Dudaș Kinga Engleză – Română Anul III Jurnalul Annei Frank Anne Frank Jurnalul Annei Frank este

un roman scris de către o adolescentă în vârstă de 13 ani, inițial în forma unui jurnal, pentru ca ulterior, după moartea sa, tatăl ei să publice scrierile ei zilnice, și astfel să îndeplinească o dorință care la începutul scrierii jurnalului nu a existat, dar pe parcurs, de multe ori a revenit ideea dorinței Annei de a deveni scriitoare. Totul începe cu ziua de naștere a Annei, în 12 iunie 1942, atunci când ea împlinește 13 ani și primește de la părinții ei un jurnal, în care se hotărăște să scrie încă din ziua respectivă totul : „ Sper că-ți voi putea împărtăși totul, așa cum n-am reușit cu nimeni altcineva până acum, și sper că-mi vei fi de mare ajutor.”1 Această primă însemnare poate să șocheze cititorul, deoarece, așa cum spune și Anne ulterior, este ciudat ca o fată de 13 ani să spună că nu are persoane în care să aibă încredere, cărora să se confeseze și astfel ea se simte singură și neînțeleasă. Citind jurnalul ei, observăm că ea are o grămadă de prietene și mulți admiratori, este amuzantă, socializează, deci primele rânduri ale ei par să nu aibă legătură, mai exact, par să fie în contradicție cu ființa plină de viață, care începe să se creioneze n fața noastră în următoarele pagini. Cu toate că pasajul pare chiar un pic exagerat, Anne ne explică abia după aceea că deși are prieteni, ea nu reușelte să se deschidă față de ei și discuțiile cu prietenii se reduc la lucruri banale, obișnuite, pe când lucrurile intime nu sunt aduse niciodată în discuție, cu toate că, se pare, Anne și-ar dori să atingă și aceste aspecte pe parcursul convorbirilor dintre ea și prietenii ei. Un moment important în jurnal, consider cp este acela când jurnalul Annei prinde viață, devine personaj așadar Anne consideră că acest simlu obiect poate însemna pentru ea mai mult decât poate celelalte persoane din jur reprezintă pentru ea și mai presus de orice, are așteptarea de la acest jurnal să o înțeleagă mai bine decât oricine altcineva și totodată să găsească acea prietenă care în realitate întârzie să apară : „ Și pentru a întări și mai mult în imaginația mea ideea prietenei îndelung așteptate, nu vreau doar să înșir faptele în acest jurnal

1

Anne, Frank, Jurnalul Annei Frank, Editura Humanitas, București, 2011, p. 12

1

La o lună de la începerea jurnalului. Prezentarea ei. care păstrau secretul familieri de evrei. însemările Annei încep prina surprinde familia Frank îndreptându-se spre ascunzătoare. ne face să ne dăm seama de gravitatea situației și să realizăm că pe de o parte copilăria acestor ființe a fost suprimată de o lume în care restricțiile fac legea și care nu fac diferență între adulți și copii. Reîntorcându-ne la jurnal. imprimă ideea de reguli care nu acceptă împotrivire sau nerespectare. rămâne întipărită și în mintea cititorului. care înainte putea să fie fetița naivă care scrie pagini întregi despre prieteniile ei. despre experiențele cu Hello. 20 2 . despre școala la care mergea. despre băiatul numit Hello. iar asta vedem cel mai clar la Anne.”3.așa cum fac toți ceilalți. ea provenind dintr-o familie de evrei – trebuiau să le suporte. ci prezintă. Kleiman. Anexă.. vreau ca acets jurnal să fie prietena înșăși. 19 Ibidem. o pagină plină de enumerații.”2 Anne prezintă în jurnalul ei nu doar întâmplările de zi cu zi. toate asupririle pe care evreii – adică și familia ei. despre care știau destul de mulți. Bop și tind să cred că și oameni foarte apropiați de aceștia. angajații d-lui Frank: domnul Kugler. p. În 9 iulie 1942. vedem că odată cu intrarea în ascunzătoare. între săraci și bogați. Însăși repetarea acestor cuvinte de atâtea ori într-un interval atât de scurt. Descrierile ne dezvăluie cum și-au lăsat casa. Miep..”. trebuie să-și schimbe atitudinea care cu siguranță va deveni alta și asta ne demonstrează prin ceea ce scrie și mai ales cum 2 3 Ibidem. numită de locuitorii ei. bineînțeles din punctul de vedere a unei tinere fete. dar se pare că cineva totuși a dezvăluit acest secret atât de bine păstrat mai bine de doi ani de zile. toți își dau seama că parcă au trecut dintr-o lume în alta. deși am putea crede că este cea a unui copil.. bolnavi și sănătoși. așa cum a fost întipărită și în mintea Annei. Anna ne descrie și noua lor locuință. intrând într-o lume de maturi și în pericolul la care era mereu predispusă din cauza războiului. în dezordine. p. o colegă de școală a Annei. deci tot un copil îi spune Annei că „Nu mai îndrăznesc să fac nimic. Anne împreună cu familia ei este nevoită să se ascundă pentru a nu fi executați. clădirea de birouri al tatălui ei. tocmai pentru a lăsa o impresie total greșită asupra a ceea ce va urma.. Faptul că Jacque. Anne prezintă interdicțiile. În carte. fiecare nouă interdicție începând cu sintagma : „ evreii n-au voie să. iar această prietenă se va numi Kitty. însă acum. Toți evreii aveau aceeași soartă. căci mi-e teamă să nu fie interzis. despre prietenele ei. aceasta făcând parte din strategia lor. lăsând totul în urmă ca și cum s-ar întoarcec curând acasă.

procesul de maturizare prin care trece. li se alătură în Anexă și familia van Daan împreună cu fiul lor. deci este o prietenă care nu doar ascultă și este prezentă doar fizic. Jurnalul Annei. nevoile celorlalte șapte persoane din acea locuință. obiceiurile. lucru care nu este deloc pe placul Annei din câte observăm de-alungul jurnalului ei. are și o parte interesantă în ceea ce privește partea psihologică. executarea lor. un nou locuitor al ascunzătoarei. odată cu frustrările care apar odatp cu ideea de a fi inchisă în același loc cu famili van Daan. după încuierea familiei în Anexă. Anne simte și un oarecare dezgust din cauza constrângerii rămânerii în același loc atâta amar de timp. Anne a trecut și prin experiența claustrării. apelează la a ei Kitty. ci care știe deste ce s-a povestit până atunci și anticipează subiectul discuției : „Cum probabil ai aflat deja. bineînțeles cu o profunzime dureroasă. care din modul de exprimare a Annei. trebuie să se gândească la aspecte mult mai drastice. care merită însă o analiză mai completă. fără de care ea și familia ei cu siguranță n-ar mai fi fost în viață. În 24 decembrie 1943 notează: „Ți-am scris deja de mai multe ori că aici toți 3 . fără a face gălăgie în timpul zilei pentru ca nu cumva să fie descoperiți. Dussel și propria familie. în scurta ei viață. o experiență care își pune amprenta pe viziunea ei despre lume. Cu viața din Anexă. Limitările impuse de către această Anexă se imprimă asupra psihicului ei. În Anexă acest jurnal vine ca o salvare pentru adolescenta care. Pe lângă sentimentul de recunoștință față de imensul serviciu făcut de această locuință. care nu poate fi cuprinsă în cuvinte sau măsurată în vreun fel.” Ce înseamnă Anexa pentru Anne? Consider că înainte de toate. de propriul spațiu. cum ar fi capturarea.. Bucuria pe care o simte la început pentru șansa de a putea fi adăpostită de către dușmani dispare treptat. ea este constrânsă de situație sp se complacă și să înghită toate mofturile. se simte singură. apoi Dussel.scrie. Ori de câte ori se enervează. Cei doi ani chinuiți. ar trebui deja să știe uneori despre ce urmează să vorbească ea. care devine colegul de cameră al Annei. care în acest sistem de împrejurări nu axistă deloc. Anne realizează că nu mai poate trăi în lumea ei naivă. În linii mari acesta este conținutul romanului. adolescenta își dă seama că Anexa este spațiul protector. Deși ea știa ce implică să fii evreu dinainte. După o perioadă. pe lângă valoarea incontestabilă din punct de vedere istoric. Peter. petrecuți în Anexă. fără a părăsi acel loc. neînțeleasă.. caracteristic vârstei are nevoie de intimitate. se simte nedreptățită.

aceasta nu va fi recuperată niciodată pe deplin.”8 Raportul dintre Anne și mama ei este diferit dacă privim începutul și sfârsșitul romanului. luănd în considerare aspectul că în acea vreme și pentru vârsta ei Anne era prea matură.p. care coincide cu maturizarea psihică al fetei care în loc să se bucure de adolescență din plin este forțată de împrejurări să devină o persoană cu o gândire foarte apropiată de cea matură. după un conflict dintre cei doi: „ Dar cu tine nu se poate sta de vorbă. plisctiseala care se instaurează dureros uneori : „Gândurile sunt la fel de puțin variate ca și viața. cursurile. p. dacă stau bine să mă gândesc toți locatarii.”7 Ea singură se caracterizează ca „ pachetul de nervi al Anexei.96 6 Ibidem . o viață mai puțin plictisitoare. Putem spune așadar că jurnalul este un instrument anti-plictiseală excelent pentru Anne. Es este martoră la certurile dintre doamna van Daan și mama ei. mai ales în ultima vreme. de afară este păstrată doar prin intermediul acestor persoane și a radioului. Modul în care Anne scrie despre mama ei ne demonstrează că gândirea ei s-a 4 5 Ibidem. care vrea doar să își impună punctul de vedere. Ești o egoistă nerușinată.p. Certurile din Anexă joacă un rol foarte important în maturizarea Annei. pentru ca pe parcurs. dacă nu chiar identică în anumite puncte.”6 Ei încearcă să pastreze câte ceva din viața normală. Contactul cu lumea reală.p.”4 De Anexă se leagă și lipsa activităților. așa cum spune și Dussel despre ea. 180 Ibidem . 132 8 Ibidem.”5 „Lectura. În primul rând trebuie să menționez că menstruația la începutul cărții încă nu îi venise. dar în ciuda eforturilor de a se menține într-o stare de normalitate anterioară. acest semn al maturizării fizice să apară.149 4 . cum ar fi cadourile.avem de furcă cu stările noastre sufletești și cred că la mine. care abia pe la sfârșitul romanului îl acceptă pe Peter în preajma sa.130 7 Ibidem. acest rău se agravează serios.p. Un plus de interes este acordat de către cei din Anexă ori de câte ori cineva din exterior îi vizitează. Acest jurnal poate fi privit și ca un proces al maturizării Annei. nu te interesează altceva decât să-ți impui viața și toți ceilalți trebuie să se dea la o parte. dintre Dussel și domnul van Daan și. care este considerată o fată capricioasă. mai devreme sau mai tărziu au conflicte cu ceilalți locuitori și cu atât mai puțin scapă de acest lucru Anne. a cărui tovărășie îi oferă pe lângă zilele mai pline și mai plăcute. studiul și radioul sunt singurele noastre distracții.

îți dai seama de asta abia după ce te-ai schimbat. ba nu se înțeleg deloc și atunci Anne nu ezită să ne reamintească cât de mult își iubește tatăl: „. este de o adevărată valoare din mai multe puncte de vedere: cuprinde imaginea 9 Ibidem. mama și Margot nu mai contează de mult”9..187 12 Ibidem . Mam schimbat.p. în care majoritatea „convorbirii” cu Kitty consta în a povesti despre Peter..p.186 11 Ibidem . cum ar fi corpului feminin despre care Anne face o caracterizare extrem de haioasă pentru noi. Opiniile și concepțiile mele.. Percepția sinelui este compusă din exterior și din interior. care arată că a ajuns să reflecte în mod realist despre sine. pentur că este adevărat : în bine. Anne spune la un moment dat că îi este foarte dor de Petel al ei și după aceea imaginea lui Peter este mereu comparată cu Petel cel vechi. era îndrăgostită.dezvoltat.p. el este marele meu exemplu. privirea mea critică. adulții. nu iubesc pe nimeni altcineva pe lume mai mult ca pe tata. totul s-a schimbat. are o percepție mult mai realistă asupra lumii.”12 Relația Annei cu Peter van Daan este încă o dovadă a maturității sale. deci a făcut un pas mare spre „ocupația” de matur: „Când te schimbi. respectiv Anne și sora ei se schimbă mereu: ba sunt cele mai bune prietene. trăirile interioare. Este curioasă să descopere anumite lucruri pe care până atunci nu le experimentase... Există o legătură cu Peter cel din Anexă și Peter – alintat de către Anne.p.dar o prietenă nu poate ține locul unei mame. și încă profund. Concluzia despre maturizarea lui Anne putem să o preluăm din cuvintele ei proprii. așadar pe la sfârșitului jurnalului. o condamnam pe mama..”11 De altfel.p. Petel – din lumea de dinafară. căci pentru mine tata e totul. iar Anne reușește să vorbească până și detalii intime cu „prietena sa”. Această ilustrare.. se găsește la însemnările din 24 martie 1944. Am nevoie să văd în mama un exemplu și s-o respect. vedem încontinuu că raportul dintre Anne și mama ei. La început scrie că „În sentimentele mele. pentru ca la un moment dat să afirme: „A trecut vremea în care cu lacrimi în ochi. aspectul meu exterior.273 10 5 .”10 „.”13 Ca și încheiere. 89 Ibidem . cum o numește chiar ea. Și pot spune liniștită. cu totul și pe de-a-ntregul. iar acest lucru se vede foarte clar când citim înscrierile ei din acea perioadă. putem spune că deși Anne Frank nu a scris acest jurnal ca și cum urma să îl publice.186 13 Ibidem . ceea ce ar putea fi interpretat și ca un punct în care Anne ajunge să aibă încredere în jurnalul ei.

iubirea. p. maturizarea.războiului din punctul de vedere al unui copil. experiența claustrării. 2011.shtml 6 . iar toate acestea la un loc arată talentul Annei.holocaustresearchproject. http://www. Editura Humanitas.org/museum/exhibit/online/af/htmlsite/index. http://www.org/toc.html 3. Jurnalul Annei Frank. puse pe hărtie pas cu pas și totodată vedem cum se maturizează Anne. parte a vieții pe care o petrece încuiată într-o locuință împreună cu încă șapte persoane. Apoi un alt lucru. povestea evreilor. relațiile în cadrul unei familii. București. Părerea mea este că involuntar.myjewishlearning.ushmm. Bibliorafie : 1. Anne. a singurului supraviețuitor în urma capturării lor – în care se amestecă războiul. Frank.annefrank. cum ajunge dintr-un copil naiv un om matur în doar 2 ani de zile.html 2. care nu mai ține de partea istorică a acestei cărți este modul în care putem să urmărim stările psihice ale unui adolescent. http://www. Anne Frank a reușit să creeze o operă – pe care o citim datorită tatălui său.com/history/Modern_History/19141948/The_Holocaust/Anne_Frank/Controversies.org/ 4. 12 5. vedem realitatea așa cum este ea prin ochii unui copil care nu reușește să trăiască așa cum i s-ar fi cuvenit din cauza asupririlor evreilor. http://www.