You are on page 1of 2

NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU THEODOSIE

Iată, ia aminte şi aceasta, fătul meu, că poruncescu dumnezeieştile scripturi să te lepezi de


eretici, să nu faci taină cu dânşii, nici să vorbeşti multu cu ei; dar încă cu cât mai multu să
cade să te fereşti de păgâni, de care nu ştiu ce iaste Dumnezeu, nici să botează, măcar de
ţe-ar fi şi frate şi să te fii născut cu dânsul dintr-o mumă, tot încă mai multu şi mai tare să
te fereşti de dânsul, şi să te păzeşti şi să nu faci cu dânsul den adâncul şi din ascunsul
inimii tale nici un sfat. Că aceştea suntu vrăjmaşi crucii Domnului nostru Iisus Hristos, şi
numele lui Dumnezeu cel sfântu ei îl hulescu. Deci de vom iubi noi pre unii ca aceştia, iar
dragostea lui Dumnezeu se va lua de la noi. Dreptu aceia, de toţi de aceştea să ne ferim, să
nu cumva să auzim şi noi, cum auzi Iezechiia împărat, că-i zise: „Iată, va veni vremea şi să
va prăda toată casa ta şi tot ce-au câştigat părinţii tăi va lua împăratul Vavilonului”, cum s-
au şi umplut, cum aţi auzit mai sus, de veţi fi băgat seama.

Dumnezeu au dat tuturor creştinilor celor pravoslavnici să prăznuiască în dragostea cea


dumnezeiască şi să petreacă bine, în pacea lui Dumnezeu, iar n-au dat să faceţi praznice cu
cei necredincioşi şi să vă veseliţi cu dânşii, carii suntu vrăjmaşii lui Dumnezeu. Amar
lumii de zminteale, că zice Dumnezeu: „Cel ce va zminti pe unul din cei mai mici, carii
cred în numele mieu, mai bine i-ar fi fost de s-ar fi legat o piiatră de moară de grumazi şi
să fie dat în adâncul mării”. Pentr-aceia zice şi apostolul: „Tot omul cel ce-i pare că stă, să
se păzească, să nu cumva să cază”.

O, adâncul înţelepciunii şi bogăţiei şi cugetului lui Dumnezeu ! Că neîntrebate şi neispitite


suntu judecăţile lui, şi căile lui neurmate şi neumblate ! Dar cine îngădui lui Dumnezeu ca
Ezechiia, împăratul ovreescu, cât pentru bunătăţile vieţii lui i se adaoseră de la Dumnezeu
15 ani ? Şi iar mai spune că s-au pogorât îngerii lui Dumnezeu şi au ucis din tabăra Asiriei,
vrăjmaşilor lui, o sută şi optzeci şi cinci de mii de oameni, numai într-o clipeală de ochiu.
Iar pentru puţinel lucru ce-l greşi cu chibzuiala sa (şi cum greşi: făcu prietnicie cu solii
împăratului de la Vavilon, ai lui Marodah, şi le arătă toată avuţiia sa şi tot ce avu, cât zise
că n-au mai rămas nimic suptu biruinţa lui, care să nu le fie arătat), dreptu aceia să mânie
Dumnezeu, căci făcu prietnicie cu păgânii şi cu vrăjmaşii lui Dumnezeu. Şi fură osândiţi
feciorii lui în robie şi-i făcură hadîmi şi-i duseră în casa împăratului de Vavilon, dimpreună
cu toată avuţiia lui şi cu toţi oamenii săi.

Iar noi să ne păzim foarte tare de unile ca acestea, să nu greşim şi să rugăm pre Dumnezeu
cel milostiv, că la mulţi le pare în nechibzuiala lor că îngăduiescu şi fac ce place lui
Dumnezeu, iar ei mai mult îl mânie şi aţâţă focul lui Dumnezeu asupra lor. Pentru aceia
zice apostolul: „Cel ce gândeşte că stă, el să să păzească, să nu cumva să cază”.

din „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie”

ALTĂ PILDĂ, PENTRU STRATOCAMIL, ADECĂ GRIPSOR


Cuvântu al 11

Stratocamil, adecă gripsorul, iaste o pasăre mare şi mai meşteră decât toate păsările.
Deacii, deacă oao şi când va să scoată pui, el nu zace pre oao, ca alte păsări, să le
clocească şi să le încălzească cu trupul, ci le bagă în apă şi le păzeşte cu ochii şi cu mintea
şi caută tot la iale şi ziua şi noaptea neîncetat, până ce să cloacescu oaole şi-şi scot puii. Iar
de-şi va dăzlupi ochii şi mintea după oao şi va privi într-altă parte, iaste altă jiganie, de-şi
samănă cu şarpele, pre carea o cheamă aspidă. Deci, când vede pe stratocamil păzindu-şi
oaole, iar ia vine şi să apropie de dânsul şi stă şi aşteaptă, că doar îşi va întoarce
stratocamilul ochii să caute încătrova, iar ia să sufle spre dânsele şi de duhul ei să se strice
şi să să împuţă. Şi până nu scoate stratocamilul puii săi, nu fuge acea aspidă.

Aşijderea şi întunecatul satana, când vede pre om că stă pre rugă şi vorbeşte cătră
Dumnezeu şi iaste plin de bunătăţi şi de cuvintele lui Dumnezeu, toate le lasă şi stă tot
acolo, ca doară ar strica bunătăţile lui, ca şi aspida oaole stratocamilului.

Pentr-aceia, fraţilor şi feţii mei, când veniţi în biserică şi vă rugaţi, să nu vă fie vorbele nici
gândurile pentru solii voştri, sau de semile care veţi vrea să luaţi cuiva, sau de aurul şi de
argintul vostru şi de alte avuţii, ci de nici un lucru deşert să nu gândiţi. Şi să vă păziţi de
toaţi lucrurile ce nu să cad, şi să aveţi minte întreagă cătră stăpânul cel de sus, Domnul
nostru Iisus Hristos, ziua şi noaptea şi în toată vremea. Ca să pogoare şi să vie căldura
dumnezeiirii lui în minţile voastre, de la dreapta lui cea puternică şi tuturor biruitoare, şi să
umple inimile voastre de duhul sfânt. Deacii atuncea să vor dăşchide inimile voastre şi veţi
vărsa lacrăme calde den ochii voştri, cum zice dumnezeiescu Ioan Lestvicinicul: „Tot
omul carele varsă lacrăme pentru jale, acelea nu sunt priimite de la Dumnezeu; iar cela ce
varsă lacrăme în sfintele rugăciuni, fiind aprinsu de dragostea lui Hristos, acele lacrămi
vor fi priimite şi plăcute lui Dumnezeu”. Drept aceia vă trezviţi şi vă rugaţi să nu intraţi în
năpastă. Să fiţi lui Dumnezeu jertvă vie şi nevinovată, şi vă veţi bucura şi vă veţi veseli,
cum zic picioarele stratocamilului, cându-şi vede puii ieşind din oao.

din „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie”