Prof.univ.dr.

Ion NICOLAE - coordonator
Ioan DASCĂLU Ion CHIPĂILĂ Dalia TRANDAFIR

CURS SELECTIV PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ

UNIVERSITATEA BIOTERRA BUCUREȘTI FACULTATEA DE DREPT
Prof.univ.dr. Ion NICOLAE
coordonator

Ioan DASCĂLU

Ion CHIPĂILĂ

Dalia TRANDAFIR

CURS SELECTIV PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ

Editura SITECH Craiova, 2010

© 2010 Editura Sitech Craiova Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii. Orice reproducere integrală sau parţială, prin orice procedeu, a unor pagini din această lucrare, efectuate fără autorizaţia editorului este ilicită şi constituie o contrafacere. Sunt acceptate reproduceri strict rezervate utilizării sau citării justificate de interes ştiinţific, cu specificarea respectivei citări. © 2010 Editura Sitech Craiova All rights reserved. This book is protected by copyright. No part of this book may be reproduced in any form or by any means, including photocopying or utilised any information storage and retrieval system without written permision from the copyright owner. Editura SITECH din Craiova este acreditată de C.N.C.S.I.S. din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării pentru editare de carte ştiinţifică.

Editura SITECH Craiova, România Aleea Teatrului, nr. 2, Bloc T1, parter Tel/fax: 0251/414003 E-mail: sitech@rdslink.ro

ISBN 978-606-11-0521-2

INSTITUŢII DE DREPT CIVIL
- SINTEZE PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ -

Incapacităţile de a încheia acte juridice civile pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii:  incapacităţi de folosinţă.Partea I DREPT CIVIL – PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL I ACTUL JURIDIC CIVIL 1. 31 /1954 privitor la persoanele fizice şi juridice potrivit căruia „nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă şi nici lipsit în tot sau în parte de capacitatea de exerciţiu decât în cazurile şi condiţiile legii”. Excepţia incapacităţii de a încheia acte juridice civile De reţinut că excepţiile trebuie să fie prevăzute în mod expres de lege deoarece ele sunt de strictă aplicare şi interpretare. Condiţiile actului juridic civil Condiţiile actului juridic civil reprezintă elementele din care este alcătuit un act juridic civil.un obiect determinat.cauză licită. 1 din Decretul nr. Incapacităţile din prima categorie constau în inaptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii şi deci de a săvârşi personal sau printr-un reprezentant legal 7 . b) . regula este capacitatea.de jure în timp ce discernământul reprezintă o stare de fapt.1. c) . Condiţiile esenţiale pentru valabilitatea unei convenţii sunt: a) .capacitatea de a contracta.2. Principiul capacităţii de a încheia acte juridice civile Acest principiu este prevăzut de art. Capacitatea de a încheia acte juridice civile Capacitatea de a încheia acte juridice civile reprezintă acea condiţie de fond şi esenţială care constă în aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi şi obligaţii civile prin încheierea actelor de drept civil. Cu alte cuvinte.consimţământul valabil al părţii ce se obligă. 6 alin. d) . 1.  incapacităţi de exerciţiu. iar excepţia incapacitatea. acesta din urmă putând exista izolat chiar şi la o persoană incapabilă după cum o persoană pe deplin capabilă se poate găsi trecător într-o situaţie în care nu are discernământ. Trebuie să reţinem că această capacitate este o stare de drept .

 când manifestarea de voinţă s-a făcut sub condiţie pur potestativă (art. cunoscută de contractant. Într-un al doilea sens.sau cu încuviinţarea prealabilă a unui ocrotitor legal. În afara incapacităţilor legale mai există şi incapacităţi naturale. beţia. Categoria a doua cuprinde incapacităţile care lipsesc persoanele în cauză de posibilitatea de a-şi exercita personal şi singure drepturile şi de a-şi asuma astfel obligaţiile. 2. sunt lipsite de discernământ (ex.  când manifestarea de voinţă s-a făcut cu o rezervă mentală (reservatio mentalis). consimţământul reprezintă acea condiţie esenţială de fond a actului juridic civil care constă în hotărârea de a încheia un act juridic civil. 3. Persoana fizică cu capacitate de exerciţiu este prezumată că are discernământ juridic pentru a încheia acte juridice. Consimţământul să provină de la o persoană de la o persoană cu discernământ Aceasta înseamnă că persoana de la care provine trebuie să aibă puterea de a aprecia efectele juridice care se produc în baza manifestării sale de voinţă. iar persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu (minorii sub 14 ani şi interzişii judecătoreşte) sunt prezumate că nu au discernământ. somnairibulismul etc. să nu fie alterat de vreun viciu de consimţământ. manifestată în exterior. 8 . consimţământul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: 1. hipnoza. pe calea încheierii de acte juridice. Consimţământul să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice Această condiţie nu se consideră a fi îndeplinită în următoarele cazuri:  când consimţământul a fost dat în glumă. în actele bilaterale sau multilaterale. dar care temporar. Condiţiile de valabilitate a consimţământului Pentru a fi valabil. Consimţământul Într-un prim sens. Persoanele juridice cu vârsta între 14 şi 18 ani au discernământ în curs de formare.) 2. acte juridice ce implică acele drepturi sau obligaţii. mai apropiat de semnificaţia sa etimologică termenul de consimţământ desemnează acordul de voinţă al părţilor. din prietenie. să fie exteriorizat. 1. să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice. 4.3.  când manifestarea de voinţă este prea vagă. adică persoane cu capacitate. 1010 Cod civil: „mă oblig dacă vreau”). 1. să provină de la o persoană cu discernământ. curtoazie sau pură complezenţă.

În aceste situaţii. verbal. EROAREA reprezintă falsa reprezentare a realităţii la încheierea unui act juridic civil. Manifestarea de voinţă este tacită (implicită) atunci când se deduce (ex. cum este în cazul erorii propriu-zise. 4. Viciile de consimţământ sunt acele împrejurări care afectează caracterul conştient şi liber al voinţei de a face un act juridic civil. eroare. manifestarea de voinţă este alterată în conţinutul său intelectual sau (ex. Consimţământul să nu fie alterat printr-un viciu de consimţământ Această condiţie negativă este impusă de caracterul liber al actului juridic civil. în dreptul nostru. în principiu. violenţă. Sunt vicii de consimţământ:  eroarea. în gesturi. Eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanţei obiectului convenţiei.  violenţa. tăcerea nu valorează consimţământul exteriorizat. Consimţământul trebuie să fie exteriorizat În dreptul nostru se aplica principiul consensualismului. adică părţile sunt libere să aleagă forma exteriorizării.3. acceptarea tacită a moştenirii: dacă succesibilul face un act de dispoziţie privind un bun succesoral. se consideră că a acceptat în mod tacit moştenirea). Eroarea nu produce nulitate când cade asupra persoanei cu care s-a contractat. Prin excepţie. dolul este o eroare provocată şi nu spontană.  leziunea.  când prin voinţa expresă a părţilor se atribuie o anumită semnificaţie juridică a tăcerii. tăcerea valorează consimţământul în următoarele situaţii:  când legea prevede expres aceasta. Manifestarea de voinţă este expresă când este exteriorizată şi este făcută cunoscută contractanţilor şi terţilor. doi) sau în caracterul său liber (ex. leziune). Manifestarea de voinţă poate fi expresă sau tacită. 9 . Cu alte cuvinte. afară numai când consideraţia persoanei este cauza principală pentru care s-a făcut convenţia. Consimţământul poate fi exteriorizat: în scris. În ceea ce priveşte valoarea juridică a tăcerii. Excepţia de la acest principiu o reprezintă actele autentice unde se cere o anumită formă de exteriorizare pentru acceptarea consimţământului. în fapte concludente.  când tăcerea are valoare de consimţământ potrivit obiceiului. DOLUL SAU VICLENIA reprezintă acel viciu de consimţământ ce constă în inducerea în eroare a unei persoane prin mijloace viclene sau dolosive pentru a o determina să încheie un act juridic civil.  dolul (viclenia).

e.cel care se obligă să fie titularul dreptului civil subiectiv. Pe lângă aceste condiţii generale mai sunt şi unele condiţii speciale. 2 din Codul civil. . potrivit art. 963 din Codul civil „numai lucrurile ce sunt în comerţ pot fi obiectul unui contract". De asemenea. Condiţiile de valabilitate a obiectului actului juridic civil Pentru a fi valabil. Obiectul actului juridic civil Prin obiectul actului juridic civil înţelegem conduita părţilor actului juridic civil. fără aceste maşinaţii.să existe autorizaţie administrativă prevăzută de lege. 1. 965 alin. . 1775 din Codul civil „Bunurile viitoare ale debitorului nu pot fi obiectul unei ipoteci. Această condiţie se regăseşte în prevederile art. vinderea este nulă. ameninţare care îi produce o temere ce o determină să încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat. Dacă era pierit numai în parte." Un bun viitor poate forma obiect valabil al actului juridic civil. potrivit cărora: „Dacă în momentul vânzării. VIOLENŢA este acel viciu de consimţământ care constă în ameninţarea unei persoane cu un rău. potrivit art. 10 .” b. 1311 din Codul civil.Dolul este o cauză de nulitate a convenţiei când mijloacele viclene întrebuinţate de una din părţi sunt astfel încât este evident că. respectiv acţiunile sau inacţiunile la care sunt îndreptăţite sau de care sunt ţinute.4. . d. excepţie fac succesiunile viitoare care nu pot forma obiectul actului juridic civil. Dolul nu se presupune. b. Prevederi pentru această condiţie se regăsesc şi în art. lucrul vândut era pierit de tot. g. . h. .să existe. LEZIUNEA reprezintă acel viciu de consimţământ care constă în disproporţia vădită de valoare între cele două prestaţii. a.să fie licit şi moral. . cealaltă parte n-ar fi contractat. şi anume: f. c.să fie posibil.să fie determinat sau determinabil. .obiectul să constea într-un fapt personal al debitorului. cumpărătorul are alegerea între a se lăsa de contract sau a pretinde reducerea preţului. Obiectul să fie în circuitul civil Potrivit art.să fie în circuitul civil. . Obiectul să existe Aceasta este cea mai importantă cerinţă pentru valabilitatea actului juridic civil. el trebuie dovedit. obiectul oricărui act juridic civil trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a.

atunci se va pune problema riscului contractului. dacă imposibilitatea este relativă (subiectivă). 948 punctul 3 şi de art. 964 din Codul civil. Nerespectarea acestei condiţii atrage sancţiunea nulităţii absolute a actului juridic civil. nerespectarea acestor condiţii atrăgând sancţiunea nulităţii absolute a actului juridic civil astfel încheiat. cel puţin în specia sa. adică prestaţia să nu poată fi îndeplinită. afară numai dacă vreo lege a oprit aceasta"." Astfel. Obiectul să fie determinat sau determinabil Această condiţie este prevăzută de art.ad imposibilium. după cum norma imperativă încălcată este de ordine publică sau privată. potrivit cărora „toate lucrurile care sunt în comerţ pot să fie vândute. conform căruia „obligaţia trebuie să aibă de obiect un lucru determinat. Imposibilitatea trebuie să fie absolută. când obiectul actului juridic priveşte un bun individual determinat (res certa). Astfel. prin bunuri aflate în circuitul civil se înţeleg acele bunuri care pot fi dobândite sau înstrăinate prin acte juridice civile. totuşi. Dacă în momentul încheierii unui contract sinalagmatic. atunci se va angaja răspunderea sa civilă. obiectul era posibil. Dacă obiectul actului juridic priveşte un bun generic determinat (res genera). contractul de concesiune). Bunurile scoase din circuitul civil pot forma. 5 din Codul civil: „nu se poate deroga prin convenţii sau dispoziţii particulare de la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri". Obiectul să fie posibil Nimeni nu poate fi îndatorat la o obligaţie imposibilă . dar ulterior executarea lui devine imposibilă datorită unui caz fortuit sau de forţă majoră. iar dacă executarea devine imposibilă din culpa părţilor. iar pentru neexecutarea culpabilă din partea debitorului este angajată răspunderea sa civilă. Obiectul să fie licit şi moral Această condiţie se desprinde din prevederile art. dar este posibilă determinarea sa.1310 din Codul civil. cerinţa este îndeplinită prin stabilirea precisă a cantităţii şi valorii bunului sau prin stabilirea doar a unor criterii de determinare care vor fi folosite în momentul executării actului. aceasta fiind apreciată în raport de momentul încheierii actului juridic. Cantitatea obiectului poate fi incertă. d. nulla obligatio. În cazul nerespectării acestei condiţii actul juridic civil astfel încheiat este lovit de nulitate absolută sau relativă. e. c. obiectul anumitor acte juridice civile (ex. 11 . Imposibilitatea poate fi de ordin material (când prestaţia nu poate fi adusă la îndeplinire datorită unei stări de fapt) sau de ordin juridic (dacă se datorează unei cauze juridice). condiţia este îndeplinită prin ipoteză. aceasta nu afectează validitatea actului deoarece imposibilitatea este numai pentru un anumit debitor.

sub sancţiunea nulităţii absolute. actul juridic este lovit de nulitate absolută. fiind avute în vedere de cocontractant anumite calităţi ale debitorului (ex. cauza actului juridic civil trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: a) să existe. cel ce face promisiunea de porte-fort se obligă personal. Condiţiile de valabilitate a cauzei actului juridic civil Pentru a fi valabilă. dar este valabilă promisiunea de portefort. Aceasta. deci.  ca element esenţial al actului juridic civil. Cel care se obligă să fie titularul dreptului civil subiectiv Această cerinţă este necesară în actele constitutive sau translative de drepturi şi se bazează pe principiul de drept conform căruia nimeni nu se poate obliga valabil la ceva ce nu are sau la mai mult. Existenţa autorizaţiei administrative prevăzute de lege Actele juridice care au ca obiect anumite bunuri. prin care o persoană se angajează să obţină fapta altei persoane ori ca aceasta să ratifice actul juridic încheiat pe seama sa. 1. pentru a fi valabil încheiate.Când obiectul actului juridic este imoral. f. Astfel. Astfel. 12 . Obiectul să constea într-un fapt personal al debitorului Această condiţie se impune datorită caracterului personal al unor acte juridice care se încheie intuitu personae. Trăsăturile cauzei  împreună cu consimţământul.  nu se confundă nici cu izvorul raportului juridic civil deoarece s-ar confunda partea cu întregul. dacă vânzarea priveşte un lucru determinat doar prin caractere generice ori un lucru viitor. deoarece în acest caz. Această condiţie este cerută doar dacă prin natura sa actul juridic respectiv transferă imediat dreptul real. căci un atare act nu transferă imediat dreptul de proprietate şi. b) să fie reală. contractul este valabil. promisiunea faptei altuia este lipsită de fapte juridice în privinţa persoanei a cărei faptă a fost promisă. Dacă însă terţul ratifică actul. h. Cauza actului juridic civil Cauza este acel element al actului juridic civil care constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act. cauza nu se confundă nici cu obiectul şi nici cu consimţământul. g.5. trebuie îndeplinită cerinţa autorizaţiei administrative. împrejurarea că vânzătorul nu este titularul dreptului de proprietate asupra lucrului în momentul încheierii actului nu împiedică perfectarea operaţiei juridice. c) să fie licită şi morală. mandatul). fără ca terţul al cărui consimţământ este făgăduit să fie obligat în vreun fel. formează voinţa juridică. obligaţia retroactivează de la data când s-a făcut promisiunea de porte-fort şi nu de al data ratificării actului.

Funcţia sancţionatorie se aplică în situaţia în care prima funcţie nu a fost eficientă şi constă în înlăturarea efectelor contrare legii. Funcţia preventivă a nulităţii constă în efectul inhibitoriu pe care-1 exercită asupra subiectelor de drept civil care sunt tentate să încheie actul juridic civil fără a respecta condiţiile de valabilitate. Actul juridic sancţionat cu nulitate este lipsit de efectele juridice în vederea cărora a fost încheiat.CAPITOLUL II NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL 2. Definiţia si funcţiile nulităţii Nulitatea este o sancţiune civilă care intervine în cadrul încheierii unor acte juridice cu nerespectarea condiţiilor de validitate (fond sau formă) impuse de lege. distingem între: nulitate totală şi nulitate parţială. A. d) după felul condiţiei de validitate încălcate la încheierea actului juridic civil. b) în funcţie de întinderea efectelor sale. Prin această funcţie se asigură respectarea normelor de drept civil care reglementează condiţiile de valabilitate a actului juridic civil. funcţie sancţionatorie şi funcţie de mijloc de garanţie a principiului legalităţii. c) în funcţie de modul de consacrare legislativă distingem nulitatea expresă şi nulitatea virtuală. nulităţile sunt de fond sau de formă. la încheierea actului juridic a unei norme care ocroteşte un interes general.2. însă nu poate produce efecte juridice deoarece legea nu îi recunoaşte valabilitatea. obştesc. Clasificarea nulităţilor actului juridic civil Criteriile de clasificare şi categoriile de nulităţi în funcţie de aceste criterii sunt: a) în funcţie de natura interesului ocrotit prin dispoziţia legală încălcată la încheierea actului juridic civil. Nulitatea absolută operează în toate cazurile în care lipseşte una din condiţiile de validitate a actului juridic civil. Funcţia de mijloc de garanţie a principiului legalităţii ne apare ca o sinteză a celorlalte două funcţii. nulitatea poate fi: absolută şi relativă. 2. 13 . Actul în sine există în mod material.1. Funcţiile nulităţii Nulitatea actului juridic civil are o funcţie preventivă. Nulitatea absolută şi nulitatea relativă Nulitatea absolută este acea nulitate care sancţionează nerespectarea.

obiect. în principiu. Nulitatea totală sau integrală este acea nulitate care desfiinţează actul juridic civil în întregime. neafectat. În practică. D.  lipsa ori nevalabilitatea consimţământului. cele mai numeroase sunt nulităţile de fond. aşadar va fi nulă doar clauza care încalcă dispoziţia legală sau este contrară regulilor de convieţuire socială. la încheierea actului juridic civil a unei norme care ocroteşte un interes particular. 2. iar altele. iar nulitatea totală reprezintă excepţia. Unele dintre aceste cauze atrag nulitatea absolută. Sunt cauze de nevalabilitate a actului juridic civil:  încălcarea dispoziţiilor legale privind capacitatea de a face actul. nulitatea parţială reprezintă regula. capacitate.  nevalabilitatea actului juridic civil. ceea ce înseamnă că o clauză nu atrage. Nulitatea parţială şi nulitatea totală Nulitatea parţială este acea nulitate care desfiinţează numai o parte din efectele actului juridic civil.  nevalabilitatea formei cerute ad validitatem. În sistemul nostru de drept.  nesocotirea limitelor libertăţii actelor juridice. 14 . nulitatea relativă.Nulitatea relativă este aceea care sancţionează nerespectarea. nulitatea întregului act. în principiu. Din această categorie fac parte cele mai multe nulităţi. Nulităţile de formă intervin nerespectării formei cerută ad validitatem.  fraudarea legii. Nulităţi de fond şi nulităţi de forma Nulităţile de fond intervin în caz de lipsă ori nevalabilitate a unei condiţii de fond a actului juridic civil: consimţământ. Cauzele de nulitate Nulitatea are drept cauză generică nerespectarea dispoziţiilor legale care reglementează condiţiile sale de valabilitate. C. acestea fiind reglementate de Codul civil sau de alte acte normative.  lipsa ori nevalabilitatea autorizaţiei administrative. restul actului rămânând. individual sau personal. cauză.3. Nulitatea expresă şi nulitatea virtuală Nulitatea este expresă când este prevăzută ca atare într-o dispoziţie specială. B. celelalte efecte urmând să se producă deoarece acestea nu contravin legii. Nulitatea este virtuală când nu este prevăzută în mod expres de lege. dar rezultă din modul în care este reglementată o condiţie de validitate a actului juridic civil.

 nerespectarea regulilor privind capacitatea de exerciţiu a persoanei: actul juridic este încheiat de persoana lipsită de capacitate de exerciţiu (minor sub 14 ani).Cauzele de nulitate absolută Cauzele care atrag nulitatea absolută a actului juridic civil sunt următoarele:  încălcarea regulilor privind capacitatea civilă a persoanelor în următoarele cazuri: nerespectarea unei capacităţi speciale impusă pentru ocrotirea unui interes obştesc. Cauzele de nulitate relativă Atrag nulitatea relativă a actului juridic civil. lipsa capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice.  nerespectarea dreptului de preemţiune în condiţiile art. 15 alin.  nerespectarea dreptului de preemţiune în cazul prevăzut de art. 52 din Codul silvic. 2 şi art.  încălcarea ordinii publice.  nerespectarea formei cerută ad validitatem. 1 din Legea nr. 3 din Legea nr.  fraudarea legii. următoarele cauze:  viciile de consimţământ (eroarea gravă. actul juridic de administrare s-a încheiat fără încuviinţarea ocrotitorului legal şi este lezionar pentru minorul între 14-18 ani. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietăţii şi justiţiei. Regimul juridic al nulităţii Prin regim juridic al nulităţii se înţeleg regulile care guvernează nulitatea absolută sau nulitatea relativă. actul juridic de dispoziţie s-a încheiat fără încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal sau a autorităţii tutelare.  lipsa discernământului în momentul încheierii actului juridic civil. 30 alin.4. Regimul juridic al nulităţii absolute Regimul juridic al nulităţii absolute se exprimă prin următoarele reguli: 15 . actul juridic s-a încheiat în lipsa ori cu depăşirea puterilor pentru persoana juridică sau cu nerespectarea unor incapacităţi speciale de folosinţă. 2. 16/1996 a Arhivelor Naţionale. nerespectarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice. Regimul juridic al nulităţii vizează în esenţă următoarele trei aspecte:  cine poate invoca nulitatea.  când cauza lipseşte ori este ilicită sau imorală. 14 alin.  lipsa totală a consimţământului. instituite în vederea protejării unor interese individuale.  nevaliditatea obiectului actului juridic civil. dolul.  cât timp poate fi invocată nulitatea. precum şi unele masuri adiacente care face referire la circulaţia juridică a terenurilor şi în cazul prevăzut de art.  dacă nulitatea poate fi sau nu acoperită prin confirmare. violenţa şi leziunea).

odată constatată sau pronunţată de către instanţă. Indiferent de caracterul ei (absolută sau relativă).  acţiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă. el nu şi le va produce nici după acest moment. Principiul retroactivităţii efectelor nulităţii excepţii Principiul retroactivităţii efectelor nulităţii reprezintă regula potrivit căreia nulitatea nu produce efecte doar pentru viitor . Efectele nulităţilor Prin efectele nulităţii trebuie să înţelegem consecinţele care intervin în urma constatării sau pronunţării nulităţii totale sau parţiale a unui act juridic civil. aceste efecte producându-se chiar din momentul încheierii actului juridic civil. deci nu a fost executat deloc sau a fost executat doar în parte până în momentul anulării. A. drept urmare.ex tunc.cauză. de avânzi .  nulitatea relativă este prescriptibilă în termenul general de prescripţie extinctivă care este de 3 ani.resoluto jure dantis. resolitur jus accipientis. de procuror şi chiar din oficiu de instanţa judecătorească. În cazul nulităţii absolute. Regimul juridic al nulităţii relative Regimul juridic al nulităţii relative se exprimă prin următoarele reguli:  nulitatea relativă nu poate fi invocată decât de persoana interesată a cărei voinţă a fost viciată sau de către persoana incapabilă în momentul încheierii actului ori de către reprezentanţii ei legali. 167 /1958 privitor la prescripţia extinctivă.  principiul conform căruia anularea actului iniţial atrage anularea actului subsecvent . începutul prescripţiei acestei acţiuni este reglementat în art. în acest caz. 16 . adică de oricare din părţi.  nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmarea expresă sau tacită de persoana în drept să ceară anularea actului.ci şi pentru trecut . nulitatea.resolutio in integrum. Principiile efectelor nulităţii  principiul retroactivităţii. 2. produce aceleaşi efecte.5. 9 din Decretul nr. dacă actul juridic nu şi-a produs încă efectele. nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes.  principiul repunerii în situaţia anterioară prin restituirea prestaţiilor efectuate în baza actului anulat . instanţa de judecată chemată să se pronunţe asupra validităţii actului nu face decât să constate nulitatea absolută. actul va deveni activ (valabil) retroactiv.  nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmarea ulterioară de către părţi decât în cazuri excepţionale şi nici o ratificare ulterioară nu-i poate da valabilitate.ex nunc .

Ca urmare a aplicării acestui principiu. deoarece la restabilirea legalităţii încălcate la încheierea actului juridic civil este necesară înlăturarea efectelor produse prin actul respectiv.  în cazul în care persoana care a dobândit un drept de proprietate sau un alt drept real în baza unui act juridic nul. retroactivitatea efectelor nulităţii fiind imposibilă. se ajunge la situaţia în care părţile nu au încheiat actul juridic.  cazul căsătoriei putative  menţinerea efectelor produse de contractele cu executare succesivă. invocă uzucapiunea. fiind înlăturate toate efectele care s-au produs de la încheierea actului juridic şi până în momentul anulării actului. în cazul în care unele prestaţii nu pot fi restituite în natură.  în cazul aplicării principiului nemo auditur propriam turpitudinem (nimănui nu îi este îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine sau imoralitate pentru a obţine protecţia unui drept).  cazul copiilor dintr-o căsătorie anulată. copiii dintr-o asemenea căsătorie nefiind atinşi de efectele anulării căsătoriei. atunci restituirea se va face prin echivalent bănesc.  modificarea numelui de familie. purtarea numelui de familie până la data modificării acestuia fiind ireversibilă. doar dacă le-a profitat acestora. următoarele:  persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau capacitate de exerciţiu restrânsă restituie prestaţia primită în temeiul unui act juridic nul.Restitutio in integrum Acest principiu este o consecinţă a principiului retroactivităţii efectelor nulităţii. ar însemna ca reclamantul să se bazeze pe propria sa turpitudine (vinovăţia şi scop ilicit) în soluţionarea actului. anularea recunoaşterii de filiaţie. Principiul restitutio in integrum este acea regulă de drept potrivit căreia tot ce s-a executat în temeiul unui act juridic anulat trebuie restituit în aşa fel încât părţile actului juridic să fie puse în situaţia anterioară încheierii actului. ceea ce înseamnă că ele trebuie să-şi restituie reciproc prestaţiile efectuate. anularea adopţiei). acest principiu decurgând din principiul legalităţii. Acţiunea în restituirea prestaţiei nu este admisibilă în cazul în care reclamantul a urmărit un scop antisocial şi vădit imoral prin încheierea contractului potrivnic legii şi regulilor de convieţuire socială. Sunt excepţii de la principiul retroactivităţii efectelor nulităţii actului juridic:  păstrarea fructelor culese anterior anulării actului juridic de către posesorul de bună credinţă. Principiul repunerii în situaţia anterioară . Principiul retroactivităţii efectelor nulităţii are menirea de a asigura ordinea de drept. această modificare are efecte doar pentru viitor (ex. constituindu-le avantaje patrimoniale. în caz contrar. B. 17 . Sunt excepţii de la principiul restitutio in integrum. actelor juridice care au o cauză imorală.  în cazul în care a intervenit prescripţia extinctivă a acţiunii în restituirea prestaţiilor executate în temeiul actului juridic lovit de nulitate.

înseamnă că nici dobânditorul nu putea deveni titularulacelui drept.  cazul actelor de conservare şi de administrare a bunului care. Sunt excepţii de la principiul resoluto jure dantis. constatarea sau pronunţarea nulităţii actului iniţial atrage desfiinţarea actului subsecvent. juridic şi constă în aceea că. Principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial .C.resoluto jure dantis. Acest principiu este o aplicaţie a principiului de drept mai general potrivit căruia nimeni nu poate transmite un drept pe care nu îl are. 18 . Principiul resolutio jure dantis resolviturjus occipiens reprezintă cel deal treilea principiu care stă la baza nulităţii actului. resolitur jus accipientis următoarele:  cazul posesorului de bună credinţă a unui bun mobil. resolitur jus accipientis.  cazul actelor de dispoziţii cu titlu oneros încheiate cu un sub dobinditor de bună credinţă. se menţin valabile dat fiind interesul economic al utilităţii menţinerii unor asemenea acte. având ca obiect un bun imobil. de vreme ce dreptul transmiţătorului este desfiinţat retroactiv. cu îndeplinirea anumitor condiţii. Drept urmare.

sunt:  posesia. Astfel.  folosinţa. aşa cum rezultă din definiţia dată.  dispoziţia. Posesia Acest atribut constă în stăpânirea efectivă asupra bunului în materialitatea sa. Exemplu 19 . pe de o parte. are faţă de celelalte subiecte de drept atitudinea unui proprietar. în opoziţie cu titularii altor drepturi subiective asupra aceluiaşi bun. Codul civil (art.A DREPTURILE REALE PRINCIPALE CAPITOLUL I DREPTUL DE PROPRIETATE 1. în limitele stabilite de lege. El va utiliza bunul direct şi nemijlocit prin puterea-proprie şi în interes propriu. proprietarul îşi exercită prerogativele dreptului său prin puterea sa proprie. Nu putem însă considera completă definiţia dreptului de proprietate până nu facem precizarea că. 1.2. Această prerogativă a proprietarului de a stăpâni bunul ce-i aparţine şi a se servi de el. Cu privire la acest atribut trebuie făcută o precizare în cazul bunurilor consumptibile. Prin simpla întrebuinţare li se epuizează substanţa. productele reprezintă derivatele bunului care prin culegerea lor li se epuizează substanţa. în interesul propriu şi neîngrădit.483. când uzul acestora se identifică cu dispoziţia. 522-524) face distincţie între fructe şi producte.1. Definiţia dreptului de proprietate Definim dreptul de proprietate ca fiind acel drept subiectiv ce conferă titularului său. neavând ca trăsătură caracterul periodicităţii. manifestarea concretă a contactului direct al proprietarului cu bunul ce formează obiectul dreptului său. exclusiv si continuu asupra unui bun. şi categorii de fructe pe de altă parte. Folosinţa constă în prerogativa titularului dreptului de proprietate de a-şi pune bunul în valoare prin exploatarea sa culegând fructele şi productele acestuia şi a fi stăpânul lor.PARTEA A II . Atributele dreptului de proprietate Atributele dreptului de proprietate. posesia. folosinţa si dispoziţia exercitată în mod absolut.

aşadar. cum sunt: iarba crescută pe un teren necultivat. ori să-1 greveze cu drepturi reale principale sau accesorii în favoarea altor persoane. folosinţa) ale proprietăţii altor persoane. în materie de proprietate. C. ca atare acele produse obţinute ca urmare a activităţii omului. a. arendele. productele aparţin nudului proprietar. 20 . fără a li se epuiza substanţa.). prăsila animalelor. transforma sau modifica funcţionalitatea acestuia. în materie de posesiune. tăierea copacilor dintr-o pădure. Dispoziţia juridică dă posibilitatea proprietarului să înstrăineze bunul în orice mod doreşte. dobânzile sumelor exigibile.523. fructele naturale sunt acelea ce pământul produce de la sine: producţia şi prăsila (sporul animalelor) sunt asemenea fructe naturale" (art. civ. deci acele produse pe care un bun le dă fără nici o intervenţie a omului. vânatul ori ciupercile dintr-o pădure. Astfel.civ. excepţia constituind-o „inalienabilitatea”.civ. Acest atribut este alcătuit din dispoziţia materială şi dispoziţia juridică.). posesorul de bună-credinţă dobândeşte.civ. produselor diferitelor plantaţii. cum sunt: chiriile.483 C. b. în virtutea dreptului de accesiune (art. Distincţia dintre fructe şi producte prezintă interes juridic din mai multe puncte de vedere. fructele industriale ale unui fond sunt acelea ce se dobândesc prin cultură" (art. O altă deosebire făcută de Codul civil între fructe şi producte constă în faptul că fructele sunt de trei feluri: naturale. etc. Dacă proprietarul poate transmite celelalte atribute (posesia. Fructele civile reprezintă echivalentul în bani sau în alte lucruri al utilizării unui bun. toate fructele bunurilor aflate în posesiunea sa. adică de a-l consuma. Dispoziţia materială constă în posibilitatea de a dispune de substanţa bunului. distruge. Fructele naturale sunt.522 C. Fructele sunt acele derivate ale bunului care se obţin în mod periodic. prin efectul legii şi ca o recunoaştere a bunei sale credinţe. fără a pierde dreptul său (de proprietar). Regula în dreptul civil este aceea a „alienabilităţii".). venitul rentelor. arendele intră în clasa fructelor civile" (art. ele reprezintă avantajele de ordin material care se pot percepe din folosirea unui lucru la intervale periodice. cum ar fi: orice recoltă produsă pe un teren agricol. Fructele industriale sunt. c. atunci când îşi exercită dreptul de dispoziţie practic îşi înstrăinează însuşi dreptul său. fructele civile sunt chiriile caselor. fructele aparţin întotdeauna proprietarului. etc. industriale şi civile (a-c) iar productele nu cunosc o astfel de clasificare. în materie de uzufruct.). etc. Dispoziţia este atributul esenţial al dreptului de proprietate care constă în prerogativa proprietarului de a hotărî cu privire la soarta lucrului său. fructele se cuvin uzufructuarului. dobânzile.de producte reprezintă: exploatarea carierelor de orice fel.524 C. pe când productele aparţin proprietarului.

Dreptul de proprietate este un drept perpetuu Prin perpetuitatea dreptului de proprietate înţelegem acea trăsătură a sa care desemnează faptul că el durează atâta timp cât există şi bunul. Excepţia o reprezintă situaţia în care legea sau voinţa proprietarului dispune altfel. Regula este că acţiunea în revendicare a dreptului de proprietate este imprescriptibilă. ea subliniază şi întăreşte caracterul perpetuu al dreptului de proprietate. nu comun. Proprietatea este numită perpetuă şi pentru că ea nu este susceptibilă de a se pierde prin neuz. Nu priveşte pe nimeni ce face proprietarul cu bunul său. totuşi ea poate fi paralizată dacă o altă persoană invocă faţă de proprietar uzucapiunea. Caracterul exclusiv implică şi caracterul deplin al dreptului de proprietate. Superlativul „absolut" nu trebuie înţeles că fără limite deoarece proprietatea privată suferă unele îngrădiri. Transmisiunea nu se opune perpetuităţii. aceştia sunt obligaţi să nu facă nimic de natură a-1 încălca. folosinţa şi dispoziţia. dimpotrivă. ci trebuie înţeles că dreptul de proprietate este opozabil „erga omnes" presupune că dacă totuşi bunul ajunge în detenţia sau posesia nelegitimă a altei persoane. Excluderea oricărei alte persoane este reversul recunoaşterii plenitudinii dreptului de proprietate. 21 .  titularul dreptului de proprietate exercită atributele neîngrădit. superficie. adică faptul că el conferă proprietarului cele trei atribute: posesia. Dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate este un drept exclusiv El este exclusiv pentru că puterile conferite de acest drept sunt independente de orice puteri ale altei persoane asupra bunului respectiv. Cu alte cuvinte acest caracter decurge implicit din atributele proprietarului. Caracterul absolut al dreptului de proprietate îi conferă acestuia dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate Dreptul de proprietate este un drept absolut. conţinând în el atributul dispoziţiei. Titularul dreptului de proprietate exercită singur atributele sale. dreptul acestuia este opozabil tuturor. O dată apropiat un bun este propriu. Dreptul de proprietate nu se stinge în caz de neexercitare. proprietarul are dreptul de a-1 revendica prin acţiunea în revendicare. prin efectul prescripţiei extinctive. uzufruct.1. servitute şi abitaţie.  titularul dreptului de proprietate exercită prerogativele în interes propriu. rezultă că el este transmisibil prin acte inter vivos" şi în mod obligatoriu se va transmite proprietatea pentru cauză de moarte.3. exclusiv unuia singur. a căror semnificaţie a fost arătată mai sus. el aparţine individual. Trăsăturile dreptului de proprietate sunt următoarele:  titularul dreptului de proprietate exercită atributele prin puterea sa proprie. Dreptul de proprietate este absolut deoarece este recunoscut titularului în aşa măsură că în raport cu ceilalţi. cum ar fi dezmembrămintele dreptului de proprietate: uz.

Având în vedere cele arătate. UZUCAPIUNEA (PRESCRIPŢIA ACHIZITIVĂ) 2.probatio diabolica". prin posedarea neîntreruptă a acestui bun în tot timpul şi în condiţiile stabilite de lege. deoarece dreptul dobândit de uzucapant nu se bazează pe un drept prealabil al adevăratului proprietar ci pe posesie. 167/1958 privind prescripţia extinctivă. ca o probă absolută a dreptului de proprietate. CAPITOLUL II MODURILE DE DOBÂNDIRE A PROPRIETĂŢII ŞI A ALTOR DREPTURI REALE. Ea înlătură dificultăţile probei dreptului de proprietate imobiliară. dreptul de proprietate se clasifică în dreptul de proprietate publică şi dreptul de proprietate privată. Un prim criteriu l-ar reprezenta modurile de dobândire a proprietăţii. Un alt criteriu de clasificare al dreptului de proprietate îl constituie după cum este sau nu afectat de modalităţi. Uzucapiunea este concepută în sistemul Codului civil. ale cărui dispoziţii sunt completate cu prevederile Decretului nr. 2. care clasifică dreptul de proprietate dobândit prin acte juridice şi cel dobândit prin fapte juridice sau dreptul de proprietate dobândit prin mijloace originare şi cel dobândit prin mijloace derivate. Formele dreptului de proprietate Dreptul de proprietate poate fi clasificat după mai multe criterii. alături de ocupaţiune. 7/1996. privind cadastrul şi publicitatea imobiliară. ca un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate. în ceea ce priveşte regimul juridic este oarecum asemănător. După subiectele sale se distinge între dreptul de proprietate ce aparţine persoanelor fizice şi dreptul de proprietate ce aparţine persoanelor juridice. deoarece cel care probează că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune nu mai are de îndeplinit cerinţele impuse de . considerăm că din punct de vedere al formelor. proprietate rezolubilă şi proprietate anulabilă.4. Noţiune şi utilitate Uzucapiunea sau prescripţia achizitivă este un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale asupra unui bun.1. Cu toate că aceste clasificări prezintă unele trăsături proprii din care iau naştere categorii distincte ale dreptului de proprietate.1. poate fi drept de proprietate pur şi simplu şi afectat de modalităţi juridice: proprietate comună. şi cu dispoziţiile Legii nr. 22 . în acest sens.2. Cadrul legal Cadrul legal al uzucapiunii îl reprezintă titlul XX al Codului civil. forme de proprietate care au un regim juridic diferit.

imprescriptibile extinctiv şi achizitiv. Simpla detenţie precară sau posesia viciată. şi nici asupra bunurilor proprietate privată scoase din circuitul civil. dând astfel stabilitate raporturilor juridice de proprietate. Posesia utilă presupune întrunirea calităţilor cerute de art. În materia mobilelor se aplică regula înscrisă în art. a delăsat timp îndelungat bunul său în mâna altei persoane. Nu pot fi dobândite prin uzucapiune drepturi reale asupra bunurilor proprietate publică deoarece acestea sunt inalienabile. 1 al C. pe care o exercită de dreptul de proprietate şi să invoce uzucapiunea tocmai pentru a înlătura dificultăţile privind proba dreptului (probatio diabolica). Astfel. publică şi sub nume de proprietar. prin recunoaşterea unor efecte juridice ale acesteia. 2. .uzucapiunea de 10 până la 20 de anî. Uzucapiunea se aplică numai bunurilor imobile aflate în circuitul civil. neatinsă de nici un viciu.3. 1847 Cod civil: posesia să fie continuă. civ. Uzucapiunea este cunoscută sub două feluri: . Prin excepţie. uzul. neîntreruptă. nu pot duce niciodată la uzucapiune. bunurile mobile se prescriu prin simplul fapt al posesiunii lor. fără a fi necesar vreo curgere de timp.. dacă a intervenit o manifestare exterioară din care să rezulte fără echivoc faptul că un detentor precar a înţeles să transforme detenţia în posesie. definitiv sau temporar.4. Felurile uzucapiunii. abitaţia. 1909 alin. servitutile continue şi aparente şi superficia. Uzucapiunea se întemeiază deci pe existenţa unei posesii reale şi utilez Posesia reală presupune întrunirea ambelor elemente structurale ale posesiei în persoana posesorului.  reprezintă o sancţiune împotriva vechiului proprietar care dând dovadă de lipsă de diligentă. dobândind prin uzucapiune un titlu ce face proba absolută a dreptului său. 2. stăpânirea bunului de către acesta poate să ducă la dobândirea bunului prin uzucapiune (intervertirea în fapt a posesiei). 23 .  transformă o stare aparentă îndelungată de proprietate.Utilitatea uzucapiunii se justifică din următoarele puncte de vedere:  înlătură dificultatea probei dreptului de proprietate. oricât ar dura în timp. condiţie de fond a uzucapiunii Art. Domeniul de aplicare al uzucapiunii Prin uzucapiune se poate dobândi dreptul de proprietate privată. 1847 Cod civil precizează că uzucapiunea presupune neapărat o posesie utilă. proprietarul însuşi poate avea interes să despartă în persoana sa posesia. netulburată. Posesia.uzucapinea de 30 de ani. uzufructul.

dacă locuieşte afară din circumscripţie". iar utilitatea posesiei este o prezumţie relativă. . adică să nu fie afectată de un viciu. b) Posesia să se bazeze pe un just titlu. 1895 C. Prezumţia este relativă. 1898 alin. Acesta trebuie să fie existat la momentul dobândirii bunului imobil (art. 1899 alin.Posesia să se bazeze pe un just titlu (justă-cauză). Art. civ.. civ. a. 2 C. „cel care câştigă cu bună-credinţă şi printr-o justă cauză un nemişcător determinat va prescrie proprietatea aceluia prin 10 ani.). pe când buna-credinţă după cum s-a arătat se prezumă (art. cel interesat putând face dovada contrară cu orice mijloace de probă. se cer a fi întrunite. se aplică numai cu privire la bunurile imobile individual determinate care se află în circuitul civil şi nu este aplicabilă asupra universalităţilor Condiţii de valabilitate ale uzucapiunii de 10 până la 20 de ani Pentru a putea fi invocată acest fel de uzucapiune. Uzucapiunea de 10 până la 20 de ani Potrivit art.6. Justul titlu este un element separat de bună-credinţă deoarece acesta trebuie dovedit de către cel care îl invocă. 1 C. b.1890 C.). acesta nu 24 .5. trebuie să aibă dată certă. justă cauză" (art. fără să fie obligat a produce vreun titlu şi fără să i se poată opune reaua-credinfă”. dacă adevăratul proprietar locuieşte în circumscripţia tribunalului judeţean unde se află nemişcătorul. Acesta trebuie să provină de la altcineva decât adevăratul proprietar. 1899 alin. în favoarea posesorului bunului care poate „prescrie prin 30 de ani. civ.. ori . Din text rezultă şi condiţiile care trebuie îndeplinite:  posesia să fie utilă. 2.civ.  posesia să fie exercitată timp de 30 de ani. Deasemenea.. . 1895 Cod civil). convingerea celui care invocă uzucapiunea) şi va trebui dovedit separat după normele aplicabile actelor juridice (art. Uzucapiunea de 30 de ani Aceasta este recunoscută. civ. Justul titlu trebuie să existe în realitate.2. Prin bună-credinţă se înţelege credinţa greşită a posesorului că a dobândit de la adevăratul propietar (art. uzucapiunea de 10 până la 20 de ani sau prescurtată. 1 C. civ. şi prin 20 de ani. întrucât.). 1899 C. dacă ar proveni de la adevăratul proprietar ar duce prin el însuşi la dobândirea proprietăţii fără să fie nevoie de vreo trecere de timp. Nu are relevanţă reaua sau buna-credinţă a posesorului şi nu se cere existenţa unui titlu al posesorului.) şi este prezumată. 1898 alin. 2 Cod civil). nu trebuie dovedit ca justul titlu (art. cumulativ următoarele condiţii: a. potrivit art. în caz contrar.Posesia trebuie să fie de bună-credinţă. 1897 Cod civil defineşte justul titlu ca fiind orice titlu translativ de proprietate. deoarece. nefiind suficient un titlu putativ (existent doar în imaginaţia. Rezultă că.

ar mai putea fi opus celui care se pretinde a fi proprietar. Prescripţia se consideră încheiată la împlinirea ultimei zile a termenului (art. motivul pentru care uzucapiunea este de 10 până la 20 de ani. de folosinţa lucrului. depozit) hotărârile judecătoreşti declarative de drepturi. civ. donaţia. schimbul. Nu pot servi ca just titlu actele prin care bunul se află în stăpânirea unui detentor precar (comodat.1896 C. Calculul termenului de prescripţie achizitivă Termenul de prescripţie achizitivă se calculează pe zile. până la împlinirea cursului de prescripţie extintivă. Ziua se socoteşte de 24 de ore şi începe la ora 0.). dacă adevăratul proprietar locuieşte în circumscripţia teritorială a aceluiaşi tribunal judeţean unde se află bunul imobil sau de 20 de ani. certificatul de moştenitor. 1889 C.). tranzacţia. 1888 C. Un titlu anulabil poate fi invocat ca just titlu dar nu împotriva persoanei care are dreptul să invoce nulitatea relativă. Această condiţie se referă la termenul prescripţiei achizitive şi nu la posesie. legatul particular. nu pe ore. Ziua în care începe prescripţia nu se ia în calcul (art. şi este naturală sau civilă. Un titlu nul este lovit de nulitate absolută şi nu poate servi ca baza bază a uzucapiunii de 10 până la 20 de ani. proprietarul locuieşte o parte din timp în raza de competenţă a tribunalului judeţean unde se află imobilul şi restul în afara acestei raze se aplică regula înscrisă în art. Întreruperea are ca efect înlăturarea oricăror efecte ale posesiei anterioare întreruperii. în decurs de mai mult de un an. „un an de prezenţă valorează 2 ani de absenţă şi viceversa". convenţiile de împărţeală declarative de drepturi. 25 . Legea deosebeşte între titlul nul şi anulabil. în funcţie de locul unde a domiciliat adevăratul proprietar. În situaţia în care. Termenul uzucapiunii scurte Termenul va fi de 10 ani. 1887 C. a altui tribunal judeţean decât cel în raza căruia se află bunul. Cu alte cuvinte. dacă adevăratul proprietar locuieşte în raza de competenţă. fie de către altă persoană. civ.). nu neapărat de 10 ani ori de 20 de ani. hotărârea judecătorească care are valoare de act autentic de înstrăinare. fie de către adevăratul proprietar. De aici. sfârşindu-se la miezul nopţii următoare (art. civ. distinctă de viciul discontinuităţii posesiei. Pot constitui just titlu vânzarea. cel din urmă fiind terţ în raport cu actul translativ de proprietate. Întreruperea prescripţiei achizitive Prescripţia trebuie să fie neîntreruptă. civ. locaţiune. Întreruperea naturală se realizează în următoarele cazuri:  când posesorul este şi rămâne lipsit. hotărârea judecătorească de adjudecare a unui bun.

ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea (art. prescripţia nu curge cât timp socotelile nu au fost date şi aprobate.  prin cererea de chemare în judecată ori de arbitraj. 1859 şi 1860 C. ca şi cel care invocă uzucapiunea. Nu se întrerupe prescripţia dacă s-a pronunţat încetarea posesorului. posesorul actual este obligat să o continue cu viciile şi calităţile sale. 26 . el nu poate schimba în favoarea sa. făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia. Prescripţia se suspendă în următoarele cazuri prevăzute de art. natura posesiei anterioare. după încetarea suspendării. civ.7. Întreruperea civilă operează în situaţiile prevăzute de art. acesta putând alege între a începe o nouă posesie ori a invoca joncţiunea posesiilor (art.). Joncţiunea posesiilor Aceasta constă în adăugarea la termenul posesiei actuale a timpului cât bunul a fost posedat de autorul său.  prescripţia nu curge între soţi în timpul căsătoriei. s-a perimat. precum şi între orice altă persoană care.167/1958. 16 din Decretul nr. nu este titularul dreptului real.  printr-un act începător de executare. prescripţia îşi reia cursul. administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate. socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare. chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească ori la un organ arbitrar necompetent. în temeiul legii sau al hotărârii judecătoreşti. Prin autor se înţelege persoana care. când bunul este declar imprescriptibil prin lege. Joncţiunea posesiilor este totdeauna posibilă şi reprezintă o facultate a posesorului actual. 167/1958). 2. în acest din urmă caz. 14 din Decretul 167/1958:  cât timp cel împotriva căruia curge prescripţia este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere.  prescripţia nu curge împotriva celui lipsit de capacitate de exerciţiu. Cazuri de încetare a prescripţiei:  prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie. cât timp nu are reprezentant legal şi nici nu are cine să-i încuviinţeze actele.  între părinţi ori tutore şi cei care se află sub ocrotirea lor. dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă.  cât timp cel care se pretinde proprietar ori cel care invocă uzucapiunea se află în rândurile forţelor armate ale României. 13 şi art. cauzele de întrerupere a prescripţiei extinctive sunt aceleaşi şi pentru prescripţia achizitivă. iar acestea sunt puse pe picior de război. între curator şi acei pe care îi reprezintă. Suspendarea prescripţiei achizitive Suspendarea nu înlătură timpul scurs anterior cauzei de suspendare. 21 din Decretul nr.

opusă adevăratului proprietar care a intentat împotriva uzucapantului o acţiune în revendicare. iar autorul său e un posesor de bună-credinţă şi cu just titlu. civ. Un alt efect.  dobânditorul e de bună-credinţă şi are just titlu. 1838 C.Joncţiunea posesiilor presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:  să existe o posesie propriu-zisă şi nu detenţie precară.). Renunţarea poate fi expresă sau tacită dar trebuie să rezulte dintr-un fapt neechivoc (art. 1840 C. în acest caz dobânditorul are două posibilităţi: să înceapă o nouă prescripţie de 10-20 de ani. civ. dacă posesorul actual a obţinut posesia printr-o acţiune în revendicare. 27 . 1839 C. iar autorul este de rea-credinţă.  cel care invocă joncţiunea să fie succesor în drepturi al autorului. el nu va putea să se servească de timpul cât a posedat cel de la care a revendicat bunul. iar cel ce renunţă trebuie să aibe capacitatea de a înstrăina (art. 1843 Cod civil). o poate invoca de fiecare dată. uzucapantul poate renunţarea la prescripţia achizitivă. 2. ci trebuie cerută de către cel interesat (art. dobânditorul va uzucapa prin posesia de 30 de ani (însă va putea adăuga şi timpul cât autorul său a posedat bunul).  dobânditorul este de rea-credinţă.). chiar dacă uzucapantul a renunţat la efectele ei (art. Dacă posesorului actual îi este favorabilă joncţiunea. dar numai după împlinirea termenului (art. după caz. 1841 C. fiind considerat proprietar din ziua în care a început posesia. operând uzucapiunea de 10 până la 20 sau de 30 de ani. uzurpatorul posesiei altuia nu poate invoca joncţiunea posesiei sale cu posesia celui pe care 1-a înlăturat.8. civ. Ea nu se poate invoca din oficiu. ori să beneficieze de posesia autorului său în cadrul unei prescripţii de 30 de ani. Se disting următoarele situaţii practice:  posesia dobânditorului este de aceeaşi natură cu aceea a autorului. Uzucapiunea poate fi invocată atât pe cale de acţiune (acţiune în constatare) cât şi pe cale de excepţie. Efectele uzucapiunii Principalul efect îl constituie faptul că uzucapantul dobândeşte dreptul de proprietate cu efect retroactiv.).). civ. Creditorii uzucapantului şi orice persoană interesată pot invoca uzucapiunea pe calea acţiunii oblice.

PARTEA A III . 4.A TEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILOR RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ 1. care se împarte în: 28 . C. civ. o răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art. 998-999.).  este instituită pe baza unui principiu general de răspundere  întinderea răspunderii civile delictuale nu depinde de forma vinovăţiei.  răspunderea pentru prejudicii cauzate de animale. aplicându-se în consideraţia patrimoniului persoanei responsabile. edificii şi lucruri în general. civ. trasături şi funcţii Noţiunea răspunderii civile delictuale Răspunderea civilă delictuală este definită ca fiind o sancţiune specifică a dreptului civil care se aplică cu scop reparator în cazul săvârşirii unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. C. care la rândul ei este de trei feluri: o răspunderea părinţilor pentru faptele ilicite săvârşite de copiii lor minori (art. Felurile răspunderii civile delictuale  răspunderea pentru fapta proprie (art. atât persoane fizice cât şi persoane juridice.  răspunderea pentru fapta altei persoane. Noţiune.  modalităţile de reparare şi întinderea reparaţiei pot fi stabilite fie de părţi fie de instanţă.civ.  se aplică persoanelor vinovate care au discernământ. 1000. alin.  îşi are izvorul în faptul ilicit. Trăsăturile răspunderii civile delictuale:  este o sancţiune civilă fără caracter de pedeapsă. sau a celui ce răspunde pentru el.). alin. C. 1000.).  pot fi subiecte ale unei obligaţii de răspundere civilă delictuală. o răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor în funcţiile încredinţate. 2. ci numai de întinderea prejudiciului. Conţinutul acestei sancţiuni cuprinde: dreptul la despăgubire al celui dăunat (prejudiciat) şi obligaţia de reparaţie în sarcina autorului faptei.

1002. să existe o faptă ilicită. drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor. însă distincţia nu interesează. Răspunderea pentru fapta proprie Pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală. Modalităţi de reparare a prejudiciului Repararea prejudiciului se poate face:  pe cale amiabilă.  prin formularea unei acţiuni în justiţie. de natură patrimonială sau nepatrimonială. 2. b. care nu poate fi evaluat în bani (ex: distrugerea onoarei personale). civ. d. o răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate în paza juridică a unei persoane (art. între fapta ilicită şi prejudiciu să existe o legătură de cauzalitate. al atingerilor aduse prin fapte de orice fel drepturilor personale şi valorilor ocrotite de aceasta. rezultat care. c. prejudiciul. prin fapta ilicită să se producă un prejudiciu.  prejudiciul să fie cert. atrage obligaţia de reparare din partea persoanei prejudiciabile. cel care a produs un prejudiciu este obligat a-1 repara. neîndoielnică. 1000. C.). exprimabil în bani. prin înţelegerea părţilor cu privire la cuantumul despăgubirilor şi asupra modalităţii de plată. potrivit legii civile. cuantumul despăgubirilor şi modalitatea de plată. civ. şi poate fi evaluat în prezent. C. Un prejudiciu este cert atunci când existenţa lui este sigură. aceasta poate să se manifeste fie sub forma culpei (cu prevedere sau cu uşurinţă) fie sub forma intenţiei (directe sau indirecte).o răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate în paza sa juridică (art. în răspundere civilă delictuală.). a) Prejudiciul Prin prejudiciu se înţelege rezultatul dăunător. Prin prejudiciu material se înţelege rezultatul vătămător. 29 . pentru ca hotărârea judecătorească să stabilească. atrage obligaţia de reparare a celui interesat. C. Prejudiciul moral reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv sau a unor simple interese. este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii (elementele constitutive): a. adică cel deja produs la data când se cere repararea lui. de această dată. 1. o răspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciile cauzate ca urmare a ruinei edificiului ori a unui viciu de construcţie (art. rezultat care în conformitate cu legea civilă. alin. al atingerilor aduse prin fapte de orice natură. 1001.). civ. Condiţiile prejudiciului.  să nu fi fost reparat încă. vinovăţia celui care a cauzat prejudicial.

b) Fapta ilicită este definită ca fiind orice faptă prin care. 2 C. înainte de a trece la executare în mintea individului se conturează mai întâi un element psihic.  luate în considerare relaţiile şi evoluţia relaţiilor faptei ilicite cu faptele altor oameni sau cu factori din mediul exterior. 1000 alin. fiind contrară ordinii publice. Există situaţii în care unul dintre părinţi nu va răspunde în baza art. alin. Este cazul desfacerii căsătoriei prin divorţ. civ. când va răspunde 30 . d) Vinovăţia Vinovăţia reprezintă o atitudine psihică a autorului faptei ilicite şi păgubitoare faţă de fapta săvârşită şi de urmările pe care aceasta le produce. adică prin fapta ilicită s-a creat o situaţie care a permis unor factori umani sau naturali.  este rezultatul unei atitudini psihice. conform căruia pentru prejudiciul cauzat prin faptele ilicite ale copiilor minori răspund părinţii cu care ei locuiesc împreună.  este necesar a se avea în vedere acţiunea sau inacţiunea autorului. sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane. C. Cauze care înlătură caracterul ilicit al faptei  Legitima apărare  Starea de necesitate  Îndeplinirea unor activităţi impuse sau permise de lege  Exercitarea unui drept  Consimţământul victimei c) Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu Pentru a stabili raportul de cauzalitate trebuie să se ţină cont de unele reguli. încălcându-se normele dreptului obiectiv. Vinovăţia presupune existenţa a două elemente: unul intelectiv şi altul volitiv.  trebuie avute în vedere cerinţele pe care legea le impune comportamentului uman. 3.civ. Răspunderea pentru fapta altuia Răspunderea părinţilor pentru faptele copiilor lor minori Cadrul legal al răspunderii îl reprezintă art. care se va manifesta spre exterior prin săvârşirea unei fapte ilicite. pe de altă parte. cum ar fi:  trebuie stabilit raportul între acţiunea sau inacţiunea omenească ilicită. 1000. Trăsăturile faptei ilicite sunt:  caracter obiectiv sau existenţă materială constând într-o conduită sau manifestare umană exteriorizată. 2. care presupune desfăşurarea unui proces psihic complex la sfârşitul căruia individul se manifestă în exterior printr-o acţiune sau inacţiune.  analiza raportului de cauzalitate trebuie să se stabilească dacă acesta este direct sau mediat. să acţioneze şi să producă ei direct prejudiciu. pi de o parte şi prejudiciul. subiectiv.  fapta este reprobată de societate.

între aceste părţi trebuie să existe un raport de prepuşenie. Raportul de subordonare este criteriul raportului de prepuşenie. Efectele răspunderii părinţilor Dacă sunt îndeplinite condiţiile generale şi cele speciale.numai părintele căruia i s-a încredinţat copilul sau părintele care exercită singur drepturile părinteşti.  copilul să locuiască cu părinţii săi. 1000. alin. 3 din C. prepusul aflându-se în raport de subordonare. întrucât nici dispoziţiile art. şi nici alte dispoziţii ale aceluiaşi cod nu definesc noţiunile de comitent şi de prepus. Astfel victima prejudiciului trebuie să dovedească existenţa prejudiciului. răspunderea aparţine părinţilor pentru tot prejudiciul cauzat de minor.. Condiţiile răspunderii Condiţiile generale trebuie întrunite cumulativ şi sunt următoarele: prejudiciul. în baza art. 2 C. existenţa faptei ilicite a prepusului. Determinarea domeniului de aplicare al dispoziţiilor legale Prin determinarea domeniului de aplicare se va înţelege în primul rând stabilirea înţelesului de „comitent" şi de „prepus". Condiţiile speciale:  copilul să fie minor.1000 alin. a revenit practicii judiciare şi doctrinei această obligaţie. care declară răspunzători pe: „stăpânii şi comitenţi. Fapta să se fi săvârşit în exerciţiul funcţiilor încredinţate de comitent prepusului. b. civ. a. alin. un raport de subordonare. Pentru a angaja răspunderea comitentului. existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul produs. Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor Cadrul legal al răspunderii o constituie art. raportul de prepuşenie. Nu este necesar discernământul minorului la momentul comiterii faptei. fapta ilicită.civ. este necesar ca. Condiţiile răspunderii comitenţilor pentru faptele prepuşilor Condiţiile generale. 1000. Efectele răspunderii Victima prejudiciului va avea la îndemână trei posibilităţi şi anume: 31 . în persoana prepusului. Condiţiile speciale a. Această condiţie implică existenţa calităţii de comitent. pentru prejudiciul cauzat de servitorii şi prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat". să fie întrunite condiţiile răspunderii pentru fapta proprie. raportul de cauzalitate şi vinovăţie. a culpei prepusului în comiterea acestei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. civ. săvârşirea faptei de către prepus. 3 C. b.. şi existenţa vinei. Prima condiţie raportul de prepuşenie să fi existat la data săvârşirii faptei prejudiciabile. În acest sens pentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent în raport cu o altă persoană care să fie prepus..

civ. a. civ. în raportul dintre comitent şi victimă. 3 din C. 5. definitivă şi irevocabilă. Totuşi. problemele rezolvându-se în cadrul unui singur proces judiciar. 998-999 din C. va fi opozabilă şi prepusului. în privinţa comitentului. Prin termenul de artizan se înţelege meşteşugarul care are în grijă spre pregătirea profesională ucenici. până la urmă. ceea ce uşurează acţiunea în regres a comitentului atunci când acesta efectuează plata despăgubirilor. iar hotărârea judecătorească.  fie acţionează împotriva prepusului care va răspunde pentru propria sa faptă ilicită cauzatoare de prejudicii. în timpul cât se găsesc sub supravegherea lor. ca şi în cazul părinţilor. care. Concluzia ce se poate desprinde este că acel comitent care a despăgubit victima poate pretinde oricăruia dintre prepuşi tot ceea ce a plătit cu titlu de despăgubire. b. ce vor fi pregătiţi fie în mod individual de către 32 .  fie acţionează atât împotriva comitentului dar concomitent sau succesiv şi împotriva prepusului în baza art. b. C. se precizează că institutorii şi artizanii. în alin. acesta evitând un proces ulterior.. acesta e interesat să formuleze cererea de chemare în garanţie. trebuie să suporte singuri consecinţele faptelor. Institutorul este reprezentat. unde este prevăzut că institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor. ca şi prepusul sau prepuşii.. alin. conform înţelesului dat de Codul civil de învăţătorul de la clasele primare. C. Acţiunea comitentului este de drept comun şi are menirea de a respecta principiul reparării integrale a daunelor plătite. Răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru faptele elevilor şi ucenicilor Cadrul legal se regăseşte în art.. Efectele răspunderii comitentului în raport cu victima Victima prejudiciului va avea posibilitatea să opteze între variantele enumerate mai sus. alături de el şi a prepusului. 1000.1003 C. chiar dacă victima nu-l cheamă în judecată şi pe prepus. 1000. Astfel. comitentul va fi ţinut să despăgubească integral victima. se va avea în vedere faptul că. civ. sunt exoneraţi de răspunderea civilă delictuală dacă pot face dovada că nu au putut împiedica faptul ilicit producător de prejudiciu. 1000. dar el nu este în aceeaşi situaţie cu cei vinovaţi de săvârşirea pagubei. împotriva cui se va îndrepta în instanţă pentru repararea prejudiciului. în raportul dintre comitent şi prepus. Importanţa cererii de chemare în garanţie reiese din faptul că e foarte avantajoasă pentru comitent. Există două categorii de efecte: a. Efectele răspunderii comitentului în raport cu prepusul Comitentul care a plătit victimei despăgubirea se poate întoarce împotriva prepusului. fie acţionează împotriva comitentului conform prevederilor art. al art. în baza art. civ. 4. alin. civ.

la o şcoală primară. Există posibilitatea pentru victima prejudiciului de a se adresa cu o acţiune numai împotriva elevului sau ucenicului dacă acesta a avut discernământ. prevăzută în art. ori dacă se poate dovedi existenţa discernământului la momentul săvârşirii faptei. prejudiciul cauzat şi raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu. sub îndrumarea persoanelor amintite.a. prezumţia de culpă a institutorilor şi artizanilor pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de supraveghere care le revenea. tehnică. Condiţiile răspunderii Condiţiile generale sunt: fapta ilicită a elevului sau ucenicului. fie în calitate de participant ca elev la o grădiniţă. sau care merge în tabără. obiective economice. prezumţia de constituire a unui raport de cauzalitate între neîndeplinirea îndatoririlor de supraveghere sau executarea necorespunzătoare a acestei obligaţii de către profesori sau meşteşugari şi săvârşirea de către elev ori ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. îşi găseşte temeiul în culpa lor.meşteşugari. a meşteşugarului în îndeplinirea defectuoasă a sarcinii de supraveghere sau neîndeplinirea îndatoririi. victima prejudiciului are dreptul la o acţiune în justiţie împotriva profesorului sau meşteşugarului întemeiată pe dispoziţiile art. Condiţii speciale  cel care a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev sau ucenic. de pregătire. de aptitudini. istorice.  elevul sau ucenicul să fie minor în perioada în care trebuia să se afle sub supravegherea şi îndrumarea profesorului sau meşteşugarului. civ. Temeiul juridic al răspunderii Răspunderea institutorilor şi artizanilor. fie în cadrul unei forme de ucenicie organizată la locurile de muncă de către persoanele juridice. 1000. sub îndrumarea unui meseriaş (maistru). Efectele răspunderii În situaţia întrunirii condiţiilor generale şi speciale de răspundere. în colonie. 4 din C.. o activitate ştiinţifică. în excursie. prezumţia de culpă sau de vină a cadrului didactic. fie copil care efectuează o activitate sportivă. b. profesorilor şi meşteşugarilor. Această răspundere se axează pe o triplă prezumţie: a. c. civ. artistică.4 C. 1000 alin. Calitatea de ucenic o au persoanele care îşi asigură calificarea profesională prin această formă specială de pregătire. 33 . (capacitate delictuală). naturale ş.  elevul sau ucenicul a săvârşit fapta ilicită în timpul cât se afla sau trebuia să se afle în desfăşurarea unei activităţi organizate. vizitând muzee. alin. Prin elev se înţelege orice persoană fizică care urmează un curs de pregătire. la gimnaziu. elev la liceu.

alin. animalul se găsea în paza juridică a persoanei de la care se pretinde plata despăgubirilor. 1001 C. la data săvârşirii faptei ilicite. dar şi cele sălbatice care se află în grădini zoologice. pentru fapta proprie.Victima prejudiciului are posibilitatea să cheme în judecată.. 1001 C.  atunci când s-a produs prejudiciul. care pot fi apropriate şi supravegheate de proprietar. care prevede că „proprietarul unui animal. care implică prerogativa de comandă. civ. cât şi pe elev sau ucenic. C. în cursul serviciului. menajerii. Dovedirea cumulativă a celor două condiţii antrenează răspunderea paznicului juridic în condiţiile art. civ. Paza juridică reprezintă posibilitatea exercitării prerogativelor de comandă. în cazuri speciale (pierdere) chiar şi cel care a intrat prin modalităţi ilegale în posesia lucrului (furt). conform art. 4. care este proprietarul animalului sau cel care a obţinut autoritatea asupra lui. 1000. astfel. Paza juridică nu se confundă cu paza materială exercitată asupra unui animal. Prin animale vom înţelege atât animale domestice. paza juridică aparţine proprietarului. sau acela care se serveşte de dânsul.. Dacă profesorul sau meşteşugarul efectuează plata despăgubirii. atât pe profesor sau pe meşteşugar. solicitând repararea daunei. rezervaţii naturale. Ca situaţie de excepţie. pentru că cea de-a doua nu presupune şi dreptul de a folosi animalul în interes propriu. acesta se poate exonera dacă dauna cauzată de animal s-a datorat următoarelor cauze: 34 . sau că animalul se află sub paza sa. sau că a scăpat”. avea paza juridică a animalului. victima va trebui să facă dovada următoarelor condiţii speciale:  să fie cauzat prejudiciul. parcuri de vânătoare. control şi de direcţie al animalului. care pot fi supravegheate şi se pot afla. complexe sau crescătorii de vânat. în baza art. direcţie şi supraveghere a animalului. circuri. pază care poate fi transmisă în situaţia în care proprietarul i-a încredinţat folosinţa animalului unei alte persoane. edificii şi lucruri în general Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale Cadrul legal este dat de art. sub pază materială. civ. Paza juridică rezultă din dreptul persoanei de a folosi animalul. 4. De regulă. Cu privire la persoanele chemate să răspundă se aplică principiul potrivit căruia răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animal incumbă aceluia care. civ. 998-999 din C. este responsabil de prejudiciul cauzat de animal. dacă elevul avea capacitate delictuală ori fapta a fost săvârşită cu discernământ. Condiţii speciale Pentru antrenarea răspunderii paznicului juridic. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale. acestora le este recunoscută o acţiune în regres împotriva elevului pentru ale cărui fapte ilicite au acoperit prejudiciul.

proprietarul se poate întoarce cu acţiune în regres împotriva unor persoane ce au calităţi diferite. Efectele răspunderii pentru prejudiciile produse de animale Persoana care a suferit un prejudiciu ca urmare a acţiunii animalului poate să solicite repararea acestuia de cel care exercită paza juridică. când ruina este urmarea lipsei de întreţinere sau a unui viciu de construcţie”. în temeiul art. ruina edificiului s-a datorat lipsei de întreţinere a acestuia. aceasta va angaja răspunderea sa proprie sau răspunderea pentru fapta altuia. În baza temeiurilor prevăzute de art.. 1002 C. şi. care prevede că: „proprietarul unui edificiu este responsabil pentru prejudiciul cauzat de ruina edificiului. pe fundamentul că acesta are obligaţia de garanţie pentru viciile lucrului vândut.fapta victimei însăşi care a declanşat comportamentul agresiv..  împotriva constructorului sau proiectantului în temeiul contractului de antrepriză sau de proiectare. 1336. victima prejudiciului va trebui să probeze existenţa şi întinderea prejudiciului şi legătura cauzală directă dintre ruina edificiului şi prejudiciul înregistrat. b. de la proprietarul acestuia. 35 . ..fapta unei terţe persoane care va declanşa comportamentul negativ al animalului. negativ al animalului. victima prejudiciului va putea cere repararea integrală a prejudiciului cauzat de ruina edificiului. Dacă aceste probe sunt făcute. astfel:  împotriva fostului proprietar. Astfel nu se va putea reţine că există un asemenea caz fortuit dacă animalul.forţei majore. cauzându-i leziuni ce au afectat capacitatea acesteia de muncă. prin urmare. După probarea acestor condiţii generale. Răspunderea pentru ruina edificiului Cadrul legal al răspunderii pentru ruina edificiului se regăseşte în art. civ. 1002 din C. Această persoană se poate îndrepta şi împotriva aceluia care a exercitat paza materială a animalului la momentul la care s-a comis fapta ilicită cauzatoare de prejudicii. câinele a muşcat victima. pentru viciile ascunse ale edificiului. un câine. . datorită taliei sale mici nu va putea fi ţinut în lesă de către proprietar. nu şi cazului fortuit. Efectele răspunderii Principalul efect al răspunderii pentru ruina edificiului îl constituie repararea promptă şi integrală a unei terţe persoane. 1352-1360 C. Condiţiile speciale Pentru a se antrena răspunderea pentru ruina edificiului. sau faptul că ruina edificiului s-a datorat unor vicii de construcţie. care a avut calitatea de vânzător. victima prejudiciului va trebui să probeze existenţa alternativă a două condiţii speciale: a. civ. civ.

C. pentru prejudiciile cauzate de acestea fiind instituită o răspundere specială la art. cazanul care a explodat. civ.  împotriva prepusului.a. cu excepţia acelora pentru care şi în măsura în care. în sensul art. lumina soarelui. civ. o groapă neacoperită în care cineva a căzut în gol. în temeiul unui contract individual de muncă. întrucât acestea nu pot forma obiectul dreptului de proprietate şi au menirea de a fi folosite de toate persoanele. mobile sau imobile..: autovehiculele între care s-a produs coliziunea. se instituie răspunderea pentru lucruri în general: „Suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră”. ce prevedea obligaţia de a întreţine un anumit imobil. alin. Potrivit doctrinei de specialitate sunt considerate lucruri. bunurile pentru care legea instituie o lege specială:  animalele.  împotriva organelor administraţiei locale care nu au eliberat la timp autorizaţia de reparaţii. căderea unui arbore. 1. Calitatea de paznic juridic se poate trece asupra altor persoane în următoarele situaţii: 36 . C. 1.. ş. 1000. C. însă numai dacă ruina acestuia a fost urmarea lipsei de întreţinere sau viciilor de construcţie. Domeniul de aplicare A determina domeniul de aplicare al răspunderii pentru lucruri în general înseamnă a lămuri sensul noţiunilor de lucru şi de pază juridică.  edificiile. Paza juridică aparţine proprietarului în măsura în care acesta nu dovedeşte că în momentul cauzării prejudiciului aceasta nu trecuse asupra altei persoane. Nu intră de asemenea în categoria lucrurilor acceptate de art. 1001. conform art. civ. 1. C. Esenţial este ca paznicul juridic să poată exercita atributele dirijării. civ. etc. nu intră sub incidenţa art. în temeiul contractului de locaţiune din care re- zultă că acesta are obligaţia de a efectua reparaţiile mici. cu dinamism propriu si mişcare sau inerte şi în stare de repaus. 1000.). periculoase sau nepericuloase. alin. care s-au fisurat şi au produs explozii sau alte urmări grave. alin. Prin lucru. 1. civ. frigul. controlului şi supravegherii asupra lucrului. alin. se înţeleg „toate lucrurile neînsufleţite. întârziere ce a determinat ruina edificiului. de apă. C. 1 din C. În consecinţă. legea prevede o reglementare specială".. glastra care s-a prăbuşit de pe pervaz sau dintr-un balcon. instalaţiile electrice care au produs accidente. cu titlu de exemplu. civ. curente. 1000. conductele de gaze naturale. împotriva locatarului. surparea unui mal. 1000. acelea care nu sunt susceptibile de apropiere (aerul. etc. 1000 alin. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general Cadrul legal În art.

care are ambele elemente ale posesiei. iar în ipoteza bunurilor mobile. legătura de cauzalitate între lucru şi prejudiciu. dobândeşte calitatea de paznic juridic. Alături de fapta lucrului poate fi reţinută drept cauză a prejudiciului şi fapta omului. b. Fapta lucrului trebuie înţeleasă ca activitatea lucrului sau inactivitatea ilicită a acestuia care a jucat un rol determinant în cauzarea prejudiciului. valorează titlu de proprietate (art. În ceea ce priveşte prejudiciul. victima prejudiciului trebuie să probeze următoarele condiţii speciale: a. acesta trebue să fie cauzat:„. civ. întrucât acesta se comportă faţă de terţi ca un adevărat proprietar. aflându-ne în prezenţa unei pluralităţi de cauze. existenţa prejudiciului cauzat de lucru. „fapta” lucrului nu trebuie cu necesitate să fie singura cauză a prejudiciului. hoţul va avea calitatea de paznic juridic exercitând în fapt în mod independent atributele dirijării. controlului şi supravegherii lucrului.).. Legătura cauzală dintre fapta lucrului şi prejudiciu nu trebuie să fie stabilită între acţiunea sau inacţiunea persoanei responsabile civilmente ci între „fapta” lucrului şi prejudiciu. alin.de lucrurile ce sunt sub paza noastră" (art.  locatarul are calitatea de paznic juridic pentru prejudiciul creat prin utilizarea sau folosinţa lucrului. din momentul naşterii posesiei.  posesorul unui bun. adică autoritatea sau instituţia publică. 1000. civ. 1. iar în consecinţă. simpla posesie exercitată cu bunăcredinţă.). Totodată. uzufruct. 1909 alin. bunul a fost furat. a. servitute şi superficie) dobândesc calitatea de paznic juridic pentru bunurile ce constituie obiectul dreptului lor real. Efectele răspunderii Victima prejudiciului poate solicita despăgubiri de la acela care exercită paza juridică a lucrului dacă sunt îndeplinite condiţiile răspunderii. el va fi obligat la repararea daunei pricinuite unei terţe persoane.  titularului dreptului de administrare a unor bunuri din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale. b. „Fapta" lucrului este interpretată independent de activitatea faptei omului care a generat pe cea a lucrului şi independent de caracterul culpabil sau neculpabil al acestei activităţi omeneşti.  titularii dezmembrămintelor dreptului de proprietate (dreptul de uz. iar fapta nu este autonomă şi nici nu a scăpat de sub autoritatea omului. atât corpus cât şi animus. va avea calitatea de paznic juridic pentru bunurile pe care le administrează. 37 . C. C.. în detrimentul nudului proprietar. Condiţiile speciale Pentru a se angaja răspunderea. chiar dacă lucrul nu a avut un viciu propriu. abitaţie. iar dacă acesta a cauzat un prejudiciu.

de unde rezultă că victima prejudiciului nu poate să obţină mai multe despăgubiri prin formularea mai multor acţiuni în justiţie. după ce efectuează plata. 38 . pentru un anumit fel de răspundere invocată. În toate situaţiile. are posibilitatea exercitării unei acţiuni în regres împotriva aceluia care a exercitat paza materială. În măsura în care pretenţiile victimei prejudiciului sunt respinse de instanţa judecătorească. acesta. După ce victima solicită repararea prejudiciilor de la cel care are paza juridică.Victima mai are posibilitatea de a-1 acţiona în judecată şi pe acela care are paza materială a lucrului. prejudiciul fiind unic şi despăgubirea trebuie să fie unică. dacă vor fi întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie. intentate pe temeiuri diferite pentru acelaşi prejudiciu deoarece am fi în prezenţa unei îmbogăţiri fără justă cauză. aceasta poate formula acţiunea pentru valorificarea pretenţiilor pentru o altă răspundere dacă şi în măsura în care sunt întrunite condiţiile pentru invocarea acelui temei juridic.

1294 Cod civil rezultă că vânzarea-cumpărarea este un contract prin care una dintre părţi. Astfel. consensual. Caractere juridice Din definiţia dată mai sus rezultă caracterele contractului de vânzarecumpărare: a) Este un contract bilateral (sinalagmatic). întrucât prin încheierea sa dă naştere la obligaţii reciproce între părţi. e) Este un contract translativ de proprietate. de plata preţului.A CONTRACTELE CIVILE I. dar 39 . fără a mai fi nevoie de îndeplinirea vreunei formalităţi sau ca în momentul încheierii contractului preţul să fie plătit şi lucrul vândut să fie predat. iar cumpărătorul să primească bunul cumpărat în schimbul preţului. deoarece existenţa şi întinderea obligaţiilor reciproce este cunoscută de părţi din momentul încheierii contractului şi nu depinde de un eveniment viitor. CONTRACTUL DE VÂNZARE . d) Este un contract.PARTEA A IV . Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de vânzarecumpărare Noţiune În temeiul art. incert şi posibil. ca în cazul contractelor aleatorii. adică primirea unui echivalent în schimbul prestaţiei la care se obligă.CUMPĂRARE 1. c) Este un contract comutativ. adică. b) Este un contract cu titlu oneros. numită vânzător. Vânzătorul urmăreşte să primească preţul. în principiu. numită cumpărător. vânzătorului îi revine obligaţia de a preda lucrul care formează obiectul vânzării-cumpărării şi de a-1 garanta pe cumpărător. o dată cu realizarea acordului de voinţă (solo consensu) şi independent de predarea bunului vândut. iar cumpărătorului îi revine obligaţia de a plăti preţul. deoarece fiecare parte contractantă urmăreşte un avantaj patrimonial. are loc nu numai încheierea perfect valabilă a contractului. care se obligă în schimb a plăti vânzătorului preţul lucrului vândut. putând fi încheiat prin simplul acord de voinţă al părţilor. fiecare din contractanţi fiind în acelaşi timp şi creditor şi debitor unul faţă de celălalt. strămută proprietatea unui bun al său asupra celeilalte părţi.

în ipoteza în care una din părţile antecontractului nu îşi execută obligaţia de a face. 40 . întrucât nu a devenit proprietar. 1073 şi 1077 Cod civil. va opera transferul dreptului de proprietate de la data când a rămas definitivă. Deci. Dacă însă lucrul se mai găseşte în patrimoniul vânzătorului şi nu există alte impedimente legale. Obligaţia promitentului se stinge la termenul prevăzut. 5 alin. în baza art. 2 din Titlu X al Legii nr. Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare reprezintă un antecontract care. 247/2005.1. în lipsa acestuia. Dacă promitentul vânzător nu-şi respectă obligaţia şi vinde lucrul unei alte persoane. o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare. valabilă. cu rezerva fraudei. de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare. Dovada acestei promisiuni se face conform regulilor generale. forma (în contractele solemne). iar. care. beneficiarul promisiunii putând opta în sensul de a-1 cumpăra sau nu. creează obligaţii pentru ambele părţi. având caracter constitutiv de drepturi. 1295 Cod civil). iar vânzarea încheiată cu o altă persoană este. chiar dacă vânzarea proiectată ar fi un contract solemn. instanţa are la dispoziţie două posibilităţi:  să oblige promitentul vânzător la încheierea contractului. 2. capacitatea. prin art. pactul de preferinţă şi dreptul de preemţiune. beneficiarul nu are obligaţia de a încheia contractul în viitor. la expirarea termenului general de prescripţie. având ca obiect derivat un teren.  să pronunţe. astfel că beneficiarul cumpărător nu poate cere decât daune-interese. întrucât creează obligaţii numai pentru una din părţi (promitent). Recent. 2. care începe să curgă de la data încheierii promisiunii de vânzare. sub sancţiunea daunelor cominatorii.şi transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător (art. s-a prevăzut. cauză licită. una din părţi fiind obligată faţă de cealaltă să vândă în viitor un anumit bun. În legătură cu consimţământul părţilor se impun examinate promisiunea de vânzare. Consimţământul Vânzarea nu poate lua naştere decât prin acordul părţilor care îşi dau consimţământul reciproc asupra condiţiilor contractului. Condiţiile de validitate a contractului de vânzare-cumpărare Pentru a fi valabil încheiat. spre deosebite de promisiunea unilaterală de vânzare. promitent şi beneficiar. beneficiarul cumpărător nu poate cere predarea lucrului. Promisiunea de vânzare este un contract unilateral. Promisiunea unilaterală de vânzare reprezintă un antecontract care dă naştere unui drept de creanţă. obiectul. posibilitatea instanţelor de a pronunţa hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare. contractul de vânzare-cumpărare trebuie să cuprindă următoarele elemente: consimţământul. în terminis.

„pot cumpăra toţi cărora nu le este oprit în primul rând prin lege”. Dreptul de preemţiune este un drept subiectiv civil. aceasta impune ca părţile să aibă capacitatea deplină de exerciţiu. recunoscut de lege anumitor persoane fizice sau juridice.Pactul de preferinţă este o varietate a promisiunii de vânzare. Drept de preemţiune prezintă următoarele caractere:  este un drept absolut opozabil erga omnes. 2. 1306 Cod civil. indiferent de reaua sau buna-credinţă a terţului cumpărător. iar excepţia este incapacitatea (motiv pentru care incapacităţile sunt prevăzute expres şi limitativ de lege). Această interdicţie urmăreşte: 41 . Incapacităţi speciale Legea prevede anumite interdicţii de a vinde şi cumpăra. prin care proprietarul unui bun se obligă ca.2.vânzător nu are nici un rol în naşterea şi exercitarea dreptului de către titularul lui în măsura în care s-a hotărât să vândă bunul. în cazul când îl va vinde. un act de dispoziţie. la preţ egal. 1307 Cod civil.  este un drept patrimonial care se exercită şi se apără potrivit legii. care constă în posibilitatea conferită acestora de a cumpăra cu prioritate un anumit bun. dreptul de preemţiune are natură legală. Deci. Dreptul de preemţiune poate fi definit ca fiind un drept subiectiv ce conferă un drept preferenţial de cumpărare la preţ egal categoriilor de persoane în favoarea cărora a fost instituit. Spre deosebire de pactul de preferinţă. Potrivit art. a cărui nerespectare atrage anularea contractului de vânzare. "vânzarea nu se poate face între soţi". proprietarul trebuie să respecte dreptul de preemţiune sub sancţiunea prevăzută de lege.  constituie o excepţie de la principiul liberei circulaţii a bunurilor şi de la principiul potrivit căruia proprietarul dispune liber (exclusiv şi absolut) de bunul său. ceea ce înseamnă că actul de cumpărare-vânzare poate fi încheiat de orice persoană. în principiu. cum este cazul în situaţia promisiunii unilaterale sau bilaterale de vânzare. denumite incapacităţi speciale: a. Capacitatea părţilor Reguli generale Potrivit art. astfel încât domeniul său de aplicaţie este restrictiv şi de strictă interpretare. De precizat este faptul că proprietarul bunului se obligă numai să acorde preferinţă în cazul în care se va hotărî să vândă bunul şi nu să vândă unei persoane. fiind instituit printr-o normă imperativă.  conferă titularului un drept preferenţial de cumpărare la preţ egal a bunurilor imobile. să acorde preferinţă unei anumite persoane. Vânzarea-cumpărarea fiind. voinţa proprietarului . regula în materia contractului de vânzarecumpărare o constituie capacitatea.

sub aparenţa unei vânzări simulate. 3 din Legea nr. f. 44 teza a II-a. e. aplicabil doar în materie de vânzare.res communis . Art. Persoanele care administrează bunuri ale statului. comunelor. „numai lucrurile care sunt în comerţ pot fi obiectul unui contract”. Funcţionarii publici nu pot cumpăra bunuri care se vând prin mijlocirea lor. Potrivit art. nu pot cumpăra bunuri aflate în administrarea lor (art. tutorii nu pot cumpăra bunurile persoanelor aflate sub tutela lor. g. 2.  bunurile care fac parte din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale. 42 . 1308 pct. împuterniciţi a vinde un lucru nu-1 pot cumpăra.  să apere interesul moştenitorilor. oraşelor. 41 din Constituţie şi art. acela la care părţile se obligă. 2 Cod civil precizează că atât mandatarii convenţionali. aerul etc). care ar putea să fie fraudaţi prin încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare simulate. 535 Cod civil). este următoarea: „Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor numai în condiţiile Legii nr. b. Obiectul contractului Obiectul contractului de vânzare-cumpărare îl formează. A. să împiedice pe soţi ca. aşa-numitele lucruri comune . 3 Cod civil). apa mării. 1309 Cod civil a interzis sub sancţiunea nulităţii absolute judecătorilor. h. 1308 Cod civil. precizează că „toate lucrurile care sunt în comerţ pot fi vândute. aplicabil tuturor convenţiilor. 1310 Cod civil. care sunt de competenţa curţii de apel în a cărei circumscripţie îşi exercită funcţia sau profesia. afară numai dacă vreo lege a oprit aceasta”. Art. 962 Cod civil. să reali- zeze o donaţie irevocabilă. Până la intrarea în vigoare a Legii de revizuire a Constituţiei. potrivit art. Noua redactare a textului constituţional. 963 Cod civil. conţinută în prezent în art. aşa cum prevede art. cât şi cei legali. Potrivit art. 1308 pct. 312/2005.(razele soarelui. Lucrul vândut a) Lucrul trebuie să fie în circuitul civil. procurorilor şi avocaţilor să devină cesionari de drepturi litigioase.3. Sunt scoase din circuitul civil:  lucrurile care prin natura lor nu sunt susceptibile de a forma obiectul dreptului de proprietate. Persoanele insolvabile nu pot cumpăra bunurile imobile care se vând prin licitaţie publică (art. cetăţenii străini şi apatrizii nu puteau avea dreptul de proprietate asupra terenurilor. iar art. d. municipiilor sau judeţelor. adică lucrul vândut şi preţul plătit. 54/1998.  să apere interesele creditorilor. c.

muniţiile şi materiile explozibile. deci. timp de 10 ani de la data cumpărării. 1295 Cod civil). că vânzătorul trebuie să fie proprietarul lucrului în acest moment. ele pot fi înstrăinate înainte de împlinirea acestui termen numai foştilor proprietari ai acelor locuinţe (art. decât în condiţiile prevăzute de lege şi numai de persoane juridice sau fizice autorizate. atunci contractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută. fie să ceară o reducere a preţului proporţională cu partea care a pierit.  sub sancţiunea nulităţii absolute. adică în momentul încheierii contractului. 948 şi 964 Cod civil). Contractul de vânzare-cumpărare. 1 din Legea nr. Soluţiile sunt diferite. atunci efectul translativ de proprietate operează din momentul încheierii contractului (art. ultim din Legea nr. întrucât aceasta contravine principiului liberei circulaţii a bunurilor şi dreptului proprietarului de a dispune liber şi absolut de bunul său. 18 alin. atunci cumpărătorul poate alege între două posibilităţi: fie să ceară rezoluţiunea vânzării. aceasta este a doua condiţie pe care trebuie să o îndeplinească lucrul vândut. El trebuie să existe în prezent. Rezultă. nu pot forma obiectul vânzâriicumpărării bunurile care constituie monopolul statului. 10/2001). 1. 20 şi 39 din Legea fondului funciar unor categorii de persoane ce nu au avut terenuri. pentru lipsă de obiect. sub sancţiunea nulităţii absolute. d) Vânzătorul să fie proprietarul lucrului individual determinat. 9 alin. căci numai în acest moment se poate transfera proprietatea. în ipoteza că lucrul a pierit numai în parte. Trebuie menţionat faptul că un bun nu poate fi scos din circuitul civil prin voinţa omului. lucrul ce se va confecţiona în viitor). 112/1995). 43 . c) Lucrul să fie determinat sau determinabil. dar pot exista în viitor (spre pildă. Aici este vorba de o inalienabilitate temporară. sau să poată exista în viitor. timp de 10 ani socotiţi de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietăţii. Dacă vânzarea are ca obiect un bun individual determinat. 965 Cod civil).  bunurile ce pot fi înstrăinate numai cu respectarea condiţiilor cerute de lege (armele. 702 şi art. impune vânzătorului condiţia ca el să fie proprietarul lucrului vândut. Dacă lucrul a pierit în momentul încheierii contractului. după încheierea contractului.  sub sancţiunea nulităţii relative. b) Lucrul trebuie să existe. fiind translativ de proprietate. nu pot fi înstrăinate prin acte juridice. lucruri care nu există în momentul acordului de voinţă (art. Vânzarea poate avea ca obiect şi lucruri viitoare (res futura). nu pot fi înstrăinate prin acte juridi- ce între vii terenurile atribuite în temeiul art. locuinţele dobândite de către chiriaşii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foştilor proprietari său moştenitorilor acestora (art. Pentru rezolvarea problemei trebuie făcută deosebirea după cum contractul are ca obiect un bun individual determinat sau bunuri de gen sau viitoare. 17/1996). 44 alin. potrivit Legii nr. În practică sunt situaţii în care vânzătorul vinde bunul altuia. licit şi posibil (art. Ca excepţie.

Trebuie precizat că. Această condiţie este de esenţa vânzării. dacă un coindivizar înstrăinează bunul. atunci contractul este nul ca vânzare-cumpărare (din lipsa de preţ). Prin preţ sincer trebuie înţeles un preţ real. este de bună-credinţă). ci în intenţia părţilor să fie efectiv cerut şi plătit. contract de întreţinere). ignorând faptul că lucrul vândut nu aparţine vânzătorului (deci. stabilit de părţi. ci a altui contract (contract de schimb. când preţul s-a plătit. pe bază de probe. dar poate fi valabil ca donaţie. El constă într-o sumă de bani pe care cumpărătorul o plăteşte vânzătorului. Preţul Preţul este obiectul prestaţiei cumpărătorului. şi valoarea reală a bunului. atunci vânzarea e valabilă. Aceasta este situaţia atunci când ambele sau numai cumpărătorul este în eroare. Pentru a se considera că preţul este serios şi nu derizoriu. cu ocazia încheierii contractului. Stabilirea caracterului de preţ serios constituie o chestiune de fapt şi este lăsată la aprecierea instanţei. vânzarea este nulă pentru lipsa calităţii de proprietar a vânzătorului. sau pe cale de acţiune. în măsura în care înstrăinătorul a avut intenţia să facă o liberalitate şi dacă condiţiile prevăzute de lege pentru validitatea donaţiei sunt îndeplinite. b) Preţul să fie determinat sau determinabil. Preţul este determinat când părţile. astfel încât soluţia este controversată. Preţul este determinabil când suma de bani ce trebuie plătită nu este fixată cu ocazia încheierii contractului. B. iar dacă nu intră. dar sunt stabilite elementele cu ajutorul cărora părţile pot stabili preţul cu ocazia executării contractului (spre pildă. c) Preţul să fie sincer şi serios. problema anulării în eroare nu se poate pune. care a fost considerat de cumpărător ca fiind proprietarul lucrului. Dacă părţile au fost în cunoştinţă de cauză. adică pe care părţile să-1 fi stabilit nu în mod fictiv. au stabilit cu exactitate suma de bani ce urmează a fi plătită.Dacă nu este proprietarul lucrului. dacă bunul care a format obiectul vânzării intră în lotul coindivizarului. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească preţul sunt următoarele: a) Preţul trebuie să fie fixat în bani. este necesar să existe o proporţie între cuantumul lui. Dacă contravaloarea lucrului vândut nu este stabilită în bani. în funcţie de calitatea produsului) sau atunci când părţile lasă stabilirea preţului la aprecierea unui terţ (un specialist ales de părţi sau numit de către persoana aleasă de părţi). Dacă preţul este fictiv. ştiind că bunul care formează obiectul vânzării este proprietatea altei persoane. atunci vânzarea este valabilă sub condiţie rezolutorie. Nulitatea relativă poate fi invocată pe cale de excepţie. vânzarea este anulabilă pentru eroare asupra calităţii esenţiale a vânzătorului. atunci nu mai suntem în prezenţa unui contract de vânzare-cumpărare. în cazul bunurilor aflate în indiviziune. astfel încât. O problemă care se ridică în le44 . atunci când preţul nu s-a plătit.

Definirea efectelor Prin efectele unui contract înţelegem obligaţiile pe care contractul le creează în sarcina părţilor contractante (vânzătorul şi cumpărătorul).gătură cu această condiţie este de a şti ce se întâmplă dacă preţul stabilit de părţi nu este derizoriu. Dacă însă e vorba despre un minor care încheie singur acte juridice pentru care nu s-a cerut autorizarea autorităţii tutelare. în acest caz. Codul civil stabileşte o regulă specială de interpretare în materia vânzării-cumpărării: atunci când înţelesul contractului este îndoielnic. Cod civil nu a admis leziunea drept cauză de desfiinţare a contractului decât numai când cel lezat este un minor. Obligaţiile vânzătorului Obligaţiile principale ale vânzătorului sunt:  să predea lucrul vândut.1. Efectele contractului de vânzare-cumpărare 3. Obligaţia predării cuprinde indirect şi obligaţia de a conserva lucrul până la termenul predării. după cum se cunoaşte. Dar. cumpărătorul poate invoca excepţia de neexecutare (exceptio non adimpleti contractus) sau poate cere fie rezoluţiunea vânzării. Predarea lucrului vândut Prin predarea lucrului se înţelege punerea lucrului la dispoziţia cumpărătorului (art.  să-1 garanteze pe cumpărător contra evicţiunii şi contra viciilor. afară de situaţia când predarea ar fi fost oprită de existenţa unui caz de forţă majoră sau caz fortuit. care încheie singur contractul. pentru stabili obligaţiile ce revin contractanţilor trebuie delimitat conţinutul contractului şi interpretate clauzele contractuale (în situaţia în care aceste clauze sunt insuficient de clar determinate de lege). 1314-1334 Cod civil). fie executarea silită a contractului. 3. 45 . chiar dacă nu există disproporţie între preţ şi valoarea lucrului vândut. rezultând că majorul nu poate obţine anularea contractului pentru leziune. Cumpărătorul are dreptul de a cere şi daune pentru prejudiciul provocat prin faptul nepredării la timp a lucrului. problema juridică care se ridică este cea a leziunii ca viciu de consimţământ. clauzele neclare se interpretează în contra vânzătorului. 3.2. fără încuviinţarea ocrotitorului legal. În cazul neexecutării obligaţiei de predare a lucrului vândut de către vânzător. deci. din culpa vânzătorului. atunci contractul este lovit de nulitate. între 14-18 ani. dar există o disproporţie vădită între valoarea obiectivă a lucrului vândut şi preţul plătit. Legea a restrâns leziunea doar la această ipoteză. în favoarea cumpărătorului. Uneori. obligaţie care se execută prin efectuarea de activităţi sau fapte care să confere posibilitatea pentru cumpărător de a intra în stăpânirea lucrului.

anterior vânzării. precum acţiunile posesorii. drept care exclude în tot sau în parte pe cel al cumpărătorului. Condiţiile obligaţiei de garanţie pentru evicţiune Vânzătorul este garant numai pentru tulburarea de drept rezultând din exercitarea de către un terţ a unui drept concurând cu cel al cumpărătorului. Potrivit art. evicţiunea provenind de la un terţ. Dreptul invocat de terţul evingător poate fi un drept real sau un drept de creanţă. Codul civil are în vedere. locatarul poate invoca împotriva cumpărătorului dreptul său de locaţiune. prin mijloace legale. reprezintă un astfel de fapt orice act. evicţiunea nu poate fi imputată vânză46 . în materia uzucapiunii desăvârşite după actul vânzăriicumpărării. întrucât cumpărătorul. însă ea nu poate fi opusă succesorilor cu titlu particular. deci. indiferent că este vorba de o tulburare de fapt sau de una de drept. Reglementând obligaţia de garanţie pentru evicţiune. vânzătorul nu răspunde. trebuie să se apere singur împotriva acestor fapte. Pentru cauze ulterioare vânzării. Evicţiunea este definită ca pierderea totală sau parţială a proprietăţii lucrului sau tulburarea cumpărătorului în exercitarea. cumpărătorul poate invoca aşa-numita „excepţie de garanţie”: cine trebuie să garanteze pentru evicţiune nu poate să evingă (quem de evictione tenet actio. dreptului de proprietate. Este evident că dacă vânzătorul nu a comunicat cumpărătorului la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a locuinţei despre existenţa contractului de locaţiune. în ipoteza contractului de locaţiune încheiat de vânzător cu dată certă (opozabil cumpărătorului). În cazul tulburărilor de fapt. În schimb.Obligaţia de garanţie În legătură cu obligaţia vânzătorului de a asigura liniştita posesiune a lucrului. 1377 Cod civil precizează că acesta „răspunde către cumpărător de evicţiune totală sau parţială a lucrului vândut. art. sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect şi care n-ar fi declarate la facerea contractului”. dar neprevăzut în contract. ori ulterior vânzării. Obligaţia de garanţie pentru evicţiune să aibă o cauză anterioară vânzării. vânzătorul nu răspunde. vânzătorul nu răspunde. dar tăinuit faţă de cumpărător. în special. Astfel. el va răspunde pentru tulburarea exercitării dreptului de proprietate de către terţul locatar care invocă dreptul său de folosinţă asupra locuinţei ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare. evindem agentem repellit exceptio). Obligaţia de garanţie fiind una patrimonială. se transmite la moartea vânzătorului succesorului universal sau cu titlu universal. Dar această obligaţie operează cu atât mai mult dacă evicţiunea provine dintr-un fapt personal al vânzătorului. rezultând din valorificarea de către un terţ a unui drept asupra lucrului. săvârşit de către vânzător ori succesorii săi universali sau cu titlu universal de natură a-1 tulbura pe cumpărător în liniştita folosinţă a lucrului. 1339 Cod civil. In cazul unei asemenea tulburări. anterior contractului de vânzare-cumpărare a locuinţei. în calitate de proprietar. întrucât cumpărătorul se poate apăra singur.

la restituirea cheltuielilor de judecată atât ale procesului. legea precizează că acesta daune constau în diferenţa între preţul plătit şi sporul de valoare dobândit de lucru. vânzătorul se poate apăra. De asemenea. întrucât dacă-1 neglijează. are dreptul la daune-interese. În privinţa efectelor evicţiunii. Dacă evicţiunea este pe cale să se producă. după cum evicţiunea nu s-a produs. Obligaţia de garanţie pentru evicţiune este o obligaţie de „a nu face”. indiferent de scăderea sau creşterea valorii lucrului. cu excepţia situaţiei în care cumpărătorul a tras vreun folos din stricăciunile ce a cauzat lucrului. legea face deosebire între evicţiunea totală şi cea parţială. avea posibilitatea să întrerupă curgerea prescripţiei achizitive. Vânzătorul răspunde numai dacă uzucapiunea a fost desăvârşită la data vânzării. din care a rezultat evicţiunea. vânzătorul este ţinut să se abţină de la orice fapt care să atragă posibilitatea tulburării cumpărătorului în exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate. Sarcina probei cunoaşterii cauzei evicţiunii de către cumpărător incumbă vânzătorului. îi revine obligaţia de a plăti pagubele suferite de cumpărător. restituire care trebuie să fie integrală. contractul căpătând caracter aleatoriu. el trebuie să ceară vânzătorului să-şi execute obligaţia de a-1 apăra contra eventualei evicţiuni. cumpărătorul are dreptul la valoarea fructelor pe care a fost obligat să le restituie terţului evingător (dacă dobândeşte fructele în calitate de posesor de bună-credinţă.torului. indiferent din ce cauză s-a produs sporul de valoare (cheltuielile necesare sau utile. cumpărătorul este obligat să-1 anunţe pe vânzător de pericolul producerii evicţiunii. nu se restituie). cumpărătorul are dreptul la restituirea preţului plătit. înseamnă că şi-a asumat riscul. de „a face” sau de „a da”. şi vânzătorul nu răspunde. fapt ce-1 poate face pe vânzător să ceară o reducere a preţului. afirmând că evicţiunea s-a produs pentru că nu a fost înştiinţat. a) Evicţiunea totală În acest caz. deci. vânzătorul are obligaţia de „a face”. Atâta timp cât evicţiunea nu s-a produs. Dacă acesta a cunoscut pericolul evicţiunii. este pe cale să se producă sau s-a produs. adică de a folosi toate mijloacele pentru a-1 apăra pe cumpărător împotriva terţului evingător. Dacă evicţiunea s-a produs. Garanţia contra evicţiunii poate fi invocată numai în cazul necunoaşterii pericolului evicţiunii de către cumpărător. cât şi ale acţiunii în regres în contra vânzătorului. 47 . Dacă cumpărătorul este ameninţat de evicţiune. deoarece cumpărătorul devenit proprietar. şi în special dacă este acţionat în justiţie de către terţ. de la data încheierii contractului şi până la data producerii evicţiunii. în acest scop. vânzătorul are obligaţia de "a da". sau spor de valoare dobândit fortuit prin scumpiri). echivalent cu folosul realizat de cumpărător.

cumpărătorul poate cere rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare numai dacă evicţiunea parţială este atât de importantă încât cumpărătorul. . nu la cota parte corespunzătoare din preţ. în sensul.Viciul să fie grav. Garanţia pentru evicţiune poate fi modificată prin convenţia părţilor în sensul agravării răspunderii vânzătorului. 1336 Cod civil. trebuie îndeplinite următoarele condiţii: .b) Evicţiunea parţială Dacă evicţiunea este numai parţială. nu ar fi cumpărat. vânzătorul nu răspunde. dacă i-ar fi cunoscut viciile. vânzătorul răspunde nu numai de liniştita posesiune a lucrului vândut. în schimb. cumpărătorul nu l-ar fi cumpărat sau nu ar fi plătit preţul pe care 1-a dat (art. Condiţiile cerute pentru ca vânzătorul să răspundă pentru viciile lucrului vândut Pentru a se angaja răspunderea vânzătorului pentru viciile lucrului vândut. vânzătorul nu răspunde pentru viciile aparente ale lucrului şi de care cumpărătorul a putut să se convingă singur (art. Garanţia contra viciilor lucrului vândut Potrivit art. şi care fac ca bunul să nu poată fi întrebuinţat conform destinaţiei sale sau ca întrebuinţarea să fie atât de micşorată. o dată cu dreptul de proprietate. Ca urmare a rezoluţiunii vânzării. asupra cumpărătorului. existând în momentul predării sale. 1352 Cod civil). prin efectul vânzării. adică atunci când lucrul se defectează sau îşi pierde calitatea din cauze ivite după vânzare. Viciile ascunse sunt acele deficienţe calitative ale bunului vândut care. întrucât. ci şi de viciile acelui lucru. are dreptul la valoarea părţii pierdute prin evicţiune (deci. vânzătorul datorează tot ce este prevăzut de lege pentru evicţiunea totală. încât se poate presupune că. Dacă cumpărătorul nu cere rezoluţiunea. dacă ar fi putut să prevadă evicţiunea. adică din cauza lui lucrul trebuie să fie impropriu întrebuinţării după destinaţie sau să se micşoreze într-atât valoarea de întrebuinţa48 . adică chiar dacă a fost de bună-credinţă. încât se presupune că cumpărătorul nu-ar fi contractat ori n-ar fi dat pe dânsul ceea ce a dat. în afară de cazul în care s-ar fi stipulat că nu răspunde de ele.Viciul să fie ascuns. 1353 Cod civil). răspunderii acestuia şi pentru caz fortuit sau în sensul micşorării sau înlăturării complete a răspunderii acestuia. Pentru viciile care au apărut după încheierea contractului. Potrivit legii. . vânzătorul răspunde chiar dacă nu le-a cunoscut. riscurile trec. dacă le-ar fi cunoscut. Vânzătorul este răspunzător pentru viciile ascunse ale lucrului dacă din cauza lor lucrul nu este bun de întrebuinţat potrivit destinaţiei sale sau dacă întrebuinţarea sa este atât de micşorată.Viciul să fi existat în momentul vânzării. ci la partea corespunzătoare din valoarea lucrului la zi). nu i-au fost cunoscute cumpărătorului şi nici nu puteau fi descoperite prin mijloace obişnuite de verificare. de viciile ascunse.

prevăzută de art. în lipsă de stipulaţie contrară. Acţiunea specială de reducere a preţului se numeşte estimatorie. provocată de viciu. Această acţiune este admisibilă chiar dacă natura viciului n-ar face lucrul absolut impropriu destinaţiei sale. Plata preţului a. întrucât valoarea prejudiciului se stabileşte. el are dreptul să suspende plata preţului până când vânzătorul va face să înceteze tulburarea sau îi va da o cauţiune.3. Dacă cumpărătorul nu poate dovedi alte pagube. cunoscând acest fapt. 1362 Cod civil). fie o reducere a preţului. iar dacă este de rea-credinţă să plătească daune-interese. plata se face. Aşadar. 49 . în lipsă de termen. cumpărătorul plăteşte preţul la locul şi în momentul în care i se face predarea lucrului vândut (art. vânzătorul este obligat ca în schimbul lucrului ce i se înapoiază să restituie preţul şi cheltuielile vânzării. Dacă rezoluţiunea este pronunţată. instanţa trebuie să-1 oblige pe vânzător la plata de dobânzi legale la suma ce urmează a fi restituită. încât cumpărătorul.  de a lua în primire lucrul vândut. în lipsă de stipulaţie contrară. Dacă cumpărătorul are motive de a se teme de o evicţiune. 3. dacă nu s-a prevăzut că preţul va fi plătit şi în asemenea situaţii. nu ar fi cumpărat sau ar fi plătit un preţ mai mic. la domiciliul debitorului (art. 1361 Cod civil: "Principala obligaţie a cumpărătorului este de a plăti la ziua şi la locul determinat prin contract". Dacă nu s-a prevăzut altfel în contract. iar în materia vânzării-cumpărării. prin expertiză. nu orice deficienţe ale lucrului vândut sunt susceptibile de a atrage răspunderea pentru vicii. Acţiunea prin care cumpărătorul solicită rezoluţiunea vânzării se numeşte redhibitorie (actio redhibitoria) . Plata preţului este cea mai importantă obligaţie a cumpărătorului. Efectele şi întinderea răspunderii vânzătorului pentru vicii Dacă condiţiile prezentate mai sus sunt întrunite. plata se poate cere imediat. 1362 Cod civil) şi. la locul unde se face predarea lucrului (art. cumpărătorul are facultatea de a cere fie rezoluţiunea vânzării. Gravitatea viciilor fiind o problemă de fapt. el suportă şi cheltuielile vânzării.re. În loc de desfiinţarea contractului cu efect retroactiv. de obicei. 1104 Cod civil). Locul şi data plăţii. ci numai cele de o anumită gravitate. este la libera apreciere a instanţelor de judecată. Obligaţiile cumpărătorului Cumpărătorul are două obligaţii principale:  de a plăti preţul. proporţională cu paguba suferită. cumpărătorul poate cere o reducere a preţului. Acest text derogă de la regulile generale prevăzute de dreptul comun sub următoarele aspecte: potrivit dreptului comun în materie de contracte.

în materia vânzării de imobile. poate fi intentată împotriva persoanei în mâna cărei se află lucrul vândut. în cazul contractului de vânzarecumpărare. se consideră că a renunţat la acest drept şi nu va putea refuza predarea decât dacă cumpărătorul a decăzut din beneficiul termenului (art. ceea ce înseamnă că urmăreşte nu persoana cumpărătorului. El poate invoca excepţia de neexecutare sau rezoluţiunea contractului. se produce rezoluţiunea de drept a contractului. decât dacă vânzătorul a îndeplinit cerinţele legii pentru conservarea privilegiului său de vânzător.  dreptul de a cere rezoluţiunea pentru neplata preţului nu este opozabil terţului dobânditor de drepturi reale asupra lucrului vândut. ca şi în orice alt contract bilateral. Acţiunea în rezoluţiunea vânzării este reală. El poate cere rezoluţiunea. Atunci când vânzătorul a acordat un termen pentru plata preţului. dacă cumpărătorul nu plăteşte preţul şi nu beneficiază de un termen suspensiv (art. cu unele precizări. instanţa poate acorda un singur termen de graţie. la expirarea căruia. Astfel. fie rezoluţiunea contractului. Rezoluţiunea producându-se cu efect retroactiv. 1025 Cod civil). deci. Vânzătorul poate invoca excepţia de neexecutare (confundată cu dreptul de retenţie. ci chiar bunul şi. neexecutarea obligaţiei de către una dintre părţi conferă celeilalte părţi posibilitatea de a invoca excepţia de neexecutare sau de a cere fie executarea.b. Vânzătorul poate cere şi obligarea cumpărătorului la executarea în natură a obligaţiei. instanţa nu poate acorda un termen de graţie dacă vânzătorul este în pericol de a pierde lucrul şi preţul. ea se va produce fără intervenţia justiţiei. Dacă nu există un asemenea pericol. potrivit regulilor generale. La acest principiu. legea aduce anumite restricţii:  rezoluţiunea rămâne fără efect în contra autorităţilor publice. dar este obligat să ia în primire lucrul vândut la termenul stabilit în contract sau din ziua când a fost pus în întârziere. dacă printr-un pact comisoriu expres s-a prevăzut rezoluţiunea de drept a contractului pentru neplata preţului. se răsfrânge şi asupra terţilor dobânditori de drepturi asupra lucrului vândut. dacă tot nu se plăteşte preţul. 1322 Cod civil). Luarea în primire a lucrului vândut Cumpărătorul are nu numai dreptul să primească lucrul vândut. Tot astfel.  rezoluţiunea rămâne fără efect în contra terţului adjudecător al imobilului vândut prin licitaţie publică. fără punere de întârziere. refuzând să predea lucrul vândut. Vânzătorul nu este însă obligat să ceară executarea silită. Acţiunea în plata preţului are un caracter personal şi se prescrie în termenul general de 3 ani. dacă cumpărătorul a devenit proprietar înainte de invocarea ei). însă numai după punerea în întârziere a cumpărătorului. ceea ce este posibil atunci când debitorul este solvabil. 50 . Sancţiunea neplăţii preţului.

El are însă dreptul la daune-interese potrivit regulilor generale. . iar in categoria incapacitatilor de a primi sunt incluse: persoanele neconcepute. medicii si farmacistii care au tratat o persoana in boala din care moare. 2. În cazul produselor care se deteriorează repede şi a altor bunuri mobile. persoanele juridice. trebuie indeplinite anumite conditii privind obiectul contractului si de forma. minorii si interzisii. contractul trebuie sa fie incheiat in forma autentica. marind patrimoniul celeilalte parti. numita donator. Conditii de forma: intre prezenti sau intre absenti. CAPACITATEA PARTILOR: Legislatia noastra contine anumite dispozitii speciale stabilind anumite incapacitati speciale de a dispune si de a primi prin intermediul contractului de donatie. 3. fara a urmari sa primeasca ceva in schimb.bunul sa fie determinat sau determinabil. daca nu corespunde scopului stabilit de lege.dacă a valorificat lucrul. cum nici vânzătorul . CONDITII DE VALIDITATE: Pentru ca un contract de donatie sa fie valabil incheiat. legea prevede rezoluţiunea de drept a contractului în favoarea vânzătorului şi chiar fără punerea în întârziere a cumpărătorului. licit. organizatiile care n-au dobandit personalitate juridica. cu acelasi drept. numita donatar. in categoria incapacitatilor de a dispune. minorii si persoanele puse sub interdictie nu pot incheia un asemenea contract.obiectul sa fie posibil. unilateral şi cu titlu gratuit prin care una dintre parti. Astfel. vânzându-1 unui terţ . ca urmare a rezoluţiunii. 51 . CONTRACTUL DE DONATIE 1. Conditiile cu privire la obiectul contractului de donatie sunt: . surdomutul care nu stie sa scrie.În caz de neexecutare. vânzătorul are dreptul să ceară cumpărătorului despăgubiri pentru eventuale cheltuieli de depozitare sau de transportare a bunului în alt loc şi posibilitatea de solicita instanţei obligarea cumpărătorului la executarea acestei obligaţii (daune cominatorii). sa existe sau sa poata exista in viitor. . obiectele donate trebuie trecute intr-un stat informativ semnat de donator. Cumpărătorul nu poate invoca rezoluţiunea pentru a se elibera de obligaţia de a plăti preţul. decat cu asistarea unui curator special.nu ar putea reţine preţul încasat de la primul cumpărător. dar numai dacă în contract s-a stabilit termenul ridicării în favoarea vânzătorului şi dacă nerespectarea termenului de ridicare nu se datorează faptei sale. cu intentie liberala işi micsoreaza in mod irevocabil patrimoniul sau cu un drept. NOTIUNE: Contractul de donatie este un contract solemn. Daca donatia are ca obiect bunuri mobile.bunul sa fie in circuitul civil.

dreptul de a dispune de dreptul donat. Codul civil mai prevede si posibilitatea revocarii donatiei pentru survenienta de copil. CLAUZELE LEGALE DE REVOCARE A DONATIILOR: Donatiile pot fi revocate conform art. PRINCIPIUL IREVOCABILITATII DONATIILOR: In principiu. CONTRACTUL DE INTRETINERE 1. sinalagmatic. Sunt clauze incompatibile cu principiul irevocabilitatii: conditiile potestative. imbracaminte. donatia cu rezerva uzufructului. Caractere juridice: Contractul de intretinere este un contract: cu titlu oneros. 5. Notiune: Prin contractul de intretinere una dintre parti instraineaza un bun sau plateste o suma de bani (capital). dar infaptuite pe calea unui act juridic diferit de contractul de donatie. 2. iar dupa moarte sa o inmormanteze. aleatoriu. Pentru proba deghizarii se aplica regulile din materia simulatiei. aceasta va avea ca rezultat facerea unei liberalitati. conditie cazuala sau mixta. pentru aceasta categorie de acte juridice nu se cere respectarea formei autentice. Exista si clauze permise: donatia poate fi cu termen. constituind o donatie indirecta. ele fiind supuse numai regulilor de fond ale donatiilor: Renuntarea la un drept: daca renuntarea este facuta cu intentia de a gratifica. donatia care intruneste conditiile generale de valabilitate a contractelor este valabila dar este supusa si regulilor de fond prevazute special pentru donatii.civ pentru ingratitudine. iar cealalta parte se obliga sa-i asigure intretinerea in natura (de regula haine. ingrijiri medicale. clauza de imputernicire. plata datoriilor viitoare nedeterminate. Remiterea de datorie: operatia prin care creditorul renunta cu titlu gratuit la valorificarea unui drept de creanta. dreptul de denuntare. 7. DONATIILE PRIN INTERPUNERE DE PERSOANE: contractul aparent se incheie cu o persoana interpusa. fie si postum. DONATIILE DEGHIZATE: atunci cand conform actului public donatia apare incadrata intr-o operatiune juridica cu titlu oneros. 6. Stipulatia in favoarea unei terte persoane: cand este facuta cu intentia de a gratifica si se realizeaza independent de acceptarea donatiei de catre donatar. De asemenea. in acest caz donatia este un accesoriu al operatiei principale. 831 C. Donatiile intre soti pot fi revocate. in urmatoarele conditii: donatorul sa nu aiba nici un descendent in momentul incheierii contractului iar ulterior acestuia sa i se nasca un copil. etc) pe timpul cat va trai.4. prin contrainscris precizandu-se persoana adevaratului donatar. translativ de proprietate si consensual. plata datoriilor prezente. DONATIILE INDIRECTE sunt acte juridice incheiate cu intentia de a gratifica. 8. contractul de donatie nu poate fi revocat prin vointa uneia dintre parti. 52 . clauzele de inalienabilitate. stipularea reintoarcerii conventionale.

. -debitorul obligatiei este obligat sa acorde intretinere in natura. 53 .obligatia de intretinere are un caracter personal.creanta de intretinere este esentialmente personala. in cazul imposibilitatii de executare in natura.obligatiile partilor vor fi executate potrivit regulilor generale.la cererea creditorului. .intretinerea nu poate fi urmarita de creditori.ca efect al rezolutiunii pentru neexecutarea obligatiei de intretinere dreptul de proprietate asupra bunului prestat de beneficiarul intretinerii va fi redobandit de el iar valoarea intretinerii prestate nu trebuie restituita.in cazul neexecutarii obligatiei de intretinere se vor aplica dispozitiile dreptului comun. . 4.3.contractul de intretinere nu are o reglementare proprie. . instanta poate stabili obligatia de intretinere intr-o suma de bani. . . . Efectele contractului de intretinere: . Spre deosebire de contractul de renta viagera: -contractul de intretinere contine o obligatie de a face. este nenumit.

Pentru ca o persoană să poată veni. 54 . • când defunctul a dispus de întregul patrimoniu. la moştenire vor fi chemaţi mostenitorii legali. • când defunctul. in ordinea şi cotele determinate de lege. Când stabilirea persoanelor ce vor culege. în virtutea legii (ca moştenitori legali). unilateral şi. Dacă aceste condiţii sunt. dar există moştenitori rezervatari. deşi a lăsat testament. gratuit. numai de o parte a moştenirii lăsat. întrunite.PARTEA A V .1. • când testamentul cuprinde exheredări. concret. principiile şi prevederile statornicite prin Codul civil şi alte acte normative incidente în domeniu. dar fără legate. în temeiul legii. vocaţie succesorală legală. analizată deja ca o condiţie generală a dreptului de moştenire. transmiterea moştenirii operează în virtutea legii. esenţialmente revocabil pe timpul vieţii de cujusului. ce vor dobândi rezerva întotdeauna. • când defunctul a dispus. O astfel de moştenire intervine în urmatoarele cazuri: • când defunctul nu a lăsat testament.A SUCCESIUNI CAPITOLUL I DEVOLUŢIUNEA SUCCESORALĂ ŞI CONDIŢIILE DREPTULUI DE MOŞTENIRE 1. din momentul deschiderii succesiunii. după regulile.. în afara capacităţii succesorale. În literatura juridică de specialitate s-a precizat că determinarea persoanelor chemate să moştenească patrimoniul unei persoane fizice decedate se numeşte devoluţiune succesorală. o moştenire. să nu fie nedemnă şi să nu fie înlăturată de la moştenire prin voinţa testatorului. Precizări privind devoluţiunea succesorală legală Mostenirea este legală atunci când transmiterea are loc în temeiul legii. trebuie să aibă. la moştenire. cumulativ. în acest act juridic. prin testament. nu sunt cuprinse legate (dispoziţii de ultimă voinţă cu privire la bunuri). în concret. spunem că ne aflăm în prezenţa unei devoluţiuni succesorale legale. este făcuta de lege. catre persoanele. situatie în care.

nici aceasta din urmă nu are vocaţie la moştenirea primei. pe linie colaterală. străbunici. vocaţia lor concretă de a culege efectiv moştenirea este determinată prin devoluţiunea succesorală legală. descendentă (fiu. reciprocă. de care ne vom ocupa după prezentarea şi a celorlalte condiţii speciale ale devoluţiunii legale. astfel încât chemarea la moştenire nu ar mai avea acoperire în sentimente reale de afecţiune între aceste rude şi defunct. pe linie colaterală. în principiu. şi invers. rudenia este legătura de descendenţă a unei persoane dintro alta persoană (rudenia în linie dreaptă). inclusiv.din căsătorie. până la gradul al IV-lea (nepoţii şi strănepoţii de frate-soră. legea a limitat. dacă o persoană nu are vocaţie succesorală la moştenirea altei persoane. Vocaţia succesorală a acestor rude este numai una generală. patrimoniul persoanei decedate.). prin efectul legii. rude de gradul al II-lea. cazul constatării nulităţii căsătoriei sau anulării ei printr-o hotărâre judecătorească interveni55 . descendenţii lor. atunci şi această din urmă persoană are aceeaşi vocaţie ca şi prima. au vocaţie succesorală în mod nelimitat în grad. Rudele chemate sunt atât rudele în linie dreaptă. unchii şi mătuşile defunctului (rude colaterale de gradul al Ill-lea) şi copii lor (verii primari ai defunctului. Deci. rudele în linie dreaptă. În schimb. ascendentă sau descendentă. Rudenia în linie dreaptă poate fi ascendentă sau descendentă (art.2. civ. Întrucât. nepot de fiu. de a moşteni. limitarea necesară". vocaţia succesorală legală este. 659663 C.) şi ascendentă (părinţi. care sunt rude de gradul al III-lea. el guvernând materia moştenirii legale între persoanele fizice. • De la acest principiu există o singura excepţie şi anume. din afara căsătoriei sau din adopţie . conform unor reguli bine stabilite. etc. vizând posibilitatea. ca legăturile de rudenie pot fi foarte îndepărtate. aşa cum s-a spus. strănepot de fiu. a acestor persoane. etc. dacă o persoană are vocaţie succesorală legală generală la moştenirea lăsată de o altă persoană. Având în vedere. vocaţia succesorală legală la gradul al IV-lea. vocaţia lor depinzând de ordinea în care va surveni decesul. potenţială. fraţii şi surorile bunicilor defunctului (rude colaterale tot de gradul al IV-lea). trebuie reţinute următoarele: • Principiul reciprocităţii vocaţiei succesorale nu vizează statul sau persoanele juridice. cât şi rudele în linie colaterală. • Conform acestui principiu. legea nu prevede nici o limitare "căci aici legile firii impun. În linie dreaptă. de principiu. rudele colaterale numai până la gradul al IV-lea inclusiv. sau faptul că mai multe persoane au un ascendent comun (rudenie în linie colaterală). fam. au vocaţie succesorală legală. Potrivit legii.). fraţii şi surorile defunctului. Deci. respectiv al IV-lea cu defunctul).precum şi pe soţul supravieţuitor al acestuia. care sunt rude de gradul al IV-lea). bunici. si 45 C. fără ajutorul legilor omului. Vocaţia la moştenire a) Vocaţia legală generală Legea cheamă la succesiune pe rudele defunctului .1.

Astfel. să culeagă moştenirea. ca legea noastră civilă nu este îndeajuns de consecvenţa. rudele colaterale sunt chemate la succesiune numai până la gradul IV inclusiv.3. s-ar ajunge la o excesivă fracţionare a patrimoniului succesoral şi nu s-ar ţine seama de caracterul diferit al legăturilor de afecţiune dintre cel ce lasă moştenirea si rudele sale. sau fată de memoria acestuia.tă după decesul soţilor sau al unuia dintre ei. pe nedemn. ulterior comiterii 56 . Socotim totuşi. că dacă defunctul a înţeles ca. 1. nu toate rudele cu vocaţie succesorală legală generală vin.  Fiind vorba de o pedeapsă stabilită de lege. între care se stabileşte o ordine de preferinţă. uneori consecinţele nedemnităţii răsfrângându-se asupra moştenitorilor nedemnului şi. el nu va moşteni. însă. de exemplu. legea ii imparte pe moştenitori în mai multe clase de moştenitori. cazurile de nedemnitate sunt expres şi limitativ prevăzute de lege. constatându-se că unul din ei a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei declarate nule sau anulată (căsătoria putativă). împreună şi deodată. legea a instituit o anumită ordine de chemare la moştenire a rudelor defunctului. Nedemnitatea succesorală Nedemnitatea sau nevrednicia succesorală constă în decăderea din dreptul de a moşteni a succesibililor vinovaţi de săvârşirea unor fapte grave faţă de defunct. moştenitorii diferă în funcţie de gradul de rudenie. în schimb. adoptând două criterii tehnico-juridice de bază: clasa sau ordinul de moştenitori şi gradul de rudenie existent între succesibili şi defunct. să o moştenească pe aceasta. el va avea vocaţie succesorală. Mai întâi. b) Vocaţia legală concretă (efectivă) Este. să-i înlăture efectele prin voinţa sa. În acest caz. pentru înlăturarea acestor consecinţe. neputându-se admite ca o persoană vinovată de fapte grave faţă de alta. aşa cum am arătat anterior. cea care ne arată care sunt rudele defunctului ce vor veni la moştenire. dacă rudele în linie dreaptă sunt chemate la succesiune la infinit. în principiu. s-au construit principiile generale ale devoluţiunii succesorale legale. De aceea. deci excluderea lor de la moştenire. pentru fapta sa. legea margineşte gradul de rudenie care dă dreptul la mostenire. În interiorul fiecărei clase. defunctul nu ar putea. dacă soţul supravieţuitor a fost de rea-credinţă. Pornindu-se de la aceste două criterii. Din această calificare a nedemnităţii succesorale rezultă următoarele consecinţe:  Fiind vorba de o pedeapsă.  Fiind vorba de o pedeapsă. Nedemnitatea succesorală are un caracter de pedeapsă civilă şi se bazează pe motive de moralitate publică. ea ar trebui să privească numai persoana vinovată. dacă a fost de bună-credinţă. chiar asupra unor terţe persoane. iertând. ce au contractat cu nedemnul. din acest punct de vedere. Vom observa. Daca toate aceste persoane ar fi chemate deodată la moştenire. întrucât. Totodată.

Cazurile de nedemnitate Acestea sunt prevăzute. reducţiunea liberalităţilor excesive. căci anterior momentului menţionat. În nici un caz. legatarii pot invoca nedemnitatea. după deschiderea succesiunii. b) Acuzaţia capitală calomnioasă împotriva celui care lasă moştenirea. civ. iar dacă. împotriva moştenitorilor săi legali sau testamentari.). de instanţa de judecată. validitatea acestor dispoziţii. Dacă înlăturarea de la moştenire a nedemnului se datorează dispoziţiilor testamentare. chiar dacă sunt de bună-credinţă. datorită efectelor retroactive ale nedemnităţii. a intrat în stăpânirea bunurilor succesorale şi a decedat înainte de constatarea nedemnităţii. conservarea dreptului de gaj general asupra patrimoniului debitorului lor. 974 C. Moştenitorii nedemnului. nedemnitatea poate fi invocată şi constatată de instanţă numai după deschiderea moştenirii şi numai dacă vocaţia succesorală legală a nedemnului este concretă. o asemenea dispoziţie testamentară ar trebui să fie considerata valabilă. în sfârşit. nefiind înlăturat de la moştenire prin prezenţa unor moştenitori în rang preferabil (care pot culege moştenirea şi fără invocarea nedemnităţii). ei neputând dobândi de la nedemn dreptul pe care acesta nu 1-a avut. chiar de către cel nedemn. pe succesibilul nedemn. În aceste condiţii. prin ipoteză. care vor beneficia de dreptul de acrescământ în cazul în care nedemnul este înlăturat de la moştenire. iar după decesul lui.faptei. contestate într-un fel sau altul de nedemn. în mod expres şi limitativ. pentru că nu sunt dobândite cu titlu oneros şi cu titlu particular. din oficiu şi. Cât timp nedemnul se află în viaţă. Cod civil: a) Atentatul la viaţa celui care lasă moştenirea. de moştenitorii subsecvenţi. acţiunea este lipsită de interes. nefiind obligaţi să apere. de donatarii sau legatarii gratificaţi de defunct peste limitele cotităţii disponibile. Nedemnitatea succesorală poate fi invocată de orice persoană interesată adică: comoştenitorii chemaţi la moştenire împreună cu nedemnul. care înlăturând pe nedemn pe calea acţiunii oblice (art. În toate cazurile. 655. de art. prin testament. şi-ar asigura. cu prioritate. Modul în care operează nedemnitatea succesorală În ce priveşte momentul la care poate fi constatată nedemnitatea succesorală. c) Nedenunţarea omorului a cărui victimă a fost cel despre a cărui moştenire este vorba. care stăpânesc aceste bunuri. care au interesul de a-1 înlătura pe nedemnul care ar putea cere. nedemnitatea va fi invocată împotriva acestuia. prin ipoteză. acesta nu poate fi decât ulterior deschiderii succesiunii. din moment ce aceasta operează în virtutea legii. de creditorii celor menţionaţi mai sus. şi 57 . nedemnitatea poate fi invocată împotriva nedemnului cât timp acesta este în viaţă. defunctul nedemn neputând avea nici un drept asupra moştenirii autorului său. nu s-ar putea apăra prin invocarea teoriei moştenitorului aparent. succesorii nedemnului nu s-ar putea prevala de caracterul personal al pedepsei civile care este nedemnitatea. împotriva succesorilor săi. care vor culege ei moştenirea nedemnului. să gratifice.

dacă pedeapsa nu ar fi intervenit. iar certificatul de moştenitor nu este titlu de proprietate." Aceasta înseamnă că nedemnul. el are dreptul la înapoierea acestora.. ea produce efecte retroactive. dobândesc. Nedemnitatea succesorală produce efecte chiar de la data deschiderii succesiunii. atunci când nedemnitatea este constatată la o dată ulterioară celei a deschiderii moştenirii. nefiind de conceput ca el să nu fi cunoscut cauza de nedemnitate. cu intenţie. iar nu şi de la cea testamentară. Pe de altă parte. De aceea. nevrednicul este obligat să restituie toate bunurile pe care le-ar deţine în calitate de moştenitor legal al defunctului. 1909 C. sau al uzucapiunii de 10-20 ani deoarece prin titlul lor universal pro herede. Odată cu aceste bunuri. defunctul fiind liber să îi lase prin testament averea sa. pentru că titlul său de moştenitor este desfiinţat de la data deschiderii moştenirii. în cadrul universalităţii. şi obligaţia de a restitui bunurile succesorale către adevăraţii moştenitori. numai de la moştenirea ab intestat a lui de cujus. el neputând culege nici măcar rezerva conferită de lege moştenitorilor rezervatari1. fie donatarilor sau legatarilor ale căror donaţii sau legate ar fi fost supuse reducţiunii. este considerat de rea-credinţă. face ca moştenitorul vinovat să fie înlăturat de la succesiunea persoanei faţă de care s-a făcut culpabil de faptele expres şi limitativ prevăzute de lege. întotdeauna. dacă nedemnul a plătit datorii ale succesiunii. Înlăturarea nedemnului de la moştenire este completa. după caz. ca şi când moştenitorul vinovat nu ar fi fost chemat la moştenirea celui decedat. în sfârşit. fie moştenitorilor legali cu care nedemnul venea în concurs la moştenire. el are dreptul la restituirea cheltu58 . după cum se produc în raport cu: a) ceilalţi moştenitori. De asemenea. confirmând doar calitatea de moştenitori. conform art. fie moştenitorilor legali subsecvenţi care ar fi fost înlăturaţi de nedemn de la moştenire. din moment ce o astfel de faptă se săvârşeşte. aceasta profită. statului.. a) În raport cu ceilalţi moştenitori. Efectele nedemnităţii sunt diferite. dacă nevrednicul ar fi fost singurul moştenitor al defunctului. în sensul că nevrednicul este îndepărtat numai de la moştenirea celui faţă de care s-a făcut vinovat prin faptele prevăzute de lege. b) cu terţii şi c) cu descendenţii. 657 C. Efectele nedemnităţii succesorale Fiind o pedeapsă civilă care operează în virtutea legii. încă o dată. faptul că nedemnul este exclus. aşa cum este şi firesc. iar nu şi de la moştenirea altor persoane. fie. "moştenitorul depărtat de la succesiune ca nedemn este obligat a întoarce şi fructele şi veniturile a căror folosinţă a avut-o de la data deschiderii succesiunii. Pedeapsa civilă a nedemnităţii este relativă. prin efectul legii. nedemnitatea. civ. civ.nici prin invocarea art. dacă moştenitorul nedemn rezervatar nu ar fi înlăturat de la succesiune. Trebuie precizat.

59 . se menţin. credinţă întemeiată pe eroarea comună şi invincibilă asupra calităţii de moştenitor a nedemnului. c) În raporturile cu descendenţii nedemnului Caracterul personal al pedepsei civile care este nedemnitatea. redevin active cu caracter retroactiv. către un terţ de bunăcredinţă. nepotul defunctului. A moare. descendenţii nedemnului au dreptul la moştenirea lăsată de cel faţă de care părintele lor a fost nedemn.. civ. ar trebui să se opună la extindere efectelor sale în privinţa descendenţilor nedemnului. dacă va dovedi că a încheiat acest act având credinţa că îl încheie cu adevăratul moştenitor. pentru a stabili dacă descendenţii nedemnului au sau nu drepturi cu privire la moştenirea lăsată de cel faţă de care părintele lor a fost declarat nedemn. Cu toate acestea. în principiu. actele juridice încheiate cu nedemnul. de asemenea. ce s-ar fi stins prin consolidare sau confuziune. în nume propriu.succesor nedemn . care va înlătura de la moştenire pe fratele defunctului. ar trebui să tragem concluzia că nedem-nitatea nu se răsfrânge asupra raporturilor cu terţe persoane. în primul caz. dar nu are dreptul la cele voluptorii.ielilor necesare şi utile făcute cu bunurile succesorale. De exemplu.  dacă descendenţii nedemnului sunt chemaţi la moştenire prin reprezentare.:  terţul dobânditor de bună-credinţă al unui imobil succesoral va putea obţine menţinerea actului. fiind nedemn. În legătură cu soarta acestor acte. b) în raport cu terţii Este posibil ca nedemnul. 658 C. desfiinţarea retroactivă a titlului de moştenitor al nedemnului produce efecte şi în privinţa terţelor persoane. Dat fiind caracterul personal al pedepsei nedemnităţii. desfiinţând. potrivit art.. dacă n-ar fi intervenit nedemnitatea. să fi încheiat acte juridice referitoare la aceste bunuri. Fiul defunctului. lăsând în urma sa un fiu . civ. se impun următoarele distincţii:  actele de conservare şi de administrare a bunurilor moştenirii se menţin în vigoare. De asemenea. deci din momentul deschiderii succesiunii. în baza art. Cu toate acestea.  actele de înstrăinare a unor bunuri corporale. atâta timp cât stăpânea bunurile moştenirii. va veni la moştenire. este nevoie să se aibă în vedere două împrejurări:  dacă descendenţii nedemnului sunt chemaţi la moştenire în nume propriu. drepturile şi obligaţiile nevrednicului faţă de moştenire. cu terţe persoane. 1909 C.un nepot (copilul nedemnului) şi un frate. în vigoare.

care cuprinde: părinţii defunctului. rudele din clasa a IV-a sunt chemate la moştenire numai dacă nu sunt moştenitori din primele două clase ori.  principiul egalităţii între rudele de aceeaşi clasă şi de acelaşi grad chemate la moştenire. etc. Rudele din clasa a IV-a moştenesc numai în lipsa moştenitorilor din primele trei clase. Aceştia din urmă vor culege. fără limită de grad. rudele defunctului sunt împărţite în patru clase de moştenitori:  Clasa I. clasa colateralilor ordinari (unchii şi mătuşile. fără limită de grad. Rudele din clasa a Ii-a vor veni la moştenire numai dacă nu sunt rude din clasa I sau cele existente nu pot (din cauză de nedemnitate) sau nu vor (sunt renunţători) să vină la moştenire. în prezenţa fie şi a unei singure rude din clasa I. rezerva ce li se cuvine (contrar voinţei defunctului). rudele din clasele subsecvente nu mai sunt chemate la moştenirea legală.CAPITOLUL II PRINCIPIILE GENERALE ALE DEVOLUŢIUNII LEGALE A MOŞTENIRII ŞI EXCEPŢIILE DE LA ACESTE PRINCIPII 2. dar aceştia au calitatea de rezervatari. După cum rezultă din însăşi formularea primului principiu. străbunicii. şi anume:  principiul chemării la moştenire a rudelor în ordinea claselor de moştenitori. moştenitorii dintr-o clasă preferată. iar restul moştenirii (cotitatea dis60 . Tot astfel. ca moştenitori legali. la infinit. prin testament. Principiul chemării la moştenire a rudelor în ordinea claselor de moştenitori legali Potrivit dispoziţiilor art. alcătuită din copiii defunctului. clasa ascendenţilor privilegiaţi şi colateralilor privilegiaţi. fraţii şi surorile acestuia şi descendenţii lor până la gradul IV. indiferent de gradul lor de rudenie cu defunctul. o situaţie în care rudele din două clase diferite pot veni concomitent la moştenire. totuşi. Se mai numeşte şi clasă mixtă de moştenitori. verii primari şi fraţii sau surorile bunicilor defunctului). răsstrăbunicii. Este vorba despre ipoteza în care defunctul a dezmoştenit.  Clasa a III-a. 669-675 Cod civil. nepoţii. clasa descendenţilor în linie dreaptă.1. Există. inclusiv. etc. rudele sunt chemate la moştenire în ordinea claselor. defunctului.  Clasa a IV-a. clasa ascendenţilor ordinari.  principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii de aceeaşi clasă. formată din bunicii. ce stau la baza determinării ordinii de preferinţă între rudele defunctului cu vocaţie generală. strănepoţii. cei existenţi nu pot sau nu vor să vină la succesiune.  Clasa a II-a. Principiile devoluţiunii legale Codul civil român a stabilit trei reguli fundamentale ale devoluţiunii legale a moştenirii. Aceasta înseamnă că.

Reprezentarea succesorală se traduce printr-o înlocuire a unei persoane anterior decedate şi nu printr-o înlocuire a voinţei unei persoane în viaţă. numită reprezentat. ascendenţii ordinari sau verii primari nu pot veni la moştenire prin reprezentarea părinţilor defunctului. nici o altă persoană nu poate beneficia de ea. încheie un act juridic în numele şi pe contul unei alte persoane. Beneficiarii reprezentării succesorale Potrivit art. Principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad. 665. dacă rudele din clasa chemată la moştenire sunt de acelaşi grad. 666 şi 672 Cod civil reprezentarea succesorală este admisă în privinţa descendenţilor copiilor defunctului şi în privinţa descendenţilor din fraţi şi surori. urcă în gradul locul şi drepturile ascendentului său. trebuie reţinut.). 664-668. un moştenitor legal (sau mai mulţi). vine la moştenire în concurs cu rudele din fiecare clasă. dispoziţiile care o prevăd sunt de strictă interpretare. iar în linie colaterală se numără naşterile urcând de la una dintre rude până la ascendentul comun şi coborând apoi de la acesta până la cealaltă rudă (art. de grad mai îndepărtat.2. respectiv prin reprezentarea propriilor părinţi (unchii sau mătuşile 61 . pentru a culege partea care i s-ar fi cuvenit acestuia prin moştenire.fam. De exemplu dacă în clasa I sunt chemaţi la succesiune 2 fraţi (copiii defunctului. dacă nu există o altă dispoziţie testamentară contrară. care este decedat la data deschiderii moştenirii. chemate la moştenire În conformitate cu această regulă fundamentală. 2. numit reprezentat. De asemenea. ele împart moştenirea în părţi egale. C. fiecare va primi ½ din moştenire. civ.). numită reprezentant. Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă Ordinea în care rudele din aceeaşi clasă sunt chemate la moştenire este determinată de gradul de rudenie. numit reprezentant. 46 C.ca procedeu prin care o persoană. Astfel. în consecinţă. Gradul de rudenie în linie dreaptă se stabileşte după numărul naşterilor (generaţiilor) ce despart două rude.ponibilă) fiind dobândită de moştenitorii din clasa subsecventă. înlăuntrul aceleiaşi clase.). dacă s-ar fi aflat în viaţă (art. înţelegându-se prin grad intervalul ce desparte două naşteri sau generaţii. că soţul supravieţuitor al defunctului. Potrivit principiului proximităţii gradului de rudenie. Reprezentarea în materie succesorală nu se confundă cu ceea ce obişnuit înţelegem in dreptul civil prin reprezentare . ruda cea mai apropiată în grad înlătură de la moştenire pe cea de grad mai îndepărtat (proximior excludit remotiorem). în acest context. Reprezentarea succesorală Reprezentarea succesorală este un beneficiu al legii în virtutea căruia. deşi nu face parte din nici o clasă de moştenitori. Întrucât reprezentarea derogă de la principiile devoluţiunii legale a moştenirii.

19 din Decretul nr. acea persoană moştenind. .reprezentantul să fie beneficiar al reprezentării succesorale. 31/1954) acestea nu pot fi reprezentate.locul persoanei reprezentate să fie util. doar în privinţa descendenţilor colateralilor privilegiaţi (nepoţi. socrii sau alţi afini ai lui) şi nici nu poate fi reprezentat. în nume propriu.). Tot astfel. O persoană în viaţă nu poate fi reprezentată nici în cazul în care ea renunţă la moştenirea lui de cujus. . .reprezentantul să aibă vocaţie succesorală proprie la moştenirea defunctului. Persoana reprezentată să fie decedată la data deschiderii succesiunii Art. În ipoteza în care o persoană susceptibilă de a fi reprezentată la moştenirea unui ascendent al său decedează nu înaintea acestuia. moştenitorii unei asemenea persoane nu ar putea culege succesiunea celui decedat decât în nume propriu. Condiţiile reprezentării succesorale Pentru ca reprezentarea succesorală să poată opera sunt necesare următoarele condiţii:  A. Statuează că „nu se reprezintă decât persoanele moarte”. în afară de faptul că nu mai este în viaţă. întrucât reprezentantul vine la moştenire în locul reprezentatului. în acest caz. neputând din 62 . aceştia au renunţat la moştenire (art.).  C. deci din clasa I de moştenitori. 668 alin. în conformitate cu regulile de drept comun.  D. la rândul lor. iar descendenţii săi. Întrucât persoanele dispărute sunt socotite a fi în viaţă atâta timp cât nu a intervenit o hotărâre judecătorească definitivă declarativă de moarte (art. civ. soţul supravieţuitor nu poate beneficia de reprezentare pentru a moşteni un frate sau părinţii ori alte rude ale soţului predecedat (deci cumnaţii. problema reprezentării succesorale nu se mai poate pune. civ.defunctului).persoana reprezentată să fie decedată la data deschiderii succesiunii. în funcţie de data stabilită prin hotărâre ca fiind cea a decesului. la infinit (art. Reprezentarea succesorală este permisă doar în două cazuri. până la gradul IV. A. strănepoţi de frate/soră). nu este suficient doar ca locul persoanei reprezentate să fie vacant. se va admite sau nu reprezentarea. adică aceasta să fie decedată. civ. ci după. 665 C. 698 C. după declararea judecătorească a morţii. acesta din urmă. fiind necesar şi ca locul să fie util.  în cadrul clasei a II-a. De aici rezultă că nu pot fi reprezentate decât persoanele decedate la data deschiderii succesiunii. 1 C. existând asemenea moştenitori.  B. dacă nu există succesibili în grad de rudenie mai apropiat cu defunctul sau dacă. B) Locul persoanei reprezentate să fie util Pentru a putea moşteni prin reprezentare. o vor moşteni tot în nume propriu. limitativ menţionate:  în cazul descendenţilor în linie directă. .

reprezentantul trebuie să întrunească toate condiţiile cerute de lege pentru a-1 putea moşteni pe acesta adică.acest motiv moşteni el însuşi. să aibă capacitate succesorală. Fiind chemat să moştenească pe defunct. De asemenea.2 C. Efectele reprezentării Principalul efect al reprezentării este împărţirea pe tulpini a moştenirii.) îngăduie în mod expres reprezentarea. se admite unanim că reprezentarea operează şi în ipoteza în care reprezentantul este nedemn de a moşteni pe reprezentat. C) Reprezentantul să fie descendent în linie dreaptă sau descendent din fraţii sau surorile defunctului D) Reprezentantul să aibă vocaţie succesorală proprie la moştenirea defunctului. dobândind drepturile acestuia. 668. nu numai pe tulpini. 63 . alin. aşa cum întemeiat s-a subliniat în literatura de specialitate.. partajul se va face pe tulpină. 667 C. Ca efect al reprezentării. să nu fie nedemn faţă de acesta şi să aibă vocaţie proprie la moştenirea defunctului. de exemplu. pentru identitate de raţiune. Tot astfel. civ. dar şi pe subtulpini. legea (art. fiul strănepotului de frate al defunctului. „în toate cazurile în care reprezentarea este admisă.. civ. ci în numele reprezentatului. trebuie să întrunească toate celelalte condiţii pentru a putea moşteni pe defunct. Aşa cum prevede textul art. nefiind de conceput ca o persoană situată în afara sferei rudelor chemate de lege la moştenire (cum este. dat fiind că reprezentantul nu vine la moştenire în nume propriu. subdivizia se face iarăşi pe tulpină în fiecare ramură şi membrii aceleiaşi ramuri se împart egal între dânşii”.. Persoana care şi-a pierdut dreptul la moştenire pentru nevrednicie nu poate fi reprezentată. uneori.Dacă aceeaşi tulpină a produs mai multe ramuri. moştenitorii urcă în locul şi gradul celui reprezentat. Aceasta înseamnă că reprezentanţii nu vor putea pretinde din moştenire decât partea care s-ar fi cuvenit celui reprezentat.. locul celui reprezentat nu este util în ipoteza în care acesta fiind moştenitor nerezervatar al defunctului (cum este cazul fraţilor şi surorilor defunctului şi a descendenţilor acestora) a fost exheredat prin testament de către defunct.. chiar dacă reprezentantul a renunţat la moştenirea celui reprezentat. dacă acesta ar mai fi fost în viaţă la deschiderea moştenirii. Împărţirea se va face. Pe de altă parte însă. chiar dacă legea nu o spune expres. rudă de gradul al cincilea cu acesta) să poată veni la succesiunea lui de cujus prin reprezentarea rudelor în grad succesibil predecedate.

din această clasă fac parte şi copiii din afara căsătoriei. cu excepţia cazului reprezentării succesorale. de bunurile sale. acesta fiind obligat să conserve ceea ce legea numeşte rezervă succesorală.CAPITOLUL III REGULI SPECIALE APLICABILE DEVOLUŢIUNII LEGALE A MOŞTENIRII 3. ci. 64 ..1. prin acte cu titlu gratuit. Împărţirea moştenirii între descendenţi. b. moştenitorii de grad mai apropiat cu defunctul vor înlătura de la moştenire pe moştenitorii de grad mai îndepărtat. civ. şi având aceleaşi drepturi. este clasa descendenţilor. ceea ce înseamnă că se bucură. şi urmaşii acestora. adică în funcţie de numărul de descendenţi moştenitori de acelaşi grad. de posesia titlului de moştenitor şi nu au nevoie. alături de descendenţi. în clasa descendenţilor sunt cuprinşi copiii defunctului precum şi urmaşii acestora în linie dreaptă. căci prin art. cota ce i se cuvine acestuia şi restul se împarte între descendenţi după regulile arătate. civ. la moştenire este chemat şi soţul supravieţuitor al defunctului. alin. în clasa descendenţilor Regula este aceea a împărţirii moştenirii pe capete. 63 C. deopotrivă cu aceştia. 319/1944. dacă filiaţia este stabilită legal. ceea ce înseamnă că prezenţa lor limitează dreptul celui ce lasă moştenirea de a dispune. de drept. 669 C. aceşti copii au fost pe deplin asimilaţi copiilor din căsătorie. Dacă există moştenitori de grade diferite şi nu sunt întrunite condiţiile reprezentării succesorale. fără deosebire după ordinea naşterilor şi fără a avea vreo însemnătate faptul că provin din aceeaşi căsătorie sau din căsătorii diferite. Descendenţii sunt moştenitori sezinari. Potrivit art.). 635. Clasa descendenţilor (Clasa I a descendenţilor legali) Noţiunea de descendent Prima şi cea mai importantă clasă chemată la moştenirea „ab intestat”. în baza Legii nr. se stabileşte mai întâi. fără deosebire de sex. Aceasta înseamnă că prin efectul Legii nr. 2 C. să ceară eliberare a unui certificat de moştenitor (art. În clasa descendenţilor sunt cuprinşi nu numai descendenţii din căsătorie. spre a intra în posesia moştenirii. Caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale descendenţilor Preferinţa de care se bucură clasa descendenţilor se manifestă şi în caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale acestei clase. în ordinea prezumţiei de afecţiune a defunctului. a. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor. la infinit. situaţie în care împărţirea se face pe tulpini. se micşorează cota parte din moştenire a tuturor moştenitorilor din clasa descendenţilor. fam.. Descendenţii sunt succesori rezervatari. Când.

civ. indiferent că sunt din căsătorie sau din afara ei. pierd orice vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de cel adoptat. prin stabilirea filiaţiei. afară de cazul în care donaţia s-a făcut cu scutire de raport (art. 678 C. 751 C. 106 C. consacră această soluţie în mod indirect. fiecare categorie de moştenitori din această clasă.. obligaţia de raport. d. Sunt cuprinşi în ea. Face excepţie ipo65 . fiindcă încetează raporturile de rudenie dintre ei. Clasa mixtă a ascendenţilor privilegiaţi şi a colateralilor privilegiaţi (Clasa a II-a) Caracterul mixt al celei de a II-a clase de moştenitori Clasa a II-a de moştenitori este o clasă mixtă. asimilată cu adopţia cu efecte depline din Codul familiei. chemate împreună la succesiune. fiind un singur fel de adopţie. precum şi descendenţii din fraţi şi surori. adică fraţii şi surorile defunctului. provine din împrejurarea că lipseşte un text expres care să-i dea chemare succesorală. A.fără a distinge între filiaţia din căsătorie sau din afara ei . trebuie să recunoaştem drepturi succesorale depline tatălui din afara căsătoriei faţă de copilul său.c.  principiul egalităţii între sexe şi cel al reciprocităţii vocaţiei succesorale legale impun adoptarea unei astfel de soluţii.). unii faţă de alţii. La această împrejurare se adaugă faptul că prin art. precum şi colateralii privilegiaţi. pentru următoarele argumente:  recunoaşterea vocaţiei succesorale legale a tatălui din afara căsătorie reclamată de raporturile de rudenie statornicite între copil şi tatăl său. fiind chemaţi împreună la succesiune. Descendenţii pot culege moştenirea fie în nume propriu.că „părintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului în afară de dreptul de moştenire şi la întreţinere”. menţinut în vigoare şi după punerea în aplicare a Codului familiei.2. pe rând. în prezent. civ. aceştia au. Când la moştenire vin mai mulţi descendenţi ai defunctului. Or. ascendenţii privilegiaţi. din afara căsătoriei şi din adopţie. în regula generală. părinţii fireşti ai celui adoptat. se admite că nu poate exista chemare succesorală fără text. civ. fie prin reprezentare. 3. în cele ce urmează vom prezenta. În mod just s-a subliniat în literatura noastră de specialitate că.  art. adică părinţii defunctului. atunci când prevede . formată din două categorii de moştenitori. se recunoaşte vocaţia succesorală numai a mamei din afara căsătoriei. adică de a aduce la masa succesorală donaţiile primite direct sau indirect de la defunct. Vocaţia succesorală a părinţilor fireşti în cazul adopţiei În prezent. Ascendenţii privilegiaţi Aceştia sunt părinţii defunctului: tatăl şi mama. Părinţii defunctului pot fi din căsătorie. Situaţia succesorală a tatălui din afara căsătoriei Îndoiala în privinţa drepturilor succesorale ale tatălui din afara căsătoriei.

civ. 66 . Împărţirea pe linii a moştenirii Potrivit art. 2.. adică din acelaşi tată şi din aceeaşi mamă. în concurs cu fraţii şi surorile defunctului sau cu descendenţii acestora. civ. adoptatul devine rudă cu adoptatorul şi rudele acestuia. surorilor şi descendenţilor acestora de 3/4. din afara căsătoriei sau din adopţie.. 670. dreptul lor este de 1/2 din moştenire. drepturile ascendenţilor variază după cum vin la moştenire ambii părinţi sau numai unul dintre ei. sau primari. fraţii şi surorile defunctului sunt împărţiţi în trei categorii: a) fraţii buni. caz în care raporturile de rudenie se menţin cu părintele firesc care este soţul adoptatorului şi care. păstrează vocaţia succesorală la moştenirea copilului (nu şi celălalt părinte firesc). deci. Această soluţie este reclamată de principiul reciprocităţii vocaţiei succesorale legale. Colateralii privilegiaţi Colateralii privilegiaţi sunt fraţii şi surorile defunctului. b) fraţii consangvini sau consângeni. în cazul adopţiei. Dacă ascendenţii privilegiaţi vin la succesiune în concurs cu colateralii privilegiaţi.  ascendenţii privilegiaţi pot culege moştenirea numai în nume propriu nu şi prin reprezentare. au dreptul la întreaga succesiune.  ascendenţii privilegiaţi sunt moştenitori sezinari. indiferent că aceşti fraţi şi surori sunt din căsătorie. mama fiind diferită. Întinderea drepturilor succesorale ale ascendenţilor privilegiaţi Aşa cum rezultă din textele art. care se împarte întotdeauna în mod egal. B. Dacă există ambii părinţi.teza în care unul dintre soţi adoptă copilul firesc al celuilalt soţ. Dacă la succesiune este chemat soţul supravieţuitor al defunctului. vocaţia succesorală a adoptatorului la moştenirea celui adoptat nu este pusă la îndoială. care au acelaşi tată cu defunctul. Dacă există un singur părinte. Caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale ascendenţilor privilegiaţi Drepturile succesorale ale ascendenţilor privilegiaţi au următoarele caractere juridice:  ascendenţii privilegiaţi sunt moştenitori rezervatari. întinderea drepturilor succesorale ale ascendenţilor privilegiaţi diferă după cum aceştia vin la succesiune singuri sau în concurs cu colateralii privilegiaţi. iar cea a fraţilor. adică egal cu dreptul colateralilor privilegiaţi. precum şi descendenţii din fraţi şi surorii. porţiunea părintelui va fi de 1/4 din moştenire. 671 şi 673 C. cota parte a acestuia se va imputa prima şi apoi se vor împărţi între ascendenţi şi colateralii privilegiaţi. ca şi un copil firesc. Dacă ascendenţii privilegiaţi sunt singurii moştenitori. 674 C. Vocaţia succesorală a adoptatorului Deoarece. iar raporturile cu părinţii şi alte rude fireşti încetează.

împărţirea pe linii trebuie să se aplice şi descendenţilor din fraţi şi surori. în acest ultim caz. ori la cei din adopţie.). este cunoscut. Ei pot fi chemaţi la moştenire fie în nume propriu. în lumina Codului familiei. care merge pe linia egalităţii între copii. fie prin reprezentare. Caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale colateralilor privilegiaţi Colateralii privilegiaţi nu sunt nici moştenitori rezervatari şi nici moştenitori sezinari. Considerăm şi noi că răspunsul este afirmativ în toate cazurile. adică sunt descendenţi din fraţi şi surori şi îndeplinesc şi celelalte condiţii. în ceea ce priveşte drepturile succesorale. căci Codul civil a urmărit să deosebească între fraţi şi surori. îndoiala ar putea proveni din împrejurarea că textul care reglementează împărţirea pe linii (art. în faţa unei inadvertenţe a legii. c) dacă împărţirea pe linii se aplică şi descendenţilor din fraţi şi surori. În cel de al treilea caz. În legătură cu împărţirea pe linii se pun următoarele probleme: a) dacă împărţirea pe linii se aplică numai în cazul când fraţii şi surorile din căsătorii diferite vin la moştenirea defunctului în concurs cu ascendenţii privilegiaţii sau şi atunci când nu există ascendenţi privilegiaţi ai defunctului. căci numai astfel se poate realiza raţiunea textului. fără îndoială. şi nici ca cei primari din afara căsătoriei. dacă. nu s-ar putea ca fraţii şi surorile consângeni sau uterini din afara căsătoriei să aibă drepturi mai întinse decât similarii lor din căsătorie. în sensul aplicării împărţirii pe linii. după cum au aceiaşi părinţi sau provin din părinţi deosebiţi. Regula va trebui să se aplice şi fraţilor din afara căsătoriei sau din adopţie. b) dacă împărţirea pe linii se aplică numai în cazul fraţilor şi surorilor proveniţi din căsătorii diferite sau şi în cazul fraţilor şi surorilor din afara căsătoriei ori în cazul fraţilor şi surorilor din adopţie. dacă toţi aceştia nu au avut aceiaşi părinţi. deşi nu există text expres. în cel de al doilea caz. Ne aflăm. că fraţii şi surorile au dreptul la jumătate sau trei sferturi din moştenire numai atunci când vin în concurs cu ascendenţii privilegiaţi. este neîndoielnic că. în privinţa adoptaţilor. Ideea de bază în justificarea soluţiilor adoptate mai sus o constituie faptul că regula împărţirii pe linii constituie o adevărată regulă de drept comun cu privire la determinarea drepturilor succesorale ale fraţilor şi surorilor defunctului. îndoiala poate proveni din împrejurarea că textul se referă numai la fraţii şi surorile "din căsătorii deosebite" şi nu la cei din afara căsătoriei. aceştia sunt şi ei asimilaţi pe deplin cu copiii din căsătorie. tatăl fiind diferit. civ. se referă la împărţirea pe linii a jumătăţii sau a celor trei sferturi cuvenite fraţilor şi surorilor defunctului şi. care au aceeaşi mamă cu defunctul. numai atunci când la moştenire sunt chemaţi şi ascendenţi privilegiaţi. 67 . deoarece nu există nici o justificare ca fraţii primari să se bucure de drepturi mai întinse decât fraţii uterini sau consangvini. În primul caz. sunt întrunite condiţiile pentru a opera beneficiul legal al reprezentării. 674 C.c) fraţii uterini.

Împărţirea moştenirii între colateralii ordinari Între colateralii ordinari. Între ascendenţii ordinari moştenirea se împarte conform principiilor proximităţii gradului de rudenie şi al împărţirii pe capete. Clasa ascendenţilor ordinari (Clasa a III-a de moştenitori) Desemnarea ascendenţilor ordinari În cazul în care nu există moştenitori ai defunctului din primele două clase. între rudele de acelaşi grad.3. 3. este indiferent dacă rudenia dintre defunct şi ascendenţii săi izvorăşte din căsătorie. străbunicul defunctului rudă de gradul al treilea cu acesta . se stabileşte. verii primari. este indiferent dacă rudenia dintre aceştia şi defunct este din căsătorie.care o vor împărţii între ei în părţi egale.fiind înlăturat de la moştenire. ca rude de gradul al patrulea cu defunctul. în cazul colateralilor ordinari. în afară de părinţii (bunicii. doi bunici şi un străbunic. la moartea sa. etc). la succesiune sunt chemaţi. la moştenire este chemat şi soţul supravieţuitor al defunctului. din afara căsătoriei sau din adopţie. străbunicii. Şi în cazul colateralilor ordinari. între rudele de acelaşi grad. inclusiv. dacă defunctul a lăsat. ascendenţii ordinari. potrivit celor două principii arătate. Caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale ascendenţilor ordinari Ascendenţii ordinari nu sunt moştenitori rezervatari. Este de menţionat că. Ascendenţii ordinari sunt moştenitori sezinari. trei veri primari şi un frate al bunicului său. Ei pot să culeagă moştenirea numai în nume propriu.rude de gradul al doilea cu defunctul . dacă la moartea defunctului au rămas în viaţă doi unchi. alături de colateralii ordinari. mai întâi. este posibilă până la gradul patru de rudenie. moştenirea se împarte conform principiilor proximităţii gradului de rudenie şi al împărţirii pe capete. restul împărţindu-se între colateralii ordinari. potrivit principiului venirii la moştenire în ordinea claselor de moştenitori. Astfel. 68 . precum şi fraţii şi surorile bunicilor defunctului. aşa cum am văzut deja. cota ce i se cuvine acestuia. Ca şi în cazul celorlalte două clase de moştenitori. adică ceilalţi ascendenţi.3. din afara căsătoriei sau din adopţie. de exemplu. de exemplu. cei trei veri primari şi fratele bunicului fiind înlăturaţi de la moştenire.4. mătuşile. moştenirea se deferă celor doi unchi -rude de gradul al treilea cu defunctul . nu operează împărţirea pe linii a moştenirii. moştenirea va reveni celor doi bunici . Moştenirea în linie colaterală. neavând beneficiul reprezentării. Astfel. Clasa colateralilor ordinari (Clasa a IV-a de moştenitori) Colateralii ordinari sunt unchii. dar nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor.care o vor împărţi în mod egal între ei. aşa cum se întâmplă în cazul colateralilor privilegiaţi. Dacă.

implicit. dacă venea în concurs cu un descendent. în toate celelalte cazuri. drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor sunt reglementate de Legea nr. civ. nici unele drepturi prevăzute prin art. ori amândoi.5. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor.) pentru a putea moşteni: să aibă calitatea de sot al defunctului la data deschiderii moştenirii şi să accepte moştenirea acestuia. din cauza nulităţii ei.. dispoziţie deosebit de nedreaptă. Pentru ca soţul supravieţuitor să aibă această calitate. 654-658 C. • la 1/4 din moştenire. în favoarea văduvei sărace. nu sunt moştenitori rezervatari.Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al colateralilor ordinari Colateralii ordinari pot veni la moştenire numai în nume propriu (nu şi prin reprezentare). era foarte grea. inclusiv. Limitarea chemării succesorale a rudelor colaterale până la gradul al IV-lea. Atunci când o căsătorie îşi pierde raţiunea de a continua. vechile texte cuprinse în Codul civil (art.. prin art. 681-684 C. dacă venea în concurs cu mai mulţi descendenţi. adică să îndeplinească toate condiţiile de fond şi formă cerute de lege. • la o parte de copil. civ. civ.). în redactarea pe care acesta a avut-o până la Legea din 28 iulie 1921. 676 C. Situaţia succesorală a soţului supravieţuitor. văduva săracă avea dreptul: • la 1/3 din moştenire în uzufruct. Pierderea calităţii de soţ nu intervine numai în cazul desfiinţării căsătoriei. în prezent abrogate. soţul supravieţuitor trebuie să îndeplinească condiţiile generale cerute de lege (art. căsătoria se desface prin divorţ. 679 C. din diverse motive. inclusiv. ci şi atunci când.). 679. Această inechitate a fost înlăturată prin Legea nr. oricare dintre soţi. nici sezinari şi nici obligaţi la raportul donaţiilor. la pierderea calităţii de soţ. sunt îndreptăţiţi să ceară desfacerea ei. căsătoria trebuie să fie valabil încheiată. Soţul supravieţuitor era chemat la succesiune numai în lipsa oricărui succesibil al defunctului din cele patru clase (art. în plină proprietate. ale Codului civil. în uzufruct. Condiţiile cerute de lege soţului supravieţuitor pentru a putea moşteni În primul rând. 3. Tot astfel. în caz contrar căsătoria este nulă şi duce. civ. rudele colaterale erau chemate la succesiune până la gradul al XV-lea. act normativ ce a abrogat. în concurs cu fiecare clasă de moştenitori. 319/1944 ce a consacrat vocaţia succesorală a soţului supravieţuitor. 684 C. civ. pentru a putea veni la succesiunea soţului decedat. cu efect retroactiv. implicit. mai ales dacă ţinem seama că. nu a rezolvat problema de fond. Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor al defunctului În prezent. I n baza acestui text de lege. potrivit textelor. nu erau de natură să înlăture criticile foarte justificate care au fost aduse sistemului prevăzut de Codul civil. 69 . problema drepturilor succesorale ale soţului suupravieţuitor.

Comunitatea de bunuri implică existenţa unor bunuri comune ale ambilor soţi. moment în care soţul supravieţuitor devine titular al celor două drepturi distincte. Soţul supravieţuitor şi ceilalţi succesori ai soţului predecedat pot să procedeze la împărţirea bunurilor comune ale soţilor prin bună învoială. 4). este necesar să se determine parte din comunitate cuvenită soţului decedat. cota ce i se cuvine. în concurs cu toate clasele de moştenitori (art. dacă îndeplineşte. individualizând dreptul fiecăruia asupra bunurilor ce s-au aflat în devălmăşie. pe care le-am arătat. pune. c) drept temporar de abitaţie (art. problema determinării masei succesorale lăsate de defunct. ca o primă problemă. aparţinând fiecăruia dintre soţi. 319/1944 recunoaşte soţului supravieţuitor următoarele drepturi: a) drept de succesiune. data morţii fiind cea stabilită în certificatul de deces sau prin sentinţa judecătorească declarativă de moarte. În privinţa bunurilor comune. fie prin moarte declarată judecătoreşte. data încetării căsătoriei comportă momente diferite când aceasta poate interveni. invariabil. 5). ci în calitatea de codevălmaş. căsătoria poate înceta fie prin moartea. în plină proprietate. şi care sunt considerate bunuri proprii ale fiecăruia dintre soţi. a soţului defunct. Timpul căsătoriei este delimitat de anumite acte sau fapte juridice. Din acest moment încetează şi comunitatea de bunuri. Legea nr. 70 . b) bunul să nu facă parte din categoria bunurilor prevăzute expres în cuprinsul art. b) drept asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice şi asupra darurilor de nuntă (art. înainte sau în cadrul dezbaterii succesorale notariale. Deschiderea succesiunii.Drepturile soţului supravieţuitor Enumerare. Vor intra în masa succesorală toate bunurile proprii ale soţului defunct. cumulativ. următoarele condiţii: a) bunul să fie dobândit în timpul căsătoriei. stăpânite în devălmăşie. din comunitatea de bunuri. Astfel. soţul supravieţuitor va culege. şi a unor bunuri proprii. în cazul care ne interesează. 31 Codul familiei. nu în calitatea sa de succesor. determinat de încheierea căsătoriei în prezenţa delegatului de stare civilă competent. Deci. regimul comunităţii de bunuri. 1). pentru că numai această parte se va cuprinde în masa succesorală. dacă începutul căsătoriei este. Corelaţia dintre drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor şi comunitatea de bunuri a soţilor În Codul familiei este consacrat ca unic regim patrimonial. constatată fizic. prin moartea unuia dintre soţi. Obiect al proprietăţii în codevălmăşie (sau codevălmaşe) a soţilor poate fi orice bun.

d) în concurs cu clasa colateralilor ordinari. Prin urmare. se disting două situaţii: • în concurs cu ascendenţii privilegiaţi (părinţii defunctului) şi cu colateralii privilegiaţi (fraţi. de concurs al soţului supravieţuitor cu moştenitorii din diferite clase. c) în concurs cu clasa ascendenţilor ordinari. soţul supravieţuitor are dreptul la 3/4 din moştenire. partea soţului supravieţuitor se impută părţilor moştenitorilor cu care acesta vine în concurs. soţul supravieţuitor are dreptul tot la 3/4 din moştenire. indiferent de numărul descendenţilor. soţul supravieţuitor va culege întreaga moştenire. întrucât nu există moştenitor din cele patru clase. descendenţi din fraţi şi surori) soţul supravieţuitor are dreptul la 1/3 din moştenire. • în concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi (indiferent de numărul lor).6. după regulile arătate. se stabileşte partea cuvenită soţului supravieţuitor şi. 319/1944 stabileşte următoarele cote din moştenire cuvenite soţului supravieţuitor: a) în concurs cu clasa descendenţilor. soţul supravieţuitor are dreptul la 1/2 din moştenire. Cota succesorală la care. 319/1944 şi ale Codului civil. b) soţul supravieţuitor este moştenitor rezervatar. Dreptul la moştenire al soţului supravieţuitor. în concurs cu fiecare clasă de moştenitori Soţul supravieţuitor este chemat la moştenire în concurs cu fiecare dintre clasele de moştenitori legali ai defunctului.3. 71 . rezultă următoarele caractere juridice: a) soţul supravieţuitor vine la moştenire în nume propriu. mai întâi. indiferent de numărul ascendenţilor sau colateralilor privilegiaţi. este îndreptăţit soţul supravieţuitor. b) în concurs cu clasa mixtă a ascendenţilor privilegiaţi şi a colateralilor privilegiaţi. care variază în funcţie de clasa de moştenitori cu care vine în concurs. indiferent de numărul lor). Stabilirea cotei succesorale a soţului supravieţuitor Concursul soţului supravieţuitor cu diferiţi moştenitori pune problema de a şti care va fi modul de stabilire a cotei succesorale a soţului supravieţuitor. apoi. într-un atare caz. aceştia au renunţat la moştenire sau au fost declaraţi nedemni. sau dacă există. Cu alte cuvinte. restul se împarte între ceilalţi moştenitori. partea ce se cuvine soţului supravieţuitor duce la micşorarea părţilor ce se cuvin celorlalţi moştenitori legali. potrivit legii. soţul supravieţuitor are dreptul la 1/4 din moştenire. El primeşte în plină proprietate o cotă parte din moştenire. În cazul în care soţul este chemat singur la moştenire. surori. nu prin reprezentare. Caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale soţului supravieţuitor Din dispoziţiile Legii nr. Legea nr. sau numai cu colateralii privilegiaţi (de asemenea.

transformarea în numerar a bunurilor mişcătoare etc. soţul supravieţuitor i s-au conferit o serie de calităţi similare celor ale descendenţilor. donaţiile primite de la soţul decedat. atunci când vine la moştenire. în consecinţă. e) soţul supravieţuitor este moştenitor regulat. soţul supravieţuitor nu va mai fi ţinut. Prin urmare. 72 . 319/1944. 319/1944 a transformat pe soţul supravieţuitor într-un moştenitor regulat. facerea inventarului.). Prin efectul Legii nr. la masa succesorală. Legea nr. el trebuie să ceară punerea sa în posesie. d) soţul supravieţuitor nu este sezinar. soţul supravieţuitor vine în concurs cu descendenţii. soţul supravieţuitor răspunde pentru datoriile şi sarcinile moştenirii şi cu bunurile sale proprii (ultra vires hereditatis). este moştenitor rezervatar şi datorează raportul donaţiilor ca şi descendenţii defunctului. dacă nu a acceptat moştenirea sub beneficiu de inventar.c) soţul supravieţuitor este obligat. Ca moştenitor regulat. Întrucât a devenit moştenitor regulat. atunci când vine în concurs cu descendenţii. să îndeplinească formalităţile prevăzute de Codul civil (punerea peceţilor. clasa cea dintâi preferată de Codul civil. într-adevăr. să raporteze.

SINTEZE PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ - .INSTITUŢII DE DREPT PENAL .

.

care prevede rezultatul socialmente periculos al faptei sale. Din definitie rezulta cele doua forme ale vinovatiei : intentia si culpa.Vinovatia in legea penala Definiţia rezulta din dispoziţia art.1 pct. două modalităţi importante: culpa cu prevedere (uşurinţa) şi culpa simplă (greşeala). a) Culpa cu prevedere (uşurinţă. a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale. Există culpă ca formă a vinovăţiei atunci când făptuitorul. rezultatul socialmente periculos al acesteia şi urmăreşte producerea acelui rezultat sau. temeritate) există când făptuitorul a prevăzut rezultatul faptei sale. intenţia indirectă este atitudinea indiferentă a făptuitorului faţă de rezultatul socialmente periculos. Intenţia prezintă două modalităţi. Aşa cum s-a arătat.19 alin. deci. deoarece sunt explicit prevăzute de lege în dispoziţia din art. este săvârşită cu intenţie sau din culpă. există intenţie ca formă a vinovăţiei. modul de înfăptuire. nu urmăreşte producerea acestui rezultat. la rândul ei. a) Intenţia directă. prevăzută de legea penală. dar nu a urmărit şi nu a acceptat eventualitatea producerii lui. din care cauză produce un accident prin care pricinuieşte vătămarea corporală sau moartea cuiva etc).19 alin. Ceea ce caracterizează. ci a sperat neîntemeiat că el nu se va produce (un conducător de autovehicul circulă cu viteză excesivă. atunci când persoana care săvârşeşte o faptă ce prezintă pericol social prevede. dar accepta eventualitatea producerii lui prin savarsirea faptei. Există această modalitate a intenţiei atunci când făptuitorul îşi reprezintă acţiunea sau inacţiunea sa. în care se arată că există vinovăţie atunci când fapta care prezintă pericol social. săvârşind o faptă care prezintă pericol social. acceptă totuşi eventualitatea producerii lui. în momentul săvârşirii.1 Cod penal. însă a acţionat socotind fără temei că acel rezultat nu se va produce sau nu a prevăzut rezultatul deşi trebuia şi putea să-l prevadă. nu a acceptat însă acest rezultat. 75 . deşi nu-l urmăreşte. Intenţia şi modalităţile ei. în funcţie de atitudinea făptuitorului faţă de producerea rezultatului socialmente periculos : intenţia directă şi intenţia indirectă sau eventuală.PARTEA I DREPT PENAL – PARTEA GENERALĂ 1.1 Cod Culpa şi modalităţile ei. Acestea sunt modalităţi normative. Din această definiţie rezultă că şi culpa prezintă. rezultatul socialmente periculos la care conduce fapta şi urmăreşte producerea acelui rezultat b) Intenţia indirectă sau eventuală există atunci când făptuitorul.

Pentru a fi considerate acte de pregătire a infracţiunii.: procurarea de instrumente. informaţii ori adaptare a mijloacelor sau instrumentelor ce vor fi folosite la comiterea infracţiunilor şi de crearea condiţiilor favorabile săvârşirii acestora. în cele două modalităţi ale sale. dacă putea să-l prevadă în momentul săvârşirii faptei. din care cauză un muncitor este ucis sau grav vătămat într-un accident de muncă) Ceea ce caracterizează culpa simplă este neprevederea de către făptuitor a rezultatului socialmente periculos al faptei sale. care trebuia să prevadă rezultatul faptei sale. c) Activitatea de pregătire să nu cuprindă acte ce intră în conţinutul elementului material al laturii obiective.Asemanari si deosebiri intre intentie si culpa cu prevedere Culpa cu prevedere are ca trăsătură comună cu intenţia în general prevederea rezultatului faptei. alături de intenţie. a avut în fapt posibilitatea să prevadă acest rezultat.. b) Culpa simplă (greşeala) există atunci când făptuitorul nu a prevăzut rezultatul faptei sale. a) Din conţinutul activităţii să rezulte neîndoielnic că este efectuată pentru săvârşirea infracţiunii. 76 . să nu facă parte din actele de executare. un caracter univoc. prin care se urmăreşte să se verifice dacă făptuitorul. măsurile de protecţie a muncii la care era obligat. un tehnician constructor pe un şantier nu ia. în condiţiile concrete în care a săvârşit fapta. Actele preparatorii Noţiune si feluri Noţiune. deci. Pentru stabilirea vinovăţiei în forma culpei simple se folosesc două criterii: un criteriu obiectiv prin a cărui utilizare se urmăreşte să se stabilească dacă făptuitorul trebuia să prevadă rezultatul socialmente periculos şi un criteriu subiectiv. este şi ea. Ea se deosebeşte însă de intenţia indirectă prin neacceptarea de către făptuitor a rezultatului faptei. de informaţii în legătură cu locul şi timpul unde urmează să fie săvârşită infracţiunea etc). prevăzută şi definită în dispoziţiile din art. iar cu modalitatea intenţie indirectă are ca element comun şi împrejurarea că făptuitorul nu urmăreşte producerea rezultatului faptei. b) Actul preparator să se concretizeze într-o activitate obiectivă de creare a condiţiilor pentru săvârşirea infracţiunii (spre ex. activităţile desfăşurate trebuie să îndeplinească anumite condiţii. din neglijenţă.19 Cod penal. activităţi de procurare de date. Actele de pregătire sau preparatorii reprezintă prima fază a perioadei externe a activităţii infracţionale şi constau în anumite acte. în condiţiile în care el avea datoria de a a prevedea acest rezultat şi totodată avea posibilitatea să-l prevadă. deşi trebuia şi putea să-l prevadă (de ex. Culpa. Actele de pregatire sunt posibile numai la infracţiunile intenţionate. de date. 2. un conducător de autovehicul accidentează din neatenţie un pieton. Să aibă. d) Actele de pregătire să fie intenţionate.

77 . Spre ex.: procurarea unui cuţit.. hotărârea de a săvârşi o infracţiune se manifestă prin intenţie ca formă a vinovăţiei b) hotărârea infracţională să fi fost pusă în executare. a unei substanţe otrăvitoare. în atragerea de complici. Regimul actelor de pregătire în dreptul penal român actual De principiu. Spre ex.. a cheilor pentru deschiderea încuietorilor.. informaţii cu privire la locul şi timpul în care urmează să se săvârşească infracţiunea. 3. Actele de pregătire morală constau în culegerea de date. Actele de pregătire materială constau în pregătirea pentru săvârşirea infracţiunii din punct de vedere material ca: procurarea de instrumente. 4 Tentativa. Condiţiile tentativei. sau datorită altor împrejurări.”). actele preparatorii. in dreptul penal roman actele preparatorii nu sunt imcriminate. de mijloace. între începutul executării acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective şi producerea rezultatului socialmente periculos. privind deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori.: art. la unele infracţiuni. c) executarea să fie întreruptă ori să nu-şi producă efectul. atunci cand acesta a savarsit o infractiune consumata ori o tentativa pedepsibila. sau ca infracţiuni de-sine-stătătoare (atunci când pericolul lor este evident. După natura şi conţinutul lor actele de pregătire se pot împărţi în: acte de pregătire materială şi acte de pregătire morală. sunt incriminate dar nu ca fază de desfăşurare a activităţii infracţionale. Tentativa este deci o formă atipica a infracţiunii căci întotdeauna rezultatul nu se va produce datorită întreruperii actului de executare.. Noţiune si conditii Tentativa este forma de infracţiune care se situează în faza de executare a infracţiunii. asigurarea mijloacelor de transport etc. Tentativa este definită în doctrină ca formă a infracţiunii ce constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea. rezultă condiţiile pe care aceasta trebuie să le îndeplinească: a) existenţa unei hotărâri de a săvârşi o infracţiune. ) ori ca acte de complicitate anterioară. Din definiţia dată tentativei. când actul de executare a fost efectuat în întregime.Felurile actelor de pregătire. executare care a fost întreruptă ori nu şi-a produs efectul deşi executarea a fost efectuată în întregime.285 Cp. când sunt săvârşite de altă persoană decat autorul. Prin actele de pregătire morală se creează condiţii psihice favorabile comiterii infracţiunii. ci prin asimilare cu tentativa (la unele infracţiuni grave prin folosirea expresiei „Se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor. în adaptarea acestora pentru comiterea infracţiunii. Pe cale de excepţie insa. trebuie sa inceapa realizarea acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective. când caracterul lor este univoc. a unei scări.

21 alin. Cauza care împiedică producerea rezultatului (consumarea infracţiunii) se situează în timp anterior începutului executării acţiunii. Sunt cunoscute două concepţii privind incriminarea tentativei: a incriminării nelimitate şi a incriminării limitate. unde şi tentativa prezintă un pericol social ridicat. Fiind o formă atipică de infracţiune. (de ex. că „tentativa se pedepseşte”. „pedeapsa pentru tentativă la o infracţiune este cuprinsă între jumătatea minimului special şi jumătatea maximului special prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată. tentativa este şi terminată. s-a prevăzut că tentativa se pedepseşte numai când legea prevede expres aceasta. Astfel. obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află. ori datorită împrejurării că în timpul când s-au săvârşit actele de executare. Ca modalitate tehnică de incriminare a tentativei. 6. ca şi lipsa obiectului infracţiunii de la locul ştiut de făptuitor. fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei”. Sancţionarea tentativei în cazul persoanei fizice. Insuficienţa.l Cod penal. conţinutul tentativei este examinat în doctrina penală ca orice conţinut de infracţiune sub raportul condiţiilor preexistente şi al conţinutului constitutiv. sunt preexistente. pedeapsa ce se va aplica pentru tentativă va fi închisoarea de la 10 la 25 de ani. Legiuitorul penal român a adoptat sistemul incriminării limitate a tentativei numai la infracţiunile grave. după fiecare incriminare a faptei. Întrucât în cazul tentativei improprii acţiunea ce constituie elementul material este dusă până la capăt.5. legiuitorul a prevăzut. Incriminarea şi sancţionarea tentativei în dreptul român Pentru ca reprezinta un început de executare ori o executare integrală a acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective. ori a prevăzut aceasta după un grup de infracţiuni. dar producerea rezultatului nu a fost posibilă datorită insuficientei sau defectuozităţii mijloacelor folosite. după criteriul gradului de realizare a activităţii infracţionale.21 alin. Tentativa relativ improprie Se caracterizează ca orice tentativă prin punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea. potrivit dispoziţiilor art. Legiuitorul penal român a adoptat teoria diversificării pedepsei în raport cu infracţiunea consumată. Tentativa improprie astfel cum a fost examinată mai sus este cunoscută şi sub denumirea de tentativă relativ impropriăăe. executare care este realizată în întregime. Prin dispoziţiile art. defectuozitatea mijloacelor. tentativa este periculoasă şi este incriminată în legislaţia penală. 78 . Dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată este detenţiunea pe viaţă.2 Cod penal. Un mijloc este insuficient când nu are aptitudinea în cazul concret să realizeze rezultatul urmărit.: otrava pusă în mâncarea victimei este insuficientă pentru uciderea acesteia) Un mijloc este defectuos când în cazul concret nu funcţionează ( exemplu: o armă de foc defectă nu poate produce expulzarea glonţului).

c) întreruperea să fie rezultatul acţiunii de bunăvoie. Desistarea reprezintă renunţarea de bunăvoie. Condiţiile desistării pentru a constitui cauză de nepedepsire: a) Să existe un început de executare a faptei. reduse la jumătate. din proprie iniţiativă a făptuitorului. au pe planul dreptului penal valoarea unor cauze de impunitate.” 7. tentativa se sancţionează cu amenda cuprinsă între minimul special şi maximul special al amenzii prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată. b) Executarea faptei să fie întreruptă. adică faptuitorul să înceapă realizarea acţiunii ce reprezintă elementul material al laturii obiective a infracţiunii.278/2006 s-a introdus un nou aliniat (3) la art. deşi avea posibilitatea să o facă) Condiţiile împiedicării producerii rezultatului pentru a constitui cauză de nepedepsire: a) Făptuitorul să fi executat în întregime acţiunea ce reprezintă elementul material al laturii obiective a infracţiunii. de bunăvoie. după executarea faptei. în cazul în care executarea a fost dusă până la capăt. Prin dispoziţiile Legii nr. care prevede: „în cazul persoanei juridice.În cazul în care pentru infracţiunea consumată sunt prevăzute pedepse alternative. La această pedeapsă se pot adăuga una sau mai multe pedepse complementare. b) Făptuitorul. instanţa trebuie mai întâi să se fixeze asupra uneia dintre pedepse şi apoi să aplice pedeapsa pentru tentativă. la un oarecare interval in urma executarii activitatii infractionale. la continuarea executării acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii. din proprie iniţiativă. Împiedicarea producerii rezultatului constă în zădărnicirea din partea făptuitorului. împiedicând apariţia acestuia. Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului Noţiuni Intreruperea executării acţiunii ca şi împiedicarea producerii rezultatului. nu este posibila în cazul infracţiunilor zise formale. a faptuitorului (făptuitorul nu a voit să continue executarea faptei. de catre făptuitor. să împiedice producerea rezultatului (această împiedicare a producerii rezultatului este posibilă numai la aşazisele infracţiuni materiale ce presupun producerea unui anumit rezultat iar acesta trebuie sa se situeze in timp. reprezintă o încurajare a făptuitorului de a renunţa la continuarea executării faptei. care a fost realizată in întregime. Atât desistarea cât şi împiedicarea producerii rezultatului sunt cauze de nepedepsire.p.21 C. ori la producerea rezultatului socialmente periculos . a apariţiei rezultatului faptei sale. care se consumă o dată cu săvârşirea acţiunii infracţionale) 79 . Sancţionarea tentativei în cazul persoanei juridice.

printr-o singură formă de vinovăţie.: portul ilegal de uniformă poate fi întrerupt noaptea şi reluat dimineaţa). ţin de natura activităţii şi nu afectează unitatea infracţiunii continue. subiect. Infracţiunea continuă se identifică după elementul material al laturii obiective ce presupune o acţiune ori o inacţiune ce durează în timp. Aceste întreruperi sunt fireşti. 9. infracţiunea simplă. infracţiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în mod natural a acţiunii sau inacţiunii. 1. Infracţiuni continue permanente şi continue succesive. 8. des întâlnită în legislaţia penală. omorul tot infracţiune unică va fi considerat. Astfel de 80 . d) împiedicarea producerii rezultatului să aibă loc mai înainte de descoperirea faptei de către organele de urmărire penală ca şi de către orice persoană. ea putând îngloba mai multe acte de executare care nu au însă semnificaţie proprie. forma de vinovăţie. făptuitorul urmează să răspundă penal pentru infracţiunea realizată. printr-o singură acţiune sau inacţiune si printr-un singur rezultat. Ca formă a unităţii naturale. se integrează în mod natural în activitatea infracţională şi nu pun în discuţie unicitatea celorlalte elemente . până la intervenţia unei forţe contrare. activităţile îndeplinite realizează conţinutul unei alte infracţiuni. dacă este provocat printr-o singură lovitură de cuţit. Epuizarea infracţiunii continue este dată de momentul intervenţiei unei forţe contrare care poate avea ca sursă: voinţa făptuitorului însuşi. ce constituie elementul material al laturii obiective. se caracterizează. Activitatea infracţională la unele infracţiuni continue este susceptibilă de întreruperi care sunt determinate de natura activităţii infracţionale (spre ex.. „reţinerea”. Astfel. In legislaţia penală.obiect. iar sub raport subiectiv. cuprinzându-se în acţiunea unică. după consumare. Infracţiunea simplă Ca formă a unităţii naturale. Dacă până în momentul desistării şi împiedicării producerii rezultatului. ori prin mai multe lovituri de cuţit aplicate succesiv de catre infractor. „purtarea”. ca: „deţinerea”. „rămânerea”. Efectele desistării şi împiedicării producerii rezultatului. intervenţia autorităţii. sub raport obiectiv. de impunitate astfel incat făptuitorul nu va fi pedepsit pentru tentativă la infracţiunea în vederea căreia începuse executarea ori împiedicase rezultatul. Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului sunt cauze de nepedepsire.c) Împiedicarea producerii rezultatului să fie făcută de făptuitor de bunăvoie.conducerea unui autovehicul” etc. Infracţiunea simplă nu trebuie înţeleasă ca fiind rezultatul unei singure acţiuni (o singură lovitură în cazul vătămării corporale). . 2. Infracţiunea continuă Noţiune. Actele de executare multiple. intervenţia altei persoane.

noaptea. va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia. cu privire la persoana ori obiectul vizat — aşa zisa„ error in persona” ( ex: infractorul vrea să ucidă pe rivalul său dar. Din noţiune. deci care nu necesită intervenţia făptuitorului pentru prelungirea activităţii infracţionale. Spre deosebire de infracţiunile continue succesive. De asemenea. fiindcă orice întrerupere în cazul infracţiunilor permanente are valoarea unei epuizări a infracţiunii. a) devierea acţiunii (greşeala făptuitorului în executarea acţiunii). iar dacă infracţiunea continuă începută în timp ce făptuitorul era minor se desfăşoară şi după ajungerea acestuia la majorat. graţiere). b) săvârşirea faptei asupra altei persoane ori asupra altui obiect datorită erorii făptuitorului. are importanţă şi stabilirea vârstei făptuitorului (activitatea continuă începută înainte de împlinirea vârstei de 14 ani. se va considera că întreaga activitate infracţională s-a desfăşurat cât timp infractorul era major). fiind cunoscută incidenţa legii penale române chiar dacă numai o parte din infracţiune sau rezultatul s-a produs pe teritoriul ţării (principiul ubicuităţii). 10. lovitura este aplicată altei persoane). pe de altă parte. la alt obiect sau persoană. Infracţiunea deviată Noţiune. 81 . sau prin îndreptarea acţiunii — din eroare a făptuitorului — asupra altei persoanei sau altui obiect decât acela pe care vrea făptuitorul să-l vatăme . este desfăşurată de o persoană în diferite etape ale vârstei sale. conform regulii unicităţii ilicitului penal. Este importantă aceasta clasificare. iar reluarea activităţii infracţionale înseamnă savarsirea unei noi infractiuni continue. Tot în funcţie de desfăşurarea activităţii infracţionale continue se va stabili legea penală aplicabilă în spaţiu. datorită greşelii făptuitorului. îl confundă cu o altă persoană pe care o ucide). Modalităţi sub care se poate săvârşi infracţiunea deviată. moment de la care se calculează termenul de prescripţie a răspunderii penale şi în funcţie de care se stabileşte incidenţa unui act de clemenţă (amnistie. nu va intra în infracţiunea continuă. pe întuneric. în doctrina penală se cunoaşte şi o altă categorie de infracţiuni continue permanente pentru care este caracteristică desfăşurarea activităţii infracţionale fără întrerupere. aşa zisa — „aberratio ictus” (ex: făptuitorul urmăreşte să lovească o persoană care se află într-un grup şi manevrând greşit corpul contondent. Data săvârşirii infracţiunii continue este importanta deparece : legea penală aplicabilă în timp. Este o formă a unităţii naturale de infracţiune şi desemnează infracţiunea săvârşită prin devierea acţiunii de la obiectul sau persoana împotriva cărora era îndreptată.infracţiuni sunt cunoscute în doctrina penală sub denumirea de infracţiuni continue succesive. pe de o parte. se desprind două modalităţi sub care se poate săvârşi infracţiunea deviată. dacă activitatea infracţională continuă. Se considera că s-a comis o singură infracţiune şi nu două infracţiuni — o tentativă la infracţiunea pe care infractorul luase hotărârea şi infracţiunea realizată prin devierea acţiunii.

din raţiuni de tehnică legislativă şi de politică penală. Deci prin fiecare act de executare. Actele de executare de acelaşi fel trebuie să prezinte fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni. Infracţiunea continuată Noţiune. 1. în realizarea aceleiaşi hotărâri infracţionale. la intervale de timp diferite. Unitate de calificare juridică. conţinutul aceleiaşi infracţiuni. Data săvârşirii infracţiunii continuate Infracţiunea continuată este forma unităţii legale de infracţiune caracterizată prin săvârşirea de către aceeaşi persoană. unul consumat. cu care infractorul săvârşeşte actele de executare. Unitate de rezoluţie. a unor acţiuni sau inacţiuni. când tentativa nu mai poate fi absorbită în infracţiunea consumată. se realizează conţinutul juridic al aceleiaşi infracţiuni. pe baza legăturilor reale dintre acţiunile infracţionale ale unei singure persoane. 82 . şi tentativa de omor asupra rivalului. le-a reunit pe toate în cadrul unei singure infracţiuni. Aceeaşi persoană săvârşeşte mai multe acţiuni sau inacţiuni (inclusiv unele acte în calitate de autor. primare. Este îndeplinită această condiţie când se săvârşesc cel puţin două acte de executare (acţiuni sau inacţiuni) la intervale de timp nici prea scurte. nici prea lungi. Rezoluţia infracţională unică pentru toate actele de executare implică atât prevederea rezultatelor actelor de executare cât şi urmărirea ori acceptarea acestora ceea ce caracterizează numai intenţia. Condiţiile de existenţă a infracţiunii continuate. În această ipoteză. pe lângă infracţiunea de omor consumat. Spre exemplu: infractorul. iar altele în calitate de complice) 2. Unitate de subiect activ. ci apără viaţa oricărei persoane. care se află într-un grup şi ucide pe altul. deci două infracţiuni în concurs. Unitatea infracţiunii continuate este creaţia legiuitorului care. Condiţiile de existenţă a infracţiunii continuate. trebuie avut un vedere. Pluralitatea actelor de executare. iar cel de-al doilea poate fi chiar rămas în faza de tentativă. Este condiţia esenţială pentru unirea tuturor acţiunilor în cadrul aceleiaşi hotărâri infracţionale. care prezintă fiecare în parte. că legea nu apără viaţa unei anumite persoane. 3. Rezoluţia infracţională trebuie să fie anterioară activităţii infracţionale şi să se menţină în linii generale pe parcursul executării actelor ce compun acea activitate. ca formă de vinovăţie pentru infracţiunea continuată. ce constă în acţiune sau inacţiune. descarcă un foc de armă asupra acestuia. 11. Ele nu trebuie sa fie identice. este corect să se reţină. dorind moartea rivalului său. 4. In acest sens.Observatie : se propune ca soluţia infracţiunii unice deviate să nu fie admisă în cazul devierii acţiunii (aberratio-ictus) când se realizează şi o tentativă pedepsibilă pe lângă infracţiunea consumată.

la cele care presupun repetarea activităţii pentru a realiza conţinutul infracţiunii (infracţiunile de obicei).). va avea.34 C. de agravare facultativă a pedepsei pentru acea infracţiune. aceasta se aplică spre maximul special.p. legea penală română va fi incident. iar dacă acesta este neîndestulător poate fi depăşit într-un cuantum de până la jumătate din acel maxim special al amenzii. Infracţiunea continuată nu este posibilă : ‐ la infracţiuni din culpă.p. ‐ la infracţiunile al căror obiect nu este susceptibil de divizare .Data săvârşirii infracţiunii continuate este importanta sub mai multe aspecte: ‐ de la momentul epuizării începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale ‐ tot în funcţie de momentul epuizării se stabileşte incidenţa unui act de clemenţă. infracţiunea continuată este o cauză reală. aplicarea pedepsei se va face într-o singură etapă. dacă făptuitorul a început executarea mai înainte de împlinirea vârstei de 14 ani. pedeapsa la care se poate ajunge prin depăşirea maximului special cu până la 5 ani când pedeapsa este închisoarea sau cu până la jumătatea din maximul special când pedeapsa este amenda. 12. dacă au fost săvârşire cu discernământ. Infracţiuni ce nu se pot săvârşi în mod continuat. ca limită minimă. Dar intrucât infracţiunea continuată este unică.) trimit la tratamentul penal al concursului de infracţiuni (art. Dispoziţiile legale privind tratamentul penal al infracţiunii continuate (art. iar dacă infracţiunea continuată a început să fie comisă mai înainte de împlinirea vârstei de 18 ani şi a continuat şi după aceasta. dintr-o dată. să poată fi depăşit cu până la 5 ani când pedeapsa este închisoarea. ci numai cele după împlinirea vârstei de 14 ani. minimul special al pedepsei prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită. ‐ aplicarea legii penale în timp care va fi cea în vigoare din momentul epuizării. iar când pedeapsa este amendă. infractorul va răspunde penal ca major. 83 .42 C. ‐ dacă actele de executare se situează pe teritorii diferite. dacă o parte ori rezultatul s-a produs pe teritoriul României — conform principiului ubicuităţii ‐ tot în funcţie de momentul epuizării se stabileşte incidenţa legii penale în raport cu vârsta făptuitorului. astfel că. iar ca maxim special. aceste acte de executare nu se iau în considerare. Tratamentul penal al infractiunii continuate Dintre toate formele unităţii legale. pedeapsa urmând să fie aplicată spre maximul special şi dacă acesta este considerat neîndestulător. Pedeapsa pentru infracţiunea continuată se aplică într-o singură etapă fără a fi evidenţiat sporul şi.

art. 13. 84 . infracţiunea complexă în această formă este formată din reunirea de către legiuitor a două infracţiuni distincte şi crearea unei a treia.2 şi 3 C. furtul savarsit prin efractie .43 C. Infracţiunea complexă.). b) Infracţiunea complexă ca variantă agravantă.212 alin. fără legătură între ele. ca pe un element circumstanţial agravant. a) Infracţiunea complexă formă tip sau infracţiunea complexă propriuzisă se caracterizează prin aceea că în conţinutul ei intră ca element o acţiune sau inacţiune ce reprezintă conţinutul unei alte infracţiuni. Pentru a asigura luarea bunului. ori să menţină pedeapsa anterior aplicată astfel incat nu va putea aplica o pedeapsă mai mică decât cea stabilită anterior (art.p. Formele infracţiunii complexe In literatura juridică se face distincţie între: a) infracţiunea complexă forma tip şi b) infracţiunea complexă ca variantă agravantă. Deci. ca element constitutiv sau ca circumstanţă agravantă. degradarea încuietorilor care poate constitui infracţiune distinctă). Aceasta este creaţia legiuitorului. pirateria ..Recalcularea pedepsei pentru infracţiunea continuată. sunt descoperite alte acţiuni sau inacţiuni. ori moartea persoanei . de tehnică legislativă cat si de legăturile strânse( uneori de la mijloc la scop) între acţiunile ori inacţiunile ce intră în conţinutul acesteia şi care pun în evidenţă pericolul sporit al faptelor comise în această legătură faţă de situaţia când astfel de fapte ar fi comise separat. instanţa putând aplica o pedeapsă mai aspră. ca variantă agravantă. Structura. deosebite de cele înglobate. pedeapsa se recalculează în funcţie de întreaga activitate infracţională.p. fără vreo legătură între ele. Dacă după condamnarea definitivă.art. determinată de necesităţi de politică penală. In crearea acestei infractiuni se tine seama de legătura strânsă între acţiunea de luare şi acţiunea de lovire sau alte violenţe ori de ameninţare.).Noţiune. Forme. Ex : infracţiunea de tâlhărie este formată din reunirea a două infracţiuni distincte: furt şi ameninţare. poate fi şi rezultatul unei infracţiuni complexe forma tip. Sanctiune Infracţiunea complexă este definită în Codul penal ca fiind infracţiunea ce cuprinde în conţinutul său. care cuprinde în conţinutul ei circumstanţă agravantă conţinutul unei alte infracţiuni (ex: tâlhăria care a avut ca urmare vătămarea integrităţii corporale.211 alin. ce fac parte din conţinutul aceleiaşi infracţiuni. legătura de la mijloc la scop.2 şi 3 C. Infracţiunea complexă .p. Cea de-a doua formă a infracţiunii complexe este cea care cuprinde în conţinutul său.cuprinde şi distrugerea. infractorul foloseşte ameninţarea ori exercită violenţa evidenţiind o periculozitate sporită faţă de cel care ar săvârşi aceste fapte (furt şi lovire) distinct. o acţiune sau inacţiune ce reprezintă conţinutul unei alte infracţiuni (ex : violul care a avut ca urmare moartea victimei. ori furt şi lovire sau alte violenţe. o acţiune sau o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.

Deci. dependinţă sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare. (3) Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.p. săvârşită în stare de legitimă apărare.Structura infracţiunii complexe Infracţiunea complexă cuprinde în conţinutul său elementele infracţiunilor reunite sau absorbite. căci făptuitorul prevede rezultatul acţiunilor sale şi urmăreşte ori acceptă rezultatul acestora.). (21) Se prezumă că este în legitimă apărare. Sancţiunea aplicabilă este cea prevăzută de lege. încăpere. imediat şi injust. într-o locuinţă. În acest caz. insa.” 85 . (2) Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material. ultrajul în categoria infracţiunilor contra autorităţii etc. Spre deosebire de forma tip. să se descopere acţiuni sau inacţiuni. după ce s-a aplicat pedeapsa pentru infracţiunea complexă. În elementul material al infracţiunii complexe sunt reunite acţiunile ce constituie elementul material al infracţiunilor absorbite. iar pedeapsa anterioară se va recalcula în funcţie de întreaga infracţiune complexă. obiectul infracţiunii complexe este şi el complex. şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă. direct.43 C. pe de o parte. infracţiunea complexă este cuprinsă într-un grup de infracţiuni. aparţine unei categorii de infracţiuni. nu poate fi aplicata o pedeapsa mai uşoara decât cea stabilită anterior (art. care fac parte din infracţiunea complexă. îndreptat împotriva sa. a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc. Legitima apărare Noţiune Potrivit art. efracţie sau prin alte asemenea mijloace. condamnatul va fi judecat şi pentru acestea. Pedeapsa se poate agrava faţă de cea iniţială. „(1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală. ori poate rămâne în aceleaşi limite. Spre exemplu: tâlhăria este cuprinsă în grupul infracţiunilor contra avutului.44 Cod penal. Forma de vinovăţie pentru infracţiunea complexă tip este intenţia. un obiect juridic principal şi. După obiectul său juridic principal. în cazul infracţiunii complexe varianta agravata. pe de altă parte. 14. Este posibil ca. viclenie. un obiect juridic adiacent. Pedeapsa pentru infracţiunea complexă. Cu privire la obiectul infracţiunii complexe se deosebeşte. vinovăţia este praeterintenţia.

apărarea trebuie să îndeplinească mai multe condiţii: 1. Depăşirea limitelor legitimei apărări Depăşirea limitelor legitimei apărări poate constitui tot legitimă apărare. este injust daca nu are temei legal pe care se realizeaza. libertatea.să fie precedată de atac. Aceste drepturi ale persoanei pot privi: viaţa. şi condiţiile cu privire la apărare. mijloace. Dacă depăşirea limitelor legitimei apărări nu se întemeiază pe tulburare sau temere. de urmările ireparabile care s-ar produce în cazul în care nu s-ar interveni . Caracterul grav al pericolului se apreciază în funcţie de intensitatea acestuia. 2. ex. sănătatea. Atacul trebuie să fie material. Este aşa-numitul exces justificat. care sunt în măsură să producă o modificare fizică a valorilor ocrotite. ci este infracţiune săvârşită în circumstanţa atenuantă prevăzută de art. direct. fapta nu mai este considerată săvârşită în legitimă apărare.să fie proporţională cu atacul. averea. 86 .Condiţiile existentei legitimei apărări Condiţiile referitoare la atac: 1. să fie îndreptată împotriva agresorului.să se realizeze printr-o faptă prevăzută de legea penală. Atacul să fie îndreptat împotriva unei persoane. Atacul să pună în pericol grav valorile sociale ocrotite.să fie necesară pentru înlăturarea atacului. vizează raportul în spaţiu între atac şi valoarea ocrotită. când se întemeiază pe tulburarea sau temerea în care se găsea făptuitorul în momentul comiterii faptei. Împotriva unui atac periculos poate riposta victima agresiunii şi oricare altă persoană care este prezentă la desfăşurarea atacului. cerute pentru existenţa legitimei apărări cu deosebire că fapta în apărare a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu intensitatea şi gravitatea atacului. integritatea corporală. este imediat când pericolul pe care-l reprezintă pentru valoarea socială s-a ivit. Condiţiile apărării Pentru a fi legitimă.c) Cod penal – excesul scuzabil. imediat şi injust. Pentru existenţa excesului justificat se cer îndeplinite condiţiile cu privire la atac. onoarea. datorita starii de tulburare sau temere în care se găsea făptuitorul. a drepturilor acesteia sau împotriva unui interes obştesc. 2.73 lit. Atacul este material când pentru realizarea lui se folosesc forţa fizică ori instrumente.: pierderea vieţii. Caracterul imediat al atacului vizează raportul în timp între atac şi obiectul vizat. 4. este direct când se îndreaptă şi creează un pericol nemijlocit pentru valoarea socială ocrotită. 3. este actual sau este pe cale să se ivească (pericol iminent). 3.

încăpere.44 alin.169/2002 şi apoi prin Legea nr. Fapta săvârşită în stare de beţie accidentală completă nu este infracţiune. b) Starea de beţie în care se găsea făptuitorul să fie accidentală. ori delimitat prin semne de marcare. Minoritatea. Prezumţia instituită prin dispoziţiile art. răspunderea civilă nu este înlăturată întotdeauna 15. să se fi găsit în stare de beţie produsă prin alcool ori alte substanţe. săvârşind fapta fără vinovăţie. În cazul excesului justificat (art.Prezumţia de apărare legitimă Prin Legea nr.2 Cod penal este relativă. dependinţă sau loc împrejmuit.). în imposibilitatea de a-şi da seama de acţiunile sau inacţiunile sale şi de a fi stăpân pe ele. c) Starea de beţie să fi fost completă.3 Cp.247/2005 dispoziţiile art. în momentul săvârşirii faptei. 87 . atunci caracterul penal al faptei nu este înlăturat. deoarece nu poate fi acceptata ca fiind legitimă orice apărare vădit disproporţionată faţă de gravitatea încălcării dreptului la inviolabilitate al domiciliului. Efecte juridice. Fapta săvârşită în legitimă apărare propriu-zisă nu poate atrage nici o altă răspundere juridică. involuntară sau fortuită. d) Fapta comisă în această stare de beţie accidentală şi completă să fie prevăzută de legea penală. iar starea de beţie poate constitui o circumstanţă atenuantă. Făptuitorul. Când beţia accidentală nu este completă. Minoritatea făptuitorului Noţiune. 16. Pentru existenţa acestei cauze care înlătură caracterul penal al faptei se cer îndeplinite condiţiile: a) Făptuitorul.44 alin. fiind săvârşită fără vinovăţie. cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Beţia accidentală completă (produsă de alcool sau de alte substanţe) – cauza care inlatura caracterul penal al faptei Condiţiile stării de beţie. efracţie sau alte asemenea mijloace într-o locuinţă. din cauze independente de voinţa sa. este starea în care se găseşte făptuitorul minor.44 Cod penal privind legitima apărare au fost completate cu un nou alineat „21” ce instituie o prezumţie de apărare legitimă pentru cel care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă. Organului judiciar va aprecia în concret situaţiile în care apărarea este legitimă. Efectele legitimei apărări Fapta săvârşită în stare de legitimă apărare nu este infracţiune pentru că îi lipseşte trăsătura esenţială a vinovăţiei si nu atrage răspunderea penală a făptuitorului. s-a aflat. care în momentul săvârşirii faptei prevăzute de legea penală nu împlinise vârsta răspunderii penale. viclenie.

p) sau minorul sa fi avut vârsta între 14 şi 16 ani şi sa nu se fi constat ca săvârşise fapta cu discernământ. Efecte juridice. în favoarea minorului existand prezumţia relativă a lipsei discernământului. că „minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ”.S-a stabilit in art. Această prezumţie fiind relativă se poate răsturna prin dovada că la săvârşirea faptei concrete a avut discernământ. Noţiune şi condiţii. fiind săvârşită fără vinovăţie.99 alin. Condiţiile stării de minoritate. adica să nu aibă împlinită vârsta de 14 ani (art. să nu îndeplinească condiţiile legale pentru a răspunde penal (art. la data săvârşirii faptei. Nu se poate susţine că el a săvârşit fapta în autorat.2 al aceluiaşi articol. 1 C. Minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani este prezumat relativ că nu are discernământul faptelor sale. este autorul acelei infracţiuni.). trebuie îndeplinite urmatoarele condiţii: a) Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. iar în alin. de complici. nu este infracţiune. Minoritatea este o cauză personală şi nu se răsfrânge asupra participanţilor la săvârşirea faptei. Pentru ca minoritatea făptuitorului sa înlăture caracterul penal al faptei. Făptuitorul nu îndeplinea condiţiile de dezvoltare biopsihică care să-i permită înţelegerea caracterului acţiunilor sau inacţiunilor lui şi să le dirijeze în mod conştient. Autoratul.p. Când o persoană săvârşeşte singură.99 alin.50 C. Fapta prevăzută de legea penală săvârşită de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condiţiile legale pentru a răspunde penal. b) Făptuitorul. Starea de minoritate înlătură caracterul penal al faptei şi pe cale de consecinţă şi răspundere penală. Răspunderea civilă nu este înlăturată pentru persoanele care l-au avut sub îngrijire ori pază pe minor şi dacă se reţine culpa acestora.l Cod penal că „minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal”. direct şi nemijlocit o infracţiune pentru care a luat singur hotărârea infracţională şi nu a fost ajutat la executarea infracţiunii de nici o persoană. Autoratul este forma de participaţie penală în care o persoană săvârşeşte prin acte de executare fapta prevăzută de legea penală si care presupune cooperarea şi a altor persoane la comiterea infracţiunii în calitate de instigatori. 88 . 17. Pentru minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani se prezumă absolut că nu are responsabilitate penală. Dovada discernământului în săvârşirea faptei concrete revine acuzării.

o activitate. (spre ex. decât dacă făptuitorii au calitatea cerută de lege.dar nici nu îi exclude. dezertarea. vagabondajul. Activităţile coautorilor nu trebuie să fie identice. violul ş. autorul acţionează întotdeauna cu intenţie . funcţionar). la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.instigatori.Autoratul este forma de participaţie esenţială şi necesară. .: nedenunţarea – art. b) Sub raport subiectiv coautoratul ca formă a participaţiei proprii presupune săvârşirea actelor de executare de către toţi participanţii cu aceeaşi formă de vinovăţie: fie intenţia. 18.infracţiunile ce presupun inacţiunea.) pentru ca. Noţiune şi condiţii.).a. de a ieşi din pasivitate. care de altfel. Noţiune şi condiţii Instigarea este forma participaţiei penale ce constă în fapta de determinare cu intenţie.infracţiunile ce se comit în persona propria.în cazul participaţiei proprii.: mărturia mincinoasă. când obligaţia de a îndeplini o acţiune. prin orice mijloace. al altei persoane numită instigat. Sub raport subiectiv. . Infracţiuni ce nu pot fi comise în coautorat Coautoratul este forma de participaţie în care. şi-au adus contribuţia în mod nemijlocit două sau mai multe persoane. astfel incat. fiind deci posibilă atat participaţia sub forma coautoratului fără alţi participanţi cât şi impreuna cu alţi participanţi . Instigarea. Nu pot fi comise în coautorat: . acţiunea tipică. ci să se completeze într-o activitate unică.170 C. fără de care nu pot exista celelalte forme de participaţie: instigarea şi complicitatea. nu cunosc restrângeri. iar în cazul participaţiei improprii acţionează din culpă sau fără vinovăţie. 19. Condiţiile de existenta ale coautoratului a) Coautoratul presupune contribuţia a cel puţin două persoane la comiterea faptei.instigarea şi complicitatea.instigatori şi complici. Coautoratul nu presupune existenţa şi a altor participanţi . nu poate fi comisă decât de o singură persoană în acelaşi timp.p. Coautoratul. complici . 89 . Infracţiunile care nu permit coautorul ca formă a participaţiei penale. nu influenţează existenţa coautoratului momentul când îşi aduc contribuţiile coautorii la săvârşirea faptei. Contribuţia coautorilor la săvârşirea infracţiunii poate fi concomitentă sau succesivă. este personală (spre ex.infracţiunile ce presupun un subiect calificat (gestionar. permit însă celelalte forme de participaţie . fie culpa. in cazul acestora. de către o persoană numită instigator.

în care şi instigatul săvârşeşte fapta cu intenţie. d) Instigatul să fi săvârşit fapta la care a fost instigat ori să fi realizat cel puţin o tentativă pedepsibilă sau a început săvârşirea faptei la care a fost determinat. care nu are calitatea cerută de lege pentru comiterea faptei la care este determinat. b) instigarea improprie sau imperfectă este caracterizată prin lipsa coeziunii psihice între instigator şi instigat. iar când instigatul săvârşeşte fapta din culpă sau fără vinovăţie sunt realizate condiţiile unei instigări improprii sau imperfecte. până la constrângerea acestuia.Instigatorului îi aparţine hotărârea de a săvârşi o infracţiune. Determinarea presupune o operaţie de inoculare în conştiinţa instigatului a hotărârii de a săvârşi o faptă prevăzută de legea penală dar si însuşirea hotărârii de a săvârşi fapta prevăzută de legea penală de către instigat. Pentru existenţa instigării ca formă a participaţiei penale trebuie îndeplinite condiţiile: a) Efectuarea unei activităţi de determinare din partea unei persoane. de la rugăminţi. hotărâre pe care o transmite altei persoane numită instigat. dar ulterior s-a desistat ori a împiedicat producerea rezultatului. Mijloacele prin care se obţine determinarea instigatorului pot fi dintre cele mai diverse.: nu va fi o determinare la comiterea infracţiunii de dezertare. După forma de vinovăţie cu care instigatul (autorul) săvârşeşte fapta se disting: a) Instigarea proprie sau perfectă se caracterizează prin realizarea unei concordanţe sub raport subiectiv între instigator şi instigat. oferire de cadouri. 20. faţă de o altă persoană numită instigat. Activitatea de determinare trebuie să se situeze în timp anterior luării hotărârii de a săvârşi fapta de către autor. 90 . Dacă instigatul nu si-a însusit hotărârea de a săvârşi infracţiunea. Instigatul săvârşeşte fapta din culpa sau chiar fără vinovăţie (art. promisiuni. Când activitatea la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală are loc faţă de o persoană care luase deja hotărârea să săvârşească acea infracţiune se realizează o complicitate morală. (spre e. o întărire a hotărârii infracţionale luate anterior.). realizează condiţiile unei instigări proprii sau perfecte. 31 Cp. îndemnuri. care va săvârşi infracţiunea. Condiţiile instigării. Felurile instigării Instigare proprie şi instigare improprie. Comiterea faptei şi de către instigat cu intenţie. b) Activitatea de determinare să privească săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. instigator. nu va exista o instigare perfectă ci o instigare fără efect sau neizbutită si nu se va realiza nici condiţia participaţiei penale. Nu este îndeplinită această condiţie când determinarea priveşte pe un instigat. dacă instigatul nu are calitatea cerută de lege – de militar) c) Instigatorul să acţioneze cu intenţie.

exercitarea de presiuni etc. b) instigarea colectivă ce se caracterizează prin instigarea unui număr nedeterminat de persoane să săvârşească o infracţiune sau infracţiuni.: rugăminţi. Instigare individuală şi instigare colectivă. După numărul persoanelor faţă de care se desfăşoară activitatea de instigare se disting: a) instigarea individuală când activitatea de determinare se desfăşoară asupra unei persoane sau asupra mai multor persoane determinate. b) instigarea calificată. După mijloacele folosite de instigator pentru determinarea instigatului să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală se disting: a) instigarea simplă. Dacă mai mulţi instigatori. când mijloacele de determinare sunt simple obişnuite. îndemnuri etc. După modul de acţiune a instigatorului pentru determinarea instigatului la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală se disting: a) instigarea imediată care instigatorul se adresează nemijlocit instigatorului pentru determinarea acestuia la săvârşirea infracţiunii. Instigare imediată şi instigare mediată.activitate specifică complicelui. b) instigarea mediată când determinarea are loc prin intermediul altei persoane. iar instigatul a luat hotărârea de a săvârşi infracţiunea după ce a fost determinat de primul instigator fiindcă activitatea celorlalţi nu mai are rol în determinare ci doar în întărirea hotărârii infracţionale . Datorită caracterului său periculos. Când coinstigarea este făcuta succesiv. când pentru determinarea instigatului se folosesc mijloace deosebite ca: oferirea de daruri. iar când la determinarea instigatului. 91 . Dacă mediatorul transmite hotărârea infracţională şi se limitează doar la acest rol el devine complice la săvârşirea infracţiunii. mediatorul are şi o contribuţie personală el devine coinstigator. După numărul persoanelor ce desfăşoară activitatea de instigare se disting: a) instigarea cu un singur instigator.. fără a se cunoaşte. desfăşoară separat activităţi de determinare asupra aceleiaşi persoane se realizează un concurs de instigări. b) coinstigarea care presupune cooperarea mai multor persoane la determinarea unei sau unor persoane să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Coinstigarea poate fi făcută concomitent sau succesiv.Instigare simplă şi instigare calificată. ca de ex. Considerăm ca nu vor fi îndeplinite condiţiile unei coinstigări când activitatea de determinare are loc succesiv. instigarea colectivă este incriminată distinct ca infracţiune de sine stătătoare sub denumirea de instigare publică şi apologia infracţiunilor art. 324 Cp. Unitate şi pluralitate de instigatori.că toţi instigatorii au avut în intenţie determinarea instigatului să săvârşească aceeaşi faptă prevăzută de legea penală. trebuieşte dovedit .

1 C. 29 al 1 C. la care a fost determinat. După modul deschis ori ascuns în care acţionează instigatorul pentru determinarea instigatului să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. b) instigarea cu efect negativ. 29 al. sunt îndeplinite condiţiile unei instigări perfecte. Când instigatorul a reuşit să-l determine pe instigat să ia hotărârea de a săvârşi infracţiunea. Când instigatul a început săvârşirea faptei.). iar persoana care a încercat determinarea nu este un participant. de a-l convinge la săvârşirea faptei pe instigat. Condiţiile de existenţă ale concursului de infracţiuni. Când instigatul a săvârşit fapta la care a fost instigat. când instigatorul a reuşit să determine pe instigat să accepte hotărârea de a săvârşi infracţiunea. nu sunt realizate condiţiile deoarece nu s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.Instigare evidentă şi instigare ascunsă. reuşite. Instigatul va beneficia de cauza de impunitate a desistării şi împiedicării producerii rezultatului (art. Fapta instigatorului este o infracţiune de sine stătătoare şi pedepsită tot după regulile cuprinse în dispoziţiile din art. – pentru instigare neurmată de executare. 22 C. în care instigatorul nu a reuşit să determine pe instigat să ia hotărârea de a săvârşi infracţiunea. dar s-a desistat ori a împiedicat producerea rezultatului – sunt realizate condiţiile instigării dar consecinţele juridice ale activităţii instigatorului şi instigatului sunt diferite. reuşită. fără ca acesta să realizeze caracterul infracţional al faptei sale. dar ulterior acesta s-a răzgândit şi nu a trecut la săvârşirea faptei ori a trecut la săvârşirea faptei şi a realizat doar o tentativă nepedepsibilă. După rezultatul obţinut în determinarea instigatului la săvârşirea faptei prevăzută de legea penală se disting: a) instigarea cu efect pozitiv. Instigare izbutită şi instigare neizbutită. b) instigare insidioasă sau ascunsă când instigatorul nu dă în vileag rolul său. instigarea poate fi: a) instigare evidentă sau deschisă sau explicită în care instigatorul expune deschis scopul său. 21. când obţine determinarea instigatului.p şi sub aceeaşi denumire de instigare neurmată de executare. dar instigatorul va răspunde penal după regulile prevăzute în art. 92 . În cazul instigării cu efect pozitiv se pot distinge diferite stadii ale realizării activităţii instigatului. Concursul de infractiuni Noţiune si conditii Prin concurs de infracţiuni în doctrina şi legislaţia penală este desemnată forma pluralităţii de infracţiuni ce constă din săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni.p. În această situaţie nu sunt îndeplinite condiţiile instigării. a)Prima condiţie se referă la săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni. de către aceeaşi persoană.p. mai înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele.

1. El poate fi omogen.) şi pot fi săvârşite toate în ţară. Concursul real calificat.Concursul real de infracţiuni. Concursul real se mai numeşte şi concurs material ori concurs prin mai multe acţiuni sau inacţiuni. Este îndeplinită condiţia şi atunci când infractorul are calitatea de autor ori de participant la infracţiunile comise cat şi atunci când infractorul a comis unele infracţiuni în timpul minorităţii iar altele după împlinirea vârstei de 18 ani. 93 . Condiţia este îndeplinită indiferent de forma de vinovăţie cu care sunt comise infracţiunile. concursul este eterogen. ori asimilate tentativei (ex. c) A treia condiţie priveşte săvârşirea infracţiunilor mai înainte de condamnarea definitivă a infractorului pentru vreuna din ele. pot fi consumate ori rămase în faza de tentativă pedepsibilă.Infracţiunile săvârşite pot fi de natură şi gravitate deosebite. dacă infractorul este trimis în judecată numai pentru o infracţiune. ori unele în ţară şi altele în străinătate. b)Infracţiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană. pot fi prevăzute în codul penal ori în legile speciale sau în legile nepenale cu dispoziţiuni penale. Concursul real de infracţiuni este acea formă ce se realizează prin săvârşirea mai multor infracţiuni ca urmare a mai multor acţiuni sau inacţiuni distincte. Concursul real simplu. Unitatea de subiect este de esenţa concursului de infracţiuni.: art. 2 Cp. a Cp.) au fost reţinute doar două: conexitatea etiologică şi conexitatea consecvenţională. Dintre formele posibile de conexitate ce pot exista între infracţiunile aflate în concurs. În funcţie de legăturile care există între infracţiunile aflate în concurs se disting două modalităţi ale concursului: concursul real simplu şi concursul real calificat. toate în străinătate. Astfel. Concursul real calificat sau caracterizat sau cu conexitate se caracterizează prin existenţa anumitor legături conexiuni între infracţiunile săvârşite de aceeaşi persoană. în legea penală (art. 33 lit.nu este îndeplinită condiţia de existenţă a concursului de infracţiuni. Formele concursului de infracţiuni Concursul de infracţiuni este cunoscut în doctrina penală şi în legislaţie sub două forme: concursul real şi concursul formal. cand infracţiunile săvârşite de o persoana sunt de aceeaşi natură. 22. iar când infracţiunile sunt de natură diferită. d) În sfârşit o ultimă condiţie a existenţei concursului de infracţiuni are în vedere ca infracţiunile comise. deoarece pentru celelalte sunt incidente cauzele de înlăturare a răspunderii penale ori cauze de impunitate . ori cel puţin două dintre ele să poată fi supuse judecăţii. Concursul real simplu se caracterizează prin aceea că între infracţiunile săvârşite nu există o altă legătură decât cea personală (săvârşite de aceeaşi persoană). 173 al.

: pentru a împiedica descoperirea unei ucideri din culpă comisă într-un accident de circulaţie. (spre ex. Mai întâi se stabileşte pedeapsa pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite şi apoi. conducătorul auto părăseşte locul accidentului). există atunci când „ acţiune sau inacţiune săvârşită de aceeaşi persoană.Concurs cu conexitate etiologică. ‐ Stabilirea pedepsei reprezintă activitatea de individualizare a răspunderii penale pentru o singură infracţiune care se află în pluralitatea 94 . Infracţiunile săvârşite în concurs ideal pot fi de aceeaşi natură. aplicarea pedepsei pentru concursul de infracţiuni parcurge două etape. întruneşte clementele mai multor infracţiuni". Conexitatea consecvenţională presupune o legătură de la cauză la efect între infracţiunile aflate în concurs.: conducând fără permis. datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs. Hotărârea de a săvârşi infracţiunea efect este luată după comiterea infracţiunii cauză. după cum toate pot fi săvârşite din culpă. ori de natură diferită. se aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită în limitele prevăzute de lege. adică o infracţiune este comisă pentru a înlesni săvârşirea altei infracţiuni. Sub raport subiectiv infracţiunile aflate în concurs ideal pot fi săvârşite cu: intenţie directă. în etapa a doua. prin fapta conducătorului unui autocamion. adică se comite o infracţiune pentru a acoperi săvârşirea altei infracţiuni. s-a decis. pentru a acoperi săvârşirea unui omor se ucide martorul). In practica judiciară. Concursul ideal sau formal de infracţiuni ori concursul printr o singură. se distruge din culpă un alt vehicul şi se provoacă totodată rănirea gravă a unei persoane. 2. funcţionarul falsifică evidenţele de intrare a bunurilor din gestiune). Atât infracţiunea mijloc cât şi infracţiunea scop sunt comise cu intenţie iar hotărârea de a fi săvârşite este anterioară comiterii ambelor infracţiuni. 34 Cp. Concurs cu conexitate consecvenţională. (spre exemplu. concursul fiind eterogen. 23. Infracţiunea efect în această conexitate consecvenţională este comisă întotdeauna cu intenţie. concursul fiind omogen. (spre ex. în stare de ebrietate. iar infracţiunea cauză poate fi săvârşită atât cu intenţie cât şi din culpă. cu intenţie unele şi altele din culpă. Conexitatea etiologică presupune o legătură mijloc-scop între infracţiunile comise. Infracţiunile săvârşite în concurs ideal de cele mai multe ori sunt de natură diferită (ex. cu intenţie directă unele şi altele cu intenţie indirectă.: pentru a înlesni delapidarea. Aplicarea pedespselor principale Potrivit art. de exemplu. infractorul provoacă un accident de circulaţie în care este vătămată grav integritatea corporală a unei persoane şi uciderea din culpă a alteia). Tratamentul penal al concursului de infracţiuni in dreptul penal roman. că există concurs ideal de infracţiuni când. Concursul ideal de infracţiuni.

). făcându-se abstracţie de existenţa celorlalte infracţiuni. se dă spre executare o pedeapsă pentru întreg ansamblul. Când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea se aplica pedeapsa cea mai grea. instanţa este obligată să determine întinderea lui şi să motiveze necesitatea aplicării acestuia. 34 lit. d. Maximul special al pedepsei la care se poate ajunge prin sporirea pedepsei celei mai grele stabilite în prima etapă este cel prevăzut pentru infracţiunea consumată ori pentru tentativă. In acest caz se aplică pedeapsa cu închisoarea la care se poate adăuga în totul sau în parte amenda. Aplicarea pedepsei când pentru infracţiunile concurente s-au stabilit numai pedepse cu amendă. Aplicarea sporului la pedeapsa cea mai grea spre maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru respectiva infracţiune ca şi peste maximul special. Aplicarea pedepsei când pentru infracţiunile concurente s-au stabilit o pedeapsă cu închisoarea şi o pedeapsă cu amendă. c Cp.). b. după caz.absolut determinate . Ipoteze posibile a. Când toate pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente sunt pedepse cu amendă. atunci se va aplica amenda cea mai mare care poate fi sporită până la maximul ei special.de infracţiuni săvârşită de infractor. c. care poate fi sporită până la maximul ei special. este ţărmurită de totalul pedepselor stabilite ca si de maximul general al pedepsei inchisorii. e. sistemul absorbţiei. iar când acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani (art. se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă. În cazul aplicării sporului. Limitele pedepsei rezultante. numai în acest caz. ‐ Aplicarea pedepsei reprezintă o etapă următoare stabilirii pedepsei concrete pentru fiecare infracţiune. iar daca şi acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim (art. care este de 30 ani.care este detenţiunea pe viaţă şi care pedeapsă nu mai poate fi agravată. Aplicarea pedepsei când pentru infracţiunile concurente s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea şi mai multe pedepse cu amendă. care reflectă pericolul social reieşit din comiterea infracţiunilor concurente. se consacră. Astfel. 95 . 34 lit. Când s-a stabilit o pedeapsă cu detenţiunea pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoarea ori cu amendă. sistem care se justifică prin caracterul pedepsei . Când pentru vreuna din infracţiunile concurente s-a stabilit pedeapsa detenţiunii pe viaţă. a Cp. Aplicarea pedepsei când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea.

nu se valorifică decât ca element circumstanţial.76 Cod penal. Săvârşirea infracţiunii prin cruzime. Efectele circumstanţelor atenuante sunt determinate prin dispoziţiile art.181 alin. Circumstanţele atenuante constatate au ca efect atenuarea obligatorie a pedepsei. ştergerea urmelor infracţiunii si scade rezistenţa victimei în apărarea valorilor sociale. 3. urmărind provocarea de suferinţe mari victimei în cazul infracţiunii de omor. Săvârşirea faptei prin metode ori mijloace care prezintă pericol public. Efectele circumstanţelor atenuante.: prin otrăvirea apei ori a alimentelor ce sunt servite mai multor persoane).p. prin cooperarea acestora se asigură consumarea infracţiunii. presupune o sălbăticie în comiterea infracţiunii.l Cod penal. prin provocarea de explozii etc. astfel incat.b) C. ori distrugerea bunurilor se realizează prin incendiere. ori o schimbare a pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă. 96 . pentru ca sporeşte îndrăzneala făptuitorilor.In acest caz.182 C. Metodele ori mijloacele care prezintă pericol public sunt cele prin care se pun în primejdie viaţa mai multor persoane (de ex. Participarea mai multor persoane la săvârşirea faptei imprimă acesteia un caracter grav. 25.p. Când o astfel de împrejurare este prevăzută şi ca element circumstanţial al unei infracţiuni calificate. . Agravanta se aplică în cazul oricărei infracţiuni de violenţă săvârşite asupra unui membru de familie. 1 lit.). fiind necesară dovedirea cunoaşterii ori prevederii de către fiecare participant.75 alin.p. 1 lit. 197 din 15 noiembrie 2000.a) C. 24. 2.p.2 art. atenuare ce poate consta într-o reducere.75 alin. şi sunt aceleaşi indiferent dacă acestea sunt legale ori judecătoreşti. 1 şi alin. constituie circumstanţe agravante următoarele împrejurări: . 1. sau de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. cu excepţia celor în conţinutul cărora este prevăzută ca element circumstanţial de agravare a infracţiunii (art.Săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună (art. Agravanta generală este aplicabilă în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă (art. Această împrejurare de agravare a fost introdusă în dispoziţia din art.Săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime.).75 alin.).180 alin. 1C. se aplica pedeapsa rezultantă a închisorii la care se poate adăuga în total sau în parte amenda rezultantă. Circumstanţele agravante legale Potrivit dispoziţiilor art. Săvârşirea infracţiunii prin violenţe asupra membrilor familiei.75 alin.l lit. în măsura în care au cunoscut-o ori au prevăzut-o. prin violenţe asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace care prezintă pericol public (art.b) Cod penal prin Legea nr. Circumstanţa agravantă a participării mai multor persoane la săvârşirea infracţiunii este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra participanţilor.

l lit.c C. eroarea cu privire la vârsta minorului pe care îl credea major. este o circumstanţă agravantă care reflectă o periculozitate mai mare a făptuitorului care se pregăteşte pentru săvârşirea infracţiunii. ca şi premeditarea.75 alin.b) Cod penal. origine socială. în circumstanţă reală. care s-a folosit de lipsa lui de experienţă iar reţinerea acestei circumstanţe agravante. şi deci.75 alin.l lit. ca împrejurare atenuantă.). De aceea.Săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei (art. „motivele josnice” sunt considerate acele porniri interioare contrare moralei. .f) C. când oamenii se află în suferinţă. Această circumstanţă agravantă având caracter general. Beţia preordinată sau premeditată. limbă. ori pentru a o invoca în instanţă. avere.75 alin. vârstă.75 alin. având efectele unei astfel de circumstanţe. nu şi beţia preordinată. orientare sexuală.p.d) C. Şi această agravantă este o circumstanţă reală şi se răsfrânge.l lit.e) Cp. incendiu de proporţii etc).). În doctrina penală. cum mai este denumită în ştiinţa dreptului penal. Când premeditarea este reţinută ca element circumstanţial al infracţiunii calificate. asupra tuturor participanţilor majori care au cunoscut împrejurarea că la săvârşirea infracţiunii participă şi un minor. este determinată de cunoaşterea de către major a situaţiei că. sunt preocupaţi de salvarea vieţii lor şi mai puţin de paza bunurilor. opinie.Săvârşirea infracţiunii pe temei de rasă. Periculozitatea infractorului este mai mare atunci când el săvârşeşte infracţiunea profitând de starea de tulburare produsă de o calamitate (cutremur. se va reţine numai în măsura în care ea nu este prevăzută în conţinutul infracţiunii săvârşite fie în varianta tip ori în variantă agravantă . inundaţii.Săvârşirea infracţiunii din motive josnice (art. Beţia preordinată reprezintă o premeditare a săvârşirii infracţiunii. etnie.75 alin.75 alin. este o circumstanţă agravantă reală. înlătură această agravantă. naţionalitate. exemplu: abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi. dizabilitate.c) Cp. . Beţia preordinată este o circumstanţă personală care se poate converti. Atragerea pe calea infracţională a minorului reprezintă o împrejurare agravantă pentru major. dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor (art.l lit.p. .). se va reţine doar aceasta. 1 lit. religie. gen. instigarea la discriminare.Împrejurarea prevăzută la art. cooperează cu un minor. 97 . boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA (art. provocându-şi această stare pentru a avea mai mult curaj în săvârşirea faptei. convingere.p).l lit. se va răsfrânge asupra participanţilor numai în măsura în care aceştia au cunoscut-o sau au prevăzut-o.). apartenenţă politică.Săvârşirea infracţiunii de către un infractor major. ‐ Săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate (art. la comiterea infracţiunii.

atât legale cât şi judecătoreşti.278/2006 s-au prevăzut efectele circumstanţelor agravante în cazul infracţiunii săvârşite de persoana juridică astfel: „În cazul în care există circumstanţe agravante. Noţiune si conditii de acordare Suspendarea condiţionată a executării pedepsei este o măsură de individualizare a executării pedepsei aplicată persoanei fizice.78 alin.209 alin. 26. în doctrina penală.2 sau 3. iar dacă acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la o pătrime din acel maxim”. concomitente opri subsecvente săvârşirii infracţiunii imprimă faptei un caracter grav (art.2 introdus prin Legea nr.). care nu poate depăşi o treime din acest maxim. De asemenea. Efectele circumstanţelor agravante Efectele circumstanţelor agravante în cazul persoanei fizice.Săvârşirea infracţiunii profitând de situaţia prilejuită de o calamitate este prevăzută şi ca element circumstanţial al furtului calificat (art. iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special. Prin dispoziţiile art.l lit. ca fiind circumstanţe agravante judiciare: împrejurarea că infractorul se găsea în stare de beţie în momentul săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă. În prezenţa circumstanţelor agravante. în cazul persoanei juridice. în cazul constatării circumstanţelor agravante.75 alin.p. iar dacă acesta este neîndestulător.l Cod penal. Pedeapsa se aplică dintr-o dată fără a se evidenţia sporul. Prin dispoziţiile art. 27. fără a fi evidenţiat sporul. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei. ori acela care în timpul efectuării serviciului de pază. s-a consacrat principiul agravări facultative a pedepsei. mijloacele folosite.78 alin.f) C. Sunt considerate astfel. circumstanţele agravante judiciare sunt constatate de instanţa judecătorească. aceasta având facultatea să aprecieze că unele împrejurări anterioare. prevăzut în art. Circumstanţele agravante judiciare. Este dispusa de instan98 . Spre deosebire de circumstanţele atenuante judiciare care erau prezentate exemplificativ în Codul penal.p. se aplică o pedeapsă către maximul principal. persoanei juridice i se aplică amenda care poate fi sporită până la maximul special.2 C. sustrage bunuri ori comite o tâlhărie. Efectele circumstanţelor agravante în cazul persoanei juridice. în cazul pedepsei închisorii se poate aplica un spor de până la 5 ani. caz în care se va valorifica doar ca element circumstanţial.711 alin.). pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită în circumstanţe agravante se aplică tot într-o singură etapă. 28. Instanţa poate reţine ca circumstanţe agravante împrejurări ce privesc modul de săvârşire a infracţiunii.

ţa de judecată prin hotărârea de condamnare şi constă în suspendarea pe o anumită durată şi în anumite condiţii a executării pedepsei pronunţate. Condiţiile de acordare a suspendării condiţionate a executării pedepsei. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată persoanei fizice se poate dispune de instanţa de judecată dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Lege (art.81 C.p. — astfel cum a fost modificat prin Legea nr.278/2006) cu privire la: pedeapsa aplicată, persoana infractorului, aprecierea instanţei că scopul pedepsei poate fi admis chiar fără executarea acesteia. - Condiţii cu privire la pedeapsa aplicată. Potrivit dispoziţiilor art.81 alin.1 lit.a), instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult trei ani sau amenda, indiferent de cuantumul acesteia. Când infractorul a comis mai multe infracţiuni în concurs, suspendarea condiţonată a executării pedepsei se va putea dispune numai dacă pedeapsa aplicată pentru concurs este închisoarea de cel mult 2 ani, inclusiv atunci când pentru unele dintre pedepsele stabilite a intervenit graţierea totală, iar de executat a mai ramas o singură pedeapsă. Dacă pentru concursul de infracţiuni s-a aplicat amenda ca pedeapsă rezultantă, atunci limitele amenzii nu interesează, adică se poate dispune suspendarea condiţionată a executării, indiferent de cuantumul amenzii aplicate. Condiţii cu privire la infractor - art.81 alin.l lit.b) Cod penal. Infractorul, pentru a putea fi condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, trebuie să nu mai fi fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. Dacă infractorul a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, dar aceasta face pane din cazurile prevăzute de art.38 Cod penal, o astfel de condamnare nu impiedica aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. Convingerea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia - art.81 lit.c) Cod penal. Convingerea instanţei că scopul pedepsei se poate atinge şi fără executarea pedepsei se formează din aprecierea de ansamblu a faptei săvârşite, a împrejurărilor în care ea s-a săvârşit, a personalităţii infractorului. În formarea convingerii, instanţa are în vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârşirea faptei, după săvârşirea faptei precum si în timpul judecăţii. Prin indeplinirea condiţiilor prevăzute în art.81 lit.a) şi b) Cod penal condamnatul nu dobandeste „un drept” la suspendarea condiţionată a executării pede`1psei, ci o „vocaţie”la aceasta, deoarece este lasata la aprecierea instanţei o astfel de măsură de individualizare a executării pedepsei. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei se dispune la cererea condamnatului sau din oficiu şi numai motivat (art.81 alin. ultim C.p.) si poate fi acordată şi în cazul în care pedeapsa este graţiată (art.120 alin.2 Cod penal, prevede că graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat).
99

29. Termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei Termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei reprezintă durata de timp în care executarea pedepsei este suspendată şi în care condamnatul are posibilitatea să probeze că s-a reeducat, că scopul pedepsei a fost atins şi fără executarea acesteia. Acest termen de încercare este compus din durata pedepsei închisorii la care se adaugă un termen fix de 2 ani, iar dacă pedeapsa este amenda, termenul de încercare este de un an (art.82 C.p.). În cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii, la care se adaugă un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanţă (art. 110 alin. 1 Cp.) iar dacă pedeapsa aplicată minorului este amenda, termenul de încercare este de 6 luni. Este posibil ca durata pedepsei aplicate să fie redusă ca urmare a unei graţieri. Această reducere operează şi asupra termenului de încercare, care va fi redus corespunzător. În practică s-a decis că, dacă o graţiere a fost totală, termenul de încercare este de 2 ani, chiar şi atunci când graţierea este condiţionată. Durata pedepsei aplicate poate fi redusă şi ca urmare a aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile infracţiunilor definitiv judecate (art.144). iar reducerea operează şi asupra termenului de încercare. Daca din durata pedepsei aplicate de instanţa judecătorească s-a dedus durata arestării preventive, termenului de încercare va fi format din durata pedepsei aplicate de instanţă, la care se va adăuga termenul fix de 2 ani. 30. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei în cazuri speciale Se poate dispune, ca modalitate de individualizare a pedepsei, suspendarea condiţionată a executării pedepsei de catre instanţa de judecată, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.81 Cod penal, în anumite cazuri, prevăzute în partea generală ori în partea specială a Codului penal. În partea specială a Codului penal s-a prevăzut posibilitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei, ca modalitate de individualizare a pedepsei pentru infracţiunea de abandon de familie (art.305 Cp.), avand in vedere ocrotirea eficientă a relaţiile de familie, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.81 Cod penal, dacă inculpatul în cursul judecăţii îşi îndeplineşte obligaţiile legale de întreţinere. Revocarea suspendării, în acest caz, se va dispune numai dacă în termenul de încercare condamnatul săvârşeşte din nou infracţiunea de abandon de familie (art.305 alin.ultim C.p. În partea generală a Codului penal suspendarea condiţionată a executării pedepsei se mai dispune, potrivit art.86 alin.4, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.81 Cod penal, şi în cazul în care condamnatul la pedeapsa închisorii cu executarea la locul de muncă nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacităţii de muncă, iar o astfel de incapacitate nu şi-a provocat-o condamnatul. Pentru revocarea suspendării sunt incidente, de data aceasta, dispoziţiile comune prevăzute de art.83 Cod penal.
100

31 . Liberarea condiţionată în cazul detenţiunii pe viaţă Prin dispoziţiile art.551 Cod penal, a fost prevăzută posibilitatea liberării condiţionate a celui condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, după executarea efectivă a 20 ani de detenţiune, dacă este stăruitor în muncă şi disciplină şi dă dovezi temeinice de îndreptare ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale. Prin dispoziţiile art.551 alin.2 Cod penal s-a prevăzut posibilitatea liberării condiţionate a condamnaţilor la pedeapsa detenţiunii pe viaţă după executarea efectivă a 15 ani de detenţie, pentru condamnaţii bărbaţi care au trecut de 60 ani, iar pentru condamnatele femei, care au trecut de 55 ani, cu îndeplinirea şi a celorlalte condiţii prevăzute în alin.l art.551 Cod penal. Efecte. Efectul imediat al liberării condiţionate, în general, este punerea în libertate a condamnatului, sub condiţia ca, până la împlinirea duratei pedepsei, să nu mai săvârşească infracţiuni. Dacă în acest interval de timp cel liberat a comis din nou o infracţiune, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art.61 Cod penal, adică liberarea condiţionată se poate revoca. Revocarea obligatorie a liberării condiţionate. Potrivit dispoziţiilor art.61 alin.2 Cod penal, în cazul când infracţiunea săvârşită este o infracţiune contra siguranţei statului, o infracţiune contra păcii şi omenirii, o infracţiune de omor, o infracţiune săvârşită cu intenţie care a avut ca urmare moartea unei persoane sau o infracţiune prin care s-au produs consecinţe deosebit de grave, revocarea liberării condiţionate este obligatorie. Când revocarea este obligatorie, precum şi în celelalte cazuri, în care revocarea, deşi este facultativă, a fost dispusă de instanţă, condamnatul va executa pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Revocarea facultativă. În cazurile de revocare facultativă, instanţa poate să nu revoce liberarea condiţionată, dar poate aplica o pedeapsă la amendă a cărei executare nu vine în contradicţie cu menţinerea liberării condiţionate a condamnatului. Menţinerea liberării condiţionate din executarea detenţiunii pe viaţă nu înlătură executarea pedepsei pronunţată pentru infracţiunea săvârşită în timpul liberării condiţionate. 32. Executarea pedepsei într-o închisoare militară. Noţiune şi caracterizare. Condiţii în care se poate dispune executarea pedepsei intr-o inchisoare militara Instituţia executării pedepsei într-o închisoare militară este o modalitate specială de executare a pedepsei închisorii de cel mult doi ani, aplicată militarilor în termen, ori celor care au devenit militari în termen după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Se asigura, astfel, posibilitatea reeducării condamnaţilor militari în termen, prin aplicarea unui regim special de muncă, de disciplină şi instrucţie şi cu păstrarea calităţii de militar în termen. Executarea pedepsei într-o închisoare militară se dispune în mod obligatoriu de către instanţa de judecată pentru infracţiunile la care este prevăzută
101

executarea pedepsei în acest mod. (de ex.: absenţa nejustificată art.331 C.p.) şi în mod facultativ pentru celelalte infracţiuni, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de lege. În timpul executări pedepsei în închisoarea militară, durata executării pedepsei nu se consideră stagiu militar şi deci, nu va intra în calcul la stabilirea vechimii în muncă iar condamnatul nu are dreptul la alocaţia de stat pentru copii. Executarea pedepsei într-o închisoare militară poate fi dispusă de instanţa de judecată dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege: ‐ calitatea de militar în termen a condamnatului, la data săvârşirii faptei, la data judecării ori după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. ‐ cuantumul pedepsei închisorii aplicate nu trebuie să depăşească 2 ani. Nu are relevanţă natura infracţiunii care a atras condamnarea, şi nici dacă pedeapsa este aplicată pentru o singură infracţiunea sau pentru un concurs de infracţiuni. ‐ hotărârea instanţei de judecată ca executarea pedepsei să se facă întro închisoare militară. 33. Efectele executării pedepsei într-o închisoare militară Sunt diferite în funcţie de situaţiile ce se pot ivi: a) Astfel, dacă militarul condamnat a executat jumătate din durata pedepsei, şi a dat dovezi temeinice de îndreptare, restul pedepsei se reduce cu o treime, iar dacă s-a evidenţiat în mod deosebit, reducerea poate fi şi mai mare, putând cuprinde chiar tot restul pedepsei (art.62 alin.2 C.p.). b) Dacă militarul condamnat devine inapt serviciului militar în timpul executării pedepsei, el va fi liberat condiţionat, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute pentru liberarea condiţionată, deoarece aceasta este o liberare condiţionată specială. c) intervenţia reabilitării de drept la termenul executării pedepsei, indiferent dacă aceasta a fost integral executată ori numai în parte, ca urmare a reducerii în condiţiile art.62 alin.2 Cod penal, sau ca urmare a graţierii totale ori a restului de pedeapsă (art.62 alin.l C.p.). Săvârşirea din nou a unei infracţiuni. Dacă în timpul executării pedepsei într-o închisoare militară, militarul condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune, instanţa care îl judecă pentru această infracţiune va revoca executarea pedepsei într-o închisoare militară şi va contopi pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune cu restul de pedeapsă neexecutat, făcând, după caz. aplicarea dispoziţiilor art.39 alin.l şi 2 Cod penal, dacă sunt îndeplinite condiţie recidivei postcondamnatorii, ori a celor ale art.40 Cod penal pentu pluralitatea intermediară. Pedeapsa rezultantă urmează sa fie executată într-un loc de deţinere (art.62 alin.4 Cp.).

102

34. Închisoarea aplicabila infractorilor minori Este singura pedeapsă privativă de libertate aplicabilă minorilor. Potrivit dispoziţiei art.109 alin.l Cod penal, limitele pedepsei se reduc la jumătate, iar minimul special nu poate depăşi niciodată 5 ani. Reducerea limitelor se face raportat atat la pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea tip, cat şi la aceea prevăzută pentru variantele agravate, calificate sau atenuate ale infracţiunii respective. Când minorul a săvârşit o tentativă, se vor aplica, mai întâi, dispoziţiile privitoare la minoritate, pentru care se prevede un regim sancţionator special, şi apoi, cele privitoare la tentativă, aplicabile în condiţiile sistemului special sancţionator. Dacă pentru infracţiunea săvârşită de minor, legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, se aplică minorului pedeapsa închisorii de la 5 la 20 ani. Deoarece în majoritatea cazurilor, pedeapsa detenţiunii pe viaţă este prevăzută ca pedeapsă alternativă la pedeapsa închisorii, instanţa va trebui, mai întâi, să aleagă între aceste alternative, pe baza criteriilor generale de individualizare şi a dispoziţiei explicite din art.72 alin.2 Cod penal, pedeapsa care trebuie să fie aplicată minorului. Când instanţa apreciază că ar fi aplicabilă pedeapsa detenţiunii pe viaţă, în temeiul dispoziţiei din art.109 alin.2 Cod penal, va aplica minorului pedeapsa închisorii de la 5 la 20 ani. Când, dimpotrivă, consideră aplicabilă pedeapsa alternativă a închisorii, instanţa aplică minorului această pedeapsă, în limitele reduse la jumătate, conform dispoziţiei din art.109 alin.l Cod penal, fără ca minimul special al pedepsei să depăşească 5 ani. Odată stabilită pedeapsa aplicabilă minorului, operaţiunea de individualizare a pedepsei continuă pornind de la limitele pedepsei astfel determinate, cauzele de agravare sau de atenuare a pedepsei producându-şi efectele prevăzute de lege în raport cu aceste limite. Condamnarea minorului la pedeapsa închisorii nu poate constitui prim termen al recidivei, aşa încât, în ipoteza în care minorul săvârşeşte din nou o infracţiune, el nu devine recidivist, şi, deci nu i se poate agrava pedeapsa ca urmare a stării de recidivă. Condamnarea anterioară reprezintă însă un antecedent penal, de care trebuie să se ţină seama la individualizarea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită din nou. Dacă minorul săvârşeşte un concurs de infracţiuni, sunt incidente dispoziţiile din art.34 Cod penal. Când pentru una din infracţiunile concurente s-a luat o măsură educativă, iar pentru alta s-a aplicat o pedeapsă, măsura educativă va fi revocată, deoarece minorul nu poate fi supus, în acelaşi timp, la executarea pedepsei şi la acţiunea mei măsuri educative. Executarea pedepsei închisorii aplicate infractorului minor se face cu respectarea unor reguli speciale, adecvate stării psiho-fizice a acestuia. Aşa cum s-a arătat, condamnaţii minori execută pedeapsa separat de condamnaţii majori sau în locuri de deţinere speciale. Potrivit dispoziţiilor din art.57 alin.3 Cod penal, minorilor condamnaţi li se asigură posibilitatea de a continua învăţământul general obligatoriu şi de a dobândi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile lor. De asemenea, condamnaţii pentru infracţiuni săvârşite în timpul mino103

rităţii pot fi liberaţi condiţionat, după executarea unei fracţiuni de pedeapsă mai reduse decât în cazul majorilor. 35. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi Noţiune. Măsura de siguranţă a interzicerii de a se aflat în anumite localităţi constă în interzicerea condamnatului de a se afla o anumită perioadă de timp în localitatea sau localităţile stabilite prin hotărârea de condamnare. Cauza care determină luarea acestei măsuri constă în starea de pericol pe care o relevă prezenţa infractorului în anumite localităţi. Condiţii pentru luarea măsurii. a) Măsura interzicerii de a se afla în anumite localităţi se poate lua numai împotriva infractorului, deci a unei persoane care a săvârşit o infracţiune. b) O a doua condiţie priveşte durata condamnării şi natura infracţiunii pentru care a fost pedepsit infractorul. Astfel, este necesar ca infractorul să fie pedepsit la pedeapsa închisorii de cel puţin un an şi anterior să mai fi fost condamnat (art.116 alin.l C.p.). Condiţie ca infractorul să mai fi fost anterior condamnat nu mai este necesară, dacă pentru infracţiunea săvârşită instanţa pronunţă o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani (art.116 alin.2 C.p.). Condamnarea anterioară nu mai este necesară dacă infractorul este condamnat pentru o infracţiune de: furt, tâlhărie, speculă, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, cerşetorie, prostituţie, viol, perversiune sexuală, când măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în anumite localităţi se poate lua oricare ar fi pedeapsa aplicată, durata sau cuantumul acesteia (art.116 alin.4 C.p.). c) O altă condiţie priveşte aprecierea instanţei că prezenţa infractorului localitatea unde a săvârşit infracţiunea ori în alte localităţi prezintă pericol grav pentru societate şi că, prin luarea măsurii, se împiedică săvârşirea de noi infracţiuni şi se asigură reeducarea infractorului. Astfel, se va tine seama de numărul de infracţiuni comise (furturi repetate); gravitatea infracţiunii (un omor comis prin cruzimi care a produs o indignare generală, iar prezenţa infractorului în această localitate ar reprezenta o sursă de conflicte, determinată ce răzbunarea victimei); modul în care a acţionat infractorul, profitând ce aglomeraţia din oraşul respectiv etc. Conţinutul măsurii. Măsura de siguranţă prevăzută la art.l16 Cod penal, constă în interzicerea condamnatului de a se afla în localităţile anume prevăzute prin hotărârea judecătorească. Nerespectarea acestei interdicţii atrage răspunderea penală a infractorului, pentru infracţiunea prevăzută la art.271 alin.4 Cod penal, de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti. Durata măsurii. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi se poate lua pe o durată de până la 5 ani, iar dacă pericolul subzistă, instanţa poate prelungi măsura, dar prelungirea nu poate depăşi durata măsurii luate iniţial (art.l16 alin.3 C.p.).
104

Când condamnatul execută pedeapsa închisorii la locul de muncă şi faţă de el s-a luat şi măsura interzicerii de a se afla în anumite localităţi. Executarea măsurii de siguranţă a interzicerii de a se afla în anumite localităţi poate fi amânată sau întreruptă pentru cauză de boală ori alt motiv în condiţiile prevăzute de art. Conţinutul măsurii.p. Măsura de siguranţă poate fi revocată la cerere ori din oficiu când se apreciază că a încetat starea de pericol ce a determinat luarea acesteia dar nu mai devreme de un an de la data când a fost luată. Măsura confiscării speciale luându-se cu privire la anumite bunuri. a bunurilor anume determinate prin lege (art. firesc este ca interdicţia să opereze şi în timpul executării pedepsei. Condiţii de luare a masurii confiscării speciale. şi care va trebui să le predea organelor competente. a căror deţinere de către făptuitor — datorită naturii lor ori datorită legăturii acestora cu fapta săvârşită prezintă pericolul savarsirii unor noi fapte prevăzute de legea penală. Când cererea de revocare a fost respinsă. este anihilat pericolul social.l11 alin. Continutul masurii Confiscarea specială constă în trecerea silită şi gratuită în proprietatea statului a anumitor bunuri ce aparţin persoanei care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.3 Cod procedură penală.436 alin.).p.116 alin.Este singura măsură care se ia pe o durată determinată de către instanţa de judecată şi implică restrângerea libertăţii condamnatului care nu se poate afla în localităţile interzise prin hotărârea de condamnare. c) Instanţa de judecată să aprecieze că. o nouă cerere poate fi făcută după trecerea unui termen de cel puţin un an de la data respingerii cererii anterioare (art.ultim C. Confiscarea specială este o sancţiune de drept penal. are caracter „in rem” şi produce efecte faţă de orice persoană la care s-ar găsi lucrurile confiscate. Cauza care a determinat luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale o reprezintă starea de pericol ce decurge din deţinerea unor bunuri ce au legătură cu săvârşirea infracţiunii ori care ar putea fi folosite la săvârşirea de fapte prevăzute de legea penală în viitor.). 36. a) Confiscarea specială se ia numai faţă de persoana care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală (art. 105 . Noţiune si conditii. Măsura de siguranţă se execută după executarea pedepsei ori stingerea pedepsei prin graţiere totală sau a restului de pedeapsă ori prin prescripţie. care constă în scoaterea forţată din patrimoniul celor care le deţin şi trecerea în patrimoniul statului. de a săvârşi noi fapte prevăzute de legea penală.l18 Cp.Confiscarea specială. ori a căror deţinere este contrară legii.). b) Confiscarea specială se ia cu privire la anumite bunuri care au legătură cu săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.2 C. ce decurge din deţinerea anumitor bunuri. prin luarea măsurii de siguranţă.

Bunurile produse în scopul săvârşirii unei infracţiuni sunt acelea care nu au avut o existenţă anterioară. la săvârşirea unei infracţiuni.37.p. Intră în această categorie de 106 . Este supusă confiscării speciale conform art. modificarea sau adaptarea a fost efectuată de proprietar ori de infractor sau cu ştiinţa proprietarului (art.l18 alin.l lit. 118 alin. c) Bunurile produse.). prin echivalent bănesc. a) Bunurile produse prin fapta prevăzută de legea penală.b C.: bunurile introduse în ţară prin contrabandă). titluri de credit false.l lit. se înţeleg acele bunuri care au luat fiinţă prin săvârşirea faptei. ca acestea sa fi fost folosite la săvârşirea infracţiunii si să aparţină infractorului sau dacă bunurile nu aparţin infractorului. este necesar ca aceasta să ştie că infractorul foloseşte bunurile sale pentru săvârşirea unei infracţiuni. aceasta a cunoscut scopul folosirii lor (art.3 C.).b C. alimente falsificate .inclusiv bunurile care au căpătat prin săvârşirea faptei o astfel de calificare(de ex. Categoriile de bunuri supuse confiscării speciale.b teza a II-a C. întrucât aceste bunuri nu au fost folosite pentru săvârşirea infracţiunii. deci. Când bunurile aparţin altei persoane confiscarea se dispune dacă producerea. au fost create în scopul comiterii de infracţiuni şi au fost folosite pentru comiterea infracţiunii. ţinând seama de urmarea infracţiunii şi de contribuţia bunului la producerea acesteia (art.p. ci altei persoane.l18 alin.118 alin. aparate video şi alte asemenea bunuri.p.p.l lit. şi arma de vânătoare folosită de inculpat în comiterea infracţiunii de braconaj.2 C. se dispune confiscarea în parte. dacă au fost utilizate la comiterea acesteia şi dacă sunt ale infractorului.).).c C. se confiscă echivalentul în bani al acestora (art.l18 alin. Nu se pot confisca prin urmare bunurile folosite de ziarişti pentru săvârşirea infracţiunii cum ar fi: calculatoare. Dacă bunurile nu pot fi confiscate deoarece nu sunt ale infractorului.l18 lit.p.). b) Bunurile care au fost folosite. deci nu erau determinante pentru realizarea activităţii infracţionale.p. iar persoana căreia îi aparţin nu a cunoscut scopul folosirii lor. Legea prevede şi o excepţie şi anume că nu poate fi dispusă această măsură în cazul infracţiunilor săvârşite prin presă (art. Dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea infracţiunii. Prin dispoziţiile art. dacă sunt ale infractorului sau dacă aparţinând altei persoane. fapta putând fi comisă şi fără folosirea acestora. care deci nu au existat înainte de săvârşirea faptei ca: bancnote false. Este necesar. În practica judiciară s-a decis corect că nu pot fi confiscate autovehiculele cu care inculpaţii s-au deplasat în localitatea unde au vândut drogurile şi nici telefoanele mobile cu ajutorul cărora aceştia au comunicat între ei. în orice mod. Prin bunuri produse prin fapta prevăzută de legea penală. aparate foto.l18 Cod penal. modificate sau adaptate în scopul săvârşirii unei infracţiuni. s-au determinat categoriile de bunuri supuse confiscării speciale.

l18 alin. care au ajuns în mod direct ori indirect în stăpânirea ilegală a unor persoane. Când bunurile dobândite prin fapta prevăzută de legea penală au fost înstrăinate. Şi cu privire la această categorie de bunuri. Dacă aceste bunuri au fost folosite la săvârşirea doar a unei fapte prevăzute de legea penală nu se vor putea confisca. b C. numai când nu servesc la despăgubirea persoanei vătămate.254 alin. delapidate.l lit.118 alin.) Dacă bunurile nu pot fi confiscate deoarece nu sunt ale infractorului. se confiscă echivalentul în bani al acestora (art.l18 alin. ori nu cere să fie despăgubită. trafic de influenţă etc. bunurile nu sunt supuse confiscării. Sunt astfel bunuri dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală: bunurile furate.).). Dacă persoana vătămată nu este cunoscută.e C. bunurile obţinute prin înşelăciune.p.p.l lit.255 alin.p. ori a denunţat oferta ce i s-a făcut în cazul infracţiunii prevăzută la art.) Vor fi confiscate bunurile şi atunci când instigatul nu a trecut la săvârşirea faptei. dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia (art. Bunurile dobândite prin săvârşirea faptei sunt acelea care au fost însuşite. la fel cu cea de la art. În această categorie intră sumele de bani ori alte bunuri ce au fost date infractorului pentru a-l determina să săvârşească infracţiunea (de ex. Bunurile modificate sau adaptate în scopul săvârşirii unei infracţiuni sunt acelea care au existat şi anterior.118 alin.1 lit.d C.exemplu o armă care a fost confecţionată artizanal pentru comiterea infracţiunii de braconaj sau omor etc.3 C. d) Bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte sau pentru a răsplăti un făptuitor (art. Confiscarea specială a bunurilor dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală va putea fi luată numai în măsura în care bunurile nu sunt restituite persoanei vătămate ori nu servesc la despăgubirea acesteia. o maşină al cărei rezervor de combustibil a fost special modificat pentru a fi mai încăpător şi a ajuta astfel la transportul combustibilului sustras dintr-un depozit.: mărturie mincinoasă.p. dar asupra cărora s-a intervenit tocmai pentru a putea fi folosite la săvârşirea infracţiunii. (exemplu.). Dacă făptuitorul a realizat din vânzarea bunului furat o sumă mai mare decât aceea pe 107 . bunurile trebuie să fi fost utilizate la săvârşirea unei infracţiuni.p.4 raportat la art. Bunurile „dobândite” prin săvârşirea faptei prevăzută de legea penală au o existenţă anterioară săvârşirii faptei. Nu este necesar pentru confiscarea acestor categorii de bunuri să se fi săvârşit o infracţiune. sumele ori bunurile obţinute iau locul celor dobândite prin fapta prevăzută de legea penală şi confiscarea specială a acestora se poate dispune de asemenea. iar persoana căreia îi aparţin nu a cunoscut scopul folosirii lor. ci este este suficientă comiterea unei fapte prevăzute de legea penală. e) Bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.2 C. prin ameninţare etc.

p. ca orice faptă prevăzută de legea penală prezintă pericol social (de ex.. sau pronunţate pentru anumite infracţiuni. Graţierea individuală se cere şi poate fi acordată numai după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. de trebuinţă zilnică ori de exercitare a profesiei infractorului sau a persoanei asupra căreia ar putea opera măsura confiscării speciale (art. dar făptuitorul este obligat la plata sumei obţinută prin înstrăinarea bunului supus confiscării speciale.12-15 din Legea nr. Dacă bunurile supuse confiscării speciale nu se găsesc.118 alin.ultim C. f) Bunurile a căror deţinere este interzisă de lege (art. 38.p. s-a decis just în practica judiciară.). etc). conform art. diferenţa trebuie să fie confiscată. deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori — art. Intră în această categorie lucrurile a căror deţinere constituie o faptă prevăzută de legea penală. a) Graţierea este necondiţionată sau pură şi simplă când se acordă fără a impune în viitor beneficiarului ei anumite obligaţii. a executării pedepsei aplicate de instanţă ori în comutarea acesteia în una mai uşoară. Felurile graţierii.d) din Constituţia României.). Când bunul dobândit prin fapta prevăzută de legea penală a fost înstrăinat unui dobânditor de bună-credinţă. Ea poate fi acordată şi din oficiu.p. Graţierea se acordă şi produce efecte in personam.care a fost obligat să o plătească părţii civile. Graţierea poate fi acordată individual. şi deci implicit. Instanţa poate să nu dispună confiscarea bunului dacă acesta face parte din mijloacele de existenţă. că bunul nu poate fi confiscat.(3) lit. prin decret al Preşedintelui României.285 C. Reguli comune privind luarea măsurii confiscării speciale. dar poate fi acordată şi in rem condamnaţilor pentru anumite infracţiuni sau la pedepse de o anumită gravitate. atunci.3-11 din Legea nr. (vezi şi art.279 C. în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora.f C. potrivit art. de către Parlament. (vezi şi art. sau colectiv. în total sau în parte.118 alin.Graţierea. prin lege organică.546/2002 privind graţierea şi procedura graţierii) După criteriul condiţiilor în care este acordată se disting: graţierea necondiţionată şi graţierea condiţionată.1 lit.94 lit. deţinerea de arme şi muniţii — art.g) din Constituţie. b) Graţierea este condiţionată când acordarea ei este condiţionată de 108 . După modul de acordare în raport cu persoanele cărora li se acordă se disting: graţierea individuală şi graţierea colectivă. Noţiune si feluri Graţierea este măsura de clemenţă ce constă în înlăturarea.72 alin.546/2002 privind graţierea şi procedura graţierii) b) Graţierea colectivă este acordată unui număr nedeterminat de persoane pentru o categorie de condamnări determinate prin natura pedepsei ori cuantumul lor. a) Graţierea individuală este acordată de regulă la cererea celui condamnat.p.

iar dacă a rămas o singură pedeapsă din pedeapsa rezultantă. Când graţierea are ca obiect pedeapsa ce urmează a se aplica pentru o infracţiune săvârşită. a) Graţierea este totală când priveşte întreaga pedeapsă aplicată Graţierea totală se mai numeşte şi remitere de pedeapsă. a unei pluralităţi intermediare ori pentru recidiva postcondamnatorie. executarea pedepselor principale este înlăturată în total. Graţierea individuală în cazul pedepsei aplicate pentru concursul de infracţiuni vizează numai pedeapsa rezultantă. va fi înlăturat şi sporul ce eventual fusese aplicat în considerarea pluralităţii de infracţiuni existente în cauză. graţierea poate fi: totală. individual. b) Graţierea este parţială când prin actul de clemenţă este înlăturată executarea doar a unei părţi din pedeapsă. astfel că o pedeapsă graţiată produce aceleaşi efecte ca şi o pedeapsă executată (este antecedent penal.120 Cod penal. căci priveşte iertarea de executare a întregii pedepse aplicate. priveşte restul de executat al pedepsei şi de la acest moment începe să fie executată pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.: pedeapsa închisorii este înlocuită cu amenda). Graţierea sub forma comutării se acordă. de regulă. Dacă pentru unele din pedepsele contopite. Prin graţiere. Pentru infracţiunile continue.buna conduită a beneficiarului acesteia în viitor. Graţierea parţială mai este denumită şi reducere de pedeapsă. iar prin actul de acordare a graţierii mai pot fi prevăzute şi alte efecte ale acesteia. decăderi. sunt prevăzute efectele graţierii necondiţionate. care nu este graţiată. parţială sau comutare. mai uşoară (spre ex. după caz. ori deşi parţială. ea înlătură condamnarea şi consecinţele condamnării. care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. poate forma primul termen al recidivei). Graţierea înlătură executarea pedepsei principale. de la data graţierii curge termenul de reabilitare. ea produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. După criteriul întinderii efectelor ce le are în raport cu pedeapsa. în parte sau comutată. incidenţa actului de graţiere reclamă epuizarea acestora mai înainte de data adoptării decretului 109 . aceasta va fi scoasă din contopire. produce interdicţii. este incidenţă graţierea. De la data acordării graţierii pedeapsa se consideră executată. o anumită perioadă de timp. ca în cazul graţierii condiţionate. sub sancţiunea executării pedepsei neexecutate ca urmare a graţierii. desigur înainte de adoptarea actului de graţiere. incapacităţi. Graţierea are ca obiect pedeapsa aplicată pentru o infracţiune şi nu pedeapsa rezultantă a unui concurs. continuate ori progresive. Efectele graţierii asupra pedepselor principale Prin dispoziţiile art. c) Comutarea este forma graţierii ce constă în înlocuirea pedepsei aplicate de instanţa de judecată cu o pedeapsă de altă natură. când este totală.

după cum se ştie. O astfel de soluţie poate fi prevăzută chiar prin actul de acordare a graţierii parţiale. Prescripţia constă în stingerea forţei executive a unei hotărâri de condamnare ca urmare a trecerii timpului. în termenul de definitivare. c) 3 ani în cazul când pedeapsa este amenda. În acest caz termenul de prescripţie curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detenţiunea pe viaţă.126 alin.de graţiere căci. prescripţia executării pedepsei îşi găseşte justificarea în anihilarea eficienţei pedepsei aplicate dacă nu a fost executată o perioadă de timp.126 Cod penal.126 alin. în cazul formelor de unitate infracţională acestea se consideră săvârşite în momentul comiterii ultimului act de executare ori al producerii ultimului rezultat. sunt stabilite termenele de prescripţie a executării pedepsei pentru persoanele fizice în funcţie de durata pedepsei ce urmează a fi executată. Deşi nu sunt pedepse. dar nu mai mult de 15 ani.). atunci când aceasta înlocuieşte pedeapsa detenţiunii pe viaţă (art.130 C. Ca şi prescripţia răspunderii penale.) că se prescriu în termen de 1 ani şi sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute de art. Durata termenelor de prescripţie a executării pedepsei se calculează de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare (art.3 C. Prescripţia executării pedepsei. după cum urmează: a) 20 de ani când pedeapsa care urmează a fi executată este detenţiunea pe viaţă sau închisoare mai mare de 15 ani. pedeapsa se consideră stinsă tot de la data adoptării actului de graţiere.2 C.91 Cod penal.). b) 5 ani. Tot un termen de 20 de ani a fost prevăzut pentru prescrierea executării pedepsei închisorii.p.p. în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea. beneficiarul nu săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată care conduce la revocarea graţierii condiţionate. corespunzător fiecărei graţieri. 39. au ca efect reducerea succesivă a pedepsei. în lege s-a prevăzut expres (art. În cazul graţierii condiţionate. ori că vor beneficia de dispoziţiile de graţiere mai favorabile. plus durata pedepsei ce urmează a fi executată. Noţiune si termene Prescripţia executării pedepsei este o cauză care înlătură executarea pedepsei. Prin prescripţie se stinge dreptul statului de a cere executarea pedepsei aplicate şi se stinge şi obligaţia condamnatului de a mai executa pedeapsa ce i s-a aplicat.p. Terme110 . anume că nu beneficiază de graţiere condamnaţii cărora li s-a mai redus pedeapsa ca urmare a unei graţieri anterioare. Prin actul de acordare a graţierii se poate prevedea şi soluţia contrară. dacă bineînţeles. Prin dispoziţiile art. Efectele graţierilor succesive Graţierile parţiale succesive intervenite în cursul executării unei pedepse de mai lungă durată. Termenele de prescripţie a executării pedepsei pentru persoanele fizice.

Cauzele de suspendare a termenului de prescripţie a executării pedepsei sunt prevăzute în Codul de procedură penală şi privesc suspendarea executării pedepsei în timpul exercitării căilor extraordinare de atac (art. Întreruperea termenului de prescripţie a executării pedepsei şi a sancţiunilor cu caracter administrativ are loc.nul de prescripţie a executării pedepsei în cazul revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei. potrivit dispoziţiilor art.).pen. Această cauză este mai frecventă în cazurile când pedeapsa amenzii se execută în rate ori când pedeapsa închisorii se execută la locul de muncă. 40.). anume: c) sustragerea de la executare.pr. Suspendarea cursului prescripţiei Cursul termenului de prescripţie a executării pedepsei poate fi oprit sau suspendat în cauzele prevăzute de lege şi reluat după încetarea cauzei care a determinat suspendarea. sustragere care determină curgerea unui nou termen de prescripţie. care se calculează de la data sustragerii (art. Astfel. potrivit dispoziţiilor art.). pedeapsa aplicată şi respectiv conduita periculoasă a infractorului ce perseverează pe calea infracţională. a executării pedepsei la locul de muncă.453. readucând în actualitate fapta comisă.pen.). sau în cazurile de amânare ori întrerupere a executării pedepsei (art.2 Cp.4 C.390 C. ori pedeapsa rezultată în caz de concurs de infracţiuni. Termenul de prescripţie se calculează în funcţie de pedeapsa aplicată pentru o singură infracţiune. prin: a) începerea executării pedepsei.p. începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de revocare (art. termenele de prescripţie a executării pedepsei se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârşirii infracţiunii erau minori. 111 . după caz.127 Cod penal. Termenul de prescripţie trebuie să curgă neîntrerupt şi integral. pr. 455 C. adică ştergerea termenului curs anterior şi după încetarea cauzei de întrerupere.126 alin. începe să curgă un nou termen de prescriptie. pluralitatea intermediară ori recidivă postcondamnatorie. a executării pedepsei sub supraveghere sau. care prin intervenţia lor anihilează efectul produs prin curgerea timpului.127 alin. după începerea executării pedepsei. Dispoziţii speciale privind calcularea termenelor de prescripţie a executării pedepsei se mai găsesc şi în alte articole din Codul penal. legiuitorul a mai prevăzut încă o cauză. b) săvârşirea de infracţiuni.129 Cod penal. Alături de aceste cauze. Întreruperea si suspendarea cursului prescripţiei executării pedepsei Întreruperea cursului de prescripţie a executării pedepsei şi a sancţiunilor cu caracter administrativ are acelaşi efect ca şi întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.

se împlineşte termenul de 3 ani. Condiţiile reabilitării de drept în cazul persoanei fizice.62 alin.l C.) şi în cazul executării pedepsei într-o închisoare militară (art.125 alin. la împlinirea de către condamnat a condiţiilor prevăzute de lege. care ar putea fi redusă ori comutată ca urmare a unei graţieri). Prin prescripţie se stinge executarea pedepsei principale şi o dată cu aceasta şi pedeapsa accesorie. 112 . condamnatul nu a săvârşit din nou o infracţiune.p. a) Condiţii cu privire la condamnare. Reabilitarea de drept intervine. fără a fi necesară cererea fostului condamnat pentru obţinerea ei. care nu depăşeşte un an. între executarea pedepsei anterioare şi săvârşirea din nou a unei infracţiuni. îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege (art. Reabilitarea de drept va interveni şi în cazul condamnărilor succesive care.5 C.126 alin. fiecare în parte. Prescripţia înlătură executarea pedepsei principale (art. în trei cazuri speciale şi anume: la împlinirea termenului de încercare. se va executa după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.).866 C. Reabilitarea de drept intervine pentru condamnări de mică gravitate şi anume pentru condamnările la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an (este vorva de pedeapsa aplicata de instanta si nu cea executata. Legiuitorul român a prevazut imprescriptibilitatea executării pedepselor principale pronunţate pentru infracţiunilor contra păcii şi omeniri.134 alin. Prescripţia nu produce efecte asupra măsurilor de siguranţă (art. Aceasta înseamnă că măsurile de siguranţă se vor executa indiferent de timpul scurs de la luarea acestora până la prinderea făptuitorului. Reabilitarea de drept intervine.l Cod penal. .conduita condamnatului. degradarea militară. datorita gravitatii dosebite a acestor infractiuni. în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art.). Pentru dobândirea reabilitării de drept trebuie îndeplinite anumite condiţii ce privesc: . de asemenea.timpul scurs de la executarea sau stingerea pedepsei.p.).p. la împlinirea termenului de încercare.p. potrivit dispoziţiilor art. în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii. 41 Reabilitarea de drept în cazul persoanei fizice Noţiune si conditii Reabilitarea de drept este forma de reabilitare ce intervine din oficiu pentru anumite condamnări de mică gravitate. Prescripţia nu înlătură executarea pedepselor complementare Pedeapsa complementară. . în cazul condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art.). fiindcă executarea aceasta nu presupune prezenţa condamnatului.86 C. pentru fiecare condamnare în parte. Reabilitarea de drept operează în virtutea legii.134 C.ultim).p.Efectele prescripţiei executării pedepsei. dacă în decurs de 3 ani de la executarea pedepsei . când.condamnarea.

de la executarea acesteia.Reabilitarea de drept nu va opera. Condamnatul poate cere însă reabilitarea judecătorească.4 C. în termenul de 3 ani. reabilitarea de drept nu va opera în cazul în care. Intervenţia reabilitării de drept este condiţionată de trecerea unui termen de 3 ani de la executarea pedepsei. Reabilitarea de drept în cazuri speciale Reabilitarea de drept mai intervine. chiar dacă pentru noua infracţiune.). De asemenea. face ca termenul de reabilitare de drept să se îndeplinească. dacă pentru una dintre condamnările succesive nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. aşa cum s-a arătat. care în decurs de trei ani nu trebuie să mai săvârşească infracţiuni.866 C.861 Cod penal. 42. condamnatul poate cere reabilitarea judecătorească. şi în cazuri speciale: a) Reabilitarea de drept ca efect al suspendării condiţionate a executării pedepsei este prevăzută în dispoziţiile art. indiferent de natura pedepsei. la împlinirea termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei ori al suspendării executării pedepsei sub supraveghere. ori al condamnatului pentru infracţiunea de abandon de familie care îşi îndeplineşte obligaţiile în cursul judecăţii (art. Săvârşirea unei noi infracţiuni în termenul de 3 ani prevăzut pentru reabilitarea de drept are ca efect. Obţinerea reabilitării de drept este condiţionată de conduita bună a condamnatului.81 şi art. cu excepţia cazurilor în care pentru noua infracţiune săvârşită este incidenţă amnistia şi care. cum este cazul condamnatului la pedeapsa închisorii cu executarea la locul de muncă. aşa cum s-a arătat. 113 .86 Cod penal şi intervine la împlinirea termenului de încercare. Termenul este aceleaşi. se împlineşte termenul de 3 ani. prin efectul ei de înlăturare a răspunderii penale. când acestea au fost acordate în cazuri speciale.p. reabilitarea avand caracter indivizibil iar o reabilitare parţială fiind lipsită de semnificaţie juridică. pedeapsa aplicată nu este exceptată de la reabilitarea de drept şi chiar dacă.). b) Reabilitarea de drept intervine.p. ori de la stingerea executării acesteia. insa.4 C. înlăturarea reabilitării de drept pentru condamnarea în vederea căreia curgea. la împlinirea termenului de încercare.). În astfel de situaţii. fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. Condiţii privind termenul de reabilitare. în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. condamnatul săvârşeşte o nouă infracţiune. de asemenea. închisoare sau amendă şi se calculează de la executarea pedepsei ori de la stingerea executării pedepsei prin modalităţile prevăzute de lege. dacă în cadrul acestuia nu a intervenit o cauză de revocare ori de anulare a suspendării şi tot astfel. fiindcă reabilitarea priveşte pe condamnat şi nu condamnările pe care acesta le-a suportat.305 alin. atunci când şi-a pierdut capacitatea de muncă (art. Condiţii privind persoana condamnatului.869 alin.p.

Condiţiile cu privire la condamnare.62 alin. Interesul promovării unei cereri de constatare a reabilitării de drept este legată de probarea intervenirii reabilitării de drept prin hotărârea judecătorească. 43. iar în cazul în care pedeapsa a fost redusă cu o treime ori cu jumătate. de către instanţa de judecată.cu privire la termenele de reabilitare. .Aşa cum s-a arătat. nu este de acordare a reabilitării. Reabilitarea judecătorească este reabilitarea ce se acordă. se poate cere constatarea judecătorească a reabilitării.cu privire la condamnările pentru care se cere. Dobândirea reabilitării de drept de către condamnatul militar în termen ce execută pedeapsa închisorii într-o închisoare militară. Hotărârea instanţei de judecată. la terminarea executării pedepsei astfel reduse. Având în vedere că se acordă în toate cazurile în care nu operează reabilitarea de drept. reabilitarea judecătorească este socotită ca fiind forma tipică. Condiţiile reabilitării judecătoreşti. deci indiferent de natura infracţiunii şi de gravitatea pedepsei aplicate. Reabilitarea judecătorească se acordă la împlinirea condiţiilor prevăzute de lege: . Noţiune si conditii.). care trebuie să nu mai săvârşească din nou infracţiuni. De asemenea. prin aceasta nu se schimbă natura juridică a reabilitării de drept. . în acest caz. Cererea de constatare a reabilitării de drept se introduce la instanţa judecătorească după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut în art.cu privire la conduita condamnatului.p. Reabilitarea de drept va interveni şi la împlinirea duratei pedepsei când condamnatul militar a devenit inapt şi a fost liberat condiţionat. Condamnările pentru care se acordă reabilitarea judecătorească sunt acelea pentru care nu intervine reabilitarea de drept. cu efecte mai favorabile decât amnistia (scoaterea din cazierul judiciar a 114 . modalitatea principală de înlăturare a consecinţelor ce rezultă dintr-o condamnare. Alte aspecte privind reabilitarea de drept în cazul persoanei fizice. Reabilitarea judecătorească.b) Reabilitarea de drept intervine pentru condamnatul militar în termen care execută pedeapsa într-o închisoare militară. ca urmare a conduitei acestuia (art. în practică s-a pus problema dacă pentru condamnări. reabilitarea de drept în astfel de cazuri speciale intervine potrivit reglementărilor proprii. la care este incidenţă reabilitarea de drept. aşa încât.2 C. în urma verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege. la terminarea executării pedepsei. ci de constatare a reabilitării de drept.134 Cod penal. este condiţionată de conduita buna a acestuia. la cererea fostului condamnat. Întrucât efectele reabilitării de drept intervin „ope legis”. Răspunsul a fost afirmativ. deoarece reabilitarea apare uneori. poate fi cerută reabilitarea judecătorească pentru o condamnare cu privire la care a intervenit amnistia.

c) C.).p. în cazul amnistiei. Termenul de reabilitare este o condiţie esenţială a reabilitării judecătoreşti şi reprezintă intervalul de timp dintre executarea pedepsei ori stingerea executării acesteia. chiar dacă pentru unele din acestea ar fi incidenţă reabilitarea de drept. iar în cazul reabilitării aceasta are loc de îndată.l lit. care nu-şi asigură existenţa prin muncă cinstită. În cursul termenului de reabilitare condamnatul să nu fi suferit o nouă condamnare (art. prin care probează că s-a integrat deplin în societate. interval în care condamnatul. interdicţie care nu există în cazul reabilitării judecătoreşti. probează că s-a îndreptat şi că merită reabilitarea.persoanelor condamnate. şi judecarea cererii de reabilitare.4 alin.137 alin. 3.22/1969 art.b) C. Este îndeplinită condiţia prevăzută la at.p. nu se reduce doar la aspectul că nu a mai săvârşit infracţiuni.a) Cod penal este îndeplinită şi atunci când solicitantul reabilitării a fost condamnat pentru o nouă faptă. care face să înceteze de îndată interdicţiile.). s-au stabilit condiţiile ce trebuie îndeplinite de către cel condamnat pentru obţinerea reabilitării judecătoreşti.137 Cod penal.3. prin modurile prevăzute de lege. in legea nr.l lit. Condiţia prevăzută la art.500 C.137 alin. incapacităţile şi decăderile ce decurg dintr-o condamnare) Reabilitarea judecătorească se acordă pentru toate condamnările succesive. a respectat legile şi regulile de convieţuire socială.137 alin. Numai existenţa unei condamnări suferite în termenul de reabilitare va duce la respingerea cererii de reabilitare. 2.137 lit. pe când săvârşirea unei infracţiuni va conduce doar la suspendarea cererii de reabilitare până la soluţionarea definitivă a noii învinuiri (art.b) Cod penal şi atunci când fostul condamnat este pensionar ori când.). prin conduita sa.l lit. 115 . Prin dispoziţiile art.). Prin prevederea acestei condiţii este stimulată încadrarea în muncă şi desfăşurarea unei munci oneste de către fostul condamnat pentru întreţinerea sa şi totodată. se prevede interdicţia pentru condamnatul care a beneficiat de amnistie. este exclus de la reabilitare cel care duce un trai parazitar. O condamnare nouă intervenită în termenul de reabilitare îl întrerupe şi un nou termen de reabilitare urmează să curgă de la data executării pedepsei ori stingerea acesteia şi în raport cu pedeapsa cea mai grea. se află în întreţinerea membrilor din familie. Condiţii cu privire la termenul de reabilitare. de a ocupa funcţia de gestionar timp de 2 ani de la data când a intervenit amnistia. are loc după 2 ani de la incidenţa amnistiei.137 lit. Condamnatul care cere reabilitarea trebuie să aibă asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste (art. fiind incapabil de muncă. Conduita bună a fostului condamnat.p. 1. Condiţii cu privire la conduita condamnatului.a) Cp. Solicitantul reabilitării să fi avut o conduită bună (art.p. dar care ulterior a fost amnistiată ori a intervenit dezincriminarea acesteia.

se poate dispune reabilitarea (art. în societate. 116 . ori că infracţiunile pentru care fusese condamnat petiţionarul au un caracter grav.138 alin. chiar dacă pentru aceasta a intervenit amnistia.după trecerea unui termen de un an pentru condamnările mai mici de 5 ani (art.p. Achitarea cheltuielilor de judecată şi a despăgubirilor civile.după trecerea unui termen de 3 ani în cazul condamnărilor la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani. când petiţionarul a mai săvârşit în termenul de reabilitare o infracţiune.).l lit. 4. Nu este îndeplinită condiţia prevăzută la art.p.după trecerea a 2 ani pentru condamnările cuprinse între 5 şi 10 ani. Aceste termene încep să curgă de la data hotărârii definitive prin care a fost respinsă cererea de reabilitare (art. 138 alin. .137 alin. Condiţiile prevăzute pentru acordarea reabilitării vor trebui îndeplinite şi în intervalul de timp prevăzut pentru reînnoirea cererii de reabilitare (art.137 alin.). Cererea de reabilitare nu poate fi respinsă pe motiv de oportunitate. Pentru a fi îndeplinită condiţia ce o examinăm.d C. este necesar ca petiţionarul să-şi îndeplinească voluntar obligaţia.138 alin.p. acordă reabilitarea condamnatului. cât şi în orice împrejurare în care condamnatul s-a aflat şi pe întreaga perioadă de la executarea pedepsei până la soluţionarea cererii de reabilitare.Conduita bună a condamnatului se examinează de către instanţa investită cu judecarea cererii de reabilitare. Este posibil ca instanţa să constate neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea reabilitării şi atunci dispune respingerea cererii de reabilitare. o nouă cerere de reabilitare va putea fi făcută: .final C.2 Cp. Când respingerea se datorează neîndeplinirii condiţiilor de fond.). Nu este îndeplinită condiţia bunei conduite. ca petiţionarul să fi avut o comportare deosebită care să determine evidenţierea sa în muncă. . atât în familie. constatând că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege.l C.). afară de cazul în care partea vătămată a renunţat la despăgubiri sau când instanţa constată că cel condamnat şi-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile privitoare la despăgubirile civile din hotărârea de condamnare (art.137 lit. Instanţa de judecată sesizată cu cererea de reabilitare a fostului condamnat.). cum corect s-a decis în practica judiciară.d) Cod penal când condamnatul s-a sustras de la executarea despăgubirilor civile până când acestea s-au prescris.l C. Condiţia bunei conduite a condamnatului nu presupune. Dacă neplata cheltuielilor de judecată şi a despăgubirilor civile nu se datorează relei credinţe a condamnatului. ori a fost sancţionat contravenţional de instanţa de judecată. afară de cazul când partea vătămată a renunţat la despăgubiri. A patra condiţie priveşte achitarea în întregime a cheltuielilor de judeca şi a despăgubirilor civile la plata cărora condamnatul a fost obligat.p. la locul de muncă.

).pen. 117 .138 alin.p.pr.Dacă respingerea cererii de reabilitare se datorează neîndeplinirii condiţiilor de formă procedurale. cererea de reabilitare poate fi reînnoită oricând cu excepţia cazului când cererea a fost respinsă ca prematură şi care va putea fi introdusă la împlinirea termenului de reabilitare (art.497 alin. coroborat cu art.ultim C.ultim C.

Toate infracţiunile prezintă un grad de pericol social ridicat determinat. constrân- 1 Viaţa. În anumite situaţii. libertatea. pe deoparte de importanţa valorilor sociale protejate prin lege. iar pe de altă parte acest gen de criminalitate se comite de regulă prin procedee violente.) privite ca drepturi absolute. sănătatea sau libertatea. prin acţiune sau inacţiune lezează valori sociale precum viaţa.). Cu alte cuvinte. În anumite situaţii (şantaj. soră sau alţi descendenţi sau ascendenţi în linie dreaptă pentru infracţiunea de incest etc. inviolabilitatea sexuală. opozabile „erga omnes”. printr-o mare varietate de acţiuni (ucidere. divulgarea secretului profesional etc. Subiecţii infracţiunilor . intimitatea etc. ameninţare. demnitatea etc. c) Obiectul material îl reprezintă corpul victimei asupra căruia făptuitorul. prin obligarea celorlalţi membri ai societăţii de a se abţine de la săvârşirea oricăror fapte prin care acestea ar fi lezate sau prejudiciate. Latura obiectivă a) Elementul material al infracţiunilor contra persoanei se realizează. opozabile tuturor. sănătatea. libertăţii şi demnităţii sale. integritatea corporală. b) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale circumscrise fiecăreia din atributele esenţiale ale persoanei (viaţa. legea nefăcând precizări în acest sens. 118 . integritatea corporală. tată. de regulă. subiectul este calificat (mamă la pruncucidere.Subiectul activ nemijlocit (autorul) poate fi orice persoană. libertatea. .Subiectul pasiv(victima infracţiunii) este persoana fizică împotriva căreia a fost îndreptată activitatea infracţională a făptuitorului. obiectul juridic al infracţiunilor contra persoanei îl formează relaţiile sociale care consacră dreptul individului la respectarea vieţii. ameninţare. sănătăţii. frate. Obiectul infracţiunilor contra persoanei a) Obiectul juridic generic al acestor infracţiuni îl constituie ansamblul relaţiilor sociale referitoare la manifestarea liberă a persoanei sub aspectul principalelor sale atribute1. ca drepturi absolute ale acesteia.) infracţiunea este lipsită de obiect material.PARTEA a II-a DREPT PENAL – PARTEA SPECIALA CAPITOLUL I INFRACŢIUNI CONTRA PERSOANEI CARACTERIZARE GENERALĂ 1. 3. lovire. 2. integrităţii fizice. integritatea.

uciderii din culpă etc.pen. având ca rezultat imediat moartea acesteia. vătămările corporale. Omorul. Sancţiunile sunt diverse.gere. Din ea îşi trage seva şi celelalte infracţiuni (omorul calificat. modalităţi. în formă simplă sau calificată. 20. pedeapsa variind în funcţie de gravitatea faptei (detenţiunea pe viaţă. pruncuciderii. vătămare etc. deşi posibile la marea majoritate a infracţiunilor nu sunt incriminate. Toate incriminările faptelor prevăzute în acest capitol sunt derivate din art.omorul deosebit de grav. şi uciderea din culpă. lovirile cauzatoare de moarte) sau din culpă (ucidere din culpă). în mod expres sau implicit. op. 4. 174 C.) sau inacţiune în cazul omorului. I. prin mijloace care pun în pericol viaţa). pe timpul nopţii. praeterintenţie (lovirile.Boroi. b) De regulă. infracţiunile contra persoanei pot fi săvârşite cu intenţie (omorul). în unele cazuri acestea condiţionează existenţa infracţiunii în formă simplă sau agravantă (în public. pedeapsa închisorii. c) Mijloacele de săvârşire a faptei infracţionale sunt în general nerelevante însă. a fost incriminat în legislaţia penală a tuturor timpurilor întrucât această infracţiune pune în pericol viaţa omului ca valoare socială fundamentală. 119 . în conţinutul textului de incriminare (urmarea imediată a infracţiunii de omor este uciderea unei persoane). infracţiunile contra persoanei produc şi o urmare imediată. iar tentativa nu se sancţionează decât numai pentru o parte dintre ele. Fără respectarea vieţii persoanei.Omorul Conţinutul legal. nu poate fi concepută existenţa însăşi a comunităţilor umane şi convieţuirea paşnică a membrilor lor. Infracţiunea de omor cu care debutează capitolul II – Infracţiuni contra persoanei.. iar unele cazuri şi sancţiuni complementare).. prevăzută. Omorul constă în uciderea unei persoane – aşa cum este definit în art. Latura subiectivă Sub aspectul formei de vinovăţie. constituie fapta tipică pentru toate infracţiunile ce aparţin acestui capitol. d) Raportul de cauzalitate între faptă şi rezultat se stabileşte când legea condiţionează incriminarea de existenţa unei urmări materiale invocate. 174 C. După cum rezultă din textul de incriminare. Modalităţi: Faptele contra persoanei pot fi incriminate sub numeroase modalităţi normative.2 2 A se vedea A. amenda. înseamnă acţiunea cu violenţă asupra corpului victimei. Forme.cit. omorul este fapta persoanei care ucide cu intenţie altă persoană. pag.. OMUCIDEREA 1. A ucide o persoană.pen. sancţiuni Actele pregătitoare.

B. împotriva faptelor intenţionate de ucidere.A. indiferent de vârstă. 18. astfel încât nimeni să nu se atingă de această valoare.N.. prin urmare potrivit dreptului penal. ea are la bază procese biologice şi psihice.Filipaş. sinuciderea sau încercarea de sinucidere nu se răsfrânge asupra dreptului la viaţă al altuia. Pentru existenţa obiectului material al infracţiunii de omor trebuie îndeplinite următoarele condiţii:5 .Beliş – Medicina legală. . Întrucât viaţa unei persoane nu poate exista decât în corpul persoanei. Bucureşti. A se vedea V. op. aceasta nu constituie infracţiune. 4 3 120 . Editura Trei. viabil sau neviabil etc. 7 V. asupra unui corp omenesc viu (o persoană se consideră în viaţă. C. vol. Omul. p. 1992.Bulai. încetează şi viaţa ca valoare socială. p. mecanice).3 b) Obiectul material al infracţiunii de omor îl constituie corpul omului aflat în viaţă. sex. Viaţa este un fenomen complex ca formă de mişcare.cit. căruia îi corespunde obligaţia statului de a asigura protecţia vieţii persoanei. Codul penal român nu admite eutanasia. Condiţii preexistente a) Obiectul juridic special al infracţiunii de omor îl constituie ansamblul relaţiilor sociale a căror formare. 6 Vezi C. fizice. nefiind îngăduit nimănui să suprime viaţa cuiva. Editura didactică şi pedagogică.18. desfăşurare şi dezvoltare normală. Cr. boală incurabilă sau muribunde. 5 A se vedea O. Bucureşti.III. anormal.Beliş – Medicina legală. 338. ea are la bază procese biologice şi psihice care subordonează procesele inferioare (chimice. Editura Teora. pag. stare de sănătate sau a normalităţii bioantropologice (normal. implicit relaţiile legate de ea. Editura Teora. care subordonează procesele inferioare (chimice.Stoica – Drept penal – partea specială. pag. mecanice).. există o unitate organică între obiectul juridic şi obiectul material al infracţiunii.Mitrache – Instituţii de drept penal. 1992. încetează şi viaţa ca valoare socială fundamentală şi implicit relaţiile sociale legate de ea.Bulai. 2008. 1976. este o valoare socială fundamentală fiindcă prin om şi în jurul său se formează şi se dezvoltă imensa majoritate a relaţiilor sociale la care ne-am referit.Dreptul la viaţă aparţine aşadar persoanei fizice. V. fizice. Problema eutanasiei este destul de controversată în doctrina medicală sau juridică.obiectul material al infracţiunii de omor să constea în uciderea altui om – corpul aparţinând victimei.7 Dacă încetează viaţa în sens biologic.. În consecinţă. Dacă viaţa încetează în sens biologic. 18. în sensul legii penale. indiferent cât mai are de trăit chiar şi în cazul în care bolnavul solicită acest lucru. indiferent de starea de sănătate.fapta să fie săvârşită asupra unui om viu.6 Viaţa este un fenomen complex ca formă de mişcare.4 Toate persoanele au dreptul la viaţă.).64.Mitrache. Bucureşti. nu pot fi asigurate decât prin protejarea vieţii persoanei.Dongoroz şi colab. A. p. din momentul începerii procesului biologic al naşterii).

8 Se va reţine fapta săvîrşită în coautorat dacă trei indivizi au acţionat concomitent cu intenţia de a ucide. provocând moartea victimei – ameninţări.Ceea ce este obiect material (corpul uman) nu se confundă cu subiectul pasiv care este o persoană în viaţă. persoana pierde calitatea de subiect pasiv. indiferent de starea. Subiecţii infracţiunii a) Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană aptă pentru răspunderea penală. Fiind o infracţiune comisivă.). atunci când făptuitorul era obligat să acţioneze pentru a înlătura cauza sau împrejurările care au provocat moartea victimei şi cu ştiinţă nu a făcut-o (nehrănirea unui neputincios. lovire. asmuţirea unui câine. adică moartea unui om. într-o acţiune de ucidere a unei persoane. acizi chimici). instigării sau complicităţii) b) Subiectul pasiv(victima) este persoana ucisă ca urmare a acţiunii sau inacţiunii făptuitorului si poate fi. nemijlocit asupra victimei provocându-i moartea. acţiuni psihice (care provoacă stări de şoc sau emoţii puternice. statutul personal sau social. omisiune sau abstenţiune. împuşcare. acţiuni chimice (otrăvire. atunci când autorul foloseşte sau antrenează forţe. tăiere. elementul material constă de regulă. victima infracţiunii continuă să trăiască. caz în care subiectul pasiv se confundă cu obiectul material. chiar dacă viaţa a fost suprimată prin acţiunea unuia dintre participanţi. întrucât ocrotirea vieţii are caracter universal Pentru existenţa subiectului pasiv este suficient să se constatate că persoana a suferit răul produs de infracţiune adică decesul sau punerea vieţii în pericol (concluziile examinării medico-legale). neadministrarea unui tratament medical etc. sperierea. Acţiunea de ucidere. electrocutare. explozii etc. orice persoană. Infracţiunea poate fi comisă de o singură persoană sau de o pluralitate de persoane în participaţie8 (sub forma coautoratului. 121 . intoxicare. După consumarea infracţiunii. şi poate fi indirectă. exercitate asupra victimei sub forma unor acţiuni fizico-mecanice (sugrumare.). intimidarea. corpul lipsit de viaţă devine obiect material. energii sau animale (folosirea unor animale sălbatice. compusă din unul sau mai multe acte. Termenul de „ucidere” se poate defini ca fiind activitatea comisivă sau omisivă săvârşită prin orice mijloace ce are ca rezultat suprimarea vieţii. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) Elementul material se realizează prin orice activitate materială.). folosirea unor insecte sau reptile veninoase) care au avut ca urmare moartea victimei. de asemenea. stresul psihic etc. În cazul tentativei. poate fi directă – când autorul acţionează în mod direct. Fapta poate fi săvârşită şi prin inacţiune. care are ca finalitate uciderea unui om.

A.66.cit. constituie o trăsătură care întregeşte noţiunea de ucidere.9 În oricare din situaţiile de mai sus.69. fie prin întrebuinţarea lor în anumite moduri.. Gh. respectiv moartea victimei. insecte veninoase etc. A. Incriminările. 10 122 ..Mitrache. 2006. De cele mai multe ori. op.Mijloacele sau instrumentele folosite de autor trebuie să fie apte pentru săvârşirea unei activităţi ucigătoare. p. A se vedea A. c) Legătura de cauzalitate. omorul este o infracţiune de rezultat.cit. Între acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi moartea victimei trebuie să existe un raport de cauzalitate. şi care se numesc incriminări de simplă acţiune (formale).Filipaş. Acţiunea ucigătoare poate fi săvârşită în mod direct nemijlocit asupra victimei sau indirect prin canalizarea altor forţe sau energii (folosirea unui câine sau alt animal. spre deosebire de cele unde lipseşte o astfel de cerinţă. în sensul că moartea victimei a fost cauzată de fapta săvârşită de infractor şi că fapta acestuia consti9 A se vedea O. 68. acesta făcând parte din descrierea acţiunii (elementul material al laturii obiective). 12 A. Prin producerea rezultatului mortal.N. acestea sunt relevante în momentul în care se produce rezultatul. neadministrarea tratamentului medical. Bucureşti. lăsare în frig etc. Acţiunea de ucidere ca element material al omorului trebuie să aibă ca urmare imediată moartea victimei.) sau prin constrângere morală. lovire etc. bolnavul sau persoana neputincioasă. Editura C.Bulai. deşi nu este prevăzută în mod expres în conţinutul legal al infracţiunii.339. Cr. În lipsa acestui rezultat. Producerea rezultatului. în care legiuitorul a descris rezultatul explicit sau comprimat în norma de incriminare. în norma de incriminare a faptei (descrierea acţiunii sau inacţiunii) este prevăzut şi rezultatul. administrarea de droguri).Bulai. nu la fapta propriu-zisă – fiind vorba de un act care să posede o forţă distructivă de natură a provoca moartea persoanei în condiţiile date. op. 11 C. tăiere. C. B.Boroi – Drept penal – partea specială. atunci când făptuitorul omite intenţionat să hrănească copilul. Fără producerea acestui rezultat.Mitrache. împuşcare. se numesc incriminări de rezultat. Aceeaşi forţă distructivă este prezentă şi în cazul inacţiunii.. omorul fiind o infracţiune de rezultat. pag. acţiunea de ucidere nu poate constitui infracţiunea de omor ci eventual tentativa acesteia. electrocutare. deoarece nu se poate vorbi despre uciderea unei persoane cât timp nu s-a produs moartea acesteia.11 b) Urmarea imediată. împrejurări sau condiţii. p.Beck.cit. op.H. reptile. actul de violenţă poate fi luat în considerare ca element constitutiv al infracţiunii de tentativă de omor sau al altei infracţiuni săvârşită prin violenţă (vătămare corporală).Nistoreanu. p. acţiuni psihice (intimidare... problema se pune cu privire la incriminare. acţiuni chimice (otrăvire.Boroi.12 Fiind o infracţiune săvârşită prin acte violente. fie prin ele însele. determinare).10 Forţa distructivă se manifestă sub forma unor acţiuni fizico-mecanice (sugrumare.).Stoica.

143. condiţiilor şi împrejurărilor în care a fost săvârşită fapta. respectiv moartea victimei. 14 13 123 . Bucureşti. Latura subiectivă. înjunghierea în zona cordului etc. 15 A. este suficient ca infractorul să fie conştient că suprimă viaţa unui om în general şi nu a unui „anumit” om. ori. Editura Universul Juridic. 184.15 Pentru existenţa intenţiei de a ucide. este susceptibilă de desfăşurare în timp şi deci de forme imperfecte (actele preparatorii sau tentativa). deşi sunt posibile. 174. secţionarea carotidei.pen. După ce loveşte grav victima.cit. se admite că pentru existenţa legăturii de cauzalitate nu este necesar ca acţiunea făptuitorului să fie cauza unică a morţii13 va exista legătura de cauzalitate şi atunci când la producerea morţii au concurat şi alte cauze: preexistente (boala. materială. autorul o abandonează în condiţii primejdioase. fie în mod direct din declaraţia făptuitorului sau din existenţa probelor aflate în dosarul de urmărire penală. În practica judiciară.Dongoroz şi colab. A. op. fiind o infracţiune comisivă. 16 A se vedea V. p. În teoria dreptului penal şi în practica judiciară.. Infracţiunea de omor. fie în urma analizei cauzelor.tuie cauza morţii victimei.16 Există tentativa (pedepsită conform art. C. o acceptă în mod conştient. vol. sancţiuni a) Forme. Forma de vinovăţie în cazul infracţiunii de omor este intenţia directă sau indirectă.14 Există intenţia de ucidere şi în cazul erorii asupra identităţii persoanei. p. alin. nici în cazul în care aceasta suferă de o boală incurabilă. fapt ce nu exclude producerea unor vătămări a integrităţii corporale sau sănătăţii victimei. deşi nu o doreşte.). (2) C. nu se pedepsesc. Actele preparatorii.III. nu o salvează şi acceptă posibilitatea morţii acesteia. 2008. Legea penală nu admite uciderea unei persoane nici chiar în situaţia unei morţi iminente. atunci când acţiunea de ucidere a fost întreruptă sau nu şi-a produs efectul.Bulai. Infracţiunea de omor se consumă în momentul în care activitatea de ucidere a produs urmarea imediată. modalităţi. după cum infractorul prevede că fapta sa (comisivă sau omisivă) va produce ca rezultat moartea unei persoane şi doreşte producerea acesteia. uzură a organismului) sau comitente (acţiunea factorilor atmosferici) sau survenite (complicaţiile ivite în cursul tratamentului medical) câtă vreme legătura de cauzalitate dintre fapta infractorului şi moartea victimei nu a fost întreruptă.Filipaş. care de cele mai multe ori relevă poziţia infractorului faţă de rezultat (perseverenţa cu care inculpatul a aplicat victimei numeroase lovituri în zone vitale ale corpului. Mobilul sau scopul nu constituie o trăsătură a laturii subiective deci nu prezintă interes decât atunci când acestea sunt elemente circumstanţiale ale infracţiunii de omor calificat. deoarece o astfel de eroare nu poartă asupra unei împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. În general intenţia de a ucide rezultă. Forme. intenţia de a ucide se deduce din materialitatea faptei.. condiţionată de producerea unui rezultat distinct de acţiune în timp şi spaţiu şi determinat de aceasta.).Filipaş – Drept penal român – partea specială.

iar judecata. 186. ori de la executarea unei pedepse. Omorul calificat Conţinutul legal. uciderea la cererea victimei etc. care incriminează omorul calificat. reprezentând o modalitate normativă agravată a acesteia. 175 C. c) asupra soţului sau unei rude apropiate. 21 alin. grupate în jurul faptei tipice. care are ca urmare moartea victimei. Acţiunea sau inacţiunea. mobilul faptei.III. Potrivit art. constituie forma tipică. Nu trebuie să considerăm că există mai multe infracţiuni de omor – ci există o singură infracţiune tip.cit. 174 C. Stabilirea cauzelor morţii se face de către medicul legist prin raportul de constatare medicolegală. arestare. omorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi. relaţiile dintre făptuitor şi victimă. cu închisoare de la 5 la 10 ani.) în funcţie de mijloacele folosite. în mod obligatoriu. pag.pen. Urmărirea penală. 124 .pen. gradul de pericol social . constă în săvârşirea omorului în anumite circumstanţe agravante. omorul deosebit de grav. în primă instanţă este de competenţa tribunalului.pen. modalitatea simplă a acţiunii de ucidere.. i) în public. locul şi timpul săvârşirii. poate îmbrăca numeroase modalităţi faptice determinate de împrejurările concrete în care s-a comis fapta. d) profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra.17 Tentativa se pedepseşte cu aplicarea art.Dongoroz.. 175 C.pen. După cum se poate observa. omorul calificat.. de către procuror. 2.b) Modalităţi.(2) C. precis determinate în textul de incriminare. e) prin mijloace ce pun în pericol viaţa mai multor persoane. c) Sancţiuni. h) pentru a înlesni sau ascunde săvârşirea altei infracţiuni. împrejurări care determină aplicarea unei pedep17 18 Vezi art. Forma agravată a infracţiunii de omor este determinată de circumstanţele legale enunţate în art. „omorul calificat constă în uciderea unei persoane în una din următoarele împrejurări”: a) cu premeditare. g) pentru a se sustrage. f) în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei. sporindu-i gradul de pericol social. ori a sustrage pe altul de la urmărire. uciderea din culpă. celelalte fiind infracţiuni derivate (omorul calificat. 64 C. vol.pen. îmbracă anumite particularităţi prevăzute de legiuitor ca elemente circumstanţiale18. b) din interes material. care conferă faptei un grad de pericol social ridicat şi dovedesc o periculozitate sporită a infractorului. În varianta sa simplă. Infracţiunea de omor incriminată în art. Vezi V. op. se efectuează. În forma sa tipică.

20 Infracţiunea de omor absoarbe toate celelalte infracţiuni consecutive cu aceasta21. Infracţiunea de omor este o infracţiune de complexitate naturală. Vezi A. Actul de pregătire material. fie şi numai într-un singur act de pregătire morală sau materială”. atunci când din momentul în care se ia hotărârea de a ucide o persoană şi până la punerea în executare a acestei hotărâri. Codul penal de la 1864 incrimina omorul săvârşit cu „precugetare” – aceasta fiind definită astfel: „Precugetarea este atunci când mai înainte de săvârşirea faptei. era luarea hotărârii înainte de comiterea faptei. presupune derularea unor activităţi materiale ale făptuitorului: îşi procură sau confecţionează arma pe care o va folosi. Aceste împrejurări sunt valorificate de legiuitor şi prevăzute ca elemente circumstanţiale în conţinutul infracţiunii de omor. op. îşi creează un alibi prin care să îngreuneze ancheta judiciară etc.Filipaş – Drept penal român. şi chiar când hotărârea ar atârna de vreo împrejurare ori condiţiune”. vol. 464 omorul comis cu premeditare pe care îl numea „asasinat”. comentat şi adnotat.186. p.145 şi următoarele. îi urmăreşte traseele de deplasare. iar făptuitorul.III. 22 V. Durata acestui timp nu este fixă şi nici nu poate fi stabilită dinainte.III.se mai grele. vătămare corporală etc. datorită periculozităţii infractorului. s-a scurs un interval de timp în care făptuitorul a chibzuit asupra acestei hotărâri. 125 . Premeditarea.cit. prezintă un pericol social mai ridicat decât omorul simplu..Dongoroz şi colab.Dongoroz – Codul penal „Carol al II-lea”. s-a făcut hotărârea de a porni asupra vieţii unei persoane. era considerat mai periculos decât cel care comitea fapta fără a o gândi în prealabil. Omorul calificat nu este o infracţiune de sine stătătoare. Editura Universul juridic. era omorul cu sângerare. vol. Astfel. a) Omorul cu premeditare presupune o pregătire anticipată a activităţii infracţionale. care ucidea cu premeditare. Actul de pregătire este moral când făptuitorul monitorizează victima. p.22 Omorul cu premeditare.pen. 174 C. omorul se consideră a fi săvârşit cu premeditare. Juristul italian Francesco Carrara (1805-1888) definea premeditarea ca fiind „luarea hotărârii infracţionale şi exteriorizarea ei. p. 21 Loviri sau alte violenţe. la care se adaugă anumite circumstanţe (în număr de 9) care îi sporesc gradul de pericol social. studiază comportamentul acesteia. care îşi pregăteşte cu sânge 19 20 A se vedea V. Codul penal din 1936 sancţiona în art.71. culege informaţii despre ea şi familia acesteia.. Premeditarea trebuie înţeleasă nu numai ca un aspect al elementului subiectiv. sau se va nemeri. ci tot fapta prevăzută la art. ci ca o pregătire în vederea săvârşirii faptei. ori asupra celuia ce se va găsi. reprezentând o modalitate normativă agravată a acesteia19. Premeditarea înseamnă trecerea unui interval de timp între momentul hotărâri de a săvârşi fapta şi până în momentul realizării efective a acesteia. îşi alege locul şi timpul în care va acţiona asupra victimei. o gândire prealabilă asupra modului în care va fi săvârşită fapta. şi-a procurat sau creat mijloacele necesare materializării faptei.

. ca atare. efectele sale nu se transmit altor participanţi.rece acţiunea de ucidere. poate să fie expresia unor trebuinţe materiale şi constă în urmărirea obţinerii. în acest caz..Boroi. C.2005. pag. a pândit victima . op.906 126 . Pentru ca premeditarea să atragă răspunderea penală pentru omor calificat trebuie îndeplinite anumite cerinţe: . printr-o astfel de faptă. de natură să întărească hotărârea luată şi să asigure realizarea ei.să fi luat măsuri de pregătire în vederea comiterii omorului şi să-şi fi creat condiţiile necesare producerii rezultatului. care ţine de latura subiectivă a infracţiunii. Circumstanţa de agravare şi calificare a omorului. op. p.C.1730/2006-BC nr.cit.23 Premeditarea. care a determinat făptuitorul să săvârşească omorul.Bulai. A. dobândirea unei succesiuni.. urmată de pândirea acesteia şi lovirea în cap cu un topor.autorul să fi gândit (chibzuit) săvârşirea faptei. se răsfrânge asupra participanţilor24 (ex. este suficient să se constate că făptuitorul a 23 24 C. Astfel.46 26 Culegere de decizii ale I.343.C. leziune care i-a provocat moartea constituie . Interesul material ca mobil al uciderii unei persoane. a atacat-o prin surprindere şi a ucis-o25.Mitrache + colectiv. Pe lângă activitatea psihică a făptuitorului de reflectare asupra modului în care va săvârşi fapta. premeditarea mai presupune ca acesta să fi trecut la săvârşirea unor activităţi pregătitoare. fiind o circumstanţă personală. iar în ziua următoare a plănuit o agresiune asupra acesteia cu scopul de a se răzbuna. dovedind o periculozitate fermă în realizarea hotărârii infracţionale.J. obţinerea unor sume de bani. atunci când acesta a avut un conflict cu victima. pag.). Ameninţarea repetată a victimei cu moartea într-un interval mai mare de timp. decizia nr. decât dacă cel care a premeditat omorul a efectuat acte de pregătire împreună cu alte persoane care au cunoscut scopul pregătirii. va răspunde pentru complicitate la omor calificat). rezultă din mobilul special al infracţiunii şi anume „interesul material”. omor cu premeditare26. 83. b) Omorul săvârşit din interes material constă în săvârşirea faptei de ucidere a unei persoane din interes material. cel carei procură arma făptuitorului cunoscându-i intenţia şi unde o va folosi.C.4/2006. premeditarea în acest caz se converteşte între circumstanţa reală şi. Pericolul social sporit al omorului în acest caz. p. de asemenea.cit. 25 I. pentru a obţine preţul sau răsplata materială promisă pentru săvârşirea omorului etc.C.J. Aspecte din practica judiciară În sarcina inculpatului s-a reţinut infracţiunea de omor cu premeditare. s-a înarmat. rezultă din caracterul deosebit de periculos al recurgerii la omucidere pentru satisfacerea unor interese materiale. Pentru existenţa acestui element circumstanţial. a unor foloase sau avantaje materiale directe sau indirecte (stingerea unor datorii.

.ucis din interes material. pag. Potrivit dispoziţiilor art. 30 Trib. omorul a fost săvârşit ca urmare a unor certuri între făptuitor şi victimă în legătură cu stăpânirea sau folosinţa bunurilor.pen.Boroi.pen. 211 C. dreptul de a accede la un post care îi asigură o stare materială mai bună având competenţa de a obţine acel post). fraţii şi surorile..pen. nu prezintă interes valoarea bunurilor sau avantajelor care pot fi obţinute.cit. 149 C. fapta va întruni elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei (art.27 Omorul din interes material este o circumstanţă personală întrucât priveşte latura subiectivă a infracţiunii.29 Exemplu: Inculpatul a hotărât să ucidă victima . 84. p. p. a fratelui-fratricid. copiii acestora precum şi persoanele devenite prin adopţie astfel de rude.pen.Boroi.. nu orice mobil patrimonial acoperă noţiunea de interes material. În cazul circumstanţei pe care o analizăm. op. 1643/1987.cit. aceasta nu se răsfrânge asupra participanţilor. 31 Uciderea soţului-uxoricid. 175 lit.Suprem. Prin membru de familie se înţelege soţul sau ruda apropiată dacă aceasta locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul. lipsiţi de calitatea respectivă (dacă o persoană ucide copilul 27 28 A se vedea A. Nu orice omor care este comis din interes material se încadrează la art. dar vrea să le obţină mai repede sau în condiţii mai bune (moştenirea unei averi. Este important ca aceste avantaje să fi constituit mobilul comiterii omorului. deoarece victima nu este avizată despre intenţiile autorului. relaţiile dintre autor şi victimă bazându-se pe afecţiune.30 c) Omorul săvârşit asupra soţului sau asupra unei rude apropiate31. 1491 C. 29 A se vedea A. Practica judiciară a evidenţiat faptul că nu orice mobil de ordin patrimonial acoperă noţiunea de interes material. ci numai omorul care aduce făptuitorului avantaje materiale pe care acesta le-ar putea obţine în mod legal.32 Fiind vorba de o circumstanţă personală. Decizia nr.cit. 127 .Boroi.28 În practica judiciară s-au pronunţat soluţii în care. Cerinţa legii nu este îndeplinită dacă. precum şi pentru faptul că i-a interzis accesul la un drum de trecere. a părinţilor-paricid. Această faptă prezintă un pericol deosebit. Dacă omorul se comite cu ocazia sustragerii unor valori sau bunuri materiale din posesia victimei. 85. 84...). Calitatea de soţ rezultă numai dintr-o căsătorie legal încheiată care durează până la desfacerea ei în condiţiile legii. deci nu se transmite participanţilor decât în cazul în care aceştia au acţionat din acelaşi motiv. op. 32 Art. A se vedea A.b C. Secţia penală. Nu este îndeplinită cerinţa legii dacă omorul a fost săvârşit ca urmare a disputei dintre făptuitor şi victimă pentru stăpânirea unui bun sau pentru folosinţa unor bunuri. deoarece nu i-a permis să folosească un teren pentru păşunat . op. calitatea de rude apropiate o au ascendenţii şi descendenţii.

iar mama pentru complicitate la infracţiunea de omor calificat).33 f) Omorul săvârşit în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei. având ca rezultat ştirbirea încrederii în aceste autorităţi şi prejudiciile aduse prestigiului justiţiei. a satisfăcut interesele sau pretenţiile autorului. Nu prezintă interes dacă nemulţumirea făptuitorului faţă de victimă era sau nu justificată. d) Omorul săvârşit profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra. În cazul săvârşirii acestei infracţiuni. Forma agravantă a acestei infracţiuni. ori de la executarea unei pedepse. (atentat). vol.Dongoroz. 128 . folosindu-se de această stare pentru a o ucide. Această circumstanţă este valabilă şi în situaţia în care. infirmitate fizică sau psihică. e) Omorul săvârşit prin mijloace care pun în pericol viaţa mai multor persoane.) prin care se pune în pericol viaţa mai multor persoane fiind posibilă uciderea mai multor subiecţi pasivi. dorinţa lui de a-şi face singur dreptate pedepsind funcţionarul pentru faptele sale în legătură cu serviciul. va răspunde pentru omor simplu. g) Omorul săvârşit pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmărire34. pag.. Exemplu:Uciderea paznicului care. Prin săvârşirea unei astfel de infracţiuni se pun în pericol nu numai relaţiile sociale care formează obiectul juridic al infracţiunii de omor ci şi relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei. presupune cunoaşterea de către făptuitor a condiţiei precare a acesteia. l-a surprins pe autor în flagrant de furt. substanţe radioactive etc.. neputând reacţiona în vreun fel. drogată etc. a funcţionarului public care a refuzat eliberarea unei autorizaţii în beneficiul autorului. Dacă victima îndeplineşte o funcţie importantă în stat sau politică fapta va fi incriminată potrivit art.III.). 35 Măsură procesuală dispusă de judecător(arestarea preventivă).cit. stare de beţie completă. rezultă ca urmare a mijloacelor folosite de autor pentru uciderea victimei (explozivi. 33 34 V. gaze toxice. arestare35. 192. Această circumstanţă de calificare are în vedere omorul săvârşit dintr-un sentiment de nemulţumire sau de răzbunare pentru modul în care victima. Agravanta este justificată prin faptul că autorul suprimă viaţa unei persoane care nu se poate apăra (vârstă fragedă. Ceea ce agravează fapta este mobilul răzbunării cu care acţionează autorul. 160 C. Împotriva abuzului funcţionarului există alte căi legale de soluţionare. autorul acţionează cu intenţie indirectă faţă de persoanele a căror viaţă a fost pusă în pericol prin mijloacele folosite. incendii. deşi nu suferă de anumite infirmităţi. op. A profita de starea de neputinţă a victimei de a se apăra.pen. în cadrul obligaţiilor de serviciu sau publice. în timpul săvârşirii omorului aceasta dormea. Se va avea în vedere activitatea de urmărire penală şi nu cea de supraveghere directă.mamei împreună cu aceasta.

fie în înlesnirea săvârşirii de el sau de către o altă persoană a unei alte infracţiuni.f C. săvârşeşte în concurs de infracţiuni.Pentru a-şi asigura sustragerea de la urmărirea penală. 129 . agravanta va opera în orice situaţi. chiar dacă făptuitorul nu a fost cercetat sau pus sub învinuire. De asemenea nu are relevanţă dacă autorul săvârşind omorul a reuşit sau nu să înlesnească comiterea sau ascunderea acelei infracţiuni. Prin ’’ascundere’’se înţelege acţiunea de ucidere pentru a disimula o altă infracţiune. sau ascunde săvârşirea altei infracţiuni Expresia „săvârşirea altei infracţiuni” face trimitere la orice fel de infracţiune. în afară de infracţiunea de omor calificat. Această faptă are şi un obiect juridic secundar. ori pentru a face ca această altă infracţiune să nu poată fi desco36 ’’A înlesni’’înseamnă a netezi. Deoarece legea nu condiţionează agravanta de existenţa urmăririi penale.pen). învinuitul sau inculpatul care săvârşeşte un omor în aceste condiţii. şi infracţiunea de evadare (pedeapsa pentru evadare se adaugă la pedeapsa aflată în curs de executare). În cazul în care victima are calitatea de magistrat. va răspunde penal pentru omor calificat. cu aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la recidivă. a arestării preventive sau executării unei pedepse. Gravitatea pericolului social al omorului săvârşit în astfel de împrejurări. Pericolul social sporit al omorului comis în această împrejurare este evidenţiat de scopul urmărit de făptuitor şi care constă în ascunderea unei infracţiuni săvârşită anterior de către el sau de o altă persoană. a deschide drumul către infracţiunea vizată. Apreciem că făptuitorul săvârşeşte omorul în împrejurările menţionate mai sus şi în cazul în care acesta este surprins în flagrant de o persoană. Totodată.176 lit. h) Omorul săvârşit pentru a înlesni 36. În astfel de cazuri. jandarm ori militar fapta se încadrează în infracţiunea de omor deosebit de grav(art. inculpatul va răspunde pentru infracţiunea de evadare în concurs cu infracţiunea de omor agravat. îl urmăreşte şi acesta o ucide pentru a-şi asigura scăparea. poliţist. Pentru existenţa elementului circumstanţial nu prezintă interes dacă scopul urmărit a fost realizat. de la arestarea preventivă sau de la executarea unei pedepse pronunţate de instanţa de judecată).pen nu face nici o deosebire în acest sens. rezultă din scopul urmărit de făptuitor şi anume sustragerea sa ori a altei persoane de la răspunderea penală ( de la urmărirea penală. arestarea preventivă sau de la executarea unei pedepse. În cazul în care autorul săvârşeşte omorul pentru a evada dintr-un loc de reţinere sau deţinere. în sensul că sunt încălcate şi relaţiile sociale privind înfăptuirea justiţiei. art. pericolul social sporit al acestei infracţiuni se datorează şi periculozităţii infractorului care nu ezită să curme viaţa unei persoane pentru a-şi asigura libertatea sau pentru a scăpa de urmărirea organelor judiciare. 144 C.

Forme. Actele pregătitoare sunt posibile însă nu se sancţionează. cinematografe. 175 C. poliţist. „a-i” C. ferocitate. Se reţine aceeaşi formă calificată a infracţiunii şi dacă omorul s-a comis într-un loc neaccesibil publicului dar cu intenţia ca fapta să fie văzută sau auzită de două sau mai multe persoane. când victima a decedat. poliţist. d) pentru a săvârşi sau ascunde săvârşirea unei tâlhării sau piraterii. restaurante etc. prin atitudinea sfidătoare a acestuia o nesiguranţă pentru cetăţeni. gară. modalităţi. barbarie”. c) de către o persoană care a mai săvârşit un omor. i) Omorul săvârşit în public. b) asupra a două sau mai multe persoane. Tentativa este incriminată şi sancţionată conform art. în timpul sau în legătură cu îndatoririle de serviciu sau publice ale acestora. de rezultat.pen.perită (uciderea unei persoane după violarea ei. Modalităţile normative ale omorului calificat sunt cele prevăzute în art. legiuitorul a împărţit circumstanţele agravante în două categorii din care una defineşte omorul calificat iar cealaltă omorul deosebit de grav. 3.) sau în locuri accesibile publicului (teatre. şi constau în săvârşirea omorului: a) prin cruzimi. jandarm ori asupra unui militar. 175 lit.„celui care se desfată la suferinţele altuia sau „faptă crudă. Sancţiuni. Acestea din urmă sunt prevăzute în art. unităţi de învăţământ. e) asupra unei femei gravide.pen.) dacă sunt de faţă două sau mai multe persoane. Modalităţi.pen. plajă etc. sancţiuni Forme. f) asupra unui magistrat. piaţă. Este o infracţiune materială. Locul public evidenţiază un grad de pericol social sporit al infractorului. 176 C. Împrejurările prezentate mai sus reprezintă comportări antiumane care alarmează şi revoltă societatea în cel mai înalt grad. Se pedepseşte mai aspru decât omorul simplu cu închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi. jandarm sau militar în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora. determinând. parc. Infracţiunea se consumă în urma acţiunii de ucidere. a) Omorul săvârşit prin cruzimi Dicţionarul limbii române atribuie cuvântul „crud” . stadioane. Omorul deosebit de grav În cazul omorului. 130 . g) de către un judecător sau procuror. susceptibilă a se desfăşura în timp. uciderea persoanei care a surprins în flagrant autorul în timp ce fura din locuinţa acesteia. Se consideră a fi comis omorul în public atunci când este săvârşit într-un loc public (stradă. depăşind gradul de pericol social al omorului calificat.

prelungite în timp pentru a o chinui înainte de a o ucide sau care denotă ferocitate. scoaterea ochilor. arderea cu fierul de călcat. Cruzimea ucigaşului se manifestă prin faptul că el a urmărit sau acceptat în mod conştient nu numai moartea victimei dar şi chinuirea acesteia. p. op... arderea cu fierul de călcat etc.Boroi.38 În cazul actelor de violenţă repetate.Prin cruzimi în sensul legii penal se înţeleg modurile procedurale. 174.. 131 . Toate acestea s-au desfăşurat în timp scurt. p. op. care trezeşte în conştiinţa publică un sentiment de oroare. faţă de situaţiile în care repetarea loviturilor nu exprimă prin specificul obiectului folosit decât modalitatea de a realiza uciderea39 (inculpatul a aplicat victimei în regiunea capului mai multe lovituri cu o bâtă.Mitrache + colectiv.37 Nu interesează dacă cruzimile au dus prin ele însele la moartea victimei sau dacă au fost folosite numai pentru a schingiui victima înainte de a o ucide. Astfel.92. p. zdrobirea globilor oculari. decapitarea victimei etc. un mod inuman de săvârşire a omorului. op. vol. 39 A. dacă trei inculpaţi aplică victimei lovituri repetate cu diferite obiecte cauzându-i multiple leziuni şi suferinţe prelungite se va reţine infracţiunea de omor săvârşit prin cruzimi. şocuri electrice prelungite. zdrobirea degetelor.cit. unghiilor. p.I. glonţ etc. 37 38 Vezi A. biciuirea victimei cu sârmă ghimpată.93.cit.cit.Filipaş. În doctrină. ci se iau în considerare în ansamblu. prin provocarea unor suferinţe de neîndurat. otravă.)..Bulai + colectiv.Antoniu. această circumstanţă l-a determinat pe legiuitor să includă în latura subiectivă a infracţiunii nu numai intenţia de comitere a omorului ci şi intenţia de a supune victima la chinuri prelungite altele decât cele inerente omorului propriu-zis. A se vedea C. 41 A se vedea A. mijloacele şi actele de violenţă aplicate victimei de natură a-i provoca suferinţe mari.Bulai. Elementul circumstanţial există atunci când omorul a fost conceput şi realizat într-un mod chinuitor. sadism. cauzându-i fractura oaselor craniene şi o hemoragie puternică care au dus la deces). C.cit. provocarea unor fracturi multiple şi lăsarea în zăpadă. p.41 Legiuitorul a dorit să sancţioneze mai aspru făptuitorul care manifestă o periculozitate socială extremă.40 Dacă acţiunea de ucidere se realizează prin colaborarea mai multor făptuitori. dezaprobând lipsa de omenie şi josnicia infractorului (lovituri repetate cu toporul.cit. 349. Cruzimea include şi termenul de tortură. 40 A se vedea G.. 94.).Boroi. op. trebuie să se facă distincţia între situaţiile în care aceste acte au semnificaţia de a chinui victima şi de a-i prelungi suferinţele. C. op. s-a evidenţiat faptul de a nu fi asimilate actelor de cruzime suferinţele provocate în majoritatea cazurilor de omucidere când sunt folosite mijloace ca: topor. Practica judiciară a scos în evidenţă numeroase fapte de cruzime (stropirea victimei cu benzină şi incendierea acesteia. actele acestora nu se fracţionează în raport de fiecare făptuitor. autorul a urmărit să suprime viaţa victimei şi nu să-i provoace chinuri prelungite în timp. Sub aspect subiectiv.

Dongoroz + colab. Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1970. Dacă cel de-al doilea omor a fost comis după o perioadă de timp ce implică o altă activitate infracţională sau a fost comis la un scurt interval de timp. descărcarea unei arme asupra unui grup de persoane.”b” C. Circumstanţa de calificare a acestui omor o constituie pluralitatea victimelor ucise.. În cazul omorului sancţionat de art. vol. amnistiată sau dacă a fost comisă în timpul minorităţii făptuitorului. op.pen. p.pen.cit. Infracţiunea agravată se reţine indiferent dacă autorul a ucis cel puţin două persoane printr-o singură acţiune (explozie) sau mai multe acţiuni (focuri de armă repetate. 176 lit. nu va mai exista unitatea infracţională prevăzută în art. lovind cu toporul două sau mai multe persoane43. este ca acţiunile de ucidere să se deruleze în cadrul aceleiaşi activităţi infracţionale. constând în uciderea a două sau mai multor persoane. Cerinţa esenţială în această situaţie. 198. Însă legiuitorul a făcut o excepţie. 132 . 176 lit. Circumstanţa de calificare a faptei con42 43 V. (închisoarea de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi). Pentru reţinerea agravantei făptuitorul trebuie să aibă reprezentarea consecinţelor. există ca element specific voinţa de a ucide în aceeaşi împrejurare şi prin aceeaşi acţiune două sau mai multe persoane42 (explozia unei bombe care a ucis mai multe persoane. descărcarea unor flacoane cu substanţe toxice volatile în încăperi folosite de mai multe persoane etc. p.b) Omorul săvârşit asupra a două sau mai multor persoane Acest element circumstanţial există în toate situaţiile în care acţiunea de ucidere cu intenţie a avut ca rezultat moartea a două sau mai multor persoane. adică în aceeaşi împrejurare sau cu aceeaşi ocazie. 175 C. lovind cu cuţitul două sau mai multe persoane etc. Din practica judiciară. însă în împrejurări diferite. 49.pen. otrăvirea alimentelor pe care le-au consumat victimele. a creat o unitate infracţională legală sancţionată în condiţiile art. să urmărească sau să accepte un asemenea rezultat. Forma se caracterizează prin aceea că ea constituie o infracţiune de omor repetată. Agravanta se aplică din moment ce există o faptă anterioară de omor.pen. având ca rezultat uciderea a cel puţin două persoane).). făptuitorul săvârşind anterior o altă infracţiune de omor în formă consumată. rezultă că elementul circumstanţial „asupra a două sau mai multor persoane” este îndeplinit ori de câte ori două sau mai multe persoane au fost ucise de infractor în aceeaşi împrejurare sau cu aceeaşi ocazie. În lipsa acestei circumstanţe ne-am afla în faţa unui concurs real de infracţiuni şi vom avea atâtea infracţiuni câte victime există. ci o pluralitate de infracţiuni ce presupune aplicarea dispoziţiei prevăzute în art. indiferent dacă acea faptă a fost prescrisă.”c” C. 176 lit.. considerând că pedeapsa aplicată în caz de concurs ar fi neîndestulătoare.III. c) Omorul săvârşit de o persoană care a mai comis un omor. indiferent dacă omorul multiplu s-a produs printr-o singură acţiune sau prin mai multe acţiuni (trăgând succesiv focuri de armă asupra mai multor victime. „b” C.

176 lit. Prin omor se înţelege numai fapta prevăzută în art. agravanta nu se aplică dacă omorul anterior a fost comis în legitimă apărare. pruncuciderea etc. indiferent dacă rezultatul s-a produs sau nu.176 lit.S. uciderea la cererea victimei.d) şi tâlhărie prev. împărtăşesc punctul de vedere potrivit căruia.258/1995.stă în existenţa acestui antecedent special al făptuitorului. indiferent dacă a intervenit reabilitarea. de art.) scopul se restrânge la ascunderea unor infracţiuni grave (tâlhării sau piraterii). este necesar ca autorul să fi săvârşit anterior o altă infracţiune de omor în faza de tentativă sau consumată. Forma agravată a infracţiunii constă în scopul urmărit de făptuitor şi anume ascunderea săvârşirii unei infracţiuni de tâlhărie sau piraterie. şi nu orice infracţiune care a avut ca urmare moartea unei persoane (ucidere din culpă.. loviri cauzatoare de moarte. 175 lit. scopul urmărit de făptuitor face ca omorul să depăşească prin gravitatea sa atât omorul simplu cât şi omorul calificat. 176 li. pentru existenţa faptei prevăzută la art.211 alin (1) C.pen. De asemenea. d) Omorul săvârşit pentru a comite sau ascunde săvârşirea unei tâlhării sau piraterii.”h” C. Practica judiciară şi unii autori. dec. înlesnirea sau ascunderea oricărei infracţiuni. 174 C. se înţelege comiterea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată în calitate de autor.”d” C. legiuitorul a avut în vedere antecedentele autorului (săvârşirea anterioară a altui omor) vizându-l ca deosebit de periculos. în cazul omorului deosebit de grav (art. Nu are semnificaţie 44 C. Deoarece tâlhăria şi pirateria sunt infracţiuni cu pericol social ridicat. ori de câte ori omorul consumat sau în fază de tentativă este săvîrşit în scopul de a crea condiţii prielnice comiterii sau ascunderii unei tâlhării sau piraterii. 44. Dacă în cazul omorului calificat prevăzut în art.pen..pen. Aşadar.J. Săvîrşirea omorului pentru a înlesni comiterea tâlhăriei şi însuşirea de bunuri ale victimei ucise sunt două infracţiuni aflate în concurs: omor deosebit de grav(art. e) Omorul săvârşit asupra unei femei gravide. Graviditatea este o stare fiziologică stabilită de către medic sau prin alte mijloace. amnistia sau prescripţia.pen. În a doua teză termenul de ’’ascundere ’’ are înţeles de disimulare.pen. O asemenea faptă cauzează moartea a două fiinţe şi lezează simţământul firesc al respectului faţă de fenomenul creaţiei umane. făptuitorul urmăreşte săvârşirea faptei. „Săvârşirea unei infracţiuni” potrivit art. Incriminând omorul deosebit de grav. 133 .”c” C. Prin urmare antecedentul cerut de lege nu operează în aceste cazuri. 144 C. instigator sau complice. făptuitorul săvârşeşte omorul pentru a-i facilita săvîrşirea uneia din cele două infracţiuni(uciderea ofiţerului de cart pentru a putea comite un act de piraterie asupra unei nave).pen. În prima teză.). constituie omor deosebit de grav.nr.

Dacă făptuitorul săvârşeşte omorul convins că victima este gravidă. Pentru a opera această circumstanţă funcţionarul trebuie să se afle în timpul serviciului sau fapta să aibă legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei. f) Omorul săvârşit asupra unui magistrat. jandarm sau militar a subiectului activ al infracţiunii care reprezintă autoritatea de stat. Pentru reţinerea acestei circumstanţe trebuie să existe o legătură între îndatoririle de serviciu şi activitatea infracţională de ucidere. poliţist. în care sunt reglementate acele fapte de pericol social. procuror. LOVIREA ŞI VĂTĂMAREA INTEGRITĂŢII CORPORALE SAU A SĂNĂTĂŢII Caracterizare generală. Pentru existenţa infracţiunii. Agravanta are legătură directă cu calitatea de judecător. textul de lege se aplică deoarece cadrul normativ protejează viaţa oricărei femei însărcinate. poliţist sau militar în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora. adică la asigurarea unui climat de siguranţă în care persoana să fie intangibilă. săvârşite prin orice mijloace. II. În momentul în care făptuitorul săvârşeşte actul de ucidere el trebuie să cunoască starea de graviditate a victimei indiferent de sursă. Obiectul juridic al acestor infracţiuni îl constituie relaţiile sociale care se referă la asigurarea integrităţii corporale sau sănătăţii persoanei fizice. Infracţiunile contra integrităţii corporale sau sănătăţii constituie o subgrupă a infracţiunilor contra persoanei.80/1995(statutul cadrelor militare). starea de graviditate trebuie să fie reală. g) Omorul săvârşit de către un judecător. Sănătatea şi integritatea fizică a persoanei sunt valori sociale intangibile garantate şi prin dispoziţiile art. În situaţia în care atât femeia vizată cât şi femeia ucisă (eroare de persoană) sunt gravide. jandarm. jandarm ori asupra unui militar. jandarm sau militar). poliţist.stadiul evoluţiei sarcinii deoarece textul foloseşte termenul „femeie gravidă” fără nici o limitare. judecător. procuror. 22 din Constituţia României. Viaţa socială nu se poate desfăşura normal decât în condiţii de siguranţă civică. prin care se cauzează unei persoane suferinţe fizice sau o vătămare a integrităţii corporale ori sănătăţii. în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora. aceea de purtător al autorităţii de stat (procuror. agravanta nu funcţionează. Calitatea de militar o au persoanele stabilite de legea nr. Calitatea de magistrat o au procurorii sau judecătorii potrivit legii nr. dar în realitate se constată inexistenţa sarcinii. Raţiunea reţinerii unei asemenea agravante decurge din calitatea subiectului pasiv. pentru membrii 134 .303/2004.

” După cum se observă. Dacă fapta a fost comisă asupra membrilor de familie. producându-şi efecte şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu. neîngrădirea unui loc periculos) prin care victima este expusă să se lovească. În unele situaţii. Prin loviri înţelegem acţiunea de lovire a corpului uman cu sau de corpuri dure. Alte violenţe. cu corpuri dure) sau indirectă (îmbrâncire. faptele de agresiune corporală fiind incriminate şi sancţionate de legea penală. şi constă în „lovirea sau orice alte acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice exercitate asupra unei persoane (alin. textul de lege protejează pe deoparte corpul persoanei şi sănătatea. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.pen.] şi o variantă agravată caracterizată prin producerea unor leziuni traumatice sau este afectată sănătatea persoanei iar pentru vindecare sunt necesare zile de îngrijiri medicale. Sub aspectul conţinutului obiectiv. ca urmare imediată. Lovirile sunt de natură fizică. Lovirile se pot exercita şi prin inacţiuni (neacoperirea unor gropi. iar pe de altă parte integritatea corporală a persoanei împotriva lovirilor sau altor violenţe. sunt violenţe de natură fizică. Sunt incriminate numai faptele de pericol social prin care este vătămată integritatea corporală sau sănătatea altuia (nu sunt sancţionate actele de autoagresiune). aşezare în calea victimei a unui obstacol. Sub aspectul laturii subiective. o vătămare a integrităţii corporale sau sănătăţii persoanei agresate. aceste infracţiuni sunt comisive. nesemnalizarea unor obstacole. 180 C. acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu. aceste infracţiuni se săvârşesc fie cu intenţie directă sau indirectă fie din culpă. Cele mai multe au.(1) precum şi lovirea sau actele de violenţă care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 zile”. 1. Lovirea sau violenţa se poate exercita printr-o acţiune directă (lovirea cu pumnul. cu piciorul. care nu sunt loviri cum ar fi şocurile electrice.). (1) art. 180 C. Lovirea sau alte violenţe Conţinutul legal: Infracţiune incriminată de art. În ambele situaţii fapta este agravată „dacă a fost săvârşită asupra membrilor de familie. urmarea imediată se poate prelungi dincolo de momentul consumării infracţiunii agravându-se în mod progresiv în funcţie de complicaţiile survenite ulterior. otrăvurile. radiaţiile etc. 135 .societăţii. Fapta de lovire sau alte violente a fost incriminată într-o variantă tip [alin.pen. trântire. prin asmuţirea unui câine etc. şanţuri. dar pot fi săvârşite şi prin omisiuni. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

149 defineşte membru de familie ca fiind soţul sau ruda apropiată dacă cea din urmă locuieşte împreună cu făptuitorul. În cazul formelor agravate subiectul pasiv este calificat – (membru de familie)45.). b) Subiectul pasiv în cazul alin.). 136 45 . Acte de violenţă – manifestări brutale. cu sau de un corp contondent (lovirea de perete. suferinţa fizică este prezumată. prin intermediul unui obiect asupra corpului uman. fiind o consecinţă directă a actelor de agresiune (echimoze. escoriaţii. Lovire – acţiune energică de atingere. Art. Cauzarea de suferinţe fizice se poate realiza prin orice mijloace.). pentru vindecare. caldarâm. Subiecţii infracţiunii: a) Subiectul activ poate fi de regulă orice persoană.) Fapta se realizează astfel prin acţiune dar şi prin inacţiune (victima fiind expusă să se lovească – împrăştierea pe scări a unei substanţe lunecoase. realizându-se forma tip a infracţiunii). agresiune. Săvârşirea faptei este condiţionată de existenţa în viaţă a persoanei agresate. asmuţirea câinelui sau alte animale periculoase etc. fracturi care necesită îngrijiri medicale. b) urmarea imediată constă în provocarea unei suferinţe fizice ca urmare a lovirilor sau violenţelor exercitate asupra victimei. (1) şi (2) poate fi orice persoană. smulgerea părului. constrângeri fizice de natură a cauza suferinţe fizice (trântirea. ameninţarea victimei – aceasta fuge din cauza spaimei se împiedică şi se loveşte în cădere etc. indiferent de starea de sănătate sau sensibilitatea victimei. Prin vătămare corporală se produce o afectare a substanţei corpului uman sau sănătăţii acestuia. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) elementul material constă în săvârşirea oricărei activităţi care a avut ca rezultat atingerea violentă a corpului omenesc producătoare de suferinţe fizice. aruncarea asupra victimei cu diverse obiecte. cu instrumente de lovire sau armă etc. În cazul lovirii. c) legătura cauzală există între activitatea făptuitorului şi rezultatul produs.Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii: a) obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale care se referă la ocrotirea integrităţii corporale sau sănătăţii fiecărei persoane împotriva actelor de agresiune. hematom. Fapta se poate comite şi în participaţie în toate formele sale. b) obiectul material – corpul persoanei agresat sau supus la suferinţe fizice. Vătămarea este consecinţa unei acţiuni agresive(violenţe) . izbire bruscă şi violenţă asupra corpului victimei. excoriaţii. care are ca efect producerea unui traumatism (echimoze. iar în forma agravată trebuie să fie soţ sau rudă apropiată cu victima. plăgi etc.

Modalităţi: În afara formei simple infracţiunea are şi două forme agravate: a.Latura subiectivă – Infracţiunea de lovire poate fi săvârşită cu intenţie directă sau indirectă de a vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei.pen vătămarea corporală este „fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 zile”. este o faptă care lezează integritatea corporală sau sănătatea altei persoane şi este o variantă a infracţiunii de lovire sau alte violen137 .). box. însă nu este incriminată datorită pericolului social redus. Infracţiunea nu există dacă lovirile sau violenţele sunt consecinţa unor jocuri sportive legale (lupte.închisoare de la o lunǎ la 3 ani .închisoare de la 6 luni la 1 an. În anumite împrejurări poate fi săvârşită şi cu intenţie depăşită (praeterintenţie). a prevăzut şi urmările mai grave. Chiar dacă în aceleaşi împrejurări victimei îi sunt aplicate mai multe lovituri (bătaie) va exista o singură infracţiune. Vătămarea corporală Conţinutul legal: Potrivit art. modalităţi. Forme. dacă agresorul loveşte aceeaşi persoană în împrejurări diferite şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale. Timpul necesar pentru îngrijiri medicale se stabileşte de către medicul legist în urma examinării medico-legale a victimei. Fapta este mai gravă dacă a fost săvârşită asupra membrilor familiei. Infracţiunea poate fi săvârşită şi în formă continuată. Pentru toate modalităţile normative pedeapsa închisorii este prevăzută în alternanţă cu amenda. 2.181 C. când fapta produce leziuni ce necesitǎ pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile. fapta se sǎvârşeşte asupra membrilor de familie b. Dacă însă făptuitorul loveşte mai multe persoane. Sancţiuni: . când autorul deşi a săvârşit fapta cu intenţia de a lovi urmărind producerea unui anume rezultat.în forma agravatǎ. fără a le dori sau accepta.în forma tip şi . de la 1 la 2 ani .” Vătămarea corporală. de la 3 luni la 2 ani. Durata concediului medical nu coincide întotdeauna cu durata îngrijirilor medicale pentru vindecare. tentativa este posibilă. sancţiuni Forme: La această infracţiune. va exista concurs real de infracţiuni. Prin „îngrijiri medicale” se înţelege supunerea victimei la un regim sau tratament adecvat în vederea vindecării. Infracţiunea se consumă în momentul lovirii sau exercitării actului de violenţă asupra corpului victimei şi producerii suferinţei fizice. arte marţiale etc. Nu intrǎ în acest termen durata concediului medical.

93. Latura subiectivă – forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. atunci vom avea infracţiunea de purtare abuzivǎ. indifedent cǎ este o persoanǎ oarecare sau membru de familie.A.este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc integritatea corporalǎ sau sǎnǎtatea fiecǎrei persoane. prejudiciu grav estetic. dacă aceasta din urmă locuieşte sau gospodăreşte împreună cu el. otrăvire. care prezintă un pericol social mai mare decât al acesteia din urmă. 138 . Fapta poate consta într-o lovire sau orice act de violenţă îndreptate împotriva persoanei vătămate. praeterintenţionate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.ţe. p. Dacǎ loviturile sunt exercitate de un funcţionar în exercitarea atribuţiilor de serviciu. iar pentru forma agravată acesta are calitatea de soţ sau rudă apropiată cu victima. dacă după lovirea victimei se produc vătămări care necesi46 A se vedea O. (11) subiectul pasiv are calitatea de membru de familie.46 b) Între acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi rezultat (vătămarea) există o legătură de cauzalitate. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) elementul material constă într-o acţiune sau inacţiune ce are ca rezultat o vătămare a integrităţii corporale sau sănătăţii victimei care necesită pentru vindecare între 21 de zile şi cel mult 60 de zile. Subiecţii infracţiunii: a) subiect activ poate fi orice persoană. op. Elementul material poate consta şi într-o inacţiune sau omisiune adică prin abţinerea de la îndeplinirea unei obligaţii de natură să preîntâmpine sau să evite cauzarea unei vătămări corporale altei persoane.. b) subiectul pasiv poate fi orice persoană aflată în viaţă indiferent de vârstă sau starea de sănătate. cauzatoare de suferinţe fizice.). Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Pentru forma agravată prevăzută la alin. având o urmare imediată specifică (infirmitate. producându-şi efectele şi când a fost pusă în mişcare din oficiu. ca urmare a consecinţelor produse. În cazul formei agravate. înjunghieri) sau neviolentă (consumul de băuturi sau alimente alterate. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii: -obiectul juridic special .Stoica. transmiterea unei boli infecţioase etc. tratament medical neadecvat. Acţiunea poate fi violentă (loviri. -obiectul material .este corpul persoanei agresate.cit. avortul sau punerea în primejdie a vieţii persoanei). acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu. Vătămarea corporală poate îmbrăca şi forma unei infracţiuni. îmbrânciri.

Vătămarea corporală gravă este o infracţiune care urmează în ordinea gravităţii. prevăzute în norma de incriminare. avortul ori punerea în primejdie a vieţii persoanei . Conţinutul constitutiv a) Latura obiectivă – se poate sǎvârşi printr-o acţiune de lovire sau acte de violenţǎ. Punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă.(2).pen. sluţirea. vătămarea corporală simplă şi se caracterizează de regulă prin aceea că are la bază lovirea sau alte violenţe. Fapta este mai gravă când a fost săvârşită în scopul producerii consecinţelor prevăzute în alineatele precedente [alin. 181 alin. Fapta se poate sǎvârşi şi indirect. modalităţi. instigare sau complicitate). Pentru forma agravată – închisoarea de la 1 la 5 ani. Sancţiuni: în forma simplă art. Modalităţi: forma simplă şi forma agravată [art. autorul are o poziţie subiectivă caracteristică culpei. „fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 zile”.alin. Vătămarea corporală gravă. 182 C. 139 . Subiecţii infracţiunii: a) subiectul activ poate fi orice persoană fizică responsabilă din punct de vedere penal.pen. prin intermediul unui animal sau obiect.tă între 21-60 zile de îngrijiri medicale. Actele pregătitoare şi tentativa nu se pedepsesc. Conţinutul legal: Art.(1) şi 181 alin. 182 C. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii: a) obiectul juridic special şi obiectul material este acelaşi cu ale celorlalte infracţiuni contra integrităţii corporale şi sănătăţii. o infirmitate permanentă fizică sau psihică.infracţiunea se consumă în momentul producerii rezultatului descris în norma de incriminare – vătămarea necesită între 21-60 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. având ca finalitate producerea unor consecinţe mult mai grave. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. prezentate anterior. Participaţia este posibilă sub toate formele sale (coautorat. (1) C. pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.(2)].181 alin. 3. Forme.pen. b) Subiectul pasiv – persoana vătămată ca urmare a acţiunii agresorului. sancţiuni Forme: . Fapta se pedepseşte mai grav dacă a produs vreuna din următoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ.(3)]. Specificul acestei infracţiuni constǎ în aceea cǎ durata îngrijirilor medicale depǎşeşte 60 de zile sau produce una din urmǎtoarele consecinţe:prevăzute în art. încetarea funcţionării acestora.

poate fi alternativă: . .(3) C. Dacă survine moartea victimei. 182 C. Modalităţi: Infracţiunea de vătămare corporală gravă are pe lângă modalităţile normative prezentate în art.pen. stări depresive etc.punerea în primejdie a vieţii persoanei. Nu are relevanţă numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării. făptuitorul acţionează cu intenţie în cazul faptei de lovire sau vătămare.producerea unei infirmităţi fizice sau psihice permanente. Infirmitatea este o stare de anormalitate fizică sau psihică a corpului cu caracter permanent (deformarea cutiei toracice. În situaţia prevăzută de art.pen. În cazul praeterintenţiei.(1) şi (2) art. făptuitorul nu urmăreşte moartea victimei şi nici nu acceptă un asemenea rezultat.o vătămare care necesită pentru vindecare mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale. 182 alin. prin care se realizează una sau mai multe funcţii vitale sau utile vieţii (inimă.Prin ’’organ’’se înţelege o parte a corpului. vătămarea corporală gravă se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. . . . ori deşi se păstrează organul. gust. miros. 182 alin. . tentativa nu se pedepseşte în schimb tentativa se pedepseşte în cazul infracţiunii prevăzute în art. Forme.) 140 47 . tulburări de comportament. va fi acuzat de săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. ceea ce presupune că făptuitorul a prevăzut consecinţele grave care s-au produs şi a urmărit ca acestea să se producă.). modalităţi.pierderea unui simţ sau organ. Agravanta presupune ca fapta să fi fost săvârşită cu intenţie directă. Sancţiuni: În formă simplă. rinichi. altfel ar fi sancţionată pentru tentativă de omor. În această situaţie.(1) C. văz.. desfigurarea etc. anchilozarea articulaţiilor.pen. 182 alin. În varianta tip a infracţiunii. ureche etc. b) Latura subiectivă: Infracţiunea prevăzută la alin. 182 alin. ori lipsirea persoanei de o parte a corpului care îndeplineşte o anumită funcţie. ori încetarea funcţionării acestuia. braţ. acesta nu-şi mai poate îndeplini funcţia. dar este în culpă faţă de consecinţa mai gravă produsă. sancţiuni Forme: Infracţiunea se consumă în momentul producerii vreuneia dintre consecinţele prevăzute de art. 183 C.).Acţiunea sau inacţiunea agravantă în funcţie de consecinţe.sluţirea – cauzarea unui grav prejudiciu estetic (schimbarea înfăţişării. Este vorba de pierderea unuia din cele cinci simţuri47 ale fiinţei umane. sân.pen. dactil (pipăit).avortul – se cere ca făptuitorul să fi ştiut sau să fi putut prevedea starea de femeie însărcinată. (1) şi două modalităţi agravate în alin.(2) şi (3).) sluţirea trebuie să fie permanentă. psihoze. se săvârşeşte cu intenţie directă sau praeterintenţie.(2) – închisoare Auz.

Pentru această infracţiune. se aseamănă prin rezultat cu infracţiunile de omucidere. Este necesar să se stabilească. că lovirea sau vătămarea corporală săvârşită de autor a fost cauza morţii victimei. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: 141 . având ca urmare moartea victimei.de la 2 la 10 ani. 180-182 C. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. împotriva lovirilor sau vătămărilor ce pot afecta această valoare socială.pen. respectiv moartea victimei. Fiind cea mai gravă dintre infracţiunile contra integrităţii corporale şi sănătăţii persoanei.pen. iar pentru cea prevăzută la art. lovirile cauzatoare de moarte au fost incluse printre infracţiunile contra integrităţii corporale sau sănătăţii persoanei şi nu printre infracţiunile de omor la care forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă.pen. Titlul II C. Acest element circumstanţial constă în lovirea sau vătămarea corporală a unei persoane ce are ca urmare moartea victimei. b) Obiectul material este identic cu cel al infracţiunii prevăzute în secţiunea a II-a.183 C.(3) – închisoare de la 3 la 12 ani. Constatarea sau expertizele medico-legale sunt necesare în vederea stabilirii duratei îngrijirilor medicale necesare vindecării sau a consecinţelor vătămătoare prevăzute de lege. a avut ca urmare moartea victimei. Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se deosebeşte de celelalte infracţiuni contra integrităţii corporale sau sănătăţii prin urmarea imediată. Subiecţii: a) Subiect activ poate fi orice persoană fizică responsabilă din punct de vedere juridic. 4.) Conţinut legal: „Dacă vreuna dintre faptele prevăzute la art. pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani”. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 180-182 C. 182 alin. Condiţii preexistente: Obiectul infracţiunii: a) obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale care se referă la ocrotirea integrităţii corporale sau sănătăţii fiecărei persoane (acelaşi cu cel al infracţiunilor prevăzute în art.pen. b) Subiect pasiv – persoana împotriva căreia sunt îndreptate acţiunile violente de natură a-i provoca moartea. Deoarece moartea victimei este o urmare praeterintenţionată a faptei de lovire sau vătămare corporală. 183 este vorba de relaţiile sociale care ocrotesc viaţa persoanei.). acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. deosebirea constă în faptul că în cazul infracţiunii prevăzute la art. care constituie elementul circumstanţial prezent în conţinutul său.

” 48 G. III.infracţiunea se consumă în momentul producerii morţii victimei. de către o persoană înarmată.(3).urmarea imediatǎ . Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. Chiar dacă moartea survine după o perioadă mai lungă de timp de la aplicarea lovirii intenţionate infracţiunea subzistă.(2) C. 74..moartea persoanei. Acesta este conştient că loviturile aplicate victimei îi vor produce vătămarea corporală. de două sau mai multe persoane împreună sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj.LIPSIREA DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL Conţinutul legal: (art. o organizaţie internaţională interguvernamentală sau un grup de persoane să îndeplinească sau să nu îndeplinească un anumit act – alin.III. Forme.cit. săvârşită cu scopul de a o obliga la practica prostituţiei – alin. op. c) Între activitatea făptuitorului şi moartea victimei există întotdeauna o legătură de cauzalitate.Închisoarea de la 5 la 15 ani. pedeapsa fiind mai uşoară decât pentru omor. (1) – (4) se săvârşesc de către o persoană care face parte dintr-un grup organizat alin. modalităţi.): „Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal. 189 C. 142 . 180-182 C. o persoană juridică. Tentativa nu este posibilă. Lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârşeşte cu intenţie. ori faptele din culpă exclud tentativa. lipsirea de libertate a unei persoane. Gradul de pericol social creşte dacă faptele prevăzute în alin. sancţiuni Forme: .a) Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiuni sau inacţiuni care au avut ca urmare imediată moartea victimei.Antoniu – Practica judiciară penală. b) . Modalităţi: Infracţiunea îmbracă modalităţile normative prevăzute în art. urmarea mai gravă – moartea victimei – are loc din culpa subiectului activ.. precum şi în cazul în care victima este minoră sau este supusă unor suferinţe ori sănătatea sau viaţa îi este pusă în pericol – art.pen. 189 alin. întrucât moartea victimei survine din cauza subiectului. dar nu urmăreşte şi nici nu acceptă producerea morţii.pen. dar mai severă decât pentru uciderea din culpă.pen.48 Latura subiectivă. Se consideră ca având o gravitate sporită.(4). Forma de vinovăţie specifică acestei infracţiuni este praeterintenţia. infracţiunea este de gravitate maximă. pag. dacă acest rezultat se produce subiectul va răspunde în raport cu acest rezultat. INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTĂŢII PERSOANEI 1 . vol. prin răpire.(5). Sancţiuni: . în orice mod ca statul. Fapta este mai gravă dacă este săvârşită prin simulare de calităţi oficiale. Fapta este mai gravă dacă pentru eliberarea persoanei se cere.

sunt fapte de lipsire de libertate. a persoanei lipsită de libertate în mod ilegal. 111 din 30 martie 1990 România a aderat la Convenţia internaţională contra luării de ostatici adoptată la New York în 17 decembrie 1979 şi s-a angajat să reprime luarea de ostatici ca manifestarea terorismului internaţional. b) Obiectul material – este corpul victimei49. Participaţia penală poate fi întâlnită în toate formele sale..cit.pen. 285. Lipsirea de libertate în mod ilegal se poate realiza fie prin împiedicarea persoanei de a se deplasa conform voinţei sale. Prin săvârşirea faptei. În mod obligatoriu lipsirea de libertate trebuie să aibă un caracter ilegal.Dongoroz. fapta nu va fi infracţiune. (valori sociale apărate şi de Constituţia României – inviolabilitatea libertăţii şi siguranţei persoanei) are drept consecinţă împiedicarea desfăşurării normale a relaţiilor sociale. cât şi prin obligarea (silirea) acesteia de a se deplasa contrar voinţei sale etc. iar dacă s-a pus în pericol viaţa subiectului pasiv – relaţiile sociale ce privesc dreptul la viaţă. În caz contrar. împiedicarea unei persoane de a se deplasa într-un anumit loc. sportivii din cantonamente etc. vom avea şi un obiect juridic secundar care constă în relaţiile sociale referitoare la integritatea corporală şi sănătatea persoanei. 189 alin. Libertatea fizică a persoanei constituie o valoare socială importantă. b) Subiect pasiv – poate fi orice persoană. pag. dezvoltarea personalităţii umane fiind posibilă într-un cadru social în care membrii săi au libertate de gândire şi acţiune. Nu are relevanţă timpul sau locul săvârşirii faptei. Lipsirea de libertate în mod 49 V. Prin Decretul-Lege nr. Nu are relevanţǎ penalǎ nici restrângerea libertǎţii impusǎ de activitatea desfǎşuratǎ de subiect . indiferent de locul şi timpul săvârşirii infracţiunii (poate lipsi de libertate chiar în locuinţa sa). de a acţiona potrivit voinţei sale în limitele legii). urcarea ei cu forţa într-un autovehicul şi transportarea într-un loc în care nu are libertate de mişcare. 143 .. Condiţii preexistente a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare depind de ocrotirea libertăţii de mişcare a persoanei (posibilitatea de a circula liber.militarii în termen. op. fie prin obligarea acesteia de a se deplasa în anumite locuri împotriva voinţei sale.III.(2) C. Subiecţii infracţiunii: a) Subiect activ poate fi orice persoană responsabilă. iar dacă este minor. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) elementul material constă într-o acţiune sau inacţiune prin care se produce lipsirea de libertate a persoanei în orice mod. va opera agravanta prevăzută în art.Sechestrarea unei persoane într-un spaţiu închis din care nu poate ieşi. În cazul formelor agravate ale infracţiunii. care prezintă un pericol social evident.(5) este susceptibilă a fi comisă de către o pluralitate de infractori. vol. Fapta prevăzută în alin.

Modalităţi: Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate: . c) legătura de cauzalitate – există şi trebuie demonstrată.când fapta este sǎvârşitǎ prin simularea de calitǎţi oficiale52. numai în cazul modalităţii prevăzute în alin. Latura subiectivă – această infracţiune se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă.(8) C.victima este minorǎ sau este supusǎ unor suferinţe ori sǎnǎtatea sau viaţa îi este pusǎ în pericol.(1) – (4) se pedepseşte. în concurs cu cea de viol). Dacă după comiterea violului inculpatul continuă să reţină victima (a încuiat-o într-o cameră. 189 alin.51 Infracţiunea se consumă în momentul în care se produce urmarea imediată. 189 C. autorul va răspunde numai pentru viol (lipsirea de libertate fiind absorbită de fapta mai gravă).pen.cit.ilegal se poate înfăptui şi printr-o inacţiune ce constă în omisiunea de a pune în libertate o persoană atunci când au încetat temeiurile legale pentru privarea sau restrângerea libertăţii acesteia. o organizaţie internaţionalǎ intreguvernamentalǎ sau un 50 51 C. . . . 53 Acţiune violentă caracterizată prin transportarea victimei într-un loc contrar voinţei sale.închisorii de la 7 la 15 ani. 52 Se poate realiza oral sau prin prezentarea unor legitimaţii false. op.de douǎ sau mai multe persoane împreunǎ.prin rǎpire53. Dacă a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. 189 C. .(4) . a constrâns-o să nu părăsească încăperea. Fiind o infracţiune continuă vom avea şi forma epuizării – aceasta producându-se când lipsirea de libertate a încetat. o persoanǎ juridicǎ. p.lipsirea de libertate a unei persoane sǎvârşitǎ în scopul de a o obliga la practicarea prostituţiei. 189 alin. rspectiv lipsirea de libertate. Constituie tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor. vinovăţia se prezintă sub forma praeterintenţiei.art. va exista infracţiunea prevăzută de art. sancţiuni Forme: Tentativa faptelor prevăzute în art. modalităţi.de o persoanǎ înarmatǎ.pen. instrumentelor sau luarea de măsuri în vederea comiterii faptei. ca statul. Dacă lipsirea de libertate are ca scop constrângerea victimei la întreţinerea unor relaţii sexuale. de a se deplasa şi acţiona în conformitate cu dorinţa sa..pen. imposibilitatea acesteia de a se manifesta potrivit voinţei sale.Bulai + colectiv. în orice mod. pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani. Forme. A se vedea şi prevederile art. .. . 378. . 144 .dacǎ pentru eliberearea persoanei se cere.50 b) urmarea imediată – constă în lipsirea de libertate a victimei.dacǎ în schimbul eliberǎrii se cere un folos material sau orice alt avantaj.

în cazul alin. . (art. închisoarea de la 7 la 18 ani în cazul alin. de două sau mai multe persoane împreună. instigare.) Prin incriminarea acestei fapte sunt protejate libertatea individuală şi dreptul la intimitate al persoanei.grup de persoane54 sǎ îndeplineascǎ sau nu un anumit act. în cazul alin. închisoare de la 10 la 20 de ani. complicitate). închisoare de la 15 la 25 de ani . 4.dacǎ fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. închisoare de la 7 la 18 ani. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii: a) obiectul juridic special este format din ansamblul relaţiilor sociale privind apărarea libertăţii persoanei sub aspectul vieţii domestice. fără drept. Accesul altei persoane în domiciliul sau reşedinţa titularului se face doar prin consimţământul expres sau tacit al acestuia. pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani. format din 3 sau mai multe persoane. Fapta este mai gravă dacă se săvârşeşte de o persoană înarmată.închisoare de la 7 la 15 ani. 2. 145 .dacǎ faptele prevǎzute în alin. Grup infracţional organizat. pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani.închisoare de la 3 la 10 ani – în forma tip şi . 27 prevede că „domiciliul şi reşedinţa persoanei sunt inviolabile”. într-o locuinţă. locuinţa. În acest sens. b) obiectul material este reprezentat de încăperea. Sancţiuni: . Subiecţii: a) subiectul activ poate fi orice persoană. dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de aceasta. asupra căruia se îndreaptă acţiunea făptuitorului (pătrunderea fără drept în orice mod). Poate sǎvârşi aceastǎ infracţiune şi proprietarul care pǎtrunde în locuinţǎ fǎrǎ consimţǎmântul chiriaşului. Deşi această libertate aparţine individului interesează şi societatea. 54 55 Grup format din cel puţin 3 indivizi. Participaţia penală fiind posibilă în toate formele sale (coautorat. 192 C. închisoarea de la 10 la 20 de ani. care acţionează în mod coordonat în scopul comiterii unor infracţiuni grave. sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia. fără consimţământul persoanei care o foloseşte.VIOLAREA DE DOMICILIU Conţinutul legal: „Pătrunderea. pen. 2 şi 3.în forma agravatǎ. în timpul nopţii. pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani. Constituţia României în art. dependinţele. locul împrejmuit. . 1. încăpere.1-4 se sǎvârşesc de cǎtre o persoanǎ care face parte dintr-un grup organizat55. sau prin folosirea de calităţi mincinoase”. în orice mod.

integritatea sau bunurile unei persoane.Mitrache. 146 . .). în cazul în care ’’pătrunderea fără drept’’ s-a realizat în scopul comiterii unei infracţiuni de furt. apartament.209 C.nr. consideră că infracţiunea de violare de domiciliu şi cea de furt calificat se află în concurs de infracţiuni56 56 C. Dependinţe – anexe gospodăreşte aflate în relaţie de dependinţă faţă de locuinţă (bucătărie. . Pătrunderea fără drept se poate realiza prin orice mod în prezenţa sau în lipsa victimei.208 ref.pen-furtul calificat). există opinii divergente în privinţa încadrării juridice a faptei.pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti. Locuinţa – reprezintă locul destinat uzului domestic al uneia sau mai multor persoane (casă de locuit.la art. Alţi autori. constă în încălcarea libertăţii persoanei prin săvârşirea faptelor descrise mai sus.124-127.pentru prevenirea sau răspândirea unei epidemii. Acesta nu se identifică întotdeauna cu proprietarul locuinţei (poate fi şi chiriaş). R. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) elementul material se realizează prin acţiunea de a pătrunde fără drept în domiciliul altuia sau prin inacţiunea de a refuza părăsirea locuinţei sau reşedinţei la cererea expresă a subiectului pasiv. cabană. cameră de hotel.pentru înlăturarea unei primejdii privind viaţa.pentru asigurarea ordinii publice sau siguranţei naţionale.D. Excepţii: Nu se reţine infracţiunea de violare de domiciliu în următoarele situaţii: . În doctrină. b) Urmarea imediată. pag. Legea prevede că pătrunderea să fie efectuată fără drept în mod abuziv fără justificare legală. furt şi violare de domiciliu. pod. magazii). garaj. De regulă.1/1995. rulotă etc. Loc împrejmuit – îndrăgirea unei proprietăţi în care se află locuinţa sau dependinţele acesteia (curtea casei de locuit). . Încăperea – este o parte din locuinţă – dacă mai multe persoane au câte o cameră separată în acelaşi apartament sau imobil. c) Există legătura de cauzalitate între acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată.b) Subiect pasiv – persoana care foloseşte domiciliul (deţinătorul de drept sau de fapt al domiciliului) . care absoarbe în latura obiectivă şi fapta de violare de domiciliu. cămară.are dreptul să permită sau să refuze accesul altei persoane. se consideră că ne aflăm în prezenţa unei infracţiuni complexe(art.P.

Modalităţi: Modalitatea simplă (art. Tentativa deşi este posibilă nu se sancţionează. pentru soţul acesteia sau pentru o rudă apropiată”. b) Infracţiunea nu are un obiect material. modalităţi. 147 . de 2 sau mai multe persoane împreunǎ. b. Sancţiuni: Pentru forma simplă pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 4 ani. să facă. dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul. Forme. c. 192 alin.(1) Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate: a. b) subiect pasiv este persoana asupra căreia se exercită presiunea psihică. producându-i anumite leziuni.ŞANTAJUL Conţinutul legal: Potrivit art. Când constrângerea se exercită asupra corpului victimei. 3. compromiţătoare pentru persoana ameninţată. 194 C. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. difuzarea pe internet a unor imagini compromiţătoare.Latura subiectivă: infracţiunea se comite cu intenţie directă sau indirectă. Pentru forma agravată. în timpul nopţii sau. punerea în mişcare a acţiunii penale se poate face din oficiu iar pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă. când fapta se sǎvârşeşte de o persoanǎ înarmatǎ. Subiecţii: a) subiect activ poate fi orice persoană şi prin oricare din formele participaţiei penale. consumul de droguri etc.57 Condiţii preexistente: Obiectul juridic: a) obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la libertatea psihică a persoanei împotriva faptelor de natură a îngrădi posibilitatea celui şantajat de a voi şi dispune în mod liber de acţiunile sale.pen santajul reprezintă „Constrângerea unei persoane prin violenţă sau ameninţare să dea. corpul acesteia devine obiect material al infracţiunii de şantaj. Fapta este mai gravă când constrângerea constă în ameninţarea dării în vileag a unei fapte reale sau imaginare. să nu facă sau să sufere ceva. 57 Legături extraconjugale. prin folosire de calitǎţi mincinoase. libertatea psihică constituind un drept personal. sancţiuni Forme: Consumarea infracţiunii are loc în momentul când făptuitorul a pătruns fără drept în locuinţă sau refuză să o părăsească. d.

şi aceasta. C. A da ceva înseamnǎ un act de deposedare prin remiterea unui bun sau prin a suporta un prejudiciu. Atenţie! A nu se confunda cu infracţiunea de tâlhǎrie. şantajul este o infracţiune îndreptată nu împotriva patrimoniului sau a altor interese ale persoanei ci împotriva libertăţii psihice. prin crearea unei stări de teamă a acesteia.58 În toate variantele sale. C.. să facă. Prin constrângere. va fi infracţiune de tâlhǎrie.cit. un bun sau un înscris). să nu facă (să nu facă plângere împotriva unei persoane.. c) Există legătură de cauzalitate. 180 C. Ameninţarea presupune efectuarea de cǎtre fǎptuitor a unui act care sǎ inspire victimei temerea cǎ în viitor va suporta un rǎu. să nu facă sau să sufere ceva şi urmăreşte producerea 58 59 A. să sufere ceva (să i se distrugă autoturismul.59 b) Urmarea imediată – constă în îngrădirea libertăţii psihice a victimei.Mitrache. trebuie sǎ se exercite în limitele prevǎzute în art. dacă victima este constrânsă să dea imediat bani sau bunuri aflate asupra sa sau în imediata apropiere fapta va constitui infracţiunea de tâlhărie şi nu şantaj. să nu facă recurs împotriva unei hotărâri judecătoreşti. să dea o declaraţie. p.Bulai. să facă (să depună plângere împotriva cuiva. 148 . fapta trebuie să fie aptă să constrângă voinţa victimei. va exista un concurs de infracţiuni.Boroi. pen. lovire sau alte violenţe.). de a acţiona potrivit voinţei sale. Dacǎ prin folosirea violenţei se produce o vǎtǎmare corporalǎ. să elibereze un spaţiu etc.doar în situaţia în care deposedarea de un bun se face prin acte de violenţǎ concomitente . op.pen. 155. Între violenţă sau ameninţare şi actul prin care victima cedează constrângerii trebuie să treacă un anumit timp. Infracţiunea de şantaj absoarbe infracţiunea de ameninţare. să facă. Infracţiunea de şantaj fiind mai gravă absoarbe prin voinţa legii faptele de ameninţare. Constrângerea se poate realiza prin violenţă sau ameninţare în limitele prevăzute de art. op. să nu facă sau să sufere ceva împotriva voinţei sale. să nu încheie un anumit contract etc.Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) elementul material al laturii obiective îl reprezintă o acţiune de constrângere prin care victima este obligată să dea. pag. Violenţa şi ameninţarea trebuie sǎ constituie mijloace de a exercita o constrângere asupra victimei. să suporte o faptă umilitoare). constând în sǎvârşirea unei fapte pǎgubitoare.cit. Latura subiectivă: Forma de vinovăţie este numai intenţia directă – calificată prin scop -autorul exercită o constrângere asupra victimei pentru a o determina să dea. aceasta este obligată să adopte o anumită conduită dorită de către subiectul activ şi anume: să dea (o sumă de bani. În principal.. În ceea ce priveşte violenţa . 385. 180 C.).

-ori dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani. Fapta prezintă o maximă gravitate dacă a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. pe de o parte.acestui rezultat cu scopul de a dobândi ceva în mod injust pentru sine sau pentru altul.(1) C. atât persoanele care participă la acestea. ocrotirea. deoarece aproape în toate cazurile aduce victimei un prejudiciului fizic şi o traumă psihică. Modalităţi: Modalitatea simplă art. astfel încât să-i fie apărate viaţa. prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa. Fapta este mai gravă dacă: -fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună. Persoana este interesată ca relaţiile sexuale să se desfăşoare potrivit voinţei sale. Tentativa deşi posibilă nu se pedepseşte. -dacă victima este membru al familiei. 197 C. -dacă victima se află în îngrijirea. cât şi societatea însăşi.pen). sancţiuni Forme: Consumarea se produce în momentul în care s-a îndeplinit cerinţa legii adică starea de temere a celui constrâns. Forme. şi moralitatea vieţii sexuale. şi forma agravată care constă în ameninţarea dării în vileag a unei fapte reale sau imaginare compromiţătoare pentru persoana ameninţată pentru soţul sau o rudă apropiată (art. cea mai gravă infractiune sexuală. este interesată ca relaţiile sexuale ale membrilor săi să se desfăşoare în aşa fel încât să se asigure dezvoltarea demografică normală. Sancţiuni: În forma tipică (simplă) sancţiunea este închisoarea de la 6 luni la 5 ani. pe de altă parte. -dacă s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. Violul este.): „Actul sexual de orice natură. Pentru forma agravată – închisoarea de la 2 la 7 ani.pen. INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA VIAŢA SEXUALĂ 1 . tinereţea şi vigoarea acesteia. Manifestările de viaţă sexuală au loc în cadrul unor relaţii în a căror normală desfăşurare sunt interesate. care vizează intimitatea şi libertatea sexuală. inviolabilitatea sexuală a persoanei. 194 alin.VIOLUL Conţinutul legal: (art. 194 alin. educarea. IV. cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex. modalităţi. Violul poate duce la vătămări grave ale organelor genitale . se adresează unor valori sociale. Societatea. integritatea corporală. Infracţiunile privitoare la viaţa sexuală.(2) C. sănătatea fizică şi psihică şi demnitatea. paza sau tratamentul făptuitorului. precum şi ale 149 . fără îndoială.pen.

ci şi valori sociale fundamentale ca: viaţa. 319 C. având calitatea de rudă în linie directă. educarea. ocrotirea. În cazul infracţiunilor de viol. ori cu o altă persoană. este libertatea individului de a decide cu privire la propria lui viaţă sexuală. Alin(3)-subiectul pasiv este minorul care nu a împlinit vârsta de 15 ani. 207. soră sau victima se afla în îngrijirea. pen.Antoniu. care prin constrângere sau profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa. Infracţiunile referitoare la viaţa sexuală reprezintă încălcări ale libertăţii şi moralităţii vieţii sexuale cu consecinţe grave asupra persoanei vătămate şi familiei acesteia. ceea ce poate duce la dereglări neuropsihice grave si durabile in timp. cât şi de sex feminin.I. Fapta lezează nu numai valori sociale importante ale persoanei (libertatea şi inviolabilitatea sexuală). frate. o supune unui act sexual. ceea ce protejează legiuitorul. b) Subiectul pasiv poate fi orice persoană indiferent de sex asupra căreia se comit actele de abuz sexual. 150 . Aceste acţiuni dacă sunt comise asupra unui cadavru vor constitui infracţiunea de profanare de morminte (art. pacient sau membru de familie. Subiect pasiv poate fi chiar soţul făptuitorului dacă acesta este constrâns pentru a întreţine relaţii sexuale. Nu are relevanţă dacă subiectul pasiv a mai avut vreo relaţie sexuală cu făptuitorul sau nu. libertatea victimei de a decide cu privire la alegerea ei în ceea ce se numeşte un act sexual. pag. În anumite situaţii subiectul pasiv este circumstanţiat şi anume: Alin(2)-ca primă modalitate agravată-subiectul pasiv are calitatea de elev.cit. Condiţii preexistente: Obiectul juridic: a) obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale care se referă la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a oricărei persoane de a întreţine relaţii sexuale după propria sa voinţă.. integritatea corporală sau sănătatea victimei ce pot constitui un obiect juridic secundar al infracţiunii.ţesuturilor adiacente. instigare şi complicitate. vol. op.).(2)] subiectul activ este calificat.60 b) Obiectul material este reprezentat de corpul persoanei asupra căreia se săvârşesc actele cu caracter sexual (de agresiune sexuală). 60 Vezi G.. În anumite situaţii [art. paza sau tratamentul acestuia. atât de sex masculin. Participaţia penală este posibilă în toate formele sale: coautorat. Subiecţii infracţiunii: a) Subiect activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană. 197 alin.

Relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex (homosexuale)-relaţii sexuale de invertire sau pervertire a instinctului sexual purtate între persoane de acelaşi sex (între bărbaţi-pederastie. Latura subiectivă – Infracţiunea de viol se săvârşeşte cu intenţie directă. 151 . Raport sexual (heterosexual)–conjuncţie a organelor de sex masculin şi feminin (penetrarea vaginală). ca urmare. se înţelege orice alte modalităţi excluzând perversiunile sexuale prin care subiectul activ îşi satisface impulsurile sexuale (perversiunea sexuală. pentru existenţa violului. cu o persoană de sex opus sau de acelaşi sex. Terminologie: Act sexual –fapta omului care se referă la sex şi la viata sexuală. această stare a victimei.Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) Elementul material constă într-o acţiune (actul sexual de orice natură). Constrângerea se poate materializa în două modalităţi: constrângere fizică ori constrângere morală (ameninţare) sau profitarea de starea victimei de a nu se putea apăra sau de a-şi exprima voinţa. 201 C.61 Prin satisfacerea nevoilor sexuale în reglementarea actuală. Infracţiunea de viol presupune un act sexual fără consimţământul persoanei cu care se doreşte a avea relaţia sexuală. Constrângerea victimei trebuie să fie efectivă de natură a învinge rezistenţa acesteia.pen. în momentul săvârşirii faptei. în felul acesta. Intenţia faptuitorului trebuie să existe în momentul exercitării constrângerii. fiind incriminată distinct în art. urmare a cărei producere o doreste. răspunderea penală. Dacă făptuitorul a realizat raportul sexual profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa.). între femei-amorul lesbian). făptuitorul işi dă seama ca realizeaza raportul sexual impotriva voinţei persoanei si că încalcă. c) Între acţiunea de constrângere sau ameninţare şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură cauzală care trebuie dovedită. 61 Raportul sexual presupune contactul sexual între persoane de sex opus iar relaţiile sexuale presupune satisfacerea nevoilor sexuale cu altă persoană indiferent de sex (relaţii nefireşti). Act sexual de orice natură–orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului între persoane de acelaşi sex sau de sex opus. trebuie să se producă o încălcare a libertăţii şi inviolabilităţii sexuale a persoanei vătămate. Se are în vedere atât raportul sexual cât şi relaţiile sexuale. libertatea si inviolabilitatea ei sexuală. b) Urmare a mijloacelor de constrângere folosite. este necesar ca acesta să fi cunoscut. Eroarea făptuitorului cu privire la această împrejurare îi înlătură vinovăţia şi.

dar din motive independente de voinţa sa. 152 . Sancţiuni. medic curant. modalităţi. Această împrejurare presupune ca la locul săvârşirii infracţiunii să fie de faţă două sau mai multe persoane indiferent de participarea fiecăreia – această agravantă.(3) C. Dacă agresiunea sexuală are loc asupra unei rude în linie dreaptă (frate. asistent maternal etc. În această situaţie autorul trebuie să-şi fi dat seama că victima este minoră. sperând fără temei că nu se va produce (praeterintenţia). tutore. astfel: a) săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună.).(2) lit.) care poate să facă presiuni psihologice asupra victimei. 197 alin. Tentativa se pedepseşte62.. c) victima este membru de familie – în această situaţie victima este soţul sau ruda apropiată. 197 alin. b) victima se afla în îngrijirea. Modalităţi: Violul în formă simplă se comite prin cele două modalităţi normative descrise în lege: constrângerea şi profitarea de starea în care s-a aflat victima.Forme. d) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau sănătăţii (leziuni grave ale organelor genitale. soră. dacă locuieşte împreună cu făptuitorul. educarea. pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani 62 63 Art. În forma simplă. ocrotirea. ori a sărit de la înălţime pentru a se sinucide. deşi nu l-a prevăzut putea şi trebuia să-l prevadă. 204 C. e) victima nu împlinise vârsta de 15 ani. Gravitatea faptei în acest caz rezultă din situaţia specială în care se află victima în raport cu făptuitorul. va fi pedepsit pentru varianta simplă a infracţiunii. a-c şi art.pen. actul sexual nu a avut loc. violul se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani. sub această vârstă sau să fi prevăzut o asemenea posibilitate.63 Rezultatul mai grav se va reţine în sarcina autorului numai dacă acesta. copil) în afară de infracţiunea de viol se va reţine şi infracţiunea de incest în concurs ideal de infracţiuni. Formele agravante ale infracţiunii sunt prevăzute de art. există tentativă când făptuitorul a început executarea actelor de constrângere. Există o bogată cazuistică judiciară când victima a decedat în urma infracţiunii de viol datorită vârstei înaintate sau vârstei foarte mici. profesor.pen. presupune o cooperare simultană a participanţilor în săvârşirea infracţiunii. rupturi ale sfincterelor etc.. Pentru modalităţile agravate. fiind în eroare de fapt. sancţiuni Forme: Actele pregătitoare săvârşite de către autor nu sunt pedepsite. f) fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. acesta având calitatea de (părinte. Infracţiunea de viol se consumă în momentul în care s-a produs actul sexual. paza sau tratamentul făptuitorului. Dacă a avut convingerea că victima avea o vârstă mai mare de 15 ani.

de la 10 la 25 ani (art. acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.pen.(1) C. acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu sau la cererea reprezentantului legal al victimei. 153 . dacă fapta este săvârşită de tutore sau curator. de orice natură cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex. punerea victimei în imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exercita voinţa ori profitând de această stare. Pentru violul simplu prev. iar judecata in primă instanţă aparţine Tribunalului. În cazurile violului urmat de moartea sau sinuciderea victimei urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror. spre satisfacerea sexuală a autorului faptei. expertizele medico-legale trebuie să dovedească că actele exercitate asupra victimei aveau ca scop satisfacerea sexuală. Fapta este foarte gravă când a avut ca urmare moartea victimei.(2) art.pen.(1) precum şi actul sexual de orice natură cu o persoană de sex opus sau de acelaşi sex între 15 şi 18 ani. Sunt incluse orice acte nefireşti cu scopul satisfacerii sexuale ale autorului. ACTUL SEXUAL CU UN MINOR Conţinutul legal: (art.b. Prin act de natură sexuală se înţelege orice fel de act care ar tinde la obţinerea satisfacţiei sexuale. În acest articol sunt incriminate orice acte de natură sexuală în afara64 raportului sexual.pen. 197 alin.(3). care nu a împlinit vârsta de 15 ani alin.(2). Fapta este de o gravitate şi mai mare dacă actul sexual cu persoane care nu împlinise 15 ani a fost săvârşită în condiţiile prevăzute de art. îngrijitor. actul sexual oral sau anal săvârşite prin constrângere. de art. Faptele prevăzute de alin. 198 C. act care nu are nici o legătură cu raportul sexual clasic65. a fost folosită constrângerea. 64 65 Faptă incriminată în art. Dacă victima este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă.197 alin. direct sau indirect victimei alin.c.(3)) şi de la 15 la 25 ani când violul are ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. profesor sau educator folosind calitatea sa alin. care nu a împlinit vârsta de 18 ani. 198 C. medic curant.pen. ori dacă faptele referitoare la ambele categorii de victime au avut urmările prevăzute de art. Cercetarea judiciară. (1) – (3) prezintă o gravitate mai mare dacă au fost săvârşite în scopul producerii de materiale pornografice ori dacă pentru realizarea acestui scop. lit. 197 alin. 218 C. Fapta este mai gravă dacă actul sexual de orice natură cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex.(2)). (2) lit.(art. 2. (Violul).): „actul sexual. ori de către supraveghetor. 187 alin. 197 alin. a fost determinat de oferirea de bani sau alte foloase de către făptuitor.

supraveghetor. A. lipsit de experienţă şi fără a se putea apăra sau a opune rezistenţă împotriva celui care încearcă să profite de naivitatea sa (este marcat pentru toată viaţa). 198 alin. op.. sec. medic curant. 335. decizia pen.. 66 67 G. vol. Hunedoara. având libertate deplină în alegerea partenerului.. fiind justificată prin influenţa la fel de mare a acestora . p. decizia nr. educator etc. datorită vârstei fragede. RRD nr. Suprem. 32/1974. În practica judiciară s-a asimilat calitatea de medic stomatolog69 cu aceea de medic curant. sănătatea sau integritatea corporală a persoanei agresate. 216-217. (subiect activ calificat). 2871/1975. I. op. victimă a infracţiunii. iar aceea de antrenor de şcoală sportivă cu aceea de profesor sau educator70. op. subiectul activ se foloseşte de calitatea sa de tutore. 69 Trib. nu avea posibilitatea de a-şi exprima voinţa. p. b) subiectul pasiv este minorul care nu a împlinit vârsta de 15 ani sau are vârsta între 15 şi 18 ani şi care se află în relaţii speciale cu subiectul activ (subiect pasiv calificat). Legea nu impune limita minimă de la care persoana poate să devină subiect pasiv al infracţiunii. fapta va constitui viol68. Antoniu. 78. 150. profesor. b) obiectul material este corpul minorului indiferent de sex. Începerea de timpuriu a vieţii sexuale poate avea consecinţe grave asupra dezvoltarea fizice şi morale a minorului. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) Elementul material constă într-un act sexual realizat cu consimţământul persoanei.Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii: a) obiectul juridic îl reprezintă acele relaţii sociale referitoare la libertatea sexuală a persoanei de a-şi satisface nevoile sexuale după propria sa voinţă. nr. de acelaşi sex sau de sex opus. Legiuitorul a avut în vedere protecţia minorului. 70 Trib. Subiecţii infracţiunii: a) subiect activ poate fi orice persoană.(2) pentru a obţine consimţământul victimei. cit. supraveghetor. p. p. Antoniu. pen. 995/1974. iar în cazul în care victima are vârsta între 15-18 ani acesta trebuie să aibă calitatea de tutore. În anumite situaţii există şi un obiect juridic secundar când sunt lezate valori sociale precum viaţa.. I. 217. cit. p. jud. ca şi cea a medicului curant sau a profesorului ori educatorului. În cazul modalităţii prevăzute de art. G. cit. precum si pentru copiii care s-ar putea naşte din aceste raporturi66. medic curant etc. 154 . Filipaş. vol. Dacă victima. Repertoriu alfabetic 1976-1980. Loghin. 68 O. curator. îngrijitor. însă se admite că această limită are legătură cu momentul când victima dobândeşte capacitatea de a avea o relaţie sexuală67.

este necesar să se producă urmarea imediată (actul sexual consimţit). victimei în mod direct sau indirect. medic curant. Pentru faptele incriminate de alin. Constanţa.(3) se pedepseşte cu închisoarea de la 3-12 ani. educator. sancţiuni Tentativa se pedepseşte (tentativa imperfectă).(2). în RRD nr. Consumarea infracţiunii se produce în momentul în care a fost realizat actul sexual. 155 72 Trib. decizia nr. Fapta se săvârşeşte numai cu intenţie. p. Pentru toate cazurile se aplică şi sancţiuni complementare de interzicerea unor drepturi.fapta este mai gravă dacă s-a realizat prin constrângere (în aceleaşi condiţii ca infracţiunea de viol).pen. b) Pentru existenţa infracţiunii prevăzută de art.(1) şi alin. Latura subiectivă. sec. 3 .În practica judiciară s-a decis că infracţiunea de act sexual cu un minor nu se află în concurs cu infracţiunea de seducţie. 3/1977. 1474/1974.PERVERSIUNEA SEXUALĂ Conţinutul legal: Potrivit art. profesor. 63. ori alte foloase. 55. Cojocaru. 198 C. Modalitatea agravată prevăzută în alin. Pentru existenţa acesteia. În sens contrar Trib. Modalităţi: Există două modalităţi normative ale infracţiunii. decizia pen. pen. 3/1975. dacă inculpatul a determinat. jud. se cere ca făptuitorul să fi cunoscut vârsta victimei ori să fi acceptat varianta că victima ar putea avea vârsta respectivă. În cazul alin. curator sau de către supraveghetor. modalităţi. constituie infracţiune „actele de perversiune sexuală72 săvârşite în public sau care au produs scandal public 71 Orice acte nefireşti realizate în scopul satisfacerii apetitului sexual între persoane de sex opus sau persoane de acelaşi sex. cu notă de O.dacă a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. RRD nr. (1) – (3) dacă au fost săvârşite în scopul producerii de materiale pornografice. p. Sancţiuni: Fapta simplă se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani (alin.pen. prin fapte sau promisiuni nesincere de căsătorie.actul sexual a fost determinat de oferirea de bani. c) Există legătura de cauzalitate între acţiunea făptuitorului şi rezultat. . .(5) – închisoarea de la 5 la 18 ani iar dacă a avut ca urmare moartea victimei de la 15 la 25 ani. . dacă victima are vârsta sub 15 ani sau are între 15 şi 18 ani. iar fapta este săvârşită de tutore. Modalităţile agravate: . . folosindu-se de calitatea sa.(4) – pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. nr. Suprem. 2132/1974. 201 C.. o minoră sub 15 ani la raport sexual71. Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.faptele prevăzute în alin. Forme.

4). dacă fapta este săvârşită de către tutore.alin.(32)]. b) Subiect pasiv – există numai la modalităţile agravate.cit. 156 .III.(2)] precum şi actele de perversiune sexuală cu o persoană între 15 şi 18 ani. [alin. în situaţia prevăzută în alin.Dongoroz. Când actele de perversiune sexuală au fost consimţite. op. În anumite situaţii poate exista şi un obiect juridic adiacent care priveşte inviolabilitatea sexuală. Faptele prevăzute în alin. b) Obiectul material este reprezentat de corpul persoanei asupra căreia se săvârşesc actele de perversiune sexuală.(3)]. libertatea psihică.(3) subiectul este calificat (tutore. îngrijitor. integritatea corporală. actele de perversiune sexuală săvârşită cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 15 ani. De asemenea constituie infracţiune. profesor sau educator).(1). curator. medic curant. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii: a) obiectul juridic special îl reprezintă relaţiile sociale care privesc viaţa sexuală a persoanei şi care trebuie să se desfăşoare în condiţii de moralitate şi decenţă. 73 V. medic curant. folosind calitatea sa. vol. sănătatea şi chiar viaţa când actele de perversiune se săvârşesc prin constrângere. profesor sau educator. [alin.(31)]. ori de câtre supraveghetor.(5) teza I] şi este de maximă gravitate dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei [alin. care se află în relaţiile precizate mai sus cu subiectul activ sau cu o persoană adultă aflată în imposibilitatea de a se apăra sau a-şi exprima voinţa ori care a fost constrânsă la acte de perversiune sexuală.(5) teza II]. pag. va exista o infracţiune cu o pluralitate naturală de făptuitori73. curator.. Fapta este mai gravă dacă actele de perversiune sexuală cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani au fost determinate de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de către făptuitor în mod direct sau indirect [alin. Gravitatea faptei creşte dacă acţiunile de mai sus au avut drept urmare vătămarea gravă a integrităţii personale sau sănătăţii [alin.. (2). 320. îngrijitor. Subiecţii infracţiunii: a) subiect activ poate fi orice persoană fizică bărbat sau femeie. supraveghetor. (3) şi (31) prezintă agravanta mai mare dacă au fost săvârşite în scopul producerii de materiale pornografice ori dacă pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea [alin. aceştia identificându-se cu subiecţii activi. acesta poate fi un minor sub 15 ani ori unul între 15 şi 18 ani. Fapta este şi mai gravă dacă actele de perversiune sexuală au fost săvârşite asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa sau prin constrângere (alin.

violuri şi marele desfrâu şi în general acte de răutate extremă. Denumirea de sodomie vine din Biblie de la oraşul Sodoma. 157 . cit. 74 Prin acte de perversiune sexuală se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale.C. I. pe care Dumnezeu.05. voayeurismul. Perversiuni diverse : necrofilia. actele de perversiune sexuală au fost grupate în trei categorii: sodomia de specie. azoofilia. pag. împreună cu oraşul Gomora le distrugea dându-le foc. Fetişismul reprezintă contemplarea obiectelor care aparţin persoanei iubite şi care are rolul de a produce satisfacţie sexuală. Masochismul presupune atitudinea unei persoane care caută plăcerea în durere. Drept penal român. perversiunea mijloacelor şi perversiuni diverse. partea specială. op.C.Belis-Medicină legală. gerontofilia. Uneori aceste violenţe merg până la crimă.2005 76 V.168-169.J. dezaprobare etc.. fetişismul. Cit. luând cunoştinţă de săvârşirea acestor acte sexuale. narcisismul. Sodomia de specie-cunoscută sub numele de zoofilie sau bestialitate se referă la actele sexuale dintre oameni şi animale. pag. revoltă.-decizia nr. Actele de perversiune sexuală trebuie să se producă în public sau să fi produs scandal public (repulsie.III din 23. Sadismul presupune satisfacerea instinctelor sexuale prin producerea celor mai variate violenţe asupra partenerului. Perversiunea mijloacelor se referă în principal la sadism şi masochism. care a prezentat în romanele sale eroi a căror deviză era „plăceri fizice însoţite de dezordine morală”.Conţinutul constitutiv a) Elementul material constă în săvârşirea unor fapte nefireşti legate de satisfacerea sexuală. Voayeurismul – se materializează în satisfacerea instinctului sexual prin plăcerea de a privi actele sexuale săvârşite de alţii. altele decât cele arătate la infracţiunea de viol75. Acestă hotărâre a fost luată datorită lucrurilor nefireşti care se petreceau acolo: acte sexuale neaprobate de legile din aceea vremea . Narcisismul constă în obţinerea satisfacţiei sexuale prin contemplarea propriului corp. îşi exprimă sentimentele de indignare şi revoltă provocate de această faptă. Necrofilia se materializată prin raporturi sexuale cu cadavre.58. op. b) Urmarea imediată constă în producerea scandalului public sau în lezarea libertăţii sexuale a persoanei. Numele de sadism provine de la marchizul de Sade. În medicina legală76. 74 75 T Toader. Prin scandal public se înţelege reacţia unui număr de persoane care.).

Modalităţi: Există o modalitate simplă şi mai multe forme agravate. c) persoana nu a împlinit 18 ani. Pentru modalităţile agravate se prevede şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.Azoofllia . 5-18 ani. Forme. c) Raportul de cauzalitate -între actele sexuale nefireşti săvârşite şi scandalul public produs trebuie să existe raport de cauzalitate. sancţiuni Forme: Tentativa sau infracţiunea consumată. Gerontofilia . actele deşi întrerupte trebuie să fi fost săvârşite în public sau să fi produs scandal public. d) actele de perversiune au fost săvârşite în scopul producerii de materiale pornografice. actele de perversiune fiind acceptate ca urmare a oferirii de bani ori alte foloase de către făptuitor. 15-25 ani.pen. moartea sau sinuciderea victimei. 4. Modalităţile agravate sunt: a) săvârşirea actelor de perversiune cu o persoană mai mică de 15 ani. 158 .constă în satisfacerea instinctului sexual cu femei în vârstă. e) dacă au fost săvârşite prin constrângere. f) dacă au provocat vătămarea corporală gravă. Pentru a exista tentativă. pedeapsa este închisoare de la 1 la 5 ani.producerea de senzaţii prin contemplarea lucrurilor neînsufleţite ce au semnificaţie erotică (statui. profesor etc. Fapta este mai gravă dacă actele cu caracter obscen se săvârşesc în cadrul familiei sau în scopul producerii de materiale pornografice. Pentru formele agravate. modalităţi. curator. Latura subiectivă – această infracţiune se comite cu intenţie. 5-15 ani. pedeapsa închisorii variază în funcţie de pericolul social al faptei: 3-12 ani. supraveghetor. Infracţiunea se consumă în momentul când s-au produs actele de perversiune în public sau în condiţii care tulbură ordinea publică. 202 C. Sancţiuni: Pentru forma simplă. prezintă un pericol social mai mare atunci când acţiunea constă în ademenirea unei persoane în vederea săvârşirii de acte sexuale cu un minor de sex diferit sau de acelaşi sex” (art. 77 „asupra”-acţiunea este îndreptată asupra corpului minorului „în prezenţa”-minorul se află la locul comiterii actului obscen.).CORUPŢIA SEXUALĂ Conţinut legal: „actele cu caracter obscen săvârşite asupra unui minor sau în prezenţa77 unui minor. b) persoana are între 15 şi 18 ani însă fapta este săvârşită de tutore. Folosindu-se de calitatea sa. În modalitatea agravată (vătămarea corporală gravă sau a sănătăţii persoanei ori moartea sau sinuciderea victimei) forma de vinovăţie este praeterintenţia. nuduri).

pentru a fi pus la adăpost de săvârşirea oricăror acte obscene. având conţinutul incriminat. b) subiectul pasiv este un minor de sex masculin sau feminin. Poate fi obscen fie prin natură.(21)]. fie prin semnificaţie. Aceste fapte se comit în prezenţa sau asupra unui minor. să ştie că minorul asistă la aceste fapte obscene. Prin „acte” vom înţelege orice fel de manifestări exterioare. 409/1972. constă în atragerea persoanei la aceste relaţii sexuale prin oferirea de bani sau cadouri. partea speciala.(3)]. pag. jud.Condiţii preexistente Obiectul juridic special îl reprezintă relaţiile sociale cu privire la viaţa sexuală pentru care minorul trebuie pregătit în condiţii decente şi morale. atingerea adusă valorilor sociale apărate de lege Latura subiectivă – Corupţia sexuală se comite cu intenţie. Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe cu condiţia ca făptuitorul să cunoască. În practica judiciară s-a decis că există această infracţiune numai şi prin simpla apropiere a organelor sexuale ale autorului faţă de un minor79. Timiş. nr. cu două modalităţi normative: fie actele cu caracter obscen se săvârşesc asupra minorului fie în prezenţa acestuia. [alin. Există şi trei forme agravate: actele se săvârşesc în cadrul familiei [alin. 78 79 Alex. 159 . Infracţiunea se consumă în momentul în care s-a efectuat actul obscen asupra minorului sau în prezenţa acestuia. Modalităţi: Există o formă simplă. modalităţi. care îndeplineşte condiţiile răspunderii penale.(2)]. Nu interesează dacă actele se comit în public (în acest caz. pag. Forme. A treia modalitate constă în ademenirea unei persoane în vederea săvârşirii de acte sexuale cu un minor de sex diferit sau de acelaşi sex. Trib. Ademenirea. RRD nr. va fi concurs de infracţiuni cu ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice) sau în particular78. Prin incriminarea acestei fapte se asigură un climat de dezvoltare normală a minorului. în cadrul societăţii sau în mediul familial. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) Elementul material se realizează prin acte cu caracter obscen. decizia pen. Curs universitar. 180.Boroi. fapta a fost săvârşită în scopul producerii de materiale pornografice [alin. sancţiuni Forme: Este posibilă tentativa întreruptă care se pedepseşte conform art. Prin „acte cu caracter obscen” se înţeleg acele manifestări exterioare cu conotaţie sexuală care aduc atingere pudorii şi bunului simţ al celor prezenţi. drept penal. 4/1973. Subiecţii infracţiunii: a) subiectul activ poate fi orice persoană indiferent de sex.176..pen. 204 C. b) Urmarea imediată constă în încălcarea.

strănepot > mamă. ceea ce o caracterizează ca fiind o infracţiune bilateralǎ. bunică. Pericolul faptei constă în producerea unor degenerări ale speciei umane şi încălcarea relaţiilor de familie. erau interzise acest gen de raporturi sexuale. cu subiect activ plural. infracţiunea nu va exista. un raport sexual între două persoane de sex diferit. 160 80 . Făptuitorul are reprezentarea că săvârşeşte un raport sexual cu o persoană în linie directă de rudenie sau cu o soră şi voieşte să consume acest raport. Eroarea oricărui participant cu privire la gradul de rudenie nu atrage răspunderea penală. însǎ în mod excepţional ar putea fi acel partener care a fost victima celuilalt. obligatoriu.incestul presupune. 203 C. INCESTUL Conţinut legal: Art. 5. 81 Dacă relaţiile sunt de natură homosexuală.de regulǎ nu existǎ. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) elementul material se realizează prin săvârşirea unui raport sexual normal între persoane de sex opus . sancţiuni „Tabuurile” sexuale sunt incriminate din cele mai vechi timpuri. în sensul cǎ sunt rude. Subiecţii sunt calificaţi. legiuitorul împiedică producerea unor astfel de raporturi sexuale ce sunt potrivnice principiilor morale pe care se întemeiază familia şi a pericolului de degenerare a speciei umane. Prin incriminarea acestei fapte. Încă din epoca gentilică – tribală. Pentru cea de-a doua. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii: a) obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale privitoare la viaţa sexuală. modalităţi. În cazul primei modalităţi agravate pedeapsa este închisoare de la 1 la 7 ani. străbunică. nepot. 82 Fiu. Latura subiectivă forma de vinovăţie este intenţia directă. – „raportul sexual între rude în linie directă sau între fraţi şi surori”. În această situaţie este posibil ca numai unul dintre parteneri sǎ rǎspundă penal.pen. iar în ipoteza alin. unde rǎspund penal ambele persoane81. pedeapsa se majorează cu 2 ani.ultim pedeapsa este închisoare de la 1 la 5 ani.Sancţiuni: Pentru forma simplă pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani. Forme. b)-subiectul pasiv .frate şi soră sau rude în linie directă82 b) Urmarea imediată – constă în lezarea valorilor sociale ocrotite de lege.80 Subiecţii infracţiunii: a)-subiectul activ . Participaţia este posibilă în forma instigǎrii şi complicitǎţii.

Dreptul penal are rolul de a proteja raporturile interumane de natură patrimonială. totalitatea drepturilor şi datoriilor actuale şi viitoare ale unei persoane. Conform alin. deteriorate. Sub aspect civil. sau cu alte cuvinte. dacă fapta se repetă în timp. Prin incriminarea faptelor care aduc stingerea patrimoniului. Infracţiunile contra patrimoniului sunt incriminate de legiuitor pentru a proteja o valoare socială importantă. Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu CAPITOLUL II INFRACŢIUNI CONTRA PATRIMONIULUI Consideraţii generale Potrivit terminologiei legii penale. care este patrimoniul persoanei fizice sau juridice. legea penală are în vedere acţiunea ilicită a făptuitorului şi nu poziţia juridică a victimei. în situaţiile descrise anterior va exista furt şi atunci când bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului. Infracţiunea caracteristică a acestui grup este furtul incriminat în art. În dreptul penal. Potrivit alin. fără consimţământul acestuia în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept. Condiţii preexistente Obiectul juridic generic al infracţiunilor contra patrimoniului (valoarea socială pe care o constituie patrimoniul şi relaţiile sociale care se nasc şi se dez161 . având un rol esenţial în evoluţia şi dezvoltarea orânduirii sociale . patrimoniul înseamnă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor pe care le are o persoană şi care au valoare economică.(3).Forme: Tentativa şi infracţiunea consumată. ocupă unul dintre domeniile importante ale societăţii. dar în momentul săvârşirii faptei acel bun se găsea în detenţia legitimă a altei persoane”. 208 C. Infracţiunea se consumă prin realizarea raportului sexual. adică pot fi evaluate în bani. susceptibile a fi apropiate de făptuitor prin mijloace frauduloase ori a fi distruse. tăinuite. infracţiunea este în formă continuată.pen şi constă în „luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia. Relaţiile sociale de natură patrimonială. 208 C. etc.FURTUL Conţinutul legal: Este prevăzut în art. termenul de patrimoniu se referă la bunuri în individualitatea lor. noţiunea de "patrimoniu" nu are acelaşi înţeles ca în dreptul civil. Modalităţi: are o singură modalitate normativă. Sancţiuni: pedeapsa cu închisoare de la 2 la 7 ani. avutul public şi privat.(4) constituie furt şi luarea unui vehicul cu scopul de a-l folosi pe nedrept.pen 1 .

voltă în legătură cu acesta) este comun şi în cazul furtului. Furtul poate fi săvârşit de o singură persoană sau de mai multe persoane. Bunul care constituie obiectul material al infracţiunii de furt trebuie să aibă o anumită valoare (materială. Infracţiunea de furt există şi în situaţia când cel care săvârşeşte fapta are în tot sau în parte. subiect activ al infracţiunii poate fi şi proprietarul care fură bunul aflat în acel moment în posesia legitimă a altei persoane. recoltele.pen. a C. 209 lit. potrivit art. evoluţie şi dezvoltare este condiţionată de păstrarea situaţiei fizice a bunurilor mobile şi împiedicarea luării lor pe nedrept din patrimoniul privat sau public. 83 Bunul care poate fi mişcat dintr-un loc în altul fără a-şi pierde valoarea economică. 162 .(2) art. Dacă fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună. De regulă. bunul mobil este cel care poate fi deplasat. b) Obiectul material este bunul mobi83l aflat în posesia sau detenţia altuia. dacă proprietarul are calitatea de soţ sau rudă apropiată în raport cu partea vătămată. Banii şi hârtiile de valoare sunt considerate bunuri mobile şi pot constitui obiectul material al furtului. Mai sunt considerate bunuri mobile arborii. afectivă ori sentimentală) pentru cel care-l deţine. termică. Potrivit dreptului civil. Subiecţii infracţiunii: a) subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană. În unele cazuri. deoarece nu aparţin unui proprietar. Totuşi. Nu constituie obiect al furtului bunurile abandonate. Norma de incriminare priveşte posesia sau detenţia bunului deoarece prin aceste atribute juridice se exteriorizează dreptul de proprietate. fructele. materiale de construcţii) sunt furate pot deveni obiect material al infracţiunii de furt. mobile sau imobile.pen. un drept de proprietate asupra bunului. sunt considerate bunuri mobile şi acele energii care au o valoare economică: energia electrică. 208 C. În noţiunea de patrimoniu sunt incluse bunurile corporale şi incorporale. furtul este calificat. Pentru existenţa infracţiunii nu interesează. hidraulică precum şi înscrisurile. Se include în această categorie şi bunurile mobile aparţinând unor persoane juridice a căror patrimoniu constituie proprietate privată. transportat sau transferat dintr-un loc în altul. principale sau accesorii etc. Potrivit alin. persoana care săvârşeşte furtul nu are nici un drept asupra bunului pe care îl sustrage din proprietatea altei persoane. a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale de ordin patrimonial a căror existenţă. bunurile consumptibile ori fungibile. dacă părţi din astfel de bunuri devenite mobile prin detaşare sau demontare (uşi. fânul cosit de pe păşune etc. ferestre. Imobilele nu pot face obiectul infracţiunii de furt.

care se comportă ca şi proprietar. op. Ed. . infracţiunea se realizează prin acţiunea de luare.III. Loghin. în timpul nopţii etc. p. Acţiunea de luare se realizează prin două acte: deposedarea. pag.. V. cit. Prin urmare pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii de furt. În mod excepţional. Dongoroz şi colab.. locuri de cazare în comun. 86 O. Vezi A.p. latura obiectivă a infracţiunii de furt include următoarele elemente: . Explicaţii teoretice ale Codului penal roman. ci numai folosirea lui.85 Nu are importanţă modul sau mijlocul de săvârşire a furtului. În cazul furtului săvârşit asupra unui vehicul în scopul folosirii pe nedrept. 1971. desprindere. furtul se poate săvârşi şi prin inacţiune – cazul celui care predă o masă de bunuri.).)86. prin utilizarea unor instrumente de cuplare ori prin mijloace cum ar fi:cu propria mână. Academiei. Poate fi întâlnită şi o pluralitate de subiecţi pasivi. Conţinutul constitutiv Sub aspectul elementului material. vestiare etc.261. adică scoaterea bunului din posesia sau detenţia unei persoane şi trecerea acelui bun în sfera de stăpânire a făptuitorului. afară de cazul când săvârşirea faptei în anumite condiţii de loc sau timp califică furtul (săvârşirea faptei într-un loc public.unele cerinţe care întregesc elementul material (deposedarea şi apropierea bunului către făptuitor). prin racordări ilegale la sursele de energie etc..b) Subiectul pasiv poate fi atât o persoană fizică cât şi o persoană juridică. T. b) Cerinţe esenţiale: Acţiunea de luare a bunului mobil care se găseşte în posesia sau detenţia altei persoane să se facă fără consimţământul acesteia. prin folosirea unor animale dresate. acest bun să se fi aflat în posesia sau detenţia altei persoane. în sensul că bunul mobil intră în stăpânirea acestuia. însă făptuitorul nu urmăreşte însuşirea vehiculului.. Nu interesează nici locul sau timpul săvârşirii furtului. înhăţare. vol.463. Bucureşti. Detenţia este tot o stăpânire de fapt a unui lucru. omiţând intenţionat să le restituie pe toate. când prin această faptă sunt sustrase bunuri aparţinând unor diferite persoane (furturile din birouri. Toader.cit. Doctrina şi jurisprudenţa a apreciat că acţiunea de luare se poate realiza prin diverse moduri: apucare. Partea specială. iar luarea să se fi făcut fără consimţământul acesteia. ascundere.84 Posesia constă în stăpânirea materială a lucrului de către o persoană.Boroi. op.un element material constând într-o acţiune (luarea). trebuie îndeplinite trei cerinţe esenţiale: lucrul sustras trebuie să fie un bun mobil. 159. 85 84 163 . însoţită de obligaţia de a-l restitui proprietarului. Posesia şi detenţia au înţelesul de simplă stăpânire de fapt.

art. furtul săvârşit de un minor în paguba tutorelui său. Pentru configurarea laturii subiective a infracţiunii de furt. iar în cazul formei continuate. în momentul încetării acţiunii de luare. Infracţiunea se consumă în momentul în care posesia de fapt a bunului trece în stăpânirea de fapt a infractorului indiferent cât durează această posesie. furtul între persoane ce locuiesc împreună. sancţiuni Forme: Legea pedepseşte tentativa într-un text distinct. Epuizarea are loc. Urmarea imediatǎ nu trebuie confundatǎ cu paguba produsǎ prin aceastǎ urmare. Furtul săvârşit asupra unui vehicul în scopul folosirii pe nedrept se consumă în momentul deplasării vehiculului de către făptuitor. însă acceptă rezultatul faptei sale (luarea unui portofel în care pe lângă bani se află şi alte documente sau înscrisuri). Forme. 164 . Deci intenţia.. trebuie coroborată cu scopul ilicit urmărit prin luarea acelui bun – însuşirea lui pe nedrept. în cazul formei continue.pen. Latura subiectivă este de cele mai multe ori intenţia directă calificată prin scop şi în situaţii deosebite intenţia indirectă – când bunul furat conţine în el şi alte lucruri cu privire la care făptuitorul le-ar fi putut prevedea. pentru că a fost prins imediat după luarea acestuia şi chiar dacă făptuitorul nu a reuşit să facă acte de dispoziţie cu privire la bunul furat. Urmarea imediată este realizată şi atunci când bunul luat fără drept este ascuns de către făptuitor chiar în locul de unde l-a sustras (furturile de pe rafturile magazinelor). în momentul săvârşirii ultimei acţiuni de luare Modalităţi: Potrivit art. furtul între soţi. 222 C. 208 şi 210 C. Sancţiuni: închisoarea de la 1 la 12 ani indiferent de forma de proprietate (publică sau privată). furtul de vehicule. Infracţiunea există în formă consumată chiar dacă făptuitorul nu a reuşit să păstreze bunul. modalităţi. 209 C. FURTUL CALIFICAT Conţinutul legal: Potrivit art. atunci când se realizeazǎ o restituire a bunului. trebuie realizată cerinţa ca intenţia de a lua un bun al altuia să aibă ca scop însuşirea lui pe nedrept.pen.pen. furtul unui bun ce aparţine făptuitorului etc. Infracţiunea de furt este consumată când făptuitorul şi-a îndreptat acţiunea de luare a bunului şi trecerea acestuia în stăpânirea sa faptică. „furtul este calificat când a fost săvârşit în una din următoarele împrejurări: a) de două sau mai multe persoane împreună. furtul de energii. 2. furtul cunoaşte mai multe modalităţi normative: furtul de bunuri materiale mobile. urmarea imediatǎ nu este înlǎturatǎ..c) Urmarea imediată . motiv pentru care. b) de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică. d) Este necesar ca între acţiunea de luare şi rezultat să existe o legătură de cauzalitate.

h) în timpul unei calamităţi. e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu. Analiza circumstanţelor a) Săvârşirea furtului de două sau mai multe persoane împreună este considerată agravantă întrucât imprimă faptei o periculozitate sporită. cisterne ori vagoane cisternă. d) un dispozitiv ori sistem de semnalizare. b) componente ale sistemelor de irigaţii. aerian şi componente ale acestora. motorină. ori în caz de dezastru. Autorii conlucrează între ei. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează furtul privind: a) un bun care face parte din patrimoniul cultural. Acest furt este săvârşit de către doi sau mai mulţi participanţi. au mai mult curaj şi încredere şi posibilităţi de ripostă în caz de surprindere. gazolină. autori. la accidente de cale ferată. echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii. h) cabluri. Furtul care a produs consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. constituie tot furt calificat. e) într-un loc public. g) în timpul nopţii.c) de către o persoană mascată. rutiere. g) bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice. etan lichid. Existǎ aceastǎ agravantǎ şi în situaţia în care fapta se sǎvârşeşte de un major împreunǎ cu un minor. instigatori şi complici din care cel puţin unul este autor. c) componente ale reţelelor electrice. pentru legitimare sau identificare. escaladare. f) într-un mijloc de transport în comun. Există furt calificat chiar dacă între participanţi nu a existat o înţelegere prealabilă şi aceasta a intervenit în mod constant. d) asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa. benzină. în mod concomitent şi conjugat. depozite. radiocomunicaţii precum şi componente de comunicaţii. b) un act care serveşte pentru dovedirea stării civile. se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani”. sau prin folosirea fără drept a unei chei mincinoase sau adevărate. f) instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar. naval. chiar dacǎ cel din urmǎ nu rǎspunde penal. rutier. condensat. i) prin efracţie. 165 . deghizată sau travestită. dar se pedepseşte mai grav (cu închisoare de la 4 la 18 ani) furtul următoarelor categorii de bunuri: a) ţiţei. linii. alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte. navale sau aeriene. alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte sisteme de urgenţă publică.

pag.. vârstei fragede ori înaintate. Sunt incluse în categoria acestor substanţe morfina. făptuitorul trebuie să fie înarmat sau să poarte asupra sa o substanţă narcotică în momentul săvârşirii furtului.cit. în acest fel reuşind să se ascundă privirilor şi să nu fie recunoscută de cei în prezenţa cărora operează88.(1) „Arme” sunt instrumentele. Forma agravată a acestei infracţiuni se datorează situaţiei în care se află subiectul pasiv.Nistoreanu şi colab. op. infirmitate somn etc. Persoana mascată este acea persoană care poartă total sau parţial o mască. Potrivit art. Starea de incapacitate se poate datora unei boli. partea speciala. Pericolul creşte deoarece făptuitorul este înarmat. e) Săvârşirea furtului într-un loc public. Prin „substanţă narcotică” se înţelege orice substanţă care are însuşirea de a produce persoanei căreia îi este administrată o stare de somnolenţă.b) Săvârşirea furtului de către o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică. Incapacitatea persoanei de a se apăra presupune o neputinţă fizică de a opune rezistenţă făptuitorului care sustrage bunul mobil90 (beţie. aplicându-şi barbă sau mustaţă artificială. eterul şi altele. de pierdere a cunoştinţei..). împrejurare de care profită din plin făptuitorul. dispozitivele sau piesele declarate astfel prin dispoziţii legale. cum este cazul gazelor lacrimogene87. îmbrăcându-se de aşa natură încât să-şi ascundă identitatea89. astfel încât să nu poată fi recunoscută. 214..201. purtând perucă sau părul vopsit. 89 Idem.151 alin. precum şi orice alte substanţe susceptibile să anihileze rezistenţa persoanei... d) Furtul comis asupra unei persoane incapabile de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra.Boroi. se simte mai în siguranţă.. Această împrejurare conferă furtului un caracter mai grav prin comportamentul autorului ştiind că va fi mai greu de identificat inspirând teamă în acelaşi timp. c) Furtul săvârşit de către o persoană mascată.. curs universitar drept penal. 90 Gh. ştiind că poate intimida sau imobiliza victima prin folosirea mijloacelor aflate asupra sa. Pentru realizarea agravantei. Idem.. diminuarea sensibilităţii şi a reflexelor.. deghizată sau travestită.. 166 . (2) Sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme şi care au fost întrebuinţate pentru atac. beţiei. pag. Persoana deghizată este acea persoană care se îmbracă sau îşi aranjează înfăţişarea. cloroformul. Făptuitorul îşi poate realiza fapta cu şanse sporite de finalizare. deoarece aglomerarea de persoane face ca 87 88 Alex. sau unei stări de oboseală extremă şi nu trebuie să fie cauzată de făptuitor sau participanţi.

pag. care prin natura sau destinaţia lui este în permanenţă accesibil publicului. părăsirea locului faptei se realizează de asemenea mult mai uşor).atenţia victimei să fie distrasă şi să se concentreze mai puţin asupra bunurilor sale iar făptuitorul îşi pierde mai uşor urma în mulţimea de persoane prezente în acel loc . Prin loc public se înţelege orice loc.). „Timpul nopţii” presupune instalarea întunericului după o anumită oră.. inundaţii. Prin calamitate se înţelege o stare de fapt prilejuită de un eveniment neaşteptat sau inevitabil. prin instalarea întunericului. se poate apropia mai uşor de locul în care se află bunul vizat. târguri. h) Furtul săvârşit în timpul unei calamităţi. Infracţiunea există chiar dacă locul era puternic luminat. garaj etc. Mijlocul de transport în comun este acel mijloc de transport cu o destinaţie anume sau care are posibilitatea de a transporta mai multe persoane deodată –tramvai. Aglomerarea de persoane. op.cit. autobuz.. Agravanta există indiferent dacă infractorul a profitat sau nu de timpul nopţii sau dacă a săvârşit doar o parte din activitatea infracţională în timpul acesteia. pag.. parcuri de distracţii. dar numai în anumite intervale de timp ori numai cu anumite ocazii – stradă.92 Încetarea acestei stări se produce în momentul în care actul normativ prin care s-a instalat.Dongoroz şi colab. în momentul săvârşirii faptei. f) Furtul săvârşit într-un mijloc de transport în comun. Această agravantă nu se reţine în cazul furturilor din taxiuri. Noaptea. oferă condiţii favorabile pentru săvârşirea infracţiunii (autorul este protejat de întuneric. manifestări sportive etc. care diferă în funcţie de anotimp (iarna întunericul se instalează mai devreme) şi durează până când lumina va lua locul întunericului. chiar dacă nu este prezentă nici o persoană91.. deoarece sunt destinate unui numǎr restrâns de persoane. piaţă. prevede că starea de calamitate a încetat. Vezi V. în conformitate cu destinaţia sa-ne se consideră furt calificat dacă acesta se află în depou. păgubitoare pentru întreaga colectivitate (cutremur. vol. Timpul calamităţii începe odată cu producerea evenimentului şi ia sfârşit când încetează această stare. incendiu. busculadele create la urcarea în mijlocul de transport. oboare. sunt împrejurări de care făptuitorul profită pentru a comite infracţiunea de furt.. fluxul mare de călători. deoarece taxiurile nu sunt considerate mijloace de transport în comun. starea de oboseală. 478.III. precum şi orice alt loc în care publicul are acces. 91 92 DJP. 167 . epidemii etc. 208. oamenii se află la odihnă. metrou etc. g) Săvârşirea furtului în timpul nopţii. Cerinţa esenţiale este ca mijlocul de transport să fie folosit.

Forma calificată a furtului prevăzută în art. legitimaţii de serviciu. 145 C.). „Cheia adevărată” este cea pe care o foloseşte în mod frecvent cel îndreptăţit. Paguba materială conferă caracterul calificat al furtului. motorină. pierderea cheii etc. ziduri. obiecte de cult.). Această categorie cuprinde bunuri cu valoare deosebită.(3) are ca obiect produse sau substanţe periculoase (ţiţei. Astfel de situaţii creeazǎ pentru infractori posibilitǎţi mai mari de sustragere a unor bunuri. autorul îşi procură această cheie folosinduse de diverse împrejurări (vizită la domiciliul victimei şi furtul cheii. căsătorie.). carte de identitate. deces. Prin „escaladare” se înţelege trecerea peste un obstacol care îl separă pe făptuitor de bunul mobil a cărui sustragere o urmăreşte (trecerea peste un gard.pen. Prin efracţie se înţelege înlăturarea sau distrugerea violentă a oricărui dispozitiv sau sistem de siguranţă a căilor de acces în imobil (lacăte. Agravanta se referă la anumite metode. imprimă faptei o periculozitate socială sporită. contrafăcută. Furtul acestor documente are ca scop folosirea acestora pentru comiterea de alte infracţiuni intenţionate. istorică. înţelegându-se o pagubă mai mare de 200. bijuterii etc. în sensul că acesta face parte din patrimoniul cultural al României. Această situaţie agravantă vizează obiectul material al furtului.(2) C. b) furtul unui act care dovedeşte starea civilă sau identitatea persoanei (certificate de naştere. grija este îndreptatǎ cǎtre salvarea unor vieţi sau a unor bunuri de valoare deosebită.pen. paşapoarte etc. 168 . benzină.. împrietenire cu copiii victimei. broaşte. Pentru comiterea furtului. incriminează ca furt calificat următoarele fapte: a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural. Art. 209 alin. „Consecinţele deosebit de grave” sunt prevăzute de art. 146 C. întrucât în timpul unor astfel de evenimente. căţărarea pe zidul clădirii pentru a pătrunde în imobil pe fereastră sau balcon etc. dispozitive de închidere. 209 alin. folosite de făptuitor pentru comiterea furtului.). ferestre. gazolină etc. „Cheia mincinoasă” este o cheie falsă.000 lei sau o perturbare gravă a activităţii unei autorităţi publice93 ori persoane fizice sau juridice.Aceste situaţii prezintǎ un grad de pericol social sporit.pen.). artistică. sau orice alt instrument cu ajutorul căruia se poate acţiona asupra mecanismului de deschidere fără a fi distrus sau degradat. moduri sau mijloace care. sisteme de supraveghere electronică etc. 93 Inclusiv unităţile la care se referă art. i) Furtul comis prin efracţie. escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase.

94 A se vedea C. b) în timpul nopţii. fapte ce aduc atingere integrităţii corporale sau sănătăţii persoanei94. 169 . p. sănătatea. ameninţare) şi a unei infracţiuni scop (furtul). Dacă nu ar fi fost incriminată această infracţiune. d) în timpul unei calamităţi. se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 ani. c) într-un loc public sau într-un mijloc de transport. se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 18 ani” (art.pen. După cum rezultă din textul de incriminare.3. furtul ar fi intrat în concurs cu orice violenţă prin intermediul căreia a fost comis.Bulai + colectiv. integritatea corporală şi libertatea persoanei ca obiect juridic secundar. 211 C. În conţinutul ei sunt întrunite mai multe infracţiuni distincte ca: furtul. 432.). în cazul tâlhăriei ne aflăm în faţa unor infracţiuni mijloc (violenţe. adiacent. Aceste relaţii sociale sunt în poziţie secundară faţă de relaţiile patrimoniale ce reprezintă obiectul juridic principal al faptei. c) într-o locuinţă sau în dependenţele acesteia. sănătatea. precum şi relaţiile sociale privind viaţa. Pedeapsa este închisoare de la 7 la 20 ani. sunt lezate valori sociale foarte importante precum viaţa. b) de o persoană având asupra sa o armă. tâlhăria este furtul comis prin violenţă sau ameninţare exercitat asupra proprietarului bunului mobil.. Tâlhăria care a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.(21)]. deghizată sau travestită. fiind reprezentat pe de o parte de relaţiile sociale patrimoniale ca obiect juridic principal. Tâlhăria este o infracţiune complexă. 182 [alin. TALHĂRIA Conţinutul legal: „Furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra. sau integritatea corporală a persoanei. o substanţă narcotică ori paralizantă. op.cit. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii: a) obiectul juridic special este complex. ameninţarea. precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea. Tâlhăria săvârşită în următoarele împrejurării: a) de o persoană mascată. dacă tâlhăria a fost săvârşită: a) de două sau mai multe persoane împreună. e) a avut una din urmările prevăzute în art. Aşadar. Pericolul social al acestei infracţiuni rezultă din faptul că pentru luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia.

Toader.. C. p. Fiind o infracţiune complexă. Tâlhǎria nu trebuie confundatǎ cu furtul calificat situaţie în care fǎptuitorul acţioneazǎ profitând de starea victimei de a se apǎra sau de starea 95 96 O. b) Obiectul material.cit.(1) C.pen. În cazul tâlhăriei. iar alţii. realizează activitatea secundară a elementului material numai dacă au servit ca mijloc pentru comiterea furtului. Pentru existenţa acţiunii adiacente este suficientă întrebuinţarea unuia dintre mijloacele enumerate de lege. tâlhăria va avea ca obiect material al acţiunii adiacente corpul persoanei împotriva căreia au fost exercitate violenţe sau ameninţări Subiecţii infracţiunii: a) subiectul activ poate fi orice persoană responsabilă. p. Acţiunea principală a elementului material al tâlhăriei se poate realiza sub oricare din variantele infracţiunii de furt simplu sau calificat cu scopul de însuşire sau folosire pe nedrept a bunului. T. Participaţia penală este posibilă sub forma coautorului. Loghin.96 Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) Elementul material este format din două acţiuni corelate şi anume: acţiunea de furt ca acţiune principală şi acţiunea de constrângere ca activitate adiacentă. acţiunea principală este furtul având ca obiect material bunul sau bunurile pe care autorul doreşte să le sustragă. În toate situaţiile. Violenţele se pot săvârşi nu numai asupra proprietarului bunului vizat ci şi asupra oricărei persoane care are posesia sau detenţia bunului sau care păzeşte bunul şi doreşte să-l împiedice pe făptuitor să comită furtul. Subiect activ poate fi chiar şi proprietarul bunului care săvârşeşte acţiunea de luare... cât şi sub forma instigării sau a complicităţii.Aşadar. Coautoratul există şi atunci când unii dintre participanţi au contribuit direct numai la realizarea actelor de violenţă sau ameninţare. 170 . numai la sustragerea bunurilor95. 211 alin. bun care în acel moment se afla în posesia legitimă a persoanei vătămate.434. 284. ameninţarea sau punerea în stare de inconştienţă sau neputinţă. op. op.Bulai + colectiv. cit. tâlhǎria este îndreptatǎ în acelaşi timp împotriva a douǎ valori sociale (patrimoniul şi persoana). b) Subiectul pasiv al infracţiunii este persoana asupra căreia s-a săvârşit tâlhăria (au fost sustrase bunurile ori au fost săvârşite actele de violenţă). Violenţa. victima trebuie să fie prezentă la locul săvârşirii furtului deoarece numai violenţele săvârşite cu această ocazie pot fi luate în consideraţie pentru existenţa infracţiunii de tâlhărie. prin întrebuinţarea mijloacelor prevăzute în art.

. 826/1993 Judecatoria Resita. Latura subiectivă. iar pe inculpatul F.229/1993 rămasă definitivă. deoarece ameninţarea care s-a produs asupra sa a venit din partea inculpatului care cu câteva momente mai înainte o rănise cu cuţitul pe concubina sa. în scopul realizării acţiunii de luare a bunului. 171 . necesitând pentru vindecare îngrijiri medicale de 90 de zile.74 . 97 98 Oliviu Augustin Stoica. modalităţi. În fapt. 2. pe când în cazul tâlhǎriei fǎptuitorul îi provoacǎ victimei intenţionat aceste stǎri pentru a putea mai uşor sǎ sustragǎ bunurile. iar acesta de frică a sărit prin geamul locuinţei care se afla la etajul II. s-a reţinut că inculpaţii. a ameninţat cu cuţitul şi pe victima B. Inculpaţii au sustras din casa victimei suma de 85.de inconştienţǎ a cesteia.97 Astfel.trebuie să se realizeze constrângerea fizică sau psihică a victimei. pen. Ca şi în cazul furtului aceasta se produce în momentul în care bunul trece în stăpânirea făptuitorului. alin. B.000 lei. jud. prin Sentinţa penală nr. Forme. Nu este posibilă tentativa perfectă. Tâlhǎria poate intra în concurs cu infracţiunea de ultraj când fapta se sǎvârşaşte asupra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implicǎ exerciţiul autoritǎţii de stat.S. lit. a lovit cu cuţitul pe concubina lui B.311/1993.S.211. a. 222 C.75. sancţiuni Forme: Actele pregătitoare nu sunt incriminate.S.I. cu aplicarea art. a procedat corect condamnând pe inculpatul V. Constrângerea psihică exercitată asupra sa a fost de asemenea intensitate încât a servit inculpaţilor ca mijloc pentru sustragerea bunurilor. 159. .. În urma căzăturii. c) Între acţiunea incriminată şi rezultatul produs există o legătură de cauzalitate. Tentativa este posibilă şi se sancţionează conform art.pen. în seara zilei de 8 noiembrie 1993.I.I. a şi art. Judecatoria Reşiţa.6 şi art. Caras-Severin (sentinta nepublicata). Inculpatul V.Cod Penal. au intrat cu forţa în locuinţa victimei B. la 2 ani închisoare pentru aceeaşi faptă. pag. după care au plecat.75. prin respingerea recursului declarat de inculpaţi cu Decizia penală nr. cu aplicarea art. Tot inculpatul V. Este posibilă tentativa improprie sau întreruptă.. provocându-i o vătămare corporală care a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale 20 de zile. la variantele agravante care au avut ca urmare moartea victimei există ca formă de vinovăţie praeterintenţia. lit. Este explicabilă atitudinea victimei. cit. . la 3 ani închisoare pentru fapta prevăzută de art. Cod penal.I. Tâlhăria se săvârşeşte cu intenţie directă atât în privinţa acţiunii principale cât şi al celei adiacente – făptuitorul prevede şi urmăreşte producerea rezultatului. Prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări . care se afla împreună cu concubina sa. Din punct de vedere subiectiv.98 b) Urmarea imediată.ca mijloc de comitere a infracţiunii de tâlhărie ..I. op. s-a accidentat. nr.Dos.

211 C. tâlhăria este susceptibilă de activitate infracţională prelungită în timp. Epuizarea: Ca şi furtul.  într-un loc public sau într-un mijloc de transport. În cazul modalităţii agravate. deghizată sau travestită. Prezentare comparativă. .. . coliba. 172 99 .). pag. pivniţa. dacă reprezintă o locuinţă permanentă sau trecătoare (camera de hotel. după consumare. alimentare. În varianta simplă. (21) şi (3) art. în primul rând protecţia bunurilor şi. direct sau indirect.(21) – de două sau mai multe persoane împreună.  în timpul nopţii. moartea victimei sau consecinţe deosebit de grave.(2). în fapt. stabil sau mobil. respectiv:  de o persoană mascată. etc) 99. pentru asigurarea scăpării. efectiv pentru nevoi legate de viaţa domestică a persoanei (repaus.modalitatea normativă în care violenţele şi celelalte mijloace se produc în acelaşi timp cu săvârşirea furtului. Editura Politică. magazia. tâlhăria se prezintă în mai multe modalităţi normative: .pen. deci locurile care. etc.de o persoană având asupra sa o armă sau un narcotic. etc.modalitatea normativă când violenţele se produc după consumarea furtului respectiv: pentru păstrarea bunului furat. terasa.Ibidem 119. dacă este destinat special acestui scop ori nu este destinat (cort. 140 100 . protejarea persoanei la folosirea liniştită a locului în care îşi trăieşte viaţa intimă. În literatura juridică. cum ar fi: bucătăria. Vintilă Dongoroz şi colectivul. Modalităţi. deci. Bucureşti.Consumarea: Infracţiunea de tâlhărie se consumă când acţiunea principală – furtul – s-a desfăşurat complet şi s-a produs urmarea imediată prin intermediul acţiunii adiacente (violenţa ameninţarea sau aducerea victimei în stare de inconştienţă sau în imposibilitatea de a se apăra). În măsura în care durează acţiunea adiacentă (mijloacele de constrângere) în aceeaşi măsură poate fi prelungită prin acte succesive sustragerea (acţiunea principală). . Prin "dependinţe" se înţeleg locurile accesorii ale locuinţei. etc.Noul Cod Penal şi Codul anterior.). "locuinţa" a fost definită ca fiind un loc destinat efectiv şi actual uzului domestic al uneia sau mai multor persone indiferent dacă este închis sau parţial deschis. anul 1968.într-o locuinţă sau în dependenţele acesteia. Alin.. sunt în relaţie de dependenţă faţă de locuinţă100. tâlhăria va fi considerată consumată dacă s-au produs rezultatele prevăzute de normă – vătămarea corporală gravă. în al doilea rând. cabina unui vapor. garaj. Prin această împrejurare de agravare s-a urmărit. esenţial este să fie folosită. înlăturarea urmelor infracţiunii. Modalităţile agravate sunt prevăzute în alin. camera.

prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate.ÎNŞELĂCIUNEA Conţinutul legal: Potrivit art.Bulai + colectiv. Dacă în forma simplă prevăzută în alin. Prima variantă agravată. A doua variantă specială constă în emiterea unui CEC fără acoperire asupra unei instituţii de credit ştiind că pentru valorificarea lui nu există acoperirea necesară. Prima variantă specială presupune inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu ocazia încheierii sau executării unui contract. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune. 173 . 446. se aplică regulile privind concursul de infracţiuni. p.(1) C. două variante speciale şi două agravate. 182. Alin. fără ca aceasta să realizeze că în realitate este prejudiciată. înşelăciunea constă în amăgirea unei persoane şi determinarea ei de a lua o dispoziţie păgubitoare privind avutul său.101 Prin înşelăciune. op. astfel încât cel înşelat nu ar fi încheiat contractul dacă nu ar fi fost în eroare.. 215 alin. se va reţine un concurs de infracţiuni (fals material în înscrisuri oficiale şi înşelăciune). Înşelăciunea este incriminată într-o variantă tip. Cunoscută şi sub denumirea de escrocherie. (2) pentru a induce în eroare victima. varianta tip constă în „inducerea în eroare a unei persoane. acesta se foloseşte de nume sau calităţi mincinoase sau de alte mijloace frauduloase (legitimaţii false).cit. Dacă făptuitorul falsifică documentul sau înscrisul oficial de care se foloseşte pentru comiterea faptei.pen.a avut vreuna din urmările arătate în art. Consimţământul victimei deşi există acesta este viciat prin inducerea în eroare a acesteia.în timpul unei calamităţi. în forma calificată prevăzută în alin. . comună celei tip şi variantelor speciale constă în înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase sau ori101 Vezi C. 4. „Calităţile mincinoase” pot fi de orice natură inclusiv cele oficiale. „Alte mijloace frauduloase” cuprind orice fel de alte metode folosite de făptuitor pentru ca fapta să-şi atingă ţinta. Prin „nume mincinoase” se înţeleg orice fel de nume sau pseudonume folosite de făptuitor şi care nu fac trimitere la adevărata sa identitate. în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă”.ultim: când aceasta a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei. autorul convinge victima să-i dea un folos care nu i se cuvine.” Fapta este mai gravă dacă este săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase.. (1) este nevoie doar de abilitatea făptuitorului pentru a păcăli victima.. cu scopul ca escrocul sau o altă persoană să realizeze un folos patrimonial injust.

să aibă loc cu ocazia încheierii unui contract sau executarea acestuia. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii: a) obiectul juridic special îl reprezintă relaţiile sociale de ordin patrimonial care trebuie să se desfăşoare într-un climat de încredere între oameni sau între societăţi comerciale. .(2)] dacă autorul induce în eroare subiectul pasiv folosindu-se de un înscris oficial sau sub semnătură privată fals. 174 . sunt persoane foarte inteligente.acţiunea să fie săvârşită cu intenţie. înscrisurile cu valoare patrimonială. având putere de convingere asupra naivilor folosind diferite mijloace: verbale. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) Elementul material în forma tip este o acţiune frauduloasă de amăgire sau inducere în eroare a victimei.pen. Nu are relevanţă dacă victima a fost sau nu uşor indusă în eroare. calificată prin scop (obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust). Acţiunea de inducere în eroare se poate realiza prin orice mijloace.când se încheie sau se execută contractul. pliante. c) Legătura de cauzalitate: există între acţiunea de inducere în eroare a victimei şi prejudiciului cauzat. A doua variantă agravată operează când înşelăciunea a avut consecinţe deosebit de grave. Latura subiectivă: forma de vinovăţie este intenţia directă. Participaţia penală este posibilă în toate formele sale.acţiunea de păcălire să-i determine pe cei înduşi sau menţinuţi în eroare să încheie sau să execute contractul în condiţiile dorite de către făptuitor. b) Obiect material al infracţiunii pot fi bunurile mobile.(3) C.102. jocuri de rol etc. Practica judiciară a stabilit că există înşelăciune în formă agravată [art. . Pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. Paguba produsă este strâns legată de pericolul social al faptei şi dozarea pedepsei. 215 alin. b) Urmarea imediată: constă în crearea unei situaţii care a produs o pagubă patrimoniului public sau privat. făptuitorul să inducă sau să menţină în eroare subiectul pasiv. Subiecţii infracţiunii: a) subiect activ poate fi orice persoană.ce alte mijloace frauduloase. 215 alin. prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate. precum şi bunurile imobile asupra cărora se pun în mişcare manoperele frauduloase ale făptuitorului. . 102 Escrocii. (prima variantă specială) trebuie îndeplinite următoarele condiţii: . înscrisuri. b) Subiect pasiv este persoana fizică sau juridică privată ori publică al cărei patrimoniu a fost păgubit prin înşelăciune.

într-o variantă simplă şi alta agravată. 2151 C.). Pentru agravata prevăzută în art. Sancţiuni: În varianta simplă. a căror existenţă şi dezvoltare sunt condiţionate de protecţia bunurilor ce aparţin sau interesează o persoană juridică publică sau privată.pen. Pentru persoana juridică – amenda de la 10. în interesul său ori pentru altul. Varianta agravată se realizează în cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave – alin. modalităţi. Infracţiunea fiind săvârşită de un funcţionar public sau 103 Dicţionar Juridic Penal. care poate fi evaluat în bani şi care atunci când este realizat duce la creşterea patrimoniului103. nu se pedepsesc. adică inducerea în eroare a victimei şi producerea unei pagube.(2)”.DELAPIDAREA Este prevăzută de art. Delapidarea constă în: „însuşirea. pag. (variantele speciale). pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.(3) şi (4) art. Folosul injust este acel folos la care făptuitorul nu era îndreptăţit. folosire sau traficare a acestora. În cazul primei agravate. Modalităţi: Textul art. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii: a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale de natură patrimonială. două modalităţi speciale şi două agravate. de bani.pen.pen.Prin folos material se înţelege orice profit şi/sau avantaj. 215 C. Epuizarea infracţiunii realizându-se în momentul efectuării ultimei activităţi infracţionale.(1)]. valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează [alin. 5 .pen. incriminează înşelăciunea într-o variantă simplă. folosirea sau traficarea de către un funcţionar.(5) C.pen. Pentru existenţa infracţiunii nu interesează dacă făptuitorul urmăreşte folosul pentru sine sau pentru altul. 711 alin.(3) C. împotriva activităţilor ilicite ale gestionarilor sau administratorilor de însuşire. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi în cazurile prevăzută la alin. 215 alin. sancţiuni Forme: Actele pregătitoare deşi posibile. pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.(1)]. Tentativa se pedepseşte. Acţiunea de amăgire a victimei poate îmbrăca uneori forma unei activităţi infracţionale continuate. 215 C. Ele se au în vedere la individualizarea pedepsei şi în stabilirea gradului de pericol social al făptuitorului. atât cea perfectă cât şi tentativa imperfectă. Forme.162 175 .000 lei (art. pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 12 ani [alin. când s-au folosit calităţi mincinoase sau mijloace frauduloase. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care s-a produs urmarea imediată.000 la 900.

indiferent dacă se află în numerar sau la dispoziţia unităţii private sau publice. acesta aflându-se într-un raport de muncă cu unitatea păgubită (salariat).C. 176 . titlurile de credit. altele decât banii ori valorile asimilate acestora. bunurile sau valorile pe care făptuitorul le gestionează sau administrează. Calitatea de funcţionar public sau funcţionar. trebuie înţeleasă în conformitate cu prevederile art. cu orice titlu.. indiferent cum a fost investita. 106 Prin „alte bunuri” se înţeleg bunurile mobile corporale.147 alin. Pot constitui obiect material al infracţiunii numai bunurile mobile sau cele ce pot fi desprinse de un imobil (uşi.). Deci.E. Functionarul public – definitie (art. fiind reprezentat în primul rând de relaţiile sociale de ordin patrimonial şi relaţiile sociale privind buna desfăşurare a serviciului de către subiectul activ.pen. Cele două calităţi trebuie îndeplinite cumulativ.. 147 Cod penal.. Întotdeauna. cecurile. 107 Idem. de creanţă etc. care au o valoare economică şi fac parte din sfera de gestionare sau administrare a făptuitorului. Idem. o 104 105 A. b) Obiectul material îl reprezintă banii. 106 Idem. Funcţionarul sau funcţionarul public se află în serviciul uneia dintre unităţile la care se referă art. pe baza unui contract de muncă cu unitatea prejudiciată. op. 145 C. iar în al doilea rând are calitatea de gestionar sau administrator de bunuri aparţinând unei persoane juridice.funcţionar. dacă încorporează drepturi a căror valorificare este legată de deţinerea respectivelor înscrisuri.penal) .1 C. 245.. fructe subansamble etc. timbrele.pen. Prin „bani” se înţeleg biletele de bancă şi monedele metalice româneşti sau străine care au putere circulatorie. obiectul juridic special este complex. Autorul infracţiunii este de două ori calificat – în primul rând el are calitatea de funcţionar public sau funcţionar. 107 Subiecţii infracţiunii: a) Subiectul activ este funcţionarul public sau funcţionarul108 care gestionează sau administrează bunurile unei unităţi publice sau private. hârtiile de virament. 105 Prin „valori” se înţeleg hârtiile de valoare şi înscrisurile de orice fel. 108 Vezi art.104 Aşadar.functionar public” se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar..cit. are ca obiect juridic secundar şi relaţiile sociale privind desfăşurarea normală şi corectă a serviciului unităţii private sau publice.Boroi. funcţionarul (care nu este funcţionar public) trebuie să se afle în raport de muncă. cum sunt obligaţiunile C. ferestre. 147 C.prin .. atât funcţionarul cât şi funcţionarul public este subiect activ al infracţiunii de delapidare. lipsa oricăreia dintre ele conduce la inexistenţa infracţiunii de delapidare.. pag.

147 alin.2 C. desfacerea.public” se intelege tot ce priveste autoritatile publice.prin .functionar” se intelege persoana mentionata in alin. este funcţionarul în ale cărui atribuţiuni de serviciu intră şi efectuarea de acte de dispoziţie cu privire la bunurile ce aparţin unităţii publice sau private în raport de natura şi scopul activităţii acesteia. retribuita sau nu. concretizat în actele de dispoziţie pe care le efectuează cu privire la acestea109 Aceastǎ infracţiune se poate sǎvârşii şi în coautorat cu condiţia ca toţi participanţii sǎ albǎ calitatea cerutǎ de lege. Ocuparea functiei de catre functionar. folosinţa sau deţinerea. Unitate – definitie (art. se face prin simpla investire sau prin investirea urmata de încheierea unui contract de munca sau prin simpla încheiere a unui contract de munca.penal) . potrivit legii. inginerul şef. repartizarea plăţilor etc. 249.. in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. ori în institutiile publice care apartin de acestea. precum si orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele prevazute in acel alineat. indiferent de modul de dobândire şi de locul unde se află bunurile. precum si bunurile de orice fel care. iar cel de-al doilea are numai un contact virtual. aprovizionarea. juridic. op.145. sunt îndeplinite de funcţionarii din conducerea unităţii respective (directori. Asemenea acte de dispoziţie privesc planificarea. 177 . Calitatea de gestionar o are .. consilierii. 145 din legea nr.Boroi. contabili.prin termenul . 85/2006). institutiile sau alte persoane juridice de interes public. Functionarul – definitie (art. păstrarea sau eliberarea bunurilor. Functionarul public este persoana fizica investita cu o functie publica cu caracter de permanenta în serviciile autoritatii centrale sau locale.. cu bunurile pe care le administrează. Există o deosebire între gestionar şi administrator.insarcinare de orice natura.. păstrarea si eliberarea de bunuri aflate în administrarea . Infracţiunea de delapidare se poate comite şi de către administratorul judiciar ori lichidatorul averii debitorului în cazul producerii insolvenţei (art.penal) . Administrator. acel funcţionar care exercită ca atribuţii principale de serviciu . serviciile de interes public. chiar temporară a unei unităţi publice sau a oricărei alte persoane juridice. sunt de interes public.145 C. construirea de garanţii şi răspunderea în legatură cu gestionarea bunurilor .cit. primirea . potrivit dispoziţiilor din art. pag. institutiile publice. în sensul că primul vine în contact direct şi material cu bunurile datorită atribuţiunilor sale legate de primirea. managerii etc. folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica. în mod legal. 109 A. administrarea.). 22 din 18 noiembrie 1969 privind angajarea gestionarilor. 1 ale Legii nr.1..

Deci traficarea presupune ca după scoaterea bunului din patrimoniul persoanei juridice să fie dat în folosinţa altei persoane în schimbul unui profit sau câştig. Traficarea este de asemenea o formă de sustragere şi constă în scoaterea bunului din patrimoniul unităţii. 178 . Infracţiunea se consumă în cazul în care elementul material constă în activitatea de „însuşire”. folosirea sau traficarea sunt modalităţi ale sustragerii. nefiind exclusă şi intenţia indirectă. 222 C.cit. apoi în actul de speculare în vederea obţinerii unui profit. În cazul traficării se consumă odată cu folosirea sau traficarea bunului. op. Însuşirea. 251. În opinia noastră delapidarea se comite prin intenţie directă având în vedere modalităţile elementului material (însuşirea. în momentul în care se realizează împosedarea făptuitorului cu bunul respectiv. b) Urmarea imediată – constă în scoaterea bunului din sfera patrimonială a unităţii păgubite. folosire. la „traficare” se urmăreşte realizarea unui profit pe când la „folosire” se urmăreşte satisfacerea unei nevoi personale.b) Subiect pasiv este instituţia publică sau orice altă persoană juridică în care funcţionarul îşi desfăşoară activitatea. traficarea). sau luarea din gestiune a unor bunuri pentru a fi folosite o perioadă mai lungă de timp.pen. sancţiuni Forme: Tentativa se pedepseşte conform cu art. Forme. 110 Constituie delapidare prin folosire.. În cazul traficării scoaterea bunului este temporară ca şi la folosire însă scopurile sunt diferite. 111 A. de cele mai multe ori cu intenţie directă. utilizeze ori să-l înstrăineze.111 În caz de delapidare prin folosire sau traficare paguba constă în uzura bunului. Folosirea110 constă în luarea sau scoaterea din patrimoniul unei unităţi publice cu scopul de a-l folosi în interesul său sau pentru altul. iar dacă obiectul material este o sumă de bani – dobânda legală cuvenită pe timpul folosirii sumei..Boroi. Însuşirea constă în scoaterea unui bun din posesia sau detenţia unei persoane juridice şi trecerea acestuia în stăpânirea făptuitorului care poate să-l consume. Delapidarea se săvârşeşte cu intenţie. Latura subiectivă. scoaterea repetată a unor sume de bani din gestiune pentru acoperirea unor lipsuri anterioare. pag. traficare şi rezultat – deposedarea unităţii de acel bun. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) Elementul material constă în acţiunea de sustragere definitivă sau temporară a unui bun din patrimoniul persoanei juridice de către funcţionarul care îl gestionează sau administrează. folosirea. modalităţi. c) Legătura cauzală există între acţiunea de însuşire.

(1). degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unei conducte petroliere sau de gaz. arhivistică sau o altă asemenea valoare ori când constă în distrugerea. precum şi înlăturarea măsurilor luate alin. poate fi şi un înscris dacă în conţinutul său sunt 179 .pen. Sancţiuni: În cazul variantei simple pedeapsa este închisoarea de la 1 la 15 ani. Bunul poate fi mobil sau imobil. Fapta este mai gravă dacă „distrugerea. 711 alin. Rezultatul specific al acestei infracţiuni constă în desfiinţarea bunului. a sistemelor de alimentare cu apă [alin. b) Obiectul material îl reprezintă orice bun aparţinând patrimoniului privat sau public.000 la 900. istorică. Condiţii preexistente a) Obiectul juridic specific este reprezentat de relaţiile sociale prin care se asigură integritatea materială a bunurilor şi potenţialul de utilizare normală al acestora. Potrivit art. echipamentelor şi instalaţiilor de comunicaţii sau pentru difuzarea programelor de radio şi televiziune. folosire. Modalitatea agravată se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi. Fapta este mai periculoasă „în cazul în care bunul are o deosebită valoare artistică.pen. ca şi în formă continuată când se realizează prin acte succesive de sustragere.(2) C.Este posibilă şi forma infracţiunii continue mai cu seamă în cazul „folosirii” sau „traficării”. 6 .000 lei. traficare. În cazul variantei simple bunul trebuie să aparţină altuia. explozie sau prin orice alt asemenea mijloc dacă rezultă pericol public”. ştiinţifică. deteriorarea acestuia ori pierderea permanentă sau temporară a însuşirilor sau a posibilităţii de întrebuinţare a bunului.(2) şi (3)]. Când distrugerea este sub o formă gravă sau foarte gravă nu interesează dacă bunul distrus aparţine chiar făptuitorului. şi constă în: „distrugerea. persoana juridică se sancţionează cu amendă de la 10. cauzându-se o pagubă materială patrimoniului persoanei căreia aceasta îi aparţine. a unui cablu de înaltă tensiune. Consecinţele deosebit de grave se materializează în producerea unor pagube mai mari de 200. Modalităţi: Sunt trei modalităţi normative definite prin: însuşire. 217 C. degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun. degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun este săvârşită prin incendiere.000 lei sau când s-au produs perturbări deosebit de grave a activităţii cauzate persoanelor juridice.DISTRUGEREA Conţinutul legal:: Fapta prevăzută de art.

). umiditate. Participaţia penală este posibilă în toate formele sale. presupune înlăturarea măsurilor luate pentru conservare sau salvare a bunului (nerespectarea condiţiilor de temperatură. 180 . În cazul formelor agravate subiect activ poate fi orice persoană chiar şi proprietarul. acţiunile de distrugere.pen. fapta va fi mai gravǎ. agregat.112 Dacă înscrisul este oficial şi păstrat de o instituţie de stat sau de către unităţi la care se referă art. Împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui bun – constă în a împiedica o persoană de a întreprinde sau de a executa activităţile de conservare şi menţinere a bunului în starea iniţială. cabluri de înaltă tensiune etc. diminuându-i valoarea Aducerea în stare de neîntrebuinţare – atingerea adusă bunului fără a fi distrus ori degradat însă este pus în situaţia de a nu mai putea fi utilizat (sustragerea sau înlocuirea unei piese de la o maşină. de conservare ori salvare a bunului după ce acestea au fost luate. devenind inutil (dărâmarea construcţiei. mai puţin proprietarul bunului distrus. aducere în stare de neîntrebuinţare. Degradarea – activitate prin care bunul îşi pierde unele dintre calităţile sale. uciderea animalului.(4). de împiedicare a măsurilor de conservare ori de salvare a unui bun sau de înlăturare a măsurilor. Distrugerea are drept urmare lezarea substanţei bunului în aşa fel încât acesta îşi pierde valoarea economică. Bunurile abandonate sau cele care nu mai pot fi utilizate cfm. 242 C. Subiecţii infracţiunii: a) Subiectul activ în variantă simplă poate fi orice persoană. În forma agravată prevăzută în alin.pen. echipamente. incendierea autoturismului. Înlăturarea măsurilor luate de conservare ori salvare a unui bun. destinaţiei lor iniţiale nu pot constitui obiect material al infracţiunii de distrugere. instalaţie etc..). b) Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică al cărei bun a fost distrus. op. Se poate întâlni şi o pluralitate de subiecţi pasivi în cazul în care bunurile distruse aparţineau mai multor persoane. Obiectul material al distrugerii îl constituie de asemenea conductele petroliere. luminozitate necesare conservării). bunuri aflate în indiviziune.consemnate raporturi patrimoniale. 259. caz în care fapta va fi mai aspru sancţionată. (sustragerea sau distrugerea de înscrisuri). degradare. 145 C. Dacǎ bunul are o valoare deosebitǎ. va fi încadrată în art. degradare sau aducerea în stare de neîntrebuinţare se realizează prin mijloace deosebit 112 A Boroi. pag... staţii de radio-TV. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) Elementul material constă într-o acţiune alternativă de distrugere.cit. ruperea sau arderea unui înscris etc.

Dobrinoiu. Infracţiunea prevăzută în art. degradarea. Consumarea se produce în momentul în care acţiunea de distrugere a luat sfârşit şi s-a produs urmarea imediată (distrugerea. Latura subiectivă. b) Cerinţe esenţiale – Pentru realizarea laturii obiective a formei tip. Bucureşti.222 C.(4) sancţiunea este închisoare de la 3 la 15 ani. La fel modalităţile normative prevăzute în alin. Folosirea acestor mijloace atrage agravarea faptei numai dacă prin utilizarea lor a rezultat un pericol public punând în pericol viaţa. epuizarea având loc odată cu comiterea ultimului act al activităţii infracţionale. Sancţiuni: În forma simplă pedeapsa este închisoare de la o lună la 3 ani sau amendă. sancţiuni Forme: Tentativa se pedepseşte conform art. c) Urmarea imediată constă în schimbarea în rău a existenţei bunului sau a capacităţii de utilizare a acestuia şi producerea unei pagube persoanei căreia îi aparţinea bunul. vol. Agravanta prevăzută în art. Pentru variantele agravate. Modalităţi: Infracţiunea prezintă mai multe modalităţi normative şi anume: distrugerea. aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun. Această cerinţă nu mai este necesară în cazul formelor agravate. 181 113 .pen. d) Legătura de cauzalitate. (2). Forme.).(3) şi (4) au în vedere un anumit obiect material specific.). se prezintă sub toate modalităţile normative prevăzute la alin.I. pag. degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare.(2) şi (3). gaze. dar are în vedere anumite obiecte materiale (conducte de petrol. 366. iar în varianta agravată prevăzută în art. se comite numai cu intenţie directă sau indirectă. modalităţi. cablu de înaltă tensiune etc. Drept penal. explozie ori alt asemenea mijloc). 217 alin. În variantele agravate. degradarea. 2000. împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare şi înlăturarea măsurilor luate. sancţiunea este închisoare de la 1 la 10 ani alin. 217 C.(1). V.pen. aducerea în stare de neîntrebuinţare etc. Pericolul public este pericolul care ameninţă o colectivitate de persoane sau o mulţime de bunuri. Editura Lumina Lex. 217 alin. modalităţile sunt numai distrugerea.113 Pentru existenţa infracţiunii este suficientă o singură acţiune din cele enumerate de lege. Există între acţiunile care definesc elementul material şi urmarea imediată. Distrugerea se poate săvârşi în formă continuată.de primejdioase (incendiere. instalaţii de comunicaţii. partea specială. fie mijloacele folosite în acţiunea de distrugere. integritatea ori sănătatea persoanelor. bunul trebuie să aparţină altuia.

aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii. Prin funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat se înţelege acea funcţie. Obiect juridic special secundar. Subiecţii infracţiunii: a) Subiectul activ poate fi orice persoană. aflat în exerciţiul funcţiunii – forma simplă” (art.239C. aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii. ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii. b) Obiectul material: dacă infracţiunea este săvârşită prin ameninţare nu are obiect material. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. poliţişti. Astfel de funcţionari sunt: parlamentarii. a căror manifestare este asigurată prin apărarea prestigiului şi siguranţei funcţionarilor. cuprinde relaţiile sociale care se referă la libertatea sau integritatea corporală a persoanei investită cu autoritate publică. . vătămarea sau vătămarea corporală gravă. membrii guvernului. aflat în exerciţiul funcţiunii. 182 .lovirea sau orice acte de violenţă săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.).ULTRAJUL114 Conţinut legal: „ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă. . Există şi trei modalităţi agravate: . obiectul material este corpul funcţionarului public. b) Subiect pasiv este în principal instituţia sau organul care exercită autoritatea publică.CAPITOLUL III INFRACŢIUNI CONTRA AUTORITĂŢII 1 . Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii: a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la autoritatea de stat.pen. jan- 114 Modificat şi completat prin Legea nr.vătămarea corporală gravă săvârşită împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat. judecător. procuror. subiect pasiv secundar este funcţionarul public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice împotriva căreia s-a săvârşit ameninţarea.vătămarea corporală săvârşită împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat. contra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat. dacă se comite prin lovire sau alte violenţe. care conferă funcţionarului atribuţii şi competenţe de a da dispoziţii şi de a lua măsuri necesare pentru respectarea lor. 278/2006.

scrisoare. ultrajul se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. atingerea adusă libertăţii sau integrităţii corporale a persoanei. Consumarea faptei are loc în momentul săvârşirii acţiunii incriminate şi producerea urmării imediate. lovirea sau alte violenţe. lovirea sau alte acte de violenţă. inspectori ai administraţiei publice locale. Pentru existenţa infracţiunii de ultraj aceste acţiuni trebuie îndreptate împotriva funcţionarului aflat în exerciţiul funcţiei sau pentru fapte îndeplinite de către acesta în exercitarea funcţiei sale. precizând că prin faptă va aduce atingere prestigiului persoanei care deţine o funcţie publică. primari etc. (3) pedeapsa este închisoare de la 6 luni la 6 ani. Acţiunile incriminate se săvârşesc nemijlocit în prezenţa funcţionarilor sau în mod indirect prin telefon. Sancţiuni: În forma simplă. iar ca urmare adiacentă. Conţinutul constitutiv: a) Elementul material cuprinde acţiunile specifice care caracterizează infracţiunile contra persoanei: ameninţarea. În cazul formelor agravate. Latura subiectivă a infracţiunii este numai intenţia care poate fi directă sau indirectă. d)Legătura de cauzalitate: există între acţiunea incriminată şi urmarea imediată. vătămarea corporală gravă etc.fapta să fie săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă. 183 .darmi. iar dacă s-a produs o vătămare corporală gravă – închisoarea de la 3 la 12 ani. agentul de circumscripţie financiară. În cazul formei agravate alin. în cadrul sau în afara instituţiei publice.să fie săvârşită împotriva unui funcţionar public aflat în exerciţiul funcţiunii sau pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii. Pentru întregirea laturii obiective ale infracţiunii trebuie îndeplinite următoarele cerinţe esenţiale: . modalităţile de comitere sunt: ameninţarea. vătămarea corporală. procuror ori în misiune sau delegaţie). sancţiuni Forme: Actele pregătitoare şi tentativa nu se pedepsesc. ultrajul se comite prin ameninţare. Este necesar ca făptuitorul să fi cunoscut calitatea victimei. c) Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru autoritatea cu care este investit organul din care face parte funcţionarul ultragiat. reţele de calculator etc. Funcţionarul se află în exerciţiul funcţiunii pe parcursul celor 8 ore de muncă. vătămare corporală sau vătămare corporală gravă – fiecare din aceste acţiuni fiind incriminate în mod distinct în codul penal ca infracţiuni contra persoanei. chiar şi în afara serviciului când natura funcţiei o cere (poliţist. Modalităţi: În cazul formei simple. . modalităţi. Forme. brigadier silvic.

op. 180-182. Latura subiectivă se prezintă sub forma intenţiei directe sau indirecte. modalităţi sancţiuni Forme: Tentativa nu se pedepseşte.. „A folosi o calitate oficială” înseamnă a efectua un act. 184 . Subiecţii infracţiunii: a) Subiect activ poate fi orice persoană responsabilă. Condiţii preexistente: Obiectul infracţiunii: Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale a căror dezvoltare este condiţionată de exercitarea calităţilor oficiale numai de către persoanele investite cu astfel de calităţi. 286. infracţiunea se consumă în momentul săvârşirii celor două acţiuni incriminate şi s-a produs urmarea imediată.Boroi. poliţist. 2391 au fost incriminate cazuri speciale de pedepsire în cazul infracţiunii prevăzute la art. Conţinutul constitutiv: a) Elementul material cuprinde două activităţi distincte. cumulative care pot fi săvârşite simultan sau succesiv: folosirea fără drept a unei calităţi oficiale şi îndeplinirea unui act legat de acea calitate. jandarm sau militar în scop de intimidare sau răzbunare. dacă foloseşte fără drept o altă calitate oficială ori cel care a pierdut-o şi continuă să o exercite b) Subiect pasiv poate fi autoritatea publică prejudiciată prin calitatea oficială pe care făptuitorul o exercită fără drept. maximul pedepsei majorându-se cu 2 ani. Poate fi subiect activ şi o persoană oficială. Calitatea oficială presupune o funcţie care implică exerciţiul autorităţii. 240 C.115 „Îndeplinirea vreunui act” legat de calitatea uzurpată.). 189 şi 193 săvârşite împotriva soţului. implică efectuarea unui act care intră în atribuţiile funcţiei sau însărcinării pe care o implică calitatea oficială. folosind fără drept o calitate oficială. Forme. 2 . copiilor sau părinţilor unui judecător. b)Cerinţe esenţiale: Cerinţa elementului material este ca folosirea calităţii oficiale să se fi făcut fără drept. adică puterea de a lua dispoziţii cu caracter obligatoriu.pen. procuror.UZURPAREA DE CALITĂŢI OFICIALE Conţinutul legal: „Folosirea fără drept a unei calităţi oficiale.În art. o activitate prin care făptuitorul îşi atribuie acea calitate sau pe care nu o mai are.cit. pag.. însoţită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legal de acea calitate” (art. c)Urmarea imediată constă în săvârşirea acţiunii incriminate şi crearea unei stări de pericol pentru autoritatea publică în numele căreia s-a folosit fără drept calitatea oficială. 115 A.

fie prin îndeplinirea lor abuzivă . Sancţiuni: închisoarea de la 6 luni la 3 ani. nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane” (art.).pen.pen. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii: a) Obiectul juridic special – acele relaţii sociale privitoare la asigurarea bunului mers al unităţilor prevăzute la art.pen.). conform art. la buna desfăşurare a activităţii de serviciu precum şi apărarea drepturilor şi intereselor oricărei persoane împotriva funcţionarilor publici abuzivi.). CAPITOLUL IV A. nu există obiect material. Subiecţii infracţiunii: a) Subiectul activ este calificat fiind un funcţionar public sau funcţionar (conform art. b) Obiectul material: de regulă..ABUZUL ÎN SERVICIU SAU ÎN LEGĂTURĂ CU SERVICIUL Conţinutul legal: „fapta funcţionarului public (sau funcţionarului. 145 C. 1 . săvârşită în timpul sau cu ocazia exercitării serviciului.) etc. Textul incriminează abuzul funcţionarilor.Modalităţi: nu prezintă modalităţi normative.pen. numai dacă faptele de abuz nu sunt incriminate în mod distinct în Codul penal (arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă (art.pen. 246 C. Cali185 . pretinzându-se funcţionarilor( persoanelor) o anumită conduită. însă pot exista mai multe modalităţi faptice în raport cu felul calităţii oficiale atribuite. Dacă avem în vedere expresia „vătămarea intereselor legale ale unei persoane” atunci când aceste interese privesc un bun sau un înscris.pen. 258 C. tortura (art. 147 C. supunerea la rele tratamente (art. incorectă a unui funcţionar public sau funcţionar ce constă în încălcarea intenţionată a atribuţiilor de serviciu fie prin neîndeplinirea lor. Ambele noţiuni sunt definite de art.) care în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. 258 C. INFRACŢIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGĂTURĂ CU SERVICIUL Prin incriminarea acestor infracţiuni se asigură desfăşurarea ăn condiţii normale a serviciului în unităţile publice sau în orice unitate a cărei activitate este reglementată potrivit legii. 267). mijloacele folosite etc. 2671 C. Obiectul juridic generic al acestor infracţiuni îl reprezintă relaţiile sociale care privesc buna evoluţie a relaţiilor de serviciu. obiectul material va fi bunul sau înscrisul respectiv. Prin abuz în serviciu se înţelege acea comportare sau conduită ilegală. cu ştiinţă. 266 C.pen.

. Un „funcţionar public” sau un „funcţionar” este în exerciţiul atribuţiilor de serviciu atunci când desfăşoară activităţi legate de îndatoririle sale de serviciu precum şi când aduce la îndeplinire anumite dispoziţii primite de la şefii ierarhici date în condiţii legale. reprezentat de stat. Interesele legale ale unei persoane se regăsesc în actele normative statute sau regulamente clare în aplicarea acestora.Dongoroz. trebuie înţeles ca fiind acea operaţiune care trebuie efectuată de funcţionarul public sau funcţionar în exerciţiul atribuţiilor de serviciu (cele prevăzute în fişa postului). Pentru a se reţine infracţiunea sub forma acţiunii. adică salariatul acesteia. ca titular al valorii sociale ce asigură bunul mers al activităţii organelor şi instituţiilor. pentru desemnarea acţiunii sau inacţiunii ca element material al laturii obiective. 186 . care în mod abuziv priveazǎ o persoanǎ de dreptul de a ocupa acel post. Subiect pasiv secundar fiind persoana fizică căreia i s-a adus o vătămare intereselor legale prin fapta abuzivă a subiectului activ. neîndeplinirea cu ştiinţă a unui asemenea act (inacţiune)]. Subiect pasiv principal poate fi şi o persoană juridică privată când subiectul activ este un funcţionar. într-o anumitǎ instituţie. 116 V. Pot comite aceastǎ infracţiune în coautorat. îndeplinirea unui „act” trebuie să se facă în mod defectuos – îndeplinirea unei operaţiuni altfel de cum trebuia efectuată. Prin îndeplinirea unui act în mod defectuos se înţelege efectuarea unui act de serviciu necorespunzător sau prin depăşirea atribuţiilor de serviciu116. Termenul „act” folosit de textul art.tatea de funcţionar public sau funcţionar trebuie să existe în momentul comiterii faptei. Prin neîndeplinirea unui act se înţelege omisiunea funcţionarului de a efectua operaţia pe care era ţinut să o efectueze (refuzul nejustificat al funcţionarului public să elibereze unei persoane un act de studiu). b) Urmarea imediată.pen. Îndeplinirea unui act în mod defectuos (acţiune). 246 C. Explicaţii teoretice vol. toţi coautorii trebuie să aibă această calitate. cu toate cǎ din punct de vedere legal şi al cunoştinţelor îndeplinea toate condiţiile. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) Elementul material este reprezentat atât de o acţiune cât şi de o inacţiune. Instigarea şi complicitatea sunt posibile fǎrǎ îndeplinirea vreunei cerinţe esenţiale. iar dacă aceasta este săvârşită în coautorat. membrii unei comisii de examen pentru ocuparea unui post. pag 82. de exemplu. constă într-o vătămare a intereselor legale ale unei persoane şi atingerea adusă calităţii relaţiilor de serviciu din unitatea în care îşi desfăşoară activitatea subiectul activ.IV. b) Subiectul pasiv: distingem un subiect pasiv principal.

(2) C. 248¹ C. Forme.). Condiţii preexistente: Obiectul infracţiunii: a) Obiectul juridic special îl reprezintă relaţiile sociale referitoare la respectarea de către funcţionarii publici (funcţionari) a obligaţiei de a-şi îndeplini în mod corect atribuţiile ce le revin pentru a nu vătăma interesele publice ori interesele legale ale persoanelor fizice. Modalităţi: există două modalităţi normative – neîndeplinirea cu ştiinţă a unui act şi îndeplinirea în mod defectuos a unui act – în cadrul serviciului pe care subiectul activ îl îndeplineşte. în momentul îndeplinirii actului în mod defectuos.pen. modalităţi.). Varianta agravată este prevăzută de art. Culpa este exclusă de termenul ’’ cu ştiinţă’’conţinut de textul de lege. 249 alin. În varianta tip infracţiunea constă în: „Încălcarea din culpă.pen. 249 alin. în momentul expirării termenului stabilit pentru îndeplinirea actul respectiv. Sancţiuni: închisoarea de la 6 luni la 3 ani dacă subiectul activ este funcţionar public şi închisoare de la 6 luni la 2 ani dacă făptuitorul este funcţionar. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor poate fi săvârşit în formă continuată. a unei îndatoriri de serviciu. Dacă acţiunea ce constituie elementul material este îndreptată asupra 187 . iar dacă infracţiunea se realizează prin inacţiune. „Fapta prevăzută la alin. prin neîndeplinirea acesteia sau îndeplinirea ei defectuoasă.NEGLIJENŢA ÎN SERVICIU Conţinutul legal: „Există o variantă tip şi una agravată a infracţiunii (art. 249 C. dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori a unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane” (art. Pentru cealaltă modalitate normativă forma de vinovăţie poate fi atât intenţia directă cât şi cea indirectă.(1) C. este una de rezultat.pen. Infracţiunea se consumă în momentul când s-a produs urmarea prevăzută de lege (lezarea unui drept al subiectului pasiv). de către un funcţionar public sau funcţionar. Latura subiectivă: Sub aspectul vinovăţiei. impunându-se cercetarea şi stabilirea legăturii între elementul material şi urmarea imediată.(1) dacă a avut consecinţe deosebit de grave” este forma agravată a infracţiunii – art. 2 .pen. b) Obiectul material.pen.c) Legătura de cauzalitate – Infracţiunea prevăzută în art. 246 C. sancţiuni Forme: actele pregătitoare şi tentativa nu se pedepsesc. de regulă lipseşte la infracţiunea de neglijenţă în serviciu. Consumarea are loc atunci când infracţiunea se realizează prin acţiune. infracţiunea comisă prin inacţiune se săvârşeşte cu intenţie directă.

Totuşi. atunci când îndeplinirea unei obligaţii incumbă unui grup de persoane unei echipe care execută un control. Fiind o infracţiune săvârşită din culpă este exclusă participaţia penală. 188 . obiectul material îl reprezintă corpul acesteia.pen. Ex: fapta medicului care nu a luat toate mǎsurile pentru desfǎşurarea în bune condiţii a unei operaţii de vaccinare. dacă este dată în temeiul unei norme juridice a cărei aplicare intră în sarcina acestuia117. ar putea fi vorba de coautorat. instalaţii. materiale etc.R. Toader. b) Subiect pasiv este organul. b) Cerinţe esenţiale: Pentru întregirea elementului material al infracţiunii este necesar ca funcţionarul public (funcţionarul) să se afle în exerciţiul atribuţiunilor de serviciu. specifică serviciului respectiv. T. cu caracter general sau special. Loghin.. pe baza unor acte normative. Subiectul pasiv nu poate fi în afara organelor sau instituţiilor statului ori a unităţilor prevăzute de art.332. Pentru acest caz medicul va rǎspunde pentru neglijenţǎ în serviciu. din care cauzǎ s-a produs uciderea din culpǎ a unei persoane de cǎtre agentul sanitar. 147 C.unui lucru (neglijenţă în întrebuinţarea unor bunuri: aparate. Casa de editură şi pres㔪ansa”S. 117 O. p. sau poate fi orice persoană dacă a suferit o vătămare importantă a intereselor sale legale. o inventariere etc.) există un obiect material al infracţiunii.pen.pen. instituţia de stat sau o altă unitate din cele la care se referă art. maşini. Subiecţii infracţiunii: a) Subiect activ este funcţionarul public sau orice alt funcţionar (art. iar agentul sanitar pentru ucidere din culpǎ. 145 C. cuprinsă în fişa postului. iar prin “încălcarea unei îndatoriri de serviciu” se înţelege nerespectarea. Partea specială. 145 C. nesocotirea îndatoririlor de serviciu. Drept penal român.). În cazul în care ca urmare a neglijenţei în serviciu s-a produs o vătămare corporală a unei persoane. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) Elementul material este reprezentat de „încălcarea din culpă a unei îndatoriri de serviciu” de către un funcţionar public (funcţionar) prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă.L. 1994. Dispoziţia organului ierarhic superior constituie îndatorire de serviciu pentru funcţionarul public sau alt funcţionar. Prin “îndatorire de serviciu” se înţelege acea atribuţie a funcţionarului public sau funcţionarului. când este vorba de o pagubă sau de o tulburare însemnată a bunului mers al activităţii (calificat). Bucureşti.

În varianta agravată.(1). După cum se poate observa.pen. Persoanele juridice se sancţionează cu amendă între 5. pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani când autorul este funcţionarul public. (5) Vătămarea corporală gravă săvârşită de către un funcţionar public.000 şi 600.(1) se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 12 ani”. în condiţiile alin. (1). Latura subiectivă: Forma de vinovăţie este culpa cu cele două forme ale sale: neglijenţa şi uşurinţa. Dovedire culpei revine în sarcina organului judiciar. maximul pedepsei se reduce cu 1/3. se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.. se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă. PURTAREA ABUZIVĂ Conţinutul legal: Faptă prevăzută de art. 250 C.).” d) Neglijenţa în serviciu fiind o infracţiune de rezultat este necesar a se stabili legătura de cauzalitate între acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi urmarea cerută de norma de incriminare. (2) C.pen. Forme. de către un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. sancţiuni Forme: Este incriminată numai fapta consumată.c) Urmarea imediată este explicit arătată în textul de lege şi constă „într-o tulburare însemnată a bunului mers al unui organ sau instituţii de stat ori al altei unităţi prevăzută de art. Modalităţi: Există două modalităţi pentru forma tipică a infracţiunii: „neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu” şi „îndeplinirea defectuoasă a unei îndatoriri de serviciu de către un funcţionar public (funcţionar)”. (2) Ameninţarea săvârşită de către un funcţionar public. se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. modalităţi. se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.000 lei 1 (art. maximul reducându-se cu 1/3 când fapta este săvârşită de un funcţionar. (4) Vătămarea corporală săvârşită de către un funcţionar public în condiţiile alin. Consumarea se produce în momentul când s-a executat acţiunea incriminată ori în momentul în care a expirat termenul în care actul trebuia executat. (3) Lovirea sau alte acte de violenţă săvârşite de către un funcţionar public în condiţiile alin.pen. În cazul formei agravate sunt prevăzute ca elemente circumstanţiale. infracţiunea este incriminată într-o modalitate simplă (tip) şi patru modalităţi agravate. 71 alin. 3. 189 . Sancţiuni: Pentru forma tip pedeapsa este închisoarea de la o lună la 2 ani când autorul este funcţionar public iar în cazul în care autorul este un funcţionar. 145 C. în condiţiile alin. 145 C.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă cauzate uneia din unităţile prevăzute la art. şi constă în: „(1) Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană.(1). producerea unei pagube mai mari de 200.pen.

).258 C.pen. vătămare corporală gravă etc. b) În cazul variantelor agravate a purtării abuzive există şi un obiect material. ci şi prin faptul că acestea sunt săvârşite de către un funcţionar public(funcţionar) în exercitarea funcţiei sale ca reprezentant al autorităţii sau instituţiei publice ori al persoanei juridice de interes public în care acesta îşi desfăşoară activitatea. sau orice altă persoană juridică a cărei activitate a fost perturbată prin fapta funcţionarului public (funcţionarului). Acesta este specific infracţiunilor complexe în sensul că subiect pasiv principal este autoritatea sau instituţia din care face parte funcţionarul public . iar subiect pasiv secundar este persoana fizică victimă a comportamentului abuziv al funcţionarului. integritatea corporală şi libertatea psihică a persoanelor. vătămarea corporală. gesturi etc. Expresiile jignitoare utilizate de funcţionari pot îmbrăca forma scrisă. Pericolul social al faptei subzistă nu numai ca urmare a săvârşirii infracţiunilor menţionate. 145 C. lovire sau alte violenţe. reputaţia. În cazul agravantei. Prin purtarea abuzivă a funcţionarului se aduce atingere şi prestigiului autorităţii sau instituţiei publice cu care acesta se află în relaţii de serviciu. ameninţări. 190 .Purtarea abuzivă este fapta funcţionarului public(funcţionarului-art. Conţinutul constitutiv: Latura obiectivă: a) Elementul material constă într-o acţiune – întrebuinţarea de expresii jignitoare de natură a desconsidera persoana sau de a lovi în demnitatea sa. orală. reprezentat de corpul persoanei asupra căruia sunt săvârşite actele de violenţă. Condiţii preexistente: Obiectul infracţiunii: a) Obiectul juridic principal îl reprezintă relaţiile sociale care presupun o comportare corectă şi respectuoasă a funcţionarului public (funcţionar) faţă de orice persoană. Subiecţii infracţiunii: a) Subiectul activ nemijlocit este calificat: un funcţionar public (sau funcţionar) aflat în exercitarea atribuţiunilor de serviciu. Obiectul juridic secundar se constituie din relaţiile sociale privind onoarea. proferează expresii jignitoare faţă de o persoană sau săvârşeşte faţă de aceasta fapte de ameninţare. vătămare corporală sau vătămare corporală gravă. sănătatea.pen. Subiect pasiv poate fi şi o unitate dintre cele prevăzute la art. care în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu . elementul material poate consta în mai multe acţiuni: lovirile sau alte violenţe. b) Subiect pasiv poate fi orice persoană căreia i s-au adresat expresiile jignitoare sau care a suferit lovirile sau alte violenţe.

Prin „expresii jignitoare” se înţelege orice manifestare prin care se aduce atingerea reputaţiei sau onoarei victimei. lovire sau alte violenţe. lovirea sau vătămarea corporală. sau alte violenţe.pen. ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge. Dacă comportamentul abuziv al funcţionarului public este îndreptat asupra a două sau mai multor persoane în acelaşi timp şi aceleaşi împrejurări el săvârşeşte tot atâtea împrejurări de purtare abuzivă aflate în concurs. directă.citite. Modalităţi: În cazul variantei tip există o singură modalitate normativă „întrebuinţarea de expresii jignitoare”. 504 191 . c) Urmarea imediată: Comiterea oricăreia dintre acţiunile incriminate are ca urmare o comportare ilicită a funcţionarului public şi crearea unei stări de pericol care lezează prestigiul şi buna desfăşurare a activităţii unei instituţii publice. În cazul variantei agravate întâlnim patru modalităţi normative: ameninţare. Sancţiuni: Sunt prevăzute în conţinutul legal. 4 . 118 A se vedea C. lovire.. în alin. dacă legea nu dispune altfel118. Forme. b) Cerinţe esenţiale: faptele să fi fost comise de către funcţionarul public (funcţionarul) aflat în exerciţiul funcţiunii. Latura subiectivă: Purtarea abuzivă se săvârşeşte cu intenţie.). în scopul de a îndeplini. care presupune îndeplinirea corectă a îndatoririlor de serviciu de către orice funcţionar sau funcţionar public. Consumarea are loc în momentul în care s-au proferat expresiile jignitoare faţă de o persoană ori s-a recurs la ameninţare. vătămarea corporală şi vătămarea corporală gravă.Bulai şi colectiv. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii: a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale din sfera raporturilor de serviciu.LUAREA DE MITĂ Conţinutul legal: „Fapta funcţionarului care direct sau indirect. el săvârşeşte o singură infracţiune de purtare abuzivă care absoarbe în varianta cea mai gravă. variantele mai uşoare. a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri” (art. op. modalităţi. întrucât pluralitatea de subiecti pasivi determină întotdeauna o pluralitate de infracţiuni. pag. 4 şi 5 art. în cazul variantelor prev. 254 C. pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin.pen. 250 C. sancţiuni Forme: Este incriminată numai în formă consumată. Dacă însă asupra aceleeaşi persoane făptuitorul foloseşte ameninţarea. indirectă sau chiar praeterintenţie.

Ardeleanu -"Unele aspecte ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată". iar Codul penal din 1936 la "bani. Stoica. şi de aceea sunt supuse confiscării în condiţiile art. Codul penal din 1865 se referea la " daruri sau prezenturi". alin. Când aceste foloase constau în bunuri corporale ele nu constituie decât bunuri dobândite prin săvârşirea infracţiunii de luare de mită. nr.b) Obiectul material. în motivarea Deciziei nr.3581/19737. valori. În literatura juridică se consideră că obiectul material îl constituie lucrul asupra căruia se îndreaptă în mod firesc sau întâmplător săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. Obiectul material al infracţiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul îl constituie însăşi obiectivarea atribuţiilor de serviciu. pag. prin vătămarea obiectului material. Problema existenţei sau inexistenţei obiectului material la infracţiunile de luare şi dare de mită este controversată în doctrină. Bucureşti. O. promise sau pretinse nu se îndreaptă în nici un fel acţiunile incriminate în art. 3. 3. . partea specială. 118. lit. asupra sumelor de bani sau alte foloase injuste. Bucureşti. se consideră că obiectul material al infracţiunilor de luare şi dare de mită îl constituie " bani. V. vol. infracţiunile nu au obiect material.. 12/1981. partea specială. Definind obiectul mitei." Explicaţii teoretice ale Codului penal român". operaţiunile fizice asupra acestuia expunându-l la un pericol sau vătămându-l. bunuri. adică o sporire a activului sau o diminuare a pasivului patrimoniului făptuitorului pe cale ilicită a exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor sale de serviciu.pen. În literatura juridică s-a făcut precizarea că prin expresia " foloase care nu i se cuvin " se înţelege orice folos material care ar constitui o îmbogăţire fără just temei. arată că " foloasele reprezintă obiectul material al infracţiunii de luare de mită". actele materiale ce încorporează atribuţiile agentului. În acest sens Tribunalul Suprem.45 120 . C. valori şi alte foloase care nu i se cuvin " date de funcţionar sau primite de el. Bucureşti. Dongoroz. 41 . nu operează fizic asupra lor şi nu le vatămă în integritatea şi structura lor. p. În opinia altor autori120. 254. Editura didactică şi pedagogică. p. În articolul 254 din Codul penal actual se vorbeşte numai despre "bani sau alte foloase care nu i se cuvin ". 1983 119 192 . 130 121 . R. În opinia unor autori119. Avram Filipaş . în sensul ar. secţia penală.R. 1976. În cazul infracţiunilor care au obiect material punerea în pericol a relaţiilor sociale ocrotite prin incriminare are loc tocmai prin periclitarea în orice mod. aceştia reprezentând mijlocul cel mai frecvent de corupere a funcţionarului în practica judiciară existentă121. d.p. Legea enunţă semnificativ banii. 254 C.Drept penal. oferite. 247 şi M. date. Editura Academiei. 1971. Editura Didactică şi Pedagogică. Drept penal.D. comisioane sau orice alt folos necuvenit după lege ".

1 din Le. respectiv voinţa şi conştiinţa de a accepta o plată din partea celui care primeşte. oferirea unui folos care să echivaleze cu valoarea serviciilor care se aşteaptă de la acesta. 164 şi Dec. Antoniu. 1992.p. Dec. s. 3. s. Dec. pag.p. cumpărarea bunăvoinţei funcţionarului. deşi nu este o cerinţă a legii. A. 9/1971. pag. p. 124 G. 2407/1975 în" R. aceste mici atenţii excluzând ideea unei retribuţii. Sar putea susţine că luarea de mită implică. Supr. 1710/1970 în" CD". Dar orice retribuţie are un aspect obiectiv în sensul că implică o relaţie între darul pretins. pretinzând sume fixe pentru actul solicitat indiferent cine e persoana mituitorului. prin concept. acordarea unui împrumut unui funcţionar pentru a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu122. dar şi o valoare suplimentară reprezentând fie o plată anticipată a celorlalte servicii ilicite care vor fi cerute funcţionarului. 125 V. 4. a unei traficări a funcţiei. Subiecţii infracţiunii: a) Subiect activ nu poate fi decât funcţionarul public sau funcţionarul care pretinde sau primeşte bani sau alte foloase. vor avea şi ele caracter de mită. Numai dacă se oferă funcţionarului daruri simbolice (un buchet de flori) pentru serviciile solicitate nu pot fi considerate foloase în sensul art. C. Editura Academiei Române. Editura Academiei Bucureşti. 408 123 Trib. indiferent dacă au fost daţi în mod expres ca un dar sau sub forma unui împrumut simulat. p.". p. neîndeplinirea sau întârzierea unui act de serviciu.D. Având în vedere art. 1971. 133 122 193 . 2113/1971 în" R.R. Filipaş -" Practica judiciară penală". 254 C. În practică se întâlnesc chiar funcţionari care " şi-au tarifat "serviciile. S-ar putea desprinde concluzia că dacă se oferă funcţionarului o sumă excesiv de mare în raport cu valoarea actului pretins nu ar exista luare de mită125.D. primit sau promis şi actul de serviciu pe care funcţionarul urmează a-l efectua. Mita reprezintă în esenţa sa o retribuţie pentru îndeplinirea. nr. nr. schimburi avantajoase pentru funcţionari. 2. 219. diferite daruri sub orice formă cum ar fi vânzări simulate. În privinţa darurilor ocazionale oferite funcţionarului dacă sunt în legătură cu un serviciu concret pe care mituitorul îl solicită acestuia. a nu-l efectua sau a-l îndeplini cu întârziere. Dongoroz -" Explicaţii teoretice ale Codului penal român". Bulai. pierdere voită la joc de noroc în favoarea funcţionarului. şi un aspect subiectiv care presupune un interes personal şi voinţa de a retribui din partea celui care dă. În realitate "cadoul" primit de funcţionari conţine atât o valoare proporţională cu serviciul prestat. Trib. atât funcţionarul cât şi mituitorul au reprezentarea unei proporţii între serviciul cerut şi suma promisă. Supr. vol. există ca o realitate obiectivă implicată în structura intimă a raporturilor care se crează între funcţionar şi mituitor124.În practica judiciară s-a decis că obiectul mitei poate consta în: sume de bani..p. vol.R. 246. Existenţa unei proporţii cu valoarea actului pe care funcţionarul îl îndeplineşte. fie o donaţie făcută acestuia.". Este necesar să existe o proporţie între valoarea actului şi folosul promis astfel ca acesta să apară ca o răsplată123.

Exercitarea însărcinării de către funcţionarii publici trebuie să se realizeze numai în serviciul unei unităţi dintre cele prevăzute de art. Prin expresia" cu orice titlu "se înţelege plasarea unei sarcini de serviciu indiferent de gradul şi denumirea funcţiei. Se consideră că prin expresia " orice alt salariat" se înţelege orice persoană încaPrin OUG nr. companiilor naţionale. societăţilor comerciale. 78/2000 modificată şi completată ulterior126 pot avea calitatea de subiect activ şi una din următoarele persoane: a) cel care exercită o funcţie publică. C. f) care deţin o funcţie într-un partid. asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie. nedeterminată sau pe o perioadă temporară. exercitate pe o durată permanentă. 1997. regiilor autonome. Conform art.. Din dispoziţiile art. " prin funcţionar se înţelege persoana menţionată în aliniatul 1.p. a şi b în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa. delimitată127. Prin expresia " indiferent cum a fost investită "se înţelege existenţa persoanei în funcţie indiferent de modul în care a obţinut-o: a fost numită prin decizie scrisă.p. Important e ca însărcinarea să fie exercitată şi pe deplin îndeplinită. Editura Press. indiferent de modul în care au fost investiţii în cadrul autorităţilor publice. sindicat. pe lângă persoanele arătate la alin. A. 147 C. 376. Mitrache. CD. Prin " însărcinare în cadrul unei unităţi" se înţelege un complex de atribuţii de orice natură. indiferent de caracterul acestora. Activitatea desfăşurată de funcţionarul public conform însărcinării primite poate fi plătită sau nu. 127 126 194 . Bulai. 1 şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte unităţi cu personalitate juridică decât cele prevăzute în acel alineat. g) alte persoane fizice în condiţiile prevăzute de lege.gea nr. In sfera acestei noţiuni. Curs selectiv pentru licenţă. Filipaş -" Drept penal român". se cuvine să facem unele precizări legate de semnificaţia termenilor folosiţi de legiuitor. încadrată cu contract de muncă sau a fost aleasă. c) care exercită atribuţii de control potrivit legii.pen. e) care indiferent de calitatea lor controlează sau acordă asistenţă specializată în măsura în care participă la decizii. precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel aliniat". 145 C. b) cei care îndeplinesc temporar potrivit legii o funcţie sau însărcinare în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa în cadrul serviciilor publice. p. 147. alin. 2 C. unităţilor cooperatiste sau al altor agenţi economici. 147 rezultă că noţiunea de funcţionar are înţeles mai larg decât noţiunea de funcţionar public. 124/2005 şi OUG nr. d) care acordă asistenţă specializată unităţilor prevăzute la lit. 50/2006. Pentru a înţelege dispoziţiile art.

66-67. inacţiune – nerespingerea de către făptuitor a promisiunilor. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă Elementul material se poate realiza fie printr-o acţiune fie prin inacţiune. a formula o pretenţie – iniţiativa aparţine făptuitorului.drată cu contract de muncă în condiţiile prevăzute de Codul muncii.a nu respinge o promisiune – a nu-şi manifesta dezacordul cu privire la promisiunea făcută de cineva. Primirea folosului ulterior efectuării sau neefectuării actului de serviciu trebuie să fie precedată de o pretindere. după îndeplinirea în parte a unei îndatoriri de serviciu dar înainte de finalizarea ei – constituie infracţiunea de luare de mită..Noţiunea de" funcţionar public" şi" funcţionar" definite de art. nr. Elementul material al faptei se săvârşeşte întotdeauna înaintea efectuării sau neefectuării actului de serviciu ori a realizării lui necorespunzătoare.7/1997. p. notari publici etc. . acceptarea presupune întotdeauna o oferă.a primi – a prelua. 147 C. În acelaşi timp. . ca urmare a îndeplinirii.oricare dintre acţiunea sau inacţiunea elementului material trebuie să aibă ca obiect „bani sau alte foloase” –foloasele presupun orice avantaj de natură patrimonială. executor judecătoresc. un militar. . 195 128 .Acţiunea sau inacţiunea făptuitorului trebuie să fie anterioară îndeplinirii sau neîndeplinirii actului.a pretinde – a cere ceva. primite etc.. nu şi persoana care prestează un serviciu în baza unei convenţii civile128. gardieni publici. neîndeplinirii sau întârzierii îndeplinirii unui act privitor la obligaţiile sale de serviciu. farmacist. acţiune (pretinderea sau primirea de bani sau foloase ce nu i se cuvin). . acceptare sau nerespingere a unei promisiuni referiMircea Grigore . Deci. poate fi subiect activ al acestei infracţiuni. medic.a pretinde şi primi un folos necuvenit. banii sau foloasele trebuie să fie pretinse. în revista" Dreptul".p. . . a lua în posesie – iniţiativa aparţine celui care dă mita.banii sau foloasele trebuie să fie necuvenite – adică făptuitorul să nu fie îndreptăţit a le pretinde sau primi.a accepta o promisiune – a-şi da acordul cu privire la promisiunea făcută de cineva. de către un funcţionar. Terminologie: .Actul pentru a cărui îndeplinire sau neîndeplinire funcţionarul pretinde sau primeşte bani să facă parte din sfera atribuţiunilor de serviciu ale acestuia. . b) Cerinţe esenţiale: .

În primul rând. adică să fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau un act contrar acestor îndatoriri c) Urmarea imediată: Luarea de mită crează . 163 V. Această condiţie reprezintă şi un criteriu de deosebire a infracţiunii de luare de mită de infracţiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de articolul 256 C. Infracţiunea subzistă chiar dacă folosul promis sau pretins nu i se remite efectiv129 Acţiunea sau inacţiunea care constituie elementul material al infracţiunii de luare de mită trebuie să îndeplinească mai multe condiţii concomitente. se acceptă sau nu se respinge promisiunea unor foloase. Dongoroz şi alţii.D.R. primirea. Editura Academiei. sau a căror promisiune a fost acceptată ori nu a fost respinsă. 145 C. ori nu se refuză.p. 1972." R. Bucureşti. Ultima condiţie prealabilă impune ca actul pentru a cărui îndeplinire. S-a considerat că banii sau foloasele sunt necuvenite nu numai atunci când.toare la acel folos dobândit de către funcţionar pentru sine sau pentru altul. ci şi atunci când se primeşte ceva peste ceea ce legalmente este datorat sau se acceptă. Editura Academiei. Dec.p. vol. p. să fie necuvenite. 134 130 129 196 .. 5996. pentru îndeplinirea unui act gratuit. -" Explicaţii teoretice ale Codului penal român "." nr. de către funcţionar pentru buna reputaţie a acestuia. În literatura noastră juridică s-a relevat. 1972. 5. În al doilea rând e necesar ca banii sau celelalte foloase pretinse sau primite. să nu fie legal datorate. vol.134 131 V. p. că atunci " când elementul material constă în primirea de mită care a fost pretinsă în scopul îndeplinirii unui act licit privitor la îndatoririle de serviciu. pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu. neîndeplinirea sau întârzierea actului privitor la îndatoririle de serviciu ale funcţionarului sau cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. se pretinde. 4. trebuie ca pretinderea. 4. pe drept cuvânt. o promisiune care depăşeşte ceea ce se datorează130 O altă condiţie e aceea că săvârşirea oricăreia dintre faptele ce realizează elementul material al infracţiunii să aibă loc anterior sau cel mai târziu concomitent cu îndeplinirea. p. acceptarea sau nerespingerea promisiunii să aibă ca obiect bani sau alte foloase. etc. se pretinde sau se primeşte o retribuţie. Bucureşti.p. să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului. neândeplinire. Dongoroz şi alţii -" Explicaţii teoretice ale Codului penal român ". 1971. urmarea imediată constă şi în vătămarea patrimoniului adusă persoanei constrânse a da mită "131 Tribunalul Suprem s.prin comportarea lipsită de probitate a subiectului .o stare de pericol pentru activitatea organizaţiilor prevăzute de art.

Pentru a exista vinovăţia. 19 C. 1969. fiind conştient că. are drept scop fie îndeplinirea. Editura Press. Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca făptuitorul în momentul săvârşirii acţiunii sau inacţiunii incriminate. să fi urmărit realizarea scopului (îndeplinirea. adică de efectuare de către funcţionar a acţiunii de pretindere sau primire a folosului necuvenit ori de acceptare sau nerespingere a promisiunii de mită.pen. iar voinţa declanşează cauzalitatea fizică a faptei132. crează o stare de pericol pentru bunul mers al organizaţiei publice sau private. Actul de voinţă sub impulsul căruia e săvârşită fapta este precedat de un act de conştiinţă. subiectul să aibă conştiinţa deplină despre acţiunea sau inacţiunea a cărei comitere o concepe. 1997. săvârşind cu voinţă acţiunea sau inacţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii. după cum prevede art. 277 197 132 . În cazul luării de mită. Dar făptuitorul săvârşeşte fapta şi indirect. făptuitorul are reprezentarea pericolului creat pentru activitatea organizaţiilor de stat sau private. C. se poate desprinde ideea că latura subiectivă constă în voinţa funcţionarului de a efectua una din activităţile specifice laturii obiective. p. ci numai acceptă posibilitatea producerii ei. într-o altă opiI. indiferent de forma sau modalitatea acesteia este necesar ca. inevitabil. Editura Academiei. în scopul de a-şi încălca îndatoririle de serviciu în oricare din modalităţile prevăzute de lege. 115 133 A. vol. acţionând în acest fel. fie efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. neîndeplinirea. Bucureşti. forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte infracţiunea este intenţia directă. ştie că foloasele pe care le pretinde ori le primeşte sau a căror promisiune o acceptă ori nu o respinge nu i se cuvin şi că mita. prin aceasta. legătura cauzală dintre fapta incriminată (elementul material) şi urmarea imediată derivă din materialitatea faptei. întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu). în înţelesul ei. atunci când făptuitorul nu urmăreşte crearea stării de pericol pentru relaţiile sociale de serviciu. Bucureşti.p. neîndeplinirea sau întârzierea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu. 19 C. Filipaş.p. aşa cum rezultă din prezentarea ei în art. de urmările ei. S-a afirmat că133 scopul urmărit nu exclude existenţa intenţiei indirecte care apare. presupune din partea subiectului. făptuitorul. 254 C.pen. Din formularea art. în vederea realizării unui anumit rezultat şi să-şi reprezinte sau să-şi poată reprezenta urmările socialmente periculoase ale acestei acţiuni sau inacţiuni. atât cunoaşterea faptei pe care el işi propune să o săvârşească. în lucrarea colectivă " Explicaţii teoretice ale Codului penal român". cât şi prevederea urmărilor acesteia. în legătură cu efectuarea unui act de serviciu. În cazul luării de mită. Latura subiectivă: Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă. potrivit art. de o atitudine a conştiinţei faţă de fapta concepută. Deci vinovăţia.p. Curs selectiv pentru licenţă. conştiinţa crează cauzalitate psihică. Deoarece acest rezultat este cert. C.Oancea. I. 254 C. Mitrache -" Drept penal român". cu conştiinţa că primeşte o retribuţie necuvenită..d) Raportul de cauzalitate. Bulai.

cea de a doua constă în acceptarea sau nerespingerea de către făptuitor a promisiunii unor foloase necuvenite. lit. sancţiuni Forme: Actele pregătitoare şi tentativa în cazul luării de mită nu sunt posibile. 19. 135.nie se are în vedere faptul că termenul " acceptă " este folosit de lege atât în definirea intenţiei directe ( art. acceptării sau nerespingerii unei promisiuni consumă infracţiunea. susceptibilă de consumare anticipată.b C. pentru existenţa infracţiunii este suficient ca făptuitorul să fi acţionat în vederea finalităţii respective. În practica judiciară s-a reţinut luarea de mită chiar dacă făptuitorul restituie folosul primit ori refuză să-l primească ori dacă ulterior acceptării promisiunii. este în toate cazurile cert. Luarea de mită se consumă în momentul pretinderii. 254 C. alin. 254. deoarece simplul act al pretinderii. Se argumentează că în cazul intenţiei indirecte " acceptarea " se raportează la rezultatul faptei. constând în starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite. " acceptarea "desemnează una din acţiunile tipice şi se raportează la promisiunea folosului făcută funcţionarului de către mituitor. a cărui survenire subiectul nu şi-l reprezintă ca o certitudine. Dobrinoiu -" Corupţia în Dreptul penal român". 198 . rezultatul. p. 1. Editura Academiei .. indiferent dacă acel scop s-a realizat sau nu. În doctrină se apreciază că luarea de mită este o infracţiune instantanee. Bucureşti. pag.p. orice activitate ulterioară acestui moment nu are nici o influenţă asupra existenţei infracţiunii.p. 1972. Partea specială.p. 149 135 V. iar funcţionarul nu şi-l poate reprezenta decât ca atare. modalităţi.Dongoroz – Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Dacă făptuitorul este surprins în timp ce ia mită nu se poate reţine tentativa întrucât. anterior acesta a pretins bani sau foloase ori a acceptat promisiuni având ca obiect bani sau alte foloase. În cazul variantei agravate legea cere ca fapta să fie comisă de un funcţionar cu atribuţii de control (funcţionarul care are în sfera atribuţiilor de serviciu verificarea permanentă sau inopinată a unui domeniu oarecare cu scopul de 134 V. Ori. 1995. el este înlăturat din funcţia pe care o ocupă. de neevitat. Bucureşti. în cazul luării de mită.) cât şi în descrierea conţinutului infracţiunii de luare de mită ( art. dar cu toate acestea nu se poate deduce că luarea de mită ar fi comisă şi cu intenţie indirectă134. 1 C. În legătură cu scopul indicat de art. primirii sau acceptării ori nerespingerii promisiunii unui astfel de folos. odată ce promisiunea folosului ( conceput atât de către mituitor cât şi de funcţionarul mituit ca o retribuţie pentru actul de serviciu ) a fost acceptată de acesta din urmă. pct.135 Modalităţi: Pentru oricare din variantele sale (tip sau agravată) luarea de mită are două modalităţi: prima constă în pretinderea sau primirea de către subiectul activ de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin.). Editura Atlas Lex. ci ca o eventualitate. Forme.

darea de mită este „fapta aceluia care pentru a determina un funcţionar să îndeplinească.000 la 600. Acţiunilor de 'oferire ' şi de' dare ' de bani sau alte foloase. acesta din urmă. pe plan psihic. în modurile şi scopurile arătate în art.(2). Articolul 255 C. cât şi infracţiunea de dare de mită au acelaşi obiect juridic generic. primind mita.pen.”. 7 şi 9 din Legea nr. urmărirea sau judecarea infracţiunilor. de la corupţia activă îi corespunde. Atât infracţiunea de luare de mită. o acţiune de ' primire '. acceptă în mod deliberat să aibă comportarea dorită de cel dintâi şi prin aceasta o atitudine dependentă faţă de corupător (mituitor). îi permite. iar acţiunii de 'promitere ' a unei sume de bani ori a altui avantaj.DAREA DE MITĂ Conţinutul legal: „Promisiunea. 254 C. Sancţiuni: Pentru varianta tip sancţiunea este închisoarea de la 3 la 12 ani – alin. persoana juridică se sancţionează cu amendă de la 5.pen.(1) şi de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi în cazul alin.9 din Legea nr. 5 . 199 . cum se desfăşoară activitatea în domeniul respectiv). reglementează infracţiunea de dare de mită ca fiind ’’promisiunea.” Infracţiunea de dare de mită este o infracţiune în legătură cu serviciul concretizată prin acţiunea de corupere exercitată de un particular asupra unui ’’salariat sau funcţionar’’. oferirea sau darea de bani ori alte foloase. situaţie care pune în lumină caracterul interacţionist al infracţiunii în domeniul criminalităţii de acest fel.pen. dacă fapta este săvârşită în interesul unei societăţi. 254 C. 711 alin.' acceptarea ' sau 'nerespingerea ' promisiunii. le corespund două poziţii subiective de asemenea conjugate între ele. Potrivit art. Aşadar.000 lei. Potrivit art.(2) C. oferirea sau darea de bani ori alte foloase în modurile şi scopurile arătate în art. Sub aspect subiectiv. 78/2000 prevede şi alte variante agravate (persoane cu atribuţii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. de la infracţiunea de dare de mită.a verifica modul în care este respectată legea. organizaţii sau grupări criminale etc. le corespunde. când luarea de mită este săvârşită în interesul unei organizaţii. la luare de mită. în cazul corupţiei pasive. cât şi în cadrul normativului juridic penal rezervat de legiuitor incriminării şi sancţionării faptelor de corupţie. grupări criminale ori al unuia dintre membrii acesteia – maximul pedepsei se majorează cu 5 ani. bani sau alte foloase care nu i se cuvin. în timp ce mituitorul tinde să-l determine pe cel mituit la o anume comportare în legătură cu îndatoririle serviciului său. Art.). să nu îndeplinească sau să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu. ori să facă un act contrar acestor îndatoriri. 78/2000.pen’’ În cazul dării şi al luării de mită se află faţă în faţă două acţiuni corelative cărora. oferă sau dă direct sau indirect.

a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act referitor la îndatoririle sale de serviciu ori pentru a efectua un act contrar acestor îndatoriri. b) Cerinţe esenţiale. b) Subiectul pasiv este orice unitate dintre cele prevăzute în art. b) Obiectul material – darea de mită nu are obiect material. încercate sau săvârşite de persoane particulare. se pot forma. Pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii este necesară îndeplinirea următoarelor cerinţe: 200 .cel care primeşte) în scopul îndeplinirii sau încălcării obligaţiilor de serviciu. legea asigură acestora o protecţie eficientă împotriva actelor de corupere la care ar putea fi expuşi. cu privire la efectuarea unui act de serviciu. pe relaţiile sociale privitoare la desfăşurarea activităţii acestor organizaţii. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) Elementul material poate fi realizat prin una din următoarele acţiuni. întrucât legea protejează relaţia de serviciu şi legalitatea acestora. În doctrină. Fără îndeplinirea acestora. funcţionarea organelor publice sau private nu ar fi posibilă. legate de activitatea de stat. Condiţii preexistente: Obiectul infracţiunii: a) obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale cu privire la desfăşurarea serviciului de către funcţionari sau funcţionari publici. accentul cade pe relaţiile sociale condiţionate sub aspectul consecinţă. mituirea este privită ca o faptă bilaterală. se realizează o diminuare a sferei corupţiei active şi implicit a sferei corupţiei pasive. Subiecţii infracţiunii: a) Subiect activ nemijlocit poate fi orice persoană responsabilă din punct de vedere juridic. Prin combaterea acţiunilor de corupere. În cazul infracţiunilor de serviciu.În ce priveşte obiectul juridic special. oferirea sau darea de bani sau alte foloase unui funcţionar pentru a îndeplini. prevăzute alternativ în textul de lege: promisiunea. la săvârşirea căreia participă două persoane(mituitorul-cel care dă şi mituitul . ca persoană particulară. a organelor şi instituţiilor sale. 145 sau o persoană juridică privată în al cărui serviciu îşi desfăşoară activitatea funcţionarul căruia i se promite mita. Deosebirea dintre luare şi dare de mită este evidenţiată de caracteristicile subiectului activ (care poate fi orice persoana) şi elementul material. Prin coruperea funcţionarilor publici (funcţionarilor) se pune în pericol bunul mers al activităţii persoanelor juridice private sau publice. Cerând " funcţionarilor" şi "altor salariaţi' corectitudine şi probitate în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu. relaţiile sociale. desfăşura şi dezvolta numai în condiţiile îndeplinirii îndatoririlor de serviciu de către funcţionari. Darea de mită poate fi comisă şi de un funcţionar caz în care se raportează la funcţia şi prerogativele funcţionarului mituit.

- promisiunea, oferirea sau darea, să aibă ca obiect bani sau alte foloase; - banii sau foloasele primite, oferite sau date să fie necuvenite; - promiterea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase să fie făcută anterior îndeplinirii sau neîndeplinirii de către funcţionarul public (funcţionar) a actului privitor la îndatoririle sale de serviciu; - actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire etc., făptuitorul promite, oferă sau dă bani, să fie un act privitor la îndatoririle de serviciu ale funcţionarului ori un act contrar acestor îndatoriri. c) Urmarea imediată – constă în producerea unei stări de pericol materializată prin crearea posibilităţii unei îndepliniri incorecte sau a unei neîndepliniri a îndatoririlor de serviciu. Între fapta săvârşită şi rezultat, şi în cazul dării de mită, trebuie să existe o legătură de cauzalitate, în sensul că tocmai activitatea de promitere, oferire sau dare de mită a creat stare de pericol pentru activitatea organizaţiilor publice sau private. Dacă o asemenea stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite prin incriminare este urmarea altor cauze (incompetenţă, superficialitate a funcţionarului) nu se mai poate vorbi de un raport de cauzalitate specific infracţiunii de dare de mită, ci eventual de un raport de cauzalitate specific altor fapte penale, precum neglijenţa în serviciu. Latura subiectivă – infracţiunea se comite cu intenţie directă. Latura subiectivă include şi cerinţa unui scop urmărit de făptuitor şi anume: îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale celui asupra căruia se comite actul de corupţie. Cauze care exclud existenţa infracţiunii. Potrivit art. 255 alin.(2) C.pen., darea de mită nu constituie infracţiune când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mită. Pentru a opera această cauză de exonerare se cer a fi îndeplinite următoarele cerinţe: a) cel care a dat mita, să fi fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mită; b) iniţiativa dării de mită să aparţină celui care promite; c) constrângerea să fie efectivă, puternică, de natură să suprime sau să restrângă libertatea de acţiune a persoanei; d) constrângerea trebuie să opereze înainte de promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase. Potrivit prevederilor art. 255 alin.(3) mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta, mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat cu privire la acea faptă. Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie celui care le-a dat în cazurile arătate în alin.(2) şi (3). Constrângerea trebuie să aibă caracter real, de natură să suprime sau să restrângă libertatea şi capacitatea de autodeterminare a persoanei asupra căreia e exercitată, încât să o silească la o conduită impusă sau pretinsă de mituitor.
201

Constrângerea trebuie să fie anterioară promisiunii, ofertei sau dării foloaselor; dacă ar fi posterioară acestor acţiuni, nu s-ar mai realiza această cauză specială ce înlătură caracterul penal al faptei, pentru că infracţiunea se consumă anterior intervenţiei constrângerii. Între constrângerea prevăzută de art. 255, alin, 2 C.pen. şi cea prevăzută de art. 46 C.pen., un prim element de deosebire îl constituie mijloacele de înfăptuire a acesteia: în cazul prevăzut de art. 255 C.pen. constrângerea se realizează prin orice mijloc de natură a crea în psihicul celui constrâns o presiune irezistibilă determinată de un puternic sentiment de teamă, iar în cazul prevăzut de art. 46 C.pen. constrângerea constă numai în ameninţarea cu un pericol grav. Cel de al doilea element de deosebire îl constituie valoarea periclitată prin acţiunea făptuitorului: în cazul constrângerii din art. 46 C.pen. e periclitată numai o valoare legată de persoana omului (viaţa, sănătatea, integritatea corporală, libertatea); în cazul constrângerii din art. 255, alin. 2 - orice altă valoare de interes deosebit pentru cel constrâns. Exemple de constrângere de acest gen s-au instituit în două cauze soluţionate de Parchetul de pe lângă Judecătoria din Şimleul Silvaniei. În fapt" învinuiţii faţă de care s-a dispus urmărirea penală pentru darea de mită, au efectuat excursii în Ungaria, ocazie cu care au îndeplinit funcţii de conducere de grup. Organele vamale, sub pretexte diferite, refuzau ieşirea din ţară a oricărui grup de excursionişti, sau grupurile erau ţinute o perioadă mai mare de timp până li se permitea ieşirea din ţară. Membrii grupului au hotărât să adune bani şi bunuri spre a le oferi vameşilor pentru a li se permite trecerea frontierei." Inculpaţii au motivat că au înţeles din atitudinea vameşilor că nu vor putea trece frontiera fără acordarea unor mici" atenţii". Instanţa a considerat că, în raport cu această situaţie, a intervenit o cauză specială ce înlătură caracterul penal al faptei - constrângerea prevăzută de alin. 2 al art. 255 C.pen. dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală a inculpaţilor. Faţă de dipoziţiile art. 255, alin. 2 C.pen., precum şi ale altor texte(art.194-197,318 C.pen), care folosind noţiunea de constrângere, nu se referă la inevitabilitatea pericolului, se poate considera că, spre deosebire de constrângerea morală prevăzută de art. 46 C.pen. în care celui constrâns nu-l rămâne nici o posibilitate de opţiune, pericolul de care este ameninţat neputând fi înlăturat decât prin săvârşirea infracţiunii la care este silit, în celelalte cazuri, între care şi cel prevăzut de art. 255 C.pen., cel constrâns ar avea, în principiu o posibilitate de opţiune, însă temerea care este insuflată, starea de alarmare în care se găseşte, îl determină să opteze pentru alternativa de a ceda în faţa constrângerii. Indiferent de aceste deosebiri, orice constrângere, atât cea prevăzută în partea generală a Codului penal, cât şi cea specifică dării de mită, se caracterizează prin provocarea unui sentiment de teamă, legat de iminenta suportare a unui prejudiciu şi, generator la rândul său, a unei presiuni psihice de natură să înlăture posibilitatea liberei determinări şi dirijări a voinţei.
202

Constrângerea - cauză specială ce înlătură caracterul penal al faptei de dare de mită, când este stabilită de organele judiciare, face ca fapta săvârşită să nu constituie infracţiune şi, pe cale de consecinţă, să înlăture răspunderea penală a celui constrâns. Această cauză se întemeiază pe lipsa trăsăturilor esenţiale ale infracţiunii, în special a vinovăţiei. Existenţa acestei cauze speciale produce efecte în personam. Numai persoanele care se găsesc într-o asemenea situaţie beneficiază de prevederile absolutorii din art. 255, alin.2 C.pen. Dacă pe parcursul desfăşurării procesului penal se constată că există o astfel de cauză, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, sau dacă deja acţiunea penală a fost pusă în mişcare, nu mai poate fi exercitată. Prin urmare, organele de urmărire penală sau instanţa de judecată, după caz, va dispune scoaterea de sub urmărire penală sau va pronunţa achitarea. Forme, modalităţi, sancţiuni Forme: Darea de mită este o infracţiune de consumare anticipată. Tentativa fiind asimilată faptei consumate. Oferirea şi promisiunea constituie un început de executare a hotărârii infracţionale, fiind suficiente pentru consumarea faptei. Pentru existenţa infracţiunii de dare de mită nu interesează dacă făptuitorul dă, oferă sau promite bani şi celelalte foloase direct de către el însuşi sau indirect prin intermediar. Întrucât între infracţiunile de luare de mită şi dare de mită există o legătură indisolubilă, luarea de mită fiind de cele mai multe ori consecinţa săvârşirii infracţiunii de dare de mită, este indiscutabil că sfera cazurilor de aplicare a dispoziţiilor art. 255 C.p. nu poate fi mai restrânsă decât cea a cazurilor prevăzute de art. 254 C.p. Dintre acţiunile sau inacţiunile alternative prevăzute de art. 254 - 255 C.p, doar" primirea " şi " darea " reprezintă forme perfecte. Celelalte forme, deşi imperfecte, sunt puse de lege pe acelaşi plan cu formele perfecte. Infracţiunea poate îmbrăca şi forma infracţiunii continuate dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 41 alin.(2) C.pen. Modalităţi: Infracţiunea cuprinde următoarele modalităţi normative: - promisiunea de bani sau foloase necuvenite unui funcţionar public (funcţionar); - oferirea de bani sau alte foloase necuvenite unui funcţionar public (funcţionar); - darea de bani sau alte foloase necuvenite unui funcţionar public (funcţionar). Sancţiuni: Pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani. Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se poate aplica de către instanţă dacă pedeapsa principală este de cel puţin 2 ani închisoare. Conform art. 711 alin.(2) C.pen. persoana juridică se sancţionează cu amendă de la 5000 la 600.000 lei. Potrivit art. 255 alin.(4) C.pen., banii, valorile sau orice alte bunuri oferite ca mită se confiscă, chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare. Dacă
203

mita a fost primită, oferită sau dată ca urmare a constrângerii, bunurile vor fi restituite persoanei care le-a dat. Cauze de nepedepsire – art. 255 alin.(3) C.pen. – Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta autorităţii înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat. Pentru a opera această cauză de nepedepsire trebuie îndeplinite trei condiţii: a) mituitorul să denunţe fapta – situaţie ce presupune ca acesta să depună un denunţ în formele cerute de lege; b) denunţul să fie făcut unei autorităţi chiar dacă nu este competentă material [(obligaţia autorităţii prim sesizate este de a sesiza organul de urmărire competent (parchetul)]; c) denunţul să fie făcut înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat. Potrivit art. 255, alin. 3 C.p. "mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai Înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune".Impunitatea acordată autodenunţătorului este menită să înlesnească şi să accelereze represiunea prin promta descoperire a faptelor şi identificare a persoanelor care au primit mita. Autodenunţarea, deşi este similară cu recunoaşterea, are totuşi un conţinut diferit. Similitudinea rezultă din faptul că, atât în cazul autodenunţării, cât şi al recunoaşterii, autorul dezvăluie autorităţilor propria faptă; dar în cazul autodenunţării, autorul dezvăluie fapta săvârşită de el din proprie iniţiativă şi în mod spontan, fără a fi provocat la aceasta de către autorităţi, pe când în cazul recunoaşterii, dezvăluirea este întotdeauna determinată de intervenţia organului de urmărire penală şi, de cele mai multe ori, datorită prezenţei unor probe care fac inutilă tăgăduirea. Legiuitorul şi-a manifestat fără echivoc intenţia de a excepta de la favoarea nepedepsirii pe cei care au recunoscut fapta dar nu au denunţat-o, prin folosirea termenului "denuntă"136. Denunţul poate fi făcut în orice formă: un denunţ propriu-zis sau o simplă declaraţie în faţa organului de urmărire penală etc. Esenţial este ca acest denunţ să fi avut loc înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la fapta de mituire. Un denunţ făcut după acest moment nu exonerează de pedeapsă. Mituitorul beneficiază de impunitate şi când autodenunţul s-a produs în timpul când se efectuau actele premergătoare potrivit art. 224, C.p.p, sau în perioada când se încheiau acte de constatare potrivit art. 214-215 C.p.p., atât actele premergătoare cât şi actele de constatare fiind anterioare sesizării organelor judiciare. În momentul efectuării actelor premergătoare, existenţa infracţiunii sau identitatea făptuitorului nu este deplin conturată, deci autodenunţul mituitorului în acest moment ar putea contribui la stabilirea lor; pentru că legea condiţionează impunitatea mituitorului de împrejurarea ca denunţul să se producă anterior sesizării organelor de urmărire penală ( act procesual care precede efectuarea actelor premergătoare ) rezultă că mituitorul a denunţat fapta în tim136

V.Dobrinoiu, opera citată, p. 236 204

pul efectuării actelor premergătoare, cauza de nepedepsire prevăzută de art. 255, alin. 3 C.p. nu poate opera. În cazul în care mituitorul denunţă fapta autorităţii în termenui stabiiit de iege, se va pronunţa în faza urmăririi penale încetarea urmăririi în baza art. 11, pct. 1, lit. c C.p.p, combinat cu art. 255, alin. 3 C.p. iar în faza judecăţii, încetarea procesului penal, potrivit art. 11, pct. 2, lit. b C.p.p, combinat cu art. 255, alin. 3 C.p. Art. 255 C.p. acordă beneficiul impunităţii numai autodenunţătorului prin faptul că această cauză de impunitate e cuprinsă în textul art. 255, alin. 3 C.p. se poate trage concluzia că fapta vizată prin denunţ nu poate fi decât darea de mită, deci pentru ca această cauză de impunitate să opereze, se cere să existe o autodenunţare, nu neapărat şi denunţarea faptei corelative, de luare de mită, deşi corelaţia dintre cele două fapte va face ca din autodenunţarea mituitorului să rezulte şi fapta celui mituit. 6 - PRIMIREA DE FOLOASE NECUVENITE Conţinutul legal: „Primirea de către un funcţionar, direct sau indirect de bani, ori de alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia” (art. 256 C.pen.). Prin Legea nr. 78/2001 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie a fost extinsă sfera de aplicare a infracţiunilor prevăzute de Codul penal în sensul că prevederile art. 256 C.pen. se aplică şi managerilor, directorilor, administratorilor şi cenzorilor societăţilor comerciale, companiilor, regiilor autonome şi oricăror alţi agenţi economici. Deşi se aseamănă cu infracţiunea de luare de mită, fapta nu este la fel de gravă, întrucât în cazul acestei infracţiuni, funcţionarul primeşte foloasele după ce a îndeplinit actul în conformitate cu atribuţiile de serviciu, fără a exercita vreo constrângere asupra beneficiarului actului. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii: a) Obiectul juridic special îl reprezintă relaţiile sociale referitoare la activitatea de serviciu care presupune îndeplinirea cu bună credinţă şi corectitudine, de către funcţionari a obligaţiilor de serviciu. b) Obiectul material – deşi de regulă acesta lipseşte, infracţiunea poate avea în unele cazuri un astfel de obiect (banii şi bunurile dobândite prin săvârşirea infracţiunii (în sensul art. 118 alin.(1) C.pen. se confiscă conform art. 256 C.pen.). Subiecţii infracţiunii: a) Subiectul activ este calificat, având calitatea de funcţionar public sau funcţionar (funcţionari ai administraţiei publice, medici, farmacişti, profesori etc.). Participaţia penală este posibilă în toate formele sale. În caz de coautorat este necesar ca făptuitorii să aibă calitatea specială cerută de lege (funcţionari).
205

b) Subiectul pasiv poate fi un organ sau o instituţie de stat, o unitate din cele prevăzute la art. 145 C.pen., precum şi orice altă persoană juridică unde-şi desfăşoară activitatea funcţionarul public sau funcţionarul care primeşte foloasele necuvenite. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) Elementul material contă într-o acţiune de primire a unor bani sau foloase de către un funcţionar, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi a obligaţiilor de serviciu. Primirea înseamnă o acţiune de împosedare a funcţionarului cu bani sau bunuri fie în mod direct sau indirect prin intermediari. Dacă autorul primeşte bani înainte de îndeplinirea actului fapta este luare de mită. De asemenea fapta este luare de mită şi nu primire de foloase necuvenite, dacă banii sau foloasele sunt primite după îndeplinirea actului în baza unei înţelegeri prealabile. b) Cerinţe esenţiale: Pentru a exista infracţiunea de la art. 256 C.pen. trebuie îndeplinite următoarele cerinţe: - în primul rând, banii sau foloasele primite să fie necuvenite; - în al doilea rând, banii, bunurile sau foloase primite de funcţionar să se realizeze după ce acesta a îndeplinit un act conform obligaţiilor sale de serviciu; fără să fi existat anterior vreo înţelegere între ei. Înţelegerea nu trebuie să existe nici în momentul efectuării actului. c) Urmarea periculoasă, constă într-o stare de pericol pentru unitatea de stat, autoritatea publică sau persoana juridică cu care funcţionarul se află în relaţii de serviciu. d) Fiind o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate rezultă din însăşi materialitatea faptei. Latura subiectivă – Forma de vinovăţie este intenţia directă, făptuitorul doreşte să primească banii sau foloasele după îndeplinirea actului la care era obligat potrivit funcţiei, ştiind că acestea nu i se cuvin. Forme: Tentativa deşi posibilă, nu se pedepseşte. Consumarea faptei are loc în momentul în care funcţionarul primeşte banii sau foloasele necuvenite. Sancţiuni: Primirea de foloase necuvenite se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Potrivit alin.(2) art. 256 C.pen., banii, bunurile sau valorile primite se confiscă, iar dacă nu se găsesc făptuitorul este obligat la plata echivalentului lor în bani. 7 - TRAFICUL DE INFLUENŢĂ Conţinutul legal: „Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni de daruri direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asuprea unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu” (art.257 C.pen.).
206

întrucât chiar dacă nu este în mod nemijlocit legată de activitatea de serviciu.138 137 138 A. op. un intermediar pentru a primi banii sau foloasele respective.. o vânzare a influenţei pe care o are sau o lasă să se creadă că o are o persoană pe lângă un funcţionar public prin aceea că. Vezi Gh. care vor fi supuse confiscării speciale (produsul infracţiunii). o târguire.cit.. b) Obiectul material – nu există. Subiecţii infracţiunii: a) Subiect activ poate fi orice persoană care are influenţă sau lasă se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public (funcţionar) – aceste aspecte nefiind condiţii ale subiectului infracţiunii. banii sau foloasele pretinse sau primite de subiectul activ constituind lucruri date pentru săvârşirea infracţiunii.. pag.Nistoreanu şi colab. subiectul activ invocă influenţa pe care o are asupra unui funcţionar public (funcţionar) prin rude. 365. 257 C. În prezent. prin care se creează suspiciunea că funcţionarii ar putea fi corupţi prin influenţa ce s-ar exercita asupra lor de către persoane influente. op. Traficul de influenţă reprezintă o formă indirectă a activităţii autorităţilor sau instituţiilor statului.cit. 61 din Legea nr. 78/2000: „Constituie infracţiune. Prin natura sa. colegi de şcoală sau orice alte persoane care în unele situaţii nici măcar nu-l cunosc personal sau dacă îl cunosc nu au nici un fel de relaţii cu acesta. unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar.. îşi răsfrânge efectele negative asupra acesteia. pag. 366.Boroi. 207 . Participaţia penală este posibilă în toate formele sale. în schimbul folosului sau avantajului material se asigură că se intervine în interesul terţului cu care se încheie această înţelegere. daruri ori alte foloase. ci mijloace prin care aceasta se săvârşeşte137. oferirea sau darea de bani.. cunoştinţe.. foloseşte o altă persoană. direct sau indirect. fapta cumpărătorului de influenţă este sancţionată în art. intermediarul are calitatea de complice la infracţiunea de trafic de influenţă. Dacă subiectul activ după ce pretinde bani sau foloase în scopurile arătate de art. prieteni. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii: a) Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la desfăşurarea activităţii unităţilor sau instituţiilor publice .Această infracţiune a fost inclusă în capitolul „Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul”. De cele mai multe ori. pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu”. promisiunea.. traficul de influenţă reprezintă o negociere.pen. Acceptarea de daruri este cuprinsă în modalitatea primirii de foloase. creând suspiciuni cu privire la funcţionarii publici sau funcţionarii ce pot fi corupţi sau influenţaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

înseamnă a crea cumpărătorului de influenţă falsa impresie că se bucură de încrederea acelui funcţionar. presupune activitatea de luare de către făptuitor a unei sume de bani sau bunuri în mod direct sau indirect prin intermediul altei persoane. soţul. funcţionarul nu cunoaşte activitatea traficantului referitoare la atribuţiile sale de serviciu. 366. copilul. iar funcţionarul va răspunde pentru luare de mită.b) Subiect pasiv este în primul rând.pen.. „traficantul” va fi complice. . pag. care însă se absoarbe în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă. instituţia de stat sau o unitate din cele la care se referă art. În caz contrar. a traficului de influenţă respectiv140 139 140 A. A lăsa să se creadă că are influenţă.. pretindere sau acceptare de bani. daruri în mod direct sau indirect în vederea determinării unui funcţionar să facă ori să nu facă un act ce intră în sfera obligaţiilor sale de serviciu. Toate cele trei modalităţi ale elementului material se pot săvârşi în mod direct sau indirect cât şi „pentru altul” – altul fiind chiar funcţionarul ce urmează a efectua actul de care este interesat cumpărătorul de influenţă. nu mai suntem în prezenţa acestei infracţiuni – „pretinsul cumpărător” va răspunde pentru dare de mită.pretinderea. pag. morale sau materiale. 513.. op. 208 . subiect pasiv este chiar funcţionarul a cărui imagine a fost prejudiciată prin săvârşirea faptei. prezintă trăsătura de înşelăciune. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) Elementul material se realizează prin trei acţiuni de traficare a influenţei distincte: primire.cit.. .făptuitorul să aibă o influenţă reală sau să lase să se creadă că are influenţă pe lângă un funcţionar public (funcţionar).acceptarea de promisiuni sau daruri presupune manifestarea acordului cu privire la promisiunile făcute de cumpărătorului de influenţă.primirea. cu condiţia să săvârşească şi acte de ajutor. Faptul de a lăsa să se creadă că are influenţă pe lângă un funcţionar . A se vedea C. 145 C. op. b) Pentru întregirea laturii obiective este necesar a fi îndeplinite următoarele: . pe care făptuitorul în realitate nu o are. sau orice altă persoană juridică în al cărui serviciu se află funcţionarul. Prin a avea influenţă se înţelege a fi în anumite raporturi cu funcţionarul. fapta sa va constitui complicitate la trafic de influenţă. presupune formularea unei cereri în mod expres sau tacit din partea subiectului activ. În secundar.. o rudă sau un prieten. De regulă.. Bulai şi colectiv.Boroi. .cit. Iniţiativa comiterii traficului de influenţă o poate avea atât subiectul activ cât şi cumpărătorul de influenţă. de a i se da bani sau bunuri139.. Atunci când cumpărătorul de influenţă a ştiut de la început că banii vor ajunge la funcţionar.

constă în aceea că „acţiunea ce constituie elementul material al traficului de influenţă să fie realizată mai înainte ca funcţionarul să fi îndeplinit actul care îl interesează pe cumpărătorul de influenţă sau cel târziu în timpul îndeplinirii acestuia. 145 C. modalităţi. Actul pentru care se promite intervenţia trebuie să intre în sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului. elementul material se prezintă sub forma a trei acţiuni: .promisiunea. c) Urmarea imediată constă în starea de pericol care se creează în legătură cu bunul mers al unui organ.oferirea presupune etalarea. . urmând ca acesta să le primească după ce funcţionarul îndeplineşte sau nu actul.pen. . Este irelevant dacă intervenţia promisă a avut loc sau nu. În caz contrar se va reţine infracţiunea de înşelăciune. Forme.promisiunea – înseamnă angajamentul unei persoane de a da în viitor bani sau foloase traficantului de influenţă. În cazul faptei „cumpărătorului de influenţă”. subiectul activ va răspunde pentru înşelăciune. . Forma de vinovăţie cu care se comite această infracţiune este intenţia directă. . Dacă funcţionarul nu are în competenţă îndeplinirea actului care îl interesează pe cumpărătorul de influenţă. calificată prin scop. oferirea sau darea.Fapta există chiar dacă funcţionarul pe lângă care ar urma să se intervină este neindividualizat de făptuitor.darea de bani sau foloase constă în acţiunea cumpărătorului de influenţă de a remite traficantului aceste valori.promisiunea. Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca instituţia din care face parte funcţionarul să aibă competenţa funcţională de a înfăptui actul solicitat. Infracţiunea se consumă în momentul în care făptuitorul primeşte daruri sau alte foloase.a doua cerinţă constă în „promisiunea subiectului activ de a interveni pe lângă un funcţionar public (funcţionar)”. Pentru întregirea laturii obiective în acest caz se cer îndeplinite următoarele cerinţe esenţiale: . oferirea sau darea de bani să aibă loc mai înainte ca funcţionarul să îndeplinească actul. . 209 . sancţiuni Forme: actele pregătitoare şi tentativa nu sunt incriminate. instituţie de stat sau unitate din cele la care se referă art.banii sau foloasele date sau primite să fie necuvenite.a treia cerinţă. să aibă ca obiect bani. înfăţişarea unor bunuri sau obiecte traficantului. daruri sau alte foloase. Se poate face în mod direct (verbal) sau indirect. .

Sancţiuni: Traficul de influenţă se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 10 ani. Faptele penale prin care se aduce atingere activităţii de înfăptuire a justiţiei. care cuprinde faptele de pericol social săvârşite pe parcursul activităţii judiciare. Aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi expertului sau interpretului alin. maximul pedepsei se majorează cu 2 ani. valorile sau orice alte bunuri s confiscă potrivit art. 1 .cit. acceptarea de promisiuni privind banii sau alte foloase şi acceptarea de daruri.).Modalităţi: Există trei modalităţi normative ale infracţiunii: primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase.pen. prin nesocotirea unor obligaţii procesuale sau a unor instituţii procesuale. instanţele judecătoreşti sau activitatea executorilor judecătoreşti). face afirmaţii mincinoase sau nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat. Sunt infracţiuni de pericol deoarece sunt considerate de legiuitor ca fiind consumate când s-a creat pericolul care aduce atingere înfăptuirii justiţiei şi nu când s-a lezat justiţia141.(4)”. disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori. 210 . pag. INFRACŢIUNI CARE ÎMPIEDICĂ ÎNFĂPTUIREA JUSTIŢIEI Infracţiunile care impiedică înfăptuirea justiţiei formează o grupă distinctă. 260 C.3 dacă traficul de influenţă a fost săvârşit de o persoană care are atribuţii de constatare a contravenţiilor. prin justiţie se înţelege activitatea tuturor organelor care contribuie la bunul mers al justiţiei(organele de urmărire penală. „Fapta martorului care într-o cauză penală. 141 A se vedea A. Banii. împiedicând astfel înfăptuirea actului de justiţie. prin aplicarea legii în cauze concrete. B. 7. Săvârşirea de către martori. administrative.257 alin. experţi sau interpreţi a unor astfel de fapte aduce atingere bunei desfăşurări a activităţii de înfăptuire a justiţiei. În sens larg .pen. op. 454. Infracţiunile contra justiţiei sunt infracţiuni de pericol şi nu de rezultat. Filipaş.pen. art. sunt manifestări antisociale care lovesc în ordinea socială. prin inducerea în eroare a organelor judiciare în stabilirea adevărului. 258 C. Potrivit Legii nr. pct. Justiţia este o formă fundamentală de realizare a puterii de stat ce constă în soluţionarea pricinilor civile.MĂRTURIA MINCINOASĂ Conţinutul legal (art.. penale. 78/2000. Dacă fapta este săvârşită de către ’’alţi funcţionari’’şi nu de funcţionari publici maximul pedepsei se reduce cu 1\3 potrivit art. urmărire sau judecarea infracţiunilor. civilă.2 C.

Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii: a) Obiectul juridic special îl reprezintă relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei care reclamă obiectivitate şi sinceritate din partea celor ascultaţi ca martori ori folosiţi ca experţi sau interpreţi pentru stabilirea adevărului în cauzele penale. prin natura ei exclude participaţia penală sub forma coautoratului.cit.). op. Calitatea subiectului activ este determinată de un raport juridic procesual dintre organul judiciar şi persoana ascultată. pag. 211 142 . 1988. iar ca subiect pasiv secundar persoana fizică sau juridică parte în proces ale cărei interese au fost periclitate. disciplinare sau în orice altă cauză în care sunt ascultaţi martori sau folosiţi experţi ori interpreţi. să declare acest lucru în faţa organelor judiciare.. b) Infracţiunea de mărturie mincinoasă este lipsită de obiectul material. deoarece acţiunea infracţională nu este îndreptată asupra unui bun sau a unei persoane. persoana fizică să cunoască fapte sau împrejurări care să servească la aflarea adevărului în procesul respectiv. Subiecţii infracţiunii: a) Subiect activ poate fi persoana care are calitatea de martor. b) Subiect pasiv: Distingem statul ca subiect pasiv principal reprezentat de instituţiile sale specializate. Interpret – persoană chemată în procesul penal pentru a servi ca traducător când vreuna din părţi sau o altă persoană ce urmează a fi ascultată nu cunoaşte limba română.. Poate exista şi un obiect juridic secundar. 143 G. infracţiunea de mărturie mincinoasă. tehnice. 137. Explicaţia unor termeni: Martor este persoana care are cunoştinţă despre vreo faptă sau împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal şi care poate fi ascultată în acest scop de organele judiciare. G. contabile etc.Antoniu şi colectiv. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Expert – persoana care posedă cunoştinţe temeinice de specialitate întrun anumit domeniu şi a cărei atribuţie de serviciu constă în efectuarea expertizelor (medico-legale.143 În general. În unele situaţii coautoratul este posibil când anumite expertize sunt efectuate de mai mulţi experţi care în baza unei înţelegeri prealabile menţionează date neconforme cu realitatea în raportul de expertiză. expert sau interpret – deci este calificat. Bucureşti.Antoniu şi colectiv – Dicţionar de procedură penală. constând în relaţiile sociale referitoare la demnitatea sau libertatea persoanei. civile. instigator sau complice poate fi orice persoană.142 Pentru a avea calitatea de „martor” trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii: să fie început un proces penal. iar organul judiciar nu are posibilitatea de a se înţelege cu aceasta sau când înscrisurile aflate la dosarul cauzei sunt redactate într-o altă limbă.

Latura subiectivă: Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă.Fapta se comite cu intenţie . d) Legătura de cauzalitate. prin fapta martorului care într-o cauză penală. instanţa a pronunţat o hotărâre judecătorească nedreaptă. Minciuna martorului trebuie să aibă legătură cu o împrejurare esenţială asupra căreia a fost întrebat de către organul judiciar. Infracţiunea se consumă în momentul în care martorul. Nu se cere existenţa vreunui motiv sau scop special. disciplinară sau orice altă cauză în care se ascultă martori. „Cauza penală” priveşte dosarul care are ca obiect săvârşirea unei infracţiuni aflată în curs de urmărire penală sau de judecată. a ascunde unele aspecte pe care le cunoaşte în legătură cu cauza în care este ascultat.afirmaţia mincinoasă sau omisiunea de a nu spune tot ce ştie. aspecte care contribuie la aflarea adevărului. Forme. expertul sau interpretul „să fi fost întrebat” asupra acelor împrejurări. „A nu spune tot ce ştie” – înseamnă a omite. „Cauză civilă” ţine de desfăşurarea unui proces civil în faţa unei instanţe judecătoreşti. când pe baza mărturiei mincinoase. Se produce o vătămare efectivă a justiţiei. mărturia mincinoasă se realizează sub aspectul elementului material. În cazul raportului de expertiză sau a traducerii scrise. În formă tipică. Între acţiunea de a face afirmaţii mincinoase sau între omisiunea de a nu spune tot ce ştie şi urmarea imediată (starea de pericol) există întotdeauna o legătură de cauzalitate. Prin ’’împrejurări esenţiale’’ înţelegem împrejurările de care depind fondul cauzei. civilă. c) Urmarea imediată – crearea unei stări de pericol pentru desfăşurarea normală a activităţii de înfăptuire a justiţiei. face afirmaţii mincinoase sau nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat. 212 . b) Pentru existenţa infracţiunii de mărturie mincinoasă trebuie îndeplinite cumulativ următoarele cerinţe: . sancţiuni Forme: Tentativa nu se pedepseşte. modalităţi. Infracţiunea este continuată în cazul în care acelaşi martor îşi menţine aceeaşi declaraţie în diferitele faze ale procesului penal.martorul. „A face afirmaţii mincinoase” înseamnă a face afirmaţii nesincere neadevărate în legătură cu realitatea. expertul sau interpretul semnează depoziţia făcută în faţa organului judiciar.Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) Elementul material. infracţiunea se consumă când aceste documente sunt depuse la organul care a dispus efectuarea lor. să privească „împrejurări esenţiale” pentru cauză. . pentru că este vorba de o depoziţie mincinoasă.

264 C.pen. de sine stătătoare.Modalităţi: Există o modalitate tipică prevăzută de alin. 260 C. şi o modalitate asimilată atunci când este săvârşită de expert sau interpret – art.cit. de art.pen. activitate care fără îndoială este îndreptată împotriva înfăptuirii actului de justiţie. Cauză de nepedepsire: Potrivit alin.pen. primind calificarea de favorizare numai atunci când alte dispoziţii legale nu incriminează ipoteze speciale de favorizare (mărturia mincinoasă. pag. op. 214.. judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii”(art. ajutorul acordat infractorului.000 la 600.pen. 213 . dar subsidiară.)145.Boroi. 76 C. martorul îşi retrage mărturia mincinoasă.cit. Infractorul favorizat poate fi autor.FAVORIZAREA INFRACTORULUI Conţinutul legal: „Ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii. Pentru ca fapta să fie considerată infracţiune. op.) După cum se poate observa. 409. această infracţiune se poate săvârşi în toate fazele procesului penal. IV.. are caracterul de infracţiune conexă – corelativă cu infracţiunea al cărei autor este ajutat prin fapta de favorizare.pen.( să prezinte pericol social.17 C. Favorizarea infractorului este o infracţiune autonomă. 711 C..(4) C. N. pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală. să fie săvârşită cu vinovăţie şi să fie prevăzută de legea penală). 144 145 Vezi A.pen.(1) nu se pedepseşte dacă în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului ori mai înainte de pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti. ea trebuie să îndeplinească condiţiile prev. pag. instigator sau complice la constituirea unei fapte penale.)1) art. 260 alin. Favorizarea are caracter de incriminare generală. Cel care profită de ajutorul favorizatorului este întotdeauna un infractor. 260 C. judecata sau executarea pedepsei.. înlesnirea evadării etc.(2) din art. instanţa va reduce pedeapsa conform art.144 Ajutorul trebuie dat numai unei persoane care a comis o infracţiune.pen.000 lei.Iliescu. cu elemente constitutive proprii şi nu o formă a participaţiei penale. persoana juridică se sancţionează cu amendă de la 5. întrucât săvârşirea ei se produce fără o înţelegere prealabilă între infractor şi cel care îi sare în ajutor pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală. 2 . Potrivit art.(3) dacă retragerea mărturiei a intervenit în cauzele penale după arestarea inculpatului sau după ce s-a pronunţat o hotărâre sau s-a dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase. Reducerea pedepsei operează în situaţia prevăzută de alin. Sancţiuni: Închisoarea de la 1 la 5 ani. fapta prevăzută la alin. Vol. Favorizarea.

b) Subiectul pasiv principal – este statul reprezentat de organele sale judiciare iar subiectul pasiv secundar poate fi orice persoană ale cărei interese au fost prejudiciate prin săvârşirea infracţiunii de către subiectul activ. judecata sau executarea pedepsei.Iliescu.să se dea un ajutor. activitate îngreunată prin ajutorul dat unui infractor pentru a zădărnici urmărirea penală. se cer a fi îndeplinite următoarele cerinţe: . Acesta poate consta în: ascunderea corpurilor delicte. 214 . favorizarea infractorului poate avea şi un obiect material – dacă ajutorul constă în ascunderea bunului provenit din infracţiunea săvârşită. apărătorul infractorului. făptuitorul va răspunde pentru acea infracţiune (dare de mită. uz de folos. 146 N. fie pentru a-i asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.. Dacă ajutorul este dat mai multor infractori.. Fiind o infracţiune comisivă se realizează sub aspectul elementului material printr-o acţiune. judecata sau executarea pedepsei. întrucât favorizarea presupune „a ajuta pe altul”. constituie prin ele însele o infracţiune. judecata ori executarea pedepsei. judecata sau executarea pedepsei. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) Elementul material. Subiecţii infracţiunii: a) Subiect activ poate fi orice persoană cu excepţia coautorilor sau complicilor.. direct sau indirect prin intermediul altor persoane. În cazul în care infracţiunea de furnizare este săvârşită de soţul sau rudele apropiate ale infractorului. acestea nu se pedepsesc. op. va exista un concurs real de infracţiuni. transformarea sau vânzarea acestuia. fie pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală. în măsura în care aceste persoane dă ajutor infractorului pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală. inducerea în eroare a organelor de anchetă etc. IV. Poate avea calitatea de subiect activ chiar partea vătămată. 215.cit. Favorizarea infractorului poate fi săvârşită sub toate formele participaţiei penale. Când mijloacele folosite de către cel care a săvârşit infracţiunea pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală. b) Cerinţe esenţiale: Pentru existenţa infracţiunii. pag. b) În anumite situaţii. care constă în ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere prealabilă sau în timpul săvârşirii infracţiunii. încercare de a determina mărturia mincinoasă)146. întocmirea de acte fictive (în cazul infracţiunilor economice). Ajutorul poate fi dat prin acte comisive sau omisive. partea civilă sau responsabilă civilmente.Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii: a) Obiectul juridic special este circumscris relaţiilor sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei. Vol.

. fără ştirea sa .  ajutorul dat pentru a îngreuna judecata. . 264 C. judecata sau executarea pedepsei ori pentru a-i asigura folosul sau produsul infracţiunii prevăzând că această faptă obstrucţionează actul de justiţie. constiuie infracţiunea de favorizare a infractorului.840/1997. se desprind patru modalităţi de săvârşire a faptei:  ajutorul dat pentru îngreunarea urmăririi penale. favorizarea săvârşită de către soţ sau o rudă apropiată nu se pedepseşte.  ajutorul dat pentru a îngreuna executarea unei pedepse. Autorul îşi dă seama şi vrea să ajute un infractor.147. însă nu se pedepseşte. asigurând astfel autorul furtului. Curtea de Apel Bucureşti. moment în care se produce starea de pericol pentru înfăptuirea justiţiei. sancţiuni Forme: Tentativa este posibilă.  ajutorul dat pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii. Infracţiunea se consumă în momentul în care ajutorul este dat infractorului. ed. 147 Codul penal adnotat. 215 . 640. un autoturism. prev. decizia nr.ajutorul trebuie dat în scopul de a zădărnici sau îngreuna urmărirea penală. Cuvântul ’’ajută’’ înseamnă ajutarea intenţionată(intenţia este inclusă în ajutor). urmare pe care o doreşte sau o acceptă. Modalităţi: Din interpretarea textului. a condus pe drumurile publice acel autoturism despre a cărui provenienţă a aflat între timp. după ce un prieten al său a furat. care nu avea permis de conducere.(3) C. Forme.. Argessis Print 1999.ajutorul acordat infractorului să se fi făcut înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii fără o înţelegere prealabilă.ajutorul trebuie acordat unui infractor care a săvârşit anterior o infracţiune. 264 alin. Favorizarea se poate săvârşi şi în formă continuată. Exemplu: Fapta inculpatului care. Potrivit art. modalităţi. judecata sau executarea pedepsei ori pentru a-i asigura folosul sau produsul infracţiunii. . secţia I penală. instigator sau complice). Sancţiuni: Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 7 ani – pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală. folosul infracţiunii. epuizându-se în momentul ultimului act de ajutor dat infractorului (ascunderea infractorului).pen.pen. Nu prezintă interes calitatea pe care o are infractorul favorizat în raport cu infracţiunea săvârşită (autor. pag. de art. Latura subiectivă: Această infracţiune se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. în scopul folosirii fără drept.

în alt mod decât cel prevăzut prin dispoziţiile legale”.pen. de a face una din următoarele activităţi: „reţinerea sau arestarea nelegală ori supunerea unei persoane la executarea unei pedepse.)148. 3 . secţia penală. care implică respectarea prevederilor legale referitoare la: reţinerea.Fapta inculpatului de a se înţelege cu autorul infracţiunii de a-l ajuta să vândă produsul infracţiunii şi de a împărţi preţul.S. măsuri de siguranţă sau educative. obiectul juridic este constituit de relaţiile sociale privind libertatea. anchetă penală ori de judecată pentru obţinerea de declaraţii” s-ar putea spune că există o a treia infracţiune care constă în: „supunerea unei persoane la executarea unei pedepse. în alt mod decât cel prevăzut prin dispoziţiile legale” conform art. 148 C. 266 alin. cu o anumită calitate.). În textul de incriminare a infracţiunii analizate sunt cuprinse trei infracţiuni distincte: arestarea nelegală. măsuri de siguranţă sau educative în alt mod decât cel legal şi cercetarea abuzivă prin folosirea de promisiuni. arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului precum şi a prevederilor legale privind respectarea regimului de executare a pedepsei ori a măsurilor de siguranţă sau educative. agenţi de poliţie etc. în principal. În secundar. decizia nr. Art.221 C. având calitatea de funcţionar public. sănătatea şi integritatea corporală a persoanelor supuse diferitelor abuzuri din partea funcţionarului public care are o anumită calitate(ofiţer de poliţie. măsuri de siguranţă sau educative.. întrucât făptuitorul este individualizat. constituie cercetare abuzivă „întrebuinţarea de promisiuni.. iar urmarea periculoasă aduce atingere.pen.(2) C. care înfăptuiesc justiţia. constituie infracţiunea de tăinuire şi nu de favorizare deoarece faptele respective se deosebesc prin scopul urmărit (art. Această faptă reprezintă o variantă a abuzului în serviciu contra intereselor persoanei. ameninţări sau violenţe împotriva unei persoane aflate în proces penal. nici la pedepse sau tratamente crude. 216 . procuror. inumane sau degradante’’.9 din Declaraţia universală a drepturilor omului prevede că: ’’nimeni nu va fi supus torturii. ameninţări sau violenţe împotriva unei persoane aflate în curs de cercetare.Aceste drepturi sunt prevăzute şi de Constituţia României.J. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii: a) Obiectul juridic special îl reprezintă relaţiile sociale privind înfăptuirea justiţiei. bunei activităţi desfăşurată de organele de stat.2332/1996. b) obiectul material există când activitatea abuzivă se răsfrânge în mod direct asupra corpului unei persoane (loviri sau alte violenţe). supunerea unei persoane la executarea unei pedepse.ARESTAREA NELEGALĂ ŞI CERCETAREA ABUZIVĂ Conţinutul legal: constituie arestare nelegală fapta unui funcţionar public.

pe parcursul urmăririi penale sau în faza de judecată este competentă să ia măsura reţinerii sau arestării(organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare. măsuri de siguranţă sau educative. subiect pasiv poate fi învinuitul sau inculpatul. procuror.). subiect pasiv al cercetării abuzive poate fi şi un martor. În cazul supunerii unei persoane la executarea pedepsei. b) Existenţa unei hotărâri judecătoreşti prin care sa aplicat o pedeapsă privativă de libertate . o măsură de siguranţă sau educativă. de art. se va reţine infracţiunea de lipsire de libertate. măsurii de siguranţă sau educative(funcţionarii aparţinând administraţiei penetenciarelor de la locul de deţinere) În varianta prev. măsuri de siguranţă sau educative-în alt mod decât cel legal-subiectul activ este numai persoana care are ca obligaţii de serviciu supravegherea executării pedepsei.pen. procuror. urmărire penală sau judecată. de art. persoane abilitate de lege să consemneze declaraţiile persoanei aflate în procesul penal.(3) C.266 alin (2)cercetarea abuzivă sbiectul activ este organul de cercetare penală. 266 alin. deţinere sau de executare a măsurilor de siguranţă ori educative). În varianta prev. acesta fiind o persoană aflată în curs de cercetare penală. subiectul pasiv este calificat. emiterea sau punerea în executare a actelor de reţinere (ordonanţe. În cazul cercetării abuzive.(1)reţinerea sau arestarea nelegală autorul nu poate fi decât persoana care. în funcţie de calitatea procesuală a acestuia. Dacă subiectul activ nu are această calitate. ofiţer de poliţie judiciară sau funcţionarul care-şi desfăşoară activitatea în locurile de reţinere. măsuri de siguranţă sau educative (judecător. Situaţia premisă Pentru a se reţine infracţiunea de arestare nelegală şi cercetare abuzivă este necesar ca anterior săvârşirii faptei să existe următoarele situaţii: a) Existenţa unei fapte penale în legătură cu care se efectuează cercetări judiciare(dosar penal). 217 . reţinut sau arestat preventiv pe nedrept (24 ore. judecător etc. procuror sau judecător. Conform art. În ceea ce priveşte infracţiunea de arestare nelegală. urmărirea penală sau judecată (procuror. fiind un funcţionar public care are ca atribuţii de serviciu (competenţa materială). organ de cercetare penală sau judecător). Cercetarea abuzivă se reţine întotdeauna în sarcina unei persoane care are atribuţii strict legate de cercetarea penală. expert sau interpret faţă de care se întrebuinţează ameninţări sau acte de violenţă pentru a obţine declaraţii.Subiecţii infracţiunii: a) Subiectul activ al celor două infracţiuni (arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă) este calificat. Subiectul pasiv principal în cazul ambelor infracţiuni este statul ca titular al valorii sociale apărate de lege iar subiectul pasiv secundar este diferit. 10 zile respectiv 30 zile) iar în varianta asimilată persoana aflată în executarea unei pedepse. mandate de arestare preventivă) a mandatelor de executare a unei pedepse . 266 alin.

Nu are împortanţă dacă victima se află în stare de libertate.c) Cercetarea abuzivă are ca situaţie premisă preexistenţa urmăririi penale sau judecăţii. ameninţări sau violenţe pentru obţinerea de declaraţii. „A întrebuinţa ameninţări” – înseamnă a desfăşura o activitate din cele incriminate la art. 180 alin. Cele două infracţiuni analizate pot avea şi o urmare materi218 . va exista concurs de infracţiuni. 148 C. 143 alin.. omiterea punerii în libertate la expirarea termenului de arestare etc.(2) şi 181. Dacă violenţele se înscriu în limitele prevăzute în art. „A face promisiuni” înseamnă a prezenta celui aflat în anchetă unele avantaje morale sau materiale în cazul în care va da declaraţiile cerute de făptuitor. arestare sau supunere a unei persoane la executarea unei pedepse. deoarece fapta se săvârşeşte asupra unei persoane cercetate sau judecate. Conţinutul constitutiv: a) Elementul material este reprezentat de mai multe acţiuni: reţinere. „Întrebuinţarea de violenţe” – activităţi prin care se provoacă suferinţe persoanei vătămate în condiţiile prevăzute de art. oricare ar fi limitele pedepsei cu închisoarea prevăzute de lege pentru fapta săvârşită.. reţinută sau arestată. 182 C.proc.  să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.  pedeapsa pentru acea faptă este detenţia pe viaţă sau închisoarea mai mare de 4 ani. Arestarea preventivă priveşte atât pe învinuit cât şi pe inculpat şi este dispusă de judecător în condiţiile art.proc.proc. 148 C.pen. reţinerea poate fi luată dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) să existe probe şi indicii temeinice că învinuitul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. C.  învinuitul să fie ascultat înainte de a dispune măsura.  să fie necesară privarea de libertate a învinuitului în interesul desfăşurării procesului penal. 180 alin.(1) şi (2).pen. c) să existe vreunul din cazurile de la art. măsuri de siguranţă sau educative în mod ilegal.pen. 193 C. legea să prevadă pedeapsa închisorii.pen.pen. prelungirea arestării preventive s-a făcut prin încălcarea legii.pen.proc. 148 C. b) Urmarea imediată – constă în producerea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiţiei. elementul material se prezintă sub forma unei acţiuni de întrebuinţare a unor promisiuni. b) pentru acea faptă. lipsa actelor sau documentelor prin care s-a dispus măsura arestării. În cazul cercetării abuzive. Exemple de situaţii când se poate reţine infracţiunea de arestare nelegală: când nu există indicii temeinice că lăsarea în libertate a învinuitului ar prezenta pericol public. Conform art.  să existe vreunul din cazurile prevăzte de art.(1) C.pen.

rapoarte de expertiză sau traduceri în sensul dorit de făptuitor. dar nu se pedepsesc. Sancţiuni: Închisoarea de la 6 luni la 3 ani pentru arestare nelegală şi închisoarea de la 1 la 5 ani pentru cercetare abuzivă. 269 C. Condiţii preexistente a) Obiectul juridic special cuprinde relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei. Modalităţi: Arestarea nelegală cunoaşte două modalităţi normative: arestarea şi reţinerea nelegală şi o modalitate asimilată (supunerea unei persoane la executarea unei pedepse. infracţiunea are şi un obiect juridic secundar. promisiuni sau ameninţări faţă de o persoană aflată în curs de cercetare penală. Arestarea nelegală se consumă în momentul în care privarea de libertate în mod ilegal a persoanei a fost efectivă. Dacă arestarea nelegală se datorează culpei funcţionarului se va putea reţine infracţiunea de neglijenţă în serviciu (art. Latura subiectivă : forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. 219 .(2) dacă evadarea se săvârşeşte prin violenţă. constând în relaţiile sociale referitoare la sănătatea şi integritatea corporală a persoanei supuse unor astfel de violenţe. sancţiuni Forme: La ambele infracţiuni intenţionate sunt posibile actele pregătitoare şi tentativa. şi constă în: „evadarea din starea legală de reţinere sau deţinere”. măsuri de siguranţă sau educative în alt mod decât cel prevăzut de dispoziţiile legale). 249 alin. anchetă sau judecată. Forme. Incriminarea faptei are ca scop ocrotirea relaţiilor sociale de justiţie penală prin obligarea celor reţinuţi sau deţinuţi în mod legal de a nu se sustrage de la această măsură.pen. 4. b) Obiectul material în formă simplă nu există. În cazul agravatei prevăzute la alin. (2) obiectul material îl reprezintă corpul persoanei ori obiectele sau bunurile distruse ori furate de către subiectul activ. Epuizarea se realizează în momentul punerii în libertate a persoanei. modalităţi. EVADAREA Conţinutul legal: Faptă incriminată în art.). care reclamă starea legală de reţinere sau deţinere. Pentru existenţa elementului subiectiv al infracţiunii de cercetare abuzivă este necesar ca promisiunile. În varianta prevăzută la alin. Varianta asimilată există când violenţele.(1) C. promisiunile sau ameninţările privesc un martor. o vătămare constând în producerea unor suferinţe fizice sau morale persoanei în cauză. ameninţările sau violenţele să aibă ca scop obţinerea de declaraţii.ală. expert sau interpret.pen. Cercetarea abuzivă prezintă trei modalităţi normative: întrebuinţarea de violenţe. Arestarea nelegală este o infracţiune continuă.

). chiar dacă a fost prins într-un timp scurt.cit. Datorită acestui fapt nu se pune problema legăturii de cauzalitate. nu mai este îndeplinită. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) Elementul material constă într-o acţiune comisivă . după cum făptuitorul doreşte producerea urmării periculoase sau acceptă posibilitatea producerii ei. practic când a pătruns în zona liberă unde accesul este permis oricărei persoane. 259. făptuitorul înlocuind starea de reţinere sau deţinere cu starea de libertate. 269 C. op. evadarea se consumă când acesta a reuşit să fugă. Consumarea infracţiunii se produce în momentul în care acţiunea de evadare a reuşit. 149 N.evadarea. integritatea sau sănătatea unei persoane de regulă gardian.. b) Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol sau împiedicarea înfăptuirii justiţiei într-un anumit caz. Existenţa infracţiunii este condiţionată de o situaţie premisă de legalitate a arestării preventive sau executarea în închisoare a pedepsei. Vol.(4) C. sancţiuni Forme: Tentativa este pedepsită (art.Iliescu. Latura subiectivă. Dacă infracţiunea s-a comis în formă agravată. Infracţiunea de evadare este continuă. se aplică regulile referitoare la concursul de infracţiuni (dacă cel care evadează loveşte grav pe gardian provocându-o o vătămare corporală gravă sau îl deposedează de armamentul din dotare. Evadarea este operaţională atât din locurile de deţinere sau arest preventiv cât şi de la locurile de muncă unde se afla sub pază ori fuga de sub escortă. Starea de pericol se produce odată cu realizarea acţiunii incriminată. condiţia impusă de art.Subiecţii infracţiunii: a) Subiectul activ este persoana aflată în stare legală de reţinere sau deţinere. momentul epuizării consumându-se în momentul prinderii şi reîncarcerării făptuitorului (instituţia medicală în care a fost internat în stare de arest. Evadarea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. se creează şi o stare de pericol pentru viaţa. i se va reţine infracţiunea de evadare. Dacă infractorul se afla sub escortă.pen.). Dacă se constată că arestarea este nelegală. Forme. iar subiect pasiv secundar poate fi şi unitatea de poliţie sau penitenciarul în care era depus deţinutul. Nu se află în stare de deţinere persoanele supuse internării medicale ca măsură de siguranţă sau ca măsură educativă149. subiect pasiv poate fi şi persoana care a suportat violenţele. pag. Dacă mijlocul folosit pentru evadare este el însuşi o infracţiune. IV. ultraj şi deţinere ilegală de armament – toate în concurs real). din mijloacele de transport etc. În cazul variantei agravate. 269 alin. 220 .. b) Subiectul pasiv este statul.pen. modalităţi.

dispozitive. sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie. 221 . CAPITOLUL V INFRACŢIUNI DE FALS I. Tentativa se pedepseşte.(3) nu sunt aplicabile. fiind aplicabile dispoziţiile art.” Aceste fapte prezintă un pericol social deosebit prin consecinţele pe care le pot produce asupra sistemului financiar-bancar al statului.FALSIFICAREA DE MONEDE SAU ALTE VALORI Conţinutul legal: (Art.) „Falsificarea de monedă metalică. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează punerea în circulaţie.(1) şi (3) C. FALSIFICAREA DE MONEDE. cu privire la contopirea pedepselor. se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.pen. în orice mod. Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente ar fi putut cauza o pagubă importantă sistemului financiar. pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi. iar în formă agravată de la 2 la 3 ani. a valorilor falsificate arătate în alineatul precedent. cu excepţia violenţelor care atrag aplicarea variantei agravate(art. dispoziţiile alin.pen. mituirea personalului de pază . 36 alin. emise de instituţia bancară ori de alte instituţii de credit competente.(3) din art.2). Modalităţi: Există o modalitate simplă şi una agravată când fapta este săvârşită prin folosirea de violenţă.Dacă evadarea se săvârşeşte prin distrugere. atunci va exista concurs de infracţiuni. pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. arme sau alte instrumente150 ori de către două sau mai multe persoane împreună. titluri de orice fel pentru efectuarea plăţilor. cecuri. pedeapsa pentru evadare se adaugă la pedeapsă ce se execută fără a depăşi maximul general al pedepsei închisorii.pen. sau falsificarea oricăror alte titluri ori valori asemănătoare. caz în care infracţiunea de evadare intră în concurs cu infracţiunea pentru care a fost reţinut. a titlurilor de credit pentru a preveni provocarea de pagube importante economiei naţionale. monedă de hârtie. 150 Unelte de orice fel. Dacă făptuitorul a evadat înainte de a fi fost condamnat definitiv. TIMBRE SAU ALTE VALORI 1 . 269 C. titluri de credit public. Sancţiuni: Pentru forma tipică pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 2 ani.282 C. Funcţionarea normală a sistemului financiar-bancar necesită un control riguros asupra emisiunii monetare . substanţe etc.269 alin. Potrivit alin. iar dacă au cauzat o pagubă importantă sistemului financiar. aparate.

precum şi materialele din care au fost confecţionate (producere prin imitare). b) Obiectul juridic special al falsificării de monede sau de alte valori este reprezentat de relaţiile sociale care se formează şi se desfăşoară în legătură cu „încrederea publică” (fides publica) şi care priveşte în egală măsură monedele precum şi celelalte valori care se găsesc pe piaţă în mod oficial (legal). monedele sau titlurile de valoare supuse falsificării vor constitui obiectul material al infracţiunii. 222 .). cu precizarea că la infracţiunea de deţinere de monedă sau valori falsificate nu pot fi subiecţi activi cei care au participat în mod nemijlocit la executarea falsului. subiect activ poate fi de asemenea orice persoană. op. diferă în funcţie de activitatea făptuitorului şi constă într-o acţiune de contrafacere sau alterare. când falsul se realizează prin contrafacere. În anumite situaţii. bancnota. semnelor şi înscrisurilor cu valoare probatorie expresă cum ar fi: actele de stare civilă. cecurile sau orice alte instrumente de plată. titlurile de credit.). diplomele. În cazul infracţiunilor derivate (punerea în circulaţie şi deţinerea în vederea punerii în circulaţie) obiectul material îl constituie valorile falsificare. specialişti în prelucrarea metalelor etc.151 c) Obiectul material. să aibă putere circulatorie. timbrele. documente de transport etc. lucrurilor. informaticieni. biletele de călătorie. este necesar ca acestea să se afle în mod legal în circulaţie. Aşadar. chimişti. obiectul material îl reprezintă monedele sau titlurile de valoare contrafăcute.cit. deoarece 151 A se vedea V.. Obiectul juridic al tuturor infracţiunilor de fals constă prin urmare în această valoare socială a „încrederii publice” care trebuie să fie acordată de orice persoană. obiect material al infracţiunii de falsificare poate fi moneda metalică. pag. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale.. subiectul activ poate avea unele aptitudini sau calificare specială (tipografi. probele scrise etc. Cât priveşte aceste titluri sau bancnote.. graficieni.. Subiecţii infracţiunii: a) Subiect activ poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile răspunderii penale. În cazul infracţiunii derivate. înscrisurile autentice. sau implicită (monedele.Dongoroz şi colab. legalizate sau sub semnătură privată.Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii: a) Obiectul juridic generic îl constituie relaţiile sociale care se nasc şi se dezvoltă în legătură cu valoarea socială a încrederii publice de care se bucură instituţiile statului şi cărora legea le atribuie însuşirea de a exprima adevărul. Nu are importanţă dacă moneda sau titlurile de valoare falsificate sunt emise de Banca Naţională sau bănci străine. cecurile. declaraţiile oficiale. titlurile de credit. de punere în circulaţie a valorilor falsificate sau deţinute. Dacă falsul s-a produs prin alterare. 373.

Punerea în circulaţie este operaţiunea prin care produsul acţiunii de falsificare. Poate fi subiect pasiv şi persoana fizică sau juridică indusă în eroare prin valorificarea monedei falsificate (fiind prejudiciată din punct de vedere material). A se vedea V.cit.] elementul material constă fie în acţiunea de „punerea în circulaţie” fie în acţiunea de „deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie”. produsul fiind total necorespunzător. să poată fi apreciată la prima vedere drept o monedă veritabilă. op. Alterarea – constă în modificarea conţinutului sau aspectului unei bancnote sau unui titlu de valoare creându-se de regulă aparenţa unei valori mai ridicate (bancnota de 1 sau 10 dolari SUA poate fi alterată prin adăugarea cifrei „0” mărindu-i valoarea la 100 USD). pag..). 223 .  aceste valori să se afle în circulaţie (să aibă putere circulatorie) la data falsificării152.R. Această cerinţă este îndeplinită şi atunci când deşi moneda sau bancnota a fost retrasă din circulaţie. Contrafacerea este manopera prin care sunt confecţionate monede.Dongoroz şi colab. matriţare. Această activitate se realizează diferit după cum ne referim la monedă (turnare. ea încă mai poate fi preschimbată în mod legal. Din punct de vedere juridic este important ca moneda sau valoarea contrafăcută să aibă capacitatea de a induce încredere. autoritate şi încredere publică sunt afectate.aceasta din urmă în mod obiectiv este urmată în toate cazurile şi de o acţiune de deţinere.153 Această 152 153 Aceeaşi cerinţă este valabilă şi în cazul în care sunt falsificate monede sau valori străine. se realizează printr-o acţiune de falsificare care poate fi o operaţiune de contrafacere sau una de alterare. fotografiere etc. În cazul infracţiunilor derivate [alin. bancnote sau alte valori false care imită monedele. b) Subiectul pasiv principal este instituţia care a emis moneda (B. Contrafacerea nu poate constitui infracţiune atunci când imitarea este grosolană.) sau titlul de valoare supus falsificării. este introdus pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp în angrenajul circulaţiei monetare. imprimare. batere) sau bancnotă (copiere. numai dacă moneda sau valoarea imitată are putere circulatorie la data falsificării. bancnota sau valoarea falsificată să corespundă uneia dintre monedele. Cerinţele esenţiale care întregesc elementul material decurg din textul de lege:  moneda. Acţiunea de contrafacere va constitui elementul material al infracţiunii.pen. 282 C. Conţinutul constitutiv: Latura obiectivă: a) Elementul material în cazul infracţiunii principale. pe care o absoarbe oricât de scurtă ar fi ca durată de timp. tipărire. valorile sau bancnotele adevărate.. ale cărei interese.. 380. vizibilă.N.(2) al art. bancnotele sau titlurile de valoare enumerate de lege..

pag. Urmarea imediată a infracţiunii derivate constă în punerea în circulaţie a monedelor... pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi 154 A se vedea C. 282 C. latura obiectivă este întregită prin următoarele cerinţe: . indiferent dacă ambele fapte sunt săvârşite de aceeşi persoană sau de persoane diferite. c) Urmarea imediată a infracţiunii principale constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite de lege şi obţinerea unei monede sau bancnote aparent asemănătoare cu cele adevărate.operaţiune se poate realiza prin efectuarea de plăţi. op. potrivit art. Modalităţi: Toate cele trei infracţiuni (una principală şi două derivate) se prezintă sub forma unei modalităţi simple şi două modalităţi agravate.(1) art. Culpa este exclusă. monedele sau valorile falsificate să fie dintre cele enumerate la alin.pen. (fabricarea ori deţinerea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor enumerate în art. b) Pentru ambele acţiuni. Tentativa: la toate cele trei infracţiuni se pedepseşte conform art. 568.a doua cerinţă esenţială „deţinerea să fie săvârşită în vederea punerii în circulaţie”. fapta capătă caracterul unei infracţiuni continuate.(4) C. Latura subiectivă – forma de vinovăţie – infracţiunea se comite cu intenţie directă sau indirectă. 282 alin. 224 . 282 alin. 282 – 284 C. Dacă faptele ar fi putut cauza o pagubă importantă sistemului financiar.(1) şi (2) pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.Bulai şi colectiv. punere în circulaţie a valorilor falsificate sau deţinerea acestora în vederea punerii în circulaţie – s-a produs urmarea imediată (starea de pericol). unele activităţi de pregătire în vederea falsificării de monedă sunt pedepsite ca infracţiune de sine stătătoare. Deoarece punerea în circulaţie se realizează de cele mai multe ori prin acte repetate. Nu va exista concurs de infracţiuni între falsificarea şi deţinerea de valori falsificate154 Sancţiuni: potrivit art.. schimburi valutare. sub forma actelor pregătitoare tentativei şi a infracţiunii consumate. Consumarea infracţiunii intervine atunci când. . 285 C. aflate în circulaţie. bancnotelor sau valorilor falsificate.pen. este susceptibilă de o desfăşurare în timp. sancţiuni Forme: Atât infracţiunea principală cât şi cea derivată. Forme. expediere poştală etc.pen.pen. Deţinerea valorilor falsificate în vederea punerii lor în circulaţie presupune primirea şi păstrarea valorilor falsificate în vederea punerii ulterioare în circulaţie.bancnotele.). Deşi actele pregătitoare nu sunt incriminate ca formă a infracţiunii. Poate exista concurs de infracţiuni între falsificarea monedelor sau altor valori şi punerea lor în circulaţie. modalităţi.cit. după executarea acţiunilor de falsificare.

acestea trebuie să producă consecinţe juridice (să dea naştere unor raporturi juridice sau unor drepturi şi obligaţii). II.pen.] poate fi orice persoană.(2)] subiectul activ trebuie să aibă calitatea de funcţionar aflat „în exerciţiul atribuţiilor de serviciu”. şi constă în: „Falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod de natură să producă consecinţe juridice” [alin. regia autonomă sau societatea comercială cu capital de stat căreia îi atribuie în mod mincinos înscrisul oficial falsificat. Pentru a constitui elementul material al infracţiunii.FALSUL MATERIAL ÎN ÎNSCRISURI OFICIALE Falsul material în înscrisuri oficiale..(3) C.(3) C.pen.). b) Obiectul material – este reprezentat de înscrisul oficial supus acţiunii de falsificare.(1) art.000 la 900. jocuri de noroc. (1)]. întreceri sportive. Subiecţii infracţiunii: a) Subiect activ nemijlocit în varianta simplă [alin.interzicerea unor drepturi. Condiţii preexistente a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale a căror desfăşurare normală este condiţionată de apărarea încrederii publice acordată înscrisurilor oficiale producătoare de consecinţe juridice. Persoana juridică se sancţionează cu amendă de la 10.pen. tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecinţe juridice [alin.(3)]. valorile şi bancnotele falsificate. 288 C. În varianta agravată [alin. sunt asimilate cu înscrisurile oficiale biletele. tichete de masă la cantine sau restaurante etc. Falsul prevăzut în alineatul precedent.000 lei conform art. b) Subiectul pasiv este instituţia publică.pen. duplicatul sau copiile legalizate supuse falsificării. Sunt asimilate cu înscrisurile oficiale biletele. puse în circulaţie sau deţinute în vederea punerii în circulaţie se confiscă. FALSURI ÎN ÎNSCRISURI 1 . 288 C. 225 . Înscrisurile oficiale sunt originalul. este prevăzut de art. Monedele.(3)].pen.(2). 145 C. bilete de loterie sau jocuri de noroc autorizate. „săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiunilor de serviciu” (este mai gravă şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani) – alin. Subiect pasiv secundar poate fi şi persoana fizică sau juridică prejudiciată în propriile sale interese şi faţă de care se produc consecinţele juridice în urma folosirii înscrisului oficial falsificat. „Înscrisul oficial” este orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă art. 288 alin. 711 alin. tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecinţe juridice (bilete de spectacol. Potrivit art. iar dacă s-a cauzat o pagubă importantă sistemului financiar – închisoarea de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor dreptul [alin.

(4) C. 288 alin. denatura.000 lei. a schimba conţinutul unui înscris oficial prin adăugiri sau ştersături aplicate pe acesta. presupune plăsmuirea.000 la 600. de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. Este necesar a se stabili legătura de cauzalitate între acţiune şi rezultat. iar în cazul variantei agravate. c) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială ocrotită de lege (încrederea publică). b) Obiectul juridic special îl reprezintă relaţiile sociale a căror naştere şi dezvoltare depinde în mod nemijlocit de „încrederea publică” ce este acordată înscrisurilor oficiale şi activităţii desfăşurate de funcţionarii publici sau de alte categorii de funcţionari pentru întocmirea acestora. transforma.pen.Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) Elementul material presupune o acţiune de falsificare efectuată în orice mod. Latura subiectivă: Intenţia directă sau indirectă – fapta săvârşită din culpă nu constituie infracţiune. persoana juridică se sancţionează de la 5. închisoarea de la 6 luni la 5 ani. Modalităţi: Există modalitatea simplă şi modalitatea agravată. Consumarea se produce în momentul încheierii acţiunii de falsificare şi producerii stării de pericol pentru încrederea acordată înscrisurilor oficiale. diferenţa făcând-o calitatea subiectului activ. 711 alin.pen.). Forme. sancţiuni Forme: Tentativa este incriminată în art. modalităţi. c) Obiectul material este un înscris oficial. Sancţiuni: În variantă simplă. Condiţii preexistente a) Obiectul juridic generic este comun cu al tuturor infracţiunilor de fals.. 289 C. 2 -FALSUL INTELECTUAL Conţinut legal: „Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia.pen. b) Cerinţe esenţiale: înscrisul să facă parte din categoria „înscrisuri oficiale” şi acesta „să producă consecinţe juridice”.(2) C. Subiecţii infracţiunii: a) Subiectul activ nemijlocit este calificat (funcţionar public sau funcţionar) care săvârşeşte fapta în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Contrafacerea subscrierii este întâlnită când se falsifică semnătura pe un înscris oficial. pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 3 ani. Potrivit art. Contrafacerea scrierii. 226 . fiind imitată semnătura (parafa) celui îndrituit să-l semneze. Alterarea presupune a modifica. confecţionarea prin imitare a unui înscris identic cu cel oficial. prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau prin omisiunea cu bună ştiinţă de a însera unele date sau împrejurări” (art.

precum şi autoritatea sau instituţia publică de la care emană înscrisul oficial.pen.a) Subiectul pasiv principal este statul. Conţinutul constitutiv: Latura obiectivă: a) Elementul material constă în falsificarea unui înscris oficial prin două modalităţi alternative: fie prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului. adeverirea. confirmarea în conţinutul înscrisului oficial a unor date. Atestarea155 – este consemnarea efectuată cu prilejul întocmirii înscrisului oficial referitoare la fapta sau împrejurări determinate.. ori îl încredinţează altei persoane spre folosire.pen. fapte sau împrejurări contra realităţii. Sancţiuni: Pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani. necorespunzătoare adevărului. Este necesară stabilirea legăturii de cauzalitate. 227 155 . să înregistreze date sau împrejurări veridice de care el a luat la cunoştinţă şi pe care avea obligaţia să le menţioneze în cuprinsul înscrisului oficial. Omisiunea este o inacţiune prin care făptuitorul omite cu bună ştiinţă să consemneze. 290 C. fie prin omisiunea cu ştiinţă de a însera unele date sau împrejurări. de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. prefectat întocmai ca un înscris autentic. b) Subiect pasiv secundar este persoana fizică sau juridică prejudiciată în urma executării falsului intelectual. 288 C. dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat. Fapta săvârşită din culpă nu constituie infracţiunea de fals intelectual. b) Cerinţe esenţiale: falsul intelectual se realizează cu prilejul întocmirii înscrisului oficial. sancţiuni Forme: Tentativa şi infracţiunea consumată. Forme. Latura subiectivă – Forma de vinovăţie specifică acestei infracţiuni este intenţia directă sau indirectă. Înscrierea. ştampilat. Falsul intelectual prin omisiune nu se poate săvârşi decât în formă consumată. Modalităţi: Există două modalităţi normative după cum infracţiunea se săvârşeşte prin „atestare” sau „omisiune”.). c) Urmarea imediată: crearea stării de pericol pentru „încrederea publică” prin întocmirea unui înscris oficial fals (înscrisul aparent real este semnat. în vederea producerii unor consecinţe juridice” (art. 3 . Consumarea se produce în momentul finalizării întocmirii înscrisului oficial fals perfectat prin semnare şi aplicarea ştampilei sau sigiliului (infracţiune instantanee). modalităţi.FALSUL ÎN ÎNSCRISURI SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ Conţinut: „Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art.

pag. în sensul că reprezintă o manifestare de voinţă ori constatarea unui act.]. Infracţiunea se consumă în momentul în care ambele acţiuni constitutive ale elementului material au fost realizate şi s-a produs urmarea imediată. modalităţi.156 Înscrisul trebuie datat şi semnat de persoana de la care emană.(2) C. sancţiuni Forme: Tentativa se pedepseşte [art. b) Subiect pasiv este persoana fizică sau juridică prejudiciată prin folosirea înscrisului sub semnătură privată falsificat. Latura subiectivă: Forma de vinovăţie este intenţia directă condiţionată de un scop – producerea unei consecinţe juridice.Boroi. 228 . acesta trebuie să aibă un conţinut cu relevanţă juridică. 156 A se vedea A. fapt sau împrejurare cu semnificaţie juridică. fiind susceptibil a dovedi existenţa. folosirea sau încredinţarea spre folosire a înscrisului falsificat. altei persoane. Conţinutul constitutiv: a) Elementul material este constituit din două acţiuni succesive: În primul rând – falsificarea înscrisului sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii ori subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod. 513. c) Obiectul material este „înscrisul sub semnătură privată”.cit. decurgând din falsificarea unui înscris sub semnătură privată. În acelaşi timp. Modalităţi: Modalităţile normative diferă în funcţie de activitatea incriminată: contrafacerea scrierii. Forme. op. în al doilea rând. Pentru existenţa elementului material cele două acţiuni succesive trebuie îndeplinite cumulativ . înscris care emană de la o persoană particulară şi care consemnează raporturi juridice între persoane private. Subiecţii infracţiunii: a) Subiect activ poate fi orice persoană responsabilă din punct de vedere juridic. alterarea şi completarea acestora. putând servi ca dovadă scrisă. 290 alin. cu încredinţarea înscrisului altei persoane pentru al folosi.altfel simpla falsificare nu este infracţiune.Condiţii preexistente: a) Obiectul juridic generic este comun cu al celorlalte infracţiuni de fals. c) Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică. b) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale a căror formare şi dezvoltare este condiţionată de încrederea publică acordate puterii probante a înscrisurilor sub semnătură privată. b) Cerinţa esenţială – falsificarea înscrisului sub semnătură privată să se fi făcut în vederea „producerii unei consecinţe juridice”.pen. subscrierii. modificarea sau stingerea unui drept sau a unei obligaţii... Se impune stabilirea unei legături de cauzalitate între acţiunile incriminate şi rezultat.

000 lei. se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată” (art. Condiţii preexistente: a) Obiectul juridic special diferă în funcţie de tipul înscrisului falsificat (oficial sau sub semnătură privată) natura relaţiilor sociale fiind analizată în cazul infracţiunilor tip. 4 . 5. Consumarea se produce după realizarea acţiunii de folosire. b) Subiect pasiv al uzului de fals este persoana fizică sau juridică prejudiciată prin folosirea înscrisului falsificat.UZUL DE FALS Conţinut: „Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată. 291 C. Subiecţii infracţiunii: a) Subiect activ este orice persoană care foloseşte un înscris oficial sau sub semnătură privată.000 la 600.pen. b) Obiectul material este înscrisul oficial sau sub semnătură privată falsificat şi care este folosit pentru a produce consecinţe juridice. c) Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea acordată înscrisurilor oficiale sau sub semnătură privată. 291 C. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) Elementul material constă în acţiunea de folosire a unui înscris oficial sau sub semnătură privată. FALSUL ÎN DECLARAŢII Conţinut: (art. sancţiuni Forme: Este sancţionată numai infracţiunea consumată.). Forme. Sancţiuni: Când înscrisul falsificat este oficial. modalităţi. depunere sau invocare a înscrisului falsificat şi s-a produs starea de pericol. făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi din cele la care 229 .Sancţiuni: Pedeapsa cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.) „Declararea necorespunzătoare a adevărului. cunoscând că este fals. Modalităţi: Sunt două modalităţi de săvârşire a infracţiunii: folosirea unui înscris oficial fals şi folosirea unui înscris sub semnătură privată falsificat. b) Cerinţa esenţială – folosirea înscrisului se face „în vederea producerii unei consecinţe juridice”. în vederea producerii unei consecinţe juridice. pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 3 ani iar când se foloseşte un înscris sub semnătură privată falsificat – închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă. infracţiunea de uz de fals se săvârşeşte cu intenţie directă.pen. cunoscând că este fals. Latura subiectivă: Sub aspectul vinovăţiei. Persoana juridică se sancţionează cu amendă de la 5. cunoscând că este fals. prezentare.

pen. Latura subiectivă: Infracţiunea se comite cu intenţiea directă şi în vederea unui anumit scop-de a produce consecinţe juridice-. modalităţi. b) Subiect pasiv este persoana fizică sau juridică prejudiciată în drepturile sau interesele sale ca urmare a declaraţiilor false. scop urmărit de făptuitor. c) Urmarea imediată constă în crearea stării de pericol pentru valoarea socială apărată de legea penală. d) Raportul de cauzalitate trebuie să existe între acţiunea incriminată şi urmarea imediată..se referă art. b) Obiectul material nu există. avere etc. sancţiuni Forme: Este o infracţiune comisivă intenţionată. 230 . Condiţii preexistente a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale a căror formare şi dezvoltare este condiţionată de existenţa încrederii în declaraţiile producătoare de consecinţe juridice.).declaraţia falsă să fi fost făcută unei autorităţi sau unităţi publice competente potrivit legii să primească astfel de declaraţii: . în vederea producerii unei consecinţe juridice pentru sine sau pentru altul.să se producă o consecinţă juridică ca urmare a declaraţiei false. b) Cerinţe esenţiale: . Astfel de situaţii se întâlnesc în mod frecvent cu ocazia unor reclamaţii sau sesizări adresate autorităţilor competente (declaraţii pe propria răspundere cu privire la boală. Consumarea se produce în momentul în care declaraţia neconformă adevărului este prezentată şi înregistrată la instituţia sau unitatea competentă aptă să servească la producerea unor consecinţe juridice (dreptul de a participa la alegerile parlamentare). competente legal să ia act de declaraţia respectivă. Declaraţia poate fi făcută la iniţiativa autorului ori la solicitarea instituţiei sau unităţii competente (poate fi făcută în mod direct – oral sau scrisă ori transmisă prin intermediar). fără însă a fi necesar ca acesta să fie realizat efectiv. Nu are importanţă dacă făptuitorul a urmărit acel scop pentru sine sau pentru altul. atunci când. credite de restituit. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) Elementul material constă în „acţiunea de a face declaraţii necorespunzătoare adevărului” în faţa unei unităţi publice. Subiecţii infracţiunii: a) Subiect activ poate fi orice persoană responsabilă care are capacitatea de a face declaraţii cu relevanţă juridică. potrivit legii ori împrejurărilor. dar legea nu pedepseşte decât infracţiunea consumată. Forme. declaraţia făcută serveşte pentru producerea aceleiaşi consecinţe”. 145 C.

1. urmează a dispune anularea ei din conţinutul acelui act157. a căror existenţă şi dezvoltare sunt condiţionate de respectarea bunelor moravuri în relaţiile interumane şi a liniştii publice. Subiecţii infracţiunii: a) Subiectul activ poate fi orice persoană.Dacă de declaraţia neadevărată s-a luat act în cuprinsul unui act autentic. în public. Obiectul material – unele infracţiuni din acest capitol au şi un obiect material (falsificarea de alimente. Sancţiuni: Închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă. în alt mod liniştea şi ordinea publică”. Modalităţi: Există unele modalităţi normative şi numeroase modalităţi faptice de săvârşire a infracţiunii. infracţiunea nu are un obiect material însă când se produc distrugeri de bunuri. b) Subiect pasiv principali este statul sau persoanele ultragiate (subiect pasiv adiacent).ULTRAJUL CONTRA BUNELOR MORAVURI ŞI TULBURAREA ORDINII ŞI LINIŞTII PUBLICE Conţinut: (art. b) Obiectul material – De regulă. săvârşeşte acte sau gesturi. sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public. CAPITOLUL VI INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAŢII PRIVIND CONVIEŢUIREA SOCIALĂ Obiectul juridic generic este comun pentru toate infracţiunile din acest capitol şi cuprinde ansamblul relaţiilor sociale a căror formare şi dezvoltare normală sunt condiţionate de apărarea unor reguli de convieţuire socială referitoare la familie. decizia nr. proferează cuvinte ori expresii. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii: a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale de convieţuire.) – „fapta persoanei care. pronunţând condamnarea. secţia II penală. ori se tulbură. instanţa de judecată.640/1997. Valoarea socială protejată prin această încriminare este familia.pen. 231 . profanarea de morminte etc. ar putea exista obiect material. Fapta este mai periculoasă „când tulbură grav liniştea şi ordinea publică”.). sănătate. obligaţie de ajutor. 321 C. 157 Curtea de Apel Bucureşti.

pen sunt două noţiuni fundamental diferite. Aspecte din practica judiciară Infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni. Sancţiuni: Pentru varianta simplă pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani sau amendă. ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri” . pericolul social provine din comiterea infracţiunii. prevede o modalitate agravată a infracţiunii.ASOCIEREA PENTRU SĂVÂRŞIREA DE INFRACŢIUNI Conţinutul legal: „fapta persoanei de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni. în cazul asocierii va exista întotdeauna o pluralitate de subiecţi constituită. altele decât cele arătate la art. deoarece acţiunile făptuitorului nu se răsfrâng asupra unui obiect material.pen.art. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii: a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale privind convieţuirea socială.pen. caracterizată prin rezultatul produs – o tulburare gravă a ordinii şi liniştii publice. profanare de injurii sau orice alte manifestări. Latura subiectivă: forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. O altă cerinţă a legii constă în producerea de scandal public. împotriva pericolului generat de săvârşirea infracţiunilor. pluralitatea reprezintă un element de accentuare a pericolului care. 2 .(2) al art. 232 . Modalităţi: Modalităţile normative ale infracţiunii în varianta simplă sunt reflectate prin acte.pen. sancţiuni Forme: Se pedepseşte numai infracţiunea consumată. Subiecţii infracţiunii: a) Subiectul activ al infracţiunii este nedeterminat. gesturi. b) Obiectul material – nu există. profanarea de cuvinte sau expresii. Consumarea se produce în momentul săvârşirii acţiunii şi realizarea urmării imediate. ci excusiv din săvârşirea infracţiunii. Produce scandal public orice manifestare care provoacă indignare şi revoltă cu caracter public. şi participaţia penală reglementată prin art. Cerinţa esenţială prevede ca astfel de acte sau fapte să se comită în public. a căror existenţă este condiţionată de apărarea securităţii sociale şi a ordinii de drept. Forme. însă. iar în varianta agravată închisoarea de la 2 la 7 ani. 321 C.Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) Elementul material al laturii obiective în varianta simplă se caracterizează printr-o acţiune materializată sub formă de acte. prev. 323 C.323 C.În cazul participaţiei. alte manifestări.. modalităţi. nu derivă din multiplicarea făptuitorilor. 167 C. gesturi. în art. b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile de convieţuire socială şi ordinea publică. Alin.pen.23 şi următoarele din C.

să se reţină infracţiunea prev. Iniţierea – activitatea prin care ideea de a săvârşi infracţiuni este comunicată mai multor persoane organizate (asociate) de a-şi însuşi ideea de aderare în vederea constituirii asocierii. secţia a II-a penală. b) Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru relaţiile de convieţuire socială.. Aderarea – presupune existenţa asocierii mai multor persoane în scopul săvârşirii de infracţiuni. este suficient ca ea să-şi fi manifestat voinţa de a se integra în grupul constituit în vederea săvârşirii unor infracţiuni. 167 C. în art. Curtea de Apel Bucureşti. pericolul social provine din însăşi constituirea şi finanţarea pluralităţii. aderarea sau sprijinirea. de a pregăti. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: a) Elementul material se caracterizează prin patru modalităţi de acţiune: asocierea. b) Subiectul pasiv este statul. Pentru ca. modalităţi. Consumarea infracţională se produce în momentul săvârşirii uneia dintre acţiunile incriminate.210/1996158. Pericolul derivă din ameninţarea ca asocierea să treacă la săvârşirea uneia dintre acţiunile incriminate. cu o durată în timp şi implică o activitate de organizare a acţiunilor infracţionale.În cazul asocierii pentru săvârşirea de infracţiuni. subiectul manifestându-şi acordul de voinţă de a face parte din acea asociaţie. sancţiuni Forme: Actele preparatorii şi tentativa nu se pedepsesc. Ed. aderarea. al cărei scop este comiterea uneia sau mai multor infracţiuni. finanţa sau chiar să pregătească săvârşirea infracţiunilor. de a fiinţa în timp. Latura subiectivă – se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă. 158 Codul penal adnotat. Argessis Print 1999. organiza şi a finaliza una sau mai multe infracţiuni. sprijinirea.pen. a unei plurităţi constituite de făptuitori.pen. Sprijinirea – asocierii presupune activitatea unei persoane din afara grupării constituite de a ajuta. asocierea are o existenţă independentă. Modalităţi – modalităţile normative sub care se realizează infracţiunea sunt: asocierea. Toate acţiunile menţionate mai sus pot constitui elementul material al infracţiunii numai dacă este realizată cerinţa esenţială – asociaţia să aibă drept scop săvârşirea de infracţiuni altele decât cele menţionate la art. Asocierea – presupune acordul mai multor persoane. nu este necesar ca aceasta să fi militant în cadrul asociaţiei şi nici măcar să cunoască pe toţi membrii grupului. în sarcina unei persoane. Forme. decizia nr. iniţierea.714. pag. iniţierea. Infracţiunea poate îmbrăca atât forma continuă cât şi forma continuată. 233 . 323 C.

distracţii etc. 234 . Fapta este mai gravă când este săvârşită faţă de un minor sau prezintă alt caracter grav [alin. 3 .(3)]Condiţii preexistente: Obiectul infracţiunii: a) obiectul juridic special este acelaşi ca în cazul prostituţiei.pen. 323 C. Constrângerea se poate realiza prin mijloace fizice sau constrângere psihică. „Recrutarea unei persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane în acest scop” ( alin. Tragerea de foloase de pe urma prostituţiei. b) Obiectul material este reprezentat de corpul persoanei determinate sau constrânse la prostituţie sau a fost traficată în vederea practicării prostituţiei. se prevede că persoanele arătate la alin. prostituata având rolul de marfă. În alin.1). reprezintă convingerea.) „îndemnul ori înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană ( alin. iar subiect pasiv secundar este persoana determinată sau constrânsă la practicarea prostituţiei. viaţă uşoară. trezirea interesului unei persoane pentru ca aceasta să practice prostituţia ( câştiguri. Subiectul infracţiunii: a) subiect activ poate fi orice persoană indiferent de sex. Înlesnirea practicării prostituţiei reprezintă un act prin care se face mai uşor de practicat (punerea la dispoziţie a locuinţei sau reşedinţei). b) subiect pasiv este statul. b) Cerinţe esenţiale – Toate acţiunile care definesc elementul material se săvârşesc cu scopul de a se trage foloase de pe urma practicării prostituţiei. se referă la obţinerea de profituri. subiectul creându-şi sau mărindu-şi avuţia prin exploatarea sexuală a unor femei. cu precizarea că proxenetismul este o infracţiune mai gravă. racolarea persoanelor naive şi determinarea lor să practice prostituţia.pen.2).3 art. avantaje materiale de orice fel. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă: „elementul material se prezintă sub forma unei plurităţi de acţiuni alternative”: Îndemnul la prostituţie.329 C.). Recrutarea constă în atragerea persoanelor şi îndrumarea lor spre prostituţie.Sancţiuni: pedeapsa este închisoarea de la 3 ani la 15 ani. Traficul de persoane în scopul practicării prostituţiei constă în activitatea proxenetului de a procura şi livra persoanele ce urmează a se prostitua.PROXENETISMUL Conţinutul legal: (art. 1 nu se pedepsesc dacă denunţă autorităţilor asocierea mai înainte de a fi fost descoperită şi de a se fi început săvârşirea infracţiunii care intră în scopul asocierii.

Banii. Modalităţi : În varianta tip. profesor ori s-a folosit de narcotice pentru sechestrarea persoanei.(2) fapta se săvârşeşte prin: recrutare. tutore. înlesnire sau tragere de foloase. . în varianta prevăzută la alin. 329 alin:(2) prevede varianta agravată după cum faptele sunt săvârşite faţă de un minor sau mai grav dacă proxenetul este părinte.c) Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile de convieţuire socială. sancţiuni Forme: Se pedepseşte tentativa şi infracţiunea consumată. Pentru existenţa infracţiunii nu este necesar ca persoanele care au practicat prostituţia la îndemnul făptuitorului să fi fost condamnate pentru prostituţie. trafic de persoane şi constrângere la prostituţie. închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi [alin.(2)]. iar în cazul formei agravate. bunurile sau valorile care au servit sau au fost destinate să servească la comiterea infracţiunii cât şi cele obţinute prin săvârşirea acesteia se confiscă. iar pentru fapta prevăzută la alin. Consumarea are loc în momentul în care s-a comis acţiunea incriminată.între acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată există o legătură de cauzalitate. 235 .(3) pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi. d) Legătura de cauzalitate . Sancţiuni – În formă simplă pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. Forme. modalităţi. Art. fapta se săvârşeşte prin: îndemn.

Nu dispun de capacitate de exerciţiu: persoanele care au împlinitvârsta de 18 ani. minorii sub 236 . Capacitatea de folosinţă a persoanelor fizice constă în aptitudinea acestora de a avea drepturi şi obligaţii. b) după terminarea stagiului militar. a) b) c) d) Elementele raportului juridic sunt: subiectele. alienaţii. 5. d) de la împlinirea vârstei de 18 ani. 2. c) după împlinirea vîrstei de 18 ani. Pentru a deveni subiecte ale raportului juridic. c) de la împlinirea vârstei de 16 ani. c) să aibă capacitate de folosinţă şi de exerciţiu. b) să aibă o pregătire juridică. militari. subiect al raporturilor juridice. fetele căsătorite legal. sancţiunea. după împlinirea vârstei de 16 ani. Prin capacitatea juridică a persoanelor fizice se înţelege: a) o anumită specializare a subiecţilor: comercianţi. persoanele aflate sub interdicţie. debilii mintali. persoanele fizice trebuie să dispună de capacitate juridică. a) b) c) 14 ani. Capacitatea de folosinţă a persoanelor se dobândeşte: a) de la naşterea persoanei.ANEXE TESTE ŞI SPEŢE PENTRU VERIFICAREA CUNOŞTIINŢELOR Drept civil 1. Discernământul se dobândeşte: a) după absolvirea şcolii. Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice. 3. este aptitudinea unei persoane de a-şi asuma obligaţii săvârşind acte juridice şi e condiţionată de existenţa discernământului. 4. obiectul.etc. . conţinutul. d) după împlinirea vîrstei de 16 ani pentru fetele căsătorite. b) de la împlinirea vârstei de 14 ani.

constrângera fizică sau morală. care. obligaţia vânzătorului de a-l garanta pe cumpărător contra viciilor lucrului vândut c. obligaţii născute din plata nedatorată 10. 9.6. obligaţiile se clasifică în: a. iresponsabilitatea. obligaţii născute din îmbogăţirea fără justă cauză c. independent de voinţa omului. c) starea de tulburare psihică produsă prin calomnie. Vinovăţia constă în atitudinea psihică şi de conştiinţă negativă a unor persoane faţă de interesele şi valorile sociale protejate prin norme de drept. impun voinţei sale anumite acţiuni. obligaţia vânzătorului de a transmite cumpărătorului dreptul de proprietate asupra lucrului vândut b. obligaţii născute din gestiunea de afaceri d. independent de voinţa oamenilor. eroarea de fapt. nu s-ar fi produs. obligaţia de a executa o lucrare d. exercitarea unui anumit drept sau obligaţii legale. modificării sau stingerii unor raporturi juridice. legitima apărare. obligaţii de a da b. însă ceea ce îl caracterizează este producerea unor raporturi juridice. în mod normal. Cauzele care înlătură răspunderea juridică sunt împrejurări care afectează libertatea de acţiune a individului. Acestea sunt: a) starea de necesitate. obligaţia debitorului de a se abţine de la o anumită acţiune 237 . b) actul juridic este caracterizat prin producerea unor efecte juridice. Este obligaţie determinată sau de rezultat: a. ori sunt independente de voinţa umană. Actul juridic şi faptul juridic sunt 2 noţiuni care desemnează prezenţa sau absenţa intenţiei producerii raportului juridic: a) faptul juridic e o manifestare de voinţă a subiecţilor în scopul producerii de raporturi juridice. beţia voluntară. Vinovăţia îmbracă forma: a) intenţiei b) culpei c) nebăgării de seamă. c) faptul juridic poate să nu conţină manifestarea de voinţă umană. beţia involuntară. 8. d) actul juridic este definit ca o manifestare de voinţă a subiecţilor în scopul naşterii. 7. În raport de izvorul lor. b) forţa majoră.

sunt atât de strâns legate de posesia unui bun încât creditorul nu poate obţine satisfacerea dreptului său decât dacă posesorul bunului va fi obligat să respecte acest drept deşi nu a participat direct şi personal la naşterea raportului obligaţional c. a+b+c+d 15. După gradul de opozabilitate. îndatorirea de a preda un lucru d. sunt îndatoriri ce revin deţinătorului unui bun determinat şi au ca izvor legea sau convenţia părţilor b. Obligaţiile reale: a. în raport de opozabilitate d. Este obligaţie de a da (aut dare): a. obligaţii obişnuite 12. reprezintă regulă. a+b+c d. obligaţii de a da d. Potrivit Codului civil sunt izvoare de obligaţii: a) contractele b) cvasicontractele c) delictele d) legea a. După gradul de opozabilitate. a+c d. obligaţiile se clasifică în: a) obligaţii obişnuite b) obligaţii opozabile şi terţilor c) obligaţii reale d) obligaţii civile perfecte a. în caz de neexecutare de către debitor executarea este asigurată printro acţiune în justiţie 13.11. obligaţii de a nu face c. îndatorirea de a executa o anumită lucrare c. a+c+d 14. b+c c. îndatorirea de a constitui sau a transmite un drept real b. a+d b. îndatorirea de a presta un serviciu 238 . obligaţii de a face b. a+b+c+d c. obligaţiile se clasifică în: a. a+c+d b.

a+d b. dar are dreptul să păstreze fructele ca orice posesor de bună . a+b b. dar are dreptul să păstreze fructele 239 . b+c d. a+b+c+d c. Sunt obligaţii ale gerantului: a) să continue gestiunea începută până la momentul în care geratul sau moştenitorii săi vor putea să o preia b) să dea socoteală geratului pentru operaţiunile efectuate c) să execute toate obligaţiile fată de terţi care s-au născut din actele încheiate în numele său d) în efectuarea actelor de gestiune să depună diligenta unui bun proprietar a.credinţă: a) este obligat să restituie lucrul primit şi fructele percepute b) dacă a înstrăinat lucrul este obligat să restituie valoarea lucrului la data introducerii acţiunii în justiţie. Accipiensul de bună – credinţă: a) este obligat să restituie lucrul şi fructele produse de lucru b) este liberat de obligaţia de restituire dacă lucrul a pierit în mod fortuit c) este obligat să restituie lucrul. c+d 19. a+b+d d. Sunt condiţii generale ale plătii nedatorate: a) să existe o plată b) plată să fie nedatorată c) plată să fie făcută din eroare d) accipiens să fie de buna-credinţă a. indiferent de preţul pe care l-a primit c) este liberat de obligaţia de restituire dacă lucrul a pierit în mod fortuit d) este obligat să restituie lucrul. a+b+c+d 18. a+b+c c. a+b 17. b+c d. Accipiensul de rea.credinţa d) nu este niciodată liberat de obligaţia de restituire a. a+b+c b. a+d c.16.

Termenul de prescripţie al acţiunii în restituirea plătii nedatorate: a. Obligaţia de restituire a plătii nedatorate nu există în următoarele cazuri: a. în cazul în care plata a fost făcută unui incapabil c. acţiunea în restituire: a. curge de la momentul efectuării plătii b. Îmbogăţirea fără justă cauză: a) este un fapt juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane fără ca paentru aceasta să existe un temei juridic b) este reglementată de Codul civil c) dă naştere unei acţiuni în restituire care se numeşte actio de im rem verso d) Codul civil nu conţine o reglementare de principiu a îmbogăţirii fără justă cauză a. în cazul obligaţiilor civile imperfecte achitate de bună voie de către debitor b. a+b+d 20. este o acţiune patrimonială b. b+c d. a+b b. iar accipiens a distrus cu bunăcredinţă titlul constatator al creanţei sale 22. este o acţiune personală c. termenul de prescripţie începe să curgă de la data plătii d. când plata a fost făcută de debitor. a+b+c d. este de 6 luni d. acţiunea este imprescriptibilă dacă plata s-a făcut în baza unui contract nul pentru cauză imorală 23. c+d c. dacă plata s-a făcut în temeiul unui contract nul pentru nerespectarea formei autentice d. poate fi formulată numai de solvens 21. curge de la momentul când solvens a cunoscut sau trebuia să cunoască împrejurarea că plata a fost nedatorată c.a. În materia plătii nedatorate. a+b b. a+c+d 240 . b+c c.

În materia îmbogăţirii fără justă cauză. Proba gestiunii intereselor altei persoane: a. solvens sau creditorii săi chirografari pe calea acţiunii oblice b. întinderea obligaţiei de restituire este determinată de părţile raportului juridic 27. Accipiens. sovensul este obligat să restituie cheltuielile necesare şi utile numai dacă accipiens este de bună – credinţa 28. solvensul este obligat să restituie accipiensului de bună sau de rea – credinţa cheltuielile necesare şi utile c. se naşte un raport juridic în temeiul căruia solvensul devine debitorul unei obligaţii de restituire c. indiferent dacă este de bună sau de rea – credinţa 241 .credinţa d.credinţa d. b+c b. a+b+c d. În materia plătii nedatorate. numai de solvens c. acţiunea în restituire: a) se numeşte actio de im rem verso b) admisibilitatea presupune condiţii materiale şi condiţii juridice c) este o acţiune imprescriptibilă d) este o acţiune prescriptibilă extinctiv. Plata lucrului nedatorat dă naştere la obligaţii pentru solvens: a. solvens este obligat să restituie accipiensului toate cheltuielile făcute cu conservarea lucrului sau cele care au dus la sporirea valorii sale b. a+b+d 25. supusă termenului general de prescripţie de 3 ani a. se naşte un raport juridic în temeiul căruia solvensul devine creditorul unei obligaţii de restituire pentru ceea ce a plătit b. plata poate fi cerută de: a. accipiensul de bună . în toate cazurile poate fi dovedită prin orice mijloc de probă c.24. exclude proba cu martori 26. a+d c. solvensul este obligat să restituie şi cheltuielile voluptuarii d. se naşte o obligaţie de restituire pentru accipiensul de rea . se poate dovedi numai cu acte juridice d. Prin efectuarea unei plăti nedatorate: a. se face diferit după cum obiectul ei constă în fapte materiale sau acte juridice b.

altele decât părinţii sau adoptatorii. Când sunt îndeplinite toate condiţiile generale şi speciale de răspundere a părinţilor pentru fapta ilicită a copilului lor minor victima are următoarele opţiuni pentru acoperirea prejudiciului: a. minorii sub 16 ani numai dacă se probează că au avut discernământ. 30. 1000 al. investite cu drepturi şi îndatoriri părinteşti.2 Cod civil. poate răspunde în baza art. din neglijentă. persoanele puse sub interdicţie judecătorească. d. altele decât părinţii sau adoptatorii. copilul să fie minor şi să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu. Răspund civil pentru faptele ilicite săvârşite: a. coroborat cu art. b. d. 1000 al. cu intenţie directă. cu intenţie indirectă. numai minorii peste 16 ani. care răspund proporţional cu culpa lor. pe ambii părinţi. dacă a săvârşit fapta: a. 998 şi 999 Cod civil. în temeiul art. Autorul unei fapte ilicite. dacă se probează că au avut discernământul la data şi în raport cu fapta săvârşită. c.2 Cod civil se poate aplica: a. c. să pretindă despăgubiri de la minor. din imprudentă. dol sau violentă. 10003 Cod civil. b. b. persoanele fizice. d. să pretindă despăgubiri de la ambii părinţi. 1000 al. Pentru a fi declanşată răspunderea părinţilor pentru fapta copiilor lor minori trebuie îndeplinite şi condiţiile: a. c. copilul să aibă domiciliul sau locuinţa oriunde. Răspunderea prevăzută de art. să-l execute silit pe minor. 242 . persoanele juridice. b. d. 32. autoritatea tutelară de la domiciliul minorului. c. împreună cu minorul.2 Cod civil. 31. copilul să fi comis fapta din imprudentă. 33. investite cu drepturi şi îndatoriri părinteşti. b. în temeiul art. să cheme în judecată pentru despăgubiri în solidar. d. copilul să fi avut discernământ în raport cu fapta săvârşită la data săvârşirii ei. părintelui care a recunoscut pe copilul său ce avea situaţia de copil din afara căsătoriei sau adoptatorul. din omisiune.29. femeile căsătorite anterior vârstei de 18 ani. din eroare. c.

d. b. introducându-se în cauză moştenitorii inculpatului care au acceptat succesiunea. părintele pentru faptele copilului său. Cel care a furat un lucru: a. acţiunea civilă nu mai poate continua la instanţă penală. Atrage aplicarea regulilor răspunderii civile delictuale: a. dar numai dacă filiaţia este din căsătorie. oricare comitent poate acoperi prejudiciul în totalitate. este obligat să procure păgubitului un alt lucru de aceeaşi valoare. c. acţiunea civilă se judecă în continuare. nemulţumită că cealaltă parte contractantă nu-şi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contract. 36. 243 . nu este obligat să restituie valoarea lui.2 Cod civil. este obligat să restituie valoarea lui dacă a pierdut acel lucru. denunţa unilateral obligaţia asumată. este exonerat de răspundere civilă. 37. d.34. d. poate fi obligat la repararea prejudiciului cauzat: a. când una dintre părţile unui contract. b. o loveşte pe aceasta cauzându-i o vătămare corporală. comitenţii răspunzând. c. 35. c. adoptatorul pentru faptele săvârşite de adoptatul minor. în acest caz. d. refuză să regularizeze cu partenerul obligaţiile asumate de fiecare în parte. tutorele pentru faptele săvârşite de minorul pe care îl are în tutelă. 38. fiecare comitent răspunde că garant fată de victimă proporţional cu contribuţia prepusului său. solidar. b. dacă restituirea lucrului a devenit imposibilă datorită unui caz fortuit sau de forţă majoră şi dacă dovedeşte că lucrul respectiv ar fi pierit şi dacă se afla la proprietar. 1000 al. acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal încetează de drept. Dacă mai mulţi prepuşi ai unor comitenţi diferiţi au săvârşit împreună o faptă ilicită prejudiciabilă: a. reziliază contractul din proprie iniţiativă fără să-l înştiinţeze pe cocontractant. ambii părinţi chiar necăsătoriţi legitim. victima poate să ceară oricăruia dintre prepuşi să acopere prejudiciul în totalitate. c. d. b. b. c. victima poate chema pe comitenţii prepuşilor să acopere prejudiciul. se soluţionează latura civilă din oficiu. În temeiul art. În cazul în care în cursul procesului inculpatul decedează: a.

43. institutorilor. în cazul copilului adoptat. numai prejudiciul previzibil.1000 al. c. nu poate fi angajată dacă ulterior săvârşirii faptei prejudiciabile copilul a devenit major. 1000 al. Cât priveşte repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale: a. şi prejudiciul moral. prepuşilor în temeiul art. se poate răspunde în orice situaţie. În materia răspunderii comitentului pentru fapta prepusului: a. d. c. lipsa discernământului: a.3 Cod civil. b. c. b. se repară numai prejudiciul cert. nu şi câştigul nerealizat. 40. b. se angajează indiferent dacă minorul a acţionat sau nu cu discernământ. 41. şi daune cominatorii. raportul de prepuşenie trebuie să existe la data exercitării acţiunii de despăgubire. se repară numai paguba efectivă. se prezumă. în temeiul art. c. 1000 al. 42. b.2 Cod Civil. în cazul minorilor în vârstă de până la 14 ani. d.1 Cod civil. în temeiul art. atât adoptatorilor. cât şi părinţilor fireşti.39. se repară atât prejudiciul previzibil cât şi cel imprevizibil.4 Cod civil. înlătură răspunderea civilă. 44. Răspunderea părinţilor pentru fapta ilicită şi prejudiciabilă a copilului lor: a. b. comitenţilor. c. şi prejudiciul eventual. În materia răspunderii civile delictuale. în temeiul art. 1000 al. este sinonimă cu absenţa factorului volitiv. În materia răspunderii civile delictuale. -d. este supusă reparaţiunii: a. d. d. părinţilor. În jurisprudenţa s-a admis că este esenţială existenta vinovăţiei persoanei pentru a cărei faptă prejudiciabilă se răspunde pe teren delictual pentru angajarea răspunderii: a. revine. până la proba contrară. este obligatorie recurgerea la calea procedurii juridicare. 244 . exclude vinovăţia numai în cazul răspunderii pentru fapta proprie.

comitentul este îndreptăţit să recupereze integral de la prepusul său despăgubirile plătite victimei. Civ. d.b. În materia răspunderii comitentului pentru fapta prepusului: a. art. c. art. dacă între fapta prepusului şi funcţiile încredinţate acestuia de către comitent nu există nici o legătură. 245 . 2 C. se fundamentează pe neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către institutor a îndatoririi de supraveghere a elevului.4 Cod civil: a. d. 45. raportul de prepuşenie trebuie să existe la data săvârşirii faptei ilicite. d.. În materia răspunderii comitentului pentru fapta prepusului: a. atunci răspunderea comitentului nu poate fi angajată. c. poate fi angajată numai în cazul săvârşirii cu intenţie de către elev.. Civ. 49. d. dacă prepusul a acţionat sub comanda comitentului. c. Civ. 1000 al. vinovăţia prepusului se prezumă. Temeiul legal al răspunderii paznicului juridic pentru prejudiciile cauzate de animale este: a. 46. victima trebuie să dovedească prejudiciul pretins. c. 1000 alin. regresul comitentului plătitor trebuie fundamentat pe actul juridic din care a izvorât raportul de prepuşenie.4 Cod civil: a. Civ. 47. c. raportul de prepuşenie să existe în formă autentică. b. art. pe temeiul art. c. este o răspundere subiectivă. 1000 alin. nu şi beneficiul nerealizat. b. victima nu trebuie să dovedească vinovăţia prepusului. b. poate fi angajată şi pentru prejudiciul suferit chiar de elevul respectiv. Răspunderea institutorului pentru fapta elevului. se repară numai paguba efectivă. vinovăţia prepusului se prezumă. 1000 al. d. Răspunderea institutorului pentru fapta elevului în temeiul art. art. b. poate fi angajată şi pentru prejudiciul suferit de institutor. se fundamentează pe neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către institutor a îndatoririi de supraveghere a elevului. 999 C. 48. d. b. 1001 C. este o răspundere obiectivă.. 1 C. se angajează şi atunci când fapta afost săvârşită de un elev major.

b+c c.. Civ. b+c c. a+c+d d. a+b+c b. a. c) proprietarul. b) numai animalele sălbatice. Paznicul material este persoana care: a) exercită prerogativele de comandă. a. b) stăpânul.. a+b b. d) art. 1 C. a+c+d d.. d) numai animalele dresate în unităţile de circ. 1000 alin. a+b b. Civ. a. 2 C.. d) îngrijitorul. c) numai animalele semisălbatice. a+c+d d. a+b b. d) posesorul. a+b+c c. a+c+d d. c) art. Paznicul juridic este persoana care: a) exercită prerogativele de comandă. Paznicul material al animalului răspunde în temeiul: a) art. b+c+d 53. b) art. direcţie şi de supraveghere a animalului. b+c c. c) zootehnistul. Termenul de „animal” semnifică: a) numai animalele domestice. a. Civ. Civ. b) cel care nu se poate şi folosi de animal. 1000 alin.50. a+b+c 246 . a+b+c 51. 999 C. 998 C. a+b+c+d 52.

d.54. proprietarul. d) pe rând. stăpânul. b+c c. a+b b. c) faptei victimei. Paznicul material al animalului se poate exonera de răspundere dacă probează existenţa: a) forţei majore. a+c+d d. b+c c. a+b b. paznicul juridic devine: a. În cazul prejudiciilor cauzate de animale. paznicul juridic devine: a. b. d) existenţa factorului de risc. găsitorul. victima trebuie să probeze existenta următoarelor condiţii: a) existenţa prejudiciului. 55. a+b+d 57. a+c d. Dacă animalul formează obiectul unui drept de proprietate comună pe cote-părţi sau al unui drept de proprietate devălmaşă. 56. proprietarul. paznicul material. c) concomitent. c. a. c) raportul cauzal. hoţul. Dacă animalul este pierdut şi a cauzat un prejudiciu. a. b) cazului fortuit. b) separat. paza juridică se exercită: a) în comun. a+b+c 58. d. Dacă animalul este furat şi a cauzat un prejudiciu. posesorul. stăpânul. c. b) existenţa faptei animalului. b. 247 .

a. Civ. c) locuinţele nerecepţionate. Civ. 1000 alin. a+c+d d. 61. b) locuinţele neterminate.. a. d) să-l acţioneze în justiţie pe stăpân. art. a+b b. 1001 C. 248 . 1000 alin. a+c+d d. art. a+b+c b. a. Victima prejudiciului cauzat de animal. b. a+b+c+d 60. b) să-l acţioneze în justiţie pe paznicul material. a+b+c b. c. b) un canal subteran. c) să-l acţioneze în justiţie pe proprietar. art. Nu sunt „edificii”: a) construcţiile provizorii. 1002 C. a+b+c+d 62.d) faptei unei terţe persoane. b+c c. pentru a recupera paguba astfel suferită are la dispoziţie mai multe posibilităţi: a) să-l acţioneze în justiţie pe paznicul juridic. d) un pod. Temeiul răspunderii pentru ruina edificiului este: a. a+b+c 59. Civ. b+c c. 1 C.. d) locuinţele permanente. 2 C. Civ. c) un baraj.. a+c+d d. Prin „edificiu” înţelegem: a) orice lucrare realizată d eom prin folosirea unor materiale care se încorporează solului. art. d. b+c c.

. a+b+c+d 64. a. c) proiectantului. 1000 alin. a. 1000 alin. 1 C. a+b+c+d 63. d. art. 3 C. Civ. 1000 alin. a+b+c b. în principiu. Au valoare de adevăr următoarele afirmaţii: a) Răspunderea pentru lucruri nu poate fi invocata de paznicul material al lucrului împotriva paznicului juridic pentru prejudiciile cauzate de un tert. Prin „ruina edificiului” înţelegem: a) căderea materialului din care edificiul a fost alcătuit sub povara propriei greutăţi. 4 C. 249 .a. Civ. b+c c. a+c+d d. b) căderea materialului din care edificiul a fost alcătuit datorită greutăţii oamenilor. d) demolarea în urma exproprierii. c. b) constructorului. 66. c) căderea materialului din care edificiul a fost alcătuit sub acţiunea forţelor naturale. b. art. Temeiul juridic al răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general este: a.. Civ. b+c c. Civ. b+c c. a+c+d d. solidară. 2 C. a+c+d d. a+b+c b. a+b+c b. Proprietarul solvens al unui edificiu se poate regresa împotriva: a) fostului proprietar. 1000 alin. art. a+b+c+d 65. art. d) prepusului. b) Răspunderea paznicilor juridici pentru prejudiciile cauzate în cazul coliziunii de vehicule este.

a. b+c adevărate. a+c adevărate. b. d. decesului debitorului care lasă mai mulţi moştenitori chiar când obligaţia este indivizibililă. Plata poate fi făcută: a. a+b adevărate. 1 Cod civil este inaplicabil în cazul răspunderii pentru prejudiciile cauzate de aeronave. d) Art. celui ce nu are împuternicire pentru creditor. care poate fi înlăturată prin proba contrară. c. oricărei persoane. 70. b. b. poate fi consemnată la CEC. b+c adevărate.c) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri se fundamentează pe o prezumţie relativă de culpa. c. Au valoare de adevăr următoarele afirmaţii: a) Din texetele legale în vigoare rezulta că răspunderea pentru prejudiciul ecologic este o răspundere subiectivă. c+d adevărate. c. 68. b. de orice persoană neinteresată. d) Paznicul juridic al lucrului nu poate înlătura răspunderea nici dacă dovedeşte că prejudiciul se datorează forţei majore. de persoana obligată. c+d false. 67. de orice persoană interesată. creditorului sau împuternicitului său. a+b adevărate. c) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de aeronave este una obiectivă. 250 . a+c adevărate. întemeiată pe culpă. independentă de culpa explaotantului aeronavei sau a unei terţe persoane. d. a+b false. de codebitor sau de fidejusor. c+d false. a+b false. d. b) Pentru a vorbi de răspunderea pentru prejudiciile cauzate de aeronave este necesar ca persoanele sau bunurile cărora li s-au cauzat prejudicii să se afle la bordul aeronavei. când instanţă acordă debitorului un termen de graţie şi dispune eşalonarea plătii. a. b. c+d adevărate. d. Principiul indivizibilităţii plătii suferă excepţii în cazul: a. a+d false. Plata poate fi făcută: a. 69. 1000 alin. b+d false. b+d false. a+d false. c.

când a fost notificat. Debitorul este de drept în întârziere: a. în locul unde se găsea obiectul obligaţiei la momentul încheierii contractului. 251 . debitorului. când s-a stipulat astfel prin contract. b. la locul unde se găsea obiectul obligaţiei la momentul încheierii contractului. b. efectuării ei în totalitate. contractelor unilaterale. b. 76. creditorului. b. b. la domiciliul creditorului. la un loc convenit de părţi. 75. d. c. d. la locul unde se găsea obiectul obligaţiei la momentul încheierii contractului. 72. d. creditorului. c. plata se face: a. d. în cazul obligaţiilor complexe. b. d. obligaţiilor drept obiect sume de bani. la un loc convenit de părţi. la domiciliul debitorului. la domiciliul creditorului. prestaţiilor neexecutate. la domiciliul debitorului. atât a debitorului cât şi a creditorului. d. 71. când nu şi-a realizat obligaţia.c. Când obiectul plătii este un lucru cert şi determinat iar părţile nu au stabilit locul la care ea trebuie efectuată plata se va face: a. plătii efectuate de terţi sub beneficiu de discuţiune. 74. în cazul obligaţiilor continue. Plata este portabilă când se face: a. c. c. la domiciliul debitorului. c. Când nu s-a arătat prin convenţie şi nu este vorba de un lucru cert şi determinat. prestaţiilor executate necorespunzător. la domiciliul creditorului. d. la sediul instanţei. c. 73. Cheltuielile pentru efectuarea plătii sunt în sarcina: a. Daunele cominatorii nu se aplică: a.

d. în cazul obligaţiilor conexe. b. de instanţă de judecată.77. Debitorul: a. Obligaţia este lichidă când: a. Imputaţia plătii poate fi făcută: a. este determinabilă. c. b. Debitorul care face o plată: a. 81. d. 80. 82. are o existentă reală. 83. poate fi îndeplinită prin executare silită. în cazul obligaţiilor de a nu face. c. de creditor conform dispoziţiilor legii. instanţa poate acorda debitorului un termen de graţie. c. poate cere restituirea plătii atunci când. b. debitorul se poate libera numai dând bunuri de cea mai rea specie. c. b. poate plăti datoria în rate lunare egale. Dacă datoria este un lucru determinat numai prin specia sa: a. În cazul în care debitorul nu şi-a achitat plata: a. 79. d. c. instanţa poate dispune eşalonarea plătii în timp. când are o obligaţie exigibilă şi una neexigibilă poate imputa plata asupra obligaţiei nescadente. pentru neexecutarea unor obligaţii extracontractuale. b. numai de debitor. şi-a îndeplinit o obligaţie naturală. d. din eroare. instanţa este obligată să acorde un termen de graţie dacă debitorul cere aceasta. d. debitorul nu se poate libera. debitorul se poate libera dând bunuri de gen. este determinată. Punerea în întârziere a debitorului este necesară: a. d. nu îl poate sili pe creditor să primească o parte din datorie. b. dând bunuri de cea mai bună specie. dar numai în cazul datoriei divizibile (o sumă de bani). instanţa nu poate dispune eşalonarea plătii înăuntrul unui termen de graţie. 252 . c. îl poate sili pe creditor să primească o parte din datorie. numai prin acordul părţilor. debitorul se poate libera numai dând bunuri de cea mai bună specie. 78. numai pentru neexecutarea unor obligaţii contractuale.

Oferta reală de plată urmată de consemnaţiune: a. 87. dacă o datorie este scadentă şi alta nescadentă. Debitorul se consideră absolut liberat de plată: a. b. Oferta de plată poate fi făcută: a. nu este obligatorie pentru debitor. când are o creanţă producătoare de dobânzi şi datorează şi suma împrumutată plus dobânzi. când creditorul remite debitorului titlul constatator al creanţei care este un înscris sub semnătură privată. 86. trebuie. poate fi contestată de către debitor dacă creditorul l-a surprins sau l-a indus în eroare prin manoperele pe care le-a făcut. b. chiar dacă ar exista convenţie contrară. când are o creanţă producătoare de dobânzi şi datorează suma împrumutată şi dobânzi. c. d. în mod obligatoriu. c. când creditorul confirmă prin orice mijloc de probă. trebuie să fie acceptată de creditor. c. în mod obligatoriu. 88.b. Imputaţia plătii făcută de creditor: a. face imputaţia cu prioritate asupra dobânzilor. când creditorul remite debitorului tiltul constatator al creanţei care este o hotărâre judecătorească investită cu formulă executorie. d. dacă toate datoriile sunt scadente şi deopotrivă de oneroase. c. dacă toate datoriile au ajuns la scadentă şi au aceeaşi vechime. 253 . strămută riscurile în privinţa obiectului plătii în sarcina creditorilor. Când nici una dintre părţi nu a făcut imputaţia plată se impută astfel: a. imputaţia se va face asupra celei mai vechi dintre ele. 85. d. când creditorul remite debitorului titlul constatator al creanţei care este un înscris autentic. b. d. imputaţia se face proporţional asupra fiecăreia dintre ele. să fie autorizată de instantă. b. plata se impută asupra celei pe care debitorul are mai mare interes să o stingă. 84. când are o creanţă lichidă nu poate imputa plata creditorului. poate fi contestată şi de creditorii privilegiaţi. poate face imputaţia asupra capitalului dacă creditorul consimte la aceasta. dar nu sunt deopotrivă de oneroase. la locul ce s-a hotărât pentru plată sau creditorului personal. liberează pe debitor de plată datoriei. c. d. este obligatorie pentru debitor. dacă toate datoriile nu sunt scadente dar sunt oneroase se impută în ordinea vechimii lor.

Dacă consemnaţiunea plătii nu a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească şi nu a fost „primită” de creditor: a. Au valoare de adevăr următoarele afirmaţii: a. c. Oferta de plată poate fi făcută: a. când obiectul unei obligaţii este indivizibil. dacă obiectul s-a deteriorat fără culpa debitorului. numai la domiciliul creditorului. 91. numai prin executor judecătoresc. dacă obiectul s-a deteriorat din culpă debitorului. dacă debitorul ia înapoi suma depusă. pentru datorii incerte. moştenitorii săi vor răspunde solidar. dacă termenul s-a împlinit şi nu a fost stipulat în favoarea debitorului. e-mail. 254 . d. dacă debitorul a decedat. d. b. creditorului. creditorii sau fidejusorii sunt liberaţi. b. c. debitorului.b. când obiectul unei obligaţii este divizibil. 92. terţii pot cere consemnaţiunea plătii. 93. la domiciliul debitorului. prin corespondentă (fax. c. în prezenţa unui executor judecătoresc. 89. neexigibile şi nelichide. b. răspunderea este solidară. c. creditorul este obligat să-l ia în starea în care se găseşte putând cere o scădere de preţ. dacă sunt mai mulţi debitori. c. Cheltuielile determinate de ofertele reale de plată şi ale consemnaţiunii sunt în sarcina: a. d. scrisoare poştală etc. obiectul unei obligaţii este indivizibil atunci când răspunderea pentru neîndeplinirea obligaţiei este solidară. dacă obiectul a pierit. b. debitorul nu poate lua înapoi suma depusă. fără greşeală debitorului. d. debitorului şi creditorului în mod egal. creditorul are dreptul să ceară desfiinţarea obligaţiei sau să ia lucrul în starea în care se găseşte. de o persoană capabilă de a plăti sau reprezentantului creditorului. debitorul este obligat să procure un alt obiect. statului.) 90. în întregul său. Când o obligaţie este contractată sub condiţie suspensivă şi aceasta s-a îndeplinit: a. debitorul poate lua înapoi suma depusă. d. b. c. dacă obiectul poate fi folosit creditorul îl poate primi aşa cum este.

Termenul de graţie: a. conjuncte. 96. nu afectează obligaţia. Termenul suspensiv: a. b. Din punctul de vedere al efectelor pe care le produce termenul poate fi: a. solidare şi indivizibile. condiţia poate fi: 255 . b. b. cert sau incert. poate fi acordat de inastantă în favoarea debitorului sau a creditorului. facultativ. divizibile. c. el face o plată valabilă şi obligaţia se stinge. d. presupune pretinderea de dobânzi de la debitor. este un termen amiabil stabilit de părţi. b. 97. poate fi acordat în materie comercială. împiedică executarea silită pe durata să. în favoarea debitorului sau a creditorului. prescriptibil sau de decădere. 95. determinate sau determinabile. suspensiv sau extinctiv. el poate cere compensarea ei. d. Termenul de graţie: a. d. d. poate beneficia de un bonus din partea creditorului. c. este un termen legal. afectează exigibilitatea obligaţiei. d. Dacă debitorul execută plata mai înainte de împlinirea termenului suspensiv: a. lichide şi exigibile. d. c. 100. 99. c. 98. este un termen judiciar. obiectul unei obligaţii este indivizibil atunci când răspunderea este conjunctă. marchează momentul stingerii obligaţiei. b. b. el face o plată nedatorată şi este îndreptăţit să ceară restituirea ei. c.d. afectează existenta obligaţiei. Obligaţiile cu subiecte multiple pot fi: a. 94. c. După cauza de care depinde realizarea sau nerealizarea evenimentului. împiedică compensaţia. certe.

unul dintre creditori poate face o remitere de datorie cu privire la întreaga creanţă. 104. Fidejusorul care a păţit datoria în locul debitorului garant. dacă sunt mai mulţi debitori. c. suspensivă sau rezolutorie. obligaţia este solidară. efectele punerii în întârziere profită şi celorlalţi creditori. 103. b. a. c. b) dobânda la suma plătită. În cadrul raporturilor juridice obligaţionale cu pluralitate de subiecte. c. b+c d. dacă un creditor pune în întârziere pe debitor. d. creditorul este îndreptăţit să ceară oricărui codebitor executarea integrală a prestaţiei care formează obiectul obligaţiei. În cazul solidarităţii active: a. profită şi celorlalţi creditori. punerea în întârziere a debitorului sau întreruperea prescripţiei efectuată de unul dintre creditori. d. pozitvă sau negativă. chiar şi atunci când datoria garantată nu producea dobânda. b. indivizibilitatea drepturilor şi obligaţiilor. a+c c. b. plata făcută de un debitor foloseşte şi celorlalţi codebitori. imputarea obligaţiilor. insolvabilitatea unuia dintre ei este suportată de către ceilalţi debitori. b+d 256 . atunci când sunt întrunite condiţiile necesare. chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile. d) daune-interese. 101. dacă sunt mai mulţi creditori. Constituie caracteristici ale obligaţiilor conjuncte: a. are dreptul şi la: a) cheltuielile făcute începând cu data introducerii de către creditor a cererii de chemare în judecată a fidejusorului. chiar fără a avea consimţământul celorlalţi creditori. a+b+d b. divizibilitatea drepturilor şi obligaţiilor. 102. solidaritatea drepturilor şi obligaţiilor. executorie de drept. c. potestativă sau mixtă.a. fiecare poate urmări pe debitor numai pentru partea sa de creanţa. b. d. regulă o constituie: a. c) despăgubiri. dacă sunt mai mulţi debitori. cauzală. d.

dar poate să c. c) creanţele sub condiţie rezolutorie. c. d. a. b) dacă imobilul este dobândit de un tert prin uzucapiune. a+c 108. nu se determina prin act suma pentru care se constituie ipoteca. efectuată în forma autentică. d) prin renunţarea debitorului la ipotecă. fidejusiunea. d) bunurile viitoare ale debitorului. c) prin renunţarea la ipotecă. Stingerea ipotecii se poate realiza: a) prin anularea obligaţiei principale. dreptul de retenţie. b+d d. a. d. gajul. b+c b. b. creditorul îşi poate apropria bunul gajat sau poate dispune de el fără autorizarea instanţei. 106. Constituie garanţie personală: a. cu condiţia ca prescripţia să fie invocata în termen de 3 ani de la data dobândirii bunului. mobile sau imobile. nu se respectă specializarea ipotecii. În caz de neplata a datoriei garantate cu gaj: a. b+d b. dar numai dacă s d. dacă s-a stipulat astfel în contractul de gaj 107. creditorul poate vinde gajul fără autorizarea instanţei. a+c+d 257 . a+b+c c. a+d c. de către creditor. 109.105. creditorul nu poate vinde gajul fără autorizarea instanţei. consimţământul debitorului ipotecar este viciat. b+c d. Pot fi ipotecate: a) imobilele aflate în circuitul civil şi accesoriile lor. ipoteca. creditorul are nevoie de autorizarea instanţei pentru a vinde gajul spre a b. Nulitatea relativă a contractului de ipotecă operează atunci când: a. ipoteca este consemnata într-un înscris sub semnătură privată. b. b) uzufructul asupra bunurilor imobile. c.

b+d b. el se poate regresa împotriva debitorului: a) numai când a garantat cu consimţământul debitorului. b+c+d d. a+b+d c. c) poate plăti el datori către creditorul urmăritor. Dacă fidejusorul a plătit datoria. a+b+c d. chiar dacă este obligat personal al plata datoriei. c) şi pentru cheltuielile ce le-a făcut după ce a notificat debitorului începerea urmăririi de către creditor. a+c c. c) trebuie să aibă domiciliul în raza teritorială a judecătoriei unde urmează a se executa obligaţia. b+c+d 112. b) poate recurge la purga făcând o ofertă creditorului de a-i plăti datoriile şi sarcinile ipotecare până la concurenţa valorii de preţuire a imobilului. b) trebuie să fie o persoană capabilă de a contracta. acesta: a) trebuie să fie o persoană solvabilă. a+b c. d) trebuie să aibă domiciliul în raza teritorială a tribunalului în care locuieşte creditorul. aflate în proprietatea debitorului. a. când l-a dobândit prin act cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. a+b+c d. d) poate abandona imobilul în mâna creditorului. d) în temeiul subrogaţiei legale în dreptul creditorului plătit.110. Dobânditorul unui imobil ipotecat se poat apăra împotriva creditorului ipotecar în următoarele moduri: a) poate cere creditorului să urmărească mai întâi bunurile imobile ipotecate. b+d b. b) chiar când a garantat fără ştiinţa debitorului. în sensul de a avea mijloace destule pentru a garanta obligaţia. dacă au mai rămas. c+d 111. b+d b. a. c+d 258 . Dacă debitorul are obligaţia de a aduce un fidejusor. a. subrogandu-se în drepturile acestuia.

în funcţie de rangul ipotecii. d) când datoria a devenit exigibilă prin sosirea scadentei stipulate. b. se reapară: a. b. se poate invoca pe cale principală. se prezumă. Dreptul de ipotecă: a. constituie o prezumţie absolută în toate cazurile 259 . c.113. Lipsa discernământului. În materia răspunderii civile delictuale. d. se poate invoca pe cale de excepţie. Fidejusorul poate cere daune-interese de la debitor: a) când este urmărit în judecată pentru a plăti. a+b+c d. echivalează cu absenţa factorului volitiv d. dar şi un drept de preferinţă în raport cu alţi creditori ipotecari. b) când debitorul este insolvabil. d. c) când debitorul s-a obligat să-l libereze de garanţie într-un termen determinat şi acesta a expirat. până la proba contrară. în materia răspunderii civile delictuale: a. acesta nemaiputând fi înstrăinat de către constituitorul ipotecii. a+b+c+d 114. c. este un drept real perfect. 116. exclude vinovăţia numai în cazul răspunderii pentru fapta proprie b. numai prejudiciul previzibil b. are ca efect indisponibilizarea imobilului ipotecat. b+d b. în cazul minorilor în vârstă de până la 14 ani c. se stinge parţial. numai paguba efectiv suferită 117. nu poate fi invocat pe calea unei contestaţii la executare. dacă a fost plătită mai mult de jumătate din datorie. a. Dreptul de retenţie: a. se stinge dacă a intervenit partajul bunului ipotecat şi imobilul respectiv a trecut în lotul altui copărtaş decât cel care a constituit ipoteca. conferă creditorului dreptul de urmărire a bunului indiferent în mâinile cui s-ar afla imobilul. şi prejudiciul moral c. a+b+d c. 115. şi prejudiciul eventual d.

Autorul unei fapte ilicite răspunde în baza art. Pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie trebuie să existe: a) un prejudiciu b) vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul c) capacitatea deplină de exerciţiu d) o faptă ilicită a. a 121. a+b+c+d b. a+b+d c. a+b 119. a+b b. În materia reparării prejudiciului: a) se repară atât prejudiciul previzibil.118. Este angajată răspunderea civilă delictuală pentru următoarele categorii de persoane: a) persoanele puse sub interdicţie numai dacă victima prejudiciului va reuşi să facă dovadă că la momentul săvârşirii faptei ilicite interzisul a acţionat cu discernământ b) minorii începând cu vârsta de 14 ani c) numai minorii peste 16 ani d) numai pentru persoanele cu capacitate de exerciţiu deplină 260 . a+b+c d. a+c b. 998 – 999 Cod civil. a+d 120. dacă a săvârşit fapta: a) cu intenţie directă b) cu intenţie indirectă c) din imprudentă d) din neglijentă a. a+c c. a+d d. a+b+c+d d. nu şi câştigul nerealizat c) este obligatorie recurgerea la calea procedurii judiciare d) se repară atât paguba efectivă. b+c c. cât şi prejudiciul imprevizibil b) se repară numai paguba efectivă. cât şi câştigul nerealizat a.

a+b b. c+d 261 . a+b+c+d b. a+b+c c. a faptei ilicite. Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei sunt: a) legitima apărare b) starea de necesitate c) forţă majoră d) exercitarea unui drept a. sarcina probei condiţiilor răspunderii civile delictuale revine autorului faptei ilicite a. 1169 Cod civil. a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu şi a vinovăţiei b) este admis orice mijloc de probă c) nu este admisă proba testimonială d) potrivit principiului general reglementat de art. constând într-o conduită ori manifestare umană exteriorizată b) fapta ilicită este rezultatul unei atitudini psihice c) fapta este contrară ordinii publice d) fapta este reprobată de societate a. Proba condiţiilor răspunderii civile delictuale: a) victima prejudiciului trebuie să facă dovadă existenţei prejudiciului. a+c d. d d. c 122. Fapta ilicită prezintă următoarele trăsături caracteristice: a) fapta are caracter obiectiv sau existentă materială. a+b+d d. b+c c. c+d d. c+d c. d 124. a+b+c+d 123.a. a+b b. a+b b. c+d c.

a+b+c+d d. autorul faptei ilicite nu poate fi obligat la plata dobânzilor la suma stabilită b. a+c+d 141. constând în intenţia cu care a acţionat a. a+c c. Repararea prejudiciului: a. prin convenţia părţilor se poate stabili numai întinderea despăgubirilor d. a+b+c+d c. a+b+c 139.138. a+c d. La repararea prin echivalent a prejudiciului stabilirea despăgubirilor se face în raport de următoarele elemente: a. se poate realiza prin convenţia părţilor b. cât şi beneficiul nerealizat b) se repară atât prejudiciul previzibil cât şi prejudiciul imprevizibil c) la stabilirea întinderii despăgubirilor nu are relevantă starea materială a victimei sau a autorului faptei ilicite d) prejudiciul trebuie să fie reparat în întregime. autorul faptei ilicite poate fi obligat şi la plata dobânzilor la suma stabilită c. se poate realiza numai prin intentarea unei acţiuni în justiţie penru plata despăgubirilor c. a+d b. indiferent de formă sau gradul de vinovăţie a. prin convenţia părţilor se poate stabili numai modalitatea de plată a despăgubirilor 140. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite următoarele condiţii: a) existenţa unui prejudiciu b) existenţa unei fapte licite c) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu d) existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul. dobânzile curg din momentul săvârşirii faptei ilicite 262 . a+c+d b. La repararea integrală a unui prejudiciu sunt avute în vedere următoarele aspecte: a) este supusă reparării atât paguba efectivă. dobânzile curg din momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti de acordare a despăgubirilor d.

răspunderea penală şi pedeapsa. existenţa discernământului c. în natură c. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii sunt: A) latura obiectivă şi latura subiectivă. 2. 263 . respectiv factorul volitiv. B) numai factorul volitiv care constă în voinţa subiectului de a săvârşi fapta şi dorinţa de a produce în realitate urmările socialmente periculoase. Prejudiciul cert: a. Vinovăţia cuprinde: A) numai factorul intelectiv sub forma prevederii sau a posibilităţii prevederii de către subiect a urmărilor socialmente periculoase. ca autorul faptei ilicite să nu fie pus sub interdicţie DREPT PENAL – PARTEA GENERALĂ 1. factorul intelectiv şi factorul sancţionator. Vinovăţia există atunci: A) când acţiunea sau inacţiunea care prezintă pericol social este săvârşită cu intenţie sau din culpă. existenţa capacităţii depline de exerciţiu b. C) când acţiunea sau inacţiunea care prezintă pericol social este săvârşită cu intenţie directă şi praeterintenţie. respectiv factorul volitiv şi factorul intelectiv. C) doi factori. prin echivalent bănesc b. este sigur atât sub aspectul existenţei cât şi al întinderii sale d. În principiu. C) pericolul social al faptei. 3.142. este sigur sub aspectul întinderii sale c. B) când acţiunea sau inacţiunea care prezintă pericol social este săvârşită numai cu intenţie. Pentru existenţa capacităţii delictuale se cere: a. D) subiecţii şi obiectul infracţiunii. este numai un prejudiciu actual 144. este sigur sub aspectul existenţei sale b. existenţa capacităţii de exerciţiu restrânse d. D) trei factori. parte în natură şi parte în echivalent bănesc d. vinovăţia şi prevederea faptei în legea penală. repararea prejudiciului trebuie să se facă: a. B) vinovăţia. potrivit convenţiei părţilor 145.

socotind fără temei că el nu se va produce. nu urmăreşte producerea lui şi socoteşte fără temei. deşi trebuia şi putea să-l prevadă. ca formă a vinovăţiei. C) făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale şi nici nu putea să-l prevadă. atunci când: A) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale. B) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmăreşte. prin săvârşirea acelei fapte. 7. D) făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale. C) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmăreşte. nu urmăreşte producerea lui şi socoteşte fără temei. C) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale. prevede rezultatul faptei sale. B) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmăreşte acceptă producerea lui. deşi trebuia şi putea să-l prevadă. deşi trebuia şi putea să-l prevadă. că acest rezultat nu se va produce 264 . doreşte şi urmăreşte producerea lui. C) făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale. atunci când: A) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmăreşte acceptă producerea lui. acceptă producerea lui. nu-l acceptă. D) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale. 4. deşi trebuia şi putea să-l prevadă. atunci când: A) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale. D) făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale. B) făptuitorul. 6. Există intenţie directă. 5. acceptă producerea lui. D) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale. că el nu se va produce.D) când acţiunea sau inacţiunea care prezintă pericol social este săvârşită numai din culpă. socotind fără temei. Există culpă simplă sau greşeală ca formă a vinovăţiei atunci când: A) făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale. doreşte şi urmăreşte producerea lui prin săvârşirea acelei fapte. că acest rezultat nu se va produce. nu-l acceptă. B) făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale deşi trebuia şi putea să-l prevadă. Există intenţie indirectă ca formă a vinovăţiei. Există culpă cu prevedere ca formă a vinovăţiei.

Există tentativă perfectă: A) atunci când făptuitorul execută în întregime elementul material al laturii obiective a infracţiunii şi cu toate acestea rezultatul urmărit nu se produce. deşi putea şi trebuia să le prevadă). cuprinde şi alte circumstanţe de agravare. D) în situaţia în care făptuitorul prevede rezultatul şi. Praeterintenţia ca formă a vinovăţiei există: A) în situaţia în care făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale deşi trebuia şi putea să-l prevadă. D) teza dezincriminării parţiale a actelor preparatorii. C) teza incriminării doar a unor acte preparatorii. Există tentativă imperfectă: A) atunci când făptuitorul execută în întregime elementul material al laturii obiective a infracţiunii şi cu toate acestea rezultatul urmărit nu se produce. însă pe parcursul desfăşurării executarea este întreruptă şi nu poate fi dus până la capăt. Codul penal român. totuşi aceasta nu se consumă datorită modului defectuos în care au fost folosite mijloacele de către făptuitor sau altor cauze. în legătură cu regimul actelor preparatorii a adoptat: A) teza incriminării actelor preparatorii. 12. din culpă. O infracţiune are un conţinut agravat sau calificat atunci când: A) cuprinde numai condiţiile pentru existenţa ei în forma tipică. 11. C) este săvârşită de un infractor recidivist. 10. acceptă producerea lui. D) atunci când executarea faptei care constituie elementul material al infracţiunii a fost oprită şi împiedicată să se desfăşoare până la capăt. B) în situaţia în care făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmăreşte.8. dar a socotit fără temei că nu se vor produce ori nu le-a prevăzut. B) pe lângă condiţiile necesare pentru existenţa ei în configuraţia tipică. B) atunci când făptuitorul începe executarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii. B) teza neîncriminării actelor preparatorii. 265 . C) în situaţia în care făptuitorul doreşte şi urmăreşte ori acceptă producerea unor urmări periculoase. D) este săvârşită de un grup mai mare de persoane. urmări mai grave (pe care fie că le-a prevăzut. deşi nu-l urmăreşte. acceptă producerea lui. 9. însă în realitate se produc. C) atunci când făptuitorul dispune de toate condiţiile necesare sub aspectul mijloacelor ce vor fi folosite şi al obiectului material al infracţiunii pentru că infracţiunea proiectată să se consume.

însă pe parcursul desfăşurării executarea este întreruptă şi nu poate fi dusă până la capăt. 266 . ori în situaţia când obiectul material al infracţiunii lipsea în mod accidental din locul unde acesta ştia că se află. dar în cazul concret în raport de condiţiile existente s-a dovedit a fi insuficient sau defectuos. C) atunci când infracţiunea nu se consumă datorită caracterului inapt de a produce rezultatul mijloacelor folosite de făptuitor. B) atunci când mijlocul folosit pentru săvârşirea infracţiunii. 14. D) atunci când făptuitorul a ales instrumentele adecvate pentru comiterea infracţiunii. mijlocul folosit este apt să producă rezultatul. s-a dovedit a fi insuficient sau defectuos. dar rezultatul caracteristic pentru infracţiunea tip nu s-a produs. Există tentativă relativ improprie: A) atunci când prin natura lui mijlocul folosit de făptuitor pentru săvârşirea infracţiunii este apt să producă rezultatul. nu era apt în nici o împrejurare să producă rezultatul urmărit de făptuitor. prin natura lui. D) atunci când făptuitorul nu execută elementul material al laturii obiective deoarece renunţă să mai comită infracţiunea. D) atunci când acţiunea fizică a fost executată în întregime. C) atunci când făptuitorul deşi dispune de toate condiţiile necesare sub aspectul mijloacelor ce vor fi folosite şi al obiectului material pentru ca infracţiunea proiectată să se consume. B) atunci când făptuitorul dispune de toate condiţiile necesare sub aspectul mijloacelor ce vor fi folosite şi al obiectului material al infracţiunii pentru că acesta să se consume. sau în situaţia când obiectul material lipsea în mod accidental din locul unde făptuitorul credea că se află. dar în cazul concret.B) atunci când făptuitorul începe executarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii. datorită modului defectuos în care au fost folosite mijloacele de către făptuitor sau altor cauze. 13. Există tentativă improprie: A) atunci când prin natura lui. dar aceasta nu s-a realizat datorită măsurilor pe care şi le-a luat victima. ori datorită faptului că obiectul material lipsea din locul unde acesta credea că se află. totuşi infracţiunea nu se consumă. C) atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este datorată mijlocului folosit care prin natura lui nu era apt în nici o împrejurare să producă rezultatul urmărit de făptuitor. în raport de condiţiile existente. şi totuşi infracţiunea nu se consumă datorită modului defectuos în care au fost folosite mijloacele de către făptuitor sau altor cauze.

B) la infracţiunile omisive. B) infracţiunile deviate. Tentativă nu este posibilă: A) la infracţiunile săvârşite cu praeterintenţie.15. C) infracţiunile continue. D) la infracţiunile comisive. B) în cazul infracţiunii de obicei. 267 . dar în cazul concret. D) infracţiunile în faza tentativei. Există tentativă absolut improprie: A) atunci când prin natura lui. C) la infracţiunile săvârşite cu intenţie indirectă. C) atunci când făptuitorul execută în întregime elementul material al laturii obiective a infracţiunii şi cu toate acestea rezultatul urmărit nu se produce. D) atunci când mijlocul folosit era apt pentru producerea rezultatului dorit dar făptuitorul nu l-a mânuit în mod corespunzător. C) la infracţiunile de executare promptă. în raport de condiţiile existente. D) la infracţiunile săvârşite cu intenţie directă 19. Tentativă nu este posibilă: A) în cazul infracţiunii deviate. 18. s-a dovedit a fi insuficient sau defectuos. Sunt susceptibile de forma fapt epuizat A) infracţiunile complexe. mijlocul folosit este apt să producă rezultatul. D) la infracţiunile mai puţin grave. C) la infracţiunile săvârşite cu intenţie indirectă. B) la infracţiunile săvârşite cu intenţie indirectă. C) în cazul infracţiunii continuate. sau în situaţia când obiectul material lipsea în mod accidental din locul unde făptuitorul credea că se află. 16. 17. Tentativă nu este posibilă: A) la infracţiunile continuate. B) la infracţiunile continuate. Tentativă nu este posibilă: A) la infracţiunile continuate. B) atunci când mijlocul folosit prin natura lui nu era apt în nici o împrejurare să producă rezultatul urmărit de făptuitor. D) la infracţiunile comisie 20.

23. 25.21. B) atunci când făptuitorul a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului. C) o infracţiune colectivă. D) atunci când făptuitorul se prezintă de bunăvoie la organul judiciar şi sesizează fapta pe care intenţiona să o comită. D) momentul în care făptuitorul a fost reţinut sau arestat. 268 . Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal este: A) o infracţiune continuă. mai înainte ca organul de urmărire penală să o descopere. Data săvârşirii unei infracţiuni continue este: A) momentul când se comite acţiunea/inacţiunea care durează suficient pentru a avea o semnificaţie penală. B) în momentul încetării acţiunii/inacţiunii infracţionale. D) infracţiunea simplă. D) infracţiunile principale. 22. C) atunci când făptuitorul fie că s-a desistat fie că a împiedicat producerea rezultatului mai înainte de descoperirea faptei. Tentativă nu se pedepseşte: A) numai atunci când făptuitorul s-a desistat de la săvârşirea faptei pusă în executare. infracţiunea continuată şi infracţiunea continuă. C) infracţiunile complexe. B) momentul la care a încetat acţiunea/inacţiunea infracţională. C) coincide cu momentul consumării infracţiunii. Sunt susceptibile de forma fapt epuizat A) infracţiunile deviate. infracţiunea continuată şi infracţiunea deviată. D) în momentul în care cel puţin două părţi vătămate îl denunţa pe făptuitor. B) infracţiunea simplă. infracţiunea continuă şi infracţiunea deviată. Care sunt formele unităţii naturale de infracţiune: A) infracţiunea simplă. B) o infracţiune continuată. D) o infracţiune de obicei. C) momentul în care s-a produs rezultatul. C) infracţiunea simplă. infracţiunea complexă şi infracţiunea continuată 24. 26. Când se epuizează o infracţiune continuă: A) în momentul producerii rezultatului. B) infracţiunile continuate.

Care este dată la care se consideră săvârşită infracţiunea continuată: A) aceea a comiterii primei acţiuni sau inacţiuni. C) atunci când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp. 30. fie ca element circumstanţial o acţiune sau o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. 269 . care este momentul care se ia în calcul pentru stabilirea stării de recidivă: A) momentul consumării infracţiunii. B) atunci când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul unei infracţiuni. în chip natural. D) atunci când cuprinde în conţinutul său fie ca element constitutiv. infracţiunea continuată. C) infracţiunea complexă. infracţiunea progresivă şi infracţiunea de obicei. chiar după momentul consumării. se prelungeşte în timp. În cazul infracţiunii continuate: A) există concurs de infracţiuni. dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni. B) există unitate naturală de infracţiune. D) infracţiunea simplă şi infracţiunea de obicei. infracţiunea progresivă şi infracţiunea de obicei. Infracţiunea este continuată: A) atunci când acţiunea/inacţiunea ce formează elementul material al laturii obiective. B) infracţiunea complexă. Care sunt formele unităţii legale de infracţiune: A) infracţiunea simplă. B) data săvârşirii infracţiunii. infracţiunea continuă şi infracţiunea deviată. C) aceea a comiterii ultimei acţiuni sau inacţiuni din componenţa infracţiunii continuate. C) data epuizării infracţiunii.27. B) aceea a efectuării celei de a doua acţiuni sau inacţiuni din componenţa infracţiunii continuate. D) există pluralitate de infracţiuni. 28. C) există unitate legală de infracţiune. 31. infracţiunea continuă. D) data condamnării infractorului. 29. D) aceea la care partea vătămată depune plângere penală. În cazul săvârşirii unei infracţiuni continuate. înainte de a fi fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele.

270 . D) când latura obiectivă a infracţiunii se amplifică progresiv fără intervenţia făptuitorului. D) participaţia penală. C) când elementul material al laturii obiective se repetă de mai multe ori în aceeaşi împrejurare. C) o infracţiune de obicei. pornind de la acte infracţionale mai simple la acte infracţionale mai complexe.. D) o infracţiune complexă. 36. infracţiune prevăzută de art. 34.2 Cp. Infracţiunea unică complexă are: A) numai un obiect juridic principal. B) concursul de infracţiuni. se amplifică fără intervenţia făptuitorului. C) un obiect juridic principal şi un obiect juridic secundar. concursul de infracţiuni şi recidiva. 33. este: A) o infracţiune continuă. recidiva şi pluralitatea intermediară. Denumirea de infracţiune progresivă este dată: A) acelei infracţiuni a cărei latură obiectivă după ce a atins momentul consumării. până la intervenţia unei forţe care pune capăt acelei activităţi infracţionale. B) acelei infracţiuni a cărei latură obiectivă după ce a atins momentul consumării se prelungeşte în timp. fie prin agravarea urmării produse..32. fie prin producerea de noi urmări vătămătoare corespunzătoare unei infracţiuni mai grave. B) numai un obiect juridic secundar. D) nu are obiect juridic. Jocul de noroc. recidiva şi pluralitatea naturală. B) o infracţiune continuată. B) când în conţinutul său intră ca element constitutiv sau ca circumstanţă agravantă o acţiune sau inacţiune care constituie ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. Formele pluralităţii de infracţiuni sunt: A) participaţia penală. 330 alin. D) acelei infracţiuni care este săvârşită de făptuitor progresiv. C) concursul de infracţiuni. O infracţiune este complexă: A) numai atunci când în conţinutul său intră ca element constitutiv o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. pluralitatea intermediară şi pluralitatea naturală. C) acelei infracţiuni care produce consecinţe grave şi foarte grave. 35.corespunzător unei anumite infracţiuni.

B) atunci când o acţiune sau o inacţiune săvârşită de aceeaşi persoană. B) numai atunci când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite prin acţiuni sau inacţiuni distincte de aceeaşi persoană. Există concurs real de infracţiuni: A) atunci când o acţiune sau o inacţiune săvârşită de aceeaşi persoană.37. datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs. 39. datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs. la care se adaugă un spor de până la 5 ani închisoare. C) atunci când o acţiune sau inacţiune săvârşită de aceeaşi persoană. 40. C) atunci când mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană înainte de a fi fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele. fiecare din acestea luând hotărâri proprii cu privire la acţiunile sau inacţiunile întreprinse. întruneşte elementele constitutive ale aceleiaşi infracţiuni. înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs de infracţiuni: A) numai atunci când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite printr-o unică acţiune. D) atunci când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de mai multe persoane. 38. înainte ca autorul acestora să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele. de aceeaşi persoană. întruneşte elementele constitutive ale unor infracţiuni diferite. C) atunci când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite printr-o unică manifestare sau prin acţiuni sau inacţiuni distincte. B) atunci când o acţiune sau inacţiune săvârşită de aceeaşi persoană. o parte din acestea fiind deja condamnate pentru cel puţin o infracţiune comisia. D) atunci când mai multe infracţiuni au fost săvârşite de mai multe persoane. Există concurs ideal de infracţiuni: A) atunci când mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană. datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs întruneşte elementele constitutive a mai multor infracţiuni. întruneşte elementele constitutive ale aceleiaşi infracţiuni. datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs. printr-o acţiune sau inacţiune unică. Cum se va aplica pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni atunci când instanţa a stabilit numai pedepse cu închisoare: A) se aplică pedeapsă mai grea. D) atunci când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de un grup de persoane. 271 . înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. într-o anumită perioadă de timp.

amenda contopindu-se în aceasta. D) se aplică doar pedeapsa cu închisoarea. B) regulile de la recidiva post condamnatorie. Cum se aplică pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni. iar când acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga amenda în totul sau în parte. 43. cum se va stabili şi aplică pedeapsa ce urmează a o executa: A) conform regulilor privind recidiva post condamnatorie. D) se aplică pedeapsa rezultată din cumularea pedepselor pentru fiecare infracţiune în parte.B) se aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul ei special. În cazul când un infractor a fost condamnat definitiv la o pedeapsă cu închisoarea mai mică de şase luni. săvârşeşte din culpă o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate. înainte de începerea executării pedepsei. iar când acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 7 ani închisoare. 42. C) se aplică pedeapsa închisorii la care se poate adăuga amenda sporită până la maximul general prevăzut de lege. La aplicarea pedepsei pentru săvârşirea celei de a doua infracţiuni instanţa va ţine seama de: A) regulile de la concursul de infracţiuni. D) legea nu distinge în mod cert. atunci când instanţa a stabilit o pedeapsă cu închisoarea şi o pedeapsă cu amendă: A) se aplică pedeapsa închisorii. Un infractor condamnat definitiv la pedeapsă închisorii mai mare de şase luni pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate. 41. C) regulile de la recidiva post executorie. B) se aplică pedeapsa închisorii care poate fi sporită până la maximul ei special. iar când acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani închisoare. iar înainte de a începe executarea. D) conform regulilor privind starea de recidivă. C) conform regulilor privind concursul de infracţiuni. 272 . privind recidiva post executorie. B) conform regulilor. comite o nouă infracţiune intenţionată pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de un an. C) se aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul ei special. la care se poate adăuga amenda în totul sau în parte.

44. Contribuţia directă şi nemijlocită la săvârşirea faptei prevăzută de legea penală este specifică: A) instigatorului; B) coautorilor; C) complicelui; D) coautorului, instigatorului şi complicelui. 45. Fapta persoanei care promite înainte de săvârşirea infracţiunii că va tăinui bunurile provenite din aceasta, dar după săvârşirea ei, nu-şi mai ţine promisiunea, constituie: A) complicitate; B) nu are semnificaţie penală; C) este lipsită de pericol social; D) coautorat. 46. Fapta persoanei care înainte de săvârşirea infracţiunii, promite făptuitorului că îl va favoriza constituie: A) infracţiunea de favorizare a infractorului; B) nu are semnificaţie penală; C) complicitate; D) instigare. 47. În cazul legitimei apărări prevăzute de art. 44 alin. 2 C. pen. atacul trebuie să fie: A) material, direct, imediat, injust şi proporţional; B) material, direct, imediat şi injust; C) material, direct şi injust; D) material, direct şi proporţional. 48. În cazul legitimei apărări atacul trebuie să fie îndreptat împotriva: A) celui care se apără sau altei persoane; B) celui care se apără sau altei persoane, unui interes obştesc sau unui bun important; C) celui care se apără, altei persoane sau împotriva unui interes obştesc; D) celui care se apără, cu condiţia să fie atacat cu obiecte contondente. 49. În cazul legitimei apărări atacul: A) pune în pericol persoană sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc; B) pune în pericol grav persoană sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc; C) pune în pericol grav persoană sau drepturile celui atacat, bunurile acestuia ori interesul obştesc; D) pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanei.
273

50. Este de asemenea în legitimă apărare şi: A) acela care a săvârşit fapta prevăzută de legea penală depăşind limitele unei apărări proporţionale; B) cela care a săvârşit fapta prevăzută de legea penală şi din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale, cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul; C) acela care din cauza provocării a săvârşit fapta prevăzută de legea penală cu depăşirea limitelor unei apărări proporţionale; D) acela care a săvârşit fapta întrucât a crezut că atacul îi va pune viaţa în primejdie. 51. Legitima apărare este: A) o cauză care înlătură răspunderea penală; B) o cauză care înlătură executarea pedepsei; C) o cauză care înlătură în mod direct caracterul penal al faptei; D) o cauză care înlătură consecinţele condamnării. 52. Atunci când după dezarmarea agresorului cel atacat continuă riposta lovind victima cu cuţitul şi cauzându-i moartea, acesta va beneficia de dispoziţiile legale privitoare la: A) legitimă apărare, în condiţiile prevăzute de art. 44 alin. 2 Cp.; B) legitimă apărare, în condiţiile prevăzute de art. 44 alin. 3 Cp.; C) nu va beneficia de dispoziţiile art. 44 C.pen., ci cel mult se va putea pune în discuţie, aplicarea circumstanţei legale atenuante a provocării; D) legitimă apărare, în condiţiile prevăzute de art. 44, alin.1 Cp. 53. Starea de necesitate A) este o cauză care în mod direct înlătură caracterul penal al faptei; B) este o cauză care înlătură răspunderea penală; C) este o cauză care înlătură executarea pedepsei; D) este o cauză care înlătură consecinţele condamnării. 54. Este în stare de necesitate: A) acela care săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală pentru a salva de la pericol care nu poate fi înlăturat altfel, viaţa integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes public; B) acela care săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală pentru a salva de la un pericol iminent care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes public;

274

C) acela care săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală pentru a salva de la un pericol care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altuia; D) acela care se afla în stare de legitimă apărare şi care dintr-o necesitate evidentă utilizează forţa faţă de agresor. 55. Pentru existenţa stării de necesitate pericolul trebuie să fie: A) iminent, inevitabil şi să ameninţe una din valorile arătate în art. 45 alin.2 Cp.; B) iminent, imediat şi injust; C) direct, imediat, injust şi să ameninţe una din valorile arătate în art. 45 alin.2 Cp.; D) imediat, direct, material şi injust. 56. Pentru a exista starea de necesitate, prin acţiunea de salvare: A) trebuie să nu se producă urmări mai grave; B) trebuie să nu se producă urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs, dacă pericolul nu era înlăturat; C) nu are importanţă valoarea urmărilor ce se produc prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală; D) trebuie să existe indicii că se vor produce urmări grave într-un viitor apropiat. 57. Temeiul admiterii stării de necesitate ca o cauză care înlătură caracterul penal al faptei constă: A) în aceea că fapta prevăzută de legea penală săvârşită nu prezintă pericol social; B) în aceea că fapta deşi săvârşită este asimilată cu neprevederea ei în legea penală; C) în aceea că fapta nu este săvârşită cu vinovăţie; D) în aceea că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. 58. Fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de necesitate nu constituie infracţiune deoarece: A) este o faptă socialmente utilă; B) nu este săvârşită cu vinovăţie; C) se consideră că echivalează cu neprevederea ei în legea penală; D) starea de necesitate nu este infracţiune de sine stătătoare prevăzută de Codul penal.

275

59. Constrângerea morală este o cauză care înlătură: A) caracterul penal al faptei; B) răspunderea penală; C) executarea pedepsei; D) aplicarea unei sancţiuni penale. 60. Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită din cauză: A) unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista; B) unei constrângeri fizice fără de care făptuitorul nu a opus rezistenţă; C) unei constrângeri fizice faţă de care făptuitorul a ripostat; D) unei constrângeri fizice care l-a determinat pe făptuitor să comită infracţiuni o perioadă lungă de timp. 61. În cazul constrângerii morale, pericolul cu care se ameninţă trebuie să fie: A) iminent; B) grav; C) imediat; D) corespunzător. 62. Există caz fortuit, atunci când fapta prevăzută de legea penală săvârşită de subiect este: A) datorată neprevederii de către acesta a rezultatului socialmente periculos; B) consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută de acesta; C) consecinţa unei comportări imprudenţe; D) consecinţa unei comportări dominată de neglijenţă şi uşurată. 63. Iresponsabilitatea înlătură caracterul penal al faptei atunci când în momentul săvârşirii ei: A) făptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman; B) făptuitorul este intoxicat cronic prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanţe; C) făptuitorul este alienat mintal; D) făptuitorul este un minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani. 64. În cazul iresponsabilităţii (cauză care înlătură caracterul penal al faptei) starea de incapacitate psihică trebuie să fie datorată: A) consumului de alcool; B) unei boli nervoase; C) alienaţiei mintale ori altei cauze; D) consumului de droguri.
276

65. Beţia, pentru a fi cauză care înlătură caracterul penal al faptei săvârşite în această stare, Trebuie să fie: A) voluntară şi completă; B) accidentală şi completă; C) preliminară; D) involuntară şi preliminară. 66. Starea de beţie completă şi accidentală este: A) o circumstanţă atenuantă; B) o circumstanţă agravantă; C) o cauză care înlătură caracterul penal al faptei; D) o cauză de înlăturare a răspunderii penale. 67. Starea de beţie accidentală, incompletă, constituie: A) o cauză care înlătură infracţiunea; B) o circumstanţă agravantă; C) de regulă, o circumstanţă atenuantă; D) o cauză care înlătură caracterul penal al faptei. 68. Care sunt categoriile de minori care nu răspund niciodată penal pentru săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală: A) minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani; B) minorii care nu au împlinit vârsta de 15 ani; C) minorii care nu au împlinit vârsta de l8 ani; D) minorii care nu au împlinit vârsta de 16 ani. 69. Minorii ce au depăşit vârsta de 14 ani, dar nu au împlinit 16 ani, care săvârşesc fapte prevăzute de legea penală: A) întotdeauna răspund penal; B) nu răspund penal; C) răspund penal numai dacă au săvârşit faptele cu discernământ; D) răspund penal dacă au săvârşit mai multe fapte repetate. 70. Vinovăţia, că trăsătura esenţială a infracţiunii, presupune existenţa a doi factori, inerenţi vieţii psihice: A) intenţia directă sau intenţia indirectă; B) conştiinţa şi voinţa; C) uşurinţă sau neglijenţă; D) praeterintentia şi culpă.

277

71.Actele pregătitoare pot fi: A) cunoscute şi necunoscute; B) materiale şi morale; C) fiziologice şi psihologice; D) reuşite şi nereuşite. 72. Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească tentativa pentru a se diferenţia de actele premergătoare şi de infracţiunea consumată? A) existenţa unei hotărâri sau rezoluţii de a săvârşi o infracţiune; B) punerea în executare a hotărârii infracţionale; C) săvârşirea infracţiunii în funcţie de scopul propus; D) întreruperea executării sau neproducerea rezultatului. A) A+B+C; B) A+B+D; C) A+C+D; D) B+C+D. 73. Care sunt infracţiunile la care tentativă nu este posibilă datorită specificului elementului material? A) infracţiunile continue; B) infracţiunile omisive; C) infracţiunile de obicei; D) infracţiunile formale. A) A+B+C; B) A+B+D; C) A+C+D; D) B+C+D. 74. Care sunt infracţiunile la care tentativă nu este posibilă datorită elementului subiectiv? A) infracţiunile săvârşite din culpă; B) infracţiunile săvârşite cu intenţie depăşită; C) infracţiunile săvârşite cu praeterintenţie; D) infracţiunile săvârşite cu intenţie. A) A+B+C; B) A+B+D; C) A+C+D; D) B+C+D.

278

75. Care sunt principalele forme ale tentativei? A) tentativa întreruptă (neterminată) sau imperfectă; B) tentativa perfectă (terminată) sau fără efecte; C) tentativa complexă sau vastă; D) tentativa improprie. A) A+B+C; B) A+B+D; C) A+C+D; D) B+C+D. 76. Care sunt condiţiile desistării? A) renunţarea la comiterea infracţiunii să fie determinată de intervenţia unei alte persoane; B) renunţarea la comiterea infracţiunii să se bazeze pe voinţa liberă a făptuitorului deci, din proprie iniţiativă; C) renunţarea la săvârşirea infracţiunii să se facă în timp util; D) renunţarea la comiterea infracţiunii să fie definitivă. A) A+B+C; B) A+B+D; C) A+C+D; D) B+C+D. 77. Care sunt condiţiile împiedicării producerii rezultatului în cazul comiterii unei infracţiuni? A) împiedicarea producerii rezultatului să fie voluntară, să fie expresia voinţei libere a făptuitorului; B) împiedicarea producerii rezultatului să aibă loc înainte de producerea urmărilor periculoase; C) împiedicare producerii rezultatului să aibă loc înainte de descoperirea faptei; D) împiedicare producerii rezultatului să se facă de orice persoană care doreşte să-l ajute pe făptuitor. A) A+B+C; B) A+B+D; C) A+C+D; D) B+C+D. 78. În actuala reglementare a Codului penal, tentativa este incriminată: A) pentru toate infracţiunile din Codul penal; B) doar pentru infracţiunile grave şi deosebit de grave;
279

C) numai atunci când Codul penal prevede expres acest lucru; D) pentru infracţiunile consumate. 79. Care sunt sistemele sancţionatorii cunoscute pentru concursul de infracţiuni? A) sistemul cumulului aritmetic; B) sistemul absorbţiei; C) sistemul progresiei geometrice; D) sistemul cumulului juridic. A) A+B+C; B) A+B+D; C) A+C+D; D) B+C+D. 80. Care este sistemul sancţionator pentru concursul de infracţiuni consacrat şi admis de Codul penal roman? A) sistemul cumulului aritmetic sau al adiţionării pedepselor; B) sistemul absorbţiei pedepselor şi aplicarea pedepsei celei mai grave; C) sistemul mixt al cumulului aritmetic şi al absorbţiei pedepselor; D) sistemul cumulului juridic sau sistemul contopirii pedepselor. 81. Care sunt formele participaţiei penale propriu-zise sau perfecte? A) autoratul sau coautoratul; B) instigarea; C) complicitatea; D) tăinuirea. A) A+B+C; B) A+B+D; C) A+C+D; D) B+C+D. 82. Care sunt condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru realizarea autoratului şi coautoratului, ca formă a participaţiei penale? A) activitatea autorilor sau coautorilor trebuia să vizeze acelaşi obiect juridic; B) autorii sau coautorii trebuie să fie obligatoriu majori; C) participanţii trebuie să fi săvârşit, în mod nemijlocit, împreună, fapta prevăzută de legea penală; D) să existe o legătură subiectivă intre coautori.

280

A) A+B+C; B) A+B+D; C) A+C+D; D) B+C+D. 83. Care sunt infracţiunile ce nu pot fi săvârşite în coautorat? A) infracţiunile omisive; B) infracţiunile cu autor unic; C) infracţiunile progresive; D) infracţiunile ce presupun un subiect calificat. A) A+B+C; B) A+B+D; C) A+C+D; D) B+C+D. 84. Care sunt condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru existenţa instigării ca formă a participaţiei penale? A) să existe cel puţin doi subiecţi ai infracţiunii (instigatorul şi instigatul); B) să existe identitate de obiect juridic intre instigare şi fapta săvârşită de autor; C) activitatea instigatorului să ducă la determinarea instigatului să săvârşească infracţiunea; D) instigatorul să acţioneze numai cu intenţie depăşită sau din culpă. A) A+B+C; B) A+B+D; C) A+C+D; D) B+C+D. 85. Identificaţi, în enunţurile de mai jos, principalele forme ale complicităţii: A) complicitatea materială şi complicitatea morală; B) complicitatea anterioară şi complicitatea concomitenta; C) complicitatea obiectivă şi complicitatea subiectivă; D) complicitatea proprie şi complicitatea improprie. A) A+B+C; B) A+B+D; C) A+C+D; D) B+C+D.
281

D) B+C+D. D) B+C+D. D) amnistia. B) iresponsabilitatea. B) A+B+D. D) B+C+D. D) beţia provocată. 282 . 87. A) A+B+C. identificaţi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei: A) minoritatea făptuitorului. Din enumerarea de mai jos. Care sunt cauzele care înlătură caracterul penal al faptei? A) legitima apărare. C) constrângerea fizică şi constrângerea morală. D) beţia accidentală (fortuită). Identificaţi. C) graţierea. D) beţia accidentală (fortuită).86. A) A+B+C. După atitudinea persoanei care a dorit sau nu să ajungă în stare de beţie. B) A+B+D. B) starea de necesitate. B) A+B+D. C) A+C+D. C) beţia fortuită. B) beţia involuntară. cauzele care înlătură caracterul penal al faptei: A) cazul fortuit. din enumerarea de mai jos. 89. 88. aceasta poate fi: A) beţia accidentală. C) A+C+D. C) eroarea de fapt. C) A+C+D. B) prescripţia răspunderii penale. A) A+B+C.

Care sunt condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru existenţa stării de beţie? A) făptuitorul să fie în stare de beţie produsă prin alcool sau late substanţe. în momentul Comiterii faptei. A) A+B+C. C) beţie accidentală şi completă. aceasta trebuie să fie: A) beţie accidentală şi incompletă. B) beţia voluntară şi incompletă. După gradul de intoxicaţie cu alcool ori alte substanţe. adică provocată independent de voinţă Făptuitorului. D) beţie voluntară şi completă. B) starea de beţie în care se afla făptuitorul să fie voluntară. 283 . C) beţia simplă şi beţia preordinata. C) starea de beţie să fie accidentală şi completă. B) beţia completa şi beţia incompletă.A) A+B+C. 91. 90. D) fapta săvârşită în stare de beţie să fie prevăzută de legea penală. B) A+B+D. D) B+C+D. C) A+C+D. 92. C) A+C+D. D) beţia involuntară şi beţia fortuită. D) B+C+D. beţia poate fi: A) beţia accidentală şi beţia voluntară. B) A+B+D. Pentru că starea de beţie să constituie o cauză care înlătura caracterul penal al faptei.

prevede rezultatul faptei sale şi. B. corpul persoanei în viaţa B. în toate formele (coautorat.DREPT PENAL – PARTEA SPECIALĂ 1) Care este obiectul material al infracţiunii de omor ? A. socotind fără temei că el nu se va produce. diminueazã rãspunderea penalã a autorului C. complicitate) 4) Ce consecinţe produce eroarea cu privire la persoana împotriva căreia este îndreptată acţiunea ucigătoare? A. numai în formă instigării şi complicităţii C. prin acte comisive sau omisive C. deşi nu-l urmăreşte. C. acţiunea ucigãtoare C. prevede rezultatul faptei sale dar nu-l acceptă. înlãturã rãspunderea penalã a autorului B. prevede rezultatul faptei sale urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte. intenţia B. numai prin acte comisive B. nu înlătură şi nici nu diminuează răspunderea penală a autorului 5) Care este formă de vinovaţie cu care se comite infracţiunea de omor? A. instigare. 284 . intenţia directã calificatã prin scop 6) Cum se poate realiza elementul material al infracţiunii de omor? A. numai prin acte omisive 7). Infractorul săvârşeşte fapta cu intenţie atunci când: A. un bun mobil 2) Cum este sancţionată suprimarea vieţii unei persoane grav bolnave la rugămintea acesteia (eutanasia)? A) nu reprezintă infracţiune B) reprezintă infracţiunea de omor C) reprezintă infracţiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii 3) Care sunt formele participaţiei penale în cazul infracţiunii de omor? A. praeterintenţia C. acceptă posibilitatea producerii lui. numai în formă instigării B.

11) Ce infracţiune reprezintă omorul săvârşit asupra fratelui soţiei? A. în timpul nopţii B. nu se poate reţine dacã interesul material urmãrit este legitim. prin cruzimi 13) Ce infracţiune reprezintă omorul comis pentru a ascunde săvârşirea unei tâlhării? A. omor simplu 285 . pruncuciderea. omor deosebit de grav C. B. omor calificat C. 175 lit. omor calificat B. omor calificat. se poate reţine şi când mobilul omorului a fost gelozia C. b) C. omor deosebit de grav C. 9) Ce infracţiune reprezintă uciderea fratelui mamei de către copilul acesteia? A. omorul simplu. omor simplu C. cu premeditare C. omor deosebit de grav 10) Tentativa la urmãtoarele infracţiuni se pedepseşte: A.8) Cum influenţează realizarea mobilului existenţa omorului săvârşit din interes material – art. C. se poate reţine indiferent dacã fãptuitorul a obţinut sau nu satisfacerea interesului urmãrit B. uciderea din culpã. sãvârşit asupra unei rude apropiate B. omor calificat B. concurs de infracţiuni între omor calificat şi tâlhãrie 14) Ce infracţiune reprezintă omorul comis pentru a ascunde săvârşirea unei piraterii? A.? A. omor deosebit de grav 12) Care sunt împrejurările în care se constituie infracţiunea de omor calificat? A. omor B. pen.

în ceea ce priveşte formele de realizare a infracţiunii: A. lovire sau alte violenţe – art. C. actele pregãtitoare nu sunt posibile C. lovire sau alte violenţe – art. nu se stabileşte în raport cu urmărea imediatã.180 alin. B. C rezultã ex re 17) La infracţiunea de omor. legătura de cauzalitate: A. pen 21) Care sunt particularităţile de ordin procedural atunci când vătămarea corporală are loc asupra unui membru de familie? A. acţiunea penalã se pune în mişcare numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate B.15) În cazul infracţiunii de omor. mobilul şi scopul. Acţiunea penalã se pune în mişcare atât la plângerea prealabilã cât şi din oficiu C. Acţiunea penalã se pune în mişcare numai din oficiu 286 . sãvârşirea a douã infracţiuni de omor simplu. cu intenţie.181 C. pen C. cel mult 20 de zile C.180 alin. vor imprima acţiunii caracter ucigãtor: A. 16) La infracţiunea de omor. trebuie doveditã.2 C. sãvârşirea unei infracţiuni de omor deosebit de grav C. aflate în concurs B. sãvârşirea unei infracţiuni de omor calificat 19) Câte zile de îngrijiri medicale sunt necesare pentru a exista infracţiunea de lovire sau alte violenţe? A.pen B. cel mult 60 de zile 20) Ce infracţiune constituie actele de violenţă comise cu intenţie şi care au pricinuit victimei o vătămare corporală ce necesită pentru vindecare 20 de zile de îngrijiri medicale? A. vãtãmare corporalã – art. mai mult de 20 de zile B. gravitatea consecinţelor provocate. două persoane.1 C. actele pregãtitoare sunt posibile şi se pedepsesc B. calitatea subiectului activ B. ce infracţiune se va reţine? A. tentativa este posibilã şi se pedepseşte 18) Dacă făptuitorul a ucis în aceeaşi împrejurare.

vãtãmarea integrităţii corporale sau a sănătăţii. victima nu necesitã îngrijiri medicale 287 . C. o infracţiune de lovire sau alte violenţe în formã continuatã 27) Câte zile de îngrijiri medicale se cer în cazul infracţiunii de vătămare corporală gravă? A. vãtãmarea integritãţii corporale sau a sãnãtãţii care necesitã pentru vindecare îngrijiri medicale cel mult de 60 de zile. douã infracţiuni de lovire sau alte violenţe aflate în concurs C. C. B. acţiunea penalã se pune în mişcare numai din oficiu. C. 23) Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate în cazul urmãtoarelor infracţiuni: A. 25) Consecinţele prevãzute de lege pentru că fapta sã constituie infracţiunea de vãtãmare corporalã gravã sunt: A. lovirile sau vãtãmãrile cauzatoare de moarte. B. victima necesitã pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile C. care necesitã pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile 26) Lovirea intenţionatã de cãtre fãptuitor. o infirmitate temporară fizică sau psihică. vãtãmarea corporalã gravă 24) Atunci când vãtãmarea corporalã are loc asupra membrilor familiei: A. se consumã în momentul atingerii violente a corpului victimei. vãtãmarea corporalã. a douã persoane constituie: A. victima necesitã pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult de 60 de zile B. după ultimul act material de lovire. B. B.22) Infracţiunea de lovire sau alte violente se consumă: A. acţiunea penalã se pune în mişcare numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Acţiunea penalã se pune în mişcare atât la plângerea prealabilã cât şi din oficiu C. cu aceeaşi ocazie. în momentul apariţiei efectelor dureroase sau vãtãmãtoare. o infracţiune de lovire sau alte violenţe B.

3 C. în concurs cu infracţiunea de lovire sau alte violenţe C. loviri sau vãtãmãri cauzatoare de moarte. 32) Pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. ultraj. dar care şi-a depăşit atribuţiile de serviciu? A. culpa B. loviri sau vãtãmãri cauzatoare de moarte B. în varianta prevãzutã în art. C.28) Ce infracţiune reprezintă lovirea unui poliţist aflat în exerciţiul funcţiunii. prevãzutã în art. intenţia C. vãtãmarea corporalã din culpã C. fapta a avut ca urmare sinuciderea victimei 288 . 182 alin. vãtãmarea corporalã gravã. ultraj B. fapta este săvârşită prin rãpire B. C. se stabileşte doar în funcţie de rezultat 33) Pentru ce infracţiuni tentativa nu se pedepseşte: A. integrităţii corporale şi sănătăţii tentativa se pedepseşte? A. integrităţii corporale şi sănătăţii acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate? A. pen. praeterintenţia 31) Pentru ce infracţiuni contra vieţii. rezultă din materialitatea faptei (ex re). legătura de cauzalitate: A. omor calificat 34) Tentativa la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal se pedepseşte dacã: A. B. lovire sau alte violenţe 29) Pentru ce infracţiuni contra vieţii. trebuie stabilită intre elementul material şi urmărea imediată. pen. fapta a avut ca urmare moartea victimei. (3) C. vãtãmarea corporalã gravã C. lovirea sau alte violenţe şi vãtãmarea corporalã 30) Forma de vinovaţie în cazul infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este: A.. B.182 alin. lovirile sau vãtãmãrile cauzatoare de moarte B. C. vãtãmarea corporalã gravã.

pentru executarea unui mandat de arestare B.35) Lipsirea de libertate în mod ilegal poate fi comisă: A. deghizatã sau travestitã. C. numai prin acţiuni. prin simulare de calitãţi mincinoase. prin simulare de calitãţi oficiale. în timpul unei calamitãţi. C. fiind surprinşi de poliţie în momentul în care se pregăteau să intre în casa constituie: A) tentativă la infracţiunea de violare de domiciliu. de cãtre o persoanã mascatã. varianta tip. 38) Lipsirea de libertate în mod ilegal se va reţine în variantã agravatã atunci când fapta este sãvârşitã: A. locuinţă asupra cărora este purtată acţiunea ilicită 40) Cum se poate realiza elementul material al infracţiunii de violare de domiciliu? A. B) infracţiunea de violare de domiciliu în formă consumată. varianta agravată. atât prin acţiuni. C) infracţiunea de violare de domiciliu în formă consumată. B. celula unui deţinut B. fără consimţământul persoanei care o foloseşte C. B. B. 36) Când se pedepseşte mai sever lipsirea de libertate în mod ilegal? A. C. cât şi prin inacţiuni. fapta s-a sãvârşit fără consimţământul victimei B. 289 . în scopul de a obliga victima la practicarea prostituţiei 39) Care este obiectul material al infracţiunii de violare de domiciliu? A. o sală de clasă C. pentru înlăturarea unei primejdii care ameninţa viaţa unei persoane 41) Fapta celor trei inculpaţi care. pentru a pătrunde în casa victimei au sărit gardul în curtea acesteia. numai prin inacţiuni. în schimbul eliberării se cere un folos material 37) Lipsirea de libertate în mod ilegal este mai gravã în cazul în care fapta este sãvârşitã: A. în timpul nopţii. fapta s-a sãvârşit în timpul nopţii C.

nu este posibilã. 44) Pãtrunderea. b. b. într-o locuinţă. B. prin simulare de calităţi oficiale. C. acţiunea de constrângere B. în timpul unei calamităţi. ameninţare şi omor simplu 46) La infracţiunea de şantaj. lipsire de libertate în mod ilegal C. este posibilă. se pedepseşte 47) La infracţiunea de şantaj. C. în cazul infracţiunii de şantaj: A. B. ameninţare şi loviri sau alte violenţe C. praeterintenţia 48) Folosul urmărit de făptuitor. violare de domiciliu B. prin simulare de calităţi mincinoase. prin folosire de chei mincinoase 45) Ce infracţiune absoarbe în conţinutul său şantajul ca infracţiune complexă? A.42) Tentativa la infracţiunea de violare de domiciliu : A. este posibilã. prin folosire de calităţi mincinoase. în timpul nopţii. constituie infracţiunea de violare de domiciliu în variantã agravatã. tentativa: A. sclavie 290 . iIntenţia directã calificatã prin scop C. c. nu este posibilă. dacã se săvârşeşte: a. B. intenţia directã sau indirectã B. forma de vinovãţie cerutã de lege este: A. fãrã drept. c. trebuie să fie just. trebuie să fie materializat exclusiv în bani 49) Pentru ce infracţiuni contra libertăţii persoanei împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală? A. dar nu se pedepseşte 43) Violarea de domiciliu va fi reţinută în variantã agravatã atunci când este săvârşită: a. poate fi pentru sine sau pentru o altă persoană. C. dar nu este sancţionata. se pedepseşte. ameninţare şi violare de domiciliu D.

52) Violul poate fi definit ca fiind : A. B. sã preceadã sau sã fie concomitentã actului sexual B.complicitate 55) Fapta tatãlui de a-şi obliga fiica în vârstã de 12 ani sã întreţină raporturi sexuale cu el reprezintã infracţiunea de : A. de orice natură. când s-a cauzat victimei o vătămare corporală. actul sexual. praeterintenţia 291 . C. coautorat. act sexual cu un minor C. instigare. C. instigare şi complicitate. C. B. cu o persoană de sex diferit. intenţia B. când victima se afla în îngrijirea făptuitorului. când făptuitorul profita de imposibilitatea victimei de a se apăra. coautoratul nu este posibil B. cu o persoană de acelaşi sex . subiectul activ poate fi doar o persoană de sex masculin. cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex. B. actul sexual . 56) Forma de vinovãţie cu care se sãvârşeşte infracţiunea de viol în cazul în care fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei este: A. actul sexual . prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa. de orice natură . sã fie posterioarã actului sexual C.50) La infracţiunea de viol: A. de orice natură. nu este posibilă. prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa. culpa C. subiectul activ poate fi doar o persoană de sex feminin. viol B. sã nu existe 54) Participaţia la sãvârşirea infracţiunii de viol este posibilã în urmãtoarele forme: A. prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa 53) Ce condiţii trebuie să îndeplinească constrângerea la infracţiunea de viol? A. C. 51) Care sunt modalităţile agravante ale infracţiunii de viol? A. viol în concurs cu infracţiunea de incest . subiectul activ poate fi orice persoană indiferent de sex.

pen. are ca element material actul sexual de orice naturã B. 198 C. curator. poate fi comisã numai de tatã asupra fiului având în vedere cã aceştia sunt rude în linie directã 292 . b. se poate realiza şi între fraţi şi surori C. iar actul sexual a fost determinat de oferirea de bani de cãtre fãptuitor . B. de orice natură. folosindu-se de calitatea sa 62) Actul sexual cu un minor se va reţine în variantã agravatã dacã: A. profesor sau educator. atât intenţie directă. folosindu-se de calitatea sa. instigare la infracţiunea de act sexual cu un minor – art. praeterintentie. 58) Consumarea infracţiunii de viol survine: a. medic curant. C. care nu a împlinit vârsta de 15 ani? A. B. dacă fapta este săvârşită de tutore. numai minorul între 15 şi 18 ani. în momentul finalizării actului sexual.pen. cât şi indirectă. se sãvârşeste de douã sau mai multe persoane. C. supraveghetor. cât şi cel între 15 şi 18 ani. îngrijitor. c. B. victima nu a împlinit vârsta de 15 ani. supraveghetor. B. în momentul începerii actului sexual 59) Ce infracţiune constituie determinarea unei persoane să săvârşească acte sexuale cu o persoană de acelaşi sex.îngrijitor.57) Violul este mai grav dacã: A. victima este membru al familiei. corupţie sexuală – art. C. 201 C. medic curant. C. 63) Infracţiunea de incest are următoarea particularitate: A. victima nu a împlinit vârsta de 18 ani. perversiune sexuală – art. în momentul constrângerii. B. 60) Actul sexual cu un minor este comis cu: A.pen. atât minorul care nu a împlinit vârsta de 15 ani. profesor sau educator. iar fapta a fost săvârşită de tutore sau curator. 202 C. victima are vârsta între 15 – 18 ani. dacă fapta este săvârşită de tutore curator. cu intenţie directă calificată prin scop 60) Subiectul pasiv al infracţiunii de act sexual cu un minor este: A. numai minorul care nu a împlinit vârsta de 15 ani. C. se comite în timpul nopţii.

ademenirea unei persoane în vederea săvârşirii de acte sexuale cu un minor. este săvârşită împotriva a doua sau mai multe persoane 67) Elementul material al infracţiunii de corupţie sexuală se realizează prin: A. furt simplu B. când actele cu caracter obscen se săvârşesc în cadrul familiei. B. furtul săvârşit într-un mijloc de transport în comun 293 . tâlhărie 71) Sunt împrejurări care constituie infracţiunea de furt calificat? A. se săvârşeşte în public. numai cu intenţie indirectă. când actele cu caracter obscen se săvârşesc asupra unei rude apropiate 66) Infracţiunea de perversiune sexuală este mai gravă dacă: A. B. cât şi din culpă 65) Infracţiunea de corupţie sexuală este mai gravă: A. acte de constrângere a unui minor 68) Care este obiectul material al infracţiunii de furt? A. posesorul bunului C. acte de perversiune sexuală cu un minor. un bun aflat în circuitul civil B. se produce vătămarea corporală a victimei. un bun imobil C. C. un bun mobil 69) Cine poate fi subiect activ la infracţiunea de furt? A. B. B. C. C. când actele cu caracter obscen se săvârşesc asupra unui minor sau în prezenţa unui minor. atât cu intenţie. C. din punct de vedere al laturii subiective : A. furtul urmat de punerea victimei în stare de inconştienţă C. numai cu intenţie directă. proprietarul bunului B.64) Incestul este comis. furtul comis prin ameninţarea victimei cu o armã B. detentorul bunului 70) Ce infracţiune constituie furtul comis într-un taxi? A. furt calificat C.

176 lit. 75) Raportat la obiectul juridic. atingerii bunului de autor 73) Infracţiunea de furt poate avea ca obiect material: A. omor deosebit de grav ( art. imobilele prin destinaţie. 3 ) 77) Prin ce acţiuni se poate realiza elementul material al infracţiunii de tâlhărie? A. tâlhărie în formă agravanta ( art. lucrurile ce nu aparţin cuiva (res nullius).pen. d ) . progresivă C. 79) A încearcă să-i smulgă geanta lui B şi acesta opunând rezistenţă. la care se adaugã folosirea violenţei fizice sau psihice C. Ce faptă comite A? A) art. B. indiferent dacã au sau nu valoare economicã. lucrurile abandonate de posesorul lor (res derelictae). de obicei 76) Dacă făptuitorul ucide victima la scurt timp după ce i-a sustras banii. tâlhăreşte trei persoane. C. ce fel de infracţiune este tâlhăria? A. doar dacã sunt acte ce dovedesc starea civilã. omor calificat ( art. B. într-un interval scurt de timp? A. o singură infracţiune de tâlhărie. un bun mobil B. b C. 294 . ultim. doar dacã au valoare economicã B. cade. ). 20 raportat la 211 alin.175 lit. deposedãrii victimei de bun B. 74) Înscrisurile pot fi obiect material al infractiunii de furt: A. în concurs. C. împosedãrii autorului cu acel bun C. B. C.72) Infracţiunea de furt se consumã în momentul: A. fapta va constitui: A. în formă agravata. trei infracţiuni de tâlhărie. 211 alin. se loveşte la cap şi moare. degradarea unui bun mobil prin folosirea violenţei fizice sau psihice 78) Ce infracţiune săvârşeşte persoana care aflându-se la o întrunire. în concurs cu tot atâtea infracţiuni de ameninţare. trei infracţiuni de furt. acelaşi ca la infracţiunea de furt. C. complexã B.

20 raportat la 211 alin. doar un bun mobil C. abuz de încredere. cumpărătorul ia în păstrare autovehiculul fără a avea dreptul de a circula cu el? A. s-a săvârşit cu prilejul executării unui contract B. furtul urmat de întrebuinţarea de ameninţări pentru pãstrarea bunului furat C. în ce constă urmărea imediată: A. la înstrăinat. s-a săvârşit prin emiterea unui cec fără acoperire 85) La infracţiunea de înşelăciune. cumpărând un autoturism. C) art. a avut vreuna din urmãrile arãtate în art.215 alin.B) art. B. 20 raportat la 211 alin 1 şi art. cu intenţie directã sau indirectã C. într-o stare de pericol pentru patrimoniul victimei B. în varianta prevăzută în art. doar un bun imobil 84) Când exista înşelăciune. pen. în obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust 86) Care este formă de vinovăţie cu care se comite infracţiunea de înşelăciune? A.p. furtul săvârşit asupra victimei aflate în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apãra 81) Tâlhãria se va reţine în varianta agravatã atunci când: A.. cu intenţie indirectã 295 . a fost săvârşită prin efracţie C. într-o pagubã produsă în patrimoniul victimei C.3? A.p. s-a săvârşit prin folosire de mijloace frauduloase C. B. 184 c. C.a fost săvârşită într-un mijloc de transport 82) Ce infracţiune constituie fapta aceluia care. furtul săvârşit prin întrebuinţare de insulte B.1 şi art. calificată prin scop B. înşelăciune. 80) Reprezintã infracţiune de tâlhãrie: A. un bun mobil sau imobil B. deşi prin contractul de vânzare – cumpărare se stipulase că până la plata integrală a preţului. cu intenţie directã. 181 C. 83) Care este obiectul material al infracţiunii de înşelăciune? A. 183 c. gestiune frauduloasă.

dobândirea 92) Elementul material al infracţiunii de delapidare constã în: A. nu se pedepseşte dacã rãmâne în stadiul de tentativã. crearea unei stãri de pericol 296 . se poate sãvârşi prin acţiune sau inacţiune. dispunerea pe nedrept. 95) Urmarea imediatã a infractiunii de distrugere poate consta în: A. însã nu este incriminatã. folosirea. însuşirea. C. pentru altul. C. este o infracţiune de pericol. de a obţine. însuşirea. nu este circumstanţiat de text 91) Care sunt modalităţile alternative de realizare a elementului material al infracţiunii de delapidare? A. folosirea C.87) Tentativă în cazul infracţiunii de înşelăciune: A. traficarea. traficarea. folosirea bunurilor gestionate sau administrate 93) Dintre infracţiunile contra patrimoniului. o persoană fizică B. abuzul de încredere. folosirea. o persoană juridică de drept public său privat C. este posibilã şi este incriminatã. C. nefiind circumstanţiat de text. primirea. B. un funcţionar cu atribuţii de control 90) Cine poate fi subiect pasiv al infracţiunii de delapidare? A. însuşirea. pentru altul. este posibilã. B. tentativa se pedepseşte la: A. B. B. de a păgubi o persoană. de a obţine. traficarea. C. 94) Infracţiunea de distrugere: A. un folos material injust. orice persoană. gestionarul sau administratorul. un folos nepatrimonial injust 89) Subiect activ al infracţiunii de delapidare poate fi: A. C. nu este posibilã. folosirea bunurilor gestionate sau administrate B. distrugerea. gestiunea frauduloasã. însuşirea. delapidarea. traficarea B. B. 88) Latura subiectivă a infracţiunii de înşelăciune include scopul : A. folosirea bunurilor gestionate sau administrate C.

o persoană fizică sau juridica B. cu aceeaşi ocazie. lovire sau alte violente B. făptuitorul să fi folosit fără drept o calitate oficială şi să fi îndeplinit un act legat de acea calitate. 96) Cine poate fi subiect pasiv secundar la infracţiunea de ultraj? A. distrugerea. în variantă agravată B. o vãtãmare a intereselor legale ale persoanei vãtãmate. orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale de a răspunde penal. C. degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aflat în patrimoniul public ori privat C. numai o persoană juridică 97) Subiect pasiv principal al infracţiunii de ultraj este: A. Vătămare corporală 99) Ce infracţiune reprezintă fapta inculpatului care. B. aflate în concurs real 100) Subiect activ al infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale poate fi: A. cât şi funcţionarul public. 297 . ameninţare C. a insultat şi ameninţat în mod succesiv trei lucrători de poliţie aflaţi în exerciţiul funcţiunii? A. trei infracţiuni de ultraj.B. 98) Ce infracţiune absoarbe în conţinutul sau ultrajul în formă tip. ca infracţiune complexă? A. trei infracţiuni de ultraj. 101) Pentru existenţa infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale. doar un funcţionar public. statul român. atât funcţionarul . este necesar ca: A. făptuitorul să fi folosit fără drept o calitate oficială. o singură infracţiune de ultraj. un funcţionar care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat. în concurs cu trei infracţiuni de lovire sau alte violente C. orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale de a răspunde penal. numai un funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat C. B. C. B.

p. 254 c. şi pretinde 1000 Euro de la Z pentru a interveni pe lângă Y în soluţionarea favorabilă a unei cauze civile. 104) Elementul material al infracţiunii de luare de mită poate consta în: A) darea de bani ori alte foloase. C. portul nelegal de decoratii sau de semne distinctive. 105) Infracţiunea de luare de mită poate fi comisă numai de: A) de funcţionarul public.C. 256 c. 102) Elementul material al infracţiunii de ultraj consta în: A. constituie infracţiunea de: A. orice acţiune de ameninţare împotriva unui funcţionar public. făptuitorul să se fi folosit de calitatea oficială şi să fi îndeplinit un act legat de acea calitate. C) art. B. orice acţiune de ameninţare a unui funcţionar public. Ce fapta comite X? A) art. chiar dacă acesta îşi depăşeşte atribuţiile de serviciu. 257 c. B) art. B) magistraţi. B) promisiunea sau oferirea de bani. 103) Folosirea fără drept a unei calităţi oficiale. 298 .p. 107) X pretinde că-l cunoaşte pe Y care este judecător. prefecţi şi primari. însoţită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate. B. C) acceptarea promisiunii unor foloase. dar doar dacă acesta se afla în exerciţiul funcţiei. B) sesizare anonimă. C) de funcţionari publici şi ceilalţi funcţionari. C) sesizare semnată cu un pseudonim. uzurpare de calitati oficiale. C. poliţişti. orice acţiune de ameninţare a unui funcţionar public. 106) La infracţiunea de denunţare calomnioasă învinuirea mincinoasă poate fi făcută prin: A) plângere. ultraj.p. indiferent dacă se afla în exerciţiul funcţiei sau nu.

din culpă 111) Ce urmare imediată are infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor? A.p.145 C.241 c. sau o pagubă materială mai mare de 200.240 c. fapta a cauzat o perturbare deosebit de gravă a activităţii unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. cu intenţie..000 lei C. fiind obligatoriu ca acesta să fie concretizat într-o pagubă C.145 C. sau o pagubă patrimoniului acesteia 299 . după care îl amendează cu 1000 RON pentru neacordarea de prioritate. concretizat într-o tulburare însemnată bunului mers al unei unităţi din cele la care se referă art. pen. numai un funcţionar C.Ce fapta comite X? A) art. fapta a cauzat o perturbare deosebit de gravă a activităţii unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. pen.145 C. şi 241 c.p. 240 c.000 lei B.p. C) art.108) X se îmbrăca în uniforma de agent de poliţie şi îl opreşte pe conducătorul auto Y. cu intenţie directă B. într-o stare de pericol B. sau o pagubă materială mai mare de 100. o tulburare însemnată a bunului mers al unui organ B.. într-un rezultat. cu aplicarea art. pen. atât un funcţionar public cât şi un funcţionar 110) Formă de vinovăţie cu care se poate săvârşi infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este: A. o vătămare a intereselor legale ale unei persoane C. 248 C. directă sau indirectă C.p. într-un rezultat. numai un funcţionar public B.000 lei 113) În ce consta urmărea imediata la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice (art. fapta a cauzat o pagubă materială mai mare de 100.)? A.a 109) Cine poate fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor? A.. B) art. orice vătămare a intereselor unei persoane 112) Când exista abuz în serviciu în formă calificată? A..33 lit. pen.

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor B. C. infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. 120) Lovirea sau alte acte de violenta săvârşite de un funcţionar în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. cât şi alt funcţionar 115) Neglijenta în serviciu (art. B.) se săvârşeşte: A. o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane C. infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi. B. numai cu intenţie C. o tulburare însemnată bunului mers al unei unităţi din cele la care se referă art. abuz în serviciu contra intereselor publice. atât cu intenţie. 119) Fapta funcţionarului public care. 249 C.)? A. ultraj.145 C. pen. supunere la rele tratamente. abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. constituie: A. pen. 300 . B. cât şi din culpă 116) În ce constă urmărea imediată la infracţiunea de neglijentă în serviciu (art. o tulburare însemnată bunului mers al unei unităţi din cele la care se referă art.145 C. 249 C. atât un funcţionar public. nu îndeplineşte un act şi prin acesta cauzează o tulburare însemnată unei instituţii de stat. C. numai din culpă B. purtare abuzivă.. de a ameninţa o persoană? A. orice persoană care răspunde penal C. sau o pagubă patrimoniului acesteia B. de către un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu reprezintă: A. pen. constituie: A. C. cu ştiinţa. purtare abuzivă 118) Întrebuinţarea de expresii jignitoare fată de o persoană. abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi. infracţiunea de purtare abuzivă.114) Cine poate fi subiect activ nemijlocit la infracţiunea de neglijentă în serviciu? A. numai un funcţionar public B. o vătămare importanta intereselor legale ale unei persoane 117) Ce infracţiune constituie fapta funcţionarului public. pen. abuz în serviciu contra intereselor publice C. aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.

121) Îngrădirea de către un funcţionar a folosinţei sau a exerciţiului drepturilor unui cetăţean ori crearea pentru acesta a unor situaţii de inferioritate. instituţia său persoana juridică în serviciul căruia făptuitorul îşi exercită atribuţiile de serviciu 301 . primire de foloase necuvenite B.)? A. un funcţionar public B. abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. abuz în serviciu contra intereselor publice. deşi aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege. doar bunurile care au fost primite sau echivalentul lor în bani B. C. abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi. după îndeplinirea în parte a unui act de serviciu dar înainte de finalizarea lui? A. un funcţionar cu atribuţii de conducere 127) Cine este subiect pasiv la infracţiunea de luare de mită (art. C. abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. 123) Formă de vinovăţie cu care se poate săvârşi infracţiunea de purtare abuzivă este: A. de a pretinde şi primi un folos necuvenit. bunurile care au fost promise C. abuz în serviciu contra intereselor publice. abuz în serviciu contra intereselor persoanelor C. dacă prin aceasta se cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane. un funcţionar cu atribuţii de control C. abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi. echivalentul bunurilor pe care le-a pretins cel mituit 126) Cine poate fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită în formă calificată? A.pen. constituie: A. 122) Neangajarea unei persoane pe un post vacant. constituie: A. mituitorul B.254 C. funcţionarul mituit C. intenţia directă sau indirectă C. intenţia directă calificată prin scop B. luare de mită 125) La luarea de mită pot fi confiscate de la subiectul activ: A. intenţia indirectă 124) Ce infracţiune constituie fapta funcţionarului. B. B..

se săvârşeşte doar anterior efectuării sau neefectuării actului de serviciu. pen.)? A. 129) Care sunt modalităţile alternative în care se poate realiza elementul material al infracţiunii de luare de mită? A. 254 C. o cauză de reducere a pedepsei 133) Ce constituie denunţarea de către mituitor a faptei mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru acea infracţiune? A. numai un funcţionar public 132) Ce constituie constrângerea mituitorului de către funcţionar? A. darea de bani ori alte foloase B. în toate cazurile . o cauză de nepedepsire B. 302 . C.128) Care sunt condiţiile necesare pentru realizarea elementului material în cazul infracţiunii de luare de mită? A) darea de bani ori alte foloase. doar în situaţia în care oferta de bani sau alte foloase a fost urmată de acceptare 135) La infracţiunea de dare de mită (art. în momentul în care făptuitorul intră în posesia folosului necuvenit C. se aplică: A. 255 C. B. orice persoană fizică care răspunde penal B.) elementul material al faptei: A. acceptarea sau nerespingerea promisiunii unor foloase 130) Când se consumă infracţiunea de luare de mită (art. în momentul realizării acţiunii sau inacţiunii incriminate B. 4 C. doar în situaţia în care făptuitorul este funcţionar. promisiunea sau oferirea de bani C. chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare. 255 alin. C) acceptarea promisiunii unor foloase sau nerespingerea promisiunii unor foloase. după îndeplinirea de către funcţionar a actului de serviciu 131) Cine poate fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii de dare de mită? A. pen. o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei C. o cauză de reducere a pedepsei 134) Confiscarea specială prevăzută de art. o cauză specială care înlătură caracterul penal al faptei C. B) promisiunea sau oferirea de bani. o cauză specială de nepedepsire B.pen. numai un funcţionar C.

foloasele pot fi primite anterior îndeplinirii actului la care funcţionarul era obligat în virtutea funcţiei B. pretinderea de foloase 140) Latura obiectivă a infracţiunii de trafic de influenţa include scopul de a determina funcţionarul : A. bunurile au fost primite de funcţionar. să facă un act ce depăşeşte atribuţiile sale de serviciu. B. foloasele necuvenite pot fi primite anterior sau după îndeplinirea actului la care funcţionarul era obligat în virtutea funcţiei 139) Care sunt modalităţile prin care se poate realiza elementul material al infracţiunii de trafic de influenţă? A. se poate săvârşi fie anterior. înainte de îndeplinirea unui act la care era obligat în virtutea funcţiei sale B. 138) Pentru existenţa infracţiunii de primire de foloase necuvenite: A. să facă un act ce intra în atribuţiile sale de serviciu. acceptarea promisiunii sau nerespingerea promisiunii unor astfel de foloase. respectiv prin nerespingerea 303 . să facă un act ce nu intra în atribuţiile sale serviciu. pretinderea unor foloase necuvenite. C.B. după ce a îndeplinit un act contrar îndatoririlor sale de serviciu 137) Elementul material al infracţiunii de primire de foloase necuvenite constă în: A. primirea.pen. 256 C. fie ulterior efectuării sau neefectuării actului de serviciu 136) Când există infracţiunea de primire de foloase necuvenite (art. se săvârşeşte doar ulterior efectuării sau neefectuării actului de serviciu. foloasele pot fi primite doar după îndeplinirea actului la care funcţionarul era obligat în virtutea funcţiei C. bunurile au fost primite de funcţionar. oferirea de foloase B. 141) Infracţiunea de trafic de influentă: A.)? A. C. pretinderea. C. se poate comite şi printr-o inacţiune. B. promisiunea de foloase C. bunurile au fost primite de funcţionar. primirea unor foloase necuvenite. după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale C.

B) soluţionarea injustă a unei cauze.unei promisiuni de daruri. în concurs cu infracţiunea de lovire sau alte violente C. nerespingere de daruri direct sau indirect. C) condamnarea pe nedrept a unei persoane. C. expert sau interpret 145) Ce efecte produce retragerea mărturiei mincinoase mai înainte de a se produce arestarea inculpatului sau de a se fi dat o soluţie în cauză? A. oferire de daruri indirect. pentru sine sau pentru altul. se comite numai cu intenţie directă calificată prin scop 142) Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţa se poate realiza prin: A. direct sau indirect. o cauză de reducere a pedepsei 146) Ce constituie retragerea mărturiei mincinoase după ce s-a produs arestarea inculpatului sau după ce s-a dat o soluţie în cauză? A. are un subiect activ nemijlocit circumstanţiat. numai un martor. numai martorul C. 143) Ce obiect juridic are infracţiunea de mărturie mincinoasă? A) crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiţiei. doar infracţiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă B. 144) Cine poate fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii de mărturie mincinoasă? A. o cauză de inexistentă a infracţiunii B. B. orice persoană fizică care răspunde penal B. o cauză de inexistentă a infracţiunii B. C. o cauză de impunitate C. o cauză de reducere a pedepsei 147) Ce fapta se reţine în sarcina făptuitorului dacă încercarea de a determina mărturia mincinoasă s-a comis prin lovire sau alte violente? A. acceptare de daruri. doar infracţiunea de lovire sau alte violente 304 . infracţiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă. B. o cauză de impunitate C.

se poate săvârşi numai printr-o acţiune. mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor B. pen. C. de obicei. constituie: A. B. prevăzută de art. un act fără relevanţă penală.pen. B. 2 C. orice persoană fizică B. în timpul săvârşirii faptei. C. detenţiunea pe viaţa 152) Cine poate fi subiect pasiv special în cazul infracţiunii de cercetare abuzivă? A. 151) Care este pedeapsa ce poate fi aplicată favorizatorului? A. de regulă. B. expert sau interpret 153) Cercetarea abuzivă este o infracţiune: A. cu referire la art. continuă. 1 C. ori un martor. C. ancheta penala ori de judecată C. intenţionată. ancheta penala ori de judecată. 264 C. 150) Ajutorul dat unui infractor după săvârşirea infracţiunii de evadare. 269 alin. 154) Infracţiunea de arestare nelegală: A. egala sau mai mică decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor C. după săvârşirea faptei de bază. o persoană aflată în curs de cercetare. este incriminată şi în forma tentativei 305 . o infracţiune de sine stătătoare C. infracţiunea de favorizare a infractorului. B.) ajutorul se poate acorda: A. C. infracţiunea de evadare. numai o persoană aflată în curs de cercetare. înainte de săvârşirea infracţiunii principale. fiind vorba de o instigare nereuşită 149) În cazul infracţiunii de favorizare a infractorului (art.148) Ce regim juridic are încercarea de a determina mărturia mincinoasă? A. instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă B. 269 alin. infracţiunea de înlesnire a evadării. are.pen. ca obiect material corpul persoanei împotriva căreia se săvârşeşte acţiunea incriminată.

C. B. o persoană aflată în stare legală de reţinere sau deţinere C. săvârşeşte infracţiunea de favorizarea infractorului. subiect pasiv special al infracţiunii de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti? A.271 alin. pen.. afirmând că este autorul unei anumite infracţiuni pe care în realitate nu a comis-o. continuă B. intenţie directă calificată prin scop. monede. continuată C.1 C. instantanee 158) Cine poate fi. B. titlurile de orice fel pentru efectuarea plăţilor B. o persoană arestată nelegal 157) Ce formă are infracţiunea de evadare? A. titluri de credit public. săvârşeşte infracţiunea de omisiune a sesizării organelor judiciare. C. fie prin alterare. 282 C. orice persoană fizică B. chiar ieşite din circulaţie 306 . orice fel de monede sau bancnote.) se poate realiza: A.155) Arestarea nelegală se comite numai cu: A. 161) Infracţiunea de falsificare de monede sau alte valori poate avea ca obiect material: A. 160) Infracţiunea de falsificare de monede sau alte valori (art. săvârşeşte infracţiunea de nedenuntare a unor infracţiuni. doar prin contrafacere (plăsmuire). intenţie directă sau indirectă. cecuri. doar prin alterare (prefacere). numai persoana care are calitatea de organ de executare C. pentru a zădărnici urmărirea penală a altor vinovaţi pe care îi cunoştea: A. monede antice din diverse metale C.pen. B. în varianta prevăzută în art. numai persoana care a avut câştig de cauză în proces 159) Dacă un deţinut sesizează organele de urmărire penală. C. o persoană faţa de care s-a luat măsura de siguranţă a internării medicale B. fie prin contrafacere. intenţie sau culpă 156) Cine poate fi subiect activ nemijlocit la infracţiunea de evadare? A.

o singură infractiune de falsificare de monedă sau de alte valori B. 164) Infracţiunea de falsificare de monede sau de alte valori. falsificare de monede sau de alte valori. o singură infractiune de falsificare de monedă sau de alte valori. folosirea unui înscris oficial în vederea producerii de consecinţe juridice. C. falsificare de timbre. B. este necesar: A. în formă continuată C. un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu c. ca înscrisul oficial (falsificat) să aparţină unei unităţi din cele prevăzute în art. 166) Pentru existenţa obiectului material al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale. 167) În varianta agravată. mărci sau de bilete de transport. un funcţionar în exerciţiul atribuţiilor de serviciu 307 . între fapta de falsificare si cea de punere în circulatie a valorilor falsificate 163) Tentativa se pedepseşte la infractiunea de: A. B. intenţie indirectă 165) Elementul material al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale (art. B. Când aceeaşi persoană falsifică monede sau alte valori si apoi le pune în circulatie. un concurs de infracţiuni. ca înscrisul oficial (falsificat) să aparţină exclusiv unei autorităţi publice.145 C.162). falsul material în înscrisuri oficiale nu poate fi săvârşit decât de către: a. falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia. fapta sa constituie: A. deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori. falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod.pen. prin atestarea unor fapte sau împrejurări neadevărate ori prin omisiunea inserării unor date sau împrejurări. intenţie directă sau indirectă C. un funcţionar public b. potrivit opiniei majoritare. ca înscrisul falsificat să emane de la o persoană fizică. C.288 C. intenţie directă B.pen. nu se poate comite decât cu: A. C.) consta în: A. de natură să producă consecinţe juridice.

sunt: A. materialitatea înscrisului. actele să nu vizeze păstrarea demnităţii umane cu observarea decenţei în cuvinte şi atitudini. C. C. în momentul realizării acţiunii de lovire sau distrugere 174) Subiecţii activi ai infracţiunii de „asociere pentru săvârşirea de infracţiuni”. C. 171) Uzul de fals se săvârşeşte. gesturile. B. se consumă: A. prev. un înscris oficial sau un înscris sub semnătură privată. numai după redactarea înscrisului oficial. conţinutul înscrisului. 169) Infracţiunea de fals intelectual se poate comite: A. sub aspect subiectiv. numai concomitent cu redactarea înscrisului oficial. ori se tulbură grav liniştea şi ordinea publică. 323 din Codul penal. intenţie indirectă 172) Pentru existenţa infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice este necesar ca: A. B. în momentul când se săvârşesc acţiunile care aduc atingere bunelor moravuri. B. C. atât forma. 308 . intenţie directă sau indirectă B. subiectul activ este determinat. actele. doar un înscris sub semnătură privată. 173) . de art. C. B. intenţie directă calificată prin scop C.168) În cazul infracţiunii de fals intelectual. actele care aduc atingere bunelor moravuri să nu contravină obiceiurilor bazate pe respectul reciproc.Infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice. cu: A. cât şi conţinutul actului. cuvintele şi expresiile proferate prin care se aduc atingere bunelor moravuri sau să producă scandal public. alterarea adevărului priveşte: A. cât şi după redactarea înscrisului oficial. ori să tulbure grav ordinea publică. doar un înscris oficial. B. trebuie să fie făcute în public. 170) Obiect material al infracţiunii de uz de fals poate fi: A. atât înainte. în momentul în care se comite acţiunea prin care se aduce atingere bunelor moravuri se produce scandal public. în formă şi sursa sa.

178) Latura subiectivă a infracţiunii de „asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni”. numai din culpă. infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice. 329 din Codul penal: A. se comite cu: A. poate fi săvârşită şi din culpă. în momentul realizării acţiunii de lovire sau distrugere. cât şi din culpă. 177) Elementul material al laturii obiective al infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiunii se caracterizează prin următoarele modalităţi de acţiuni: A. B. iniţiativa de a constitui o asociere în acest sens. B. în persona propria. a înlesni practicarea prostituţiei. ori se tulbură grav liniştea şi ordinea publică. B. C. 179) Care din acţiunile de mai jos sunt elemente materiale ale laturii obiective ale infracţiunii de „proxenetism”. intenţie directă sau indirectă. 176) Sub aspect subiectiv. B. subiectul activ este nedeterminat (pluralitate constituită. în momentul în care se comite acţiunea prin care se aduce atingere bunelor moravuri se produce scandal public. denunţarea unei asemenea asocieri. 309 . se consumă: A. de art. în momentul când se săvârşesc acţiunile care aduc atingere bunelor moravuri. pluralitate ocazională). comisivă. orice persoane care răspund penal în calitate de coautoR 175) Infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice. atât cu intenţie. C. a denunţa activităţile care duc la practicarea proxenetismului 180) Proxenetismul este o infracţiune: A. C. proprie. a nu trage foloase de pe urma practicării prostituţiei. B. B. neaderarea la o asociere creată în acest scop. prev. C. intenţie directă sau indirectă.B. se poate săvârşi din culpă. C. se caracterizează prin: A. C. C.

Aici s-a constatat că victima a contactat o răceală pentru vindecarea căreia a avut nevoie de 20 de zile de îngrijiri medicale. 179.(1) şi art.175 lit. La cererea lui X.(21). 4.(1). Care este încadrarea juridică a faptelor comise de Y? R: art. după care a plecat dezbrăcată spre casă.X mergând spre stâna sa vede la o stână vecină o persoană de sex feminin. respectând astfel cererea expresă a lui X. care a şi decedat. care a fost alertat de plânsetele neîncetate ale nou-născutului.181) Proxenetismul poate să constea în: A. abandonând-o în acea încăpere. aflat în stare de beţie voluntară completă. Care este încadrarea juridică a faptelor comise de X? R: art. 2. a convins doi minori. X îi propune acesteia să întreţină relaţii sexuale şi întrucât Y a refuzat 310 . decedând. 180 alin. Care este încadrarea juridică a faptelor comise de Z? R: art. X a aşteptat până ce s-a făcut întuneric. Z a rămas în cameră până când X a luat medicametele şi a ajuns în stare de inconştienţă. S-a susţinut că X a fost ademenită într-o baracă părăsită de la marginea unei pieţe agglomerate. Y. X. C. 3. Copilul a fost găsit şi dus la spital de unul dintre locatarii blocului. B.211 alin. indemnul la fapte antisociale. Pentru ce faptă penală ar trebui să răspundă X? R: art. producerea de materiale obscene. Aici Y a dezbrăcat-o cu forţa şi i-a luat hainele. tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei SPEŢE 1. Copii l-au crezut şi au ingerat acea substanţă. 5. s-a decis să se sinucidă şi i-a cerut soţului ei Z o cutie de medicamente.179 alin (2). Z nu a făcut nici un gest pentru a o salva. în vârstă de 5 şi respectiv.d). spunându-le că poate face chiar o demonstraţie şi dacă vor ingera o substanţă care produce rapid şi fără dureri moartea el îi va invia. bolnavă fiind. că el poate prin puteri paranormale să învie persoanele decedate. X şi-a abandonat copilul nou-născut în scara unui bloc locuit. 189 alin. 15 ani. Inculpatul. art.

(2). fiind prieten cu Y. 10. 6. Care este încadrarea juridică a faptelor comise de X? R: art. Crezut pe cuvânt. a depus plângere penală împotriva cumnatului ei. Ce faptă comite X? R: tentativă la art.a lovit-o de mai multe ori şi a luat-o în braţe cu scopul de a o duce în pădure pentru a o viola. 8. X.S-a reţinut că X s-a furişat noaptea târziu în patul soţiei fratelui său geamăn şi a întreţinut raporturi sexuale fără ca aceasta să-şi dea seama că nu are ca partener pe soţul ei. a cărui uşă nu era încuiată. X s-a speriat şi a fugit fără să mai întreţină raporturi sexuale cu Y. 9. profitând de faptul că ştia codul pin. deoarece a auzit zgomote pe holul apartamentului.Trei tineri aflaţi în stare de ebrietate au scris cu vopsea pe faţada şcolii nou construite din localitatea Voroneţ şi a mănăstirii din localitate sloganuri fotbalistice. 208 şi art.şi art. 208 alin. Acesta a intrat în bucătărie şi cu o cheie potrivită a desfăcut butelia de la aragaz. a sustras-o şi a coborât pe scara de urgenţă.192.X a pătruns în timpul zilei într-un apartament aflat la etajul IV. iar aceasta a căzut cu capul într-o piatră şi a decedat mai târziu.(1). a reuşit astfel să intre în incinta stadionului vizionând meciul fără a plăti contravaloarea biletului. Care este încadrarea juridică a faptei? R: art. X a scăpat-o. Comit cei trei vreo infracţiune? R: art.(3). 311 . l-a folosit şi a scos de la un bancomat 1000 RON din contul lui Y. 217. A doua zi când victima a realizat cele întâmplate. Ce trebuie să decidă instanţa? R: nici o infracţiune 7.X a sustras din buzunarul lui Y un card şi după două zile.S-a reţinut că X a susţinut în faţa controlorilor de la poarta unui stadion că este ofiţer de poliţie pentru a intra fără bilet la un meci de fotbal. Pe drum din cauza faptului că Y s-a zbătut. care nu avea acea calitate.215 alin. 197 alin.

Fapta lui X şi a poliţistului a fost descoperită. 256. 13. Aici X promite şi îi dă poliţistului care anchetează cazul suma de 200 Euro pentru a da o soluţie favorabilă plângerii. aflând de cele întâmplate. X se deplasează la medicul legist căruia îi povesteşte cele întâmplate şi ii promite suma de 100 Euro în schimbul unui act medico. Medicul legist refuză oferta lui X. aranjează el să fie achitaţi de instanţa. S-a reţinut că X a primit pe parcursul a trei ani cât a fost ospătar .legal care să ateste că a fost lovit. Y se enervează şi proferează la adresa lui X expresii jignitoare. X se prezintă la Y care este funcţionar în cadrul Primăriei Galaţi pentru eliberarea unei adeverinţe. se duce la Parchet unde formulează o plângere penală împotriva lui Y arătând că acesta l-a lovit fără motiv. Y refuză nejustificat eliberarea adeverinţei care îi era necesară lui X pentru rezolvarea unor probleme personale. 11. poliţistul cu complicitatea lui T care lucra în cadrul poliţiei. Ulterior X se duce la O care. motivând că o cunoaşte la Judecatorie pe E care este grefier. Ce faptă comite X? R: tentativă la art. După evadare X şi poliţistul. 215. situaţie care a dus la arestarea acestora. bacşiş de la fiecare client pe care l-a avut. Comite acesta vreo faptă penală? R: tentativă la art. funcţionar la primărie. susţinând în mod fals că această sumă reprezintă contravaloarea actelor ce trebuia să le elibereze secretarul primarului.(2). angajat într-un restaurant de lux. Văzând aceasta X părăseşte Primăria. 12. reusesc să evadeze. Procurorul îi solicită lui X un act medico-legal prin care să ateste cele relatate de el. Ulterior X este chemat la organul de poliţie pentru a susţine cele reclemate la Parchet. le promite că are influenţă pe lângă procurorul care instrumentează cauza şi nu o să-i mai aresteze. a pretins de la o persoană o sumă de bani. X. Încarceraţi în arestul poliţiei.Ce faptă comite X? R: tentativă la art. 215 alin.Acesta accepta. 312 . La insistenţele lui X. îi spune că dacăi da 2000 Euro. merg la N care în schimbul a 3000 Euro.

Art. art. 16.282 alin. datorită faptului că aceasta a abandonat şcoala şi nu avea alte surse de venit. Acasă a descoperit că sunt false.254 alin.Art. 257 c. X a primit rest la un magazin două bancnote de 100 lei.2.282 alin.Art. 15.Art. Comite X o faptă penală? R: art. S-a reţinut că X a primit şi transportat mai multe bancnote şi monede false de la locuinţa falsificatorului la cea a lui Z.1 c. Fiica lui X însă nu a recurs la acestă metodă de a procura bani şi s-a angajat ca dansatoare într-un bar de noapte.pen.329 alin. Pentru a nu pierde valoarea acestor bancnote a mers la un magazin universal de unde a cumpărat un cuptor cu microunde cu banii respectivi. art. 246 c. . . X. de art.Art.1. Ce faptă comite un senator ce semnează condica de prezenţă în locul unui coleg absent? R: art.215 alin.pen.1 c. Pentru ce ar trebui să răspundă X? R:Complicitate la infracţiuna prev.1.Art.1 c. . 14.pen. . student la facultatea de istorie.pen.pen. a copiat la un examen grilă pentru a obţine o notă care să-i dea dreptul la o bursă de merit.1 c.2 c.pen.Ce infracţiuni s-au comis în speţă? R: . Pentru ce ar trebui să răspundă X? R: art. persoana care a pus în circulaţie aceste falsuri. 255 alin. X a îndemnat-o pe fiica sa minoră să practice prostituţia.(2).Art.pen. 250 alin. 255 alin. . 269 alin.270 c. . . Comite acesta o faptă penală? R: nu 18.(3) 313 .pen.215 alin.(2) şi art.Art. 259 alin.288 17. după o prealabilă înţelegere cu aceasta.(2).

b) art. în vârstă se 17 ani. 254. c.19.p..215 alin. moment până la care avusese numeroase relaţii sexuale cu X. după o prealabilă înţelegere.1 lit.p. deoarece B si-a uitat valiza. a si b. X i-a spus unei persone că dacă se hotărăşte să îşi omoare soţia .215 alin. Care este încadrarea juridică a faptei? R: art. în vârstă de 25 de ani.214 alin.3. profitand de aceasta situatie sustragand-o. a si b. art. 1 c. 1.e.2 c. c) art.254. c.p. căsătoria nu a mai avut loc. primar.000 RON. 211 alin. secretară la o primărie. de art. 1 c.p. 212 alin.. el nu va spune nimănui despre aceasta.Ce fapta comite A care fiind in sala de asteptare a garii observa ca B a plecat si si-a uitat valiza. 216 alin. Ce fapta comite patronul unei firme care elibereaza o fila CEC in valoare de 210. c. cp. 24. După ce Y a împlinit 18 ani.(1). 20. şi Y. a) art.X complicitate la infracţiunea prev.209 alin. a) art. b) art.a) şi c). în fapt.5. deoarece X se îndrăgostise între timp de un alt elev din clasa a XI-a.208 alin. elev în clasa a XII a din acelaşi liceu. stiind ca nu are provizie sau acoperirea necesara? a) art. să întreţină raporturi sexuale promitându-i că după ce acesta va împlini 18 ani se vor căsători. Ce fapte penale comit cei doi? R:Y-art.p. de art.4. X a fost trimis în judecată pentru nedenunţarea unor infracţiuni. 1. 23. Este corectă această încadrare juridică? R:Complicitate la infracţiunea prev. Acest lucru s-a întâmplat. X. cp c) art.175 lit.p. 21. 211 alin. b) nicio fapta penala. profesoară la un liceu. 202 alin.1. c) art. 314 . 21 lit. 2 lit.Ce fapte comite A si B care inarmati cu pistoale patrund pe o nava de pasageri ancorata in port si sub amenintarea armelor sustrag bunuri ale pasagerilor. 21 lit. i-a propus lui Y .. 22. c si alin. pretindea sume de bani pentru a mijloci unor diferite persoane o serie de facilităţi acordate de primar. S-a reţinut că pe parcursul a trei ani X.

Ce faptă comite X? R: art.25. pentru a-l scăpa de rigorile legii pe autorul real al acestei infracţiuni. Y. 315 . X. sa autodenunţat pentru comiterea unei infracţiuni de furt. 264. în timp ce era cercetat pentru infracţiunea de omor ca calificat. fratele său.

Editura All Beck.III. CRISTINA POPA. 2006 A. Craiova. Craiova. Bucureşti.BOROI– Drept penal. “Drept civil. BECK. Contracte civile”. Codul de Procedură Penală. Partea generală. Ed. Editura UNIVERSITARĂ. TURIANU. A. ediţia a II-a.Juridic. Partea specială. “Drept civil. – Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Editura CERMAPRINT. Vasile Cătălin Daniel. VLAD BARBU. Bucureşti. Persoanele. descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. VLAD BARBU. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate. 1971.78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea. 2008. Bucureşti. Contracte speciale”. DALIA TOADER.BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ C. 316 . Univ. Bucureşti. TURIANU. 2004. Bucureşti. ION CHIPĂILĂ. 2010 V. Legea nr. 2008. Partea generală. Bucureşti. Gheorghiu Valeria. 2009. 2008. Curs selectiv şi teste grilă”. C. Codul Penal al României cu modificările şi completările la zi. Codul silvic. Editura CH. Editura SITECH. “Drept civil. Editura Academiei. MACAROVSCHI LAURA “Drept civil – Drepturi reale. 2009. Note de curs”. Bucureşti.DONGOROZ şi colab. Codul rutier. Bucuresti. 2006. Editura Sitech. “Drept penal – partea generală”. “Curs de drept civil. Culegere de practică judiciară”.FILIPAŞ-Drept penal român-partea specială. GHEORGHE CIOLAN-Drept penal. “Instituţii de drept succesoral”. VLAD BARBU. Persoanele. Editura NAŢIONAL. Partea specială. Editura CERMAPRINT. vol. 2008 LEGE nr. Codul Civil al României. Editura BIOTERRA.

....... Răspunderea pentru fapta proprie ................... Noţiune şi utilitate.. Uzucapiunea de 30 de ani .......................................A TEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILOR RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ ............ Joncţiunea posesiilor .................................... 23 2........................................................................................................... Efectele uzucapiunii .................................................................................................................... 13 2....................... 28 1.......................... 15 2................................................................... 14 2............................................................ 12 CAPITOLUL II NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL ...................................... Cauza actului juridic civil ............ Răspunderea pentru fapta altuia..............................................1.....................................................................................................................................4....................................... Obiectul actului juridic civil .. 21 1..........3.............. 10 1.......................... Posesia...................... Condiţiile actului juridic civil .................5........................................2....1........... 28 2................CUPRINS INSTITUŢII DE DREPT CIVIL Partea I DREPT CIVIL – PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL I ACTUL JURIDIC CIVIL .. 19 1.....5................................................................................3.......2...................................................................................................................... trasături şi funcţii .............................................. 13 2.............................. 23 2.................................................... 22 2..2.........................1......................................... 26 2.............................. 24 2.......................................................................... 19 1........... Regimul juridic al nulităţii ............................................................................................................................................................... 8 1.... Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale......................... 7 1......... Efectele nulităţilor ......................2.................................................................................................. 13 2.................................. 19 1............................................................................7.................................................... Atributele dreptului de proprietate............................. Domeniul de aplicare al uzucapiunii ....................................................................4..3..................................... Noţiune.............................. Definiţia dreptului de proprietate ...................................................5....... 22 2.............................................................................................6............................................................................................................................................................... Capacitatea de a încheia acte juridice civile .... edificii şi lucruri în general ..................... Definiţia si funcţiile nulităţii ................................................................................................................................................................................................................................. condiţie de fond a uzucapiunii ............................................. 7 1.... 29 3....................4............... 22 CAPITOLUL II MODURILE DE DOBÂNDIRE A PROPRIETĂŢII ŞI A ALTOR DREPTURI REALE.................................. 22 2..........8......... UZUCAPIUNEA (PRESCRIPŢIA ACHIZITIVĂ) ................................ 16 PARTEA A II ... 34 317 ... Cadrul legal ....... Clasificarea nulităţilor actului juridic civil ........ 30 4......................... Formele dreptului de proprietate ... 7 1.............................................................. 27 PARTEA A III ................. 24 2.......... Uzucapiunea de 10 până la 20 de ani ........................................................................................................1........................ Cauzele de nulitate ...... Consimţământul ........................3....................................... Caracterele juridice ale dreptului de proprietate .................................................4........A DREPTURILE REALE PRINCIPALE CAPITOLUL I DREPTUL DE PROPRIETATE .....................................

......................................... 80 9.......................... 39 Caractere juridice.......... Clasa colateralilor ordinari (Clasa a IV-a de moştenitori) ................................ 77 5..... Clasa ascendenţilor ordinari (Clasa a III-a de moştenitori)........ Nedemnitatea succesorală ................................3................................................................................................................................................ Reprezentarea succesorală ..................................................................................................................................... Vinovatia in legea penala .......... Definirea efectelor.............................................................................................................................................................................................................................................................................................................. Obligaţiile vânzătorului ...2..............................2.. CONTRACTUL DE VÂNZARE – CUMPĂRARE ................ Efectele contractului de vânzare-cumpărare ..................5................................A CONTRACTELE CIVILE I................. Condiţiile de validitate a contractului de vânzare-cumpărare..............2............... 71 INSTITUŢII DE DREPT PENAL PARTEA I DREPT PENAL – PARTEA GENERALĂ 1...............................................................4................................................................2......................................................1............................................... Precizări privind devoluţiunea succesorală legală ................... 78 6.................................................................................................................................................................. 39 1............................ 64 3.......................................... 68 3............... 41 2.......................... Infracţiunea continuă ..........................PARTEA A IV ........ 61 CAPITOLUL III REGULI SPECIALE APLICABILE DEVOLUŢIUNII LEGALE A MOŞTENIRII .................................................................................................................................................................................................................................................... Obligaţiile cumpărătorului ................ Regimul actelor de pregătire în dreptul penal român actual ........................................................... 54 1......................... 45 3.......................................................................................... 55 1.................................................................................. 39 2........................................................................................................................ 45 3................................... 77 4 Tentativa.......................1...................... 40 2..................................... Actele preparatorii .................................... Infracţiunea deviată........................... 54 1.........................................3................................ în concurs cu fiecare clasă de moştenitori ............................................ Capacitatea părţilor ........................ Tentativa relativ improprie .............................................................. 42 3........... 80 10..................... 64 3.................................................... 65 3. 51 CONTRACTUL DE INTRETINERE ........ 40 2........ Clasa descendenţilor (Clasa I a descendenţilor legali) ........................ 79 8................. 69 3........................................ Incriminarea şi sancţionarea tentativei în dreptul român ....................................................... 68 3............................................................................................3.............................................. 78 7...................................... 81 318 .... Clasa mixtă a ascendenţilor privilegiaţi şi a colateralilor privilegiaţi (Clasa a II-a) .............................................................................1...................................................................A SUCCESIUNI CAPITOLUL I DEVOLUŢIUNEA SUCCESORALĂ ŞI CONDIŢIILE DREPTULUI DE MOŞTENIRE ....................... 45 3....................................2..............................................................................6.. 60 2.......... Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor al defunctului .. 60 2.. Consimţământul ............... 75 2............ Vocaţia la moştenire ................................................. Infracţiunea simplă ...... 52 PARTEA A V ........................................... Dreptul la moştenire al soţului supravieţuitor.......... Noţiune si conditii ................. Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de vânzare-cumpărare ........................................................1......... Principiile devoluţiunii legale ..... Obiectul contractului ...... 56 CAPITOLUL II PRINCIPIILE GENERALE ALE DEVOLUŢIUNII LEGALE A MOŞTENIRII ŞI EXCEPŢIILE DE LA ACESTE PRINCIPII ..................................3......................... 49 CONTRACTUL DE DONATIE .......................... Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului . 76 3..1......

........................................ Circumstanţele agravante legale ..................... ..................................... 119 2............... 149 1.. 87 16................................139 4..................98 29............................................................... Omorul deosebit de grav .. 98 28.......................... Omorul ......... 142 1........................................................... 106 38.. 142 2.................................. Beţia accidentală completă .................................................... VIOLAREA DE DOMICILIU ........ 119 1........ ............................................................89 20................ Aplicarea pedespselor principale ....................................................................................................................113 43......................... ........ Efectele circumstanţelor agravante .............................................Confiscarea specială ............................................................................ INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTĂŢII PERSOANEI .......105 37................ 130 II... 149 2................. 111 41 Reabilitarea de drept în cazul persoanei fizice............. 135 2....................................................................... Suspendarea condiţionată a executării pedepsei în cazuri speciale ............................................................ 83 13..................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 100 30.......................... Structura...................................................................... Lovirea sau alte violenţe........................... ŞANTAJUL .................................................................... 147 IV............................................................................90 21............ 93 23................................................................................................................................................................................................. Termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei ...... Vătămarea corporală gravă ......................................................................................... Omorul calificat ........................... Autoratul... Formele concursului de infracţiuni ............................................ .... 108 39.................................................................................. Închisoarea aplicabila infractorilor minori ......... 102 34........................................................................................................................................................................................ Prescripţia executării pedepsei ........................................................ Legitima apărare ................ 137 3......................................... 112 42...................................... Efectele circumstanţelor atenuante ...................................................101 33............................................................................... ..........................100 31 ....... INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA VIAŢA SEXUALĂ ........................................96 25...... 101 32........... Executarea pedepsei într-o închisoare militară ........................ ..............................pen................................................... .............................. Circumstanţele agravante judiciare .... Noţiune şi condiţii ......................................................... 104 36............... Noţiune şi condiţii......................................................................... ACTUL SEXUAL CU UN MINOR .. 96 26............... 118 CARACTERIZARE GENERALĂ ...................... Liberarea condiţionată în cazul detenţiunii pe viaţă ..................... Forme......................... 110 40 Întreruperea si suspendarea cursului prescripţiei executării pedepsei.... Tratamentul penal al concursului de infracţiuni in dreptul penal roman................................................................................................................................................. .....................II-a DREPT PENAL – PARTEA SPECIALA CAPITOLUL I INFRACŢIUNI CONTRA PERSOANEI .... ....... 118 I.... Infracţiuni ce nu pot fi comise în coautorat ................................................................................................... Efectele executării pedepsei într-o închisoare militară .....85 15.....................................................................................................................................................Noţiune.................................. 124 3.................... LOVIREA ŞI VĂTĂMAREA INTEGRITĂŢII CORPORALE SAU A SĂNĂTĂŢII .................... 87 17........................................................114 PARTEA a. 84 14.. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi .................................................... 153 319 .............. Infracţiunea complexă ............................. Sanctiune ............... Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art........................................................ ....................... Tratamentul penal al infractiunii continuate........... .................................................... Coautoratul.....................................................183 C...... Reabilitarea judecătorească ...................... Infracţiunea continuată.............................................. 94 24......................................... 88 18..............................................................Graţierea .......................................... 82 12................................................................ Vătămarea corporală .................... LIPSIREA DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL .............. 145 3.................. Minoritatea făptuitorului.................. 98 27.... 141 III.11...................................................................................................................................................................... Felurile instigării .............................. 89 19........ ................................. VIOLUL ......................................................................................................................... Suspendarea condiţionată a executării pedepsei Noţiune si conditii de acordare ............... OMUCIDEREA ...................... ............ Categoriile de bunuri supuse confiscării speciale ........................... Concursul de infractiuni ................. 103 35... Instigarea...... Reabilitarea de drept în cazuri speciale ..................................)......... 134 1.......................... ......................................................................................................92 22........... Noţiune şi condiţii .............................................................................................................

.................................................................................................. 210 1 .................... 205 7 ............................................. INFRACŢIUNI CARE ÎMPIEDICĂ ÎNFĂPTUIREA JUSTIŢIEI ........................................................................................ ÎNŞELĂCIUNEA ......... TALHĂRIA .......................FALSUL MATERIAL ÎN ÎNSCRISURI OFICIALE .................... 189 4 ................................................................................................................................................................... 160 CAPITOLUL II INFRACŢIUNI CONTRA PATRIMONIULUI ...................................................................................................... 185 2 .......................................................................................................................... 179 CAPITOLUL III INFRACŢIUNI CONTRA AUTORITĂŢII ............... 221 II................................................................... 236 TESTE ŞI SPEŢE PENTRU VERIFICAREA CUNOŞTIINŢELOR ...................................................... UZURPAREA DE CALITĂŢI OFICIALE .............................................FALSUL ÎN ÎNSCRISURI SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ . 175 6..................................................................................... 191 5 ......................................................................... 206 B.......................FALSIFICAREA DE MONEDE SAU ALTE VALORI .................................................................................................................................................................... 184 CAPITOLUL IV A.............................................................................. 229 CAPITOLUL VI INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAŢII PRIVIND CONVIEŢUIREA SOCIALĂ..... 213 3 ............................................................. 231 1...................................................... 185 1 ........................................NEGLIJENŢA ÎN SERVICIU ........................................................................................................................................................................................................... 236 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ...................................... 225 2 -FALSUL INTELECTUAL ... 169 4................................................................. INCESTUL..... 227 4 . 225 1 ............................................................................................................................................................. 229 5...... 216 CAPITOLUL V INFRACŢIUNI DE FALS ............ TIMBRE SAU ALTE VALORI .............................................................................ULTRAJUL CONTRA BUNELOR MORAVURI ŞI TULBURAREA ORDINII ŞI LINIŞTII PUBLICE . 173 5............................... FALSURI ÎN ÎNSCRISURI ..................... ULTRAJUL ....................................................... 161 2............................................................ FALSIFICAREA DE MONEDE....... 231 2 . 221 I.................................................................ASOCIEREA PENTRU SĂVÂRŞIREA DE INFRACŢIUNI ........................................................................ 199 6 ..................................... DISTRUGEREA .................................................................................................... 155 4.......................................................................................................................................... DELAPIDAREA .....PRIMIREA DE FOLOASE NECUVENITE ........................................... FALSUL ÎN DECLARAŢII................ 210 2 ............................................................................................................. 161 1.............. FURTUL CALIFICAT ....................................................... 182 2............................................................................................................. FURTUL ............3....................................................ABUZUL ÎN SERVICIU SAU ÎN LEGĂTURĂ CU SERVICIUL ...CORUPŢIA SEXUALĂ ......................................... 158 5....................................................................................................................................TRAFICUL DE INFLUENŢĂ ............... 234 ANEXE ............................................... 187 3................................ INFRACŢIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGĂTURĂ CU SERVICIUL ..........................MĂRTURIA MINCINOASĂ ......................................................................................................................................................................... 182 1......................................................................................................................................................................................................... PURTAREA ABUZIVĂ...... 221 1 .......... 226 3 ...................................................................................... 316 320 ............................ARESTAREA NELEGALĂ ŞI CERCETAREA ABUZIVĂ ...........................DAREA DE MITĂ ........................ 164 3............................. PERVERSIUNEA SEXUALĂ ................................................... 232 3 – PROXENETISMUL ....................................................................LUAREA DE MITĂ.........UZUL DE FALS ..................FAVORIZAREA INFRACTORULUI ............................................................................................