MODULUL II

APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


82







APA. POLUAREA
ŞI DEPOLUAREA APEI


OBIECTIVE:

- Cunoaşterea răspăndirii şi importanţei apei
- Calitatea apei
- Clasificarea apelor. Categorii de ape
- Cunoaşterea surselor de poluare a apei
- Identificarea agenţilor poluanţi ai apei
- Metode de epurare a apelor uzate



Termeni cheie:

- Ape uzate, ape reziduale
- Ape tehnologice, ape menajere, ape meteorice
- Emisar
- Epurarea apelor
- Floculare, coagulare, flotaţie
- Tratare primară, secundară, terţiară
- Tratare fizică, chimică, biologică






MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


83

3. APA. POLUAREA APEI


Apa = substanţa minerală cea mai răspândită pe suprafaţa pământului şi
are un rol primordial în dezvoltarea social ÷ economică a unei naţiuni [1].

3.1. RĂSPÂNDIREA, GOSPODĂRIREA ŞI
CALITATEA APEI

Consumul de apă dă gradul de civilizaţie al unei ţări. El variază între
3 litri/om/zi în zonele aride ale Africii şi 1054 litri/om/zi la New-York.
Problema gospodăririi şi consumului de apă este foarte importantă:
de exemplu, dacă fiecare om ar consuma, în medie, 200 l zilnic, în cursul
unui an, ar trebui ca înălţimea pânzei de apă să scadă cu 0,64 mm.
În ultimul deceniu se lucrează după conceptul de utilizare durabilă a
resurselor de apă, care face parte integrată din conceptul de dezvolatare
durabilă.
În natură apa se găseşte în proporţii diferite în hidrosferă, atmosferă
şi litosferă (tabelul 3.1).

Tabelul 3.1. Distribuţia apei pe planeta Pământ [2]

Sursa de apă Volumul de apă, km
3
% faţă de volumul
total de apă

Mări şi oceane 1370
*
10
6
97,5
Distribuţia apei dulci pe Terra % faţă de volumul
de apă dulce
Calote glaciale şi
gheţari
27,097
*
10
6
77,19
Apele subterane şi
umiditatea din sol
7,87
*
10
6
22,41
Lacuri şi mlaştini 0,123
*
10
6
0,35
Atmosferă 0,014
*
10
6
0,04
Râuri 0,0035
*
10
6
0,01
Volum total de apă
dulce
35,107*10
6
100
Volum total de apă

1405,107
*
10
6
100, 00

Apa nu numai că trebuie să fie prezentă în cantităţi importante, dar
ea trebuie să îndeplinească anumite criterii de calitate [3].
Calitatea apei = ansamblul caracteristicilor fizice chimice, biologice
şi bacteriologice, exprimate cuantificat, care permit încadrarea probei într-o
categorie, căpătând astfel însuşirea de a servi unui anumit scop. Planul

MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


84

mondial de supraveghere a mediului înconjurător GEMS, al Naţiunilor
Unite prevede urmărirea calităţii apelor prin trei categorii de parametri [4]:
1. parametrii de bază: temperatura, pH-ul, conductivitatea,
oxigenul dizolvat, comţinut de colibacili;
2. parametrii indicatori ai poluării persistente: cadmiu, mercur,
compuşi organo-halogenaţi şi uleiuri minerale;
3. parametri opţionali: carbon organic total, consum biochimic de
oxigen, detergenţi anionici, metale grele, arsenic, clor, sodiu,
cianuri, uleiuri totale, streptococi.

În tabelul 3.2 se prezintă condiţiile de calitate ale apelor de
suprafaţă, subterane şi tratate, precum şi metodele specifice de analiză [5].

Tabelul 3.2. Metode de analiză actuale pentru diverse tipuri de ape

Nr.
crt.
Indicator
Metoda de analizã în vigoare
(STAS, SR sau SR ISO)
Tipul de
aparat
apa din
surse de
suprafaţã
şi ape
uzate
apa din
surse sub
terane şi
apa
tratatã
tipul de
analizã
1 Prelevare probe 2852/94 echipament
de prelevare
2 Gust, miros 6324/61
3 Temperaturã 6325/61 instrumentalã termometru
4 pH 6325/75 instrumentalã pH - metru
5 Culoare 6322/61 instrumentalã spectro-
metru VIS*
6 Turbiditate 6323/88 instrumentalã turbidimetru
7 Conductivitate
electrică
7722/84 instrumentalã conducto-
metru
8 Oxigen dizolvat 6536/87 volumetric,
instrumentalã
oxigeno-
metru
9 CCO-Mn 9887/94 3002/85 volumetric
10 CCO-Cr 6954/64 3002/85 volumetric baterie
electricã de
încãlzire
11 CBO3 6560/82 volumetric termostat
12 Alcalinitate şi
aciditate
6363/76 volumetric
13 Duritate 3026/76 volumetric
14 Calciu 3662/90

volumetric,
absorbţie
atomicã
spectro-
metru AA*
15 Magneziu 6674/77 spectrometric

Spectro-
metru VIS
şi AA
MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


85

Nr.
crt.
Indicator
Metoda de analizã în vigoare
(STAS, SR sau SR ISO)
Tipul de
aparat
apa din
surse de
suprafaţã
şi ape
uzate
apa din
surse sub
terane şi
apa
tratatã
tipul de
analizã
16 Sodiu 8295/69 3223/2/
80
flamfoto-
metric
sau absorbţie
atomicã
flamfoto-
metru,
spectro-
metru AA
17 Potasiu 8295/69 3223/1/
80
flamfoto-
metric
sau absorbţie
atomicã
flamfoto-
metru,
spectro-
metru AA
18 Cloruri 8663/70 3049/88 Volumetric
19 Sulfaţi 8061/70 3069/87 gravimetric cuptor
electric,
baie de
nisip sau
apă
20 Amoniu 8683/70 6328/85 spectrometric spectro-
metru VIS
21 Azotaţi 3048/1/
77
spectrometric spectro-
metru VIS
22 Azotiţi 8990/2/
71
3048/2/
77
spectrometric spectro-
metru VIS
23 Azot total 7312/83 spectrometric spectro-
metru VIS
24 Fosfaţi 10064/75 3265/86 spectrometric spectro-
metru VIS
25 Cobalt 8288/69

spectrometrie


şi


absorbţie


atomică


spectro-
metru VIS
şi AA

26 Nichel 7987/67
27 Cupru 7795/80 3224/69
28 Zinc 8314/87 6327/81
29 Cadmiu 5961/95 5961/95
30 Plumb 8637/79 6362/85
31 Molibden 11422/84
32 Argint 8190/68
33 Fier 8634/70 3086/68
34 Mangan 8662/
70
3254/81
35 Aluminiu 9411/83 6326/90
36 Crom 7884/91
37 Seleniu 12663/88
38 Mercur 8045/
79
10267/89
MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


86

Nr.
crt.
Indicator
Metoda de analizã în vigoare
(STAS, SR sau SR ISO)
Tipul de
aparat
apa din
surse de
suprafaţã
şi ape
uzate
apa din
surse sub
terane şi
apa
tratatã
tipul de
analizã
39 Siliciu 9375/
73
3225/61 spectrometric spectro-
metru VIS
40 Floruri 8910/
71
6673/62 volumetric şi
spectrometric
spectro-
metru VIS
41 Arsen 7885/
67
spectrometric
sau absorbţie
atomică
spectro-
metru VIS
şi AA
42 Cianuri 7685/79 10847/77 spectrometric spectro-
metru VIS 43 Fenoli 7167/92 10266/87 spectrometric
44 Paranitrofenoli 13218/95 spectrometric
45 Sulfocianuri 13183/95 spectrometric
46 Detergenţi 7875/1; 2/84 spectrometric
47 Sulfuri 7510/
66
volumetric
sau
spectrometric
48 Clor rezidual 6364/78 volumetric trusa de clor
spectro-
metru AA
49 Bariu 10258/75 spectrometric spectro-
metru VIS
50 Pesticide
organo-clorurate
12650/88 cromato-
grafic
cromatograf
în fază gaz

51 Substanţe
extractibile
7587/66
spectrometric
spectro-
metru VIS
52 Produse
petroliere
7877/87
53 Toluen 8484/69
54 Anilină 8507/70
55 Naftalină 8562/70
56 Hidrazinã 8563/70


spectrometric


spectro-
metru VIS
57 CS
2
8581/70
58 o si | naftol 8582/70
59 Sulf
mercaptanic
8684/70
60 Furfurol 8685/70
61 Chinolină 8716/70
62 Uree 13252/95
63 Benzaldehidă 8717/70
64 Compuşi 8891/71 cromato- cromatograf
MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


87

Nr.
crt.
Indicator
Metoda de analizã în vigoare
(STAS, SR sau SR ISO)
Tipul de
aparat
apa din
surse de
suprafaţã
şi ape
uzate
apa din
surse sub
terane şi
apa
tratatã
tipul de
analizã
hidroxi-
aromatici
grafic în fază gaz

65 Fenil |
naftilamină
11139/78 spectrometric spectro-
metru VIS
66 Determinări de
biodegrabilitate
la detergenţi
9888/74 tester teste
specifice
67 Carbon organic
total
8285/95 instrumental analizor de
carbon
organic
68 Apa utilizatã în
laboratoarele
analitice
3696/95 aparat
distilare şi
bidistilare
69 Reziduu fix 3638/76 gravimetric etuvă şi baie
electrică
70 Materii în
suspensie,
pierdere pentru
tratare
6953/81 gravimetric etuvă, baie
de apă şi
cuptor
electric
71 Doze de reactiv
pentru tratare
metoda jar-
test
agitator
multiplu
72 Nitroetilbenzen 13208/94 spectrometric spectro-
metru VIS
73 Doza de clor
pentru
dezinfecţie
13158/93 spectro-
metru VIS
74 Analiza
biologică
6329/90 centrifugă,
microscop
binocular
75 Analiză
bacteriologică

3001/91

microscop,
autoclavă
termostat
*VIS = vizibil; AA= adsorbţie atomică

Dintre criteriile de clasificare a apei cele mai importante sunt:
- sursa de provenienţă;
- domeniul (sectorul) de utilizare.

O ilustrare a diferitelor categoriilor de ape existente în natură este
prezentată în tabelul 3.3.
MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


88

Tabelul 3.3. Clasificarea apei

APA ÎN NATURĂ





După sursa de
provenienţă
Categorie Forme /categorii




Apa de
suprafaţă


- oceane
- mări
- gheţari
- fluvii
- râuri
- lacuri


Apa
atmosferică

- apa meteorică


Apa subterană


- straturi acvifere
- izvoare










Domeniul de utilizare










Ape industriale

- materii prime pentru diverse
industrii
- auxiliar în procesele de
fabricaţie (celuloză şi hărtie,
industria chimică, alimentară,
metalurgică etc.)
- agent de vehiculare a
materiilor prime în industria
chimică
-purtător de energie
(hidroenergie, termoenerie,
energie nucleară etc)
-agent de răcire/încălzire
(industria chimică, de
rafinare, celuloză şi hârtie,
alimentară etc.)


Apă potabilă


- pentru consum casnic
- pentru agricultură


În tabelele 3.4 ÷ 3.6 se prezintă utilizarea apei tehnologice, niveluri
de consum specific de apă şi volume de ape uzate în anumite sectoare
industriale româneşti.
Aşa cum se observă în tabelul 3.6, industria chimică participă la
poluarea apelor cu un procent însemnat, care este de circa 3 ori mai mare
decât al celorlate industrii.






MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


89

Tabelul 3.4. Utilizarea apei tehnologice


Categoria Utilizare /proces






Apa tehnologică
Dizolvant pentru soluţiile
de reactivi sau
mediu de reacţie


Materie primă

Apă de răcire

Apă de spălare


Apă pentru alimentarea
cazanelor

Apa distilată, bidistilată
şi sterilizată


Apa potabilă
- soluţii de hidroxizi,
acizi, săruri
- polimerizare,
industria alimentară,
farmaceutică
- în electroliză

- în răcitoare,
condensatoare etc.
- metalurgie, flotaţie,
industria chimică,
scrubere
- producerea aburului
tehnologic, instalaţii
de termoficare
- laboratoare, industria
farmaceutică,
alimentară,
biotehnologii
- casnic şi industrial

Tabelul 3.5. Consumuri specifice de apă în industrie

Utilizarea apei Consumul de apă t apă/t produs
Spălarea cărbunelui 2,3 ÷ 9,0
Fabricarea zahărului 76, 0 ÷ 95,0
Extracţia ţiţeiului 1,0 ÷ 12
Rafinarea petrolului 3 ÷ 70

Tabeleul 3.6. Volumul apelor uzate din România (deversate şi tratate)

Domeniu de activitate Volum ape uzate, milioane m
3
/an
Alimentare cu energie electrică şi
termică
2 593 (43 %)
Staţii municipale 2 241(37%)
Industria chimică 453 (15%)
Alte industrii 151 (5%)

3.2. SURSE DE POLUARE A APEI

Poluarea apei = orice modificare a compoziţiei sau calităţii ei, astfel
încât aceasta să devină mai puţin adecvată tuturor, sau anumitor, utilizări ale
sale.
MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


90

Protecţia calităţii apei = păstrarea, respectiv îmbunătăţirea
caracteristicilor fizic-chimice şi biologice ale apelor pentru gospodărirea cât
mai eficientă a acestora.
Poluarea apei poate fi împărţită după mai multe criterii:
1. după perioada de timp cât acţionează agentul impurificator:
a. permanentă sau sistematică;
b. periodică;
c. accidentală.
2. după concentraţia şi compoziţia apei:
a. impurificare = reducerea capacităţii de utilizare;
b. murdărire = modificarea compoziţiei şi a aspectului fizic al
apei;
c. degradare = poluarea geavă, ceea ce o face improprie
folosirii;
d. otrăvire = poluare gravă cu substanţe toxice.
3. după modul de producere a poluării:
a. naturală;
b. artificială (antropică). Poluarea artificială cuprinde:
poluarea urbană, industrială, agricolă, radioactivă şi termică.
4. după natura substanţelor impurificatoare:
a. poluare fizică (poluarea datorată apelor termice);
b. poluarea chimică (poluarea cu reziduuri petroliere, fenoli,
detergenţi, pesticide, substanţe cancerigene, substanţe
chimice specifice diverselor industrii );
c. poluarea biologică (poluarea cu bacterii patogene, drojdii
patogene, protozoare patogene, viermii paraziţi,
enterovirusurile, organisme coliforme, bacterii saprofite,
fungii, algele, crustaceii etc.);
d. poluarea radioactivă.

Fenomenele de poluare a apei pot avea loc:
- la suprafaţă (ex. poluare cu produse petroliere);
- în volum (apare la agenţi poluanţi miscibili sau în suspensie).

Deoarece poluanţii solizi, lichizi sau gazoşi ajung în apele naturale
direct, dar mai ales prin intermediul apelor uzate, sursele de poluare a apei
sunt multiple.
Clasificarea surselor de poluare a apei se face după mai multe
criterii:

1) Acţiunea poluanţilor în timp; după acest criteriu distingem
următoarele surse [7]:
a) continue (ex. canalizarea unui oraş, canalizările instalaţiilor
industriale etc)
b) discontinue temporare sau temporar mobile (canalizări ale
unor instalaţii şi obiective care funcţionează sezonier, nave,
locuinţe, autovehicule, colonii sezoniere etc.)
MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


91

c) accidentale (avarierea instalaţiilor, rezervoarelor,
conductelor etc.)
2) Provenienţa poluanţilor. Acest criteriu împarte sursele de
poluare a apei în: a) surse de poluare organizate, şi b) surse de
poluare neorganizate (tabelele 3.7 şi 3.8).

a) sursele de poluare organizate sunt următoarele:
- surse de poluare cu ape reziduale menajere;
- surse de poluare cu ape reziduale industriale.

b) sursele de poluare neorganizate sunt următoarele:
- apele meteorice;
- centrele populate amplasate în apropierea cursurilor de
apă ce pot deversa:
a) reziduuri solide de diferite provenienţe;
b) deşeuri rezultate dintr-o utilizare
necorespunzătoare.

Tabelul 3.7. Surse de poluare a apei şi procesele de provenienţă a
acestora

Categoria Sursa Procesul generator de
poluare
Agenţii poluanţi












Ape uzate
industriale





Industria minieră

Prepararea minereurilor
metalifere şi
nemetalifere;
Preparaţiile de cărbune;
Flotaţiile;
Extracţia şi prelucrarea
minereurilor radioactive.

-săruri de metale
grele;
-particule în
suspensie (argilă,
praf de cărbune);
-produşi organici
folosiţi ca agenţi de
flotaţie;
-deşeuri radioactive.


Industria
metalurgică
Procedee
pirometalurgice şi
Hidrometalurgice;
Procese de răcire;
Procese de spălare.
-suspensii insolubile;
- ioni de metale
grele;
- fenoli;
- cianuri;
- sulfaţi;


Industria chimică
Apa de răcire, dizolvare
şi reacţie din procesele
tehnologice de fabricare
a substanţelor organice
şi anorganice
- acizi;
- baze;
- săruri;
- cenuşă;
- suspensii;
- coloranţi;
- detergenţi.

MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


92

Sursa Procesul generator de
poluare
Agenţii poluanţi

Industria petrolului
şi petrochimică
Extracţia ţiţeiului,
transpotul şi depozitarea
ţiţeiului şi fracţiunilor
sale, transportul naval,
accidentele tancurilor
petroliere
-petrol;
-produse petroliere;
- compuşi fenolici şi
aromatici;
-hidrogen sulfurat;
- acizi naftenici.



Industria
termoenergetică

Deversarea lichidelor
calde din sistemele de
răcire a instalaţiilor sau
centralelor electrice

- lichide calde
(poluare termică)
Ape uzate
industriale

Industria alimentară
Procese de fabricare şi
prelucrare
-substanţe organice;
-germeni patogeni.


Industria celulozei
şi hârtiei
Procesele de fabricare şi
prelucrare
- acizi organici;
- răşini;
- zaharuri;
- coloranţi;
-compuşi cu sulf;
-suspensii;
-celuloză.



Ape uzate
menajere
Locuinţe
Înstituţii publice
Băi spălători
Spitale şcoli
Hoteluri
Unităţi comerciale
şi de alimentaţie
Folosirea apei ca agent
de spălare şi curăţare
-produse petroliere;
- detergenţi;
- pesticide;
- microorganisme;
-paraziţi;
- substanţe minerale.
Ape uzate
agrozoo-
tehnice

Agricultura
Irigarea terenurilor
agricole
- îngrăşăminte;
- pesticide;
- suspensii.
Zootehnia Adăparea animalor;
Salubrizarea
crescătoriilor de
animale.
-suspensii organice;
- agenţi patogeni.
Ape
meteorice
Ploaia
Zăpada
Contactul precipitatiilor - ploi acide;
- îngrăşminte;
- pesticice;
-reziduuri animale.


MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


93

Tabelul 3.8. Clasificarea efluenţilor industriali


Apele reziduale


Tipul apei reziduale


Sursa industrială


Cu compuşi anorganici

Industria chimică anorganică
Ceramică
Metalurgie


Cu compuşi organici

Industria alimentară
Farmaceutică


Cu compuşi organici toxici
3
Uzine cocsochimice
Rafinării
Industria organică de sinteză


Cu compuşi micşti

Combinate chimice
Combinate petrochimice
Procese complexe de prelucrare


Dintre sursele industriale prezentate, trebuie remarcat că rafinăriile şi
combinatele petrochimice sunt, de regulă, interconectate şi, prin urmare,
apele reziduale conţin atât compuşi organici toxici, cât şi compuşi micşti.


3.3. AGENŢII POLUANŢI AI APEI

Multitudinea de surse de poluare a condus la încercarea de împărţire
a poluanţilor apei după mai multe criterii (tabelele 3.9 şi 3.10):

Tabelul 3.9. Clasificarea poluanţilor apei după tipul şi natura lor


Criteriul de împărţire


Categoria de poluanţi

Poluanţii




Tipul poluanţilor







Substanţe organice
- hidrocarburi;
- pesticide;
- detergenţi.

Substanţe anorganice
- metale grele;
- fosfor;
- azot;
Suspensii - material steril din mine
sau din cariere;
- fibre de celuloză şi
lemn;
- diverse deşeuri.
MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


94











Tipul poluanţilor

Provenienţă şi
caracteristici comune





Produse petroliere
- hidrocarburi din
rafinării;
- foraj- extracţie;
-combinate
petrochimice;
- transport auto, naval şi
prin conducte.

Substanţe radioactive -substanţe din atmosferă;
-scăpări de la reactoarele
nucleare;
- izotopi radioactivi din
laboratoare de cercetare.
Ape termale - apa caldă din industrie;
- apa caldă din centrale
termoelectrice.
Microorganisme
patogene
- din spitale;
- crescătorii de animale;
- ştranduri şi locuinţe.





Natura poluanţilor

Poluanţi fizici
- substanţe radioactive;
- ape termale.


Poluanţi chimici
- plumb;
- mercur;
- azot şi fosfor;
- hidrocarburi;
- detergenţi;
- pesticide.
Poluanţi biologici - microorganisme.

Ca urmare a poluării apei pot fi perturbate următoarele procese:
a. Alimentarea cu apă potabilă a centrelor urbane (impurificarea
apei cu reziduuri menajere şi industriale, cu germeni patogeni,
substanţe toxice etc.);
b. Alimentarea cu apă a unităţilor industriale (apa tehnologică
poate fi impurificată cu anumiţi poluanţi indezirabili în anumite
procese tehnologice);
c. Alimentarea cu apă a crescătoriilor de animale (concentraţii
mici de substanţe toxice pot afecta sănătatea animalelor;
concentraţii de sare peste 1,5% s-au dovedit mortale pentru
animalele de fermă);
d. Irigaţiile (plantele pot fi afectate de prezenţa în apa de irigat a
metalelor grele, borului, sodiului etc.);
e. Piscicultura (deversarea în emisar a unor ape reziduale cu
substanţe toxice: cianura de sodiu, cuprul, zincul, fenolul,
amoniacul etc.);
f. Centralele hidroelectrice (creşterea corozivitătii apei râurilor şi
fluviilor aferente centralelor pot avea un impact negativ asupra
funcţionării normale a utilajelor centralei);
MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


95

g. Sportul de agrement şi turismul (poluarea lacurilor şi râurilor de
agrement cu alge, de exemplu, poate conduce la mirosuri
ofensive şi aspecte inestetice care scad interesul turistic);
h. Navigaţia (poluarea apelor fluviale şi marine conduce la
creşterea acidităţii şi corozivităţii acestor ape, cu efecte negative
asupra părţii metalice a navelor; depozitarea cantitativă a unor
substanţe în suspensie poate perturba circulaţia navelor).

Tabelul 3.10. Clasificarea poluanţilor apei după modificările
proprietăţilor apei

Criteriul de împărţire Categoria de poluanţi Poluanţii







Modificarea
proprietăţilor chimice
şi/sau biologice ale apei


Compuşi toxici
anorganici
- plumb;
- mercur;
- cupru;
- zinc;
- crom;
- cianuri, etc.
Compuşi organici greu
degradabili
- pesticide;
- detergenţi.
Săruri fertilizatoare - azot;
- fosfor.

Săruri organice
- substanţe organice
din mine şi din
exploatări petroliere.

Microorganisme
- bacterii;
- viruşi;
- paraziţi, etc.

Modificarea
proprietăţilor fizice
şi/sau organoleptice ale
apei


Uleiuri
Coloranţi
Substanţe degradabile


- hidrocarburi;
- compuşi organici.

Substanţe solide


- suspensii.


3.4. PREVENIREA ŞI COMBATEREA
POLUĂRII APEI

Problema purificării apelor reziduale are atât un aspect economic
(recuperarea produselor petroliere antrenate şi refolosirea apei recirculate),
cât şi un aspect sanitar, pentru a evita o impurificare apelor primitoare
(emisar).

Asigurarea calităţii apei ce urmează a fi utilizată într-un anumit
scop se realizează şi se menţine prin:
MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


96

1. Reducerea cantităţii şi concentraţiei poluanţilor prin folosirea unor
tehnologii de fabricaţie care să reducă cantitatea de apă implicată,
reutilizarea apei în circuit închis după epurări parţiale sau totale,
renunţarea la fabricarea unor produse toxice (DDT, detergenţi
nebiodegradabili etc.), majorarea suprafeţelor irigate cu apă uzată etc.
2. Mărirea capacităţii de autoepurare a cursurilor naturale prin: mărirea
diluţiei la deversarea efluenţilor în cursurile naturale, mărirea capacităţii
de oxigenare naturală a râurilor prin crearea de praguri, cascade etc.,
reaerarea artificială a cursurilor naturale cu echipamente mecanice
plutitoare, amenajarea complexă a cursurilor naturale cu acumulări,
derivări, turbinări etc.
3. Epurarea apelor uzate, realizată prin procedeee avansate în staţii
specializate care folosesc tehnologii şi echipamente moderne, fiabile,
eficiente [8].


3.4.1. PREVENIREA IMPURIFICĂRII
BAZINELOR NATURALE CU PRODUSE
PETROLIERE

Condiţiile fizico-chimice şi bacteriologice privind deversarea apelor
reziduale sunt prezentate în tabelul 3.11 [9]:

Tabelul 3.11. Limite de încărcare cu poluanţi a apelor uzate evacuate în
resursele de apă


Nr. Crt.

Indicator de calitate

UM
Limite
maxime
admisibile

Metoda de
analiză
A.Indicatori
fizici

B. Indicatori
chimici
















1.Temperatura


2.Concentraţia ionilor
de hidrogen (pH)
pentru fluviul Dunărea
3. Materii totale în
suspensie (MTS)
4. Consum biochimic
de oxigen la 5 zile
(CBO
5
)
5. Consum chimic de
oxigen – metoda cu
permanganat de
potasiu (CCO-Mn)
6. Consum chimic de
oxigen – metoda cu
bicromat de potasiu
(CCO-Cr)
7. Azot amoniacal
(NH
4
+
)
ºC


unit. pH




mg/dm
3


mg/dm
3



mg/dm
3



mg/dm
3

30 ºC


6,5-8,5


6,5-9,0

60,0


20,0



40



70

-


STAS 8619/3-
90


STAS 6953/3-
81


STAS 6560-82



STAS
9887-74


STAS
6954-82
MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


97


















































C. Indicatori
bacteriologici
8. Azot total (N)
9. Azotaţi (NO
3
-
)
10. Azotiţi (NO
2
-
)
11. Sulfuri şi hidrogen
sulfurat (H
2
S)
12. Sulfiţi (SO
3
2-
)
13. Fenoli antrenabili
cu vapori de apă
(C
6
H
5
OH)
14.Substanţe
extractibile cu eter de
petrol
15. Produse petroliere
16. Fosfaţi (PO
4
3-
)
17. Fosfor total (P)
18.Detergenţi sintetici
anion activi,
biodegradabili
19. Arsen
20. Aluminiu (Al
3+
)
21. Calciu (Ca
2+
)
22.Plumb (Pb
2+
)
23.Cadmiu (Cd
2+
)
24.Crom (Cr
3+
)
25.Crom (Cr
6+
)
26.Fier total ionic
(Fe
2+
+ Fe
3+
)
27.Cupru (Cu
2+
)
28. Nichel (Ni
2+
)
29. Zinc (Zn
2+
)
30. Mercur (Hg
2+
)
31. Argint (Ag
+
)
32. Fluoruri (F)
33. Molibden (Mo
2+
)
34. Seleniu (Se
2+
)
35. Mangan (Mn
2+
)
36. Magneziu (Mg
2+
)
37. Cobalt (Co
2+
)
38. Cianuri (CN
-
)
39. Clor liber (Cl
2
)
40. Cloruri (Cl
-
)
41. Reziduu filtrat la
105 ºC
42. Bacterii coliforme
totale
43. Bacterii coliforme
fecale
44. Streptococi fecali

45. Salmonella

mg/dm
3
mg/dm
3
mg/dm
3
mg/dm
3

mg/dm
3
mg/dm
3


mg/dm
3


mg/dm
3
mg/dm
3
mg/dm
3
mg/dm
3


mg/dm
3
mg/dm
3
mg/dm
3
mg/dm
3
mg/dm
3
mg/dm
3
mg/dm
3

mg/dm
3
mg/dm
3
mg/dm
3
mg/dm
3

mg/dm
3

mg/dm
3
mg/dm
3
mg/dm
3
mg/dm
3

mg/dm
3

mg/dm
3

mg/dm
3
mg/dm
3
mg/dm
3
mg/dm
3

mg/dm
3

nr./100
cm
3

nr./100
cm
3
nr./100
cm
3
nr./100
cm
3

2,0
10,0
25,0
1,0

0,1
1,0


0,05


5,0
1,0
4,0
1,0


0,5
0,05
8,0
300
0,2
0,1
1,0

0,1
5,0
0,1
0,1
0,5
0,005
0,1
0,5
0,1
0,1
1,0
100,0
1,0
0,05
0,05

500,0
2000,0

1 mil.

10 000

5 000
absent
STAS 8683-70
STAS 7312-83
STAS 8900-71
STAS 8900-71

STAS 7510-66
STAS 7661-89


STAS 7167-92


STAS 7587-66
STAS 7877-87
STAS 10064-75
STAS 7576-66


STAS 7885-67
STAS 9411-83
STAS 3662-90
STAS 8637-79
STAS 7852-80
STAS 7884-91
STAS 7884-91

STAS 8634-70
STAS 7795-80
STAS 7987-91
STAS 8314-91
STAS 8014-79
STAS 8190-68
STAS 8910-71
STAS 11422-84
STAS 12663-88
STAS 8662-70
STAS 6674-77
STAS 8288-69
STAS 7685-79
STAS 6364-78
STAS 8663-70

STAS 9187-84
STAS 3001-91

STAS 3001-91

STAS 3001-91

STAS 3001-91

MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


98

Pentru prevenirea impurificării bazinelor naturale cu produse
petroliere sunt prevăzute următoarele măsuri:
1. Reducerea cantităţii de ape reziduale.
Conţinutul de produse petroliere al apelor reziduale la ieşirea din
sistemele de purificare (separatoare) se va reduce prin micşorarea la
minimum a cantităţii de ape evacuate, prin:
a) raţionalizarea utilizării apei de răcire ceea ce poate duce la
reducerea cantităţii de apă recirculată cu cca 20-25% (utilizarea
în trepte a apei de răcire, folosind apa pentru produse mai uşoare
şi apoi pentru cele mai grele);
b) înlocuirea răcitoarelor-condensatoarelor cu aparate cu aer,
vehiculat de ventilatoare, reducându-se şi cheltuielile de
întreţinere şi chiar cele de investiţii;
c) utilizarea apei în sistem închis, răcirea în trepte etc.

2. Reducerea pierderilor de produse petroliere.
Pierderile de produse petroliere se vor minimiza aplicând
următoarele măsuri;
a) reducerea pierderilor şi scurgerilor la rezervoarele de ţiţei prin
prelucrarea unui ţiţei cât mai “Curat”, iar scurgerile rezervoarelor
să fie automatizate;
b) etanşarea corespunzătoare a conductelor şi utilajelor instalaţiilor
tehnologice;
c) colectarea cu grijă a produselor petroliere (ex. punctele de
prelevare a probelor).


3.5. METODE DE EPURARE A APELOR
REZIDUALE

Epurarea apelor = proces complex de reţinere şi neutralizare a
substanţelor nocive dizolvate, în stare coloidală sau de suspensii, prezente în
apele uzate industriale şi orăşeneşti, care nu sunt acceptate în mediul acvatic
în care se face deversarea apelor tratate şi care permite refacerea
proprietăţilor fizico-chimice ale apei înainte de utilizare.
Epurarea apelor uzate cuprinde două mari grupe de operaţii
succesive:
- reţinerea sau neutralizarea substanţelor nocive sau valorificabile
prezente în apele uzate;
- prelucrarea materialului rezultat din prima operaţie.
Astfel, epurarea are ca rezultate finale:
- ape epurate, în diferite grade, vărsate în emisar sau care pot fi
valorificate în irigaţii sau alte scopuri;
- nămoluri, care sunt prelucrate, depozitate, descompuse sau valorificate.

Metodele principale de epurare a apelor reziduale diferă în funcţie
de poluanţii prezenţi [10,11]. Se pot clasifica, în primul rând, în funcţie de
MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


99

mecanismul care conduce la reducerea poluantului prin metode
“convenţionale”:
- fizico-mecanice;
- fizico-chimice;
- biochimice sau biologice.
Combinarea acestor metode permite o purificare avansată, efluenţii
epuraţi putând fi reintroduşi în circuitul economic.
Adoptarea unui anumit procedeu depinde de:
- cantitatea efluentului;
- conţinutul în poluanţi;
- condiţiile de calitate impuse la evacuarea apei epurate în emisar;
- mijloacele finaciare ale agentului economic respectiv.
Se poate calcula gradul de epurare corespunzător fiecărui echipament
mecanic, chimic sau biologic. Gradul de epurare se stabileşte cu relaţia [17]:

100 ·
÷
=
i
f i
c
c c
c (%) (3.1)
în care: c
i
şi c
f
sunt concentraţia iniţială şi respectiv finală a poluantului
în apa supusă epurării.
Există ape uzate provenite din industrie care conţin poluanţi specifici
şi care nu pot fi înlăturaţi prin cele trei metode aşa zis convenţionale.
Este cazul apelor uzate care conţin substanţe minerale solubile şi
substanţe organice nedegradabile biologic. În aceste situaţii se recurge la
tehnici de epurare avansate [13].
Ca eficienţă şi cost cele mai bune rezultate s-au obţinut în
procedeele de epurare cu adsorbţie, cu schimbători de ioni şi procedeele de
oxidare chimică.
Procedeele de epurare cu adsorbţie permit eliminarea cantităţilor
mici de substanţe organice rămase după etapa biologică. Uzual, ca material
adsorbant se foloseşte, cărbunele activ obţinut prin condiţionarea specială a
cărbunelui vegetal sau fosil.
Procedeele de epurare cu adsorbţie se aplică, în special, pentru
îndepărtarea avansată a fenolilor, detergenţilor şi a altor substanţe ce pot da
un miros sau gust neplăcut apei de băut.
Procedeele de epurare cu schimbători de ioni se utilizează frecvent
pentru eliminarea poluanţilor minerali care se găsesc în apă sub formă
ionică: calciu, magneziu, sodiu, sulfaţi, nitraţi, fosfaţi, amoniu, metale grele
etc. Anumite tipuri de schimbători de ioni, sintetizate, pot epura şi compuşi
organici de tipul fenolilor, detergenţilor, coloranţilor etc.
Procedeele de oxidare chimică se aplică eficient la eliminrea
substanţelor poluante anorganice (cianuri, sulfuri, anumite metale grele etc.)
şi organice(fenoli, coloranţi, anumite pesticide etc.).
Ca reactivi sunt utilizate substanţe chimice cu proprietăţi oxidante:
ozonul, apa oxigenată, clorul cu produşii săi derivaţi (hipocloritul, bioxidul
de clor)
Ca tehnici de epurare aplicabile în viitor se menţionează:
- eliminarea poluanţilor la temperaturi mari în reactoare cu plasmă;
- tratarea cu radiaţii ultraviolete.
MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


100

Schema instalaţiei de epurare descrie succesiunea etapelor
principale arătând legăturile între ele şi indicând elemente de tehnologie.
Schema aleasă poate include un anumit număr de etape de tratare (epurare),
corelate astfel încât să realizeze gradul de epurare impus.
Schema unei instalaţii de epurare se stabileşte în funcţie de:
- caracteristicile apei uzate;
- de provenienţa lor;
- de gradul de purificare necesar;
- de metodele de tratament a nămolului;
- de suprafaţa disponibilă;
- de tipul echipamentului ce va fi folosit;
- de condiţiile locale.
Alegerea metodei de epurare depinde de eficienţa obţinută în diferite
procedee. Acestea sunt prezentate centralizat în tabelul 3.12 [14].

Tabelul 3.12. Eficienţa procedeelor de epurare a apei
Procedeu Îndepărtare, %
CBO
5
CCO Suspensii Bacterii
Trecere prin site 5-10 5-15 2-20 10-20
Clorinare 15-30 - - 90-95
Decantare 25-40 20-35 40-70 25-75
Coagulare,floculare 50-85 40-70 70-90 40-80
Epurare în biofiltru 50-95 50-80 50-92 90-95
Epurare cu nămol activ 55-95 50-80 55-95 90-98
Epurare în iaz biologic 90-95 70-80 85-95 95-98
Clorinare finală - - - 98-99

O staţie de epurare ape poate funcţiona cu una, două sau trei trepte
după provenienţa şi caracteristicile apelor uzate (v. tabelul 3.13).

Tabelul 3.13. Provenienţa apelor uzate şi tratamentele aferente

Ape uzate din Tratamente aplicate
Industrii prelucrătoare de materii
prime şi substanţe anorganice
- treapta mecanică
- treapta chimică
- ambele trepte aplicate succesiv
Industrii prelucrătoare de materii
organice
- treapta mecanică
- treapta chimică
- ambele trepte aplicate succesiv

Activitatea socială
- epurare mecano- chimică
- epurare mecano-biologică
- ambele trepte

Zootehnie
- treapta mecanică
- treapta chimică
- treaptă biologică

Într-o instalaţie de epurare ape reziduale se urmăreşte, în general,
epurarea sau pasivizarea tuturor substanţelor poluante [14,15].

MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


101

3.5.1. PROCEDEE ŞI ECHIPAMENTE ÎN
EPURAREA FIZICO-MECANICĂ

Epurarea fizico-mecanică a apelor uzate constituie prima treaptă de
epurare a apelor uzate (primary treatment) şi se bazează pe procese fizice de
separare a poluanţilor din apele uzate. În această treaptă se îndepărtează, în
special, materiile solide (cu densitatea mai mare de 1g/cm
3
) sau cele solide
şi lichide cu densităţi mai mici decât 1 g/cm
3
. De asemenea sunt reţinute şi
substanţele organice, dar cu o eficienţă relativ redusă (între 20 şi 30%) [15].
În cadrul epurării fizico mecanice se disting următoarele etape:

1. Reţinerea corpurilor şi suspensiilor mari;
2. Prelucrarea depunerilor de pe grătare şi site;
3. Sedimentarea;
4. Deznisiparea;
5. Decantarea.

Reţinerea corpurilor şi suspensiilor mari împreună cu deznisiparea
formează etapa de pretratare.

Instalaţiile pentru epurarea fizico-mecanică se amplasează astfel încât
apa să treacă prin ele succesiv şi pe cea mai scurtă cale [16].
O instalaţie de acest tip se compune din (figura 3.1.):
- bazin de egalizare;
- grătar şi denisipator;
- separator de ţiţei;
- bazin de decantare suplimentară (eleşteu);
- pompe etc.

Schema unei instalaţii de purificare mecanică este prezentată în figura
3.2. Apa reziduală trece mai întâi prin bazinul de egalizare şi apoi printr-un
deznisipator, pentru depunerea suspensiilor solide. În cazul pătrunderii în
canalizare a apelor meteorice, bazinul de egalizare permite dirijarea
excesului de apă într-un bazin de rezervă denumit bazin de avarii. Din
deznisipator apele trec prin camera de distribuţie în separatorul de ţiţei, unde
se reţine cea mai mare parte a produselor petroliere şi a mâlului şi apoi în
eleşteu, unde are loc egalizarea şi o separare suplimentară în produse. De
aici, apele reziduale trec la o purificare suplimentară sau se recirculă în
instalaţie.


MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


102



Figura 3.1. Schema epurarării fizico-mecanice a apelor reziduale


În continuare se vor prezenta principalele echipamente necesare în
epurarea fizico-mecanică.

A. Grătare

Grătarele sunt construcţii din bare de oţel, care au rolul de a reţine
corpurile şi suspensiile mari din apele uzate. Sunt amplasate la intrarea
apelor uzate în staţia de epurare. În funcţie de distanţa între bare (b), ele pot
fi [17]:
- grătare rare - cu b = 50-150 mm;
- grătare dese: - curăţate manual cu b = 40-60 mm;
- curăţate mecanic cu b = 16-20 mm.
Grătarele rare se amplasează în amontele grătarelor dese. Ele pot fi
plane sau curbe. Unghiul pe care grătarele îl fac cu planul orizontal depinde
de metoda de curăţire folosită [18]: grătarele curăţate manual au înclinaţia
cuprinsă între 30-75°, pe când cele curăţate mecanic au înclinaţii de 45-90°.
Formele tipice ale barelor de grătare sunt prezentate în figura 3.2, iar
modul de amplasare al grătarelor cu curăţire manuală este ilustrat în figura
3.3.

MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


103



Figura 3.2. Forme tipice ale barelor de grătare.





Figura 3.3. Amplasarea grătarelor cu curăţire manuală


Dimensionarea grătarelor se face astfel încât viteza medie a apei să
fie 0,8 - 0,9 m/s în canalul din amontele grătarului şi 1,0 - 1,1 m/s printre
barele grătarului. La trecerea debitului de verificare (Q
u orar min
), viteza medie
în canalul din amontele grătarului trebuie să fie minim 0,4 m/s în scopul
evitării depunerilor.


B. Site

Sitele au ca scop reţinerea materialelor mai fine din apele uzate, care
au trecut printre grătare şi constau din discuri perforate, împletituri din
sârmă inox, cu ochiuri de 0,75-1,75 cm [19].
Substanţele reţinute sunt transportate special, iar în staţiile mari sunt
fie incinerate , fie fermentate sau compostate.



MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


104

C. Decantoare

Sedimentarea este procesul de separare din apele uzate a particulelor solide
prin depunere gravitaţională [20]. În cursul sedimentării (care poate fi de
mai multe tipuri) se pot delimita într-o coloană cilindrică de sticlă mai multe
zone:
- o zonă superioară de lichid limpezit;
- o zonă de sedimentare cu o concentraţie uniformă de suspensii;
- o zonă de tranziţie;
- o zonă de compresiune ÷ tasare a nămolului depus.
În epurarea apelor uzate, sedimentarea este utilizată pentru îndepărtarea,
atât a substanţelor solide organice, cât şi anorganice care se depun în apă
sau care au fost aduse într-o formă care se depune (coagulare,
precipitare). Pentru apele uzate, procesul de sedimentare se aplică în
următoarele amenajări:
- Deznisipatoare – unde se separă suspensiile granulare cu dimensiuni de
0,15-0,20 mm şi mai mari (nisip, alte particule grosiere). Ele se află sub
formă de particule discrete ce sedimentează independent unele de altele
şi cu viteză constantă. Deznisipatoarele au rolul de a proteja
echipamentele împotriva abraziunii produsă de nisip în timpul curgerii,
de a preveni colmatarea conductelor cauzată de depunerea particulelor,
de a reduce frecvenţa de curăţire a fermentatoarelor de nămol şi a
decantoarelor de depunerile excesive. În staţia de epurare,
deznisipatoarele sunt plasate în spatele grătarelor şi înaintea
decantoarelor primare.
- Decantoare sau bazine de sedimentare primare ÷ unde se reţin materiile
solide în suspensie separabile prin decantare, precum şi suspensiile
floculente compuse din [21]:
- particule ce formează aglomerări mari;
- flocoane provenite de la coagularea suspensiilor din apă;
- materii organice solide în suspensie care sedimentează mai bine
când se unesc între ele.
- Decantoarele finale sau secundare ÷ unde se reţin, în general suspensiile
provenite din treapta de epurare biochimică.

Eficienţa de sedimentare a materialului solid în suspensie este
influenţată de numeroşi factori, dintre care cei mai importanţi sunt:
- curenţii de apă de diferite origini, cu direcţii diferite, care depind de
natura lor;
- curenţi turbionari datoraţi inerţiei fluidului la intrare;
- curenţi de suprafaţă produşi de vânt în bazinele descoperite;
- curenţi de convecţie verticală de origine termică;
curenţi de densitate produşi de apa rece sau “grea” care curge în partea de
jos a bazinului şi apa caldă sau “uşoară” care curge la suprafaţă. Pentru a
preveni formarea curenţilor verticali de densitate, care pot provoca scurt-

MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


105

circuite sau întârzieri în curgerea apei, decantoarele trebuie să fie cât mai
plate posibil. Se recomandă ca raportul între adâncime şi diametru sau
lungime să fie ~ 1/20 [22].
Calculul de dimensionare a bazinelor de decantare constă în
determinarea timpului necesar ca particulele solide să ajungă la fundul
bazinului cunoscând viteza acestora de cădere şi viteza de deplasare a apei
[23].

3.5.2. PROCEDEE ŞI ECHIPAMENTE ÎN
EPURAREA FIZICO-CHIMICĂ

Această etapă intervine în cazul în care sedimentarea naturală a
suspensiilor din apă nu este suficientă pentru îndepărtarea completă a
suspensiilor fine sau coloidale şi a substanţelor chimice dizolvate.
Epurarea fizico-chimică are la bază procedee şi fenomene chimice de
neutralizare, precipitare, coagulare, floculare, realizate prin tratarea apei cu
reactivi chimici.
Metoda se aplică apelor uzate industriale şi altor categorii de ape
atunci când se urmăreşte o epurare rapidă şi eficientă. Epuarea chimică se
aplică atât poluanţilor în suspensie, cât şi celor dizolvaţi.
Materiile aflate în suspensie fină, care nu s-au decantat în decantorul
primar, fiind dispersate coloidal, se elimină cu ajutorul unor reactivi chimici
(coagulanţi). Aplicarea procedeului de decantare cu coagulanţi asigură
eliminarea materiilor în suspensie în proporţie de peste 95% şi reduce
conţinutul de substanţe organice dizolvate.
Eliminarea poluanţilor dizolvaţi se realizează prin reacţii chimice în
care reactivul introdus formează cu poluantul un produs greu solubil. Acesta
fie se depune la baza bazinului de reacţie, fie este descompus sau
transformat într-o substanţă inactivă chimic. Se pot elimina în acest mod din
soluţie metalele grele, cianurile, fenolii, coloranţi etc. Ca reactivi se
utilizează laptele de var, clorul, ozonul.
De asemenea, apele uzate cu caracter acid sau alcalin, înainte de
deversarea în emisar, se supun preepurării prin neutralizarea lor în bazine cu
ajutorul unor reactivi corespunzători.

Procesul de coagulare-floculare comportă două faze [24]:
a) COAGULAREA care este interacţiunea chimică dintre coagulant, apă
şi suprafaţa particulelor coloidale;
b) FLOCULAREA care reprezintă procesul fizic de alipire a particulelor
destabilizate în micele macroscopice.

Reactivi de coagulare. La ora actuală se produce un număr mare de
coagulanţi, care fac parte din următoarele categorii de substanţe:



MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


106

- anorganice;
- organice;
- naturale;
- modificate.

Dintre cei mai uzuali coagulanţi, se menţionează: sărurile de aluminiu
(sulfat, AlCl
3
), sărurile de fier (FeCl
3
, Fe
2
(SO
4
)
3
, argilele etc.
Un loc aparte îl ocupă agenţii de coagulare sintetici rezultaţi prin
polimerizare şi sunt aşa numiţii polielectroliţi. Există polielectroliţi
cationici, anionici (se încarcă negativ), dar şi neionici.
Procesul de coagulare a compuşilor poluanţi prezenţi în apele reziduale
este dependent de:
a) doza de coagulant;
b) pH-ul de hidroliză;
c) potenţialul ζ;
d) condiţiile hidrodinamice în care se desfăşoară procesul de coagulare;
e) temperatura.
Dozarea coagulanţilor se poate face uscat sau umed.
Amestecarea apei supusă epurării cu reactivii se poate realiza:
- gravitaţional (cu şicane);
- pneumatic, cu aer comprimat;
- mecanic (cu agitatoare mecanice).



Figura 3.4. Schema epurării mecano÷chimice a apelor reziduale


MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


107

În cadrul etapei fizico÷chimice, tratarea chimică a apelor reziduale are
ca scop [25-27]:
- coagularea materiilor solide în suspensie aflate în stare coloidală sau
dispersate în particule foarte fine;
- corectarea pH-ului;
- recarbonatarea;
- adăugarea de nutrienţi în vederea epurării biologice;
- condiţionarea pentru filtrare etc.

A. PRECIPITAREA CHIMICĂ

Îndepărtarea din apa uzată a materiilor foarte fine, coloidale şi în
suspensie, are loc prin adăugarea de coagulanţi care le fac să sedimenteze.
Coagulanţii sunt acele substanţe care, adăugate în apă, conduc la
aglomerarea particulelor sub forma unor flocoane din ce în ce mai mari care,
sub acţiunea gravitaţiei, se depun pe fundul bazinului, antrenând şi
particulele neaglomerate.
Precipitarea chimică reprezintă combinarea procesului de floculare cu cel
de sedimentare [28].
Ca substanţe coagulante se folosesc, în special, clorura ferică
(FeCl
3
), sulfatul feric [Fe
2
(SO
4
)
3
)
*
2H
2
O sau Fe
2
(SO
4
)
3

*
3H
2
O], varul sub
formă de CaO sau Ca(OH)
2
, sulfatul de aluminiu [Al
2
(SO
4
)
3
·
*
18H
2
O].
Pentru creşterea eficienţei coagulării se mai utilizează bentonită, silice
activată sau anumiţi polimeri.


B. CORECTAREA PH-ULUI

Se face fie în scopul asigurării condiţiilor necesare treptei de tratare
biologică, fie pentru mărirea eficienţei coagulării.
Corectarea pH-ului se face prin introducerea de acizi sau baze în apa
uzată. Tipul acestora este funcţie de cantitatea, aciditatea sau alcalinitatea
apei uzate, de volumul apei uzate, de caracteristicile ei chimice, de costul
reactanţilor, de metoda de lucru, etc.
De câte ori este posibil, pH-ul se corectează prin amestecarea apelor
reziduale acide cu ape reziduale alcaline în proporţii convenabile.
C. RECARBONATAREA

Recarbonatarea = introducerea de CO
2
în apa uzată în scopul
corectării pH-ului, în special în cazurile în care coagularea se face cu
ajutorul varului.




MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


108

Prin adăugarea de CO
2
se realizează transformarea hidroxidului de calciu în
bicarbonat de calciu (fig. 3.5).



Figura 3.5. Sistemul de tratare cu var in două trepte cu recarbonatare.

Reacţia se realizează în vase cu adâncime de 2,5 la 3,5 m în care se
realizează un timp de staţionare de 5 minute.
In cazul sistemului de carbonatare în două trepte, vasul intermediar
de decantare este dimensionat pentru un timp de şedere de 400 min. la o
viteză de volum de 1,1 l/s· m
2
.


D. ADĂUGAREA DE NUTRIENŢI

Tratamentul biologic se realizează în condiţii bune având eficienţa
cerută numai când microorganismele găsesc hrana necesară în apele uzate.
Toate microorganismele necesită o serie de elemente de bază cum
sunt carbonul, azotul, fosforul, şi sulful ca şi urme de elemente ca potasiu,
calciu, magneziu, fier, etc.
Multe din apele uzate conţin aceste elemente, dar, unele nu le au în
cantitate suficientă. Pentru obţinerea concentraţiilor necesare, se adaugă
substanţe care conţin aceste elemente.


E. AMESTECAREA ŞI FLOCULAREA

Flocularea = procesul prin care particulele se aglomerează în
flocoane care se sedimentează cu uşurinţă. Particulele de coagulant coloidal
atrag alţi coloizi, particule colorate, materii organice, particule de pământ,
resturi de alge sau crustacee şi bacterii.

MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


109

Flocularea este favorizată de amestecarea lentă a apei comparativ cu
mişcarea rapidă realizată în vasele de amestecare.
Coagularea, flocularea şi sedimentarea sunt procese strâns legate
unul de celălalt [29].
Amestecarea apei în procesul de floculare este mai rapidă la început,
apoi mai lentă, în avalul bazinului, pentru a evita distrugerea flocoanelor
formate. Pe de altă parte, mişcarea trebuie să fie suficient de rapidă pentru a
împiedica depunerea flocoanelor în vasul de reacţie.
Vasele de floculare, ca şi cele de amestecare, pot fi operate
gravitaţional, pneumatic sau mecanic.
Floculatoarele gravitaţionale [29, 30] pot avea formă de canale cu
şicane la 90° faţă de curent în care mişcarea apei se face orizontal sau
vertical.
Bazinele de reacţie de tip pneumatic folosesc pentru repartizarea
aerului în bazin plăci poroase sau tuburi găurite, plasate pe o latură a
bazinului pentru a creea un curent în spirală.
Floculatoarele mecanice pot fi orizontale sau verticale, după poziţia
axului pe care sunt fixate paletele care realizează amestecarea apei.

Amestecarea verticală poate fi realizată cu turbine asemănătoare
celor folosite în unităţile cu nămol activat. Aproape întotdeauna
amestecătoarele cu palete sau turbină au viteza de rotaţie reglabilă pentru a
se adapta la variaţiile de viteză şi debit, cantitatea şi calitatea coagulantului,
etc.
Din bazinele de reacţie, apele uzate trec la decantoare. Datorită
coagulării, volumul de nămol este de trei ori mai mare decât în cazul
sedimentării fără coagulanţi, deoarece, prin coagulare, se antrenează şi
materii solide coloidale, precum şi cele în suspensie foarte fină iar, pe de
altă parte, coagulantul constituie o parte din nămol. Schema unui floculator
gravitational este prezentată în figura 3.6, iar a floculatoarelor mecanice în
figura 3.7.

Figura. 3.6. Floculator gravitaţional
MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


110



Figura 3.7. Floculatoare mecanice.

Calculul construcţiilor şi instalaţiilor pentru coagularea suspensiilor
se rezumă, în general, la stabilirea dimensiunilor bazinelor folosite şi la
determinarea caracteristicilor dispozitivelor de amestec.



Procedee de purificare a apelor uzate din rafinăriile de petrol

1. Filtrarea apelor reziduale. După ieşirea din separator se foloseşte pe scară largă
filtrarea prin nisip sau diferite alte materiale. Particulele de ţiţei se lipesc de suprafaţa
granulelor de nisip şi sunt reţinute de acestea. Apa filtrată este clară, însă are impurităţi
dizolvate. Concentraţia produselor petroliere variază - în funcţie de concentraţia iniţială şi
de viteza de filtrare – între 1,6 şi 24 mg/l. Durata filtrării fără spălarea filtrului depinde, de
asemenea, de viteza de filtrare şi de concentraţia ţiţeiului şi a suspensiilor solide în apă,
variind între 1 şi 6 zile. Spălarea nisipului, care se face cu apă caldă la 60 C, este combinată
cu suflarea cu aer timp de 25-35 min. Experimental s-a constatat că nisipul poate reţine
aprox 0,5% (masă) ţiţei.
Filtrele de nisip constau din celule dreptunghiulare din beton armat, în care sunt
dispuse: dispozitivul de alimentare cu apă şi cel de suflare cu aer, un strat de pietriş, un altul
de nisip şi jgheaburi pentru evacuarea filtrului şi apei de spălare. Celulele sunt aranjate pe
două rânduri, iar între ele sunt plasate conductele de alimentare şi de evacuare. Apa
reziduală din canalul de alimentare se urcă prin filtru şi se scurge prin jgheaburi la canalul
de apă purificată, iar de aici se recirculă la instalaţii. Apa curată pentru spălarea filtrului şi
cea murdară rezultată din spălare, care trece prin separator, se manipulează cu ajutorul
pompelor.
Se construiesc filtre de 18,36 şi 54 m
3
cu dimensiunile respective de 3X6 , 6X6 şi
6X9 m. Grosimea straturilor filtrante, de granulaţii diferite este dată în tabelul 3.14.

Tabelul 3.14. Dimensinile granulelor şi grosimea straturilor filtrante

Numărul straturilor (de
jos în sus)
Dimensiunea granulelor, mm Grosimea stratului,
mm
1
2
3
4
5
32-16
16-8
8-4
4-2
2-0,75
150-200
150-200
150-200
300-400
1000-1200

MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


111

Pentru o purificare mai bună, în special când apa este emulsionată, se utilizează
coagulanţi de tipul sulfat de aluminiu sau sulfat de fier. Pe suprafaţa filtrului se formează un
strat de Al(OH)
3
care reţine emulsia. Conţinutul de ţiţei în apă filtrată scade la 0,2 mg/l.
Ca materiale filtrante se mai folosesc: cocs (0,8-0,30 mm), pământ decolorant uzat
calcinat (de la contactarea uleiurilor), magnetită mărunţită şi diatomit.

2. Purificarea prin flotaţie. Flotaţia este operaţia prin care are loc separarea
particulelor lichide nemiscibile sau solide la suprafaţa lichidului, prin antrenarea cu bule de
aer dizolvate în lichid. Se produce astfel aderarea particulelor de ţiţei la suprafaţa de
separare între apă şi bulele de aer şi ridicarea acestora la suprafaţă, sub formă de spumă
saturată cu ţiţei (produse petroliere). Procesul are loc la dispersarea fină a aerului în apa
reziduală.
Fenomenul de aderare reciprocă între particulele dispersate în apă şi bulele de aer
este în funcţie de energia superficială liberă la interfaţa ţiţei ÷ apă-aer. La particulele
hidrofobe (ţiţei) energia superficială liberă este mare şi puterea de flotaţie tinde către valori
maxime.
Particulele de produse petroliere emulsionate fiind mici, este necesar ca aerul să
fie fin dispersat în apă şi în cantitate mare, pentru a creşte probabilitatea ciocnirii între
particulele de ţiţei şi bulele de aer. La aerarea cu bule mari de aer, acestea trec cu viteză
mare prin apă şi provoacă o amestecare puternică a apei ceea ce favorizeaza stabilizarea
sistemului. Flotaţia ţiţeiului şi a produselor este mai eficace cu bule de aer de 15-30
microni. Viteza de ridicare a particulelor aderate la bulele de aer este practic egală cu viteza
acestor bule. Astfel, particulelel de ţiţei de 0,5 microni se ridică singure cu o viteza de max.
8 microni/s, iar la flotaţie cu o viteză de 0,9 mm/s. Prin urmare, viteza de ridicare se
măreşte de cca 100 ori. Efectul purificării prin flotaţie a apei reziduale depinde exclusiv de
gradul de dispersie a aerului şi de cantitatea acestuia în apă. Dispersarea fină se poate
obţine prin degajarea aerului dizolvat la presiune sau cu ajutorul unei turbine. În acest caz,
gradul de dispersie depinde de tensiunea superficială a apei şi de viteza de rotaţie a turbinei,
a cărei viteză periferică trebuie să fie minimum 12-15 m/s. La flotaţie se supun ape
reziduale care au trecut prin separator şi s-au eliberat de cea mai mare parte de ţiţei precum
şi de impurităţi solide. Temperatura, pH-ul şi mineralizarea apei reziduale practic nu au
influenţă asupra efectului si duratei de purificare.
În prezent cele mai utilizate instalaţii de flotaţie sunt cele de tip Degremont
utilizate şi în ţara noastră [1].
În funcţie de cerinţele privind calitatea apei, flotaţia se poate aplica drept fază
finală sau numai preliminară, înainte de purificarea biologică.
3. Purificarea apelor care conţin tetraetil de plumb (TEP) se face cu benzină
neetilată, în trei vase orizontale prin care trece, în serie, apa impurificată şi benzina de
extracţie. Se poate utiliza benzină de aviaţie care reduce TEP de la 100 la 0,000004 mg/l,
deci aproape total.
4. Eliminarea H
2
S. Purificarea apelor reziduale care conţin H
2
S dizolvat se face
prin suflare cu aer, după acidularea la un pH de max 5. Aerarea se poate efectua în
contracurent într-o coloană căptuşită cu material anticoroziv, umplută cu inele Rasching.
5. Purificarea apelor care conţin leşii sulfuroase. Este cunoscut faptul că leşiile
sulfuroase rezultate de la rafinarea produselor albe şi de la desulfurarea gazelor favorizează
formarea emulsiilor stabile. Ele consumă oxigenul din apă, conferind acesteia mirosul
neplăcut de H
2
S şi mercaptani. De aceea, pentru aceste ape, se prevăd reţele de canalizare şi
instalaţii speciale, pentru:
- micşorarea consumului de NaOH prin regenerare de leşii epuizate;
- dezodorizarea leşiilor sulfuroase;
- purificarea biochimică a leşiilor dezodorizate.
Regenerarea leşiilor se face prin metoda electrolitică; oxigenul degajat la electroliza
apei oxidând mercaptanii până la disulfuri, punând în libertate NaOH:

2NaSR+O+H
2
O R
2
S
2
+ 2NaOH (3.2.)

MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


112

Disulfurile, insolubile în apă se îndepărtează prin extracţie cu benzină grea iar H
2
S
este utilizat la fabricarea H
2
SO
4
sau se arde; apa dezodorizată se trimite la purificarea
biologică.

6. Purificarea prin coagulare. Apele reziduale se purifică suplimentar (după
separatoare) cu ajutorul substanţelor coagulante: var stins, sulfat de aluminiul sau sulfat de
fier, precum şi amestecuri de sulfat de aluminiu sau sulfat de fier cu lapte de var, suspensie
de carbonat de calciu etc.


3.5.3. TRATAREA BIOLOGICĂ (BIOCHIMICĂ) A
APELOR UZATE

Procesele biologice de epurare a apelor uzate (reziduale) sunt
procese în timpul cărora materiile organice biodegradabile din apele uzate şi
din nămoluri sunt descompuse cu ajutorul microorganismelor, în principal
bacterii.
Transformările prin care microorganismele degradează substanţele în
produşi de ultimă degradare sunt:
a) descompunere aerobă (în prezenţă de oxigen)
b) descompunere anaerobă (în lipsa oxigenului)
c) descompunere anoxică (în prezenţa ionului nitrat).
Epurarea apelor se poate realiza prin una sau printr-o succesiune a
acestor etape de transformare. Cel mai des utilizată este cea aerobică
realizată în prezenţa unui nămol activ, sau prin oxidare pe straturi cu
bacterii.
Eliminarea substanţelor organice dizolvate în apă se face prin
adsorbţia lor la suprafaţa celulelor bacteriilor. Astfel, din acest proces
rezultă noi celule de bacterii şi metaboliţii: CO
2
, săruri minerale etc.
Materialul celular format se prezintă sub formă de flocoane aglomerate sau
pelicule relativ uşor decantabile [7,9].
Populaţia microorganismelor care realizează epurarea are o
compoziţie mixtă. Ponderea o deţin bacteriile aerobe şi alături de ele se
dezvoltă o serie de alte microorganisme de natură vegetală şi animală, cu
reprezentanţi din clasele: ciuperci inferioare, alge albastre, protozoare,
metazoare. Toate aceste microorganisme alcătuiesc o biocenoză specifică, a
cărui echilibru este în strânsă corelaţie cu condiţiile de exploatare a
instalaţiei de epurare.
Biodegradarea = procesul de descompunere a tuturor substanţelor
organice desfăşurat de un număr impresionant de microorganisme (bacterii,
drojdii, ciuperci microscopice, alge, protoazoare) omniprezente în toate
mediile (ape dulci şi marine, soluri şi sedimente, instalaţii de epurare).
Biodegradabilitatea poate fi privită ca eliminarea produşilor organici de
către agenţii biologici.
Biodegradabilitatea intrinsecă, reală sau totală este capacitatea unei
molecule sau produs de a se transforma, prin intermediul agenţilor biologici
în bioxid de carbon şi constituenţi microbieni sau biomasă.
MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


113

În ceea ce priveşte biodegradabilitatea unei substanţe din punct de
vedere al protecţiei mediului, se discută despre biodegradabilitatea
acceptabilă şi biodegradabilitatea totală.
Biodegradabilitatea totală este procesul prin care o substanţă este
efectiv şi total eliminată de către microorganisme în condiţii naturale sau
artificiale.
Urmărirea procesului biochimic se face prin testele de biodegradabilitate
care constau în :
- punerea în contact a produsului de testat cu nămol activ;
- urmărirea evoluţiei şi/sau a metaboliţilor rezultaţi fie a nămolului activ.
Realizarea acestor teste implică îndeplinirea unor probleme tehnice:
- alegerea condiţiilor de cultură;
- originea inoculurilor bacteriene; adaptarea prealabilă a nămolului.
În procesul biochimic există diverse scheme metabolice observate,
dependente de natura microorganismelor biodegradatoare şi de condiţiile de
mediu. Pot fi observate numeroase tipuri de reacţii: β-oxidare, dezalchilare
oxidativă, oxidare tioeterică, decarboxilare, epoxidare, hidroxilarea
hidrocarburilor aromatice, hidroliza (esterilor, amidelor, fosfoesterilor,
nitrililor), dehalogenarea (hidrolitică, reducătoare), dehidrohalogenarea,
nitroreducerea.
Epurarea biologică a apelor uzate se realizează în:
- instalaţii de epurare biologică naturală (câmpuri de irigare şi filtrare,
iazuri biologice etc.);
- instalaţii de epurare biologică artificială (filtre biologice, bazine cu
nămol activ, iazuri de oxidare etc.).
Schema bloc a unei instalaţii de tratare mecano-biologică este
prezentată în figura 3.8.
3.5.3.1.Tratarea biologică naturală


Tratarea biologică naturală se realizează de obicei pe câmpuri de
irigare, câmpuri de irigare subterană, iazuri de stabilizare etc.
a) Câmpurile de irigare şi filtrare sunt suprafeţe de teren folosite,
fie pentru epurarea şi irigarea în scopuri agricole, fie numai pentru epurare,
în cazul câmpurilor de filtrare.
Pe plan mondial se evită folosirea apelor uzate industriale pentru
irigaţii, din motive de igienă şi protecţie a muncii [4,15].
În dimensionarea câmpurilor de irigare şi filtrare cea mai importantă
problemă o constituie stabilirea cantităţii de apă necesară culturilor. Aceasta
se obţine prin întocmirea bilanţului apei în sol.
Necesarul specific de apă se determină pe mai mulţi ani, calculându-
se pe perioade fixe cu durata de o lună şi pe suprafeţe gale cu 1 ha. Relaţia
de calcul este următoarea:
W
r
= E
p
- 10P - G
w
- R
i
+ R
f
(3.3)

MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


114



Figura 3.8. Tratarea mecano ÷ biologică artificială a apelor uzate




MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


115

în care: W
r
este necesarul specific de apă, m
3
/lună
*
ha; dacă este
negativ, se ia în calcul egal cu zero
E
p
= evapotranspiraţia potenţială, m
3
/lună
*
ha
P = precipitaţii utile (care se reţin în sol), m/lună
G
w
= aportul de apă freatică, m
3
/lună
*
ha. Se consideră zero pentru
nivelul apei freatice mai jos de 2,0 m. adâncime. Între 0-2,0 m este 700-
1500 m
3
/ha
R
i
= rezerva de apă în sol la începutul lunii, m
3
/ha
R
f
= rezerva de apă în sol la sfârşitul lunii, m
3
/ha

b) Câmpuri de filtrare (filtre intermitente de nisip).
Pentru construcţia unui asemenea filtru de nisip este nevoie de un sol
nisipos care se împarte în parcele mai mici de ~ 0,40 ha. Solul natural de la
suprafaţă este îndepărtat până la stratul de nisip. Apa distribuită pe parcele
este evacuată prin conducte de drenaj cu diametrul de 10 cm, aşezate la
adâncimea de 1,0 m de la suprafaţa nisipului şi plasate la distanţe de 10,0 m
unele de altele.
În timpul exploatării, fiecare parcelă se încarcă cu apă uzată până la
o înălţime de 5-10 cm ceea ce corespunde la o încărcare de 500-1000 m
3
/ha
şi se aşteaptă infiltrarea apei în nisip. Dacă în 4 ore apa nu s-a infiltrat în
nisip, se scoate parcela din funcţiune şi se îndepărtează stratul de nămol de
la suprafaţa nisipului. Perioada normală de funcţionare este de 10-15 ani,
după care filtrul de nisip trebuie abandonat din cauza colmatării [48].

c) Iazuri de stabilizare (lagune)

Procesele de tratare care se desfăşoară în iazuri pot fi aerobice,
anaerobice sau complexe. Iazurile aerobice şi complexe pot fi folosite ca
iazuri aerate artificial, utilizând în acest scop aeratoare de suprafaţă sau
difuzoare de aer [18].
Iazurile de stabilizare sunt folosite, atât pentru tratarea apelor uzate
menajere, cât şi pentru cele industriale cu condiţia ca acestea să nu conţină
substanţe toxice. Aceste amenajări sunt bazine de pământ construite în
depresiuni naturale având adâncimi de 1,0 - 2,0 m, destinate epurării apelor
uzate, folosind factorii naturali.
Dimensiunile iazurilor de stabilizare depind de gradul de epurare
cerut, de calitatea apei uzate, de condiţiile climatice, de adâncimea iazului,
etc. Se recomandă pentru zone în care variaţiile sezoniere de temperatură
sunt mari (cazul ţării noastre), ca adâncimea să se ia 2,0 - 3,0 m [47].
Parametrii principali care condiţionează proiectarea iazurilor de
stabilizare sunt: necesarul de oxigen, încărcarea organică de suprafaţă,
timpul de staţionare şi temperatura [48-55].
Temperatura este factorul cel mai important şi influenţează în mare
măsură procesul biologic de tratament în iazuri. Viteza de descompunere a
materiei organice scade semnificativ cu descreşterea temperaturii. Pierderea
de căldură se datorează convecţiei, radiaţiei şi evaporării; creşterea de
căldură datorită radiaţiei solare are, de obicei, o valoare neînsemnată [4].
MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


116

3.5.3.2. Tratarea biologică artificială

Tratarea biologică artificială se realizează în principal în filtre
biologice şi în bazine cu nămol activ.

A. Filtrele biologice (biofiltre) sunt construcţii specifice în care apa
uzată este tratată biologic în condiţii specifice în timpul traversării
materialului filtrant, de sus în jos.
Biofiltrul propriu-zis format dintr-un turn de 1 ÷ 4 m înălţime şi un
decantor secundar. Apa uzată provenită de la decantorul primar este
introdusă prin partea superioară a biofiltrului şi cade liber pe umplutură,
colectându-se în decantorul secundar.
Există numeroase tipuri de filtre biologice, ele deosebindu-se prin
modul de aerare şi funcţionare (continuă÷periodică, cu recirculare etc); cele
mai uzuale biofiltre sunt prezentate în tabelul 3.15.

Tabelul 3.15 Caracteristici principale ale filtrelor biologice [4]

Tipul filtrului biologic Alimentare Modul de
aerare
Recirculare
Filtru biologic de contact Periodică Naturală Nu
Filtru biologic de mică
încărcare
Continuă Naturală Cu şi fără
Filtru biologic de mare
încărcare
Continuă Naturală Cu şi fără
Filtru biologic cu două
trepte
Continuă Naturală Cu şi fără
Filtru biologic turn Continuă Naturală Nu
Filtru biologic scufundat Continuă Artificială Nu
Aerofiltru Continuă Artificială Nu

Varietatea mare de filtre biologice, cu mod de funcţionare şi
recirculare diferit, este o rezultantă a necesităţii de adaptare la condiţiile
locale, care de multe ori sunt inconstante [15].
Forma în plan a filtrelor biologice depinde de tipul distribuitorului
de apă uzată ales, preferându-se forma circulară. Pereţii de susţinere sunt
construiţi de obicei din beton armat, dar, în funcţie de dimensiuni, se pot
folosi şi alte materiale.
Stratul de material filtrant , cu o umplutură de material inert este
caracterizat prin natura, dimensiunile granulelor şi înălţimea lui. Ca material
filtrant se poate folosi zgură, cocs, rocă spartă, cărămidă, inele Raschig,
materiale plastice etc. Materialul filtrant trebuie să îndeplinească o serie de
condiţii, legate de suprafaţa de adsorbţie şi rezistenţa mecanică.
Dimensiunile granulelor sunt diferite în diverse locuri de utilizare.
Se recomandă ca fiind cele mai potrivite granulele cu dimensiuni între 40 şi
80 mm [50].
Înălţimea stratului filtrant este variabilă depinzând de tipul filtrului şi
de o serie de condiţii locale. Pentru filtrele biologice de mică încărcare, se
MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


117

folosesc înălţimi ale stratului filtrant cuprinse între 1,50 şi 4,00 m. Filtrele
de mare încărcare au înălţimi ale stratului filtrant de 1,00 la 1,80 m, în timp
ce filtrele biologice turn au 3 ÷ 4 straturi filtrante cu grosimi de 4÷5 m.
Stratul filtrant este susţinut de un grătar plasat pe grinzi de susţinere.
Schema unui fitru biologic este prezentată în figura 3.9.


Figura 3.9. Filtru biologic

Asigurarea oxigenului necesar procesului aerob se realizează prin
ventilaţie îndepărtându-se şi bioxidul de carbon rezultat din mineralizarea
materiilor organice. De obicei, alimentarea cu aer se obţine prin ventilaţie
naturală, care se realizează ca urmare a diferenţei de temperatură între
interiorul şi exteriorul filtrului.
Recircularea apei este una din problemele importante ale filtrelor
biologice. Ea reprezintă o modalitate de mărire a eficienţei din punct de
vedere al CBO (consumul biochimic de oxigen).
Calculul detaliat al dispozitivelor care echipează filtrul biologic este
prezentat în literatură [47 ÷ 55]

B. Epurarea biochimică a apelor uzate cu impurificare organică
prin procedeul cu nămol activ

În aprilie 1914 se demonstrează posibilitatea epurării apelor uzate
menajere prin aerare şi având ca rezultat un depozit format prin
sedimentarea suspensiilor numit ”nămol activ”.

Se disting 3 linii generale pentru realizarea unei bune funcţionări a
aerotancurilor:
1. Crearea suprafeţelor specifice mari necesare dezvoltării
microorganismelor, deziderat atins prin agitarea permanentă a
flocoanelor de nămol activ, care să contacteze permanent apa
reziduală. Se constată că 1 mg de cultură bacteriană cuprinde o
sută de milioane organisme, a căror suprafaţă totală este de 4,2 m
2
.
2. Introducerea într-o cantitate suficientă a oxigenului în apa
reziduală (aerarea cu bule mari şi agitarea apei şi cu perii şi palete).
3. Aducerea oxigenului pe suprafaţa celulei şi îndepărtarea produselor
de metabolism.
MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


118

Progrese se înregistrează în domeniul perfecţionării utilajelor de aerare,
al optimizării instalaţiilor (recircularea nămolului, ditribuţia apei uzate,
folosirea oxigenului în locul aerului etc.).
Mai nou, se impun procedeele de biofiltrare care combină filtrarea şi
biodegradarea într-un singur reactor umplut cu un mediu granular fin
imersat. Pe lângă avantajele tehnice (sunt compacte, modulare, asigură
limpezirea, se pot automatiza), biofiltrarea realizează îndepărtarea azotului
amoniacal, a azotaţilor şi a poluării organice şi a mteriilor în suspensie.

Principii generale ale epurării apelor uzate prin procedeul cu nămol
activ

Tehnologia de epurare a apelor uzate în instalaţiile cu nămol activ
cuprinde fluxurile (figura 3.11):

Fig. 3.12. Fluxul tehnologic al epurării apelor uzate cu nămol activ

a. Apa uzată – preepurată anterior mecanic în separatorul mecanic, sau după
caz, supusă procesului fizico-chimic de epurare, se amestecă cu nămolul
recirculat si se aerează cu nămolul activ în bazinul de aerare, pentru ca
oxigenul dizolvat să satisfacă cerinţele microorganismelor aerobe,
aglomerate în flocoane, iar cestea să se menţină în suspensie.
b.Apa epurată
a. Nămolul activ
b. Nămolul activ excedentar



Influent
Namol in
exces
Decantor
primar
Bazin de aerare
Decantor
secundar
Namol recirculat
Aer
Efluent
MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


119

3.5.4. PROCEDEE DE TRATARE A
NĂMOLURILOR

Aceste procedee sunt dependente de tipul nămolurilor [53-57].
Clasificarea nămolurilor (după compoziţie şi provenienţă) este:
A. Compoziţional :
- nămoluri minerale, în care cantitatea de materiale solide totale minerale
este mai mare de 50%.
- nămoluri organice, în care cantitatea de materiale solide organice
depăşeşte 50%.
B. Din punctul de vedere al provenienţei deosebim:
- nămoluri mecanice (care sunt în general fermentabile);
- nămoluri fizico-chimice (conţin substanţe chimice, cu mirosuri
specifice);
- nămoluri biologice (floculente, brune).
Nămolurile se pot caracteriza prin proprietăţi fizice, chimice, biologice
şi bacteriologice [54].

Tratarea namolurilor cuprinde următoarele etape preliminare:
- Îngroşarea (concentrarea nămolurilor);
- Condiţionarea (tratarea suplimentară cu coagulanţi);
- Elutrierea (spălarea) nămolurilor fermentat pentru eliminarea coloizilor
şi particulelor fin dispersate;
- Deshidratarea – eliminarea apei în vederea reducerii volumului
nămolului pentru depozitare;
- Reducerea parţială a substanţelor organici prin tratare termică, având ca
rezultat turte cu umiditate 50-55 %, fie prin oxidare umedă, cu turte
sterile cu cca 65 %.
- Reducerea totală a materiilor organice prin incinerare;
- Arderea în strat fluidizat pentru nămoluri cu umidităţi;
- Incinerarea în cuptoare rotative- cu combustibili lichizi sau gazoşi;
- Depozitarea nămolurilor şi a cenuşilor, realizată în gropi, foste cariere de
nisip, în depresiuni (fără miros şi afectarea pânzei freatice).

Legat de realizarea propriu-zisă a epurării biologice (biochimice) aceasta
se realizează în bazine şi decantoare secundare.
Bazine cu nămol activ. Instalaţia de epurare cu nămol activ (figura
3.10) include bazine de aerare (aerotancuri), care sunt construcţii în care
epurarea biologică aerobă a apei are loc în prezenţa unui amestec de nămol
şi apă uzată, agitat în permanenţă şi aerat [51]. Epurarea în aceste bazine
este similară autoepurării care are loc în apele de suprafaţă. În aceste bazine,
se realizează însă şi accelerarea procesului prin trimiterea nămolului de
recirculare rezultat din decantarea efluentului din bazinele cu nămol activ în
decantoarele secundare.
În timpul staţionării apei (2-4 ore) în aerotanc se formează flocoane
de microorganisme care consumă substanţa organică poluantă, ducând la
formarea unui material celular cu aspect de nămol.
MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


120

Nămolul sedimentat în decantorul secundar este utilizat perţial
pentru însămânţarea aerotancului, iar excesul este îndepărtat sau condus în
altă instalaţie a staţiei de epurare.



Figura 3.11. Epurarea biologică cu nămoluri active [1]: 1. Decantor
primar; 2. Bazin de aerare; 3. Decantor secundar; 4. Recirculare; 5. Nămol
în exces; 6. Concentrator; 7. Deshidratare; 8. Nămol uscat.

Nămolul activ este format din flocoane (culoare variabilă de la brun
până la aproape negru) rezultate prin creşterea unei populaţii mixte de
bacterii şi de alte microorganisme în prezenţa unei ape uzate tratabilă
biologic şi a oxigenului.
Floconul reprezintă unitatea structurală a nămolului activ. La
microscop, se obţine o imagine complexă, caracterizată printr-o masă
gelatinoasă secretată de bacterii în care sunt cuprinse numeroase bacterii,
dar şi substanţe organice şi anorganice inerte. Printre flocoane trăiesc
protozoare şi unele metazoare, care contribuie la consistenţa nămolului.
Ca şi filtrele biologice, bazinele cu nămol activ ocupă suprafeţe mult
mai mici decât câmpurile de irigare şi filtrare. Spre deosebire de filtrele
biologice, au calitatea de a nu emana în jur miros neplăcut şi de a nu
favoriza dezvoltarea muştelor.
Randamentele sunt ridicate şi constante, atât vara cât şi iarna, uşor
superioare filtrelor biologice (85-95%).
Pentru dimensionarea bazinelor cu nămol activ este necesară
cunoaşterea unor parametri de proiectare comuni tuturor tipurilor de bazine,
ca şi parametrii corespunzători bazinelor de aerare pneumatică şi a celor cu
aerare mecanică. În aproape toate instalaţiile de tratare, volumul este
împărţit în două sau mai multe compartimente, care pot fi operate
independent. Uneori, volumul fiecărui compartiment este împărţit în mai
multe subcompartimente prin pereţi longitudinali, formând un canal. In
secţiune transversală, lăţimea nu trebuie să depăşească de două ori
adâncimea. Raportul lungime : lăţime trebuie să fie 5:1 până la 10:1 pentru a
MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


121

reduce scurtcircuitele la minim.Lungimea bazinelor poate varia între 30 şi
100 m.

Decantoare secundare. Constituie o parte importantă a treptei de epurare
biologică şi au drept scop reţinerea nămolului - materii solide în suspensie
separabile prin decantare ÷ rezultat în urma tratării biologice. Nămolul din
aceste decantoare are un conţinut mai mare de apă, este puternic floculat,
este uşor şi intră repede în descompunere.
Dimensionarea decantoarelor secundare se face similar decantoarelor
primare, ţinând seama de debitul apelor uzate, viteza de sedimentare,
încărcarea hidraulică superficială, timpul de decantare, încărcarea de
suprafaţă cu materii solide şi coeficientul de recirculare a nămolului activ
[19]. Nămolurile rezultate din tratarea apelor uzate sunt tratate prin
fermentarea anaerobă, care are ca scop reducerea conţinutului de materii
organice, a conţinutului de apă şi a nocivităţii. Nămolul se deshidratează,
apoi se descompune şi se incinerează. De asemenea nămolul se poate laguna
(depozita).
În final, se prezintă schema instalaţiei de tratare apă de la Petromidia
[53], putându-se evidenţia conexiunile dintre diferitele părţi componente ale
procesului (fig. 3.12).

- Nisip
- Slops
rafinarie la prelucrare
-Namol
EPURAREA MECANICA
- Deznisipare
- Separarea produselor
petroliere
- Omogenizare
- Ape chimic impure
rafinarie
-Ape chimic impure
petrochimie
- Drenuri
- Ape menajere
-Ape meteorice potential
impurificate
EPURAREA FIZICO-CHIMICA
- Coagulare - floculare
- Decantare primara cu flotatie
Corectie pH
EPURARE BIOLOGICA CU NAMOL
ACTIV
- Aerare treapta I
- Decantare secundara treapta I
- Aerare treapta a II a
- Decantare secundara treapta a II-
a
EPURAREA TERTIARA
BIOLOGICA
- Iaz biologic
- Canale cu macrofite
Namol
Namol
Reactivi
Aer
Nutrienti
Aer
MAREA NEAGRA
Fig. 3.12. INSTALATIA DE EPURARE FINALA A APELOR DIN PETROMIDIA S.A.
MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


122


3.6. PROCEDEE ACTUALE DE SEPARARE A
AMESTECURILOR HIDROCARBURI ÷ APĂ

Poluarea cu hidrocarburi a apelor poate fi [53,55]:
1) Poluarea în care are loc amestecul molecular-apă ÷ hidrocarburi;
2) Poluarea în care se produce dizolvarea şi emulsionarea în absenţa
agenţilor tensioactivi;
3) Poluarea în care se produce dizolvarea şi emulsionarea în prezenţa
agenţilor tensioactivi;
4) Poluarea datorată filmelor sau peliculelor de hidrocarburi la suprafaţa
apei.

Tratamentul poluărilor de suprafaţă (hidrocarburi care formează
pelicule sau filme) se poate realiza prin:
- procedee de dispersie a hidrocarburilor în toată masa tratată cu agenţi
tensioactivi;
- procedee de pompare directă sau asistată care se aplică în poluarea
accidentală şi au dezavantajul că sunt neselective;
- procedee de bazate pe adsorbţie şi pot fi nerecuperative şi recuperative.
Adsorbţia nerecuperativă se realizează cu dispozitive de tip tambur din
compuşi fluorocarbonaţi, oţel inox, policlorură de vinil (PVC),
polipropilenă şi alte materiale cu tensiuni superficiale în domeniul
hidrocarburilor.
Procedele recuperative utilizează tambururi, discuri şi benzi
recuperatoare.
Importantă în depoluarea recuperativă este productivitatea în
reţinerea produselor petroliere. De exemplu, pentru discurile recuperative se
utilizează relaţia:
332 , 0
17 , 1
452 , 0
0
212 , 1 258 , 1
0
( 664 , 0
g
I
x x xN D P v =
(3.3)
în care: P
0
este productivitatea în produse petroliere a unei feţe a discului;
D = diametrul discului, m;
N = viteza de rotaţie a discului, rot/min;
ν
0
= vâscozitatea cinematică a produselor petroliere, m
2
/s;
L = înălţimea de imersie a discului, m;
G = acceleraţia gravitaţională,

În ceea ce priveşte tratarea emulsiilor se remarcă utilizarea procedeelor
discutate la desalinarea electrică. În plus se pot aminti:
- Procedee bazate pe separarea accelerată;
- Utilizarea echipamentelor granulare cu răşini oleofile;
- Echipamente de coalescenţă cu ghidaje;
- Echipamente tubulare cu perii
- Echipamente cu Spiraloil [53].

MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


123

 Teste de autoevaluare

A. Alegeţi răspunsul sau răspunsurile corecte:

1. După provenienţa poluanţilor, sursele de poluare a apei sunt de
următoarele tipuri:
a- surse de poluare organizate;
b- surse de poluare simultane;
c- surse de poluare neorganizate
d- surse de poluare discontinue.

2. Limita admisibilă pentru CONSUMUL BIOCHIMIC DE OXIGEN
(CBO
5
) în apele uzate este de:
a- 50 mg/l;
b- 100 mg/l;
c- 80 mg/dm
3
;
d- 60 mg/dm
3
.

3. Deznisipatoarele au rolul de a:
a- separa suspensiile granulare cu dimensiuni mai mici de 1,5 mm;
b- separa suspensiile granulare cu dimensiuni mai mari de 0,15-0,20 mm;
c- reţine toate tipurile de materiale solide pentru a proteja echipamentele
împotriva abraziunii;
d- separa particulele solide în funcţie de dimensiuni, formă şi densitate.

4. Precipitarea face parte din categoria:
a- tratamentelor primare;
b- tratamentelor secundare;
c- tratamentelot terţiare;
d- tratamentelor cuaternare.

5. Care din următoarele procedee face parte din categoria
tratamentelor de epurare biologică:
a- procedeul de floculare;
b- procedeul de tratare cu nămol activ;
c- procedeul de sedimentare;
d- procedeul cu iazuri de oxidare.

B. Răspundeţi, în scris, la următoarele întrebări:

1. Definiţi: a) poluarea apei b) efluent; c) emisar; d) contaminanţi.
2. Care sunt sursele de poluare a apei?
3. Ce este epurarea apei?
4. Enumeraţi metodele de epurare a apelor reziduale.
5. Care sunt etapele tratării nămolurilor?


MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


124


BIBLIOGRAFIE

1. * * * World water balance and water resources of Earth, UNESCO,
Paris, 1978.
2. Lvovich, M.I., White, G.F., Use and transformation of terrestrial water
in systems, Cambridge University Press, Cambridge, 1990.
3. Newman, P.J., Classification of surface water quality management,
Heinemen Professional Publishing, Oxford, 1988.
4. Uttomark, P., Wall, P., Lake classification for water quality
management, University of Wisconsin Water Research Center, 1975.
5. Degrémont, Water Treament Handbook, Lavoisier Publishing Paris,
1991.
6. Robescu, D., Robescu, Diana, Procedee, instalaţii şi echipamente pentru
epurarea apelor, Litografia UPB, Bucureşti, 1996.
7. Berné, F., Cordonnier, J., Tratement des eaux, Edition TECHNIP, 1991.
8. Chevalier, Technique de l’eau, 33, 386, 1979.
9. Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327/25.XI.1997.
10. Popp V. I., Ionescu Homoriceanu, ş. a. - Brevet, R.S.R. 58 309, 1974.
11. Popp V. I., Rev. chim. 29, 1, 60, 1978.
12. Ianuli, V., Rusu, Gh.C., "Staţii de epurare a apelor uzate româneşti.
Exemple de calcul. Partea I.", Institutul de Construcţii, Bucureşti, 1983.
13. Franco H. J., a. o., Industrial Water Engineering, 18, 5, 11, 1981.
14. Cocheci V., Popp V. I., Bacaloglu R., ş.a., Buletinul ştiinţific şi tehnic,
seria Chimie, I.P.T.V.Timişoara, Dom 23(37) fasc.1, 1978.
15. Cocheci V., Popp V. I., Probleme actuale ale protecţiei, tratării şi
epurării apelor, Simpozion p.9, Timişoara, 1984.
16. Cocheci V., Martin A., Mâşu S. – Simpozion “Tratare ape”, p.29,
Timişoara,1984.
17. Stoianovici, S., Robescu, D., "Procedee şi echipamente mecanice pentru
tratarea şi epurarea apei", Ed.Tehnică, Bucureşti, 1983.
18. Edeline, F., Chemical Eng. Rev., 24, 457, 509, 1981.
19. Trambouze, P., Materiels et equipements, Editions Technip, Paris, 1999.
20. Negulescu, M. ş.a., Epurarea apelor uzate industriale, Ed. Tehnică,
Bucureşti 1978.
21. Gaid, K., Caveller, C., Martin, G., Water Ressources, 16, 17, 1982.
22. * * * STAS 4162/1 - 80, "Decantoare primare. Prescripţii de
proiectare".
23. * * * STAS 4162/2 - 82 "Decantoare secundare. Prescripţii de
proiectare".
24. Gantz, R.G., Sour Water Stripper Operations, API Special Report,
Hydrocarbon Processing, May 1975, pag 85
25. Dobrazanski, L.T. şi Thomson, J.W. , “Performance Evaluation of Sour
Water Strippes” paper presented at AIChE 76 th National Meeting,
Tulsa, martie 10, 1974, cit.5.
26. Ewing, R.C., Oil and Gas Journal, vol. 69, 8 martie, 1971.
27. Beychok ,M.R., Aqueous Wastes from Petroleum and Petrochemical
Plants”, volum 22, nr.7, John Wiley Sons, London, 1967.
MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


125

28. Roper, R.E., Dikey, R.O., Marman, S., Kim, S.W., Yandt, R.W.,
"Design effluent quality", Journ.Env.Eng.Div.Proc.Amer.Soc.Civ.Engr.,
Apr.1979.
29. Linsey, R.K., Kohler, M.A., Paulhus, J.L.H., Hydrology for Engineers,
2
nd
ed. McGraw – Hill, New York, 1975.
30. Heppler, P., Water pollution by oil, London, 1971.
31. CNA. ICPGA. "Protecţia, tratarea şi epurarea apelor", Vol.II,
Bucureşti, 1976.
32. Cornet J.C., Moisse R., Technologie de l’eau, 428-429, 23, 1982.
33. Negulescu, M., "Municipal waste water treatment", Ed.Elsevier,
Amsterdam, Oxford, New-York, Tokio, 1985.
34. Grigoraş, D, Cruceru, A., Revista Română de Petrol, vol. 2, nr. 3, 1995,
pag. 306-311.
35. Vintilescu, M., Vintilescu, A., Mara, S., Mediul înconjurător, vol. V, nr.
4, 1994.
36. * * * “ Epuration des eaux.” Ed.Technip , Paris, 1990.
37. DeSilva, Fr., Tips for process water purifications, Chem. Eng., August,
1996.
38. Drimuş I. şi colaboratorii, Aditivi pentru apele de injecţie - Materialele
consfătuirii ştiinţifice în probleme de ape reziduale, p.31-33, Ploieşti
(1966).
39. Atkinson, B., Biochemical Reaction Engineering, in: "Chemical
Engineering", coord. Coulson, J.M., Richardson, J.F., vol.3, cap.5,
Pergamon Press, Oxford, 1971.
40. Dumitrescu G., Epurarea apelor industriale din schelele petroliere,
Consfătuire ştiinţifică p. 17-24, Ploieşti, 1966.
41. * * * "Alimentare cu ape şi ape reziduale în industria petrolieră",
Centrul de Documentare al Industriei Chimice şi Petroliere, Bucureşti,
1968.
42. Consiliul Naţional al Apelor, "Normativ privind condiţiile de descărcare
a apelor uzate în reţelele de canalizare a centrelor populate C.90-83",
Bucureşti, 1983.
43. Degremont, "Memento technic de l'eau", Ed.Technip, Paris, 1989.
44. Masters, R.G., Introduction to Environmental Engineering and Science,
Prentice – Hall International Inc., 1991.
45. Thirumurthi, D., "Design criteria for aerobic aerated lagoons", Journ.
Env. Eng. Div. Amer. Soc. Civil Eng., Febr.1979.
46. Stowell, R., Ludwig, R., Colt, Y., Tchobanoglovs, G., "Concepts in
aquatic treatmenet system design", Journ. Env. Eng. Div. Proc. Amer.
Soc. Civil Eng., Oct.1981.
47. Roper, R.E., Dikey, R.O., Marman, S., Kim, S.W., Yandt, R.W.,
"Design effluent quality", Journ.Env.Eng.Div.Proc.Amer.Soc.Civ.Engr.,
Apr.1979.
48. Saget, Ph., "L'Environnement en millieu industriel", Université de
Technologie de Compiégne, 1997.
49. Suciu, Gh., "Procese calorice şi mecanice de separare",
I.P.G.G.Bucureşti, 1962.
MODULUL II
APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI


126

50. * * * STAS 11566-82, "Bazine de aerare cu nămol activ.Prescripţii de
proiectare".
51. Neag, Gh., Depoluarea solurilor şi apelor subterane, Editura Casa
Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 1997.
52. Gudin, C., Proc. Int. Symp. on Groundwater Pollution by Oil
Hydrocarbons, Prague, 1978.
53. Chirilă, Elisabeta, Protecţia mediului, Ovidius University Press,
Constanţa, 2000.
54. * * * Waste Management and Recycling International, Sterling
Publications, Limited, London, 1994.
55. Stoianovici, S., Robescu, D., "Procedee şi echipamente mecanice pentru
tratarea şi epurarea apei", Ed.Tehnică, Bucureşti, 1983.
56. Spencer, C.Watson, L., Optimize wastewater operations, Hydrocarbon
Processing, June, 1997.
57. Negulescu, M., "Epurarea apelor uzate orăşeneşti", Ed.Tehnică,
Bucureşti, 1978.



MODULUL II APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI

83

3. APA. POLUAREA APEI
Apa = substanţa minerală cea mai răspândită pe suprafaţa pământului şi are un rol primordial în dezvoltarea social  economică a unei naţiuni [1].

3.1. RĂSPÂNDIREA, GOSPODĂRIREA ŞI CALITATEA APEI
Consumul de apă dă gradul de civilizaţie al unei ţări. El variază între 3 litri/om/zi în zonele aride ale Africii şi 1054 litri/om/zi la New-York. Problema gospodăririi şi consumului de apă este foarte importantă: de exemplu, dacă fiecare om ar consuma, în medie, 200 l zilnic, în cursul unui an, ar trebui ca înălţimea pânzei de apă să scadă cu 0,64 mm. În ultimul deceniu se lucrează după conceptul de utilizare durabilă a resurselor de apă, care face parte integrată din conceptul de dezvolatare durabilă. În natură apa se găseşte în proporţii diferite în hidrosferă, atmosferă şi litosferă (tabelul 3.1). Tabelul 3.1. Distribuţia apei pe planeta Pământ [2] Sursa de apă Volumul de apă, km 3 % faţă de volumul total de apă 97,5 % faţă de volumul de apă dulce 77,19 22,41 0,35 0,04 0,01 100 100, 00

Mări şi oceane 1370*106 Distribuţia apei dulci pe Terra Calote glaciale şi gheţari Apele subterane şi umiditatea din sol Lacuri şi mlaştini Atmosferă Râuri Volum total de apă dulce Volum total de apă 27,097*106 7,87*106 0,123*106 0,014*106 0,0035*106 35,107*106 1405,107*106

Apa nu numai că trebuie să fie prezentă în cantităţi importante, dar ea trebuie să îndeplinească anumite criterii de calitate [3]. Calitatea apei = ansamblul caracteristicilor fizice chimice, biologice şi bacteriologice, exprimate cuantificat, care permit încadrarea probei într-o categorie, căpătând astfel însuşirea de a servi unui anumit scop. Planul

84

MODULUL II APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI

mondial de supraveghere a mediului înconjurător GEMS, al Naţiunilor Unite prevede urmărirea calităţii apelor prin trei categorii de parametri [4]: 1. parametrii de bază: temperatura, pH-ul, conductivitatea, oxigenul dizolvat, comţinut de colibacili; 2. parametrii indicatori ai poluării persistente: cadmiu, mercur, compuşi organo-halogenaţi şi uleiuri minerale; 3. parametri opţionali: carbon organic total, consum biochimic de oxigen, detergenţi anionici, metale grele, arsenic, clor, sodiu, cianuri, uleiuri totale, streptococi. În tabelul 3.2 se prezintă condiţiile de calitate ale apelor de suprafaţă, subterane şi tratate, precum şi metodele specifice de analiză [5]. Tabelul 3.2. Metode de analiză actuale pentru diverse tipuri de ape Metoda de analizã în vigoare (STAS, SR sau SR ISO) apa din apa din surse de surse sub tipul de suprafaţã terane şi analizã şi ape apa uzate tratatã 2852/94 6324/61 6325/61 6325/75 6322/61 6323/88 7722/84 6536/87 9887/94 6954/64 3002/85 3002/85

Nr. crt.

Indicator

Tipul de aparat

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Prelevare probe Gust, miros Temperaturã pH Culoare Turbiditate Conductivitate electrică Oxigen dizolvat CCO-Mn CCO-Cr

echipament de prelevare termometru pH - metru spectrometru VIS* turbidimetru conductometru oxigenometru baterie electricã de încãlzire termostat

instrumentalã instrumentalã instrumentalã instrumentalã instrumentalã volumetric, instrumentalã volumetric volumetric

11 12 13 14

CBO3 Alcalinitate şi aciditate Duritate Calciu

6560/82 6363/76 3026/76 3662/90

volumetric volumetric volumetric volumetric, absorbţie atomicã spectrometric

spectrometru AA* Spectrometru VIS şi AA

15

Magneziu

6674/77

MODULUL II APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI

85

Nr. crt.

Indicator

16

Sodiu

17

Potasiu

18 19

Cloruri Sulfaţi

Metoda de analizã în vigoare (STAS, SR sau SR ISO) apa din apa din surse de surse sub tipul de suprafaţã terane şi analizã şi ape apa uzate tratatã 8295/69 3223/2/ flamfoto80 metric sau absorbţie atomicã 8295/69 3223/1/ flamfoto80 metric sau absorbţie atomicã 8663/70 3049/88 Volumetric 8061/70 3069/87 gravimetric

Tipul de aparat

flamfotometru, spectrometru AA flamfotometru, spectrometru AA cuptor electric, baie de nisip sau apă spectrometru VIS spectrometru VIS spectrometru VIS spectrometru VIS spectrometru VIS

20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38

Amoniu Azotaţi Azotiţi Azot total Fosfaţi Cobalt Nichel Cupru Zinc Cadmiu Plumb Molibden Argint Fier Mangan Aluminiu Crom Seleniu Mercur

8683/70

6328/85 3048/1/ 77 3048/2/ 77

spectrometric spectrometric spectrometric spectrometric

8990/2/ 71 7312/83 10064/75 8288/69 7987/67 7795/80 8314/87 5961/95 8637/79 11422/84 8190/68 8634/70 8662/ 70 9411/83 7884/91 8045/ 79

3265/86

spectrometric

3224/69 6327/81 5961/95 6362/85

spectrometrie şi absorbţie atomică

spectrometru VIS şi AA

3086/68 3254/81 6326/90 12663/88 10267/89

2/84 spectrometric 7510/ volumetric 66 sau spectrometric 6364/78 volumetric Tipul de aparat spectrometru VIS spectrometru VIS spectrometru VIS şi AA spectrometru VIS 49 50 Bariu Pesticide organo-clorurate Substanţe extractibile Produse petroliere Toluen Anilină Naftalină Hidrazinã CS2  si  naftol Sulf mercaptanic Furfurol Chinolină Uree Benzaldehidă Compuşi 7587/66 7877/87 10258/75 12650/88 trusa de clor spectrometru AA spectrometric spectrometru VIS cromatocromatograf grafic în fază gaz 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64 spectrometric 8484/69 8507/70 8562/70 8563/70 8581/70 8582/70 8684/70 8685/70 8716/70 13252/95 8717/70 8891/71 spectrometru VIS spectrometric spectrometru VIS cromato- cromatograf . POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI Nr.86 MODULUL II APA. Indicator 39 40 41 Siliciu Floruri Arsen 42 43 44 45 46 47 Cianuri Fenoli Paranitrofenoli Sulfocianuri Detergenţi Sulfuri 48 Clor rezidual Metoda de analizã în vigoare (STAS. SR sau SR ISO) apa din apa din surse de surse sub tipul de suprafaţã terane şi analizã şi ape apa uzate tratatã 9375/ 3225/61 spectrometric 73 8910/ 6673/62 volumetric şi 71 spectrometric 7885/ spectrometric 67 sau absorbţie atomică 7685/79 10847/77 spectrometric 7167/92 10266/87 spectrometric 13218/95 spectrometric 13183/95 spectrometric 7875/1. crt.

crt. .3. autoclavă termostat 8285/95 instrumental 68 3696/95 69 70 3638/76 6953/81 gravimetric gravimetric 71 72 73 13208/94 13158/93 metoda jartest spectrometric 74 6329/90 75 3001/91 *VIS = vizibil. pierdere pentru tratare Doze de reactiv pentru tratare Nitroetilbenzen Doza de clor pentru dezinfecţie Analiza biologică Analiză bacteriologică Metoda de analizã în vigoare (STAS.MODULUL II APA.domeniul (sectorul) de utilizare. SR sau SR ISO) apa din apa din surse de surse sub tipul de suprafaţã terane şi analizã şi ape apa uzate tratatã grafic 11139/78 9888/74 spectrometric tester Tipul de aparat în fază gaz spectrometru VIS teste specifice analizor de carbon organic aparat distilare şi bidistilare etuvă şi baie electrică etuvă. Indicator 65 66 67 hidroxiaromatici Fenil  naftilamină Determinări de biodegrabilitate la detergenţi Carbon organic total Apa utilizatã în laboratoarele analitice Reziduu fix Materii în suspensie. O ilustrare a diferitelor categoriilor de ape existente în natură este prezentată în tabelul 3.sursa de provenienţă. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI 87 Nr. . microscop binocular microscop. baie de apă şi cuptor electric agitator multiplu spectrometru VIS spectrometru VIS centrifugă. AA= adsorbţie atomică Dintre criteriile de clasificare a apei cele mai importante sunt: .

lacuri .) .3. niveluri de consum specific de apă şi volume de ape uzate în anumite sectoare industriale româneşti. . energie nucleară etc) -agent de răcire/încălzire (industria chimică.apa meteorică .6 se prezintă utilizarea apei tehnologice.) . de rafinare. Aşa cum se observă în tabelul 3. industria chimică.pentru agricultură După sursa provenienţă Apa de suprafaţă Apa atmosferică Apa subterană Domeniul de utilizare Ape industriale Apă potabilă În tabelele 3. Clasificarea apei APA ÎN NATURĂ Categorie Forme /categorii .râuri .fluvii .mări de .straturi acvifere .izvoare . metalurgică etc.agent de vehiculare a materiilor prime în industria chimică -purtător de energie (hidroenergie. alimentară.materii prime pentru diverse industrii . termoenerie.88 MODULUL II APA. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI Tabelul 3. care este de circa 3 ori mai mare decât al celorlate industrii. alimentară etc. industria chimică participă la poluarea apelor cu un procent însemnat.auxiliar în procesele de fabricaţie (celuloză şi hărtie.oceane .pentru consum casnic . celuloză şi hârtie.gheţari .6.4  3.

în electroliză .soluţii de hidroxizi. farmaceutică .4. Consumuri specifice de apă în industrie Utilizarea apei Spălarea cărbunelui Fabricarea zahărului Extracţia ţiţeiului Rafinarea petrolului Consumul de apă t apă/t produs 2. industria chimică. .MODULUL II APA.casnic şi industrial Tabelul 3. condensatoare etc. sau anumitor. alimentară. săruri . industria alimentară. . acizi.2.3  9.polimerizare. astfel încât aceasta să devină mai puţin adecvată tuturor. milioane m3/an Alimentare cu energie electrică şi 2 593 (43 %) termică Staţii municipale 2 241(37%) Industria chimică 453 (15%) Alte industrii 151 (5%) 3.0 76.6. bidistilată şi sterilizată Apa potabilă Utilizare /proces .0 1. scrubere . POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI 89 Tabelul 3. 0  95.laboratoare. Volumul apelor uzate din România (deversate şi tratate) Domeniu de activitate Volum ape uzate. utilizări ale sale. SURSE DE POLUARE A APEI Poluarea apei = orice modificare a compoziţiei sau calităţii ei. biotehnologii . instalaţii de termoficare .în răcitoare.producerea aburului tehnologic. flotaţie.metalurgie.5. industria farmaceutică.0  12 3  70 Tabeleul 3. Utilizarea apei tehnologice Categoria Dizolvant pentru soluţiile de reactivi sau mediu de reacţie Materie primă Apa tehnologică Apă de răcire Apă de spălare Apă pentru alimentarea cazanelor Apa distilată.

. crustaceii etc. bacterii saprofite. protozoare patogene. poluarea biologică (poluarea cu bacterii patogene. c. dar mai ales prin intermediul apelor uzate. otrăvire = poluare gravă cu substanţe toxice. după perioada de timp cât acţionează agentul impurificator: a. poluare cu produse petroliere). respectiv îmbunătăţirea caracteristicilor fizic-chimice şi biologice ale apelor pentru gospodărirea cât mai eficientă a acestora. viermii paraziţi. după natura substanţelor impurificatoare: a. Clasificarea surselor de poluare a apei se face după mai multe criterii: 1) Acţiunea poluanţilor în timp.) . după modul de producere a poluării: a. substanţe chimice specifice diverselor industrii ). agricolă. fenoli. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI Protecţia calităţii apei = păstrarea. Fenomenele de poluare a apei pot avea loc: . locuinţe. c. 3. poluarea chimică (poluarea cu reziduuri petroliere. canalizarea unui oraş. Deoarece poluanţii solizi. accidentală. nave. colonii sezoniere etc. b. pesticide. după acest criteriu distingem următoarele surse [7]: a) continue (ex.la suprafaţă (ex. detergenţi. fungii. d.90 MODULUL II APA. drojdii patogene. periodică. autovehicule. algele. 2. radioactivă şi termică. poluarea radioactivă. permanentă sau sistematică. după concentraţia şi compoziţia apei: a. substanţe cancerigene. lichizi sau gazoşi ajung în apele naturale direct. degradare = poluarea geavă. naturală. 4. d. murdărire = modificarea compoziţiei şi a aspectului fizic al apei. Poluarea artificială cuprinde: poluarea urbană. organisme coliforme. b. canalizările instalaţiilor industriale etc) b) discontinue temporare sau temporar mobile (canalizări ale unor instalaţii şi obiective care funcţionează sezonier.în volum (apare la agenţi poluanţi miscibili sau în suspensie). ceea ce o face improprie folosirii. Poluarea apei poate fi împărţită după mai multe criterii: 1. artificială (antropică).). industrială. b. c. impurificare = reducerea capacităţii de utilizare. b. sursele de poluare a apei sunt multiple. enterovirusurile. poluare fizică (poluarea datorată apelor termice).

coloranţi.ioni de metale grele. . praf de cărbune).cenuşă. -produşi organici folosiţi ca agenţi de flotaţie. . . dizolvare şi reacţie din procesele tehnologice de fabricare a substanţelor organice şi anorganice Industria chimică . conductelor etc.baze. -particule în suspensie (argilă.MODULUL II APA.  surse de poluare cu ape reziduale industriale. Apa de răcire.săruri. -suspensii insolubile. b) sursele de poluare neorganizate sunt următoarele:  apele meteorice.7 şi 3. b) deşeuri rezultate dintr-o utilizare necorespunzătoare. Surse de poluare a apei şi procesele de provenienţă a acestora Categoria Sursa Procesul generator de poluare Prepararea minereurilor metalifere şi nemetalifere. a) sursele de poluare organizate sunt următoarele:  surse de poluare cu ape reziduale menajere. .detergenţi. Tabelul 3. Industria minieră Ape uzate industriale Industria metalurgică Procedee pirometalurgice şi Hidrometalurgice.acizi.cianuri. . Acest criteriu împarte sursele de poluare a apei în: a) surse de poluare organizate. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI 91 c) accidentale (avarierea instalaţiilor. -deşeuri radioactive. Extracţia şi prelucrarea minereurilor radioactive. Preparaţiile de cărbune. .  centrele populate amplasate în apropierea cursurilor de apă ce pot deversa: a) reziduuri solide de diferite provenienţe. şi b) surse de poluare neorganizate (tabelele 3. . Flotaţiile. . Procese de spălare. Agenţii poluanţi -săruri de metale grele.sulfaţi. rezervoarelor. . . Procese de răcire.) 2) Provenienţa poluanţilor. .8).suspensii.7.fenoli.

ploi acide.agenţi patogeni. transportul naval.pesticide.suspensii.îngrăşăminte. Zăpada . . . prelucrare .detergenţi.acizi naftenici. -hidrogen sulfurat. . Zootehnia Adăparea animalor. Băi spălători . Unităţi comerciale . accidentele tancurilor petroliere -petrol. -reziduuri animale. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI Sursa Procesul generator de poluare Agenţii poluanţi Industria petrolului şi petrochimică Extracţia ţiţeiului.compuşi fenolici şi aromatici. Industria termoenergetică Deversarea lichidelor calde din sistemele de răcire a instalaţiilor sau centralelor electrice . Industria celulozei . -compuşi cu sulf. Locuinţe Folosirea apei ca agent -produse petroliere. -suspensii. Înstituţii publice de spălare şi curăţare . Ape uzate menajere Ape uzate agrozootehnice Ape meteorice Procesele de fabricare şi .acizi organici. şi de alimentaţie Irigarea terenurilor .răşini. Salubrizarea . transpotul şi depozitarea ţiţeiului şi fracţiunilor sale. Hoteluri -paraziţi. -suspensii organice.pesticide.lichide calde (poluare termică) Ape uzate industriale Procese de fabricare şi -substanţe organice.îngrăşminte. .microorganisme.zaharuri. -produse petroliere.92 MODULUL II APA. . şi hârtiei . Ploaia Contactul precipitatiilor .pesticice. Agricultura agricole .substanţe minerale. Industria alimentară prelucrare -germeni patogeni. crescătoriilor de animale.coloranţi. Spitale şcoli . -celuloză.

azot.detergenţi. 3. . .hidrocarburi.10): Tabelul 3.9 şi 3. de regulă.MODULUL II APA. apele reziduale conţin atât compuşi organici toxici. prin urmare. .metale grele.8.fibre de celuloză şi lemn.9. AGENŢII POLUANŢI AI APEI Multitudinea de surse de poluare a condus la încercarea de împărţire a poluanţilor apei după mai multe criterii (tabelele 3.diverse deşeuri. trebuie remarcat că rafinăriile şi combinatele petrochimice sunt. . Tipul poluanţilor . . interconectate şi.pesticide.3.fosfor.material steril din mine sau din cariere. . Clasificarea poluanţilor apei după tipul şi natura lor Criteriul de împărţire Categoria de poluanţi Substanţe organice Substanţe anorganice Suspensii Poluanţii . Clasificarea efluenţilor industriali Apele reziduale Tipul apei reziduale Cu compuşi anorganici Sursa industrială Industria chimică anorganică Ceramică Metalurgie Industria alimentară Farmaceutică 3 Cu compuşi organici Cu compuşi organici toxici Uzine cocsochimice Rafinării Industria organică de sinteză Combinate chimice Combinate petrochimice Procese complexe de prelucrare Cu compuşi micşti Dintre sursele industriale prezentate. . POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI 93 Tabelul 3. cât şi compuşi micşti. .

extracţie. .plumb. fenolul. Centralele hidroelectrice (creşterea corozivitătii apei râurilor şi fluviilor aferente centralelor pot avea un impact negativ asupra funcţionării normale a utilajelor centralei). . Piscicultura (deversarea în emisar a unor ape reziduale cu substanţe toxice: cianura de sodiu. .din spitale. Alimentarea cu apă a unităţilor industriale (apa tehnologică poate fi impurificată cu anumiţi poluanţi indezirabili în anumite procese tehnologice). zincul. Irigaţiile (plantele pot fi afectate de prezenţa în apa de irigat a metalelor grele. Alimentarea cu apă a crescătoriilor de animale (concentraţii mici de substanţe toxice pot afecta sănătatea animalelor. amoniacul etc. . . .ape termale.substanţe radioactive.foraj.).pesticide.microorganisme. .transport auto. . Alimentarea cu apă potabilă a centrelor urbane (impurificarea apei cu reziduuri menajere şi industriale.ştranduri şi locuinţe. f.). -substanţe din atmosferă.crescătorii de animale.detergenţi. b. cuprul. e. Ca urmare a poluării apei pot fi perturbate următoarele procese: a.). POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI Produse petroliere Substanţe radioactive Tipul poluanţilor Provenienţă şi caracteristici comune Ape termale Microorganisme patogene Poluanţi fizici Natura poluanţilor Poluanţi chimici Poluanţi biologici .apa caldă din centrale termoelectrice. .azot şi fosfor. . -combinate petrochimice. substanţe toxice etc. d. .5% s-au dovedit mortale pentru animalele de fermă).mercur. cu germeni patogeni.izotopi radioactivi din laboratoare de cercetare. borului. -scăpări de la reactoarele nucleare. sodiului etc.94 MODULUL II APA. concentraţii de sare peste 1. .hidrocarburi din rafinării. naval şi prin conducte. .apa caldă din industrie. . . . . c. .hidrocarburi.

etc.plumb.paraziţi. Compuşi organici greu .viruşi.4. .bacterii. anorganici . de exemplu. etc.cupru.suspensii.MODULUL II APA. Sportul de agrement şi turismul (poluarea lacurilor şi râurilor de agrement cu alge. . 3. cu efecte negative asupra părţii metalice a navelor. Navigaţia (poluarea apelor fluviale şi marine conduce la creşterea acidităţii şi corozivităţii acestor ape. poate conduce la mirosuri ofensive şi aspecte inestetice care scad interesul turistic). .fosfor. Clasificarea proprietăţilor apei Criteriul de împărţire Modificarea proprietăţilor chimice şi/sau biologice ale apei Poluanţii . . . . depozitarea cantitativă a unor substanţe în suspensie poate perturba circulaţia navelor). hidrocarburi.10. Săruri fertilizatoare . Categoria de poluanţi Uleiuri Modificarea Coloranţi proprietăţilor fizice Substanţe degradabile şi/sau organoleptice ale apei Substanţe solide .pesticide. Microorganisme . compuşi organici.substanţe organice Săruri organice din mine şi din exploatări petroliere.cianuri. h.mercur. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI 95 g. .zinc. pentru a evita o impurificare apelor primitoare (emisar). degradabili . cât şi un aspect sanitar. Asigurarea calităţii apei ce urmează a fi utilizată într-un anumit scop se realizează şi se menţine prin: . poluanţilor apei după modificările Tabelul 3.crom. PREVENIREA ŞI POLUĂRII APEI COMBATEREA Problema purificării apelor reziduale are atât un aspect economic (recuperarea produselor petroliere antrenate şi refolosirea apei recirculate). Compuşi toxici .azot.detergenţi.

3. Limite de încărcare cu poluanţi a apelor uzate evacuate în resursele de apă Nr.5-8. fiabile.4. Crt.Concentraţia ionilor de hidrogen (pH) chimici pentru fluviul Dunărea 3.0 STAS 6560-82 mg/dm3 40 STAS 9887-74 mg/dm3 70 STAS 6954-82 . Azot amoniacal (NH4+) unit. reutilizarea apei în circuit închis după epurări parţiale sau totale. Indicatori 2.). eficiente [8]. Epurarea apelor uzate. PREVENIREA IMPURIFICĂRII BAZINELOR NATURALE CU PRODUSE PETROLIERE Condiţiile fizico-chimice şi bacteriologice privind deversarea apelor reziduale sunt prezentate în tabelul 3.0 STAS 6953/381 20.5 STAS 8619/390 6. turbinări etc. majorarea suprafeţelor irigate cu apă uzată etc. detergenţi nebiodegradabili etc. amenajarea complexă a cursurilor naturale cu acumulări. Consum chimic de oxigen – metoda cu bicromat de potasiu (CCO-Cr) 7. cascade etc.96 MODULUL II APA. Consum chimic de oxigen – metoda cu permanganat de potasiu (CCO-Mn) 6. pH 6. realizată prin procedeee avansate în staţii specializate care folosesc tehnologii şi echipamente moderne. Materii totale în suspensie (MTS) 4.5-9..1. renunţarea la fabricarea unor produse toxice (DDT. Consum biochimic de oxigen la 5 zile (CBO5) 5. mărirea capacităţii de oxigenare naturală a râurilor prin crearea de praguri.Temperatura ºC 30 ºC - B.Indicatori fizici 1. derivări. reaerarea artificială a cursurilor naturale cu echipamente mecanice plutitoare.11.0 mg/dm3 mg/dm3 60. Mărirea capacităţii de autoepurare a cursurilor naturale prin: mărirea diluţiei la deversarea efluenţilor în cursurile naturale.11 [9]: Tabelul 3. 3. Indicator de calitate UM Limite maxime admisibile Metoda de analiză A. Reducerea cantităţii şi concentraţiei poluanţilor prin folosirea unor tehnologii de fabricaţie care să reducă cantitatea de apă implicată. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI 1. 2.

Bacterii coliforme totale 43.0 1.5 0. Seleniu (Se2+) 35.Crom (Cr6+) 26.1 0.1 1. Produse petroliere 16. Salmonella bacteriologici mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 nr.1 0.Cupru (Cu 2+) 28. Cloruri (Cl-) 41.0 0.05 STAS 7167-92 5.Crom (Cr3+) 25.1 0. Fosfor total (P) 18.0 25. Mercur (Hg2+) 31.0 0. Fenoli antrenabili cu vapori de apă (C6H5OH) 14. Cobalt (Co2+) 38. Sulfiţi (SO32-) 13. Clor liber (Cl2) 40. Cianuri (CN-) 39. Magneziu (Mg2+) 37. Azot total (N) 9./100 cm3 nr. Fosfaţi (PO43-) 17.0 1 mil./100 cm3 2.2 0.05 500. Azotaţi (NO3-) 10. Molibden (Mo2+) 34. Argint (Ag+) 32.0 0.0 1.Substanţe extractibile cu eter de petrol 15.1 0. Fluoruri (F) 33.0 10. Azotiţi (NO2-) 11. Bacterii coliforme fecale 44.05 8. Streptococi fecali C.Fier total ionic (Fe2+ + Fe3+) 27.0 4. Indicatori 45.0 1. Nichel (Ni2+) 29. Arsen 20.0 300 0.5 0. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI 97 8.0 STAS 7587-66 STAS 7877-87 STAS 10064-75 STAS 7576-66 0.0 100. Aluminiu (Al 3+) 21./100 cm3 nr.Cadmiu (Cd2+) 24.0 2000.1 1. Reziduu filtrat la 105 ºC 42. Sulfuri şi hidrogen sulfurat (H2S) 12.0 0.MODULUL II APA. Mangan (Mn2+) 36.Detergenţi sintetici anion activi./100 cm3 nr.05 0. biodegradabili 19.0 STAS 8683-70 STAS 7312-83 STAS 8900-71 STAS 8900-71 STAS 7510-66 STAS 7661-89 0. 10 000 5 000 absent STAS 7885-67 STAS 9411-83 STAS 3662-90 STAS 8637-79 STAS 7852-80 STAS 7884-91 STAS 7884-91 STAS 8634-70 STAS 7795-80 STAS 7987-91 STAS 8314-91 STAS 8014-79 STAS 8190-68 STAS 8910-71 STAS 11422-84 STAS 12663-88 STAS 8662-70 STAS 6674-77 STAS 8288-69 STAS 7685-79 STAS 6364-78 STAS 8663-70 STAS 9187-84 STAS 3001-91 STAS 3001-91 STAS 3001-91 STAS 3001-91 .1 1.1 5.005 0. Calciu (Ca 2+) 22.5 0. Zinc (Zn 2+) 30.0 1.Plumb (Pb 2+) 23.

98 MODULUL II APA. depozitate. epurarea are ca rezultate finale: . prezente în apele uzate industriale şi orăşeneşti. METODE DE EPURARE A APELOR REZIDUALE Epurarea apelor = proces complex de reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive dizolvate. descompuse sau valorificate.nămoluri. răcirea în trepte etc. Metodele principale de epurare a apelor reziduale diferă în funcţie de poluanţii prezenţi [10. iar scurgerile rezervoarelor să fie automatizate. c) utilizarea apei în sistem închis. Epurarea apelor uzate cuprinde două mari grupe de operaţii succesive: . prin: a) raţionalizarea utilizării apei de răcire ceea ce poate duce la reducerea cantităţii de apă recirculată cu cca 20-25% (utilizarea în trepte a apei de răcire. care nu sunt acceptate în mediul acvatic în care se face deversarea apelor tratate şi care permite refacerea proprietăţilor fizico-chimice ale apei înainte de utilizare. Astfel. folosind apa pentru produse mai uşoare şi apoi pentru cele mai grele). b) etanşarea corespunzătoare a conductelor şi utilajelor instalaţiilor tehnologice. 2. . vărsate în emisar sau care pot fi valorificate în irigaţii sau alte scopuri. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI Pentru prevenirea impurificării bazinelor naturale cu produse petroliere sunt prevăzute următoarele măsuri: 1. în funcţie de . vehiculat de ventilatoare. Reducerea pierderilor de produse petroliere.prelucrarea materialului rezultat din prima operaţie. reducându-se şi cheltuielile de întreţinere şi chiar cele de investiţii. în primul rând.reţinerea sau neutralizarea substanţelor nocive sau valorificabile prezente în apele uzate. Pierderile de produse petroliere se vor minimiza aplicând următoarele măsuri. a) reducerea pierderilor şi scurgerilor la rezervoarele de ţiţei prin prelucrarea unui ţiţei cât mai “Curat”.ape epurate.5. Conţinutul de produse petroliere al apelor reziduale la ieşirea din sistemele de purificare (separatoare) se va reduce prin micşorarea la minimum a cantităţii de ape evacuate. c) colectarea cu grijă a produselor petroliere (ex. în diferite grade. Se pot clasifica. 3. în stare coloidală sau de suspensii.11]. Reducerea cantităţii de ape reziduale. . b) înlocuirea răcitoarelor-condensatoarelor cu aparate cu aer. punctele de prelevare a probelor). care sunt prelucrate.

fizico-mecanice. detergenţilor. Procedeele de oxidare chimică se aplică eficient la eliminrea substanţelor poluante anorganice (cianuri. Gradul de epurare se stabileşte cu relaţia [17]: (3. clorul cu produşii săi derivaţi (hipocloritul.eliminarea poluanţilor la temperaturi mari în reactoare cu plasmă.1)  100 (%) ci în care: ci şi cf sunt concentraţia iniţială şi respectiv finală a poluantului în apa supusă epurării. sintetizate.cantitatea efluentului. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI 99 mecanismul care conduce la reducerea poluantului prin metode “convenţionale”: .MODULUL II APA. chimic sau biologic. Se poate calcula gradul de epurare corespunzător fiecărui echipament mecanic. . . Uzual. sulfuri. nitraţi. . apa oxigenată. magneziu. Procedeele de epurare cu adsorbţie se aplică. detergenţilor şi a altor substanţe ce pot da un miros sau gust neplăcut apei de băut. Combinarea acestor metode permite o purificare avansată. . în special.mijloacele finaciare ale agentului economic respectiv.). cărbunele activ obţinut prin condiţionarea specială a cărbunelui vegetal sau fosil. sulfaţi.condiţiile de calitate impuse la evacuarea apei epurate în emisar.conţinutul în poluanţi.biochimice sau biologice. amoniu. sodiu. bioxidul de clor) Ca tehnici de epurare aplicabile în viitor se menţionează: . Adoptarea unui anumit procedeu depinde de: . coloranţilor etc. fosfaţi. Este cazul apelor uzate care conţin substanţe minerale solubile şi substanţe organice nedegradabile biologic. efluenţii epuraţi putând fi reintroduşi în circuitul economic. . pot epura şi compuşi organici de tipul fenolilor. . Procedeele de epurare cu schimbători de ioni se utilizează frecvent pentru eliminarea poluanţilor minerali care se găsesc în apă sub formă ionică: calciu. anumite pesticide etc.) şi organice(fenoli. metale grele etc. ca material adsorbant se foloseşte.fizico-chimice. cu schimbători de ioni şi procedeele de oxidare chimică. Ca reactivi sunt utilizate substanţe chimice cu proprietăţi oxidante: ozonul. anumite metale grele etc. Procedeele de epurare cu adsorbţie permit eliminarea cantităţilor mici de substanţe organice rămase după etapa biologică. coloranţi. pentru îndepărtarea avansată a fenolilor. În aceste situaţii se recurge la tehnici de epurare avansate [13].  ci  c f . Există ape uzate provenite din industrie care conţin poluanţi specifici şi care nu pot fi înlăturaţi prin cele trei metode aşa zis convenţionale. Ca eficienţă şi cost cele mai bune rezultate s-au obţinut în procedeele de epurare cu adsorbţie. Anumite tipuri de schimbători de ioni.tratarea cu radiaţii ultraviolete.

Tabelul 3.15].de tipul echipamentului ce va fi folosit.ambele trepte aplicate succesiv .treapta mecanică organice .treapta mecanică Zootehnie .epurare mecano-biologică .de metodele de tratament a nămolului. .treapta chimică .de gradul de purificare necesar. . % Trecere prin site Clorinare Decantare Coagulare. Acestea sunt prezentate centralizat în tabelul 3.12 [14]. Schema aleasă poate include un anumit număr de etape de tratare (epurare). Provenienţa apelor uzate şi tratamentele aferente Ape uzate din Tratamente aplicate Industrii prelucrătoare de materii . .100 MODULUL II APA. tabelul 3. Eficienţa procedeelor de epurare a apei Procedeu Îndepărtare. corelate astfel încât să realizeze gradul de epurare impus.treapta chimică . .treapta mecanică prime şi substanţe anorganice . în general.de provenienţa lor. Alegerea metodei de epurare depinde de eficienţa obţinută în diferite procedee. Tabelul 3.13.caracteristicile apei uzate.de suprafaţa disponibilă. .treapta chimică .chimică Activitatea socială .ambele trepte . POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI Schema instalaţiei de epurare descrie succesiunea etapelor principale arătând legăturile între ele şi indicând elemente de tehnologie. .treaptă biologică Într-o instalaţie de epurare ape reziduale se urmăreşte. epurarea sau pasivizarea tuturor substanţelor poluante [14.floculare Epurare în biofiltru Epurare cu nămol activ Epurare în iaz biologic Clorinare finală CBO5 5-10 15-30 25-40 50-85 50-95 55-95 90-95 CCO 5-15 20-35 40-70 50-80 50-80 70-80 Suspensii 2-20 40-70 70-90 50-92 55-95 85-95 Bacterii 10-20 90-95 25-75 40-80 90-95 90-98 95-98 98-99 O staţie de epurare ape poate funcţiona cu una. două sau trei trepte după provenienţa şi caracteristicile apelor uzate (v.ambele trepte aplicate succesiv Industrii prelucrătoare de materii .12.de condiţiile locale. Schema unei instalaţii de epurare se stabileşte în funcţie de: .13).epurare mecano. .

5. Reţinerea corpurilor şi suspensiilor mari. În cadrul epurării fizico mecanice se disting următoarele etape: 1. În cazul pătrunderii în canalizare a apelor meteorice. PROCEDEE ŞI ECHIPAMENTE ÎN EPURAREA FIZICO-MECANICĂ Epurarea fizico-mecanică a apelor uzate constituie prima treaptă de epurare a apelor uzate (primary treatment) şi se bazează pe procese fizice de separare a poluanţilor din apele uzate.1. Din deznisipator apele trec prin camera de distribuţie în separatorul de ţiţei.2. Apa reziduală trece mai întâi prin bazinul de egalizare şi apoi printr-un deznisipator. unde are loc egalizarea şi o separare suplimentară în produse. Decantarea. 2. unde se reţine cea mai mare parte a produselor petroliere şi a mâlului şi apoi în eleşteu.grătar şi denisipator.1. . O instalaţie de acest tip se compune din (figura 3. Sedimentarea. materiile solide (cu densitatea mai mare de 1g/cm3) sau cele solide şi lichide cu densităţi mai mici decât 1 g/cm3. . 4.pompe etc. . Schema unei instalaţii de purificare mecanică este prezentată în figura 3. Instalaţiile pentru epurarea fizico-mecanică se amplasează astfel încât apa să treacă prin ele succesiv şi pe cea mai scurtă cale [16].MODULUL II APA. pentru depunerea suspensiilor solide.bazin de decantare suplimentară (eleşteu). 3. apele reziduale trec la o purificare suplimentară sau se recirculă în instalaţie. În această treaptă se îndepărtează. . Prelucrarea depunerilor de pe grătare şi site. 5. Deznisiparea.bazin de egalizare.): .separator de ţiţei. dar cu o eficienţă relativ redusă (între 20 şi 30%) [15]. De aici. în special. Reţinerea corpurilor şi suspensiilor mari împreună cu deznisiparea formează etapa de pretratare. bazinul de egalizare permite dirijarea excesului de apă într-un bazin de rezervă denumit bazin de avarii. . De asemenea sunt reţinute şi substanţele organice. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI 101 3.

1. Unghiul pe care grătarele îl fac cu planul orizontal depinde de metoda de curăţire folosită [18]: grătarele curăţate manual au înclinaţia cuprinsă între 30-75°.curăţate manual cu b = 40-60 mm.cu b = 50-150 mm. Schema epurarării fizico-mecanice a apelor reziduale În continuare se vor prezenta principalele echipamente necesare în epurarea fizico-mecanică. Grătarele rare se amplasează în amontele grătarelor dese.grătare dese: . pe când cele curăţate mecanic au înclinaţii de 45-90°.curăţate mecanic cu b = 16-20 mm. ele pot fi [17]: . A. Sunt amplasate la intrarea apelor uzate în staţia de epurare. Grătare Grătarele sunt construcţii din bare de oţel.2. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI Figura 3. iar modul de amplasare al grătarelor cu curăţire manuală este ilustrat în figura 3. . .102 MODULUL II APA.3. care au rolul de a reţine corpurile şi suspensiile mari din apele uzate. . În funcţie de distanţa între bare (b). Ele pot fi plane sau curbe.grătare rare . Formele tipice ale barelor de grătare sunt prezentate în figura 3.

75-1.3. care au trecut printre grătare şi constau din discuri perforate.0 . viteza medie în canalul din amontele grătarului trebuie să fie minim 0.0.2.8 .1. Amplasarea grătarelor cu curăţire manuală Dimensionarea grătarelor se face astfel încât viteza medie a apei să fie 0. B.9 m/s în canalul din amontele grătarului şi 1. Figura 3. împletituri din sârmă inox. . Site Sitele au ca scop reţinerea materialelor mai fine din apele uzate. cu ochiuri de 0.4 m/s în scopul evitării depunerilor. iar în staţiile mari sunt fie incinerate .1 m/s printre barele grătarului. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI 103 Figura 3. fie fermentate sau compostate.75 cm [19].MODULUL II APA. Substanţele reţinute sunt transportate special. Forme tipice ale barelor de grătare. La trecerea debitului de verificare (Q u orar min).

sedimentarea este utilizată pentru îndepărtarea. de a preveni colmatarea conductelor cauzată de depunerea particulelor. dintre care cei mai importanţi sunt: . . . care pot provoca scurt- . . cu direcţii diferite. de a reduce frecvenţa de curăţire a fermentatoarelor de nămol şi a decantoarelor de depunerile excesive.104 MODULUL II APA. alte particule grosiere). În cursul sedimentării (care poate fi de mai multe tipuri) se pot delimita într-o coloană cilindrică de sticlă mai multe zone: .15-0. Eficienţa de sedimentare a materialului solid în suspensie este influenţată de numeroşi factori. Pentru a preveni formarea curenţilor verticali de densitate.particule ce formează aglomerări mari. .curenţii de apă de diferite origini. atât a substanţelor solide organice.flocoane provenite de la coagularea suspensiilor din apă.o zonă de tranziţie.20 mm şi mai mari (nisip. În staţia de epurare. Ele se află sub formă de particule discrete ce sedimentează independent unele de altele şi cu viteză constantă. deznisipatoarele sunt plasate în spatele grătarelor şi înaintea decantoarelor primare.curenţi de convecţie verticală de origine termică. .o zonă de sedimentare cu o concentraţie uniformă de suspensii. cât şi anorganice care se depun în apă sau care au fost aduse într-o formă care se depune (coagulare. care depind de natura lor.o zonă superioară de lichid limpezit.Decantoare sau bazine de sedimentare primare  unde se reţin materiile solide în suspensie separabile prin decantare. În epurarea apelor uzate.materii organice solide în suspensie care sedimentează mai bine când se unesc între ele. . . precipitare). Deznisipatoarele au rolul de a proteja echipamentele împotriva abraziunii produsă de nisip în timpul curgerii. curenţi de densitate produşi de apa rece sau “grea” care curge în partea de jos a bazinului şi apa caldă sau “uşoară” care curge la suprafaţă.Deznisipatoare – unde se separă suspensiile granulare cu dimensiuni de 0. Pentru apele uzate. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI C.Decantoarele finale sau secundare  unde se reţin. precum şi suspensiile floculente compuse din [21]: . în general suspensiile provenite din treapta de epurare biochimică.curenţi de suprafaţă produşi de vânt în bazinele descoperite.o zonă de compresiune  tasare a nămolului depus. . Decantoare Sedimentarea este procesul de separare din apele uzate a particulelor solide prin depunere gravitaţională [20]. procesul de sedimentare se aplică în următoarele amenajări: . . .curenţi turbionari datoraţi inerţiei fluidului la intrare.

apă şi suprafaţa particulelor coloidale. Epuarea chimică se aplică atât poluanţilor în suspensie. fenolii. Metoda se aplică apelor uzate industriale şi altor categorii de ape atunci când se urmăreşte o epurare rapidă şi eficientă. decantoarele trebuie să fie cât mai plate posibil. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI 105 circuite sau întârzieri în curgerea apei. Acesta fie se depune la baza bazinului de reacţie. se supun preepurării prin neutralizarea lor în bazine cu ajutorul unor reactivi corespunzători. Procesul de coagulare-floculare comportă două faze [24]: a) COAGULAREA care este interacţiunea chimică dintre coagulant.2. înainte de deversarea în emisar. coloranţi etc. floculare. Aplicarea procedeului de decantare cu coagulanţi asigură eliminarea materiilor în suspensie în proporţie de peste 95% şi reduce conţinutul de substanţe organice dizolvate. precipitare. 3. Epurarea fizico-chimică are la bază procedee şi fenomene chimice de neutralizare. se elimină cu ajutorul unor reactivi chimici (coagulanţi). coagulare. apele uzate cu caracter acid sau alcalin. fiind dispersate coloidal.MODULUL II APA. PROCEDEE ŞI ECHIPAMENTE ÎN EPURAREA FIZICO-CHIMICĂ Această etapă intervine în cazul în care sedimentarea naturală a suspensiilor din apă nu este suficientă pentru îndepărtarea completă a suspensiilor fine sau coloidale şi a substanţelor chimice dizolvate. De asemenea. fie este descompus sau transformat într-o substanţă inactivă chimic. Ca reactivi se utilizează laptele de var. La ora actuală se produce un număr mare de coagulanţi. b) FLOCULAREA care reprezintă procesul fizic de alipire a particulelor destabilizate în micele macroscopice. care nu s-au decantat în decantorul primar.5. realizate prin tratarea apei cu reactivi chimici. Materiile aflate în suspensie fină. Reactivi de coagulare. clorul. care fac parte din următoarele categorii de substanţe: . cât şi celor dizolvaţi. Se recomandă ca raportul între adâncime şi diametru sau lungime să fie  1/20 [22]. ozonul. Calculul de dimensionare a bazinelor de decantare constă în determinarea timpului necesar ca particulele solide să ajungă la fundul bazinului cunoscând viteza acestora de cădere şi viteza de deplasare a apei [23]. cianurile. Eliminarea poluanţilor dizolvaţi se realizează prin reacţii chimice în care reactivul introdus formează cu poluantul un produs greu solubil. Se pot elimina în acest mod din soluţie metalele grele.

gravitaţional (cu şicane). Dozarea coagulanţilor se poate face uscat sau umed. e) temperatura. organice. modificate. Dintre cei mai uzuali coagulanţi. b) pH-ul de hidroliză. AlCl3). argilele etc.106 MODULUL II APA. .4. se menţionează: sărurile de aluminiu (sulfat. Schema epurării mecanochimice a apelor reziduale . anionici (se încarcă negativ). cu aer comprimat.pneumatic. Procesul de coagulare a compuşilor poluanţi prezenţi în apele reziduale este dependent de: a) doza de coagulant.mecanic (cu agitatoare mecanice). . dar şi neionici. Fe2(SO4)3. naturale. sărurile de fier (FeCl3. Un loc aparte îl ocupă agenţii de coagulare sintetici rezultaţi prin polimerizare şi sunt aşa numiţii polielectroliţi. Amestecarea apei supusă epurării cu reactivii se poate realiza: . c) potenţialul ζ. Există polielectroliţi cationici. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI - anorganice. d) condiţiile hidrodinamice în care se desfăşoară procesul de coagulare. Figura 3.

De câte ori este posibil. etc. B. C. de costul reactanţilor. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI 107 În cadrul etapei fizicochimice. tratarea chimică a apelor reziduale are ca scop [25-27]: . Pentru creşterea eficienţei coagulării se mai utilizează bentonită. .recarbonatarea. aciditatea sau alcalinitatea apei uzate. Precipitarea chimică reprezintă combinarea procesului de floculare cu cel de sedimentare [28]. coloidale şi în suspensie. conduc la aglomerarea particulelor sub forma unor flocoane din ce în ce mai mari care. silice activată sau anumiţi polimeri. sulfatul de aluminiu [Al2(SO4)3* 18H2O]. în special în cazurile în care coagularea se face cu ajutorul varului. . Ca substanţe coagulante se folosesc. Coagulanţii sunt acele substanţe care.adăugarea de nutrienţi în vederea epurării biologice. fie pentru mărirea eficienţei coagulării. antrenând şi particulele neaglomerate. Tipul acestora este funcţie de cantitatea. clorura ferică (FeCl3). . de volumul apei uzate. PRECIPITAREA CHIMICĂ Îndepărtarea din apa uzată a materiilor foarte fine. de metoda de lucru. CORECTAREA PH-ULUI Se face fie în scopul asigurării condiţiilor necesare treptei de tratare biologică. are loc prin adăugarea de coagulanţi care le fac să sedimenteze. adăugate în apă. Corectarea pH-ului se face prin introducerea de acizi sau baze în apa uzată.coagularea materiilor solide în suspensie aflate în stare coloidală sau dispersate în particule foarte fine. sub acţiunea gravitaţiei. în special. pH-ul se corectează prin amestecarea apelor reziduale acide cu ape reziduale alcaline în proporţii convenabile. RECARBONATAREA Recarbonatarea = introducerea de CO2 în apa uzată în scopul corectării pH-ului. sulfatul feric [Fe2(SO4)3) * 2H2O sau Fe2(SO4)3 * 3H2O].corectarea pH-ului. . .MODULUL II APA. varul sub formă de CaO sau Ca(OH)2. de caracteristicile ei chimice. A.condiţionarea pentru filtrare etc. se depun pe fundul bazinului.

dar. . Multe din apele uzate conţin aceste elemente. In cazul sistemului de carbonatare în două trepte. magneziu. D. calciu. Toate microorganismele necesită o serie de elemente de bază cum sunt carbonul. resturi de alge sau crustacee şi bacterii. particule de pământ. Pentru obţinerea concentraţiilor necesare. materii organice. vasul intermediar de decantare este dimensionat pentru un timp de şedere de 400 min. azotul.5 la 3. fier.5 m în care se realizează un timp de staţionare de 5 minute. etc. fosforul. Particulele de coagulant coloidal atrag alţi coloizi. particule colorate. Sistemul de tratare cu var in două trepte cu recarbonatare.5. Reacţia se realizează în vase cu adâncime de 2. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI Prin adăugarea de CO2 se realizează transformarea hidroxidului de calciu în bicarbonat de calciu (fig. Figura 3. 3.5). şi sulful ca şi urme de elemente ca potasiu. AMESTECAREA ŞI FLOCULAREA Flocularea = procesul prin care particulele se aglomerează în flocoane care se sedimentează cu uşurinţă.108 MODULUL II APA.1 l/s m2. E. la o viteză de volum de 1. se adaugă substanţe care conţin aceste elemente. ADĂUGAREA DE NUTRIENŢI Tratamentul biologic se realizează în condiţii bune având eficienţa cerută numai când microorganismele găsesc hrana necesară în apele uzate. unele nu le au în cantitate suficientă.

iar a floculatoarelor mecanice în figura 3. Datorită coagulării. după poziţia axului pe care sunt fixate paletele care realizează amestecarea apei. 30] pot avea formă de canale cu şicane la 90° faţă de curent în care mişcarea apei se face orizontal sau vertical. plasate pe o latură a bazinului pentru a creea un curent în spirală. apele uzate trec la decantoare. ca şi cele de amestecare. pentru a evita distrugerea flocoanelor formate. Amestecarea apei în procesul de floculare este mai rapidă la început. mişcarea trebuie să fie suficient de rapidă pentru a împiedica depunerea flocoanelor în vasul de reacţie. Pe de altă parte.6. Floculatoarele gravitaţionale [29. Schema unui floculator gravitational este prezentată în figura 3. se antrenează şi materii solide coloidale. flocularea şi sedimentarea sunt procese strâns legate unul de celălalt [29]. pot fi operate gravitaţional. Figura. deoarece. Din bazinele de reacţie. Floculator gravitaţional . prin coagulare. Floculatoarele mecanice pot fi orizontale sau verticale. etc. în avalul bazinului. precum şi cele în suspensie foarte fină iar. Vasele de floculare. Amestecarea verticală poate fi realizată cu turbine asemănătoare celor folosite în unităţile cu nămol activat. volumul de nămol este de trei ori mai mare decât în cazul sedimentării fără coagulanţi. Aproape întotdeauna amestecătoarele cu palete sau turbină au viteza de rotaţie reglabilă pentru a se adapta la variaţiile de viteză şi debit. apoi mai lentă. Coagularea. pe de altă parte. coagulantul constituie o parte din nămol.7. 3. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI 109 Flocularea este favorizată de amestecarea lentă a apei comparativ cu mişcarea rapidă realizată în vasele de amestecare.MODULUL II APA. Bazinele de reacţie de tip pneumatic folosesc pentru repartizarea aerului în bazin plăci poroase sau tuburi găurite. cantitatea şi calitatea coagulantului. pneumatic sau mecanic.6.

Apa curată pentru spălarea filtrului şi cea murdară rezultată din spălare. iar de aici se recirculă la instalaţii. mm 32-16 16-8 8-4 4-2 2-0. Calculul construcţiilor şi instalaţiilor pentru coagularea suspensiilor se rezumă. Durata filtrării fără spălarea filtrului depinde.5% (masă) ţiţei. de granulaţii diferite este dată în tabelul 3. Filtrele de nisip constau din celule dreptunghiulare din beton armat.în funcţie de concentraţia iniţială şi de viteza de filtrare – între 1. de asemenea. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI Figura 3. un strat de pietriş. se manipulează cu ajutorul pompelor. Particulele de ţiţei se lipesc de suprafaţa granulelor de nisip şi sunt reţinute de acestea. în care sunt dispuse: dispozitivul de alimentare cu apă şi cel de suflare cu aer. mm 150-200 150-200 150-200 300-400 1000-1200 . Apa filtrată este clară.14. Concentraţia produselor petroliere variază . care se face cu apă caldă la 60 C. în general. care trece prin separator. de viteza de filtrare şi de concentraţia ţiţeiului şi a suspensiilor solide în apă.110 MODULUL II APA. După ieşirea din separator se foloseşte pe scară largă filtrarea prin nisip sau diferite alte materiale. Dimensinile granulelor şi grosimea straturilor filtrante Numărul straturilor (de jos în sus) 1 2 3 4 5 Dimensiunea granulelor.6 şi 24 mg/l.14.36 şi 54 m3 cu dimensiunile respective de 3X6 . 6X6 şi 6X9 m. iar între ele sunt plasate conductele de alimentare şi de evacuare. Spălarea nisipului. însă are impurităţi dizolvate. Apa reziduală din canalul de alimentare se urcă prin filtru şi se scurge prin jgheaburi la canalul de apă purificată. Celulele sunt aranjate pe două rânduri. variind între 1 şi 6 zile. este combinată cu suflarea cu aer timp de 25-35 min.7. Grosimea straturilor filtrante. Filtrarea apelor reziduale. Experimental s-a constatat că nisipul poate reţine aprox 0. Floculatoare mecanice.  Procedee de purificare a apelor uzate din rafinăriile de petrol 1. un altul de nisip şi jgheaburi pentru evacuarea filtrului şi apei de spălare. Tabelul 3.75 Grosimea stratului. la stabilirea dimensiunilor bazinelor folosite şi la determinarea caracteristicilor dispozitivelor de amestec. Se construiesc filtre de 18.

Viteza de ridicare a particulelor aderate la bulele de aer este practic egală cu viteza acestor bule. Pe suprafaţa filtrului se formează un strat de Al(OH)3 care reţine emulsia. 5. Flotaţia ţiţeiului şi a produselor este mai eficace cu bule de aer de 15-30 microni. Temperatura. pentru aceste ape. Purificarea apelor reziduale care conţin H2S dizolvat se face prin suflare cu aer. în special când apa este emulsionată.30 mm).) . Particulele de produse petroliere emulsionate fiind mici.8-0.dezodorizarea leşiilor sulfuroase. Regenerarea leşiilor se face prin metoda electrolitică. este necesar ca aerul să fie fin dispersat în apă şi în cantitate mare. Eliminarea H2S. Fenomenul de aderare reciprocă între particulele dispersate în apă şi bulele de aer este în funcţie de energia superficială liberă la interfaţa ţiţei  apă-aer. . Prin urmare. Procesul are loc la dispersarea fină a aerului în apa reziduală. conferind acesteia mirosul neplăcut de H2S şi mercaptani.MODULUL II APA. Conţinutul de ţiţei în apă filtrată scade la 0. flotaţia se poate aplica drept fază finală sau numai preliminară. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI 111 Pentru o purificare mai bună. pH-ul şi mineralizarea apei reziduale practic nu au influenţă asupra efectului si duratei de purificare. . Ele consumă oxigenul din apă. sub formă de spumă saturată cu ţiţei (produse petroliere). La particulele hidrofobe (ţiţei) energia superficială liberă este mare şi puterea de flotaţie tinde către valori maxime. Se produce astfel aderarea particulelor de ţiţei la suprafaţa de separare între apă şi bulele de aer şi ridicarea acestora la suprafaţă. se utilizează coagulanţi de tipul sulfat de aluminiu sau sulfat de fier. se prevăd reţele de canalizare şi instalaţii speciale. în trei vase orizontale prin care trece. gradul de dispersie depinde de tensiunea superficială a apei şi de viteza de rotaţie a turbinei. umplută cu inele Rasching. particulelel de ţiţei de 0. Ca materiale filtrante se mai folosesc: cocs (0. Purificarea apelor care conţin leşii sulfuroase. Dispersarea fină se poate obţine prin degajarea aerului dizolvat la presiune sau cu ajutorul unei turbine.micşorarea consumului de NaOH prin regenerare de leşii epuizate. De aceea. acestea trec cu viteză mare prin apă şi provoacă o amestecare puternică a apei ceea ce favorizeaza stabilizarea sistemului. La aerarea cu bule mari de aer. La flotaţie se supun ape reziduale care au trecut prin separator şi s-au eliberat de cea mai mare parte de ţiţei precum şi de impurităţi solide. pentru a creşte probabilitatea ciocnirii între particulele de ţiţei şi bulele de aer. Astfel. în serie. pământ decolorant uzat calcinat (de la contactarea uleiurilor). În acest caz. prin antrenarea cu bule de aer dizolvate în lichid. magnetită mărunţită şi diatomit.9 mm/s. înainte de purificarea biologică. Aerarea se poate efectua în contracurent într-o coloană căptuşită cu material anticoroziv. după acidularea la un pH de max 5. 8 microni/s. Este cunoscut faptul că leşiile sulfuroase rezultate de la rafinarea produselor albe şi de la desulfurarea gazelor favorizează formarea emulsiilor stabile. deci aproape total. În prezent cele mai utilizate instalaţii de flotaţie sunt cele de tip Degremont utilizate şi în ţara noastră [1].5 microni se ridică singure cu o viteza de max. pentru: . oxigenul degajat la electroliza apei oxidând mercaptanii până la disulfuri. 4. 2. 3. apa impurificată şi benzina de extracţie. Efectul purificării prin flotaţie a apei reziduale depinde exclusiv de gradul de dispersie a aerului şi de cantitatea acestuia în apă. Flotaţia este operaţia prin care are loc separarea particulelor lichide nemiscibile sau solide la suprafaţa lichidului.purificarea biochimică a leşiilor dezodorizate. Purificarea apelor care conţin tetraetil de plumb (TEP) se face cu benzină neetilată. a cărei viteză periferică trebuie să fie minimum 12-15 m/s. Se poate utiliza benzină de aviaţie care reduce TEP de la 100 la 0. În funcţie de cerinţele privind calitatea apei. punând în libertate NaOH: 2NaSR+O+H2O R2S2 + 2NaOH (3.000004 mg/l.2. iar la flotaţie cu o viteză de 0. Purificarea prin flotaţie. viteza de ridicare se măreşte de cca 100 ori.2 mg/l.

apa dezodorizată se trimite la purificarea biologică. sulfat de aluminiul sau sulfat de fier. Purificarea prin coagulare. sau prin oxidare pe straturi cu bacterii. soluri şi sedimente. Apele reziduale se purifică suplimentar (după separatoare) cu ajutorul substanţelor coagulante: var stins. . reală sau totală este capacitatea unei molecule sau produs de a se transforma. protozoare. prin intermediul agenţilor biologici în bioxid de carbon şi constituenţi microbieni sau biomasă. suspensie de carbonat de calciu etc. insolubile în apă se îndepărtează prin extracţie cu benzină grea iar H2S este utilizat la fabricarea H2SO4 sau se arde.112 MODULUL II APA. Biodegradarea = procesul de descompunere a tuturor substanţelor organice desfăşurat de un număr impresionant de microorganisme (bacterii. Epurarea apelor se poate realiza prin una sau printr-o succesiune a acestor etape de transformare. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI Disulfurile. Biodegradabilitatea intrinsecă. săruri minerale etc. precum şi amestecuri de sulfat de aluminiu sau sulfat de fier cu lapte de var. Cel mai des utilizată este cea aerobică realizată în prezenţa unui nămol activ. metazoare. Eliminarea substanţelor organice dizolvate în apă se face prin adsorbţia lor la suprafaţa celulelor bacteriilor.  3. Toate aceste microorganisme alcătuiesc o biocenoză specifică. cu reprezentanţi din clasele: ciuperci inferioare.5. Ponderea o deţin bacteriile aerobe şi alături de ele se dezvoltă o serie de alte microorganisme de natură vegetală şi animală. instalaţii de epurare). Populaţia microorganismelor care realizează epurarea are o compoziţie mixtă. Biodegradabilitatea poate fi privită ca eliminarea produşilor organici de către agenţii biologici. alge albastre. Astfel. Transformările prin care microorganismele degradează substanţele în produşi de ultimă degradare sunt: a) descompunere aerobă (în prezenţă de oxigen) b) descompunere anaerobă (în lipsa oxigenului) c) descompunere anoxică (în prezenţa ionului nitrat). drojdii. a cărui echilibru este în strânsă corelaţie cu condiţiile de exploatare a instalaţiei de epurare. din acest proces rezultă noi celule de bacterii şi metaboliţii: CO2.3. Materialul celular format se prezintă sub formă de flocoane aglomerate sau pelicule relativ uşor decantabile [7. alge. ciuperci microscopice. în principal bacterii. protoazoare) omniprezente în toate mediile (ape dulci şi marine. TRATAREA BIOLOGICĂ (BIOCHIMICĂ) A APELOR UZATE Procesele biologice de epurare a apelor uzate (reziduale) sunt procese în timpul cărora materiile organice biodegradabile din apele uzate şi din nămoluri sunt descompuse cu ajutorul microorganismelor. 6.9].

dezalchilare oxidativă. dehalogenarea (hidrolitică.MODULUL II APA.5. fie pentru epurarea şi irigarea în scopuri agricole. În dimensionarea câmpurilor de irigare şi filtrare cea mai importantă problemă o constituie stabilirea cantităţii de apă necesară culturilor.). Relaţia de calcul este următoarea: Wr = Ep . Pot fi observate numeroase tipuri de reacţii: β-oxidare. hidroliza (esterilor. nitroreducerea. Epurarea biologică a apelor uzate se realizează în: . . POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI 113 În ceea ce priveşte biodegradabilitatea unei substanţe din punct de vedere al protecţiei mediului. Schema bloc a unei instalaţii de tratare mecano-biologică este prezentată în figura 3.Ri + Rf (3.urmărirea evoluţiei şi/sau a metaboliţilor rezultaţi fie a nămolului activ. . Realizarea acestor teste implică îndeplinirea unor probleme tehnice: . amidelor. Pe plan mondial se evită folosirea apelor uzate industriale pentru irigaţii. oxidare tioeterică.instalaţii de epurare biologică artificială (filtre biologice.punerea în contact a produsului de testat cu nămol activ. Aceasta se obţine prin întocmirea bilanţului apei în sol.8. câmpuri de irigare subterană. decarboxilare. Necesarul specific de apă se determină pe mai mulţi ani.). epoxidare. hidroxilarea hidrocarburilor aromatice. calculânduse pe perioade fixe cu durata de o lună şi pe suprafeţe gale cu 1 ha. dependente de natura microorganismelor biodegradatoare şi de condiţiile de mediu. în cazul câmpurilor de filtrare.alegerea condiţiilor de cultură.3) .15]. fie numai pentru epurare. reducătoare).1. adaptarea prealabilă a nămolului.Tratarea biologică naturală Tratarea biologică naturală se realizează de obicei pe câmpuri de irigare. a) Câmpurile de irigare şi filtrare sunt suprafeţe de teren folosite. bazine cu nămol activ.3. iazuri biologice etc.10P . Biodegradabilitatea totală este procesul prin care o substanţă este efectiv şi total eliminată de către microorganisme în condiţii naturale sau artificiale. iazuri de oxidare etc.Gw . dehidrohalogenarea. se discută despre biodegradabilitatea acceptabilă şi biodegradabilitatea totală. nitrililor). Urmărirea procesului biochimic se face prin testele de biodegradabilitate care constau în : .originea inoculurilor bacteriene. fosfoesterilor. iazuri de stabilizare etc. 3. din motive de igienă şi protecţie a muncii [4. În procesul biochimic există diverse scheme metabolice observate.instalaţii de epurare biologică naturală (câmpuri de irigare şi filtrare. .

POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI Figura 3.8.114 MODULUL II APA. Tratarea mecano  biologică artificială a apelor uzate .

Temperatura este factorul cel mai important şi influenţează în mare măsură procesul biologic de tratament în iazuri. atât pentru tratarea apelor uzate menajere. de calitatea apei uzate. Se recomandă pentru zone în care variaţiile sezoniere de temperatură sunt mari (cazul ţării noastre). Aceste amenajări sunt bazine de pământ construite în depresiuni naturale având adâncimi de 1.0 m.MODULUL II APA. Solul natural de la suprafaţă este îndepărtat până la stratul de nisip.0 . Se consideră zero pentru nivelul apei freatice mai jos de 2. de condiţiile climatice. c) Iazuri de stabilizare (lagune) Procesele de tratare care se desfăşoară în iazuri pot fi aerobice. adâncime. ca adâncimea să se ia 2. În timpul exploatării. m3/lună * ha. anaerobice sau complexe. m3/ha b) Câmpuri de filtrare (filtre intermitente de nisip). Dimensiunile iazurilor de stabilizare depind de gradul de epurare cerut. radiaţiei şi evaporării.40 ha.0 . Între 0-2. Dacă în 4 ore apa nu s-a infiltrat în nisip. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI 115 în care: Wr este necesarul specific de apă. Perioada normală de funcţionare este de 10-15 ani. dacă este negativ. . timpul de staţionare şi temperatura [48-55]. m3/ha Rf = rezerva de apă în sol la sfârşitul lunii. încărcarea organică de suprafaţă. se scoate parcela din funcţiune şi se îndepărtează stratul de nămol de la suprafaţa nisipului. destinate epurării apelor uzate. folosind factorii naturali.0 m. creşterea de căldură datorită radiaţiei solare are.0 m unele de altele.0 m de la suprafaţa nisipului şi plasate la distanţe de 10. m3/lună * ha P = precipitaţii utile (care se reţin în sol). de obicei. m/lună Gw = aportul de apă freatică. de adâncimea iazului. etc. Iazurile aerobice şi complexe pot fi folosite ca iazuri aerate artificial. Viteza de descompunere a materiei organice scade semnificativ cu descreşterea temperaturii.3.0 m este 7001500 m3/ha Ri = rezerva de apă în sol la începutul lunii. se ia în calcul egal cu zero Ep = evapotranspiraţia potenţială. aşezate la adâncimea de 1. după care filtrul de nisip trebuie abandonat din cauza colmatării [48]. utilizând în acest scop aeratoare de suprafaţă sau difuzoare de aer [18]. m3/lună * ha. o valoare neînsemnată [4]. Iazurile de stabilizare sunt folosite. Pentru construcţia unui asemenea filtru de nisip este nevoie de un sol nisipos care se împarte în parcele mai mici de  0. fiecare parcelă se încarcă cu apă uzată până la o înălţime de 5-10 cm ceea ce corespunde la o încărcare de 500-1000 m3/ha şi se aşteaptă infiltrarea apei în nisip. Parametrii principali care condiţionează proiectarea iazurilor de stabilizare sunt: necesarul de oxigen.0 m [47].2. Pierderea de căldură se datorează convecţiei. Apa distribuită pe parcele este evacuată prin conducte de drenaj cu diametrul de 10 cm. cât şi pentru cele industriale cu condiţia ca acestea să nu conţină substanţe toxice.

Se recomandă ca fiind cele mai potrivite granulele cu dimensiuni între 40 şi 80 mm [50]. de sus în jos. Tratarea biologică artificială Tratarea biologică artificială se realizează în principal în filtre biologice şi în bazine cu nămol activ. Pentru filtrele biologice de mică încărcare.3. dar. dimensiunile granulelor şi înălţimea lui. Filtrele biologice (biofiltre) sunt construcţii specifice în care apa uzată este tratată biologic în condiţii specifice în timpul traversării materialului filtrant.15 Caracteristici principale ale filtrelor biologice [4] Tipul filtrului biologic Filtru biologic de contact Filtru biologic de mică încărcare Filtru biologic de mare încărcare Filtru biologic cu două trepte Filtru biologic turn Filtru biologic scufundat Aerofiltru Alimentare Periodică Continuă Continuă Continuă Continuă Continuă Continuă Modul de aerare Naturală Naturală Naturală Naturală Naturală Artificială Artificială Recirculare Nu Cu şi fără Cu şi fără Cu şi fără Nu Nu Nu Varietatea mare de filtre biologice. cocs. preferându-se forma circulară. este o rezultantă a necesităţii de adaptare la condiţiile locale. ele deosebindu-se prin modul de aerare şi funcţionare (continuăperiodică. Pereţii de susţinere sunt construiţi de obicei din beton armat. colectându-se în decantorul secundar. Ca material filtrant se poate folosi zgură. Biofiltrul propriu-zis format dintr-un turn de 1  4 m înălţime şi un decantor secundar. cu recirculare etc). Stratul de material filtrant . A. Apa uzată provenită de la decantorul primar este introdusă prin partea superioară a biofiltrului şi cade liber pe umplutură. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI 3. se pot folosi şi alte materiale. inele Raschig. Dimensiunile granulelor sunt diferite în diverse locuri de utilizare. se . Materialul filtrant trebuie să îndeplinească o serie de condiţii. legate de suprafaţa de adsorbţie şi rezistenţa mecanică. materiale plastice etc.116 MODULUL II APA. rocă spartă.15. cu o umplutură de material inert este caracterizat prin natura.5. care de multe ori sunt inconstante [15]. Forma în plan a filtrelor biologice depinde de tipul distribuitorului de apă uzată ales. în funcţie de dimensiuni. cărămidă. Tabelul 3. cele mai uzuale biofiltre sunt prezentate în tabelul 3. cu mod de funcţionare şi recirculare diferit. Înălţimea stratului filtrant este variabilă depinzând de tipul filtrului şi de o serie de condiţii locale. Există numeroase tipuri de filtre biologice.2.

. Schema unui fitru biologic este prezentată în figura 3.00 la 1.2 m2. a căror suprafaţă totală este de 4. care să contacteze permanent apa reziduală. Figura 3. Introducerea într-o cantitate suficientă a oxigenului în apa reziduală (aerarea cu bule mari şi agitarea apei şi cu perii şi palete). deziderat atins prin agitarea permanentă a flocoanelor de nămol activ. Stratul filtrant este susţinut de un grătar plasat pe grinzi de susţinere.50 şi 4. Aducerea oxigenului pe suprafaţa celulei şi îndepărtarea produselor de metabolism. 2. Crearea suprafeţelor specifice mari necesare dezvoltării microorganismelor. Filtrele de mare încărcare au înălţimi ale stratului filtrant de 1.00 m.80 m. Se constată că 1 mg de cultură bacteriană cuprinde o sută de milioane organisme. în timp ce filtrele biologice turn au 3  4 straturi filtrante cu grosimi de 45 m.MODULUL II APA. 3. Filtru biologic Asigurarea oxigenului necesar procesului aerob se realizează prin ventilaţie îndepărtându-se şi bioxidul de carbon rezultat din mineralizarea materiilor organice. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI 117 folosesc înălţimi ale stratului filtrant cuprinse între 1. Se disting 3 linii generale pentru realizarea unei bune funcţionări a aerotancurilor: 1. Recircularea apei este una din problemele importante ale filtrelor biologice.9. alimentarea cu aer se obţine prin ventilaţie naturală. care se realizează ca urmare a diferenţei de temperatură între interiorul şi exteriorul filtrului. Ea reprezintă o modalitate de mărire a eficienţei din punct de vedere al CBO (consumul biochimic de oxigen). De obicei. Epurarea biochimică a apelor uzate cu impurificare organică prin procedeul cu nămol activ În aprilie 1914 se demonstrează posibilitatea epurării apelor uzate menajere prin aerare şi având ca rezultat un depozit format prin sedimentarea suspensiilor numit ”nămol activ”. Calculul detaliat al dispozitivelor care echipează filtrul biologic este prezentat în literatură [47  55] B.9.

3.12. ditribuţia apei uzate. Apa uzată – preepurată anterior mecanic în separatorul mecanic. se impun procedeele de biofiltrare care combină filtrarea şi biodegradarea într-un singur reactor umplut cu un mediu granular fin imersat. iar cestea să se menţină în suspensie. se amestecă cu nămolul recirculat si se aerează cu nămolul activ în bazinul de aerare. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI Progrese se înregistrează în domeniul perfecţionării utilajelor de aerare. Nămolul activ b. Pe lângă avantajele tehnice (sunt compacte. asigură limpezirea. pentru ca oxigenul dizolvat să satisfacă cerinţele microorganismelor aerobe. sau după caz. biofiltrarea realizează îndepărtarea azotului amoniacal. a azotaţilor şi a poluării organice şi a mteriilor în suspensie.). aglomerate în flocoane. se pot automatiza). b. modulare. Principii generale ale epurării apelor uzate prin procedeul cu nămol activ Tehnologia de epurare a apelor uzate în instalaţiile cu nămol activ cuprinde fluxurile (figura 3. Nămolul activ excedentar . Fluxul tehnologic al epurării apelor uzate cu nămol activ a. folosirea oxigenului în locul aerului etc. supusă procesului fizico-chimic de epurare. al optimizării instalaţiilor (recircularea nămolului.11): Aer Influent Decantor primar Bazin de aerare Decantor secundar Efluent Namol in exces Namol recirculat Fig.Apa epurată a.118 MODULUL II APA. Mai nou.

Nămolurile se pot caracteriza prin proprietăţi fizice. .nămoluri fizico-chimice (conţin substanţe chimice. Reducerea totală a materiilor organice prin incinerare. în care cantitatea de materiale solide organice depăşeşte 50%. care sunt construcţii în care epurarea biologică aerobă a apei are loc în prezenţa unui amestec de nămol şi apă uzată. biologice şi bacteriologice [54]. Epurarea în aceste bazine este similară autoepurării care are loc în apele de suprafaţă. cu turte sterile cu cca 65 %. Tratarea namolurilor cuprinde următoarele etape preliminare: Îngroşarea (concentrarea nămolurilor). PROCEDEE DE TRATARE A NĂMOLURILOR Aceste procedee sunt dependente de tipul nămolurilor [53-57].nămoluri biologice (floculente. . agitat în permanenţă şi aerat [51].cu combustibili lichizi sau gazoşi. Reducerea parţială a substanţelor organici prin tratare termică. ducând la formarea unui material celular cu aspect de nămol. Bazine cu nămol activ. brune). având ca rezultat turte cu umiditate 50-55 %. cu mirosuri specifice).4.nămoluri mecanice (care sunt în general fermentabile). Deshidratarea – eliminarea apei în vederea reducerii volumului nămolului pentru depozitare. foste cariere de nisip. în care cantitatea de materiale solide totale minerale este mai mare de 50%. în depresiuni (fără miros şi afectarea pânzei freatice). În aceste bazine. Depozitarea nămolurilor şi a cenuşilor.nămoluri minerale. . se realizează însă şi accelerarea procesului prin trimiterea nămolului de recirculare rezultat din decantarea efluentului din bazinele cu nămol activ în decantoarele secundare. realizată în gropi. Compoziţional : . Condiţionarea (tratarea suplimentară cu coagulanţi). Clasificarea nămolurilor (după compoziţie şi provenienţă) este: A. chimice. Arderea în strat fluidizat pentru nămoluri cu umidităţi.5. - - Legat de realizarea propriu-zisă a epurării biologice (biochimice) aceasta se realizează în bazine şi decantoare secundare.10) include bazine de aerare (aerotancuri).nămoluri organice. B. Instalaţia de epurare cu nămol activ (figura 3. Elutrierea (spălarea) nămolurilor fermentat pentru eliminarea coloizilor şi particulelor fin dispersate. În timpul staţionării apei (2-4 ore) în aerotanc se formează flocoane de microorganisme care consumă substanţa organică poluantă. Incinerarea în cuptoare rotative. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI 119 3. fie prin oxidare umedă. .MODULUL II APA. Din punctul de vedere al provenienţei deosebim: .

Nămol uscat. care pot fi operate independent. Pentru dimensionarea bazinelor cu nămol activ este necesară cunoaşterea unor parametri de proiectare comuni tuturor tipurilor de bazine. În aproape toate instalaţiile de tratare. Printre flocoane trăiesc protozoare şi unele metazoare. uşor superioare filtrelor biologice (85-95%).11. 8. Concentrator. Floconul reprezintă unitatea structurală a nămolului activ. iar excesul este îndepărtat sau condus în altă instalaţie a staţiei de epurare. 7.120 MODULUL II APA. 2. se obţine o imagine complexă. 4. ca şi parametrii corespunzători bazinelor de aerare pneumatică şi a celor cu aerare mecanică. bazinele cu nămol activ ocupă suprafeţe mult mai mici decât câmpurile de irigare şi filtrare. Figura 3. Raportul lungime : lăţime trebuie să fie 5:1 până la 10:1 pentru a . Epurarea biologică cu nămoluri active [1]: 1. 3. 6. au calitatea de a nu emana în jur miros neplăcut şi de a nu favoriza dezvoltarea muştelor. La microscop. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI Nămolul sedimentat în decantorul secundar este utilizat perţial pentru însămânţarea aerotancului. Decantor primar. volumul este împărţit în două sau mai multe compartimente. Recirculare. Ca şi filtrele biologice. Bazin de aerare. Randamentele sunt ridicate şi constante. Uneori. Decantor secundar. formând un canal. Deshidratare. Nămol în exces. volumul fiecărui compartiment este împărţit în mai multe subcompartimente prin pereţi longitudinali. care contribuie la consistenţa nămolului. In secţiune transversală. Spre deosebire de filtrele biologice. 5. lăţimea nu trebuie să depăşească de două ori adâncimea. caracterizată printr-o masă gelatinoasă secretată de bacterii în care sunt cuprinse numeroase bacterii. atât vara cât şi iarna. dar şi substanţe organice şi anorganice inerte. Nămolul activ este format din flocoane (culoare variabilă de la brun până la aproape negru) rezultate prin creşterea unei populaţii mixte de bacterii şi de alte microorganisme în prezenţa unei ape uzate tratabilă biologic şi a oxigenului.

Decantare secundara treapta I . încărcarea de suprafaţă cu materii solide şi coeficientul de recirculare a nămolului activ [19]. 3. De asemenea nămolul se poate laguna (depozita). Nămolul din aceste decantoare are un conţinut mai mare de apă.Nisip . INSTALATIA DE EPURARE FINALA A APELOR DIN PETROMIDIA S. viteza de sedimentare. Nămolul se deshidratează.12). care are ca scop reducerea conţinutului de materii organice. apoi se descompune şi se incinerează. Dimensionarea decantoarelor secundare se face similar decantoarelor primare. este puternic floculat. putându-se evidenţia conexiunile dintre diferitele părţi componente ale procesului (fig. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI 121 reduce scurtcircuitele la minim. Decantoare secundare. EPURAREA MECANICA . 3.Slops rafinarie la prelucrare -Namol .Decantare primara cu flotatie Corectie pH Aer Namol EPURARE BIOLOGICA CU NAMOL Nutrienti ACTIV . Constituie o parte importantă a treptei de epurare biologică şi au drept scop reţinerea nămolului . se prezintă schema instalaţiei de tratare apă de la Petromidia [53].floculare .Decantare secundara treapta a IIAer a EPURAREA TERTIARA BIOLOGICA . ţinând seama de debitul apelor uzate.12. Nămolurile rezultate din tratarea apelor uzate sunt tratate prin fermentarea anaerobă. . este uşor şi intră repede în descompunere.Lungimea bazinelor poate varia între 30 şi 100 m.Ape chimic impure rafinarie -Ape chimic impure petrochimie .Aerare treapta I .MODULUL II APA. timpul de decantare. În final.Coagulare .Omogenizare Reactivi Namol EPURAREA FIZICO-CHIMICA .Aerare treapta a II a . a conţinutului de apă şi a nocivităţii.Iaz biologic .Drenuri . încărcarea hidraulică superficială.A.Canale cu macrofite MAREA NEAGRA Fig.Deznisipare .Separarea produselor petroliere .Ape menajere -Ape meteorice potential impurificate .materii solide în suspensie separabile prin decantare  rezultat în urma tratării biologice.

procedee de dispersie a hidrocarburilor în toată masa tratată cu agenţi tensioactivi. polipropilenă şi alte materiale cu tensiuni superficiale în domeniul hidrocarburilor. 452 x I 1. rot/min.Echipamente cu Spiraloil [53]. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI 3. m2/s. Utilizarea echipamentelor granulare cu răşini oleofile. În plus se pot aminti: Procedee bazate pe separarea accelerată. . pentru discurile recuperative se utilizează relaţia: 0 P0  0. PROCEDEE ACTUALE DE SEPARARE A AMESTECURILOR HIDROCARBURI  APĂ Poluarea cu hidrocarburi a apelor poate fi [53. 258xN 1. . N = viteza de rotaţie a discului.122 MODULUL II APA. oţel inox.332 (3. policlorură de vinil (PVC). L = înălţimea de imersie a discului. De exemplu.procedee de pompare directă sau asistată care se aplică în poluarea accidentală şi au dezavantajul că sunt neselective. Adsorbţia nerecuperativă se realizează cu dispozitive de tip tambur din compuşi fluorocarbonaţi. 4) Poluarea datorată filmelor sau peliculelor de hidrocarburi la suprafaţa apei. D = diametrul discului.3) în care: P0 este productivitatea în produse petroliere a unei feţe a discului. Echipamente tubulare cu perii .664( D1. 2) Poluarea în care se produce dizolvarea şi emulsionarea în absenţa agenţilor tensioactivi. Tratamentul poluărilor de suprafaţă (hidrocarburi care formează pelicule sau filme) se poate realiza prin: . Procedele recuperative utilizează tambururi.6. ν0 = vâscozitatea cinematică a produselor petroliere. 212 x 0 . Importantă în depoluarea recuperativă este productivitatea în reţinerea produselor petroliere.procedee de bazate pe adsorbţie şi pot fi nerecuperative şi recuperative.17 g 0. m. m. G = acceleraţia gravitaţională. Echipamente de coalescenţă cu ghidaje.55]: 1) Poluarea în care are loc amestecul molecular-apă  hidrocarburi. 3) Poluarea în care se produce dizolvarea şi emulsionarea în prezenţa agenţilor tensioactivi. discuri şi benzi recuperatoare. În ceea ce priveşte tratarea emulsiilor se remarcă utilizarea procedeelor discutate la desalinarea electrică. .

Limita admisibilă pentru CONSUMUL BIOCHIMIC DE OXIGEN (CBO5) în apele uzate este de: 50 mg/l. Răspundeţi.5 mm. procedeul de tratare cu nămol activ. reţine toate tipurile de materiale solide pentru a proteja echipamentele împotriva abraziunii.MODULUL II APA. procedeul cu iazuri de oxidare. 5. tratamentelor secundare. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI 123  Teste de autoevaluare A. Care sunt sursele de poluare a apei? Ce este epurarea apei? Enumeraţi metodele de epurare a apelor reziduale. separa particulele solide în funcţie de dimensiuni. surse de poluare neorganizate surse de poluare discontinue. surse de poluare simultane. procedeul de sedimentare. Care sunt etapele tratării nămolurilor? . 5. Care din următoarele procedee face parte din tratamentelor de epurare biologică: procedeul de floculare. 2. 60 mg/dm3. 4. 4. tratamentelor cuaternare. în scris. 2. După provenienţa poluanţilor.20 mm. categoria abcd- abcd- abcd- abcd- abcd- B. la următoarele întrebări: 1. Deznisipatoarele au rolul de a: separa suspensiile granulare cu dimensiuni mai mici de 1. Alegeţi răspunsul sau răspunsurile corecte: 1. Precipitarea face parte din categoria: tratamentelor primare. separa suspensiile granulare cu dimensiuni mai mari de 0. tratamentelot terţiare. formă şi densitate. d) contaminanţi. 3. Definiţi: a) poluarea apei b) efluent.15-0. 3. sursele de poluare a apei sunt de următoarele tipuri: surse de poluare organizate. 80 mg/dm3. 100 mg/l. c) emisar.

Aqueous Wastes from Petroleum and Petrochemical Plants”... 9. J.. 23. Technique de l’eau. Buletinul ştiinţific şi tehnic. Edeline. Ed..W. G. 69. . UNESCO. "Decantoare primare. M. 16. R. Water Treament Handbook. D.XI. Oxford.a. P.a. Probleme actuale ale protecţiei. Tehnică. instalaţii şi echipamente pentru epurarea apelor. 24. Robescu. 17. Lake classification for water quality management. Water Ressources. Newman. Popp V. 386. Rusu. 1978. Epurarea apelor uzate industriale. 22.. Franco H. Exemple de calcul. Materiels et equipements. Tulsa. J. 1971. Paris. Paris. "Staţii de epurare a apelor uzate româneşti. 27. Heinemen Professional Publishing.. Robescu. K. Ed. F. Martin.. Tratement des eaux. Chemical Eng.. M. V. seria Chimie. D. Procedee. I. a. volum 22. Lvovich. martie 10. Dobrazanski. Litografia UPB. şi Thomson. 2. Cordonnier. Sour Water Stripper Operations. Prescripţii de proiectare". Negulescu. P.. Popp V. Cocheci V. Uttomark. 1991.. * * * STAS 4162/1 . Gantz.. vol. University of Wisconsin Water Research Center. Cocheci V. I. nr. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI BIBLIOGRAFIE 1. Oil and Gas Journal. Cambridge University Press.F. 14.T. 21. John Wiley Sons.. F.9. ş. 8 martie. Partea I.. 18..7.. pag 85 25. Monitorul Oficial al României. 1981.5. Partea I. 10.124 MODULUL II APA. 1. Mâşu S. 3. Bucureşti. 1981. 4. J. L. Gh. 29. 1978. Martin A. 12. "Procedee şi echipamente mecanice pentru tratarea şi epurarea apei". I. Bucureşti. * * * World water balance and water resources of Earth. 1975.. Robescu. I. 1984.Tehnică. London. 1988. Prescripţii de proiectare". Beychok . 26.82 "Decantoare secundare. 19. Bucureşti 1978. 1990. Use and transformation of terrestrial water in systems.1997.Brevet. p. 8.. Rev.. 11. R. 1974...1. P.C. 1982. 5. nr. P. – Simpozion “Tratare ape”. Simpozion p. 24.. Edition TECHNIP. 1978. May 1975. S.. Gaid. tratării şi epurării apelor. ş.29. 1979. 60. * * * STAS 4162/2 . 457. cit. o. 13. Hydrocarbon Processing. Bacaloglu R. 33. 1967. Lavoisier Publishing Paris. 509. C. . 7.. Popp V.80. Rev. Degrémont.V.G.M. “Performance Evaluation of Sour Water Strippes” paper presented at AIChE 76 th National Meeting. Trambouze..I.Timişoara. 1983. Institutul de Construcţii. R. 327/25.R. .C. Timişoara.J. Wall. 20. ş. 1996. Ewing. Ionescu Homoriceanu. 11.1984.". 6... I.. White. Timişoara. 1983. Editions Technip. Ianuli. 1974. 16..T.. Stoianovici. 18. 15.. Dom 23(37) fasc. a. Classification of surface water quality management. 5. 17. Caveller. Chevalier..P. Diana. Cocheci V. 1991. 1999. API Special Report. Industrial Water Engineering. Berné. Cambridge. Bucureşti... G. chim.S.. Popp V. 58 309.R.

Env.Env. 1971. 36. Div. 42. Revista Română de Petrol. J... New York. 2. Paris. 1975. Tips for process water purifications. P. Technologie de l’eau..Civ. Bucureşti. Kim. 2nd ed. R.C. Biochemical Reaction Engineering.. Marman. Atkinson. R.. DeSilva. 1995.MODULUL II APA. 1994. Bucureşti.Amer. "L'Environnement en millieu industriel".Elsevier. R. 1971. R.. M. Env. 49. A. 46.. Linsey. 1985.. V. Yandt. Gh.F. vol..Proc. 32.1979. "Procese calorice şi mecanice de separare". McGraw – Hill.1981. Tchobanoglovs. R.Soc. R. Yandt. Oxford. Thirumurthi. 1983. 1997.G.E. Saget... 39. * * * “ Epuration des eaux.3.L. "Municipal waste water treatment". Paulhus. Eng.O. coord. G. Kohler. Ploieşti... 1966. "Memento technic de l'eau". R. 48. Aditivi pentru apele de injecţie . Prentice – Hall International Inc.90-83".W. S. 1962. S. Ed.. Degremont. Amsterdam... Journ. Moisse R. Ludwig. 23.G. ICPGA. 40. Hydrology for Engineers. S. p. Mara. nr. Amer.. Mediul înconjurător. I. 1982. 1990. nr. Consiliul Naţional al Apelor.Eng. 1976. 44.. S. 17-24. Kim. .. Suciu. R. şi colaboratorii.Eng. Civil Eng. Epurarea apelor industriale din schelele petroliere. London..Technip . Amer.1979.W.. D. J.A. J. Journ.Amer. 41. Y. 30. Oct. Vol. CNA.K. 3. Coulson. Soc.. A... "Design criteria for aerobic aerated lagoons". Negulescu. 45. Civil Eng.W. August. 1968. Colt. pag. Oxford. Fr. Heppler. Cornet J.P.. 37. R. Journ... Ploieşti (1966). Journ.Engr..Civ. in: "Chemical Engineering". Dikey.Technip.Div. Roper. Bucureşti.II. Centrul de Documentare al Industriei Chimice şi Petroliere.Div. 31. "Concepts in aquatic treatmenet system design". 47. Apr.. New-York. Env. Marman. B. tratarea şi epurarea apelor". cap. Ph. 34.O. R..” Ed. Apr.. 1989. Tokio. Roper. 4...Bucureşti. Chem. Université de Technologie de Compiégne.W.M.E. D.1979. Masters. 43. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI 125 28. 33. Cruceru. Dikey.Proc. 38. 1996. M. Water pollution by oil. Richardson. vol. "Design effluent quality".H. Consfătuire ştiinţifică p. Pergamon Press. Stowell. Drimuş I. 1991.. vol.5.G. "Normativ privind condiţiile de descărcare a apelor uzate în reţelele de canalizare a centrelor populate C. "Design effluent quality".Materialele consfătuirii ştiinţifice în probleme de ape reziduale..Engr. Eng. Dumitrescu G. 306-311. Eng. Ed.31-33. Febr. * * * "Alimentare cu ape şi ape reziduale în industria petrolieră".. Grigoraş. S. Soc. Proc. 428-429. M. Introduction to Environmental Engineering and Science.Soc..... Paris. "Protecţia. Vintilescu. Vintilescu. 29. Div. 35.

Prescripţii de proiectare". Protecţia mediului. Spencer. Hydrocarbon Processing.. "Bazine de aerare cu nămol activ. June. Sterling Publications. 57. Prague. 1997. 1978. Neag. L. Elisabeta.. Cluj Napoca. Symp. M. C. 52. * * * Waste Management and Recycling International. Chirilă. Gh. Negulescu. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. 53. Optimize wastewater operations. Ed. Limited. S. Bucureşti. 1997. "Epurarea apelor uzate orăşeneşti". * * * STAS 11566-82. 1978. Depoluarea solurilor şi apelor subterane. D. 54. POLUAREA ŞI DEPOLUAREA APEI 50. London. on Groundwater Pollution by Oil Hydrocarbons. 56.Tehnică. 1983. Proc. 2000. Gudin... Stoianovici. C.126 MODULUL II APA. Bucureşti.. "Procedee şi echipamente mecanice pentru tratarea şi epurarea apei". Robescu. Ed. . Ovidius University Press. Int.. Constanţa. 51. 55.Watson. 1994.Tehnică.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful