Metoda stiintifica în stiintele socio-umane.

Demersul stiintific presupune, de fiecare data, un proces strict etapizat, care se raporteaza la urmatoarele aspecte (Dowdy, si altii, 2004): 1. Enuntarea problemei; 2. Formularea ipotezelor; 3. Proiectarea cercetarii; 4. Efectuarea observatiilor; 5. Interpretarea datelor; 6. Formularea concluziilor. 1.1 Enuntarea problemei Enuntarea problemei pare, probabil, cea mai simpla etapa a demersului stiintific. Acest stadiu nu este deloc simplu si necesita un mare volum de cunostinte, o buna intuitie stiintifica, un volum impresionant de observatii si, de asemenea, un potential creativ. Putem, spre exemplu, sa enuntam problema calatoriei în timp. Demersul stiintific va esua din start, deoarece, la ora actuala, problema este insolvabila. O problema apare în urma unui mare numar de observatii. Putem constata, de exemplu, ca un element major al ineficientei institutionale îl reprezinta incapacitatea de comu 949j93j nicare la diferitele structuri ierarhice din cadrul institutiei. Aceasta problema, pe care ne-o propunem spre solutionare, rezulta în urma unui numar semnificativ de observatii referitoare la analiza dinamicii si a climatului organizational la nivelul multiplelor institutii. În acelasi timp, trebuie sa ne asiguram de faptul ca problema nu are înca o solutie pertinenta. Degeaba observam ca stând la umbra unui mar, ne cade un fruct în cap. Poate vom fi capabili sa ne întrebam de ce cade, sa ne punem problema si apoi sa gasim explicatia. Însa aceasta problema a fost rezolvata acum mult timp de catre Newton. Referitor la acest aspect, investigarea solutiilor pertinente este de domeniul metaanalizei, demers ce ar trebui sa preceada etapa enuntarii.

Obiectivele specifice reprezinta aspecte detaliate ale investigatiei stiintifice. obiective exprimate în termeni de obiective generale si specifice.Legaturile omului de stiinta cu domeniul investigat sunt.ori planurile sunt ghidate exact de modul de formulare al obiectivelor generale. în urma unui studiu metaanalitic. fiinta umana este depasita. Am depasit epoca renascentista în care un om putea fi foarte bun în chimie. Observam ca enuntarea problemei ce urmeaza a fi studiata s-a facut extrem de clar si explicit. anatomie. Spre exemplu. fizica. de forma: "Obiectivul general al cercetarii îl reprezinta stabilirea relatiei existente între numarul de kilometri parcursi si probabilitatea de aparitie a unui accident rutier". putem preciza obiectivul general al cercetarii. ar trebui sa începem prin a analiza cercetarile existente în acest domeniu si sa desfasuram un studiu metaanalitic. constatam ca pe masura ce creste numarul de kilometri parcursi cu un automobil. În mod normal. Un studiu stiintific are unul. În urma formularii problemei. din nou. în termeni clari si expliciti. deriva din obiectivul general si creeaza baza formularii ipotezelor de cercetare (alternative). aflate în legatura cu obiectivul general. Volumul de cunostinte acumulat de omenire este atât de mare. În ultima situatie. astfel încât se pot defini termenii si conditiile proiectarii unui studiu experimental sau a unei cercetari bazate pe sondaj. Obiectivele generale ale unei cercetari sunt formulate în urma unui cumul de observatii si. creste si riscul de aparitie al unui accident si ne propunem sa studiem stiintific aceasta problema. de mare importanta. arte. Nu ne putem concentra eforturile pe mai multe planuri . trei. se pot formula unul. . matematici si asa mai departe. rezulta obiectivele cercetarii. maxim doua obiective generale. este necesara prezentarea rezultatelor studiului metaanalitic care a ghidat formularea obiectivului general si prin care se demonstreaza lipsa de abordare sau abordarea nepertineta a problemei studiate. douazeci de obiective specifice. Obiectivele generale ghideaza cercetarea în ansamblul ei. încât chiar într-un subdomeniu limitat. doua. Enuntarea problemei presupune formularea acesteia în scris. În functie de dimensiunile cercetarii si de resursele pe care le are la dispozitie cercetatorul. În urma acestui studiu. eventual.

de exemplu. deoarece în enuntul acesteia regasim directia de evolutie a variabilelor. directia în care evolueaza variabilele. vom analiza pe larg modalitatea prin care sunt elaborate si verificate ipotezele. ipoteza va fi sustinuta numai în cazul în care legatura dintre anxietate si depresie este pozitiva. Ea este însotita de un studiu al cercetarilor în domeniu si de prezentarea clara si precisa. daca desfasuram o cercetare care are ca scop analiza legaturii dintre anxietate si depresie.Concluzionând. si altii. în termeni cuantificabili. Ipotezele sunt formulate atât în cazul studiilor care urmaresc stabilirea unor relatii dintre variabile (numite si studii corelationale) cât si pentru cercetarile ce vizeaza existenta unor diferente dintre variabile (studii factoriale). existând sanse mai mari sa fie sustinute de analiza datelor. Deoarece formularea ipotezelor si întelegerea logicii testarii acestora reprezinta un element vital în cercetarea stiintifica. a obiectivelor generale si specifice. 1. evident. O prima distinctie se poate face între ipoteze unilaterale (unidirectionale) si ipoteze bilaterale (bidirectionale) (Clocotici. O ipoteza reprezinta o prezumtie clara. Plecând de la definitia mentionata mai sus. adica în situatia în care subiectii cu anxietate mare manifesta si puternice simptome depresive sau subiectii cu anxietate mica nu prezinta simptome depresive. fara ambiguitati. Deoarece o ipoteza urmeaza sa fie testata statistic.2 Formularea ipotezelor A doua etapa a demersului stiintific este reprezentata de formularea ipotezelor cercetarii. 2000). O ipoteza unilaterala se recunoaste dupa modul de formulare. Ipotezele unilaterale se utilizeaza în momentul în care avem o idee de sensul. De exemplu. de obiectivele cercetarii. demersul testarii ipotezelor fiind unul logic si demonstrabil prin procedee statistice specifice. enuntarea problemei reprezinta prima etapa a demersului stiintific. Ipoteza nu se sustine daca. explicita si verificabila referitoare la relatiile sau diferentele existente între doua sau mai multe variabile. formularea acesteia trebuie facuta în termeni de claritate maxima. În aceasta situatie. Aceste ipoteze sunt mai precise si permit dezvoltarea unor studii pertinente. rezulta faptul ca o ipoteza de cercetare este legata. subiectii cu . am putea formula o ipoteza unidirectionala de tipul: "exista o legatura pozitiva între nivelul anxietatii si nivelul depresiei".

chiar daca în urma analizei pot rezulta si alte sensuri specifice.denumita si ipoteza alternativa .ci printr-un fel de "invers" al acesteia pe care îl numim în statistica ipoteza nula sau ipoteza statistica. testarea ipotezei nule în vederea respingerii sau nerespingerii acesteia. Testarea unei ipoteze nu se face prin formularea mentionata mai sus .notata cu H0 . se demonstreaza inexistenta unei asemenea relatii.anxietate mica manifesta puternice simptome depresive (cazul unei corelatii negative).este o negare logica a ipotezei alternative si poate fi formulata astfel: "H0: Nu exista nici o legatura între nivelul de anxietate si nivelul de depresie. Ipoteza nu este sustinuta doar în conditiile în care. Reluând exemplul de mai sus. exista în permanenta riscul sa nu putem sustine ipoteza în conditiile în care sensul formulat nu este reprezentat de datele cercetarii." Din punct de vedere statistic. Singura modalitate prin care putem sprijini ipoteza alternativa este sa enuntam si apoi sa testam ipoteza nula. nu putem verifica direct aceasta ipoteza. De obicei. Desi mai putin precise în comparatie cu cele unilaterale. de fapt. ipoteza alternativa se noteaza. ar trebui sa întelegem foarte clar ce înseamna ipoteza nula si ipoteza alternativa." . ipoteza nula . ipotezele bilaterale ofera o mai mare libertate cercetatorului. Desi mult mai precisa. cu H1 si poate fi enuntata astfel: "H1: Presupunem ca exista o legatura între nivelul de anxietate si nivelul de depresie. Ipoteza nula si ipoteza alternativa Înainte de a aborta testarea ipotezelor. O formulare de genul "exista o legatura între nivelul de anxietate si predominanta simptomelor depresive" poate fi sustinuta atât în cazul în care corelatia este pozitiva cât si în situatia unei corelatii negative. de obicei. Testarea unei ipoteze înseamna. cu o mare probabilitate. Ipotezele bilaterale nu impun directia de evolutie a variabilelor.

30 de subiecti. deoarece datele colectate la nivelul esantionului sunt rezultate în urma unei erori de esantionare. Daca în urma analizei datelor respingem ipoteza nula. Oricând exista posibilitatea ca relatia constatata la nivelul esantionului sa nu se regaseasca într-adevar la nivelul populatiei. Nu trebuie sa uitam faptul ca scopul acestei cercetari îl reprezinta extragerea unei concluzii valabila la nivelul întregii populatii pe baza studiului unui esantion. adica relatia sa fie rezultatul unor erori de esantionare . Practic. plecam de la ideea ca nu exista nici o legatura între nivelul de anxietate si nivelul depresiei. întotdeauna exista o probabilitate . calculam probabilitatea de obtinere a acestei relatii ca rezultat al unei erori de esantionare. Daca ipoteza nula nu este respinsa. Chiar daca observam o relatie între cele doua variabile.ca rezultatul sa fie obtinut pe baza unei erori de esantionare.este. Acesta este singura modalitate prin care se poate testa o ipoteza. evident.mai mare sau mai mica . prin exemplu. sa zicem. Am lucrat totusi pe un esantion si nu cu întreaga populatie. o . logica testarii ipotezei de mai sus. Pentru ca acest lucru sa va devina clar. sa presupunem ca gasim o relatie între anxietate si depresie. adica în conditiile în care datele se obtin în urma unei erori de esantionare. vom explica putin. datele nu sprijina ipoteza alternativa. Înainte de a face aceasta afirmatie valabila pentru întreaga populatie. probabilitatea de a obtine aceste date în conditiile în care ar fi adevarata. ne putem pune problema care ar fi probabilitatea ca relatia pe care am descoperit-o sa nu existe de fapt (ipoteza nula). unul care masoara anxietatea si un al doilea care masoara depresia. Ipoteza nula ne indica. Retineti ca nu putem confirma sau infirma ipoteza alternativa si nici ipoteza nula. Singurul lucru pe care îl putem face este ca respingem sau sa nu respingem ipoteza de nul. Administram apoi cele doua chestionare unui esantion de. în sensul ca persoanele anxioase prezinta si simptome depresive. de fapt. exista o singura ipoteza nula si una sau mai multe ipoteze alternative. Dupa colectarea datelor. Cum ati proceda pentru a studia legatura dintre anxietate si depresie? Vom lua cazul cel mai simplu. Ipoteza nula este cea care orienteaza planul (designul) cercetarii. în care dispunem de doua chestionare. În exemplul nostru.Într-o cercetare. înseamna ca datele noastre sustin una dintre ipotezele alternative. în momentul în care calculam relatia dintre cele doua variabile.

În general. am putea spune ca logica testarii ipotezelor cuprinde patru etape (Dancey. exista totusi. Respingând ipoteza nula. ipoteza nula nu afirma de fapt ca nu exista o legatura ci trebuie privita mai degraba ca o ipoteza ce urmeaza sa fie anulata si nu ca ipoteza absentei. Ipoteza nula nu înseamna lipsa unei corelatii sau lipsa unei diferente dintre medii ci probabilitatea ca diferenta sau corelatia sa fie obtinuta ca rezultat al unei erori de esantionare. Daca ar fi sa concluzionam. Prin urmare. Daca aceasta probabilitate este suficient de mica. Aceasta abordare este o abordare eronata. chiar foarte scazuta. la doar 5 subiecti dintr-o suta de subiecti relatia s-ar putea sa nu se verifice. 2002):  Formularea ipotezei.probabilitate conditionata.  Daca probabilitatea calculata în etapa anterioara este destul de mica. O legatura între doua variabile. În realitate ipoteza alternativa nu poate fi confirmata sau acceptata. atunci exista o probabilitate foarte mare ca relatia descoperita sa se regaseasca la nivelul populatiei. si altii. atunci putem concluziona ca relatia descoperita nu este rodul unor erori de esantionare ci o putem regasi la nivelul populatiei. cercetatorii considera ipoteza nula o ipoteza a absentei.  Calcularea probabilitatii de obtinere a acestor relatii în conditiile în care relatiile de fapt nu exista la nivelul populatiei.  Masurarea variabilelor implicate si stabilirea relatiilor dintre variabile. În acest caz. 2004). Nu am spus ca o confirmam sau ca o acceptam. probabilitatea ca ipoteza nula sa fie adevarata este foarte mica si o putem respinge. O ultima mentiune referitoare la ipoteza nula. Acest procent de 5% nu înseamna altceva decât ca. doar ca probabilitatea ca aceasta relatie sa fie rezultatul unor erori de esantionare este foarte mare si nu trebuie ignorata. Semnificatie si eroare în testarea ipotezelor . (Sava. putem sprijini ipoteza alternativa. deoarece în permanenta apare exceptia (cele 5 persoane dintr-o suta) pentru care ipoteza alternativa nu este adevarata. Speram ca în baza exemplului de mai sus ati reusit clarificarea modului în care are loc testarea ipotezelor într-o cercetare stiintifica. sa spunem 5%.

nu este extrem de agreata în comunitatea stiintifica deoarece permite o raportare grosiera a probabilitatii de respingere a ipotezei de nul. putem respinge ipoteza nula si putem afirma ca exista o legatura semnificativa între nivelul anxietatii si nivelul depresiei.Am afirmat ca putem respinge ipoteza nula (ipoteza conform careia relatia obtinuta este determinata de erorile de esantionare) daca probabilitatea sa fie adevarata este foarte mica. De asemenea.49 dar si o probabilitate de 0. daca probabilitatea ca relatia sa fie obtinuta prin intermediul erorilor de sondaj este mai mare de 0.05 (5%) atunci se poate respinge ipoteza nula iar indicatorul statistic este semnificativ. indicatorul nu este semnificativ iar ipoteza nula nu poate fi respinsa. Vom putea atunci afirma ca nu exista nici o legatura semnificativa între nivelul anxietatii si nivelul depresiei. În aceleasi conditii. În orice lucrare stiintifica. Exista doua modalitati prin care puteti raporta pragul de semnificatie:  prin raportarea inegalitatii. la 1 din 20 de cazuri sau la 1 din 100 de cazuri relatia sa nu existe ori sa fie determinata de erorile de esantionare.05 sau p<0. Pragul de semnificatie reprezinta probabilitatea (de 5% sau 1%) ca ipoteza nula sa nu fie respinsa sau. daca probabilitatea ca relatia sa fie obtinuta prin intermediul erorilor de sondaj este mai mica de 0.05. Un p<0. Presupunând ca ipoteza nula este adevarata.01. de forma p<0. cu alte cuvinte. alaturi de valoarea indicatorului statistic se raporteaza si valoarea pragului de semnificatie. un indicator statistic poate fi semnificativ sau nesemnificativ în functie de raportarea la acest prag.05 poate însemna atât o probabilitate de 0.11. Dar cât de mica? Care este pragul la care putem respinge ipoteza nula? În cercetarea stiintifica lucram cu doua asemenea praguri de semnificatie. desi înca practicata.05 (5% sau 1 caz din 20 de cazuri) iar al doilea prag de semnificatie reprezinta probabilitatea de 0. . Aceasta modalitate.05). În exemplul nostru. Pragul de semnificatie se noteaza. cu p sau cu α si permite respingerea ipotezei nule în conditiile unor valori strict mai mici decât p (atunci când p<0. în literatura de specialitate. Primul prag a fost postulat de Fisher si reprezinta probabilitatea de 0.01 (1% sau 1 caz din 100 de cazuri).

Un prag de semnificatie mai mic de 0. trebuie sa avem în vedere faptul ca ne referim la o semnificatie statistica si nu la semnificatia psihologica. Semnificatia statistica nu implica o interpretare sociologica a acestei legaturi. Aceasta valoare nu indica probabilitatea de aparitie a evenimentului la nivelul populatiei.000. Afirmatia conform careia exista o corelatie semnificativa între nivelul de anxietate si nivelul depresiei la un prag de semnificatie mai mic de 0. este posibila aparitia a doua tipuri de erori: putem respinge ipoteza nula iar în realitate ea sa nu îndeplineasca conditiile de respingere la nivelul populatiei sau putem sa nu respingem ipoteza nula în situatia în care ar trebui respinsa.000. probabilitatea de aparitie a unui eveniment în conditiile în care ipoteza nula este adevarata. În acest caz. acest lucru însemnând o probabilitate nula de obtinere a relatiei prin eroarea de esantionare. desi conditiile de semnificatie statistica pot fi îndeplinite.01. deoarece permite o evaluare exacta a probabilitatii de respingere a ipotezei de nul. printre care si SPSS. se prefera prima modalitate de raportare. sociala sau economica. Unele programe statistice. ceea ce nu poate fi posibil.0000001457.05 nu înseamna altceva decât ca. Atunci când discutam de semnificatie. Cele doua tipuri de erori se afla într-un raport invers proportional. de forma p=0. Acest lucru însa nu înseamna ca avem peste 95% sanse sa regasim relatia la nivelul populatiei. Valoarea pragului de semnificatie reprezinta o probabilitate conditionata. Este o greseala sa precizati un p=0. Eroarea de tip I este situatia în care un cercetator respinge ipoteza nula în conditiile în care aceasta nu ar fi trebuit respinsa iar eroarea de tip doi este situatia în care nu se respinge ipoteza nula desi ar trebui respinsa. exista o probabilitate mai mica de 5% ca sa nu fie nici o relatie între anxietate si depresie. adica 0. probabil ca pragul real de semnificatie este o valoare de genul 0. Deoarece SPSS rotunjeste la trei zecimale.05 ne spune doar ca sunt mai putin de 5% sanse ca relatia dintre anxietate si depresie sa fie rezultatul unei erori de esantionare.38. Pe . la nivelul populatiei. În cercetarea stiintifica. prin raportarea exacta a pragului de semnificatie. Chiar daca pragul de semnificatie creeaza conditiile respingerii ipotezei nule. totusi nu vom putea niciodata afirma cu certitudine ca sustinem ipoteza alternativa. raporteaza uneori pragul de semnificatie de forma . de genul p<0.000. Aceasta metoda este preferata.

Daca . este o situatie mult mai convenabila în raport cu primul caz. Daca în urma unui alt studiu rezultatele se pastreaza. Cunoscând aceste tipuri de erori. neglijând posibilitatea de aparitie a erorii de tip II. Avem 5% sanse sa respingem ipoteza nula în conditiile în care s-ar dovedi adevarata.01 (1%). nivelul de încredere în concluziile extrase va creste. pot exista doua posibilitati:  Prima posibilitate este cea corespunzatoare unei erori de tip I. Eroarea de tip I corespunde pragului de semnificatie de 0. Rolul acestor erori este deosebit de important în cercetare. Problema care se pune este la ce nivel de risc pot fi acceptate efectele toxice în raport cu beneficiile pe care le poate aduce medicamentul. Medicamentul sa nu fie pus pe piata deoarece pragul de semnificatie a fost mai mare de 0. Desi medicamentul poate opri evolutia cancerului. În urma unui studiu. Din nefericire. scad sansele de aparitie a erorii de tip II si invers.  A doua posibilitate este cea corespunzatoare unei erori de tip II. Sa presupunem ca o firma de medicamente descopera un nou produs care opreste evolutia cancerului însa are efecte secundare în ceea ce priveste viata pacientilor deoarece genereaza o serie de produse toxice. De data aceasta avem doar 1% sa respingem ipoteza nula în conditiile în care s-ar dovedi adevarata. însa mult mai multe sanse sa nu o respingem când ar trebui respinsa si astfel sa comitem o eroare de tip II. Oricum.masura ce cresc sansele de aparitie a erorii de tip I. Eroarea de tip doi corespunde unui prag de semnificatie de 0. cele mai multe cercetari risca aparitia unei erori de tip I. Medicamentul sa fie pus pe piata în conditiile în care pragul de semnificatie este de 0.05. La un asemenea prag de semnificatie s-ar putea ca la nivelul populatiei tratamentul sa provoace mai multe decese decât vindecari.05 (5%). cum le putem totusi evita? Modalitatea cea mai buna de evitare a erorilor este replicarea cercetarii prin proiectarea unui alt studiu.01. care am vazut ca este si cea mai grava. S-a respins ipoteza nula conform careia medicamentul este toxic si s-a optat în favoarea beneficiilor pe care le aduce. totusi riscul efectelor toxice este mult prea mare pentru a fi acceptat.

în detrimentul ipotezelor înalt probabiliste. Determinarea ipotezei se refera la preferinta analistilor pentru ipotezele cu grad înalt de determinare.ceea ce presupune un "continut" mare al ipotezei: "în orice conditii spatio-temporale concrete. patru ori. Falsificabilitatea ipotezei se refera la faptul ca. Daca îl observam de doua. dar si pentru publicul larg. sa descrie si sa explice fenomenul. (Chelcea. etc.Galtung evidentiaza zece conditii pe care trebuie sa le îndeplineasca o ipoteza pentru a fi valida: 1. (Chelcea. "Se prefera ipotezele în care variabilele au trei valori celor în care variabilele au doua valori". . 2001. Specificitatea ipotezei se refera la numarul de valori. trei. 77). 6. putem afirma cu mai mare certitudine ca reprezinta un fenomen real. relatiile dintre doua ipoteze este ceteris paribus I2 > I1 daca n2 > n1" (Chelcea. J. Ipotezele trebuie sa fie predictibile. 5. 76). reproductibil si generalizabil. Ipotezele trebuie sa fie testabile. distingem ipoteze de nivel 1. relatiile dintre variabile trebuie sa fie adevarate". 4. Ipoteza trebuie sa fie generala . "Din punct de vedere al complexitatii. în cercetarile empirice se retin doar ipotezele ce pot fi infirmate. 2001. cu o singura variabila. 3. exista un mare risc ca aceasta observatie sa se datoreze întâmplarii. ipoteze de nivel 2. În cercetarile empirice se retin doar ipotezele ce pot fi testate (confirmate sau infirmate). cu doua variabile. 8. Ipoteza trebuie sa fie complexa. Mai simplu.observam o singura data un fenomen. 76) 2. 7. 2001. Comunicabilitatea ipotezei se refera la acea calitate pe care trebuie sa o detina o ipoteza astfel încât sa aiba înteles atât pentru specialisti. În 1967.

Chelcea (2001. 1949). si ipoteze empirice sau de lucru (ele sunt testabile empiric în cercetarile de teren si sunt vehiculate în cadrul "stiintei normale"). I. Atât timp cât nu exista o explicatie mai buna în domeniul respectiv.Marginean clasifica ipotezele de cercetare în ipoteze teoretice sau generale (ele propun interpretari noi faptelor si fenomenelor. În urma "confruntarii cu realitatea".Merton ("Social Theory and Social Structure".Marginean (2000. Reproductibilitatea ipotezei presupune ca. bazat pe reproductibilitatea intersubiectiva (reproducerea fenomenelor si analiza lor de catre mai multi cercetatori). 65). prin repetarea demersului cercetarii se obtin aceleasi concluzii. Ipoteza trebuie sa fie utila.Marginean . de cea mai mare importanta este "criteriul obiectivitatii". 2001. S. sunt indirect testabile si delimiteaza ceea ce a fost numit "revolutiile stiintifice"). S. b) Ipotezele de cercetare . Preluând tipologia lui R. ipotezele "se plaseaza pe un continuum de la totala lor falsificare pâna la deplina verificare".Chelcea analizeaza schema lui Galtung (1967. 78) -1 0 +1 falsificare (fals) neconfirmare (neutilizabil) nedecidibil confirmare (utilizabil) verificare (adevarat) I. 10. Teoria-ipotetica se bazeaza pe anumite rationamente. iar semnificatia ei rezida exclusiv în puterea explicativa.pot fi situate la diferite niveluri de generalitate. 65) distinge în stiintele socio-umane doua categorii de ipoteze: teoriaipotetica si ipotezele de cercetare. .9. 337) privind evaluarea ipotezelor dupa gradul lor de confirmare.subliniaza I. (Chelcea. teoria-ipotetica este mentinuta. 77) sublinia ca. pentru sociologie. a) Teoria-ipotetica este definita ca "explicatie ce tine efectiv locul unor teorii si este adoptata în domenii în care nu se poate ajunge la teorii veritabile prin ipoteze de cercetare verificabile" (Marginean. 2000.

numeroase ipoteze de lucru testabile prin cercetarile empirice" (S.Milcoveanu (1974). 79). Sa simplificam. 2000. Citându-i pe R.) S. în trei clase: ipoteze de uniformitate.Chelcea (2001. M. indirect testabile) include (cuprinde ipoteze de nivel mediu. (direct testabile) Teoria cu raza medie de generalitate include determina Ipoteze de nivel minim de generalitate . prin care variabilele sunt supuse analizelor comparative". folosind urmatoarea formula: determina Teoria de maxima generalitate (cuprinde ipoteze de nivel maxim.79). dupa gradul lor de abstractizare. evidentiaza trei modalitati de elaborare a ipotezelor: 1. b) Ipotezele ce vizeaza corelatiile empirice se refera la identificarea caracteristicilor comune ale unor grupuri pentru explicarea asemanarii comportamentelor lor. ipoteze de tip alcoolism-somaj. 66) Urmând aceeasi logica. ipoteze de corelatii empirice si ipoteze de relatii dintre variabilele analitice. se pot deduce ipoteze de nivel intermediar. structura sexelor-somaj.Bogdan si A. se încearca verificarea ipotezei ca rata somajului este mai mare la categoriile sociale cu nivel de scolarizare scazut). Prima modalitate consta din deducerea ipotezelor din teorie. nivel de scolarizare-somaj. S. mai general. a) În cazul primei clase de ipoteze care avanseaza supozitia uniformitatii cazurilor.Grawitz (1972. cu raza medie de generalitate si din acestea. 2001. 354) clasifica ipotezele. etc. (Marginean. într-o cercetare empirica.Chelcea."În procesul verificarii ipotezelor empirice sunt derivate o serie de ipoteze statistice. din stiintele socio-umane ca un sistem de ipoteze care au un nivel de maxima generalitate. se urmareste o cuantificare a distributiei comportamentelor într-o populatie determinata (de exemplu.Chelcea subliniaza: "Considerând teoria sociologica si. Este clasa de ipoteze cea mai frecvent întâlnita în cercetarile de teren (de exemplu.

prin observatie. are un grad mare de generalitate explicând fapte sociale noi.80) În legatura cu conditiile de validitate.ipoteza inocularii.a fost stabilita prin analogie cu strategia medicala de sporire a rezistentei organismului la îmbolnavire. prin intuitie. chimie.McGuire (1964) .Grawitz. cât si de calitatile personale ale cercetatorului. mai mare decât ceea ce se stia despre domeniul la care se refera). Cercetatorul. 1. În fine. 2001) În plus. cât si în termenii "cu cât. subiectii expusi la o serie de argumente slabe.Chelcea subliniaza ca ipotezele trebuie sa se fondeze pe fapte reale.indirect testabile) 2. 2001) 3. biologie. apoi. (Chelcea. formulata de W." (Chelcea. elaborarea ipotezelor depinde atât de conditiile praxiologice si de nivelul de dezvoltare al stiintei. Analog. Experienta directa a cercetatorului reprezinta a doua modalitate de stabilire a ipotezelor în cercetarile empirice." (M. descopera. 1972). relatii între faptele si fenomenele observate. atunci.3 Proiectarea cercetarii . prin vaccinare.J. formuleaza ipotezele despre regularitatea probabila a producerii relatiilor si a cauzalitatii fenomenelor si proceselor. cu atât. sau are un continut bogat. A treia metoda de obtinere a ipotezelor o reprezinta analogia cu fenomenele din fizica. (Chelcea. "Una din cele mai fertile ipoteze privind rezistenta la persuasiune . ipotezele trebuie sa fie formulate atât în termenii "daca. sa fie specifice (sa nu se piarda în generalitati) si sa fie "cu adevarat îndraznete" (ipoteza îndrazneata si riscanta face predictii despre fenomenele observabile înca necunoscute. 2001. sa fie verificabile (sa utilizeze concepte operationale). S. 2001). (Chelcea. resping mai apoi argumentele puternice ale mesajelor contraatitudinale".

 Care sunt variabilele de interes si cum vor fi acestea masurate. Orice cercetare necesita un plan de cercetare numit si design de cercetare. 2004):  Ce tratamente sau conditii vor fi aplicate subiectilor în vederea testarii ipotezelor. Erorile de proiectare a cercetarii induc invariabil erori de analiza si interpretare a datelor. si altii.4.  Care va fi lotul de subiecti pe care se va desfasura cercetarea. În urma acestui plan se stabilesc variabilele ce vor fi analizate si numarul de subiecti necesar. Imediat dupa efectuarea observatiilor se impune inspectia datelor în vederea depistarii unor valori extreme. 2004). Proiectarea unei cercetari necesita raspunsul la o serie de întrebari. de studii biasate. 1. Nu putem obtine niciodata mai mult decât am proiectat initial. inconsistente cu celelalte date..  La ce nivel de precizie vor fi efectuate masuratorile. dintre care cele mai importante sunt (Dowdy. Efectuarea observatiilor Cel putin la nivel teoretic. chiar si la noi în tara. un studiu nu trebuie sa contina alte erori exceptând erorile aleatorii de masuratoare determinate de erorile instrumentelor de masura. Exista surse de asemenea erori determinate de instrumente (erori de calibrare a instrumentului) de influenta cercetatorului (proiectarea unui interviu în care exista tendinta sugerarii raspunsurilor) de efectele de halo (tendinta unei evaluator de a fi influentat de evaluarile anterioare) sau chiar de conditiile atmosferice ori de subiectii însisi. În literatura de specialitate se vehiculeaza frecvent termenul de bias vorbindu-se. Biasul reprezinta tendinta de afectare a masurarii unei variabile de catre anumiti factori externi (Dowdy. Inconsistentele de acest tip vor fi analizate în . si altii.Metodele statistice reprezinta un instrument de cercetare.

Interpretarea datelor Procesul de interpretare a datelor debuteaza. si altii. proces prin care decidem daca datele experimentale sunt obtinute în conditiile în care ipoteza de nul este adevarata. Daca diferenta dintre ipoteza nula si datele experimentale nu se datoreaza întâmplarii (daca pragul de semnificatie este mai mic de valoarea stabilita 0.05) putem respinge ipoteza nula. 2002). cu analiza inventarului statistic de baza. în caz contrar ipoteza nula nu poate fi rejectata. Daca aceasta asumptie este falsa. Reamintim ca utilizând testele parametrice facem asumptia ca media si abaterea standard reprezinta indicatori reprezentativi ai tendintei centrale. Prin metode statistice stabilim doar la ce nivel de încredere putem respinge ipoteza nula si nu putem demonstra niciodata falsitatea acesteia. respectiv împrastierii. Deoarece caracteristicile populatiei poarta numele de parametri. Trebuie sa retineti faptul ca procedeele statistice nu demonstreaza nimic. si altii. testele utilizate poarta denumirea de teste parametrice. Metodele statistice descriu probabilitatea cu care un eveniment apare într-o populatie. dupa cum am afirmat. Dupa Dancey si Reidy (Dancey. Dupa aceeasi autori. Distributia scorurilor obtinute de catre subiecti la variabilele analizate trebuie sa fie o distributie normala.5. este necesara îndeplinirea simultana a unor conditii axiomatice. Pentru a putea însa utiliza testele parametrice. (Dancey. 2002) exista un numar de trei axiome necesare utilizarii testelor parametrice:  Axioma normalitatii distributiei. 1. În urma acestui studiu se decide normalitatea sau lipsa de normalitate a unei distributii.vederea corectarii datelor sau a eliminarii acestora în cazul în care metodele de corectie si ajustare a datelor nu determina rezultate satisfacatoare. Aplicarea testelor statistice se face în vederea verificarii ipotezei nule. Poate exista doar un singur caz din zece miliarde de cazuri care sa demonstreze acceptarea ipotezei nule. În absenta unei distributii normale nu pot fi utilizate teste parametrice. întreaga logica . dupa care se aleg testele statistice necesare analizei de date. majoritatea testelor statistice le utilizam pentru a face o inferenta de la studiul pe un esantion spre caracteristicile populatiei..

Daca pragul de semnificatie este mai mare decât pragul acceptat. Ca si în cazul primei axiome.6 Formularea concluziilor Formularea concluziilor reprezinta etapa finala a oricarei cercetari stiintifice si rezuma întregul demers stiintific prezentat mai sus.a aplicarii testelor statistice va fi si ea falsa. Reprezinta o a doua asumptie importanta care postuleaza ca varianta populatiilor trebuie sa fie aproximativ egala. În caz contrar putem respinge ipoteza nula. Daca distributia nu este normala vor fi aplicate tehnici de normalizare a acesteia. Autorii suscitati nu mentioneaza însa o cerinta importanta si anume cea a nivelului de masura. Ipoteza experimentala nu poate fi respinsa sau acceptata.  Axioma omogenitatii variantelor. 1. Decizia luata va fi o decizie probabilistica si consistenta cu datele experimentale. Daca nici în acest caz nu reusim obtinerea unei distributii normale vor fi utilizate teste nonparametrice. Acest lucru este evident din ratiuni ce tin de utilizarea mediei. atunci probabil ipoteza nula este adevarata si va trebui acceptata. . Singura decizie pe care o putem lua se refera la ipoteza de nul. nu putem sti daca varianta populatiei este aproximativ egala si ne vom rezuma la studiul variantei esantionului sau lotului de cercetare. Evident.  Axioma scorurilor extreme. nu putem utiliza media si abaterea standard decât la variabile aflate la un nivel de masura cel putin de interval. Este absurd sa vorbim de distributie normala în cadrul variabilelor nominale sau ordinale. Cea de-a treia axioma postuleaza inexistenta scorurilor extreme în distributia statistica.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful