Mihai Eminescu

Veneţia S-a stins viaţa falnicei Veneţii, N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri; Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, înălbind pereţii. Okeanos se plânge pe canaluri... El numa-n veci e-n floarea tinereţii, Miresei dulci i-ar da suflarea vieţii, Izbeşte-n ziduri vechi, sunând din valuri. Ca-n ţintirim tăcere e-n cetate. Preot rămas din a vechimii zile, San Marc sinistru miezul nopţii bate. Cu glas adânc, cu graiul de Sibile, Rosteşte lin în clipe cadenţate: "Nu-nvie morţii - e-n zadar, copile!"

Pe aceeaşi ulicioară... Pe aceeaşi ulicioară Bate luna în fereşti, Numai tu de după gratii Vecinic nu te mai iveşti! Şi aceiaşi pomi în floare Crengi întind peste zaplaz, Numai zilele trecute Nu le fac să fie azi. Altul este al tău suflet, Alţii ochii tăi acum, Numai eu, rămas acelaşi,

subţire şi gingaşă Tu păşeai încet.Mihai Eminescu Bat mereu acelaşi drum. Dulce îmi veneai în umbra Tăinuitului boschet Şi lăsându-te la pieptu-mi. Vântul tremură-n perdele Astăzi ca şi alte dăţi. Sărutări erau răspunsul La-ntrebări îndeosebi. . Numai tu de după ele Vecinic nu te mai arăţi! Doina De la Nistru pân' la Tissa Tot românul plânsu-mi-s-a. Că nu mai poate străbate De-atâta străinătate. Ah. Şi în farmecul vieţii-mi Nu ştiam că-i tot aceea De te razimi de o umbră Sau de crezi ce-a zis femeia. Ne spuneam atât de multe Făr-a zice un cuvânt. Nu ştiam ce-i pe pământ. Şi de alte cele-n lume N-aveai vreme să întrebi. încet. Din Hotin şi pân' la mare Vin muscalii de-a călare.

Şi cum vin cu drum de fier Toate cântecele pier. Şi-i străin în ţara lui. Numai umbra spinului La uşa creştinului. Sus la munte. Zboară păsările toate De neagra străinătate. Codrul . De la Turnu-n Dorohoi Curg duşmanii în puhoi Şi s-aşează pe la noi. Mânca-i-ar casa pustia. Îşi dezbracă ţara sânul. Vai de biet român săracul! Îndărăt tot dă ca racul. Şi neamul nemernicia! Ştefane. Din Boian la Vatra-Dornii Au umplut omida cornii. Mâncă-i-ar inima câinii. Din Sătmar pân' în Săcele Numai vaduri ca acele. nici se-ndeamnă. Nici îi este toamna toamnă. . Şi străinul te tot paşte De nu te mai poţi cunoaşte. Măria ta. jos pe vale Şi-au făcut duşmanii cale. Nici îi merge.frate cu românul De secure se tot pleacă Şi izvoarele îi seacă Sărac în ţară săracă! Cine-au îndrăgit străinii.Mihai Eminescu De la mare la Hotin Mereu calea ne-o aţin. Nici e vară vara lui.

Doar s-a-ndura Dumnezeu. noaptea-ntreagă. Las' arhimandritului Toată grija schitului. De-i suna de două ori.Mihai Eminescu Tu la Putna nu mai sta. Lasă grija sfinţilor În sama părinţilor. De-i suna din corn o dată. Să te-aud din corn sunând Şi Moldova adunând. De-i suna a treia oară Toţi duşmanii or să piară Din hotară în hotară Îndrăgi-i-ar ciorile Şi spânzurătorile! . Clopotele să le tragă Ziua-ntreagă. Îţi vin codri-n ajutor. Ai s-aduni Moldova toată. Ca să-ţi mântui neamul tău! Tu te-nalţă din mormânt.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful