Cezar Bîrzea

CET~|ENIA EUROPEAN~

POLITEIA–SNSPA, 2005

CUPRINS
Introducere /4 Modulul I – Teoria ]i practica cet`\eniei /6 1. Redescoperirea cet`\eniei: dezbaterea contemporan` /6 2. Contextul cultural ]i istoric al cet`\eniei /12 3. Ce este cet`\enia /14 a) Cet`\enia statutar` ]i cet`\enia identitar` /15 b) Cet`\enia normativ` ]i cet`\enia efectiv` /16 c) Defini\ia pragmatic` a cet`\eniei /16 4. Cet`\enia – o nou` paradigm` a ]tiin\elor politice /17 a) Teoria cet`\eniei /18 b) Teritorialitate, stat na\ional, cet`\enie /25 5. Cet`\enia ]i societatea civil` /30 a) Defini\ia societ`\ii civile /32 b) Structura spa\iului public /33 c) Tipologia regimurilor politice /35 d) Globalizarea societ`\ii civile /38 6. Competen\a civic` /39 a) Cultura civic` /39 b) Drepturile ]i responsabilit`\ile /40 c) {nv`\area cet`\eniei /42 Modulul II – Cet`\enia european` ca statut juridic /45 1. Cet`\enii ]i exercitarea puterii [n Uniunea European` /45 2. Statutul juridic al cet`\eanului european /48 3. Sistemul de protec\ie a drepturilor cet`\enilor europeni /49 Modulul III – Identitatea european` /52 1. Formarea con]tiin\ei europene /54 a) Mitul unit`\ii teritoriale /54 b) Mitul destinului istoric /54 c) Mitul imperiului universal /55 d) Mitul unit`\ii cre]tine /57 e) Mitul unit`\ii intelectuale /57 f) Mitul unit`\ii pacificatoare /59 2. Spiritul Europei: reperele identit`\ii culturale europene /60 3. România ]i Europa: dileme identitare /64 Modulul IV – Democra\ia european` /68 1. Uniunea European` ca spa\iu public (“Euro-polity”) /69 2. Sistemul decizional /77 a) Metoda parteneriatului /78 b) Metoda negocierii /79 c) Metoda co-op\iunii /79 d) Metoda consensual` /80 3. Guvernan\a european`: regim, federa\ie sau stat suprana\ional? /83 4. Na\ional ]i suprana\ional în construc\ia european` /91 Modulul V – „Europenizarea” spa\iului public na\ional /98 1. „Europenizarea” ca fenomen istoric ]i politic /99 2. Actorii „europeniz`rii” /105

2

a) Administra\ia public` /106 b) Parlamentele na\ionale /106 c) Partidele politice /107 d) Justi\ia /108 e) Regiunile /108 f) Grupurile de interes /109 3. Societatea civil` transfrontalier` /110 4. Abordarea comparativ` a „europeniz`rii”: convergen\` sau diversitate? /111 Modulul VI – Construc\ia cultural` a cet`\eniei europene /114 1. Cet`\enia european`: mituri fondatoare, simboluri, tradi\ii reconstruite /115 2. Cet`\enia ]i construc\ia identitar` european` /119 3. Cultura organiza\ional` a spa\iului public european /124 4. Rolul educa\iei /129 a) Dimensiunea european` /130 b) Procesul de la Bologna /130 c) Strategia de la Lisabona /131 Concluzii /132 Anexa I – Sensul dat cet`\eniei în diverse contexte culturale /134 Anexa II – Componentele culturii civice /135 Anexa III – Educa\ia civic` în curriculum-ul formal din \`rile europene /136 Anexa IV – Caracteristicile identit`\ii europene /145 Anexa V – Cronologia unific`rii europene /146 Bibliografie /148

3

• propune c`i ]i mijloace ale construc\iei identitare a euro-cet`\eniei.E. ceea ce permite abordarea unor aspecte înrudite. între identitatea cultural` european` ]i identitatea politic` a U.). pe diver]ii actori ai spa\iului civic comunitar. considerat ca o paradigm` a ]tiin\elor politice. • interpreteaz` cet`\enia european` într-o viziune l`rgit` (ca statut juridic. • circumscrie problematica democra\iei europene (îndeosebi aspectele controversate ale reprezentativit`\ii. precum ]i tuturor celor interesa\i de problematica integr`rii europene. transparen\ei.. institu\ionalismul (baza teoretic` a „europeniz`rii“) ]i guvernan\a (ca alternativ` la guvernare). Pe scurt. de redefinirea rolului statului ]i a spa\iului public. destinat în primul rând studen\ilor în ]tiin\ele sociale ]i politice. Acest proiect trebuie sus\inut de o construc\ie identitar` adecvat`. de asumarea drepturilor ]i a responsabilit`\ilor care decurg din cet`\enia european`. În aceast` perspectiv`. 4 . institu\iilor ]i politicilor U. suveranitatea ]i declinul statului na\ional.E. precum globalizarea. care pot interesa direct pe viitorii formatori ]i speciali]ti în politicile publice. dreptului comunitar. la democra\ia european`? Cum se poate transforma cet`\enia na\ional` într-o cet`\enie suprana\ional` ]i care sunt mijloacele acestei construc\ii identitare? Aceste întreb`ri generice sintetizeaz` premisele conceptuale ale acestui curs. particip`rii ]i r`spunderii publice) în contextul specific al cet`\eniei europene. • plaseaz` dezbaterea actual` privind viitorul Uniunii Europene în cadrul explicativ al ]tiin\elor politice. federa\ia interguvernamental` sau coali\ia unor „polity“ na\ionale? Ce fel de identitate colectiv` este cet`\enia U. cultur` organiza\ional` ]i ac\iune social`). în inten\ia noastr`.INTRODUCERE Ce înseamn` s` fii cet`\ean al Europei? Care sunt drepturile ]i responsabilit`\ile care definesc cet`\enia european`? Este oare suficient` de\inerea actelor civile ale na\ionalit`\ii unui stat membru al Uniunii Europene? Care este spa\iul public în care se exercit` aceast` form` de civitate: statul suprana\ional. • face distinc\ia între comunitatea cultural` ]i comunitatea politic`. cursul de fa\` are în vedere familiarizarea cu problematica general` a Uniunii Europene ca proiect politic. a]a cum sunt teoria neo-func\ionalist` (care fundamenteaz` metoda consensual` ]i dreptul comunitar).E. de schimbarea normelor ]i proceselor institu\ionale din fiecare sistem na\ional. cet`\enia european`) ca paradigm` a ]tiin\elor politice. devenite teme majore ale ]tiin\elor politice. identitate colectiv`. cursul de fa\` are propria identitate: • el pleac` de la conceptul integrator de „cet`\enie“.E.? Care sunt sistemele sale de legitimare ]i mobilizare civic`? Cum se raporteaz` cet`\enia U. Fa\` de alte demersuri (consacrate „studiilor europene“. cursul nostru vizeaz` urm`toarele obiective generale: • în\elegerea ]i utilizarea conceptului de cet`\enie (]i a variantei sale.

caracterizarea identit`\ii culturale europene ca surs` posibil` de legitimare a identit`\ii politice a U. evaluarea formativ`. dup` fiecare unitate de con\inut (dup` fiecare modul). folosirea unor metode participative. Fiec`ruia din aceste ]ase obiective îi este consacrat câte un modul relativ autonom. caracterizarea fenomenului de „europenizare“ a spa\iului public na\ional ]i a consecin\elor sale asupra euro-cet`\eniei. aplica\ii în grupuri de lucru).E. 5 .• • • • • definirea cet`\eniei europene în dubla sa ipostaz`. construc\ia unor „reader“. de la textul „predat“. analiza construc\iei culturale a identit`\ii U. politicilor ]i metodelor de guvernare pe care le-a produs. cunoscute ]i asumate în prealabil. Între aceste module exist` rela\ii de interdependen\` ]i continuitate. Le mul\umim tuturor ]i pe aceast` cale. astfel încât înv`\area unuia nu este posibil` f`r` achizi\ionarea cuno]tin\elor ]i a competen\elor prev`zute în modulul precedent. În acest fel. cursul nostru î]i propune s` promoveze ]i s` aplice câteva elemente-cheie ale asigur`rii calit`\ii: centrarea pe obiective precise. cu obiectivele sale specifice ]i instrumente proprii de evaluare (teste-gril`.E.. memorat ]i reprodus la o abordare interactiv` ]i responsabil`. urmând ca fiecare modul s` genereze propriile activit`\i de cercetare. Ponderea se va deplasa astfel de la cuno]tin\e la activit`\i de înv`\are. folosirea unor criterii clare de m`surare a performan\ei (obiectivele specifice ale fiec`rui modul). diferen\ierea comunit`\ii culturale de comunitatea politic` în care se exprim` cet`\enia. ]i în\elegerea mecanismelor care deosebesc identificarea na\ional` de identificarea postna\ional`. de statut juridic (cet`\enia formal` sau ansamblul drepturilor suprana\ionale oficial recunoscute) ]i identitate colectiv` (cet`\enia informal` sau apartenen\a subiectiv`). rezolvare de probleme concrete ]i dezvoltare de proiecte de c`tre studen\i. proiecte personale. În elaborarea acestui curs am beneficiat de sprijinul colegilor de la Facultatea de }tiin\e Politice a SNSPA – Bucure]ti ]i de sus\inerea programului academic New Europe Colege – NEC-Link. care s` angajeze studen\ii în construirea propriului parcurs academic. în\elegerea democra\iei suprana\ionale a Uniunii Europene. a institu\iilor. Suportul de curs va fi distribuit înc` de la început în form` electronic` sau tip`rit`.

Acest prim modul precede analiza propriu-zis` a cet`\eniei europene ca proiect cultural ]i politic. Ea valorific` diverse concepte-cheie ale teoriei politice (democra\ia participativ`. F`r` o în\elegere minimal` a acestui concept. în locul apartenen\ei obligatorii la un teritoriu. Din acest motiv. • s` deosebeasc` cet`\enia ca sistem de valori. Este o introducere în problematica general` a cet`\eniei ]i a consecin\elor sale asupra politicilor publice. societatea civil`. Ea î]i propune s` construiasc` o comunitate politic` transteritorial` ]i s` fac` din Uniune un spa\iu public comunitar. cet`\enia inspir` o serie de norme ]i practici sociale. într-un model explicativ al societ`\ii democratice. a particip`rii politice. se refer` la un set de valori ]i institu\ii. Ea une]te comunitatea academic` în jurul unui concept integrator. rela\ia dintre stat ]i societatea civil`. 1. • s` foloseasc` cuplul drepturi – responsabilit`\i în situa\iile cotidiene ale vie\ii publice. cet`\enia face parte din cultura profesional` de baz` a studen\ilor în ]tiin\ele politice ]i sociale. Cet`\enia este o paradigm` a ]tiin\elor politice care permite interpretarea proceselor democratice din perspectiva apartenen\ei.MODULUL I TEORIA }I PRACTICA CET~|ENIEI Cet`\enia european` este o provocare pentru teoria ]i practica cet`\eniei. politicile publice. ar fi dificil s` explic`m probleme conexe precum participarea democratic`. a identit`\ii. • s` în\eleag` fundamentele politice. În sfâr]it. La încheierea acestui modul. coeziunea social`. capabil s` relanseze interesul public pentru problematica social` ]i politic`. un sistem de institu\ii ]i rela\ii care regleaz` comportamentul public ]i orienteaz` ac\iunea colectiv`. studen\ii vor fi capabili: • s` defineasc` cet`\enia ca statut juridic ]i politic (na\ionalitatea) ]i ca identitate. ordinea civic`. justi\ia social`). • s` defineasc` competen\a civic` ]i cultura politic` subiacent`. Studen\ii ]i cercet`torii în ]tiin\ele politice au îns` un motiv suplimentar pentru a se concentra asupra acestui termen. • s` explice consecin\ele acestei dualit`\i asupra cet`\eniei europene. În aceast` perspectiv`. la o cultur` ]i un stat na\ional. El permite în\elegerea fundamentelor legale ]i politice ale drepturilor suprana\ionale ]i definirea practicilor sociale care decurg din aceste drepturi. drepturile omului. pentru prima dat`. studiul conceptului de cet`\enie este indispensabil. drepturile omului. Ea vizeaz` o cet`\enie postna\ional` care. ca institu\ie politic` ]i ac\iune social`. Redescoperirea cet`\eniei: dezbaterea contemporan` Conceptul de cet`\enie („citizenship“) este central pentru ]tiin\ele politice ]i sociologie. • s` conceap` ]i s` dezvolte ac\iuni voluntare inspirate din principiile cet`\eniei ]i s` defineasc` societatea civil` din perspectiva particip`rii politice. a drepturilor ]i responsabilit`\ilor. culturale ]i istorice ale cet`\eniei. 6 .

Se poate chiar afirma. Între proiect ]i realitate. erodarea statului-na\iune). Bloom ]i Path. guvernarea democratic`). odat` cu intrarea în noul mileniu. 2004). cât ]i speciali]tii în ]tiin\ele politice au pus în discu\ie capacitatea institu\iilor democratice fondate în secolul al XIX-lea de a gestiona noul context politic ]i social. 1991) ]i a m`surilor luate de guvernele conservatoare ]i neoliberale (legitimate doctrinar de reaganism ]i thatcherism). a mi]c`rilor contestatare din 1968 ]i a recesiunii economice consecutive „]ocului petrolului“. În schimb. vom examina con\inutul cet`\eniei în gândirea politic` pân` la Marshall (1950). 1995). În contextul de fa\`. în alt` parte a acestui modul. împreun` cu Heater (1990). Aceast` incertitudine pune în discu\ie îns`]i democra\ia ca proiect istoric ]i politic. cât ]i cei de stânga (interesa\i mai ales de drepturi ]i libert`\i). Cu aceast` ocazie. • Relansarea cet`\eniei (începând cu anii 1990) a coincis cu marile schimb`ri istorice ale anilor ’90 (tranzi\iile postcomuniste. c` societ`\ile ]i modul lor de guvernare s-au definit în raport cu sensul dat cet`\eniei. dup` Beck (1992). problemele structurale mai vechi (de exemplu. 1975). În pofida acordului relativ asupra termenului. a]a cum au ar`tat „Eurobarometer Surveys“ ]i datele proiectului „Beliefs in Government“. Momentele acestei evolu\ii istorice vor fi tratate ulterior. responsabilitatea public`. democra\ia este un proiect continuu. A]a cum am ar`tat cu alt` ocazie (Bîrzea. Unii autori (Giddens. • Reabilitarea democra\iei (anii 1980) s-a produs ca urmare a celui de „al treilea val al democratiz`rii“ (Huntington. Conceptul de cet`\enie pare s` uneasc` discursul politic despre problemele publice (asupra unor chestiuni precum participarea. insecuritatea ocup`rii. caracterizat` prin fragilizarea sistemelor de securitate public`) ar fi participarea cet`\eneasc` bazat` pe vechiul principiu al virtu\ii civice. dezechilibrele demografice. De exemplu. de exemplu. Huntington ]i Watanuki. violen\a social`. manipularea genetic`. a]a cum func\ioneaz` infinitatea în matematic` sau fericirea în filosofie. a]a 7 . Raportul „Comisiei trilaterale“ (Crozier. au ap`rut probleme noi (terorismul. inechitatea. dup` „momentul Marshall“. dar el nu aduce solu\ii propriu-zise. deficitele publice. Acest proiect va fi întotdeauna perfectibil ]i incomplet. criza statului bun`st`rii. ne vom concentra asupra dezbaterilor contemporane consacrate cet`\eniei. Atât cet`\enii de rând. Putem identifica astfel trei etape: • Criza democra\iei (anii 1960–1980) a ap`rut pe fondul protestelor contra r`zboiului din Vietnam. numi\i de Dahrendorf (1994) „deceniul cet`\eniei“ („decade of citizenship“). degradarea mediului. autorul care a relansat interesul pentru cet`\enie în epoca modern`. încrederea în democra\ie a fost restabilit` (Klingemann ]i Fuchs. Atât politicienii de dreapta (care pun accentul pe obliga\ii). Ca urmare.Cet`\enia a marcat gândirea occidental` înc` de la începuturile sale. predominante în anii ’80 ]i care au redus substan\ial serviciile guvernamentale în favoarea unor multiple centre alternative de decizie. instabilitatea sistemelor de asigurare social`) care accentueaz` sentimentul de incertitudine global`. globalizarea economic`. a ar`tat c` statul este dep`]it de noile presiuni sociale ]i c` el trebuie s`-]i asocieze partenerii din societatea civil` (este ceea ce s-a numit mai târziu „governance“. corup\ia) au fost doar amânate. singura cale de a ie]i din „societatea de risc“ (sau „modernitatea incomplet`“. f`r` o rezolvare durabil`. 1998. s`r`cia. opus simplei „government“ care se exercit` exclusiv în interiorul structurilor statului). au formulat mari a]tept`ri de la cet`\enie ca nou contract social. ca ]i anali]tii ]i cercet`torii în ]tiin\ele politice. 2000) consider` îns` c` aceste a]tept`ri sunt nerealiste. o idee normativ` care m`soar` progresul. a afacerii Watergate. afilierea politic`.

. De exemplu. cât ]i a practicilor specifice vie\ii democratice.cum spune Bobbio (1987). guvernarea democratic` ]i democra\ia ca regim politic nu sunt eficiente. respectiv „Aprofundarea democra\iei într-o lume fragmentat`“. chiar ]i organiza\iile globale consacrate condi\iei umane precum PNUD. exist` o tensiune natural` rezultat` din decalajul inerent dintre o structur` simbolic` („democra\ia formal`“) ]i realit`\ile zilnice („democra\ia substantiv`“). o funda\ie independent` care întreprinde anchete periodice asupra valorilor dominante la fiecare 10 ani începând cu anul 1970.U. se afl` interesul pentru politic`. Exist` îns` mari decalaje privind realizarea efectiv` a democra\iei la nivel global: 8 . • Religia (17%). Pentru aceasta. • Politica (8%). în special la grupul de vârst` 18-26 ani. respectiv: • Familia (86% din op\iuni în 2000).10). Doar 54% din indivizi particip` la via\a asociativ` ]i doar 37% din ei au încredere în clasa politic`. cât ]i în Europa. F`r` cet`\eni activi. Pe ultimul loc. f`r` participare la institu\iile politice ]i f`r` un minim de încredere în clasa politic`. În Europa. op\iunile cet`\enilor din Europa l`rgit` (40 de \`ri) au fost relativ stabile la cele trei reprize ale anchetei (1980. • Timpul liber („leisure“ sau „loisir“.U. Cet`\enia nu este îns` un patrimoniu politic ]i nici nu se transmite prin simpl` imita\ie social`. Relansarea interesului public pentru cet`\enie în anii ’90 nu se datoreaz` unei mode trec`toare sau motiva\iei pur academice. rata de participare la alegeri este înc` ]i mai sc`zut`: doar 35%.A. În SUA. Din acest motiv. • Munca (54%). individualism.. conform datelor „Eurobarometer 2001“. Acesta este prezent atât în S. În S. p. a dedicat raportul din 2002 privind dezvoltarea uman` unei teme sensibile ]i preocupante.A. • Prietenii ]i rela\iile sociale (47%). exist` deja o îngrijor`toare eroziune a capitalului social ]i a încrederii în institu\iile politice. Conform acestor date (Halman. la mare distan\`. 2002). doar un tân`r din doi particip` la societatea civil` iar rata absenteismului electoral a dep`]it 40%. OECD sau UNESCO au luat în considerare influen\a cet`\eniei asupra dezvolt`rii. 2001. Mai exact. de asumarea atât a valorilor subiacente. Acest deficit democratic are efecte asupra coeziunii sociale ]i pune sub semnul întreb`rii îns`]i legitimitatea proiectului democratic. ca ]i în S. 1990. deficitul democratic se manifest` prin apatie politic`.. Tchernia. Ca s` devii cet`\ean nu este suficient s` te na]ti într-o societate democratic`. PNUD.U. Cea mai complet` analiz` a situa\iei din Europa o g`sim îns` în datele „European Values Study“ (EVS). cu mici fluctua\ii. 37%). ordinea de preferin\e a r`mas constant`. 2000). neîncredere în clasa politic` ]i rat` sc`zut` a particip`rii civice. Pentru ca proiectul s` se transforme în realitate este nevoie de cet`\enie. evolu\ia global` a proceselor democratice este mai degrab` încurajatoare. Conform acestui raport (2002. a]a cum arat` raportul „Noua genera\ie a democra\iei“ (1989) ]i studiile lui Putnam (2000). trebuie ca fiecare persoan` s` înve\e codurile ]i conduitele specifice cet`\eniei.A. de exemplu. Un public din ce în ce mai larg se intereseaz` ast`zi de cet`\enie deoarece cet`\enii ]i oamenii politici sunt preocupa\i de ceea ce datele statistice ]i speciali]tii au numit deficitul democratic.

Num`rul \`rilor care au ratificat cele ]ase mari conven\ii ale drepturilor omului a crescut semnificativ dup` 1990. 51 de \`ri nu au ratificat Conven\ia I.P.S. Publice) provin din \`rile în curs de dezvoltare. doar 47 sunt regimuri democratice efective.O.R.-urile înc` nu au statut consultativ pe lâng` Adunarea General` a O.U. precum Kuweit. 81 de \`ri au realizat pa]i importan\i c`tre democra\ie. respectiv 57% din popula\ia globului.C.O. num`rul ziarelor din \`rile în curs de dezvoltare s-a dublat (de la 29 la 60 de titluri la 1000 de persoane) iar num`rul canalelor de televiziune a crescut de 16 ori. În lume. sau \`ri cu un PIB sc`zut dar cu un indice mare al democra\iei (de exemplu. doar 14% dintre membrii Parlamentului sunt femei (în 10 \`ri.U. în clasificarea PNUD. Ratificarea I.R. cu 20% mai mult decât în 1990. nici o femeie nu este în Parlament). referitoare la marile disparit`\i în realizarea democra\iei ca proiect global. În 2001. Costa Rica). (drepturile civice ]i politice) s-a f`cut în 150 de \`ri (fa\` de 90).U. iar 41 \`ri nu au ratificat sau semnat înc` I. concluziile sunt contradictorii: exist` \`ri cu un PIB înalt dar cu un indice slab al democra\iei. sociale ]i culturale) ]i a I.G.O. N. a]a cum se observ` din figura 1. În 10 \`ri peste 30% dintre membrii Parlamentului sunt femei.C. privind negocierea colectiv`. • • Drepturile omului • • Egalitatea de gen • • Acest tablou con\ine atât elemente optimiste (care confirm` teza celui de-al treilea val al democratiz`rii promovat` de Huntington). cu indicele de dezvoltare uman` de 0. În acest sens. 106 \`ri înc` îngr`desc respectarea libert`\ii civice ]i politice. Pe ansamblu. • • Libertatea presei • • 125 de \`ri (62% din popula\ia lumii) au pres` liber` sau par\ial liber`. privind libertatea asocierii iar 39 \`ri nu au ratificat conven\ia I. au revenit la regimuri autoritare sau se afl` în conflict.U (Consiliul Economic ]i Social) ]i 1550 sunt asociate cu Departamentul Informa\iilor Publice al O.G.N.E. Doar 251 dintre cele 1550 O.775 (sub 9 .C. Peste 2. sunt efectiv democratice. doar 82 de \`ri (din 200).N. 140 dintre cele aproximativ 200 \`ri ale lumii beneficiaz` de alegeri multipartide.L.R.E.-uri interna\ionale. România ocup` locul 63.-uri asociate O. 38 de \`ri nu au ratificat sau semnat înc` I. ea constituie îns` un factor predispozant: regimul democratic favorizeaz` acumularea de capital uman ]i reduce inegalit`\ile sociale. (Dept.G. cât ]i date preocupante.S. Oricum. 61 de \`ri (38% din popula\ia lumii) înc` nu au libertatea presei.-uri au statut consultativ pe lâng` O.N.150 O.L.000 de O.G.Progresul general • Regimul politic • Începând cu 1980.C. datele raportului PNUD arat` c` exist` o rela\ie pozitiv` între democra\ie.C. (drepturile economice. Inf. Celelalte nu au ajuns înc` la o tranzi\ie prodemocratic`. peste 600 ziari]ti sau organiza\ii ale media au fost atacate fizic sau intimidate. S` not`m c`. 118 au fost închi]i.N.N. Între 1970 ]i 1996.N. • • Societatea civil` În anul 2000 erau înregistrate 37.R. 37 ziari]ti au murit la datorie.C. 33 regimuri militare au fost înlocuite cu guverne civile. Aceast` rela\ie nu este neap`rat una de cauz`-efect. • Discrepan\e globale Dintre cele 81 noi democra\ii. modernitate ]i dezvoltare economic`.P.N.

772 ceea ce denot` o evolu\ie pozitiv` pe calea democratiz`rii ]i dezvolt`rii umane. dezbaterile contemporane privind cet`\enia („citizenship“) au fost impulsionate în anii ’90 în special datorit` urm`toarelor împrejur`ri: • dezmembrarea marilor entit`\i fondate pe criterii ideologice (de exemplu. 1. ru]ii în \`rile baltice sau în Ucraina). fostele popula\ii majoritare din marile imperii multina\ionale au devenit minoritare în noile state – de exemplu.800).media mondial` de 0. • emergen\a unor noi minorit`\i în noile state na\ionale. • apari\ia celei de-a treia genera\ii de drepturi ale omului (absente din instrumentele ini\iale de protec\ie) ]i interesul pentru drepturile colective ]i drepturile culturale. Iugoslavia) ]i apari\ia de noi state na\ionale. Fig. 10 . situa\ia particular` a popula\iei Roma). apatia ]i neîncrederea în for\a democra\iei ca liant social). prin Tratatul de la Maastricht.E. f`r` sus\inerea civic` adecvat` (de exemplu. reducerea progresiv` a ratei de participare la alegeri sau la dezbaterile civice. URSS. rezultate fie din migra\iile umane (dinspre regiunile mai s`race spre zonele mai bogate sau de la cele mai pu\in sigure spre cele mai sigure). Rela\ia dintre democra\ie ]i dezvoltarea uman` DEZVOLTAREA UMANĂ Capacităţi crescute ale persoanelor de a-şi determina condiţiile de viaţă Participarea la viaţa comunităţii Expresia personală Starea de sănătate Condiţii de viaţă Drepturi civice şi politice Dialog social Presiune publică şi acţiune socială Presiune publică şi acţiune socială DEMOCRAŢIA • • • Instituţiile şi practicile democraţiei contestarea puterii participarea cetăţenilor responsabilitatea autorităţilor La nivel european. • ie]irea la suprafa\` a unor probleme civice alt`dat` doar camuflate de statul totalitar (ex. În 1975 acela]i indice era de 0. • reinventarea democra\iei în \`rile postcomuniste. • noul proiect de cet`\enie suprana\ional` introdus de U.755 iar în 1995 ajunsese la 0. fie din retrasarea frontierelor (la fel ca la încheierea primului r`zboi mondial. • agravarea „deficitului democratic“ în special datorit` aproprierii democra\iei ca bun de consum. a refugia\ilor sau a popula\iei dislocate în urma r`zboaielor. • incapacitatea statului bun`st`rii de a sus\ine cet`\enia efectiv` pentru to\i cet`\enii (în special la nivelul drepturilor sociale) ]i extinderea categoriei de „second class citizens“ sau a cet`\enilor cu drepturi limitate. • presiunile asupra cet`\eniei din partea imigran\ilor.

2). 1998) numesc „atitudine postmodern`“ nu invalideaz` democra\ia ca model de guvernare. Atitudinile moderne ]i postmoderne privind cet`\enia (Terrén. cât ]i aspecte pozitive: pe de o parte. 2. solidaritatea ]i diversitatea. atitudinea postmodern` favorizeaz` cet`\enia prin ponderea pe care o acord` cet`\enilor organiza\i. înv`\`mântul. ci modul s`u de realizare concret` (democra\ia substantiv`). pe de o parte. în care valorile centrale sunt activitatea social`. a egoismului sau demagogiei politice. Aceast` relativizare a autorit`\ii publice. Ichilov. are atât p`r\i negative. au generat mari a]tept`ri (uneori nerealiste) fa\` de capacitatea cet`\eniei ]i virtu\ii civice de a mobiliza energiile populare. ea deschide calea guvern`rii participative prin redistribuirea puterii într-o multitudine de organiza\ii non-guvernamentale. Conform acestei cercet`ri de anvergur`. p. În mod paradoxal. familia. Terrén (2002. în detrimentul autorit`\ii formale. incivilitatea este o form` natural` de protest ]i contestare public`. 11 . a corup\iei. 2002) Domeniul Economia Politica Cultura Activit`\i principale (modernitatea) Munca Participarea Recunoa]terea ]i identificarea Atitudini postmoderne Descurajarea ]i demotivarea Indiferen\a ]i apatia Relativismul ]i esen\ialismul Aceast` analiz` a fost confirmat` de o anchet` global` asupra valorilor modernit`\ii ]i postmodernit`\ii realizat` de Inglehart (1997) la începutul anilor ’90. Fig. Cu alte cuvinte. de]i contest` ordinea instituit`. Apatia ]i dezinteresul public sunt forme de dezavuare a „politicii politicianiste“. 1990.Dezbaterile pe marginea acestor probleme de societate. de exemplu. ci doar reflect` starea de nemul\umire fa\` de modul s`u de func\ionare. inerent` democra\iei. guvernul. structuri reticulare ]i centre alternative. armata. Pe de alt` parte. Tenzer. În aceast` societate postmaterial` predomin` „atitudinea postmodern`“ care este de fapt o contestare spontan` a oric`rei forme de autoritate institu\ionalizat`: na\iunea. S-a afirmat de unii autori. se pare c` societatea postmodern` este inevitabil o societate depolitizat`. Ceea ce Terrén ]i al\i autori (Wexler.163) spune astfel c` modernitatea s-a exprimat prin trei tipuri de activit`\i: munca. participarea ]i identificarea cultural` (vezi fig. religia. 1990. ea sl`be]te capacitatea de influen\` a institu\iilor publice. c` cet`\enia ]i drepturile omului sunt un apanaj al modernit`\ii. Nu valorile democra\iei sunt contestate (democra\ia formal`). ele au pus sub semnul întreb`rii îns`]i tipul modern de societate ]i civiliza\ia subiacent`. \`rile industrializate au trecut de la o „civiliza\ie a penuriei“ (ale c`rei valori principale erau munca. de]i aceste atitudini pot afecta însu]i proiectul democratic (datorit` lipsei de sus\inere cet`\eneasc`). spune Inglehart. Dac` ne referim doar la sfera politicii. parlamentul etc. pe de alta. societatea de mas` ]i bun`starea material`) la o „societate postmaterial`“.

în perioada interbelic`. c) este expresia domina\iei occidentale. caracterizat prin urm`toarele tr`s`turi: a) este o construc\ie cultural`. a]a cum am v`zut în capitolul precedent. Secolul XIX a consacrat rela\ia dintre cet`\enie ]i statul-na\iune pentru ca. care încorporeaz` r`d`cina comun` „civitas“ („civis“ = cetate). teritoriu). r`d`cina comun` este tot echivalentul pentru „cetate“ (burg) iar în limba german` apar trei referin\e diferite: una care denume]te na\ionalitatea („Staatsangehörigkeit“). s` urmeze o faz` de declin. În limbile slave. în limba chinez` se pune accentul pe obliga\ii ]i îndatoriri publice. fiind rezultatul gândirii politice europene care s-a impus în toat` lumea. înaintea statului unitar). Sensul multidimensional de ast`zi (cet`\enia politic`. În Anexa I. fiind capabil s` desemneze atât drepturile cât ]i obliga\iile. specific` anumitor valori ]i semnifica\ii. din nou. fiind preluat de limbile europene moderne (în special franceza ]i engleza) prin intermediul limbii latine. În limbile popoarelor din Asia Central`. 2003). 293) îl nume]te „buzz word": el capteaz` aten\ia ]i stimuleaz` dezbaterea. d) are un con\inut contradictoriu. civil` ]i social`) îl dator`m sociologului englez Marshall (1950) care. denumirea greac` pentru cetatea-stat. p. Heater (1960. cet`\enia domin` dezbaterea contemporan` din ]tiin\ele politice ]i sociale. Cele mai mari diferen\e se constat` îns` în cadrul culturilor non-occidentale. a reu]it s` capteze interesul lumii academice pentru acest termen paradigmatic. De atunci. termenul de cet`\enie a reap`rut în timpul Revolu\iei Franceze (1789). care înseamn` de fapt comunitate (prima form` de organizare politic`. El a ap`rut mai întâi în cet`\ile-stat din Grecia antic` ]i a fost transferat la Roma o dat` cu alte produse ale culturii antice grece]ti. la rândul s`u. care sintetizeaz` datele respective. echivalentul pentru cet`\enie trimite la „obscia“. conform doctrinei confucianiste a dependen\ei p`r\ii fa\` de ansamblu ]i a loialit`\ii individului fa\` de stat. cet`\enia este tradus` frecvent prin patriotism iar în limba arab` ea evoc` apartenen\a la un anumit teritoriu („wand“ = patrie. constat`m c` termenul de „cet`\enie“ este specific limbilor latine ]i limbii engleze. Este un termen paradigmatic. cet`\enia se afl` în centrul dezbaterilor contemporane. Uitat mult timp. este o traducere a cuvântului „polis“. Aici a cunoscut o nou` dezvoltare.2. în func\ie de tipul de societate ]i modul de guvernare cu care a fost asociat. s` încorporeze atât o viziune individual` cât ]i una colectiv` asupra societ`\ii. de exemplu. practic. am colectat defini\ii ale cet`\eniei din diverse limbi ]i medii culturale. legat` îndeosebi de asocierea cu virtutea civic` (idealul moral al Romei republicane) ]i de problemele de implementare a cet`\eniei romane. În sfâr]it. chiar dac` sensul s`u nu este clar pentru toat` lumea. Acest concept controversat ]i mobilizator1 are meritul de a exprima chintesen\a gândirii politice dintr-o epoc` istoric` ]i de a sintetiza ansamblul problemelor care rezult` din rela\ia stat-cet`\eni. Termenul ca atare vine din gândirea greac`. b) are o evolu\ie istoric`. Într-o cercetare anterioar` (Bîrzea. În limbile scandinave. Contextul cultural ]i istoric al cet`\eniei A]a cum am v`zut. care au preluat mai târziu acest termen. Aceasta. 1 12 . alta care desemneaz` statutul de de\in`tor de drepturi („Staatsbürgerschaft“) ]i alta care subîn\elege participarea politic` („Staatsbürgerstatus“). când a fost coroborat pentru prima dat` cu drepturile omului.

republicilor italiene ale Rena]terii ]i Revolu\iei Franceze. Spa\iul public de referin\` era partidul-stat ceea ce anula. Australia) au încurajat ideea de „cet`\enie multicultural`“. Cicero. • patriotismul. Romanii au p`strat cele trei caracteristici ini\iale (apartenen\a. a fost o form` suprana\ional` de civitate. • Iluminismul – dup` o uitare de aproape o mie de ani. un ideal moral care promova patriotismul ]i devo\iunea fa\` de interesul general. 13 . Cet`\enia sovietic`. Canada.În ce prive]te evolu\ia istoric` a cet`\eniei. • Roma antic` – statutul de cet`\ean roman („civitas“) conferea dreptul de mobilitate ]i drepturi civice (de exemplu. identitatea). cet`\enia revine în aten\ia gândrii politice. dar ]i dup` dispari\ia acestora. propunând micro-comunit`\i politice de tip contractual. cet`\enia dubl` legiferat` de Augustus). membru al diasporei (ansamblul comunit`\ilor grece]ti. • Cet`\enia multipl` a existat înc` din lumea antic` (de exemplu. reunite anual în cadrul jocurilor olimpice). societatea civil` ]i pluralismul politic. f`r` s` beneficieze de statutul de cet`\ean). • Revolu\ia francez` a asociat cet`\enia cu drepturile omului („Declara\ia Drepturilor Omului ]i ale Cet`\eanului“. preluat ulterior ca o valoare central` a Rena]terii italiene ]i a Romantismului german. Se folosesc dou` criterii de acordare a cet`\eniei: „jus sanguinis“ (dreptul descenden\ilor) ]i „jus soli“ (dreptul celor n`scu\i pe teritoriul na\ional).000 în Atena. romanii au introdus dou` categorii de cet`\eni: cei care proveneau din metropol` ]i noii cet`\eni. Pentru a-i diferen\ia. Statele teritoriale devin state na\ionale („natio“ = comunitate omogen` având o identitate cultural` unic` ]i care adopt` un sistem comun de organizare politic`). Exista astfel o dubl` identitate: ca cet`\ean al republicii ]i ca grec. statele formate prin imigra\ie (SUA. Cato ]i Titus Livius au exacerbat acest sentiment al loialit`\ii ]i altruismului. Statutul de cet`\ean presupunea: a) apartenen\a la „polis“ (republica atenian`). ca expresie a loialit`\ii fa\` de stat. • Liberalismul. Aceast` schem` este perturbat` de migra\iile umane. reprezentat de John Stuart Mill. corespunde idealului antic de „virtus“. unde prevala interesul comun). • Comunismul a promovat interesul general. În timpul nostru. justificat` ideologic. de exemplu. Din acest tablou rezult` c` au existat trei modele de cet`\enie: a) Modelul republican este specific cet`\ilor-stat din lumea antic`. • Na\ionalismul. • accentul pus pe obliga\ii ]i responsabilit`\i. Omul politic florentin Machiavelli relanseaz` republica ca alternativ` la guvernarea autocratic`. 1789). civis. Rousseau se inspir` din modelul cet`\eniei la scar` redus` din cet`\ile antice. c`rora le-au ad`ugat o codificare elaborat` (dreptul roman) ]i virtutea civic` („virtus“). practic. f`r` drept de vot („civitas sine suffragio“). participarea. specific secolelor XVIII ]i XIX. Montesquieu reia teza particip`rii populare. a accentuat aceast` dimensiune: cet`\enia înseamn` în primul rând drepturi ]i libert`\i acordate individului (diferit de abordarea colectivist` din republica atenian`. b) participarea – dreptul de a lua parte la Adunarea Popular` („Ecclesia“). republica. statul-partid). în dauna drepturilor omului. c) identitatea – este ceea ce Aristotel nume]te „methexis“. Saul din Tarsus devenit Apostolul Pavel). în anii 1960. altruismul ]i colectivismul. respectiv mândria de a fi grec. Statutul de „cet`\ean“ era acordat doar indivizilor liberi (aproximativ 25. cam tot atâ\ia erau sclavi ]i femei. na\iunea. Acest model se caracterizeaz` prin urm`toarele tr`s`turi: • prevalen\a interesului comun ]i referin\a la o entitate politic` integratoare (polis. îndeosebi în cadrul marilor imperii coloniale. a asociat cet`\enia de o construc\ie politic` ]i cultural` nou`. na\iunea. Drepturile civile ]i politice se acord` în func\ie de apartenen\a la na\iunea dominant`. participarea public`) acordate inclusiv popula\iei din teritoriile ocupate (de exemplu. care apar\ineau comunit`\ii domestice sau „domos“. ea poate fi sintetizat` în urm`torul tablou: • Atena – democra\ia („guvernarea de c`tre popor“) presupune cet`\eni.

Ele au fost combinate într-o viziune multidimensional` de c`tre Marshall.obligativitatea particip`rii civice. nu pe obliga\ii. • focus pe drepturi. guvernarea. • apartenen\a la o comunitate nu este predeterminat` ]i imuabil`: membrii s`i au libertatea de a alege ]i a decide conform propriilor afinit`\i. existen\a unor raporturi civice care unesc membrii comunit`\ii politice (ceea ce presupune interdependen\e. o colec\ie de defini\ii semnate de autori celebri în domeniul nostru de referin\`. • exercitarea mutual benefic` a drepturilor individuale (drepturile unei persoane nu trebuie s` aduc` atingere drepturilor altor persoane). „ownership“). Aceste trei modele au interac\ionat continuu. negocieri de roluri. care recunosc drepturile colective ale entit`\ilor etnice ]i culturale. • • 3. • guvernarea este legitimat` prin acordul fiec`rui individ. • existen\a unei tensiuni între indivizi ]i stat. • asumarea ordinii civice ]i a responsabilit`\ii comune (engl. spre exemplificare. • accentul este pus pe identit`\ile colective. • încurajarea indivizilor s`-]i dep`]easc` condi\ia social` ]i statutul civic. c) Modelul comunitarist pune accentul pe drepturile colective ale comunit`\ilor constituite istoric. • comunitatea constituie mediul cel mai favorabil expresiei ]i dezvolt`rii personale. Ce este cet`\enia? Cet`\enia („citizenship“) este unul din acele concepte care sufer` de pe urma propriei popularit`\i. ierarhii. b) Modelul liberal a fost sus\inut de ilumini]ti ]i utilitarism. capitalul social). contract civic ]i social). cuvântul cet`\enie pare accesibil ]i clar tocmai pentru c` este folosit de toat` lumea ]i în orice împrejurare. Canada. Cu toate acestea. literatura specializat` este mult mai eterogen` ]i discordant` decât pare la prima vedere. Simpla sa rezonan\` „civic`“ ]i referin\a implicit` la rela\ia stat-cet`\eni par satisf`c`toare pentru a asigura un consens terminologic minimal. Acest model presupune urm`toarele tr`s`turi: • recunoa]te drepturile colective ca baz` de referin\` (drepturile omului sunt drepturi individuale care se exercit` îns` colectiv). Iat`. prin emancipare politic`. • cet`\enia este condi\ionat` de apartenen\a la o comunitate cultural` (nu doar la una politic`). Se caracterizeaz` prin urm`toarele tr`s`turi: • egalitatea tuturor indivizilor. control public. 14 . autorul care a reu]it s` fac` din cet`\enie conceptulcheie al dezbaterilor privind societatea democratic`. Ca ]i al\i termeni-cheie din ]tiin\ele sociale ]i politice (societatea civil`. • rela\iile intercomunitare sunt mai clare ]i mai stabile decât rela\iile interindividuale (se previne astfel posibilitatea prejudiciului reciproc prin exercitarea abuziv` a drepturilor individuale). Australia). El a fost promovat îndeosebi în societ`\ile multiculturale (de exemplu. exprimat` printr-o negociere continu` a drepturilor ]i obliga\iilor.

În cazul cet`\eniei U. Ea const` în elemente juridice. pa]apoarte. Este un statut care se aplic` doar cet`\enilor unui stat membru al U. nu cet`\enilor.E. Cet`\enia presupune un sens direct al apartenen\ei la comunitate bazat pe loialitatea fa\` de civiliza\ia pe care o împ`rt`]esc în comun. Acest statut se bazeaz` pe reciprocitate. Forma cea mai concret` a acestei rela\ii este na\ionalitatea (apartenen\a oficial` la statul na\ional). fiind mai bine structurat. recunoa]te ]i garanteaz` drepturile ]i responsabilit`\ile care decurg din statutul de cet`\ean. sociale ]i politice care confer` cet`\enilor anumite drepturi ]i obliga\ii. expresia apartenen\ei la o comunitate politic`.“ Hayek (1967): „Cet`\enia este practica unui cod moral – un cod care este orientat spre interesele celorlal\i – fondat mai degrab` pe dezvoltarea personal` ]i cooperarea voluntar` decât pe puterea represiv` ]i interven\ia Statului.E.“ Dahrendorf (1994):„Cet`\enia este un concept non-economic care presupune practica atât a drepturilor civice sau fundamentale. cet`\enia const` în ansamblul drepturilor ]i responsabilit`\ilor conferite de stat cet`\enilor s`i. Aceasta ar împiedica. care define]te regulile ]i limitele apartenen\ei la o comunitate politic` (de exemplu. culturale. cet`\enii trebuie s` fie loiali ordinii civice pe care trebuie s` o apere ]i s` o promoveze. Din acest motiv.“ Janowitz (1983): „Cet`\enia se refer` la rela\iile dintre indivizi ]i stat.“ Turner (1993): „Cet`\enia se refer` la drepturile legale ]i la expresia lor politic` în via\a public`.Marshall (1973): „Cet`\enia este statutul acordat tuturor celor care sunt membri efectivi ai comunit`\ii. un sens al identit`\ii ]i interac\iunii sociale. definit de un set de drepturi ]i responsabilit`\i.“ Barbalet (1988): „Cet`\enia const` în participarea la via\a public` a celor dota\i cu drepturi cet`\ene]ti. s` se ajung` la situa\iile de excludere civic` 15 . Vom apela astfel la trei criterii: dicotomia statut-identitate. ]i care completeaz` cet`\enia recunoscut` de constitu\iile na\ionale ale statelor respective. cet`\enia ca proces social ]i cet`\enia ca institu\ie politic`. Este loialitatea unor persoane libere dotate cu drepturi ]i protejate de o legisla\ie comun`.“ Kymlicka ]i Norman (1995): „Cet`\enia nu este doar un statut.“ Varietatea acestor defini\ii ne oblig` la o încercare de sistematizare. sub forma unui contract civic inclus în drepturile constitu\ionale: pe de o parte.“ Habermas (1994): „Cet`\enia este lupta pa]nic` de tip «dialogic» pe arena public`. pe de alta. de exemplu. în schimbul acestora. ea condi\ioneaz` accesul la drepturile omului de statutul de cet`\ean. Cei care beneficiaz` de acest statut sunt egali în ce prive]te respectarea drepturilor ]i a obliga\iilor consecutive. mai precis ]i mai u]or de codificat). cât ]i a drepturilor generice (drepturile politice ]i sociale). statul acord`. Ea este de asemenea o identitate. recunoscut` sub forma diverselor documente publice: certificate de na]tere ]i de deces. c`r\i de identitate. cet`\enia recunoscut` de statul na\ional). a) Cet`\enia statutar` ]i cet`\enia identitar` Din tabloul de mai sus rezult` c` defini\iile oscileaz` în jurul a dou` ipostaze ale cet`\eniei: Statut legal ]i politic În acest sens (care predomin`. Este statutul legal al cet`\enilor ca subiec\i ai dreptului. Hanna Arendt ]i Dahrendorf au recomandat ca drepturile omului s` fie aplicate persoanelor fizice. Aceast` dimensiune juridic` a cet`\eniei formale este îns` limitativ`.. acest statut se limiteaz` la cele 4 drepturi suprana\ionale introduse de Tratatul de la Maastricht (vom reveni pe larg). Între altele.“ Ichilov (1998): „Cet`\enia este un concept complex ]i multidimensional.

În acest sens. F`r` s` presupun` o constrângere juridic` sau politic` propriu-zis`. cet`\enia este una din identit`\ile individuale. F`r` s` se restrâng` în mod necesar la un teritoriu. Identitate ]i rol social În acest sens. c) Defini\ia pragmatic` a cet`\eniei Dup` al\i autori. ci doar co-cet`\eni. b) Cet`\enia normativ` ]i cet`\enia efectiv` Fa\` de limit`rile distinc\iei anterioare. înseamn` lipsa de acces deplin la drepturi pentru imigran\i. 11). care caracterizeaz` persoana ca membru competent al societ`\ii“. ci prin modalit`\ile concrete în care aceste drepturi sunt folosite pentru a regla rela\iile dintre cet`\eni ]i autorit`\ile publice. Mai degrab`. Este ceea ce oamenii reu]esc s` ob\in` de la ea. define]te cet`\enia ca „un set de practici politice. tributar` „jocurilor de limbaj“ ale lui Wittgenstein. [n Letonia. este contextual` (un individ poate avea simultan mai multe identit`\i civice) ]i fluctuant`. p. juridice ]i culturale. cet`\enia identitar` este supus` unor mari varia\ii culturale: ea disociaz` apartenen\a de teritorialitate. Bellah (1975) consider` cet`\enia ca o „religie civil`“ capabil` s` regleze ansamblul rela\iilor sociale. Poate exista astfel un cet`\ean al regiunii. ci un artefact cultural. Aceast` interpretare pragmatic`. p. 2). la un amplu spa\iu cultural ]i istoric. de fapt. nu ca simplu input al vie\ii publice. economice. Turner (1993. sus\in`tor activ al virtu\ii civice. Prima se refer` la idealul de cet`\ean. de exemplu. consider` c` cet`\enia are un sens strict sau formal (participarea ]i egalitatea în drepturi ca urmare a statutului de cet`\ean) ]i un sens substantiv care se refer` la capacitatea real` a 16 . Dac` statutul de cet`\ean este strict ]i gestionat printr-o legisla\ie precis` (Heater îl nume]te „hard core“ al cet`\eniei). Bernbaum. spune van Gunsteren (1998. cet`\enia informal` este o form` de apartenen\` cultural` ]i psihologic` pe care individul ]i-o asum` ]i prin care prefer` s` fie recunoscut. la o regiune. Cealalt` ipostaz` pune accentul pe cet`\enie ca proces. unii autori (Sommers. ea depinde ]i se modific` în func\ie de utilizare: schimb`rile de regim politic sau de pe agenda public` implic` de obicei schimb`ri în valorificarea ]i semnifica\ia cet`\eniei“. al na\iunii. dar ]i un cet`\ean european ]i chiar un cet`\ean al lumii. în acest sens identitar ]i cultural. 1993. cet`\enia se poate raporta la o localitate. astfel încât este iluzoriu ]i imposibil s` o cuprindem într-o ipostaz` unic`. Cet`\enia se define]te astfel nu în raport cu titlurile abstracte recunoscute membrilor de drept ai comunit`\ii juridice. Ca ]i limbajul. aceast` identitate poate excede spa\iul legal de apartenen\`. ne intereseaz` capacitatea opera\ional` a cet`\eniei ca program de ac\iune social`: „Cet`\enia nu este o esen\` etern`. cet`\enia se confund` cu existen\a social`. Aceste practici pun în eviden\` capacitatea individului de a fi cet`\ean efectiv ]i dimensiunea interactiv` a cet`\eniei: nu exist` cet`\eni în sine. Estonia ]i Slovenia) care. minorit`\i sau persoane dislocate în urma conflictelor militare. De exemplu. Este mai degrab` un sens moral care confer` cet`\eniei valoarea unui cod al conduitei zilnice. În acest sens.oficializate prin acordarea statutului bizar de „non-cet`\ean“ (de exemplu. 1996) prefer` s` vorbeasc` de o cet`\enie normativ` ]i de una efectiv`. identitatea european` poate fi asumat` de orice locuitor al Europei geografice ]i nu numai.

google. serviciu militar). Aceast` l`rgire considerabil` a ariei tematice ]i a problemelor subiacente explic` interesul deosebit al speciali]tilor.uk). Pe scurt.co. cea mai important` condi\ie a cet`\eniei este utilizarea sa în situa\iile cotidiene ale vie\ii publice. împreun` cu Turner (1993. prin contesta\ie civic` („cet`\enia critic`“). – capacitatea de a influen\a decizia politic`. este „o ac\iune civic`“ sau ceea ce fac cet`\enii în mod real: prin participare activ` (la institu\iile politice. în mod egal ]i ne-discriminatoriu. cee ce confer` un sens comun identit`\ilor personale ]i colective. Leicester ]i Strasburg). cet`\enia este deja un domeniu de formare universitar`.000 r`spunsuri (www. prin ac\iuni civice ]i „co-cet`\enie“. o identitate ]i un set de practici sociale. Pavia ]i Tübingen). ceea ce presupune un minimum de competen\e civice ]i con]tiin\a acestei capacit`\i. asocia\ii ]i centre specializate de cercetare ]i analiz` a cet`\eniei. Cet`\enia – o nou` paradigm` a ]tiin\elor politice Din defini\ia de mai sus rezult` c` cet`\enia este în acela]i timp un statut politic ]i juridic. rezultatul unei explor`ri la intrarea „cet`\enie“ („citizenship“) a ob\inut 1. via\` asociativ`. fie ca specializare secundar` (de exemplu. – participarea activ`. – statutul juridic rezultat din setul de drepturi ]i responsabilit`\i recunoscute oficial (este ceea ce se nume]te de obicei „na\ionalitate“). Cet`\enia. van Gunsteren dezvolt` o teorie „neo-republican`“ a cet`\eniei bazat` pe trei elemente: • cet`\enia este o institu\ie a vie\ii publice la care are acces fiecare cet`\ean. S` ad`ug`m ]i evenimentele considerate deja „cotidiene“ (conferin\e. În aceast` viziune. la vot. la universit`\ile din Lund. Din aceast` defini\ie rezult` urm`toarele caracteristici: – apartenen\a la o comunitate politic`. • cet`\enia este un pluralism organizat. vom încerca s` propunem o defini\ie operatorie care s` \in` cont de toate aspectele identificate mai sus. p. În martie 2002. Exist` în prezent peste 50 de funda\ii. 3). la universit`\ile din Geneva. putem afirma f`r` ezitare c` cet`\enia a devenit o nou` paradigm` a ]tiin\elor politice. care au astfel capacitatea de a influen\a politicile publice. • cet`\enia este o ac\iune social` care const` în practica efectiv` a drepturilor ]i responsabilit`\ilor într-un context dat. În aceast` perspectiv`.560. Cet`\enia face obiectul a numeroase proiecte de cercetare ]i reprezint` subiectul principal a numeroase c`r\i. al oamenilor politici ]i al practicienilor. concluzioneaz` van Gunsteren.cet`\enilor de a influen\a politica. o comunitate politic` ce recunoa]te ]i încurajeaz` diversitatea. * * * La cap`tul acestei incursiuni terminologice. seminarii. studii. articole ]i rapoarte oficiale. dezbateri în 17 . un tip de cultur` organiza\ional`. Nu întâmpl`tor. schimbare social` ]i guvernare democratic`. fie ca specialitate principal` (de exemplu. 4. Propunem astfel urm`toarea defini\ie pe care s` o subîn\elegem pe tot parcursul acestui curs: Cet`\enia este apartenen\a ]i participarea activ` la via\a public` a cet`\enilor beneficiari de drepturi ]i responsabilit`\i.

Teoretizarea asupra cet`\eniei poate fi o teorie a discursului despre cet`\enie. 7) care identific` trei sfere ale cet`\eniei. • ofer` o serie de concepte-cheie (de exemplu. spune Kelly (1995. interesul comun ]i ordinea civic`. din moment ce to\i cet`\enii. din cel pu\in dou` motive: • o astfel de teorie este poten\ial f`r` limite c`ci „obiectul“ de referin\` (cet`\enia) este extrem de vast. primordiale pentru domeniul nostru de studiu. 2001) Ipostaza cet`\eniei Paradigma individualist` Paradigma politic` (modelul Paradigma identit`\ii 18 . de conservatori (Oakeshott) sau de comunitari]ti (Nisbet). cet`\enia s-a impus ca o tem` major` în special în leg`tur` cu rolul statului în societatea modern`. sau aproape to\i. 3. echilibrul drepturi-responsabilit`\i. apartenen\a. stagii de formare) ]i vom avea imaginea unui subiect care domin` interesul comunit`\ii de speciali]ti. 79). Pentru a dep`]i aceste adev`rate „obstacole epistemologice“. exist` o reticen\` clar exprimat` fa\` de capacitatea statului de a garanta în continuare justi\ia social`. modele sau practici explicitate. Trei concep\ii asupra cet`\eniei (Giesen ]i Eder. studen\i ]i practicieni în ]tiin\ele politice. a) Teoria cet`\eniei De ce este nevoie de o teorie a cet`\eniei? În ce m`sur` mai poate fi interesat` comunitatea academic` de o astfel de problem`. Aceste a]tept`ri alimenteaz` încerc`rile de codificare a cet`\eniei sub form` de teorii. 3). fiecare cu tipul s`u de construc\ie teoretic` (vezi fig. • al doilea risc provine din dualitatea cet`\eniei ca statut legal (dedus din apartenen\a la o comunitate politic`) ]i activitate concret` (participarea efectiv` la via\a societ`\ii politice). institu\ionalizarea drepturilor culturale ]i sociale. beneficiaz` de drepturi ]i libert`\i? Cui poate folosi un astfel de efort? Cu toate ezit`rile sugerate de aceste întreb`ri. Unele din aceste aspecte vor fi aprofundate în cele ce urmeaz`. precum societatea civil`. aceast` neîncredere privind rolul statului a favorizat deplasarea interesului spre cet`\eni ]i cet`\enia organizat` (societatea civil`). 284). Fig. fie reduc „obiectul“ la unele componente ale sale. de obicei. p. o teorie a institu\iilor democratice ]i o teorie a practicii sociale. Fie c` este vorba de „welfare liberals“ (Rawls). participarea. modele ]i practici sociale. • sus\ine alte construc\ii teoretice. p. parteneriatul civic. s-a procedat la o departajare pragmatic`. Unii anali]ti. multiculturalismul. Aceste distinc\ii sunt cel mai clar exprimate de Giesen ]i Eder (2001. p. • une]te comunitatea de speciali]ti din acest domeniu în jurul acestor concepte. echitatea sau coeziunea social`. cet`\enia: • reprezint` un cadru teoretic care orienteaz` cercetarea ]i formarea în domeniul ]tiin\elor politice ]i sociale. responsabilitatea public`. pentru ca teoria cet`\eniei s` nu se limiteze la o teorie a „bunului cet`\ean“. precum Kymlicka ]i Norman (1995. • inspir` un set de ac\iuni sociale ]i fundamenteaz` unele op\iuni politice majore precum guvernan\a. Mai exact. cei care se hazardeaz` s` produc` astfel de teorii fie se limiteaz` la modele (forme inferioare ale analizei teoretice). identitatea) intrate deja în patrimoniul comun al vocabularului politic. de „minimalists“ (Hayek ]i Nozick). De fapt.media. spun c` presiunile în favoarea unei teorii a cet`\eniei sunt nerealiste. Aceste argumente confirm` faptul c` cet`\enia este o paradigm` activ` a ]tiin\elor politice.

în sensul c` formula reu]itei este statul bun`st`rii („welfare state“). accentul este pus nu pe drepturile ]i libert`\ile formale. i) Modelul evolu\ionist al lui Marshall Am evocat de mai multe ori pân` acum numele acestui sociolog englez. cet`\enia se refer` la rela\ia dintre indivizi ]i societate iar aceast` rela\ie poate fi descris` ]i explicat` în diverse feluri. se focalizeaz` pe coeziune social` ]i construc\ia cultural` a cet`\eniei. teoria universalist` ]i critica primordialist`) Virtu\i ]i valori comune Cultur` ]i tradi\ii comune Apartenen\` În ultim` analiz`. organizate inegal. negocierea colectiv` ]i critica social` („critical citizenship“). s-a ocupat îndeosebi de problema stratific`rii sociale ]i de impactul cet`\eniei egale pentru to\i asupra claselor sociale. Marshall se str`duie s` concilieze convingerea sa liberal` cu ideea cet`\eniei egale pentru to\i. Diversele interpret`ri posibile converg spre cele trei variante prezentate în fig. parteneriatul civic. Contemporan cu Parsons. aceast` paradigm` se bazeaz` pe ideea liberal` c` fiecare individ trebuie s` ob\in` acces pe scena politic` ]i s` se manifeste în via\a public`. ac\iunea politic` este v`zut` ca principala surs` a cet`\eniei. teoria democra\iei. care a relansat practic interesul academic pentru cet`\enie. Marshall (1950. profund inegalitar`? Prin aceasta. 19 . În acest fel. dat fiind faptul c` egalitatea intrinsec` pe care o presupune statutul de cet`\ean este în contradic\ie cu structura social` real`. profesor la London School of Economics. 3: – paradigma individualist` se centreaz` pe garan\iile legale ]i pe realizarea ra\ional` a intereselor individuale. cet`\enia este un statut conferit în mod egal tuturor membrilor comunit`\ii politice. într-o sec\iune ulterioar`. ci pe societatea civil`. ea pune în valoare solidaritatea uman`. Pentru el. 1994. comentatorii ulteriori (Roche. critica republican` ]i comunitarist`) Obliga\ii civice (libert`\ile pozitive) Democra\ia ca sfer` public` activ` Obliga\ii colective (modelul apartenen\ei. – paradigma politic` pune în primul plan participarea activ` pe arena public`. – paradigma identit`\ii colective asociaz` cet`\enia la o comunitate cultural` istoric constituit`. abordarea lui Marshall este esen\ial` pentru c` ea atac` direct rela\ia dintre democra\ie ]i capitalism: cum poate fi armonizat cadrul politic al democra\iei (cet`\enia fiind forma concret` de manifestare a acesteia) cu efectele sociale ale capitalismului ca sistem economic? R`spunsul dat tot de Marshall este unul previzibil. capitalismul poate coexista cu cet`\enia. teoria liberal` ]i critica socialist`) Practic` social` Institu\ie Discurs Libert`\i individuale (libertatea negativ`) Beneficii sociale („welfare entitlements”) Drepturi particip`rii. În ce m`sur`.(modelul pie\ei. valorile ]i proiectele comune. apartenen\a ]i simbolistica identitar`. În continuare. Paradigma politic` va fi ilustrat` de modelele lui Dahrendorf ]i Turner. paradigma identit`\ii colective va fi exemplificat` într-o prim` faz` de modelul lui Leca ]i. În sfâr]it. am ales câteva contribu\ii teoretice care s` exemplifice aceast` schem`. de teoria cet`\eniei multiculturale a lui Kymlicka. 1971). Din acest motiv. spun cei doi autori. s-a întrebat Marshall. ceea ce d` na]tere la o multitudine de teorii ]i modele. ceea ce are drept consecin\` acordarea de drepturi ]i libert`\i egale. Paradigma individualist` va fi sus\inut` de modelele lui Marshall ]i Donati.

în pofida performan\elor ob\inute de statul bun`st`rii. Turner) au invocat urm`toarele lacune: – cele trei dimensiuni nu sunt echivalente ca importan\` ]i nici nu pot fi separate sau tratate ca sedimente succesive. cultur`. în sec. Acest proces este unul istoric ]i presupune urm`toarea evolu\ie2: Componenta civil` a fost prima. securitate social`. Drepturile sociale respective se refer` la standarde minimale de via\`. dreptul la proprietate. Este vorba de drepturile civile (libertatea de expresie ]i gândire. din contr`. libertatea cuvântului ]i a credin\ei. pentru c` analizeaz` componentele cet`\eniei în func\ie de drepturile acordate. acces la serviciile publice etc. context cultural sau priorit`\i. Se realizeaz` prin serviciile sociale (educa\ie. 1996) l-au considerat pe Marshall un „social liberal“. Pe scurt. – modelul este linear ]i simplificator. nu este eficient` decât în m`sura în care [ncorporeaz` toate cele trei aspecte. echivalent al „con]tiin\ei colective“ a lui Durkheim. Institu\iile direct implicate în implementarea acestor drepturi sunt justi\ia ]i statul de drept („the rule of law“). Etapele respective au fost diferite în SUA ]i Europa continental` iar demarca\iile nu au fost întotdeauna atât de nete cum rezult` din analiza lui Marshall. Oldfield. – las` impresia c` drepturile sunt acordate automat ]i echitabil. politice ]i sociale. Componenta social` a ap`rut abia în sec. Criticii acestui model tripartit (de exemplu. proprietate sau grup etnic) sau. Mann. pe de alta. respectiv aspectele civile. rolul reglator al statului în rela\ia cu pia\a) ]i drepturile culturale. Modelul lui Marshall este interesant. în func\ie de circumstan\e. fiind localizat` de Marshall în secolul XVIII (de]i primele drepturi civile au fost codificate prin „Habeas Corpus“. XX ]i este înc` în curs de consolidare. o apartenen\` secular` comun` care transcende diferen\ele de gen. Barbalet. pentru c` ia în considera\ie ansamblul celor trei dimensiuni. asisten\` ]i protec\ie social`. Democra\ia. cet`\enia este contextual` ]i multiform`. dreptul de a participa la exercitarea puterii politice ]i dreptul de asociere.Birnbaum. ca sistem social. Componenta politic` se refer` la drepturile politice garantate începând cu secolul XIX: dreptul de vot (recunoscut femeilor abia în secolul XX). XIV). Marshall las` deschis` întrebarea dac` exist` o singur` form` de cet`\enie (multidimensional` îns` unitar`. 20 . s`n`tate. – nu este clar` distinc\ia între cet`\enia ca expresie a egalit`\ii ]i cet`\enia ca suport al solidarit`\ii umane în cadrul unui sistem social extrem de stratificat. Aceste drepturi au fost institu\ionalizate prin sistemul parlamentar ]i pluralismul politic. 2 Aceast` evolu\ie se refer` strict la situa\ia din Marea Britanie. egalitatea în fa\a legii) pe care se bazeaz` întreg edificiul democra\iei. – se ignor` aspectele economice (de exemplu. un fel de precursor al cunoscutei „a treia cale“. transporturi) sus\inute de stat. pe de o parte. f`r` s` invoce negocierile ]i tensiunile dintre stat ]i cet`\eni pe tema drepturilor omului (cet`\enia poate genera ea îns`]i conflicte sociale).

„Freedom vs. lipsit` de garan\ii civice ]i neorganizat`. spune Dahrendorf (1994. Mai mult. Dahrendorf consider` c` cet`\enii nu dispun niciodat` de un statut identic. 17). garantat de statul bun`st`rii. ci se raporteaz` la o serie de cercuri concentrice ale apartenen\ei: de la local la general. exprimat prin negocierea continu` a rolurilor ]i atribu\iilor. system“. Este o zon` alb` a cet`\eniei. modalitatea practic` de a echilibra oportunit`\ile („provisions“) cu drepturile („entitlements“). Acordarea de drepturi civile nu anuleaz` inegalit`\ile economice structurale. Comunitatea politic` nu se reduce la regulile stricte ale descenden\ei sau teritorialit`\ii. prin interferen\e. Politicile publice trebuie s` redistribuie beneficiile ]i prosperitatea astfel încât s` atenueze inegalit`\ile produse de economia de pia\`. promovat` între al\ii ]i de Dahrendorf (1985. Pentru Dahrendorf (1985. libertate contra sistem. – cei care nu sunt înc` cet`\eni (tinerii ]i copiii). este corolarul obligatoriu al pie\ei. În cazul Uniunii Europene. p. pe de alta. Drepturile nu se „acord`“ de c`tre autoritate (ca în cazul schemei lib-lab). dar care nu asigur` înc` drepturi suprana\ionale corespunz`toare. de la na\ional la suprana\ional etc. Cet`\enia ar fi o form` de egalitate redistributiv`. criza statului bun`st`rii din anii ’90 a f`cut ca principiile cet`\eniei s` fie practic inaplicabile pentru numeroase categorii de cet`\eni (pe care Lister îi nume]te „second class citizens“): – „non-cet`\enii“ (de exemplu. 104-105). „lib-lab“ desemneaz` combina\ia ideologic` dintre liberalism ]i laburism („liberal-labour“). p. o form` de repartizare a bun`st`rii pe baz` de echitate ]i justi\ie social`. pe de o parte. to\i ace]tia constituie o „subclas`“ („underclass“). – cei care nu mai sunt cet`\eni (persoanele f`r` discern`mânt. Cet`\enia nu poate fi realizat` prin simpla extensie a sistemului de securitate social` iar statul bun`st`rii ]i-a pierdut de mult capacitatea de a contracara inegalit`\ile structurale. Cet`\enia este de fapt o co-cet`\enie. ci se decodific`. p. institu\iile care formeaz` comunitatea politic`.ii) Modelul „lib-lab“ al lui Dahrendorf În literatura politic` britanic`. – cei care sunt doar par\ial cet`\eni (persoanele f`r` ad`post. pune accentul pe echilibrul care trebuie s` existe între oportunit`\ile oferite de economia de pia\` ]i drepturile garantate de stat. În acest fel. spune Donati. cet`\enia este incomplet` ]i ineficace tocmai pentru c` Uniunea r`mâne o pia\` global` (capabil` s` ofere oportunit`\i ]i bun`stare). cet`\enia modern` este din ce în ce mai mult privit` ca o sum` de drepturi ]i obliga\ii decât ca apartenen\`. 1995) are rezerve fa\` de cet`\enia lib-lab pe care o consider` utopic` ]i inoperant`. marginalizate sau excluse social). imigran\ii). caracterizat` prin incompeten\` politic` ]i incapacitate de exercitare efectiv` a drepturilor civice. cet`\enia este un ansamblu de interac\iuni („the complex of citizenship“) care unesc prin rela\ii formale cet`\enii. cet`\enia este liantul dintre pia\` ]i stat. nu un simplu mediator între stat ]i pia\`. Ca ]i Rawls (1971). Rezult` un contract implicit între cet`\eni. iii) Modelul co-cet`\eniei al lui Donati Donati (1993. Accesul la servicii sociale. oportunit`\i ]i drepturi – sunt aspectele dicotomice care caracterizeaz` cet`\enia dual` promovat` de curentul „lib-lab“. Din punct de vedere sociologic. se însu]esc ]i se aplic` în via\a 21 . de\inu\ii). coali\ii ]i jocuri de putere. 304). Mann (1987) ]i Roche (1992). Viziunea lib-lab asupra cet`\eniei. Dup` Donati (1995. 1994).

ci este contextual` ]i diferen\iat` în func\ie de interac\iunile reale care se produc. Con]tiin\a valorii individului ]i dorin\a de emancipare personal` devin motorul cet`\eniei. pe care mul\i o consider` deja ca o axiom` a analizei politice. a ap`rut ecua\ia individ = cet`\ean. Aceste variante pot fi discordante. Primele au în vedere drepturile ]i obliga\iile oficiale. este tranzi\ia de la individ la cet`\ean. Lamennais (individualismul duce la anarhie) sau Cochin (teza coruperii cet`\eniei de c`tre individualism). Ca urmare. de exemplu. atunci nu exist` nici o incompatibilitate între aceasta ]i cet`\enie. Celelalte sunt rezultatul practicii curente. cet`\ean european etc. recunoscut` de stat. Elementul esen\ial al modelului propus de Donati este gradul de autonomie al titularilor de drepturi. Aceste interac\iuni difer` dup` gradul de autonomie ]i afilierea indivizilor.cotidian`. Dac` admitem c` individualismul înseamn` de fapt valorificarea în plan colectiv a individualit`\ii (prin „self-interest“ ]i „self-development“). sunt interindividuale ]i se bazeaz` pe un contract implicit. Donati nume]te „cet`\enie postmodern`“ aceast` manier` de deconstruc\ie cotidian` a drepturilor ]i obliga\iilor. Mai exact. spune Leca (1994. – societal-pluralist`. 1995) Apartenen\a Abordare particularist` Abordare universalist` Gradul de autonomie al indivizilor Slab Cet`\enie etatist` difuz` Cet`\enie etatist` centralizat` Puternic Cet`\enie societal` corporatist` Cet`\enie societal` pluralist` Variantele etatiste („state citizenship“) se centreaz` pe rela\ia stat-cet`\eni iar variantele societale („societal citizenship“) sunt ad-hoc. 22 . – societal-corporatist`. posesor de na\ionalitate.)? – în ce m`sur` natura drepturilor ]i obliga\iilor variaz` conform acestor ipostaze particulare ale cet`\eniei? Dat fiind faptul c` drepturile omului sunt drepturi ale individului. iv) Modelul individualist al lui Leca Problema esen\ial` a ]tiin\elor politice. astfel încât rezult` patru tipuri de cet`\enie (vezi fig. 4. a]a cum pretindea Marshall. se pune întrebarea în ce m`sur` este posibil` o ordine civic` care depinde de gradul s`u de acceptare ]i sus\inere de c`tre indivizi? Dup` Leca. Împreun`. pl`titor de taxe. rezident al unui anumit teritoriu. ele formeaz` „complexul civit`\ii“. în m`sura în care cet`\enia formal` nu coincide întotdeauna cu cet`\enia substantiv`. 149). spontane ]i incrementale. individualismul nu este incompatibil cu cet`\enia. individualismul nu înseamn` auto-izolare. În acest sens. aceast` întrebare suscit` trei chestiuni particulare: – care este legitimitatea obligativit`\ii politice ]i care sunt limitele acesteia? – care este con\inutul comun al statutului de cet`\ean dat fiind faptul c` punerea sa în aplicare se exprim` prin diferite ipostaze civice (proprietar. – etatist` centralizat`. membru al unui grup etnic sau religios. în versiunea lor institu\ionalizat`. a]a cum considera. Fig. Complexul civit`\ii (Donati. Cet`\enia nu este unic` ]i identic` pentru to\i.4): – etatist` difuz`. p.

dup` care cet`\enia are o component` empiric` important` care rezult` din varia\ia individual` a situa\iilor ]i conduitelor. cât ]i la grupurile secundare precum organiza\iile profesionale. Al doilea cuprinde o participare puternic motivat` ]i clar afirmat` pe scena public` (cet`\enia participativ`) fa\` de o apartenen\` discret` ]i bine circumscris` (cet`\enia privat`). – cet`\enie participativ` vs. – axul revendicarea drepturilor-recunoa]terea obliga\iilor. 1986. Dac` ne concentr`m aten\ia asupra angaj`rii publice ]i nu doar asupra apartenen\ei (care este o dimensiune pasiv` a cet`\eniei). Primul cuplu se refer` la o cet`\enie bazat` pe apartenen\` exclusivist` ]i angajament puternic (cet`\enia militant`) în contrast cu o apartenen\` flexibil` ]i un angajament diferen\iat (cet`\enia civil`). 209). – axul centru-periferie sau central-local define]te apartenen\a la entit`\ile na\ionale sau la comunit`\ile locale. ci ]i prin sentimentul angaj`rii publice. prin angajare public`: „F`r` o form` oarecare de via\` comunitar` nu exist` cet`\enie c`ci «comunitatea politic`» nu este doar suma indivizilor ce o compune“ (Leca. cet`\enie civil`. via\` privat`). Aceast` dinamic` a cet`\eanului-individ are efecte asupra apartenen\ei. De]i individul este titularul drepturilor ]i al libert`\ilor. Pozi\ionarea indivizilor pe cele dou` tipuri de axe (apartenen\a ]i angajamentul) permite s` se identifice mai multe niveluri de cet`\enie. ca parte component` a procesului de negociere colectiv` a drepturilor ]i responsabilit`\ilor. grupul etnic. nu se traduce doar prin afiliere.egoism ]i fragmentare social`. dup` Leca. – axul integrare-autonomie polarizeaz` comportamentele conformiste fa\` de cele individualiste. ci autonomie. cet`\enie privat`. clasele sociale). cet`\enia se manifest` doar în plan colectiv. civilitate. care permite individului s` se exprime în raport cu o entitate global` (comunitatea politic` amplasat` pe un teritoriu) ]i diverse grupuri particulare (de exemplu. provin din urm`toarele surse: modul de interpretare personal` a normelor generale. – axul comunitate-societate. afirmare de sine ]i dorin\a de a decide asupra propriului destin. 23 . esen\ial pentru cet`\enie. care se refer` atât la grupurile primare de apartenen\` colectiv` (familia. prin cet`\enie. p. Dup` Leca. grupurile de interes. cealalt` desemneaz` aspectele morale ale convie\uirii. Aceste varia\ii. Sfera privat` se valorific` astfel în sfera public`. ob\inem atunci o alt` tipologie. contrasteaz` ac\iunea revendicativ` a indivizilor cu acceptarea obliga\iilor intrinseci. sub forma urm`toarelor cupluri opozabile: – cet`\enie militant` vs. în sfâr]it. Aceast` tipologie confirm` teza sus\inut` de Donati. spune Leca. care comport` noi referin\e: – axul public-privat opune „civismul“ (referitor la via\a public`) fa\` de „civil“ (restrâns la familie. vecin`tatea). Identificarea personal` fa\` de aceste coordonate. sentimentul de apartenen\` variaz` pe trei axe: – axul particular-general. rezultate din autonomia actorilor sociali. gradul de empatie sau disponibilitatea pentru co-cet`\enie. prima se refer` la aspectele politice ale afirm`rii individului pe arena public`. capacitatea individual` de a gestiona tensiunile care rezult` din diferen\ierea social` ]i apartenen\a comun`.

absolutist`. a fost etnocentrismul: modelul s`u tripartit s-a redus la cazul Angliei. în locul unei teorii standard a cet`\eniei. strategia autoritarismului plebiscitar a disp`rut din spa\iul european. exist` dubii privitoare la unele departaj`ri. exemplificat prin regimurile totalitare (de exemplu. în func\ie de societatea de referin\`: liberal`. Evident. spune la rândul s`u Turner (1994). cet`\enia r`mâne o strategie de reglementare ]i institu\ionalizare a conflictelor sociale a c`ror rezolvare este atribuit` îns` unor institu\ii ]i agen\ii guvernamentale. 5). Tipurile istorice de cet`\enie (Turner. democra\ia pasiv`. De exemplu. recunoa]te legitimitatea institu\iilor reprezentative (de exemplu. justi\ia ]i statul de drept). 1994) Cet`\enia Conducere Ac\iunea popular` Modelul republican revolu\ionar Democra\ia pasiv` Spa\iul public Pluralismul liberal Autoritarismul plebiscitar Spa\iul privat – – – – Din intersec\ia acestor axe de analiz` rezult` patru modele de cet`\enie: tradi\ia republican` francez` combin` presiunea de jos în sus cu un interes puternic pentru via\a public`. De aceea. se caracterizeaz` prin ample mi]c`ri de jos în sus în favoarea drepturilor individuale. asociat cu reticen\` ]i chiar suspiciune fa\` de sfera privat`. – distinc\ia conducere / ac\iunea popular`. fascist` ]i socialist-autoritarist`. pluralismul liberal. modelul britanic este considerat o „democra\ie pasiv`“ pentru c` lipse]te cererea popular` ]i elementul de presiune de jos în sus. 24 . cet`\enii sunt invita\i periodic s`-]i desemneze conduc`torul (deciziile sale nu sunt îns` controlate printr-un sistem curent de responsabilitate public`). în special de c`tre Mann (1987). Cet`\enia nu este unic` ]i unitar`. 1996). extins` la cinci modele istorice de cet`\enie. reformist`. La fel. 5. impune autoritatea de sus în jos. via\a privat` r`mâne un tabú ]i constituie deseori un refugiu pentru contesta\ia cet`\eneasc`. tipologia lui Turner p`streaz` totu]i unele constante: viziunea conservatoare asupra cet`\eniei (considerat` preponderent pasiv` ]i privat`) contrasteaz` cu ideea republican` a unei civit`\i active ]i publice. Chiar dac` nu se mai aplic` întocmai la societ`\ile europene. Aceast` schem` combin` dou` axe (vezi fig. Ca alternativ`. Turner propune o schem` euristic` capabil` s` surprind` diversele varia\ii culturale ]i istorice. Mann (1994) a elaborat o analiz` mai complex`. autoritarismul plebiscitar. fiind ast`zi prezent` doar în societ`\ile nonoccidentale. pe care Marshall a considerato exemplar` pentru statul capitalist. dup` cum pluralismul liberal nu înseamn` neap`rat dezetatizare (Birnbaum. aceste tipuri istorice primare au evoluat. Fig. specific liberalismului american. corespunz`toare urm`toarelor dimensiuni ale cet`\eniei: – diviziunea privat/public. dar nu exist` o tradi\ie propriu-zis` a luptei pentru cucerirea drepturilor. exemplificat` de pasivismul politic britanic. Ea nu este produsul unei singure culturi politice ]i nu se reduce la un tip ideal. dar cu recunoa]terea ]i ap`rarea consecvent` a vie\ii private.v) Modelul istoric-comparativ al lui Turner Una dintre criticile aduse modelului lui Marshall. statul fiind principalul gestionar al spa\iului public. Germania nazist` descris` de Max Weber ]i Carl Schmitt).

statul na\ional s-a transformat într-o comunitate politic`. Se ]tie c` Declara\ia de Independen\` a fost de fapt o negare a servitu\ii ]i a obliga\iilor fiscale fa\` de Coroana Britanic`. fiecare din aceste tentative este subiectiv` ]i incomplet`. Europa occidental` este mai mult conectat` ideii de na\iune politic` (modelul Renan) care presupune c` na\iunea este mai întâi o comunitate de cet`\eni. Aceasta demonstreaz` faptul c` este nevoie de analiza ]i în\elegerea cet`\eniei ca fenomen general. Rezultatul acestui demers este dublu: pe de o parte. sub forma unor aser\iuni explicative referitoare la cet`\enie. origine etnic`. Probabil c`. Cet`\enia r`mâne un termen amplu ]i controversat asupra c`ruia nu exist` înc` o teorie exhaustiv`. de tipul celor prezentate mai înainte. Primul se refer` la situa\ia supu]ilor fa\` de autoritatea feudal` având la vârf monarhul absolut3. Apartenen\a la acela]i stat se suprapune cu apartenen\a na\ional` iar discursul lor comun de legitimare este na\ionalismul. astfel încât. stat na\ional. statul na\ional a c`p`tat dreptul la autodeterminare politic`. Cealalt` marcheaz` trecerea de la statul teritorial la statul na\ional dup` modelul Fran\ei secolului XVIII. Din acest moment. Dac`.* * * Cele cinci modele sau „teoretiz`ri“ de mai sus au fost alese pentru c` au ceva în comun: ele încearc` ]i pretind c` avanseaz` o „teorie“ a cet`\eniei care s` explice ansamblul situa\iilor. care s` acopere toate aspectele. Aceast` form` de afiliere se explic` prin caren\a istoric` a statului ]i prin nevoia unei identit`\i na\ionale care s` contracareze domina\iile imperiale. o comunitate cultural` (unitate de limb`. la fel ca în cazul altor „obiecte“ complexe. pe de alt` parte. este cert c` fiecare sistem sau teorie politic` major` include deja cet`\enia ]i explicarea sa ca o component` de baz`. Na\iunea devine în acela]i timp o comunitate etnic`4 ]i una politic` iar statul na\ional consfin\e]te aceast` simbioz`. în cel`lalt caz na\ionalismul etnic a r`mas principala surs` a identit`\ii ]i suveranit`\ii (vezi în acest sens „principiul na\ionalit`\ilor“ promovat de Pre]edintele Wilson). Liantul social era asigurat de na\iune. Aceast` denumire relev` îns` mai mult de o excep\ionalitate cultural` decât de o diferen\` de fond privind statutul juridic al cet`\eanului britanic. în primul caz. modele sau teorii par\iale. În realitate. 25 . Din acest motiv. sub forma unor teoretiz`ri par\iale ]i contextualizate. 4 În mitologia roman` „Natio” desemna zei\a na]terii ]i a originii. O dat` cu Revolu\ia Francez`. nu reu]e]te s` explice decât o parte a problematicii. a]a cum observ` Bendix (1964). Habermas (1992) ]i Zawadski (1996). na\ionalitatea ]i cet`\enia. sub influen\a „spiritului na\ional“ („Volksgeist“) promovat de Herder. Europa central` ]i oriental` r`mâne ata]at` na\iunii etnice. b) Teritorialitate. care traverseaz` practic toate activit`\ile umane. Oricum. ]i în acest domeniu se va opera în continuare cu defini\ii pragmatice. nu una etnic`. încorporate îns` în cadrul unor teorii politice mai generale. una din primele schimb`ri aduse de Constitu\ia Federal` (1787) a fost înlocuirea termenului de supus („subject“) cu cel 3 Chiar ]i ast`zi cet`\enii britanici se numesc „supu]i ai Majest`\ii Sale". Pe de o parte. construc\ia na\ional` se diferen\iaz` în vestul ]i estul Europei. Pe de alta. tradi\ie ]i identitate) care a devenit mai târziu o comunitate politic`. în cel mai bun caz. Un important moment de ruptur` în evolu\ia apartenen\ei este cel al Revolu\iei Americane. cet`\enie Evolu\ia istoric` a apartenen\ei a cunoscut în timpurile moderne trei momente: servitutea („subjecthood“).

13). se concentra asupra statutului de cet`\ean (definit printr-un set de drepturi egale ]i prin na\ionalitate). Idealul omogenit`\ii culturale ]i politice promovat de statul-na\iune este ast`zi chestionabil. De exemplu. Prin identitate în\elegem acele elemente ale culturii pe care o persoan` ]i le atribuie ]i prin care dore]te s` fie recunoscut`. Este ceea ce Bellah (1975) a numit „religie civil`“ iar Anthony Smith (1986) a desemnat prin „na\ionalism civic“ (deosebit de na\ionalismul etnic al statului na\ional). aderent la o religie sau credin\`. exponent al unui grup social. Din contr`. nici la ordinea colonial`. vorbitor al unei limbi materne. etnicitatea ]i teritoriul) cu o platform` secular` comun` care îmbin` na\ionalitatea cu identitatea. pe de o parte. nici statul na\ional nu mai satisface exigen\ele unor societ`\i tot mai diversificate ]i multiculturale. datorit` migra\iilor umane. La rândul s`u. teritoriul nu mai este o referin\` exclusiv` a apartenen\ei. nici o societate european` nu mai vizeaz` s` ob\in` coeziunea social` ]i ordinea civic` prin politici publice deschis integratoare ]i omogenizante. În aceast` perspectiv`. dezbaterile despre cet`\enie erau ini\iate ]i conduse de juri]ti. p. purt`tor al unui nume propriu. A]a cum remarc` Parsons (1971. s-a constatat c` este foarte greu s` se separe apartenen\a la stat ]i societatea civil`. la fel de eficace cum au fost la vremea respectiv` na\iunea ]i statul na\ional. nici na\iunea nu mai constituie un cadru cert din moment ce ea a fuzionat deja cu statul ]i comunitatea politic` sub forma statului na\ional. diversitatea ]i pluralismul sunt valori fundamentale ale democra\iei reprezentative care determin` viziunea modern` asupra cet`\eniei. Statul na\ional a fost prima entitate de integrare a celor dou` forme de apartenen\`. persoan` cu o apartenen\` de gen etc. Ea s-a realizat prin raportarea la cultura dominant` al c`rei exponent politic a fost na\iunea.de cet`\ean. Societ`\ile noastre sunt multiculturale. devenind o comunitate politic` a cet`\enilor titulari de drepturi ]i obliga\ii. pe de alta. ci la o nou` simbolistic` identitar` centrat` pe valorile textului constitu\ional. de apartenen\a la societatea cultural`. Aceast` abordare a devenit prea îngust` în momentul în care s-au luat în considera\ie identitatea5 ]i diversitatea situa\iilor de aplicare a statutului de cet`\ean. termenul de „citizenship“ sau „citoyenneté“ fiind tradus de obicei prin na\ionalitate. În acest fel. De fapt. la fel ]i spa\iul public în care se exprim` cet`\enia. În noul context al Europei. La fel. practicant al unei profesii. Cu alte cuvinte. apartenen\a cet`\enilor americani nu se mai raporteaz` nici la teritoriul propriu-zis. Din acel moment. na\ionalitatea (apartenen\a la un anumit stat) a fost combinat` cu identitatea ]i participarea în cadrul conceptului modern de cet`\enie („citizenship“). dar interdependente. Acestea sunt cet`\enia multicultural` ]i cet`\enia suprana\ional`. vom trata în continuare dou` situa\ii care ne pot ajuta în acest demers. Un individ poate avea astfel mai multe identit`\i în acela]i timp: membru al unei familii sau comunit`\i etnice. Este deci nevoie de alte construc\ii identitare. globaliz`rii ]i jocului f`r` limite al op\iunilor identitare. 5 26 . Statul se elibereaz` astfel de atributul „na\ional“. Aceste construc\ii trebuie s` sus\in` efortul de institu\ionalizare a cet`\eniei postna\ionale care reprezint` marele proiect politic al Uniunii Europene la acest început de secol. preluat ]i de marele public. apartenen\a la comunitatea politic` ]i identificarea cu comunitatea cultural` sunt dou` planuri diferite. i) Cet`\enia multicultural` Tradi\ional. Interesul acestora. cet`\enia înlocuie]te fundamentele tradi\ionale ale coeziunii sociale (religia.

homosexuali. ci o cet`\enie diferen\iat` („differentiated citizenship“). Cet`\enia multicultural` se aplic` în primul rând societ`\ii canadiene. – drepturile de auto-guvernare pentru grupurile constituite istoric. Este cet`\enia multicultural`. ignorate de statutul uniformizant al cet`\eniei bazate pe na\ionalitate. – drepturile multiculturale. Din acest motiv. except`ri fiscale în leg`tur` cu unele practici religioase. anume cazul ru]ilor din |`rile Baltice ]i Ucraina (aproximativ 30 de milioane) ]i statutul popula\iei maghiare dispersate în \`rile vecine. o form` inedit` de articulare a comunit`\ii politice cu mozaicul comunit`\ilor culturale. Aceste activit`\i se desf`]oar` în domenii variate. El pleac` de la o idee formulat` anterior de Young (1989. Este ansamblul semnifica\iilor pe care diverse grupuri ]i comunit`\i le dau activit`\ilor umane ]i produselor acestora. respectiv dreptul unui stat de a avea un cuvânt de spus asupra drepturilor propriei popula\ii stabilite pe teritoriul \`rilor vecine. Dou` situa\ii juridice particulare au complicat discu\ia respectiv`. profesiunea sau afilierea politic`) dar poate deveni majoritar` dup` alt criteriu ]i în alte împrejur`ri (de exemplu. Kymlicka valorific` conceptul de „cultur` societal`“ introdus de Dworkin. ci transferul limitat al unor prerogative ]i competen\e legislative c`tre autorit`\ile locale. Aceast` abordare a cet`\eniei ar promova trei tipuri noi de drepturi. ca m`suri de prezervare ]i afirmare a propriei identit`\i culturale. din dou` motive: absen\a lor din instrumentele interna\ionale ]i statutul lor ca drepturi colective. drepturile multiculturale promoveaz` mai degrab` integrarea într-o societate pluralist` decât autonomia local`. afro-americani. de]i Kymlicka încearc` s` o generalizeze ]i la alte societ`\i multiculturale. comunit`\ile Roma ]i Shinti (popula\iile arctice). Într-o societate multicultural`. aceste comunit`\i culturale nu solicit` o mai bun` reprezentare în guvern ]i institu\iile centrale. Kymlicka ]i Norman (1995. vârstnici. cu o puternic` identitate cultural`. în anii ’80-’90 „Grupul de la Fribourg“ (condus de Meyer-Bisch) ]i Comitetul CAHMIN din cadrul Consiliului Europei au încercat s` institu\ionalizeze drepturile culturale ]i s` înlocuiasc` termenul sensibil de minoritate prin cel de „comunitate cultural`“. 258) conform c`reia nu exist` cet`\enie universal`. grup sau comunitate poate fi minoritate în func\ie de criteriu ]i de context. devenind anacronice de îndat` ce dispare ac\iunea de discriminare. p.Pornind de la aceste premise. imposibil de aplicat în cazul Canadei ]i SUA. spre deosebire de drepturile de auto-guvernare. aplicabil` identic în orice fel de societate politic`. dup` criteriul limbii. cum ar fi drepturile diverselor grupuri de imigran\i (de exemplu. 302) vorbesc de o „group differentiated citizenship“ care s` sus\in` politicile de echitate ]i discriminare pozitiv`. a]a cum sunt popula\iile aborigene. S-a pus astfel sub semnul întreb`rii în special a]a-numitul „droit du regard“. inclusiv [n arena public` ]i în sfera privat`. Aceste ini\iative nu au fost îns` acceptate în contextul european de atunci deoarece unele state nu au fost de acord cu recunoa]terea drepturilor culturale. în situa\iile de opresiune. 27 . Kymlicka (1995) a propus o nou` form` de cet`\enie. respectiv grupurile sociale care au nevoie de propria reprezentare în cadrul comunit`\ii politice. termenul de minoritate nu-]i mai are sensul: orice individ. hispanicii) în SUA. p. specific` în primul rând contextului canadian. solicit`rile acestor comunit`\i vizeaz` dreptul la instruire bilingv`. al genului sau al religiei). ]coli proprii. respectiv: – drepturile de reprezentare special` pentru s`raci. În loc s` se refere la cadrul rigid al statului na\ional. O persoan` poate fi minoritar` dup` o anumit` identitate (de exemplu. dar ]i popula\iile care apar\in unui anumit teritoriu (Québec). aceste drepturi sunt de obicei acordate temporar.

astfel încât ]i ast`zi recuno]tin\a ]i ata]amentul patriotic sunt sentimente foarte puternice printre cet`\enii americani. patriotismul ]i Constitu\ia au precedat cet`\enia propriu-zis`. Spre deosebire de imperiile ]i puterile coloniale europene. Principala problem` a cet`\eniei suprana\ionale r`mâne îns` dificultatea de a realiza ambele componente. chiar dac` ]i-au p`strat r`d`cinile identitare ]i cultura de origine. în orice caz. În aceast` variant`. cet`\enia sus\ine pluralismul ]i diversitatea cultural`. construc\ia cet`\eniei europene a pornit de la drepturile suprana\ionale înaintea Constitu\iei. identitatea ]i expresia personal`. cet`\enia are un rol integrator ]i reprezint` cel mai important factor de coeziune social`. comunitatea politic` (definit` prin adeziunea la Constitu\ie ]i „The Bill of Rights“) a precedat comunitatea cultural` american`. Acest sentiment de devo\iune civic` s-a transmis de la o genera\ie la alta. Primul aduce în discu\ie o versiune de cet`\enie statutar` propus` 28 . În acest sens. în SUA patriotismul r`mâne o component` esen\ial` a cet`\eniei identitare. pluralismul american s-a realizat prin adi\ionarea de indivizi. pentru comunit`\ile cu nevoi specifice sau cele care solicit` mai mult sprijin din partea autorit`\ilor publice. În cealalt` ipostaz`. Dac`. Cele patru drepturi suprana\ionale introduse prin Tratatul de la Maastricht (1992) sunt doar un început ]i. Dificult`\ile propriu-zise au ap`rut din momentul în care s-a pus problema statutului juridic ]i politic al cet`\eniei europene ca atribut al statului suprana\ional. respectiv cet`\enia legal` ]i cet`\enia identitar`. reziden\ei sau securit`\ii sociale. Pân` în prezent. Ideea de „cet`\enie diferen\iat`“ este ea îns`]i contradictorie. Din acest motiv. M`surile preconizate de „cet`\enia multicultural`“ sunt de fapt demersuri de incluziune social` pentru grupurile care se consider` marginalizate sau chiar excluse. mobilit`\ii. ci o mare varietate de situa\ii ]i experien\e individuale. a]a cum vom vedea în modulele II ]i III. în cazul american. Ea valorific` apartene\a ]i încurajeaz` diferen\ele culturale ]i sociale prin m`suri de echitate. În aceste condi\ii. de la dreptul interguvernamental la dreptul comunitar ]i de la etnos la demos. Oameni ]i comunit`\i foarte diferite s-au stabilit pe acela]i spa\iu geografic devenind cet`\eni americani. descentralizare administrativ` ]i responsabilizare politic`. Un caz aparte îl reprezint` patriotismul american. În aceast` perspectiv`. încurajând multiculturalismul. Ea men\ine îns` caracterul unificator al cet`\eniei c`ci baza politicilor publice r`mâne tot sistemul drepturilor individuale acordate în mod egal pentru to\i. ii) Cet`\enia suprana\ional` Procesul în care s-au angajat statele membre ale Uniunii Europene este în sens invers: de la state na\ionale la o comunitate politic` suprana\ional`. cet`\enia este o expresie a ordinii civice bazate pe drepturi egale pentru to\i. care ]i-au ob\inut diversitatea prin cuceriri ]i alian\e dinastice. unde patosul patriotic a disp`rut practic din discursul public. problema cet`\eniei europene r`mâne în continuare deschis` ]i controversat`. etnicitatea ]i na\ionalitatea nu au coincis cu teritoriul.Aceste propuneri readuc în discu\ie caracterul dual al cet`\eniei. În acest caz. ceea ce explic` faptul c` nu a fost înc` institu\ionalizat` în toate societ`\ile. ca statut universal sau standard unic al democra\iei. Spre deosebire de Europa. nu exist` cet`\enie în sine. diversele proiecte de integrare european` au fost relativ u]or de acceptat: ele nu au avut repercusiuni majore asupra ocup`rii. prin afilierea la o patrie de adop\iune ]i la valorile constitu\ionale americane. Pe de o parte. nu garanteaz` decât o cet`\enie limitat`. Cea mai eficient` cale de a uni primele comunit`\i de imigran\i a fost cea emo\ional`. ne vom referi în continuare la dou` exemple care pot ajuta reflec\ia privind cet`\enia european`.

Individul se identific` cu sistemul de drepturi ]i obliga\ii suprana\ionale într-o manier` „patriotic`“. Chiar dac` guvernele r`mân înc` strâns ancorate de spa\iul politic care le-a emanat (comunitatea electoral` sau cea a propriilor organiza\ii politice). Aceast` abordare dep`]e]te atât viziunea utopic` de tip kantian (limitat` la compasiunea ]i solidaritatea universal`). Bineîn\eles. Ohmae. numit` „cosmopolis“. Aceast` viziune strict etatist` a fost îns` pus` la îndoial` de unii autori contemporani (Meehan. 1994. A]a a ap`rut conceptul de cet`\enie cosmopolit` sus\inut îndeosebi de Linklater (1999) ]i Delanty (2000). Pentru ei. f`r` s` existe neap`rat ]i o unitate cultural`. Linklater. atât apartenen\a. astfel încât acestea înceteaz` s` mai fie alternative opozabile. Patriotismul constitu\ional Ca s` rezolve contradic\iile inerente cet`\eniei. Kant în „Pacea etern`“ a sus\inut ideea unei „ius cosmopoliticum“ în care to\i indivizii s` se simt` „cet`\eni ai unui stat universal al umanit`\ii“. Este ceea ce Raymond Aron (1994) a numit „cet`\enie f`r` inamici“. anume cet`\enia cosmopolit`. Baubock. Identitatea se suprapune cu statutul. Prin diversele acorduri bilaterale 29 . Habermas (1995) creeaz` un hibrid statutidentitate pe care îl propune ca nucleu al cet`\eniei europene suprana\ionale. cât ]i loialitatea. cet`\enii pot deja s` participe sau s` se adreseze unei societ`\i civile globale.de Habermas. 1995. Unitatea indivizilor rezult` din ata]amentul fa\` de o comunitate politic` („Euro-polity“). La rândul s`u. 1993. f`r` frontiere. Ac\iunea civic` se deruleaz` în societatea global` ]i este legitimat` prin drepturile ]i libert`\ile garantate de instrumentele universale ]i europene (în special „Declara\ia Universal`“ ]i „Carta European` a Drepturilor Omului“). cât ]i modelul etatist al cet`\eniei. nu la un teritoriu. atât la nivel subna\ional cât ]i la nivel transna\ional. oamenii politici ]i guvernan\ii nu au luat niciodat` în considera\ie astfel de specula\ii identitare. spre deosebire de cet`\enia formal` care este ob\inut` prin na\ionalitate („bounded citizenship“). Noul cosmopolitism are ambi\ia s` defineasc` o cet`\enie global` care s` fie în acela]i timp statut politic ]i identitate. Ea nu se construie]te neap`rat contra altor identit`\i ci printr-o l`rgire considerabil` a apartenen\ei ]i ac\iunii colective. Astfel de referin\e sunt îns` mai degrab` utopii identitare decât proiecte politice plauzibile. Este o cet`\enie informal` („unbounded citizenship“). singura certitudine era teritoriul ]i statul în interiorul c`ruia î]i puteau exercita puterea. Este „patriotismul constitu\ional“ sau loialitatea fa\` de valorile ]i institu\iile europene în care demos-ul prevaleaz` fa\` de etnos iar apartenen\a se raporteaz` la o comunitate politic`. cât ]i Comenius sau Schiller s-au considerat „cet`\eni ai lumii“. Ele nu fac decât s` prelungeasc` proiec\iile personale dincolo de propria cetate sau stat na\ional spre o entitate global`. comunitatea suprana\ional` func\ioneaz` pe baz` de deliberare ]i negociere. Ei constat` c` au ap`rut ast`zi numeroase centre de autoritate. 2000). dup` acela]i principiu consensual pe care Aristotel îl numise „phronesis“ iar Thomas d’Aquino îl desemnase prin „prudentia“ (deciziile importante se iau prin reflec\ie ]i consultare cet`\eneasc`). În acest caz. participarea ]i identitatea (atribute definitorii ale cet`\eniei) se pot raporta la aceste diverse niveluri ale comunit`\ii politice. Al doilea are în vedere o form` inedit` de identitate postna\ional`. 1999. în acela]i fel în care patriotismul ]i constitu\ionalismul alimenteaz` cet`\enia american`. Ca urmare. Cet`\enia cosmopolit` Atât Diogene. Delanty.

Ea presupune oferta de servicii ]i bunuri de la o persoan` c`tre un grup sau o comunitate. pe baza unei mutualit`\i bine circumscrise: A ofer` ceva lui B iar B îi d` lui A altceva. Aceste rela\ii au fost sintetizate de Janoski sub forma schemei din tabelul 1. indiferent dac` interac\iunea are loc între individ-individ. frontierele spa\iului politic devin deschise ]i permeabile. (6) Excluderea reciproc` (între grupuri cu interese similare) ABCDEF↔GHIJKL (10) Schimbul unilateral cu un grup similar. Motiva\ia acestei ac\iuni este interesul general sau cea ce anticii au numit „virtute civic`“. Din acest motiv. decât o referin\` explicit`. Ea se reg`se]te doar în analizele politice ]i discursul academic. Tipologia interac\iunilor civice (Janoski. Interac\iunea limitat` este specific` pie\ei. Este rela\ia de vânzare-cump`rare care s-a extins ]i asupra schimburilor sociale ]i culturale (de exemplu. 5. societatea civil` reprezint` atât o oportunitate cât ]i o modalitate de exprimare a cet`\eniei. de exemplu. f`r` s` existe neap`rat reciprocitate direct`. 1998) De la individ la De la individ la grup De la un grup la alt grup individ (1) (5) (3) Schimbul diadic Reciprocitate limitat` (suprapunerea C`tre un grup limitat par\ial` a intereselor) A↔B A↔CDEFG ABCDEFV↔CDEFGH (2) Schimbul multiplu A↔B (t1) A↔B (t2) A↔B (t3) (7) Secven\iere A→B→C→D→E (4) C`tre o comunitate larg` (societatea. f`r` beneficiu direct ABCD→ Interac\iune limitat` Interac\iune generalizat` 30 . În contextul analizei noastre. unul dintre autorii care s-au ocupat îndeaproape de aceast` rela\ie. Ea se caracterizeaz` prin reciprocitate. Cet`\enia cosmopolit` este îns` mai mult un principiu ]i o op\iune identitar`. nu ]i în textele constitu\ionale sau în dreptul interna\ional. 76). rezultat` din interdependen\a ]i globalizarea comunit`\ilor politice. se stabilesc în termeni preci]i ]i urm`resc beneficiul direct.sau sisteme de integrare regional`. pe baza unui „schimb generalizat“. cele dou` concepte au fost adeseori asociate. Tabelul 1. p. un set de valori ]i o ac\iune colectiv`. negocierea condi\iilor de munc`). astfel încât drepturile ]i responsabilit`\ile dep`]esc cu u]urin\` spa\iul public al teritoriului na\ional. Janoski (1998. unde contractele sunt pragmatice. Cet`\enia ]i societatea civil` Societatea civil` este spa\iul public în care interac\ioneaz` cet`\enii organiza\i. Ea este astfel un sistem de rela\ii organiza\ionale. elaboreaz` chiar o tipologie a cet`\eniei în func\ie de participarea în spa\iul public. na\iunea) A↔BCDEFGHIJK (8) Circuit închis A→BCDE. Forma altruist` ac\ioneaz` pe termen lung ]i vizeaz` scopuri spirituale ]i ideologice. Ar exista astfel un comportament autocentrat („self-interested behaviour“) ]i un comportament altruist („other-interested behavior“). incriminându-se o rela\ie de interdependen\`. institu\ionalizat` ]i recunoscut` ca atare de legisla\ia na\ional`. între individ-grup sau grup-grup. Primul denot` o op\iune pe termen scurt ]i are în vedere bun`starea material` reciproc`.

datorit` lipsei de mijloace ]i oportunit`\i. E→ABCD (9) Circuit deschis A→BCDE. Astfel de demersuri sunt voluntare. Aceast` form` de patos civic. mai ales în situa\ii pre-electorale. ac\iunile filantropice sau caritabile. Z→ABCD BCDE→ . exist` ]ase tipuri de cet`\eni: – cet`\eanul încorporat – este parte a elitei sau se consider` ca atare. 95). B→CDEF.). este generoas` ]i unidirec\ionat`. D→EFGH. nu din obliga\iile care revin din statutul de cet`\ean. recursul la drepturile omului pentru a ap`ra interesele unor persoane sau grupuri oprimate. ci doar efecte în folosul comunit`\ii sau al altor indivizi. poate fi angajat în partide politice sau alte organiza\ii ]i se preocup` de interesul general. altruismul ]i activismul politic sunt esen\iale pentru disputa cu statul în negocierea drepturilor civile ]i politice.. fiind neîncrez`tor în oportunitatea unui atare efort. cu ocazia votului sau a unor evenimente deosebite. – cet`\eanul marginalizat – este inactiv ]i alienat. într-o manier` altruist`. el/ea se mul\ume]te cu o critic` indirect` (de exemplu. grupuri sau comunit`\i (de exemplu. 31 . D→ABCE. sensibilizarea public` în favoarea unor idei sau proiecte civice etc. C→ABDE. Participarea la societatea civil` se bazeaz` în special pe forma altruist` de cet`\enie ]i pe cet`\enii activi (primele trei forme din tipologia lui Janoski). – cet`\eanul cinic – este similar cet`\eanului activ. de ac\iune în beneficiul general st` la baza societ`\ii civile. confruntat cu dificult`\ile unui schimb generalizat. fiind deseori implicat în conflicte cu autoritatea public`. C→DEFG. – cet`\eanul pasiv – accept` autoritatea ]i conducerea politic` de]i nu este convins c` ac\iunea acestora este cea mai potrivit`. – cet`\eanul oportunist – particip` la activit`\i politice doar în m`sura în care îi convine sau ob\ine un avantaj personal. absenteism) sau se opre]te la o interac\iune limitat`. Ea nu ob\ine avantaje pentru ini\iatori. pentru c` decurg din op\iunea moral` a ini\iatorilor. specific societ`\ii civile. se identific` cu ac\iunea guvernamental` ]i o sus\ine f`r` rezerve. ironie politic`. pe de alt` parte.→A B→ACDE. În func\ie de gradul ]i forma particip`rii civice. WXYZ→ XYZA (11) Excludere reciproc` ABCD→ EFGH→ IJKL→ WXYZ→ ABCD Interac\iunea generalizat`. el neag` chiar utilitatea particip`rii politice.. lipsi\i îns` de posibilitatea real` de a le exercita. p. fiind capabil ]i interesat de participarea politic`. poate face obiectul manipul`rii politice. – cet`\eanul activ – ia parte la via\a ob]teasc`. – cet`\eanul fatalist – este apatic. A]a cum vom vedea în continuare. Motiva\ia acestei forme altruiste de interac\iune este interesul general sau beneficiul în favoarea altor indivizi. Dup` Janosky (1998. nu orice de\in`tor al statutului de cet`\ean este capabil ]i dispus s` se implice în societatea civil`. este categoria celor cu drepturi formale. se manifest` incidental ]i periodic. inactiv ]i defetist.

cet`\eni) pe baza unui contract social comunitatea politic` a cet`\enilor pentru a proteja proprietatea privat` un spa\iu public comun unde sunt garantate participarea la structurile civile ]i autonomia indivizilor. Termenul ca atare a fost introdus de Hegel. în pofida lipsei de acord conceptual. Sensul acestei sintagme se precizeaz` prin utilizare. în func\ie de context ]i epoc` istoric`. f`r` beneficii economice. În tabelul 2 am sintetizat principalele pozi\ii clasice fa\` de societatea civil`. aceste activit`\i sunt în favoarea interesului comun. – organiza\iile non-guvernamentale pe baz` voluntar`. AUGUSTIN HOBBES Criteriul participarea politic` separarea Naturii de Gra\ie coeziunea social` Defini\ia un tip de societate (Koinomia) care permite participarea politic` a cet`\enilor egali este „Urbis” (societatea uman`) în opozi\ie cu „civitas Dei” (lumea transcendent`) interesul comun ]i uniunea tuturor entit`\ilor politice (guvernan\i. care face posibil controlul vie\ii publice de c`tre moralitatea privat` solidaritatea etic` bazat` pe reciprocitate ]i recunoa]terea mutual` a drepturilor. Este un termen care capteaz` aten\ia ]i beneficiaz` de o larg` circula\ie. Tabelul 2. unitatea dintre dreptul public ]i etica privat`. Din acest motiv. grupuri. Defini\ii clasice ale societ`\ii civile Autorul ARISTOTEL SF. p. al unor persoane sau grupuri oprimate (este sensul introdus de comunit`\ile puritane din SUA în secolul XIX). – sectorul non-profit al societ`\ii. dup` Schmitter (1997. a]a cum apare în teoria politic`. societatea civil` este o sintez` a ra\iunii. Astfel.a) Defini\ia societ`\ii civile Ca ]i cet`\enia. egalit`\ii ]i libert`\ii. ca expresie a drepturilor ]i libert`\ilor dobândite la sfâr]itul secolului XIX ]i începutul secolului XX. statul r`mâne garantul contractului social o zon` de influen\` a non-statului ca rezultat al capitalismului ]i industrializ`rii. este arena public` unde se desf`]oar` lupta de clas` LOCKE KANT primordialitatea indivizilor fa\` de stat distinc\ia dintre legalitate ]i moralitate HEGEL respectul reciproc al drepturilor individuale (în special a dreptului de proprietate) tensiunea dintre statul capitalist ]i clasa muncitoare exploatat` MARX Acest din urm` sens predomin` în literatura politic` ]i sociologic` din ultimele decenii. Francis Hutchinson ]i Adam Ferguson). XVIII (Adam Smith. termenul de societate civil` înseamn` diferite lucruri pentru diverse persoane. pentru a desemna sistemul de solidaritate colectiv` al burgheziei în negocierea drepturilor sale cu statul. Ceea ce ne intereseaz` în contextul de fa\` este sensul contemporan al societ`\ii civile. David Hume. Seligman (1992) prefer` s` se refere la „ideea de societate civil`“ în locul unei defini\ii standard. 240): „Societatea civil` poate fi definit` ca un set sau un sistem de grupuri intermediare auto-organizate care 32 . Putem decela astfel trei tipuri de defini\ii: – contraputere sau alternativ` fa\` de stat ]i de pia\` („societatea civil` este societate minus stat“ sau ceea ce r`mâne din societate în afar` de stat) – aceast` defini\ie a fost introdus` de iluminismul sco\ian din sec. unde cet`\enii desf`]oar` activit`\i benevole.

dup` care societatea civil` este spa\iul public al cet`\enilor organiza\i. grupurile profesionale. p. colectare de semn`turi. prietenii. p. de promovare a imaginii publice. Rotary Club) sau organizeaz` întrajutorarea (Asocia\ia Bolnavilor Parkinson. autonomi în raport cu statul ]i pia\a. Cea mai apropiat` de pozi\ia noastr` este îns` defini\ia lui Janoski (1998. 14): – partidele politice care nu sunt la guvernare ]i nu sunt subordonate statului. asocia\iile consumatorilor. rezult` c` societatea civil` nu este o zon` strict delimitat` a societ`\ii globale ]i nici nu se reduce la opozi\ia sistematic` fa\` de puterea public`. cât ]i fa\` de unit`\ile private de produc\ie ]i reproduc\ie.6). pe baz` de încredere ]i respect reciproc“6. unde au loc negocieri ]i dispute. demonstra\ii. „un spa\iu pentru noi to\i”. vama. care func\ioneaz` prin exercitarea drepturilor ]i responsabilit`\ilor cet`\ene]ti. Aceast` defini\ie ne convine cel mai mult pentru c`: – pune accentul pe negocierea colectiv` a drepturilor ]i responsabilit`\ilor. ac\iuni de protest. – îmbin` discursul civic cu ac\iunea politic`. 6 33 . p. poate fi util` ]i defini\ia lui Barber (1998. sindicatele. stat. menite s` influen\eze deciziile asupra unor probleme care intereseaz` un anumit grup. Ea const` în interac\iunile pe care toate componentele sistemului social le angajeaz` pe arena public`. 6): statul cuprinde cele trei puteri (legislativ`. nici s` accepte responsabilit`\i publice. – au capacitatea de a delibera ]i a întreprinde ac\iuni colective în ap`rarea sau promovarea intereselor ]i ideilor lor. bursele de valori. sfera public` cuprinde cel pu\in cinci tipuri de organiza\ii voluntare (Janoski. – grupurile de interes. furnizeaz` ajutor direct (Crucea Ro]ie. – mi]c`rile sociale se centreaz` pe activit`\ile de „lobby“.). 1998. ci toate formele de interac\iune dintre sfera public`. sfera public` reprezentat` de organiza\iile voluntare ]i sfera pie\ei cuprinzând firmele private ]i sindicatele“.– sunt relativ independente atât fa\` de autorit`\ile publice. pia\` ]i sfera privat`. precum ]i institu\iile specializate ale ordinii publice (poli\ia. sfera public` este zona cea mai complex` ]i mai vizibil` a societ`\ii: este spa\iul civic unde interac\ioneaz` celelalte trei componente (este forum-ul societ`\ii moderne). armata. b) Structura spa\iului public Din defini\ia de mai sus. federa\iile patronale. executiv` ]i juridic`). ca expresie a cet`\eniei. pia\a este reprezentat` de firmele private ]i corpora\iile angajate în activit`\i lucrative. Asocia\ia Sindromului Down etc. pe campanii de pres`. sfera privat` include via\a familial`. – ia în considera\ie nu doar rela\ia stat-cet`\eni. adic` fa\` de firme ]i familie. de exemplu. Ca ]i Habermas (1989). sub forma unor în\elegeri civice. – convin s` ac\ioneze conform unor reguli prestabilite. – nu urm`resc s` ia locul func\ionarilor de stat sau al întreprinz`torilor particulari. rela\iile personale ]i intimitatea. Pentru diversitate. – organiza\iile filantropice („comunitas“) colecteaz` fonduri pentru a completa bugetul public pentru asisten\` sau protec\ie social`. unde se desf`]oar` „ac\iunea comunicativ`“ (Habermas). Janoski se refer` la patru componente interdepedente ale societ`\ii (vezi fig. Este al treilea sector al sistemului public. 12): „Societatea civil` reprezint` sfera discursului dinamic ]i interactiv dintre stat. informa\iile interne ]i externe).

Cet`\enia nu este o rela\ie simpl` între cet`\eni ]i stat. 6. ca în defini\iile etatiste tradi\ionale. exprimate pe arena public`. spa\iul public este un câmp de for\e care angajeaz` interac\iuni cu toate celelalte sfere ale vie\ii sociale. parteneriatul social). educaţia. sfera privat`. În aceast` reprezentare multidimensional`. cercetarea ∗ Federaţiile sindicale Asociaţiile patronale Asociaţiile consumatorilor Contractele privind apărarea Reglementările Sfera pieţii Media particulare. ci include: – discursul public (de legitimare. Fig. cluburile pe baze confesionale ]i fondurile de caritate. sănătatea Firmele Pieţele Sindicatele Grupurile de întrajutorare Mişcările sociale Viaţa privată analizată de media şi tribunale Firmele de familie. 34 . Componentele sistemului social (Janoski. pia\a ]i sfera privat`. restrâns` la aderen\i) în m`sura în care ofer` servicii de interes comun (de exemplu. funda\iile religioase. argumentare sau contesta\ie). mobilizare. 1998) Executivul Justiţia Legislativul Statul Poliţia Armata Informaţiile interne şi externe Sfera publică Asociaţiile voluntare Securitatea Partidele socială. cluburile de elite Familia Prietenii şi cunoştinţele Sfera privată Intimitatea Viaţa privată * În aceast` zon` sunt constituite corpora\iile publice sub autoritate tripartit` (de exemplu. ci un sistem de ac\iuni ]i negociere colectiv` care angajeaz` toate cele patru componente ale societ`\ii globale: sfera public`. eliminarea avorturilor pentru sus\inerea politicii demografice). – cele cinci organiza\ii voluntare descrise mai sus. statul ]i pia\a. asisten\` social` ]i medical`) sau propun politici publice alternative (de exemplu. educaţia publică. – ansamblul interac\iunilor dintre componente. societatea civil` nu se reduce la organiza\iile non-guvernamentale.– grupurile religioase fac parte din sfera public` (nu din cea privat`. mediile politice de stat. intr` aici asocia\iile ]i federa\iile. respectiv statul. La rândul s`u.

identice pentru toate societ`\ile. inciden\a destul de mare a manifest`rilor care caracterizeaz` „deficitul democratic“ (apatie. a pie\ei ]i a sferei private în raport cu arena public`. Exist` îns` ]i alt` surs` de varia\ie. 35 . 110–111) le sintetizeaz` sub forma diagramelor din fig. absenteism. Janoski a sesizat foarte bine acest aspect ]i a încercat el însu]i s` aplice tipologia binecunoscut` a lui Held (1987) dup` care exist` patru tipuri generice de regimuri politice: modelul pluralist. Canada. funda\ii caritabile.În aceast` optic`. parteneriatul social). p. c) Tipologia regimurilor politice Configura\ia propus` de Janoski nu trebuie s` ne induc` imaginea unei superorganiza\ii armonioase. Fiecare dintre acestea se caracterizeaz` prin anumite rela\ii între componentele vie\ii sociale. În acest model. religioase. astfel încât nu mai este nevoie de interven\ia statului. Australia ]i Japonia). asocia\iile patronale. confedera\iile. cluburi recreative. patronale. Regimul neo-corporatist încurajeaz` comasarea grupurilor de interes sub form` de asocia\ii pe baz` de afinit`\i sau programe (de exemplu. De exemplu. care ofer` cele mai diverse ]i mai reprezentative oportunit`\i de exercitare a cet`\eniei. grupuri de interes. care influen\eaz` forma concret` de articulare a celor patru componente ale societ`\ii. astfel de organiza\ii non-profit pot utiliza fondurile specializate colectate de stat (fondul de ]omaj. Modelul elitist. care pot determina ponderea efectiv` a statului. Norvegia. Ca urmare. statul este practic deconectat de organiza\iile voluntare: el încurajeaz` ini\iativele ]i solu\iile oferite de sectorul privat ]i de „business“ (este modelul care predomin` în SUA. de altfel. Din contr`. Ele se deosebesc ]i de modelul liberal. partide politice. pentru c` sunt mai stabile (de exemplu. fondul de patrimoniu sau fondul de dezvoltare regional`) pentru a implementa politicile sociale. sindicatele de ramur`. statul acord` un rol important organiza\iilor considerate de elit` (sindicale. 7. Ceea ce pare s` diferen\ieze aceste modele este importan\a dat` diverselor organiza\ii ale societ`\ii civile: asocia\ii religioase. în baza principiului subsidiarit`\ii. Este vorba de regimul politic ]i ideologia subiacent`. pur ]i simplu. agen\iile specializate din Suedia. individualism exacerbat. astfel încât este posibil ca angajamentul civic ]i conduitele colectiviste s` nu fie atitudini dominante. în care interesul comun prevaleaz` întotdeauna. Activismul ]i modelul altruist coexist` cu celelalte forme de cet`\enie din clasificarea lui Janoski. regionale) în sus\inerea serviciilor sociale. exemplificat de Fran\a ]i Germania dore]te s` contracareze imprevizibilitatea ]i inechitatea solu\iilor de tip liberal. modelul elitist. societatea civil` este comunitatea politic` cea mai dinamic` ]i mai eficient`. intoleran\`) la care ne-am referit cu alt` ocazie. Danemarca. Aceasta explic`. grupuri „watch dog“ sau de monitorizare civic`. pe care Janoski (1998. Olanda). modelul neo-corporatist ]i modelul societ`\ii de mas`. organiza\iile voluntare domin` arena public`. aceste structuri se auto-guverneaz` ]i sunt supuse competi\iei. Spre deosebire de modelul elitist. absen\a cooper`rii între cet`\eni. definirea celor patru sfere interdependente nu anuleaz` posibilitatea comportamentelor impredictibile ]i atipice sau. În regimul liberal.

Fig. Modelul pluralist Statul 2.+ Cn 3... C2 C3 C4 C5 C6 C7 C8 .+ C9 C2 C3 C4 C5 C6 . 7. 1998) 1. Modelul neo-corporatist Statul Executivul Partidele de stânga IG1 Federaţiile sindicale IG2 Federaţiile patronale Partidele de dreapta 4.+ C10 C1 C2 C3 C4 C5 C6 .. Tipologia regimurilor politice (Janoski.... Modelul societăţii de masă Statul IG1 IG2 IG3 IG4 IG5 IG6 M E D I A U1 U2 U3 E1 E2 E3 E4 C1 C1 +... Modelul elitist Statul IG1 IG2 IG3 SM IG1 IG2 IG3 C1 C2 C3 C4 C5 C6 C7 C8 C9 .

.

de asemenea. Exemplul societ`\ii civile ]i configura\ia multipartit` a lui Janoski ne-au atras îns` aten\ia asupra faptului c` statul nu este singura form` de comunitate public`. patriotismul constitu\ional al lui Habermas) presupune anumite competen\e civice ]i în\elegerea mecanismelor institu\ionale ale democra\iei participative. Puterea lor este atât de important`. unde media nu constituie doar unul din grupurile de interes (ca în celelalte trei modele). manipularea politic` ]i propaganda în interes personal. Unii autori. Ele sunt de obicei asociate cu responsabilit`\ile care instrumenteaz` loialitatea fa\` de comunitatea politic` ]i obligativitatea moral` a particip`rii civice. – se sprijin` pe organiza\ii transteritoriale. Proiectul de unitate politic` european` este o provocare direct` a acestei condi\ion`ri tradi\ionale. „Interac\iunile generalizate“ care caracterizeaz` indivizii altrui]ti ]i responsabili traverseaz` practic întreaga societate. Riscul în acest caz este ca mesajul civic propriu-zis s`-]i piard` autenticitatea ]i s` se banalizeze. – presupune comunicare transfrontalier`. define]te globalitatea ca o suprateritorialitate. „Lumea“ este mult mai eterogen` ]i mai inegal` decât statele suverane. care sunt universale. Întrebarea este îns` dac` aceast` interpretare a societ`\ii civile poate fi extins` dincolo de un teritoriu sau tip de societate. încât tinde s` monopolizeze întreaga sfer` public`. se întreab` în acest context dac` nu cumva centrarea pe drepturile omului nu înseamn` de fapt sfâr]itul cet`\eniei ca paradigm` politic`. a]a cum vom vedea imediat. Este „societatea-spectacol“. Chiar ]i versiunea postna\ional` a cet`\eniei (de exemplu. Am v`zut. cum cet`\enia postna\ional` se deta]eaz` de un teritoriu anumit. ceea ce înseamn` c` societatea civil` global`: – se ocup` de problemele transversale ale umanit`\ii. fiind pus pe acela]i plan cu reclamele comerciale. de exemplu. Scholte. Aceast` condi\ionare a accesului la drepturi de afilierea statal` ]i de statutul de cet`\ean este ast`zi chestionabil`. – este o form` de solidaritate suprateritorial`. dup` care na\ionalitatea (statutul de cet`\ean) este o precondi\ie a drepturilor omului ]i se exercit` în interiorul unui stat suveran. 1999) vorbesc deja de o „societate civil` global`“. drepturile omului în sine nu asigur` automat participarea la comunitatea politic`.În modelul societ`\ii de mas`. În plus. îns` al\i anali]ti (Hann ]i Dunn. Modelele sale de societate au fost exemplificate prin regimuri politice specifice unor state ]i guverne. d) Globalizarea societ`\ii civile Una din limitele analizei lui Janoski este c` cele patru sfere de activitate sunt circumscrise statului na\ional. mediile de informare domin` sfera public`. Cet`\enia se exercit` doar în interiorul acestei entit`\i politice pe care Janoski o desemneaz` prin „sistemul social global“. luând ca referin\` drepturile omului. exemplificat` cel mai bine de SUA. drepturile singure nu sunt suficiente ca statutul de cet`\ean s` func\ioneze. Soysal (1994). în pofida aspira\iilor. Janoski nu abordeaz` acest subiect. sub forma societ`\ii civile. astfel încât ea este departe de a deveni o . Scholte (1999. Aceast` abordare r`mâne tributar` ecua\iei etnocentriste a lui Marshall. aceste patru atribute sunt mai greu de realizat la nivel global decât în interiorul unei societ`\i na\ionale. ca de exemplu Turner (1993). Badie (1995) ]i Ohmae (1995). ci principalul factor de influen\` politic`. Trebuie s` recunoa]tem c`. p. 10). 1996. În realitate.

la cuno]tiin\ele privind procesele politice. Grupul G8. nu sunt suficiente pentru a realiza o societate civil` cu voca\ie universal`. Activismul transfrontalier. ca ]i referin\a comun` la drepturile omului. considerate nereprezentative pentru societatea civil` global`. problemele mondiale globale au fost abordate prin prisma agen\iilor interna\ionale ca ONU. în func\ie de cadrul de referin\`: Cultura civic` ideal` este ansamblul cuno]tin\elor ]i abilit`\ilor necesare pentru participarea politic` ]i realizarea democra\iei ca proiect istoric. nu este posibil` o societate civil` global`. de exemplu. a) Cultura civic` Prin cultur` civic` în\elegem ansamblul cuno]tin\elor. Almond ]i Verba (1996. Mesajul acestor organiza\ii interguvernamentale. activismul civic global s-a orientat chiar împotriva acestor organiza\ii. moneda unic`. chiar dac` ele au promovat standarde comune ale democra\iei. grupurilor ]i comunit`\ilor de a participa activ la via\a public`. au identificat trei modele predominante. nu a fost întotdeauna credibil. inclusiv a societ`\ii civile. Pân` în prezent. dreptul comunitar). valorilor. la sistemul de decizie colectiv`. date fiind contingen\ele istorice ]i elementele unificatoare deja în func\iune (pia\a comun`. de\in`torul de drepturi ]i responsabilit`\i trebuie s` fie capabil s` le exercite în mod efectiv. cultura dependent` ]i cultura participativ`. Cu alte cuvinte. pe care Mead (1986). a]a cum preconizeaz` de fapt modelul lui Janosky. s` aib` competen\ele adecvate ]i s` beneficieze de ]anse reale de exprimare a acestor competen\e. Este aceea parte a culturii umane care sus\ine cet`\enia ]i comportamentul politic. OSCE. Cultura civic` a 39 . Competen\a civic` Democra\ia nu este de conceput f`r` cet`\enie iar cet`\enia nu este posibil` f`r` cet`\eni competen\i ]i angaja\i. în func\ie de condi\iile particulare ale comunit`\ii politice. – un set de drepturi ]i responsabilit`\i. legislative ]i financiare. la modul de func\ionare a societ`\ii civile. Ea cuprinde competen\ele minimale ale cet`\eniei într-un regim democratic ]i se refer` la valorile ]i institu\iile democra\iei. 6. dincolo de statutul formal al cet`\eniei. Cultura civic` specific` unui tip de societate democratic` se caracterizeaz` prin anumite „pattern“-uri psiho-culturale. Aceast` rela\ie simpl` st` la baza competen\ei civice. la institu\iile publice ]i la actorii participan\i. Cu alte cuvinte. ceea ce presupune: – o cultur` civic` minimal`. respectiv cultura parohial`. sistemul Bretton Woods (Banca Mondial` ]i FMI). Almond ]i Verba (1996) o plaseaz` la originea cet`\eniei. Este capacitatea persoanelor. f`r` participarea efectiv` a tuturor p`r\ilor (statele ]i business-ul). Vom analiza cele trei aspecte în continuare.comunitate politic` propriu-zis`. În mare parte. – oportunit`\i civice. Exist` trei ipostaze ale culturii civice. atitudinilor ]i abilit`\ilor referitoare la comunitatea politic`. 47). solidaritatea interna\ional` a cet`\enilor ]i mobilitatea ONG-urilor. Turner (1993). La nivel european. este mult mai plauzibil`. globalizarea societ`\ii. p. la drepturile ]i responsabilit`\ile cet`\eanului.

actori ]i politici publice). cât ]i clasificarea regimurilor politice se fac în func\ie de pozi\ia fa\` de drepturi ]i responsabilit`\i. fa\` de input-urile sistemului politic (roluri. La polul opus. drepturile ]i responsabilit`\ile ce decurg din statutul de cet`\ean. identitatea.unei comunit`\i politice se define]te prin cuno]tin\ele. liberalismul a pus accentul pe drepturi ]i poten\ialul lor emancipator. Dincolo de acest consens relativ încep îns` controversele. ci doar contextualizarea ]i concretizarea cet`\eniei ca ac\iune social`. Velhuis ]i Civitas). pe contribu\ia pie\ei ]i a ini\iativei private. a]a cum se prezint` ea în curriculum ]i manualele ]colare. dup` Almond ]i Verba (1996. poate fi etichetat` drept „ra\ionalist-activist`“ pentru c` pune accentul pe participarea ra\ional` în interiorul input-urilor sistemului politic. Cu alte cuvinte. a]a cum este prezentat` în tratatele de ]tiin\e politice. institu\iile ]i actorii s`i. „orientarea evaluativ`“. Freeden (1998) ]i Janoski (1998) consider` c` atât ideologiile. în func\ie de specificit`\ile culturale ]i priorit`\i. Cultura civic` ]colar` este de fapt o analiz` a „bunului cet`\ean“. politice ]i sociale sunt reciproc contradictorii sau unitare? Cum se articuleaz` între ele ]i cum interac\ioneaz` drepturile ]i responsabilit`\ile? Care este statutul lor juridic? Ne referim la obliga\ii ]i îndatoriri sau la responsabilit`\i? Aceste întreb`ri sunt suficiente ca s` ne conving` de faptul c` problema drepturilor ]i responsabilit`\ilor se afl` în centrul dezbaterilor privind cet`\enia. Este o versiune normativ` dedus` din celelalte dou` (cultura civic` ideal` ]i cultura civic` specific`) care. Cultura civic` (pe care Almond ]i Verba o mai numesc ]i „cultur` politic`“) cuprinde astfel trei componente: „orientarea cognitiv`“. Unii autori. De o manier` general`. nici folosirea de standarde duble sau realizarea unor hibrizi eufemistici de tip „democratura“ (Schmitter). valori ]i abilit`\i. „orientarea afectiv`“ sau atitudinile ]i dispozi\iile referitoare la sistemul politic. atitudini. cultura civic` poate fi considerat` ca un standard sau un referen\ial comun al societ`\ilor democratice doar în m`sura în care lu`m în considera\ie ipostaza sa ideal`. fa\` de output-uri (procesele administrative care aplic` politicile publice) ]i fa\` de sine ca participant activ. participarea. ca Twine (1994). Sinteza din anexa II. b) Drepturile ]i responsabilit`\ile Teoria politic` admite ast`zi f`r` rezerve c` cet`\enia presupune apartenen\a la o comunitate politic`. Toate cele trei inventare de competen\e sunt acceptabile în m`sura în care r`mân orientative. respectiv cuno]tin\ele despre sistemul politic. Aceasta nu înseamn` nici denaturarea principiilor democratice. referitoare în special la drepturi ]i responsabilit`\i: Sunt drepturile suficiente pentru a garanta statutul juridic de cet`\ean? Drepturile civile. S-au propus diverse inventare de competen\e care s` defineasc` aceast` ipostaz` a culturii civice. unde am reunit cele mai cunoscute variante (Audigier. care rezult` din judec`\ile ]i opiniile cu privire la sistemul politic ]i realiz`rile sale într-un context dat. 59). atitudinile ]i ata]amentul cet`\enilor fa\` de sistemul politic în general. pune în eviden\` patru tipuri de competen\e: cuno]tin\e. p. doctrinele conservatoare ]i social- 40 . sub form` de competen\e dezirabile. sub form` de repere curriculare. modelul ideal are nevoie de adapt`ri ]i contextualiz`ri. În momentul în care se trece la definirea politicilor publice dintr-o anumit` comunitate politic` sau la curriculum-ul na\ional dintr-un anumit sistem de înv`\`mânt.

Drepturile ]i responsabilit`\ile au fost deseori interpretare ca opozabile pentru c` apar\in unor forme diferite de ra\ionalitate (Kovács. Ulterior. În plus. Ele alc`tuiesc împreun` nucleul tare al competen\ei civice ]i dau substan\` statutului de cet`\ean. fiind imposibil` ac\iunea social` ]i participarea politic`. poate avea sensul de 41 . astfel încât nu pot func\iona ca un factor de diferen\iere a ideologiilor ]i regimurilor politice. Din acest motiv. Prin urmare. Comunitatea ]i drepturile individuale formeaz` un ansamblu indivizibil. Enun\area drepturilor sub form` de enun\uri imperative implic` în mod intrinsec consecin\a moral` a respect`rii lor conform clauzei limit`rii reciproce: drepturile unui individ sunt limitate de drepturile similare ale altui individ iar acordarea de drepturi implic` responsabilitatea moral` a respect`rii lor. Obliga\iile ]i îndatoririle sunt impuse ]i nu se negociaz`. liberalismul ca doctrin` nu este deloc omogen. Competen\a civic` este mai eficient` în cazul responsabilit`\ii asumate decât ca efect al obligativit`\ii ]i constrângerii. De exemplu. decurg din liberul arbitru ]i exprim` o op\iune. astfel încât orice considerare izolat` a uneia. Aceast` opozi\ie este îns` ultrasimplificatoare. Proiectul a e]uat pentru c` nu s-a c`zut de acord asupra institu\ionaliz`rii acestei Declara\ii ]i.democra\ia au acordat mai mult` importan\` obliga\iilor ]i statului ca garant al egalit`\ii ]i ca mediator al conflictelor sociale. chiar dac` primii teoreticieni (Locke ]i Paine) privilegiau indivizii fa\` de comunitate. principala eroare aici este îns`]i interpretarea celor dou` ca alternative opozabile. p. Obliga\iile scot în eviden\` obligativitatea respect`rii legii ]i a deciziilor majorit`\ii iar îndatoririle decurg din loialitatea fa\` de stat. responsabilit`\ile nu sunt neap`rat o contrapondere a drepturilor sau alternativa lor simetric`. De fapt. Carta European`. a]a cum demonstreaz` Hart (1968. Drepturile ]i responsabilit`\ile sunt inseparabile. nu s-a g`sit un instrument de implementare a responsabilit`\ilor care s` evite recurgerea la statul totalitar. Ele sunt versante complementare ale ansamblului comun numit competen\` civic`. p. încât este imposibil s` se cupleze direct cu anumite drepturi. În consecin\`. toate instrumentele universale ]i europene de protec\ie (Declara\ia Universal`. prefer`m s` ne referim la responsabilit`\i. Drepturile au fost concepute pentru a ap`ra libertatea ]i autonomia individului în fa\a statului ]i a oric`rei forme de putere laic`. în schimb. printr-o rela\ie de la cauz` la efect (un drept – o responsabilitate corespunz`toare). a]a cum arat` Faulks (2000. ideea unui individ deconectat de „polis“ a devenit caduc`. Responsabilit`\ile. F`r` drepturi ]i responsabilit`\i. Pentru a palia acest dezechilibru. prin excluderea sau în opozi\ie fa\` de cealalt`. o decizie personal`. Carta Drepturilor Fundamentale) se refer` la drepturi. nu la obliga\ii ]i îndatoriri. Responsabilit`\ile sunt enun\uri atât de abstracte ]i difuze (fiind vorba de un principiu moral). 1999): drepturile sunt norme juridice iar responsabilit`\ile sunt norme morale. responsabilitatea este multiform`. un grup de fo]ti ]efi de state condu]i de Helmut Schmidt („Grupul Interaction“) a înaintat ONU o Declara\ie Universal` a Responsabilit`\ilor.11). o îndatorire moral`. mai ales. 56). fiind dificil de codificat în form` juridic`: responsabilitatea poate fi surs` (a fi responsabil de ceva). în 1999 anul anivers`rii Declara\iei Universale a Drepturilor Omului. apartenen\a ]i identitatea ar fi sterile. nu la responsabilit`\i. este artificial` ]i prejudiciabil`. Principalul motiv pentru care drepturile ]i responsabilit`\ile au avut un tratament asimetric a fost regimul lor juridic diferit.

de exemplu. Dekker ]i Meyenberg (1991. din punct de vedere juridic.„accountability“ (a da seam`). poate fi activ` (exprimat` pe parcursul ac\iunii) ]i pasiv` (responsabilitatea „post-factum“ sau reactiv`). socializarea politic` are propriile mijloace ]i forme de ac\iune. 51) apreciaz` c` drepturile sunt individuale sau colective. 39-40) au identificat trei forme de ac\iune: – socializarea politic` inten\ionat` ]i direct`. prin participarea la o activitate voluntar`). în ]coal`). comunicativ`. tehnologic` etc. Aceste probleme persist` în orice situa\ie de aplicare a competen\ei civice. c) Înv`\area cet`\eniei Cet`\enia este o construc\ie cultural` ]i istoric`. printr-un proces spontan de socializare politic` sau prin demersuri sistematice de educa\ie civic` într-un mediu specializat (de exemplu. Ea se înva\` de fiecare individ ]i genera\ie de cet`\eni. Societatea ]i comunitatea politic` reprezint` cadrul natural în care se formeaz` ceea ce Crick ]i Porter (1978) au numit „alfabetizarea politic`“ („political literacy“). pe când responsabilitatea poate fi individual`. drepturile r`mân inseparabile ]i unitare.). digital`. În acest context global. Este un mediu polivalent ]i deschis în care competen\ele civice se formeaz` spontan. p. – imposibilitatea de a codifica juridic responsabilit`\ile. – socializarea politic` inten\ionat` indirect` se realizeaz` prin influen\ele care nu au drept scop principal educa\ia politic` (de exemplu. de grup sau corporativ`. Teoria politic` este deci confruntat` cu o tripl` problem` privind rela\ia drepturiresponsabilit`\i: – asimetria ]i opozabilitatea lor. p. chiar dac` analizele politice le ierarhizeaz` sau le separ` conjunctural. – socializarea politic` neinten\ionat` ]i indirect` are loc în situa\iile de înv`\are informal`. poate sugera capacitatea de a face ceva („compos mentis“ sau cerin\a de a fi competent mintal ]i legal). al c`rui scop explicit este dobândirea de cuno]tin\e specializate. prin lectura presei sau urm`rirea „spectacolului str`zii“. inclusiv în cazul cet`\eniei europene. poate fi în\eleas` ca o îns`rcinare public` (de\inerea unei func\ii) sau ca o virtute (ceea ce exprim` o judecat` de valoare: o persoan` are „sim\ul responsabilit`\ii“ sau se comport` în mod „responsabil“). Bovens (1998. – dificultatea de a disocia diversele drepturi. formarea atitudinilor ]i a comportamentelor cet`\ene]ti (de exemplu. prin educa\ie civic` sau alte materii ]colare). care r`mân în domeniul op\iunii ]i al judec`\ii morale. 42 . Ca s` complice ]i mai mult analiza. împreun` cu alte forme de „alfabetizare“ (cognitiv`.

jocurile interactive cluburile de tineret. angajatorii. – este un mediu complex de socializare politic` care integreaz` trei forme specifice de influen\e educative (vezi fig. liderii partidelor politice Persoane sau grupuri p`rin\ii.Tabelul 3. bunicii. vecinii profesorii. respectiv apartenen\a. – ofer` situa\ii civice reale. actorii. formatorii de opinie. Dekker ]i Meyenberg au descris cu am`nun\ime componentele sistemului global de socializare politic` sub forma din tabelul 3. partenerii sociali. organiza\iile de femei ]i de tineret. negocierea colectiv`. persoanele carismatice. activit`\ile extra]colare serviciile religioase TV. Internetul. asocia\iile profesionale. ritualul academic. campaniile de sensibilizare În ansamblul s`u. serviciile de informare cet`\eneasc`. Ca mediu de formare a culturii civice. presa scris`. similare cu cele din societatea global`. radioul. sindicatele. curriculum-ul. cinematografele. finalizat` prin diplome ]i certificate formale). identitatea. – permite transmiterea sistematic` a cuno]tin\elor despre cet`\enie ]i formarea deliberat` a valorilor. întreaga societate func\ioneaz` ca un mediu colectiv de socializare politic`. „democra\ia intern`“ a ]colii se inspir` direct din principiile cet`\eniei. activit`\ile recreative ]i sportive. inechitatea sau jocurile de putere. unde se observ` clar diversitatea agen\ilor de socializare („political socializers“ sau „political socialization agents“). partenerii. manualele. colegii Institu\ii. comunit`\ile sociale. echipa de munc`. poli\ie ]i armat`. participarea. 43 . organiza\ii ]i medii sociale mediul familial procesul de înv`\`mânt. liderii informali patronii. centrele de formare profesional` partidele politice. Sistemul agen\ilor de socializare politic` (Dekker ]i Meyenberg. managerii membrii de rând. }coala r`mâne unul din mediile cele mai influente ]i o op\iune major` în cadrul demersurilor de socializare politic`. drepturile ]i responsabilit`\ile. sistemul intern de decizie. func\ionarii publici. institu\ia ]colar`. cânt`re\ii prefera\i colegii de echip`. 1991) Agen\i de socializare politic` grupuri primare familia sistemul de înv`\`mânt ]coala biserica media ]i comunica\iile de mas` colegii ]i prietenii sistemul de ocupare profesional` comunit`\ile politice clerul prezentatorii. realizat` prin înv`\are difuz` ]i spontan` (de exemplu. ipostaz` valorificat` îndeosebi prin tendin\ele moderne de autonomie ]i responsabilizare a unit`\ilor de înv`\`mânt („selfdevelopment“ ]i „self-improvement schools“). precum rela\ia cu autoritatea. – este un spa\iu public în care se pot exercita toate atributele cet`\eniei democratice. ]coala are contribu\ii specifice: – cuprinde copiii ]i tinerii reuni\i într-o organiza\ie de integrare social`. educa\ia nonformal` (activit`\ile extra]colare) ]i educa\ia informal`. în acest sens. serviciul militar. atitudinilor ]i abilit`\ilor necesare vie\ii publice. competi\iile companiile ]i firmele. formatorii. fra\ii ]i surorile. 8): educa\ia formal` (curriculum-ul oficial ]i înv`\area sistematic` a unei materii. grupurile de interes. – este un mediu de ac\iune ]i decizie colectiv`. prin media). oficialit`\ile din justi\ie. structurile electorale. organiza\iile voluntare.

schimburi şcolare. grupurile de interes şi de presiune) Educaţia formală Materie aparte (ex. influenţa simbolurilor. cluburi. educa\ia moral`. miturilor. Educa\ia pentru cet`\enie în mediul ]colar Educaţia informală Curriculum ascuns (imitarea colegilor. • teme cross-curriculare inserate în toate materiile (Elve\ia.Fig. parlamentul elevilor. studiul societ`\ii. prin regruparea unor componente din disciplinele apropiate precum istoria ]i instruirea civic` (Italia). anecdotelor) Educaţia non-formală Activităţile extraşcolare (proiecte. studiile sociale. evenimente emoţionante. Fran\a. Danemarca. educaţia civică. metaforelor. Olanda. liderii informali) Luarea deciziei în şcoală (consiliile şcolare. Italia. religia ]i educa\ia moral` (Sco\ia). antropologia ]i ]tiin\ele sociale (Ungaria). Malta. Croa\ia). „cultura civic`“ (Slovenia ]i România). drepturile omului) Programe integrate (ex. Belgia. experienţe de vacanţă) Învăţarea cu ajutorul media (imitarea persoanelor carismatice. activităţi voluntare) Etosul şcolar (climatul clasei. Letonia. [n calitate de profesori de educa\ie civic`. ]tiin\ele sociale (Cipru. cultura organizaţională. omul şi societatea) Într-o anchet` realizat` de Consiliul Europei în toate cele 46 de \`ri membre. A]a cum se observ` din anexa III. educa\ia pentru drepturile omului (Turcia. Anglia. geografia. „educa\ia politic`“ (Germania). Bîrzea. educaţia politică) Temă cross-curriculară (ex. vizite. Polonia). s-a constatat c` cea mai frecvent` ]i mai vizibil` cale de realizare a educa\iei civice în ]coal` este curriculum-ul formal (cf. 44 . Armenia). „educa\ia social`“ (Estonia). p. educa\ia juridic` (Ucraina. • programe integrate centrate pe anumite teme (drepturile omului. etica. campanii. omul ]i societatea). 18). Norvegia. ca ]i analiza precedent` referitoare la competen\a civic`. Aceste date. Anglia). 2003. Grecia. etica ]i instruirea civic` (Slovenia). istoria ]i studiile sociale (Finlanda). istoria ]i ]tiin\ele sociale (Spania). Suedia. Ungaria. 8. cultura civică. vor fi utile în mod special studen\ilor de la departamentele de ]tiin\e politice ]i studii europene care sunt interesa\i de o viitoare carier` didactic`. stereotipurilor. România). reclamelor. relaţiile interetnice. care sintetizeaz` datele respective. exist` trei modele de organizare a curriculum-ului destinat educa\iei civice: • o materie aparte cu alocare proprie în planul de înv`\`mânt (1-2 ore pe s`pt`mân`): „educa\ia civic`“ (Austria.

• s` recunoasc` limitele cet`\eniei europene în raport cu cet`\enia conferit` de statele na\ionale. 8 al Tratatului de la Maastricht) stipuleaz` c` este cet`\ean al Uniunii Europene orice persoan` care beneficiaz` în prealabil de na\ionalitatea unuia din statele membre. Chiar incomplet` ]i subordonat`. • s` identifice instrumentele de protec\ie a drepturilor omului. 45 . Acest statut a fost introdus de Tratatul de la Maastricht ]i dezvoltat de Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii sub forma unui set de drepturi suprana\ionale. „citoyenneté“). • s` identifice drepturile suprana\ionale care definesc acest statut. 17 al „Tratatului de constituire a Comunit`\ii Europene“ (fostul art. cet`\enia european` suscit` deja controverse politice importante: În ce m`sur` acest statut juridic se deta]eaz` de contextul legisla\iei na\ionale? Care sunt repercusiunile sale asupra suveranit`\ii? Mai putem oare recurge la principiul subsidiarit`\ii pentru a echilibra na\ionalitatea ]i cet`\enia european`? Sunt oare instrumentele actuale de protec\ie compatibile cu noul statut suprana\ional? Care este impactul s`u asupra procesului constitu\ional european? În ce m`sur` cet`\enia european` \ine cont de principiile comune ale democra\iei europene. 1. noul art. în special cele de care beneficiaz` cet`\enii \`rilor membre ale Uniunii Europene. Cet`\enia european` se refer` la statutul juridic al cet`\enilor \`rilor membre ale Uniunii Europene. Acest statut suprana\ional vine în completarea cet`\eniei na\ionale prin exercitarea unui num`r restrâns de drepturi pe teritoriul altui stat membru decât propria \ar`. incluse în Tratatul de la Amsterdam (principiile libert`\ii. vom recurge în acest modul ]i la cuvântul na\ionalitate pentru a desemna statutul juridic ]i legal al cet`\eanului beneficiar de drepturi ]i libert`\i. respect`rii drepturilor omului ]i statului de drept)? La aceste întreb`ri vom încerca s` r`spundem în continuare. Dup` studierea sa. pluralismului. • s` deosebeasc` mecanismele juridice ]i cele non-juridice de protec\ie a drepturilor cet`\enilor Uniunii Europene. studen\ii vor fi în m`sur`: • s` fac` distinc\ia dintre statutul juridic ]i dimensiunea identitar` a cet`\eniei europene. În schimb.MODULUL II CET~|ENIA EUROPEAN~ CA STATUT JURIDIC Am precizat la început c` vom folosi cuvântul cet`\enie ca echivalent general al termenului englez de „citizenship“ (fr. Mai exact. Cet`\enii ]i exercitarea puterii în Uniunea European` Condi\ia de cet`\ean se bazeaz` pe o rela\ie contractual` între stat ]i indivizi: statul recunoa]te drepturile fundamentale ale individului dar pretinde în schimb obliga\ii civice. într-un modul dedicat statutului juridic al cet`\eniei Uniunii Europene. pentru a respecta sensul comun din limba român`.

buletine sau c`r\i de identitate. numit` „Philia“ de c`tre greci ]i „comunitate de drept“ de c`tre romani. s-au f`cut primele demersuri comunitare în acest sens. belgian` etc. Influen\a acestui determinism istoric al cet`\eniei se observ` ]i în cazul cet`\eniei europene. 5). În plus. În acest sens. dup` Neunreither. recunoa]terea ]i opera\ionalizarea cet`\eniei europene nu sunt atât de simple cum au p`rut la începutul anilor ’90 când. cea a Comunit`\ii Europene a C`rbunelui ]i O\elului. poate decide asupra guvern`rii. consfin\it în setul de documente oficiale care înso\esc individul-cet`\ean pe toat` durata vie\ii: certificate de na]tere. Aceast` colectivitate de cet`\eni egali în drepturi. în cursul primului modul. Este un proces istoric în care principiul cet`\eniei a fost deseori coroborat cu statul na\ional. pa]apoarte. Ansamblul acestor drepturi recunoscute de stat reprezint` statutul juridic de cet`\ean. consider` c` problemele cet`\eniei ]i particip`rii populare au fost sacrificate înc` de la început. când priorit`\ile imediate erau de alt` natur` (satisfacerea nevoilor zilnice. ceea ce diminueaz` foarte mult for\a ]i credibilitatea statutului juridic de cet`\ean european. atât structura puterii politice cât ]i executarea deciziilor luate de guvernan\i depind de voin\a cet`\enilor. principiul cet`\eniei nu este neap`rat circumscris cadrului na\ional. Cet`\enia a fost asociat` unui spa\iu public în continu` evolu\ie. suedez`. • „A doua Europ`“ a început prin crearea Comunit`\ii Economice Europene sau a pie\ei comune (consfin\it` prin Actul Unic European. nu exist` cet`\enie european` deconectat` de cet`\enia na\ional`. Practic.loialitate ]i participare. cum vom constata în continuare.). de principatele sau burgurile medievale. Din acest motiv. 1995. dar f`r` o participare popular` propriu-zis`. prin Tratatul de la Maastricht (1992). a fost reglementat` de Tratatul de la Roma (1957). Extrapolarea acestui contract civic de la statul na\ional c`tre nivelul suprana\ional ridic` îns` unele probleme de fond. cet`\eanul este de\in`torul unei p`r\i din suveranitatea politic` deoarece. reconcilierea postbelic`). Suveranitatea ]i exercitarea puterii r`mân cu prec`dere la nivelul statului na\ional. de exemplu. printr-o abordare de tip paternalist: guvernan\ii au decis pe baza unui design politic foarte elaborat. În ultim` analiz`. certificate de deces. cet`\eanul devine un element al exerci\iului puterii ]i al principiului suveranit`\ii. cet`\enia european` constând doar în patru drepturi suprana\ionale introduse destul de târziu. Unii anali]ti (Neunreither. Delanty. 1995. foarte pu\ini cet`\eni întrez`reau importan\a noului proiect european. Meehan. f`r` ca aceast` asociere s` fie obligatorie sau exclusiv`. 1986). este sursa puterii ]i a legitimit`\ii politice. Majoritatea drepturilor sunt garantate în continuare de cet`\enia na\ional` (francez`. de republicile moderne sau de statele-na\iune. La vremea respectiv`. respectiv subsidiaritatea ]i propor\ionalitatea. aceste patru drepturi. A]a cum am v`zut din analiza precedent`. pe care vom încerca s` le clarific`m pe parcursul acestui modul. ad`ugat la drepturile recunoscute prin constitu\iile na\ionale. Ca titular de drepturi. prin vot. Comunitatea începe s` se intereseze 46 . care constat` astfel c` cet`\enia european` este ceva posterior ]i secundar. Neunreither (1995. p. în baza celor dou` principii ale dreptului comunitar. fie c` a fost vorba de statele-cetate ale lumii antice. vindecarea traumatismelor morale. nu sunt de prim` importan\` pentru via\a de zi cu zi a cet`\eanului. procesul construc\iei europene fiind rezultatul deciziei unor elite politice ]i al concert`rii „la vârf“. din ini\iativa primului ministru spaniol Philippe Gonzales. au existat trei etape: • „Prima Europ`“. Prin capacitatea sa de a influen\a configura\ia puterii politice. 1993) v`d aceast` întârziere ca o disfunc\ie intern` a construc\iei europene.

dincolo de reforma institu\iilor ]i consolidarea democra\iei europene. conform noului slogan al „Europei cet`\enilor“. De altfel. cum ar fi culoarea ro]ie comun` pentru pa]apoartele europene. îns` aceast` propozi\ie nu s-a reg`sit în demersurile ini\iale ale construc\iei europene. este cea a preg`tirii ]i con]tientiz`rii cet`\enilor.E. Din acest motiv. Acestea marcheaz`. respectiv construc\ia noii identit`\i colective. Ata]amentul cet`\enilor fa\` de Uniunea European` (Eurobarometer. Aceste aspecte devin prioritare pentru politicile publice din spa\iul european. nu na\iuni“. se elaboreaz` primele simboluri ale cet`\eniei europene. a construc\iei unui spa\iu public ]i a unei cet`\enii europene. Esen\ial pentru aceast` nou` faz` este implicarea cet`\enilor. în termenii lui Neunreither. diferen\ele sunt foarte mari. 2003) L 24 75 I 36 62 F 45 53 IRL 46 50 P 50 49 A 48 49 B 49 49 D 49 46 DK 53 46 Media U. a]a cum arat` datele Eurobarometer 2003 (vezi fig. comune tuturor cet`\enilor. este ceea ce autorul nume]te „abordarea func\ionalist`“ care pune accentul pe nevoile directe ale indivizilor sau grupurilor de cet`\eni (aceast` abordare este considerat` ca o „segmented citizenship“). 9). Ca urmare. cei mai proeuropeni fiind cet`\enii din Luxemburg (75%). însu]i Monnet spunea c` „noi unim persoane. Atât Tratatul de la Maastricht. cât ]i Tratatul de la Nisa s-au realizat prin consult`ri cu u]ile închise. prin voin\a reprezentan\ilor oficiali. \`ri fondatoare 47 . este ceea ce se nume]te „indirect citizenship“.E. 9. % foarte sau destul de ataşaţi U. aceast` etap` este dominat` de dou` demersuri coerente privind problemele cet`\ene]ti: pe de o parte. trecerea de la „market citizen“ la „political citizen“. aspecte care fac obiectul principal al cursului nostru. Italia (62%) ]i Fran\a (53%). inclusiv pentru \`rile candidate precum România. Dup` Neunreither. Problema care se pune în prezent. pe de alta. • „Cea de a treia Europ`“ a început cu Tratatul de la Maastricht (1992) ]i primele codific`ri ale cet`\eniei suprana\ionale. se pune problema democra\iei ]i guvernan\ei europene. Dup` Maastricht. prin negocieri întreprinse de diploma\i ]i oameni politici. 52 45 E 55 43 GR 62 38 S 64 34 NL 69 29 UK 68 27 FIN 74 24 % nu foarte sau de loc atraşi de U. Fig. Pe \`ri.mai mult de cet`\eni ]i de modul în care pia\a comun` le afecteaz` via\a zilnic`. Cele patru decenii de integrare european` s-au desf`]urat aproape exclusiv la nivel birocratic. doar 45% din cet`\enii europeni sunt atra]i de Uniunea European`.E. f`r` s` existe o preocupare sistematic` de mobilizare a cet`\enilor. adoptarea vechiului drapel cu 12 stele al Consiliului Europei ca simbol al CEE sau imnul european („Oda Bucuriei“ a lui Beethoven).

când cet`\enia european` reprezint` doar câteva drepturi în completarea drepturilor recunoscute prin constitu\iile na\ionale. datorat probabil insuficientei cunoa]teri a dificult`\ilor integr`rii). de exemplu. Marii Britanii (27%) ]i Olandei (29%). de exemplu. anumite obliga\ii sau drepturi). prin promovarea coeziunii sociale ]i a dezvolt`rii regionale etc. p. R`mâne de v`zut dac` reforma institu\iilor comunitare ]i revigorarea democra\iei europene. Eder. Cele patru drepturi civice ]i politice introduse prin Tratatul de la Maastricht completeaz` de fapt un ansamblu la baza c`ruia sunt politicile de solidaritate ]i politicile de ac\iune comun`. 1995. 48 . nu pot ob\ine automat cet`\enia celorlalte \`ri membre.E. bunurilor ]i serviciilor). prin recunoa]terea comun` a drepturilor sociale ale angaja\ilor.ale C. atunci când se vorbe]te de cet`\enia Uniunii Europene (prescurtat: cet`\enia european`). Evalu`rile respective nu au inclus înc` actualele \`ri candidate unde anchetele na\ionale sunt mult prea optimiste (cu un ata]ament declarat de peste 70%. deja realizate în primele decenii ale construc\iei europene. Cet`\enia U. cet`\enii nu au înc` imaginea clar` a Europei ca spa\iu politic comun. în condi\iile actuale. La fel ca în viziunea multidimensional` a lui Marshall. Aceste date arat` c` nivelul de participare ]i asumare („ownership“) a cet`\eniei europene este înc` destul de sc`zut. Rezultatul acestor dezbateri nu este înc` previzibil. Autorii care preconizeaz` o astfel de abordare (Habermas. Cert este faptul c`. bazat` pe ideea de „drepturi-crean\e“ respectiv drepturi garantate condi\ionat. sunt cet`\enii Finlandei (24%). este deci o calitate suplimentar`. privilegii sau avantaje inerente cet`\eniei daneze“. Aceast` limitare a fost clar stipulat` de Curtea Constitu\ional` a Danemarcei. prin cele patru libert`\i fundamentale ale pie\ei comune (libertatea de circula\ie a persoanelor. politic` ]i civic` a statutului de cet`\ean. care a f`cut urm`toarele preciz`ri (apud: von Beyne. Aceast` prelungire „european`“ a na\ionalit`\ii nu este îns` reversibil`: cet`\enii unei \`ri membre a U. 72): „Cet`\enia Uniunii este un concept politic ]i juridic care este complet diferit de sensul conceptului de cet`\enie din Constitu\ia Regatului Danemarcei ]i sistemul juridic danez.E. 1995. cei mai pu\in favorabili U. vor asigura cadrul necesar pentru realizarea „celei de a treia Europe“ descrise de Neunreither. Construc\ia european` a pus deja bazele acestei cet`\enii suprana\ionale. Cert este îns` faptul c`. Statutul juridic al cet`\eanului european Întrebarea care se pune cel mai des în leg`tur` cu acest subiect este dac` cet`\enia european` (în\eleas` ca cet`\enie U. 2001. În schimb. în completarea cet`\eniei recunoscute de statul na\ional.E. Neuwahl. preconizate prin adoptarea Constitu\iei Europene. 2. adep\ii acestei noi forme de cet`\enie pun accentul pe natura social`. în m`sura în care s-au îndeplinit anumite cerin\e prealabile (de exemplu.E.E. se în\elege un statut suprana\ional acordat automat cet`\enilor \`rilor membre ale U.) poate s` r`mân` ca o simpl` prelungire a cet`\eniilor na\ionale sau trebuie construit` o nou` form` de identitate colectiv`.E. a capitalurilor. Cet`\enia Uniunii nu confer` dreptul unui cet`\ean al unui alt stat membru s` ob\in` cet`\enia danez` sau orice drepturi.E. obliga\ii. 2001) ne reamintesc faptul c` cet`\enia european` nu se reduce la statutul juridic propriu-zis iar Europa nu va putea deveni o na\iune extins` la nivel continental. economic`.

introdus în anii ’60 între \`rile comunitare (de exemplu. reprezentat` de cele patru drepturi adi\ionale. Acest statut se refer` la: • dreptul de mi]care liber` ]i reziden\` în oricare din \`rile membre ale U. • dreptul de peti\ie la Parlamentul European ]i dreptul de a se adresa Avocatului Poporului („Ombudsman“). În ce prive]te drepturile politice ]i civice.E. 8 al acestei Constitu\ii p`streaz` cele 4 drepturi suprana\ionale ale Tratatului de la Maastricht (ad`ugând dreptul de a folosi propria limb` în rela\ia cu institu\iile europene) ]i asociaz` cet`\enia european` cu drepturile fundamentale garantate prin textul constitu\ional (mai exact.E. 49 . În sfâr]it. Din acest motiv. de fapt. în unele \`ri ca Germania. cum ar fi drepturile consumatorilor sau drepturile sociale. situa\ia persoanelor imigrante sau a „non-cet`\enilor“ („denizenship“) nu s-a ameliorat prin introducerea cet`\eniei europene. În plus. Sistemul de protec\ie a drepturilor cet`\enilor europeni Cet`\enia european` este de fapt o construc\ie cu dou` niveluri: cet`\enia na\ional` sau na\ionalitatea recunoscut` de un stat membru ]i cet`\enia suprana\ional`. De altfel. introdus imediat dup` r`zboiul civil (1868). Ceea ce se repro]eaz` cet`\eniei europene este lipsa dimensiunii transna\ionale. Aceast` inversare a ponderii nu este înc` posibil` ]i nici nu face obiectul Constitu\iei Europene. Se observ` c`. • dreptul de a alege ]i a fi ales în Parlamentul European ]i alegerile locale. la nivelul Uniunii.. introduse prin art. aceste drepturi nu devin efective decât în afara spa\iului politic ]i juridic al propriului stat (acoperit prin cet`\enia na\ional`). statutul de „Gastarbeiter“ al muncitorilor italieni din Germania). Austria sau Luxemburg cet`\enia dual` sau multipl` nu este acceptat`. Art. superioar` vechiului statut de „muncitor str`in“. prin urmare.Statutul de cet`\ean al Uniunii Europene a fost introdus prin Tratatul de la Maastricht (art. exist` o multitudine de drepturi particulare. 8 al Tratatului de la Maastricht.E. 8) sub forma a patru drepturi suprana\ionale garantate persoanelor care de\in deja na\ionalitatea uneia din \`rile membre ale U. alt` direc\ie ar fi înt`rirea statutului de cet`\ean european ]i diminuarea ponderii na\ionalit`\ii. într-o form` similar` cu amendamentul 14 al Constitu\iei SUA. una din direc\iile de dezbatere în leg`tur` cu statutul juridic de cet`\ean european este tocmai garantarea accesului direct la euro-cet`\enie pentru imigran\i ]i refugia\i. • dreptul la protec\ie diplomatic` într-o \ar` ter\`. inclus` în cadrul Constitu\iei Europene). nu beneficiaz` de drepturile cuprinse în cet`\enia european`. Este o form` de „external citizenship“. mai pu\in probabil în actualul context european. cet`\enia na\ional` ar deveni una rezidual`. Aceste persoane nu au acces la drepturile ]i libert`\ile cet`\enilor statelor membre ]i. S-ar renun\a astfel la clauza drepturilor-crean\`. În plus. aferente pie\ei comune („market citizenship“). 3. în care propria \ar` nu are reprezentan\` consular`. f`r` s` se mai treac` neap`rat prin cet`\enia recunoscut` de na\ionalit`\ile statelor membre ale U. subordonat` cet`\eniei europene. prin Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii. ele sunt doar par\ial recunoscute la nivel unional. În acest caz.

în special în raport cu celelalte institu\ii europene. CEJ a c`p`tat prerogative sporite. pe care le rezolv` în cooperare cu instan\ele na\ionale (comitetele pentru peti\ii ale parlamentelor na\ionale ]i Avocatul Poporului din statele membre). – obliga\ia administra\iei europene de a-]i justifica deciziile. • dreptul la o bun` administra\ie european` care. informeaz` Parlamentul ]i persoanele interesate asupra rezultatelor anchetelor întreprinse. 208). exist` un dublu sistem de protec\ie a drepturilor care decurg din cet`\enia european`. la rândul s`u. Mecanismele non-juridice. reprezentate de: – Comitetul pentru Peti\ii al Parlamentului European ]i – Avocatul Poporului (Ombudsman). • dreptul de a se adresa Avocatului Poporului (Ombudsman) la nivel european. • dreptul de acces la documentele institu\iilor europene. b.) sunt completate cu noi preciz`ri. în care propria \ar` nu este reprezentat`. cu respectarea confiden\ialit`\ii. Primul recep\ioneaz` sesiz`rile ]i plângerile cet`\enilor europeni sau cele ale persoanelor legale rezidente în statele membre.: • dreptul de a vota ]i a candida la alegerile pentru Parlamentul European. Pe lâng` obliga\ia de a verifica legalitatea deciziilor europene. • dreptul de peti\ie la Parlamentul European. p. – dreptul fiec`rei persoane de a avea acces la propriul dosar. • dreptul la protec\ie diplomatic` ]i consular` într-o \ar` ter\`. un text politic de baz` pentru consolidarea democra\iei europene. Competen\ele Avocatului Poporului la nivel european r`mân îns` circumscrise „acquis“-urilor comunitare: aceast` institu\ie suprana\ional` ac\ioneaz` numai în situa\iile de sesizare a înc`lc`rii prevederilor Tratatelor Uniunii. Din acest motiv. II 39-46) avem urm`toarea list` a drepturilor care definesc cet`\enia U. respectiv: a. Constitu\ia European` face un important pas înainte pentru c` încorporeaz` Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii. în termen de trei luni. Mecanismele juridice de protec\ie a drepturilor cet`\enilor europeni se refer` la sistemele de judecat` la nivel unional. Ombudsman-ul european propune solu\ii ]i m`suri.E. Cele 4 drepturi recunoscute de Tratatul de la Maastricht ]i textul Constitu\iei Europene (art. Din punctul de vedere al cet`\eniei europene. odat` cu adoptarea Constitu\iei Europene. înainte de luarea oric`rei decizii individuale care o afecteaz`. Avocatul Poporului la nivel european (institu\ie creat` ca urmare a Tratatului de la Maastricht) are mai mult` putere. 50 . respectiv Curtea European` de Justi\ie (cu sediul la Luxemburg). • dreptul de a vota ]i a candida pentru alegerile municipale. a secretului profesional ]i de afaceri.2. astfel c` în Cart` (art. El poate realiza propriile investiga\ii în statele membre iar institu\iile europene ]i cele na\ionale sunt obligate s` dea un aviz asupra cauzei. • dreptul de deplasare ]i reziden\` pe teritoriul statelor membre.Aceast` evolu\ie de la „market citizenship“ c`tre „Union citizenship“ face necesar un nou sistem de protec\ie a drepturilor cet`\ene]ti. 8. Dup` Marias (1995. CEJ vegheaz` asupra respect`rii drepturilor ]i obliga\iilor care rezult` din aplicarea Constitu\iei Europene ]i a Tratatelor Uniunii. Titlul V („Drepturile cet`\enilor“) stipuleaz` deja o configura\ie l`rgit` a drepturilor cet`\enilor Uniunii Europene. cuprinde: – dreptul fiec`rei persoane de a fi audiat`.

respectiv Conven\ia European` pentru Protec\ia Drepturilor Omului (1950) ]i Carta Social` European` (1962). exist` alte instrumente de protec\ie. Pentru cet`\enii statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene dar care sunt afiliate Consiliului Europei. Consiliul Europei r`mâne o organiza\ie interguvernamental`.E. astfel încât pot beneficia de ambele instrumente juridice de protec\ie. respectiv a dimensiunii psihologice ]i culturale a cet`\eniei europene. care nu-]i propune codificarea unui statut legal suprana\ional. Consiliul Europei este mult mai implicat în construirea identit`\ii europene. În cazul în care cet`\enii reclam` viol`ri ale drepturilor omului. Dac` cet`\enia U. la Curtea European` a Drepturilor Omului cu sediul la Strasburg. fa\` de Consiliul Europei care este o organiza\ie de cooperare. Cele dou` instrumente nu sunt contradictorii. prin care statele membre transfer` unele prerogative la nivelul Uniunii). îns` rezult` diferen\e care decurg din statutul Uniunii Europene ca institu\ie de integrare (supus` deci dreptului comunitar. ceea ce reprezint` deja o înt`rire a cet`\eniei suprana\ionale.Se observ` c` acest pachet de drepturi con\ine îndeosebi drepturi politice în raport cu institu\iile europene. reunite pe baza dreptului interna\ional. respectiv un consor\iu de state suverane. de care ne vom ocupa în continuare. Se pune un mai mare accent pe raporturile dintre cet`\ean ]i structurile publice ale guvernan\ei europene. acoper` deja unele drepturi politice ]i civice la nivel unional. În schimb. respectiv Carta Drepturilor Fundamentale ]i Conven\ia European` pentru Protec\ia Drepturilor Omului. se pot adresa direct. |`rile membre ale Uniunii Europene sunt îns` ]i membre ale Consiliului Europei. chiar împotriva propriilor state. 51 .

cet`\enia este o identitate colectiv`. în sensul cosmopolit al lui Kant). În ce prive]te identitatea european`. astfel încât apartenen\a formal` a na\ionalit`\ii (statutul oficial) poate coexista cu diverse identific`ri informale. pentru c` se bazeaz` pe convingere. un cet`\ean cu pa]aport românesc se poate identifica cu o regiune cultural-istoric` (Oltenia). eventual teritorializat` (localitatea. statul na\ional). cu Europa (printr-o afiliere pur subiectiv`. civiliza\ia). a normelor ]i a comportamentelor specifice entit`\ii politice de referin\`. Reamintim faptul c` scopul nostru este de a analiza cet`\enia european` în dubla sa ipostaz`. ele sunt complementare: • fiecare individ are de fapt mai multe identit`\i. Aceast` rela\ie se constituie pe dou` c`i: a) printr-un contract social între stat ]i cet`\enii s`i – statul confer` drepturi ]i pretinde în schimb loialitate ]i participare civic`. statul na\ional este referin\a identitar` a na\ionalit`\ii). în cadrul modulului II. o form` de atribuire ]i asumare a unor particularisme culturale sau politice. de statut juridic ]i nou` identitate colectiv`. pe asumarea con]tient` a rolului de cet`\ean. b) prin asumarea culturii organiza\ionale. Am reiterat aceste concluzii ale modulelor precedente pentru a introduce modulul de fa\`. cet`\enia nu devine efectiv` decât în momentul în care apartenen\a formal` recunoscut` prin acte de identitate este asumat` de cet`\eni ca parte component` a personalit`\ii lor.E. în aceast` form` ideal`.) sau cu Lumea (poate fi „cet`\ean al lumii“. urmând s` revenim cu o analiz` mai am`nun\it` în modulul dedicat „Democra\iei europene“. prin cele patru drepturi suprana\ionale. este nevoie de unele clarific`ri prealabile: • Organiza\ia de referin\` nu se reduce la stat (prin simpl` analogie cu rela\ia dintre na\ionalitate ]i statul na\ional). patria. proprii fiec`rei persoane. participarea la activitatea public` preconizat` de statul na\ional este deliberat` ]i explicit`. chiar dac` nu de\ine pa]aportul U. este necesar s` redefinim spa\iul public de referin\`. fie c` este vorba de un „polity“ global (Europa. sau de o organiza\ie de proximitate. Aceste dou` aspecte ale cet`\eniei nu sunt contradictorii. na\iunea. lumea. în acest sens psihologic ]i cultural. de exemplu.MODULUL III IDENTITATEA EUROPEAN~ Cet`\enia rezult` dintr-o rela\ie simbolic` între indivizi ]i o organiza\ie social` ]i politic`. Cum Uniunea European` nu este reductibil` la un stat ]i nici la cele patru drepturi de importan\` secundar` introduse prin Tratatul de la Maastricht. cet`\enia este în acest sens statutul juridic ]i politic al cet`\enilor care beneficiaz` de drepturile recunoscute oficial. Acest „Euro-polity“ este reprezentat de sistemul de guvernan\` multipl` ]i multi-centric` care implic` institu\iile europene ]i 52 . cet`\eanul se identific` cu spa\iul public sau cu anumite componente ale acestuia. regiunea. Din contr`. Statutul a fost definit. • statutul de cet`\ean este înt`rit prin identificarea cu organiza\ia politic` (de exemplu. consacrat „Identit`\ii europene“.

opere.actorii na\ionali prin ceea ce vom numi „europenizarea“ statelor na\ionale. norme de conduit` public` sau simboluri identitare (de exemplu. • s` dea exemple proprii referitoare la ac\iunea principiului dialogic ]i a „unit`\ii în diversitate“. de]i interdependente. institu\ii. • Identitatea politic` a U. Pe scurt. Din acest motiv. Aceast` identitate politic` trebuie construit`. Apartenen\a comun` la cultura european`. imnul na\ional).E. studen\ii vor fi în m`sur`: • s` fac` distinc\ia dintre o comunitate politic` ]i comunitatea cultural`. Cealalt` const` în valorile ]i patrimoniul cultural pe care popoarele europene ]i le-au format în cadrul unui destin istoric comun. • Identitatea politic` a cet`\enilor europeni se construie]te în raport cu o comunitate politic` emergent` a c`rei form` juridic` este Uniunea European`. Astfel de evalu`ri sunt îns` prea severe pentru c`.E. stiluri de via\`) fa\` de care europenii se simt ata]a\i ]i prin care se consider` diferi\i. În condi\iile unei legitimit`\i fragile (U. • s` explice modul de valorificare politic` a identit`\ii culturale europene în cazul identit`\ii politice a U. Aceast` identificare politic` tinde s` ocupe sau s` se fondeze pe spa\iul identitar al culturii ]i con]tiin\ei europene. stemele. 53 . devine un puternic suport identitar al cet`\eniei unionale. norme. în pofida dificult`\ilor de a defini conceptul antropologic ]i cultural de Europa. analiza care urmeaz` are ca scop eviden\ierea construc\iei culturale a Europei. mituri. simboluri. nu a unui stat suprana\ional. Importan\a recursului la identitatea cultural` este cu atât mai important` în cazul cet`\eniei europene. care nu are un statut juridic solid ]i nu se raporteaz` la o comunitate politic` capabil` s` rivalizeze cu cea a statelor na\ionale. de exemplu. este produsul deciziei la vârf ]i al negocierilor diplomatice. cu cet`\enia roman` sau cu formarea statelor na\ionale care au consacrat. 1992) sau chiar imoral` (Pieterse. Mai concret.. Aceast` nou` identitate politic` se raporteaz` la un „Euro-polity“ în curs de afirmare ]i se prezint` drept continuatorul istoric al „ideii europene“. valorificarea con]tiin\ei europene. conduite. identitatea cultural` este un puternic mijloc de justificare ]i mobilizare politic`. Este vorba de un fond cultural (idei. nu al sufragiului popular). în realitate. la o identificare suprana\ional` cu institu\iile. prin educa\ie sau birocra\ia oficial`. A]a a fost cazul. prin m`suri legislative. • s` caracterizeze identitatea cultural` ]i „spiritul european“ prin elementele lor specifice. Aceast` tentativ` de confiscare a istoriei europene în beneficiul unei identit`\i colective care nu dispune înc` de o comunitate politic` proprie este considerat` de unii autori ca artificial` (Smith. înt`rirea simbolurilor unionale ]i formarea noii mitologii colective. 1991). cet`\enia european` este un atribut al guvernan\ei europene.E. • s` aplice aceste principii la identitatea cultural` româneasc`. Prima se refer` la cultura organiza\ional` a democra\iei europene. toate construc\iile identitare au valorificat anumite elemente culturale pe care le-au impus prin decizie politic`. drapelele. dup` studierea acestui modul. anumite limbi. • s` propun` ac\iuni specifice prin care cet`\enii români î]i pot asuma cet`\enia european` ca propria identitate politic`. evolu\ia „ideii europene“ ]i formarea con]tiin\ei europene ca suport al cet`\eniei comunitare. normale ]i procesele U. prin reinventarea tradi\iilor.E. ]i identitatea cultural` european` sunt dou` aspecte diferite. imposibil de ob\inut în condi\iile istorice actuale.

Ceea ce a contat a fost îns` modul în care europenii au ]tiut s` foloseasc` resursele umane ]i s` se impun` asupra altor continente. Era îns` suficient` dispari\ia fizic` a monarhilor. (prin Herodot). p. Europa este delimitat` pe trei sferturi de coaste maritime. Europa a fost o referin\` identitar` constant` (de multe ori implicit`). „europenizate“ ]i ele. pe durata de\inerii puterii. de exemplu. Africa ]i Asia). pentru ca statele teritoriale s` fie contestate de urma]i sau vecini. decât unul de unificare ]i coeziune politic`. „Ideea european`“ (Adrian Marino) a traversat întreaga istorie ]i a dus la formarea con]tiin\ei apartenen\ei comune. a) Mitul unit`\ii teritoriale Comunitatea politic` se legitimeaz`. Aceast` identitate confuz`. Asia a fost sursa permanent` de migra\ii ]i invazii. marea a reprezentat puntea spre alte lumi. se pot observa ]ase mituri identitare ale unit`\ii europene. 54 .H. nu-]i justific` suprema\ia. Datorit` împrejur`rilor istorice. Europa este un continent mic care. era îns` subordonat` celei grece]ti care domina spa\iul constituit la intersec\ia a trei continente (Europa. Intrarea în istorie a Europei s-a f`cut destul de târziu. Spre Est. în lipsa unei frontiere geografice. no\iunea de continent european a ap`rut abia în sec. anulând astfel titlul imperial. În func\ie de con\inutul ]i criteriile de constituire a acestor comunit`\i. Dun`re (Istros) ]i Don (Tanais). teritoriul a fost mai degrab` un factor de dezbinare ]i destabilizare. la fel ]i Turcia. cu Imperiul Carolingian. Formarea con]tiin\ei europene De]i amplasarea geografic` a teritoriului european a fost cunoscut` înc` din sec. teritoriul geografic a fost asociat unei apartenen\e culturale globale. Ideea de Europa a fost fabricat` de greci pentru a desemna un spa\iu plasat între nordul Greciei. Aceast` idee simpl` ]i influent` (vezi sloganurile „Casa mare a Europei“ a lui Gorbaciov sau „Europa de la Atlantic la Urali“ a lui De Gaulle) mascheaz` îns` o situa\ie geografic` mai degrab` contradictorie.1. astfel încât nu a existat niciodat` o demarca\ie clar` între cele dou` continente: Rusia r`mâne o putere euro-asiatic`. în primul rând datorit` „europeniz`rii“ progresive a continentului ]i chiar a întregii lumi. corespunz`toare Balcanilor de ast`zi. printre altele. spiritual sau moral al conduc`torilor. ceea ce creeaz` dificult`\i în a defini o comunitate politic` pe criterii teritoriale. unde mo]tenitorii lui Carol cel Mare ]i-au împ`r\it p`mânturile (ac\iune legitimat` de dreptul germanic al jus sanguis). prin unitatea teritorial` în care func\ioneaz`.H. Monarhii medievali reu]eau. VII î. dup` ce alte civiliza\ii se afirmaser` în special pe continentul asiatic. b) Mitul destinului istoric Din punct de vedere geografic. A]a a fost cazul. A]a cum constat` Morin (2002. s` asigure ordinea public` pentru c` inoculau ideea transcenden\ei statului: aceast` putere era de origine divin` ]i trebuia aplicat` întocmai în teritoriul de referin\`. continentul european are un statut imprecis. p. ceea ce a favorizat deschiderea ]i apetitul spre expansiune. pe care Shore (2000. XVIII d. 21) o nume]te „Europeanness“. Este o identitate colectiv` cu voca\ie continental` care se ata]eaz` diverselor comunit`\i culturale ]i politice cu care a fost identificat` Europa. De]i este un teritoriu cu coordonate exacte. Spre vest. 39-40). Pe scurt. la prima vedere. unitatea teritorial` a generat comunit`\i politice efemere ]i personalizate dup` profilul psihologic. compatibil` cu diversele proiecte politice ]i militare de unificare continental`. Mai mult.

Tot grecii au fost ]i cei care au inventat primul mit identitar al Europei. Cunoscut prin intermediul lui Herodot, acest mit al originii este semnificativ pentru modul în care grecii î]i proiectau misiunea istoric` în raport cu vecinii. Conform acestui mit, Europa era fiica unui rege fenician, r`pit` de Zeus ]i transferat` în spa\iul grecesc, unde a dat na]tere mai multor copii, între care ]i întemeietorului primei civiliza\ii europene (Minos). Este proiectul unei lumi noi, n`scute într-o mic` peninsul` asiatic` (continentul european), dar cu un destin istoric cu totul special. Europa ]i misiunea sa istoric` a fost reactualizat` de poe\ii cur\ii lui Carol cel Mare, proclamat drept „noul suveran al Europei“. Ulterior, chiar dac` termenul de Europa a disp`rut din istorie pentru multe secole, „ideea european`“ a fost încorporat` în diverse proiecte unificatoare. Sensul ini\ial al Europei n`scute ca s`-]i sfideze propriile r`d`cini asiatice s-a men\inut, chiar dac` mitul destinului istoric a suferit recicl`ri ]i adapt`ri conjuncturale. Valurile succesive de cuceritori, colonizatori, crucia\i, descoperitori, misionari religio]i sau negustori au fost convinse c` au un drept legitim ]i o misiune istoric` care trebuie îndeplinit` cu orice pre\. Cert este c`, urmare a acestei expansiuni sistematice, lumea a fost treptat „europenizat`“. Pân` la al doilea r`zboi mondial, suprema\ia Europei a fost covâr]itoare. Con]tiin\a european` s-a format, pe de o parte, prin diferen\iere de „ceilal\i“ („barbari“, „p`gâni“, „s`lbatici“), care trebuiau s` fie cuceri\i, asimila\i ]i converti\i, pe de alta, printr-o sintez` a gândirii grece]ti, a ordinii romane, a credin\ei cre]tine ]i a libert`\ii germanice. Convin]i de superioritatea lor, europenii s-au întors contra vecinilor, c`rora le-au impus o civiliza\ie pragmatic`, novatoare ]i ra\ional`.

c) Mitul imperiului universal
Unul din premiile U.E. pentru merite europene se nume]te „Carol cel Mare“. Nu întâmpl`tor, cet`\enia european` este deseori comparat` cu cea roman`, ca s` nu mai vorbim de diversele utopii unioniste (apelul lui George Podiehrad, regele Boemiei, „Marele Proiect European“ al regelui Henric al IV-lea sau proiectul lui Laplace, centrat pe misiunea paneuropean` a lui Bonaparte), care plaseaz` Europa în perimetrul unor imperii cu voca\ie universal`. Evident, analogia cu oricare din imperiile europene nu are decât o valoare limitat`. Recursul la istorie are ca scop s` creeze un mit identitar care s` justifice ac\iunile prezente ]i s` sus\in` ideea c` a existat un liant organiza\ional puternic sub forma imperiilor universale. Timp de ]apte secole, între încoronarea lui Carol cel Mare (25 decembrie 800) ]i moartea împ`ratului habsburg Maximilian (1519), Europa continental` a fost dominat` de diverse imperii: carolingian, germanic („Hohenstaufen“), habsburgic, napoleonian. Dac` ad`ug`m ]i imperiile coloniale din sec. XV-XX, constat`m c` imperiul a fost organiza\ia politic` cea mai durabil` din istoria Europei. Aceast` constatare necesit` îns` unele explica\ii suplimentare. Imperiul Roman, de exemplu, este singura entitate politic` recunoscut` ast`zi ca denominator comun al tuturor na\iunilor europene. Indiferent dac` teritoriul lor a f`cut sau nu parte din Imperiul Roman, toate popoarele europene au fost influen\ate de civiliza\ia roman`. Latinitatea s-a constituit astfel într-un mit al originii comune iar statul roman este deseori citat (Sartre, 1992) ca un posibil model al uniunii europene. Acest mit identitar con\ine unele elemente similare cu guvernan\a multipl` ]i policentric` pe care mul\i o revendic` ast`zi pentru Uniunea European`. Iat` câteva exemple: • Statul era descentralizat, l`sând comunit`\ilor locale administrarea problemelor curente. Ca s` nu încarce administra\ia imperial`, foarte costisitoare, romanii au cedat popula\iei

55

autohtone gestiunea problemelor curente, cu excep\ia fiscalit`\ii ]i a men\inerii ordinii publice. • Imperiul Roman s-a format prin absorbirea unor ora]e, state, cet`\i sau comunit`\i sacerdotale care ]i-au p`strat o autonomie relativ`. Dreptul roman se aplica doar în situa\ii excep\ionale, cea mai mare parte a popula\iei fiind supus` în egal` m`sur` dreptului ]i cutumelor locale: dreptul cet`\ilor grece]ti, dreptul iudaic (Torah), regulile tradi\ionale ale triburilor germanice etc. Aceast` juxtapunere de forme de organizare ]i apartenen\e juridice a creat o mare diversitate uman`, unic` în istorie. • Este greu de spus dac` Imperiul Roman a asimilat helenismul sau a fost el însu]i dominat de patrimoniul grecesc. Cert este c` se poate vorbi de o cultur` greco-roman` ca fundament identitar, valorificat ulterior în construc\ia european`. De exemplu, începând cu Claudiu (41-54), la Roma a existat o dubl` cancelarie imperial`, care func\iona în latin` ]i greac`. Acest bilingvism oficial recuno]tea faptul evident c` cele dou` limbi se foloseau curent în majoritatea teritoriului. • Imperiul Roman a tolerat diversitatea religioas`, f`r` s` încerce s`-]i impun` propriile zeit`\i. Mai mult, pentru a înt`ri aceast` integrare greco-roman`, a existat un sistem de echivalen\e între zeit`\ile latine ]i cele grece]ti. • Începând cu anul 212 (Edictul lui Caracalla), s-a instituit cet`\enia roman`, acordat` tuturor locuitorilor liberi, indiferent de apartenen\a etnic` ]i provincial`. Factorii de unificare a acestui imens conglomerat de popoare, culturi, limbi vernaculare ]i credin\e erau: dreptul roman, cultura greco-latin`, cet`\enia, limbile oficiale, sistemul urbanistic ]i re\elele de drumuri ]i poduri. Prin cuceriri succesive, Imperiul Roman s-a extins dincolo de teritoriul Europei geografice. Axul s`u de referin\` identitar` a r`mas îns` Marea Mediteran`, pe care a transformat-o într-un lac roman (mare nostrum). Modelul Imperiului Roman a fost reluat, într-un context diferit, de Sfântul Imperiu Roman proclamat de Otton în 960. Proiectul politic al noului imperiu continental se numea „Imperium romanorum renovatio“ (conform inscrip\iei de pe sceptrul lui Otton) sau, pe scurt, „renovatio imperii“. Ca ]i romanii, împ`ra\ii romano-germani se legitimau printr-o misiune unificatoare ]i un statut mesianic, reclamându-se „un]i ai lui Dumnezeu“. Sfântul Imperiu, se afirma în teologia oficial`, primise investitura divin` de a unifica toate popoarele, iar împ`ratul Carol cel Mare era instrumentul p`mântean al acestui proiect universalist. Problemele au ap`rut în sec. XII, când acela]i rol a fost revendicat de Pap`, ceea ce a dus la o lupt` foarte terestr` pentru suprema\ie. „Republica Christiana“ (sec. XII-XIV) s-a constituit astfel într-o alternativ` la imperiul continental, unitatea diverselor regate, principate, comitate, ducate, burguri sau ora]e libere fiind de ordin spiritual (unitate religioas`, sub sceptrul Papei, nu ]i politic`). De]i nu cuprindea decât statele de limb` german` ]i nordul Italiei, Sfântul Imperiu Roman era un fel de confedera\ie princiar` ]i urban` care încorpora diverse constituente formate pe criterii etnice ]i familiale. Aceste forma\iuni politice eterogene erau reprezentate într-o Diet` suprana\ional` cu sediul la Aachen, care alegea împ`ratul. Aceast` organiza\ie descentralizat` ]i multi-centric` constituia un spa\iu de dispute politice ]i diversitate multicultural` a c`rei unitate era asigurat` de religia catolic` ]i ]coala palatinal`, organizat` în cadrul m`n`stirilor (prima ]coal` din lume a fost înfiin\at` de Alcuin, consilierul lui Carol cel Mare, la începutul anilor 800).

56

Dou` evenimente sunt interesante pentru contextul nostru: apari\ia primelor partide politice, în nordul Italiei (sec. XIII), respectiv „guelfii“ (ata]a\i Papei) ]i „gibelinii“ (favorabili autonomiei cet`\ilor); • angajarea unei adev`rate dezbateri publice, animate de universit`\ile din Bologna (prima universitate din lume, înfiin\at` în 1088) ]i Padova, în leg`tur` cu „disputa investiturii“: fiecare parte se str`duia s` influen\eze opinia popular` ca un element de presiune politic` în favoarea numirii prela\ilor de c`tre Pap` sau de c`tre Împ`rat. Mitul imperiului universal a animat ]i alte tentative de unificare continental`, în primul rând Imperiul Habsburgic (care se considera continuatorul direct al Sfântului Imperiu Roman), Imperiul Universal al lui Carol al V-lea ]i Imperiul lui Napoleon.

d) Mitul unit`\ii cre]tine
De]i este considerat ca unul din principiile fondatoare ale Europei, cre]tinismul provine din Iudeea ]i s-a r`spândit mai întâi în Asia Mic`. Cu toate acestea, timp de dou` milenii, cre]tinismul a fost principalul liant identitar al europenismului. Ca ]i alte identit`\i colective, cre]tinismul s-a afirmat prin decizie politic` ]i diferen\iere: • a devenit religie dominant` printr-un demers „de sus în jos“, o dat` cu evanghelizarea împ`ra\ilor: mai întâi Constantin (313), apoi Clovis (496), ceea ce a asigurat convertirea în mas` atât a cet`\enilor romani, cât ]i a „barbarilor“; • a fost adoptat ca principiu unificator prin diferen\iere fa\` de arabi; se poate chiar spune c` Europa s-a afirmat ca o nou` entitate începând cu sec. VIII, în opozi\ie cu invadatorii musulmani; de exemplu, în cronologia form`rii con]tiin\ei europene, se citeaz` ca prim` referin\` cert` cronica lui Isidor de Badajoz, care descrie „armata europenilor“ înving`tori la Poitiers (732) contra Islamului. În aceast` cronic`, europenii sunt sinonimi cu cre]tinii, adev`ra\ii credincio]i. Din punct de vedere politic, suprapunerea identit`\ii europene cu unitatea credin\ei a dus la folosirea curent` a trei termeni echivalen\i: Occidens = Europa = Christianitas For\a unificatoare a cre]tinismului a sl`bit îns` pe m`sur` ce credin\a a fost folosit` în diverse demersuri de manipulare politic` iar spa\iul public a fost secularizat. Fractura RomaBizan\ (sec. V), schisma catolicism-ortodoxie (sec. XI) ]i ruptura papalitate-imperiu (sec. XIXIII) au f`cut din religie mai degrab` un factor de dezbinare ]i conflicte (vezi r`zboaiele civile religioase ]i r`zboiul de 30 de ani din sec. XVII), decât unul de în\elegere ]i uniune continental`. Aceast` evolu\ie a fost definitivat` de iluminism ]i Revolu\ia Francez` (sec. XVIII), care au dus la evacuarea religiei din sfera public` ]i la diminuarea considerabil` a ]anselor sale de a influen\a unificarea politic`. Ca urmare, în recenta Constitu\ie European` s-a renun\at la men\ionarea cre]tinismului ca valoare identitar` a Europei.

e) Mitul unit`\ii intelectuale
Ceea ce n-au reu]it imperiile, au ob\inut re\elele transfrontaliere ]i organiza\iile de cooperare cultural`. Dup` epuizarea marilor invazii (sec. X), Europa a devenit un spa\iu uman extrem de dinamic, care a realizat mai întâi integrarea în interior, urmat` de o expansiune f`r` precedent spre celelalte continente ]i civiliza\ii. Dup` Nolte (1992), acest dublu proces de „europenizare“ (a propriului continent ]i a întregii lumi) a trecut prin urm`toarele etape:

57

Australia). de interdependen\` între centru ]i periferie: suveranii recuno]teau unele drepturi limitate de proprietate. Militarii devin guvernatori teritoriali iar industria]ii se mondializeaz`: ei gestioneaz` imperii economice care trancend spa\iul european ]i localizarea întreprinderilor de produc\ie. Iat` îns` câteva exemple: • ordinele c`lug`re]ti (de exemplu. maghiare ]i bulgare). care se specializeaz` în activit`\i de manufacturare ]i crea\ie tehnologic`. Compania Olandez` a Indiilor Orientale) ]i Liga hanseatic`. XV-XVIII) este caracterizat` printr-o puternic` expansiune extracontinental`. patrimoniul comun ]i un mod de via\` care s` apropie ]i s` uneasc`. cistersienii. • Epoca generalilor ]i a industria]ilor (sec. dominicanii. din motive de legitimitate ]i mobilizare politic`. spre deosebire de ierarhia birocratic` din Imperiul Bizantin. Aceast` autonomie relativ` a componentelor periferice este la originea subsidiarit`\ii. sa dezvoltat un sistem clientelar. Aceast` cultur` a unit`\ii ]i interdependen\ei a fost estompat` de conflicte. de]i proiectele de integrare politic` ]i militar` au e]uat unul dup` altul. Vasco da Gama) inaugureaz` epoca descoperirilor geografice (India. europenii impun acela]i sistem de organizare feudal`. Cu toate acestea. în expansiune economic` (America de Nord.Epoca negustorilor ]i a cavalerilor (sec. Chiar dac` puterea politic` ]i militar` era repartizat` în diverse centre antagonice. îndeosebi sub form` militar` (cruciadele ]i campaniile de cre]tinare a popula\iilor slave. Europa a fost puternic globalizat`. r`zboaie ]i rela\ii de domina\ie care. capabili s` administreze vastele imperii coloniale. Pia\a comun`. moneda unic` ]i politicile comunitare nu sar fi realizat în zilele noastre dac` nu ar fi existat deja o cultur` a unit`\ii. În fa\a unor inamici comuni (epidemiile de cium` ]i amenin\area otoman`). • 58 . Africa). franciscanii). europenii nu reu]esc îns` s` se mobilizeze ca o entitate unit`. în schimbul loialit`\ii. au loc primele tentative de expansiune spre Est. Brazilia. apoi spre Orient: – Într-o prim` faz`. Mai mult. sub forma unui nou tip de interdependen\` global`: comer\ul cu sclavi „export`“ o mân` de lucru ieftin` dinspre colonii spre alte teritorii periferice. XIX) se remarc` prin apari\ia de noi actori sociali. O list` complet` a acestor re\ele transeuropene este imposibil de stabilit. Se dezvolt` rela\ia centru-periferie (metropol`-colonii). Apar organiza\ii transfrontaliere. În interior. • Epoca aventurierilor ]i a companiilor (sec. prin cucerirea propriului teritoriu ]i consolidarea unit`\ilor politico-administrative nou create: prin c`s`torii (Polonia-Lituania). XI-XIV) a fost caracterizat` printr-o expansiune mai întâi intern`. America este descoperit` de Columb (1492) iar navigatorii portughezi (Magellan. – În aceast` perioad`. În interiorul acestui nou spa\iu administrativ. În noile teritorii. se poate spune c` acestea din urm` nu ar fi fost posibile f`r` apropierile ]i cooperarea din domeniul cultural. în pofida diferen\elor. cum sunt companiile comerciale (de exemplu. Europa s-a constituit ca un spa\iu cultural în care s-au dezvoltat re\ele transfrontaliere ]i focare de convergen\`. a avut loc o „europenizare“ intern`. în plan cultural ]i comercial s-a produs o integrare transfrontalier` de facto. au fost foarte vizibile în retorica ]i istoriografia oficial`. prin cucerirea militar` a paienilor (Livonia) ]i musulmanilor (Spania). foarte rentabile. prin alian\e (Ungaria-Austria). Unitatea intelectual` a precedat astfel unitatea politic` ]i integrarea economic`. bazat pe loialitate ]i protec\ie. unde se produc resurse indispensabile pentru metropole. În acest fel. în Occident au ap`rut germenii competi\iei ]i descentraliz`rii. ai c`rei pilieri sunt con]tiin\a ]i identitatea european`.

multiculturale. Re\elele transeuropene au fost globalizate. Proiectele utopice respective s-au numit. „Statele Unite ale Europei“ (Victor Hugo. drumul Romei. oamenii au început s` viseze la o lume mai bun`. luptele. • elitele transfrontaliere. Winchester. ordinele cavalere]ti (de exemplu. state ]i na\iuni dispersate. Gand. • culturile transna\ionale (latin`. a]a cum au fost Tratatul de la Westphalia (1648). Ioan al Cavalerilor de la Malta. „Federa\ia European`“ (Aristide Briand. „Rena]terea universal`“ (Jan Amos Comenius. 1645). studiile clasice. astfel încât nu este de mirare c` pacea ]i securitatea colectiv` au constituit tema favorit` a numeroase proiecte utopice. care regrupeaz` popoare. Hanovra. * * * Fiecare din cele ]ase mituri fondatoare poate fi actualizat în construc\ia identit`\ii politice a U. 1712). Ordinul Teutonic).rutele de pelerinaj (de exemplu. poezia). itinerariul Sf. institu\ii sau actori istorici.: • uniunea european` nu este posibil` f`r` un sistem de garantare a p`cii ]i securit`\ii continentale. 1815). german`. Santiago de Compostela). câteva secole mai târziu. Miturile identitare sunt îns` indispensabile pentru c` ele con\in o nara\iune plauzibil` asupra originilor ]i se constituie întrun important factor de legitimare simbolic` de care orice identitate colectiv` are nevoie. Novgorod). pluraliste ]i transfrontaliere înainte ca elitele politice s` încerce s` institu\ionalizeze cooperarea ]i unitatea european`. slav`). pe rând. deosebit` de realitatea care-i cople]ea. • unificarea trebuie s` se fac` pe cale pa]nic`. Verona. Neputincio]i în fa\a conflictelor militare ]i a violen\ei cotidiene. Aceste re\ele de actori europeni au reu]it s` promoveze ideea unit`\ii dincolo de disputele teritoriale ]i aspira\iile hegemonice.E. 1795). imperiul financiar al familiei de Medicis). Violen\a a fost o realitate cotidian`. ele nu ofer` îns` decât explica\ii par\iale. 1623). Ca orice mit. • bursele de m`rfuri (de exemplu. dansul. limitate la anumite simboluri. Ordinul Templierilor. care practicau o cultur` cosmopolit`. Bruges ]i Amsterdam) ]i b`ncile transfrontaliere (de exemplu. „Proiectul de pace etern`“ (Abatele Saint-Pierre. „Noua Cynee“ (Emeric Cruce. programul „peregrinatio academica“ promova mobilitatea studen\ilor ]i a profesorilor). Aceste utopii au avansat trei idei care se pare c` au inspirat pe fondatorii U. Sfânta Alian\` (1815) ]i Liga Na\iunilor (1929). c`rora le confer` o valoare dominant`. „Concertul european“ (Friedrich von Gentz. „Pacea etern`“ (Immanuel Kant. prin în\elegeri la vârf ale ]efilor de state. • re\eaua universit`\ilor (de exemplu. • Liga hanseatic` (confedera\ie a 72 de ora]e libere).E. • • f) Mitul unit`\ii pacificatoare Europa fost teatrul celor mai multe r`zboaie. • marile târguri europene (Champagne. • elitele intelectuale ]i conduc`torii lumina\i au un rol major în realizarea efectiv` a unific`rii pan-europene. 1929). Ordinul Sf. 1841). vorbeau limbile de circula\ie european`. Europa unit` a devenit una din aceste utopii. se formau în diverse centre de cultur` ]i practicau activit`\i similare (vân`toarea. 59 . Leipzig.

reductibile la un anumit tip de societate.Con]tiin\a european`. 91). Europa a devenit o idee directoare. Dac` mâine prin spirit european se va în\elege acela]i lucru. „con]tiin\a european`“ sau „ideea european`“. institu\iile ]i produsele culturale ale Europei s-au r`spândit în toat` lumea. pentru ca T`sl`uanu (1996) s` dedice o carte „obsesiei europene“. cea care începe cu Rena]terea. dar foarte greu de descris ]i conceptualizat.. pur ]i simplu. o preponderen\` istoric` pe o anumit` perioad`. IX). a]a cum am v`zut. clar`. f`r` s` fie nevoie de localiz`ri precise. alternativ` ]i ocazional`: în opozi\ie cu „ceilal\i“. De altfel. Dac` încerc`m s`-i g`sim o origine fondatoare sau o originalitate intransmisibil`. se desface în buc`\i dac` vrei s`-i surprinzi unitatea. „ideea european`“ a fost con]tientizat` destul de târziu (aproximativ în sec. Problema comun` a încerc`rilor de delimitare a Europei ca entitate unitar` este imposibilitatea de a da contururi precise unei realit`\i eterogene ]i fluide. Aceste dificult`\i incontestabile au generat o atitudine mai degrab` rezervat`. ideologic` sau confesional`. Europa r`mâne un puternic pol de atrac\ie identitar`. „Spiritul Europei“. Alexandru Du\u (1999) prefer` s` vorbeasc` de „ideea de Europa“. de exemplu. Spiritul Europei: reperele identit`\ii culturale europene Con]tiin\a european` este mai mult implicit` decât explicit`: ea face parte din incon]tientul colectiv. este sim\it` ]i recunoscut` ca atare. Mihai Zamfir (2000) se refer` la „visul european“. chiar neîncrez`toare. Cultura ]i civiliza\iile europene au devenit universale.. 2. reperele normative ]i eroii exemplari ai miturilor „pro-europene“. astfel încât deosebirile pe criterii continentale sunt relative. acum dou` mii prin cea roman` ]i a]a mai departe“. C`ci ast`zi spiritul european se define]te prin structura anglo-saxon` cam în acela]i fel în care acum dou` mii cinci sute de ani el se definea prin cea greac`. l`sând în afara acestei structuri spirituale într-o bun` m`sur` sudul ]i întru totul sud-estul ]i estul continentului. au devenit referin\e identitare suficient de atr`g`toare ca s` mobilizeze imagina\ia elitelor ]i entuziasmul popular. prin înc`rc`tura lor emo\ional`. Nu exist` unitate spiritual`. distinct`. ci însemneaz`. 27-28). Cu toate aceste dificult`\i de circumscriere. p. s` alung`m gândul unei realit`\i europene care ar precede diviziunea ]i antagonismul“. Chiar ]i dup` ce a ap`rut în discursul politic ]i nara\iunea identitar`. Pe de alta. un proiect utopic ]i un referen\ial comun. aceast` structur` nici nu define]te spiritul european ca atare. p. Cel mai tran]ant este îns` Nae Ionescu (1990. în condi\iile în care valorile. e cu totul îndoielnic. Dou` împrejur`ri pot explica aceast` situa\ie: Pe de o parte. A]a cum afirm` Morin (2002. care apreciaz` c` standardul european (ce zice „Europa“ despre noi?) este relativ ]i chestionabil: „Europa nu exist`. în momentele de confruntare militar`. Europa nu a fost decât o referin\` secundar`. Ceea ce numim noi ast`zi spirit european este o atitudine precump`nitor anglo-saxon` care nu izbute]te a încadra decât nord-vestul Europei. este foarte greu s` se circumscrie ceea ce a r`mas caracteristic doar locuitorilor „b`trânului continent“. descoperim c` la început nu avea nimic propriu ]i c` ast`zi nu posed` nimic în exclusivitate. Chiar dac` invocarea trecutului ]i recursul la metafora eco-sistemelor (Europa ca 60 . trebuie s` abandon`m conceptul de Europ` unic`. s` respingem ideea unei esen\e sau substan\e europene primare. A]adar. În spa\iul românesc. atât cât exist` ea în prezent. fa\` de o posibil` identificare colectiv` cu Europa istoric` ]i cultural`. ar fi lipsit` de con\inut f`r` trama istoric`. armonioas`. Europa are o valoare simbolic` tocmai prin imprecizia ]i complexitatea sa: „Europa se dizolv` atunci când vrei s` o vezi clar ]i distinct.

pentru a face acest lucru. putem apela la principiul istoric ce leag` identitatea european` de dezvoltare ]i metamorfoz`. Aceste demersuri politice ]i civice. ceea ce demonstreaz` c` nu exist` înc` un consens asupra criteriilor care definesc identitatea cultural` european`. geo-istoric.. în contextul actual al integr`rii europene. o unitate. vor fi în m`sur` s` stimuleze. rod al texturii micro-etnice a Europei dup` ultimele invazii. Guibernau (2001. 19-20). Europa nu a fost ea îns`]i decât în anarhia ecoorganizatoare ]i nu a existat niciodat` ca Organiza\ie superioar` componentelor sale. ceea ce va înt`ri sentimentul apartenen\ei comune ]i participarea la o societate european`. prin rezisten\a fa\` de hegemoniile politic` ]i cultural`? R`mâne marea diversitate a culturilor transna\ionale (germanice. Dar. este de a]teptat ca eforturile de definire a Europei identitare s` se intensifice. expresia unei evolu\ii ireversibile care are în Uniune finalizarea cea mai plauzibil` ]i des`vâr]it` a „visului european“. aceast` pluralitate este specific european`? Nu exist` oare ]i un fundament.spa\iu de diversitate. acea metamorfoz` identitar` de care vorbea Morin. de civiliza\ie ]i cultur`. Comunitatea politic` european` se construie]te pe tiparul identitar al comunit`\ii culturale ]i istorice. pentru prima dat`. acele bog`\ii salvate prin nedes`vâr]irea unit`\ii na\ionale. ordinea Europei este dezordinea unui ]antier tumultuos. când elitele politice caut` motive de legitimitate istoric` ]i cultural` pentru un proiect economic ]i politic. este îns` ]i o oportunitate istoric` pentru c`. Doar aceast` diversitate. latine. policentric. cu toate controversele sale. Unitatea politic`. Ce une]te ast`zi pe europeni? La aceast` întrebare cu modula\ii retorice. Europa nu este doar un spirit comun sau o „idee“. care nu a putut exista decât în cadrul conflictelor ]i comunica\iilor. de exemplu. ci ]i o sum` de caracteristici ]i elemente culturale cu care cet`\enii s`i se identific`. la rândul lor. preconizeaz` o organiza\ie transversal` („Euro-polity“) ]i o cet`\enie suprana\ional`. Morin (2002. 61 . stabile]te o list` de cinci caracteristici care pot p`rea mult simplificatoare pentru al\i anali]ti. Mai r`mâne ]i o extraordinar` varietate de micro-culturi provinciale. p. pe care o va dezvolta îns` prin înt`rirea ideii de unitate în diversitate. Nu întâmpl`tor. un principiu ordonator ]i organizator care s` r`spund` necesit`\ilor noastre de ast`zi? Sau poate c` fundamentul Europei este pierderea fundamentelor (Imperiul. Ultima propozi\ie ne sugereaz` trecerea la un nou ciclu al construc\iei identitare. Cercet`rile pe aceast` tem` sunt înc` la început ]i. Unitatea politic` valorific` „ideea“. Mediterana. este cert c` Europa are propriul s`u etos pe care euro-tehnocra\ii contemporani se str`duiesc s`-l valorifice. De unde problema literalmente bulversant` care se pune: s` c`ut`m în prezent ]i nu în trecut principiul organiz`rii europene. fondate pe ideea comunalit`\ii culturale ]i a originilor comune. r`spunsurile au fost nea]teptat de variate. R`mâne chestiunea controversat` a con\inutului propriu-zis a ceea ce numim în continuare „spiritul european“. Cre]tinismul). marcate fiecare de o limb` original`. slave) ]i a culturilor na\ionale. „spiritul“ ]i con]tiin\a european` pentru legitimarea propriului proiect. inclusiv în na\iunile foarte vechi. nicicând în istorie nu s-a scris ]i s-a vorbit despre Europa comun` ca în zilele noastre. p. policentrism ]i „anarhie organizatoare“) nu sunt întotdeauna conving`toare. 63-64) sintetizeaz` foarte bine tr`s`turile acestui spa\iu identitar: „Ce mai r`mâne din Europa? ce mai r`mâne din acest complex polinuclear. Este vorba de: • memoria istoric` a celor dou` „r`zboaie civile europene“. • experien\a imperiilor coloniale. Acest proiect este prezentat drept continuatorul natural al istoriei comune.. Exigen\a vital` de a-]i salva identitatea reclam` Europei o nou` metamorfoz`“. chiar dac` elementele acestei rela\ii nu sunt foarte clare. precum Fran\a ]i Anglia.

În sfâr]it. valori. cel mai mult conteaz` arhetipurile ]i ideile perene care au traversat istoria civiliza\iilor europene. Cele mai multe cercet`ri consacrate acestei chestiuni se refer` îns` la elementele culturale (idei. dar europenii le-au exploatat pe cale industrial`. ceea ce a dus la pozitivarea tuturor ]tiin\elor. 2002): • omniprezen\a ra\iunii ]i c`utarea unei metode ]tiin\ifice universale (de exemplu. prin exploatarea c`rbunelui ]i inventarea ma]inii cu aburi (sec. • înclina\ia spre ac\iune. institu\ii. • reglementarea rela\iilor dintre individ ]i comunitate: prin sistemul de vasalitate. În anexa IV. într-o perspectiv` evolu\ionist`. am reunit câteva din studiile deseori citate7. Documentul respectiv a fost realizat de un ONG german (Europa Union – Deutschland) ]i sus\inut de societatea civil` european` (ex. a modului de via\`. îndeosebi începând cu sec. exemplificat` prin contribu\ia lui Braudel. Carta Identit`\ii Europene define]te comunitatea cultural` a europenilor ca o comunitate a destinului istoric. Al\ii. • • De remarcat contribu\ia Cartei Identit`\ii Europene. • omogenizarea cultural` sub influen\a americaniz`rii. „Mathesis universalis“ a lui Leibniz). num`r`toarea decimal`. precum Wright. XIX – începutul sec. inclusiv a ]tiin\elor umane. inclusiv în analiza limbajului artificial. • munca ]i produc\ia material` ca valori centrale ale modernit`\ii („ora et labora“). cunoscut` sub numele de „globalizare“. XX). Iat` câteva exemple (pentru detalii. Al\i autori adaug` unele elemente culturale absente în inventarul din anexa IV. Uniunea European` a Jurnali]tilor). indiferent de exprimarea lor concret` prin diverse culturi ]i stiluri de via\`. scot în eviden\` paradigmele specifice culturii europene. îndeosebi a celei furnizate de colonii. • arta de a reinventa produsul. devenite între timp referin\e universale. vezi monografia coordonat` de Compagnon ]i Seebacher. calendarul iulian. prin statutul de cet`\ean ]i persoan` liber`. XVIII-XIX). Federa\ia European` pentru Educa\ie ]i }tiin\`. • ini\ierea ]i valorificarea revolu\iei industriale: mai întâi. îndeosebi pentru societ`\ile moderne. paradigme. cronologia cre]tin` ]i moneda-etalon. a condi\iilor socioeconomice ]i a responsabilit`\ii comune. • recursul la standarde comune de m`sur` cum ar fi sistemul metric. o comunitate de valori. apari\ia unor mi]c`ri contestatare care reclam` o nou` ordine social`. Morin. apoi prin folosirea electricit`\ii (sec. În alt` viziune. XVIII. Huntington sau Duroselle. • introducerea logicii formale ca instrument polivalent. Aceast` schem` este clar reduc\ionist`. hârtia ]i praful de pu]c`. deosebit` de predilec\ia pentru contempla\ie a civiliza\iilor orientale. ceea ce este cu totul explicabil dac` avem în vedere extensia posibilit`\ilor de interpretare. de exemplu. Din acest tabel rezult` o mare diversitate a criteriilor de definire a identit`\ii culturale europene. semnate de autori consacra\i precum Braudel. de a ob\ine o mare plusvaloare a materiei prime. prin legile ]i cutumele tradi\ionale. descoperire ]i productivitate (spiritul faustian). pentru c` nu ia în considera\ie decât evenimentele comune ale istoriei moderne. propus` de Pre]edintele Vaclav Havel într-un discurs la Parlamentul European (1994). Unii autori (Huntington ]i Duroselle) au pus accentul pe componentele culturii europene. 7 62 . chinezii au inventat por\elanul. stiluri de via\`) care definesc identitatea european`.emergen\a unei culturi politice transna\ionale.

• promovarea identit`\ii indo-europene (Mylius. • identificarea unor du]mani comuni. Const` în faptul de a fi fost f`r` încetare produc`torul ]i produsul unui vârtej format din interac\iuni ]i interferen\e între multiple dialogici care au legat ]i opus: religia/ra\iunea. nevoia ]i aspira\ia c`tre libertate au fost motiva\ii puternice în ac\iunea europenilor. periodicitate. dup` care identitatea cultural` european` nu este produsul unui program preconceput. individul/colectivitatea. succesiune.. porumbul ]i orezul) ]i a vestimenta\iei (îndeosebi prin valorificarea bumbacului ]i a lânei furnizate de colonii). spiritual`). dar în acela]i timp concurent ]i antagonist între aceste instan\e care au. ca institu\ie geopolitic` (utilizat` pentru constituirea comunit`\ilor politice) ]i mijloc predilect de rezolvare a conflictelor. vechiul/noul. • permanen\a r`zboiului ca realitate social`. ci jocul complementar. • promovarea unui complex de superioritate fa\` de alte civiliza\ii. de gândire. nu prin con]tiin\a unit`\ii sau a originii comune. 28).. o comunitate lingvistic` mai mult virtual` pentru c` limbile europene r`mân extrem de diverse. ]i nici m`car nu exercit` în mod durabil o hegemonie ap`s`toare“. care leag` într-o unitate dou` sau mai multe „logici“ diferite. ci efectul unei multitudini de programe concuren\iale care au interac\ionat întâmpl`tor ]i spontan. Jäger. f`r` s` se piard` dualitatea primar`: „Astfel. cultura umanist`/cultura ]tiin\ific`. Cea mai interesant` contribu\ie ni se pare îns` cea a lui Morin (2002. mo]tenitoare a gândirii grece]ti. presupune c` „trebuie s` concepem procesele generatoare sau regeneratoare ca • 63 . ceea ce a impus ideile de progres. problematizarea/reîntemeierea. „istoria Europei este c`utarea permanent` a libert`\ii“. filosofia/]tiin\a. pe criterii religioase. particularul/ universalul. culturale sau militare. • viziunea linear` asupra timpului. Morin concepe unitatea european` cu ajutorul a dou` noi metode: • principiul dialogic. credin\a/îndoiala. îndoiala ]i neîncrederea în certitudinile aparente furnizate de ordinea instituit` (social`. politic`. evolu\ie. tradi\ia/evolu\ia. unde nici una dintre instan\ele constitutive nu strive]te sau extermin` pe celelalte. identitatea european` s-a constituit la început prin diferen\iere ]i deta]are de „ceilal\i“. Spre deosebire de al\i autori. a c`ror metod` era analitic` ]i descriptiv` (inventarul tr`s`turilor. p. 2002. 1671). o logic` proprie: dialogica“ (Morin. comunit`\ile sau na\iunile au beneficiat de libertate. 106-107).). ceea ce d` unitate culturii europene nu este sinteza iudeo-cre]tino-greco-roman`. qui]otismul/sancho-panzismul etc.iluzia comun` a libert`\ii: de exprimare. spune Karl Jaspers în eseul „Ce este Europa?“ (1946). imanentul/transcendentul. juxtapunerea etapelor construc\iei europene. în baza unei misiuni istorice. • spiritul critic. metamorfoz`. cre]tere. spre deosebire de cauzalitatea linear` (evolu\ia de la p`r\i la întreg ]i invers). • diversificarea alimenta\iei (mai ales dup` aclimatizarea noilor alimente de baz` precum cartoful. reac\ia/revolu\ia. • principiul de recursie. legitimate prin credin\`. conform unei logici dialogice: „Originalitatea culturii europene nu const` doar în a fi fost fiica iudeo-cre]tinismului. empirismul/ra\ionalismul. Specificul culturii europene rezid` în primul rând în continuitatea ]i intensitatea dialogicilor sale. hamletismul/ prometeismul. evolu\ia „ideii europene“ etc. gândirea mitic`/gîndirea critic`. 1612. fiecare în parte. ac\iune ]i organizare. p. existen\a/ideea. produc`toare a }tiin\ei ]i Ra\iunii moderne. moravuri superioare ]i progres tehnic. al unui demers ra\ional. chiar dac` nu toate persoanele.

pentru Ungaria.E. ca organiza\ie suprana\ional` nu coincide cu comunitatea cultural` european`. Interesant îns` c`. de „revolu\ia televizat`“ din România sau de „revolu\ia diplomatic`“ din Ungaria. ea însemna revendicarea unui statut de putere european` medie (pozi\ie realizat` efectiv prin Tratatul de la Nisa. comunitatea politic` a U. identitatea politic` a cet`\enilor U. negocierea „acquis“-urilor. de]i nici una din ele nu avuseser` un program explicit în acest sens.E. în entuziasmul anului 1989 ]i în perioada imediat urm`toare. Europa amintea de m`re\ia de alt` dat` ]i de rolul s`u de putere danubian`.E. Nu întâmpl`tor. de „revolu\ia cântat`“ din Estonia. componente sau instan\e“ (Morin. decât un scop ini\ial. 3. difuz` ]i mondializat`. România ]i Europa: dileme identitare Unul din sloganurile care au animat schimb`rile politice din 1989 a fost „întoarcerea la Europa“. cât un spa\iu de libertate ]i prosperitate. reforma institu\iilor. Din aceast` analiz` rezult` dou` limit`ri considerabile ale construc\iei identit`\ii politice a U. dar având propriile referin\e dialogice (na\ional/suprana\ional. unde unitatea anuleaz` ideea de multiplicitate ]i metamorfoz`. guvernan\`/guvernare. adoptarea simbolisticii unionale etc. 28). pentru Cehia ]i Slovacia. p. implementarea fondurilor structurale. în anul 2000). opozabil comunismului sovietic. component` sau instan\` a procesului este deopotriv` produs ]i produc`tor al celorlalte momente. 64 . Acest principiu este de fapt o aplica\ie a formulei „unitas multiplex“ a lui Pascal: „Toate lucrurile fiind cauzate ]i cauzatoare. „Întoarcerea la Europa“ avea îns` diverse semnifica\ii pentru \`rile postcomuniste (Meyenberg ]i Dekker. uniune/ federa\ie. 1992): pentru Polonia. unde fiecare moment.). „întoarcerea la Europa“ a fost mai mult un efect ulterior. • pe de alta. În\elegerea identit`\ii europene nu este deci posibil` prin recursul la logica dicotomic`. o tentativ` de restabilire a identit`\ii central europene. dup` dezmembrarea Cehoslovaciei. ajutate ]i ajut`toare. Ca ]i în basmul „Frumoasei din p`durea adormit`“. prin recuperarea simbolic` a comunit`\ii culturale: • pe de o parte. europeni/non-europeni. hot`rârile Cur\ii Europene de Justi\ie. consider c` este imposibil s` cuno]ti p`r\ile f`r` a cunoa]te întregul ori s` cuno]ti întregul f`r` a cunoa]te în particular p`r\ile“. iar referin\a la diversitate presupune doar inventarul elementelor juxtapuse. orient`rile politice ale Consiliului European.ni]te bucle productive neîntrerupte.) ]i propriile „bucle“ decizionale (ratificarea Tratatelor. evocarea istoriei ]i a patrimoniului cultural comun nu explic` în întregime datele actuale ]i nu permite elaborarea unei organiza\ii politice. primirea de noi membri. ]i toate hr`nindu-se printr-o leg`tur` natural` ]i imperceptibil` ce leag` pe cele mai îndep`rtate ]i diferite. 2002. Revolu\iile anticomuniste au fost astfel prezentate ca mi]c`ri pro-europene. aceste patru \`ri au lansat „Ini\iativa Central European`“ („Statele de la Vî]egrad“). s-a considerat c` popoarele din centrul ]i estul Europei revin la marea familie european` dup` o somnolen\` istoric` impus` prin experien\a nefericit` a unui despotism de inspira\ie asiatic`. drept comunitar/drept interna\ional. Fie c` este vorba de „revolu\ia de catifea“ din Cehoslovacia. extindere/aprofundare a integr`rii etc. revenirea la Europa însemna în primul rând garantarea propriilor identit`\i na\ionale. se construie]te printr-un proces similar celui care a generat identitatea cultural` european`. ci cel mult legitimarea demersului de constituire a acestei organiza\ii. subsidiaritate/ propor\ionalitate. suveranitate/integrare. indirecte ]i directe. Europa nu însemna neap`rat Uniunea European` (obiectiv politic prea îndep`rtat pentru momentul respectiv).

477/2002). X. • marea majoritate a românilor (68% în noiembrie 2000) sunt pro-europeni. «Nou`» ]i provizorie a fost Europa de dup` 1945.E. stiluri de via\`. se constat` urm`toarele tendin\e: • o mare parte din cet`\enii români (45%) nu ]tiu ce înseamn` Uniunea European`. Este o identitate colectiv` construit` pe o comunitate politic` multina\ional` (Imperiul Austro-Ungar sau „Federa\ia Danubian`“. care pun în eviden\` diversele componente a ceea ce numim „cultur` european`“. În consecin\`. 65 . cei din Est. majoritatea studiilor descriu diversele componente ale culturii spa\iului european (valori. cu perspectiva unui trai mai bun (60%). Pentru Andrei Ple]u. precum ]i c`r\ile lui Adrian Marino. similar P`cii de la Versailles (1918). mereu incomplete ]i subiective. Nu este deci de mirare c`. p. se concureaz` ]i se completeaz` reciproc. cultura \`r`neasc`. nimic nu poate rena]te dup` o jum`tate de secol în perfect` identitate cu sine: spiritul vremii e altul.E. cre]tinismul oriental. contextul e modificat. institu\ii. opere exemplare) fa\` de care se ata]eaz` procesele de identificare colectiv`. în anchetele Barometrului de Opinie Public` (cf. În loc s` sus\in` teza unit`\ii apriorice ]i a omogenit`\ii. sinteza intercultural`.E. Neculau ]i Constantin. „întoarcerea la Europa“ a însemnat în primul rând afilierea la Consiliul Europei (1993). mai degrab` decât se solu\ioneaz`. indiferent de etnie sau provincie). spiritul critic ]i imagina\ia“. cercet`rile consacrate filia\iei europene a identit`\ii române]ti aplic` aceea]i metod` ca în cazul identit`\ii culturale europene. Iar Europa care urmeaz` s` renasc` dup` dispari\ia zidului berlinez e cea veche. cât ca recuperare a celui vechi. De o manier` general`. Ne atrage îns` aten\ia cercetarea întreprins` de Funda\ia „A Treia Europ`“ din Timi]oara. toleran\a religioas`. în decembrie 1999. modernitatea întârziat`. exist` de fapt mai multe identit`\i culturale care interac\ioneaz`. lectura noastr` sugereaz` doar nevoia de abandonare a perspectivei substan\ialiste unificatoare. perspectiva ader`rii la U. chiar dac` nu ]tiu bine ce înseamn` acest lucru. Aceast` Europ` redescoperit` a ap`rut pentru cet`\enii români ca o nou` \ar` a f`g`duin\ei. «integrarea» european` nu e îns` sim\it` ca dobândire a unui statut nou. ca în orice spa\iu cultural major. Desigur. unde legalitatea administra\iei imperiale se substituia identit`\ilor na\ionale. Evolu\ia rapid` a integr`rii europene ]i perspectiva ader`rii la U. «România» este format` din mai multe «Românii»“. grupul respectiv avanseaz` ideea c` în România. 19-21). Lucian Boia. idei. perspectivele se calculeaz` în func\ie de o alt` linie a orizontului“ („Europa. îns`. cultivarea diferen\ei poate deveni mai degrab` un atu decât un handicap. Pentru unii anali]ti (Alina MungiuPippidi). majoritatea autorilor români (vezi în acest sens numerele speciale ale „Secolului XX“. ca referin\` colectiv` comun`. Departe de a propune o alternativ` de acest gen la omogenitatea proclamat` ]i încurajat` ast`zi. Au rezultat inventare. • cei mai mul\i asociaz` Europa ]i aderarea la U.dup` modelul „Mitteleuropa“ (sus\inut doctrinar de Franz Palacky). 2004. A]a cum am v`zut. Pentru România de la începutul anilor ’90. Temere: o asemenea viziune încurajeaz` secesionismul. un spa\iu identitar nebulos dar capabil s` ofere oportunit`\i pe care societatea româneasc` nu este înc` în stare s` le produc`. este un eveniment istoric major. 1012/1999 ]i 1-3/2000. Alexandru Du\u ]i Sorin Alexandrescu) au pus accentul pe diverse caracteristici ale identit`\ii române]ti. urmat` de invita\ia de începere a negocierilor de aderare la Uniunea European`. a c`rei metod` se aseam`n` cu „principiul dialogic“ al lui Morin. nr. p. 195): „România este mai degrab` eterogen` decât omogen` identitar. în versiunea anilor 1990). spiritul contemplativ. „întoarcerea la Europa“ înseamn` în primul rând reg`sirea normalit`\ii istorice: „Pentru noi. au f`cut uitat acest model de federalism danubian fondat pe legalitatea suprana\ional` (statul pur ]i impersonal. a]a cum sunt latinitatea. care a dus la definitivarea unit`\ii na\ionale. În aceea]i manier`. spune de exemplu Gavrilescu (2002. echilibrul geopolitic. România este astfel spa\iul mai multor identit`\i de sorginte european`. în timp ce postularea ideologic` ]i sus\inerea social-politic` cu orice pre\ a unei omogenit`\i culturale – îndeosebi dup` criteriul etniei – poate conduce la tensiuni care se adâncesc. [n: „Dilema“. analize ]i sisteme descriptive.

deoarece Statul a fost contaminat de maladiile intelectuale ]i politice moderne ]i a ajuns la forme de elefantiasis care favorizeaz` apari\ia ]i consolidarea regimurilor totalitare“ (Du\u. de]i poate fi inacceptabil` pentru unii anali]ti. exist` interferen\e ]i rela\ii de complementaritate. cât ]i Europa au evoluat foarte mult. legat de diversele forme ale puterii. de exemplu. p. Pericolele apar în momentul în care Statul î]i adjudec` ansamblul patriotismelor organice sub forma unei forme speciale de patriotism organizat care este unitatea na\ional`: „O rela\ie fireasc` impune. Fiecare individ poate s`-]i asume mai multe referin\e informale. realitatea local` ]i interac\iunea nemijlocit` cu «cel`lalt» (indiferent de etnie. regiune). precum „Mica Antant`“ sau „Mitteleuropa“. La fel ca în metoda dialogic` a lui Morin sau în contestarea unit`\ii substan\iale de c`tre grupul de la Timi]oara. patrimoniu. înseamn` mai mult decât reinventarea identit`\ii europene. prin cet`\enie) este un alt tip de referin\` decât apartenen\ele culturale. care nu se poate aplica întocmai în cazul comunit`\ilor culturale. Du\u face distinc\ia între diversele procese de identificare: • Pe de o parte. A]adar. exist` identit`\ile imediate care se formeaz` prin rela\ia dintre individ ]i reperele sale de proximitate: – sub forma patriotismului organic. Al. bazate pe consensul relativ al elitelor. prin raportarea la comunitatea de apartenen\` imediat` (familie. Atât România. referin\a la acela]i cod al drepturilor cet`\ene]ti. „întoarcerea la Europa“ nu este un simplu proces de reconectare la institu\iile ]i modelele europene. astfel încât pentru societatea româneasc` de la începutul secolului XXI provocarea integr`rii în U. dar ]i formele regionale. coeziune organiza\ional`. pe când unitatea cultural` este mai degrab` o construc\ie circumstan\ial`. care sus\in o solidaritate extins` la frontierele comunit`\ii politice. responsabilitatea comun` în fa\a cet`\enilor. Unitatea politic` înseamn` legisla\ie comun`. A]a au fost imperiile multina\ionale. • Pe de alta. origine regional`) cu care actorul a construit natural o istorie comun` va genera reprezent`ri. confesiune. istorie. etnie. Singura form` de suprapunere a comunit`\ii politice cu comunitatea cultural` a fost statul-na\iune. Unitatea este în primul rând un atribut al comunit`\ii politice. – prin patriotismul organizat. unitatea ar însemna omogenitate. asociat` anumitor repere identitare: limb`. convergen\`. 21).Întotdeauna. indiferent de cet`\enia sa formal`. din moment ce europenii au c`p`tat o con]tiin\` de sine doar în raport cu al\ii iar centrele de domina\ie ]i identificare cultural` s-au mutat de la un col\ la altul al vechiului continent. localitate. Unitatea politic` este un concept ideologic. a]tept`ri ]i proiecte reciproce mai generoase decât cele proprii unei istorii siluite. Între aceste niveluri de identificare. Apartenen\a european` este pentru România 66 . ideilor ]i stilurilor. „Câte Europe sunt de fapt în Europa?“. 1999. identit`\ile amplificatoare promoveaz` forme transfrontaliere de solidaritate. în aceste condi\ii. Ceea ce pare a fi de prim` urgen\` este o reducere drastic` a rolului Statului în via\a societ`\ilor. În sens cultural. dincolo de teritoriul de ac\iune direct` sau spa\iul public al propriei comunit`\i politice. re\elele hanseatice sau uniunile ideologice. armonizare a valorilor. 14) propune o schem` de analiz` care poate fi util` în contextul românesc. Aceast` tez` este interesant` ]i merit` aten\ia. o reîntoarcere a celor dou` forme de patriotism în matca lor. p. un tip de organiza\ie pe care Uniunea European` nu îl poate prelua. Apartenen\a la spa\iul politic (codificat`. ceea ce este imposibil.E. un sistem coerent de decizie ]i elaborare a politicilor publice. proces care presupune o reconsiderare a schemelor noastre mentale. Du\u (1999. confesiune. în care o entitate str`in` realit`\ilor locale impune ce identit`\i se cuvin pre\uite ]i care depreciate“. promovat de discursul oficial al clasei politice ]i în programele statului.

formare în universit`\ile europene). circula\ie liber`. supus în permanen\` mi]c`rilor ]i metamorfozelor. ci ]i o ]ans` istoric` de refacere a rela\iei dintre libertatea individual` ]i ordinea public`.nu doar o modalitate de rezolvare a unor probleme imediate (locuri de munc` în str`in`tate. acces la informa\ie ]i bunuri de consum. nici prin accentuarea continuit`\ii istorice sau a comunit`\ii culturale. Aceast` apartenen\` la o comunitate politic` postna\ional` nu se justific` doar prin evocarea unor caracteristici ]i experien\e comune. în care România este parte participant`. a]a cum vom vedea în modulul urm`tor. reprezint` o form` de identificare colectiv` cu un spa\iu dialogic. 67 . Este o op\iune a elitelor politice care devine efectiv` doar în momentul în care cet`\enii români î]i asum` cet`\enia european` ca propria identitate colectiv`. „Europenizarea“ ]i cet`\enia european`.

În sfâr]it. rezult` din coexisten\a dimensiunii federale (dubla guvernare) cu abordarea interguvernamental` (cooperarea între state autonome. • s` caracterizeaz` principalele proiecte de reform` a democra\iei europene.E. f`r` s` fie legitimat` prin votul direct al cet`\enilor. modulul de fa\` î]i propune s` clarifice unele întreb`ri esen\iale legate de specificul Uniunii ca proiect politic. • s` descrie sistemul decizional al Uniunii Europene. S` ad`ug`m la aceste paradoxuri unele abateri de la modelul consacrat al democra\iei care au surprins mai mul\i anali]ti (Ulrich ]i d’Oliveira. desemnat` de ]efii statelor membre). O dat` cu extinderea masiv` din mai 2004 ]i adoptarea Constitu\iei Europene. Este un proiect politic de anvergur`. 1995. • s` fac` distinc\ia dintre modelul federalist ]i modelul interguvernamental de guvernare european`. 1998): legislativul este de fapt o institu\ie format` din reprezentan\i numi\i ai guvernelor (Consiliul Mini]trilor). Uniunea European` (U.MODULUL IV DEMOCRA|IA EUROPEAN~ Din punctul de vedere al analizei politice.) este o sum` de paradoxuri: ea nu este o na\iune. se pune problema reformei democra\iei europene. nu une]te direct cet`\enii. care va angaja mai multe genera\ii de cet`\eni europeni. Parlamentul nu dispune de o veritabil` opozi\ie politic` iar societatea civil` se exprim` aproape exclusiv în raport cu statul ]i spa\iul public na\ional. care a func\ionat bine atât timp cât priorit`\ile au fost de ordin economic.E. • s` aplice principiile guvernan\ei multi-centrice la contextul specific al societ`\ii române]ti. Aceste contradic\ii interne ale Uniunii rezult` din statutul s`u inedit de „federa\ie a unor state na\ionale“ (Jacques Delors). guvernarea este bicefal` (Consiliul Mini]trilor plus o institu\ie suprana\ional`. dar înglobeaz` mai multe state na\ionale. se bazeaz` pe o imens` pia\` comun` care nu dispune îns` de propriile bunuri publice. inclusiv actualii no]tri studen\i. de]i î]i propune s` realizeze o „Europ` a cet`\enilor“. În aceast` perspectiv`. ci statele membre. Marks et al. 68 . 2002. Comisia. separarea puterilor este chestionabil`. p. printr-o guvernare hibrid` pe care Quermonne (apud: Herzog. cu suveranitate auto-limitat`). Este îns` un statut inten\ionat ambiguu. • s` identifice elementele care caracterizeaz` guvernan\a ]i societatea civil` european`. ne a]tept`m ca studen\ii s` fie în m`sur`: • s` identifice elementele care definesc „deficitul democratic“ al Uniunii Europene. puterea legislativ` este împ`r\it` între Parlamentul European (ales prin sufragiu direct ]i universal) ]i Consiliul Mini]trilor. Dup` studierea acestui modul. U. 57) a numit-o „federalism interguvernamental“.

ci s-a ob\inut cu ajutorul unor mijloace juridice. în leg`tur` cu Constitu\ia american`. Sistemul comunitar a fost construit prin decizii succesive. pentru c` U. Sus\in`torii constitu\ionalismului european invoc` necesitatea de a formaliza. Adversarii de ast`zi invoc` de obicei urm`toarele argumente (Magnette. discu\ii similare au loc în zilele noastre. separarea puterilor sau con\inutul drepturilor subiective. este o crea\ie de drept: ea nu a rezultat din folosirea for\ei. Cu toate acestea. într-o viziune clar` ]i de perspectiv`. ceea ce conteaz` cel mai mult pentru cet`\enii americani este principiul constitu\ional care asigur` liantul identitar ]i legitimarea politic` a Uniunii. Chiar dac` CEJ a recunoscut în 1999 echivalen\a dintre Tratatele Uniunii ]i o constitu\ie. Unii nu ezit` s` vorbeasc` chiar de ambiguit`\i fundamentale în chestiuni de substan\` precum natura federalismului. Ceea ce complic` foarte mult dezbaterea privind democra\ia european` ]i deruteaz` anali]tii politici este faptul c` U. Acest statut este îns` incomplet. 39-40): • Uniunea ar fi prea complex` pentru a fi simplificat` sub forma unui text legislativ unic. realit`\ile politice actuale. din care s` rezulte politicile publice ]i legile specializate.1. 69 . care face necesar` elaborarea unui text programatic ]i cuprinz`tor. s-a dotat ulterior cu un Tratat constitu\ional. dezbaterea legat` de Constitu\ia European` reia în forme noi vechea opozi\ie dintre adep\ii unui „common law“. Uniunea European` ca spa\iu public („Euro-polity“) Discu\iile care au înso\it procesul constitu\ional european au dep`]it cu mult cadrul propriu-zis al Tratatului constitu\ional. Realizarea Europei celor 25 este un moment de turnur`. În ultim` analiz`. pragmatic ]i consensual. Este ]i ra\iunea pentru care U.E. extinderea drepturilor suprana\ionale). nu este un subiect politic.E. textul propriu-zis al Constitu\iei Europene nu contrazice nici una din constitu\iile na\ionale ale statelor membre. exerci\iul istoric al constitu\ionaliz`rii s-a epuizat o dat` cu formarea statelor na\ionale ]i nu mai poate fi aplicat unei entit`\i politice care nu este stat. • Europa nu mai poate fi constitu\ionalizat` din moment ce statele membre au fost deja constitu\ionalizate. dincolo de diferen\ele de cultur` politic` ale protagoni]tilor. Opozi\ia s-a manifestat mai pu\in în leg`tur` cu textul propriu-zis. 2003. Astfel de controverse sunt legitime dac` ne gândim la amploarea demersului politic preconizat. la dou` sute de ani dup` adoptarea sa. În fond. ]i sus\in`torii unei legi fundamentale. Aceast` controvers` a început cu „Declara\ia Universal` a Drepturilor Omului ]i Cet`\eanului“ (1789).E. pe care Burke ]i Bentham au contestat-o. probabil c` s-ar fi ajuns mai repede la un consens. considerat` ca un model de c`tre constitu\ionali]tii europeni. respectiv celebrele „acquis“-uri comunitare (tratatele ]i institu\iile europene). ca fiind prea ambi\ioas` ]i abstract`. ci doar consecin\a unor tratate între state. cât fa\` de îns`]i ideea de constitu\ie suprana\ional`. p. f`r` un proiect de societate sau o viziune politic` de ansamblu. De altfel. denumirea de „Constitu\ie European`“ fiind un abuz terminologic. de multe ori reactive ]i conjuncturale. Dac` întregul exerci\iu ar fi vizat un scop mai modest sau mai bine circumscris (de exemplu. aceasta din urm` r`mâne atributul exclusiv al unui stat.

cele dou` sunt îns` diferite. s` devin` o unitate politic` ]i juridic` de sine st`t`toare. s-a adoptat un instrument comun de protec\ie. o versiune simplificat` a acestora. în baza principiului „reprezentare f`r` taxare“ (opus sloganului ini\ial al Revolu\iei Americane „no taxation without representation“). o societate civil` sau un sistem de partide politice la nivel european? Ce se va întâmpla cu serviciile publice? Poate fi acceptat` ideea unei democra\ii suprana\ionale? De fapt. astfel încât s`-i confere statutul unei Constitu\ii propriu-zise. în urma negocierilor diplomatice. Este oare posibil s` se creeze un spa\iu public supranan\ional. 48). constituie o baz` juridic` ampl` ]i reprezint` deja. p. a]a cum a fost cazul cu statele na\ionale. inten\ionat sau nu. Federalismul fiscal va fi probabil o mare provocare pentru urm`torii 10 ani. În pofida eforturilor din ultimele 70 . al c`rei scop este unitatea politic`. pe când Constitu\ia se adopt` prin sufragiu popular (de exemplu. Dup` Telo (apud: Magnette.E. la fel de legitim ca orice „polity“ na\ional? Poate el s` func\ioneze din moment ce nu exist` un discurs politic european. Dezbaterea constitu\ional` a readus în discu\ie ]i problema spa\iului public european. printr-un pact federativ între state.E. • s` stabileasc` o putere suprana\ional`. Atât tratatele. dup` Magnette (2003. o pres` european`.. asupra c`rora statele de\in înc` ultimul cuvânt. Au ap`rut astfel noi dileme ]i controverse. Constitu\ia European` fiind o esen\` a Tratatelor U. Ca instrumente juridice.Tratatele U. dificult`\ile nu sunt de ordin juridic. dar înaintea adopt`rii unei Constitu\ii Europene. „o cart` constitu\ional` a Uniunii“. O alt` chestiune controversat` a Constitu\iei Europene este concentrarea pe federalismul politic. (2000).E.E. Altfel spus. cât ]i Constitu\ia. Din acest motiv. se men\ine o ambiguitate semantic` prin care se echivaleaz` Tratatul constitu\ional cu Constitu\ia European` (aceast` suprapunere se observ` chiar ]i în textele oficiale ale U. Un alt aspect interesant al procesului constitu\ional european este rela\ia dintre instrumentul de protec\ie a drepturilor ]i textul Constitu\iei. rolul noii Constitu\ii Europene este dublu: • s` înt`reasc` prerogativele statelor. negocierile pe aceast` tem` fiind pur ]i simplu amânate. prin referendum sau adun`ri constituante suprana\ionale). astfel de întreb`ri nu fac decât s` proiecteze la nivel suprana\ional modelul democra\iei na\ionale ]i problemele sale specifice. respectiv Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii.). Democra\ia a fost de la început asociat` identit`\ilor colective strict teritorializate ]i statului na\ional. 2000). respectiv o entitate suprana\ional` cu propria personalitate juridic`. Interesant este faptul c`. ci de natur` politic`: unele guverne se tem de riscul ca o constitu\ie s` fie asociat` ideii de stat european. La Nisa. majoritatea statelor aderente au recurs la validarea popular` a Tratatului constitu\ional. pe când Constitu\ia presupune deliberarea public` ]i consultarea direct` a cet`\enilor. Tratatele sunt acorduri între state. Tratatele devin legitime prin simpla ratificare în parlamentele na\ionale. nu formarea unui singur popor. Controversatul proces constitu\ional s-a ini\iat îns` pentru ca U. urmat` ulterior de „Bill of Rights“ (1791). inclus deja ca parte component` a noului Tratat al U. stabilesc valorile comune ]i principiile comunit`\ii politice. procesul istoric a fost invers: s-a adoptat mai întâi Constitu\ia (1787).E. În SUA.

Democra\ia european`. îndeosebi sub forma discursului contestatar ]i a tensiunii dintre cet`\eni ]i institu\iile statului suprana\ional. rezultate dintr-o evolu\ie istoric` îndelungat`. Din acest motiv. Se observ` c`. cet`\enia european` nu se mai raporteaz` exclusiv la spa\iul public al statului na\ional: „Euro-polity“ înseamn` deja sfera politic` a institu\iilor europene. De]i opinia public` nu pare s` fi realizat acest lucru. îndeosebi în contextul extinderii masive din 2004. Habermas. Chiar dac` nu exist` o societate civil` european` bine conturat` în raport cu statul suprana\ional. dup` independen\a ]i unificarea din 1949. se caut` forme de guvernare adecvate noilor realit`\i. 1992. dar ]i cea a euro-regiunilor. deseori transfrontalier`. identitatea european` r`mâne o construc\ie mult mai pu\in solid` decât identit`\ile na\ionale. încearc` s` identifice primele elemente ale sferei publice europene. Ceea ce preocup` cel mai mult. un sistem original de guvernare federal` pe trei nivele. preluat dup` Schmitter (1998a. 125). de\ine propriile instrumente de protec\ie a drepturilor fundamentale. 71 . unii autori (Milward. Problema care se pune în dezbaterile consacrate democra\iei europene nu se refer` îns` doar la existen\a spa\iului public suprana\ional. monedei unice ]i politicilor comunitare. p. politicile publice din statele membre sunt deja puternic integrate. precum Meyer (1995) ]i Gamberale (1997). Pentru a rezista tenta\iei birocratice ]i a nu supradimensiona ]i mai mult un aparat deja înc`rcat. competen\ele suprana\ionale sunt deja foarte importante. scepticii precum Preuss (1995) ]i Grimm (1995) afirm` tran]ant c` statul european nu este posibil atât timp cât mai exist` înc` state na\ionale europene. am reprezentat rezultatele transferului gradual al autorit`\ii dinspre statul na\ional spre nivelul european. regionale ]i locale. În ciuda aparen\elor. este preluat` la nivel suprana\ional. Al\ii. nu exist` nici un domeniu al politicilor publice care s` fie gestionat exclusiv de c`tre statul na\ional. A]a cum a demonstrat Meehan (1993). cet`\enii europeni sunt organiza\i într-o multitudine de centre de ac\iune civic`. practic. comparând construc\ia statului suprana\ional european cu modelul statului multicultural din India care aplic`. func\ioneaz` cu ajutorul unor institu\ii politice suprana\ionale. cet`\enia european` este de fapt o identitate multipl`. 1995) consider` c` Uniunea European` nu este decât o încercare disperat` de salvare a statului na\ional a c`rei form` de guvernare. exist` elemente certe care definesc „Euro-polity“ sau spa\iul public european. chiar imperfect` ]i atipic`. Laitin (1997) merge ]i mai departe. În pofida rezervelor exprimate de unii anali]ti ]i a caracterului s`u contradictoriu fa\` de statul na\ional. se bazeaz` pe sufragiul direct ]i universal. În tabelul 4. definit` prin afinit`\i suprana\ionale. na\ionale. este capacitatea statului suprana\ional conceput în anii ’60 de a gestiona un spa\iu uman ]i politic atât de vast. Aceast` logic` dicotomic` nu mai este îns` de actualitate. presupune dezbateri ]i exprimarea liber` a diversit`\ii. Statele na\ionale sunt deja sl`bite de auto-limit`rile succesive ale suveranit`\ii consecutive pie\ei comune. În acest fel. În sfâr]it. astfel încât influen\a statului suprana\ional nu mai poate fi pus` în discu\ie.decenii. dep`]it` istoric.

Bunuri ]i servicii 2. Circula\ia capitalurilor 4. 131). ]i la nivel na\ional) 4 = cele mai multe decizii se iau la nivelul U. Cet`\enia 3. Finan\ele ]i creditele 13.Tabelul 4. Taxele ]i impozitele 15. Domeniul politico-constitu\ional 1. Tratatul de la Maastricht a instaurat. p. Comunica\iile 8. problema spa\iului public european apare într-o nou` lumin`. Schimburile ]i împrumuturile externe 14.E. Ap`rarea 1 1 1 1 1 1 1 1 3 1 2 1 4 1 2 1 5 2 2 2 5 4 4 3 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 1 2 2 3 2 2 1 4 3 2 2 1 1 1 1 1 1 1 2 1 1 2 1 2 3 1 2 1 3 3 1 2 2 2 2 1 3 2 2 3 3 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 1 1 1 2 2 1 2 1 2 2 1 1 1 1 4 4 1 2 2 1 1 2 1 3 2 2 3 3 2 4 4 1 2 3 1 1 2 1 3 2 2 4 3 3 4 4 4 3 2 2 2 3 3 3 2 2 2 2 2 4 4 4 4 3 2 3 3 3 3 3 4 4 3 4 1957 1968 1970 1992 2001 Legend`: 1 = toate deciziile se iau la nivel na\ional 2 = doar unele decizii se iau la nivelul U.E. Competi\ia 11. Negocierile comerciale 2.E. Politicile macro-economice II. Energia 7. Transporturile 6. Participarea 4. Domeniul socio-cultural 1. Agricultur` 3. Rela\iile interna\ionale ]i securitatea extern` 1. Industria 12. Rela\iile de munc` III. Poli\ia ]i ordinea public` IV. Integrarea progresiv` a politicilor publice în Europa (1950-2001) 1950 I. 3 = deciziile se iau împreun` (la nivelul U. Asisten\a militaro-economic` 3. Asisten\a social` 4. Fa\` de aceast` evolu\ie. o ordine politic` european` stabil`. Justi\ia ]i dreptul de proprietate 2. Domeniul economic 1. capabil`: 72 . S`n`tatea 3. Dezvoltarea regional` 10. 5 = toate deciziile se iau la nivelul U. Condi\iile de munc` 2. Mediul 9. dup` spusele lui Schmitter (1998. Educa\ia ]i cercetarea 5. Diploma\ia ]i apartenen\a la organiza\iile interna\ionale 4. Fluxul de persoane ]i for\` de munc` 5.E.

Pe m`sur` îns` ce comunitatea ]i politicile comune s-au extins. – s` aloce fonduri. Pân` în anii ’70. dar nu poate s` decid` singur`: aceast` prerogativ` r`mâne la nivelul statelor na\ionale. – s` produc` bunuri publice. De exemplu. – teritoriul de referin\` în interiorul c`ruia s`-]i exercite autoritatea. • participarea – cet`\enii î]i exprim` drepturile ]i responsabilit`\ile mai ales într-un cadru na\ional. în interiorul c`reia s` se ia decizii obligatorii pentru to\i. incit` statele s` coopereze iar co-decizia legislativ` (acordul necesar între Parlamentul European ]i Consiliul Mini]trilor) oblig` la negocieri permanente. care nu exist` în cazul ONU sau NATO. – s` direc\ioneze comportamentul public. metoda neo-func\ionalist` imaginat` de Jean Monnet a func\ionat foarte bine. Pia\a comun` a coexistat cu politicile na\ionale. indiferent dac` este vorba de societatea civil`. – capacitatea unic` a implement`rii directe a propriilor decizii la nivelul grupurilor. de exemplu. de institu\iile publice sau de mass- 73 . – apartenen\a individual` la organiza\iile interna\ionale ]i capacitatea de a semna tratate interna\ionale. – s` încorporeze noi membri. – o identitate puternic` prin care s` exercite domina\ia simbolic` asupra propriilor cet`\eni. sau accentuat presiunile asupra institu\iilor europene concepute ca o prelungire suprana\ional` a democra\iei na\ionale. Comisia European` (echivalentul executivului suprana\ional) poate s` ini\ieze legi ]i s` gestioneze punerea în aplicare a legisla\iei europene. – s` organizeze alegeri. dar are limite importante în ce prive]te: • legitimitatea – cu excep\ia membrilor Parlamentului European. spa\iul public european nu are urm`toarele caracteristici: – localizarea unic` ]i clar definit` a autorit`\ii.– s` ia decizii. Regula majorit`\ii calificate. dreptul comunitar a instituit un sistem inedit de decizii consensuale. – competen\a clar` a sferei publice. – monopolul efectiv asupra mijloacelor legale de coerci\ie. Acest sistem a creat propria guvernare cooperativ`. – s` r`spund` la presiunile grupurilor de interes. În schimb. Aceste atribu\ii ale „Euro-polity“ sunt echivalente cu func\iile ordinii publice într-un stat na\ional. serviciilor. – ierarhia stabil` ]i centralizat` a serviciilor publice. – s` reglementeze modul de func\ionare a pie\elor. – s` rezolve conflicte. printr-o simbioz` a federalismului cu guvernarea suprana\ional`. – s` declare chiar r`zboi. – s` acrediteze ]i s` primeasc` reprezentan\i diplomatici. to\i reprezentan\ii na\ionali în institu\iile europene sunt numi\i de guvernele în exerci\iu. – s` genereze venituri. Pentru ca un stat membru s` nu decid` totu]i unilateral ]i discre\ionar. capitalului ]i al persoanelor în interiorul propriilor frontiere. comunit`\ilor ]i indivizilor. – s` încheie acorduri interna\ionale. – competen\a de a controla fluxul bunurilor.

pentru c` nu se bazeaz` pe o democra\ie reprezentativ`. dialog ]i c`utare a consensului. unde guvernarea se exercit` de reprezentan\i direc\i ai fiec`ruia din guvernele membre. în fond. 68). A]a cum arat` Bobbio (1998). dezbaterile privind democra\ia european` vor avansa în func\ie de solu\iile la urm`toarele dou` chestiuni fundamentale: a) Pe de o parte. în schimb. a]a cum demonstreaz` Malberg (cf. nici Comisia ]i nici Consiliul nu sunt obligate s` r`spund` direct în fa\a cet`\enilor. nici costurile ]i nici sinuozit`\ile nu sunt nejustificate. suveranitatea complet` se p`streaz` doar în cazul confedera\iilor. atât cei mari cât ]i cei mici. conform c`reia suveranitatea na\ional` comport`: – referin\a la un text juridic fondator. – democra\ia reprezentativ`. a]a cum este Constitu\ia. este vorba de rela\ia dintre suveranitatea na\ional` ]i principiul federal. care sunt capabile s` emit` un drept aplicabil în fiecare stat component. num`rul de locuri în Parlament. dreptul constitu\ional modern a introdus deja o abordare mai nuan\at`. atât membrii vechi cât ]i noii sosi\i. nici o federa\ie (ca Germania sau Belgia). În realitate. scena public` european` pare mai mult preocupat` de lupta pentru influen\` (ponderea voturilor. A]a cum se prezint` lucrurile în prezent. diferit` de cadrul na\ional de referin\`. din acest punct de vedere. func\ioneaz` printr-un stat federal care se substituie statelor componente în exercitarea anumitor func\ii (ap`rarea. Uniunea European` nu este nici confedera\ie (ca Elve\ia). decid asupra competen\elor pe care le p`streaz` la nivel na\ional. inutile ]i ineficace. F`r` excep\ie. datorit` obliga\iei de a respecta drepturile omului) sau factorii externi (de exemplu. aceste procese par rebarbative.• media. federa\ia. spre deosebire de federa\ii. Sistemul de decizie intern` ]i repartizarea puterii pe baza principiilor generice ale subsidiarit`\ii ]i propor\ionalit`\ii fac necesar un permanent proces de negociere. Uniunea European` nu a reu]it s` creeze aceast` unitate legislativ`: „legile“ unionale sunt de fapt „directive“ pe care fiecare stat le „transpune“ în spa\iul na\ional sau „reglement`ri“ cu aplica\ie direct`. accesul la subsidiile comunitare). – capacitatea de a decide asupra propriilor competen\e. p. politica extern`. Dac` privim retrospectiv la crizele de cre]tere ]i evolu\ie ale Uniunii (primirea Marii Britanii. statele na\ionale sunt cele care. prin raportare la ra\ionalitatea ]i simplitatea aparent` a cadrului na\ional. beneficiaz` de propria legitimitate (rezultat` din alegeri) ]i de propriul buget. negocierile 74 . limitele statului în raport cu cet`\enii. moneda). 2002. – existen\a unui drept na\ional instrumentalizat de un aparat juridic intern. Din exterior. „Euro-polity“ ofer` înc` pu\ine oportunit`\i de participare civic`. Herzog. Aceast` dependen\` de cadrul statului na\ional este îns` anacronic`. cet`\enia r`mânând un atribut al apartenen\ei na\ionale. limitarea ac\iunii externe a unui stat datorit` intereselor sau exigen\elor altor state). r`spunderea public` – fiind numite. decât de o dezbatere privind principiile sau valorile Uniunii. democra\ia european` este o construc\ie inedit`. nici Tratatul constitu\ional nu sunt incompatibile cu constitu\iile na\ionale. par s` nu se deta]eze de obsesia suveranit`\ii na\ionale. fa\` de amploarea misiunii asumate (crearea unui nou tip de societate democratic`). b) Pe de alt` parte. În continuare. orice suveranitate na\ional` este limitat` de factori interni (de exemplu. De altfel. nici Tratatele Uniunii.

respectiv prin guvernele statelor na\ionale (este metoda interguvernamental` care a prevalat pân` la Actul Unic European. institu\ionalizarea euro-cet`\eniei. chiar dac` Uniunea European` este rezultatul unui transfer limitat de prerogative dinspre statul na\ional spre structurile suprana\ionale. a]a cum sus\ine Marks et al. dar s-au pus bazele unei noi entit`\i suprana\ionale. Schmitter crede c` putem avansa doar dac` imagin`m scheme noi. care deta]eaz` reprezentarea func\ional` de reprezentarea teritorial`. Întro lucrare anterioar` (Bîrzea. El pleac` de la premisa c` politicile publice se legitimeaz` în primul rând prin reprezentativitate. co-decizie. Aceast` interac\iune dintre decizie ]i participan\i („stakeholders“) face posibil` atât autoritatea cât ]i responsabilitatea public` („accountability“). Geneza democra\iei europene nu trebuie s` se fondeze neap`rat pe structurile na\ionale. noi referin\e. am realizat un astfel de glosar. Spaak). subsidiaritate. geometrie variabil` etc. Este posibil. ONG-urile. p. • printr-o abordare comunitar`. Constitu\ia). 1986). Schmitter face apel la patru tipuri ideale pe care le angreneaz` sub forma din fig. a]a cum sunt partidele politice. VII). 75 . (1998. majoritate calificat`. În acest sens. Limbajul politic a sesizat foarte bine aceast` evolu\ie. De Gasperi. uneori artificial ]i incomprehensibil (vezi ceea ce se desemneaz` de obicei prin „comitologie“. integrarea economic` ]i financiar`. În ce prive]te formarea „Euro-polity“. Adenauer. în care obiectivele integr`rii s-au realizat mai ales prin intermediul reprezent`rii teritoriale. atribute fundamentale ale oric`rui spa\iu public. În doar jum`tate de secol s-a reu]it nu doar reconcilierea. Gondrand (1991) a elaborat în acest sens un dic\ionar al noului limbaj politic european cu peste 1000 de intr`ri. efect „spill-over“ (angrenaj). adaptat condi\iilor societ`\ii române]ti. ca „Euro-polity“ s` porneasc` de la propria sa logic`. 2001). care poate fi util studen\ilor care vor s` aprofundeze chestiunea terminologiei. Schmitter (1998b) încearc` s` impulsioneze reflec\ia asupra acestei chestiuni printr-o analiz` conceptual` care se deta]eaz` de cadrul neo-func\ionalist al p`rin\ilor Uniunii (Schuman. comisiile ]i structurile birocra\iei europene). ci s-a ob\inut prin consens ]i liber consim\`mânt. propor\ionalitate. Guvernan\ii ]i guverna\ii î]i m`resc capacitatea de comunicare ]i interac\iune doar în m`sura în care centrele de autoritate se disperseaz` prin dou` forme de configura\ie politic`: teritorial` ]i func\ional`. observ`m c` procesul a fost dramatic. exist` dou` variante posibile: • prin strategia neo-func\ionalist` ini\ial` a lui Jean Monnet. moneda unic`. Acest proces nu a rezultat din cuceriri militare sau anex`ri teritoriale. mi]c`rile sociale. dar extrem de dinamic. Monnet. drept comunitar.cu euro-scepticii. într-un demers istoric f`r` precedent. dup` Schmitter. grupurile de interes. care construiau spa\iul public european pornind de la experien\a cunoscut` a form`rii statelor na\ionale sau de la modelele de integrare regional`. astfel încât s-au creat. respectiv comitetele. Iat` câteva exemple: acquis comunitar. Vechile repere terminologice ale democra\iilor na\ionale nu mai corespundeau democra\iei europene. trecerea de la Comunitate la Uniune. Spre deosebire de încerc`rile anterioare. ireductibile la referen\ialul nostru istoric. Spa\iul politic („polity“) s-a format prin rela\iile dintre autorit`\ile publice ]i diversele forme de reprezentare teritorial` ]i/sau func\ional` a cet`\enilor. prin prevalen\a intereselor transna\ionale ]i formarea unui spa\iu public transteritorial. ceea ce înseamn` altceva decât o simpl` propensiune comunitar` a democra\iei na\ionale. 10.

dup` Schmitter. respectiv: • Stato/federatio corespunde modelului de guvernare existent în Germania („Politikverflechtung“) ]i Elve\ia („federalismul cooperativ“). Formarea spa\iului public european Caracteristici teritoriale Variabil Tangen\ial Egalitar Diferen\iat Reversibil Variabil Caracteristici func\ionale Dispersat Partajat Suprapus Stabilizat Cumulativ Separat Coincident Confederatio Stato/Federatio Condominio Consortio Stabilizat Contiguu Ierarhic Identic Ireversibil În prezent. 10. canton. prima organiza\ie cu voca\ie european`. între Suedia ]i Norvegia etc. odat` consim\it`. apartenen\a impune reguli comune privind moneda. Aceast` localizare teritorial` strict` (delimit`ri clare ale unit`\ilor ]i ale federa\iei) coincide cu o specializare func\ional` bine determinat`. se citeaz` Comisia Superioar` a Naviga\iei pe Rin (1816).Fig. Confederatio este astfel constituit` încât s` protejeze unit`\ile fa\` de domina\ia central`. |`rile de Jos (1581-1795). securitatea colectiv`. care se pot oricând retrage din comunitatea politic`. SUA (1781-1789). protec\ia mediului. 10. provincie) poate negocia termenii afilierii la confedera\ie dar. Provoc`rile ap`rute în urma extinderii progresive ]i presiunile rezultate din globalizare au perturbat acest echilibru. Apartenen\a la aceast` structur` este destul de solid` pentru c`. • • 76 . Aranjamentele func\ionale sunt clar definite ]i au limite precise astfel încât s` nu îngr`deasc` suveranitatea statelor componente. Solu\ia. Ca exemplu. „Concertul European“ (1823-1914) sau aranjamentele bilaterale speciale între SUA ]i Canada. confedera\ia a fost o structur` destul de fragil`. schimburile comerciale. altminteri. singurele experien\e fiind Confedera\ia Helvetic` (1291-1848). separarea ar fi foarte costisitoare. printr-o alocare fix` a competen\elor la fiecare nivel (federal ]i subfederal). Consortio este o platform` de cooperare între entit`\i autonome. poate fi într-unul din modelele identificate în fig. Caracteristicile teritoriale sunt p`strate dar se asigur` o ac\iune consensual` într-un cadru func\ional bine delimitat. unde unit`\ile subna\ionale ]i na\ionale au propria identitate în interiorul unei ierarhii a autorit`\ii. Din punct de vedere istoric. Uniunea se bazeaz` pe un amestec al metodei interguvernamentale (rela\ii între state na\ionale suverane) cu metoda comunitar` (politici comune reglementate prin dreptul comunitar). Fiecare entitate participant` (stat. Germania (1815-1866) ]i Iugoslavia (1980-1991).

Veriga slab` a acestei ecua\ii era Parlamentul. Exemplul potrivit ar fi cel al „Europei cu mai multe viteze“ sau al Europei cu mai multe institu\ii regionale ac\ionând autonom.• Condominio este cel mai pu\in adecvat construc\iei politice europene pentru c` presupune varia\ii interne atât ale atributelor teritoriale cât ]i ale caracteristicilor func\ionale. Democra\ia politic` ]i cet`\enia european` au ap`rut ca obiective realizabile abia dup` ce pia\a comun` ]i procesul integr`rii au devenit o certitudine (prin Actul Unic European. dar nu reu]esc s` fie mai precise în ce prive]te configura\ia democra\iei europene. democra\ia european` trebuie s` \in` cont de sistemul decizional actual. 2001). C` ne convine sau nu. Scharpf. a]a imperfect cum pare multora. s-au adus corec\ii ]i s-au încercat metode care s` contracareze ceea ce Majone (1998) a desemnat prin „deficitul democratic“ al Uniunii Europene. Aderarea de noi membri ]i l`rgirea ariei de cuprindere a politicilor comunitare nu fac decât s` pun` în eviden\` limitele sistemului actual de guvernare. 1995. 2. nu ]i pentru decizia privind viitorul democra\iei europene. Acest sistem a fost creat pentru a rezolva doar anumite probleme ]i nu este la fel de polivalent ]i adaptabil ca sistemele na\ionale de guvernare. Aceste formule conduc îns` la suprapuneri ]i paralelisme. 77 . Aceste negocieri au fost dintotdeauna anevoioase. vulnerabil atât în ce prive]te legitimitatea ]i reprezentarea. Bromley. ci din efortul comun al guvernan\ilor ]i guverna\ilor de a g`si solu\ii viabile unor probleme politice reale. Toate presupun un anumit grad de integrare. Ca ]i în cazul altor încerc`ri ale anali]tilor politici (Meyer. a devenit din ce în ce mai clar faptul c` democra\ia european` are propriile institu\ii ]i propriul sistem de guvernare. De atunci. Parlamentul le avizeaz` iar Consiliul le adopt`. care nu era nici instan\` executiv` (func\ie de\inut` de Comisie) ]i nici organism legislativ. Tratatul de la Roma (1957) stipula o separare simpl` a puterilor. func\ionalitate) se dovede]te astfel util` doar pentru analiza politic`. Sistemul decizional Inevitabil. Pe parcursul evolu\iei care a urmat. solu\ia nu poate veni dintr-o construc\ie de modele sau tipuri ideale. dup` modelul statului na\ional: Comisia ini\iaz` propuneri legislative. Limita comun` a acestor patru modele const` în focalizarea pe procese. 1998. Noua democra\ie european` nu este deductibil` dintr-un model conceptual imaginat în mediile academice. la fel de limitative. Schema bipolar` a lui Schmitter (teritorialitate vs. f`r` prefigurarea clar` a produsului. format îns` din reprezentan\i desemna\i ai guvernelor na\ionale (mini]trii de externe). ci este produsul negocierilor dure între parteneri înc` puternic acro]a\i egoismelor ]i identit`\ilor na\ionale. cât ]i în raport cu r`spunderea public`. care ar favoriza mai mult interesele divergente decât ac\iunea concertat`. 1986). dar au marcat un progres evident. Func\ia legislativ` revenea Consiliului Mini]trilor. sistemul decizional al Uniunii Europene este rezultatul unui proces istoric.

în deplin` discre\ie) decât ac\iunii democratice propriu-zise. dat fiind num`rul redus de \`ri membre. 11. El se baza îns` pe efortul unor elite. Ea func\iona prin consensul ob\inut prin negociere între cele dou` for\e. Ea distinge astfel patru metode: a) Metoda parteneriatului Aceast` metod` avea în centrul s`u tandemul Comisie-Consiliu. într-o perspectiv` istoric`.Fig. Fig.E. Echilibrul era relativ u]or de ob\inut. 12. ci doar s` sus\in` reconcilierea postbelic` printr-un sistem asem`n`tor mai mult diploma\iei (negocieri între tehnocra\i. Metoda parteneriatului a lui Monnet COMISIE CONSILIU decizii colective Curtea Europeană de Justiţie elitele socioeconomice guvernele statelor membre politici naţionale convergente Wallace (1998b) a analizat sistemul decizional al U. Monnet nici nu-]i propusese s` realizeze o democra\ie suprana\ional` (obiectiv ap`rut de-abia la sfâr]itul anilor ’80). Parlamentul jucând doar un rol simbolic (de eventual` mediere între cei doi poli). f`r` o participare popular` propriu-zis`. respectiv Comisia ]i Consiliul. Metoda negocierii a lui De Gaulle decizii negociate CONSILIUL COMISIA Stat 1 Stat 2 Stat 3 Stat n parlamentele naţionale elitele socio-economice 78 . De fapt.

mai grav. unde particip` mini]trii de resort (de exemplu. care a marcat trecerea de la Comunitate la Uniunea European` (prin Actul Unic European) ]i asumarea de noi obiective strategice. Ca s` fac` fa\` presiunilor care se exercitau asupra sa. în mod direct. s-a ajuns la „compromisul de la Luxemburg“. Este perioada Delors. în semn de opozi\ie fa\` de clauza care obliga un stat membru s` se supun` votului majoritar). ambele reglementate în baza dreptului interna\ional. 79 . Comisia primise practic aceea]i pondere ca ]i Consiliul. 12. ECOFIN este Consiliul Mini]trilor de Finan\e). inclusiv integrarea politic`. sau metoda lui De Gaulle).E. Ca urmare. astfel încât s` r`spund` diverselor interese ]i priorit`\i ale statelor membre. prin „criza de la Luxemburg“ (boicotarea Consiliului de c`tre Fran\a. Comitetul Economic ]i Social. Aceast` duplicitate se men\ine ]i ast`zi (vezi fig. Comitetul Regiunilor). Comisia s-a organizat pe direc\ii generale (cunoscutele DG) corespunz`toare domeniilor politicilor publice acoperite de structurile Consiliului. Comitetul Reprezentan\ilor Permanen\i sau COREPER). negocierile s-au realizat nu numai la nivelul macro (Consiliul). A]a cum se observ` din fig. au ap`rut probleme în asigurarea r`spunderii publice: dat fiind faptul c` în acest sistem stufos ]i complicat este greu de localizat cine ce a decis. la care se adaug` peste 150 de grupuri de lucru formate din exper\i na\ionali. 14). prin combinarea metodei parteneriatului cu metoda co-op\iunii) cu abordarea interguvernamental` (politica extern` ]i de securitate sau pilonul II. care acorda un rol mai mare statelor na\ionale (implicit ]i Consiliului. Inevitabil. a devenit la fel de dificil de ]tiut cine r`spunde de deciziile respective. Comisia a început s`-]i dezvolte rela\ii strategice cu diverse grupuri de interes ]i s`-]i creeze chiar structuri proprii de consultan\` (de exemplu. Comisia având un rol secundar. Coordonarea intern` a fost tot mai dificil` ]i. La rândul s`u. În acest fel. Consiliul ]i-a creat un sistem de comitete ]i grupuri de lucru (de exemplu. Uniunea devine posibil` prin conlucrarea abord`rii comunitare (politicile comune sau pilonul I care func\ioneaz` pe baza dreptului comunitar. care le reprezint`).b) Metoda negocierii Prin metoda parteneriatului. unde predomin` metoda negocierii între state suverane. negocierile aveau loc preponderent între statele membre. prin grupuri transna\ionale de exper\i. c) Metoda co-op\iunii În esen\`. negociatorii na\ionali au devenit mai importan\i decât func\ionarii europeni. S-au stabilit astfel consilii specializate. Ea constituie punctul nodal al dezbaterilor privind reforma institu\iilor U. vechiul consens dintre cre]tin-democra\i ]i social-democra\i a disp`rut. Contextul politic european a favorizat aceast` schimbare: începând cu anii ’80. Ca urmare a pozi\iei lui De Gaulle. aceast` metod` revine la parteneriatul Consiliu-Comisie (metoda Monnet). p`strând totu]i sistemul de negociere cu statele membre introdus de De Gaulle. Începând cu Tratatul de la Maastricht (1992). dar ]i la nivelurile meso ]i micro. cele dou` au intrat în competi\ie. lucru devenit public în 1965. Politicile europene au devenit extrem de segmentate. formatori de opinie sau parteneri sociali. politica intern` ]i justi\ia sau pilonul III. ceea ce a permis venirea la putere a unor guverne neo-liberale ]i sl`birea statelor ca autoritate politic`. ]i este sursa multor reticen\e pentru c` vizeaz` direct dou` din chestiunile-cheie ale integr`rii: limitele suveranit`\ii na\ionale ]i statul suprana\ional.

Parlamentul guvernanţa colectivă parteneriatul Consiliul European negociere negociere concertare 80 . piaţa comună. politica agricolă comună. politica mediului. 1992). 13. Metoda co-op\iunii elitele socio-economice şi grupurile de interes CONSILIUL COMISIA Statul 1 Statul 2 Statul n Parlamentele naţionale Parlamentul European Autorităţile regionale d) Metoda consensual` Dup` extinderile din anii ’70-’80 ]i. politica socială. politica de protecţie a consumatorului) Metoda co-opţiunii Pilonul II: politica externă şi securitatea Pilonul III: politica internă şi justiţia Metoda De Gaulle (varianta forte) Metoda De Gaulle (varianta slabă) Statele membre Metoda Monnet Comisia. democra\ia intern` a U.E. mai ales. Fig. Guvernan\a european` (conform Tratatului de la Maastricht) UNIUNEA EUROPEANĂ Pilonul I: domeniul comunitar (Comunitatea Europeană. politica regională. Primul pas a fost renun\area la metoda gaullist` a deciziei prin unanimitate (care d`dea importan\` votului fiec`rei \`ri) în favoarea deciziei prin consens (Tratatul de la Maastricht. 14.Fig. a suferit modific`ri importante. Consiliul. dup` cele din 2004 (Europa celor 25).

are mai multe op\iuni în afar` de simplul aviz: poate respinge propunerea. Acest sistem încurajeaz` negocierile ]i c`utarea consensului. fondurile structurale. Sistemul institu\ional al U. 15. se introduce criteriul demografic). Autoritate politică (şefii statelor) Consiliul European (orientări generale) Executiv Comisia Europeană (propuneri) Organisme consultative Comitetul Economic şi Social (aviz) Comitetul Regiunilor (aviz) Legislativ Parlamentul European (aviz şi co-decizii) Consiliul Miniştrilor (decizii) Executiv şi decizie operaţională Comisia Europeană (decizii privind execuţia. dar acord` o importan\` sporit` \`rilor mari (pentru prima dat`. acordurile de asociere a noi membri. se prezint` sub forma organigramei din fig. bugetul. a sistemului dublei majorit`\i: deciziile se iau pe baza a peste 55% din voturile statelor membre. concurenţa etc. poate propune amendamente sau o poate adopta prin majoritate simpl` (peste 50% din voturi). În interiorul acestui sistem.E. În prezent. Asentimentul presupune dreptul de veto al Parlamentului (introdus prin Tratatul de la Maastricht) în probleme de maxim` importan\` cum sunt drepturile cet`\enilor.Al doilea pas a fost renun\area la dreptul de veto al statelor membre ]i introducerea. dup` ce ob\ine avizul Parlamentului.) Organisme de control Curtea Europeană de Conturi (control financiar) Curtea Europeană de Justiţie (control juridic) • • • Consultarea este procedura ini\ial`. reprezentând guvernele statelor membre) care decide. sistemul institu\ional al U. introdus` prin Tratatul de la Roma (1957). prin Tratatul de la Nisa (2000). Cooperarea se bazeaz` pe un circuit reversibil. func\ionarea B`ncii Centrale Europene. în care Comisia ini\iaz` texte legislative iar Parlamentul.E. înainte de aprobarea de c`tre Consiliu. 15. 81 . reprezentând minimum 65% din popula\ia \`rilor U.E. Comisia face propuneri (de exemplu. ini\iative legislative) pe care le transmite Consiliului (mini]trii de externe. sunt posibile urm`toarele tipuri de decizii (instan\ele decizionale sunt ha]urate): Fig.

Co-decizia a fost introdus` prin Tratatul de la Amsterdam (1997) ]i face din Parlament o co-instan\` legislativ` (al`turi de Consiliul Mini]trilor). Acest rol este limitat la situa\iile de co-decizie (pentru anumite texte legislative) ]i acord` Parlamentului aceea]i putere ca ]i Consiliului.

Uniunea European` este un spa\iu de reguli unde nu exist` o ierarhie a normelor (Tratatul constitu\ional nu are for\a juridic` a textelor constitu\ionale na\ionale). Spre deosebire de dreptul na\ional, care este unitar ]i obligatoriu, dreptul comunitar este un drept de integrare ]i se aplic` doar politicilor ]i prerogativelor transferate în gestiunea Comisiei Europene. Dreptul comunitar comport` patru tipuri de instrumente juridice: • reglementarea are efect general, este obligatorie în toate elementele sale ]i direct aplicabil` în toate statele membre; • directiva comunitar` este o lege-cadru care oblig` statele membre în privin\a rezultatelor, nu ]i a mijloacelor sau c`ilor de realizare; • decizia este obligatorie, îns` nu se adreseaz` decât persoanelor/companiilor ]i statelor membre, luate individual; • recomand`rile, avizele ]i rezolu\iile Consiliului Mini]trilor nu au o valoare constrâng`toare. Adoptarea Constitu\iei Europene va avea drept consecin\` înt`rirea Uniunii ]i transformarea sa în organiza\ie politic` cu propria personalitate juridic`. În prezent, statutul s`u juridic este confuz, datorit` ezit`rii între cooperare ]i integrare, între dreptul interguvernamental ]i dreptul comunitar (vezi compara\ia celor dou` în tabelul 5, preluat dup` Moreau Defarges, 2002, p. 44). În cadrul cooper`rii interguvernamentale, decizia este consecin\a compromisului între state suverane ]i nu are efecte juridice propriu-zise. Prin integrare, statul na\ional nu va fi decât un actor în cadrul uneia dintre institu\iile europene (Consiliul) ]i va pierde monopolul execu\iei ]i al legitimit`\ii. În plus, statele vor fi angrenate într-un dispozitiv juridic care le va obliga s` respecte deciziile comunitare. De fapt, aici este ]i miza real` a Constitu\iei Europene: este simbolul s`u de instrument juridic al supra-statului european, care va marca sfâr]itul suprema\iei statelor na\ionale.
Tabelul 5. Diferen\ele dintre integrare ]i cooperarea interguvernamental` Integrarea Domenii libera circula\ie, concuren\a Cooperarea interguvernamental` politica extern` poli\ia justi\ia Organizare transfer de competen\e dinspre statele membre c`tre Comunitate (organism cu personalitate juridic`) mecanism integrat: Comisia propune, se adopt` prin co-decizie între Consiliu (prin votul cu majoritate calificat`) ]i Parlamentul European de c`tre Comisie ]i/sau statele membre, sub controlul institu\iilor comunitare dubl`: în cadrul statelor ]i al instan\elor comune competen\ele r`mân la nivelul statelor membre simpl` concertare între reprezentan\ii statelor membre consens între statele membre. Eventual, votarea m`surilor de aplicare

Luarea deciziei

Execu\ia Legitimitatea

de c`tre statele membre la nivelul statelor

Analiza dispozitivului institu\ional ]i a sistemului decizional al U.E. ne conduce la câteva concluzii semnificative pentru contextul cet`\eniei europene: • democra\ia intern` a U.E. s-a constituit ini\ial printr-o prelungire suprana\ional` a configura\iei statului na\ional;

82

aceast` proiec\ie suprana\ional` s-a f`cut printr-o abatere de la standardele democra\iei, în primul rând reprezentativitatea direct`, r`spunderea public` ]i separarea puterilor; l`rgirea progresiv` a U.E. a creat noi presiuni asupra sistemului decizional ]i a institu\iilor europene, care au recurs la reforme interne; chiar dac` democra\ia european` nu a fost un obiectiv ini\ial, prioritatea fiind reconcilierea postbelic` ]i integrarea economic`, Uniunea a dovedit capacit`\i de autoreglare ]i adapt`ri progresive, ceea ce a dus la rezultate notabile pe calea democra\iei suprana\ionale: emergen\a spa\iului public european, recursul la decizia consensual` ]i votul cu dubl` majoritate, co-decizia Consiliu-Parlament, extinderea guvernan\ei ]i a structurilor consultative, euro-cet`\enia.

3. Guvernan\a european`: regim, federa\ie sau stat suprana\ional?
Uniunea European`, în mod cert, nu este un guvern. Chiar dac` se pot face unele apropieri între competen\ele Comisiei ]i cele ale executivului într-un stat na\ional (de exemplu, ini\iativa legislativ`, gestiunea unui buget, specializarea pe domenii de activitate), nici comisarii ]i nici direc\iile generale nu au atribu\iile unor ministere: nu au în sarcin` elaborarea politicilor publice, controlul execu\iei, rela\ia direct` cu cet`\enii sau cooperarea interna\ional`. Din acest motiv, unii autori (Buchen, 1993; Scott, 1995; Wallace, 2003) au identificat înc` un paradox al democra\iei europene: Uniunea este guvernat` f`r` s` mai fie nevoie de un guvern. Intervine îns` aici un joc de cuvinte ]i apar unele nuan\e terminologice greu de surprins în limba român`: este distinc\ia dintre guvern („government“) ]i guvernan\` („governance“). Primul se refer` la o ordine ierarhic` ]i o repartizare centralizat` a autorit`\ii publice. Puterea este strict localizat` ]i concentrat` în anumite institu\ii, organizate dup` principiul birocra\iei. Guvernan\a8, în schimb, comport` re\ele interactive ]i dispersarea autorit`\ii publice, în care decizia se ia prin negociere ]i implicarea unei multitudini de centre specializate. Interven\ia central` pe baz` de autoritate (politic`, economic`, ideologic` sau organiza\ional`) este înlocuit` prin parteneriate interorganiza\ionale ]i o abordare „incremental`“ a lu`rii de decizii. Puterea revine unor structuri mixte cum sunt „parteneriatele sociale“ (guvern-patronatsindicate), „complexul profesional-birocratic“ (func\ionari-exper\i), „parteneriatul civic“ (autoritate public`-societatea civil`) sau „parteneriatul public-privat“ (stat-firme particulare). De fapt, îns`]i ideea de organiza\ie non-guvernamental` sau modelul sub-guvernamental (care acord` prioritate proceselor locale ]i interac\iunii între actorii din teren) introdus de sociologia american` sub termenul de „policy network“ (Jordan ]i Schubert, 1992), nu sunt decât forme concrete de „governance“, în sensul de alternativ` la guvern ]i la ac\iunea sa administrativ-birocratic`. În Europa, Rhodes (2003, p. 36–37) a definit „re\elele de politici publice“ („policy networks“) ca un consor\iu temporar de organiza\ii interesate s`-]i utilizeze în comun resursele pentru a ob\ine beneficii reciproce. Aceste re\ele ac\ioneaz` în sfera public` ]i, în consecin\`, sunt supuse obliga\iei de a asigura transparen\a ]i controlul cet`\enesc (este ceea ce le deosebe]te de organiza\iile mafiote, de exemplu).

8 „Dic\ionarul explicativ al limbii române” nu con\ine acest termen. Este un neologism foarte recent, folosit doar de speciali]tii în ]tiin\ele sociale ]i politice, chiar dac` limbajul curent nu l-a adoptat înc`. Vom folosi ]i noi acest termen, cu precau\ia de rigoare.

83

În func\ie de gradul lor de integrare, Rhodes define]te cinci tipuri de „policy networks“: comunit`\ile teritoriale implic` un înalt grad de coeziune, sunt stabile ]i centrate pe interesele majore ale unei unit`\i teritoriale (de exemplu, s`n`tatea public` într-un jude\); în acest exemplu, este vorba de interdependen\a serviciilor publice teritoriale care au competen\e (fie ]i indirecte) în gestionarea st`rii de s`n`tate a popula\iei din jude\ul respectiv: serviciile de igien` public`, spitalele, direc\iile sanitare, oficiile de asisten\` social`, centrele pentru persoane cu nevoi speciale etc; re\elele profesionale se bazeaz` pe interesele particulare ale unui grup de exper\i (de exemplu, profesorii) pe care le promoveaz` în raport cu institu\iile statului sau alte grupuri profesionale; ele pot func\iona sub forma unei re\ele ad-hoc, a unui grup de presiune sau ONG; re\elele interguvernamentale cuprind to\i reprezentan\ii autorit`\ilor locale (de exemplu, consiliile locale, institu\iile ordinii publice, serviciile de protec\ie social`, direc\iile for\ei de munc`, institu\iile culturale etc.); re\elele de produc\ie se caracterizeaz` prin prevalen\a intereselor economice ]i cooperarea patronatului ]i a sectorului privat cu autorit`\ile publice; un exemplu este participarea patronatului la analiza nevoilor locale de formare sau la sus\inerea unui proiect de dezvoltare comunitar`; re\elele tematice sunt foarte diverse, ele fiind deschise tuturor partenerilor institu\ionali interesa\i de un domeniu sau de o problem` specific` a politicilor publice (de exemplu, finan\area înv`\`mântului, protec\ia mediului, organizarea unui festival sau a altui eveniment cultural).

Ca ]i al\i termeni larg folosi\i în ]tiin\ele sociale ]i politice (de exemplu, echitate, societate civil`, calitate, mentalitate), cuvântul „governance“ (fr. „gouvernance“) nu beneficiaz` de un consens terminologic. El a fost introdus în rela\iile interna\ionale pentru a desemna aceea împrejurare consecutiv` globaliz`rii când este posibil s` se guverneze f`r` guverne, de exemplu, prin intermediul re\elelor transna\ionale (Rosenau ]i Czempiel, 1992). Al\ii îl reduc la activitatea opera\ional` a guvernelor (Nugent, 1999), în\elegând prin aceasta c` guvernele r`mân pivotul politicilor publice dar coopereaz` ]i cu al\i actori sociali. Al\ii, în schimb, precum March ]i Olsen (1995, p. 6) introduc o interpretare mult extins`, dup` care „guvernan\a este contextul în care se produce ac\iunea cet`\enilor ]i a oficialilor, în care se implementeaz` politicile ]i unde se exprim` identit`\ile ]i institu\iile societ`\ii civile“. Guvernan\a („governance“) nu este deci spa\iul public dominat de ac\iunea guvernului, ci un cadru opera\ional unde politicile publice sunt sus\inute de diver]i actori. Centrul aten\iei nu mai este implementarea administrativ`, ci ac\iunea politic` în cadrul unui spa\iu public determinat.

Aceste diferen\e sunt clar sintetizate de Stoker (1998, p.20): „Guvernul se refer` la institu\iile oficiale ale statului ]i la puterea coercitiv` legitim` asupra c`reia au monopolul. Guvernul se caracterizeaz` prin capacitatea de a lua decizii ]i prin puterea de a le aplica. Cuvântul «guvern» se aplic` în special proceselor formale ]i institu\ionale care, la nivelul statului na\ional, au ca scop s` asigure men\inerea ordinii publice ]i facilitarea ac\iunii colective.“ „Guvernan\a vizeaz`, în ultim` analiz`, tot crearea condi\iilor puterii organizate ]i ale ac\iunii colective. Rezultatele guvernan\ei nu sunt deci diferite de cele ale guvernului. Diferen\ele rezult` mai ales din metodele utilizate. Guvernan\a se refer` la elaborarea

84

Stoker propune cinci principii ale guvernan\ei care. p. Acest sistem. re\inem unele consecin\e interesante pentru contextul nostru: importan\a dat` institu\iilor politice (Pierre ]i Peters. 185). nu fa\` de stat. guvernul (sistemul de institu\ii oficiale ale statului na\ional) ]i ac\iunea sa (guvernarea) presupun exercitarea legal` a puterii. • responsabilizarea societ`\ii civile. 7-8). se pot aplica democra\iei europene. Cu alte cuvinte. interac\iunea orizontal` a actorilor sociali (Mayntz. guvernan\a dep`]e]te limitele guvernului. 55). în sensul c` re\elele sunt responsabile fa\` de cet`\eni ]i proprii participan\i („stakeholders“).22). nu mai reflect` complexitatea societ`\ilor europene. 2002. Dup` Stoker (1998. p. Într-o versiune succint`. precum ]i în interiorul fiec`ruia din acestea. negocieri. 2001. parteneriatul public-privat (Héritier. Nu întâmpl`tor. prin puteri considerabile acordate Consiliului Mini]trilor ]i responsabilitate ministerial` direct`. 1998. guvernan\a pune în discu\ie îns`]i actualitatea statului unitar. integrarea european` s-a realizat preponderent prin decizii ale executivului. p. ci rezult` din interac\iunea unui mare num`r de participan\i care se influen\eaz` reciproc. dezvoltarea de proiecte convergente. pe când guvernan\a const` într-un sistem participativ ]i deliberativ. 1998. negocierea colectiv` a deciziilor (Schmitter. pentru a func\iona. ci comport` activitatea politic` concertat` a diverselor for\e care se manifest` pe arena public`. ceea ce presupune schimburi permanente. 2000. dar ]i r`spundere public` în comun. Este interesant de notat. • autonomia fa\` de stat. c` implementarea „acquis“-urilor în \`rile membre s-a f`cut pân` în prezent cu participarea redus` a parlamentelor ]i a partidelor politice na\ionale. interac\iunea dintre stat ]i societate. p. bazat pe premisa unui centru unic de putere. reprezentat de „modelul Westminster“ ]i caracterizat prin suveranitatea Parlamentului. • implicarea re\elelor de actori autonomi. p. Aceasta implic` parteneriate ]i consor\ii. dintre sfera public` ]i cea privat`. rolul consor\iilor ]i al grup`rilor pe baz` de interese (Armstrong ]i Bulmer. puterea reprezentan\ilor executivului în institu\iile europene (Consiliul. Guvernan\a nu se reduce la ac\iunea de implementare a politicilor publice de c`tre guverne ]i structurile lor subordonate. Pentru a contracara concentrarea puterii la nivelul guvernului central. de exemplu) este superioar` ]i asimetric` în 85 . • emergen\a re\elelor de parteneriat. negocieri colective. p. este similar cu un joc cu reguli. Din aceast` trecere în revist`. în care echilibrul de for\e se schimb` continuu. 23) rezum` astfel atributele guvernan\ei ca alternativ` la ac\iunea guvernelor na\ionale: • interdependen\a organiza\iilor. printr-un nou echilibru între stat ]i ONG-uri. unde nucleele de influen\` sunt difuze ]i multiple. Acestea sunt: • implicarea institu\iilor ]i a actorilor care nu apar\in de sfera guvernului. tind s` se estompeze.“ Cu alte cuvinte. unde ordinea nu mai este impus` de sus în jos. prin extrapolare. sfera privat` ]i activit`\ile voluntare devin irelevante.structurilor de guvernare prin care frontierele dintre sectorul public ]i sectorul privat. 53). • gestionarea ac\iunii colective f`r` interven\ia obligatorie a autorit`\ii statului. Rhodes (2003. p. • dinamica permanent` a interac\iunilor. rolurilor ]i atribu\iilor. referitor la puterea excesiv` a executivului în cadrul „statului unitar“ (descris de literatura britanic` prin „modelul Westminster“). astfel încât departaj`rile dintre sectorul public. Esen\a guvernan\ei este c` ea privilegiaz` mecanismele de guvernare care. • interdependen\a institu\iilor participante la ac\iunea colectiv`. 12). nu au nevoie de autoritate ]i de sanc\iunile date de puterea public`.

Ei favorizeaz` parteneriatele transna\ionale limitate în timp ]i spa\iu. 2003. capacitatea de auto-reglare ]i auto-dezvoltare. format` din guverne na\ionale ]i state teritorializate. apropierea de cet`\ean. 2000) a introdus unele elemente interesante pentru situa\ia atipic` a Uniunii Europene. în care spa\iul public european integreaz` spa\iile na\ionale ]i regionale într-o viziune normativ` bine structurat`.raport cu al\i actori na\ionali. Modelul britanic este mai dinamic ]i mai inclusiv. centrarea pe obiective. modelul britanic este mai apropiat logicii concuren\iale ]i pluraliste a pie\ei. Pe de alta.E. • introducerea subsidiarit`\ii în guvernarea local` (decizia se ia cât mai aproape de nivelul de execu\ie). a]a cum sunt regiunile în cadrul U. prin practica direct` a guvernan\ei. aceste dezbateri s-au coagulat în jurul a doi poli conceptuali (Wallace. Mayntz. dar nu rezolv` problema propriu-zis` a lu`rii deciziilor care preocup` atât de mult pe guvernan\ii europeni.E. unde guvernele na\ionale sunt doar unul dintre participan\ii la guvernan\`. într-o serie de publica\ii consacrate guvernan\ei europene. Aceste dou` pozi\ii. • dezvoltarea de re\ele de cooperare la nivelul meso. 1998. care poate rezolva unele din contradic\iile interne ale democra\iei europene. unde parteneriatele ]i consor\iile transfrontaliere se schimb` perpetuu. 1993 ]i 2002. o metod` de opera\ionalizare a politicilor publice prin recursul la manageri profesioni]ti. Iat` câteva exemple: • reducerea func\iei reglatorii a statului (de exemplu. • promovarea conducerii corporatiste. 42) a ini\iat o serie de dezbateri privind alternativele posibile la statul modern. teoria guvernan\ei (Kooiman. În ultim` instan\`. probabil c` solu\ia va ap`rea pe parcurs. Hooghe. Aceste noi repere au atras aten\ia speciali]tilor care se ocup` de viitorul democra\iei europene. dup` care U.. aparent antagonice. Statele \`rilor membre sunt circumscrise acestui cadru operatoriu unic. 3): Pe de o parte. mai u]or de gestionat din perspectiva guvernan\ei. domin` climatul intelectual actual privind integrarea european`. un sistem auto-definit ]i legitimat prin propriile sale obiective politice. este cadrul opera\ional primordial în interiorul c`ruia trebuie s` se desf`]oare guvernan\a european`. U. a]a cum 86 . printre mul\i al\ii. abordarea anali]tilor germani.E. inspirat de modelul federalist. prin re\ele de parteneriat ]i consor\ii interguvernamentale. stabilirea unor rezultate ]i beneficii concrete în raport cu resursele alocate. Ponderea nu mai revine unui „Euro-polity“ global ]i integrator. p. Astfel. în func\ie de condi\ii ]i interese. Este greu de anticipat care din cele dou` pozi\ii va fi confirmat` de evolu\ia ulterioar`. care ]i-a dovedit eficacitatea în statele federale. Pierre ]i Peters. 2001. abordarea preferat` de exper\ii britanici nu agreeaz` ideea cadrului politic unic. • implementarea „noului sistem de management public“ („new public management“). definirea unor criterii clare de m`surare a performan\ei. p. „Unitatea de prospectiv`“ a Comisiei (De Munck ]i Lenoble. ci multiplelor procese transfrontaliere. Pe scurt. op\iunea pentru guvernan\` ]i tipul de ac\iune colectiv` pe care îl presupune este o direc\ie promi\`toare. introducerea auto-regl`rii ]i a autoevalu`rii ca alternativ` la reglarea extern` prin mecanisme de coerci\ie ]i control). este un „polity“ nu un stat. Modelul german aduce o structur` coerent`. 1996. Ca ]i în alte situa\ii. În locul unui „design“ suprana\ional. Din acest motiv. centrate pe probleme precise.

Exist` în acest sens urm`toarele ingrediente (Wallace. Aceste „policy networks“ sunt deja transfrontaliere ]i au condi\ii favorabile de REGIM 87 . p. în care construc\ia european` oscileaz` permanent între polul na\ional ]i cel suprana\ional. • politici comune. • un sistem de implementare a acestor politici într-un cadru na\ional. Uniunea European`: regim sau federa\ie? Domina\ia Consiliului Guverne na\ionale puternice Competi\ie între Consiliu ]i Comisie Decizie la nivel na\ional ]i european Comisia. Cu alte cuvinte. atât dinspre regim spre federa\ie. 16. 1998a): • interese comune. ca orice analist britanic. 40) exist` de fapt o dubl` mi]care. pe baza subsidiarit`\ii ]i propor\ionalit`\ii (vezi în acest sens celebrul discurs al lui Joschka Fischer de la Universitatea „Humboldt“ din Berlin. Chiar dac` aceast` reprezentare nu ofer` o solu\ie propriu-zis`. caracterizat` printr-un cumul de paradoxuri ]i incertitudini. în care majoritatea deciziilor se vor lua la nivel na\ional.E. Banca Central` European`.E. de]i Germania dore]te cu insisten\` s` se ajung` la o rela\ie de tip federal între prerogativele suprana\ionale (de exemplu. constituit` dup` modelul lui Bundesbank) ]i competen\ele statelor. R`mâne de v`zut cât de mult guvernarea european` va fi de tip federal sau în ce m`sur` va r`mâne o form` de regim politic. incertitudinea ]i reglarea spontan` nu sunt decât atribute ale guvernan\ei europene. 16). Dup` Wallace (1998b. adic` o anumit` ordine instituit` prin sistemul de putere al institu\iilor europene. nu este doar un regim. dar mai pu\in decât o federa\ie. este mai mult decât un regim. Wallace (1998a. dar ]i mai neclar`. dup` Wallace. 13) folose]te metafora pendulului. nu este obligatoriu s` for\`m constituirea unui „Europolity“ atât timp cât structurile na\ionale pot fi mobilizate s` sus\in` interese comune. pendulul sugereaz` o situa\ie mult mai complex`. în mai 2000). prin „governance“.E. Fig. îl refuteaz` din start. pe care Helen Wallace îi reprezint` foarte bine prin euro-pendulul s`u. ea pare s` exprime foarte bine situa\ia actual`. • probleme de rezolvat. Ea nu este îns` nici federa\ie. Aceast` dilem` st` în centrul analizei într-un studiu semnat de Wallace (1998b) care pleac` de la urm`toarea propozi\ie: U. Ca s` exprime mai fidel realitatea politic` a U.s-a început deja prin metoda consensual` introdus` de Actul Unic European. Aceast` afirma\ie las` îns` impresia unei evolu\ii lineare ]i ireversibile c`tre modelul federal pe care Wallace. cât ]i invers (vezi rela\iile din fig. • un cadru institu\ional. p. Pentru anali]tii britanici. Curtea European` de Justi\ie ]i Parlamentul European sunt puternice Influen\` redus` a guvernelor na\ionale FEDERA|IE U. În locul ierarhiei ]i ordinii inerente modelului federal.

Comisia a devenit o organiza\ie complex`. nu raporturi birocratice interguvernamentale. este cel mai apropiat guvernan\ei europene. se pot observa trei situa\ii: • cooperarea bilateral`. Anderson ]i Den Boer (1994). companii sau autorit`\i publice locale. preluat` dup` Wallace (1998b. se spune. Politicile unionale ar fi astfel implementate nu sub forma unui super-stat. asocierile pe baz` de interese comune ]i rezultate direct verificabile. cercetarea. datorit` globaliz`rii ]i deschiderii interne a spa\iului public european (prin pia\a comun`. În aceste „policy networks“. 41). Bulmer (1994) ]i Scott (1995). • problema juridic` a deleg`rii autorit`\ii (în ce m`sur` Comisia poate transfera în afar` prerogativele sale definite prin Tratate). Aceste structuri descentralizate ]i specializate. grupuri de exper\i. • comunitatea bilateral` prin suprapunerea intereselor. au dat îns` na]tere altor preocup`ri (Everson ]i Majone. Aceea]i idee este sus\inut` ]i de al\i autori. În acest sens. centrate pe diverse politici publice: protec\ia mediului. sus\inut de metoda consensual` care prevaleaz` în practica U. 1997). formarea profesional`.E. ci prin agen\ii specializate. este nevoie de l`rgirea bazei de participare. de exemplu Buchan (1993). organisme consultative. condi\iile de munc`. ca urmare a Tratatului de la Maastricht ]i a reformelor întreprinse de Jacques Delors. • reticen\a unor state membre fa\` de noile agen\ii.). Acest ultim model. dotate în acela]i timp cu competen\e executive. comitete de exper\i.. capabile s` coaguleze sub form` de proiecte concrete atât resursele locale. legislative ]i juridice. Guvernan\a european` ar implica deci rela\ii directe între Comisie ]i beneficiarii politicilor europene. aten\ia noastr` trebuie s` se concentreze asupra structurilor opera\ionale din interiorul fiec`rui stat na\ional. a]a cum arat` experien\a de pân` acum. func\ionând dincolo de controlul na\ional ]i în afara institu\iilor europene. mediate de administra\ia central` din fiecare stat membru. mult mai eficiente ar fi consor\iile sectoriale. În locul descentraliz`rii sistemice presupuse de modelul federal.lucru în comun. 2001): • riscul politiz`rii (tenta\ia controlului politic). deschis` rela\iilor directe cu beneficiarii. deschis` diver]ilor parteneri. În fig. • guvernan\a multilateral`. protec\ia consumatorului etc. moneda unic`. Ca s` se compenseze deficitul democratic al Uniunii (datorat slabei reprezentativit`\i ]i lipsei sistemelor de responsabilitate public`). partidele politice ]i parlamentele na\ionale au jucat un rol minor (Ladeur. Au fost create agen\ii specializate (câte una în fiecare din cele 15 state membre. Deja. fondurile structurale). p. cât ]i cele europene. 17. grupuri de „lobby“. 88 .

în declin în toate statele democratice: civitatea nu se impune. pe care mul\i o revendic` în mod riguros pentru Uniunea European`. Modele de guvernan\` european` A S1 B Cooperarea bilaterală simplă S1 = guvernare comună A S2 B Comunitatea bilaterală S2 = zonă extinsă de guvernare comună A S1 B S2 C S4 S3 Guvernanţa multilaterală S1. în sistemul de institu\ii ]i agen\ii guvernamentale care au controlat mecanismul pie\ei în contextul lui New Deal din SUA anilor ’30. spune Dehousse. care face parte atât din executiv (membru al Cabinetului). venerabila democra\ie britanic` trece cu vederea o abatere evident` de la principiul separ`rii puterilor. procesul de decizie din democra\iile na\ionale nu este cu mult diferit de cel din institu\iile europene: legisla\ia este adoptat` de parlamente. Pe de alta. de negocierea cu partenerii sociali sau cu alte structuri consultative. În aceea]i ordine de idei. legat` de rezolvarea unor probleme imediate. De altfel. nu coincide întotdeauna cu obiectivele ale]ilor. S3 = diverse arii de guvernare comună S4 = zona de guvernanţă multilaterală Dincolo de obiectivele imediate. Deja Schumpeter demonstrase c` este eronat s` mai credem c` poporul se pronun\` în mod decisiv prin alegeri. Majone (1996) a reamintit faptul c` abateri de la principiul separ`rii puterilor au existat ]i în alte societ`\i democratice. gestionarea ]i conservarea puterii. Motiva\ia electoratului. ale]ii nu sunt întotdeauna reprezentativi (din punct de vedere social ]i moral) pentru configura\ia de interese ]i a]tept`ri ale aleg`torilor. p. legate de instituirea unui sistem opera\ional de guvernan\` european`.Fig. este iluzoriu s` mai credem în aceast` rela\ie statistic` (reprezentan\ii ale]i constituie un e]antion reprezentativ pentru popula\ia electoral` care i-a emanat) din moment ce rata de participare electoral` este extrem de mic`: în jur de 35% în SUA. Obligativitatea particip`rii la vot în \`ri ca Belgia. de exemplu. 17. cât ]i din legislativ (Pre]edinte sau „Speaker“ al Camerei Lorzilor) ]i justi\ie (este ]i „Chief Law Lord“ sau pre]edinte al „Final Court Appeal“). Dehousse (2001. a încetat de mult s` mai fie infailibil`. S2. 89 . Grecia sau Australia nu rezolv` decât formal problema democra\iei reprezentative. ci este o op\iune a indivizilor liberi ]i con]tien\i. 187) ne semnaleaz` c` democra\ia reprezentativ`. Pentru a g`si o solu\ie convenabil` la aceast` dezbatere. Pe de o parte. de 50% în Europa. aceste structuri descentralizate au readus în discu\ie fundamentele ]i a]a chestionabile ale democra\iei europene. prin institu\ia atipic` a Lordului Cancelar. care sunt centrate pe ob\inerea. La fel. dar este preg`tit` de executiv ]i condi\ionat` de avizul exper\ilor.

Majone. Pentru moment. Dup` Calame (2001. la care popula\ia european` nu este înc` preg`tit` s` renun\e. Scharpf. la fel ca în democra\iile na\ionale. Celelalte trei acord` prioritate altor aspecte ale politicilor publice (dezvoltarea regional`. Este vorba. Un grup de exper\i ai „Celulei de prospectiv`“ a Comisiei. dar într-o viziune activ`.int/comm/cdp/scenario/index-fr. 247). noilor tehnologii). atât în mediile euro-tehnocra\ilor. de fapt. respectiv. Centrul controverselor r`mâne problema suveranit`\ii ]i a statelor na\ionale. caracteristici pe care al\i autori le atribuie guvernan\ei (htt://www. Fa\` de sensul tradi\ional de transfer ierarhic (deplasarea deciziei spre baza de execu\ie).europa. Dou` dintre scenarii favorizeaz` pia\a comun` ca element integrator (cu unele dominante în favoarea politicilor sociale ]i. exist` tot mai pu\ine ]anse ca o oligarhie s`-]i impun` voin\a. care pot fi utile pentru cei interesa\i în aprofundarea analizei. consor\ii sau „joint ventures“. care a plecat de la premisa c` Parlamentul European trebuie s` joace un rol-cheie. în sensul c` acest demers comport` proiecte comune care angajeaz` o multitudine de actori sociali. drept sau administra\ie public` (http:// www. blocajul vine din insisten\a de a aborda repartizarea competen\elor în loc s` se treac` la fondul problemei. face ca „scenariile“ s` nu fie decât accente unilaterale asupra uneia sau alteia din politicile comune. 10“: pe m`sur` ce trecem de la un nivel la altul (local regional statal unional). Federalismul american nu a plecat de la constitu\ii ]i state na\ionale. cât ]i în centrele de reflec\ie în ]tiin\ele politice.edu/law school). 1996) ar fi aplicarea principiului federalismului pe care Madison (fondatorul constitu\ionalismului american) l-a sintetizat în „Federalist No.htm). bineîn\eles. Solu\ia recomandat` de unii autori (Delors. 90 . cele dou` abord`ri par s` se constituie în doi poli care se exclud reciproc. cet`\enia ]i securitatea extern`) ceea ce. nu ar fi pentru prima dat` în istoria construc\iei europene când aparentele incompatibilit`\i de interese au fost dep`]ite mai u]or decât se credea. Michalski. Astfel de c`ut`ri au dat na]tere unei veritabile efervescen\e intelectuale. 1992. astfel încât este nevoie de pluralism. Reamintim în treac`t c` acestea sunt.eu. acest principiu ar avea drept consecin\` l`rgirea particip`rii la decizie (dincolo de iluzia reprezentativit`\ii prin alegeri directe) ]i dezvoltarea instan\elor de guvernan\` multipl`. avansând conceptul de subsidiaritate activ`. Calame (2001) recurge la un artificiu terminologic. Pench. simpla diversificare a competen\elor Parlamentului European nu este decât nu artefact. care implic` o participare diversificat`.Aceast` constatare pune îns` în discu\ie îns`]i esen\a reformei institu\ionale din anii ’90. dac` nici la nivel na\ional democra\ia reprezentativ` ]i parlamentele nu sunt eficiente. în ultim` instan\`. Cu toate acestea. 1999). Aplicat în contextul european actual. Diversitatea devine mai mare. Întrebarea este dac` între guvernan\a multi-centric` britanic` ]i modelul german al subsidiarit`\ii (continuator al gestiunii carolingiene ]i al catolicismului social) diferen\ele sunt atât de mari încât s` fie imposibil s` se elaboreze un proiect politic comun. se adaug` dimensiunea orizontal`. a elaborat cinci scenarii privind evolu\ia democra\iei europene (Bertrand. de subsidiaritate pentru c` se plaseaz` ac\iunea public` la baza sistemului politic ]i social.harvard. ci de la comunit`\i ]i grupuri eterogene care ]i-au construit singurul lor liant politic în jurul patriotismului ]i al Constitu\iei unionale. prin parteneriate. care este modul de articulare a competen\elor. pe o perioad` de 10 ani („Reconstruc\ia“ dup` r`zboiul civil). f`r` s` imagineze o alternativ` propriu-zis` la statul na\ional. Chiar ]i în aceste condi\ii. 1994. de exemplu. Ca s` inspire un astfel de compromis. SUA a fost completat` în urma victoriei nordiste ]i prin impunerea unui protectorat militaro-administrativ în statele confederale din sud. p. de concertare ]i negociere colectiv`. Or. fapt mai pu\in pus în eviden\`.

care este de natur` politic`. cum am mai spus. modele sau proiecte institu\ionale. Fondul Social European. 1991). Este greu de prev`zut care va fi rezultatul efortului de imagina\ie politic` materializat în scenarii. uniunea flexibil` ]i Europa cu mai multe viteze) converg spre „Uniunea Federal` European`“. indiferent care va fi pân` la urm` balan\a institu\ional` ]i repartizarea puterii între state ]i uniune. Dincolo de efortul de a g`si solu\ii la provoc`rile extinderii ]i integr`rii politice. al intereselor comune ]i al globaliz`rii? Demers de auto-reflec\ie ]i reform` intern` sau produs al mi]c`rii populare? Design prospectiv al elitelor transna\ionale sau 91 . Fondul PHARE). este de anvergur`: construirea societ`\ii ]i a democra\iei europene. pentru c` atinge direct cadrul de referin\` al modernit`\ii europene. dincolo de c`ut`rile exper\ilor ]i cercet`rile specializate. În ultim` analiz`. astfel de demersuri ne intereseaz` îns` ]i din perspectiva euro-cet`\eniei: ele încearc` s` defineasc` un spa\iu public de referin\` pentru democra\ia european`. 1998) etc. Acest demers merit` tot interesul pentru c` miza. Este vorba de trei scenarii (Duff ]i Williams. Rood ]i van Staden. Este o experien\` unic`. de cinci (Labohm. cet`\enii ]i actorii locali. respectiv statul na\ional. 4. Cert este doar faptul c` aceast` c`utare constituie deja o mare provocare dar ]i o oportunitate pentru ]tiin\ele sociale ]i politice. Na\ional ]i suprana\ional în construc\ia european` Aventura integr`rii europene este unic` în istorie: pentru prima dat` se trece de la state na\ionale suverane la o entitate suprana\ional` f`r` s` se mai recurg` la r`zboaie. este evident c` nu poate exista o cet`\enie european` f`r` referin\a obligatorie la un „Euro-polity“. cele trei scenarii (supra-statul Europa. 2 al acestei Constitu\ii se refer` la cet`\enia european` definit`. dup` modelul german. În aceast` perspectiv`. în linii mari. Chiar dac` proiectul politic european este mai dificil. Chiar dac` nu este clar ce fel de stat va func\iona la nivel comunitar. de intelectuali vizionari sau de politicieni lumina\i. Cele trei cercuri succesive ale integr`rii (spa\iul economic european.F`r` s` fie cazul s` ne gândim c` exist` deja o „scenarit`“ în domeniu. ci pentru c` el corespunde unei necesit`\i istorice. schema lui Duff ]i Williams (2001) ne intereseaz` cel mai mult pentru c`. 2001). avem suficiente motive de optimism: acest proiect se va realiza nu pentru c` el este dorit de euro-birocra\i. Fondul European de Dezvoltare Regional`. de patru (Federal Trust. cuceriri teritoriale sau aranjamente matrimoniale la nivel înalt. pentru care autorii schi\eaz` chiar o Constitu\ie suprana\ional`. au ap`rut deja numeroase structuri opera\ionale care angajeaz` regiunile. drepturi nesemnificative în ansamblul drepturilor umane. cet`\enia european` ]i moneda unic`) au creat deja premisele trecerii la ultimul nivel al integr`rii. vom men\iona ]i alte tentative care. Aceast` cerin\` dep`]e]te miza celor patru drepturi suprana\ionale introduse dup` Maastricht. Inginerie social` sau proces de înv`\are colectiv`? Efort al imaginarului politic sau efect al pragmatismului. nu fac altceva decât s` reia într-o form` sistematic` diversele teme la care ne-am referit mai sus. Art. În fond. în final. în esen\`. existen\a spa\iului public european va fi garan\ia integr`rii politice a Uniunii Europene. Dintre acestea. incitant` pentru analiza politic`. Ace]tia conlucreaz` în utilizarea fondurilor structurale (de exemplu. exist` deja o intens` activitate de construc\ie de facto a spa\iului public european. realizeaz` proiecte comune ]i î]i formeaz` o con]tiin\` civic` a interdependen\ei ]i a responsabilit`\ii comune. la fel ca în textul Tratatului constitu\ional (iunie 2004). dar ]i o provocare pentru cet`\enii europeni. fa\` de care statele membre manifest` înc` destule reticen\e.

(cu excep\ia Austriei. a fost marcat` de crize succesive de cre]tere ]i dezvoltare. „opt out“ sau „ad libitum“) este tot o strategie de integrare diferen\iat`. Cu alte cuvinte. Indiferent care va fi pân` la urm` rezultatul acestei evolu\ii. institu\ii ]i structuri opera\ionale. Marea Britanie este interesat` de înfiin\area unei Agen\ii Europene pentru Industria Armamentului. implementate îns` diferen\iat: un grup de \`ri î]i asum` riscul de a ini\ia un program sau o politic`. ne a]tept`m ca unele \`ri s` fie mai dinamice ]i mai interesate decât altele în realizarea Europei politice. evident. partenerii (\`rile candidate. va avea repercusiuni asupra coeziunii interne ]i eficien\ei Uniunii ca entitate politic`. membrii asocia\i (Islanda. este posibil ca integrarea politic` s` consfin\easc` mai degrab` o evolu\ie de facto.E. în care unele \`ri ]i-au asumat dintotdeauna ini\iativa. pân` la urm`.E. îndeosebi dup` primul val de extindere din 1972 (Marea Britanie. Un alt exemplu este „metoda deschis` de coordonare“. Punctul comun al acestor trei strategii este integrarea diferen\iat`. culturale ]i sociale? Integrarea politic` este. Ele sus\in constatarea realist` dup` care întreaga istorie a integr`rii europene. Danemarcei. impus` din start prin autoritatea birocra\iei suprana\ionale. În schimb. Irlandei ]i Suediei). 9 92 . este o organiza\ie de cooperare militar`. 1996. costurile ]i riscurile. Finlandei. Magnette. cu patru statute diferite: statele membre ale U. 2003) par s` convearg` spre urm`toarele modele de integrare: • Europa cu o geometrie variabil` („Kerneuropa“ sau strategia cercurilor concentrice) presupune integrarea diferen\iat`. pe anumite politici. la cap`tul unui proces de interdependen\e efective. este evident` preocuparea Uniunii de a-]i reforma U. \`rile fondatoare ale Uniunii (în primul rând Germania ]i Fran\a) sunt deja dispuse s` treac` la o nou` etap` a integr`rii politice pe principii federale. al Marii Britanii care aplic` doar par\ial Protocolul asupra Politicilor Sociale). ci a devenit deja un mod de guvernare care are propriile norme. Norvegia. de]i nu face parte din Spa\iul Schengen sau din Uniunea Economic` ]i Monetar` ]i a aderat par\ial la Carta Drepturilor Sociale. în func\ie de interese ]i priorit`\i.consecin\a natural` a interdependen\elor economice. De exemplu. unde un stat membru poate opta pentru anumite obiective comune ]i pentru o participare limitat` la unele politici comunitare (este cazul. Democra\ia european` nu mai este doar o form` de regim politic. Cuprinde 28 de \`ri. ceea ce. mai ales dup` transform`rile din 2004. Pe de o parte. Cehia. • Europa cu mai multe viteze („Abgestufte Integration“) se realizeaz` pe baza unor obiective comune. putem deja constata un dublu proces de armonizare. îns` formulele propuse de cei mai mul\i autori (Rometsch ]i Wessels. Marea Britanie este membr` a Uniunii. }i în cazul integr`rii politice. obiective sau instrumente comunitare. 2000. Héritier ]i Knill. În contextul extinderii la 25 de membri ]i al disputelor privind Constitu\ia European`. Irlanda ]i Danemarca). f`r` s` mai a]tepte asentimentul tuturor. Polonia ]i Ungaria). de exemplu. Turcia. Austria ]i Irlanda). decât s` înceap` cu o decizie unanim`. spre deosebire de Italia sau Portugalia. o sintez` a tuturor acestor aspecte particulare. care implic` formarea de consor\ii de state interesate în implementarea anumitor obiective. inclusiv România) ]i observatorii (\`rile scandinave. • Europa „à la carte“ (integrarea „opt-in“. Integrarea politic` r`mâne la latitudinea \`rilor membre. înfiin\at` în 1984. introdus` de Strategia de la Lisabona. a]a cum a fost cazul cu moneda unic` ]i Uniunea Europei Occidentale9. Care sunt metodele ]i solu\iile organiza\ionale concrete ale integr`rii politice? R`spunsurile la aceast` întrebare sunt foarte diverse. pe obiective bine delimitate.O.

care nu erau autonome de]i conduse în cooperare cu reprezentan\ii locali. precum ]i disputele actuale dintre „interguvernamentali]ti“ (care favorizeaz` Consiliul Mini]trilor) ]i „suprana\ionali]ti“ sau „federali]ti“ (care p`streaz` Comisia ca organ executiv dar acord` un rol mai mare Parlamentului) ilustreaz` foarte bine aceste preocup`ri. Formulat` de Schmitt într-o propozi\ie adaptat` federalismului („este suveran cel ce decide asupra situa\iei de excep\ionalitate“). O explica\ie ar putea veni din r`d`cinile istorice ale pozi\iilor actuale: Marea Britanie este produsul unui imperiu multina\ional gestionat de un aparat militaro-administrativ descentralizat. având ca autor principal pe Carl Schmitt. care cuprinde \`ri care consimt s`-]i regleze rela\iile reciproce pe baza dreptului interna\ional (temporar. guverne ]i cur\i de justi\ie). înse]i statele na\ionale fac eforturi de „europenizare“ a propriilor politici publice. 10 93 . care pot fi actualizate ]i în contextul Uniunii Europene. cu participarea efectiv` a elitelor locale. realizat` prin uniunea unor principate cu suveranitate limitat`. f`r` s`-]i piard` totu]i suveranitatea). un text al antifasci]tilor italieni (Altiero Spinelli) pe care unii îl consider` la originea federalismului european.sistemul institu\ional. în schimb. Pe de alta. Tratatul federal are for\a unei constitu\ii ]i. A]a cum apreciaz` Kühnhardt (1992. Federa\ia func\ioneaz` conform principiului subsidiarit`\ii11. în 1931) pentru a desemna un principiu al ac\iunii publice: „Omul este beneficiarul. în interiorul „Länder“. este cea mai puternic` garan\ie a supravie\uirii constituentelor: federa\ia nu se justific` decât prin statele sale componente c`ci. A]a cum a ar`tat chiar Schmitt la începutul secolului. statele constitutive ale federa\iei sunt entit`\i politice de sine st`t`toare (au propriile parlamente. federalismul poate deveni o piedic` pentru democra\ie doar dac` în\elegem federa\ia ca o separare rigid` a competen\elor. astfel încât subsidiaritatea este metoda cea mai bun` de guvernare. 1992. subsidiaritatea este referin\a comun` atât pentru „federali]tii“ europeni cât ]i pentru „interguvernamentali]ti“. ajutor. 30). care înseamn` trup` de rezerv`. s-ar transforma într-un super-stat (Schmitt. cât ]i pe vertical`. ceea ce face ca statele na\ionale s` aib` deja o ac\iune limitat` ]i convergent`. care integreaz` entit`\i cu autonomie limitat`. 85). este exemplul tipic al federa\iei continentale. Înainte de a intra în fondul acestei dezbateri. nu pot fi considerate teorii politice propriu-zise. clar exprimat` printr-o Carte Alb` asupra „European Governance“ (2001). Spre deosebire de domeniile coloniale. preluat de doctrina social` a catolicismului (enciclica „Quadragesimo anno” a Papei Pius XI. Ea define]te principiile de baz` ale federa\iei. Cele mai multe din politicile publice din \`rile europene sunt de fapt politici comune. nici eseul filosofic al lui Proudhon. creatorul ]i scopul tuturor institu\iilor sociale”. elaborat` de Schmitt în 1928. în mod paradoxal. Modelul german implic` îns` atât rela\ii pe orizontal`. nu este de mirare c` teoria politic` a federalismului este un produs al culturii germane10. Criticii federalismului european invoc` uneori incompatibilitatea dintre democra\ie ]i federa\ie. este mai actual` ca oricând. a]a cum vom vedea în modulul V. De fapt. prin Nici pamfletele „Federaliste” ale lui Madison ]i Hamilton. „Teoria constitu\ional` a Federa\iei“. condi\iile suveranit`\ii s-au schimbat. p. Germania. care reprezint` fundamentul conceptual al guvernan\ei europene. În aceea]i categorie intr` ]i „Manifestul pentru Europa liber` ]i unit`”. Op\iunea sa pentru guvernan\a multi-centric` ]i la mai multe niveluri. f`r` ele. „subsidium”. Spre deosebire de „comunitatea interna\ional`“. federa\ia este o uniune durabil`. datorit` „acquis“-urilor comunitare. p. intitulat „Principiul Federa\iei”. astfel încât statele ]i cet`\enii s` nu aib` oportunit`\i de exprimare la nivel federal. este momentul s` ne întreb`m de ce federalismul pare unora un mod de guvernare atât de incompatibil cu proiectul politic european. În aceste condi\ii. 11 Din lat.

îns` guvernul comun este dependent de guvernele statelor componente. În realitate.29). cu structuri similare la nivel federal ]i la nivelul componentelor. dar cu pre\ul amplific`rii administrative ]i al unei legisla\ii pletorice. influen\ei sale ca cel mai puternic membru al Uniunii. guvernele regionale mediind între cet`\eni ]i structurile confederale. p. implicit. 94 . baza electoral` ]i fiscal` a guvernului confederal nu este decât indirect`. ambele având puterea de a trata direct cu cet`\enii în exercitarea competen\elor legislative. prin alegerile pentru „Bundesrat“ sau Parlamentul Federal). • confedera\ia se realizeaz` prin asocierea temporar` ]i pe obiective limitate (de exemplu. ap`rarea sau dezvoltarea regional`). proiectul s`u este contestat a priori pentru c` este asociat imediat statului german ]i. exist` o mare varietate de structuri federale dintre care cele mai importante sunt: • uniunea este un sistem politic în care entit`\ile î]i conserv` integritatea dar recurg la organe comune de guvernare (f`r` structuri duble. a]a cum rezult` din tabelul 6. Tabelul 6. la nivel central ]i regional). administrative ]i fiscale. mai precis. Federalismul european sau. Modele de organizare federal` Uniunea Camerun China Columbia Italia Japonia Olanda Marea Britanie Sudan Tanzania Ucraina Federa\ia Africa de Sud Argentina Australia Austria Belgia Brazilia Canada Elve\ia Emiratele Arabe Unite Etiopia Germania India Malaezia Mexic Nigeria Pakistan Rusia SerbiaMontenegro Spania SUA Venezuela Confedera\ia Uniunea Economic` Benelux Comunitatea Caraibelor (CARICOM) Comunitatea Statelor Independente Uniunea European` Bosnia ]i Herzegovina Asocia\ia de tip federal SUA – Insulele Mariane SUA – Porto Rico Danemarca – Feroe Finlanda – Aaland India – Ca]mir Portugalia – Azore Portugalia – Madera Marea Britanie – Jersey Statele asociate Fran\a – Monaco India – Bhutan Italia – San Marino Noua Zeeland` – Cook Olanda – Antilele olandeze Elve\ia – Liechtenstein Condominium Andorra ]i Fran\a / Spania Liga Adunarea Baltic` Asocia\ia Asiei de Sud pentru Cooperarea Regional` (SAARC) Asocia\ia Na\iunilor Asiei de Sud-Est (ANASE) Commonwealth Consiliul Nordic Liga Arab` NATO Ceea ce se ignor` de multe ori în astfel de dezbateri este faptul c` nu orice fel de federalism este adecvat integr`rii europene. atât institu\iile federale cât ]i cele regionale sunt puternice. preluat dup` Watts (2001.posibilitatea tuturor cet`\enilor de a participa la instan\ele federale (de exemplu. • federa\ia func\ioneaz` prin dubl` guvernare.

chiar dac` î]i adjudec` din ce în ce mai mult tr`s`turile unei federa\ii“ (Watts. Cu alte cuvinte. care accept` autonomia statului plasat sub protec\ie. • garantarea reprezent`rii regiunilor în cadrul institu\iilor federale îns`rcinate cu elaborarea politicilor publice ( de regul`. alegerea Parlamentului European prin vot direct. Aceast` exprimare este ambigu` ]i inactual` dac` avem în vedere evolu\iile recente ale Uniunii Europene. „confedera\ie economic`“ (Forsyth) sau pur ]i simplu „putere public` confederal`“. este clar c` Federa\ia European` va fi diferit` de experien\ele cunoscute ]i de modelul standard al organiz`rii federale. chiar dac` se va opta pentru acest sistem de guvernare. Uniunea European` este considerat` „o corpora\ie. f`r` un guvern suprana\ional. p.E. începând cu anii ’90. Cel pu\in acesta este punctul de vedere al lui Magnette (2003. 61).E. prin asentimentul unei mari p`r\i a componentelor). cu un secretariat comun. votul cu majoritate calificat`. unde membrii se pot retrage unilateral. arbitrajul ]i cooperarea interguvernamental`) se aplic` federalismului european. la diversele niveluri de guvernare. care ac\ioneaz` direct asupra cet`\enilor. • existen\a unei instan\e de arbitraj. fiecare din p`r\i putând decide separat.: • co-existen\a a cel pu\in dou` niveluri de guvernare. tinde s` devin` o federa\ie cu personalitate juridic` proprie (de aici. liga este o entitate politic` independent`. cum propune Burgess (2000. precum ]i a resurselor provenite din impozitare. cert este c` U. care nu poate fi amendat` unilateral. rela\ia de acest tip devine asimetric`. Din analiza lui Watts. • suprema\ia Constitu\iei. este o confedera\ie care. A]a cum vom vedea în continuare. dup` definitivarea integr`rii economice ]i monetare.27). asocia\ia între state comport` un grad mare de suveranitate. miza Constitu\iei Europene care încearc` s` consfin\easc` aceast` evolu\ie). doar unele criterii (guvernarea pe mai multe niveluri. Dintre acestea. Indiferent de denumire. de obicei sub forma tribunalelor federale sau a referendum-ului. care pot fi valorificate în dezbaterea privind viitorul politic al U. Transformarea Uniunii într-un stat federal european nu este atât de îndep`rtat` cum pare la prima vedere.260). care s` permit` rezolvarea litigiilor privind competen\ele constitu\ionale ale guvernelor. 2001. comport` rela\ii interguvernamentale. „federa\ie de state na\ionale“ (Delors). dominatoare.• • • • asocia\ia de tip federal se ob\ine prin rela\ia dintre o component` mai slab` (un stat mic sau slab dezvoltat) ]i o component` puternic`. este posibil s` rezulte un hibrid politic care s` combine subsidiaritatea cu institu\ionalismul ]i guvernan\a participativ`. p. Interesant este c` în aceast` clasificare. p. în cea de a doua camer` legislativ`). re\inem îns` criteriile federalismului ca sistem de guvernare. efectul direct ]i suprema\ia dreptului comunitar asupra dreptului na\ional. ci doar în condi\ii foarte restrictive (de exemplu. condominionul presupune o unitate politic` sub tutela comun` a unor puteri exterioare. • repartizarea constitu\ional` a autorit`\ii legislative ]i executive. inevitabil. care constat` c` avem deja suficiente elemente pentru a considera Uniunea ca un stat incipient: concep\ia federalist` intrinsec` a tratatelor (de exemplu. repartizarea autorit`\ii. existen\a unei Cur\i de Justi\ie ]i a unei B`nci Centrale 95 . • posibilitatea cooper`rii interguvernamentale în domenii unde guvernele participante au competen\e comune. ca ]i în analiza comparativ` a lui Elazar (1994). Acest hibrid poate s` se numeasc` „federalism interguvernamental“ (Quermonne).

S-a creat astfel un nou cadru institu\ional. ar fi suficient` o ratificare parlamentar` sau un referendum paneuropean. 46-54) ]i Benz (2003. • generalizarea votului cu majoritate calificat`. 96 .suprana\ionale). ne intereseaz` maniera în care Federa\ia European` va reu]i s`-]i legitimeze existen\a în afara sau deasupra cadrului conceptual al statului. 2003.. R`mâne de v`zut îns` în ce m`sur`. ceea ce asigur` un ascendent politic în favoarea P. cet`\enii europeni). Nu în ultimul rând.E. prin co-decizia Parlamentului European ]i a Consiliului (asem`n`toare cu legislatura bicameral` din sistemul federal german). d) desemnarea conducerii Comisiei cu avizul P. federalismul european va fi deosebit de modelele clasice. Este vorba de urm`toarele clauze: • institu\iile ]i procedurile trebuie s` aduc` solu\ii efective la problemele politice. Aceste criterii au fost luate în considera\ie de diversele proiecte de reform` ale Uniunii ]i de Cartea Alb` a „European Governance“ (2001).E.E. delegare a suveranit`\ii (Banca Central`) . în fa\a parlamentelor na\ionale. b) guvernarea bicefal`. prin alegeri directe (P. ]i prin votul cu majoritate calificat` în Consiliu. 83) pentru a evalua „deficitul democratic“ al U.). 85).E. personalitate juridic`. Acest cadru a fost folosit de unii autori (Benz. numire ]i validare suprana\ional` (Comisia). cum sunt constitu\ionalismul lui Madison. guvernan\a multi-centric` ]i pluralist`. care s` r`spund` mai bine cerin\elor „democra\iei complexe“ (Kincaid.E. unde P. p. presupune: a) institu\ionalizarea diverselor niveluri de reprezentare. de aici. Este vorba de o variant` suprana\ional` de federalism care. dac` se va impune.E. super-statul continental al lui Schmitt sau mutualismul utopic al lui Proudhon. 1999). dubla responsabilitate (Consiliul. c) rezolvarea par\ial` a problemei responsabilit`\ii. împreun` cu procedura de co-decizie. • toate autorit`\ile publice trebuie s` fie r`spunz`toare pentru deciziile ]i ac\iunile lor. 1998. fa\` de electoratul s`u. plus unele m`suri imediate menite s` corecteze deficitul democratic ]i s` consolideze componentele federaliste. cunoscut sub numele de „teoria democra\iei complexe“ (Scharpf. Schmidt. dotarea cu propria Constitu\ie care confer` U. cum ar fi: • cre]terea puterilor Parlamentului European. P.E. • delegarea mai multor competen\e executive c`tre Comisie. • integrarea pilierilor interguvernamentali (justi\ia ]i securitatea intern`. ]i a prefigura unele direc\ii de reform`.. • sistemul politic trebuie s` respecte interesele cet`\enilor ]i s` le includ` pe agenda guvern`rii. dup` Lord (1998. 2000). Teoria politic` a furnizat deja un cadru normativ al legitimit`\ii. ap`rarea ]i afacerile externe) în cadrul politicilor comune. prin co-existen\a a dou` moduri de reprezentare. p. p. Pentru definitivarea acestei evolu\ii. are putere de veto.

Aceast` incursiune în problematica democra\iei europene ]i a reformelor politice ale Uniunii are un obiectiv explicit.E. se constat` c` cea mai preocupant` r`mâne problema r`spunderii publice. + pozitiv. uniunea politic` european`.E. pe care reformele recente încearc` s`-l atenueze. Consor\ii ]i parteneriate (modele de asociere) Comitete consultative ]i re\ele Consiliul ]i parlamentele na\ionale Considerarea diverselor interese ++ +– Eficien\a rezolv`rii problemelor + + + Responsabilitatea public` – – – Consiliul ]i Parlamentul + European + + foarte pozitiv. care r`mâne preocuparea noastr` principal` ]i pe care dorim s` o raport`m la spa\iul public european. R`mâne de v`zut.Tabelul 7. Analiza de mai sus ne-a ajutat s` aprofund`m rela\ia dintre individul titular de drepturi ]i comunitatea politic` de referin\`. astfel încât s` sus\in` eforturile de constituire a spa\iului public comun. p. Ea se plaseaz` în contextul cet`\eniei europene. în continuare. în perspectiv`.E. Fie c` informa\ia „european`“ nu este transmis` c`tre public. Democra\ia reprezentativ` în cadrul U. spune Benz. dificult`\ile cele mai mari nu sunt la nivelul institu\iilor europene (ale c`ror decizii sunt transparente ]i accesibile marelui public). Într-o analiz` realizat` de Benz (2003. În ultim` instan\`. cet`\enia nu poate s` se manifeste decât într-un cadru de drepturi ]i responsabilit`\i. sunt preg`tite s` se reformeze ele însele. în ce m`sur` statele na\ionale membre ale U. a]a cum am afirmat înc` din primul modul. 97 . – negativ Aceste demersuri nu rezolv` îns` toate problemele „deficitului democratic“ al U. + – acceptabil. fie c` modul de definire ]i monitorizare a politicilor publice r`mâne ancorat la paradigma interesului na\ional. ci în zona parlamentelor na\ionale care nu acord` înc` o aten\ie adecvat` problematicii integr`rii. sintetizat` în tabelul 7. 104). Au ap`rut astfel referin\ele inevitabile la guvernan\a pluralist` ]i la problemele deficitului democratic al Uniunii. În ciuda aparen\elor. reglementat prin instrumente juridice circumscrise unei anumite entit`\i politice: statul na\ional ]i. cert este c` parlamentele na\ionale nu-]i asum` suficient aceast` responsabilitate european` care le revine prin Tratatele Uniunii.

• pe de alta. „europenizarea“ înseamn` transformarea politicilor publice ]i a spa\iului civic din statele membre sub influen\a politicilor comune ]i a institu\iilor europene. „europenizarea“ poate induce dou` tipuri de interpret`ri: • pe de o parte. apartenen\a ]i interesul na\ional. „europenizarea“. spa\iul public na\ional este tot mai mult influen\at de politicile comune ]i de institu\iile suprana\ionale. „europenizarea“ este o condi\ie a cet`\eniei europene. apartenen\a. a]a cum vom vedea pe parcursul acestui modul. probabil cu prea mult` u]urin\`. chiar dac` discursul politic nu sus\ine suficient aceast` tendin\`. 98 . în sens minimalist. discursul public continu` s` fie dominat de referin\ele na\ionale. pe care ]tiin\ele politice lau adoptat cu u]urin\`. ceea ce justific` abordarea subiectului în cadrul acestui curs. teritorialitatea. de electoratul local ]i na\ional. prin semnifica\ia sa „european`“. a]a cum arat` datele Eurobarometer din 2003. Aparent. totu]i. În general. doar 45% din cet`\eni revendic` o identitate european`. a]a cum sunt suveranitatea. discursul politic promovat de mass-media. Mai mult decât apare la prima vedere. exercitarea drepturilor ]i a responsabilit`\ilor) continu` s` se raporteze la spa\iul public circumscris de teritoriul na\ional. regional`. În acest sens restrâns. de institu\iile publice ]i liderii politici continu` s` fie dominat de problematica statului na\ional. În realitate. prerogative m`rite. de]i Europa a devenit deja un „polity“ cu propria identitate ]i cu institu\ii specializate. O prim` explica\ie a acestei situa\ii este atitudinea clasei politice care depinde. Chiar dac` participarea electoral` local` ]i na\ional` atinge cote mediocre (în jur de 50%). sensul maximalist. Cet`\enia european` nu constituie înc` un pol de atrac\ie civic` ]i politic` care s` contracareze interesul pentru problematica na\ional`. ea este înc` superioar` ratei de participare la alegerile europene (45% în 2004). de transformare a politicilor publice ale statelor membre ca urmare a apartenen\ei la Uniunea European`. Cu toate acestea. cet`\enii europeni nu sesizeaz` cu promptitudine aceast` evolu\ie ]i continu` s` fie preocupa\i mai mult de problemele de proximitate (local`.MODULUL V „EUROPENIZAREA“ SPA|IULUI PUBLIC NA|IONAL Cet`\enii europeni sunt ast`zi confrunta\i cu un paradox: pe de o parte. Uniunea European` devine un centru de putere din ce în ce mai puternic (buget în continu` cre]tere. politicile publice ale statelor membre ale Uniunii sunt puternic „europenizate“. În contextul acestui modul. pe de alta. O alt` explica\ie ar putea fi faptul c` atributele cet`\eniei (participarea. dar nu spune nimic f`r` o clarificare a con\inutului s`u opera\ional. dup` care „europenizarea“ se refer` la influen\a Europei ca actor global: vorbim în acest caz de „europenizarea“ civiliza\iei mondiale. A ap`rut astfel un termen ciudat ]i ambiguu. vom trata „europenizarea“ doar în sensul s`u minimalist. Acest termen pare u]or accesibil. na\ional`) decât de Europa îndep`rtat` ]i abstract`. cuprindere geografic`). f`r` suficiente analize ]i decant`ri conceptuale. În consecin\`.

în pofida lejerit`\ii sale terminologice. 574). Defini\iile propuse au fost tot mai variate.Mai precis. printr-o varietate de strategii ]i modele. rela\ii publice. norme ]i atitudini colective. p. Spre deosebire de integrare. cât ]i adaptarea institu\iilor de resort. Acest proces nu este unul formal. c`reia am considerat oportun s`-i dedic`m modulul de fa\`. • s` defineasc` ac\iunea specific` a societ`\ii civile europene. realizat nu prin impunere din exterior sau de sus în jos. Este vorba de un amplu proces de înv`\are social` ]i convergen\` politic`. am considerat util s` acord`m o aten\ie aparte „europeniz`rii“ ]i consecin\elor sale asupra euro-cet`\eniei. „europenizarea“ face referin\` la procesele de adaptare ]i transformare intern` ca reac\ie la dinamismul suprana\ional. • s` în\eleag` avantajele ]i limitele abord`rii comparative a „europeniz`rii“. chiar dac` nu beneficiaz` de suficient` vizibilitate. care a p`rut multora ca o subminare a suveranit`\ii na\ionale. Pe de alta. „europenizarea“ comport` o schimbare de substan\` atât a cadrului formal cât ]i a comportamentului informal. ceea ce va avea ca efect erodarea statului na\ional ca referin\` istoric` dominant`. Dup` studierea acestui modul. Pe de o parte. „Europenizarea“ ca fenomen istoric ]i politic Pân` la începutul anilor ’90. dar ]i mai precise ]i compatibile cu analiza empiric`. nu este de mirare c` „europenizarea“ a devenit un subiect de cercetare din ce în ce mai des abordat. „europenizarea“ spa\iului public na\ional este o realitate incontestabil` ]i reprezint` deja o provocare pentru diver]ii actori sociali. este vorba de un proces inedit de adaptare a politicilor publice la presiuni externe. Un exemplu edificator este implementarea „acquis“-urilor comunitare în plan na\ional. descoperirilor geografice ]i imperiilor coloniale. În ultim` analiz`. Cu alte cuvinte. „europenizarea“ se prezint` ca o tem` aparte. ci prin eforturile proprii ale actorilor na\ionali. 1997) a f`cut chestionabil însu]i conceptul antropologic de Europa ]i a extins identitatea european` dincolo de spa\iul s`u geografic de referin\`. îndeosebi dup` ce Tratatul de la Maastricht (1992) a relansat proiectul uniunii politice ]i a codificat cet`\enia european`. care are drept consecin\` atât modificarea cadrului legislativ intern. 99 . • s` caracterizeze „europenizarea“ ca proces de înv`\are social` ]i institu\ionalizare. „Europenizarea“ a c`p`tat un sens politic ]i institu\ional în contextul Uniunii Europene. Între altele. „europenizarea“ avea un sens istoric precis: desemna procesul de expansiune a culturii europene. 1. 1999. actori individuali ]i colectivi). Fa\` de aceast` perspectiv`. manifestat prin studii ]i proiecte de cercetare. • s` analizeze efectele „europeniz`rii“ asupra societ`\ii române]ti. din dou` motive. practici cet`\ene]ti. studen\ii vor fi capabili: • s` defineasc` „europenizarea“ ca fenomen politic ]i istoric. care a reu]it s` se impun` ]i în alte continente (mai ales în America ]i Australia) datorit` revolu\iei industriale. „europenizarea“ se constituie deja într-un domeniu de cercetare fa\` de care exist` un interes apreciabil. Aceast` „europenizare“ a întregii lumi (Borneman ]i Fowler. în proceduri. asupra c`ruia vom reveni în detaliu pe parcursul acestui modul. Iat` câteva tendin\e: • „europenizarea“ este procesul prin care politicile interne devin subiect al politicilor europene (Börzel. pentru c` presupune transpunerea tratatelor în comportamente cotidiene. • s` disting` influen\a specific` a „europeniz`rii“ asupra diver]ilor actori na\ionali (institu\ii ]i organiza\ii.

E. propune patru rezultate concrete ]i o scar` de evaluare a fiec`rui rezultat. (Radaelli. • „europenizarea“ este procesul de construc\ie. p. 1996. este procesul de reorientare a politicilor publice na\ionale astfel încât dinamica integr`rii economice ]i politice europene s` fie încorporat` în logica organiza\ional` a politicilor na\ionale (Ladrech. a ideilor ]i normelor care fac s` func\ioneze U. a procedurilor. 2003. Radaelli. care presupune atât adaptarea politicilor na\ionale la politicile europene. cât ]i capacitatea Uniunii de a influen\a politicile comune ca urmare a transform`rii politicilor na\ionale. 3). juridice ]i sociale specializate. p. „europenizarea“ înseamn` mai mult decât armonizarea. Rezult` urm`toarea configura\ie: structurile interne – structurile politice • institu\iile • administra\ia public` • rela\iile interguvernamentale • cadrul legal – structurile de reprezentare • partidele politice • grupurile de presiune • fragment`rile sociale politicile publice – actorii – problemele-tip – stilurile de lucru – instrumentele – resursele structurile cognitive ]i normative – discursul public – normele ]i valorile – legitimarea politic` • 100 . 35). 2001. • „europenizarea“ const` în asimilarea intern` a politicilor U. Radaelli (2003. 1994.E. 2003) au construit indicatori de evaluare ]i au propus chiar instrumente capabile s` m`soare gradul de „europenizare“ a politicilor publice sau a unor segmente ale acestora. Giuliani. Caporaso. a paradigmelor politice. de exemplu. 30). p. Analiza comparativ` ]i empiric` a mers ]i mai departe decât simpla situare a „europeniz`rii“ în raport cu spa\iul public na\ional. Schmidt.„europenizarea“ const` în dezvoltarea la nivel european a unor structuri distincte de guvernare. În acest sens. p. care pune accentul pe procesele de înv`\are. În contextul nostru. precum ]i a unor re\ele transna\ionale care implementeaz` politicile europene (Cowles. define]te trei domenii ale „europeniz`rii“ ]i. 2001). • „europenizarea“ asigur` dimensiunea european` a politicilor na\ionale. adaptare ]i construc\ie. 2003. (Stone Sweet et al. Risse. vom folosi termenul de „europenizare“ în sensul dat de Radaelli. pentru fiecare. difuzare ]i institu\ionalizare în plan na\ional a regulilor formale ]i informale. Este vorba de un proces în dublu sens. a stilurilor ]i metodelor de lucru.. 69). convergen\a sau transferul de „know-how“. O serie de autori (Caporaso. 1997. respectiv a unor institu\ii politice.

• reajustarea – const` în modificarea modului de func\ionare intern` ca urmare a unei situa\ii de criz` sau de inadaptare. Din acest motiv. • iner\ia – similar` cu absen\a schimb`rii (de exemplu. acest parametru poate fi m`surat prin indicatori de coeziune intern` a institu\iei. se m`soar` prin indicatori de progres. care se preteaz` la m`surare ]i opera\ionalizare: • interac\iunea – este procesul de rezonan\` interinstitu\ional`. ar însemna ca „europenizarea“ s` se transmit`. În sfâr]it. f`r` s` mai fie nevoie de atâtea eforturi de conceptualizare ]i argumentare. profesionalizarea conducerii sau cre]terea coeziunii organiza\ionale) sub influen\a politicilor europene din domeniul respectiv. ca de altfel întreaga literatur` consacrat` acestui nou subiect de atrac\ie pentru lumea academic`. pe anumite componente sau obiective. • absorb\ia – const` în adaptarea par\ial` a sistemului propriu. dup` Radaelli (2003. reforma sistemului intern al pensiilor ca urmare a unui mesaj electoral al popula\iei vârstnice în cadrul alegerilor europene). întârzierea în implementarea unor directive comunitare). schimbarea propriei politici monetare) ca urmare a unor politici comunitare. care presupune asimil`ri ]i adapt`ri ale schemelor mintale. Aceast` gril` pleac` de la premisa c`. Apar astfel dou` dimensiuni distincte ale „europeniz`rii“: 101 . Dac` avem în vedere „europenizarea“ în ansamblul statelor membre. reprezentativitate ]i r`spundere public`. Dac` aplic`m aceea]i metod` ca în cazul adopt`rii Tratatelor Uniunii (decizie la vârf. de transparen\`. institu\iile se transform` printr-un proces de dezvoltare organiza\ional` (schimbarea structurilor operatorii ca urmare a unui nou mediu politic ]i legislativ). • legitimarea – se refer` la credibilitatea politicilor de integrare. atunci situa\ia devine ]i mai complicat` decât rela\ia unilateral` dintre Uniune ]i sistemul public al unei singure \`ri. „europenizarea“ trebuie s` respecte a]tept`rile cet`\enilor în materie de democra\ie intern` ]i s` procedeze la o abordare participativ`. se stabile]te o scar` de evaluare inspirat` din psihologia organiza\ional`. astfel încât rezult` o gril` complex` de analiz` institu\ional`. f`r` consultare popular`). • consolidarea – respectiv înt`rirea institu\iilor interne (de exemplu. sistemele publice na\ionale sunt mult mai preocupate decât instan\ele unionale de propria legitimitate. În realitate. m`surat` prin anchete de opinie sau indicatori privind capitalul social. p. par destul de complicate ]i prea elaborate fa\` de simplitatea aparent` a fenomenului. indicatori de asigurare a calit`\ii sau evalu`ri comparative ale performan\elor. ca o und` de ]oc. de transformare a institu\iilor autohtone ca urmare a rela\iilor de interdependen\` cu institu\iile europene (de exemplu. Astfel de analize. spre deosebire de înv`\area individual`. de jos în sus ]i prin implicarea larg` a diver]ilor actori sociali. pentru fiecare din categorii ]i tipuri de rezultate. 39). • transformarea – se refer` la modific`rile sistemice (de exemplu. Aceast` transformare.– identit`\ile – tradi\iile de guvernare – paradigmele politice ]i cadrul conceptual. chiar dac` sistemul decizional european este mai pu\in democratic decât cel din cadrul na\ional. comport` patru procese distincte. Pentru fiecare din aceste categorii se iau în considera\ie patru tipuri de rezultate ale „europeniz`rii“: • respingerea – care înseamn` de fapt o „europenizare“ negativ`. de la centru la periferie.

împreun` cu institu\iile europene care le aplic`). acord` prioritate gradului de compatibilitate institu\ional` („goodness of fit“) dintre Uniune ]i politicile na\ionale. dimensiunea intern`. 102 . 1999.. interac\iunea ]i participarea civic`. avem astfel diferen\e între statele mari ]i cele mici. politici. dispunem deja de câteva tentative de explicare (Kohler-Koch ]i Eising. Al\i. în primul rând Héritier (1999). între tipurile de administra\ie public` ]i stilurile guvern`rii etc.forme de reprezentare . „europenizarea“ dinamizeaz` spa\iul public na\ional ]i instituie noi posibilit`\i de exprimare ]i organizare colectiv`. Altfel spus.discurs public Sfera publică instituţii politice relaţii interguvernamentale justiţie administraţie publică tipul de stat instituţii economice relaţii stat-societate identităţi colective - - Aceast` schem` pare c` reduce totul la o rela\ie de cauz` la efect. De exemplu. Caporoso ]i Risse. 1999) au scos în eviden\` jocurile transna\ionale de putere ]i au descris mecanismele verticale ]i cele orizontale ale „europeniz`rii“. unde intereseaz` diferen\ele între diversele politici publice în asimilarea „acquis“-ului comunitar (reamintim faptul c` „acquis“-ul desemneaz` ansamblul tratatelor ]i legisla\iei U. în schimb. Caporaso ]i Risse (2001). „Europenizarea“ creeaz` noi situa\ii de mobilizare social` ]i politic` prin care se faciliteaz` cooperarea. politic` („politics“) ]i activit`\i publice („polity“). dimensiunea extern` se refer` la diferen\ele dintre statele membre în ce prive]te implementarea „acquis“-urilor ]i a politicilor europene. multe din ele fiind prea ra\ionale ca s` cuprind` ansamblul situa\iilor.centre de influenţă . Olsen (1997). Börzel ]i Risse (2003. insist` asupra diversit`\ii sistemelor de guvernare. • pe de alta.grupuri de interes . În contextul nostru. Din aceast` perspectiv`. 2001). 60) apreciaz` c` influen\a „europeniz`rii“ asupra cadrului na\ional se exercit` pe trei canale: prin politici („policies“). Cowles. instituţii) Politici standarde instrumente metode de rezolvare a problemelor discurs de legitimare Politică . vede în „europenizare“ o sum` de oportunit`\i politice ]i civice de care trebuie s` profite actorii na\ionali. între vechii ]i noii membri.E. precum Cowles. „europenizarea“ fiind un proces de înv`\are sistemic` ]i realocare a resurselor în func\ie de condi\iile concrete din fiecare stat na\ional. Ar rezulta urm`toarea schem` func\ional`: • Europenizarea (procese. ne intereseaz` mai pu\in analiza comparativ` cât abordarea politic` a „europeniz`rii“ ca rela\ie între un cadru suprana\ional ]i efectele acestuia asupra spa\iului public na\ional. Al\i autori (KohlerKoch ]i Eising. pe de alt` parte. p. Al\i autori. în cadrul unui singur stat na\ional.pe de o parte.

18. f`r` ca acesta s` se schimbe substan\ial. idei şi reprezentări colective Factori favorabili: reducerea surselor de opoziţie. pe de o parte. o implementare mecanic` a deciziilor suprana\ionale sau o simpl` convergen\`. formatori de opinie). La acest nivel. sprijin din partea instituţiilor formale Factori favorabili: agenţi ai schimbării (comunităţi epistemice. pot interveni trei tipuri de schimb`ri interne: • absorb\ia – prin simpla încorporare a normelor ]i politicilor europene în cadrul opera\ional na\ional. iniţiatori. ca urmare a realoc`rii resurselor ]i atribuirii de noi roluri sociale. pe de alta. 69-70). Se observ` c` schimbarea se produce în principal din dou` direc\ii: prin crearea de oportunit`\i ]i redistribuirea resurselor.Fig. În fig. legisla\iei ]i institu\iilor). prin înv`\are social` ]i implicarea actorilor sociali. p. „europenizarea“ nu este un transfer de „know-how“. \inta este schimbarea intern` (a politicilor. 69). Algoritmul „europeniz`rii“ Incompatibilitate (la nivelul politicilor şi al instituţiilor) Presiune în favoarea adaptării Noi oportunităţi şi constrângeri Noi norme. reţele informale Redistribuirea resurselor Învăţare socială şi socializare Responsabilizare şi participare Asumarea normelor Formare de noi identităţi Schimbare internă În ultim` analiz`. dup` Börzel ]i Risse (2003. schimbarea intern` este nesemnificativ`. normelor. conform studiului lui Börzel ]i Risse (2003. prin adaptarea anumitor componente ale politicilor ]i institu\iilor na\ionale. „Europenizarea“ este un amplu proces de schimbare social` care parcurge etapele din fig. este o abordare „patching up“: 103 . • acomodarea – presupune o schimbare moderat`. p. 18. 18.

transformarea – implic` deja înlocuirea politicilor, proceselor ]i institu\iilor existente cu altele noi, diferite substan\ial, care servesc mai bine implementarea „acquis“-ului comunitar. Situa\ia este diferit` în \`rile candidate la aderare, a]a cum este cazul României. De]i cercet`rile sunt înc` incipiente (un bun exemplu este seria de studii de impact realizat` de Institutul European din Bucure]ti), se pot eviden\ia dou` planuri de analiz`, respectiv dou` etape ale „europeniz`rii“: • pe de o parte, etapa negocierilor ]i a preg`tirii ader`rii, când „acquis“-urile sunt transpuse formal, prin modific`ri ale legisla\iei, institu\iilor ]i structurilor oficiale; • pe de alta, etapa implement`rii propriu-zise, când politicile ]i institu\iile europene induc schimb`ri reale ale c`ror efecte pot fi vizibile în via\a de zi cu zi. Acest decalaj între criteriile de aderare (politic, economic ]i institu\ional) ]i adoptarea formal` a „acquis“-rilor prin angajamente politice ]i texte normative, pe de o parte, opera\ionalizarea „europeniz`rii“ sub form` de procese cotidiene ]i metode de lucru, pe de alta, face obiectul celebrelor rapoarte de \ar`, elaborate anual pentru fiecare \ar` candidat`. Dintre cercet`rile dedicate „europeniz`rii“ în \`rile candidate, am re\inut cea a lui Grabbe (2003) care consider` c` „Europa“ func\ioneaz` în primul rând ca un cadru integrator care ac\ioneaz` dup` logica globaliz`rii. Mai exact, cel pu\in în \`rile candidate (unde influen\a U.E. poate fi direct` ]i oficial`, dar ]i indirect`, informal` ]i spontan`), exist` cinci mecanisme ale „europeniz`rii“: • modelele – respectiv „acquis“-urile comunitare; • suportul financiar – prin fondurile de aderare ]i fondurile structurale la care \`rile candidate au acces; • monitorizarea ]i evaluarea pe baz` de criterii precise (“benchmarking and monitoring“); • asisten\a ]i parteneriatele; • negocierea condi\ionat` – asocierea progresului în negociere de anumite reforme interne (de exemplu, privatizarea utilit`\ilor publice în România, securizarea centralelor nucleare în Bulgaria etc.). În esen\a sa, „europenizarea“ este un proces de institu\ionalizare, în sensul pe care ]tiin\ele politice îl dau acestui termen (March ]i Olsen, 1989; Powell ]i Di Maggio, 1991; Scott, 2004). „Europenizarea“ poate fi interpretat` ca un demers de schimbare institu\ional` care se produce fie prin ac\iunea de guvernare ]i exercitare a puterii (pe cale descendent`, de sus în jos), fie prin procese ascendente, ini\iate de în]i]i actorii sociali (vezi în acest sens configura\ia câmpului institu\ional din fig.19, preluat` dup` Scott, 2004, p.239).

104

Fig.19. Procesele schimb`rii institu\ionale (Scott, 2004)

Câmpuri
propagare constrângere

propagare constrângere

Politicile europene creeaz` noi reguli ]i norme care influen\eaz` scopul ]i misiunea institu\iilor na\ionale în a]a m`sur` încât, a]a cum am v`zut din algoritmul din fig. 18, se declan]eaz` un amplu proces de schimbare a codurilor institu\ionale. Aceste noi reguli ale ac\iunii sociale sunt interpretare diferit de actorii na\ionali, astfel încât mesajul politic ]i juridic „european“ poate fi diferit în func\ie de context. Intervine astfel, dup` cum spune Mörth (2003), un triplu proces: de „interpretare“, de „traducere“ ]i de „editare“. „Acquis“urile ar presupune, dup` Mörth (2003, p. 162), dou` tipuri de reglement`ri: documentele legale (tratatele, directivele, deciziile, rezolu\iile) ]i regulile constitutive. De obicei, atât negocierile politice cât ]i demersurile de implementare se concentreaz` pe versantul legalistic al „acquis“-urilor, de]i „europenizarea“ nu este posibil` f`r` regulile constitutive, respectiv interpret`rile, rolurile ]i contextul institu\ional efectiv în care ac\ioneaz` actorii na\ionali. „Europenizarea“ devine opera\ional` doar prin institu\ionalizare ]i crearea de noi reguli constitutive. Cu alte cuvinte, „europenizarea“ nu este efectiv` decât în m`sura în care coboar` la nivelul institu\iilor ]i al actorilor sociali.

2. Actorii „europeniz`rii“
Mai r`mâne un aspect pe care institu\ionalismul nu îl clarific`: cine se „europenizeaz`“? Héritier (1999), Börzel (1999) ]i Giuliani (2003) insist` asupra diferen\elor de opera\ionalizare, în func\ie de actorii implica\i, iar Duina (1999) ]i Mörth (2003) favorizeaz` mai degrab` similitudinile ]i aspectele transversale rezultate din regulile comune ale institu\ionalismului. Când vorbim îns` de statul na\ional ]i de modul în care acesta este influen\at de procesele de integrare european`, trebuie s` avem în vedere dou` lucruri: pe de o parte, în civiliza\ia globaliz`rii, statul westphalian (perfect teritorializat ]i cu frontiere greu permeabile) este înlocuit de un stat deschis influen\elor externe ]i proceselor transfrontaliere (finan\e globale, companii multina\ionale, informa\ie liber`); pe de alta, în interiorul s`u, statul na\ional este eterogen ]i dispersat, prin implicarea unor actori diver]i, care ac\ioneaz` într-o mare varietate de structuri ale sferei publice (vezi în acest sens reprezentarea spa\iului public

105

din fig. 6). Cu alte cuvinte, „europenizarea“ nu se reduce la o rela\ie între entit`\i globale ]i compacte, cum ar fi raportul dintre o structur` suprana\ional` unic` ]i unit`\ile sale componente. Statele membre sunt p`r\i participante, actori ai procesului european, nu simple entit`\i subordonate. Prin îns`]i logica integr`rii, Uniunea nu poate exista f`r` statele constitutive iar „europenizarea“ nu ar avea obiect f`r` suportul activ al actorilor ]i al institu\iilor din fiecare stat na\ional. Revenind la întrebarea de mai sus, se pot distinge mai multe categorii de actori sociali:

a) Administra\ia public`
Scopul principal al fiec`rei administra\ii publice este s` rezolve problemele interne ale propriei societ`\i. Dimensiunea european` s-a ad`ugat o dat` cu aderarea ]i s-a amplificat concomitent cu reformele institu\iilor europene din anii ’80 ]i ’90. A]a cum arat` Kassim (2003, p. 90), dimensiunea european` nu se reduce la câteva noi obiective ]i structuri subordonate, juxtapuse sau asimilate de administra\ia na\ional`. Ea presupune o reorientare a politicilor publice ca urmare a apartenen\ei la o institu\ie suprana\ional` de integrare. Conform analizei comparative întreprinse de Kassim, aceast` reorientare a administra\iei publice se exprim` prin urm`toarele tendin\e: • ]efii de state ]i guverne ]i-au instituit propriile structuri de expertiz` ]i analiz` a politicilor europene (de exemplu, Secretariatul European în Marea Britanie); • mini]trii de resort contribuie direct la activitatea comitetelor specializate ale Consiliului ]i interac\ioneaz` continuu cu omologii lor europeni; • coordonarea politicilor pro-europene la nivel na\ional se face fie centralizat, prin structuri interdepartamentale coordonate de primul ministru (Fran\a, Suedia, Danemarca), fie prin comitete exterioare administra\iei centrale (Italia, Germania, Belgia); • în fiecare minister, cu excep\ia Spaniei, s-au înfiin\at unit`\i interne de implementare a politicilor europene; • în implementarea „europeniz`rii“ este implicat în special executivul, ceea ce duce la „deparlamentarizarea“ politicilor publice; • s-au constituit ministere specializate în integrarea european` dar care, cu excep\ia Fran\ei, au un rol minor în cadrul cabinetelor; • s-au instalat misiuni permanente pe lâng` Comisie.

b) Parlamentele na\ionale
Dup` Pöhle (citat de Maurer, Mittag ]i Wessels, 2003, p. 71), parlamentele na\ionale sunt adev`ra\ii perdan\i ai integr`rii europene. Ele au un rol minor în „europenizare“ ]i au pierdut unele prerogative na\ionale f`r` s` ob\in` nimic în schimb la nivelul U.E. Aceast` concluzie comport` îns` unele preciz`ri. Dup` Benz (2003, p. 97), trebuie f`cute urm`toarele distinc\ii: • rolul parlamentelor na\ionale depinde de cadrul na\ional (în Fran\a, executivul este mai puternic, pe când în Germania cele dou` camere parlamentare reprezint` adev`rata aren` pentru participarea reprezentan\ilor landurilor); • unele parlamente na\ionale au reac\ionat la „europenizare“ prin ajust`ri structurale (de exemplu, „Délégation de l’Assemblée Nationale pour l’Union Européenne“ a fost creat` în Fran\a prin îns`]i amendarea Constitu\iei);

106

de influen\a problematicii europene asupra programelor politice. ]i-a construit identitatea electoral` cu un program de scoatere a \`rii din Uniunea European`. 1995). de asemenea. proiecte comune) între parlamentele na\ionale ]i Parlamentul European (de exemplu. În astfel de cazuri. cele trei mari grupuri de partide din Parlamentul European promoveaz` rela\ii partizane cu partidele 107 . adoptarea euro în Italia). Mai precis. Nu este de neglijat îns` ]i situa\ia invers`. alimentând astfel euro-scepticismul. în cazul negocierii „Agendei 2000“). Partidul Independent din Marea Britanie. ne atrage aten\ia analiza lui Ladrech (2001). de interesul oamenilor politici fa\` de „europenizare“. de exemplu. de exemplu. • c) Partidele politice „Europenizarea“ afecteaz` contextul politic intern. Dintre pu\inele studii consacrate acestei chestiuni. • rela\iile din afara sistemului na\ional de partide politice – de exemplu. s` ia în considera\ie problematica european` ]i influen\a sa asupra aleg`torilor. noul partid RPR înfiin\at de Jacques Chirac în 1999 în perioada alegerilor parlamentare europene a folosit cu succes atú-ul european. opozi\ia din parlamentele na\ionale a folosit „europenizarea“ ]i unele din efectele sale controversate (subven\ionarea agriculturii. • rela\iile partid-guvern – cum partidele au o influen\` redus` în plan suprana\ional. ele încearc` s` influen\eze guvernele prin presiuni în mass-media. 2001). Pe de alt` parte. schimburi. din contr`. care se ocup` de modul în care partidele politice se preg`tesc pentru alegerile europene. • schimb`ri organiza\ionale la nivelul statutului astfel încât s` se permit` cooper`ri interparlamentare directe ]i definirea unei strategii de partid pentru propriile delega\ii la Parlamentul European. cotele la pescuit. care a ocupat al doilea loc la alegerile europene ]i locale din 2004. sub denumirea Democra\ii de Stânga. al`turi de cel na\ionalist (RPR fiind descendentul direct al partidului gaullist). divergen\ele dintre guvernul suedez ]i Partidul Social Democrat (majoritar) în privin\a adopt`rii euro s-au exprimat prin dispute parlamentare. când parlamentele na\ionale au captat ]i speculat nemul\umirile populare fa\` de unele politici europene (de exemplu.exist` rela\ii informale (contacte. • schimbarea tacticii ]i a strategiei politice. de exemplu. Ca urmare. astfel încât s` se capitalizeze „interesul european“: de exemplu. îndeosebi dup` Tratatul de la Nisa (2000). parlamentele na\ionale sunt asociate la definirea ]i implementarea politicilor europene. Ladrech pune în eviden\` cinci domenii de interes: • schimbarea con\inutului programelor politice – Europa apare tot mai frecvent ca o referin\` în doctrinele ]i documentele de partid. partidul bavarez CSU condus de Stoiber ]i-a centrat strategia în opozi\ie cu op\iunea partidului na\ional CDU în favoarea monedei unice. prin campanii electorale sau ac\iuni parlamentare. ]eful delega\iei Partidului Laburist Britanic la Parlamentul European este automat membru al Comitetului Executiv Na\ional (organismul de conducere al partidului). prin intermediul reprezentan\ilor na\ionali în structurile comunitare. Implicarea parlamentelor nu se mai reduce la func\iile tradi\ionale de control al executivului ]i la elaborarea legisla\iei (Maurer ]i Wessels. fostul Partid Comunist Italian a devenit cel mai pro-european. partidele politice trebuie. la rândul lor. politica social`) pentru a sanc\iona propriile guverne (Norton. Ele particip` deja la definirea politicilor ]i pot ini\ia texte legislative europene.

d) Justi\ia Curtea European` de Justi\ie nu este o institu\ie politic`. cât ]i la nivel european. 2003. f`r` o direc\ie ideologic` unic`. De asemenea. în Germania mini]trii regionali particip` direct la activitatea Consiliului. Eder ]i Trenz argumenteaz` prin apari\ia unei dinamici orizontale. conform principiului prevalen\ei legilor comunitare asupra legilor na\ionale.E. 73). accesul la munc` ]i servicii sociale. • integrarea institu\ional` din Spa\iul Schengen. 84-85). democrate ]i reformatoare europene este destul de eterogen`. se bazeaz` pe o viziune cre]tin` asupra omului. începând cu Tratatul de la Maastricht. Cu toate acestea. reforma fondurilor structurale din 1999. a]a cum arat` Eder ]i Trenz (2003. • Partidul Sociali]tilor Europeni este integrat Interna\ionalei Socialiste ]i promoveaz` ideile socialiste ]i social-democrate. De exemplu. Finlanda.na\ionale înrudite..) au fost considerate un domeniu de cooperare interguvernamental`. e) Regiunile În statele centralizate (Danemarca. ca ]i Agenda 108 . • Federa\ia partidelor liberale. autorit`\ile locale ]i regionale au început s`-]i adapteze structurile la sistemul comunitar de decizie (Maurer. În statele descentralizate (Italia. Justi\ia ]i Afacerile Interne (al treilea pilier al U. Grecia. 126). cuprinde mai ales politicieni de orientare liberal`. în sensul trecerii de la simple negocieri interguvernamentale la o guvernan\` pe mai multe niveluri. principalul rol în „europenizare“ revine guvernelor. 130) numesc „structuri de rezonan\` transna\ional`“. precum echitatea. p. optimismul ]i elitismul. ini\iativa particular`. institu\iile interne se transform` ]i se acomodeaz` cu „europenizarea“ prin ceea ce Eder ]i Trenz (2003. implicarea regiunilor este mai mare. • politici comune în materie de refugia\i. precum Forza Italia a lui Berlusconi. Împreun` cu pilierul II (Securitatea ]i Afacerile Externe). Cele trei mari familii politice din Parlamentul European reflect` principalele orient`ri ideologice ale partidelor na\ionale (Quermonne.E. Luxemburg. ]i aparatului birocratic pe care l-au creat în acest scop. datorit` competen\elor în rela\ia cu U. Chiar dac` JAI r`mâne înc` un domeniu interguvernamental (subiect al cooper`rii între state suverane). cooperarea în domeniul JAI a evoluat foarte mult. de unde interesul pentru justi\ie social` ]i valorile tradi\ionale (familia. la care statele membre nu doresc s` renun\e. Olanda. p. p. respectiv: • Partidul Popular European este cre]tin-democrat ]i sus\ine federalismul atât la nivel na\ional. Belgia ]i Germania). Mittag ]i Wessels. religia). Fran\a. 2002. Irlanda.E. care se manifest` prin: • re\ele transna\ionale de criticism public. De exemplu. Marea Britanie ]i Portugalia). comunitatea. unele dintre partidele na\ionale. Spania) ]i în cele federale (Austria. ele reprezint` fundamentul suveranit`\ii na\ionale sau prerogativa definitorie a acesteia.E. p. Chiar ]i în statele centralizate. de unde prioritatea dat` unor valori definitorii ale liberalismului precum libertatea. se legitimeaz` prin înrudirea cu Partidul Popular European. regiunile sunt încurajate s` implementeze direct politicile U. • controlul comun al frontierelor externe ale U. îns` ea este implicat` în sistemul institu\ional european: Curtea na\ional` controleaz` implementarea dreptului comunitar în statele membre.

p. în general. 54 de guverne regionale ]i locale au oficii de reprezentare la Bruxelles. * * * 109 . Ray ]i Salk (1998). Dup` Grote ]i Lang (2003. principala barier` în calea uniunii politice. colaboreaz` mai mult cu guvernele centrale. Keating ]i Hooghe (1996) v`d în aceast` tendin\` un demers deliberat de sl`bire a statului na\ional.E. Începând cu anii ’90. [ncurajarea avantajului comparativ). Ca urmare. autonomia teritorial` ]i participarea regiunilor la guvernarea central` (vezi sinteza din tabelul 8). Indicele de autonomie regional` în \`rile membre ale U. p. |ara Galilor ]i Irlanda de Nord Olanda Portugalia Madera ]i Azore Spania „Regimen extraordinario” „Regimen ordinario” 3 0 1 1 4 0 0 1 0 0 0 0 0 0 3 3 Autonomie teritorial` (0 – 2) 1 0 0 1 0 0 0 0 0 0 1 0 0 2 2 1 Participarea la guvernarea central` (0 – 2) 2 0 0 0 2 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 Scor global (indicele de autonomie regional`) 6 0 1 2 6 0 0 1 0 0 1 0 0 2 5 0 f) Grupurile de interes Este vorba aici în primul rând de firmele particulare ]i de partenerii sociali (sindicate + patronat + guvern). grupurile de interes pot realiza dou` tipuri de schimb`ri organiza\ionale: • m`suri interne de absorb\ie (de exemplu. Marks et al. • m`suri îndreptate spre exteriorul organiza\iei (de exemplu. Aceast` form` de cooperare permite o mai bun` mobilizare a resurselor ]i comunicarea direct` cu actorii locali. Tabelul 8. dup` datele lui Marks. Uniunea European` recunoa]te guvernele subna\ionale ca parteneri oficiali.2000. Aceste date arat` c` regionalizarea este foarte diferit` printre statele membre ]i c`.E.51) au calculat indicele de autonomie regional`. ceea ce se repercuteaz` asupra „europeniz`rii“. U. Diversitatea administra\iilor r`mâne o important` surs` de varia\ie a condi\iilor politice. prin agregarea datelor referitoare la federalism. (1998. Nelsen. 235). (1998) Federalism (0 – 4) Belgia Danemarca Fran\a Teritoriile „outre-mer” Germania Grecia Irlanda Italia Luxemburg Marea Britanie Anglia Sco\ia. încurajeaz` regionalizarea ]i implementarea regional` direct` a politicilor europene. Ca s` ilustreze aceast` situa\ie. flexibilizarea structurii organiza\ionale).

Am asista astfel la reconstituirea în plan european a schemei dicotomice dup` care orice stat trebuie s` co-existe cu o societate civil`. analiza de mai sus ne-a ar`tat c` exist` mai multe tipuri de actori care s` gestioneze implementarea „acquis“-urilor în statele membre. Ca urmare a deschiderii frontierelor ]i a apartenen\ei la U. • administra\ia public`. regionale ]i locale. spa\iul public suprana\ional func\ioneaz` altfel decât un stat na\ional. asigur` separarea 110 . în cadrul unor proiecte comune. mai exact. responsabili de implementarea anumitor politici publice sau a unor componente ale acestora. libert`\ile promovate de pia\a comun` ]i drepturile suprana\ionale institu\ionalizate prin recenta versiune a Tratatului Uniunii au creat noi oportunit`\i de participare ]i ac\iune civic` pentru toate tipurile de ONG-uri na\ionale. „societas civilis“ era un atribut al statului na\ional (Comaroff ]i Comaroff. ea cap`t` o responsabilitate direct` în „europenizare“. inclusiv cet`\enii organiza\i. „Europenizarea“ implic` to\i actorii sociali. b) Pe de alt` parte. forumuri sau parteneriate).4): ea desemna ordinea pa]nic`. Sau. p. unde interac\ioneaz` cu statul. institu\iile europene sunt capabile s` gestioneze pluralismul politic. Este îns` cazul s` ne întreb`m în ce m`sur` „europenizarea“ afecteaz` aceast` rela\ie dintre stat ]i societatea civil`. la fel ca administra\ia public`. În ce prive]te societatea civil`. o dat` cu formarea statului suprana\ional ]i a sferei publice europene. capabil` s` mobilizeze interesul cet`\enilor prin mijloace noncoercitive ]i dialog social.„Cine se europenizeaz`“? La aceast` întrebare am reu]it s` g`sim o varietate de r`spunsuri. ne referim la participarea societ`\ii civile la „europenizarea“ spa\iului public na\ional de care apar\ine. ca dou` componente inseparabile ale spa\iului public. ini\iativa privat` ]i expresia opiniilor. societatea civil` î]i desf`]oar` activitatea în interiorul unui spa\iu public na\ional. prin implementarea guvernan\ei suprana\ionale. sistemul politic. care ac\iona pe baz` de autoritate. Aceast` abordare este îns` limitativ` pentru c`. justi\ia sau autorit`\ile locale. societatea civil` a început s` apar` ca o alternativ` non-violent`. Chiar dac` presupun un deficit de legitimare ]i de reprezentare inacceptabil pentru orice democra\ie na\ional`.E. 2003).. în sec. ceea ce îi permite mai mult` libertate de ac\iune transfrontalier`. Pe scurt. între cet`\enii beneficiari de drepturi civice. este posibil s` se constituie ]i o societate civil` european`. În acest fel. Aceast` întrebare comport` dou` aspecte distincte: a) Pe de o parte. statul ]i societatea civil` s-au asociat într-o rela\ie de simbioz` (Kaldor. Societatea civil` transfrontalier` La originea sa. sfera privat` ]i mass-media în implementarea „acquis“-urilor comunitare. Ace]tia sunt: • institu\iile – fie ca actori colectivi (sub form` de consor\ii. ca actor colectiv. în consor\ii sau parteneriate). a]a cum am v`zut în capitolul consacrat democra\iei europene. pe dou` c`i: prin preluarea unor competen\e opera\ionale de la propriul stat. În ambele situa\ii. a unor activit`\i inter-regionale. ne intereseaz` s` afl`m dac` societatea civil` este un actor colectiv al „europeniz`rii“. Era considerat` o form` consensual` de pace social` garantat` de stat în interiorul frontierelor sale na\ionale. definirea politicilor în domeniul patrimoniului cultural). 1999. ceea ce face ca anumite func\ii publice s` fie transferate unor componente ale societ`\ii civile (de exemplu. În aceast` viziune. fie ca actori individuali. Spre deosebire de stat. 3. • grupurile de interes ]i sectorul privat. XVIII. • autorit`\ile subna\ionale. actorii din spa\iul public na\ional desf`]oar` ac\iuni transfrontaliere ]i particip` la procesele de „europenizare“ din alte \`ri membre (de exemplu. garanteaz` libertatea. ob\inut` prin consens implicit sau explicit. ]i-au creat propriile instrumente de protec\ie a drepturilor omului.

E. „europenizarea“ aduce o nou` perspectiv` asupra vie\ii publice. este bicameral` (Parlamentul ]i Consiliul Mini]trilor). sistemul intern al fiec`rui stat na\ional se adapteaz` la dinamica suprana\ional` în func\ie de cultura sa organiza\ional`. Decizia este consensual` ]i implic` un amplu proces de consultare ]i negociere public`. ci ]i de num`rul VP („veto players“). invoc` o „congruen\` structural`“ care ar explica integrarea rapid` a Germaniei al`turi de \`rile europene mult mai mici ]i total deosebite din punct de vedere cultural. Tsebelis (2002). În plus. factori predispozan\i. este sensul defini\iei date de Kohler-Koch ]i Eising (1999). A]a cum am v`zut. Uniunea European` este pe cale s` construiasc` un spa\iu public de un tip nou. Din acest motiv. Este drept c`. la nivel european. care se refer` la actorii sociali al c`ror consim\`mânt este indispensabil pentru a produce o schimbare social` de anvergur` cum este „europenizarea“. prin consultarea partenerilor sociali (de exemplu. prin practica sistematic` a sensibiliz`rii publice (exist` peste 600 grupuri de „lobby“ pe lâng` institu\iile europene). la nivel european intervine un proces de institu\ionalizare ]i guvernan\` participativ`. fa\` de care \`rile membre trebuie s` \in` pasul. 1997). R`spunsurile la aceast` întrebare sunt destul de variate. În acest fel. structura puterii. valabil pentru toate \`rile membre. dup` Lijphard. de exemplu. condi\ii. • pe de alta. precum ]i situa\iile reale sunt extrem de diferite de la o societate la alta. în care societatea civil` de\ine un rol tot mai important. care const` într-un sistem compatibil de institu\ii între statele membre. p. îns` spa\iul public european este mai eficient în promovarea ]i institu\ionalizarea dialogului social: prin Comitetul Economic ]i Social.func\ional` a puterilor. gradul de preg`tire ]i anticipare a schimb`rii. unde prevaleaz` criteriul statistic): are un executiv format prin consens (Comisia). esen\ialul „europeniz`rii“ se produce în interiorul statelor membre (Schmidt. În realitate. Katzenstein (apud: Giuliani. al`turi de interesul justificat pentru explica\ii comune ]i tendin\e generale. Giuliani (2003) preia aceste idei ]i le structureaz` sub forma urm`toarei ipoteze: gradul de „europenizare“ depinde nu numai de capacitatea de înv`\are a sistemului social ]i de congruen\a structural` a institu\iilor. Elementul esen\ial care. se pune imediat întrebarea dac` poate s` existe acela]i grad de similitudine între institu\iile europene ]i sistemele na\ionale. 4. UNICE). are o Curte Suprem` ]i o Banc` Central` independent`. la rândul s`u. Uniunea European` poate fi considerat` ca un sistem consensual de democra\ie (diferit de sistemul majorit`\ii. ar asigura func\ionarea unei democra\ii consensuale la nivelul U. priorit`\i. introduce conceptul de „veto player“.136). a]a cum pare s` rezulte din prezum\ia izomorfismului. Dac` aplic`m criteriile de analiz` comparativ` ale lui Lijphart (1999). care nu mai are statul na\ional ca ax` de putere. influen\a partidelor politice este mai mic`. „europenizarea“ comport` un dublu proces de schimbare: • pe de o parte. chiar dac` spa\iul public european nu mai reproduce dualismul func\ional de la nivel na\ional (stat – societate civil`). ar fi izomorfismul institu\ional. Plecând de la 111 . a ap`rut ]i preocuparea de a compara diferitele reac\ii ale sistemelor na\ionale fa\` de „europenizare“. dup` care „europenizarea“ const` în extensia democra\iei ]i a spa\iului public na\ional la nivel suprana\ional. comport` un sistem multipartid ales direct de cet`\eni. Fa\` de aceast` constatare. Abordarea comparativ` a „europeniz`rii“: convergen\` sau diversitate? Analiza care precede nu trebuie s` ne duc` la concluzia c` exist` un proces unic al „europeniz`rii“. deta]at` de teritorialitate ]i cadrul statului na\ional. 2003. prin politica sa regional` ]i guvernan\a multicentric`.

trebuie s` ne concentr`m aten\ia 112 . este destul de contradictoriu. În ultim` analiz`. ONGuri. Cel pu\in aceasta este concluzia lui Lang (2003). în baza ipotezei dup` care U. legisla\ia) s` interac\ioneze cu obiectivele ]i instrumentele europene. (1986-2000) Implementarea „acquis“-urilor depinde în cea mai mare m`sur` de voin\a politic` ]i de capacitatea de absorb\ie a statelor membre. Fig. 20.modelul de opera\ionalizare a democra\iei consensuale utilizat de Lijphart. Ironia face îns` c` aceste ultime dou` \`ri. În cazul fondurilor structurale. confirm` întârzierile în implementarea „acquis“urilor în Italia. fondurile publice. Grecia ]i Belgia. Irlanda ]i Suedia au fost cele în care contribu\ia fondurilor europene a fost planificat` din timp.20. agen\iile. Indicele de adaptare în \`rile membre ale U. Analiza lui Giuliani. astfel încât obiectivele ]i instrumentele na\ionale (de exemplu. • frecven\a apelurilor la Curtea European` de Justi\ie. F`r` îndoial`. sau de tentative de a explica procesele institu\ionale prin date cantitative. • frecven\a scrisorilor oficiale de notificare (din partea U. autorit`\i locale.E. astfel încât a devenit parte integrant` a mecanismului intern de implementare a politicilor publice. dup` cum demonstreaz` foarte conving`tor un studiu al lui Börzel (2001). ci vizeaz` îns`]i concep\ia: ce trebuie s` m`sur`m.E. lideri de opinie) care se opun unei „europeniz`ri“ prea avansate.). la cap`tul unui studiu comparativ privind utilizarea fondurilor structurale. problema nu este doar de metod`. spune Lang. gradul de convergen\` sau nivelul de divergen\`? Ne intereseaz` asem`n`rile ]i solu\iile comune. conform anchetelor de opinie). Giuliani calculeaz` indicele de adaptare prin agregarea urm`toarelor date: • rata de transpunere a directivelor comunitare. sintetizat` [n fig.E. Explica\ia vine din num`rul mare de VP sau actori negativi (de exemplu.E. • nivelul sprijinului popular (de exemplu. în pofida compatibilit`\ii lor cu „europenizarea“. Este vorba de macrostatistici extrapolate unor fenomene care se produc îndeosebi la nivel microsocial. din contr`. cele mai reu]ite exemple furnizate de Germania. patronate. Sistemul de date al U. este o democra\ie consensual` sau. a]a cum arat` Falkner (2001) ]i Héritier (2001). astfel de analize trebuie privite cu suficient` circumspec\ie. cum ar fi introducerea euro sau adoptarea unui model social comun. care au un indice de adaptare negativ. depinde de disponibilitatea fiec`rui stat de a-]i restructura sistemele proprii de implementare. s` fie ]i cele mai euro-sceptice. Succesul „europeniz`rii“. precum ]i preg`tirea mai bun` pentru „europenizare“ a unor \`ri ca Danemarca ]i Marea Britanie.

la rândul lor. modul de alocare a resurselor. de similitudinea institu\iilor sau de omogenizarea produselor? Cum scopul nostru nu este de a complica inutil analiza. înso\it` îns` de o mare diversitate la nivel micro (actorii implica\i. Chiar ideea de convergen\` antreneaz` alte controverse care. este posibil` convergen\a la nivel macro (datorit` isomorfismului institu\ional ]i politicilor comune). vom preciza c`. ne provoac` ]i mai mari dificult`\i: este vorba de convergen\a politicilor. stilurile administrative. 113 . ci de a simplifica ]i de a face accesibil conceptul de „europenizare“. a]a cum apare din experien\a de pân` acum. dinamica organiza\ional`. identit`\ile colective).asupra varia\iilor interne ]i a modului în care fiecare stat membru rezolv` problemele de implementare a „europeniz`rii“? La aceste întreb`ri nu exist` un r`spuns unic ]i simplu.

Pân` atunci. prin pia\a comun` care. Conform metodei „neo-func\ionaliste“ a lui Monnet ]i a celorlal\i autori clasici. odat` realizat`. Formarea cet`\eniei europene urmeaz` traseul istoric al tuturor identit`\ilor colective. personalitatea juridic` a Uniunii ]i o nou` identitate colectiv`. Integrarea nu a devenit efectiv` decât prin liberalizarea schimburilor sociale ]i economice. din contr`. sunt cuvintele atribuite lui Jean Monnet ca un regret tardiv fa\` de prevalen\a economicului în construc\ia european`. Primele dou` aspecte au fost abordate în modulul consacrat democra\iei europene. 2001a. mai controversat. 1993. un alt p`rinte fondator al comunit`\ii europene. integrarea european` trebuia s` se fac` în pa]i mici („step-by-step“). ea trebuie s` fie o comunitate cultural` în sensul cel mai nobil al cuvântului“. a] începe cu cultura“. p. a f`cut posibil` trecerea la unificarea politic`. 1997) este dac` ne propunem doar s` extrapol`m construc\ia identitar` de la nivel na\ional sau dac`. Meehen. care presupune cel pu\in trei elemente: statul suprana\ional. Pakkuski. ap`rarea comun` contra invaziei turce]ti) au e]uat. Cel de al treilea. Întrebarea pe care mul\i anali]ti o pun în leg`tur` cu aceast` tem` (de exemplu: Eder. face obiectul acestui modul. prezum\ie contrazis` îns` de realitate. Criticii acestei abord`ri (George. Robert Schuman. prin ceea ce sociologia cunoa]terii a numit construc\ia social` a realit`\ii. respectiv reconcilierea postbelic` (Planul Schuman) ]i liberalizarea pie\ei interne (ai c`ror ideologi au fost Jeremy Bentham ]i Richard Cobden). convergen\a politicilor sociale. La fel. religie („Republica Christiana“) sau ra\iuni geopolitice ]i militare (de exemplu. centrat` prea mult pe m`suri economice: ea presupune c` înt`rirea progresiv` a institu\iilor europene va antrena spontan transferul gradual al loialit`\ii cet`\enilor c`tre o comunitate socio-psihologic` transna\ional`. toate proiectele fondate pe utopii („Statele Unite ale Europei“ în viziunea lui Victor Hugo). apud: Shore. Este etapa cea mai dificil`. cele dou` planuri sunt greu de separat. Construc\ia european` nu a devenit posibil` decât în momentul în care s-au îndeplinit dou` condi\ii indispensabile. politice ]i culturale. 114 . scria în testamentul s`u politic intitulat „Pour l’Europe“: „Înainte ca Europa s` devin` o alian\` militar` sau o unitate economic`. preocupate de p`strarea suveranit`\ii. astfel încât s` nu se contrarieze statele membre. ideea european` nu a fost suficient`. de ruptur` epistemologic` fa\` de vechile forme de apartenen\`. S-a ajuns astfel la un moment de r`scruce pe care nu l-au prev`zut nici p`rin\ii fondatori ]i nici eurocra\ii anilor ‘60-’70.MODULUL VI CONSTRUC|IA CULTURAL~ A CET~|ENIEI EUROPENE „Dac` ar fi s` încerc din nou. cea a unit`\ii politice. 2000. ideologie („Tineretul European“ al lui Giuseppe Mazzini). prin efectul de „angrenare“ („spill-over“). De]i a fost sus\inut` de mari personalit`\i culturale ]i politice.44) o consider` simplist` ]i mecanic`. Se începea cu integrarea economic` ce urma s` declan]eze. A]a cum vom vedea în cele ce urmeaz`. avem în vedere un proces de negare a identit`\ilor na\ionale.

• s` stabileasc` direc\iile de ac\iune necesare pentru sus\inerea cet`\eniei europene ca nou` identitate colectiv`. o anumit` cultur` sau anumite simboluri. de alte identit`\i colective. 1. identificarea cu aceast` cultur` sau cu elementele sale s-a f`cut pentru a se demarca de alte comunit`\i umane. a]a a fost cazul. Cet`\enia european`.E. Aceast` tenta\ie este cu atât mai pernicioas` în cazul \`rilor mici sau al celor dependente. • s` analizeze condi\iile construc\iei identitare europene în România. precum ]i introducerea general` din primul modul. nu este o realitate ca atare.. în sens identitar. nu rezist` în timp. ca statut politic ]i identitate colectiv`. cât ]i discu\ia anterioar` privind „europenizarea“ ca proces de schimbare social` ]i institu\ionalizare. naturale. Cet`\enia european`: mituri fondatoare. simboluri. de 115 . unde am tratat cet`\enia european` în dubla sa ipostaz`. modulul de fa\` este foarte important pentru în\elegerea întregului nostru demers. în construc\ia noii identit`\i colective trebuie evitat` tenta\ia rezolv`rii superficiale. cu care s-a confruntat modernitatea româneasc` la începuturile sale. În aceast` perspectiv`.. De asemenea. mituri ]i mentalit`\i au fost asumate de o comunitate uman` ca fiind propriile sale semne distincte. identit`\ile colective s-au format pe dou` c`i: prin procese spontane. de alte culturi. De asemenea. fa\` de diversitatea imens` a op\iunilor culturale. realizate de tehnocra\ii ]i elitele comunitare. la fel ca orice proces de „making of a nation“ (Gehlen)? Aceast` întrebare are implica\ii mult mai profunde decât ne putem imagina la prima vedere. interesat` eventual s`-]i ob\in` legitimitatea sau s` creeze o pârghie de mobilizare politic`. care trebuie doar descoperit` ]i desemnat` prin noi simboluri ]i noi concepte. de suprafa\`.E. printr-o simbolistic` for\at` ]i un discurs artificial.Poate fi Europa inventat`. în acest caz. • s` caracterizeze cultura organiza\ional` a spa\iului public european. f`r` suport popular ]i f`r` s` corespund` unor realit`\i sociale durabile. acest modul completeaz` datele referitoare la identitatea european` (care au f`cut obiectul modulului III). în acest fel. f`r` transform`ri de substan\` ale societ`\ilor europene. El finalizeaz` atât analiza spa\iului public european (acel „Euro-polity“ în care se manifest` civitatea european`). Istoria a ar`tat ce efecte perverse poate avea construc\ia unor na\iuni prin demersuri pur intelectuale. înv`\area social` este orientat` în favoarea identit`\ilor colective promovate de putere. De aceea. ne a]tept`m ca studen\ii s` fie în m`sur`: • s` deosebeasc` procesele identitare care au stat la baza na\iunii ]i cele implicate în construc\ia identit`\ii U. • s` defineasc` specificul cet`\eniei europene ca nou` identitate politic` a cet`\enilor U. autoritatea politic` înt`re]te influen\a acelora care convin obiectivelor sale ideologice. nici solu\ia unei construc\ii artificiale. Dup` studierea acestui ultim modul. • s` precizeze rolul educa\iei în acest proces. tradi\ii reconstruite • • În cursul istoriei. de înv`\are social`. prin decizii politice în favoarea anumitor simboluri sau elemente identitare. care nu au nici for\a politic` ]i nici argumentele culturale ]i economice care s` previn` instalarea st`rii de „form` f`r` fond“.

cu limbile na\ionale12 din noile state formate în sec. ]tiin\ele umane). Comunitatea de limb`. Mai întâi. produs al înv`\`rii istorice ]i al exerci\iului cotidian. Cet`\enia european` s-a identificat astfel cu drapelul albastru cu 12 stele galbene13. au fost reactualizate miturile fondatoare (de exemplu. Na\iunea ]i statul na\ional sunt înc` puternice tocmai pentru c` sunt rezultatul unui proces de înv`\are istoric`.5% din popula\ie. Aceast` limb` s-a impus ulterior datorit` utiliz`rii sale în administra\ia public`. 60) citeaz` cazul limbii italiene care. juxtapus` programelor ]i manualelor ]colare. alegerile europene. num`rul apostolilor. a întâmpinat dou` dificult`\i notabile. al tablelor dreptului roman. care a ap`rut simultan în drapelul majorit`\ii republicilor fondate dup` dezmembrarea imperiilor europene din sec. revolta contra originilor asiatice. al semnelor Zodiacului. în ocazii strict „europene“: 9 mai „Ziua Europei“. De altfel. nu s-a impus în incon]tientul colectiv al cet`\enilor europeni. Pentru a accelera procesul form`rii noii identit`\i colective. dar f`r` text) ]i înscrierea apartenen\ei la Uniune pe pa]apoartele na\ionale. în pofida eforturilor recente. În cazul cet`\eniei europene. cet`\enii europeni nu cunosc suficient de bine reperele noii ordini culturale la care sunt chema\i s` contribuie. Problematica european` apare ca o dimensiune ad`ugat`. p. al fiilor lui Iacob. Cet`\enia european`. „Europa cet`\enilor“. Atrac\ia emo\ional` a apartenen\ei na\ionale. nu a avut când s` formeze o nou` identitate colectiv`. Practic. moneda unic` ]i crearea Uniunii. este mult prea puternic` pentru a ceda în fa\a „europeniz`rii“ ]i a mesajelor sale destul de abstracte. Hobsbawm (1990. 12:1) ]. În al doilea rând.d. cu imnul european (muzica din „Oda bucuriei“ a lui Beethoven. în pofida progreselor înregistrate prin pia\a comun`. utilizarea lor episodic`. în completarea simbolurilor na\ionale.a. limb` ]i literatur`. De asemenea. teritoriu ]i tradi\ii istorice este înc` mult mai solid` decât referin\ele recente la Europa ]i institu\iile sale. 47). misiunea civilizatoare) ]i s-au lansat sloganuri adecvate („unitatea în diversitate“. în pres`. înv`\area cet`\eniei europene este ineficient`. atât timp cât procesele culturale r`mân în apanajul Limba na\ional` a rezultat uneori din impunerea unei limbi minoritare. XIX ]i începutul sec. la care au participat to\i actorii sociali. oficialii europeni au instituit o simbolistic` suprana\ional` artificial`. al orelor dintr-o zi. citând o surs` a Consiliului Europei. suprapus` referen\ialului na\ional. create ]i impuse de elite care nu conving pe toat` lumea. 13 Acest simbol a fost ales tocmai pentru c` avea o oarecare notorietate: a fost folosit ini\ial de Consiliul Europei timp de patru decenii. comemor`rile. suficient pentru a se fixa în memoria colectiv`. care r`mân fidele paradigmei na\ionaliste (îndeosebi manualele de istorie. Experien\a anilor ’90 a ar`tat c` introducerea simbolurilor europene nu ajut` foarte mult în construirea noii identit`\i colective. era vorbit` curent doar de 2. Din acest motiv. Din acest motiv. simbolismul num`rului 12 este adânc ancorat în cultura european`: 12 este simbolul unit`\ii ]i al plenitudinii. al lunilor anului. Aceste ocazii sunt rare ]i nesemnificative în raport cu omniprezen\a ]i for\a emo\ional` a simbolurilor na\ionale. a]a cum arat` Shore (2000. al muncilor lui Hercule.m. „întoarcerea la Europa“). al „halo"-ului sfânt al Fecioarei Maria („Revela\iile”. p. cultura european` a continuat s` fie dominat` de reperele na\ionale. geografie. festivit`\ile sau premierile legate de merite „europene“. sinteza greac`-iudeo-cre]tin`. 12 116 . XX. dar ]i printr-o campanie de alfabetizare în limba respectiv`.exemplu. în contrast cu tendin\ele suprana\ionale de integrare economic` ]i politic`. Aceast` nou` simbolistic`. astfel încât simbolistica european` nu beneficiaz` de ata]amentul afectiv necesar construc\iei unei identit`\i colective. cu pa]apoartele de culoare unic` (ro]u-bordeaux). „europenizarea“ a început în 1951 (prin Comunitatea European` a C`rbunelui ]i O\elului) ]i. XIX sau cu tricolorul na\ional (referin\` la triada valorilor Revolu\iei Franceze: libertate-egalitate-fraternitate). prin sus\inere politic`. prima solu\ie nu a avut timpul istoric necesar pentru o elaborare e]alonat`. în momentul unific`rii politice (1860).

XIX. p. 33-34) pune în eviden\` dou` mijloace comune de ac\iune: • pe de o parte. ar însemna ca identitatea european` s` se auto-defineasc` în opozi\ie cu o alt` identitate colectiv`: Islamul politic sau cet`\enia american`. în cartea sa fundamental` „Imagined Communities“. el const` în inventarea lor acolo unde nu exist`“. Aceste noi entit`\i na\ionale s-au fondat pe veleit`\ile autonomiste ale administra\iei locale. de armata de voluntari ]i de cultura scris` („modern print capitalism“) care au sus\inut afirmarea noilor identit`\i na\ionale. A]a a fost cazul unit`\ilor administrative coloniale ]i al birocra\ilor locali din zonele periferice ale imperiilor coloniale (de exemplu. fa\` de „ceilal\i“. • pe de alta. Specificul na\ional a fost principala for\` de coeziune ]i identificare a popula\iei care împ`rt`]ea cultura dominant` din interiorul unui teritoriu bine delimitat. A]a cum afirm`. p. în pofida comunit`\ii de limb`. Ea s-a fragmentat în mai multe na\iuni autonome. În sec. Gellner (1994.politicilor na\ionale. Este vorba de educa\ia de mas`. Atât Uniunea European`. de exemplu. Aceast` form` de explica\ie. prin care construc\ia identit`\ii europene s` nu repete în mod inexorabil experien\a construc\iei na\ionale. este vorba de mijloacele de comunicare în mas`. Anumite elemente ale culturii sunt astfel interpretate ]i structurate (sub form` de scheme mentale. Venezuela ]i Argentina) care au evoluat spre constituirea unor „patrias“. A rezultat astfel un dublu proces: de incluziune (a co-na\ionalilor) ]i de excludere (a „celorlal\i“). p. fa\` de alte civiliza\ii ]i alte culturi. p. definit` prin drepturi suprana\ionale ]i deta]area de teritoriul na\ional. profesioni]tii „europeniz`rii“ ]i participan\ii la programele europene au devenit o elit` sau un grup de interes care sus\ine integrarea ]i formarea con]tiin\ei europene. prin ceea ce Berger ]i Luckman (1999. na\iunile s-au format îndeosebi prin accentuarea diferen\elor specifice: fa\` de vecini. nu a devenit o unitate politic` de sine st`t`toare. Aceast` metod` de construc\ie identitar` nu mai este posibil` în cazul cet`\eniei europene. dezvoltat` ]i asumat` de participan\i. Shore (2000. lanseaz` teza interdependen\ei dintre organiza\ie ]i identitate: structura administrativ` creeaz` noi semnifica\ii care legitimeaz` organiza\ia social` ]i se constituie astfel în noi identit`\i colective. legitimate prin structurile centrifuge ale administra\iei locale. În cazul în care s-ar urma totu]i modelul na\ional al diferen\ierii. coduri normative sau explica\ii simbolice). interpretare ]i organizare simbolic` trebuie inventat`. În cazul care ne intereseaz`. religie ]i tradi\ii culturale. Anderson (1983. încât s` atrag` ]i s` stimuleze adeziunea emo\ional` a subiec\ilor. revendicând identit`\i na\ionale proprii. paradigme. 17): „na\ionalismul nu înseamn` trezirea statelor na\ionale prin con]tiin\` de sine. de exemplu. Între construc\ia european` ]i formarea na\iunilor exist` îns` ]i similitudini. construc\ia european` poate valorifica experien\a na\iunilor în folosirea tehnologiei politice pentru a incita ]i orienta con]tiin\a public`. cât ]i na\iunea sunt comunit`\i politice care trebuie imaginate sub forma unor noi identit`\i colective care nu au existat în prealabil. cum sunt na\iunea ]i comunitatea european`. Emergen\a spa\iului public european ]i prioritatea acordat` unit`\ii politice fac posibil îns` un alt tip de abordare. de exemplu. 66) au numit construc\ia social` a realit`\ii. astfel c` America Latin`. de 117 . 55). unele studii au insistat asupra aspectelor comune ale diverselor construc\ii identitare. Referindu-se direct la asem`narea dintre formarea na\iunilor ]i construc\ia european`. la fel ca în formarea na\iunilor. Acest exemplu confirm` analiza lui Hobsbawm (1990) referitoare la rolul agen\ilor de socializare în formarea na\iunilor. rolul intelectualilor ]i al managerilor. de sus\inerea politic` a unor limbi sau institu\ii culturale.

La aceasta trebuie ad`ugat rolul simbolurilor în consolidarea diverselor comportamente identitare. „interesul comun“ etc. însemne oficiale – imn ]i drapel –. în schimb. de care depinde discu\ia noastr` în continuare. caracterizat prin institu\ii specializate.fixarea unor idei sau a unor mesaje sub form` de programe. Cet`\enia european` \ine de o anumit` cultur` organiza\ional` ]i se refer` la identitatea U. spre deosebire de identitatea cultural` european`. aceast` referin\` colectiv`. dau sens ]i explic` op\iunile identitare. „Cet`\enia european` ca statut legal“) în explicarea procesului de identificare suprana\ional`. În acest scop. identitatea politic` a U.“ Aceast` analiz` ne permite s` reiter`m în acest context conceptul nostru de baz`. Aceast` identitate se construie]te într-un anumit spa\iu public. în pofida dificult`\ilor metodologice (spa\iu cultural vs. „uniunea“. Cu alte cuvinte. este de a]teptat ca integrarea s` duc` la afirmarea identit`\ii suprana\ionale ca una din identit`\ile multiple ale cet`\eanului european. se deosebe]te de identitatea cultural` european`. Sentimentul na\ional nu r`bufne]te decât atunci când a fost perfect asimilat. care acoper` toate aspectele ]i corespunde unui mod de via\` deja instituit. cel de cet`\enie european`. la rândul lor. îns` el trebuie s` fi fost mai întâi de toate înv`\at . Aceast` identitate colectiv` este foarte veche ]i. când Comunitatea European` a adoptat „Documentul privind Identitatea European`“) ]i mult mai greu de realizat: este o identitate politic`. incluziune ]i/sau excludere. Simbolurile nu au doar un rol estetic. Identitatea U. a]a cum a fost definit` în modulul III. ca un produs al unui anumit cadru organiza\ional (institu\iile europene). monumente culturale. adecvat` identit`\ilor postna\ionale. le inculc` datoria de a se conforma ei ]i îi îndeamn` s` r`spândeasc`. „cet`\enia“. ele direc\ioneaz` ]i capteaz` sentimentul popular.. Cu alte cuvinte. Încerc`rile nereu]ite sunt numeroase. focus pe diferen\e ]i/sau pe similitudini). Ast`zi se poate întocmi cu precizie lista elementelor simbolice ]i materiale pe care trebuie s` le întruneasc` o na\iune demn` de acest nume: o istorie ce statueaz` continuitatea în raport cu marii înainta]i. precum ]i identific`ri de ordin pitoresc: costum. ci ]i prin interiorizare. Este cazul îns` s` facem o precizare important`. destin istoric ]i valori comune. teritoriu geografic. Cele dou` sunt îns` complementare ]i se sus\in reciproc. Identificarea cu acest spa\iu public se face nu doar prin diferen\iere (în contrast cu alte „polity“). în sensul în\elegerii ]i asum`rii „europeniz`rii“ de c`tre cet`\eni. sloganuri. o limb`. cet`\enia european` va fi definit` independent de teritoriul na\ional. al c`rui statut este înc` neclar. cli]ee sau stereotipuri identitare. universalism vs. este definit` prin criterii relativ precise. în sensul de patrimoniu cultural. o mentalitate specific`. particularism. simbolurile confer` semnifica\ii unor concepte cu care opereaz` comunitatea politic`. Dup` Berger ]i Luckman.E. 9): „Na\iunea este rodul unui postulat ]i al unei inven\ii. care îi instruie]te pe indivizi asupra identit`\ilor. politici ]i ac\iuni cet`\ene]ti. valorific` apartenen\a la cultura european` pentru a 118 . A]a cum afirm` foarte conving`tor Thiesse (2000.E. vom integra aspectele culturale ]i cele politice („cet`\enia identitar`“ ]i „cet`\enia statutar`“) într-o viziune compozit`. este recent` (a fost lansat` ca un concept politic oficial în 1973. Dar ea nu fiin\eaz` decât prin adeziunea la aceast` fic\iune. o serie de eroi pilduitori pentru virtu\ile na\ionale.. ca identitate colectiv`. vom încerca s` valorific`m datele din primele dou` module („Teoria ]i practica cet`\eniei“. Mai exact.E. atributul unei entit`\i suprana\ionale controversate. este mai mult un proiect decât o realitate.E. Iar succesele sunt rezultatul unui prozelitism sus\inut.. Cet`\enia european` ]i identitatea U. specialit`\i culinare sau un animal emblematic. p. identitatea U. locuri memorabile ]i un peisaj tipic. precum „Europa“.E. Astfel în\eleas`. un folclor. În aceast` abordare.

Folosirea normelor comune de consum nu reprezint` un proces de identificare. p. Astfel de construc\ii la nivelul meta includ diverse cercuri concentrice de apartenen\`. identificarea politic` este mult mai lent`. De altfel. 87). Pia\a nu poate rezolva îns` toate situa\iile: ca s` func\ioneze. p. spune Shore (2000. Aceast` imagine se reg`se]te în cazul studiilor (Delanty. ap`rate atât de Consiliul Europei.E. 42). identitatea regional` ]i identitatea na\ional`. Ceea ce s-a reu]it. tocmai pentru c` încearc` s` legitimeze o form` de stat (institu\iile europene) renun\ând la suportul lor cultural. cum este identitatea local`. grupurilor ]i comunit`\ilor în dificultate. care se exercit` într-un spa\iu public bine determinat. anume con]tiin\a european`. p. cet`\enia european` ]i identitatea U. pluralismul politic ]i statul de drept). ar fi apogeul unui proces evolutiv care nu se poate finaliza decât prin integrarea politic`.E. Aceast` ac\iune const` în: • participarea activ` la activit`\ile ]i institu\iile politice. identitatea cultural` european` a inclus deja în patrimoniul comun valorile recente ale democra\iei (drepturile omului. • participarea la diversele activit`\i de solidaritate uman`. a fost cea care a declan]at ]i a f`cut posibil` construc\ia european`. a]a cum arat` Shore (2000. ea îns`]i are nevoie de o societate democratic` ]i de o cultur` organiza\ional` favorabil` cooper`rii.E. • cau\ionarea modului în care statul respect` drepturile omului ]i r`spunde de deciziile sale în fa\a cet`\enilor. 228) ]i Guibernau (2001). • exercitarea drepturilor ]i responsabilit`\ilor civice care decurg din statutul de cet`\ean. Cet`\enia ]i construc\ia identitar` european` În acest capitol vom pleca de la urm`toarea premis`: cet`\enia comport` un anumit tip de ac\iune social`. participant activ la constituirea pie\ei comune. 2. • organizarea dialogului civic cu puterea instituit`. În realitate. f`r` s` se ob\in` ceea ce este cel mai important. f`r` ca acestea s` fie neap`rat contradictorii. Evident.justifica unitatea politic` ]i ac\iunea comun`. Aceste trei elemente se reg`sesc.. pia\a comun` trebuie coroborat` cu cet`\enia european` ]i cadrul institu\ional suprana\ional. În aceast` viziune optimist`. atât în sectorul public. în criteriile de aderare („criteriile de la Copenhaga“) ]i reprezint` substan\a „europeniz`rii“ sau contextul organiza\ional în care se va forma identitatea U. istoric vorbind. Pia\a comun` are meritele sale incontestabile ]i. spune Shore (2000. Cu alte cuvinte.E. cât ]i în societatea civil`.) încapsuleaz` mai multe straturi succesive de apartenen\` ]i valorific` diversele forme particulare de identificare. 1995) care afirm` c` o identitate politic` (identitatea U. cât ]i de Uniunea European`. cu atât mai pu\in unul de identificare politic`. de sprijin moral ]i material a persoanelor. a fost formarea cet`\eanului-consumator. în pofida unor similitudini incontestabile (modul de via\` ]i sistemul de valori). na\iunea ]i „demos“-ul. identitatea politic` european` este contradictorie. Ca urmare. În cazul unei apartenen\e supraordonate precum identitatea U. atât identit`\ile individuale cât ]i cele colective sunt multiple: fiecare persoan` sau comunitate se poate identifica în acela]i timp cu mai multe repere culturale. a]a cum sunt setul de p`pu]i ruse]ti sau cutiile chineze]ti interpozabile. aceast` apreciere este prea drastic` ]i prea tran]ant` în raport cu evolu\ia procesului de integrare politic`. de altfel. 119 . La rândul s`u. avem de a face cu o ierarhie de loialit`\i interdependente.

Voltaire imaginase acest spa\iu sub forma unei utopii. metodele de lucru ]i sistemul de rela\ii publice. A]a cum am constatat în modulele IV ]i V. aceast` nou` cultur` politic` motiveaz` ac\iunea civic` transfrontalier`. literatur`. Mai exact. p. ci spa\iul simbolic în care se dezvolt` ac\iunea cet`\eneasc`. conform Raportului Cecchini (1988). se constat` deja dou` procese care. statele na\ionale. care cuprinde regiunile. La rândul lor. filosofie etc. În aceast` perspectiv`. în locul unei identit`\i culturale unice. conduse de regimuri diferite dar care accept` regulile comune de drept. Absen\a „poporului european“ ]i a unei clase politice europene face imposibil` democra\ia suprana\ional`: institu\iile europene ]i sistemul decizional func\ioneaz` doar pe baza canalelor na\ionale de influen\`. Ele se dezvolt` într-un „polity“ pe mai multe niveluri. 266). Patria nu mai este p`mântul str`mo]esc. organizarea. istoriografie. • pe de alta. realizat prin interac\iunea celor trei instan\e (regional`. care presupune adeziunea fa\` de valorile ]i institu\iile europene. Republica European` compus` din na\iuni distincte.E. Cu alte cuvinte. Ele sunt ancorate de un context în care aspectele politice sunt relevante numai în raport cu istoria ]i experien\a na\ional`.E. Dup` Habermas (1995. chiar ]i în Marea Britanie. El nu poate fi integrat decât printr-o cultur` politic` european` care s` dea substan\` cet`\eniei europene.Aceste ac\iuni civice nu se mai exercit` exclusiv într-un spa\iu public na\ional ]i nu se raporteaz` doar la statul na\ional. prin cele patru drepturi suprana\ionale introduse de Tratatul de la Maastricht. Penn ]i Aristide Briand au fost convin]i de importan\a elitelor culturale ]i politice în asigurarea p`cii europene. sferele publice na\ionale sunt izolate cultural una fa\` de alta. Habermas propune ca cet`\enia european` s` se sprijine pe o cultur` civic` în m`sur` s` transceand` diferen\ele na\ionale: „În general. na\ional` ]i european`) unde identitatea politic` a U. Ea const` în ac\iunea civic` desf`]urat` de actorii individuali ]i colectivi în noul spa\iu public instituit prin „europenizare“. imposibil de realizat. va trebui s` intervin` o diferen\iere în cadrul culturii europene. Chiar dac` democra\ia european` depinde înc` foarte mult de deciziile statelor na\ionale. Aceast` pozi\ie pesimist` nu corespunde cu rezultatele „europeniz`rii“. Elitele culturale ]i mass media vor avea un rol important de jucat în acest scop. diver]i actori na\ionali se adapteaz` la influen\ele comunitare. cet`\enia european` nu mai poate fi în\eleas` doar în sensul s`u legalistic. Wolton ]i Dahrendorf consider` Europa Unit` drept ultima utopie politic` a sec. pentru simplul motiv c` democra\ia nu poate func\iona la nivel suprana\ional. „europenizarea“ a creat un spa\iu public suprana\ional. promoveaz` con]tiin\a european` ]i ideea apartenen\ei la aceea]i comunitate politic`. guvernan\a transna\ional` ]i institu\iile europene. Comenius. astfel încât î]i schimb` legisla\ia. sunt ireversibile (costurile renun\`rii ar fi prohibitive): • pe de o parte. Cheia de bolt` a culturii politice europene este patriotismul constitu\ional. Acest „polity“ european este îns` recent ]i fragmentat într-o multitudine de culturi na\ionale. este recunoscut` ]i valorificat`. În viitor îns`. politicile ]i institu\iile na\ionale sunt vizibil influen\ate de apartenen\a la U. a]a cum arat` datele concrete invocate în modulele IV ]i V. „europenizarea“ schimb` organiza\iile (prin procesul de înv`\are social` numit „institu\ionalizare“). Spre deosebire de varianta american`. între o cultur` politic` comun` ]i manifest`rile na\ionale prin art`. a]a cum evoc` originea latin` a cuvântului. patriotismul constitu\ional european trebuie s` rezulte din diferitele interpret`ri ale acelora]i drepturi universale ]i din principii constitu\ionale marcate de diverse istorii na\ionale“. care se aplic` întregului proces de construc\ie a 120 . Cet`\enia european` este o form` extins` de „patriotism constitu\ional“. XX. dar ]i cultura politic` aferent`.

Ea nu se mai raporteaz` la un anumit stat ]i este decuplat` de teritoriu ]i na\ionalitate. Comunitatea politic` a cet`\enilor – subiec\i de drept s-a constituit ca o identitate colectiv` extrem de puternic`. Ulterior. protec\ie consular`. în prezent. promovarea echit`\ii ]i justi\iei sociale. auto-organizarea civic`. XX. un amplu proces de înv`\are social` (prin institu\ionalism ]i schimbarea culturii organiza\ionale). • în al doilea rând. responsabilitatea public`. dup` ini\ierea integr`rii politice în anii ’80. Pentru aceasta. Acestea sunt.E. pe m`sur` ce proiectul politic european va c`p`ta consisten\` iar Uniunea va deveni instan\a decizional` predominant`. cet`\enia (în sensul de ac\iune social`. cet`\enia ]i na\ionalitatea (apartenen\a civil` oficial recunoscut` ]i garantat` de statul na\ional) au devenit interpozabile. Prin „europenizare“. statut juridic ]i cultur` politic`) se exercit` preponderent în cadrul na\ional. S` nu uit`m faptul c` cet`\enia a fost unul din pilierii construc\iei na\iunilor ]i a statelor na\ionale. În perspectiv`. rezultat` din contopirea interesului comun (reprezentat de stat ]i na\iunea care l-a emanat) cu interesele individuale ale co-na\ionalilor. Indiferent de limb`. se impune definirea opera\ional` a cet`\eniei europene. exercitarea drepturilor ]i a obliga\iilor cet`\ene]ti. prin drepturi civile ]i politice acordate persoanelor care au statutul de cet`\ean. politice în sec. Spre deosebire de statele teritoriale. un sistem de identificare colectiv` (identitatea politic` a U. anumite competen\e civice ]i politice (cultura politic` a „europeniz`rii“). Ea comport`. extinderea sferei de ac\iune a cet`\eniei europene la întreg spa\iul public creat prin „europenizare“. non-discriminare. schema evolutiv` a lui Marshall poate s` se aplice ]i în cazul cet`\eniei europene. În modelul evolu\ionist al lui Marshall. critica ordinii instituite. de altfel.E. identitate colectiv`. a]a cum am v`zut. chiar incomplete ]i superficiale. Cet`\enia european` este un alt tip de identitate colectiv`. a serviciilor ]i a persoanelor). cet`\enia european` va fi mult mai vizibil` ]i influent` decât cet`\eniile na\ionale. aceasta presupune noi cercet`ri ]i analize dedicate cet`\eniei în rela\ie cu spa\iul public supra. cet`\enii î]i exprim` loialitatea fa\` de institu\iile U. s-a sim\it nevoia codific`rii. unde loialitatea era ata]at` unui spa\iu gestionat autarhic. elementele constitutive ale cet`\eniei europene ca atribut al culturii politice a „europeniz`rii“.democra\iei suprana\ionale. fa\` de care se raporteaz` majoritatea ac\iunilor cet`\ene]ti. Din acest motiv. XVIII. solidaritatea uman`. dar ]i ac\iunile sociale specifice oric`rei forme de cet`\enie democratic`: participarea politic`. cet`\enia s-a transformat prin adi\ionarea de noi drepturi: civile în sec. calcat pe particularismul istoric ]i politic al Marii Britanii.). bineîn\eles. a drepturilor politice (dreptul la circula\ie liber`. ]i particip` la o guvernan\` transfrontalier`. participare la 121 . statele na\ionale au cedat din prerogativele lor tradi\ionale (politicile comune gestionate la Bruxelles) ]i î]i transform` propriile politici ]i institu\ii în coniven\` cu evolu\iile comunitare. Statele na\ionale sunt referin\e institu\ionale ]i politice înc` foarte influente. limitarea cet`\eniei europene la cele patru drepturi suprana\ionale nesemnificative nu face decât s` ne priveze de un instrument extrem de influent prin care proiectul politic european ar c`p`ta substan\` ]i suport cet`\enesc.]i transna\ional constituit prin „europenizare“. Etapa reconcilierii ]i a pie\ei comune s-a realizat printr-o abordare minimalist` a cet`\eniei (cele patru libert`\i de circula\ie: a bunurilor. încurajarea diversit`\ii culturale ]i a pluralismului politic. Pentru moment. sunt necesare dou` demersuri: • mai întâi. istorie sau tradi\ii. în sensul l`rgit de mai sus (statut juridic + identitate colectiv` + cultur` politic` + ac\iune social`). XIX ]i sociale în sec. Surprinz`tor. a capitalurilor. statele na\ionale au realizat o form` superioar` de coeziune social`. fiind considerate chiar sinonime.

invoc@nd influen\a nesemnificativ` a drepturilor suprana\ionale. estimeaz` c` cet`\enia unional` a fost ad`ugat` la Tratatul de la Maastricht doar pentru a-i da mai mult` credibilitate într-un moment de cump`n` (vezi referendum-urile din Fran\a ]i Danemarca). Institu\ionalizarea sa ar dovedi c` statul suprana\ional (sau echivalentul s`u) începe s` func\ioneze. Al\ii. când cet`\enia european` era greu de imaginat. urmând ca. p. este obligatorie. De]i principiul subsidiarit`\ii ar fi permis acest lucru. Rezult` astfel trei etape. în continuare. s` se abordeze problema spinoas` a drepturilor sociale. • recunoa]terea drepturilor sociale – de exemplu. apel la Curtea European`). religioase. dar conceptul juridic de „community national“ a fost introdus abia în 1992. Shore (2000. o alt` abatere de la logica cet`\eniei este faptul c` drepturile nu sunt acompaniate de responsabilit`\i. Acest autor distinge trei domenii ale drepturilor suprana\ionale.E. nu s-a admis dreptul de alegere: cet`\enia U. prin Tratatul de la Maastricht. conjunctura a evoluat considerabil. c` exist` o democra\ie european` ]i c` spa\iul public intrinsec „europeniz`rii“ constituie un pol de atrac\ie pentru cet`\enii europeni. modelul tripartit al lui Marshall a fost aplicat de o manier` sistematic` la cet`\enia U. Cet`\enia european` este o condi\ie major` a „europeniz`rii“. Este posibil s` asist`m chiar la o revizuire important` a listei de drepturi ]i a modului lor de implementare la nivel european. p`rerile sunt îns` împ`r\ite. degradarea ecologic`. prin extinderea masiv` a Uniunii (2004). Curtea European` de Justi\ie prevaleaz` fa\` de legisla\ia na\ional` în cazuri de discriminare pe baz` de diferen\e etnice. Eder (2001b) ]i Quermonne (2002). dreptul la munc` ]i condi\ii adecvate de salarizare etc. într-o abordare mult extins` fa\` de Tratatul de la Maastricht. a]a cum a preconizat Marshall pentru statele na\ionale. De altfel. Aceste analize au în vedere situa\ia cet`\eniei europene în etapa Maastricht. ad`ugându-se automat cet`\eniei na\ionale. 122 . dreptul la informare privind activitatea Comisiei ]i a Parlamentului. precum Delanty (1997). sunt optimi]ti ]i prev`d o evolu\ie spre consolidarea drepturilor politice ]i codificarea drepturilor sociale. precum Shaw (1998). Între timp. lingvistice sau de gen. Astfel de abord`ri ne arat` c` acceptarea cet`\eniei europene de c`tre statele membre este doar începutul unui proces mult mai complex. drepturile consumatorilor. Ideea a ap`rut pentru prima dat` în 1976 (Raportul Tindemans). cet`\enia european` a devenit obligatorie pentru to\i cei eligibili. corespunz`toare celor trei tipuri de drepturi: • institu\ionalizarea drepturilor civile sau legale – de exemplu. Closa (2001) ]i Wallace (2003) sunt mult mai rezerva\i. în cazul respectiv. în schimbul drepturilor suprana\ionale. de c`tre Shaw (1998). titularii prealabili ai cet`\eniei unui stat membru. precaritatea pie\ei muncii. cet`\enii accept` c` au ]i responsabilit`\i europene. Ca ]i cet`\enia na\ional`. Dezbaterile actuale în leg`tur` cu democra\ia european` ]i reforma institu\iilor dovedesc aceast` nou` focalizare pe aspectele politice ]i culturale. 77).alegerile europene.E. • garantarea drepturilor politice – de exemplu. incertitudinea sistemelor de asigur`ri sociale) au înt`rit ideea unit`\ii politice. dreptul de participare la institu\iile U. Provoc`rile globaliz`rii ]i apari\ia unor noi factori de insecuritate colectiv` (terorismul. În leg`tur` cu ]ansele de afirmare a cet`\eniei unionale. de exemplu. Aceast` dezbatere nu era posibil` ]i nici nu interesa în anii ’50-’70. Unii. Uniunea nu este asigurat` c`. revizuirea Tratatului Uniunii (2000) ]i adoptarea Tratatului constitu\ional (2004).E. În plus. Interesant` este ]i metoda prin care cet`\enia european` a fost instituit`..

E. pe care se poate construi con]tiin\a european`. – sus\inerea re\elelor transfrontaliere. 65) ]i Shore (2000. 62) sugereaz` câteva piste: – liberalizarea pie\ei comunic`rii ]i a informa\iei transfrontaliere (pres`. articolul 128 al Tratatului de la Maastricht define]te noua „arie cultural`“ în politicile comune). Aceast` dimensiune a construc\iei identitare r`mâne înc` destul de îndep`rtat`. cum este în prezent). la fel de important`. Aceste date. Unul din impedimentele actuale ale unific`rii politice europene. – includerea educa\iei. este necesar ca Europa s` se „subiectivizeze“ (în sensul psihologiei sociale). ci asumat` ca un sistem propriu de valori. sistemul hanseatic. rutele de pelerinaj. a]a cum se prefigureaz` în diversele proiecte unionale. Kastoryano (1998. a]a cum am v`zut din primul modul. anume ce trebuie f`cut pentru a consolida cet`\enia european` ]i a forma actorii sociali de care are nevoie „europenizarea“. similare structurilor de integrare intelectual` din sec. Identitatea politic` a U. f`r` rezonan\` afectiv` în personalitatea subiec\ilor). mai ales. – valorificarea miturilor fondatoare ale identit`\ii europene în construc\ia noilor mituri identitare. ordinele cavalere]ti). heraldica). Pentru aceasta. baze de date. astfel încât s` sus\in` „europenizarea“ ]i formarea cet`\eniei europene. culturii ]i tineretului ca noi domenii ale jurisdic\iei comunitare (de exemplu. b) Utilizarea diverselor tehnologii politice prin care Shore (2001. – încurajarea cercet`rilor consacrate patrimoniului cultural european. târgurile. Aceste aspecte au fost abordate în analiza precedent`. R`mâne de discutat o alt` chestiune. p.E. f`r` de care conduita cotidian` ar r`mâne incomplet`. Experien\a identit`\ilor na\ionale ]i constituirea istoric` a „ideii europene“ (de care ne-am ocupat în modulul III) ne permit deja s` anticip`m tendin\e sau s` formul`m unele a]tept`ri în leg`tur` cu ce ar trebui s` fie cet`\enia european`. nu va fi doar atribuit` (sub form` de simboluri artificiale. presupune îns` nu numai o cet`\enie european` (chiar incipient` ]i marginalizat`. biblioteci electronice). S-ar putea îns` ca rezultatele „europeniz`rii“ ]i presiunile politice s` devin` atât de pregnante.Transformarea statelor na\ionale în unit`\i ale Federa\iei Europene. XII–XV (universit`\ile. adic` s` fie interiorizat` sub form` de norme operatorii. rezultatele de pân` acum în opera\ionalizarea cet`\eniei unionale. – infiltrarea spa\iului simbolistic na\ional cu simboluri suprana\ionale care folosesc acela]i tip de suporturi ]i acela]i mod de captare emo\ional` (de exemplu. Încerc`rile de r`spuns la aceast` întrebare nu pot evita referin\ele la experien\a istoric` a construc\iei na\ionale ]i la emergen\a statului modern. astfel de interven\ii dirijiste au vizat impunerea unor simboluri. care reflect` stadiul actual al cuno]tin\elor noastre ]i. În formarea na\iunilor. ne sugereaz` unele direc\ii de ac\iune semnificative pentru afirmarea cet`\eniei europene ca realitate istoric`: a) Reforma politicii culturale a U. p. televiziune. drapelul. a limbilor na\ionale sau a unui tip de institu\ii publice. coduri institu\ionale ]i repere ale ac\iunii colective. încât s` accelereze formarea con]tiin\ei ]i cet`\eniei europene. 30) în\elege „acele structuri ale cunoa]terii ]i puterii care sunt mobilizate în direc\ia influen\`rii modului de gândire ]i ac\iune al indivizilor“.. actul de identitate. fondat pe principiul drepturilor omului ]i ale cet`\eanului. ci ]i cet`\eni europeni. care limiteaz` analogia cu 123 . imnul. p.

republica) sunt deconstruite ]i demitizate. limba englez`) celelalte fiind p`strate ca limbi oficiale secundare. respectiv cultura organiza\ional` a spa\iului public european. 186). „dimensiunea european`“ se reduce la reliefarea evenimentelor cu semnifica\ie „european`“ din istoria na\ional` ]i estomparea celor care fuseser` folosite ca suport al con]tiin\ei na\ionale. „opinia public` european`“. astfel încât. – folosesc meta-concepte politice.E. imperiul. vom trata mai îndeaproape o anumit` form` a culturii civice. prin catedrele Jean Monnet. p. • 124 . Dependente de fondurile puse la dispozi\ie de U. interesat` de problematica cet`\eniei europene ]i de activitatea autorit`\ilor publice comunitare. dintre care 21 sunt deja limbi oficiale ale U. p. „cet`\enii comunitari“). „popula\ia european`“. e) Constituirea ]i utilizarea agen\ilor de socializare politic` european`. Cultura organiza\ional` a spa\iului public european La începutul acestui curs. Vechile apartenen\e colective (na\iunea. înfiin\area de departamente sau centre specializate. Este o cultur` organiza\ional` inedit` prin care o nou` configura\ie institu\ional` î]i creeaz` o identitate politic` adecvat`.identificarea na\ional`. Dintre acestea. grupurile de ac\iune civic` etc. este Eurobarometer ]i statisticile Eurostat. c) Dezvoltarea „studiilor europene“ ca domeniu de cercetare ]i formare. f) Formarea opiniei publice. Dincolo de informa\ia furnizat` de aceste servicii specializate. „identitatea european`“). spune Drulak (2001). de exemplu. Aceste programe de preg`tire sunt extrem de utile pentru asigurarea cuno]tin\elor de baz` ]i formarea con]tiin\ei europene a noii genera\ii de cet`\eni. 31) ]i Guibernau (2001. acest sistem de transparen\` ]i r`spundere public` este indispensabil pentru democra\ia european`. Interesant. Intr` aici elitele politice. – constituie un mod de raportare public` („public accountability“) privind progresele „europeniz`rii“. universit`\ile se orienteaz` din ce în ce mai mult spre problematica „europeniz`rii“. d) „Europenizarea“ manualelor de istorie ]i adaptarea curricular`. fiind înlocuite de aderen\a la o comunitate politic` suprana\ional`. • apartenen\a la o comunitate politic`. „publicul european“. O solu\ie ar fi încurajarea prin m`suri politice a unei „lingua franca“ (de exemplu.E. este faptul c` „perspectiva european`“ se substituie ideologiei na\ionaliste. 173). prin inventarea de noi simboluri ]i referin\e identitare. conform analizei lui Shore (2000. respectiv ansamblul de competen\e care permit cet`\eanului s` influen\eze deciziile politice. • exercitarea drepturilor ]i a responsabilit`\ilor. de cele mai multe ori. Este vorba de anumite competen\e ale cet`\eniei europene prin care se exprim` „patriotismul constitu\ional“ ]i care fac posibil` participarea la „europenizare“. este marea diversitate lingvistic`: 43 limbi vorbite în Europa. institu\iile de formare. p. pe care le inoculeaz` în incon]tientul colectiv (de exemplu. statisticile europene sunt puternice instrumente de influen\` politic`: – ele introduc categoriile politice subîn\elese de cet`\enia european` („spa\iul european“. organiza\iile de tineret. Un instrument pertinent în acest sens.. formatorii de opinie. a]a cum observ` Shore. am definit cet`\enia prin urm`toarele patru elemente: participarea. • cultura civic`. 3.

organiza\iile de patronat. cât ]i de cercet`rile recente privind construc\ia cultural` a identit`\ilor colective. • primul are avantajul localiz`rii precise (frontierele na\ionale. respectul drepturilor omului. • dezbaterea public` la nivel european este incipient` ]i sporadic`. unde se vorbesc 43 de limbi. în cadrul „europeniz`rii“. • majoritatea spa\iilor publice na\ionale s-au constituit pe baza unei limbi comune. comunitatea de valori nu mai poate fi un criteriu de identificare. prin fuzionarea ]i transformarea institu\iilor tradi\ionale. fie pentru c` ele nu mai pot fi definitorii pentru Europa (cre]tinismul.). participarea cet`\eneasc` în plan european vizeaz` tot problemele interne. un agregat de „polity“ na\ionale. raportate la „acquis“-urile comunitare. Wolton (1993) ]i Pérez-Diaz (1998) apreciaz` c` exist` diferen\e notabile între sfera public` na\ional` ]i spa\iul public emergent al „europeniz`rii“: • primul a rezultat dintr-o istorie îndelungat` ]i comport` o comunitate politic` func\ional`. ci prin valorificarea ata]amentului individual ]i colectiv fa\` de unele principii universale (drepturile omului) ]i reperele specifice ale integr`rii politice europene (respectiv. dar un proiect care a început deja s` prind` contur. Este un spa\iu public în care apar noi tipuri de organiza\ii (de exemplu. Acest spa\iu rezult` din interac\iunea actorilor na\ionali cu institu\iile europene. Probabil c` aceste observa\ii sunt corecte. a ini\iativei ]i particip`rii cet`\ene]ti. fie pentru c` aceste valori au devenit universale (democra\ia. ci guvernan\a multi-centric`. de tipul „de la Atlantic la Urali“ (expresia lui de Gaulle). identitatea colectiv` nu se mai construie]te în raport cu teritoriul ]i cultura na\ional`. A]a a fost cazul cu cet`\ile-stat ]i cet`\enia antic`. puternic ata]ate identit`\ilor na\ionale. atât comunitatea cât ]i identitatea politic` sunt atipice: organiza\ia de referin\` nu mai este exclusiv statul. aceast` rela\ie s-a stabilit între o comunitate politic` („polity“ sau spa\iul public unde se manifest` cele patru atribute generice ale cet`\eniei la care ne-am referit mai sus) ]i identitatea colectiv` care asigur` coeziunea ]i specificitatea acestei comunit`\i. eventual. cel`lalt. anticomunismul etc. cu republicile medievale ]i cet`\eniile teritoriale.E. prin ceea ce se nume]te guvernan\`. cu imperiul roman ]i cet`\enia roman`. Spa\iul public european este un proiect. cu statele na\ionale ]i cet`\enia na\ional` (asimilat` na\ionalit`\ii). acesta nu este ]i cazul Europei. greu de transpus în ac\iunea public`. economia de pia\`). liberalismul. cel`lalt face referiri confuze. oficiile de consultan\` ]i „lobby“. Este un spa\iu public unde func\iile statului sunt de\inute de mai multe instan\e opera\ionale. dintre care 21 sunt limbi oficiale ale U. Constitu\ia European`). În cazul cet`\eniei.Aceasta ofer` noi oportunit`\i de manifestare a drepturilor ]i libert`\ilor. Aceast` tez` este confirmat` atât de sociologia politic` ]i psihologia social`. structurile de dialog social ]i civic). politicile comunitare ]i tratatele Uniunii. companiile suprana\ionale. sindicatele. institu\iile europene. • prin cet`\enia european`. parteneriatul social.. dar se poate baza doar pe suportul economic. Este un domeniu al ac\iunii politice unde actorii tradi\ionali (parlamentele ]i partidele politice) împart puterea cu noile centre de influen\` precum agen\iile specializate. Reamintim faptul c` teza principal` sus\inut` în capitolul anterior a fost cea a rela\iei dintre tipul de organiza\ie ]i identitate. În situa\ia nou` a Uniunii Europene. nu numai c` este recent. 125 . • cet`\enia european` este mai mult un ideal decât o realitate. în interiorul c`rora drepturile ]i responsabilit`\ile pot fi opera\ionalizate). mass-media.

presupune interac\iunea institu\iilor suprana\ionale cu actorii na\ionali. se adaug` proiectele finan\ate de U. Noua ordine introdus` de guvernan\a european` este o alternativ` istoric` la organizarea ierarhic`. sub forma re\elelor transfrontaliere. Uniunea European` nu este un stat suprana\ional care s` practice un sistem parlamentar de guvernare.E. apartenen\`.E. Interesul atât de mare pentru cet`\enia european`. pe care mul\i o întrev`d ca solu\ie organiza\ional`. Chiar ]i federa\ia european`. drepturile omului ]i cet`\enia. în aceast` aparent` confruntare de idei. În ultim` instan\`. asupra celor doi factori ai construc\iei culturale a „europeniz`rii“. dezbaterile privind „reforma institu\ional`“ nu se refer` doar la democratizarea U. Ideea de guvernan\` pluralist`. Aceast` arhitectur` politic` se baza pe trei pilieri. consultan\` ]i „lobby“. U. mass-media). Floren\a. nu va fi identic` cu cea care func\ioneaz` în Germania. ca ]i în cazul Constitu\iei Europene. Bruxelles.. implicarea diverselor institu\ii politice (nu doar a statului na\ional). participarea actorilor non-guvernamentali (ONG-urile. realizat` începând cu revolu\ia industrial` ]i afirmarea na\iunilor ca identit`\i colective dominante. este legat de problemele-cheie ale suveranit`\ii ]i viitorului statului na\ional. Strasburg. în continuare. Democra\ia european` nu reproduce modelul statului na\ional. Mai exact. pe care am discutat-o în modulul IV. anume statul na\ional. unde deciziile se iau prin negocieri ]i cooperare. SUA sau Belgia. în care nici statele na\ionale nu mai sunt suficient de autoritare ca s` monopolizeze deciziile cele mai importante ]i nici institu\iile europene nu au for\a politic` ]i legal` a unui stat suprana\ional. ceea ce presupune descentralizarea deciziei. f`r` s` se mai recurg` la mijloacele coercitive ale guvern`rii. centralizat` ]i etatist` instituit` de statele na\ionale. Este o ordine bazat` pe metoda comunitar` a consensului. nu este cea a câtorva drepturi suprana\ionale. ne vom ocupa mai pe larg de cultura organiza\ional` a guvernan\ei europene ]i de oportunit`\ile create pentru formarea cet`\eniei europene ca statut. consider`m oportun s` insist`m. 14 126 . centrele de expertiz`. a proiectelor transna\ionale ]i a integr`rii economice. aplicat unui consor\iu de state suverane. aspir` s` devin` Practic. Optând pentru aceast` form` de organizare social` ]i politic`. Este o metod` de organizare consensual`. Miza cet`\eniei europene.E. în acest context extrem de complicat. ea apare deja ca domeniu de studiu în universit`\ile din Bruges. participare politic` ]i identitate colectiv`. „studiile europene” constituie un numitor comun al tuturor universit`\ilor europene (fie sub forma unui pachet de op\iuni. ad`ugate mai degrab` din ra\iuni psihologice (inocularea ideii de unitate) decât din considerente politice ]i juridice. Cultura organiza\ional` a acestei noi ordini politice poate fi caracterizat` prin patru elemente: a) Guvernan\a multi-centric` ]i pluralist`.E. La acestea. prin interdependen\a institu\iilor europene cu actorii na\ionali ]i prin convergen\a de facto. respectiv organiza\ia ]i identitatea. În aceast` perspectiv`. este de fapt întreaga ordine politic` a modernit`\ii. fie printr-un curs interdisciplinar sau prin departamente specializate). Aceast` metod` presupune c` uniunea politic` se realizeaz` prin acordul între state suverane. precum ]i centrele de cercetare ]i monitorizare a „europeniz`rii”. Torino ]i Berlin.Aceast` situa\ie inedit` constituie deja o provocare pentru ]tiin\ele sociale ]i politice. de unde ]i interesul major pentru cet`\enia european` ca domeniu de studiu în universit`\i14. ci vizeaz` multe aspecte domestice pe care guvernan\ii ar fi fost nevoi\i s` le trateze cu sau f`r` existen\a U. ]i activitatea Celulei de Prospectiv` a Comisiei. Ceea ce este în joc. Cât despre „cet`\enia european`”. inspirat` din conceptul de „consciational democracy“ al lui Lijphart (1999).

grupurile feministe. patru organiza\ii paneuropene sunt deja reprezentate la Bruxelles ]i pe lâng` Curtea European` de Justi\ie. Aceast` informalizare a rela\iilor oficiale este un pas important spre formarea comunit`\ii politice ]i a coeziunii organiza\ionale care stau la baza cet`\eniei europene. s-a creat Confedera\ia European` a Sindicatelor (ETUC) în 1973. ac\iunile de solidaritate cu Lumea a Treia etc. ace]ti autori identific` trei mari domenii unde se formeaz` noii actori europeni: • sindicalismul transna\ional – în prezent. barierele actuale sunt îns` la nivel na\ional. ac\iuni de captare a bun`voin\ei („confidence-building“). p. negocieri. comune tuturor societ`\ilor europene. Într-un studiu exhaustiv consacrat acestei chestiuni. permite armonizarea drepturilor sociale ale „cet`\eniei industriale“ la nivel european. unde legisla\ia ]i modul de organizare sunt extrem de rigide. 29). • mi]c`rile regionale au început s` se organizeze fie la nivel global (Asocia\ia European` a Regiunilor). 100) nume]te „dezinstitu\ionalizarea lu`rii deciziei“ se refer` la procesul de consultare ]i negociere direct` între indivizi ]i noii actori colectivi. se deta]eaz` de ierarhia social` ]i trateaz` probleme transversale. Marks ]i MacAdam (1998. asocia\ii de profesioni]ti ]i institu\ii suprana\ionale pune dubla problem` a coeren\ei ]i a responsabilit`\ii: cum se asigur` coeziunea organiza\ional`. Alte exemple sunt „Comitetul Economic ]i Social“ (organiza\ie european` de parteneriat social) ]i consor\iile inter-regionale (de exemplu. Benz constat` c` astfel de rela\ii informale au început s` apar` ]i în cazul colabor`rii dintre Consiliu ]i Parlamentul European. prin multiplicarea workshop-urilor ]i a reuniunilor informale. 127 . • „noile mi]c`ri sociale“ (NMS) care. direct. Pentru a contracara aceast` evolu\ie. 104) consider` c` politicile sociale europene sunt domeniul cel mai propice pentru parteneriat ]i dialog social. în timp ce sindicatele sunt tot mai fragmentate ]i limitate la cadrul na\ional. Aceste forme corporatiste de actori sociali sunt descentralizate ]i relativ autonome. Pentru unii autori (Guibernau. agen\iile ]i parteneriatele sociale (Streeck ]i Schmitter.. 129). reprezentând peste 40 de federa\ii ]i peste 20 de \`ri. ci de la interac\iunea persoanelor ]i a elitelor. o form` de organizare transfrontalier` a muncitorilor (echivalent` sindicatelor) care.prima „network society“ din istorie (Tallberg. fie sub form` de grupuri de interes ]i consor\ii. cine ]i cum r`spunde în fa\a cet`\enilor din moment ce luarea deciziei este atât de dispersat`? b) Emergen\a unor noi actori colectivi. influen\e. mi]c`rile anti-nucleare. p. a]a cum sunt „policy networks“ (Rhodes. 1990). alian\e. discursuri carismatice. Iat` câteva exemple: mi]c`rile ecologice. 2003). jocuri cu roluri. spre deosebire de „vechile“ forme (Inglehart. au libertate de mi]care ]i sunt competente în anumite domenii ale vie\ii publice. Luarea deciziei nu mai este strict interguvernamental`: ea comport` rela\ii interpersoanle. 1991). exist` paradoxul dup` care firmele devin tot mai multina\ionale. sindicate. 2001. dup` Streeck (2001. interesant este faptul c` regiunile au personalitate juridic` (se pot angaja în nume propriu. p. aceast` asociere atipic` între guverne. 2000). Alpi-Adria). „lobby“ politic. f`r` s` mai treac` prin controlul central) ]i au format propriile structuri opera\ionale (de exemplu. c) Informalizarea deciziei sau ceea ce Benz (2003. p. centre de „lobby“ ]i rela\ii cu publicul). Pozi\iile de negociere nu sunt neap`rat interstatale ]i nu pleac` de la raporturi de putere. Un exemplu este cel al „European Works Council“. organiza\ii cet`\ene]ti.

protec\ia împotriva subculturilor etc. incluse în reglement`ri care nu se refer` direct la euro-cet`\enie. 128 . • apartenen\a la o comunitate politic` ]i cultural` care nu mai este legat` în mod necesar de na\iune ]i teritoriu. ceea ce trebuie realizat mai întâi este consolidarea organiza\ional` a „Euro-polity“ astfel încât cet`\enia european` s` devin` un concurent puternic pentru cet`\enia na\ional`. recunoscute ]i la nivelul Uniunii. ca organiza\ie politic`. municipalit`\ile) ]i a institu\iilor europene specifice (Ombudsman.. aceast` m`sur` ar da legitimitate ]i ar atrage aten\ia asupra U. 109). cet`\enia european` este o variant` a tipului ideal de cet`\enie prin ajust`ri conjuncturale care vizeaz` urm`toarele aspecte: • egalitatea în drepturi pentru to\i cet`\enii U. nu au reu]it totu]i s` impun` cet`\enia european` ca o identitate colectiv` atr`g`toare. Statutul de cet`\enie european` deschide accesul la alte drepturi. a disp`rut în cazul euro-cet`\eniei. r`mâne ca un supliment la „polity“ na\ional. • na\ionalitatea este dublat` de cet`\enia U. este vorba de drepturi egale pentru to\i cet`\enii statelor na\ionale. Cet`\enia U.d) Adaptarea normelor de civitate la contextul specific al cet`\eniei europene. capabil` s` capteze identificarea politic` a cet`\enilor. Curtea European` de Justi\ie)..E. standardele minimale de s`n`tate ]i siguran\` social`. a tradi\iilor ]i a simbolisticii aferente. Dup` Brubaker (apud: Schmitter. • loialitatea nu se mai exprim` prin disponibilitatea la sacrificiu în interesul „patrieimam`“.E. astfel încât cet`\enii statelor membre au o dubl` cet`\enie (na\ional` ]i european`). aceast` form` sacralizat` de loialitate. p. spune Schmitter (2001. • folosirea sistemelor indirecte (vot electronic) ]i introducerea deliber`rii colective (de exemplu.. astfel încât cet`\enii s` aib` mai multe informa\ii despre candida\i. • beneficiile individuale de pe urma cet`\eniei europene nu sunt foarte conving`toare (drepturile suprana\ionale nu influen\eaz` foarte mult via\a zilnic` a cet`\enilor). euro-cet`\enia este o condi\ie favorizant` pentru alte drepturi prev`zute în reglement`rile specializate referitoare la egalitatea de gen. care va fi capabil` s`-]i dezvolte ulterior propria identitate colectiv`. protec\ia mediului. • participarea la activitatea unit`\ilor subna\ionale (de exemplu. drepturile consumatorilor. În acest scop. ac\iunea politic` trebuie s` sus\in` cu prioritate organiza\ia. Solu\ia const` nu în a începe cu inventarea miturilor identitare. Schmitter avanseaz` ]ase propuneri de reform` politic` vizând relansarea interesului pentru cet`\enia european`: • organizarea unor referendum-uri na\ionale o dat` cu alegerile europene. 88). prin forum-uri Internet). regiunile. Parlamentul European. cu toate acestea. p. fiind incapabil` s` rezolve problema legitimit`\ii ]i democra\iei europene.E. 2001. Aceste modific`ri ale tipului ideal de cet`\enie. practicile competi\ionale între firme.E. tratamentul angaja\ilor sezonieri sau pe termen redus. Cu alte cuvinte. Dup` Schmitter.E. sus\inut` de serviciul militar obligatoriu. asisten\a medical` a persoanelor care se deplaseaz` în interiorul U. ea este înlocuit` de ritualuri pur simbolice (salutul drapelului sau respectul imnului) ]i de „patriotismul constitu\ional“ al lui Habermas. • introducerea unui dublu sistem de votare pentru Parlamentul European: pe liste de partid ]i pe liste individuale.

drepturile consumatorului. îndoctrinarea sau exorcizarea. Pe de o parte. aceste drepturi ar fi complementare celor din genera\ia 1a ]i a 2a. nu dispunem de un proiect la fel de mobilizator pe baza c`ruia s` se construiasc` identitatea colectiv` a U. pa]aportul etc. Cet`\enia european` trebuie s` reprezinte activitatea unei comunit`\i inclusive care func\ioneaz` într-un spa\iu public transna\ional. la Conven\ia European` a Drepturilor Omului.E. Aspectele intervenite ulterior.aderarea U. • legiferarea statutului „Euro-denizens“. drepturile sociale. cet`\enia european` ar fi un statut juridic acordat nu numai „comunity nationals“. Aceast` identitate va dep`]i stadiul actual de „market membership“. 129 . prin imitarea sistemelor de identificare na\ional`. Ele vizeaz` înt`rirea „Euro-polity“ ca organiza\ie de integrare politic` ]i. ar c`p`ta responsabilit`\i efective în gestionarea acestei zone de „non-citizenship“.E. respectiv participarea politic` ]i justi\ia social`. drepturile culturale. care continu` s` monopolizeze activit`\ile civice ]i politice. istoria ]i geografia na\ional`. care tr`iesc în afara Uniunii. devenind astfel eligibil` pentru Curtea European` a Drepturilor Omului cu sediul la Strasburg. guvernan\ii au folosit educa\ia ca un mijloc de influen\` social`. Ea va fi efectiv` doar în momentul în care va îndeplini toate criteriile cet`\eniei ]i va fi capabil` s` capteze adeziunea cet`\enilor cel pu\in în aceea]i m`sur` ca cet`\enia na\ional`.E. Pentru moment. protejate de instrumentele na\ionale.) introduse artificial. implicit. pentru c` identitatea colectiv` a U. drepturile copilului. ca suport al form`rii noii identit`\i colective. Educa\ia pentru cet`\enie european` nu mai poate opera în acelea]i condi\ii.E. viitorii cet`\eni au fost sensibiliza\i în favoarea virtu\ii civice ]i a loialit`\ii fa\` de statul-na\iune. Prin instruire. specifice spa\iului public european. acest demers trebuie completat prin codificarea drepturilor din genera\ia a 3a ]i a 4a (de exemplu. • garantarea cet`\eniei europene pentru descenden\ii cet`\enilor statelor membre ale U. ci ]i azilan\ilor politici. dar ]i un mediu pentru socializarea politic` precoce. drepturile ecologice). de exemplu. refugia\ilor de r`zboi. • 4. Ea nu se reduce la cele patru drepturi suprana\ionale recunoscute de Tratatul de la Maastricht ]i nici nu se limiteaz` la simbolurile „europene“ (drapelul. Ea va ocupa treptat spa\iul transna\ional al societ`\ii europene prin valorificarea celui mai recent mit identitar: mitul cet`\eanului. imnul. în schimb. }coala a fost spa\iul cultural în care s-a înv`\at limba. Îndeosebi în epoca modern`. Este un mit care a mobilizat energiile populare în perioada form`rii na\iunilor ]i a reu]it s` confere legitimitate statelor na\ionale pe baza unui contract social foarte simplu: cet`\enii primesc drepturi garantate ]i recunoscute de stat care. înv`\`mântul na\ional. au f`cut ca cet`\enia s` devin` piatra de încercare a politicilor publice ]i m`sura capacit`\ii statelor na\ionale de a gestiona echilibrul dintre drepturi ]i responsabilit`\i. Rolul educa\iei Formarea con]tiin\elor individuale ]i colective se face cel mai temeinic prin educa\ie. prozelitismul. În formarea na\iunilor. a persoanelor care nu au acces la drepturi pentru c` nu au statutul de cet`\ean na\ional. Cet`\enia european` este mai mult decât suma cet`\eniilor na\ionale. secularizat ]i accesibil a fost un instrument activ în inculcarea sentimentului na\ional. nu a devenit înc` un referen\ial politic capabil s` concureze spa\iul public na\ional. mai eficace decât recursul la for\`. solicitan\ilor de reziden\` iar U.E. Toate aceste m`suri au drept scop s` fac` din cet`\enia european` o alternativ` ]i nu un derivat al cet`\eniei na\ionale. cere loialitate ]i respectarea obliga\iilor civile.

chiar prin materii aparte dedicate studiilor europene. pentru prima oar` în istoria U. „dimensiunea“ a c`p`tat un contur mai precis. securitatea. astfel încât s-a sim\it nevoia unor dezvolt`ri mai consistente. politicienii ]iau adus aminte de educa\ie. Mai mult. Ca de obicei în situa\iile de criz` (vezi ]ocul Sputnik-ului ]i efectele sale asupra educa\iei americane sau mobilizarea na\ional` prin educa\ie în Japonia postbelic` ]i în perioada Meiji). care se refer` la con\inuturile ]i materiile care studiaz` diversele aspecte ale societ`\ii europene. se pot identifica trei momente de referin\`. La început prin procese spontane. începând cu Summit-ul de la Lisabona (2000). Programele Leonardo ]i Socrates). studiul limbilor str`ine ]i al „acquis“-urilor. în „Carta Noii Europe“ (adoptat` o dat` cu Tratatul de la Maastricht). conform Tratatului Uniunii. de cooperare direct` între institu\iile de înv`\`mânt (Procesul Bologna. cultura ]i tineretul). Procesul de la Bologna ]i Strategia de la Lisabona. se preocup` de rela\ia sa cu cet`\enii ]i î]i asum` politici care alt`dat` erau l`sate în apanajul exclusiv al statelor na\ionale (educa\ia. În acest proces de valorificare a educa\iei în construc\ia european`. care vizeaz` formarea identit`\ii ]i cet`\eniei europene. • educa\ia despre Europa. Aceast` contradic\ie dintre nevoia de educa\ie pro-european` ]i absen\a politicilor comunitare în acest domeniu a devenit preocupant` la sfâr]itul anilor ’90. Introdus` în 1983 printr-o recomandare a Parlamentului European. educa\ia ]i cultura r`mân atribute definitorii ale statului na\ional. educa\ia este în atribu\ia statelor membre. Chiar dac` nu se refer` direct la cet`\enia european`. respectiv introducerea dimensiunii europene. Adi\ionarea acestor specifica\ii la edificiul na\ional al educa\iei nu a mai corespuns a]tept`rilor. practic. circumscrise jurisdic\iei statelor membre. • educa\ia pentru Europa.. ap`rarea. Acest din urm` aspect a devenit o prioritate în programele de cooperare în domeniul educa\iei. b) Procesul de la Bologna Este vorba de o mi]care ad hoc a universit`\ilor europene în favoarea unei „Arii Europene a Înv`\`mântului Superior“. Ea nu face obiectul unei politici comune. cercet`rii ]i tineretului.E. 149-150 din Tratatul Uniunii. priorit`\i strategice ale politicilor europene.Pe de alt` parte. a 130 . rela\iile interna\ionale). dimensiunea european` desemna o finalitate ad`ugat` politicilor na\ionale în domeniul înv`\`mântului ceea ce. În condi\iile dubl`rii bugetului comunitar pentru educa\ie ]i tripl`rii fondurilor pentru cercetare în exerci\iul 2005-2008. recunoa]terea calific`rilor) incluse în art. se traduce prin teme ]i con\inuturi europene în cadrul unor materii precum geografia ]i istoria. aceste momente sunt importante pentru formarea prin educa\ie a con]tiin\ei europene ]i a identit`\ii politice corespunz`toare. educa\ia ]i formarea profesional` au primit tot mai mult sprijin comunitar. cu excep\ia unor competen\e legate de libertatea de circula\ie a persoanelor (dreptul la educa\ie al copiilor lucr`torilor migran\i. Aceasta presupune armonizarea politicilor. Ea înseamn`: • educa\ia în Europa. este de a]teptat ca educa\ia pentru cet`\enie european` s` beneficieze de o sus\inere masiv`. care pune accentul pe apartenen\a la un spa\iu cultural comun. În baza subsidiarit`\ii. educa\ia ]i cultura au devenit. Cele trei demersuri la care ne vom referi în continuare sunt rezultatul unei schimb`ri de atitudine în favoarea educa\iei ]i form`rii profesionale la nivelul Uniunii care începe s` se comporte ca un stat suprana\ional: ]i-a creat un aparat birocratic organizat pe domenii ale politicilor publice (inclusiv educa\ia. a structurilor. Începând cu 1993. când s-a constatat o r`mânere în urm` a Europei fa\` de principalii s`i concuren\i (SUA ]i Japonia). a) Dimensiunea european` Ideea de „dimensiune“ evoc` deschiderea european` a sistemelor educative na\ionale.

curriculum. unde un semestru = 30 credite. 131 . management ]i finan\are). „Europenizarea“ se extinde astfel la toate sectoarele. pe de o parte.modului de recunoa]tere a studiilor universitare. respectiv: • îmbun`t`\irea calit`\ii ]i eficien\ei sistemelor de educa\ie ]i formare profesional` din cadrul U. • facilitarea accesului la sistemele de educa\ie ]i formare din statele membre.. c` U. care s` înlocuiasc` sistemul de notare de la 1 la 10. similar` înv`\`mântului superior american. „Bachelor“ sau „undergraduate“ cu durata de 3 ani) ]i nivelul Master („graduate“) cu durata de 2 ani. sub numele generic „Strategia de la Lisabona“. • un sistem transferabil de credite (de exemplu. formarea profesorilor. Aceste tendin\e exprim` interesul statelor membre ]i al U. Cum sistemele na\ionale de înv`\`mânt sunt foarte variate (structuri. de exemplu. • prin adoptarea unor standarde comune de performan\` („indicators and benchmarks“) care s` permit` evaluarea dup` criterii comune. ECTS sau Sistemul European de Credite Transferabile). inclusiv România) antreneaz` schimb`ri de substan\`. c) Strategia de la Lisabona Consiliul European de la Lisabona (2000) a proclamat.. prin European Network of Quality Assurance in Higher Education. prin programele TEMPUS ]i ERASMUS). pentru prima dat` în istoria U.E. c` educa\ia ]i cultura devin priorit`\i ale politicilor comune. doctoratul va fi al 3-lea ciclu universitar. „foaia matricol`“). s-a convenit s` se men\in` aceast` diversitate dar s` se ob\in` convergen\a ]i armonizarea politicilor educa\ionale pe dou` c`i: • prin stabilirea unor obiective comune. s-au fixat trei obiective strategice. aceste evolu\ii ne arat`. inclusiv la cele considerate alt`dat` ca atribu\ii inviolabile ale statului na\ional. tipuri de institu\ii. 45 ore s`pt`mânal = 2 credite dintre care 30 ore de interfa\` (cu prezen\`) ]i 15 ore de lucru individual. • deschiderea sistemelor de educa\ie ]i formare c`tre societate. respectiv: • un sistem comparabil de diplome ]i acte de studii (de exemplu. care s` cuprind` dou` cicluri. legisla\ie. respectiv licen\a (ciclul inferior. comparabilitatea ]i planificarea unor ac\iuni comune. F`r` îndoial`. c` statul na\ional nu mai este singur pe arena public` ]i c` este nevoit s` împart` puterea ]i responsabilitatea cu al\i parteneri. actori ]i stiluri manageriale. ca în România) ]i va avea o durat` de 3 ani. echivalent pentru toate universit`\ile europene. Cele 6 obiective ale Procesului de la Bologna (validat în 1999 prin sus\inerea oficial` a mini]trilor de resort din \`rile semnatare.E.E. tinde s`-]i asume toate prerogativele unei entit`\i politice func\ionale. • cooperarea în materie de asigurare a calit`\ii. pe de alta. de a sus\ine demersurile de integrare politic` prin ac\iuni tot mai consistente în domeniul educa\iei ]i form`rii profesionale. • o structur` echivalent`. examene ]i certificate. afla\i în afara teritoriului na\ional. • promovarea studiilor europene ]i a educa\iei pentru Europa. ceea ce dep`]e]te cu mult simpla „dimensiune“ injectat` în sistemele na\ionale. inclus în înv`\`mântul superior (nu va mai fi considerat înv`\`mânt postuniversitar. realizate îns` printr-o mare diversitate de programe. • intensificarea mobilit`\ii studen\ilor ]i a cadrelor universitare (de exemplu. Ca urmare.E. ECTS presupune o scar` unic` de evaluare cu ]apte calificative.

cet`\enia european` trebuie în\eleas` în primul rând ca o identitate politic`. legislativul ]i juridicul). ea conserv` sensul ini\ial al cet`\eniei. care asigur` liantul politic ]i cultural între statele membre.. Acestea nu sunt îns` drepturi subiective. în sensul juridic al termenului (ele nu stabilesc o rela\ie juridic` între cet`\eni ]i Uniune). De]i a înv`\at înc` din ]coal` c` cet`\enia nu are existen\` juridic` decât în interiorul propriului stat. Ca în orice sistem federal. în deplin` logic` federal`. scena politic` a democra\iei europene ofer` ]anse de participare îndeosebi pentru elite. de subsidiaritate ]i pluralism institu\ional. euro-scepticismul ]i non-participarea. statele na\ionale accept` totu]i deciziile unor institu\ii suprana\ionale care le limiteaz` suveranitatea. prin rela\ii manicheiste între stat ]i societatea civil`. democra\ia european` este prea complicat`. întreprinz`tori ]i tehnocra\i. 132 . Ea este pluralist`. Spre deosebire de identitatea cultural` european`. Aceast` nou` form` de organiza\ie nu se mai reduce la stat ]i la polaritatea putere-opozi\ie. cu o educa\ie multicultural` ]i dispuse la mobilitate. cet`\enia european` desemneaz` un nou tip de identitate colectiv`. în concluzia acestei lucr`ri. valorile ]i patrimoniul cultural comun al popoarelor europene. s` m`reasc` clivajele ]i s` încurajeze inechitatea. ca rela\ie direct` între cet`\enii statelor membre ]i Uniune. XIX. Cet`\eanul de rând este derutat de faptul c`. a]a cum am v`zut. practici diplomatice ]i structuri federaliste. a]a cum a ap`rut în interiorul frontierelor juridice ale statului na\ional. spre deosebire de aportul mobilizator ]i egalitar al cet`\eniilor na\ionale. Altfel spus. cu demarcarea spa\iului public în care se va desf`]ura ac\iunea cet`\enilor europeni. toate acestea într-un ansamblu compozit greu de explicat prin reperele anterioare. Acest proces. Pe de o parte. de]i guvernele na\ionale r`mân puternice ]i foarte vizibile. ireductibil` la suma societ`\ilor ]i statelor na\ionale. În acest sens. care se refer` la istoria. multicentric` ]i pe mai multe niveluri. În sfâr]it. trebuie s` înceap` cu organiza\ia politic`.CONCLUZII Statutul Uniunii Europene provoac` pentru moment confuzie. între acestea ]i institu\iile suprana\ionale. În schimb. reprezentat` de o cultur` politic` comun` care trebuie construit` ]i inventat` printr-un proces similar form`rii statelor na\ionale în sec. Pe de alta. între entit`\i politice autonome. cet`\enia european` este ambigu`. Apare astfel riscul ca cet`\enia european`. caracterizat prin cele trei puteri clar definite (executivul. unde drepturile se aplic` direct cet`\eanului (f`r` filtrul decizional al entit`\ilor intermediare). de coabitare a dreptului comunitar cu reglementarea interguvernamental`. marginalizarea. într-o structur` reticular` complet diferit` de sistemul centralizat ]i ierarhizat al statului na\ional. Cet`\enia na\ional` s-a format în interiorul spa\iului public na\ional. Ea aduce un amestec ciudat de principii. între guvernan\i ]i opozi\ia politic`.E. cet`\eanul trebuie s` admit` c` exist` un corp de drepturi europene ]i instrumente de protec\ie care se aplic` direct. ci principii de cooperare pe orizontal`. pentru persoanele poliglote. Este identitatea U. statutul de cet`\ean european desemneaz` drepturile cet`\eanului ca membru al propriului stat ]i al Uniunii. a fi cet`\ean al Uniunii presupune s` fii membrul unei noi comunit`\i politice. chiar dac` cercet`torii în ]tiin\ele sociale ]i politice sunt entuziasma\i de faptul c` au lansat un nou termen: guvernan\a multipl`.

133 . am considerat interesant ]i oportun s` introducem conceptul integrator de cet`\enie european` în formarea studen\ilor în ]tiin\ele sociale ]i politice.Uniunea European` este o provocare pentru ]tiin\ele sociale ]i politice tocmai prin caracterul s`u inedit ]i contradictoriu. la fel de complexe ]i dificil de încadrat. „societatea civil`“. Ea nu se limiteaz` la termenii specifici statului. nici un participant nu mai este atât de puternic încât s`-i domine autoritar pe ceilal\i. „drepturile omului“. astfel încât este nevoie de alte încerc`ri explicative. facilit`\i economice. Hibridul juridic al Uniunii ca îmbinare între dreptul interna\ional ]i dreptul comunitar. ]i nici nu mai poate fi explicat` prin logica guvern`rii. R`mâne ca proiectul de integrare politic`. Dezbaterea pe care am ini\iat-o în acest curs poate deschide accesul spre concepte înrudite. utile în via\a de zi cu zi a viitorilor cet`\eni europeni. de alte cercet`ri. În sistemul de guvernan\` pluralist` al Uniunii. Puterea este descentralizat`. dar ]i concepte opera\ionale. precum „europenizarea“. „identitatea european`“. El nu mai poate fi cuprins prin tiparele obi]nuite. început în anii ’90. nici chiar la versiunea sa federal`. între un stat federal ]i o organiza\ie suprana\ional`. „societatea reticular`“. împ`r\it` între o multitudine de actori na\ionali ]i europeni. dar ]i prosperitate. de alte concepte. comerciale ]i financiare f`r` precedent. este greu de conceptualizat. s` definitiveze acest proces. „globalizarea“ etc. „guvernan\a“. Tocmai din acest motiv. Aceast` form` de organiza\ie politic` decurge din noua ordine european` care a reu]it s` aduc` nu numai stabilitate. Acestea sunt nu numai provoc`ri intelectuale de mare atractivitate. ceea ce incit` la cooperare ]i formarea parteneriatelor.

participare. oraş) naţionalitate. patriotism (watan = pământ. naţionalitate patriotism (atuul = patriot). cetate. naţionalitate loialitate şi obedienţă faţă de comunitate şi legea tradiţională (romani criss = tribunalul tradiţional) apartenenţă. obligaţii civice naţionalitate naţionalitate. teritoriu. patrie) ‫اطواطف‬ 134 . statut civil naţionalitate statut civil. naţionalitate naţionalitate apartenenţă. naţionalitate patriotism statut civil cetăţenie. statut juridic statutul de cetăţean. statut juridic statut juridic naţionalitate cetăţenie. naţionalitate loialitate şi obligaţii drepturile civile. apartenenţă statut civil apartenenţă (občia = comunitate). statut juridic patriotism. statut civil cetăţenie.ANEXA I – SENSUL DAT CET~|ENIEI ÎN DIVERSE CONTEXTE CULTURALE Ţara ARMENIA AUSTRIA AZERBAIJAN BOSNIA ŞI HERZEGOVINA BULGARIA CHINA CROAŢIA REPUBLICA CEHĂ ESTONIA FINLANDA FRANŢA GEORGIA GERMANIA GRECIA ITALIA KAZAHSTAN KIRGHISTAN LETONIA MALTA MAREA BRITANIE OLANDA POLONIA ROMÂNIA RUSIA SERBIA SLOVACIA SLOVENIA SPANIA SUEDIA TURCIA UCRAINA UNGARIA LIMBA ROMANI LIMBA ARABĂ Denumirea kaghokatsintyum Staatsbürgerschaft vatandaslig državljanstvo grajdanstvo državljanstvo občanstvi kodakondsus kansalaisuus citoyenneté nokalaksoba Staatsangehörigkeit Staatsbürgerstatus Υπυκοότυτα (ipikootita) cittadinanza atuldyk grajdanstvo atuulduk pilsoniba cittadinanza citizenship burgerschap obywatelstwo cetăţenie grajdanstvo državljanstvo grajdanstvo občianstvo državljanstvo ciudadania medborgare vatandaşlik gromadyanstvo allampolgársag romaniphen al mwatana Semnificaţia statut civil. statut juridic statut politic şi juridic. titular de drepturi apartenenţă. identitate. apartenenţă statut juridic. participare politică apartenenţă la polis naţionalitate. naţionalitate cetăţenie. loialitate faţă de stat statut juridic. ansamblu de drepturi şi obligaţii naţionalitate apartenenţă. statut politic şi juridic apartenenţă. naţionalitate statut civil. naţionalitate naţionalitate. naţionalitate cetăţean al statului (borg = burg.

de a argumenta ]i a exprima un punct de vedere) 135 . rela\iile interna\ionale Competen\e intelectuale reprezint` opera\iile mintale care ajut` înv`\area standardelor de con\inut. institu\iile publice. regulile ac\iunii politice ]i ale exercit`rii libert`\ii individuale • cuno]tin\e despre lumea contemporan` • competen\e de natur` procedural`: abilitatea de a argumenta ]i dezbate. Ele se definesc prin urm`toarele verbe: • a identifica • a descrie • a explica • a evalua o pozi\ie (o idee sau o afirma\ie) • a lua pozi\ie (fa\` de mai multe op\iuni) • a ap`ra o pozi\ie (un punct de vedere) Competen\e de participare • capacitatea de a influen\a politica ]i deciziile prin ac\iuni colective • exprimarea clar` a intereselor în aten\ia deciden\ilor ]i politicienilor • construirea de coali\ii.ANEXA II – COMPONENTELE CULTURII CIVICE Civitas (1994) Standarde de con\inut cuno]tin\ele de baz` despre valorile ]i principiile democra\iei. politicilor ]i opiniilor • deprinderi de comunicare (capacitatea de a ra\iona. realizarea compromisului ]i c`utarea consensului • gestiunea conflictelor Audigier (1998) Competen\e cognitive • cuno]tin\e privind legisla\ia ]i activitatea politic`: regulile vie\ii colective. de a reflecta ]i evalua argumentele ]i ac\iunile altora • cunoa]terea principiilor drepturilor omului ]i ale cet`\eniei democratice Competen\e sociale (necesare co-cet`\eniei) • capacitatea de a convie\ui • capacitatea de a coopera • capacitatea de a rezolva conflictele pe baza legilor ]i principiilor democra\iei • capacitatea de a lua parte la dezbaterea public` Veldhuis (1997) Cuno]tin\e de baz` • democra\ia ca valoare ]i regim politic • cet`\enia democratic` • func\ionarea democra\iei • influen\a societ`\ii asupra indivizilor • decizia politic` ]i legislativ` • drepturile ]i obliga\iile cet`\ene]ti • rolul partidelor politice ]i al grupurilor de interes • participarea la luarea deciziilor • modul de influen\are a politicilor publice • problemele curente ale politicilor publice Atitudini ]i opinii • interesul fa\` de problemele sociale ]i politice • identitatea na\ional` • atitudinea fa\` de democra\ie ]i cet`\enie • încrederea în institu\iile politice • loialitatea • toleran\a ]i recunoa]terea prejudiciilor • respectul fa\` de ceilal\i • valorificarea identit`\ii europene • ata]amentul fa\` de valorile democra\iei europene Competen\e intelectuale • colectarea ]i valorificarea informa\iei din diverse media • abordarea critic` a informa\iei. via\a civic`. drepturile ]i responsabilit`\ile cet`\eanului. guvernarea democratic`. sistemul politic (american). distribuirea puterilor în societatea democratic`. negocierea.

obligatorie materie distinct`. obligatorie materie distinct`. examen obligatoriu la sfâr]itul ]colariz`rii Nivelul de înv`\`mânt primar (clasele I-IV) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-VIII) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele IX-X) primar (clasele I-VI) secundar (clasele VII-X) primar ]i secundar (clasele I-VII) secundar (clasa a VIII-a) secundar (clasele IX-X) primar secundar (ISCED 2 ]i 3) primar ]i secundar secundar (clasa a IX-a) secundar (clasele VIII-XI) Abordarea materie distinct`. obligatorie Timpul alocat 5% din orele de predare 4% din orele de predare 11% din orele de predare „blocuri” transcurriculare . obligatorie materie distinct`.ANEXA III – EDUCA|IA CIVIC~ ÎN CURRICULUM-UL FORMAL DIN |~RILE EUROPENE |ara Albania Denumirea educa\ie civic` educa\ie civic` educa\ie civic` Andorra Armenia ]tiin\e sociale ]tiin\e sociale ]i umane competen\e cotidiene drepturile omului statul de drept Austria Azerbaijan educa\ie civic` istorie ]i educa\ie civic` instruire civic` studii constitu\ionale omul ]i societatea Belgia Comunitatea francofon` Comunitatea flamand` Bulgaria educa\ie civic` educa\ie cet`\eneasc` ]tiin\e sociale ]i educa\ie civic` primar ]i secundar primar ]i secundar primar ]i secundar (clasele I-XII) teme transcurriculare teme transcurriculare combina\ie de con\inuturi transcurriculare ]i materie distinct` cercuri tematice o or` pe s`pt`mân`. obligatorie integrat` integrat` integrat` materie distinct`. obligatorie abordare transcurricular` nou` materie obligatorie transcurricular` materie distinct`. obligatorie materie distinct`.

obligatorie facultativ` Elve\ia Estonia Federa\ia Rus` studii sociale educa\ie social` educa\ie social` introducere în educa\ia civic` ]i juridic` materiile asociate dreptului (dreptul ]i politica. obligatorie non-obligatorie. dreptul ]i politica. instruirea civic`.|ara Denumirea omul ]i lumea Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a XII-a) primar (clasele I-VI) primul ciclu de înv`\`mânt secundar sau gimnazial (clasele VII-IX) primar ]i secundar (clasele I ]i IX) primar ]i secundar (clasele I-IX ]i XXII) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XII) primar ]i secundar primar (clasa a IV-a) secundar (clasele IX ]i XII) primar (clasele I-IV) primar (clasele I-IV) op\ional` Abordarea Timpul alocat Cipru studii sociale istorie. obligatorie materie distinct`. integrat` materie distinct`. instruirea civic`) introducere în studiile sociale („obchestvovedenie”). fundamentele dreptului. obligatorie materie distinct`. educa\ie civic` ]i economie materie distinct` materie distinct` o or` pe s`pt`mân` timp de un semestru (educa\ia civic` este materie distinct`) program pilot Croa\ia Danemarca educa\ia pentru drepturile omului ]i cet`\enie democrat` ]tiin\e sociale istorie ]i instruire civic` materie op\ional` materie distinct`. fundamentele cet`\eniei. fundamentele cet`\eniei materiile auxiliare dreptului 1 or` pe s`pt`mân` 2 ore pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-IX) facultativ` primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-IX) facultativ` 137 . obligatorie materie distinct`.

civic` ]i juridic` Germania studii sociale (Sozialkunde) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VII-IX) secundar (clasele VII-XII) primar (vârsta 6-8 ani) primar ]i primul ciclu de înv`\`mânt secundar (ISCED 1 ]i 2) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar primar 288 ore s`pt`mânale în 3 ani consiliere (76 ore în 3 ani. obligatorie con\inuturi transcurriculare materie distinct`.|ara Denumirea studii sociale. obligatorie materie distinct`. obligatorie facultativ` materie distinct`. instruirea civic` face parte din studiul mediului ]i a naturii (570 lec\ii pe un interval de 6 ani) materie distinct`. ]tiin\e politice.4 ore din totalul de 26 de ore s`pt`mânal inclus în curriculum-ul formal din toate statele federale (Länder) op\ional pentru concursul de admitere la universitate studii sociale Grecia educa\ie civic` al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar primar 138 . geografie ]i economie). obligatorie integrat`. bazele culturii civice ]i juridice Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XI) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XI) primar (clasele I-VI) Abordarea materie distinct`. obligatorie trunchi comun obligatoriu. clasele VII-IX) materie la examenul na\ional 3 . separat ]i integrat (cu istoria ]i geografia) materie auxiliar` ]i parte component` a altor materii (istorie. obligatorie. fundamentele dreptului drepturile omului. non-obligatorie activit`\i transcurriculare Timpul alocat Finlanda istorie ]i studii sociale 114 lec\ii s`pt`mânale în 6 ani istorie ]i studii sociale cet`\enie ]i spirit antreprenorial Fran\a a tr`i împreun` („vivre ensemble”) educa\ie civic` educa\ie social`.

civiliza\ia ]i identitatea european`. eu ]i lumea obiect la examenul de capacitate („junior certificate”) Islanda studii sociale integrate cu studiile religioase primar (clasele I-VII) 3 lec\ii pe s`pt`mân` (clasele IIV). sociologia. 2 ore pe s`pt`mân` (clasele IX-X) o or` pe s`pt`mân` (clasa a XIa) competen\e de via\` Italia studii sociale istorie ]i educa\ie civic` integrat` integrat` materie distinct` 139 . personal` ]i pentru s`n`tate educa\ie civic`. 3 lec\ii pe s`pt`mân` (clasa a VII-a) o or` pe s`pt`mân` (clase IV-X) competen\e de via\` („life skills”) studii sociale primar ]i primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele IV-X a ]colarit`\ii obligatorii) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VIII-X) al doilea ciclu secundar (clasele XIXIII) primar primul ciclu de înv`\`mânt secundar integrat` integrat` 3 ore pe s`pt`mân` (clasa a VIII-a). social` ]i politic` «Leaving Certificate Applied» ]i «Transition Year Programme» primar primul ciclu de înv`\`mânt secundar al doilea ciclu secundar integrat` materie distinct`. psihologia. istoriei. dreptul civil ]i institu\iile politice. 4 lec\ii pe s`pt`mân` (clasele V-VI). ]tiin\ele mediului Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar Abordarea materii specifice Timpul alocat Irlanda educa\ie social`. obligatorie parte integrant` a programelor speciale respective (în cadrul limbii engleze. istoria. istoria ]i ]tiin\ele sociale. geografiei) integrat` trei teme: eu.|ara Denumirea literatura greac` veche. tehnologia comunic`rii. eu ]i ceilal\i.

pe vârste ]i niveluri Lituania Luxemburg Macedonia (FYROM) principiile societ`\ii civile principiile societ`\ii civile educa\ie civic` („cours d'instruction civique”) educa\ie civic` educa\ie civic` sistemul politic ]i cultura civic` primar (clasele VII-VIII) secundar (clasa a X-a) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a XII-a) primar (clasele VII-VIII) ]colile secundare profesionale ]colile secundare generale (clasele IXXII) primar ]i secundar Malta înv`\area democra\iei Moldova educa\ie civic` educa\ie civic` primar (clasele I-IV) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-IX) materie distinct`.|ara Denumirea istorie ]i educa\ie civic`. obligatorie 140 . economia ]i istoria ]tiin\e sociale Liechtenstein cuno]tin\e civice al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XII) pre]colar primar secundar integrat` integrat` integrat` integrat` materie distinct` materie distinct` materie distinct` curs op\ional materie distinct` inserturi specifice în diverse programe transcurricular`. etica. economie Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar Abordarea autonom ]i transcurricular (instruirea civic` asociat` cu istoria. integrat` în toate materiile fiecare ]coal` trebuie s`-]i elaboreze propriul curriculum pe baza unor standarde na\ionale o or` pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` 2 ore pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` în func\ie de necesit`\i. obligatorie materie distinct`. geografia ]i economia) integrat` Timpul alocat Letonia ]tiin\e sociale primul ciclu de înv`\`mânt secundar instruirea civic` face parte dintrun bloc de materii („]tiin\ele sociale”) al`turi de educa\ia pentru s`n`tate.

X-XII) Regatul Unit Anglia educa\ie pentru cet`\enie („citizenship education”) cet`\enie primar primul ciclu de înv`\`mânt secundar 141 . obligatorie integrat` (istoria. geografia ]i instruirea civic`) integrat` integrat` integrat` materie distinct` predat` în cadrul „attainment target” despre om ]i societate Timpul alocat o or` pe s`pt`mân` 2-3 ore pe s`pt`mân` Norvegia ]tiin\e sociale activit`\i de consiliere ]tiin\e sociale activit`\i de consiliere instruire civic` 3-4 ore pe s`pt`mân` 2 ore pe s`pt`mân` în acest „attainment target” mai intr` geografia. social`. istoria. sanitar` ]i civic`” transcurricular` la alegere la nivelul fiec`rei ]coli predomin` educa\ia nonformal` ]i activit`\ile crosscurriculare ciclul secundar superior (cls. educa\ia pentru s`n`tate Olanda educa\ie pentru cet`\enie studii sociale („Maatschappijleer”) Polonia Portugalia istorie ]i societate cunoa]terea societ`\ii dezvoltare personal` ]i social` secundar primul ciclu de înv`\`mânt secundar al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar primar teme transcurriculare arie curricular` integrat` materie distinct` fiecare ]coal` î\i define]te propriul cadru curricular pe baza unui curriculum na\ional activit`\i cross-curriculare transcurricular`. ca parte integrat` a ariei op\ionale „educa\ie personal`. studiul societ`\ii ]i mediului.|ara Denumirea educa\ie civic` Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XII) primar (clasele I-VII) primar (clasele I-VII) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VIII-X) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VIII-X) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a XII-a) primar Abordarea materie distinct`.

|ara Sco\ia Denumirea dezvoltare personal` ]i social` educa\ie religioas` ]i moral` Nivelul de înv`\`mânt primar ]i primul ciclu de înv`\`mânt secundar (vârsta 5-14 ani) primar ]i primul ciclu de înv`\`mânt secundar (nivelul de vârst` 5-14 ani) primar (clasele VI-IX) secundar (clasele XII-XIII) Abordarea integrat` ]i transcurricular` (arie tematic`) integrat` ]i transcurricular` (arie tematic`) materie distinct` integrat` ]tiin\elor sociale. cursurile op\ionale „comunicarea în sfera public`” ]i „rezolvarea de conflicte”) integrat` materie distinct` materie distinct` San Marino studii sociale istorie ]i educa\ie civic` istorie ]i educa\ie civic`. obligatorie (aria curricular` „om ]i societate”) curs op\ional materie obligatorie completat` de con\inuturi transcurriculare (ex. economie primar primul ciclu de înv`\`mânt secundar al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar SerbiaMuntenegro Serbia Muntenegro Slovacia educa\ie pentru cet`\enie educa\ie pentru cet`\enie instruire civic` ]tiin\ele societ`\ii primar ]i secundar primar ]i secundar primar (clasele VI-IX) secundar (clasele IX-XI) materie distinct`. obligatorie materie distinct`. obligatorie materie distinct` o or` pe s`pt`mân` proiect pilot o or` pe s`pt`mân` 142 . 1 or` pe s`pt`mân` în curriculum-ul colii de Baz` 1-2 ore pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` România educa\ie civic` cultur` civic` cultur` civic` primar (clasele III-IV) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-VI) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VII-VIII) materie distinct`. optional` materie distinct`. educa\iei ecologice ]i filosofiei Timpul alocat Republica Ceh` educa\ie civic` ]tiin\e sociale ]i educa\ie cet`\eneasc` 1-2 ore pe s`pt`mân` 2 ore pe s`pt`mân` în curriculum-ul colii Na\ionale.

|ara Slovenia

Denumirea educa\ie civic` ]i etic` cultur` civic` ]tiin\e sociale

Nivelul de înv`\`mânt primar (clasele VII-VIII) secundar (clasa a IX-a) ]colile secundare profesionale

Abordarea materie distinct`, obligatorie materie distinct`, curs op\ional în cadrul modulului „]tiin\e umane” materie distinct`, obligatorie

Timpul alocat o or` pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` (32 ore întrun an ]colar) 85 ore într-un an ]colar (ciclul de 2 ani), 70 ore pe an ]colar (ciclul de 3 ani)

Spania

]tiin\e, geografie ]i istorie etic`, ]tiin\e sociale, geografie ]i istorie filosofie ]i istorie; istoria lumii contemporane (filiera ]tiin\e sociale)

primar secundar (ambele cicluri) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (Bachillerato) primar (clasele I-VI) secundar (clasele VII-IX) primar (clasele I-III) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VII-VIII) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a XI-a) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a IX-a) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a IX-a) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clsasele IX-XI) primar (clasele V-VIII) primar (clasa a VII-a)

materie distinct` materie distinct` materie distinct` ]i teme transcurriculare materie distinct` materie distinct`, obligatorie materie distinct`, obligatorie materie distinct`, curs facultativ materie distinct`, obligatorie materie distinct`, obligatorie materie distinct`, obligatorie trunchi comun obligatoriu (parte a ariei curriculare „om ]i societate”) 10 - 14% din orele din curriculum ultimul an de ]colaritate 855 ore în 9 ani de înv`\`mânt obligatoriu

Suedia Turcia

studii sociale democra\ie ]i educa\ie pentru drepturile omului instruire civic` ]i drepturile omului democra\ie ]i educa\ie pentru drepturile omului

Ucraina

„Suntem cet`\eni” educa\ie juridic` educa\ie pentru cet`\enie

Ungaria

istorie ]i cet`\enie antropologie ]i studii sociale

143

|ara

Denumirea studii sociale studiul omului ]i etica introducere în filosofie istorie ]i cet`\enie

Nivelul de înv`\`mânt secundar (clasele IX-XII) secundar (clasa a XI-a) secundar (clasa a XII-a) secundar profesional (clasa a XII-a) integrat` integrat` integrat`

Abordarea

Timpul alocat aloc`ri variabile în curriculumul la dispozi\ia ]colii

materie distinct` Sursa: C. Bîrzea (2003) EDC Policies in Europe: A Synthesis, Strasbourg, Council of Europe.

144

ANEXA IV – CARACTERISTICILE IDENTIT~|II EUROPENE
HUNTINGTON Mo]tenirea clasic` Cre]tinismul Separarea autorit`\ii temporale de autoritatea spiritual` Diversitatea lingvistic` Statul de drept Institu\iile politice bazate pe reprezentativitate Individualismul DUROSELLE Dreptul roman Morala iudeo-cre]tin` Arta clasic` Umanismul ]i individualismul Rena]terii Ra\ionalismul ]i ]tiin\a iluminismului Romantismul BRAUDEL Interpretarea cantitativ` a existen\ei Revolta prometeic` Atrac\ia originilor ]i mitul eternului retur Atrac\ia fa\` de interzis, necunoscut, îndep`rtat Încrederea în ra\iune, mitul suprema\iei subiectului Spiritul critic ]i autocritic WRIGHT Umanismul: tendin\a de a considera omul ca m`sura tuturor lucrurilor ]i un scop în sine Liberalismul: încrederea în individ ]i dreptul fiec`ruia de a-]i dezvolta propriul poten\ial Pragmatismul: convingerea c` nu exist` adev`ruri absolute, ci doar cele confirmate de practic` Relativismul: circumscrierea oric`rei experien\e într-un context (]tiin\ific, social sau cultural) care limiteaz` capacitatea noastr` de generalizare MORIN Caracterul dialogic al identit`\ii europene, rezultat dintr-o serie de antagonisme interne: religia/ra\iunea credin\a/îndoiala gândirea mitic`/gândirea critic` empirismul/ra\ionalismul existen\a/ ideea particularul/universalul problematizarea/reîntemeierea filosofia/]tiin\a cultura umanist`/cultura ]tiin\ific` vechiul/noul tradi\ia/evolu\ia reac\ia/revolu\ia individul/colectivitatea imanentul/trancendentul hamletismul/prometeismul qui]otismul/sancho-panzismul CARTA IDENTIT~|II EUROPENE Comunitatea destinului istoric Comunitatea valorilor Comunitatea modului de via\` Comunitatea social` ]i economic` Comunitatea responsabilit`\ii

145

RFG. fondatorul Pennsylvaniei americane): „Prezentul ]i viitorul p`cii in Europa“ Abatele Saint-Pierre: „Proiect de pace etern`“ Jean-Jacques Rousseau: „Contribu\ie la Proiectul de pace etern`“ Jeremy Bentham (fondatorul utilitarismului): „Principiile legii interna\ionale“ Immanuel Kant: „Pacea etern`“ Friedrich von Gentz (consilierul lui Mätternich. secretarul Congresului de la Viena): „Despre pacea etern`“ Laplace: „Europa sub Napoleon cel Mare“ (proiectul de unificare imperial` al lui Bonaparte) Henri de Saint-Simon (teoretician al socialismului): „Despre reorganizarea Societ`\ii Europene“ Giuseppe Mazzini: mi]carea „Tineretul european“ (Risorgimento la scar` european`) Richard Cobden (economist britanic): „Schimbul liber în Europa“ Victor Hugo: „Statele Unite ale Europei“ Pierre-Joseph Proudhon: „Despre principiul federativ“ Johann Kaspar Bluntschli: „Organizarea Societ`\ii Statelor Europene“ (dup` modelul helvetic) Constantin Frantz (diplomat prusac): „Despre federalism ca principiu conduc`tor“ Richard Coudenhove-Kalergi (diplomat austriac. fondatorul mi]c`rii paneuropene): „Pan-Europa“ Alfred Nossia: „Noua Europ`“ Aristide Briand (ministru de externe francez): „Liga Na\iunilor“ înfiin\area Consiliului Europei. cu sediul la Strasburg Planul Schuman privind integrarea limitat` ]i progresiv` a Europei (metoda neofunc\ionalist`) Tratatul de la Paris prin care se creeaz` Comunitatea European` a C`rbunelui ]i O\elului (CECO). Italia. a Euratom . Belgia ]i Luxemburg proiectul Comunit`\ii Europene a Ap`r`rii (e]uat in 1954) Tratatele de la Roma privind constituirea Comunit`\ii Economice Europene ]i.ANEXA V – CRONOLOGIA UNIFIC~RII EUROPENE 768. respectiv. Olanda. la care ader` Fran\a. p`rinte al Europei „Republica Christiana“ Dante: „Despre monarhie“ (unificarea european` sub o monarhie unic`) George Podiehrad (regele Boemiei): „Tratat de alian\` ]i de confedera\ie pentru a rezista in fa\a turcilor“ (model federal cre]tin) Emeric Cruce (c`lug`r-pedagog francez): „Noua Cynee“ Ducele de Sully (ministrul Finan\elor a1 regelui protestant Henric al IV-lea): „Marele Proiect a1 Regelui Henric al IV-lea“ Jan Amos Comenius: „Rena]terea universal`“ William Penn (quaker englez.814 1100-1300 1308 1463 1623 1638 1645 1654 1712 1761 1789 1795 1800 1800-1813 1814 1834 1846 1851 1863 1878 1879 1923 1924 1929 1949 1950 1951 1952 1957 Carol cel Mare.

primele alegeri prin sufragiu universal direct pentru Parlamentul European aderarea Spaniei ]i a Portugaliei. Lituaniei.. Letoniei. privind parteneriatu1 euro-atlantic realizarea uniunii vamale a celor ]ase \`ri membre Tratatele de aderare a Marii Britanii. privind crearea Uniunii Europene prin înt`rirea cooper`rii politice intrarea în vigoare a Sistemului Monetar European (SME). ca parte integrant` a Tratatului Uniunii cea mai mare extindere a UE. ini\ierea politicii agricole comune (PAC) proiectul Kennedy. prin aderarea Cehiei. Slovaciei. prima încercare de aderare a Marii Britanii e]ecul Planului Fouchet de Uniune politic`. Conven\ia privind Spa\iul Schengen Actul Unic European (prima mare revizuire a Tratatului de la Roma) Planul Delors de uniune economic` ]i monetar` Tratatul Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht) sau cea de a doua mare modificare a Tratatului de la Roma institu\ionalizarea cet`\eniei europene prin Tratatul de la Maastricht realizarea pie\ei unice cea de a doua etap` a Uniunii Economice ]i Monetare Tratatul de la Amsterdam (cea de a treia revizuire major` a Tratatului de la Roma) Tratatul de la Nisa (sau cea de a patra revizuire major` a Tratatului Uniunii) ]i adoptarea Cartei Drepturilor Fundamentale ale Uniunii. Estoniei.1961 1962 1962 1968 1972 1972 1976 1979 1985 1986 1989 1992 1992 1993 1994 1997 2000 2004 2004 lansarea proiectului de uniune politic`. Sloveniei ]i Ungariei adoptarea Tratatului constitu\ional 147 . Danemarcei ]i Norvegiei (ultimul fiind respins de popula\ie) crearea . Maltei. Poloniei.]arpelui monetar european“ (stabilizarea cursurilor interne de schimb) Raportul Tindemans. Irlandei. Ciprului.

BECK. P. ANDERSEN. Longman. rom. New York. (1991) (ed. London. p. (1999) L’éducation à la citoyenneté. H. B. Univers.A. R. (1993) (eds. University of Minnesota Press. London.. Paris. Routledge. Struggle and Class Inequality. ANDERSON.S. VERBA. London. Beiner (ed. Lawrence and Wishart. G. B. 83-120. K. 1997). (1999) Citizenship Bound and Citizenship Unbound. BADIE.. S. C.BIBLIOGRAFIE ABROMEIT. BULMER. (1998) (eds.) Theorizing Citizenship. BAUBOCK.M. Cheah.) Citizenship. Sage. (1992) The Risk Society..) Cosmopolitics: Thinking and Feeling beyond the Nation. Manchester. Sheffield Academic Press.S. (1983) Imagined Communities. London. ANDREWS.A. State University of New York Press. (1996) (eds. K. J. BACHE. B. Oxford. Turner. D. E. State University of New York Press. (1998) The Politics of European Union Regional Policy. HELD. Bucure]ti. Z.. 1-28. K. Hill and Wang. Aldershot.) The European Union: How Democratic Is It?. In: R. ARMSTRONG. KÖHLER. ALEJANDRO. Edward Elgar. Sage. S. INRP. Macmillan. p. London. (1998) A Place for US: How to Make Society Civil and Democracy Strong. (1994) Is Multinational Citizenship Possible? In: B. D. R. (1998) Paradoxul român. In: K. Sage. (1988) Citizenship: Rights. ARCHIBUGI. Martin’s Press. AUDIGIER. M. BARBER. Albany. ALMOND.: Cet`\enia. G. Editura DU Style. (1994) Transnational Citizenship. Paris. Editura DU Style.. ANDERSEN. How to Legitimize Politics in a Nation-State Polity.. Minneapolis. S. Sheffield. Cambridge. Ed.R.) Re-Imagining Political Community: Studies in Cosmopolitan Democracy. Bucure]ti.) Cosmopolitan Citizenship. BEETHAM. Bucure]ti. CHRISTODOULIDIS. 279-291. Multi-level Governance or Flexible Gatekeeping. Fayard. R. In: P. B.) Making Policy in Europe: The Europeification of National Policy-Making. Hamilton (eds. ELIASSEN. 148 . Berghan Books. (1998) Cosmopolitan Patriots. (1995) La fin des territoires. (1995) Why Citizenship Constitutes a Theoretical Problem in the Last Decade of the Century. BEINER. (1996) Cultura civic`. Critical Concepts. S. APPIAH. Minneapolis. London. ARON. London. vol. I. Hutchings. Robbins (eds. Citizenship and the Public Sphere. New York. BANKOWSKI. Verso. Dannreuther (eds. F. Albany.A. Manchester University Press. St. R. London. LORD. BARBALET. K.A. (1998) Democracy in Europe.. (1993) Hermeneutics. (1998) Legitimacy and the EU. (1998) The Governance of the Single European Market. University of Minnesota Press (trad. R. D. ELIASSEN. ALEXANDRESCU. S. II..) Citizenship. p. U. Polity Press.

nr. (1993) Europe: The Strange Superpower. p. 81-97. Featherstone. 149 . (1998) L’Etat et la démocratie internationale. Bruxelles.5. In: The Creative Society of the 21st Century. p.E. (1996) The Governance of the European Union: A New Institutionalist Approach. G. L’Année sociologique. (2004) Learning Democracy. Ed. Aldershot. 57-85.) The Politics of Europeanization. Paris. F. Oxford University Press.A. P.26. Strasbourg. Brussels. RISSE. Council of Europe Press. BERTRAND. BÎRZEA. N. (1994) The Culture of Citizenship. (1992) Identité européenne. M. BÖRZEL. A. Accountability and Citizenship in Complex Organizations.57-80.M. une ou multiple? Réflexion sur les processus de formation de l’identité. In: D. 1998. (1993) (eds.. BOBBIO. BUCHAN. p. BURGESS. B. C. (1987) The Future of Democracy.) Comparative Federalism and Federation: Competing Traditions and Future Directions. Paris. 277. State University of New York Press. Corint. N. T. M. A. Annual Review of Anthropology.) L’Europe au soir du siècle. nr. A. BLOOM.. R..G. (1999) Construirea social` a realit`\ii. Bucure]ti. D. D. vol. C. BÎRZEA. BURGESS. GAGNON. BORNEMAN. (2000) Federalism and European Union: The Building of Europe. Strasbourg. Polity Press. Seabury. (1997) Europeanization. Bucure]ti. R. Monografie juridic`. N. Routledge. p. S. Futuribles. In: K. (1998) Between Cosmopolis and Community: Three Models of Rights and Democracy within the European Union. T. Identité et démocratie. Univers. p. Oxford. New York. Strasbourg. J. The Polity Press. BÖRZEL. Council of Europe Press. J. 351-380. Complexe. D. 4. Harvester Wheatsheaf. M. Th. 95-128. Five Possible Futures for Europe. P. (1975) The Broken Covenant: American Civil Religion in Time of Trial. All Beck. L. London.487-514. In: Grammaire des civilisations. (1998) The Quest for Responsibility. (1993) La civilisation européenne. London. Dewandre (eds. R.. FOWLER.803-824. Cambridge. vol. Council of Europe Press. BERTEN. C. Flammarion. OECD. B. BRIDGES. M.BELLAH. (2002) Des valeurs politiques entre pérennité et changement. BÎRZEA. p.. BERGER. European Commission. Editions Esprit. Held. p. vol. Lenoble. LUCKMANN. PENCH. 46. BELLAMY. 1. N. BIRNBAUM. Journal of Public Policy. BULMER. Th. BÎRZEA. In: J. (1999) Scenarios Europe 2010. (2000) Education for Democratic Citizenship: A Lifelong Learning Perspective. (1999) Cet`\enia. 1995-2000. BOBBIO.R. 16. Th. Albany. (2000) Social Capitalism and Human Diversity. MICHALSKI. BOVENS. Ed. PATH. vol. R. (2001) Non-compliance in the European Union: Pathology or Statistical Artifact? Journal of European Public Policy. Wiley and Sons. BRAUDEL. CASTIGLIONE. Ed. (1996) Sur la citoyenneté. p.8. Archibugi. D. (2003) Conceptualizing the Domestic Impact of Europe.. P. BRÉCHON. nr. C.. (2003) EDC Policies in Europe: A Synthesis. 25-77.) Re-Imagining Political Community: Studies in Cosmopolitan Democracy. nr. BERCEANU. Cambridge University Press. Köhler (eds.Radaelli (eds. (2001) Politicile ]i institu\iile Uniunii Europene.. Cambridge. Bucure]ti.L. Dartmouth. Cambridge. (1964) Nation-Building and Citizenship. New York. Paris. C. BENDIX.

In: K. (2001) Les mutations de l’art de gouverner. Cowles. London. C. 41. LENOBLE. Center for Civic Education. Self and the Institutionalization of Citizenship. Chatham House. DE SCHOUTHEETE.. Bruxelles. CROZIER. p. Westview Press.. In: W.T.. In: O. 673-701. p.L. Rowan and Littlefield. 1.. R. Van Steenbergen (ed. Risse (eds. Social Research. 10-19. London. 150 . COMPAGNON. nr. SEEBACHER.E. J. Commission Européenne. DAHRENDORF. J.1. PORTER. J. R. (2003) Towards Effective and Accountable Leadership of the Union: Options and Guidelines for Reform. Th. London. J. Oxford. (1999) The Social Construction of European Integration. Calabasas. (1996) Citizen Politics. R. Longman.G.. CLARKE. N. New York.) La gouvernance dans l’Union Européenne. Ithaca. 528-544. nr..29-52.. Paterson (eds. Bruxelles. CHECKEL. W. J. Polirom. WIENER. (1978) Political Education and Political Literacy. Cambridge. (1994) The Challenging Quality of Citizenship. De Schutter. Oxford University Press. (2001) The Europeanization of Citizenship? In: M.. 3 vol. Sage. T. Mass. J. CLARKE.. University of Chicago Press. A. Universal` Dalsi. CLOSA. J. A. HUNTINGTON. B. N. COUSSENS. (2001) Requirements of a European Public Sphere.P. JORGENSEN.180-197. MIT Press.. Boulder. M. N. Ithaca. DAHRENDORF. Caporaso. 106-124. RISSE. Lebessis.) Transforming Europe: Europeanization and Domestic Change. (1997) Civic Virtues. Cornell University Press. R. J. Journal of European Public Policy. TH. COMAROFF. A. Eder. W. (2001) (eds. COMAROFF. P. K. (2001) Introducere în legisla\ia Uniunii Europene. (1995) The European Union and Forms of State: Westphalian. CHRISTIANSEN. (1999) (eds.G. New York University Press. (1996) Deep Citizenship. DALTON. Concilier unité et diversité. p.) The Dynamics of European Integration. CRICK. (1994) Citizenship. Lebessis. CALAME. California.. (1992) Civil Society and Political Theory. Pinter. A. B. p. nr. 180-201. (1974) Citizenship and Beyond: The Social Dynamics of an Idea. London. DAGGER. Pluto Press. p. (1996) Citizenship in a Fragile World. Ia]i.. (1975) The Crisis of Democracy: Report on the Governability of Democracies to the Trilateral Commission. CAPORASO.) Transforming Europe. Europeanization and Domestic Change. Oxford University Press. WATANUKI. B. Romanian Journal of European Affairs. 5-38. J. p. ARATO. P. COWLES. p. (1992) The European Community and its Sub-Systems. Civil Society. (1985) Law and Order. Cornell University Press. J.CAIRNS. vol. DAHRENDORF. M. (2001) Le principe de subsidiarité active. Regulatory or PostModern? Journal of Common Market Studies. 31-54. vol.. London. Chicago. Giesen (eds.Y. CRUM. DAUENHAUER. CIVITAS (1994) National Standards for Civics and Government.A.) La gouvernance dans l’Union Européenne.L. 4. B. S. J. CAPORASO. In: O. p. Oxford. COHEN.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. Maryland.) The Condition of Citizenship. Commission Européenne. vol. Ph. De Schutter. Wallace (ed. J. B. DE MUNCK.) Civil Society and the Political Imagination in Africa: Critical Perspectives. Bucure]ti.34. 247-260. Pluto Press. Peterson (eds. p. In: B. 6. (2002) Spiritul Europei. 3. New Jersey. Ed. p. vol. J. R.

Longman. FALKNER. K. (2001) Les institutions européennes en quête de légitimité: nécessité d’une approche privilégiant la procédure. Bucure]ti. 10. FAULKS. Roma.. p. (1993) La citadinanza societaria. Denoël. R. Democracy’s Next Generation (1989). DUFF. (2001b) Citizenship and the Making of a European Society. Sh. (2001) Policy Networks in a Multi-Level System: Convergence Towards Moderate Diversity? In: K. (1999) Ideea de Europa ]i evolu\ia con]tiin\ei europene. EDER. 2nd edition.) The Politics of Europeanization. Eder. B. Eder. WILLIAMS. Kohler-Koch (ed. ELAZAR. Ed. J. p. G. H. Routledge. Frank Cass.B. C. Central and Eastern Europe. Hix (eds. Brussels. Prague. Nation-States within the Common Market. ETZIONI.G. International Sociology.M. All. DUINA.) Europeanized Politics? European Integration and National Political Systems. vol. DONATI. Oldenburg. In: K. People for American Way. (1994) (ed. Oxford University Press. University of Oldenburg. London. From the Political to the Social Integration of Europe. Commission of the European Communities. Macmillan.) National and European Identities in E. London. J. DUROSELLE. p. EDER. EDER. (2003) Dreptul integr`rii europene.H. B. P. DONATI. Citizenship Studies. nr. (1999) Harmonizing Europe. Alternative Scenarios for 2010. (2001a) Integration through Culture? The Paradox of the Search for a European Identity. A. D. (2003) (eds. (1965) L’idée de l’Europe dans l’histoire... Commission Européenne. (2001) (ed. P. K. De Schutter. Laterza. DELORS.C. (1997) Models of Citizenship: Defining European Identity and Citizenship. 3. Goetz. K. RADAELLI.) La gouvernance dans l’Union Européenne. Bucure]ti. p. DELANTY. Oxford. Confederal and Autonomy Arrangements. In: O. H. Identity. Oxford. In: B. (1993) The Spirit of Community. Buckingham.111-134. F. G. EUROPEAN COUNCIL (2001) The Future of the EU: Declaration of Laeken. G. Enlargement. FEATHERSTONE. 247-260.-J. London. Giesen (eds. (2001) European Futures. DELANTY. V. A. Oxford University Press.. 299-314. DEKKER.94-120. Ed. Reality. K. (2000) Citizenship. (2003) The Making of a European Public Space: The Case of Justice and Home Affairs. 222-244.) Politics and the European Younger Generation. Oxford University Press. N. Institute of International Relations.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. R. DUCULESCU. p. Political Socialization in Western. J. G. P. Tratat elementar. (1991) (eds. Harlow. The Federal Trust. Paris. State University of New York Press. 15 December. K. Oxford. Bruxelles. 1. DU|U. Oxford. Peterson (eds. 151 . (1995) Identity and Solidarity in the Complex of Citizenship: The Relational Approach. London. S. Paris. p.) Federal Systems of the World: A Handbook of Federal.U.J. Giesen (eds.) Linking EU and National Governance. In: K. Lebessis. (1992) Le nouveau concert européen. New York.DEHOUSSE. Al. New York. MEYENBERG. Editions Odile Jacob. Oxford University Press. EUROPEAN COMMISSION (2001) European Governance: a White Paper. DELANTY. Lumina Lex. 245-269. Crown. (1995) Inventing Europe: Idea. DRULAK. Washington D.. TRENZ. (2000) Citizenship in a Global Age.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. vol. Open University Press.

Oxford. Berlin. nr. Universitetsforlaget.. Giesen (eds.225-254. Gallimard. The Polity Press (trad. GALTUNG. N. p. nr. GELLNER. (2002) Imaginar identitar ]i a]tept`ri sociale în vestul României. (1995) Does Europe Need a Constitution? European Law Journal. Antet/CEU. MIT Press. GUNSTEREN. California.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. (2000) La question de l’Etat européen. M. Newbury Park. C. (2000) From Confederacy to Federation. J. In: K.134-155. Paris. D. In: K. Oxford. Bucure]ti. London. London. M. p. 36-48. Ia]i. In: B. Lenoble. Paris. (1995) Les grands débats européennes. vol. p. GRABBE. Oslo. FRAZER. Oxford University Press. GIULIANI. In: K. Eder. van Steenbergen (ed. J. In: B. Oxford. Oxford University Press. (1998) (eds. VAN (1994) Four Conceptions of Citizenship. (2003) Europeanization in Comparative Perspective: Institutional Fit and National Adaptation.) The Condition of Citizenship. In: K. J. p. Sage. Ed. (1993) L’Europe des citoyens. p. C. FREEMAN. Dewandre (eds.282-302. Featherstone. Space and Polity.M. M. Fr. p. (1973) The European Community: A Superpower in the Making. Editions d’Organisation. Esprit. Réflexions sur l’avenir de l’Europe. GONDRAND. Dewandre (sous dir. Featherstone. 152 .). 25-40. LANG.M. Oxford University Press. Commission Européenne. 12 May. (1994) Na\iuni ]i na\ionalism. Paris. J. 1. 1.) Democracy and the European Union.Radaelli (eds. FREEDEN. H. Editions Esprit. Neculau (coord. GROTE. Identité et démocratie. (1994) Civil Citizenship against Social Citizenship. J. HABERMAS. Oxford University Press. (2001) European Citizenship: An Avenue for the Social Integration of Europe.. (2003) Europeanization Goes East: Power and Uncertainty in the EU Accession Process. În: A. GARCIA. 3759.) The Condition of Citizenship. Paris. R.) The Politics of Europeanization.FEDERAL TRUST (1991) Europe’s Future: Four Scenarios. Lenoble. A. J. 90-107. L. GRIMM. Paris. Oxford.-M. (1998) Drepturile. Identités et conscience européennes au XXe siècle. A. speech at the Humboldt University. Editura DU Style.) L’Europe au soir du siècle. Radaelli (eds. In: J. P. Springer. C... 1-16. p. GIESEN. (1997) European Citizenship and Political Identity. Bruxelles. 194-221. N. p. Bucure]ti.) Noi ]i Europa. FISCHER. (1992) Pertinence du postnational. S.) L’Europe au soir du siècle. F. Pinter. GAVRELIUC.) The Politics of Europeanization. In: J.M. (1992) Citoyenneté et identité nationale. N. Hachette.) The Politics of Europeanization.303-330. p. rom. P. Radaelli (eds. Featherstone. B. (1989) The Structural Transformation of the Public Sphere. KOSLOWSKI. (1993) (ed. A. Paris.-M. FONTAINE. FRIES. EDER. London. p. HABERMAS. GIDDENS. E. (1995) Are There Collective Rights? Political Studies. Cambridge. 43.) European Identity in Search for Legitimacy. van Steenbergen (ed. GIRAULT. p. K. p.R. 17-39. GAMBERALE. A. (2003) Europeanization and Organizational Change in National Trade Associations: An Organizational Ecology Perspective. Polirom. GORDON. (1998) The Third Way. Seuil. FOLLESDAL. H. Cambridge. B. FERRY. J. Sage. 39-57. FERRY. (1991) Parlez-vous Eurocrate?. C.

Editions De Boeck Université. (2002) (ed. J. Aldershot. L. HOOGHE. HAVENS. 46. Rivista Europea di diritto. E. (1990) Nations and Nationalism since 1780. New York. Milton Keynes. (1995) Citizenship and National Identity: Some Reflections on the Future of Europe. (1998) (ed. (1996) L’Etat-Providence ou les métamorphoses de la citoyenneté. filosofia e informática. Oxford. KELLER. A. Oxford University Press. DUNN. et al. HOBSBAWM. HOOGHE. 255-282. (1999) Au-delà de l’Etat-nation. Politics and Economics. St. 127-149. London. 27-36. London. Routledge. Paris.. HERITIER. Martin’s Press. Tilburg. HAYEK. HALMAN. (1991) Citizenship in the New Europe: A Last Chance for the Enlightenment? In: G. (1999) The Political System of the European Union. H. (1991) Between State and Civil Society: Citizenship. (1968) Punishment and Responsibility: Essays in the Philosophy of Law. nr. HABERMAS. L. In: B. vol. HÉRITIER.. 2. J. p. HAMON. p. London. Sage. D. State University of New York Press. In: The American Intellectual Encyclopedia. A. Rowman and Littlefield Publishers. (2002) L’Europe après l’Europe. HELD.) Political Symbols. E. U.) Citizenship. Lawrence and Wishart. New York. HART. Cambridge. Free Press. Tilburg University/EVS. nr. HÉRITIER. Ch. Ashgate. Cambridge University Press. 742-745. Lanham. D. Bruxelles. Newbury Park. p. van Steenbergen (ed. HASSENTEUFEL. California. Escape from Deadlock. HERZOG. 1. (1987) Models of Democracy. 20-35. London. Andrews (ed. Rowman and Littlefield. A. I. S. Paris. (1996) (ed. (1991) Citizenship.) European Integration and Cohesion Policy: Building Multi-Level Governance. Cambridge University Press. (2001) Differential Europe : New Opportunities and Restrictions for PolicyMaking in Member States. (1999) Policy-making and Diversity in Europe. Routledge.L. MARKS. Les voies d’une métamorphose. P. Cambridge. J. Lanham. (1990) Citizenship: The Civic Ideal in World History. L. Ph. G. Longman. L’Année sociologique. Max Planck. Andrews (ed.) Citizenship. HELD. PUF. (1997) Fondements et étapes de la construction européenne. KNILL. A. p. HEATER. J. (2001) Multi-Level Governance and European Integration. (1967) Studies in Philosophy. MD. Lanham. 153 . p.. HANN. p. C. F. New York. Beiner (ed. HABERMAS. (1995) The European Nation-State: Its Achievements and its Limits.HABERMAS. (2001) The European Values Study: A Third Wave.. D. Stanford. HIX. S. In: R. M. HOWE. On the Past and Future of Sovereignty and Citizenship. Open University Press. Fayard.) Common Goods : Reinventing European and International Governance. In: G. (1996) Civil Society: Challenging Western Models. Grolier. D. (1994) Citizenship and National Identity. (2000) Differential Responses to European Integration: A Comparison. HÉRITIER. Bonn.) Theorizing Citizenship. Rowman and Littlefield. Albany. Stanford University Press.S. 19-25. HABERMAS.A. Symbolic Politics: Europe between Unity and Fragmentation. HEDETOF.) The Condition of Citizenship.

R. M (2003) Global Civil Society. Grote. KINCAID. New York. Oxford University Press. B. Special issue of the „European Journal of Political Science“.. 1-2. Cambridge. Princeton University Press. J. The Woburn Press. Oxford. KOHLER-KOCH. Sage. G. (1992) (eds.) Citizenship and Citizenship Education in a Changing World. Oxford University Press. UNDP. KOHLER-KOCH. Brzisnki. In: J.Radaelli (eds. Religious. London. 154 . Wallace. KOOIMAN. Oxford University Press.G. Oxford. J. Beiner (ed. (1998) Citizenship and Civil Society. KLINGEMANN.) Participatory Governance.A. EISING.) Theorizing Citizenship.. H. JANOSKI. Lancaster. R. Political and Societal Implications. (1991) The Third Wave: Democratization in the Late Twentieth Century. Featherstone. (1997) Organized Interests in European Integration: The Evolution of a New Type of Governance? In: H. L. Routledge. Deepening Democracy in a Fragmented World (2002). nr. SCHUBERT.) Linking EU and National Governance. R. Oxford. Chicago. 79-104. Bucure]ti. H.. Oxford.10-23. Gbikpi (eds.) The Transformation of Governance in the European Union.P. State University of New York Press.) European Union: Power and Policy Making.R. B. A. (2003) Meeting the Demands of EU Membership: The Europeanization of National Administrative Systems.. (1999) Confederal Federalism and Citizens Representation in the European Union. (1995) Who Needs a Theory of Citizenship? In: R. Frank Cass. D. 121-139. (2002) Governance: A Social-Political Perspective. Kohler-Koch (ed. B. Sexual. K. (1995) (eds.) Compounded Representation in West European Federations.B. Polity. Oxford University Press. J. (1990) Între realit`\ile noastre. and Economic Norms in 43 Societies. Routledge. M. Cultural. The University of Oklahoma Press.) Linking EU and National Governance. p. The University of Michigan Press. In: O. (1993) (ed. Opladen.) Policy Networks. Oxford. Tuschhoff (eds. Oxford University Press.83-111. Cambridge. In: B. A. (1998) Patterns of Citizenship in a Changing World. J. S. 21.216-229. p. Cambridge University Press. London. p. INGLEHART. Education for Civic Consciousness. KELLY. (1997) Modernization and Postmodernization. D. Ch. Economic and Political Change in 43 Societies. In: K. Ann Arbor. BASANEZ. FUCHS. M. Princeton. London. (2003a) (eds. ICHILOV. 42-68. INGLEHART. p. M. In: J. Findings from the 1990-1993 World Values Survey.) The Politics of Europeanization. KASSIM.. În: Roza vânturilor. p. KALDOR. Norman. O. Richardson (ed. N. KOHLER-KOCH. Oxford. HUNTINGTON. JORDAN. p. p. Young (eds. Ichilov (ed. Political. The University of Chicago Press. (1998) Human Values and Beliefs: A Cross – Cultural Sourcebook. 11-27. (1999) (eds. In: J. JANOWITZ. B. IONESCU.. vol. London. A.M. Th. KEATING. Clarendon Press. KOOIMAN.) Modern Governance. B. Leske and Budrich. C. HOOGHE. (1996) By-passing the Nation-State? Regions in the European Union.) Citizens and the State. MORENO. (1983) The Reconstruction of Patriotism. London. KOHLER-KOCH.-D.) Participation and Policy-making in the European Union. Albany.Human Development Report 2002. Th. (2003 b) Interdependent European Governance.

nr. R. (1998) Europe on the Threshold of the 21st Century: Five Scenarios. p. vol. The Hague. (1986) Individualisme et citoyenneté. 25. LADEUR. (2003) Policy Implementation in a Multi-Level System: The Dynamics of Domestic Response. 205-221. Macmillan. A.. 44. Antola (eds. In: B.) A Citizens’ Europe. LECA. Strasbourg. KYMLICKA. W. R. p. Oxford University Press.154-174. p. W. (2001) The European Union: Economic and Political Integration and Cultural Plurality. p. LORD. KUMAR.J. (2001) Europeanization and Political Parties: Towards a Framework for Analysis. p. Université Libre de Bruxelles. In: P. Beiner (ed. LABOHM. J. New York. institutions. vol. KÜHNHARDT. D. LEPSIUS. Emeri. 33-53. L. Citizenship and the Poor. NORMAN. (1998) Democracy in the European Union. P. (1997) Towards a Legal Theory of Supranationality: The Viability of the Network Concept. 3. Sur l’individualisme. Paris. (1999) Cosmopolitan Citizenship. In: B. London. In Search of a New Order. 155 . J. p. Clingendael – Study.1-11. LANG. Rosas.) Cosmopolitan Citizenship. National Contexts and European Construction.2. 77-83. 283-322. Giesen (eds. J. VAN STADEN. J. I. Oxford University Press..Q. Droits politiques. (1993) Civil Society: An Inquiry into the Usefulness of an Historical Term. 1. London. J. London. vol.S. Turner. Kohler-Koch (ed. In: A. 3-7. LAITIN. Routledge. NORMAN. Th. Colas. E.Hamilton (eds. (1999) The Rights and Responsibilities of the Citizen in Europe. Martin’s Press. In: Concepts of Democratic Citizenship. PUF. p. J. Bruxelles. nr. H. A.KOVÁCS. R.). Clarendon Press. (1995) Political Freedoms in the European Union. LISTER. p. CPAG. (2000) La Constitution Européenne. Macmillan. A Quarterly Journal of Critical Thought.) Citoyenneté et nationalité. KYMLICKA. In: K. (1992) Federalism and Subsidiarity. 113-134. Birnbaum (sous dir. Ch. C. W. (1991) La citoyenneté entre la nation et la société. MAGNETTE. KYMLICKA. (1990) The Exclusive Society. Oxford. (1995) Return of the Citizen: A Survey of Recent Work on Citizenship Theory. Government Forms and Performance in Thirty-Six Countries. London. LINKLATER.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. P. Sage Publications. Politics and Society.H. New Haven. Dannreuther (eds. p. P. MAGNETTE. 375-395. LECA. 35-59. Oxford. Albany. 91. Hutchings... State University of New York Press. Editions de l’Université de Bruxelles.) Citizenship: Critical Concepts. Telos.) Citizenship in Diverse Societies. 148-187. A. P. Sheffield. In: D. nr. In: K. Yale University Press. Zylberberg (sous dir. Bruxelles. E. K. (1995) Multicultural Citizenship. LADRECH. A Liberal Theory of Minority Rights. B. LIJPHART. p. p. W. (2000) (eds. LISTER. In: Queen’s Papers on Europeanization. 277-302.D. (1997) The Cultural Identities of a European State. 176-209. R.) Linking EU and National Governance. (1997) Citizenship: Feminist Perspective. Oxford. Council of Europe. p. R. LECA. St. Eder. LUNDBERG. Oxford University Press. European Law Journal. (1994) Individualism and Citizenship. Oxford. In: R. K. W. ROOD. (1999) Patterns of Democracy. vol. Presses de FNSP. Sheffield Academic Press.-H. London. Paris. p. (1999) La citoyenneté européenne.) Theorizing Citizenship. British Journal of Sociology.M.

MARSHALL. WESSELS. (1989) Rediscovering Institutions.C. J. R. J.-L. Nomos. Ph..S. MULLER. MARKS.. Filosofia unific`rii europene. London. Routledge. In: A.. New York. p. California. New York.. p. MARCH. Free Press.A. MOREAUX. T. (1992) Structural Policy in the European Community. Institut Français des Relations Internationales. W. MARGA. DEKKER. MEAD. Polirom. W. (1993) L’Europe et l’idée fédérale.H. E... Scharpf. MATHIEUX. MARCH.) Perceptions of Europe in East and West. G. Sage Publications. (2001) (eds. Sage. Nathan. Biblioteca Apostrof. Newbury. Y. London.) Governance in the European Union. W.. 207-233. OLSEN. p. Cracks and Conflicts: Regional Mobilization in the European Union. MATHIEU. G. Ph.C. (1998) Europe’s „Democratic Deficit“: The Question of Standards. (1986) Beyond Entitlement: The Social Obligations of Citizenship. Washington D. Rosas. J. MAYNTZ. SALK. (1993) La Communauté européenne: marché ou Etat? Paris.) Démocratie et construction européenne. J. RAY. vol. MARINO. P. Routledge. Sage. J. 63-79. MARITAIN. Free Press.) National Parliaments on their Ways to Europe: Losers or Latecomers? Baden-Baden. nr. Antola (eds. In: M. (1995) Europa ]i specificul european. Citizenship and Social Development. MANN. (1973) Class. J. Paris. (1995) Democratic Governance. London. Paris. PUF. F. (1993) Le principe de subsidiarité. L.) Adjusting to Europe: The Impact of the European Union on National Institutions and Policies. In: A. A. 40-63. J. Chicago. I.. (1998) New Challenges to Governance Theory. L. P.P. London. Ia]i. P.. In: B. 123-140. (1994) La civilisation européenne. H. J. F.) A Citizens’ Europe. STREECK. G. London. (1996) Regulating Europe. C. E.. (1995) Mechanisms of Protection of Union Citizens’ Rights. 1.S. MAURER. G. empire démocratique?.I. Turner. 5-28. (1996) (eds. Paris. MOREAU DEFARGES. New York. MOUGENOT. p. 4. Brooking Institution. MEEHAN. E. (1992) (eds. European Law Journal. J. University Press. In Search of a New Order. R.G.. MAJONE. SCHARPF. T.. MEYENBERG. vol. Schmitter. (1994) Ruling Class Strategies and Citizenship.. In: G. Streeck (eds. (1995) European Public Sphere and Societal Politics. 156 . A. The Free Press. MILWARD. London. G. Routledge. A. Hamilton (eds. Sbragia (ed. (1998) Governance in the European Union. (1995) Pentru Europa.) Citizenship: Critical Concepts. NIELSEN. MARIAS. Ph. MARKS. (1998) Competencies. Oldenburg.. Cluj. Florence. Routledge. MILLON-DELSOL.W. C. MEYER.W. M. London. (1993) Citizenship and the European Community. Marks. (1992) The European Rescue of the Nation State. Bordas. p. Mame. University of Chicago Press.P. Teló(ed.. MENY. OLSEN. F. QUERMONNE. D.MAJONE. Sage.) Euro-Politics: Institutions and Policy-making in the „New“ European Community. European University Institute. A. Paris. Bruxelles. (2002) L’Union européenne. MARKS. Editions de l’Université Libre de Bruxelles. SCHMITTER.

(2003) Integrarea european`. nr. p. Institutul European din România. CONSTANTIN. (1998) The Public Sphere and a European Civil Society. 76-88. In: G. p. A. Free Press.. Hamilton (eds. 1-18. H. OLIVER D. vol. OLSEN. Citizenship Studies. Sage. HEATER. vol. 20-34. PARSONS. 131. nr. 1. Prentice Hall.K. (2002) Românii ]i integrarea european`. G. Neculau (coord. Featherstone. p. (1995) (ed. N. DI MAGGIO. London. New York. Routledge. Dordrecht. p.) Noi ]i Europa. Routledge. (1997) Citizenship. Englewood Cliffs. p. U. T. 13-28.) The New Institutionalism in Organizational Analysis. Chicago. van Vught (eds. PETERS.) Citizenship: Critical Concepts. Lawrence and Wishart. II-a. p. Kluwer. E. Humanitas. N. Revue internationale des sciences sociales. GAEBLER. Rosas. J. NAUTA. C. P. New York.. London. Andrews (ed.Radaelli (eds. T. J. N. 267-281.157-188. Ia]i. NUGENT. and Ethnicity. (1997) European Challenges to the Nation State. 157 . Lewin (eds. NOLTE. London. Antola (eds. In: S. Harvester Wheatsheaf. Turner. K. Simon and Schuster. NEUNREITHER.MÖRTH. A.P. (1995) The End of the Nation State. (1993) Modelul cultural curopean.C. (1994) Citizenship: An Unnatural Practice? In: B. nr.) Real Civil Societies. 1. Houndsmills. p. PUTNAM. L. 25-43. Gustavsson. Nationality. J. K. F. A. R. Macmillan. Steunberg. ed. Sage Publications.-H.) The Politics of Europeanization. În: A. J. Polirom. E. PHILLIPS. D. Translation and Editing of Public Policies. (1996) Europeanization and Nation – State Dynamics.B. 73-86. (1994) The Foundations of Citizenship. PAKKUSKI.) Political Institutions and Public Policy. Frank Cass. p. (1990) Citizenship and Community: Civic Republicanism and the Modern World. London. 1. Macmillan. P. I. 12. (1971) The System of Modern Societies. OOMMEN. (1997) Cultural Citizenship. (1995) Citizens and the Exercise of Power in the European Union: Towards a New Social Contract? In: A. Routledge. OLDFIELD. (2000) Bowling Alone: The Colapse and Revival of American Community. Politics and the State. V. OLDFIELD. NOICA. p. In: Praxis International.P. University of Chicago Press. Alexander (ed.) A Citizens’ Europe. D.) The Future of the Nation-State.) Citizenship. W. NECULAU. London. (1991) Citizenship and Feminist Theory. vol.M. Oxford. PELKMANS. In: J. U. (1993) Reinventing Government. In: B.S. PIERRE. Ed. Penguin. (1992) L’Europe dans la société planétaire jusqu’au XXe siècle. New York. London. T. p. A. Durham. OHMAE. (1999) The Government and Politics of the European Union. radiografia unei atitudini. p. (2003) Europeanization as Interpretation. 188-198. (1995) The Government and Politics of the European Community. (1995) Problems of a Concept of European Citizenship. 4th ed. (1991) (eds. PEREZ-DIAZ. London. NORTON. Polity Press. PREUSS.. Basingstoke. NEILL. Ph..159-178.. Cambridge. In: K. C. Metode de analiz` economic`. Oxford University Press. Bucure]ti. 245-285. Duke University Press. POWELL. (1992) Changing Conceptions of Citizenship. OSBORNE. (2000) Governance. Bucure]ti. European Law Journal. L. London. OLSEN.) National Parliaments and the European Union. In Search of a New Order. J..

W. 80-110.) The European Union and Member States.M. London. SCHARPF. ROSENAU. J. vol. (1999) A Political Community? In: H. p. (eds.) Governance in the European Union. ROMETSCH. p. (1998b) Imaging the Future of the Euro-Polity with the Help of New Concepts. ROSAS. In: G.) Governance without Government: Order and Change in World Politics. Sage. 91. 121-150. ROCHE. A. 27-35. (1995) (eds. (1971) A Theory of Justice.M. Caporaso. (1992) The Constitutional Theory of Federalism. Montchrestien. (1998) Negative and Positive Integration in the Political Economy of European Welfare States. REISENBERG. Th. Oxford. Manchester University Press. SCHEUER. Oxford University Press. Ph. (1992) (eds. J. In: K.Cowles. A. (1992) Rethinking Citizenship. C. ANTOLA. Thomassen (eds. vol. London. Towards Institutional Fusion? Manchester.1. p. Hamilton (eds. 5e édition. nr. (1994) Citizenship. Schmitt. Ithaca.) The Politics of Europeanization.W. University of North Carolina Press. SCHMIDT. Marks et al. Washington D. M. 25-46.N. F. p. Mass.W. Radaelli (eds. A. A Quarterly Journal of Critical Thought.A. Ph. p. C.S. 15-39. Sage. RHODES. Cambridge University Press. ROCHE. C. (1991) Crisis and Choice in European Social Democracy. (1992) L’Empire romain comme modèle. RISSE. Maidenhead. Oxford University Press. Reflexivity and Accountability. Cornell University Press.. London. In Search of a New Order. WESSELS.A. Turner. M. M. (2001) A European Identity? Europeanization and the Evolution of Nation-State Identities. 1-14. R. Risse (eds. nr. p. SCHMITTER. REES. Paris. p. P. CZEMPIEL. nr. Cambridge.G. Cambridge. E. 158 .) Citizenship: Critical Concepts. Europeanization and Domestic Change. F. SCHMITT. RAWLS. 2. SCHMITTER. Marks et al.-L. (1997) European Integration and Democracy: The Differences Among Member States. (1998a) Examining the Present Euro-Polity with the Help of Past Theories. In: G.) Political Representation and Legitimacy in the European Union. Harvard University Press. (eds. London. In: M.-O.) A Citizen’s Europe.4.W. UCL.W. London. (eds. vol. (1994) Community and Autonomy: Multi-Level Policy-making in the European Union. SCHARPF. In: G. p. D. Marks et al.. Journal of European Public Policy. Cornell University Press. J. p. (2003) The Europeanization of Public Policy. Telos. Policy Networks.27-56. J. Chapel Hill. RADAELLI.198-216.W. Journal of European Public Policy.C. Oxford. SBRAGIA. (2002) Le système politique de l’Union Européenne. SARTRE. C. I. Polity Press. Brookings Institution. Oxford University Press. F. SCHARPF. E.) Citizenship Today.. (1992) Citizenship in the Western Tradition. P. (2003) Understanding Governance. (1998) Governing Europe: Efficient and Democratic. Th. Ithaca. I. A. Sage. 26-56. (1992) (ed. V.QUERMONNE.. (1996) (eds. 219-242. nr. p.. (1996) (ed. Sage. 57. In: B. London. Governance.) Transforming Europe..) Governance in the European Union. Social Theory and Social Change.) Euro-Politics: Institutions and Policy-making in the „New“ European Community. C. SCHARPF. Open University Press.) Governance in the European Union. Featherstone. J.M. p. Oxford.128-145. F. Routledge. Cambridge. Commentaire.

G. J. p. D. p. 159 .-M. Ia]i. Paris. American Sociological Review. Gbikpi (eds. vol. Harvard University Press. London. P. I. nr. J. D. SHKLAR. (2001) Citizenship under Regime Competition: The Case of the ‘European Works Council’. (2002). B. Nagel. European Commission. In: B. (2002) Les enquêtes sur les valeurs des Européens.) Participatory Governance. SCOTT. Polirom. E. (1998) Cinq propositions pour une théorie de la gouvernance. SOYSAL. Coventry. J. Essai sur les fondements de la politique. Eder. In: K. 37. The Free Press. California. SCHNAPPER. STRAUSS. (1993) Citizenship and the Place of the Public Sphere. BACHELIER. 19-30.SCHMITTER. Polirom. PUF. London. T~SL~UANU. SCOTT. (1999) Global Civil Society: Changing the World?.O. Ashgate. SCHUMAN. J.. J.A. (1998) A Concept of EU Citizenship. Grote. (1994) Citizenship and Social Power.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. p. Ch. 122-158. In: B. TENZER. SELIGMAN. 155. A. D. (2000) Crearea identit`\ilor na\ionale în Europa. (1990) La société dépolitisée. Ph. Paris. SHAW. Paris. Ed. 161-177. (1994) The Boundaries of Citizenship. B. 58. Scripta. Open University Press. Ia]i. University of Warwick. 7. SIDJANSKI. Ia]i.-F. Oxford. J. Chicago. A. R. 51-69. Secolele XVIII-XX. (1986) The Ethnic Origins of Nations. Gallimard. M. TERREN. 136-147. Bucure]ti. Brussels. A. Sage. 587-620. Hamilton (eds. In: J. Ia]i. nr. Basil Blackwell.) Citizenship: Critical Concepts. University of Chicago Press. Center for the Study of Globalisation and Legislation. SMITH. p. Turner (ed. Oxford. Gallimard.) A Question of Identity. (1999) Cetatea ]i omul. vol. SCHNAPPER. R. Leske and Budrich. Opladen. SOMMERS. THIESSE. Polirom.W. European Journal of Education. (2004) Institu\ii ]i organiza\ii. SPINNER. Oxford University Press. 277. Paris. Futuribles. Paris. N. Giesen (eds. STOKER. STREECK. Political and Societal Implications. Buckingham. London. John Hopkins University Press. PUF. p. (1992) The Idea of Civil Society. (2001) Ce este cet`\enia?. D. Ed. (2000) Europe at the Eve of the 21st Century: Deep Trends and Policy Analysis. W. Turner. p. Post-modern Attitudes: A Challenge to Democratic Education. Routledge. J. Polirom. SHORE. TCHERNIA. TALLBERG. no. Routledge. Revue internationale des sciences sociales. J.S. (1963) Pour l’Europe. p. (1993) Psychology and Citizenship: Identity and Belonging. Qu’est – ce que c’est la citoyenneté?. Newbury Park. Kershen (ed. L. (1992) L’avenir fédéraliste de l’Europe. p. (1994) The Limits of Citizenship. C (2000) Building Europe: The Cultural Politics of European Integration. In: A. (1995) Development Dilemmas in the European Community. vol.) Citizenship and Social Theory. Harvard. C. (1991) American Citizenship: The Quest for Inclusion. 2. TAYLOR. Baltimore. New York. J. (2002) Participation in Governance Arrangements. 115-138. (1996) Obsesia european`. C. SHOTTER. (1994) La Communauté des citoyens. 2000. SCHOLTE.S.D.

Bucure]ti. VL~SCEANU. WOLOCH.) The Frontiers of Citizenship. Westview Press. In Search of a New Order. W. In: Ch. Newbury Park. R. Wallace (eds. E.) Dimensions of Radical Democracy: Pluralism.) Linking EU and National Governance. In: H. Sage Publications. Cambridge University Press.) Theories of Modernity and Postmodernity. In: K. B. Council of Europe. R. 160 . DAWSON. Core Competencies. London. Oxford. I. (1986) Citizenship and Capitalism.. Turner (ed. B. p.S. H. W. 164-175. Oxford University Press. Citizenship. (1991) Is Citizenship Gender-Specific? In: U. organizare.. Variables and International Activities. p.S. 25-35. Moufe (ed. VOGEL. R. H. Co.S. London. W. WINCOTT.S. Oxford University Press. WALDINGER. TURNER. London.. p. H. WALLACE.) Citizenship and Social Theory. Hamilton (eds.) Citizenship: Critical Concepts. Sage. VAN GUNSTERREN. New York.. B. p. London. In: B. WALLACE. D’OLIVEIRA. U. W. Strasbourg. H.) The Dynamics of European Integration. Turner (ed. 58-84.) The Politics of Europeanization. (1991) (eds. (1998) Policy-making in the European Union. (1993) Contemporary Problems in the Theory of Citizenship. Oxford University Press. Antola (eds. London. New York. ULRICH. 3rd edition.) Policy-making in the European Union. p. F. St. St. London. E. vol. Paris. London. Rosas. P. Wallace. (1997) Education for Democratic Citizenship: Dimensions of Citizenship. Oxford. WALLACE. 37-70. California. Paideia. M.S. p. (1998a) Politics and Policy in the EU: The Challenge of Governance.M. B. Community. conducere. (1995) The Problem of Democracy in the European Union. Sage Publications. VOGEL.279-302. Kohler-Koch (ed. 3-36. In: A. Sage. M. (1994) Outline of a Theory of Citizenship. B. Wallace. Pinter. (2001) Les modèles de partage fédéral des compétences. D. 1-18. 19-38. Antola (eds. Verso. Allen and Unwin. In: H. WALLACE. Oxford University Press. p. 58-85. TURNER. (1990) Citizenship in the Semiotic Society. Moran (eds. S. In Search of a New Order. (1998) A Theory of Citizenship. p. nr. R.) A Citizens’ Europe.) A Citizens’ Europe. Oxford. Sage. In: B. Martin’s Press. Flammarion. Cambridge. Radaelli (eds. (1999) The Constitution of Europe. H. (2003) Contrasting Images of European Governance. J. Sage. TURNER. p.) The French Revolution and the Meaning of Citizenship. WEILER.) Policy-making in the European Union. (2003) The Idea of the European Social Model: Limits and Paradoxes of Europeanization. Rosas. Revue internationale des sciences sociales. C. Martin’s Press.TIILIKAINEN. p. (1964) Histoire de l’Idée européenne. Payot. B. TURNER. (1998b) The Institutions of the EU: Experience and Experiments. Routledge. Featherstone. London. VOYENNE. (1992) (eds.) The Frontiers of Citizenship. Wallace (eds. Turner. (1992) Outline of a Theory of Citizenship. Greenwood Press. U. WEXLER. p. In: B. 199-226.S. MORAN. (1990) (ed. In: B. Oxford University Press. Organizing Plurality in Contemporary Democracies. TWINE. VELDHUIS... (1992) La dernière utopie: naissance de l’Europe démocratique. (1995) Union Citizenship: Pie in the Sky? In: A. TURNER. J. Boulder. I. WALLACE. WATTS. London. Vogel. R. Oxford. Oxford. (1993) Citizenship and Social Theory. (1994) Social Rights and Citizenship. P. T. Ed. WOLTON. 167. H. WALLACE. D. (1996) Sectorul non-profit: contexte. Paris. London.S. M.1-9.

169-185. P.M. E. vol.M. ZAWADSKI. (eds. p. 46. 1. vol.WOOD. Miliband at al. 99. 161 . I.) Socialist Register. 250-274. L’Année sociologique. London. (1989) Polity and Group Difference: A Critique of the Ideal of Universal Citizenship. In: R. YOUNG. Ethics. p. nr. (1990) The Uses and Abuses of Civil Society. (1996) Le nationalisme contre la citoyenneté. Merlin.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful