie de cadavre. întors peburtă. cam de statura Mărunţeluhii. nerăbdător. Portta aprinse lantema. Mă aşteptam la o răpăială de focuri de annă. Rămase în uşă. amândoi.14 Suflete ciuruite 136 deschide larg. pur şi simplu. Eram încordat ca un arc. dar nu se auzi nimic. Dinăuntm. avea ceafa năclăită de sânge. la patm metri mai încolo. Degetul îmi zvâcnea pe trăgaciul annei.

răspunse piticul. să mergem! ordonă Mercenarul.. afară. plus câteva grenade. nu! Ăsta e blestem! Blestem pe capul nostru! Era informatorul. a războiului. Se aprinse un felinar. Am părăsit bisericuţa sub privirile înspăimântate ale sătenilor. ajuns. Ne-am întins la drum. Sărmanii. dar în faţa forţei bmte a uriaşului nu avuseseră nici o şansă.Hassel_Sven . scapi de fortele inamice şi sfârşeşti CIL grumazul retezat de mâna unui psihopat! Aşa ceva numai în râzboi se întâlneşte. pieriseră într-un râzboi. care se trezise şi ne urmase. Eu luasem pistolul-mitralieră al unuia dintre americani şi încărcătoarele de la brâu. Pagina 137 din 156 . Atunci am înţeles ce se întâmplase. Mărunţelul. îi aruncă un porthart. către ieşirea din sat. în această formă bizară. E lon. în sătucul uitat de lume.14 Suflete ciuruite 137 Portta nu-i dădu însă timp să se dezmeticească. ţărannl îi atacase pe piloţi cu cuţitul. Important e să mori! — Haideţi.. Şi mi se facu milă de americani. tăcuţi şi afectaţi.. lisuse Hristoase! Crimă în Sfânta Biserică! Oh. — Şdi cine e el? 1-am întrebaţ repede pe infonnator. iar Portta cea de-a doua armă automată şi revolverele. pe care Krautfled nu reuşi să-1 prindă. îşi făcu discret o cruce şi-şi scuipă în sân. Cât de ironică e soarta uneori! Scapi dintr-un accident de avion. într-o clipă de rătăcire. din uşă se auzi un glas: . Mărunţelul părăsi pragul uşii şi se aplecă după ea. ca niciodată. 0 legendă amară şi înspăimântătoare. Aceştia ripostaseră. despre faţa macabrâ. Trei gloanţe abia de-1 răpuseseră pe nebun. De-acum. se mai zăreau câţiva săteni. ucişi de un debil mintal. cutremurandu-se. nebunu' satului!.. în spatele lui. arâtându-i-I pe bărbatul mătătiălos împuşcat de americani. Geanta de piele se rostogoli câţiva metri. Mărunţelul şi Mercenarul purtau portharturile lor. îhfiorâtoare. strânşi pâlcuri-pâlcuri în faţa lăcaşului de cult. binoclurile şi baionetele. Atunci. Aveam cale lungă de bătut până-n Aghireşu Mic. — Oh. — lon. devenind legendă. acesta avea săpoarte pentru totdeauna stigmatul crimei. Oamenii îşi făceau cruci. cu capul plecat. Căci războiul e un animal de pradă căruia nu-i pasă cum mori. împotriva tuturor aşteptărilor. lar istoria tragediei avea să se transmită din generaţie în generaţie.

strigâ Portta cu glas tunâtor. revenise. înăutru era o tensiune să o tai cu cuţitul. Convoiul se rupsese în bucâfi. Frica de a nu muri în tanc. prevestind moartea. fdcea ca zgomotul motoarelor de avion sâ sune grav. din cauza tensiunii. încercând să acopere zgomotul defond. Suflul exploziei făcu tancul sâ se cutremure şi sâ se ridicepe-o şenilă. gata să-şi lanseze proiectilele distrugătoare.14 Suflete ciuruite (^B Cerul vuia deasupra noastră ca şi cum ne-amfi aflatîn mijlocul uneifurtuni ucigătoare. sumbru. cea mai groaznicâ teamă a tanchistului. incapabile sâ facă faţd pe câmpul acoperit de nâmeţi viscoliţi de rafele putemice de vânt. dau o ladă de şnapsl — Aşa săfaci! îl îndemnă Mârunţelul.se râspândiseră care-ncotro. darştiam că ele sunt acolo.fie ele pe roţi saupe şenile . Pagina 138 din 156 . Motoarele suprasolicitate dâdeau tot ce puteau. Uriaşul vru să mai adauge ceva. Plafonul de nori. însă.Dialogul lor n-avea acum nici sare. După prima bombă căzută din cer. Altfel îţi crestezjugulara cânddormi şi-ţi beau sângele ca sâ-mi potolesc setea! . Maşinâria urla din toţi rărunchii. Câteva maşini uşoare rămăseseră totuşi pe drum. — Când ajungem în Ungaria. nici piper. Sevilla conducea nebuneşte Panzer-ul spre o lizieră de copaci pipemiciţi aflatâ la aproape o sută de metri în dreapta drumului. Din cauza ninsorii abundente. nuputeam zări avioanele inamice. vehiculele . ca o grâmadâ de furnici în mijlocul căreia arunci un cftibrit aprins. dar o bombă explodă chiar în acel moment la caţiva metri în dreapta noastră.Hassel_Sven . aflat la micâ înâlţime. Se dăduse ordinul de împrăştiere. iar şenilele huruiaupe solul îngheţat de sub zăpadă.

.. toate contabilizate cu sânge rece de Moşul. Am scăpat în repriza asta. înfaţa noastrâ.. la interval de câteva secunde. pentru a face faţâ schimbării bruşte de direcţie. sărim şi noi o dată cu el!. în tancul dinfaţa noastră se află încă munifie neexplodată. Ce Dumnezeu v-a apucat?! Pagina 139 din 156 . alta şi altaşi încă una. nervos. derapând pe şenila din stânga.14 Suflete ciuruite 139 — Una! numârâ Beyer cu calm. — Cinci bucăţi! trase el linie la adunare.. Dacâ sare acum în aer. —La stânga! Mult la stânga! ordonă scos din minţi Heiden către Sevilla. rece. Sevilla acţionâîn continuare levierele şi Panzer-ul sâltâ înainte ca un cal nărâvaş. blocatâ brusc de Sevilla. Panzer-ulse smuci ca un animal turbatprins în lesă. Ne-am ţinut strâns de ce-am putut. un alt tanc ardea. — Ce-ifaci. neghiobule? sări Portta cu gura. Pinioanele scrâşnirâ şi ţeava de eşapament dădu un rateu ca un tunet. lovit în plin de o bombă lansatâ din avionul care tocmai trecuse pe deasupra noastră. Lasă-l mai tncet! Vrei sâ ne omori? — Taci. Imediat urmâ o altâ explozie. — Tâceţi naibii din gurâ cu toţii! urlâ Sevilla..Hassel_Sven . apoi. Şi lăsaţi-mâ să-mifac treaba cum ştiu eu mqi bine!.. Portta! îi rephcâ Mercenarul.

Sevilla e rănit! —' Scoate-1 de-acolo! Portta se repezi şi deschise trapa de signranţă de sub tanc. Prinşi în chingile de siguranţă. înăuntm se vălătucirâ deodată fulgi de zăpadă murdarâ şi fiun. dă-i o mână de ajutor! Swen. Totul dură doar câteva secunde.14 Suflete ciuruite /^ ADIO.Hassel_Sven .' — Ce Dumnezeu facem acum?! răbufiu Mănmţelul nervos. . L-am auzit iar pe Moşul repetând ordinul: — Scoate-1 de-acolo! Repede! Heiden. Tancul se cabră hrusc şi se ridică din faţă. ne-am ţinut fiec. să ieşim repede de-aici! ordonă Moşul. dar de^ceastă dată fară să ne mai afecteze în vreun fel.Sevilla! strigă Mercenarul. aruncat în aer de suflul putermc al exploziei. ca şi când ar fi fost din carton şi nu din cel mai bun oţel venit de la uzinele Krupp.are de ce-am putut. — Haideţi. Tancul poate exploda în orice clipă! —. când maşinâria greoaie se răstumă deodată pe o parte. Portta ieşi cu greu afară prin trapa îngustă. strânge armele şi proviziile! Şi grăbiţi-vă odatâ! M-am desprins şi eu din hamurile cu care fusesem legat şi-am Pagina 140 din 156 . PANZER Bomba căzu când mai aveam doar zece-cincisprezece metri de parcurs până la liziera pădurii. desfâcându-şi grăbit centurile de siguranţă. — Sunteţi bine cu toţii? întrebă Beyer. 0 a doua bombă explodă la câţiva metri înaintea noastrâ.

Când oare avea să se sfârşească tot calvarul ăsta? —. Am alergat la copăcei şi abia când am ajuns acolo am putut să privim cu alţi ochi în jurul nostru. Acestaera cel de-al paisprezecelea tanc pe care-1 pierdeam de-a lungul şi de-a latul frontului. —. Fugiti! strigă Moşul. Deşi îl purta pe Sevilla în spate. Mercenarul se afla deja aplecat asupra lui Sevilla. atâmând armele pe umerii lui largi. ne decimaserâ.Ce are Blom? întrebă Moşul. Bmsc. scoţându-1 cu greu pe Sevilla. cercetând.. Răniţii strigau după ajutor sau se tânguiau cu ultimele forţe. Am aruncat grăbit Schmeisser-ele afară.14 Suflete ciuruite 141 început să adun armele. Avioanele inamice facuseră prâpăd. din magazia de tragere a tunului. aflat încă în stare de inconştienţă. cu o imensă părere de rău. Bunul şi credinciosul nostru Panzer fu rupt în bucăţi când obuzele din magazia de annament săriră în aer din cauza căldurii. / — Haideţi. toate ardeau pe câmpul dintre şosea şi pădurice. M-am uitat înapoi cu coada ochiului.. dar nu văd nici o urmă. Pagina 141 din 156 . 0 zbughirăm cu toţii spre copacii pipemiciţi din faţa noastră. Mărunţelul era înaintea noastrâ cu câţivapaşi. Merde! • . camioane şi motociclete cu ataş. L-a protejat casca. încercând să idgntifice rana care-i provocase leşinul. Portta le strânse repede dejos. trupuri neîflsufleţite de germani zăceau aşa cum le prinsese moartea. Explozia care urmă ne facu pe toţi să ne aruncăm la pământ. o limbă de foc săgetă interioml Panzer-ului. Sperasem sâ ajungem cu el în Gennania.. spuse el. părăsind ultimul tancul. câteva raniţe şi cutii cu muniţie. ia-1 de picioare! îmi ceru Mercenarul. Cei ce supravieţuiseră alergau care-ncotro. Era groasă treaba! — Afară! urlă Beyer. leşi tuprimul.Hassel_Sven . — Nu-mi dau seama. încerc^nd disperaţi să-şi salveze viaţa. fâcându-mi semn spre Sevilla. — Swen. Pe zăpada ce acoperea solul. Tancuri şi tanchete. spre pădurice! ordonă Mercenarul... împrăştiate peste tot din cauza impactului. Cred ca s-a lovit la cap. Pur şi simplu. leşiţi naibii afară odată! Ne-am bulucit prin trapa îngustă..

ajută-1! Mărunţelul îl sprijini şi pomirăm prin pădure. — Mulţumesc. Şi să mergem. în acel moment. Era ameţit şi nu putea vprbi. Am luat un bidon cu apă prins de-o chingă a unei raniţe şi i-am dat să bea. Nici unul nu purta armă.14 Suflete ciuruite 142 Huruitul motoarelor de avion se înteţi din nou.Nu stăm bine aici. semn câ escadrila românească se apropia pentru a ne da lovitura de gratie. Pagina 142 din 156 . —. iar unul dintre ei avea o rană urâtă la cap. Cum stăm cu armele? — Destul de bine. Din fericire pentru noi. — Printre copaci. Avioanele româneşti începură să lanseze iar bombe ucigătoare. însă n-am reuşit să luăm decât trei raniţe. spuse Moşul. Apoi se întoarse spre Mercenarul: Cât mai e până la graniţă? Mârunţelul îmi fâcu semn să-1 ajut să-1 pună pe Blom în şpate. îl aprobă Beyer. Raidul lor fusese atât de bine organizat şi condus. — Mergem pe marginea pădurii. până când vom putea să schimbăm direcţia. grupului nostru i se mai alăturară trei camarazi rătăeiţi. acesta se trezi din leşin. Am apucat să scoatem toate Schmeisser-ele şi ceva muniţie. — Nu. Erau în vestoane. spre vest! răspunse Beyer. dar mi-am dat seama ce vrea. încât reuşiseră să distmgă mai bine de trei sferturi din convoi. — Crezi că poţi sâmergi? 1-am întrebat. Când îl ridicarăm de jos. ia-1 pe Sevilla. Graniţa e în parteacealaltă a drumului. şi nici ranîţă. lar mantalele au rămas în tanc. i-am răspuns. — Kreutzfeld...Hassel_Sven .. Dar trebuie s-o luăm în sens invers. acestea căzură peste restul convoiului. murmurâ el. Kreutzfeld. împrăştiat pe ambele laturi ale drumului. — Aşa-i. — Mai avem vreo zece kilometri! spuse Mercenarul după ce verifîcă din mers harta.deaici! — încotro? întrebă Portta. ca şi noi. remarcă Julian Heiden. a răspuns. la adăpostul copacilor. Bălmajea doar câteva cuvinte fară sens..

fâcu un semn din mâna şi ne schimbarăm direcţia. De astă dată. Ningea în continuare. Şi-atunci se declanşă nebunia!. Alţi doi camarazi de-ai noştri veniră din dreapta şi ni se alăturară. băţea vântul. reglând tirul pe liziera pădurii. un vuiet smistru se auzi prin aer şi o explozie devastatoare se produse la doar câţiva metri de noi. I-am ascultat ordinul şî ne-am repezit adânc în pădurice.. chiar şi mantale. — Graniţa e încolo! arătă unul dintre camarazii sosiţi de curând. Ne Pagina 143 din 156 . de Mârunţelul. Românii aveau de gând sa ne decimeze acum cu tuiiurile. dar tot nu conteiuseră. avioanele româneşti se îndepărtară iar. Moşul. Urmă apoi alta. însă eram conştienţi că atacul aerian nu fusese singurul pe care inamicu noştri ni-1 pregătiserâ. Ce ne facem.înalţi. cu copaci groşi şi înalţi. acoperind bubuitul exploziilor.14 Suflete ciuruite 143 — Dumnezeule! exclamă unul. aceştia aveau cu ei şi raniţe. Exploziile se auzeau ceva mai slab. —— Ştim. ajutat. Sevilla îşi revenise şi fugea pe picioarele lui. rafale de mitralieră se năpustiră asupra grupului nostru de supravieţuitori. şi armament. — în pădure! strigă Beyer din răsputeri.. Nu ştiam dacă se vor întoarce sau nu. cum eram îmbrăeaţi doar în vestoane. aflat în frunte. Ne tăiaseră calea în această vale împădurită. îi răspunse Portta. mai departe.Hassel_Sven . obosiţi deja după mai bine de o suta de metri de fugă printre copaci şi tufişuri. — Dar câştigâm viaţâ! îi închise gura Mercenarul.. de-acum mult în spatele nostru.. Din trei locuri situate în fâţă noastră. deplasându-se pieziş spre stânga. de la adăpostul copacilor . Mărunţelul cărându-1 cu greu pe Sevilla acum. iar frigul începea să ne dea bătăi de cap. După ce terminară raidul. în acel moment. oameni buni?! Cum scăpâm din nebunia asta? — Linişte şi mişcaţi-vă! ordonă Beyer. Tunurile reîncepură o nouă serie de focuri. — Şi-atunci noi ce căutăm în partea asta? Pierdem timp preţios aşa!. ce-i drept. şi încă una. dar trebuia să fugim din raza de acţiune a tunurilor româneşti. aruncându-ne la pământ. Nu ştiam încotro ne îndrepţam. Ne-am întins la drum. Păduricea se transforma într-o adevărată pădure acum. Răsuflam greu.

Pădurea răsuna de împuşcături. băşină puturoasă. puţin în stânga. Am apăsat o singură dată pe trăgaci şi. ţintind îndelung o bucată de manta verde-kaki ce se zărea la rădâcina copacului bătrân după care se aciuase soldatul inamic. Avea faţa stropită de sânge. Camarazii mei se răspândiseră care pe unde apucase şi începuseră deja să riposteze. — Swen! mi-am auzit numele strigat.14 Suflete ciuruite 144 înconjuraseră aici. exact pe direcţia mea de tragere. să identifîc locul unde se aflau inamicii noştri. la locul ţintei se prodiise vânzoleală. Una dintre mitraliere se găsea la vreo cincizeci de metri în faţă. Românii răspunseră focului lui Portta. de astă dată din patru locuri diferite. Beyer şi Mercenarul se găseau amândoi în aceeaşi ascunzătoare. peste mine veni grămadă unul dintre camarazii din celelalte grupe. Am luat linia de ochire. Nu-i mai puteam fî de nici un ajutor acum. — Swen. — Vin acuma! i-am strigat.Hassel_Sven . N-am ştiut dacă 1-am ucis sau doar 1-am rânit pe adversar. Dar el nu se mişcă deloc. de după un tufiş din faţa mea. Imediat. dându-i un ghiont putemic. şi începu să tragă ca un apucat într-un cuib de mitralieră. Se afla la vreo şase metri de mine. — Unde te-au lovit? — în picior. rămâi unde eşti! am auzit ordinul lui Beyer. ajuţa-mă! M-au lovit! Era vocea lui Heiden. Mi-am tras pistolul-mitralieră la îndemână şi am scos uşor eapul de după copac. N-am stat mult pe gânduri. Heiden. Swen. Un glonţ îl nimerise chiar în frunte. ifară iricio oprelişte. nefericitul. dar mitraliera tăcu. Am întors capul şi m-am uitat înspre el. Abia atimci am remarcat că era mort. Pagina 144 din 156 . L-am împins într-o parte şi i-am închis uşor ochii. M-am aruncat la pământ şi m-am târât la rădăcina unui copac. imediat. — Ce mă-ta faci?! i-am strigat surescitat. culcat în zapadă. iar moartea umbla în voie printre copaci. târăşte-te după un copac şi taci din gură! Portta scoase brusc un strigăt de luptă prelung.

de ceilalţi doi camarazi înarmaţi care nu fâceau parte din grupa noastră. începu să tragă. — Hai să-i căpăcim. dar strângea din dinţi ca un adevărat luptător. —Da. în directia pe care mi-o indicaseră. cât de aproape fusesem s-o mieriesc şi eu! Focul inamic se opri când Portta începu iar să tragă împotriva celor care mă vizau pe mine. care-mi şterse casca de tanchist. M-am întors iar către poziţia inamică şi. — Pe ei şi pe mama lor de ticăloşi împiiţiţi! urlă şi Mărunţelul. imediat după ce fusese împuşcat. Era livid la faţă. înfundat. care izbutise să se târască până la mine. La adâpostul copacului.14 Suflete ciuruite 145 I-am văzut facându-mi semn către dreapta şi imediat 1-am zărit pe Mercenarul îndepărtându-se târâş. scoţând un sunet surd. Dar Kreutzfeld înţelesese şi el tactica Moşului şi încerca doar să le distragă atenţia soldaţilor inamici. Moşul îmi arătă palma îndreptată în sus. şi m-am temut să nu facă vreo prostie. secondat numaidecât. Mi-am tras repede capul la cutie. mi-am rezemat arma de el şi am început să trag la foc automat. — Paştele mă-sii! înjură el cu năduf. Trecuse peste momentul psihologic cel mai dificil. Gloanţele şuierau şi se izbeau surd de copacii dupâ care ne adăpostisem. cineva mă apucă de picior. semn că trebuia să-i acopăr. Swen. am scos o chingă de la raniţă şi i-am legat un garou. nenorociţii dracului! în pulpa piciomlui drept avea o gaură de toată frumuseţea. Mulţumesc! — Cu plăcere. din acelaşi locaş de tragere. Era Heiden. Acum se afla în starea când acceptase rana şi responsabilitatea de a-i face faţâ. Portta.Hassel_Sven . L-am tras repede şi m-am întors imediat pe spate. Dumnezeule. Unul nimeri în umărul tovarăşului meu mort. băiatule. eşti în regulă? strigă el la mine. la timp ca să evit un al doilea glonţ. după ce am împins repede cadavrul camaradului meu lipsit de noroc. cu arma pregătită. la rândul lui. şisă mergem acasă! M-am sâturat de toate astea! La naiba cu războiul! Pagina 145 din 156 . lar m-au rănit. la o palmă mai sus de locul unde intrase glonţul. ca o şopârlă. amice! Şi-altădată! Brusc. —Swen.

Să nu-1 nimereşti dm greşeală. dar trebyia să-1 ajut.. — De ce? — Cred că Moşul a ajuns deja la ei. Planul său şi al lui Beyer funcţionase. Se târa pe coate şi genunchi prin zăpadă. Românii nu ştiuseră cu cine au de-a face. indiferent dacă era pregătit sau nu să facă faţă situatiei. pregătindu-se de tragere. de acolo. alergând aplecat. şi m-am îhtors către inamici. am privit câmpul de bătaie. însă. Nu ştiam unde este camaradul meu. scurt. Acestâ îi răspunse numaidecât.14 Suflete ciuruite 146 îşi dădujos Schmeisser-ul de pe umăr şi se târî în partea cealaltă a rădăcinii copacului. — Julian. Se aşeză. fimşându-se ca o nalucă. Heiden înţelese şi opri focul.Hassel_Sven . şi-mi făcu semn să mă duc. pentm o clipă. stai aici! i-am spus camaradului meu. spre unul dintre cuiburile de mitralieră scos din uz. Românul a ajuns la mitraKeră înaintea mea. pe Mercenarul. schimbând cu ei. ascunzându-mă. nu mai trage! 1-am avertizat pe camaradul meu. focuri de armă. Mitraliera tăcu. Aşa că m-am amncat iar pe burtă şi am luat-o târâş spre mitralieră. în poziţie de tragere după corpul neînsufleţit al camaradului nostru. raniţa §i muniţia sănnanului ăstuia şi aşteaptă aici. ca să-mi supravegheze înaintarea. Portta şi Mărunţelul continuau să-i ţină în priză pe ceilalţi doi trăgători. Heiden încuviinţă din cap. din patru mitealiere. dar Mercenarul nu mai era acolo. spre una dintre mitralierele scoase din uz de Mercenarul. M-am târât repede în spatde unui copac şi. la-i manfaua. Dar.. după câte un copac care-mi ieşea m cale. Mă aşteptam ca soldatul inamic să ia poziţie de tragere şi să înceapă să scuipe plumbi pe gura înfierbântată a Pagina 146 din 156 . L-am imitat. Celelalte tăcuserâ cu totul. — Julian. Şi nu mică mi-a fost surpriza să-1 zăresc. Ultima mitralieră inamică începu din nou să tragă. ci spre locul unde se găsea Mărunţelul. la răstimpuri. la una dintre ele. la răstimpuri.. încă o mitralierâ inamică fu redusă la tăcere şi 1-am zărit pe Portta părăsindu-şi locul unde se ascunsese. dar nu înspre mine. acum nu mai trâgeau decât două.. secondat imediat de Heiden. Am remarcat cum un soldat îmbrăcat în kakt încerca să se furişeze. Tensiunea luptei începuse să se destrame. la rândul meu.

lar eu nu eram Dumnezeu. dacă mai există sau nu vreun inamic. care să ne amenihţe vieţile. spuse Beyer. Eram Swen Hasel. Dar pacea nu durâ mult. aflat în această încleştare fărâ voia mea. ştiind că a pierdut lupta. Apoi. în apropiere de grâniţă. Câteva zeci de secunde lungi în atmosferâ donmi o linişte totală. ceva s-a întâmplat în sufletul meu. De nicăieri nu se mai auzea nici un foc de armă. Lam lăsat să scape. undeva. eu fasesem Dumnezeu. în acele momente. ci Dumnezeu. căci mi-am dat seama câ nu eu i-o dădusem. Căuta viaţa! lar^u eram acum pus în postura de judecător total: să i-o dăruiesc sau să io iau? Şi nu i-am putut-o lua. Câteva minute am rămas acolo. Doar îh urechile noastre mai răsunau ecourile vacarmului de mai înainte. Când am constatat că nu mai era nimeni. Atunci. însă el nu se opri acolo. Câteva explozii îndepărtate sparserâ liniştea ce ne împresurase. un simplu militar. aplecat de spate. — Se aşteptau să fugim pe-aici. Şi 1-am lăsat să se ducă. mulţumindu-i lui Dumnezeu că a scăpat. încercând să scape. Am simţit cum ceva se rupe m mine şi o tristeţe sfâşietoare mi-a cuprinssufletul. dar grosul trupelor lor e masat în partea cealaltă. Şi atunci 1-am văzut iar pe soldatul român furişându-se printre copaci şi tufişuri. Un mort. un rănit şi restul teferi.Hassel_Sven . De-aia au fost atât de puţini aici. Am ales să-i dăruiesc viaţa. Pagina 147 din 156 . Ne-am regrupat cu toţii după câteva minute şi am fâcut bilanţul. Deşi ocazia de a-1 ucide s-a ivit imediat. Omul încerca să supravieţuiască. Kreutzfeld îl nimerise pe militarul dm spatele armei. jos. L-am luat în cătarea armei şiam aşteptat momentul prielnic pentru a-1 doborî. înapoi la locul unde-1 lăsasem pe Heiden. aşteptând să văd ce se petrece în continuare. lar el a fugit.. Fără să ştie că. furişându-se în continuare printre copaci.14 Suflete ciuruite 147 „căţelei". răsună un urlet de durere şi mitraliera tăcu. ci merse mai departe.. nici o explozie. ffl-am ridicat în picioare şi am alergat. brusc. -— Să-i curătăm pe toţi! se auzi strigătul Mărunţelului şi imediat o nouă rafală pomi din Schmeisser-ul lui spre singura mitralieră inamică ce continua să mai tragă. n'am mai avut deloc puterea să apăs pe tragaci.

iar avioanele româneşti ne-au mai survolat doar o singură dată. — Şi-atunci voi ce propimeţi? — Eu zic.. Pădurea se termină aici. Cu sigurantă că s-au gândit şi ei la această mtă şi. să mergem până aici prin pădure. cum spui tu. annele. Mâine seară putem fî la Debrecen! Ei mai dezbătură o vreme detaliile. muniţia şi apa. la faţa locului. între timp. Pagina 148 din 156 . să vedem cum putem străbate aceşti zece kilometri rămaşi până la graniţă şi cum putem scăpa din ţara asta nenorocită. care scoaseo hartă şi o aşezădirectpejos. Fredrick şi Haussman.14 Suflete ciuruite 148 — Cred că acum suntem pe cont propriu. Ne-am strâns înjurul Mercenarului. iar de aici să mergem pe cursul lui până aproape de graniţă.am recuperat mantalele de la cei trecuţi în nefîinţă. iar Heiden e rănit. Se pare că trupele româneşti sunt masate aici şi ne aşteaptă să trecem graniţa pe aici. zise Obergefreiter-ul. Aşa că. arată el cu degetul un punct aflat în Câmpia Carei. zgomotele luptei se îndepărtaseră. raniţele cu provizii. — Noi suntem aici. se opuse Feldwebel-ui Beyer. Aşteptăm venirea nopţii şi atunci trecem dincolo. îşi dădu cu părerea un Obergefreiter din gmpa camaradului ucis. atunci haideţi să mergem până acolo prin pădure şi vedem ce faceffl la faţa locului. Mărunţehil. lar noi nu suntem decât o mână de oameni. apoi să o tăiem peste câmp până la pârâul acesta.. locul cel mai indicat dintre toate pentm acest gen de operaţiune. — Păi. îi întări spusele Moşul. la doar patru-cmci kilometri de graniţă. s-ar putea să ne întâmpine o trupă de toată frumuseţea. reluâ Mercenarul. — Nu e indicat. m Ungaria. haideţi să facem un plan. în timp ce eu.Hassel_Sven . Portta şi alţi doi camarazi ataşaţi acum grupei noastre. — Şi eu cred la fel.

—Laiubire. Râspunsul afost simplu: iubirea ar dizolva toata ura. —Lace tegândeşti. ura chiar -. ajutându-mă cătputea să-l sprijin pe Heiden. Şi-nfloresc asemenea unui câmp cu maci defiecare dată când sunt iubiţi. — La iubire?! repetă el mirat. toată dorinţa de mârire.. Se veştejesc ca ofloare neudatd can. — Da. Oare un om ar mai fi vanitos dacă ar fi iubit? Oare un conducător ar mai avea dorinţă de mârire. Chiar şi în râzboi..Hassel_Sven ..14 Suflete ciuruite m Viaţa este o fugâ continuâ după iubire. o iubire nemărginitâ? Mi-am pus toate aceste întrebâri şi multe altele de-a lungul şi de-a latulfronturilorpe care am luptat. dacâ asuprd lui s-ar revărsa dragostea sinceră a supuşilor sâi? Oare un lider s-ar mai transforma în grandoman dacâ asupra lui s-arpogorî iubirea? Oare un om ar maifi în stare sâ urască alt om dacă acesta i-ar da înapoi.d nu au iubire. Swen? mă întrebă Sevilla. tot ceea ceface ca un râzboi sâpomească. grandomania. care-şi revenisepe deplin dupâ lovitura căpătată în tanc şi mergea alâturi de mine. toate acestea au în spatele lor nevoia de iubire. sâ dureze şi sâ se extindă! Fiecare suflet de soldat tânjeşte după iubire.vanitatea. tot iubire căutam. înaintede afi militari. fiecare suflet de comandant lafel. dorinţa de mărire. Ţi separe aiurea? Pagina 149 din 156 . toatâ vanitatea. toată grandomania. căci. Celelalte dorinţe omeneşti care ar putea fi ficute responsabile depornirea unui râzboi . suntem oameni! lar oamenii nupot trai-fară iubire. Camaradul meu sdltă din sprâncene. în loc de aceeaşi ură.

.Hassel_Sven . Numai că.14 Suflete ciuruite 150 — Pâi... — Te înşeli. nu.. mmm. Nu. numise pare cel mai potrivit loc sâ ai astfel de gănduri. deloc! răspunse el încurcat. E cel maî bun loc de pe pâmânt! Pagina 150 din 156 . nu ştiu?. Sevilla.

Hassel_Sven . dar acesta. Ricoşase. dar nici unul nu vreă să mă omoare! — Doar te avertizează. Beyer i-1 scosese destul de uşor afară. — Că bine o zici! mă aprobă Sevilla. încercă el să glumească. nu-i aşa? — Cu toţii ne gândim la viaţa civilă. Mercenarul îi cauterizase apoi rana cu lama încinsă în foc a aceluiaşi cuţit. am spus. Julian.14 Suflete ciuruite /JH ULTIMABATALIE Rămăsesem în urmă zeci de metri din cauza încetinelii cu care se deplasa Julian Heiden. unul. m-am săturat de războiul ăsta fâră cauză! Sper să ţină Dumnezeu cu noi şi să ajungem teferi în Germania. Eu. că nu mai plec de-acolo nici dacă ar fi să stau ascuns zece ani într-o gaură de şarpe!.. Cu toate acestea. muşchiul lui Heiden fusese serios afectat şi abia putea să păşească în picioml stâng. probabil. — Ce baftă nenorocită am şi eu. e timpul să mă gândesc serios la viaţa civilă. Heiden remarcă faptul că ceitalţi camarazi ai noştri Pagina 151 din 156 . spre surprinderea amândurora.. Brusc. dintr-un copac şi nu mai avusese forta să pătrundă prea adânc în came. îl bătu chiar prieteneşte pe spate pe camaradul nostru şi-i răspunse vesel: — Şi cum în mai puţin de două săptămâni m-au avertizat de douâ ori. Din fericire. cu vârful cuţitului. izbucni în râs. glonţul nu-i atinsese nici un os. Mă tot ating gloanţele astea. i-o întoarse Sevilla. Ca să ştii când s-o laşi mai moale! Mă aşteptam ca replica lui Blom să-1 înfurie pe Heiden.

dificil de suportat după ce trecusem prin confhmtările gălăgioase din ultimele două săptămâni. Nu se auzea nimic. înşiraţi pe o linie frontală. când ochii mi-au fost atraşi de ceva care se mişca sus. unde am mai zăbovit iar aproape un minut. îmbrăcat în costum alb de camuflaj. coborâserâ într-o vâlcea. Şi abia atunci am observat ce se întâmplase! Mi-a venit inima la loc. la vreo cincizeci de metri maijos. şi m-am oprit acolo. Situaţia nu era deloc roză! Pagina 152 din 156 . foarte gros. iar acest lucru era cel mai îngrijorător. pe malul celălalt al vâlcelei. M-am ridicat şi-am alergat. Şi încă unul. nu mai era nici unul! — Jos! am zis scurt şi ne-am aruncat cu totii la pământ. Unde dispăruserâ camarazii nuei? Parcă fusesera de-a dreptul înghiţiti de pădurea asta blestemată! M-am ridicat iar dejos şi am mai avansat vreo zece metri. încordat ca un arc. în aer plutea o linişte mormântală. dar nu am zărit nimic în afarâ de urmele lăsate de camarazii noştri în zăpadă. să-i strig să ne aştepte şi pe noi. grijuliu să nu fac nici un zgomot. adâncă. atenţi la ce se întâmpla înaintea lor. aproape de fundul vâlcelei. semn că Sevilla şi Heiden îmi ascultaseră sfatul şi se ascunseseră după vreun copac. Acum. Apoi am mai zărit unul. rcnunţând la orice precauţie. mergând în aceeaşi fonnaţie. Tocmai mă pregăteam. Acum îi vedeam pe toţi. Am cercetat din ochi împrejurimile. Am alergat repede până în spatele unui copac bătrân. Şi 1-am văzut din nou: era un militar inamic. Era o linişte prevestitoare de necazuri şi nu-mi plăcea deloc. — Voi rămâneţi aici! Ascundeţi-vă după copacul acela până merg eu săverific! Şi m-am târât înainte. către un alt copac. Camarazu mei dispămseră din raza noastră vizuală pentru că. — Ce s-o fi întâmplat?! întrebă Sevilla. M-am aruncat pe burtă. la câtiva metri unul de altul. adus de spate. cu urechile ciulite şi atentia încordată. Apoi am alergat la altul şi la altul. Nici în spate n-am mai văzut pe nimeni. scrutândcu privirea printre vârfiirile copacilor din vâlcea. Până atunci se aflaseră în faţa noastrâ şi-i putusem vedea printre copaci.14 Suflete ciuruite 152 dispăruserâ. pur şi simplu. din ce în ce mai îngrijorat de pustietatea din jurul meu.Hassel_Sven .

uite. —: Ambuscadă! am strigat cât m-au ţinut plămânii şi cuvântul a reverberat îndelmig în pădure. fu secondat de un strigăt de durere ce venea dejos. când unul dintre ei a ieşit de după un copac. în cele din urmă. dar ea a stâruit la porţile mintii mele şi. imediat. Eu zic să rămânem aici şi să-i acoperim pe ai noştri. Am decis să risc şi. ci dintr-o echipă bine antrenată în lupta de gherilă.^ Din nefericire. semn că nu făceau parte dintr-o trupă de duzină. uite. —De acolo. de-acolo a tras nememicul! Ce bună ar fî acum o semiautomatăcu lunetă! Işi duse totuşi Schmeisser-ul la ochi. M-am trezit deodată cu Sevilla în spatele meu. — Ce facem? — Nu ştiu?!. am reglat înălţătorul şi am aşteptat ca unul dintre inamici să-mi apară în cătare. Şi mai e unul după lăstărişul din dreapţa. dar se târăşte şi el încoace. Brusc. — Ce se-ntâmplâ? mă întrebă îngrijorat. Şi atunci se dezlănţui iadul! Pagina 153 din 156 . Urmă atunci al doilea foc şi Fredrick se linişti pentru totdeauha. a intrat şi s-a înstăpânit acolo.acolo. — Ne aşteaptă! Sunt cel puţin o grupă! Şi i-am făcut sernn spre malul opus al vâlcelei. Au rămas ascunşi. Heiden unde este? — A rămas în spate. am apăsat trăgaciul. Şi-atunci am simţit din nou acea senzaţie blestemată care-mi spunea că unii dintre noi unnau să-şi găsească sfârşitul aici.. Le e mai uşor să urce spre ei dacă îi susţinem cu focuri de aici!. după copacii aceia groşi din stânga. îmi indică Sevilla. Avea să ne fie foarte greu să trecem de ei. dar 1-am văzut pe Fredrick zvârcolindu-se pe jos. fără să mai stau mult pe gânduri. ştiind acum la ce să se aştepte. Adversarii n-au ripostat în nici un fel.. Am încercat să o reprim. nu 1-am atins pe inamic. I-am curmat suferinţa cu un glonţ bine tintit. — Sunt camuflaţi în costume albe.Hassel_Sven .14 Suflete ciuruite 153 Am pus arma la ochi.. Se mişcau însă mereu şi ini-era aproape imposibil să-i ţintesc cu noroc. după tufîşul pirpiriu sub care se ascunsese. Unul dintre gloanţe îşi atinse ţinta de după lăstăriş şi soldatul inamic îmi apăm şi mie în cătare... răsună un foc de armă şi. dar camarazii din vâlcea s-au împrâştiat cu toţii. ţinti îndelung şi apăsă pe trâgaci de trei ori. din vâlcea. Nu observasem de unde s-a tras..

Cu calm. nu se auzeau strigăte. celălalt în stânga. Mortiere! Aveau mortiere! Strigătele de durere ale camaradului nosfru ne strânseră inimile. acum. N-aveam cum să-1 ajutăm acum. Compasiunea dură doar câteva secunde. Mişcarea aceasta a permis echipei conduse de Beyer să scoata din joc vreo trei. doar împuşcături şi gemetele răniţilor. proiectilul explodă chiar lângă copacul după care se pitulase Heiden.-dar tot fară să scoată vreo vorbă. Şi nu numai ei.14 Suflete ciuruite 154 Militarii inamici se aruncara în atac. răsună un şuierat binecunoscut. Deodată. practic. Pentru o clipă. i-am numărat pe inamici. eu. Remarcându-ne. mai neatenţi. Sevilla observase însă de unde se trăgea şi dezlănţui un tir neîntrerupt asupra inamicului. fâră vorbe. apoi ne-am întors iar la luptă. Heiden şi Sevilla trebuia să-i reducem la tăcere pe cei care-i ameninţau de sus. că adversarii ieşiseră din ascunzători. dar nu mică mi-a fost mirarea să constat că pe celălalt mal mai rămăseseră cel puţin trei. lupta se încinsese şi jos. Camarazii mei încuviinţară şi se îndepărtară. Schije fierbmţi muşcară înfometate din coaja copacului după care mă ascunsesem. Heiden apăru şi el lângă noi. Şi. care-mi îngheţă sângele în vene. Nu se auzeau ordine. căci se trăgea din trei locuri diferite. între timp. în vâlcea. Militarii români ajunseseră aproape de ai noştri şi trăgeau unii în altii ca apucatii. Şi-atunci am remarcat un lucru de-a dreptul neobişnuit: lupta se dădea. De pe Pagina 154 din 156 . la nici zece secunde după aceea. târându-se repede pe zăpada murdară dintre copaci. la vreo cinci metri de mine. unul în dreapta. au ripostat. Dacă de cei ce coborau în vâlcea se puteau ocupa camarazii mei de jos. Erau doisprezece. ci şi camarazii lor de pe versantul celălalt al vâlcelei. Le-am fâcut semn la amândoi să ne răsfiram pe malul vâlcelei şi să tragem foc cu foc. Aşa că am facut un semn cu mâna catre tovarăşii mei şi i-am asediat cu focul nostru pe ceilalţi trei trăgători inamici. cu o grupă formată numai din muţi. am avut impresia că ne luptăm. pur şi simplu.Hassel_Sven . L-am secondat imediat şi mortiera a fost redusă la tăcere. pentru a economisi munitia. Cei aflaţi pe fundul vâlcelei începură şi ei să tragă. Un al doilea obuz de mortieră explodă în malul vâlcelei. către tovarăşii noştri din vâlcea.

asupra lui Sevilla. Spinii mi-au Pagina 155 din 156 . rostogolindu-mă la vale fără'nici un fel de control. la numai câţiva zeci de centimetri de ţeasta lui.14 Suflete ciuruite 155 malul celălalt. I-am facut semn lui Sevilla şi ne-am avântat amândoi în jos.Hassel_Sven . i-a venit greu să ne fixeze pe amândoi şi s-a hotărât. Scăpă ca prin minune de o rafalâ îndreptată asupra lui şi se aruncă la rădăcina unui copac exact la timp. Alte grenade explodară în vâlcea şi lupta deveni un haos. Swen! 0 rafală inamică trasă o linie pe zăpadă. Câţiva plumbi se înfîpseră furioşi în scoarta copacului. înfuriată. Spre norocul meu. Bmsc. am reuşit. Dumnezeule! — Căcănari nenorociţi! nrlă Mănmţelul şi ieşi la atac. Eu şi Sevilla am atacat cuibul de mitralieră. de-a lungul vâlcelei. M-am aruncat într-o parte şi am urmat sfatul lui Blom. s-a întors spre noi. o mitralieră pomi §ă răpăie sălbatică. mai alunecând. mai rostogolindu-ne. încercând sâ o reduc la tăcere. rănit grav. trecând la mai puţin de o jumătate de metru de mine. cum ne găseam la o distanţă de cel putin cincisprezece metri unul de celălalt. m-am oprit într-un tufiş uscat de măceşe. învăluire. pe zăpada stropitâ de propriul lui sânge. — învăluire! ţipă Sevilla. Şi am continuat să trag către cuibul de mitralieră. schimbul de focuri ajunsese la paroxism. Căzuseră vreo trei dintre inamici. Fusese atins. Ce surprize ne mai pregătiseră? — Merde\ 1-am auzit deodată pe Mercenarul urlând de durere. pentru a ne ajuta camarazii. iar din tabăra noastră singurul rănit era Mercenarul. Şi rămase răstingnit pe spate. fără nici un fel de precauţie. L-am văzut şărind în sus. dar experienţa îi dictase să rămână locului şi să reziste cu stoicism. „Căţeaua". Jos. cât era el de mare. M-am împiedicat de el şi am căzut. în cele din unnă. în vale. în sus.-Un ciot abia ieşit din zâpadă mi-a întrerupt însă avântul. în cele din urmă. —Staijos! i-amstrigat. având ca ţintă grupul german dejos. Sdldatii inamici se apropiaseră la numai douăzeci de metri de camarazii noştri. Dar. o grenadă explodă chiar în ascunzişul lui Portta.

disperat. Mai rămăsese unnl singur. Cred că-i ultimul. ticălosule! urlă Mârunţelul. Se auzi un singur foc de armă şi soldatul căzu ca secerat. Am bajbâit după ea. care se adăpostiserâ după copaci şi continuau să tragă spre noi. M-am mgat la Dumnezeu şi m-am pregătit să mor. — Hai odată. Mai erau patru soldaţi români. leşi şi vei trăi! Nu se întâmplă nimic.. — He. — la de-aici. 0 linişte de mormânt ne învălui. Noi. he. Haussman îi repetă gestul şi încă imul îşi găsi sfârşitul atins de ploaia de schije. aruncând p grenadâ. la câţiva metri de mine. incapabil să mă mişc. —îeşi afarâ! i-am strigat în româneşte. mi-am recuperat anna şi m-am uitat repede m jur. fâcându-mi semn să mă ridic. eram întregi. secerat de o rafală venită în ultimul moment.. pregătindu-se să mă împuşte. I-am mulţumit. cu mâinile sus. Nu trageţi! — Nu trageti! am repetat către tovarăşii mei.Hassel_Sven . he! râse Portta amar. însă inamicul căzu brusc. cu sângele picurându-i din gurâ. — leşi afară! — Mă predau! râspunse el. Am rămas împietrit. am repetat: leşi şi vei trăi! Soldatul scoase la iveală doar mâinile goale. Moşul aşteptă cu calm până când un altul scoase capul de după copac şi-1 nimeri direct în frunte. Pagina 156 din 156 . în germană. cei râmaşi. — Nu-1 omorâţi! le-am cerut camarazilor mei. iar inima mi s-a strâns deodatâ când am văzut un adversar.. Tânărul ieşi de după copac. nu te mai mocăi atâta! îmi strigă Mercenaml. dar sufletele noastre erau de-a dreptul ciuruite.14 Suflete ciuruite 156 strâpuns mâna şi am scăpat arma.. în româneşte. Swen. M-am întors nervos către cel ce trăsese. Apoi. Şi leşină.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful