FINANŢE CORPORATIVE

CURS 1 04.11.2008

TEMATICA: I. Bazele finanţelor corporative 1.1. Conţinutul finanţelor corporaţiilor şi obiectivul major al acestora 1.2. Tipuri de unităţi corporative şi partenerii acestora 1.3. Conţinutul gestiunii financiare a unităţilor corporative şi atribuţiile gestiunii financiare 1.4. Responsabilităţile gestionale ale gestiunii financiare 1.5. Funcţia financiară a unităţilor corporative şi locul acestei funcţii în cadrul acestora
II.

Structura financiară a unităţilor corporative şi influenţa structurii capitalurilor asupra valorii întreprinderii 2.1. Consideraţii teoretice privind structura financiară a unităţilor corporative 2.2. Criteriul rentabilităţii în alegerea structurii financiare 2.3. Criteriul destinaţiei resurselor financiare în alegerea structurii financiare 2.4. Ratele structurii financiare în cadrul unităţilor corporative 2.5. Structura financiară în mediul economic fără impozit şi legea valorii unice în cadrul efectului de levier 2.6. Evoluţia valorii întreprinderii îndatorate în condiţii de fiscalitate 2.7. Costul mediu ponderat al capitalului utilizat în condiţii de fiscalitate 2.8. Costul mediu ponderat al capitalului utilizat în condiţiile în care economiile fiscale sunt variabile Finanţarea investiţiilor directe, evaluarea acestora şi decizia de investiţii ţinând seama de criteriile financiare de cheltuire a capitalului în cadrul unităţilor corporative 3.1. Decizia de investiţii în mediul cert şi criteriile financiare de investiţii de capital 3.2. Evaluarea şi selecţionarea investiţiilor 3.3. Valoarea actuală şi valoarea viitoare a investiţiilor 3.4. Criteriile valorii actuale nete şi a rentabilităţii interne de selecţie a investiţiilor eficiente în cadrul unităţilor corporative 3.5. Calculul fluxurilor nete de trezorerie, valoarea reziduală şi calculul valorii actuale nete a unui portofoliu de proiecte de investiţii în condiţii de limitare a bugetului de finanţare 3.6. Aplicarea criteriului valorii actuale nete la decizia de fuziune prin răscumpărare a unei alte unităţi corporative Influenţa globalizării asupra situaţiei financiare a unităţilor corporative 4.1. Abordări ale conceptului de globalizare 4.2. Economia României în cadrul globalizării 4.3. Schimbări profunde în activitatea unităţilor corporative în noua arhitectură a economiei globalizate 4.4. Companiile multinaţionale – actori ai globalizării economice 4.5. Grupuri de societăţi corporative şi puterea financiară a grupului 4.6. Investiţiile străine directe promotoare ale globalizării capitalului unităţilor corporative şi impactul globalizării asupra situaţiilor financiare a acestora

III.

IV.

Univ.1. vol. Punctul mort (pragul de rentabilitate) al cifrei de afaceri – determinarea acestuia în vederea stabilirii diagnosticului financiar al unităţilor corporative VI.4. Brezeanu Petre – „Managementul financiar al unităţilor corporative” – Editura Universitatea Româno-Britanică. teoria pieţelor financiare.2. • Prof. Managementul riscului de exploatare şi financiar în cadrul unităţilor corporative VI. Perfecţionarea managementului participativ şi guvernanţa corporativă 5. 4 – 2007. Bucureşti. Univ. Stancu Ion – „Finanţe. 2 – 2006. • Prof. Analiza transformărilor managementului financiar al unităţilor corporative din ţara noastră corelat cu cel din Uniunea Europeană. finanţele întreprinderii. 5. Managementul financiar al unităţilor corporative în spiritul Uniunii Europene VI. Calculul acestuia pornind de la cifra de afaceri şi analiza diagnosticului financiar al unităţilor corporative BIBLIOGRAFIE • Notele lui de curs • Prof. 1 – 2005. Dr. Analiza punctului mort sau determinarea pragului de rentabilitate. vol. 3 – 2006. vol. analiza şi gestiunea financiară a întreprinderii” – editura Economică. Bucureşti 2003 2 .1. Contribuţiile româneşti la dezvoltarea managementului modern în cadrul unităţilor corporative 5. Mecanismul financiar al fluxurilor de trezorerie şi a riscului unităţilor corporative în procesul financiar şi de exploatare. Univ. Definiţia variaţiei trezoreriei de exploatare şi determinarea variaţiei trezoreriei de exploatare VI.5.V.3.3. Radu Stroie – „Finanţe” – Editura ASE 2005 • Gastonie Simona – „Finanţe internaţionale” – Ediţia aIIIa editura Economică Bucureşti 2000 • Stiglint – „Globalizarea – speranţe şi deziluzii” – traducere – editura Economică. Abordări moderne în sistemul decizional al unităţilor corporative 5. ediţia Ia – 1996. Dr. ediţia aIIa – 2005.2. Analiza riscului în managementul financiar al firmelor din România 5. vol.

iar când aleg alocările. decizii financiare pe termen scurt şi finanţe pe termen lung. Atunci când aleg resursele. − Deciziile de investiţii care determină natura activităţii. dimensiunea şi strategia întreprinderii pe termen mediu şi lung. Orice unitate corporativă prezintă aspecte financiare şi conţine decizii financiare. 3 . Conţinutul finanţelor corporaţiilor şi obiectivul major al acestora În finanţe există o singură expresie: „finanţe ce desemnează multiplele fenomene financiare. Există 2 concepte ale finanţelor corporative: − În sens larg: se referă la finanţele organizaţiilor financiare şi necomerciale − În sens mai restrâns: se referă numai la finanţele organizaţiilor comerciale pe acţiuni ale întreprinderilor mari şi societăţi multinaţionale Obiectul finanţelor corporative este de a alege una sau mai multe surse de finanţare dintr/un ansamblu de resurse financiare rare şi de a afecta la una sau mai multe utilizări alese dintre mai multe posibilităţi. În cazul statelor sau al naţiunilor. finanţele sunt în legătură cu sistemul financiar al economiei naţionale. BAZELE FINANŢELOR CORPORATIVE I. Deciziile de investiţii trebuie să antreneze venituri viitoare care trebuie comparate cu costurile generate de operaţiunile de finanţare şi de asemenea se referă la deciziile referitoare la distribuirea dividendelor sau a profitului: ∗ Decizii în legătură cu ciclul de exploatare din cadrul unităţilor corporative ∗ Decizii în legătură cu riscul ratei dobânzii bancare De la începutul anilor 1980 pieţele de capital au cunoscut o foarte puternică dezvoltare prin: o creşterea volumului de tranzacţii de vânzare şi cumpărare de bunuri şi servicii o introducerea de contracte la termen o dezvoltarea preţurilor internaţionale de capitaluri o practicarea de către sistemele financiare naţionale de politici internaţionalizate şi au rezultat fenomene de globalizare sau de modernizare a pieţelor de capitaluri care întreţin relaţii din ce în ce mai stricte de integrare. Sunt studiate două aspecte financiare: • Colectarea resurselor care dau naştere la stabilirea unui sistem fiscal • Afectarea resurselor financiare la alocări care corespund opţiunilor bugetare a fiecărei unităţi corporative Tipuri de decizii financiare: − Deciziile de finanţare sau de alegere a surselor de finanţare în funcţie de posibilităţile oferite de mobilizarea capitalurilor proprii şi împrumutate ale fiecărei unităţi corporative.I. politici şi strategii financiare.1. finanţele se referă la investiţiile întreprinderii şi la strategia sa deoarece natura şi modalităţile de investiţii alese pot determina conţinutul unei strategii. sau în cazul regrupării naţiunilor statelor precum Uniunea Europeană se vorbeşte de finanţe corporative.

fuziuni. studiul instrumentelor pe termen scurt şi al instrumentelor pe termen lung evaluarea acţiunilor evaluarea obligaţiunilor gestiunea obligatară şi rata dobânzii structura ratelor de dobândă Finanţele unităţilor corporative cuprind:  decizia de investiţii în mediul cert şi incert  rentabilitate şi risc  costul capitalului utilizat Finanţele de piaţă cuprind:  eficienţa pieţelor de capital  atitudinea investitorului în faza riscului de producţie şi comercială  teoria portofoliului de acţiuni şi obligaţiuni  opţiuni şi evaluarea opţiunilor  structura de finanţare  relaţia investiţii – finanţare  politicile de dividend  gestiunea pe termen scurt a stocurilor de exploatare şi a activelor pe termen scurt  gestiunea trezoreriei  achiziţii. Finanţele corporative se referă la mecanismele financiare în cadrul întreprinderii.  evaluarea întreprinderii Obiectivul major al corporaţiilor înseamnă să se determine motivaţia desfăşurării întregii sale activităţi. Va CFDt VRt K – valoarea întreprinderii – profitul net (activul final – activul iniţial) – valoarea rămasă a activului întreprinderii la sfârşitul perioadei – rata de actualizare 4 . rente şi anuităţi  domenii comune: organizarea pieţelor de capitaluri. actualizarea.Sursele de finanţare sunt cerute în principal de piaţă. De fapt. etc. pe când finanţele de piaţă pun accentul pe compartimentul investitorilor şi pe evaluarea instrumentelor financiare care circulă pe aceste pieţe. În forma iniţială acest obiectiv era exprimat sub forma maximizării profiturilor ca sursă principală pentru creşterea valorii întreprinderii. în timp ce finanţele unităţilor corporative se referă la deciziile financiare în cadrul întreprinderii. Printre preocupările comune ale finanţelor unităţilor corporative şi ale finanţelor de piaţă sunt:  tehnici comune: capitalizarea. în principal ca decizii de investiţii şi de finanţare. Finanţele de piaţă studiază mecanismele pieţelor de capitaluri şi deciziile luate de investitori pe diferite pieţe. se urmăreşte identificarea unui indicator sintetic sau a unui complex de indicatori de exprimare a performanţei în investiţia de capital. Teoria economico-financiară a identificat ca obiectiv major maximizarea valorii întreprinderii sau maximizarea averii proprietarilor. Băncile care erau furnizori tradiţionali de capitaluri au fost obligate să adopte noi forme de intermediere.

VF – valoarea financiară CFD – cash flow-ul disponibil viitor. valoarea ce rămâne după durata de viaţă economică K – rata de actualizare egală cu rata dobânzii fără risc + o primă normală de riosc economic şi financiar ce caracterizează profitul industrial comercial în care funcţionează întreprinderea respectivă Dacă admitem ipoteza funcţionării constante a întreprinderii şi pe o durată nedeterminată atunci valoarea financiară se va determina ca raport între cash flow-ul anului curent şi rata de actualizare. Pentru aceştia se caută o maximizare a funcţiei privind creşterea economică a întreprinderii ca o creştere a cifrei de afaceri sau o creştere a activului economic total al întreprinderii. dividende acţionari t – durata de viaţă a întreprinderii VRn – valoarea reziduală. Astfel valoarea patrimonială este egală cu activul net. nu pe baza activului economic existent. 5 . Valoarea financiară se determină. respectiv valoarea de piaţă a activului net a întreprinderii.Maximizarea profitului trebuie urmărită pe termen lung în strânsă corelaţie cu creşterea economică a întreprinderii autofinanţate din profitul net. Pentru corporaţiile care cotează la bursă obiectivul fundamental se poate aprecia prin maximizarea capitalizării bursiere (cursul bursier numărul total de acţiuni). Iar maximizarea acestei valori va avea loc prin maximizarea cash flow-ului şi maximizarea costului mediu ponderat al capitalului. Teoriile managementului privesc unităţile corporative ca un grup de indivizi cu obiective individuale specifice. ci pe baza speranţelor de câştig pe care-l va aduce întreprinderii din exploatarea activelor sale. Valoarea patrimonială a activului net a întreprinderii se determină pe baza situaţiei drepturilor şi obligaţiilor asumate de acţionar sau de către patron şi reflectate în bilanţ. respectiv cu diferenţa dintre activul total şi datoriile totale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful