Cezar Bîrzea

CET~|ENIA EUROPEAN~

POLITEIA–SNSPA, 2005

CUPRINS
Introducere /4 Modulul I – Teoria ]i practica cet`\eniei /6 1. Redescoperirea cet`\eniei: dezbaterea contemporan` /6 2. Contextul cultural ]i istoric al cet`\eniei /12 3. Ce este cet`\enia /14 a) Cet`\enia statutar` ]i cet`\enia identitar` /15 b) Cet`\enia normativ` ]i cet`\enia efectiv` /16 c) Defini\ia pragmatic` a cet`\eniei /16 4. Cet`\enia – o nou` paradigm` a ]tiin\elor politice /17 a) Teoria cet`\eniei /18 b) Teritorialitate, stat na\ional, cet`\enie /25 5. Cet`\enia ]i societatea civil` /30 a) Defini\ia societ`\ii civile /32 b) Structura spa\iului public /33 c) Tipologia regimurilor politice /35 d) Globalizarea societ`\ii civile /38 6. Competen\a civic` /39 a) Cultura civic` /39 b) Drepturile ]i responsabilit`\ile /40 c) {nv`\area cet`\eniei /42 Modulul II – Cet`\enia european` ca statut juridic /45 1. Cet`\enii ]i exercitarea puterii [n Uniunea European` /45 2. Statutul juridic al cet`\eanului european /48 3. Sistemul de protec\ie a drepturilor cet`\enilor europeni /49 Modulul III – Identitatea european` /52 1. Formarea con]tiin\ei europene /54 a) Mitul unit`\ii teritoriale /54 b) Mitul destinului istoric /54 c) Mitul imperiului universal /55 d) Mitul unit`\ii cre]tine /57 e) Mitul unit`\ii intelectuale /57 f) Mitul unit`\ii pacificatoare /59 2. Spiritul Europei: reperele identit`\ii culturale europene /60 3. România ]i Europa: dileme identitare /64 Modulul IV – Democra\ia european` /68 1. Uniunea European` ca spa\iu public (“Euro-polity”) /69 2. Sistemul decizional /77 a) Metoda parteneriatului /78 b) Metoda negocierii /79 c) Metoda co-op\iunii /79 d) Metoda consensual` /80 3. Guvernan\a european`: regim, federa\ie sau stat suprana\ional? /83 4. Na\ional ]i suprana\ional în construc\ia european` /91 Modulul V – „Europenizarea” spa\iului public na\ional /98 1. „Europenizarea” ca fenomen istoric ]i politic /99 2. Actorii „europeniz`rii” /105

2

a) Administra\ia public` /106 b) Parlamentele na\ionale /106 c) Partidele politice /107 d) Justi\ia /108 e) Regiunile /108 f) Grupurile de interes /109 3. Societatea civil` transfrontalier` /110 4. Abordarea comparativ` a „europeniz`rii”: convergen\` sau diversitate? /111 Modulul VI – Construc\ia cultural` a cet`\eniei europene /114 1. Cet`\enia european`: mituri fondatoare, simboluri, tradi\ii reconstruite /115 2. Cet`\enia ]i construc\ia identitar` european` /119 3. Cultura organiza\ional` a spa\iului public european /124 4. Rolul educa\iei /129 a) Dimensiunea european` /130 b) Procesul de la Bologna /130 c) Strategia de la Lisabona /131 Concluzii /132 Anexa I – Sensul dat cet`\eniei în diverse contexte culturale /134 Anexa II – Componentele culturii civice /135 Anexa III – Educa\ia civic` în curriculum-ul formal din \`rile europene /136 Anexa IV – Caracteristicile identit`\ii europene /145 Anexa V – Cronologia unific`rii europene /146 Bibliografie /148

3

la democra\ia european`? Cum se poate transforma cet`\enia na\ional` într-o cet`\enie suprana\ional` ]i care sunt mijloacele acestei construc\ii identitare? Aceste întreb`ri generice sintetizeaz` premisele conceptuale ale acestui curs. Pe scurt. transparen\ei. federa\ia interguvernamental` sau coali\ia unor „polity“ na\ionale? Ce fel de identitate colectiv` este cet`\enia U. cursul nostru vizeaz` urm`toarele obiective generale: • în\elegerea ]i utilizarea conceptului de cet`\enie (]i a variantei sale. de asumarea drepturilor ]i a responsabilit`\ilor care decurg din cet`\enia european`. • plaseaz` dezbaterea actual` privind viitorul Uniunii Europene în cadrul explicativ al ]tiin\elor politice. precum ]i tuturor celor interesa\i de problematica integr`rii europene. cursul de fa\` are în vedere familiarizarea cu problematica general` a Uniunii Europene ca proiect politic. care pot interesa direct pe viitorii formatori ]i speciali]ti în politicile publice. • circumscrie problematica democra\iei europene (îndeosebi aspectele controversate ale reprezentativit`\ii. În aceast` perspectiv`. de redefinirea rolului statului ]i a spa\iului public.E. între identitatea cultural` european` ]i identitatea politic` a U.).INTRODUCERE Ce înseamn` s` fii cet`\ean al Europei? Care sunt drepturile ]i responsabilit`\ile care definesc cet`\enia european`? Este oare suficient` de\inerea actelor civile ale na\ionalit`\ii unui stat membru al Uniunii Europene? Care este spa\iul public în care se exercit` aceast` form` de civitate: statul suprana\ional. precum globalizarea.E. suveranitatea ]i declinul statului na\ional. • face distinc\ia între comunitatea cultural` ]i comunitatea politic`. a]a cum sunt teoria neo-func\ionalist` (care fundamenteaz` metoda consensual` ]i dreptul comunitar). • propune c`i ]i mijloace ale construc\iei identitare a euro-cet`\eniei.? Care sunt sistemele sale de legitimare ]i mobilizare civic`? Cum se raporteaz` cet`\enia U. destinat în primul rând studen\ilor în ]tiin\ele sociale ]i politice. Fa\` de alte demersuri (consacrate „studiilor europene“. cet`\enia european`) ca paradigm` a ]tiin\elor politice.E. institu\iilor ]i politicilor U.E. cursul de fa\` are propria identitate: • el pleac` de la conceptul integrator de „cet`\enie“. ceea ce permite abordarea unor aspecte înrudite.. de schimbarea normelor ]i proceselor institu\ionale din fiecare sistem na\ional. devenite teme majore ale ]tiin\elor politice. 4 . • interpreteaz` cet`\enia european` într-o viziune l`rgit` (ca statut juridic. pe diver]ii actori ai spa\iului civic comunitar. particip`rii ]i r`spunderii publice) în contextul specific al cet`\eniei europene. institu\ionalismul (baza teoretic` a „europeniz`rii“) ]i guvernan\a (ca alternativ` la guvernare). dreptului comunitar. în inten\ia noastr`. Acest proiect trebuie sus\inut de o construc\ie identitar` adecvat`. identitate colectiv`. cultur` organiza\ional` ]i ac\iune social`). considerat ca o paradigm` a ]tiin\elor politice.

cu obiectivele sale specifice ]i instrumente proprii de evaluare (teste-gril`. evaluarea formativ`. Între aceste module exist` rela\ii de interdependen\` ]i continuitate. Suportul de curs va fi distribuit înc` de la început în form` electronic` sau tip`rit`. rezolvare de probleme concrete ]i dezvoltare de proiecte de c`tre studen\i. ]i în\elegerea mecanismelor care deosebesc identificarea na\ional` de identificarea postna\ional`. de statut juridic (cet`\enia formal` sau ansamblul drepturilor suprana\ionale oficial recunoscute) ]i identitate colectiv` (cet`\enia informal` sau apartenen\a subiectiv`). a institu\iilor. memorat ]i reprodus la o abordare interactiv` ]i responsabil`. construc\ia unor „reader“. Le mul\umim tuturor ]i pe aceast` cale. În acest fel. urmând ca fiecare modul s` genereze propriile activit`\i de cercetare.. diferen\ierea comunit`\ii culturale de comunitatea politic` în care se exprim` cet`\enia. în\elegerea democra\iei suprana\ionale a Uniunii Europene. care s` angajeze studen\ii în construirea propriului parcurs academic. analiza construc\iei culturale a identit`\ii U. Fiec`ruia din aceste ]ase obiective îi este consacrat câte un modul relativ autonom. dup` fiecare unitate de con\inut (dup` fiecare modul). cursul nostru î]i propune s` promoveze ]i s` aplice câteva elemente-cheie ale asigur`rii calit`\ii: centrarea pe obiective precise. 5 .E. astfel încât înv`\area unuia nu este posibil` f`r` achizi\ionarea cuno]tin\elor ]i a competen\elor prev`zute în modulul precedent. caracterizarea identit`\ii culturale europene ca surs` posibil` de legitimare a identit`\ii politice a U. folosirea unor metode participative. politicilor ]i metodelor de guvernare pe care le-a produs. proiecte personale. În elaborarea acestui curs am beneficiat de sprijinul colegilor de la Facultatea de }tiin\e Politice a SNSPA – Bucure]ti ]i de sus\inerea programului academic New Europe Colege – NEC-Link. folosirea unor criterii clare de m`surare a performan\ei (obiectivele specifice ale fiec`rui modul).E. de la textul „predat“. Ponderea se va deplasa astfel de la cuno]tin\e la activit`\i de înv`\are.• • • • • definirea cet`\eniei europene în dubla sa ipostaz`. caracterizarea fenomenului de „europenizare“ a spa\iului public na\ional ]i a consecin\elor sale asupra euro-cet`\eniei. aplica\ii în grupuri de lucru). cunoscute ]i asumate în prealabil.

• s` conceap` ]i s` dezvolte ac\iuni voluntare inspirate din principiile cet`\eniei ]i s` defineasc` societatea civil` din perspectiva particip`rii politice. cet`\enia face parte din cultura profesional` de baz` a studen\ilor în ]tiin\ele politice ]i sociale. capabil s` relanseze interesul public pentru problematica social` ]i politic`. rela\ia dintre stat ]i societatea civil`. drepturile omului. studen\ii vor fi capabili: • s` defineasc` cet`\enia ca statut juridic ]i politic (na\ionalitatea) ]i ca identitate. a drepturilor ]i responsabilit`\ilor. Acest prim modul precede analiza propriu-zis` a cet`\eniei europene ca proiect cultural ]i politic. în locul apartenen\ei obligatorii la un teritoriu. justi\ia social`). Studen\ii ]i cercet`torii în ]tiin\ele politice au îns` un motiv suplimentar pentru a se concentra asupra acestui termen. un sistem de institu\ii ]i rela\ii care regleaz` comportamentul public ]i orienteaz` ac\iunea colectiv`. coeziunea social`.MODULUL I TEORIA }I PRACTICA CET~|ENIEI Cet`\enia european` este o provocare pentru teoria ]i practica cet`\eniei. 1. 6 . a particip`rii politice. Ea vizeaz` o cet`\enie postna\ional` care. El permite în\elegerea fundamentelor legale ]i politice ale drepturilor suprana\ionale ]i definirea practicilor sociale care decurg din aceste drepturi. • s` în\eleag` fundamentele politice. F`r` o în\elegere minimal` a acestui concept. într-un model explicativ al societ`\ii democratice. societatea civil`. Ea valorific` diverse concepte-cheie ale teoriei politice (democra\ia participativ`. Din acest motiv. În sfâr]it. culturale ]i istorice ale cet`\eniei. • s` deosebeasc` cet`\enia ca sistem de valori. Redescoperirea cet`\eniei: dezbaterea contemporan` Conceptul de cet`\enie („citizenship“) este central pentru ]tiin\ele politice ]i sociologie. cet`\enia inspir` o serie de norme ]i practici sociale. În aceast` perspectiv`. • s` defineasc` competen\a civic` ]i cultura politic` subiacent`. • s` explice consecin\ele acestei dualit`\i asupra cet`\eniei europene. Ea î]i propune s` construiasc` o comunitate politic` transteritorial` ]i s` fac` din Uniune un spa\iu public comunitar. Ea une]te comunitatea academic` în jurul unui concept integrator. La încheierea acestui modul. Este o introducere în problematica general` a cet`\eniei ]i a consecin\elor sale asupra politicilor publice. • s` foloseasc` cuplul drepturi – responsabilit`\i în situa\iile cotidiene ale vie\ii publice. ca institu\ie politic` ]i ac\iune social`. pentru prima dat`. la o cultur` ]i un stat na\ional. politicile publice. ordinea civic`. a identit`\ii. Cet`\enia este o paradigm` a ]tiin\elor politice care permite interpretarea proceselor democratice din perspectiva apartenen\ei. studiul conceptului de cet`\enie este indispensabil. se refer` la un set de valori ]i institu\ii. drepturile omului. ar fi dificil s` explic`m probleme conexe precum participarea democratic`.

instabilitatea sistemelor de asigurare social`) care accentueaz` sentimentul de incertitudine global`. În contextul de fa\`. responsabilitatea public`. problemele structurale mai vechi (de exemplu. Raportul „Comisiei trilaterale“ (Crozier. Unii autori (Giddens. Acest proiect va fi întotdeauna perfectibil ]i incomplet. Între proiect ]i realitate. împreun` cu Heater (1990). Ca urmare. în alt` parte a acestui modul. a ar`tat c` statul este dep`]it de noile presiuni sociale ]i c` el trebuie s`-]i asocieze partenerii din societatea civil` (este ceea ce s-a numit mai târziu „governance“. erodarea statului-na\iune). 1975). democra\ia este un proiect continuu. Cu aceast` ocazie. • Reabilitarea democra\iei (anii 1980) s-a produs ca urmare a celui de „al treilea val al democratiz`rii“ (Huntington. Aceast` incertitudine pune în discu\ie îns`]i democra\ia ca proiect istoric ]i politic. 2004). Atât cet`\enii de rând. dar el nu aduce solu\ii propriu-zise. criza statului bun`st`rii. În schimb. f`r` o rezolvare durabil`. cât ]i cei de stânga (interesa\i mai ales de drepturi ]i libert`\i). dup` Beck (1992). Huntington ]i Watanuki. ne vom concentra asupra dezbaterilor contemporane consacrate cet`\eniei. Momentele acestei evolu\ii istorice vor fi tratate ulterior. corup\ia) au fost doar amânate. De exemplu. autorul care a relansat interesul pentru cet`\enie în epoca modern`. singura cale de a ie]i din „societatea de risc“ (sau „modernitatea incomplet`“. de exemplu. Bloom ]i Path. predominante în anii ’80 ]i care au redus substan\ial serviciile guvernamentale în favoarea unor multiple centre alternative de decizie. 1998. au ap`rut probleme noi (terorismul. odat` cu intrarea în noul mileniu. s`r`cia.Cet`\enia a marcat gândirea occidental` înc` de la începuturile sale. 1995). A]a cum am ar`tat cu alt` ocazie (Bîrzea. ca ]i anali]tii ]i cercet`torii în ]tiin\ele politice. c` societ`\ile ]i modul lor de guvernare s-au definit în raport cu sensul dat cet`\eniei. globalizarea economic`. Conceptul de cet`\enie pare s` uneasc` discursul politic despre problemele publice (asupra unor chestiuni precum participarea. au formulat mari a]tept`ri de la cet`\enie ca nou contract social. o idee normativ` care m`soar` progresul. a]a cum au ar`tat „Eurobarometer Surveys“ ]i datele proiectului „Beliefs in Government“. inechitatea. a]a 7 . violen\a social`. degradarea mediului. afilierea politic`. dup` „momentul Marshall“. vom examina con\inutul cet`\eniei în gândirea politic` pân` la Marshall (1950). caracterizat` prin fragilizarea sistemelor de securitate public`) ar fi participarea cet`\eneasc` bazat` pe vechiul principiu al virtu\ii civice. deficitele publice. opus simplei „government“ care se exercit` exclusiv în interiorul structurilor statului). Putem identifica astfel trei etape: • Criza democra\iei (anii 1960–1980) a ap`rut pe fondul protestelor contra r`zboiului din Vietnam. a afacerii Watergate. guvernarea democratic`). insecuritatea ocup`rii. cât ]i speciali]tii în ]tiin\ele politice au pus în discu\ie capacitatea institu\iilor democratice fondate în secolul al XIX-lea de a gestiona noul context politic ]i social. Se poate chiar afirma. încrederea în democra\ie a fost restabilit` (Klingemann ]i Fuchs. a mi]c`rilor contestatare din 1968 ]i a recesiunii economice consecutive „]ocului petrolului“. • Relansarea cet`\eniei (începând cu anii 1990) a coincis cu marile schimb`ri istorice ale anilor ’90 (tranzi\iile postcomuniste. Atât politicienii de dreapta (care pun accentul pe obliga\ii). a]a cum func\ioneaz` infinitatea în matematic` sau fericirea în filosofie. dezechilibrele demografice. numi\i de Dahrendorf (1994) „deceniul cet`\eniei“ („decade of citizenship“). manipularea genetic`. 1991) ]i a m`surilor luate de guvernele conservatoare ]i neoliberale (legitimate doctrinar de reaganism ]i thatcherism). În pofida acordului relativ asupra termenului. 2000) consider` îns` c` aceste a]tept`ri sunt nerealiste.

ca ]i în S. a]a cum arat` raportul „Noua genera\ie a democra\iei“ (1989) ]i studiile lui Putnam (2000).10). exist` o tensiune natural` rezultat` din decalajul inerent dintre o structur` simbolic` („democra\ia formal`“) ]i realit`\ile zilnice („democra\ia substantiv`“). De exemplu. în special la grupul de vârst` 18-26 ani.A. Acesta este prezent atât în S. 1990. chiar ]i organiza\iile globale consacrate condi\iei umane precum PNUD. 37%). evolu\ia global` a proceselor democratice este mai degrab` încurajatoare. conform datelor „Eurobarometer 2001“.. Conform acestui raport (2002. doar un tân`r din doi particip` la societatea civil` iar rata absenteismului electoral a dep`]it 40%. 2002). • Politica (8%).. op\iunile cet`\enilor din Europa l`rgit` (40 de \`ri) au fost relativ stabile la cele trei reprize ale anchetei (1980. Acest deficit democratic are efecte asupra coeziunii sociale ]i pune sub semnul întreb`rii îns`]i legitimitatea proiectului democratic. neîncredere în clasa politic` ]i rat` sc`zut` a particip`rii civice.U. Cet`\enia nu este îns` un patrimoniu politic ]i nici nu se transmite prin simpl` imita\ie social`. În SUA. individualism. ordinea de preferin\e a r`mas constant`. • Timpul liber („leisure“ sau „loisir“.. p. respectiv: • Familia (86% din op\iuni în 2000). 2000). respectiv „Aprofundarea democra\iei într-o lume fragmentat`“. Pentru ca proiectul s` se transforme în realitate este nevoie de cet`\enie.U. de exemplu. Exist` îns` mari decalaje privind realizarea efectiv` a democra\iei la nivel global: 8 . la mare distan\`. f`r` participare la institu\iile politice ]i f`r` un minim de încredere în clasa politic`.U. de asumarea atât a valorilor subiacente.cum spune Bobbio (1987). PNUD. OECD sau UNESCO au luat în considerare influen\a cet`\eniei asupra dezvolt`rii. • Religia (17%). • Prietenii ]i rela\iile sociale (47%). trebuie ca fiecare persoan` s` înve\e codurile ]i conduitele specifice cet`\eniei. Doar 54% din indivizi particip` la via\a asociativ` ]i doar 37% din ei au încredere în clasa politic`. Din acest motiv. • Munca (54%). Conform acestor date (Halman. Pe ultimul loc. cât ]i a practicilor specifice vie\ii democratice. exist` deja o îngrijor`toare eroziune a capitalului social ]i a încrederii în institu\iile politice. guvernarea democratic` ]i democra\ia ca regim politic nu sunt eficiente. Relansarea interesului public pentru cet`\enie în anii ’90 nu se datoreaz` unei mode trec`toare sau motiva\iei pur academice. Ca s` devii cet`\ean nu este suficient s` te na]ti într-o societate democratic`. 2001.A. cu mici fluctua\ii. a dedicat raportul din 2002 privind dezvoltarea uman` unei teme sensibile ]i preocupante. o funda\ie independent` care întreprinde anchete periodice asupra valorilor dominante la fiecare 10 ani începând cu anul 1970. Cea mai complet` analiz` a situa\iei din Europa o g`sim îns` în datele „European Values Study“ (EVS). se afl` interesul pentru politic`. Un public din ce în ce mai larg se intereseaz` ast`zi de cet`\enie deoarece cet`\enii ]i oamenii politici sunt preocupa\i de ceea ce datele statistice ]i speciali]tii au numit deficitul democratic. Mai exact. F`r` cet`\eni activi. rata de participare la alegeri este înc` ]i mai sc`zut`: doar 35%. În Europa. cât ]i în Europa. Tchernia. Pentru aceasta. deficitul democratic se manifest` prin apatie politic`. În S.A.

-urile înc` nu au statut consultativ pe lâng` Adunarea General` a O. Aceast` rela\ie nu este neap`rat una de cauz`-efect. ea constituie îns` un factor predispozant: regimul democratic favorizeaz` acumularea de capital uman ]i reduce inegalit`\ile sociale. respectiv 57% din popula\ia globului. În 2001. privind libertatea asocierii iar 39 \`ri nu au ratificat conven\ia I. • • Libertatea presei • • 125 de \`ri (62% din popula\ia lumii) au pres` liber` sau par\ial liber`.P. 140 dintre cele aproximativ 200 \`ri ale lumii beneficiaz` de alegeri multipartide. Publice) provin din \`rile în curs de dezvoltare. 33 regimuri militare au fost înlocuite cu guverne civile.L.-uri interna\ionale. în clasificarea PNUD. S` not`m c`.S. sociale ]i culturale) ]i a I. modernitate ]i dezvoltare economic`.U.N. (drepturile economice.G. 37 ziari]ti au murit la datorie. cât ]i date preocupante. doar 82 de \`ri (din 200). Num`rul \`rilor care au ratificat cele ]ase mari conven\ii ale drepturilor omului a crescut semnificativ dup` 1990.C.N. (Dept.O.000 de O.L. cu indicele de dezvoltare uman` de 0. Inf. doar 14% dintre membrii Parlamentului sunt femei (în 10 \`ri.U.G.R. 51 de \`ri nu au ratificat Conven\ia I.G. privind negocierea colectiv`. 38 de \`ri nu au ratificat sau semnat înc` I. precum Kuweit. Celelalte nu au ajuns înc` la o tranzi\ie prodemocratic`.N.E.N.U (Consiliul Economic ]i Social) ]i 1550 sunt asociate cu Departamentul Informa\iilor Publice al O. 106 \`ri înc` îngr`desc respectarea libert`\ii civice ]i politice.R. peste 600 ziari]ti sau organiza\ii ale media au fost atacate fizic sau intimidate. nici o femeie nu este în Parlament).O. • • Societatea civil` În anul 2000 erau înregistrate 37.C. • • Drepturile omului • • Egalitatea de gen • • Acest tablou con\ine atât elemente optimiste (care confirm` teza celui de-al treilea val al democratiz`rii promovat` de Huntington). Pe ansamblu.C. iar 41 \`ri nu au ratificat sau semnat înc` I. (drepturile civice ]i politice) s-a f`cut în 150 de \`ri (fa\` de 90). N. 118 au fost închi]i. Doar 251 dintre cele 1550 O. În lume. Peste 2.C. În acest sens. 81 de \`ri au realizat pa]i importan\i c`tre democra\ie. • Discrepan\e globale Dintre cele 81 noi democra\ii.E. Între 1970 ]i 1996.N.S. În 10 \`ri peste 30% dintre membrii Parlamentului sunt femei.-uri au statut consultativ pe lâng` O.775 (sub 9 .N. cu 20% mai mult decât în 1990.P. num`rul ziarelor din \`rile în curs de dezvoltare s-a dublat (de la 29 la 60 de titluri la 1000 de persoane) iar num`rul canalelor de televiziune a crescut de 16 ori. 61 de \`ri (38% din popula\ia lumii) înc` nu au libertatea presei.N.Progresul general • Regimul politic • Începând cu 1980. a]a cum se observ` din figura 1. România ocup` locul 63.150 O. Oricum. Costa Rica). Ratificarea I. doar 47 sunt regimuri democratice efective.R.U.G. au revenit la regimuri autoritare sau se afl` în conflict. referitoare la marile disparit`\i în realizarea democra\iei ca proiect global.C. sau \`ri cu un PIB sc`zut dar cu un indice mare al democra\iei (de exemplu. concluziile sunt contradictorii: exist` \`ri cu un PIB înalt dar cu un indice slab al democra\iei.-uri asociate O.R. sunt efectiv democratice.O. datele raportului PNUD arat` c` exist` o rela\ie pozitiv` între democra\ie.C.

• incapacitatea statului bun`st`rii de a sus\ine cet`\enia efectiv` pentru to\i cet`\enii (în special la nivelul drepturilor sociale) ]i extinderea categoriei de „second class citizens“ sau a cet`\enilor cu drepturi limitate. rezultate fie din migra\iile umane (dinspre regiunile mai s`race spre zonele mai bogate sau de la cele mai pu\in sigure spre cele mai sigure). ru]ii în \`rile baltice sau în Ucraina). Fig. • apari\ia celei de-a treia genera\ii de drepturi ale omului (absente din instrumentele ini\iale de protec\ie) ]i interesul pentru drepturile colective ]i drepturile culturale. f`r` sus\inerea civic` adecvat` (de exemplu. • agravarea „deficitului democratic“ în special datorit` aproprierii democra\iei ca bun de consum. apatia ]i neîncrederea în for\a democra\iei ca liant social).772 ceea ce denot` o evolu\ie pozitiv` pe calea democratiz`rii ]i dezvolt`rii umane.800).E. 1. URSS. • reinventarea democra\iei în \`rile postcomuniste. • presiunile asupra cet`\eniei din partea imigran\ilor. Iugoslavia) ]i apari\ia de noi state na\ionale. În 1975 acela]i indice era de 0. Rela\ia dintre democra\ie ]i dezvoltarea uman` DEZVOLTAREA UMANĂ Capacităţi crescute ale persoanelor de a-şi determina condiţiile de viaţă Participarea la viaţa comunităţii Expresia personală Starea de sănătate Condiţii de viaţă Drepturi civice şi politice Dialog social Presiune publică şi acţiune socială Presiune publică şi acţiune socială DEMOCRAŢIA • • • Instituţiile şi practicile democraţiei contestarea puterii participarea cetăţenilor responsabilitatea autorităţilor La nivel european. 10 .media mondial` de 0. dezbaterile contemporane privind cet`\enia („citizenship“) au fost impulsionate în anii ’90 în special datorit` urm`toarelor împrejur`ri: • dezmembrarea marilor entit`\i fondate pe criterii ideologice (de exemplu. fie din retrasarea frontierelor (la fel ca la încheierea primului r`zboi mondial. a refugia\ilor sau a popula\iei dislocate în urma r`zboaielor. • ie]irea la suprafa\` a unor probleme civice alt`dat` doar camuflate de statul totalitar (ex. situa\ia particular` a popula\iei Roma). • noul proiect de cet`\enie suprana\ional` introdus de U. fostele popula\ii majoritare din marile imperii multina\ionale au devenit minoritare în noile state – de exemplu. • emergen\a unor noi minorit`\i în noile state na\ionale. reducerea progresiv` a ratei de participare la alegeri sau la dezbaterile civice. prin Tratatul de la Maastricht.755 iar în 1995 ajunsese la 0.

Dac` ne referim doar la sfera politicii. se pare c` societatea postmodern` este inevitabil o societate depolitizat`. S-a afirmat de unii autori. Ichilov. Atitudinile moderne ]i postmoderne privind cet`\enia (Terrén. ea sl`be]te capacitatea de influen\` a institu\iilor publice. solidaritatea ]i diversitatea. au generat mari a]tept`ri (uneori nerealiste) fa\` de capacitatea cet`\eniei ]i virtu\ii civice de a mobiliza energiile populare. religia. de exemplu. c` cet`\enia ]i drepturile omului sunt un apanaj al modernit`\ii. 1990. societatea de mas` ]i bun`starea material`) la o „societate postmaterial`“. înv`\`mântul. Nu valorile democra\iei sunt contestate (democra\ia formal`). atitudinea postmodern` favorizeaz` cet`\enia prin ponderea pe care o acord` cet`\enilor organiza\i. ele au pus sub semnul întreb`rii îns`]i tipul modern de societate ]i civiliza\ia subiacent`. \`rile industrializate au trecut de la o „civiliza\ie a penuriei“ (ale c`rei valori principale erau munca. Cu alte cuvinte.Dezbaterile pe marginea acestor probleme de societate. Conform acestei cercet`ri de anvergur`. ci doar reflect` starea de nemul\umire fa\` de modul s`u de func\ionare. armata. ci modul s`u de realizare concret` (democra\ia substantiv`). 11 . parlamentul etc. Pe de alt` parte. a corup\iei. pe de alta. de]i aceste atitudini pot afecta însu]i proiectul democratic (datorit` lipsei de sus\inere cet`\eneasc`). inerent` democra\iei. a egoismului sau demagogiei politice. 1990. ea deschide calea guvern`rii participative prin redistribuirea puterii într-o multitudine de organiza\ii non-guvernamentale. în care valorile centrale sunt activitatea social`.163) spune astfel c` modernitatea s-a exprimat prin trei tipuri de activit`\i: munca. 2. incivilitatea este o form` natural` de protest ]i contestare public`. spune Inglehart. Terrén (2002. structuri reticulare ]i centre alternative. Tenzer. Ceea ce Terrén ]i al\i autori (Wexler. Aceast` relativizare a autorit`\ii publice. familia. Apatia ]i dezinteresul public sunt forme de dezavuare a „politicii politicianiste“. 2). Fig. în detrimentul autorit`\ii formale. 1998) numesc „atitudine postmodern`“ nu invalideaz` democra\ia ca model de guvernare. pe de o parte. are atât p`r\i negative. participarea ]i identificarea cultural` (vezi fig. 2002) Domeniul Economia Politica Cultura Activit`\i principale (modernitatea) Munca Participarea Recunoa]terea ]i identificarea Atitudini postmoderne Descurajarea ]i demotivarea Indiferen\a ]i apatia Relativismul ]i esen\ialismul Aceast` analiz` a fost confirmat` de o anchet` global` asupra valorilor modernit`\ii ]i postmodernit`\ii realizat` de Inglehart (1997) la începutul anilor ’90. de]i contest` ordinea instituit`. cât ]i aspecte pozitive: pe de o parte. guvernul. În aceast` societate postmaterial` predomin` „atitudinea postmodern`“ care este de fapt o contestare spontan` a oric`rei forme de autoritate institu\ionalizat`: na\iunea. În mod paradoxal. p.

am colectat defini\ii ale cet`\eniei din diverse limbi ]i medii culturale. În Anexa I. care sintetizeaz` datele respective. din nou. este o traducere a cuvântului „polis“. Heater (1960. specific` anumitor valori ]i semnifica\ii. Termenul ca atare vine din gândirea greac`. când a fost coroborat pentru prima dat` cu drepturile omului. în func\ie de tipul de societate ]i modul de guvernare cu care a fost asociat. cet`\enia se afl` în centrul dezbaterilor contemporane. De atunci. Cele mai mari diferen\e se constat` îns` în cadrul culturilor non-occidentale. Sensul multidimensional de ast`zi (cet`\enia politic`. fiind preluat de limbile europene moderne (în special franceza ]i engleza) prin intermediul limbii latine. civil` ]i social`) îl dator`m sociologului englez Marshall (1950) care. În limbile slave. Este un termen paradigmatic. de exemplu. În limbile popoarelor din Asia Central`. Contextul cultural ]i istoric al cet`\eniei A]a cum am v`zut. Acest concept controversat ]i mobilizator1 are meritul de a exprima chintesen\a gândirii politice dintr-o epoc` istoric` ]i de a sintetiza ansamblul problemelor care rezult` din rela\ia stat-cet`\eni. Aici a cunoscut o nou` dezvoltare. la rândul s`u. care au preluat mai târziu acest termen. conform doctrinei confucianiste a dependen\ei p`r\ii fa\` de ansamblu ]i a loialit`\ii individului fa\` de stat. caracterizat prin urm`toarele tr`s`turi: a) este o construc\ie cultural`. În limbile scandinave. înaintea statului unitar). a reu]it s` capteze interesul lumii academice pentru acest termen paradigmatic. s` încorporeze atât o viziune individual` cât ]i una colectiv` asupra societ`\ii. s` urmeze o faz` de declin. chiar dac` sensul s`u nu este clar pentru toat` lumea. constat`m c` termenul de „cet`\enie“ este specific limbilor latine ]i limbii engleze. El a ap`rut mai întâi în cet`\ile-stat din Grecia antic` ]i a fost transferat la Roma o dat` cu alte produse ale culturii antice grece]ti. echivalentul pentru cet`\enie trimite la „obscia“. fiind rezultatul gândirii politice europene care s-a impus în toat` lumea. a]a cum am v`zut în capitolul precedent. practic.2. d) are un con\inut contradictoriu. în perioada interbelic`. alta care desemneaz` statutul de de\in`tor de drepturi („Staatsbürgerschaft“) ]i alta care subîn\elege participarea politic` („Staatsbürgerstatus“). b) are o evolu\ie istoric`. 293) îl nume]te „buzz word": el capteaz` aten\ia ]i stimuleaz` dezbaterea. 2003). c) este expresia domina\iei occidentale. teritoriu). în limba chinez` se pune accentul pe obliga\ii ]i îndatoriri publice. legat` îndeosebi de asocierea cu virtutea civic` (idealul moral al Romei republicane) ]i de problemele de implementare a cet`\eniei romane. Aceasta. Secolul XIX a consacrat rela\ia dintre cet`\enie ]i statul-na\iune pentru ca. cet`\enia domin` dezbaterea contemporan` din ]tiin\ele politice ]i sociale. r`d`cina comun` este tot echivalentul pentru „cetate“ (burg) iar în limba german` apar trei referin\e diferite: una care denume]te na\ionalitatea („Staatsangehörigkeit“). 1 12 . În sfâr]it. Într-o cercetare anterioar` (Bîrzea. p. care înseamn` de fapt comunitate (prima form` de organizare politic`. fiind capabil s` desemneze atât drepturile cât ]i obliga\iile. termenul de cet`\enie a reap`rut în timpul Revolu\iei Franceze (1789). Uitat mult timp. cet`\enia este tradus` frecvent prin patriotism iar în limba arab` ea evoc` apartenen\a la un anumit teritoriu („wand“ = patrie. care încorporeaz` r`d`cina comun` „civitas“ („civis“ = cetate). denumirea greac` pentru cetatea-stat.

ea poate fi sintetizat` în urm`torul tablou: • Atena – democra\ia („guvernarea de c`tre popor“) presupune cet`\eni. a fost o form` suprana\ional` de civitate. Spa\iul public de referin\` era partidul-stat ceea ce anula. cam tot atâ\ia erau sclavi ]i femei. Aceast` schem` este perturbat` de migra\iile umane. statul-partid). corespunde idealului antic de „virtus“. Cet`\enia sovietic`. a accentuat aceast` dimensiune: cet`\enia înseamn` în primul rând drepturi ]i libert`\i acordate individului (diferit de abordarea colectivist` din republica atenian`. a asociat cet`\enia de o construc\ie politic` ]i cultural` nou`. Statele teritoriale devin state na\ionale („natio“ = comunitate omogen` având o identitate cultural` unic` ]i care adopt` un sistem comun de organizare politic`). • Na\ionalismul. statele formate prin imigra\ie (SUA. unde prevala interesul comun). în dauna drepturilor omului. Se folosesc dou` criterii de acordare a cet`\eniei: „jus sanguinis“ (dreptul descenden\ilor) ]i „jus soli“ (dreptul celor n`scu\i pe teritoriul na\ional). Drepturile civile ]i politice se acord` în func\ie de apartenen\a la na\iunea dominant`. un ideal moral care promova patriotismul ]i devo\iunea fa\` de interesul general. dar ]i dup` dispari\ia acestora. de exemplu. ca expresie a loialit`\ii fa\` de stat. cet`\enia revine în aten\ia gândrii politice. • Liberalismul. Statutul de cet`\ean presupunea: a) apartenen\a la „polis“ (republica atenian`). Acest model se caracterizeaz` prin urm`toarele tr`s`turi: • prevalen\a interesului comun ]i referin\a la o entitate politic` integratoare (polis. • accentul pus pe obliga\ii ]i responsabilit`\i. na\iunea. altruismul ]i colectivismul. membru al diasporei (ansamblul comunit`\ilor grece]ti. identitatea). romanii au introdus dou` categorii de cet`\eni: cei care proveneau din metropol` ]i noii cet`\eni. Cato ]i Titus Livius au exacerbat acest sentiment al loialit`\ii ]i altruismului. na\iunea. Pentru a-i diferen\ia. • Roma antic` – statutul de cet`\ean roman („civitas“) conferea dreptul de mobilitate ]i drepturi civice (de exemplu. civis. Cicero. societatea civil` ]i pluralismul politic. c) identitatea – este ceea ce Aristotel nume]te „methexis“. reprezentat de John Stuart Mill. Statutul de „cet`\ean“ era acordat doar indivizilor liberi (aproximativ 25. Rousseau se inspir` din modelul cet`\eniei la scar` redus` din cet`\ile antice. practic. • patriotismul. Exista astfel o dubl` identitate: ca cet`\ean al republicii ]i ca grec. • Iluminismul – dup` o uitare de aproape o mie de ani. Australia) au încurajat ideea de „cet`\enie multicultural`“. 1789). Omul politic florentin Machiavelli relanseaz` republica ca alternativ` la guvernarea autocratic`. Canada.000 în Atena. propunând micro-comunit`\i politice de tip contractual.În ce prive]te evolu\ia istoric` a cet`\eniei. respectiv mândria de a fi grec. f`r` s` beneficieze de statutul de cet`\ean). În timpul nostru. Din acest tablou rezult` c` au existat trei modele de cet`\enie: a) Modelul republican este specific cet`\ilor-stat din lumea antic`. participarea public`) acordate inclusiv popula\iei din teritoriile ocupate (de exemplu. Romanii au p`strat cele trei caracteristici ini\iale (apartenen\a. republica. specific secolelor XVIII ]i XIX. în anii 1960. republicilor italiene ale Rena]terii ]i Revolu\iei Franceze. participarea. • Revolu\ia francez` a asociat cet`\enia cu drepturile omului („Declara\ia Drepturilor Omului ]i ale Cet`\eanului“. 13 . reunite anual în cadrul jocurilor olimpice). f`r` drept de vot („civitas sine suffragio“). îndeosebi în cadrul marilor imperii coloniale. Saul din Tarsus devenit Apostolul Pavel). b) participarea – dreptul de a lua parte la Adunarea Popular` („Ecclesia“). Montesquieu reia teza particip`rii populare. justificat` ideologic. c`rora le-au ad`ugat o codificare elaborat` (dreptul roman) ]i virtutea civic` („virtus“). care apar\ineau comunit`\ii domestice sau „domos“. preluat ulterior ca o valoare central` a Rena]terii italiene ]i a Romantismului german. • Comunismul a promovat interesul general. • Cet`\enia multipl` a existat înc` din lumea antic` (de exemplu. cet`\enia dubl` legiferat` de Augustus).

existen\a unor raporturi civice care unesc membrii comunit`\ii politice (ceea ce presupune interdependen\e. o colec\ie de defini\ii semnate de autori celebri în domeniul nostru de referin\`. • • 3. • asumarea ordinii civice ]i a responsabilit`\ii comune (engl. care recunosc drepturile colective ale entit`\ilor etnice ]i culturale. • comunitatea constituie mediul cel mai favorabil expresiei ]i dezvolt`rii personale. Aceste trei modele au interac\ionat continuu. Cu toate acestea. Ce este cet`\enia? Cet`\enia („citizenship“) este unul din acele concepte care sufer` de pe urma propriei popularit`\i. Se caracterizeaz` prin urm`toarele tr`s`turi: • egalitatea tuturor indivizilor. capitalul social). „ownership“). El a fost promovat îndeosebi în societ`\ile multiculturale (de exemplu. b) Modelul liberal a fost sus\inut de ilumini]ti ]i utilitarism. Canada. 14 . Iat`. Acest model presupune urm`toarele tr`s`turi: • recunoa]te drepturile colective ca baz` de referin\` (drepturile omului sunt drepturi individuale care se exercit` îns` colectiv). ierarhii. exprimat` printr-o negociere continu` a drepturilor ]i obliga\iilor. • guvernarea este legitimat` prin acordul fiec`rui individ. • exercitarea mutual benefic` a drepturilor individuale (drepturile unei persoane nu trebuie s` aduc` atingere drepturilor altor persoane). • rela\iile intercomunitare sunt mai clare ]i mai stabile decât rela\iile interindividuale (se previne astfel posibilitatea prejudiciului reciproc prin exercitarea abuziv` a drepturilor individuale). • accentul este pus pe identit`\ile colective. • existen\a unei tensiuni între indivizi ]i stat. negocieri de roluri. Ca ]i al\i termeni-cheie din ]tiin\ele sociale ]i politice (societatea civil`. • apartenen\a la o comunitate nu este predeterminat` ]i imuabil`: membrii s`i au libertatea de a alege ]i a decide conform propriilor afinit`\i. guvernarea. • focus pe drepturi.obligativitatea particip`rii civice. contract civic ]i social). Ele au fost combinate într-o viziune multidimensional` de c`tre Marshall. nu pe obliga\ii. literatura specializat` este mult mai eterogen` ]i discordant` decât pare la prima vedere. Simpla sa rezonan\` „civic`“ ]i referin\a implicit` la rela\ia stat-cet`\eni par satisf`c`toare pentru a asigura un consens terminologic minimal. • încurajarea indivizilor s`-]i dep`]easc` condi\ia social` ]i statutul civic. Australia). c) Modelul comunitarist pune accentul pe drepturile colective ale comunit`\ilor constituite istoric. autorul care a reu]it s` fac` din cet`\enie conceptulcheie al dezbaterilor privind societatea democratic`. • cet`\enia este condi\ionat` de apartenen\a la o comunitate cultural` (nu doar la una politic`). cuvântul cet`\enie pare accesibil ]i clar tocmai pentru c` este folosit de toat` lumea ]i în orice împrejurare. control public. prin emancipare politic`. spre exemplificare.

“ Kymlicka ]i Norman (1995): „Cet`\enia nu este doar un statut.“ Barbalet (1988): „Cet`\enia const` în participarea la via\a public` a celor dota\i cu drepturi cet`\ene]ti. Este un statut care se aplic` doar cet`\enilor unui stat membru al U. un sens al identit`\ii ]i interac\iunii sociale. de exemplu. Ea const` în elemente juridice.Marshall (1973): „Cet`\enia este statutul acordat tuturor celor care sunt membri efectivi ai comunit`\ii. sociale ]i politice care confer` cet`\enilor anumite drepturi ]i obliga\ii. Ea este de asemenea o identitate.“ Ichilov (1998): „Cet`\enia este un concept complex ]i multidimensional.“ Turner (1993): „Cet`\enia se refer` la drepturile legale ]i la expresia lor politic` în via\a public`. cet`\enia ca proces social ]i cet`\enia ca institu\ie politic`.“ Varietatea acestor defini\ii ne oblig` la o încercare de sistematizare. expresia apartenen\ei la o comunitate politic`. c`r\i de identitate. Vom apela astfel la trei criterii: dicotomia statut-identitate. cet`\enia recunoscut` de statul na\ional). culturale. Între altele. nu cet`\enilor. definit de un set de drepturi ]i responsabilit`\i. pe de alta.“ Hayek (1967): „Cet`\enia este practica unui cod moral – un cod care este orientat spre interesele celorlal\i – fondat mai degrab` pe dezvoltarea personal` ]i cooperarea voluntar` decât pe puterea represiv` ]i interven\ia Statului. s` se ajung` la situa\iile de excludere civic` 15 .“ Janowitz (1983): „Cet`\enia se refer` la rela\iile dintre indivizi ]i stat. În cazul cet`\eniei U. Este loialitatea unor persoane libere dotate cu drepturi ]i protejate de o legisla\ie comun`. ]i care completeaz` cet`\enia recunoscut` de constitu\iile na\ionale ale statelor respective. sub forma unui contract civic inclus în drepturile constitu\ionale: pe de o parte. pa]apoarte. Acest statut se bazeaz` pe reciprocitate. cât ]i a drepturilor generice (drepturile politice ]i sociale). a) Cet`\enia statutar` ]i cet`\enia identitar` Din tabloul de mai sus rezult` c` defini\iile oscileaz` în jurul a dou` ipostaze ale cet`\eniei: Statut legal ]i politic În acest sens (care predomin`. fiind mai bine structurat. care define]te regulile ]i limitele apartenen\ei la o comunitate politic` (de exemplu. Hanna Arendt ]i Dahrendorf au recomandat ca drepturile omului s` fie aplicate persoanelor fizice. cet`\enia const` în ansamblul drepturilor ]i responsabilit`\ilor conferite de stat cet`\enilor s`i. ea condi\ioneaz` accesul la drepturile omului de statutul de cet`\ean. Forma cea mai concret` a acestei rela\ii este na\ionalitatea (apartenen\a oficial` la statul na\ional). Din acest motiv. recunoa]te ]i garanteaz` drepturile ]i responsabilit`\ile care decurg din statutul de cet`\ean. mai precis ]i mai u]or de codificat). acest statut se limiteaz` la cele 4 drepturi suprana\ionale introduse de Tratatul de la Maastricht (vom reveni pe larg). Este statutul legal al cet`\enilor ca subiec\i ai dreptului.E. Cet`\enia presupune un sens direct al apartenen\ei la comunitate bazat pe loialitatea fa\` de civiliza\ia pe care o împ`rt`]esc în comun. recunoscut` sub forma diverselor documente publice: certificate de na]tere ]i de deces. Aceast` dimensiune juridic` a cet`\eniei formale este îns` limitativ`.. cet`\enii trebuie s` fie loiali ordinii civice pe care trebuie s` o apere ]i s` o promoveze. în schimbul acestora.“ Habermas (1994): „Cet`\enia este lupta pa]nic` de tip «dialogic» pe arena public`. Cei care beneficiaz` de acest statut sunt egali în ce prive]te respectarea drepturilor ]i a obliga\iilor consecutive.“ Dahrendorf (1994):„Cet`\enia este un concept non-economic care presupune practica atât a drepturilor civice sau fundamentale.E. statul acord`. Aceasta ar împiedica.

tributar` „jocurilor de limbaj“ ale lui Wittgenstein. cet`\enia identitar` este supus` unor mari varia\ii culturale: ea disociaz` apartenen\a de teritorialitate. de exemplu. spune van Gunsteren (1998. nu ca simplu input al vie\ii publice. identitatea european` poate fi asumat` de orice locuitor al Europei geografice ]i nu numai. Identitate ]i rol social În acest sens. consider` c` cet`\enia are un sens strict sau formal (participarea ]i egalitatea în drepturi ca urmare a statutului de cet`\ean) ]i un sens substantiv care se refer` la capacitatea real` a 16 . 11). la un amplu spa\iu cultural ]i istoric. ci prin modalit`\ile concrete în care aceste drepturi sunt folosite pentru a regla rela\iile dintre cet`\eni ]i autorit`\ile publice. minorit`\i sau persoane dislocate în urma conflictelor militare. F`r` s` se restrâng` în mod necesar la un teritoriu. Mai degrab`. sus\in`tor activ al virtu\ii civice. ea depinde ]i se modific` în func\ie de utilizare: schimb`rile de regim politic sau de pe agenda public` implic` de obicei schimb`ri în valorificarea ]i semnifica\ia cet`\eniei“. al na\iunii. p. juridice ]i culturale. [n Letonia. c) Defini\ia pragmatic` a cet`\eniei Dup` al\i autori. ci doar co-cet`\eni. Estonia ]i Slovenia) care. cet`\enia este una din identit`\ile individuale. Dac` statutul de cet`\ean este strict ]i gestionat printr-o legisla\ie precis` (Heater îl nume]te „hard core“ al cet`\eniei). În acest sens. Cet`\enia se define]te astfel nu în raport cu titlurile abstracte recunoscute membrilor de drept ai comunit`\ii juridice. este contextual` (un individ poate avea simultan mai multe identit`\i civice) ]i fluctuant`. 1996) prefer` s` vorbeasc` de o cet`\enie normativ` ]i de una efectiv`. înseamn` lipsa de acces deplin la drepturi pentru imigran\i. cet`\enia se confund` cu existen\a social`. astfel încât este iluzoriu ]i imposibil s` o cuprindem într-o ipostaz` unic`. economice. ci un artefact cultural. define]te cet`\enia ca „un set de practici politice. de fapt. F`r` s` presupun` o constrângere juridic` sau politic` propriu-zis`. la o regiune. Ca ]i limbajul. Prima se refer` la idealul de cet`\ean. Este mai degrab` un sens moral care confer` cet`\eniei valoarea unui cod al conduitei zilnice. în acest sens identitar ]i cultural. aceast` identitate poate excede spa\iul legal de apartenen\`. cet`\enia informal` este o form` de apartenen\` cultural` ]i psihologic` pe care individul ]i-o asum` ]i prin care prefer` s` fie recunoscut. Aceast` interpretare pragmatic`. unii autori (Sommers. Poate exista astfel un cet`\ean al regiunii. 2). p. ne intereseaz` capacitatea opera\ional` a cet`\eniei ca program de ac\iune social`: „Cet`\enia nu este o esen\` etern`. Aceste practici pun în eviden\` capacitatea individului de a fi cet`\ean efectiv ]i dimensiunea interactiv` a cet`\eniei: nu exist` cet`\eni în sine. Turner (1993.oficializate prin acordarea statutului bizar de „non-cet`\ean“ (de exemplu. De exemplu. care caracterizeaz` persoana ca membru competent al societ`\ii“. Cealalt` ipostaz` pune accentul pe cet`\enie ca proces. 1993. Bernbaum. Bellah (1975) consider` cet`\enia ca o „religie civil`“ capabil` s` regleze ansamblul rela\iilor sociale. În acest sens. dar ]i un cet`\ean european ]i chiar un cet`\ean al lumii. Este ceea ce oamenii reu]esc s` ob\in` de la ea. cet`\enia se poate raporta la o localitate. b) Cet`\enia normativ` ]i cet`\enia efectiv` Fa\` de limit`rile distinc\iei anterioare.

o comunitate politic` ce recunoa]te ]i încurajeaz` diversitatea. rezultatul unei explor`ri la intrarea „cet`\enie“ („citizenship“) a ob\inut 1. la vot. o identitate ]i un set de practici sociale. un tip de cultur` organiza\ional`. Leicester ]i Strasburg). S` ad`ug`m ]i evenimentele considerate deja „cotidiene“ (conferin\e. prin ac\iuni civice ]i „co-cet`\enie“. În martie 2002. În aceast` viziune.560. împreun` cu Turner (1993.uk). este „o ac\iune civic`“ sau ceea ce fac cet`\enii în mod real: prin participare activ` (la institu\iile politice. Pe scurt. concluzioneaz` van Gunsteren. care au astfel capacitatea de a influen\a politicile publice. cea mai important` condi\ie a cet`\eniei este utilizarea sa în situa\iile cotidiene ale vie\ii publice. la universit`\ile din Geneva. articole ]i rapoarte oficiale. Din aceast` defini\ie rezult` urm`toarele caracteristici: – apartenen\a la o comunitate politic`. vom încerca s` propunem o defini\ie operatorie care s` \in` cont de toate aspectele identificate mai sus. 3). – capacitatea de a influen\a decizia politic`.000 r`spunsuri (www. seminarii. Nu întâmpl`tor.google. Aceast` l`rgire considerabil` a ariei tematice ]i a problemelor subiacente explic` interesul deosebit al speciali]tilor. putem afirma f`r` ezitare c` cet`\enia a devenit o nou` paradigm` a ]tiin\elor politice. Propunem astfel urm`toarea defini\ie pe care s` o subîn\elegem pe tot parcursul acestui curs: Cet`\enia este apartenen\a ]i participarea activ` la via\a public` a cet`\enilor beneficiari de drepturi ]i responsabilit`\i. Cet`\enia face obiectul a numeroase proiecte de cercetare ]i reprezint` subiectul principal a numeroase c`r\i. al oamenilor politici ]i al practicienilor. via\` asociativ`. prin contesta\ie civic` („cet`\enia critic`“). * * * La cap`tul acestei incursiuni terminologice. cet`\enia este deja un domeniu de formare universitar`. În aceast` perspectiv`. asocia\ii ]i centre specializate de cercetare ]i analiz` a cet`\eniei. Cet`\enia – o nou` paradigm` a ]tiin\elor politice Din defini\ia de mai sus rezult` c` cet`\enia este în acela]i timp un statut politic ]i juridic. serviciu militar). Exist` în prezent peste 50 de funda\ii. • cet`\enia este un pluralism organizat. ceea ce presupune un minimum de competen\e civice ]i con]tiin\a acestei capacit`\i. cee ce confer` un sens comun identit`\ilor personale ]i colective. studii. – participarea activ`.cet`\enilor de a influen\a politica. fie ca specializare secundar` (de exemplu. Pavia ]i Tübingen). la universit`\ile din Lund. p. – statutul juridic rezultat din setul de drepturi ]i responsabilit`\i recunoscute oficial (este ceea ce se nume]te de obicei „na\ionalitate“). • cet`\enia este o ac\iune social` care const` în practica efectiv` a drepturilor ]i responsabilit`\ilor într-un context dat. schimbare social` ]i guvernare democratic`. Cet`\enia. van Gunsteren dezvolt` o teorie „neo-republican`“ a cet`\eniei bazat` pe trei elemente: • cet`\enia este o institu\ie a vie\ii publice la care are acces fiecare cet`\ean. 4. fie ca specialitate principal` (de exemplu.co. dezbateri în 17 . în mod egal ]i ne-discriminatoriu.

precum societatea civil`. aceast` neîncredere privind rolul statului a favorizat deplasarea interesului spre cet`\eni ]i cet`\enia organizat` (societatea civil`). echitatea sau coeziunea social`. fiecare cu tipul s`u de construc\ie teoretic` (vezi fig. Teoretizarea asupra cet`\eniei poate fi o teorie a discursului despre cet`\enie. 2001) Ipostaza cet`\eniei Paradigma individualist` Paradigma politic` (modelul Paradigma identit`\ii 18 . spune Kelly (1995. 284). cei care se hazardeaz` s` produc` astfel de teorii fie se limiteaz` la modele (forme inferioare ale analizei teoretice). responsabilitatea public`. p. multiculturalismul. Unele din aceste aspecte vor fi aprofundate în cele ce urmeaz`. Trei concep\ii asupra cet`\eniei (Giesen ]i Eder. • sus\ine alte construc\ii teoretice. Aceste a]tept`ri alimenteaz` încerc`rile de codificare a cet`\eniei sub form` de teorii. din cel pu\in dou` motive: • o astfel de teorie este poten\ial f`r` limite c`ci „obiectul“ de referin\` (cet`\enia) este extrem de vast. cet`\enia: • reprezint` un cadru teoretic care orienteaz` cercetarea ]i formarea în domeniul ]tiin\elor politice ]i sociale. apartenen\a. Aceste argumente confirm` faptul c` cet`\enia este o paradigm` activ` a ]tiin\elor politice. modele ]i practici sociale. De fapt. p. precum Kymlicka ]i Norman (1995. din moment ce to\i cet`\enii. fie reduc „obiectul“ la unele componente ale sale. primordiale pentru domeniul nostru de studiu. de conservatori (Oakeshott) sau de comunitari]ti (Nisbet). p. • une]te comunitatea de speciali]ti din acest domeniu în jurul acestor concepte. identitatea) intrate deja în patrimoniul comun al vocabularului politic. 79). pentru ca teoria cet`\eniei s` nu se limiteze la o teorie a „bunului cet`\ean“. participarea. Aceste distinc\ii sunt cel mai clar exprimate de Giesen ]i Eder (2001. s-a procedat la o departajare pragmatic`. institu\ionalizarea drepturilor culturale ]i sociale. spun c` presiunile în favoarea unei teorii a cet`\eniei sunt nerealiste. • al doilea risc provine din dualitatea cet`\eniei ca statut legal (dedus din apartenen\a la o comunitate politic`) ]i activitate concret` (participarea efectiv` la via\a societ`\ii politice). • inspir` un set de ac\iuni sociale ]i fundamenteaz` unele op\iuni politice majore precum guvernan\a. modele sau practici explicitate. sau aproape to\i. stagii de formare) ]i vom avea imaginea unui subiect care domin` interesul comunit`\ii de speciali]ti. de „minimalists“ (Hayek ]i Nozick). Unii anali]ti. Fig. interesul comun ]i ordinea civic`. parteneriatul civic. beneficiaz` de drepturi ]i libert`\i? Cui poate folosi un astfel de efort? Cu toate ezit`rile sugerate de aceste întreb`ri. studen\i ]i practicieni în ]tiin\ele politice.media. 3. Fie c` este vorba de „welfare liberals“ (Rawls). echilibrul drepturi-responsabilit`\i. cet`\enia s-a impus ca o tem` major` în special în leg`tur` cu rolul statului în societatea modern`. 3). Mai exact. a) Teoria cet`\eniei De ce este nevoie de o teorie a cet`\eniei? În ce m`sur` mai poate fi interesat` comunitatea academic` de o astfel de problem`. Pentru a dep`]i aceste adev`rate „obstacole epistemologice“. • ofer` o serie de concepte-cheie (de exemplu. 7) care identific` trei sfere ale cet`\eniei. exist` o reticen\` clar exprimat` fa\` de capacitatea statului de a garanta în continuare justi\ia social`. de obicei. o teorie a institu\iilor democratice ]i o teorie a practicii sociale.

În sfâr]it. în sensul c` formula reu]itei este statul bun`st`rii („welfare state“). într-o sec\iune ulterioar`. dat fiind faptul c` egalitatea intrinsec` pe care o presupune statutul de cet`\ean este în contradic\ie cu structura social` real`. critica republican` ]i comunitarist`) Obliga\ii civice (libert`\ile pozitive) Democra\ia ca sfer` public` activ` Obliga\ii colective (modelul apartenen\ei. parteneriatul civic. Pentru el. aceast` paradigm` se bazeaz` pe ideea liberal` c` fiecare individ trebuie s` ob\in` acces pe scena politic` ]i s` se manifeste în via\a public`. Paradigma politic` va fi ilustrat` de modelele lui Dahrendorf ]i Turner. ea pune în valoare solidaritatea uman`. Diversele interpret`ri posibile converg spre cele trei variante prezentate în fig. comentatorii ulteriori (Roche. am ales câteva contribu\ii teoretice care s` exemplifice aceast` schem`. teoria liberal` ]i critica socialist`) Practic` social` Institu\ie Discurs Libert`\i individuale (libertatea negativ`) Beneficii sociale („welfare entitlements”) Drepturi particip`rii. În continuare. s-a ocupat îndeosebi de problema stratific`rii sociale ]i de impactul cet`\eniei egale pentru to\i asupra claselor sociale. În ce m`sur`. paradigma identit`\ii colective va fi exemplificat` într-o prim` faz` de modelul lui Leca ]i. Contemporan cu Parsons. ci pe societatea civil`.(modelul pie\ei. ceea ce d` na]tere la o multitudine de teorii ]i modele. 1971). accentul este pus nu pe drepturile ]i libert`\ile formale. spun cei doi autori. – paradigma identit`\ii colective asociaz` cet`\enia la o comunitate cultural` istoric constituit`. Marshall (1950. Marshall se str`duie s` concilieze convingerea sa liberal` cu ideea cet`\eniei egale pentru to\i. care a relansat practic interesul academic pentru cet`\enie. teoria universalist` ]i critica primordialist`) Virtu\i ]i valori comune Cultur` ]i tradi\ii comune Apartenen\` În ultim` analiz`. organizate inegal. negocierea colectiv` ]i critica social` („critical citizenship“). se focalizeaz` pe coeziune social` ]i construc\ia cultural` a cet`\eniei. 19 . cet`\enia este un statut conferit în mod egal tuturor membrilor comunit`\ii politice. de teoria cet`\eniei multiculturale a lui Kymlicka. s-a întrebat Marshall. profesor la London School of Economics. ceea ce are drept consecin\` acordarea de drepturi ]i libert`\i egale. ac\iunea politic` este v`zut` ca principala surs` a cet`\eniei. 1994. Paradigma individualist` va fi sus\inut` de modelele lui Marshall ]i Donati. Din acest motiv. cet`\enia se refer` la rela\ia dintre indivizi ]i societate iar aceast` rela\ie poate fi descris` ]i explicat` în diverse feluri. i) Modelul evolu\ionist al lui Marshall Am evocat de mai multe ori pân` acum numele acestui sociolog englez. capitalismul poate coexista cu cet`\enia. profund inegalitar`? Prin aceasta. – paradigma politic` pune în primul plan participarea activ` pe arena public`. teoria democra\iei. apartenen\a ]i simbolistica identitar`. În acest fel. 3: – paradigma individualist` se centreaz` pe garan\iile legale ]i pe realizarea ra\ional` a intereselor individuale. valorile ]i proiectele comune. abordarea lui Marshall este esen\ial` pentru c` ea atac` direct rela\ia dintre democra\ie ]i capitalism: cum poate fi armonizat cadrul politic al democra\iei (cet`\enia fiind forma concret` de manifestare a acesteia) cu efectele sociale ale capitalismului ca sistem economic? R`spunsul dat tot de Marshall este unul previzibil.

echivalent al „con]tiin\ei colective“ a lui Durkheim. f`r` s` invoce negocierile ]i tensiunile dintre stat ]i cet`\eni pe tema drepturilor omului (cet`\enia poate genera ea îns`]i conflicte sociale). s`n`tate.Birnbaum. Componenta social` a ap`rut abia în sec. transporturi) sus\inute de stat. securitate social`. XIV). Criticii acestui model tripartit (de exemplu. cultur`. politice ]i sociale. în sec. Turner) au invocat urm`toarele lacune: – cele trei dimensiuni nu sunt echivalente ca importan\` ]i nici nu pot fi separate sau tratate ca sedimente succesive. pe de alta. – se ignor` aspectele economice (de exemplu. din contr`. libertatea cuvântului ]i a credin\ei. dreptul la proprietate. 2 Aceast` evolu\ie se refer` strict la situa\ia din Marea Britanie. Barbalet. Componenta politic` se refer` la drepturile politice garantate începând cu secolul XIX: dreptul de vot (recunoscut femeilor abia în secolul XX). 1996) l-au considerat pe Marshall un „social liberal“. Oldfield. pentru c` analizeaz` componentele cet`\eniei în func\ie de drepturile acordate. – modelul este linear ]i simplificator. egalitatea în fa\a legii) pe care se bazeaz` întreg edificiul democra\iei. proprietate sau grup etnic) sau. respectiv aspectele civile. în func\ie de circumstan\e. Drepturile sociale respective se refer` la standarde minimale de via\`. o apartenen\` secular` comun` care transcende diferen\ele de gen. un fel de precursor al cunoscutei „a treia cale“. – las` impresia c` drepturile sunt acordate automat ]i echitabil. pe de o parte. Democra\ia. XX ]i este înc` în curs de consolidare. context cultural sau priorit`\i. Aceste drepturi au fost institu\ionalizate prin sistemul parlamentar ]i pluralismul politic. – nu este clar` distinc\ia între cet`\enia ca expresie a egalit`\ii ]i cet`\enia ca suport al solidarit`\ii umane în cadrul unui sistem social extrem de stratificat. ca sistem social. Etapele respective au fost diferite în SUA ]i Europa continental` iar demarca\iile nu au fost întotdeauna atât de nete cum rezult` din analiza lui Marshall. Mann. 20 . dreptul de a participa la exercitarea puterii politice ]i dreptul de asociere. fiind localizat` de Marshall în secolul XVIII (de]i primele drepturi civile au fost codificate prin „Habeas Corpus“. Este vorba de drepturile civile (libertatea de expresie ]i gândire. Marshall las` deschis` întrebarea dac` exist` o singur` form` de cet`\enie (multidimensional` îns` unitar`. acces la serviciile publice etc. Acest proces este unul istoric ]i presupune urm`toarea evolu\ie2: Componenta civil` a fost prima. nu este eficient` decât în m`sura în care [ncorporeaz` toate cele trei aspecte. pentru c` ia în considera\ie ansamblul celor trei dimensiuni. în pofida performan\elor ob\inute de statul bun`st`rii. Modelul lui Marshall este interesant. cet`\enia este contextual` ]i multiform`. Pe scurt. Se realizeaz` prin serviciile sociale (educa\ie. asisten\` ]i protec\ie social`. rolul reglator al statului în rela\ia cu pia\a) ]i drepturile culturale. Institu\iile direct implicate în implementarea acestor drepturi sunt justi\ia ]i statul de drept („the rule of law“).

304). cet`\enia este un ansamblu de interac\iuni („the complex of citizenship“) care unesc prin rela\ii formale cet`\enii. – cei care sunt doar par\ial cet`\eni (persoanele f`r` ad`post. cet`\enia este liantul dintre pia\` ]i stat. pe de alta. Dahrendorf consider` c` cet`\enii nu dispun niciodat` de un statut identic. de la na\ional la suprana\ional etc. marginalizate sau excluse social). 1994). Accesul la servicii sociale. – cei care nu mai sunt cet`\eni (persoanele f`r` discern`mânt. Cet`\enia nu poate fi realizat` prin simpla extensie a sistemului de securitate social` iar statul bun`st`rii ]i-a pierdut de mult capacitatea de a contracara inegalit`\ile structurale. oportunit`\i ]i drepturi – sunt aspectele dicotomice care caracterizeaz` cet`\enia dual` promovat` de curentul „lib-lab“. exprimat prin negocierea continu` a rolurilor ]i atribu\iilor. Comunitatea politic` nu se reduce la regulile stricte ale descenden\ei sau teritorialit`\ii. cet`\enia modern` este din ce în ce mai mult privit` ca o sum` de drepturi ]i obliga\ii decât ca apartenen\`. cet`\enia este incomplet` ]i ineficace tocmai pentru c` Uniunea r`mâne o pia\` global` (capabil` s` ofere oportunit`\i ]i bun`stare). Din punct de vedere sociologic. 104-105). Ca ]i Rawls (1971). dar care nu asigur` înc` drepturi suprana\ionale corespunz`toare. lipsit` de garan\ii civice ]i neorganizat`. institu\iile care formeaz` comunitatea politic`. Politicile publice trebuie s` redistribuie beneficiile ]i prosperitatea astfel încât s` atenueze inegalit`\ile produse de economia de pia\`. „Freedom vs. Acordarea de drepturi civile nu anuleaz` inegalit`\ile economice structurale. Drepturile nu se „acord`“ de c`tre autoritate (ca în cazul schemei lib-lab). imigran\ii). p. – cei care nu sunt înc` cet`\eni (tinerii ]i copiii). pe de o parte. este corolarul obligatoriu al pie\ei. to\i ace]tia constituie o „subclas`“ („underclass“).ii) Modelul „lib-lab“ al lui Dahrendorf În literatura politic` britanic`. se însu]esc ]i se aplic` în via\a 21 . În cazul Uniunii Europene. 1995) are rezerve fa\` de cet`\enia lib-lab pe care o consider` utopic` ]i inoperant`. 17). prin interferen\e. nu un simplu mediator între stat ]i pia\`. p. Cet`\enia este de fapt o co-cet`\enie. libertate contra sistem. Mann (1987) ]i Roche (1992). criza statului bun`st`rii din anii ’90 a f`cut ca principiile cet`\eniei s` fie practic inaplicabile pentru numeroase categorii de cet`\eni (pe care Lister îi nume]te „second class citizens“): – „non-cet`\enii“ (de exemplu. de\inu\ii). caracterizat` prin incompeten\` politic` ]i incapacitate de exercitare efectiv` a drepturilor civice. coali\ii ]i jocuri de putere. În acest fel. garantat de statul bun`st`rii. p. o form` de repartizare a bun`st`rii pe baz` de echitate ]i justi\ie social`. promovat` între al\ii ]i de Dahrendorf (1985. Cet`\enia ar fi o form` de egalitate redistributiv`. Este o zon` alb` a cet`\eniei. iii) Modelul co-cet`\eniei al lui Donati Donati (1993. ci se decodific`. Dup` Donati (1995. pune accentul pe echilibrul care trebuie s` existe între oportunit`\ile oferite de economia de pia\` ]i drepturile garantate de stat. modalitatea practic` de a echilibra oportunit`\ile („provisions“) cu drepturile („entitlements“). Mai mult. Rezult` un contract implicit între cet`\eni. system“. spune Dahrendorf (1994. Pentru Dahrendorf (1985. „lib-lab“ desemneaz` combina\ia ideologic` dintre liberalism ]i laburism („liberal-labour“). ci se raporteaz` la o serie de cercuri concentrice ale apartenen\ei: de la local la general. spune Donati. Viziunea lib-lab asupra cet`\eniei.

individualismul nu este incompatibil cu cet`\enia.4): – etatist` difuz`. ele formeaz` „complexul civit`\ii“. – etatist` centralizat`. Con]tiin\a valorii individului ]i dorin\a de emancipare personal` devin motorul cet`\eniei. Donati nume]te „cet`\enie postmodern`“ aceast` manier` de deconstruc\ie cotidian` a drepturilor ]i obliga\iilor. Complexul civit`\ii (Donati. în versiunea lor institu\ionalizat`. recunoscut` de stat. Dac` admitem c` individualismul înseamn` de fapt valorificarea în plan colectiv a individualit`\ii (prin „self-interest“ ]i „self-development“). Lamennais (individualismul duce la anarhie) sau Cochin (teza coruperii cet`\eniei de c`tre individualism). pl`titor de taxe. membru al unui grup etnic sau religios. 1995) Apartenen\a Abordare particularist` Abordare universalist` Gradul de autonomie al indivizilor Slab Cet`\enie etatist` difuz` Cet`\enie etatist` centralizat` Puternic Cet`\enie societal` corporatist` Cet`\enie societal` pluralist` Variantele etatiste („state citizenship“) se centreaz` pe rela\ia stat-cet`\eni iar variantele societale („societal citizenship“) sunt ad-hoc. de exemplu. iv) Modelul individualist al lui Leca Problema esen\ial` a ]tiin\elor politice. 149). Celelalte sunt rezultatul practicii curente. se pune întrebarea în ce m`sur` este posibil` o ordine civic` care depinde de gradul s`u de acceptare ]i sus\inere de c`tre indivizi? Dup` Leca. Ca urmare. ci este contextual` ]i diferen\iat` în func\ie de interac\iunile reale care se produc. 22 . spune Leca (1994. atunci nu exist` nici o incompatibilitate între aceasta ]i cet`\enie. rezident al unui anumit teritoriu. Cet`\enia nu este unic` ]i identic` pentru to\i. a ap`rut ecua\ia individ = cet`\ean. Aceste variante pot fi discordante. în m`sura în care cet`\enia formal` nu coincide întotdeauna cu cet`\enia substantiv`.)? – în ce m`sur` natura drepturilor ]i obliga\iilor variaz` conform acestor ipostaze particulare ale cet`\eniei? Dat fiind faptul c` drepturile omului sunt drepturi ale individului. pe care mul\i o consider` deja ca o axiom` a analizei politice. Primele au în vedere drepturile ]i obliga\iile oficiale. cet`\ean european etc. Aceste interac\iuni difer` dup` gradul de autonomie ]i afilierea indivizilor. a]a cum pretindea Marshall. astfel încât rezult` patru tipuri de cet`\enie (vezi fig. individualismul nu înseamn` auto-izolare. aceast` întrebare suscit` trei chestiuni particulare: – care este legitimitatea obligativit`\ii politice ]i care sunt limitele acesteia? – care este con\inutul comun al statutului de cet`\ean dat fiind faptul c` punerea sa în aplicare se exprim` prin diferite ipostaze civice (proprietar. p. – societal-pluralist`. Mai exact.cotidian`. spontane ]i incrementale. 4. În acest sens. sunt interindividuale ]i se bazeaz` pe un contract implicit. – societal-corporatist`. posesor de na\ionalitate. a]a cum considera. Împreun`. este tranzi\ia de la individ la cet`\ean. Fig. Elementul esen\ial al modelului propus de Donati este gradul de autonomie al titularilor de drepturi.

De]i individul este titularul drepturilor ]i al libert`\ilor. via\` privat`). Primul cuplu se refer` la o cet`\enie bazat` pe apartenen\` exclusivist` ]i angajament puternic (cet`\enia militant`) în contrast cu o apartenen\` flexibil` ]i un angajament diferen\iat (cet`\enia civil`). cet`\enie privat`. ca parte component` a procesului de negociere colectiv` a drepturilor ]i responsabilit`\ilor. care permite individului s` se exprime în raport cu o entitate global` (comunitatea politic` amplasat` pe un teritoriu) ]i diverse grupuri particulare (de exemplu. 1986. Identificarea personal` fa\` de aceste coordonate. nu se traduce doar prin afiliere. Pozi\ionarea indivizilor pe cele dou` tipuri de axe (apartenen\a ]i angajamentul) permite s` se identifice mai multe niveluri de cet`\enie. spune Leca. cet`\enia se manifest` doar în plan colectiv. prin cet`\enie. vecin`tatea). rezultate din autonomia actorilor sociali. sub forma urm`toarelor cupluri opozabile: – cet`\enie militant` vs. dup` care cet`\enia are o component` empiric` important` care rezult` din varia\ia individual` a situa\iilor ]i conduitelor. 209).egoism ]i fragmentare social`. Al doilea cuprinde o participare puternic motivat` ]i clar afirmat` pe scena public` (cet`\enia participativ`) fa\` de o apartenen\` discret` ]i bine circumscris` (cet`\enia privat`). grupul etnic. grupurile de interes. ci ]i prin sentimentul angaj`rii publice. contrasteaz` ac\iunea revendicativ` a indivizilor cu acceptarea obliga\iilor intrinseci. gradul de empatie sau disponibilitatea pentru co-cet`\enie. – axul centru-periferie sau central-local define]te apartenen\a la entit`\ile na\ionale sau la comunit`\ile locale. în sfâr]it. capacitatea individual` de a gestiona tensiunile care rezult` din diferen\ierea social` ]i apartenen\a comun`. Sfera privat` se valorific` astfel în sfera public`. civilitate. ob\inem atunci o alt` tipologie. clasele sociale). provin din urm`toarele surse: modul de interpretare personal` a normelor generale. esen\ial pentru cet`\enie. afirmare de sine ]i dorin\a de a decide asupra propriului destin. 23 . prin angajare public`: „F`r` o form` oarecare de via\` comunitar` nu exist` cet`\enie c`ci «comunitatea politic`» nu este doar suma indivizilor ce o compune“ (Leca. Aceste varia\ii. Dac` ne concentr`m aten\ia asupra angaj`rii publice ]i nu doar asupra apartenen\ei (care este o dimensiune pasiv` a cet`\eniei). Aceast` tipologie confirm` teza sus\inut` de Donati. cealalt` desemneaz` aspectele morale ale convie\uirii. care se refer` atât la grupurile primare de apartenen\` colectiv` (familia. – axul comunitate-societate. – axul revendicarea drepturilor-recunoa]terea obliga\iilor. care comport` noi referin\e: – axul public-privat opune „civismul“ (referitor la via\a public`) fa\` de „civil“ (restrâns la familie. – axul integrare-autonomie polarizeaz` comportamentele conformiste fa\` de cele individualiste. – cet`\enie participativ` vs. dup` Leca. cet`\enie civil`. ci autonomie. Aceast` dinamic` a cet`\eanului-individ are efecte asupra apartenen\ei. sentimentul de apartenen\` variaz` pe trei axe: – axul particular-general. prima se refer` la aspectele politice ale afirm`rii individului pe arena public`. p. Dup` Leca. cât ]i la grupurile secundare precum organiza\iile profesionale.

Evident. cet`\enii sunt invita\i periodic s`-]i desemneze conduc`torul (deciziile sale nu sunt îns` controlate printr-un sistem curent de responsabilitate public`). în func\ie de societatea de referin\`: liberal`. Aceast` schem` combin` dou` axe (vezi fig. Cet`\enia nu este unic` ]i unitar`. Ca alternativ`. pe care Marshall a considerato exemplar` pentru statul capitalist. a fost etnocentrismul: modelul s`u tripartit s-a redus la cazul Angliei. statul fiind principalul gestionar al spa\iului public. fiind ast`zi prezent` doar în societ`\ile nonoccidentale. corespunz`toare urm`toarelor dimensiuni ale cet`\eniei: – diviziunea privat/public. Tipurile istorice de cet`\enie (Turner. reformist`. justi\ia ]i statul de drept). 5. exemplificat prin regimurile totalitare (de exemplu. dup` cum pluralismul liberal nu înseamn` neap`rat dezetatizare (Birnbaum. Turner propune o schem` euristic` capabil` s` surprind` diversele varia\ii culturale ]i istorice. La fel. fascist` ]i socialist-autoritarist`. cet`\enia r`mâne o strategie de reglementare ]i institu\ionalizare a conflictelor sociale a c`ror rezolvare este atribuit` îns` unor institu\ii ]i agen\ii guvernamentale. Fig. 5). Chiar dac` nu se mai aplic` întocmai la societ`\ile europene. exist` dubii privitoare la unele departaj`ri. strategia autoritarismului plebiscitar a disp`rut din spa\iul european. în special de c`tre Mann (1987). aceste tipuri istorice primare au evoluat. Mann (1994) a elaborat o analiz` mai complex`. dar cu recunoa]terea ]i ap`rarea consecvent` a vie\ii private. recunoa]te legitimitatea institu\iilor reprezentative (de exemplu. Ea nu este produsul unei singure culturi politice ]i nu se reduce la un tip ideal. tipologia lui Turner p`streaz` totu]i unele constante: viziunea conservatoare asupra cet`\eniei (considerat` preponderent pasiv` ]i privat`) contrasteaz` cu ideea republican` a unei civit`\i active ]i publice. dar nu exist` o tradi\ie propriu-zis` a luptei pentru cucerirea drepturilor. în locul unei teorii standard a cet`\eniei. autoritarismul plebiscitar. 1996). 24 . De exemplu. modelul britanic este considerat o „democra\ie pasiv`“ pentru c` lipse]te cererea popular` ]i elementul de presiune de jos în sus. se caracterizeaz` prin ample mi]c`ri de jos în sus în favoarea drepturilor individuale.v) Modelul istoric-comparativ al lui Turner Una dintre criticile aduse modelului lui Marshall. via\a privat` r`mâne un tabú ]i constituie deseori un refugiu pentru contesta\ia cet`\eneasc`. 1994) Cet`\enia Conducere Ac\iunea popular` Modelul republican revolu\ionar Democra\ia pasiv` Spa\iul public Pluralismul liberal Autoritarismul plebiscitar Spa\iul privat – – – – Din intersec\ia acestor axe de analiz` rezult` patru modele de cet`\enie: tradi\ia republican` francez` combin` presiunea de jos în sus cu un interes puternic pentru via\a public`. extins` la cinci modele istorice de cet`\enie. – distinc\ia conducere / ac\iunea popular`. pluralismul liberal. democra\ia pasiv`. impune autoritatea de sus în jos. absolutist`. specific liberalismului american. Germania nazist` descris` de Max Weber ]i Carl Schmitt). exemplificat` de pasivismul politic britanic. De aceea. asociat cu reticen\` ]i chiar suspiciune fa\` de sfera privat`. spune la rândul s`u Turner (1994).

Habermas (1992) ]i Zawadski (1996). Probabil c`. Aceasta demonstreaz` faptul c` este nevoie de analiza ]i în\elegerea cet`\eniei ca fenomen general. pe de alt` parte. nu una etnic`. 4 În mitologia roman` „Natio” desemna zei\a na]terii ]i a originii. Europa central` ]i oriental` r`mâne ata]at` na\iunii etnice. a]a cum observ` Bendix (1964). care traverseaz` practic toate activit`\ile umane.* * * Cele cinci modele sau „teoretiz`ri“ de mai sus au fost alese pentru c` au ceva în comun: ele încearc` ]i pretind c` avanseaz` o „teorie“ a cet`\eniei care s` explice ansamblul situa\iilor. Aceast` form` de afiliere se explic` prin caren\a istoric` a statului ]i prin nevoia unei identit`\i na\ionale care s` contracareze domina\iile imperiale. Din acest motiv. Se ]tie c` Declara\ia de Independen\` a fost de fapt o negare a servitu\ii ]i a obliga\iilor fiscale fa\` de Coroana Britanic`. O dat` cu Revolu\ia Francez`. o comunitate cultural` (unitate de limb`. sub forma unor teoretiz`ri par\iale ]i contextualizate. b) Teritorialitate. Rezultatul acestui demers este dublu: pe de o parte. în primul caz. astfel încât. la fel ca în cazul altor „obiecte“ complexe. modele sau teorii par\iale. Aceast` denumire relev` îns` mai mult de o excep\ionalitate cultural` decât de o diferen\` de fond privind statutul juridic al cet`\eanului britanic. nu reu]e]te s` explice decât o parte a problematicii. Dac`. în cel mai bun caz. Na\iunea devine în acela]i timp o comunitate etnic`4 ]i una politic` iar statul na\ional consfin\e]te aceast` simbioz`. Primul se refer` la situa\ia supu]ilor fa\` de autoritatea feudal` având la vârf monarhul absolut3. una din primele schimb`ri aduse de Constitu\ia Federal` (1787) a fost înlocuirea termenului de supus („subject“) cu cel 3 Chiar ]i ast`zi cet`\enii britanici se numesc „supu]i ai Majest`\ii Sale". na\ionalitatea ]i cet`\enia. Europa occidental` este mai mult conectat` ideii de na\iune politic` (modelul Renan) care presupune c` na\iunea este mai întâi o comunitate de cet`\eni. tradi\ie ]i identitate) care a devenit mai târziu o comunitate politic`. Pe de o parte. Cealalt` marcheaz` trecerea de la statul teritorial la statul na\ional dup` modelul Fran\ei secolului XVIII. În realitate. încorporate îns` în cadrul unor teorii politice mai generale. Un important moment de ruptur` în evolu\ia apartenen\ei este cel al Revolu\iei Americane. Cet`\enia r`mâne un termen amplu ]i controversat asupra c`ruia nu exist` înc` o teorie exhaustiv`. este cert c` fiecare sistem sau teorie politic` major` include deja cet`\enia ]i explicarea sa ca o component` de baz`. construc\ia na\ional` se diferen\iaz` în vestul ]i estul Europei. sub forma unor aser\iuni explicative referitoare la cet`\enie. fiecare din aceste tentative este subiectiv` ]i incomplet`. cet`\enie Evolu\ia istoric` a apartenen\ei a cunoscut în timpurile moderne trei momente: servitutea („subjecthood“). stat na\ional. statul na\ional a c`p`tat dreptul la autodeterminare politic`. ]i în acest domeniu se va opera în continuare cu defini\ii pragmatice. origine etnic`. sub influen\a „spiritului na\ional“ („Volksgeist“) promovat de Herder. Din acest moment. 25 . Oricum. statul na\ional s-a transformat într-o comunitate politic`. de tipul celor prezentate mai înainte. Pe de alta. în cel`lalt caz na\ionalismul etnic a r`mas principala surs` a identit`\ii ]i suveranit`\ii (vezi în acest sens „principiul na\ionalit`\ilor“ promovat de Pre]edintele Wilson). Apartenen\a la acela]i stat se suprapune cu apartenen\a na\ional` iar discursul lor comun de legitimare este na\ionalismul. Liantul social era asigurat de na\iune. care s` acopere toate aspectele.

Aceste construc\ii trebuie s` sus\in` efortul de institu\ionalizare a cet`\eniei postna\ionale care reprezint` marele proiect politic al Uniunii Europene la acest început de secol. devenind o comunitate politic` a cet`\enilor titulari de drepturi ]i obliga\ii. diversitatea ]i pluralismul sunt valori fundamentale ale democra\iei reprezentative care determin` viziunea modern` asupra cet`\eniei. pe de alta. Prin identitate în\elegem acele elemente ale culturii pe care o persoan` ]i le atribuie ]i prin care dore]te s` fie recunoscut`. teritoriul nu mai este o referin\` exclusiv` a apartenen\ei. na\ionalitatea (apartenen\a la un anumit stat) a fost combinat` cu identitatea ]i participarea în cadrul conceptului modern de cet`\enie („citizenship“). globaliz`rii ]i jocului f`r` limite al op\iunilor identitare. Din contr`. Ea s-a realizat prin raportarea la cultura dominant` al c`rei exponent politic a fost na\iunea. practicant al unei profesii. aderent la o religie sau credin\`. Acestea sunt cet`\enia multicultural` ]i cet`\enia suprana\ional`. La rândul s`u. de apartenen\a la societatea cultural`. vorbitor al unei limbi materne. nici statul na\ional nu mai satisface exigen\ele unor societ`\i tot mai diversificate ]i multiculturale. Societ`\ile noastre sunt multiculturale. se concentra asupra statutului de cet`\ean (definit printr-un set de drepturi egale ]i prin na\ionalitate). nici la ordinea colonial`. În aceast` perspectiv`. vom trata în continuare dou` situa\ii care ne pot ajuta în acest demers. la fel de eficace cum au fost la vremea respectiv` na\iunea ]i statul na\ional. Un individ poate avea astfel mai multe identit`\i în acela]i timp: membru al unei familii sau comunit`\i etnice. La fel. datorit` migra\iilor umane. exponent al unui grup social. etnicitatea ]i teritoriul) cu o platform` secular` comun` care îmbin` na\ionalitatea cu identitatea. Din acel moment. Cu alte cuvinte. Interesul acestora. apartenen\a la comunitatea politic` ]i identificarea cu comunitatea cultural` sunt dou` planuri diferite. i) Cet`\enia multicultural` Tradi\ional. nici o societate european` nu mai vizeaz` s` ob\in` coeziunea social` ]i ordinea civic` prin politici publice deschis integratoare ]i omogenizante. apartenen\a cet`\enilor americani nu se mai raporteaz` nici la teritoriul propriu-zis. cet`\enia înlocuie]te fundamentele tradi\ionale ale coeziunii sociale (religia. purt`tor al unui nume propriu. Aceast` abordare a devenit prea îngust` în momentul în care s-au luat în considera\ie identitatea5 ]i diversitatea situa\iilor de aplicare a statutului de cet`\ean. s-a constatat c` este foarte greu s` se separe apartenen\a la stat ]i societatea civil`. Statul se elibereaz` astfel de atributul „na\ional“. De fapt. nici na\iunea nu mai constituie un cadru cert din moment ce ea a fuzionat deja cu statul ]i comunitatea politic` sub forma statului na\ional. p. 13). Statul na\ional a fost prima entitate de integrare a celor dou` forme de apartenen\`. În acest fel. În noul context al Europei. termenul de „citizenship“ sau „citoyenneté“ fiind tradus de obicei prin na\ionalitate. dar interdependente. la fel ]i spa\iul public în care se exprim` cet`\enia. persoan` cu o apartenen\` de gen etc. ci la o nou` simbolistic` identitar` centrat` pe valorile textului constitu\ional. 5 26 . preluat ]i de marele public. A]a cum remarc` Parsons (1971. dezbaterile despre cet`\enie erau ini\iate ]i conduse de juri]ti. pe de o parte. Este deci nevoie de alte construc\ii identitare.de cet`\ean. De exemplu. Este ceea ce Bellah (1975) a numit „religie civil`“ iar Anthony Smith (1986) a desemnat prin „na\ionalism civic“ (deosebit de na\ionalismul etnic al statului na\ional). Idealul omogenit`\ii culturale ]i politice promovat de statul-na\iune este ast`zi chestionabil.

o form` inedit` de articulare a comunit`\ii politice cu mozaicul comunit`\ilor culturale. Cet`\enia multicultural` se aplic` în primul rând societ`\ii canadiene. – drepturile multiculturale. În loc s` se refere la cadrul rigid al statului na\ional. termenul de minoritate nu-]i mai are sensul: orice individ. aceste drepturi sunt de obicei acordate temporar. respectiv grupurile sociale care au nevoie de propria reprezentare în cadrul comunit`\ii politice. El pleac` de la o idee formulat` anterior de Young (1989. grup sau comunitate poate fi minoritate în func\ie de criteriu ]i de context. ca m`suri de prezervare ]i afirmare a propriei identit`\i culturale. aceste comunit`\i culturale nu solicit` o mai bun` reprezentare în guvern ]i institu\iile centrale. dup` criteriul limbii. drepturile multiculturale promoveaz` mai degrab` integrarea într-o societate pluralist` decât autonomia local`. de]i Kymlicka încearc` s` o generalizeze ]i la alte societ`\i multiculturale. O persoan` poate fi minoritar` dup` o anumit` identitate (de exemplu. a]a cum sunt popula\iile aborigene. afro-americani. ci o cet`\enie diferen\iat` („differentiated citizenship“). p. în anii ’80-’90 „Grupul de la Fribourg“ (condus de Meyer-Bisch) ]i Comitetul CAHMIN din cadrul Consiliului Europei au încercat s` institu\ionalizeze drepturile culturale ]i s` înlocuiasc` termenul sensibil de minoritate prin cel de „comunitate cultural`“. Este cet`\enia multicultural`. vârstnici. – drepturile de auto-guvernare pentru grupurile constituite istoric. inclusiv [n arena public` ]i în sfera privat`. Kymlicka (1995) a propus o nou` form` de cet`\enie. cu o puternic` identitate cultural`. imposibil de aplicat în cazul Canadei ]i SUA. Din acest motiv. dar ]i popula\iile care apar\in unui anumit teritoriu (Québec). 258) conform c`reia nu exist` cet`\enie universal`. except`ri fiscale în leg`tur` cu unele practici religioase. cum ar fi drepturile diverselor grupuri de imigran\i (de exemplu. Dou` situa\ii juridice particulare au complicat discu\ia respectiv`. al genului sau al religiei). anume cazul ru]ilor din |`rile Baltice ]i Ucraina (aproximativ 30 de milioane) ]i statutul popula\iei maghiare dispersate în \`rile vecine. ]coli proprii. în situa\iile de opresiune. Este ansamblul semnifica\iilor pe care diverse grupuri ]i comunit`\i le dau activit`\ilor umane ]i produselor acestora. din dou` motive: absen\a lor din instrumentele interna\ionale ]i statutul lor ca drepturi colective. Aceste ini\iative nu au fost îns` acceptate în contextul european de atunci deoarece unele state nu au fost de acord cu recunoa]terea drepturilor culturale. solicit`rile acestor comunit`\i vizeaz` dreptul la instruire bilingv`. specific` în primul rând contextului canadian. S-a pus astfel sub semnul întreb`rii în special a]a-numitul „droit du regard“. aplicabil` identic în orice fel de societate politic`. respectiv: – drepturile de reprezentare special` pentru s`raci. homosexuali.Pornind de la aceste premise. comunit`\ile Roma ]i Shinti (popula\iile arctice). p. devenind anacronice de îndat` ce dispare ac\iunea de discriminare. Kymlicka valorific` conceptul de „cultur` societal`“ introdus de Dworkin. 27 . Într-o societate multicultural`. ci transferul limitat al unor prerogative ]i competen\e legislative c`tre autorit`\ile locale. respectiv dreptul unui stat de a avea un cuvânt de spus asupra drepturilor propriei popula\ii stabilite pe teritoriul \`rilor vecine. spre deosebire de drepturile de auto-guvernare. Aceste activit`\i se desf`]oar` în domenii variate. Kymlicka ]i Norman (1995. 302) vorbesc de o „group differentiated citizenship“ care s` sus\in` politicile de echitate ]i discriminare pozitiv`. hispanicii) în SUA. Aceast` abordare a cet`\eniei ar promova trei tipuri noi de drepturi. ignorate de statutul uniformizant al cet`\eniei bazate pe na\ionalitate. profesiunea sau afilierea politic`) dar poate deveni majoritar` dup` alt criteriu ]i în alte împrejur`ri (de exemplu.

Pe de o parte. care ]i-au ob\inut diversitatea prin cuceriri ]i alian\e dinastice. nu garanteaz` decât o cet`\enie limitat`. în orice caz. pentru comunit`\ile cu nevoi specifice sau cele care solicit` mai mult sprijin din partea autorit`\ilor publice. de la dreptul interguvernamental la dreptul comunitar ]i de la etnos la demos. prin afilierea la o patrie de adop\iune ]i la valorile constitu\ionale americane. Ea valorific` apartene\a ]i încurajeaz` diferen\ele culturale ]i sociale prin m`suri de echitate. cet`\enia este o expresie a ordinii civice bazate pe drepturi egale pentru to\i. cet`\enia are un rol integrator ]i reprezint` cel mai important factor de coeziune social`. Un caz aparte îl reprezint` patriotismul american. patriotismul ]i Constitu\ia au precedat cet`\enia propriu-zis`. ca statut universal sau standard unic al democra\iei. reziden\ei sau securit`\ii sociale. Spre deosebire de imperiile ]i puterile coloniale europene. În aceste condi\ii. în cazul american. încurajând multiculturalismul. Acest sentiment de devo\iune civic` s-a transmis de la o genera\ie la alta. ii) Cet`\enia suprana\ional` Procesul în care s-au angajat statele membre ale Uniunii Europene este în sens invers: de la state na\ionale la o comunitate politic` suprana\ional`. astfel încât ]i ast`zi recuno]tin\a ]i ata]amentul patriotic sunt sentimente foarte puternice printre cet`\enii americani. În aceast` perspectiv`. construc\ia cet`\eniei europene a pornit de la drepturile suprana\ionale înaintea Constitu\iei. Dac`. Ideea de „cet`\enie diferen\iat`“ este ea îns`]i contradictorie. problema cet`\eniei europene r`mâne în continuare deschis` ]i controversat`. descentralizare administrativ` ]i responsabilizare politic`. Pân` în prezent. În acest caz. diversele proiecte de integrare european` au fost relativ u]or de acceptat: ele nu au avut repercusiuni majore asupra ocup`rii. În aceast` variant`. Principala problem` a cet`\eniei suprana\ionale r`mâne îns` dificultatea de a realiza ambele componente. a]a cum vom vedea în modulele II ]i III. identitatea ]i expresia personal`. ci o mare varietate de situa\ii ]i experien\e individuale. Spre deosebire de Europa. M`surile preconizate de „cet`\enia multicultural`“ sunt de fapt demersuri de incluziune social` pentru grupurile care se consider` marginalizate sau chiar excluse. Cea mai eficient` cale de a uni primele comunit`\i de imigran\i a fost cea emo\ional`. cet`\enia sus\ine pluralismul ]i diversitatea cultural`. ceea ce explic` faptul c` nu a fost înc` institu\ionalizat` în toate societ`\ile. Primul aduce în discu\ie o versiune de cet`\enie statutar` propus` 28 .Aceste propuneri readuc în discu\ie caracterul dual al cet`\eniei. ne vom referi în continuare la dou` exemple care pot ajuta reflec\ia privind cet`\enia european`. mobilit`\ii. chiar dac` ]i-au p`strat r`d`cinile identitare ]i cultura de origine. nu exist` cet`\enie în sine. etnicitatea ]i na\ionalitatea nu au coincis cu teritoriul. În cealalt` ipostaz`. Din acest motiv. Oameni ]i comunit`\i foarte diferite s-au stabilit pe acela]i spa\iu geografic devenind cet`\eni americani. unde patosul patriotic a disp`rut practic din discursul public. În acest sens. în SUA patriotismul r`mâne o component` esen\ial` a cet`\eniei identitare. respectiv cet`\enia legal` ]i cet`\enia identitar`. comunitatea politic` (definit` prin adeziunea la Constitu\ie ]i „The Bill of Rights“) a precedat comunitatea cultural` american`. Ea men\ine îns` caracterul unificator al cet`\eniei c`ci baza politicilor publice r`mâne tot sistemul drepturilor individuale acordate în mod egal pentru to\i. Dificult`\ile propriu-zise au ap`rut din momentul în care s-a pus problema statutului juridic ]i politic al cet`\eniei europene ca atribut al statului suprana\ional. pluralismul american s-a realizat prin adi\ionarea de indivizi. Cele patru drepturi suprana\ionale introduse prin Tratatul de la Maastricht (1992) sunt doar un început ]i.

Astfel de referin\e sunt îns` mai degrab` utopii identitare decât proiecte politice plauzibile. cât ]i modelul etatist al cet`\eniei. Ele nu fac decât s` prelungeasc` proiec\iile personale dincolo de propria cetate sau stat na\ional spre o entitate global`. f`r` s` existe neap`rat ]i o unitate cultural`. Cet`\enia cosmopolit` Atât Diogene. atât apartenen\a. participarea ]i identitatea (atribute definitorii ale cet`\eniei) se pot raporta la aceste diverse niveluri ale comunit`\ii politice. Ac\iunea civic` se deruleaz` în societatea global` ]i este legitimat` prin drepturile ]i libert`\ile garantate de instrumentele universale ]i europene (în special „Declara\ia Universal`“ ]i „Carta European` a Drepturilor Omului“). Ohmae. Linklater. dup` acela]i principiu consensual pe care Aristotel îl numise „phronesis“ iar Thomas d’Aquino îl desemnase prin „prudentia“ (deciziile importante se iau prin reflec\ie ]i consultare cet`\eneasc`). La rândul s`u. Bineîn\eles. spre deosebire de cet`\enia formal` care este ob\inut` prin na\ionalitate („bounded citizenship“). Este ceea ce Raymond Aron (1994) a numit „cet`\enie f`r` inamici“. Ea nu se construie]te neap`rat contra altor identit`\i ci printr-o l`rgire considerabil` a apartenen\ei ]i ac\iunii colective. 1995. cât ]i Comenius sau Schiller s-au considerat „cet`\eni ai lumii“. Aceast` viziune strict etatist` a fost îns` pus` la îndoial` de unii autori contemporani (Meehan. 1994. Individul se identific` cu sistemul de drepturi ]i obliga\ii suprana\ionale într-o manier` „patriotic`“. 2000). În acest caz. f`r` frontiere. Este o cet`\enie informal` („unbounded citizenship“). cât ]i loialitatea. cet`\enii pot deja s` participe sau s` se adreseze unei societ`\i civile globale. atât la nivel subna\ional cât ]i la nivel transna\ional. în acela]i fel în care patriotismul ]i constitu\ionalismul alimenteaz` cet`\enia american`. Kant în „Pacea etern`“ a sus\inut ideea unei „ius cosmopoliticum“ în care to\i indivizii s` se simt` „cet`\eni ai unui stat universal al umanit`\ii“. Identitatea se suprapune cu statutul. Ei constat` c` au ap`rut ast`zi numeroase centre de autoritate. Patriotismul constitu\ional Ca s` rezolve contradic\iile inerente cet`\eniei. astfel încât acestea înceteaz` s` mai fie alternative opozabile.de Habermas. Este „patriotismul constitu\ional“ sau loialitatea fa\` de valorile ]i institu\iile europene în care demos-ul prevaleaz` fa\` de etnos iar apartenen\a se raporteaz` la o comunitate politic`. Unitatea indivizilor rezult` din ata]amentul fa\` de o comunitate politic` („Euro-polity“). Chiar dac` guvernele r`mân înc` strâns ancorate de spa\iul politic care le-a emanat (comunitatea electoral` sau cea a propriilor organiza\ii politice). 1999. Baubock. Pentru ei. oamenii politici ]i guvernan\ii nu au luat niciodat` în considera\ie astfel de specula\ii identitare. nu la un teritoriu. Prin diversele acorduri bilaterale 29 . numit` „cosmopolis“. anume cet`\enia cosmopolit`. Noul cosmopolitism are ambi\ia s` defineasc` o cet`\enie global` care s` fie în acela]i timp statut politic ]i identitate. 1993. singura certitudine era teritoriul ]i statul în interiorul c`ruia î]i puteau exercita puterea. Habermas (1995) creeaz` un hibrid statutidentitate pe care îl propune ca nucleu al cet`\eniei europene suprana\ionale. A]a a ap`rut conceptul de cet`\enie cosmopolit` sus\inut îndeosebi de Linklater (1999) ]i Delanty (2000). Ca urmare. Delanty. Al doilea are în vedere o form` inedit` de identitate postna\ional`. Aceast` abordare dep`]e]te atât viziunea utopic` de tip kantian (limitat` la compasiunea ]i solidaritatea universal`). comunitatea suprana\ional` func\ioneaz` pe baz` de deliberare ]i negociere.

Janoski (1998. Ar exista astfel un comportament autocentrat („self-interested behaviour“) ]i un comportament altruist („other-interested behavior“). Primul denot` o op\iune pe termen scurt ]i are în vedere bun`starea material` reciproc`. Motiva\ia acestei ac\iuni este interesul general sau cea ce anticii au numit „virtute civic`“. Este rela\ia de vânzare-cump`rare care s-a extins ]i asupra schimburilor sociale ]i culturale (de exemplu. p. pe baza unei mutualit`\i bine circumscrise: A ofer` ceva lui B iar B îi d` lui A altceva. Interac\iunea limitat` este specific` pie\ei. se stabilesc în termeni preci]i ]i urm`resc beneficiul direct. Cet`\enia cosmopolit` este îns` mai mult un principiu ]i o op\iune identitar`. În contextul analizei noastre. Forma altruist` ac\ioneaz` pe termen lung ]i vizeaz` scopuri spirituale ]i ideologice. indiferent dac` interac\iunea are loc între individ-individ. între individ-grup sau grup-grup. 1998) De la individ la De la individ la grup De la un grup la alt grup individ (1) (5) (3) Schimbul diadic Reciprocitate limitat` (suprapunerea C`tre un grup limitat par\ial` a intereselor) A↔B A↔CDEFG ABCDEFV↔CDEFGH (2) Schimbul multiplu A↔B (t1) A↔B (t2) A↔B (t3) (7) Secven\iere A→B→C→D→E (4) C`tre o comunitate larg` (societatea. 5. elaboreaz` chiar o tipologie a cet`\eniei în func\ie de participarea în spa\iul public. unul dintre autorii care s-au ocupat îndeaproape de aceast` rela\ie. incriminându-se o rela\ie de interdependen\`. Ea este astfel un sistem de rela\ii organiza\ionale. na\iunea) A↔BCDEFGHIJK (8) Circuit închis A→BCDE. Ea presupune oferta de servicii ]i bunuri de la o persoan` c`tre un grup sau o comunitate. f`r` s` existe neap`rat reciprocitate direct`. 76). frontierele spa\iului politic devin deschise ]i permeabile. negocierea condi\iilor de munc`). cele dou` concepte au fost adeseori asociate. decât o referin\` explicit`. Ea se reg`se]te doar în analizele politice ]i discursul academic. Tabelul 1. Ea se caracterizeaz` prin reciprocitate. (6) Excluderea reciproc` (între grupuri cu interese similare) ABCDEF↔GHIJKL (10) Schimbul unilateral cu un grup similar. unde contractele sunt pragmatice. un set de valori ]i o ac\iune colectiv`. Din acest motiv. de exemplu. pe baza unui „schimb generalizat“. societatea civil` reprezint` atât o oportunitate cât ]i o modalitate de exprimare a cet`\eniei.sau sisteme de integrare regional`. institu\ionalizat` ]i recunoscut` ca atare de legisla\ia na\ional`. Aceste rela\ii au fost sintetizate de Janoski sub forma schemei din tabelul 1. Cet`\enia ]i societatea civil` Societatea civil` este spa\iul public în care interac\ioneaz` cet`\enii organiza\i. Tipologia interac\iunilor civice (Janoski. f`r` beneficiu direct ABCD→ Interac\iune limitat` Interac\iune generalizat` 30 . astfel încât drepturile ]i responsabilit`\ile dep`]esc cu u]urin\` spa\iul public al teritoriului na\ional. rezultat` din interdependen\a ]i globalizarea comunit`\ilor politice. nu ]i în textele constitu\ionale sau în dreptul interna\ional.

lipsi\i îns` de posibilitatea real` de a le exercita. – cet`\eanul pasiv – accept` autoritatea ]i conducerea politic` de]i nu este convins c` ac\iunea acestora este cea mai potrivit`. – cet`\eanul cinic – este similar cet`\eanului activ. fiind neîncrez`tor în oportunitatea unui atare efort. fiind deseori implicat în conflicte cu autoritatea public`. se identific` cu ac\iunea guvernamental` ]i o sus\ine f`r` rezerve. este generoas` ]i unidirec\ionat`. mai ales în situa\ii pre-electorale. 31 . ac\iunile filantropice sau caritabile. 95). Z→ABCD BCDE→ . pe de alt` parte. p.. grupuri sau comunit`\i (de exemplu. recursul la drepturile omului pentru a ap`ra interesele unor persoane sau grupuri oprimate. E→ABCD (9) Circuit deschis A→BCDE. Astfel de demersuri sunt voluntare. datorit` lipsei de mijloace ]i oportunit`\i. el neag` chiar utilitatea particip`rii politice.). – cet`\eanul activ – ia parte la via\a ob]teasc`. C→DEFG. – cet`\eanul marginalizat – este inactiv ]i alienat. poate fi angajat în partide politice sau alte organiza\ii ]i se preocup` de interesul general. – cet`\eanul fatalist – este apatic. este categoria celor cu drepturi formale. D→EFGH. specific societ`\ii civile. B→CDEF. sensibilizarea public` în favoarea unor idei sau proiecte civice etc. confruntat cu dificult`\ile unui schimb generalizat. Ea nu ob\ine avantaje pentru ini\iatori. A]a cum vom vedea în continuare. poate face obiectul manipul`rii politice. exist` ]ase tipuri de cet`\eni: – cet`\eanul încorporat – este parte a elitei sau se consider` ca atare. nu din obliga\iile care revin din statutul de cet`\ean. WXYZ→ XYZA (11) Excludere reciproc` ABCD→ EFGH→ IJKL→ WXYZ→ ABCD Interac\iunea generalizat`. nu orice de\in`tor al statutului de cet`\ean este capabil ]i dispus s` se implice în societatea civil`. În func\ie de gradul ]i forma particip`rii civice. de ac\iune în beneficiul general st` la baza societ`\ii civile. Participarea la societatea civil` se bazeaz` în special pe forma altruist` de cet`\enie ]i pe cet`\enii activi (primele trei forme din tipologia lui Janoski). altruismul ]i activismul politic sunt esen\iale pentru disputa cu statul în negocierea drepturilor civile ]i politice. într-o manier` altruist`. el/ea se mul\ume]te cu o critic` indirect` (de exemplu.. inactiv ]i defetist. Dup` Janosky (1998. – cet`\eanul oportunist – particip` la activit`\i politice doar în m`sura în care îi convine sau ob\ine un avantaj personal. pentru c` decurg din op\iunea moral` a ini\iatorilor.→A B→ACDE. ci doar efecte în folosul comunit`\ii sau al altor indivizi. D→ABCE. cu ocazia votului sau a unor evenimente deosebite. Motiva\ia acestei forme altruiste de interac\iune este interesul general sau beneficiul în favoarea altor indivizi. absenteism) sau se opre]te la o interac\iune limitat`. Aceast` form` de patos civic. ironie politic`. C→ABDE. fiind capabil ]i interesat de participarea politic`. se manifest` incidental ]i periodic.

David Hume. în func\ie de context ]i epoc` istoric`. în pofida lipsei de acord conceptual. unitatea dintre dreptul public ]i etica privat`. aceste activit`\i sunt în favoarea interesului comun. Tabelul 2. Defini\ii clasice ale societ`\ii civile Autorul ARISTOTEL SF. Astfel. care face posibil controlul vie\ii publice de c`tre moralitatea privat` solidaritatea etic` bazat` pe reciprocitate ]i recunoa]terea mutual` a drepturilor. termenul de societate civil` înseamn` diferite lucruri pentru diverse persoane. cet`\eni) pe baza unui contract social comunitatea politic` a cet`\enilor pentru a proteja proprietatea privat` un spa\iu public comun unde sunt garantate participarea la structurile civile ]i autonomia indivizilor. XVIII (Adam Smith. Ceea ce ne intereseaz` în contextul de fa\` este sensul contemporan al societ`\ii civile. Este un termen care capteaz` aten\ia ]i beneficiaz` de o larg` circula\ie. unde cet`\enii desf`]oar` activit`\i benevole. Termenul ca atare a fost introdus de Hegel.a) Defini\ia societ`\ii civile Ca ]i cet`\enia. Seligman (1992) prefer` s` se refere la „ideea de societate civil`“ în locul unei defini\ii standard. 240): „Societatea civil` poate fi definit` ca un set sau un sistem de grupuri intermediare auto-organizate care 32 . grupuri. Francis Hutchinson ]i Adam Ferguson). În tabelul 2 am sintetizat principalele pozi\ii clasice fa\` de societatea civil`. Din acest motiv. egalit`\ii ]i libert`\ii. Putem decela astfel trei tipuri de defini\ii: – contraputere sau alternativ` fa\` de stat ]i de pia\` („societatea civil` este societate minus stat“ sau ceea ce r`mâne din societate în afar` de stat) – aceast` defini\ie a fost introdus` de iluminismul sco\ian din sec. statul r`mâne garantul contractului social o zon` de influen\` a non-statului ca rezultat al capitalismului ]i industrializ`rii. Sensul acestei sintagme se precizeaz` prin utilizare. a]a cum apare în teoria politic`. al unor persoane sau grupuri oprimate (este sensul introdus de comunit`\ile puritane din SUA în secolul XIX). – sectorul non-profit al societ`\ii. societatea civil` este o sintez` a ra\iunii. este arena public` unde se desf`]oar` lupta de clas` LOCKE KANT primordialitatea indivizilor fa\` de stat distinc\ia dintre legalitate ]i moralitate HEGEL respectul reciproc al drepturilor individuale (în special a dreptului de proprietate) tensiunea dintre statul capitalist ]i clasa muncitoare exploatat` MARX Acest din urm` sens predomin` în literatura politic` ]i sociologic` din ultimele decenii. ca expresie a drepturilor ]i libert`\ilor dobândite la sfâr]itul secolului XIX ]i începutul secolului XX. – organiza\iile non-guvernamentale pe baz` voluntar`. dup` Schmitter (1997. f`r` beneficii economice. pentru a desemna sistemul de solidaritate colectiv` al burgheziei în negocierea drepturilor sale cu statul. p. AUGUSTIN HOBBES Criteriul participarea politic` separarea Naturii de Gra\ie coeziunea social` Defini\ia un tip de societate (Koinomia) care permite participarea politic` a cet`\enilor egali este „Urbis” (societatea uman`) în opozi\ie cu „civitas Dei” (lumea transcendent`) interesul comun ]i uniunea tuturor entit`\ilor politice (guvernan\i.

demonstra\ii. pia\` ]i sfera privat`. 6): statul cuprinde cele trei puteri (legislativ`.). – îmbin` discursul civic cu ac\iunea politic`. care func\ioneaz` prin exercitarea drepturilor ]i responsabilit`\ilor cet`\ene]ti. dup` care societatea civil` este spa\iul public al cet`\enilor organiza\i. sfera privat` include via\a familial`. unde se desf`]oar` „ac\iunea comunicativ`“ (Habermas).– sunt relativ independente atât fa\` de autorit`\ile publice. – ia în considera\ie nu doar rela\ia stat-cet`\eni. – mi]c`rile sociale se centreaz` pe activit`\ile de „lobby“. Ea const` în interac\iunile pe care toate componentele sistemului social le angajeaz` pe arena public`. sfera public` este zona cea mai complex` ]i mai vizibil` a societ`\ii: este spa\iul civic unde interac\ioneaz` celelalte trei componente (este forum-ul societ`\ii moderne). menite s` influen\eze deciziile asupra unor probleme care intereseaz` un anumit grup. federa\iile patronale. pe campanii de pres`. de exemplu. armata. precum ]i institu\iile specializate ale ordinii publice (poli\ia. de promovare a imaginii publice. ci toate formele de interac\iune dintre sfera public`. asocia\iile consumatorilor.6). sfera public` cuprinde cel pu\in cinci tipuri de organiza\ii voluntare (Janoski. „un spa\iu pentru noi to\i”. – convin s` ac\ioneze conform unor reguli prestabilite. furnizeaz` ajutor direct (Crucea Ro]ie. Rotary Club) sau organizeaz` întrajutorarea (Asocia\ia Bolnavilor Parkinson. – au capacitatea de a delibera ]i a întreprinde ac\iuni colective în ap`rarea sau promovarea intereselor ]i ideilor lor. Asocia\ia Sindromului Down etc. sfera public` reprezentat` de organiza\iile voluntare ]i sfera pie\ei cuprinzând firmele private ]i sindicatele“. grupurile profesionale. informa\iile interne ]i externe). – nu urm`resc s` ia locul func\ionarilor de stat sau al întreprinz`torilor particulari. pia\a este reprezentat` de firmele private ]i corpora\iile angajate în activit`\i lucrative. vama. – organiza\iile filantropice („comunitas“) colecteaz` fonduri pentru a completa bugetul public pentru asisten\` sau protec\ie social`. 6 33 . nici s` accepte responsabilit`\i publice. Aceast` defini\ie ne convine cel mai mult pentru c`: – pune accentul pe negocierea colectiv` a drepturilor ]i responsabilit`\ilor. 14): – partidele politice care nu sunt la guvernare ]i nu sunt subordonate statului. p. unde au loc negocieri ]i dispute. cât ]i fa\` de unit`\ile private de produc\ie ]i reproduc\ie. pe baz` de încredere ]i respect reciproc“6. adic` fa\` de firme ]i familie. stat. sub forma unor în\elegeri civice. ac\iuni de protest. Pentru diversitate. Este al treilea sector al sistemului public. Ca ]i Habermas (1989). bursele de valori. b) Structura spa\iului public Din defini\ia de mai sus. Cea mai apropiat` de pozi\ia noastr` este îns` defini\ia lui Janoski (1998. 1998. 12): „Societatea civil` reprezint` sfera discursului dinamic ]i interactiv dintre stat. rela\iile personale ]i intimitatea. Janoski se refer` la patru componente interdepedente ale societ`\ii (vezi fig. executiv` ]i juridic`). p. poate fi util` ]i defini\ia lui Barber (1998. prietenii. ca expresie a cet`\eniei. sindicatele. p. – grupurile de interes. colectare de semn`turi. rezult` c` societatea civil` nu este o zon` strict delimitat` a societ`\ii globale ]i nici nu se reduce la opozi\ia sistematic` fa\` de puterea public`. autonomi în raport cu statul ]i pia\a.

cluburile pe baze confesionale ]i fondurile de caritate. educaţia. mediile politice de stat. – cele cinci organiza\ii voluntare descrise mai sus. La rândul s`u. – ansamblul interac\iunilor dintre componente. societatea civil` nu se reduce la organiza\iile non-guvernamentale. ci include: – discursul public (de legitimare. În aceast` reprezentare multidimensional`. statul ]i pia\a. 1998) Executivul Justiţia Legislativul Statul Poliţia Armata Informaţiile interne şi externe Sfera publică Asociaţiile voluntare Securitatea Partidele socială. spa\iul public este un câmp de for\e care angajeaz` interac\iuni cu toate celelalte sfere ale vie\ii sociale. educaţia publică. respectiv statul. cluburile de elite Familia Prietenii şi cunoştinţele Sfera privată Intimitatea Viaţa privată * În aceast` zon` sunt constituite corpora\iile publice sub autoritate tripartit` (de exemplu. parteneriatul social). intr` aici asocia\iile ]i federa\iile. mobilizare. sfera privat`. cercetarea ∗ Federaţiile sindicale Asociaţiile patronale Asociaţiile consumatorilor Contractele privind apărarea Reglementările Sfera pieţii Media particulare. argumentare sau contesta\ie). eliminarea avorturilor pentru sus\inerea politicii demografice). Fig. funda\iile religioase. Cet`\enia nu este o rela\ie simpl` între cet`\eni ]i stat. ca în defini\iile etatiste tradi\ionale. exprimate pe arena public`. 6. restrâns` la aderen\i) în m`sura în care ofer` servicii de interes comun (de exemplu. ci un sistem de ac\iuni ]i negociere colectiv` care angajeaz` toate cele patru componente ale societ`\ii globale: sfera public`. sănătatea Firmele Pieţele Sindicatele Grupurile de întrajutorare Mişcările sociale Viaţa privată analizată de media şi tribunale Firmele de familie. Componentele sistemului social (Janoski. 34 . pia\a ]i sfera privat`. asisten\` social` ]i medical`) sau propun politici publice alternative (de exemplu.– grupurile religioase fac parte din sfera public` (nu din cea privat`.

care influen\eaz` forma concret` de articulare a celor patru componente ale societ`\ii. care ofer` cele mai diverse ]i mai reprezentative oportunit`\i de exercitare a cet`\eniei. astfel de organiza\ii non-profit pot utiliza fondurile specializate colectate de stat (fondul de ]omaj. funda\ii caritabile. Din contr`. patronale. 35 . cluburi recreative. în care interesul comun prevaleaz` întotdeauna. identice pentru toate societ`\ile. intoleran\`) la care ne-am referit cu alt` ocazie. pe care Janoski (1998. Danemarca. Activismul ]i modelul altruist coexist` cu celelalte forme de cet`\enie din clasificarea lui Janoski. organiza\iile voluntare domin` arena public`. În regimul liberal.În aceast` optic`. agen\iile specializate din Suedia. Ele se deosebesc ]i de modelul liberal. grupuri de interes. a pie\ei ]i a sferei private în raport cu arena public`. definirea celor patru sfere interdependente nu anuleaz` posibilitatea comportamentelor impredictibile ]i atipice sau. Modelul elitist. 7. Regimul neo-corporatist încurajeaz` comasarea grupurilor de interes sub form` de asocia\ii pe baz` de afinit`\i sau programe (de exemplu. inciden\a destul de mare a manifest`rilor care caracterizeaz` „deficitul democratic“ (apatie. Australia ]i Japonia). confedera\iile. absen\a cooper`rii între cet`\eni. Ca urmare. În acest model. partide politice. regionale) în sus\inerea serviciilor sociale. fondul de patrimoniu sau fondul de dezvoltare regional`) pentru a implementa politicile sociale. Janoski a sesizat foarte bine acest aspect ]i a încercat el însu]i s` aplice tipologia binecunoscut` a lui Held (1987) dup` care exist` patru tipuri generice de regimuri politice: modelul pluralist. Exist` îns` ]i alt` surs` de varia\ie. statul este practic deconectat de organiza\iile voluntare: el încurajeaz` ini\iativele ]i solu\iile oferite de sectorul privat ]i de „business“ (este modelul care predomin` în SUA. c) Tipologia regimurilor politice Configura\ia propus` de Janoski nu trebuie s` ne induc` imaginea unei superorganiza\ii armonioase. 110–111) le sintetizeaz` sub forma diagramelor din fig. de altfel. pentru c` sunt mai stabile (de exemplu. modelul neo-corporatist ]i modelul societ`\ii de mas`. religioase. asocia\iile patronale. Olanda). în baza principiului subsidiarit`\ii. sindicatele de ramur`. Este vorba de regimul politic ]i ideologia subiacent`. astfel încât nu mai este nevoie de interven\ia statului. modelul elitist. pur ]i simplu. care pot determina ponderea efectiv` a statului. societatea civil` este comunitatea politic` cea mai dinamic` ]i mai eficient`. Spre deosebire de modelul elitist. Norvegia. astfel încât este posibil ca angajamentul civic ]i conduitele colectiviste s` nu fie atitudini dominante. absenteism. statul acord` un rol important organiza\iilor considerate de elit` (sindicale. Canada. Fiecare dintre acestea se caracterizeaz` prin anumite rela\ii între componentele vie\ii sociale. grupuri „watch dog“ sau de monitorizare civic`. parteneriatul social). exemplificat de Fran\a ]i Germania dore]te s` contracareze imprevizibilitatea ]i inechitatea solu\iilor de tip liberal. individualism exacerbat. p. Aceasta explic`. aceste structuri se auto-guverneaz` ]i sunt supuse competi\iei. De exemplu. Ceea ce pare s` diferen\ieze aceste modele este importan\a dat` diverselor organiza\ii ale societ`\ii civile: asocia\ii religioase.

1998) 1.. C2 C3 C4 C5 C6 C7 C8 .+ C10 C1 C2 C3 C4 C5 C6 . Modelul pluralist Statul 2. 7.... Modelul societăţii de masă Statul IG1 IG2 IG3 IG4 IG5 IG6 M E D I A U1 U2 U3 E1 E2 E3 E4 C1 C1 +... Tipologia regimurilor politice (Janoski.+ Cn 3.Fig.. Modelul elitist Statul IG1 IG2 IG3 SM IG1 IG2 IG3 C1 C2 C3 C4 C5 C6 C7 C8 C9 .+ C9 C2 C3 C4 C5 C6 .. Modelul neo-corporatist Statul Executivul Partidele de stânga IG1 Federaţiile sindicale IG2 Federaţiile patronale Partidele de dreapta 4.

.

Chiar ]i versiunea postna\ional` a cet`\eniei (de exemplu. Riscul în acest caz este ca mesajul civic propriu-zis s`-]i piard` autenticitatea ]i s` se banalizeze. Scholte. d) Globalizarea societ`\ii civile Una din limitele analizei lui Janoski este c` cele patru sfere de activitate sunt circumscrise statului na\ional. „Lumea“ este mult mai eterogen` ]i mai inegal` decât statele suverane. de asemenea. Proiectul de unitate politic` european` este o provocare direct` a acestei condi\ion`ri tradi\ionale. dup` care na\ionalitatea (statutul de cet`\ean) este o precondi\ie a drepturilor omului ]i se exercit` în interiorul unui stat suveran. ci principalul factor de influen\` politic`. a]a cum vom vedea imediat. luând ca referin\` drepturile omului. se întreab` în acest context dac` nu cumva centrarea pe drepturile omului nu înseamn` de fapt sfâr]itul cet`\eniei ca paradigm` politic`. Exemplul societ`\ii civile ]i configura\ia multipartit` a lui Janoski ne-au atras îns` aten\ia asupra faptului c` statul nu este singura form` de comunitate public`. Ele sunt de obicei asociate cu responsabilit`\ile care instrumenteaz` loialitatea fa\` de comunitatea politic` ]i obligativitatea moral` a particip`rii civice. unde media nu constituie doar unul din grupurile de interes (ca în celelalte trei modele). Unii autori. Cet`\enia se exercit` doar în interiorul acestei entit`\i politice pe care Janoski o desemneaz` prin „sistemul social global“. Întrebarea este îns` dac` aceast` interpretare a societ`\ii civile poate fi extins` dincolo de un teritoriu sau tip de societate. fiind pus pe acela]i plan cu reclamele comerciale. exemplificat` cel mai bine de SUA. ca de exemplu Turner (1993). încât tinde s` monopolizeze întreaga sfer` public`. Trebuie s` recunoa]tem c`. Este „societatea-spectacol“. Scholte (1999. drepturile singure nu sunt suficiente ca statutul de cet`\ean s` func\ioneze. în pofida aspira\iilor. p. sub forma societ`\ii civile. Puterea lor este atât de important`. manipularea politic` ]i propaganda în interes personal. 10). Aceast` abordare r`mâne tributar` ecua\iei etnocentriste a lui Marshall. 1999) vorbesc deja de o „societate civil` global`“. patriotismul constitu\ional al lui Habermas) presupune anumite competen\e civice ]i în\elegerea mecanismelor institu\ionale ale democra\iei participative. 1996. de exemplu. – este o form` de solidaritate suprateritorial`. astfel încât ea este departe de a deveni o . Janoski nu abordeaz` acest subiect. – se sprijin` pe organiza\ii transteritoriale. „Interac\iunile generalizate“ care caracterizeaz` indivizii altrui]ti ]i responsabili traverseaz` practic întreaga societate. aceste patru atribute sunt mai greu de realizat la nivel global decât în interiorul unei societ`\i na\ionale. Aceast` condi\ionare a accesului la drepturi de afilierea statal` ]i de statutul de cet`\ean este ast`zi chestionabil`. cum cet`\enia postna\ional` se deta]eaz` de un teritoriu anumit. mediile de informare domin` sfera public`. În plus. Badie (1995) ]i Ohmae (1995). Modelele sale de societate au fost exemplificate prin regimuri politice specifice unor state ]i guverne. care sunt universale. Am v`zut.În modelul societ`\ii de mas`. define]te globalitatea ca o suprateritorialitate. drepturile omului în sine nu asigur` automat participarea la comunitatea politic`. Soysal (1994). îns` al\i anali]ti (Hann ]i Dunn. În realitate. – presupune comunicare transfrontalier`. ceea ce înseamn` c` societatea civil` global`: – se ocup` de problemele transversale ale umanit`\ii.

p. Este capacitatea persoanelor. la modul de func\ionare a societ`\ii civile. la cuno]tiin\ele privind procesele politice. Aceast` rela\ie simpl` st` la baza competen\ei civice. grupurilor ]i comunit`\ilor de a participa activ la via\a public`. este mult mai plauzibil`.comunitate politic` propriu-zis`. globalizarea societ`\ii. activismul civic global s-a orientat chiar împotriva acestor organiza\ii. Almond ]i Verba (1996) o plaseaz` la originea cet`\eniei. 6. au identificat trei modele predominante. Pân` în prezent. f`r` participarea efectiv` a tuturor p`r\ilor (statele ]i business-ul). inclusiv a societ`\ii civile. Cu alte cuvinte. nu a fost întotdeauna credibil. în func\ie de cadrul de referin\`: Cultura civic` ideal` este ansamblul cuno]tin\elor ]i abilit`\ilor necesare pentru participarea politic` ]i realizarea democra\iei ca proiect istoric. Este aceea parte a culturii umane care sus\ine cet`\enia ]i comportamentul politic. date fiind contingen\ele istorice ]i elementele unificatoare deja în func\iune (pia\a comun`. În mare parte. de exemplu. Activismul transfrontalier. de\in`torul de drepturi ]i responsabilit`\i trebuie s` fie capabil s` le exercite în mod efectiv. respectiv cultura parohial`. Cu alte cuvinte. s` aib` competen\ele adecvate ]i s` beneficieze de ]anse reale de exprimare a acestor competen\e. nu este posibil` o societate civil` global`. Grupul G8. La nivel european. dincolo de statutul formal al cet`\eniei. problemele mondiale globale au fost abordate prin prisma agen\iilor interna\ionale ca ONU. legislative ]i financiare. ca ]i referin\a comun` la drepturile omului. chiar dac` ele au promovat standarde comune ale democra\iei. Cultura civic` specific` unui tip de societate democratic` se caracterizeaz` prin anumite „pattern“-uri psiho-culturale. Almond ]i Verba (1996. la sistemul de decizie colectiv`. OSCE. considerate nereprezentative pentru societatea civil` global`. a) Cultura civic` Prin cultur` civic` în\elegem ansamblul cuno]tin\elor. Competen\a civic` Democra\ia nu este de conceput f`r` cet`\enie iar cet`\enia nu este posibil` f`r` cet`\eni competen\i ]i angaja\i. valorilor. a]a cum preconizeaz` de fapt modelul lui Janosky. cultura dependent` ]i cultura participativ`. ceea ce presupune: – o cultur` civic` minimal`. în func\ie de condi\iile particulare ale comunit`\ii politice. – un set de drepturi ]i responsabilit`\i. la drepturile ]i responsabilit`\ile cet`\eanului. Vom analiza cele trei aspecte în continuare. Cultura civic` a 39 . la institu\iile publice ]i la actorii participan\i. sistemul Bretton Woods (Banca Mondial` ]i FMI). pe care Mead (1986). Mesajul acestor organiza\ii interguvernamentale. dreptul comunitar). Exist` trei ipostaze ale culturii civice. – oportunit`\i civice. solidaritatea interna\ional` a cet`\enilor ]i mobilitatea ONG-urilor. moneda unic`. Turner (1993). 47). atitudinilor ]i abilit`\ilor referitoare la comunitatea politic`. Ea cuprinde competen\ele minimale ale cet`\eniei într-un regim democratic ]i se refer` la valorile ]i institu\iile democra\iei. nu sunt suficiente pentru a realiza o societate civil` cu voca\ie universal`.

„orientarea evaluativ`“. referitoare în special la drepturi ]i responsabilit`\i: Sunt drepturile suficiente pentru a garanta statutul juridic de cet`\ean? Drepturile civile. Cultura civic` ]colar` este de fapt o analiz` a „bunului cet`\ean“. sub form` de repere curriculare. a]a cum este prezentat` în tratatele de ]tiin\e politice. poate fi etichetat` drept „ra\ionalist-activist`“ pentru c` pune accentul pe participarea ra\ional` în interiorul input-urilor sistemului politic. Freeden (1998) ]i Janoski (1998) consider` c` atât ideologiile. dup` Almond ]i Verba (1996. modelul ideal are nevoie de adapt`ri ]i contextualiz`ri. cât ]i clasificarea regimurilor politice se fac în func\ie de pozi\ia fa\` de drepturi ]i responsabilit`\i. care rezult` din judec`\ile ]i opiniile cu privire la sistemul politic ]i realiz`rile sale într-un context dat. „orientarea afectiv`“ sau atitudinile ]i dispozi\iile referitoare la sistemul politic. doctrinele conservatoare ]i social- 40 . Aceasta nu înseamn` nici denaturarea principiilor democratice. pe contribu\ia pie\ei ]i a ini\iativei private. De o manier` general`. pune în eviden\` patru tipuri de competen\e: cuno]tin\e. Cu alte cuvinte. Velhuis ]i Civitas). participarea. institu\iile ]i actorii s`i. atitudinile ]i ata]amentul cet`\enilor fa\` de sistemul politic în general. S-au propus diverse inventare de competen\e care s` defineasc` aceast` ipostaz` a culturii civice. liberalismul a pus accentul pe drepturi ]i poten\ialul lor emancipator.unei comunit`\i politice se define]te prin cuno]tin\ele. fa\` de input-urile sistemului politic (roluri. identitatea. Toate cele trei inventare de competen\e sunt acceptabile în m`sura în care r`mân orientative. ci doar contextualizarea ]i concretizarea cet`\eniei ca ac\iune social`. La polul opus. valori ]i abilit`\i. cultura civic` poate fi considerat` ca un standard sau un referen\ial comun al societ`\ilor democratice doar în m`sura în care lu`m în considera\ie ipostaza sa ideal`. p. Este o versiune normativ` dedus` din celelalte dou` (cultura civic` ideal` ]i cultura civic` specific`) care. respectiv cuno]tin\ele despre sistemul politic. 59). politice ]i sociale sunt reciproc contradictorii sau unitare? Cum se articuleaz` între ele ]i cum interac\ioneaz` drepturile ]i responsabilit`\ile? Care este statutul lor juridic? Ne referim la obliga\ii ]i îndatoriri sau la responsabilit`\i? Aceste întreb`ri sunt suficiente ca s` ne conving` de faptul c` problema drepturilor ]i responsabilit`\ilor se afl` în centrul dezbaterilor privind cet`\enia. sub form` de competen\e dezirabile. atitudini. a]a cum se prezint` ea în curriculum ]i manualele ]colare. În momentul în care se trece la definirea politicilor publice dintr-o anumit` comunitate politic` sau la curriculum-ul na\ional dintr-un anumit sistem de înv`\`mânt. Sinteza din anexa II. unde am reunit cele mai cunoscute variante (Audigier. actori ]i politici publice). Unii autori. drepturile ]i responsabilit`\ile ce decurg din statutul de cet`\ean. Dincolo de acest consens relativ încep îns` controversele. Cultura civic` (pe care Almond ]i Verba o mai numesc ]i „cultur` politic`“) cuprinde astfel trei componente: „orientarea cognitiv`“. în func\ie de specificit`\ile culturale ]i priorit`\i. b) Drepturile ]i responsabilit`\ile Teoria politic` admite ast`zi f`r` rezerve c` cet`\enia presupune apartenen\a la o comunitate politic`. ca Twine (1994). nici folosirea de standarde duble sau realizarea unor hibrizi eufemistici de tip „democratura“ (Schmitter). fa\` de output-uri (procesele administrative care aplic` politicile publice) ]i fa\` de sine ca participant activ.

Enun\area drepturilor sub form` de enun\uri imperative implic` în mod intrinsec consecin\a moral` a respect`rii lor conform clauzei limit`rii reciproce: drepturile unui individ sunt limitate de drepturile similare ale altui individ iar acordarea de drepturi implic` responsabilitatea moral` a respect`rii lor. a]a cum demonstreaz` Hart (1968. De exemplu. Comunitatea ]i drepturile individuale formeaz` un ansamblu indivizibil. Drepturile ]i responsabilit`\ile au fost deseori interpretare ca opozabile pentru c` apar\in unor forme diferite de ra\ionalitate (Kovács. Ele sunt versante complementare ale ansamblului comun numit competen\` civic`. toate instrumentele universale ]i europene de protec\ie (Declara\ia Universal`. De fapt. principala eroare aici este îns`]i interpretarea celor dou` ca alternative opozabile. Drepturile au fost concepute pentru a ap`ra libertatea ]i autonomia individului în fa\a statului ]i a oric`rei forme de putere laic`. apartenen\a ]i identitatea ar fi sterile. o îndatorire moral`. mai ales. în 1999 anul anivers`rii Declara\iei Universale a Drepturilor Omului. responsabilit`\ile nu sunt neap`rat o contrapondere a drepturilor sau alternativa lor simetric`.democra\ia au acordat mai mult` importan\` obliga\iilor ]i statului ca garant al egalit`\ii ]i ca mediator al conflictelor sociale. Obliga\iile ]i îndatoririle sunt impuse ]i nu se negociaz`. responsabilitatea este multiform`. astfel încât orice considerare izolat` a uneia. poate avea sensul de 41 . p. Ulterior. liberalismul ca doctrin` nu este deloc omogen. Carta Drepturilor Fundamentale) se refer` la drepturi.11). încât este imposibil s` se cupleze direct cu anumite drepturi. În consecin\`. nu s-a g`sit un instrument de implementare a responsabilit`\ilor care s` evite recurgerea la statul totalitar. fiind imposibil` ac\iunea social` ]i participarea politic`. p. Prin urmare. a]a cum arat` Faulks (2000. Aceast` opozi\ie este îns` ultrasimplificatoare. F`r` drepturi ]i responsabilit`\i. nu la responsabilit`\i. În plus. chiar dac` primii teoreticieni (Locke ]i Paine) privilegiau indivizii fa\` de comunitate. Pentru a palia acest dezechilibru. printr-o rela\ie de la cauz` la efect (un drept – o responsabilitate corespunz`toare). un grup de fo]ti ]efi de state condu]i de Helmut Schmidt („Grupul Interaction“) a înaintat ONU o Declara\ie Universal` a Responsabilit`\ilor. o decizie personal`. 1999): drepturile sunt norme juridice iar responsabilit`\ile sunt norme morale. Principalul motiv pentru care drepturile ]i responsabilit`\ile au avut un tratament asimetric a fost regimul lor juridic diferit. Proiectul a e]uat pentru c` nu s-a c`zut de acord asupra institu\ionaliz`rii acestei Declara\ii ]i. Ele alc`tuiesc împreun` nucleul tare al competen\ei civice ]i dau substan\` statutului de cet`\ean. Responsabilit`\ile sunt enun\uri atât de abstracte ]i difuze (fiind vorba de un principiu moral). Responsabilit`\ile. decurg din liberul arbitru ]i exprim` o op\iune. Drepturile ]i responsabilit`\ile sunt inseparabile. prin excluderea sau în opozi\ie fa\` de cealalt`. nu la obliga\ii ]i îndatoriri. este artificial` ]i prejudiciabil`. Competen\a civic` este mai eficient` în cazul responsabilit`\ii asumate decât ca efect al obligativit`\ii ]i constrângerii. în schimb. 56). Din acest motiv. astfel încât nu pot func\iona ca un factor de diferen\iere a ideologiilor ]i regimurilor politice. fiind dificil de codificat în form` juridic`: responsabilitatea poate fi surs` (a fi responsabil de ceva). Carta European`. prefer`m s` ne referim la responsabilit`\i. ideea unui individ deconectat de „polis“ a devenit caduc`. Obliga\iile scot în eviden\` obligativitatea respect`rii legii ]i a deciziilor majorit`\ii iar îndatoririle decurg din loialitatea fa\` de stat.

39-40) au identificat trei forme de ac\iune: – socializarea politic` inten\ionat` ]i direct`. Dekker ]i Meyenberg (1991. În acest context global. poate fi activ` (exprimat` pe parcursul ac\iunii) ]i pasiv` (responsabilitatea „post-factum“ sau reactiv`). care r`mân în domeniul op\iunii ]i al judec`\ii morale. Bovens (1998. digital`.„accountability“ (a da seam`). Ca s` complice ]i mai mult analiza. Aceste probleme persist` în orice situa\ie de aplicare a competen\ei civice. de grup sau corporativ`. p. – imposibilitatea de a codifica juridic responsabilit`\ile. din punct de vedere juridic. al c`rui scop explicit este dobândirea de cuno]tin\e specializate. Societatea ]i comunitatea politic` reprezint` cadrul natural în care se formeaz` ceea ce Crick ]i Porter (1978) au numit „alfabetizarea politic`“ („political literacy“). în ]coal`). împreun` cu alte forme de „alfabetizare“ (cognitiv`. socializarea politic` are propriile mijloace ]i forme de ac\iune. c) Înv`\area cet`\eniei Cet`\enia este o construc\ie cultural` ]i istoric`. Ea se înva\` de fiecare individ ]i genera\ie de cet`\eni. – socializarea politic` neinten\ionat` ]i indirect` are loc în situa\iile de înv`\are informal`. poate fi în\eleas` ca o îns`rcinare public` (de\inerea unei func\ii) sau ca o virtute (ceea ce exprim` o judecat` de valoare: o persoan` are „sim\ul responsabilit`\ii“ sau se comport` în mod „responsabil“). p. inclusiv în cazul cet`\eniei europene. prin participarea la o activitate voluntar`). tehnologic` etc.). formarea atitudinilor ]i a comportamentelor cet`\ene]ti (de exemplu. Teoria politic` este deci confruntat` cu o tripl` problem` privind rela\ia drepturiresponsabilit`\i: – asimetria ]i opozabilitatea lor. comunicativ`. 42 . printr-un proces spontan de socializare politic` sau prin demersuri sistematice de educa\ie civic` într-un mediu specializat (de exemplu. de exemplu. 51) apreciaz` c` drepturile sunt individuale sau colective. prin lectura presei sau urm`rirea „spectacolului str`zii“. prin educa\ie civic` sau alte materii ]colare). drepturile r`mân inseparabile ]i unitare. Este un mediu polivalent ]i deschis în care competen\ele civice se formeaz` spontan. – socializarea politic` inten\ionat` indirect` se realizeaz` prin influen\ele care nu au drept scop principal educa\ia politic` (de exemplu. chiar dac` analizele politice le ierarhizeaz` sau le separ` conjunctural. pe când responsabilitatea poate fi individual`. poate sugera capacitatea de a face ceva („compos mentis“ sau cerin\a de a fi competent mintal ]i legal). – dificultatea de a disocia diversele drepturi.

inechitatea sau jocurile de putere. similare cu cele din societatea global`. }coala r`mâne unul din mediile cele mai influente ]i o op\iune major` în cadrul demersurilor de socializare politic`. organiza\ii ]i medii sociale mediul familial procesul de înv`\`mânt. – este un spa\iu public în care se pot exercita toate atributele cet`\eniei democratice. realizat` prin înv`\are difuz` ]i spontan` (de exemplu. – ofer` situa\ii civice reale. liderii partidelor politice Persoane sau grupuri p`rin\ii. educa\ia nonformal` (activit`\ile extra]colare) ]i educa\ia informal`. liderii informali patronii. formatorii de opinie. „democra\ia intern`“ a ]colii se inspir` direct din principiile cet`\eniei. cinematografele. negocierea colectiv`. comunit`\ile sociale. respectiv apartenen\a. cânt`re\ii prefera\i colegii de echip`. institu\ia ]colar`. precum rela\ia cu autoritatea. – permite transmiterea sistematic` a cuno]tin\elor despre cet`\enie ]i formarea deliberat` a valorilor. asocia\iile profesionale. poli\ie ]i armat`. jocurile interactive cluburile de tineret. întreaga societate func\ioneaz` ca un mediu colectiv de socializare politic`. vecinii profesorii. managerii membrii de rând. atitudinilor ]i abilit`\ilor necesare vie\ii publice. bunicii.Tabelul 3. colegii Institu\ii. sindicatele. 1991) Agen\i de socializare politic` grupuri primare familia sistemul de înv`\`mânt ]coala biserica media ]i comunica\iile de mas` colegii ]i prietenii sistemul de ocupare profesional` comunit`\ile politice clerul prezentatorii. radioul. presa scris`. serviciile de informare cet`\eneasc`. 8): educa\ia formal` (curriculum-ul oficial ]i înv`\area sistematic` a unei materii. ipostaz` valorificat` îndeosebi prin tendin\ele moderne de autonomie ]i responsabilizare a unit`\ilor de înv`\`mânt („selfdevelopment“ ]i „self-improvement schools“). partenerii sociali. Ca mediu de formare a culturii civice. Dekker ]i Meyenberg au descris cu am`nun\ime componentele sistemului global de socializare politic` sub forma din tabelul 3. persoanele carismatice. actorii. angajatorii. unde se observ` clar diversitatea agen\ilor de socializare („political socializers“ sau „political socialization agents“). manualele. fra\ii ]i surorile. Internetul. participarea. finalizat` prin diplome ]i certificate formale). activit`\ile extra]colare serviciile religioase TV. sistemul intern de decizie. serviciul militar. – este un mediu complex de socializare politic` care integreaz` trei forme specifice de influen\e educative (vezi fig. Sistemul agen\ilor de socializare politic` (Dekker ]i Meyenberg. formatorii. identitatea. prin media). partenerii. ritualul academic. organiza\iile de femei ]i de tineret. campaniile de sensibilizare În ansamblul s`u. curriculum-ul. ]coala are contribu\ii specifice: – cuprinde copiii ]i tinerii reuni\i într-o organiza\ie de integrare social`. activit`\ile recreative ]i sportive. 43 . func\ionarii publici. – este un mediu de ac\iune ]i decizie colectiv`. oficialit`\ile din justi\ie. drepturile ]i responsabilit`\ile. echipa de munc`. competi\iile companiile ]i firmele. structurile electorale. centrele de formare profesional` partidele politice. în acest sens. grupurile de interes. organiza\iile voluntare.

geografia. evenimente emoţionante. stereotipurilor. anecdotelor) Educaţia non-formală Activităţile extraşcolare (proiecte. Norvegia. educa\ia pentru drepturile omului (Turcia. reclamelor. liderii informali) Luarea deciziei în şcoală (consiliile şcolare. „cultura civic`“ (Slovenia ]i România). Suedia. exist` trei modele de organizare a curriculum-ului destinat educa\iei civice: • o materie aparte cu alocare proprie în planul de înv`\`mânt (1-2 ore pe s`pt`mân`): „educa\ia civic`“ (Austria. Fran\a. Polonia). Olanda. Italia. studiul societ`\ii. grupurile de interes şi de presiune) Educaţia formală Materie aparte (ex. ca ]i analiza precedent` referitoare la competen\a civic`. Anglia). Ungaria. vizite. relaţiile interetnice. prin regruparea unor componente din disciplinele apropiate precum istoria ]i instruirea civic` (Italia). schimburi şcolare. 44 . Danemarca. istoria ]i studiile sociale (Finlanda). drepturile omului) Programe integrate (ex. A]a cum se observ` din anexa III. „educa\ia politic`“ (Germania). religia ]i educa\ia moral` (Sco\ia). ]tiin\ele sociale (Cipru. Aceste date. Grecia. cluburi. miturilor. Bîrzea. etica ]i instruirea civic` (Slovenia). Educa\ia pentru cet`\enie în mediul ]colar Educaţia informală Curriculum ascuns (imitarea colegilor. • programe integrate centrate pe anumite teme (drepturile omului. metaforelor. parlamentul elevilor. Croa\ia). omul ]i societatea). influenţa simbolurilor. 8. „educa\ia social`“ (Estonia).Fig. istoria ]i ]tiin\ele sociale (Spania). Belgia. [n calitate de profesori de educa\ie civic`. educaţia civică. activităţi voluntare) Etosul şcolar (climatul clasei. care sintetizeaz` datele respective. vor fi utile în mod special studen\ilor de la departamentele de ]tiin\e politice ]i studii europene care sunt interesa\i de o viitoare carier` didactic`. cultura civică. 18). 2003. antropologia ]i ]tiin\ele sociale (Ungaria). experienţe de vacanţă) Învăţarea cu ajutorul media (imitarea persoanelor carismatice. campanii. România). Anglia. educa\ia moral`. s-a constatat c` cea mai frecvent` ]i mai vizibil` cale de realizare a educa\iei civice în ]coal` este curriculum-ul formal (cf. • teme cross-curriculare inserate în toate materiile (Elve\ia. omul şi societatea) Într-o anchet` realizat` de Consiliul Europei în toate cele 46 de \`ri membre. cultura organizaţională. Letonia. educaţia politică) Temă cross-curriculară (ex. etica. Malta. p. Armenia). studiile sociale. educa\ia juridic` (Ucraina.

„citoyenneté“). 1. • s` identifice instrumentele de protec\ie a drepturilor omului. Dup` studierea sa. În schimb. Mai exact. în special cele de care beneficiaz` cet`\enii \`rilor membre ale Uniunii Europene. pentru a respecta sensul comun din limba român`. într-un modul dedicat statutului juridic al cet`\eniei Uniunii Europene. 8 al Tratatului de la Maastricht) stipuleaz` c` este cet`\ean al Uniunii Europene orice persoan` care beneficiaz` în prealabil de na\ionalitatea unuia din statele membre. 45 . • s` deosebeasc` mecanismele juridice ]i cele non-juridice de protec\ie a drepturilor cet`\enilor Uniunii Europene. • s` identifice drepturile suprana\ionale care definesc acest statut. • s` recunoasc` limitele cet`\eniei europene în raport cu cet`\enia conferit` de statele na\ionale. Acest statut a fost introdus de Tratatul de la Maastricht ]i dezvoltat de Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii sub forma unui set de drepturi suprana\ionale. Cet`\enii ]i exercitarea puterii în Uniunea European` Condi\ia de cet`\ean se bazeaz` pe o rela\ie contractual` între stat ]i indivizi: statul recunoa]te drepturile fundamentale ale individului dar pretinde în schimb obliga\ii civice. studen\ii vor fi în m`sur`: • s` fac` distinc\ia dintre statutul juridic ]i dimensiunea identitar` a cet`\eniei europene. respect`rii drepturilor omului ]i statului de drept)? La aceste întreb`ri vom încerca s` r`spundem în continuare. Chiar incomplet` ]i subordonat`. incluse în Tratatul de la Amsterdam (principiile libert`\ii. pluralismului. Cet`\enia european` se refer` la statutul juridic al cet`\enilor \`rilor membre ale Uniunii Europene. vom recurge în acest modul ]i la cuvântul na\ionalitate pentru a desemna statutul juridic ]i legal al cet`\eanului beneficiar de drepturi ]i libert`\i. cet`\enia european` suscit` deja controverse politice importante: În ce m`sur` acest statut juridic se deta]eaz` de contextul legisla\iei na\ionale? Care sunt repercusiunile sale asupra suveranit`\ii? Mai putem oare recurge la principiul subsidiarit`\ii pentru a echilibra na\ionalitatea ]i cet`\enia european`? Sunt oare instrumentele actuale de protec\ie compatibile cu noul statut suprana\ional? Care este impactul s`u asupra procesului constitu\ional european? În ce m`sur` cet`\enia european` \ine cont de principiile comune ale democra\iei europene.MODULUL II CET~|ENIA EUROPEAN~ CA STATUT JURIDIC Am precizat la început c` vom folosi cuvântul cet`\enie ca echivalent general al termenului englez de „citizenship“ (fr. noul art. Acest statut suprana\ional vine în completarea cet`\eniei na\ionale prin exercitarea unui num`r restrâns de drepturi pe teritoriul altui stat membru decât propria \ar`. 17 al „Tratatului de constituire a Comunit`\ii Europene“ (fostul art.

în baza celor dou` principii ale dreptului comunitar. nu exist` cet`\enie european` deconectat` de cet`\enia na\ional`. Majoritatea drepturilor sunt garantate în continuare de cet`\enia na\ional` (francez`. Neunreither (1995. consfin\it în setul de documente oficiale care înso\esc individul-cet`\ean pe toat` durata vie\ii: certificate de na]tere. cet`\eanul este de\in`torul unei p`r\i din suveranitatea politic` deoarece. poate decide asupra guvern`rii. Influen\a acestui determinism istoric al cet`\eniei se observ` ]i în cazul cet`\eniei europene. buletine sau c`r\i de identitate. dup` Neunreither. pe care vom încerca s` le clarific`m pe parcursul acestui modul. vindecarea traumatismelor morale. în cursul primului modul. cet`\eanul devine un element al exerci\iului puterii ]i al principiului suveranit`\ii. A]a cum am v`zut din analiza precedent`. Cet`\enia a fost asociat` unui spa\iu public în continu` evolu\ie. certificate de deces. cea a Comunit`\ii Europene a C`rbunelui ]i O\elului. 5). În ultim` analiz`. cum vom constata în continuare. printr-o abordare de tip paternalist: guvernan\ii au decis pe baza unui design politic foarte elaborat. Din acest motiv. de exemplu. consider` c` problemele cet`\eniei ]i particip`rii populare au fost sacrificate înc` de la început. reconcilierea postbelic`). Ansamblul acestor drepturi recunoscute de stat reprezint` statutul juridic de cet`\ean.). suedez`. Ca titular de drepturi. când priorit`\ile imediate erau de alt` natur` (satisfacerea nevoilor zilnice. nu sunt de prim` importan\` pentru via\a de zi cu zi a cet`\eanului. este sursa puterii ]i a legitimit`\ii politice. 1986). belgian` etc. de republicile moderne sau de statele-na\iune. de principatele sau burgurile medievale. ad`ugat la drepturile recunoscute prin constitu\iile na\ionale. dar f`r` o participare popular` propriu-zis`. Practic. s-au f`cut primele demersuri comunitare în acest sens. p. Comunitatea începe s` se intereseze 46 . a fost reglementat` de Tratatul de la Roma (1957). Este un proces istoric în care principiul cet`\eniei a fost deseori coroborat cu statul na\ional. care constat` astfel c` cet`\enia european` este ceva posterior ]i secundar. 1995. Suveranitatea ]i exercitarea puterii r`mân cu prec`dere la nivelul statului na\ional. atât structura puterii politice cât ]i executarea deciziilor luate de guvernan\i depind de voin\a cet`\enilor. respectiv subsidiaritatea ]i propor\ionalitatea. cet`\enia european` constând doar în patru drepturi suprana\ionale introduse destul de târziu. procesul construc\iei europene fiind rezultatul deciziei unor elite politice ]i al concert`rii „la vârf“. În acest sens. prin vot. pa]apoarte. foarte pu\ini cet`\eni întrez`reau importan\a noului proiect european. numit` „Philia“ de c`tre greci ]i „comunitate de drept“ de c`tre romani. ceea ce diminueaz` foarte mult for\a ]i credibilitatea statutului juridic de cet`\ean european. La vremea respectiv`. principiul cet`\eniei nu este neap`rat circumscris cadrului na\ional. au existat trei etape: • „Prima Europ`“. Delanty. prin Tratatul de la Maastricht (1992). Extrapolarea acestui contract civic de la statul na\ional c`tre nivelul suprana\ional ridic` îns` unele probleme de fond. • „A doua Europ`“ a început prin crearea Comunit`\ii Economice Europene sau a pie\ei comune (consfin\it` prin Actul Unic European. 1993) v`d aceast` întârziere ca o disfunc\ie intern` a construc\iei europene. În plus. din ini\iativa primului ministru spaniol Philippe Gonzales. fie c` a fost vorba de statele-cetate ale lumii antice. recunoa]terea ]i opera\ionalizarea cet`\eniei europene nu sunt atât de simple cum au p`rut la începutul anilor ’90 când. Prin capacitatea sa de a influen\a configura\ia puterii politice. Aceast` colectivitate de cet`\eni egali în drepturi. Meehan. aceste patru drepturi. 1995. Unii anali]ti (Neunreither.loialitate ]i participare. f`r` ca aceast` asociere s` fie obligatorie sau exclusiv`.

Cele patru decenii de integrare european` s-au desf`]urat aproape exclusiv la nivel birocratic. cum ar fi culoarea ro]ie comun` pentru pa]apoartele europene. pe de alta. a construc\iei unui spa\iu public ]i a unei cet`\enii europene. îns` aceast` propozi\ie nu s-a reg`sit în demersurile ini\iale ale construc\iei europene. Acestea marcheaz`. este ceea ce se nume]te „indirect citizenship“. trecerea de la „market citizen“ la „political citizen“. respectiv construc\ia noii identit`\i colective. însu]i Monnet spunea c` „noi unim persoane. • „Cea de a treia Europ`“ a început cu Tratatul de la Maastricht (1992) ]i primele codific`ri ale cet`\eniei suprana\ionale. De altfel. adoptarea vechiului drapel cu 12 stele al Consiliului Europei ca simbol al CEE sau imnul european („Oda Bucuriei“ a lui Beethoven). Italia (62%) ]i Fran\a (53%). conform noului slogan al „Europei cet`\enilor“. doar 45% din cet`\enii europeni sunt atra]i de Uniunea European`. inclusiv pentru \`rile candidate precum România. cât ]i Tratatul de la Nisa s-au realizat prin consult`ri cu u]ile închise. Aceste aspecte devin prioritare pentru politicile publice din spa\iul european. este cea a preg`tirii ]i con]tientiz`rii cet`\enilor.E. % foarte sau destul de ataşaţi U. în termenii lui Neunreither. Ata]amentul cet`\enilor fa\` de Uniunea European` (Eurobarometer. se elaboreaz` primele simboluri ale cet`\eniei europene. diferen\ele sunt foarte mari. nu na\iuni“. Atât Tratatul de la Maastricht. \`ri fondatoare 47 . este ceea ce autorul nume]te „abordarea func\ionalist`“ care pune accentul pe nevoile directe ale indivizilor sau grupurilor de cet`\eni (aceast` abordare este considerat` ca o „segmented citizenship“). aceast` etap` este dominat` de dou` demersuri coerente privind problemele cet`\ene]ti: pe de o parte. 9.mai mult de cet`\eni ]i de modul în care pia\a comun` le afecteaz` via\a zilnic`. se pune problema democra\iei ]i guvernan\ei europene. comune tuturor cet`\enilor. a]a cum arat` datele Eurobarometer 2003 (vezi fig. cei mai proeuropeni fiind cet`\enii din Luxemburg (75%). Ca urmare. aspecte care fac obiectul principal al cursului nostru.E. Dup` Neunreither. Esen\ial pentru aceast` nou` faz` este implicarea cet`\enilor. dincolo de reforma institu\iilor ]i consolidarea democra\iei europene. Pe \`ri. f`r` s` existe o preocupare sistematic` de mobilizare a cet`\enilor. prin voin\a reprezentan\ilor oficiali. 9). Fig. Problema care se pune în prezent. 2003) L 24 75 I 36 62 F 45 53 IRL 46 50 P 50 49 A 48 49 B 49 49 D 49 46 DK 53 46 Media U.E. Din acest motiv. prin negocieri întreprinse de diploma\i ]i oameni politici. 52 45 E 55 43 GR 62 38 S 64 34 NL 69 29 UK 68 27 FIN 74 24 % nu foarte sau de loc atraşi de U. Dup` Maastricht.

în condi\iile actuale. 48 . Aceast` prelungire „european`“ a na\ionalit`\ii nu este îns` reversibil`: cet`\enii unei \`ri membre a U. când cet`\enia european` reprezint` doar câteva drepturi în completarea drepturilor recunoscute prin constitu\iile na\ionale. Cele patru drepturi civice ]i politice introduse prin Tratatul de la Maastricht completeaz` de fapt un ansamblu la baza c`ruia sunt politicile de solidaritate ]i politicile de ac\iune comun`. adep\ii acestei noi forme de cet`\enie pun accentul pe natura social`. de exemplu. Construc\ia european` a pus deja bazele acestei cet`\enii suprana\ionale.E. vor asigura cadrul necesar pentru realizarea „celei de a treia Europe“ descrise de Neunreither. prin promovarea coeziunii sociale ]i a dezvolt`rii regionale etc.E.E. În schimb.E. 2001.) poate s` r`mân` ca o simpl` prelungire a cet`\eniilor na\ionale sau trebuie construit` o nou` form` de identitate colectiv`. prin recunoa]terea comun` a drepturilor sociale ale angaja\ilor. este deci o calitate suplimentar`. Cet`\enia U. de exemplu. prin cele patru libert`\i fundamentale ale pie\ei comune (libertatea de circula\ie a persoanelor. sunt cet`\enii Finlandei (24%). 2001) ne reamintesc faptul c` cet`\enia european` nu se reduce la statutul juridic propriu-zis iar Europa nu va putea deveni o na\iune extins` la nivel continental. anumite obliga\ii sau drepturi). La fel ca în viziunea multidimensional` a lui Marshall. Rezultatul acestor dezbateri nu este înc` previzibil. atunci când se vorbe]te de cet`\enia Uniunii Europene (prescurtat: cet`\enia european`). Cert este îns` faptul c`. a capitalurilor. Cet`\enia Uniunii nu confer` dreptul unui cet`\ean al unui alt stat membru s` ob\in` cet`\enia danez` sau orice drepturi. cei mai pu\in favorabili U. se în\elege un statut suprana\ional acordat automat cet`\enilor \`rilor membre ale U. politic` ]i civic` a statutului de cet`\ean.E. Evalu`rile respective nu au inclus înc` actualele \`ri candidate unde anchetele na\ionale sunt mult prea optimiste (cu un ata]ament declarat de peste 70%. Neuwahl. 2. economic`.E. cet`\enii nu au înc` imaginea clar` a Europei ca spa\iu politic comun. în m`sura în care s-au îndeplinit anumite cerin\e prealabile (de exemplu. p. Marii Britanii (27%) ]i Olandei (29%). preconizate prin adoptarea Constitu\iei Europene. R`mâne de v`zut dac` reforma institu\iilor comunitare ]i revigorarea democra\iei europene. 72): „Cet`\enia Uniunii este un concept politic ]i juridic care este complet diferit de sensul conceptului de cet`\enie din Constitu\ia Regatului Danemarcei ]i sistemul juridic danez. 1995. Autorii care preconizeaz` o astfel de abordare (Habermas. care a f`cut urm`toarele preciz`ri (apud: von Beyne. datorat probabil insuficientei cunoa]teri a dificult`\ilor integr`rii). Aceast` limitare a fost clar stipulat` de Curtea Constitu\ional` a Danemarcei. bazat` pe ideea de „drepturi-crean\e“ respectiv drepturi garantate condi\ionat. Aceste date arat` c` nivelul de participare ]i asumare („ownership“) a cet`\eniei europene este înc` destul de sc`zut. obliga\ii. în completarea cet`\eniei recunoscute de statul na\ional. privilegii sau avantaje inerente cet`\eniei daneze“. Statutul juridic al cet`\eanului european Întrebarea care se pune cel mai des în leg`tur` cu acest subiect este dac` cet`\enia european` (în\eleas` ca cet`\enie U. nu pot ob\ine automat cet`\enia celorlalte \`ri membre. bunurilor ]i serviciilor). Cert este faptul c`. deja realizate în primele decenii ale construc\iei europene.E. 1995.ale C. Eder.

la nivelul Uniunii. Din acest motiv. aceste drepturi nu devin efective decât în afara spa\iului politic ]i juridic al propriului stat (acoperit prin cet`\enia na\ional`). Austria sau Luxemburg cet`\enia dual` sau multipl` nu este acceptat`. prin urmare. statutul de „Gastarbeiter“ al muncitorilor italieni din Germania). În acest caz. introdus imediat dup` r`zboiul civil (1868). Art. introduse prin art. cet`\enia na\ional` ar deveni una rezidual`.E. mai pu\in probabil în actualul context european. inclus` în cadrul Constitu\iei Europene). cum ar fi drepturile consumatorilor sau drepturile sociale. aferente pie\ei comune („market citizenship“). 8 al acestei Constitu\ii p`streaz` cele 4 drepturi suprana\ionale ale Tratatului de la Maastricht (ad`ugând dreptul de a folosi propria limb` în rela\ia cu institu\iile europene) ]i asociaz` cet`\enia european` cu drepturile fundamentale garantate prin textul constitu\ional (mai exact. prin Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii. În plus. în care propria \ar` nu are reprezentan\` consular`. Este o form` de „external citizenship“. într-o form` similar` cu amendamentul 14 al Constitu\iei SUA. • dreptul de a alege ]i a fi ales în Parlamentul European ]i alegerile locale. 8 al Tratatului de la Maastricht.. exist` o multitudine de drepturi particulare. Acest statut se refer` la: • dreptul de mi]care liber` ]i reziden\` în oricare din \`rile membre ale U. superioar` vechiului statut de „muncitor str`in“. situa\ia persoanelor imigrante sau a „non-cet`\enilor“ („denizenship“) nu s-a ameliorat prin introducerea cet`\eniei europene. Aceast` inversare a ponderii nu este înc` posibil` ]i nici nu face obiectul Constitu\iei Europene. f`r` s` se mai treac` neap`rat prin cet`\enia recunoscut` de na\ionalit`\ile statelor membre ale U. ele sunt doar par\ial recunoscute la nivel unional. introdus în anii ’60 între \`rile comunitare (de exemplu. reprezentat` de cele patru drepturi adi\ionale. • dreptul de peti\ie la Parlamentul European ]i dreptul de a se adresa Avocatului Poporului („Ombudsman“). nu beneficiaz` de drepturile cuprinse în cet`\enia european`.E. În sfâr]it. • dreptul la protec\ie diplomatic` într-o \ar` ter\`. de fapt. S-ar renun\a astfel la clauza drepturilor-crean\`. În plus. alt` direc\ie ar fi înt`rirea statutului de cet`\ean european ]i diminuarea ponderii na\ionalit`\ii.E. Sistemul de protec\ie a drepturilor cet`\enilor europeni Cet`\enia european` este de fapt o construc\ie cu dou` niveluri: cet`\enia na\ional` sau na\ionalitatea recunoscut` de un stat membru ]i cet`\enia suprana\ional`. în unele \`ri ca Germania. Aceste persoane nu au acces la drepturile ]i libert`\ile cet`\enilor statelor membre ]i. subordonat` cet`\eniei europene. Ceea ce se repro]eaz` cet`\eniei europene este lipsa dimensiunii transna\ionale. 49 . 8) sub forma a patru drepturi suprana\ionale garantate persoanelor care de\in deja na\ionalitatea uneia din \`rile membre ale U. una din direc\iile de dezbatere în leg`tur` cu statutul juridic de cet`\ean european este tocmai garantarea accesului direct la euro-cet`\enie pentru imigran\i ]i refugia\i.Statutul de cet`\ean al Uniunii Europene a fost introdus prin Tratatul de la Maastricht (art. În ce prive]te drepturile politice ]i civice. Se observ` c`. De altfel. 3.

II 39-46) avem urm`toarea list` a drepturilor care definesc cet`\enia U. cuprinde: – dreptul fiec`rei persoane de a fi audiat`. respectiv Curtea European` de Justi\ie (cu sediul la Luxemburg). pe care le rezolv` în cooperare cu instan\ele na\ionale (comitetele pentru peti\ii ale parlamentelor na\ionale ]i Avocatul Poporului din statele membre). Competen\ele Avocatului Poporului la nivel european r`mân îns` circumscrise „acquis“-urilor comunitare: aceast` institu\ie suprana\ional` ac\ioneaz` numai în situa\iile de sesizare a înc`lc`rii prevederilor Tratatelor Uniunii. 208). a secretului profesional ]i de afaceri. reprezentate de: – Comitetul pentru Peti\ii al Parlamentului European ]i – Avocatul Poporului (Ombudsman). CEJ vegheaz` asupra respect`rii drepturilor ]i obliga\iilor care rezult` din aplicarea Constitu\iei Europene ]i a Tratatelor Uniunii. înainte de luarea oric`rei decizii individuale care o afecteaz`. Primul recep\ioneaz` sesiz`rile ]i plângerile cet`\enilor europeni sau cele ale persoanelor legale rezidente în statele membre.Aceast` evolu\ie de la „market citizenship“ c`tre „Union citizenship“ face necesar un nou sistem de protec\ie a drepturilor cet`\ene]ti. odat` cu adoptarea Constitu\iei Europene. Ombudsman-ul european propune solu\ii ]i m`suri. la rândul s`u. • dreptul de a se adresa Avocatului Poporului (Ombudsman) la nivel european. CEJ a c`p`tat prerogative sporite. un text politic de baz` pentru consolidarea democra\iei europene. – obliga\ia administra\iei europene de a-]i justifica deciziile. • dreptul de peti\ie la Parlamentul European.E. Cele 4 drepturi recunoscute de Tratatul de la Maastricht ]i textul Constitu\iei Europene (art. Titlul V („Drepturile cet`\enilor“) stipuleaz` deja o configura\ie l`rgit` a drepturilor cet`\enilor Uniunii Europene. în care propria \ar` nu este reprezentat`. Pe lâng` obliga\ia de a verifica legalitatea deciziilor europene. Din acest motiv. exist` un dublu sistem de protec\ie a drepturilor care decurg din cet`\enia european`. • dreptul la o bun` administra\ie european` care. p. • dreptul de a vota ]i a candida pentru alegerile municipale. Dup` Marias (1995.: • dreptul de a vota ]i a candida la alegerile pentru Parlamentul European. în termen de trei luni. informeaz` Parlamentul ]i persoanele interesate asupra rezultatelor anchetelor întreprinse. El poate realiza propriile investiga\ii în statele membre iar institu\iile europene ]i cele na\ionale sunt obligate s` dea un aviz asupra cauzei. • dreptul de acces la documentele institu\iilor europene.2. 8. Mecanismele non-juridice. b. în special în raport cu celelalte institu\ii europene.) sunt completate cu noi preciz`ri. • dreptul la protec\ie diplomatic` ]i consular` într-o \ar` ter\`. respectiv: a. 50 . – dreptul fiec`rei persoane de a avea acces la propriul dosar. Din punctul de vedere al cet`\eniei europene. • dreptul de deplasare ]i reziden\` pe teritoriul statelor membre. Constitu\ia European` face un important pas înainte pentru c` încorporeaz` Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii. cu respectarea confiden\ialit`\ii. Mecanismele juridice de protec\ie a drepturilor cet`\enilor europeni se refer` la sistemele de judecat` la nivel unional. Avocatul Poporului la nivel european (institu\ie creat` ca urmare a Tratatului de la Maastricht) are mai mult` putere. astfel c` în Cart` (art.

la Curtea European` a Drepturilor Omului cu sediul la Strasburg. care nu-]i propune codificarea unui statut legal suprana\ional. chiar împotriva propriilor state. acoper` deja unele drepturi politice ]i civice la nivel unional. Cele dou` instrumente nu sunt contradictorii. îns` rezult` diferen\e care decurg din statutul Uniunii Europene ca institu\ie de integrare (supus` deci dreptului comunitar. Consiliul Europei este mult mai implicat în construirea identit`\ii europene. Dac` cet`\enia U. fa\` de Consiliul Europei care este o organiza\ie de cooperare. reunite pe baza dreptului interna\ional. respectiv a dimensiunii psihologice ]i culturale a cet`\eniei europene. de care ne vom ocupa în continuare. respectiv Carta Drepturilor Fundamentale ]i Conven\ia European` pentru Protec\ia Drepturilor Omului. 51 . În schimb. respectiv Conven\ia European` pentru Protec\ia Drepturilor Omului (1950) ]i Carta Social` European` (1962). astfel încât pot beneficia de ambele instrumente juridice de protec\ie.Se observ` c` acest pachet de drepturi con\ine îndeosebi drepturi politice în raport cu institu\iile europene. Se pune un mai mare accent pe raporturile dintre cet`\ean ]i structurile publice ale guvernan\ei europene. exist` alte instrumente de protec\ie.E. se pot adresa direct. Consiliul Europei r`mâne o organiza\ie interguvernamental`. |`rile membre ale Uniunii Europene sunt îns` ]i membre ale Consiliului Europei. Pentru cet`\enii statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene dar care sunt afiliate Consiliului Europei. prin care statele membre transfer` unele prerogative la nivelul Uniunii). respectiv un consor\iu de state suverane. În cazul în care cet`\enii reclam` viol`ri ale drepturilor omului. ceea ce reprezint` deja o înt`rire a cet`\eniei suprana\ionale.

Aceste dou` aspecte ale cet`\eniei nu sunt contradictorii. statul na\ional este referin\a identitar` a na\ionalit`\ii). cet`\eanul se identific` cu spa\iul public sau cu anumite componente ale acestuia. cu Europa (printr-o afiliere pur subiectiv`. consacrat „Identit`\ii europene“. na\iunea. participarea la activitatea public` preconizat` de statul na\ional este deliberat` ]i explicit`. patria. • statutul de cet`\ean este înt`rit prin identificarea cu organiza\ia politic` (de exemplu. urmând s` revenim cu o analiz` mai am`nun\it` în modulul dedicat „Democra\iei europene“. ele sunt complementare: • fiecare individ are de fapt mai multe identit`\i. pe asumarea con]tient` a rolului de cet`\ean. chiar dac` nu de\ine pa]aportul U. Aceast` rela\ie se constituie pe dou` c`i: a) printr-un contract social între stat ]i cet`\enii s`i – statul confer` drepturi ]i pretinde în schimb loialitate ]i participare civic`. civiliza\ia). Statutul a fost definit. statul na\ional). Am reiterat aceste concluzii ale modulelor precedente pentru a introduce modulul de fa\`. cet`\enia este o identitate colectiv`. proprii fiec`rei persoane. de exemplu. eventual teritorializat` (localitatea. în cadrul modulului II. a normelor ]i a comportamentelor specifice entit`\ii politice de referin\`. Din contr`. Reamintim faptul c` scopul nostru este de a analiza cet`\enia european` în dubla sa ipostaz`.E. b) prin asumarea culturii organiza\ionale. lumea. regiunea. fie c` este vorba de un „polity“ global (Europa. în sensul cosmopolit al lui Kant). astfel încât apartenen\a formal` a na\ionalit`\ii (statutul oficial) poate coexista cu diverse identific`ri informale. este necesar s` redefinim spa\iul public de referin\`. o form` de atribuire ]i asumare a unor particularisme culturale sau politice. în acest sens psihologic ]i cultural. în aceast` form` ideal`. prin cele patru drepturi suprana\ionale. cet`\enia nu devine efectiv` decât în momentul în care apartenen\a formal` recunoscut` prin acte de identitate este asumat` de cet`\eni ca parte component` a personalit`\ii lor. Acest „Euro-polity“ este reprezentat de sistemul de guvernan\` multipl` ]i multi-centric` care implic` institu\iile europene ]i 52 . un cet`\ean cu pa]aport românesc se poate identifica cu o regiune cultural-istoric` (Oltenia). sau de o organiza\ie de proximitate. cet`\enia este în acest sens statutul juridic ]i politic al cet`\enilor care beneficiaz` de drepturile recunoscute oficial. În ce prive]te identitatea european`. este nevoie de unele clarific`ri prealabile: • Organiza\ia de referin\` nu se reduce la stat (prin simpl` analogie cu rela\ia dintre na\ionalitate ]i statul na\ional). Cum Uniunea European` nu este reductibil` la un stat ]i nici la cele patru drepturi de importan\` secundar` introduse prin Tratatul de la Maastricht. de statut juridic ]i nou` identitate colectiv`.MODULUL III IDENTITATEA EUROPEAN~ Cet`\enia rezult` dintr-o rela\ie simbolic` între indivizi ]i o organiza\ie social` ]i politic`.) sau cu Lumea (poate fi „cet`\ean al lumii“. pentru c` se bazeaz` pe convingere.

Este vorba de un fond cultural (idei. ]i identitatea cultural` european` sunt dou` aspecte diferite. stiluri de via\`) fa\` de care europenii se simt ata]a\i ]i prin care se consider` diferi\i. Aceast` identitate politic` trebuie construit`. evolu\ia „ideii europene“ ]i formarea con]tiin\ei europene ca suport al cet`\eniei comunitare. care nu are un statut juridic solid ]i nu se raporteaz` la o comunitate politic` capabil` s` rivalizeze cu cea a statelor na\ionale. la o identificare suprana\ional` cu institu\iile. Prima se refer` la cultura organiza\ional` a democra\iei europene. 53 . Aceast` identificare politic` tinde s` ocupe sau s` se fondeze pe spa\iul identitar al culturii ]i con]tiin\ei europene. • Identitatea politic` a cet`\enilor europeni se construie]te în raport cu o comunitate politic` emergent` a c`rei form` juridic` este Uniunea European`. mituri. • s` caracterizeze identitatea cultural` ]i „spiritul european“ prin elementele lor specifice. Cealalt` const` în valorile ]i patrimoniul cultural pe care popoarele europene ]i le-au format în cadrul unui destin istoric comun.E. în pofida dificult`\ilor de a defini conceptul antropologic ]i cultural de Europa. drapelele. Mai concret. conduite.actorii na\ionali prin ceea ce vom numi „europenizarea“ statelor na\ionale. identitatea cultural` este un puternic mijloc de justificare ]i mobilizare politic`. anumite limbi. imposibil de ob\inut în condi\iile istorice actuale.E. în realitate. • s` propun` ac\iuni specifice prin care cet`\enii români î]i pot asuma cet`\enia european` ca propria identitate politic`. A]a a fost cazul. • s` aplice aceste principii la identitatea cultural` româneasc`. de exemplu. cu cet`\enia roman` sau cu formarea statelor na\ionale care au consacrat. institu\ii. Din acest motiv. Aceast` nou` identitate politic` se raporteaz` la un „Euro-polity“ în curs de afirmare ]i se prezint` drept continuatorul istoric al „ideii europene“. toate construc\iile identitare au valorificat anumite elemente culturale pe care le-au impus prin decizie politic`. • s` dea exemple proprii referitoare la ac\iunea principiului dialogic ]i a „unit`\ii în diversitate“. prin m`suri legislative. opere. de]i interdependente. normale ]i procesele U. studen\ii vor fi în m`sur`: • s` fac` distinc\ia dintre o comunitate politic` ]i comunitatea cultural`. nu al sufragiului popular). Astfel de evalu`ri sunt îns` prea severe pentru c`. nu a unui stat suprana\ional. norme de conduit` public` sau simboluri identitare (de exemplu. • Identitatea politic` a U.E. Importan\a recursului la identitatea cultural` este cu atât mai important` în cazul cet`\eniei europene. prin educa\ie sau birocra\ia oficial`. • s` explice modul de valorificare politic` a identit`\ii culturale europene în cazul identit`\ii politice a U.. prin reinventarea tradi\iilor. norme. analiza care urmeaz` are ca scop eviden\ierea construc\iei culturale a Europei. Aceast` tentativ` de confiscare a istoriei europene în beneficiul unei identit`\i colective care nu dispune înc` de o comunitate politic` proprie este considerat` de unii autori ca artificial` (Smith. cet`\enia european` este un atribut al guvernan\ei europene. simboluri. valorificarea con]tiin\ei europene.E. 1992) sau chiar imoral` (Pieterse. devine un puternic suport identitar al cet`\eniei unionale. dup` studierea acestui modul. 1991). Apartenen\a comun` la cultura european`. imnul na\ional). este produsul deciziei la vârf ]i al negocierilor diplomatice. În condi\iile unei legitimit`\i fragile (U. înt`rirea simbolurilor unionale ]i formarea noii mitologii colective. Pe scurt. stemele.

Pe scurt. „Ideea european`“ (Adrian Marino) a traversat întreaga istorie ]i a dus la formarea con]tiin\ei apartenen\ei comune. corespunz`toare Balcanilor de ast`zi. compatibil` cu diversele proiecte politice ]i militare de unificare continental`. A]a cum constat` Morin (2002. Africa ]i Asia). În func\ie de con\inutul ]i criteriile de constituire a acestor comunit`\i.H. teritoriul geografic a fost asociat unei apartenen\e culturale globale. Ceea ce a contat a fost îns` modul în care europenii au ]tiut s` foloseasc` resursele umane ]i s` se impun` asupra altor continente. Mai mult. (prin Herodot). a) Mitul unit`\ii teritoriale Comunitatea politic` se legitimeaz`. Formarea con]tiin\ei europene De]i amplasarea geografic` a teritoriului european a fost cunoscut` înc` din sec. Intrarea în istorie a Europei s-a f`cut destul de târziu. 39-40). 54 . ceea ce a favorizat deschiderea ]i apetitul spre expansiune. p.H. VII î. prin unitatea teritorial` în care func\ioneaz`. continentul european are un statut imprecis. p. De]i este un teritoriu cu coordonate exacte. astfel încât nu a existat niciodat` o demarca\ie clar` între cele dou` continente: Rusia r`mâne o putere euro-asiatic`. ceea ce creeaz` dificult`\i în a defini o comunitate politic` pe criterii teritoriale. în primul rând datorit` „europeniz`rii“ progresive a continentului ]i chiar a întregii lumi. anulând astfel titlul imperial. marea a reprezentat puntea spre alte lumi. decât unul de unificare ]i coeziune politic`. Spre vest. era îns` subordonat` celei grece]ti care domina spa\iul constituit la intersec\ia a trei continente (Europa. pe durata de\inerii puterii. Aceast` identitate confuz`. Ideea de Europa a fost fabricat` de greci pentru a desemna un spa\iu plasat între nordul Greciei. nu-]i justific` suprema\ia. spiritual sau moral al conduc`torilor. teritoriul a fost mai degrab` un factor de dezbinare ]i destabilizare. unde mo]tenitorii lui Carol cel Mare ]i-au împ`r\it p`mânturile (ac\iune legitimat` de dreptul germanic al jus sanguis). Este o identitate colectiv` cu voca\ie continental` care se ata]eaz` diverselor comunit`\i culturale ]i politice cu care a fost identificat` Europa. b) Mitul destinului istoric Din punct de vedere geografic. dup` ce alte civiliza\ii se afirmaser` în special pe continentul asiatic. 21) o nume]te „Europeanness“. Asia a fost sursa permanent` de migra\ii ]i invazii. XVIII d. pentru ca statele teritoriale s` fie contestate de urma]i sau vecini. Europa este delimitat` pe trei sferturi de coaste maritime. Aceast` idee simpl` ]i influent` (vezi sloganurile „Casa mare a Europei“ a lui Gorbaciov sau „Europa de la Atlantic la Urali“ a lui De Gaulle) mascheaz` îns` o situa\ie geografic` mai degrab` contradictorie. pe care Shore (2000. Europa este un continent mic care. la fel ]i Turcia. unitatea teritorial` a generat comunit`\i politice efemere ]i personalizate dup` profilul psihologic. Dun`re (Istros) ]i Don (Tanais). Spre Est. se pot observa ]ase mituri identitare ale unit`\ii europene.1. s` asigure ordinea public` pentru c` inoculau ideea transcenden\ei statului: aceast` putere era de origine divin` ]i trebuia aplicat` întocmai în teritoriul de referin\`. cu Imperiul Carolingian. la prima vedere. „europenizate“ ]i ele. Europa a fost o referin\` identitar` constant` (de multe ori implicit`). în lipsa unei frontiere geografice. Datorit` împrejur`rilor istorice. printre altele. no\iunea de continent european a ap`rut abia în sec. Era îns` suficient` dispari\ia fizic` a monarhilor. A]a a fost cazul. Monarhii medievali reu]eau. de exemplu.

Tot grecii au fost ]i cei care au inventat primul mit identitar al Europei. Cunoscut prin intermediul lui Herodot, acest mit al originii este semnificativ pentru modul în care grecii î]i proiectau misiunea istoric` în raport cu vecinii. Conform acestui mit, Europa era fiica unui rege fenician, r`pit` de Zeus ]i transferat` în spa\iul grecesc, unde a dat na]tere mai multor copii, între care ]i întemeietorului primei civiliza\ii europene (Minos). Este proiectul unei lumi noi, n`scute într-o mic` peninsul` asiatic` (continentul european), dar cu un destin istoric cu totul special. Europa ]i misiunea sa istoric` a fost reactualizat` de poe\ii cur\ii lui Carol cel Mare, proclamat drept „noul suveran al Europei“. Ulterior, chiar dac` termenul de Europa a disp`rut din istorie pentru multe secole, „ideea european`“ a fost încorporat` în diverse proiecte unificatoare. Sensul ini\ial al Europei n`scute ca s`-]i sfideze propriile r`d`cini asiatice s-a men\inut, chiar dac` mitul destinului istoric a suferit recicl`ri ]i adapt`ri conjuncturale. Valurile succesive de cuceritori, colonizatori, crucia\i, descoperitori, misionari religio]i sau negustori au fost convinse c` au un drept legitim ]i o misiune istoric` care trebuie îndeplinit` cu orice pre\. Cert este c`, urmare a acestei expansiuni sistematice, lumea a fost treptat „europenizat`“. Pân` la al doilea r`zboi mondial, suprema\ia Europei a fost covâr]itoare. Con]tiin\a european` s-a format, pe de o parte, prin diferen\iere de „ceilal\i“ („barbari“, „p`gâni“, „s`lbatici“), care trebuiau s` fie cuceri\i, asimila\i ]i converti\i, pe de alta, printr-o sintez` a gândirii grece]ti, a ordinii romane, a credin\ei cre]tine ]i a libert`\ii germanice. Convin]i de superioritatea lor, europenii s-au întors contra vecinilor, c`rora le-au impus o civiliza\ie pragmatic`, novatoare ]i ra\ional`.

c) Mitul imperiului universal
Unul din premiile U.E. pentru merite europene se nume]te „Carol cel Mare“. Nu întâmpl`tor, cet`\enia european` este deseori comparat` cu cea roman`, ca s` nu mai vorbim de diversele utopii unioniste (apelul lui George Podiehrad, regele Boemiei, „Marele Proiect European“ al regelui Henric al IV-lea sau proiectul lui Laplace, centrat pe misiunea paneuropean` a lui Bonaparte), care plaseaz` Europa în perimetrul unor imperii cu voca\ie universal`. Evident, analogia cu oricare din imperiile europene nu are decât o valoare limitat`. Recursul la istorie are ca scop s` creeze un mit identitar care s` justifice ac\iunile prezente ]i s` sus\in` ideea c` a existat un liant organiza\ional puternic sub forma imperiilor universale. Timp de ]apte secole, între încoronarea lui Carol cel Mare (25 decembrie 800) ]i moartea împ`ratului habsburg Maximilian (1519), Europa continental` a fost dominat` de diverse imperii: carolingian, germanic („Hohenstaufen“), habsburgic, napoleonian. Dac` ad`ug`m ]i imperiile coloniale din sec. XV-XX, constat`m c` imperiul a fost organiza\ia politic` cea mai durabil` din istoria Europei. Aceast` constatare necesit` îns` unele explica\ii suplimentare. Imperiul Roman, de exemplu, este singura entitate politic` recunoscut` ast`zi ca denominator comun al tuturor na\iunilor europene. Indiferent dac` teritoriul lor a f`cut sau nu parte din Imperiul Roman, toate popoarele europene au fost influen\ate de civiliza\ia roman`. Latinitatea s-a constituit astfel într-un mit al originii comune iar statul roman este deseori citat (Sartre, 1992) ca un posibil model al uniunii europene. Acest mit identitar con\ine unele elemente similare cu guvernan\a multipl` ]i policentric` pe care mul\i o revendic` ast`zi pentru Uniunea European`. Iat` câteva exemple: • Statul era descentralizat, l`sând comunit`\ilor locale administrarea problemelor curente. Ca s` nu încarce administra\ia imperial`, foarte costisitoare, romanii au cedat popula\iei

55

autohtone gestiunea problemelor curente, cu excep\ia fiscalit`\ii ]i a men\inerii ordinii publice. • Imperiul Roman s-a format prin absorbirea unor ora]e, state, cet`\i sau comunit`\i sacerdotale care ]i-au p`strat o autonomie relativ`. Dreptul roman se aplica doar în situa\ii excep\ionale, cea mai mare parte a popula\iei fiind supus` în egal` m`sur` dreptului ]i cutumelor locale: dreptul cet`\ilor grece]ti, dreptul iudaic (Torah), regulile tradi\ionale ale triburilor germanice etc. Aceast` juxtapunere de forme de organizare ]i apartenen\e juridice a creat o mare diversitate uman`, unic` în istorie. • Este greu de spus dac` Imperiul Roman a asimilat helenismul sau a fost el însu]i dominat de patrimoniul grecesc. Cert este c` se poate vorbi de o cultur` greco-roman` ca fundament identitar, valorificat ulterior în construc\ia european`. De exemplu, începând cu Claudiu (41-54), la Roma a existat o dubl` cancelarie imperial`, care func\iona în latin` ]i greac`. Acest bilingvism oficial recuno]tea faptul evident c` cele dou` limbi se foloseau curent în majoritatea teritoriului. • Imperiul Roman a tolerat diversitatea religioas`, f`r` s` încerce s`-]i impun` propriile zeit`\i. Mai mult, pentru a înt`ri aceast` integrare greco-roman`, a existat un sistem de echivalen\e între zeit`\ile latine ]i cele grece]ti. • Începând cu anul 212 (Edictul lui Caracalla), s-a instituit cet`\enia roman`, acordat` tuturor locuitorilor liberi, indiferent de apartenen\a etnic` ]i provincial`. Factorii de unificare a acestui imens conglomerat de popoare, culturi, limbi vernaculare ]i credin\e erau: dreptul roman, cultura greco-latin`, cet`\enia, limbile oficiale, sistemul urbanistic ]i re\elele de drumuri ]i poduri. Prin cuceriri succesive, Imperiul Roman s-a extins dincolo de teritoriul Europei geografice. Axul s`u de referin\` identitar` a r`mas îns` Marea Mediteran`, pe care a transformat-o într-un lac roman (mare nostrum). Modelul Imperiului Roman a fost reluat, într-un context diferit, de Sfântul Imperiu Roman proclamat de Otton în 960. Proiectul politic al noului imperiu continental se numea „Imperium romanorum renovatio“ (conform inscrip\iei de pe sceptrul lui Otton) sau, pe scurt, „renovatio imperii“. Ca ]i romanii, împ`ra\ii romano-germani se legitimau printr-o misiune unificatoare ]i un statut mesianic, reclamându-se „un]i ai lui Dumnezeu“. Sfântul Imperiu, se afirma în teologia oficial`, primise investitura divin` de a unifica toate popoarele, iar împ`ratul Carol cel Mare era instrumentul p`mântean al acestui proiect universalist. Problemele au ap`rut în sec. XII, când acela]i rol a fost revendicat de Pap`, ceea ce a dus la o lupt` foarte terestr` pentru suprema\ie. „Republica Christiana“ (sec. XII-XIV) s-a constituit astfel într-o alternativ` la imperiul continental, unitatea diverselor regate, principate, comitate, ducate, burguri sau ora]e libere fiind de ordin spiritual (unitate religioas`, sub sceptrul Papei, nu ]i politic`). De]i nu cuprindea decât statele de limb` german` ]i nordul Italiei, Sfântul Imperiu Roman era un fel de confedera\ie princiar` ]i urban` care încorpora diverse constituente formate pe criterii etnice ]i familiale. Aceste forma\iuni politice eterogene erau reprezentate într-o Diet` suprana\ional` cu sediul la Aachen, care alegea împ`ratul. Aceast` organiza\ie descentralizat` ]i multi-centric` constituia un spa\iu de dispute politice ]i diversitate multicultural` a c`rei unitate era asigurat` de religia catolic` ]i ]coala palatinal`, organizat` în cadrul m`n`stirilor (prima ]coal` din lume a fost înfiin\at` de Alcuin, consilierul lui Carol cel Mare, la începutul anilor 800).

56

Dou` evenimente sunt interesante pentru contextul nostru: apari\ia primelor partide politice, în nordul Italiei (sec. XIII), respectiv „guelfii“ (ata]a\i Papei) ]i „gibelinii“ (favorabili autonomiei cet`\ilor); • angajarea unei adev`rate dezbateri publice, animate de universit`\ile din Bologna (prima universitate din lume, înfiin\at` în 1088) ]i Padova, în leg`tur` cu „disputa investiturii“: fiecare parte se str`duia s` influen\eze opinia popular` ca un element de presiune politic` în favoarea numirii prela\ilor de c`tre Pap` sau de c`tre Împ`rat. Mitul imperiului universal a animat ]i alte tentative de unificare continental`, în primul rând Imperiul Habsburgic (care se considera continuatorul direct al Sfântului Imperiu Roman), Imperiul Universal al lui Carol al V-lea ]i Imperiul lui Napoleon.

d) Mitul unit`\ii cre]tine
De]i este considerat ca unul din principiile fondatoare ale Europei, cre]tinismul provine din Iudeea ]i s-a r`spândit mai întâi în Asia Mic`. Cu toate acestea, timp de dou` milenii, cre]tinismul a fost principalul liant identitar al europenismului. Ca ]i alte identit`\i colective, cre]tinismul s-a afirmat prin decizie politic` ]i diferen\iere: • a devenit religie dominant` printr-un demers „de sus în jos“, o dat` cu evanghelizarea împ`ra\ilor: mai întâi Constantin (313), apoi Clovis (496), ceea ce a asigurat convertirea în mas` atât a cet`\enilor romani, cât ]i a „barbarilor“; • a fost adoptat ca principiu unificator prin diferen\iere fa\` de arabi; se poate chiar spune c` Europa s-a afirmat ca o nou` entitate începând cu sec. VIII, în opozi\ie cu invadatorii musulmani; de exemplu, în cronologia form`rii con]tiin\ei europene, se citeaz` ca prim` referin\` cert` cronica lui Isidor de Badajoz, care descrie „armata europenilor“ înving`tori la Poitiers (732) contra Islamului. În aceast` cronic`, europenii sunt sinonimi cu cre]tinii, adev`ra\ii credincio]i. Din punct de vedere politic, suprapunerea identit`\ii europene cu unitatea credin\ei a dus la folosirea curent` a trei termeni echivalen\i: Occidens = Europa = Christianitas For\a unificatoare a cre]tinismului a sl`bit îns` pe m`sur` ce credin\a a fost folosit` în diverse demersuri de manipulare politic` iar spa\iul public a fost secularizat. Fractura RomaBizan\ (sec. V), schisma catolicism-ortodoxie (sec. XI) ]i ruptura papalitate-imperiu (sec. XIXIII) au f`cut din religie mai degrab` un factor de dezbinare ]i conflicte (vezi r`zboaiele civile religioase ]i r`zboiul de 30 de ani din sec. XVII), decât unul de în\elegere ]i uniune continental`. Aceast` evolu\ie a fost definitivat` de iluminism ]i Revolu\ia Francez` (sec. XVIII), care au dus la evacuarea religiei din sfera public` ]i la diminuarea considerabil` a ]anselor sale de a influen\a unificarea politic`. Ca urmare, în recenta Constitu\ie European` s-a renun\at la men\ionarea cre]tinismului ca valoare identitar` a Europei.

e) Mitul unit`\ii intelectuale
Ceea ce n-au reu]it imperiile, au ob\inut re\elele transfrontaliere ]i organiza\iile de cooperare cultural`. Dup` epuizarea marilor invazii (sec. X), Europa a devenit un spa\iu uman extrem de dinamic, care a realizat mai întâi integrarea în interior, urmat` de o expansiune f`r` precedent spre celelalte continente ]i civiliza\ii. Dup` Nolte (1992), acest dublu proces de „europenizare“ (a propriului continent ]i a întregii lumi) a trecut prin urm`toarele etape:

57

În fa\a unor inamici comuni (epidemiile de cium` ]i amenin\area otoman`). Cu toate acestea. Aceast` autonomie relativ` a componentelor periferice este la originea subsidiarit`\ii. în Occident au ap`rut germenii competi\iei ]i descentraliz`rii. XV-XVIII) este caracterizat` printr-o puternic` expansiune extracontinental`. Chiar dac` puterea politic` ]i militar` era repartizat` în diverse centre antagonice. Aceast` cultur` a unit`\ii ]i interdependen\ei a fost estompat` de conflicte. europenii nu reu]esc îns` s` se mobilizeze ca o entitate unit`. Brazilia. • 58 . Unitatea intelectual` a precedat astfel unitatea politic` ]i integrarea economic`. Iat` îns` câteva exemple: • ordinele c`lug`re]ti (de exemplu. Pia\a comun`. prin alian\e (Ungaria-Austria). se poate spune c` acestea din urm` nu ar fi fost posibile f`r` apropierile ]i cooperarea din domeniul cultural. din motive de legitimitate ]i mobilizare politic`. moneda unic` ]i politicile comunitare nu sar fi realizat în zilele noastre dac` nu ar fi existat deja o cultur` a unit`\ii. Europa s-a constituit ca un spa\iu cultural în care s-au dezvoltat re\ele transfrontaliere ]i focare de convergen\`. prin cucerirea propriului teritoriu ]i consolidarea unit`\ilor politico-administrative nou create: prin c`s`torii (Polonia-Lituania). O list` complet` a acestor re\ele transeuropene este imposibil de stabilit. foarte rentabile. maghiare ]i bulgare). Militarii devin guvernatori teritoriali iar industria]ii se mondializeaz`: ei gestioneaz` imperii economice care trancend spa\iul european ]i localizarea întreprinderilor de produc\ie. îndeosebi sub form` militar` (cruciadele ]i campaniile de cre]tinare a popula\iilor slave. sub forma unui nou tip de interdependen\` global`: comer\ul cu sclavi „export`“ o mân` de lucru ieftin` dinspre colonii spre alte teritorii periferice. Mai mult. capabili s` administreze vastele imperii coloniale. Africa). Compania Olandez` a Indiilor Orientale) ]i Liga hanseatic`. Apar organiza\ii transfrontaliere. În acest fel. XIX) se remarc` prin apari\ia de noi actori sociali. • Epoca aventurierilor ]i a companiilor (sec. de]i proiectele de integrare politic` ]i militar` au e]uat unul dup` altul. bazat pe loialitate ]i protec\ie.Epoca negustorilor ]i a cavalerilor (sec. apoi spre Orient: – Într-o prim` faz`. Europa a fost puternic globalizat`. a avut loc o „europenizare“ intern`. spre deosebire de ierarhia birocratic` din Imperiul Bizantin. În interior. dominicanii. Se dezvolt` rela\ia centru-periferie (metropol`-colonii). au loc primele tentative de expansiune spre Est. • Epoca generalilor ]i a industria]ilor (sec. patrimoniul comun ]i un mod de via\` care s` apropie ]i s` uneasc`. în expansiune economic` (America de Nord. Australia). XI-XIV) a fost caracterizat` printr-o expansiune mai întâi intern`. unde se produc resurse indispensabile pentru metropole. În interiorul acestui nou spa\iu administrativ. de interdependen\` între centru ]i periferie: suveranii recuno]teau unele drepturi limitate de proprietate. în plan cultural ]i comercial s-a produs o integrare transfrontalier` de facto. cum sunt companiile comerciale (de exemplu. America este descoperit` de Columb (1492) iar navigatorii portughezi (Magellan. – În aceast` perioad`. În noile teritorii. care se specializeaz` în activit`\i de manufacturare ]i crea\ie tehnologic`. au fost foarte vizibile în retorica ]i istoriografia oficial`. prin cucerirea militar` a paienilor (Livonia) ]i musulmanilor (Spania). ai c`rei pilieri sunt con]tiin\a ]i identitatea european`. în pofida diferen\elor. Vasco da Gama) inaugureaz` epoca descoperirilor geografice (India. în schimbul loialit`\ii. sa dezvoltat un sistem clientelar. r`zboaie ]i rela\ii de domina\ie care. europenii impun acela]i sistem de organizare feudal`. franciscanii). cistersienii.

„Pacea etern`“ (Immanuel Kant. 1929). Violen\a a fost o realitate cotidian`. dansul. 1645). • • f) Mitul unit`\ii pacificatoare Europa fost teatrul celor mai multe r`zboaie. Re\elele transeuropene au fost globalizate.E. Santiago de Compostela). Gand. Ordinul Teutonic). 59 . Aceste utopii au avansat trei idei care se pare c` au inspirat pe fondatorii U. • unificarea trebuie s` se fac` pe cale pa]nic`. care practicau o cultur` cosmopolit`. * * * Fiecare din cele ]ase mituri fondatoare poate fi actualizat în construc\ia identit`\ii politice a U. state ]i na\iuni dispersate. programul „peregrinatio academica“ promova mobilitatea studen\ilor ]i a profesorilor). institu\ii sau actori istorici. studiile clasice. a]a cum au fost Tratatul de la Westphalia (1648). • elitele transfrontaliere. 1795). 1841). Proiectele utopice respective s-au numit. Europa unit` a devenit una din aceste utopii. german`. ordinele cavalere]ti (de exemplu. „Federa\ia European`“ (Aristide Briand. Leipzig. care regrupeaz` popoare. c`rora le confer` o valoare dominant`. oamenii au început s` viseze la o lume mai bun`. Ioan al Cavalerilor de la Malta. ele nu ofer` îns` decât explica\ii par\iale. • re\eaua universit`\ilor (de exemplu. Ordinul Templierilor. poezia). drumul Romei. Bruges ]i Amsterdam) ]i b`ncile transfrontaliere (de exemplu.: • uniunea european` nu este posibil` f`r` un sistem de garantare a p`cii ]i securit`\ii continentale. „Rena]terea universal`“ (Jan Amos Comenius. Hanovra.E. • Liga hanseatic` (confedera\ie a 72 de ora]e libere). Ca orice mit. vorbeau limbile de circula\ie european`. deosebit` de realitatea care-i cople]ea. Verona. prin în\elegeri la vârf ale ]efilor de state. 1815). 1712). Ordinul Sf. • marile târguri europene (Champagne. Sfânta Alian\` (1815) ]i Liga Na\iunilor (1929). „Concertul european“ (Friedrich von Gentz. pluraliste ]i transfrontaliere înainte ca elitele politice s` încerce s` institu\ionalizeze cooperarea ]i unitatea european`. astfel încât nu este de mirare c` pacea ]i securitatea colectiv` au constituit tema favorit` a numeroase proiecte utopice. 1623). Aceste re\ele de actori europeni au reu]it s` promoveze ideea unit`\ii dincolo de disputele teritoriale ]i aspira\iile hegemonice. multiculturale. câteva secole mai târziu. „Noua Cynee“ (Emeric Cruce. • culturile transna\ionale (latin`. Winchester. Neputincio]i în fa\a conflictelor militare ]i a violen\ei cotidiene. limitate la anumite simboluri. imperiul financiar al familiei de Medicis). Novgorod). slav`). „Statele Unite ale Europei“ (Victor Hugo. Miturile identitare sunt îns` indispensabile pentru c` ele con\in o nara\iune plauzibil` asupra originilor ]i se constituie întrun important factor de legitimare simbolic` de care orice identitate colectiv` are nevoie. itinerariul Sf. pe rând. • elitele intelectuale ]i conduc`torii lumina\i au un rol major în realizarea efectiv` a unific`rii pan-europene. luptele.rutele de pelerinaj (de exemplu. • bursele de m`rfuri (de exemplu. „Proiectul de pace etern`“ (Abatele Saint-Pierre. se formau în diverse centre de cultur` ]i practicau activit`\i similare (vân`toarea.

Ceea ce numim noi ast`zi spirit european este o atitudine precump`nitor anglo-saxon` care nu izbute]te a încadra decât nord-vestul Europei.. Chiar dac` invocarea trecutului ]i recursul la metafora eco-sistemelor (Europa ca 60 . în momentele de confruntare militar`. f`r` s` fie nevoie de localiz`ri precise. dar foarte greu de descris ]i conceptualizat. Cu toate aceste dificult`\i de circumscriere. o preponderen\` istoric` pe o anumit` perioad`. p. Dac` încerc`m s`-i g`sim o origine fondatoare sau o originalitate intransmisibil`. 91). În spa\iul românesc. Problema comun` a încerc`rilor de delimitare a Europei ca entitate unitar` este imposibilitatea de a da contururi precise unei realit`\i eterogene ]i fluide. institu\iile ]i produsele culturale ale Europei s-au r`spândit în toat` lumea. „Spiritul Europei“. reperele normative ]i eroii exemplari ai miturilor „pro-europene“. Europa a devenit o idee directoare. alternativ` ]i ocazional`: în opozi\ie cu „ceilal\i“. chiar neîncrez`toare. pentru ca T`sl`uanu (1996) s` dedice o carte „obsesiei europene“. l`sând în afara acestei structuri spirituale într-o bun` m`sur` sudul ]i întru totul sud-estul ]i estul continentului. atât cât exist` ea în prezent. Mihai Zamfir (2000) se refer` la „visul european“. acum dou` mii prin cea roman` ]i a]a mai departe“. e cu totul îndoielnic. Europa are o valoare simbolic` tocmai prin imprecizia ]i complexitatea sa: „Europa se dizolv` atunci când vrei s` o vezi clar ]i distinct. „ideea european`“ a fost con]tientizat` destul de târziu (aproximativ în sec. ar fi lipsit` de con\inut f`r` trama istoric`. IX). Nu exist` unitate spiritual`. prin înc`rc`tura lor emo\ional`. reductibile la un anumit tip de societate. De altfel. Cel mai tran]ant este îns` Nae Ionescu (1990. s` alung`m gândul unei realit`\i europene care ar precede diviziunea ]i antagonismul“. este sim\it` ]i recunoscut` ca atare. care apreciaz` c` standardul european (ce zice „Europa“ despre noi?) este relativ ]i chestionabil: „Europa nu exist`. Europa r`mâne un puternic pol de atrac\ie identitar`. „con]tiin\a european`“ sau „ideea european`“. descoperim c` la început nu avea nimic propriu ]i c` ast`zi nu posed` nimic în exclusivitate. de exemplu. s` respingem ideea unei esen\e sau substan\e europene primare. Europa nu a fost decât o referin\` secundar`. A]a cum afirm` Morin (2002. aceast` structur` nici nu define]te spiritul european ca atare.. un proiect utopic ]i un referen\ial comun. ci însemneaz`. cea care începe cu Rena]terea. A]adar. fa\` de o posibil` identificare colectiv` cu Europa istoric` ]i cultural`. ideologic` sau confesional`. au devenit referin\e identitare suficient de atr`g`toare ca s` mobilizeze imagina\ia elitelor ]i entuziasmul popular. distinct`. astfel încât deosebirile pe criterii continentale sunt relative. în condi\iile în care valorile. se desface în buc`\i dac` vrei s`-i surprinzi unitatea. armonioas`. este foarte greu s` se circumscrie ceea ce a r`mas caracteristic doar locuitorilor „b`trânului continent“. Cultura ]i civiliza\iile europene au devenit universale. Alexandru Du\u (1999) prefer` s` vorbeasc` de „ideea de Europa“. Dou` împrejur`ri pot explica aceast` situa\ie: Pe de o parte. 27-28). Chiar ]i dup` ce a ap`rut în discursul politic ]i nara\iunea identitar`. 2.Con]tiin\a european`. Pe de alta. pur ]i simplu. a]a cum am v`zut. Spiritul Europei: reperele identit`\ii culturale europene Con]tiin\a european` este mai mult implicit` decât explicit`: ea face parte din incon]tientul colectiv. trebuie s` abandon`m conceptul de Europ` unic`. clar`. Dac` mâine prin spirit european se va în\elege acela]i lucru. p. C`ci ast`zi spiritul european se define]te prin structura anglo-saxon` cam în acela]i fel în care acum dou` mii cinci sute de ani el se definea prin cea greac`. Aceste dificult`\i incontestabile au generat o atitudine mai degrab` rezervat`.

Cre]tinismul). vor fi în m`sur` s` stimuleze. preconizeaz` o organiza\ie transversal` („Euro-polity“) ]i o cet`\enie suprana\ional`. Europa nu a fost ea îns`]i decât în anarhia ecoorganizatoare ]i nu a existat niciodat` ca Organiza\ie superioar` componentelor sale. 19-20). rod al texturii micro-etnice a Europei dup` ultimele invazii. Morin (2002. stabile]te o list` de cinci caracteristici care pot p`rea mult simplificatoare pentru al\i anali]ti. pe care o va dezvolta îns` prin înt`rirea ideii de unitate în diversitate.. o unitate. un principiu ordonator ]i organizator care s` r`spund` necesit`\ilor noastre de ast`zi? Sau poate c` fundamentul Europei este pierderea fundamentelor (Imperiul. acea metamorfoz` identitar` de care vorbea Morin. când elitele politice caut` motive de legitimitate istoric` ]i cultural` pentru un proiect economic ]i politic. Unitatea politic` valorific` „ideea“. policentrism ]i „anarhie organizatoare“) nu sunt întotdeauna conving`toare. nicicând în istorie nu s-a scris ]i s-a vorbit despre Europa comun` ca în zilele noastre. • experien\a imperiilor coloniale. Guibernau (2001. chiar dac` elementele acestei rela\ii nu sunt foarte clare. ci ]i o sum` de caracteristici ]i elemente culturale cu care cet`\enii s`i se identific`. Mai r`mâne ]i o extraordinar` varietate de micro-culturi provinciale. care nu a putut exista decât în cadrul conflictelor ]i comunica\iilor. Dar. Cercet`rile pe aceast` tem` sunt înc` la început ]i. acele bog`\ii salvate prin nedes`vâr]irea unit`\ii na\ionale. Comunitatea politic` european` se construie]te pe tiparul identitar al comunit`\ii culturale ]i istorice. r`spunsurile au fost nea]teptat de variate. Acest proiect este prezentat drept continuatorul natural al istoriei comune. este cert c` Europa are propriul s`u etos pe care euro-tehnocra\ii contemporani se str`duiesc s`-l valorifice. este de a]teptat ca eforturile de definire a Europei identitare s` se intensifice. Mediterana. Ultima propozi\ie ne sugereaz` trecerea la un nou ciclu al construc\iei identitare. Este vorba de: • memoria istoric` a celor dou` „r`zboaie civile europene“. Nu întâmpl`tor. precum Fran\a ]i Anglia. De unde problema literalmente bulversant` care se pune: s` c`ut`m în prezent ]i nu în trecut principiul organiz`rii europene. fondate pe ideea comunalit`\ii culturale ]i a originilor comune. inclusiv în na\iunile foarte vechi. R`mâne chestiunea controversat` a con\inutului propriu-zis a ceea ce numim în continuare „spiritul european“. Ce une]te ast`zi pe europeni? La aceast` întrebare cu modula\ii retorice. ceea ce va înt`ri sentimentul apartenen\ei comune ]i participarea la o societate european`. p. de civiliza\ie ]i cultur`. pentru a face acest lucru. marcate fiecare de o limb` original`. Aceste demersuri politice ]i civice. ordinea Europei este dezordinea unui ]antier tumultuos. la rândul lor. Unitatea politic`. 61 . geo-istoric. este îns` ]i o oportunitate istoric` pentru c`. p. prin rezisten\a fa\` de hegemoniile politic` ]i cultural`? R`mâne marea diversitate a culturilor transna\ionale (germanice. în contextul actual al integr`rii europene. Doar aceast` diversitate. latine. „spiritul“ ]i con]tiin\a european` pentru legitimarea propriului proiect. de exemplu. slave) ]i a culturilor na\ionale. putem apela la principiul istoric ce leag` identitatea european` de dezvoltare ]i metamorfoz`. cu toate controversele sale.spa\iu de diversitate. 63-64) sintetizeaz` foarte bine tr`s`turile acestui spa\iu identitar: „Ce mai r`mâne din Europa? ce mai r`mâne din acest complex polinuclear. Europa nu este doar un spirit comun sau o „idee“. policentric. Exigen\a vital` de a-]i salva identitatea reclam` Europei o nou` metamorfoz`“. aceast` pluralitate este specific european`? Nu exist` oare ]i un fundament. ceea ce demonstreaz` c` nu exist` înc` un consens asupra criteriilor care definesc identitatea cultural` european`. pentru prima dat`.. expresia unei evolu\ii ireversibile care are în Uniune finalizarea cea mai plauzibil` ]i des`vâr]it` a „visului european“.

• • De remarcat contribu\ia Cartei Identit`\ii Europene. Uniunea European` a Jurnali]tilor). exemplificat` prin contribu\ia lui Braudel. a condi\iilor socioeconomice ]i a responsabilit`\ii comune. devenite între timp referin\e universale. prin legile ]i cutumele tradi\ionale. de exemplu. num`r`toarea decimal`. semnate de autori consacra\i precum Braudel. Iat` câteva exemple (pentru detalii. paradigme. ceea ce este cu totul explicabil dac` avem în vedere extensia posibilit`\ilor de interpretare. prin statutul de cet`\ean ]i persoan` liber`. • înclina\ia spre ac\iune. Din acest tabel rezult` o mare diversitate a criteriilor de definire a identit`\ii culturale europene. am reunit câteva din studiile deseori citate7. cunoscut` sub numele de „globalizare“. În anexa IV. ceea ce a dus la pozitivarea tuturor ]tiin\elor. • ini\ierea ]i valorificarea revolu\iei industriale: mai întâi. precum Wright. stiluri de via\`) care definesc identitatea european`. pentru c` nu ia în considera\ie decât evenimentele comune ale istoriei moderne. Huntington sau Duroselle. • omogenizarea cultural` sub influen\a americaniz`rii. de a ob\ine o mare plusvaloare a materiei prime. Unii autori (Huntington ]i Duroselle) au pus accentul pe componentele culturii europene. inclusiv a ]tiin\elor umane. În alt` viziune. descoperire ]i productivitate (spiritul faustian). Documentul respectiv a fost realizat de un ONG german (Europa Union – Deutschland) ]i sus\inut de societatea civil` european` (ex. inclusiv în analiza limbajului artificial. • introducerea logicii formale ca instrument polivalent. hârtia ]i praful de pu]c`. În sfâr]it. XIX – începutul sec. îndeosebi a celei furnizate de colonii. calendarul iulian. îndeosebi pentru societ`\ile moderne. îndeosebi începând cu sec. scot în eviden\` paradigmele specifice culturii europene. XVIII-XIX). • munca ]i produc\ia material` ca valori centrale ale modernit`\ii („ora et labora“). propus` de Pre]edintele Vaclav Havel într-un discurs la Parlamentul European (1994). „Mathesis universalis“ a lui Leibniz). o comunitate de valori. • recursul la standarde comune de m`sur` cum ar fi sistemul metric. într-o perspectiv` evolu\ionist`. Al\ii. prin exploatarea c`rbunelui ]i inventarea ma]inii cu aburi (sec. chinezii au inventat por\elanul. a modului de via\`. Al\i autori adaug` unele elemente culturale absente în inventarul din anexa IV. XX). Aceast` schem` este clar reduc\ionist`. indiferent de exprimarea lor concret` prin diverse culturi ]i stiluri de via\`. vezi monografia coordonat` de Compagnon ]i Seebacher. valori. cronologia cre]tin` ]i moneda-etalon. 2002): • omniprezen\a ra\iunii ]i c`utarea unei metode ]tiin\ifice universale (de exemplu.emergen\a unei culturi politice transna\ionale. Carta Identit`\ii Europene define]te comunitatea cultural` a europenilor ca o comunitate a destinului istoric. apoi prin folosirea electricit`\ii (sec. • reglementarea rela\iilor dintre individ ]i comunitate: prin sistemul de vasalitate. • arta de a reinventa produsul. Morin. Federa\ia European` pentru Educa\ie ]i }tiin\`. Cele mai multe cercet`ri consacrate acestei chestiuni se refer` îns` la elementele culturale (idei. dar europenii le-au exploatat pe cale industrial`. apari\ia unor mi]c`ri contestatare care reclam` o nou` ordine social`. deosebit` de predilec\ia pentru contempla\ie a civiliza\iilor orientale. cel mai mult conteaz` arhetipurile ]i ideile perene care au traversat istoria civiliza\iilor europene. 7 62 . institu\ii. XVIII.

tradi\ia/evolu\ia. o comunitate lingvistic` mai mult virtual` pentru c` limbile europene r`mân extrem de diverse. 1612. îndoiala ]i neîncrederea în certitudinile aparente furnizate de ordinea instituit` (social`. în baza unei misiuni istorice. produc`toare a }tiin\ei ]i Ra\iunii moderne. Cea mai interesant` contribu\ie ni se pare îns` cea a lui Morin (2002. care leag` într-o unitate dou` sau mai multe „logici“ diferite. cre]tere. • principiul de recursie. • promovarea identit`\ii indo-europene (Mylius. credin\a/îndoiala. spre deosebire de cauzalitatea linear` (evolu\ia de la p`r\i la întreg ]i invers). chiar dac` nu toate persoanele. vechiul/noul. filosofia/]tiin\a. f`r` s` se piard` dualitatea primar`: „Astfel. 106-107). ]i nici m`car nu exercit` în mod durabil o hegemonie ap`s`toare“. evolu\ie. empirismul/ra\ionalismul. conform unei logici dialogice: „Originalitatea culturii europene nu const` doar în a fi fost fiica iudeo-cre]tinismului. imanentul/transcendentul. ci jocul complementar. Const` în faptul de a fi fost f`r` încetare produc`torul ]i produsul unui vârtej format din interac\iuni ]i interferen\e între multiple dialogici care au legat ]i opus: religia/ra\iunea. mo]tenitoare a gândirii grece]ti. • viziunea linear` asupra timpului. • permanen\a r`zboiului ca realitate social`. fiecare în parte. spiritual`). porumbul ]i orezul) ]i a vestimenta\iei (îndeosebi prin valorificarea bumbacului ]i a lânei furnizate de colonii). • identificarea unor du]mani comuni. juxtapunerea etapelor construc\iei europene. p. evolu\ia „ideii europene“ etc. particularul/ universalul. Jäger. al unui demers ra\ional. a c`ror metod` era analitic` ]i descriptiv` (inventarul tr`s`turilor. ac\iune ]i organizare. hamletismul/ prometeismul.. presupune c` „trebuie s` concepem procesele generatoare sau regeneratoare ca • 63 . comunit`\ile sau na\iunile au beneficiat de libertate. moravuri superioare ]i progres tehnic. legitimate prin credin\`. problematizarea/reîntemeierea. reac\ia/revolu\ia. pe criterii religioase.iluzia comun` a libert`\ii: de exprimare. identitatea european` s-a constituit la început prin diferen\iere ]i deta]are de „ceilal\i“. nevoia ]i aspira\ia c`tre libertate au fost motiva\ii puternice în ac\iunea europenilor. 28). dar în acela]i timp concurent ]i antagonist între aceste instan\e care au. dup` care identitatea cultural` european` nu este produsul unui program preconceput. unde nici una dintre instan\ele constitutive nu strive]te sau extermin` pe celelalte.). o logic` proprie: dialogica“ (Morin. succesiune. spune Karl Jaspers în eseul „Ce este Europa?“ (1946). gândirea mitic`/gîndirea critic`. nu prin con]tiin\a unit`\ii sau a originii comune. Spre deosebire de al\i autori. • spiritul critic. qui]otismul/sancho-panzismul etc. culturale sau militare. 2002. ci efectul unei multitudini de programe concuren\iale care au interac\ionat întâmpl`tor ]i spontan. „istoria Europei este c`utarea permanent` a libert`\ii“. cultura umanist`/cultura ]tiin\ific`. metamorfoz`. 1671). individul/colectivitatea. ceea ce a impus ideile de progres. p. politic`.. de gândire. Specificul culturii europene rezid` în primul rând în continuitatea ]i intensitatea dialogicilor sale. ca institu\ie geopolitic` (utilizat` pentru constituirea comunit`\ilor politice) ]i mijloc predilect de rezolvare a conflictelor. periodicitate. Morin concepe unitatea european` cu ajutorul a dou` noi metode: • principiul dialogic. existen\a/ideea. • diversificarea alimenta\iei (mai ales dup` aclimatizarea noilor alimente de baz` precum cartoful. • promovarea unui complex de superioritate fa\` de alte civiliza\ii. ceea ce d` unitate culturii europene nu este sinteza iudeo-cre]tino-greco-roman`.

de „revolu\ia televizat`“ din România sau de „revolu\ia diplomatic`“ din Ungaria. Ca ]i în basmul „Frumoasei din p`durea adormit`“. adoptarea simbolisticii unionale etc. unde fiecare moment. pentru Cehia ]i Slovacia. În\elegerea identit`\ii europene nu este deci posibil` prin recursul la logica dicotomic`. 64 . reforma institu\iilor. se construie]te printr-un proces similar celui care a generat identitatea cultural` european`. indirecte ]i directe. hot`rârile Cur\ii Europene de Justi\ie. uniune/ federa\ie. Din aceast` analiz` rezult` dou` limit`ri considerabile ale construc\iei identit`\ii politice a U. ajutate ]i ajut`toare. în entuziasmul anului 1989 ]i în perioada imediat urm`toare. pentru Ungaria. p. 2002. de „revolu\ia cântat`“ din Estonia. Revolu\iile anticomuniste au fost astfel prezentate ca mi]c`ri pro-europene. drept comunitar/drept interna\ional. consider c` este imposibil s` cuno]ti p`r\ile f`r` a cunoa]te întregul ori s` cuno]ti întregul f`r` a cunoa]te în particular p`r\ile“. • pe de alta. 1992): pentru Polonia. dar având propriile referin\e dialogice (na\ional/suprana\ional. evocarea istoriei ]i a patrimoniului cultural comun nu explic` în întregime datele actuale ]i nu permite elaborarea unei organiza\ii politice.E. ]i toate hr`nindu-se printr-o leg`tur` natural` ]i imperceptibil` ce leag` pe cele mai îndep`rtate ]i diferite. orient`rile politice ale Consiliului European. extindere/aprofundare a integr`rii etc. iar referin\a la diversitate presupune doar inventarul elementelor juxtapuse. Fie c` este vorba de „revolu\ia de catifea“ din Cehoslovacia. cât un spa\iu de libertate ]i prosperitate. Europa amintea de m`re\ia de alt` dat` ]i de rolul s`u de putere danubian`.E. guvernan\`/guvernare. unde unitatea anuleaz` ideea de multiplicitate ]i metamorfoz`.). Interesant îns` c`. 3.E. o tentativ` de restabilire a identit`\ii central europene. dup` dezmembrarea Cehoslovaciei. suveranitate/integrare. 28). componente sau instan\e“ (Morin. ca organiza\ie suprana\ional` nu coincide cu comunitatea cultural` european`. negocierea „acquis“-urilor. implementarea fondurilor structurale. difuz` ]i mondializat`. revenirea la Europa însemna în primul rând garantarea propriilor identit`\i na\ionale. identitatea politic` a cet`\enilor U. s-a considerat c` popoarele din centrul ]i estul Europei revin la marea familie european` dup` o somnolen\` istoric` impus` prin experien\a nefericit` a unui despotism de inspira\ie asiatic`. Acest principiu este de fapt o aplica\ie a formulei „unitas multiplex“ a lui Pascal: „Toate lucrurile fiind cauzate ]i cauzatoare. România ]i Europa: dileme identitare Unul din sloganurile care au animat schimb`rile politice din 1989 a fost „întoarcerea la Europa“.ni]te bucle productive neîntrerupte. aceste patru \`ri au lansat „Ini\iativa Central European`“ („Statele de la Vî]egrad“). „întoarcerea la Europa“ a fost mai mult un efect ulterior. decât un scop ini\ial. de]i nici una din ele nu avuseser` un program explicit în acest sens. în anul 2000). component` sau instan\` a procesului este deopotriv` produs ]i produc`tor al celorlalte momente. Europa nu însemna neap`rat Uniunea European` (obiectiv politic prea îndep`rtat pentru momentul respectiv). ea însemna revendicarea unui statut de putere european` medie (pozi\ie realizat` efectiv prin Tratatul de la Nisa. europeni/non-europeni. ci cel mult legitimarea demersului de constituire a acestei organiza\ii. „Întoarcerea la Europa“ avea îns` diverse semnifica\ii pentru \`rile postcomuniste (Meyenberg ]i Dekker. opozabil comunismului sovietic. comunitatea politic` a U.) ]i propriile „bucle“ decizionale (ratificarea Tratatelor. subsidiaritate/ propor\ionalitate. Nu întâmpl`tor. primirea de noi membri. prin recuperarea simbolic` a comunit`\ii culturale: • pe de o parte.

p. X. Este o identitate colectiv` construit` pe o comunitate politic` multina\ional` (Imperiul Austro-Ungar sau „Federa\ia Danubian`“. spiritul critic ]i imagina\ia“. în anchetele Barometrului de Opinie Public` (cf.E. Aceast` Europ` redescoperit` a ap`rut pentru cet`\enii români ca o nou` \ar` a f`g`duin\ei. 2004. chiar dac` nu ]tiu bine ce înseamn` acest lucru. majoritatea studiilor descriu diversele componente ale culturii spa\iului european (valori. în decembrie 1999. unde legalitatea administra\iei imperiale se substituia identit`\ilor na\ionale. Alexandru Du\u ]i Sorin Alexandrescu) au pus accentul pe diverse caracteristici ale identit`\ii române]ti. Temere: o asemenea viziune încurajeaz` secesionismul. grupul respectiv avanseaz` ideea c` în România. Pentru România de la începutul anilor ’90. analize ]i sisteme descriptive. contextul e modificat. care pun în eviden\` diversele componente a ceea ce numim „cultur` european`“. perspectivele se calculeaz` în func\ie de o alt` linie a orizontului“ („Europa. A]a cum am v`zut. au f`cut uitat acest model de federalism danubian fondat pe legalitatea suprana\ional` (statul pur ]i impersonal. opere exemplare) fa\` de care se ata]eaz` procesele de identificare colectiv`. 477/2002).E. Pentru unii anali]ti (Alina MungiuPippidi). cultivarea diferen\ei poate deveni mai degrab` un atu decât un handicap. cercet`rile consacrate filia\iei europene a identit`\ii române]ti aplic` aceea]i metod` ca în cazul identit`\ii culturale europene. modernitatea întârziat`. este un eveniment istoric major. cre]tinismul oriental. 1012/1999 ]i 1-3/2000.E. Nu este deci de mirare c`. cei din Est. spiritul contemplativ. În consecin\`. Departe de a propune o alternativ` de acest gen la omogenitatea proclamat` ]i încurajat` ast`zi. [n: „Dilema“. De o manier` general`. institu\ii. • cei mai mul\i asociaz` Europa ]i aderarea la U. Evolu\ia rapid` a integr`rii europene ]i perspectiva ader`rii la U. în versiunea anilor 1990). 65 . În aceea]i manier`. Neculau ]i Constantin. Au rezultat inventare. similar P`cii de la Versailles (1918). Lucian Boia. 195): „România este mai degrab` eterogen` decât omogen` identitar. nimic nu poate rena]te dup` o jum`tate de secol în perfect` identitate cu sine: spiritul vremii e altul.dup` modelul „Mitteleuropa“ (sus\inut doctrinar de Franz Palacky). «Nou`» ]i provizorie a fost Europa de dup` 1945. se concureaz` ]i se completeaz` reciproc. echilibrul geopolitic. Desigur. a c`rei metod` se aseam`n` cu „principiul dialogic“ al lui Morin. „întoarcerea la Europa“ înseamn` în primul rând reg`sirea normalit`\ii istorice: „Pentru noi. lectura noastr` sugereaz` doar nevoia de abandonare a perspectivei substan\ialiste unificatoare. exist` de fapt mai multe identit`\i culturale care interac\ioneaz`. În loc s` sus\in` teza unit`\ii apriorice ]i a omogenit`\ii. în timp ce postularea ideologic` ]i sus\inerea social-politic` cu orice pre\ a unei omogenit`\i culturale – îndeosebi dup` criteriul etniei – poate conduce la tensiuni care se adâncesc. toleran\a religioas`. mai degrab` decât se solu\ioneaz`. precum ]i c`r\ile lui Adrian Marino. care a dus la definitivarea unit`\ii na\ionale. spune de exemplu Gavrilescu (2002. se constat` urm`toarele tendin\e: • o mare parte din cet`\enii români (45%) nu ]tiu ce înseamn` Uniunea European`. sinteza intercultural`. cât ca recuperare a celui vechi. • marea majoritate a românilor (68% în noiembrie 2000) sunt pro-europeni. cultura \`r`neasc`. îns`. Pentru Andrei Ple]u. Ne atrage îns` aten\ia cercetarea întreprins` de Funda\ia „A Treia Europ`“ din Timi]oara. nr. „întoarcerea la Europa“ a însemnat în primul rând afilierea la Consiliul Europei (1993). «integrarea» european` nu e îns` sim\it` ca dobândire a unui statut nou. cu perspectiva unui trai mai bun (60%). stiluri de via\`. ca în orice spa\iu cultural major. un spa\iu identitar nebulos dar capabil s` ofere oportunit`\i pe care societatea româneasc` nu este înc` în stare s` le produc`. idei. mereu incomplete ]i subiective. urmat` de invita\ia de începere a negocierilor de aderare la Uniunea European`. p. ca referin\` colectiv` comun`. România este astfel spa\iul mai multor identit`\i de sorginte european`. majoritatea autorilor români (vezi în acest sens numerele speciale ale „Secolului XX“. indiferent de etnie sau provincie). Iar Europa care urmeaz` s` renasc` dup` dispari\ia zidului berlinez e cea veche. a]a cum sunt latinitatea. 19-21). perspectiva ader`rii la U. «România» este format` din mai multe «Românii»“.

confesiune. dar ]i formele regionale. patrimoniu. un tip de organiza\ie pe care Uniunea European` nu îl poate prelua. bazate pe consensul relativ al elitelor. La fel ca în metoda dialogic` a lui Morin sau în contestarea unit`\ii substan\iale de c`tre grupul de la Timi]oara. Du\u (1999. care nu se poate aplica întocmai în cazul comunit`\ilor culturale. ceea ce este imposibil. istorie.Întotdeauna. confesiune. 1999. Apartenen\a la spa\iul politic (codificat`. p. legat de diversele forme ale puterii. Ceea ce pare a fi de prim` urgen\` este o reducere drastic` a rolului Statului în via\a societ`\ilor. cât ]i Europa au evoluat foarte mult. a]tept`ri ]i proiecte reciproce mai generoase decât cele proprii unei istorii siluite. pe când unitatea cultural` este mai degrab` o construc\ie circumstan\ial`. Apartenen\a european` este pentru România 66 . Fiecare individ poate s`-]i asume mai multe referin\e informale. etnie. de exemplu. 14) propune o schem` de analiz` care poate fi util` în contextul românesc. „Câte Europe sunt de fapt în Europa?“. Unitatea este în primul rând un atribut al comunit`\ii politice. Aceast` tez` este interesant` ]i merit` aten\ia. p. care sus\in o solidaritate extins` la frontierele comunit`\ii politice. În sens cultural. ideilor ]i stilurilor. re\elele hanseatice sau uniunile ideologice. unitatea ar însemna omogenitate. indiferent de cet`\enia sa formal`. Pericolele apar în momentul în care Statul î]i adjudec` ansamblul patriotismelor organice sub forma unei forme speciale de patriotism organizat care este unitatea na\ional`: „O rela\ie fireasc` impune. regiune). Du\u face distinc\ia între diversele procese de identificare: • Pe de o parte. responsabilitatea comun` în fa\a cet`\enilor. înseamn` mai mult decât reinventarea identit`\ii europene. o reîntoarcere a celor dou` forme de patriotism în matca lor. armonizare a valorilor. exist` interferen\e ]i rela\ii de complementaritate. • Pe de alta. deoarece Statul a fost contaminat de maladiile intelectuale ]i politice moderne ]i a ajuns la forme de elefantiasis care favorizeaz` apari\ia ]i consolidarea regimurilor totalitare“ (Du\u. în aceste condi\ii. proces care presupune o reconsiderare a schemelor noastre mentale. origine regional`) cu care actorul a construit natural o istorie comun` va genera reprezent`ri. A]adar. asociat` anumitor repere identitare: limb`. A]a au fost imperiile multina\ionale. Atât România. coeziune organiza\ional`. în care o entitate str`in` realit`\ilor locale impune ce identit`\i se cuvin pre\uite ]i care depreciate“. identit`\ile amplificatoare promoveaz` forme transfrontaliere de solidaritate. realitatea local` ]i interac\iunea nemijlocit` cu «cel`lalt» (indiferent de etnie. – prin patriotismul organizat. dincolo de teritoriul de ac\iune direct` sau spa\iul public al propriei comunit`\i politice. Singura form` de suprapunere a comunit`\ii politice cu comunitatea cultural` a fost statul-na\iune.E. Între aceste niveluri de identificare. localitate. „întoarcerea la Europa“ nu este un simplu proces de reconectare la institu\iile ]i modelele europene. din moment ce europenii au c`p`tat o con]tiin\` de sine doar în raport cu al\ii iar centrele de domina\ie ]i identificare cultural` s-au mutat de la un col\ la altul al vechiului continent. Unitatea politic` este un concept ideologic. astfel încât pentru societatea româneasc` de la începutul secolului XXI provocarea integr`rii în U. referin\a la acela]i cod al drepturilor cet`\ene]ti. precum „Mica Antant`“ sau „Mitteleuropa“. 21). exist` identit`\ile imediate care se formeaz` prin rela\ia dintre individ ]i reperele sale de proximitate: – sub forma patriotismului organic. Al. promovat de discursul oficial al clasei politice ]i în programele statului. Unitatea politic` înseamn` legisla\ie comun`. convergen\`. prin cet`\enie) este un alt tip de referin\` decât apartenen\ele culturale. prin raportarea la comunitatea de apartenen\` imediat` (familie. de]i poate fi inacceptabil` pentru unii anali]ti. un sistem coerent de decizie ]i elaborare a politicilor publice.

ci ]i o ]ans` istoric` de refacere a rela\iei dintre libertatea individual` ]i ordinea public`. a]a cum vom vedea în modulul urm`tor. nici prin accentuarea continuit`\ii istorice sau a comunit`\ii culturale. 67 . Este o op\iune a elitelor politice care devine efectiv` doar în momentul în care cet`\enii români î]i asum` cet`\enia european` ca propria identitate colectiv`. acces la informa\ie ]i bunuri de consum. formare în universit`\ile europene).nu doar o modalitate de rezolvare a unor probleme imediate (locuri de munc` în str`in`tate. circula\ie liber`. „Europenizarea“ ]i cet`\enia european`. reprezint` o form` de identificare colectiv` cu un spa\iu dialogic. supus în permanen\` mi]c`rilor ]i metamorfozelor. Aceast` apartenen\` la o comunitate politic` postna\ional` nu se justific` doar prin evocarea unor caracteristici ]i experien\e comune. în care România este parte participant`.

MODULUL IV DEMOCRA|IA EUROPEAN~ Din punctul de vedere al analizei politice. cu suveranitate auto-limitat`). f`r` s` fie legitimat` prin votul direct al cet`\enilor.E. inclusiv actualii no]tri studen\i. • s` descrie sistemul decizional al Uniunii Europene. 1998): legislativul este de fapt o institu\ie format` din reprezentan\i numi\i ai guvernelor (Consiliul Mini]trilor). 1995. puterea legislativ` este împ`r\it` între Parlamentul European (ales prin sufragiu direct ]i universal) ]i Consiliul Mini]trilor. dar înglobeaz` mai multe state na\ionale. Aceste contradic\ii interne ale Uniunii rezult` din statutul s`u inedit de „federa\ie a unor state na\ionale“ (Jacques Delors). • s` aplice principiile guvernan\ei multi-centrice la contextul specific al societ`\ii române]ti. printr-o guvernare hibrid` pe care Quermonne (apud: Herzog. nu une]te direct cet`\enii. O dat` cu extinderea masiv` din mai 2004 ]i adoptarea Constitu\iei Europene. U.) este o sum` de paradoxuri: ea nu este o na\iune. guvernarea este bicefal` (Consiliul Mini]trilor plus o institu\ie suprana\ional`. separarea puterilor este chestionabil`. Comisia. Este îns` un statut inten\ionat ambiguu. modulul de fa\` î]i propune s` clarifice unele întreb`ri esen\iale legate de specificul Uniunii ca proiect politic. care va angaja mai multe genera\ii de cet`\eni europeni. Parlamentul nu dispune de o veritabil` opozi\ie politic` iar societatea civil` se exprim` aproape exclusiv în raport cu statul ]i spa\iul public na\ional. ci statele membre. 68 . S` ad`ug`m la aceste paradoxuri unele abateri de la modelul consacrat al democra\iei care au surprins mai mul\i anali]ti (Ulrich ]i d’Oliveira. 2002. rezult` din coexisten\a dimensiunii federale (dubla guvernare) cu abordarea interguvernamental` (cooperarea între state autonome.E. 57) a numit-o „federalism interguvernamental“. Dup` studierea acestui modul. desemnat` de ]efii statelor membre). În sfâr]it. de]i î]i propune s` realizeze o „Europ` a cet`\enilor“. se pune problema reformei democra\iei europene. • s` caracterizeaz` principalele proiecte de reform` a democra\iei europene. care a func\ionat bine atât timp cât priorit`\ile au fost de ordin economic. ne a]tept`m ca studen\ii s` fie în m`sur`: • s` identifice elementele care definesc „deficitul democratic“ al Uniunii Europene. • s` identifice elementele care caracterizeaz` guvernan\a ]i societatea civil` european`. Este un proiect politic de anvergur`. p. se bazeaz` pe o imens` pia\` comun` care nu dispune îns` de propriile bunuri publice. Marks et al. • s` fac` distinc\ia dintre modelul federalist ]i modelul interguvernamental de guvernare european`. Uniunea European` (U. În aceast` perspectiv`.

Astfel de controverse sunt legitime dac` ne gândim la amploarea demersului politic preconizat. Adversarii de ast`zi invoc` de obicei urm`toarele argumente (Magnette.1. aceasta din urm` r`mâne atributul exclusiv al unui stat. f`r` un proiect de societate sau o viziune politic` de ansamblu. dezbaterea legat` de Constitu\ia European` reia în forme noi vechea opozi\ie dintre adep\ii unui „common law“. Uniunea European` ca spa\iu public („Euro-polity“) Discu\iile care au înso\it procesul constitu\ional european au dep`]it cu mult cadrul propriu-zis al Tratatului constitu\ional. cât fa\` de îns`]i ideea de constitu\ie suprana\ional`. ceea ce conteaz` cel mai mult pentru cet`\enii americani este principiul constitu\ional care asigur` liantul identitar ]i legitimarea politic` a Uniunii. 2003. pe care Burke ]i Bentham au contestat-o. Aceast` controvers` a început cu „Declara\ia Universal` a Drepturilor Omului ]i Cet`\eanului“ (1789). Chiar dac` CEJ a recunoscut în 1999 echivalen\a dintre Tratatele Uniunii ]i o constitu\ie. ca fiind prea ambi\ioas` ]i abstract`. Realizarea Europei celor 25 este un moment de turnur`. într-o viziune clar` ]i de perspectiv`. probabil c` s-ar fi ajuns mai repede la un consens.E. de multe ori reactive ]i conjuncturale. pragmatic ]i consensual. denumirea de „Constitu\ie European`“ fiind un abuz terminologic. Opozi\ia s-a manifestat mai pu\in în leg`tur` cu textul propriu-zis. realit`\ile politice actuale. 69 .E. considerat` ca un model de c`tre constitu\ionali]tii europeni. Dac` întregul exerci\iu ar fi vizat un scop mai modest sau mai bine circumscris (de exemplu. p. pentru c` U. Sus\in`torii constitu\ionalismului european invoc` necesitatea de a formaliza. dincolo de diferen\ele de cultur` politic` ale protagoni]tilor. nu este un subiect politic. discu\ii similare au loc în zilele noastre. Ceea ce complic` foarte mult dezbaterea privind democra\ia european` ]i deruteaz` anali]tii politici este faptul c` U. De altfel. la dou` sute de ani dup` adoptarea sa. extinderea drepturilor suprana\ionale). 39-40): • Uniunea ar fi prea complex` pentru a fi simplificat` sub forma unui text legislativ unic. care face necesar` elaborarea unui text programatic ]i cuprinz`tor.E. În fond. • Europa nu mai poate fi constitu\ionalizat` din moment ce statele membre au fost deja constitu\ionalizate. din care s` rezulte politicile publice ]i legile specializate. s-a dotat ulterior cu un Tratat constitu\ional. ]i sus\in`torii unei legi fundamentale. Cu toate acestea. ci doar consecin\a unor tratate între state. textul propriu-zis al Constitu\iei Europene nu contrazice nici una din constitu\iile na\ionale ale statelor membre. separarea puterilor sau con\inutul drepturilor subiective. în leg`tur` cu Constitu\ia american`. Este ]i ra\iunea pentru care U. ci s-a ob\inut cu ajutorul unor mijloace juridice. Sistemul comunitar a fost construit prin decizii succesive. Unii nu ezit` s` vorbeasc` chiar de ambiguit`\i fundamentale în chestiuni de substan\` precum natura federalismului. În ultim` analiz`. respectiv celebrele „acquis“-uri comunitare (tratatele ]i institu\iile europene). exerci\iul istoric al constitu\ionaliz`rii s-a epuizat o dat` cu formarea statelor na\ionale ]i nu mai poate fi aplicat unei entit`\i politice care nu este stat. Acest statut este îns` incomplet. este o crea\ie de drept: ea nu a rezultat din folosirea for\ei.

negocierile pe aceast` tem` fiind pur ]i simplu amânate. procesul istoric a fost invers: s-a adoptat mai întâi Constitu\ia (1787). astfel încât s`-i confere statutul unei Constitu\ii propriu-zise. s` devin` o unitate politic` ]i juridic` de sine st`t`toare. constituie o baz` juridic` ampl` ]i reprezint` deja. Federalismul fiscal va fi probabil o mare provocare pentru urm`torii 10 ani. Controversatul proces constitu\ional s-a ini\iat îns` pentru ca U. O alt` chestiune controversat` a Constitu\iei Europene este concentrarea pe federalismul politic. în baza principiului „reprezentare f`r` taxare“ (opus sloganului ini\ial al Revolu\iei Americane „no taxation without representation“). Dup` Telo (apud: Magnette. În SUA.. Din acest motiv. astfel de întreb`ri nu fac decât s` proiecteze la nivel suprana\ional modelul democra\iei na\ionale ]i problemele sale specifice.E. Interesant este faptul c`.E.E. 48). urmat` ulterior de „Bill of Rights“ (1791). Este oare posibil s` se creeze un spa\iu public supranan\ional.Tratatele U. o pres` european`. la fel de legitim ca orice „polity“ na\ional? Poate el s` func\ioneze din moment ce nu exist` un discurs politic european. inclus deja ca parte component` a noului Tratat al U. o versiune simplificat` a acestora. Tratatele devin legitime prin simpla ratificare în parlamentele na\ionale. rolul noii Constitu\ii Europene este dublu: • s` înt`reasc` prerogativele statelor. „o cart` constitu\ional` a Uniunii“. s-a adoptat un instrument comun de protec\ie. respectiv Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii. Tratatele sunt acorduri între state. cât ]i Constitu\ia. La Nisa. ci de natur` politic`: unele guverne se tem de riscul ca o constitu\ie s` fie asociat` ideii de stat european. printr-un pact federativ între state. Altfel spus. Dezbaterea constitu\ional` a readus în discu\ie ]i problema spa\iului public european. Democra\ia a fost de la început asociat` identit`\ilor colective strict teritorializate ]i statului na\ional. Un alt aspect interesant al procesului constitu\ional european este rela\ia dintre instrumentul de protec\ie a drepturilor ]i textul Constitu\iei. (2000). p. se men\ine o ambiguitate semantic` prin care se echivaleaz` Tratatul constitu\ional cu Constitu\ia European` (aceast` suprapunere se observ` chiar ]i în textele oficiale ale U. Atât tratatele. în urma negocierilor diplomatice. dup` Magnette (2003. dificult`\ile nu sunt de ordin juridic. respectiv o entitate suprana\ional` cu propria personalitate juridic`.E. Constitu\ia European` fiind o esen\` a Tratatelor U. a]a cum a fost cazul cu statele na\ionale. inten\ionat sau nu. dar înaintea adopt`rii unei Constitu\ii Europene. al c`rei scop este unitatea politic`. • s` stabileasc` o putere suprana\ional`.E. cele dou` sunt îns` diferite. pe când Constitu\ia se adopt` prin sufragiu popular (de exemplu. asupra c`rora statele de\in înc` ultimul cuvânt. o societate civil` sau un sistem de partide politice la nivel european? Ce se va întâmpla cu serviciile publice? Poate fi acceptat` ideea unei democra\ii suprana\ionale? De fapt. Ca instrumente juridice. majoritatea statelor aderente au recurs la validarea popular` a Tratatului constitu\ional. În pofida eforturilor din ultimele 70 . stabilesc valorile comune ]i principiile comunit`\ii politice. 2000).). prin referendum sau adun`ri constituante suprana\ionale). nu formarea unui singur popor. pe când Constitu\ia presupune deliberarea public` ]i consultarea direct` a cet`\enilor. Au ap`rut astfel noi dileme ]i controverse.

se caut` forme de guvernare adecvate noilor realit`\i. Chiar dac` nu exist` o societate civil` european` bine conturat` în raport cu statul suprana\ional. Problema care se pune în dezbaterile consacrate democra\iei europene nu se refer` îns` doar la existen\a spa\iului public suprana\ional. na\ionale. precum Meyer (1995) ]i Gamberale (1997). scepticii precum Preuss (1995) ]i Grimm (1995) afirm` tran]ant c` statul european nu este posibil atât timp cât mai exist` înc` state na\ionale europene. Laitin (1997) merge ]i mai departe. am reprezentat rezultatele transferului gradual al autorit`\ii dinspre statul na\ional spre nivelul european. Din acest motiv. cet`\enia european` nu se mai raporteaz` exclusiv la spa\iul public al statului na\ional: „Euro-polity“ înseamn` deja sfera politic` a institu\iilor europene. Se observ` c`. competen\ele suprana\ionale sunt deja foarte importante.decenii. func\ioneaz` cu ajutorul unor institu\ii politice suprana\ionale. regionale ]i locale. monedei unice ]i politicilor comunitare. Al\ii. Statele na\ionale sunt deja sl`bite de auto-limit`rile succesive ale suveranit`\ii consecutive pie\ei comune. Habermas. Aceast` logic` dicotomic` nu mai este îns` de actualitate. dep`]it` istoric. Pentru a rezista tenta\iei birocratice ]i a nu supradimensiona ]i mai mult un aparat deja înc`rcat. rezultate dintr-o evolu\ie istoric` îndelungat`. definit` prin afinit`\i suprana\ionale. îndeosebi sub forma discursului contestatar ]i a tensiunii dintre cet`\eni ]i institu\iile statului suprana\ional. se bazeaz` pe sufragiul direct ]i universal. 125). astfel încât influen\a statului suprana\ional nu mai poate fi pus` în discu\ie. dar ]i cea a euro-regiunilor. un sistem original de guvernare federal` pe trei nivele. p. cet`\enii europeni sunt organiza\i într-o multitudine de centre de ac\iune civic`. De]i opinia public` nu pare s` fi realizat acest lucru. Democra\ia european`. îndeosebi în contextul extinderii masive din 2004. În pofida rezervelor exprimate de unii anali]ti ]i a caracterului s`u contradictoriu fa\` de statul na\ional. Ceea ce preocup` cel mai mult. încearc` s` identifice primele elemente ale sferei publice europene. de\ine propriile instrumente de protec\ie a drepturilor fundamentale. În acest fel. deseori transfrontalier`. exist` elemente certe care definesc „Euro-polity“ sau spa\iul public european. cet`\enia european` este de fapt o identitate multipl`. este preluat` la nivel suprana\ional. practic. În tabelul 4. unii autori (Milward. 71 . chiar imperfect` ]i atipic`. politicile publice din statele membre sunt deja puternic integrate. este capacitatea statului suprana\ional conceput în anii ’60 de a gestiona un spa\iu uman ]i politic atât de vast. 1995) consider` c` Uniunea European` nu este decât o încercare disperat` de salvare a statului na\ional a c`rei form` de guvernare. nu exist` nici un domeniu al politicilor publice care s` fie gestionat exclusiv de c`tre statul na\ional. dup` independen\a ]i unificarea din 1949. În ciuda aparen\elor. comparând construc\ia statului suprana\ional european cu modelul statului multicultural din India care aplic`. presupune dezbateri ]i exprimarea liber` a diversit`\ii. identitatea european` r`mâne o construc\ie mult mai pu\in solid` decât identit`\ile na\ionale. 1992. preluat dup` Schmitter (1998a. În sfâr]it. A]a cum a demonstrat Meehan (1993).

Rela\iile interna\ionale ]i securitatea extern` 1. Participarea 4. Comunica\iile 8. Agricultur` 3. Cet`\enia 3. Politicile macro-economice II. Condi\iile de munc` 2. 131).E. p. Educa\ia ]i cercetarea 5. Finan\ele ]i creditele 13. dup` spusele lui Schmitter (1998. Competi\ia 11. Diploma\ia ]i apartenen\a la organiza\iile interna\ionale 4. Domeniul socio-cultural 1. 3 = deciziile se iau împreun` (la nivelul U. Circula\ia capitalurilor 4.Tabelul 4. Tratatul de la Maastricht a instaurat. Fa\` de aceast` evolu\ie.E. Rela\iile de munc` III.E. Schimburile ]i împrumuturile externe 14. Integrarea progresiv` a politicilor publice în Europa (1950-2001) 1950 I. Poli\ia ]i ordinea public` IV.E. ]i la nivel na\ional) 4 = cele mai multe decizii se iau la nivelul U. Asisten\a militaro-economic` 3. Domeniul politico-constitu\ional 1. Justi\ia ]i dreptul de proprietate 2. Dezvoltarea regional` 10. capabil`: 72 . Transporturile 6. S`n`tatea 3. Bunuri ]i servicii 2. Energia 7. 5 = toate deciziile se iau la nivelul U. Negocierile comerciale 2. o ordine politic` european` stabil`. problema spa\iului public european apare într-o nou` lumin`. Domeniul economic 1. Industria 12. Taxele ]i impozitele 15. Mediul 9. Fluxul de persoane ]i for\` de munc` 5. Asisten\a social` 4. Ap`rarea 1 1 1 1 1 1 1 1 3 1 2 1 4 1 2 1 5 2 2 2 5 4 4 3 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 1 2 2 3 2 2 1 4 3 2 2 1 1 1 1 1 1 1 2 1 1 2 1 2 3 1 2 1 3 3 1 2 2 2 2 1 3 2 2 3 3 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 1 1 1 2 2 1 2 1 2 2 1 1 1 1 4 4 1 2 2 1 1 2 1 3 2 2 3 3 2 4 4 1 2 3 1 1 2 1 3 2 2 4 3 3 4 4 4 3 2 2 2 3 3 3 2 2 2 2 2 4 4 4 4 3 2 3 3 3 3 3 4 4 3 4 1957 1968 1970 1992 2001 Legend`: 1 = toate deciziile se iau la nivel na\ional 2 = doar unele decizii se iau la nivelul U.

metoda neo-func\ionalist` imaginat` de Jean Monnet a func\ionat foarte bine. serviciilor. De exemplu. comunit`\ilor ]i indivizilor. – s` organizeze alegeri. sau accentuat presiunile asupra institu\iilor europene concepute ca o prelungire suprana\ional` a democra\iei na\ionale. Regula majorit`\ii calificate. – s` r`spund` la presiunile grupurilor de interes. – s` direc\ioneze comportamentul public. • participarea – cet`\enii î]i exprim` drepturile ]i responsabilit`\ile mai ales într-un cadru na\ional. care nu exist` în cazul ONU sau NATO. – s` produc` bunuri publice. – s` genereze venituri. În schimb. incit` statele s` coopereze iar co-decizia legislativ` (acordul necesar între Parlamentul European ]i Consiliul Mini]trilor) oblig` la negocieri permanente. – teritoriul de referin\` în interiorul c`ruia s`-]i exercite autoritatea. – s` rezolve conflicte. – s` încheie acorduri interna\ionale. Pân` în anii ’70. to\i reprezentan\ii na\ionali în institu\iile europene sunt numi\i de guvernele în exerci\iu. – capacitatea unic` a implement`rii directe a propriilor decizii la nivelul grupurilor. Pia\a comun` a coexistat cu politicile na\ionale. – competen\a de a controla fluxul bunurilor. printr-o simbioz` a federalismului cu guvernarea suprana\ional`. indiferent dac` este vorba de societatea civil`. – competen\a clar` a sferei publice. – s` acrediteze ]i s` primeasc` reprezentan\i diplomatici. Aceste atribu\ii ale „Euro-polity“ sunt echivalente cu func\iile ordinii publice într-un stat na\ional. – o identitate puternic` prin care s` exercite domina\ia simbolic` asupra propriilor cet`\eni. – s` încorporeze noi membri. Acest sistem a creat propria guvernare cooperativ`. – s` reglementeze modul de func\ionare a pie\elor. Pe m`sur` îns` ce comunitatea ]i politicile comune s-au extins. – ierarhia stabil` ]i centralizat` a serviciilor publice. Pentru ca un stat membru s` nu decid` totu]i unilateral ]i discre\ionar. capitalului ]i al persoanelor în interiorul propriilor frontiere. – monopolul efectiv asupra mijloacelor legale de coerci\ie. – s` declare chiar r`zboi. – s` aloce fonduri. în interiorul c`reia s` se ia decizii obligatorii pentru to\i. Comisia European` (echivalentul executivului suprana\ional) poate s` ini\ieze legi ]i s` gestioneze punerea în aplicare a legisla\iei europene. de institu\iile publice sau de mass- 73 . dreptul comunitar a instituit un sistem inedit de decizii consensuale. spa\iul public european nu are urm`toarele caracteristici: – localizarea unic` ]i clar definit` a autorit`\ii. de exemplu. – apartenen\a individual` la organiza\iile interna\ionale ]i capacitatea de a semna tratate interna\ionale.– s` ia decizii. dar are limite importante în ce prive]te: • legitimitatea – cu excep\ia membrilor Parlamentului European. dar nu poate s` decid` singur`: aceast` prerogativ` r`mâne la nivelul statelor na\ionale.

par s` nu se deta]eze de obsesia suveranit`\ii na\ionale. a]a cum demonstreaz` Malberg (cf. limitele statului în raport cu cet`\enii. decât de o dezbatere privind principiile sau valorile Uniunii. A]a cum arat` Bobbio (1998). r`spunderea public` – fiind numite. pentru c` nu se bazeaz` pe o democra\ie reprezentativ`. suveranitatea complet` se p`streaz` doar în cazul confedera\iilor. scena public` european` pare mai mult preocupat` de lupta pentru influen\` (ponderea voturilor. nici o federa\ie (ca Germania sau Belgia). func\ioneaz` printr-un stat federal care se substituie statelor componente în exercitarea anumitor func\ii (ap`rarea. b) Pe de alt` parte. atât membrii vechi cât ]i noii sosi\i. federa\ia. Herzog. Uniunea European` nu este nici confedera\ie (ca Elve\ia). care sunt capabile s` emit` un drept aplicabil în fiecare stat component. 2002. – existen\a unui drept na\ional instrumentalizat de un aparat juridic intern. dialog ]i c`utare a consensului. diferit` de cadrul na\ional de referin\`. Sistemul de decizie intern` ]i repartizarea puterii pe baza principiilor generice ale subsidiarit`\ii ]i propor\ionalit`\ii fac necesar un permanent proces de negociere. atât cei mari cât ]i cei mici. cet`\enia r`mânând un atribut al apartenen\ei na\ionale. nici Comisia ]i nici Consiliul nu sunt obligate s` r`spund` direct în fa\a cet`\enilor. orice suveranitate na\ional` este limitat` de factori interni (de exemplu. nici costurile ]i nici sinuozit`\ile nu sunt nejustificate. din acest punct de vedere. politica extern`. p. num`rul de locuri în Parlament. inutile ]i ineficace. a]a cum este Constitu\ia. De altfel. în schimb. negocierile 74 . decid asupra competen\elor pe care le p`streaz` la nivel na\ional. unde guvernarea se exercit` de reprezentan\i direc\i ai fiec`ruia din guvernele membre. prin raportare la ra\ionalitatea ]i simplitatea aparent` a cadrului na\ional. beneficiaz` de propria legitimitate (rezultat` din alegeri) ]i de propriul buget. nici Tratatele Uniunii. Din exterior. dezbaterile privind democra\ia european` vor avansa în func\ie de solu\iile la urm`toarele dou` chestiuni fundamentale: a) Pe de o parte. Uniunea European` nu a reu]it s` creeze aceast` unitate legislativ`: „legile“ unionale sunt de fapt „directive“ pe care fiecare stat le „transpune“ în spa\iul na\ional sau „reglement`ri“ cu aplica\ie direct`. datorit` obliga\iei de a respecta drepturile omului) sau factorii externi (de exemplu. Aceast` dependen\` de cadrul statului na\ional este îns` anacronic`. „Euro-polity“ ofer` înc` pu\ine oportunit`\i de participare civic`.• media. aceste procese par rebarbative. Dac` privim retrospectiv la crizele de cre]tere ]i evolu\ie ale Uniunii (primirea Marii Britanii. moneda). conform c`reia suveranitatea na\ional` comport`: – referin\a la un text juridic fondator. statele na\ionale sunt cele care. în fond. spre deosebire de federa\ii. este vorba de rela\ia dintre suveranitatea na\ional` ]i principiul federal. F`r` excep\ie. accesul la subsidiile comunitare). dreptul constitu\ional modern a introdus deja o abordare mai nuan\at`. 68). În continuare. fa\` de amploarea misiunii asumate (crearea unui nou tip de societate democratic`). limitarea ac\iunii externe a unui stat datorit` intereselor sau exigen\elor altor state). A]a cum se prezint` lucrurile în prezent. – democra\ia reprezentativ`. – capacitatea de a decide asupra propriilor competen\e. nici Tratatul constitu\ional nu sunt incompatibile cu constitu\iile na\ionale. democra\ia european` este o construc\ie inedit`. În realitate.

geometrie variabil` etc. ci s-a ob\inut prin consens ]i liber consim\`mânt. În acest sens. Schmitter (1998b) încearc` s` impulsioneze reflec\ia asupra acestei chestiuni printr-o analiz` conceptual` care se deta]eaz` de cadrul neo-func\ionalist al p`rin\ilor Uniunii (Schuman. institu\ionalizarea euro-cet`\eniei. ireductibile la referen\ialul nostru istoric. dup` Schmitter. atribute fundamentale ale oric`rui spa\iu public. am realizat un astfel de glosar. mi]c`rile sociale. care poate fi util studen\ilor care vor s` aprofundeze chestiunea terminologiei. noi referin\e. astfel încât s-au creat. Întro lucrare anterioar` (Bîrzea. ONG-urile. respectiv prin guvernele statelor na\ionale (este metoda interguvernamental` care a prevalat pân` la Actul Unic European. Geneza democra\iei europene nu trebuie s` se fondeze neap`rat pe structurile na\ionale. Constitu\ia). moneda unic`. ceea ce înseamn` altceva decât o simpl` propensiune comunitar` a democra\iei na\ionale. adaptat condi\iilor societ`\ii române]ti. subsidiaritate. Spa\iul politic („polity“) s-a format prin rela\iile dintre autorit`\ile publice ]i diversele forme de reprezentare teritorial` ]i/sau func\ional` a cet`\enilor. Schmitter crede c` putem avansa doar dac` imagin`m scheme noi. Spaak). Guvernan\ii ]i guverna\ii î]i m`resc capacitatea de comunicare ]i interac\iune doar în m`sura în care centrele de autoritate se disperseaz` prin dou` forme de configura\ie politic`: teritorial` ]i func\ional`. prin prevalen\a intereselor transna\ionale ]i formarea unui spa\iu public transteritorial. Monnet. Este posibil. observ`m c` procesul a fost dramatic. drept comunitar. (1998. În doar jum`tate de secol s-a reu]it nu doar reconcilierea. • printr-o abordare comunitar`. efect „spill-over“ (angrenaj). care deta]eaz` reprezentarea func\ional` de reprezentarea teritorial`. Gondrand (1991) a elaborat în acest sens un dic\ionar al noului limbaj politic european cu peste 1000 de intr`ri. a]a cum sus\ine Marks et al. p. ca „Euro-polity“ s` porneasc` de la propria sa logic`.cu euro-scepticii. Aceast` interac\iune dintre decizie ]i participan\i („stakeholders“) face posibil` atât autoritatea cât ]i responsabilitatea public` („accountability“). Vechile repere terminologice ale democra\iilor na\ionale nu mai corespundeau democra\iei europene. Spre deosebire de încerc`rile anterioare. Acest proces nu a rezultat din cuceriri militare sau anex`ri teritoriale. 10. chiar dac` Uniunea European` este rezultatul unui transfer limitat de prerogative dinspre statul na\ional spre structurile suprana\ionale. a]a cum sunt partidele politice. Limbajul politic a sesizat foarte bine aceast` evolu\ie. integrarea economic` ]i financiar`. VII). în care obiectivele integr`rii s-au realizat mai ales prin intermediul reprezent`rii teritoriale. Schmitter face apel la patru tipuri ideale pe care le angreneaz` sub forma din fig. uneori artificial ]i incomprehensibil (vezi ceea ce se desemneaz` de obicei prin „comitologie“. într-un demers istoric f`r` precedent. Adenauer. În ce prive]te formarea „Euro-polity“. majoritate calificat`. care construiau spa\iul public european pornind de la experien\a cunoscut` a form`rii statelor na\ionale sau de la modelele de integrare regional`. respectiv comitetele. propor\ionalitate. Iat` câteva exemple: acquis comunitar. grupurile de interes. De Gasperi. exist` dou` variante posibile: • prin strategia neo-func\ionalist` ini\ial` a lui Jean Monnet. 75 . 1986). dar extrem de dinamic. dar s-au pus bazele unei noi entit`\i suprana\ionale. comisiile ]i structurile birocra\iei europene). El pleac` de la premisa c` politicile publice se legitimeaz` în primul rând prin reprezentativitate. trecerea de la Comunitate la Uniune. co-decizie. 2001).

Uniunea se bazeaz` pe un amestec al metodei interguvernamentale (rela\ii între state na\ionale suverane) cu metoda comunitar` (politici comune reglementate prin dreptul comunitar). 10. Confederatio este astfel constituit` încât s` protejeze unit`\ile fa\` de domina\ia central`. Din punct de vedere istoric. Consortio este o platform` de cooperare între entit`\i autonome. schimburile comerciale. care se pot oricând retrage din comunitatea politic`. prima organiza\ie cu voca\ie european`. provincie) poate negocia termenii afilierii la confedera\ie dar. Caracteristicile teritoriale sunt p`strate dar se asigur` o ac\iune consensual` într-un cadru func\ional bine delimitat. singurele experien\e fiind Confedera\ia Helvetic` (1291-1848). Solu\ia. respectiv: • Stato/federatio corespunde modelului de guvernare existent în Germania („Politikverflechtung“) ]i Elve\ia („federalismul cooperativ“). unde unit`\ile subna\ionale ]i na\ionale au propria identitate în interiorul unei ierarhii a autorit`\ii. odat` consim\it`.Fig. Aranjamentele func\ionale sunt clar definite ]i au limite precise astfel încât s` nu îngr`deasc` suveranitatea statelor componente. Fiecare entitate participant` (stat. 10. SUA (1781-1789). Aceast` localizare teritorial` strict` (delimit`ri clare ale unit`\ilor ]i ale federa\iei) coincide cu o specializare func\ional` bine determinat`. apartenen\a impune reguli comune privind moneda. Ca exemplu. poate fi într-unul din modelele identificate în fig. se citeaz` Comisia Superioar` a Naviga\iei pe Rin (1816). • • 76 . altminteri. |`rile de Jos (1581-1795). confedera\ia a fost o structur` destul de fragil`. securitatea colectiv`. dup` Schmitter. „Concertul European“ (1823-1914) sau aranjamentele bilaterale speciale între SUA ]i Canada. Apartenen\a la aceast` structur` este destul de solid` pentru c`. canton. printr-o alocare fix` a competen\elor la fiecare nivel (federal ]i subfederal). Germania (1815-1866) ]i Iugoslavia (1980-1991). protec\ia mediului. Formarea spa\iului public european Caracteristici teritoriale Variabil Tangen\ial Egalitar Diferen\iat Reversibil Variabil Caracteristici func\ionale Dispersat Partajat Suprapus Stabilizat Cumulativ Separat Coincident Confederatio Stato/Federatio Condominio Consortio Stabilizat Contiguu Ierarhic Identic Ireversibil În prezent. separarea ar fi foarte costisitoare. Provoc`rile ap`rute în urma extinderii progresive ]i presiunile rezultate din globalizare au perturbat acest echilibru. între Suedia ]i Norvegia etc.

format îns` din reprezentan\i desemna\i ai guvernelor na\ionale (mini]trii de externe). Acest sistem a fost creat pentru a rezolva doar anumite probleme ]i nu este la fel de polivalent ]i adaptabil ca sistemele na\ionale de guvernare. func\ionalitate) se dovede]te astfel util` doar pentru analiza politic`. De atunci. nu ]i pentru decizia privind viitorul democra\iei europene. Parlamentul le avizeaz` iar Consiliul le adopt`. Func\ia legislativ` revenea Consiliului Mini]trilor. f`r` prefigurarea clar` a produsului. dar au marcat un progres evident. Tratatul de la Roma (1957) stipula o separare simpl` a puterilor. ci este produsul negocierilor dure între parteneri înc` puternic acro]a\i egoismelor ]i identit`\ilor na\ionale. democra\ia european` trebuie s` \in` cont de sistemul decizional actual. 1995. Exemplul potrivit ar fi cel al „Europei cu mai multe viteze“ sau al Europei cu mai multe institu\ii regionale ac\ionând autonom. solu\ia nu poate veni dintr-o construc\ie de modele sau tipuri ideale. 2001). 1998. a]a imperfect cum pare multora. dup` modelul statului na\ional: Comisia ini\iaz` propuneri legislative. a devenit din ce în ce mai clar faptul c` democra\ia european` are propriile institu\ii ]i propriul sistem de guvernare. Noua democra\ie european` nu este deductibil` dintr-un model conceptual imaginat în mediile academice. vulnerabil atât în ce prive]te legitimitatea ]i reprezentarea. Sistemul decizional Inevitabil.• Condominio este cel mai pu\in adecvat construc\iei politice europene pentru c` presupune varia\ii interne atât ale atributelor teritoriale cât ]i ale caracteristicilor func\ionale. s-au adus corec\ii ]i s-au încercat metode care s` contracareze ceea ce Majone (1998) a desemnat prin „deficitul democratic“ al Uniunii Europene. ci din efortul comun al guvernan\ilor ]i guverna\ilor de a g`si solu\ii viabile unor probleme politice reale. care nu era nici instan\` executiv` (func\ie de\inut` de Comisie) ]i nici organism legislativ. Democra\ia politic` ]i cet`\enia european` au ap`rut ca obiective realizabile abia dup` ce pia\a comun` ]i procesul integr`rii au devenit o certitudine (prin Actul Unic European. C` ne convine sau nu. Aderarea de noi membri ]i l`rgirea ariei de cuprindere a politicilor comunitare nu fac decât s` pun` în eviden\` limitele sistemului actual de guvernare. Bromley. Limita comun` a acestor patru modele const` în focalizarea pe procese. 2. Toate presupun un anumit grad de integrare. Ca ]i în cazul altor încerc`ri ale anali]tilor politici (Meyer. Veriga slab` a acestei ecua\ii era Parlamentul. Schema bipolar` a lui Schmitter (teritorialitate vs. dar nu reu]esc s` fie mai precise în ce prive]te configura\ia democra\iei europene. Pe parcursul evolu\iei care a urmat. 1986). sistemul decizional al Uniunii Europene este rezultatul unui proces istoric. Aceste formule conduc îns` la suprapuneri ]i paralelisme. Aceste negocieri au fost dintotdeauna anevoioase. cât ]i în raport cu r`spunderea public`. Scharpf. 77 . la fel de limitative. care ar favoriza mai mult interesele divergente decât ac\iunea concertat`.

Ea distinge astfel patru metode: a) Metoda parteneriatului Aceast` metod` avea în centrul s`u tandemul Comisie-Consiliu.Fig. Echilibrul era relativ u]or de ob\inut. Monnet nici nu-]i propusese s` realizeze o democra\ie suprana\ional` (obiectiv ap`rut de-abia la sfâr]itul anilor ’80). Metoda parteneriatului a lui Monnet COMISIE CONSILIU decizii colective Curtea Europeană de Justiţie elitele socioeconomice guvernele statelor membre politici naţionale convergente Wallace (1998b) a analizat sistemul decizional al U. în deplin` discre\ie) decât ac\iunii democratice propriu-zise. dat fiind num`rul redus de \`ri membre.E. 12. Parlamentul jucând doar un rol simbolic (de eventual` mediere între cei doi poli). într-o perspectiv` istoric`. f`r` o participare popular` propriu-zis`. respectiv Comisia ]i Consiliul. Metoda negocierii a lui De Gaulle decizii negociate CONSILIUL COMISIA Stat 1 Stat 2 Stat 3 Stat n parlamentele naţionale elitele socio-economice 78 . ci doar s` sus\in` reconcilierea postbelic` printr-un sistem asem`n`tor mai mult diploma\iei (negocieri între tehnocra\i. Ea func\iona prin consensul ob\inut prin negociere între cele dou` for\e. El se baza îns` pe efortul unor elite. Fig. De fapt. 11.

negociatorii na\ionali au devenit mai importan\i decât func\ionarii europeni. sau metoda lui De Gaulle). Ca urmare. S-au stabilit astfel consilii specializate. cele dou` au intrat în competi\ie. Ca urmare a pozi\iei lui De Gaulle. negocierile aveau loc preponderent între statele membre. Începând cu Tratatul de la Maastricht (1992). dar ]i la nivelurile meso ]i micro. prin grupuri transna\ionale de exper\i. prin combinarea metodei parteneriatului cu metoda co-op\iunii) cu abordarea interguvernamental` (politica extern` ]i de securitate sau pilonul II. Comisia s-a organizat pe direc\ii generale (cunoscutele DG) corespunz`toare domeniilor politicilor publice acoperite de structurile Consiliului. Aceast` duplicitate se men\ine ]i ast`zi (vezi fig. negocierile s-au realizat nu numai la nivelul macro (Consiliul). formatori de opinie sau parteneri sociali. Ea constituie punctul nodal al dezbaterilor privind reforma institu\iilor U. ECOFIN este Consiliul Mini]trilor de Finan\e). Uniunea devine posibil` prin conlucrarea abord`rii comunitare (politicile comune sau pilonul I care func\ioneaz` pe baza dreptului comunitar. inclusiv integrarea politic`. Coordonarea intern` a fost tot mai dificil` ]i. Comisia a început s`-]i dezvolte rela\ii strategice cu diverse grupuri de interes ]i s`-]i creeze chiar structuri proprii de consultan\` (de exemplu. Comitetul Reprezentan\ilor Permanen\i sau COREPER). ambele reglementate în baza dreptului interna\ional. Inevitabil. Este perioada Delors. care acorda un rol mai mare statelor na\ionale (implicit ]i Consiliului.E. aceast` metod` revine la parteneriatul Consiliu-Comisie (metoda Monnet). vechiul consens dintre cre]tin-democra\i ]i social-democra\i a disp`rut.b) Metoda negocierii Prin metoda parteneriatului. astfel încât s` r`spund` diverselor interese ]i priorit`\i ale statelor membre. prin „criza de la Luxemburg“ (boicotarea Consiliului de c`tre Fran\a. la care se adaug` peste 150 de grupuri de lucru formate din exper\i na\ionali. A]a cum se observ` din fig. Consiliul ]i-a creat un sistem de comitete ]i grupuri de lucru (de exemplu. unde predomin` metoda negocierii între state suverane. Ca s` fac` fa\` presiunilor care se exercitau asupra sa. Comitetul Economic ]i Social. politica intern` ]i justi\ia sau pilonul III. unde particip` mini]trii de resort (de exemplu. c) Metoda co-op\iunii În esen\`. În acest fel. s-a ajuns la „compromisul de la Luxemburg“. Comisia având un rol secundar. ceea ce a permis venirea la putere a unor guverne neo-liberale ]i sl`birea statelor ca autoritate politic`. p`strând totu]i sistemul de negociere cu statele membre introdus de De Gaulle. 14). 79 . lucru devenit public în 1965. în mod direct. Comisia primise practic aceea]i pondere ca ]i Consiliul. au ap`rut probleme în asigurarea r`spunderii publice: dat fiind faptul c` în acest sistem stufos ]i complicat este greu de localizat cine ce a decis. 12. în semn de opozi\ie fa\` de clauza care obliga un stat membru s` se supun` votului majoritar). care a marcat trecerea de la Comunitate la Uniunea European` (prin Actul Unic European) ]i asumarea de noi obiective strategice. mai grav. Comitetul Regiunilor). care le reprezint`). Politicile europene au devenit extrem de segmentate. a devenit la fel de dificil de ]tiut cine r`spunde de deciziile respective. ]i este sursa multor reticen\e pentru c` vizeaz` direct dou` din chestiunile-cheie ale integr`rii: limitele suveranit`\ii na\ionale ]i statul suprana\ional. La rândul s`u. Contextul politic european a favorizat aceast` schimbare: începând cu anii ’80.

Primul pas a fost renun\area la metoda gaullist` a deciziei prin unanimitate (care d`dea importan\` votului fiec`rei \`ri) în favoarea deciziei prin consens (Tratatul de la Maastricht. 14. politica mediului. 13. dup` cele din 2004 (Europa celor 25). mai ales. Fig. politica regională. Metoda co-op\iunii elitele socio-economice şi grupurile de interes CONSILIUL COMISIA Statul 1 Statul 2 Statul n Parlamentele naţionale Parlamentul European Autorităţile regionale d) Metoda consensual` Dup` extinderile din anii ’70-’80 ]i.Fig. politica de protecţie a consumatorului) Metoda co-opţiunii Pilonul II: politica externă şi securitatea Pilonul III: politica internă şi justiţia Metoda De Gaulle (varianta forte) Metoda De Gaulle (varianta slabă) Statele membre Metoda Monnet Comisia. piaţa comună. politica socială. Parlamentul guvernanţa colectivă parteneriatul Consiliul European negociere negociere concertare 80 . Consiliul. 1992). democra\ia intern` a U. politica agricolă comună. a suferit modific`ri importante. Guvernan\a european` (conform Tratatului de la Maastricht) UNIUNEA EUROPEANĂ Pilonul I: domeniul comunitar (Comunitatea Europeană.E.

prin Tratatul de la Nisa (2000). Comisia face propuneri (de exemplu.E. în care Comisia ini\iaz` texte legislative iar Parlamentul. concurenţa etc.E. Autoritate politică (şefii statelor) Consiliul European (orientări generale) Executiv Comisia Europeană (propuneri) Organisme consultative Comitetul Economic şi Social (aviz) Comitetul Regiunilor (aviz) Legislativ Parlamentul European (aviz şi co-decizii) Consiliul Miniştrilor (decizii) Executiv şi decizie operaţională Comisia Europeană (decizii privind execuţia. În prezent. 15. În interiorul acestui sistem. se prezint` sub forma organigramei din fig. Acest sistem încurajeaz` negocierile ]i c`utarea consensului. introdus` prin Tratatul de la Roma (1957).E. se introduce criteriul demografic). dup` ce ob\ine avizul Parlamentului. poate propune amendamente sau o poate adopta prin majoritate simpl` (peste 50% din voturi). 15. are mai multe op\iuni în afar` de simplul aviz: poate respinge propunerea. Sistemul institu\ional al U. bugetul. ini\iative legislative) pe care le transmite Consiliului (mini]trii de externe. Asentimentul presupune dreptul de veto al Parlamentului (introdus prin Tratatul de la Maastricht) în probleme de maxim` importan\` cum sunt drepturile cet`\enilor. acordurile de asociere a noi membri. dar acord` o importan\` sporit` \`rilor mari (pentru prima dat`. sunt posibile urm`toarele tipuri de decizii (instan\ele decizionale sunt ha]urate): Fig. reprezentând minimum 65% din popula\ia \`rilor U. sistemul institu\ional al U. înainte de aprobarea de c`tre Consiliu. fondurile structurale.) Organisme de control Curtea Europeană de Conturi (control financiar) Curtea Europeană de Justiţie (control juridic) • • • Consultarea este procedura ini\ial`. a sistemului dublei majorit`\i: deciziile se iau pe baza a peste 55% din voturile statelor membre. reprezentând guvernele statelor membre) care decide. func\ionarea B`ncii Centrale Europene. Cooperarea se bazeaz` pe un circuit reversibil. 81 .Al doilea pas a fost renun\area la dreptul de veto al statelor membre ]i introducerea.

Co-decizia a fost introdus` prin Tratatul de la Amsterdam (1997) ]i face din Parlament o co-instan\` legislativ` (al`turi de Consiliul Mini]trilor). Acest rol este limitat la situa\iile de co-decizie (pentru anumite texte legislative) ]i acord` Parlamentului aceea]i putere ca ]i Consiliului.

Uniunea European` este un spa\iu de reguli unde nu exist` o ierarhie a normelor (Tratatul constitu\ional nu are for\a juridic` a textelor constitu\ionale na\ionale). Spre deosebire de dreptul na\ional, care este unitar ]i obligatoriu, dreptul comunitar este un drept de integrare ]i se aplic` doar politicilor ]i prerogativelor transferate în gestiunea Comisiei Europene. Dreptul comunitar comport` patru tipuri de instrumente juridice: • reglementarea are efect general, este obligatorie în toate elementele sale ]i direct aplicabil` în toate statele membre; • directiva comunitar` este o lege-cadru care oblig` statele membre în privin\a rezultatelor, nu ]i a mijloacelor sau c`ilor de realizare; • decizia este obligatorie, îns` nu se adreseaz` decât persoanelor/companiilor ]i statelor membre, luate individual; • recomand`rile, avizele ]i rezolu\iile Consiliului Mini]trilor nu au o valoare constrâng`toare. Adoptarea Constitu\iei Europene va avea drept consecin\` înt`rirea Uniunii ]i transformarea sa în organiza\ie politic` cu propria personalitate juridic`. În prezent, statutul s`u juridic este confuz, datorit` ezit`rii între cooperare ]i integrare, între dreptul interguvernamental ]i dreptul comunitar (vezi compara\ia celor dou` în tabelul 5, preluat dup` Moreau Defarges, 2002, p. 44). În cadrul cooper`rii interguvernamentale, decizia este consecin\a compromisului între state suverane ]i nu are efecte juridice propriu-zise. Prin integrare, statul na\ional nu va fi decât un actor în cadrul uneia dintre institu\iile europene (Consiliul) ]i va pierde monopolul execu\iei ]i al legitimit`\ii. În plus, statele vor fi angrenate într-un dispozitiv juridic care le va obliga s` respecte deciziile comunitare. De fapt, aici este ]i miza real` a Constitu\iei Europene: este simbolul s`u de instrument juridic al supra-statului european, care va marca sfâr]itul suprema\iei statelor na\ionale.
Tabelul 5. Diferen\ele dintre integrare ]i cooperarea interguvernamental` Integrarea Domenii libera circula\ie, concuren\a Cooperarea interguvernamental` politica extern` poli\ia justi\ia Organizare transfer de competen\e dinspre statele membre c`tre Comunitate (organism cu personalitate juridic`) mecanism integrat: Comisia propune, se adopt` prin co-decizie între Consiliu (prin votul cu majoritate calificat`) ]i Parlamentul European de c`tre Comisie ]i/sau statele membre, sub controlul institu\iilor comunitare dubl`: în cadrul statelor ]i al instan\elor comune competen\ele r`mân la nivelul statelor membre simpl` concertare între reprezentan\ii statelor membre consens între statele membre. Eventual, votarea m`surilor de aplicare

Luarea deciziei

Execu\ia Legitimitatea

de c`tre statele membre la nivelul statelor

Analiza dispozitivului institu\ional ]i a sistemului decizional al U.E. ne conduce la câteva concluzii semnificative pentru contextul cet`\eniei europene: • democra\ia intern` a U.E. s-a constituit ini\ial printr-o prelungire suprana\ional` a configura\iei statului na\ional;

82

aceast` proiec\ie suprana\ional` s-a f`cut printr-o abatere de la standardele democra\iei, în primul rând reprezentativitatea direct`, r`spunderea public` ]i separarea puterilor; l`rgirea progresiv` a U.E. a creat noi presiuni asupra sistemului decizional ]i a institu\iilor europene, care au recurs la reforme interne; chiar dac` democra\ia european` nu a fost un obiectiv ini\ial, prioritatea fiind reconcilierea postbelic` ]i integrarea economic`, Uniunea a dovedit capacit`\i de autoreglare ]i adapt`ri progresive, ceea ce a dus la rezultate notabile pe calea democra\iei suprana\ionale: emergen\a spa\iului public european, recursul la decizia consensual` ]i votul cu dubl` majoritate, co-decizia Consiliu-Parlament, extinderea guvernan\ei ]i a structurilor consultative, euro-cet`\enia.

3. Guvernan\a european`: regim, federa\ie sau stat suprana\ional?
Uniunea European`, în mod cert, nu este un guvern. Chiar dac` se pot face unele apropieri între competen\ele Comisiei ]i cele ale executivului într-un stat na\ional (de exemplu, ini\iativa legislativ`, gestiunea unui buget, specializarea pe domenii de activitate), nici comisarii ]i nici direc\iile generale nu au atribu\iile unor ministere: nu au în sarcin` elaborarea politicilor publice, controlul execu\iei, rela\ia direct` cu cet`\enii sau cooperarea interna\ional`. Din acest motiv, unii autori (Buchen, 1993; Scott, 1995; Wallace, 2003) au identificat înc` un paradox al democra\iei europene: Uniunea este guvernat` f`r` s` mai fie nevoie de un guvern. Intervine îns` aici un joc de cuvinte ]i apar unele nuan\e terminologice greu de surprins în limba român`: este distinc\ia dintre guvern („government“) ]i guvernan\` („governance“). Primul se refer` la o ordine ierarhic` ]i o repartizare centralizat` a autorit`\ii publice. Puterea este strict localizat` ]i concentrat` în anumite institu\ii, organizate dup` principiul birocra\iei. Guvernan\a8, în schimb, comport` re\ele interactive ]i dispersarea autorit`\ii publice, în care decizia se ia prin negociere ]i implicarea unei multitudini de centre specializate. Interven\ia central` pe baz` de autoritate (politic`, economic`, ideologic` sau organiza\ional`) este înlocuit` prin parteneriate interorganiza\ionale ]i o abordare „incremental`“ a lu`rii de decizii. Puterea revine unor structuri mixte cum sunt „parteneriatele sociale“ (guvern-patronatsindicate), „complexul profesional-birocratic“ (func\ionari-exper\i), „parteneriatul civic“ (autoritate public`-societatea civil`) sau „parteneriatul public-privat“ (stat-firme particulare). De fapt, îns`]i ideea de organiza\ie non-guvernamental` sau modelul sub-guvernamental (care acord` prioritate proceselor locale ]i interac\iunii între actorii din teren) introdus de sociologia american` sub termenul de „policy network“ (Jordan ]i Schubert, 1992), nu sunt decât forme concrete de „governance“, în sensul de alternativ` la guvern ]i la ac\iunea sa administrativ-birocratic`. În Europa, Rhodes (2003, p. 36–37) a definit „re\elele de politici publice“ („policy networks“) ca un consor\iu temporar de organiza\ii interesate s`-]i utilizeze în comun resursele pentru a ob\ine beneficii reciproce. Aceste re\ele ac\ioneaz` în sfera public` ]i, în consecin\`, sunt supuse obliga\iei de a asigura transparen\a ]i controlul cet`\enesc (este ceea ce le deosebe]te de organiza\iile mafiote, de exemplu).

8 „Dic\ionarul explicativ al limbii române” nu con\ine acest termen. Este un neologism foarte recent, folosit doar de speciali]tii în ]tiin\ele sociale ]i politice, chiar dac` limbajul curent nu l-a adoptat înc`. Vom folosi ]i noi acest termen, cu precau\ia de rigoare.

83

În func\ie de gradul lor de integrare, Rhodes define]te cinci tipuri de „policy networks“: comunit`\ile teritoriale implic` un înalt grad de coeziune, sunt stabile ]i centrate pe interesele majore ale unei unit`\i teritoriale (de exemplu, s`n`tatea public` într-un jude\); în acest exemplu, este vorba de interdependen\a serviciilor publice teritoriale care au competen\e (fie ]i indirecte) în gestionarea st`rii de s`n`tate a popula\iei din jude\ul respectiv: serviciile de igien` public`, spitalele, direc\iile sanitare, oficiile de asisten\` social`, centrele pentru persoane cu nevoi speciale etc; re\elele profesionale se bazeaz` pe interesele particulare ale unui grup de exper\i (de exemplu, profesorii) pe care le promoveaz` în raport cu institu\iile statului sau alte grupuri profesionale; ele pot func\iona sub forma unei re\ele ad-hoc, a unui grup de presiune sau ONG; re\elele interguvernamentale cuprind to\i reprezentan\ii autorit`\ilor locale (de exemplu, consiliile locale, institu\iile ordinii publice, serviciile de protec\ie social`, direc\iile for\ei de munc`, institu\iile culturale etc.); re\elele de produc\ie se caracterizeaz` prin prevalen\a intereselor economice ]i cooperarea patronatului ]i a sectorului privat cu autorit`\ile publice; un exemplu este participarea patronatului la analiza nevoilor locale de formare sau la sus\inerea unui proiect de dezvoltare comunitar`; re\elele tematice sunt foarte diverse, ele fiind deschise tuturor partenerilor institu\ionali interesa\i de un domeniu sau de o problem` specific` a politicilor publice (de exemplu, finan\area înv`\`mântului, protec\ia mediului, organizarea unui festival sau a altui eveniment cultural).

Ca ]i al\i termeni larg folosi\i în ]tiin\ele sociale ]i politice (de exemplu, echitate, societate civil`, calitate, mentalitate), cuvântul „governance“ (fr. „gouvernance“) nu beneficiaz` de un consens terminologic. El a fost introdus în rela\iile interna\ionale pentru a desemna aceea împrejurare consecutiv` globaliz`rii când este posibil s` se guverneze f`r` guverne, de exemplu, prin intermediul re\elelor transna\ionale (Rosenau ]i Czempiel, 1992). Al\ii îl reduc la activitatea opera\ional` a guvernelor (Nugent, 1999), în\elegând prin aceasta c` guvernele r`mân pivotul politicilor publice dar coopereaz` ]i cu al\i actori sociali. Al\ii, în schimb, precum March ]i Olsen (1995, p. 6) introduc o interpretare mult extins`, dup` care „guvernan\a este contextul în care se produce ac\iunea cet`\enilor ]i a oficialilor, în care se implementeaz` politicile ]i unde se exprim` identit`\ile ]i institu\iile societ`\ii civile“. Guvernan\a („governance“) nu este deci spa\iul public dominat de ac\iunea guvernului, ci un cadru opera\ional unde politicile publice sunt sus\inute de diver]i actori. Centrul aten\iei nu mai este implementarea administrativ`, ci ac\iunea politic` în cadrul unui spa\iu public determinat.

Aceste diferen\e sunt clar sintetizate de Stoker (1998, p.20): „Guvernul se refer` la institu\iile oficiale ale statului ]i la puterea coercitiv` legitim` asupra c`reia au monopolul. Guvernul se caracterizeaz` prin capacitatea de a lua decizii ]i prin puterea de a le aplica. Cuvântul «guvern» se aplic` în special proceselor formale ]i institu\ionale care, la nivelul statului na\ional, au ca scop s` asigure men\inerea ordinii publice ]i facilitarea ac\iunii colective.“ „Guvernan\a vizeaz`, în ultim` analiz`, tot crearea condi\iilor puterii organizate ]i ale ac\iunii colective. Rezultatele guvernan\ei nu sunt deci diferite de cele ale guvernului. Diferen\ele rezult` mai ales din metodele utilizate. Guvernan\a se refer` la elaborarea

84

c` implementarea „acquis“-urilor în \`rile membre s-a f`cut pân` în prezent cu participarea redus` a parlamentelor ]i a partidelor politice na\ionale. referitor la puterea excesiv` a executivului în cadrul „statului unitar“ (descris de literatura britanic` prin „modelul Westminster“). tind s` se estompeze. se pot aplica democra\iei europene. ci comport` activitatea politic` concertat` a diverselor for\e care se manifest` pe arena public`. • implicarea re\elelor de actori autonomi. 12). pentru a func\iona. Cu alte cuvinte. guvernan\a pune în discu\ie îns`]i actualitatea statului unitar. interac\iunea dintre stat ]i societate. printr-un nou echilibru între stat ]i ONG-uri. Aceasta implic` parteneriate ]i consor\ii.22). guvernul (sistemul de institu\ii oficiale ale statului na\ional) ]i ac\iunea sa (guvernarea) presupun exercitarea legal` a puterii. precum ]i în interiorul fiec`ruia din acestea. astfel încât departaj`rile dintre sectorul public. Stoker propune cinci principii ale guvernan\ei care. 2001. este similar cu un joc cu reguli. Pentru a contracara concentrarea puterii la nivelul guvernului central. prin puteri considerabile acordate Consiliului Mini]trilor ]i responsabilitate ministerial` direct`. Din aceast` trecere în revist`. p. p. p. ci rezult` din interac\iunea unui mare num`r de participan\i care se influen\eaz` reciproc. negocieri colective. rolurilor ]i atribu\iilor. Dup` Stoker (1998. re\inem unele consecin\e interesante pentru contextul nostru: importan\a dat` institu\iilor politice (Pierre ]i Peters. sfera privat` ]i activit`\ile voluntare devin irelevante. 55). Acest sistem. • autonomia fa\` de stat. • emergen\a re\elelor de parteneriat. în care echilibrul de for\e se schimb` continuu. p. Acestea sunt: • implicarea institu\iilor ]i a actorilor care nu apar\in de sfera guvernului. prin extrapolare. • dinamica permanent` a interac\iunilor. 53). Într-o versiune succint`. p. dar ]i r`spundere public` în comun. de exemplu) este superioar` ]i asimetric` în 85 . puterea reprezentan\ilor executivului în institu\iile europene (Consiliul.structurilor de guvernare prin care frontierele dintre sectorul public ]i sectorul privat. negocieri. Nu întâmpl`tor. • responsabilizarea societ`\ii civile. nu fa\` de stat. • interdependen\a institu\iilor participante la ac\iunea colectiv`. Esen\a guvernan\ei este c` ea privilegiaz` mecanismele de guvernare care. dintre sfera public` ]i cea privat`. 23) rezum` astfel atributele guvernan\ei ca alternativ` la ac\iunea guvernelor na\ionale: • interdependen\a organiza\iilor. Guvernan\a nu se reduce la ac\iunea de implementare a politicilor publice de c`tre guverne ]i structurile lor subordonate.“ Cu alte cuvinte. pe când guvernan\a const` într-un sistem participativ ]i deliberativ. Rhodes (2003. interac\iunea orizontal` a actorilor sociali (Mayntz. p. în sensul c` re\elele sunt responsabile fa\` de cet`\eni ]i proprii participan\i („stakeholders“). p. unde ordinea nu mai este impus` de sus în jos. 2002. 7-8). parteneriatul public-privat (Héritier. ceea ce presupune schimburi permanente. negocierea colectiv` a deciziilor (Schmitter. • gestionarea ac\iunii colective f`r` interven\ia obligatorie a autorit`\ii statului. rolul consor\iilor ]i al grup`rilor pe baz` de interese (Armstrong ]i Bulmer. dezvoltarea de proiecte convergente. nu au nevoie de autoritate ]i de sanc\iunile date de puterea public`. reprezentat de „modelul Westminster“ ]i caracterizat prin suveranitatea Parlamentului. 2000. 1998. bazat pe premisa unui centru unic de putere. nu mai reflect` complexitatea societ`\ilor europene. 1998. guvernan\a dep`]e]te limitele guvernului. Este interesant de notat. unde nucleele de influen\` sunt difuze ]i multiple. integrarea european` s-a realizat preponderent prin decizii ale executivului. 185).

3): Pe de o parte. format` din guverne na\ionale ]i state teritorializate. Mayntz. • implementarea „noului sistem de management public“ („new public management“). aceste dezbateri s-au coagulat în jurul a doi poli conceptuali (Wallace.. 2003. inspirat de modelul federalist.E. Aceste noi repere au atras aten\ia speciali]tilor care se ocup` de viitorul democra\iei europene. „Unitatea de prospectiv`“ a Comisiei (De Munck ]i Lenoble. prin practica direct` a guvernan\ei.raport cu al\i actori na\ionali. unde guvernele na\ionale sunt doar unul dintre participan\ii la guvernan\`. U. Pe de alta. Ca ]i în alte situa\ii.E. Astfel. în care spa\iul public european integreaz` spa\iile na\ionale ]i regionale într-o viziune normativ` bine structurat`. 1993 ]i 2002. Pe scurt. mai u]or de gestionat din perspectiva guvernan\ei. dar nu rezolv` problema propriu-zis` a lu`rii deciziilor care preocup` atât de mult pe guvernan\ii europeni. 2000) a introdus unele elemente interesante pentru situa\ia atipic` a Uniunii Europene. abordarea preferat` de exper\ii britanici nu agreeaz` ideea cadrului politic unic. dup` care U. centrate pe probleme precise. Iat` câteva exemple: • reducerea func\iei reglatorii a statului (de exemplu. ci multiplelor procese transfrontaliere. este cadrul opera\ional primordial în interiorul c`ruia trebuie s` se desf`]oare guvernan\a european`. apropierea de cet`\ean. modelul britanic este mai apropiat logicii concuren\iale ]i pluraliste a pie\ei. care poate rezolva unele din contradic\iile interne ale democra\iei europene. Hooghe. Statele \`rilor membre sunt circumscrise acestui cadru operatoriu unic. printre mul\i al\ii. Pierre ]i Peters.E. p. capacitatea de auto-reglare ]i auto-dezvoltare. probabil c` solu\ia va ap`rea pe parcurs. stabilirea unor rezultate ]i beneficii concrete în raport cu resursele alocate. introducerea auto-regl`rii ]i a autoevalu`rii ca alternativ` la reglarea extern` prin mecanisme de coerci\ie ]i control). domin` climatul intelectual actual privind integrarea european`. care ]i-a dovedit eficacitatea în statele federale. Modelul german aduce o structur` coerent`. 1998. 42) a ini\iat o serie de dezbateri privind alternativele posibile la statul modern. aparent antagonice. Modelul britanic este mai dinamic ]i mai inclusiv. într-o serie de publica\ii consacrate guvernan\ei europene. Ei favorizeaz` parteneriatele transna\ionale limitate în timp ]i spa\iu. • promovarea conducerii corporatiste. în func\ie de condi\ii ]i interese. o metod` de opera\ionalizare a politicilor publice prin recursul la manageri profesioni]ti. definirea unor criterii clare de m`surare a performan\ei. 1996. prin re\ele de parteneriat ]i consor\ii interguvernamentale. abordarea anali]tilor germani. op\iunea pentru guvernan\` ]i tipul de ac\iune colectiv` pe care îl presupune este o direc\ie promi\`toare. Din acest motiv. un sistem auto-definit ]i legitimat prin propriile sale obiective politice. centrarea pe obiective. 2001. Este greu de anticipat care din cele dou` pozi\ii va fi confirmat` de evolu\ia ulterioar`. În locul unui „design“ suprana\ional. În ultim` instan\`. Ponderea nu mai revine unui „Euro-polity“ global ]i integrator. Aceste dou` pozi\ii. a]a cum sunt regiunile în cadrul U. • introducerea subsidiarit`\ii în guvernarea local` (decizia se ia cât mai aproape de nivelul de execu\ie). • dezvoltarea de re\ele de cooperare la nivelul meso. este un „polity“ nu un stat. a]a cum 86 . unde parteneriatele ]i consor\iile transfrontaliere se schimb` perpetuu. p. teoria guvernan\ei (Kooiman.

R`mâne de v`zut cât de mult guvernarea european` va fi de tip federal sau în ce m`sur` va r`mâne o form` de regim politic. prin „governance“. p. îl refuteaz` din start. constituit` dup` modelul lui Bundesbank) ]i competen\ele statelor. dar mai pu\in decât o federa\ie. • un sistem de implementare a acestor politici într-un cadru na\ional. Ca s` exprime mai fidel realitatea politic` a U. Wallace (1998a. 40) exist` de fapt o dubl` mi]care. pe baza subsidiarit`\ii ]i propor\ionalit`\ii (vezi în acest sens celebrul discurs al lui Joschka Fischer de la Universitatea „Humboldt“ din Berlin. Dup` Wallace (1998b. caracterizat` printr-un cumul de paradoxuri ]i incertitudini. 16. în mai 2000). dar ]i mai neclar`. • politici comune. cât ]i invers (vezi rela\iile din fig.E. atât dinspre regim spre federa\ie. de]i Germania dore]te cu insisten\` s` se ajung` la o rela\ie de tip federal între prerogativele suprana\ionale (de exemplu. incertitudinea ]i reglarea spontan` nu sunt decât atribute ale guvernan\ei europene.E. Exist` în acest sens urm`toarele ingrediente (Wallace. este mai mult decât un regim. Aceast` dilem` st` în centrul analizei într-un studiu semnat de Wallace (1998b) care pleac` de la urm`toarea propozi\ie: U.s-a început deja prin metoda consensual` introdus` de Actul Unic European. nu este obligatoriu s` for\`m constituirea unui „Europolity“ atât timp cât structurile na\ionale pot fi mobilizate s` sus\in` interese comune. 1998a): • interese comune. adic` o anumit` ordine instituit` prin sistemul de putere al institu\iilor europene. dup` Wallace. 13) folose]te metafora pendulului. Uniunea European`: regim sau federa\ie? Domina\ia Consiliului Guverne na\ionale puternice Competi\ie între Consiliu ]i Comisie Decizie la nivel na\ional ]i european Comisia. pendulul sugereaz` o situa\ie mult mai complex`. pe care Helen Wallace îi reprezint` foarte bine prin euro-pendulul s`u. Aceast` afirma\ie las` îns` impresia unei evolu\ii lineare ]i ireversibile c`tre modelul federal pe care Wallace. Curtea European` de Justi\ie ]i Parlamentul European sunt puternice Influen\` redus` a guvernelor na\ionale FEDERA|IE U. • probleme de rezolvat. ea pare s` exprime foarte bine situa\ia actual`. ca orice analist britanic. în care majoritatea deciziilor se vor lua la nivel na\ional. Chiar dac` aceast` reprezentare nu ofer` o solu\ie propriu-zis`. Ea nu este îns` nici federa\ie. p. În locul ierarhiei ]i ordinii inerente modelului federal. 16). Fig. Banca Central` European`. Pentru anali]tii britanici. Aceste „policy networks“ sunt deja transfrontaliere ]i au condi\ii favorabile de REGIM 87 . în care construc\ia european` oscileaz` permanent între polul na\ional ]i cel suprana\ional.E. Cu alte cuvinte. nu este doar un regim. • un cadru institu\ional.

sus\inut de metoda consensual` care prevaleaz` în practica U. Anderson ]i Den Boer (1994). a]a cum arat` experien\a de pân` acum. preluat` dup` Wallace (1998b. este nevoie de l`rgirea bazei de participare. • problema juridic` a deleg`rii autorit`\ii (în ce m`sur` Comisia poate transfera în afar` prerogativele sale definite prin Tratate). cât ]i cele europene. partidele politice ]i parlamentele na\ionale au jucat un rol minor (Ladeur. Aceea]i idee este sus\inut` ]i de al\i autori. dotate în acela]i timp cu competen\e executive. Guvernan\a european` ar implica deci rela\ii directe între Comisie ]i beneficiarii politicilor europene. protec\ia consumatorului etc. • reticen\a unor state membre fa\` de noile agen\ii. Acest ultim model. nu raporturi birocratice interguvernamentale. 1997). organisme consultative. se pot observa trei situa\ii: • cooperarea bilateral`. datorit` globaliz`rii ]i deschiderii interne a spa\iului public european (prin pia\a comun`. În acest sens. moneda unic`. 17. Ca s` se compenseze deficitul democratic al Uniunii (datorat slabei reprezentativit`\i ]i lipsei sistemelor de responsabilitate public`).E. de exemplu Buchan (1993). centrate pe diverse politici publice: protec\ia mediului.. mult mai eficiente ar fi consor\iile sectoriale. • guvernan\a multilateral`. • comunitatea bilateral` prin suprapunerea intereselor. companii sau autorit`\i publice locale. 41). ca urmare a Tratatului de la Maastricht ]i a reformelor întreprinse de Jacques Delors. În locul descentraliz`rii sistemice presupuse de modelul federal. deschis` diver]ilor parteneri. grupuri de exper\i. ci prin agen\ii specializate. formarea profesional`. legislative ]i juridice. Comisia a devenit o organiza\ie complex`. În aceste „policy networks“. fondurile structurale). p. condi\iile de munc`.lucru în comun. grupuri de „lobby“. În fig. este cel mai apropiat guvernan\ei europene. cercetarea. deschis` rela\iilor directe cu beneficiarii. 88 . aten\ia noastr` trebuie s` se concentreze asupra structurilor opera\ionale din interiorul fiec`rui stat na\ional.). Deja. se spune. Bulmer (1994) ]i Scott (1995). 2001): • riscul politiz`rii (tenta\ia controlului politic). Aceste structuri descentralizate ]i specializate. asocierile pe baz` de interese comune ]i rezultate direct verificabile. func\ionând dincolo de controlul na\ional ]i în afara institu\iilor europene. comitete de exper\i. Politicile unionale ar fi astfel implementate nu sub forma unui super-stat. Au fost create agen\ii specializate (câte una în fiecare din cele 15 state membre. au dat îns` na]tere altor preocup`ri (Everson ]i Majone. mediate de administra\ia central` din fiecare stat membru. capabile s` coaguleze sub form` de proiecte concrete atât resursele locale.

dar este preg`tit` de executiv ]i condi\ionat` de avizul exper\ilor. Pe de o parte. nu coincide întotdeauna cu obiectivele ale]ilor. venerabila democra\ie britanic` trece cu vederea o abatere evident` de la principiul separ`rii puterilor. pe care mul\i o revendic` în mod riguros pentru Uniunea European`. procesul de decizie din democra\iile na\ionale nu este cu mult diferit de cel din institu\iile europene: legisla\ia este adoptat` de parlamente. Pe de alta. aceste structuri descentralizate au readus în discu\ie fundamentele ]i a]a chestionabile ale democra\iei europene. care sunt centrate pe ob\inerea. spune Dehousse. 17. legat` de rezolvarea unor probleme imediate. 187) ne semnaleaz` c` democra\ia reprezentativ`. S3 = diverse arii de guvernare comună S4 = zona de guvernanţă multilaterală Dincolo de obiectivele imediate. este iluzoriu s` mai credem în aceast` rela\ie statistic` (reprezentan\ii ale]i constituie un e]antion reprezentativ pentru popula\ia electoral` care i-a emanat) din moment ce rata de participare electoral` este extrem de mic`: în jur de 35% în SUA. ci este o op\iune a indivizilor liberi ]i con]tien\i. de exemplu. Majone (1996) a reamintit faptul c` abateri de la principiul separ`rii puterilor au existat ]i în alte societ`\i democratice.Fig. a încetat de mult s` mai fie infailibil`. p. 89 . de negocierea cu partenerii sociali sau cu alte structuri consultative. În aceea]i ordine de idei. de 50% în Europa. Motiva\ia electoratului. care face parte atât din executiv (membru al Cabinetului). Modele de guvernan\` european` A S1 B Cooperarea bilaterală simplă S1 = guvernare comună A S2 B Comunitatea bilaterală S2 = zonă extinsă de guvernare comună A S1 B S2 C S4 S3 Guvernanţa multilaterală S1. Pentru a g`si o solu\ie convenabil` la aceast` dezbatere. La fel. Grecia sau Australia nu rezolv` decât formal problema democra\iei reprezentative. prin institu\ia atipic` a Lordului Cancelar. Dehousse (2001. în sistemul de institu\ii ]i agen\ii guvernamentale care au controlat mecanismul pie\ei în contextul lui New Deal din SUA anilor ’30. Deja Schumpeter demonstrase c` este eronat s` mai credem c` poporul se pronun\` în mod decisiv prin alegeri. cât ]i din legislativ (Pre]edinte sau „Speaker“ al Camerei Lorzilor) ]i justi\ie (este ]i „Chief Law Lord“ sau pre]edinte al „Final Court Appeal“). legate de instituirea unui sistem opera\ional de guvernan\` european`. Obligativitatea particip`rii la vot în \`ri ca Belgia. în declin în toate statele democratice: civitatea nu se impune. S2. ale]ii nu sunt întotdeauna reprezentativi (din punct de vedere social ]i moral) pentru configura\ia de interese ]i a]tept`ri ale aleg`torilor. De altfel. gestionarea ]i conservarea puterii.

care pot fi utile pentru cei interesa\i în aprofundarea analizei. 247). la fel ca în democra\iile na\ionale. de concertare ]i negociere colectiv`. dar într-o viziune activ`. Or. avansând conceptul de subsidiaritate activ`. 1994. de subsidiaritate pentru c` se plaseaz` ac\iunea public` la baza sistemului politic ]i social. 1999). caracteristici pe care al\i autori le atribuie guvernan\ei (htt://www. Dou` dintre scenarii favorizeaz` pia\a comun` ca element integrator (cu unele dominante în favoarea politicilor sociale ]i. simpla diversificare a competen\elor Parlamentului European nu este decât nu artefact. p. Fa\` de sensul tradi\ional de transfer ierarhic (deplasarea deciziei spre baza de execu\ie). 10“: pe m`sur` ce trecem de la un nivel la altul (local regional statal unional). în ultim` instan\`. la care popula\ia european` nu este înc` preg`tit` s` renun\e. Pench. Celelalte trei acord` prioritate altor aspecte ale politicilor publice (dezvoltarea regional`.htm). Federalismul american nu a plecat de la constitu\ii ]i state na\ionale. în sensul c` acest demers comport` proiecte comune care angajeaz` o multitudine de actori sociali.harvard. Întrebarea este dac` între guvernan\a multi-centric` britanic` ]i modelul german al subsidiarit`\ii (continuator al gestiunii carolingiene ]i al catolicismului social) diferen\ele sunt atât de mari încât s` fie imposibil s` se elaboreze un proiect politic comun. ci de la comunit`\i ]i grupuri eterogene care ]i-au construit singurul lor liant politic în jurul patriotismului ]i al Constitu\iei unionale. pe o perioad` de 10 ani („Reconstruc\ia“ dup` r`zboiul civil). Ca s` inspire un astfel de compromis. fapt mai pu\in pus în eviden\`. acest principiu ar avea drept consecin\` l`rgirea particip`rii la decizie (dincolo de iluzia reprezentativit`\ii prin alegeri directe) ]i dezvoltarea instan\elor de guvernan\` multipl`. Scharpf. Cu toate acestea. exist` tot mai pu\ine ]anse ca o oligarhie s`-]i impun` voin\a. de exemplu. nu ar fi pentru prima dat` în istoria construc\iei europene când aparentele incompatibilit`\i de interese au fost dep`]ite mai u]or decât se credea. dac` nici la nivel na\ional democra\ia reprezentativ` ]i parlamentele nu sunt eficiente. f`r` s` imagineze o alternativ` propriu-zis` la statul na\ional.eu. bineîn\eles. SUA a fost completat` în urma victoriei nordiste ]i prin impunerea unui protectorat militaro-administrativ în statele confederale din sud.Aceast` constatare pune îns` în discu\ie îns`]i esen\a reformei institu\ionale din anii ’90.europa. blocajul vine din insisten\a de a aborda repartizarea competen\elor în loc s` se treac` la fondul problemei. care este modul de articulare a competen\elor. Dup` Calame (2001. astfel încât este nevoie de pluralism. 90 . Astfel de c`ut`ri au dat na]tere unei veritabile efervescen\e intelectuale. Reamintim în treac`t c` acestea sunt. atât în mediile euro-tehnocra\ilor. de fapt. care implic` o participare diversificat`. Este vorba. Chiar ]i în aceste condi\ii. a elaborat cinci scenarii privind evolu\ia democra\iei europene (Bertrand. cât ]i în centrele de reflec\ie în ]tiin\ele politice. prin parteneriate.int/comm/cdp/scenario/index-fr. Centrul controverselor r`mâne problema suveranit`\ii ]i a statelor na\ionale. face ca „scenariile“ s` nu fie decât accente unilaterale asupra uneia sau alteia din politicile comune. 1996) ar fi aplicarea principiului federalismului pe care Madison (fondatorul constitu\ionalismului american) l-a sintetizat în „Federalist No. Calame (2001) recurge la un artificiu terminologic. Aplicat în contextul european actual. cet`\enia ]i securitatea extern`) ceea ce. se adaug` dimensiunea orizontal`. consor\ii sau „joint ventures“. Un grup de exper\i ai „Celulei de prospectiv`“ a Comisiei. Majone. Michalski. Solu\ia recomandat` de unii autori (Delors. cele dou` abord`ri par s` se constituie în doi poli care se exclud reciproc. Pentru moment. care a plecat de la premisa c` Parlamentul European trebuie s` joace un rol-cheie. respectiv.edu/law school). 1992. Diversitatea devine mai mare. drept sau administra\ie public` (http:// www. noilor tehnologii).

ci pentru c` el corespunde unei necesit`\i istorice. la fel ca în textul Tratatului constitu\ional (iunie 2004). dincolo de c`ut`rile exper\ilor ]i cercet`rile specializate. schema lui Duff ]i Williams (2001) ne intereseaz` cel mai mult pentru c`. Chiar dac` proiectul politic european este mai dificil. 4. care este de natur` politic`. Acest demers merit` tot interesul pentru c` miza. vom men\iona ]i alte tentative care. Dintre acestea. indiferent care va fi pân` la urm` balan\a institu\ional` ]i repartizarea puterii între state ]i uniune. de patru (Federal Trust. au ap`rut deja numeroase structuri opera\ionale care angajeaz` regiunile. incitant` pentru analiza politic`. este evident c` nu poate exista o cet`\enie european` f`r` referin\a obligatorie la un „Euro-polity“. pentru c` atinge direct cadrul de referin\` al modernit`\ii europene. Cert este doar faptul c` aceast` c`utare constituie deja o mare provocare dar ]i o oportunitate pentru ]tiin\ele sociale ]i politice. Cele trei cercuri succesive ale integr`rii (spa\iul economic european. avem suficiente motive de optimism: acest proiect se va realiza nu pentru c` el este dorit de euro-birocra\i. dup` modelul german. Aceast` cerin\` dep`]e]te miza celor patru drepturi suprana\ionale introduse dup` Maastricht. 1991).F`r` s` fie cazul s` ne gândim c` exist` deja o „scenarit`“ în domeniu. în linii mari. Na\ional ]i suprana\ional în construc\ia european` Aventura integr`rii europene este unic` în istorie: pentru prima dat` se trece de la state na\ionale suverane la o entitate suprana\ional` f`r` s` se mai recurg` la r`zboaie. 1998) etc. Este o experien\` unic`. de cinci (Labohm. pentru care autorii schi\eaz` chiar o Constitu\ie suprana\ional`. Fondul European de Dezvoltare Regional`. Art. Este greu de prev`zut care va fi rezultatul efortului de imagina\ie politic` materializat în scenarii. Inginerie social` sau proces de înv`\are colectiv`? Efort al imaginarului politic sau efect al pragmatismului. respectiv statul na\ional. Fondul PHARE). Chiar dac` nu este clar ce fel de stat va func\iona la nivel comunitar. dar ]i o provocare pentru cet`\enii europeni. Ace]tia conlucreaz` în utilizarea fondurilor structurale (de exemplu. cet`\enia european` ]i moneda unic`) au creat deja premisele trecerii la ultimul nivel al integr`rii. cele trei scenarii (supra-statul Europa. În ultim` analiz`. 2001). modele sau proiecte institu\ionale. Dincolo de efortul de a g`si solu\ii la provoc`rile extinderii ]i integr`rii politice. fa\` de care statele membre manifest` înc` destule reticen\e. este de anvergur`: construirea societ`\ii ]i a democra\iei europene. Este vorba de trei scenarii (Duff ]i Williams. Fondul Social European. astfel de demersuri ne intereseaz` îns` ]i din perspectiva euro-cet`\eniei: ele încearc` s` defineasc` un spa\iu public de referin\` pentru democra\ia european`. al intereselor comune ]i al globaliz`rii? Demers de auto-reflec\ie ]i reform` intern` sau produs al mi]c`rii populare? Design prospectiv al elitelor transna\ionale sau 91 . Rood ]i van Staden. în esen\`. nu fac altceva decât s` reia într-o form` sistematic` diversele teme la care ne-am referit mai sus. În fond. cum am mai spus. exist` deja o intens` activitate de construc\ie de facto a spa\iului public european. realizeaz` proiecte comune ]i î]i formeaz` o con]tiin\` civic` a interdependen\ei ]i a responsabilit`\ii comune. cuceriri teritoriale sau aranjamente matrimoniale la nivel înalt. existen\a spa\iului public european va fi garan\ia integr`rii politice a Uniunii Europene. 2 al acestei Constitu\ii se refer` la cet`\enia european` definit`. drepturi nesemnificative în ansamblul drepturilor umane. de intelectuali vizionari sau de politicieni lumina\i. cet`\enii ]i actorii locali. în final. uniunea flexibil` ]i Europa cu mai multe viteze) converg spre „Uniunea Federal` European`“. În aceast` perspectiv`.

este posibil ca integrarea politic` s` consfin\easc` mai degrab` o evolu\ie de facto. 1996. }i în cazul integr`rii politice. unde un stat membru poate opta pentru anumite obiective comune ]i pentru o participare limitat` la unele politici comunitare (este cazul. îns` formulele propuse de cei mai mul\i autori (Rometsch ]i Wessels. 9 92 . Integrarea politic` r`mâne la latitudinea \`rilor membre. \`rile fondatoare ale Uniunii (în primul rând Germania ]i Fran\a) sunt deja dispuse s` treac` la o nou` etap` a integr`rii politice pe principii federale. de]i nu face parte din Spa\iul Schengen sau din Uniunea Economic` ]i Monetar` ]i a aderat par\ial la Carta Drepturilor Sociale. înfiin\at` în 1984. Cehia. în func\ie de interese ]i priorit`\i. Punctul comun al acestor trei strategii este integrarea diferen\iat`. Marea Britanie este interesat` de înfiin\area unei Agen\ii Europene pentru Industria Armamentului. mai ales dup` transform`rile din 2004. institu\ii ]i structuri opera\ionale. Democra\ia european` nu mai este doar o form` de regim politic. îndeosebi dup` primul val de extindere din 1972 (Marea Britanie. este o organiza\ie de cooperare militar`.E. (cu excep\ia Austriei. a]a cum a fost cazul cu moneda unic` ]i Uniunea Europei Occidentale9. cu patru statute diferite: statele membre ale U. Ele sus\in constatarea realist` dup` care întreaga istorie a integr`rii europene. Un alt exemplu este „metoda deschis` de coordonare“. În schimb. 2000. evident. Finlandei. introdus` de Strategia de la Lisabona. Héritier ]i Knill. ceea ce. f`r` s` mai a]tepte asentimentul tuturor.E. pe anumite politici. Turcia. Cu alte cuvinte. al Marii Britanii care aplic` doar par\ial Protocolul asupra Politicilor Sociale). implementate îns` diferen\iat: un grup de \`ri î]i asum` riscul de a ini\ia un program sau o politic`. Polonia ]i Ungaria). Norvegia. în care unele \`ri ]i-au asumat dintotdeauna ini\iativa. 2003) par s` convearg` spre urm`toarele modele de integrare: • Europa cu o geometrie variabil` („Kerneuropa“ sau strategia cercurilor concentrice) presupune integrarea diferen\iat`. o sintez` a tuturor acestor aspecte particulare. Magnette. Indiferent care va fi pân` la urm` rezultatul acestei evolu\ii. De exemplu. spre deosebire de Italia sau Portugalia. membrii asocia\i (Islanda. Cuprinde 28 de \`ri. va avea repercusiuni asupra coeziunii interne ]i eficien\ei Uniunii ca entitate politic`. costurile ]i riscurile. a fost marcat` de crize succesive de cre]tere ]i dezvoltare. Irlandei ]i Suediei). pe obiective bine delimitate. În contextul extinderii la 25 de membri ]i al disputelor privind Constitu\ia European`. de exemplu. ne a]tept`m ca unele \`ri s` fie mai dinamice ]i mai interesate decât altele în realizarea Europei politice. „opt out“ sau „ad libitum“) este tot o strategie de integrare diferen\iat`. Danemarcei. este evident` preocuparea Uniunii de a-]i reforma U. • Europa „à la carte“ (integrarea „opt-in“. • Europa cu mai multe viteze („Abgestufte Integration“) se realizeaz` pe baza unor obiective comune. putem deja constata un dublu proces de armonizare. Austria ]i Irlanda). Pe de o parte. impus` din start prin autoritatea birocra\iei suprana\ionale. inclusiv România) ]i observatorii (\`rile scandinave. culturale ]i sociale? Integrarea politic` este.consecin\a natural` a interdependen\elor economice. la cap`tul unui proces de interdependen\e efective. care implic` formarea de consor\ii de state interesate în implementarea anumitor obiective. partenerii (\`rile candidate. Care sunt metodele ]i solu\iile organiza\ionale concrete ale integr`rii politice? R`spunsurile la aceast` întrebare sunt foarte diverse. obiective sau instrumente comunitare. Irlanda ]i Danemarca). pân` la urm`. ci a devenit deja un mod de guvernare care are propriile norme.O. decât s` înceap` cu o decizie unanim`. Marea Britanie este membr` a Uniunii.

elaborat` de Schmitt în 1928. care cuprinde \`ri care consimt s`-]i regleze rela\iile reciproce pe baza dreptului interna\ional (temporar. care pot fi actualizate ]i în contextul Uniunii Europene. este mai actual` ca oricând. În aceea]i categorie intr` ]i „Manifestul pentru Europa liber` ]i unit`”. este momentul s` ne întreb`m de ce federalismul pare unora un mod de guvernare atât de incompatibil cu proiectul politic european. 30). în interiorul „Länder“. înse]i statele na\ionale fac eforturi de „europenizare“ a propriilor politici publice. creatorul ]i scopul tuturor institu\iilor sociale”. a]a cum vom vedea în modulul V. 11 Din lat. O explica\ie ar putea veni din r`d`cinile istorice ale pozi\iilor actuale: Marea Britanie este produsul unui imperiu multina\ional gestionat de un aparat militaro-administrativ descentralizat. clar exprimat` printr-o Carte Alb` asupra „European Governance“ (2001). A]a cum apreciaz` Kühnhardt (1992. Pe de alta. condi\iile suveranit`\ii s-au schimbat. care înseamn` trup` de rezerv`. având ca autor principal pe Carl Schmitt. cu participarea efectiv` a elitelor locale. astfel încât statele ]i cet`\enii s` nu aib` oportunit`\i de exprimare la nivel federal. În aceste condi\ii. care nu erau autonome de]i conduse în cooperare cu reprezentan\ii locali. Modelul german implic` îns` atât rela\ii pe orizontal`. 85). datorit` „acquis“-urilor comunitare. Tratatul federal are for\a unei constitu\ii ]i. este cea mai puternic` garan\ie a supravie\uirii constituentelor: federa\ia nu se justific` decât prin statele sale componente c`ci. nici eseul filosofic al lui Proudhon. f`r` ele. Criticii federalismului european invoc` uneori incompatibilitatea dintre democra\ie ]i federa\ie. f`r` s`-]i piard` totu]i suveranitatea). guverne ]i cur\i de justi\ie). în schimb. federalismul poate deveni o piedic` pentru democra\ie doar dac` în\elegem federa\ia ca o separare rigid` a competen\elor. în 1931) pentru a desemna un principiu al ac\iunii publice: „Omul este beneficiarul. A]a cum a ar`tat chiar Schmitt la începutul secolului. este exemplul tipic al federa\iei continentale. Înainte de a intra în fondul acestei dezbateri. Formulat` de Schmitt într-o propozi\ie adaptat` federalismului („este suveran cel ce decide asupra situa\iei de excep\ionalitate“). preluat de doctrina social` a catolicismului (enciclica „Quadragesimo anno” a Papei Pius XI. De fapt. prin Nici pamfletele „Federaliste” ale lui Madison ]i Hamilton. Spre deosebire de domeniile coloniale. în mod paradoxal. Cele mai multe din politicile publice din \`rile europene sunt de fapt politici comune.sistemul institu\ional. realizat` prin uniunea unor principate cu suveranitate limitat`. care reprezint` fundamentul conceptual al guvernan\ei europene. 10 93 . Spre deosebire de „comunitatea interna\ional`“. nu pot fi considerate teorii politice propriu-zise. s-ar transforma într-un super-stat (Schmitt. ajutor. p. cât ]i pe vertical`. nu este de mirare c` teoria politic` a federalismului este un produs al culturii germane10. statele constitutive ale federa\iei sunt entit`\i politice de sine st`t`toare (au propriile parlamente. astfel încât subsidiaritatea este metoda cea mai bun` de guvernare. „subsidium”. federa\ia este o uniune durabil`. „Teoria constitu\ional` a Federa\iei“. Germania. Op\iunea sa pentru guvernan\a multi-centric` ]i la mai multe niveluri. ceea ce face ca statele na\ionale s` aib` deja o ac\iune limitat` ]i convergent`. un text al antifasci]tilor italieni (Altiero Spinelli) pe care unii îl consider` la originea federalismului european. precum ]i disputele actuale dintre „interguvernamentali]ti“ (care favorizeaz` Consiliul Mini]trilor) ]i „suprana\ionali]ti“ sau „federali]ti“ (care p`streaz` Comisia ca organ executiv dar acord` un rol mai mare Parlamentului) ilustreaz` foarte bine aceste preocup`ri. 1992. p. intitulat „Principiul Federa\iei”. Ea define]te principiile de baz` ale federa\iei. subsidiaritatea este referin\a comun` atât pentru „federali]tii“ europeni cât ]i pentru „interguvernamentali]ti“. Federa\ia func\ioneaz` conform principiului subsidiarit`\ii11. care integreaz` entit`\i cu autonomie limitat`.

la nivel central ]i regional). exist` o mare varietate de structuri federale dintre care cele mai importante sunt: • uniunea este un sistem politic în care entit`\ile î]i conserv` integritatea dar recurg la organe comune de guvernare (f`r` structuri duble. implicit. prin alegerile pentru „Bundesrat“ sau Parlamentul Federal). 94 . atât institu\iile federale cât ]i cele regionale sunt puternice. guvernele regionale mediind între cet`\eni ]i structurile confederale. influen\ei sale ca cel mai puternic membru al Uniunii. a]a cum rezult` din tabelul 6. cu structuri similare la nivel federal ]i la nivelul componentelor. • federa\ia func\ioneaz` prin dubl` guvernare. • confedera\ia se realizeaz` prin asocierea temporar` ]i pe obiective limitate (de exemplu. îns` guvernul comun este dependent de guvernele statelor componente. Modele de organizare federal` Uniunea Camerun China Columbia Italia Japonia Olanda Marea Britanie Sudan Tanzania Ucraina Federa\ia Africa de Sud Argentina Australia Austria Belgia Brazilia Canada Elve\ia Emiratele Arabe Unite Etiopia Germania India Malaezia Mexic Nigeria Pakistan Rusia SerbiaMontenegro Spania SUA Venezuela Confedera\ia Uniunea Economic` Benelux Comunitatea Caraibelor (CARICOM) Comunitatea Statelor Independente Uniunea European` Bosnia ]i Herzegovina Asocia\ia de tip federal SUA – Insulele Mariane SUA – Porto Rico Danemarca – Feroe Finlanda – Aaland India – Ca]mir Portugalia – Azore Portugalia – Madera Marea Britanie – Jersey Statele asociate Fran\a – Monaco India – Bhutan Italia – San Marino Noua Zeeland` – Cook Olanda – Antilele olandeze Elve\ia – Liechtenstein Condominium Andorra ]i Fran\a / Spania Liga Adunarea Baltic` Asocia\ia Asiei de Sud pentru Cooperarea Regional` (SAARC) Asocia\ia Na\iunilor Asiei de Sud-Est (ANASE) Commonwealth Consiliul Nordic Liga Arab` NATO Ceea ce se ignor` de multe ori în astfel de dezbateri este faptul c` nu orice fel de federalism este adecvat integr`rii europene. dar cu pre\ul amplific`rii administrative ]i al unei legisla\ii pletorice. baza electoral` ]i fiscal` a guvernului confederal nu este decât indirect`. proiectul s`u este contestat a priori pentru c` este asociat imediat statului german ]i. administrative ]i fiscale. ap`rarea sau dezvoltarea regional`). Federalismul european sau. În realitate.posibilitatea tuturor cet`\enilor de a participa la instan\ele federale (de exemplu.29). mai precis. p. Tabelul 6. ambele având puterea de a trata direct cu cet`\enii în exercitarea competen\elor legislative. preluat dup` Watts (2001.

dup` definitivarea integr`rii economice ]i monetare. care ac\ioneaz` direct asupra cet`\enilor. Din analiza lui Watts. cu un secretariat comun. • posibilitatea cooper`rii interguvernamentale în domenii unde guvernele participante au competen\e comune. precum ]i a resurselor provenite din impozitare. care pot fi valorificate în dezbaterea privind viitorul politic al U. „federa\ie de state na\ionale“ (Delors). începând cu anii ’90.• • • • asocia\ia de tip federal se ob\ine prin rela\ia dintre o component` mai slab` (un stat mic sau slab dezvoltat) ]i o component` puternic`. dominatoare. Uniunea European` este considerat` „o corpora\ie. doar unele criterii (guvernarea pe mai multe niveluri. efectul direct ]i suprema\ia dreptului comunitar asupra dreptului na\ional. chiar dac` se va opta pentru acest sistem de guvernare. re\inem îns` criteriile federalismului ca sistem de guvernare. Cel pu\in acesta este punctul de vedere al lui Magnette (2003. chiar dac` î]i adjudec` din ce în ce mai mult tr`s`turile unei federa\ii“ (Watts. arbitrajul ]i cooperarea interguvernamental`) se aplic` federalismului european. este clar c` Federa\ia European` va fi diferit` de experien\ele cunoscute ]i de modelul standard al organiz`rii federale. prin asentimentul unei mari p`r\i a componentelor). care nu poate fi amendat` unilateral.27). condominionul presupune o unitate politic` sub tutela comun` a unor puteri exterioare. alegerea Parlamentului European prin vot direct. 2001. • repartizarea constitu\ional` a autorit`\ii legislative ]i executive. rela\ia de acest tip devine asimetric`. comport` rela\ii interguvernamentale. Acest hibrid poate s` se numeasc` „federalism interguvernamental“ (Quermonne). este o confedera\ie care. la diversele niveluri de guvernare. fiecare din p`r\i putând decide separat. Aceast` exprimare este ambigu` ]i inactual` dac` avem în vedere evolu\iile recente ale Uniunii Europene. tinde s` devin` o federa\ie cu personalitate juridic` proprie (de aici. care s` permit` rezolvarea litigiilor privind competen\ele constitu\ionale ale guvernelor. cert este c` U. liga este o entitate politic` independent`. cum propune Burgess (2000. • existen\a unei instan\e de arbitraj. Interesant este c` în aceast` clasificare. existen\a unei Cur\i de Justi\ie ]i a unei B`nci Centrale 95 . A]a cum vom vedea în continuare. „confedera\ie economic`“ (Forsyth) sau pur ]i simplu „putere public` confederal`“.: • co-existen\a a cel pu\in dou` niveluri de guvernare. votul cu majoritate calificat`. ci doar în condi\ii foarte restrictive (de exemplu. 61). care constat` c` avem deja suficiente elemente pentru a considera Uniunea ca un stat incipient: concep\ia federalist` intrinsec` a tratatelor (de exemplu.E. Cu alte cuvinte.260). f`r` un guvern suprana\ional. unde membrii se pot retrage unilateral. • suprema\ia Constitu\iei. • garantarea reprezent`rii regiunilor în cadrul institu\iilor federale îns`rcinate cu elaborarea politicilor publice ( de regul`. inevitabil. asocia\ia între state comport` un grad mare de suveranitate.E. p. care accept` autonomia statului plasat sub protec\ie. miza Constitu\iei Europene care încearc` s` consfin\easc` aceast` evolu\ie). repartizarea autorit`\ii. este posibil s` rezulte un hibrid politic care s` combine subsidiaritatea cu institu\ionalismul ]i guvernan\a participativ`. Indiferent de denumire. Dintre acestea. în cea de a doua camer` legislativ`). p. Transformarea Uniunii într-un stat federal european nu este atât de îndep`rtat` cum pare la prima vedere. de obicei sub forma tribunalelor federale sau a referendum-ului. ca ]i în analiza comparativ` a lui Elazar (1994). p.

federalismul european va fi deosebit de modelele clasice. 1998.E.E. Schmidt. ceea ce asigur` un ascendent politic în favoarea P. d) desemnarea conducerii Comisiei cu avizul P. 83) pentru a evalua „deficitul democratic“ al U. prin co-decizia Parlamentului European ]i a Consiliului (asem`n`toare cu legislatura bicameral` din sistemul federal german). • delegarea mai multor competen\e executive c`tre Comisie. ne intereseaz` maniera în care Federa\ia European` va reu]i s`-]i legitimeze existen\a în afara sau deasupra cadrului conceptual al statului. care s` r`spund` mai bine cerin\elor „democra\iei complexe“ (Kincaid. dubla responsabilitate (Consiliul. dup` Lord (1998. 2000). unde P. Aceste criterii au fost luate în considera\ie de diversele proiecte de reform` ale Uniunii ]i de Cartea Alb` a „European Governance“ (2001). prin co-existen\a a dou` moduri de reprezentare. p.E. c) rezolvarea par\ial` a problemei responsabilit`\ii. Pentru definitivarea acestei evolu\ii. R`mâne de v`zut îns` în ce m`sur`. cum ar fi: • cre]terea puterilor Parlamentului European. Este vorba de o variant` suprana\ional` de federalism care. în fa\a parlamentelor na\ionale.E.. • integrarea pilierilor interguvernamentali (justi\ia ]i securitatea intern`. b) guvernarea bicefal`. dac` se va impune. are putere de veto. împreun` cu procedura de co-decizie. 96 . • toate autorit`\ile publice trebuie s` fie r`spunz`toare pentru deciziile ]i ac\iunile lor. guvernan\a multi-centric` ]i pluralist`. super-statul continental al lui Schmitt sau mutualismul utopic al lui Proudhon. P.E. • sistemul politic trebuie s` respecte interesele cet`\enilor ]i s` le includ` pe agenda guvern`rii. personalitate juridic`. ]i prin votul cu majoritate calificat` în Consiliu.E. de aici. ap`rarea ]i afacerile externe) în cadrul politicilor comune. ar fi suficient` o ratificare parlamentar` sau un referendum paneuropean. cunoscut sub numele de „teoria democra\iei complexe“ (Scharpf.). Este vorba de urm`toarele clauze: • institu\iile ]i procedurile trebuie s` aduc` solu\ii efective la problemele politice. ]i a prefigura unele direc\ii de reform`. p. S-a creat astfel un nou cadru institu\ional.E. 1999). dotarea cu propria Constitu\ie care confer` U. plus unele m`suri imediate menite s` corecteze deficitul democratic ]i s` consolideze componentele federaliste. 2003.. delegare a suveranit`\ii (Banca Central`) .suprana\ionale). 46-54) ]i Benz (2003. 85). • generalizarea votului cu majoritate calificat`. cum sunt constitu\ionalismul lui Madison. presupune: a) institu\ionalizarea diverselor niveluri de reprezentare. Teoria politic` a furnizat deja un cadru normativ al legitimit`\ii. cet`\enii europeni). p. Acest cadru a fost folosit de unii autori (Benz. prin alegeri directe (P. Nu în ultimul rând. numire ]i validare suprana\ional` (Comisia). fa\` de electoratul s`u.

reglementat prin instrumente juridice circumscrise unei anumite entit`\i politice: statul na\ional ]i. Democra\ia reprezentativ` în cadrul U. Ea se plaseaz` în contextul cet`\eniei europene. Fie c` informa\ia „european`“ nu este transmis` c`tre public. fie c` modul de definire ]i monitorizare a politicilor publice r`mâne ancorat la paradigma interesului na\ional. + pozitiv. ci în zona parlamentelor na\ionale care nu acord` înc` o aten\ie adecvat` problematicii integr`rii. În ciuda aparen\elor. Într-o analiz` realizat` de Benz (2003. în continuare. dificult`\ile cele mai mari nu sunt la nivelul institu\iilor europene (ale c`ror decizii sunt transparente ]i accesibile marelui public). Analiza de mai sus ne-a ajutat s` aprofund`m rela\ia dintre individul titular de drepturi ]i comunitatea politic` de referin\`. pe care reformele recente încearc` s`-l atenueze. 104). astfel încât s` sus\in` eforturile de constituire a spa\iului public comun. R`mâne de v`zut. Consor\ii ]i parteneriate (modele de asociere) Comitete consultative ]i re\ele Consiliul ]i parlamentele na\ionale Considerarea diverselor interese ++ +– Eficien\a rezolv`rii problemelor + + + Responsabilitatea public` – – – Consiliul ]i Parlamentul + European + + foarte pozitiv.E. + – acceptabil. se constat` c` cea mai preocupant` r`mâne problema r`spunderii publice. în perspectiv`. a]a cum am afirmat înc` din primul modul. sintetizat` în tabelul 7. cet`\enia nu poate s` se manifeste decât într-un cadru de drepturi ]i responsabilit`\i. Aceast` incursiune în problematica democra\iei europene ]i a reformelor politice ale Uniunii are un obiectiv explicit. În ultim` instan\`. sunt preg`tite s` se reformeze ele însele. – negativ Aceste demersuri nu rezolv` îns` toate problemele „deficitului democratic“ al U. Au ap`rut astfel referin\ele inevitabile la guvernan\a pluralist` ]i la problemele deficitului democratic al Uniunii. în ce m`sur` statele na\ionale membre ale U. care r`mâne preocuparea noastr` principal` ]i pe care dorim s` o raport`m la spa\iul public european. 97 .E. cert este c` parlamentele na\ionale nu-]i asum` suficient aceast` responsabilitate european` care le revine prin Tratatele Uniunii. uniunea politic` european`.E. p.Tabelul 7. spune Benz.

de institu\iile publice ]i liderii politici continu` s` fie dominat de problematica statului na\ional. prerogative m`rite. cet`\enii europeni nu sesizeaz` cu promptitudine aceast` evolu\ie ]i continu` s` fie preocupa\i mai mult de problemele de proximitate (local`. În contextul acestui modul. de]i Europa a devenit deja un „polity“ cu propria identitate ]i cu institu\ii specializate. a]a cum vom vedea pe parcursul acestui modul.MODULUL V „EUROPENIZAREA“ SPA|IULUI PUBLIC NA|IONAL Cet`\enii europeni sunt ast`zi confrunta\i cu un paradox: pe de o parte. pe care ]tiin\ele politice lau adoptat cu u]urin\`. dup` care „europenizarea“ se refer` la influen\a Europei ca actor global: vorbim în acest caz de „europenizarea“ civiliza\iei mondiale. „europenizarea“ înseamn` transformarea politicilor publice ]i a spa\iului civic din statele membre sub influen\a politicilor comune ]i a institu\iilor europene. sensul maximalist. O alt` explica\ie ar putea fi faptul c` atributele cet`\eniei (participarea. discursul public continu` s` fie dominat de referin\ele na\ionale. exercitarea drepturilor ]i a responsabilit`\ilor) continu` s` se raporteze la spa\iul public circumscris de teritoriul na\ional. • pe de alta. Uniunea European` devine un centru de putere din ce în ce mai puternic (buget în continu` cre]tere. În realitate. 98 . „europenizarea“. În acest sens restrâns. f`r` suficiente analize ]i decant`ri conceptuale. de transformare a politicilor publice ale statelor membre ca urmare a apartenen\ei la Uniunea European`. Acest termen pare u]or accesibil. prin semnifica\ia sa „european`“. a]a cum arat` datele Eurobarometer din 2003. „europenizarea“ este o condi\ie a cet`\eniei europene. apartenen\a. Cu toate acestea. pe de alta. O prim` explica\ie a acestei situa\ii este atitudinea clasei politice care depinde. dar nu spune nimic f`r` o clarificare a con\inutului s`u opera\ional. de electoratul local ]i na\ional. discursul politic promovat de mass-media. A ap`rut astfel un termen ciudat ]i ambiguu. ea este înc` superioar` ratei de participare la alegerile europene (45% în 2004). regional`. chiar dac` discursul politic nu sus\ine suficient aceast` tendin\`. doar 45% din cet`\eni revendic` o identitate european`. politicile publice ale statelor membre ale Uniunii sunt puternic „europenizate“. probabil cu prea mult` u]urin\`. apartenen\a ]i interesul na\ional. În consecin\`. spa\iul public na\ional este tot mai mult influen\at de politicile comune ]i de institu\iile suprana\ionale. în sens minimalist. teritorialitatea. Aparent. „europenizarea“ poate induce dou` tipuri de interpret`ri: • pe de o parte. Chiar dac` participarea electoral` local` ]i na\ional` atinge cote mediocre (în jur de 50%). Mai mult decât apare la prima vedere. vom trata „europenizarea“ doar în sensul s`u minimalist. a]a cum sunt suveranitatea. ceea ce justific` abordarea subiectului în cadrul acestui curs. În general. Cet`\enia european` nu constituie înc` un pol de atrac\ie civic` ]i politic` care s` contracareze interesul pentru problematica na\ional`. na\ional`) decât de Europa îndep`rtat` ]i abstract`. totu]i. cuprindere geografic`).

„europenizarea“ comport` o schimbare de substan\` atât a cadrului formal cât ]i a comportamentului informal. 99 . practici cet`\ene]ti. • s` defineasc` ac\iunea specific` a societ`\ii civile europene. Este vorba de un amplu proces de înv`\are social` ]i convergen\` politic`. am considerat util s` acord`m o aten\ie aparte „europeniz`rii“ ]i consecin\elor sale asupra euro-cet`\eniei. pentru c` presupune transpunerea tratatelor în comportamente cotidiene. În ultim` analiz`. Pe de o parte. „europenizarea“ se constituie deja într-un domeniu de cercetare fa\` de care exist` un interes apreciabil. „Europenizarea“ ca fenomen istoric ]i politic Pân` la începutul anilor ’90. în pofida lejerit`\ii sale terminologice. Fa\` de aceast` perspectiv`. este vorba de un proces inedit de adaptare a politicilor publice la presiuni externe. c`reia am considerat oportun s`-i dedic`m modulul de fa\`. îndeosebi dup` ce Tratatul de la Maastricht (1992) a relansat proiectul uniunii politice ]i a codificat cet`\enia european`. care a reu]it s` se impun` ]i în alte continente (mai ales în America ]i Australia) datorit` revolu\iei industriale.Mai precis. realizat nu prin impunere din exterior sau de sus în jos. cât ]i adaptarea institu\iilor de resort. care are drept consecin\` atât modificarea cadrului legislativ intern. din dou` motive. 1999. • s` analizeze efectele „europeniz`rii“ asupra societ`\ii române]ti. Pe de alta. asupra c`ruia vom reveni în detaliu pe parcursul acestui modul. norme ]i atitudini colective. „europenizarea“ face referin\` la procesele de adaptare ]i transformare intern` ca reac\ie la dinamismul suprana\ional. 1997) a f`cut chestionabil însu]i conceptul antropologic de Europa ]i a extins identitatea european` dincolo de spa\iul s`u geografic de referin\`. • s` în\eleag` avantajele ]i limitele abord`rii comparative a „europeniz`rii“. • s` disting` influen\a specific` a „europeniz`rii“ asupra diver]ilor actori na\ionali (institu\ii ]i organiza\ii. rela\ii publice. Dup` studierea acestui modul. descoperirilor geografice ]i imperiilor coloniale. Între altele. Iat` câteva tendin\e: • „europenizarea“ este procesul prin care politicile interne devin subiect al politicilor europene (Börzel. „europenizarea“ avea un sens istoric precis: desemna procesul de expansiune a culturii europene. p. actori individuali ]i colectivi). ci prin eforturile proprii ale actorilor na\ionali. manifestat prin studii ]i proiecte de cercetare. „Europenizarea“ a c`p`tat un sens politic ]i institu\ional în contextul Uniunii Europene. Aceast` „europenizare“ a întregii lumi (Borneman ]i Fowler. Un exemplu edificator este implementarea „acquis“-urilor comunitare în plan na\ional. „europenizarea“ spa\iului public na\ional este o realitate incontestabil` ]i reprezint` deja o provocare pentru diver]ii actori sociali. nu este de mirare c` „europenizarea“ a devenit un subiect de cercetare din ce în ce mai des abordat. chiar dac` nu beneficiaz` de suficient` vizibilitate. • s` caracterizeze „europenizarea“ ca proces de înv`\are social` ]i institu\ionalizare. Defini\iile propuse au fost tot mai variate. Cu alte cuvinte. 574). 1. care a p`rut multora ca o subminare a suveranit`\ii na\ionale. studen\ii vor fi capabili: • s` defineasc` „europenizarea“ ca fenomen politic ]i istoric. Acest proces nu este unul formal. Spre deosebire de integrare. dar ]i mai precise ]i compatibile cu analiza empiric`. în proceduri. printr-o varietate de strategii ]i modele. ceea ce va avea ca efect erodarea statului na\ional ca referin\` istoric` dominant`. „europenizarea“ se prezint` ca o tem` aparte.

juridice ]i sociale specializate. cât ]i capacitatea Uniunii de a influen\a politicile comune ca urmare a transform`rii politicilor na\ionale. 2003. a procedurilor. În acest sens. p. de exemplu. • „europenizarea“ este procesul de construc\ie. define]te trei domenii ale „europeniz`rii“ ]i. p. Radaelli (2003. vom folosi termenul de „europenizare“ în sensul dat de Radaelli. Schmidt. 30). Rezult` urm`toarea configura\ie: structurile interne – structurile politice • institu\iile • administra\ia public` • rela\iile interguvernamentale • cadrul legal – structurile de reprezentare • partidele politice • grupurile de presiune • fragment`rile sociale politicile publice – actorii – problemele-tip – stilurile de lucru – instrumentele – resursele structurile cognitive ]i normative – discursul public – normele ]i valorile – legitimarea politic` • 100 . • „europenizarea“ const` în asimilarea intern` a politicilor U. Analiza comparativ` ]i empiric` a mers ]i mai departe decât simpla situare a „europeniz`rii“ în raport cu spa\iul public na\ional. difuzare ]i institu\ionalizare în plan na\ional a regulilor formale ]i informale. Risse. propune patru rezultate concrete ]i o scar` de evaluare a fiec`rui rezultat. precum ]i a unor re\ele transna\ionale care implementeaz` politicile europene (Cowles. Radaelli. respectiv a unor institu\ii politice. O serie de autori (Caporaso. 1997. (Stone Sweet et al. care presupune atât adaptarea politicilor na\ionale la politicile europene. În contextul nostru. 1994. p.E. p.. 2001). 1996. 2003. a ideilor ]i normelor care fac s` func\ioneze U. convergen\a sau transferul de „know-how“. a paradigmelor politice. (Radaelli. 2001. 69). 35). Giuliani. a stilurilor ]i metodelor de lucru.E. „europenizarea“ înseamn` mai mult decât armonizarea. este procesul de reorientare a politicilor publice na\ionale astfel încât dinamica integr`rii economice ]i politice europene s` fie încorporat` în logica organiza\ional` a politicilor na\ionale (Ladrech. Este vorba de un proces în dublu sens. 2003) au construit indicatori de evaluare ]i au propus chiar instrumente capabile s` m`soare gradul de „europenizare“ a politicilor publice sau a unor segmente ale acestora. 3). pentru fiecare. care pune accentul pe procesele de înv`\are.„europenizarea“ const` în dezvoltarea la nivel european a unor structuri distincte de guvernare. adaptare ]i construc\ie. • „europenizarea“ asigur` dimensiunea european` a politicilor na\ionale. Caporaso.

• consolidarea – respectiv înt`rirea institu\iilor interne (de exemplu. f`r` s` mai fie nevoie de atâtea eforturi de conceptualizare ]i argumentare. reprezentativitate ]i r`spundere public`. care presupune asimil`ri ]i adapt`ri ale schemelor mintale. reforma sistemului intern al pensiilor ca urmare a unui mesaj electoral al popula\iei vârstnice în cadrul alegerilor europene). sistemele publice na\ionale sunt mult mai preocupate decât instan\ele unionale de propria legitimitate. În sfâr]it. dup` Radaelli (2003. ar însemna ca „europenizarea“ s` se transmit`. de transformare a institu\iilor autohtone ca urmare a rela\iilor de interdependen\` cu institu\iile europene (de exemplu.– identit`\ile – tradi\iile de guvernare – paradigmele politice ]i cadrul conceptual. p. indicatori de asigurare a calit`\ii sau evalu`ri comparative ale performan\elor. institu\iile se transform` printr-un proces de dezvoltare organiza\ional` (schimbarea structurilor operatorii ca urmare a unui nou mediu politic ]i legislativ). ca o und` de ]oc. Apar astfel dou` dimensiuni distincte ale „europeniz`rii“: 101 . • absorb\ia – const` în adaptarea par\ial` a sistemului propriu. de jos în sus ]i prin implicarea larg` a diver]ilor actori sociali. de la centru la periferie. Din acest motiv. Aceast` transformare. profesionalizarea conducerii sau cre]terea coeziunii organiza\ionale) sub influen\a politicilor europene din domeniul respectiv. se stabile]te o scar` de evaluare inspirat` din psihologia organiza\ional`. Astfel de analize. astfel încât rezult` o gril` complex` de analiz` institu\ional`. pe anumite componente sau obiective. În realitate. întârzierea în implementarea unor directive comunitare). m`surat` prin anchete de opinie sau indicatori privind capitalul social. „europenizarea“ trebuie s` respecte a]tept`rile cet`\enilor în materie de democra\ie intern` ]i s` procedeze la o abordare participativ`. de transparen\`. care se preteaz` la m`surare ]i opera\ionalizare: • interac\iunea – este procesul de rezonan\` interinstitu\ional`. pentru fiecare din categorii ]i tipuri de rezultate. chiar dac` sistemul decizional european este mai pu\in democratic decât cel din cadrul na\ional. • legitimarea – se refer` la credibilitatea politicilor de integrare. Pentru fiecare din aceste categorii se iau în considera\ie patru tipuri de rezultate ale „europeniz`rii“: • respingerea – care înseamn` de fapt o „europenizare“ negativ`. comport` patru procese distincte. 39). f`r` consultare popular`). ca de altfel întreaga literatur` consacrat` acestui nou subiect de atrac\ie pentru lumea academic`. schimbarea propriei politici monetare) ca urmare a unor politici comunitare. spre deosebire de înv`\area individual`. • reajustarea – const` în modificarea modului de func\ionare intern` ca urmare a unei situa\ii de criz` sau de inadaptare. par destul de complicate ]i prea elaborate fa\` de simplitatea aparent` a fenomenului. Dac` aplic`m aceea]i metod` ca în cazul adopt`rii Tratatelor Uniunii (decizie la vârf. atunci situa\ia devine ]i mai complicat` decât rela\ia unilateral` dintre Uniune ]i sistemul public al unei singure \`ri. • iner\ia – similar` cu absen\a schimb`rii (de exemplu. Aceast` gril` pleac` de la premisa c`. Dac` avem în vedere „europenizarea“ în ansamblul statelor membre. se m`soar` prin indicatori de progres. acest parametru poate fi m`surat prin indicatori de coeziune intern` a institu\iei. • transformarea – se refer` la modific`rile sistemice (de exemplu.

Al\i. insist` asupra diversit`\ii sistemelor de guvernare. între vechii ]i noii membri.grupuri de interes .. Börzel ]i Risse (2003. „europenizarea“ dinamizeaz` spa\iul public na\ional ]i instituie noi posibilit`\i de exprimare ]i organizare colectiv`.pe de o parte. instituţii) Politici standarde instrumente metode de rezolvare a problemelor discurs de legitimare Politică . precum Cowles. Olsen (1997). unde intereseaz` diferen\ele între diversele politici publice în asimilarea „acquis“-ului comunitar (reamintim faptul c` „acquis“-ul desemneaz` ansamblul tratatelor ]i legisla\iei U.centre de influenţă . între tipurile de administra\ie public` ]i stilurile guvern`rii etc. dimensiunea intern`.E.discurs public Sfera publică instituţii politice relaţii interguvernamentale justiţie administraţie publică tipul de stat instituţii economice relaţii stat-societate identităţi colective - - Aceast` schem` pare c` reduce totul la o rela\ie de cauz` la efect.forme de reprezentare . în primul rând Héritier (1999). acord` prioritate gradului de compatibilitate institu\ional` („goodness of fit“) dintre Uniune ]i politicile na\ionale. • pe de alta. interac\iunea ]i participarea civic`. 2001). Caporaso ]i Risse (2001). Al\i autori (KohlerKoch ]i Eising. 60) apreciaz` c` influen\a „europeniz`rii“ asupra cadrului na\ional se exercit` pe trei canale: prin politici („policies“). pe de alt` parte. multe din ele fiind prea ra\ionale ca s` cuprind` ansamblul situa\iilor. vede în „europenizare“ o sum` de oportunit`\i politice ]i civice de care trebuie s` profite actorii na\ionali. dispunem deja de câteva tentative de explicare (Kohler-Koch ]i Eising. în cadrul unui singur stat na\ional. politic` („politics“) ]i activit`\i publice („polity“). „Europenizarea“ creeaz` noi situa\ii de mobilizare social` ]i politic` prin care se faciliteaz` cooperarea. Cowles. 1999) au scos în eviden\` jocurile transna\ionale de putere ]i au descris mecanismele verticale ]i cele orizontale ale „europeniz`rii“. 102 . în schimb. În contextul nostru. 1999. Al\i autori. De exemplu. dimensiunea extern` se refer` la diferen\ele dintre statele membre în ce prive]te implementarea „acquis“-urilor ]i a politicilor europene. Altfel spus. „europenizarea“ fiind un proces de înv`\are sistemic` ]i realocare a resurselor în func\ie de condi\iile concrete din fiecare stat na\ional. Ar rezulta urm`toarea schem` func\ional`: • Europenizarea (procese. Caporoso ]i Risse. Din aceast` perspectiv`. împreun` cu institu\iile europene care le aplic`). politici. p. avem astfel diferen\e între statele mari ]i cele mici. ne intereseaz` mai pu\in analiza comparativ` cât abordarea politic` a „europeniz`rii“ ca rela\ie între un cadru suprana\ional ]i efectele acestuia asupra spa\iului public na\ional.

18. f`r` ca acesta s` se schimbe substan\ial. pe de alta. schimbarea intern` este nesemnificativ`. legisla\iei ]i institu\iilor). o implementare mecanic` a deciziilor suprana\ionale sau o simpl` convergen\`. normelor. idei şi reprezentări colective Factori favorabili: reducerea surselor de opoziţie. sprijin din partea instituţiilor formale Factori favorabili: agenţi ai schimbării (comunităţi epistemice. iniţiatori. 18. • acomodarea – presupune o schimbare moderat`. 69). ca urmare a realoc`rii resurselor ]i atribuirii de noi roluri sociale. prin adaptarea anumitor componente ale politicilor ]i institu\iilor na\ionale. dup` Börzel ]i Risse (2003. „europenizarea“ nu este un transfer de „know-how“. pe de o parte.Fig. este o abordare „patching up“: 103 . reţele informale Redistribuirea resurselor Învăţare socială şi socializare Responsabilizare şi participare Asumarea normelor Formare de noi identităţi Schimbare internă În ultim` analiz`. p. 69-70). Algoritmul „europeniz`rii“ Incompatibilitate (la nivelul politicilor şi al instituţiilor) Presiune în favoarea adaptării Noi oportunităţi şi constrângeri Noi norme. În fig. „Europenizarea“ este un amplu proces de schimbare social` care parcurge etapele din fig. p. prin înv`\are social` ]i implicarea actorilor sociali. pot interveni trei tipuri de schimb`ri interne: • absorb\ia – prin simpla încorporare a normelor ]i politicilor europene în cadrul opera\ional na\ional. \inta este schimbarea intern` (a politicilor. formatori de opinie). conform studiului lui Börzel ]i Risse (2003. Se observ` c` schimbarea se produce în principal din dou` direc\ii: prin crearea de oportunit`\i ]i redistribuirea resurselor. 18. La acest nivel.

transformarea – implic` deja înlocuirea politicilor, proceselor ]i institu\iilor existente cu altele noi, diferite substan\ial, care servesc mai bine implementarea „acquis“-ului comunitar. Situa\ia este diferit` în \`rile candidate la aderare, a]a cum este cazul României. De]i cercet`rile sunt înc` incipiente (un bun exemplu este seria de studii de impact realizat` de Institutul European din Bucure]ti), se pot eviden\ia dou` planuri de analiz`, respectiv dou` etape ale „europeniz`rii“: • pe de o parte, etapa negocierilor ]i a preg`tirii ader`rii, când „acquis“-urile sunt transpuse formal, prin modific`ri ale legisla\iei, institu\iilor ]i structurilor oficiale; • pe de alta, etapa implement`rii propriu-zise, când politicile ]i institu\iile europene induc schimb`ri reale ale c`ror efecte pot fi vizibile în via\a de zi cu zi. Acest decalaj între criteriile de aderare (politic, economic ]i institu\ional) ]i adoptarea formal` a „acquis“-rilor prin angajamente politice ]i texte normative, pe de o parte, opera\ionalizarea „europeniz`rii“ sub form` de procese cotidiene ]i metode de lucru, pe de alta, face obiectul celebrelor rapoarte de \ar`, elaborate anual pentru fiecare \ar` candidat`. Dintre cercet`rile dedicate „europeniz`rii“ în \`rile candidate, am re\inut cea a lui Grabbe (2003) care consider` c` „Europa“ func\ioneaz` în primul rând ca un cadru integrator care ac\ioneaz` dup` logica globaliz`rii. Mai exact, cel pu\in în \`rile candidate (unde influen\a U.E. poate fi direct` ]i oficial`, dar ]i indirect`, informal` ]i spontan`), exist` cinci mecanisme ale „europeniz`rii“: • modelele – respectiv „acquis“-urile comunitare; • suportul financiar – prin fondurile de aderare ]i fondurile structurale la care \`rile candidate au acces; • monitorizarea ]i evaluarea pe baz` de criterii precise (“benchmarking and monitoring“); • asisten\a ]i parteneriatele; • negocierea condi\ionat` – asocierea progresului în negociere de anumite reforme interne (de exemplu, privatizarea utilit`\ilor publice în România, securizarea centralelor nucleare în Bulgaria etc.). În esen\a sa, „europenizarea“ este un proces de institu\ionalizare, în sensul pe care ]tiin\ele politice îl dau acestui termen (March ]i Olsen, 1989; Powell ]i Di Maggio, 1991; Scott, 2004). „Europenizarea“ poate fi interpretat` ca un demers de schimbare institu\ional` care se produce fie prin ac\iunea de guvernare ]i exercitare a puterii (pe cale descendent`, de sus în jos), fie prin procese ascendente, ini\iate de în]i]i actorii sociali (vezi în acest sens configura\ia câmpului institu\ional din fig.19, preluat` dup` Scott, 2004, p.239).

104

Fig.19. Procesele schimb`rii institu\ionale (Scott, 2004)

Câmpuri
propagare constrângere

propagare constrângere

Politicile europene creeaz` noi reguli ]i norme care influen\eaz` scopul ]i misiunea institu\iilor na\ionale în a]a m`sur` încât, a]a cum am v`zut din algoritmul din fig. 18, se declan]eaz` un amplu proces de schimbare a codurilor institu\ionale. Aceste noi reguli ale ac\iunii sociale sunt interpretare diferit de actorii na\ionali, astfel încât mesajul politic ]i juridic „european“ poate fi diferit în func\ie de context. Intervine astfel, dup` cum spune Mörth (2003), un triplu proces: de „interpretare“, de „traducere“ ]i de „editare“. „Acquis“urile ar presupune, dup` Mörth (2003, p. 162), dou` tipuri de reglement`ri: documentele legale (tratatele, directivele, deciziile, rezolu\iile) ]i regulile constitutive. De obicei, atât negocierile politice cât ]i demersurile de implementare se concentreaz` pe versantul legalistic al „acquis“-urilor, de]i „europenizarea“ nu este posibil` f`r` regulile constitutive, respectiv interpret`rile, rolurile ]i contextul institu\ional efectiv în care ac\ioneaz` actorii na\ionali. „Europenizarea“ devine opera\ional` doar prin institu\ionalizare ]i crearea de noi reguli constitutive. Cu alte cuvinte, „europenizarea“ nu este efectiv` decât în m`sura în care coboar` la nivelul institu\iilor ]i al actorilor sociali.

2. Actorii „europeniz`rii“
Mai r`mâne un aspect pe care institu\ionalismul nu îl clarific`: cine se „europenizeaz`“? Héritier (1999), Börzel (1999) ]i Giuliani (2003) insist` asupra diferen\elor de opera\ionalizare, în func\ie de actorii implica\i, iar Duina (1999) ]i Mörth (2003) favorizeaz` mai degrab` similitudinile ]i aspectele transversale rezultate din regulile comune ale institu\ionalismului. Când vorbim îns` de statul na\ional ]i de modul în care acesta este influen\at de procesele de integrare european`, trebuie s` avem în vedere dou` lucruri: pe de o parte, în civiliza\ia globaliz`rii, statul westphalian (perfect teritorializat ]i cu frontiere greu permeabile) este înlocuit de un stat deschis influen\elor externe ]i proceselor transfrontaliere (finan\e globale, companii multina\ionale, informa\ie liber`); pe de alta, în interiorul s`u, statul na\ional este eterogen ]i dispersat, prin implicarea unor actori diver]i, care ac\ioneaz` într-o mare varietate de structuri ale sferei publice (vezi în acest sens reprezentarea spa\iului public

105

din fig. 6). Cu alte cuvinte, „europenizarea“ nu se reduce la o rela\ie între entit`\i globale ]i compacte, cum ar fi raportul dintre o structur` suprana\ional` unic` ]i unit`\ile sale componente. Statele membre sunt p`r\i participante, actori ai procesului european, nu simple entit`\i subordonate. Prin îns`]i logica integr`rii, Uniunea nu poate exista f`r` statele constitutive iar „europenizarea“ nu ar avea obiect f`r` suportul activ al actorilor ]i al institu\iilor din fiecare stat na\ional. Revenind la întrebarea de mai sus, se pot distinge mai multe categorii de actori sociali:

a) Administra\ia public`
Scopul principal al fiec`rei administra\ii publice este s` rezolve problemele interne ale propriei societ`\i. Dimensiunea european` s-a ad`ugat o dat` cu aderarea ]i s-a amplificat concomitent cu reformele institu\iilor europene din anii ’80 ]i ’90. A]a cum arat` Kassim (2003, p. 90), dimensiunea european` nu se reduce la câteva noi obiective ]i structuri subordonate, juxtapuse sau asimilate de administra\ia na\ional`. Ea presupune o reorientare a politicilor publice ca urmare a apartenen\ei la o institu\ie suprana\ional` de integrare. Conform analizei comparative întreprinse de Kassim, aceast` reorientare a administra\iei publice se exprim` prin urm`toarele tendin\e: • ]efii de state ]i guverne ]i-au instituit propriile structuri de expertiz` ]i analiz` a politicilor europene (de exemplu, Secretariatul European în Marea Britanie); • mini]trii de resort contribuie direct la activitatea comitetelor specializate ale Consiliului ]i interac\ioneaz` continuu cu omologii lor europeni; • coordonarea politicilor pro-europene la nivel na\ional se face fie centralizat, prin structuri interdepartamentale coordonate de primul ministru (Fran\a, Suedia, Danemarca), fie prin comitete exterioare administra\iei centrale (Italia, Germania, Belgia); • în fiecare minister, cu excep\ia Spaniei, s-au înfiin\at unit`\i interne de implementare a politicilor europene; • în implementarea „europeniz`rii“ este implicat în special executivul, ceea ce duce la „deparlamentarizarea“ politicilor publice; • s-au constituit ministere specializate în integrarea european` dar care, cu excep\ia Fran\ei, au un rol minor în cadrul cabinetelor; • s-au instalat misiuni permanente pe lâng` Comisie.

b) Parlamentele na\ionale
Dup` Pöhle (citat de Maurer, Mittag ]i Wessels, 2003, p. 71), parlamentele na\ionale sunt adev`ra\ii perdan\i ai integr`rii europene. Ele au un rol minor în „europenizare“ ]i au pierdut unele prerogative na\ionale f`r` s` ob\in` nimic în schimb la nivelul U.E. Aceast` concluzie comport` îns` unele preciz`ri. Dup` Benz (2003, p. 97), trebuie f`cute urm`toarele distinc\ii: • rolul parlamentelor na\ionale depinde de cadrul na\ional (în Fran\a, executivul este mai puternic, pe când în Germania cele dou` camere parlamentare reprezint` adev`rata aren` pentru participarea reprezentan\ilor landurilor); • unele parlamente na\ionale au reac\ionat la „europenizare“ prin ajust`ri structurale (de exemplu, „Délégation de l’Assemblée Nationale pour l’Union Européenne“ a fost creat` în Fran\a prin îns`]i amendarea Constitu\iei);

106

Mai precis. opozi\ia din parlamentele na\ionale a folosit „europenizarea“ ]i unele din efectele sale controversate (subven\ionarea agriculturii. care a ocupat al doilea loc la alegerile europene ]i locale din 2004. partidele politice trebuie. care se ocup` de modul în care partidele politice se preg`tesc pentru alegerile europene. În astfel de cazuri. divergen\ele dintre guvernul suedez ]i Partidul Social Democrat (majoritar) în privin\a adopt`rii euro s-au exprimat prin dispute parlamentare. 2001). adoptarea euro în Italia). al`turi de cel na\ionalist (RPR fiind descendentul direct al partidului gaullist). alimentând astfel euro-scepticismul. când parlamentele na\ionale au captat ]i speculat nemul\umirile populare fa\` de unele politici europene (de exemplu. ne atrage aten\ia analiza lui Ladrech (2001). Ele particip` deja la definirea politicilor ]i pot ini\ia texte legislative europene. de exemplu. de exemplu. de asemenea. din contr`.exist` rela\ii informale (contacte. • schimbarea tacticii ]i a strategiei politice. prin campanii electorale sau ac\iuni parlamentare. prin intermediul reprezentan\ilor na\ionali în structurile comunitare. Implicarea parlamentelor nu se mai reduce la func\iile tradi\ionale de control al executivului ]i la elaborarea legisla\iei (Maurer ]i Wessels. Ladrech pune în eviden\` cinci domenii de interes: • schimbarea con\inutului programelor politice – Europa apare tot mai frecvent ca o referin\` în doctrinele ]i documentele de partid. Pe de alt` parte. cotele la pescuit. 1995). parlamentele na\ionale sunt asociate la definirea ]i implementarea politicilor europene. • rela\iile din afara sistemului na\ional de partide politice – de exemplu. la rândul lor. Partidul Independent din Marea Britanie. ]eful delega\iei Partidului Laburist Britanic la Parlamentul European este automat membru al Comitetului Executiv Na\ional (organismul de conducere al partidului). politica social`) pentru a sanc\iona propriile guverne (Norton. de exemplu. de interesul oamenilor politici fa\` de „europenizare“. s` ia în considera\ie problematica european` ]i influen\a sa asupra aleg`torilor. ele încearc` s` influen\eze guvernele prin presiuni în mass-media. în cazul negocierii „Agendei 2000“). proiecte comune) între parlamentele na\ionale ]i Parlamentul European (de exemplu. Ca urmare. de influen\a problematicii europene asupra programelor politice. • rela\iile partid-guvern – cum partidele au o influen\` redus` în plan suprana\ional. cele trei mari grupuri de partide din Parlamentul European promoveaz` rela\ii partizane cu partidele 107 . astfel încât s` se capitalizeze „interesul european“: de exemplu. • schimb`ri organiza\ionale la nivelul statutului astfel încât s` se permit` cooper`ri interparlamentare directe ]i definirea unei strategii de partid pentru propriile delega\ii la Parlamentul European. noul partid RPR înfiin\at de Jacques Chirac în 1999 în perioada alegerilor parlamentare europene a folosit cu succes atú-ul european. îndeosebi dup` Tratatul de la Nisa (2000). fostul Partid Comunist Italian a devenit cel mai pro-european. schimburi. ]i-a construit identitatea electoral` cu un program de scoatere a \`rii din Uniunea European`. Nu este de neglijat îns` ]i situa\ia invers`. partidul bavarez CSU condus de Stoiber ]i-a centrat strategia în opozi\ie cu op\iunea partidului na\ional CDU în favoarea monedei unice. sub denumirea Democra\ii de Stânga. • c) Partidele politice „Europenizarea“ afecteaz` contextul politic intern. Dintre pu\inele studii consacrate acestei chestiuni.

autorit`\ile locale ]i regionale au început s`-]i adapteze structurile la sistemul comunitar de decizie (Maurer. începând cu Tratatul de la Maastricht. optimismul ]i elitismul. Belgia ]i Germania). accesul la munc` ]i servicii sociale. 73). În statele descentralizate (Italia. Grecia. 84-85). ele reprezint` fundamentul suveranit`\ii na\ionale sau prerogativa definitorie a acesteia. • integrarea institu\ional` din Spa\iul Schengen. precum Forza Italia a lui Berlusconi. Chiar ]i în statele centralizate. regiunile sunt încurajate s` implementeze direct politicile U. ca ]i Agenda 108 . Mittag ]i Wessels. cooperarea în domeniul JAI a evoluat foarte mult. De exemplu.na\ionale înrudite. • politici comune în materie de refugia\i. • Federa\ia partidelor liberale. Justi\ia ]i Afacerile Interne (al treilea pilier al U. Fran\a. Finlanda. cuprinde mai ales politicieni de orientare liberal`. reforma fondurilor structurale din 1999. unele dintre partidele na\ionale. De asemenea.E. care se manifest` prin: • re\ele transna\ionale de criticism public. 2002. ]i aparatului birocratic pe care l-au creat în acest scop. p. la care statele membre nu doresc s` renun\e. respectiv: • Partidul Popular European este cre]tin-democrat ]i sus\ine federalismul atât la nivel na\ional.E. Irlanda. Cu toate acestea. p. cât ]i la nivel european.. Cele trei mari familii politice din Parlamentul European reflect` principalele orient`ri ideologice ale partidelor na\ionale (Quermonne. în sensul trecerii de la simple negocieri interguvernamentale la o guvernan\` pe mai multe niveluri. • controlul comun al frontierelor externe ale U. a]a cum arat` Eder ]i Trenz (2003. p. datorit` competen\elor în rela\ia cu U. democrate ]i reformatoare europene este destul de eterogen`. Eder ]i Trenz argumenteaz` prin apari\ia unei dinamici orizontale. e) Regiunile În statele centralizate (Danemarca. în Germania mini]trii regionali particip` direct la activitatea Consiliului. se bazeaz` pe o viziune cre]tin` asupra omului. ini\iativa particular`. îns` ea este implicat` în sistemul institu\ional european: Curtea na\ional` controleaz` implementarea dreptului comunitar în statele membre. Spania) ]i în cele federale (Austria. de unde prioritatea dat` unor valori definitorii ale liberalismului precum libertatea.E. Împreun` cu pilierul II (Securitatea ]i Afacerile Externe). De exemplu.) au fost considerate un domeniu de cooperare interguvernamental`. Olanda. implicarea regiunilor este mai mare. f`r` o direc\ie ideologic` unic`. de unde interesul pentru justi\ie social` ]i valorile tradi\ionale (familia. p. se legitimeaz` prin înrudirea cu Partidul Popular European. comunitatea. d) Justi\ia Curtea European` de Justi\ie nu este o institu\ie politic`. institu\iile interne se transform` ]i se acomodeaz` cu „europenizarea“ prin ceea ce Eder ]i Trenz (2003. conform principiului prevalen\ei legilor comunitare asupra legilor na\ionale. Marea Britanie ]i Portugalia). religia). 2003. precum echitatea. 126). Luxemburg. 130) numesc „structuri de rezonan\` transna\ional`“. • Partidul Sociali]tilor Europeni este integrat Interna\ionalei Socialiste ]i promoveaz` ideile socialiste ]i social-democrate. Chiar dac` JAI r`mâne înc` un domeniu interguvernamental (subiect al cooper`rii între state suverane).E. principalul rol în „europenizare“ revine guvernelor.

Uniunea European` recunoa]te guvernele subna\ionale ca parteneri oficiali. (1998. flexibilizarea structurii organiza\ionale). colaboreaz` mai mult cu guvernele centrale. p. Dup` Grote ]i Lang (2003. ceea ce se repercuteaz` asupra „europeniz`rii“. p.E. • m`suri îndreptate spre exteriorul organiza\iei (de exemplu. Tabelul 8. Ca urmare. Ray ]i Salk (1998). Indicele de autonomie regional` în \`rile membre ale U. în general. încurajeaz` regionalizarea ]i implementarea regional` direct` a politicilor europene. dup` datele lui Marks. 54 de guverne regionale ]i locale au oficii de reprezentare la Bruxelles. Începând cu anii ’90. principala barier` în calea uniunii politice. prin agregarea datelor referitoare la federalism. Diversitatea administra\iilor r`mâne o important` surs` de varia\ie a condi\iilor politice. Marks et al. Keating ]i Hooghe (1996) v`d în aceast` tendin\` un demers deliberat de sl`bire a statului na\ional. Aceast` form` de cooperare permite o mai bun` mobilizare a resurselor ]i comunicarea direct` cu actorii locali. (1998) Federalism (0 – 4) Belgia Danemarca Fran\a Teritoriile „outre-mer” Germania Grecia Irlanda Italia Luxemburg Marea Britanie Anglia Sco\ia. Nelsen. |ara Galilor ]i Irlanda de Nord Olanda Portugalia Madera ]i Azore Spania „Regimen extraordinario” „Regimen ordinario” 3 0 1 1 4 0 0 1 0 0 0 0 0 0 3 3 Autonomie teritorial` (0 – 2) 1 0 0 1 0 0 0 0 0 0 1 0 0 2 2 1 Participarea la guvernarea central` (0 – 2) 2 0 0 0 2 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 Scor global (indicele de autonomie regional`) 6 0 1 2 6 0 0 1 0 0 1 0 0 2 5 0 f) Grupurile de interes Este vorba aici în primul rând de firmele particulare ]i de partenerii sociali (sindicate + patronat + guvern). autonomia teritorial` ]i participarea regiunilor la guvernarea central` (vezi sinteza din tabelul 8). 235). Aceste date arat` c` regionalizarea este foarte diferit` printre statele membre ]i c`.2000. grupurile de interes pot realiza dou` tipuri de schimb`ri organiza\ionale: • m`suri interne de absorb\ie (de exemplu. Ca s` ilustreze aceast` situa\ie.51) au calculat indicele de autonomie regional`.E. U. [ncurajarea avantajului comparativ). * * * 109 .

ini\iativa privat` ]i expresia opiniilor. garanteaz` libertatea. În ambele situa\ii. asigur` separarea 110 . ceea ce îi permite mai mult` libertate de ac\iune transfrontalier`. a unor activit`\i inter-regionale.. actorii din spa\iul public na\ional desf`]oar` ac\iuni transfrontaliere ]i particip` la procesele de „europenizare“ din alte \`ri membre (de exemplu. ceea ce face ca anumite func\ii publice s` fie transferate unor componente ale societ`\ii civile (de exemplu. sistemul politic. responsabili de implementarea anumitor politici publice sau a unor componente ale acestora. societatea civil` a început s` apar` ca o alternativ` non-violent`. forumuri sau parteneriate). o dat` cu formarea statului suprana\ional ]i a sferei publice europene. statul ]i societatea civil` s-au asociat într-o rela\ie de simbioz` (Kaldor. institu\iile europene sunt capabile s` gestioneze pluralismul politic. unde interac\ioneaz` cu statul. ne intereseaz` s` afl`m dac` societatea civil` este un actor colectiv al „europeniz`rii“. Aceast` întrebare comport` dou` aspecte distincte: a) Pe de o parte. b) Pe de alt` parte. fie ca actori individuali. ea cap`t` o responsabilitate direct` în „europenizare“. a]a cum am v`zut în capitolul consacrat democra\iei europene. ob\inut` prin consens implicit sau explicit. este posibil s` se constituie ]i o societate civil` european`. Chiar dac` presupun un deficit de legitimare ]i de reprezentare inacceptabil pentru orice democra\ie na\ional`. „societas civilis“ era un atribut al statului na\ional (Comaroff ]i Comaroff. regionale ]i locale. Era considerat` o form` consensual` de pace social` garantat` de stat în interiorul frontierelor sale na\ionale. care ac\iona pe baz` de autoritate. Am asista astfel la reconstituirea în plan european a schemei dicotomice dup` care orice stat trebuie s` co-existe cu o societate civil`. Sau. „Europenizarea“ implic` to\i actorii sociali. mai exact. • grupurile de interes ]i sectorul privat. Ace]tia sunt: • institu\iile – fie ca actori colectivi (sub form` de consor\ii. capabil` s` mobilizeze interesul cet`\enilor prin mijloace noncoercitive ]i dialog social. ca dou` componente inseparabile ale spa\iului public. Ca urmare a deschiderii frontierelor ]i a apartenen\ei la U. în consor\ii sau parteneriate).E. În aceast` viziune. libert`\ile promovate de pia\a comun` ]i drepturile suprana\ionale institu\ionalizate prin recenta versiune a Tratatului Uniunii au creat noi oportunit`\i de participare ]i ac\iune civic` pentru toate tipurile de ONG-uri na\ionale. analiza de mai sus ne-a ar`tat c` exist` mai multe tipuri de actori care s` gestioneze implementarea „acquis“-urilor în statele membre. spa\iul public suprana\ional func\ioneaz` altfel decât un stat na\ional. în cadrul unor proiecte comune. prin implementarea guvernan\ei suprana\ionale. între cet`\enii beneficiari de drepturi civice. inclusiv cet`\enii organiza\i. pe dou` c`i: prin preluarea unor competen\e opera\ionale de la propriul stat. ]i-au creat propriile instrumente de protec\ie a drepturilor omului. 1999. XVIII. Spre deosebire de stat. ca actor colectiv. la fel ca administra\ia public`.„Cine se europenizeaz`“? La aceast` întrebare am reu]it s` g`sim o varietate de r`spunsuri. ne referim la participarea societ`\ii civile la „europenizarea“ spa\iului public na\ional de care apar\ine. în sec. În acest fel. p. 2003). definirea politicilor în domeniul patrimoniului cultural). Pe scurt. Aceast` abordare este îns` limitativ` pentru c`. Este îns` cazul s` ne întreb`m în ce m`sur` „europenizarea“ afecteaz` aceast` rela\ie dintre stat ]i societatea civil`. sfera privat` ]i mass-media în implementarea „acquis“-urilor comunitare. justi\ia sau autorit`\ile locale. 3. Societatea civil` transfrontalier` La originea sa. • administra\ia public`. societatea civil` î]i desf`]oar` activitatea în interiorul unui spa\iu public na\ional. • autorit`\ile subna\ionale. În ce prive]te societatea civil`.4): ea desemna ordinea pa]nic`.

Uniunea European` este pe cale s` construiasc` un spa\iu public de un tip nou. ci ]i de num`rul VP („veto players“). sistemul intern al fiec`rui stat na\ional se adapteaz` la dinamica suprana\ional` în func\ie de cultura sa organiza\ional`. 4. dup` care „europenizarea“ const` în extensia democra\iei ]i a spa\iului public na\ional la nivel suprana\ional. Fa\` de aceast` constatare. la nivel european intervine un proces de institu\ionalizare ]i guvernan\` participativ`. la rândul s`u. a ap`rut ]i preocuparea de a compara diferitele reac\ii ale sistemelor na\ionale fa\` de „europenizare“.E. care se refer` la actorii sociali al c`ror consim\`mânt este indispensabil pentru a produce o schimbare social` de anvergur` cum este „europenizarea“. condi\ii. ar fi izomorfismul institu\ional. Dac` aplic`m criteriile de analiz` comparativ` ale lui Lijphart (1999). de exemplu. chiar dac` spa\iul public european nu mai reproduce dualismul func\ional de la nivel na\ional (stat – societate civil`). Elementul esen\ial care. R`spunsurile la aceast` întrebare sunt destul de variate. valabil pentru toate \`rile membre. unde prevaleaz` criteriul statistic): are un executiv format prin consens (Comisia). care nu mai are statul na\ional ca ax` de putere. • pe de alta. al`turi de interesul justificat pentru explica\ii comune ]i tendin\e generale. Katzenstein (apud: Giuliani. fa\` de care \`rile membre trebuie s` \in` pasul. În realitate. la nivel european. Este drept c`. îns` spa\iul public european este mai eficient în promovarea ]i institu\ionalizarea dialogului social: prin Comitetul Economic ]i Social. dup` Lijphard. gradul de preg`tire ]i anticipare a schimb`rii. Din acest motiv. Plecând de la 111 . este sensul defini\iei date de Kohler-Koch ]i Eising (1999). precum ]i situa\iile reale sunt extrem de diferite de la o societate la alta. 2003. Giuliani (2003) preia aceste idei ]i le structureaz` sub forma urm`toarei ipoteze: gradul de „europenizare“ depinde nu numai de capacitatea de înv`\are a sistemului social ]i de congruen\a structural` a institu\iilor. prin practica sistematic` a sensibiliz`rii publice (exist` peste 600 grupuri de „lobby“ pe lâng` institu\iile europene). care const` într-un sistem compatibil de institu\ii între statele membre. comport` un sistem multipartid ales direct de cet`\eni. este bicameral` (Parlamentul ]i Consiliul Mini]trilor). esen\ialul „europeniz`rii“ se produce în interiorul statelor membre (Schmidt. În plus. prin consultarea partenerilor sociali (de exemplu.func\ional` a puterilor. Uniunea European` poate fi considerat` ca un sistem consensual de democra\ie (diferit de sistemul majorit`\ii. factori predispozan\i. se pune imediat întrebarea dac` poate s` existe acela]i grad de similitudine între institu\iile europene ]i sistemele na\ionale. În acest fel. structura puterii. are o Curte Suprem` ]i o Banc` Central` independent`. „europenizarea“ comport` un dublu proces de schimbare: • pe de o parte. ar asigura func\ionarea unei democra\ii consensuale la nivelul U. în care societatea civil` de\ine un rol tot mai important. p. 1997). a]a cum pare s` rezulte din prezum\ia izomorfismului. A]a cum am v`zut. introduce conceptul de „veto player“. influen\a partidelor politice este mai mic`. UNICE). prin politica sa regional` ]i guvernan\a multicentric`. Tsebelis (2002). Decizia este consensual` ]i implic` un amplu proces de consultare ]i negociere public`. Abordarea comparativ` a „europeniz`rii“: convergen\` sau diversitate? Analiza care precede nu trebuie s` ne duc` la concluzia c` exist` un proces unic al „europeniz`rii“. deta]at` de teritorialitate ]i cadrul statului na\ional. „europenizarea“ aduce o nou` perspectiv` asupra vie\ii publice. invoc` o „congruen\` structural`“ care ar explica integrarea rapid` a Germaniei al`turi de \`rile europene mult mai mici ]i total deosebite din punct de vedere cultural. priorit`\i.136).

în baza ipotezei dup` care U. sau de tentative de a explica procesele institu\ionale prin date cantitative. În cazul fondurilor structurale. În ultim` analiz`.E. în pofida compatibilit`\ii lor cu „europenizarea“. sintetizat` [n fig. Irlanda ]i Suedia au fost cele în care contribu\ia fondurilor europene a fost planificat` din timp. astfel de analize trebuie privite cu suficient` circumspec\ie. ONGuri. s` fie ]i cele mai euro-sceptice. fondurile publice.E. dup` cum demonstreaz` foarte conving`tor un studiu al lui Börzel (2001). Indicele de adaptare în \`rile membre ale U. este o democra\ie consensual` sau.). F`r` îndoial`. care au un indice de adaptare negativ. gradul de convergen\` sau nivelul de divergen\`? Ne intereseaz` asem`n`rile ]i solu\iile comune. a]a cum arat` Falkner (2001) ]i Héritier (2001). ci vizeaz` îns`]i concep\ia: ce trebuie s` m`sur`m. legisla\ia) s` interac\ioneze cu obiectivele ]i instrumentele europene. 20. Fig. astfel încât a devenit parte integrant` a mecanismului intern de implementare a politicilor publice.E. Giuliani calculeaz` indicele de adaptare prin agregarea urm`toarelor date: • rata de transpunere a directivelor comunitare. cele mai reu]ite exemple furnizate de Germania. confirm` întârzierile în implementarea „acquis“urilor în Italia. precum ]i preg`tirea mai bun` pentru „europenizare“ a unor \`ri ca Danemarca ]i Marea Britanie. Grecia ]i Belgia. depinde de disponibilitatea fiec`rui stat de a-]i restructura sistemele proprii de implementare. trebuie s` ne concentr`m aten\ia 112 . Ironia face îns` c` aceste ultime dou` \`ri. conform anchetelor de opinie). autorit`\i locale. cum ar fi introducerea euro sau adoptarea unui model social comun. patronate. la cap`tul unui studiu comparativ privind utilizarea fondurilor structurale. Analiza lui Giuliani. spune Lang.20.modelul de opera\ionalizare a democra\iei consensuale utilizat de Lijphart.E. din contr`. (1986-2000) Implementarea „acquis“-urilor depinde în cea mai mare m`sur` de voin\a politic` ]i de capacitatea de absorb\ie a statelor membre. Succesul „europeniz`rii“. lideri de opinie) care se opun unei „europeniz`ri“ prea avansate. Cel pu\in aceasta este concluzia lui Lang (2003). Este vorba de macrostatistici extrapolate unor fenomene care se produc îndeosebi la nivel microsocial. Explica\ia vine din num`rul mare de VP sau actori negativi (de exemplu. astfel încât obiectivele ]i instrumentele na\ionale (de exemplu. este destul de contradictoriu. • nivelul sprijinului popular (de exemplu. Sistemul de date al U. agen\iile. • frecven\a apelurilor la Curtea European` de Justi\ie. problema nu este doar de metod`. • frecven\a scrisorilor oficiale de notificare (din partea U.

la rândul lor. identit`\ile colective).asupra varia\iilor interne ]i a modului în care fiecare stat membru rezolv` problemele de implementare a „europeniz`rii“? La aceste întreb`ri nu exist` un r`spuns unic ]i simplu. ne provoac` ]i mai mari dificult`\i: este vorba de convergen\a politicilor. vom preciza c`. 113 . stilurile administrative. dinamica organiza\ional`. de similitudinea institu\iilor sau de omogenizarea produselor? Cum scopul nostru nu este de a complica inutil analiza. înso\it` îns` de o mare diversitate la nivel micro (actorii implica\i. este posibil` convergen\a la nivel macro (datorit` isomorfismului institu\ional ]i politicilor comune). a]a cum apare din experien\a de pân` acum. Chiar ideea de convergen\` antreneaz` alte controverse care. ci de a simplifica ]i de a face accesibil conceptul de „europenizare“. modul de alocare a resurselor.

MODULUL VI CONSTRUC|IA CULTURAL~ A CET~|ENIEI EUROPENE „Dac` ar fi s` încerc din nou. de ruptur` epistemologic` fa\` de vechile forme de apartenen\`. p. Este etapa cea mai dificil`. face obiectul acestui modul. 1993. ideea european` nu a fost suficient`. Primele dou` aspecte au fost abordate în modulul consacrat democra\iei europene. prin pia\a comun` care. un alt p`rinte fondator al comunit`\ii europene. Criticii acestei abord`ri (George. 2000. prin efectul de „angrenare“ („spill-over“). politice ]i culturale. Meehen. Formarea cet`\eniei europene urmeaz` traseul istoric al tuturor identit`\ilor colective. avem în vedere un proces de negare a identit`\ilor na\ionale. cea a unit`\ii politice. Pân` atunci. religie („Republica Christiana“) sau ra\iuni geopolitice ]i militare (de exemplu. scria în testamentul s`u politic intitulat „Pour l’Europe“: „Înainte ca Europa s` devin` o alian\` militar` sau o unitate economic`. Construc\ia european` nu a devenit posibil` decât în momentul în care s-au îndeplinit dou` condi\ii indispensabile. Pakkuski. din contr`. toate proiectele fondate pe utopii („Statele Unite ale Europei“ în viziunea lui Victor Hugo). cele dou` planuri sunt greu de separat. Întrebarea pe care mul\i anali]ti o pun în leg`tur` cu aceast` tem` (de exemplu: Eder. sunt cuvintele atribuite lui Jean Monnet ca un regret tardiv fa\` de prevalen\a economicului în construc\ia european`. ea trebuie s` fie o comunitate cultural` în sensul cel mai nobil al cuvântului“. Robert Schuman. a f`cut posibil` trecerea la unificarea politic`. A]a cum vom vedea în cele ce urmeaz`. apud: Shore. mai controversat. astfel încât s` nu se contrarieze statele membre. Integrarea nu a devenit efectiv` decât prin liberalizarea schimburilor sociale ]i economice. prezum\ie contrazis` îns` de realitate. convergen\a politicilor sociale. prin ceea ce sociologia cunoa]terii a numit construc\ia social` a realit`\ii. 2001a. S-a ajuns astfel la un moment de r`scruce pe care nu l-au prev`zut nici p`rin\ii fondatori ]i nici eurocra\ii anilor ‘60-’70. care presupune cel pu\in trei elemente: statul suprana\ional. Se începea cu integrarea economic` ce urma s` declan]eze. 114 . ideologie („Tineretul European“ al lui Giuseppe Mazzini). respectiv reconcilierea postbelic` (Planul Schuman) ]i liberalizarea pie\ei interne (ai c`ror ideologi au fost Jeremy Bentham ]i Richard Cobden). ap`rarea comun` contra invaziei turce]ti) au e]uat. odat` realizat`. La fel. a] începe cu cultura“. preocupate de p`strarea suveranit`\ii.44) o consider` simplist` ]i mecanic`. Conform metodei „neo-func\ionaliste“ a lui Monnet ]i a celorlal\i autori clasici. Cel de al treilea. De]i a fost sus\inut` de mari personalit`\i culturale ]i politice. centrat` prea mult pe m`suri economice: ea presupune c` înt`rirea progresiv` a institu\iilor europene va antrena spontan transferul gradual al loialit`\ii cet`\enilor c`tre o comunitate socio-psihologic` transna\ional`. integrarea european` trebuia s` se fac` în pa]i mici („step-by-step“). 1997) este dac` ne propunem doar s` extrapol`m construc\ia identitar` de la nivel na\ional sau dac`. personalitatea juridic` a Uniunii ]i o nou` identitate colectiv`.

ne a]tept`m ca studen\ii s` fie în m`sur`: • s` deosebeasc` procesele identitare care au stat la baza na\iunii ]i cele implicate în construc\ia identit`\ii U. • s` stabileasc` direc\iile de ac\iune necesare pentru sus\inerea cet`\eniei europene ca nou` identitate colectiv`. la fel ca orice proces de „making of a nation“ (Gehlen)? Aceast` întrebare are implica\ii mult mai profunde decât ne putem imagina la prima vedere. identificarea cu aceast` cultur` sau cu elementele sale s-a f`cut pentru a se demarca de alte comunit`\i umane. modulul de fa\` este foarte important pentru în\elegerea întregului nostru demers. de suprafa\`. identit`\ile colective s-au format pe dou` c`i: prin procese spontane. ca statut politic ]i identitate colectiv`. de alte identit`\i colective. nu este o realitate ca atare. tradi\ii reconstruite • • În cursul istoriei. în acest fel. nu rezist` în timp. interesat` eventual s`-]i ob\in` legitimitatea sau s` creeze o pârghie de mobilizare politic`. în sens identitar. Cet`\enia european`. de 115 . f`r` suport popular ]i f`r` s` corespund` unor realit`\i sociale durabile. f`r` transform`ri de substan\` ale societ`\ilor europene. în construc\ia noii identit`\i colective trebuie evitat` tenta\ia rezolv`rii superficiale. realizate de tehnocra\ii ]i elitele comunitare.. • s` precizeze rolul educa\iei în acest proces. El finalizeaz` atât analiza spa\iului public european (acel „Euro-polity“ în care se manifest` civitatea european`). cu care s-a confruntat modernitatea româneasc` la începuturile sale. care trebuie doar descoperit` ]i desemnat` prin noi simboluri ]i noi concepte.E. unde am tratat cet`\enia european` în dubla sa ipostaz`. mituri ]i mentalit`\i au fost asumate de o comunitate uman` ca fiind propriile sale semne distincte. care nu au nici for\a politic` ]i nici argumentele culturale ]i economice care s` previn` instalarea st`rii de „form` f`r` fond“. De asemenea. Istoria a ar`tat ce efecte perverse poate avea construc\ia unor na\iuni prin demersuri pur intelectuale. printr-o simbolistic` for\at` ]i un discurs artificial. Cet`\enia european`: mituri fondatoare. În aceast` perspectiv`. autoritatea politic` înt`re]te influen\a acelora care convin obiectivelor sale ideologice. în acest caz. înv`\area social` este orientat` în favoarea identit`\ilor colective promovate de putere.Poate fi Europa inventat`. De aceea. nici solu\ia unei construc\ii artificiale.. de înv`\are social`. a]a a fost cazul. de alte culturi. fa\` de diversitatea imens` a op\iunilor culturale. acest modul completeaz` datele referitoare la identitatea european` (care au f`cut obiectul modulului III). o anumit` cultur` sau anumite simboluri. naturale. simboluri. • s` caracterizeze cultura organiza\ional` a spa\iului public european. 1. Aceast` tenta\ie este cu atât mai pernicioas` în cazul \`rilor mici sau al celor dependente. prin decizii politice în favoarea anumitor simboluri sau elemente identitare. De asemenea. • s` defineasc` specificul cet`\eniei europene ca nou` identitate politic` a cet`\enilor U. precum ]i introducerea general` din primul modul.E. • s` analizeze condi\iile construc\iei identitare europene în România. cât ]i discu\ia anterioar` privind „europenizarea“ ca proces de schimbare social` ]i institu\ionalizare. Dup` studierea acestui ultim modul.

simbolismul num`rului 12 este adânc ancorat în cultura european`: 12 este simbolul unit`\ii ]i al plenitudinii.m. p. al fiilor lui Iacob. cu limbile na\ionale12 din noile state formate în sec. Atrac\ia emo\ional` a apartenen\ei na\ionale. atât timp cât procesele culturale r`mân în apanajul Limba na\ional` a rezultat uneori din impunerea unei limbi minoritare. revolta contra originilor asiatice. num`rul apostolilor.exemplu. În al doilea rând. alegerile europene. „Europa cet`\enilor“. Pentru a accelera procesul form`rii noii identit`\i colective. nu a avut când s` formeze o nou` identitate colectiv`. De altfel. suprapus` referen\ialului na\ional. care r`mân fidele paradigmei na\ionaliste (îndeosebi manualele de istorie. Practic. utilizarea lor episodic`. festivit`\ile sau premierile legate de merite „europene“. moneda unic` ]i crearea Uniunii. În cazul cet`\eniei europene. în momentul unific`rii politice (1860). XIX sau cu tricolorul na\ional (referin\` la triada valorilor Revolu\iei Franceze: libertate-egalitate-fraternitate). astfel încât simbolistica european` nu beneficiaz` de ata]amentul afectiv necesar construc\iei unei identit`\i colective. Hobsbawm (1990.a. la care au participat to\i actorii sociali. 12 116 . cet`\enii europeni nu cunosc suficient de bine reperele noii ordini culturale la care sunt chema\i s` contribuie. Experien\a anilor ’90 a ar`tat c` introducerea simbolurilor europene nu ajut` foarte mult în construirea noii identit`\i colective. Comunitatea de limb`.5% din popula\ie. cultura european` a continuat s` fie dominat` de reperele na\ionale. limb` ]i literatur`. al orelor dintr-o zi. Aceast` limb` s-a impus ulterior datorit` utiliz`rii sale în administra\ia public`. Din acest motiv. Cet`\enia european` s-a identificat astfel cu drapelul albastru cu 12 stele galbene13. Aceste ocazii sunt rare ]i nesemnificative în raport cu omniprezen\a ]i for\a emo\ional` a simbolurilor na\ionale. în pofida progreselor înregistrate prin pia\a comun`. al tablelor dreptului roman. XX. al muncilor lui Hercule. dar ]i printr-o campanie de alfabetizare în limba respectiv`. în completarea simbolurilor na\ionale. create ]i impuse de elite care nu conving pe toat` lumea. oficialii europeni au instituit o simbolistic` suprana\ional` artificial`. al „halo"-ului sfânt al Fecioarei Maria („Revela\iile”. comemor`rile. juxtapus` programelor ]i manualelor ]colare. „europenizarea“ a început în 1951 (prin Comunitatea European` a C`rbunelui ]i O\elului) ]i. în pres`. citând o surs` a Consiliului Europei. în pofida eforturilor recente. teritoriu ]i tradi\ii istorice este înc` mult mai solid` decât referin\ele recente la Europa ]i institu\iile sale. al semnelor Zodiacului. era vorbit` curent doar de 2. Aceast` nou` simbolistic`. în contrast cu tendin\ele suprana\ionale de integrare economic` ]i politic`. geografie. suficient pentru a se fixa în memoria colectiv`. Cet`\enia european`. care a ap`rut simultan în drapelul majorit`\ii republicilor fondate dup` dezmembrarea imperiilor europene din sec. Mai întâi. prin sus\inere politic`. p.d. au fost reactualizate miturile fondatoare (de exemplu. misiunea civilizatoare) ]i s-au lansat sloganuri adecvate („unitatea în diversitate“. Problematica european` apare ca o dimensiune ad`ugat`. Na\iunea ]i statul na\ional sunt înc` puternice tocmai pentru c` sunt rezultatul unui proces de înv`\are istoric`. 13 Acest simbol a fost ales tocmai pentru c` avea o oarecare notorietate: a fost folosit ini\ial de Consiliul Europei timp de patru decenii. a]a cum arat` Shore (2000. 60) citeaz` cazul limbii italiene care. cu imnul european (muzica din „Oda bucuriei“ a lui Beethoven. „întoarcerea la Europa“). este mult prea puternic` pentru a ceda în fa\a „europeniz`rii“ ]i a mesajelor sale destul de abstracte. prima solu\ie nu a avut timpul istoric necesar pentru o elaborare e]alonat`. sinteza greac`-iudeo-cre]tin`. în ocazii strict „europene“: 9 mai „Ziua Europei“. al lunilor anului. dar f`r` text) ]i înscrierea apartenen\ei la Uniune pe pa]apoartele na\ionale. a întâmpinat dou` dificult`\i notabile. 47). produs al înv`\`rii istorice ]i al exerci\iului cotidian. De asemenea. 12:1) ]. ]tiin\ele umane). XIX ]i începutul sec. înv`\area cet`\eniei europene este ineficient`. cu pa]apoartele de culoare unic` (ro]u-bordeaux). Din acest motiv. nu s-a impus în incon]tientul colectiv al cet`\enilor europeni.

profesioni]tii „europeniz`rii“ ]i participan\ii la programele europene au devenit o elit` sau un grup de interes care sus\ine integrarea ]i formarea con]tiin\ei europene. interpretare ]i organizare simbolic` trebuie inventat`. de exemplu. nu a devenit o unitate politic` de sine st`t`toare.politicilor na\ionale. Emergen\a spa\iului public european ]i prioritatea acordat` unit`\ii politice fac posibil îns` un alt tip de abordare. el const` în inventarea lor acolo unde nu exist`“. Acest exemplu confirm` analiza lui Hobsbawm (1990) referitoare la rolul agen\ilor de socializare în formarea na\iunilor. În sec. Aceast` form` de explica\ie. p. fa\` de alte civiliza\ii ]i alte culturi. În cazul care ne intereseaz`. În cazul în care s-ar urma totu]i modelul na\ional al diferen\ierii. p. dezvoltat` ]i asumat` de participan\i. de armata de voluntari ]i de cultura scris` („modern print capitalism“) care au sus\inut afirmarea noilor identit`\i na\ionale. de sus\inerea politic` a unor limbi sau institu\ii culturale. în cartea sa fundamental` „Imagined Communities“. lanseaz` teza interdependen\ei dintre organiza\ie ]i identitate: structura administrativ` creeaz` noi semnifica\ii care legitimeaz` organiza\ia social` ]i se constituie astfel în noi identit`\i colective. unele studii au insistat asupra aspectelor comune ale diverselor construc\ii identitare. Aceast` metod` de construc\ie identitar` nu mai este posibil` în cazul cet`\eniei europene. cât ]i na\iunea sunt comunit`\i politice care trebuie imaginate sub forma unor noi identit`\i colective care nu au existat în prealabil. cum sunt na\iunea ]i comunitatea european`. fa\` de „ceilal\i“. 55). coduri normative sau explica\ii simbolice). rolul intelectualilor ]i al managerilor. A rezultat astfel un dublu proces: de incluziune (a co-na\ionalilor) ]i de excludere (a „celorlal\i“). 17): „na\ionalismul nu înseamn` trezirea statelor na\ionale prin con]tiin\` de sine. Aceste noi entit`\i na\ionale s-au fondat pe veleit`\ile autonomiste ale administra\iei locale. la fel ca în formarea na\iunilor. Este vorba de educa\ia de mas`. 66) au numit construc\ia social` a realit`\ii. • pe de alta. prin care construc\ia identit`\ii europene s` nu repete în mod inexorabil experien\a construc\iei na\ionale. XIX. construc\ia european` poate valorifica experien\a na\iunilor în folosirea tehnologiei politice pentru a incita ]i orienta con]tiin\a public`. Anumite elemente ale culturii sunt astfel interpretate ]i structurate (sub form` de scheme mentale. Anderson (1983. Gellner (1994. definit` prin drepturi suprana\ionale ]i deta]area de teritoriul na\ional. Shore (2000. ar însemna ca identitatea european` s` se auto-defineasc` în opozi\ie cu o alt` identitate colectiv`: Islamul politic sau cet`\enia american`. Referindu-se direct la asem`narea dintre formarea na\iunilor ]i construc\ia european`. A]a a fost cazul unit`\ilor administrative coloniale ]i al birocra\ilor locali din zonele periferice ale imperiilor coloniale (de exemplu. Venezuela ]i Argentina) care au evoluat spre constituirea unor „patrias“. este vorba de mijloacele de comunicare în mas`. Atât Uniunea European`. p. în pofida comunit`\ii de limb`. astfel c` America Latin`. de exemplu. Ea s-a fragmentat în mai multe na\iuni autonome. religie ]i tradi\ii culturale. revendicând identit`\i na\ionale proprii. p. de 117 . A]a cum afirm`. încât s` atrag` ]i s` stimuleze adeziunea emo\ional` a subiec\ilor. legitimate prin structurile centrifuge ale administra\iei locale. paradigme. prin ceea ce Berger ]i Luckman (1999. de exemplu. Specificul na\ional a fost principala for\` de coeziune ]i identificare a popula\iei care împ`rt`]ea cultura dominant` din interiorul unui teritoriu bine delimitat. Între construc\ia european` ]i formarea na\iunilor exist` îns` ]i similitudini. na\iunile s-au format îndeosebi prin accentuarea diferen\elor specifice: fa\` de vecini. 33-34) pune în eviden\` dou` mijloace comune de ac\iune: • pe de o parte.

Cu alte cuvinte. de care depinde discu\ia noastr` în continuare.E.E. politici ]i ac\iuni cet`\ene]ti. 9): „Na\iunea este rodul unui postulat ]i al unei inven\ii. cel de cet`\enie european`.fixarea unor idei sau a unor mesaje sub form` de programe. A]a cum afirm` foarte conving`tor Thiesse (2000.E. se deosebe]te de identitatea cultural` european`. sloganuri. ca identitate colectiv`. „cet`\enia“. Încerc`rile nereu]ite sunt numeroase. p. Astfel în\eleas`. ca un produs al unui anumit cadru organiza\ional (institu\iile europene). identitatea U. care îi instruie]te pe indivizi asupra identit`\ilor. este mai mult un proiect decât o realitate. la rândul lor. o limb`.E. teritoriu geografic. precum ]i identific`ri de ordin pitoresc: costum. Cele dou` sunt îns` complementare ]i se sus\in reciproc.. În acest scop. Identitatea U. Cet`\enia european` ]i identitatea U. o serie de eroi pilduitori pentru virtu\ile na\ionale. le inculc` datoria de a se conforma ei ]i îi îndeamn` s` r`spândeasc`. La aceasta trebuie ad`ugat rolul simbolurilor în consolidarea diverselor comportamente identitare. Aceast` identitate se construie]te într-un anumit spa\iu public. destin istoric ]i valori comune. este definit` prin criterii relativ precise. specialit`\i culinare sau un animal emblematic. simbolurile confer` semnifica\ii unor concepte cu care opereaz` comunitatea politic`. Simbolurile nu au doar un rol estetic. îns` el trebuie s` fi fost mai întâi de toate înv`\at . Identificarea cu acest spa\iu public se face nu doar prin diferen\iere (în contrast cu alte „polity“). Aceast` identitate colectiv` este foarte veche ]i. precum „Europa“. o mentalitate specific`. în sensul în\elegerii ]i asum`rii „europeniz`rii“ de c`tre cet`\eni. când Comunitatea European` a adoptat „Documentul privind Identitatea European`“) ]i mult mai greu de realizat: este o identitate politic`.“ Aceast` analiz` ne permite s` reiter`m în acest context conceptul nostru de baz`. ele direc\ioneaz` ]i capteaz` sentimentul popular. monumente culturale. Este cazul îns` s` facem o precizare important`. ci ]i prin interiorizare. dau sens ]i explic` op\iunile identitare. focus pe diferen\e ]i/sau pe similitudini). „Cet`\enia european` ca statut legal“) în explicarea procesului de identificare suprana\ional`. cet`\enia european` va fi definit` independent de teritoriul na\ional. particularism. Iar succesele sunt rezultatul unui prozelitism sus\inut. în schimb.. însemne oficiale – imn ]i drapel –. Mai exact. universalism vs. Cet`\enia european` \ine de o anumit` cultur` organiza\ional` ]i se refer` la identitatea U. Ast`zi se poate întocmi cu precizie lista elementelor simbolice ]i materiale pe care trebuie s` le întruneasc` o na\iune demn` de acest nume: o istorie ce statueaz` continuitatea în raport cu marii înainta]i.E. cli]ee sau stereotipuri identitare. valorific` apartenen\a la cultura european` pentru a 118 . aceast` referin\` colectiv`. Dar ea nu fiin\eaz` decât prin adeziunea la aceast` fic\iune. atributul unei entit`\i suprana\ionale controversate. un folclor. a]a cum a fost definit` în modulul III. spre deosebire de identitatea cultural` european`. identitatea politic` a U. Dup` Berger ]i Luckman. Sentimentul na\ional nu r`bufne]te decât atunci când a fost perfect asimilat. este recent` (a fost lansat` ca un concept politic oficial în 1973.. „uniunea“. În aceast` abordare. este de a]teptat ca integrarea s` duc` la afirmarea identit`\ii suprana\ionale ca una din identit`\ile multiple ale cet`\eanului european. al c`rui statut este înc` neclar. în sensul de patrimoniu cultural. vom încerca s` valorific`m datele din primele dou` module („Teoria ]i practica cet`\eniei“. locuri memorabile ]i un peisaj tipic. incluziune ]i/sau excludere. în pofida dificult`\ilor metodologice (spa\iu cultural vs. Cu alte cuvinte. caracterizat prin institu\ii specializate. care acoper` toate aspectele ]i corespunde unui mod de via\` deja instituit. „interesul comun“ etc. vom integra aspectele culturale ]i cele politice („cet`\enia identitar`“ ]i „cet`\enia statutar`“) într-o viziune compozit`. adecvat` identit`\ilor postna\ionale.

p. f`r` ca acestea s` fie neap`rat contradictorii. f`r` s` se ob\in` ceea ce este cel mai important. identificarea politic` este mult mai lent`.. spune Shore (2000. atât identit`\ile individuale cât ]i cele colective sunt multiple: fiecare persoan` sau comunitate se poate identifica în acela]i timp cu mai multe repere culturale. aceast` apreciere este prea drastic` ]i prea tran]ant` în raport cu evolu\ia procesului de integrare politic`. identitatea cultural` european` a inclus deja în patrimoniul comun valorile recente ale democra\iei (drepturile omului. Astfel de construc\ii la nivelul meta includ diverse cercuri concentrice de apartenen\`. Pia\a comun` are meritele sale incontestabile ]i. Ca urmare.E. ea îns`]i are nevoie de o societate democratic` ]i de o cultur` organiza\ional` favorabil` cooper`rii. istoric vorbind. 2. Cet`\enia ]i construc\ia identitar` european` În acest capitol vom pleca de la urm`toarea premis`: cet`\enia comport` un anumit tip de ac\iune social`. na\iunea ]i „demos“-ul. în criteriile de aderare („criteriile de la Copenhaga“) ]i reprezint` substan\a „europeniz`rii“ sau contextul organiza\ional în care se va forma identitatea U. 1995) care afirm` c` o identitate politic` (identitatea U. La rândul s`u. participant activ la constituirea pie\ei comune. grupurilor ]i comunit`\ilor în dificultate. tocmai pentru c` încearc` s` legitimeze o form` de stat (institu\iile europene) renun\ând la suportul lor cultural. a fost cea care a declan]at ]i a f`cut posibil` construc\ia european`. În aceast` viziune optimist`. Evident. Cu alte cuvinte.justifica unitatea politic` ]i ac\iunea comun`. în pofida unor similitudini incontestabile (modul de via\` ]i sistemul de valori). cet`\enia european` ]i identitatea U. de sprijin moral ]i material a persoanelor. identitatea politic` european` este contradictorie. de altfel. 228) ]i Guibernau (2001).E. atât în sectorul public. • organizarea dialogului civic cu puterea instituit`. Pia\a nu poate rezolva îns` toate situa\iile: ca s` func\ioneze. cu atât mai pu\in unul de identificare politic`. 119 .E. a]a cum sunt setul de p`pu]i ruse]ti sau cutiile chineze]ti interpozabile. cât ]i în societatea civil`. pia\a comun` trebuie coroborat` cu cet`\enia european` ]i cadrul institu\ional suprana\ional. Aceste trei elemente se reg`sesc. anume con]tiin\a european`. 42). • cau\ionarea modului în care statul respect` drepturile omului ]i r`spunde de deciziile sale în fa\a cet`\enilor. • participarea la diversele activit`\i de solidaritate uman`. cum este identitatea local`. p. Aceast` ac\iune const` în: • participarea activ` la activit`\ile ]i institu\iile politice. p. De altfel. • exercitarea drepturilor ]i responsabilit`\ilor civice care decurg din statutul de cet`\ean. Folosirea normelor comune de consum nu reprezint` un proces de identificare. 87). cât ]i de Uniunea European`. care se exercit` într-un spa\iu public bine determinat.E. Ceea ce s-a reu]it. a]a cum arat` Shore (2000.) încapsuleaz` mai multe straturi succesive de apartenen\` ]i valorific` diversele forme particulare de identificare. spune Shore (2000. identitatea regional` ]i identitatea na\ional`. Aceast` imagine se reg`se]te în cazul studiilor (Delanty. ap`rate atât de Consiliul Europei. avem de a face cu o ierarhie de loialit`\i interdependente. ar fi apogeul unui proces evolutiv care nu se poate finaliza decât prin integrarea politic`. a fost formarea cet`\eanului-consumator. pluralismul politic ]i statul de drept). În realitate. În cazul unei apartenen\e supraordonate precum identitatea U.

conduse de regimuri diferite dar care accept` regulile comune de drept. chiar ]i în Marea Britanie. Chiar dac` democra\ia european` depinde înc` foarte mult de deciziile statelor na\ionale. Ea const` în ac\iunea civic` desf`]urat` de actorii individuali ]i colectivi în noul spa\iu public instituit prin „europenizare“. patriotismul constitu\ional european trebuie s` rezulte din diferitele interpret`ri ale acelora]i drepturi universale ]i din principii constitu\ionale marcate de diverse istorii na\ionale“. 266).Aceste ac\iuni civice nu se mai exercit` exclusiv într-un spa\iu public na\ional ]i nu se raporteaz` doar la statul na\ional. se constat` deja dou` procese care. care se aplic` întregului proces de construc\ie a 120 . ci spa\iul simbolic în care se dezvolt` ac\iunea cet`\eneasc`. A]a cum am constatat în modulele IV ]i V. organizarea. Mai exact. politicile ]i institu\iile na\ionale sunt vizibil influen\ate de apartenen\a la U. Aceast` pozi\ie pesimist` nu corespunde cu rezultatele „europeniz`rii“. între o cultur` politic` comun` ]i manifest`rile na\ionale prin art`. În aceast` perspectiv`. „europenizarea“ schimb` organiza\iile (prin procesul de înv`\are social` numit „institu\ionalizare“). Absen\a „poporului european“ ]i a unei clase politice europene face imposibil` democra\ia suprana\ional`: institu\iile europene ]i sistemul decizional func\ioneaz` doar pe baza canalelor na\ionale de influen\`. Wolton ]i Dahrendorf consider` Europa Unit` drept ultima utopie politic` a sec. cet`\enia european` nu mai poate fi în\eleas` doar în sensul s`u legalistic. „europenizarea“ a creat un spa\iu public suprana\ional. pentru simplul motiv c` democra\ia nu poate func\iona la nivel suprana\ional. El nu poate fi integrat decât printr-o cultur` politic` european` care s` dea substan\` cet`\eniei europene. filosofie etc. astfel încât î]i schimb` legisla\ia. Penn ]i Aristide Briand au fost convin]i de importan\a elitelor culturale ]i politice în asigurarea p`cii europene. promoveaz` con]tiin\a european` ]i ideea apartenen\ei la aceea]i comunitate politic`. dar ]i cultura politic` aferent`. în locul unei identit`\i culturale unice. este recunoscut` ]i valorificat`. prin cele patru drepturi suprana\ionale introduse de Tratatul de la Maastricht. sferele publice na\ionale sunt izolate cultural una fa\` de alta. Spre deosebire de varianta american`. Republica European` compus` din na\iuni distincte. Voltaire imaginase acest spa\iu sub forma unei utopii.E. Ele se dezvolt` într-un „polity“ pe mai multe niveluri. sunt ireversibile (costurile renun\`rii ar fi prohibitive): • pe de o parte. Ele sunt ancorate de un context în care aspectele politice sunt relevante numai în raport cu istoria ]i experien\a na\ional`. aceast` nou` cultur` politic` motiveaz` ac\iunea civic` transfrontalier`. care presupune adeziunea fa\` de valorile ]i institu\iile europene. XX. • pe de alta.E. imposibil de realizat. na\ional` ]i european`) unde identitatea politic` a U. a]a cum evoc` originea latin` a cuvântului. va trebui s` intervin` o diferen\iere în cadrul culturii europene. a]a cum arat` datele concrete invocate în modulele IV ]i V. istoriografie. În viitor îns`. statele na\ionale. guvernan\a transna\ional` ]i institu\iile europene. Cu alte cuvinte. Habermas propune ca cet`\enia european` s` se sprijine pe o cultur` civic` în m`sur` s` transceand` diferen\ele na\ionale: „În general. Dup` Habermas (1995. Patria nu mai este p`mântul str`mo]esc. Elitele culturale ]i mass media vor avea un rol important de jucat în acest scop. Acest „polity“ european este îns` recent ]i fragmentat într-o multitudine de culturi na\ionale. metodele de lucru ]i sistemul de rela\ii publice. realizat prin interac\iunea celor trei instan\e (regional`. literatur`. care cuprinde regiunile. Comenius. La rândul lor. conform Raportului Cecchini (1988). Cet`\enia european` este o form` extins` de „patriotism constitu\ional“. Cheia de bolt` a culturii politice europene este patriotismul constitu\ional. p. diver]i actori na\ionali se adapteaz` la influen\ele comunitare.

cet`\enia ]i na\ionalitatea (apartenen\a civil` oficial recunoscut` ]i garantat` de statul na\ional) au devenit interpozabile. XIX ]i sociale în sec. non-discriminare. a serviciilor ]i a persoanelor). XVIII. auto-organizarea civic`. în sensul l`rgit de mai sus (statut juridic + identitate colectiv` + cultur` politic` + ac\iune social`).E. Prin „europenizare“. schema evolutiv` a lui Marshall poate s` se aplice ]i în cazul cet`\eniei europene. s-a sim\it nevoia codific`rii. elementele constitutive ale cet`\eniei europene ca atribut al culturii politice a „europeniz`rii“. cet`\enia s-a transformat prin adi\ionarea de noi drepturi: civile în sec. anumite competen\e civice ]i politice (cultura politic` a „europeniz`rii“). rezultat` din contopirea interesului comun (reprezentat de stat ]i na\iunea care l-a emanat) cu interesele individuale ale co-na\ionalilor. fiind considerate chiar sinonime. cet`\enia (în sensul de ac\iune social`. dup` ini\ierea integr`rii politice în anii ’80. identitate colectiv`. prin drepturi civile ]i politice acordate persoanelor care au statutul de cet`\ean. încurajarea diversit`\ii culturale ]i a pluralismului politic. responsabilitatea public`. un amplu proces de înv`\are social` (prin institu\ionalism ]i schimbarea culturii organiza\ionale). a]a cum am v`zut. pe m`sur` ce proiectul politic european va c`p`ta consisten\` iar Uniunea va deveni instan\a decizional` predominant`. sunt necesare dou` demersuri: • mai întâi. unde loialitatea era ata]at` unui spa\iu gestionat autarhic. a drepturilor politice (dreptul la circula\ie liber`. Surprinz`tor.E. Pentru moment. politice în sec. Indiferent de limb`. istorie sau tradi\ii. fa\` de care se raporteaz` majoritatea ac\iunilor cet`\ene]ti. În modelul evolu\ionist al lui Marshall. Comunitatea politic` a cet`\enilor – subiec\i de drept s-a constituit ca o identitate colectiv` extrem de puternic`. critica ordinii instituite. Din acest motiv. extinderea sferei de ac\iune a cet`\eniei europene la întreg spa\iul public creat prin „europenizare“.]i transna\ional constituit prin „europenizare“. în prezent. statele na\ionale au cedat din prerogativele lor tradi\ionale (politicile comune gestionate la Bruxelles) ]i î]i transform` propriile politici ]i institu\ii în coniven\` cu evolu\iile comunitare. statele na\ionale au realizat o form` superioar` de coeziune social`. protec\ie consular`. exercitarea drepturilor ]i a obliga\iilor cet`\ene]ti. se impune definirea opera\ional` a cet`\eniei europene. Ea nu se mai raporteaz` la un anumit stat ]i este decuplat` de teritoriu ]i na\ionalitate. Cet`\enia european` este un alt tip de identitate colectiv`. participare la 121 . promovarea echit`\ii ]i justi\iei sociale. solidaritatea uman`. Ea comport`. Ulterior. Statele na\ionale sunt referin\e institu\ionale ]i politice înc` foarte influente.democra\iei suprana\ionale. XX. statut juridic ]i cultur` politic`) se exercit` preponderent în cadrul na\ional. cet`\enia european` va fi mult mai vizibil` ]i influent` decât cet`\eniile na\ionale. chiar incomplete ]i superficiale. cet`\enii î]i exprim` loialitatea fa\` de institu\iile U. În perspectiv`. a capitalurilor. • în al doilea rând. bineîn\eles. Acestea sunt. limitarea cet`\eniei europene la cele patru drepturi suprana\ionale nesemnificative nu face decât s` ne priveze de un instrument extrem de influent prin care proiectul politic european ar c`p`ta substan\` ]i suport cet`\enesc. Etapa reconcilierii ]i a pie\ei comune s-a realizat printr-o abordare minimalist` a cet`\eniei (cele patru libert`\i de circula\ie: a bunurilor. Spre deosebire de statele teritoriale. calcat pe particularismul istoric ]i politic al Marii Britanii. dar ]i ac\iunile sociale specifice oric`rei forme de cet`\enie democratic`: participarea politic`.). Pentru aceasta. aceasta presupune noi cercet`ri ]i analize dedicate cet`\eniei în rela\ie cu spa\iul public supra. de altfel. un sistem de identificare colectiv` (identitatea politic` a U. ]i particip` la o guvernan\` transfrontalier`. S` nu uit`m faptul c` cet`\enia a fost unul din pilierii construc\iei na\iunilor ]i a statelor na\ionale.

de c`tre Shaw (1998). sunt optimi]ti ]i prev`d o evolu\ie spre consolidarea drepturilor politice ]i codificarea drepturilor sociale..E. religioase. dreptul de participare la institu\iile U. precaritatea pie\ei muncii. cet`\enii accept` c` au ]i responsabilit`\i europene. În leg`tur` cu ]ansele de afirmare a cet`\eniei unionale. dreptul la munc` ]i condi\ii adecvate de salarizare etc. invoc@nd influen\a nesemnificativ` a drepturilor suprana\ionale. precum Delanty (1997). într-o abordare mult extins` fa\` de Tratatul de la Maastricht. De altfel. 122 . Este posibil s` asist`m chiar la o revizuire important` a listei de drepturi ]i a modului lor de implementare la nivel european. modelul tripartit al lui Marshall a fost aplicat de o manier` sistematic` la cet`\enia U. Interesant` este ]i metoda prin care cet`\enia european` a fost instituit`. Unii. În plus. de exemplu. este obligatorie. Shore (2000. o alt` abatere de la logica cet`\eniei este faptul c` drepturile nu sunt acompaniate de responsabilit`\i. Provoc`rile globaliz`rii ]i apari\ia unor noi factori de insecuritate colectiv` (terorismul. apel la Curtea European`). Closa (2001) ]i Wallace (2003) sunt mult mai rezerva\i. Al\ii. Ca ]i cet`\enia na\ional`. 77). • recunoa]terea drepturilor sociale – de exemplu. urmând ca. dreptul la informare privind activitatea Comisiei ]i a Parlamentului. lingvistice sau de gen. Rezult` astfel trei etape. corespunz`toare celor trei tipuri de drepturi: • institu\ionalizarea drepturilor civile sau legale – de exemplu. Cet`\enia european` este o condi\ie major` a „europeniz`rii“. prin extinderea masiv` a Uniunii (2004). titularii prealabili ai cet`\eniei unui stat membru. nu s-a admis dreptul de alegere: cet`\enia U. a]a cum a preconizat Marshall pentru statele na\ionale. când cet`\enia european` era greu de imaginat. Curtea European` de Justi\ie prevaleaz` fa\` de legisla\ia na\ional` în cazuri de discriminare pe baz` de diferen\e etnice.E. p. Aceast` dezbatere nu era posibil` ]i nici nu interesa în anii ’50-’70. drepturile consumatorilor. incertitudinea sistemelor de asigur`ri sociale) au înt`rit ideea unit`\ii politice. Uniunea nu este asigurat` c`. conjunctura a evoluat considerabil. în cazul respectiv. revizuirea Tratatului Uniunii (2000) ]i adoptarea Tratatului constitu\ional (2004). cet`\enia european` a devenit obligatorie pentru to\i cei eligibili. Aceste analize au în vedere situa\ia cet`\eniei europene în etapa Maastricht. Între timp. Dezbaterile actuale în leg`tur` cu democra\ia european` ]i reforma institu\iilor dovedesc aceast` nou` focalizare pe aspectele politice ]i culturale.E. • garantarea drepturilor politice – de exemplu. c` exist` o democra\ie european` ]i c` spa\iul public intrinsec „europeniz`rii“ constituie un pol de atrac\ie pentru cet`\enii europeni. ad`ugându-se automat cet`\eniei na\ionale. De]i principiul subsidiarit`\ii ar fi permis acest lucru. Institu\ionalizarea sa ar dovedi c` statul suprana\ional (sau echivalentul s`u) începe s` func\ioneze.alegerile europene. prin Tratatul de la Maastricht. estimeaz` c` cet`\enia unional` a fost ad`ugat` la Tratatul de la Maastricht doar pentru a-i da mai mult` credibilitate într-un moment de cump`n` (vezi referendum-urile din Fran\a ]i Danemarca). în continuare. p`rerile sunt îns` împ`r\ite. s` se abordeze problema spinoas` a drepturilor sociale. Eder (2001b) ]i Quermonne (2002). precum Shaw (1998). Astfel de abord`ri ne arat` c` acceptarea cet`\eniei europene de c`tre statele membre este doar începutul unui proces mult mai complex. degradarea ecologic`. Acest autor distinge trei domenii ale drepturilor suprana\ionale. Ideea a ap`rut pentru prima dat` în 1976 (Raportul Tindemans). dar conceptul juridic de „community national“ a fost introdus abia în 1992. în schimbul drepturilor suprana\ionale.

actul de identitate. XII–XV (universit`\ile. Pentru aceasta. astfel încât s` sus\in` „europenizarea“ ]i formarea cet`\eniei europene. televiziune. – valorificarea miturilor fondatoare ale identit`\ii europene în construc\ia noilor mituri identitare. Identitatea politic` a U. coduri institu\ionale ]i repere ale ac\iunii colective. Experien\a identit`\ilor na\ionale ]i constituirea istoric` a „ideii europene“ (de care ne-am ocupat în modulul III) ne permit deja s` anticip`m tendin\e sau s` formul`m unele a]tept`ri în leg`tur` cu ce ar trebui s` fie cet`\enia european`. biblioteci electronice). ci asumat` ca un sistem propriu de valori. a]a cum am v`zut din primul modul. cum este în prezent).E. imnul.. a]a cum se prefigureaz` în diversele proiecte unionale. care reflect` stadiul actual al cuno]tin\elor noastre ]i. culturii ]i tineretului ca noi domenii ale jurisdic\iei comunitare (de exemplu. rezultatele de pân` acum în opera\ionalizarea cet`\eniei unionale. f`r` rezonan\` afectiv` în personalitatea subiec\ilor). – sus\inerea re\elelor transfrontaliere. mai ales. 65) ]i Shore (2000. fondat pe principiul drepturilor omului ]i ale cet`\eanului. baze de date. ordinele cavalere]ti). presupune îns` nu numai o cet`\enie european` (chiar incipient` ]i marginalizat`. b) Utilizarea diverselor tehnologii politice prin care Shore (2001. este necesar ca Europa s` se „subiectivizeze“ (în sensul psihologiei sociale). care limiteaz` analogia cu 123 . R`mâne de discutat o alt` chestiune. ne sugereaz` unele direc\ii de ac\iune semnificative pentru afirmarea cet`\eniei europene ca realitate istoric`: a) Reforma politicii culturale a U. anume ce trebuie f`cut pentru a consolida cet`\enia european` ]i a forma actorii sociali de care are nevoie „europenizarea“. 30) în\elege „acele structuri ale cunoa]terii ]i puterii care sunt mobilizate în direc\ia influen\`rii modului de gândire ]i ac\iune al indivizilor“. articolul 128 al Tratatului de la Maastricht define]te noua „arie cultural`“ în politicile comune). încât s` accelereze formarea con]tiin\ei ]i cet`\eniei europene. ci ]i cet`\eni europeni. la fel de important`. pe care se poate construi con]tiin\a european`. Încerc`rile de r`spuns la aceast` întrebare nu pot evita referin\ele la experien\a istoric` a construc\iei na\ionale ]i la emergen\a statului modern. heraldica). Aceste date. drapelul. Unul din impedimentele actuale ale unific`rii politice europene. nu va fi doar atribuit` (sub form` de simboluri artificiale. – infiltrarea spa\iului simbolistic na\ional cu simboluri suprana\ionale care folosesc acela]i tip de suporturi ]i acela]i mod de captare emo\ional` (de exemplu.E. sistemul hanseatic. târgurile.Transformarea statelor na\ionale în unit`\i ale Federa\iei Europene. – includerea educa\iei. Aceste aspecte au fost abordate în analiza precedent`. astfel de interven\ii dirijiste au vizat impunerea unor simboluri. a limbilor na\ionale sau a unui tip de institu\ii publice. similare structurilor de integrare intelectual` din sec. 62) sugereaz` câteva piste: – liberalizarea pie\ei comunic`rii ]i a informa\iei transfrontaliere (pres`. p. S-ar putea îns` ca rezultatele „europeniz`rii“ ]i presiunile politice s` devin` atât de pregnante. rutele de pelerinaj. p. Kastoryano (1998. p. În formarea na\iunilor. f`r` de care conduita cotidian` ar r`mâne incomplet`. Aceast` dimensiune a construc\iei identitare r`mâne înc` destul de îndep`rtat`. adic` s` fie interiorizat` sub form` de norme operatorii. – încurajarea cercet`rilor consacrate patrimoniului cultural european.

am definit cet`\enia prin urm`toarele patru elemente: participarea. d) „Europenizarea“ manualelor de istorie ]i adaptarea curricular`.identificarea na\ional`. prin inventarea de noi simboluri ]i referin\e identitare. „popula\ia european`“. • apartenen\a la o comunitate politic`. Aceste programe de preg`tire sunt extrem de utile pentru asigurarea cuno]tin\elor de baz` ]i formarea con]tiin\ei europene a noii genera\ii de cet`\eni. c) Dezvoltarea „studiilor europene“ ca domeniu de cercetare ]i formare. p. interesat` de problematica cet`\eniei europene ]i de activitatea autorit`\ilor publice comunitare. Un instrument pertinent în acest sens. astfel încât. imperiul. – constituie un mod de raportare public` („public accountability“) privind progresele „europeniz`rii“. Interesant.E. • 124 . „identitatea european`“). pe care le inoculeaz` în incon]tientul colectiv (de exemplu. p. înfiin\area de departamente sau centre specializate. de cele mai multe ori. limba englez`) celelalte fiind p`strate ca limbi oficiale secundare. conform analizei lui Shore (2000. grupurile de ac\iune civic` etc.. Este vorba de anumite competen\e ale cet`\eniei europene prin care se exprim` „patriotismul constitu\ional“ ]i care fac posibil` participarea la „europenizare“. Dependente de fondurile puse la dispozi\ie de U. institu\iile de formare. 3. • cultura civic`. republica) sunt deconstruite ]i demitizate. f) Formarea opiniei publice.E. e) Constituirea ]i utilizarea agen\ilor de socializare politic` european`. Cultura organiza\ional` a spa\iului public european La începutul acestui curs. „opinia public` european`“. 173). statisticile europene sunt puternice instrumente de influen\` politic`: – ele introduc categoriile politice subîn\elese de cet`\enia european` („spa\iul european“. „dimensiunea european`“ se reduce la reliefarea evenimentelor cu semnifica\ie „european`“ din istoria na\ional` ]i estomparea celor care fuseser` folosite ca suport al con]tiin\ei na\ionale. Este o cultur` organiza\ional` inedit` prin care o nou` configura\ie institu\ional` î]i creeaz` o identitate politic` adecvat`. prin catedrele Jean Monnet. universit`\ile se orienteaz` din ce în ce mai mult spre problematica „europeniz`rii“. O solu\ie ar fi încurajarea prin m`suri politice a unei „lingua franca“ (de exemplu. Vechile apartenen\e colective (na\iunea. spune Drulak (2001). este Eurobarometer ]i statisticile Eurostat. „cet`\enii comunitari“). organiza\iile de tineret. dintre care 21 sunt deja limbi oficiale ale U. respectiv cultura organiza\ional` a spa\iului public european. este marea diversitate lingvistic`: 43 limbi vorbite în Europa. respectiv ansamblul de competen\e care permit cet`\eanului s` influen\eze deciziile politice. este faptul c` „perspectiva european`“ se substituie ideologiei na\ionaliste. Dincolo de informa\ia furnizat` de aceste servicii specializate. 31) ]i Guibernau (2001. acest sistem de transparen\` ]i r`spundere public` este indispensabil pentru democra\ia european`. vom trata mai îndeaproape o anumit` form` a culturii civice. 186). a]a cum observ` Shore. • exercitarea drepturilor ]i a responsabilit`\ilor. – folosesc meta-concepte politice. Dintre acestea. de exemplu. „publicul european“. Intr` aici elitele politice. formatorii de opinie. fiind înlocuite de aderen\a la o comunitate politic` suprana\ional`. p.

cel`lalt face referiri confuze. cât ]i de cercet`rile recente privind construc\ia cultural` a identit`\ilor colective. • dezbaterea public` la nivel european este incipient` ]i sporadic`. politicile comunitare ]i tratatele Uniunii. • primul are avantajul localiz`rii precise (frontierele na\ionale. Acest spa\iu rezult` din interac\iunea actorilor na\ionali cu institu\iile europene. • prin cet`\enia european`. eventual. sindicatele. Spa\iul public european este un proiect. Este un spa\iu public în care apar noi tipuri de organiza\ii (de exemplu. Constitu\ia European`). Este un domeniu al ac\iunii politice unde actorii tradi\ionali (parlamentele ]i partidele politice) împart puterea cu noile centre de influen\` precum agen\iile specializate. aceast` rela\ie s-a stabilit între o comunitate politic` („polity“ sau spa\iul public unde se manifest` cele patru atribute generice ale cet`\eniei la care ne-am referit mai sus) ]i identitatea colectiv` care asigur` coeziunea ]i specificitatea acestei comunit`\i. atât comunitatea cât ]i identitatea politic` sunt atipice: organiza\ia de referin\` nu mai este exclusiv statul. cu statele na\ionale ]i cet`\enia na\ional` (asimilat` na\ionalit`\ii).Aceasta ofer` noi oportunit`\i de manifestare a drepturilor ]i libert`\ilor. Wolton (1993) ]i Pérez-Diaz (1998) apreciaz` c` exist` diferen\e notabile între sfera public` na\ional` ]i spa\iul public emergent al „europeniz`rii“: • primul a rezultat dintr-o istorie îndelungat` ]i comport` o comunitate politic` func\ional`. liberalismul.). a ini\iativei ]i particip`rii cet`\ene]ti. în interiorul c`rora drepturile ]i responsabilit`\ile pot fi opera\ionalizate). cu imperiul roman ]i cet`\enia roman`. cu republicile medievale ]i cet`\eniile teritoriale. mass-media. 125 . ci guvernan\a multi-centric`.E. dar se poate baza doar pe suportul economic. Probabil c` aceste observa\ii sunt corecte. respectul drepturilor omului. institu\iile europene. • cet`\enia european` este mai mult un ideal decât o realitate.. companiile suprana\ionale. A]a a fost cazul cu cet`\ile-stat ]i cet`\enia antic`. • majoritatea spa\iilor publice na\ionale s-au constituit pe baza unei limbi comune. raportate la „acquis“-urile comunitare. prin fuzionarea ]i transformarea institu\iilor tradi\ionale. prin ceea ce se nume]te guvernan\`. participarea cet`\eneasc` în plan european vizeaz` tot problemele interne. fie pentru c` aceste valori au devenit universale (democra\ia. comunitatea de valori nu mai poate fi un criteriu de identificare. În cazul cet`\eniei. greu de transpus în ac\iunea public`. dar un proiect care a început deja s` prind` contur. dintre care 21 sunt limbi oficiale ale U. cel`lalt. unde se vorbesc 43 de limbi. anticomunismul etc. un agregat de „polity“ na\ionale. fie pentru c` ele nu mai pot fi definitorii pentru Europa (cre]tinismul. ci prin valorificarea ata]amentului individual ]i colectiv fa\` de unele principii universale (drepturile omului) ]i reperele specifice ale integr`rii politice europene (respectiv. În situa\ia nou` a Uniunii Europene. economia de pia\`). acesta nu este ]i cazul Europei. de tipul „de la Atlantic la Urali“ (expresia lui de Gaulle). Aceast` tez` este confirmat` atât de sociologia politic` ]i psihologia social`. oficiile de consultan\` ]i „lobby“. organiza\iile de patronat. Este un spa\iu public unde func\iile statului sunt de\inute de mai multe instan\e opera\ionale. Reamintim faptul c` teza principal` sus\inut` în capitolul anterior a fost cea a rela\iei dintre tipul de organiza\ie ]i identitate. puternic ata]ate identit`\ilor na\ionale. identitatea colectiv` nu se mai construie]te în raport cu teritoriul ]i cultura na\ional`. nu numai c` este recent. structurile de dialog social ]i civic). parteneriatul social. în cadrul „europeniz`rii“.

Miza cet`\eniei europene.E. Noua ordine introdus` de guvernan\a european` este o alternativ` istoric` la organizarea ierarhic`. „studiile europene” constituie un numitor comun al tuturor universit`\ilor europene (fie sub forma unui pachet de op\iuni. mass-media). U. pe care am discutat-o în modulul IV. Este o ordine bazat` pe metoda comunitar` a consensului. SUA sau Belgia. Democra\ia european` nu reproduce modelul statului na\ional. în care nici statele na\ionale nu mai sunt suficient de autoritare ca s` monopolizeze deciziile cele mai importante ]i nici institu\iile europene nu au for\a politic` ]i legal` a unui stat suprana\ional. unde deciziile se iau prin negocieri ]i cooperare.Aceast` situa\ie inedit` constituie deja o provocare pentru ]tiin\ele sociale ]i politice. ceea ce presupune descentralizarea deciziei. ad`ugate mai degrab` din ra\iuni psihologice (inocularea ideii de unitate) decât din considerente politice ]i juridice. ci vizeaz` multe aspecte domestice pe care guvernan\ii ar fi fost nevoi\i s` le trateze cu sau f`r` existen\a U. Ceea ce este în joc. aplicat unui consor\iu de state suverane. în aceast` aparent` confruntare de idei. ne vom ocupa mai pe larg de cultura organiza\ional` a guvernan\ei europene ]i de oportunit`\ile create pentru formarea cet`\eniei europene ca statut. anume statul na\ional. Optând pentru aceast` form` de organizare social` ]i politic`. prin interdependen\a institu\iilor europene cu actorii na\ionali ]i prin convergen\a de facto. centrele de expertiz`. realizat` începând cu revolu\ia industrial` ]i afirmarea na\iunilor ca identit`\i colective dominante. asupra celor doi factori ai construc\iei culturale a „europeniz`rii“. presupune interac\iunea institu\iilor suprana\ionale cu actorii na\ionali. de unde ]i interesul major pentru cet`\enia european` ca domeniu de studiu în universit`\i14. Cât despre „cet`\enia european`”. 14 126 . aspir` s` devin` Practic. În aceast` perspectiv`. nu este cea a câtorva drepturi suprana\ionale. Este o metod` de organizare consensual`. Strasburg. În ultim` instan\`. este de fapt întreaga ordine politic` a modernit`\ii. dezbaterile privind „reforma institu\ional`“ nu se refer` doar la democratizarea U. Ideea de guvernan\` pluralist`. participare politic` ]i identitate colectiv`. nu va fi identic` cu cea care func\ioneaz` în Germania. ]i activitatea Celulei de Prospectiv` a Comisiei. în continuare. La acestea. Aceast` metod` presupune c` uniunea politic` se realizeaz` prin acordul între state suverane. apartenen\`. respectiv organiza\ia ]i identitatea. fie printr-un curs interdisciplinar sau prin departamente specializate). Cultura organiza\ional` a acestei noi ordini politice poate fi caracterizat` prin patru elemente: a) Guvernan\a multi-centric` ]i pluralist`.E. sub forma re\elelor transfrontaliere. se adaug` proiectele finan\ate de U. Chiar ]i federa\ia european`.. este legat de problemele-cheie ale suveranit`\ii ]i viitorului statului na\ional. Floren\a. Uniunea European` nu este un stat suprana\ional care s` practice un sistem parlamentar de guvernare. Interesul atât de mare pentru cet`\enia european`. Bruxelles. în acest context extrem de complicat. centralizat` ]i etatist` instituit` de statele na\ionale. a proiectelor transna\ionale ]i a integr`rii economice.E. ca ]i în cazul Constitu\iei Europene.E. consultan\` ]i „lobby“. pe care mul\i o întrev`d ca solu\ie organiza\ional`. Mai exact. Torino ]i Berlin. implicarea diverselor institu\ii politice (nu doar a statului na\ional). consider`m oportun s` insist`m. participarea actorilor non-guvernamentali (ONG-urile. f`r` s` se mai recurg` la mijloacele coercitive ale guvern`rii. drepturile omului ]i cet`\enia. inspirat` din conceptul de „consciational democracy“ al lui Lijphart (1999). Aceast` arhitectur` politic` se baza pe trei pilieri. ea apare deja ca domeniu de studiu în universit`\ile din Bruges. precum ]i centrele de cercetare ]i monitorizare a „europeniz`rii”.

negocieri. mi]c`rile anti-nucleare. p. interesant este faptul c` regiunile au personalitate juridic` (se pot angaja în nume propriu. Luarea deciziei nu mai este strict interguvernamental`: ea comport` rela\ii interpersoanle. Alpi-Adria). grupurile feministe. aceast` asociere atipic` între guverne. permite armonizarea drepturilor sociale ale „cet`\eniei industriale“ la nivel european. Alte exemple sunt „Comitetul Economic ]i Social“ (organiza\ie european` de parteneriat social) ]i consor\iile inter-regionale (de exemplu. ac\iunile de solidaritate cu Lumea a Treia etc. 1991). a]a cum sunt „policy networks“ (Rhodes. comune tuturor societ`\ilor europene. Un exemplu este cel al „European Works Council“. c) Informalizarea deciziei sau ceea ce Benz (2003. jocuri cu roluri. p. influen\e. 129). au libertate de mi]care ]i sunt competente în anumite domenii ale vie\ii publice. „lobby“ politic. Aceast` informalizare a rela\iilor oficiale este un pas important spre formarea comunit`\ii politice ]i a coeziunii organiza\ionale care stau la baza cet`\eniei europene. 104) consider` c` politicile sociale europene sunt domeniul cel mai propice pentru parteneriat ]i dialog social. exist` paradoxul dup` care firmele devin tot mai multina\ionale. ace]ti autori identific` trei mari domenii unde se formeaz` noii actori europeni: • sindicalismul transna\ional – în prezent. agen\iile ]i parteneriatele sociale (Streeck ]i Schmitter. 2003). 2000). se deta]eaz` de ierarhia social` ]i trateaz` probleme transversale. prin multiplicarea workshop-urilor ]i a reuniunilor informale. Aceste forme corporatiste de actori sociali sunt descentralizate ]i relativ autonome. Pentru a contracara aceast` evolu\ie. 2001. sindicate. • „noile mi]c`ri sociale“ (NMS) care. p. direct. 29). în timp ce sindicatele sunt tot mai fragmentate ]i limitate la cadrul na\ional. reprezentând peste 40 de federa\ii ]i peste 20 de \`ri. alian\e. asocia\ii de profesioni]ti ]i institu\ii suprana\ionale pune dubla problem` a coeren\ei ]i a responsabilit`\ii: cum se asigur` coeziunea organiza\ional`. f`r` s` mai treac` prin controlul central) ]i au format propriile structuri opera\ionale (de exemplu. dup` Streeck (2001. ci de la interac\iunea persoanelor ]i a elitelor. 100) nume]te „dezinstitu\ionalizarea lu`rii deciziei“ se refer` la procesul de consultare ]i negociere direct` între indivizi ]i noii actori colectivi. Iat` câteva exemple: mi]c`rile ecologice. Marks ]i MacAdam (1998. p. centre de „lobby“ ]i rela\ii cu publicul). discursuri carismatice. unde legisla\ia ]i modul de organizare sunt extrem de rigide. • mi]c`rile regionale au început s` se organizeze fie la nivel global (Asocia\ia European` a Regiunilor). Pentru unii autori (Guibernau. fie sub form` de grupuri de interes ]i consor\ii.prima „network society“ din istorie (Tallberg. s-a creat Confedera\ia European` a Sindicatelor (ETUC) în 1973. o form` de organizare transfrontalier` a muncitorilor (echivalent` sindicatelor) care. Într-un studiu exhaustiv consacrat acestei chestiuni. 127 . spre deosebire de „vechile“ forme (Inglehart. Benz constat` c` astfel de rela\ii informale au început s` apar` ]i în cazul colabor`rii dintre Consiliu ]i Parlamentul European. cine ]i cum r`spunde în fa\a cet`\enilor din moment ce luarea deciziei este atât de dispersat`? b) Emergen\a unor noi actori colectivi. 1990).. ac\iuni de captare a bun`voin\ei („confidence-building“). patru organiza\ii paneuropene sunt deja reprezentate la Bruxelles ]i pe lâng` Curtea European` de Justi\ie. Pozi\iile de negociere nu sunt neap`rat interstatale ]i nu pleac` de la raporturi de putere. barierele actuale sunt îns` la nivel na\ional. organiza\ii cet`\ene]ti.

a disp`rut în cazul euro-cet`\eniei. • beneficiile individuale de pe urma cet`\eniei europene nu sunt foarte conving`toare (drepturile suprana\ionale nu influen\eaz` foarte mult via\a zilnic` a cet`\enilor). Dup` Brubaker (apud: Schmitter. 109). practicile competi\ionale între firme. cet`\enia european` este o variant` a tipului ideal de cet`\enie prin ajust`ri conjuncturale care vizeaz` urm`toarele aspecte: • egalitatea în drepturi pentru to\i cet`\enii U. p. • introducerea unui dublu sistem de votare pentru Parlamentul European: pe liste de partid ]i pe liste individuale. Solu\ia const` nu în a începe cu inventarea miturilor identitare. • na\ionalitatea este dublat` de cet`\enia U.. protec\ia împotriva subculturilor etc. regiunile. r`mâne ca un supliment la „polity“ na\ional. recunoscute ]i la nivelul Uniunii.E. Parlamentul European. Dup` Schmitter. incluse în reglement`ri care nu se refer` direct la euro-cet`\enie. astfel încât cet`\enii statelor membre au o dubl` cet`\enie (na\ional` ]i european`). astfel încât cet`\enii s` aib` mai multe informa\ii despre candida\i. p. nu au reu]it totu]i s` impun` cet`\enia european` ca o identitate colectiv` atr`g`toare. protec\ia mediului. municipalit`\ile) ]i a institu\iilor europene specifice (Ombudsman.E. asisten\a medical` a persoanelor care se deplaseaz` în interiorul U. ea este înlocuit` de ritualuri pur simbolice (salutul drapelului sau respectul imnului) ]i de „patriotismul constitu\ional“ al lui Habermas. Cet`\enia U. ca organiza\ie politic`.E. Statutul de cet`\enie european` deschide accesul la alte drepturi. ac\iunea politic` trebuie s` sus\in` cu prioritate organiza\ia. aceast` form` sacralizat` de loialitate. Aceste modific`ri ale tipului ideal de cet`\enie. • participarea la activitatea unit`\ilor subna\ionale (de exemplu. fiind incapabil` s` rezolve problema legitimit`\ii ]i democra\iei europene. aceast` m`sur` ar da legitimitate ]i ar atrage aten\ia asupra U. care va fi capabil` s`-]i dezvolte ulterior propria identitate colectiv`. În acest scop. ceea ce trebuie realizat mai întâi este consolidarea organiza\ional` a „Euro-polity“ astfel încât cet`\enia european` s` devin` un concurent puternic pentru cet`\enia na\ional`. Curtea European` de Justi\ie). 2001. • loialitatea nu se mai exprim` prin disponibilitatea la sacrificiu în interesul „patrieimam`“. este vorba de drepturi egale pentru to\i cet`\enii statelor na\ionale. cu toate acestea. capabil` s` capteze identificarea politic` a cet`\enilor.. Cu alte cuvinte. tratamentul angaja\ilor sezonieri sau pe termen redus. euro-cet`\enia este o condi\ie favorizant` pentru alte drepturi prev`zute în reglement`rile specializate referitoare la egalitatea de gen. standardele minimale de s`n`tate ]i siguran\` social`. 88). a tradi\iilor ]i a simbolisticii aferente. spune Schmitter (2001.d) Adaptarea normelor de civitate la contextul specific al cet`\eniei europene.E.E. • folosirea sistemelor indirecte (vot electronic) ]i introducerea deliber`rii colective (de exemplu. Schmitter avanseaz` ]ase propuneri de reform` politic` vizând relansarea interesului pentru cet`\enia european`: • organizarea unor referendum-uri na\ionale o dat` cu alegerile europene. 128 .. sus\inut` de serviciul militar obligatoriu. drepturile consumatorilor. prin forum-uri Internet). • apartenen\a la o comunitate politic` ]i cultural` care nu mai este legat` în mod necesar de na\iune ]i teritoriu.

E. 129 . imnul. drepturile culturale. nu dispunem de un proiect la fel de mobilizator pe baza c`ruia s` se construiasc` identitatea colectiv` a U. • garantarea cet`\eniei europene pentru descenden\ii cet`\enilor statelor membre ale U. Prin instruire. îndoctrinarea sau exorcizarea. Îndeosebi în epoca modern`. care tr`iesc în afara Uniunii.E. ca suport al form`rii noii identit`\i colective. Ea va ocupa treptat spa\iul transna\ional al societ`\ii europene prin valorificarea celui mai recent mit identitar: mitul cet`\eanului.aderarea U.) introduse artificial.E.E. prozelitismul. mai eficace decât recursul la for\`. pa]aportul etc. Este un mit care a mobilizat energiile populare în perioada form`rii na\iunilor ]i a reu]it s` confere legitimitate statelor na\ionale pe baza unui contract social foarte simplu: cet`\enii primesc drepturi garantate ]i recunoscute de stat care. cere loialitate ]i respectarea obliga\iilor civile. ar c`p`ta responsabilit`\i efective în gestionarea acestei zone de „non-citizenship“. Toate aceste m`suri au drept scop s` fac` din cet`\enia european` o alternativ` ]i nu un derivat al cet`\eniei na\ionale. istoria ]i geografia na\ional`.E. Pe de o parte. drepturile sociale. }coala a fost spa\iul cultural în care s-a înv`\at limba. respectiv participarea politic` ]i justi\ia social`. Aspectele intervenite ulterior. Rolul educa\iei Formarea con]tiin\elor individuale ]i colective se face cel mai temeinic prin educa\ie. drepturile consumatorului. a persoanelor care nu au acces la drepturi pentru c` nu au statutul de cet`\ean na\ional. care continu` s` monopolizeze activit`\ile civice ]i politice. înv`\`mântul na\ional. la Conven\ia European` a Drepturilor Omului. Pentru moment. devenind astfel eligibil` pentru Curtea European` a Drepturilor Omului cu sediul la Strasburg. Aceast` identitate va dep`]i stadiul actual de „market membership“. • 4. în schimb. cet`\enia european` ar fi un statut juridic acordat nu numai „comunity nationals“. drepturile ecologice). prin imitarea sistemelor de identificare na\ional`. secularizat ]i accesibil a fost un instrument activ în inculcarea sentimentului na\ional. Cet`\enia european` trebuie s` reprezinte activitatea unei comunit`\i inclusive care func\ioneaz` într-un spa\iu public transna\ional. au f`cut ca cet`\enia s` devin` piatra de încercare a politicilor publice ]i m`sura capacit`\ii statelor na\ionale de a gestiona echilibrul dintre drepturi ]i responsabilit`\i. drepturile copilului. implicit. guvernan\ii au folosit educa\ia ca un mijloc de influen\` social`. de exemplu. Ea nu se reduce la cele patru drepturi suprana\ionale recunoscute de Tratatul de la Maastricht ]i nici nu se limiteaz` la simbolurile „europene“ (drapelul. În formarea na\iunilor. Ele vizeaz` înt`rirea „Euro-polity“ ca organiza\ie de integrare politic` ]i. Ea va fi efectiv` doar în momentul în care va îndeplini toate criteriile cet`\eniei ]i va fi capabil` s` capteze adeziunea cet`\enilor cel pu\in în aceea]i m`sur` ca cet`\enia na\ional`. refugia\ilor de r`zboi. Cet`\enia european` este mai mult decât suma cet`\eniilor na\ionale. acest demers trebuie completat prin codificarea drepturilor din genera\ia a 3a ]i a 4a (de exemplu. ci ]i azilan\ilor politici. solicitan\ilor de reziden\` iar U. aceste drepturi ar fi complementare celor din genera\ia 1a ]i a 2a. viitorii cet`\eni au fost sensibiliza\i în favoarea virtu\ii civice ]i a loialit`\ii fa\` de statul-na\iune. protejate de instrumentele na\ionale. specifice spa\iului public european. • legiferarea statutului „Euro-denizens“. pentru c` identitatea colectiv` a U. dar ]i un mediu pentru socializarea politic` precoce. Educa\ia pentru cet`\enie european` nu mai poate opera în acelea]i condi\ii. nu a devenit înc` un referen\ial politic capabil s` concureze spa\iul public na\ional.

educa\ia ]i cultura r`mân atribute definitorii ale statului na\ional. care vizeaz` formarea identit`\ii ]i cet`\eniei europene. Procesul de la Bologna ]i Strategia de la Lisabona. pentru prima oar` în istoria U. se pot identifica trei momente de referin\`. Ca de obicei în situa\iile de criz` (vezi ]ocul Sputnik-ului ]i efectele sale asupra educa\iei americane sau mobilizarea na\ional` prin educa\ie în Japonia postbelic` ]i în perioada Meiji). Aceasta presupune armonizarea politicilor. Introdus` în 1983 printr-o recomandare a Parlamentului European. în „Carta Noii Europe“ (adoptat` o dat` cu Tratatul de la Maastricht). studiul limbilor str`ine ]i al „acquis“-urilor. a 130 . Ea nu face obiectul unei politici comune. 149-150 din Tratatul Uniunii. În acest proces de valorificare a educa\iei în construc\ia european`. dimensiunea european` desemna o finalitate ad`ugat` politicilor na\ionale în domeniul înv`\`mântului ceea ce. începând cu Summit-ul de la Lisabona (2000). • educa\ia pentru Europa. educa\ia ]i formarea profesional` au primit tot mai mult sprijin comunitar. se traduce prin teme ]i con\inuturi europene în cadrul unor materii precum geografia ]i istoria. practic. Acest din urm` aspect a devenit o prioritate în programele de cooperare în domeniul educa\iei. ap`rarea. „dimensiunea“ a c`p`tat un contur mai precis. când s-a constatat o r`mânere în urm` a Europei fa\` de principalii s`i concuren\i (SUA ]i Japonia). În condi\iile dubl`rii bugetului comunitar pentru educa\ie ]i tripl`rii fondurilor pentru cercetare în exerci\iul 2005-2008. educa\ia ]i cultura au devenit. chiar prin materii aparte dedicate studiilor europene. a structurilor. b) Procesul de la Bologna Este vorba de o mi]care ad hoc a universit`\ilor europene în favoarea unei „Arii Europene a Înv`\`mântului Superior“. este de a]teptat ca educa\ia pentru cet`\enie european` s` beneficieze de o sus\inere masiv`. La început prin procese spontane. educa\ia este în atribu\ia statelor membre. Adi\ionarea acestor specifica\ii la edificiul na\ional al educa\iei nu a mai corespuns a]tept`rilor. se preocup` de rela\ia sa cu cet`\enii ]i î]i asum` politici care alt`dat` erau l`sate în apanajul exclusiv al statelor na\ionale (educa\ia.E. Ea înseamn`: • educa\ia în Europa. care pune accentul pe apartenen\a la un spa\iu cultural comun. securitatea. Programele Leonardo ]i Socrates). • educa\ia despre Europa. Chiar dac` nu se refer` direct la cet`\enia european`. Începând cu 1993. cultura ]i tineretul). rela\iile interna\ionale). Aceast` contradic\ie dintre nevoia de educa\ie pro-european` ]i absen\a politicilor comunitare în acest domeniu a devenit preocupant` la sfâr]itul anilor ’90. politicienii ]iau adus aminte de educa\ie. de cooperare direct` între institu\iile de înv`\`mânt (Procesul Bologna. respectiv introducerea dimensiunii europene. În baza subsidiarit`\ii. cercet`rii ]i tineretului. Cele trei demersuri la care ne vom referi în continuare sunt rezultatul unei schimb`ri de atitudine în favoarea educa\iei ]i form`rii profesionale la nivelul Uniunii care începe s` se comporte ca un stat suprana\ional: ]i-a creat un aparat birocratic organizat pe domenii ale politicilor publice (inclusiv educa\ia. cu excep\ia unor competen\e legate de libertatea de circula\ie a persoanelor (dreptul la educa\ie al copiilor lucr`torilor migran\i.. Mai mult. a) Dimensiunea european` Ideea de „dimensiune“ evoc` deschiderea european` a sistemelor educative na\ionale. aceste momente sunt importante pentru formarea prin educa\ie a con]tiin\ei europene ]i a identit`\ii politice corespunz`toare. care se refer` la con\inuturile ]i materiile care studiaz` diversele aspecte ale societ`\ii europene. conform Tratatului Uniunii. recunoa]terea calific`rilor) incluse în art. astfel încât s-a sim\it nevoia unor dezvolt`ri mai consistente. circumscrise jurisdic\iei statelor membre.Pe de alt` parte. priorit`\i strategice ale politicilor europene.

respectiv: • un sistem comparabil de diplome ]i acte de studii (de exemplu. aceste evolu\ii ne arat`. ca în România) ]i va avea o durat` de 3 ani. pe de o parte. c) Strategia de la Lisabona Consiliul European de la Lisabona (2000) a proclamat. s-au fixat trei obiective strategice.E. Cele 6 obiective ale Procesului de la Bologna (validat în 1999 prin sus\inerea oficial` a mini]trilor de resort din \`rile semnatare. care s` cuprind` dou` cicluri. pentru prima dat` în istoria U.modului de recunoa]tere a studiilor universitare. de exemplu. 45 ore s`pt`mânal = 2 credite dintre care 30 ore de interfa\` (cu prezen\`) ]i 15 ore de lucru individual. F`r` îndoial`.. doctoratul va fi al 3-lea ciclu universitar. s-a convenit s` se men\in` aceast` diversitate dar s` se ob\in` convergen\a ]i armonizarea politicilor educa\ionale pe dou` c`i: • prin stabilirea unor obiective comune. respectiv: • îmbun`t`\irea calit`\ii ]i eficien\ei sistemelor de educa\ie ]i formare profesional` din cadrul U. actori ]i stiluri manageriale. prin European Network of Quality Assurance in Higher Education. prin programele TEMPUS ]i ERASMUS). • un sistem transferabil de credite (de exemplu. ECTS sau Sistemul European de Credite Transferabile). echivalent pentru toate universit`\ile europene. c` U. c` educa\ia ]i cultura devin priorit`\i ale politicilor comune. respectiv licen\a (ciclul inferior. afla\i în afara teritoriului na\ional. management ]i finan\are).E. • prin adoptarea unor standarde comune de performan\` („indicators and benchmarks“) care s` permit` evaluarea dup` criterii comune. tinde s`-]i asume toate prerogativele unei entit`\i politice func\ionale.E. „foaia matricol`“). curriculum. • cooperarea în materie de asigurare a calit`\ii. comparabilitatea ]i planificarea unor ac\iuni comune. inclusiv la cele considerate alt`dat` ca atribu\ii inviolabile ale statului na\ional. Ca urmare. • o structur` echivalent`. de a sus\ine demersurile de integrare politic` prin ac\iuni tot mai consistente în domeniul educa\iei ]i form`rii profesionale. Cum sistemele na\ionale de înv`\`mânt sunt foarte variate (structuri. inclus în înv`\`mântul superior (nu va mai fi considerat înv`\`mânt postuniversitar. unde un semestru = 30 credite. Aceste tendin\e exprim` interesul statelor membre ]i al U.. 131 . „Europenizarea“ se extinde astfel la toate sectoarele. • facilitarea accesului la sistemele de educa\ie ]i formare din statele membre. • deschiderea sistemelor de educa\ie ]i formare c`tre societate.E. ECTS presupune o scar` unic` de evaluare cu ]apte calificative. c` statul na\ional nu mai este singur pe arena public` ]i c` este nevoit s` împart` puterea ]i responsabilitatea cu al\i parteneri. ceea ce dep`]e]te cu mult simpla „dimensiune“ injectat` în sistemele na\ionale. pe de alta. formarea profesorilor. legisla\ie. „Bachelor“ sau „undergraduate“ cu durata de 3 ani) ]i nivelul Master („graduate“) cu durata de 2 ani. inclusiv România) antreneaz` schimb`ri de substan\`. sub numele generic „Strategia de la Lisabona“. care s` înlocuiasc` sistemul de notare de la 1 la 10. realizate îns` printr-o mare diversitate de programe. tipuri de institu\ii. • promovarea studiilor europene ]i a educa\iei pentru Europa. examene ]i certificate. similar` înv`\`mântului superior american. • intensificarea mobilit`\ii studen\ilor ]i a cadrelor universitare (de exemplu.

care se refer` la istoria. În sfâr]it. a fi cet`\ean al Uniunii presupune s` fii membrul unei noi comunit`\i politice. ea conserv` sensul ini\ial al cet`\eniei. În acest sens. chiar dac` cercet`torii în ]tiin\ele sociale ]i politice sunt entuziasma\i de faptul c` au lansat un nou termen: guvernan\a multipl`. spre deosebire de aportul mobilizator ]i egalitar al cet`\eniilor na\ionale. reprezentat` de o cultur` politic` comun` care trebuie construit` ]i inventat` printr-un proces similar form`rii statelor na\ionale în sec. prin rela\ii manicheiste între stat ]i societatea civil`. de subsidiaritate ]i pluralism institu\ional. cet`\enia european` desemneaz` un nou tip de identitate colectiv`. Aceast` nou` form` de organiza\ie nu se mai reduce la stat ]i la polaritatea putere-opozi\ie. cu demarcarea spa\iului public în care se va desf`]ura ac\iunea cet`\enilor europeni. pentru persoanele poliglote. a]a cum a ap`rut în interiorul frontierelor juridice ale statului na\ional. valorile ]i patrimoniul cultural comun al popoarelor europene. întreprinz`tori ]i tehnocra\i. de coabitare a dreptului comunitar cu reglementarea interguvernamental`. caracterizat prin cele trei puteri clar definite (executivul. în sensul juridic al termenului (ele nu stabilesc o rela\ie juridic` între cet`\eni ]i Uniune). De]i a înv`\at înc` din ]coal` c` cet`\enia nu are existen\` juridic` decât în interiorul propriului stat. statutul de cet`\ean european desemneaz` drepturile cet`\eanului ca membru al propriului stat ]i al Uniunii..CONCLUZII Statutul Uniunii Europene provoac` pentru moment confuzie. Cet`\enia na\ional` s-a format în interiorul spa\iului public na\ional. euro-scepticismul ]i non-participarea. marginalizarea. Este identitatea U. Ea aduce un amestec ciudat de principii. în concluzia acestei lucr`ri. Ea este pluralist`. scena politic` a democra\iei europene ofer` ]anse de participare îndeosebi pentru elite. 132 . cet`\enia european` este ambigu`. Acest proces. multicentric` ]i pe mai multe niveluri. într-o structur` reticular` complet diferit` de sistemul centralizat ]i ierarhizat al statului na\ional. practici diplomatice ]i structuri federaliste. legislativul ]i juridicul). Pe de alta. cet`\eanul trebuie s` admit` c` exist` un corp de drepturi europene ]i instrumente de protec\ie care se aplic` direct. Acestea nu sunt îns` drepturi subiective. În schimb. Ca în orice sistem federal. XIX. Pe de o parte. cu o educa\ie multicultural` ]i dispuse la mobilitate. Spre deosebire de identitatea cultural` european`. între acestea ]i institu\iile suprana\ionale. în deplin` logic` federal`.E. democra\ia european` este prea complicat`. care asigur` liantul politic ]i cultural între statele membre. unde drepturile se aplic` direct cet`\eanului (f`r` filtrul decizional al entit`\ilor intermediare). între guvernan\i ]i opozi\ia politic`. Altfel spus. între entit`\i politice autonome. statele na\ionale accept` totu]i deciziile unor institu\ii suprana\ionale care le limiteaz` suveranitatea. ca rela\ie direct` între cet`\enii statelor membre ]i Uniune. cet`\enia european` trebuie în\eleas` în primul rând ca o identitate politic`. a]a cum am v`zut. trebuie s` înceap` cu organiza\ia politic`. ci principii de cooperare pe orizontal`. Cet`\eanul de rând este derutat de faptul c`. toate acestea într-un ansamblu compozit greu de explicat prin reperele anterioare. de]i guvernele na\ionale r`mân puternice ]i foarte vizibile. Apare astfel riscul ca cet`\enia european`. ireductibil` la suma societ`\ilor ]i statelor na\ionale. s` m`reasc` clivajele ]i s` încurajeze inechitatea.

de alte concepte. nici chiar la versiunea sa federal`. Puterea este descentralizat`. început în anii ’90. R`mâne ca proiectul de integrare politic`. dar ]i prosperitate. Ea nu se limiteaz` la termenii specifici statului. între un stat federal ]i o organiza\ie suprana\ional`. am considerat interesant ]i oportun s` introducem conceptul integrator de cet`\enie european` în formarea studen\ilor în ]tiin\ele sociale ]i politice. „identitatea european`“. „societatea civil`“. „drepturile omului“. „societatea reticular`“. Dezbaterea pe care am ini\iat-o în acest curs poate deschide accesul spre concepte înrudite. „guvernan\a“. împ`r\it` între o multitudine de actori na\ionali ]i europeni. comerciale ]i financiare f`r` precedent. În sistemul de guvernan\` pluralist` al Uniunii. ]i nici nu mai poate fi explicat` prin logica guvern`rii. El nu mai poate fi cuprins prin tiparele obi]nuite. Acestea sunt nu numai provoc`ri intelectuale de mare atractivitate. utile în via\a de zi cu zi a viitorilor cet`\eni europeni. Aceast` form` de organiza\ie politic` decurge din noua ordine european` care a reu]it s` aduc` nu numai stabilitate. Hibridul juridic al Uniunii ca îmbinare între dreptul interna\ional ]i dreptul comunitar. la fel de complexe ]i dificil de încadrat. precum „europenizarea“. 133 . „globalizarea“ etc. astfel încât este nevoie de alte încerc`ri explicative. Tocmai din acest motiv.Uniunea European` este o provocare pentru ]tiin\ele sociale ]i politice tocmai prin caracterul s`u inedit ]i contradictoriu. nici un participant nu mai este atât de puternic încât s`-i domine autoritar pe ceilal\i. dar ]i concepte opera\ionale. s` definitiveze acest proces. ceea ce incit` la cooperare ]i formarea parteneriatelor. este greu de conceptualizat. de alte cercet`ri. facilit`\i economice.

patriotism (watan = pământ.ANEXA I – SENSUL DAT CET~|ENIEI ÎN DIVERSE CONTEXTE CULTURALE Ţara ARMENIA AUSTRIA AZERBAIJAN BOSNIA ŞI HERZEGOVINA BULGARIA CHINA CROAŢIA REPUBLICA CEHĂ ESTONIA FINLANDA FRANŢA GEORGIA GERMANIA GRECIA ITALIA KAZAHSTAN KIRGHISTAN LETONIA MALTA MAREA BRITANIE OLANDA POLONIA ROMÂNIA RUSIA SERBIA SLOVACIA SLOVENIA SPANIA SUEDIA TURCIA UCRAINA UNGARIA LIMBA ROMANI LIMBA ARABĂ Denumirea kaghokatsintyum Staatsbürgerschaft vatandaslig državljanstvo grajdanstvo državljanstvo občanstvi kodakondsus kansalaisuus citoyenneté nokalaksoba Staatsangehörigkeit Staatsbürgerstatus Υπυκοότυτα (ipikootita) cittadinanza atuldyk grajdanstvo atuulduk pilsoniba cittadinanza citizenship burgerschap obywatelstwo cetăţenie grajdanstvo državljanstvo grajdanstvo občianstvo državljanstvo ciudadania medborgare vatandaşlik gromadyanstvo allampolgársag romaniphen al mwatana Semnificaţia statut civil. naţionalitate loialitate şi obedienţă faţă de comunitate şi legea tradiţională (romani criss = tribunalul tradiţional) apartenenţă. naţionalitate patriotism (atuul = patriot). statut juridic statut politic şi juridic. statut juridic statutul de cetăţean. identitate. ansamblu de drepturi şi obligaţii naţionalitate apartenenţă. apartenenţă statut civil apartenenţă (občia = comunitate). loialitate faţă de stat statut juridic. statut juridic patriotism. naţionalitate statut civil. statut juridic statut juridic naţionalitate cetăţenie. naţionalitate cetăţean al statului (borg = burg. patrie) ‫اطواطف‬ 134 . teritoriu. naţionalitate naţionalitate apartenenţă. participare politică apartenenţă la polis naţionalitate. oraş) naţionalitate. statut civil cetăţenie. naţionalitate naţionalitate. cetate. statut civil naţionalitate statut civil. apartenenţă statut juridic. naţionalitate patriotism statut civil cetăţenie. obligaţii civice naţionalitate naţionalitate. naţionalitate loialitate şi obligaţii drepturile civile. naţionalitate cetăţenie. statut politic şi juridic apartenenţă. participare. titular de drepturi apartenenţă.

via\a civic`. distribuirea puterilor în societatea democratic`. institu\iile publice. rela\iile interna\ionale Competen\e intelectuale reprezint` opera\iile mintale care ajut` înv`\area standardelor de con\inut. negocierea. Ele se definesc prin urm`toarele verbe: • a identifica • a descrie • a explica • a evalua o pozi\ie (o idee sau o afirma\ie) • a lua pozi\ie (fa\` de mai multe op\iuni) • a ap`ra o pozi\ie (un punct de vedere) Competen\e de participare • capacitatea de a influen\a politica ]i deciziile prin ac\iuni colective • exprimarea clar` a intereselor în aten\ia deciden\ilor ]i politicienilor • construirea de coali\ii. politicilor ]i opiniilor • deprinderi de comunicare (capacitatea de a ra\iona. guvernarea democratic`.ANEXA II – COMPONENTELE CULTURII CIVICE Civitas (1994) Standarde de con\inut cuno]tin\ele de baz` despre valorile ]i principiile democra\iei. sistemul politic (american). regulile ac\iunii politice ]i ale exercit`rii libert`\ii individuale • cuno]tin\e despre lumea contemporan` • competen\e de natur` procedural`: abilitatea de a argumenta ]i dezbate. de a reflecta ]i evalua argumentele ]i ac\iunile altora • cunoa]terea principiilor drepturilor omului ]i ale cet`\eniei democratice Competen\e sociale (necesare co-cet`\eniei) • capacitatea de a convie\ui • capacitatea de a coopera • capacitatea de a rezolva conflictele pe baza legilor ]i principiilor democra\iei • capacitatea de a lua parte la dezbaterea public` Veldhuis (1997) Cuno]tin\e de baz` • democra\ia ca valoare ]i regim politic • cet`\enia democratic` • func\ionarea democra\iei • influen\a societ`\ii asupra indivizilor • decizia politic` ]i legislativ` • drepturile ]i obliga\iile cet`\ene]ti • rolul partidelor politice ]i al grupurilor de interes • participarea la luarea deciziilor • modul de influen\are a politicilor publice • problemele curente ale politicilor publice Atitudini ]i opinii • interesul fa\` de problemele sociale ]i politice • identitatea na\ional` • atitudinea fa\` de democra\ie ]i cet`\enie • încrederea în institu\iile politice • loialitatea • toleran\a ]i recunoa]terea prejudiciilor • respectul fa\` de ceilal\i • valorificarea identit`\ii europene • ata]amentul fa\` de valorile democra\iei europene Competen\e intelectuale • colectarea ]i valorificarea informa\iei din diverse media • abordarea critic` a informa\iei. realizarea compromisului ]i c`utarea consensului • gestiunea conflictelor Audigier (1998) Competen\e cognitive • cuno]tin\e privind legisla\ia ]i activitatea politic`: regulile vie\ii colective. de a argumenta ]i a exprima un punct de vedere) 135 . drepturile ]i responsabilit`\ile cet`\eanului.

obligatorie materie distinct`. obligatorie abordare transcurricular` nou` materie obligatorie transcurricular` materie distinct`. examen obligatoriu la sfâr]itul ]colariz`rii Nivelul de înv`\`mânt primar (clasele I-IV) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-VIII) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele IX-X) primar (clasele I-VI) secundar (clasele VII-X) primar ]i secundar (clasele I-VII) secundar (clasa a VIII-a) secundar (clasele IX-X) primar secundar (ISCED 2 ]i 3) primar ]i secundar secundar (clasa a IX-a) secundar (clasele VIII-XI) Abordarea materie distinct`.ANEXA III – EDUCA|IA CIVIC~ ÎN CURRICULUM-UL FORMAL DIN |~RILE EUROPENE |ara Albania Denumirea educa\ie civic` educa\ie civic` educa\ie civic` Andorra Armenia ]tiin\e sociale ]tiin\e sociale ]i umane competen\e cotidiene drepturile omului statul de drept Austria Azerbaijan educa\ie civic` istorie ]i educa\ie civic` instruire civic` studii constitu\ionale omul ]i societatea Belgia Comunitatea francofon` Comunitatea flamand` Bulgaria educa\ie civic` educa\ie cet`\eneasc` ]tiin\e sociale ]i educa\ie civic` primar ]i secundar primar ]i secundar primar ]i secundar (clasele I-XII) teme transcurriculare teme transcurriculare combina\ie de con\inuturi transcurriculare ]i materie distinct` cercuri tematice o or` pe s`pt`mân`. obligatorie materie distinct`. obligatorie materie distinct`. obligatorie integrat` integrat` integrat` materie distinct`. obligatorie Timpul alocat 5% din orele de predare 4% din orele de predare 11% din orele de predare „blocuri” transcurriculare . obligatorie materie distinct`.

fundamentele cet`\eniei. obligatorie non-obligatorie. fundamentele cet`\eniei materiile auxiliare dreptului 1 or` pe s`pt`mân` 2 ore pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-IX) facultativ` primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-IX) facultativ` 137 . obligatorie materie distinct`. educa\ie civic` ]i economie materie distinct` materie distinct` o or` pe s`pt`mân` timp de un semestru (educa\ia civic` este materie distinct`) program pilot Croa\ia Danemarca educa\ia pentru drepturile omului ]i cet`\enie democrat` ]tiin\e sociale istorie ]i instruire civic` materie op\ional` materie distinct`. dreptul ]i politica. integrat` materie distinct`. obligatorie materie distinct`. fundamentele dreptului. instruirea civic`) introducere în studiile sociale („obchestvovedenie”). instruirea civic`. obligatorie facultativ` Elve\ia Estonia Federa\ia Rus` studii sociale educa\ie social` educa\ie social` introducere în educa\ia civic` ]i juridic` materiile asociate dreptului (dreptul ]i politica.|ara Denumirea omul ]i lumea Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a XII-a) primar (clasele I-VI) primul ciclu de înv`\`mânt secundar sau gimnazial (clasele VII-IX) primar ]i secundar (clasele I ]i IX) primar ]i secundar (clasele I-IX ]i XXII) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XII) primar ]i secundar primar (clasa a IV-a) secundar (clasele IX ]i XII) primar (clasele I-IV) primar (clasele I-IV) op\ional` Abordarea Timpul alocat Cipru studii sociale istorie. obligatorie materie distinct`.

separat ]i integrat (cu istoria ]i geografia) materie auxiliar` ]i parte component` a altor materii (istorie. obligatorie integrat`. obligatorie con\inuturi transcurriculare materie distinct`. geografie ]i economie).|ara Denumirea studii sociale. obligatorie materie distinct`.4 ore din totalul de 26 de ore s`pt`mânal inclus în curriculum-ul formal din toate statele federale (Länder) op\ional pentru concursul de admitere la universitate studii sociale Grecia educa\ie civic` al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar primar 138 . civic` ]i juridic` Germania studii sociale (Sozialkunde) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VII-IX) secundar (clasele VII-XII) primar (vârsta 6-8 ani) primar ]i primul ciclu de înv`\`mânt secundar (ISCED 1 ]i 2) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar primar 288 ore s`pt`mânale în 3 ani consiliere (76 ore în 3 ani. obligatorie facultativ` materie distinct`. ]tiin\e politice. clasele VII-IX) materie la examenul na\ional 3 . instruirea civic` face parte din studiul mediului ]i a naturii (570 lec\ii pe un interval de 6 ani) materie distinct`. fundamentele dreptului drepturile omului. bazele culturii civice ]i juridice Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XI) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XI) primar (clasele I-VI) Abordarea materie distinct`. non-obligatorie activit`\i transcurriculare Timpul alocat Finlanda istorie ]i studii sociale 114 lec\ii s`pt`mânale în 6 ani istorie ]i studii sociale cet`\enie ]i spirit antreprenorial Fran\a a tr`i împreun` („vivre ensemble”) educa\ie civic` educa\ie social`. obligatorie trunchi comun obligatoriu. obligatorie.

obligatorie parte integrant` a programelor speciale respective (în cadrul limbii engleze. 2 ore pe s`pt`mân` (clasele IX-X) o or` pe s`pt`mân` (clasa a XIa) competen\e de via\` Italia studii sociale istorie ]i educa\ie civic` integrat` integrat` materie distinct` 139 .|ara Denumirea literatura greac` veche. tehnologia comunic`rii. psihologia. eu ]i ceilal\i. dreptul civil ]i institu\iile politice. ]tiin\ele mediului Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar Abordarea materii specifice Timpul alocat Irlanda educa\ie social`. social` ]i politic` «Leaving Certificate Applied» ]i «Transition Year Programme» primar primul ciclu de înv`\`mânt secundar al doilea ciclu secundar integrat` materie distinct`. sociologia. istoria ]i ]tiin\ele sociale. istoriei. 3 lec\ii pe s`pt`mân` (clasa a VII-a) o or` pe s`pt`mân` (clase IV-X) competen\e de via\` („life skills”) studii sociale primar ]i primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele IV-X a ]colarit`\ii obligatorii) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VIII-X) al doilea ciclu secundar (clasele XIXIII) primar primul ciclu de înv`\`mânt secundar integrat` integrat` 3 ore pe s`pt`mân` (clasa a VIII-a). eu ]i lumea obiect la examenul de capacitate („junior certificate”) Islanda studii sociale integrate cu studiile religioase primar (clasele I-VII) 3 lec\ii pe s`pt`mân` (clasele IIV). geografiei) integrat` trei teme: eu. personal` ]i pentru s`n`tate educa\ie civic`. 4 lec\ii pe s`pt`mân` (clasele V-VI). istoria. civiliza\ia ]i identitatea european`.

economie Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar Abordarea autonom ]i transcurricular (instruirea civic` asociat` cu istoria. geografia ]i economia) integrat` Timpul alocat Letonia ]tiin\e sociale primul ciclu de înv`\`mânt secundar instruirea civic` face parte dintrun bloc de materii („]tiin\ele sociale”) al`turi de educa\ia pentru s`n`tate. economia ]i istoria ]tiin\e sociale Liechtenstein cuno]tin\e civice al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XII) pre]colar primar secundar integrat` integrat` integrat` integrat` materie distinct` materie distinct` materie distinct` curs op\ional materie distinct` inserturi specifice în diverse programe transcurricular`. pe vârste ]i niveluri Lituania Luxemburg Macedonia (FYROM) principiile societ`\ii civile principiile societ`\ii civile educa\ie civic` („cours d'instruction civique”) educa\ie civic` educa\ie civic` sistemul politic ]i cultura civic` primar (clasele VII-VIII) secundar (clasa a X-a) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a XII-a) primar (clasele VII-VIII) ]colile secundare profesionale ]colile secundare generale (clasele IXXII) primar ]i secundar Malta înv`\area democra\iei Moldova educa\ie civic` educa\ie civic` primar (clasele I-IV) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-IX) materie distinct`. etica.|ara Denumirea istorie ]i educa\ie civic`. obligatorie 140 . obligatorie materie distinct`. integrat` în toate materiile fiecare ]coal` trebuie s`-]i elaboreze propriul curriculum pe baza unor standarde na\ionale o or` pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` 2 ore pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` în func\ie de necesit`\i.

educa\ia pentru s`n`tate Olanda educa\ie pentru cet`\enie studii sociale („Maatschappijleer”) Polonia Portugalia istorie ]i societate cunoa]terea societ`\ii dezvoltare personal` ]i social` secundar primul ciclu de înv`\`mânt secundar al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar primar teme transcurriculare arie curricular` integrat` materie distinct` fiecare ]coal` î\i define]te propriul cadru curricular pe baza unui curriculum na\ional activit`\i cross-curriculare transcurricular`. ca parte integrat` a ariei op\ionale „educa\ie personal`. studiul societ`\ii ]i mediului.|ara Denumirea educa\ie civic` Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XII) primar (clasele I-VII) primar (clasele I-VII) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VIII-X) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VIII-X) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a XII-a) primar Abordarea materie distinct`. social`. geografia ]i instruirea civic`) integrat` integrat` integrat` materie distinct` predat` în cadrul „attainment target” despre om ]i societate Timpul alocat o or` pe s`pt`mân` 2-3 ore pe s`pt`mân` Norvegia ]tiin\e sociale activit`\i de consiliere ]tiin\e sociale activit`\i de consiliere instruire civic` 3-4 ore pe s`pt`mân` 2 ore pe s`pt`mân` în acest „attainment target” mai intr` geografia. X-XII) Regatul Unit Anglia educa\ie pentru cet`\enie („citizenship education”) cet`\enie primar primul ciclu de înv`\`mânt secundar 141 . obligatorie integrat` (istoria. sanitar` ]i civic`” transcurricular` la alegere la nivelul fiec`rei ]coli predomin` educa\ia nonformal` ]i activit`\ile crosscurriculare ciclul secundar superior (cls. istoria.

1 or` pe s`pt`mân` în curriculum-ul colii de Baz` 1-2 ore pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` România educa\ie civic` cultur` civic` cultur` civic` primar (clasele III-IV) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-VI) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VII-VIII) materie distinct`. obligatorie materie distinct` o or` pe s`pt`mân` proiect pilot o or` pe s`pt`mân` 142 . obligatorie (aria curricular` „om ]i societate”) curs op\ional materie obligatorie completat` de con\inuturi transcurriculare (ex. obligatorie materie distinct`. optional` materie distinct`. cursurile op\ionale „comunicarea în sfera public`” ]i „rezolvarea de conflicte”) integrat` materie distinct` materie distinct` San Marino studii sociale istorie ]i educa\ie civic` istorie ]i educa\ie civic`. economie primar primul ciclu de înv`\`mânt secundar al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar SerbiaMuntenegro Serbia Muntenegro Slovacia educa\ie pentru cet`\enie educa\ie pentru cet`\enie instruire civic` ]tiin\ele societ`\ii primar ]i secundar primar ]i secundar primar (clasele VI-IX) secundar (clasele IX-XI) materie distinct`. educa\iei ecologice ]i filosofiei Timpul alocat Republica Ceh` educa\ie civic` ]tiin\e sociale ]i educa\ie cet`\eneasc` 1-2 ore pe s`pt`mân` 2 ore pe s`pt`mân` în curriculum-ul colii Na\ionale.|ara Sco\ia Denumirea dezvoltare personal` ]i social` educa\ie religioas` ]i moral` Nivelul de înv`\`mânt primar ]i primul ciclu de înv`\`mânt secundar (vârsta 5-14 ani) primar ]i primul ciclu de înv`\`mânt secundar (nivelul de vârst` 5-14 ani) primar (clasele VI-IX) secundar (clasele XII-XIII) Abordarea integrat` ]i transcurricular` (arie tematic`) integrat` ]i transcurricular` (arie tematic`) materie distinct` integrat` ]tiin\elor sociale.

|ara Slovenia

Denumirea educa\ie civic` ]i etic` cultur` civic` ]tiin\e sociale

Nivelul de înv`\`mânt primar (clasele VII-VIII) secundar (clasa a IX-a) ]colile secundare profesionale

Abordarea materie distinct`, obligatorie materie distinct`, curs op\ional în cadrul modulului „]tiin\e umane” materie distinct`, obligatorie

Timpul alocat o or` pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` (32 ore întrun an ]colar) 85 ore într-un an ]colar (ciclul de 2 ani), 70 ore pe an ]colar (ciclul de 3 ani)

Spania

]tiin\e, geografie ]i istorie etic`, ]tiin\e sociale, geografie ]i istorie filosofie ]i istorie; istoria lumii contemporane (filiera ]tiin\e sociale)

primar secundar (ambele cicluri) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (Bachillerato) primar (clasele I-VI) secundar (clasele VII-IX) primar (clasele I-III) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VII-VIII) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a XI-a) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a IX-a) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a IX-a) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clsasele IX-XI) primar (clasele V-VIII) primar (clasa a VII-a)

materie distinct` materie distinct` materie distinct` ]i teme transcurriculare materie distinct` materie distinct`, obligatorie materie distinct`, obligatorie materie distinct`, curs facultativ materie distinct`, obligatorie materie distinct`, obligatorie materie distinct`, obligatorie trunchi comun obligatoriu (parte a ariei curriculare „om ]i societate”) 10 - 14% din orele din curriculum ultimul an de ]colaritate 855 ore în 9 ani de înv`\`mânt obligatoriu

Suedia Turcia

studii sociale democra\ie ]i educa\ie pentru drepturile omului instruire civic` ]i drepturile omului democra\ie ]i educa\ie pentru drepturile omului

Ucraina

„Suntem cet`\eni” educa\ie juridic` educa\ie pentru cet`\enie

Ungaria

istorie ]i cet`\enie antropologie ]i studii sociale

143

|ara

Denumirea studii sociale studiul omului ]i etica introducere în filosofie istorie ]i cet`\enie

Nivelul de înv`\`mânt secundar (clasele IX-XII) secundar (clasa a XI-a) secundar (clasa a XII-a) secundar profesional (clasa a XII-a) integrat` integrat` integrat`

Abordarea

Timpul alocat aloc`ri variabile în curriculumul la dispozi\ia ]colii

materie distinct` Sursa: C. Bîrzea (2003) EDC Policies in Europe: A Synthesis, Strasbourg, Council of Europe.

144

ANEXA IV – CARACTERISTICILE IDENTIT~|II EUROPENE
HUNTINGTON Mo]tenirea clasic` Cre]tinismul Separarea autorit`\ii temporale de autoritatea spiritual` Diversitatea lingvistic` Statul de drept Institu\iile politice bazate pe reprezentativitate Individualismul DUROSELLE Dreptul roman Morala iudeo-cre]tin` Arta clasic` Umanismul ]i individualismul Rena]terii Ra\ionalismul ]i ]tiin\a iluminismului Romantismul BRAUDEL Interpretarea cantitativ` a existen\ei Revolta prometeic` Atrac\ia originilor ]i mitul eternului retur Atrac\ia fa\` de interzis, necunoscut, îndep`rtat Încrederea în ra\iune, mitul suprema\iei subiectului Spiritul critic ]i autocritic WRIGHT Umanismul: tendin\a de a considera omul ca m`sura tuturor lucrurilor ]i un scop în sine Liberalismul: încrederea în individ ]i dreptul fiec`ruia de a-]i dezvolta propriul poten\ial Pragmatismul: convingerea c` nu exist` adev`ruri absolute, ci doar cele confirmate de practic` Relativismul: circumscrierea oric`rei experien\e într-un context (]tiin\ific, social sau cultural) care limiteaz` capacitatea noastr` de generalizare MORIN Caracterul dialogic al identit`\ii europene, rezultat dintr-o serie de antagonisme interne: religia/ra\iunea credin\a/îndoiala gândirea mitic`/gândirea critic` empirismul/ra\ionalismul existen\a/ ideea particularul/universalul problematizarea/reîntemeierea filosofia/]tiin\a cultura umanist`/cultura ]tiin\ific` vechiul/noul tradi\ia/evolu\ia reac\ia/revolu\ia individul/colectivitatea imanentul/trancendentul hamletismul/prometeismul qui]otismul/sancho-panzismul CARTA IDENTIT~|II EUROPENE Comunitatea destinului istoric Comunitatea valorilor Comunitatea modului de via\` Comunitatea social` ]i economic` Comunitatea responsabilit`\ii

145

a Euratom . la care ader` Fran\a. p`rinte al Europei „Republica Christiana“ Dante: „Despre monarhie“ (unificarea european` sub o monarhie unic`) George Podiehrad (regele Boemiei): „Tratat de alian\` ]i de confedera\ie pentru a rezista in fa\a turcilor“ (model federal cre]tin) Emeric Cruce (c`lug`r-pedagog francez): „Noua Cynee“ Ducele de Sully (ministrul Finan\elor a1 regelui protestant Henric al IV-lea): „Marele Proiect a1 Regelui Henric al IV-lea“ Jan Amos Comenius: „Rena]terea universal`“ William Penn (quaker englez.ANEXA V – CRONOLOGIA UNIFIC~RII EUROPENE 768. secretarul Congresului de la Viena): „Despre pacea etern`“ Laplace: „Europa sub Napoleon cel Mare“ (proiectul de unificare imperial` al lui Bonaparte) Henri de Saint-Simon (teoretician al socialismului): „Despre reorganizarea Societ`\ii Europene“ Giuseppe Mazzini: mi]carea „Tineretul european“ (Risorgimento la scar` european`) Richard Cobden (economist britanic): „Schimbul liber în Europa“ Victor Hugo: „Statele Unite ale Europei“ Pierre-Joseph Proudhon: „Despre principiul federativ“ Johann Kaspar Bluntschli: „Organizarea Societ`\ii Statelor Europene“ (dup` modelul helvetic) Constantin Frantz (diplomat prusac): „Despre federalism ca principiu conduc`tor“ Richard Coudenhove-Kalergi (diplomat austriac. respectiv. fondatorul Pennsylvaniei americane): „Prezentul ]i viitorul p`cii in Europa“ Abatele Saint-Pierre: „Proiect de pace etern`“ Jean-Jacques Rousseau: „Contribu\ie la Proiectul de pace etern`“ Jeremy Bentham (fondatorul utilitarismului): „Principiile legii interna\ionale“ Immanuel Kant: „Pacea etern`“ Friedrich von Gentz (consilierul lui Mätternich. RFG. cu sediul la Strasburg Planul Schuman privind integrarea limitat` ]i progresiv` a Europei (metoda neofunc\ionalist`) Tratatul de la Paris prin care se creeaz` Comunitatea European` a C`rbunelui ]i O\elului (CECO). Belgia ]i Luxemburg proiectul Comunit`\ii Europene a Ap`r`rii (e]uat in 1954) Tratatele de la Roma privind constituirea Comunit`\ii Economice Europene ]i. Olanda.814 1100-1300 1308 1463 1623 1638 1645 1654 1712 1761 1789 1795 1800 1800-1813 1814 1834 1846 1851 1863 1878 1879 1923 1924 1929 1949 1950 1951 1952 1957 Carol cel Mare. fondatorul mi]c`rii paneuropene): „Pan-Europa“ Alfred Nossia: „Noua Europ`“ Aristide Briand (ministru de externe francez): „Liga Na\iunilor“ înfiin\area Consiliului Europei. Italia.

]arpelui monetar european“ (stabilizarea cursurilor interne de schimb) Raportul Tindemans. Irlandei. Letoniei. privind parteneriatu1 euro-atlantic realizarea uniunii vamale a celor ]ase \`ri membre Tratatele de aderare a Marii Britanii. Danemarcei ]i Norvegiei (ultimul fiind respins de popula\ie) crearea . Slovaciei.. privind crearea Uniunii Europene prin înt`rirea cooper`rii politice intrarea în vigoare a Sistemului Monetar European (SME). Maltei. Ciprului. Poloniei. Conven\ia privind Spa\iul Schengen Actul Unic European (prima mare revizuire a Tratatului de la Roma) Planul Delors de uniune economic` ]i monetar` Tratatul Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht) sau cea de a doua mare modificare a Tratatului de la Roma institu\ionalizarea cet`\eniei europene prin Tratatul de la Maastricht realizarea pie\ei unice cea de a doua etap` a Uniunii Economice ]i Monetare Tratatul de la Amsterdam (cea de a treia revizuire major` a Tratatului de la Roma) Tratatul de la Nisa (sau cea de a patra revizuire major` a Tratatului Uniunii) ]i adoptarea Cartei Drepturilor Fundamentale ale Uniunii.1961 1962 1962 1968 1972 1972 1976 1979 1985 1986 1989 1992 1992 1993 1994 1997 2000 2004 2004 lansarea proiectului de uniune politic`. primele alegeri prin sufragiu universal direct pentru Parlamentul European aderarea Spaniei ]i a Portugaliei. Estoniei. ca parte integrant` a Tratatului Uniunii cea mai mare extindere a UE. Sloveniei ]i Ungariei adoptarea Tratatului constitu\ional 147 . prima încercare de aderare a Marii Britanii e]ecul Planului Fouchet de Uniune politic`. ini\ierea politicii agricole comune (PAC) proiectul Kennedy. Lituaniei. prin aderarea Cehiei.

) Citizenship.A. Polity Press. I. P. University of Minnesota Press (trad. CHRISTODOULIDIS. Sage.: Cet`\enia.. Paris. Bucure]ti. State University of New York Press. (1999) Citizenship Bound and Citizenship Unbound. In: P. London. (1998) A Place for US: How to Make Society Civil and Democracy Strong.) The European Union: How Democratic Is It?. Cheah. New York. London. VERBA..) Theorizing Citizenship. K. (1988) Citizenship: Rights. D. BEINER. Lawrence and Wishart. ARMSTRONG. Editura DU Style. AUDIGIER. (1998) Cosmopolitan Patriots. BECK. Albany. G. S. London. (1993) Hermeneutics.S. BULMER. K. (1996) Cultura civic`. G. (1983) Imagined Communities. APPIAH. R. p. B. BACHE. 148 . Bucure]ti. (1998) Paradoxul român. S. London. ARCHIBUGI. (1994) Is Multinational Citizenship Possible? In: B.M. Oxford. London. C.) Citizenship. Struggle and Class Inequality.. Minneapolis. Editura DU Style. (1999) L’éducation à la citoyenneté. ARON. p. Manchester University Press. Longman. Dannreuther (eds. S. (1996) (eds. J. Cambridge. St.) Making Policy in Europe: The Europeification of National Policy-Making. ELIASSEN. Routledge. ELIASSEN. Fayard.A. New York. Ed. BANKOWSKI.) Re-Imagining Political Community: Studies in Cosmopolitan Democracy.BIBLIOGRAFIE ABROMEIT. London.S. 1997). Albany. K. Robbins (eds.A. Edward Elgar. Multi-level Governance or Flexible Gatekeeping. Sheffield. ALMOND. D. Martin’s Press. BEETHAM. BAUBOCK. (1994) Transnational Citizenship.. (1992) The Risk Society. B. Sheffield Academic Press. R. State University of New York Press. U. LORD. 279-291. How to Legitimize Politics in a Nation-State Polity. K. ANDREWS. ALEXANDRESCU. Verso. Manchester. F. (1998) Legitimacy and the EU.. HELD.. Hamilton (eds. London. 1-28. Minneapolis. (1998) The Politics of European Union Regional Policy. ANDERSEN. H. R. Aldershot. R. Paris. (1998) (eds. Macmillan. BADIE. Citizenship and the Public Sphere. Sage. (1991) (ed. II. INRP. Beiner (ed.. London. M. 83-120. In: K. University of Minnesota Press. B. vol. In: R. (1998) Democracy in Europe. BARBALET. S. ANDERSON. Z.R.A. Bucure]ti. ANDERSEN.. D. p. Hill and Wang.) Cosmopolitan Citizenship. S. (1995) Why Citizenship Constitutes a Theoretical Problem in the Last Decade of the Century. rom. BARBER. R. (1993) (eds. Berghan Books. Sage. Critical Concepts. E. Univers. B. ALEJANDRO.) Cosmopolitics: Thinking and Feeling beyond the Nation. (1998) The Governance of the Single European Market. Turner. (1995) La fin des territoires. KÖHLER. Hutchings.

149 . vol..A. Albany. Brussels. In: Grammaire des civilisations. M. une ou multiple? Réflexion sur les processus de formation de l’identité. Dewandre (eds. (1975) The Broken Covenant: American Civil Religion in Time of Trial. Seabury. Strasbourg. London. Th. Bucure]ti. Dartmouth. Polity Press. J. 4. London. BOBBIO. State University of New York Press. p. New York. 16. Identité et démocratie. MICHALSKI.. (1999) Scenarios Europe 2010. vol. Wiley and Sons. Bucure]ti. BUCHAN. (2000) Social Capitalism and Human Diversity. Five Possible Futures for Europe. S. J. Köhler (eds. (1998) The Quest for Responsibility. (2000) Federalism and European Union: The Building of Europe. M. BERCEANU. N. C. (1993) (eds.L. Ed. Accountability and Citizenship in Complex Organizations.. (2004) Learning Democracy.) Re-Imagining Political Community: Studies in Cosmopolitan Democracy. (1999) Construirea social` a realit`\ii. B. Council of Europe Press. 81-97. p. Flammarion. BERGER. C. 277. In: D. Ed. nr. Th. M.57-80. vol. Harvester Wheatsheaf.26. A. BELLAMY. D. (2003) EDC Policies in Europe: A Synthesis. Journal of Public Policy. p. (1996) Sur la citoyenneté. p. Lenoble. 1. BÖRZEL. Cambridge. BORNEMAN. BÎRZEA. Cambridge. BLOOM. (1998) L’Etat et la démocratie internationale. In: J. Council of Europe Press. Aldershot. C. nr. 1995-2000. Paris. A. PENCH. Archibugi. p. Strasbourg.803-824. BURGESS. RISSE. All Beck. Routledge. Bruxelles. 25-77. p. C. vol. F. P. Oxford University Press. N. (2002) Des valeurs politiques entre pérennité et changement. BRIDGES. (1999) Cet`\enia.) Comparative Federalism and Federation: Competing Traditions and Future Directions. (1997) Europeanization.8. Futuribles. (1993) La civilisation européenne. Th. Monografie juridic`.BELLAH. European Commission. BERTEN. BRAUDEL. FOWLER. L’Année sociologique. Council of Europe Press. OECD.R.. p. D. CASTIGLIONE.) The Politics of Europeanization. BULMER. New York.M. (1996) The Governance of the European Union: A New Institutionalist Approach. P. R.) L’Europe au soir du siècle. Ed. T. BOVENS. C. Corint. Held. BÎRZEA. Annual Review of Anthropology. In: K. G. (2003) Conceptualizing the Domestic Impact of Europe. p.. BÎRZEA. 95-128.E.Radaelli (eds. Paris. D. R. 1998. (2001) Politicile ]i institu\iile Uniunii Europene. D. GAGNON. nr. M. (1992) Identité européenne.. The Polity Press. 46. BRÉCHON. BÎRZEA. In: The Creative Society of the 21st Century. Strasbourg. T. (1994) The Culture of Citizenship. 57-85. nr. 351-380. BOBBIO. Cambridge. B. Cambridge University Press.5.487-514. (2000) Education for Democratic Citizenship: A Lifelong Learning Perspective. Oxford. Univers. N. BURGESS. Bucure]ti. N. BENDIX.. (1964) Nation-Building and Citizenship. BIRNBAUM.. Complexe. Paris. LUCKMANN. BERTRAND. P. R. BÖRZEL. R. PATH. A. (1998) Between Cosmopolis and Community: Three Models of Rights and Democracy within the European Union. (1993) Europe: The Strange Superpower. L. Featherstone. (2001) Non-compliance in the European Union: Pathology or Statistical Artifact? Journal of European Public Policy. (1987) The Future of Democracy. Editions Esprit.G.

p. Cowles. B. p. COMAROFF. B. Boulder. (1999) (eds. p. B. In: O. Chatham House...A. Caporaso. Oxford. 528-544. J. Ia]i. De Schutter. TH. A. CLARKE. CAPORASO. J.. p. MIT Press. vol. Europeanization and Domestic Change.. London. (1978) Political Education and Political Literacy. Cornell University Press.L. DE MUNCK. J. A. London.. p. Longman... DAHRENDORF. J. COUSSENS. J. J.G. CROZIER. CHECKEL. Th. Journal of European Public Policy. (1975) The Crisis of Democracy: Report on the Governability of Democracies to the Trilateral Commission. 3 vol. 180-201. 3. (2001) Les mutations de l’art de gouverner. WIENER. In: W. T. (1996) Citizenship in a Fragile World. Giesen (eds.CAIRNS. p. (2001) Requirements of a European Public Sphere. B. Sage. Chicago. Polirom. Bruxelles. (2001) Le principe de subsidiarité active. (1992) The European Community and its Sub-Systems. (2001) (eds. Mass. Maryland. P. vol. P. (1996) Citizen Politics. C. Social Research. Wallace (ed. New York. 673-701. Oxford University Press. R. J. vol. R..E. Ed. Bruxelles. R.) La gouvernance dans l’Union Européenne. J. University of Chicago Press. 150 . vol. (2003) Towards Effective and Accountable Leadership of the Union: Options and Guidelines for Reform. (1999) The Social Construction of European Integration. RISSE.) La gouvernance dans l’Union Européenne. CLOSA. p. R. CIVITAS (1994) National Standards for Civics and Government. Pluto Press. M. Eder. (1996) Deep Citizenship. COWLES. In: O.. S. In: B.) Civil Society and the Political Imagination in Africa: Critical Perspectives. Bucure]ti. (1985) Law and Order. CRICK. DAHRENDORF. J. A. WATANUKI. HUNTINGTON. DE SCHOUTHEETE. DAGGER. Center for Civic Education. ARATO. W. CHRISTIANSEN. 4. Concilier unité et diversité. nr.L. K. B. (1974) Citizenship and Beyond: The Social Dynamics of an Idea. 31-54. J. Rowan and Littlefield. (2001) Introducere în legisla\ia Uniunii Europene. A. nr. De Schutter. 10-19. Ithaca. (1997) Civic Virtues. Westview Press. (1995) The European Union and Forms of State: Westphalian. CALAME. PORTER. N. (1992) Civil Society and Political Theory. R. California. COMPAGNON. (2001) The Europeanization of Citizenship? In: M. 41. Risse (eds.G.1. J. LENOBLE.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. DAUENHAUER.. Van Steenbergen (ed. New Jersey. W. Commission Européenne. New York University Press. Oxford. DALTON. Paterson (eds. Calabasas.. 1. Oxford University Press.Y.) The Dynamics of European Integration. London. Pinter.) The Condition of Citizenship. London.180-197. Lebessis. COMAROFF. nr. Cornell University Press.T. 247-260. N. (1994) The Challenging Quality of Citizenship. 6. Pluto Press. CAPORASO. Peterson (eds. DAHRENDORF.P. Civil Society.34. 5-38. Romanian Journal of European Affairs. COHEN. Regulatory or PostModern? Journal of Common Market Studies. Commission Européenne. Lebessis. M. p. p. (1994) Citizenship. Universal` Dalsi. J. Cambridge.) Transforming Europe: Europeanization and Domestic Change. N. CLARKE.29-52... (2002) Spiritul Europei. CRUM. SEEBACHER. Ph. p.) Transforming Europe. In: K. JORGENSEN. London. J. Self and the Institutionalization of Citizenship. 106-124. Ithaca.

Oxford University Press. (2001) Les institutions européennes en quête de légitimité: nécessité d’une approche privilégiant la procédure. Alternative Scenarios for 2010.) Europeanized Politics? European Integration and National Political Systems. DELORS. A.U. Citizenship Studies. Al. London. DONATI. DONATI. K. Lumina Lex. Open University Press. London. (1999) Ideea de Europa ]i evolu\ia con]tiin\ei europene. EDER. 15 December. (1999) Harmonizing Europe. DRULAK. Buckingham.M. Editions Odile Jacob. Routledge. vol. Goetz. (2000) Citizenship. (2001) (ed. In: O. All. ETZIONI. Washington D.) Linking EU and National Governance. p.) National and European Identities in E.) Federal Systems of the World: A Handbook of Federal. V. Frank Cass. Paris. Oxford. Macmillan. Enlargement. University of Oldenburg. p. International Sociology.. Harlow. EUROPEAN COUNCIL (2001) The Future of the EU: Declaration of Laeken. J. 2nd edition. EDER. DUROSELLE. Prague.G. Confederal and Autonomy Arrangements. Kohler-Koch (ed.-J. DUINA. F. DELANTY. Laterza. G. H. In: K. Democracy’s Next Generation (1989). 222-244. (1991) (eds. K.) The Politics of Europeanization. New York. Oxford University Press. FEATHERSTONE. H. p. Oxford. Identity. N. RADAELLI. DELANTY. R. Lebessis. 10.) Politics and the European Younger Generation. DEKKER. (1995) Inventing Europe: Idea. 247-260. Paris. C. Roma. 3. (2000) Citizenship in a Global Age. (2001b) Citizenship and the Making of a European Society. p. Giesen (eds. FAULKS. ELAZAR. Hix (eds.. DUFF. Giesen (eds. Oxford. The Federal Trust. (2003) (eds. K. Sh. Oxford. J. p. (1993) La citadinanza societaria. Bucure]ti. EUROPEAN COMMISSION (2001) European Governance: a White Paper.DEHOUSSE. Brussels.J. DUCULESCU. P. Longman. G. Eder. (1995) Identity and Solidarity in the Complex of Citizenship: The Relational Approach. Crown. From the Political to the Social Integration of Europe. State University of New York Press. G.. Commission Européenne. (1965) L’idée de l’Europe dans l’histoire. J. In: K. (1994) (ed. WILLIAMS. (2001) Policy Networks in a Multi-Level System: Convergence Towards Moderate Diversity? In: K. In: B. (2003) Dreptul integr`rii europene. Peterson (eds. G.C. 299-314. Political Socialization in Western. TRENZ. p.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. R.111-134. De Schutter. Bucure]ti. Institute of International Relations. 151 . EDER. Nation-States within the Common Market.. Denoël. P. (2001a) Integration through Culture? The Paradox of the Search for a European Identity. FALKNER. 1. (1993) The Spirit of Community. (1997) Models of Citizenship: Defining European Identity and Citizenship. vol. Oldenburg. B. DU|U. (2001) European Futures. Ed. K. B. 245-269. Eder. DELANTY.94-120. New York..H.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. P.) La gouvernance dans l’Union Européenne. London. A. (1992) Le nouveau concert européen. (2003) The Making of a European Public Space: The Case of Justice and Home Affairs. Oxford University Press. People for American Way. Commission of the European Communities. S. Oxford University Press. K. Ed. London. D. Bruxelles. Central and Eastern Europe. Reality. MEYENBERG.B. Tratat elementar. nr.

FEDERAL TRUST (1991) Europe’s Future: Four Scenarios.303-330. (2001) European Citizenship: An Avenue for the Social Integration of Europe. Oslo. J. (2003) Europeanization in Comparative Perspective: Institutional Fit and National Adaptation. (1989) The Structural Transformation of the Public Sphere. Esprit. Space and Polity. A. Hachette. F.. L. KOSLOWSKI. In: K. Oxford University Press. p. H. GIRAULT. Paris. GELLNER. (1998) Drepturile. GUNSTEREN. 3759. Bucure]ti. (1998) (eds. Featherstone. van Steenbergen (ed. vol. N. FERRY. FREEMAN. Editura DU Style. FRIES.134-155. Universitetsforlaget. p. Bucure]ti.-M. GROTE. GORDON. London. B. p. MIT Press.M.. H. Lenoble. FOLLESDAL. Commission Européenne. 1-16. (1994) Civil Citizenship against Social Citizenship. R. D. 39-57. 25-40. Ed. M. FRAZER. Sage. J. (1973) The European Community: A Superpower in the Making. (2003) Europeanization Goes East: Power and Uncertainty in the EU Accession Process. (1998) The Third Way. (1994) Na\iuni ]i na\ionalism. FREEDEN. 152 . (1995) Are There Collective Rights? Political Studies. Sage. A. Dewandre (sous dir. M. Paris.) The Politics of Europeanization. London. GRIMM. p. Paris. In: B.225-254. Berlin. E. GIDDENS. Réflexions sur l’avenir de l’Europe. B.Radaelli (eds. C. S.R. 1.) Democracy and the European Union.) European Identity in Search for Legitimacy. In: K. p.) Noi ]i Europa. Editions Esprit. (2000) La question de l’Etat européen. Featherstone. Cambridge. Newbury Park. GIULIANI. Identité et démocratie. (1993) (ed. P. Dewandre (eds. Oxford. Eder. London. J. The Polity Press (trad. nr. C. van Steenbergen (ed. 36-48. Oxford. J. GAMBERALE.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects.M. In: K. p. Identités et conscience européennes au XXe siècle. Polirom. (2003) Europeanization and Organizational Change in National Trade Associations: An Organizational Ecology Perspective. A. 1. p. J. N. C. J. Paris. FONTAINE. HABERMAS. Oxford University Press. Springer. 43. J. În: A.) The Politics of Europeanization. p.. In: B. Oxford. Neculau (coord. Radaelli (eds. N.) The Politics of Europeanization. Lenoble. Featherstone. nr. HABERMAS. p.M. FISCHER. 194-221. rom. Paris. P. GALTUNG. Editions d’Organisation. C.) The Condition of Citizenship. (1992) Citoyenneté et identité nationale. (1997) European Citizenship and Political Identity. GONDRAND.-M.) L’Europe au soir du siècle. Fr. Oxford. Ia]i. In: J. In: K. California. GIESEN. p. p. 90-107. EDER. In: J.) The Condition of Citizenship. K. (1993) L’Europe des citoyens. Bruxelles. Giesen (eds. 17-39.. Pinter. LANG. (1995) Does Europe Need a Constitution? European Law Journal. (1992) Pertinence du postnational. GAVRELIUC. Oxford University Press. Paris. (1991) Parlez-vous Eurocrate?. speech at the Humboldt University. Radaelli (eds. M. Seuil. FERRY.282-302. Cambridge.). VAN (1994) Four Conceptions of Citizenship. (1995) Les grands débats européennes. p. (2002) Imaginar identitar ]i a]tept`ri sociale în vestul României. 12 May. Oxford University Press. Antet/CEU. (2000) From Confederacy to Federation. Gallimard.) L’Europe au soir du siècle. GRABBE. A. GARCIA.

HÉRITIER. Paris. (1994) Citizenship and National Identity. Andrews (ed. Max Planck. vol. E. HEDETOF. Symbolic Politics: Europe between Unity and Fragmentation. HÉRITIER. Sage. 255-282. D.. p. J. (1996) L’Etat-Providence ou les métamorphoses de la citoyenneté. (1996) Civil Society: Challenging Western Models. KNILL. HIX. St. A. Ashgate. State University of New York Press. Bruxelles. HOOGHE. (1967) Studies in Philosophy. J. Cambridge. Open University Press. In: R. On the Past and Future of Sovereignty and Citizenship. In: B. L’Année sociologique. nr. et al. (2000) Differential Responses to European Integration: A Comparison. U. HAMON.) Political Symbols. Oxford. 19-25. M. Rowman and Littlefield.) Citizenship. F. Ch. DUNN. J. 127-149. Beiner (ed. L. (2001) The European Values Study: A Third Wave.. HERITIER.L. H. Rowman and Littlefield Publishers. In: The American Intellectual Encyclopedia. Routledge. D. (1999) Policy-making and Diversity in Europe. 20-35. HEATER. (2002) L’Europe après l’Europe. S. E.A. A. 153 . D. Ph. P. (1998) (ed. S. HAYEK. D.. 46. Milton Keynes. 1. (1995) The European Nation-State: Its Achievements and its Limits. HALMAN. (1999) The Political System of the European Union.S. Stanford. (2001) Multi-Level Governance and European Integration. C. California. (1995) Citizenship and National Identity: Some Reflections on the Future of Europe. I. London. (1990) Nations and Nationalism since 1780. HAVENS. Politics and Economics.) Citizenship. (1991) Citizenship. Tilburg University/EVS. (1990) Citizenship: The Civic Ideal in World History.) European Integration and Cohesion Policy: Building Multi-Level Governance. Lanham.) Common Goods : Reinventing European and International Governance. HASSENTEUFEL. Fayard. Lanham. HÉRITIER. A. nr. Free Press. New York. J. 27-36. p. Editions De Boeck Université.. Cambridge University Press. Aldershot.) The Condition of Citizenship. (1968) Punishment and Responsibility: Essays in the Philosophy of Law. MD. (2002) (ed. HERZOG. HABERMAS. HELD. L. HOWE. Oxford University Press. (2001) Differential Europe : New Opportunities and Restrictions for PolicyMaking in Member States. Rowman and Littlefield. Longman. A. Albany. New York. HANN. Tilburg. KELLER. Bonn. In: G. Paris. Lanham. (1987) Models of Democracy. Rivista Europea di diritto. p. (1991) Between State and Civil Society: Citizenship. Andrews (ed.) Theorizing Citizenship. Escape from Deadlock. 2. (1999) Au-delà de l’Etat-nation. 742-745. Cambridge University Press. G. (1997) Fondements et étapes de la construction européenne. London. filosofia e informática. Newbury Park. p. Grolier. p. Lawrence and Wishart. London. Stanford University Press. New York. HOOGHE. PUF. HART. Routledge. Cambridge.HABERMAS. Martin’s Press. L. London. HOBSBAWM. Les voies d’une métamorphose. HABERMAS. (1991) Citizenship in the New Europe: A Last Chance for the Enlightenment? In: G. HABERMAS. p. (1996) (ed. van Steenbergen (ed. HELD. MARKS.

M. In: J.. (1993) (ed. G. p. BASANEZ. (1998) Human Values and Beliefs: A Cross – Cultural Sourcebook.M.) Compounded Representation in West European Federations. J. Political and Societal Implications. Gbikpi (eds. Tuschhoff (eds. (1996) By-passing the Nation-State? Regions in the European Union. Ch. Cambridge. JANOWITZ. Religious. KOHLER-KOCH.. Norman. KELLY. In: J. Special issue of the „European Journal of Political Science“. New York. S. INGLEHART. KLINGEMANN. M (2003) Global Civil Society. Ann Arbor. p. JANOSKI.) The Politics of Europeanization. State University of New York Press. Oxford University Press. Oxford. Opladen. SCHUBERT.A. A. Oxford. Cultural. Sexual. Brzisnki. Princeton University Press.. Chicago. FUCHS. The University of Chicago Press. D. KASSIM. In: K. A.) Linking EU and National Governance. Oxford University Press. R. p.-D. R. Princeton. London. 42-68. (1995) Who Needs a Theory of Citizenship? In: R. O. Albany.. Oxford. Oxford University Press. Education for Civic Consciousness. p. Th. (2002) Governance: A Social-Political Perspective. (1997) Organized Interests in European Integration: The Evolution of a New Type of Governance? In: H.) Citizens and the State.G.) Linking EU and National Governance.P. London. INGLEHART. Beiner (ed. UNDP. KOHLER-KOCH. B. A. În: Roza vânturilor. p. In: J. B. C.) Theorizing Citizenship. B. London. Th. JORDAN. B. (1998) Patterns of Citizenship in a Changing World.10-23. 154 . Featherstone. The Woburn Press. MORENO.Human Development Report 2002.) Modern Governance.B.) The Transformation of Governance in the European Union. Young (eds.R. Richardson (ed. and Economic Norms in 43 Societies. Polity. p. London. KOHLER-KOCH.Radaelli (eds. In: O. HOOGHE. J. Findings from the 1990-1993 World Values Survey. K. Routledge. J. M. 79-104. Bucure]ti. p. Ichilov (ed. (1995) (eds. Lancaster. The University of Michigan Press.83-111.216-229. EISING. IONESCU. nr. M. KOHLER-KOCH. 121-139.) European Union: Power and Policy Making. Oxford. 11-27. KOOIMAN. 1-2. (1998) Citizenship and Civil Society. Economic and Political Change in 43 Societies. R. (1999) (eds. ICHILOV. D. Cambridge. (2003) Meeting the Demands of EU Membership: The Europeanization of National Administrative Systems.) Citizenship and Citizenship Education in a Changing World. (1992) (eds. Sage. (1997) Modernization and Postmodernization. Oxford. Kohler-Koch (ed. Clarendon Press. KINCAID. J. KEATING. London. KALDOR. Wallace. (1990) Între realit`\ile noastre. N.. (1991) The Third Wave: Democratization in the Late Twentieth Century. (2003a) (eds. B. H. (2003 b) Interdependent European Governance. Deepening Democracy in a Fragmented World (2002). Frank Cass. Cambridge University Press. Oxford. KOOIMAN. Oxford University Press..) Policy Networks.) Participation and Policy-making in the European Union. Oxford University Press. In: B. L. Routledge. (1999) Confederal Federalism and Citizens Representation in the European Union. Grote. 21. Leske and Budrich. (1983) The Reconstruction of Patriotism. Political. H.) Participatory Governance. vol. The University of Oklahoma Press. HUNTINGTON.

LAITIN. Beiner (ed.-H. In: R. LANG.M. Rosas. 44. (1999) Cosmopolitan Citizenship. In: D. Bruxelles. KYMLICKA. J. P. (1999) La citoyenneté européenne. Sage Publications. Martin’s Press. J. 375-395. 33-53. Oxford University Press. In: K. Sheffield. (1986) Individualisme et citoyenneté. Macmillan. R.H. (2000) La Constitution Européenne. 176-209. Macmillan. LISTER. The Hague. National Contexts and European Construction. In: Concepts of Democratic Citizenship.J.2. Oxford. A. (1994) Individualism and Citizenship. Colas. (1995) Multicultural Citizenship. (1997) Towards a Legal Theory of Supranationality: The Viability of the Network Concept. LECA. In Search of a New Order. Politics and Society. I. (1998) Democracy in the European Union. J. H. R. Birnbaum (sous dir. 3. (1999) The Rights and Responsibilities of the Citizen in Europe.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. Oxford University Press. 155 . p. E.. New Haven. LIJPHART. 35-59. p. Albany. (1992) Federalism and Subsidiarity. 283-322. J. P. W. p. Zylberberg (sous dir. nr. Presses de FNSP. vol. PUF. vol.. p. p. State University of New York Press. Th. London. Ch. p. 91. London. CPAG. LEPSIUS. (1995) Return of the Citizen: A Survey of Recent Work on Citizenship Theory. KÜHNHARDT.154-174. Sheffield Academic Press. 148-187. Clarendon Press. LADEUR. Dannreuther (eds. R. London. p. Oxford.) A Citizens’ Europe. Routledge. 77-83. (1995) Political Freedoms in the European Union. European Law Journal. R. ROOD.) Citoyenneté et nationalité. p. Citizenship and the Poor.Hamilton (eds. Hutchings. KUMAR. Paris. p. Clingendael – Study. J. MAGNETTE. In: B. Council of Europe. VAN STADEN.1-11.). Droits politiques. Kohler-Koch (ed. 3-7. B.S. p. p. (1997) Citizenship: Feminist Perspective.) Cosmopolitan Citizenship. 277-302. MAGNETTE. P. p. Strasbourg.) Citizenship: Critical Concepts. W. KYMLICKA. LADRECH. Oxford University Press. NORMAN. LISTER. R. Giesen (eds. p. 25. In: P. Yale University Press.. St. In: A. 205-221. Eder. (1997) The Cultural Identities of a European State. (2000) (eds. A. nr.) Theorizing Citizenship. E. D. Université Libre de Bruxelles. L. Oxford.) Citizenship in Diverse Societies. (2001) Europeanization and Political Parties: Towards a Framework for Analysis. A Liberal Theory of Minority Rights. institutions. (1999) Patterns of Democracy.. LINKLATER. Paris. (1991) La citoyenneté entre la nation et la société. A Quarterly Journal of Critical Thought. LORD. 113-134. (1993) Civil Society: An Inquiry into the Usefulness of an Historical Term. 1. Antola (eds. LUNDBERG. C. (1990) The Exclusive Society. vol. In: Queen’s Papers on Europeanization. K. P. British Journal of Sociology.KOVÁCS. LABOHM. W. K. New York. In: K. (2001) The European Union: Economic and Political Integration and Cultural Plurality. Editions de l’Université de Bruxelles. Sur l’individualisme. Turner. (2003) Policy Implementation in a Multi-Level System: The Dynamics of Domestic Response. London. Telos. LECA. Government Forms and Performance in Thirty-Six Countries. W. In: B. J. NORMAN. (1998) Europe on the Threshold of the 21st Century: Five Scenarios. A.D. London.) Linking EU and National Governance.Q. LECA. Oxford. KYMLICKA. nr. W. Bruxelles. Emeri. vol.

In: B. University Press. Nomos. New York.. Brooking Institution. In: A.MAJONE. 40-63. WESSELS. MEYENBERG. Ph. California. J. MOUGENOT. (1973) Class.I. European University Institute. J. MEEHAN. (1993) Le principe de subsidiarité.S. E. 1. R. 4. MEYER. Ph. London. (1998) New Challenges to Governance Theory. MENY. P. London. Oldenburg. MARINO. 5-28. (1996) (eds. Hamilton (eds. Bordas. Chicago. A. J. Streeck (eds. MARITAIN. E.. J. Routledge. Sage. Florence.) National Parliaments on their Ways to Europe: Losers or Latecomers? Baden-Baden. M. (2001) (eds. p. MARKS. SCHARPF. Nathan. MARGA. Sbragia (ed.) Adjusting to Europe: The Impact of the European Union on National Institutions and Policies. J. Cracks and Conflicts: Regional Mobilization in the European Union. New York. MARCH. empire démocratique?. A. QUERMONNE.) Démocratie et construction européenne. p. G. p. The Free Press. Schmitter. (1994) La civilisation européenne. Biblioteca Apostrof. P. MARKS. (1992) Structural Policy in the European Community. MOREAUX. 63-79. Sage Publications.. 123-140. MILWARD. Sage.P. (1995) Europa ]i specificul european. Ia]i. W. MARCH. E. D. T. (1992) (eds.C. Citizenship and Social Development. p. F. G.. University of Chicago Press. L. Routledge. (1995) Pentru Europa. MAURER. W. MILLON-DELSOL.. MAYNTZ. Rosas. Cluj.A. J. 207-233. Polirom. OLSEN. In: G. Paris. J. Paris. DEKKER.. R. Y. Bruxelles. F. MARKS. (1995) Mechanisms of Protection of Union Citizens’ Rights. (1986) Beyond Entitlement: The Social Obligations of Citizenship. 156 . Antola (eds. A. London.P.. J. W. OLSEN.. London. Editions de l’Université Libre de Bruxelles. STREECK.) Citizenship: Critical Concepts.) Governance in the European Union. Filosofia unific`rii europene. London. Routledge. Washington D. PUF. (1998) Governance in the European Union. (2002) L’Union européenne.G. (1993) Citizenship and the European Community. (1989) Rediscovering Institutions. New York. H. MARSHALL. MARIAS. Sage.H. P. In: M. (1992) The European Rescue of the Nation State.) Perceptions of Europe in East and West. Paris. (1993) L’Europe et l’idée fédérale. L. (1998) Competencies. (1993) La Communauté européenne: marché ou Etat? Paris.S. Newbury.C. Scharpf.W. G. (1995) European Public Sphere and Societal Politics. C.. European Law Journal..) A Citizens’ Europe. T. p... In Search of a New Order. J. G. (1994) Ruling Class Strategies and Citizenship.) Euro-Politics: Institutions and Policy-making in the „New“ European Community. nr. Free Press. Institut Français des Relations Internationales. (1995) Democratic Governance. MEAD. London. MANN.-L. A.. F. I. (1996) Regulating Europe. G. MAJONE. MOREAU DEFARGES.. C. vol. MATHIEUX. Routledge. MULLER. Mame. vol. SALK.W. Marks. In: A. Free Press. Ph. Paris. SCHMITTER. London. MATHIEU.. Turner. (1998) Europe’s „Democratic Deficit“: The Question of Standards. RAY. Teló(ed. NIELSEN.

OLDFIELD. OLSEN. van Vught (eds. Revue internationale des sciences sociales. L. University of Chicago Press. Metode de analiz` economic`. 157 . H. K. In: G. NORTON. In: K. London. HEATER. OHMAE. 76-88. Nationality. POWELL. Macmillan. PETERS. 131. Routledge. (1994) The Foundations of Citizenship. Institutul European din România. 12. 188-198. New York. Alexander (ed. Ph. p. In: Praxis International.) Political Institutions and Public Policy. 1-18. T. Duke University Press. OOMMEN. NOICA. London. (1995) The Government and Politics of the European Community. Simon and Schuster.) Noi ]i Europa. (2003) Integrarea european`. (1995) Citizens and the Exercise of Power in the European Union: Towards a New Social Contract? In: A. Penguin. 20-34. J. Antola (eds. NOLTE. London. vol. London. (1991) Citizenship and Feminist Theory. Bucure]ti. p. (1999) The Government and Politics of the European Union. (1992) Changing Conceptions of Citizenship. 245-285. OLIVER D.) Citizenship: Critical Concepts. NEUNREITHER. ed. CONSTANTIN. Englewood Cliffs.. Lewin (eds. U. Sage Publications. E.. K. NAUTA. Polirom. J. OLSEN. Bucure]ti.. Macmillan. Prentice Hall.) Citizenship. (1997) European Challenges to the Nation State. A. Hamilton (eds.K. G. (1992) L’Europe dans la société planétaire jusqu’au XXe siècle. London. Sage. Houndsmills. OLDFIELD. Durham. In: S.. In: B. PHILLIPS. (1997) Cultural Citizenship. Oxford University Press.M. 1.. p. Rosas. A. NUGENT. Oxford. 25-43. PIERRE. Citizenship Studies. Lawrence and Wishart. (1994) Citizenship: An Unnatural Practice? In: B. Gustavsson. London. (1993) Modelul cultural curopean. A.P. A. PARSONS. J.Radaelli (eds. (1995) (ed. OSBORNE. Featherstone. (1971) The System of Modern Societies.157-188. F. Harvester Wheatsheaf. nr. E. DI MAGGIO. and Ethnicity. radiografia unei atitudini. NECULAU. p. PUTNAM. Ia]i. (1990) Citizenship and Community: Civic Republicanism and the Modern World. Neculau (coord.) The Politics of Europeanization. PELKMANS. p. D. nr. Frank Cass. Translation and Editing of Public Policies. Routledge. PEREZ-DIAZ.P.159-178. Politics and the State. Cambridge. W. N. Andrews (ed. T. (1995) Problems of a Concept of European Citizenship. (1996) Europeanization and Nation – State Dynamics.S. p. 267-281. 1. R. P. p. (1997) Citizenship. Kluwer. Routledge. C. p. (1998) The Public Sphere and a European Civil Society. Basingstoke. Turner. PREUSS. 13-28.-H. New York. PAKKUSKI. II-a. N. T. U.) The Future of the Nation-State. (2003) Europeanization as Interpretation. P.) A Citizens’ Europe. 73-86. nr. 1. p. GAEBLER.. London. 4th ed. European Law Journal. (2000) Governance.B. (2002) Românii ]i integrarea european`. p. L. (2000) Bowling Alone: The Colapse and Revival of American Community.) Real Civil Societies. În: A.MÖRTH. vol.C. D. (1991) (eds. vol. (1995) The End of the Nation State. NEILL. Chicago. Ed. In Search of a New Order. (1993) Reinventing Government.) The New Institutionalism in Organizational Analysis. N. p. Humanitas. V. London. Free Press. Polity Press. J. J. Steunberg. C. Dordrecht. New York. In: J. I.) National Parliaments and the European Union.

Manchester University Press.W. Commentaire. Journal of European Public Policy. 1-14. Marks et al. (1998b) Imaging the Future of the Euro-Polity with the Help of New Concepts. London. In: M.. Schmitt. London. C. In: G.-L. Oxford University Press. SCHMITT. Open University Press. 80-110. Washington D. London. 2. p. Caporaso.) Euro-Politics: Institutions and Policy-making in the „New“ European Community. p. Routledge. Th. vol. RHODES. M. vol.) Governance without Government: Order and Change in World Politics. (2003) The Europeanization of Public Policy. Chapel Hill. (1992) The Constitutional Theory of Federalism. P.S. Ph. Cornell University Press. (1998) Governing Europe: Efficient and Democratic..M. (1992) L’Empire romain comme modèle. Featherstone. (1999) A Political Community? In: H. Sage. (1992) Citizenship in the Western Tradition.-O. Telos. M. M. 27-35. F. 26-56.) Governance in the European Union. (1994) Community and Autonomy: Multi-Level Policy-making in the European Union. Reflexivity and Accountability. (1998a) Examining the Present Euro-Polity with the Help of Past Theories. RADAELLI. RAWLS.) Governance in the European Union. A Quarterly Journal of Critical Thought. Brookings Institution.) Transforming Europe. Governance. p. UCL.M. Oxford.128-145. Turner. Cornell University Press.) The Politics of Europeanization. (eds. Montchrestien. Sage. 91. A.) Governance in the European Union. ROCHE.M. p. ANTOLA. p. (1996) (ed.W. (2002) Le système politique de l’Union Européenne. ROCHE.) Citizenship Today. London. Oxford. (1971) A Theory of Justice. p. F.QUERMONNE. E. Cambridge. 219-242. R. nr. 25-46. ROMETSCH. Harvard University Press..A. vol. p. London. Maidenhead. RISSE.. Oxford University Press.. Policy Networks. SCHARPF. (1995) (eds. A. Cambridge. I. E. Polity Press. SCHARPF. Sage. Journal of European Public Policy. ROSAS. 158 . 121-150. V. REISENBERG. REES. J.. ROSENAU. Europeanization and Domestic Change. Marks et al. Ph. In: G. (1991) Crisis and Choice in European Social Democracy. SBRAGIA. (1994) Citizenship.W. In Search of a New Order. J. WESSELS. (1992) (eds. SCHMIDT.W. 15-39.G. (eds.Cowles. Marks et al. Risse (eds.) Political Representation and Legitimacy in the European Union. SCHARPF. Oxford. In: B. Social Theory and Social Change.) A Citizen’s Europe. p. Ithaca. C. Sage. I. (1997) European Integration and Democracy: The Differences Among Member States. Ithaca. In: K. nr. (2001) A European Identity? Europeanization and the Evolution of Nation-State Identities. P. SCHMITTER. CZEMPIEL. Thomassen (eds.1. W. Radaelli (eds. 57. F. Oxford University Press. Hamilton (eds. A. p. C. Paris. (1998) Negative and Positive Integration in the Political Economy of European Welfare States. SARTRE. Cambridge University Press. University of North Carolina Press. D. J. C. p. p. 5e édition. J. (2003) Understanding Governance.) The European Union and Member States.N.4. A.27-56.198-216. nr. (1996) (eds. SCHMITTER.) Citizenship: Critical Concepts. J. Mass. Cambridge. London. Towards Institutional Fusion? Manchester. (1992) (ed. In: G. SCHEUER. C. Th.W. F. (1992) Rethinking Citizenship.C. (eds. SCHARPF. nr.A.

Paris. J. 58. D.. New York. SCHOLTE. Secolele XVIII-XX. 161-177.O. p.A. Oxford. (1994) The Boundaries of Citizenship. Buckingham. p. (2001) Citizenship under Regime Competition: The Case of the ‘European Works Council’. (1991) American Citizenship: The Quest for Inclusion. T~SL~UANU. p. J. nr. (2004) Institu\ii ]i organiza\ii. In: A. (1992) L’avenir fédéraliste de l’Europe. SELIGMAN. TALLBERG. G.S. (2002). N. (2002) Participation in Governance Arrangements. Oxford. (1998) Cinq propositions pour une théorie de la gouvernance. C (2000) Building Europe: The Cultural Politics of European Integration. SIDJANSKI. (1994) Citizenship and Social Power. London. R. University of Chicago Press. Ed. p. Opladen. Baltimore.D. California. Polirom. Leske and Budrich. J.S. TERREN. Oxford University Press. American Sociological Review. 136-147. I. PUF. Gbikpi (eds. Ia]i. Paris. vol. SCOTT. E. Harvard University Press. Brussels. BACHELIER. A. TENZER. vol. (1993) Citizenship and the Place of the Public Sphere. (2000) Crearea identit`\ilor na\ionale în Europa. SHOTTER. Sage. SHORE. Open University Press. p. STREECK. London. The Free Press. (1986) The Ethnic Origins of Nations. Ia]i. TAYLOR. Kershen (ed. Harvard. SOMMERS. STOKER. D.) A Question of Identity. 51-69. nr. (2001) Ce este cet`\enia?. Ia]i. J. In: K. Post-modern Attitudes: A Challenge to Democratic Education. Paris.) Citizenship and Social Theory. Ia]i. (2000) Europe at the Eve of the 21st Century: Deep Trends and Policy Analysis. Coventry. Chicago. D. (1999) Cetatea ]i omul. 155. Ashgate. (1990) La société dépolitisée. Ch. 2000. STRAUSS. (2002) Les enquêtes sur les valeurs des Européens. SCOTT.-M. 19-30. P. Eder.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. (1993) Psychology and Citizenship: Identity and Belonging.W. Hamilton (eds. John Hopkins University Press.SCHMITTER. 7. In: B. Center for the Study of Globalisation and Legislation. Futuribles. C. Paris. 37. 159 . Qu’est – ce que c’est la citoyenneté?. (1992) The Idea of Civil Society. A. Ed. L. SCHNAPPER. (1996) Obsesia european`. THIESSE. TCHERNIA. SHKLAR. London.-F. W. SCHNAPPER. J. Bucure]ti. PUF. A. In: B. In: J. (1963) Pour l’Europe. Paris. (1998) A Concept of EU Citizenship. (1995) Development Dilemmas in the European Community. B. (1994) The Limits of Citizenship. Routledge. J. R.) Citizenship: Critical Concepts. Essai sur les fondements de la politique. European Journal of Education. J. no. p. Ph. SPINNER. SHAW. European Commission. p. Polirom. B. Political and Societal Implications. SOYSAL. (1999) Global Civil Society: Changing the World?. Gallimard. 115-138. J. SMITH. Routledge. SCHUMAN. vol. 122-158. D. Turner. Polirom. Revue internationale des sciences sociales. Basil Blackwell. Nagel. University of Warwick.) Participatory Governance. Giesen (eds. J. M. 2. 587-620. C. 277. Grote. (1994) La Communauté des citoyens. Gallimard. Scripta. p. Newbury Park. Polirom. Turner (ed.

I.. (1993) Citizenship and Social Theory. conducere. Payot. Variables and International Activities. p. J. London. W. Turner (ed. H. New York. 1-18. 58-84. vol. Cambridge. (1990) Citizenship in the Semiotic Society. M. p. Revue internationale des sciences sociales. (2001) Les modèles de partage fédéral des compétences. Wallace (eds. (1991) Is Citizenship Gender-Specific? In: U. London. (1998) Policy-making in the European Union. (1998a) Politics and Policy in the EU: The Challenge of Governance. Antola (eds. p. Sage Publications. H. London. WALLACE. M. Oxford. Sage Publications. Martin’s Press. (1992) (eds. TURNER. Organizing Plurality in Contemporary Democracies. Oxford University Press. TURNER. H. In: H. I. London.) Dimensions of Radical Democracy: Pluralism. (1997) Education for Democratic Citizenship: Dimensions of Citizenship.. U. W. St. London. TWINE. Vogel. E. (1995) The Problem of Democracy in the European Union. W. VOGEL. 3-36. Cambridge University Press. Co.) Policy-making in the European Union. M. WALLACE. 3rd edition. Oxford. WALLACE. WOLTON. WALDINGER. Wallace. TURNER. (1999) The Constitution of Europe. Paris. New York. D. Oxford.TIILIKAINEN. MORAN. H. (2003) The Idea of the European Social Model: Limits and Paradoxes of Europeanization. London. P.S. C. Antola (eds.) The Dynamics of European Integration. WEILER. WALLACE. P. (1990) (ed. H. H. B. Rosas. p. London. R.) Linking EU and National Governance. 164-175. p. Flammarion. Kohler-Koch (ed. WALLACE. Wallace. Radaelli (eds. Oxford University Press. Hamilton (eds. p. Greenwood Press.) Citizenship: Critical Concepts. Ed. VAN GUNSTERREN. Moran (eds. VOYENNE. ULRICH. T. Newbury Park.S. S. In: B. In: Ch. (1964) Histoire de l’Idée européenne.. Bucure]ti. B. Featherstone. p. (1994) Outline of a Theory of Citizenship. In: B. WATTS. Citizenship. WOLOCH. (1992) La dernière utopie: naissance de l’Europe démocratique. Council of Europe. 199-226. Oxford. F. VELDHUIS. (1991) (eds. Rosas. R. In: K. In Search of a New Order. 58-85. (1992) Outline of a Theory of Citizenship.. D’OLIVEIRA.279-302. 19-38.M. TURNER.S. D. 37-70. Sage. Westview Press. In: B. (1986) Citizenship and Capitalism. p. WEXLER. (1995) Union Citizenship: Pie in the Sky? In: A.) Theories of Modernity and Postmodernity. Sage. Moufe (ed. Oxford University Press. In: B. (1993) Contemporary Problems in the Theory of Citizenship. B.. Oxford University Press.) A Citizens’ Europe. Routledge. London. London. Martin’s Press. B. VOGEL. Community. p.) Citizenship and Social Theory. W. Turner. (2003) Contrasting Images of European Governance. p.) The Frontiers of Citizenship.) Policy-making in the European Union. WALLACE.) The French Revolution and the Meaning of Citizenship. Paideia. WINCOTT. 25-35. (1996) Sectorul non-profit: contexte. St. Boulder. London. In: A. (1998b) The Institutions of the EU: Experience and Experiments. 167. Paris. Allen and Unwin. J. Turner (ed. Oxford. Core Competencies. California. R. (1998) A Theory of Citizenship. TURNER. 160 .. B. B. Strasbourg. Verso. (1994) Social Rights and Citizenship. U. R. organizare. p. Sage.S.) The Frontiers of Citizenship.1-9. In: H.S. E.S. Sage.) A Citizens’ Europe. nr. R. Wallace (eds. Pinter.S. VL~SCEANU. Oxford University Press.) The Politics of Europeanization. DAWSON. In Search of a New Order.

99. 46. (eds. p. vol. vol. (1989) Polity and Group Difference: A Critique of the Ideal of Universal Citizenship. ZAWADSKI. I. In: R. London. L’Année sociologique. YOUNG. (1990) The Uses and Abuses of Civil Society. P. 1.M. 161 . 250-274. Miliband at al.M. E.) Socialist Register. (1996) Le nationalisme contre la citoyenneté. p. 169-185. nr.WOOD. Merlin. Ethics.