PROGRAMA ANALITICĂ

CONłINUTUL TEMATIC AL CURSULUI DE CRIMINALISTICĂ PARTEA I: FUNDAMENTELE CRIMINALISTICII Capitolul I: Criminalistica, ştiinŃă judiciară pluridisciplinară SecŃiunea 1. DefiniŃii. Metode proprii de cercetare. Metode împrumutate de la alte ştiinŃe. SecŃiunea 2. Sistemul Criminalisticii 2.1. Domeniile de activitate ale Criminalisticii 2.2. Legătura Criminalisticii cu alte ştiinŃe SecŃiunea 3. Scurt istoric al Criminalisticii 3.1. Perioada empirică 3.2. Perioada ştiinŃifică 3.3. Repere moderne 3.4. ApariŃia şi dezvoltarea Criminalisticii în România Capitolul II: Identificarea criminalistică SecŃiunea 1. DefiniŃia şi obiectul identificării criminalistice 1.1. Identificarea criminalistică 1.2. Premisele ştiinŃifice ale identificării criminalistice 1.3. Principiile identificării criminalistice 1.4. Etapele identificării criminalistice SecŃiunea 2. Metodologia identificării criminalistice 2.1. Fundamentul metodologic al identificării criminalistice 2.2 Reguli pentru obŃinerea metodelor de comparaŃie 2.3. Formularea concluziilor PARTEA a II-a: ELEMENTE DE CRIMINALISTICĂ TEHNICO-ŞTIINłIFICE Capitolul IV: Elementele fotografiei judiciare SecŃiunea 1. Scurt istoric 1.1. Însemnătatea fotografiei judiciare 1.2. DefiniŃii SecŃiunea 2. Clasificarea fotografiei judiciare 2.1. Fotografia judiciară operativă (de fixare) 2.2. Fotografia judiciară de examinare Capitolul V: Cercetarea criminalistică a urmelor SecŃiunea 1. DefiniŃia urmei SecŃiunea 2. Clasificarea urmelor 1

Capitolul VI: Urmele de mâini SecŃiunea 1. Dactiloscopia 1.1. Desenele papilare 1.2. ProprietăŃile desenelor papilare 1.3. Modul de formare a urmelor papilare 1.4. Structura desenelor papilare 1.5. Clasificarea desenelor papilare SecŃiunea 2. Poroscopia şi cretoscopia SecŃiunea 3. Procedee de relevare a urmelor latente 3.1. Relevarea prin metode fizice 3.2. Relevarea prin metode chimice SecŃiunea 4. Fixarea şi ridicarea urmelor de mâini 4.1. Reguli procedurale 4.2. Reguli criminalistice 4.3. Reguli pentru transportarea obiectelor purtătoare de urme SecŃiunea 5. Regula celor 12 puncte coincidente Capitolul VII Alte urme umane SecŃiunea 1. Urmele de picioare 1.1. Clasificarea urmelor de picioare 1.2. Cărarea de paşi 1.3. Fixarea şi ridicarea urmelor de picioare 1.4. Posibilitatea stabilirii înălŃimii prin măsurarea urmelor de picioare SecŃiunea 2. Urmele de dinŃi SecŃiunea 3. Urmele de buze (amprentele labiale) SecŃiunea 4. Urmele de urechi SecŃiunea 5. Urmele biologice 5.1. Urmele de sânge 5.2. Urmele de salivă 5.3. Urmele de spermă 5.4. Cercetarea firului de păr SecŃiunea 6. Identificarea genetică 6.1. Avantajele amprentei genetice 6.2. ParticularităŃi ale cercetării locului faptei 6.2.1. Identificarea urmelor biologice 6.2.2. Manipularea probelor 6.2.3. Instrumentele necesare şi acŃiunile pozitive 6.2.4. Colectarea probelor de comparaŃie Capitolul IX Tehnici de identificare şi înregistrare a persoanelor SecŃiunea 1. Identificarea persoanelor şi cadavrelor după semnalmentele exterioare 1.1. Realizarea portretului vorbit 1.2. Tehnici de descriere a semnalmentelor statice şi dinamice 1.3. Metode tehnice de realizare a portretului vorbit 1.4. Metode criminalistice de identificare a cadavrelor cu identitate necunoscută 2

SecŃiunea 2. Identificarea persoanelor după voce şi vorbire 2.1. Fundamentul ştiinŃific al expertizei urmelor sonore ale vocii şi vorbirii 2.3. Expertiza criminalistică a vocii şi vorbirii 2.4. Înregistrarea penală Capitolul X Elemente de balistică judiciară SecŃiunea 1. Definirea balisticii judiciare SecŃiunea 2. Categorii de arme şi muniŃii SecŃiunea 3. Urmele principale ale împuşcăturii SecŃiunea 4. Urmele secundare SecŃiunea 5. Stabilirea distanŃei şi a direcŃiei de tragere PARTEA a III-a: CRIMINALISTICA TACTICĂ

Capitolul XII Cercetarea locului faptei SecŃiunea 1. NoŃiunea, scopul şi importanŃa cercetării locului faptei 1.1. NoŃiunea 1.2. Caracteristicile cercetării locului faptei 1.3. Aspecte de ordin procesual SecŃiunea 2. Reguli tactice privind pregătirea cercetării locului faptei 2.1. Reguli tactice specifice cercetării locului faptei 2.2. Fazele cercetării locului faptei 2.3. Metode şi utilaje folosite la cercetarea locului faptei Capitolele XIV şi XV: Tactica ascultării unor categorii de participanŃi în procesul penal Partea I (Capitolul XIV): Ascultarea martorilor şi părŃii vătămate SecŃiunea 1. Tactica ascultării martorilor 1.1. Reglementarea procesual-penală 1.2. Psihologia martorilor 1.3. Principalele cauze ale relativităŃii mărturiei 1.4. Reguli tactice aplicate în ascultarea martorilor 1.4.1. Etapa relatării libere 1.4.2. Etapa formulării de întrebări 1.4.3. ProtecŃia martorilor SecŃiunea 2. Ascultarea martorilor minori şi a altor categorii de martori (vârstnici, martori cu handicap, persoane care nu cunosc limba română) SecŃiunea 3. Tactica ascultării părŃii vătămate 3.1. Aspecte procesuale 3.2. ParticularităŃi ale percepŃiei 3.3. ParticularităŃile procedeelor tactice de ascultare a persoanei vătămate

3

Partea a II-a (Capitolul XV): Ascultarea învinuitului sau inculpatului SecŃiunea 4. Tactica ascultării învinuitului sau inculpatului 4.1.Aspecte de drept procesual 4.2.. Psihologia învinuitului sau inculpatului 4.3. Etapele ascultării învinuitului sau inculpatului 4.3.1. Etapa relatării libere 4.3.2. Ascultarea dirijată SecŃiunea 5. Procedee tactice de ascultare a învinuitului sau inculpatului 5.1. Reguli tactice 5.2. Mijloace tehnico-ştiinŃifice de constatare a compartamentului simulat Capitolul XVI: Reguli şi procedee tactice în efectuarea unor acte de urmărire penală SecŃiunea 1. Tactica efectuării confruntării SecŃiunea 2. Tactica efectuării prezentării pentru recunoaştere SecŃiunea 3. Tactica efectuării percheziŃiei şi a ridicării de obiecte şi înscrisuri SecŃiunea 4. Tactica efectuării reconstituirii. PARTEA a IV-a ELEMENTE DE CRIMINALISTICĂ METODOLOGICĂ Capitolele XVIII şi XIX: Metodologia investigării omorului, furtului şi tâlhăriei Partea I (Capitolul XVIII): Metodologia investigării omorului SecŃiunea 1. Încadrarea juridică a omorului SecŃiunea 2. Probleme specifice pe care le ridică investigarea omorului SecŃiunea 3. Metodologia recoltării probelor pentru examenul bio-criminalistic 3.1. Agentul vulnerabil incriminant 3.2. Îmbrăcămintea şi tegumentele provenite din cazuri de împuşcare 3.3. Urmele de dinŃi, petele de sânge, firul de păr SecŃiunea 4. Metodologia recoltării probelor pentru examenul serologic Partea a II-a (Capitolul XIX): Metodologia investigării infracŃiunilor de furt şi tâlhărie SecŃiunea 1. ConsideraŃii generale SecŃiunea 2. Principalele probleme care trebuie clarificate prin investigarea furtului şi tâlhăriei 2.1. Stabilirea locului şi timpului săvârşirii faptei 2.2. Modurile de operare folosite 2.3. Cercetarea făptuitorilor 2.4. Cauze şi împrejurări care favorizează infracŃiunile de furt şi tâlhărie SecŃiunea 3. ParticularităŃi ale investigării furtului şi tâlhăriei 3.1. Cercetarea locului faptei 3.2. Ascultarea martorilor 3.3. Efectuarea percheziŃiilor

4

Iaşi. DefiniŃii ale Criminalisticii. Dan Voinea. Bucureşti. Lazăr Cârjan. EdiŃia a III-a. Dan Voinea. Lazăr Cârjan. coordonator principal Ion Anghelescu. 2001. Tratat de tehnică criminalistică. 1984. Camil Suciu. Gavril Dorelu łărmureanu. Jurgen Thörwald. vol. adăugită şi actualizată. EdiŃia FundaŃiei România de Mâine. Lazăr Cârjan. Curs de Criminalistică. Iancu Ştefan. Editura Didactică şi Pedagogică. 2. Lazăr Cârjan. fondatorul Criminalisticii. Bucureşti. Marin Ruiu. Editura Junimea. Vasile Lăpăduşi. Emilian Stancu. Sistemul Criminalisticii în patru părŃi principale. Tratat de Criminalistică. 1984. revăzută. 7. Editura Lumina Lex. Criminalistică. Metode şi tehnici de investigare criminalistică. 2004. Institutul de Criminalistică al PoliŃiei Române. În româneşte de D. Bucureşti.BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ 1. Editura Ministerului AdministraŃiei Publice şi Internelor. Criminalistică. DorobăŃ şi Gh. de la ştiinŃa stărilor de fapt (Hans Gross) la arta şi tehnica investigaŃiilor penale (Jean Nepote). revăzută şi adăugită. Publishing House. Bucureşti. Investigarea criminalistică a locului faptei. Nicolae Dan. Editura FundaŃiei România de Mâine. Vasile Lăpăduşi. 2006. 3. Bucureşti. 2004. BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARĂ 1. Bucureşti. 1976-1985. Tratat de criminalistică. Bucureşti. 2006 sau Compendiu de Criminalistică. 5. Ion Mircea . 2. Explicarea caracterului pluridisciplinar al Criminalisticii prin legătura cu alte ştiinŃe. Gheorghe Popa. DicŃionar de Criminalistică. LECłIA I NOłIUNI INTRODUCTIVE 1 . unitar şi pluridisciplinar. 4. Tratat de Criminalistică. Bucureşti. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. 2005. 2006. 2004. EdiŃia a III-a. Bucureşti. Trecerea în revistă a pricipalelor momente din istoria Criminalisticii. Bucureşti. Editura Little Star. Editura Ministerului de Interne. Lazăr Cârjan. 8. Prezentarea judecătorului de instrucŃie Hans Gross. Ion Anghelescu (coordonatori). Gavril Dorelu łărmureanu. Bucureşti. 6. 5 . Obiectivele lecŃiei: • • • • • • • EvidenŃierea premiselor constituirii Criminalisticii ca ştiinŃă judiciară cu caracter autonom. 1972. Editura Luceafărul. I-V. Criminalistică şi ştiinŃe de contact . EdiŃia a II-a revizuită şi adăugită. Necesitatea studierii Fundamentelor Criminalisticii. Un secol de luptă cu delincvenŃa. Bucureşti. 2005.Bibliografie. Universul juridic. Editura Luceafărul. Editura Pinguin Book. 3. Iancu Ştefan. 9. Scripcaru. Punerea în relief a metodelor de cercetare şi ale principiilor fundamentale ale Criminalisticii. Vasile Bercheşan.

de a fi ceea ce este în acelaşi moment al timpului şi în acelaşi locdin spaŃiu” (DicŃionar enciclopedic. Principiul delimitării obiectelor identificării criminalistice în obiecte scop al identificării şi obiecte mijloc de identificare. Examinări comparative. d. „ştiinŃa stărilor de fapt în procesul penal”. Experimente. judiciar. reguli care definesc specificitatea unei ştiinŃe. a definit noua ştiinŃă: a. pluridisciplinar. Concepte cheie • Caracterele Criminalisticii: concepte care definesc rolul şi importanŃa Criminalisticii ca ştiinŃă cu un obiect propriu de cercetare. Care metode. a. cu mijloace. Hanns Gross. Metode proprii de cercetare: mijloace. c. cu maximă eficienŃă. Principiul aflării adevărului. c şi d. c. Răspunsuri: 1. 1999) Operativitate în Criminalistică: principiu potrivit căruia activităŃile tehnico-tactice şi metodologice trebuie desfăşurate în timp optim. b. 2. din cele enumerate mai jos. • • • • • ExerciŃii rezolvate 1. b. Fundamentele Criminalisticii: elementele pe care se sprijină Criminalistica intr-un sistem autonom şi unitar. desemnat prin două nume diferite. c.2. 4. „arta şi tehnica investigaŃiilor penale”. reguli tehnice. Modificări materiale în mediul înconjurător: urme lăsate de un infractor în scena infracŃiunii independent de voinŃa sa. autonom. d. „un ansamblu de procedee aplicabile în cercetarea şi studiul crimei pentru a se ajunge la dovedirea ei”. 4. unitar. sunt proprii Criminalisticii: a. metode ştiinŃifice. Care sunt caracterele Criminalisticii? 3. 2. 6 .b şi d. Principiul dinamicităŃii şi interdependenŃei cauzale. tactice şi metodologice puse în slujba Adevărului. Identitate: „stare a unui obiect. Care dintre principiile enumerate mai jos nu constituie principii fundamentale ale Criminalisticii? a. metode. Examinarea şi interpretarea urmelor. întrucât trecerea timpului îngreunează investigaŃia criminalistică de identificare şi prindere a făptuitorului. b. b. Elaborarea versiunilor. Principiul prezumŃiei de nevinovăŃie.b. Fondatorul Criminalisticii. 3.

EvidenŃierea deschizătorilor de drumuri în Criminalistică: Alphonse Bertillon. Reiss. R. palmare şi plantare. Bucureşti. Dr. EdiŃia a III-a revăzută şi adăugită. Lazar Cârjan. Bucureşti. Sir Francis Galton. fondatori ai Criminalisticii româneşti. EdiŃia a III-a. Obiectivele lecŃiei: • • • • • • Prezentarea principalelor momente ale apariŃiei. 3. Juan Vucetici. formării şi dezvoltării Criminalisticii pe Mapamond. Corifeii Şcolii româneşti de Criminalistică: Valentin Sava. Tratat de Criminalistică. lungimea urechii sau a nasului. Andrei Ionescu. Bucureşti. LECłIA a II-a SCURT ISTORIC AL CRIMINALISTICII 1. Constantin łurai. Ion Anghelescu. Ioan Bianu. ExerciŃii rezolvate: 1. 4. Edward Henry. 2005. Principalele repere ale Dactiloscopiei pe drumul sinuos al impunerii în faŃa Identificării Antropometrice: William Hershell. Compendiu de Criminalistică. înălŃimea frunŃi etc.A. FraŃii Mina. vol. I. Camil Suciu. Emilian Stancu. Henry Faulds. Henry Faulds. Editura Pinguin Book. Tratat de Criminalistică. Hans Gross. 2005. Din istoria medicinei legale şi a criminalisticii.” Identificare dactiloscopică: identificarea unei persoane după amprentele digitale. Identificare genetică: metodă indubitabilă de identificare prin determinarea codului genetic pe baza acidului dezoxiribonucleic (ADN) prezent în corpul uman. 7 . FraŃii Minovici. Cine a propus. Paul Ştefănescu. 1998. În slujba vieŃii şi adevărului. Universul juridic. Lazăr Cârjan. 2. 2. 2004. pentru prima dată în lume. revizuită adăugită şi actualizată. folosirea amprentelor papilare pentru identificarea autorilor: a. ApariŃia şi dezvoltarea Criminalisticii în România. circumferinŃa corpului. Editura FundaŃiei România de Mâine. Concepte cheie • • • Identificare antropometrică: sistem de identificare inventat de Alphonse Bertillon (18531914) „care constă în măsurarea diferitelor componente ale corpului uman: lungimea unor falange. Edmond Locard.Bibiliografie selectivă: 1. Sir Arthur Conan Doyle. Ştefan şi Nicolae Minovici. Editura Teora.

c.c. LECłIA a III-a IDENTIFICAREA CRIMINALISTICĂ 1. 1998. Juan Vucetici. 3. Andrei Ionescu. 4.b. Andrei Ionescu. Vol. 1984. Răspunsuri: 1. În româneşte de D. 2. Bibliografie selectivă: 1. c. India. Iaşi. 4. 4. în acelaşi timp. I. 3. Editura Pinguin Book. 3. Sir Francis Galton. Obiectivele lecŃiei: • • • EvidenŃierea noŃiunii de identitate. Editura Albatros. Mina Minovici. Din istoria medicinei legale şi a criminalisticii. Constantin łurai. Cine a tipărit. Lazăr Cârjan. Anglia. DorobăŃ şi Gh. primul manual românesc de Criminalistică: a. Paul Ştefănescu.a.c. Enigmele unor amprente. Explicarea scopului final al identificarii în Criminalistică: stabilirea identităŃii sau/şi a neidentităŃii. Henry Faulds. primul manual de medicină legală care constituie. Scripcaru. Argentina. Editura Teora. Tratat de Criminalistică. Sir Francis Galton. în 1904. Cine a reuşit. obiect sau fenomen de a-şi manifesta în timp şi în spaŃiu individualitatea. sistemul dactiloscopic de identificare a persoanelor: a. pentru prima dată în lume. identificarea autorilor pe baza amprentelor papilare: a. Editura Junimea. Dr. 2005. Mina Minovici. Ce Ńară a introdus. ca însuşire a unei persoane. 2. Un secol de luptă cu delincvenŃa.c. 5. Jurgen Thörwald. Valentin Sava.a. b. 1981. c. b. b. ÎnŃelegerea rolului identităŃii pentru identificarea criminalistică. Nicolae Minovici. pentru prima dată în lume. c. 8 . 2. b. c. Cine a introdus dactiloscopia în România: a. 5. În slujba vieŃii şi a adevărului. William Hershell. Bucureşti.

4. ExerciŃii rezolvate: 1. fiinŃă sau lucru. perfect asemănător (cu cineva sau ceva). 2004. 2005 Emilian Stancu. pricipiul dinamicităŃii şi interdependenŃei cauzale.a. Universul Juridic. metoda îmbinării sau îmbucşării. principiul delimitării obiectelor identificării criminalistice în obiecte scop al identificării şi obiecte mijloc de identificare. Marin Ruiu. b. deprinderi. Sub ce forme se prezintă reflectările fiinŃelor. obiectelor sau fenomenelor? 3. Identificare: stabilirea identităŃii sau neidentităŃii unei persoane sau a unui obiect sau fenomen. reflectivitatea 2. Editura ŞtiinŃifică. 2. Bibliografie selectivă: • • • • Lucian Ionescu. metoda confruntării. Editura Pinguin Book. Obiect material al identificării criminalistice: orice persoană. operativitatea d. la fel. Care sunt principiile identificării criminalistice? 4. d. Vasile Bercheşan. Examinare comparativă: metoda prin care se obŃine identificarea criminalistică. Obiecte mijloc de identificare: obiecte care servesc la identificare. e. Identificarea criminalistică. Bucureşti. EdiŃia a III-a revăzută şi adăugită. urme statistice şi dinamice. 2. nu sunt specifice identificării criminalistice: a. Bucureşti. principiul identităŃii. Tratat de Criminalistică. b. Obiecte scop: obiecte ce urmează a fi identificate. principiul stabilităŃii relative a caracteristicilor de identificare. Care premise. 9 . imagini mentale. imagini vizuale. d. c. din cele de mai jos. Editura Little Star. reflectarea c. metoda juxtapunerii. 2004. legalitatea e. Bucureşti. 1990 Lazăr Cârjan. c. metoda proiectării concomitente. Tratat de tehnică criminalistică. Concepte cheie • • • • • • Identic: „exact.c şi d. individualitatea b. Care sunt metodele examinării? Răspunsuri: 1. a. 3. Dumitru Sandu. metoda suprapunerii.• Formarea deprinderilor practice pentru obŃinerea modelelor de comparaŃie şi parcurgerea metodelor identificării criminalistice. Tratat de Criminalistică.

g. fotografia de contrast. Fotografie judiciară: adaptarea tehnicilor fotografice în Criminalistică. principiul stereofotografiei. Louis-Jacque Maude Daguerre b. d. 4. c. Fotografie digitală: fotografie realizată cu un aparat clasic. procedeul fotografiei unitare. reconstituire. b. fotografia schiŃă. 3. în care lumina este transformată în energie electrică într-un senzor. 2. fotografia de comparare. h. f. EvidenŃierea rolului şi importanŃei fotografiei judiciare în Criminalistică. RezoluŃia senzorului este listată în pixeli (puncte de imagine). Răspunsuri: 1. Concepte cheie: ● ● ● Fotografie: tehnica fixării imaginilor pe un strat fotosensibil. fotografia de orientare sau de ansamblu. EnumeraŃi procedeele prin care se realizează fotografia judiciară operativă. Nicéphore Niepce c. Alphonse Bertillon. ExerciŃii rezolvate: 1. a. Care este principiul pe care se bazează fotogrammetria? 5. procedeul fotografierii la scară. Fotografia de examinare în radiaŃii vizibile cuprinde: a. recunoaştere). e.LECłIA a IV-a ELEMENTE DE FOTOGRAFIE JUDICIARĂ 1. b. f. 2. fotografia de umbre. 2. 3. c. fotografia de separare a culorilor. Creatorul fotografiei judiciare este: a. Însuşirea principalelor procedee de realizare a fotografiei judiciare operative (de fixare) în câmpul infracŃional ori pentru fixarea rezultatelor unor activităŃi de urmărire penală (percheziŃie. fotografia de reflexe. fotografia de detaliu. Obiective: ● ● ● ● Prezentarea principalelor momente ale istoricului fotografiei judiciare. c. fotografia de ilustrare. Ce cuprinde fotografia judiciară a locului faptei? 4. procedeul fotografierii panoramice. fotografia de examinare în radiaŃii ultraviolete. g. 5. h 10 . fotografia de examinare în radiaŃii infraroşii. fotografia obiectelor principale. Reliefarea importanŃei fotografiei digitale. după care energia electrică este stocată pe un card de memorie.

urme statice şi urme dinamice. 11 . Concepte cheie: ● ● NoŃiunea de urmă în criminalistică: orice modificare materială produsă de un individ. Mircea Novac. EdiŃia a III-a. Tratat de Criminalistică. 2005. urme ale omului. 2. 2004. Obiective: ● ● Reliefarea semnificaŃiei noŃiunii de urmă în Criminalistică. Editura Lumina Lex. Criminalistică. Cunoaşterea principalelor categorii de urme pentru formarea deprinderii de a le căuta în scena infracŃiunii 2. Bucureşti. LecŃia a V-a CERCETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 1. catastrofe etc. Criminalistică.). 2004. Clasificarea urmelor de suprafaŃă. explozii. vocea. Lazăr Cârjan. Fotografia de la A la Z. Clasificarea urmelor după factorul creator. mersul. într-un mediu prin săvârşirea unei infracŃiuni.Bibliografie selectivă: ● ● ● ● ● ● Camil Suciu. urme ale obiectelor şi instrumentelor corp delict. Răspuns: 1. 3. 2. 1972. deprinderi manuale.Editura Universul Juridic. Tratat de tehnică criminalistică. Clasificarea urmelor formă în raport cu procesul de mişcare în care s-au format. Editura Little Star. Ion Mircea. Bucureşti. urme ale animalelor. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Tehnică. Interpretarea criminalistică a urmelor la locul faptei: formularea primelor concluzii cu privire la modificările produse de un infractor şi victimă în câmpul infracŃiunii. Editura Pinguin Book. scrisul. urme ale plantelor. ExemplificaŃi urme deprinderi. ExerciŃii rezolvate: 1. revăzută şi adăugită. Vasile Bercheşan. 4. de stratificare şi de destratificare. urme create de unele fenomene (incendii. 3. Bucureşti 2001. Marin Ruiu. Tratat de Criminalistică. 4. Emilian Stancu. 1973. Bucureşti. Bucureşti.

prin folosirea tuşului topografic. Editura NaŃional. Cunoaşterea procedeelor de relevare şi prelevare a urmelor latente. Gheorghe Păşescu. care constă dintr-o creastă care face legătură transversală între alte două creste papilare.tip de desen papilar. 2000. îmbibaŃia hidrică. Editura Pinguin Book.detaliu rar al desenului papilar. Tratat de tehnică criminalistică.operaŃiune de obŃinere a amprentelor papilare ale unei persoane ori cadavru uman prin imprimare pe hârtie sau pe un alt suport. Amprenta digitală. putrefacŃia ori mumificarea. Bucureşti. de exemplu. Amprenta . Bucureşti. Tratat de Criminalistică. Formarea deprinderilor pentru interpretarea criminalistică a urmelor de mâini descoperite la locul faptei. urmă lăsată de sdeget pe o suprafaŃă şi care reproduce forma crestelor şi şanŃurilor de pe faŃa interioară a 12 .urmă lăsată prin presare pe o suprafaŃă. Amprentarea se realizează. Marin Ruiu. Vasile Bercheşan. Pentru evitarea murdăririi cu tuş a persoanei şi acurateŃea amprentelor sunt utilizate şi alte metode de amprentare ca. Tratat de Criminalistică. Bucureşti. ediŃia a III-a revăzută şi adăugită. urmând acceaşi direcŃie cu crestele care se află la baza desenului. 2004. Lazăr Cârjan. Interpretarea criminalistică a urmelor la locul faptei. Editura Universul Juridic. DicŃionar de termeni (DicŃionar de Criminalistică. Editura Little Star. 4. a modului de formare a desenului papilar. într-o formă accesibilă. 2004 LECłIA a VI-a URMELE DE MÂINI 1. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedic. 2005 5. arc pin. Obiective: ● ● ● ● ● Prezentarea. Tehnica amprentării cadavrelor prezintă unele deosebiri în raport cu tehnica folosită în cazul persoanelor în viaŃă. Bucureşti. 2001. de unde şi denumirea de podeŃ. 2. amprentarea chimică. Amprentarea trebuie efectuată astfel încât impresiunile obŃinute să fie clare şi să reproducă întocmai şi în întregime desenul degetului sau regiunii papilare care interesează. Editura Lumina Lex. de obicei. arc lipit. EvidenŃierea importanŃei identificării dactiloscopice în Criminalistică. 1. Reliefarea importanŃei Regulii celor 12 puncte coincindente pentru probaŃiune. 1984): ● ● ● ● Anastomoză . impuse de intervenŃia unor fenomene ca: rigiditatea cadaverică.Bibliografie selectivă: 1. 3. Cu cât creşte depărtarea faŃă de baza desenului cu atât crestele papilare se curbează cu convexitatea către vârf. deshidratarea. Subtipuri: arc simplu. 2. Amprentare . fiind asemănătoare arcurilor de cerc. Emilian Stancu. la care crestele papilare pornesc de la o margine a desenului spre cealaltă. Bucureşti. Bucureşti. Ion Mircea. Criminalistică. Arc .

BifurcaŃie . Bideltic . tălpii piciorului. murdărie. care este de natură recentă şi funcŃionează pe baza formulei de clasificare a desenelor palmare şi c) cartoteca dactiloscopică monodactilară organizată pe baza unui complex de formule care permite identificarea făptuitorului după urme lăsate de un singur deget. 4. Cicatricea constituie un detaliu caracteristic de identificare a unei amprente papilare. d) la nucleul laŃuri suprapuse: locul de intersectare a lor.tip de desen papilar care are în centru numeroase creste curbe închise ca un oval sau care se continuă în spirale. Centrul deltic . c) mulată. Amprenta de comparaŃie . urma lăsată de palmă. termen generic prin care se defineşte orice urmă care este creată de crestele (papilare) şi şanŃurile ce se găsesc pe faŃa interioară a degetelor.● ● ● ● ● ● ● ● ● degetului.. c) la nucleul laŃ multiliniar: capătul superior al crestei papilare situată la jumătate plus una din totalul crestei (numărul dinspre partea deltei) când sunt cu soŃ şi al crestei din mijloc. Butoniera constituie una din caracteristicile individuale în identificarea dactiloscopică.locul de unde începe sau se sfârşeşte o creastă papilară.sistem de organizare şi clasare manuală a fişelor cu amprente digito-palmare după formule care permit regăsirea sigură şi rapidă a acestora pe baza exeminării urmelor papilare. BifurcaŃia constituie o caracteristică individuală în identificarea dactiloscopică. Unul din punctele pe care se sprijină capetele Liniei lui Galton (delta centrală) de la reticulul lupei dactiloscopice.unul din punctele pe care se sprijină capetele Liniei lui Galton (delta – centrală) de la reticulul lupei dactiloscopice. Cartoteca dactiloscopică . punctul din spaŃiul triunghiular al deltei situat la distanŃe egale faŃă de cele trei laturi. 13 . se reunesc. b) A − 1111 B − 4444 cartoteca dactiloscopică palmară.detaliu caracteristic pe traseul unei creste a desenului papilar ce ia naştere prin despărŃirea acesteia în două ramuri care. Cicatrice . unsoare sau grăsime solidificată ş. la deltele albe. b) vizibilă sau colorată. Amprenta plantară. în morfologia unui detaliu papilar. în vederea codificării unei amprente papilare pentru a fi introdusă în cartotecă. Punct situat în mijlocul desenului papilar şi care. Capăt de creastă papilară .semn rămas după vindecarea unei plăgi pe piele. vopsea etc. în locul de contact al celor două braŃe. când a fost creată în adâncime într-o materie plastică de tipul: chit. ceară moale. 3. palmei. Centrul deltic se determină astfel: la deltele negre.urmă creată experimental pentru a servi la compararea cu cea în litigiu. Centrul dactilogramei: 1. La două puncte opuse de pe perimetrul regiunii centrale circulare iau naştere două figuri triunghiulare asemănătopare literei greceşti ∆ (delta). în vederea codificării unei amprente papilare. Amprenta poate fi: a) latentă (invizibilă).a. în cadrul căreia amprentele celor zece degete pot fi cartate după A − 1111 B − 4444 formule ca cea complet adeltica = până la cea deltică de tipul ar fi = . b) la nucleul liniar: capătul superior al crestei papilare care este mai depărtată de deltă. afectând morfologia desenului papilar. e) la nucleul laŃuri suprapuse liniare: capătul superior al crestei papilare aflat în interiorul laŃului mai depărtat. Amprenta de comparaŃie se obŃine de la fiecare din obiectele sau persoanele bănuite că ar fi putut lăsa urma de litigiu. ciocolată. 2. plastilină. Amprenta palmară. în funcŃie de configuraŃia nucleului.. când sunt fără soŃ. 2. Butonieră . Amprenta papilară. când este creată prin depunerea unei substanŃe colorate aflată pe creste: praf. sânge. urma lăsată de talpa piciorului desculŃ. când este produsă prin depunerea transpiraŃiei şi grăsimei de pe creastă. se determină astfel: a) la nucleul laŃ simplu: locul unde se termină curbura laŃului cu partea opusă deltei. după un drum scurt. Constituie un detaliu caracteristic în dactiloscopie. laŃuri ori alte forme circulare.detaliu caracteristic unei creste papilare marcat de despărŃirea acesteia în două ramuri. Sunt cunoscute următoarele tipuri de cartoteci: a) cartoteca dactiloscopică decadactilară.

Extradelic .metodă de examinare microscopică a traseului marginilor unei creste papilare în scopul descoperirii formelor particulare identificatoare. ramificaŃie. Extradelic caracterizează acel desen dactiloscopic în care elementele identificatoare sunt situate în afara perimetrului cuprins între deltă şi nucleu. intersecŃie.configuraŃie a crestelor papilare transmisă ereditar (asemănătoare.detaliu caracteristic al desenului papilar care se formează în locul unde două creste.urma desenului papilar. succedându-se neregulat. Detaliu papilar . fiecare grupare având direcŃia crestelor diferită de celelalte două. creind aspectul unei dantele. Delta . Danteliform . distrugându-l numai putrefacŃia (cercetări recente indică faptul că desenul papilar se formează în luna a patra). Dermatoglifele se folosesc în procesul expertizei medico-legale de stabilire a paternităŃii. Crestoscopie .în afara deltei. în diferite clase. triunghiul crestelor papilare. sfârşit de creastă. grup de creste papilare. Subtipul danteliform este format. 14 . uneori intercalate cu sectoare punctiforme. (poate fi cu braŃe egale. deschisă la un singur unghi şi închisă). care vin una în întâmpinarea celeilalte. deschisă la două unghiuri.calitate a morfologiei desenelor papilare. de pe interiorul palmei şi a tălpii piciorului uman. creastă aderentă (cârlig). Detalii caracteristice ale crestelor papilare . Dactilogramă .notarea după un anumit sistem de reguli a simbolurilor care reprezintă tipul. plantare) sunt ordontate şi grupate după anumite criterii.● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● Clasificare dactiloscopică . palmelor şi tălpilor picioarelor de la om. facând parte din tipul amorf. inel punctat. Dermatoglifă . trifurcaŃie. Desen papilar . bifurcaŃie. reîntoarcere. depăşire de creastă. Dactilograma imprimată involuntar cu ocazia comiterii unei fapte penale este denumită şi urmă digitală sau amprentă digitală în litigiu. Deltele pot fi: a) albe. subtipul şi varietatea tuturor desenelor papilare de la cele zece degete ale mâinilor unui individ. Formula dactiloscopică decadactilară . exprimată prin stabilitate. figuri papilare cu trei braŃe asemănătoare literei majuscule „Y”.început de creastă. b) negre.subtip de desen papilar în clasificarea dactiloscopică. Desenul papilar al omului se formează definitiv în luna a şasea a vieŃii intra-uterine şi rămâne acelaşi în toate amănuntele morfologiei sale până la moarte. figuri formate dintr-un spaŃiu triunghiular care ia naştere la confluenŃa a trei grupări de creste (poate fi deschisă. creste alternative. Fixitate . imprimată pe suprafaŃa unui obiect. cu braŃe inegale şi delta neagră lungă) Depăşire . din fragmente de creste papilare. Dactilograma imprimată voluntar este denumită şi impresiune digitală ori amprentă digitală de comparat. punct papilar. cu puŃin înainte de a se întâlni se înconvoaie brusc şi se sfârşesc.detaliu al desenului papilar care descrie o figură triunghiulară ce ia naştere la confluenŃa a trei grupări de creste papilare. fragment de creastă papilară. deviere de creste. contopire. inel.proeminenŃă liniară curbă care se găseşte pe faŃa internă a degetelor. Deviere . în total sau în parte. toate având la bază numărul şi poziŃia deltelor şi formarea nucleului. palmare. Expertiză dactiloscopică .detaliu caracteristic al desenului papilar marcat de locul unde sfârşitul unei creste papilare depăşeşte cu 2-3 mm începutul altei creste care îşi are traseul alăturat. întrerupere de creastă.configuraŃie formată de crestele papilare pe suprafaŃa pielii de pe degete. butonieră. anastomoză. cu două braŃe egale. Creasta papilară .operaŃie prin care amprentele papilare (digitale. dar nu identice).gen al expertizei criminalistice care are ca obiect identificarea criminalistică a persoanei după urmele lăsate de desenele papilare. caracterizate de cele două proprietăŃi esenŃiale: unicitatea (individualitatea) şi fixitatea (stabilitatea). contopire triplă.amănunt al formei unei creste papilare. care cad perpendiculare pe şanŃul de flexiune.

mic.foaie de material plastic tratată pe o singură faŃă cu un produs lipicios şi acoperită cu o foaie subŃire transparentă de material plastic. laŃuri suprapuse = s. laŃuri duble liniare = dl. • F. .... laŃ triliniar = t.p... laŃ multiliniar = m... la numărător fiind înscrise simbolurile pentru mâna dreaptă iar la numitor cele pentru mâna stângă. laŃ liniar = 1. F.● ● Folie adezivă . în formula dactiloscopica monodactilară se examinează tot ce se află între braŃele 15 .. laŃ neregulat = e.. laŃ concav = v. laŃ biliniar = b. Simbolurile stabilite pentru tipuri şi subtipuri sunt următoarele: Tipul Subtipul arc simplu arc pin dextrodeltic sinistrodeltic pentru toate subtipurile trideltic quatrodeltic simian şi danteliform nedefinit (inclusiv cel distrus prin cicatrice) Arc LaŃ Cerc Combinat Amorf Simbolul literal A Ap D S B T Q O X Simbolul cifric 1 11 2 3 4 5 6 0 x Formula primară este reprezentatăsub formă de fracŃie. folosind un număr mai mare de indicatori. laŃuri suprapuse liniare = sl....s. mâna stângă F. Folia adezivă poate fi transparentă. laŃuri comune = c. . laŃuri duble = d. mijlociu.. iar în continuare simbolurile cifrice ale celorlalte degete în ordinea: mare... Deci din vârful laŃului... lupa cu reticul cu cercuri concentrice se aşază pe dactilogramă în aşa fel încât punctul gravat în centrul cercului cel mai mic să se suprapună pe partea cea mai înaltă a laŃului care constituie nucleul... albă sau neagră şi se foloseşte pentru ridicarea directă a urmelor papilare relevate cu prafuri. după urmatoarele reguli: primul se scrie simbolul exprimat în litere de la degetul arătător al fiecărei mâini..s. Pentru elaborarea formulei dactiloscopice monodactilare se procedează astfel: a) se scrie tipul dextro sau sinistrodeltic prin simbolul corespunzator acestora. Formula dactiloscopică decadactilară cuprinde la rândul ei trei formule: primară. care este considerat laŃul inferior cu tot ce cuprinde braŃele sale: laŃ simplu (nucleu alb) = 0. subtipul şi varietatea tuturor desenelor papilare... a oricăror urme create prin stratificare cu substanŃe pulverulente... Pentru punerea formulei... secundară şi suplimentară. Formula primară va avea următorul aspect: mâna dreaptă = T 3225 . = D 2241 ..notarea după un sistem de reguli a simbolurilor care reprezintă tipul. Cea mai folosită în România este următoarea: a) formula primară se stabileşte prin scrierea simbolurilor care reprezintă tipul sau subtipul desenului papilar de la fiecare din cele zece dactilograme.... laŃuri comune liniare =cl...... Formula dactiloscopică monodactilară . precum şi pentru ridicarea urmelor materie sub formă de paticule.. D sau S.... b) se scrie apoi simbolul ce rezultă din configuraŃia laŃului nucleu al dactilogramei..... Sunt diferite sisteme de a alcătui o formula dactiloscopică decadactilară.. inelar.

locul unde începe o creastă papilară.partea dactiloscopiei care se ocupă cu examinarea urmelor porilor dintr-o amprentă în scopul identificării. Lupa dactiloscopică este montată pe un stativ de 6-8 centimetri înălŃime. Lupa dactiloscopică . Grup de creste papilare . de struŃ etc. verzi etc. Început de creastă papilară . citirea se face de la stânga la dreapta şi de sus în jos. Infradeltic . după care se introduce în „lingură” un cartonaş alb şi se apasă pe deget imprimându-se astfel întregul desen papilar de la o margine la alta. alegându-se pentru 16 .• • • • • • • ● ● ● ● ● ● ● ● laŃului nucleului până la limita celui de-al doilea cerc al reticulului şi se ia în considerare configuraŃia numai până la limită. un şir de papile dând naştere unei creste papilare.linia care uneşte centrul unei amprente digitale cu centrul deltei. În acest scop se dă cu un strat foarte subŃire de tuş pe degetele cadavrului.desen papilar care are mai multe delte. Prin pudrarea urmei latente (invizibile) cu o pensulă foarte fină (din păr de coadă de veveriŃă. dimensiune şi plasament ca şi detaliile caracteristice de identificare ale crestelor papilare. Pudrele relevante sunt de diverse culori: albe.înăuntrul deltei. care foloseşte la amprentarea cadavrelor. Papilele dermice sunt înşiruite liniar. în scopul clasificării. deoarece degetele acestora nu pot fi rotite ca la persoanele în viaŃă.urmă fragmentară a unui desen papilar care. colorată.proeminenŃă conică pe suprafaŃa dermului. MalformaŃie papilară . palmelor şi plantelor. Orificiile porilor au formă. De exemplu: bideltic. A fost concepută de Sir Francis Galton. aceasta se colorează intens. violete. relevându-se conturul crestelor papilare. Impresiune papilară . iar la baza stativului se montează un set de reticule: pe primul este marcată linia de calcul. Prin acest termen se fixează poziŃia generală a unor elemente caracteristice ale unei dactilograme ca fiind situate între deltă şi nucleu. nu se poate stabili de la ce fel de dactilogramă şi din ce regiune provenie.anomalie congenitală care constă în existenŃa a mai mult de 5 degete la un membru superior sau inferior al corpului uman. Examinarea comparativă poroscopică prezintă o completare a punctelor de coincidenŃă indicate la traseul crestelor papilare în cadrul expertizei dactiloscopice. Linia lui Galton (linia de calcul) . întemeietorul Dactiloscopiei.denumire prescurtată a oricărei urme care reproduce o parte dintr-un desen papilar. care aderă foarte uşor la grăsimea şi aminoacizii conŃinute de urmele papilare latente lăsate de făptuitor la locul unei infracŃiuni. Prin acest termen se fixează poziŃia generală a unor caracteristici ale unei dactilograme ca fiind situate între deltă şi bază.defect congenital al desenului papilar. curbat pe forma şi laŃimea unui deget. Când se examinează un fragment de urmă papilară la care nu este posibilă determinarea nucleului. Este trasată pe reticulul lupei dactiloscopice şi serveşte la numărarea crestelor papilare intersectate de aceasta. Polidelic . pe altul o grilă şi pe cel de-al treilea cercuri concentrice pentru codificare manuală în vederea introducerii pe calculator. străbătută de un canal în vârful căreia se găseşte un por prin care este eliminată transpiraŃia. quatrodeltic. Lingură de amprentat . care face parte din tipurile cerc şi combinat.lupă special construită pentru examinarea şi stabilirea formulei pentru clasificarea amprentelor digitale.impresiune creată de desenul papilar al degetelor.sub deltă. din puf de gâscă. Papilă . Pentru a se stabili care este începutul sau sfârşitul unei creste papilare. Pudră relevantă . trideltic.). Fragment papilar . caracteristicile unei dactilograme se citesc şi se descriu în sensul acelor de ceasornic.. datorită numărului redus de linii papilare.pulbere extrem de fină.dispozitiv construit dintr-o lama metalică ori din mase plastice. Poroscopie . Polidactilia . Intradeltic .

în centrul unei amprente digitale ori în centrul deltei. 2.subtip de desen papilar cu trei delte care face parte din tipul combinat. literal sau cifric. Fiecare şanŃ de flexiune la un individ are o formă particulară a grupului de încreŃituri şi constituie puncte de coincidenŃă în expertiza dactiloscopică. ExerciŃii rezolvate: 1. imobilitatea şi inalterabilitatea 3.parte a desenului falangetei care se formează din linii drepte sau convexe. situate între desenul central şi cuta interfalangică.parte a desenului falangetei. spirale. formată din liniile desenului central care se pot prezenta în formă de cercuri. Rachetă . Zona centrală .creastă papilară care într-un punct se ramifică în trei braŃe. ProprietăŃile desenului papilar: a) unitatea.încreŃitură a pielii de pe degete. ŞanŃ papilar . Se formează prin bifurcarea traseului unei creste papilare la care.formă caracteristică a nucleului unei amprente papilare din tipul cerc (bideltic) care este constituit dintr-o creastă papilară spiralată. folosit pentru notarea unor caracteristici ale amprentelor papilare în scopul înscrierii lor în formula dactiloscopică. apoi. palmă şi talpa piciorului care se formează în dreptul unei articulaŃii. Se mai numeşte şi zona nucleară şi prezintă cea mai mare importanŃă pentru identificarea dactiloscopică. Constituie detaliu caracteristic de identificare a unei amprente papilare. Punct papilar . o probă de vinovăŃie.valiză în care se găsesc sprayuri cu soluŃii relevante şi o lampă u. În expertiza dactiloscopică sunt cunoscute şanŃurile flexorale ale falangetei. cu ajutorul căreia se pot pune în evidenŃă urmele lăsate de obiectele metalice pe pielea umană.este partea exterioară a desenului falangetei. după un drum scurt. RamificaŃie .intervalul dintre două creste papilare. de regulă.d. cu intensitate mare. Trusă de relevare a urmelor de metale . iar fondul devine întunecat uniform. unul din braŃe se bifurcă din nou ş. Vezi şi formula dactiloscopică decadactilară şi formula dactiloscopică monodactilară. Zona bazală . Se găseşte. falanginei.m. laturi etc. Trideltic . c) unitatea.detaliu caracteristic de identificare într-o amprentă papilară. Dacă fondul este pestriŃ (de exemplu mozaic) se foloseşte pudră fluorescentă care devine vizibilă sub radiaŃii ultraviolete. întreaga figură luând aspectul unei rachete de tenis. în centrul unui inel. Simbol dactiloscopic .● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● evidenŃierea urmei o culoare care să fie în contrast cu fondul. fixitatea şi ilizibilitatea. având aceeaşi valoare de identificare ca şi detaliile caracteristice ale crestelor papilare.semn convenŃional. ŞanŃ flexoral . constând din creste papilare în formă de arc. Relevarea urmelor papilare nu se face: 17 . Spirală . ci se unesc continuând într-o singură creastă. Constituie un detaliu caracteristic de identificare într-o amprentă. imuabilitatea.v. TrifurcaŃie . Sfârşit de creastă papilară .detaliu caracteristic de identificare. între două linii papilare. b) imuabilitatea. ale regiunilor digito-palmară şi hipotenară.a. PrecizaŃi dacă este adevărat sau fals următorul enunŃ: O amprentă digitală găsită pe un obiect face dovada contactului acestei persoane cu suportul pe care a fost descoperită urma şi constituie.locul unde se termină traseul unei creste papilare.formă a nucleului unui desen papilar tip monodeltic sau bideltic constituit dintr-un laŃ care nu are braŃele libere. fixitatea şi inalterabilitatea. prin ea însăşi. Zona marginală . falangei.

bifurcaŃie trifurcaŃie anastomoză reîntoarcere inel Răspuns: 1. c. DesenaŃi cinci detalii ale desenului papilar. 3. d. c) prin afumare directă. b) 16. Care este numărul minim de detalii caracteristice necesar în România pentru identificarea persoanelor după urmele papilare a) 10. 4. d) prin folosirea mulajelor. 4. d) 8. a. 5. 4. c) 12. fals.a) prin prăfuire sau pulverizare cu pulberi de contrast. 5. b) cu substanŃe fluorescente. 2. 18 .

1996. Constantin. Tratat de Criminalistică. 3. ediŃia a III-a revăzută şi adăugită. Bucureşti. Editura Universul Juridic. Editura Lumina Lex. 2005 19 . Bucureşti. 2001. Emilian Stancu. 2. Tratat de Criminalistică. Bucureşti.R. Editura Pinguin Book. Gheorghe Păşescu. Criminalistică. I. Editura NaŃional. Bucureşti. 2004. 4. Secretele amprentelor papilare. Lazăr Cârjan.Bibliografie selectivă: 1. Ion Mircea.

Cărare de paşi: un şir de urme consecutive ale tălpii (încălŃăminte) drepte şi stângi. tăiere. etc) sunt cunoscute atrofia bulbului cu îngustarea rădăcinii. culoarea. spermă sau în alte lichide biologice şi Ńesuturi. etc. mucoasa bucală şi limfonodului. cu etiologii diferite (boli infecŃioase. limfa tisulară. ale sistemelor endocrine.9%. urme de buze. rupere. AB. Prin expertiză se poate stabili dacă este uman sau animal. Caracterul secretor (Se) permite determinarea grupei sanguine din salivă. masticaŃia sau ocupaŃia persoanei de la care provine. salivă. dacă este vopsit. depuneri şi pătrundere de micelii în structura firului în teacă sau bulb. DicŃionar de termeni (DicŃionar de criminalistică. ÎnŃelegerea rolului urmelor umane pentru identificarea criminalistică.3 % substanŃe anorganice. Lungimea pasului: distanŃa medie măsurată pe cărarea de mers de la marginea urmei tocului (călcâiului) piciorului drept. urme de salivă. c) lungimea pasului. dacă a fost detaşat prin cădere liberă. smulgere. a smulgerii. Obiective: ● ● ● Prezentarea principalelor urme umane: urme de picioare. ca şi malformaŃii ale canalului medular. firul de păr. ambalare şi transport. ruperii. 2. urme de dinŃi. urme de urechi. restul fiind format din elemente celulare degenerate provenite din glande. precum şi de pe obiecte care au venit în contact cu persoana (mucuri de Ńigări. Poate constitui urmă materie rămasă în timpul săvârşirii unei infracŃiuni sau având legătură cu aceasta ca urmare a căderii fiziologice sau patalogice.) 20 . haine. Formarea deprinderilor necesare pentru relevare. 1984) ● ● ● ● ● ● ● Bolile firului de păr: maladii caracteristice părului uman. urme biologice: urme de sânge. zone din tija părului depigmentate. care creşte pe anumite regiuni ale corpului uman şi animalelor. până la marginea urmei tocului (călcâiului) piciorului stâng. Secretor – nesecretor: proprietate prezentă la 80% din populaŃie de a poseda în serul sanguin. Expertiza biocriminalistică: expertiză criminalistică având ca obiect examinarea urmelor de natură biologică în scopul realizării identificării criminalistice. lenjerie. Fir de păr: formaŃiune cornoasă de natură epidermică. antigena (aglutinogenă) caracteristică grupei sanguine din care face parte: A. prelevare. regiunea corporală din care provine. b) linia mersului. aproximează vârsta şi sexul persoanei (dacă păstrează teaca epitelială a bulbului).LECłIA a VII-a ALTE URME UMANE 1. urme de spermă. Salivă: lichid vâscos care conŃine 0. care pot fi create de făptuitor la locul faptei. spermă şi alte produse biologice. o floră microbiană şi substanŃe organice. 0. d) lăŃimea pasului şi e) unghiul de mers. tăierii etc. micoze. lungimea şi grosimea medie. B. O. a căror examinare oferă date despre următoarele elemente ale mersului: a) direcŃia mersului. grupa sanguină şi uneori genul de alimentaŃie.

celule epiteliale din căile spermatice. b) prin pieptănare. d) dinamice. Criminalistică. a şi c. 3. 2004 21 . eliminat din cauze fiziologice sau patologice. 4. b) latente. Bucureşti. opalescent neuniform. Se poate găsi amestecată în lichidul vaginal. direcŃia de mişcare. unghiul de mers. c) calitatea de secretor sau nesecretor şi grupa sanguină. forme imature ale acestora. 2001. Editura Pinguin Book. 2005 3. Vasile Bercheşan. Cărarea de paşi indică: a) linia mersului. 3. e. 1996. Ion Mircea. Editura Lumina Lex. c) statice. ConŃine spermatozoizi. Cum este preferabil să se recolteze firele de păr de la persoanele suspecte: a) prin smulgere. e) imuabile. Tratat de tehnică criminalistică. toate incluse într-un lichid vâscos. c) părăsirea în fugă. Răspunsuri: 1. a locului faptei.2 – 7. Gheorghe Păşescu. 2.8. care are pH-ul 7. glande anexă şi uretră. Bucureşti. Bibliografie selectivă: 1. Interpretarea criminalistică a urmelor la locul faptei. Tratat de Criminalistică. a.● Sperma: lichid de secreŃie a glandelor sexuale masculine. b) locul pe unde a intrat infractorul în locul comiterii faptei. Marin Ruiu. Urmele de urechi nu pot fi: a) vizibile. Lazăr Cârjan. Editura NaŃional. de către infractor. lăŃimea pasului. 2. Constituie urmă criminalistică dacă a avut legătură cu infracŃiunea comisă sau a fost formată în timpul săvârşirii infracŃiunii. c) prin recoltarea firelor de păr căzute în mod natural. sau depusă pe diferite suporturi. ExerciŃii rezolvate: 1. 4. Editura Little Star. lungimea pasului. Bucureşti. Prin expertiza urmelor de salivă se poate stabili: a) dacă este de natură umană. 4. a. b) vârsta. 2.

conŃine secvenŃe de ADN înalt repetitiv.secvenŃe de ADN care codifică anumite părŃi (domenii) dintr-o proteină.tendinŃa unor boli autozomal dominante de a debuta la o vârstă mai precoce sau a se manifesta într-o formă mai gravă în generaŃii succesive. o exprimă prin sinteza unui ARNm şi a unei proteine specificeşi o transmite în succesiunea generaŃiilor de celule şi organisme.ADN din „cromozomul”circular al mitocondriei. iar timina cu uracilul). repetate de zeci şi sute de mii de ori şi dispersate în genom.LECłIA a VIII-a IDENTIFICAREA GENETICĂ 1.acidul dezoxiribonucleic deŃine informaŃia genetică pentru structura şi funcŃia organismelor vii. dispuse în tandem şi hipervariabile. ADN moderat repetitiv este alcătuit din secvenŃe scurte. Obiective: ● ● EvidenŃierea avantajelor amprentei genetice pentru identificarea criminalistică. Amprentare genomică . ADN repetitiv . DicŃionar de termeni (Mircea Covic . Editura Polirom.enzimă care sintetizează o nouă catenă de ADN folosind ca matriŃă una din catenele vechi de ADN (replicare semiconservativă). ARN . 2. ADN mitocondrial (ADNmt) .. ADN înalt repetitiv este alcătuit din secvenŃe foarte scurte (2-200 pb). repetate în tandem. ADN polimerază .expresia diferită a materialului genetic în funcŃie de sexul părintelui transmiŃător. ADNc .model specific de dispunere a unor repetiŃii de secvenŃe scurte de ADN. de 300-1000 pb.acid nucleic format dintr-o singură catenă polinucleotidică (în care dezoxiriboza este înlocuită cu riboză. ADN este alcătuit din două catene polinucleotidice. ARN ribozomal (ARNr) este un component al ribozomilor. ARN mesager (ARNm) este matriŃa pe care se sintetizează polipeptidele. alcătuieşte exonii unei gene. ADN satelit . ADN recombinant . de milioane de ori.ADN complementar este o formă de ADN sintetizată de către trascriptaza inversă pe baza unei matriŃe alcătuite din ARNm. o secvenŃă de ADN uman inserată într-un vector plasmidic sau fagic). formând o bandă distinctă după centrifugarea în gradient de clorură de cesiu. acest model este caracteristic fiecărui individ.o moleculă de ADN care conŃine componente din mai multe molecule parentale (de exemplu. ARN de transfer (ARNt) transportă aminoacizii activaŃi în poziŃia corespunzătoare din ARNm. ADNcodant . repetate de un număr mare de ori. Genetica modernă. 22 • • • • • • • • • • • .secvenŃe nucleotidice scurte sau foarte scurte. AnticipaŃie . ADN formează cromozomii. Amprentă ADN . ADNmt se găseşte în celulă în mai multe copii. Dragoş Ştefănescu. netranscrise. Prezentarea particularităŃilor cercetării locului faptei pentru recoltarea urmelor biologice care vor fi supuse analizei ADN. Ionel Sandovici.fracŃie a ADN-ului care diferă prin compoziŃia în baze de fracŃia majoritară a ADNului. 2004): • ADN . spiralizate într-o elice dublă. care sunt transmise de la mamă la toŃi copii săi.

Corneliu Panghe.descoperită de Alphonse Bertillon (1853-1914). Francisc Mixich. Genetica medicală. Ştefănescu. Fulvia C. Eugeniu Mimii Gacea. Ion Anghelescu. Bucureşti. Repararea ADN . Editura Polirom. 2. de obicei în regiunile necodante. Fuziune genică: o genă care rezultă din combinaŃia (totală sau parŃială) a două gene diferite. Vector . Genetica versus bioetică. X Fragil .se referă la cromozomul X care în situsul Xq27 poate prezenta o lacună sau o ruptură atunci când celulele sunt expuse la un antagonist al acidului folic. Vasile Anăstăsoaie.secvenŃă polimorfică de ADN ce ocupă un anume locus. Ionel Lulu Groza. MalformaŃie congenitală . Ştefănescu. sindromul X fragil se caracterizează printr-o dismorfie facială caracteristică. Bucureşti. Examinarea portretului vorbit ca metodă ştiinŃifică de descriere şi comparare a semnalmentelor exterioare care fac posibilă identificarea unei persoane . Bibliografie selectivă: 5. Obiective: 1.leziunile de ADN produse prin mecanisme diferite sunt îndepărtate şi reparate printr-un set complex de procese. 2002.totalitatea caracterelor morfologice. 1998. D. Ortansa Stoica. LECłIA a IX-a TEHNICI DE IDENTIFICARE ŞI ÎNREGISTRARE A PERSOANELOR 1. PCR (Polymerase Chain Reaction) . Polimorfism ADN . Lazăr Cârjan. Iaşi.acid nucleic care este capabil de autoreplicarea şi menŃinerea într-o celulă gazdă şi care poate fi utilizat pentru clonarea unei gene sau a unui fragment de ADN. retard mental şi macroorhidism. Progrese recente.• • • • • • • • • • • • Fenotip .tehnică de amplificare a unei secvenŃe specifice de ADN prin cicluri repetate de sinteză indusă de perechi de primeri cu orientare reciprocă. 23 . Dragoş T. realizarea acestor caractere poate fi determinată de constituŃia genetică.vezi reacŃia polimerizării în lanŃ. 8. 2005 6. Prezentarea contribuŃiilor româneşti: Mina şi Nicolae Minovici. ReacŃia polimerizării în lanŃ (PCR) . fiziologicesau biochimice ale unui organism sau celule. Camil Suciu. Marker ADN . Fuziune centrică: fuziunea centromerelor a doi cromozomi acrocentrici pentru a forma o translocaŃie Robertsoniană. Editura Pinguin Book. folosită în cartografierea genică şi diagnosticul molecular indirect.variaŃii ereditare în secvenŃa nucleotidelor. Călinescu. Identificarea medico-legală prin amprenta genetică (ADN). George Călin. Editura Tehnică. 7.defect morfologic primar al unui organ sau parte de organ care rezultă printr-un proces intrinsec de dezvoltare anormală şi este prezentă la naştere. Emilian Stancu şi alŃii. Tratat de Criminalistică.celulă rezultată în urma fertilizării ovulului de către un spermatozoid. de factorii externi sau de combinaŃia lor. Zigot .

rotundă şi rombică. ÎnălŃimea poate fi: mare.parte constitutivă a feŃei umane. mijlocie. Unul din elementele portretului vorbit. pielii. Fruntea este mărginită la partea superioară de linia de inserŃie a părului iar la cea inferioară de baza arcadelor. Formarea deprinderilor pentru descrierea semnalmentelor statice şi dinamice. vârstei. Însuşirea regulilor generale ale metodei portretului vorbit. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Recunoaşterea irisului: cea mai performantă metodă de identificare bazată pe tehnici fotografice care permit prelucrarea imaginii irisului. dreptunghiulară. Înclinarea frunŃii este: oblică. Cuvinte cheie: 1. înălşimea frunŃii etc. constituŃia fizică.3. lăŃimea se apreciază în raport cu oasele zigomatice (pomeŃii obrazului). Privit din profil capul prezintă următoarele forme de contur: rotund. alungit. EvidenŃierea metodelor tehnice de realizare a portretului vorbit. Fruntea . circumferinŃa capului. ICAM 2001: dispozitiv de identificare bazat pe scanarea retinei. mică.trusă de reconstituire a portretului unei persoane pe baza semnalmentelor 24 . După metoda portretului vorbit se descriu următoarele caracteristici ale frunŃii. ParticularităŃile frunŃii pot fi proeminenŃa boselor. părului. 5. frunte convexă şi combinaŃii între aceste particularităŃi (frunte convexă cu arcade proeminente. 3. forma deosebită a unor elemente faciale. ParticularităŃi ale conturului pot fi: occipital bombat sau turtit. taliei şi a altor caracteristici identificatoare prin măsurători efectuate asupra sistemului osos. Semnalmente particulare: cicatrici. 3. frunte concavă. În raport cu dimensiunea celorlalte două regiuni se stabileşte valoarea înălŃimii.) 4. 3. negi. 4. a nasului şi a bărbiei.metodă de bază a antropologiei care constă în măsurarea diferitelor componente ale corpului uman: lungimea unor falange. aluniŃe. DicŃionar de termeni (DicŃionar de Criminalistică. lăŃimea. frunte concavă cu arcade proeminente etc. ovală. Identi-kit . mică şi este apreciată împărŃindu-se faŃa în trei regiuni: a frunŃii. caracteristicile dinŃilor. semne din naştere ori din accidente. verticală şi bombată (proeminentă). anomalii etc. LăŃimea poate fi: mare. Semnalmente anatomice sau statice: talia. 2. tatuaje. 6. 1984): 1. aprecierea se face în raport cu planul vertical. AFIS: Automatic Finger-Print Identification . lungimea urechii sau a nasului.tehnică informatică de identificare pe baza amprentei papilare. precum şi a metodelor criminalistice de identificare a cadavrelor cu identitate necunoscută. a arcadelor. 5. Se foloseşte pentru determinarea sexului. Bucureşti. din faŃă şi din profil. trăsăturile feŃei.semnalmente exprimate prin descrierea liniilor de contur ale capului. Identificarea persoanelor prin metode biometrice. mijlocie. Formele capului . Ca particularităŃi pot fi menŃionate asimetriile. Antropometrie . Termograma facială: o fotografie a temperaturii feŃei realizată cu un detector sensibil la radiaŃii infraroşii. Ńuguiat (foarte alungit) şi plat. Privit din faŃă. 6. 4. capul poate fi încadrat în una din următoarele forme: pătrată. 2. din faŃă şi din profil: înălŃimea. 2. înclinarea şi particularităŃi.

grosime. având ca fundament ştiinŃific relaŃia dintre modelul morfologic al dentiŃiei şi conformaŃia cranio-facială. încreŃiturile feŃii. atitudinea. bărbie. Portret-robot . aluniŃe şi alte semne din naştere. detalii caracteristice ale figurii umane. Modele de voce şi vorbire . serviete. cărŃi.metodă folosită în identificarea criminalistică. chipiu etc. basc. b) se vor descrie semnalmentele anatomice (statice)şi semnalmentele funcŃionale (dinamice). 8. brăŃări. expresia buzelor. îndeosebi particularităŃi de structură ale feŃei şi urechii drepte).probe de voce şi vorbire prelevate de la persoanele suspecte pentru comparaŃie. a Ńesuturilor moi pe un craniu uman în vederea identificării sale. Semnalmentele dinamice-funcŃionale se referă la caracteristicile persoanei care apar în 25 . vârsta. Îmbrăcămintea şi obiectele purtate: acoperământul capului. Trusa cuprinde şi un album tipărit al fiecărui element facial care poartă un număr de cod. să folosească acelaşi mijloc de imprimare.descrise de victimă şi de martori. ceasuri etc. gesticulaŃia. cu ajutorul unor materiale plastice. ziare. Reconstituirea fizionomiei după urma de muşcătură . culoarea pielii. frunte. negi. ochelari şi acoperământ pentru cap: pălărie.). pete. Adăugarea Ńesuturilor moi se face după un sistem de reguli stabilite în urma unor cercetări ştiinŃifice îndelungate. forma capului şi a feŃei etc. hainele. construcŃia corpului (conformaŃia). umerii. totalizându-se în final 600-1000 de fişe transparente cu schiŃe ale elementelor faciale. Procedeul reconstituirii fizionomiei după craniu este cunoscut sub numele de "metoda Gherasimov". ochi. În realizarea portretului-vorbit trebuie respectate următoarele principii: a) în desenarea trăsăturilor fizice ale persoanei se vor cuprinde caracteristicile anatomice ale întregii conformaŃii a corpului (capul.metodă antropometrică de adăugare . Semnalmentele funcŃionale (dinamice): expresia fizionomiei. expresia privirii.. Pentru realizarea reconstituirii fizionomiei după craniu. relaŃie condiŃionată atît genetic cît şi funcŃional. pachete. înălŃimea. În procesul prelevării modelelor de voce şi vorbire. se foloseşte un sistem de dispozitive special construite care se găsesc în dotarea laboratoarelor de antropometrie judiciară. Semne particulare: cicatrice. vocea şi vorbirea. elemente caracteristice ale feŃei). tatuajul ş. inele. 9. sprâncene. suprapuse. 6. barbă. urechi.domeniu al ştiinŃei criminalistice care are ca scop determinarea sexului. 7.a. reviste. 11. Semnalmentele statice se referă la caracteristicile întregului corp (înălŃime. fiecare grupă cuprinzând 50-80 variante ale elementului facial respectiv. Elementele faciale ale omului sunt clasate în 12 grupe (păr. broşe.. Semnalmente – totalitatea semnelor şi trăsăturilor exterioare statice şi dinamice funcŃionale – care deosebesc o persoană de alta şi care asigură posibilitatea identificării prin descrierea semnalmentelor. 5. nas. expresia ochilor. Semnalmentele anatomice (statice): sexul. mâinile. potrivit regulilor metodei portretului-vorbit. Portretul-vorbit . încălŃămintea. mersul. 10. acelaşi spaŃiu şi aceleaşi condiŃii de înregistrare. poşete.procedeu de identificare criminalistică având la bază descrierea semnalmentelor făptuitorului de către victimă sau martor. Modelele morfologice ale dentiŃiei sunt în mare măsură specifice tipurilor antropologice geografice. d) descrierea îmbrăcămintei şi a obiectelor aflate asupra persoanei. efectuate pe multiple cranii care trebuiau identificate. Persoana care furnizează datele alege din album elementele corespunzătoare semnalmentelor pe care le-a perceput şi în baza numărului de cod din album se scot fişele transparente care. vârstei şi apartenenŃei pe baza studiului făcut asupra sistemului osos. trunchiul şi picioarele. compun portretul robot al celui în cauză. mustaŃă. Reconstituirea fizionomiei după craniu . organele judiciare trebuie să imprime un text corespunzător celui în litigiu.portretul unei persoane realizat pe baza relatărilor victimei ori ale martorilor după metodele foto-robot sau mimicompozitor. Osteologie judiciară . buze. c) se vor sublinia acele caracteristici referitoare la variaŃiile morfologice ereditare ori rezultate din unele stări patologice. deprinderi în diverse activităŃi. Trusa cuprinde schiŃe ale elementelor faciale desenate pe un material transparent.

d. 12. 6. Răspuns: 1. în care T = talia persoanei şi p = mărimea urmei încălŃămintei. 5. 3.amprentele digitale. forma capului şi a feŃei. 2. Talia persoanei – valoare metrică a înălŃimii unei persoane măsurată de la planul plantelor până la planul paralel cu acesta în care este conŃinut vertexul. c. 3. a. Semnalmentele statice ale unei persoane sunt: 2. 3.6 T • + 0. vorbirea. privirea. 5. 4.3.6. Bucureşti. identificarea odontologică. 2005 2. mersul. mersul. 3. Constantin Dumitrescu. a. metoda antropologică. Bucureşti. 2. e. Lazăr Cârjan. supraproiecŃie. ExerciŃii rezolvate: În realizarea metodei portretului vorbit nu se Ńine cont de: 1.05 13.mersul. aspectul general. portretul vorbit.9.talia.2. Talia persoanei prezintă interes în identificarea criminalistică a făptuitorului şi în interpretarea urmelor în contextul locului săvârşirii infracŃiunii. privirea. Emilian Stancu. poziŃia capului. Semnalmentele dinamice cuprind: 3.talia.1. 15. obiceiurile. 1. 2004. vocea vorbirea. 2. d.3. p = 30 2 14. mersul. a. Tratat de Criminalistică. Cadavrele cu identitate necunoscută pot fi identificate prin: 1. Universul Juridic. palmare şi plantare.1. mimica etc. Tatuaj – figură imprimată pe pielea umană care nu se poate şterge. mimica. 1. Constituie semnalment folosit la reconstituirea portretului unei persoane după metoda portretului-vorbit.vocea. 2. vorbirea. părul.Ńinuta. 1.7. Institutul de Criminalistică.timpul mişcării (Ńinuta corpului. Corneliu Panghe. expertiza fotografica de portret vorbit. Ńinuta.). Bibliografie selectivă: 1. Bucureşti. vorbirea.8. constituŃia fizică sau corpolenŃa. 3. Portretul vorbit. 3. 1974. 4.semnele particulare. Editura Pinguin Book. 4. EdiŃia a III-a revăzută şi adăugită.semnalmentele funcŃionale sau dinamice. 1. 26 . vorbirea.semnalmentele anatomice sau statice. 4. obiceiurile.talia. mimica şi pantomima.2. Tratat de Criminalistică. reconstituirea fizionomiei după craniu. Talia persoanei făptuitorului necunoscut poate fi estimată pe baza urmei de încălŃăminte creată la faŃa locului prin aplicarea relaŃiei: 8 . b. 2.

capul închizătorului. Editura Curtea Veche. Editura Ministerului de Interne. Unele din caracteristicile care permit determinarea tipului armei cu care s-a tras le pot oferi chiar urmele principale şi secundare ale împuşcăturii. se iau în consideraŃie numărul ghinturilor. 2. care se ocupă cu examinarea armei de foc. Armă de foc – armă al cărei principiu de funcŃionare are la bază forŃa de expansiune dirijată a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin arderea unei încărcături. iritante sau de neutralizare. Obiective: • • • • Prezentarea definiŃiilor şi clasificării armelor introduse prin Legea nr. Examinarea urmelor principale şi secundare ale împuşcării. b) s-a folosit un cartuş necorespunzător ca formă. 2. Balistica judiciară elaborează metodele de cercetare pornind de la datele balisticii generale şi a teoriei identificării criminalistice. Urmele lăsate de armă pe glonŃ şi pe tubul de cartuş sunt de natură să indice tipul. 4. sensul lor de rotire şi unghiul de răsucire (lungimea pasului). determinării distanŃei şi a direcŃiei de tragere. ŞtiinŃă versus crimă. În cazul glonŃului. 1993. La tub pot apare urme de la: marginile încărcătorului. B) la cele de vânătoare. Lazăr Cârjan. Bucureşti. Însuşirea regulilor de bază pentru identificarea armei după urmele formate pe glonŃ şi pe tubul cartuşului. îndeosebi aspectul orificiului de intrare. 5. Eugen Mimii Gacea. ejector. dimensiune şi calibru pentru arma cu care s-a tras. Armă – orice dispozitiv a cărui funcŃionare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile. stabilirii stării de funcŃionare a armei. ApartenenŃa la gen a armei de foc – stabilirea tipului. subansamblurile şi dispozitivele care se pot constitui şi pot funcŃiona ca arme de foc. modelului. vârful percutorului. sunt asimilate armelor de foc şi ansamblurile. Balistică judiciară – ramură a tehnicii criminalistice. a muniŃiei şi a urmelor împuşcăturii. camera cartuşului. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Bucureşti. A) la armele cu ghinturi se determină după distanŃa dintre două câmpuri şi se exprimă în mm. lăŃimea câmpului dintre ele. calibrul 27 . Elemente de antropologie judiciară. 295 din 28 iunie 2004. c) glonŃul sau tubul sunt deformate (fragmentate). Legea nr. LecŃia a X-a ELEMENTE DE BALISTICĂ JUDICIARĂ 1. 4.a. vechimea împuşcăturii ş. Bucureşti. 2001. ghiara extractoare. în scopul identificării armei cu care s-a tras. 295 din 28 iunie 2004): 1. mărcii şi calibrului armei cu care s-a tras. Calibrul armei de foc – diamterul interior al Ńevii. 3. aprinse sau luminoase. 5. modelul şi chiar marca acesteia. Stabilirea distanŃei şi a direcŃiei de tragere. Determinarea apartenenŃei la gen a armei de foc devine dificilă în situaŃiile când: a) cartuşul în cauză se poate folosi pentru tragerea cu mai multe tipuri şi modele de arme. DicŃionar de termeni (DicŃionar de Criminalistică. amestecuri incendiare ori împrăştierea de gaze nocive. Paul Ştefănescu.Constantin Dumitrescu. substanŃe explozive. 2004.

m. Activarea urmelor de fum pe obiecte de culoare închisă se face ]n principal cu ajutorul radiaŃiilor infraroşii şi prin examinări fotografice. DistanŃa de tragere – distanŃa de la gura Ńevii armei până la orificiul de intrare a glonŃului sau a alicelor în Ńintă. durata. ars etc.M. 6. Pentru depistarea acestui gen de urmă se procedează la examinarea în radiaŃii infraroşii şi Röentgen. Acestea sunt: a) aspectul general al desenului descris de nucleele sonore majore şi minore. forma. e) urme de unsoare. căreia în urma percuŃiei îi transmite un impuls termic. cu cât cifra respectivă este mai mare: 12.5 mm. intensitatea. când se trage cu glonŃ şi peste aceste limite când se trage cu alice. laterală şi circulară. armării sau percuŃiei. 18. gazele provoacă arsuri în jurul orificiului de intrare (materialele de culoare deschisă capătă culori de nuanŃe de la galben până la maro închis).9 gr) de plumb: 12 alice (bile) indicau calibrul „12”. b) nucleele minore (N. 16 alice calibrul „16” ş. Gradul de afumare depinde în acelaşi timp de genul armei şi muniŃiei cu care s-a tras. DistanŃa de tragere se poate stabili până în limitele de 1-1. Capsa cartuşului devine obiect purtător al urmei percutorului care poate furniza date pentru identificarea armei cu care s-a tras. Prin caracteristici sonore individuale se înŃeleg particularităŃile acustice relativ neschimbătoare ale urmelor sonore ale împuşcăturii. Caracteristici sonore ale armelor de foc – parametri fonoacustici generali şi individuali care permit stabilirea identităŃii armei de foc cu care s-a tras. Prin caracteristici sonore generale se înŃeleg particularităŃile acustice relativ neschimbătoare ale urmelor sonore generate de împuşcătură. continuitatea pe verticală.reprezintă un număr convenŃional. armare şi percuŃie. După locul de plasare a capsei cartuşului se disting: capse cu percuŃie centrală. forma. numărul unghiurilor negative şi forma unghiurilor). continuitatea liniară pe verticală. În realitate.m. proprii unei singure arme de foc. proprii unui grup de arme de foc.Tragerea cu Ńeava lipită ori aproape lipită de Ńintă şi tragerea de la mică distanŃă (sub 1 – 1. d) urme de pulbere neagră sau incomplet arsă. Când se trage cu Ńeava lipită. Acestea sunt: a) nucleele majore (N. bara care marchează explozia şi pauza dintre nuclee). 16. c) urme de afumare rezultate din arderea pulberii. c) amplitudinea medie de frecvenŃă (numărul unghiurilor pozitive. diametrul Ńevii fiind cu atât mai mic. Cantitatea de pulbere nearsă ce se poate constata pe obiect este cu atât mai redusă cu cât distanŃa de la care s-a tras este mai mare.5 m) este confirmată de factorii suplimentari ai împuşcăturii: a) urmele acŃiunii gazelor care – în raport cu natura Ńintei – lărgesc orificiul de intrare mai mult decât calibrul glonŃului şi produc ruperea (sub formă liniară. c) aspectul general al desenelor din sonogramele de detaliu şi durata în care se înscrie urma sonoră a împuşcăturii.) – (numărul. continuitatea pe orizontală. granulele respective pătrund în canalul format de glonŃ sau alice şi nu se mai depun în jurul orificiului de intrare.). 8. 7. se depun circular în jurul orificiului de intrare.componentă a cartuşului destinată aprinderii pulberii. b) aspectul general al desenului descris de diagrama amplitudinii medii de frecvenŃă. iar cea de calibrul 16 are diametrul de 16. durata. care se pot pune în evidenŃă prin examinare în radiaŃii ultraviolete sau prin aplicarea pe orificiul de intrare a unei hârtii de filtru peste care se trece cu un fier de călcat şi f) eventuale urme de 28 . în special a materialelor elastice şi mai ales a Ńesăturilor. Particulele de fum se depun de formă circulară. Acest mod de determinarea a calibrului propus la începuturile fabricării armelor şi păstrat încă prin tradiŃie – are în vedere încărcătura Ńevii şi anume numărul de alice (cu diametrul egal cu acela al Ńevii) ce se puteau confecŃiona dintr-o livră (433. arma de calibrul 12 are diametrul Ńevii de 18.d.8 mm. Capsa cartuşului .a.) – (numărul. intensitatea. cantitatea lor şi dimensiunea urmei fiind direct proporŃionale cu distanŃa de tragere. provenite din Ńeava armei. frecvenŃa.5 m. b) ampenta gurii Ńevii armii poate să apară uneori pe pielea corpului uman ori pe obiecte cu oarecare consistenŃă şi fără orificiu de intrare puternic deteriorat (rupt. de cruce sau stelară). precum şi la analize chimice (tratare cu soluŃii de brucină sau difenilamină. precum şi de condiŃiile tragerii. cu acid sulfuric ori cu soluŃie alcoolică de acid hidrorubeanic). frecvenŃa. şi pauza între nuclee). armării sau percuŃiei. 20 etc. Totodată.

Unele din ele sunt urme statice ca.). având menirea de protecŃie contra coroziunii şi de reducere a gradului de frecare a glonŃului pe Ńeavă. efectuarea de trageri experimentale cu muniŃie adecvată. iar marginile se numesc flancurile ghinturilor (primul. care au scop să imprime glontelui o mişcare de rotaŃie în jurul axei sale (peste 3500 rot/s). precum şi în procesul ei de exploatare. Principalul stadiu în cadrul 29 . a forŃei de penetrare a glonŃului şi la precizia de lovire a Ńintei. care este în funcŃie de unghiul lor de înclinare. care imprimă glonŃului mişcarea giratorie se numeşte flanc de atac. pentru a-i păstra stabilitatea în timpul zborului. tubul de cartuş şi Ńintă în scopul stabilirii direcŃiei şi distanŃei de tragere. Identificarea armei de foc – stabilirea armei cu care s-a tras. datorită tragerilor repetate şi coroziunii metalului. de construcŃia armei la gura Ńevii (Shoke etc. La armele cu ghinturi. În cazul armelor de vânătoare. de obicei de plumb şi un înveliş mono sau bimetalic. nisip. dar mai ales dispersia alicelor.4 mm şi 0. iar cel opus lui. Aceste urme sunt. apărând pe glonŃ şi pe tub sub formă de striaŃii (zgârieturi longitudinale şi paralele). şi de tip combinat. de tip turbină. Înclinarea – spre dreapta ori spre stânga – este de cca. Pentru aprecierea distanŃei pe criteriul dispersiei alicelor – de altfel. depunerii unor corpuri străine (praf. corpul cilindric de conducere şi partea posterioară care are forma unui trunchi de con. analiza detaliată a glonŃului sau tubului ridicate de la locul faptei şi a celor trase experimental. GlonŃ – parte componentă a cartuşului. se ia în considerare. prin analiză spectrală de emisie. deteriorărilor întâmplătoare ivite cu ocazia curăŃirii şi manevrării armei.canale în formă de spirală tăiate în peretele interior al Ńevii armei de foc. apartenenŃei la grup a armei şi identificarea acesteia. Majoritatea urmelor sunt de natură dinamică. în principal. Etapele identificarii armei de foc sunt: examinarea prealabilă a glonŃului sau a tubului de cartuş în litigiu şi a armei bănuite. 6o. fără înveliş. se confecŃionează din plumb şi se foloseşte de regulă pentru armele de calibru redus şi cele de vânătoare. ceea ce contribuie la mărirea distanŃei de tragere. raza acesteia este direct proporŃională cu distanŃa de la care se trage. Se realizează cu ajutorul urmelor rămase pe glonŃ sau tubul de cartuş ridicate de la locul faptei. LăŃimea este în funcŃie de numărul ghinturilor (4-6 de obicei) şi de calibrul armei. particule detaşate de pe cartuş. aprecierea caracteristicilor constatate şi formularea concluziei. de încărcătura explozivă. GloanŃele pentru armele de vânătoare – denumite Breneke – se confecŃionează din plumb şi pot fi: cilindrice. Glontele cămăşuit se compune dintr-un miez. de condiŃiile tragerii etc. Expertiza balistică – gen al expertizei criminalistice care are ca obiect cercetarea ştiinŃifică a urmelor principale şi secundare rămase pe glonŃ. GlonŃul se compune din: vârf sau parte ogivală. Ghinturi . DistanŃa. pe parcursul careia ghinturile fac o rotire completă se numeşte pasul ghinturilor. 10. de exemplu. Caracteristicile individuale ale părŃilor armei care lasă urme pe cartuş se formează în procesul de fabricaŃie datorită faptului că fiecare piesă se prelucrează separat. sub formă de striaŃii şi prin comparare permit identificarea armei cu care s-a comis infracŃiunea.16 mm. Acestea se pun în evidenŃă.Partea lor adâncă se numeşte fundul ghinturilor. 12. 9. strunjiri metalice etc. cele create de pereŃii camerei cartuşului şi de capul frontal al închizătorului. de regulă. dar pot fi şi trapezoidale. ca şi în celelalte cazuri – sunt necesare trageri experimentale cu arma corp delict şi muniŃie corespunzătoare. examenul comparativ.metal provenit din interiorul Ńevii armei cu care s-a tras. flanc liber). GlonŃul plin. la aprecierea distanŃei de la care s-a tras. pe axa canalului Ńevii. reparării şi înlocuirii pieselor. creînd urme a căror valoare identificatoare se apreciază în funcŃie de condiŃăiile concrete ale fiecărui caz cercetat. GlonŃul semicămăşuit are numai vârful necămăşuit.În principiu. Adâncimea ghintului variază între 0. pe lângă factorii menŃionaŃi. GlonŃul folosit la armele cu ghinturi devine în timpul tragerii obiect primar care primeşte şi poartă urmele trasate pe corpul său de către plinurile Ńevii. 11. Canalele sunt de regulă dreptunghiulare. Factorii menŃionaŃi particularizează macro şi microrelieful interiorului Ńevii armei şi al celorlalte piese care vin în contact cu cartuşul. Ea însă este influenŃată de diametrul alicelor. cu corp greu şi coadă uşoară.). glonŃul poate fi cămăşuit sau plin. efectul şi zborul burei şi rondelelor.

confecŃionarea. pe rozetă şi pe capsă. cu ajutorul unui poligraf. Răspîndire au şi procedeele de rulare a glonŃului: a) în stratul gelatinos a unei pelicule fotografice sau Röentgen (acŃiune mecanică şi termică. OperaŃiuni cu arme şi muniŃii – producerea. transbordarea. 2. transferul. schimbul.). importul. Este cunoscută şi metoda mecanică de tăiere şi de întindere în plan orizontal a cămăşii glonŃului (prin topirea în prealabil a miezului) la care se mai apelează doar foarte rar. exportul. plastilină. repararea. precum şi celelalte elemente de asamblare care îi asigură funcŃionarea şi realizarea scopului urmărit. Mai eficientă este însă examinarea proiectilelor la microscopul comparator.operaŃiei de identificare îl constituie examenul comparativ. încărcătură de azvârlire. Urmele de pe tubul de cartuş sunt create de: a) fereastra magaziei (încărcătorului). de asemenea. în special microrelieful lor. donaŃia. după ce în prealabil glonŃul a fost acoperit cu un strat de cerneală tipografică (aşa-zisa metodă de cerneluire). MuniŃie – ansamblul format din proiectil şi. servind astfel ca procedeu de lucru şi ca mijloc de ilustrare a concluziei la care ajunge expertul. Rezultate bune. depozitarea. după caz. experimentarea. b) partea interioară a închizătorului în momentul preluării şi introducerii cartuşului pe Ńeavă. se pot obŃine. Compararea are loc între urmele de pe glonŃul sau tubul de cartuş ridicate de la locul faptei şi cele trase experimental cu arma în cauză. când se încălzeşte în prealabil). configuraŃia şi. PrecizaŃi care urme nu fac parte din categoria urmelor principale ale împuşcăturii: 30 . Urmele de pe glonŃ se mai pot fixa prin mulaje constituite din pelicule metalice ori gelatinoase (transparente) depuse pe suprafaŃa sa prin galvanoplastie în primul caz şi prin simplă plonjare în soluŃii special preparate (de colodiu. ExerciŃii rezolvate: 5. precum şi de condiŃiile diferite de tragere la locul faptei şi cu ocazia efectuării expertizei. caracteristicile comune constatate trebuie să fie suficiente cantitativ şi mai ales calitativ şi să constituie un complex irepetabil la o altă armă. Ca metode predomină cele optice şi fotografice. cât şi în cazul tubului de cartuş. modificarea. e) capul percutorului. c) marginea culatei şi pereŃii interiori ai detunătorului. închirierea. Este necesar ca eventualele deosebiri ce apar să fie explicate. b) în materiale plastice (ceară. coloxilenă cu alcool. precum şi cu un aparat fotografic special (conversograf) la care mişcarea platanului care susŃine glonŃul este sincronizată cu mişcarea dispozitivului care susŃine pelicula fotografică. c) pe o hârtie albă. f) ghiara extractoare. capsa de aprindere. îndeosebi examinarea microscopică urmată de fixarea imaginilor pe fotografii. transportul. Mai semnificative dintre acestea sunt urmele create pe partea frontală a închizătorului.) în al doilea caz. prelucrarea. Pentru o concluzie de identitate a armei cu care s-a tras. de vârful percutorului în capsă şi de ghiara extractoare pe gulerul de la partea inferioară a tubului de cartuş. 1. care înregistrează prin palpare cu vârful unui ac foarte fin (de diamant) denivelările (striaŃiile)de pe glonŃ şi le transpune în imagini grafice (diagrame) comparabile. de celuloid cu acetonă etc. SuprafaŃa glonŃului se poate înregistra (desfăşura optic) prin fotografiere panoramică. atât în cazul glonŃului. Se iau în consideraŃie poziŃia reciprocă a urmelor. vânzarea. d) partea frontală a închizătorului. ea fiind anevoioasă şi deformând în parte striaŃiile. 13. metale moi. cumpărarea. casarea şi distrugerea armelor de foc şi muniŃiilor. care apoi se compară prin juxtapunere. uşor fuzibile etc. La aprecierea deosebirilor se va Ńine seama de eventualele modificări ale armei şi ale glonŃului sau tubului în intervalul de timp de la comiterea faptei şi până la examinarea lor în laborator. g) ejector şi h) fereastra cutiei închizătorului. care oferă posibilitatea observării concomitente – pe porŃiuni – a urmelor şi fixării prin fotografiere a continuităŃii liniare a striaŃiilor. tranzitul. 14.

5. 6.calcule matematice.4. Balistică judiciară. Vasile Măcelaru.2. 1972.2. 6. 7. b. 5. 2005 LECłIA A XI-A CERCETAREA LOCULUI FAPTEI 1. Dumitru Beterez. Formarea deprinderilor pentru cercetarea locului faptei în cele două faze: statică şi dinamică. Bucureşti. 7.1. Cezar PeŃa. Cristian Apostolescu.urme de ricoşare. Răspuns: 1.5.unirea urmelor cu o sfoară. 7. Orientarea locului faptei – determinarea coordonatelor locului infacŃiunii din punct de vedere topografic şi criminalistic. Bucureşti.rupturi provocate. 5.urme de afumare.4. Prezentarea truselor criminalistice moderne folosite la cercetarea locului faptei. Curs universitar. Editura Ministerului AdministraŃiei şi Internelor. c. Editura FundaŃia România de Mâine.4. 5. 2. Obiective: • • • • EvidenŃierea importanŃei cercetării locului faptei (scenei infracŃiunii) pentru identificarea făptuitorilor şi probarea activităŃilor infracŃionale ale acestora.urme de perforare. DirecŃia de tragere se stabileşte prin: 7.urme de pătrundere. d. b. adăugită şi actualizată.tatuajul. Lazăr Cârjan. 6.urme de afumare. a.arsuri. 7.3.vizare directă prin intermediul unui tub de hârtie introdus prin ambele orificii.2.3. Cristian Profirescu. 31 . Cuvinte cheie: • • Cercetarea locului faptei – activitate procedurală iniŃială sau suplimentară pentru descoperirea. 2001. EdiŃia a III-a revăzută. a. Bazele tragerii cu armamentul. PrecizaŃi care urme fac parte din categoria urmelor secundare ale împuşcăturii: 6.3.introducerea unei tije în canalul orb şi vizarea în prelungirea acesteia. Editura Ministerului de Interne. Însuşirea regulilor tactice specifice cercetării locului faptei. łuŃu Pisleagă. Bibliografie selectivă: 6. 2. c. 7.6.1. 6. fixarea şi ridicarea urmelor create prin activitatea infracŃională. c. Daniel Stanciu.1. Compendiu de Criminalistică. Bucureşti.urme de perforare. 3. 8.

Ce se înŃelege prin fixarea locului faptei: a. c. c) data şi locul ridicării sau recoltării. delimitarea teritorială a zonei cercetate. marcarea câmpului de acces în câmpul infracŃiunii. Ce activităŃi sunt specifice fazei dinamice de cercetare a locului faptei: a. b. ExerciŃii rezolvate: 1. b. b. 4. Cercetarea locului faptei este o activitate: a. b. prin prezenŃa sa în altă parte. fixarea şi ridicarea urmelor. fotografierea de ansamblu a locului faptei. întocmirea procesului-verbal însoŃit de schiŃe. b) ce reprezintă. Ambalarea urmelor – operaŃiune de împachetare a urmelor sau obiectelor purtătoare de urme într-un material sau obiect protector (cutie. descrierea detaliată a urmelor relevate şi prelevate. persoana învinuită sau inculpată probează absenŃa dintr-un anumit loc. d. Măsurile pe care trebuie să le ia cel care ajunge primul la locul faptei: a. comentarii şi deducŃii ale experŃilor. c. marcarea urmelor. 5. c. 3. c. persoanele participante. imediată. d. orientarea locului faptei. 1984): • • Alibi – proba prin care persoana învinuită sau inculpată de săvârşirea unei infracŃiuni dovedeşte că în momentul comiterii acesteia se afla în alt loc. borcan. conservarea locului faptei. e. b. clarificarea împrejurărilor negative sau controversate. c. sticlă. c. DicŃionar de termeni (DicŃionar de Criminalistică.• Îmrpejurări negative sau controversate – împrejurări create de infractor pentru a deruruta cercetările.). Ce activităŃi nu se execută în faza statică a cercetării locului faptei: a. examinarea minuŃioasă a cadavrului şi a obiectelor purtătoare de urme. b. ora începerii şi ora terminării. d. 5. plic. Ambalajele se etichetează şi se sigilează. irepetabilă 2. 4. 6. descoperire. b. Bucureşti. 6. b. acordarea primului-ajutor victimelor. Ce trebuie să se consemneze în procesul-verbal de cercetare a locului faptei: a. iniŃială. c. b. 32 . eprubetă. Pe etichetă se menŃionează: a) numărul de ordine. protejarea şi conservarea urmelor. b. pungă din material plastic etc. imagini video. Răspuns: 1. d) calitatea. a. c. c. 2. fotografii. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. d. înlăturarea curioşilor. folosirea câinelui de urmărire. Cu alte cuvinte. b. d. c. d. executarea măsurilor fotografice bidimensionale. 3.

a mijloacelor materiale de probă şi a împrejurărilor de fapt. stabilirea şi marcarea drumului de acces în locul săvârşirii infracŃiunii. ardei etc. ca şi în faza statică în agendă. sectorizarea locului faptei şi stabilirea ordinei în care se va face cercetarea. stabilirea modului cum s-a comis fapta. În această fază se realizează. În faza statică se realizează. În situaŃia în care se impune ca un obiect să fie mişcat încă din faza statică. Conservarea urmelor infracŃiunii – operaŃie care are drept scop păstrarea urmelor infracŃiunii sau a obiectului purtător de urme în starea în care au fost descoperite şi protejarea lor împotriva factorilor distructivi. constatările se notează. Dacă urma va fi exploatată prin folosirea câinelui de serviciu. cât şi pentru descoperirea unor obiecte abandonate. Un rol deosebit în desfăşurarea acestor activităŃi îl au mijloacele şi metodele criminalistice. se va Ńine seama ca obiectul cu care este acoperită să nu aibă miros de petrol. din trusa criminalistică. Cercetarea la faŃa locului se face prin prezenŃa martorilor asistenŃi afară de cazul când aceasta nu este posibilă. următoarele activităŃi: căutarea în vederea descoperirii urmelor infracŃiunii. Constatarea tehnico-ştiinŃifică – Activitate de constatare. Cercetarea la faŃa locului – Activitate de urmărire penală care constă în perceperea nemijlocită a locului săvârşirii infracŃiunii de către organele de urmărire penală sau instanŃele de judecată şi examinarea acestuia pentru descoperirea. numerotate. e) numele. identificarea făptuitorului şi probarea activităŃii infracŃionale. până la fixarea acestora. trebuie luate măsuri de conservare a acestora încă din momentul sosirii la faŃa locului. usturoi. pierdute ori ascunse de către făptuitor. următoarele activităŃi principale: orientarea de ansamblu asupra locului faptei în vederea determinării acestuia şi a măsurilor imediate şi ulterioare ce se impun în raport cu natura şi locul unde s-a petrecut evenimentul. în scopul identificării făptuitorului şi a obiectelor folosite pentru săvârşirea infracŃiunii. coli de hârtie. de regulă. fixarea şi ridicarea urmelor infracŃiunii şi a altor mijloace materiale de probă. se va face aceasta numai după ce se va fixa poziŃia sa prin notări corespunzătoare în procesul verbal. trimiterea urgentă a urmelor la cartotecile criminalistice pentru identificarea făptuitorului şi a unor obiecte. ridicarea şi ambalarea obiectelor şi urmelor descoperite în vederea trimiterii la laboratoarele de expertiză criminalistică. În faza dinamică. de polietilenă etc. prin urmărirea acestuia pe drumul parcurs de la locul faptei. Câinele de urmărire – câine dresat în mod special pentru prelucrarea urmei de miros pe baza căreia descoperă autorul infracŃiunii. Faza dinamică a cercetării la faŃa locului – activitatea de percepere nemijlocită a locului faptei şi de examinare minuŃioasă şi în mişcare a obiectelor şi urmelor (dacă e cazul) prin folosirea mijloacelor tehnice criminalistice adecvate în scopul descoperirii probelor materiale. în principal. marcare (cu ajutorul plăcuŃelor indicatoare. fixarea fiecărui obiect şi urmă pentru a se evita substituirea sau confundarea cu altele asemănătoare. care să afecteze mirosul acesteia). Conservarea urmelor infracŃiunii se realizează. de regulă. sau în lipsa acestora cu alte obiecte improvizate de la locul faptei). prin: încadrare (însemnarea cu cretă albă sau colorată de jur-împrejurul urmei infracŃiunii). În scopul valorificării în bune condiŃii a urmelor de miros uman. Faza statică a cercetării la faŃa locului – activitatea de percepere nemijlocită a locului faptei în scopul descoperirii tuturor urmelor infracŃiunii fără a proceda la atingerea sau schimbarea poziŃiei acestora. bucăŃi de placaj. pază (prin instalarea unuia sau mai multor posturi de pază – pentru a asigura locul faptei). se realizează fotografii de detaliu şi filmare (dacă e cazul) şi se definitivează schiŃa locului faptei.• • • • • • numele şi semnătura celui care a efectuat operaŃiunea. interpretare şi valorificare ştiinŃifică imediată a urmelor. prenumele şi semnătura martorilor asistenŃi şi f) viza organului de urmărire penală. în vederea întocmirii procesului-verbal. prin fotografiere şi filmare (dacă e cazul) şi în schiŃa locului faptei. examinarea cu 33 . acoperire (cu diferite obiecte – cutii de tablă sau de carton.

asiguarea pazei locului faptei sau întărirea pazei (după caz). planşe cu fotografii judiciare.) Proces-verbal de cercetare la faŃa locului – înscris procedural încheiat de organele de urmărire penală sau de instanŃele de judecată. realizarea altor activităŃi ce se impun (sigilarea staŃiilor de comandă. schiŃă şi fotografia obiectelor principale şi se pregăteşte efectuarea schiŃei locului faptei prin ridicarea topografică a caracteristicilor de relief ale terenului cercetat. asigurarea cu martori asistenŃi. după caz. În faza statică. În toate cazurile. la cunoştinŃele unor specialişti sau experŃi. a obiectelor precum şi a celorlaltor mijloace materiale de probă descoperite la faŃa locului. căutarea. stabilirea locului evenimentului. descoprirea şi fixarea prin fotografii şi filmare (după caz) a poziŃiei urmelor şi obiectelor corp delict. luarea tuturor măsurilor necesare pentru înlăturarea pericolelor iminente. numele. Aceste măsuri diferă după natura şi amploarea evenimentului cercetat: a) la primirea sesizării despre eveniment: verificarea sesizării (dacă e cazul). folosirea câinelui de urmărire (când se impune). desenul. a poziŃiei şi stării celorlalte mijloace materiale de probă. verificarea stării mijloacelor tehnico-criminalistice ce urmează a fi folosite. filme sau videofonograme 34 . solicitarea luării unor măsuri de pază a locului faptei (când e posibil). astfel încât acestea să fie redate cu precizie şi la dimensiunile respective. a urmelor poziŃionate. Atunci când experimentele nu lămuresc pe deplin împrejurările negative. a tuturor categoriilor de urme. în raportul de constatare tehnico-ştiinŃifică sau medico-legală şi folosirea mijloacelor tehnice (fotografia judiciară. ModalităŃile prin care se realizează fixarea urmelor infracŃiunii sunt: descrierea în procesul verbal de cercetare la faŃa locului şi. a metodelor şi mijloacelor folosite pentru descoperirea. asigurarea scriptelor etc. de control. Primele măsuri pentru cercetarea la faŃa locului – măsurile pe care le ia echipa de cercetare din momentul sesizării şi până la începerea activităŃii de cercetare. videofonograma şi fonograma judiciară). protejarea obiectelor şi conservarea urmelor. schiŃa. a poziŃiei acestora în raport cu contextul locului şi poziŃia lor reciprocă. Fixarea urmelor infracŃiunii se face cu respectarea anumitor reguli generale şi particularităŃi de fixare în raport cu fiecare categorie de urme. la procesele-verbale de consemnare la faŃa locului se vor anexa schiŃe ale locului faptei. a obiectelor examinate şi a celor ridicate. Împrejurări negative (controversate) – situaŃii de fapt care indică lipsa de concordanŃă între anumite urme descoperite şi obiectul sau împrejurările care se presupune că le-a creat. identificarea persoanelor suspecte de a fi săvârşit fapta şi reŃinerea lor conform legii. interpretarea urmelor. organul judiciar apelează.• • • • prioritate a urmelor şi obiectelor care prezintă un pericol iminent de modificare sau dispariŃie. formarea echipei de cercetare la faŃa locului. deplasarea cât mai urgentă la faŃa locului. informarea operativă a evenimentului (situaŃiei locului) de cercetat. Organul judiciar care efectuează cercetarea la faŃa locului trebuie să lămurească modul în care s-au produs şi pentru aceasta cel mai adesea procedează la efectuarea de experimente judiciare. sesizarea organelor competene (când e cazul). se realizează fotografii de orientare. prenumele şi calitatea celui care îl încheie. filmul judiciar. ridicarea şi ambalarea lor. potrivit legii. în care se consemnează locul unde s-a încheiat. descrierea amănunŃită a situaŃiei locului săvârşirii infracŃiunii. Fixarea urmelor infracŃiunii – ansamblul activităŃilor procedurale prin care se realizează stabilirea existenŃei în locul săvârşirii infracŃiunii. toate constatările sunt consemnate în agendă pentru întocmirea procesului-verbal. a urmelor. fixarea. urmărirea făptuitorului (dacă e cazul). ridicarea fotografică a caracteristicilor de relief ale terenului în vederea efectuării schiŃei locului faptei. b) după sosirea la faŃa locului: acordarea primului ajutor victimelor. precum şi starea lor.

tratarea cu soluŃie chimică (ninhidrină.) şi iluminarea dirijată incidentă. Editura Lumina Lex. Arad. La întreruperea cercetării se iau măsuri de conservare şi protejare a urmelor care nu au fost încă examinate. începerea unei ploi torenŃiale. 2001. Ion Mircea. 2. Întreruperea şi reluarea cercetării la faŃa locului au loc în situaŃii deosebite. Bucureşti. Criminalistică. se procedează la încuierea şi sigilarea locului cercetat atunci când situaŃia permite aceasta şi se asigură paza pe toată durata de timp până la reluare. prima cercetare s-a efectuat în condiŃii nefavorabile care au influenŃat direct buna desfăşurare a ei.• • • judiciare. de exemplu. când locul săvârşirii infracŃiunii este foarte vast. roşu de Sudan III. aburire cu vapori de iod sau acid fluorhidric. Intrepretarea criminalistică a urmelor la locul faptei. Relevarea urmelor – operaŃiune criminalistică de punere în evidenŃă a urmelor latente (invizibile) descoperite la locul săvârşirii infracŃiunii. Camil Suciu.). Bucureşti. 4. azotat de argint etc. Compendiu de criminalistică. 1972. Valoarea criminalistică a unor urme la locul faptei. Bucureşti. Editura NaŃional. Reluarea cercetării la faŃa locului – continuarea efectuării cercetării locului săvârşirii infracŃiunii de îndată ce au încetat cauzele pentru care cercetarea a fost întreruptă. Gheorghe Păşescu. prezintă unele particularităŃi care impun desfăşurarea activităŃilor într-un interval mare de timp (două sau mai multe zile) ori au survenit impedimente care nu mai permit continuarea cercetării (lăsarea nopŃii când cercetarea trebuie făcută neapărat la lumina zilei. Relevarea urmelor se realizează prin aplicarea mai multor procedee: pudrare-prăfuire. Editura Vasile Goldiş. în aşa fel încât să se evite orice modificare a locului săvârşirii infracŃiunii de către persoane interesate sau în mod întâmplator. că la faŃa locului trebuie să se găsească urme şi alte mijloace materiale de probă a căror prezenŃă nu a fost însă constatată la prima cercetare. 2000. Bibliografie selectivă: 1. Criminalistică. în raport cu infracŃiunea săvârşită se presupune. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Lazăr Cârjan. Repetarea cercetării la faŃa locului – efectuarea din nou a cercetării locului săvârşirii infracŃiunii. 5. 1996. Ion Mircea. descoperirea anumitor surse de pericol care impun întreruperea cercetării până la îndepărtarea lor etc. 3. Această activitate se face de regulă atunci când: prima cercetare criminalistică s-a efectuat necorespunzător sub aspect calitativ. Editura FundaŃia România de Mâine. în mod logic. care vor fi vizate şi despre executarea cărora se va face menŃiune expresă în procesul-verbal. 2005 35 .

cu privire la vinovăŃia sau nevinovăŃia persoanei învinuite sau inculpate. într-o declaraŃie menŃiunile făcute de persoana ascultată. La terminarea consemnării. DeclaraŃia individului se consemnează în scris. persoană vătămată. DeclaraŃia scrisă este semnată în acelaşi mod şi de organul de cercetare care a efectuat ascultarea precum şi de interpret. asupra valorii lor în contextul celorlalte probe existente în cauză. sau cere să i se facă unele completări. Dacă persoana ascultată revine asupra vreuneia din declaraŃiile sale. Însuşirea regulilor tactice aplicate în ascultarea martorilor şi a persoanei vătămate. declaraŃia scrisă i se citeşte persoanei ascultate. acestea se consemnează şi vor fi certificate prin semnătura persoanei respective. DeclaraŃia învinuitului (inculpatului) – menŃiuni făcute în cursul procesului penal de către învinuit (inculpat) care se referă la faptă şi la învinuirea ce i se aduce cum şi la alte elemente de fapt. de natură să servească la aflarea adevărului în cauză. precum şi cu privire la toate împrejurările care servesc la justa soluŃionare a cauzei. precizări sau rectificări la declaraŃia scrisă. Prezentarea procedeelor tactice de ascultare a învinuitului sau inculpatului Cunoaşterea mijloacelor tehnice de detectare a simulărilor. Bucureşti. în cazul în care este folosit. Dacă este de acord cu conŃinutul. învinuit sau inculpat. Orice alte completări. persoana ascultată va semna pe fiecare pagină şi la sfârşit. rectificări sau precizări care schimbă sensul frazei şi sunt făcute fără semnătura persoanei ascultate nu sunt valabile.LECłIA A XII-A TACTICA ASCULTĂRII UNOR CATEGORII DE PARTICIPANłI ÎN PROCESUL PENAL 1. În declaraŃie nu se vor consemna concluzii sau păreri ale persoanei ascultate. DicŃionar de termeni (DicŃionar de Criminalistică. iar dacă cere i se dă să o citească. Consemnarea declaraŃiei – activitate procedurală prin care organul judiciar fixează în scris. Aprecirea declaraŃiilor este o operaŃie necesară şi obligatorie şi trebuie făcută. 36 . Editura ŞtiinŃică şi Enciclopedică. de gradul de pregătire culturală etc. Potrivit noilor reglementări procesual-penale. pentru a le evalua şi concluziona. cuvinte indecente sau prin care s-ar face apologia unor infracŃiuni. 1984): • • • • Aflarea adevărului – regulă de bază a procesului penal. Aprecierea declaraŃiilor – proces logic de analiză ce are loc în examinarea de către organul de urmărire sau instanŃa de judecată a declaraŃiilor sub aspectul sincerităŃii şi fidelităŃii acestora. Este interzis să se denatureze pe orice altă cale conŃinutul menŃiunilor persoanei ascultate. Consemnarea declaraŃiei trebuie să se facă în mod constant obiectiv şi să se Ńină seama de particularităŃile de vorbire ale persoanei ascultate. învinuitul are dreptul la tăcere. pe baza convingerii intime. declaraŃiile ca şi celelalte probe neavând o valoare mai dinainte stabilită. constând în stabilirea adevărului cu privire la existenŃa sau inexistenŃa faptei. Obiective: • • • • EvidenŃierea psihologiei principalilor participanŃi în procesul penal: martori.

rezultat al activităŃii celor două sisteme: senzorial şi raŃional. În asemenea împrejurări va fi întrebată când s-a produs fapta în raport cu unul din momentele mai importante din viaŃa sa (căsătorie. Întrebări de reamintire – întrebări care se adresează persoanei ascultate în situaŃia în care aceasta. indiferent de tip. d) modul în care vrea să îl exprime.a. modul ş. făcute într-un proces penal. planşe. în faŃa organului judiciar. când anume a avut loc evenimentul în cauză. acest proces ar cuprinde cinci etape. Sinceritatea nu se confundă cu veridicitatea. prin asociaŃie. Întrebări de precizare – întrebări formulate pentru ca persoana ascultată să relateze anumite împrejurări cu privire la timpul. DeclaraŃia mincinoasă – fapta martorului de a face afirmaŃii mincinoase. memorarea şi reproducerea (redarea). deşi relatează despre o faptă sau împrejurare percepută sau realizată anterior. nu le-a menŃionat. prin asociaŃie. După Emilio Mira Y Lopez. Întrebările sugestive nu trebuie confundate cu cele ajutătoare. În acest scop pot fi prezentate probe materiale. nu-şi aminteşte pe moment. deosebit de complex. Este acceptat că în procesul formării declaraŃiilor se includ trei etape: perceperea. Justificarea timpului – procedeu tactic folosit în ascultarea învinuitului sau inculpatului ce nu face declaraŃii cu privire la faptele săvârşite şi care constă în verificare minuŃioasă a modului cum acesta şi-a petrecut vremea înainte. mutarea într-o localitate. dar pe care le cunoaşte şi au importanŃă pentru lămurirea cauzei. Formarea declaraŃiilor – proces de cunoaştere a lumii înconjurătoare. DeclaraŃii sincere – declaraŃii făcute de persoanele ascultate fără intenŃia de a denatura ori ascunde cunoştinŃele pe care le au cu privire la împrejurările săvârşirii faptei cercetate. ori de a nu spune tot ce ştie cu privire la împrejurările esenŃiale în legătură cu care este ascultat. în timpul şi după săvârşirea infracŃiunii. Întrebări ajutătoare – întrebări care au ca scop să stabilească în memorie. DeclaraŃiile martorilor se consemnează în scris. înscrisuri etc.• • • • • • • • • • • DeclaraŃiile martorilor – menŃiuni ale persoanelor care au cunoştinŃă despre vreo faptă sau împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauză. în care s-a săvârşit fapta şi pe care în cursul relatării libere. fotografii. locul. Întrebările sugestive sunt inadmisibile întrucât nu ajută la aflarea adevărului în cauză. datorită unor carenŃe ale proceselor psihice care concură la formarea mărturiei.) Întrebări sugestive – întrebări care. nu prin sugestionarea persoanei ascultate. absolvirea unei şcoli. 37 . ultimele având drept scop să restabilească în memorie. Întrebări de detalii – întrebări prin care se urmăreşte stabilirea în mod concret a unor aspecte ale faptei. ci pot aduce prejudicii bunei desfăşurări a procesului penal. e) modul în care poate să îl exprime. precizarea anumitor detalii necesare verificării declaraŃiei persoanei ascultate sau relevarea unor aspecte pe care le-a neglijat cu sau fără intenŃie. Întrebări de completare – întrebări prin care se urmăreşte să se stabilească unele fapte şi împrejurări despre care persoana ascultată nu a făcut declaraŃii. c) modul în care persoana este capabilă să îl evoce. ajungându-se astfel la perioadele de timp pe care nu le poate justifica decât prin arătarea adevărului. faptele uitate. DeclaraŃia unei persoane poate fi sinceră. participarea la o întrunire etc. b) modul în care a fost conservat. fapte uitate. dar neveridică. pot sugera răspunsul dorit. şi anume a) modul în care a fost perceput evenimentul.

Tactica prezentării de către anchetatori a întregului drum parcurs de către infractor. f. Tactica ascultării succesive de către două persoane. calitatea organelor de bun-simŃ. specială. 2. b. precum şi cu privire la toate împrejurările care servesc la justa soluŃionare a cauzei. a. a. f. 2004. cu privire la vinovăŃia sau nevinovăŃia persoanei învinuite sau inculpate. Emilian Stancu. c. 5) EnumeraŃi 5 procedee de ascultare a învinuitului sau inculpatului: Răspuns: 1. c. c. i. Editura Gamma. c. Bucureşti. Tactica exploatării complexului de vinovăŃie. 2005. c. cu certitudine. cu o marjă de relativitate. superioară altor mijloace de probă. Tactica ascultării repetate. stările de oboseală şi stările afective. Tratat de tactică. Criminalistică. Bucureşti. h. Tactica exploatării verigii celei mai slabe. disimularea infăŃişării (deghizaj). 5: a. constând în stabilirea adevărului cu privire la existenŃa sau inexistenŃa faptei. e. egală cu alte mijloace de probă. b. 2. b. deoarece învinuitul sau inculpatul este figura centrală a procesului penal. 3. Compendiu de criminalistică. 1984): • Aflarea adevărului – regulă de bază a procesului penal. b. Editura ŞtiinŃică şi Enciclopedică. 1996. 3) DeclaraŃiile martorilor reflectă realitatea: a. Lazăr Cârjan. g. b. cu certitudine şi/sau o puternic deformat. b. d. b. 4. 4) DeclaraŃia învinuitului sau inculpatului are o valoare probantă: a. Procedeul ascultării frontale. vârsta. tipul percepŃiei (analitic sau sintetic) f. Procedeul ascultării progesive. Tactica întâlnirilor surpriză. Tactica ascultării încrucişate. DicŃionar de termeni (DicŃionar de Criminalistică. Bucureşti. c.ExerciŃii rezolvate: 1) Care sunt factorii de natură obiectivă care influenŃează mărturia? a. e. d. EdiŃia a III-a. d. Iaşi. EdiŃia a IV-a. 38 . b. d. b. 3. Aurel Ciopraga. c. d. 2) Factori de natură subiectivă care influenŃează mărturia: a. revăzută şi adăugită. Bibliografie selectivă: 1. inteligenŃa şi temperamentul. atenŃia (voluntară şi involuntară). Editura FundaŃiei România de Mâine. e. audibilitatea. Tratat de criminalistică. personalitatea şi gradul de instruire a martorilor. vizibilitatea. durata percepŃiei.

rezultat al activităŃii celor două sisteme: senzorial şi raŃional. Aprecirea declaraŃiilor este o operaŃie necesară şi obligatorie şi trebuie făcută. asupra valorii lor în contextul celorlalte probe existente în cauză. 39 . rectificări sau precizări care schimbă sensul frazei şi sunt făcute fără semnătura persoanei ascultate nu sunt valabile. DeclaraŃia scrisă este semnată în acelaşi mod şi de organul de cercetare care a efectuat ascultarea precum şi de interpret. acest proces ar cuprinde cinci etape. acestea se consemnează şi vor fi certificate prin semnătura persoanei respective. DeclaraŃiile martorilor – menŃiuni ale persoanelor care au cunoştinŃă despre vreo faptă sau împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauză. planşe. Consemnarea declaraŃiei trebuie să se facă în mod constant obiectiv şi să se Ńină seama de particularităŃile de vorbire ale persoanei ascultate. Potrivit noilor reglementări procesual-penale. persoana ascultată va semna pe fiecare pagină şi la sfârşit. datorită unor carenŃe ale proceselor psihice care concură la formarea mărturiei. faptele uitate. declaraŃiile ca şi celelalte probe neavând o valoare mai dinainte stabilită. DeclaraŃiile martorilor se consemnează în scris. învinuitul are dreptul la tăcere. DeclaraŃia mincinoasă – fapta martorului de a face afirmaŃii mincinoase. nu prin sugestionarea persoanei ascultate. b) modul în care a fost conservat. DeclaraŃii sincere – declaraŃii făcute de persoanele ascultate fără intenŃia de a denatura ori ascunde cunoştinŃele pe care le au cu privire la împrejurările săvârşirii faptei cercetate. DeclaraŃia individului se consemnează în scris. c) modul în care persoana este capabilă să îl evoce. iar dacă cere i se dă să o citească. pe baza convingerii intime. După Emilio Mira Y Lopez. deosebit de complex. În acest scop pot fi prezentate probe materiale. fotografii. într-o declaraŃie menŃiunile făcute de persoana ascultată. şi anume a) modul în care a fost perceput evenimentul. înscrisuri etc. făcute într-un proces penal. de gradul de pregătire culturală etc. Întrebări de completare – întrebări prin care se urmăreşte să se stabilească unele fapte şi împrejurări despre care persoana ascultată nu a făcut declaraŃii. d) modul în care vrea să îl exprime. în faŃa organului judiciar. în cazul în care este folosit. DeclaraŃia învinuitului (inculpatului) – menŃiuni făcute în cursul procesului penal de către învinuit (inculpat) care se referă la faptă şi la învinuirea ce i se aduce cum şi la alte elemente de fapt. Sinceritatea nu se confundă cu veridicitatea. cuvinte indecente sau prin care s-ar face apologia unor infracŃiuni. În declaraŃie nu se vor consemna concluzii sau păreri ale persoanei ascultate. prin asociaŃie. Dacă este de acord cu conŃinutul. Dacă persoana ascultată revine asupra vreuneia din declaraŃiile sale. pentru a le evalua şi concluziona. Consemnarea declaraŃiei – activitate procedurală prin care organul judiciar fixează în scris. Orice alte completări. memorarea şi reproducerea (redarea). e) modul în care poate să îl exprime. Formarea declaraŃiilor – proces de cunoaştere a lumii înconjurătoare.• • • • • • • • • Aprecierea declaraŃiilor – proces logic de analiză ce are loc în examinarea de către organul de urmărire sau instanŃa de judecată a declaraŃiilor sub aspectul sincerităŃii şi fidelităŃii acestora. Întrebări ajutătoare – întrebări care au ca scop să stabilească în memorie. declaraŃia scrisă i se citeşte persoanei ascultate. Este acceptat că în procesul formării declaraŃiilor se includ trei etape: perceperea. dar neveridică. sau cere să i se facă unele completări. ori de a nu spune tot ce ştie cu privire la împrejurările esenŃiale în legătură cu care este ascultat. DeclaraŃia unei persoane poate fi sinceră. Este interzis să se denatureze pe orice altă cale conŃinutul menŃiunilor persoanei ascultate. La terminarea consemnării. de natură să servească la aflarea adevărului în cauză. precizări sau rectificări la declaraŃia scrisă. dar pe care le cunoaşte şi au importanŃă pentru lămurirea cauzei.

absolvirea unei şcoli. h. ajungându-se astfel la perioadele de timp pe care nu le poate justifica decât prin arătarea adevărului. superioară altor mijloace de probă. disimularea infăŃişării (deghizaj). 5: a. pot sugera răspunsul dorit. fapte uitate. atenŃia (voluntară sau involuntară). deoarece învinuitul sau inculpatul este figura centrală a procesului penal. k. DeclaraŃiile martorilor reflectă realitatea: d. 2. b. precizarea anumitor detalii necesare verificării declaraŃiei persoanei ascultate sau relevarea unor aspecte pe care le-a neglijat cu sau fără intenŃie. b. ExerciŃii rezolvate: 1. EnumeraŃi 5 procedee de ascultare a învinuitului sau inculpatului: Răspuns: 1. 3. ______________________. participarea la o întrunire etc. audibilitatea. nu-şi aminteşte pe moment. vârsta. 4. tipul percepŃiei (analitic sau sintetic) l. j. cu certitudine şi/sau o puternic deformat. Justificarea timpului – procedeu tactic folosit în ascultarea învinuitului sau inculpatului ce nu face declaraŃii cu privire la faptele săvârşite şi care constă în verificare minuŃioasă a modului cum acesta şi-a petrecut vremea înainte. specială.• • • • • Întrebări de detalii – întrebări prin care se urmăreşte stabilirea în mod concret a unor aspecte ale faptei. DeclaraŃia învinuitului sau inculpatului are o valoare probantă: d. 5. modul ş. cu certitudine. 3. Întrebările sugestive sunt inadmisibile întrucât nu ajută la aflarea adevărului în cauză. calitatea organelor de bun-simŃ.) Întrebări sugestive – întrebări care. prin asociaŃie. vizibilitatea. f. Întrebări de reamintire – întrebări care se adresează persoanei ascultate în situaŃia în care aceasta. e. personalitatea şi gradul de instruire a martorilor. f. nu le-a menŃionat. Întrebări de precizare – întrebări formulate pentru ca persoana ascultată să relateze anumite împrejurări cu privire la timpul. ultimele având drept scop să restabilească în memorie. i. indiferent de tip. e. când anume a avut loc evenimentul în cauză. f. 2. h. ______________________. egală cu alte mijloace de probă. durata percepŃiei. cu o marjă de relativitate. 4. inteligenŃa şi temperamentul. În asemenea împrejurări va fi întrebată când s-a produs fapta în raport cu unul din momentele mai importante din viaŃa sa (căsătorie. deşi relatează despre o faptă sau împrejurare percepută sau realizată anterior. în care s-a săvârşit fapta şi pe care în cursul relatării libere. Care sunt factorii de natură obiectivă care influenŃează mărturia? e. ci pot aduce prejudicii bunei desfăşurări a procesului penal. locul. Factori de natură subiectivă care influenŃează mărturia: g. mutarea într-o localitate. în timpul şi după săvârşirea infracŃiunii. Procedeul 40 . g.a. Întrebările sugestive nu trebuie confundate cu cele ajutătoare. stările de oboseală şi stările afective.

Lazăr Cârjan. Diagrama poligraf cuprinde trei trasee grafice: cel de sus reprezintă respiraŃia.ascultării progesive. Bucureşti. Compendiu de criminalistică. 3. în forma imaginilor primare sau a perceptelor. Bibliografie selectivă: 1. Martor – persoană fizică care are cunoştinŃă despre vreo faptă sau despre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în care scop poate fi chemată în condiŃiile stabilite de lege. b. Diagrama P S E – reprezentare grafică a modificărilor produse în frecvenŃa tonului fundamental ca urmare a instalării stresului emotional în voce. Iaşi. Memorie – proces psihic de stocare şi destocare a informaŃiei. reconstituirea. rezistenŃa electrodermică. Martori oculari – persoane care au perceput direct. c. Tactica ascultării încrucişate. nemijlocit. revăzută şi adăugită. de către organul judiciar şi ascutată pentru a spune tot ceea ce ştie. deoarece ajută la aflarea mai operativă a adevărului în cauză. DicŃionar de termeni: • • • • • • • Diagrama poligraf – reprezentare grafică a modificărilor produse în respiraŃie. 1996. Tactica exploatării verigii celei mai slabe. Tratat de criminalistică. percheziŃia şi ridicarea de obiecte şi înscrisuri. PercepŃia – proces complex – senzorial cu un conŃinut obiectual realizând reflectarea directă şi unitară a ansamblului însuşirilor şi structurii obiectelor şi fenomenelor. 2. prezentarea pentru recunoaştere. 2004. Editura Gamma. în puls sau tensiune ca urmare a instalării stresului emoŃional. Tactica întâlnirilor surpriză. 2005. LecŃia a XIII-a REGULI ŞI PROCEDEE TACTICE ÎN EFECTUAREA UNOR ACTE DE URMĂRIRE PENALĂ Obiective: • Prezentarea principalelor procedee tactice folosite în activitatea de urmărire penală: confruntarea. Emilian Stancu. EdiŃia a IV-a. g. Tactica exploatării complexului de vinovăŃie. Tactica prezentării de către anchetatori a întregului drum parcurs de către infractor. fapte sau împrejurări legate de infracŃiune şi infractor. Tactica ascultării succesive de către două persoane. EdiŃia a III-a. • EvidenŃierea regulilor specifice fiecărui procedeu tactic. de mare importanŃă şi trebuie făcută cât mai repede. care poate fi dispusă de 41 . d. cel de la mijloc rezistenŃa electrodermică (RED) şi cel de jos tensiunea combinată cu pulsul. PercheziŃia – cercetare de locuinŃă sau asupra corpului unei persoane. f. h. Descoperirea martorilor oculari este o operaŃie necesară. e. i. PercepŃia are un rol deosebit în reŃinerea şi relatarea faptelor infracŃionale de către victimă sau martori. de acumulare şi utilizare a experienŃei de cunoaştere. Editura FundaŃiei România de Mâine. Tratat de tactică. Tactica ascultării repetate. Criminalistică. Bucureşti. Martorii oculari nu trebuie să fie confundaŃi cu acele persoane care întrun fel sau altul au participat la săvârşirea infracŃiunii. Aurel Ciopraga. Procedeul ascultării frontale.

armonicilor şi frecvenŃei tonului fundamental. în bandă îngustă. a frecvenŃei formanŃiale şi pe orizontală. Acestea sunt: testul de bază. desfăşurarea şi fixarea rezultatelor percheziŃiei. care oferă date despre amplitudinea în funcŃie de frecvenŃă la un moment preselecŃionat. Testele poligraf – seturi de întrebări orânduite după reguli stabilite de metodologia poligraf. în care liniile de contur sunt trasate la intervale de 6 dB descriind o reprezentare topografică. Testul complex de culpabilitate constă în pregătirea. obiectele din metale sau pietre preŃioase. Vocogramă – transcrierea grafică a reprezentării sonore a vocii şi vorbirii. vreun obiect sau vreun înscris tăgăduieşte existenŃa sau deŃinerea acestora. PercheziŃiile se execută între orele: a. ultraviolete etc. ExerciŃii rezolvate: 1. tridimensională (de contur). b. potrivit regulilor tacticii criminalistice. obiect ori animal. atunci când persoana căreia i s-a cerut să predea în interesul stabiliri adevărului. Recunoaşterea se poate face şi pe calea prezentării fotografiilor acestora. 8 – 20. Tactica ascultării martorului – complex de procedee ce se folosesc în funcŃie de psihologia fiecărei persoane ascultate. în conformitate cu legea. cu regulile criminalistice şi Ńinând seama de psihologia persoanei percheziŃionate în scopul descoperirii şi ridicării din anumite locuri sau de la anumite persoanea obiectelor şi înscrisurilor ce au legătură cu cauza şi care sunt necesare pentru stabilirea adevărului în procesul judiciar. titluri de valori interne. 2. inclusiv la cele relevante. c. Prezentarea pentru recunoaştere – activitate procedurală care constă în prezentarea unei persoane. în secŃiune. în strictă conformitate cu legea. PrecizaŃi care bunuri din cele care fac obiectul cauzei penale se ridică în mod obligatoriu: a. în care aranjamentul întrebărilor va fi modificat faŃă de testele anterioare. mijloace de plată străine. folosirea câinelui de urmărire etc. şi uneori se va modifica chiar topica în cadrul întrebărilor. b. 8 – 22. punerea întrebării despre un fapt fictiv de natură similar.• • • • • organul de urmărire penală sau de instanŃa de judecată. care permite examinarea notei fundamentale. c. Testul cu întrebări amestecate. Prezentarea pentru recunoaştere se facă după o prealabilă pregătire. persoanei care le-a văzut înainte ori în timpul comiterii faptei. pe verticală. care apare ca fiind real. colecŃii de valoare. Dintre metodele şi procedeele tactice folosite în efectuarea percheziŃiei menŃionăm: observarea percheziŃionatului. în prezenŃa martorilor asistenŃi şi numai după ce persoana care urmează să facă recunoaşterea a fost ascultată. examinarea cu ajutorul metodei comparative. care cuprinde întrebări neutre.. cadavru. 6 – 20. Vocograma poate fi: în bandă lată. Testul de „da” este efectuat prin instructarea subiectului de a spune „da” la toate întrebările care i se pun. care asigură o gamă mai mare a discriminării amplitudinii. Testul vârfului de tensiune constă în punerea unei serii de întrebări din care numai una sau câteva au legătură cu cauza cercetată. sume de bani etc. 42 . întrebări cu încărcătură şi întrebări de control. a duratei. examinarea obiectelor şi a persoanelor percheziŃionate cu ajutorul razelor Roentgen. Tactica efectuării percheziŃiei – totalitatea metodelor şi procedeelor folosite în pregătirea. care permite cercetarea. în scopul de a obŃine de la aceasta a reproduceri complete cu privire la fapte şi împrejurări care pot servi la aflarea adevărului în cauză.

b. Iaşi. Bucureşti. a. în funcŃie de tipul şi prezenŃa unor aglutinogene (A. Răspuns: 1. în ce scop?. unde?. Legat de sistemul A. Reliefarea specificităŃii cercetării locului faptei în cazul infracŃiunilor de omor. Nu vor fi reconstituite scenele propriu-zise ale infracŃiunilor sexuale (Da sau Nu) . M. salivă. beta etc. Bucureşti. 1996. B (III) – eritrocite cu aglutinogen B. 2004. A (II) – eritrocite cu aglutinogen A. principal. când?. cine? EvidenŃierea principalelor urme biologice şi a metodologiei recoltării acestora pentru examenul serologic. Ca şi percheziŃia.) existente în plasma sanguină. 4. O. Compendiu de criminalistică. cum?. N. a. 3. EdiŃia a IV-a. 43 . În cazul grupei O (I) se găseşte pe eritrocit un antigen comun (antigen H) evidenŃiabil cu seruri speciale sau cu fitoaglutinine. Nu. b. c. ridicarea de obiecte şi înscrisuri are caracterul de procedeu: a. care cuprinde 4 grupe sanguine: O (I) – eritrocite fără aglutinogen. Aurel Ciopraga. alte lichide biologice. a. Confruntarea este o activitate de criminalistică tactică şi de urmărire penală care constă în ascultarea simultană a două persoane: a. Tratat de tactică. B. care au fost audiate anterior. O. Rh etc. LECłIA A XIV-A METODOLOGIA INVESTIGĂRII OMORULUI. cu ce mijloace?. 1984): • Grupa sanguină (în expertiza criminalistică) – sistem de clasificare a persoanelor după tipurile de sânge uman. revăzută şi adăugită. B. Tratat de criminalistică. plasmă cu aglutinine alfa şi beta. B.) existente pe membrana eritrocitelor şi a aglutininelor (alfa. Emilian Stancu. b.3. Cel mai important sistem este A. Editura Gamma. EdiŃia a IV-a. auxiliar. Bibliografie selectivă: 1. spermă. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. furt şi tâlhărie. Bucureşti. plasma lipsită de aglutinine alfa sau beta. FURTULUI ŞI TÂLHĂRIEI 1. Obiective: • • • Prezentarea aspectelor specifice pe care le prezintă investigarea omorului prin cele 7 întrebări fundamentale: ce?. Editura FundaŃia România de Mâine. DicŃionar de termeni (DicŃionar de Criminalistică. 4. Lazăr Cârjan. plasmă cu aglutinine alfa. între care există contradicŃii şi neclarităŃi. 2005. plasmă cu aglutinină beta. b. 3. 5. AB (IV) – eritrocite cu aglutinogene A şi B. 5. 2. se stabileşte şi caracterul de secretor (Se) sau nesecretor (se) al individului. limfă tisulară. Prin caracter secretor se înşelege proprietatea indivizilor (80% din populaŃie) de a poseda în serul sanguin. 2. 2. Criminalistică. b.

La faŃa locului. Stabilirea grupei sanguine se face cu ajutorul serurilor de testare cunoscute (din grupele A. îmbibare. • Odorologie judiciară – domeniu al Criminalisticii care elaborează metodologia de căutare. haine. adică A.6 2 log c 0 2 log T1 − T0 13. Descoperirea urmelor se face prin observarea directă cu ochiul liber sau cu ajutorul surselor de iluminare sau radiaŃii U. în vederea examinării prin metoda gazcromatografiei.V. beta sau fitoaglutininelor cu aglutinogenele extrase direct din urme cu ser fiziologic. Dacă temperatura rectală luată de organul de cercetare în momentul sosirii la faŃa locului (T1) este de 20. iar temperatura rectală (Tc) înainte de deces se presupune a fi fost de 37OC.3 log 9.8 log 1 0 21 − T0 9.2 OC. B. prelingere. microscoape de buzunar etc.7OC. la locul unde s-a săvârşit infracŃiunea. limfa tisulară. mobilitatea persoanei care sângerează şi a suportului (dâre) etc. stropire. cel nesecretor (cei care nu au această proprietate) cu se. proprii legii răcirii. descoperire şi examinare a urmei de miros lăsate de făptuitor. salivă spermă sau în alte lichide biologice şi Ńesuturi. pe instrumentele folosite pentru comiterea infracŃiunii. urmele de sânge conŃin şi alte urme de materie (fire de păr. B sau AB. spermă şi alte produse biologice.8 • Secretor – nesecretor – proprietate prezentă la 80% din populaŃie de a poseda în serul sanguin.3 log13. antigena (aglutinogena) caracteristică grupei sanguine din care face parte. fiind condiŃionate de interacŃiunea următorilor factori: natura şi forma suportului (înălŃimea de cădere. • Ora decesului – ora când s-a produs decesul. în contact cu picături de ser sanguin necunoscut (metoda Simonin). Se poate stabili şi după temperatura corpului pe baza unor calcule matematice.3 t= = = − = 5h14' T −T 13. Caracterul Se permite determinarea grupei sanguine din urma de salivă. punerea în ecuaŃie se va face astfel: T −T 29. iar cea luată la interval de 2 ore după prima (T2) este de 17. De obicei.4OC (T0).3 2 log 29. prin contact direct.) Pentru determinare se folosesc metode de aglutinare a aglutininelor alfa. spermă.aglutinogenul corespunzător grupei sanguine proprii (A. Ńâşnire etc. depus pe un suport. În prezent se experimentează posibilitatea recoltării în recipiente a aerului. O) care se pun în contact cu eritrocite neidentificate (metoda Beth – Vincent) sau a eritrocitelor test A şi B. din încăperea în care a fost făptuitorul. în procesul săvârşirii unei infracŃiuni sau care are legătură cu comiterea acesteia.6 log13. picături. după tabelul: În Criminalistică grupa sanguină constituie o caracteristică de grup pe baza căreia se poate forma un cerc de bănuiŃi din care se poate identifica persoana de la care provine urma de sânge sau de lichid biologic dacă individul este „Se”. vechimea urmei. Caracterul secretor se notează cu Se. dâre. bălŃi. Aceste urme pot avea forme de mânjituri. Căutarea urmelor se face pe obiectele de îmbrăcăminte (de la exterior în profunzime) pe corpul victimei sau agresorului. De exemplu. urmele de sânge se pot forma: pe corpul sau îmbrăcămintea victimei şi agresorului. de textile. factorii mediului înconjurător. exprimate printr-o ecuaŃie exponenŃială. urme de Ńesături). sau AB). lenjerie etc. extrăgând cu ser fiziologic o parte din suport care nu poartă urme de lichide biologice. Uneori. • Sânge (urme de sânge) – urmă de Ńesut uman (animal) fluid extravazat dintr-un sector al aparatului cardiovascular. Interpretarea urmelor de sânge la 44 . Unele modificări ale morfofiziologiei normale a sângelui sau ale elementelor componente stabilite prin hematologie constituie caracteristici individuale pe baza cărora se poate identifica persoana de la care a provenit o urmă de sânge. urma de miros este descoperită şi valorificată cu ajutorul câinelui de urmărire. Pentru evitarea confuziilor este necesar să se execute şi probe martor. precum şi de pe obiecte care au venit în contact cu persoana (mucuri deŃigări. B. Rezultatele se interpretează în funcŃie de aglutinările care se formează (notate cu +). factori de ordin intern (putrefacŃie). unghiul de înclinaŃie a picăturii pe suport). Uneori sunt necesare lupe. cadavrul este găsit într-un mediu la 7. pe drumul străbătut de persoana care sângerează. pe obiectele găsite la faŃa locului sau folosite de agresor.

. Expertiza criminalistică a acestor urme permite evidenŃierea sângelui. mumificarea.N. Taichmann. furturi prin împrietenire. 5. putrefacŃia. Omorul prin otrăviri lente este comis în majoritatea cazurilor de: a. pe spatele cadavrului .faŃa locului poate furniza informaŃii cu privire la: numărul făptuitorilor. Da. 4. Gm. a caracterului Se sau se. Gabriel – Bertrand şi Takayama. deshidratarea cadavrului. cu luminol. deasupra laŃului. furturi de „bună ziua”. Semnele cadaverice precoce: a. 4. răcirea cadavrului. 7. c. M. c. d. contribuŃia lor la producerea leziunilor. PrecizaŃi patru moduri de operare folosite la săvârşirea furtului din locuinŃe. Adler. rigiditatea cadaverică. modul de operare al făptuitorului. femei.) care pot duce la formarea unui grup restrâns de persoane de la care poate proveni urma. 3. informaŃii asupra obiectului cu care s-a produs leziunea prin care s-a scurs sângele. d. dedesubtul laŃului. Firul de păr se va recolta cu ajutorul unei pensete şi se va introduce în: a. Răspunsuri: 1. d. lignificarea. conservarea artificială a cadavrului. 3. c. 2. e. vanzare de ponturi. ExerciŃii rezolvate: 1. 5. profesia făptuitorului. Stabilirea speciei de la care provine se face cu ajutorul imunoserurilor (anti H sau anti animal) folosind metodele Uhlenhut Cristovici-Wassermann sau HartmanToilliez 3. studiu prelabil. 7. b. Pentru evidenŃierea sângelui se folosesc reacŃii de orientare (r. c. b. autoliza. Semnele cadaverice tardive: a. stabilirea speciei de la care provine. 6. poziŃia victimei faŃă de făptuitor. b. a. pungă de plastic. Kastle-Meyer) şi reacŃii de certitudine (r. 45 . b. b. c. traseul parcurs de persoana care sângerează. b. etc. r. a. d. b. pătrunderea în locuinŃe prin diferite pretexte. 2. a grupei sanguine căreia aparŃine şi uneori şi a sistemelor de proteine serice (Hp. Guarino. Între acŃiunile de ucidere şi moartea victimei trebuie/nu trebuie să existe o legătură de cauzalitate? (Da sau Nu). Moartea s-a produs înainte de spânzurare. c. b. plic. 6. deci petele cadaverice se vor situa: a. b. timpul scurs de la producerea faptei. c. bărbaŃi între 35 şi 60 de ani. b. eprubetă.

Bibliografie selectivă: 1. Tratat de Criminalistică. Criminalistică. 3. 2001. 2. Bucureşti. 2005. Emilian Stancu. 46 . Tratat de criminalistică. EdiŃia a III-a revăzută şi adăugită. Editura Pinguin Book. Ion Mircea. Editura Lumina Lex. Bucureşti. Lazăr Cârjan.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful