P. 1
luceafarul comentariu

luceafarul comentariu

|Views: 576|Likes:
Published by Alexandra Andra

More info:

Published by: Alexandra Andra on Jun 09, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/28/2014

pdf

text

original

Brumă Alexandra Elena 21.01.

2012 Clasa a XII-a F

Luceafărul
-comentariu-

Mihai Eminescu fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară drept cel mai important scriitor romantic din literatura română, supranumit şi "luceafărul poeziei româneşti". Acesta a studiat o perioada la Berlin unde citeşte basmul popular muntenesc “Fata în grădina de aur” publicat de un german în anul 1862.Mihai Eminescu decide sa versifice basmul însa modificându-i finalul.Astfel se face că în anul 1883 apare poemul „Luceafărul” în „Almanahul Societătii Academice Social-Literare” România Jună din Viena, fiind apoi reprodus în revista „Convorbiri Literare” din Iaşi. Poemul este o creaţie epico-lirico-dramatică, în care liricul este predominant.Latura epică a poeziei este dată de prezenţa instanţelor narative (narator şi personaje) şi prin modul de expunere al naraţiunii îmbinate cu descrierea şi dialogul.Poezia este lirică prin prezenţa idilei, a pastelului, elegiei şi meditaţiei.Dramatismul este dat de situaţiile dramatice prezentate şi de prezenţa celor patru tablouri, cât şi a dialogului. Prezenţa elementelor de idilă,pastel,elegie şi meditaţie conferă complexitate poemului. Tema poeziei este romantică prezentând condiţia omului de geniu, iubirea în plan terestru şi cosmic şi nu în ultimul rând natura. Romantismul poeziei este de asemenea conferit de motivele romantice ca scurgerea ireversibilă a timpului( fugit ireparabile tempus), soarta schimbătoare a omului( fortuna labilis).Alte motive,al îngerului şi demonului,sunt chipuri sub care se arată luceafărul.În antiteză cu imaginea angelică a primei întrupări(„O,eşti frumos,cum numa-n vis/Un înger se arată.”),a doua este circumscrisă demonicului,după cum o percepe fata(„O,eşti frumos,cum numa-n vis/Un demon se arată.”) Titlul este în legătură directă cu textul poeziei susţinând o alegorie pe tema romantică a locului geniului în lume,văzut ca o fiinţă solitară şi nefericită,opusă omului comun. Izvoarele de inspiraţie din care „ s-a născut” poemul Luceafărul sunt variate,pornind de la cele folclorice ca basmul

( „Iar cerul este tatăl meu / Şi mumă-mea e marea.Personajul lui Cătălin realizează o iniţiere a fetei de împărat în jocurile dragostei („Dacă nu ştii ţi-aşi arăta/Din bob in bob amorul/Ci numai nu te mânia/Ci stai cu binişorul”).însă ea se evidenţiează dintre muritori prin unicitatea sa(„A fost odată ca-n poveşti/A fost ca niciodată/Din rude mari împărăteşti/O prea frumoasă fată. Al doilea tablou reprezintă înfiriparea iubirii dintre Cătălin şi Cătălina.întuneric . Cătălin este un paj de la curtea împărătească. Compoziţia este de tip clasic. Conţinutul epico-lirico-dramatic este dispus în 98 de catrene.Soarele e tatăl meu / Iar noaptea-mi este mumă) şi mitologia latină( Purta în mână un toiag/Încununat cu trestii”). Cătălin & Cătălina.popular „ Fata în grădina de aur”. Eminescu valorifică mitul popular al Zburătorului (cele două chemări ale fetei de împarat). alcătuind în total 392 de versuri cu măsura versului de 8 silabe. Organizarea compoziţională este de origine dramatică. având drept caracteristică armonia şi perfecţiunea.Limbajul dintre cei doi este unul ..posesor de nemurire.viclean şi îndrăzneţ cu ochii iar din punct de vedere al originii sale este un băiat din flori. ajungând la cele de natură filosofică . patru la număr.”) Luceafărul face parte din planul cosmic şi reprezintă omul de geniu.exprimat de locul în care are loc schimbul de sentimente dintre cele două personaje.Prin acceptarea iubirii lui Cătălin („Te-ai potrivi cu mine”) fata de împărat îşî pierde unicitatea datorită compatibilităţii dintre ei subliniată şi prin nume.Cătălin şi Cătălina care aparţin acestui plan.lumină.Aceste caracteristici îl plasează pe ultima treaptă a scării sociale. devenind astfel un personaj mistagog.În acest prim tablou. subiectul operei fiind dispus sub forma unor tablouri.Limbajul folosit de ambele personaje este unul protocolar iar gesturile sunt solemne. Primul tablou ilustrează înfiriparea iubirii dintre fata de împărat şi luceafăr. mitul Zburătorului şi versificaţia.prezentându-l în antiteză cu luceafărul. Fata îi cere luceafărului să obţină de la Demiurg eliberarea de nemurire pentru a elimina incompatibilitatea dintre ei(„Deşi vorbeşti pe înţeteles/Eu nu te pot pricepe”).Fata de împărat reprezintă planul terestru şi totodată omul comun. apă.trecătoare. Cadrul acestui tablou este unul rece. izvoare de natură mitologică precum mitul lui Hyperion şi sfârşindu-se cu biografia poetului. cosmogoniile şi filosofia clasică germană a lui Kant şi Schopenhauer de unde s-a preluat ideea geniului. ritm iambic şi rimă încrucişată. cosmogoniile antice greco-latine care puneau la apariţia lumii elemntare primordiale precum. care vede în aceasta satisfacerea plăcerii simţurilor.fata de împarat şi luceafăr şi anume castelul. ..aer.Cătălin reprezintă modul de înţelegere al iubirii de către omul comun .rod al unei iubiri pasagere.În acest tablou cadrul îl constituie tot castelul iar planul este exclusiv terestru datorită celor două personaje.

calde sugerate printr-un adevărat pastel terestru )”Căci este sara-n asfinţit/Şi noaptea o sănceapa/Răsare luna liniştit/Şi tremurând din apă”). În al patrulea şi ultimul tablou sentimentele dintre Cătălin şi Cătălina se împlinesc sub sentimentul de iubire.Luceafărul ia forma unei comete care se deplasează singuratică spre originile universului în vederea întâlnirii cu Demiurgul . alegând sacrificiul suprem-de unde şi caracterul romantic al operei.Pentru a obţine mortalitatea.îngust(trăind în cercul vostru strâns).o elegie şi un limbaj elevat.Autorul dă o formă poetică unei legi astronomice conform căreia timpul se comprimă ca efect al sporirii viteyei unui corp ceresc(„Şi căi de mii de ani /Treceau în tot atâtea clipe”).De această dată cei doi îndragostiţi nu mai sunt prezentaţi în cadrul rece al castelului ci se află în mijlocul naturii mirifice.”)Intimitatea exagerată din al doilea tablou este estompată iar limbajul devine unul elevat fără accente populare.Cătălin evoluează şi din punctul de vedere al perceperii iubirii.Acţiunea este plasată seara în momentul înserării şi al nopţii.luceafărul îl imploră pe Demiurg să-l elibereze de nemurire pentru a putea cunoaşte iubirea. conţinând un pastel cosmic.Imaginea nu tocmai favorabilă a lui Cătălin este acum reabilitată de către autor din iubirea acestuia pentru oameni...Demiurgul elaborează o meditaţie pe tema omului comun şi a omului de geniu pe care îi pune în antitetză. În tabloul al treilea.El este pus într-o situaţie dramatică ..gnomic si protocolar caracteristic ambelor personaje.Iubirea lui este acum pasiune si durere..luceafărul realizează o călătorie spaţială.planurile terestru şi cosmic se întânesc din nou însă doar pentru a se despărţi pentru totdeauna.autorul realizează un pastel cosmic.Luceafărului îi este refuzată dorinţa. Acest tablou este pur cosmic exprimând o atmosferă glacială.acesta fiind numit acum Hyperion şi este îndemnat să privească spre pământ unde îi vede pe Cătălin şi Cătălina impreună. /Ci stai cu binişorul”) iar gesturile sunt intime trădând sentimentele şi relaţia dintre ei.al treilea exclusiv terestru iar in cel de-al patrulea.primului subliniindu-i efemeritatea iar celui din urmă eternitatea.popular(„ .Prin prezenţa lui Hyperion planul cosmic se întrepătrunde cu cel terestru .Cu ocazia acestei călătorii.Într-un dialog nerostit.Aceasta nu mai constituie doar plăcere fizică ci se ridică la nivelul întelegerii acesteia de către luceafăr.Ultimele şase versuri reprezintă intervenţia lui Hyperion constituită intr-o metaforă pe tema omului comun şi a omului de geniu puşi în antiteză:omul comun este o fiinţă trecătoare(chip de lut) căreia îi este refuzată posibilitatea cunoaşterii şi a influenţării propriului destin(norocul vă petrece).El nu iubeşte întâmplător şi fata de împărat este unica lui dragoste („Şi deasupra mea rămâi/Durerea de mi-o curmă/Căci eşti iubirea mea dintâi/Şi visul meu din urmă.ţi-aşi arăta/Din bob în bob amorul/.fapt ce pune în lumină simetria compoziţională a poetului. astrul face o călătorie înapoi în timp la originile apariţiei universului.cadru tipic romantic. trăind intr-un univers strâns.al doilea este exclusiv cosmic.primul tablou conţine ambele planuri.La polul opus .

Eminescu împleteşte cu iscusinţă liricul cu epicul şi cu dramaticul dar şi romantismul cu clasicismul.poemul „Luceafărul”. prin simetria compoziţională.morţii şi ale temporalităţii.acestuia.Acesta redă clasicismul prin perfecţiunea numarului cu soţ. .elemente de imaginar poetic şi procedee artistice cultivate de scriitor .pe de altă parte. Pentru ilustrarea condiţiei geniului.în acelaşi timp introduce şi un procedeu modernist.4.aici pe pământ nici e capabil de a ferici pe cineva nici e capabil de a fi fericit. dar n-are nici noroc.însă.este nemuritor prin creaţie dar nu se poate realiza în planul iubirii(nemuritor şi rece).simboluri ale eternităţii.Eminescu realizează o contopire magistrală a tradiţionalismului cu modernismul în acest apogeu al creaţiei eminesciene. În realizarea acestui poem.El n-are moarte.vieţii.Aceste versuri finale subliniază o viziune despre lume uşor pesimistă asupra vieţii ce derivă din filosofia lui Schopenhauer exprimată şi în paginile manuscrisului poetului:”Aceasta este povestea luceafărului.ingambamentul.Iar inţelesul alegoric ce i-am dat este că dacă geniul nu cunoaşte moarte şi nici numele lui scapă de noaptea uitării.sinteză a operei eminesciene.armonizează teme şi motive romantice.atitudini romantice.omul de geniu trăieşte în orizonturi largi(lumea mea).

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->