Cezar Bîrzea

CET~|ENIA EUROPEAN~

POLITEIA–SNSPA, 2005

CUPRINS
Introducere /4 Modulul I – Teoria ]i practica cet`\eniei /6 1. Redescoperirea cet`\eniei: dezbaterea contemporan` /6 2. Contextul cultural ]i istoric al cet`\eniei /12 3. Ce este cet`\enia /14 a) Cet`\enia statutar` ]i cet`\enia identitar` /15 b) Cet`\enia normativ` ]i cet`\enia efectiv` /16 c) Defini\ia pragmatic` a cet`\eniei /16 4. Cet`\enia – o nou` paradigm` a ]tiin\elor politice /17 a) Teoria cet`\eniei /18 b) Teritorialitate, stat na\ional, cet`\enie /25 5. Cet`\enia ]i societatea civil` /30 a) Defini\ia societ`\ii civile /32 b) Structura spa\iului public /33 c) Tipologia regimurilor politice /35 d) Globalizarea societ`\ii civile /38 6. Competen\a civic` /39 a) Cultura civic` /39 b) Drepturile ]i responsabilit`\ile /40 c) {nv`\area cet`\eniei /42 Modulul II – Cet`\enia european` ca statut juridic /45 1. Cet`\enii ]i exercitarea puterii [n Uniunea European` /45 2. Statutul juridic al cet`\eanului european /48 3. Sistemul de protec\ie a drepturilor cet`\enilor europeni /49 Modulul III – Identitatea european` /52 1. Formarea con]tiin\ei europene /54 a) Mitul unit`\ii teritoriale /54 b) Mitul destinului istoric /54 c) Mitul imperiului universal /55 d) Mitul unit`\ii cre]tine /57 e) Mitul unit`\ii intelectuale /57 f) Mitul unit`\ii pacificatoare /59 2. Spiritul Europei: reperele identit`\ii culturale europene /60 3. România ]i Europa: dileme identitare /64 Modulul IV – Democra\ia european` /68 1. Uniunea European` ca spa\iu public (“Euro-polity”) /69 2. Sistemul decizional /77 a) Metoda parteneriatului /78 b) Metoda negocierii /79 c) Metoda co-op\iunii /79 d) Metoda consensual` /80 3. Guvernan\a european`: regim, federa\ie sau stat suprana\ional? /83 4. Na\ional ]i suprana\ional în construc\ia european` /91 Modulul V – „Europenizarea” spa\iului public na\ional /98 1. „Europenizarea” ca fenomen istoric ]i politic /99 2. Actorii „europeniz`rii” /105

2

a) Administra\ia public` /106 b) Parlamentele na\ionale /106 c) Partidele politice /107 d) Justi\ia /108 e) Regiunile /108 f) Grupurile de interes /109 3. Societatea civil` transfrontalier` /110 4. Abordarea comparativ` a „europeniz`rii”: convergen\` sau diversitate? /111 Modulul VI – Construc\ia cultural` a cet`\eniei europene /114 1. Cet`\enia european`: mituri fondatoare, simboluri, tradi\ii reconstruite /115 2. Cet`\enia ]i construc\ia identitar` european` /119 3. Cultura organiza\ional` a spa\iului public european /124 4. Rolul educa\iei /129 a) Dimensiunea european` /130 b) Procesul de la Bologna /130 c) Strategia de la Lisabona /131 Concluzii /132 Anexa I – Sensul dat cet`\eniei în diverse contexte culturale /134 Anexa II – Componentele culturii civice /135 Anexa III – Educa\ia civic` în curriculum-ul formal din \`rile europene /136 Anexa IV – Caracteristicile identit`\ii europene /145 Anexa V – Cronologia unific`rii europene /146 Bibliografie /148

3

suveranitatea ]i declinul statului na\ional. • plaseaz` dezbaterea actual` privind viitorul Uniunii Europene în cadrul explicativ al ]tiin\elor politice. cursul de fa\` are în vedere familiarizarea cu problematica general` a Uniunii Europene ca proiect politic. cultur` organiza\ional` ]i ac\iune social`). de schimbarea normelor ]i proceselor institu\ionale din fiecare sistem na\ional.E. care pot interesa direct pe viitorii formatori ]i speciali]ti în politicile publice. cursul nostru vizeaz` urm`toarele obiective generale: • în\elegerea ]i utilizarea conceptului de cet`\enie (]i a variantei sale. • propune c`i ]i mijloace ale construc\iei identitare a euro-cet`\eniei.E.). a]a cum sunt teoria neo-func\ionalist` (care fundamenteaz` metoda consensual` ]i dreptul comunitar). precum ]i tuturor celor interesa\i de problematica integr`rii europene. ceea ce permite abordarea unor aspecte înrudite. institu\ionalismul (baza teoretic` a „europeniz`rii“) ]i guvernan\a (ca alternativ` la guvernare). 4 . • circumscrie problematica democra\iei europene (îndeosebi aspectele controversate ale reprezentativit`\ii. cursul de fa\` are propria identitate: • el pleac` de la conceptul integrator de „cet`\enie“. devenite teme majore ale ]tiin\elor politice. de asumarea drepturilor ]i a responsabilit`\ilor care decurg din cet`\enia european`. Fa\` de alte demersuri (consacrate „studiilor europene“. institu\iilor ]i politicilor U. cet`\enia european`) ca paradigm` a ]tiin\elor politice. la democra\ia european`? Cum se poate transforma cet`\enia na\ional` într-o cet`\enie suprana\ional` ]i care sunt mijloacele acestei construc\ii identitare? Aceste întreb`ri generice sintetizeaz` premisele conceptuale ale acestui curs.E. identitate colectiv`. între identitatea cultural` european` ]i identitatea politic` a U. precum globalizarea. Pe scurt.. În aceast` perspectiv`. federa\ia interguvernamental` sau coali\ia unor „polity“ na\ionale? Ce fel de identitate colectiv` este cet`\enia U. dreptului comunitar. transparen\ei. Acest proiect trebuie sus\inut de o construc\ie identitar` adecvat`. în inten\ia noastr`.E. • face distinc\ia între comunitatea cultural` ]i comunitatea politic`.? Care sunt sistemele sale de legitimare ]i mobilizare civic`? Cum se raporteaz` cet`\enia U. pe diver]ii actori ai spa\iului civic comunitar. particip`rii ]i r`spunderii publice) în contextul specific al cet`\eniei europene.INTRODUCERE Ce înseamn` s` fii cet`\ean al Europei? Care sunt drepturile ]i responsabilit`\ile care definesc cet`\enia european`? Este oare suficient` de\inerea actelor civile ale na\ionalit`\ii unui stat membru al Uniunii Europene? Care este spa\iul public în care se exercit` aceast` form` de civitate: statul suprana\ional. de redefinirea rolului statului ]i a spa\iului public. destinat în primul rând studen\ilor în ]tiin\ele sociale ]i politice. considerat ca o paradigm` a ]tiin\elor politice. • interpreteaz` cet`\enia european` într-o viziune l`rgit` (ca statut juridic.

astfel încât înv`\area unuia nu este posibil` f`r` achizi\ionarea cuno]tin\elor ]i a competen\elor prev`zute în modulul precedent. analiza construc\iei culturale a identit`\ii U. dup` fiecare unitate de con\inut (dup` fiecare modul). Le mul\umim tuturor ]i pe aceast` cale. În acest fel.E. proiecte personale. rezolvare de probleme concrete ]i dezvoltare de proiecte de c`tre studen\i.. în\elegerea democra\iei suprana\ionale a Uniunii Europene. construc\ia unor „reader“. Fiec`ruia din aceste ]ase obiective îi este consacrat câte un modul relativ autonom. ]i în\elegerea mecanismelor care deosebesc identificarea na\ional` de identificarea postna\ional`. urmând ca fiecare modul s` genereze propriile activit`\i de cercetare.• • • • • definirea cet`\eniei europene în dubla sa ipostaz`. de la textul „predat“. politicilor ]i metodelor de guvernare pe care le-a produs. 5 . Suportul de curs va fi distribuit înc` de la început în form` electronic` sau tip`rit`. diferen\ierea comunit`\ii culturale de comunitatea politic` în care se exprim` cet`\enia. caracterizarea fenomenului de „europenizare“ a spa\iului public na\ional ]i a consecin\elor sale asupra euro-cet`\eniei. cunoscute ]i asumate în prealabil. de statut juridic (cet`\enia formal` sau ansamblul drepturilor suprana\ionale oficial recunoscute) ]i identitate colectiv` (cet`\enia informal` sau apartenen\a subiectiv`). cursul nostru î]i propune s` promoveze ]i s` aplice câteva elemente-cheie ale asigur`rii calit`\ii: centrarea pe obiective precise. a institu\iilor. memorat ]i reprodus la o abordare interactiv` ]i responsabil`. folosirea unor metode participative.E. Ponderea se va deplasa astfel de la cuno]tin\e la activit`\i de înv`\are. care s` angajeze studen\ii în construirea propriului parcurs academic. cu obiectivele sale specifice ]i instrumente proprii de evaluare (teste-gril`. Între aceste module exist` rela\ii de interdependen\` ]i continuitate. În elaborarea acestui curs am beneficiat de sprijinul colegilor de la Facultatea de }tiin\e Politice a SNSPA – Bucure]ti ]i de sus\inerea programului academic New Europe Colege – NEC-Link. caracterizarea identit`\ii culturale europene ca surs` posibil` de legitimare a identit`\ii politice a U. evaluarea formativ`. folosirea unor criterii clare de m`surare a performan\ei (obiectivele specifice ale fiec`rui modul). aplica\ii în grupuri de lucru).

El permite în\elegerea fundamentelor legale ]i politice ale drepturilor suprana\ionale ]i definirea practicilor sociale care decurg din aceste drepturi. capabil s` relanseze interesul public pentru problematica social` ]i politic`. coeziunea social`. drepturile omului. • s` explice consecin\ele acestei dualit`\i asupra cet`\eniei europene. Redescoperirea cet`\eniei: dezbaterea contemporan` Conceptul de cet`\enie („citizenship“) este central pentru ]tiin\ele politice ]i sociologie. politicile publice. în locul apartenen\ei obligatorii la un teritoriu. Studen\ii ]i cercet`torii în ]tiin\ele politice au îns` un motiv suplimentar pentru a se concentra asupra acestui termen. un sistem de institu\ii ]i rela\ii care regleaz` comportamentul public ]i orienteaz` ac\iunea colectiv`. cet`\enia face parte din cultura profesional` de baz` a studen\ilor în ]tiin\ele politice ]i sociale. societatea civil`. a identit`\ii. pentru prima dat`. Din acest motiv. rela\ia dintre stat ]i societatea civil`. Ea une]te comunitatea academic` în jurul unui concept integrator. • s` conceap` ]i s` dezvolte ac\iuni voluntare inspirate din principiile cet`\eniei ]i s` defineasc` societatea civil` din perspectiva particip`rii politice. ordinea civic`. ca institu\ie politic` ]i ac\iune social`. a drepturilor ]i responsabilit`\ilor. drepturile omului. Este o introducere în problematica general` a cet`\eniei ]i a consecin\elor sale asupra politicilor publice. a particip`rii politice. F`r` o în\elegere minimal` a acestui concept. • s` defineasc` competen\a civic` ]i cultura politic` subiacent`. 1. • s` deosebeasc` cet`\enia ca sistem de valori. cet`\enia inspir` o serie de norme ]i practici sociale. studiul conceptului de cet`\enie este indispensabil. Ea valorific` diverse concepte-cheie ale teoriei politice (democra\ia participativ`. 6 . În aceast` perspectiv`. studen\ii vor fi capabili: • s` defineasc` cet`\enia ca statut juridic ]i politic (na\ionalitatea) ]i ca identitate. se refer` la un set de valori ]i institu\ii. La încheierea acestui modul. Cet`\enia este o paradigm` a ]tiin\elor politice care permite interpretarea proceselor democratice din perspectiva apartenen\ei. • s` în\eleag` fundamentele politice. la o cultur` ]i un stat na\ional. Ea vizeaz` o cet`\enie postna\ional` care. Ea î]i propune s` construiasc` o comunitate politic` transteritorial` ]i s` fac` din Uniune un spa\iu public comunitar. • s` foloseasc` cuplul drepturi – responsabilit`\i în situa\iile cotidiene ale vie\ii publice. În sfâr]it. culturale ]i istorice ale cet`\eniei. justi\ia social`). într-un model explicativ al societ`\ii democratice. Acest prim modul precede analiza propriu-zis` a cet`\eniei europene ca proiect cultural ]i politic.MODULUL I TEORIA }I PRACTICA CET~|ENIEI Cet`\enia european` este o provocare pentru teoria ]i practica cet`\eniei. ar fi dificil s` explic`m probleme conexe precum participarea democratic`.

Acest proiect va fi întotdeauna perfectibil ]i incomplet. predominante în anii ’80 ]i care au redus substan\ial serviciile guvernamentale în favoarea unor multiple centre alternative de decizie. s`r`cia. 2000) consider` îns` c` aceste a]tept`ri sunt nerealiste. Bloom ]i Path. problemele structurale mai vechi (de exemplu. violen\a social`. instabilitatea sistemelor de asigurare social`) care accentueaz` sentimentul de incertitudine global`. Între proiect ]i realitate. • Relansarea cet`\eniei (începând cu anii 1990) a coincis cu marile schimb`ri istorice ale anilor ’90 (tranzi\iile postcomuniste. în alt` parte a acestui modul. a mi]c`rilor contestatare din 1968 ]i a recesiunii economice consecutive „]ocului petrolului“. 1995). singura cale de a ie]i din „societatea de risc“ (sau „modernitatea incomplet`“. degradarea mediului. odat` cu intrarea în noul mileniu. Unii autori (Giddens. ca ]i anali]tii ]i cercet`torii în ]tiin\ele politice. ne vom concentra asupra dezbaterilor contemporane consacrate cet`\eniei. 2004). insecuritatea ocup`rii. Aceast` incertitudine pune în discu\ie îns`]i democra\ia ca proiect istoric ]i politic. împreun` cu Heater (1990). democra\ia este un proiect continuu. dar el nu aduce solu\ii propriu-zise. 1991) ]i a m`surilor luate de guvernele conservatoare ]i neoliberale (legitimate doctrinar de reaganism ]i thatcherism). deficitele publice. numi\i de Dahrendorf (1994) „deceniul cet`\eniei“ („decade of citizenship“). Putem identifica astfel trei etape: • Criza democra\iei (anii 1960–1980) a ap`rut pe fondul protestelor contra r`zboiului din Vietnam. c` societ`\ile ]i modul lor de guvernare s-au definit în raport cu sensul dat cet`\eniei. dezechilibrele demografice. Huntington ]i Watanuki. erodarea statului-na\iune). globalizarea economic`. caracterizat` prin fragilizarea sistemelor de securitate public`) ar fi participarea cet`\eneasc` bazat` pe vechiul principiu al virtu\ii civice. responsabilitatea public`. au formulat mari a]tept`ri de la cet`\enie ca nou contract social. • Reabilitarea democra\iei (anii 1980) s-a produs ca urmare a celui de „al treilea val al democratiz`rii“ (Huntington. 1975).Cet`\enia a marcat gândirea occidental` înc` de la începuturile sale. f`r` o rezolvare durabil`. criza statului bun`st`rii. Cu aceast` ocazie. inechitatea. În pofida acordului relativ asupra termenului. opus simplei „government“ care se exercit` exclusiv în interiorul structurilor statului). vom examina con\inutul cet`\eniei în gândirea politic` pân` la Marshall (1950). încrederea în democra\ie a fost restabilit` (Klingemann ]i Fuchs. a]a cum au ar`tat „Eurobarometer Surveys“ ]i datele proiectului „Beliefs in Government“. A]a cum am ar`tat cu alt` ocazie (Bîrzea. a ar`tat c` statul este dep`]it de noile presiuni sociale ]i c` el trebuie s`-]i asocieze partenerii din societatea civil` (este ceea ce s-a numit mai târziu „governance“. Conceptul de cet`\enie pare s` uneasc` discursul politic despre problemele publice (asupra unor chestiuni precum participarea. corup\ia) au fost doar amânate. 1998. autorul care a relansat interesul pentru cet`\enie în epoca modern`. Momentele acestei evolu\ii istorice vor fi tratate ulterior. dup` „momentul Marshall“. au ap`rut probleme noi (terorismul. În contextul de fa\`. de exemplu. De exemplu. Raportul „Comisiei trilaterale“ (Crozier. cât ]i cei de stânga (interesa\i mai ales de drepturi ]i libert`\i). a afacerii Watergate. Atât cet`\enii de rând. În schimb. afilierea politic`. a]a 7 . cât ]i speciali]tii în ]tiin\ele politice au pus în discu\ie capacitatea institu\iilor democratice fondate în secolul al XIX-lea de a gestiona noul context politic ]i social. a]a cum func\ioneaz` infinitatea în matematic` sau fericirea în filosofie. manipularea genetic`. dup` Beck (1992). guvernarea democratic`). o idee normativ` care m`soar` progresul. Se poate chiar afirma. Atât politicienii de dreapta (care pun accentul pe obliga\ii). Ca urmare.

37%). OECD sau UNESCO au luat în considerare influen\a cet`\eniei asupra dezvolt`rii. În Europa. cât ]i în Europa. În SUA. Relansarea interesului public pentru cet`\enie în anii ’90 nu se datoreaz` unei mode trec`toare sau motiva\iei pur academice. 1990. p. F`r` cet`\eni activi. Conform acestui raport (2002.U. 2000). neîncredere în clasa politic` ]i rat` sc`zut` a particip`rii civice. Ca s` devii cet`\ean nu este suficient s` te na]ti într-o societate democratic`. • Religia (17%). rata de participare la alegeri este înc` ]i mai sc`zut`: doar 35%. de exemplu..10). a dedicat raportul din 2002 privind dezvoltarea uman` unei teme sensibile ]i preocupante. exist` deja o îngrijor`toare eroziune a capitalului social ]i a încrederii în institu\iile politice. guvernarea democratic` ]i democra\ia ca regim politic nu sunt eficiente. De exemplu. în special la grupul de vârst` 18-26 ani.A. Acesta este prezent atât în S. Pe ultimul loc. Acest deficit democratic are efecte asupra coeziunii sociale ]i pune sub semnul întreb`rii îns`]i legitimitatea proiectului democratic. respectiv „Aprofundarea democra\iei într-o lume fragmentat`“. În S. • Politica (8%). de asumarea atât a valorilor subiacente. 2001. f`r` participare la institu\iile politice ]i f`r` un minim de încredere în clasa politic`. Doar 54% din indivizi particip` la via\a asociativ` ]i doar 37% din ei au încredere în clasa politic`. • Timpul liber („leisure“ sau „loisir“. ordinea de preferin\e a r`mas constant`. exist` o tensiune natural` rezultat` din decalajul inerent dintre o structur` simbolic` („democra\ia formal`“) ]i realit`\ile zilnice („democra\ia substantiv`“). Conform acestor date (Halman. Mai exact. 2002). op\iunile cet`\enilor din Europa l`rgit` (40 de \`ri) au fost relativ stabile la cele trei reprize ale anchetei (1980. Exist` îns` mari decalaje privind realizarea efectiv` a democra\iei la nivel global: 8 . conform datelor „Eurobarometer 2001“. Tchernia.A. deficitul democratic se manifest` prin apatie politic`. Pentru ca proiectul s` se transforme în realitate este nevoie de cet`\enie. doar un tân`r din doi particip` la societatea civil` iar rata absenteismului electoral a dep`]it 40%.U. la mare distan\`. Pentru aceasta.A. a]a cum arat` raportul „Noua genera\ie a democra\iei“ (1989) ]i studiile lui Putnam (2000). o funda\ie independent` care întreprinde anchete periodice asupra valorilor dominante la fiecare 10 ani începând cu anul 1970.. cu mici fluctua\ii. Din acest motiv. se afl` interesul pentru politic`.U. • Munca (54%).. • Prietenii ]i rela\iile sociale (47%).cum spune Bobbio (1987). evolu\ia global` a proceselor democratice este mai degrab` încurajatoare. Un public din ce în ce mai larg se intereseaz` ast`zi de cet`\enie deoarece cet`\enii ]i oamenii politici sunt preocupa\i de ceea ce datele statistice ]i speciali]tii au numit deficitul democratic. trebuie ca fiecare persoan` s` înve\e codurile ]i conduitele specifice cet`\eniei. individualism. respectiv: • Familia (86% din op\iuni în 2000). chiar ]i organiza\iile globale consacrate condi\iei umane precum PNUD. ca ]i în S. cât ]i a practicilor specifice vie\ii democratice. PNUD. Cea mai complet` analiz` a situa\iei din Europa o g`sim îns` în datele „European Values Study“ (EVS). Cet`\enia nu este îns` un patrimoniu politic ]i nici nu se transmite prin simpl` imita\ie social`.

Oricum.150 O.000 de O.-uri asociate O. peste 600 ziari]ti sau organiza\ii ale media au fost atacate fizic sau intimidate.-uri au statut consultativ pe lâng` O.G.N. iar 41 \`ri nu au ratificat sau semnat înc` I. privind negocierea colectiv`. referitoare la marile disparit`\i în realizarea democra\iei ca proiect global. 33 regimuri militare au fost înlocuite cu guverne civile. Num`rul \`rilor care au ratificat cele ]ase mari conven\ii ale drepturilor omului a crescut semnificativ dup` 1990.O.S.N. Aceast` rela\ie nu este neap`rat una de cauz`-efect. cât ]i date preocupante. num`rul ziarelor din \`rile în curs de dezvoltare s-a dublat (de la 29 la 60 de titluri la 1000 de persoane) iar num`rul canalelor de televiziune a crescut de 16 ori.R. • Discrepan\e globale Dintre cele 81 noi democra\ii. privind libertatea asocierii iar 39 \`ri nu au ratificat conven\ia I. cu 20% mai mult decât în 1990.E.O.775 (sub 9 . 61 de \`ri (38% din popula\ia lumii) înc` nu au libertatea presei. 140 dintre cele aproximativ 200 \`ri ale lumii beneficiaz` de alegeri multipartide.C. (Dept. Peste 2.C. Între 1970 ]i 1996. • • Societatea civil` În anul 2000 erau înregistrate 37.L.C. în clasificarea PNUD. România ocup` locul 63. datele raportului PNUD arat` c` exist` o rela\ie pozitiv` între democra\ie.P. • • Drepturile omului • • Egalitatea de gen • • Acest tablou con\ine atât elemente optimiste (care confirm` teza celui de-al treilea val al democratiz`rii promovat` de Huntington).R.P.S.G. doar 82 de \`ri (din 200).G.N. S` not`m c`. Celelalte nu au ajuns înc` la o tranzi\ie prodemocratic`. 51 de \`ri nu au ratificat Conven\ia I. 81 de \`ri au realizat pa]i importan\i c`tre democra\ie.U. 38 de \`ri nu au ratificat sau semnat înc` I.U.U. N.N. În acest sens.C. concluziile sunt contradictorii: exist` \`ri cu un PIB înalt dar cu un indice slab al democra\iei.N. (drepturile civice ]i politice) s-a f`cut în 150 de \`ri (fa\` de 90).-urile înc` nu au statut consultativ pe lâng` Adunarea General` a O.Progresul general • Regimul politic • Începând cu 1980. Ratificarea I. (drepturile economice. Pe ansamblu.O.E.-uri interna\ionale.N. 118 au fost închi]i. precum Kuweit.R. Publice) provin din \`rile în curs de dezvoltare. doar 47 sunt regimuri democratice efective. • • Libertatea presei • • 125 de \`ri (62% din popula\ia lumii) au pres` liber` sau par\ial liber`.C. sau \`ri cu un PIB sc`zut dar cu un indice mare al democra\iei (de exemplu. 106 \`ri înc` îngr`desc respectarea libert`\ii civice ]i politice. În 10 \`ri peste 30% dintre membrii Parlamentului sunt femei.R. În lume. a]a cum se observ` din figura 1. sociale ]i culturale) ]i a I. Inf. În 2001. 37 ziari]ti au murit la datorie.G. nici o femeie nu este în Parlament). respectiv 57% din popula\ia globului. Doar 251 dintre cele 1550 O.C. Costa Rica).U (Consiliul Economic ]i Social) ]i 1550 sunt asociate cu Departamentul Informa\iilor Publice al O.N. modernitate ]i dezvoltare economic`.L. doar 14% dintre membrii Parlamentului sunt femei (în 10 \`ri. au revenit la regimuri autoritare sau se afl` în conflict. ea constituie îns` un factor predispozant: regimul democratic favorizeaz` acumularea de capital uman ]i reduce inegalit`\ile sociale. sunt efectiv democratice. cu indicele de dezvoltare uman` de 0.

reducerea progresiv` a ratei de participare la alegeri sau la dezbaterile civice.media mondial` de 0. apatia ]i neîncrederea în for\a democra\iei ca liant social). f`r` sus\inerea civic` adecvat` (de exemplu. 1. Fig. 10 .755 iar în 1995 ajunsese la 0. fie din retrasarea frontierelor (la fel ca la încheierea primului r`zboi mondial. a refugia\ilor sau a popula\iei dislocate în urma r`zboaielor. Rela\ia dintre democra\ie ]i dezvoltarea uman` DEZVOLTAREA UMANĂ Capacităţi crescute ale persoanelor de a-şi determina condiţiile de viaţă Participarea la viaţa comunităţii Expresia personală Starea de sănătate Condiţii de viaţă Drepturi civice şi politice Dialog social Presiune publică şi acţiune socială Presiune publică şi acţiune socială DEMOCRAŢIA • • • Instituţiile şi practicile democraţiei contestarea puterii participarea cetăţenilor responsabilitatea autorităţilor La nivel european. • agravarea „deficitului democratic“ în special datorit` aproprierii democra\iei ca bun de consum. • incapacitatea statului bun`st`rii de a sus\ine cet`\enia efectiv` pentru to\i cet`\enii (în special la nivelul drepturilor sociale) ]i extinderea categoriei de „second class citizens“ sau a cet`\enilor cu drepturi limitate.800). • presiunile asupra cet`\eniei din partea imigran\ilor.772 ceea ce denot` o evolu\ie pozitiv` pe calea democratiz`rii ]i dezvolt`rii umane. URSS.E. • reinventarea democra\iei în \`rile postcomuniste. ru]ii în \`rile baltice sau în Ucraina). Iugoslavia) ]i apari\ia de noi state na\ionale. rezultate fie din migra\iile umane (dinspre regiunile mai s`race spre zonele mai bogate sau de la cele mai pu\in sigure spre cele mai sigure). • emergen\a unor noi minorit`\i în noile state na\ionale. • noul proiect de cet`\enie suprana\ional` introdus de U. fostele popula\ii majoritare din marile imperii multina\ionale au devenit minoritare în noile state – de exemplu. dezbaterile contemporane privind cet`\enia („citizenship“) au fost impulsionate în anii ’90 în special datorit` urm`toarelor împrejur`ri: • dezmembrarea marilor entit`\i fondate pe criterii ideologice (de exemplu. situa\ia particular` a popula\iei Roma). • apari\ia celei de-a treia genera\ii de drepturi ale omului (absente din instrumentele ini\iale de protec\ie) ]i interesul pentru drepturile colective ]i drepturile culturale. prin Tratatul de la Maastricht. • ie]irea la suprafa\` a unor probleme civice alt`dat` doar camuflate de statul totalitar (ex. În 1975 acela]i indice era de 0.

Terrén (2002. înv`\`mântul. inerent` democra\iei. guvernul. Pe de alt` parte. parlamentul etc. Ceea ce Terrén ]i al\i autori (Wexler. Apatia ]i dezinteresul public sunt forme de dezavuare a „politicii politicianiste“. cât ]i aspecte pozitive: pe de o parte. ci doar reflect` starea de nemul\umire fa\` de modul s`u de func\ionare. solidaritatea ]i diversitatea.163) spune astfel c` modernitatea s-a exprimat prin trei tipuri de activit`\i: munca. pe de o parte. religia. Nu valorile democra\iei sunt contestate (democra\ia formal`). Conform acestei cercet`ri de anvergur`. în detrimentul autorit`\ii formale. 2). a egoismului sau demagogiei politice. de]i aceste atitudini pot afecta însu]i proiectul democratic (datorit` lipsei de sus\inere cet`\eneasc`). \`rile industrializate au trecut de la o „civiliza\ie a penuriei“ (ale c`rei valori principale erau munca. a corup\iei. S-a afirmat de unii autori. 1998) numesc „atitudine postmodern`“ nu invalideaz` democra\ia ca model de guvernare. 11 . p. incivilitatea este o form` natural` de protest ]i contestare public`. Cu alte cuvinte. are atât p`r\i negative. societatea de mas` ]i bun`starea material`) la o „societate postmaterial`“. de exemplu. pe de alta. Atitudinile moderne ]i postmoderne privind cet`\enia (Terrén. ele au pus sub semnul întreb`rii îns`]i tipul modern de societate ]i civiliza\ia subiacent`. În mod paradoxal. Dac` ne referim doar la sfera politicii. familia.Dezbaterile pe marginea acestor probleme de societate. 2. în care valorile centrale sunt activitatea social`. spune Inglehart. Ichilov. Fig. participarea ]i identificarea cultural` (vezi fig. 1990. se pare c` societatea postmodern` este inevitabil o societate depolitizat`. 2002) Domeniul Economia Politica Cultura Activit`\i principale (modernitatea) Munca Participarea Recunoa]terea ]i identificarea Atitudini postmoderne Descurajarea ]i demotivarea Indiferen\a ]i apatia Relativismul ]i esen\ialismul Aceast` analiz` a fost confirmat` de o anchet` global` asupra valorilor modernit`\ii ]i postmodernit`\ii realizat` de Inglehart (1997) la începutul anilor ’90. ea deschide calea guvern`rii participative prin redistribuirea puterii într-o multitudine de organiza\ii non-guvernamentale. În aceast` societate postmaterial` predomin` „atitudinea postmodern`“ care este de fapt o contestare spontan` a oric`rei forme de autoritate institu\ionalizat`: na\iunea. 1990. au generat mari a]tept`ri (uneori nerealiste) fa\` de capacitatea cet`\eniei ]i virtu\ii civice de a mobiliza energiile populare. Tenzer. ea sl`be]te capacitatea de influen\` a institu\iilor publice. c` cet`\enia ]i drepturile omului sunt un apanaj al modernit`\ii. atitudinea postmodern` favorizeaz` cet`\enia prin ponderea pe care o acord` cet`\enilor organiza\i. de]i contest` ordinea instituit`. armata. ci modul s`u de realizare concret` (democra\ia substantiv`). structuri reticulare ]i centre alternative. Aceast` relativizare a autorit`\ii publice.

am colectat defini\ii ale cet`\eniei din diverse limbi ]i medii culturale. În limbile popoarelor din Asia Central`. teritoriu). cet`\enia domin` dezbaterea contemporan` din ]tiin\ele politice ]i sociale. care înseamn` de fapt comunitate (prima form` de organizare politic`. specific` anumitor valori ]i semnifica\ii. d) are un con\inut contradictoriu. Termenul ca atare vine din gândirea greac`. de exemplu. Este un termen paradigmatic. denumirea greac` pentru cetatea-stat. b) are o evolu\ie istoric`. Heater (1960. c) este expresia domina\iei occidentale. De atunci. constat`m c` termenul de „cet`\enie“ este specific limbilor latine ]i limbii engleze. s` urmeze o faz` de declin. a reu]it s` capteze interesul lumii academice pentru acest termen paradigmatic. Acest concept controversat ]i mobilizator1 are meritul de a exprima chintesen\a gândirii politice dintr-o epoc` istoric` ]i de a sintetiza ansamblul problemelor care rezult` din rela\ia stat-cet`\eni. 1 12 . cet`\enia se afl` în centrul dezbaterilor contemporane. În sfâr]it. practic. În limbile scandinave. fiind capabil s` desemneze atât drepturile cât ]i obliga\iile. Contextul cultural ]i istoric al cet`\eniei A]a cum am v`zut. În limbile slave. în limba chinez` se pune accentul pe obliga\ii ]i îndatoriri publice. Într-o cercetare anterioar` (Bîrzea. care sintetizeaz` datele respective. Aici a cunoscut o nou` dezvoltare. cet`\enia este tradus` frecvent prin patriotism iar în limba arab` ea evoc` apartenen\a la un anumit teritoriu („wand“ = patrie. 293) îl nume]te „buzz word": el capteaz` aten\ia ]i stimuleaz` dezbaterea. fiind rezultatul gândirii politice europene care s-a impus în toat` lumea. care încorporeaz` r`d`cina comun` „civitas“ („civis“ = cetate). r`d`cina comun` este tot echivalentul pentru „cetate“ (burg) iar în limba german` apar trei referin\e diferite: una care denume]te na\ionalitatea („Staatsangehörigkeit“). în perioada interbelic`. din nou. El a ap`rut mai întâi în cet`\ile-stat din Grecia antic` ]i a fost transferat la Roma o dat` cu alte produse ale culturii antice grece]ti. Cele mai mari diferen\e se constat` îns` în cadrul culturilor non-occidentale. în func\ie de tipul de societate ]i modul de guvernare cu care a fost asociat.2. echivalentul pentru cet`\enie trimite la „obscia“. s` încorporeze atât o viziune individual` cât ]i una colectiv` asupra societ`\ii. 2003). când a fost coroborat pentru prima dat` cu drepturile omului. civil` ]i social`) îl dator`m sociologului englez Marshall (1950) care. la rândul s`u. Secolul XIX a consacrat rela\ia dintre cet`\enie ]i statul-na\iune pentru ca. Sensul multidimensional de ast`zi (cet`\enia politic`. Uitat mult timp. Aceasta. înaintea statului unitar). alta care desemneaz` statutul de de\in`tor de drepturi („Staatsbürgerschaft“) ]i alta care subîn\elege participarea politic` („Staatsbürgerstatus“). În Anexa I. fiind preluat de limbile europene moderne (în special franceza ]i engleza) prin intermediul limbii latine. caracterizat prin urm`toarele tr`s`turi: a) este o construc\ie cultural`. p. conform doctrinei confucianiste a dependen\ei p`r\ii fa\` de ansamblu ]i a loialit`\ii individului fa\` de stat. este o traducere a cuvântului „polis“. termenul de cet`\enie a reap`rut în timpul Revolu\iei Franceze (1789). legat` îndeosebi de asocierea cu virtutea civic` (idealul moral al Romei republicane) ]i de problemele de implementare a cet`\eniei romane. chiar dac` sensul s`u nu este clar pentru toat` lumea. care au preluat mai târziu acest termen. a]a cum am v`zut în capitolul precedent.

statele formate prin imigra\ie (SUA. de exemplu. a asociat cet`\enia de o construc\ie politic` ]i cultural` nou`. Montesquieu reia teza particip`rii populare. • Revolu\ia francez` a asociat cet`\enia cu drepturile omului („Declara\ia Drepturilor Omului ]i ale Cet`\eanului“. justificat` ideologic. b) participarea – dreptul de a lua parte la Adunarea Popular` („Ecclesia“). respectiv mândria de a fi grec. • Roma antic` – statutul de cet`\ean roman („civitas“) conferea dreptul de mobilitate ]i drepturi civice (de exemplu. f`r` s` beneficieze de statutul de cet`\ean). 13 . cet`\enia revine în aten\ia gândrii politice. • Na\ionalismul. civis. membru al diasporei (ansamblul comunit`\ilor grece]ti. Cato ]i Titus Livius au exacerbat acest sentiment al loialit`\ii ]i altruismului. Aceast` schem` este perturbat` de migra\iile umane. Spa\iul public de referin\` era partidul-stat ceea ce anula. participarea. cet`\enia dubl` legiferat` de Augustus). participarea public`) acordate inclusiv popula\iei din teritoriile ocupate (de exemplu. statul-partid). Omul politic florentin Machiavelli relanseaz` republica ca alternativ` la guvernarea autocratic`. republica. Statele teritoriale devin state na\ionale („natio“ = comunitate omogen` având o identitate cultural` unic` ]i care adopt` un sistem comun de organizare politic`). unde prevala interesul comun). • Liberalismul. Canada. romanii au introdus dou` categorii de cet`\eni: cei care proveneau din metropol` ]i noii cet`\eni. care apar\ineau comunit`\ii domestice sau „domos“. f`r` drept de vot („civitas sine suffragio“). Saul din Tarsus devenit Apostolul Pavel). • Comunismul a promovat interesul general. îndeosebi în cadrul marilor imperii coloniale. în dauna drepturilor omului. în anii 1960. • Cet`\enia multipl` a existat înc` din lumea antic` (de exemplu. altruismul ]i colectivismul. dar ]i dup` dispari\ia acestora. Romanii au p`strat cele trei caracteristici ini\iale (apartenen\a. identitatea). ea poate fi sintetizat` în urm`torul tablou: • Atena – democra\ia („guvernarea de c`tre popor“) presupune cet`\eni. societatea civil` ]i pluralismul politic. Rousseau se inspir` din modelul cet`\eniei la scar` redus` din cet`\ile antice. republicilor italiene ale Rena]terii ]i Revolu\iei Franceze. c) identitatea – este ceea ce Aristotel nume]te „methexis“. Din acest tablou rezult` c` au existat trei modele de cet`\enie: a) Modelul republican este specific cet`\ilor-stat din lumea antic`. Se folosesc dou` criterii de acordare a cet`\eniei: „jus sanguinis“ (dreptul descenden\ilor) ]i „jus soli“ (dreptul celor n`scu\i pe teritoriul na\ional).000 în Atena. Acest model se caracterizeaz` prin urm`toarele tr`s`turi: • prevalen\a interesului comun ]i referin\a la o entitate politic` integratoare (polis. 1789). cam tot atâ\ia erau sclavi ]i femei.În ce prive]te evolu\ia istoric` a cet`\eniei. • patriotismul. Exista astfel o dubl` identitate: ca cet`\ean al republicii ]i ca grec. Australia) au încurajat ideea de „cet`\enie multicultural`“. a accentuat aceast` dimensiune: cet`\enia înseamn` în primul rând drepturi ]i libert`\i acordate individului (diferit de abordarea colectivist` din republica atenian`. reprezentat de John Stuart Mill. Cicero. na\iunea. practic. c`rora le-au ad`ugat o codificare elaborat` (dreptul roman) ]i virtutea civic` („virtus“). a fost o form` suprana\ional` de civitate. propunând micro-comunit`\i politice de tip contractual. Drepturile civile ]i politice se acord` în func\ie de apartenen\a la na\iunea dominant`. Statutul de cet`\ean presupunea: a) apartenen\a la „polis“ (republica atenian`). na\iunea. un ideal moral care promova patriotismul ]i devo\iunea fa\` de interesul general. Statutul de „cet`\ean“ era acordat doar indivizilor liberi (aproximativ 25. specific secolelor XVIII ]i XIX. • Iluminismul – dup` o uitare de aproape o mie de ani. • accentul pus pe obliga\ii ]i responsabilit`\i. reunite anual în cadrul jocurilor olimpice). Cet`\enia sovietic`. ca expresie a loialit`\ii fa\` de stat. Pentru a-i diferen\ia. corespunde idealului antic de „virtus“. preluat ulterior ca o valoare central` a Rena]terii italiene ]i a Romantismului german. În timpul nostru.

obligativitatea particip`rii civice. spre exemplificare. Ele au fost combinate într-o viziune multidimensional` de c`tre Marshall. • existen\a unei tensiuni între indivizi ]i stat. • focus pe drepturi. • cet`\enia este condi\ionat` de apartenen\a la o comunitate cultural` (nu doar la una politic`). capitalul social). • exercitarea mutual benefic` a drepturilor individuale (drepturile unei persoane nu trebuie s` aduc` atingere drepturilor altor persoane). Iat`. • încurajarea indivizilor s`-]i dep`]easc` condi\ia social` ]i statutul civic. o colec\ie de defini\ii semnate de autori celebri în domeniul nostru de referin\`. Cu toate acestea. Australia). • • 3. control public. • asumarea ordinii civice ]i a responsabilit`\ii comune (engl. • apartenen\a la o comunitate nu este predeterminat` ]i imuabil`: membrii s`i au libertatea de a alege ]i a decide conform propriilor afinit`\i. existen\a unor raporturi civice care unesc membrii comunit`\ii politice (ceea ce presupune interdependen\e. • comunitatea constituie mediul cel mai favorabil expresiei ]i dezvolt`rii personale. Acest model presupune urm`toarele tr`s`turi: • recunoa]te drepturile colective ca baz` de referin\` (drepturile omului sunt drepturi individuale care se exercit` îns` colectiv). autorul care a reu]it s` fac` din cet`\enie conceptulcheie al dezbaterilor privind societatea democratic`. guvernarea. El a fost promovat îndeosebi în societ`\ile multiculturale (de exemplu. b) Modelul liberal a fost sus\inut de ilumini]ti ]i utilitarism. Canada. „ownership“). care recunosc drepturile colective ale entit`\ilor etnice ]i culturale. • rela\iile intercomunitare sunt mai clare ]i mai stabile decât rela\iile interindividuale (se previne astfel posibilitatea prejudiciului reciproc prin exercitarea abuziv` a drepturilor individuale). exprimat` printr-o negociere continu` a drepturilor ]i obliga\iilor. literatura specializat` este mult mai eterogen` ]i discordant` decât pare la prima vedere. • accentul este pus pe identit`\ile colective. 14 . ierarhii. Aceste trei modele au interac\ionat continuu. contract civic ]i social). Ca ]i al\i termeni-cheie din ]tiin\ele sociale ]i politice (societatea civil`. prin emancipare politic`. cuvântul cet`\enie pare accesibil ]i clar tocmai pentru c` este folosit de toat` lumea ]i în orice împrejurare. Simpla sa rezonan\` „civic`“ ]i referin\a implicit` la rela\ia stat-cet`\eni par satisf`c`toare pentru a asigura un consens terminologic minimal. Se caracterizeaz` prin urm`toarele tr`s`turi: • egalitatea tuturor indivizilor. negocieri de roluri. c) Modelul comunitarist pune accentul pe drepturile colective ale comunit`\ilor constituite istoric. Ce este cet`\enia? Cet`\enia („citizenship“) este unul din acele concepte care sufer` de pe urma propriei popularit`\i. nu pe obliga\ii. • guvernarea este legitimat` prin acordul fiec`rui individ.

mai precis ]i mai u]or de codificat). Aceasta ar împiedica. c`r\i de identitate.“ Turner (1993): „Cet`\enia se refer` la drepturile legale ]i la expresia lor politic` în via\a public`.“ Ichilov (1998): „Cet`\enia este un concept complex ]i multidimensional. Vom apela astfel la trei criterii: dicotomia statut-identitate. a) Cet`\enia statutar` ]i cet`\enia identitar` Din tabloul de mai sus rezult` c` defini\iile oscileaz` în jurul a dou` ipostaze ale cet`\eniei: Statut legal ]i politic În acest sens (care predomin`. s` se ajung` la situa\iile de excludere civic` 15 .“ Janowitz (1983): „Cet`\enia se refer` la rela\iile dintre indivizi ]i stat. cet`\enii trebuie s` fie loiali ordinii civice pe care trebuie s` o apere ]i s` o promoveze. care define]te regulile ]i limitele apartenen\ei la o comunitate politic` (de exemplu. Din acest motiv. ]i care completeaz` cet`\enia recunoscut` de constitu\iile na\ionale ale statelor respective. nu cet`\enilor.“ Kymlicka ]i Norman (1995): „Cet`\enia nu este doar un statut. cât ]i a drepturilor generice (drepturile politice ]i sociale). acest statut se limiteaz` la cele 4 drepturi suprana\ionale introduse de Tratatul de la Maastricht (vom reveni pe larg). Cei care beneficiaz` de acest statut sunt egali în ce prive]te respectarea drepturilor ]i a obliga\iilor consecutive.. Este loialitatea unor persoane libere dotate cu drepturi ]i protejate de o legisla\ie comun`. cet`\enia const` în ansamblul drepturilor ]i responsabilit`\ilor conferite de stat cet`\enilor s`i. Este un statut care se aplic` doar cet`\enilor unui stat membru al U.E. Aceast` dimensiune juridic` a cet`\eniei formale este îns` limitativ`. Ea const` în elemente juridice. Între altele.“ Hayek (1967): „Cet`\enia este practica unui cod moral – un cod care este orientat spre interesele celorlal\i – fondat mai degrab` pe dezvoltarea personal` ]i cooperarea voluntar` decât pe puterea represiv` ]i interven\ia Statului. Este statutul legal al cet`\enilor ca subiec\i ai dreptului. statul acord`. sub forma unui contract civic inclus în drepturile constitu\ionale: pe de o parte. definit de un set de drepturi ]i responsabilit`\i. cet`\enia recunoscut` de statul na\ional). un sens al identit`\ii ]i interac\iunii sociale. Forma cea mai concret` a acestei rela\ii este na\ionalitatea (apartenen\a oficial` la statul na\ional). pa]apoarte. recunoa]te ]i garanteaz` drepturile ]i responsabilit`\ile care decurg din statutul de cet`\ean. Acest statut se bazeaz` pe reciprocitate. expresia apartenen\ei la o comunitate politic`. culturale. pe de alta.“ Barbalet (1988): „Cet`\enia const` în participarea la via\a public` a celor dota\i cu drepturi cet`\ene]ti. de exemplu. Hanna Arendt ]i Dahrendorf au recomandat ca drepturile omului s` fie aplicate persoanelor fizice.Marshall (1973): „Cet`\enia este statutul acordat tuturor celor care sunt membri efectivi ai comunit`\ii. în schimbul acestora. cet`\enia ca proces social ]i cet`\enia ca institu\ie politic`. sociale ]i politice care confer` cet`\enilor anumite drepturi ]i obliga\ii.E.“ Habermas (1994): „Cet`\enia este lupta pa]nic` de tip «dialogic» pe arena public`. Cet`\enia presupune un sens direct al apartenen\ei la comunitate bazat pe loialitatea fa\` de civiliza\ia pe care o împ`rt`]esc în comun. În cazul cet`\eniei U.“ Dahrendorf (1994):„Cet`\enia este un concept non-economic care presupune practica atât a drepturilor civice sau fundamentale. recunoscut` sub forma diverselor documente publice: certificate de na]tere ]i de deces.“ Varietatea acestor defini\ii ne oblig` la o încercare de sistematizare. ea condi\ioneaz` accesul la drepturile omului de statutul de cet`\ean. Ea este de asemenea o identitate. fiind mai bine structurat.

Bellah (1975) consider` cet`\enia ca o „religie civil`“ capabil` s` regleze ansamblul rela\iilor sociale. astfel încât este iluzoriu ]i imposibil s` o cuprindem într-o ipostaz` unic`. Identitate ]i rol social În acest sens. Cet`\enia se define]te astfel nu în raport cu titlurile abstracte recunoscute membrilor de drept ai comunit`\ii juridice. tributar` „jocurilor de limbaj“ ale lui Wittgenstein. ci prin modalit`\ile concrete în care aceste drepturi sunt folosite pentru a regla rela\iile dintre cet`\eni ]i autorit`\ile publice. 2). identitatea european` poate fi asumat` de orice locuitor al Europei geografice ]i nu numai. cet`\enia este una din identit`\ile individuale. F`r` s` presupun` o constrângere juridic` sau politic` propriu-zis`. care caracterizeaz` persoana ca membru competent al societ`\ii“. F`r` s` se restrâng` în mod necesar la un teritoriu. de fapt. b) Cet`\enia normativ` ]i cet`\enia efectiv` Fa\` de limit`rile distinc\iei anterioare. unii autori (Sommers. consider` c` cet`\enia are un sens strict sau formal (participarea ]i egalitatea în drepturi ca urmare a statutului de cet`\ean) ]i un sens substantiv care se refer` la capacitatea real` a 16 . 1996) prefer` s` vorbeasc` de o cet`\enie normativ` ]i de una efectiv`. în acest sens identitar ]i cultural. ne intereseaz` capacitatea opera\ional` a cet`\eniei ca program de ac\iune social`: „Cet`\enia nu este o esen\` etern`. la un amplu spa\iu cultural ]i istoric. înseamn` lipsa de acces deplin la drepturi pentru imigran\i.oficializate prin acordarea statutului bizar de „non-cet`\ean“ (de exemplu. cet`\enia identitar` este supus` unor mari varia\ii culturale: ea disociaz` apartenen\a de teritorialitate. cet`\enia se confund` cu existen\a social`. c) Defini\ia pragmatic` a cet`\eniei Dup` al\i autori. dar ]i un cet`\ean european ]i chiar un cet`\ean al lumii. Bernbaum. Prima se refer` la idealul de cet`\ean. Mai degrab`. Poate exista astfel un cet`\ean al regiunii. aceast` identitate poate excede spa\iul legal de apartenen\`. nu ca simplu input al vie\ii publice. Este ceea ce oamenii reu]esc s` ob\in` de la ea. ea depinde ]i se modific` în func\ie de utilizare: schimb`rile de regim politic sau de pe agenda public` implic` de obicei schimb`ri în valorificarea ]i semnifica\ia cet`\eniei“. p. sus\in`tor activ al virtu\ii civice. În acest sens. juridice ]i culturale. Dac` statutul de cet`\ean este strict ]i gestionat printr-o legisla\ie precis` (Heater îl nume]te „hard core“ al cet`\eniei). 1993. În acest sens. Este mai degrab` un sens moral care confer` cet`\eniei valoarea unui cod al conduitei zilnice. Ca ]i limbajul. define]te cet`\enia ca „un set de practici politice. economice. p. Turner (1993. De exemplu. cet`\enia informal` este o form` de apartenen\` cultural` ]i psihologic` pe care individul ]i-o asum` ]i prin care prefer` s` fie recunoscut. ci doar co-cet`\eni. ci un artefact cultural. Cealalt` ipostaz` pune accentul pe cet`\enie ca proces. [n Letonia. cet`\enia se poate raporta la o localitate. este contextual` (un individ poate avea simultan mai multe identit`\i civice) ]i fluctuant`. al na\iunii. spune van Gunsteren (1998. Aceast` interpretare pragmatic`. de exemplu. 11). la o regiune. Estonia ]i Slovenia) care. Aceste practici pun în eviden\` capacitatea individului de a fi cet`\ean efectiv ]i dimensiunea interactiv` a cet`\eniei: nu exist` cet`\eni în sine. minorit`\i sau persoane dislocate în urma conflictelor militare.

Cet`\enia – o nou` paradigm` a ]tiin\elor politice Din defini\ia de mai sus rezult` c` cet`\enia este în acela]i timp un statut politic ]i juridic. Pe scurt. prin contesta\ie civic` („cet`\enia critic`“). Nu întâmpl`tor. asocia\ii ]i centre specializate de cercetare ]i analiz` a cet`\eniei. van Gunsteren dezvolt` o teorie „neo-republican`“ a cet`\eniei bazat` pe trei elemente: • cet`\enia este o institu\ie a vie\ii publice la care are acces fiecare cet`\ean. • cet`\enia este un pluralism organizat.000 r`spunsuri (www.cet`\enilor de a influen\a politica. dezbateri în 17 . Propunem astfel urm`toarea defini\ie pe care s` o subîn\elegem pe tot parcursul acestui curs: Cet`\enia este apartenen\a ]i participarea activ` la via\a public` a cet`\enilor beneficiari de drepturi ]i responsabilit`\i. În martie 2002. Exist` în prezent peste 50 de funda\ii. – participarea activ`. – statutul juridic rezultat din setul de drepturi ]i responsabilit`\i recunoscute oficial (este ceea ce se nume]te de obicei „na\ionalitate“). fie ca specialitate principal` (de exemplu. prin ac\iuni civice ]i „co-cet`\enie“. ceea ce presupune un minimum de competen\e civice ]i con]tiin\a acestei capacit`\i.co. cet`\enia este deja un domeniu de formare universitar`. S` ad`ug`m ]i evenimentele considerate deja „cotidiene“ (conferin\e.560. în mod egal ]i ne-discriminatoriu. Leicester ]i Strasburg).uk). împreun` cu Turner (1993. În aceast` perspectiv`. În aceast` viziune. un tip de cultur` organiza\ional`. Pavia ]i Tübingen). o identitate ]i un set de practici sociale. la universit`\ile din Geneva. Cet`\enia face obiectul a numeroase proiecte de cercetare ]i reprezint` subiectul principal a numeroase c`r\i. fie ca specializare secundar` (de exemplu. via\` asociativ`. vom încerca s` propunem o defini\ie operatorie care s` \in` cont de toate aspectele identificate mai sus. Din aceast` defini\ie rezult` urm`toarele caracteristici: – apartenen\a la o comunitate politic`. serviciu militar). al oamenilor politici ]i al practicienilor. Aceast` l`rgire considerabil` a ariei tematice ]i a problemelor subiacente explic` interesul deosebit al speciali]tilor. Cet`\enia. – capacitatea de a influen\a decizia politic`. seminarii. cee ce confer` un sens comun identit`\ilor personale ]i colective. la universit`\ile din Lund. concluzioneaz` van Gunsteren. la vot. * * * La cap`tul acestei incursiuni terminologice. o comunitate politic` ce recunoa]te ]i încurajeaz` diversitatea. p.google. 3). cea mai important` condi\ie a cet`\eniei este utilizarea sa în situa\iile cotidiene ale vie\ii publice. • cet`\enia este o ac\iune social` care const` în practica efectiv` a drepturilor ]i responsabilit`\ilor într-un context dat. putem afirma f`r` ezitare c` cet`\enia a devenit o nou` paradigm` a ]tiin\elor politice. 4. care au astfel capacitatea de a influen\a politicile publice. schimbare social` ]i guvernare democratic`. articole ]i rapoarte oficiale. studii. rezultatul unei explor`ri la intrarea „cet`\enie“ („citizenship“) a ob\inut 1. este „o ac\iune civic`“ sau ceea ce fac cet`\enii în mod real: prin participare activ` (la institu\iile politice.

Aceste argumente confirm` faptul c` cet`\enia este o paradigm` activ` a ]tiin\elor politice. beneficiaz` de drepturi ]i libert`\i? Cui poate folosi un astfel de efort? Cu toate ezit`rile sugerate de aceste întreb`ri. 3). aceast` neîncredere privind rolul statului a favorizat deplasarea interesului spre cet`\eni ]i cet`\enia organizat` (societatea civil`). Mai exact. spun c` presiunile în favoarea unei teorii a cet`\eniei sunt nerealiste. De fapt. Aceste a]tept`ri alimenteaz` încerc`rile de codificare a cet`\eniei sub form` de teorii. • ofer` o serie de concepte-cheie (de exemplu. fiecare cu tipul s`u de construc\ie teoretic` (vezi fig. participarea. Fig. 2001) Ipostaza cet`\eniei Paradigma individualist` Paradigma politic` (modelul Paradigma identit`\ii 18 . de „minimalists“ (Hayek ]i Nozick). 7) care identific` trei sfere ale cet`\eniei. p. interesul comun ]i ordinea civic`. sau aproape to\i. studen\i ]i practicieni în ]tiin\ele politice. precum societatea civil`. 3. echilibrul drepturi-responsabilit`\i. modele sau practici explicitate. 79). cet`\enia: • reprezint` un cadru teoretic care orienteaz` cercetarea ]i formarea în domeniul ]tiin\elor politice ]i sociale. cei care se hazardeaz` s` produc` astfel de teorii fie se limiteaz` la modele (forme inferioare ale analizei teoretice). responsabilitatea public`. Fie c` este vorba de „welfare liberals“ (Rawls). Aceste distinc\ii sunt cel mai clar exprimate de Giesen ]i Eder (2001.media. Pentru a dep`]i aceste adev`rate „obstacole epistemologice“. s-a procedat la o departajare pragmatic`. institu\ionalizarea drepturilor culturale ]i sociale. • al doilea risc provine din dualitatea cet`\eniei ca statut legal (dedus din apartenen\a la o comunitate politic`) ]i activitate concret` (participarea efectiv` la via\a societ`\ii politice). • inspir` un set de ac\iuni sociale ]i fundamenteaz` unele op\iuni politice majore precum guvernan\a. Teoretizarea asupra cet`\eniei poate fi o teorie a discursului despre cet`\enie. echitatea sau coeziunea social`. a) Teoria cet`\eniei De ce este nevoie de o teorie a cet`\eniei? În ce m`sur` mai poate fi interesat` comunitatea academic` de o astfel de problem`. de conservatori (Oakeshott) sau de comunitari]ti (Nisbet). multiculturalismul. p. spune Kelly (1995. Unii anali]ti. o teorie a institu\iilor democratice ]i o teorie a practicii sociale. cet`\enia s-a impus ca o tem` major` în special în leg`tur` cu rolul statului în societatea modern`. din moment ce to\i cet`\enii. din cel pu\in dou` motive: • o astfel de teorie este poten\ial f`r` limite c`ci „obiectul“ de referin\` (cet`\enia) este extrem de vast. identitatea) intrate deja în patrimoniul comun al vocabularului politic. • une]te comunitatea de speciali]ti din acest domeniu în jurul acestor concepte. stagii de formare) ]i vom avea imaginea unui subiect care domin` interesul comunit`\ii de speciali]ti. pentru ca teoria cet`\eniei s` nu se limiteze la o teorie a „bunului cet`\ean“. Trei concep\ii asupra cet`\eniei (Giesen ]i Eder. • sus\ine alte construc\ii teoretice. exist` o reticen\` clar exprimat` fa\` de capacitatea statului de a garanta în continuare justi\ia social`. precum Kymlicka ]i Norman (1995. de obicei. 284). fie reduc „obiectul“ la unele componente ale sale. apartenen\a. modele ]i practici sociale. p. primordiale pentru domeniul nostru de studiu. parteneriatul civic. Unele din aceste aspecte vor fi aprofundate în cele ce urmeaz`.

În acest fel. Marshall (1950. ceea ce d` na]tere la o multitudine de teorii ]i modele. ac\iunea politic` este v`zut` ca principala surs` a cet`\eniei. capitalismul poate coexista cu cet`\enia. În ce m`sur`. paradigma identit`\ii colective va fi exemplificat` într-o prim` faz` de modelul lui Leca ]i. parteneriatul civic. dat fiind faptul c` egalitatea intrinsec` pe care o presupune statutul de cet`\ean este în contradic\ie cu structura social` real`. 1994. Diversele interpret`ri posibile converg spre cele trei variante prezentate în fig. negocierea colectiv` ]i critica social` („critical citizenship“). 3: – paradigma individualist` se centreaz` pe garan\iile legale ]i pe realizarea ra\ional` a intereselor individuale. care a relansat practic interesul academic pentru cet`\enie. Pentru el. ceea ce are drept consecin\` acordarea de drepturi ]i libert`\i egale. teoria democra\iei. valorile ]i proiectele comune. am ales câteva contribu\ii teoretice care s` exemplifice aceast` schem`. Din acest motiv. ci pe societatea civil`. abordarea lui Marshall este esen\ial` pentru c` ea atac` direct rela\ia dintre democra\ie ]i capitalism: cum poate fi armonizat cadrul politic al democra\iei (cet`\enia fiind forma concret` de manifestare a acesteia) cu efectele sociale ale capitalismului ca sistem economic? R`spunsul dat tot de Marshall este unul previzibil. organizate inegal. critica republican` ]i comunitarist`) Obliga\ii civice (libert`\ile pozitive) Democra\ia ca sfer` public` activ` Obliga\ii colective (modelul apartenen\ei. În sfâr]it. – paradigma identit`\ii colective asociaz` cet`\enia la o comunitate cultural` istoric constituit`. s-a ocupat îndeosebi de problema stratific`rii sociale ]i de impactul cet`\eniei egale pentru to\i asupra claselor sociale. – paradigma politic` pune în primul plan participarea activ` pe arena public`. i) Modelul evolu\ionist al lui Marshall Am evocat de mai multe ori pân` acum numele acestui sociolog englez. Paradigma politic` va fi ilustrat` de modelele lui Dahrendorf ]i Turner. comentatorii ulteriori (Roche. spun cei doi autori. într-o sec\iune ulterioar`. teoria universalist` ]i critica primordialist`) Virtu\i ]i valori comune Cultur` ]i tradi\ii comune Apartenen\` În ultim` analiz`. cet`\enia se refer` la rela\ia dintre indivizi ]i societate iar aceast` rela\ie poate fi descris` ]i explicat` în diverse feluri. 19 . Marshall se str`duie s` concilieze convingerea sa liberal` cu ideea cet`\eniei egale pentru to\i. teoria liberal` ]i critica socialist`) Practic` social` Institu\ie Discurs Libert`\i individuale (libertatea negativ`) Beneficii sociale („welfare entitlements”) Drepturi particip`rii. de teoria cet`\eniei multiculturale a lui Kymlicka. în sensul c` formula reu]itei este statul bun`st`rii („welfare state“). se focalizeaz` pe coeziune social` ]i construc\ia cultural` a cet`\eniei. s-a întrebat Marshall. accentul este pus nu pe drepturile ]i libert`\ile formale. Paradigma individualist` va fi sus\inut` de modelele lui Marshall ]i Donati. cet`\enia este un statut conferit în mod egal tuturor membrilor comunit`\ii politice. În continuare. apartenen\a ]i simbolistica identitar`. aceast` paradigm` se bazeaz` pe ideea liberal` c` fiecare individ trebuie s` ob\in` acces pe scena politic` ]i s` se manifeste în via\a public`. profesor la London School of Economics.(modelul pie\ei. ea pune în valoare solidaritatea uman`. Contemporan cu Parsons. profund inegalitar`? Prin aceasta. 1971).

o apartenen\` secular` comun` care transcende diferen\ele de gen. Turner) au invocat urm`toarele lacune: – cele trei dimensiuni nu sunt echivalente ca importan\` ]i nici nu pot fi separate sau tratate ca sedimente succesive. un fel de precursor al cunoscutei „a treia cale“. libertatea cuvântului ]i a credin\ei. dreptul la proprietate. Componenta politic` se refer` la drepturile politice garantate începând cu secolul XIX: dreptul de vot (recunoscut femeilor abia în secolul XX). – modelul este linear ]i simplificator. Acest proces este unul istoric ]i presupune urm`toarea evolu\ie2: Componenta civil` a fost prima. – se ignor` aspectele economice (de exemplu. pentru c` ia în considera\ie ansamblul celor trei dimensiuni. – las` impresia c` drepturile sunt acordate automat ]i echitabil. nu este eficient` decât în m`sura în care [ncorporeaz` toate cele trei aspecte. Criticii acestui model tripartit (de exemplu. pe de o parte. Se realizeaz` prin serviciile sociale (educa\ie. Oldfield. 2 Aceast` evolu\ie se refer` strict la situa\ia din Marea Britanie. fiind localizat` de Marshall în secolul XVIII (de]i primele drepturi civile au fost codificate prin „Habeas Corpus“. Pe scurt. Drepturile sociale respective se refer` la standarde minimale de via\`. Este vorba de drepturile civile (libertatea de expresie ]i gândire. Etapele respective au fost diferite în SUA ]i Europa continental` iar demarca\iile nu au fost întotdeauna atât de nete cum rezult` din analiza lui Marshall. din contr`. XIV). Democra\ia. în func\ie de circumstan\e. context cultural sau priorit`\i. Aceste drepturi au fost institu\ionalizate prin sistemul parlamentar ]i pluralismul politic. în pofida performan\elor ob\inute de statul bun`st`rii. în sec.Birnbaum. asisten\` ]i protec\ie social`. Institu\iile direct implicate în implementarea acestor drepturi sunt justi\ia ]i statul de drept („the rule of law“). dreptul de a participa la exercitarea puterii politice ]i dreptul de asociere. ca sistem social. pentru c` analizeaz` componentele cet`\eniei în func\ie de drepturile acordate. pe de alta. securitate social`. Modelul lui Marshall este interesant. Mann. egalitatea în fa\a legii) pe care se bazeaz` întreg edificiul democra\iei. proprietate sau grup etnic) sau. s`n`tate. cet`\enia este contextual` ]i multiform`. f`r` s` invoce negocierile ]i tensiunile dintre stat ]i cet`\eni pe tema drepturilor omului (cet`\enia poate genera ea îns`]i conflicte sociale). – nu este clar` distinc\ia între cet`\enia ca expresie a egalit`\ii ]i cet`\enia ca suport al solidarit`\ii umane în cadrul unui sistem social extrem de stratificat. 20 . Marshall las` deschis` întrebarea dac` exist` o singur` form` de cet`\enie (multidimensional` îns` unitar`. Componenta social` a ap`rut abia în sec. XX ]i este înc` în curs de consolidare. Barbalet. 1996) l-au considerat pe Marshall un „social liberal“. acces la serviciile publice etc. politice ]i sociale. transporturi) sus\inute de stat. cultur`. echivalent al „con]tiin\ei colective“ a lui Durkheim. respectiv aspectele civile. rolul reglator al statului în rela\ia cu pia\a) ]i drepturile culturale.

system“. Rezult` un contract implicit între cet`\eni. lipsit` de garan\ii civice ]i neorganizat`. spune Donati. – cei care nu sunt înc` cet`\eni (tinerii ]i copiii). Accesul la servicii sociale. marginalizate sau excluse social). este corolarul obligatoriu al pie\ei. coali\ii ]i jocuri de putere. Este o zon` alb` a cet`\eniei. oportunit`\i ]i drepturi – sunt aspectele dicotomice care caracterizeaz` cet`\enia dual` promovat` de curentul „lib-lab“. 1995) are rezerve fa\` de cet`\enia lib-lab pe care o consider` utopic` ]i inoperant`.ii) Modelul „lib-lab“ al lui Dahrendorf În literatura politic` britanic`. Pentru Dahrendorf (1985. pe de o parte. cet`\enia modern` este din ce în ce mai mult privit` ca o sum` de drepturi ]i obliga\ii decât ca apartenen\`. În acest fel. p. imigran\ii). Comunitatea politic` nu se reduce la regulile stricte ale descenden\ei sau teritorialit`\ii. cet`\enia este un ansamblu de interac\iuni („the complex of citizenship“) care unesc prin rela\ii formale cet`\enii. pune accentul pe echilibrul care trebuie s` existe între oportunit`\ile oferite de economia de pia\` ]i drepturile garantate de stat. p. Viziunea lib-lab asupra cet`\eniei. prin interferen\e. Cet`\enia ar fi o form` de egalitate redistributiv`. p. Din punct de vedere sociologic. iii) Modelul co-cet`\eniei al lui Donati Donati (1993. ci se decodific`. 104-105). de la na\ional la suprana\ional etc. nu un simplu mediator între stat ]i pia\`. cet`\enia este liantul dintre pia\` ]i stat. pe de alta. – cei care sunt doar par\ial cet`\eni (persoanele f`r` ad`post. ci se raporteaz` la o serie de cercuri concentrice ale apartenen\ei: de la local la general. Cet`\enia este de fapt o co-cet`\enie. 1994). Acordarea de drepturi civile nu anuleaz` inegalit`\ile economice structurale. Dahrendorf consider` c` cet`\enii nu dispun niciodat` de un statut identic. de\inu\ii). modalitatea practic` de a echilibra oportunit`\ile („provisions“) cu drepturile („entitlements“). 304). „Freedom vs. exprimat prin negocierea continu` a rolurilor ]i atribu\iilor. to\i ace]tia constituie o „subclas`“ („underclass“). dar care nu asigur` înc` drepturi suprana\ionale corespunz`toare. institu\iile care formeaz` comunitatea politic`. criza statului bun`st`rii din anii ’90 a f`cut ca principiile cet`\eniei s` fie practic inaplicabile pentru numeroase categorii de cet`\eni (pe care Lister îi nume]te „second class citizens“): – „non-cet`\enii“ (de exemplu. Mai mult. Cet`\enia nu poate fi realizat` prin simpla extensie a sistemului de securitate social` iar statul bun`st`rii ]i-a pierdut de mult capacitatea de a contracara inegalit`\ile structurale. Drepturile nu se „acord`“ de c`tre autoritate (ca în cazul schemei lib-lab). Dup` Donati (1995. promovat` între al\ii ]i de Dahrendorf (1985. 17). cet`\enia este incomplet` ]i ineficace tocmai pentru c` Uniunea r`mâne o pia\` global` (capabil` s` ofere oportunit`\i ]i bun`stare). caracterizat` prin incompeten\` politic` ]i incapacitate de exercitare efectiv` a drepturilor civice. se însu]esc ]i se aplic` în via\a 21 . garantat de statul bun`st`rii. o form` de repartizare a bun`st`rii pe baz` de echitate ]i justi\ie social`. Mann (1987) ]i Roche (1992). Politicile publice trebuie s` redistribuie beneficiile ]i prosperitatea astfel încât s` atenueze inegalit`\ile produse de economia de pia\`. spune Dahrendorf (1994. Ca ]i Rawls (1971). – cei care nu mai sunt cet`\eni (persoanele f`r` discern`mânt. „lib-lab“ desemneaz` combina\ia ideologic` dintre liberalism ]i laburism („liberal-labour“). În cazul Uniunii Europene. libertate contra sistem.

a ap`rut ecua\ia individ = cet`\ean. p. – societal-corporatist`. individualismul nu înseamn` auto-izolare. 4.4): – etatist` difuz`. Mai exact. a]a cum considera. cet`\ean european etc. – etatist` centralizat`. Elementul esen\ial al modelului propus de Donati este gradul de autonomie al titularilor de drepturi. ele formeaz` „complexul civit`\ii“. posesor de na\ionalitate. în versiunea lor institu\ionalizat`. Aceste variante pot fi discordante. astfel încât rezult` patru tipuri de cet`\enie (vezi fig. 149). Împreun`. spontane ]i incrementale. Lamennais (individualismul duce la anarhie) sau Cochin (teza coruperii cet`\eniei de c`tre individualism). 1995) Apartenen\a Abordare particularist` Abordare universalist` Gradul de autonomie al indivizilor Slab Cet`\enie etatist` difuz` Cet`\enie etatist` centralizat` Puternic Cet`\enie societal` corporatist` Cet`\enie societal` pluralist` Variantele etatiste („state citizenship“) se centreaz` pe rela\ia stat-cet`\eni iar variantele societale („societal citizenship“) sunt ad-hoc. este tranzi\ia de la individ la cet`\ean. se pune întrebarea în ce m`sur` este posibil` o ordine civic` care depinde de gradul s`u de acceptare ]i sus\inere de c`tre indivizi? Dup` Leca. În acest sens. membru al unui grup etnic sau religios. în m`sura în care cet`\enia formal` nu coincide întotdeauna cu cet`\enia substantiv`. rezident al unui anumit teritoriu. aceast` întrebare suscit` trei chestiuni particulare: – care este legitimitatea obligativit`\ii politice ]i care sunt limitele acesteia? – care este con\inutul comun al statutului de cet`\ean dat fiind faptul c` punerea sa în aplicare se exprim` prin diferite ipostaze civice (proprietar. Celelalte sunt rezultatul practicii curente. ci este contextual` ]i diferen\iat` în func\ie de interac\iunile reale care se produc.)? – în ce m`sur` natura drepturilor ]i obliga\iilor variaz` conform acestor ipostaze particulare ale cet`\eniei? Dat fiind faptul c` drepturile omului sunt drepturi ale individului. – societal-pluralist`. sunt interindividuale ]i se bazeaz` pe un contract implicit. a]a cum pretindea Marshall. 22 . Cet`\enia nu este unic` ]i identic` pentru to\i.cotidian`. Complexul civit`\ii (Donati. Con]tiin\a valorii individului ]i dorin\a de emancipare personal` devin motorul cet`\eniei. Primele au în vedere drepturile ]i obliga\iile oficiale. Fig. Aceste interac\iuni difer` dup` gradul de autonomie ]i afilierea indivizilor. de exemplu. individualismul nu este incompatibil cu cet`\enia. pl`titor de taxe. recunoscut` de stat. Ca urmare. Donati nume]te „cet`\enie postmodern`“ aceast` manier` de deconstruc\ie cotidian` a drepturilor ]i obliga\iilor. Dac` admitem c` individualismul înseamn` de fapt valorificarea în plan colectiv a individualit`\ii (prin „self-interest“ ]i „self-development“). atunci nu exist` nici o incompatibilitate între aceasta ]i cet`\enie. spune Leca (1994. pe care mul\i o consider` deja ca o axiom` a analizei politice. iv) Modelul individualist al lui Leca Problema esen\ial` a ]tiin\elor politice.

– cet`\enie participativ` vs. spune Leca. Pozi\ionarea indivizilor pe cele dou` tipuri de axe (apartenen\a ]i angajamentul) permite s` se identifice mai multe niveluri de cet`\enie. ob\inem atunci o alt` tipologie. civilitate. prin cet`\enie. p. care se refer` atât la grupurile primare de apartenen\` colectiv` (familia. cet`\enie civil`. via\` privat`). capacitatea individual` de a gestiona tensiunile care rezult` din diferen\ierea social` ]i apartenen\a comun`. 209). Aceste varia\ii. vecin`tatea). cet`\enia se manifest` doar în plan colectiv. Dac` ne concentr`m aten\ia asupra angaj`rii publice ]i nu doar asupra apartenen\ei (care este o dimensiune pasiv` a cet`\eniei). cât ]i la grupurile secundare precum organiza\iile profesionale. contrasteaz` ac\iunea revendicativ` a indivizilor cu acceptarea obliga\iilor intrinseci. Primul cuplu se refer` la o cet`\enie bazat` pe apartenen\` exclusivist` ]i angajament puternic (cet`\enia militant`) în contrast cu o apartenen\` flexibil` ]i un angajament diferen\iat (cet`\enia civil`). cet`\enie privat`. ca parte component` a procesului de negociere colectiv` a drepturilor ]i responsabilit`\ilor. ci autonomie. afirmare de sine ]i dorin\a de a decide asupra propriului destin. sub forma urm`toarelor cupluri opozabile: – cet`\enie militant` vs. – axul integrare-autonomie polarizeaz` comportamentele conformiste fa\` de cele individualiste. – axul revendicarea drepturilor-recunoa]terea obliga\iilor. dup` Leca. care permite individului s` se exprime în raport cu o entitate global` (comunitatea politic` amplasat` pe un teritoriu) ]i diverse grupuri particulare (de exemplu. Dup` Leca. – axul comunitate-societate. Sfera privat` se valorific` astfel în sfera public`. rezultate din autonomia actorilor sociali. cealalt` desemneaz` aspectele morale ale convie\uirii.egoism ]i fragmentare social`. provin din urm`toarele surse: modul de interpretare personal` a normelor generale. ci ]i prin sentimentul angaj`rii publice. Al doilea cuprinde o participare puternic motivat` ]i clar afirmat` pe scena public` (cet`\enia participativ`) fa\` de o apartenen\` discret` ]i bine circumscris` (cet`\enia privat`). esen\ial pentru cet`\enie. prin angajare public`: „F`r` o form` oarecare de via\` comunitar` nu exist` cet`\enie c`ci «comunitatea politic`» nu este doar suma indivizilor ce o compune“ (Leca. gradul de empatie sau disponibilitatea pentru co-cet`\enie. dup` care cet`\enia are o component` empiric` important` care rezult` din varia\ia individual` a situa\iilor ]i conduitelor. în sfâr]it. grupurile de interes. 23 . – axul centru-periferie sau central-local define]te apartenen\a la entit`\ile na\ionale sau la comunit`\ile locale. clasele sociale). De]i individul este titularul drepturilor ]i al libert`\ilor. prima se refer` la aspectele politice ale afirm`rii individului pe arena public`. 1986. sentimentul de apartenen\` variaz` pe trei axe: – axul particular-general. nu se traduce doar prin afiliere. Identificarea personal` fa\` de aceste coordonate. Aceast` dinamic` a cet`\eanului-individ are efecte asupra apartenen\ei. care comport` noi referin\e: – axul public-privat opune „civismul“ (referitor la via\a public`) fa\` de „civil“ (restrâns la familie. grupul etnic. Aceast` tipologie confirm` teza sus\inut` de Donati.

5). 1994) Cet`\enia Conducere Ac\iunea popular` Modelul republican revolu\ionar Democra\ia pasiv` Spa\iul public Pluralismul liberal Autoritarismul plebiscitar Spa\iul privat – – – – Din intersec\ia acestor axe de analiz` rezult` patru modele de cet`\enie: tradi\ia republican` francez` combin` presiunea de jos în sus cu un interes puternic pentru via\a public`. 1996). impune autoritatea de sus în jos. cet`\enia r`mâne o strategie de reglementare ]i institu\ionalizare a conflictelor sociale a c`ror rezolvare este atribuit` îns` unor institu\ii ]i agen\ii guvernamentale. dup` cum pluralismul liberal nu înseamn` neap`rat dezetatizare (Birnbaum. Aceast` schem` combin` dou` axe (vezi fig.v) Modelul istoric-comparativ al lui Turner Una dintre criticile aduse modelului lui Marshall. dar cu recunoa]terea ]i ap`rarea consecvent` a vie\ii private. De aceea. statul fiind principalul gestionar al spa\iului public. tipologia lui Turner p`streaz` totu]i unele constante: viziunea conservatoare asupra cet`\eniei (considerat` preponderent pasiv` ]i privat`) contrasteaz` cu ideea republican` a unei civit`\i active ]i publice. Ea nu este produsul unei singure culturi politice ]i nu se reduce la un tip ideal. Evident. asociat cu reticen\` ]i chiar suspiciune fa\` de sfera privat`. pluralismul liberal. modelul britanic este considerat o „democra\ie pasiv`“ pentru c` lipse]te cererea popular` ]i elementul de presiune de jos în sus. se caracterizeaz` prin ample mi]c`ri de jos în sus în favoarea drepturilor individuale. absolutist`. extins` la cinci modele istorice de cet`\enie. Fig. fascist` ]i socialist-autoritarist`. De exemplu. Germania nazist` descris` de Max Weber ]i Carl Schmitt). Chiar dac` nu se mai aplic` întocmai la societ`\ile europene. autoritarismul plebiscitar. exemplificat` de pasivismul politic britanic. cet`\enii sunt invita\i periodic s`-]i desemneze conduc`torul (deciziile sale nu sunt îns` controlate printr-un sistem curent de responsabilitate public`). specific liberalismului american. exemplificat prin regimurile totalitare (de exemplu. democra\ia pasiv`. a fost etnocentrismul: modelul s`u tripartit s-a redus la cazul Angliei. spune la rândul s`u Turner (1994). 5. pe care Marshall a considerato exemplar` pentru statul capitalist. Turner propune o schem` euristic` capabil` s` surprind` diversele varia\ii culturale ]i istorice. via\a privat` r`mâne un tabú ]i constituie deseori un refugiu pentru contesta\ia cet`\eneasc`. La fel. 24 . dar nu exist` o tradi\ie propriu-zis` a luptei pentru cucerirea drepturilor. Ca alternativ`. Tipurile istorice de cet`\enie (Turner. în special de c`tre Mann (1987). strategia autoritarismului plebiscitar a disp`rut din spa\iul european. corespunz`toare urm`toarelor dimensiuni ale cet`\eniei: – diviziunea privat/public. în locul unei teorii standard a cet`\eniei. Mann (1994) a elaborat o analiz` mai complex`. reformist`. fiind ast`zi prezent` doar în societ`\ile nonoccidentale. aceste tipuri istorice primare au evoluat. în func\ie de societatea de referin\`: liberal`. justi\ia ]i statul de drept). Cet`\enia nu este unic` ]i unitar`. exist` dubii privitoare la unele departaj`ri. – distinc\ia conducere / ac\iunea popular`. recunoa]te legitimitatea institu\iilor reprezentative (de exemplu.

statul na\ional s-a transformat într-o comunitate politic`. încorporate îns` în cadrul unor teorii politice mai generale. în cel`lalt caz na\ionalismul etnic a r`mas principala surs` a identit`\ii ]i suveranit`\ii (vezi în acest sens „principiul na\ionalit`\ilor“ promovat de Pre]edintele Wilson). Liantul social era asigurat de na\iune. în cel mai bun caz. construc\ia na\ional` se diferen\iaz` în vestul ]i estul Europei. Europa central` ]i oriental` r`mâne ata]at` na\iunii etnice. Aceast` form` de afiliere se explic` prin caren\a istoric` a statului ]i prin nevoia unei identit`\i na\ionale care s` contracareze domina\iile imperiale. Aceast` denumire relev` îns` mai mult de o excep\ionalitate cultural` decât de o diferen\` de fond privind statutul juridic al cet`\eanului britanic. na\ionalitatea ]i cet`\enia. Pe de alta. Probabil c`. Pe de o parte. statul na\ional a c`p`tat dreptul la autodeterminare politic`. O dat` cu Revolu\ia Francez`. cet`\enie Evolu\ia istoric` a apartenen\ei a cunoscut în timpurile moderne trei momente: servitutea („subjecthood“). Habermas (1992) ]i Zawadski (1996). care traverseaz` practic toate activit`\ile umane. Din acest motiv. b) Teritorialitate. este cert c` fiecare sistem sau teorie politic` major` include deja cet`\enia ]i explicarea sa ca o component` de baz`. ]i în acest domeniu se va opera în continuare cu defini\ii pragmatice. fiecare din aceste tentative este subiectiv` ]i incomplet`. Oricum. o comunitate cultural` (unitate de limb`. Cet`\enia r`mâne un termen amplu ]i controversat asupra c`ruia nu exist` înc` o teorie exhaustiv`. Se ]tie c` Declara\ia de Independen\` a fost de fapt o negare a servitu\ii ]i a obliga\iilor fiscale fa\` de Coroana Britanic`. Aceasta demonstreaz` faptul c` este nevoie de analiza ]i în\elegerea cet`\eniei ca fenomen general. Na\iunea devine în acela]i timp o comunitate etnic`4 ]i una politic` iar statul na\ional consfin\e]te aceast` simbioz`. în primul caz. origine etnic`. sub forma unor teoretiz`ri par\iale ]i contextualizate. nu una etnic`. astfel încât. Un important moment de ruptur` în evolu\ia apartenen\ei este cel al Revolu\iei Americane. la fel ca în cazul altor „obiecte“ complexe. una din primele schimb`ri aduse de Constitu\ia Federal` (1787) a fost înlocuirea termenului de supus („subject“) cu cel 3 Chiar ]i ast`zi cet`\enii britanici se numesc „supu]i ai Majest`\ii Sale". care s` acopere toate aspectele. sub influen\a „spiritului na\ional“ („Volksgeist“) promovat de Herder. Primul se refer` la situa\ia supu]ilor fa\` de autoritatea feudal` având la vârf monarhul absolut3. Europa occidental` este mai mult conectat` ideii de na\iune politic` (modelul Renan) care presupune c` na\iunea este mai întâi o comunitate de cet`\eni. Dac`. stat na\ional. Rezultatul acestui demers este dublu: pe de o parte. 25 . 4 În mitologia roman` „Natio” desemna zei\a na]terii ]i a originii. pe de alt` parte. Din acest moment. a]a cum observ` Bendix (1964). În realitate. modele sau teorii par\iale.* * * Cele cinci modele sau „teoretiz`ri“ de mai sus au fost alese pentru c` au ceva în comun: ele încearc` ]i pretind c` avanseaz` o „teorie“ a cet`\eniei care s` explice ansamblul situa\iilor. de tipul celor prezentate mai înainte. tradi\ie ]i identitate) care a devenit mai târziu o comunitate politic`. sub forma unor aser\iuni explicative referitoare la cet`\enie. nu reu]e]te s` explice decât o parte a problematicii. Apartenen\a la acela]i stat se suprapune cu apartenen\a na\ional` iar discursul lor comun de legitimare este na\ionalismul. Cealalt` marcheaz` trecerea de la statul teritorial la statul na\ional dup` modelul Fran\ei secolului XVIII.

la fel de eficace cum au fost la vremea respectiv` na\iunea ]i statul na\ional. pe de alta. ci la o nou` simbolistic` identitar` centrat` pe valorile textului constitu\ional. dezbaterile despre cet`\enie erau ini\iate ]i conduse de juri]ti. pe de o parte. De exemplu. cet`\enia înlocuie]te fundamentele tradi\ionale ale coeziunii sociale (religia. Din contr`. La rândul s`u. În noul context al Europei. p. s-a constatat c` este foarte greu s` se separe apartenen\a la stat ]i societatea civil`. A]a cum remarc` Parsons (1971. Interesul acestora. globaliz`rii ]i jocului f`r` limite al op\iunilor identitare. apartenen\a la comunitatea politic` ]i identificarea cu comunitatea cultural` sunt dou` planuri diferite. Este deci nevoie de alte construc\ii identitare. Statul se elibereaz` astfel de atributul „na\ional“. Ea s-a realizat prin raportarea la cultura dominant` al c`rei exponent politic a fost na\iunea. exponent al unui grup social. aderent la o religie sau credin\`. Aceast` abordare a devenit prea îngust` în momentul în care s-au luat în considera\ie identitatea5 ]i diversitatea situa\iilor de aplicare a statutului de cet`\ean. 5 26 . Este ceea ce Bellah (1975) a numit „religie civil`“ iar Anthony Smith (1986) a desemnat prin „na\ionalism civic“ (deosebit de na\ionalismul etnic al statului na\ional). În aceast` perspectiv`. nici na\iunea nu mai constituie un cadru cert din moment ce ea a fuzionat deja cu statul ]i comunitatea politic` sub forma statului na\ional. De fapt. Un individ poate avea astfel mai multe identit`\i în acela]i timp: membru al unei familii sau comunit`\i etnice. vorbitor al unei limbi materne. nici o societate european` nu mai vizeaz` s` ob\in` coeziunea social` ]i ordinea civic` prin politici publice deschis integratoare ]i omogenizante.de cet`\ean. termenul de „citizenship“ sau „citoyenneté“ fiind tradus de obicei prin na\ionalitate. nici la ordinea colonial`. diversitatea ]i pluralismul sunt valori fundamentale ale democra\iei reprezentative care determin` viziunea modern` asupra cet`\eniei. preluat ]i de marele public. Din acel moment. datorit` migra\iilor umane. practicant al unei profesii. nici statul na\ional nu mai satisface exigen\ele unor societ`\i tot mai diversificate ]i multiculturale. na\ionalitatea (apartenen\a la un anumit stat) a fost combinat` cu identitatea ]i participarea în cadrul conceptului modern de cet`\enie („citizenship“). Prin identitate în\elegem acele elemente ale culturii pe care o persoan` ]i le atribuie ]i prin care dore]te s` fie recunoscut`. i) Cet`\enia multicultural` Tradi\ional. vom trata în continuare dou` situa\ii care ne pot ajuta în acest demers. dar interdependente. Societ`\ile noastre sunt multiculturale. Statul na\ional a fost prima entitate de integrare a celor dou` forme de apartenen\`. apartenen\a cet`\enilor americani nu se mai raporteaz` nici la teritoriul propriu-zis. purt`tor al unui nume propriu. persoan` cu o apartenen\` de gen etc. Aceste construc\ii trebuie s` sus\in` efortul de institu\ionalizare a cet`\eniei postna\ionale care reprezint` marele proiect politic al Uniunii Europene la acest început de secol. de apartenen\a la societatea cultural`. Acestea sunt cet`\enia multicultural` ]i cet`\enia suprana\ional`. devenind o comunitate politic` a cet`\enilor titulari de drepturi ]i obliga\ii. Cu alte cuvinte. la fel ]i spa\iul public în care se exprim` cet`\enia. Idealul omogenit`\ii culturale ]i politice promovat de statul-na\iune este ast`zi chestionabil. se concentra asupra statutului de cet`\ean (definit printr-un set de drepturi egale ]i prin na\ionalitate). teritoriul nu mai este o referin\` exclusiv` a apartenen\ei. 13). În acest fel. etnicitatea ]i teritoriul) cu o platform` secular` comun` care îmbin` na\ionalitatea cu identitatea. La fel.

p. de]i Kymlicka încearc` s` o generalizeze ]i la alte societ`\i multiculturale. specific` în primul rând contextului canadian. o form` inedit` de articulare a comunit`\ii politice cu mozaicul comunit`\ilor culturale. – drepturile de auto-guvernare pentru grupurile constituite istoric. Aceste activit`\i se desf`]oar` în domenii variate. comunit`\ile Roma ]i Shinti (popula\iile arctice). grup sau comunitate poate fi minoritate în func\ie de criteriu ]i de context. în anii ’80-’90 „Grupul de la Fribourg“ (condus de Meyer-Bisch) ]i Comitetul CAHMIN din cadrul Consiliului Europei au încercat s` institu\ionalizeze drepturile culturale ]i s` înlocuiasc` termenul sensibil de minoritate prin cel de „comunitate cultural`“. ignorate de statutul uniformizant al cet`\eniei bazate pe na\ionalitate. în situa\iile de opresiune. Este cet`\enia multicultural`. S-a pus astfel sub semnul întreb`rii în special a]a-numitul „droit du regard“. aplicabil` identic în orice fel de societate politic`. cum ar fi drepturile diverselor grupuri de imigran\i (de exemplu. Kymlicka (1995) a propus o nou` form` de cet`\enie. Kymlicka valorific` conceptul de „cultur` societal`“ introdus de Dworkin. solicit`rile acestor comunit`\i vizeaz` dreptul la instruire bilingv`. 302) vorbesc de o „group differentiated citizenship“ care s` sus\in` politicile de echitate ]i discriminare pozitiv`. cu o puternic` identitate cultural`. afro-americani. a]a cum sunt popula\iile aborigene. ci transferul limitat al unor prerogative ]i competen\e legislative c`tre autorit`\ile locale. ]coli proprii. Aceste ini\iative nu au fost îns` acceptate în contextul european de atunci deoarece unele state nu au fost de acord cu recunoa]terea drepturilor culturale. imposibil de aplicat în cazul Canadei ]i SUA. aceste comunit`\i culturale nu solicit` o mai bun` reprezentare în guvern ]i institu\iile centrale. O persoan` poate fi minoritar` dup` o anumit` identitate (de exemplu. al genului sau al religiei). profesiunea sau afilierea politic`) dar poate deveni majoritar` dup` alt criteriu ]i în alte împrejur`ri (de exemplu. El pleac` de la o idee formulat` anterior de Young (1989. Aceast` abordare a cet`\eniei ar promova trei tipuri noi de drepturi. Kymlicka ]i Norman (1995. dar ]i popula\iile care apar\in unui anumit teritoriu (Québec). inclusiv [n arena public` ]i în sfera privat`. Din acest motiv. except`ri fiscale în leg`tur` cu unele practici religioase. respectiv dreptul unui stat de a avea un cuvânt de spus asupra drepturilor propriei popula\ii stabilite pe teritoriul \`rilor vecine. respectiv grupurile sociale care au nevoie de propria reprezentare în cadrul comunit`\ii politice. respectiv: – drepturile de reprezentare special` pentru s`raci. 27 . p. dup` criteriul limbii. aceste drepturi sunt de obicei acordate temporar. ca m`suri de prezervare ]i afirmare a propriei identit`\i culturale. 258) conform c`reia nu exist` cet`\enie universal`. Dou` situa\ii juridice particulare au complicat discu\ia respectiv`. ci o cet`\enie diferen\iat` („differentiated citizenship“).Pornind de la aceste premise. din dou` motive: absen\a lor din instrumentele interna\ionale ]i statutul lor ca drepturi colective. homosexuali. Într-o societate multicultural`. termenul de minoritate nu-]i mai are sensul: orice individ. – drepturile multiculturale. Este ansamblul semnifica\iilor pe care diverse grupuri ]i comunit`\i le dau activit`\ilor umane ]i produselor acestora. spre deosebire de drepturile de auto-guvernare. hispanicii) în SUA. devenind anacronice de îndat` ce dispare ac\iunea de discriminare. drepturile multiculturale promoveaz` mai degrab` integrarea într-o societate pluralist` decât autonomia local`. anume cazul ru]ilor din |`rile Baltice ]i Ucraina (aproximativ 30 de milioane) ]i statutul popula\iei maghiare dispersate în \`rile vecine. În loc s` se refere la cadrul rigid al statului na\ional. Cet`\enia multicultural` se aplic` în primul rând societ`\ii canadiene. vârstnici.

Cele patru drepturi suprana\ionale introduse prin Tratatul de la Maastricht (1992) sunt doar un început ]i. unde patosul patriotic a disp`rut practic din discursul public. cet`\enia este o expresie a ordinii civice bazate pe drepturi egale pentru to\i. M`surile preconizate de „cet`\enia multicultural`“ sunt de fapt demersuri de incluziune social` pentru grupurile care se consider` marginalizate sau chiar excluse. Spre deosebire de Europa. Ea men\ine îns` caracterul unificator al cet`\eniei c`ci baza politicilor publice r`mâne tot sistemul drepturilor individuale acordate în mod egal pentru to\i. Principala problem` a cet`\eniei suprana\ionale r`mâne îns` dificultatea de a realiza ambele componente. patriotismul ]i Constitu\ia au precedat cet`\enia propriu-zis`. în SUA patriotismul r`mâne o component` esen\ial` a cet`\eniei identitare. În aceast` perspectiv`. respectiv cet`\enia legal` ]i cet`\enia identitar`. cet`\enia sus\ine pluralismul ]i diversitatea cultural`. prin afilierea la o patrie de adop\iune ]i la valorile constitu\ionale americane. cet`\enia are un rol integrator ]i reprezint` cel mai important factor de coeziune social`. construc\ia cet`\eniei europene a pornit de la drepturile suprana\ionale înaintea Constitu\iei. În aceste condi\ii. în orice caz. astfel încât ]i ast`zi recuno]tin\a ]i ata]amentul patriotic sunt sentimente foarte puternice printre cet`\enii americani. chiar dac` ]i-au p`strat r`d`cinile identitare ]i cultura de origine. încurajând multiculturalismul. ci o mare varietate de situa\ii ]i experien\e individuale. ca statut universal sau standard unic al democra\iei. care ]i-au ob\inut diversitatea prin cuceriri ]i alian\e dinastice. diversele proiecte de integrare european` au fost relativ u]or de acceptat: ele nu au avut repercusiuni majore asupra ocup`rii. Dificult`\ile propriu-zise au ap`rut din momentul în care s-a pus problema statutului juridic ]i politic al cet`\eniei europene ca atribut al statului suprana\ional. pluralismul american s-a realizat prin adi\ionarea de indivizi. descentralizare administrativ` ]i responsabilizare politic`. ii) Cet`\enia suprana\ional` Procesul în care s-au angajat statele membre ale Uniunii Europene este în sens invers: de la state na\ionale la o comunitate politic` suprana\ional`. nu garanteaz` decât o cet`\enie limitat`. etnicitatea ]i na\ionalitatea nu au coincis cu teritoriul. În cealalt` ipostaz`. Spre deosebire de imperiile ]i puterile coloniale europene. de la dreptul interguvernamental la dreptul comunitar ]i de la etnos la demos. mobilit`\ii. Ideea de „cet`\enie diferen\iat`“ este ea îns`]i contradictorie. a]a cum vom vedea în modulele II ]i III. Acest sentiment de devo\iune civic` s-a transmis de la o genera\ie la alta. În aceast` variant`. problema cet`\eniei europene r`mâne în continuare deschis` ]i controversat`. Primul aduce în discu\ie o versiune de cet`\enie statutar` propus` 28 . În acest caz. ceea ce explic` faptul c` nu a fost înc` institu\ionalizat` în toate societ`\ile. reziden\ei sau securit`\ii sociale. pentru comunit`\ile cu nevoi specifice sau cele care solicit` mai mult sprijin din partea autorit`\ilor publice. Dac`. Un caz aparte îl reprezint` patriotismul american. în cazul american. Pân` în prezent. ne vom referi în continuare la dou` exemple care pot ajuta reflec\ia privind cet`\enia european`. nu exist` cet`\enie în sine. Cea mai eficient` cale de a uni primele comunit`\i de imigran\i a fost cea emo\ional`. Din acest motiv. comunitatea politic` (definit` prin adeziunea la Constitu\ie ]i „The Bill of Rights“) a precedat comunitatea cultural` american`.Aceste propuneri readuc în discu\ie caracterul dual al cet`\eniei. Pe de o parte. Ea valorific` apartene\a ]i încurajeaz` diferen\ele culturale ]i sociale prin m`suri de echitate. identitatea ]i expresia personal`. În acest sens. Oameni ]i comunit`\i foarte diferite s-au stabilit pe acela]i spa\iu geografic devenind cet`\eni americani.

atât la nivel subna\ional cât ]i la nivel transna\ional. cet`\enii pot deja s` participe sau s` se adreseze unei societ`\i civile globale. numit` „cosmopolis“. Pentru ei. 1994. dup` acela]i principiu consensual pe care Aristotel îl numise „phronesis“ iar Thomas d’Aquino îl desemnase prin „prudentia“ (deciziile importante se iau prin reflec\ie ]i consultare cet`\eneasc`). Chiar dac` guvernele r`mân înc` strâns ancorate de spa\iul politic care le-a emanat (comunitatea electoral` sau cea a propriilor organiza\ii politice). participarea ]i identitatea (atribute definitorii ale cet`\eniei) se pot raporta la aceste diverse niveluri ale comunit`\ii politice. Este „patriotismul constitu\ional“ sau loialitatea fa\` de valorile ]i institu\iile europene în care demos-ul prevaleaz` fa\` de etnos iar apartenen\a se raporteaz` la o comunitate politic`. Este o cet`\enie informal` („unbounded citizenship“). A]a a ap`rut conceptul de cet`\enie cosmopolit` sus\inut îndeosebi de Linklater (1999) ]i Delanty (2000). atât apartenen\a. Ea nu se construie]te neap`rat contra altor identit`\i ci printr-o l`rgire considerabil` a apartenen\ei ]i ac\iunii colective. 2000). 1999. Identitatea se suprapune cu statutul. În acest caz. nu la un teritoriu. cât ]i Comenius sau Schiller s-au considerat „cet`\eni ai lumii“. Prin diversele acorduri bilaterale 29 . Aceast` abordare dep`]e]te atât viziunea utopic` de tip kantian (limitat` la compasiunea ]i solidaritatea universal`). Aceast` viziune strict etatist` a fost îns` pus` la îndoial` de unii autori contemporani (Meehan. Linklater. în acela]i fel în care patriotismul ]i constitu\ionalismul alimenteaz` cet`\enia american`. Astfel de referin\e sunt îns` mai degrab` utopii identitare decât proiecte politice plauzibile. Ca urmare. Patriotismul constitu\ional Ca s` rezolve contradic\iile inerente cet`\eniei. astfel încât acestea înceteaz` s` mai fie alternative opozabile. spre deosebire de cet`\enia formal` care este ob\inut` prin na\ionalitate („bounded citizenship“). anume cet`\enia cosmopolit`. Ac\iunea civic` se deruleaz` în societatea global` ]i este legitimat` prin drepturile ]i libert`\ile garantate de instrumentele universale ]i europene (în special „Declara\ia Universal`“ ]i „Carta European` a Drepturilor Omului“). Individul se identific` cu sistemul de drepturi ]i obliga\ii suprana\ionale într-o manier` „patriotic`“. Noul cosmopolitism are ambi\ia s` defineasc` o cet`\enie global` care s` fie în acela]i timp statut politic ]i identitate. cât ]i loialitatea. Bineîn\eles. Este ceea ce Raymond Aron (1994) a numit „cet`\enie f`r` inamici“. f`r` frontiere. 1995. Ei constat` c` au ap`rut ast`zi numeroase centre de autoritate. f`r` s` existe neap`rat ]i o unitate cultural`. Al doilea are în vedere o form` inedit` de identitate postna\ional`. Ohmae. La rândul s`u. 1993. Habermas (1995) creeaz` un hibrid statutidentitate pe care îl propune ca nucleu al cet`\eniei europene suprana\ionale. comunitatea suprana\ional` func\ioneaz` pe baz` de deliberare ]i negociere. oamenii politici ]i guvernan\ii nu au luat niciodat` în considera\ie astfel de specula\ii identitare.de Habermas. cât ]i modelul etatist al cet`\eniei. Unitatea indivizilor rezult` din ata]amentul fa\` de o comunitate politic` („Euro-polity“). singura certitudine era teritoriul ]i statul în interiorul c`ruia î]i puteau exercita puterea. Cet`\enia cosmopolit` Atât Diogene. Delanty. Ele nu fac decât s` prelungeasc` proiec\iile personale dincolo de propria cetate sau stat na\ional spre o entitate global`. Baubock. Kant în „Pacea etern`“ a sus\inut ideea unei „ius cosmopoliticum“ în care to\i indivizii s` se simt` „cet`\eni ai unui stat universal al umanit`\ii“.

na\iunea) A↔BCDEFGHIJK (8) Circuit închis A→BCDE. nu ]i în textele constitu\ionale sau în dreptul interna\ional. Cet`\enia ]i societatea civil` Societatea civil` este spa\iul public în care interac\ioneaz` cet`\enii organiza\i. institu\ionalizat` ]i recunoscut` ca atare de legisla\ia na\ional`. pe baza unei mutualit`\i bine circumscrise: A ofer` ceva lui B iar B îi d` lui A altceva. negocierea condi\iilor de munc`). astfel încât drepturile ]i responsabilit`\ile dep`]esc cu u]urin\` spa\iul public al teritoriului na\ional. Din acest motiv. pe baza unui „schimb generalizat“. de exemplu. cele dou` concepte au fost adeseori asociate. Primul denot` o op\iune pe termen scurt ]i are în vedere bun`starea material` reciproc`. Janoski (1998. Cet`\enia cosmopolit` este îns` mai mult un principiu ]i o op\iune identitar`. Ea se reg`se]te doar în analizele politice ]i discursul academic. indiferent dac` interac\iunea are loc între individ-individ.sau sisteme de integrare regional`. 5. decât o referin\` explicit`. Ea este astfel un sistem de rela\ii organiza\ionale. Tabelul 1. unul dintre autorii care s-au ocupat îndeaproape de aceast` rela\ie. unde contractele sunt pragmatice. Forma altruist` ac\ioneaz` pe termen lung ]i vizeaz` scopuri spirituale ]i ideologice. (6) Excluderea reciproc` (între grupuri cu interese similare) ABCDEF↔GHIJKL (10) Schimbul unilateral cu un grup similar. societatea civil` reprezint` atât o oportunitate cât ]i o modalitate de exprimare a cet`\eniei. incriminându-se o rela\ie de interdependen\`. 1998) De la individ la De la individ la grup De la un grup la alt grup individ (1) (5) (3) Schimbul diadic Reciprocitate limitat` (suprapunerea C`tre un grup limitat par\ial` a intereselor) A↔B A↔CDEFG ABCDEFV↔CDEFGH (2) Schimbul multiplu A↔B (t1) A↔B (t2) A↔B (t3) (7) Secven\iere A→B→C→D→E (4) C`tre o comunitate larg` (societatea. Aceste rela\ii au fost sintetizate de Janoski sub forma schemei din tabelul 1. Motiva\ia acestei ac\iuni este interesul general sau cea ce anticii au numit „virtute civic`“. rezultat` din interdependen\a ]i globalizarea comunit`\ilor politice. p. În contextul analizei noastre. Ar exista astfel un comportament autocentrat („self-interested behaviour“) ]i un comportament altruist („other-interested behavior“). Ea se caracterizeaz` prin reciprocitate. Este rela\ia de vânzare-cump`rare care s-a extins ]i asupra schimburilor sociale ]i culturale (de exemplu. se stabilesc în termeni preci]i ]i urm`resc beneficiul direct. Interac\iunea limitat` este specific` pie\ei. Ea presupune oferta de servicii ]i bunuri de la o persoan` c`tre un grup sau o comunitate. f`r` beneficiu direct ABCD→ Interac\iune limitat` Interac\iune generalizat` 30 . un set de valori ]i o ac\iune colectiv`. 76). Tipologia interac\iunilor civice (Janoski. f`r` s` existe neap`rat reciprocitate direct`. între individ-grup sau grup-grup. frontierele spa\iului politic devin deschise ]i permeabile. elaboreaz` chiar o tipologie a cet`\eniei în func\ie de participarea în spa\iul public.

confruntat cu dificult`\ile unui schimb generalizat. grupuri sau comunit`\i (de exemplu. nu din obliga\iile care revin din statutul de cet`\ean. inactiv ]i defetist. datorit` lipsei de mijloace ]i oportunit`\i. se manifest` incidental ]i periodic.. ac\iunile filantropice sau caritabile. poate fi angajat în partide politice sau alte organiza\ii ]i se preocup` de interesul general. 95). Ea nu ob\ine avantaje pentru ini\iatori. ci doar efecte în folosul comunit`\ii sau al altor indivizi. – cet`\eanul pasiv – accept` autoritatea ]i conducerea politic` de]i nu este convins c` ac\iunea acestora este cea mai potrivit`. fiind capabil ]i interesat de participarea politic`. specific societ`\ii civile. Z→ABCD BCDE→ . este categoria celor cu drepturi formale. sensibilizarea public` în favoarea unor idei sau proiecte civice etc. În func\ie de gradul ]i forma particip`rii civice. nu orice de\in`tor al statutului de cet`\ean este capabil ]i dispus s` se implice în societatea civil`. mai ales în situa\ii pre-electorale. – cet`\eanul oportunist – particip` la activit`\i politice doar în m`sura în care îi convine sau ob\ine un avantaj personal. pentru c` decurg din op\iunea moral` a ini\iatorilor. – cet`\eanul activ – ia parte la via\a ob]teasc`. Motiva\ia acestei forme altruiste de interac\iune este interesul general sau beneficiul în favoarea altor indivizi. fiind neîncrez`tor în oportunitatea unui atare efort. Astfel de demersuri sunt voluntare. C→ABDE. C→DEFG. – cet`\eanul marginalizat – este inactiv ]i alienat. pe de alt` parte. – cet`\eanul fatalist – este apatic. poate face obiectul manipul`rii politice. exist` ]ase tipuri de cet`\eni: – cet`\eanul încorporat – este parte a elitei sau se consider` ca atare. E→ABCD (9) Circuit deschis A→BCDE. fiind deseori implicat în conflicte cu autoritatea public`. este generoas` ]i unidirec\ionat`.→A B→ACDE.). absenteism) sau se opre]te la o interac\iune limitat`. D→ABCE. el neag` chiar utilitatea particip`rii politice. cu ocazia votului sau a unor evenimente deosebite. A]a cum vom vedea în continuare. el/ea se mul\ume]te cu o critic` indirect` (de exemplu.. recursul la drepturile omului pentru a ap`ra interesele unor persoane sau grupuri oprimate. ironie politic`. WXYZ→ XYZA (11) Excludere reciproc` ABCD→ EFGH→ IJKL→ WXYZ→ ABCD Interac\iunea generalizat`. p. se identific` cu ac\iunea guvernamental` ]i o sus\ine f`r` rezerve. D→EFGH. – cet`\eanul cinic – este similar cet`\eanului activ. de ac\iune în beneficiul general st` la baza societ`\ii civile. altruismul ]i activismul politic sunt esen\iale pentru disputa cu statul în negocierea drepturilor civile ]i politice. 31 . B→CDEF. într-o manier` altruist`. Participarea la societatea civil` se bazeaz` în special pe forma altruist` de cet`\enie ]i pe cet`\enii activi (primele trei forme din tipologia lui Janoski). Dup` Janosky (1998. lipsi\i îns` de posibilitatea real` de a le exercita. Aceast` form` de patos civic.

În tabelul 2 am sintetizat principalele pozi\ii clasice fa\` de societatea civil`. Este un termen care capteaz` aten\ia ]i beneficiaz` de o larg` circula\ie. 240): „Societatea civil` poate fi definit` ca un set sau un sistem de grupuri intermediare auto-organizate care 32 . cet`\eni) pe baza unui contract social comunitatea politic` a cet`\enilor pentru a proteja proprietatea privat` un spa\iu public comun unde sunt garantate participarea la structurile civile ]i autonomia indivizilor. care face posibil controlul vie\ii publice de c`tre moralitatea privat` solidaritatea etic` bazat` pe reciprocitate ]i recunoa]terea mutual` a drepturilor. unitatea dintre dreptul public ]i etica privat`. David Hume. ca expresie a drepturilor ]i libert`\ilor dobândite la sfâr]itul secolului XIX ]i începutul secolului XX. termenul de societate civil` înseamn` diferite lucruri pentru diverse persoane.a) Defini\ia societ`\ii civile Ca ]i cet`\enia. societatea civil` este o sintez` a ra\iunii. Seligman (1992) prefer` s` se refere la „ideea de societate civil`“ în locul unei defini\ii standard. – sectorul non-profit al societ`\ii. AUGUSTIN HOBBES Criteriul participarea politic` separarea Naturii de Gra\ie coeziunea social` Defini\ia un tip de societate (Koinomia) care permite participarea politic` a cet`\enilor egali este „Urbis” (societatea uman`) în opozi\ie cu „civitas Dei” (lumea transcendent`) interesul comun ]i uniunea tuturor entit`\ilor politice (guvernan\i. f`r` beneficii economice. pentru a desemna sistemul de solidaritate colectiv` al burgheziei în negocierea drepturilor sale cu statul. este arena public` unde se desf`]oar` lupta de clas` LOCKE KANT primordialitatea indivizilor fa\` de stat distinc\ia dintre legalitate ]i moralitate HEGEL respectul reciproc al drepturilor individuale (în special a dreptului de proprietate) tensiunea dintre statul capitalist ]i clasa muncitoare exploatat` MARX Acest din urm` sens predomin` în literatura politic` ]i sociologic` din ultimele decenii. Putem decela astfel trei tipuri de defini\ii: – contraputere sau alternativ` fa\` de stat ]i de pia\` („societatea civil` este societate minus stat“ sau ceea ce r`mâne din societate în afar` de stat) – aceast` defini\ie a fost introdus` de iluminismul sco\ian din sec. Tabelul 2. Ceea ce ne intereseaz` în contextul de fa\` este sensul contemporan al societ`\ii civile. Sensul acestei sintagme se precizeaz` prin utilizare. egalit`\ii ]i libert`\ii. în pofida lipsei de acord conceptual. Termenul ca atare a fost introdus de Hegel. a]a cum apare în teoria politic`. în func\ie de context ]i epoc` istoric`. p. dup` Schmitter (1997. statul r`mâne garantul contractului social o zon` de influen\` a non-statului ca rezultat al capitalismului ]i industrializ`rii. aceste activit`\i sunt în favoarea interesului comun. Francis Hutchinson ]i Adam Ferguson). XVIII (Adam Smith. Astfel. al unor persoane sau grupuri oprimate (este sensul introdus de comunit`\ile puritane din SUA în secolul XIX). – organiza\iile non-guvernamentale pe baz` voluntar`. grupuri. Din acest motiv. Defini\ii clasice ale societ`\ii civile Autorul ARISTOTEL SF. unde cet`\enii desf`]oar` activit`\i benevole.

nici s` accepte responsabilit`\i publice. sfera privat` include via\a familial`. ci toate formele de interac\iune dintre sfera public`. Aceast` defini\ie ne convine cel mai mult pentru c`: – pune accentul pe negocierea colectiv` a drepturilor ]i responsabilit`\ilor.6). p. – grupurile de interes. Ea const` în interac\iunile pe care toate componentele sistemului social le angajeaz` pe arena public`. ca expresie a cet`\eniei. de exemplu. furnizeaz` ajutor direct (Crucea Ro]ie. executiv` ]i juridic`). pia\` ]i sfera privat`. – ia în considera\ie nu doar rela\ia stat-cet`\eni. demonstra\ii. sfera public` cuprinde cel pu\in cinci tipuri de organiza\ii voluntare (Janoski. bursele de valori. adic` fa\` de firme ]i familie. pe baz` de încredere ]i respect reciproc“6. 6): statul cuprinde cele trei puteri (legislativ`. stat. – organiza\iile filantropice („comunitas“) colecteaz` fonduri pentru a completa bugetul public pentru asisten\` sau protec\ie social`. pe campanii de pres`. 1998. colectare de semn`turi. Cea mai apropiat` de pozi\ia noastr` este îns` defini\ia lui Janoski (1998. – convin s` ac\ioneze conform unor reguli prestabilite. cât ]i fa\` de unit`\ile private de produc\ie ]i reproduc\ie. b) Structura spa\iului public Din defini\ia de mai sus. – nu urm`resc s` ia locul func\ionarilor de stat sau al întreprinz`torilor particulari. 6 33 . sfera public` este zona cea mai complex` ]i mai vizibil` a societ`\ii: este spa\iul civic unde interac\ioneaz` celelalte trei componente (este forum-ul societ`\ii moderne). – mi]c`rile sociale se centreaz` pe activit`\ile de „lobby“. – îmbin` discursul civic cu ac\iunea politic`. 12): „Societatea civil` reprezint` sfera discursului dinamic ]i interactiv dintre stat. ac\iuni de protest. p. – au capacitatea de a delibera ]i a întreprinde ac\iuni colective în ap`rarea sau promovarea intereselor ]i ideilor lor. autonomi în raport cu statul ]i pia\a. „un spa\iu pentru noi to\i”. Pentru diversitate. sub forma unor în\elegeri civice.– sunt relativ independente atât fa\` de autorit`\ile publice. vama. grupurile profesionale. menite s` influen\eze deciziile asupra unor probleme care intereseaz` un anumit grup. asocia\iile consumatorilor. unde au loc negocieri ]i dispute. 14): – partidele politice care nu sunt la guvernare ]i nu sunt subordonate statului. precum ]i institu\iile specializate ale ordinii publice (poli\ia. care func\ioneaz` prin exercitarea drepturilor ]i responsabilit`\ilor cet`\ene]ti. Este al treilea sector al sistemului public. sindicatele. Janoski se refer` la patru componente interdepedente ale societ`\ii (vezi fig. unde se desf`]oar` „ac\iunea comunicativ`“ (Habermas). informa\iile interne ]i externe). Ca ]i Habermas (1989). federa\iile patronale. p. rezult` c` societatea civil` nu este o zon` strict delimitat` a societ`\ii globale ]i nici nu se reduce la opozi\ia sistematic` fa\` de puterea public`. poate fi util` ]i defini\ia lui Barber (1998. de promovare a imaginii publice. sfera public` reprezentat` de organiza\iile voluntare ]i sfera pie\ei cuprinzând firmele private ]i sindicatele“. rela\iile personale ]i intimitatea. pia\a este reprezentat` de firmele private ]i corpora\iile angajate în activit`\i lucrative.). Rotary Club) sau organizeaz` întrajutorarea (Asocia\ia Bolnavilor Parkinson. Asocia\ia Sindromului Down etc. prietenii. dup` care societatea civil` este spa\iul public al cet`\enilor organiza\i. armata.

6. ci un sistem de ac\iuni ]i negociere colectiv` care angajeaz` toate cele patru componente ale societ`\ii globale: sfera public`. educaţia. cluburile pe baze confesionale ]i fondurile de caritate. – cele cinci organiza\ii voluntare descrise mai sus. spa\iul public este un câmp de for\e care angajeaz` interac\iuni cu toate celelalte sfere ale vie\ii sociale. asisten\` social` ]i medical`) sau propun politici publice alternative (de exemplu. În aceast` reprezentare multidimensional`. 34 . statul ]i pia\a. sănătatea Firmele Pieţele Sindicatele Grupurile de întrajutorare Mişcările sociale Viaţa privată analizată de media şi tribunale Firmele de familie. cluburile de elite Familia Prietenii şi cunoştinţele Sfera privată Intimitatea Viaţa privată * În aceast` zon` sunt constituite corpora\iile publice sub autoritate tripartit` (de exemplu. 1998) Executivul Justiţia Legislativul Statul Poliţia Armata Informaţiile interne şi externe Sfera publică Asociaţiile voluntare Securitatea Partidele socială. mediile politice de stat. funda\iile religioase. respectiv statul.– grupurile religioase fac parte din sfera public` (nu din cea privat`. La rândul s`u. pia\a ]i sfera privat`. argumentare sau contesta\ie). sfera privat`. exprimate pe arena public`. Fig. societatea civil` nu se reduce la organiza\iile non-guvernamentale. educaţia publică. ca în defini\iile etatiste tradi\ionale. intr` aici asocia\iile ]i federa\iile. restrâns` la aderen\i) în m`sura în care ofer` servicii de interes comun (de exemplu. eliminarea avorturilor pentru sus\inerea politicii demografice). cercetarea ∗ Federaţiile sindicale Asociaţiile patronale Asociaţiile consumatorilor Contractele privind apărarea Reglementările Sfera pieţii Media particulare. Cet`\enia nu este o rela\ie simpl` între cet`\eni ]i stat. mobilizare. ci include: – discursul public (de legitimare. Componentele sistemului social (Janoski. parteneriatul social). – ansamblul interac\iunilor dintre componente.

Danemarca. Janoski a sesizat foarte bine acest aspect ]i a încercat el însu]i s` aplice tipologia binecunoscut` a lui Held (1987) dup` care exist` patru tipuri generice de regimuri politice: modelul pluralist. Canada. Spre deosebire de modelul elitist. patronale. Din contr`. 110–111) le sintetizeaz` sub forma diagramelor din fig. cluburi recreative. Exist` îns` ]i alt` surs` de varia\ie. c) Tipologia regimurilor politice Configura\ia propus` de Janoski nu trebuie s` ne induc` imaginea unei superorganiza\ii armonioase. statul acord` un rol important organiza\iilor considerate de elit` (sindicale. astfel încât este posibil ca angajamentul civic ]i conduitele colectiviste s` nu fie atitudini dominante. 7. care pot determina ponderea efectiv` a statului. identice pentru toate societ`\ile. Ele se deosebesc ]i de modelul liberal. De exemplu. grupuri „watch dog“ sau de monitorizare civic`. modelul elitist. grupuri de interes. parteneriatul social).În aceast` optic`. societatea civil` este comunitatea politic` cea mai dinamic` ]i mai eficient`. fondul de patrimoniu sau fondul de dezvoltare regional`) pentru a implementa politicile sociale. pe care Janoski (1998. partide politice. p. În acest model. astfel încât nu mai este nevoie de interven\ia statului. regionale) în sus\inerea serviciilor sociale. În regimul liberal. absenteism. Aceasta explic`. religioase. Norvegia. absen\a cooper`rii între cet`\eni. în care interesul comun prevaleaz` întotdeauna. Modelul elitist. organiza\iile voluntare domin` arena public`. Ca urmare. Este vorba de regimul politic ]i ideologia subiacent`. exemplificat de Fran\a ]i Germania dore]te s` contracareze imprevizibilitatea ]i inechitatea solu\iilor de tip liberal. în baza principiului subsidiarit`\ii. Fiecare dintre acestea se caracterizeaz` prin anumite rela\ii între componentele vie\ii sociale. funda\ii caritabile. 35 . intoleran\`) la care ne-am referit cu alt` ocazie. agen\iile specializate din Suedia. inciden\a destul de mare a manifest`rilor care caracterizeaz` „deficitul democratic“ (apatie. Ceea ce pare s` diferen\ieze aceste modele este importan\a dat` diverselor organiza\ii ale societ`\ii civile: asocia\ii religioase. de altfel. statul este practic deconectat de organiza\iile voluntare: el încurajeaz` ini\iativele ]i solu\iile oferite de sectorul privat ]i de „business“ (este modelul care predomin` în SUA. individualism exacerbat. sindicatele de ramur`. Activismul ]i modelul altruist coexist` cu celelalte forme de cet`\enie din clasificarea lui Janoski. Australia ]i Japonia). care ofer` cele mai diverse ]i mai reprezentative oportunit`\i de exercitare a cet`\eniei. pentru c` sunt mai stabile (de exemplu. asocia\iile patronale. Olanda). definirea celor patru sfere interdependente nu anuleaz` posibilitatea comportamentelor impredictibile ]i atipice sau. aceste structuri se auto-guverneaz` ]i sunt supuse competi\iei. modelul neo-corporatist ]i modelul societ`\ii de mas`. care influen\eaz` forma concret` de articulare a celor patru componente ale societ`\ii. pur ]i simplu. a pie\ei ]i a sferei private în raport cu arena public`. confedera\iile. Regimul neo-corporatist încurajeaz` comasarea grupurilor de interes sub form` de asocia\ii pe baz` de afinit`\i sau programe (de exemplu. astfel de organiza\ii non-profit pot utiliza fondurile specializate colectate de stat (fondul de ]omaj.

C2 C3 C4 C5 C6 C7 C8 . Modelul neo-corporatist Statul Executivul Partidele de stânga IG1 Federaţiile sindicale IG2 Federaţiile patronale Partidele de dreapta 4.. Modelul elitist Statul IG1 IG2 IG3 SM IG1 IG2 IG3 C1 C2 C3 C4 C5 C6 C7 C8 C9 ..+ C9 C2 C3 C4 C5 C6 . Tipologia regimurilor politice (Janoski. 1998) 1.Fig. 7. Modelul societăţii de masă Statul IG1 IG2 IG3 IG4 IG5 IG6 M E D I A U1 U2 U3 E1 E2 E3 E4 C1 C1 +...+ C10 C1 C2 C3 C4 C5 C6 . Modelul pluralist Statul 2....+ Cn 3..

.

Întrebarea este îns` dac` aceast` interpretare a societ`\ii civile poate fi extins` dincolo de un teritoriu sau tip de societate. Modelele sale de societate au fost exemplificate prin regimuri politice specifice unor state ]i guverne. aceste patru atribute sunt mai greu de realizat la nivel global decât în interiorul unei societ`\i na\ionale. Exemplul societ`\ii civile ]i configura\ia multipartit` a lui Janoski ne-au atras îns` aten\ia asupra faptului c` statul nu este singura form` de comunitate public`. Proiectul de unitate politic` european` este o provocare direct` a acestei condi\ion`ri tradi\ionale. ca de exemplu Turner (1993). luând ca referin\` drepturile omului. manipularea politic` ]i propaganda în interes personal. Am v`zut. În plus. Ele sunt de obicei asociate cu responsabilit`\ile care instrumenteaz` loialitatea fa\` de comunitatea politic` ]i obligativitatea moral` a particip`rii civice. în pofida aspira\iilor. unde media nu constituie doar unul din grupurile de interes (ca în celelalte trei modele). Riscul în acest caz este ca mesajul civic propriu-zis s`-]i piard` autenticitatea ]i s` se banalizeze. drepturile omului în sine nu asigur` automat participarea la comunitatea politic`. ceea ce înseamn` c` societatea civil` global`: – se ocup` de problemele transversale ale umanit`\ii. define]te globalitatea ca o suprateritorialitate. care sunt universale. încât tinde s` monopolizeze întreaga sfer` public`. fiind pus pe acela]i plan cu reclamele comerciale. Cet`\enia se exercit` doar în interiorul acestei entit`\i politice pe care Janoski o desemneaz` prin „sistemul social global“. Badie (1995) ]i Ohmae (1995). astfel încât ea este departe de a deveni o . „Lumea“ este mult mai eterogen` ]i mai inegal` decât statele suverane. – se sprijin` pe organiza\ii transteritoriale. Unii autori. 1996. drepturile singure nu sunt suficiente ca statutul de cet`\ean s` func\ioneze. 10). de exemplu. – este o form` de solidaritate suprateritorial`. Scholte (1999. „Interac\iunile generalizate“ care caracterizeaz` indivizii altrui]ti ]i responsabili traverseaz` practic întreaga societate. Puterea lor este atât de important`. îns` al\i anali]ti (Hann ]i Dunn. În realitate. Chiar ]i versiunea postna\ional` a cet`\eniei (de exemplu. dup` care na\ionalitatea (statutul de cet`\ean) este o precondi\ie a drepturilor omului ]i se exercit` în interiorul unui stat suveran. Este „societatea-spectacol“. sub forma societ`\ii civile. ci principalul factor de influen\` politic`. mediile de informare domin` sfera public`. se întreab` în acest context dac` nu cumva centrarea pe drepturile omului nu înseamn` de fapt sfâr]itul cet`\eniei ca paradigm` politic`.În modelul societ`\ii de mas`. Scholte. patriotismul constitu\ional al lui Habermas) presupune anumite competen\e civice ]i în\elegerea mecanismelor institu\ionale ale democra\iei participative. de asemenea. Aceast` condi\ionare a accesului la drepturi de afilierea statal` ]i de statutul de cet`\ean este ast`zi chestionabil`. Soysal (1994). cum cet`\enia postna\ional` se deta]eaz` de un teritoriu anumit. a]a cum vom vedea imediat. exemplificat` cel mai bine de SUA. Aceast` abordare r`mâne tributar` ecua\iei etnocentriste a lui Marshall. p. Janoski nu abordeaz` acest subiect. 1999) vorbesc deja de o „societate civil` global`“. – presupune comunicare transfrontalier`. Trebuie s` recunoa]tem c`. d) Globalizarea societ`\ii civile Una din limitele analizei lui Janoski este c` cele patru sfere de activitate sunt circumscrise statului na\ional.

activismul civic global s-a orientat chiar împotriva acestor organiza\ii. p. cultura dependent` ]i cultura participativ`. inclusiv a societ`\ii civile. chiar dac` ele au promovat standarde comune ale democra\iei. la institu\iile publice ]i la actorii participan\i. a) Cultura civic` Prin cultur` civic` în\elegem ansamblul cuno]tin\elor. Pân` în prezent. grupurilor ]i comunit`\ilor de a participa activ la via\a public`. valorilor. globalizarea societ`\ii. Mesajul acestor organiza\ii interguvernamentale. moneda unic`. sistemul Bretton Woods (Banca Mondial` ]i FMI). 47). 6. pe care Mead (1986). Turner (1993). Vom analiza cele trei aspecte în continuare. Almond ]i Verba (1996. este mult mai plauzibil`. la sistemul de decizie colectiv`. Cu alte cuvinte. nu este posibil` o societate civil` global`. Cultura civic` specific` unui tip de societate democratic` se caracterizeaz` prin anumite „pattern“-uri psiho-culturale. dincolo de statutul formal al cet`\eniei. Este aceea parte a culturii umane care sus\ine cet`\enia ]i comportamentul politic. la cuno]tiin\ele privind procesele politice. la drepturile ]i responsabilit`\ile cet`\eanului. a]a cum preconizeaz` de fapt modelul lui Janosky. f`r` participarea efectiv` a tuturor p`r\ilor (statele ]i business-ul). La nivel european. solidaritatea interna\ional` a cet`\enilor ]i mobilitatea ONG-urilor. ca ]i referin\a comun` la drepturile omului.comunitate politic` propriu-zis`. legislative ]i financiare. atitudinilor ]i abilit`\ilor referitoare la comunitatea politic`. OSCE. Este capacitatea persoanelor. au identificat trei modele predominante. Activismul transfrontalier. în func\ie de condi\iile particulare ale comunit`\ii politice. s` aib` competen\ele adecvate ]i s` beneficieze de ]anse reale de exprimare a acestor competen\e. respectiv cultura parohial`. Aceast` rela\ie simpl` st` la baza competen\ei civice. Almond ]i Verba (1996) o plaseaz` la originea cet`\eniei. În mare parte. la modul de func\ionare a societ`\ii civile. în func\ie de cadrul de referin\`: Cultura civic` ideal` este ansamblul cuno]tin\elor ]i abilit`\ilor necesare pentru participarea politic` ]i realizarea democra\iei ca proiect istoric. Competen\a civic` Democra\ia nu este de conceput f`r` cet`\enie iar cet`\enia nu este posibil` f`r` cet`\eni competen\i ]i angaja\i. – un set de drepturi ]i responsabilit`\i. date fiind contingen\ele istorice ]i elementele unificatoare deja în func\iune (pia\a comun`. Grupul G8. dreptul comunitar). problemele mondiale globale au fost abordate prin prisma agen\iilor interna\ionale ca ONU. Cu alte cuvinte. Exist` trei ipostaze ale culturii civice. nu sunt suficiente pentru a realiza o societate civil` cu voca\ie universal`. – oportunit`\i civice. nu a fost întotdeauna credibil. Ea cuprinde competen\ele minimale ale cet`\eniei într-un regim democratic ]i se refer` la valorile ]i institu\iile democra\iei. considerate nereprezentative pentru societatea civil` global`. Cultura civic` a 39 . ceea ce presupune: – o cultur` civic` minimal`. de\in`torul de drepturi ]i responsabilit`\i trebuie s` fie capabil s` le exercite în mod efectiv. de exemplu.

sub form` de repere curriculare. referitoare în special la drepturi ]i responsabilit`\i: Sunt drepturile suficiente pentru a garanta statutul juridic de cet`\ean? Drepturile civile. atitudini. nici folosirea de standarde duble sau realizarea unor hibrizi eufemistici de tip „democratura“ (Schmitter). 59). Toate cele trei inventare de competen\e sunt acceptabile în m`sura în care r`mân orientative. a]a cum se prezint` ea în curriculum ]i manualele ]colare. drepturile ]i responsabilit`\ile ce decurg din statutul de cet`\ean. institu\iile ]i actorii s`i. S-au propus diverse inventare de competen\e care s` defineasc` aceast` ipostaz` a culturii civice. Freeden (1998) ]i Janoski (1998) consider` c` atât ideologiile. ca Twine (1994). Unii autori. Sinteza din anexa II. fa\` de input-urile sistemului politic (roluri. participarea. actori ]i politici publice). Cu alte cuvinte. „orientarea afectiv`“ sau atitudinile ]i dispozi\iile referitoare la sistemul politic. liberalismul a pus accentul pe drepturi ]i poten\ialul lor emancipator. ci doar contextualizarea ]i concretizarea cet`\eniei ca ac\iune social`. dup` Almond ]i Verba (1996. b) Drepturile ]i responsabilit`\ile Teoria politic` admite ast`zi f`r` rezerve c` cet`\enia presupune apartenen\a la o comunitate politic`. fa\` de output-uri (procesele administrative care aplic` politicile publice) ]i fa\` de sine ca participant activ. valori ]i abilit`\i. politice ]i sociale sunt reciproc contradictorii sau unitare? Cum se articuleaz` între ele ]i cum interac\ioneaz` drepturile ]i responsabilit`\ile? Care este statutul lor juridic? Ne referim la obliga\ii ]i îndatoriri sau la responsabilit`\i? Aceste întreb`ri sunt suficiente ca s` ne conving` de faptul c` problema drepturilor ]i responsabilit`\ilor se afl` în centrul dezbaterilor privind cet`\enia. cât ]i clasificarea regimurilor politice se fac în func\ie de pozi\ia fa\` de drepturi ]i responsabilit`\i. pe contribu\ia pie\ei ]i a ini\iativei private. Velhuis ]i Civitas). Aceasta nu înseamn` nici denaturarea principiilor democratice. Cultura civic` ]colar` este de fapt o analiz` a „bunului cet`\ean“. Cultura civic` (pe care Almond ]i Verba o mai numesc ]i „cultur` politic`“) cuprinde astfel trei componente: „orientarea cognitiv`“. respectiv cuno]tin\ele despre sistemul politic. cultura civic` poate fi considerat` ca un standard sau un referen\ial comun al societ`\ilor democratice doar în m`sura în care lu`m în considera\ie ipostaza sa ideal`. modelul ideal are nevoie de adapt`ri ]i contextualiz`ri. De o manier` general`. La polul opus. p. doctrinele conservatoare ]i social- 40 . în func\ie de specificit`\ile culturale ]i priorit`\i. În momentul în care se trece la definirea politicilor publice dintr-o anumit` comunitate politic` sau la curriculum-ul na\ional dintr-un anumit sistem de înv`\`mânt. Dincolo de acest consens relativ încep îns` controversele. pune în eviden\` patru tipuri de competen\e: cuno]tin\e. Este o versiune normativ` dedus` din celelalte dou` (cultura civic` ideal` ]i cultura civic` specific`) care. „orientarea evaluativ`“. care rezult` din judec`\ile ]i opiniile cu privire la sistemul politic ]i realiz`rile sale într-un context dat. sub form` de competen\e dezirabile. unde am reunit cele mai cunoscute variante (Audigier.unei comunit`\i politice se define]te prin cuno]tin\ele. a]a cum este prezentat` în tratatele de ]tiin\e politice. identitatea. poate fi etichetat` drept „ra\ionalist-activist`“ pentru c` pune accentul pe participarea ra\ional` în interiorul input-urilor sistemului politic. atitudinile ]i ata]amentul cet`\enilor fa\` de sistemul politic în general.

a]a cum demonstreaz` Hart (1968. încât este imposibil s` se cupleze direct cu anumite drepturi. liberalismul ca doctrin` nu este deloc omogen. Enun\area drepturilor sub form` de enun\uri imperative implic` în mod intrinsec consecin\a moral` a respect`rii lor conform clauzei limit`rii reciproce: drepturile unui individ sunt limitate de drepturile similare ale altui individ iar acordarea de drepturi implic` responsabilitatea moral` a respect`rii lor. Aceast` opozi\ie este îns` ultrasimplificatoare. Din acest motiv. mai ales. nu la responsabilit`\i. Comunitatea ]i drepturile individuale formeaz` un ansamblu indivizibil. toate instrumentele universale ]i europene de protec\ie (Declara\ia Universal`. În plus. astfel încât orice considerare izolat` a uneia. Responsabilit`\ile. Proiectul a e]uat pentru c` nu s-a c`zut de acord asupra institu\ionaliz`rii acestei Declara\ii ]i. decurg din liberul arbitru ]i exprim` o op\iune. Drepturile ]i responsabilit`\ile au fost deseori interpretare ca opozabile pentru c` apar\in unor forme diferite de ra\ionalitate (Kovács. 56). p. o decizie personal`. Competen\a civic` este mai eficient` în cazul responsabilit`\ii asumate decât ca efect al obligativit`\ii ]i constrângerii. Carta Drepturilor Fundamentale) se refer` la drepturi. nu s-a g`sit un instrument de implementare a responsabilit`\ilor care s` evite recurgerea la statul totalitar. printr-o rela\ie de la cauz` la efect (un drept – o responsabilitate corespunz`toare). nu la obliga\ii ]i îndatoriri. Ele sunt versante complementare ale ansamblului comun numit competen\` civic`. Drepturile au fost concepute pentru a ap`ra libertatea ]i autonomia individului în fa\a statului ]i a oric`rei forme de putere laic`.11). Pentru a palia acest dezechilibru. Responsabilit`\ile sunt enun\uri atât de abstracte ]i difuze (fiind vorba de un principiu moral). responsabilit`\ile nu sunt neap`rat o contrapondere a drepturilor sau alternativa lor simetric`. principala eroare aici este îns`]i interpretarea celor dou` ca alternative opozabile. astfel încât nu pot func\iona ca un factor de diferen\iere a ideologiilor ]i regimurilor politice. De fapt. responsabilitatea este multiform`. chiar dac` primii teoreticieni (Locke ]i Paine) privilegiau indivizii fa\` de comunitate. ideea unui individ deconectat de „polis“ a devenit caduc`. F`r` drepturi ]i responsabilit`\i. în 1999 anul anivers`rii Declara\iei Universale a Drepturilor Omului. Carta European`.democra\ia au acordat mai mult` importan\` obliga\iilor ]i statului ca garant al egalit`\ii ]i ca mediator al conflictelor sociale. De exemplu. Ulterior. Prin urmare. este artificial` ]i prejudiciabil`. fiind imposibil` ac\iunea social` ]i participarea politic`. p. prefer`m s` ne referim la responsabilit`\i. Obliga\iile ]i îndatoririle sunt impuse ]i nu se negociaz`. a]a cum arat` Faulks (2000. Drepturile ]i responsabilit`\ile sunt inseparabile. poate avea sensul de 41 . un grup de fo]ti ]efi de state condu]i de Helmut Schmidt („Grupul Interaction“) a înaintat ONU o Declara\ie Universal` a Responsabilit`\ilor. Ele alc`tuiesc împreun` nucleul tare al competen\ei civice ]i dau substan\` statutului de cet`\ean. Principalul motiv pentru care drepturile ]i responsabilit`\ile au avut un tratament asimetric a fost regimul lor juridic diferit. 1999): drepturile sunt norme juridice iar responsabilit`\ile sunt norme morale. în schimb. Obliga\iile scot în eviden\` obligativitatea respect`rii legii ]i a deciziilor majorit`\ii iar îndatoririle decurg din loialitatea fa\` de stat. prin excluderea sau în opozi\ie fa\` de cealalt`. În consecin\`. o îndatorire moral`. apartenen\a ]i identitatea ar fi sterile. fiind dificil de codificat în form` juridic`: responsabilitatea poate fi surs` (a fi responsabil de ceva).

Este un mediu polivalent ]i deschis în care competen\ele civice se formeaz` spontan. În acest context global. 51) apreciaz` c` drepturile sunt individuale sau colective.). Teoria politic` este deci confruntat` cu o tripl` problem` privind rela\ia drepturiresponsabilit`\i: – asimetria ]i opozabilitatea lor. de grup sau corporativ`. al c`rui scop explicit este dobândirea de cuno]tin\e specializate. – dificultatea de a disocia diversele drepturi. p. în ]coal`). Ca s` complice ]i mai mult analiza. care r`mân în domeniul op\iunii ]i al judec`\ii morale. Bovens (1998. chiar dac` analizele politice le ierarhizeaz` sau le separ` conjunctural.„accountability“ (a da seam`). prin lectura presei sau urm`rirea „spectacolului str`zii“. c) Înv`\area cet`\eniei Cet`\enia este o construc\ie cultural` ]i istoric`. formarea atitudinilor ]i a comportamentelor cet`\ene]ti (de exemplu. prin participarea la o activitate voluntar`). prin educa\ie civic` sau alte materii ]colare). poate sugera capacitatea de a face ceva („compos mentis“ sau cerin\a de a fi competent mintal ]i legal). de exemplu. poate fi activ` (exprimat` pe parcursul ac\iunii) ]i pasiv` (responsabilitatea „post-factum“ sau reactiv`). din punct de vedere juridic. p. inclusiv în cazul cet`\eniei europene. împreun` cu alte forme de „alfabetizare“ (cognitiv`. 39-40) au identificat trei forme de ac\iune: – socializarea politic` inten\ionat` ]i direct`. pe când responsabilitatea poate fi individual`. – imposibilitatea de a codifica juridic responsabilit`\ile. digital`. Aceste probleme persist` în orice situa\ie de aplicare a competen\ei civice. drepturile r`mân inseparabile ]i unitare. 42 . Ea se înva\` de fiecare individ ]i genera\ie de cet`\eni. – socializarea politic` neinten\ionat` ]i indirect` are loc în situa\iile de înv`\are informal`. printr-un proces spontan de socializare politic` sau prin demersuri sistematice de educa\ie civic` într-un mediu specializat (de exemplu. comunicativ`. – socializarea politic` inten\ionat` indirect` se realizeaz` prin influen\ele care nu au drept scop principal educa\ia politic` (de exemplu. Dekker ]i Meyenberg (1991. socializarea politic` are propriile mijloace ]i forme de ac\iune. Societatea ]i comunitatea politic` reprezint` cadrul natural în care se formeaz` ceea ce Crick ]i Porter (1978) au numit „alfabetizarea politic`“ („political literacy“). poate fi în\eleas` ca o îns`rcinare public` (de\inerea unei func\ii) sau ca o virtute (ceea ce exprim` o judecat` de valoare: o persoan` are „sim\ul responsabilit`\ii“ sau se comport` în mod „responsabil“). tehnologic` etc.

– este un spa\iu public în care se pot exercita toate atributele cet`\eniei democratice. actorii. – permite transmiterea sistematic` a cuno]tin\elor despre cet`\enie ]i formarea deliberat` a valorilor. ritualul academic. 8): educa\ia formal` (curriculum-ul oficial ]i înv`\area sistematic` a unei materii. comunit`\ile sociale.Tabelul 3. formatorii. inechitatea sau jocurile de putere. activit`\ile extra]colare serviciile religioase TV. presa scris`. radioul. structurile electorale. Internetul. precum rela\ia cu autoritatea. similare cu cele din societatea global`. realizat` prin înv`\are difuz` ]i spontan` (de exemplu. campaniile de sensibilizare În ansamblul s`u. ]coala are contribu\ii specifice: – cuprinde copiii ]i tinerii reuni\i într-o organiza\ie de integrare social`. }coala r`mâne unul din mediile cele mai influente ]i o op\iune major` în cadrul demersurilor de socializare politic`. respectiv apartenen\a. organiza\iile voluntare. educa\ia nonformal` (activit`\ile extra]colare) ]i educa\ia informal`. liderii partidelor politice Persoane sau grupuri p`rin\ii. 43 . Dekker ]i Meyenberg au descris cu am`nun\ime componentele sistemului global de socializare politic` sub forma din tabelul 3. întreaga societate func\ioneaz` ca un mediu colectiv de socializare politic`. organiza\iile de femei ]i de tineret. identitatea. „democra\ia intern`“ a ]colii se inspir` direct din principiile cet`\eniei. sistemul intern de decizie. – este un mediu complex de socializare politic` care integreaz` trei forme specifice de influen\e educative (vezi fig. managerii membrii de rând. grupurile de interes. asocia\iile profesionale. oficialit`\ile din justi\ie. jocurile interactive cluburile de tineret. angajatorii. poli\ie ]i armat`. curriculum-ul. serviciile de informare cet`\eneasc`. partenerii. negocierea colectiv`. Sistemul agen\ilor de socializare politic` (Dekker ]i Meyenberg. în acest sens. finalizat` prin diplome ]i certificate formale). atitudinilor ]i abilit`\ilor necesare vie\ii publice. centrele de formare profesional` partidele politice. serviciul militar. – ofer` situa\ii civice reale. 1991) Agen\i de socializare politic` grupuri primare familia sistemul de înv`\`mânt ]coala biserica media ]i comunica\iile de mas` colegii ]i prietenii sistemul de ocupare profesional` comunit`\ile politice clerul prezentatorii. drepturile ]i responsabilit`\ile. competi\iile companiile ]i firmele. vecinii profesorii. manualele. activit`\ile recreative ]i sportive. Ca mediu de formare a culturii civice. colegii Institu\ii. organiza\ii ]i medii sociale mediul familial procesul de înv`\`mânt. func\ionarii publici. sindicatele. unde se observ` clar diversitatea agen\ilor de socializare („political socializers“ sau „political socialization agents“). cinematografele. liderii informali patronii. bunicii. fra\ii ]i surorile. ipostaz` valorificat` îndeosebi prin tendin\ele moderne de autonomie ]i responsabilizare a unit`\ilor de înv`\`mânt („selfdevelopment“ ]i „self-improvement schools“). cânt`re\ii prefera\i colegii de echip`. persoanele carismatice. formatorii de opinie. institu\ia ]colar`. echipa de munc`. partenerii sociali. participarea. – este un mediu de ac\iune ]i decizie colectiv`. prin media).

schimburi şcolare. geografia. Italia. educaţia civică. Anglia. istoria ]i studiile sociale (Finlanda). vizite. Ungaria. Croa\ia). drepturile omului) Programe integrate (ex. prin regruparea unor componente din disciplinele apropiate precum istoria ]i instruirea civic` (Italia). Grecia. omul şi societatea) Într-o anchet` realizat` de Consiliul Europei în toate cele 46 de \`ri membre. studiile sociale. Norvegia. anecdotelor) Educaţia non-formală Activităţile extraşcolare (proiecte. etica. vor fi utile în mod special studen\ilor de la departamentele de ]tiin\e politice ]i studii europene care sunt interesa\i de o viitoare carier` didactic`. metaforelor. Letonia. 2003. • teme cross-curriculare inserate în toate materiile (Elve\ia. cultura organizaţională. cultura civică. etica ]i instruirea civic` (Slovenia). relaţiile interetnice. „educa\ia politic`“ (Germania). România). experienţe de vacanţă) Învăţarea cu ajutorul media (imitarea persoanelor carismatice. influenţa simbolurilor. cluburi. educa\ia juridic` (Ucraina. Armenia). antropologia ]i ]tiin\ele sociale (Ungaria). Danemarca. stereotipurilor. Bîrzea. care sintetizeaz` datele respective. educa\ia pentru drepturile omului (Turcia. parlamentul elevilor. Educa\ia pentru cet`\enie în mediul ]colar Educaţia informală Curriculum ascuns (imitarea colegilor. A]a cum se observ` din anexa III. exist` trei modele de organizare a curriculum-ului destinat educa\iei civice: • o materie aparte cu alocare proprie în planul de înv`\`mânt (1-2 ore pe s`pt`mân`): „educa\ia civic`“ (Austria. Polonia). 8. • programe integrate centrate pe anumite teme (drepturile omului. evenimente emoţionante. Anglia). reclamelor. Belgia. Malta. p. educa\ia moral`. liderii informali) Luarea deciziei în şcoală (consiliile şcolare. omul ]i societatea). [n calitate de profesori de educa\ie civic`. campanii. istoria ]i ]tiin\ele sociale (Spania). ca ]i analiza precedent` referitoare la competen\a civic`. activităţi voluntare) Etosul şcolar (climatul clasei. „cultura civic`“ (Slovenia ]i România). ]tiin\ele sociale (Cipru. Aceste date. educaţia politică) Temă cross-curriculară (ex. 44 . religia ]i educa\ia moral` (Sco\ia). „educa\ia social`“ (Estonia). s-a constatat c` cea mai frecvent` ]i mai vizibil` cale de realizare a educa\iei civice în ]coal` este curriculum-ul formal (cf. Olanda. Suedia. 18). studiul societ`\ii.Fig. Fran\a. miturilor. grupurile de interes şi de presiune) Educaţia formală Materie aparte (ex.

respect`rii drepturilor omului ]i statului de drept)? La aceste întreb`ri vom încerca s` r`spundem în continuare. pluralismului. • s` identifice instrumentele de protec\ie a drepturilor omului. „citoyenneté“). studen\ii vor fi în m`sur`: • s` fac` distinc\ia dintre statutul juridic ]i dimensiunea identitar` a cet`\eniei europene. Cet`\enia european` se refer` la statutul juridic al cet`\enilor \`rilor membre ale Uniunii Europene. în special cele de care beneficiaz` cet`\enii \`rilor membre ale Uniunii Europene. Acest statut a fost introdus de Tratatul de la Maastricht ]i dezvoltat de Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii sub forma unui set de drepturi suprana\ionale. 45 . Cet`\enii ]i exercitarea puterii în Uniunea European` Condi\ia de cet`\ean se bazeaz` pe o rela\ie contractual` între stat ]i indivizi: statul recunoa]te drepturile fundamentale ale individului dar pretinde în schimb obliga\ii civice. incluse în Tratatul de la Amsterdam (principiile libert`\ii. În schimb. 17 al „Tratatului de constituire a Comunit`\ii Europene“ (fostul art. 8 al Tratatului de la Maastricht) stipuleaz` c` este cet`\ean al Uniunii Europene orice persoan` care beneficiaz` în prealabil de na\ionalitatea unuia din statele membre. 1. Dup` studierea sa.MODULUL II CET~|ENIA EUROPEAN~ CA STATUT JURIDIC Am precizat la început c` vom folosi cuvântul cet`\enie ca echivalent general al termenului englez de „citizenship“ (fr. vom recurge în acest modul ]i la cuvântul na\ionalitate pentru a desemna statutul juridic ]i legal al cet`\eanului beneficiar de drepturi ]i libert`\i. Mai exact. • s` identifice drepturile suprana\ionale care definesc acest statut. Chiar incomplet` ]i subordonat`. cet`\enia european` suscit` deja controverse politice importante: În ce m`sur` acest statut juridic se deta]eaz` de contextul legisla\iei na\ionale? Care sunt repercusiunile sale asupra suveranit`\ii? Mai putem oare recurge la principiul subsidiarit`\ii pentru a echilibra na\ionalitatea ]i cet`\enia european`? Sunt oare instrumentele actuale de protec\ie compatibile cu noul statut suprana\ional? Care este impactul s`u asupra procesului constitu\ional european? În ce m`sur` cet`\enia european` \ine cont de principiile comune ale democra\iei europene. Acest statut suprana\ional vine în completarea cet`\eniei na\ionale prin exercitarea unui num`r restrâns de drepturi pe teritoriul altui stat membru decât propria \ar`. noul art. • s` recunoasc` limitele cet`\eniei europene în raport cu cet`\enia conferit` de statele na\ionale. pentru a respecta sensul comun din limba român`. într-un modul dedicat statutului juridic al cet`\eniei Uniunii Europene. • s` deosebeasc` mecanismele juridice ]i cele non-juridice de protec\ie a drepturilor cet`\enilor Uniunii Europene.

1986). în cursul primului modul. Extrapolarea acestui contract civic de la statul na\ional c`tre nivelul suprana\ional ridic` îns` unele probleme de fond. În acest sens. a fost reglementat` de Tratatul de la Roma (1957). respectiv subsidiaritatea ]i propor\ionalitatea. atât structura puterii politice cât ]i executarea deciziilor luate de guvernan\i depind de voin\a cet`\enilor. printr-o abordare de tip paternalist: guvernan\ii au decis pe baza unui design politic foarte elaborat. de exemplu. Prin capacitatea sa de a influen\a configura\ia puterii politice. Suveranitatea ]i exercitarea puterii r`mân cu prec`dere la nivelul statului na\ional. cet`\eanul devine un element al exerci\iului puterii ]i al principiului suveranit`\ii. În ultim` analiz`. Majoritatea drepturilor sunt garantate în continuare de cet`\enia na\ional` (francez`. dup` Neunreither. au existat trei etape: • „Prima Europ`“. • „A doua Europ`“ a început prin crearea Comunit`\ii Economice Europene sau a pie\ei comune (consfin\it` prin Actul Unic European. ad`ugat la drepturile recunoscute prin constitu\iile na\ionale. recunoa]terea ]i opera\ionalizarea cet`\eniei europene nu sunt atât de simple cum au p`rut la începutul anilor ’90 când. 5). 1995. prin vot. certificate de deces. cum vom constata în continuare. de republicile moderne sau de statele-na\iune. pa]apoarte. ceea ce diminueaz` foarte mult for\a ]i credibilitatea statutului juridic de cet`\ean european. pe care vom încerca s` le clarific`m pe parcursul acestui modul. Neunreither (1995. Ansamblul acestor drepturi recunoscute de stat reprezint` statutul juridic de cet`\ean. foarte pu\ini cet`\eni întrez`reau importan\a noului proiect european. cea a Comunit`\ii Europene a C`rbunelui ]i O\elului. din ini\iativa primului ministru spaniol Philippe Gonzales. Meehan. Cet`\enia a fost asociat` unui spa\iu public în continu` evolu\ie. nu sunt de prim` importan\` pentru via\a de zi cu zi a cet`\eanului. cet`\enia european` constând doar în patru drepturi suprana\ionale introduse destul de târziu. p. buletine sau c`r\i de identitate. când priorit`\ile imediate erau de alt` natur` (satisfacerea nevoilor zilnice. Din acest motiv. aceste patru drepturi. vindecarea traumatismelor morale. Aceast` colectivitate de cet`\eni egali în drepturi. Comunitatea începe s` se intereseze 46 . Unii anali]ti (Neunreither. În plus. consider` c` problemele cet`\eniei ]i particip`rii populare au fost sacrificate înc` de la început. reconcilierea postbelic`). f`r` ca aceast` asociere s` fie obligatorie sau exclusiv`. Practic. Ca titular de drepturi. consfin\it în setul de documente oficiale care înso\esc individul-cet`\ean pe toat` durata vie\ii: certificate de na]tere. La vremea respectiv`. suedez`. fie c` a fost vorba de statele-cetate ale lumii antice. în baza celor dou` principii ale dreptului comunitar. nu exist` cet`\enie european` deconectat` de cet`\enia na\ional`. Este un proces istoric în care principiul cet`\eniei a fost deseori coroborat cu statul na\ional.loialitate ]i participare. procesul construc\iei europene fiind rezultatul deciziei unor elite politice ]i al concert`rii „la vârf“. principiul cet`\eniei nu este neap`rat circumscris cadrului na\ional. poate decide asupra guvern`rii. cet`\eanul este de\in`torul unei p`r\i din suveranitatea politic` deoarece. Influen\a acestui determinism istoric al cet`\eniei se observ` ]i în cazul cet`\eniei europene. 1995. prin Tratatul de la Maastricht (1992). care constat` astfel c` cet`\enia european` este ceva posterior ]i secundar. s-au f`cut primele demersuri comunitare în acest sens. numit` „Philia“ de c`tre greci ]i „comunitate de drept“ de c`tre romani. de principatele sau burgurile medievale. dar f`r` o participare popular` propriu-zis`. este sursa puterii ]i a legitimit`\ii politice. A]a cum am v`zut din analiza precedent`. belgian` etc. Delanty. 1993) v`d aceast` întârziere ca o disfunc\ie intern` a construc\iei europene.).

prin negocieri întreprinse de diploma\i ]i oameni politici. f`r` s` existe o preocupare sistematic` de mobilizare a cet`\enilor. este cea a preg`tirii ]i con]tientiz`rii cet`\enilor. Pe \`ri. îns` aceast` propozi\ie nu s-a reg`sit în demersurile ini\iale ale construc\iei europene. nu na\iuni“. Acestea marcheaz`. De altfel. trecerea de la „market citizen“ la „political citizen“. însu]i Monnet spunea c` „noi unim persoane. Atât Tratatul de la Maastricht. Aceste aspecte devin prioritare pentru politicile publice din spa\iul european. în termenii lui Neunreither. % foarte sau destul de ataşaţi U. Dup` Neunreither. respectiv construc\ia noii identit`\i colective. 52 45 E 55 43 GR 62 38 S 64 34 NL 69 29 UK 68 27 FIN 74 24 % nu foarte sau de loc atraşi de U. 2003) L 24 75 I 36 62 F 45 53 IRL 46 50 P 50 49 A 48 49 B 49 49 D 49 46 DK 53 46 Media U. 9. Dup` Maastricht. conform noului slogan al „Europei cet`\enilor“. doar 45% din cet`\enii europeni sunt atra]i de Uniunea European`.E. este ceea ce autorul nume]te „abordarea func\ionalist`“ care pune accentul pe nevoile directe ale indivizilor sau grupurilor de cet`\eni (aceast` abordare este considerat` ca o „segmented citizenship“). Problema care se pune în prezent. Esen\ial pentru aceast` nou` faz` este implicarea cet`\enilor. \`ri fondatoare 47 . cum ar fi culoarea ro]ie comun` pentru pa]apoartele europene. Fig. dincolo de reforma institu\iilor ]i consolidarea democra\iei europene. comune tuturor cet`\enilor. se elaboreaz` primele simboluri ale cet`\eniei europene. diferen\ele sunt foarte mari. se pune problema democra\iei ]i guvernan\ei europene. prin voin\a reprezentan\ilor oficiali.E. a construc\iei unui spa\iu public ]i a unei cet`\enii europene. a]a cum arat` datele Eurobarometer 2003 (vezi fig.E. cât ]i Tratatul de la Nisa s-au realizat prin consult`ri cu u]ile închise. aceast` etap` este dominat` de dou` demersuri coerente privind problemele cet`\ene]ti: pe de o parte. pe de alta. 9). Cele patru decenii de integrare european` s-au desf`]urat aproape exclusiv la nivel birocratic. Din acest motiv. Ata]amentul cet`\enilor fa\` de Uniunea European` (Eurobarometer. inclusiv pentru \`rile candidate precum România. adoptarea vechiului drapel cu 12 stele al Consiliului Europei ca simbol al CEE sau imnul european („Oda Bucuriei“ a lui Beethoven). Ca urmare. • „Cea de a treia Europ`“ a început cu Tratatul de la Maastricht (1992) ]i primele codific`ri ale cet`\eniei suprana\ionale. este ceea ce se nume]te „indirect citizenship“. cei mai proeuropeni fiind cet`\enii din Luxemburg (75%). Italia (62%) ]i Fran\a (53%).mai mult de cet`\eni ]i de modul în care pia\a comun` le afecteaz` via\a zilnic`. aspecte care fac obiectul principal al cursului nostru.

vor asigura cadrul necesar pentru realizarea „celei de a treia Europe“ descrise de Neunreither. prin recunoa]terea comun` a drepturilor sociale ale angaja\ilor. Cele patru drepturi civice ]i politice introduse prin Tratatul de la Maastricht completeaz` de fapt un ansamblu la baza c`ruia sunt politicile de solidaritate ]i politicile de ac\iune comun`. Evalu`rile respective nu au inclus înc` actualele \`ri candidate unde anchetele na\ionale sunt mult prea optimiste (cu un ata]ament declarat de peste 70%. anumite obliga\ii sau drepturi). Aceast` prelungire „european`“ a na\ionalit`\ii nu este îns` reversibil`: cet`\enii unei \`ri membre a U.E. preconizate prin adoptarea Constitu\iei Europene. când cet`\enia european` reprezint` doar câteva drepturi în completarea drepturilor recunoscute prin constitu\iile na\ionale. este deci o calitate suplimentar`. datorat probabil insuficientei cunoa]teri a dificult`\ilor integr`rii).E.E. adep\ii acestei noi forme de cet`\enie pun accentul pe natura social`. bunurilor ]i serviciilor). atunci când se vorbe]te de cet`\enia Uniunii Europene (prescurtat: cet`\enia european`). Aceste date arat` c` nivelul de participare ]i asumare („ownership“) a cet`\eniei europene este înc` destul de sc`zut. în condi\iile actuale. obliga\ii. 2. politic` ]i civic` a statutului de cet`\ean. prin cele patru libert`\i fundamentale ale pie\ei comune (libertatea de circula\ie a persoanelor. 1995. care a f`cut urm`toarele preciz`ri (apud: von Beyne. prin promovarea coeziunii sociale ]i a dezvolt`rii regionale etc. Eder. Cert este faptul c`. cei mai pu\in favorabili U.E. economic`. de exemplu. R`mâne de v`zut dac` reforma institu\iilor comunitare ]i revigorarea democra\iei europene. a capitalurilor. Autorii care preconizeaz` o astfel de abordare (Habermas. în m`sura în care s-au îndeplinit anumite cerin\e prealabile (de exemplu. La fel ca în viziunea multidimensional` a lui Marshall. p. Construc\ia european` a pus deja bazele acestei cet`\enii suprana\ionale. Aceast` limitare a fost clar stipulat` de Curtea Constitu\ional` a Danemarcei. Statutul juridic al cet`\eanului european Întrebarea care se pune cel mai des în leg`tur` cu acest subiect este dac` cet`\enia european` (în\eleas` ca cet`\enie U.E. nu pot ob\ine automat cet`\enia celorlalte \`ri membre. privilegii sau avantaje inerente cet`\eniei daneze“. Cet`\enia Uniunii nu confer` dreptul unui cet`\ean al unui alt stat membru s` ob\in` cet`\enia danez` sau orice drepturi. sunt cet`\enii Finlandei (24%). Neuwahl. 48 . cet`\enii nu au înc` imaginea clar` a Europei ca spa\iu politic comun.E.ale C.E.) poate s` r`mân` ca o simpl` prelungire a cet`\eniilor na\ionale sau trebuie construit` o nou` form` de identitate colectiv`. se în\elege un statut suprana\ional acordat automat cet`\enilor \`rilor membre ale U. În schimb. 72): „Cet`\enia Uniunii este un concept politic ]i juridic care este complet diferit de sensul conceptului de cet`\enie din Constitu\ia Regatului Danemarcei ]i sistemul juridic danez. Rezultatul acestor dezbateri nu este înc` previzibil. 2001. Marii Britanii (27%) ]i Olandei (29%). bazat` pe ideea de „drepturi-crean\e“ respectiv drepturi garantate condi\ionat. deja realizate în primele decenii ale construc\iei europene. în completarea cet`\eniei recunoscute de statul na\ional. de exemplu. Cet`\enia U. Cert este îns` faptul c`. 2001) ne reamintesc faptul c` cet`\enia european` nu se reduce la statutul juridic propriu-zis iar Europa nu va putea deveni o na\iune extins` la nivel continental. 1995.

Se observ` c`. introdus în anii ’60 între \`rile comunitare (de exemplu. Art. alt` direc\ie ar fi înt`rirea statutului de cet`\ean european ]i diminuarea ponderii na\ionalit`\ii. 8 al Tratatului de la Maastricht. De altfel. situa\ia persoanelor imigrante sau a „non-cet`\enilor“ („denizenship“) nu s-a ameliorat prin introducerea cet`\eniei europene. Austria sau Luxemburg cet`\enia dual` sau multipl` nu este acceptat`. în unele \`ri ca Germania. exist` o multitudine de drepturi particulare. introduse prin art. inclus` în cadrul Constitu\iei Europene). statutul de „Gastarbeiter“ al muncitorilor italieni din Germania). • dreptul de peti\ie la Parlamentul European ]i dreptul de a se adresa Avocatului Poporului („Ombudsman“). Aceste persoane nu au acces la drepturile ]i libert`\ile cet`\enilor statelor membre ]i. S-ar renun\a astfel la clauza drepturilor-crean\`. aferente pie\ei comune („market citizenship“). ele sunt doar par\ial recunoscute la nivel unional. 3. de fapt. Este o form` de „external citizenship“. Din acest motiv. În sfâr]it. prin Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii. reprezentat` de cele patru drepturi adi\ionale. subordonat` cet`\eniei europene.E.. În acest caz. introdus imediat dup` r`zboiul civil (1868). într-o form` similar` cu amendamentul 14 al Constitu\iei SUA. cet`\enia na\ional` ar deveni una rezidual`. În ce prive]te drepturile politice ]i civice. Ceea ce se repro]eaz` cet`\eniei europene este lipsa dimensiunii transna\ionale. 8) sub forma a patru drepturi suprana\ionale garantate persoanelor care de\in deja na\ionalitatea uneia din \`rile membre ale U. • dreptul de a alege ]i a fi ales în Parlamentul European ]i alegerile locale. în care propria \ar` nu are reprezentan\` consular`. Sistemul de protec\ie a drepturilor cet`\enilor europeni Cet`\enia european` este de fapt o construc\ie cu dou` niveluri: cet`\enia na\ional` sau na\ionalitatea recunoscut` de un stat membru ]i cet`\enia suprana\ional`. Acest statut se refer` la: • dreptul de mi]care liber` ]i reziden\` în oricare din \`rile membre ale U. • dreptul la protec\ie diplomatic` într-o \ar` ter\`. la nivelul Uniunii. mai pu\in probabil în actualul context european.E.E. În plus. În plus. 49 . superioar` vechiului statut de „muncitor str`in“. 8 al acestei Constitu\ii p`streaz` cele 4 drepturi suprana\ionale ale Tratatului de la Maastricht (ad`ugând dreptul de a folosi propria limb` în rela\ia cu institu\iile europene) ]i asociaz` cet`\enia european` cu drepturile fundamentale garantate prin textul constitu\ional (mai exact. nu beneficiaz` de drepturile cuprinse în cet`\enia european`. f`r` s` se mai treac` neap`rat prin cet`\enia recunoscut` de na\ionalit`\ile statelor membre ale U. prin urmare. aceste drepturi nu devin efective decât în afara spa\iului politic ]i juridic al propriului stat (acoperit prin cet`\enia na\ional`). Aceast` inversare a ponderii nu este înc` posibil` ]i nici nu face obiectul Constitu\iei Europene. una din direc\iile de dezbatere în leg`tur` cu statutul juridic de cet`\ean european este tocmai garantarea accesului direct la euro-cet`\enie pentru imigran\i ]i refugia\i. cum ar fi drepturile consumatorilor sau drepturile sociale.Statutul de cet`\ean al Uniunii Europene a fost introdus prin Tratatul de la Maastricht (art.

odat` cu adoptarea Constitu\iei Europene. CEJ a c`p`tat prerogative sporite. • dreptul de deplasare ]i reziden\` pe teritoriul statelor membre. înainte de luarea oric`rei decizii individuale care o afecteaz`. • dreptul la protec\ie diplomatic` ]i consular` într-o \ar` ter\`. a secretului profesional ]i de afaceri. reprezentate de: – Comitetul pentru Peti\ii al Parlamentului European ]i – Avocatul Poporului (Ombudsman). Dup` Marias (1995. respectiv: a.: • dreptul de a vota ]i a candida la alegerile pentru Parlamentul European. 8. respectiv Curtea European` de Justi\ie (cu sediul la Luxemburg). 50 . Primul recep\ioneaz` sesiz`rile ]i plângerile cet`\enilor europeni sau cele ale persoanelor legale rezidente în statele membre.2. informeaz` Parlamentul ]i persoanele interesate asupra rezultatelor anchetelor întreprinse. un text politic de baz` pentru consolidarea democra\iei europene. – obliga\ia administra\iei europene de a-]i justifica deciziile. în termen de trei luni. Cele 4 drepturi recunoscute de Tratatul de la Maastricht ]i textul Constitu\iei Europene (art. cuprinde: – dreptul fiec`rei persoane de a fi audiat`. • dreptul de peti\ie la Parlamentul European. exist` un dublu sistem de protec\ie a drepturilor care decurg din cet`\enia european`. Constitu\ia European` face un important pas înainte pentru c` încorporeaz` Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii.) sunt completate cu noi preciz`ri. Pe lâng` obliga\ia de a verifica legalitatea deciziilor europene. Din punctul de vedere al cet`\eniei europene. El poate realiza propriile investiga\ii în statele membre iar institu\iile europene ]i cele na\ionale sunt obligate s` dea un aviz asupra cauzei. la rândul s`u. b. II 39-46) avem urm`toarea list` a drepturilor care definesc cet`\enia U. Din acest motiv.Aceast` evolu\ie de la „market citizenship“ c`tre „Union citizenship“ face necesar un nou sistem de protec\ie a drepturilor cet`\ene]ti. – dreptul fiec`rei persoane de a avea acces la propriul dosar. • dreptul de a vota ]i a candida pentru alegerile municipale. Avocatul Poporului la nivel european (institu\ie creat` ca urmare a Tratatului de la Maastricht) are mai mult` putere. astfel c` în Cart` (art. în special în raport cu celelalte institu\ii europene. Mecanismele non-juridice. Mecanismele juridice de protec\ie a drepturilor cet`\enilor europeni se refer` la sistemele de judecat` la nivel unional. Competen\ele Avocatului Poporului la nivel european r`mân îns` circumscrise „acquis“-urilor comunitare: aceast` institu\ie suprana\ional` ac\ioneaz` numai în situa\iile de sesizare a înc`lc`rii prevederilor Tratatelor Uniunii. Titlul V („Drepturile cet`\enilor“) stipuleaz` deja o configura\ie l`rgit` a drepturilor cet`\enilor Uniunii Europene. pe care le rezolv` în cooperare cu instan\ele na\ionale (comitetele pentru peti\ii ale parlamentelor na\ionale ]i Avocatul Poporului din statele membre). Ombudsman-ul european propune solu\ii ]i m`suri. • dreptul de acces la documentele institu\iilor europene. • dreptul la o bun` administra\ie european` care. CEJ vegheaz` asupra respect`rii drepturilor ]i obliga\iilor care rezult` din aplicarea Constitu\iei Europene ]i a Tratatelor Uniunii. cu respectarea confiden\ialit`\ii. 208). în care propria \ar` nu este reprezentat`. • dreptul de a se adresa Avocatului Poporului (Ombudsman) la nivel european. p.E.

Se pune un mai mare accent pe raporturile dintre cet`\ean ]i structurile publice ale guvernan\ei europene. În cazul în care cet`\enii reclam` viol`ri ale drepturilor omului. Consiliul Europei este mult mai implicat în construirea identit`\ii europene. Cele dou` instrumente nu sunt contradictorii.Se observ` c` acest pachet de drepturi con\ine îndeosebi drepturi politice în raport cu institu\iile europene.E. În schimb. respectiv a dimensiunii psihologice ]i culturale a cet`\eniei europene. care nu-]i propune codificarea unui statut legal suprana\ional. îns` rezult` diferen\e care decurg din statutul Uniunii Europene ca institu\ie de integrare (supus` deci dreptului comunitar. respectiv Carta Drepturilor Fundamentale ]i Conven\ia European` pentru Protec\ia Drepturilor Omului. prin care statele membre transfer` unele prerogative la nivelul Uniunii). respectiv Conven\ia European` pentru Protec\ia Drepturilor Omului (1950) ]i Carta Social` European` (1962). |`rile membre ale Uniunii Europene sunt îns` ]i membre ale Consiliului Europei. ceea ce reprezint` deja o înt`rire a cet`\eniei suprana\ionale. de care ne vom ocupa în continuare. Consiliul Europei r`mâne o organiza\ie interguvernamental`. acoper` deja unele drepturi politice ]i civice la nivel unional. respectiv un consor\iu de state suverane. fa\` de Consiliul Europei care este o organiza\ie de cooperare. astfel încât pot beneficia de ambele instrumente juridice de protec\ie. reunite pe baza dreptului interna\ional. Pentru cet`\enii statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene dar care sunt afiliate Consiliului Europei. se pot adresa direct. 51 . exist` alte instrumente de protec\ie. chiar împotriva propriilor state. Dac` cet`\enia U. la Curtea European` a Drepturilor Omului cu sediul la Strasburg.

statul na\ional este referin\a identitar` a na\ionalit`\ii). participarea la activitatea public` preconizat` de statul na\ional este deliberat` ]i explicit`. cet`\eanul se identific` cu spa\iul public sau cu anumite componente ale acestuia. eventual teritorializat` (localitatea. sau de o organiza\ie de proximitate. ele sunt complementare: • fiecare individ are de fapt mai multe identit`\i. astfel încât apartenen\a formal` a na\ionalit`\ii (statutul oficial) poate coexista cu diverse identific`ri informale. lumea. Am reiterat aceste concluzii ale modulelor precedente pentru a introduce modulul de fa\`. na\iunea. cet`\enia nu devine efectiv` decât în momentul în care apartenen\a formal` recunoscut` prin acte de identitate este asumat` de cet`\eni ca parte component` a personalit`\ii lor. o form` de atribuire ]i asumare a unor particularisme culturale sau politice. pentru c` se bazeaz` pe convingere.) sau cu Lumea (poate fi „cet`\ean al lumii“. proprii fiec`rei persoane. Statutul a fost definit. un cet`\ean cu pa]aport românesc se poate identifica cu o regiune cultural-istoric` (Oltenia). Aceast` rela\ie se constituie pe dou` c`i: a) printr-un contract social între stat ]i cet`\enii s`i – statul confer` drepturi ]i pretinde în schimb loialitate ]i participare civic`. Reamintim faptul c` scopul nostru este de a analiza cet`\enia european` în dubla sa ipostaz`. în cadrul modulului II. cet`\enia este o identitate colectiv`. pe asumarea con]tient` a rolului de cet`\ean. în aceast` form` ideal`. prin cele patru drepturi suprana\ionale. b) prin asumarea culturii organiza\ionale. patria. este nevoie de unele clarific`ri prealabile: • Organiza\ia de referin\` nu se reduce la stat (prin simpl` analogie cu rela\ia dintre na\ionalitate ]i statul na\ional). • statutul de cet`\ean este înt`rit prin identificarea cu organiza\ia politic` (de exemplu. Acest „Euro-polity“ este reprezentat de sistemul de guvernan\` multipl` ]i multi-centric` care implic` institu\iile europene ]i 52 . este necesar s` redefinim spa\iul public de referin\`. chiar dac` nu de\ine pa]aportul U. Cum Uniunea European` nu este reductibil` la un stat ]i nici la cele patru drepturi de importan\` secundar` introduse prin Tratatul de la Maastricht. fie c` este vorba de un „polity“ global (Europa. de statut juridic ]i nou` identitate colectiv`. Aceste dou` aspecte ale cet`\eniei nu sunt contradictorii. regiunea.MODULUL III IDENTITATEA EUROPEAN~ Cet`\enia rezult` dintr-o rela\ie simbolic` între indivizi ]i o organiza\ie social` ]i politic`. urmând s` revenim cu o analiz` mai am`nun\it` în modulul dedicat „Democra\iei europene“. a normelor ]i a comportamentelor specifice entit`\ii politice de referin\`. statul na\ional). Din contr`. civiliza\ia). cu Europa (printr-o afiliere pur subiectiv`. în acest sens psihologic ]i cultural. consacrat „Identit`\ii europene“. În ce prive]te identitatea european`. cet`\enia este în acest sens statutul juridic ]i politic al cet`\enilor care beneficiaz` de drepturile recunoscute oficial. de exemplu. în sensul cosmopolit al lui Kant).E.

prin reinventarea tradi\iilor. norme de conduit` public` sau simboluri identitare (de exemplu. Este vorba de un fond cultural (idei. Astfel de evalu`ri sunt îns` prea severe pentru c`. imposibil de ob\inut în condi\iile istorice actuale. înt`rirea simbolurilor unionale ]i formarea noii mitologii colective. valorificarea con]tiin\ei europene. toate construc\iile identitare au valorificat anumite elemente culturale pe care le-au impus prin decizie politic`. prin educa\ie sau birocra\ia oficial`. dup` studierea acestui modul. conduite. Din acest motiv. Prima se refer` la cultura organiza\ional` a democra\iei europene. Mai concret. stemele. nu al sufragiului popular). cet`\enia european` este un atribut al guvernan\ei europene. studen\ii vor fi în m`sur`: • s` fac` distinc\ia dintre o comunitate politic` ]i comunitatea cultural`. • s` dea exemple proprii referitoare la ac\iunea principiului dialogic ]i a „unit`\ii în diversitate“. • s` explice modul de valorificare politic` a identit`\ii culturale europene în cazul identit`\ii politice a U. opere. nu a unui stat suprana\ional. în pofida dificult`\ilor de a defini conceptul antropologic ]i cultural de Europa. 1992) sau chiar imoral` (Pieterse. imnul na\ional). cu cet`\enia roman` sau cu formarea statelor na\ionale care au consacrat. prin m`suri legislative. • Identitatea politic` a cet`\enilor europeni se construie]te în raport cu o comunitate politic` emergent` a c`rei form` juridic` este Uniunea European`.E. • s` caracterizeze identitatea cultural` ]i „spiritul european“ prin elementele lor specifice. Aceast` identificare politic` tinde s` ocupe sau s` se fondeze pe spa\iul identitar al culturii ]i con]tiin\ei europene. normale ]i procesele U. analiza care urmeaz` are ca scop eviden\ierea construc\iei culturale a Europei. 53 . Importan\a recursului la identitatea cultural` este cu atât mai important` în cazul cet`\eniei europene. Apartenen\a comun` la cultura european`. Pe scurt. de]i interdependente.E. este produsul deciziei la vârf ]i al negocierilor diplomatice. 1991). stiluri de via\`) fa\` de care europenii se simt ata]a\i ]i prin care se consider` diferi\i.E. care nu are un statut juridic solid ]i nu se raporteaz` la o comunitate politic` capabil` s` rivalizeze cu cea a statelor na\ionale. mituri. • s` aplice aceste principii la identitatea cultural` româneasc`. anumite limbi. A]a a fost cazul. Aceast` tentativ` de confiscare a istoriei europene în beneficiul unei identit`\i colective care nu dispune înc` de o comunitate politic` proprie este considerat` de unii autori ca artificial` (Smith. Aceast` identitate politic` trebuie construit`.. în realitate. • Identitatea politic` a U. la o identificare suprana\ional` cu institu\iile. Cealalt` const` în valorile ]i patrimoniul cultural pe care popoarele europene ]i le-au format în cadrul unui destin istoric comun. drapelele.E. identitatea cultural` este un puternic mijloc de justificare ]i mobilizare politic`. În condi\iile unei legitimit`\i fragile (U. norme. ]i identitatea cultural` european` sunt dou` aspecte diferite. simboluri. evolu\ia „ideii europene“ ]i formarea con]tiin\ei europene ca suport al cet`\eniei comunitare. de exemplu.actorii na\ionali prin ceea ce vom numi „europenizarea“ statelor na\ionale. • s` propun` ac\iuni specifice prin care cet`\enii români î]i pot asuma cet`\enia european` ca propria identitate politic`. devine un puternic suport identitar al cet`\eniei unionale. institu\ii. Aceast` nou` identitate politic` se raporteaz` la un „Euro-polity“ în curs de afirmare ]i se prezint` drept continuatorul istoric al „ideii europene“.

54 . Era îns` suficient` dispari\ia fizic` a monarhilor. În func\ie de con\inutul ]i criteriile de constituire a acestor comunit`\i. Europa este un continent mic care. Dun`re (Istros) ]i Don (Tanais). prin unitatea teritorial` în care func\ioneaz`. s` asigure ordinea public` pentru c` inoculau ideea transcenden\ei statului: aceast` putere era de origine divin` ]i trebuia aplicat` întocmai în teritoriul de referin\`. unitatea teritorial` a generat comunit`\i politice efemere ]i personalizate dup` profilul psihologic. b) Mitul destinului istoric Din punct de vedere geografic. Monarhii medievali reu]eau. Africa ]i Asia). era îns` subordonat` celei grece]ti care domina spa\iul constituit la intersec\ia a trei continente (Europa. Europa este delimitat` pe trei sferturi de coaste maritime. cu Imperiul Carolingian. anulând astfel titlul imperial. Este o identitate colectiv` cu voca\ie continental` care se ata]eaz` diverselor comunit`\i culturale ]i politice cu care a fost identificat` Europa.H. A]a a fost cazul. Datorit` împrejur`rilor istorice. astfel încât nu a existat niciodat` o demarca\ie clar` între cele dou` continente: Rusia r`mâne o putere euro-asiatic`. continentul european are un statut imprecis. teritoriul geografic a fost asociat unei apartenen\e culturale globale. ceea ce creeaz` dificult`\i în a defini o comunitate politic` pe criterii teritoriale. la prima vedere.H. marea a reprezentat puntea spre alte lumi. Pe scurt. Intrarea în istorie a Europei s-a f`cut destul de târziu. Formarea con]tiin\ei europene De]i amplasarea geografic` a teritoriului european a fost cunoscut` înc` din sec. Europa a fost o referin\` identitar` constant` (de multe ori implicit`). Ceea ce a contat a fost îns` modul în care europenii au ]tiut s` foloseasc` resursele umane ]i s` se impun` asupra altor continente. Spre Est. teritoriul a fost mai degrab` un factor de dezbinare ]i destabilizare. (prin Herodot). de exemplu. a) Mitul unit`\ii teritoriale Comunitatea politic` se legitimeaz`. în primul rând datorit` „europeniz`rii“ progresive a continentului ]i chiar a întregii lumi. De]i este un teritoriu cu coordonate exacte. „Ideea european`“ (Adrian Marino) a traversat întreaga istorie ]i a dus la formarea con]tiin\ei apartenen\ei comune. unde mo]tenitorii lui Carol cel Mare ]i-au împ`r\it p`mânturile (ac\iune legitimat` de dreptul germanic al jus sanguis). dup` ce alte civiliza\ii se afirmaser` în special pe continentul asiatic. pentru ca statele teritoriale s` fie contestate de urma]i sau vecini. p. Aceast` identitate confuz`. compatibil` cu diversele proiecte politice ]i militare de unificare continental`. „europenizate“ ]i ele. ceea ce a favorizat deschiderea ]i apetitul spre expansiune. 21) o nume]te „Europeanness“.1. Spre vest. XVIII d. pe care Shore (2000. spiritual sau moral al conduc`torilor. 39-40). VII î. printre altele. Ideea de Europa a fost fabricat` de greci pentru a desemna un spa\iu plasat între nordul Greciei. nu-]i justific` suprema\ia. în lipsa unei frontiere geografice. p. corespunz`toare Balcanilor de ast`zi. Aceast` idee simpl` ]i influent` (vezi sloganurile „Casa mare a Europei“ a lui Gorbaciov sau „Europa de la Atlantic la Urali“ a lui De Gaulle) mascheaz` îns` o situa\ie geografic` mai degrab` contradictorie. pe durata de\inerii puterii. no\iunea de continent european a ap`rut abia în sec. A]a cum constat` Morin (2002. decât unul de unificare ]i coeziune politic`. Asia a fost sursa permanent` de migra\ii ]i invazii. Mai mult. se pot observa ]ase mituri identitare ale unit`\ii europene. la fel ]i Turcia.

Tot grecii au fost ]i cei care au inventat primul mit identitar al Europei. Cunoscut prin intermediul lui Herodot, acest mit al originii este semnificativ pentru modul în care grecii î]i proiectau misiunea istoric` în raport cu vecinii. Conform acestui mit, Europa era fiica unui rege fenician, r`pit` de Zeus ]i transferat` în spa\iul grecesc, unde a dat na]tere mai multor copii, între care ]i întemeietorului primei civiliza\ii europene (Minos). Este proiectul unei lumi noi, n`scute într-o mic` peninsul` asiatic` (continentul european), dar cu un destin istoric cu totul special. Europa ]i misiunea sa istoric` a fost reactualizat` de poe\ii cur\ii lui Carol cel Mare, proclamat drept „noul suveran al Europei“. Ulterior, chiar dac` termenul de Europa a disp`rut din istorie pentru multe secole, „ideea european`“ a fost încorporat` în diverse proiecte unificatoare. Sensul ini\ial al Europei n`scute ca s`-]i sfideze propriile r`d`cini asiatice s-a men\inut, chiar dac` mitul destinului istoric a suferit recicl`ri ]i adapt`ri conjuncturale. Valurile succesive de cuceritori, colonizatori, crucia\i, descoperitori, misionari religio]i sau negustori au fost convinse c` au un drept legitim ]i o misiune istoric` care trebuie îndeplinit` cu orice pre\. Cert este c`, urmare a acestei expansiuni sistematice, lumea a fost treptat „europenizat`“. Pân` la al doilea r`zboi mondial, suprema\ia Europei a fost covâr]itoare. Con]tiin\a european` s-a format, pe de o parte, prin diferen\iere de „ceilal\i“ („barbari“, „p`gâni“, „s`lbatici“), care trebuiau s` fie cuceri\i, asimila\i ]i converti\i, pe de alta, printr-o sintez` a gândirii grece]ti, a ordinii romane, a credin\ei cre]tine ]i a libert`\ii germanice. Convin]i de superioritatea lor, europenii s-au întors contra vecinilor, c`rora le-au impus o civiliza\ie pragmatic`, novatoare ]i ra\ional`.

c) Mitul imperiului universal
Unul din premiile U.E. pentru merite europene se nume]te „Carol cel Mare“. Nu întâmpl`tor, cet`\enia european` este deseori comparat` cu cea roman`, ca s` nu mai vorbim de diversele utopii unioniste (apelul lui George Podiehrad, regele Boemiei, „Marele Proiect European“ al regelui Henric al IV-lea sau proiectul lui Laplace, centrat pe misiunea paneuropean` a lui Bonaparte), care plaseaz` Europa în perimetrul unor imperii cu voca\ie universal`. Evident, analogia cu oricare din imperiile europene nu are decât o valoare limitat`. Recursul la istorie are ca scop s` creeze un mit identitar care s` justifice ac\iunile prezente ]i s` sus\in` ideea c` a existat un liant organiza\ional puternic sub forma imperiilor universale. Timp de ]apte secole, între încoronarea lui Carol cel Mare (25 decembrie 800) ]i moartea împ`ratului habsburg Maximilian (1519), Europa continental` a fost dominat` de diverse imperii: carolingian, germanic („Hohenstaufen“), habsburgic, napoleonian. Dac` ad`ug`m ]i imperiile coloniale din sec. XV-XX, constat`m c` imperiul a fost organiza\ia politic` cea mai durabil` din istoria Europei. Aceast` constatare necesit` îns` unele explica\ii suplimentare. Imperiul Roman, de exemplu, este singura entitate politic` recunoscut` ast`zi ca denominator comun al tuturor na\iunilor europene. Indiferent dac` teritoriul lor a f`cut sau nu parte din Imperiul Roman, toate popoarele europene au fost influen\ate de civiliza\ia roman`. Latinitatea s-a constituit astfel într-un mit al originii comune iar statul roman este deseori citat (Sartre, 1992) ca un posibil model al uniunii europene. Acest mit identitar con\ine unele elemente similare cu guvernan\a multipl` ]i policentric` pe care mul\i o revendic` ast`zi pentru Uniunea European`. Iat` câteva exemple: • Statul era descentralizat, l`sând comunit`\ilor locale administrarea problemelor curente. Ca s` nu încarce administra\ia imperial`, foarte costisitoare, romanii au cedat popula\iei

55

autohtone gestiunea problemelor curente, cu excep\ia fiscalit`\ii ]i a men\inerii ordinii publice. • Imperiul Roman s-a format prin absorbirea unor ora]e, state, cet`\i sau comunit`\i sacerdotale care ]i-au p`strat o autonomie relativ`. Dreptul roman se aplica doar în situa\ii excep\ionale, cea mai mare parte a popula\iei fiind supus` în egal` m`sur` dreptului ]i cutumelor locale: dreptul cet`\ilor grece]ti, dreptul iudaic (Torah), regulile tradi\ionale ale triburilor germanice etc. Aceast` juxtapunere de forme de organizare ]i apartenen\e juridice a creat o mare diversitate uman`, unic` în istorie. • Este greu de spus dac` Imperiul Roman a asimilat helenismul sau a fost el însu]i dominat de patrimoniul grecesc. Cert este c` se poate vorbi de o cultur` greco-roman` ca fundament identitar, valorificat ulterior în construc\ia european`. De exemplu, începând cu Claudiu (41-54), la Roma a existat o dubl` cancelarie imperial`, care func\iona în latin` ]i greac`. Acest bilingvism oficial recuno]tea faptul evident c` cele dou` limbi se foloseau curent în majoritatea teritoriului. • Imperiul Roman a tolerat diversitatea religioas`, f`r` s` încerce s`-]i impun` propriile zeit`\i. Mai mult, pentru a înt`ri aceast` integrare greco-roman`, a existat un sistem de echivalen\e între zeit`\ile latine ]i cele grece]ti. • Începând cu anul 212 (Edictul lui Caracalla), s-a instituit cet`\enia roman`, acordat` tuturor locuitorilor liberi, indiferent de apartenen\a etnic` ]i provincial`. Factorii de unificare a acestui imens conglomerat de popoare, culturi, limbi vernaculare ]i credin\e erau: dreptul roman, cultura greco-latin`, cet`\enia, limbile oficiale, sistemul urbanistic ]i re\elele de drumuri ]i poduri. Prin cuceriri succesive, Imperiul Roman s-a extins dincolo de teritoriul Europei geografice. Axul s`u de referin\` identitar` a r`mas îns` Marea Mediteran`, pe care a transformat-o într-un lac roman (mare nostrum). Modelul Imperiului Roman a fost reluat, într-un context diferit, de Sfântul Imperiu Roman proclamat de Otton în 960. Proiectul politic al noului imperiu continental se numea „Imperium romanorum renovatio“ (conform inscrip\iei de pe sceptrul lui Otton) sau, pe scurt, „renovatio imperii“. Ca ]i romanii, împ`ra\ii romano-germani se legitimau printr-o misiune unificatoare ]i un statut mesianic, reclamându-se „un]i ai lui Dumnezeu“. Sfântul Imperiu, se afirma în teologia oficial`, primise investitura divin` de a unifica toate popoarele, iar împ`ratul Carol cel Mare era instrumentul p`mântean al acestui proiect universalist. Problemele au ap`rut în sec. XII, când acela]i rol a fost revendicat de Pap`, ceea ce a dus la o lupt` foarte terestr` pentru suprema\ie. „Republica Christiana“ (sec. XII-XIV) s-a constituit astfel într-o alternativ` la imperiul continental, unitatea diverselor regate, principate, comitate, ducate, burguri sau ora]e libere fiind de ordin spiritual (unitate religioas`, sub sceptrul Papei, nu ]i politic`). De]i nu cuprindea decât statele de limb` german` ]i nordul Italiei, Sfântul Imperiu Roman era un fel de confedera\ie princiar` ]i urban` care încorpora diverse constituente formate pe criterii etnice ]i familiale. Aceste forma\iuni politice eterogene erau reprezentate într-o Diet` suprana\ional` cu sediul la Aachen, care alegea împ`ratul. Aceast` organiza\ie descentralizat` ]i multi-centric` constituia un spa\iu de dispute politice ]i diversitate multicultural` a c`rei unitate era asigurat` de religia catolic` ]i ]coala palatinal`, organizat` în cadrul m`n`stirilor (prima ]coal` din lume a fost înfiin\at` de Alcuin, consilierul lui Carol cel Mare, la începutul anilor 800).

56

Dou` evenimente sunt interesante pentru contextul nostru: apari\ia primelor partide politice, în nordul Italiei (sec. XIII), respectiv „guelfii“ (ata]a\i Papei) ]i „gibelinii“ (favorabili autonomiei cet`\ilor); • angajarea unei adev`rate dezbateri publice, animate de universit`\ile din Bologna (prima universitate din lume, înfiin\at` în 1088) ]i Padova, în leg`tur` cu „disputa investiturii“: fiecare parte se str`duia s` influen\eze opinia popular` ca un element de presiune politic` în favoarea numirii prela\ilor de c`tre Pap` sau de c`tre Împ`rat. Mitul imperiului universal a animat ]i alte tentative de unificare continental`, în primul rând Imperiul Habsburgic (care se considera continuatorul direct al Sfântului Imperiu Roman), Imperiul Universal al lui Carol al V-lea ]i Imperiul lui Napoleon.

d) Mitul unit`\ii cre]tine
De]i este considerat ca unul din principiile fondatoare ale Europei, cre]tinismul provine din Iudeea ]i s-a r`spândit mai întâi în Asia Mic`. Cu toate acestea, timp de dou` milenii, cre]tinismul a fost principalul liant identitar al europenismului. Ca ]i alte identit`\i colective, cre]tinismul s-a afirmat prin decizie politic` ]i diferen\iere: • a devenit religie dominant` printr-un demers „de sus în jos“, o dat` cu evanghelizarea împ`ra\ilor: mai întâi Constantin (313), apoi Clovis (496), ceea ce a asigurat convertirea în mas` atât a cet`\enilor romani, cât ]i a „barbarilor“; • a fost adoptat ca principiu unificator prin diferen\iere fa\` de arabi; se poate chiar spune c` Europa s-a afirmat ca o nou` entitate începând cu sec. VIII, în opozi\ie cu invadatorii musulmani; de exemplu, în cronologia form`rii con]tiin\ei europene, se citeaz` ca prim` referin\` cert` cronica lui Isidor de Badajoz, care descrie „armata europenilor“ înving`tori la Poitiers (732) contra Islamului. În aceast` cronic`, europenii sunt sinonimi cu cre]tinii, adev`ra\ii credincio]i. Din punct de vedere politic, suprapunerea identit`\ii europene cu unitatea credin\ei a dus la folosirea curent` a trei termeni echivalen\i: Occidens = Europa = Christianitas For\a unificatoare a cre]tinismului a sl`bit îns` pe m`sur` ce credin\a a fost folosit` în diverse demersuri de manipulare politic` iar spa\iul public a fost secularizat. Fractura RomaBizan\ (sec. V), schisma catolicism-ortodoxie (sec. XI) ]i ruptura papalitate-imperiu (sec. XIXIII) au f`cut din religie mai degrab` un factor de dezbinare ]i conflicte (vezi r`zboaiele civile religioase ]i r`zboiul de 30 de ani din sec. XVII), decât unul de în\elegere ]i uniune continental`. Aceast` evolu\ie a fost definitivat` de iluminism ]i Revolu\ia Francez` (sec. XVIII), care au dus la evacuarea religiei din sfera public` ]i la diminuarea considerabil` a ]anselor sale de a influen\a unificarea politic`. Ca urmare, în recenta Constitu\ie European` s-a renun\at la men\ionarea cre]tinismului ca valoare identitar` a Europei.

e) Mitul unit`\ii intelectuale
Ceea ce n-au reu]it imperiile, au ob\inut re\elele transfrontaliere ]i organiza\iile de cooperare cultural`. Dup` epuizarea marilor invazii (sec. X), Europa a devenit un spa\iu uman extrem de dinamic, care a realizat mai întâi integrarea în interior, urmat` de o expansiune f`r` precedent spre celelalte continente ]i civiliza\ii. Dup` Nolte (1992), acest dublu proces de „europenizare“ (a propriului continent ]i a întregii lumi) a trecut prin urm`toarele etape:

57

XV-XVIII) este caracterizat` printr-o puternic` expansiune extracontinental`. au loc primele tentative de expansiune spre Est. Se dezvolt` rela\ia centru-periferie (metropol`-colonii). XIX) se remarc` prin apari\ia de noi actori sociali. sub forma unui nou tip de interdependen\` global`: comer\ul cu sclavi „export`“ o mân` de lucru ieftin` dinspre colonii spre alte teritorii periferice. Pia\a comun`. Europa s-a constituit ca un spa\iu cultural în care s-au dezvoltat re\ele transfrontaliere ]i focare de convergen\`. În interior. ai c`rei pilieri sunt con]tiin\a ]i identitatea european`. de interdependen\` între centru ]i periferie: suveranii recuno]teau unele drepturi limitate de proprietate. Chiar dac` puterea politic` ]i militar` era repartizat` în diverse centre antagonice. moneda unic` ]i politicile comunitare nu sar fi realizat în zilele noastre dac` nu ar fi existat deja o cultur` a unit`\ii. XI-XIV) a fost caracterizat` printr-o expansiune mai întâi intern`. au fost foarte vizibile în retorica ]i istoriografia oficial`. în expansiune economic` (America de Nord. Europa a fost puternic globalizat`. europenii impun acela]i sistem de organizare feudal`. cum sunt companiile comerciale (de exemplu. • Epoca generalilor ]i a industria]ilor (sec. Africa). Apar organiza\ii transfrontaliere. se poate spune c` acestea din urm` nu ar fi fost posibile f`r` apropierile ]i cooperarea din domeniul cultural. europenii nu reu]esc îns` s` se mobilizeze ca o entitate unit`. – În aceast` perioad`. • 58 . foarte rentabile. capabili s` administreze vastele imperii coloniale. maghiare ]i bulgare). Brazilia. patrimoniul comun ]i un mod de via\` care s` apropie ]i s` uneasc`. O list` complet` a acestor re\ele transeuropene este imposibil de stabilit. a avut loc o „europenizare“ intern`. În noile teritorii. Cu toate acestea. cistersienii. Aceast` autonomie relativ` a componentelor periferice este la originea subsidiarit`\ii. apoi spre Orient: – Într-o prim` faz`. În interiorul acestui nou spa\iu administrativ. Australia). în pofida diferen\elor. îndeosebi sub form` militar` (cruciadele ]i campaniile de cre]tinare a popula\iilor slave. spre deosebire de ierarhia birocratic` din Imperiul Bizantin. dominicanii. în Occident au ap`rut germenii competi\iei ]i descentraliz`rii. În fa\a unor inamici comuni (epidemiile de cium` ]i amenin\area otoman`). din motive de legitimitate ]i mobilizare politic`. Vasco da Gama) inaugureaz` epoca descoperirilor geografice (India. de]i proiectele de integrare politic` ]i militar` au e]uat unul dup` altul. în plan cultural ]i comercial s-a produs o integrare transfrontalier` de facto. sa dezvoltat un sistem clientelar. prin alian\e (Ungaria-Austria). care se specializeaz` în activit`\i de manufacturare ]i crea\ie tehnologic`. în schimbul loialit`\ii. franciscanii). Iat` îns` câteva exemple: • ordinele c`lug`re]ti (de exemplu.Epoca negustorilor ]i a cavalerilor (sec. prin cucerirea propriului teritoriu ]i consolidarea unit`\ilor politico-administrative nou create: prin c`s`torii (Polonia-Lituania). prin cucerirea militar` a paienilor (Livonia) ]i musulmanilor (Spania). America este descoperit` de Columb (1492) iar navigatorii portughezi (Magellan. r`zboaie ]i rela\ii de domina\ie care. Mai mult. bazat pe loialitate ]i protec\ie. Aceast` cultur` a unit`\ii ]i interdependen\ei a fost estompat` de conflicte. • Epoca aventurierilor ]i a companiilor (sec. Militarii devin guvernatori teritoriali iar industria]ii se mondializeaz`: ei gestioneaz` imperii economice care trancend spa\iul european ]i localizarea întreprinderilor de produc\ie. unde se produc resurse indispensabile pentru metropole. Compania Olandez` a Indiilor Orientale) ]i Liga hanseatic`. Unitatea intelectual` a precedat astfel unitatea politic` ]i integrarea economic`. În acest fel.

E.: • uniunea european` nu este posibil` f`r` un sistem de garantare a p`cii ]i securit`\ii continentale. • Liga hanseatic` (confedera\ie a 72 de ora]e libere). Ordinul Sf. 1841). • re\eaua universit`\ilor (de exemplu. dansul. Aceste utopii au avansat trei idei care se pare c` au inspirat pe fondatorii U. oamenii au început s` viseze la o lume mai bun`. Novgorod). Proiectele utopice respective s-au numit. Ordinul Templierilor. „Proiectul de pace etern`“ (Abatele Saint-Pierre. Winchester. imperiul financiar al familiei de Medicis). pluraliste ]i transfrontaliere înainte ca elitele politice s` încerce s` institu\ionalizeze cooperarea ]i unitatea european`. ele nu ofer` îns` decât explica\ii par\iale. Re\elele transeuropene au fost globalizate. prin în\elegeri la vârf ale ]efilor de state. „Federa\ia European`“ (Aristide Briand. Sfânta Alian\` (1815) ]i Liga Na\iunilor (1929). programul „peregrinatio academica“ promova mobilitatea studen\ilor ]i a profesorilor). c`rora le confer` o valoare dominant`. astfel încât nu este de mirare c` pacea ]i securitatea colectiv` au constituit tema favorit` a numeroase proiecte utopice. Violen\a a fost o realitate cotidian`. Santiago de Compostela). Neputincio]i în fa\a conflictelor militare ]i a violen\ei cotidiene. slav`). • • f) Mitul unit`\ii pacificatoare Europa fost teatrul celor mai multe r`zboaie. luptele. multiculturale. care regrupeaz` popoare. 1929). Ordinul Teutonic). Gand. studiile clasice. ordinele cavalere]ti (de exemplu. „Concertul european“ (Friedrich von Gentz. german`. vorbeau limbile de circula\ie european`. a]a cum au fost Tratatul de la Westphalia (1648). „Statele Unite ale Europei“ (Victor Hugo. Ca orice mit. deosebit` de realitatea care-i cople]ea. Aceste re\ele de actori europeni au reu]it s` promoveze ideea unit`\ii dincolo de disputele teritoriale ]i aspira\iile hegemonice. • bursele de m`rfuri (de exemplu. Leipzig. limitate la anumite simboluri. • elitele transfrontaliere. • elitele intelectuale ]i conduc`torii lumina\i au un rol major în realizarea efectiv` a unific`rii pan-europene. itinerariul Sf. 59 . 1795). institu\ii sau actori istorici. drumul Romei. • unificarea trebuie s` se fac` pe cale pa]nic`. 1645). Verona. • marile târguri europene (Champagne. • culturile transna\ionale (latin`. 1623). pe rând.rutele de pelerinaj (de exemplu. Ioan al Cavalerilor de la Malta. Bruges ]i Amsterdam) ]i b`ncile transfrontaliere (de exemplu. state ]i na\iuni dispersate. „Rena]terea universal`“ (Jan Amos Comenius. care practicau o cultur` cosmopolit`. 1712).E. Hanovra. „Pacea etern`“ (Immanuel Kant. poezia). se formau în diverse centre de cultur` ]i practicau activit`\i similare (vân`toarea. * * * Fiecare din cele ]ase mituri fondatoare poate fi actualizat în construc\ia identit`\ii politice a U. 1815). Miturile identitare sunt îns` indispensabile pentru c` ele con\in o nara\iune plauzibil` asupra originilor ]i se constituie întrun important factor de legitimare simbolic` de care orice identitate colectiv` are nevoie. câteva secole mai târziu. Europa unit` a devenit una din aceste utopii. „Noua Cynee“ (Emeric Cruce.

„ideea european`“ a fost con]tientizat` destul de târziu (aproximativ în sec. f`r` s` fie nevoie de localiz`ri precise. Alexandru Du\u (1999) prefer` s` vorbeasc` de „ideea de Europa“. pentru ca T`sl`uanu (1996) s` dedice o carte „obsesiei europene“. distinct`. 27-28). clar`. În spa\iul românesc. l`sând în afara acestei structuri spirituale într-o bun` m`sur` sudul ]i întru totul sud-estul ]i estul continentului. Europa nu a fost decât o referin\` secundar`. A]adar. Chiar ]i dup` ce a ap`rut în discursul politic ]i nara\iunea identitar`. reperele normative ]i eroii exemplari ai miturilor „pro-europene“.Con]tiin\a european`. ar fi lipsit` de con\inut f`r` trama istoric`. o preponderen\` istoric` pe o anumit` perioad`. prin înc`rc`tura lor emo\ional`. Mihai Zamfir (2000) se refer` la „visul european“. Europa a devenit o idee directoare. De altfel. Chiar dac` invocarea trecutului ]i recursul la metafora eco-sistemelor (Europa ca 60 .. 2. aceast` structur` nici nu define]te spiritul european ca atare. trebuie s` abandon`m conceptul de Europ` unic`. p. Nu exist` unitate spiritual`. Problema comun` a încerc`rilor de delimitare a Europei ca entitate unitar` este imposibilitatea de a da contururi precise unei realit`\i eterogene ]i fluide. atât cât exist` ea în prezent. descoperim c` la început nu avea nimic propriu ]i c` ast`zi nu posed` nimic în exclusivitate. Europa are o valoare simbolic` tocmai prin imprecizia ]i complexitatea sa: „Europa se dizolv` atunci când vrei s` o vezi clar ]i distinct. „Spiritul Europei“. s` respingem ideea unei esen\e sau substan\e europene primare. e cu totul îndoielnic. pur ]i simplu. este foarte greu s` se circumscrie ceea ce a r`mas caracteristic doar locuitorilor „b`trânului continent“. Ceea ce numim noi ast`zi spirit european este o atitudine precump`nitor anglo-saxon` care nu izbute]te a încadra decât nord-vestul Europei. IX). „con]tiin\a european`“ sau „ideea european`“. Aceste dificult`\i incontestabile au generat o atitudine mai degrab` rezervat`. chiar neîncrez`toare. institu\iile ]i produsele culturale ale Europei s-au r`spândit în toat` lumea. A]a cum afirm` Morin (2002. în condi\iile în care valorile. Dou` împrejur`ri pot explica aceast` situa\ie: Pe de o parte. s` alung`m gândul unei realit`\i europene care ar precede diviziunea ]i antagonismul“. acum dou` mii prin cea roman` ]i a]a mai departe“. este sim\it` ]i recunoscut` ca atare. Spiritul Europei: reperele identit`\ii culturale europene Con]tiin\a european` este mai mult implicit` decât explicit`: ea face parte din incon]tientul colectiv. ideologic` sau confesional`. Dac` mâine prin spirit european se va în\elege acela]i lucru. astfel încât deosebirile pe criterii continentale sunt relative. Europa r`mâne un puternic pol de atrac\ie identitar`. de exemplu. în momentele de confruntare militar`. au devenit referin\e identitare suficient de atr`g`toare ca s` mobilizeze imagina\ia elitelor ]i entuziasmul popular. fa\` de o posibil` identificare colectiv` cu Europa istoric` ]i cultural`. alternativ` ]i ocazional`: în opozi\ie cu „ceilal\i“. Cultura ]i civiliza\iile europene au devenit universale. cea care începe cu Rena]terea. C`ci ast`zi spiritul european se define]te prin structura anglo-saxon` cam în acela]i fel în care acum dou` mii cinci sute de ani el se definea prin cea greac`. Dac` încerc`m s`-i g`sim o origine fondatoare sau o originalitate intransmisibil`. se desface în buc`\i dac` vrei s`-i surprinzi unitatea. un proiect utopic ]i un referen\ial comun.. Cu toate aceste dificult`\i de circumscriere. armonioas`. dar foarte greu de descris ]i conceptualizat. a]a cum am v`zut. p. ci însemneaz`. reductibile la un anumit tip de societate. Pe de alta. 91). Cel mai tran]ant este îns` Nae Ionescu (1990. care apreciaz` c` standardul european (ce zice „Europa“ despre noi?) este relativ ]i chestionabil: „Europa nu exist`.

rod al texturii micro-etnice a Europei dup` ultimele invazii. nicicând în istorie nu s-a scris ]i s-a vorbit despre Europa comun` ca în zilele noastre. acele bog`\ii salvate prin nedes`vâr]irea unit`\ii na\ionale. p. Nu întâmpl`tor. expresia unei evolu\ii ireversibile care are în Uniune finalizarea cea mai plauzibil` ]i des`vâr]it` a „visului european“. Acest proiect este prezentat drept continuatorul natural al istoriei comune. latine. un principiu ordonator ]i organizator care s` r`spund` necesit`\ilor noastre de ast`zi? Sau poate c` fundamentul Europei este pierderea fundamentelor (Imperiul. este îns` ]i o oportunitate istoric` pentru c`. r`spunsurile au fost nea]teptat de variate. Unitatea politic`. Europa nu este doar un spirit comun sau o „idee“. cu toate controversele sale. ci ]i o sum` de caracteristici ]i elemente culturale cu care cet`\enii s`i se identific`. p. 61 . De unde problema literalmente bulversant` care se pune: s` c`ut`m în prezent ]i nu în trecut principiul organiz`rii europene. când elitele politice caut` motive de legitimitate istoric` ]i cultural` pentru un proiect economic ]i politic. Cercet`rile pe aceast` tem` sunt înc` la început ]i. pe care o va dezvolta îns` prin înt`rirea ideii de unitate în diversitate. pentru a face acest lucru. Unitatea politic` valorific` „ideea“. ceea ce demonstreaz` c` nu exist` înc` un consens asupra criteriilor care definesc identitatea cultural` european`. 63-64) sintetizeaz` foarte bine tr`s`turile acestui spa\iu identitar: „Ce mai r`mâne din Europa? ce mai r`mâne din acest complex polinuclear. Aceste demersuri politice ]i civice. este de a]teptat ca eforturile de definire a Europei identitare s` se intensifice. prin rezisten\a fa\` de hegemoniile politic` ]i cultural`? R`mâne marea diversitate a culturilor transna\ionale (germanice. Mediterana. slave) ]i a culturilor na\ionale. Comunitatea politic` european` se construie]te pe tiparul identitar al comunit`\ii culturale ]i istorice. Exigen\a vital` de a-]i salva identitatea reclam` Europei o nou` metamorfoz`“. este cert c` Europa are propriul s`u etos pe care euro-tehnocra\ii contemporani se str`duiesc s`-l valorifice. preconizeaz` o organiza\ie transversal` („Euro-polity“) ]i o cet`\enie suprana\ional`.spa\iu de diversitate.. Europa nu a fost ea îns`]i decât în anarhia ecoorganizatoare ]i nu a existat niciodat` ca Organiza\ie superioar` componentelor sale. putem apela la principiul istoric ce leag` identitatea european` de dezvoltare ]i metamorfoz`. Ultima propozi\ie ne sugereaz` trecerea la un nou ciclu al construc\iei identitare. geo-istoric. marcate fiecare de o limb` original`. pentru prima dat`. care nu a putut exista decât în cadrul conflictelor ]i comunica\iilor. Doar aceast` diversitate. la rândul lor. precum Fran\a ]i Anglia. chiar dac` elementele acestei rela\ii nu sunt foarte clare. Morin (2002.. R`mâne chestiunea controversat` a con\inutului propriu-zis a ceea ce numim în continuare „spiritul european“. Ce une]te ast`zi pe europeni? La aceast` întrebare cu modula\ii retorice. • experien\a imperiilor coloniale. Cre]tinismul). acea metamorfoz` identitar` de care vorbea Morin. „spiritul“ ]i con]tiin\a european` pentru legitimarea propriului proiect. ordinea Europei este dezordinea unui ]antier tumultuos. de civiliza\ie ]i cultur`. Mai r`mâne ]i o extraordinar` varietate de micro-culturi provinciale. Dar. Guibernau (2001. stabile]te o list` de cinci caracteristici care pot p`rea mult simplificatoare pentru al\i anali]ti. inclusiv în na\iunile foarte vechi. fondate pe ideea comunalit`\ii culturale ]i a originilor comune. Este vorba de: • memoria istoric` a celor dou` „r`zboaie civile europene“. vor fi în m`sur` s` stimuleze. policentric. de exemplu. ceea ce va înt`ri sentimentul apartenen\ei comune ]i participarea la o societate european`. 19-20). în contextul actual al integr`rii europene. policentrism ]i „anarhie organizatoare“) nu sunt întotdeauna conving`toare. aceast` pluralitate este specific european`? Nu exist` oare ]i un fundament. o unitate.

am reunit câteva din studiile deseori citate7. În sfâr]it. îndeosebi începând cu sec. prin legile ]i cutumele tradi\ionale. Uniunea European` a Jurnali]tilor). • omogenizarea cultural` sub influen\a americaniz`rii. 7 62 . 2002): • omniprezen\a ra\iunii ]i c`utarea unei metode ]tiin\ifice universale (de exemplu. propus` de Pre]edintele Vaclav Havel într-un discurs la Parlamentul European (1994). inclusiv a ]tiin\elor umane. ceea ce a dus la pozitivarea tuturor ]tiin\elor. scot în eviden\` paradigmele specifice culturii europene. precum Wright. În anexa IV. paradigme. Aceast` schem` este clar reduc\ionist`. Cele mai multe cercet`ri consacrate acestei chestiuni se refer` îns` la elementele culturale (idei. semnate de autori consacra\i precum Braudel. • ini\ierea ]i valorificarea revolu\iei industriale: mai întâi. Federa\ia European` pentru Educa\ie ]i }tiin\`. inclusiv în analiza limbajului artificial. num`r`toarea decimal`. deosebit` de predilec\ia pentru contempla\ie a civiliza\iilor orientale. • recursul la standarde comune de m`sur` cum ar fi sistemul metric. Din acest tabel rezult` o mare diversitate a criteriilor de definire a identit`\ii culturale europene. descoperire ]i productivitate (spiritul faustian). Unii autori (Huntington ]i Duroselle) au pus accentul pe componentele culturii europene. într-o perspectiv` evolu\ionist`. • reglementarea rela\iilor dintre individ ]i comunitate: prin sistemul de vasalitate. cel mai mult conteaz` arhetipurile ]i ideile perene care au traversat istoria civiliza\iilor europene. de exemplu. prin statutul de cet`\ean ]i persoan` liber`. apoi prin folosirea electricit`\ii (sec. stiluri de via\`) care definesc identitatea european`.emergen\a unei culturi politice transna\ionale. cronologia cre]tin` ]i moneda-etalon. Iat` câteva exemple (pentru detalii. indiferent de exprimarea lor concret` prin diverse culturi ]i stiluri de via\`. • înclina\ia spre ac\iune. o comunitate de valori. institu\ii. Huntington sau Duroselle. • introducerea logicii formale ca instrument polivalent. Al\ii. XVIII. ceea ce este cu totul explicabil dac` avem în vedere extensia posibilit`\ilor de interpretare. XIX – începutul sec. pentru c` nu ia în considera\ie decât evenimentele comune ale istoriei moderne. îndeosebi pentru societ`\ile moderne. calendarul iulian. În alt` viziune. apari\ia unor mi]c`ri contestatare care reclam` o nou` ordine social`. „Mathesis universalis“ a lui Leibniz). exemplificat` prin contribu\ia lui Braudel. XX). • • De remarcat contribu\ia Cartei Identit`\ii Europene. • arta de a reinventa produsul. Al\i autori adaug` unele elemente culturale absente în inventarul din anexa IV. Carta Identit`\ii Europene define]te comunitatea cultural` a europenilor ca o comunitate a destinului istoric. prin exploatarea c`rbunelui ]i inventarea ma]inii cu aburi (sec. a modului de via\`. cunoscut` sub numele de „globalizare“. vezi monografia coordonat` de Compagnon ]i Seebacher. chinezii au inventat por\elanul. îndeosebi a celei furnizate de colonii. de a ob\ine o mare plusvaloare a materiei prime. hârtia ]i praful de pu]c`. XVIII-XIX). a condi\iilor socioeconomice ]i a responsabilit`\ii comune. devenite între timp referin\e universale. • munca ]i produc\ia material` ca valori centrale ale modernit`\ii („ora et labora“). dar europenii le-au exploatat pe cale industrial`. Documentul respectiv a fost realizat de un ONG german (Europa Union – Deutschland) ]i sus\inut de societatea civil` european` (ex. valori. Morin.

ci efectul unei multitudini de programe concuren\iale care au interac\ionat întâmpl`tor ]i spontan. qui]otismul/sancho-panzismul etc. politic`. • promovarea identit`\ii indo-europene (Mylius. comunit`\ile sau na\iunile au beneficiat de libertate. „istoria Europei este c`utarea permanent` a libert`\ii“. Jäger. care leag` într-o unitate dou` sau mai multe „logici“ diferite. Specificul culturii europene rezid` în primul rând în continuitatea ]i intensitatea dialogicilor sale. 1671). juxtapunerea etapelor construc\iei europene. presupune c` „trebuie s` concepem procesele generatoare sau regeneratoare ca • 63 . identitatea european` s-a constituit la început prin diferen\iere ]i deta]are de „ceilal\i“. 1612. credin\a/îndoiala. pe criterii religioase. a c`ror metod` era analitic` ]i descriptiv` (inventarul tr`s`turilor. ]i nici m`car nu exercit` în mod durabil o hegemonie ap`s`toare“. spre deosebire de cauzalitatea linear` (evolu\ia de la p`r\i la întreg ]i invers). Spre deosebire de al\i autori. conform unei logici dialogice: „Originalitatea culturii europene nu const` doar în a fi fost fiica iudeo-cre]tinismului. • principiul de recursie. • identificarea unor du]mani comuni. • diversificarea alimenta\iei (mai ales dup` aclimatizarea noilor alimente de baz` precum cartoful. particularul/ universalul. succesiune. empirismul/ra\ionalismul. tradi\ia/evolu\ia. al unui demers ra\ional. chiar dac` nu toate persoanele. evolu\ia „ideii europene“ etc.). p. • permanen\a r`zboiului ca realitate social`. culturale sau militare. mo]tenitoare a gândirii grece]ti. hamletismul/ prometeismul. fiecare în parte. unde nici una dintre instan\ele constitutive nu strive]te sau extermin` pe celelalte. filosofia/]tiin\a. legitimate prin credin\`. gândirea mitic`/gîndirea critic`. ca institu\ie geopolitic` (utilizat` pentru constituirea comunit`\ilor politice) ]i mijloc predilect de rezolvare a conflictelor. vechiul/noul. 28). ceea ce d` unitate culturii europene nu este sinteza iudeo-cre]tino-greco-roman`. • viziunea linear` asupra timpului. de gândire. individul/colectivitatea. moravuri superioare ]i progres tehnic. Morin concepe unitatea european` cu ajutorul a dou` noi metode: • principiul dialogic. • spiritul critic. Const` în faptul de a fi fost f`r` încetare produc`torul ]i produsul unui vârtej format din interac\iuni ]i interferen\e între multiple dialogici care au legat ]i opus: religia/ra\iunea. spune Karl Jaspers în eseul „Ce este Europa?“ (1946). imanentul/transcendentul. dup` care identitatea cultural` european` nu este produsul unui program preconceput. p. dar în acela]i timp concurent ]i antagonist între aceste instan\e care au. nevoia ]i aspira\ia c`tre libertate au fost motiva\ii puternice în ac\iunea europenilor. reac\ia/revolu\ia. evolu\ie. o logic` proprie: dialogica“ (Morin. o comunitate lingvistic` mai mult virtual` pentru c` limbile europene r`mân extrem de diverse. ceea ce a impus ideile de progres. Cea mai interesant` contribu\ie ni se pare îns` cea a lui Morin (2002... metamorfoz`. 2002. în baza unei misiuni istorice. periodicitate. ci jocul complementar. porumbul ]i orezul) ]i a vestimenta\iei (îndeosebi prin valorificarea bumbacului ]i a lânei furnizate de colonii). ac\iune ]i organizare. nu prin con]tiin\a unit`\ii sau a originii comune. cre]tere. îndoiala ]i neîncrederea în certitudinile aparente furnizate de ordinea instituit` (social`. spiritual`). problematizarea/reîntemeierea. 106-107). produc`toare a }tiin\ei ]i Ra\iunii moderne. • promovarea unui complex de superioritate fa\` de alte civiliza\ii.iluzia comun` a libert`\ii: de exprimare. f`r` s` se piard` dualitatea primar`: „Astfel. cultura umanist`/cultura ]tiin\ific`. existen\a/ideea.

de „revolu\ia cântat`“ din Estonia. unde fiecare moment.E. ajutate ]i ajut`toare. suveranitate/integrare. Acest principiu este de fapt o aplica\ie a formulei „unitas multiplex“ a lui Pascal: „Toate lucrurile fiind cauzate ]i cauzatoare. Nu întâmpl`tor.). hot`rârile Cur\ii Europene de Justi\ie.E. identitatea politic` a cet`\enilor U. • pe de alta. Revolu\iile anticomuniste au fost astfel prezentate ca mi]c`ri pro-europene. aceste patru \`ri au lansat „Ini\iativa Central European`“ („Statele de la Vî]egrad“). ]i toate hr`nindu-se printr-o leg`tur` natural` ]i imperceptibil` ce leag` pe cele mai îndep`rtate ]i diferite. 1992): pentru Polonia. europeni/non-europeni. de „revolu\ia televizat`“ din România sau de „revolu\ia diplomatic`“ din Ungaria. primirea de noi membri. opozabil comunismului sovietic. pentru Ungaria. reforma institu\iilor. p. consider c` este imposibil s` cuno]ti p`r\ile f`r` a cunoa]te întregul ori s` cuno]ti întregul f`r` a cunoa]te în particular p`r\ile“. adoptarea simbolisticii unionale etc. ci cel mult legitimarea demersului de constituire a acestei organiza\ii. „Întoarcerea la Europa“ avea îns` diverse semnifica\ii pentru \`rile postcomuniste (Meyenberg ]i Dekker. revenirea la Europa însemna în primul rând garantarea propriilor identit`\i na\ionale. guvernan\`/guvernare. prin recuperarea simbolic` a comunit`\ii culturale: • pe de o parte. Interesant îns` c`. o tentativ` de restabilire a identit`\ii central europene. implementarea fondurilor structurale. 28). 3. s-a considerat c` popoarele din centrul ]i estul Europei revin la marea familie european` dup` o somnolen\` istoric` impus` prin experien\a nefericit` a unui despotism de inspira\ie asiatic`. extindere/aprofundare a integr`rii etc.ni]te bucle productive neîntrerupte. în entuziasmul anului 1989 ]i în perioada imediat urm`toare. 2002. România ]i Europa: dileme identitare Unul din sloganurile care au animat schimb`rile politice din 1989 a fost „întoarcerea la Europa“. evocarea istoriei ]i a patrimoniului cultural comun nu explic` în întregime datele actuale ]i nu permite elaborarea unei organiza\ii politice. „întoarcerea la Europa“ a fost mai mult un efect ulterior. componente sau instan\e“ (Morin. cât un spa\iu de libertate ]i prosperitate. ea însemna revendicarea unui statut de putere european` medie (pozi\ie realizat` efectiv prin Tratatul de la Nisa. orient`rile politice ale Consiliului European. indirecte ]i directe. pentru Cehia ]i Slovacia. Europa amintea de m`re\ia de alt` dat` ]i de rolul s`u de putere danubian`. se construie]te printr-un proces similar celui care a generat identitatea cultural` european`. în anul 2000). unde unitatea anuleaz` ideea de multiplicitate ]i metamorfoz`. de]i nici una din ele nu avuseser` un program explicit în acest sens. 64 . iar referin\a la diversitate presupune doar inventarul elementelor juxtapuse. component` sau instan\` a procesului este deopotriv` produs ]i produc`tor al celorlalte momente. decât un scop ini\ial. comunitatea politic` a U. Fie c` este vorba de „revolu\ia de catifea“ din Cehoslovacia. În\elegerea identit`\ii europene nu este deci posibil` prin recursul la logica dicotomic`. Europa nu însemna neap`rat Uniunea European` (obiectiv politic prea îndep`rtat pentru momentul respectiv). Din aceast` analiz` rezult` dou` limit`ri considerabile ale construc\iei identit`\ii politice a U. ca organiza\ie suprana\ional` nu coincide cu comunitatea cultural` european`. dup` dezmembrarea Cehoslovaciei. dar având propriile referin\e dialogice (na\ional/suprana\ional. uniune/ federa\ie. subsidiaritate/ propor\ionalitate. Ca ]i în basmul „Frumoasei din p`durea adormit`“. negocierea „acquis“-urilor.) ]i propriile „bucle“ decizionale (ratificarea Tratatelor. drept comunitar/drept interna\ional. difuz` ]i mondializat`.E.

ca în orice spa\iu cultural major. Iar Europa care urmeaz` s` renasc` dup` dispari\ia zidului berlinez e cea veche. Pentru România de la începutul anilor ’90. precum ]i c`r\ile lui Adrian Marino. perspectivele se calculeaz` în func\ie de o alt` linie a orizontului“ („Europa. 195): „România este mai degrab` eterogen` decât omogen` identitar. mereu incomplete ]i subiective. care a dus la definitivarea unit`\ii na\ionale. chiar dac` nu ]tiu bine ce înseamn` acest lucru. cercet`rile consacrate filia\iei europene a identit`\ii române]ti aplic` aceea]i metod` ca în cazul identit`\ii culturale europene. „întoarcerea la Europa“ a însemnat în primul rând afilierea la Consiliul Europei (1993). grupul respectiv avanseaz` ideea c` în România. A]a cum am v`zut. opere exemplare) fa\` de care se ata]eaz` procesele de identificare colectiv`. În aceea]i manier`. De o manier` general`. în versiunea anilor 1990). modernitatea întârziat`. în anchetele Barometrului de Opinie Public` (cf. a]a cum sunt latinitatea. [n: „Dilema“. 19-21). lectura noastr` sugereaz` doar nevoia de abandonare a perspectivei substan\ialiste unificatoare. Pentru Andrei Ple]u. p. echilibrul geopolitic. exist` de fapt mai multe identit`\i culturale care interac\ioneaz`. • marea majoritate a românilor (68% în noiembrie 2000) sunt pro-europeni. Departe de a propune o alternativ` de acest gen la omogenitatea proclamat` ]i încurajat` ast`zi. cu perspectiva unui trai mai bun (60%). 477/2002). nimic nu poate rena]te dup` o jum`tate de secol în perfect` identitate cu sine: spiritul vremii e altul. similar P`cii de la Versailles (1918). 65 . p. • cei mai mul\i asociaz` Europa ]i aderarea la U. institu\ii. cât ca recuperare a celui vechi. analize ]i sisteme descriptive. stiluri de via\`. În loc s` sus\in` teza unit`\ii apriorice ]i a omogenit`\ii. 2004. spiritul critic ]i imagina\ia“. Alexandru Du\u ]i Sorin Alexandrescu) au pus accentul pe diverse caracteristici ale identit`\ii române]ti.E. Lucian Boia. În consecin\`. Este o identitate colectiv` construit` pe o comunitate politic` multina\ional` (Imperiul Austro-Ungar sau „Federa\ia Danubian`“. idei.E. se constat` urm`toarele tendin\e: • o mare parte din cet`\enii români (45%) nu ]tiu ce înseamn` Uniunea European`. spiritul contemplativ. „întoarcerea la Europa“ înseamn` în primul rând reg`sirea normalit`\ii istorice: „Pentru noi. «integrarea» european` nu e îns` sim\it` ca dobândire a unui statut nou. majoritatea studiilor descriu diversele componente ale culturii spa\iului european (valori. majoritatea autorilor români (vezi în acest sens numerele speciale ale „Secolului XX“. Ne atrage îns` aten\ia cercetarea întreprins` de Funda\ia „A Treia Europ`“ din Timi]oara. indiferent de etnie sau provincie). cultivarea diferen\ei poate deveni mai degrab` un atu decât un handicap. Au rezultat inventare. nr. contextul e modificat. Temere: o asemenea viziune încurajeaz` secesionismul. un spa\iu identitar nebulos dar capabil s` ofere oportunit`\i pe care societatea româneasc` nu este înc` în stare s` le produc`. «Nou`» ]i provizorie a fost Europa de dup` 1945. în timp ce postularea ideologic` ]i sus\inerea social-politic` cu orice pre\ a unei omogenit`\i culturale – îndeosebi dup` criteriul etniei – poate conduce la tensiuni care se adâncesc. Nu este deci de mirare c`. se concureaz` ]i se completeaz` reciproc. urmat` de invita\ia de începere a negocierilor de aderare la Uniunea European`. Desigur. mai degrab` decât se solu\ioneaz`. au f`cut uitat acest model de federalism danubian fondat pe legalitatea suprana\ional` (statul pur ]i impersonal. cei din Est. toleran\a religioas`. X. sinteza intercultural`. Neculau ]i Constantin. cultura \`r`neasc`. Evolu\ia rapid` a integr`rii europene ]i perspectiva ader`rii la U. 1012/1999 ]i 1-3/2000. este un eveniment istoric major. îns`. care pun în eviden\` diversele componente a ceea ce numim „cultur` european`“. în decembrie 1999. «România» este format` din mai multe «Românii»“.E. unde legalitatea administra\iei imperiale se substituia identit`\ilor na\ionale. Pentru unii anali]ti (Alina MungiuPippidi). spune de exemplu Gavrilescu (2002. a c`rei metod` se aseam`n` cu „principiul dialogic“ al lui Morin. Aceast` Europ` redescoperit` a ap`rut pentru cet`\enii români ca o nou` \ar` a f`g`duin\ei. România este astfel spa\iul mai multor identit`\i de sorginte european`. perspectiva ader`rii la U. cre]tinismul oriental. ca referin\` colectiv` comun`.dup` modelul „Mitteleuropa“ (sus\inut doctrinar de Franz Palacky).

armonizare a valorilor. de]i poate fi inacceptabil` pentru unii anali]ti. confesiune. exist` interferen\e ]i rela\ii de complementaritate. Pericolele apar în momentul în care Statul î]i adjudec` ansamblul patriotismelor organice sub forma unei forme speciale de patriotism organizat care este unitatea na\ional`: „O rela\ie fireasc` impune. re\elele hanseatice sau uniunile ideologice. precum „Mica Antant`“ sau „Mitteleuropa“. indiferent de cet`\enia sa formal`. Atât România. un sistem coerent de decizie ]i elaborare a politicilor publice. exist` identit`\ile imediate care se formeaz` prin rela\ia dintre individ ]i reperele sale de proximitate: – sub forma patriotismului organic. un tip de organiza\ie pe care Uniunea European` nu îl poate prelua. • Pe de alta. coeziune organiza\ional`. dincolo de teritoriul de ac\iune direct` sau spa\iul public al propriei comunit`\i politice. bazate pe consensul relativ al elitelor. Al. – prin patriotismul organizat. Singura form` de suprapunere a comunit`\ii politice cu comunitatea cultural` a fost statul-na\iune. Du\u face distinc\ia între diversele procese de identificare: • Pe de o parte. 21). etnie. A]a au fost imperiile multina\ionale. p. confesiune. Între aceste niveluri de identificare. ideilor ]i stilurilor. prin raportarea la comunitatea de apartenen\` imediat` (familie. Unitatea politic` înseamn` legisla\ie comun`. origine regional`) cu care actorul a construit natural o istorie comun` va genera reprezent`ri. Ceea ce pare a fi de prim` urgen\` este o reducere drastic` a rolului Statului în via\a societ`\ilor. promovat de discursul oficial al clasei politice ]i în programele statului. dar ]i formele regionale. Apartenen\a european` este pentru România 66 . convergen\`. Aceast` tez` este interesant` ]i merit` aten\ia. cât ]i Europa au evoluat foarte mult. care nu se poate aplica întocmai în cazul comunit`\ilor culturale. în aceste condi\ii. astfel încât pentru societatea româneasc` de la începutul secolului XXI provocarea integr`rii în U. de exemplu. prin cet`\enie) este un alt tip de referin\` decât apartenen\ele culturale. deoarece Statul a fost contaminat de maladiile intelectuale ]i politice moderne ]i a ajuns la forme de elefantiasis care favorizeaz` apari\ia ]i consolidarea regimurilor totalitare“ (Du\u. realitatea local` ]i interac\iunea nemijlocit` cu «cel`lalt» (indiferent de etnie. regiune). patrimoniu. pe când unitatea cultural` este mai degrab` o construc\ie circumstan\ial`. referin\a la acela]i cod al drepturilor cet`\ene]ti. Fiecare individ poate s`-]i asume mai multe referin\e informale. p. „Câte Europe sunt de fapt în Europa?“. istorie. proces care presupune o reconsiderare a schemelor noastre mentale. a]tept`ri ]i proiecte reciproce mai generoase decât cele proprii unei istorii siluite. din moment ce europenii au c`p`tat o con]tiin\` de sine doar în raport cu al\ii iar centrele de domina\ie ]i identificare cultural` s-au mutat de la un col\ la altul al vechiului continent. în care o entitate str`in` realit`\ilor locale impune ce identit`\i se cuvin pre\uite ]i care depreciate“. localitate. 14) propune o schem` de analiz` care poate fi util` în contextul românesc. unitatea ar însemna omogenitate. o reîntoarcere a celor dou` forme de patriotism în matca lor. 1999. ceea ce este imposibil. legat de diversele forme ale puterii. La fel ca în metoda dialogic` a lui Morin sau în contestarea unit`\ii substan\iale de c`tre grupul de la Timi]oara. Unitatea politic` este un concept ideologic. „întoarcerea la Europa“ nu este un simplu proces de reconectare la institu\iile ]i modelele europene. identit`\ile amplificatoare promoveaz` forme transfrontaliere de solidaritate. responsabilitatea comun` în fa\a cet`\enilor. înseamn` mai mult decât reinventarea identit`\ii europene. care sus\in o solidaritate extins` la frontierele comunit`\ii politice. A]adar.Întotdeauna.E. Apartenen\a la spa\iul politic (codificat`. asociat` anumitor repere identitare: limb`. În sens cultural. Unitatea este în primul rând un atribut al comunit`\ii politice. Du\u (1999.

Este o op\iune a elitelor politice care devine efectiv` doar în momentul în care cet`\enii români î]i asum` cet`\enia european` ca propria identitate colectiv`. formare în universit`\ile europene). acces la informa\ie ]i bunuri de consum. 67 . nici prin accentuarea continuit`\ii istorice sau a comunit`\ii culturale.nu doar o modalitate de rezolvare a unor probleme imediate (locuri de munc` în str`in`tate. „Europenizarea“ ]i cet`\enia european`. ci ]i o ]ans` istoric` de refacere a rela\iei dintre libertatea individual` ]i ordinea public`. circula\ie liber`. în care România este parte participant`. a]a cum vom vedea în modulul urm`tor. reprezint` o form` de identificare colectiv` cu un spa\iu dialogic. supus în permanen\` mi]c`rilor ]i metamorfozelor. Aceast` apartenen\` la o comunitate politic` postna\ional` nu se justific` doar prin evocarea unor caracteristici ]i experien\e comune.

1998): legislativul este de fapt o institu\ie format` din reprezentan\i numi\i ai guvernelor (Consiliul Mini]trilor). desemnat` de ]efii statelor membre). separarea puterilor este chestionabil`. se bazeaz` pe o imens` pia\` comun` care nu dispune îns` de propriile bunuri publice. O dat` cu extinderea masiv` din mai 2004 ]i adoptarea Constitu\iei Europene. printr-o guvernare hibrid` pe care Quermonne (apud: Herzog. În aceast` perspectiv`. nu une]te direct cet`\enii. Comisia. ne a]tept`m ca studen\ii s` fie în m`sur`: • s` identifice elementele care definesc „deficitul democratic“ al Uniunii Europene. p. care va angaja mai multe genera\ii de cet`\eni europeni. • s` descrie sistemul decizional al Uniunii Europene. f`r` s` fie legitimat` prin votul direct al cet`\enilor. S` ad`ug`m la aceste paradoxuri unele abateri de la modelul consacrat al democra\iei care au surprins mai mul\i anali]ti (Ulrich ]i d’Oliveira. Este un proiect politic de anvergur`. puterea legislativ` este împ`r\it` între Parlamentul European (ales prin sufragiu direct ]i universal) ]i Consiliul Mini]trilor. • s` identifice elementele care caracterizeaz` guvernan\a ]i societatea civil` european`. Este îns` un statut inten\ionat ambiguu. Aceste contradic\ii interne ale Uniunii rezult` din statutul s`u inedit de „federa\ie a unor state na\ionale“ (Jacques Delors). inclusiv actualii no]tri studen\i.E. 57) a numit-o „federalism interguvernamental“. Uniunea European` (U.) este o sum` de paradoxuri: ea nu este o na\iune. Marks et al. guvernarea este bicefal` (Consiliul Mini]trilor plus o institu\ie suprana\ional`. se pune problema reformei democra\iei europene. • s` caracterizeaz` principalele proiecte de reform` a democra\iei europene. rezult` din coexisten\a dimensiunii federale (dubla guvernare) cu abordarea interguvernamental` (cooperarea între state autonome. • s` aplice principiile guvernan\ei multi-centrice la contextul specific al societ`\ii române]ti.MODULUL IV DEMOCRA|IA EUROPEAN~ Din punctul de vedere al analizei politice. cu suveranitate auto-limitat`). 68 . • s` fac` distinc\ia dintre modelul federalist ]i modelul interguvernamental de guvernare european`. care a func\ionat bine atât timp cât priorit`\ile au fost de ordin economic. 2002. de]i î]i propune s` realizeze o „Europ` a cet`\enilor“. ci statele membre.E. modulul de fa\` î]i propune s` clarifice unele întreb`ri esen\iale legate de specificul Uniunii ca proiect politic. În sfâr]it. U. Dup` studierea acestui modul. Parlamentul nu dispune de o veritabil` opozi\ie politic` iar societatea civil` se exprim` aproape exclusiv în raport cu statul ]i spa\iul public na\ional. dar înglobeaz` mai multe state na\ionale. 1995.

care face necesar` elaborarea unui text programatic ]i cuprinz`tor. pentru c` U. Unii nu ezit` s` vorbeasc` chiar de ambiguit`\i fundamentale în chestiuni de substan\` precum natura federalismului. în leg`tur` cu Constitu\ia american`. Adversarii de ast`zi invoc` de obicei urm`toarele argumente (Magnette. 39-40): • Uniunea ar fi prea complex` pentru a fi simplificat` sub forma unui text legislativ unic. exerci\iul istoric al constitu\ionaliz`rii s-a epuizat o dat` cu formarea statelor na\ionale ]i nu mai poate fi aplicat unei entit`\i politice care nu este stat. din care s` rezulte politicile publice ]i legile specializate. denumirea de „Constitu\ie European`“ fiind un abuz terminologic. 69 . extinderea drepturilor suprana\ionale). probabil c` s-ar fi ajuns mai repede la un consens. la dou` sute de ani dup` adoptarea sa. • Europa nu mai poate fi constitu\ionalizat` din moment ce statele membre au fost deja constitu\ionalizate. Opozi\ia s-a manifestat mai pu\in în leg`tur` cu textul propriu-zis. p. dezbaterea legat` de Constitu\ia European` reia în forme noi vechea opozi\ie dintre adep\ii unui „common law“. Acest statut este îns` incomplet. s-a dotat ulterior cu un Tratat constitu\ional. Aceast` controvers` a început cu „Declara\ia Universal` a Drepturilor Omului ]i Cet`\eanului“ (1789). Uniunea European` ca spa\iu public („Euro-polity“) Discu\iile care au înso\it procesul constitu\ional european au dep`]it cu mult cadrul propriu-zis al Tratatului constitu\ional. ca fiind prea ambi\ioas` ]i abstract`. pe care Burke ]i Bentham au contestat-o. Este ]i ra\iunea pentru care U. ]i sus\in`torii unei legi fundamentale. ci s-a ob\inut cu ajutorul unor mijloace juridice. ceea ce conteaz` cel mai mult pentru cet`\enii americani este principiul constitu\ional care asigur` liantul identitar ]i legitimarea politic` a Uniunii. Realizarea Europei celor 25 este un moment de turnur`. Cu toate acestea. realit`\ile politice actuale. textul propriu-zis al Constitu\iei Europene nu contrazice nici una din constitu\iile na\ionale ale statelor membre. este o crea\ie de drept: ea nu a rezultat din folosirea for\ei. În ultim` analiz`. Sistemul comunitar a fost construit prin decizii succesive. Dac` întregul exerci\iu ar fi vizat un scop mai modest sau mai bine circumscris (de exemplu. 2003. într-o viziune clar` ]i de perspectiv`. de multe ori reactive ]i conjuncturale. f`r` un proiect de societate sau o viziune politic` de ansamblu. respectiv celebrele „acquis“-uri comunitare (tratatele ]i institu\iile europene). separarea puterilor sau con\inutul drepturilor subiective. Astfel de controverse sunt legitime dac` ne gândim la amploarea demersului politic preconizat.E. dincolo de diferen\ele de cultur` politic` ale protagoni]tilor. discu\ii similare au loc în zilele noastre.E. considerat` ca un model de c`tre constitu\ionali]tii europeni. Sus\in`torii constitu\ionalismului european invoc` necesitatea de a formaliza.E. Ceea ce complic` foarte mult dezbaterea privind democra\ia european` ]i deruteaz` anali]tii politici este faptul c` U. pragmatic ]i consensual. În fond. De altfel.1. aceasta din urm` r`mâne atributul exclusiv al unui stat. ci doar consecin\a unor tratate între state. nu este un subiect politic. cât fa\` de îns`]i ideea de constitu\ie suprana\ional`. Chiar dac` CEJ a recunoscut în 1999 echivalen\a dintre Tratatele Uniunii ]i o constitu\ie.

Constitu\ia European` fiind o esen\` a Tratatelor U. • s` stabileasc` o putere suprana\ional`. o societate civil` sau un sistem de partide politice la nivel european? Ce se va întâmpla cu serviciile publice? Poate fi acceptat` ideea unei democra\ii suprana\ionale? De fapt. Dezbaterea constitu\ional` a readus în discu\ie ]i problema spa\iului public european. dup` Magnette (2003. În pofida eforturilor din ultimele 70 . ci de natur` politic`: unele guverne se tem de riscul ca o constitu\ie s` fie asociat` ideii de stat european. cât ]i Constitu\ia. Tratatele sunt acorduri între state. Un alt aspect interesant al procesului constitu\ional european este rela\ia dintre instrumentul de protec\ie a drepturilor ]i textul Constitu\iei. Ca instrumente juridice. 2000). constituie o baz` juridic` ampl` ]i reprezint` deja.. cele dou` sunt îns` diferite. asupra c`rora statele de\in înc` ultimul cuvânt. Democra\ia a fost de la început asociat` identit`\ilor colective strict teritorializate ]i statului na\ional. printr-un pact federativ între state. rolul noii Constitu\ii Europene este dublu: • s` înt`reasc` prerogativele statelor. majoritatea statelor aderente au recurs la validarea popular` a Tratatului constitu\ional. p. s-a adoptat un instrument comun de protec\ie. „o cart` constitu\ional` a Uniunii“. s` devin` o unitate politic` ]i juridic` de sine st`t`toare. se men\ine o ambiguitate semantic` prin care se echivaleaz` Tratatul constitu\ional cu Constitu\ia European` (aceast` suprapunere se observ` chiar ]i în textele oficiale ale U. Atât tratatele. dar înaintea adopt`rii unei Constitu\ii Europene. o pres` european`. Tratatele devin legitime prin simpla ratificare în parlamentele na\ionale. (2000). negocierile pe aceast` tem` fiind pur ]i simplu amânate. prin referendum sau adun`ri constituante suprana\ionale).). Din acest motiv. urmat` ulterior de „Bill of Rights“ (1791). pe când Constitu\ia se adopt` prin sufragiu popular (de exemplu. Controversatul proces constitu\ional s-a ini\iat îns` pentru ca U. Interesant este faptul c`. o versiune simplificat` a acestora. al c`rei scop este unitatea politic`. dificult`\ile nu sunt de ordin juridic.E. stabilesc valorile comune ]i principiile comunit`\ii politice. astfel încât s`-i confere statutul unei Constitu\ii propriu-zise. inclus deja ca parte component` a noului Tratat al U. în baza principiului „reprezentare f`r` taxare“ (opus sloganului ini\ial al Revolu\iei Americane „no taxation without representation“). pe când Constitu\ia presupune deliberarea public` ]i consultarea direct` a cet`\enilor. procesul istoric a fost invers: s-a adoptat mai întâi Constitu\ia (1787). astfel de întreb`ri nu fac decât s` proiecteze la nivel suprana\ional modelul democra\iei na\ionale ]i problemele sale specifice. O alt` chestiune controversat` a Constitu\iei Europene este concentrarea pe federalismul politic.E. La Nisa. Dup` Telo (apud: Magnette.E.E. nu formarea unui singur popor. a]a cum a fost cazul cu statele na\ionale. Federalismul fiscal va fi probabil o mare provocare pentru urm`torii 10 ani. Altfel spus. la fel de legitim ca orice „polity“ na\ional? Poate el s` func\ioneze din moment ce nu exist` un discurs politic european. În SUA. Este oare posibil s` se creeze un spa\iu public supranan\ional.E. Au ap`rut astfel noi dileme ]i controverse. respectiv Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii. în urma negocierilor diplomatice.Tratatele U. respectiv o entitate suprana\ional` cu propria personalitate juridic`. inten\ionat sau nu. 48).

cet`\enia european` nu se mai raporteaz` exclusiv la spa\iul public al statului na\ional: „Euro-polity“ înseamn` deja sfera politic` a institu\iilor europene. îndeosebi în contextul extinderii masive din 2004. În acest fel. dep`]it` istoric. definit` prin afinit`\i suprana\ionale. chiar imperfect` ]i atipic`. De]i opinia public` nu pare s` fi realizat acest lucru. unii autori (Milward. preluat dup` Schmitter (1998a. Pentru a rezista tenta\iei birocratice ]i a nu supradimensiona ]i mai mult un aparat deja înc`rcat. A]a cum a demonstrat Meehan (1993). Din acest motiv. 125). astfel încât influen\a statului suprana\ional nu mai poate fi pus` în discu\ie. Chiar dac` nu exist` o societate civil` european` bine conturat` în raport cu statul suprana\ional. deseori transfrontalier`. este preluat` la nivel suprana\ional. Statele na\ionale sunt deja sl`bite de auto-limit`rile succesive ale suveranit`\ii consecutive pie\ei comune. p. cet`\enii europeni sunt organiza\i într-o multitudine de centre de ac\iune civic`. nu exist` nici un domeniu al politicilor publice care s` fie gestionat exclusiv de c`tre statul na\ional. func\ioneaz` cu ajutorul unor institu\ii politice suprana\ionale. scepticii precum Preuss (1995) ]i Grimm (1995) afirm` tran]ant c` statul european nu este posibil atât timp cât mai exist` înc` state na\ionale europene. se caut` forme de guvernare adecvate noilor realit`\i.decenii. politicile publice din statele membre sunt deja puternic integrate. Se observ` c`. cet`\enia european` este de fapt o identitate multipl`. presupune dezbateri ]i exprimarea liber` a diversit`\ii. comparând construc\ia statului suprana\ional european cu modelul statului multicultural din India care aplic`. În sfâr]it. se bazeaz` pe sufragiul direct ]i universal. dar ]i cea a euro-regiunilor. competen\ele suprana\ionale sunt deja foarte importante. dup` independen\a ]i unificarea din 1949. Democra\ia european`. Aceast` logic` dicotomic` nu mai este îns` de actualitate. 1995) consider` c` Uniunea European` nu este decât o încercare disperat` de salvare a statului na\ional a c`rei form` de guvernare. Al\ii. În ciuda aparen\elor. Ceea ce preocup` cel mai mult. îndeosebi sub forma discursului contestatar ]i a tensiunii dintre cet`\eni ]i institu\iile statului suprana\ional. 1992. Problema care se pune în dezbaterile consacrate democra\iei europene nu se refer` îns` doar la existen\a spa\iului public suprana\ional. În tabelul 4. monedei unice ]i politicilor comunitare. 71 . identitatea european` r`mâne o construc\ie mult mai pu\in solid` decât identit`\ile na\ionale. În pofida rezervelor exprimate de unii anali]ti ]i a caracterului s`u contradictoriu fa\` de statul na\ional. practic. de\ine propriile instrumente de protec\ie a drepturilor fundamentale. încearc` s` identifice primele elemente ale sferei publice europene. precum Meyer (1995) ]i Gamberale (1997). Laitin (1997) merge ]i mai departe. am reprezentat rezultatele transferului gradual al autorit`\ii dinspre statul na\ional spre nivelul european. rezultate dintr-o evolu\ie istoric` îndelungat`. Habermas. este capacitatea statului suprana\ional conceput în anii ’60 de a gestiona un spa\iu uman ]i politic atât de vast. un sistem original de guvernare federal` pe trei nivele. regionale ]i locale. exist` elemente certe care definesc „Euro-polity“ sau spa\iul public european. na\ionale.

Competi\ia 11. o ordine politic` european` stabil`. Energia 7. Schimburile ]i împrumuturile externe 14. Rela\iile de munc` III. dup` spusele lui Schmitter (1998. Politicile macro-economice II. Fluxul de persoane ]i for\` de munc` 5. problema spa\iului public european apare într-o nou` lumin`. Domeniul socio-cultural 1. Mediul 9. Negocierile comerciale 2.E. Dezvoltarea regional` 10. capabil`: 72 . Rela\iile interna\ionale ]i securitatea extern` 1.E.Tabelul 4. Bunuri ]i servicii 2. Condi\iile de munc` 2. Educa\ia ]i cercetarea 5. Fa\` de aceast` evolu\ie. Diploma\ia ]i apartenen\a la organiza\iile interna\ionale 4. 3 = deciziile se iau împreun` (la nivelul U. Asisten\a social` 4. Comunica\iile 8. 5 = toate deciziile se iau la nivelul U. Circula\ia capitalurilor 4. Finan\ele ]i creditele 13. Justi\ia ]i dreptul de proprietate 2. Poli\ia ]i ordinea public` IV. Domeniul politico-constitu\ional 1. Participarea 4. S`n`tatea 3. Domeniul economic 1. Integrarea progresiv` a politicilor publice în Europa (1950-2001) 1950 I. p. Asisten\a militaro-economic` 3. 131). Taxele ]i impozitele 15. Transporturile 6.E.E. Tratatul de la Maastricht a instaurat. Agricultur` 3. Ap`rarea 1 1 1 1 1 1 1 1 3 1 2 1 4 1 2 1 5 2 2 2 5 4 4 3 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 1 2 2 3 2 2 1 4 3 2 2 1 1 1 1 1 1 1 2 1 1 2 1 2 3 1 2 1 3 3 1 2 2 2 2 1 3 2 2 3 3 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 1 1 1 2 2 1 2 1 2 2 1 1 1 1 4 4 1 2 2 1 1 2 1 3 2 2 3 3 2 4 4 1 2 3 1 1 2 1 3 2 2 4 3 3 4 4 4 3 2 2 2 3 3 3 2 2 2 2 2 4 4 4 4 3 2 3 3 3 3 3 4 4 3 4 1957 1968 1970 1992 2001 Legend`: 1 = toate deciziile se iau la nivel na\ional 2 = doar unele decizii se iau la nivelul U. ]i la nivel na\ional) 4 = cele mai multe decizii se iau la nivelul U. Cet`\enia 3. Industria 12.

– s` ia decizii. În schimb. – s` încheie acorduri interna\ionale. serviciilor. – teritoriul de referin\` în interiorul c`ruia s`-]i exercite autoritatea. – monopolul efectiv asupra mijloacelor legale de coerci\ie. – s` rezolve conflicte. – ierarhia stabil` ]i centralizat` a serviciilor publice. – s` declare chiar r`zboi. dar nu poate s` decid` singur`: aceast` prerogativ` r`mâne la nivelul statelor na\ionale. capitalului ]i al persoanelor în interiorul propriilor frontiere. incit` statele s` coopereze iar co-decizia legislativ` (acordul necesar între Parlamentul European ]i Consiliul Mini]trilor) oblig` la negocieri permanente. în interiorul c`reia s` se ia decizii obligatorii pentru to\i. de institu\iile publice sau de mass- 73 . metoda neo-func\ionalist` imaginat` de Jean Monnet a func\ionat foarte bine. spa\iul public european nu are urm`toarele caracteristici: – localizarea unic` ]i clar definit` a autorit`\ii. sau accentuat presiunile asupra institu\iilor europene concepute ca o prelungire suprana\ional` a democra\iei na\ionale. De exemplu. – s` organizeze alegeri. – capacitatea unic` a implement`rii directe a propriilor decizii la nivelul grupurilor. Pân` în anii ’70. – s` direc\ioneze comportamentul public. Acest sistem a creat propria guvernare cooperativ`. – s` genereze venituri. printr-o simbioz` a federalismului cu guvernarea suprana\ional`. Aceste atribu\ii ale „Euro-polity“ sunt echivalente cu func\iile ordinii publice într-un stat na\ional. indiferent dac` este vorba de societatea civil`. – s` r`spund` la presiunile grupurilor de interes. Pentru ca un stat membru s` nu decid` totu]i unilateral ]i discre\ionar. – competen\a de a controla fluxul bunurilor. – s` acrediteze ]i s` primeasc` reprezentan\i diplomatici. dreptul comunitar a instituit un sistem inedit de decizii consensuale. to\i reprezentan\ii na\ionali în institu\iile europene sunt numi\i de guvernele în exerci\iu. Comisia European` (echivalentul executivului suprana\ional) poate s` ini\ieze legi ]i s` gestioneze punerea în aplicare a legisla\iei europene. comunit`\ilor ]i indivizilor. – s` produc` bunuri publice. – s` aloce fonduri. – s` încorporeze noi membri. Pe m`sur` îns` ce comunitatea ]i politicile comune s-au extins. Regula majorit`\ii calificate. de exemplu. Pia\a comun` a coexistat cu politicile na\ionale. – competen\a clar` a sferei publice. – apartenen\a individual` la organiza\iile interna\ionale ]i capacitatea de a semna tratate interna\ionale. dar are limite importante în ce prive]te: • legitimitatea – cu excep\ia membrilor Parlamentului European. – s` reglementeze modul de func\ionare a pie\elor. • participarea – cet`\enii î]i exprim` drepturile ]i responsabilit`\ile mai ales într-un cadru na\ional. – o identitate puternic` prin care s` exercite domina\ia simbolic` asupra propriilor cet`\eni. care nu exist` în cazul ONU sau NATO.

dialog ]i c`utare a consensului. suveranitatea complet` se p`streaz` doar în cazul confedera\iilor. diferit` de cadrul na\ional de referin\`. statele na\ionale sunt cele care. În continuare. dreptul constitu\ional modern a introdus deja o abordare mai nuan\at`. 2002. Aceast` dependen\` de cadrul statului na\ional este îns` anacronic`. – existen\a unui drept na\ional instrumentalizat de un aparat juridic intern. care sunt capabile s` emit` un drept aplicabil în fiecare stat component. nici o federa\ie (ca Germania sau Belgia). moneda). politica extern`. conform c`reia suveranitatea na\ional` comport`: – referin\a la un text juridic fondator. a]a cum este Constitu\ia. nici Comisia ]i nici Consiliul nu sunt obligate s` r`spund` direct în fa\a cet`\enilor. orice suveranitate na\ional` este limitat` de factori interni (de exemplu. – capacitatea de a decide asupra propriilor competen\e. nici costurile ]i nici sinuozit`\ile nu sunt nejustificate. accesul la subsidiile comunitare). limitarea ac\iunii externe a unui stat datorit` intereselor sau exigen\elor altor state). aceste procese par rebarbative. unde guvernarea se exercit` de reprezentan\i direc\i ai fiec`ruia din guvernele membre. scena public` european` pare mai mult preocupat` de lupta pentru influen\` (ponderea voturilor. În realitate. limitele statului în raport cu cet`\enii. datorit` obliga\iei de a respecta drepturile omului) sau factorii externi (de exemplu. spre deosebire de federa\ii. negocierile 74 . în schimb. De altfel. A]a cum arat` Bobbio (1998). A]a cum se prezint` lucrurile în prezent. Uniunea European` nu este nici confedera\ie (ca Elve\ia). 68). num`rul de locuri în Parlament. beneficiaz` de propria legitimitate (rezultat` din alegeri) ]i de propriul buget. Din exterior. atât membrii vechi cât ]i noii sosi\i. democra\ia european` este o construc\ie inedit`. „Euro-polity“ ofer` înc` pu\ine oportunit`\i de participare civic`. fa\` de amploarea misiunii asumate (crearea unui nou tip de societate democratic`). a]a cum demonstreaz` Malberg (cf. Herzog. inutile ]i ineficace. p. Sistemul de decizie intern` ]i repartizarea puterii pe baza principiilor generice ale subsidiarit`\ii ]i propor\ionalit`\ii fac necesar un permanent proces de negociere. decât de o dezbatere privind principiile sau valorile Uniunii. federa\ia. atât cei mari cât ]i cei mici. este vorba de rela\ia dintre suveranitatea na\ional` ]i principiul federal. în fond. Dac` privim retrospectiv la crizele de cre]tere ]i evolu\ie ale Uniunii (primirea Marii Britanii. cet`\enia r`mânând un atribut al apartenen\ei na\ionale. – democra\ia reprezentativ`. Uniunea European` nu a reu]it s` creeze aceast` unitate legislativ`: „legile“ unionale sunt de fapt „directive“ pe care fiecare stat le „transpune“ în spa\iul na\ional sau „reglement`ri“ cu aplica\ie direct`. dezbaterile privind democra\ia european` vor avansa în func\ie de solu\iile la urm`toarele dou` chestiuni fundamentale: a) Pe de o parte. nici Tratatul constitu\ional nu sunt incompatibile cu constitu\iile na\ionale. decid asupra competen\elor pe care le p`streaz` la nivel na\ional. func\ioneaz` printr-un stat federal care se substituie statelor componente în exercitarea anumitor func\ii (ap`rarea. b) Pe de alt` parte. par s` nu se deta]eze de obsesia suveranit`\ii na\ionale. din acest punct de vedere.• media. F`r` excep\ie. pentru c` nu se bazeaz` pe o democra\ie reprezentativ`. r`spunderea public` – fiind numite. prin raportare la ra\ionalitatea ]i simplitatea aparent` a cadrului na\ional. nici Tratatele Uniunii.

am realizat un astfel de glosar. noi referin\e. Spaak). a]a cum sus\ine Marks et al. adaptat condi\iilor societ`\ii române]ti. Spa\iul politic („polity“) s-a format prin rela\iile dintre autorit`\ile publice ]i diversele forme de reprezentare teritorial` ]i/sau func\ional` a cet`\enilor. în care obiectivele integr`rii s-au realizat mai ales prin intermediul reprezent`rii teritoriale. prin prevalen\a intereselor transna\ionale ]i formarea unui spa\iu public transteritorial. ceea ce înseamn` altceva decât o simpl` propensiune comunitar` a democra\iei na\ionale. De Gasperi. (1998. 1986). Vechile repere terminologice ale democra\iilor na\ionale nu mai corespundeau democra\iei europene. co-decizie. ireductibile la referen\ialul nostru istoric. • printr-o abordare comunitar`. integrarea economic` ]i financiar`. Iat` câteva exemple: acquis comunitar. atribute fundamentale ale oric`rui spa\iu public. uneori artificial ]i incomprehensibil (vezi ceea ce se desemneaz` de obicei prin „comitologie“. dup` Schmitter. geometrie variabil` etc. 75 . Schmitter crede c` putem avansa doar dac` imagin`m scheme noi. astfel încât s-au creat. efect „spill-over“ (angrenaj). VII). 10. ONG-urile. În doar jum`tate de secol s-a reu]it nu doar reconcilierea. Adenauer. Limbajul politic a sesizat foarte bine aceast` evolu\ie. În ce prive]te formarea „Euro-polity“. Spre deosebire de încerc`rile anterioare.cu euro-scepticii. dar extrem de dinamic. care deta]eaz` reprezentarea func\ional` de reprezentarea teritorial`. 2001). Schmitter face apel la patru tipuri ideale pe care le angreneaz` sub forma din fig. observ`m c` procesul a fost dramatic. chiar dac` Uniunea European` este rezultatul unui transfer limitat de prerogative dinspre statul na\ional spre structurile suprana\ionale. trecerea de la Comunitate la Uniune. Schmitter (1998b) încearc` s` impulsioneze reflec\ia asupra acestei chestiuni printr-o analiz` conceptual` care se deta]eaz` de cadrul neo-func\ionalist al p`rin\ilor Uniunii (Schuman. ci s-a ob\inut prin consens ]i liber consim\`mânt. propor\ionalitate. Întro lucrare anterioar` (Bîrzea. respectiv comitetele. majoritate calificat`. a]a cum sunt partidele politice. respectiv prin guvernele statelor na\ionale (este metoda interguvernamental` care a prevalat pân` la Actul Unic European. subsidiaritate. care poate fi util studen\ilor care vor s` aprofundeze chestiunea terminologiei. drept comunitar. Gondrand (1991) a elaborat în acest sens un dic\ionar al noului limbaj politic european cu peste 1000 de intr`ri. Acest proces nu a rezultat din cuceriri militare sau anex`ri teritoriale. mi]c`rile sociale. Geneza democra\iei europene nu trebuie s` se fondeze neap`rat pe structurile na\ionale. dar s-au pus bazele unei noi entit`\i suprana\ionale. Este posibil. exist` dou` variante posibile: • prin strategia neo-func\ionalist` ini\ial` a lui Jean Monnet. Constitu\ia). Monnet. ca „Euro-polity“ s` porneasc` de la propria sa logic`. Guvernan\ii ]i guverna\ii î]i m`resc capacitatea de comunicare ]i interac\iune doar în m`sura în care centrele de autoritate se disperseaz` prin dou` forme de configura\ie politic`: teritorial` ]i func\ional`. care construiau spa\iul public european pornind de la experien\a cunoscut` a form`rii statelor na\ionale sau de la modelele de integrare regional`. institu\ionalizarea euro-cet`\eniei. grupurile de interes. p. El pleac` de la premisa c` politicile publice se legitimeaz` în primul rând prin reprezentativitate. În acest sens. Aceast` interac\iune dintre decizie ]i participan\i („stakeholders“) face posibil` atât autoritatea cât ]i responsabilitatea public` („accountability“). comisiile ]i structurile birocra\iei europene). într-un demers istoric f`r` precedent. moneda unic`.

|`rile de Jos (1581-1795). schimburile comerciale. altminteri. unde unit`\ile subna\ionale ]i na\ionale au propria identitate în interiorul unei ierarhii a autorit`\ii. poate fi într-unul din modelele identificate în fig. Aranjamentele func\ionale sunt clar definite ]i au limite precise astfel încât s` nu îngr`deasc` suveranitatea statelor componente. respectiv: • Stato/federatio corespunde modelului de guvernare existent în Germania („Politikverflechtung“) ]i Elve\ia („federalismul cooperativ“). Caracteristicile teritoriale sunt p`strate dar se asigur` o ac\iune consensual` într-un cadru func\ional bine delimitat. printr-o alocare fix` a competen\elor la fiecare nivel (federal ]i subfederal). care se pot oricând retrage din comunitatea politic`. Germania (1815-1866) ]i Iugoslavia (1980-1991). SUA (1781-1789). Solu\ia. confedera\ia a fost o structur` destul de fragil`. Formarea spa\iului public european Caracteristici teritoriale Variabil Tangen\ial Egalitar Diferen\iat Reversibil Variabil Caracteristici func\ionale Dispersat Partajat Suprapus Stabilizat Cumulativ Separat Coincident Confederatio Stato/Federatio Condominio Consortio Stabilizat Contiguu Ierarhic Identic Ireversibil În prezent. Fiecare entitate participant` (stat. se citeaz` Comisia Superioar` a Naviga\iei pe Rin (1816). canton. prima organiza\ie cu voca\ie european`.Fig. Aceast` localizare teritorial` strict` (delimit`ri clare ale unit`\ilor ]i ale federa\iei) coincide cu o specializare func\ional` bine determinat`. Consortio este o platform` de cooperare între entit`\i autonome. între Suedia ]i Norvegia etc. Uniunea se bazeaz` pe un amestec al metodei interguvernamentale (rela\ii între state na\ionale suverane) cu metoda comunitar` (politici comune reglementate prin dreptul comunitar). • • 76 . Apartenen\a la aceast` structur` este destul de solid` pentru c`. „Concertul European“ (1823-1914) sau aranjamentele bilaterale speciale între SUA ]i Canada. separarea ar fi foarte costisitoare. Ca exemplu. singurele experien\e fiind Confedera\ia Helvetic` (1291-1848). dup` Schmitter. Confederatio este astfel constituit` încât s` protejeze unit`\ile fa\` de domina\ia central`. securitatea colectiv`. apartenen\a impune reguli comune privind moneda. 10. 10. odat` consim\it`. Provoc`rile ap`rute în urma extinderii progresive ]i presiunile rezultate din globalizare au perturbat acest echilibru. protec\ia mediului. Din punct de vedere istoric. provincie) poate negocia termenii afilierii la confedera\ie dar.

Sistemul decizional Inevitabil. la fel de limitative. Limita comun` a acestor patru modele const` în focalizarea pe procese. 77 . democra\ia european` trebuie s` \in` cont de sistemul decizional actual. nu ]i pentru decizia privind viitorul democra\iei europene. 2. Aceste negocieri au fost dintotdeauna anevoioase. Scharpf. dup` modelul statului na\ional: Comisia ini\iaz` propuneri legislative. 1998. 1995. a]a imperfect cum pare multora. s-au adus corec\ii ]i s-au încercat metode care s` contracareze ceea ce Majone (1998) a desemnat prin „deficitul democratic“ al Uniunii Europene. Bromley. Democra\ia politic` ]i cet`\enia european` au ap`rut ca obiective realizabile abia dup` ce pia\a comun` ]i procesul integr`rii au devenit o certitudine (prin Actul Unic European. Ca ]i în cazul altor încerc`ri ale anali]tilor politici (Meyer. func\ionalitate) se dovede]te astfel util` doar pentru analiza politic`. Tratatul de la Roma (1957) stipula o separare simpl` a puterilor. dar nu reu]esc s` fie mai precise în ce prive]te configura\ia democra\iei europene. 1986). f`r` prefigurarea clar` a produsului. Func\ia legislativ` revenea Consiliului Mini]trilor. Schema bipolar` a lui Schmitter (teritorialitate vs. cât ]i în raport cu r`spunderea public`. solu\ia nu poate veni dintr-o construc\ie de modele sau tipuri ideale. C` ne convine sau nu. a devenit din ce în ce mai clar faptul c` democra\ia european` are propriile institu\ii ]i propriul sistem de guvernare. 2001). format îns` din reprezentan\i desemna\i ai guvernelor na\ionale (mini]trii de externe). care ar favoriza mai mult interesele divergente decât ac\iunea concertat`. De atunci. Aceste formule conduc îns` la suprapuneri ]i paralelisme. vulnerabil atât în ce prive]te legitimitatea ]i reprezentarea. sistemul decizional al Uniunii Europene este rezultatul unui proces istoric. Pe parcursul evolu\iei care a urmat. Acest sistem a fost creat pentru a rezolva doar anumite probleme ]i nu este la fel de polivalent ]i adaptabil ca sistemele na\ionale de guvernare. care nu era nici instan\` executiv` (func\ie de\inut` de Comisie) ]i nici organism legislativ. ci este produsul negocierilor dure între parteneri înc` puternic acro]a\i egoismelor ]i identit`\ilor na\ionale. Toate presupun un anumit grad de integrare. Noua democra\ie european` nu este deductibil` dintr-un model conceptual imaginat în mediile academice. Exemplul potrivit ar fi cel al „Europei cu mai multe viteze“ sau al Europei cu mai multe institu\ii regionale ac\ionând autonom. Parlamentul le avizeaz` iar Consiliul le adopt`. Aderarea de noi membri ]i l`rgirea ariei de cuprindere a politicilor comunitare nu fac decât s` pun` în eviden\` limitele sistemului actual de guvernare. Veriga slab` a acestei ecua\ii era Parlamentul. ci din efortul comun al guvernan\ilor ]i guverna\ilor de a g`si solu\ii viabile unor probleme politice reale.• Condominio este cel mai pu\in adecvat construc\iei politice europene pentru c` presupune varia\ii interne atât ale atributelor teritoriale cât ]i ale caracteristicilor func\ionale. dar au marcat un progres evident.

ci doar s` sus\in` reconcilierea postbelic` printr-un sistem asem`n`tor mai mult diploma\iei (negocieri între tehnocra\i. 11. Metoda parteneriatului a lui Monnet COMISIE CONSILIU decizii colective Curtea Europeană de Justiţie elitele socioeconomice guvernele statelor membre politici naţionale convergente Wallace (1998b) a analizat sistemul decizional al U. Ea distinge astfel patru metode: a) Metoda parteneriatului Aceast` metod` avea în centrul s`u tandemul Comisie-Consiliu. El se baza îns` pe efortul unor elite. Metoda negocierii a lui De Gaulle decizii negociate CONSILIUL COMISIA Stat 1 Stat 2 Stat 3 Stat n parlamentele naţionale elitele socio-economice 78 . Fig. în deplin` discre\ie) decât ac\iunii democratice propriu-zise. dat fiind num`rul redus de \`ri membre. 12. Parlamentul jucând doar un rol simbolic (de eventual` mediere între cei doi poli).E. într-o perspectiv` istoric`.Fig. Monnet nici nu-]i propusese s` realizeze o democra\ie suprana\ional` (obiectiv ap`rut de-abia la sfâr]itul anilor ’80). De fapt. f`r` o participare popular` propriu-zis`. Echilibrul era relativ u]or de ob\inut. Ea func\iona prin consensul ob\inut prin negociere între cele dou` for\e. respectiv Comisia ]i Consiliul.

Contextul politic european a favorizat aceast` schimbare: începând cu anii ’80. negociatorii na\ionali au devenit mai importan\i decât func\ionarii europeni. Comitetul Economic ]i Social. Coordonarea intern` a fost tot mai dificil` ]i.b) Metoda negocierii Prin metoda parteneriatului. Comisia primise practic aceea]i pondere ca ]i Consiliul. ]i este sursa multor reticen\e pentru c` vizeaz` direct dou` din chestiunile-cheie ale integr`rii: limitele suveranit`\ii na\ionale ]i statul suprana\ional. politica intern` ]i justi\ia sau pilonul III. În acest fel. Este perioada Delors. sau metoda lui De Gaulle). Comisia s-a organizat pe direc\ii generale (cunoscutele DG) corespunz`toare domeniilor politicilor publice acoperite de structurile Consiliului. ceea ce a permis venirea la putere a unor guverne neo-liberale ]i sl`birea statelor ca autoritate politic`. a devenit la fel de dificil de ]tiut cine r`spunde de deciziile respective. negocierile aveau loc preponderent între statele membre. s-a ajuns la „compromisul de la Luxemburg“. Ea constituie punctul nodal al dezbaterilor privind reforma institu\iilor U. la care se adaug` peste 150 de grupuri de lucru formate din exper\i na\ionali. A]a cum se observ` din fig.E. Comitetul Reprezentan\ilor Permanen\i sau COREPER). aceast` metod` revine la parteneriatul Consiliu-Comisie (metoda Monnet). vechiul consens dintre cre]tin-democra\i ]i social-democra\i a disp`rut. 79 . astfel încât s` r`spund` diverselor interese ]i priorit`\i ale statelor membre. unde predomin` metoda negocierii între state suverane. care a marcat trecerea de la Comunitate la Uniunea European` (prin Actul Unic European) ]i asumarea de noi obiective strategice. lucru devenit public în 1965. mai grav. Începând cu Tratatul de la Maastricht (1992). Comisia având un rol secundar. în semn de opozi\ie fa\` de clauza care obliga un stat membru s` se supun` votului majoritar). S-au stabilit astfel consilii specializate. Ca urmare a pozi\iei lui De Gaulle. ECOFIN este Consiliul Mini]trilor de Finan\e). Comisia a început s`-]i dezvolte rela\ii strategice cu diverse grupuri de interes ]i s`-]i creeze chiar structuri proprii de consultan\` (de exemplu. unde particip` mini]trii de resort (de exemplu. La rândul s`u. cele dou` au intrat în competi\ie. care le reprezint`). p`strând totu]i sistemul de negociere cu statele membre introdus de De Gaulle. în mod direct. Politicile europene au devenit extrem de segmentate. au ap`rut probleme în asigurarea r`spunderii publice: dat fiind faptul c` în acest sistem stufos ]i complicat este greu de localizat cine ce a decis. Ca s` fac` fa\` presiunilor care se exercitau asupra sa. 14). negocierile s-au realizat nu numai la nivelul macro (Consiliul). care acorda un rol mai mare statelor na\ionale (implicit ]i Consiliului. Uniunea devine posibil` prin conlucrarea abord`rii comunitare (politicile comune sau pilonul I care func\ioneaz` pe baza dreptului comunitar. ambele reglementate în baza dreptului interna\ional. 12. Consiliul ]i-a creat un sistem de comitete ]i grupuri de lucru (de exemplu. prin combinarea metodei parteneriatului cu metoda co-op\iunii) cu abordarea interguvernamental` (politica extern` ]i de securitate sau pilonul II. formatori de opinie sau parteneri sociali. inclusiv integrarea politic`. Aceast` duplicitate se men\ine ]i ast`zi (vezi fig. c) Metoda co-op\iunii În esen\`. Inevitabil. prin „criza de la Luxemburg“ (boicotarea Consiliului de c`tre Fran\a. Comitetul Regiunilor). dar ]i la nivelurile meso ]i micro. prin grupuri transna\ionale de exper\i. Ca urmare.

1992). politica de protecţie a consumatorului) Metoda co-opţiunii Pilonul II: politica externă şi securitatea Pilonul III: politica internă şi justiţia Metoda De Gaulle (varianta forte) Metoda De Gaulle (varianta slabă) Statele membre Metoda Monnet Comisia. 13. dup` cele din 2004 (Europa celor 25). politica mediului. politica agricolă comună. Guvernan\a european` (conform Tratatului de la Maastricht) UNIUNEA EUROPEANĂ Pilonul I: domeniul comunitar (Comunitatea Europeană. Primul pas a fost renun\area la metoda gaullist` a deciziei prin unanimitate (care d`dea importan\` votului fiec`rei \`ri) în favoarea deciziei prin consens (Tratatul de la Maastricht.E. mai ales. politica socială.Fig. 14. democra\ia intern` a U. politica regională. Consiliul. Metoda co-op\iunii elitele socio-economice şi grupurile de interes CONSILIUL COMISIA Statul 1 Statul 2 Statul n Parlamentele naţionale Parlamentul European Autorităţile regionale d) Metoda consensual` Dup` extinderile din anii ’70-’80 ]i. piaţa comună. Parlamentul guvernanţa colectivă parteneriatul Consiliul European negociere negociere concertare 80 . Fig. a suferit modific`ri importante.

dar acord` o importan\` sporit` \`rilor mari (pentru prima dat`. Cooperarea se bazeaz` pe un circuit reversibil. înainte de aprobarea de c`tre Consiliu. a sistemului dublei majorit`\i: deciziile se iau pe baza a peste 55% din voturile statelor membre. În interiorul acestui sistem. 15. în care Comisia ini\iaz` texte legislative iar Parlamentul. are mai multe op\iuni în afar` de simplul aviz: poate respinge propunerea. reprezentând minimum 65% din popula\ia \`rilor U. reprezentând guvernele statelor membre) care decide. dup` ce ob\ine avizul Parlamentului. Comisia face propuneri (de exemplu. prin Tratatul de la Nisa (2000). 15.Al doilea pas a fost renun\area la dreptul de veto al statelor membre ]i introducerea. sistemul institu\ional al U. Asentimentul presupune dreptul de veto al Parlamentului (introdus prin Tratatul de la Maastricht) în probleme de maxim` importan\` cum sunt drepturile cet`\enilor. Autoritate politică (şefii statelor) Consiliul European (orientări generale) Executiv Comisia Europeană (propuneri) Organisme consultative Comitetul Economic şi Social (aviz) Comitetul Regiunilor (aviz) Legislativ Parlamentul European (aviz şi co-decizii) Consiliul Miniştrilor (decizii) Executiv şi decizie operaţională Comisia Europeană (decizii privind execuţia. ini\iative legislative) pe care le transmite Consiliului (mini]trii de externe. introdus` prin Tratatul de la Roma (1957). Sistemul institu\ional al U. 81 . func\ionarea B`ncii Centrale Europene. sunt posibile urm`toarele tipuri de decizii (instan\ele decizionale sunt ha]urate): Fig. se prezint` sub forma organigramei din fig.) Organisme de control Curtea Europeană de Conturi (control financiar) Curtea Europeană de Justiţie (control juridic) • • • Consultarea este procedura ini\ial`.E. bugetul. poate propune amendamente sau o poate adopta prin majoritate simpl` (peste 50% din voturi). acordurile de asociere a noi membri. În prezent.E. se introduce criteriul demografic).E. fondurile structurale. Acest sistem încurajeaz` negocierile ]i c`utarea consensului. concurenţa etc.

Co-decizia a fost introdus` prin Tratatul de la Amsterdam (1997) ]i face din Parlament o co-instan\` legislativ` (al`turi de Consiliul Mini]trilor). Acest rol este limitat la situa\iile de co-decizie (pentru anumite texte legislative) ]i acord` Parlamentului aceea]i putere ca ]i Consiliului.

Uniunea European` este un spa\iu de reguli unde nu exist` o ierarhie a normelor (Tratatul constitu\ional nu are for\a juridic` a textelor constitu\ionale na\ionale). Spre deosebire de dreptul na\ional, care este unitar ]i obligatoriu, dreptul comunitar este un drept de integrare ]i se aplic` doar politicilor ]i prerogativelor transferate în gestiunea Comisiei Europene. Dreptul comunitar comport` patru tipuri de instrumente juridice: • reglementarea are efect general, este obligatorie în toate elementele sale ]i direct aplicabil` în toate statele membre; • directiva comunitar` este o lege-cadru care oblig` statele membre în privin\a rezultatelor, nu ]i a mijloacelor sau c`ilor de realizare; • decizia este obligatorie, îns` nu se adreseaz` decât persoanelor/companiilor ]i statelor membre, luate individual; • recomand`rile, avizele ]i rezolu\iile Consiliului Mini]trilor nu au o valoare constrâng`toare. Adoptarea Constitu\iei Europene va avea drept consecin\` înt`rirea Uniunii ]i transformarea sa în organiza\ie politic` cu propria personalitate juridic`. În prezent, statutul s`u juridic este confuz, datorit` ezit`rii între cooperare ]i integrare, între dreptul interguvernamental ]i dreptul comunitar (vezi compara\ia celor dou` în tabelul 5, preluat dup` Moreau Defarges, 2002, p. 44). În cadrul cooper`rii interguvernamentale, decizia este consecin\a compromisului între state suverane ]i nu are efecte juridice propriu-zise. Prin integrare, statul na\ional nu va fi decât un actor în cadrul uneia dintre institu\iile europene (Consiliul) ]i va pierde monopolul execu\iei ]i al legitimit`\ii. În plus, statele vor fi angrenate într-un dispozitiv juridic care le va obliga s` respecte deciziile comunitare. De fapt, aici este ]i miza real` a Constitu\iei Europene: este simbolul s`u de instrument juridic al supra-statului european, care va marca sfâr]itul suprema\iei statelor na\ionale.
Tabelul 5. Diferen\ele dintre integrare ]i cooperarea interguvernamental` Integrarea Domenii libera circula\ie, concuren\a Cooperarea interguvernamental` politica extern` poli\ia justi\ia Organizare transfer de competen\e dinspre statele membre c`tre Comunitate (organism cu personalitate juridic`) mecanism integrat: Comisia propune, se adopt` prin co-decizie între Consiliu (prin votul cu majoritate calificat`) ]i Parlamentul European de c`tre Comisie ]i/sau statele membre, sub controlul institu\iilor comunitare dubl`: în cadrul statelor ]i al instan\elor comune competen\ele r`mân la nivelul statelor membre simpl` concertare între reprezentan\ii statelor membre consens între statele membre. Eventual, votarea m`surilor de aplicare

Luarea deciziei

Execu\ia Legitimitatea

de c`tre statele membre la nivelul statelor

Analiza dispozitivului institu\ional ]i a sistemului decizional al U.E. ne conduce la câteva concluzii semnificative pentru contextul cet`\eniei europene: • democra\ia intern` a U.E. s-a constituit ini\ial printr-o prelungire suprana\ional` a configura\iei statului na\ional;

82

aceast` proiec\ie suprana\ional` s-a f`cut printr-o abatere de la standardele democra\iei, în primul rând reprezentativitatea direct`, r`spunderea public` ]i separarea puterilor; l`rgirea progresiv` a U.E. a creat noi presiuni asupra sistemului decizional ]i a institu\iilor europene, care au recurs la reforme interne; chiar dac` democra\ia european` nu a fost un obiectiv ini\ial, prioritatea fiind reconcilierea postbelic` ]i integrarea economic`, Uniunea a dovedit capacit`\i de autoreglare ]i adapt`ri progresive, ceea ce a dus la rezultate notabile pe calea democra\iei suprana\ionale: emergen\a spa\iului public european, recursul la decizia consensual` ]i votul cu dubl` majoritate, co-decizia Consiliu-Parlament, extinderea guvernan\ei ]i a structurilor consultative, euro-cet`\enia.

3. Guvernan\a european`: regim, federa\ie sau stat suprana\ional?
Uniunea European`, în mod cert, nu este un guvern. Chiar dac` se pot face unele apropieri între competen\ele Comisiei ]i cele ale executivului într-un stat na\ional (de exemplu, ini\iativa legislativ`, gestiunea unui buget, specializarea pe domenii de activitate), nici comisarii ]i nici direc\iile generale nu au atribu\iile unor ministere: nu au în sarcin` elaborarea politicilor publice, controlul execu\iei, rela\ia direct` cu cet`\enii sau cooperarea interna\ional`. Din acest motiv, unii autori (Buchen, 1993; Scott, 1995; Wallace, 2003) au identificat înc` un paradox al democra\iei europene: Uniunea este guvernat` f`r` s` mai fie nevoie de un guvern. Intervine îns` aici un joc de cuvinte ]i apar unele nuan\e terminologice greu de surprins în limba român`: este distinc\ia dintre guvern („government“) ]i guvernan\` („governance“). Primul se refer` la o ordine ierarhic` ]i o repartizare centralizat` a autorit`\ii publice. Puterea este strict localizat` ]i concentrat` în anumite institu\ii, organizate dup` principiul birocra\iei. Guvernan\a8, în schimb, comport` re\ele interactive ]i dispersarea autorit`\ii publice, în care decizia se ia prin negociere ]i implicarea unei multitudini de centre specializate. Interven\ia central` pe baz` de autoritate (politic`, economic`, ideologic` sau organiza\ional`) este înlocuit` prin parteneriate interorganiza\ionale ]i o abordare „incremental`“ a lu`rii de decizii. Puterea revine unor structuri mixte cum sunt „parteneriatele sociale“ (guvern-patronatsindicate), „complexul profesional-birocratic“ (func\ionari-exper\i), „parteneriatul civic“ (autoritate public`-societatea civil`) sau „parteneriatul public-privat“ (stat-firme particulare). De fapt, îns`]i ideea de organiza\ie non-guvernamental` sau modelul sub-guvernamental (care acord` prioritate proceselor locale ]i interac\iunii între actorii din teren) introdus de sociologia american` sub termenul de „policy network“ (Jordan ]i Schubert, 1992), nu sunt decât forme concrete de „governance“, în sensul de alternativ` la guvern ]i la ac\iunea sa administrativ-birocratic`. În Europa, Rhodes (2003, p. 36–37) a definit „re\elele de politici publice“ („policy networks“) ca un consor\iu temporar de organiza\ii interesate s`-]i utilizeze în comun resursele pentru a ob\ine beneficii reciproce. Aceste re\ele ac\ioneaz` în sfera public` ]i, în consecin\`, sunt supuse obliga\iei de a asigura transparen\a ]i controlul cet`\enesc (este ceea ce le deosebe]te de organiza\iile mafiote, de exemplu).

8 „Dic\ionarul explicativ al limbii române” nu con\ine acest termen. Este un neologism foarte recent, folosit doar de speciali]tii în ]tiin\ele sociale ]i politice, chiar dac` limbajul curent nu l-a adoptat înc`. Vom folosi ]i noi acest termen, cu precau\ia de rigoare.

83

În func\ie de gradul lor de integrare, Rhodes define]te cinci tipuri de „policy networks“: comunit`\ile teritoriale implic` un înalt grad de coeziune, sunt stabile ]i centrate pe interesele majore ale unei unit`\i teritoriale (de exemplu, s`n`tatea public` într-un jude\); în acest exemplu, este vorba de interdependen\a serviciilor publice teritoriale care au competen\e (fie ]i indirecte) în gestionarea st`rii de s`n`tate a popula\iei din jude\ul respectiv: serviciile de igien` public`, spitalele, direc\iile sanitare, oficiile de asisten\` social`, centrele pentru persoane cu nevoi speciale etc; re\elele profesionale se bazeaz` pe interesele particulare ale unui grup de exper\i (de exemplu, profesorii) pe care le promoveaz` în raport cu institu\iile statului sau alte grupuri profesionale; ele pot func\iona sub forma unei re\ele ad-hoc, a unui grup de presiune sau ONG; re\elele interguvernamentale cuprind to\i reprezentan\ii autorit`\ilor locale (de exemplu, consiliile locale, institu\iile ordinii publice, serviciile de protec\ie social`, direc\iile for\ei de munc`, institu\iile culturale etc.); re\elele de produc\ie se caracterizeaz` prin prevalen\a intereselor economice ]i cooperarea patronatului ]i a sectorului privat cu autorit`\ile publice; un exemplu este participarea patronatului la analiza nevoilor locale de formare sau la sus\inerea unui proiect de dezvoltare comunitar`; re\elele tematice sunt foarte diverse, ele fiind deschise tuturor partenerilor institu\ionali interesa\i de un domeniu sau de o problem` specific` a politicilor publice (de exemplu, finan\area înv`\`mântului, protec\ia mediului, organizarea unui festival sau a altui eveniment cultural).

Ca ]i al\i termeni larg folosi\i în ]tiin\ele sociale ]i politice (de exemplu, echitate, societate civil`, calitate, mentalitate), cuvântul „governance“ (fr. „gouvernance“) nu beneficiaz` de un consens terminologic. El a fost introdus în rela\iile interna\ionale pentru a desemna aceea împrejurare consecutiv` globaliz`rii când este posibil s` se guverneze f`r` guverne, de exemplu, prin intermediul re\elelor transna\ionale (Rosenau ]i Czempiel, 1992). Al\ii îl reduc la activitatea opera\ional` a guvernelor (Nugent, 1999), în\elegând prin aceasta c` guvernele r`mân pivotul politicilor publice dar coopereaz` ]i cu al\i actori sociali. Al\ii, în schimb, precum March ]i Olsen (1995, p. 6) introduc o interpretare mult extins`, dup` care „guvernan\a este contextul în care se produce ac\iunea cet`\enilor ]i a oficialilor, în care se implementeaz` politicile ]i unde se exprim` identit`\ile ]i institu\iile societ`\ii civile“. Guvernan\a („governance“) nu este deci spa\iul public dominat de ac\iunea guvernului, ci un cadru opera\ional unde politicile publice sunt sus\inute de diver]i actori. Centrul aten\iei nu mai este implementarea administrativ`, ci ac\iunea politic` în cadrul unui spa\iu public determinat.

Aceste diferen\e sunt clar sintetizate de Stoker (1998, p.20): „Guvernul se refer` la institu\iile oficiale ale statului ]i la puterea coercitiv` legitim` asupra c`reia au monopolul. Guvernul se caracterizeaz` prin capacitatea de a lua decizii ]i prin puterea de a le aplica. Cuvântul «guvern» se aplic` în special proceselor formale ]i institu\ionale care, la nivelul statului na\ional, au ca scop s` asigure men\inerea ordinii publice ]i facilitarea ac\iunii colective.“ „Guvernan\a vizeaz`, în ultim` analiz`, tot crearea condi\iilor puterii organizate ]i ale ac\iunii colective. Rezultatele guvernan\ei nu sunt deci diferite de cele ale guvernului. Diferen\ele rezult` mai ales din metodele utilizate. Guvernan\a se refer` la elaborarea

84

53). pe când guvernan\a const` într-un sistem participativ ]i deliberativ. • interdependen\a institu\iilor participante la ac\iunea colectiv`. Acestea sunt: • implicarea institu\iilor ]i a actorilor care nu apar\in de sfera guvernului. guvernan\a pune în discu\ie îns`]i actualitatea statului unitar. Din aceast` trecere în revist`. 1998. Acest sistem. ceea ce presupune schimburi permanente. • dinamica permanent` a interac\iunilor. nu mai reflect` complexitatea societ`\ilor europene. prin puteri considerabile acordate Consiliului Mini]trilor ]i responsabilitate ministerial` direct`. rolurilor ]i atribu\iilor. reprezentat de „modelul Westminster“ ]i caracterizat prin suveranitatea Parlamentului. 55). în sensul c` re\elele sunt responsabile fa\` de cet`\eni ]i proprii participan\i („stakeholders“). rolul consor\iilor ]i al grup`rilor pe baz` de interese (Armstrong ]i Bulmer. este similar cu un joc cu reguli. sfera privat` ]i activit`\ile voluntare devin irelevante.“ Cu alte cuvinte. de exemplu) este superioar` ]i asimetric` în 85 . interac\iunea dintre stat ]i societate.22). negocieri. Pentru a contracara concentrarea puterii la nivelul guvernului central. dintre sfera public` ]i cea privat`. ci comport` activitatea politic` concertat` a diverselor for\e care se manifest` pe arena public`. astfel încât departaj`rile dintre sectorul public. Esen\a guvernan\ei este c` ea privilegiaz` mecanismele de guvernare care. • gestionarea ac\iunii colective f`r` interven\ia obligatorie a autorit`\ii statului. re\inem unele consecin\e interesante pentru contextul nostru: importan\a dat` institu\iilor politice (Pierre ]i Peters. dezvoltarea de proiecte convergente. Stoker propune cinci principii ale guvernan\ei care. în care echilibrul de for\e se schimb` continuu. guvernul (sistemul de institu\ii oficiale ale statului na\ional) ]i ac\iunea sa (guvernarea) presupun exercitarea legal` a puterii. Într-o versiune succint`. negocierea colectiv` a deciziilor (Schmitter. 2002. interac\iunea orizontal` a actorilor sociali (Mayntz. Guvernan\a nu se reduce la ac\iunea de implementare a politicilor publice de c`tre guverne ]i structurile lor subordonate. p. Cu alte cuvinte. • autonomia fa\` de stat. Dup` Stoker (1998. 185).structurilor de guvernare prin care frontierele dintre sectorul public ]i sectorul privat. pentru a func\iona. puterea reprezentan\ilor executivului în institu\iile europene (Consiliul. • emergen\a re\elelor de parteneriat. Nu întâmpl`tor. p. • responsabilizarea societ`\ii civile. Aceasta implic` parteneriate ]i consor\ii. precum ]i în interiorul fiec`ruia din acestea. unde nucleele de influen\` sunt difuze ]i multiple. p. se pot aplica democra\iei europene. parteneriatul public-privat (Héritier. 1998. dar ]i r`spundere public` în comun. ci rezult` din interac\iunea unui mare num`r de participan\i care se influen\eaz` reciproc. p. 12). referitor la puterea excesiv` a executivului în cadrul „statului unitar“ (descris de literatura britanic` prin „modelul Westminster“). bazat pe premisa unui centru unic de putere. nu au nevoie de autoritate ]i de sanc\iunile date de puterea public`. p. printr-un nou echilibru între stat ]i ONG-uri. unde ordinea nu mai este impus` de sus în jos. c` implementarea „acquis“-urilor în \`rile membre s-a f`cut pân` în prezent cu participarea redus` a parlamentelor ]i a partidelor politice na\ionale. tind s` se estompeze. 7-8). Este interesant de notat. p. p. Rhodes (2003. nu fa\` de stat. prin extrapolare. • implicarea re\elelor de actori autonomi. guvernan\a dep`]e]te limitele guvernului. integrarea european` s-a realizat preponderent prin decizii ale executivului. 23) rezum` astfel atributele guvernan\ei ca alternativ` la ac\iunea guvernelor na\ionale: • interdependen\a organiza\iilor. 2001. negocieri colective. 2000.

în care spa\iul public european integreaz` spa\iile na\ionale ]i regionale într-o viziune normativ` bine structurat`. 2003. op\iunea pentru guvernan\` ]i tipul de ac\iune colectiv` pe care îl presupune este o direc\ie promi\`toare.E. în func\ie de condi\ii ]i interese. „Unitatea de prospectiv`“ a Comisiei (De Munck ]i Lenoble. • implementarea „noului sistem de management public“ („new public management“). apropierea de cet`\ean. format` din guverne na\ionale ]i state teritorializate. probabil c` solu\ia va ap`rea pe parcurs. • promovarea conducerii corporatiste. este cadrul opera\ional primordial în interiorul c`ruia trebuie s` se desf`]oare guvernan\a european`.raport cu al\i actori na\ionali. unde guvernele na\ionale sunt doar unul dintre participan\ii la guvernan\`.E. Iat` câteva exemple: • reducerea func\iei reglatorii a statului (de exemplu. Astfel. Hooghe. printre mul\i al\ii. capacitatea de auto-reglare ]i auto-dezvoltare. prin practica direct` a guvernan\ei. Modelul britanic este mai dinamic ]i mai inclusiv. introducerea auto-regl`rii ]i a autoevalu`rii ca alternativ` la reglarea extern` prin mecanisme de coerci\ie ]i control). Ei favorizeaz` parteneriatele transna\ionale limitate în timp ]i spa\iu. Este greu de anticipat care din cele dou` pozi\ii va fi confirmat` de evolu\ia ulterioar`. Mayntz.E. abordarea anali]tilor germani. p. centrarea pe obiective. definirea unor criterii clare de m`surare a performan\ei. În locul unui „design“ suprana\ional. dup` care U. p. a]a cum sunt regiunile în cadrul U. o metod` de opera\ionalizare a politicilor publice prin recursul la manageri profesioni]ti. Aceste dou` pozi\ii. un sistem auto-definit ]i legitimat prin propriile sale obiective politice. domin` climatul intelectual actual privind integrarea european`. În ultim` instan\`. care poate rezolva unele din contradic\iile interne ale democra\iei europene. care ]i-a dovedit eficacitatea în statele federale. Ca ]i în alte situa\ii. prin re\ele de parteneriat ]i consor\ii interguvernamentale. mai u]or de gestionat din perspectiva guvernan\ei.. Din acest motiv. este un „polity“ nu un stat. abordarea preferat` de exper\ii britanici nu agreeaz` ideea cadrului politic unic. Aceste noi repere au atras aten\ia speciali]tilor care se ocup` de viitorul democra\iei europene. dar nu rezolv` problema propriu-zis` a lu`rii deciziilor care preocup` atât de mult pe guvernan\ii europeni. ci multiplelor procese transfrontaliere. unde parteneriatele ]i consor\iile transfrontaliere se schimb` perpetuu. Statele \`rilor membre sunt circumscrise acestui cadru operatoriu unic. 3): Pe de o parte. teoria guvernan\ei (Kooiman. U. 1993 ]i 2002. 2001. a]a cum 86 . Pe de alta. modelul britanic este mai apropiat logicii concuren\iale ]i pluraliste a pie\ei. 42) a ini\iat o serie de dezbateri privind alternativele posibile la statul modern. stabilirea unor rezultate ]i beneficii concrete în raport cu resursele alocate. • dezvoltarea de re\ele de cooperare la nivelul meso. într-o serie de publica\ii consacrate guvernan\ei europene. aceste dezbateri s-au coagulat în jurul a doi poli conceptuali (Wallace. 1998. centrate pe probleme precise. 1996. aparent antagonice. Modelul german aduce o structur` coerent`. Pierre ]i Peters. 2000) a introdus unele elemente interesante pentru situa\ia atipic` a Uniunii Europene. Pe scurt. • introducerea subsidiarit`\ii în guvernarea local` (decizia se ia cât mai aproape de nivelul de execu\ie). Ponderea nu mai revine unui „Euro-polity“ global ]i integrator. inspirat de modelul federalist.

în care majoritatea deciziilor se vor lua la nivel na\ional. Curtea European` de Justi\ie ]i Parlamentul European sunt puternice Influen\` redus` a guvernelor na\ionale FEDERA|IE U. caracterizat` printr-un cumul de paradoxuri ]i incertitudini. de]i Germania dore]te cu insisten\` s` se ajung` la o rela\ie de tip federal între prerogativele suprana\ionale (de exemplu. ca orice analist britanic. • un cadru institu\ional. Ca s` exprime mai fidel realitatea politic` a U. • probleme de rezolvat. 13) folose]te metafora pendulului. p. în care construc\ia european` oscileaz` permanent între polul na\ional ]i cel suprana\ional. în mai 2000). Aceast` afirma\ie las` îns` impresia unei evolu\ii lineare ]i ireversibile c`tre modelul federal pe care Wallace. Exist` în acest sens urm`toarele ingrediente (Wallace. 16). dup` Wallace. • un sistem de implementare a acestor politici într-un cadru na\ional. Wallace (1998a. pe care Helen Wallace îi reprezint` foarte bine prin euro-pendulul s`u.E. Pentru anali]tii britanici.E.E. pendulul sugereaz` o situa\ie mult mai complex`. • politici comune. Ea nu este îns` nici federa\ie. pe baza subsidiarit`\ii ]i propor\ionalit`\ii (vezi în acest sens celebrul discurs al lui Joschka Fischer de la Universitatea „Humboldt“ din Berlin. Aceast` dilem` st` în centrul analizei într-un studiu semnat de Wallace (1998b) care pleac` de la urm`toarea propozi\ie: U. atât dinspre regim spre federa\ie. dar mai pu\in decât o federa\ie. este mai mult decât un regim. Cu alte cuvinte. prin „governance“. p. Chiar dac` aceast` reprezentare nu ofer` o solu\ie propriu-zis`. 40) exist` de fapt o dubl` mi]care. adic` o anumit` ordine instituit` prin sistemul de putere al institu\iilor europene. cât ]i invers (vezi rela\iile din fig. nu este obligatoriu s` for\`m constituirea unui „Europolity“ atât timp cât structurile na\ionale pot fi mobilizate s` sus\in` interese comune. 16. constituit` dup` modelul lui Bundesbank) ]i competen\ele statelor. Uniunea European`: regim sau federa\ie? Domina\ia Consiliului Guverne na\ionale puternice Competi\ie între Consiliu ]i Comisie Decizie la nivel na\ional ]i european Comisia. Dup` Wallace (1998b. îl refuteaz` din start. În locul ierarhiei ]i ordinii inerente modelului federal. R`mâne de v`zut cât de mult guvernarea european` va fi de tip federal sau în ce m`sur` va r`mâne o form` de regim politic. dar ]i mai neclar`. incertitudinea ]i reglarea spontan` nu sunt decât atribute ale guvernan\ei europene. ea pare s` exprime foarte bine situa\ia actual`.s-a început deja prin metoda consensual` introdus` de Actul Unic European. Fig. Aceste „policy networks“ sunt deja transfrontaliere ]i au condi\ii favorabile de REGIM 87 . 1998a): • interese comune. nu este doar un regim. Banca Central` European`.

companii sau autorit`\i publice locale. asocierile pe baz` de interese comune ]i rezultate direct verificabile. protec\ia consumatorului etc. au dat îns` na]tere altor preocup`ri (Everson ]i Majone. este cel mai apropiat guvernan\ei europene. 1997).. 88 . deschis` rela\iilor directe cu beneficiarii. preluat` dup` Wallace (1998b. formarea profesional`. În acest sens. Deja. În aceste „policy networks“. aten\ia noastr` trebuie s` se concentreze asupra structurilor opera\ionale din interiorul fiec`rui stat na\ional. Anderson ]i Den Boer (1994). Guvernan\a european` ar implica deci rela\ii directe între Comisie ]i beneficiarii politicilor europene. În fig. • problema juridic` a deleg`rii autorit`\ii (în ce m`sur` Comisia poate transfera în afar` prerogativele sale definite prin Tratate). Ca s` se compenseze deficitul democratic al Uniunii (datorat slabei reprezentativit`\i ]i lipsei sistemelor de responsabilitate public`). mult mai eficiente ar fi consor\iile sectoriale. 17. sus\inut de metoda consensual` care prevaleaz` în practica U. • guvernan\a multilateral`. 2001): • riscul politiz`rii (tenta\ia controlului politic). este nevoie de l`rgirea bazei de participare. legislative ]i juridice. se pot observa trei situa\ii: • cooperarea bilateral`. Politicile unionale ar fi astfel implementate nu sub forma unui super-stat. Au fost create agen\ii specializate (câte una în fiecare din cele 15 state membre. grupuri de „lobby“. comitete de exper\i. • reticen\a unor state membre fa\` de noile agen\ii. se spune. p. • comunitatea bilateral` prin suprapunerea intereselor. func\ionând dincolo de controlul na\ional ]i în afara institu\iilor europene. Acest ultim model. deschis` diver]ilor parteneri. centrate pe diverse politici publice: protec\ia mediului. În locul descentraliz`rii sistemice presupuse de modelul federal. cât ]i cele europene. a]a cum arat` experien\a de pân` acum. partidele politice ]i parlamentele na\ionale au jucat un rol minor (Ladeur. cercetarea. datorit` globaliz`rii ]i deschiderii interne a spa\iului public european (prin pia\a comun`. moneda unic`. nu raporturi birocratice interguvernamentale. 41). Aceste structuri descentralizate ]i specializate. Comisia a devenit o organiza\ie complex`. fondurile structurale). ci prin agen\ii specializate.lucru în comun.). grupuri de exper\i. mediate de administra\ia central` din fiecare stat membru. capabile s` coaguleze sub form` de proiecte concrete atât resursele locale. de exemplu Buchan (1993). dotate în acela]i timp cu competen\e executive. Bulmer (1994) ]i Scott (1995).E. ca urmare a Tratatului de la Maastricht ]i a reformelor întreprinse de Jacques Delors. condi\iile de munc`. Aceea]i idee este sus\inut` ]i de al\i autori. organisme consultative.

dar este preg`tit` de executiv ]i condi\ionat` de avizul exper\ilor. care face parte atât din executiv (membru al Cabinetului). nu coincide întotdeauna cu obiectivele ale]ilor. p. este iluzoriu s` mai credem în aceast` rela\ie statistic` (reprezentan\ii ale]i constituie un e]antion reprezentativ pentru popula\ia electoral` care i-a emanat) din moment ce rata de participare electoral` este extrem de mic`: în jur de 35% în SUA. Motiva\ia electoratului. legate de instituirea unui sistem opera\ional de guvernan\` european`. Pe de alta. gestionarea ]i conservarea puterii. pe care mul\i o revendic` în mod riguros pentru Uniunea European`. S3 = diverse arii de guvernare comună S4 = zona de guvernanţă multilaterală Dincolo de obiectivele imediate. legat` de rezolvarea unor probleme imediate. Pe de o parte. spune Dehousse. 89 . S2. Grecia sau Australia nu rezolv` decât formal problema democra\iei reprezentative. Modele de guvernan\` european` A S1 B Cooperarea bilaterală simplă S1 = guvernare comună A S2 B Comunitatea bilaterală S2 = zonă extinsă de guvernare comună A S1 B S2 C S4 S3 Guvernanţa multilaterală S1. aceste structuri descentralizate au readus în discu\ie fundamentele ]i a]a chestionabile ale democra\iei europene. Pentru a g`si o solu\ie convenabil` la aceast` dezbatere. ale]ii nu sunt întotdeauna reprezentativi (din punct de vedere social ]i moral) pentru configura\ia de interese ]i a]tept`ri ale aleg`torilor. De altfel. În aceea]i ordine de idei. Dehousse (2001. Majone (1996) a reamintit faptul c` abateri de la principiul separ`rii puterilor au existat ]i în alte societ`\i democratice. procesul de decizie din democra\iile na\ionale nu este cu mult diferit de cel din institu\iile europene: legisla\ia este adoptat` de parlamente. în sistemul de institu\ii ]i agen\ii guvernamentale care au controlat mecanismul pie\ei în contextul lui New Deal din SUA anilor ’30. a încetat de mult s` mai fie infailibil`. Deja Schumpeter demonstrase c` este eronat s` mai credem c` poporul se pronun\` în mod decisiv prin alegeri. La fel. ci este o op\iune a indivizilor liberi ]i con]tien\i. 17.Fig. Obligativitatea particip`rii la vot în \`ri ca Belgia. care sunt centrate pe ob\inerea. cât ]i din legislativ (Pre]edinte sau „Speaker“ al Camerei Lorzilor) ]i justi\ie (este ]i „Chief Law Lord“ sau pre]edinte al „Final Court Appeal“). de 50% în Europa. venerabila democra\ie britanic` trece cu vederea o abatere evident` de la principiul separ`rii puterilor. prin institu\ia atipic` a Lordului Cancelar. de exemplu. de negocierea cu partenerii sociali sau cu alte structuri consultative. 187) ne semnaleaz` c` democra\ia reprezentativ`. în declin în toate statele democratice: civitatea nu se impune.

dac` nici la nivel na\ional democra\ia reprezentativ` ]i parlamentele nu sunt eficiente. Reamintim în treac`t c` acestea sunt. Dup` Calame (2001. Or. a elaborat cinci scenarii privind evolu\ia democra\iei europene (Bertrand. Michalski. de exemplu. atât în mediile euro-tehnocra\ilor. SUA a fost completat` în urma victoriei nordiste ]i prin impunerea unui protectorat militaro-administrativ în statele confederale din sud. fapt mai pu\in pus în eviden\`. care este modul de articulare a competen\elor.int/comm/cdp/scenario/index-fr.htm). Chiar ]i în aceste condi\ii. nu ar fi pentru prima dat` în istoria construc\iei europene când aparentele incompatibilit`\i de interese au fost dep`]ite mai u]or decât se credea. noilor tehnologii). 1994. consor\ii sau „joint ventures“. în sensul c` acest demers comport` proiecte comune care angajeaz` o multitudine de actori sociali. Scharpf. Centrul controverselor r`mâne problema suveranit`\ii ]i a statelor na\ionale. blocajul vine din insisten\a de a aborda repartizarea competen\elor în loc s` se treac` la fondul problemei. 10“: pe m`sur` ce trecem de la un nivel la altul (local regional statal unional). Diversitatea devine mai mare. cet`\enia ]i securitatea extern`) ceea ce. astfel încât este nevoie de pluralism. Este vorba. Astfel de c`ut`ri au dat na]tere unei veritabile efervescen\e intelectuale. Solu\ia recomandat` de unii autori (Delors. 1996) ar fi aplicarea principiului federalismului pe care Madison (fondatorul constitu\ionalismului american) l-a sintetizat în „Federalist No. Pench. Aplicat în contextul european actual. prin parteneriate. Un grup de exper\i ai „Celulei de prospectiv`“ a Comisiei. f`r` s` imagineze o alternativ` propriu-zis` la statul na\ional. drept sau administra\ie public` (http:// www. p. respectiv. dar într-o viziune activ`. exist` tot mai pu\ine ]anse ca o oligarhie s`-]i impun` voin\a. simpla diversificare a competen\elor Parlamentului European nu este decât nu artefact. Cu toate acestea. Întrebarea este dac` între guvernan\a multi-centric` britanic` ]i modelul german al subsidiarit`\ii (continuator al gestiunii carolingiene ]i al catolicismului social) diferen\ele sunt atât de mari încât s` fie imposibil s` se elaboreze un proiect politic comun. acest principiu ar avea drept consecin\` l`rgirea particip`rii la decizie (dincolo de iluzia reprezentativit`\ii prin alegeri directe) ]i dezvoltarea instan\elor de guvernan\` multipl`. cât ]i în centrele de reflec\ie în ]tiin\ele politice. în ultim` instan\`.eu.Aceast` constatare pune îns` în discu\ie îns`]i esen\a reformei institu\ionale din anii ’90. Calame (2001) recurge la un artificiu terminologic. Pentru moment. care implic` o participare diversificat`. de concertare ]i negociere colectiv`. Fa\` de sensul tradi\ional de transfer ierarhic (deplasarea deciziei spre baza de execu\ie). Dou` dintre scenarii favorizeaz` pia\a comun` ca element integrator (cu unele dominante în favoarea politicilor sociale ]i. 90 . 1999).harvard. cele dou` abord`ri par s` se constituie în doi poli care se exclud reciproc. caracteristici pe care al\i autori le atribuie guvernan\ei (htt://www. avansând conceptul de subsidiaritate activ`. face ca „scenariile“ s` nu fie decât accente unilaterale asupra uneia sau alteia din politicile comune.edu/law school). pe o perioad` de 10 ani („Reconstruc\ia“ dup` r`zboiul civil). 1992. 247). bineîn\eles. de subsidiaritate pentru c` se plaseaz` ac\iunea public` la baza sistemului politic ]i social. care pot fi utile pentru cei interesa\i în aprofundarea analizei. Celelalte trei acord` prioritate altor aspecte ale politicilor publice (dezvoltarea regional`. care a plecat de la premisa c` Parlamentul European trebuie s` joace un rol-cheie. Federalismul american nu a plecat de la constitu\ii ]i state na\ionale. de fapt. ci de la comunit`\i ]i grupuri eterogene care ]i-au construit singurul lor liant politic în jurul patriotismului ]i al Constitu\iei unionale. se adaug` dimensiunea orizontal`. la fel ca în democra\iile na\ionale. Ca s` inspire un astfel de compromis. la care popula\ia european` nu este înc` preg`tit` s` renun\e. Majone.europa.

uniunea flexibil` ]i Europa cu mai multe viteze) converg spre „Uniunea Federal` European`“. cele trei scenarii (supra-statul Europa. Na\ional ]i suprana\ional în construc\ia european` Aventura integr`rii europene este unic` în istorie: pentru prima dat` se trece de la state na\ionale suverane la o entitate suprana\ional` f`r` s` se mai recurg` la r`zboaie. Aceast` cerin\` dep`]e]te miza celor patru drepturi suprana\ionale introduse dup` Maastricht. care este de natur` politic`. cuceriri teritoriale sau aranjamente matrimoniale la nivel înalt. exist` deja o intens` activitate de construc\ie de facto a spa\iului public european. de intelectuali vizionari sau de politicieni lumina\i. realizeaz` proiecte comune ]i î]i formeaz` o con]tiin\` civic` a interdependen\ei ]i a responsabilit`\ii comune. În ultim` analiz`. au ap`rut deja numeroase structuri opera\ionale care angajeaz` regiunile. de patru (Federal Trust. Dintre acestea. ci pentru c` el corespunde unei necesit`\i istorice. Cert este doar faptul c` aceast` c`utare constituie deja o mare provocare dar ]i o oportunitate pentru ]tiin\ele sociale ]i politice. indiferent care va fi pân` la urm` balan\a institu\ional` ]i repartizarea puterii între state ]i uniune. în final. al intereselor comune ]i al globaliz`rii? Demers de auto-reflec\ie ]i reform` intern` sau produs al mi]c`rii populare? Design prospectiv al elitelor transna\ionale sau 91 . este de anvergur`: construirea societ`\ii ]i a democra\iei europene. Cele trei cercuri succesive ale integr`rii (spa\iul economic european. Fondul PHARE). Este vorba de trei scenarii (Duff ]i Williams. existen\a spa\iului public european va fi garan\ia integr`rii politice a Uniunii Europene. Inginerie social` sau proces de înv`\are colectiv`? Efort al imaginarului politic sau efect al pragmatismului. drepturi nesemnificative în ansamblul drepturilor umane. Art. este evident c` nu poate exista o cet`\enie european` f`r` referin\a obligatorie la un „Euro-polity“. Acest demers merit` tot interesul pentru c` miza. modele sau proiecte institu\ionale. 1991). Ace]tia conlucreaz` în utilizarea fondurilor structurale (de exemplu. la fel ca în textul Tratatului constitu\ional (iunie 2004). 4. în linii mari. dup` modelul german. Dincolo de efortul de a g`si solu\ii la provoc`rile extinderii ]i integr`rii politice. 2001). pentru care autorii schi\eaz` chiar o Constitu\ie suprana\ional`. Fondul Social European. Rood ]i van Staden. astfel de demersuri ne intereseaz` îns` ]i din perspectiva euro-cet`\eniei: ele încearc` s` defineasc` un spa\iu public de referin\` pentru democra\ia european`. dincolo de c`ut`rile exper\ilor ]i cercet`rile specializate.F`r` s` fie cazul s` ne gândim c` exist` deja o „scenarit`“ în domeniu. Este o experien\` unic`. în esen\`. cum am mai spus. 1998) etc. incitant` pentru analiza politic`. pentru c` atinge direct cadrul de referin\` al modernit`\ii europene. Chiar dac` nu este clar ce fel de stat va func\iona la nivel comunitar. nu fac altceva decât s` reia într-o form` sistematic` diversele teme la care ne-am referit mai sus. schema lui Duff ]i Williams (2001) ne intereseaz` cel mai mult pentru c`. Este greu de prev`zut care va fi rezultatul efortului de imagina\ie politic` materializat în scenarii. 2 al acestei Constitu\ii se refer` la cet`\enia european` definit`. fa\` de care statele membre manifest` înc` destule reticen\e. În fond. de cinci (Labohm. avem suficiente motive de optimism: acest proiect se va realiza nu pentru c` el este dorit de euro-birocra\i. vom men\iona ]i alte tentative care. Fondul European de Dezvoltare Regional`. cet`\enii ]i actorii locali. cet`\enia european` ]i moneda unic`) au creat deja premisele trecerii la ultimul nivel al integr`rii. respectiv statul na\ional. Chiar dac` proiectul politic european este mai dificil. În aceast` perspectiv`. dar ]i o provocare pentru cet`\enii europeni.

Un alt exemplu este „metoda deschis` de coordonare“. impus` din start prin autoritatea birocra\iei suprana\ionale. Cehia. pe anumite politici. implementate îns` diferen\iat: un grup de \`ri î]i asum` riscul de a ini\ia un program sau o politic`. înfiin\at` în 1984. pe obiective bine delimitate. Punctul comun al acestor trei strategii este integrarea diferen\iat`. Care sunt metodele ]i solu\iile organiza\ionale concrete ale integr`rii politice? R`spunsurile la aceast` întrebare sunt foarte diverse. Finlandei. Austria ]i Irlanda). De exemplu. Magnette.E. mai ales dup` transform`rile din 2004.consecin\a natural` a interdependen\elor economice. îns` formulele propuse de cei mai mul\i autori (Rometsch ]i Wessels. costurile ]i riscurile. 1996. cu patru statute diferite: statele membre ale U. ne a]tept`m ca unele \`ri s` fie mai dinamice ]i mai interesate decât altele în realizarea Europei politice. Polonia ]i Ungaria). 9 92 . Héritier ]i Knill. putem deja constata un dublu proces de armonizare. al Marii Britanii care aplic` doar par\ial Protocolul asupra Politicilor Sociale). \`rile fondatoare ale Uniunii (în primul rând Germania ]i Fran\a) sunt deja dispuse s` treac` la o nou` etap` a integr`rii politice pe principii federale. în func\ie de interese ]i priorit`\i. (cu excep\ia Austriei. Pe de o parte. f`r` s` mai a]tepte asentimentul tuturor. • Europa cu mai multe viteze („Abgestufte Integration“) se realizeaz` pe baza unor obiective comune. decât s` înceap` cu o decizie unanim`. Integrarea politic` r`mâne la latitudinea \`rilor membre. • Europa „à la carte“ (integrarea „opt-in“. a fost marcat` de crize succesive de cre]tere ]i dezvoltare. de exemplu. partenerii (\`rile candidate. În schimb. culturale ]i sociale? Integrarea politic` este. Marea Britanie este interesat` de înfiin\area unei Agen\ii Europene pentru Industria Armamentului. unde un stat membru poate opta pentru anumite obiective comune ]i pentru o participare limitat` la unele politici comunitare (este cazul. în care unele \`ri ]i-au asumat dintotdeauna ini\iativa. Indiferent care va fi pân` la urm` rezultatul acestei evolu\ii. institu\ii ]i structuri opera\ionale. Cu alte cuvinte. ci a devenit deja un mod de guvernare care are propriile norme. „opt out“ sau „ad libitum“) este tot o strategie de integrare diferen\iat`. este evident` preocuparea Uniunii de a-]i reforma U. obiective sau instrumente comunitare. inclusiv România) ]i observatorii (\`rile scandinave. evident.O. În contextul extinderii la 25 de membri ]i al disputelor privind Constitu\ia European`. de]i nu face parte din Spa\iul Schengen sau din Uniunea Economic` ]i Monetar` ]i a aderat par\ial la Carta Drepturilor Sociale. o sintez` a tuturor acestor aspecte particulare. va avea repercusiuni asupra coeziunii interne ]i eficien\ei Uniunii ca entitate politic`. 2000. membrii asocia\i (Islanda. îndeosebi dup` primul val de extindere din 1972 (Marea Britanie. pân` la urm`. Democra\ia european` nu mai este doar o form` de regim politic. care implic` formarea de consor\ii de state interesate în implementarea anumitor obiective. la cap`tul unui proces de interdependen\e efective. Turcia. este posibil ca integrarea politic` s` consfin\easc` mai degrab` o evolu\ie de facto. 2003) par s` convearg` spre urm`toarele modele de integrare: • Europa cu o geometrie variabil` („Kerneuropa“ sau strategia cercurilor concentrice) presupune integrarea diferen\iat`. este o organiza\ie de cooperare militar`. Norvegia. Danemarcei.E. introdus` de Strategia de la Lisabona. Ele sus\in constatarea realist` dup` care întreaga istorie a integr`rii europene. Marea Britanie este membr` a Uniunii. Irlandei ]i Suediei). a]a cum a fost cazul cu moneda unic` ]i Uniunea Europei Occidentale9. Irlanda ]i Danemarca). spre deosebire de Italia sau Portugalia. Cuprinde 28 de \`ri. ceea ce. }i în cazul integr`rii politice.

Spre deosebire de „comunitatea interna\ional`“. Op\iunea sa pentru guvernan\a multi-centric` ]i la mai multe niveluri. a]a cum vom vedea în modulul V. Tratatul federal are for\a unei constitu\ii ]i. „Teoria constitu\ional` a Federa\iei“. care cuprinde \`ri care consimt s`-]i regleze rela\iile reciproce pe baza dreptului interna\ional (temporar. Criticii federalismului european invoc` uneori incompatibilitatea dintre democra\ie ]i federa\ie. 10 93 . p. care înseamn` trup` de rezerv`. 85). s-ar transforma într-un super-stat (Schmitt. În aceste condi\ii. cât ]i pe vertical`. având ca autor principal pe Carl Schmitt. care reprezint` fundamentul conceptual al guvernan\ei europene. 11 Din lat. Ea define]te principiile de baz` ale federa\iei. clar exprimat` printr-o Carte Alb` asupra „European Governance“ (2001). nici eseul filosofic al lui Proudhon. Cele mai multe din politicile publice din \`rile europene sunt de fapt politici comune. Pe de alta. În aceea]i categorie intr` ]i „Manifestul pentru Europa liber` ]i unit`”. Înainte de a intra în fondul acestei dezbateri. este cea mai puternic` garan\ie a supravie\uirii constituentelor: federa\ia nu se justific` decât prin statele sale componente c`ci. în interiorul „Länder“. intitulat „Principiul Federa\iei”. astfel încât statele ]i cet`\enii s` nu aib` oportunit`\i de exprimare la nivel federal. care nu erau autonome de]i conduse în cooperare cu reprezentan\ii locali. „subsidium”. federalismul poate deveni o piedic` pentru democra\ie doar dac` în\elegem federa\ia ca o separare rigid` a competen\elor. cu participarea efectiv` a elitelor locale. ajutor. Formulat` de Schmitt într-o propozi\ie adaptat` federalismului („este suveran cel ce decide asupra situa\iei de excep\ionalitate“). creatorul ]i scopul tuturor institu\iilor sociale”. în 1931) pentru a desemna un principiu al ac\iunii publice: „Omul este beneficiarul. ceea ce face ca statele na\ionale s` aib` deja o ac\iune limitat` ]i convergent`. Federa\ia func\ioneaz` conform principiului subsidiarit`\ii11. în mod paradoxal. precum ]i disputele actuale dintre „interguvernamentali]ti“ (care favorizeaz` Consiliul Mini]trilor) ]i „suprana\ionali]ti“ sau „federali]ti“ (care p`streaz` Comisia ca organ executiv dar acord` un rol mai mare Parlamentului) ilustreaz` foarte bine aceste preocup`ri.sistemul institu\ional. elaborat` de Schmitt în 1928. înse]i statele na\ionale fac eforturi de „europenizare“ a propriilor politici publice. f`r` s`-]i piard` totu]i suveranitatea). în schimb. nu este de mirare c` teoria politic` a federalismului este un produs al culturii germane10. subsidiaritatea este referin\a comun` atât pentru „federali]tii“ europeni cât ]i pentru „interguvernamentali]ti“. un text al antifasci]tilor italieni (Altiero Spinelli) pe care unii îl consider` la originea federalismului european. 1992. O explica\ie ar putea veni din r`d`cinile istorice ale pozi\iilor actuale: Marea Britanie este produsul unui imperiu multina\ional gestionat de un aparat militaro-administrativ descentralizat. A]a cum a ar`tat chiar Schmitt la începutul secolului. A]a cum apreciaz` Kühnhardt (1992. De fapt. nu pot fi considerate teorii politice propriu-zise. realizat` prin uniunea unor principate cu suveranitate limitat`. condi\iile suveranit`\ii s-au schimbat. Spre deosebire de domeniile coloniale. care integreaz` entit`\i cu autonomie limitat`. f`r` ele. datorit` „acquis“-urilor comunitare. federa\ia este o uniune durabil`. Germania. prin Nici pamfletele „Federaliste” ale lui Madison ]i Hamilton. statele constitutive ale federa\iei sunt entit`\i politice de sine st`t`toare (au propriile parlamente. Modelul german implic` îns` atât rela\ii pe orizontal`. este exemplul tipic al federa\iei continentale. preluat de doctrina social` a catolicismului (enciclica „Quadragesimo anno” a Papei Pius XI. care pot fi actualizate ]i în contextul Uniunii Europene. guverne ]i cur\i de justi\ie). p. este momentul s` ne întreb`m de ce federalismul pare unora un mod de guvernare atât de incompatibil cu proiectul politic european. astfel încât subsidiaritatea este metoda cea mai bun` de guvernare. este mai actual` ca oricând. 30).

preluat dup` Watts (2001. p. dar cu pre\ul amplific`rii administrative ]i al unei legisla\ii pletorice. Modele de organizare federal` Uniunea Camerun China Columbia Italia Japonia Olanda Marea Britanie Sudan Tanzania Ucraina Federa\ia Africa de Sud Argentina Australia Austria Belgia Brazilia Canada Elve\ia Emiratele Arabe Unite Etiopia Germania India Malaezia Mexic Nigeria Pakistan Rusia SerbiaMontenegro Spania SUA Venezuela Confedera\ia Uniunea Economic` Benelux Comunitatea Caraibelor (CARICOM) Comunitatea Statelor Independente Uniunea European` Bosnia ]i Herzegovina Asocia\ia de tip federal SUA – Insulele Mariane SUA – Porto Rico Danemarca – Feroe Finlanda – Aaland India – Ca]mir Portugalia – Azore Portugalia – Madera Marea Britanie – Jersey Statele asociate Fran\a – Monaco India – Bhutan Italia – San Marino Noua Zeeland` – Cook Olanda – Antilele olandeze Elve\ia – Liechtenstein Condominium Andorra ]i Fran\a / Spania Liga Adunarea Baltic` Asocia\ia Asiei de Sud pentru Cooperarea Regional` (SAARC) Asocia\ia Na\iunilor Asiei de Sud-Est (ANASE) Commonwealth Consiliul Nordic Liga Arab` NATO Ceea ce se ignor` de multe ori în astfel de dezbateri este faptul c` nu orice fel de federalism este adecvat integr`rii europene. administrative ]i fiscale. guvernele regionale mediind între cet`\eni ]i structurile confederale. exist` o mare varietate de structuri federale dintre care cele mai importante sunt: • uniunea este un sistem politic în care entit`\ile î]i conserv` integritatea dar recurg la organe comune de guvernare (f`r` structuri duble. ambele având puterea de a trata direct cu cet`\enii în exercitarea competen\elor legislative. Tabelul 6. Federalismul european sau. a]a cum rezult` din tabelul 6. baza electoral` ]i fiscal` a guvernului confederal nu este decât indirect`. • federa\ia func\ioneaz` prin dubl` guvernare. mai precis. ap`rarea sau dezvoltarea regional`). la nivel central ]i regional). îns` guvernul comun este dependent de guvernele statelor componente. prin alegerile pentru „Bundesrat“ sau Parlamentul Federal).29).posibilitatea tuturor cet`\enilor de a participa la instan\ele federale (de exemplu. proiectul s`u este contestat a priori pentru c` este asociat imediat statului german ]i. În realitate. cu structuri similare la nivel federal ]i la nivelul componentelor. implicit. atât institu\iile federale cât ]i cele regionale sunt puternice. • confedera\ia se realizeaz` prin asocierea temporar` ]i pe obiective limitate (de exemplu. 94 . influen\ei sale ca cel mai puternic membru al Uniunii.

Interesant este c` în aceast` clasificare. tinde s` devin` o federa\ie cu personalitate juridic` proprie (de aici. doar unele criterii (guvernarea pe mai multe niveluri. dup` definitivarea integr`rii economice ]i monetare. p. de obicei sub forma tribunalelor federale sau a referendum-ului. p. re\inem îns` criteriile federalismului ca sistem de guvernare. Uniunea European` este considerat` „o corpora\ie.: • co-existen\a a cel pu\in dou` niveluri de guvernare. • garantarea reprezent`rii regiunilor în cadrul institu\iilor federale îns`rcinate cu elaborarea politicilor publice ( de regul`. dominatoare. „federa\ie de state na\ionale“ (Delors). la diversele niveluri de guvernare.27). Transformarea Uniunii într-un stat federal european nu este atât de îndep`rtat` cum pare la prima vedere.260). care s` permit` rezolvarea litigiilor privind competen\ele constitu\ionale ale guvernelor. fiecare din p`r\i putând decide separat. începând cu anii ’90. inevitabil. • existen\a unei instan\e de arbitraj. care accept` autonomia statului plasat sub protec\ie. existen\a unei Cur\i de Justi\ie ]i a unei B`nci Centrale 95 . liga este o entitate politic` independent`. comport` rela\ii interguvernamentale. cum propune Burgess (2000. 2001. este clar c` Federa\ia European` va fi diferit` de experien\ele cunoscute ]i de modelul standard al organiz`rii federale. precum ]i a resurselor provenite din impozitare. Din analiza lui Watts. f`r` un guvern suprana\ional. cert este c` U. Indiferent de denumire. Dintre acestea. unde membrii se pot retrage unilateral. chiar dac` se va opta pentru acest sistem de guvernare. Aceast` exprimare este ambigu` ]i inactual` dac` avem în vedere evolu\iile recente ale Uniunii Europene.E. „confedera\ie economic`“ (Forsyth) sau pur ]i simplu „putere public` confederal`“. • posibilitatea cooper`rii interguvernamentale în domenii unde guvernele participante au competen\e comune. este o confedera\ie care. A]a cum vom vedea în continuare. prin asentimentul unei mari p`r\i a componentelor). care ac\ioneaz` direct asupra cet`\enilor. • suprema\ia Constitu\iei. p. 61). alegerea Parlamentului European prin vot direct. votul cu majoritate calificat`. repartizarea autorit`\ii.E. este posibil s` rezulte un hibrid politic care s` combine subsidiaritatea cu institu\ionalismul ]i guvernan\a participativ`. ca ]i în analiza comparativ` a lui Elazar (1994). efectul direct ]i suprema\ia dreptului comunitar asupra dreptului na\ional. Cel pu\in acesta este punctul de vedere al lui Magnette (2003.• • • • asocia\ia de tip federal se ob\ine prin rela\ia dintre o component` mai slab` (un stat mic sau slab dezvoltat) ]i o component` puternic`. în cea de a doua camer` legislativ`). arbitrajul ]i cooperarea interguvernamental`) se aplic` federalismului european. care constat` c` avem deja suficiente elemente pentru a considera Uniunea ca un stat incipient: concep\ia federalist` intrinsec` a tratatelor (de exemplu. condominionul presupune o unitate politic` sub tutela comun` a unor puteri exterioare. ci doar în condi\ii foarte restrictive (de exemplu. miza Constitu\iei Europene care încearc` s` consfin\easc` aceast` evolu\ie). • repartizarea constitu\ional` a autorit`\ii legislative ]i executive. cu un secretariat comun. care nu poate fi amendat` unilateral. Cu alte cuvinte. rela\ia de acest tip devine asimetric`. asocia\ia între state comport` un grad mare de suveranitate. chiar dac` î]i adjudec` din ce în ce mai mult tr`s`turile unei federa\ii“ (Watts. care pot fi valorificate în dezbaterea privind viitorul politic al U. Acest hibrid poate s` se numeasc` „federalism interguvernamental“ (Quermonne).

numire ]i validare suprana\ional` (Comisia). • toate autorit`\ile publice trebuie s` fie r`spunz`toare pentru deciziile ]i ac\iunile lor.. 2003. P. cum sunt constitu\ionalismul lui Madison. d) desemnarea conducerii Comisiei cu avizul P. de aici. 85). prin co-decizia Parlamentului European ]i a Consiliului (asem`n`toare cu legislatura bicameral` din sistemul federal german). cunoscut sub numele de „teoria democra\iei complexe“ (Scharpf. 46-54) ]i Benz (2003. dup` Lord (1998. unde P. Schmidt. 83) pentru a evalua „deficitul democratic“ al U. cet`\enii europeni). S-a creat astfel un nou cadru institu\ional. p. b) guvernarea bicefal`. cum ar fi: • cre]terea puterilor Parlamentului European. • integrarea pilierilor interguvernamentali (justi\ia ]i securitatea intern`. dotarea cu propria Constitu\ie care confer` U. 1999). • delegarea mai multor competen\e executive c`tre Comisie.E. p. ]i prin votul cu majoritate calificat` în Consiliu. Este vorba de urm`toarele clauze: • institu\iile ]i procedurile trebuie s` aduc` solu\ii efective la problemele politice. prin co-existen\a a dou` moduri de reprezentare.suprana\ionale). prin alegeri directe (P. 1998. are putere de veto. dac` se va impune.E.).E. personalitate juridic`. 96 . Aceste criterii au fost luate în considera\ie de diversele proiecte de reform` ale Uniunii ]i de Cartea Alb` a „European Governance“ (2001). c) rezolvarea par\ial` a problemei responsabilit`\ii. care s` r`spund` mai bine cerin\elor „democra\iei complexe“ (Kincaid. Nu în ultimul rând. delegare a suveranit`\ii (Banca Central`) . Pentru definitivarea acestei evolu\ii. p.E. ar fi suficient` o ratificare parlamentar` sau un referendum paneuropean. împreun` cu procedura de co-decizie.. • generalizarea votului cu majoritate calificat`. ne intereseaz` maniera în care Federa\ia European` va reu]i s`-]i legitimeze existen\a în afara sau deasupra cadrului conceptual al statului. guvernan\a multi-centric` ]i pluralist`.E. ]i a prefigura unele direc\ii de reform`.E. fa\` de electoratul s`u. presupune: a) institu\ionalizarea diverselor niveluri de reprezentare. R`mâne de v`zut îns` în ce m`sur`. Teoria politic` a furnizat deja un cadru normativ al legitimit`\ii. 2000). ap`rarea ]i afacerile externe) în cadrul politicilor comune. ceea ce asigur` un ascendent politic în favoarea P. în fa\a parlamentelor na\ionale.E. plus unele m`suri imediate menite s` corecteze deficitul democratic ]i s` consolideze componentele federaliste. super-statul continental al lui Schmitt sau mutualismul utopic al lui Proudhon. Acest cadru a fost folosit de unii autori (Benz. Este vorba de o variant` suprana\ional` de federalism care. • sistemul politic trebuie s` respecte interesele cet`\enilor ]i s` le includ` pe agenda guvern`rii. federalismul european va fi deosebit de modelele clasice. dubla responsabilitate (Consiliul.

R`mâne de v`zut. În ciuda aparen\elor. spune Benz. – negativ Aceste demersuri nu rezolv` îns` toate problemele „deficitului democratic“ al U. Într-o analiz` realizat` de Benz (2003. ci în zona parlamentelor na\ionale care nu acord` înc` o aten\ie adecvat` problematicii integr`rii. fie c` modul de definire ]i monitorizare a politicilor publice r`mâne ancorat la paradigma interesului na\ional. care r`mâne preocuparea noastr` principal` ]i pe care dorim s` o raport`m la spa\iul public european. Au ap`rut astfel referin\ele inevitabile la guvernan\a pluralist` ]i la problemele deficitului democratic al Uniunii. în ce m`sur` statele na\ionale membre ale U. Democra\ia reprezentativ` în cadrul U. a]a cum am afirmat înc` din primul modul.Tabelul 7. 97 .E.E. 104). p. Ea se plaseaz` în contextul cet`\eniei europene. În ultim` instan\`. reglementat prin instrumente juridice circumscrise unei anumite entit`\i politice: statul na\ional ]i. + – acceptabil. dificult`\ile cele mai mari nu sunt la nivelul institu\iilor europene (ale c`ror decizii sunt transparente ]i accesibile marelui public). în perspectiv`. sunt preg`tite s` se reformeze ele însele. Fie c` informa\ia „european`“ nu este transmis` c`tre public. pe care reformele recente încearc` s`-l atenueze. Consor\ii ]i parteneriate (modele de asociere) Comitete consultative ]i re\ele Consiliul ]i parlamentele na\ionale Considerarea diverselor interese ++ +– Eficien\a rezolv`rii problemelor + + + Responsabilitatea public` – – – Consiliul ]i Parlamentul + European + + foarte pozitiv. se constat` c` cea mai preocupant` r`mâne problema r`spunderii publice. uniunea politic` european`. sintetizat` în tabelul 7. Analiza de mai sus ne-a ajutat s` aprofund`m rela\ia dintre individul titular de drepturi ]i comunitatea politic` de referin\`. Aceast` incursiune în problematica democra\iei europene ]i a reformelor politice ale Uniunii are un obiectiv explicit. astfel încât s` sus\in` eforturile de constituire a spa\iului public comun. + pozitiv. cet`\enia nu poate s` se manifeste decât într-un cadru de drepturi ]i responsabilit`\i.E. în continuare. cert este c` parlamentele na\ionale nu-]i asum` suficient aceast` responsabilitate european` care le revine prin Tratatele Uniunii.

de electoratul local ]i na\ional. A ap`rut astfel un termen ciudat ]i ambiguu. Chiar dac` participarea electoral` local` ]i na\ional` atinge cote mediocre (în jur de 50%). discursul public continu` s` fie dominat de referin\ele na\ionale. totu]i.MODULUL V „EUROPENIZAREA“ SPA|IULUI PUBLIC NA|IONAL Cet`\enii europeni sunt ast`zi confrunta\i cu un paradox: pe de o parte. În realitate. f`r` suficiente analize ]i decant`ri conceptuale. ea este înc` superioar` ratei de participare la alegerile europene (45% în 2004). a]a cum arat` datele Eurobarometer din 2003. de transformare a politicilor publice ale statelor membre ca urmare a apartenen\ei la Uniunea European`. spa\iul public na\ional este tot mai mult influen\at de politicile comune ]i de institu\iile suprana\ionale. regional`. în sens minimalist. de]i Europa a devenit deja un „polity“ cu propria identitate ]i cu institu\ii specializate. Uniunea European` devine un centru de putere din ce în ce mai puternic (buget în continu` cre]tere. na\ional`) decât de Europa îndep`rtat` ]i abstract`. pe de alta. dar nu spune nimic f`r` o clarificare a con\inutului s`u opera\ional. probabil cu prea mult` u]urin\`. În consecin\`. teritorialitatea. În contextul acestui modul. pe care ]tiin\ele politice lau adoptat cu u]urin\`. sensul maximalist. dup` care „europenizarea“ se refer` la influen\a Europei ca actor global: vorbim în acest caz de „europenizarea“ civiliza\iei mondiale. O alt` explica\ie ar putea fi faptul c` atributele cet`\eniei (participarea. Acest termen pare u]or accesibil. ceea ce justific` abordarea subiectului în cadrul acestui curs. În acest sens restrâns. apartenen\a. „europenizarea“. prerogative m`rite. cet`\enii europeni nu sesizeaz` cu promptitudine aceast` evolu\ie ]i continu` s` fie preocupa\i mai mult de problemele de proximitate (local`. exercitarea drepturilor ]i a responsabilit`\ilor) continu` s` se raporteze la spa\iul public circumscris de teritoriul na\ional. „europenizarea“ înseamn` transformarea politicilor publice ]i a spa\iului civic din statele membre sub influen\a politicilor comune ]i a institu\iilor europene. prin semnifica\ia sa „european`“. În general. 98 . a]a cum sunt suveranitatea. „europenizarea“ este o condi\ie a cet`\eniei europene. discursul politic promovat de mass-media. doar 45% din cet`\eni revendic` o identitate european`. vom trata „europenizarea“ doar în sensul s`u minimalist. Mai mult decât apare la prima vedere. politicile publice ale statelor membre ale Uniunii sunt puternic „europenizate“. de institu\iile publice ]i liderii politici continu` s` fie dominat de problematica statului na\ional. cuprindere geografic`). apartenen\a ]i interesul na\ional. Cu toate acestea. • pe de alta. „europenizarea“ poate induce dou` tipuri de interpret`ri: • pe de o parte. Aparent. O prim` explica\ie a acestei situa\ii este atitudinea clasei politice care depinde. a]a cum vom vedea pe parcursul acestui modul. chiar dac` discursul politic nu sus\ine suficient aceast` tendin\`. Cet`\enia european` nu constituie înc` un pol de atrac\ie civic` ]i politic` care s` contracareze interesul pentru problematica na\ional`.

ceea ce va avea ca efect erodarea statului na\ional ca referin\` istoric` dominant`. „europenizarea“ se constituie deja într-un domeniu de cercetare fa\` de care exist` un interes apreciabil. 99 . Este vorba de un amplu proces de înv`\are social` ]i convergen\` politic`. „Europenizarea“ ca fenomen istoric ]i politic Pân` la începutul anilor ’90. Fa\` de aceast` perspectiv`. descoperirilor geografice ]i imperiilor coloniale. Aceast` „europenizare“ a întregii lumi (Borneman ]i Fowler. • s` în\eleag` avantajele ]i limitele abord`rii comparative a „europeniz`rii“. asupra c`ruia vom reveni în detaliu pe parcursul acestui modul. 1. Spre deosebire de integrare. „europenizarea“ face referin\` la procesele de adaptare ]i transformare intern` ca reac\ie la dinamismul suprana\ional. în proceduri. care are drept consecin\` atât modificarea cadrului legislativ intern. studen\ii vor fi capabili: • s` defineasc` „europenizarea“ ca fenomen politic ]i istoric. 1997) a f`cut chestionabil însu]i conceptul antropologic de Europa ]i a extins identitatea european` dincolo de spa\iul s`u geografic de referin\`. „europenizarea“ spa\iului public na\ional este o realitate incontestabil` ]i reprezint` deja o provocare pentru diver]ii actori sociali. este vorba de un proces inedit de adaptare a politicilor publice la presiuni externe. • s` defineasc` ac\iunea specific` a societ`\ii civile europene.Mai precis. pentru c` presupune transpunerea tratatelor în comportamente cotidiene. cât ]i adaptarea institu\iilor de resort. Defini\iile propuse au fost tot mai variate. în pofida lejerit`\ii sale terminologice. „europenizarea“ se prezint` ca o tem` aparte. nu este de mirare c` „europenizarea“ a devenit un subiect de cercetare din ce în ce mai des abordat. printr-o varietate de strategii ]i modele. În ultim` analiz`. • s` disting` influen\a specific` a „europeniz`rii“ asupra diver]ilor actori na\ionali (institu\ii ]i organiza\ii. norme ]i atitudini colective. Cu alte cuvinte. „europenizarea“ comport` o schimbare de substan\` atât a cadrului formal cât ]i a comportamentului informal. 574). realizat nu prin impunere din exterior sau de sus în jos. • s` analizeze efectele „europeniz`rii“ asupra societ`\ii române]ti. Iat` câteva tendin\e: • „europenizarea“ este procesul prin care politicile interne devin subiect al politicilor europene (Börzel. am considerat util s` acord`m o aten\ie aparte „europeniz`rii“ ]i consecin\elor sale asupra euro-cet`\eniei. Între altele. manifestat prin studii ]i proiecte de cercetare. dar ]i mai precise ]i compatibile cu analiza empiric`. „Europenizarea“ a c`p`tat un sens politic ]i institu\ional în contextul Uniunii Europene. Pe de alta. 1999. Dup` studierea acestui modul. practici cet`\ene]ti. actori individuali ]i colectivi). p. chiar dac` nu beneficiaz` de suficient` vizibilitate. care a reu]it s` se impun` ]i în alte continente (mai ales în America ]i Australia) datorit` revolu\iei industriale. • s` caracterizeze „europenizarea“ ca proces de înv`\are social` ]i institu\ionalizare. Acest proces nu este unul formal. Un exemplu edificator este implementarea „acquis“-urilor comunitare în plan na\ional. îndeosebi dup` ce Tratatul de la Maastricht (1992) a relansat proiectul uniunii politice ]i a codificat cet`\enia european`. din dou` motive. Pe de o parte. rela\ii publice. care a p`rut multora ca o subminare a suveranit`\ii na\ionale. „europenizarea“ avea un sens istoric precis: desemna procesul de expansiune a culturii europene. ci prin eforturile proprii ale actorilor na\ionali. c`reia am considerat oportun s`-i dedic`m modulul de fa\`.

1996. 2001). Rezult` urm`toarea configura\ie: structurile interne – structurile politice • institu\iile • administra\ia public` • rela\iile interguvernamentale • cadrul legal – structurile de reprezentare • partidele politice • grupurile de presiune • fragment`rile sociale politicile publice – actorii – problemele-tip – stilurile de lucru – instrumentele – resursele structurile cognitive ]i normative – discursul public – normele ]i valorile – legitimarea politic` • 100 . • „europenizarea“ const` în asimilarea intern` a politicilor U. 35). 69). propune patru rezultate concrete ]i o scar` de evaluare a fiec`rui rezultat. define]te trei domenii ale „europeniz`rii“ ]i.E. care presupune atât adaptarea politicilor na\ionale la politicile europene. 2001. a ideilor ]i normelor care fac s` func\ioneze U. Radaelli (2003. difuzare ]i institu\ionalizare în plan na\ional a regulilor formale ]i informale. 1997. În acest sens. precum ]i a unor re\ele transna\ionale care implementeaz` politicile europene (Cowles. 1994. a paradigmelor politice. În contextul nostru.. Schmidt. 2003) au construit indicatori de evaluare ]i au propus chiar instrumente capabile s` m`soare gradul de „europenizare“ a politicilor publice sau a unor segmente ale acestora. a procedurilor. convergen\a sau transferul de „know-how“. p. 2003. respectiv a unor institu\ii politice. • „europenizarea“ este procesul de construc\ie.„europenizarea“ const` în dezvoltarea la nivel european a unor structuri distincte de guvernare. care pune accentul pe procesele de înv`\are. adaptare ]i construc\ie. 30). cât ]i capacitatea Uniunii de a influen\a politicile comune ca urmare a transform`rii politicilor na\ionale. 3). Analiza comparativ` ]i empiric` a mers ]i mai departe decât simpla situare a „europeniz`rii“ în raport cu spa\iul public na\ional. „europenizarea“ înseamn` mai mult decât armonizarea. Este vorba de un proces în dublu sens. 2003. Radaelli. Giuliani. vom folosi termenul de „europenizare“ în sensul dat de Radaelli. este procesul de reorientare a politicilor publice na\ionale astfel încât dinamica integr`rii economice ]i politice europene s` fie încorporat` în logica organiza\ional` a politicilor na\ionale (Ladrech. (Stone Sweet et al. pentru fiecare. p. • „europenizarea“ asigur` dimensiunea european` a politicilor na\ionale. a stilurilor ]i metodelor de lucru. p.E. de exemplu. Caporaso. juridice ]i sociale specializate. (Radaelli. O serie de autori (Caporaso. p. Risse.

• absorb\ia – const` în adaptarea par\ial` a sistemului propriu. m`surat` prin anchete de opinie sau indicatori privind capitalul social. care presupune asimil`ri ]i adapt`ri ale schemelor mintale. Apar astfel dou` dimensiuni distincte ale „europeniz`rii“: 101 . 39). f`r` consultare popular`). profesionalizarea conducerii sau cre]terea coeziunii organiza\ionale) sub influen\a politicilor europene din domeniul respectiv. spre deosebire de înv`\area individual`. sistemele publice na\ionale sunt mult mai preocupate decât instan\ele unionale de propria legitimitate. • iner\ia – similar` cu absen\a schimb`rii (de exemplu. care se preteaz` la m`surare ]i opera\ionalizare: • interac\iunea – este procesul de rezonan\` interinstitu\ional`. pentru fiecare din categorii ]i tipuri de rezultate. ca o und` de ]oc. întârzierea în implementarea unor directive comunitare). ca de altfel întreaga literatur` consacrat` acestui nou subiect de atrac\ie pentru lumea academic`. se m`soar` prin indicatori de progres. acest parametru poate fi m`surat prin indicatori de coeziune intern` a institu\iei. reprezentativitate ]i r`spundere public`. Astfel de analize. Aceast` transformare. pe anumite componente sau obiective. reforma sistemului intern al pensiilor ca urmare a unui mesaj electoral al popula\iei vârstnice în cadrul alegerilor europene). • transformarea – se refer` la modific`rile sistemice (de exemplu. ar însemna ca „europenizarea“ s` se transmit`. de transparen\`. • consolidarea – respectiv înt`rirea institu\iilor interne (de exemplu. par destul de complicate ]i prea elaborate fa\` de simplitatea aparent` a fenomenului. de jos în sus ]i prin implicarea larg` a diver]ilor actori sociali. Din acest motiv. astfel încât rezult` o gril` complex` de analiz` institu\ional`. f`r` s` mai fie nevoie de atâtea eforturi de conceptualizare ]i argumentare. atunci situa\ia devine ]i mai complicat` decât rela\ia unilateral` dintre Uniune ]i sistemul public al unei singure \`ri. p. Aceast` gril` pleac` de la premisa c`. Dac` aplic`m aceea]i metod` ca în cazul adopt`rii Tratatelor Uniunii (decizie la vârf. Dac` avem în vedere „europenizarea“ în ansamblul statelor membre. Pentru fiecare din aceste categorii se iau în considera\ie patru tipuri de rezultate ale „europeniz`rii“: • respingerea – care înseamn` de fapt o „europenizare“ negativ`. comport` patru procese distincte.– identit`\ile – tradi\iile de guvernare – paradigmele politice ]i cadrul conceptual. indicatori de asigurare a calit`\ii sau evalu`ri comparative ale performan\elor. În sfâr]it. dup` Radaelli (2003. de la centru la periferie. de transformare a institu\iilor autohtone ca urmare a rela\iilor de interdependen\` cu institu\iile europene (de exemplu. schimbarea propriei politici monetare) ca urmare a unor politici comunitare. • legitimarea – se refer` la credibilitatea politicilor de integrare. institu\iile se transform` printr-un proces de dezvoltare organiza\ional` (schimbarea structurilor operatorii ca urmare a unui nou mediu politic ]i legislativ). • reajustarea – const` în modificarea modului de func\ionare intern` ca urmare a unei situa\ii de criz` sau de inadaptare. se stabile]te o scar` de evaluare inspirat` din psihologia organiza\ional`. În realitate. chiar dac` sistemul decizional european este mai pu\in democratic decât cel din cadrul na\ional. „europenizarea“ trebuie s` respecte a]tept`rile cet`\enilor în materie de democra\ie intern` ]i s` procedeze la o abordare participativ`.

între tipurile de administra\ie public` ]i stilurile guvern`rii etc. p. multe din ele fiind prea ra\ionale ca s` cuprind` ansamblul situa\iilor. dispunem deja de câteva tentative de explicare (Kohler-Koch ]i Eising. Al\i autori (KohlerKoch ]i Eising. politici. avem astfel diferen\e între statele mari ]i cele mici. instituţii) Politici standarde instrumente metode de rezolvare a problemelor discurs de legitimare Politică . împreun` cu institu\iile europene care le aplic`). Börzel ]i Risse (2003. „Europenizarea“ creeaz` noi situa\ii de mobilizare social` ]i politic` prin care se faciliteaz` cooperarea. precum Cowles. 102 . în cadrul unui singur stat na\ional.discurs public Sfera publică instituţii politice relaţii interguvernamentale justiţie administraţie publică tipul de stat instituţii economice relaţii stat-societate identităţi colective - - Aceast` schem` pare c` reduce totul la o rela\ie de cauz` la efect. ne intereseaz` mai pu\in analiza comparativ` cât abordarea politic` a „europeniz`rii“ ca rela\ie între un cadru suprana\ional ]i efectele acestuia asupra spa\iului public na\ional. între vechii ]i noii membri. 60) apreciaz` c` influen\a „europeniz`rii“ asupra cadrului na\ional se exercit` pe trei canale: prin politici („policies“). Ar rezulta urm`toarea schem` func\ional`: • Europenizarea (procese. „europenizarea“ dinamizeaz` spa\iul public na\ional ]i instituie noi posibilit`\i de exprimare ]i organizare colectiv`.pe de o parte.. 1999. insist` asupra diversit`\ii sistemelor de guvernare. Caporaso ]i Risse (2001). dimensiunea intern`. „europenizarea“ fiind un proces de înv`\are sistemic` ]i realocare a resurselor în func\ie de condi\iile concrete din fiecare stat na\ional. • pe de alta. interac\iunea ]i participarea civic`. Din aceast` perspectiv`. vede în „europenizare“ o sum` de oportunit`\i politice ]i civice de care trebuie s` profite actorii na\ionali. Cowles.E. în schimb. politic` („politics“) ]i activit`\i publice („polity“).grupuri de interes . 2001). Altfel spus. Caporoso ]i Risse. Olsen (1997). acord` prioritate gradului de compatibilitate institu\ional` („goodness of fit“) dintre Uniune ]i politicile na\ionale. De exemplu. în primul rând Héritier (1999). 1999) au scos în eviden\` jocurile transna\ionale de putere ]i au descris mecanismele verticale ]i cele orizontale ale „europeniz`rii“. Al\i. pe de alt` parte.centre de influenţă . Al\i autori. unde intereseaz` diferen\ele între diversele politici publice în asimilarea „acquis“-ului comunitar (reamintim faptul c` „acquis“-ul desemneaz` ansamblul tratatelor ]i legisla\iei U.forme de reprezentare . dimensiunea extern` se refer` la diferen\ele dintre statele membre în ce prive]te implementarea „acquis“-urilor ]i a politicilor europene. În contextul nostru.

ca urmare a realoc`rii resurselor ]i atribuirii de noi roluri sociale.Fig. o implementare mecanic` a deciziilor suprana\ionale sau o simpl` convergen\`. formatori de opinie). pe de o parte. 18. legisla\iei ]i institu\iilor). p. Algoritmul „europeniz`rii“ Incompatibilitate (la nivelul politicilor şi al instituţiilor) Presiune în favoarea adaptării Noi oportunităţi şi constrângeri Noi norme. În fig. p. dup` Börzel ]i Risse (2003. prin înv`\are social` ]i implicarea actorilor sociali. conform studiului lui Börzel ]i Risse (2003. 69-70). • acomodarea – presupune o schimbare moderat`. este o abordare „patching up“: 103 . „Europenizarea“ este un amplu proces de schimbare social` care parcurge etapele din fig. sprijin din partea instituţiilor formale Factori favorabili: agenţi ai schimbării (comunităţi epistemice. 18. \inta este schimbarea intern` (a politicilor. f`r` ca acesta s` se schimbe substan\ial. iniţiatori. pot interveni trei tipuri de schimb`ri interne: • absorb\ia – prin simpla încorporare a normelor ]i politicilor europene în cadrul opera\ional na\ional. Se observ` c` schimbarea se produce în principal din dou` direc\ii: prin crearea de oportunit`\i ]i redistribuirea resurselor. 69). idei şi reprezentări colective Factori favorabili: reducerea surselor de opoziţie. reţele informale Redistribuirea resurselor Învăţare socială şi socializare Responsabilizare şi participare Asumarea normelor Formare de noi identităţi Schimbare internă În ultim` analiz`. prin adaptarea anumitor componente ale politicilor ]i institu\iilor na\ionale. schimbarea intern` este nesemnificativ`. 18. pe de alta. „europenizarea“ nu este un transfer de „know-how“. La acest nivel. normelor.

transformarea – implic` deja înlocuirea politicilor, proceselor ]i institu\iilor existente cu altele noi, diferite substan\ial, care servesc mai bine implementarea „acquis“-ului comunitar. Situa\ia este diferit` în \`rile candidate la aderare, a]a cum este cazul României. De]i cercet`rile sunt înc` incipiente (un bun exemplu este seria de studii de impact realizat` de Institutul European din Bucure]ti), se pot eviden\ia dou` planuri de analiz`, respectiv dou` etape ale „europeniz`rii“: • pe de o parte, etapa negocierilor ]i a preg`tirii ader`rii, când „acquis“-urile sunt transpuse formal, prin modific`ri ale legisla\iei, institu\iilor ]i structurilor oficiale; • pe de alta, etapa implement`rii propriu-zise, când politicile ]i institu\iile europene induc schimb`ri reale ale c`ror efecte pot fi vizibile în via\a de zi cu zi. Acest decalaj între criteriile de aderare (politic, economic ]i institu\ional) ]i adoptarea formal` a „acquis“-rilor prin angajamente politice ]i texte normative, pe de o parte, opera\ionalizarea „europeniz`rii“ sub form` de procese cotidiene ]i metode de lucru, pe de alta, face obiectul celebrelor rapoarte de \ar`, elaborate anual pentru fiecare \ar` candidat`. Dintre cercet`rile dedicate „europeniz`rii“ în \`rile candidate, am re\inut cea a lui Grabbe (2003) care consider` c` „Europa“ func\ioneaz` în primul rând ca un cadru integrator care ac\ioneaz` dup` logica globaliz`rii. Mai exact, cel pu\in în \`rile candidate (unde influen\a U.E. poate fi direct` ]i oficial`, dar ]i indirect`, informal` ]i spontan`), exist` cinci mecanisme ale „europeniz`rii“: • modelele – respectiv „acquis“-urile comunitare; • suportul financiar – prin fondurile de aderare ]i fondurile structurale la care \`rile candidate au acces; • monitorizarea ]i evaluarea pe baz` de criterii precise (“benchmarking and monitoring“); • asisten\a ]i parteneriatele; • negocierea condi\ionat` – asocierea progresului în negociere de anumite reforme interne (de exemplu, privatizarea utilit`\ilor publice în România, securizarea centralelor nucleare în Bulgaria etc.). În esen\a sa, „europenizarea“ este un proces de institu\ionalizare, în sensul pe care ]tiin\ele politice îl dau acestui termen (March ]i Olsen, 1989; Powell ]i Di Maggio, 1991; Scott, 2004). „Europenizarea“ poate fi interpretat` ca un demers de schimbare institu\ional` care se produce fie prin ac\iunea de guvernare ]i exercitare a puterii (pe cale descendent`, de sus în jos), fie prin procese ascendente, ini\iate de în]i]i actorii sociali (vezi în acest sens configura\ia câmpului institu\ional din fig.19, preluat` dup` Scott, 2004, p.239).

104

Fig.19. Procesele schimb`rii institu\ionale (Scott, 2004)

Câmpuri
propagare constrângere

propagare constrângere

Politicile europene creeaz` noi reguli ]i norme care influen\eaz` scopul ]i misiunea institu\iilor na\ionale în a]a m`sur` încât, a]a cum am v`zut din algoritmul din fig. 18, se declan]eaz` un amplu proces de schimbare a codurilor institu\ionale. Aceste noi reguli ale ac\iunii sociale sunt interpretare diferit de actorii na\ionali, astfel încât mesajul politic ]i juridic „european“ poate fi diferit în func\ie de context. Intervine astfel, dup` cum spune Mörth (2003), un triplu proces: de „interpretare“, de „traducere“ ]i de „editare“. „Acquis“urile ar presupune, dup` Mörth (2003, p. 162), dou` tipuri de reglement`ri: documentele legale (tratatele, directivele, deciziile, rezolu\iile) ]i regulile constitutive. De obicei, atât negocierile politice cât ]i demersurile de implementare se concentreaz` pe versantul legalistic al „acquis“-urilor, de]i „europenizarea“ nu este posibil` f`r` regulile constitutive, respectiv interpret`rile, rolurile ]i contextul institu\ional efectiv în care ac\ioneaz` actorii na\ionali. „Europenizarea“ devine opera\ional` doar prin institu\ionalizare ]i crearea de noi reguli constitutive. Cu alte cuvinte, „europenizarea“ nu este efectiv` decât în m`sura în care coboar` la nivelul institu\iilor ]i al actorilor sociali.

2. Actorii „europeniz`rii“
Mai r`mâne un aspect pe care institu\ionalismul nu îl clarific`: cine se „europenizeaz`“? Héritier (1999), Börzel (1999) ]i Giuliani (2003) insist` asupra diferen\elor de opera\ionalizare, în func\ie de actorii implica\i, iar Duina (1999) ]i Mörth (2003) favorizeaz` mai degrab` similitudinile ]i aspectele transversale rezultate din regulile comune ale institu\ionalismului. Când vorbim îns` de statul na\ional ]i de modul în care acesta este influen\at de procesele de integrare european`, trebuie s` avem în vedere dou` lucruri: pe de o parte, în civiliza\ia globaliz`rii, statul westphalian (perfect teritorializat ]i cu frontiere greu permeabile) este înlocuit de un stat deschis influen\elor externe ]i proceselor transfrontaliere (finan\e globale, companii multina\ionale, informa\ie liber`); pe de alta, în interiorul s`u, statul na\ional este eterogen ]i dispersat, prin implicarea unor actori diver]i, care ac\ioneaz` într-o mare varietate de structuri ale sferei publice (vezi în acest sens reprezentarea spa\iului public

105

din fig. 6). Cu alte cuvinte, „europenizarea“ nu se reduce la o rela\ie între entit`\i globale ]i compacte, cum ar fi raportul dintre o structur` suprana\ional` unic` ]i unit`\ile sale componente. Statele membre sunt p`r\i participante, actori ai procesului european, nu simple entit`\i subordonate. Prin îns`]i logica integr`rii, Uniunea nu poate exista f`r` statele constitutive iar „europenizarea“ nu ar avea obiect f`r` suportul activ al actorilor ]i al institu\iilor din fiecare stat na\ional. Revenind la întrebarea de mai sus, se pot distinge mai multe categorii de actori sociali:

a) Administra\ia public`
Scopul principal al fiec`rei administra\ii publice este s` rezolve problemele interne ale propriei societ`\i. Dimensiunea european` s-a ad`ugat o dat` cu aderarea ]i s-a amplificat concomitent cu reformele institu\iilor europene din anii ’80 ]i ’90. A]a cum arat` Kassim (2003, p. 90), dimensiunea european` nu se reduce la câteva noi obiective ]i structuri subordonate, juxtapuse sau asimilate de administra\ia na\ional`. Ea presupune o reorientare a politicilor publice ca urmare a apartenen\ei la o institu\ie suprana\ional` de integrare. Conform analizei comparative întreprinse de Kassim, aceast` reorientare a administra\iei publice se exprim` prin urm`toarele tendin\e: • ]efii de state ]i guverne ]i-au instituit propriile structuri de expertiz` ]i analiz` a politicilor europene (de exemplu, Secretariatul European în Marea Britanie); • mini]trii de resort contribuie direct la activitatea comitetelor specializate ale Consiliului ]i interac\ioneaz` continuu cu omologii lor europeni; • coordonarea politicilor pro-europene la nivel na\ional se face fie centralizat, prin structuri interdepartamentale coordonate de primul ministru (Fran\a, Suedia, Danemarca), fie prin comitete exterioare administra\iei centrale (Italia, Germania, Belgia); • în fiecare minister, cu excep\ia Spaniei, s-au înfiin\at unit`\i interne de implementare a politicilor europene; • în implementarea „europeniz`rii“ este implicat în special executivul, ceea ce duce la „deparlamentarizarea“ politicilor publice; • s-au constituit ministere specializate în integrarea european` dar care, cu excep\ia Fran\ei, au un rol minor în cadrul cabinetelor; • s-au instalat misiuni permanente pe lâng` Comisie.

b) Parlamentele na\ionale
Dup` Pöhle (citat de Maurer, Mittag ]i Wessels, 2003, p. 71), parlamentele na\ionale sunt adev`ra\ii perdan\i ai integr`rii europene. Ele au un rol minor în „europenizare“ ]i au pierdut unele prerogative na\ionale f`r` s` ob\in` nimic în schimb la nivelul U.E. Aceast` concluzie comport` îns` unele preciz`ri. Dup` Benz (2003, p. 97), trebuie f`cute urm`toarele distinc\ii: • rolul parlamentelor na\ionale depinde de cadrul na\ional (în Fran\a, executivul este mai puternic, pe când în Germania cele dou` camere parlamentare reprezint` adev`rata aren` pentru participarea reprezentan\ilor landurilor); • unele parlamente na\ionale au reac\ionat la „europenizare“ prin ajust`ri structurale (de exemplu, „Délégation de l’Assemblée Nationale pour l’Union Européenne“ a fost creat` în Fran\a prin îns`]i amendarea Constitu\iei);

106

1995). noul partid RPR înfiin\at de Jacques Chirac în 1999 în perioada alegerilor parlamentare europene a folosit cu succes atú-ul european. s` ia în considera\ie problematica european` ]i influen\a sa asupra aleg`torilor. de asemenea. ]eful delega\iei Partidului Laburist Britanic la Parlamentul European este automat membru al Comitetului Executiv Na\ional (organismul de conducere al partidului). prin campanii electorale sau ac\iuni parlamentare. ]i-a construit identitatea electoral` cu un program de scoatere a \`rii din Uniunea European`. de exemplu. de exemplu. Pe de alt` parte. partidele politice trebuie. divergen\ele dintre guvernul suedez ]i Partidul Social Democrat (majoritar) în privin\a adopt`rii euro s-au exprimat prin dispute parlamentare. • rela\iile din afara sistemului na\ional de partide politice – de exemplu. de influen\a problematicii europene asupra programelor politice. schimburi. • schimbarea tacticii ]i a strategiei politice. opozi\ia din parlamentele na\ionale a folosit „europenizarea“ ]i unele din efectele sale controversate (subven\ionarea agriculturii. de exemplu.exist` rela\ii informale (contacte. îndeosebi dup` Tratatul de la Nisa (2000). 2001). Dintre pu\inele studii consacrate acestei chestiuni. prin intermediul reprezentan\ilor na\ionali în structurile comunitare. care a ocupat al doilea loc la alegerile europene ]i locale din 2004. partidul bavarez CSU condus de Stoiber ]i-a centrat strategia în opozi\ie cu op\iunea partidului na\ional CDU în favoarea monedei unice. • rela\iile partid-guvern – cum partidele au o influen\` redus` în plan suprana\ional. din contr`. astfel încât s` se capitalizeze „interesul european“: de exemplu. cotele la pescuit. cele trei mari grupuri de partide din Parlamentul European promoveaz` rela\ii partizane cu partidele 107 . în cazul negocierii „Agendei 2000“). • schimb`ri organiza\ionale la nivelul statutului astfel încât s` se permit` cooper`ri interparlamentare directe ]i definirea unei strategii de partid pentru propriile delega\ii la Parlamentul European. ele încearc` s` influen\eze guvernele prin presiuni în mass-media. de interesul oamenilor politici fa\` de „europenizare“. Ladrech pune în eviden\` cinci domenii de interes: • schimbarea con\inutului programelor politice – Europa apare tot mai frecvent ca o referin\` în doctrinele ]i documentele de partid. alimentând astfel euro-scepticismul. politica social`) pentru a sanc\iona propriile guverne (Norton. proiecte comune) între parlamentele na\ionale ]i Parlamentul European (de exemplu. Implicarea parlamentelor nu se mai reduce la func\iile tradi\ionale de control al executivului ]i la elaborarea legisla\iei (Maurer ]i Wessels. Partidul Independent din Marea Britanie. În astfel de cazuri. care se ocup` de modul în care partidele politice se preg`tesc pentru alegerile europene. Nu este de neglijat îns` ]i situa\ia invers`. ne atrage aten\ia analiza lui Ladrech (2001). când parlamentele na\ionale au captat ]i speculat nemul\umirile populare fa\` de unele politici europene (de exemplu. la rândul lor. al`turi de cel na\ionalist (RPR fiind descendentul direct al partidului gaullist). adoptarea euro în Italia). Ele particip` deja la definirea politicilor ]i pot ini\ia texte legislative europene. fostul Partid Comunist Italian a devenit cel mai pro-european. Ca urmare. Mai precis. parlamentele na\ionale sunt asociate la definirea ]i implementarea politicilor europene. • c) Partidele politice „Europenizarea“ afecteaz` contextul politic intern. sub denumirea Democra\ii de Stânga.

reforma fondurilor structurale din 1999. • Partidul Sociali]tilor Europeni este integrat Interna\ionalei Socialiste ]i promoveaz` ideile socialiste ]i social-democrate. precum echitatea. la care statele membre nu doresc s` renun\e. Cele trei mari familii politice din Parlamentul European reflect` principalele orient`ri ideologice ale partidelor na\ionale (Quermonne. care se manifest` prin: • re\ele transna\ionale de criticism public. 2002. optimismul ]i elitismul. ini\iativa particular`.. Spania) ]i în cele federale (Austria.E. accesul la munc` ]i servicii sociale. democrate ]i reformatoare europene este destul de eterogen`.E. p. 2003. respectiv: • Partidul Popular European este cre]tin-democrat ]i sus\ine federalismul atât la nivel na\ional. unele dintre partidele na\ionale. De asemenea. implicarea regiunilor este mai mare. Marea Britanie ]i Portugalia). începând cu Tratatul de la Maastricht.na\ionale înrudite. de unde prioritatea dat` unor valori definitorii ale liberalismului precum libertatea. p. f`r` o direc\ie ideologic` unic`. Justi\ia ]i Afacerile Interne (al treilea pilier al U. în Germania mini]trii regionali particip` direct la activitatea Consiliului. • integrarea institu\ional` din Spa\iul Schengen. 84-85). 126). de unde interesul pentru justi\ie social` ]i valorile tradi\ionale (familia. p. ca ]i Agenda 108 . 130) numesc „structuri de rezonan\` transna\ional`“. 73). cuprinde mai ales politicieni de orientare liberal`. precum Forza Italia a lui Berlusconi. e) Regiunile În statele centralizate (Danemarca. p. Belgia ]i Germania). Finlanda. Irlanda. Chiar dac` JAI r`mâne înc` un domeniu interguvernamental (subiect al cooper`rii între state suverane). regiunile sunt încurajate s` implementeze direct politicile U. Mittag ]i Wessels. conform principiului prevalen\ei legilor comunitare asupra legilor na\ionale. Eder ]i Trenz argumenteaz` prin apari\ia unei dinamici orizontale. Împreun` cu pilierul II (Securitatea ]i Afacerile Externe). • Federa\ia partidelor liberale. religia). • politici comune în materie de refugia\i. institu\iile interne se transform` ]i se acomodeaz` cu „europenizarea“ prin ceea ce Eder ]i Trenz (2003. comunitatea. d) Justi\ia Curtea European` de Justi\ie nu este o institu\ie politic`. cât ]i la nivel european. datorit` competen\elor în rela\ia cu U. De exemplu. a]a cum arat` Eder ]i Trenz (2003. Chiar ]i în statele centralizate. autorit`\ile locale ]i regionale au început s`-]i adapteze structurile la sistemul comunitar de decizie (Maurer. Luxemburg. Olanda. îns` ea este implicat` în sistemul institu\ional european: Curtea na\ional` controleaz` implementarea dreptului comunitar în statele membre.E. cooperarea în domeniul JAI a evoluat foarte mult.E. ]i aparatului birocratic pe care l-au creat în acest scop. Grecia. se legitimeaz` prin înrudirea cu Partidul Popular European. Cu toate acestea. în sensul trecerii de la simple negocieri interguvernamentale la o guvernan\` pe mai multe niveluri. În statele descentralizate (Italia.) au fost considerate un domeniu de cooperare interguvernamental`. • controlul comun al frontierelor externe ale U. De exemplu. se bazeaz` pe o viziune cre]tin` asupra omului. Fran\a. ele reprezint` fundamentul suveranit`\ii na\ionale sau prerogativa definitorie a acesteia. principalul rol în „europenizare“ revine guvernelor.

grupurile de interes pot realiza dou` tipuri de schimb`ri organiza\ionale: • m`suri interne de absorb\ie (de exemplu. colaboreaz` mai mult cu guvernele centrale. Începând cu anii ’90.2000. Marks et al. principala barier` în calea uniunii politice. * * * 109 . Dup` Grote ]i Lang (2003. U. [ncurajarea avantajului comparativ). Uniunea European` recunoa]te guvernele subna\ionale ca parteneri oficiali. Ca s` ilustreze aceast` situa\ie. p. autonomia teritorial` ]i participarea regiunilor la guvernarea central` (vezi sinteza din tabelul 8). dup` datele lui Marks. Diversitatea administra\iilor r`mâne o important` surs` de varia\ie a condi\iilor politice.E. Ca urmare. Aceste date arat` c` regionalizarea este foarte diferit` printre statele membre ]i c`. Ray ]i Salk (1998). în general. Indicele de autonomie regional` în \`rile membre ale U. încurajeaz` regionalizarea ]i implementarea regional` direct` a politicilor europene. Keating ]i Hooghe (1996) v`d în aceast` tendin\` un demers deliberat de sl`bire a statului na\ional. 235). Nelsen. 54 de guverne regionale ]i locale au oficii de reprezentare la Bruxelles. (1998) Federalism (0 – 4) Belgia Danemarca Fran\a Teritoriile „outre-mer” Germania Grecia Irlanda Italia Luxemburg Marea Britanie Anglia Sco\ia. ceea ce se repercuteaz` asupra „europeniz`rii“.51) au calculat indicele de autonomie regional`. • m`suri îndreptate spre exteriorul organiza\iei (de exemplu. p. Tabelul 8. (1998. Aceast` form` de cooperare permite o mai bun` mobilizare a resurselor ]i comunicarea direct` cu actorii locali.E. prin agregarea datelor referitoare la federalism. |ara Galilor ]i Irlanda de Nord Olanda Portugalia Madera ]i Azore Spania „Regimen extraordinario” „Regimen ordinario” 3 0 1 1 4 0 0 1 0 0 0 0 0 0 3 3 Autonomie teritorial` (0 – 2) 1 0 0 1 0 0 0 0 0 0 1 0 0 2 2 1 Participarea la guvernarea central` (0 – 2) 2 0 0 0 2 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 Scor global (indicele de autonomie regional`) 6 0 1 2 6 0 0 1 0 0 1 0 0 2 5 0 f) Grupurile de interes Este vorba aici în primul rând de firmele particulare ]i de partenerii sociali (sindicate + patronat + guvern). flexibilizarea structurii organiza\ionale).

Sau. între cet`\enii beneficiari de drepturi civice. • administra\ia public`. capabil` s` mobilizeze interesul cet`\enilor prin mijloace noncoercitive ]i dialog social. • autorit`\ile subna\ionale. XVIII. Este îns` cazul s` ne întreb`m în ce m`sur` „europenizarea“ afecteaz` aceast` rela\ie dintre stat ]i societatea civil`. Spre deosebire de stat. institu\iile europene sunt capabile s` gestioneze pluralismul politic. în sec. ne referim la participarea societ`\ii civile la „europenizarea“ spa\iului public na\ional de care apar\ine. În ce prive]te societatea civil`. Pe scurt. în cadrul unor proiecte comune. ]i-au creat propriile instrumente de protec\ie a drepturilor omului. în consor\ii sau parteneriate). 3. societatea civil` a început s` apar` ca o alternativ` non-violent`. Aceast` abordare este îns` limitativ` pentru c`. responsabili de implementarea anumitor politici publice sau a unor componente ale acestora. Chiar dac` presupun un deficit de legitimare ]i de reprezentare inacceptabil pentru orice democra\ie na\ional`. a unor activit`\i inter-regionale. ini\iativa privat` ]i expresia opiniilor. spa\iul public suprana\ional func\ioneaz` altfel decât un stat na\ional.„Cine se europenizeaz`“? La aceast` întrebare am reu]it s` g`sim o varietate de r`spunsuri. În acest fel. garanteaz` libertatea. 2003). Societatea civil` transfrontalier` La originea sa. Aceast` întrebare comport` dou` aspecte distincte: a) Pe de o parte. Ace]tia sunt: • institu\iile – fie ca actori colectivi (sub form` de consor\ii. 1999. • grupurile de interes ]i sectorul privat. o dat` cu formarea statului suprana\ional ]i a sferei publice europene. la fel ca administra\ia public`. forumuri sau parteneriate). p. analiza de mai sus ne-a ar`tat c` exist` mai multe tipuri de actori care s` gestioneze implementarea „acquis“-urilor în statele membre. pe dou` c`i: prin preluarea unor competen\e opera\ionale de la propriul stat. justi\ia sau autorit`\ile locale. mai exact. este posibil s` se constituie ]i o societate civil` european`. ne intereseaz` s` afl`m dac` societatea civil` este un actor colectiv al „europeniz`rii“. libert`\ile promovate de pia\a comun` ]i drepturile suprana\ionale institu\ionalizate prin recenta versiune a Tratatului Uniunii au creat noi oportunit`\i de participare ]i ac\iune civic` pentru toate tipurile de ONG-uri na\ionale. definirea politicilor în domeniul patrimoniului cultural). regionale ]i locale. Am asista astfel la reconstituirea în plan european a schemei dicotomice dup` care orice stat trebuie s` co-existe cu o societate civil`. ea cap`t` o responsabilitate direct` în „europenizare“. statul ]i societatea civil` s-au asociat într-o rela\ie de simbioz` (Kaldor. În ambele situa\ii. b) Pe de alt` parte. Era considerat` o form` consensual` de pace social` garantat` de stat în interiorul frontierelor sale na\ionale. ceea ce face ca anumite func\ii publice s` fie transferate unor componente ale societ`\ii civile (de exemplu.4): ea desemna ordinea pa]nic`. sistemul politic. „Europenizarea“ implic` to\i actorii sociali. prin implementarea guvernan\ei suprana\ionale. „societas civilis“ era un atribut al statului na\ional (Comaroff ]i Comaroff. care ac\iona pe baz` de autoritate. ca actor colectiv. ca dou` componente inseparabile ale spa\iului public. actorii din spa\iul public na\ional desf`]oar` ac\iuni transfrontaliere ]i particip` la procesele de „europenizare“ din alte \`ri membre (de exemplu. ceea ce îi permite mai mult` libertate de ac\iune transfrontalier`. ob\inut` prin consens implicit sau explicit.. sfera privat` ]i mass-media în implementarea „acquis“-urilor comunitare. societatea civil` î]i desf`]oar` activitatea în interiorul unui spa\iu public na\ional. Ca urmare a deschiderii frontierelor ]i a apartenen\ei la U. unde interac\ioneaz` cu statul. inclusiv cet`\enii organiza\i. În aceast` viziune. asigur` separarea 110 . fie ca actori individuali.E. a]a cum am v`zut în capitolul consacrat democra\iei europene.

influen\a partidelor politice este mai mic`. prin practica sistematic` a sensibiliz`rii publice (exist` peste 600 grupuri de „lobby“ pe lâng` institu\iile europene). chiar dac` spa\iul public european nu mai reproduce dualismul func\ional de la nivel na\ional (stat – societate civil`). În realitate. dup` Lijphard. Tsebelis (2002). precum ]i situa\iile reale sunt extrem de diferite de la o societate la alta. Este drept c`. priorit`\i. „europenizarea“ aduce o nou` perspectiv` asupra vie\ii publice. Abordarea comparativ` a „europeniz`rii“: convergen\` sau diversitate? Analiza care precede nu trebuie s` ne duc` la concluzia c` exist` un proces unic al „europeniz`rii“. îns` spa\iul public european este mai eficient în promovarea ]i institu\ionalizarea dialogului social: prin Comitetul Economic ]i Social. este sensul defini\iei date de Kohler-Koch ]i Eising (1999). În acest fel. invoc` o „congruen\` structural`“ care ar explica integrarea rapid` a Germaniei al`turi de \`rile europene mult mai mici ]i total deosebite din punct de vedere cultural. ar asigura func\ionarea unei democra\ii consensuale la nivelul U. ar fi izomorfismul institu\ional.func\ional` a puterilor. care se refer` la actorii sociali al c`ror consim\`mânt este indispensabil pentru a produce o schimbare social` de anvergur` cum este „europenizarea“. Uniunea European` poate fi considerat` ca un sistem consensual de democra\ie (diferit de sistemul majorit`\ii. gradul de preg`tire ]i anticipare a schimb`rii. fa\` de care \`rile membre trebuie s` \in` pasul. are o Curte Suprem` ]i o Banc` Central` independent`. esen\ialul „europeniz`rii“ se produce în interiorul statelor membre (Schmidt. ci ]i de num`rul VP („veto players“). prin politica sa regional` ]i guvernan\a multicentric`. Giuliani (2003) preia aceste idei ]i le structureaz` sub forma urm`toarei ipoteze: gradul de „europenizare“ depinde nu numai de capacitatea de înv`\are a sistemului social ]i de congruen\a structural` a institu\iilor. a ap`rut ]i preocuparea de a compara diferitele reac\ii ale sistemelor na\ionale fa\` de „europenizare“. care nu mai are statul na\ional ca ax` de putere. factori predispozan\i. de exemplu. la nivel european. a]a cum pare s` rezulte din prezum\ia izomorfismului. în care societatea civil` de\ine un rol tot mai important. Elementul esen\ial care. structura puterii. „europenizarea“ comport` un dublu proces de schimbare: • pe de o parte. UNICE). R`spunsurile la aceast` întrebare sunt destul de variate. sistemul intern al fiec`rui stat na\ional se adapteaz` la dinamica suprana\ional` în func\ie de cultura sa organiza\ional`. al`turi de interesul justificat pentru explica\ii comune ]i tendin\e generale. prin consultarea partenerilor sociali (de exemplu. condi\ii. 4. Din acest motiv. 2003. Plecând de la 111 . la nivel european intervine un proces de institu\ionalizare ]i guvernan\` participativ`.E. deta]at` de teritorialitate ]i cadrul statului na\ional.136). Uniunea European` este pe cale s` construiasc` un spa\iu public de un tip nou. A]a cum am v`zut. Fa\` de aceast` constatare. p. dup` care „europenizarea“ const` în extensia democra\iei ]i a spa\iului public na\ional la nivel suprana\ional. se pune imediat întrebarea dac` poate s` existe acela]i grad de similitudine între institu\iile europene ]i sistemele na\ionale. În plus. 1997). comport` un sistem multipartid ales direct de cet`\eni. • pe de alta. Katzenstein (apud: Giuliani. Dac` aplic`m criteriile de analiz` comparativ` ale lui Lijphart (1999). valabil pentru toate \`rile membre. este bicameral` (Parlamentul ]i Consiliul Mini]trilor). introduce conceptul de „veto player“. unde prevaleaz` criteriul statistic): are un executiv format prin consens (Comisia). la rândul s`u. Decizia este consensual` ]i implic` un amplu proces de consultare ]i negociere public`. care const` într-un sistem compatibil de institu\ii între statele membre.

Sistemul de date al U. Este vorba de macrostatistici extrapolate unor fenomene care se produc îndeosebi la nivel microsocial. (1986-2000) Implementarea „acquis“-urilor depinde în cea mai mare m`sur` de voin\a politic` ]i de capacitatea de absorb\ie a statelor membre. agen\iile. dup` cum demonstreaz` foarte conving`tor un studiu al lui Börzel (2001). • frecven\a apelurilor la Curtea European` de Justi\ie. 20. cele mai reu]ite exemple furnizate de Germania. patronate. a]a cum arat` Falkner (2001) ]i Héritier (2001). ONGuri. F`r` îndoial`. confirm` întârzierile în implementarea „acquis“urilor în Italia. sintetizat` [n fig. în pofida compatibilit`\ii lor cu „europenizarea“. • frecven\a scrisorilor oficiale de notificare (din partea U. este destul de contradictoriu. din contr`. trebuie s` ne concentr`m aten\ia 112 .E. Explica\ia vine din num`rul mare de VP sau actori negativi (de exemplu. Cel pu\in aceasta este concluzia lui Lang (2003). astfel încât a devenit parte integrant` a mecanismului intern de implementare a politicilor publice. depinde de disponibilitatea fiec`rui stat de a-]i restructura sistemele proprii de implementare.20. Succesul „europeniz`rii“.modelul de opera\ionalizare a democra\iei consensuale utilizat de Lijphart. Indicele de adaptare în \`rile membre ale U. în baza ipotezei dup` care U. ci vizeaz` îns`]i concep\ia: ce trebuie s` m`sur`m. s` fie ]i cele mai euro-sceptice.E. autorit`\i locale. la cap`tul unui studiu comparativ privind utilizarea fondurilor structurale. fondurile publice. lideri de opinie) care se opun unei „europeniz`ri“ prea avansate.E. Grecia ]i Belgia. astfel încât obiectivele ]i instrumentele na\ionale (de exemplu. Giuliani calculeaz` indicele de adaptare prin agregarea urm`toarelor date: • rata de transpunere a directivelor comunitare. spune Lang. astfel de analize trebuie privite cu suficient` circumspec\ie. precum ]i preg`tirea mai bun` pentru „europenizare“ a unor \`ri ca Danemarca ]i Marea Britanie.). Fig.E. În cazul fondurilor structurale. legisla\ia) s` interac\ioneze cu obiectivele ]i instrumentele europene. conform anchetelor de opinie). cum ar fi introducerea euro sau adoptarea unui model social comun. este o democra\ie consensual` sau. problema nu este doar de metod`. care au un indice de adaptare negativ. sau de tentative de a explica procesele institu\ionale prin date cantitative. • nivelul sprijinului popular (de exemplu. Irlanda ]i Suedia au fost cele în care contribu\ia fondurilor europene a fost planificat` din timp. În ultim` analiz`. Analiza lui Giuliani. Ironia face îns` c` aceste ultime dou` \`ri. gradul de convergen\` sau nivelul de divergen\`? Ne intereseaz` asem`n`rile ]i solu\iile comune.

ci de a simplifica ]i de a face accesibil conceptul de „europenizare“. de similitudinea institu\iilor sau de omogenizarea produselor? Cum scopul nostru nu este de a complica inutil analiza. înso\it` îns` de o mare diversitate la nivel micro (actorii implica\i. identit`\ile colective). stilurile administrative. este posibil` convergen\a la nivel macro (datorit` isomorfismului institu\ional ]i politicilor comune). a]a cum apare din experien\a de pân` acum. ne provoac` ]i mai mari dificult`\i: este vorba de convergen\a politicilor. modul de alocare a resurselor. la rândul lor. vom preciza c`.asupra varia\iilor interne ]i a modului în care fiecare stat membru rezolv` problemele de implementare a „europeniz`rii“? La aceste întreb`ri nu exist` un r`spuns unic ]i simplu. dinamica organiza\ional`. 113 . Chiar ideea de convergen\` antreneaz` alte controverse care.

Criticii acestei abord`ri (George. sunt cuvintele atribuite lui Jean Monnet ca un regret tardiv fa\` de prevalen\a economicului în construc\ia european`. Conform metodei „neo-func\ionaliste“ a lui Monnet ]i a celorlal\i autori clasici. Pakkuski. cele dou` planuri sunt greu de separat. prezum\ie contrazis` îns` de realitate. 2000.44) o consider` simplist` ]i mecanic`. integrarea european` trebuia s` se fac` în pa]i mici („step-by-step“). Meehen. odat` realizat`. a] începe cu cultura“. ideologie („Tineretul European“ al lui Giuseppe Mazzini). De]i a fost sus\inut` de mari personalit`\i culturale ]i politice. 114 . S-a ajuns astfel la un moment de r`scruce pe care nu l-au prev`zut nici p`rin\ii fondatori ]i nici eurocra\ii anilor ‘60-’70. Formarea cet`\eniei europene urmeaz` traseul istoric al tuturor identit`\ilor colective. ideea european` nu a fost suficient`. prin ceea ce sociologia cunoa]terii a numit construc\ia social` a realit`\ii. ap`rarea comun` contra invaziei turce]ti) au e]uat. prin efectul de „angrenare“ („spill-over“). mai controversat. un alt p`rinte fondator al comunit`\ii europene. Pân` atunci. personalitatea juridic` a Uniunii ]i o nou` identitate colectiv`. preocupate de p`strarea suveranit`\ii. Cel de al treilea. 2001a. ea trebuie s` fie o comunitate cultural` în sensul cel mai nobil al cuvântului“. toate proiectele fondate pe utopii („Statele Unite ale Europei“ în viziunea lui Victor Hugo). A]a cum vom vedea în cele ce urmeaz`. a f`cut posibil` trecerea la unificarea politic`. centrat` prea mult pe m`suri economice: ea presupune c` înt`rirea progresiv` a institu\iilor europene va antrena spontan transferul gradual al loialit`\ii cet`\enilor c`tre o comunitate socio-psihologic` transna\ional`. Primele dou` aspecte au fost abordate în modulul consacrat democra\iei europene. de ruptur` epistemologic` fa\` de vechile forme de apartenen\`. avem în vedere un proces de negare a identit`\ilor na\ionale. face obiectul acestui modul. Se începea cu integrarea economic` ce urma s` declan]eze. care presupune cel pu\in trei elemente: statul suprana\ional. La fel. Este etapa cea mai dificil`. Robert Schuman. cea a unit`\ii politice. scria în testamentul s`u politic intitulat „Pour l’Europe“: „Înainte ca Europa s` devin` o alian\` militar` sau o unitate economic`. p. apud: Shore. Integrarea nu a devenit efectiv` decât prin liberalizarea schimburilor sociale ]i economice. 1997) este dac` ne propunem doar s` extrapol`m construc\ia identitar` de la nivel na\ional sau dac`. 1993. religie („Republica Christiana“) sau ra\iuni geopolitice ]i militare (de exemplu.MODULUL VI CONSTRUC|IA CULTURAL~ A CET~|ENIEI EUROPENE „Dac` ar fi s` încerc din nou. Întrebarea pe care mul\i anali]ti o pun în leg`tur` cu aceast` tem` (de exemplu: Eder. astfel încât s` nu se contrarieze statele membre. convergen\a politicilor sociale. prin pia\a comun` care. din contr`. politice ]i culturale. respectiv reconcilierea postbelic` (Planul Schuman) ]i liberalizarea pie\ei interne (ai c`ror ideologi au fost Jeremy Bentham ]i Richard Cobden). Construc\ia european` nu a devenit posibil` decât în momentul în care s-au îndeplinit dou` condi\ii indispensabile.

mituri ]i mentalit`\i au fost asumate de o comunitate uman` ca fiind propriile sale semne distincte. unde am tratat cet`\enia european` în dubla sa ipostaz`. • s` analizeze condi\iile construc\iei identitare europene în România. de alte identit`\i colective. în acest caz. autoritatea politic` înt`re]te influen\a acelora care convin obiectivelor sale ideologice. tradi\ii reconstruite • • În cursul istoriei. • s` stabileasc` direc\iile de ac\iune necesare pentru sus\inerea cet`\eniei europene ca nou` identitate colectiv`. printr-o simbolistic` for\at` ]i un discurs artificial. identit`\ile colective s-au format pe dou` c`i: prin procese spontane.. o anumit` cultur` sau anumite simboluri. precum ]i introducerea general` din primul modul. fa\` de diversitatea imens` a op\iunilor culturale. Cet`\enia european`: mituri fondatoare. Istoria a ar`tat ce efecte perverse poate avea construc\ia unor na\iuni prin demersuri pur intelectuale. acest modul completeaz` datele referitoare la identitatea european` (care au f`cut obiectul modulului III).E. realizate de tehnocra\ii ]i elitele comunitare. cu care s-a confruntat modernitatea româneasc` la începuturile sale. la fel ca orice proces de „making of a nation“ (Gehlen)? Aceast` întrebare are implica\ii mult mai profunde decât ne putem imagina la prima vedere. în acest fel. de 115 . Aceast` tenta\ie este cu atât mai pernicioas` în cazul \`rilor mici sau al celor dependente. prin decizii politice în favoarea anumitor simboluri sau elemente identitare. ca statut politic ]i identitate colectiv`. În aceast` perspectiv`. de înv`\are social`. identificarea cu aceast` cultur` sau cu elementele sale s-a f`cut pentru a se demarca de alte comunit`\i umane.Poate fi Europa inventat`. în construc\ia noii identit`\i colective trebuie evitat` tenta\ia rezolv`rii superficiale. ne a]tept`m ca studen\ii s` fie în m`sur`: • s` deosebeasc` procesele identitare care au stat la baza na\iunii ]i cele implicate în construc\ia identit`\ii U. de alte culturi. interesat` eventual s`-]i ob\in` legitimitatea sau s` creeze o pârghie de mobilizare politic`.. a]a a fost cazul. naturale. f`r` suport popular ]i f`r` s` corespund` unor realit`\i sociale durabile. înv`\area social` este orientat` în favoarea identit`\ilor colective promovate de putere. simboluri. care trebuie doar descoperit` ]i desemnat` prin noi simboluri ]i noi concepte. cât ]i discu\ia anterioar` privind „europenizarea“ ca proces de schimbare social` ]i institu\ionalizare. nu rezist` în timp. El finalizeaz` atât analiza spa\iului public european (acel „Euro-polity“ în care se manifest` civitatea european`). de suprafa\`. modulul de fa\` este foarte important pentru în\elegerea întregului nostru demers. • s` caracterizeze cultura organiza\ional` a spa\iului public european. nici solu\ia unei construc\ii artificiale. nu este o realitate ca atare. Dup` studierea acestui ultim modul. De asemenea. f`r` transform`ri de substan\` ale societ`\ilor europene. care nu au nici for\a politic` ]i nici argumentele culturale ]i economice care s` previn` instalarea st`rii de „form` f`r` fond“. 1. De aceea.E. Cet`\enia european`. în sens identitar. • s` defineasc` specificul cet`\eniei europene ca nou` identitate politic` a cet`\enilor U. De asemenea. • s` precizeze rolul educa\iei în acest proces.

„întoarcerea la Europa“). „europenizarea“ a început în 1951 (prin Comunitatea European` a C`rbunelui ]i O\elului) ]i. 47). Din acest motiv. dar ]i printr-o campanie de alfabetizare în limba respectiv`. 12:1) ]. al tablelor dreptului roman. limb` ]i literatur`. Cet`\enia european`. utilizarea lor episodic`. a]a cum arat` Shore (2000.d. cu limbile na\ionale12 din noile state formate în sec. simbolismul num`rului 12 este adânc ancorat în cultura european`: 12 este simbolul unit`\ii ]i al plenitudinii. astfel încât simbolistica european` nu beneficiaz` de ata]amentul afectiv necesar construc\iei unei identit`\i colective. comemor`rile. au fost reactualizate miturile fondatoare (de exemplu. moneda unic` ]i crearea Uniunii. cet`\enii europeni nu cunosc suficient de bine reperele noii ordini culturale la care sunt chema\i s` contribuie. create ]i impuse de elite care nu conving pe toat` lumea. XIX ]i începutul sec. Aceast` limb` s-a impus ulterior datorit` utiliz`rii sale în administra\ia public`. în momentul unific`rii politice (1860). prin sus\inere politic`. De altfel. prima solu\ie nu a avut timpul istoric necesar pentru o elaborare e]alonat`. atât timp cât procesele culturale r`mân în apanajul Limba na\ional` a rezultat uneori din impunerea unei limbi minoritare. revolta contra originilor asiatice. juxtapus` programelor ]i manualelor ]colare. De asemenea. Mai întâi. înv`\area cet`\eniei europene este ineficient`. oficialii europeni au instituit o simbolistic` suprana\ional` artificial`. nu s-a impus în incon]tientul colectiv al cet`\enilor europeni. în pres`. Practic.m. Aceast` nou` simbolistic`. suprapus` referen\ialului na\ional. în ocazii strict „europene“: 9 mai „Ziua Europei“. dar f`r` text) ]i înscrierea apartenen\ei la Uniune pe pa]apoartele na\ionale. Aceste ocazii sunt rare ]i nesemnificative în raport cu omniprezen\a ]i for\a emo\ional` a simbolurilor na\ionale. cu imnul european (muzica din „Oda bucuriei“ a lui Beethoven. în pofida eforturilor recente. sinteza greac`-iudeo-cre]tin`. era vorbit` curent doar de 2. este mult prea puternic` pentru a ceda în fa\a „europeniz`rii“ ]i a mesajelor sale destul de abstracte. ]tiin\ele umane). misiunea civilizatoare) ]i s-au lansat sloganuri adecvate („unitatea în diversitate“. 13 Acest simbol a fost ales tocmai pentru c` avea o oarecare notorietate: a fost folosit ini\ial de Consiliul Europei timp de patru decenii. În cazul cet`\eniei europene. al fiilor lui Iacob. al „halo"-ului sfânt al Fecioarei Maria („Revela\iile”. XX. num`rul apostolilor. al orelor dintr-o zi. la care au participat to\i actorii sociali. „Europa cet`\enilor“.5% din popula\ie. festivit`\ile sau premierile legate de merite „europene“.exemplu. suficient pentru a se fixa în memoria colectiv`. Din acest motiv. Cet`\enia european` s-a identificat astfel cu drapelul albastru cu 12 stele galbene13. XIX sau cu tricolorul na\ional (referin\` la triada valorilor Revolu\iei Franceze: libertate-egalitate-fraternitate). citând o surs` a Consiliului Europei. Hobsbawm (1990. al lunilor anului. Experien\a anilor ’90 a ar`tat c` introducerea simbolurilor europene nu ajut` foarte mult în construirea noii identit`\i colective. p. teritoriu ]i tradi\ii istorice este înc` mult mai solid` decât referin\ele recente la Europa ]i institu\iile sale. Problematica european` apare ca o dimensiune ad`ugat`. în pofida progreselor înregistrate prin pia\a comun`. Atrac\ia emo\ional` a apartenen\ei na\ionale. 60) citeaz` cazul limbii italiene care. Pentru a accelera procesul form`rii noii identit`\i colective. cu pa]apoartele de culoare unic` (ro]u-bordeaux). p. în completarea simbolurilor na\ionale. care r`mân fidele paradigmei na\ionaliste (îndeosebi manualele de istorie. nu a avut când s` formeze o nou` identitate colectiv`. În al doilea rând. Na\iunea ]i statul na\ional sunt înc` puternice tocmai pentru c` sunt rezultatul unui proces de înv`\are istoric`. Comunitatea de limb`. alegerile europene. al semnelor Zodiacului. produs al înv`\`rii istorice ]i al exerci\iului cotidian. geografie. cultura european` a continuat s` fie dominat` de reperele na\ionale.a. al muncilor lui Hercule. a întâmpinat dou` dificult`\i notabile. 12 116 . în contrast cu tendin\ele suprana\ionale de integrare economic` ]i politic`. care a ap`rut simultan în drapelul majorit`\ii republicilor fondate dup` dezmembrarea imperiilor europene din sec.

na\iunile s-au format îndeosebi prin accentuarea diferen\elor specifice: fa\` de vecini.politicilor na\ionale. A]a a fost cazul unit`\ilor administrative coloniale ]i al birocra\ilor locali din zonele periferice ale imperiilor coloniale (de exemplu. Ea s-a fragmentat în mai multe na\iuni autonome. în cartea sa fundamental` „Imagined Communities“. Aceast` form` de explica\ie. Gellner (1994. 55). de exemplu. Shore (2000. XIX. la fel ca în formarea na\iunilor. Anumite elemente ale culturii sunt astfel interpretate ]i structurate (sub form` de scheme mentale. de 117 . construc\ia european` poate valorifica experien\a na\iunilor în folosirea tehnologiei politice pentru a incita ]i orienta con]tiin\a public`. prin care construc\ia identit`\ii europene s` nu repete în mod inexorabil experien\a construc\iei na\ionale. revendicând identit`\i na\ionale proprii. Atât Uniunea European`. de exemplu. rolul intelectualilor ]i al managerilor. este vorba de mijloacele de comunicare în mas`. Aceast` metod` de construc\ie identitar` nu mai este posibil` în cazul cet`\eniei europene. prin ceea ce Berger ]i Luckman (1999. fa\` de „ceilal\i“. lanseaz` teza interdependen\ei dintre organiza\ie ]i identitate: structura administrativ` creeaz` noi semnifica\ii care legitimeaz` organiza\ia social` ]i se constituie astfel în noi identit`\i colective. de exemplu. Între construc\ia european` ]i formarea na\iunilor exist` îns` ]i similitudini. p. p. Aceste noi entit`\i na\ionale s-au fondat pe veleit`\ile autonomiste ale administra\iei locale. • pe de alta. de sus\inerea politic` a unor limbi sau institu\ii culturale. dezvoltat` ]i asumat` de participan\i. paradigme. A]a cum afirm`. el const` în inventarea lor acolo unde nu exist`“. de armata de voluntari ]i de cultura scris` („modern print capitalism“) care au sus\inut afirmarea noilor identit`\i na\ionale. coduri normative sau explica\ii simbolice). unele studii au insistat asupra aspectelor comune ale diverselor construc\ii identitare. în pofida comunit`\ii de limb`. legitimate prin structurile centrifuge ale administra\iei locale. interpretare ]i organizare simbolic` trebuie inventat`. cât ]i na\iunea sunt comunit`\i politice care trebuie imaginate sub forma unor noi identit`\i colective care nu au existat în prealabil. încât s` atrag` ]i s` stimuleze adeziunea emo\ional` a subiec\ilor. ar însemna ca identitatea european` s` se auto-defineasc` în opozi\ie cu o alt` identitate colectiv`: Islamul politic sau cet`\enia american`. Anderson (1983. cum sunt na\iunea ]i comunitatea european`. profesioni]tii „europeniz`rii“ ]i participan\ii la programele europene au devenit o elit` sau un grup de interes care sus\ine integrarea ]i formarea con]tiin\ei europene. Venezuela ]i Argentina) care au evoluat spre constituirea unor „patrias“. astfel c` America Latin`. În cazul care ne intereseaz`. În sec. Emergen\a spa\iului public european ]i prioritatea acordat` unit`\ii politice fac posibil îns` un alt tip de abordare. p. nu a devenit o unitate politic` de sine st`t`toare. definit` prin drepturi suprana\ionale ]i deta]area de teritoriul na\ional. Specificul na\ional a fost principala for\` de coeziune ]i identificare a popula\iei care împ`rt`]ea cultura dominant` din interiorul unui teritoriu bine delimitat. A rezultat astfel un dublu proces: de incluziune (a co-na\ionalilor) ]i de excludere (a „celorlal\i“). În cazul în care s-ar urma totu]i modelul na\ional al diferen\ierii. p. Referindu-se direct la asem`narea dintre formarea na\iunilor ]i construc\ia european`. Acest exemplu confirm` analiza lui Hobsbawm (1990) referitoare la rolul agen\ilor de socializare în formarea na\iunilor. fa\` de alte civiliza\ii ]i alte culturi. 33-34) pune în eviden\` dou` mijloace comune de ac\iune: • pe de o parte. Este vorba de educa\ia de mas`. religie ]i tradi\ii culturale. 66) au numit construc\ia social` a realit`\ii. 17): „na\ionalismul nu înseamn` trezirea statelor na\ionale prin con]tiin\` de sine.

Dup` Berger ]i Luckman. A]a cum afirm` foarte conving`tor Thiesse (2000. La aceasta trebuie ad`ugat rolul simbolurilor în consolidarea diverselor comportamente identitare. care acoper` toate aspectele ]i corespunde unui mod de via\` deja instituit.E. Identitatea U. Cet`\enia european` \ine de o anumit` cultur` organiza\ional` ]i se refer` la identitatea U. le inculc` datoria de a se conforma ei ]i îi îndeamn` s` r`spândeasc`. teritoriu geografic. Cu alte cuvinte. însemne oficiale – imn ]i drapel –. destin istoric ]i valori comune. este mai mult un proiect decât o realitate. dau sens ]i explic` op\iunile identitare. Mai exact. particularism.E. simbolurile confer` semnifica\ii unor concepte cu care opereaz` comunitatea politic`. Ast`zi se poate întocmi cu precizie lista elementelor simbolice ]i materiale pe care trebuie s` le întruneasc` o na\iune demn` de acest nume: o istorie ce statueaz` continuitatea în raport cu marii înainta]i. un folclor. vom integra aspectele culturale ]i cele politice („cet`\enia identitar`“ ]i „cet`\enia statutar`“) într-o viziune compozit`. incluziune ]i/sau excludere. spre deosebire de identitatea cultural` european`. o serie de eroi pilduitori pentru virtu\ile na\ionale. ele direc\ioneaz` ]i capteaz` sentimentul popular. Sentimentul na\ional nu r`bufne]te decât atunci când a fost perfect asimilat. în sensul în\elegerii ]i asum`rii „europeniz`rii“ de c`tre cet`\eni.fixarea unor idei sau a unor mesaje sub form` de programe. locuri memorabile ]i un peisaj tipic. în sensul de patrimoniu cultural. este definit` prin criterii relativ precise. ca un produs al unui anumit cadru organiza\ional (institu\iile europene). Aceast` identitate colectiv` este foarte veche ]i. specialit`\i culinare sau un animal emblematic. când Comunitatea European` a adoptat „Documentul privind Identitatea European`“) ]i mult mai greu de realizat: este o identitate politic`. Cu alte cuvinte.E. p. care îi instruie]te pe indivizi asupra identit`\ilor. În aceast` abordare. de care depinde discu\ia noastr` în continuare.. „uniunea“.. adecvat` identit`\ilor postna\ionale.“ Aceast` analiz` ne permite s` reiter`m în acest context conceptul nostru de baz`. este recent` (a fost lansat` ca un concept politic oficial în 1973. Cele dou` sunt îns` complementare ]i se sus\in reciproc. cli]ee sau stereotipuri identitare. Este cazul îns` s` facem o precizare important`. o mentalitate specific`. în pofida dificult`\ilor metodologice (spa\iu cultural vs. Cet`\enia european` ]i identitatea U. a]a cum a fost definit` în modulul III. politici ]i ac\iuni cet`\ene]ti. identitatea U. vom încerca s` valorific`m datele din primele dou` module („Teoria ]i practica cet`\eniei“. la rândul lor.E. precum „Europa“. În acest scop. Identificarea cu acest spa\iu public se face nu doar prin diferen\iere (în contrast cu alte „polity“).E. universalism vs. în schimb. „interesul comun“ etc. focus pe diferen\e ]i/sau pe similitudini). o limb`. Simbolurile nu au doar un rol estetic. Încerc`rile nereu]ite sunt numeroase. 9): „Na\iunea este rodul unui postulat ]i al unei inven\ii. identitatea politic` a U. al c`rui statut este înc` neclar. se deosebe]te de identitatea cultural` european`. aceast` referin\` colectiv`. cel de cet`\enie european`. este de a]teptat ca integrarea s` duc` la afirmarea identit`\ii suprana\ionale ca una din identit`\ile multiple ale cet`\eanului european. precum ]i identific`ri de ordin pitoresc: costum. ci ]i prin interiorizare. valorific` apartenen\a la cultura european` pentru a 118 . monumente culturale. Dar ea nu fiin\eaz` decât prin adeziunea la aceast` fic\iune. îns` el trebuie s` fi fost mai întâi de toate înv`\at . Astfel în\eleas`. caracterizat prin institu\ii specializate. Aceast` identitate se construie]te într-un anumit spa\iu public. „cet`\enia“. atributul unei entit`\i suprana\ionale controversate. sloganuri.. „Cet`\enia european` ca statut legal“) în explicarea procesului de identificare suprana\ional`. cet`\enia european` va fi definit` independent de teritoriul na\ional. ca identitate colectiv`. Iar succesele sunt rezultatul unui prozelitism sus\inut.

1995) care afirm` c` o identitate politic` (identitatea U. De altfel. ap`rate atât de Consiliul Europei. ar fi apogeul unui proces evolutiv care nu se poate finaliza decât prin integrarea politic`. grupurilor ]i comunit`\ilor în dificultate.justifica unitatea politic` ]i ac\iunea comun`. cât ]i de Uniunea European`. pluralismul politic ]i statul de drept). atât în sectorul public. p. participant activ la constituirea pie\ei comune. Evident. cet`\enia european` ]i identitatea U. tocmai pentru c` încearc` s` legitimeze o form` de stat (institu\iile europene) renun\ând la suportul lor cultural. Aceast` ac\iune const` în: • participarea activ` la activit`\ile ]i institu\iile politice. a fost formarea cet`\eanului-consumator. anume con]tiin\a european`. • participarea la diversele activit`\i de solidaritate uman`. aceast` apreciere este prea drastic` ]i prea tran]ant` în raport cu evolu\ia procesului de integrare politic`. Astfel de construc\ii la nivelul meta includ diverse cercuri concentrice de apartenen\`. • cau\ionarea modului în care statul respect` drepturile omului ]i r`spunde de deciziile sale în fa\a cet`\enilor. 228) ]i Guibernau (2001). Pia\a comun` are meritele sale incontestabile ]i.. În cazul unei apartenen\e supraordonate precum identitatea U. • exercitarea drepturilor ]i responsabilit`\ilor civice care decurg din statutul de cet`\ean. 87). Folosirea normelor comune de consum nu reprezint` un proces de identificare. identitatea cultural` european` a inclus deja în patrimoniul comun valorile recente ale democra\iei (drepturile omului. • organizarea dialogului civic cu puterea instituit`. a]a cum sunt setul de p`pu]i ruse]ti sau cutiile chineze]ti interpozabile. Aceast` imagine se reg`se]te în cazul studiilor (Delanty. avem de a face cu o ierarhie de loialit`\i interdependente. Cet`\enia ]i construc\ia identitar` european` În acest capitol vom pleca de la urm`toarea premis`: cet`\enia comport` un anumit tip de ac\iune social`. identitatea regional` ]i identitatea na\ional`. cum este identitatea local`. Aceste trei elemente se reg`sesc. spune Shore (2000. p. în pofida unor similitudini incontestabile (modul de via\` ]i sistemul de valori). La rândul s`u. În realitate. f`r` ca acestea s` fie neap`rat contradictorii. care se exercit` într-un spa\iu public bine determinat. 42). pia\a comun` trebuie coroborat` cu cet`\enia european` ]i cadrul institu\ional suprana\ional. Ca urmare. identitatea politic` european` este contradictorie.) încapsuleaz` mai multe straturi succesive de apartenen\` ]i valorific` diversele forme particulare de identificare. de sprijin moral ]i material a persoanelor. ea îns`]i are nevoie de o societate democratic` ]i de o cultur` organiza\ional` favorabil` cooper`rii. 2. 119 . a]a cum arat` Shore (2000. de altfel. p.E. Pia\a nu poate rezolva îns` toate situa\iile: ca s` func\ioneze. a fost cea care a declan]at ]i a f`cut posibil` construc\ia european`. atât identit`\ile individuale cât ]i cele colective sunt multiple: fiecare persoan` sau comunitate se poate identifica în acela]i timp cu mai multe repere culturale. În aceast` viziune optimist`.E. f`r` s` se ob\in` ceea ce este cel mai important. în criteriile de aderare („criteriile de la Copenhaga“) ]i reprezint` substan\a „europeniz`rii“ sau contextul organiza\ional în care se va forma identitatea U.E. Cu alte cuvinte. identificarea politic` este mult mai lent`. istoric vorbind.E. cu atât mai pu\in unul de identificare politic`. Ceea ce s-a reu]it. spune Shore (2000. cât ]i în societatea civil`. na\iunea ]i „demos“-ul.

Comenius. Dup` Habermas (1995. Republica European` compus` din na\iuni distincte. Voltaire imaginase acest spa\iu sub forma unei utopii. în locul unei identit`\i culturale unice. Ea const` în ac\iunea civic` desf`]urat` de actorii individuali ]i colectivi în noul spa\iu public instituit prin „europenizare“. sunt ireversibile (costurile renun\`rii ar fi prohibitive): • pe de o parte. promoveaz` con]tiin\a european` ]i ideea apartenen\ei la aceea]i comunitate politic`. ci spa\iul simbolic în care se dezvolt` ac\iunea cet`\eneasc`. astfel încât î]i schimb` legisla\ia. cet`\enia european` nu mai poate fi în\eleas` doar în sensul s`u legalistic. El nu poate fi integrat decât printr-o cultur` politic` european` care s` dea substan\` cet`\eniei europene.E. Cet`\enia european` este o form` extins` de „patriotism constitu\ional“. literatur`. metodele de lucru ]i sistemul de rela\ii publice. conform Raportului Cecchini (1988). este recunoscut` ]i valorificat`. diver]i actori na\ionali se adapteaz` la influen\ele comunitare. va trebui s` intervin` o diferen\iere în cadrul culturii europene. Aceast` pozi\ie pesimist` nu corespunde cu rezultatele „europeniz`rii“. prin cele patru drepturi suprana\ionale introduse de Tratatul de la Maastricht. • pe de alta. care cuprinde regiunile. imposibil de realizat. politicile ]i institu\iile na\ionale sunt vizibil influen\ate de apartenen\a la U. Acest „polity“ european este îns` recent ]i fragmentat într-o multitudine de culturi na\ionale. „europenizarea“ a creat un spa\iu public suprana\ional.Aceste ac\iuni civice nu se mai exercit` exclusiv într-un spa\iu public na\ional ]i nu se raporteaz` doar la statul na\ional. Patria nu mai este p`mântul str`mo]esc. se constat` deja dou` procese care. Spre deosebire de varianta american`.E. istoriografie. La rândul lor. a]a cum arat` datele concrete invocate în modulele IV ]i V. na\ional` ]i european`) unde identitatea politic` a U. dar ]i cultura politic` aferent`. 266). care presupune adeziunea fa\` de valorile ]i institu\iile europene. Absen\a „poporului european“ ]i a unei clase politice europene face imposibil` democra\ia suprana\ional`: institu\iile europene ]i sistemul decizional func\ioneaz` doar pe baza canalelor na\ionale de influen\`. Habermas propune ca cet`\enia european` s` se sprijine pe o cultur` civic` în m`sur` s` transceand` diferen\ele na\ionale: „În general. a]a cum evoc` originea latin` a cuvântului. Elitele culturale ]i mass media vor avea un rol important de jucat în acest scop. Cheia de bolt` a culturii politice europene este patriotismul constitu\ional. aceast` nou` cultur` politic` motiveaz` ac\iunea civic` transfrontalier`. Wolton ]i Dahrendorf consider` Europa Unit` drept ultima utopie politic` a sec. Penn ]i Aristide Briand au fost convin]i de importan\a elitelor culturale ]i politice în asigurarea p`cii europene. Ele se dezvolt` într-un „polity“ pe mai multe niveluri. statele na\ionale. sferele publice na\ionale sunt izolate cultural una fa\` de alta. Mai exact. În viitor îns`. organizarea. p. patriotismul constitu\ional european trebuie s` rezulte din diferitele interpret`ri ale acelora]i drepturi universale ]i din principii constitu\ionale marcate de diverse istorii na\ionale“. care se aplic` întregului proces de construc\ie a 120 . între o cultur` politic` comun` ]i manifest`rile na\ionale prin art`. „europenizarea“ schimb` organiza\iile (prin procesul de înv`\are social` numit „institu\ionalizare“). În aceast` perspectiv`. Cu alte cuvinte. Chiar dac` democra\ia european` depinde înc` foarte mult de deciziile statelor na\ionale. filosofie etc. pentru simplul motiv c` democra\ia nu poate func\iona la nivel suprana\ional. conduse de regimuri diferite dar care accept` regulile comune de drept. chiar ]i în Marea Britanie. XX. realizat prin interac\iunea celor trei instan\e (regional`. A]a cum am constatat în modulele IV ]i V. guvernan\a transna\ional` ]i institu\iile europene. Ele sunt ancorate de un context în care aspectele politice sunt relevante numai în raport cu istoria ]i experien\a na\ional`.

non-discriminare.). critica ordinii instituite.democra\iei suprana\ionale. Surprinz`tor. În perspectiv`. • în al doilea rând.E. fa\` de care se raporteaz` majoritatea ac\iunilor cet`\ene]ti. cet`\enia ]i na\ionalitatea (apartenen\a civil` oficial recunoscut` ]i garantat` de statul na\ional) au devenit interpozabile. responsabilitatea public`. protec\ie consular`. Pentru aceasta. sunt necesare dou` demersuri: • mai întâi. calcat pe particularismul istoric ]i politic al Marii Britanii. anumite competen\e civice ]i politice (cultura politic` a „europeniz`rii“). statut juridic ]i cultur` politic`) se exercit` preponderent în cadrul na\ional. cet`\enia s-a transformat prin adi\ionarea de noi drepturi: civile în sec. exercitarea drepturilor ]i a obliga\iilor cet`\ene]ti. Din acest motiv. Pentru moment. dup` ini\ierea integr`rii politice în anii ’80. XVIII. Ulterior. se impune definirea opera\ional` a cet`\eniei europene.E. XX. un amplu proces de înv`\are social` (prin institu\ionalism ]i schimbarea culturii organiza\ionale). cet`\enia (în sensul de ac\iune social`. XIX ]i sociale în sec. Acestea sunt. în sensul l`rgit de mai sus (statut juridic + identitate colectiv` + cultur` politic` + ac\iune social`). ]i particip` la o guvernan\` transfrontalier`. fiind considerate chiar sinonime. chiar incomplete ]i superficiale. statele na\ionale au cedat din prerogativele lor tradi\ionale (politicile comune gestionate la Bruxelles) ]i î]i transform` propriile politici ]i institu\ii în coniven\` cu evolu\iile comunitare. limitarea cet`\eniei europene la cele patru drepturi suprana\ionale nesemnificative nu face decât s` ne priveze de un instrument extrem de influent prin care proiectul politic european ar c`p`ta substan\` ]i suport cet`\enesc. bineîn\eles. elementele constitutive ale cet`\eniei europene ca atribut al culturii politice a „europeniz`rii“. dar ]i ac\iunile sociale specifice oric`rei forme de cet`\enie democratic`: participarea politic`. prin drepturi civile ]i politice acordate persoanelor care au statutul de cet`\ean. Comunitatea politic` a cet`\enilor – subiec\i de drept s-a constituit ca o identitate colectiv` extrem de puternic`. s-a sim\it nevoia codific`rii. promovarea echit`\ii ]i justi\iei sociale. Ea nu se mai raporteaz` la un anumit stat ]i este decuplat` de teritoriu ]i na\ionalitate. identitate colectiv`. În modelul evolu\ionist al lui Marshall. unde loialitatea era ata]at` unui spa\iu gestionat autarhic. în prezent. cet`\enia european` va fi mult mai vizibil` ]i influent` decât cet`\eniile na\ionale. Indiferent de limb`. încurajarea diversit`\ii culturale ]i a pluralismului politic. a drepturilor politice (dreptul la circula\ie liber`. rezultat` din contopirea interesului comun (reprezentat de stat ]i na\iunea care l-a emanat) cu interesele individuale ale co-na\ionalilor. istorie sau tradi\ii. Ea comport`. a capitalurilor. un sistem de identificare colectiv` (identitatea politic` a U. S` nu uit`m faptul c` cet`\enia a fost unul din pilierii construc\iei na\iunilor ]i a statelor na\ionale. Cet`\enia european` este un alt tip de identitate colectiv`. de altfel. pe m`sur` ce proiectul politic european va c`p`ta consisten\` iar Uniunea va deveni instan\a decizional` predominant`. Statele na\ionale sunt referin\e institu\ionale ]i politice înc` foarte influente. Etapa reconcilierii ]i a pie\ei comune s-a realizat printr-o abordare minimalist` a cet`\eniei (cele patru libert`\i de circula\ie: a bunurilor. statele na\ionale au realizat o form` superioar` de coeziune social`. Spre deosebire de statele teritoriale. a]a cum am v`zut.]i transna\ional constituit prin „europenizare“. Prin „europenizare“. schema evolutiv` a lui Marshall poate s` se aplice ]i în cazul cet`\eniei europene. aceasta presupune noi cercet`ri ]i analize dedicate cet`\eniei în rela\ie cu spa\iul public supra. auto-organizarea civic`. cet`\enii î]i exprim` loialitatea fa\` de institu\iile U. extinderea sferei de ac\iune a cet`\eniei europene la întreg spa\iul public creat prin „europenizare“. participare la 121 . solidaritatea uman`. politice în sec. a serviciilor ]i a persoanelor).

dreptul la informare privind activitatea Comisiei ]i a Parlamentului. În leg`tur` cu ]ansele de afirmare a cet`\eniei unionale.. ad`ugându-se automat cet`\eniei na\ionale.E. Acest autor distinge trei domenii ale drepturilor suprana\ionale. Aceast` dezbatere nu era posibil` ]i nici nu interesa în anii ’50-’70. drepturile consumatorilor. cet`\enia european` a devenit obligatorie pentru to\i cei eligibili. De altfel. prin extinderea masiv` a Uniunii (2004). dreptul la munc` ]i condi\ii adecvate de salarizare etc. de c`tre Shaw (1998). estimeaz` c` cet`\enia unional` a fost ad`ugat` la Tratatul de la Maastricht doar pentru a-i da mai mult` credibilitate într-un moment de cump`n` (vezi referendum-urile din Fran\a ]i Danemarca). Eder (2001b) ]i Quermonne (2002). Interesant` este ]i metoda prin care cet`\enia european` a fost instituit`. dreptul de participare la institu\iile U. Ca ]i cet`\enia na\ional`. o alt` abatere de la logica cet`\eniei este faptul c` drepturile nu sunt acompaniate de responsabilit`\i. • garantarea drepturilor politice – de exemplu. prin Tratatul de la Maastricht. precaritatea pie\ei muncii. c` exist` o democra\ie european` ]i c` spa\iul public intrinsec „europeniz`rii“ constituie un pol de atrac\ie pentru cet`\enii europeni. Institu\ionalizarea sa ar dovedi c` statul suprana\ional (sau echivalentul s`u) începe s` func\ioneze. Aceste analize au în vedere situa\ia cet`\eniei europene în etapa Maastricht. precum Shaw (1998). Dezbaterile actuale în leg`tur` cu democra\ia european` ]i reforma institu\iilor dovedesc aceast` nou` focalizare pe aspectele politice ]i culturale. Provoc`rile globaliz`rii ]i apari\ia unor noi factori de insecuritate colectiv` (terorismul.E. În plus. p. p`rerile sunt îns` împ`r\ite. incertitudinea sistemelor de asigur`ri sociale) au înt`rit ideea unit`\ii politice. modelul tripartit al lui Marshall a fost aplicat de o manier` sistematic` la cet`\enia U. Uniunea nu este asigurat` c`. în schimbul drepturilor suprana\ionale. Al\ii. titularii prealabili ai cet`\eniei unui stat membru. într-o abordare mult extins` fa\` de Tratatul de la Maastricht. revizuirea Tratatului Uniunii (2000) ]i adoptarea Tratatului constitu\ional (2004). în cazul respectiv. degradarea ecologic`. s` se abordeze problema spinoas` a drepturilor sociale. • recunoa]terea drepturilor sociale – de exemplu. conjunctura a evoluat considerabil. 122 . urmând ca. precum Delanty (1997). De]i principiul subsidiarit`\ii ar fi permis acest lucru. Ideea a ap`rut pentru prima dat` în 1976 (Raportul Tindemans). în continuare. corespunz`toare celor trei tipuri de drepturi: • institu\ionalizarea drepturilor civile sau legale – de exemplu. sunt optimi]ti ]i prev`d o evolu\ie spre consolidarea drepturilor politice ]i codificarea drepturilor sociale. Rezult` astfel trei etape. apel la Curtea European`). este obligatorie.alegerile europene. invoc@nd influen\a nesemnificativ` a drepturilor suprana\ionale. Astfel de abord`ri ne arat` c` acceptarea cet`\eniei europene de c`tre statele membre este doar începutul unui proces mult mai complex. când cet`\enia european` era greu de imaginat. Între timp. Curtea European` de Justi\ie prevaleaz` fa\` de legisla\ia na\ional` în cazuri de discriminare pe baz` de diferen\e etnice. de exemplu. nu s-a admis dreptul de alegere: cet`\enia U. cet`\enii accept` c` au ]i responsabilit`\i europene. a]a cum a preconizat Marshall pentru statele na\ionale. religioase.E. 77). Este posibil s` asist`m chiar la o revizuire important` a listei de drepturi ]i a modului lor de implementare la nivel european. Shore (2000. Unii. Cet`\enia european` este o condi\ie major` a „europeniz`rii“. lingvistice sau de gen. dar conceptul juridic de „community national“ a fost introdus abia în 1992. Closa (2001) ]i Wallace (2003) sunt mult mai rezerva\i.

sistemul hanseatic. 30) în\elege „acele structuri ale cunoa]terii ]i puterii care sunt mobilizate în direc\ia influen\`rii modului de gândire ]i ac\iune al indivizilor“. cum este în prezent). b) Utilizarea diverselor tehnologii politice prin care Shore (2001. care limiteaz` analogia cu 123 . rezultatele de pân` acum în opera\ionalizarea cet`\eniei unionale. Experien\a identit`\ilor na\ionale ]i constituirea istoric` a „ideii europene“ (de care ne-am ocupat în modulul III) ne permit deja s` anticip`m tendin\e sau s` formul`m unele a]tept`ri în leg`tur` cu ce ar trebui s` fie cet`\enia european`. heraldica). – valorificarea miturilor fondatoare ale identit`\ii europene în construc\ia noilor mituri identitare. – sus\inerea re\elelor transfrontaliere. încât s` accelereze formarea con]tiin\ei ]i cet`\eniei europene. imnul. a]a cum am v`zut din primul modul. Pentru aceasta. Aceste date. adic` s` fie interiorizat` sub form` de norme operatorii. Kastoryano (1998. S-ar putea îns` ca rezultatele „europeniz`rii“ ]i presiunile politice s` devin` atât de pregnante. p. f`r` de care conduita cotidian` ar r`mâne incomplet`. pe care se poate construi con]tiin\a european`. Identitatea politic` a U. târgurile. – infiltrarea spa\iului simbolistic na\ional cu simboluri suprana\ionale care folosesc acela]i tip de suporturi ]i acela]i mod de captare emo\ional` (de exemplu. televiziune. – includerea educa\iei.Transformarea statelor na\ionale în unit`\i ale Federa\iei Europene. la fel de important`. care reflect` stadiul actual al cuno]tin\elor noastre ]i. ne sugereaz` unele direc\ii de ac\iune semnificative pentru afirmarea cet`\eniei europene ca realitate istoric`: a) Reforma politicii culturale a U. anume ce trebuie f`cut pentru a consolida cet`\enia european` ]i a forma actorii sociali de care are nevoie „europenizarea“. rutele de pelerinaj. R`mâne de discutat o alt` chestiune. Aceste aspecte au fost abordate în analiza precedent`. În formarea na\iunilor. astfel de interven\ii dirijiste au vizat impunerea unor simboluri. f`r` rezonan\` afectiv` în personalitatea subiec\ilor). coduri institu\ionale ]i repere ale ac\iunii colective. fondat pe principiul drepturilor omului ]i ale cet`\eanului. ci ]i cet`\eni europeni. a]a cum se prefigureaz` în diversele proiecte unionale. mai ales. baze de date. nu va fi doar atribuit` (sub form` de simboluri artificiale. biblioteci electronice).E. astfel încât s` sus\in` „europenizarea“ ]i formarea cet`\eniei europene. similare structurilor de integrare intelectual` din sec. p. ordinele cavalere]ti). presupune îns` nu numai o cet`\enie european` (chiar incipient` ]i marginalizat`. Încerc`rile de r`spuns la aceast` întrebare nu pot evita referin\ele la experien\a istoric` a construc\iei na\ionale ]i la emergen\a statului modern. actul de identitate. drapelul. articolul 128 al Tratatului de la Maastricht define]te noua „arie cultural`“ în politicile comune). 65) ]i Shore (2000. culturii ]i tineretului ca noi domenii ale jurisdic\iei comunitare (de exemplu. este necesar ca Europa s` se „subiectivizeze“ (în sensul psihologiei sociale). Unul din impedimentele actuale ale unific`rii politice europene. p. XII–XV (universit`\ile. Aceast` dimensiune a construc\iei identitare r`mâne înc` destul de îndep`rtat`. a limbilor na\ionale sau a unui tip de institu\ii publice..E. ci asumat` ca un sistem propriu de valori. – încurajarea cercet`rilor consacrate patrimoniului cultural european. 62) sugereaz` câteva piste: – liberalizarea pie\ei comunic`rii ]i a informa\iei transfrontaliere (pres`.

am definit cet`\enia prin urm`toarele patru elemente: participarea. prin catedrele Jean Monnet. „opinia public` european`“. interesat` de problematica cet`\eniei europene ]i de activitatea autorit`\ilor publice comunitare.identificarea na\ional`. 3. 31) ]i Guibernau (2001.E. statisticile europene sunt puternice instrumente de influen\` politic`: – ele introduc categoriile politice subîn\elese de cet`\enia european` („spa\iul european“. Dintre acestea. respectiv ansamblul de competen\e care permit cet`\eanului s` influen\eze deciziile politice. e) Constituirea ]i utilizarea agen\ilor de socializare politic` european`. a]a cum observ` Shore. Un instrument pertinent în acest sens. „cet`\enii comunitari“). d) „Europenizarea“ manualelor de istorie ]i adaptarea curricular`. f) Formarea opiniei publice. p. înfiin\area de departamente sau centre specializate. „publicul european“. 173). Vechile apartenen\e colective (na\iunea. Dincolo de informa\ia furnizat` de aceste servicii specializate. universit`\ile se orienteaz` din ce în ce mai mult spre problematica „europeniz`rii“. respectiv cultura organiza\ional` a spa\iului public european. • apartenen\a la o comunitate politic`.. acest sistem de transparen\` ]i r`spundere public` este indispensabil pentru democra\ia european`. „identitatea european`“). Intr` aici elitele politice. limba englez`) celelalte fiind p`strate ca limbi oficiale secundare. Aceste programe de preg`tire sunt extrem de utile pentru asigurarea cuno]tin\elor de baz` ]i formarea con]tiin\ei europene a noii genera\ii de cet`\eni. „dimensiunea european`“ se reduce la reliefarea evenimentelor cu semnifica\ie „european`“ din istoria na\ional` ]i estomparea celor care fuseser` folosite ca suport al con]tiin\ei na\ionale. astfel încât. imperiul. c) Dezvoltarea „studiilor europene“ ca domeniu de cercetare ]i formare. O solu\ie ar fi încurajarea prin m`suri politice a unei „lingua franca“ (de exemplu. de cele mai multe ori. • 124 . Este vorba de anumite competen\e ale cet`\eniei europene prin care se exprim` „patriotismul constitu\ional“ ]i care fac posibil` participarea la „europenizare“. – constituie un mod de raportare public` („public accountability“) privind progresele „europeniz`rii“. este Eurobarometer ]i statisticile Eurostat. vom trata mai îndeaproape o anumit` form` a culturii civice. formatorii de opinie. Interesant. dintre care 21 sunt deja limbi oficiale ale U. spune Drulak (2001). p. grupurile de ac\iune civic` etc. Este o cultur` organiza\ional` inedit` prin care o nou` configura\ie institu\ional` î]i creeaz` o identitate politic` adecvat`. – folosesc meta-concepte politice. conform analizei lui Shore (2000. „popula\ia european`“. p. • cultura civic`. Cultura organiza\ional` a spa\iului public european La începutul acestui curs. organiza\iile de tineret. prin inventarea de noi simboluri ]i referin\e identitare. este faptul c` „perspectiva european`“ se substituie ideologiei na\ionaliste. fiind înlocuite de aderen\a la o comunitate politic` suprana\ional`. pe care le inoculeaz` în incon]tientul colectiv (de exemplu. • exercitarea drepturilor ]i a responsabilit`\ilor. 186). este marea diversitate lingvistic`: 43 limbi vorbite în Europa. de exemplu. Dependente de fondurile puse la dispozi\ie de U. republica) sunt deconstruite ]i demitizate. institu\iile de formare.E.

dar se poate baza doar pe suportul economic. dar un proiect care a început deja s` prind` contur. atât comunitatea cât ]i identitatea politic` sunt atipice: organiza\ia de referin\` nu mai este exclusiv statul. Probabil c` aceste observa\ii sunt corecte. fie pentru c` ele nu mai pot fi definitorii pentru Europa (cre]tinismul. prin fuzionarea ]i transformarea institu\iilor tradi\ionale. institu\iile europene. a ini\iativei ]i particip`rii cet`\ene]ti. identitatea colectiv` nu se mai construie]te în raport cu teritoriul ]i cultura na\ional`. un agregat de „polity“ na\ionale. nu numai c` este recent. liberalismul. • prin cet`\enia european`. Constitu\ia European`). oficiile de consultan\` ]i „lobby“. Este un spa\iu public în care apar noi tipuri de organiza\ii (de exemplu. anticomunismul etc. comunitatea de valori nu mai poate fi un criteriu de identificare. Este un spa\iu public unde func\iile statului sunt de\inute de mai multe instan\e opera\ionale. în cadrul „europeniz`rii“. 125 . de tipul „de la Atlantic la Urali“ (expresia lui de Gaulle).E. cât ]i de cercet`rile recente privind construc\ia cultural` a identit`\ilor colective. ci guvernan\a multi-centric`. În cazul cet`\eniei. • majoritatea spa\iilor publice na\ionale s-au constituit pe baza unei limbi comune. organiza\iile de patronat. Este un domeniu al ac\iunii politice unde actorii tradi\ionali (parlamentele ]i partidele politice) împart puterea cu noile centre de influen\` precum agen\iile specializate. Acest spa\iu rezult` din interac\iunea actorilor na\ionali cu institu\iile europene.. aceast` rela\ie s-a stabilit între o comunitate politic` („polity“ sau spa\iul public unde se manifest` cele patru atribute generice ale cet`\eniei la care ne-am referit mai sus) ]i identitatea colectiv` care asigur` coeziunea ]i specificitatea acestei comunit`\i. unde se vorbesc 43 de limbi. fie pentru c` aceste valori au devenit universale (democra\ia. Wolton (1993) ]i Pérez-Diaz (1998) apreciaz` c` exist` diferen\e notabile între sfera public` na\ional` ]i spa\iul public emergent al „europeniz`rii“: • primul a rezultat dintr-o istorie îndelungat` ]i comport` o comunitate politic` func\ional`. cu statele na\ionale ]i cet`\enia na\ional` (asimilat` na\ionalit`\ii). Aceast` tez` este confirmat` atât de sociologia politic` ]i psihologia social`. puternic ata]ate identit`\ilor na\ionale. sindicatele. economia de pia\`). A]a a fost cazul cu cet`\ile-stat ]i cet`\enia antic`.Aceasta ofer` noi oportunit`\i de manifestare a drepturilor ]i libert`\ilor. mass-media. politicile comunitare ]i tratatele Uniunii. Spa\iul public european este un proiect. eventual. parteneriatul social. În situa\ia nou` a Uniunii Europene. cel`lalt. • cet`\enia european` este mai mult un ideal decât o realitate. dintre care 21 sunt limbi oficiale ale U. Reamintim faptul c` teza principal` sus\inut` în capitolul anterior a fost cea a rela\iei dintre tipul de organiza\ie ]i identitate. • primul are avantajul localiz`rii precise (frontierele na\ionale. greu de transpus în ac\iunea public`. companiile suprana\ionale. ci prin valorificarea ata]amentului individual ]i colectiv fa\` de unele principii universale (drepturile omului) ]i reperele specifice ale integr`rii politice europene (respectiv. raportate la „acquis“-urile comunitare. cu imperiul roman ]i cet`\enia roman`. respectul drepturilor omului. • dezbaterea public` la nivel european este incipient` ]i sporadic`. participarea cet`\eneasc` în plan european vizeaz` tot problemele interne. în interiorul c`rora drepturile ]i responsabilit`\ile pot fi opera\ionalizate). cu republicile medievale ]i cet`\eniile teritoriale.). structurile de dialog social ]i civic). acesta nu este ]i cazul Europei. prin ceea ce se nume]te guvernan\`. cel`lalt face referiri confuze.

fie printr-un curs interdisciplinar sau prin departamente specializate). participarea actorilor non-guvernamentali (ONG-urile. Torino ]i Berlin.E. În ultim` instan\`. asupra celor doi factori ai construc\iei culturale a „europeniz`rii“. ne vom ocupa mai pe larg de cultura organiza\ional` a guvernan\ei europene ]i de oportunit`\ile create pentru formarea cet`\eniei europene ca statut. 14 126 .E. este legat de problemele-cheie ale suveranit`\ii ]i viitorului statului na\ional. ci vizeaz` multe aspecte domestice pe care guvernan\ii ar fi fost nevoi\i s` le trateze cu sau f`r` existen\a U. consultan\` ]i „lobby“. Noua ordine introdus` de guvernan\a european` este o alternativ` istoric` la organizarea ierarhic`. Chiar ]i federa\ia european`. La acestea. Interesul atât de mare pentru cet`\enia european`. presupune interac\iunea institu\iilor suprana\ionale cu actorii na\ionali. f`r` s` se mai recurg` la mijloacele coercitive ale guvern`rii. respectiv organiza\ia ]i identitatea. mass-media). apartenen\`. în aceast` aparent` confruntare de idei.E. Cât despre „cet`\enia european`”. participare politic` ]i identitate colectiv`. Ideea de guvernan\` pluralist`. Este o ordine bazat` pe metoda comunitar` a consensului. pe care mul\i o întrev`d ca solu\ie organiza\ional`. aspir` s` devin` Practic. în care nici statele na\ionale nu mai sunt suficient de autoritare ca s` monopolizeze deciziile cele mai importante ]i nici institu\iile europene nu au for\a politic` ]i legal` a unui stat suprana\ional. de unde ]i interesul major pentru cet`\enia european` ca domeniu de studiu în universit`\i14. implicarea diverselor institu\ii politice (nu doar a statului na\ional). consider`m oportun s` insist`m. nu este cea a câtorva drepturi suprana\ionale. SUA sau Belgia. prin interdependen\a institu\iilor europene cu actorii na\ionali ]i prin convergen\a de facto. se adaug` proiectele finan\ate de U. Aceast` metod` presupune c` uniunea politic` se realizeaz` prin acordul între state suverane. nu va fi identic` cu cea care func\ioneaz` în Germania.E. Democra\ia european` nu reproduce modelul statului na\ional.. anume statul na\ional. a proiectelor transna\ionale ]i a integr`rii economice. Cultura organiza\ional` a acestei noi ordini politice poate fi caracterizat` prin patru elemente: a) Guvernan\a multi-centric` ]i pluralist`. drepturile omului ]i cet`\enia. ]i activitatea Celulei de Prospectiv` a Comisiei. este de fapt întreaga ordine politic` a modernit`\ii. „studiile europene” constituie un numitor comun al tuturor universit`\ilor europene (fie sub forma unui pachet de op\iuni. aplicat unui consor\iu de state suverane. realizat` începând cu revolu\ia industrial` ]i afirmarea na\iunilor ca identit`\i colective dominante. Floren\a. centrele de expertiz`. Uniunea European` nu este un stat suprana\ional care s` practice un sistem parlamentar de guvernare. U. Bruxelles. Este o metod` de organizare consensual`. ca ]i în cazul Constitu\iei Europene. Ceea ce este în joc. Optând pentru aceast` form` de organizare social` ]i politic`. Strasburg. ad`ugate mai degrab` din ra\iuni psihologice (inocularea ideii de unitate) decât din considerente politice ]i juridice. inspirat` din conceptul de „consciational democracy“ al lui Lijphart (1999). sub forma re\elelor transfrontaliere. Mai exact. unde deciziile se iau prin negocieri ]i cooperare. ea apare deja ca domeniu de studiu în universit`\ile din Bruges. În aceast` perspectiv`. pe care am discutat-o în modulul IV. ceea ce presupune descentralizarea deciziei. Miza cet`\eniei europene. precum ]i centrele de cercetare ]i monitorizare a „europeniz`rii”.Aceast` situa\ie inedit` constituie deja o provocare pentru ]tiin\ele sociale ]i politice. dezbaterile privind „reforma institu\ional`“ nu se refer` doar la democratizarea U. Aceast` arhitectur` politic` se baza pe trei pilieri. în acest context extrem de complicat. centralizat` ]i etatist` instituit` de statele na\ionale. în continuare.

ci de la interac\iunea persoanelor ]i a elitelor. s-a creat Confedera\ia European` a Sindicatelor (ETUC) în 1973. p. 1990). spre deosebire de „vechile“ forme (Inglehart. au libertate de mi]care ]i sunt competente în anumite domenii ale vie\ii publice. reprezentând peste 40 de federa\ii ]i peste 20 de \`ri. Luarea deciziei nu mai este strict interguvernamental`: ea comport` rela\ii interpersoanle. Aceste forme corporatiste de actori sociali sunt descentralizate ]i relativ autonome. ac\iuni de captare a bun`voin\ei („confidence-building“). sindicate. ace]ti autori identific` trei mari domenii unde se formeaz` noii actori europeni: • sindicalismul transna\ional – în prezent. discursuri carismatice. grupurile feministe. 29). permite armonizarea drepturilor sociale ale „cet`\eniei industriale“ la nivel european. prin multiplicarea workshop-urilor ]i a reuniunilor informale. o form` de organizare transfrontalier` a muncitorilor (echivalent` sindicatelor) care. Aceast` informalizare a rela\iilor oficiale este un pas important spre formarea comunit`\ii politice ]i a coeziunii organiza\ionale care stau la baza cet`\eniei europene. fie sub form` de grupuri de interes ]i consor\ii. barierele actuale sunt îns` la nivel na\ional.prima „network society“ din istorie (Tallberg. • mi]c`rile regionale au început s` se organizeze fie la nivel global (Asocia\ia European` a Regiunilor). 100) nume]te „dezinstitu\ionalizarea lu`rii deciziei“ se refer` la procesul de consultare ]i negociere direct` între indivizi ]i noii actori colectivi. se deta]eaz` de ierarhia social` ]i trateaz` probleme transversale. Pentru a contracara aceast` evolu\ie. Marks ]i MacAdam (1998. Pozi\iile de negociere nu sunt neap`rat interstatale ]i nu pleac` de la raporturi de putere. 129). alian\e. Benz constat` c` astfel de rela\ii informale au început s` apar` ]i în cazul colabor`rii dintre Consiliu ]i Parlamentul European. unde legisla\ia ]i modul de organizare sunt extrem de rigide. organiza\ii cet`\ene]ti. negocieri. c) Informalizarea deciziei sau ceea ce Benz (2003. în timp ce sindicatele sunt tot mai fragmentate ]i limitate la cadrul na\ional. Un exemplu este cel al „European Works Council“. p. 104) consider` c` politicile sociale europene sunt domeniul cel mai propice pentru parteneriat ]i dialog social. „lobby“ politic. aceast` asociere atipic` între guverne. 1991). • „noile mi]c`ri sociale“ (NMS) care. mi]c`rile anti-nucleare. agen\iile ]i parteneriatele sociale (Streeck ]i Schmitter. 2001. Alte exemple sunt „Comitetul Economic ]i Social“ (organiza\ie european` de parteneriat social) ]i consor\iile inter-regionale (de exemplu. p. centre de „lobby“ ]i rela\ii cu publicul). asocia\ii de profesioni]ti ]i institu\ii suprana\ionale pune dubla problem` a coeren\ei ]i a responsabilit`\ii: cum se asigur` coeziunea organiza\ional`. Pentru unii autori (Guibernau. ac\iunile de solidaritate cu Lumea a Treia etc. 127 . a]a cum sunt „policy networks“ (Rhodes. 2000). Într-un studiu exhaustiv consacrat acestei chestiuni. cine ]i cum r`spunde în fa\a cet`\enilor din moment ce luarea deciziei este atât de dispersat`? b) Emergen\a unor noi actori colectivi. Iat` câteva exemple: mi]c`rile ecologice. dup` Streeck (2001.. exist` paradoxul dup` care firmele devin tot mai multina\ionale. interesant este faptul c` regiunile au personalitate juridic` (se pot angaja în nume propriu. 2003). Alpi-Adria). f`r` s` mai treac` prin controlul central) ]i au format propriile structuri opera\ionale (de exemplu. p. jocuri cu roluri. direct. comune tuturor societ`\ilor europene. influen\e. patru organiza\ii paneuropene sunt deja reprezentate la Bruxelles ]i pe lâng` Curtea European` de Justi\ie.

protec\ia împotriva subculturilor etc. astfel încât cet`\enii statelor membre au o dubl` cet`\enie (na\ional` ]i european`). protec\ia mediului. Dup` Brubaker (apud: Schmitter. drepturile consumatorilor. Solu\ia const` nu în a începe cu inventarea miturilor identitare. este vorba de drepturi egale pentru to\i cet`\enii statelor na\ionale. • loialitatea nu se mai exprim` prin disponibilitatea la sacrificiu în interesul „patrieimam`“. regiunile.. ac\iunea politic` trebuie s` sus\in` cu prioritate organiza\ia. nu au reu]it totu]i s` impun` cet`\enia european` ca o identitate colectiv` atr`g`toare. 128 . ea este înlocuit` de ritualuri pur simbolice (salutul drapelului sau respectul imnului) ]i de „patriotismul constitu\ional“ al lui Habermas. 88). Parlamentul European. astfel încât cet`\enii s` aib` mai multe informa\ii despre candida\i. Cet`\enia U. cet`\enia european` este o variant` a tipului ideal de cet`\enie prin ajust`ri conjuncturale care vizeaz` urm`toarele aspecte: • egalitatea în drepturi pentru to\i cet`\enii U. sus\inut` de serviciul militar obligatoriu.E. • beneficiile individuale de pe urma cet`\eniei europene nu sunt foarte conving`toare (drepturile suprana\ionale nu influen\eaz` foarte mult via\a zilnic` a cet`\enilor). a tradi\iilor ]i a simbolisticii aferente. Curtea European` de Justi\ie). Cu alte cuvinte. care va fi capabil` s`-]i dezvolte ulterior propria identitate colectiv`. asisten\a medical` a persoanelor care se deplaseaz` în interiorul U. p. • na\ionalitatea este dublat` de cet`\enia U. prin forum-uri Internet).E. • introducerea unui dublu sistem de votare pentru Parlamentul European: pe liste de partid ]i pe liste individuale. 109). Statutul de cet`\enie european` deschide accesul la alte drepturi...E. practicile competi\ionale între firme.d) Adaptarea normelor de civitate la contextul specific al cet`\eniei europene. • folosirea sistemelor indirecte (vot electronic) ]i introducerea deliber`rii colective (de exemplu. 2001.E. • apartenen\a la o comunitate politic` ]i cultural` care nu mai este legat` în mod necesar de na\iune ]i teritoriu. Dup` Schmitter. municipalit`\ile) ]i a institu\iilor europene specifice (Ombudsman. r`mâne ca un supliment la „polity“ na\ional. aceast` m`sur` ar da legitimitate ]i ar atrage aten\ia asupra U. Aceste modific`ri ale tipului ideal de cet`\enie. recunoscute ]i la nivelul Uniunii. În acest scop. incluse în reglement`ri care nu se refer` direct la euro-cet`\enie. euro-cet`\enia este o condi\ie favorizant` pentru alte drepturi prev`zute în reglement`rile specializate referitoare la egalitatea de gen. standardele minimale de s`n`tate ]i siguran\` social`.E. tratamentul angaja\ilor sezonieri sau pe termen redus. p. Schmitter avanseaz` ]ase propuneri de reform` politic` vizând relansarea interesului pentru cet`\enia european`: • organizarea unor referendum-uri na\ionale o dat` cu alegerile europene. spune Schmitter (2001. aceast` form` sacralizat` de loialitate. ceea ce trebuie realizat mai întâi este consolidarea organiza\ional` a „Euro-polity“ astfel încât cet`\enia european` s` devin` un concurent puternic pentru cet`\enia na\ional`. a disp`rut în cazul euro-cet`\eniei. fiind incapabil` s` rezolve problema legitimit`\ii ]i democra\iei europene. capabil` s` capteze identificarea politic` a cet`\enilor. ca organiza\ie politic`. • participarea la activitatea unit`\ilor subna\ionale (de exemplu. cu toate acestea.

Educa\ia pentru cet`\enie european` nu mai poate opera în acelea]i condi\ii. • legiferarea statutului „Euro-denizens“. drepturile copilului. prozelitismul. Cet`\enia european` trebuie s` reprezinte activitatea unei comunit`\i inclusive care func\ioneaz` într-un spa\iu public transna\ional. • 4.) introduse artificial. Toate aceste m`suri au drept scop s` fac` din cet`\enia european` o alternativ` ]i nu un derivat al cet`\eniei na\ionale. }coala a fost spa\iul cultural în care s-a înv`\at limba. istoria ]i geografia na\ional`. ca suport al form`rii noii identit`\i colective. respectiv participarea politic` ]i justi\ia social`. drepturile sociale. de exemplu. a persoanelor care nu au acces la drepturi pentru c` nu au statutul de cet`\ean na\ional. înv`\`mântul na\ional. drepturile consumatorului. Aceast` identitate va dep`]i stadiul actual de „market membership“. solicitan\ilor de reziden\` iar U.E.E.E. aceste drepturi ar fi complementare celor din genera\ia 1a ]i a 2a. ar c`p`ta responsabilit`\i efective în gestionarea acestei zone de „non-citizenship“. îndoctrinarea sau exorcizarea. viitorii cet`\eni au fost sensibiliza\i în favoarea virtu\ii civice ]i a loialit`\ii fa\` de statul-na\iune. protejate de instrumentele na\ionale. acest demers trebuie completat prin codificarea drepturilor din genera\ia a 3a ]i a 4a (de exemplu. pa]aportul etc. secularizat ]i accesibil a fost un instrument activ în inculcarea sentimentului na\ional.aderarea U. pentru c` identitatea colectiv` a U. care continu` s` monopolizeze activit`\ile civice ]i politice. Prin instruire. nu dispunem de un proiect la fel de mobilizator pe baza c`ruia s` se construiasc` identitatea colectiv` a U. Este un mit care a mobilizat energiile populare în perioada form`rii na\iunilor ]i a reu]it s` confere legitimitate statelor na\ionale pe baza unui contract social foarte simplu: cet`\enii primesc drepturi garantate ]i recunoscute de stat care. la Conven\ia European` a Drepturilor Omului.E. ci ]i azilan\ilor politici. Ea va fi efectiv` doar în momentul în care va îndeplini toate criteriile cet`\eniei ]i va fi capabil` s` capteze adeziunea cet`\enilor cel pu\in în aceea]i m`sur` ca cet`\enia na\ional`. în schimb. 129 . Aspectele intervenite ulterior. Ele vizeaz` înt`rirea „Euro-polity“ ca organiza\ie de integrare politic` ]i. cere loialitate ]i respectarea obliga\iilor civile. Rolul educa\iei Formarea con]tiin\elor individuale ]i colective se face cel mai temeinic prin educa\ie. care tr`iesc în afara Uniunii. • garantarea cet`\eniei europene pentru descenden\ii cet`\enilor statelor membre ale U. dar ]i un mediu pentru socializarea politic` precoce. Pentru moment. implicit. Îndeosebi în epoca modern`. imnul.E. Cet`\enia european` este mai mult decât suma cet`\eniilor na\ionale. nu a devenit înc` un referen\ial politic capabil s` concureze spa\iul public na\ional. prin imitarea sistemelor de identificare na\ional`. au f`cut ca cet`\enia s` devin` piatra de încercare a politicilor publice ]i m`sura capacit`\ii statelor na\ionale de a gestiona echilibrul dintre drepturi ]i responsabilit`\i. specifice spa\iului public european. În formarea na\iunilor. Ea va ocupa treptat spa\iul transna\ional al societ`\ii europene prin valorificarea celui mai recent mit identitar: mitul cet`\eanului. guvernan\ii au folosit educa\ia ca un mijloc de influen\` social`. devenind astfel eligibil` pentru Curtea European` a Drepturilor Omului cu sediul la Strasburg. refugia\ilor de r`zboi. Pe de o parte. mai eficace decât recursul la for\`. cet`\enia european` ar fi un statut juridic acordat nu numai „comunity nationals“. Ea nu se reduce la cele patru drepturi suprana\ionale recunoscute de Tratatul de la Maastricht ]i nici nu se limiteaz` la simbolurile „europene“ (drapelul. drepturile ecologice). drepturile culturale.

recunoa]terea calific`rilor) incluse în art. Introdus` în 1983 printr-o recomandare a Parlamentului European. care pune accentul pe apartenen\a la un spa\iu cultural comun. Aceast` contradic\ie dintre nevoia de educa\ie pro-european` ]i absen\a politicilor comunitare în acest domeniu a devenit preocupant` la sfâr]itul anilor ’90. • educa\ia despre Europa. Ea nu face obiectul unei politici comune. Cele trei demersuri la care ne vom referi în continuare sunt rezultatul unei schimb`ri de atitudine în favoarea educa\iei ]i form`rii profesionale la nivelul Uniunii care începe s` se comporte ca un stat suprana\ional: ]i-a creat un aparat birocratic organizat pe domenii ale politicilor publice (inclusiv educa\ia. practic. rela\iile interna\ionale). În baza subsidiarit`\ii. educa\ia ]i cultura r`mân atribute definitorii ale statului na\ional. Mai mult. La început prin procese spontane. educa\ia este în atribu\ia statelor membre. politicienii ]iau adus aminte de educa\ie. circumscrise jurisdic\iei statelor membre. cu excep\ia unor competen\e legate de libertatea de circula\ie a persoanelor (dreptul la educa\ie al copiilor lucr`torilor migran\i. a structurilor. cercet`rii ]i tineretului. a 130 . Aceasta presupune armonizarea politicilor. aceste momente sunt importante pentru formarea prin educa\ie a con]tiin\ei europene ]i a identit`\ii politice corespunz`toare. care vizeaz` formarea identit`\ii ]i cet`\eniei europene. care se refer` la con\inuturile ]i materiile care studiaz` diversele aspecte ale societ`\ii europene. începând cu Summit-ul de la Lisabona (2000). se pot identifica trei momente de referin\`. chiar prin materii aparte dedicate studiilor europene. este de a]teptat ca educa\ia pentru cet`\enie european` s` beneficieze de o sus\inere masiv`. a) Dimensiunea european` Ideea de „dimensiune“ evoc` deschiderea european` a sistemelor educative na\ionale. În acest proces de valorificare a educa\iei în construc\ia european`. securitatea. Ca de obicei în situa\iile de criz` (vezi ]ocul Sputnik-ului ]i efectele sale asupra educa\iei americane sau mobilizarea na\ional` prin educa\ie în Japonia postbelic` ]i în perioada Meiji). în „Carta Noii Europe“ (adoptat` o dat` cu Tratatul de la Maastricht). Adi\ionarea acestor specifica\ii la edificiul na\ional al educa\iei nu a mai corespuns a]tept`rilor. de cooperare direct` între institu\iile de înv`\`mânt (Procesul Bologna. Procesul de la Bologna ]i Strategia de la Lisabona. Chiar dac` nu se refer` direct la cet`\enia european`. • educa\ia pentru Europa. Programele Leonardo ]i Socrates). educa\ia ]i cultura au devenit. se preocup` de rela\ia sa cu cet`\enii ]i î]i asum` politici care alt`dat` erau l`sate în apanajul exclusiv al statelor na\ionale (educa\ia.E. se traduce prin teme ]i con\inuturi europene în cadrul unor materii precum geografia ]i istoria. b) Procesul de la Bologna Este vorba de o mi]care ad hoc a universit`\ilor europene în favoarea unei „Arii Europene a Înv`\`mântului Superior“. ap`rarea. respectiv introducerea dimensiunii europene. Începând cu 1993. Ea înseamn`: • educa\ia în Europa. 149-150 din Tratatul Uniunii..Pe de alt` parte. când s-a constatat o r`mânere în urm` a Europei fa\` de principalii s`i concuren\i (SUA ]i Japonia). studiul limbilor str`ine ]i al „acquis“-urilor. conform Tratatului Uniunii. educa\ia ]i formarea profesional` au primit tot mai mult sprijin comunitar. astfel încât s-a sim\it nevoia unor dezvolt`ri mai consistente. pentru prima oar` în istoria U. Acest din urm` aspect a devenit o prioritate în programele de cooperare în domeniul educa\iei. priorit`\i strategice ale politicilor europene. „dimensiunea“ a c`p`tat un contur mai precis. cultura ]i tineretul). dimensiunea european` desemna o finalitate ad`ugat` politicilor na\ionale în domeniul înv`\`mântului ceea ce. În condi\iile dubl`rii bugetului comunitar pentru educa\ie ]i tripl`rii fondurilor pentru cercetare în exerci\iul 2005-2008.

prin programele TEMPUS ]i ERASMUS). „Bachelor“ sau „undergraduate“ cu durata de 3 ani) ]i nivelul Master („graduate“) cu durata de 2 ani. „foaia matricol`“). pe de alta. c` U. • facilitarea accesului la sistemele de educa\ie ]i formare din statele membre. unde un semestru = 30 credite. • promovarea studiilor europene ]i a educa\iei pentru Europa. inclusiv România) antreneaz` schimb`ri de substan\`. tipuri de institu\ii. inclus în înv`\`mântul superior (nu va mai fi considerat înv`\`mânt postuniversitar. ceea ce dep`]e]te cu mult simpla „dimensiune“ injectat` în sistemele na\ionale. care s` cuprind` dou` cicluri. legisla\ie. F`r` îndoial`.E. Aceste tendin\e exprim` interesul statelor membre ]i al U. ECTS sau Sistemul European de Credite Transferabile). inclusiv la cele considerate alt`dat` ca atribu\ii inviolabile ale statului na\ional.E. echivalent pentru toate universit`\ile europene. realizate îns` printr-o mare diversitate de programe. respectiv licen\a (ciclul inferior. tinde s`-]i asume toate prerogativele unei entit`\i politice func\ionale. c` statul na\ional nu mai este singur pe arena public` ]i c` este nevoit s` împart` puterea ]i responsabilitatea cu al\i parteneri. formarea profesorilor.. management ]i finan\are). similar` înv`\`mântului superior american. examene ]i certificate. 45 ore s`pt`mânal = 2 credite dintre care 30 ore de interfa\` (cu prezen\`) ]i 15 ore de lucru individual. pentru prima dat` în istoria U. actori ]i stiluri manageriale. s-au fixat trei obiective strategice. ECTS presupune o scar` unic` de evaluare cu ]apte calificative.E. sub numele generic „Strategia de la Lisabona“. curriculum. • o structur` echivalent`. Cele 6 obiective ale Procesului de la Bologna (validat în 1999 prin sus\inerea oficial` a mini]trilor de resort din \`rile semnatare. afla\i în afara teritoriului na\ional. • intensificarea mobilit`\ii studen\ilor ]i a cadrelor universitare (de exemplu. respectiv: • un sistem comparabil de diplome ]i acte de studii (de exemplu. aceste evolu\ii ne arat`.. • cooperarea în materie de asigurare a calit`\ii. ca în România) ]i va avea o durat` de 3 ani. c) Strategia de la Lisabona Consiliul European de la Lisabona (2000) a proclamat. pe de o parte. 131 . de exemplu.E. de a sus\ine demersurile de integrare politic` prin ac\iuni tot mai consistente în domeniul educa\iei ]i form`rii profesionale. • prin adoptarea unor standarde comune de performan\` („indicators and benchmarks“) care s` permit` evaluarea dup` criterii comune. Cum sistemele na\ionale de înv`\`mânt sunt foarte variate (structuri. care s` înlocuiasc` sistemul de notare de la 1 la 10.modului de recunoa]tere a studiilor universitare. „Europenizarea“ se extinde astfel la toate sectoarele. s-a convenit s` se men\in` aceast` diversitate dar s` se ob\in` convergen\a ]i armonizarea politicilor educa\ionale pe dou` c`i: • prin stabilirea unor obiective comune. doctoratul va fi al 3-lea ciclu universitar. Ca urmare. prin European Network of Quality Assurance in Higher Education. comparabilitatea ]i planificarea unor ac\iuni comune. c` educa\ia ]i cultura devin priorit`\i ale politicilor comune. • deschiderea sistemelor de educa\ie ]i formare c`tre societate. • un sistem transferabil de credite (de exemplu. respectiv: • îmbun`t`\irea calit`\ii ]i eficien\ei sistemelor de educa\ie ]i formare profesional` din cadrul U.

a]a cum a ap`rut în interiorul frontierelor juridice ale statului na\ional. Este identitatea U. a]a cum am v`zut. Aceast` nou` form` de organiza\ie nu se mai reduce la stat ]i la polaritatea putere-opozi\ie. marginalizarea. În schimb. de coabitare a dreptului comunitar cu reglementarea interguvernamental`. chiar dac` cercet`torii în ]tiin\ele sociale ]i politice sunt entuziasma\i de faptul c` au lansat un nou termen: guvernan\a multipl`. unde drepturile se aplic` direct cet`\eanului (f`r` filtrul decizional al entit`\ilor intermediare). trebuie s` înceap` cu organiza\ia politic`. întreprinz`tori ]i tehnocra\i. Altfel spus. în sensul juridic al termenului (ele nu stabilesc o rela\ie juridic` între cet`\eni ]i Uniune). cu demarcarea spa\iului public în care se va desf`]ura ac\iunea cet`\enilor europeni. de subsidiaritate ]i pluralism institu\ional. ea conserv` sensul ini\ial al cet`\eniei. ireductibil` la suma societ`\ilor ]i statelor na\ionale. Cet`\enia na\ional` s-a format în interiorul spa\iului public na\ional.CONCLUZII Statutul Uniunii Europene provoac` pentru moment confuzie. statele na\ionale accept` totu]i deciziile unor institu\ii suprana\ionale care le limiteaz` suveranitatea. Pe de o parte. în concluzia acestei lucr`ri. spre deosebire de aportul mobilizator ]i egalitar al cet`\eniilor na\ionale. statutul de cet`\ean european desemneaz` drepturile cet`\eanului ca membru al propriului stat ]i al Uniunii. prin rela\ii manicheiste între stat ]i societatea civil`. cet`\enia european` trebuie în\eleas` în primul rând ca o identitate politic`. ci principii de cooperare pe orizontal`. democra\ia european` este prea complicat`. pentru persoanele poliglote. Cet`\eanul de rând este derutat de faptul c`. ca rela\ie direct` între cet`\enii statelor membre ]i Uniune. Ea aduce un amestec ciudat de principii. Acestea nu sunt îns` drepturi subiective. între guvernan\i ]i opozi\ia politic`.E. reprezentat` de o cultur` politic` comun` care trebuie construit` ]i inventat` printr-un proces similar form`rii statelor na\ionale în sec. între acestea ]i institu\iile suprana\ionale. care se refer` la istoria. practici diplomatice ]i structuri federaliste. 132 . de]i guvernele na\ionale r`mân puternice ]i foarte vizibile. Acest proces. Pe de alta. cet`\enia european` este ambigu`.. În acest sens. XIX. De]i a înv`\at înc` din ]coal` c` cet`\enia nu are existen\` juridic` decât în interiorul propriului stat. cet`\eanul trebuie s` admit` c` exist` un corp de drepturi europene ]i instrumente de protec\ie care se aplic` direct. legislativul ]i juridicul). s` m`reasc` clivajele ]i s` încurajeze inechitatea. Spre deosebire de identitatea cultural` european`. cet`\enia european` desemneaz` un nou tip de identitate colectiv`. în deplin` logic` federal`. valorile ]i patrimoniul cultural comun al popoarelor europene. toate acestea într-un ansamblu compozit greu de explicat prin reperele anterioare. care asigur` liantul politic ]i cultural între statele membre. cu o educa\ie multicultural` ]i dispuse la mobilitate. multicentric` ]i pe mai multe niveluri. euro-scepticismul ]i non-participarea. între entit`\i politice autonome. a fi cet`\ean al Uniunii presupune s` fii membrul unei noi comunit`\i politice. Ca în orice sistem federal. În sfâr]it. Ea este pluralist`. Apare astfel riscul ca cet`\enia european`. caracterizat prin cele trei puteri clar definite (executivul. scena politic` a democra\iei europene ofer` ]anse de participare îndeosebi pentru elite. într-o structur` reticular` complet diferit` de sistemul centralizat ]i ierarhizat al statului na\ional.

]i nici nu mai poate fi explicat` prin logica guvern`rii. la fel de complexe ]i dificil de încadrat. comerciale ]i financiare f`r` precedent. nici un participant nu mai este atât de puternic încât s`-i domine autoritar pe ceilal\i. În sistemul de guvernan\` pluralist` al Uniunii. Dezbaterea pe care am ini\iat-o în acest curs poate deschide accesul spre concepte înrudite. s` definitiveze acest proces. început în anii ’90. Puterea este descentralizat`. dar ]i concepte opera\ionale. am considerat interesant ]i oportun s` introducem conceptul integrator de cet`\enie european` în formarea studen\ilor în ]tiin\ele sociale ]i politice. nici chiar la versiunea sa federal`. „societatea civil`“. El nu mai poate fi cuprins prin tiparele obi]nuite. de alte cercet`ri. facilit`\i economice. între un stat federal ]i o organiza\ie suprana\ional`. R`mâne ca proiectul de integrare politic`. „societatea reticular`“. Ea nu se limiteaz` la termenii specifici statului. de alte concepte. ceea ce incit` la cooperare ]i formarea parteneriatelor. 133 . împ`r\it` între o multitudine de actori na\ionali ]i europeni. precum „europenizarea“.Uniunea European` este o provocare pentru ]tiin\ele sociale ]i politice tocmai prin caracterul s`u inedit ]i contradictoriu. utile în via\a de zi cu zi a viitorilor cet`\eni europeni. Tocmai din acest motiv. Aceast` form` de organiza\ie politic` decurge din noua ordine european` care a reu]it s` aduc` nu numai stabilitate. dar ]i prosperitate. Hibridul juridic al Uniunii ca îmbinare între dreptul interna\ional ]i dreptul comunitar. „drepturile omului“. „identitatea european`“. Acestea sunt nu numai provoc`ri intelectuale de mare atractivitate. „guvernan\a“. astfel încât este nevoie de alte încerc`ri explicative. este greu de conceptualizat. „globalizarea“ etc.

titular de drepturi apartenenţă. oraş) naţionalitate. apartenenţă statut civil apartenenţă (občia = comunitate).ANEXA I – SENSUL DAT CET~|ENIEI ÎN DIVERSE CONTEXTE CULTURALE Ţara ARMENIA AUSTRIA AZERBAIJAN BOSNIA ŞI HERZEGOVINA BULGARIA CHINA CROAŢIA REPUBLICA CEHĂ ESTONIA FINLANDA FRANŢA GEORGIA GERMANIA GRECIA ITALIA KAZAHSTAN KIRGHISTAN LETONIA MALTA MAREA BRITANIE OLANDA POLONIA ROMÂNIA RUSIA SERBIA SLOVACIA SLOVENIA SPANIA SUEDIA TURCIA UCRAINA UNGARIA LIMBA ROMANI LIMBA ARABĂ Denumirea kaghokatsintyum Staatsbürgerschaft vatandaslig državljanstvo grajdanstvo državljanstvo občanstvi kodakondsus kansalaisuus citoyenneté nokalaksoba Staatsangehörigkeit Staatsbürgerstatus Υπυκοότυτα (ipikootita) cittadinanza atuldyk grajdanstvo atuulduk pilsoniba cittadinanza citizenship burgerschap obywatelstwo cetăţenie grajdanstvo državljanstvo grajdanstvo občianstvo državljanstvo ciudadania medborgare vatandaşlik gromadyanstvo allampolgársag romaniphen al mwatana Semnificaţia statut civil. naţionalitate statut civil. cetate. statut juridic patriotism. naţionalitate loialitate şi obedienţă faţă de comunitate şi legea tradiţională (romani criss = tribunalul tradiţional) apartenenţă. statut juridic statut juridic naţionalitate cetăţenie. obligaţii civice naţionalitate naţionalitate. naţionalitate patriotism (atuul = patriot). naţionalitate cetăţenie. identitate. statut juridic statut politic şi juridic. naţionalitate patriotism statut civil cetăţenie. patriotism (watan = pământ. apartenenţă statut juridic. naţionalitate loialitate şi obligaţii drepturile civile. teritoriu. loialitate faţă de stat statut juridic. naţionalitate cetăţean al statului (borg = burg. naţionalitate naţionalitate. statut juridic statutul de cetăţean. statut politic şi juridic apartenenţă. ansamblu de drepturi şi obligaţii naţionalitate apartenenţă. naţionalitate naţionalitate apartenenţă. patrie) ‫اطواطف‬ 134 . statut civil naţionalitate statut civil. statut civil cetăţenie. participare. participare politică apartenenţă la polis naţionalitate.

de a argumenta ]i a exprima un punct de vedere) 135 . realizarea compromisului ]i c`utarea consensului • gestiunea conflictelor Audigier (1998) Competen\e cognitive • cuno]tin\e privind legisla\ia ]i activitatea politic`: regulile vie\ii colective. negocierea. via\a civic`. distribuirea puterilor în societatea democratic`. institu\iile publice. Ele se definesc prin urm`toarele verbe: • a identifica • a descrie • a explica • a evalua o pozi\ie (o idee sau o afirma\ie) • a lua pozi\ie (fa\` de mai multe op\iuni) • a ap`ra o pozi\ie (un punct de vedere) Competen\e de participare • capacitatea de a influen\a politica ]i deciziile prin ac\iuni colective • exprimarea clar` a intereselor în aten\ia deciden\ilor ]i politicienilor • construirea de coali\ii. drepturile ]i responsabilit`\ile cet`\eanului. regulile ac\iunii politice ]i ale exercit`rii libert`\ii individuale • cuno]tin\e despre lumea contemporan` • competen\e de natur` procedural`: abilitatea de a argumenta ]i dezbate.ANEXA II – COMPONENTELE CULTURII CIVICE Civitas (1994) Standarde de con\inut cuno]tin\ele de baz` despre valorile ]i principiile democra\iei. guvernarea democratic`. sistemul politic (american). de a reflecta ]i evalua argumentele ]i ac\iunile altora • cunoa]terea principiilor drepturilor omului ]i ale cet`\eniei democratice Competen\e sociale (necesare co-cet`\eniei) • capacitatea de a convie\ui • capacitatea de a coopera • capacitatea de a rezolva conflictele pe baza legilor ]i principiilor democra\iei • capacitatea de a lua parte la dezbaterea public` Veldhuis (1997) Cuno]tin\e de baz` • democra\ia ca valoare ]i regim politic • cet`\enia democratic` • func\ionarea democra\iei • influen\a societ`\ii asupra indivizilor • decizia politic` ]i legislativ` • drepturile ]i obliga\iile cet`\ene]ti • rolul partidelor politice ]i al grupurilor de interes • participarea la luarea deciziilor • modul de influen\are a politicilor publice • problemele curente ale politicilor publice Atitudini ]i opinii • interesul fa\` de problemele sociale ]i politice • identitatea na\ional` • atitudinea fa\` de democra\ie ]i cet`\enie • încrederea în institu\iile politice • loialitatea • toleran\a ]i recunoa]terea prejudiciilor • respectul fa\` de ceilal\i • valorificarea identit`\ii europene • ata]amentul fa\` de valorile democra\iei europene Competen\e intelectuale • colectarea ]i valorificarea informa\iei din diverse media • abordarea critic` a informa\iei. politicilor ]i opiniilor • deprinderi de comunicare (capacitatea de a ra\iona. rela\iile interna\ionale Competen\e intelectuale reprezint` opera\iile mintale care ajut` înv`\area standardelor de con\inut.

obligatorie Timpul alocat 5% din orele de predare 4% din orele de predare 11% din orele de predare „blocuri” transcurriculare . obligatorie integrat` integrat` integrat` materie distinct`. obligatorie materie distinct`.ANEXA III – EDUCA|IA CIVIC~ ÎN CURRICULUM-UL FORMAL DIN |~RILE EUROPENE |ara Albania Denumirea educa\ie civic` educa\ie civic` educa\ie civic` Andorra Armenia ]tiin\e sociale ]tiin\e sociale ]i umane competen\e cotidiene drepturile omului statul de drept Austria Azerbaijan educa\ie civic` istorie ]i educa\ie civic` instruire civic` studii constitu\ionale omul ]i societatea Belgia Comunitatea francofon` Comunitatea flamand` Bulgaria educa\ie civic` educa\ie cet`\eneasc` ]tiin\e sociale ]i educa\ie civic` primar ]i secundar primar ]i secundar primar ]i secundar (clasele I-XII) teme transcurriculare teme transcurriculare combina\ie de con\inuturi transcurriculare ]i materie distinct` cercuri tematice o or` pe s`pt`mân`. obligatorie materie distinct`. examen obligatoriu la sfâr]itul ]colariz`rii Nivelul de înv`\`mânt primar (clasele I-IV) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-VIII) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele IX-X) primar (clasele I-VI) secundar (clasele VII-X) primar ]i secundar (clasele I-VII) secundar (clasa a VIII-a) secundar (clasele IX-X) primar secundar (ISCED 2 ]i 3) primar ]i secundar secundar (clasa a IX-a) secundar (clasele VIII-XI) Abordarea materie distinct`. obligatorie abordare transcurricular` nou` materie obligatorie transcurricular` materie distinct`. obligatorie materie distinct`. obligatorie materie distinct`.

fundamentele cet`\eniei materiile auxiliare dreptului 1 or` pe s`pt`mân` 2 ore pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-IX) facultativ` primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-IX) facultativ` 137 . obligatorie materie distinct`. obligatorie non-obligatorie. obligatorie facultativ` Elve\ia Estonia Federa\ia Rus` studii sociale educa\ie social` educa\ie social` introducere în educa\ia civic` ]i juridic` materiile asociate dreptului (dreptul ]i politica.|ara Denumirea omul ]i lumea Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a XII-a) primar (clasele I-VI) primul ciclu de înv`\`mânt secundar sau gimnazial (clasele VII-IX) primar ]i secundar (clasele I ]i IX) primar ]i secundar (clasele I-IX ]i XXII) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XII) primar ]i secundar primar (clasa a IV-a) secundar (clasele IX ]i XII) primar (clasele I-IV) primar (clasele I-IV) op\ional` Abordarea Timpul alocat Cipru studii sociale istorie. fundamentele dreptului. integrat` materie distinct`. fundamentele cet`\eniei. dreptul ]i politica. instruirea civic`. educa\ie civic` ]i economie materie distinct` materie distinct` o or` pe s`pt`mân` timp de un semestru (educa\ia civic` este materie distinct`) program pilot Croa\ia Danemarca educa\ia pentru drepturile omului ]i cet`\enie democrat` ]tiin\e sociale istorie ]i instruire civic` materie op\ional` materie distinct`. obligatorie materie distinct`. instruirea civic`) introducere în studiile sociale („obchestvovedenie”). obligatorie materie distinct`.

obligatorie con\inuturi transcurriculare materie distinct`. fundamentele dreptului drepturile omului. bazele culturii civice ]i juridice Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XI) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XI) primar (clasele I-VI) Abordarea materie distinct`. instruirea civic` face parte din studiul mediului ]i a naturii (570 lec\ii pe un interval de 6 ani) materie distinct`. non-obligatorie activit`\i transcurriculare Timpul alocat Finlanda istorie ]i studii sociale 114 lec\ii s`pt`mânale în 6 ani istorie ]i studii sociale cet`\enie ]i spirit antreprenorial Fran\a a tr`i împreun` („vivre ensemble”) educa\ie civic` educa\ie social`. civic` ]i juridic` Germania studii sociale (Sozialkunde) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VII-IX) secundar (clasele VII-XII) primar (vârsta 6-8 ani) primar ]i primul ciclu de înv`\`mânt secundar (ISCED 1 ]i 2) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar primar 288 ore s`pt`mânale în 3 ani consiliere (76 ore în 3 ani. geografie ]i economie). separat ]i integrat (cu istoria ]i geografia) materie auxiliar` ]i parte component` a altor materii (istorie.|ara Denumirea studii sociale. obligatorie integrat`. obligatorie. obligatorie trunchi comun obligatoriu.4 ore din totalul de 26 de ore s`pt`mânal inclus în curriculum-ul formal din toate statele federale (Länder) op\ional pentru concursul de admitere la universitate studii sociale Grecia educa\ie civic` al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar primar 138 . obligatorie facultativ` materie distinct`. obligatorie materie distinct`. clasele VII-IX) materie la examenul na\ional 3 . ]tiin\e politice.

psihologia. ]tiin\ele mediului Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar Abordarea materii specifice Timpul alocat Irlanda educa\ie social`. eu ]i ceilal\i. istoriei. obligatorie parte integrant` a programelor speciale respective (în cadrul limbii engleze. istoria. 4 lec\ii pe s`pt`mân` (clasele V-VI). civiliza\ia ]i identitatea european`. 3 lec\ii pe s`pt`mân` (clasa a VII-a) o or` pe s`pt`mân` (clase IV-X) competen\e de via\` („life skills”) studii sociale primar ]i primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele IV-X a ]colarit`\ii obligatorii) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VIII-X) al doilea ciclu secundar (clasele XIXIII) primar primul ciclu de înv`\`mânt secundar integrat` integrat` 3 ore pe s`pt`mân` (clasa a VIII-a). tehnologia comunic`rii. 2 ore pe s`pt`mân` (clasele IX-X) o or` pe s`pt`mân` (clasa a XIa) competen\e de via\` Italia studii sociale istorie ]i educa\ie civic` integrat` integrat` materie distinct` 139 . sociologia. social` ]i politic` «Leaving Certificate Applied» ]i «Transition Year Programme» primar primul ciclu de înv`\`mânt secundar al doilea ciclu secundar integrat` materie distinct`.|ara Denumirea literatura greac` veche. dreptul civil ]i institu\iile politice. personal` ]i pentru s`n`tate educa\ie civic`. geografiei) integrat` trei teme: eu. istoria ]i ]tiin\ele sociale. eu ]i lumea obiect la examenul de capacitate („junior certificate”) Islanda studii sociale integrate cu studiile religioase primar (clasele I-VII) 3 lec\ii pe s`pt`mân` (clasele IIV).

obligatorie materie distinct`. economia ]i istoria ]tiin\e sociale Liechtenstein cuno]tin\e civice al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XII) pre]colar primar secundar integrat` integrat` integrat` integrat` materie distinct` materie distinct` materie distinct` curs op\ional materie distinct` inserturi specifice în diverse programe transcurricular`. integrat` în toate materiile fiecare ]coal` trebuie s`-]i elaboreze propriul curriculum pe baza unor standarde na\ionale o or` pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` 2 ore pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` în func\ie de necesit`\i. pe vârste ]i niveluri Lituania Luxemburg Macedonia (FYROM) principiile societ`\ii civile principiile societ`\ii civile educa\ie civic` („cours d'instruction civique”) educa\ie civic` educa\ie civic` sistemul politic ]i cultura civic` primar (clasele VII-VIII) secundar (clasa a X-a) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a XII-a) primar (clasele VII-VIII) ]colile secundare profesionale ]colile secundare generale (clasele IXXII) primar ]i secundar Malta înv`\area democra\iei Moldova educa\ie civic` educa\ie civic` primar (clasele I-IV) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-IX) materie distinct`. economie Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar Abordarea autonom ]i transcurricular (instruirea civic` asociat` cu istoria. etica. geografia ]i economia) integrat` Timpul alocat Letonia ]tiin\e sociale primul ciclu de înv`\`mânt secundar instruirea civic` face parte dintrun bloc de materii („]tiin\ele sociale”) al`turi de educa\ia pentru s`n`tate. obligatorie 140 .|ara Denumirea istorie ]i educa\ie civic`.

X-XII) Regatul Unit Anglia educa\ie pentru cet`\enie („citizenship education”) cet`\enie primar primul ciclu de înv`\`mânt secundar 141 . ca parte integrat` a ariei op\ionale „educa\ie personal`. sanitar` ]i civic`” transcurricular` la alegere la nivelul fiec`rei ]coli predomin` educa\ia nonformal` ]i activit`\ile crosscurriculare ciclul secundar superior (cls. istoria. studiul societ`\ii ]i mediului. social`. obligatorie integrat` (istoria. educa\ia pentru s`n`tate Olanda educa\ie pentru cet`\enie studii sociale („Maatschappijleer”) Polonia Portugalia istorie ]i societate cunoa]terea societ`\ii dezvoltare personal` ]i social` secundar primul ciclu de înv`\`mânt secundar al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar primar teme transcurriculare arie curricular` integrat` materie distinct` fiecare ]coal` î\i define]te propriul cadru curricular pe baza unui curriculum na\ional activit`\i cross-curriculare transcurricular`.|ara Denumirea educa\ie civic` Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XII) primar (clasele I-VII) primar (clasele I-VII) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VIII-X) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VIII-X) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a XII-a) primar Abordarea materie distinct`. geografia ]i instruirea civic`) integrat` integrat` integrat` materie distinct` predat` în cadrul „attainment target” despre om ]i societate Timpul alocat o or` pe s`pt`mân` 2-3 ore pe s`pt`mân` Norvegia ]tiin\e sociale activit`\i de consiliere ]tiin\e sociale activit`\i de consiliere instruire civic` 3-4 ore pe s`pt`mân` 2 ore pe s`pt`mân` în acest „attainment target” mai intr` geografia.

obligatorie materie distinct` o or` pe s`pt`mân` proiect pilot o or` pe s`pt`mân` 142 . economie primar primul ciclu de înv`\`mânt secundar al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar SerbiaMuntenegro Serbia Muntenegro Slovacia educa\ie pentru cet`\enie educa\ie pentru cet`\enie instruire civic` ]tiin\ele societ`\ii primar ]i secundar primar ]i secundar primar (clasele VI-IX) secundar (clasele IX-XI) materie distinct`. 1 or` pe s`pt`mân` în curriculum-ul colii de Baz` 1-2 ore pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` România educa\ie civic` cultur` civic` cultur` civic` primar (clasele III-IV) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-VI) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VII-VIII) materie distinct`. obligatorie materie distinct`. optional` materie distinct`.|ara Sco\ia Denumirea dezvoltare personal` ]i social` educa\ie religioas` ]i moral` Nivelul de înv`\`mânt primar ]i primul ciclu de înv`\`mânt secundar (vârsta 5-14 ani) primar ]i primul ciclu de înv`\`mânt secundar (nivelul de vârst` 5-14 ani) primar (clasele VI-IX) secundar (clasele XII-XIII) Abordarea integrat` ]i transcurricular` (arie tematic`) integrat` ]i transcurricular` (arie tematic`) materie distinct` integrat` ]tiin\elor sociale. cursurile op\ionale „comunicarea în sfera public`” ]i „rezolvarea de conflicte”) integrat` materie distinct` materie distinct` San Marino studii sociale istorie ]i educa\ie civic` istorie ]i educa\ie civic`. educa\iei ecologice ]i filosofiei Timpul alocat Republica Ceh` educa\ie civic` ]tiin\e sociale ]i educa\ie cet`\eneasc` 1-2 ore pe s`pt`mân` 2 ore pe s`pt`mân` în curriculum-ul colii Na\ionale. obligatorie (aria curricular` „om ]i societate”) curs op\ional materie obligatorie completat` de con\inuturi transcurriculare (ex.

|ara Slovenia

Denumirea educa\ie civic` ]i etic` cultur` civic` ]tiin\e sociale

Nivelul de înv`\`mânt primar (clasele VII-VIII) secundar (clasa a IX-a) ]colile secundare profesionale

Abordarea materie distinct`, obligatorie materie distinct`, curs op\ional în cadrul modulului „]tiin\e umane” materie distinct`, obligatorie

Timpul alocat o or` pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` (32 ore întrun an ]colar) 85 ore într-un an ]colar (ciclul de 2 ani), 70 ore pe an ]colar (ciclul de 3 ani)

Spania

]tiin\e, geografie ]i istorie etic`, ]tiin\e sociale, geografie ]i istorie filosofie ]i istorie; istoria lumii contemporane (filiera ]tiin\e sociale)

primar secundar (ambele cicluri) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (Bachillerato) primar (clasele I-VI) secundar (clasele VII-IX) primar (clasele I-III) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VII-VIII) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a XI-a) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a IX-a) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a IX-a) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clsasele IX-XI) primar (clasele V-VIII) primar (clasa a VII-a)

materie distinct` materie distinct` materie distinct` ]i teme transcurriculare materie distinct` materie distinct`, obligatorie materie distinct`, obligatorie materie distinct`, curs facultativ materie distinct`, obligatorie materie distinct`, obligatorie materie distinct`, obligatorie trunchi comun obligatoriu (parte a ariei curriculare „om ]i societate”) 10 - 14% din orele din curriculum ultimul an de ]colaritate 855 ore în 9 ani de înv`\`mânt obligatoriu

Suedia Turcia

studii sociale democra\ie ]i educa\ie pentru drepturile omului instruire civic` ]i drepturile omului democra\ie ]i educa\ie pentru drepturile omului

Ucraina

„Suntem cet`\eni” educa\ie juridic` educa\ie pentru cet`\enie

Ungaria

istorie ]i cet`\enie antropologie ]i studii sociale

143

|ara

Denumirea studii sociale studiul omului ]i etica introducere în filosofie istorie ]i cet`\enie

Nivelul de înv`\`mânt secundar (clasele IX-XII) secundar (clasa a XI-a) secundar (clasa a XII-a) secundar profesional (clasa a XII-a) integrat` integrat` integrat`

Abordarea

Timpul alocat aloc`ri variabile în curriculumul la dispozi\ia ]colii

materie distinct` Sursa: C. Bîrzea (2003) EDC Policies in Europe: A Synthesis, Strasbourg, Council of Europe.

144

ANEXA IV – CARACTERISTICILE IDENTIT~|II EUROPENE
HUNTINGTON Mo]tenirea clasic` Cre]tinismul Separarea autorit`\ii temporale de autoritatea spiritual` Diversitatea lingvistic` Statul de drept Institu\iile politice bazate pe reprezentativitate Individualismul DUROSELLE Dreptul roman Morala iudeo-cre]tin` Arta clasic` Umanismul ]i individualismul Rena]terii Ra\ionalismul ]i ]tiin\a iluminismului Romantismul BRAUDEL Interpretarea cantitativ` a existen\ei Revolta prometeic` Atrac\ia originilor ]i mitul eternului retur Atrac\ia fa\` de interzis, necunoscut, îndep`rtat Încrederea în ra\iune, mitul suprema\iei subiectului Spiritul critic ]i autocritic WRIGHT Umanismul: tendin\a de a considera omul ca m`sura tuturor lucrurilor ]i un scop în sine Liberalismul: încrederea în individ ]i dreptul fiec`ruia de a-]i dezvolta propriul poten\ial Pragmatismul: convingerea c` nu exist` adev`ruri absolute, ci doar cele confirmate de practic` Relativismul: circumscrierea oric`rei experien\e într-un context (]tiin\ific, social sau cultural) care limiteaz` capacitatea noastr` de generalizare MORIN Caracterul dialogic al identit`\ii europene, rezultat dintr-o serie de antagonisme interne: religia/ra\iunea credin\a/îndoiala gândirea mitic`/gândirea critic` empirismul/ra\ionalismul existen\a/ ideea particularul/universalul problematizarea/reîntemeierea filosofia/]tiin\a cultura umanist`/cultura ]tiin\ific` vechiul/noul tradi\ia/evolu\ia reac\ia/revolu\ia individul/colectivitatea imanentul/trancendentul hamletismul/prometeismul qui]otismul/sancho-panzismul CARTA IDENTIT~|II EUROPENE Comunitatea destinului istoric Comunitatea valorilor Comunitatea modului de via\` Comunitatea social` ]i economic` Comunitatea responsabilit`\ii

145

cu sediul la Strasburg Planul Schuman privind integrarea limitat` ]i progresiv` a Europei (metoda neofunc\ionalist`) Tratatul de la Paris prin care se creeaz` Comunitatea European` a C`rbunelui ]i O\elului (CECO). a Euratom . la care ader` Fran\a. Belgia ]i Luxemburg proiectul Comunit`\ii Europene a Ap`r`rii (e]uat in 1954) Tratatele de la Roma privind constituirea Comunit`\ii Economice Europene ]i. fondatorul mi]c`rii paneuropene): „Pan-Europa“ Alfred Nossia: „Noua Europ`“ Aristide Briand (ministru de externe francez): „Liga Na\iunilor“ înfiin\area Consiliului Europei. respectiv.ANEXA V – CRONOLOGIA UNIFIC~RII EUROPENE 768. Olanda.814 1100-1300 1308 1463 1623 1638 1645 1654 1712 1761 1789 1795 1800 1800-1813 1814 1834 1846 1851 1863 1878 1879 1923 1924 1929 1949 1950 1951 1952 1957 Carol cel Mare. p`rinte al Europei „Republica Christiana“ Dante: „Despre monarhie“ (unificarea european` sub o monarhie unic`) George Podiehrad (regele Boemiei): „Tratat de alian\` ]i de confedera\ie pentru a rezista in fa\a turcilor“ (model federal cre]tin) Emeric Cruce (c`lug`r-pedagog francez): „Noua Cynee“ Ducele de Sully (ministrul Finan\elor a1 regelui protestant Henric al IV-lea): „Marele Proiect a1 Regelui Henric al IV-lea“ Jan Amos Comenius: „Rena]terea universal`“ William Penn (quaker englez. fondatorul Pennsylvaniei americane): „Prezentul ]i viitorul p`cii in Europa“ Abatele Saint-Pierre: „Proiect de pace etern`“ Jean-Jacques Rousseau: „Contribu\ie la Proiectul de pace etern`“ Jeremy Bentham (fondatorul utilitarismului): „Principiile legii interna\ionale“ Immanuel Kant: „Pacea etern`“ Friedrich von Gentz (consilierul lui Mätternich. secretarul Congresului de la Viena): „Despre pacea etern`“ Laplace: „Europa sub Napoleon cel Mare“ (proiectul de unificare imperial` al lui Bonaparte) Henri de Saint-Simon (teoretician al socialismului): „Despre reorganizarea Societ`\ii Europene“ Giuseppe Mazzini: mi]carea „Tineretul european“ (Risorgimento la scar` european`) Richard Cobden (economist britanic): „Schimbul liber în Europa“ Victor Hugo: „Statele Unite ale Europei“ Pierre-Joseph Proudhon: „Despre principiul federativ“ Johann Kaspar Bluntschli: „Organizarea Societ`\ii Statelor Europene“ (dup` modelul helvetic) Constantin Frantz (diplomat prusac): „Despre federalism ca principiu conduc`tor“ Richard Coudenhove-Kalergi (diplomat austriac. Italia. RFG.

Lituaniei.1961 1962 1962 1968 1972 1972 1976 1979 1985 1986 1989 1992 1992 1993 1994 1997 2000 2004 2004 lansarea proiectului de uniune politic`. Sloveniei ]i Ungariei adoptarea Tratatului constitu\ional 147 . Slovaciei. Letoniei.. Ciprului. ca parte integrant` a Tratatului Uniunii cea mai mare extindere a UE. primele alegeri prin sufragiu universal direct pentru Parlamentul European aderarea Spaniei ]i a Portugaliei. Danemarcei ]i Norvegiei (ultimul fiind respins de popula\ie) crearea . ini\ierea politicii agricole comune (PAC) proiectul Kennedy. Conven\ia privind Spa\iul Schengen Actul Unic European (prima mare revizuire a Tratatului de la Roma) Planul Delors de uniune economic` ]i monetar` Tratatul Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht) sau cea de a doua mare modificare a Tratatului de la Roma institu\ionalizarea cet`\eniei europene prin Tratatul de la Maastricht realizarea pie\ei unice cea de a doua etap` a Uniunii Economice ]i Monetare Tratatul de la Amsterdam (cea de a treia revizuire major` a Tratatului de la Roma) Tratatul de la Nisa (sau cea de a patra revizuire major` a Tratatului Uniunii) ]i adoptarea Cartei Drepturilor Fundamentale ale Uniunii. prima încercare de aderare a Marii Britanii e]ecul Planului Fouchet de Uniune politic`.]arpelui monetar european“ (stabilizarea cursurilor interne de schimb) Raportul Tindemans. Maltei. privind crearea Uniunii Europene prin înt`rirea cooper`rii politice intrarea în vigoare a Sistemului Monetar European (SME). privind parteneriatu1 euro-atlantic realizarea uniunii vamale a celor ]ase \`ri membre Tratatele de aderare a Marii Britanii. Estoniei. Irlandei. Poloniei. prin aderarea Cehiei.

(1994) Transnational Citizenship. BACHE. Hamilton (eds. Albany. St.S.) Cosmopolitan Citizenship. Struggle and Class Inequality. INRP. VERBA. KÖHLER. Hill and Wang. Paris. R. ALMOND. BECK. S. BAUBOCK. London. K. Martin’s Press. BADIE. In: P. (1998) The Governance of the Single European Market. Manchester.. J. (1998) The Politics of European Union Regional Policy. HELD. State University of New York Press. F. ANDREWS.) Citizenship. Robbins (eds.A. B. (1995) La fin des territoires. New York. D.) Cosmopolitics: Thinking and Feeling beyond the Nation. London. G. Cambridge. (1998) Democracy in Europe.) The European Union: How Democratic Is It?. ARON. vol. C. APPIAH. S. R. K.. B. M. Edward Elgar. (1991) (ed. B. 1-28. Ed. Editura DU Style. London. Routledge. BANKOWSKI. Oxford. New York. Minneapolis.. Sheffield Academic Press. AUDIGIER. Sage. London. London. (1993) Hermeneutics. CHRISTODOULIDIS. Minneapolis. (1992) The Risk Society. (1988) Citizenship: Rights.. Longman. How to Legitimize Politics in a Nation-State Polity. (1996) (eds.) Theorizing Citizenship. Hutchings. Z. ALEJANDRO. R. (1995) Why Citizenship Constitutes a Theoretical Problem in the Last Decade of the Century. I. Bucure]ti. ALEXANDRESCU. U. (1994) Is Multinational Citizenship Possible? In: B. D. Citizenship and the Public Sphere.BIBLIOGRAFIE ABROMEIT. Turner. S. Dannreuther (eds. Fayard. Bucure]ti. London. P.A. 279-291. BULMER.: Cet`\enia. p. ARMSTRONG. R. K. Critical Concepts. 148 . (1998) Paradoxul român.. ANDERSON. LORD. G. ANDERSEN. B. (1999) L’éducation à la citoyenneté. University of Minnesota Press. S. Sage. Polity Press... Beiner (ed. Aldershot. (1999) Citizenship Bound and Citizenship Unbound. p. State University of New York Press. Sheffield.) Citizenship..A. K. London. ARCHIBUGI. Editura DU Style. (1983) Imagined Communities. (1998) A Place for US: How to Make Society Civil and Democracy Strong. ELIASSEN.) Making Policy in Europe: The Europeification of National Policy-Making. Manchester University Press. BEETHAM. Lawrence and Wishart. S. Sage. Multi-level Governance or Flexible Gatekeeping. 1997).A. p. In: K. ANDERSEN.S. Albany. ELIASSEN. Bucure]ti. II. BARBALET. rom.M. London. Berghan Books. (1998) Legitimacy and the EU. 83-120. In: R. BARBER. Macmillan. University of Minnesota Press (trad.) Re-Imagining Political Community: Studies in Cosmopolitan Democracy. R. Verso. E.R. (1998) Cosmopolitan Patriots. Paris. (1993) (eds. BEINER. (1996) Cultura civic`. H. D. Univers. Cheah. (1998) (eds.

. BOBBIO. BOVENS.5. Polity Press. Th. Bruxelles. Identité et démocratie. (1998) Between Cosmopolis and Community: Three Models of Rights and Democracy within the European Union.487-514. Dewandre (eds. Paris. (2003) EDC Policies in Europe: A Synthesis. Corint. vol. B. (2000) Education for Democratic Citizenship: A Lifelong Learning Perspective.G. BERTEN. Ed. (1999) Cet`\enia. (1997) Europeanization. London. N. C. nr. (2001) Politicile ]i institu\iile Uniunii Europene. Strasbourg. Bucure]ti. A. Routledge. (1996) Sur la citoyenneté. M.E. CASTIGLIONE. p. PENCH. BULMER. Dartmouth. N. vol.. T. The Polity Press. M. In: D. Ed.) Re-Imagining Political Community: Studies in Cosmopolitan Democracy. Th. PATH. 25-77. L’Année sociologique. 57-85. Brussels. J. N. S. Council of Europe Press. BRÉCHON. BLOOM. 277. GAGNON. nr. (1999) Scenarios Europe 2010. BENDIX. RISSE. Paris.BELLAH. MICHALSKI. BRIDGES.. M.) The Politics of Europeanization. 95-128. p. Strasbourg. (2002) Des valeurs politiques entre pérennité et changement. State University of New York Press. FOWLER. BÎRZEA. (2000) Federalism and European Union: The Building of Europe.. D. BERGER...57-80. Monografie juridic`. (1993) Europe: The Strange Superpower. (2001) Non-compliance in the European Union: Pathology or Statistical Artifact? Journal of European Public Policy. London. Wiley and Sons. (1964) Nation-Building and Citizenship. P. Complexe. vol. Accountability and Citizenship in Complex Organizations. Paris. P. A.803-824. Cambridge. p.A. vol. p. B. Cambridge. P. (2004) Learning Democracy. (1998) L’Etat et la démocratie internationale. (1993) (eds. R. A. G. BELLAMY. D. R. BÖRZEL. (2000) Social Capitalism and Human Diversity. 351-380. Köhler (eds. C. OECD.. BÖRZEL. Strasbourg. une ou multiple? Réflexion sur les processus de formation de l’identité. Annual Review of Anthropology. BURGESS. Journal of Public Policy. Cambridge. LUCKMANN. BÎRZEA. Cambridge University Press. D.) L’Europe au soir du siècle. p. Univers. p. (2003) Conceptualizing the Domestic Impact of Europe.M. Oxford University Press.. Aldershot. BUCHAN. Five Possible Futures for Europe. Bucure]ti. 81-97. 4. Archibugi. All Beck. p. BRAUDEL. New York. European Commission. 1995-2000.R. R. (1993) La civilisation européenne. T. Flammarion. N. (1996) The Governance of the European Union: A New Institutionalist Approach. Featherstone. In: The Creative Society of the 21st Century. (1999) Construirea social` a realit`\ii. Ed.) Comparative Federalism and Federation: Competing Traditions and Future Directions. In: K. Seabury. R.Radaelli (eds. M. (1987) The Future of Democracy. BÎRZEA. 149 . (1992) Identité européenne. p. C. D. F. Th. J. C. Albany. nr.26. 1998. Harvester Wheatsheaf. Council of Europe Press. (1994) The Culture of Citizenship.8. 16. L. Editions Esprit. BORNEMAN. BIRNBAUM. BÎRZEA. New York. 1.L. In: Grammaire des civilisations. 46. BERTRAND. nr. BERCEANU. BURGESS. Council of Europe Press. Oxford. Bucure]ti. C. (1998) The Quest for Responsibility. Held. In: J. Lenoble. Futuribles. BOBBIO. (1975) The Broken Covenant: American Civil Religion in Time of Trial.

J. DAGGER. Peterson (eds.. London. p. R.) The Dynamics of European Integration. vol. London. Bucure]ti. In: B. (2002) Spiritul Europei. Westview Press.. p. Oxford. Ia]i. (2003) Towards Effective and Accountable Leadership of the Union: Options and Guidelines for Reform. DAUENHAUER. (1994) The Challenging Quality of Citizenship. 5-38. (1992) The European Community and its Sub-Systems. Lebessis. B. ARATO.G. 3. 673-701. M. JORGENSEN. MIT Press. J. Maryland.. (2001) Introducere în legisla\ia Uniunii Europene... W. (1994) Citizenship. A. Concilier unité et diversité.. COUSSENS. Commission Européenne. J. DAHRENDORF.E.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. Cowles. (2001) The Europeanization of Citizenship? In: M. DE SCHOUTHEETE. Oxford University Press. J. Civil Society. Commission Européenne. Wallace (ed. CRUM. Ithaca. Caporaso. (1978) Political Education and Political Literacy. p... CROZIER. J. p. Romanian Journal of European Affairs.. TH. Lebessis.. A. PORTER. In: O. Journal of European Public Policy. Van Steenbergen (ed. Giesen (eds.P. Chatham House. 41. CLOSA. p. Universal` Dalsi. p. DE MUNCK. De Schutter.) Civil Society and the Political Imagination in Africa: Critical Perspectives. DAHRENDORF. (1996) Citizen Politics. 1. Oxford University Press. New York. SEEBACHER. T. J. S. 4. J.A. vol.G. CLARKE.29-52. London. (2001) Les mutations de l’art de gouverner. Ph.L. N. WIENER. A. 6. 247-260. Ed. vol. Polirom. CLARKE. P. N. (1999) The Social Construction of European Integration. California. M. vol. 180-201. N. Boulder. Cambridge. COMPAGNON. 31-54.T. C. p.. Cornell University Press. Cornell University Press. University of Chicago Press.) La gouvernance dans l’Union Européenne. Risse (eds. Social Research. CAPORASO. CALAME. Center for Civic Education.180-197. Sage.) Transforming Europe: Europeanization and Domestic Change. (2001) Le principe de subsidiarité active. J.) La gouvernance dans l’Union Européenne.) The Condition of Citizenship. Chicago. J. (2001) Requirements of a European Public Sphere. Pinter. CRICK. 3 vol. Bruxelles. Europeanization and Domestic Change. W. Rowan and Littlefield. Calabasas. COWLES. (1974) Citizenship and Beyond: The Social Dynamics of an Idea. (1999) (eds.. J. J.CAIRNS. B.Y. London. J. In: K. (1975) The Crisis of Democracy: Report on the Governability of Democracies to the Trilateral Commission. LENOBLE. B. nr.. K. CHECKEL. Self and the Institutionalization of Citizenship. p.) Transforming Europe. Ithaca. (1996) Deep Citizenship. B. 528-544.1. 10-19. Eder. A. In: O. nr. p. Bruxelles. (1997) Civic Virtues. Longman. (1985) Law and Order. De Schutter. CIVITAS (1994) National Standards for Civics and Government. COHEN. (1996) Citizenship in a Fragile World. DALTON. Pluto Press. RISSE. Paterson (eds. 150 . CAPORASO.34. COMAROFF. R. WATANUKI. New Jersey. New York University Press. CHRISTIANSEN. Pluto Press. R. J. (1992) Civil Society and Political Theory. DAHRENDORF. R.L. (1995) The European Union and Forms of State: Westphalian. (2001) (eds. nr. Regulatory or PostModern? Journal of Common Market Studies. p. London. HUNTINGTON. 106-124. Mass. In: W. R. B. COMAROFF. Oxford. Th. P.

Institute of International Relations. P.H. Oxford University Press. H.G. J. K. (1995) Identity and Solidarity in the Complex of Citizenship: The Relational Approach. DELANTY. A. G. Oldenburg. p. MEYENBERG. S. Eder. Oxford University Press. London. A.. FAULKS. Lumina Lex. p. (1997) Models of Citizenship: Defining European Identity and Citizenship. DRULAK. 10. DUFF. Peterson (eds. New York. (2001) Policy Networks in a Multi-Level System: Convergence Towards Moderate Diversity? In: K. International Sociology. DUROSELLE. FEATHERSTONE. V. DELANTY. Oxford.DEHOUSSE.B.-J. vol. (2003) (eds. Macmillan. London. DUCULESCU.94-120. Oxford University Press. K. (1993) The Spirit of Community. DU|U. EDER. Roma. Eder. (1999) Harmonizing Europe.) Politics and the European Younger Generation. Giesen (eds. Al. K. In: K. Citizenship Studies.. 2nd edition. In: K.. All. DONATI. Ed. Central and Eastern Europe. Longman. Commission of the European Communities.M. State University of New York Press. Bucure]ti.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. DUINA. RADAELLI.) National and European Identities in E. Tratat elementar. (2000) Citizenship. (2001a) Integration through Culture? The Paradox of the Search for a European Identity. F. (1991) (eds. FALKNER. (1993) La citadinanza societaria. Laterza. Giesen (eds. London. p. Oxford University Press. B. K. Paris. ELAZAR. J.) Europeanized Politics? European Integration and National Political Systems. (1992) Le nouveau concert européen. Democracy’s Next Generation (1989). R.. Oxford. (2003) The Making of a European Public Space: The Case of Justice and Home Affairs. Commission Européenne. Identity. B. Enlargement. Lebessis. EDER.111-134. The Federal Trust. Ed. Buckingham. EDER. Political Socialization in Western. (2001) European Futures. P. In: B.) Linking EU and National Governance. DONATI. 151 . Hix (eds. Alternative Scenarios for 2010. Confederal and Autonomy Arrangements. (2003) Dreptul integr`rii europene. In: O.. WILLIAMS. R. p.C. Bruxelles. Brussels. G. Goetz. New York. G. DELORS. DEKKER. N. Oxford. (2001b) Citizenship and the Making of a European Society. Nation-States within the Common Market. 15 December. D. (2000) Citizenship in a Global Age. Crown. K. TRENZ. Prague. 299-314. EUROPEAN COMMISSION (2001) European Governance: a White Paper. From the Political to the Social Integration of Europe.U. (1999) Ideea de Europa ]i evolu\ia con]tiin\ei europene. Paris. 245-269. G.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. University of Oldenburg. Denoël. J. Open University Press. Bucure]ti. People for American Way. Harlow. London. P. 247-260. nr. p. 1. Kohler-Koch (ed. p. 222-244.J. Washington D. Editions Odile Jacob. (2001) (ed. EUROPEAN COUNCIL (2001) The Future of the EU: Declaration of Laeken. Frank Cass. (1995) Inventing Europe: Idea.) La gouvernance dans l’Union Européenne. ETZIONI. De Schutter. Oxford. Reality. H. Sh. DELANTY. (2001) Les institutions européennes en quête de légitimité: nécessité d’une approche privilégiant la procédure. (1994) (ed.) The Politics of Europeanization. 3. vol. (1965) L’idée de l’Europe dans l’histoire. Routledge.) Federal Systems of the World: A Handbook of Federal. C.

GRABBE. A. GONDRAND. In: B. London. Neculau (coord.M.) L’Europe au soir du siècle. (2002) Imaginar identitar ]i a]tept`ri sociale în vestul României. Commission Européenne. In: B.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects.-M.R. (1989) The Structural Transformation of the Public Sphere. P.) The Condition of Citizenship. C. C. 90-107. 152 . Oxford. In: J. FREEMAN. A.) The Politics of Europeanization. GROTE.-M. Oslo. GORDON. (1995) Les grands débats européennes. Bucure]ti. Featherstone.225-254. B. Identité et démocratie. Lenoble. Seuil. Editura DU Style.282-302. 1. Berlin. În: A. 3759. N. M. Space and Polity. (1994) Civil Citizenship against Social Citizenship. In: K. M. London. EDER. nr. FRIES. Paris. Paris. p.. H. Featherstone. Fr. J. rom. GARCIA.) European Identity in Search for Legitimacy. Editions d’Organisation. 17-39. Lenoble. Featherstone. J. Antet/CEU. Springer. R. Hachette. GELLNER.) The Politics of Europeanization. Newbury Park. (1973) The European Community: A Superpower in the Making. L. N.FEDERAL TRUST (1991) Europe’s Future: Four Scenarios. The Polity Press (trad. Radaelli (eds. (1995) Does Europe Need a Constitution? European Law Journal. (2003) Europeanization Goes East: Power and Uncertainty in the EU Accession Process. p. Sage.) The Condition of Citizenship. C. Radaelli (eds. Universitetsforlaget. (1998) Drepturile. London. B. Ia]i. In: K. KOSLOWSKI. 194-221. Oxford University Press. FONTAINE. (1997) European Citizenship and Political Identity. Esprit. Cambridge. Giesen (eds. F. Oxford University Press. p. FERRY. N. (1998) The Third Way. (2000) From Confederacy to Federation. van Steenbergen (ed. nr. GIULIANI. GAMBERALE. Cambridge. p. 1.. GUNSTEREN. In: K. FOLLESDAL. M. LANG. A.. In: J. In: K.) Noi ]i Europa. California.. Eder. Réflexions sur l’avenir de l’Europe. 25-40. 1-16. VAN (1994) Four Conceptions of Citizenship. van Steenbergen (ed. (1993) (ed. (2000) La question de l’Etat européen. GIDDENS. Paris. Oxford University Press. J. P. (2003) Europeanization in Comparative Perspective: Institutional Fit and National Adaptation. (2003) Europeanization and Organizational Change in National Trade Associations: An Organizational Ecology Perspective. (1991) Parlez-vous Eurocrate?.M. Paris. p. E. Oxford University Press. Ed. Oxford. FISCHER.) L’Europe au soir du siècle. H.M. (2001) European Citizenship: An Avenue for the Social Integration of Europe. GIRAULT. Gallimard. Oxford. Editions Esprit. C. S.) Democracy and the European Union. FREEDEN. D. 39-57. Sage. GAVRELIUC. (1993) L’Europe des citoyens. Polirom. vol.) The Politics of Europeanization. J. p. p.134-155. p.Radaelli (eds. (1992) Pertinence du postnational. J. 43. GRIMM. (1992) Citoyenneté et identité nationale.303-330. J. (1994) Na\iuni ]i na\ionalism. Pinter. HABERMAS. Paris. speech at the Humboldt University. J. Bruxelles. HABERMAS. GIESEN. Identités et conscience européennes au XXe siècle. (1998) (eds. Dewandre (sous dir. GALTUNG. p. Dewandre (eds. FERRY. Bucure]ti. p. K. Paris. A.). FRAZER. 36-48. 12 May. (1995) Are There Collective Rights? Political Studies. MIT Press. p. p. Oxford.

HABERMAS. Newbury Park. Martin’s Press. HIX. HAVENS. P. Cambridge University Press. Lanham. PUF. (1991) Citizenship in the New Europe: A Last Chance for the Enlightenment? In: G. Grolier. (2000) Differential Responses to European Integration: A Comparison.. Oxford. 2. p. New York.. (1968) Punishment and Responsibility: Essays in the Philosophy of Law. 20-35. 742-745. Longman. H. Free Press. 153 . C.S. (1991) Between State and Civil Society: Citizenship. HOWE. Cambridge. London. (2002) L’Europe après l’Europe. E. Rowman and Littlefield. (2001) Multi-Level Governance and European Integration. Open University Press. 46.) Common Goods : Reinventing European and International Governance. A. Escape from Deadlock. J. p. On the Past and Future of Sovereignty and Citizenship. HANN. Rowman and Littlefield Publishers. 27-36.) Citizenship. State University of New York Press. (1996) (ed. California. vol. (1991) Citizenship. Rivista Europea di diritto. S. L’Année sociologique. (1996) Civil Society: Challenging Western Models. (1990) Citizenship: The Civic Ideal in World History.. D. Ashgate. Stanford University Press. (1999) Policy-making and Diversity in Europe. HEATER. S. E. J. HART. London. HÉRITIER. Editions De Boeck Université. I. 127-149. A. Symbolic Politics: Europe between Unity and Fragmentation. Oxford University Press. nr. Politics and Economics. Andrews (ed. Albany. (2001) The European Values Study: A Third Wave. van Steenbergen (ed. Les voies d’une métamorphose. HALMAN.HABERMAS. Lanham. p. Andrews (ed. p. D. Bruxelles. DUNN. G. HOOGHE. KNILL. HÉRITIER. HABERMAS. D. Milton Keynes. Routledge. A. (2001) Differential Europe : New Opportunities and Restrictions for PolicyMaking in Member States. (1999) The Political System of the European Union. Routledge. Lanham. New York. (2002) (ed. J. U.) Political Symbols. HOBSBAWM. Paris. (1994) Citizenship and National Identity. In: G. HELD. KELLER. (1987) Models of Democracy. p. HÉRITIER. MD. (1998) (ed. Bonn. In: B. et al. D. L. HERZOG. filosofia e informática. (1997) Fondements et étapes de la construction européenne. Rowman and Littlefield. L. Paris.) European Integration and Cohesion Policy: Building Multi-Level Governance.L. New York. HELD. (1967) Studies in Philosophy. HAMON. (1996) L’Etat-Providence ou les métamorphoses de la citoyenneté. M. (1990) Nations and Nationalism since 1780. Ph. London. J. HABERMAS. (1999) Au-delà de l’Etat-nation. HAYEK. Aldershot. London. St.. HERITIER. F. Beiner (ed. Sage. Tilburg University/EVS. Fayard. p.) Citizenship. Ch. 1. Cambridge. HASSENTEUFEL. 255-282. Tilburg. L. In: R. MARKS.) The Condition of Citizenship.) Theorizing Citizenship. A.A. Lawrence and Wishart. HEDETOF. HOOGHE. (1995) Citizenship and National Identity: Some Reflections on the Future of Europe. nr. Cambridge University Press. Stanford. (1995) The European Nation-State: Its Achievements and its Limits. 19-25. In: The American Intellectual Encyclopedia. Max Planck.

Human Development Report 2002. Kohler-Koch (ed.. R. KASSIM. Ichilov (ed. Richardson (ed. Grote. Frank Cass. London. JANOWITZ.. KOHLER-KOCH.) Policy Networks. Albany. The Woburn Press. (1999) (eds. Oxford. Young (eds. Brzisnki. D. Education for Civic Consciousness. KEATING. EISING. 79-104. Oxford. (2003 b) Interdependent European Governance. nr. The University of Chicago Press. KOHLER-KOCH. Clarendon Press. Th. INGLEHART. London. Cambridge. O.) Linking EU and National Governance. Opladen. B.A. (2003a) (eds. J. B.) Participation and Policy-making in the European Union. Religious.216-229. BASANEZ.. London. Oxford. A. HUNTINGTON. B.) European Union: Power and Policy Making. Oxford. (1990) Între realit`\ile noastre. H. J. In: J. (1997) Organized Interests in European Integration: The Evolution of a New Type of Governance? In: H. (1998) Citizenship and Civil Society. Deepening Democracy in a Fragmented World (2002). 11-27. M. H. R. J. UNDP. A. Political.B. R. In: J.10-23.) Theorizing Citizenship.G. S. B. p. Bucure]ti. Routledge. C. M (2003) Global Civil Society. 154 . Gbikpi (eds. Findings from the 1990-1993 World Values Survey.) Participatory Governance. N. vol. (1996) By-passing the Nation-State? Regions in the European Union. (2003) Meeting the Demands of EU Membership: The Europeanization of National Administrative Systems. p. KLINGEMANN. JANOSKI. (1992) (eds. Chicago.. The University of Oklahoma Press. (1998) Patterns of Citizenship in a Changing World. London. K. Oxford University Press.) Citizens and the State.83-111. p. Oxford University Press. London. (1995) (eds. p. Tuschhoff (eds. INGLEHART.) The Politics of Europeanization. KOOIMAN. Routledge. Economic and Political Change in 43 Societies. Princeton. Polity. ICHILOV. In: O. Political and Societal Implications. Oxford. Beiner (ed. Oxford University Press. 1-2. 42-68. The University of Michigan Press. Cambridge University Press. In: J. FUCHS.R. State University of New York Press. KOHLER-KOCH. D. (1998) Human Values and Beliefs: A Cross – Cultural Sourcebook. KALDOR. M. Leske and Budrich. IONESCU. Cambridge. Lancaster. Oxford. (2002) Governance: A Social-Political Perspective. B. New York. M. Sexual. 21.) Modern Governance. Th. MORENO.M. In: B.-D. p. JORDAN. (1997) Modernization and Postmodernization. KELLY. În: Roza vânturilor. Wallace. and Economic Norms in 43 Societies. p. HOOGHE. (1995) Who Needs a Theory of Citizenship? In: R. In: K. Princeton University Press. Cultural.Radaelli (eds.. (1999) Confederal Federalism and Citizens Representation in the European Union. p. KOOIMAN. (1991) The Third Wave: Democratization in the Late Twentieth Century.P. Oxford University Press. 121-139. Oxford University Press.) The Transformation of Governance in the European Union.) Linking EU and National Governance. G. Sage. KINCAID. (1983) The Reconstruction of Patriotism.) Citizenship and Citizenship Education in a Changing World. A. KOHLER-KOCH. Special issue of the „European Journal of Political Science“. Norman. L. Featherstone. (1993) (ed. J.) Compounded Representation in West European Federations. Ann Arbor.. SCHUBERT. Ch.

Sheffield Academic Press. NORMAN.) Citizenship: Critical Concepts. L. The Hague. nr. 33-53. PUF. In: A. Ch. St. Eder. Clingendael – Study. Albany.). R. Oxford University Press. J. (1986) Individualisme et citoyenneté. W. (1995) Political Freedoms in the European Union. p. London. MAGNETTE. Telos. nr. (1998) Europe on the Threshold of the 21st Century: Five Scenarios. P. In: Concepts of Democratic Citizenship. W. KÜHNHARDT. J. Paris. C. p. (1999) Cosmopolitan Citizenship.) Linking EU and National Governance. 375-395. In Search of a New Order.2. New Haven. Oxford University Press. (1997) The Cultural Identities of a European State. p. H. Presses de FNSP. 277-302. p. In: Queen’s Papers on Europeanization. 91. J. In: R. 155 . 205-221. (1997) Towards a Legal Theory of Supranationality: The Viability of the Network Concept.D. KYMLICKA. In: B.. 176-209. KUMAR. Bruxelles. (1999) La citoyenneté européenne. 1. LADEUR. Macmillan. Sur l’individualisme. (1999) Patterns of Democracy. 44. p. LINKLATER. vol. p. 77-83. Turner. Paris. Dannreuther (eds. British Journal of Sociology. (2000) La Constitution Européenne. J. W. (1994) Individualism and Citizenship. A. R. I. R. (1990) The Exclusive Society. LADRECH. KYMLICKA. (2000) (eds. 148-187. KYMLICKA. p. VAN STADEN. E. Council of Europe. CPAG. Emeri. A. Clarendon Press. LECA. A. nr. p. Oxford. P. (1995) Multicultural Citizenship. institutions.) Cosmopolitan Citizenship. Martin’s Press. Colas. Sage Publications. E. Kohler-Koch (ed. J. (1999) The Rights and Responsibilities of the Citizen in Europe. (2001) The European Union: Economic and Political Integration and Cultural Plurality. D. LECA. Hutchings.) Citizenship in Diverse Societies. A Liberal Theory of Minority Rights. P. LUNDBERG. Giesen (eds. Editions de l’Université de Bruxelles.M. NORMAN. vol.J. W.Hamilton (eds. Oxford. LAITIN. European Law Journal. Th. Citizenship and the Poor. vol. National Contexts and European Construction. LABOHM. LANG. (1991) La citoyenneté entre la nation et la société. 35-59.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. vol. LORD.1-11. 3. p. In: P. In: K.) Citoyenneté et nationalité. London. (1992) Federalism and Subsidiarity. London. (2003) Policy Implementation in a Multi-Level System: The Dynamics of Domestic Response. (1995) Return of the Citizen: A Survey of Recent Work on Citizenship Theory. MAGNETTE. State University of New York Press. Politics and Society.H. K. (1993) Civil Society: An Inquiry into the Usefulness of an Historical Term. London. B. Oxford University Press. 25. p.. Bruxelles. Yale University Press. A Quarterly Journal of Critical Thought. Droits politiques. 113-134. 3-7. Antola (eds.) Theorizing Citizenship. p. LISTER. Strasbourg. K. In: K. R. Sheffield. In: B. (1998) Democracy in the European Union. Université Libre de Bruxelles. Rosas. 283-322. In: D.Q. London.) A Citizens’ Europe.S. LIJPHART. Oxford. Government Forms and Performance in Thirty-Six Countries. P. p. R. ROOD. Zylberberg (sous dir. (2001) Europeanization and Political Parties: Towards a Framework for Analysis. Routledge. J. W. LECA.-H. LEPSIUS.. Oxford. Macmillan. LISTER.. Beiner (ed. p. Birnbaum (sous dir. (1997) Citizenship: Feminist Perspective.154-174.KOVÁCS. New York.

The Free Press. p. Free Press. (1993) La Communauté européenne: marché ou Etat? Paris. nr. P. Streeck (eds. I. In: A. (1993) L’Europe et l’idée fédérale. (1993) Le principe de subsidiarité. W. In: A. Citizenship and Social Development. SCHARPF. Ph.MAJONE. A. Bordas. Teló(ed. Routledge. C. P. (1989) Rediscovering Institutions. E. MEEHAN. L. Hamilton (eds. (2002) L’Union européenne. (1995) Democratic Governance. MAJONE. University of Chicago Press. R.I. vol. Sage. J.. Filosofia unific`rii europene. In: B. Sage Publications. Free Press. J.) Citizenship: Critical Concepts. (1998) Competencies. (1998) Europe’s „Democratic Deficit“: The Question of Standards.. London. J. Ia]i. Sage. Rosas. G. London. H. 123-140. J. Antola (eds.G.W. R. M. SCHMITTER. WESSELS. (1992) Structural Policy in the European Community. F. MEAD.A.) National Parliaments on their Ways to Europe: Losers or Latecomers? Baden-Baden. A. European Law Journal. MARITAIN. p. London. p. London. OLSEN. J. Ph. London. Biblioteca Apostrof. In: M. W. (2001) (eds. (1992) The European Rescue of the Nation State. European University Institute. Editions de l’Université Libre de Bruxelles. Washington D.. 5-28. MILLON-DELSOL. J. NIELSEN. (1996) Regulating Europe. L. 156 .C. University Press. Turner. MARKS. T. London. (1998) Governance in the European Union. (1995) European Public Sphere and Societal Politics. MANN. Ph..) Euro-Politics: Institutions and Policy-making in the „New“ European Community. (1992) (eds. p.W. W. Scharpf.P. Mame. DEKKER. E. New York. MAURER.) Governance in the European Union. Bruxelles.. MARKS. California.. MOREAU DEFARGES.P. Florence. MARINO.. Sage. New York. Routledge. G. Cluj. MARIAS..) A Citizens’ Europe.H. G. In: G. MARKS..S. (1995) Pentru Europa.. London. MARCH.. (1994) Ruling Class Strategies and Citizenship. Sbragia (ed. MARCH. PUF. A. 4. J. Paris. MATHIEUX. 63-79. (1994) La civilisation européenne. T. MEYER.) Perceptions of Europe in East and West. MARSHALL.) Démocratie et construction européenne. Nomos.S.-L. (1973) Class. SALK. Y. Routledge. p. Oldenburg. QUERMONNE. J. F.. MILWARD. D. G.. Polirom. 40-63. A. Paris.. Brooking Institution. Routledge. F. MULLER. Nathan. (1986) Beyond Entitlement: The Social Obligations of Citizenship. Schmitter. MOREAUX. (1995) Europa ]i specificul european. C. MENY. Chicago. Paris. 1. New York. G. P. Cracks and Conflicts: Regional Mobilization in the European Union. MEYENBERG. (1998) New Challenges to Governance Theory. Paris. (1993) Citizenship and the European Community. MOUGENOT.) Adjusting to Europe: The Impact of the European Union on National Institutions and Policies. OLSEN.. MARGA. MAYNTZ. Newbury. E. RAY. 207-233. Marks. J. MATHIEU. empire démocratique?.C. In Search of a New Order. STREECK. (1996) (eds. Institut Français des Relations Internationales. (1995) Mechanisms of Protection of Union Citizens’ Rights. vol.

T. (1994) Citizenship: An Unnatural Practice? In: B. N. New York. J. (1995) The End of the Nation State. p. (1998) The Public Sphere and a European Civil Society. 1. NEILL. (1994) The Foundations of Citizenship. A. W. K.) Political Institutions and Public Policy. II-a. Prentice Hall. European Law Journal.) The Future of the Nation-State. Turner. (1971) The System of Modern Societies. I. D. (1993) Reinventing Government.P.) Noi ]i Europa.) A Citizens’ Europe. (1997) European Challenges to the Nation State. (1999) The Government and Politics of the European Union.) Real Civil Societies. (2000) Bowling Alone: The Colapse and Revival of American Community. p. NUGENT. London. In: G. Gustavsson. NOICA.) The Politics of Europeanization.M. NEUNREITHER. 73-86.K. PELKMANS. 25-43. p. G. Humanitas. OSBORNE. Metode de analiz` economic`.B. 1. In Search of a New Order. U. Cambridge. PIERRE. London. Routledge. nr.Radaelli (eds. A. Kluwer. Antola (eds. K.159-178. T. Oxford University Press. In: Praxis International. Institutul European din România.P.. PARSONS. Macmillan. Englewood Cliffs. p. N. 267-281. (1991) Citizenship and Feminist Theory. London. V. OHMAE. OLDFIELD. Frank Cass. ed. J.. În: A. Neculau (coord. vol. PAKKUSKI. Routledge. 12. H.) The New Institutionalism in Organizational Analysis.MÖRTH. Hamilton (eds. CONSTANTIN. PUTNAM. nr. (1992) L’Europe dans la société planétaire jusqu’au XXe siècle. p. London.S. E. (1995) The Government and Politics of the European Community. In: J. Routledge. vol. p. nr.. Citizenship Studies. Houndsmills. and Ethnicity. Lawrence and Wishart. Alexander (ed. p. D. E. 1-18. U. (1993) Modelul cultural curopean. p. Basingstoke. P. Politics and the State. Chicago. OLSEN. vol. J. Steunberg. 245-285. 1.-H. 13-28. Ia]i. Featherstone. J. Revue internationale des sciences sociales. Sage Publications. J. New York. Sage. p. N. 20-34. (1997) Cultural Citizenship. (1995) (ed. Ph. Polirom. OOMMEN. Rosas.. GAEBLER. 188-198. p. (1992) Changing Conceptions of Citizenship. OLSEN. T. 4th ed. (1996) Europeanization and Nation – State Dynamics. 76-88. PEREZ-DIAZ. Ed. London. Dordrecht. NOLTE. Harvester Wheatsheaf. Free Press. p. Simon and Schuster. Lewin (eds. 157 . In: K. Translation and Editing of Public Policies. Bucure]ti.) Citizenship. A. (2002) Românii ]i integrarea european`. NAUTA. In: B.) National Parliaments and the European Union.C. (1991) (eds. PETERS.157-188. OLDFIELD. (1997) Citizenship. NECULAU. OLIVER D. (1995) Problems of a Concept of European Citizenship. Oxford.. A. Penguin. (2000) Governance. radiografia unei atitudini. PREUSS. Macmillan. Andrews (ed. Durham. van Vught (eds. DI MAGGIO. POWELL. R. London. F. L. PHILLIPS.) Citizenship: Critical Concepts. In: S. C. Polity Press. (1990) Citizenship and Community: Civic Republicanism and the Modern World. (2003) Integrarea european`. Bucure]ti. New York. Nationality. P. L. HEATER. 131. C.. NORTON. London. (2003) Europeanization as Interpretation. University of Chicago Press. (1995) Citizens and the Exercise of Power in the European Union: Towards a New Social Contract? In: A. London. Duke University Press.

London. 27-35. Journal of European Public Policy. Maidenhead. SCHMITTER. p.N. London. (2001) A European Identity? Europeanization and the Evolution of Nation-State Identities. Th. (1992) Citizenship in the Western Tradition. ROCHE.) The Politics of Europeanization. ROSAS. E. Harvard University Press. vol. (eds. (1998b) Imaging the Future of the Euro-Polity with the Help of New Concepts.. Caporaso.A. p. 5e édition. Schmitt. Cambridge. ROCHE. vol. Paris. RADAELLI. Ph. ROMETSCH. Cornell University Press.G. Ithaca. Sage. Sage.128-145. p.Cowles.198-216. London. In: G. (2003) The Europeanization of Public Policy. SCHMITT. Marks et al.W. 57.4. (1998) Negative and Positive Integration in the Political Economy of European Welfare States. ANTOLA.W. SCHARPF. In: B. P. 158 .) Political Representation and Legitimacy in the European Union. CZEMPIEL. Oxford University Press. Risse (eds.) Transforming Europe. London.. Thomassen (eds. Marks et al. SBRAGIA. Open University Press. C. nr. J.) The European Union and Member States. 25-46. In: K. (1992) L’Empire romain comme modèle. V. (1971) A Theory of Justice. (1996) (eds.QUERMONNE. (1995) (eds.) Euro-Politics: Institutions and Policy-making in the „New“ European Community. Turner.M. nr. SCHMITTER. (1991) Crisis and Choice in European Social Democracy.. p. (1998a) Examining the Present Euro-Polity with the Help of Past Theories.M. Brookings Institution. I.. Oxford. Europeanization and Domestic Change.. F. (1992) The Constitutional Theory of Federalism. ROSENAU. Ithaca. In: M. London. A. University of North Carolina Press. RISSE. Governance.W.) Governance without Government: Order and Change in World Politics. M. C. 219-242. F. nr. Washington D. (eds. (1999) A Political Community? In: H. 91. RHODES. (1992) (ed. (1992) Rethinking Citizenship. (1997) European Integration and Democracy: The Differences Among Member States. SCHARPF. 26-56. REES. 2. SCHMIDT. Reflexivity and Accountability. P. Journal of European Public Policy. R. M. Polity Press.-L.W. Sage. Montchrestien. Sage. Cornell University Press. 121-150. A. Oxford. (2002) Le système politique de l’Union Européenne. Mass. J.A. p. A. C.M. Manchester University Press.) A Citizen’s Europe. Social Theory and Social Change.) Citizenship Today. (eds. Routledge. Cambridge University Press. F. Telos. A Quarterly Journal of Critical Thought. Cambridge. SCHEUER. (1998) Governing Europe: Efficient and Democratic. Hamilton (eds. Radaelli (eds. Featherstone. E.W. (1994) Citizenship. Oxford University Press. 1-14. Chapel Hill. WESSELS.C. A. J. M. C.-O. Oxford. RAWLS. J. C.1. (1996) (ed.) Governance in the European Union. 15-39. vol. p. nr. J. W. Oxford University Press. p.) Governance in the European Union. Th. (2003) Understanding Governance.) Citizenship: Critical Concepts. SCHARPF. SARTRE.27-56. Cambridge. UCL. 80-110. In: G. Commentaire.) Governance in the European Union. p. Marks et al. Towards Institutional Fusion? Manchester. F. SCHARPF. In: G. p. I. Ph. (1994) Community and Autonomy: Multi-Level Policy-making in the European Union.S. (1992) (eds. In Search of a New Order. London. Policy Networks. p. p. D.. REISENBERG.

(1999) Global Civil Society: Changing the World?. Paris. Open University Press. Revue internationale des sciences sociales. Oxford. Scripta.. p. (1993) Citizenship and the Place of the Public Sphere. A. Qu’est – ce que c’est la citoyenneté?. R. (1992) The Idea of Civil Society.) Citizenship: Critical Concepts. Polirom. TERREN. Secolele XVIII-XX. 161-177. 115-138. Ed.SCHMITTER. J. SCOTT. Kershen (ed. J. C. (2002). (2000) Europe at the Eve of the 21st Century: Deep Trends and Policy Analysis. California. SPINNER. Gallimard. Ch.S. C (2000) Building Europe: The Cultural Politics of European Integration. Giesen (eds. SCHUMAN. Paris. SHAW. Eder. (1994) La Communauté des citoyens. 122-158. Sage. London. Ph. Polirom. Leske and Budrich. (2001) Ce este cet`\enia?. SIDJANSKI. 58. (1990) La société dépolitisée. (2002) Les enquêtes sur les valeurs des Européens.W. P. J. (1994) The Boundaries of Citizenship. 277. Gbikpi (eds. John Hopkins University Press. SHOTTER. SCOTT. B. (1995) Development Dilemmas in the European Community. PUF.-M. University of Chicago Press. TAYLOR.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. D. London. I. Brussels. Grote. Ia]i. A. J. Futuribles. 155. 7. p. Chicago. Oxford University Press. University of Warwick. L. European Journal of Education. nr.-F. STRAUSS. In: K. THIESSE. Ia]i. Baltimore. 136-147. Routledge. (2004) Institu\ii ]i organiza\ii. 19-30. p. Polirom. Routledge. Nagel. London. Basil Blackwell. (1998) A Concept of EU Citizenship. European Commission.O. STREECK. Polirom. (1994) The Limits of Citizenship. TCHERNIA. p. nr. SOYSAL. In: B. SELIGMAN. p. SMITH.S. Essai sur les fondements de la politique. (2000) Crearea identit`\ilor na\ionale în Europa. T~SL~UANU. (1994) Citizenship and Social Power. (1996) Obsesia european`. D. BACHELIER. TENZER. E. 2000. Paris. American Sociological Review. J. M.) Participatory Governance. Ed. 2. J. Bucure]ti. (1963) Pour l’Europe. Harvard University Press. Hamilton (eds. W.A. Political and Societal Implications. 159 . SOMMERS. A. Turner. (2002) Participation in Governance Arrangements. vol. Ia]i. J. In: A. PUF. 51-69. Harvard. SCHNAPPER. (1999) Cetatea ]i omul. (1993) Psychology and Citizenship: Identity and Belonging. (2001) Citizenship under Regime Competition: The Case of the ‘European Works Council’. D. p. J. vol. STOKER. (1991) American Citizenship: The Quest for Inclusion. TALLBERG. Gallimard. In: B.) Citizenship and Social Theory. Oxford. Ashgate.D. B. Center for the Study of Globalisation and Legislation. In: J. SCHOLTE. G. N. Turner (ed. SCHNAPPER. (1992) L’avenir fédéraliste de l’Europe. Paris. Buckingham. SHORE. (1986) The Ethnic Origins of Nations. C. Ia]i.) A Question of Identity. Newbury Park. New York. SHKLAR. p. The Free Press. vol. 37. (1998) Cinq propositions pour une théorie de la gouvernance. Post-modern Attitudes: A Challenge to Democratic Education. R. J. p. Opladen. Paris. no. D. Coventry. 587-620.

D. London.) Policy-making in the European Union. (1990) (ed. p. (1998) A Theory of Citizenship.) Linking EU and National Governance. E.) The French Revolution and the Meaning of Citizenship. Moufe (ed. Oxford University Press. organizare. B. H. Paris.S. In: B. Cambridge. Oxford University Press. 199-226. W. TURNER. (1995) Union Citizenship: Pie in the Sky? In: A.S. 3rd edition. I. Turner (ed.1-9. E. Moran (eds. In: K. p.. Antola (eds. (1996) Sectorul non-profit: contexte. St. Featherstone. 3-36. R. (1964) Histoire de l’Idée européenne. (1993) Contemporary Problems in the Theory of Citizenship.) A Citizens’ Europe. Cambridge University Press. London. Turner (ed.) The Dynamics of European Integration. H. (1992) (eds. (1994) Outline of a Theory of Citizenship.) The Politics of Europeanization. London. DAWSON. R.) Policy-making in the European Union. TURNER. WINCOTT..TIILIKAINEN. (1998b) The Institutions of the EU: Experience and Experiments. (1986) Citizenship and Capitalism. nr. Radaelli (eds. WALLACE. Sage. p. F. Wallace.) The Frontiers of Citizenship. vol. p. Martin’s Press. London. (1997) Education for Democratic Citizenship: Dimensions of Citizenship. H. Martin’s Press. 25-35. London. Hamilton (eds. Oxford University Press. 160 . VELDHUIS. D. Strasbourg. Ed. B.S. R. H. p. Newbury Park.) Dimensions of Radical Democracy: Pluralism. Sage Publications. Wallace (eds. Oxford University Press. Oxford. California. Revue internationale des sciences sociales. p. (1992) La dernière utopie: naissance de l’Europe démocratique. WOLTON.S. In: A. Paideia. (1999) The Constitution of Europe. 164-175.M. (2003) The Idea of the European Social Model: Limits and Paradoxes of Europeanization. p. WALLACE. H. Turner. (1993) Citizenship and Social Theory. P. VOGEL.279-302. Oxford. In: B. Rosas. M. Council of Europe. 167. Boulder. TURNER. WALDINGER. (1998a) Politics and Policy in the EU: The Challenge of Governance. Vogel. p. TURNER. W.) The Frontiers of Citizenship. Greenwood Press. Oxford University Press. Wallace (eds. T. WEXLER. London. Oxford. U. St. B. WALLACE. Flammarion. P. WALLACE. Verso. Co. Pinter. Allen and Unwin. J. Sage. Rosas. TURNER.) Citizenship: Critical Concepts. (1990) Citizenship in the Semiotic Society. (1991) (eds. W. London. WATTS. VAN GUNSTERREN. Organizing Plurality in Contemporary Democracies. B. 1-18. W. (2003) Contrasting Images of European Governance. In: B. (1995) The Problem of Democracy in the European Union. In: H.. MORAN.. p. (1998) Policy-making in the European Union. Oxford. Oxford. In: Ch. J. In: B. Citizenship. In Search of a New Order. (1992) Outline of a Theory of Citizenship. H. London. London. I. VL~SCEANU. 58-85. VOGEL. R. Core Competencies. 19-38. In: H.S. Variables and International Activities. WOLOCH. Sage Publications. (1994) Social Rights and Citizenship. R. conducere. In Search of a New Order. New York. S. p. B. Sage. Sage. M. Kohler-Koch (ed. New York.) Citizenship and Social Theory. Westview Press. M. ULRICH. WALLACE. Community.. (2001) Les modèles de partage fédéral des compétences.) A Citizens’ Europe. London. Wallace. TWINE.. Paris. WALLACE. 37-70. VOYENNE. Routledge. Payot. 58-84. p. (1991) Is Citizenship Gender-Specific? In: U. B. D’OLIVEIRA.S.S. C. Bucure]ti. Antola (eds. U. WEILER.) Theories of Modernity and Postmodernity.

99. (1996) Le nationalisme contre la citoyenneté. In: R. YOUNG. P. nr. vol. Merlin. 161 . Ethics. Miliband at al. 250-274. 1. p. (1989) Polity and Group Difference: A Critique of the Ideal of Universal Citizenship. E. (eds. vol. ZAWADSKI. I. London. 46.WOOD. (1990) The Uses and Abuses of Civil Society.) Socialist Register.M. p. L’Année sociologique.M. 169-185.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful