Cezar Bîrzea

CET~|ENIA EUROPEAN~

POLITEIA–SNSPA, 2005

CUPRINS
Introducere /4 Modulul I – Teoria ]i practica cet`\eniei /6 1. Redescoperirea cet`\eniei: dezbaterea contemporan` /6 2. Contextul cultural ]i istoric al cet`\eniei /12 3. Ce este cet`\enia /14 a) Cet`\enia statutar` ]i cet`\enia identitar` /15 b) Cet`\enia normativ` ]i cet`\enia efectiv` /16 c) Defini\ia pragmatic` a cet`\eniei /16 4. Cet`\enia – o nou` paradigm` a ]tiin\elor politice /17 a) Teoria cet`\eniei /18 b) Teritorialitate, stat na\ional, cet`\enie /25 5. Cet`\enia ]i societatea civil` /30 a) Defini\ia societ`\ii civile /32 b) Structura spa\iului public /33 c) Tipologia regimurilor politice /35 d) Globalizarea societ`\ii civile /38 6. Competen\a civic` /39 a) Cultura civic` /39 b) Drepturile ]i responsabilit`\ile /40 c) {nv`\area cet`\eniei /42 Modulul II – Cet`\enia european` ca statut juridic /45 1. Cet`\enii ]i exercitarea puterii [n Uniunea European` /45 2. Statutul juridic al cet`\eanului european /48 3. Sistemul de protec\ie a drepturilor cet`\enilor europeni /49 Modulul III – Identitatea european` /52 1. Formarea con]tiin\ei europene /54 a) Mitul unit`\ii teritoriale /54 b) Mitul destinului istoric /54 c) Mitul imperiului universal /55 d) Mitul unit`\ii cre]tine /57 e) Mitul unit`\ii intelectuale /57 f) Mitul unit`\ii pacificatoare /59 2. Spiritul Europei: reperele identit`\ii culturale europene /60 3. România ]i Europa: dileme identitare /64 Modulul IV – Democra\ia european` /68 1. Uniunea European` ca spa\iu public (“Euro-polity”) /69 2. Sistemul decizional /77 a) Metoda parteneriatului /78 b) Metoda negocierii /79 c) Metoda co-op\iunii /79 d) Metoda consensual` /80 3. Guvernan\a european`: regim, federa\ie sau stat suprana\ional? /83 4. Na\ional ]i suprana\ional în construc\ia european` /91 Modulul V – „Europenizarea” spa\iului public na\ional /98 1. „Europenizarea” ca fenomen istoric ]i politic /99 2. Actorii „europeniz`rii” /105

2

a) Administra\ia public` /106 b) Parlamentele na\ionale /106 c) Partidele politice /107 d) Justi\ia /108 e) Regiunile /108 f) Grupurile de interes /109 3. Societatea civil` transfrontalier` /110 4. Abordarea comparativ` a „europeniz`rii”: convergen\` sau diversitate? /111 Modulul VI – Construc\ia cultural` a cet`\eniei europene /114 1. Cet`\enia european`: mituri fondatoare, simboluri, tradi\ii reconstruite /115 2. Cet`\enia ]i construc\ia identitar` european` /119 3. Cultura organiza\ional` a spa\iului public european /124 4. Rolul educa\iei /129 a) Dimensiunea european` /130 b) Procesul de la Bologna /130 c) Strategia de la Lisabona /131 Concluzii /132 Anexa I – Sensul dat cet`\eniei în diverse contexte culturale /134 Anexa II – Componentele culturii civice /135 Anexa III – Educa\ia civic` în curriculum-ul formal din \`rile europene /136 Anexa IV – Caracteristicile identit`\ii europene /145 Anexa V – Cronologia unific`rii europene /146 Bibliografie /148

3

devenite teme majore ale ]tiin\elor politice. • face distinc\ia între comunitatea cultural` ]i comunitatea politic`. de redefinirea rolului statului ]i a spa\iului public. de asumarea drepturilor ]i a responsabilit`\ilor care decurg din cet`\enia european`. • interpreteaz` cet`\enia european` într-o viziune l`rgit` (ca statut juridic. dreptului comunitar.E. care pot interesa direct pe viitorii formatori ]i speciali]ti în politicile publice. în inten\ia noastr`. între identitatea cultural` european` ]i identitatea politic` a U. În aceast` perspectiv`. cursul nostru vizeaz` urm`toarele obiective generale: • în\elegerea ]i utilizarea conceptului de cet`\enie (]i a variantei sale. identitate colectiv`.? Care sunt sistemele sale de legitimare ]i mobilizare civic`? Cum se raporteaz` cet`\enia U. destinat în primul rând studen\ilor în ]tiin\ele sociale ]i politice. la democra\ia european`? Cum se poate transforma cet`\enia na\ional` într-o cet`\enie suprana\ional` ]i care sunt mijloacele acestei construc\ii identitare? Aceste întreb`ri generice sintetizeaz` premisele conceptuale ale acestui curs. Acest proiect trebuie sus\inut de o construc\ie identitar` adecvat`. cultur` organiza\ional` ]i ac\iune social`). • circumscrie problematica democra\iei europene (îndeosebi aspectele controversate ale reprezentativit`\ii. cet`\enia european`) ca paradigm` a ]tiin\elor politice. precum globalizarea. pe diver]ii actori ai spa\iului civic comunitar. de schimbarea normelor ]i proceselor institu\ionale din fiecare sistem na\ional.E. institu\iilor ]i politicilor U. considerat ca o paradigm` a ]tiin\elor politice. precum ]i tuturor celor interesa\i de problematica integr`rii europene. cursul de fa\` are în vedere familiarizarea cu problematica general` a Uniunii Europene ca proiect politic. suveranitatea ]i declinul statului na\ional. • plaseaz` dezbaterea actual` privind viitorul Uniunii Europene în cadrul explicativ al ]tiin\elor politice. particip`rii ]i r`spunderii publice) în contextul specific al cet`\eniei europene. cursul de fa\` are propria identitate: • el pleac` de la conceptul integrator de „cet`\enie“.. 4 . institu\ionalismul (baza teoretic` a „europeniz`rii“) ]i guvernan\a (ca alternativ` la guvernare).INTRODUCERE Ce înseamn` s` fii cet`\ean al Europei? Care sunt drepturile ]i responsabilit`\ile care definesc cet`\enia european`? Este oare suficient` de\inerea actelor civile ale na\ionalit`\ii unui stat membru al Uniunii Europene? Care este spa\iul public în care se exercit` aceast` form` de civitate: statul suprana\ional. ceea ce permite abordarea unor aspecte înrudite.E. a]a cum sunt teoria neo-func\ionalist` (care fundamenteaz` metoda consensual` ]i dreptul comunitar). • propune c`i ]i mijloace ale construc\iei identitare a euro-cet`\eniei. transparen\ei.E. Pe scurt.). Fa\` de alte demersuri (consacrate „studiilor europene“. federa\ia interguvernamental` sau coali\ia unor „polity“ na\ionale? Ce fel de identitate colectiv` este cet`\enia U.

Ponderea se va deplasa astfel de la cuno]tin\e la activit`\i de înv`\are.. de la textul „predat“. diferen\ierea comunit`\ii culturale de comunitatea politic` în care se exprim` cet`\enia. folosirea unor metode participative. memorat ]i reprodus la o abordare interactiv` ]i responsabil`. astfel încât înv`\area unuia nu este posibil` f`r` achizi\ionarea cuno]tin\elor ]i a competen\elor prev`zute în modulul precedent.E. Le mul\umim tuturor ]i pe aceast` cale. politicilor ]i metodelor de guvernare pe care le-a produs. În elaborarea acestui curs am beneficiat de sprijinul colegilor de la Facultatea de }tiin\e Politice a SNSPA – Bucure]ti ]i de sus\inerea programului academic New Europe Colege – NEC-Link. construc\ia unor „reader“. de statut juridic (cet`\enia formal` sau ansamblul drepturilor suprana\ionale oficial recunoscute) ]i identitate colectiv` (cet`\enia informal` sau apartenen\a subiectiv`). Suportul de curs va fi distribuit înc` de la început în form` electronic` sau tip`rit`. evaluarea formativ`.E. folosirea unor criterii clare de m`surare a performan\ei (obiectivele specifice ale fiec`rui modul). dup` fiecare unitate de con\inut (dup` fiecare modul). aplica\ii în grupuri de lucru). în\elegerea democra\iei suprana\ionale a Uniunii Europene. Fiec`ruia din aceste ]ase obiective îi este consacrat câte un modul relativ autonom. În acest fel. cunoscute ]i asumate în prealabil. ]i în\elegerea mecanismelor care deosebesc identificarea na\ional` de identificarea postna\ional`. care s` angajeze studen\ii în construirea propriului parcurs academic. rezolvare de probleme concrete ]i dezvoltare de proiecte de c`tre studen\i. analiza construc\iei culturale a identit`\ii U. caracterizarea identit`\ii culturale europene ca surs` posibil` de legitimare a identit`\ii politice a U. caracterizarea fenomenului de „europenizare“ a spa\iului public na\ional ]i a consecin\elor sale asupra euro-cet`\eniei. cu obiectivele sale specifice ]i instrumente proprii de evaluare (teste-gril`. a institu\iilor. proiecte personale. urmând ca fiecare modul s` genereze propriile activit`\i de cercetare. 5 .• • • • • definirea cet`\eniei europene în dubla sa ipostaz`. cursul nostru î]i propune s` promoveze ]i s` aplice câteva elemente-cheie ale asigur`rii calit`\ii: centrarea pe obiective precise. Între aceste module exist` rela\ii de interdependen\` ]i continuitate.

Este o introducere în problematica general` a cet`\eniei ]i a consecin\elor sale asupra politicilor publice. studiul conceptului de cet`\enie este indispensabil. Studen\ii ]i cercet`torii în ]tiin\ele politice au îns` un motiv suplimentar pentru a se concentra asupra acestui termen. Redescoperirea cet`\eniei: dezbaterea contemporan` Conceptul de cet`\enie („citizenship“) este central pentru ]tiin\ele politice ]i sociologie. justi\ia social`). Ea une]te comunitatea academic` în jurul unui concept integrator. • s` foloseasc` cuplul drepturi – responsabilit`\i în situa\iile cotidiene ale vie\ii publice. se refer` la un set de valori ]i institu\ii. În aceast` perspectiv`. F`r` o în\elegere minimal` a acestui concept. • s` în\eleag` fundamentele politice. În sfâr]it. Cet`\enia este o paradigm` a ]tiin\elor politice care permite interpretarea proceselor democratice din perspectiva apartenen\ei. 6 . drepturile omului. La încheierea acestui modul. El permite în\elegerea fundamentelor legale ]i politice ale drepturilor suprana\ionale ]i definirea practicilor sociale care decurg din aceste drepturi. Acest prim modul precede analiza propriu-zis` a cet`\eniei europene ca proiect cultural ]i politic. într-un model explicativ al societ`\ii democratice. • s` conceap` ]i s` dezvolte ac\iuni voluntare inspirate din principiile cet`\eniei ]i s` defineasc` societatea civil` din perspectiva particip`rii politice. un sistem de institu\ii ]i rela\ii care regleaz` comportamentul public ]i orienteaz` ac\iunea colectiv`. Ea î]i propune s` construiasc` o comunitate politic` transteritorial` ]i s` fac` din Uniune un spa\iu public comunitar. ca institu\ie politic` ]i ac\iune social`.MODULUL I TEORIA }I PRACTICA CET~|ENIEI Cet`\enia european` este o provocare pentru teoria ]i practica cet`\eniei. ar fi dificil s` explic`m probleme conexe precum participarea democratic`. a identit`\ii. • s` defineasc` competen\a civic` ]i cultura politic` subiacent`. ordinea civic`. studen\ii vor fi capabili: • s` defineasc` cet`\enia ca statut juridic ]i politic (na\ionalitatea) ]i ca identitate. a drepturilor ]i responsabilit`\ilor. Ea vizeaz` o cet`\enie postna\ional` care. rela\ia dintre stat ]i societatea civil`. a particip`rii politice. pentru prima dat`. 1. în locul apartenen\ei obligatorii la un teritoriu. cet`\enia inspir` o serie de norme ]i practici sociale. Ea valorific` diverse concepte-cheie ale teoriei politice (democra\ia participativ`. la o cultur` ]i un stat na\ional. • s` deosebeasc` cet`\enia ca sistem de valori. Din acest motiv. politicile publice. capabil s` relanseze interesul public pentru problematica social` ]i politic`. culturale ]i istorice ale cet`\eniei. • s` explice consecin\ele acestei dualit`\i asupra cet`\eniei europene. societatea civil`. cet`\enia face parte din cultura profesional` de baz` a studen\ilor în ]tiin\ele politice ]i sociale. drepturile omului. coeziunea social`.

s`r`cia. Bloom ]i Path. cât ]i speciali]tii în ]tiin\ele politice au pus în discu\ie capacitatea institu\iilor democratice fondate în secolul al XIX-lea de a gestiona noul context politic ]i social. în alt` parte a acestui modul. manipularea genetic`. 1998. A]a cum am ar`tat cu alt` ocazie (Bîrzea. a]a cum au ar`tat „Eurobarometer Surveys“ ]i datele proiectului „Beliefs in Government“. ca ]i anali]tii ]i cercet`torii în ]tiin\ele politice. globalizarea economic`. a mi]c`rilor contestatare din 1968 ]i a recesiunii economice consecutive „]ocului petrolului“. inechitatea. odat` cu intrarea în noul mileniu. 1991) ]i a m`surilor luate de guvernele conservatoare ]i neoliberale (legitimate doctrinar de reaganism ]i thatcherism). împreun` cu Heater (1990). ne vom concentra asupra dezbaterilor contemporane consacrate cet`\eniei. cât ]i cei de stânga (interesa\i mai ales de drepturi ]i libert`\i). afilierea politic`. responsabilitatea public`. Huntington ]i Watanuki. Unii autori (Giddens. • Relansarea cet`\eniei (începând cu anii 1990) a coincis cu marile schimb`ri istorice ale anilor ’90 (tranzi\iile postcomuniste. f`r` o rezolvare durabil`. corup\ia) au fost doar amânate. a]a 7 . dup` Beck (1992). • Reabilitarea democra\iei (anii 1980) s-a produs ca urmare a celui de „al treilea val al democratiz`rii“ (Huntington.Cet`\enia a marcat gândirea occidental` înc` de la începuturile sale. a ar`tat c` statul este dep`]it de noile presiuni sociale ]i c` el trebuie s`-]i asocieze partenerii din societatea civil` (este ceea ce s-a numit mai târziu „governance“. problemele structurale mai vechi (de exemplu. deficitele publice. Atât cet`\enii de rând. predominante în anii ’80 ]i care au redus substan\ial serviciile guvernamentale în favoarea unor multiple centre alternative de decizie. În schimb. singura cale de a ie]i din „societatea de risc“ (sau „modernitatea incomplet`“. dup` „momentul Marshall“. au formulat mari a]tept`ri de la cet`\enie ca nou contract social. numi\i de Dahrendorf (1994) „deceniul cet`\eniei“ („decade of citizenship“). degradarea mediului. În contextul de fa\`. Raportul „Comisiei trilaterale“ (Crozier. 2000) consider` îns` c` aceste a]tept`ri sunt nerealiste. Conceptul de cet`\enie pare s` uneasc` discursul politic despre problemele publice (asupra unor chestiuni precum participarea. a]a cum func\ioneaz` infinitatea în matematic` sau fericirea în filosofie. dezechilibrele demografice. Acest proiect va fi întotdeauna perfectibil ]i incomplet. 1995). caracterizat` prin fragilizarea sistemelor de securitate public`) ar fi participarea cet`\eneasc` bazat` pe vechiul principiu al virtu\ii civice. Se poate chiar afirma. Aceast` incertitudine pune în discu\ie îns`]i democra\ia ca proiect istoric ]i politic. insecuritatea ocup`rii. Cu aceast` ocazie. opus simplei „government“ care se exercit` exclusiv în interiorul structurilor statului). Ca urmare. criza statului bun`st`rii. instabilitatea sistemelor de asigurare social`) care accentueaz` sentimentul de incertitudine global`. 2004). c` societ`\ile ]i modul lor de guvernare s-au definit în raport cu sensul dat cet`\eniei. guvernarea democratic`). Momentele acestei evolu\ii istorice vor fi tratate ulterior. încrederea în democra\ie a fost restabilit` (Klingemann ]i Fuchs. a afacerii Watergate. Putem identifica astfel trei etape: • Criza democra\iei (anii 1960–1980) a ap`rut pe fondul protestelor contra r`zboiului din Vietnam. 1975). Atât politicienii de dreapta (care pun accentul pe obliga\ii). autorul care a relansat interesul pentru cet`\enie în epoca modern`. erodarea statului-na\iune). violen\a social`. Între proiect ]i realitate. au ap`rut probleme noi (terorismul. dar el nu aduce solu\ii propriu-zise. o idee normativ` care m`soar` progresul. de exemplu. democra\ia este un proiect continuu. De exemplu. În pofida acordului relativ asupra termenului. vom examina con\inutul cet`\eniei în gândirea politic` pân` la Marshall (1950).

Acesta este prezent atât în S.A. respectiv: • Familia (86% din op\iuni în 2000).U. cât ]i în Europa. cât ]i a practicilor specifice vie\ii democratice. evolu\ia global` a proceselor democratice este mai degrab` încurajatoare. Exist` îns` mari decalaje privind realizarea efectiv` a democra\iei la nivel global: 8 . a dedicat raportul din 2002 privind dezvoltarea uman` unei teme sensibile ]i preocupante. exist` o tensiune natural` rezultat` din decalajul inerent dintre o structur` simbolic` („democra\ia formal`“) ]i realit`\ile zilnice („democra\ia substantiv`“). 37%).U. ca ]i în S. 2001. deficitul democratic se manifest` prin apatie politic`. Tchernia. Acest deficit democratic are efecte asupra coeziunii sociale ]i pune sub semnul întreb`rii îns`]i legitimitatea proiectului democratic. De exemplu. Conform acestui raport (2002. f`r` participare la institu\iile politice ]i f`r` un minim de încredere în clasa politic`. conform datelor „Eurobarometer 2001“..cum spune Bobbio (1987). în special la grupul de vârst` 18-26 ani. 1990. Pentru ca proiectul s` se transforme în realitate este nevoie de cet`\enie. de exemplu. o funda\ie independent` care întreprinde anchete periodice asupra valorilor dominante la fiecare 10 ani începând cu anul 1970. • Religia (17%). guvernarea democratic` ]i democra\ia ca regim politic nu sunt eficiente. OECD sau UNESCO au luat în considerare influen\a cet`\eniei asupra dezvolt`rii. exist` deja o îngrijor`toare eroziune a capitalului social ]i a încrederii în institu\iile politice. neîncredere în clasa politic` ]i rat` sc`zut` a particip`rii civice. Pe ultimul loc. ordinea de preferin\e a r`mas constant`. Din acest motiv. Ca s` devii cet`\ean nu este suficient s` te na]ti într-o societate democratic`.. PNUD. 2000). Mai exact. În SUA. rata de participare la alegeri este înc` ]i mai sc`zut`: doar 35%. Relansarea interesului public pentru cet`\enie în anii ’90 nu se datoreaz` unei mode trec`toare sau motiva\iei pur academice. • Timpul liber („leisure“ sau „loisir“. op\iunile cet`\enilor din Europa l`rgit` (40 de \`ri) au fost relativ stabile la cele trei reprize ale anchetei (1980. individualism. • Munca (54%). respectiv „Aprofundarea democra\iei într-o lume fragmentat`“. În S. p. Conform acestor date (Halman. Cea mai complet` analiz` a situa\iei din Europa o g`sim îns` în datele „European Values Study“ (EVS). trebuie ca fiecare persoan` s` înve\e codurile ]i conduitele specifice cet`\eniei.A.10). F`r` cet`\eni activi.. cu mici fluctua\ii. se afl` interesul pentru politic`. la mare distan\`. 2002).U. • Politica (8%).A. doar un tân`r din doi particip` la societatea civil` iar rata absenteismului electoral a dep`]it 40%. a]a cum arat` raportul „Noua genera\ie a democra\iei“ (1989) ]i studiile lui Putnam (2000). de asumarea atât a valorilor subiacente. Doar 54% din indivizi particip` la via\a asociativ` ]i doar 37% din ei au încredere în clasa politic`. În Europa. • Prietenii ]i rela\iile sociale (47%). Pentru aceasta. Un public din ce în ce mai larg se intereseaz` ast`zi de cet`\enie deoarece cet`\enii ]i oamenii politici sunt preocupa\i de ceea ce datele statistice ]i speciali]tii au numit deficitul democratic. chiar ]i organiza\iile globale consacrate condi\iei umane precum PNUD. Cet`\enia nu este îns` un patrimoniu politic ]i nici nu se transmite prin simpl` imita\ie social`.

O. În acest sens. Costa Rica). Num`rul \`rilor care au ratificat cele ]ase mari conven\ii ale drepturilor omului a crescut semnificativ dup` 1990. sociale ]i culturale) ]i a I.N. Între 1970 ]i 1996. În 10 \`ri peste 30% dintre membrii Parlamentului sunt femei.C. cât ]i date preocupante.U.C.N. Oricum.-uri interna\ionale. În lume. Ratificarea I. 61 de \`ri (38% din popula\ia lumii) înc` nu au libertatea presei.N. cu indicele de dezvoltare uman` de 0. 51 de \`ri nu au ratificat Conven\ia I. (Dept.E. 33 regimuri militare au fost înlocuite cu guverne civile.U. nici o femeie nu este în Parlament).O.E.N.U (Consiliul Economic ]i Social) ]i 1550 sunt asociate cu Departamentul Informa\iilor Publice al O. iar 41 \`ri nu au ratificat sau semnat înc` I. doar 14% dintre membrii Parlamentului sunt femei (în 10 \`ri. precum Kuweit. 38 de \`ri nu au ratificat sau semnat înc` I. Aceast` rela\ie nu este neap`rat una de cauz`-efect.000 de O. Celelalte nu au ajuns înc` la o tranzi\ie prodemocratic`. În 2001. ea constituie îns` un factor predispozant: regimul democratic favorizeaz` acumularea de capital uman ]i reduce inegalit`\ile sociale.N. num`rul ziarelor din \`rile în curs de dezvoltare s-a dublat (de la 29 la 60 de titluri la 1000 de persoane) iar num`rul canalelor de televiziune a crescut de 16 ori. Publice) provin din \`rile în curs de dezvoltare.-uri au statut consultativ pe lâng` O. au revenit la regimuri autoritare sau se afl` în conflict.C. Peste 2. N.R.G. concluziile sunt contradictorii: exist` \`ri cu un PIB înalt dar cu un indice slab al democra\iei.N. 106 \`ri înc` îngr`desc respectarea libert`\ii civice ]i politice. privind negocierea colectiv`.150 O.G. referitoare la marile disparit`\i în realizarea democra\iei ca proiect global.-uri asociate O. privind libertatea asocierii iar 39 \`ri nu au ratificat conven\ia I.C. Inf. sau \`ri cu un PIB sc`zut dar cu un indice mare al democra\iei (de exemplu. modernitate ]i dezvoltare economic`.N.C.P. a]a cum se observ` din figura 1. • • Libertatea presei • • 125 de \`ri (62% din popula\ia lumii) au pres` liber` sau par\ial liber`. doar 82 de \`ri (din 200). (drepturile civice ]i politice) s-a f`cut în 150 de \`ri (fa\` de 90).C.U. respectiv 57% din popula\ia globului.Progresul general • Regimul politic • Începând cu 1980. peste 600 ziari]ti sau organiza\ii ale media au fost atacate fizic sau intimidate.S.R. Pe ansamblu.775 (sub 9 . România ocup` locul 63. S` not`m c`. 37 ziari]ti au murit la datorie. • • Drepturile omului • • Egalitatea de gen • • Acest tablou con\ine atât elemente optimiste (care confirm` teza celui de-al treilea val al democratiz`rii promovat` de Huntington). • Discrepan\e globale Dintre cele 81 noi democra\ii.G. doar 47 sunt regimuri democratice efective. (drepturile economice. sunt efectiv democratice. 140 dintre cele aproximativ 200 \`ri ale lumii beneficiaz` de alegeri multipartide. datele raportului PNUD arat` c` exist` o rela\ie pozitiv` între democra\ie. 81 de \`ri au realizat pa]i importan\i c`tre democra\ie. • • Societatea civil` În anul 2000 erau înregistrate 37.P. în clasificarea PNUD. Doar 251 dintre cele 1550 O.R. cu 20% mai mult decât în 1990.O.G.S.-urile înc` nu au statut consultativ pe lâng` Adunarea General` a O.L.R. 118 au fost închi]i.L.

Iugoslavia) ]i apari\ia de noi state na\ionale. Fig. fie din retrasarea frontierelor (la fel ca la încheierea primului r`zboi mondial. • noul proiect de cet`\enie suprana\ional` introdus de U.755 iar în 1995 ajunsese la 0. 1. situa\ia particular` a popula\iei Roma). apatia ]i neîncrederea în for\a democra\iei ca liant social). a refugia\ilor sau a popula\iei dislocate în urma r`zboaielor. f`r` sus\inerea civic` adecvat` (de exemplu. • presiunile asupra cet`\eniei din partea imigran\ilor.772 ceea ce denot` o evolu\ie pozitiv` pe calea democratiz`rii ]i dezvolt`rii umane. • emergen\a unor noi minorit`\i în noile state na\ionale. rezultate fie din migra\iile umane (dinspre regiunile mai s`race spre zonele mai bogate sau de la cele mai pu\in sigure spre cele mai sigure). URSS.800). prin Tratatul de la Maastricht. În 1975 acela]i indice era de 0. reducerea progresiv` a ratei de participare la alegeri sau la dezbaterile civice. • incapacitatea statului bun`st`rii de a sus\ine cet`\enia efectiv` pentru to\i cet`\enii (în special la nivelul drepturilor sociale) ]i extinderea categoriei de „second class citizens“ sau a cet`\enilor cu drepturi limitate. Rela\ia dintre democra\ie ]i dezvoltarea uman` DEZVOLTAREA UMANĂ Capacităţi crescute ale persoanelor de a-şi determina condiţiile de viaţă Participarea la viaţa comunităţii Expresia personală Starea de sănătate Condiţii de viaţă Drepturi civice şi politice Dialog social Presiune publică şi acţiune socială Presiune publică şi acţiune socială DEMOCRAŢIA • • • Instituţiile şi practicile democraţiei contestarea puterii participarea cetăţenilor responsabilitatea autorităţilor La nivel european. • ie]irea la suprafa\` a unor probleme civice alt`dat` doar camuflate de statul totalitar (ex. ru]ii în \`rile baltice sau în Ucraina). • agravarea „deficitului democratic“ în special datorit` aproprierii democra\iei ca bun de consum.media mondial` de 0. • apari\ia celei de-a treia genera\ii de drepturi ale omului (absente din instrumentele ini\iale de protec\ie) ]i interesul pentru drepturile colective ]i drepturile culturale. • reinventarea democra\iei în \`rile postcomuniste.E. fostele popula\ii majoritare din marile imperii multina\ionale au devenit minoritare în noile state – de exemplu. dezbaterile contemporane privind cet`\enia („citizenship“) au fost impulsionate în anii ’90 în special datorit` urm`toarelor împrejur`ri: • dezmembrarea marilor entit`\i fondate pe criterii ideologice (de exemplu. 10 .

11 .Dezbaterile pe marginea acestor probleme de societate. ea deschide calea guvern`rii participative prin redistribuirea puterii într-o multitudine de organiza\ii non-guvernamentale. în detrimentul autorit`\ii formale. solidaritatea ]i diversitatea. de]i contest` ordinea instituit`. 2002) Domeniul Economia Politica Cultura Activit`\i principale (modernitatea) Munca Participarea Recunoa]terea ]i identificarea Atitudini postmoderne Descurajarea ]i demotivarea Indiferen\a ]i apatia Relativismul ]i esen\ialismul Aceast` analiz` a fost confirmat` de o anchet` global` asupra valorilor modernit`\ii ]i postmodernit`\ii realizat` de Inglehart (1997) la începutul anilor ’90. În aceast` societate postmaterial` predomin` „atitudinea postmodern`“ care este de fapt o contestare spontan` a oric`rei forme de autoritate institu\ionalizat`: na\iunea. ci doar reflect` starea de nemul\umire fa\` de modul s`u de func\ionare. au generat mari a]tept`ri (uneori nerealiste) fa\` de capacitatea cet`\eniei ]i virtu\ii civice de a mobiliza energiile populare. religia. 1990. pe de o parte. în care valorile centrale sunt activitatea social`. a egoismului sau demagogiei politice. 1998) numesc „atitudine postmodern`“ nu invalideaz` democra\ia ca model de guvernare. Tenzer.163) spune astfel c` modernitatea s-a exprimat prin trei tipuri de activit`\i: munca. are atât p`r\i negative. incivilitatea este o form` natural` de protest ]i contestare public`. atitudinea postmodern` favorizeaz` cet`\enia prin ponderea pe care o acord` cet`\enilor organiza\i. înv`\`mântul. Ichilov. ele au pus sub semnul întreb`rii îns`]i tipul modern de societate ]i civiliza\ia subiacent`. Conform acestei cercet`ri de anvergur`. Nu valorile democra\iei sunt contestate (democra\ia formal`). 1990. guvernul. Cu alte cuvinte. Atitudinile moderne ]i postmoderne privind cet`\enia (Terrén. de exemplu. Apatia ]i dezinteresul public sunt forme de dezavuare a „politicii politicianiste“. Aceast` relativizare a autorit`\ii publice. Pe de alt` parte. 2). p. spune Inglehart. În mod paradoxal. a corup\iei. participarea ]i identificarea cultural` (vezi fig. c` cet`\enia ]i drepturile omului sunt un apanaj al modernit`\ii. societatea de mas` ]i bun`starea material`) la o „societate postmaterial`“. Ceea ce Terrén ]i al\i autori (Wexler. Fig. armata. Dac` ne referim doar la sfera politicii. se pare c` societatea postmodern` este inevitabil o societate depolitizat`. structuri reticulare ]i centre alternative. ci modul s`u de realizare concret` (democra\ia substantiv`). pe de alta. ea sl`be]te capacitatea de influen\` a institu\iilor publice. S-a afirmat de unii autori. \`rile industrializate au trecut de la o „civiliza\ie a penuriei“ (ale c`rei valori principale erau munca. cât ]i aspecte pozitive: pe de o parte. inerent` democra\iei. de]i aceste atitudini pot afecta însu]i proiectul democratic (datorit` lipsei de sus\inere cet`\eneasc`). Terrén (2002. parlamentul etc. 2. familia.

Secolul XIX a consacrat rela\ia dintre cet`\enie ]i statul-na\iune pentru ca. b) are o evolu\ie istoric`. a reu]it s` capteze interesul lumii academice pentru acest termen paradigmatic. conform doctrinei confucianiste a dependen\ei p`r\ii fa\` de ansamblu ]i a loialit`\ii individului fa\` de stat. chiar dac` sensul s`u nu este clar pentru toat` lumea. legat` îndeosebi de asocierea cu virtutea civic` (idealul moral al Romei republicane) ]i de problemele de implementare a cet`\eniei romane. care înseamn` de fapt comunitate (prima form` de organizare politic`. În limbile scandinave. care sintetizeaz` datele respective. de exemplu. În limbile popoarelor din Asia Central`. Heater (1960. în func\ie de tipul de societate ]i modul de guvernare cu care a fost asociat. termenul de cet`\enie a reap`rut în timpul Revolu\iei Franceze (1789). denumirea greac` pentru cetatea-stat. în perioada interbelic`. Cele mai mari diferen\e se constat` îns` în cadrul culturilor non-occidentale. teritoriu). a]a cum am v`zut în capitolul precedent. Sensul multidimensional de ast`zi (cet`\enia politic`. p. specific` anumitor valori ]i semnifica\ii. c) este expresia domina\iei occidentale. fiind capabil s` desemneze atât drepturile cât ]i obliga\iile. s` urmeze o faz` de declin. Acest concept controversat ]i mobilizator1 are meritul de a exprima chintesen\a gândirii politice dintr-o epoc` istoric` ]i de a sintetiza ansamblul problemelor care rezult` din rela\ia stat-cet`\eni. r`d`cina comun` este tot echivalentul pentru „cetate“ (burg) iar în limba german` apar trei referin\e diferite: una care denume]te na\ionalitatea („Staatsangehörigkeit“). este o traducere a cuvântului „polis“. constat`m c` termenul de „cet`\enie“ este specific limbilor latine ]i limbii engleze. fiind rezultatul gândirii politice europene care s-a impus în toat` lumea. care au preluat mai târziu acest termen. alta care desemneaz` statutul de de\in`tor de drepturi („Staatsbürgerschaft“) ]i alta care subîn\elege participarea politic` („Staatsbürgerstatus“). care încorporeaz` r`d`cina comun` „civitas“ („civis“ = cetate). am colectat defini\ii ale cet`\eniei din diverse limbi ]i medii culturale. Termenul ca atare vine din gândirea greac`. d) are un con\inut contradictoriu. echivalentul pentru cet`\enie trimite la „obscia“. Este un termen paradigmatic. 293) îl nume]te „buzz word": el capteaz` aten\ia ]i stimuleaz` dezbaterea. practic. El a ap`rut mai întâi în cet`\ile-stat din Grecia antic` ]i a fost transferat la Roma o dat` cu alte produse ale culturii antice grece]ti. 1 12 . 2003). în limba chinez` se pune accentul pe obliga\ii ]i îndatoriri publice. Contextul cultural ]i istoric al cet`\eniei A]a cum am v`zut. cet`\enia domin` dezbaterea contemporan` din ]tiin\ele politice ]i sociale. din nou. s` încorporeze atât o viziune individual` cât ]i una colectiv` asupra societ`\ii. Uitat mult timp. la rândul s`u. Aceasta. fiind preluat de limbile europene moderne (în special franceza ]i engleza) prin intermediul limbii latine. De atunci. înaintea statului unitar). civil` ]i social`) îl dator`m sociologului englez Marshall (1950) care.2. Într-o cercetare anterioar` (Bîrzea. În sfâr]it. cet`\enia este tradus` frecvent prin patriotism iar în limba arab` ea evoc` apartenen\a la un anumit teritoriu („wand“ = patrie. când a fost coroborat pentru prima dat` cu drepturile omului. caracterizat prin urm`toarele tr`s`turi: a) este o construc\ie cultural`. cet`\enia se afl` în centrul dezbaterilor contemporane. În limbile slave. Aici a cunoscut o nou` dezvoltare. În Anexa I.

Saul din Tarsus devenit Apostolul Pavel). 1789). Canada. • Revolu\ia francez` a asociat cet`\enia cu drepturile omului („Declara\ia Drepturilor Omului ]i ale Cet`\eanului“. în anii 1960. Drepturile civile ]i politice se acord` în func\ie de apartenen\a la na\iunea dominant`. c) identitatea – este ceea ce Aristotel nume]te „methexis“. b) participarea – dreptul de a lua parte la Adunarea Popular` („Ecclesia“). specific secolelor XVIII ]i XIX. reunite anual în cadrul jocurilor olimpice). ea poate fi sintetizat` în urm`torul tablou: • Atena – democra\ia („guvernarea de c`tre popor“) presupune cet`\eni. Omul politic florentin Machiavelli relanseaz` republica ca alternativ` la guvernarea autocratic`. în dauna drepturilor omului. altruismul ]i colectivismul. În timpul nostru. un ideal moral care promova patriotismul ]i devo\iunea fa\` de interesul general. romanii au introdus dou` categorii de cet`\eni: cei care proveneau din metropol` ]i noii cet`\eni. republica. a fost o form` suprana\ional` de civitate. • Na\ionalismul. respectiv mândria de a fi grec. Se folosesc dou` criterii de acordare a cet`\eniei: „jus sanguinis“ (dreptul descenden\ilor) ]i „jus soli“ (dreptul celor n`scu\i pe teritoriul na\ional). a accentuat aceast` dimensiune: cet`\enia înseamn` în primul rând drepturi ]i libert`\i acordate individului (diferit de abordarea colectivist` din republica atenian`. Statele teritoriale devin state na\ionale („natio“ = comunitate omogen` având o identitate cultural` unic` ]i care adopt` un sistem comun de organizare politic`). cet`\enia revine în aten\ia gândrii politice. Exista astfel o dubl` identitate: ca cet`\ean al republicii ]i ca grec. Din acest tablou rezult` c` au existat trei modele de cet`\enie: a) Modelul republican este specific cet`\ilor-stat din lumea antic`. republicilor italiene ale Rena]terii ]i Revolu\iei Franceze. • Roma antic` – statutul de cet`\ean roman („civitas“) conferea dreptul de mobilitate ]i drepturi civice (de exemplu. • accentul pus pe obliga\ii ]i responsabilit`\i. justificat` ideologic. reprezentat de John Stuart Mill. civis. Cicero. na\iunea. Statutul de „cet`\ean“ era acordat doar indivizilor liberi (aproximativ 25. membru al diasporei (ansamblul comunit`\ilor grece]ti. • Comunismul a promovat interesul general. Pentru a-i diferen\ia. dar ]i dup` dispari\ia acestora.000 în Atena. care apar\ineau comunit`\ii domestice sau „domos“. Acest model se caracterizeaz` prin urm`toarele tr`s`turi: • prevalen\a interesului comun ]i referin\a la o entitate politic` integratoare (polis. unde prevala interesul comun). f`r` s` beneficieze de statutul de cet`\ean). societatea civil` ]i pluralismul politic. Cato ]i Titus Livius au exacerbat acest sentiment al loialit`\ii ]i altruismului. • patriotismul. îndeosebi în cadrul marilor imperii coloniale. Australia) au încurajat ideea de „cet`\enie multicultural`“. • Liberalismul. participarea public`) acordate inclusiv popula\iei din teritoriile ocupate (de exemplu. preluat ulterior ca o valoare central` a Rena]terii italiene ]i a Romantismului german. Rousseau se inspir` din modelul cet`\eniei la scar` redus` din cet`\ile antice. c`rora le-au ad`ugat o codificare elaborat` (dreptul roman) ]i virtutea civic` („virtus“). Statutul de cet`\ean presupunea: a) apartenen\a la „polis“ (republica atenian`). Montesquieu reia teza particip`rii populare. corespunde idealului antic de „virtus“. a asociat cet`\enia de o construc\ie politic` ]i cultural` nou`. • Iluminismul – dup` o uitare de aproape o mie de ani. participarea.În ce prive]te evolu\ia istoric` a cet`\eniei. Cet`\enia sovietic`. statul-partid). practic. • Cet`\enia multipl` a existat înc` din lumea antic` (de exemplu. cet`\enia dubl` legiferat` de Augustus). propunând micro-comunit`\i politice de tip contractual. ca expresie a loialit`\ii fa\` de stat. na\iunea. f`r` drept de vot („civitas sine suffragio“). 13 . cam tot atâ\ia erau sclavi ]i femei. Aceast` schem` este perturbat` de migra\iile umane. identitatea). Romanii au p`strat cele trei caracteristici ini\iale (apartenen\a. Spa\iul public de referin\` era partidul-stat ceea ce anula. de exemplu. statele formate prin imigra\ie (SUA.

• • 3. • accentul este pus pe identit`\ile colective. o colec\ie de defini\ii semnate de autori celebri în domeniul nostru de referin\`. care recunosc drepturile colective ale entit`\ilor etnice ]i culturale. prin emancipare politic`. control public.obligativitatea particip`rii civice. c) Modelul comunitarist pune accentul pe drepturile colective ale comunit`\ilor constituite istoric. cuvântul cet`\enie pare accesibil ]i clar tocmai pentru c` este folosit de toat` lumea ]i în orice împrejurare. „ownership“). Se caracterizeaz` prin urm`toarele tr`s`turi: • egalitatea tuturor indivizilor. spre exemplificare. Acest model presupune urm`toarele tr`s`turi: • recunoa]te drepturile colective ca baz` de referin\` (drepturile omului sunt drepturi individuale care se exercit` îns` colectiv). • guvernarea este legitimat` prin acordul fiec`rui individ. contract civic ]i social). • comunitatea constituie mediul cel mai favorabil expresiei ]i dezvolt`rii personale. guvernarea. • asumarea ordinii civice ]i a responsabilit`\ii comune (engl. • cet`\enia este condi\ionat` de apartenen\a la o comunitate cultural` (nu doar la una politic`). literatura specializat` este mult mai eterogen` ]i discordant` decât pare la prima vedere. Cu toate acestea. 14 . ierarhii. • focus pe drepturi. • apartenen\a la o comunitate nu este predeterminat` ]i imuabil`: membrii s`i au libertatea de a alege ]i a decide conform propriilor afinit`\i. • exercitarea mutual benefic` a drepturilor individuale (drepturile unei persoane nu trebuie s` aduc` atingere drepturilor altor persoane). Ce este cet`\enia? Cet`\enia („citizenship“) este unul din acele concepte care sufer` de pe urma propriei popularit`\i. Ele au fost combinate într-o viziune multidimensional` de c`tre Marshall. exprimat` printr-o negociere continu` a drepturilor ]i obliga\iilor. Iat`. El a fost promovat îndeosebi în societ`\ile multiculturale (de exemplu. Canada. • rela\iile intercomunitare sunt mai clare ]i mai stabile decât rela\iile interindividuale (se previne astfel posibilitatea prejudiciului reciproc prin exercitarea abuziv` a drepturilor individuale). Simpla sa rezonan\` „civic`“ ]i referin\a implicit` la rela\ia stat-cet`\eni par satisf`c`toare pentru a asigura un consens terminologic minimal. autorul care a reu]it s` fac` din cet`\enie conceptulcheie al dezbaterilor privind societatea democratic`. Ca ]i al\i termeni-cheie din ]tiin\ele sociale ]i politice (societatea civil`. b) Modelul liberal a fost sus\inut de ilumini]ti ]i utilitarism. existen\a unor raporturi civice care unesc membrii comunit`\ii politice (ceea ce presupune interdependen\e. Australia). negocieri de roluri. Aceste trei modele au interac\ionat continuu. • existen\a unei tensiuni între indivizi ]i stat. • încurajarea indivizilor s`-]i dep`]easc` condi\ia social` ]i statutul civic. nu pe obliga\ii. capitalul social).

Aceasta ar împiedica.“ Hayek (1967): „Cet`\enia este practica unui cod moral – un cod care este orientat spre interesele celorlal\i – fondat mai degrab` pe dezvoltarea personal` ]i cooperarea voluntar` decât pe puterea represiv` ]i interven\ia Statului. culturale. Vom apela astfel la trei criterii: dicotomia statut-identitate.“ Kymlicka ]i Norman (1995): „Cet`\enia nu este doar un statut.“ Varietatea acestor defini\ii ne oblig` la o încercare de sistematizare. cet`\enia const` în ansamblul drepturilor ]i responsabilit`\ilor conferite de stat cet`\enilor s`i. fiind mai bine structurat. Ea este de asemenea o identitate. cât ]i a drepturilor generice (drepturile politice ]i sociale). Din acest motiv. Este un statut care se aplic` doar cet`\enilor unui stat membru al U.E. care define]te regulile ]i limitele apartenen\ei la o comunitate politic` (de exemplu. recunoa]te ]i garanteaz` drepturile ]i responsabilit`\ile care decurg din statutul de cet`\ean. definit de un set de drepturi ]i responsabilit`\i. c`r\i de identitate.“ Habermas (1994): „Cet`\enia este lupta pa]nic` de tip «dialogic» pe arena public`..“ Barbalet (1988): „Cet`\enia const` în participarea la via\a public` a celor dota\i cu drepturi cet`\ene]ti.“ Dahrendorf (1994):„Cet`\enia este un concept non-economic care presupune practica atât a drepturilor civice sau fundamentale. pa]apoarte. Este loialitatea unor persoane libere dotate cu drepturi ]i protejate de o legisla\ie comun`. nu cet`\enilor.“ Janowitz (1983): „Cet`\enia se refer` la rela\iile dintre indivizi ]i stat. recunoscut` sub forma diverselor documente publice: certificate de na]tere ]i de deces. un sens al identit`\ii ]i interac\iunii sociale. Aceast` dimensiune juridic` a cet`\eniei formale este îns` limitativ`. în schimbul acestora. Este statutul legal al cet`\enilor ca subiec\i ai dreptului.“ Turner (1993): „Cet`\enia se refer` la drepturile legale ]i la expresia lor politic` în via\a public`. s` se ajung` la situa\iile de excludere civic` 15 . Ea const` în elemente juridice. sub forma unui contract civic inclus în drepturile constitu\ionale: pe de o parte.“ Ichilov (1998): „Cet`\enia este un concept complex ]i multidimensional. de exemplu. sociale ]i politice care confer` cet`\enilor anumite drepturi ]i obliga\ii. expresia apartenen\ei la o comunitate politic`. Cet`\enia presupune un sens direct al apartenen\ei la comunitate bazat pe loialitatea fa\` de civiliza\ia pe care o împ`rt`]esc în comun. ]i care completeaz` cet`\enia recunoscut` de constitu\iile na\ionale ale statelor respective.Marshall (1973): „Cet`\enia este statutul acordat tuturor celor care sunt membri efectivi ai comunit`\ii. cet`\enia recunoscut` de statul na\ional). mai precis ]i mai u]or de codificat). acest statut se limiteaz` la cele 4 drepturi suprana\ionale introduse de Tratatul de la Maastricht (vom reveni pe larg). Între altele. a) Cet`\enia statutar` ]i cet`\enia identitar` Din tabloul de mai sus rezult` c` defini\iile oscileaz` în jurul a dou` ipostaze ale cet`\eniei: Statut legal ]i politic În acest sens (care predomin`. cet`\enia ca proces social ]i cet`\enia ca institu\ie politic`. Acest statut se bazeaz` pe reciprocitate. Cei care beneficiaz` de acest statut sunt egali în ce prive]te respectarea drepturilor ]i a obliga\iilor consecutive.E. Forma cea mai concret` a acestei rela\ii este na\ionalitatea (apartenen\a oficial` la statul na\ional). În cazul cet`\eniei U. cet`\enii trebuie s` fie loiali ordinii civice pe care trebuie s` o apere ]i s` o promoveze. pe de alta. Hanna Arendt ]i Dahrendorf au recomandat ca drepturile omului s` fie aplicate persoanelor fizice. ea condi\ioneaz` accesul la drepturile omului de statutul de cet`\ean. statul acord`.

Aceste practici pun în eviden\` capacitatea individului de a fi cet`\ean efectiv ]i dimensiunea interactiv` a cet`\eniei: nu exist` cet`\eni în sine. al na\iunii. c) Defini\ia pragmatic` a cet`\eniei Dup` al\i autori. Poate exista astfel un cet`\ean al regiunii. 2). Identitate ]i rol social În acest sens. Bellah (1975) consider` cet`\enia ca o „religie civil`“ capabil` s` regleze ansamblul rela\iilor sociale. este contextual` (un individ poate avea simultan mai multe identit`\i civice) ]i fluctuant`. care caracterizeaz` persoana ca membru competent al societ`\ii“. define]te cet`\enia ca „un set de practici politice. în acest sens identitar ]i cultural. Cet`\enia se define]te astfel nu în raport cu titlurile abstracte recunoscute membrilor de drept ai comunit`\ii juridice. sus\in`tor activ al virtu\ii civice. astfel încât este iluzoriu ]i imposibil s` o cuprindem într-o ipostaz` unic`. înseamn` lipsa de acces deplin la drepturi pentru imigran\i. Este ceea ce oamenii reu]esc s` ob\in` de la ea. Estonia ]i Slovenia) care. la un amplu spa\iu cultural ]i istoric. Mai degrab`. Dac` statutul de cet`\ean este strict ]i gestionat printr-o legisla\ie precis` (Heater îl nume]te „hard core“ al cet`\eniei). p. 1993. unii autori (Sommers. Turner (1993. juridice ]i culturale. spune van Gunsteren (1998. de fapt. În acest sens. de exemplu. ci doar co-cet`\eni. F`r` s` se restrâng` în mod necesar la un teritoriu. dar ]i un cet`\ean european ]i chiar un cet`\ean al lumii. ea depinde ]i se modific` în func\ie de utilizare: schimb`rile de regim politic sau de pe agenda public` implic` de obicei schimb`ri în valorificarea ]i semnifica\ia cet`\eniei“. cet`\enia identitar` este supus` unor mari varia\ii culturale: ea disociaz` apartenen\a de teritorialitate. cet`\enia se poate raporta la o localitate. cet`\enia este una din identit`\ile individuale. tributar` „jocurilor de limbaj“ ale lui Wittgenstein. identitatea european` poate fi asumat` de orice locuitor al Europei geografice ]i nu numai.oficializate prin acordarea statutului bizar de „non-cet`\ean“ (de exemplu. Cealalt` ipostaz` pune accentul pe cet`\enie ca proces. cet`\enia informal` este o form` de apartenen\` cultural` ]i psihologic` pe care individul ]i-o asum` ]i prin care prefer` s` fie recunoscut. Aceast` interpretare pragmatic`. nu ca simplu input al vie\ii publice. Prima se refer` la idealul de cet`\ean. Ca ]i limbajul. economice. aceast` identitate poate excede spa\iul legal de apartenen\`. ci prin modalit`\ile concrete în care aceste drepturi sunt folosite pentru a regla rela\iile dintre cet`\eni ]i autorit`\ile publice. 11). De exemplu. minorit`\i sau persoane dislocate în urma conflictelor militare. 1996) prefer` s` vorbeasc` de o cet`\enie normativ` ]i de una efectiv`. [n Letonia. F`r` s` presupun` o constrângere juridic` sau politic` propriu-zis`. b) Cet`\enia normativ` ]i cet`\enia efectiv` Fa\` de limit`rile distinc\iei anterioare. Este mai degrab` un sens moral care confer` cet`\eniei valoarea unui cod al conduitei zilnice. la o regiune. Bernbaum. p. cet`\enia se confund` cu existen\a social`. În acest sens. consider` c` cet`\enia are un sens strict sau formal (participarea ]i egalitatea în drepturi ca urmare a statutului de cet`\ean) ]i un sens substantiv care se refer` la capacitatea real` a 16 . ne intereseaz` capacitatea opera\ional` a cet`\eniei ca program de ac\iune social`: „Cet`\enia nu este o esen\` etern`. ci un artefact cultural.

este „o ac\iune civic`“ sau ceea ce fac cet`\enii în mod real: prin participare activ` (la institu\iile politice. via\` asociativ`. Pavia ]i Tübingen). prin ac\iuni civice ]i „co-cet`\enie“. 4. al oamenilor politici ]i al practicienilor. – capacitatea de a influen\a decizia politic`. • cet`\enia este o ac\iune social` care const` în practica efectiv` a drepturilor ]i responsabilit`\ilor într-un context dat.co. p. vom încerca s` propunem o defini\ie operatorie care s` \in` cont de toate aspectele identificate mai sus. putem afirma f`r` ezitare c` cet`\enia a devenit o nou` paradigm` a ]tiin\elor politice. prin contesta\ie civic` („cet`\enia critic`“). fie ca specializare secundar` (de exemplu. – statutul juridic rezultat din setul de drepturi ]i responsabilit`\i recunoscute oficial (este ceea ce se nume]te de obicei „na\ionalitate“). la universit`\ile din Geneva. fie ca specialitate principal` (de exemplu. serviciu militar). o comunitate politic` ce recunoa]te ]i încurajeaz` diversitatea. Cet`\enia. În aceast` viziune. cee ce confer` un sens comun identit`\ilor personale ]i colective.uk). studii. – participarea activ`. În aceast` perspectiv`. care au astfel capacitatea de a influen\a politicile publice. concluzioneaz` van Gunsteren. schimbare social` ]i guvernare democratic`.000 r`spunsuri (www. Nu întâmpl`tor. S` ad`ug`m ]i evenimentele considerate deja „cotidiene“ (conferin\e. * * * La cap`tul acestei incursiuni terminologice. la universit`\ile din Lund. Din aceast` defini\ie rezult` urm`toarele caracteristici: – apartenen\a la o comunitate politic`. cet`\enia este deja un domeniu de formare universitar`. Propunem astfel urm`toarea defini\ie pe care s` o subîn\elegem pe tot parcursul acestui curs: Cet`\enia este apartenen\a ]i participarea activ` la via\a public` a cet`\enilor beneficiari de drepturi ]i responsabilit`\i. • cet`\enia este un pluralism organizat. seminarii. în mod egal ]i ne-discriminatoriu. Leicester ]i Strasburg). Cet`\enia – o nou` paradigm` a ]tiin\elor politice Din defini\ia de mai sus rezult` c` cet`\enia este în acela]i timp un statut politic ]i juridic.google. van Gunsteren dezvolt` o teorie „neo-republican`“ a cet`\eniei bazat` pe trei elemente: • cet`\enia este o institu\ie a vie\ii publice la care are acces fiecare cet`\ean.560. un tip de cultur` organiza\ional`. Aceast` l`rgire considerabil` a ariei tematice ]i a problemelor subiacente explic` interesul deosebit al speciali]tilor. dezbateri în 17 .cet`\enilor de a influen\a politica. Pe scurt. împreun` cu Turner (1993. o identitate ]i un set de practici sociale. articole ]i rapoarte oficiale. ceea ce presupune un minimum de competen\e civice ]i con]tiin\a acestei capacit`\i. la vot. cea mai important` condi\ie a cet`\eniei este utilizarea sa în situa\iile cotidiene ale vie\ii publice. 3). rezultatul unei explor`ri la intrarea „cet`\enie“ („citizenship“) a ob\inut 1. asocia\ii ]i centre specializate de cercetare ]i analiz` a cet`\eniei. Exist` în prezent peste 50 de funda\ii. În martie 2002. Cet`\enia face obiectul a numeroase proiecte de cercetare ]i reprezint` subiectul principal a numeroase c`r\i.

• sus\ine alte construc\ii teoretice. echitatea sau coeziunea social`. Mai exact. din moment ce to\i cet`\enii. Aceste argumente confirm` faptul c` cet`\enia este o paradigm` activ` a ]tiin\elor politice. 2001) Ipostaza cet`\eniei Paradigma individualist` Paradigma politic` (modelul Paradigma identit`\ii 18 . aceast` neîncredere privind rolul statului a favorizat deplasarea interesului spre cet`\eni ]i cet`\enia organizat` (societatea civil`). precum Kymlicka ]i Norman (1995. s-a procedat la o departajare pragmatic`. apartenen\a. Unii anali]ti. modele ]i practici sociale. 79). participarea. stagii de formare) ]i vom avea imaginea unui subiect care domin` interesul comunit`\ii de speciali]ti. p. • ofer` o serie de concepte-cheie (de exemplu. spun c` presiunile în favoarea unei teorii a cet`\eniei sunt nerealiste. Fig. cet`\enia: • reprezint` un cadru teoretic care orienteaz` cercetarea ]i formarea în domeniul ]tiin\elor politice ]i sociale. pentru ca teoria cet`\eniei s` nu se limiteze la o teorie a „bunului cet`\ean“. echilibrul drepturi-responsabilit`\i. beneficiaz` de drepturi ]i libert`\i? Cui poate folosi un astfel de efort? Cu toate ezit`rile sugerate de aceste întreb`ri. exist` o reticen\` clar exprimat` fa\` de capacitatea statului de a garanta în continuare justi\ia social`. spune Kelly (1995. Unele din aceste aspecte vor fi aprofundate în cele ce urmeaz`.media. • inspir` un set de ac\iuni sociale ]i fundamenteaz` unele op\iuni politice majore precum guvernan\a. Trei concep\ii asupra cet`\eniei (Giesen ]i Eder. p. primordiale pentru domeniul nostru de studiu. Fie c` este vorba de „welfare liberals“ (Rawls). institu\ionalizarea drepturilor culturale ]i sociale. de „minimalists“ (Hayek ]i Nozick). Pentru a dep`]i aceste adev`rate „obstacole epistemologice“. modele sau practici explicitate. De fapt. Aceste a]tept`ri alimenteaz` încerc`rile de codificare a cet`\eniei sub form` de teorii. sau aproape to\i. cei care se hazardeaz` s` produc` astfel de teorii fie se limiteaz` la modele (forme inferioare ale analizei teoretice). de obicei. multiculturalismul. studen\i ]i practicieni în ]tiin\ele politice. precum societatea civil`. cet`\enia s-a impus ca o tem` major` în special în leg`tur` cu rolul statului în societatea modern`. fie reduc „obiectul“ la unele componente ale sale. 3). o teorie a institu\iilor democratice ]i o teorie a practicii sociale. • une]te comunitatea de speciali]ti din acest domeniu în jurul acestor concepte. 7) care identific` trei sfere ale cet`\eniei. interesul comun ]i ordinea civic`. parteneriatul civic. de conservatori (Oakeshott) sau de comunitari]ti (Nisbet). • al doilea risc provine din dualitatea cet`\eniei ca statut legal (dedus din apartenen\a la o comunitate politic`) ]i activitate concret` (participarea efectiv` la via\a societ`\ii politice). a) Teoria cet`\eniei De ce este nevoie de o teorie a cet`\eniei? În ce m`sur` mai poate fi interesat` comunitatea academic` de o astfel de problem`. 3. Aceste distinc\ii sunt cel mai clar exprimate de Giesen ]i Eder (2001. din cel pu\in dou` motive: • o astfel de teorie este poten\ial f`r` limite c`ci „obiectul“ de referin\` (cet`\enia) este extrem de vast. 284). fiecare cu tipul s`u de construc\ie teoretic` (vezi fig. identitatea) intrate deja în patrimoniul comun al vocabularului politic. p. responsabilitatea public`. Teoretizarea asupra cet`\eniei poate fi o teorie a discursului despre cet`\enie.

În continuare. 19 . Din acest motiv. spun cei doi autori. i) Modelul evolu\ionist al lui Marshall Am evocat de mai multe ori pân` acum numele acestui sociolog englez. Marshall (1950. teoria universalist` ]i critica primordialist`) Virtu\i ]i valori comune Cultur` ]i tradi\ii comune Apartenen\` În ultim` analiz`. comentatorii ulteriori (Roche. accentul este pus nu pe drepturile ]i libert`\ile formale. teoria democra\iei. În ce m`sur`. Contemporan cu Parsons. În acest fel. cet`\enia se refer` la rela\ia dintre indivizi ]i societate iar aceast` rela\ie poate fi descris` ]i explicat` în diverse feluri. ci pe societatea civil`. profund inegalitar`? Prin aceasta. care a relansat practic interesul academic pentru cet`\enie. parteneriatul civic. Marshall se str`duie s` concilieze convingerea sa liberal` cu ideea cet`\eniei egale pentru to\i. ea pune în valoare solidaritatea uman`. se focalizeaz` pe coeziune social` ]i construc\ia cultural` a cet`\eniei. paradigma identit`\ii colective va fi exemplificat` într-o prim` faz` de modelul lui Leca ]i. Diversele interpret`ri posibile converg spre cele trei variante prezentate în fig. critica republican` ]i comunitarist`) Obliga\ii civice (libert`\ile pozitive) Democra\ia ca sfer` public` activ` Obliga\ii colective (modelul apartenen\ei.(modelul pie\ei. Paradigma politic` va fi ilustrat` de modelele lui Dahrendorf ]i Turner. 1971). de teoria cet`\eniei multiculturale a lui Kymlicka. aceast` paradigm` se bazeaz` pe ideea liberal` c` fiecare individ trebuie s` ob\in` acces pe scena politic` ]i s` se manifeste în via\a public`. ceea ce are drept consecin\` acordarea de drepturi ]i libert`\i egale. capitalismul poate coexista cu cet`\enia. – paradigma identit`\ii colective asociaz` cet`\enia la o comunitate cultural` istoric constituit`. am ales câteva contribu\ii teoretice care s` exemplifice aceast` schem`. în sensul c` formula reu]itei este statul bun`st`rii („welfare state“). Pentru el. abordarea lui Marshall este esen\ial` pentru c` ea atac` direct rela\ia dintre democra\ie ]i capitalism: cum poate fi armonizat cadrul politic al democra\iei (cet`\enia fiind forma concret` de manifestare a acesteia) cu efectele sociale ale capitalismului ca sistem economic? R`spunsul dat tot de Marshall este unul previzibil. negocierea colectiv` ]i critica social` („critical citizenship“). 1994. profesor la London School of Economics. într-o sec\iune ulterioar`. teoria liberal` ]i critica socialist`) Practic` social` Institu\ie Discurs Libert`\i individuale (libertatea negativ`) Beneficii sociale („welfare entitlements”) Drepturi particip`rii. cet`\enia este un statut conferit în mod egal tuturor membrilor comunit`\ii politice. dat fiind faptul c` egalitatea intrinsec` pe care o presupune statutul de cet`\ean este în contradic\ie cu structura social` real`. s-a ocupat îndeosebi de problema stratific`rii sociale ]i de impactul cet`\eniei egale pentru to\i asupra claselor sociale. apartenen\a ]i simbolistica identitar`. În sfâr]it. ac\iunea politic` este v`zut` ca principala surs` a cet`\eniei. 3: – paradigma individualist` se centreaz` pe garan\iile legale ]i pe realizarea ra\ional` a intereselor individuale. – paradigma politic` pune în primul plan participarea activ` pe arena public`. valorile ]i proiectele comune. organizate inegal. Paradigma individualist` va fi sus\inut` de modelele lui Marshall ]i Donati. s-a întrebat Marshall. ceea ce d` na]tere la o multitudine de teorii ]i modele.

Etapele respective au fost diferite în SUA ]i Europa continental` iar demarca\iile nu au fost întotdeauna atât de nete cum rezult` din analiza lui Marshall. politice ]i sociale. egalitatea în fa\a legii) pe care se bazeaz` întreg edificiul democra\iei. din contr`. XX ]i este înc` în curs de consolidare. Modelul lui Marshall este interesant. securitate social`. fiind localizat` de Marshall în secolul XVIII (de]i primele drepturi civile au fost codificate prin „Habeas Corpus“. 1996) l-au considerat pe Marshall un „social liberal“. pentru c` ia în considera\ie ansamblul celor trei dimensiuni. dreptul la proprietate. Drepturile sociale respective se refer` la standarde minimale de via\`. Pe scurt. în func\ie de circumstan\e. în sec. Acest proces este unul istoric ]i presupune urm`toarea evolu\ie2: Componenta civil` a fost prima. Componenta politic` se refer` la drepturile politice garantate începând cu secolul XIX: dreptul de vot (recunoscut femeilor abia în secolul XX). Democra\ia. – modelul este linear ]i simplificator. cultur`. respectiv aspectele civile. Componenta social` a ap`rut abia în sec. ca sistem social. transporturi) sus\inute de stat. Se realizeaz` prin serviciile sociale (educa\ie. cet`\enia este contextual` ]i multiform`. Oldfield. Institu\iile direct implicate în implementarea acestor drepturi sunt justi\ia ]i statul de drept („the rule of law“). echivalent al „con]tiin\ei colective“ a lui Durkheim. Aceste drepturi au fost institu\ionalizate prin sistemul parlamentar ]i pluralismul politic. Este vorba de drepturile civile (libertatea de expresie ]i gândire. libertatea cuvântului ]i a credin\ei. f`r` s` invoce negocierile ]i tensiunile dintre stat ]i cet`\eni pe tema drepturilor omului (cet`\enia poate genera ea îns`]i conflicte sociale). – las` impresia c` drepturile sunt acordate automat ]i echitabil. Marshall las` deschis` întrebarea dac` exist` o singur` form` de cet`\enie (multidimensional` îns` unitar`. Barbalet. pentru c` analizeaz` componentele cet`\eniei în func\ie de drepturile acordate. XIV).Birnbaum. proprietate sau grup etnic) sau. rolul reglator al statului în rela\ia cu pia\a) ]i drepturile culturale. acces la serviciile publice etc. dreptul de a participa la exercitarea puterii politice ]i dreptul de asociere. Mann. nu este eficient` decât în m`sura în care [ncorporeaz` toate cele trei aspecte. 2 Aceast` evolu\ie se refer` strict la situa\ia din Marea Britanie. pe de o parte. – nu este clar` distinc\ia între cet`\enia ca expresie a egalit`\ii ]i cet`\enia ca suport al solidarit`\ii umane în cadrul unui sistem social extrem de stratificat. s`n`tate. 20 . în pofida performan\elor ob\inute de statul bun`st`rii. – se ignor` aspectele economice (de exemplu. un fel de precursor al cunoscutei „a treia cale“. o apartenen\` secular` comun` care transcende diferen\ele de gen. context cultural sau priorit`\i. asisten\` ]i protec\ie social`. pe de alta. Turner) au invocat urm`toarele lacune: – cele trei dimensiuni nu sunt echivalente ca importan\` ]i nici nu pot fi separate sau tratate ca sedimente succesive. Criticii acestui model tripartit (de exemplu.

Este o zon` alb` a cet`\eniei. 1994). – cei care nu mai sunt cet`\eni (persoanele f`r` discern`mânt. În cazul Uniunii Europene. prin interferen\e. p. garantat de statul bun`st`rii. cet`\enia modern` este din ce în ce mai mult privit` ca o sum` de drepturi ]i obliga\ii decât ca apartenen\`. o form` de repartizare a bun`st`rii pe baz` de echitate ]i justi\ie social`. Drepturile nu se „acord`“ de c`tre autoritate (ca în cazul schemei lib-lab). Din punct de vedere sociologic. ci se decodific`. spune Donati. system“. Rezult` un contract implicit între cet`\eni. – cei care nu sunt înc` cet`\eni (tinerii ]i copiii). lipsit` de garan\ii civice ]i neorganizat`. 304). marginalizate sau excluse social). promovat` între al\ii ]i de Dahrendorf (1985. Cet`\enia este de fapt o co-cet`\enie. oportunit`\i ]i drepturi – sunt aspectele dicotomice care caracterizeaz` cet`\enia dual` promovat` de curentul „lib-lab“. Pentru Dahrendorf (1985. „Freedom vs. de la na\ional la suprana\ional etc. dar care nu asigur` înc` drepturi suprana\ionale corespunz`toare. 17). to\i ace]tia constituie o „subclas`“ („underclass“). Cet`\enia nu poate fi realizat` prin simpla extensie a sistemului de securitate social` iar statul bun`st`rii ]i-a pierdut de mult capacitatea de a contracara inegalit`\ile structurale. libertate contra sistem. iii) Modelul co-cet`\eniei al lui Donati Donati (1993. exprimat prin negocierea continu` a rolurilor ]i atribu\iilor. pune accentul pe echilibrul care trebuie s` existe între oportunit`\ile oferite de economia de pia\` ]i drepturile garantate de stat. Acordarea de drepturi civile nu anuleaz` inegalit`\ile economice structurale. nu un simplu mediator între stat ]i pia\`. Mann (1987) ]i Roche (1992). cet`\enia este incomplet` ]i ineficace tocmai pentru c` Uniunea r`mâne o pia\` global` (capabil` s` ofere oportunit`\i ]i bun`stare). pe de alta. cet`\enia este un ansamblu de interac\iuni („the complex of citizenship“) care unesc prin rela\ii formale cet`\enii. 1995) are rezerve fa\` de cet`\enia lib-lab pe care o consider` utopic` ]i inoperant`.ii) Modelul „lib-lab“ al lui Dahrendorf În literatura politic` britanic`. p. „lib-lab“ desemneaz` combina\ia ideologic` dintre liberalism ]i laburism („liberal-labour“). institu\iile care formeaz` comunitatea politic`. ci se raporteaz` la o serie de cercuri concentrice ale apartenen\ei: de la local la general. Cet`\enia ar fi o form` de egalitate redistributiv`. – cei care sunt doar par\ial cet`\eni (persoanele f`r` ad`post. pe de o parte. de\inu\ii). Dup` Donati (1995. modalitatea practic` de a echilibra oportunit`\ile („provisions“) cu drepturile („entitlements“). criza statului bun`st`rii din anii ’90 a f`cut ca principiile cet`\eniei s` fie practic inaplicabile pentru numeroase categorii de cet`\eni (pe care Lister îi nume]te „second class citizens“): – „non-cet`\enii“ (de exemplu. coali\ii ]i jocuri de putere. este corolarul obligatoriu al pie\ei. Ca ]i Rawls (1971). Accesul la servicii sociale. Politicile publice trebuie s` redistribuie beneficiile ]i prosperitatea astfel încât s` atenueze inegalit`\ile produse de economia de pia\`. 104-105). Dahrendorf consider` c` cet`\enii nu dispun niciodat` de un statut identic. Viziunea lib-lab asupra cet`\eniei. imigran\ii). Mai mult. caracterizat` prin incompeten\` politic` ]i incapacitate de exercitare efectiv` a drepturilor civice. cet`\enia este liantul dintre pia\` ]i stat. p. se însu]esc ]i se aplic` în via\a 21 . În acest fel. spune Dahrendorf (1994. Comunitatea politic` nu se reduce la regulile stricte ale descenden\ei sau teritorialit`\ii.

Complexul civit`\ii (Donati.4): – etatist` difuz`. individualismul nu este incompatibil cu cet`\enia. spontane ]i incrementale. posesor de na\ionalitate. a]a cum pretindea Marshall.cotidian`. Celelalte sunt rezultatul practicii curente. Fig. iv) Modelul individualist al lui Leca Problema esen\ial` a ]tiin\elor politice. se pune întrebarea în ce m`sur` este posibil` o ordine civic` care depinde de gradul s`u de acceptare ]i sus\inere de c`tre indivizi? Dup` Leca. Lamennais (individualismul duce la anarhie) sau Cochin (teza coruperii cet`\eniei de c`tre individualism). Aceste interac\iuni difer` dup` gradul de autonomie ]i afilierea indivizilor. de exemplu. sunt interindividuale ]i se bazeaz` pe un contract implicit. 4. Elementul esen\ial al modelului propus de Donati este gradul de autonomie al titularilor de drepturi. – societal-corporatist`. Aceste variante pot fi discordante. individualismul nu înseamn` auto-izolare. spune Leca (1994. În acest sens. aceast` întrebare suscit` trei chestiuni particulare: – care este legitimitatea obligativit`\ii politice ]i care sunt limitele acesteia? – care este con\inutul comun al statutului de cet`\ean dat fiind faptul c` punerea sa în aplicare se exprim` prin diferite ipostaze civice (proprietar. Donati nume]te „cet`\enie postmodern`“ aceast` manier` de deconstruc\ie cotidian` a drepturilor ]i obliga\iilor. astfel încât rezult` patru tipuri de cet`\enie (vezi fig. Mai exact. a ap`rut ecua\ia individ = cet`\ean. cet`\ean european etc. Împreun`. a]a cum considera. rezident al unui anumit teritoriu.)? – în ce m`sur` natura drepturilor ]i obliga\iilor variaz` conform acestor ipostaze particulare ale cet`\eniei? Dat fiind faptul c` drepturile omului sunt drepturi ale individului. ci este contextual` ]i diferen\iat` în func\ie de interac\iunile reale care se produc. ele formeaz` „complexul civit`\ii“. este tranzi\ia de la individ la cet`\ean. pl`titor de taxe. 22 . pe care mul\i o consider` deja ca o axiom` a analizei politice. Dac` admitem c` individualismul înseamn` de fapt valorificarea în plan colectiv a individualit`\ii (prin „self-interest“ ]i „self-development“). – societal-pluralist`. atunci nu exist` nici o incompatibilitate între aceasta ]i cet`\enie. – etatist` centralizat`. Cet`\enia nu este unic` ]i identic` pentru to\i. 1995) Apartenen\a Abordare particularist` Abordare universalist` Gradul de autonomie al indivizilor Slab Cet`\enie etatist` difuz` Cet`\enie etatist` centralizat` Puternic Cet`\enie societal` corporatist` Cet`\enie societal` pluralist` Variantele etatiste („state citizenship“) se centreaz` pe rela\ia stat-cet`\eni iar variantele societale („societal citizenship“) sunt ad-hoc. membru al unui grup etnic sau religios. Primele au în vedere drepturile ]i obliga\iile oficiale. recunoscut` de stat. p. în versiunea lor institu\ionalizat`. în m`sura în care cet`\enia formal` nu coincide întotdeauna cu cet`\enia substantiv`. 149). Ca urmare. Con]tiin\a valorii individului ]i dorin\a de emancipare personal` devin motorul cet`\eniei.

Al doilea cuprinde o participare puternic motivat` ]i clar afirmat` pe scena public` (cet`\enia participativ`) fa\` de o apartenen\` discret` ]i bine circumscris` (cet`\enia privat`). via\` privat`). Dup` Leca. cealalt` desemneaz` aspectele morale ale convie\uirii. prima se refer` la aspectele politice ale afirm`rii individului pe arena public`. – axul integrare-autonomie polarizeaz` comportamentele conformiste fa\` de cele individualiste. clasele sociale). cet`\enie civil`. capacitatea individual` de a gestiona tensiunile care rezult` din diferen\ierea social` ]i apartenen\a comun`. cât ]i la grupurile secundare precum organiza\iile profesionale. sentimentul de apartenen\` variaz` pe trei axe: – axul particular-general. rezultate din autonomia actorilor sociali. cet`\enia se manifest` doar în plan colectiv.egoism ]i fragmentare social`. – axul comunitate-societate. civilitate. esen\ial pentru cet`\enie. vecin`tatea). De]i individul este titularul drepturilor ]i al libert`\ilor. Pozi\ionarea indivizilor pe cele dou` tipuri de axe (apartenen\a ]i angajamentul) permite s` se identifice mai multe niveluri de cet`\enie. p. 23 . nu se traduce doar prin afiliere. ci ]i prin sentimentul angaj`rii publice. grupurile de interes. grupul etnic. Aceast` dinamic` a cet`\eanului-individ are efecte asupra apartenen\ei. Identificarea personal` fa\` de aceste coordonate. spune Leca. dup` care cet`\enia are o component` empiric` important` care rezult` din varia\ia individual` a situa\iilor ]i conduitelor. – axul revendicarea drepturilor-recunoa]terea obliga\iilor. Aceste varia\ii. prin angajare public`: „F`r` o form` oarecare de via\` comunitar` nu exist` cet`\enie c`ci «comunitatea politic`» nu este doar suma indivizilor ce o compune“ (Leca. afirmare de sine ]i dorin\a de a decide asupra propriului destin. – axul centru-periferie sau central-local define]te apartenen\a la entit`\ile na\ionale sau la comunit`\ile locale. 1986. ci autonomie. dup` Leca. gradul de empatie sau disponibilitatea pentru co-cet`\enie. care comport` noi referin\e: – axul public-privat opune „civismul“ (referitor la via\a public`) fa\` de „civil“ (restrâns la familie. ob\inem atunci o alt` tipologie. Primul cuplu se refer` la o cet`\enie bazat` pe apartenen\` exclusivist` ]i angajament puternic (cet`\enia militant`) în contrast cu o apartenen\` flexibil` ]i un angajament diferen\iat (cet`\enia civil`). în sfâr]it. cet`\enie privat`. ca parte component` a procesului de negociere colectiv` a drepturilor ]i responsabilit`\ilor. provin din urm`toarele surse: modul de interpretare personal` a normelor generale. Dac` ne concentr`m aten\ia asupra angaj`rii publice ]i nu doar asupra apartenen\ei (care este o dimensiune pasiv` a cet`\eniei). contrasteaz` ac\iunea revendicativ` a indivizilor cu acceptarea obliga\iilor intrinseci. sub forma urm`toarelor cupluri opozabile: – cet`\enie militant` vs. Sfera privat` se valorific` astfel în sfera public`. Aceast` tipologie confirm` teza sus\inut` de Donati. care se refer` atât la grupurile primare de apartenen\` colectiv` (familia. 209). – cet`\enie participativ` vs. care permite individului s` se exprime în raport cu o entitate global` (comunitatea politic` amplasat` pe un teritoriu) ]i diverse grupuri particulare (de exemplu. prin cet`\enie.

Tipurile istorice de cet`\enie (Turner. aceste tipuri istorice primare au evoluat. La fel. democra\ia pasiv`. cet`\enii sunt invita\i periodic s`-]i desemneze conduc`torul (deciziile sale nu sunt îns` controlate printr-un sistem curent de responsabilitate public`). spune la rândul s`u Turner (1994). corespunz`toare urm`toarelor dimensiuni ale cet`\eniei: – diviziunea privat/public. Fig. 24 . strategia autoritarismului plebiscitar a disp`rut din spa\iul european. se caracterizeaz` prin ample mi]c`ri de jos în sus în favoarea drepturilor individuale. De exemplu. extins` la cinci modele istorice de cet`\enie. pe care Marshall a considerato exemplar` pentru statul capitalist. Cet`\enia nu este unic` ]i unitar`. în special de c`tre Mann (1987). dar cu recunoa]terea ]i ap`rarea consecvent` a vie\ii private. modelul britanic este considerat o „democra\ie pasiv`“ pentru c` lipse]te cererea popular` ]i elementul de presiune de jos în sus. în locul unei teorii standard a cet`\eniei. reformist`. statul fiind principalul gestionar al spa\iului public. fiind ast`zi prezent` doar în societ`\ile nonoccidentale. Evident. De aceea. exist` dubii privitoare la unele departaj`ri. a fost etnocentrismul: modelul s`u tripartit s-a redus la cazul Angliei. impune autoritatea de sus în jos. dup` cum pluralismul liberal nu înseamn` neap`rat dezetatizare (Birnbaum. 1994) Cet`\enia Conducere Ac\iunea popular` Modelul republican revolu\ionar Democra\ia pasiv` Spa\iul public Pluralismul liberal Autoritarismul plebiscitar Spa\iul privat – – – – Din intersec\ia acestor axe de analiz` rezult` patru modele de cet`\enie: tradi\ia republican` francez` combin` presiunea de jos în sus cu un interes puternic pentru via\a public`. exemplificat` de pasivismul politic britanic. în func\ie de societatea de referin\`: liberal`. tipologia lui Turner p`streaz` totu]i unele constante: viziunea conservatoare asupra cet`\eniei (considerat` preponderent pasiv` ]i privat`) contrasteaz` cu ideea republican` a unei civit`\i active ]i publice. Aceast` schem` combin` dou` axe (vezi fig. – distinc\ia conducere / ac\iunea popular`. dar nu exist` o tradi\ie propriu-zis` a luptei pentru cucerirea drepturilor. 5. cet`\enia r`mâne o strategie de reglementare ]i institu\ionalizare a conflictelor sociale a c`ror rezolvare este atribuit` îns` unor institu\ii ]i agen\ii guvernamentale. autoritarismul plebiscitar. fascist` ]i socialist-autoritarist`. justi\ia ]i statul de drept). asociat cu reticen\` ]i chiar suspiciune fa\` de sfera privat`. 5). Turner propune o schem` euristic` capabil` s` surprind` diversele varia\ii culturale ]i istorice. Chiar dac` nu se mai aplic` întocmai la societ`\ile europene. specific liberalismului american. Germania nazist` descris` de Max Weber ]i Carl Schmitt). Mann (1994) a elaborat o analiz` mai complex`. via\a privat` r`mâne un tabú ]i constituie deseori un refugiu pentru contesta\ia cet`\eneasc`. exemplificat prin regimurile totalitare (de exemplu. recunoa]te legitimitatea institu\iilor reprezentative (de exemplu. pluralismul liberal. 1996). Ea nu este produsul unei singure culturi politice ]i nu se reduce la un tip ideal. absolutist`.v) Modelul istoric-comparativ al lui Turner Una dintre criticile aduse modelului lui Marshall. Ca alternativ`.

Europa occidental` este mai mult conectat` ideii de na\iune politic` (modelul Renan) care presupune c` na\iunea este mai întâi o comunitate de cet`\eni. statul na\ional a c`p`tat dreptul la autodeterminare politic`. statul na\ional s-a transformat într-o comunitate politic`. în cel`lalt caz na\ionalismul etnic a r`mas principala surs` a identit`\ii ]i suveranit`\ii (vezi în acest sens „principiul na\ionalit`\ilor“ promovat de Pre]edintele Wilson). O dat` cu Revolu\ia Francez`. 4 În mitologia roman` „Natio” desemna zei\a na]terii ]i a originii. construc\ia na\ional` se diferen\iaz` în vestul ]i estul Europei. Se ]tie c` Declara\ia de Independen\` a fost de fapt o negare a servitu\ii ]i a obliga\iilor fiscale fa\` de Coroana Britanic`. 25 . Probabil c`. Din acest motiv. o comunitate cultural` (unitate de limb`. Aceasta demonstreaz` faptul c` este nevoie de analiza ]i în\elegerea cet`\eniei ca fenomen general. Pe de alta. Primul se refer` la situa\ia supu]ilor fa\` de autoritatea feudal` având la vârf monarhul absolut3. Aceast` form` de afiliere se explic` prin caren\a istoric` a statului ]i prin nevoia unei identit`\i na\ionale care s` contracareze domina\iile imperiale. Cet`\enia r`mâne un termen amplu ]i controversat asupra c`ruia nu exist` înc` o teorie exhaustiv`. care traverseaz` practic toate activit`\ile umane. sub forma unor aser\iuni explicative referitoare la cet`\enie. Europa central` ]i oriental` r`mâne ata]at` na\iunii etnice. b) Teritorialitate. este cert c` fiecare sistem sau teorie politic` major` include deja cet`\enia ]i explicarea sa ca o component` de baz`. Aceast` denumire relev` îns` mai mult de o excep\ionalitate cultural` decât de o diferen\` de fond privind statutul juridic al cet`\eanului britanic. fiecare din aceste tentative este subiectiv` ]i incomplet`. a]a cum observ` Bendix (1964). nu reu]e]te s` explice decât o parte a problematicii. Pe de o parte. care s` acopere toate aspectele. na\ionalitatea ]i cet`\enia. origine etnic`. În realitate. Oricum. Din acest moment. modele sau teorii par\iale. sub influen\a „spiritului na\ional“ („Volksgeist“) promovat de Herder. ]i în acest domeniu se va opera în continuare cu defini\ii pragmatice. nu una etnic`. în primul caz. Na\iunea devine în acela]i timp o comunitate etnic`4 ]i una politic` iar statul na\ional consfin\e]te aceast` simbioz`. pe de alt` parte.* * * Cele cinci modele sau „teoretiz`ri“ de mai sus au fost alese pentru c` au ceva în comun: ele încearc` ]i pretind c` avanseaz` o „teorie“ a cet`\eniei care s` explice ansamblul situa\iilor. cet`\enie Evolu\ia istoric` a apartenen\ei a cunoscut în timpurile moderne trei momente: servitutea („subjecthood“). Habermas (1992) ]i Zawadski (1996). tradi\ie ]i identitate) care a devenit mai târziu o comunitate politic`. în cel mai bun caz. la fel ca în cazul altor „obiecte“ complexe. Rezultatul acestui demers este dublu: pe de o parte. Un important moment de ruptur` în evolu\ia apartenen\ei este cel al Revolu\iei Americane. Cealalt` marcheaz` trecerea de la statul teritorial la statul na\ional dup` modelul Fran\ei secolului XVIII. încorporate îns` în cadrul unor teorii politice mai generale. de tipul celor prezentate mai înainte. astfel încât. Liantul social era asigurat de na\iune. Dac`. una din primele schimb`ri aduse de Constitu\ia Federal` (1787) a fost înlocuirea termenului de supus („subject“) cu cel 3 Chiar ]i ast`zi cet`\enii britanici se numesc „supu]i ai Majest`\ii Sale". Apartenen\a la acela]i stat se suprapune cu apartenen\a na\ional` iar discursul lor comun de legitimare este na\ionalismul. stat na\ional. sub forma unor teoretiz`ri par\iale ]i contextualizate.

Interesul acestora. La fel. dar interdependente. devenind o comunitate politic` a cet`\enilor titulari de drepturi ]i obliga\ii. apartenen\a cet`\enilor americani nu se mai raporteaz` nici la teritoriul propriu-zis. pe de alta. A]a cum remarc` Parsons (1971.de cet`\ean. nici statul na\ional nu mai satisface exigen\ele unor societ`\i tot mai diversificate ]i multiculturale. 13). În noul context al Europei. În aceast` perspectiv`. i) Cet`\enia multicultural` Tradi\ional. nici o societate european` nu mai vizeaz` s` ob\in` coeziunea social` ]i ordinea civic` prin politici publice deschis integratoare ]i omogenizante. diversitatea ]i pluralismul sunt valori fundamentale ale democra\iei reprezentative care determin` viziunea modern` asupra cet`\eniei. etnicitatea ]i teritoriul) cu o platform` secular` comun` care îmbin` na\ionalitatea cu identitatea. vom trata în continuare dou` situa\ii care ne pot ajuta în acest demers. la fel ]i spa\iul public în care se exprim` cet`\enia. nici na\iunea nu mai constituie un cadru cert din moment ce ea a fuzionat deja cu statul ]i comunitatea politic` sub forma statului na\ional. de apartenen\a la societatea cultural`. Din contr`. nici la ordinea colonial`. Este ceea ce Bellah (1975) a numit „religie civil`“ iar Anthony Smith (1986) a desemnat prin „na\ionalism civic“ (deosebit de na\ionalismul etnic al statului na\ional). teritoriul nu mai este o referin\` exclusiv` a apartenen\ei. Aceast` abordare a devenit prea îngust` în momentul în care s-au luat în considera\ie identitatea5 ]i diversitatea situa\iilor de aplicare a statutului de cet`\ean. datorit` migra\iilor umane. Cu alte cuvinte. cet`\enia înlocuie]te fundamentele tradi\ionale ale coeziunii sociale (religia. Ea s-a realizat prin raportarea la cultura dominant` al c`rei exponent politic a fost na\iunea. aderent la o religie sau credin\`. termenul de „citizenship“ sau „citoyenneté“ fiind tradus de obicei prin na\ionalitate. De fapt. Statul se elibereaz` astfel de atributul „na\ional“. La rândul s`u. exponent al unui grup social. ci la o nou` simbolistic` identitar` centrat` pe valorile textului constitu\ional. practicant al unei profesii. s-a constatat c` este foarte greu s` se separe apartenen\a la stat ]i societatea civil`. Aceste construc\ii trebuie s` sus\in` efortul de institu\ionalizare a cet`\eniei postna\ionale care reprezint` marele proiect politic al Uniunii Europene la acest început de secol. purt`tor al unui nume propriu. Societ`\ile noastre sunt multiculturale. globaliz`rii ]i jocului f`r` limite al op\iunilor identitare. Un individ poate avea astfel mai multe identit`\i în acela]i timp: membru al unei familii sau comunit`\i etnice. În acest fel. preluat ]i de marele public. la fel de eficace cum au fost la vremea respectiv` na\iunea ]i statul na\ional. Este deci nevoie de alte construc\ii identitare. Idealul omogenit`\ii culturale ]i politice promovat de statul-na\iune este ast`zi chestionabil. Acestea sunt cet`\enia multicultural` ]i cet`\enia suprana\ional`. se concentra asupra statutului de cet`\ean (definit printr-un set de drepturi egale ]i prin na\ionalitate). pe de o parte. apartenen\a la comunitatea politic` ]i identificarea cu comunitatea cultural` sunt dou` planuri diferite. De exemplu. p. na\ionalitatea (apartenen\a la un anumit stat) a fost combinat` cu identitatea ]i participarea în cadrul conceptului modern de cet`\enie („citizenship“). Din acel moment. persoan` cu o apartenen\` de gen etc. Prin identitate în\elegem acele elemente ale culturii pe care o persoan` ]i le atribuie ]i prin care dore]te s` fie recunoscut`. dezbaterile despre cet`\enie erau ini\iate ]i conduse de juri]ti. 5 26 . vorbitor al unei limbi materne. Statul na\ional a fost prima entitate de integrare a celor dou` forme de apartenen\`.

302) vorbesc de o „group differentiated citizenship“ care s` sus\in` politicile de echitate ]i discriminare pozitiv`. aceste comunit`\i culturale nu solicit` o mai bun` reprezentare în guvern ]i institu\iile centrale. ignorate de statutul uniformizant al cet`\eniei bazate pe na\ionalitate. El pleac` de la o idee formulat` anterior de Young (1989. devenind anacronice de îndat` ce dispare ac\iunea de discriminare. inclusiv [n arena public` ]i în sfera privat`. – drepturile de auto-guvernare pentru grupurile constituite istoric. – drepturile multiculturale. Kymlicka (1995) a propus o nou` form` de cet`\enie. Kymlicka ]i Norman (1995. p. respectiv grupurile sociale care au nevoie de propria reprezentare în cadrul comunit`\ii politice. a]a cum sunt popula\iile aborigene. imposibil de aplicat în cazul Canadei ]i SUA. anume cazul ru]ilor din |`rile Baltice ]i Ucraina (aproximativ 30 de milioane) ]i statutul popula\iei maghiare dispersate în \`rile vecine. afro-americani. ]coli proprii. Din acest motiv. specific` în primul rând contextului canadian. Dou` situa\ii juridice particulare au complicat discu\ia respectiv`. vârstnici. Într-o societate multicultural`. comunit`\ile Roma ]i Shinti (popula\iile arctice). Aceste activit`\i se desf`]oar` în domenii variate. termenul de minoritate nu-]i mai are sensul: orice individ. Este cet`\enia multicultural`. ca m`suri de prezervare ]i afirmare a propriei identit`\i culturale. din dou` motive: absen\a lor din instrumentele interna\ionale ]i statutul lor ca drepturi colective. de]i Kymlicka încearc` s` o generalizeze ]i la alte societ`\i multiculturale. hispanicii) în SUA. dup` criteriul limbii. al genului sau al religiei). cu o puternic` identitate cultural`. în situa\iile de opresiune. aceste drepturi sunt de obicei acordate temporar. cum ar fi drepturile diverselor grupuri de imigran\i (de exemplu. grup sau comunitate poate fi minoritate în func\ie de criteriu ]i de context.Pornind de la aceste premise. o form` inedit` de articulare a comunit`\ii politice cu mozaicul comunit`\ilor culturale. aplicabil` identic în orice fel de societate politic`. Aceste ini\iative nu au fost îns` acceptate în contextul european de atunci deoarece unele state nu au fost de acord cu recunoa]terea drepturilor culturale. ci o cet`\enie diferen\iat` („differentiated citizenship“). dar ]i popula\iile care apar\in unui anumit teritoriu (Québec). except`ri fiscale în leg`tur` cu unele practici religioase. Aceast` abordare a cet`\eniei ar promova trei tipuri noi de drepturi. S-a pus astfel sub semnul întreb`rii în special a]a-numitul „droit du regard“. respectiv dreptul unui stat de a avea un cuvânt de spus asupra drepturilor propriei popula\ii stabilite pe teritoriul \`rilor vecine. în anii ’80-’90 „Grupul de la Fribourg“ (condus de Meyer-Bisch) ]i Comitetul CAHMIN din cadrul Consiliului Europei au încercat s` institu\ionalizeze drepturile culturale ]i s` înlocuiasc` termenul sensibil de minoritate prin cel de „comunitate cultural`“. p. 258) conform c`reia nu exist` cet`\enie universal`. O persoan` poate fi minoritar` dup` o anumit` identitate (de exemplu. Este ansamblul semnifica\iilor pe care diverse grupuri ]i comunit`\i le dau activit`\ilor umane ]i produselor acestora. profesiunea sau afilierea politic`) dar poate deveni majoritar` dup` alt criteriu ]i în alte împrejur`ri (de exemplu. În loc s` se refere la cadrul rigid al statului na\ional. ci transferul limitat al unor prerogative ]i competen\e legislative c`tre autorit`\ile locale. Cet`\enia multicultural` se aplic` în primul rând societ`\ii canadiene. 27 . Kymlicka valorific` conceptul de „cultur` societal`“ introdus de Dworkin. respectiv: – drepturile de reprezentare special` pentru s`raci. homosexuali. spre deosebire de drepturile de auto-guvernare. solicit`rile acestor comunit`\i vizeaz` dreptul la instruire bilingv`. drepturile multiculturale promoveaz` mai degrab` integrarea într-o societate pluralist` decât autonomia local`.

cet`\enia are un rol integrator ]i reprezint` cel mai important factor de coeziune social`. ca statut universal sau standard unic al democra\iei. încurajând multiculturalismul. care ]i-au ob\inut diversitatea prin cuceriri ]i alian\e dinastice. Principala problem` a cet`\eniei suprana\ionale r`mâne îns` dificultatea de a realiza ambele componente. reziden\ei sau securit`\ii sociale. ceea ce explic` faptul c` nu a fost înc` institu\ionalizat` în toate societ`\ile. pentru comunit`\ile cu nevoi specifice sau cele care solicit` mai mult sprijin din partea autorit`\ilor publice. patriotismul ]i Constitu\ia au precedat cet`\enia propriu-zis`. respectiv cet`\enia legal` ]i cet`\enia identitar`. în cazul american. În aceste condi\ii. descentralizare administrativ` ]i responsabilizare politic`. În acest sens. problema cet`\eniei europene r`mâne în continuare deschis` ]i controversat`. identitatea ]i expresia personal`. Pân` în prezent. construc\ia cet`\eniei europene a pornit de la drepturile suprana\ionale înaintea Constitu\iei. ne vom referi în continuare la dou` exemple care pot ajuta reflec\ia privind cet`\enia european`. Spre deosebire de imperiile ]i puterile coloniale europene. Cea mai eficient` cale de a uni primele comunit`\i de imigran\i a fost cea emo\ional`. Un caz aparte îl reprezint` patriotismul american. etnicitatea ]i na\ionalitatea nu au coincis cu teritoriul. Dac`. În acest caz. unde patosul patriotic a disp`rut practic din discursul public. pluralismul american s-a realizat prin adi\ionarea de indivizi. chiar dac` ]i-au p`strat r`d`cinile identitare ]i cultura de origine. în SUA patriotismul r`mâne o component` esen\ial` a cet`\eniei identitare. Ea valorific` apartene\a ]i încurajeaz` diferen\ele culturale ]i sociale prin m`suri de echitate. mobilit`\ii. Dificult`\ile propriu-zise au ap`rut din momentul în care s-a pus problema statutului juridic ]i politic al cet`\eniei europene ca atribut al statului suprana\ional. Ea men\ine îns` caracterul unificator al cet`\eniei c`ci baza politicilor publice r`mâne tot sistemul drepturilor individuale acordate în mod egal pentru to\i. Oameni ]i comunit`\i foarte diferite s-au stabilit pe acela]i spa\iu geografic devenind cet`\eni americani. Primul aduce în discu\ie o versiune de cet`\enie statutar` propus` 28 .Aceste propuneri readuc în discu\ie caracterul dual al cet`\eniei. de la dreptul interguvernamental la dreptul comunitar ]i de la etnos la demos. prin afilierea la o patrie de adop\iune ]i la valorile constitu\ionale americane. În aceast` variant`. diversele proiecte de integrare european` au fost relativ u]or de acceptat: ele nu au avut repercusiuni majore asupra ocup`rii. nu garanteaz` decât o cet`\enie limitat`. Acest sentiment de devo\iune civic` s-a transmis de la o genera\ie la alta. M`surile preconizate de „cet`\enia multicultural`“ sunt de fapt demersuri de incluziune social` pentru grupurile care se consider` marginalizate sau chiar excluse. cet`\enia este o expresie a ordinii civice bazate pe drepturi egale pentru to\i. Spre deosebire de Europa. comunitatea politic` (definit` prin adeziunea la Constitu\ie ]i „The Bill of Rights“) a precedat comunitatea cultural` american`. nu exist` cet`\enie în sine. Din acest motiv. În aceast` perspectiv`. astfel încât ]i ast`zi recuno]tin\a ]i ata]amentul patriotic sunt sentimente foarte puternice printre cet`\enii americani. ci o mare varietate de situa\ii ]i experien\e individuale. Pe de o parte. cet`\enia sus\ine pluralismul ]i diversitatea cultural`. Ideea de „cet`\enie diferen\iat`“ este ea îns`]i contradictorie. Cele patru drepturi suprana\ionale introduse prin Tratatul de la Maastricht (1992) sunt doar un început ]i. În cealalt` ipostaz`. în orice caz. ii) Cet`\enia suprana\ional` Procesul în care s-au angajat statele membre ale Uniunii Europene este în sens invers: de la state na\ionale la o comunitate politic` suprana\ional`. a]a cum vom vedea în modulele II ]i III.

anume cet`\enia cosmopolit`. cât ]i loialitatea. nu la un teritoriu. 1999. Linklater. Ea nu se construie]te neap`rat contra altor identit`\i ci printr-o l`rgire considerabil` a apartenen\ei ]i ac\iunii colective. Cet`\enia cosmopolit` Atât Diogene. Ei constat` c` au ap`rut ast`zi numeroase centre de autoritate. Unitatea indivizilor rezult` din ata]amentul fa\` de o comunitate politic` („Euro-polity“). În acest caz. comunitatea suprana\ional` func\ioneaz` pe baz` de deliberare ]i negociere. Este ceea ce Raymond Aron (1994) a numit „cet`\enie f`r` inamici“. 1993. dup` acela]i principiu consensual pe care Aristotel îl numise „phronesis“ iar Thomas d’Aquino îl desemnase prin „prudentia“ (deciziile importante se iau prin reflec\ie ]i consultare cet`\eneasc`). 1995. în acela]i fel în care patriotismul ]i constitu\ionalismul alimenteaz` cet`\enia american`. Kant în „Pacea etern`“ a sus\inut ideea unei „ius cosmopoliticum“ în care to\i indivizii s` se simt` „cet`\eni ai unui stat universal al umanit`\ii“. Baubock. atât apartenen\a. Ohmae. La rândul s`u. A]a a ap`rut conceptul de cet`\enie cosmopolit` sus\inut îndeosebi de Linklater (1999) ]i Delanty (2000). 2000). Aceast` viziune strict etatist` a fost îns` pus` la îndoial` de unii autori contemporani (Meehan. cât ]i modelul etatist al cet`\eniei. numit` „cosmopolis“. Ca urmare. astfel încât acestea înceteaz` s` mai fie alternative opozabile. Individul se identific` cu sistemul de drepturi ]i obliga\ii suprana\ionale într-o manier` „patriotic`“. atât la nivel subna\ional cât ]i la nivel transna\ional. Aceast` abordare dep`]e]te atât viziunea utopic` de tip kantian (limitat` la compasiunea ]i solidaritatea universal`). 1994. Identitatea se suprapune cu statutul. Bineîn\eles. Este o cet`\enie informal` („unbounded citizenship“). cet`\enii pot deja s` participe sau s` se adreseze unei societ`\i civile globale. Noul cosmopolitism are ambi\ia s` defineasc` o cet`\enie global` care s` fie în acela]i timp statut politic ]i identitate. Ele nu fac decât s` prelungeasc` proiec\iile personale dincolo de propria cetate sau stat na\ional spre o entitate global`. Chiar dac` guvernele r`mân înc` strâns ancorate de spa\iul politic care le-a emanat (comunitatea electoral` sau cea a propriilor organiza\ii politice). Astfel de referin\e sunt îns` mai degrab` utopii identitare decât proiecte politice plauzibile. spre deosebire de cet`\enia formal` care este ob\inut` prin na\ionalitate („bounded citizenship“). participarea ]i identitatea (atribute definitorii ale cet`\eniei) se pot raporta la aceste diverse niveluri ale comunit`\ii politice. Al doilea are în vedere o form` inedit` de identitate postna\ional`. f`r` frontiere. Ac\iunea civic` se deruleaz` în societatea global` ]i este legitimat` prin drepturile ]i libert`\ile garantate de instrumentele universale ]i europene (în special „Declara\ia Universal`“ ]i „Carta European` a Drepturilor Omului“). Delanty. cât ]i Comenius sau Schiller s-au considerat „cet`\eni ai lumii“. singura certitudine era teritoriul ]i statul în interiorul c`ruia î]i puteau exercita puterea.de Habermas. oamenii politici ]i guvernan\ii nu au luat niciodat` în considera\ie astfel de specula\ii identitare. Pentru ei. f`r` s` existe neap`rat ]i o unitate cultural`. Prin diversele acorduri bilaterale 29 . Habermas (1995) creeaz` un hibrid statutidentitate pe care îl propune ca nucleu al cet`\eniei europene suprana\ionale. Patriotismul constitu\ional Ca s` rezolve contradic\iile inerente cet`\eniei. Este „patriotismul constitu\ional“ sau loialitatea fa\` de valorile ]i institu\iile europene în care demos-ul prevaleaz` fa\` de etnos iar apartenen\a se raporteaz` la o comunitate politic`.

na\iunea) A↔BCDEFGHIJK (8) Circuit închis A→BCDE. (6) Excluderea reciproc` (între grupuri cu interese similare) ABCDEF↔GHIJKL (10) Schimbul unilateral cu un grup similar. Este rela\ia de vânzare-cump`rare care s-a extins ]i asupra schimburilor sociale ]i culturale (de exemplu. Cet`\enia ]i societatea civil` Societatea civil` este spa\iul public în care interac\ioneaz` cet`\enii organiza\i. cele dou` concepte au fost adeseori asociate. astfel încât drepturile ]i responsabilit`\ile dep`]esc cu u]urin\` spa\iul public al teritoriului na\ional.sau sisteme de integrare regional`. Tipologia interac\iunilor civice (Janoski. se stabilesc în termeni preci]i ]i urm`resc beneficiul direct. Motiva\ia acestei ac\iuni este interesul general sau cea ce anticii au numit „virtute civic`“. Janoski (1998. pe baza unui „schimb generalizat“. Forma altruist` ac\ioneaz` pe termen lung ]i vizeaz` scopuri spirituale ]i ideologice. p. rezultat` din interdependen\a ]i globalizarea comunit`\ilor politice. f`r` beneficiu direct ABCD→ Interac\iune limitat` Interac\iune generalizat` 30 . unde contractele sunt pragmatice. Aceste rela\ii au fost sintetizate de Janoski sub forma schemei din tabelul 1. Cet`\enia cosmopolit` este îns` mai mult un principiu ]i o op\iune identitar`. unul dintre autorii care s-au ocupat îndeaproape de aceast` rela\ie. 5. decât o referin\` explicit`. de exemplu. În contextul analizei noastre. indiferent dac` interac\iunea are loc între individ-individ. pe baza unei mutualit`\i bine circumscrise: A ofer` ceva lui B iar B îi d` lui A altceva. Ar exista astfel un comportament autocentrat („self-interested behaviour“) ]i un comportament altruist („other-interested behavior“). elaboreaz` chiar o tipologie a cet`\eniei în func\ie de participarea în spa\iul public. între individ-grup sau grup-grup. f`r` s` existe neap`rat reciprocitate direct`. Interac\iunea limitat` este specific` pie\ei. 1998) De la individ la De la individ la grup De la un grup la alt grup individ (1) (5) (3) Schimbul diadic Reciprocitate limitat` (suprapunerea C`tre un grup limitat par\ial` a intereselor) A↔B A↔CDEFG ABCDEFV↔CDEFGH (2) Schimbul multiplu A↔B (t1) A↔B (t2) A↔B (t3) (7) Secven\iere A→B→C→D→E (4) C`tre o comunitate larg` (societatea. Ea se reg`se]te doar în analizele politice ]i discursul academic. societatea civil` reprezint` atât o oportunitate cât ]i o modalitate de exprimare a cet`\eniei. negocierea condi\iilor de munc`). Tabelul 1. Ea este astfel un sistem de rela\ii organiza\ionale. Ea se caracterizeaz` prin reciprocitate. nu ]i în textele constitu\ionale sau în dreptul interna\ional. incriminându-se o rela\ie de interdependen\`. Ea presupune oferta de servicii ]i bunuri de la o persoan` c`tre un grup sau o comunitate. institu\ionalizat` ]i recunoscut` ca atare de legisla\ia na\ional`. 76). Din acest motiv. Primul denot` o op\iune pe termen scurt ]i are în vedere bun`starea material` reciproc`. un set de valori ]i o ac\iune colectiv`. frontierele spa\iului politic devin deschise ]i permeabile.

– cet`\eanul fatalist – este apatic. de ac\iune în beneficiul general st` la baza societ`\ii civile.→A B→ACDE. exist` ]ase tipuri de cet`\eni: – cet`\eanul încorporat – este parte a elitei sau se consider` ca atare. fiind deseori implicat în conflicte cu autoritatea public`. 95). este categoria celor cu drepturi formale. Motiva\ia acestei forme altruiste de interac\iune este interesul general sau beneficiul în favoarea altor indivizi.). D→ABCE. pentru c` decurg din op\iunea moral` a ini\iatorilor. WXYZ→ XYZA (11) Excludere reciproc` ABCD→ EFGH→ IJKL→ WXYZ→ ABCD Interac\iunea generalizat`. sensibilizarea public` în favoarea unor idei sau proiecte civice etc. ac\iunile filantropice sau caritabile. – cet`\eanul oportunist – particip` la activit`\i politice doar în m`sura în care îi convine sau ob\ine un avantaj personal. recursul la drepturile omului pentru a ap`ra interesele unor persoane sau grupuri oprimate. specific societ`\ii civile. ironie politic`. mai ales în situa\ii pre-electorale. absenteism) sau se opre]te la o interac\iune limitat`. el neag` chiar utilitatea particip`rii politice. într-o manier` altruist`. inactiv ]i defetist. Z→ABCD BCDE→ . A]a cum vom vedea în continuare. cu ocazia votului sau a unor evenimente deosebite. grupuri sau comunit`\i (de exemplu. Aceast` form` de patos civic. confruntat cu dificult`\ile unui schimb generalizat. Participarea la societatea civil` se bazeaz` în special pe forma altruist` de cet`\enie ]i pe cet`\enii activi (primele trei forme din tipologia lui Janoski). D→EFGH. fiind neîncrez`tor în oportunitatea unui atare efort. p. Ea nu ob\ine avantaje pentru ini\iatori.. poate face obiectul manipul`rii politice. datorit` lipsei de mijloace ]i oportunit`\i. lipsi\i îns` de posibilitatea real` de a le exercita. fiind capabil ]i interesat de participarea politic`. 31 . poate fi angajat în partide politice sau alte organiza\ii ]i se preocup` de interesul general. Astfel de demersuri sunt voluntare. E→ABCD (9) Circuit deschis A→BCDE. C→DEFG. C→ABDE. el/ea se mul\ume]te cu o critic` indirect` (de exemplu. altruismul ]i activismul politic sunt esen\iale pentru disputa cu statul în negocierea drepturilor civile ]i politice. nu orice de\in`tor al statutului de cet`\ean este capabil ]i dispus s` se implice în societatea civil`. – cet`\eanul pasiv – accept` autoritatea ]i conducerea politic` de]i nu este convins c` ac\iunea acestora este cea mai potrivit`. În func\ie de gradul ]i forma particip`rii civice. nu din obliga\iile care revin din statutul de cet`\ean. – cet`\eanul cinic – este similar cet`\eanului activ.. se manifest` incidental ]i periodic. pe de alt` parte. ci doar efecte în folosul comunit`\ii sau al altor indivizi. – cet`\eanul marginalizat – este inactiv ]i alienat. B→CDEF. este generoas` ]i unidirec\ionat`. – cet`\eanul activ – ia parte la via\a ob]teasc`. se identific` cu ac\iunea guvernamental` ]i o sus\ine f`r` rezerve. Dup` Janosky (1998.

În tabelul 2 am sintetizat principalele pozi\ii clasice fa\` de societatea civil`. aceste activit`\i sunt în favoarea interesului comun. al unor persoane sau grupuri oprimate (este sensul introdus de comunit`\ile puritane din SUA în secolul XIX). p. societatea civil` este o sintez` a ra\iunii. Din acest motiv. grupuri. Sensul acestei sintagme se precizeaz` prin utilizare.a) Defini\ia societ`\ii civile Ca ]i cet`\enia. 240): „Societatea civil` poate fi definit` ca un set sau un sistem de grupuri intermediare auto-organizate care 32 . Francis Hutchinson ]i Adam Ferguson). XVIII (Adam Smith. AUGUSTIN HOBBES Criteriul participarea politic` separarea Naturii de Gra\ie coeziunea social` Defini\ia un tip de societate (Koinomia) care permite participarea politic` a cet`\enilor egali este „Urbis” (societatea uman`) în opozi\ie cu „civitas Dei” (lumea transcendent`) interesul comun ]i uniunea tuturor entit`\ilor politice (guvernan\i. în func\ie de context ]i epoc` istoric`. Astfel. ca expresie a drepturilor ]i libert`\ilor dobândite la sfâr]itul secolului XIX ]i începutul secolului XX. Seligman (1992) prefer` s` se refere la „ideea de societate civil`“ în locul unei defini\ii standard. Este un termen care capteaz` aten\ia ]i beneficiaz` de o larg` circula\ie. Tabelul 2. cet`\eni) pe baza unui contract social comunitatea politic` a cet`\enilor pentru a proteja proprietatea privat` un spa\iu public comun unde sunt garantate participarea la structurile civile ]i autonomia indivizilor. – sectorul non-profit al societ`\ii. unde cet`\enii desf`]oar` activit`\i benevole. unitatea dintre dreptul public ]i etica privat`. pentru a desemna sistemul de solidaritate colectiv` al burgheziei în negocierea drepturilor sale cu statul. David Hume. egalit`\ii ]i libert`\ii. statul r`mâne garantul contractului social o zon` de influen\` a non-statului ca rezultat al capitalismului ]i industrializ`rii. dup` Schmitter (1997. a]a cum apare în teoria politic`. Ceea ce ne intereseaz` în contextul de fa\` este sensul contemporan al societ`\ii civile. f`r` beneficii economice. care face posibil controlul vie\ii publice de c`tre moralitatea privat` solidaritatea etic` bazat` pe reciprocitate ]i recunoa]terea mutual` a drepturilor. Termenul ca atare a fost introdus de Hegel. este arena public` unde se desf`]oar` lupta de clas` LOCKE KANT primordialitatea indivizilor fa\` de stat distinc\ia dintre legalitate ]i moralitate HEGEL respectul reciproc al drepturilor individuale (în special a dreptului de proprietate) tensiunea dintre statul capitalist ]i clasa muncitoare exploatat` MARX Acest din urm` sens predomin` în literatura politic` ]i sociologic` din ultimele decenii. termenul de societate civil` înseamn` diferite lucruri pentru diverse persoane. Putem decela astfel trei tipuri de defini\ii: – contraputere sau alternativ` fa\` de stat ]i de pia\` („societatea civil` este societate minus stat“ sau ceea ce r`mâne din societate în afar` de stat) – aceast` defini\ie a fost introdus` de iluminismul sco\ian din sec. – organiza\iile non-guvernamentale pe baz` voluntar`. Defini\ii clasice ale societ`\ii civile Autorul ARISTOTEL SF. în pofida lipsei de acord conceptual.

poate fi util` ]i defini\ia lui Barber (1998. dup` care societatea civil` este spa\iul public al cet`\enilor organiza\i. de exemplu. adic` fa\` de firme ]i familie. – grupurile de interes. rezult` c` societatea civil` nu este o zon` strict delimitat` a societ`\ii globale ]i nici nu se reduce la opozi\ia sistematic` fa\` de puterea public`. Aceast` defini\ie ne convine cel mai mult pentru c`: – pune accentul pe negocierea colectiv` a drepturilor ]i responsabilit`\ilor. sfera privat` include via\a familial`. Ca ]i Habermas (1989). furnizeaz` ajutor direct (Crucea Ro]ie.6). – organiza\iile filantropice („comunitas“) colecteaz` fonduri pentru a completa bugetul public pentru asisten\` sau protec\ie social`. demonstra\ii. Rotary Club) sau organizeaz` întrajutorarea (Asocia\ia Bolnavilor Parkinson. Janoski se refer` la patru componente interdepedente ale societ`\ii (vezi fig.). de promovare a imaginii publice. precum ]i institu\iile specializate ale ordinii publice (poli\ia. sfera public` cuprinde cel pu\in cinci tipuri de organiza\ii voluntare (Janoski. 14): – partidele politice care nu sunt la guvernare ]i nu sunt subordonate statului. cât ]i fa\` de unit`\ile private de produc\ie ]i reproduc\ie. informa\iile interne ]i externe). grupurile profesionale. 1998. – au capacitatea de a delibera ]i a întreprinde ac\iuni colective în ap`rarea sau promovarea intereselor ]i ideilor lor. pia\` ]i sfera privat`. p. vama. unde au loc negocieri ]i dispute. – convin s` ac\ioneze conform unor reguli prestabilite. autonomi în raport cu statul ]i pia\a. p. federa\iile patronale. care func\ioneaz` prin exercitarea drepturilor ]i responsabilit`\ilor cet`\ene]ti. ca expresie a cet`\eniei. 6): statul cuprinde cele trei puteri (legislativ`. pe baz` de încredere ]i respect reciproc“6. – îmbin` discursul civic cu ac\iunea politic`. pia\a este reprezentat` de firmele private ]i corpora\iile angajate în activit`\i lucrative. b) Structura spa\iului public Din defini\ia de mai sus. Pentru diversitate. 6 33 . 12): „Societatea civil` reprezint` sfera discursului dinamic ]i interactiv dintre stat. stat. p. asocia\iile consumatorilor. pe campanii de pres`. sfera public` reprezentat` de organiza\iile voluntare ]i sfera pie\ei cuprinzând firmele private ]i sindicatele“. rela\iile personale ]i intimitatea. executiv` ]i juridic`). sindicatele. nici s` accepte responsabilit`\i publice. menite s` influen\eze deciziile asupra unor probleme care intereseaz` un anumit grup. – nu urm`resc s` ia locul func\ionarilor de stat sau al întreprinz`torilor particulari. – ia în considera\ie nu doar rela\ia stat-cet`\eni. armata.– sunt relativ independente atât fa\` de autorit`\ile publice. sub forma unor în\elegeri civice. colectare de semn`turi. – mi]c`rile sociale se centreaz` pe activit`\ile de „lobby“. ac\iuni de protest. Cea mai apropiat` de pozi\ia noastr` este îns` defini\ia lui Janoski (1998. unde se desf`]oar` „ac\iunea comunicativ`“ (Habermas). sfera public` este zona cea mai complex` ]i mai vizibil` a societ`\ii: este spa\iul civic unde interac\ioneaz` celelalte trei componente (este forum-ul societ`\ii moderne). „un spa\iu pentru noi to\i”. prietenii. Este al treilea sector al sistemului public. Asocia\ia Sindromului Down etc. Ea const` în interac\iunile pe care toate componentele sistemului social le angajeaz` pe arena public`. bursele de valori. ci toate formele de interac\iune dintre sfera public`.

– ansamblul interac\iunilor dintre componente. exprimate pe arena public`. educaţia publică. intr` aici asocia\iile ]i federa\iile. Componentele sistemului social (Janoski. 6. Fig. mediile politice de stat. argumentare sau contesta\ie). spa\iul public este un câmp de for\e care angajeaz` interac\iuni cu toate celelalte sfere ale vie\ii sociale. societatea civil` nu se reduce la organiza\iile non-guvernamentale. sănătatea Firmele Pieţele Sindicatele Grupurile de întrajutorare Mişcările sociale Viaţa privată analizată de media şi tribunale Firmele de familie. Cet`\enia nu este o rela\ie simpl` între cet`\eni ]i stat. ci un sistem de ac\iuni ]i negociere colectiv` care angajeaz` toate cele patru componente ale societ`\ii globale: sfera public`. La rândul s`u. restrâns` la aderen\i) în m`sura în care ofer` servicii de interes comun (de exemplu. ca în defini\iile etatiste tradi\ionale. asisten\` social` ]i medical`) sau propun politici publice alternative (de exemplu. sfera privat`. mobilizare.– grupurile religioase fac parte din sfera public` (nu din cea privat`. funda\iile religioase. respectiv statul. ci include: – discursul public (de legitimare. cluburile pe baze confesionale ]i fondurile de caritate. 34 . parteneriatul social). statul ]i pia\a. cluburile de elite Familia Prietenii şi cunoştinţele Sfera privată Intimitatea Viaţa privată * În aceast` zon` sunt constituite corpora\iile publice sub autoritate tripartit` (de exemplu. pia\a ]i sfera privat`. cercetarea ∗ Federaţiile sindicale Asociaţiile patronale Asociaţiile consumatorilor Contractele privind apărarea Reglementările Sfera pieţii Media particulare. educaţia. În aceast` reprezentare multidimensional`. eliminarea avorturilor pentru sus\inerea politicii demografice). 1998) Executivul Justiţia Legislativul Statul Poliţia Armata Informaţiile interne şi externe Sfera publică Asociaţiile voluntare Securitatea Partidele socială. – cele cinci organiza\ii voluntare descrise mai sus.

De exemplu. pe care Janoski (1998. în baza principiului subsidiarit`\ii. grupuri „watch dog“ sau de monitorizare civic`. parteneriatul social). Canada. statul este practic deconectat de organiza\iile voluntare: el încurajeaz` ini\iativele ]i solu\iile oferite de sectorul privat ]i de „business“ (este modelul care predomin` în SUA. astfel de organiza\ii non-profit pot utiliza fondurile specializate colectate de stat (fondul de ]omaj. religioase. fondul de patrimoniu sau fondul de dezvoltare regional`) pentru a implementa politicile sociale. individualism exacerbat. Australia ]i Japonia). 7. organiza\iile voluntare domin` arena public`. Ele se deosebesc ]i de modelul liberal. care pot determina ponderea efectiv` a statului. societatea civil` este comunitatea politic` cea mai dinamic` ]i mai eficient`. aceste structuri se auto-guverneaz` ]i sunt supuse competi\iei. statul acord` un rol important organiza\iilor considerate de elit` (sindicale. agen\iile specializate din Suedia. Ceea ce pare s` diferen\ieze aceste modele este importan\a dat` diverselor organiza\ii ale societ`\ii civile: asocia\ii religioase. Aceasta explic`.În aceast` optic`. de altfel. regionale) în sus\inerea serviciilor sociale. Danemarca. Olanda). modelul elitist. pur ]i simplu. a pie\ei ]i a sferei private în raport cu arena public`. astfel încât este posibil ca angajamentul civic ]i conduitele colectiviste s` nu fie atitudini dominante. grupuri de interes. Janoski a sesizat foarte bine acest aspect ]i a încercat el însu]i s` aplice tipologia binecunoscut` a lui Held (1987) dup` care exist` patru tipuri generice de regimuri politice: modelul pluralist. exemplificat de Fran\a ]i Germania dore]te s` contracareze imprevizibilitatea ]i inechitatea solu\iilor de tip liberal. 35 . funda\ii caritabile. p. absenteism. confedera\iile. definirea celor patru sfere interdependente nu anuleaz` posibilitatea comportamentelor impredictibile ]i atipice sau. absen\a cooper`rii între cet`\eni. Activismul ]i modelul altruist coexist` cu celelalte forme de cet`\enie din clasificarea lui Janoski. modelul neo-corporatist ]i modelul societ`\ii de mas`. Norvegia. cluburi recreative. patronale. sindicatele de ramur`. Din contr`. 110–111) le sintetizeaz` sub forma diagramelor din fig. Este vorba de regimul politic ]i ideologia subiacent`. partide politice. Fiecare dintre acestea se caracterizeaz` prin anumite rela\ii între componentele vie\ii sociale. identice pentru toate societ`\ile. Spre deosebire de modelul elitist. pentru c` sunt mai stabile (de exemplu. Modelul elitist. inciden\a destul de mare a manifest`rilor care caracterizeaz` „deficitul democratic“ (apatie. Exist` îns` ]i alt` surs` de varia\ie. astfel încât nu mai este nevoie de interven\ia statului. care ofer` cele mai diverse ]i mai reprezentative oportunit`\i de exercitare a cet`\eniei. care influen\eaz` forma concret` de articulare a celor patru componente ale societ`\ii. în care interesul comun prevaleaz` întotdeauna. În regimul liberal. c) Tipologia regimurilor politice Configura\ia propus` de Janoski nu trebuie s` ne induc` imaginea unei superorganiza\ii armonioase. În acest model. intoleran\`) la care ne-am referit cu alt` ocazie. asocia\iile patronale. Ca urmare. Regimul neo-corporatist încurajeaz` comasarea grupurilor de interes sub form` de asocia\ii pe baz` de afinit`\i sau programe (de exemplu.

. 1998) 1... Tipologia regimurilor politice (Janoski. Modelul elitist Statul IG1 IG2 IG3 SM IG1 IG2 IG3 C1 C2 C3 C4 C5 C6 C7 C8 C9 .Fig. 7... C2 C3 C4 C5 C6 C7 C8 ..+ C10 C1 C2 C3 C4 C5 C6 .. Modelul societăţii de masă Statul IG1 IG2 IG3 IG4 IG5 IG6 M E D I A U1 U2 U3 E1 E2 E3 E4 C1 C1 +.+ Cn 3.+ C9 C2 C3 C4 C5 C6 . Modelul pluralist Statul 2.. Modelul neo-corporatist Statul Executivul Partidele de stânga IG1 Federaţiile sindicale IG2 Federaţiile patronale Partidele de dreapta 4.

.

Scholte (1999. Riscul în acest caz este ca mesajul civic propriu-zis s`-]i piard` autenticitatea ]i s` se banalizeze. – se sprijin` pe organiza\ii transteritoriale. fiind pus pe acela]i plan cu reclamele comerciale. În plus. Soysal (1994). În realitate. Janoski nu abordeaz` acest subiect. 1996. Aceast` abordare r`mâne tributar` ecua\iei etnocentriste a lui Marshall. în pofida aspira\iilor. Trebuie s` recunoa]tem c`. Modelele sale de societate au fost exemplificate prin regimuri politice specifice unor state ]i guverne. Badie (1995) ]i Ohmae (1995). – presupune comunicare transfrontalier`. se întreab` în acest context dac` nu cumva centrarea pe drepturile omului nu înseamn` de fapt sfâr]itul cet`\eniei ca paradigm` politic`. Scholte. Întrebarea este îns` dac` aceast` interpretare a societ`\ii civile poate fi extins` dincolo de un teritoriu sau tip de societate. „Interac\iunile generalizate“ care caracterizeaz` indivizii altrui]ti ]i responsabili traverseaz` practic întreaga societate. drepturile omului în sine nu asigur` automat participarea la comunitatea politic`. unde media nu constituie doar unul din grupurile de interes (ca în celelalte trei modele). dup` care na\ionalitatea (statutul de cet`\ean) este o precondi\ie a drepturilor omului ]i se exercit` în interiorul unui stat suveran. Puterea lor este atât de important`. Chiar ]i versiunea postna\ional` a cet`\eniei (de exemplu.În modelul societ`\ii de mas`. Exemplul societ`\ii civile ]i configura\ia multipartit` a lui Janoski ne-au atras îns` aten\ia asupra faptului c` statul nu este singura form` de comunitate public`. de exemplu. Unii autori. cum cet`\enia postna\ional` se deta]eaz` de un teritoriu anumit. îns` al\i anali]ti (Hann ]i Dunn. Am v`zut. patriotismul constitu\ional al lui Habermas) presupune anumite competen\e civice ]i în\elegerea mecanismelor institu\ionale ale democra\iei participative. exemplificat` cel mai bine de SUA. Ele sunt de obicei asociate cu responsabilit`\ile care instrumenteaz` loialitatea fa\` de comunitatea politic` ]i obligativitatea moral` a particip`rii civice. sub forma societ`\ii civile. de asemenea. Este „societatea-spectacol“. astfel încât ea este departe de a deveni o . aceste patru atribute sunt mai greu de realizat la nivel global decât în interiorul unei societ`\i na\ionale. mediile de informare domin` sfera public`. Proiectul de unitate politic` european` este o provocare direct` a acestei condi\ion`ri tradi\ionale. 10). – este o form` de solidaritate suprateritorial`. 1999) vorbesc deja de o „societate civil` global`“. ceea ce înseamn` c` societatea civil` global`: – se ocup` de problemele transversale ale umanit`\ii. manipularea politic` ]i propaganda în interes personal. luând ca referin\` drepturile omului. Aceast` condi\ionare a accesului la drepturi de afilierea statal` ]i de statutul de cet`\ean este ast`zi chestionabil`. încât tinde s` monopolizeze întreaga sfer` public`. p. drepturile singure nu sunt suficiente ca statutul de cet`\ean s` func\ioneze. define]te globalitatea ca o suprateritorialitate. care sunt universale. „Lumea“ este mult mai eterogen` ]i mai inegal` decât statele suverane. ca de exemplu Turner (1993). d) Globalizarea societ`\ii civile Una din limitele analizei lui Janoski este c` cele patru sfere de activitate sunt circumscrise statului na\ional. a]a cum vom vedea imediat. Cet`\enia se exercit` doar în interiorul acestei entit`\i politice pe care Janoski o desemneaz` prin „sistemul social global“. ci principalul factor de influen\` politic`.

grupurilor ]i comunit`\ilor de a participa activ la via\a public`. OSCE. la sistemul de decizie colectiv`. Competen\a civic` Democra\ia nu este de conceput f`r` cet`\enie iar cet`\enia nu este posibil` f`r` cet`\eni competen\i ]i angaja\i. globalizarea societ`\ii. dreptul comunitar). Vom analiza cele trei aspecte în continuare. chiar dac` ele au promovat standarde comune ale democra\iei.comunitate politic` propriu-zis`. Cultura civic` specific` unui tip de societate democratic` se caracterizeaz` prin anumite „pattern“-uri psiho-culturale. legislative ]i financiare. Almond ]i Verba (1996) o plaseaz` la originea cet`\eniei. la drepturile ]i responsabilit`\ile cet`\eanului. p. Cultura civic` a 39 . sistemul Bretton Woods (Banca Mondial` ]i FMI). Almond ]i Verba (1996. Ea cuprinde competen\ele minimale ale cet`\eniei într-un regim democratic ]i se refer` la valorile ]i institu\iile democra\iei. Activismul transfrontalier. s` aib` competen\ele adecvate ]i s` beneficieze de ]anse reale de exprimare a acestor competen\e. – un set de drepturi ]i responsabilit`\i. activismul civic global s-a orientat chiar împotriva acestor organiza\ii. Turner (1993). ca ]i referin\a comun` la drepturile omului. este mult mai plauzibil`. ceea ce presupune: – o cultur` civic` minimal`. La nivel european. dincolo de statutul formal al cet`\eniei. Este capacitatea persoanelor. Cu alte cuvinte. nu este posibil` o societate civil` global`. au identificat trei modele predominante. Pân` în prezent. moneda unic`. a) Cultura civic` Prin cultur` civic` în\elegem ansamblul cuno]tin\elor. solidaritatea interna\ional` a cet`\enilor ]i mobilitatea ONG-urilor. 47). în func\ie de cadrul de referin\`: Cultura civic` ideal` este ansamblul cuno]tin\elor ]i abilit`\ilor necesare pentru participarea politic` ]i realizarea democra\iei ca proiect istoric. date fiind contingen\ele istorice ]i elementele unificatoare deja în func\iune (pia\a comun`. Exist` trei ipostaze ale culturii civice. considerate nereprezentative pentru societatea civil` global`. 6. valorilor. Cu alte cuvinte. Mesajul acestor organiza\ii interguvernamentale. În mare parte. nu a fost întotdeauna credibil. a]a cum preconizeaz` de fapt modelul lui Janosky. inclusiv a societ`\ii civile. Grupul G8. la modul de func\ionare a societ`\ii civile. f`r` participarea efectiv` a tuturor p`r\ilor (statele ]i business-ul). atitudinilor ]i abilit`\ilor referitoare la comunitatea politic`. Aceast` rela\ie simpl` st` la baza competen\ei civice. pe care Mead (1986). nu sunt suficiente pentru a realiza o societate civil` cu voca\ie universal`. – oportunit`\i civice. respectiv cultura parohial`. problemele mondiale globale au fost abordate prin prisma agen\iilor interna\ionale ca ONU. de\in`torul de drepturi ]i responsabilit`\i trebuie s` fie capabil s` le exercite în mod efectiv. în func\ie de condi\iile particulare ale comunit`\ii politice. Este aceea parte a culturii umane care sus\ine cet`\enia ]i comportamentul politic. cultura dependent` ]i cultura participativ`. la cuno]tiin\ele privind procesele politice. de exemplu. la institu\iile publice ]i la actorii participan\i.

pune în eviden\` patru tipuri de competen\e: cuno]tin\e. respectiv cuno]tin\ele despre sistemul politic. atitudini. sub form` de repere curriculare. cât ]i clasificarea regimurilor politice se fac în func\ie de pozi\ia fa\` de drepturi ]i responsabilit`\i. b) Drepturile ]i responsabilit`\ile Teoria politic` admite ast`zi f`r` rezerve c` cet`\enia presupune apartenen\a la o comunitate politic`. Dincolo de acest consens relativ încep îns` controversele. poate fi etichetat` drept „ra\ionalist-activist`“ pentru c` pune accentul pe participarea ra\ional` în interiorul input-urilor sistemului politic. a]a cum se prezint` ea în curriculum ]i manualele ]colare. referitoare în special la drepturi ]i responsabilit`\i: Sunt drepturile suficiente pentru a garanta statutul juridic de cet`\ean? Drepturile civile. ci doar contextualizarea ]i concretizarea cet`\eniei ca ac\iune social`. Cu alte cuvinte. Velhuis ]i Civitas). Cultura civic` ]colar` este de fapt o analiz` a „bunului cet`\ean“. care rezult` din judec`\ile ]i opiniile cu privire la sistemul politic ]i realiz`rile sale într-un context dat. Sinteza din anexa II. sub form` de competen\e dezirabile. dup` Almond ]i Verba (1996. drepturile ]i responsabilit`\ile ce decurg din statutul de cet`\ean. Freeden (1998) ]i Janoski (1998) consider` c` atât ideologiile. liberalismul a pus accentul pe drepturi ]i poten\ialul lor emancipator. cultura civic` poate fi considerat` ca un standard sau un referen\ial comun al societ`\ilor democratice doar în m`sura în care lu`m în considera\ie ipostaza sa ideal`. participarea. Toate cele trei inventare de competen\e sunt acceptabile în m`sura în care r`mân orientative. pe contribu\ia pie\ei ]i a ini\iativei private. Unii autori. în func\ie de specificit`\ile culturale ]i priorit`\i. La polul opus. „orientarea evaluativ`“. valori ]i abilit`\i. S-au propus diverse inventare de competen\e care s` defineasc` aceast` ipostaz` a culturii civice. identitatea. a]a cum este prezentat` în tratatele de ]tiin\e politice. ca Twine (1994). doctrinele conservatoare ]i social- 40 . atitudinile ]i ata]amentul cet`\enilor fa\` de sistemul politic în general. Aceasta nu înseamn` nici denaturarea principiilor democratice. unde am reunit cele mai cunoscute variante (Audigier. 59). De o manier` general`. actori ]i politici publice). nici folosirea de standarde duble sau realizarea unor hibrizi eufemistici de tip „democratura“ (Schmitter). fa\` de input-urile sistemului politic (roluri. politice ]i sociale sunt reciproc contradictorii sau unitare? Cum se articuleaz` între ele ]i cum interac\ioneaz` drepturile ]i responsabilit`\ile? Care este statutul lor juridic? Ne referim la obliga\ii ]i îndatoriri sau la responsabilit`\i? Aceste întreb`ri sunt suficiente ca s` ne conving` de faptul c` problema drepturilor ]i responsabilit`\ilor se afl` în centrul dezbaterilor privind cet`\enia. modelul ideal are nevoie de adapt`ri ]i contextualiz`ri. Este o versiune normativ` dedus` din celelalte dou` (cultura civic` ideal` ]i cultura civic` specific`) care. „orientarea afectiv`“ sau atitudinile ]i dispozi\iile referitoare la sistemul politic.unei comunit`\i politice se define]te prin cuno]tin\ele. fa\` de output-uri (procesele administrative care aplic` politicile publice) ]i fa\` de sine ca participant activ. În momentul în care se trece la definirea politicilor publice dintr-o anumit` comunitate politic` sau la curriculum-ul na\ional dintr-un anumit sistem de înv`\`mânt. institu\iile ]i actorii s`i. Cultura civic` (pe care Almond ]i Verba o mai numesc ]i „cultur` politic`“) cuprinde astfel trei componente: „orientarea cognitiv`“. p.

poate avea sensul de 41 . un grup de fo]ti ]efi de state condu]i de Helmut Schmidt („Grupul Interaction“) a înaintat ONU o Declara\ie Universal` a Responsabilit`\ilor. Responsabilit`\ile sunt enun\uri atât de abstracte ]i difuze (fiind vorba de un principiu moral). În plus. astfel încât orice considerare izolat` a uneia. o decizie personal`. astfel încât nu pot func\iona ca un factor de diferen\iere a ideologiilor ]i regimurilor politice. decurg din liberul arbitru ]i exprim` o op\iune. 56). Obliga\iile ]i îndatoririle sunt impuse ]i nu se negociaz`. a]a cum demonstreaz` Hart (1968. Drepturile ]i responsabilit`\ile sunt inseparabile. Principalul motiv pentru care drepturile ]i responsabilit`\ile au avut un tratament asimetric a fost regimul lor juridic diferit. Responsabilit`\ile. responsabilit`\ile nu sunt neap`rat o contrapondere a drepturilor sau alternativa lor simetric`.11). p. Drepturile ]i responsabilit`\ile au fost deseori interpretare ca opozabile pentru c` apar\in unor forme diferite de ra\ionalitate (Kovács. În consecin\`. Proiectul a e]uat pentru c` nu s-a c`zut de acord asupra institu\ionaliz`rii acestei Declara\ii ]i. toate instrumentele universale ]i europene de protec\ie (Declara\ia Universal`. prin excluderea sau în opozi\ie fa\` de cealalt`. p. Pentru a palia acest dezechilibru. principala eroare aici este îns`]i interpretarea celor dou` ca alternative opozabile. Ulterior. fiind imposibil` ac\iunea social` ]i participarea politic`. Enun\area drepturilor sub form` de enun\uri imperative implic` în mod intrinsec consecin\a moral` a respect`rii lor conform clauzei limit`rii reciproce: drepturile unui individ sunt limitate de drepturile similare ale altui individ iar acordarea de drepturi implic` responsabilitatea moral` a respect`rii lor. F`r` drepturi ]i responsabilit`\i. în 1999 anul anivers`rii Declara\iei Universale a Drepturilor Omului. De fapt. Carta Drepturilor Fundamentale) se refer` la drepturi. încât este imposibil s` se cupleze direct cu anumite drepturi. fiind dificil de codificat în form` juridic`: responsabilitatea poate fi surs` (a fi responsabil de ceva). mai ales. nu s-a g`sit un instrument de implementare a responsabilit`\ilor care s` evite recurgerea la statul totalitar. prefer`m s` ne referim la responsabilit`\i. Ele alc`tuiesc împreun` nucleul tare al competen\ei civice ]i dau substan\` statutului de cet`\ean. Competen\a civic` este mai eficient` în cazul responsabilit`\ii asumate decât ca efect al obligativit`\ii ]i constrângerii. a]a cum arat` Faulks (2000. 1999): drepturile sunt norme juridice iar responsabilit`\ile sunt norme morale. printr-o rela\ie de la cauz` la efect (un drept – o responsabilitate corespunz`toare). liberalismul ca doctrin` nu este deloc omogen. în schimb. Comunitatea ]i drepturile individuale formeaz` un ansamblu indivizibil. Aceast` opozi\ie este îns` ultrasimplificatoare. nu la responsabilit`\i. Drepturile au fost concepute pentru a ap`ra libertatea ]i autonomia individului în fa\a statului ]i a oric`rei forme de putere laic`. chiar dac` primii teoreticieni (Locke ]i Paine) privilegiau indivizii fa\` de comunitate. este artificial` ]i prejudiciabil`.democra\ia au acordat mai mult` importan\` obliga\iilor ]i statului ca garant al egalit`\ii ]i ca mediator al conflictelor sociale. Din acest motiv. Prin urmare. Ele sunt versante complementare ale ansamblului comun numit competen\` civic`. De exemplu. Obliga\iile scot în eviden\` obligativitatea respect`rii legii ]i a deciziilor majorit`\ii iar îndatoririle decurg din loialitatea fa\` de stat. Carta European`. apartenen\a ]i identitatea ar fi sterile. o îndatorire moral`. responsabilitatea este multiform`. ideea unui individ deconectat de „polis“ a devenit caduc`. nu la obliga\ii ]i îndatoriri.

„accountability“ (a da seam`). Este un mediu polivalent ]i deschis în care competen\ele civice se formeaz` spontan. Dekker ]i Meyenberg (1991. pe când responsabilitatea poate fi individual`. socializarea politic` are propriile mijloace ]i forme de ac\iune. prin participarea la o activitate voluntar`). chiar dac` analizele politice le ierarhizeaz` sau le separ` conjunctural.). inclusiv în cazul cet`\eniei europene. digital`. împreun` cu alte forme de „alfabetizare“ (cognitiv`. de exemplu. printr-un proces spontan de socializare politic` sau prin demersuri sistematice de educa\ie civic` într-un mediu specializat (de exemplu. Societatea ]i comunitatea politic` reprezint` cadrul natural în care se formeaz` ceea ce Crick ]i Porter (1978) au numit „alfabetizarea politic`“ („political literacy“). în ]coal`). 39-40) au identificat trei forme de ac\iune: – socializarea politic` inten\ionat` ]i direct`. tehnologic` etc. formarea atitudinilor ]i a comportamentelor cet`\ene]ti (de exemplu. Teoria politic` este deci confruntat` cu o tripl` problem` privind rela\ia drepturiresponsabilit`\i: – asimetria ]i opozabilitatea lor. 42 . Aceste probleme persist` în orice situa\ie de aplicare a competen\ei civice. p. poate sugera capacitatea de a face ceva („compos mentis“ sau cerin\a de a fi competent mintal ]i legal). poate fi activ` (exprimat` pe parcursul ac\iunii) ]i pasiv` (responsabilitatea „post-factum“ sau reactiv`). prin educa\ie civic` sau alte materii ]colare). – dificultatea de a disocia diversele drepturi. – imposibilitatea de a codifica juridic responsabilit`\ile. care r`mân în domeniul op\iunii ]i al judec`\ii morale. din punct de vedere juridic. Ca s` complice ]i mai mult analiza. al c`rui scop explicit este dobândirea de cuno]tin\e specializate. p. comunicativ`. – socializarea politic` inten\ionat` indirect` se realizeaz` prin influen\ele care nu au drept scop principal educa\ia politic` (de exemplu. În acest context global. – socializarea politic` neinten\ionat` ]i indirect` are loc în situa\iile de înv`\are informal`. Ea se înva\` de fiecare individ ]i genera\ie de cet`\eni. prin lectura presei sau urm`rirea „spectacolului str`zii“. drepturile r`mân inseparabile ]i unitare. poate fi în\eleas` ca o îns`rcinare public` (de\inerea unei func\ii) sau ca o virtute (ceea ce exprim` o judecat` de valoare: o persoan` are „sim\ul responsabilit`\ii“ sau se comport` în mod „responsabil“). Bovens (1998. 51) apreciaz` c` drepturile sunt individuale sau colective. de grup sau corporativ`. c) Înv`\area cet`\eniei Cet`\enia este o construc\ie cultural` ]i istoric`.

serviciile de informare cet`\eneasc`. educa\ia nonformal` (activit`\ile extra]colare) ]i educa\ia informal`. vecinii profesorii. managerii membrii de rând. „democra\ia intern`“ a ]colii se inspir` direct din principiile cet`\eniei. – este un mediu complex de socializare politic` care integreaz` trei forme specifice de influen\e educative (vezi fig. campaniile de sensibilizare În ansamblul s`u. participarea. în acest sens. realizat` prin înv`\are difuz` ]i spontan` (de exemplu. întreaga societate func\ioneaz` ca un mediu colectiv de socializare politic`. institu\ia ]colar`. liderii partidelor politice Persoane sau grupuri p`rin\ii. formatorii de opinie. poli\ie ]i armat`. }coala r`mâne unul din mediile cele mai influente ]i o op\iune major` în cadrul demersurilor de socializare politic`. jocurile interactive cluburile de tineret. bunicii. cânt`re\ii prefera\i colegii de echip`. liderii informali patronii. centrele de formare profesional` partidele politice. Dekker ]i Meyenberg au descris cu am`nun\ime componentele sistemului global de socializare politic` sub forma din tabelul 3. finalizat` prin diplome ]i certificate formale). partenerii sociali. partenerii. manualele. activit`\ile extra]colare serviciile religioase TV. curriculum-ul. radioul. cinematografele. sistemul intern de decizie. persoanele carismatice. activit`\ile recreative ]i sportive. organiza\iile voluntare. negocierea colectiv`. identitatea. Ca mediu de formare a culturii civice. colegii Institu\ii. angajatorii. ]coala are contribu\ii specifice: – cuprinde copiii ]i tinerii reuni\i într-o organiza\ie de integrare social`. oficialit`\ile din justi\ie. echipa de munc`. prin media). – permite transmiterea sistematic` a cuno]tin\elor despre cet`\enie ]i formarea deliberat` a valorilor. ritualul academic. respectiv apartenen\a. ipostaz` valorificat` îndeosebi prin tendin\ele moderne de autonomie ]i responsabilizare a unit`\ilor de înv`\`mânt („selfdevelopment“ ]i „self-improvement schools“). 8): educa\ia formal` (curriculum-ul oficial ]i înv`\area sistematic` a unei materii. unde se observ` clar diversitatea agen\ilor de socializare („political socializers“ sau „political socialization agents“). asocia\iile profesionale. serviciul militar. actorii. sindicatele. grupurile de interes. – este un mediu de ac\iune ]i decizie colectiv`. organiza\ii ]i medii sociale mediul familial procesul de înv`\`mânt. Sistemul agen\ilor de socializare politic` (Dekker ]i Meyenberg. fra\ii ]i surorile. similare cu cele din societatea global`. formatorii. presa scris`. Internetul. – ofer` situa\ii civice reale. comunit`\ile sociale. – este un spa\iu public în care se pot exercita toate atributele cet`\eniei democratice. competi\iile companiile ]i firmele. atitudinilor ]i abilit`\ilor necesare vie\ii publice. 43 . structurile electorale. drepturile ]i responsabilit`\ile. precum rela\ia cu autoritatea. inechitatea sau jocurile de putere. func\ionarii publici. 1991) Agen\i de socializare politic` grupuri primare familia sistemul de înv`\`mânt ]coala biserica media ]i comunica\iile de mas` colegii ]i prietenii sistemul de ocupare profesional` comunit`\ile politice clerul prezentatorii.Tabelul 3. organiza\iile de femei ]i de tineret.

vor fi utile în mod special studen\ilor de la departamentele de ]tiin\e politice ]i studii europene care sunt interesa\i de o viitoare carier` didactic`. cultura civică. liderii informali) Luarea deciziei în şcoală (consiliile şcolare. omul şi societatea) Într-o anchet` realizat` de Consiliul Europei în toate cele 46 de \`ri membre. activităţi voluntare) Etosul şcolar (climatul clasei. reclamelor. istoria ]i studiile sociale (Finlanda).Fig. Anglia. prin regruparea unor componente din disciplinele apropiate precum istoria ]i instruirea civic` (Italia). istoria ]i ]tiin\ele sociale (Spania). studiile sociale. experienţe de vacanţă) Învăţarea cu ajutorul media (imitarea persoanelor carismatice. p. [n calitate de profesori de educa\ie civic`. • programe integrate centrate pe anumite teme (drepturile omului. Fran\a. Suedia. Armenia). Italia. Aceste date. România). omul ]i societatea). ]tiin\ele sociale (Cipru. campanii. educaţia politică) Temă cross-curriculară (ex. 8. Ungaria. educa\ia juridic` (Ucraina. antropologia ]i ]tiin\ele sociale (Ungaria). s-a constatat c` cea mai frecvent` ]i mai vizibil` cale de realizare a educa\iei civice în ]coal` este curriculum-ul formal (cf. stereotipurilor. studiul societ`\ii. Anglia). Grecia. schimburi şcolare. • teme cross-curriculare inserate în toate materiile (Elve\ia. Olanda. geografia. „cultura civic`“ (Slovenia ]i România). educa\ia pentru drepturile omului (Turcia. drepturile omului) Programe integrate (ex. educaţia civică. etica ]i instruirea civic` (Slovenia). cultura organizaţională. Polonia). Malta. A]a cum se observ` din anexa III. relaţiile interetnice. „educa\ia social`“ (Estonia). cluburi. religia ]i educa\ia moral` (Sco\ia). exist` trei modele de organizare a curriculum-ului destinat educa\iei civice: • o materie aparte cu alocare proprie în planul de înv`\`mânt (1-2 ore pe s`pt`mân`): „educa\ia civic`“ (Austria. grupurile de interes şi de presiune) Educaţia formală Materie aparte (ex. Belgia. evenimente emoţionante. etica. 44 . Letonia. Croa\ia). influenţa simbolurilor. metaforelor. care sintetizeaz` datele respective. miturilor. anecdotelor) Educaţia non-formală Activităţile extraşcolare (proiecte. educa\ia moral`. Bîrzea. 18). Norvegia. 2003. vizite. Danemarca. „educa\ia politic`“ (Germania). Educa\ia pentru cet`\enie în mediul ]colar Educaţia informală Curriculum ascuns (imitarea colegilor. parlamentul elevilor. ca ]i analiza precedent` referitoare la competen\a civic`.

45 . incluse în Tratatul de la Amsterdam (principiile libert`\ii. Chiar incomplet` ]i subordonat`. 8 al Tratatului de la Maastricht) stipuleaz` c` este cet`\ean al Uniunii Europene orice persoan` care beneficiaz` în prealabil de na\ionalitatea unuia din statele membre. vom recurge în acest modul ]i la cuvântul na\ionalitate pentru a desemna statutul juridic ]i legal al cet`\eanului beneficiar de drepturi ]i libert`\i. respect`rii drepturilor omului ]i statului de drept)? La aceste întreb`ri vom încerca s` r`spundem în continuare. 1. în special cele de care beneficiaz` cet`\enii \`rilor membre ale Uniunii Europene. 17 al „Tratatului de constituire a Comunit`\ii Europene“ (fostul art.MODULUL II CET~|ENIA EUROPEAN~ CA STATUT JURIDIC Am precizat la început c` vom folosi cuvântul cet`\enie ca echivalent general al termenului englez de „citizenship“ (fr. Acest statut suprana\ional vine în completarea cet`\eniei na\ionale prin exercitarea unui num`r restrâns de drepturi pe teritoriul altui stat membru decât propria \ar`. Dup` studierea sa. În schimb. pluralismului. studen\ii vor fi în m`sur`: • s` fac` distinc\ia dintre statutul juridic ]i dimensiunea identitar` a cet`\eniei europene. noul art. „citoyenneté“). cet`\enia european` suscit` deja controverse politice importante: În ce m`sur` acest statut juridic se deta]eaz` de contextul legisla\iei na\ionale? Care sunt repercusiunile sale asupra suveranit`\ii? Mai putem oare recurge la principiul subsidiarit`\ii pentru a echilibra na\ionalitatea ]i cet`\enia european`? Sunt oare instrumentele actuale de protec\ie compatibile cu noul statut suprana\ional? Care este impactul s`u asupra procesului constitu\ional european? În ce m`sur` cet`\enia european` \ine cont de principiile comune ale democra\iei europene. • s` identifice instrumentele de protec\ie a drepturilor omului. într-un modul dedicat statutului juridic al cet`\eniei Uniunii Europene. Cet`\enii ]i exercitarea puterii în Uniunea European` Condi\ia de cet`\ean se bazeaz` pe o rela\ie contractual` între stat ]i indivizi: statul recunoa]te drepturile fundamentale ale individului dar pretinde în schimb obliga\ii civice. • s` deosebeasc` mecanismele juridice ]i cele non-juridice de protec\ie a drepturilor cet`\enilor Uniunii Europene. • s` recunoasc` limitele cet`\eniei europene în raport cu cet`\enia conferit` de statele na\ionale. pentru a respecta sensul comun din limba român`. • s` identifice drepturile suprana\ionale care definesc acest statut. Acest statut a fost introdus de Tratatul de la Maastricht ]i dezvoltat de Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii sub forma unui set de drepturi suprana\ionale. Mai exact. Cet`\enia european` se refer` la statutul juridic al cet`\enilor \`rilor membre ale Uniunii Europene.

nu exist` cet`\enie european` deconectat` de cet`\enia na\ional`. de republicile moderne sau de statele-na\iune. Influen\a acestui determinism istoric al cet`\eniei se observ` ]i în cazul cet`\eniei europene. 1993) v`d aceast` întârziere ca o disfunc\ie intern` a construc\iei europene. belgian` etc. 1986). cet`\eanul devine un element al exerci\iului puterii ]i al principiului suveranit`\ii. a fost reglementat` de Tratatul de la Roma (1957).). vindecarea traumatismelor morale. numit` „Philia“ de c`tre greci ]i „comunitate de drept“ de c`tre romani. La vremea respectiv`. • „A doua Europ`“ a început prin crearea Comunit`\ii Economice Europene sau a pie\ei comune (consfin\it` prin Actul Unic European. f`r` ca aceast` asociere s` fie obligatorie sau exclusiv`. Extrapolarea acestui contract civic de la statul na\ional c`tre nivelul suprana\ional ridic` îns` unele probleme de fond. Suveranitatea ]i exercitarea puterii r`mân cu prec`dere la nivelul statului na\ional. p. ad`ugat la drepturile recunoscute prin constitu\iile na\ionale. certificate de deces. Cet`\enia a fost asociat` unui spa\iu public în continu` evolu\ie. Prin capacitatea sa de a influen\a configura\ia puterii politice. respectiv subsidiaritatea ]i propor\ionalitatea. s-au f`cut primele demersuri comunitare în acest sens. Meehan. este sursa puterii ]i a legitimit`\ii politice. A]a cum am v`zut din analiza precedent`. pa]apoarte. foarte pu\ini cet`\eni întrez`reau importan\a noului proiect european. atât structura puterii politice cât ]i executarea deciziilor luate de guvernan\i depind de voin\a cet`\enilor. prin Tratatul de la Maastricht (1992). de principatele sau burgurile medievale. nu sunt de prim` importan\` pentru via\a de zi cu zi a cet`\eanului. Majoritatea drepturilor sunt garantate în continuare de cet`\enia na\ional` (francez`. Neunreither (1995. Aceast` colectivitate de cet`\eni egali în drepturi. ceea ce diminueaz` foarte mult for\a ]i credibilitatea statutului juridic de cet`\ean european. printr-o abordare de tip paternalist: guvernan\ii au decis pe baza unui design politic foarte elaborat. 1995. care constat` astfel c` cet`\enia european` este ceva posterior ]i secundar. Ca titular de drepturi. consider` c` problemele cet`\eniei ]i particip`rii populare au fost sacrificate înc` de la început. în baza celor dou` principii ale dreptului comunitar. consfin\it în setul de documente oficiale care înso\esc individul-cet`\ean pe toat` durata vie\ii: certificate de na]tere. 5). cet`\enia european` constând doar în patru drepturi suprana\ionale introduse destul de târziu. dar f`r` o participare popular` propriu-zis`. Comunitatea începe s` se intereseze 46 . prin vot. Delanty. din ini\iativa primului ministru spaniol Philippe Gonzales. reconcilierea postbelic`). Unii anali]ti (Neunreither. În acest sens. Din acest motiv. În plus. În ultim` analiz`. Ansamblul acestor drepturi recunoscute de stat reprezint` statutul juridic de cet`\ean. în cursul primului modul. dup` Neunreither.loialitate ]i participare. Este un proces istoric în care principiul cet`\eniei a fost deseori coroborat cu statul na\ional. 1995. aceste patru drepturi. de exemplu. pe care vom încerca s` le clarific`m pe parcursul acestui modul. buletine sau c`r\i de identitate. cum vom constata în continuare. principiul cet`\eniei nu este neap`rat circumscris cadrului na\ional. poate decide asupra guvern`rii. suedez`. când priorit`\ile imediate erau de alt` natur` (satisfacerea nevoilor zilnice. Practic. recunoa]terea ]i opera\ionalizarea cet`\eniei europene nu sunt atât de simple cum au p`rut la începutul anilor ’90 când. fie c` a fost vorba de statele-cetate ale lumii antice. cet`\eanul este de\in`torul unei p`r\i din suveranitatea politic` deoarece. au existat trei etape: • „Prima Europ`“. cea a Comunit`\ii Europene a C`rbunelui ]i O\elului. procesul construc\iei europene fiind rezultatul deciziei unor elite politice ]i al concert`rii „la vârf“.

Italia (62%) ]i Fran\a (53%). % foarte sau destul de ataşaţi U. este ceea ce autorul nume]te „abordarea func\ionalist`“ care pune accentul pe nevoile directe ale indivizilor sau grupurilor de cet`\eni (aceast` abordare este considerat` ca o „segmented citizenship“).E. Ata]amentul cet`\enilor fa\` de Uniunea European` (Eurobarometer. prin negocieri întreprinse de diploma\i ]i oameni politici. nu na\iuni“. 52 45 E 55 43 GR 62 38 S 64 34 NL 69 29 UK 68 27 FIN 74 24 % nu foarte sau de loc atraşi de U. Din acest motiv. Aceste aspecte devin prioritare pentru politicile publice din spa\iul european. Dup` Neunreither. comune tuturor cet`\enilor. în termenii lui Neunreither. cât ]i Tratatul de la Nisa s-au realizat prin consult`ri cu u]ile închise. diferen\ele sunt foarte mari. se elaboreaz` primele simboluri ale cet`\eniei europene. doar 45% din cet`\enii europeni sunt atra]i de Uniunea European`. aceast` etap` este dominat` de dou` demersuri coerente privind problemele cet`\ene]ti: pe de o parte. îns` aceast` propozi\ie nu s-a reg`sit în demersurile ini\iale ale construc\iei europene. este cea a preg`tirii ]i con]tientiz`rii cet`\enilor. 9. 9). dincolo de reforma institu\iilor ]i consolidarea democra\iei europene. conform noului slogan al „Europei cet`\enilor“. Cele patru decenii de integrare european` s-au desf`]urat aproape exclusiv la nivel birocratic. 2003) L 24 75 I 36 62 F 45 53 IRL 46 50 P 50 49 A 48 49 B 49 49 D 49 46 DK 53 46 Media U. \`ri fondatoare 47 . respectiv construc\ia noii identit`\i colective. Problema care se pune în prezent.E. De altfel. cei mai proeuropeni fiind cet`\enii din Luxemburg (75%). a construc\iei unui spa\iu public ]i a unei cet`\enii europene. a]a cum arat` datele Eurobarometer 2003 (vezi fig. Atât Tratatul de la Maastricht. adoptarea vechiului drapel cu 12 stele al Consiliului Europei ca simbol al CEE sau imnul european („Oda Bucuriei“ a lui Beethoven). se pune problema democra\iei ]i guvernan\ei europene. trecerea de la „market citizen“ la „political citizen“. f`r` s` existe o preocupare sistematic` de mobilizare a cet`\enilor. Fig. pe de alta. prin voin\a reprezentan\ilor oficiali. este ceea ce se nume]te „indirect citizenship“. însu]i Monnet spunea c` „noi unim persoane. Acestea marcheaz`. Pe \`ri.E. Ca urmare. • „Cea de a treia Europ`“ a început cu Tratatul de la Maastricht (1992) ]i primele codific`ri ale cet`\eniei suprana\ionale. cum ar fi culoarea ro]ie comun` pentru pa]apoartele europene. aspecte care fac obiectul principal al cursului nostru.mai mult de cet`\eni ]i de modul în care pia\a comun` le afecteaz` via\a zilnic`. Esen\ial pentru aceast` nou` faz` este implicarea cet`\enilor. inclusiv pentru \`rile candidate precum România. Dup` Maastricht.

prin recunoa]terea comun` a drepturilor sociale ale angaja\ilor. bazat` pe ideea de „drepturi-crean\e“ respectiv drepturi garantate condi\ionat. Statutul juridic al cet`\eanului european Întrebarea care se pune cel mai des în leg`tur` cu acest subiect este dac` cet`\enia european` (în\eleas` ca cet`\enie U.E.) poate s` r`mân` ca o simpl` prelungire a cet`\eniilor na\ionale sau trebuie construit` o nou` form` de identitate colectiv`. privilegii sau avantaje inerente cet`\eniei daneze“. atunci când se vorbe]te de cet`\enia Uniunii Europene (prescurtat: cet`\enia european`). politic` ]i civic` a statutului de cet`\ean. care a f`cut urm`toarele preciz`ri (apud: von Beyne. economic`.ale C. în m`sura în care s-au îndeplinit anumite cerin\e prealabile (de exemplu. R`mâne de v`zut dac` reforma institu\iilor comunitare ]i revigorarea democra\iei europene. în completarea cet`\eniei recunoscute de statul na\ional. 2001) ne reamintesc faptul c` cet`\enia european` nu se reduce la statutul juridic propriu-zis iar Europa nu va putea deveni o na\iune extins` la nivel continental. Aceast` prelungire „european`“ a na\ionalit`\ii nu este îns` reversibil`: cet`\enii unei \`ri membre a U. Cert este îns` faptul c`. de exemplu. nu pot ob\ine automat cet`\enia celorlalte \`ri membre. preconizate prin adoptarea Constitu\iei Europene. a capitalurilor. adep\ii acestei noi forme de cet`\enie pun accentul pe natura social`. Cert este faptul c`. se în\elege un statut suprana\ional acordat automat cet`\enilor \`rilor membre ale U. p. Marii Britanii (27%) ]i Olandei (29%).E. 72): „Cet`\enia Uniunii este un concept politic ]i juridic care este complet diferit de sensul conceptului de cet`\enie din Constitu\ia Regatului Danemarcei ]i sistemul juridic danez. Cet`\enia Uniunii nu confer` dreptul unui cet`\ean al unui alt stat membru s` ob\in` cet`\enia danez` sau orice drepturi. sunt cet`\enii Finlandei (24%).E. prin cele patru libert`\i fundamentale ale pie\ei comune (libertatea de circula\ie a persoanelor. în condi\iile actuale. Construc\ia european` a pus deja bazele acestei cet`\enii suprana\ionale. Neuwahl. anumite obliga\ii sau drepturi).E. Autorii care preconizeaz` o astfel de abordare (Habermas. cet`\enii nu au înc` imaginea clar` a Europei ca spa\iu politic comun.E. Cele patru drepturi civice ]i politice introduse prin Tratatul de la Maastricht completeaz` de fapt un ansamblu la baza c`ruia sunt politicile de solidaritate ]i politicile de ac\iune comun`.E. Cet`\enia U. este deci o calitate suplimentar`. deja realizate în primele decenii ale construc\iei europene. vor asigura cadrul necesar pentru realizarea „celei de a treia Europe“ descrise de Neunreither. de exemplu. Eder. La fel ca în viziunea multidimensional` a lui Marshall. 2. Aceast` limitare a fost clar stipulat` de Curtea Constitu\ional` a Danemarcei.E. 2001. 1995. În schimb. când cet`\enia european` reprezint` doar câteva drepturi în completarea drepturilor recunoscute prin constitu\iile na\ionale. 48 . prin promovarea coeziunii sociale ]i a dezvolt`rii regionale etc. cei mai pu\in favorabili U. Evalu`rile respective nu au inclus înc` actualele \`ri candidate unde anchetele na\ionale sunt mult prea optimiste (cu un ata]ament declarat de peste 70%. obliga\ii. 1995. bunurilor ]i serviciilor). datorat probabil insuficientei cunoa]teri a dificult`\ilor integr`rii). Rezultatul acestor dezbateri nu este înc` previzibil. Aceste date arat` c` nivelul de participare ]i asumare („ownership“) a cet`\eniei europene este înc` destul de sc`zut.

aferente pie\ei comune („market citizenship“). Art. În acest caz. Austria sau Luxemburg cet`\enia dual` sau multipl` nu este acceptat`. Acest statut se refer` la: • dreptul de mi]care liber` ]i reziden\` în oricare din \`rile membre ale U. 8 al Tratatului de la Maastricht. inclus` în cadrul Constitu\iei Europene). Aceast` inversare a ponderii nu este înc` posibil` ]i nici nu face obiectul Constitu\iei Europene. una din direc\iile de dezbatere în leg`tur` cu statutul juridic de cet`\ean european este tocmai garantarea accesului direct la euro-cet`\enie pentru imigran\i ]i refugia\i. subordonat` cet`\eniei europene.E. 3. nu beneficiaz` de drepturile cuprinse în cet`\enia european`. introduse prin art. cum ar fi drepturile consumatorilor sau drepturile sociale. Se observ` c`.E. S-ar renun\a astfel la clauza drepturilor-crean\`. introdus în anii ’60 între \`rile comunitare (de exemplu. într-o form` similar` cu amendamentul 14 al Constitu\iei SUA. 8 al acestei Constitu\ii p`streaz` cele 4 drepturi suprana\ionale ale Tratatului de la Maastricht (ad`ugând dreptul de a folosi propria limb` în rela\ia cu institu\iile europene) ]i asociaz` cet`\enia european` cu drepturile fundamentale garantate prin textul constitu\ional (mai exact. situa\ia persoanelor imigrante sau a „non-cet`\enilor“ („denizenship“) nu s-a ameliorat prin introducerea cet`\eniei europene. • dreptul la protec\ie diplomatic` într-o \ar` ter\`. f`r` s` se mai treac` neap`rat prin cet`\enia recunoscut` de na\ionalit`\ile statelor membre ale U. în care propria \ar` nu are reprezentan\` consular`. mai pu\in probabil în actualul context european. la nivelul Uniunii. • dreptul de peti\ie la Parlamentul European ]i dreptul de a se adresa Avocatului Poporului („Ombudsman“). În plus. În ce prive]te drepturile politice ]i civice. De altfel. superioar` vechiului statut de „muncitor str`in“. reprezentat` de cele patru drepturi adi\ionale. prin urmare.E. alt` direc\ie ar fi înt`rirea statutului de cet`\ean european ]i diminuarea ponderii na\ionalit`\ii. aceste drepturi nu devin efective decât în afara spa\iului politic ]i juridic al propriului stat (acoperit prin cet`\enia na\ional`). Sistemul de protec\ie a drepturilor cet`\enilor europeni Cet`\enia european` este de fapt o construc\ie cu dou` niveluri: cet`\enia na\ional` sau na\ionalitatea recunoscut` de un stat membru ]i cet`\enia suprana\ional`. 49 . în unele \`ri ca Germania. statutul de „Gastarbeiter“ al muncitorilor italieni din Germania).. cet`\enia na\ional` ar deveni una rezidual`. Din acest motiv. Aceste persoane nu au acces la drepturile ]i libert`\ile cet`\enilor statelor membre ]i.Statutul de cet`\ean al Uniunii Europene a fost introdus prin Tratatul de la Maastricht (art. exist` o multitudine de drepturi particulare. introdus imediat dup` r`zboiul civil (1868). ele sunt doar par\ial recunoscute la nivel unional. Ceea ce se repro]eaz` cet`\eniei europene este lipsa dimensiunii transna\ionale. prin Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii. de fapt. Este o form` de „external citizenship“. În plus. • dreptul de a alege ]i a fi ales în Parlamentul European ]i alegerile locale. În sfâr]it. 8) sub forma a patru drepturi suprana\ionale garantate persoanelor care de\in deja na\ionalitatea uneia din \`rile membre ale U.

odat` cu adoptarea Constitu\iei Europene. Competen\ele Avocatului Poporului la nivel european r`mân îns` circumscrise „acquis“-urilor comunitare: aceast` institu\ie suprana\ional` ac\ioneaz` numai în situa\iile de sesizare a înc`lc`rii prevederilor Tratatelor Uniunii. CEJ vegheaz` asupra respect`rii drepturilor ]i obliga\iilor care rezult` din aplicarea Constitu\iei Europene ]i a Tratatelor Uniunii. în special în raport cu celelalte institu\ii europene. la rândul s`u. reprezentate de: – Comitetul pentru Peti\ii al Parlamentului European ]i – Avocatul Poporului (Ombudsman). exist` un dublu sistem de protec\ie a drepturilor care decurg din cet`\enia european`.: • dreptul de a vota ]i a candida la alegerile pentru Parlamentul European. respectiv Curtea European` de Justi\ie (cu sediul la Luxemburg). • dreptul de acces la documentele institu\iilor europene. CEJ a c`p`tat prerogative sporite. în termen de trei luni. Ombudsman-ul european propune solu\ii ]i m`suri. informeaz` Parlamentul ]i persoanele interesate asupra rezultatelor anchetelor întreprinse. El poate realiza propriile investiga\ii în statele membre iar institu\iile europene ]i cele na\ionale sunt obligate s` dea un aviz asupra cauzei. Constitu\ia European` face un important pas înainte pentru c` încorporeaz` Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii.2. Primul recep\ioneaz` sesiz`rile ]i plângerile cet`\enilor europeni sau cele ale persoanelor legale rezidente în statele membre. Pe lâng` obliga\ia de a verifica legalitatea deciziilor europene. II 39-46) avem urm`toarea list` a drepturilor care definesc cet`\enia U. • dreptul de a vota ]i a candida pentru alegerile municipale. Mecanismele non-juridice. – dreptul fiec`rei persoane de a avea acces la propriul dosar. cuprinde: – dreptul fiec`rei persoane de a fi audiat`. Avocatul Poporului la nivel european (institu\ie creat` ca urmare a Tratatului de la Maastricht) are mai mult` putere. • dreptul de deplasare ]i reziden\` pe teritoriul statelor membre.Aceast` evolu\ie de la „market citizenship“ c`tre „Union citizenship“ face necesar un nou sistem de protec\ie a drepturilor cet`\ene]ti. Cele 4 drepturi recunoscute de Tratatul de la Maastricht ]i textul Constitu\iei Europene (art. în care propria \ar` nu este reprezentat`. Mecanismele juridice de protec\ie a drepturilor cet`\enilor europeni se refer` la sistemele de judecat` la nivel unional. Din punctul de vedere al cet`\eniei europene. a secretului profesional ]i de afaceri. • dreptul la o bun` administra\ie european` care. – obliga\ia administra\iei europene de a-]i justifica deciziile. Din acest motiv. cu respectarea confiden\ialit`\ii. astfel c` în Cart` (art. Titlul V („Drepturile cet`\enilor“) stipuleaz` deja o configura\ie l`rgit` a drepturilor cet`\enilor Uniunii Europene. respectiv: a. 208).E. Dup` Marias (1995.) sunt completate cu noi preciz`ri. înainte de luarea oric`rei decizii individuale care o afecteaz`. b. 50 . • dreptul de a se adresa Avocatului Poporului (Ombudsman) la nivel european. • dreptul de peti\ie la Parlamentul European. pe care le rezolv` în cooperare cu instan\ele na\ionale (comitetele pentru peti\ii ale parlamentelor na\ionale ]i Avocatul Poporului din statele membre). • dreptul la protec\ie diplomatic` ]i consular` într-o \ar` ter\`. p. un text politic de baz` pentru consolidarea democra\iei europene. 8.

E. la Curtea European` a Drepturilor Omului cu sediul la Strasburg. reunite pe baza dreptului interna\ional.Se observ` c` acest pachet de drepturi con\ine îndeosebi drepturi politice în raport cu institu\iile europene. astfel încât pot beneficia de ambele instrumente juridice de protec\ie. chiar împotriva propriilor state. |`rile membre ale Uniunii Europene sunt îns` ]i membre ale Consiliului Europei. Cele dou` instrumente nu sunt contradictorii. În cazul în care cet`\enii reclam` viol`ri ale drepturilor omului. ceea ce reprezint` deja o înt`rire a cet`\eniei suprana\ionale. se pot adresa direct. Consiliul Europei este mult mai implicat în construirea identit`\ii europene. 51 . respectiv Carta Drepturilor Fundamentale ]i Conven\ia European` pentru Protec\ia Drepturilor Omului. În schimb. acoper` deja unele drepturi politice ]i civice la nivel unional. prin care statele membre transfer` unele prerogative la nivelul Uniunii). exist` alte instrumente de protec\ie. respectiv un consor\iu de state suverane. Dac` cet`\enia U. de care ne vom ocupa în continuare. Se pune un mai mare accent pe raporturile dintre cet`\ean ]i structurile publice ale guvernan\ei europene. Consiliul Europei r`mâne o organiza\ie interguvernamental`. îns` rezult` diferen\e care decurg din statutul Uniunii Europene ca institu\ie de integrare (supus` deci dreptului comunitar. care nu-]i propune codificarea unui statut legal suprana\ional. Pentru cet`\enii statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene dar care sunt afiliate Consiliului Europei. respectiv Conven\ia European` pentru Protec\ia Drepturilor Omului (1950) ]i Carta Social` European` (1962). fa\` de Consiliul Europei care este o organiza\ie de cooperare. respectiv a dimensiunii psihologice ]i culturale a cet`\eniei europene.

pentru c` se bazeaz` pe convingere. o form` de atribuire ]i asumare a unor particularisme culturale sau politice. pe asumarea con]tient` a rolului de cet`\ean. de exemplu. în cadrul modulului II. de statut juridic ]i nou` identitate colectiv`. cet`\enia este o identitate colectiv`. ele sunt complementare: • fiecare individ are de fapt mai multe identit`\i. statul na\ional este referin\a identitar` a na\ionalit`\ii). în sensul cosmopolit al lui Kant). statul na\ional). Cum Uniunea European` nu este reductibil` la un stat ]i nici la cele patru drepturi de importan\` secundar` introduse prin Tratatul de la Maastricht. lumea. participarea la activitatea public` preconizat` de statul na\ional este deliberat` ]i explicit`. sau de o organiza\ie de proximitate.MODULUL III IDENTITATEA EUROPEAN~ Cet`\enia rezult` dintr-o rela\ie simbolic` între indivizi ]i o organiza\ie social` ]i politic`. cet`\enia nu devine efectiv` decât în momentul în care apartenen\a formal` recunoscut` prin acte de identitate este asumat` de cet`\eni ca parte component` a personalit`\ii lor. fie c` este vorba de un „polity“ global (Europa. • statutul de cet`\ean este înt`rit prin identificarea cu organiza\ia politic` (de exemplu. cu Europa (printr-o afiliere pur subiectiv`. Reamintim faptul c` scopul nostru este de a analiza cet`\enia european` în dubla sa ipostaz`. eventual teritorializat` (localitatea. proprii fiec`rei persoane. este necesar s` redefinim spa\iul public de referin\`. Acest „Euro-polity“ este reprezentat de sistemul de guvernan\` multipl` ]i multi-centric` care implic` institu\iile europene ]i 52 . astfel încât apartenen\a formal` a na\ionalit`\ii (statutul oficial) poate coexista cu diverse identific`ri informale. na\iunea. în aceast` form` ideal`. cet`\eanul se identific` cu spa\iul public sau cu anumite componente ale acestuia. prin cele patru drepturi suprana\ionale. a normelor ]i a comportamentelor specifice entit`\ii politice de referin\`. consacrat „Identit`\ii europene“. urmând s` revenim cu o analiz` mai am`nun\it` în modulul dedicat „Democra\iei europene“. regiunea. civiliza\ia). Din contr`. chiar dac` nu de\ine pa]aportul U. În ce prive]te identitatea european`. cet`\enia este în acest sens statutul juridic ]i politic al cet`\enilor care beneficiaz` de drepturile recunoscute oficial. patria.E. b) prin asumarea culturii organiza\ionale. Aceast` rela\ie se constituie pe dou` c`i: a) printr-un contract social între stat ]i cet`\enii s`i – statul confer` drepturi ]i pretinde în schimb loialitate ]i participare civic`.) sau cu Lumea (poate fi „cet`\ean al lumii“. în acest sens psihologic ]i cultural. un cet`\ean cu pa]aport românesc se poate identifica cu o regiune cultural-istoric` (Oltenia). Statutul a fost definit. Aceste dou` aspecte ale cet`\eniei nu sunt contradictorii. este nevoie de unele clarific`ri prealabile: • Organiza\ia de referin\` nu se reduce la stat (prin simpl` analogie cu rela\ia dintre na\ionalitate ]i statul na\ional). Am reiterat aceste concluzii ale modulelor precedente pentru a introduce modulul de fa\`.

E. Din acest motiv. norme de conduit` public` sau simboluri identitare (de exemplu. toate construc\iile identitare au valorificat anumite elemente culturale pe care le-au impus prin decizie politic`. Apartenen\a comun` la cultura european`. Pe scurt. Astfel de evalu`ri sunt îns` prea severe pentru c`. cu cet`\enia roman` sau cu formarea statelor na\ionale care au consacrat. • s` propun` ac\iuni specifice prin care cet`\enii români î]i pot asuma cet`\enia european` ca propria identitate politic`. prin educa\ie sau birocra\ia oficial`. • Identitatea politic` a cet`\enilor europeni se construie]te în raport cu o comunitate politic` emergent` a c`rei form` juridic` este Uniunea European`. • s` aplice aceste principii la identitatea cultural` româneasc`. 1992) sau chiar imoral` (Pieterse. În condi\iile unei legitimit`\i fragile (U. nu al sufragiului popular).E. Este vorba de un fond cultural (idei. înt`rirea simbolurilor unionale ]i formarea noii mitologii colective. simboluri. Aceast` identitate politic` trebuie construit`. valorificarea con]tiin\ei europene. Aceast` tentativ` de confiscare a istoriei europene în beneficiul unei identit`\i colective care nu dispune înc` de o comunitate politic` proprie este considerat` de unii autori ca artificial` (Smith. devine un puternic suport identitar al cet`\eniei unionale. studen\ii vor fi în m`sur`: • s` fac` distinc\ia dintre o comunitate politic` ]i comunitatea cultural`. Mai concret. imposibil de ob\inut în condi\iile istorice actuale. evolu\ia „ideii europene“ ]i formarea con]tiin\ei europene ca suport al cet`\eniei comunitare. • Identitatea politic` a U.E. • s` dea exemple proprii referitoare la ac\iunea principiului dialogic ]i a „unit`\ii în diversitate“. stiluri de via\`) fa\` de care europenii se simt ata]a\i ]i prin care se consider` diferi\i. stemele. conduite. nu a unui stat suprana\ional. cet`\enia european` este un atribut al guvernan\ei europene. de]i interdependente. norme. imnul na\ional). opere.. care nu are un statut juridic solid ]i nu se raporteaz` la o comunitate politic` capabil` s` rivalizeze cu cea a statelor na\ionale. normale ]i procesele U. prin m`suri legislative. Importan\a recursului la identitatea cultural` este cu atât mai important` în cazul cet`\eniei europene. 1991). • s` explice modul de valorificare politic` a identit`\ii culturale europene în cazul identit`\ii politice a U. A]a a fost cazul. în pofida dificult`\ilor de a defini conceptul antropologic ]i cultural de Europa. este produsul deciziei la vârf ]i al negocierilor diplomatice. 53 . ]i identitatea cultural` european` sunt dou` aspecte diferite. Aceast` nou` identitate politic` se raporteaz` la un „Euro-polity“ în curs de afirmare ]i se prezint` drept continuatorul istoric al „ideii europene“. prin reinventarea tradi\iilor.actorii na\ionali prin ceea ce vom numi „europenizarea“ statelor na\ionale. de exemplu. drapelele. anumite limbi. la o identificare suprana\ional` cu institu\iile. institu\ii. în realitate. identitatea cultural` este un puternic mijloc de justificare ]i mobilizare politic`. Prima se refer` la cultura organiza\ional` a democra\iei europene. • s` caracterizeze identitatea cultural` ]i „spiritul european“ prin elementele lor specifice. Aceast` identificare politic` tinde s` ocupe sau s` se fondeze pe spa\iul identitar al culturii ]i con]tiin\ei europene. mituri. analiza care urmeaz` are ca scop eviden\ierea construc\iei culturale a Europei. Cealalt` const` în valorile ]i patrimoniul cultural pe care popoarele europene ]i le-au format în cadrul unui destin istoric comun.E. dup` studierea acestui modul.

Spre Est. Aceast` idee simpl` ]i influent` (vezi sloganurile „Casa mare a Europei“ a lui Gorbaciov sau „Europa de la Atlantic la Urali“ a lui De Gaulle) mascheaz` îns` o situa\ie geografic` mai degrab` contradictorie. anulând astfel titlul imperial. decât unul de unificare ]i coeziune politic`. b) Mitul destinului istoric Din punct de vedere geografic.H. Era îns` suficient` dispari\ia fizic` a monarhilor. de exemplu. Mai mult. Monarhii medievali reu]eau.1. A]a a fost cazul. marea a reprezentat puntea spre alte lumi. Africa ]i Asia). unde mo]tenitorii lui Carol cel Mare ]i-au împ`r\it p`mânturile (ac\iune legitimat` de dreptul germanic al jus sanguis). Europa a fost o referin\` identitar` constant` (de multe ori implicit`). la prima vedere. printre altele. XVIII d. era îns` subordonat` celei grece]ti care domina spa\iul constituit la intersec\ia a trei continente (Europa. teritoriul a fost mai degrab` un factor de dezbinare ]i destabilizare. astfel încât nu a existat niciodat` o demarca\ie clar` între cele dou` continente: Rusia r`mâne o putere euro-asiatic`. Este o identitate colectiv` cu voca\ie continental` care se ata]eaz` diverselor comunit`\i culturale ]i politice cu care a fost identificat` Europa. Europa este un continent mic care. no\iunea de continent european a ap`rut abia în sec. A]a cum constat` Morin (2002. Datorit` împrejur`rilor istorice. Ideea de Europa a fost fabricat` de greci pentru a desemna un spa\iu plasat între nordul Greciei. spiritual sau moral al conduc`torilor. Asia a fost sursa permanent` de migra\ii ]i invazii. De]i este un teritoriu cu coordonate exacte. VII î. teritoriul geografic a fost asociat unei apartenen\e culturale globale. Aceast` identitate confuz`. 39-40). se pot observa ]ase mituri identitare ale unit`\ii europene. Europa este delimitat` pe trei sferturi de coaste maritime. p. pentru ca statele teritoriale s` fie contestate de urma]i sau vecini. 54 . „europenizate“ ]i ele. nu-]i justific` suprema\ia. cu Imperiul Carolingian. Formarea con]tiin\ei europene De]i amplasarea geografic` a teritoriului european a fost cunoscut` înc` din sec. Pe scurt. s` asigure ordinea public` pentru c` inoculau ideea transcenden\ei statului: aceast` putere era de origine divin` ]i trebuia aplicat` întocmai în teritoriul de referin\`. 21) o nume]te „Europeanness“. compatibil` cu diversele proiecte politice ]i militare de unificare continental`. ceea ce a favorizat deschiderea ]i apetitul spre expansiune. prin unitatea teritorial` în care func\ioneaz`. corespunz`toare Balcanilor de ast`zi. în lipsa unei frontiere geografice. (prin Herodot). În func\ie de con\inutul ]i criteriile de constituire a acestor comunit`\i. p. „Ideea european`“ (Adrian Marino) a traversat întreaga istorie ]i a dus la formarea con]tiin\ei apartenen\ei comune. pe durata de\inerii puterii. ceea ce creeaz` dificult`\i în a defini o comunitate politic` pe criterii teritoriale.H. a) Mitul unit`\ii teritoriale Comunitatea politic` se legitimeaz`. continentul european are un statut imprecis. pe care Shore (2000. în primul rând datorit` „europeniz`rii“ progresive a continentului ]i chiar a întregii lumi. la fel ]i Turcia. unitatea teritorial` a generat comunit`\i politice efemere ]i personalizate dup` profilul psihologic. dup` ce alte civiliza\ii se afirmaser` în special pe continentul asiatic. Ceea ce a contat a fost îns` modul în care europenii au ]tiut s` foloseasc` resursele umane ]i s` se impun` asupra altor continente. Spre vest. Dun`re (Istros) ]i Don (Tanais). Intrarea în istorie a Europei s-a f`cut destul de târziu.

Tot grecii au fost ]i cei care au inventat primul mit identitar al Europei. Cunoscut prin intermediul lui Herodot, acest mit al originii este semnificativ pentru modul în care grecii î]i proiectau misiunea istoric` în raport cu vecinii. Conform acestui mit, Europa era fiica unui rege fenician, r`pit` de Zeus ]i transferat` în spa\iul grecesc, unde a dat na]tere mai multor copii, între care ]i întemeietorului primei civiliza\ii europene (Minos). Este proiectul unei lumi noi, n`scute într-o mic` peninsul` asiatic` (continentul european), dar cu un destin istoric cu totul special. Europa ]i misiunea sa istoric` a fost reactualizat` de poe\ii cur\ii lui Carol cel Mare, proclamat drept „noul suveran al Europei“. Ulterior, chiar dac` termenul de Europa a disp`rut din istorie pentru multe secole, „ideea european`“ a fost încorporat` în diverse proiecte unificatoare. Sensul ini\ial al Europei n`scute ca s`-]i sfideze propriile r`d`cini asiatice s-a men\inut, chiar dac` mitul destinului istoric a suferit recicl`ri ]i adapt`ri conjuncturale. Valurile succesive de cuceritori, colonizatori, crucia\i, descoperitori, misionari religio]i sau negustori au fost convinse c` au un drept legitim ]i o misiune istoric` care trebuie îndeplinit` cu orice pre\. Cert este c`, urmare a acestei expansiuni sistematice, lumea a fost treptat „europenizat`“. Pân` la al doilea r`zboi mondial, suprema\ia Europei a fost covâr]itoare. Con]tiin\a european` s-a format, pe de o parte, prin diferen\iere de „ceilal\i“ („barbari“, „p`gâni“, „s`lbatici“), care trebuiau s` fie cuceri\i, asimila\i ]i converti\i, pe de alta, printr-o sintez` a gândirii grece]ti, a ordinii romane, a credin\ei cre]tine ]i a libert`\ii germanice. Convin]i de superioritatea lor, europenii s-au întors contra vecinilor, c`rora le-au impus o civiliza\ie pragmatic`, novatoare ]i ra\ional`.

c) Mitul imperiului universal
Unul din premiile U.E. pentru merite europene se nume]te „Carol cel Mare“. Nu întâmpl`tor, cet`\enia european` este deseori comparat` cu cea roman`, ca s` nu mai vorbim de diversele utopii unioniste (apelul lui George Podiehrad, regele Boemiei, „Marele Proiect European“ al regelui Henric al IV-lea sau proiectul lui Laplace, centrat pe misiunea paneuropean` a lui Bonaparte), care plaseaz` Europa în perimetrul unor imperii cu voca\ie universal`. Evident, analogia cu oricare din imperiile europene nu are decât o valoare limitat`. Recursul la istorie are ca scop s` creeze un mit identitar care s` justifice ac\iunile prezente ]i s` sus\in` ideea c` a existat un liant organiza\ional puternic sub forma imperiilor universale. Timp de ]apte secole, între încoronarea lui Carol cel Mare (25 decembrie 800) ]i moartea împ`ratului habsburg Maximilian (1519), Europa continental` a fost dominat` de diverse imperii: carolingian, germanic („Hohenstaufen“), habsburgic, napoleonian. Dac` ad`ug`m ]i imperiile coloniale din sec. XV-XX, constat`m c` imperiul a fost organiza\ia politic` cea mai durabil` din istoria Europei. Aceast` constatare necesit` îns` unele explica\ii suplimentare. Imperiul Roman, de exemplu, este singura entitate politic` recunoscut` ast`zi ca denominator comun al tuturor na\iunilor europene. Indiferent dac` teritoriul lor a f`cut sau nu parte din Imperiul Roman, toate popoarele europene au fost influen\ate de civiliza\ia roman`. Latinitatea s-a constituit astfel într-un mit al originii comune iar statul roman este deseori citat (Sartre, 1992) ca un posibil model al uniunii europene. Acest mit identitar con\ine unele elemente similare cu guvernan\a multipl` ]i policentric` pe care mul\i o revendic` ast`zi pentru Uniunea European`. Iat` câteva exemple: • Statul era descentralizat, l`sând comunit`\ilor locale administrarea problemelor curente. Ca s` nu încarce administra\ia imperial`, foarte costisitoare, romanii au cedat popula\iei

55

autohtone gestiunea problemelor curente, cu excep\ia fiscalit`\ii ]i a men\inerii ordinii publice. • Imperiul Roman s-a format prin absorbirea unor ora]e, state, cet`\i sau comunit`\i sacerdotale care ]i-au p`strat o autonomie relativ`. Dreptul roman se aplica doar în situa\ii excep\ionale, cea mai mare parte a popula\iei fiind supus` în egal` m`sur` dreptului ]i cutumelor locale: dreptul cet`\ilor grece]ti, dreptul iudaic (Torah), regulile tradi\ionale ale triburilor germanice etc. Aceast` juxtapunere de forme de organizare ]i apartenen\e juridice a creat o mare diversitate uman`, unic` în istorie. • Este greu de spus dac` Imperiul Roman a asimilat helenismul sau a fost el însu]i dominat de patrimoniul grecesc. Cert este c` se poate vorbi de o cultur` greco-roman` ca fundament identitar, valorificat ulterior în construc\ia european`. De exemplu, începând cu Claudiu (41-54), la Roma a existat o dubl` cancelarie imperial`, care func\iona în latin` ]i greac`. Acest bilingvism oficial recuno]tea faptul evident c` cele dou` limbi se foloseau curent în majoritatea teritoriului. • Imperiul Roman a tolerat diversitatea religioas`, f`r` s` încerce s`-]i impun` propriile zeit`\i. Mai mult, pentru a înt`ri aceast` integrare greco-roman`, a existat un sistem de echivalen\e între zeit`\ile latine ]i cele grece]ti. • Începând cu anul 212 (Edictul lui Caracalla), s-a instituit cet`\enia roman`, acordat` tuturor locuitorilor liberi, indiferent de apartenen\a etnic` ]i provincial`. Factorii de unificare a acestui imens conglomerat de popoare, culturi, limbi vernaculare ]i credin\e erau: dreptul roman, cultura greco-latin`, cet`\enia, limbile oficiale, sistemul urbanistic ]i re\elele de drumuri ]i poduri. Prin cuceriri succesive, Imperiul Roman s-a extins dincolo de teritoriul Europei geografice. Axul s`u de referin\` identitar` a r`mas îns` Marea Mediteran`, pe care a transformat-o într-un lac roman (mare nostrum). Modelul Imperiului Roman a fost reluat, într-un context diferit, de Sfântul Imperiu Roman proclamat de Otton în 960. Proiectul politic al noului imperiu continental se numea „Imperium romanorum renovatio“ (conform inscrip\iei de pe sceptrul lui Otton) sau, pe scurt, „renovatio imperii“. Ca ]i romanii, împ`ra\ii romano-germani se legitimau printr-o misiune unificatoare ]i un statut mesianic, reclamându-se „un]i ai lui Dumnezeu“. Sfântul Imperiu, se afirma în teologia oficial`, primise investitura divin` de a unifica toate popoarele, iar împ`ratul Carol cel Mare era instrumentul p`mântean al acestui proiect universalist. Problemele au ap`rut în sec. XII, când acela]i rol a fost revendicat de Pap`, ceea ce a dus la o lupt` foarte terestr` pentru suprema\ie. „Republica Christiana“ (sec. XII-XIV) s-a constituit astfel într-o alternativ` la imperiul continental, unitatea diverselor regate, principate, comitate, ducate, burguri sau ora]e libere fiind de ordin spiritual (unitate religioas`, sub sceptrul Papei, nu ]i politic`). De]i nu cuprindea decât statele de limb` german` ]i nordul Italiei, Sfântul Imperiu Roman era un fel de confedera\ie princiar` ]i urban` care încorpora diverse constituente formate pe criterii etnice ]i familiale. Aceste forma\iuni politice eterogene erau reprezentate într-o Diet` suprana\ional` cu sediul la Aachen, care alegea împ`ratul. Aceast` organiza\ie descentralizat` ]i multi-centric` constituia un spa\iu de dispute politice ]i diversitate multicultural` a c`rei unitate era asigurat` de religia catolic` ]i ]coala palatinal`, organizat` în cadrul m`n`stirilor (prima ]coal` din lume a fost înfiin\at` de Alcuin, consilierul lui Carol cel Mare, la începutul anilor 800).

56

Dou` evenimente sunt interesante pentru contextul nostru: apari\ia primelor partide politice, în nordul Italiei (sec. XIII), respectiv „guelfii“ (ata]a\i Papei) ]i „gibelinii“ (favorabili autonomiei cet`\ilor); • angajarea unei adev`rate dezbateri publice, animate de universit`\ile din Bologna (prima universitate din lume, înfiin\at` în 1088) ]i Padova, în leg`tur` cu „disputa investiturii“: fiecare parte se str`duia s` influen\eze opinia popular` ca un element de presiune politic` în favoarea numirii prela\ilor de c`tre Pap` sau de c`tre Împ`rat. Mitul imperiului universal a animat ]i alte tentative de unificare continental`, în primul rând Imperiul Habsburgic (care se considera continuatorul direct al Sfântului Imperiu Roman), Imperiul Universal al lui Carol al V-lea ]i Imperiul lui Napoleon.

d) Mitul unit`\ii cre]tine
De]i este considerat ca unul din principiile fondatoare ale Europei, cre]tinismul provine din Iudeea ]i s-a r`spândit mai întâi în Asia Mic`. Cu toate acestea, timp de dou` milenii, cre]tinismul a fost principalul liant identitar al europenismului. Ca ]i alte identit`\i colective, cre]tinismul s-a afirmat prin decizie politic` ]i diferen\iere: • a devenit religie dominant` printr-un demers „de sus în jos“, o dat` cu evanghelizarea împ`ra\ilor: mai întâi Constantin (313), apoi Clovis (496), ceea ce a asigurat convertirea în mas` atât a cet`\enilor romani, cât ]i a „barbarilor“; • a fost adoptat ca principiu unificator prin diferen\iere fa\` de arabi; se poate chiar spune c` Europa s-a afirmat ca o nou` entitate începând cu sec. VIII, în opozi\ie cu invadatorii musulmani; de exemplu, în cronologia form`rii con]tiin\ei europene, se citeaz` ca prim` referin\` cert` cronica lui Isidor de Badajoz, care descrie „armata europenilor“ înving`tori la Poitiers (732) contra Islamului. În aceast` cronic`, europenii sunt sinonimi cu cre]tinii, adev`ra\ii credincio]i. Din punct de vedere politic, suprapunerea identit`\ii europene cu unitatea credin\ei a dus la folosirea curent` a trei termeni echivalen\i: Occidens = Europa = Christianitas For\a unificatoare a cre]tinismului a sl`bit îns` pe m`sur` ce credin\a a fost folosit` în diverse demersuri de manipulare politic` iar spa\iul public a fost secularizat. Fractura RomaBizan\ (sec. V), schisma catolicism-ortodoxie (sec. XI) ]i ruptura papalitate-imperiu (sec. XIXIII) au f`cut din religie mai degrab` un factor de dezbinare ]i conflicte (vezi r`zboaiele civile religioase ]i r`zboiul de 30 de ani din sec. XVII), decât unul de în\elegere ]i uniune continental`. Aceast` evolu\ie a fost definitivat` de iluminism ]i Revolu\ia Francez` (sec. XVIII), care au dus la evacuarea religiei din sfera public` ]i la diminuarea considerabil` a ]anselor sale de a influen\a unificarea politic`. Ca urmare, în recenta Constitu\ie European` s-a renun\at la men\ionarea cre]tinismului ca valoare identitar` a Europei.

e) Mitul unit`\ii intelectuale
Ceea ce n-au reu]it imperiile, au ob\inut re\elele transfrontaliere ]i organiza\iile de cooperare cultural`. Dup` epuizarea marilor invazii (sec. X), Europa a devenit un spa\iu uman extrem de dinamic, care a realizat mai întâi integrarea în interior, urmat` de o expansiune f`r` precedent spre celelalte continente ]i civiliza\ii. Dup` Nolte (1992), acest dublu proces de „europenizare“ (a propriului continent ]i a întregii lumi) a trecut prin urm`toarele etape:

57

Vasco da Gama) inaugureaz` epoca descoperirilor geografice (India. XI-XIV) a fost caracterizat` printr-o expansiune mai întâi intern`. prin alian\e (Ungaria-Austria). ai c`rei pilieri sunt con]tiin\a ]i identitatea european`. de]i proiectele de integrare politic` ]i militar` au e]uat unul dup` altul. unde se produc resurse indispensabile pentru metropole. Compania Olandez` a Indiilor Orientale) ]i Liga hanseatic`. Unitatea intelectual` a precedat astfel unitatea politic` ]i integrarea economic`. XV-XVIII) este caracterizat` printr-o puternic` expansiune extracontinental`. prin cucerirea propriului teritoriu ]i consolidarea unit`\ilor politico-administrative nou create: prin c`s`torii (Polonia-Lituania). • 58 . Aceast` cultur` a unit`\ii ]i interdependen\ei a fost estompat` de conflicte. dominicanii. America este descoperit` de Columb (1492) iar navigatorii portughezi (Magellan. Cu toate acestea. franciscanii). în pofida diferen\elor. Europa s-a constituit ca un spa\iu cultural în care s-au dezvoltat re\ele transfrontaliere ]i focare de convergen\`. cistersienii. Militarii devin guvernatori teritoriali iar industria]ii se mondializeaz`: ei gestioneaz` imperii economice care trancend spa\iul european ]i localizarea întreprinderilor de produc\ie. XIX) se remarc` prin apari\ia de noi actori sociali. Europa a fost puternic globalizat`. de interdependen\` între centru ]i periferie: suveranii recuno]teau unele drepturi limitate de proprietate. care se specializeaz` în activit`\i de manufacturare ]i crea\ie tehnologic`. patrimoniul comun ]i un mod de via\` care s` apropie ]i s` uneasc`.Epoca negustorilor ]i a cavalerilor (sec. europenii nu reu]esc îns` s` se mobilizeze ca o entitate unit`. îndeosebi sub form` militar` (cruciadele ]i campaniile de cre]tinare a popula\iilor slave. în plan cultural ]i comercial s-a produs o integrare transfrontalier` de facto. a avut loc o „europenizare“ intern`. În acest fel. în schimbul loialit`\ii. prin cucerirea militar` a paienilor (Livonia) ]i musulmanilor (Spania). În interior. foarte rentabile. în expansiune economic` (America de Nord. În noile teritorii. au fost foarte vizibile în retorica ]i istoriografia oficial`. • Epoca aventurierilor ]i a companiilor (sec. moneda unic` ]i politicile comunitare nu sar fi realizat în zilele noastre dac` nu ar fi existat deja o cultur` a unit`\ii. Apar organiza\ii transfrontaliere. Aceast` autonomie relativ` a componentelor periferice este la originea subsidiarit`\ii. bazat pe loialitate ]i protec\ie. Africa). Iat` îns` câteva exemple: • ordinele c`lug`re]ti (de exemplu. Brazilia. din motive de legitimitate ]i mobilizare politic`. O list` complet` a acestor re\ele transeuropene este imposibil de stabilit. • Epoca generalilor ]i a industria]ilor (sec. – În aceast` perioad`. Mai mult. în Occident au ap`rut germenii competi\iei ]i descentraliz`rii. apoi spre Orient: – Într-o prim` faz`. se poate spune c` acestea din urm` nu ar fi fost posibile f`r` apropierile ]i cooperarea din domeniul cultural. maghiare ]i bulgare). Se dezvolt` rela\ia centru-periferie (metropol`-colonii). sub forma unui nou tip de interdependen\` global`: comer\ul cu sclavi „export`“ o mân` de lucru ieftin` dinspre colonii spre alte teritorii periferice. În interiorul acestui nou spa\iu administrativ. În fa\a unor inamici comuni (epidemiile de cium` ]i amenin\area otoman`). spre deosebire de ierarhia birocratic` din Imperiul Bizantin. Australia). sa dezvoltat un sistem clientelar. au loc primele tentative de expansiune spre Est. europenii impun acela]i sistem de organizare feudal`. Pia\a comun`. capabili s` administreze vastele imperii coloniale. Chiar dac` puterea politic` ]i militar` era repartizat` în diverse centre antagonice. cum sunt companiile comerciale (de exemplu. r`zboaie ]i rela\ii de domina\ie care.

drumul Romei.rutele de pelerinaj (de exemplu. Verona. Gand. câteva secole mai târziu. • marile târguri europene (Champagne. • elitele intelectuale ]i conduc`torii lumina\i au un rol major în realizarea efectiv` a unific`rii pan-europene. * * * Fiecare din cele ]ase mituri fondatoare poate fi actualizat în construc\ia identit`\ii politice a U. Neputincio]i în fa\a conflictelor militare ]i a violen\ei cotidiene. 1645). imperiul financiar al familiei de Medicis). se formau în diverse centre de cultur` ]i practicau activit`\i similare (vân`toarea. pluraliste ]i transfrontaliere înainte ca elitele politice s` încerce s` institu\ionalizeze cooperarea ]i unitatea european`. pe rând. 1815). • unificarea trebuie s` se fac` pe cale pa]nic`. deosebit` de realitatea care-i cople]ea. a]a cum au fost Tratatul de la Westphalia (1648). • Liga hanseatic` (confedera\ie a 72 de ora]e libere). german`.E. „Pacea etern`“ (Immanuel Kant. itinerariul Sf. prin în\elegeri la vârf ale ]efilor de state. slav`). Europa unit` a devenit una din aceste utopii. Ordinul Teutonic). „Federa\ia European`“ (Aristide Briand. Winchester. • elitele transfrontaliere. Re\elele transeuropene au fost globalizate. dansul. vorbeau limbile de circula\ie european`. Violen\a a fost o realitate cotidian`. 59 . limitate la anumite simboluri. „Concertul european“ (Friedrich von Gentz. luptele. Santiago de Compostela). state ]i na\iuni dispersate. care practicau o cultur` cosmopolit`. Ordinul Sf. Sfânta Alian\` (1815) ]i Liga Na\iunilor (1929). 1712). ordinele cavalere]ti (de exemplu.E. „Rena]terea universal`“ (Jan Amos Comenius. poezia). Proiectele utopice respective s-au numit. multiculturale. Aceste utopii au avansat trei idei care se pare c` au inspirat pe fondatorii U. Leipzig. care regrupeaz` popoare. Aceste re\ele de actori europeni au reu]it s` promoveze ideea unit`\ii dincolo de disputele teritoriale ]i aspira\iile hegemonice. Novgorod). • • f) Mitul unit`\ii pacificatoare Europa fost teatrul celor mai multe r`zboaie.: • uniunea european` nu este posibil` f`r` un sistem de garantare a p`cii ]i securit`\ii continentale. Hanovra. „Proiectul de pace etern`“ (Abatele Saint-Pierre. ele nu ofer` îns` decât explica\ii par\iale. 1841). 1929). c`rora le confer` o valoare dominant`. astfel încât nu este de mirare c` pacea ]i securitatea colectiv` au constituit tema favorit` a numeroase proiecte utopice. oamenii au început s` viseze la o lume mai bun`. Bruges ]i Amsterdam) ]i b`ncile transfrontaliere (de exemplu. 1795). „Noua Cynee“ (Emeric Cruce. „Statele Unite ale Europei“ (Victor Hugo. • culturile transna\ionale (latin`. Ioan al Cavalerilor de la Malta. Ca orice mit. 1623). • bursele de m`rfuri (de exemplu. Ordinul Templierilor. • re\eaua universit`\ilor (de exemplu. programul „peregrinatio academica“ promova mobilitatea studen\ilor ]i a profesorilor). institu\ii sau actori istorici. Miturile identitare sunt îns` indispensabile pentru c` ele con\in o nara\iune plauzibil` asupra originilor ]i se constituie întrun important factor de legitimare simbolic` de care orice identitate colectiv` are nevoie. studiile clasice.

f`r` s` fie nevoie de localiz`ri precise. Chiar ]i dup` ce a ap`rut în discursul politic ]i nara\iunea identitar`. Nu exist` unitate spiritual`. ideologic` sau confesional`. Ceea ce numim noi ast`zi spirit european este o atitudine precump`nitor anglo-saxon` care nu izbute]te a încadra decât nord-vestul Europei. reductibile la un anumit tip de societate. cea care începe cu Rena]terea. În spa\iul românesc.. prin înc`rc`tura lor emo\ional`. Cu toate aceste dificult`\i de circumscriere. Europa a devenit o idee directoare. pur ]i simplu. p. de exemplu. Spiritul Europei: reperele identit`\ii culturale europene Con]tiin\a european` este mai mult implicit` decât explicit`: ea face parte din incon]tientul colectiv. ar fi lipsit` de con\inut f`r` trama istoric`. Cultura ]i civiliza\iile europene au devenit universale. A]adar. Europa are o valoare simbolic` tocmai prin imprecizia ]i complexitatea sa: „Europa se dizolv` atunci când vrei s` o vezi clar ]i distinct. pentru ca T`sl`uanu (1996) s` dedice o carte „obsesiei europene“. este foarte greu s` se circumscrie ceea ce a r`mas caracteristic doar locuitorilor „b`trânului continent“. Pe de alta. aceast` structur` nici nu define]te spiritul european ca atare. acum dou` mii prin cea roman` ]i a]a mai departe“. „ideea european`“ a fost con]tientizat` destul de târziu (aproximativ în sec. Europa r`mâne un puternic pol de atrac\ie identitar`. Aceste dificult`\i incontestabile au generat o atitudine mai degrab` rezervat`. chiar neîncrez`toare. Alexandru Du\u (1999) prefer` s` vorbeasc` de „ideea de Europa“. un proiect utopic ]i un referen\ial comun. atât cât exist` ea în prezent. institu\iile ]i produsele culturale ale Europei s-au r`spândit în toat` lumea. distinct`. o preponderen\` istoric` pe o anumit` perioad`. Dac` mâine prin spirit european se va în\elege acela]i lucru. armonioas`. Cel mai tran]ant este îns` Nae Ionescu (1990. Dou` împrejur`ri pot explica aceast` situa\ie: Pe de o parte.Con]tiin\a european`. p. trebuie s` abandon`m conceptul de Europ` unic`. s` alung`m gândul unei realit`\i europene care ar precede diviziunea ]i antagonismul“. e cu totul îndoielnic. „con]tiin\a european`“ sau „ideea european`“. Problema comun` a încerc`rilor de delimitare a Europei ca entitate unitar` este imposibilitatea de a da contururi precise unei realit`\i eterogene ]i fluide. alternativ` ]i ocazional`: în opozi\ie cu „ceilal\i“. clar`. în momentele de confruntare militar`. în condi\iile în care valorile. 91). fa\` de o posibil` identificare colectiv` cu Europa istoric` ]i cultural`. este sim\it` ]i recunoscut` ca atare. se desface în buc`\i dac` vrei s`-i surprinzi unitatea. care apreciaz` c` standardul european (ce zice „Europa“ despre noi?) este relativ ]i chestionabil: „Europa nu exist`. 27-28). „Spiritul Europei“. a]a cum am v`zut.. 2. au devenit referin\e identitare suficient de atr`g`toare ca s` mobilizeze imagina\ia elitelor ]i entuziasmul popular. astfel încât deosebirile pe criterii continentale sunt relative. IX). descoperim c` la început nu avea nimic propriu ]i c` ast`zi nu posed` nimic în exclusivitate. s` respingem ideea unei esen\e sau substan\e europene primare. Chiar dac` invocarea trecutului ]i recursul la metafora eco-sistemelor (Europa ca 60 . reperele normative ]i eroii exemplari ai miturilor „pro-europene“. De altfel. dar foarte greu de descris ]i conceptualizat. ci însemneaz`. A]a cum afirm` Morin (2002. Mihai Zamfir (2000) se refer` la „visul european“. C`ci ast`zi spiritul european se define]te prin structura anglo-saxon` cam în acela]i fel în care acum dou` mii cinci sute de ani el se definea prin cea greac`. Europa nu a fost decât o referin\` secundar`. l`sând în afara acestei structuri spirituale într-o bun` m`sur` sudul ]i întru totul sud-estul ]i estul continentului. Dac` încerc`m s`-i g`sim o origine fondatoare sau o originalitate intransmisibil`.

Comunitatea politic` european` se construie]te pe tiparul identitar al comunit`\ii culturale ]i istorice. Morin (2002. inclusiv în na\iunile foarte vechi. Unitatea politic` valorific` „ideea“. Unitatea politic`. ordinea Europei este dezordinea unui ]antier tumultuos.. Dar. Europa nu a fost ea îns`]i decât în anarhia ecoorganizatoare ]i nu a existat niciodat` ca Organiza\ie superioar` componentelor sale. latine. acea metamorfoz` identitar` de care vorbea Morin. rod al texturii micro-etnice a Europei dup` ultimele invazii. 19-20). policentric. fondate pe ideea comunalit`\ii culturale ]i a originilor comune. prin rezisten\a fa\` de hegemoniile politic` ]i cultural`? R`mâne marea diversitate a culturilor transna\ionale (germanice. 61 . r`spunsurile au fost nea]teptat de variate. p. pe care o va dezvolta îns` prin înt`rirea ideii de unitate în diversitate. Cre]tinismul). Aceste demersuri politice ]i civice. stabile]te o list` de cinci caracteristici care pot p`rea mult simplificatoare pentru al\i anali]ti.spa\iu de diversitate. R`mâne chestiunea controversat` a con\inutului propriu-zis a ceea ce numim în continuare „spiritul european“. Cercet`rile pe aceast` tem` sunt înc` la început ]i. pentru prima dat`. Doar aceast` diversitate. Nu întâmpl`tor. ci ]i o sum` de caracteristici ]i elemente culturale cu care cet`\enii s`i se identific`. Ultima propozi\ie ne sugereaz` trecerea la un nou ciclu al construc\iei identitare. Este vorba de: • memoria istoric` a celor dou` „r`zboaie civile europene“. Guibernau (2001. aceast` pluralitate este specific european`? Nu exist` oare ]i un fundament. policentrism ]i „anarhie organizatoare“) nu sunt întotdeauna conving`toare. p. Exigen\a vital` de a-]i salva identitatea reclam` Europei o nou` metamorfoz`“. la rândul lor. acele bog`\ii salvate prin nedes`vâr]irea unit`\ii na\ionale. vor fi în m`sur` s` stimuleze. Europa nu este doar un spirit comun sau o „idee“. un principiu ordonator ]i organizator care s` r`spund` necesit`\ilor noastre de ast`zi? Sau poate c` fundamentul Europei este pierderea fundamentelor (Imperiul. Ce une]te ast`zi pe europeni? La aceast` întrebare cu modula\ii retorice. nicicând în istorie nu s-a scris ]i s-a vorbit despre Europa comun` ca în zilele noastre. de exemplu. Acest proiect este prezentat drept continuatorul natural al istoriei comune. cu toate controversele sale. De unde problema literalmente bulversant` care se pune: s` c`ut`m în prezent ]i nu în trecut principiul organiz`rii europene. este cert c` Europa are propriul s`u etos pe care euro-tehnocra\ii contemporani se str`duiesc s`-l valorifice. când elitele politice caut` motive de legitimitate istoric` ]i cultural` pentru un proiect economic ]i politic. putem apela la principiul istoric ce leag` identitatea european` de dezvoltare ]i metamorfoz`. • experien\a imperiilor coloniale. Mediterana. 63-64) sintetizeaz` foarte bine tr`s`turile acestui spa\iu identitar: „Ce mai r`mâne din Europa? ce mai r`mâne din acest complex polinuclear. care nu a putut exista decât în cadrul conflictelor ]i comunica\iilor. ceea ce demonstreaz` c` nu exist` înc` un consens asupra criteriilor care definesc identitatea cultural` european`. „spiritul“ ]i con]tiin\a european` pentru legitimarea propriului proiect. precum Fran\a ]i Anglia. marcate fiecare de o limb` original`. geo-istoric. preconizeaz` o organiza\ie transversal` („Euro-polity“) ]i o cet`\enie suprana\ional`. chiar dac` elementele acestei rela\ii nu sunt foarte clare. este de a]teptat ca eforturile de definire a Europei identitare s` se intensifice. în contextul actual al integr`rii europene. este îns` ]i o oportunitate istoric` pentru c`. pentru a face acest lucru.. de civiliza\ie ]i cultur`. slave) ]i a culturilor na\ionale. expresia unei evolu\ii ireversibile care are în Uniune finalizarea cea mai plauzibil` ]i des`vâr]it` a „visului european“. o unitate. Mai r`mâne ]i o extraordinar` varietate de micro-culturi provinciale. ceea ce va înt`ri sentimentul apartenen\ei comune ]i participarea la o societate european`.

valori. deosebit` de predilec\ia pentru contempla\ie a civiliza\iilor orientale. ceea ce este cu totul explicabil dac` avem în vedere extensia posibilit`\ilor de interpretare. În anexa IV. paradigme. am reunit câteva din studiile deseori citate7. inclusiv în analiza limbajului artificial. chinezii au inventat por\elanul. calendarul iulian. • reglementarea rela\iilor dintre individ ]i comunitate: prin sistemul de vasalitate. ceea ce a dus la pozitivarea tuturor ]tiin\elor. pentru c` nu ia în considera\ie decât evenimentele comune ale istoriei moderne. hârtia ]i praful de pu]c`. • arta de a reinventa produsul. inclusiv a ]tiin\elor umane. Cele mai multe cercet`ri consacrate acestei chestiuni se refer` îns` la elementele culturale (idei.emergen\a unei culturi politice transna\ionale. cronologia cre]tin` ]i moneda-etalon. o comunitate de valori. îndeosebi a celei furnizate de colonii. 2002): • omniprezen\a ra\iunii ]i c`utarea unei metode ]tiin\ifice universale (de exemplu. • înclina\ia spre ac\iune. de exemplu. Iat` câteva exemple (pentru detalii. de a ob\ine o mare plusvaloare a materiei prime. îndeosebi începând cu sec. Uniunea European` a Jurnali]tilor). • ini\ierea ]i valorificarea revolu\iei industriale: mai întâi. îndeosebi pentru societ`\ile moderne. XVIII-XIX). apoi prin folosirea electricit`\ii (sec. Aceast` schem` este clar reduc\ionist`. „Mathesis universalis“ a lui Leibniz). • munca ]i produc\ia material` ca valori centrale ale modernit`\ii („ora et labora“). indiferent de exprimarea lor concret` prin diverse culturi ]i stiluri de via\`. 7 62 . semnate de autori consacra\i precum Braudel. Al\ii. a modului de via\`. Morin. prin statutul de cet`\ean ]i persoan` liber`. Federa\ia European` pentru Educa\ie ]i }tiin\`. prin exploatarea c`rbunelui ]i inventarea ma]inii cu aburi (sec. prin legile ]i cutumele tradi\ionale. dar europenii le-au exploatat pe cale industrial`. a condi\iilor socioeconomice ]i a responsabilit`\ii comune. • introducerea logicii formale ca instrument polivalent. scot în eviden\` paradigmele specifice culturii europene. Documentul respectiv a fost realizat de un ONG german (Europa Union – Deutschland) ]i sus\inut de societatea civil` european` (ex. Al\i autori adaug` unele elemente culturale absente în inventarul din anexa IV. Unii autori (Huntington ]i Duroselle) au pus accentul pe componentele culturii europene. • recursul la standarde comune de m`sur` cum ar fi sistemul metric. exemplificat` prin contribu\ia lui Braudel. devenite între timp referin\e universale. apari\ia unor mi]c`ri contestatare care reclam` o nou` ordine social`. Carta Identit`\ii Europene define]te comunitatea cultural` a europenilor ca o comunitate a destinului istoric. Din acest tabel rezult` o mare diversitate a criteriilor de definire a identit`\ii culturale europene. cunoscut` sub numele de „globalizare“. vezi monografia coordonat` de Compagnon ]i Seebacher. În sfâr]it. propus` de Pre]edintele Vaclav Havel într-un discurs la Parlamentul European (1994). num`r`toarea decimal`. XX). institu\ii. • omogenizarea cultural` sub influen\a americaniz`rii. stiluri de via\`) care definesc identitatea european`. într-o perspectiv` evolu\ionist`. descoperire ]i productivitate (spiritul faustian). Huntington sau Duroselle. XIX – începutul sec. În alt` viziune. cel mai mult conteaz` arhetipurile ]i ideile perene care au traversat istoria civiliza\iilor europene. precum Wright. XVIII. • • De remarcat contribu\ia Cartei Identit`\ii Europene.

Cea mai interesant` contribu\ie ni se pare îns` cea a lui Morin (2002. Specificul culturii europene rezid` în primul rând în continuitatea ]i intensitatea dialogicilor sale. tradi\ia/evolu\ia. ceea ce a impus ideile de progres. qui]otismul/sancho-panzismul etc. individul/colectivitatea.). ceea ce d` unitate culturii europene nu este sinteza iudeo-cre]tino-greco-roman`. unde nici una dintre instan\ele constitutive nu strive]te sau extermin` pe celelalte. evolu\ia „ideii europene“ etc. Spre deosebire de al\i autori. al unui demers ra\ional.. Const` în faptul de a fi fost f`r` încetare produc`torul ]i produsul unui vârtej format din interac\iuni ]i interferen\e între multiple dialogici care au legat ]i opus: religia/ra\iunea. legitimate prin credin\`. existen\a/ideea. filosofia/]tiin\a.. care leag` într-o unitate dou` sau mai multe „logici“ diferite. în baza unei misiuni istorice. • permanen\a r`zboiului ca realitate social`. 1612. hamletismul/ prometeismul. mo]tenitoare a gândirii grece]ti. • promovarea identit`\ii indo-europene (Mylius. „istoria Europei este c`utarea permanent` a libert`\ii“. Jäger. chiar dac` nu toate persoanele. • viziunea linear` asupra timpului. periodicitate. • diversificarea alimenta\iei (mai ales dup` aclimatizarea noilor alimente de baz` precum cartoful. 2002. • principiul de recursie. p. credin\a/îndoiala. • promovarea unui complex de superioritate fa\` de alte civiliza\ii. cre]tere. presupune c` „trebuie s` concepem procesele generatoare sau regeneratoare ca • 63 . ac\iune ]i organizare. 106-107). politic`. imanentul/transcendentul. • identificarea unor du]mani comuni. vechiul/noul. particularul/ universalul. spune Karl Jaspers în eseul „Ce este Europa?“ (1946). dar în acela]i timp concurent ]i antagonist între aceste instan\e care au. nevoia ]i aspira\ia c`tre libertate au fost motiva\ii puternice în ac\iunea europenilor. pe criterii religioase.iluzia comun` a libert`\ii: de exprimare. ]i nici m`car nu exercit` în mod durabil o hegemonie ap`s`toare“. dup` care identitatea cultural` european` nu este produsul unui program preconceput. ca institu\ie geopolitic` (utilizat` pentru constituirea comunit`\ilor politice) ]i mijloc predilect de rezolvare a conflictelor. Morin concepe unitatea european` cu ajutorul a dou` noi metode: • principiul dialogic. cultura umanist`/cultura ]tiin\ific`. conform unei logici dialogice: „Originalitatea culturii europene nu const` doar în a fi fost fiica iudeo-cre]tinismului. moravuri superioare ]i progres tehnic. ci efectul unei multitudini de programe concuren\iale care au interac\ionat întâmpl`tor ]i spontan. spiritual`). o comunitate lingvistic` mai mult virtual` pentru c` limbile europene r`mân extrem de diverse. 1671). nu prin con]tiin\a unit`\ii sau a originii comune. culturale sau militare. identitatea european` s-a constituit la început prin diferen\iere ]i deta]are de „ceilal\i“. de gândire. problematizarea/reîntemeierea. metamorfoz`. p. comunit`\ile sau na\iunile au beneficiat de libertate. empirismul/ra\ionalismul. fiecare în parte. îndoiala ]i neîncrederea în certitudinile aparente furnizate de ordinea instituit` (social`. produc`toare a }tiin\ei ]i Ra\iunii moderne. f`r` s` se piard` dualitatea primar`: „Astfel. 28). gândirea mitic`/gîndirea critic`. juxtapunerea etapelor construc\iei europene. reac\ia/revolu\ia. spre deosebire de cauzalitatea linear` (evolu\ia de la p`r\i la întreg ]i invers). • spiritul critic. evolu\ie. succesiune. ci jocul complementar. o logic` proprie: dialogica“ (Morin. a c`ror metod` era analitic` ]i descriptiv` (inventarul tr`s`turilor. porumbul ]i orezul) ]i a vestimenta\iei (îndeosebi prin valorificarea bumbacului ]i a lânei furnizate de colonii).

component` sau instan\` a procesului este deopotriv` produs ]i produc`tor al celorlalte momente. Acest principiu este de fapt o aplica\ie a formulei „unitas multiplex“ a lui Pascal: „Toate lucrurile fiind cauzate ]i cauzatoare.E. Revolu\iile anticomuniste au fost astfel prezentate ca mi]c`ri pro-europene. ajutate ]i ajut`toare. În\elegerea identit`\ii europene nu este deci posibil` prin recursul la logica dicotomic`. indirecte ]i directe. aceste patru \`ri au lansat „Ini\iativa Central European`“ („Statele de la Vî]egrad“).) ]i propriile „bucle“ decizionale (ratificarea Tratatelor. o tentativ` de restabilire a identit`\ii central europene. 1992): pentru Polonia. 2002. revenirea la Europa însemna în primul rând garantarea propriilor identit`\i na\ionale. dar având propriile referin\e dialogice (na\ional/suprana\ional. • pe de alta. unde fiecare moment. hot`rârile Cur\ii Europene de Justi\ie. p. se construie]te printr-un proces similar celui care a generat identitatea cultural` european`. de „revolu\ia cântat`“ din Estonia. evocarea istoriei ]i a patrimoniului cultural comun nu explic` în întregime datele actuale ]i nu permite elaborarea unei organiza\ii politice. consider c` este imposibil s` cuno]ti p`r\ile f`r` a cunoa]te întregul ori s` cuno]ti întregul f`r` a cunoa]te în particular p`r\ile“. extindere/aprofundare a integr`rii etc.E. componente sau instan\e“ (Morin. Europa amintea de m`re\ia de alt` dat` ]i de rolul s`u de putere danubian`. dup` dezmembrarea Cehoslovaciei. s-a considerat c` popoarele din centrul ]i estul Europei revin la marea familie european` dup` o somnolen\` istoric` impus` prin experien\a nefericit` a unui despotism de inspira\ie asiatic`. negocierea „acquis“-urilor. cât un spa\iu de libertate ]i prosperitate. 3. identitatea politic` a cet`\enilor U. uniune/ federa\ie. reforma institu\iilor. de]i nici una din ele nu avuseser` un program explicit în acest sens. implementarea fondurilor structurale. „întoarcerea la Europa“ a fost mai mult un efect ulterior. Interesant îns` c`. Din aceast` analiz` rezult` dou` limit`ri considerabile ale construc\iei identit`\ii politice a U. în entuziasmul anului 1989 ]i în perioada imediat urm`toare. ea însemna revendicarea unui statut de putere european` medie (pozi\ie realizat` efectiv prin Tratatul de la Nisa. 28). prin recuperarea simbolic` a comunit`\ii culturale: • pe de o parte. adoptarea simbolisticii unionale etc. 64 . orient`rile politice ale Consiliului European. Ca ]i în basmul „Frumoasei din p`durea adormit`“. primirea de noi membri. Europa nu însemna neap`rat Uniunea European` (obiectiv politic prea îndep`rtat pentru momentul respectiv). comunitatea politic` a U. Nu întâmpl`tor. decât un scop ini\ial. suveranitate/integrare. ca organiza\ie suprana\ional` nu coincide cu comunitatea cultural` european`. în anul 2000). opozabil comunismului sovietic. de „revolu\ia televizat`“ din România sau de „revolu\ia diplomatic`“ din Ungaria. „Întoarcerea la Europa“ avea îns` diverse semnifica\ii pentru \`rile postcomuniste (Meyenberg ]i Dekker. drept comunitar/drept interna\ional. guvernan\`/guvernare.ni]te bucle productive neîntrerupte. difuz` ]i mondializat`. pentru Cehia ]i Slovacia.). România ]i Europa: dileme identitare Unul din sloganurile care au animat schimb`rile politice din 1989 a fost „întoarcerea la Europa“. ]i toate hr`nindu-se printr-o leg`tur` natural` ]i imperceptibil` ce leag` pe cele mai îndep`rtate ]i diferite. Fie c` este vorba de „revolu\ia de catifea“ din Cehoslovacia. iar referin\a la diversitate presupune doar inventarul elementelor juxtapuse. pentru Ungaria. europeni/non-europeni. unde unitatea anuleaz` ideea de multiplicitate ]i metamorfoz`.E. subsidiaritate/ propor\ionalitate. ci cel mult legitimarea demersului de constituire a acestei organiza\ii.

E. institu\ii. Pentru România de la începutul anilor ’90. Pentru Andrei Ple]u. analize ]i sisteme descriptive. este un eveniment istoric major. România este astfel spa\iul mai multor identit`\i de sorginte european`. De o manier` general`. cultura \`r`neasc`. Neculau ]i Constantin. A]a cum am v`zut. ca referin\` colectiv` comun`. «România» este format` din mai multe «Românii»“. urmat` de invita\ia de începere a negocierilor de aderare la Uniunea European`. în versiunea anilor 1990). care a dus la definitivarea unit`\ii na\ionale. Aceast` Europ` redescoperit` a ap`rut pentru cet`\enii români ca o nou` \ar` a f`g`duin\ei. echilibrul geopolitic. spune de exemplu Gavrilescu (2002. Este o identitate colectiv` construit` pe o comunitate politic` multina\ional` (Imperiul Austro-Ungar sau „Federa\ia Danubian`“. 1012/1999 ]i 1-3/2000. 65 . În loc s` sus\in` teza unit`\ii apriorice ]i a omogenit`\ii. contextul e modificat. a]a cum sunt latinitatea. Alexandru Du\u ]i Sorin Alexandrescu) au pus accentul pe diverse caracteristici ale identit`\ii române]ti. cercet`rile consacrate filia\iei europene a identit`\ii române]ti aplic` aceea]i metod` ca în cazul identit`\ii culturale europene. toleran\a religioas`. care pun în eviden\` diversele componente a ceea ce numim „cultur` european`“. grupul respectiv avanseaz` ideea c` în România. ca în orice spa\iu cultural major. Ne atrage îns` aten\ia cercetarea întreprins` de Funda\ia „A Treia Europ`“ din Timi]oara. p. în decembrie 1999. 477/2002). În consecin\`. [n: „Dilema“. Iar Europa care urmeaz` s` renasc` dup` dispari\ia zidului berlinez e cea veche. Departe de a propune o alternativ` de acest gen la omogenitatea proclamat` ]i încurajat` ast`zi. mai degrab` decât se solu\ioneaz`. sinteza intercultural`. cre]tinismul oriental. se concureaz` ]i se completeaz` reciproc. În aceea]i manier`. «integrarea» european` nu e îns` sim\it` ca dobândire a unui statut nou. a c`rei metod` se aseam`n` cu „principiul dialogic“ al lui Morin. indiferent de etnie sau provincie). „întoarcerea la Europa“ a însemnat în primul rând afilierea la Consiliul Europei (1993). • marea majoritate a românilor (68% în noiembrie 2000) sunt pro-europeni. unde legalitatea administra\iei imperiale se substituia identit`\ilor na\ionale. „întoarcerea la Europa“ înseamn` în primul rând reg`sirea normalit`\ii istorice: „Pentru noi. cei din Est.E. în timp ce postularea ideologic` ]i sus\inerea social-politic` cu orice pre\ a unei omogenit`\i culturale – îndeosebi dup` criteriul etniei – poate conduce la tensiuni care se adâncesc. «Nou`» ]i provizorie a fost Europa de dup` 1945. perspectivele se calculeaz` în func\ie de o alt` linie a orizontului“ („Europa. cu perspectiva unui trai mai bun (60%). perspectiva ader`rii la U. p. Pentru unii anali]ti (Alina MungiuPippidi). Desigur. idei. cultivarea diferen\ei poate deveni mai degrab` un atu decât un handicap. nimic nu poate rena]te dup` o jum`tate de secol în perfect` identitate cu sine: spiritul vremii e altul. cât ca recuperare a celui vechi. 19-21). stiluri de via\`. 195): „România este mai degrab` eterogen` decât omogen` identitar. Au rezultat inventare. au f`cut uitat acest model de federalism danubian fondat pe legalitatea suprana\ional` (statul pur ]i impersonal. în anchetele Barometrului de Opinie Public` (cf. • cei mai mul\i asociaz` Europa ]i aderarea la U. precum ]i c`r\ile lui Adrian Marino. opere exemplare) fa\` de care se ata]eaz` procesele de identificare colectiv`. Nu este deci de mirare c`. exist` de fapt mai multe identit`\i culturale care interac\ioneaz`. spiritul critic ]i imagina\ia“. îns`.E. chiar dac` nu ]tiu bine ce înseamn` acest lucru. spiritul contemplativ. Temere: o asemenea viziune încurajeaz` secesionismul. mereu incomplete ]i subiective. Lucian Boia.dup` modelul „Mitteleuropa“ (sus\inut doctrinar de Franz Palacky). Evolu\ia rapid` a integr`rii europene ]i perspectiva ader`rii la U. similar P`cii de la Versailles (1918). un spa\iu identitar nebulos dar capabil s` ofere oportunit`\i pe care societatea româneasc` nu este înc` în stare s` le produc`. majoritatea studiilor descriu diversele componente ale culturii spa\iului european (valori. nr. 2004. lectura noastr` sugereaz` doar nevoia de abandonare a perspectivei substan\ialiste unificatoare. se constat` urm`toarele tendin\e: • o mare parte din cet`\enii români (45%) nu ]tiu ce înseamn` Uniunea European`. majoritatea autorilor români (vezi în acest sens numerele speciale ale „Secolului XX“. X. modernitatea întârziat`.

un tip de organiza\ie pe care Uniunea European` nu îl poate prelua. 14) propune o schem` de analiz` care poate fi util` în contextul românesc. confesiune. în aceste condi\ii. prin cet`\enie) este un alt tip de referin\` decât apartenen\ele culturale. p. Du\u (1999. Al. Unitatea politic` este un concept ideologic.Întotdeauna. înseamn` mai mult decât reinventarea identit`\ii europene. bazate pe consensul relativ al elitelor. de]i poate fi inacceptabil` pentru unii anali]ti. regiune). 21). – prin patriotismul organizat. localitate. asociat` anumitor repere identitare: limb`. exist` interferen\e ]i rela\ii de complementaritate. origine regional`) cu care actorul a construit natural o istorie comun` va genera reprezent`ri. prin raportarea la comunitatea de apartenen\` imediat` (familie. armonizare a valorilor. din moment ce europenii au c`p`tat o con]tiin\` de sine doar în raport cu al\ii iar centrele de domina\ie ]i identificare cultural` s-au mutat de la un col\ la altul al vechiului continent. o reîntoarcere a celor dou` forme de patriotism în matca lor. Ceea ce pare a fi de prim` urgen\` este o reducere drastic` a rolului Statului în via\a societ`\ilor. coeziune organiza\ional`. Du\u face distinc\ia între diversele procese de identificare: • Pe de o parte. proces care presupune o reconsiderare a schemelor noastre mentale. „Câte Europe sunt de fapt în Europa?“. Unitatea politic` înseamn` legisla\ie comun`. deoarece Statul a fost contaminat de maladiile intelectuale ]i politice moderne ]i a ajuns la forme de elefantiasis care favorizeaz` apari\ia ]i consolidarea regimurilor totalitare“ (Du\u. precum „Mica Antant`“ sau „Mitteleuropa“. indiferent de cet`\enia sa formal`. Singura form` de suprapunere a comunit`\ii politice cu comunitatea cultural` a fost statul-na\iune. Între aceste niveluri de identificare. patrimoniu. promovat de discursul oficial al clasei politice ]i în programele statului. Pericolele apar în momentul în care Statul î]i adjudec` ansamblul patriotismelor organice sub forma unei forme speciale de patriotism organizat care este unitatea na\ional`: „O rela\ie fireasc` impune. Unitatea este în primul rând un atribut al comunit`\ii politice. Aceast` tez` este interesant` ]i merit` aten\ia. dincolo de teritoriul de ac\iune direct` sau spa\iul public al propriei comunit`\i politice. ceea ce este imposibil. Atât România. care nu se poate aplica întocmai în cazul comunit`\ilor culturale. legat de diversele forme ale puterii. exist` identit`\ile imediate care se formeaz` prin rela\ia dintre individ ]i reperele sale de proximitate: – sub forma patriotismului organic. referin\a la acela]i cod al drepturilor cet`\ene]ti. re\elele hanseatice sau uniunile ideologice. astfel încât pentru societatea româneasc` de la începutul secolului XXI provocarea integr`rii în U. • Pe de alta. „întoarcerea la Europa“ nu este un simplu proces de reconectare la institu\iile ]i modelele europene. La fel ca în metoda dialogic` a lui Morin sau în contestarea unit`\ii substan\iale de c`tre grupul de la Timi]oara. etnie. A]a au fost imperiile multina\ionale. Fiecare individ poate s`-]i asume mai multe referin\e informale. În sens cultural. dar ]i formele regionale. Apartenen\a la spa\iul politic (codificat`. ideilor ]i stilurilor. Apartenen\a european` este pentru România 66 . A]adar. de exemplu. a]tept`ri ]i proiecte reciproce mai generoase decât cele proprii unei istorii siluite. convergen\`. realitatea local` ]i interac\iunea nemijlocit` cu «cel`lalt» (indiferent de etnie. în care o entitate str`in` realit`\ilor locale impune ce identit`\i se cuvin pre\uite ]i care depreciate“. istorie. unitatea ar însemna omogenitate. 1999. un sistem coerent de decizie ]i elaborare a politicilor publice. p.E. cât ]i Europa au evoluat foarte mult. care sus\in o solidaritate extins` la frontierele comunit`\ii politice. pe când unitatea cultural` este mai degrab` o construc\ie circumstan\ial`. confesiune. identit`\ile amplificatoare promoveaz` forme transfrontaliere de solidaritate. responsabilitatea comun` în fa\a cet`\enilor.

ci ]i o ]ans` istoric` de refacere a rela\iei dintre libertatea individual` ]i ordinea public`. circula\ie liber`. supus în permanen\` mi]c`rilor ]i metamorfozelor. acces la informa\ie ]i bunuri de consum. reprezint` o form` de identificare colectiv` cu un spa\iu dialogic. Este o op\iune a elitelor politice care devine efectiv` doar în momentul în care cet`\enii români î]i asum` cet`\enia european` ca propria identitate colectiv`. Aceast` apartenen\` la o comunitate politic` postna\ional` nu se justific` doar prin evocarea unor caracteristici ]i experien\e comune. nici prin accentuarea continuit`\ii istorice sau a comunit`\ii culturale. a]a cum vom vedea în modulul urm`tor. în care România este parte participant`. formare în universit`\ile europene). „Europenizarea“ ]i cet`\enia european`.nu doar o modalitate de rezolvare a unor probleme imediate (locuri de munc` în str`in`tate. 67 .

puterea legislativ` este împ`r\it` între Parlamentul European (ales prin sufragiu direct ]i universal) ]i Consiliul Mini]trilor. cu suveranitate auto-limitat`). • s` identifice elementele care caracterizeaz` guvernan\a ]i societatea civil` european`. rezult` din coexisten\a dimensiunii federale (dubla guvernare) cu abordarea interguvernamental` (cooperarea între state autonome. S` ad`ug`m la aceste paradoxuri unele abateri de la modelul consacrat al democra\iei care au surprins mai mul\i anali]ti (Ulrich ]i d’Oliveira. Uniunea European` (U. Este un proiect politic de anvergur`. 68 . inclusiv actualii no]tri studen\i. În aceast` perspectiv`. dar înglobeaz` mai multe state na\ionale. guvernarea este bicefal` (Consiliul Mini]trilor plus o institu\ie suprana\ional`. printr-o guvernare hibrid` pe care Quermonne (apud: Herzog. ci statele membre. 57) a numit-o „federalism interguvernamental“. 2002. p.E. care va angaja mai multe genera\ii de cet`\eni europeni. 1998): legislativul este de fapt o institu\ie format` din reprezentan\i numi\i ai guvernelor (Consiliul Mini]trilor). • s` descrie sistemul decizional al Uniunii Europene. 1995. se bazeaz` pe o imens` pia\` comun` care nu dispune îns` de propriile bunuri publice. • s` caracterizeaz` principalele proiecte de reform` a democra\iei europene. Aceste contradic\ii interne ale Uniunii rezult` din statutul s`u inedit de „federa\ie a unor state na\ionale“ (Jacques Delors). Este îns` un statut inten\ionat ambiguu. Comisia. se pune problema reformei democra\iei europene. Dup` studierea acestui modul. modulul de fa\` î]i propune s` clarifice unele întreb`ri esen\iale legate de specificul Uniunii ca proiect politic. de]i î]i propune s` realizeze o „Europ` a cet`\enilor“. Marks et al. Parlamentul nu dispune de o veritabil` opozi\ie politic` iar societatea civil` se exprim` aproape exclusiv în raport cu statul ]i spa\iul public na\ional.MODULUL IV DEMOCRA|IA EUROPEAN~ Din punctul de vedere al analizei politice. U.E. desemnat` de ]efii statelor membre). care a func\ionat bine atât timp cât priorit`\ile au fost de ordin economic. f`r` s` fie legitimat` prin votul direct al cet`\enilor. nu une]te direct cet`\enii. ne a]tept`m ca studen\ii s` fie în m`sur`: • s` identifice elementele care definesc „deficitul democratic“ al Uniunii Europene.) este o sum` de paradoxuri: ea nu este o na\iune. O dat` cu extinderea masiv` din mai 2004 ]i adoptarea Constitu\iei Europene. În sfâr]it. separarea puterilor este chestionabil`. • s` aplice principiile guvernan\ei multi-centrice la contextul specific al societ`\ii române]ti. • s` fac` distinc\ia dintre modelul federalist ]i modelul interguvernamental de guvernare european`.

dincolo de diferen\ele de cultur` politic` ale protagoni]tilor. care face necesar` elaborarea unui text programatic ]i cuprinz`tor. Ceea ce complic` foarte mult dezbaterea privind democra\ia european` ]i deruteaz` anali]tii politici este faptul c` U. Astfel de controverse sunt legitime dac` ne gândim la amploarea demersului politic preconizat. În fond.1. într-o viziune clar` ]i de perspectiv`. 39-40): • Uniunea ar fi prea complex` pentru a fi simplificat` sub forma unui text legislativ unic. Aceast` controvers` a început cu „Declara\ia Universal` a Drepturilor Omului ]i Cet`\eanului“ (1789). separarea puterilor sau con\inutul drepturilor subiective. ceea ce conteaz` cel mai mult pentru cet`\enii americani este principiul constitu\ional care asigur` liantul identitar ]i legitimarea politic` a Uniunii. De altfel. este o crea\ie de drept: ea nu a rezultat din folosirea for\ei. extinderea drepturilor suprana\ionale). pe care Burke ]i Bentham au contestat-o. din care s` rezulte politicile publice ]i legile specializate. ci s-a ob\inut cu ajutorul unor mijloace juridice.E. ca fiind prea ambi\ioas` ]i abstract`. exerci\iul istoric al constitu\ionaliz`rii s-a epuizat o dat` cu formarea statelor na\ionale ]i nu mai poate fi aplicat unei entit`\i politice care nu este stat. Este ]i ra\iunea pentru care U. Sus\in`torii constitu\ionalismului european invoc` necesitatea de a formaliza. Realizarea Europei celor 25 este un moment de turnur`. 69 . discu\ii similare au loc în zilele noastre. considerat` ca un model de c`tre constitu\ionali]tii europeni. f`r` un proiect de societate sau o viziune politic` de ansamblu. 2003. Cu toate acestea. Uniunea European` ca spa\iu public („Euro-polity“) Discu\iile care au înso\it procesul constitu\ional european au dep`]it cu mult cadrul propriu-zis al Tratatului constitu\ional. Opozi\ia s-a manifestat mai pu\in în leg`tur` cu textul propriu-zis. cât fa\` de îns`]i ideea de constitu\ie suprana\ional`. Sistemul comunitar a fost construit prin decizii succesive. Unii nu ezit` s` vorbeasc` chiar de ambiguit`\i fundamentale în chestiuni de substan\` precum natura federalismului. probabil c` s-ar fi ajuns mai repede la un consens.E. ci doar consecin\a unor tratate între state. p. la dou` sute de ani dup` adoptarea sa. Chiar dac` CEJ a recunoscut în 1999 echivalen\a dintre Tratatele Uniunii ]i o constitu\ie. denumirea de „Constitu\ie European`“ fiind un abuz terminologic. dezbaterea legat` de Constitu\ia European` reia în forme noi vechea opozi\ie dintre adep\ii unui „common law“. respectiv celebrele „acquis“-uri comunitare (tratatele ]i institu\iile europene). realit`\ile politice actuale. Adversarii de ast`zi invoc` de obicei urm`toarele argumente (Magnette. ]i sus\in`torii unei legi fundamentale. pentru c` U. Dac` întregul exerci\iu ar fi vizat un scop mai modest sau mai bine circumscris (de exemplu. aceasta din urm` r`mâne atributul exclusiv al unui stat. pragmatic ]i consensual.E. s-a dotat ulterior cu un Tratat constitu\ional. nu este un subiect politic. • Europa nu mai poate fi constitu\ionalizat` din moment ce statele membre au fost deja constitu\ionalizate. de multe ori reactive ]i conjuncturale. în leg`tur` cu Constitu\ia american`. Acest statut este îns` incomplet. În ultim` analiz`. textul propriu-zis al Constitu\iei Europene nu contrazice nici una din constitu\iile na\ionale ale statelor membre.

). pe când Constitu\ia se adopt` prin sufragiu popular (de exemplu. inclus deja ca parte component` a noului Tratat al U. o pres` european`. La Nisa. Altfel spus. prin referendum sau adun`ri constituante suprana\ionale). Federalismul fiscal va fi probabil o mare provocare pentru urm`torii 10 ani. a]a cum a fost cazul cu statele na\ionale. constituie o baz` juridic` ampl` ]i reprezint` deja. Ca instrumente juridice. negocierile pe aceast` tem` fiind pur ]i simplu amânate. • s` stabileasc` o putere suprana\ional`.E. s` devin` o unitate politic` ]i juridic` de sine st`t`toare. nu formarea unui singur popor. asupra c`rora statele de\in înc` ultimul cuvânt. Constitu\ia European` fiind o esen\` a Tratatelor U. rolul noii Constitu\ii Europene este dublu: • s` înt`reasc` prerogativele statelor. Din acest motiv. Interesant este faptul c`. respectiv Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii.Tratatele U. astfel de întreb`ri nu fac decât s` proiecteze la nivel suprana\ional modelul democra\iei na\ionale ]i problemele sale specifice. în urma negocierilor diplomatice. „o cart` constitu\ional` a Uniunii“. stabilesc valorile comune ]i principiile comunit`\ii politice. dup` Magnette (2003.E. cele dou` sunt îns` diferite. la fel de legitim ca orice „polity“ na\ional? Poate el s` func\ioneze din moment ce nu exist` un discurs politic european. În SUA. O alt` chestiune controversat` a Constitu\iei Europene este concentrarea pe federalismul politic. Este oare posibil s` se creeze un spa\iu public supranan\ional. Tratatele devin legitime prin simpla ratificare în parlamentele na\ionale. printr-un pact federativ între state. Dup` Telo (apud: Magnette.E. inten\ionat sau nu. o versiune simplificat` a acestora. cât ]i Constitu\ia. Controversatul proces constitu\ional s-a ini\iat îns` pentru ca U. respectiv o entitate suprana\ional` cu propria personalitate juridic`. ci de natur` politic`: unele guverne se tem de riscul ca o constitu\ie s` fie asociat` ideii de stat european.. 48). o societate civil` sau un sistem de partide politice la nivel european? Ce se va întâmpla cu serviciile publice? Poate fi acceptat` ideea unei democra\ii suprana\ionale? De fapt. majoritatea statelor aderente au recurs la validarea popular` a Tratatului constitu\ional. (2000). În pofida eforturilor din ultimele 70 . Atât tratatele. s-a adoptat un instrument comun de protec\ie. Au ap`rut astfel noi dileme ]i controverse. Tratatele sunt acorduri între state. p. procesul istoric a fost invers: s-a adoptat mai întâi Constitu\ia (1787). astfel încât s`-i confere statutul unei Constitu\ii propriu-zise. în baza principiului „reprezentare f`r` taxare“ (opus sloganului ini\ial al Revolu\iei Americane „no taxation without representation“). pe când Constitu\ia presupune deliberarea public` ]i consultarea direct` a cet`\enilor.E. Un alt aspect interesant al procesului constitu\ional european este rela\ia dintre instrumentul de protec\ie a drepturilor ]i textul Constitu\iei. se men\ine o ambiguitate semantic` prin care se echivaleaz` Tratatul constitu\ional cu Constitu\ia European` (aceast` suprapunere se observ` chiar ]i în textele oficiale ale U. 2000). urmat` ulterior de „Bill of Rights“ (1791). dar înaintea adopt`rii unei Constitu\ii Europene.E. al c`rei scop este unitatea politic`. dificult`\ile nu sunt de ordin juridic. Democra\ia a fost de la început asociat` identit`\ilor colective strict teritorializate ]i statului na\ional. Dezbaterea constitu\ional` a readus în discu\ie ]i problema spa\iului public european.

regionale ]i locale. A]a cum a demonstrat Meehan (1993). 1995) consider` c` Uniunea European` nu este decât o încercare disperat` de salvare a statului na\ional a c`rei form` de guvernare. preluat dup` Schmitter (1998a. Se observ` c`. politicile publice din statele membre sunt deja puternic integrate. 71 . cet`\enia european` nu se mai raporteaz` exclusiv la spa\iul public al statului na\ional: „Euro-polity“ înseamn` deja sfera politic` a institu\iilor europene. dup` independen\a ]i unificarea din 1949. îndeosebi sub forma discursului contestatar ]i a tensiunii dintre cet`\eni ]i institu\iile statului suprana\ional. În pofida rezervelor exprimate de unii anali]ti ]i a caracterului s`u contradictoriu fa\` de statul na\ional. Chiar dac` nu exist` o societate civil` european` bine conturat` în raport cu statul suprana\ional. încearc` s` identifice primele elemente ale sferei publice europene. dar ]i cea a euro-regiunilor. nu exist` nici un domeniu al politicilor publice care s` fie gestionat exclusiv de c`tre statul na\ional. rezultate dintr-o evolu\ie istoric` îndelungat`. Al\ii. Aceast` logic` dicotomic` nu mai este îns` de actualitate. competen\ele suprana\ionale sunt deja foarte importante. precum Meyer (1995) ]i Gamberale (1997). 125). Pentru a rezista tenta\iei birocratice ]i a nu supradimensiona ]i mai mult un aparat deja înc`rcat. am reprezentat rezultatele transferului gradual al autorit`\ii dinspre statul na\ional spre nivelul european. De]i opinia public` nu pare s` fi realizat acest lucru. p. se caut` forme de guvernare adecvate noilor realit`\i. se bazeaz` pe sufragiul direct ]i universal. definit` prin afinit`\i suprana\ionale. presupune dezbateri ]i exprimarea liber` a diversit`\ii. na\ionale. În tabelul 4. Laitin (1997) merge ]i mai departe. 1992. chiar imperfect` ]i atipic`. Problema care se pune în dezbaterile consacrate democra\iei europene nu se refer` îns` doar la existen\a spa\iului public suprana\ional. Statele na\ionale sunt deja sl`bite de auto-limit`rile succesive ale suveranit`\ii consecutive pie\ei comune. deseori transfrontalier`. În ciuda aparen\elor. comparând construc\ia statului suprana\ional european cu modelul statului multicultural din India care aplic`. monedei unice ]i politicilor comunitare.decenii. scepticii precum Preuss (1995) ]i Grimm (1995) afirm` tran]ant c` statul european nu este posibil atât timp cât mai exist` înc` state na\ionale europene. Democra\ia european`. În acest fel. În sfâr]it. practic. un sistem original de guvernare federal` pe trei nivele. unii autori (Milward. este capacitatea statului suprana\ional conceput în anii ’60 de a gestiona un spa\iu uman ]i politic atât de vast. func\ioneaz` cu ajutorul unor institu\ii politice suprana\ionale. de\ine propriile instrumente de protec\ie a drepturilor fundamentale. îndeosebi în contextul extinderii masive din 2004. astfel încât influen\a statului suprana\ional nu mai poate fi pus` în discu\ie. este preluat` la nivel suprana\ional. Habermas. exist` elemente certe care definesc „Euro-polity“ sau spa\iul public european. cet`\enia european` este de fapt o identitate multipl`. Din acest motiv. cet`\enii europeni sunt organiza\i într-o multitudine de centre de ac\iune civic`. identitatea european` r`mâne o construc\ie mult mai pu\in solid` decât identit`\ile na\ionale. dep`]it` istoric. Ceea ce preocup` cel mai mult.

Dezvoltarea regional` 10. Competi\ia 11. 131). Domeniul economic 1. Participarea 4.E. Energia 7. 5 = toate deciziile se iau la nivelul U. ]i la nivel na\ional) 4 = cele mai multe decizii se iau la nivelul U. Politicile macro-economice II.E. S`n`tatea 3. Integrarea progresiv` a politicilor publice în Europa (1950-2001) 1950 I. Condi\iile de munc` 2. Educa\ia ]i cercetarea 5. Poli\ia ]i ordinea public` IV. Negocierile comerciale 2. Diploma\ia ]i apartenen\a la organiza\iile interna\ionale 4.Tabelul 4. Asisten\a social` 4. Asisten\a militaro-economic` 3. Mediul 9. 3 = deciziile se iau împreun` (la nivelul U. capabil`: 72 . Ap`rarea 1 1 1 1 1 1 1 1 3 1 2 1 4 1 2 1 5 2 2 2 5 4 4 3 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 1 2 2 3 2 2 1 4 3 2 2 1 1 1 1 1 1 1 2 1 1 2 1 2 3 1 2 1 3 3 1 2 2 2 2 1 3 2 2 3 3 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 1 1 1 2 2 1 2 1 2 2 1 1 1 1 4 4 1 2 2 1 1 2 1 3 2 2 3 3 2 4 4 1 2 3 1 1 2 1 3 2 2 4 3 3 4 4 4 3 2 2 2 3 3 3 2 2 2 2 2 4 4 4 4 3 2 3 3 3 3 3 4 4 3 4 1957 1968 1970 1992 2001 Legend`: 1 = toate deciziile se iau la nivel na\ional 2 = doar unele decizii se iau la nivelul U. Circula\ia capitalurilor 4. Comunica\iile 8. o ordine politic` european` stabil`. Domeniul socio-cultural 1. Cet`\enia 3. Rela\iile de munc` III. Taxele ]i impozitele 15. p.E. Bunuri ]i servicii 2. Transporturile 6. Finan\ele ]i creditele 13. Agricultur` 3. Fluxul de persoane ]i for\` de munc` 5. Justi\ia ]i dreptul de proprietate 2. dup` spusele lui Schmitter (1998.E. problema spa\iului public european apare într-o nou` lumin`. Rela\iile interna\ionale ]i securitatea extern` 1. Schimburile ]i împrumuturile externe 14. Domeniul politico-constitu\ional 1. Tratatul de la Maastricht a instaurat. Industria 12. Fa\` de aceast` evolu\ie.

de institu\iile publice sau de mass- 73 . Regula majorit`\ii calificate. dar are limite importante în ce prive]te: • legitimitatea – cu excep\ia membrilor Parlamentului European. De exemplu. printr-o simbioz` a federalismului cu guvernarea suprana\ional`. – monopolul efectiv asupra mijloacelor legale de coerci\ie. Aceste atribu\ii ale „Euro-polity“ sunt echivalente cu func\iile ordinii publice într-un stat na\ional. capitalului ]i al persoanelor în interiorul propriilor frontiere. Pe m`sur` îns` ce comunitatea ]i politicile comune s-au extins. – o identitate puternic` prin care s` exercite domina\ia simbolic` asupra propriilor cet`\eni. dar nu poate s` decid` singur`: aceast` prerogativ` r`mâne la nivelul statelor na\ionale. – s` produc` bunuri publice. Acest sistem a creat propria guvernare cooperativ`. – apartenen\a individual` la organiza\iile interna\ionale ]i capacitatea de a semna tratate interna\ionale. – s` direc\ioneze comportamentul public. care nu exist` în cazul ONU sau NATO. dreptul comunitar a instituit un sistem inedit de decizii consensuale. – s` r`spund` la presiunile grupurilor de interes. sau accentuat presiunile asupra institu\iilor europene concepute ca o prelungire suprana\ional` a democra\iei na\ionale. în interiorul c`reia s` se ia decizii obligatorii pentru to\i. – competen\a de a controla fluxul bunurilor. – s` aloce fonduri.– s` ia decizii. Pân` în anii ’70. – ierarhia stabil` ]i centralizat` a serviciilor publice. În schimb. – competen\a clar` a sferei publice. Pia\a comun` a coexistat cu politicile na\ionale. de exemplu. to\i reprezentan\ii na\ionali în institu\iile europene sunt numi\i de guvernele în exerci\iu. serviciilor. – s` reglementeze modul de func\ionare a pie\elor. spa\iul public european nu are urm`toarele caracteristici: – localizarea unic` ]i clar definit` a autorit`\ii. – s` rezolve conflicte. – s` declare chiar r`zboi. • participarea – cet`\enii î]i exprim` drepturile ]i responsabilit`\ile mai ales într-un cadru na\ional. – teritoriul de referin\` în interiorul c`ruia s`-]i exercite autoritatea. comunit`\ilor ]i indivizilor. – s` genereze venituri. incit` statele s` coopereze iar co-decizia legislativ` (acordul necesar între Parlamentul European ]i Consiliul Mini]trilor) oblig` la negocieri permanente. metoda neo-func\ionalist` imaginat` de Jean Monnet a func\ionat foarte bine. – capacitatea unic` a implement`rii directe a propriilor decizii la nivelul grupurilor. – s` încheie acorduri interna\ionale. – s` organizeze alegeri. Pentru ca un stat membru s` nu decid` totu]i unilateral ]i discre\ionar. – s` acrediteze ]i s` primeasc` reprezentan\i diplomatici. Comisia European` (echivalentul executivului suprana\ional) poate s` ini\ieze legi ]i s` gestioneze punerea în aplicare a legisla\iei europene. – s` încorporeze noi membri. indiferent dac` este vorba de societatea civil`.

Uniunea European` nu a reu]it s` creeze aceast` unitate legislativ`: „legile“ unionale sunt de fapt „directive“ pe care fiecare stat le „transpune“ în spa\iul na\ional sau „reglement`ri“ cu aplica\ie direct`. federa\ia. beneficiaz` de propria legitimitate (rezultat` din alegeri) ]i de propriul buget. În continuare. nici Comisia ]i nici Consiliul nu sunt obligate s` r`spund` direct în fa\a cet`\enilor. A]a cum arat` Bobbio (1998). unde guvernarea se exercit` de reprezentan\i direc\i ai fiec`ruia din guvernele membre. nici Tratatele Uniunii. a]a cum este Constitu\ia. În realitate. cet`\enia r`mânând un atribut al apartenen\ei na\ionale. datorit` obliga\iei de a respecta drepturile omului) sau factorii externi (de exemplu. democra\ia european` este o construc\ie inedit`. Dac` privim retrospectiv la crizele de cre]tere ]i evolu\ie ale Uniunii (primirea Marii Britanii. par s` nu se deta]eze de obsesia suveranit`\ii na\ionale. – democra\ia reprezentativ`. A]a cum se prezint` lucrurile în prezent. scena public` european` pare mai mult preocupat` de lupta pentru influen\` (ponderea voturilor. 68). în fond. accesul la subsidiile comunitare).• media. aceste procese par rebarbative. pentru c` nu se bazeaz` pe o democra\ie reprezentativ`. din acest punct de vedere. – existen\a unui drept na\ional instrumentalizat de un aparat juridic intern. 2002. statele na\ionale sunt cele care. atât membrii vechi cât ]i noii sosi\i. Sistemul de decizie intern` ]i repartizarea puterii pe baza principiilor generice ale subsidiarit`\ii ]i propor\ionalit`\ii fac necesar un permanent proces de negociere. este vorba de rela\ia dintre suveranitatea na\ional` ]i principiul federal. nici o federa\ie (ca Germania sau Belgia). inutile ]i ineficace. „Euro-polity“ ofer` înc` pu\ine oportunit`\i de participare civic`. p. F`r` excep\ie. nici Tratatul constitu\ional nu sunt incompatibile cu constitu\iile na\ionale. prin raportare la ra\ionalitatea ]i simplitatea aparent` a cadrului na\ional. limitele statului în raport cu cet`\enii. a]a cum demonstreaz` Malberg (cf. moneda). b) Pe de alt` parte. num`rul de locuri în Parlament. spre deosebire de federa\ii. suveranitatea complet` se p`streaz` doar în cazul confedera\iilor. politica extern`. Uniunea European` nu este nici confedera\ie (ca Elve\ia). func\ioneaz` printr-un stat federal care se substituie statelor componente în exercitarea anumitor func\ii (ap`rarea. orice suveranitate na\ional` este limitat` de factori interni (de exemplu. în schimb. nici costurile ]i nici sinuozit`\ile nu sunt nejustificate. decât de o dezbatere privind principiile sau valorile Uniunii. Herzog. dialog ]i c`utare a consensului. limitarea ac\iunii externe a unui stat datorit` intereselor sau exigen\elor altor state). decid asupra competen\elor pe care le p`streaz` la nivel na\ional. r`spunderea public` – fiind numite. dreptul constitu\ional modern a introdus deja o abordare mai nuan\at`. – capacitatea de a decide asupra propriilor competen\e. dezbaterile privind democra\ia european` vor avansa în func\ie de solu\iile la urm`toarele dou` chestiuni fundamentale: a) Pe de o parte. Din exterior. diferit` de cadrul na\ional de referin\`. Aceast` dependen\` de cadrul statului na\ional este îns` anacronic`. negocierile 74 . fa\` de amploarea misiunii asumate (crearea unui nou tip de societate democratic`). conform c`reia suveranitatea na\ional` comport`: – referin\a la un text juridic fondator. De altfel. care sunt capabile s` emit` un drept aplicabil în fiecare stat component. atât cei mari cât ]i cei mici.

ONG-urile. comisiile ]i structurile birocra\iei europene). dar extrem de dinamic. ireductibile la referen\ialul nostru istoric. observ`m c` procesul a fost dramatic. a]a cum sunt partidele politice. astfel încât s-au creat. adaptat condi\iilor societ`\ii române]ti. mi]c`rile sociale. În ce prive]te formarea „Euro-polity“. 75 . Monnet. Guvernan\ii ]i guverna\ii î]i m`resc capacitatea de comunicare ]i interac\iune doar în m`sura în care centrele de autoritate se disperseaz` prin dou` forme de configura\ie politic`: teritorial` ]i func\ional`. Spaak). grupurile de interes. chiar dac` Uniunea European` este rezultatul unui transfer limitat de prerogative dinspre statul na\ional spre structurile suprana\ionale. în care obiectivele integr`rii s-au realizat mai ales prin intermediul reprezent`rii teritoriale. respectiv prin guvernele statelor na\ionale (este metoda interguvernamental` care a prevalat pân` la Actul Unic European. noi referin\e. VII). prin prevalen\a intereselor transna\ionale ]i formarea unui spa\iu public transteritorial. Schmitter face apel la patru tipuri ideale pe care le angreneaz` sub forma din fig. Schmitter crede c` putem avansa doar dac` imagin`m scheme noi. într-un demers istoric f`r` precedent. exist` dou` variante posibile: • prin strategia neo-func\ionalist` ini\ial` a lui Jean Monnet. trecerea de la Comunitate la Uniune. ca „Euro-polity“ s` porneasc` de la propria sa logic`. subsidiaritate. p. propor\ionalitate. Constitu\ia). 10. Adenauer. geometrie variabil` etc. dup` Schmitter. Geneza democra\iei europene nu trebuie s` se fondeze neap`rat pe structurile na\ionale. uneori artificial ]i incomprehensibil (vezi ceea ce se desemneaz` de obicei prin „comitologie“. Este posibil. În acest sens. 1986). Iat` câteva exemple: acquis comunitar.cu euro-scepticii. institu\ionalizarea euro-cet`\eniei. integrarea economic` ]i financiar`. Acest proces nu a rezultat din cuceriri militare sau anex`ri teritoriale. Limbajul politic a sesizat foarte bine aceast` evolu\ie. În doar jum`tate de secol s-a reu]it nu doar reconcilierea. efect „spill-over“ (angrenaj). drept comunitar. care poate fi util studen\ilor care vor s` aprofundeze chestiunea terminologiei. 2001). am realizat un astfel de glosar. moneda unic`. care deta]eaz` reprezentarea func\ional` de reprezentarea teritorial`. De Gasperi. El pleac` de la premisa c` politicile publice se legitimeaz` în primul rând prin reprezentativitate. Aceast` interac\iune dintre decizie ]i participan\i („stakeholders“) face posibil` atât autoritatea cât ]i responsabilitatea public` („accountability“). a]a cum sus\ine Marks et al. ceea ce înseamn` altceva decât o simpl` propensiune comunitar` a democra\iei na\ionale. (1998. care construiau spa\iul public european pornind de la experien\a cunoscut` a form`rii statelor na\ionale sau de la modelele de integrare regional`. atribute fundamentale ale oric`rui spa\iu public. Gondrand (1991) a elaborat în acest sens un dic\ionar al noului limbaj politic european cu peste 1000 de intr`ri. Spre deosebire de încerc`rile anterioare. Spa\iul politic („polity“) s-a format prin rela\iile dintre autorit`\ile publice ]i diversele forme de reprezentare teritorial` ]i/sau func\ional` a cet`\enilor. Întro lucrare anterioar` (Bîrzea. co-decizie. dar s-au pus bazele unei noi entit`\i suprana\ionale. respectiv comitetele. Schmitter (1998b) încearc` s` impulsioneze reflec\ia asupra acestei chestiuni printr-o analiz` conceptual` care se deta]eaz` de cadrul neo-func\ionalist al p`rin\ilor Uniunii (Schuman. Vechile repere terminologice ale democra\iilor na\ionale nu mai corespundeau democra\iei europene. ci s-a ob\inut prin consens ]i liber consim\`mânt. • printr-o abordare comunitar`. majoritate calificat`.

Ca exemplu. separarea ar fi foarte costisitoare. printr-o alocare fix` a competen\elor la fiecare nivel (federal ]i subfederal). prima organiza\ie cu voca\ie european`. canton. poate fi într-unul din modelele identificate în fig. Aranjamentele func\ionale sunt clar definite ]i au limite precise astfel încât s` nu îngr`deasc` suveranitatea statelor componente. |`rile de Jos (1581-1795). securitatea colectiv`. Formarea spa\iului public european Caracteristici teritoriale Variabil Tangen\ial Egalitar Diferen\iat Reversibil Variabil Caracteristici func\ionale Dispersat Partajat Suprapus Stabilizat Cumulativ Separat Coincident Confederatio Stato/Federatio Condominio Consortio Stabilizat Contiguu Ierarhic Identic Ireversibil În prezent. singurele experien\e fiind Confedera\ia Helvetic` (1291-1848). Solu\ia. altminteri. provincie) poate negocia termenii afilierii la confedera\ie dar. „Concertul European“ (1823-1914) sau aranjamentele bilaterale speciale între SUA ]i Canada. Din punct de vedere istoric. respectiv: • Stato/federatio corespunde modelului de guvernare existent în Germania („Politikverflechtung“) ]i Elve\ia („federalismul cooperativ“). Provoc`rile ap`rute în urma extinderii progresive ]i presiunile rezultate din globalizare au perturbat acest echilibru. odat` consim\it`. Confederatio este astfel constituit` încât s` protejeze unit`\ile fa\` de domina\ia central`. Apartenen\a la aceast` structur` este destul de solid` pentru c`. 10. apartenen\a impune reguli comune privind moneda. între Suedia ]i Norvegia etc. SUA (1781-1789). protec\ia mediului. care se pot oricând retrage din comunitatea politic`. Uniunea se bazeaz` pe un amestec al metodei interguvernamentale (rela\ii între state na\ionale suverane) cu metoda comunitar` (politici comune reglementate prin dreptul comunitar). Aceast` localizare teritorial` strict` (delimit`ri clare ale unit`\ilor ]i ale federa\iei) coincide cu o specializare func\ional` bine determinat`. schimburile comerciale. • • 76 . confedera\ia a fost o structur` destul de fragil`. dup` Schmitter. Fiecare entitate participant` (stat.Fig. Caracteristicile teritoriale sunt p`strate dar se asigur` o ac\iune consensual` într-un cadru func\ional bine delimitat. unde unit`\ile subna\ionale ]i na\ionale au propria identitate în interiorul unei ierarhii a autorit`\ii. Germania (1815-1866) ]i Iugoslavia (1980-1991). se citeaz` Comisia Superioar` a Naviga\iei pe Rin (1816). Consortio este o platform` de cooperare între entit`\i autonome. 10.

Aceste formule conduc îns` la suprapuneri ]i paralelisme. Bromley. func\ionalitate) se dovede]te astfel util` doar pentru analiza politic`. vulnerabil atât în ce prive]te legitimitatea ]i reprezentarea. Sistemul decizional Inevitabil. care nu era nici instan\` executiv` (func\ie de\inut` de Comisie) ]i nici organism legislativ. 77 . dup` modelul statului na\ional: Comisia ini\iaz` propuneri legislative. Ca ]i în cazul altor încerc`ri ale anali]tilor politici (Meyer. Schema bipolar` a lui Schmitter (teritorialitate vs. Exemplul potrivit ar fi cel al „Europei cu mai multe viteze“ sau al Europei cu mai multe institu\ii regionale ac\ionând autonom. Tratatul de la Roma (1957) stipula o separare simpl` a puterilor. dar au marcat un progres evident. f`r` prefigurarea clar` a produsului. Func\ia legislativ` revenea Consiliului Mini]trilor. 2. Acest sistem a fost creat pentru a rezolva doar anumite probleme ]i nu este la fel de polivalent ]i adaptabil ca sistemele na\ionale de guvernare. la fel de limitative. 2001). Aderarea de noi membri ]i l`rgirea ariei de cuprindere a politicilor comunitare nu fac decât s` pun` în eviden\` limitele sistemului actual de guvernare. Pe parcursul evolu\iei care a urmat. a devenit din ce în ce mai clar faptul c` democra\ia european` are propriile institu\ii ]i propriul sistem de guvernare. Veriga slab` a acestei ecua\ii era Parlamentul. ci este produsul negocierilor dure între parteneri înc` puternic acro]a\i egoismelor ]i identit`\ilor na\ionale. Limita comun` a acestor patru modele const` în focalizarea pe procese. sistemul decizional al Uniunii Europene este rezultatul unui proces istoric. s-au adus corec\ii ]i s-au încercat metode care s` contracareze ceea ce Majone (1998) a desemnat prin „deficitul democratic“ al Uniunii Europene. nu ]i pentru decizia privind viitorul democra\iei europene. Parlamentul le avizeaz` iar Consiliul le adopt`. format îns` din reprezentan\i desemna\i ai guvernelor na\ionale (mini]trii de externe). 1998. cât ]i în raport cu r`spunderea public`. Democra\ia politic` ]i cet`\enia european` au ap`rut ca obiective realizabile abia dup` ce pia\a comun` ]i procesul integr`rii au devenit o certitudine (prin Actul Unic European. ci din efortul comun al guvernan\ilor ]i guverna\ilor de a g`si solu\ii viabile unor probleme politice reale. care ar favoriza mai mult interesele divergente decât ac\iunea concertat`. C` ne convine sau nu. 1986). solu\ia nu poate veni dintr-o construc\ie de modele sau tipuri ideale. Noua democra\ie european` nu este deductibil` dintr-un model conceptual imaginat în mediile academice. democra\ia european` trebuie s` \in` cont de sistemul decizional actual.• Condominio este cel mai pu\in adecvat construc\iei politice europene pentru c` presupune varia\ii interne atât ale atributelor teritoriale cât ]i ale caracteristicilor func\ionale. dar nu reu]esc s` fie mai precise în ce prive]te configura\ia democra\iei europene. Scharpf. De atunci. 1995. Toate presupun un anumit grad de integrare. Aceste negocieri au fost dintotdeauna anevoioase. a]a imperfect cum pare multora.

E. într-o perspectiv` istoric`. 11. în deplin` discre\ie) decât ac\iunii democratice propriu-zise. De fapt. respectiv Comisia ]i Consiliul. Monnet nici nu-]i propusese s` realizeze o democra\ie suprana\ional` (obiectiv ap`rut de-abia la sfâr]itul anilor ’80). Metoda parteneriatului a lui Monnet COMISIE CONSILIU decizii colective Curtea Europeană de Justiţie elitele socioeconomice guvernele statelor membre politici naţionale convergente Wallace (1998b) a analizat sistemul decizional al U.Fig. El se baza îns` pe efortul unor elite. dat fiind num`rul redus de \`ri membre. Ea func\iona prin consensul ob\inut prin negociere între cele dou` for\e. Parlamentul jucând doar un rol simbolic (de eventual` mediere între cei doi poli). f`r` o participare popular` propriu-zis`. Echilibrul era relativ u]or de ob\inut. ci doar s` sus\in` reconcilierea postbelic` printr-un sistem asem`n`tor mai mult diploma\iei (negocieri între tehnocra\i. 12. Metoda negocierii a lui De Gaulle decizii negociate CONSILIUL COMISIA Stat 1 Stat 2 Stat 3 Stat n parlamentele naţionale elitele socio-economice 78 . Ea distinge astfel patru metode: a) Metoda parteneriatului Aceast` metod` avea în centrul s`u tandemul Comisie-Consiliu. Fig.

ambele reglementate în baza dreptului interna\ional. negocierile aveau loc preponderent între statele membre. ceea ce a permis venirea la putere a unor guverne neo-liberale ]i sl`birea statelor ca autoritate politic`.E. care acorda un rol mai mare statelor na\ionale (implicit ]i Consiliului. Coordonarea intern` a fost tot mai dificil` ]i. inclusiv integrarea politic`. lucru devenit public în 1965. Comisia primise practic aceea]i pondere ca ]i Consiliul. Comitetul Reprezentan\ilor Permanen\i sau COREPER). Comisia având un rol secundar.b) Metoda negocierii Prin metoda parteneriatului. Uniunea devine posibil` prin conlucrarea abord`rii comunitare (politicile comune sau pilonul I care func\ioneaz` pe baza dreptului comunitar. unde particip` mini]trii de resort (de exemplu. în semn de opozi\ie fa\` de clauza care obliga un stat membru s` se supun` votului majoritar). unde predomin` metoda negocierii între state suverane. Politicile europene au devenit extrem de segmentate. Ea constituie punctul nodal al dezbaterilor privind reforma institu\iilor U. la care se adaug` peste 150 de grupuri de lucru formate din exper\i na\ionali. În acest fel. negociatorii na\ionali au devenit mai importan\i decât func\ionarii europeni. sau metoda lui De Gaulle). Este perioada Delors. Comitetul Regiunilor). 79 . Comisia a început s`-]i dezvolte rela\ii strategice cu diverse grupuri de interes ]i s`-]i creeze chiar structuri proprii de consultan\` (de exemplu. astfel încât s` r`spund` diverselor interese ]i priorit`\i ale statelor membre. dar ]i la nivelurile meso ]i micro. a devenit la fel de dificil de ]tiut cine r`spunde de deciziile respective. Comisia s-a organizat pe direc\ii generale (cunoscutele DG) corespunz`toare domeniilor politicilor publice acoperite de structurile Consiliului. care a marcat trecerea de la Comunitate la Uniunea European` (prin Actul Unic European) ]i asumarea de noi obiective strategice. cele dou` au intrat în competi\ie. vechiul consens dintre cre]tin-democra\i ]i social-democra\i a disp`rut. Comitetul Economic ]i Social. prin grupuri transna\ionale de exper\i. 14). politica intern` ]i justi\ia sau pilonul III. Începând cu Tratatul de la Maastricht (1992). au ap`rut probleme în asigurarea r`spunderii publice: dat fiind faptul c` în acest sistem stufos ]i complicat este greu de localizat cine ce a decis. aceast` metod` revine la parteneriatul Consiliu-Comisie (metoda Monnet). mai grav. Ca urmare a pozi\iei lui De Gaulle. ECOFIN este Consiliul Mini]trilor de Finan\e). p`strând totu]i sistemul de negociere cu statele membre introdus de De Gaulle. Ca urmare. Ca s` fac` fa\` presiunilor care se exercitau asupra sa. A]a cum se observ` din fig. S-au stabilit astfel consilii specializate. prin „criza de la Luxemburg“ (boicotarea Consiliului de c`tre Fran\a. c) Metoda co-op\iunii În esen\`. negocierile s-au realizat nu numai la nivelul macro (Consiliul). prin combinarea metodei parteneriatului cu metoda co-op\iunii) cu abordarea interguvernamental` (politica extern` ]i de securitate sau pilonul II. Inevitabil. 12. ]i este sursa multor reticen\e pentru c` vizeaz` direct dou` din chestiunile-cheie ale integr`rii: limitele suveranit`\ii na\ionale ]i statul suprana\ional. Contextul politic european a favorizat aceast` schimbare: începând cu anii ’80. Consiliul ]i-a creat un sistem de comitete ]i grupuri de lucru (de exemplu. formatori de opinie sau parteneri sociali. Aceast` duplicitate se men\ine ]i ast`zi (vezi fig. care le reprezint`). s-a ajuns la „compromisul de la Luxemburg“. La rândul s`u. în mod direct.

piaţa comună.Fig. a suferit modific`ri importante. Consiliul. Primul pas a fost renun\area la metoda gaullist` a deciziei prin unanimitate (care d`dea importan\` votului fiec`rei \`ri) în favoarea deciziei prin consens (Tratatul de la Maastricht. mai ales. politica socială. dup` cele din 2004 (Europa celor 25). 14. politica de protecţie a consumatorului) Metoda co-opţiunii Pilonul II: politica externă şi securitatea Pilonul III: politica internă şi justiţia Metoda De Gaulle (varianta forte) Metoda De Gaulle (varianta slabă) Statele membre Metoda Monnet Comisia. Metoda co-op\iunii elitele socio-economice şi grupurile de interes CONSILIUL COMISIA Statul 1 Statul 2 Statul n Parlamentele naţionale Parlamentul European Autorităţile regionale d) Metoda consensual` Dup` extinderile din anii ’70-’80 ]i. politica regională. democra\ia intern` a U. Guvernan\a european` (conform Tratatului de la Maastricht) UNIUNEA EUROPEANĂ Pilonul I: domeniul comunitar (Comunitatea Europeană. politica agricolă comună. Parlamentul guvernanţa colectivă parteneriatul Consiliul European negociere negociere concertare 80 .E. politica mediului. 13. 1992). Fig.

E. acordurile de asociere a noi membri. reprezentând minimum 65% din popula\ia \`rilor U. sunt posibile urm`toarele tipuri de decizii (instan\ele decizionale sunt ha]urate): Fig. concurenţa etc. Cooperarea se bazeaz` pe un circuit reversibil. înainte de aprobarea de c`tre Consiliu. poate propune amendamente sau o poate adopta prin majoritate simpl` (peste 50% din voturi). reprezentând guvernele statelor membre) care decide. dar acord` o importan\` sporit` \`rilor mari (pentru prima dat`. dup` ce ob\ine avizul Parlamentului.) Organisme de control Curtea Europeană de Conturi (control financiar) Curtea Europeană de Justiţie (control juridic) • • • Consultarea este procedura ini\ial`. prin Tratatul de la Nisa (2000). se introduce criteriul demografic). Acest sistem încurajeaz` negocierile ]i c`utarea consensului. a sistemului dublei majorit`\i: deciziile se iau pe baza a peste 55% din voturile statelor membre.E. introdus` prin Tratatul de la Roma (1957). 15. sistemul institu\ional al U. bugetul. ini\iative legislative) pe care le transmite Consiliului (mini]trii de externe. În prezent. 81 . Comisia face propuneri (de exemplu. în care Comisia ini\iaz` texte legislative iar Parlamentul. are mai multe op\iuni în afar` de simplul aviz: poate respinge propunerea.Al doilea pas a fost renun\area la dreptul de veto al statelor membre ]i introducerea. se prezint` sub forma organigramei din fig. func\ionarea B`ncii Centrale Europene. În interiorul acestui sistem. Asentimentul presupune dreptul de veto al Parlamentului (introdus prin Tratatul de la Maastricht) în probleme de maxim` importan\` cum sunt drepturile cet`\enilor. 15. Sistemul institu\ional al U. fondurile structurale.E. Autoritate politică (şefii statelor) Consiliul European (orientări generale) Executiv Comisia Europeană (propuneri) Organisme consultative Comitetul Economic şi Social (aviz) Comitetul Regiunilor (aviz) Legislativ Parlamentul European (aviz şi co-decizii) Consiliul Miniştrilor (decizii) Executiv şi decizie operaţională Comisia Europeană (decizii privind execuţia.

Co-decizia a fost introdus` prin Tratatul de la Amsterdam (1997) ]i face din Parlament o co-instan\` legislativ` (al`turi de Consiliul Mini]trilor). Acest rol este limitat la situa\iile de co-decizie (pentru anumite texte legislative) ]i acord` Parlamentului aceea]i putere ca ]i Consiliului.

Uniunea European` este un spa\iu de reguli unde nu exist` o ierarhie a normelor (Tratatul constitu\ional nu are for\a juridic` a textelor constitu\ionale na\ionale). Spre deosebire de dreptul na\ional, care este unitar ]i obligatoriu, dreptul comunitar este un drept de integrare ]i se aplic` doar politicilor ]i prerogativelor transferate în gestiunea Comisiei Europene. Dreptul comunitar comport` patru tipuri de instrumente juridice: • reglementarea are efect general, este obligatorie în toate elementele sale ]i direct aplicabil` în toate statele membre; • directiva comunitar` este o lege-cadru care oblig` statele membre în privin\a rezultatelor, nu ]i a mijloacelor sau c`ilor de realizare; • decizia este obligatorie, îns` nu se adreseaz` decât persoanelor/companiilor ]i statelor membre, luate individual; • recomand`rile, avizele ]i rezolu\iile Consiliului Mini]trilor nu au o valoare constrâng`toare. Adoptarea Constitu\iei Europene va avea drept consecin\` înt`rirea Uniunii ]i transformarea sa în organiza\ie politic` cu propria personalitate juridic`. În prezent, statutul s`u juridic este confuz, datorit` ezit`rii între cooperare ]i integrare, între dreptul interguvernamental ]i dreptul comunitar (vezi compara\ia celor dou` în tabelul 5, preluat dup` Moreau Defarges, 2002, p. 44). În cadrul cooper`rii interguvernamentale, decizia este consecin\a compromisului între state suverane ]i nu are efecte juridice propriu-zise. Prin integrare, statul na\ional nu va fi decât un actor în cadrul uneia dintre institu\iile europene (Consiliul) ]i va pierde monopolul execu\iei ]i al legitimit`\ii. În plus, statele vor fi angrenate într-un dispozitiv juridic care le va obliga s` respecte deciziile comunitare. De fapt, aici este ]i miza real` a Constitu\iei Europene: este simbolul s`u de instrument juridic al supra-statului european, care va marca sfâr]itul suprema\iei statelor na\ionale.
Tabelul 5. Diferen\ele dintre integrare ]i cooperarea interguvernamental` Integrarea Domenii libera circula\ie, concuren\a Cooperarea interguvernamental` politica extern` poli\ia justi\ia Organizare transfer de competen\e dinspre statele membre c`tre Comunitate (organism cu personalitate juridic`) mecanism integrat: Comisia propune, se adopt` prin co-decizie între Consiliu (prin votul cu majoritate calificat`) ]i Parlamentul European de c`tre Comisie ]i/sau statele membre, sub controlul institu\iilor comunitare dubl`: în cadrul statelor ]i al instan\elor comune competen\ele r`mân la nivelul statelor membre simpl` concertare între reprezentan\ii statelor membre consens între statele membre. Eventual, votarea m`surilor de aplicare

Luarea deciziei

Execu\ia Legitimitatea

de c`tre statele membre la nivelul statelor

Analiza dispozitivului institu\ional ]i a sistemului decizional al U.E. ne conduce la câteva concluzii semnificative pentru contextul cet`\eniei europene: • democra\ia intern` a U.E. s-a constituit ini\ial printr-o prelungire suprana\ional` a configura\iei statului na\ional;

82

aceast` proiec\ie suprana\ional` s-a f`cut printr-o abatere de la standardele democra\iei, în primul rând reprezentativitatea direct`, r`spunderea public` ]i separarea puterilor; l`rgirea progresiv` a U.E. a creat noi presiuni asupra sistemului decizional ]i a institu\iilor europene, care au recurs la reforme interne; chiar dac` democra\ia european` nu a fost un obiectiv ini\ial, prioritatea fiind reconcilierea postbelic` ]i integrarea economic`, Uniunea a dovedit capacit`\i de autoreglare ]i adapt`ri progresive, ceea ce a dus la rezultate notabile pe calea democra\iei suprana\ionale: emergen\a spa\iului public european, recursul la decizia consensual` ]i votul cu dubl` majoritate, co-decizia Consiliu-Parlament, extinderea guvernan\ei ]i a structurilor consultative, euro-cet`\enia.

3. Guvernan\a european`: regim, federa\ie sau stat suprana\ional?
Uniunea European`, în mod cert, nu este un guvern. Chiar dac` se pot face unele apropieri între competen\ele Comisiei ]i cele ale executivului într-un stat na\ional (de exemplu, ini\iativa legislativ`, gestiunea unui buget, specializarea pe domenii de activitate), nici comisarii ]i nici direc\iile generale nu au atribu\iile unor ministere: nu au în sarcin` elaborarea politicilor publice, controlul execu\iei, rela\ia direct` cu cet`\enii sau cooperarea interna\ional`. Din acest motiv, unii autori (Buchen, 1993; Scott, 1995; Wallace, 2003) au identificat înc` un paradox al democra\iei europene: Uniunea este guvernat` f`r` s` mai fie nevoie de un guvern. Intervine îns` aici un joc de cuvinte ]i apar unele nuan\e terminologice greu de surprins în limba român`: este distinc\ia dintre guvern („government“) ]i guvernan\` („governance“). Primul se refer` la o ordine ierarhic` ]i o repartizare centralizat` a autorit`\ii publice. Puterea este strict localizat` ]i concentrat` în anumite institu\ii, organizate dup` principiul birocra\iei. Guvernan\a8, în schimb, comport` re\ele interactive ]i dispersarea autorit`\ii publice, în care decizia se ia prin negociere ]i implicarea unei multitudini de centre specializate. Interven\ia central` pe baz` de autoritate (politic`, economic`, ideologic` sau organiza\ional`) este înlocuit` prin parteneriate interorganiza\ionale ]i o abordare „incremental`“ a lu`rii de decizii. Puterea revine unor structuri mixte cum sunt „parteneriatele sociale“ (guvern-patronatsindicate), „complexul profesional-birocratic“ (func\ionari-exper\i), „parteneriatul civic“ (autoritate public`-societatea civil`) sau „parteneriatul public-privat“ (stat-firme particulare). De fapt, îns`]i ideea de organiza\ie non-guvernamental` sau modelul sub-guvernamental (care acord` prioritate proceselor locale ]i interac\iunii între actorii din teren) introdus de sociologia american` sub termenul de „policy network“ (Jordan ]i Schubert, 1992), nu sunt decât forme concrete de „governance“, în sensul de alternativ` la guvern ]i la ac\iunea sa administrativ-birocratic`. În Europa, Rhodes (2003, p. 36–37) a definit „re\elele de politici publice“ („policy networks“) ca un consor\iu temporar de organiza\ii interesate s`-]i utilizeze în comun resursele pentru a ob\ine beneficii reciproce. Aceste re\ele ac\ioneaz` în sfera public` ]i, în consecin\`, sunt supuse obliga\iei de a asigura transparen\a ]i controlul cet`\enesc (este ceea ce le deosebe]te de organiza\iile mafiote, de exemplu).

8 „Dic\ionarul explicativ al limbii române” nu con\ine acest termen. Este un neologism foarte recent, folosit doar de speciali]tii în ]tiin\ele sociale ]i politice, chiar dac` limbajul curent nu l-a adoptat înc`. Vom folosi ]i noi acest termen, cu precau\ia de rigoare.

83

În func\ie de gradul lor de integrare, Rhodes define]te cinci tipuri de „policy networks“: comunit`\ile teritoriale implic` un înalt grad de coeziune, sunt stabile ]i centrate pe interesele majore ale unei unit`\i teritoriale (de exemplu, s`n`tatea public` într-un jude\); în acest exemplu, este vorba de interdependen\a serviciilor publice teritoriale care au competen\e (fie ]i indirecte) în gestionarea st`rii de s`n`tate a popula\iei din jude\ul respectiv: serviciile de igien` public`, spitalele, direc\iile sanitare, oficiile de asisten\` social`, centrele pentru persoane cu nevoi speciale etc; re\elele profesionale se bazeaz` pe interesele particulare ale unui grup de exper\i (de exemplu, profesorii) pe care le promoveaz` în raport cu institu\iile statului sau alte grupuri profesionale; ele pot func\iona sub forma unei re\ele ad-hoc, a unui grup de presiune sau ONG; re\elele interguvernamentale cuprind to\i reprezentan\ii autorit`\ilor locale (de exemplu, consiliile locale, institu\iile ordinii publice, serviciile de protec\ie social`, direc\iile for\ei de munc`, institu\iile culturale etc.); re\elele de produc\ie se caracterizeaz` prin prevalen\a intereselor economice ]i cooperarea patronatului ]i a sectorului privat cu autorit`\ile publice; un exemplu este participarea patronatului la analiza nevoilor locale de formare sau la sus\inerea unui proiect de dezvoltare comunitar`; re\elele tematice sunt foarte diverse, ele fiind deschise tuturor partenerilor institu\ionali interesa\i de un domeniu sau de o problem` specific` a politicilor publice (de exemplu, finan\area înv`\`mântului, protec\ia mediului, organizarea unui festival sau a altui eveniment cultural).

Ca ]i al\i termeni larg folosi\i în ]tiin\ele sociale ]i politice (de exemplu, echitate, societate civil`, calitate, mentalitate), cuvântul „governance“ (fr. „gouvernance“) nu beneficiaz` de un consens terminologic. El a fost introdus în rela\iile interna\ionale pentru a desemna aceea împrejurare consecutiv` globaliz`rii când este posibil s` se guverneze f`r` guverne, de exemplu, prin intermediul re\elelor transna\ionale (Rosenau ]i Czempiel, 1992). Al\ii îl reduc la activitatea opera\ional` a guvernelor (Nugent, 1999), în\elegând prin aceasta c` guvernele r`mân pivotul politicilor publice dar coopereaz` ]i cu al\i actori sociali. Al\ii, în schimb, precum March ]i Olsen (1995, p. 6) introduc o interpretare mult extins`, dup` care „guvernan\a este contextul în care se produce ac\iunea cet`\enilor ]i a oficialilor, în care se implementeaz` politicile ]i unde se exprim` identit`\ile ]i institu\iile societ`\ii civile“. Guvernan\a („governance“) nu este deci spa\iul public dominat de ac\iunea guvernului, ci un cadru opera\ional unde politicile publice sunt sus\inute de diver]i actori. Centrul aten\iei nu mai este implementarea administrativ`, ci ac\iunea politic` în cadrul unui spa\iu public determinat.

Aceste diferen\e sunt clar sintetizate de Stoker (1998, p.20): „Guvernul se refer` la institu\iile oficiale ale statului ]i la puterea coercitiv` legitim` asupra c`reia au monopolul. Guvernul se caracterizeaz` prin capacitatea de a lua decizii ]i prin puterea de a le aplica. Cuvântul «guvern» se aplic` în special proceselor formale ]i institu\ionale care, la nivelul statului na\ional, au ca scop s` asigure men\inerea ordinii publice ]i facilitarea ac\iunii colective.“ „Guvernan\a vizeaz`, în ultim` analiz`, tot crearea condi\iilor puterii organizate ]i ale ac\iunii colective. Rezultatele guvernan\ei nu sunt deci diferite de cele ale guvernului. Diferen\ele rezult` mai ales din metodele utilizate. Guvernan\a se refer` la elaborarea

84

negocieri colective. Este interesant de notat. 1998. negocierea colectiv` a deciziilor (Schmitter. re\inem unele consecin\e interesante pentru contextul nostru: importan\a dat` institu\iilor politice (Pierre ]i Peters. dintre sfera public` ]i cea privat`. p. de exemplu) este superioar` ]i asimetric` în 85 . Pentru a contracara concentrarea puterii la nivelul guvernului central. p. 1998. Guvernan\a nu se reduce la ac\iunea de implementare a politicilor publice de c`tre guverne ]i structurile lor subordonate. nu au nevoie de autoritate ]i de sanc\iunile date de puterea public`. sfera privat` ]i activit`\ile voluntare devin irelevante. p. nu mai reflect` complexitatea societ`\ilor europene. pentru a func\iona. c` implementarea „acquis“-urilor în \`rile membre s-a f`cut pân` în prezent cu participarea redus` a parlamentelor ]i a partidelor politice na\ionale. reprezentat de „modelul Westminster“ ]i caracterizat prin suveranitatea Parlamentului. prin extrapolare. guvernan\a pune în discu\ie îns`]i actualitatea statului unitar. Acest sistem. • implicarea re\elelor de actori autonomi. Aceasta implic` parteneriate ]i consor\ii. Cu alte cuvinte. printr-un nou echilibru între stat ]i ONG-uri. unde ordinea nu mai este impus` de sus în jos. guvernan\a dep`]e]te limitele guvernului. parteneriatul public-privat (Héritier. 55).22). unde nucleele de influen\` sunt difuze ]i multiple. astfel încât departaj`rile dintre sectorul public. pe când guvernan\a const` într-un sistem participativ ]i deliberativ. 185).structurilor de guvernare prin care frontierele dintre sectorul public ]i sectorul privat. • responsabilizarea societ`\ii civile. Nu întâmpl`tor. precum ]i în interiorul fiec`ruia din acestea. integrarea european` s-a realizat preponderent prin decizii ale executivului. • autonomia fa\` de stat. este similar cu un joc cu reguli. Dup` Stoker (1998. p. bazat pe premisa unui centru unic de putere. Stoker propune cinci principii ale guvernan\ei care. Esen\a guvernan\ei este c` ea privilegiaz` mecanismele de guvernare care. p. tind s` se estompeze. Din aceast` trecere în revist`. • gestionarea ac\iunii colective f`r` interven\ia obligatorie a autorit`\ii statului. ci comport` activitatea politic` concertat` a diverselor for\e care se manifest` pe arena public`. dezvoltarea de proiecte convergente. 7-8). nu fa\` de stat. se pot aplica democra\iei europene. ceea ce presupune schimburi permanente. rolul consor\iilor ]i al grup`rilor pe baz` de interese (Armstrong ]i Bulmer. Într-o versiune succint`. dar ]i r`spundere public` în comun. 2000. interac\iunea dintre stat ]i societate. în sensul c` re\elele sunt responsabile fa\` de cet`\eni ]i proprii participan\i („stakeholders“). 53). • interdependen\a institu\iilor participante la ac\iunea colectiv`. • dinamica permanent` a interac\iunilor. 2002. 12). Rhodes (2003. Acestea sunt: • implicarea institu\iilor ]i a actorilor care nu apar\in de sfera guvernului.“ Cu alte cuvinte. referitor la puterea excesiv` a executivului în cadrul „statului unitar“ (descris de literatura britanic` prin „modelul Westminster“). negocieri. guvernul (sistemul de institu\ii oficiale ale statului na\ional) ]i ac\iunea sa (guvernarea) presupun exercitarea legal` a puterii. 2001. • emergen\a re\elelor de parteneriat. interac\iunea orizontal` a actorilor sociali (Mayntz. p. p. puterea reprezentan\ilor executivului în institu\iile europene (Consiliul. prin puteri considerabile acordate Consiliului Mini]trilor ]i responsabilitate ministerial` direct`. rolurilor ]i atribu\iilor. ci rezult` din interac\iunea unui mare num`r de participan\i care se influen\eaz` reciproc. în care echilibrul de for\e se schimb` continuu. 23) rezum` astfel atributele guvernan\ei ca alternativ` la ac\iunea guvernelor na\ionale: • interdependen\a organiza\iilor.

. stabilirea unor rezultate ]i beneficii concrete în raport cu resursele alocate. dup` care U. Ca ]i în alte situa\ii. Ei favorizeaz` parteneriatele transna\ionale limitate în timp ]i spa\iu. În ultim` instan\`. 1993 ]i 2002. a]a cum sunt regiunile în cadrul U. aceste dezbateri s-au coagulat în jurul a doi poli conceptuali (Wallace. domin` climatul intelectual actual privind integrarea european`. definirea unor criterii clare de m`surare a performan\ei. În locul unui „design“ suprana\ional. abordarea preferat` de exper\ii britanici nu agreeaz` ideea cadrului politic unic. inspirat de modelul federalist. Astfel. care poate rezolva unele din contradic\iile interne ale democra\iei europene. în func\ie de condi\ii ]i interese. unde parteneriatele ]i consor\iile transfrontaliere se schimb` perpetuu. modelul britanic este mai apropiat logicii concuren\iale ]i pluraliste a pie\ei. format` din guverne na\ionale ]i state teritorializate. 2003. 1998.E. o metod` de opera\ionalizare a politicilor publice prin recursul la manageri profesioni]ti. „Unitatea de prospectiv`“ a Comisiei (De Munck ]i Lenoble. 3): Pe de o parte. Aceste dou` pozi\ii. Aceste noi repere au atras aten\ia speciali]tilor care se ocup` de viitorul democra\iei europene. introducerea auto-regl`rii ]i a autoevalu`rii ca alternativ` la reglarea extern` prin mecanisme de coerci\ie ]i control). dar nu rezolv` problema propriu-zis` a lu`rii deciziilor care preocup` atât de mult pe guvernan\ii europeni. prin practica direct` a guvernan\ei. 2000) a introdus unele elemente interesante pentru situa\ia atipic` a Uniunii Europene. • implementarea „noului sistem de management public“ („new public management“). Ponderea nu mai revine unui „Euro-polity“ global ]i integrator. abordarea anali]tilor germani. centrate pe probleme precise. mai u]or de gestionat din perspectiva guvernan\ei. Statele \`rilor membre sunt circumscrise acestui cadru operatoriu unic. printre mul\i al\ii. p. 2001. a]a cum 86 . Iat` câteva exemple: • reducerea func\iei reglatorii a statului (de exemplu. Pe de alta. un sistem auto-definit ]i legitimat prin propriile sale obiective politice. probabil c` solu\ia va ap`rea pe parcurs. 1996.E. • promovarea conducerii corporatiste. 42) a ini\iat o serie de dezbateri privind alternativele posibile la statul modern. prin re\ele de parteneriat ]i consor\ii interguvernamentale. p. într-o serie de publica\ii consacrate guvernan\ei europene. Pierre ]i Peters. teoria guvernan\ei (Kooiman. unde guvernele na\ionale sunt doar unul dintre participan\ii la guvernan\`. Modelul german aduce o structur` coerent`.E. Hooghe. U. • introducerea subsidiarit`\ii în guvernarea local` (decizia se ia cât mai aproape de nivelul de execu\ie). ci multiplelor procese transfrontaliere. Modelul britanic este mai dinamic ]i mai inclusiv. op\iunea pentru guvernan\` ]i tipul de ac\iune colectiv` pe care îl presupune este o direc\ie promi\`toare. aparent antagonice.raport cu al\i actori na\ionali. centrarea pe obiective. este cadrul opera\ional primordial în interiorul c`ruia trebuie s` se desf`]oare guvernan\a european`. Este greu de anticipat care din cele dou` pozi\ii va fi confirmat` de evolu\ia ulterioar`. este un „polity“ nu un stat. care ]i-a dovedit eficacitatea în statele federale. Mayntz. capacitatea de auto-reglare ]i auto-dezvoltare. • dezvoltarea de re\ele de cooperare la nivelul meso. în care spa\iul public european integreaz` spa\iile na\ionale ]i regionale într-o viziune normativ` bine structurat`. Din acest motiv. apropierea de cet`\ean. Pe scurt.

în care majoritatea deciziilor se vor lua la nivel na\ional. de]i Germania dore]te cu insisten\` s` se ajung` la o rela\ie de tip federal între prerogativele suprana\ionale (de exemplu. R`mâne de v`zut cât de mult guvernarea european` va fi de tip federal sau în ce m`sur` va r`mâne o form` de regim politic. dar mai pu\in decât o federa\ie. îl refuteaz` din start. pendulul sugereaz` o situa\ie mult mai complex`. ca orice analist britanic. Curtea European` de Justi\ie ]i Parlamentul European sunt puternice Influen\` redus` a guvernelor na\ionale FEDERA|IE U. Pentru anali]tii britanici. nu este doar un regim. adic` o anumit` ordine instituit` prin sistemul de putere al institu\iilor europene. • probleme de rezolvat. Aceste „policy networks“ sunt deja transfrontaliere ]i au condi\ii favorabile de REGIM 87 .E. • un cadru institu\ional. Uniunea European`: regim sau federa\ie? Domina\ia Consiliului Guverne na\ionale puternice Competi\ie între Consiliu ]i Comisie Decizie la nivel na\ional ]i european Comisia. în care construc\ia european` oscileaz` permanent între polul na\ional ]i cel suprana\ional. incertitudinea ]i reglarea spontan` nu sunt decât atribute ale guvernan\ei europene. Wallace (1998a. 40) exist` de fapt o dubl` mi]care. nu este obligatoriu s` for\`m constituirea unui „Europolity“ atât timp cât structurile na\ionale pot fi mobilizate s` sus\in` interese comune. caracterizat` printr-un cumul de paradoxuri ]i incertitudini. Ea nu este îns` nici federa\ie.E. p. prin „governance“. pe baza subsidiarit`\ii ]i propor\ionalit`\ii (vezi în acest sens celebrul discurs al lui Joschka Fischer de la Universitatea „Humboldt“ din Berlin. 13) folose]te metafora pendulului.s-a început deja prin metoda consensual` introdus` de Actul Unic European. 16. atât dinspre regim spre federa\ie. dar ]i mai neclar`. 16). Aceast` afirma\ie las` îns` impresia unei evolu\ii lineare ]i ireversibile c`tre modelul federal pe care Wallace. dup` Wallace. în mai 2000). p. ea pare s` exprime foarte bine situa\ia actual`. 1998a): • interese comune. Ca s` exprime mai fidel realitatea politic` a U.E. Dup` Wallace (1998b. • politici comune. Fig. este mai mult decât un regim. Cu alte cuvinte. Exist` în acest sens urm`toarele ingrediente (Wallace. pe care Helen Wallace îi reprezint` foarte bine prin euro-pendulul s`u. • un sistem de implementare a acestor politici într-un cadru na\ional. În locul ierarhiei ]i ordinii inerente modelului federal. constituit` dup` modelul lui Bundesbank) ]i competen\ele statelor. Aceast` dilem` st` în centrul analizei într-un studiu semnat de Wallace (1998b) care pleac` de la urm`toarea propozi\ie: U. Chiar dac` aceast` reprezentare nu ofer` o solu\ie propriu-zis`. cât ]i invers (vezi rela\iile din fig. Banca Central` European`.

mult mai eficiente ar fi consor\iile sectoriale. cât ]i cele europene. În aceste „policy networks“. comitete de exper\i. dotate în acela]i timp cu competen\e executive. Deja. • problema juridic` a deleg`rii autorit`\ii (în ce m`sur` Comisia poate transfera în afar` prerogativele sale definite prin Tratate). p. companii sau autorit`\i publice locale. fondurile structurale). 17. datorit` globaliz`rii ]i deschiderii interne a spa\iului public european (prin pia\a comun`. • comunitatea bilateral` prin suprapunerea intereselor. ca urmare a Tratatului de la Maastricht ]i a reformelor întreprinse de Jacques Delors. este nevoie de l`rgirea bazei de participare. grupuri de „lobby“. În acest sens. 1997). • reticen\a unor state membre fa\` de noile agen\ii. Au fost create agen\ii specializate (câte una în fiecare din cele 15 state membre. cercetarea. grupuri de exper\i. În locul descentraliz`rii sistemice presupuse de modelul federal. de exemplu Buchan (1993). Aceea]i idee este sus\inut` ]i de al\i autori.lucru în comun.E. • guvernan\a multilateral`. Anderson ]i Den Boer (1994). Bulmer (1994) ]i Scott (1995). se pot observa trei situa\ii: • cooperarea bilateral`. organisme consultative. Guvernan\a european` ar implica deci rela\ii directe între Comisie ]i beneficiarii politicilor europene. capabile s` coaguleze sub form` de proiecte concrete atât resursele locale. preluat` dup` Wallace (1998b. protec\ia consumatorului etc. aten\ia noastr` trebuie s` se concentreze asupra structurilor opera\ionale din interiorul fiec`rui stat na\ional. Comisia a devenit o organiza\ie complex`. func\ionând dincolo de controlul na\ional ]i în afara institu\iilor europene. În fig. 2001): • riscul politiz`rii (tenta\ia controlului politic). centrate pe diverse politici publice: protec\ia mediului. sus\inut de metoda consensual` care prevaleaz` în practica U. a]a cum arat` experien\a de pân` acum. mediate de administra\ia central` din fiecare stat membru. condi\iile de munc`. au dat îns` na]tere altor preocup`ri (Everson ]i Majone. 88 . Aceste structuri descentralizate ]i specializate. Acest ultim model. deschis` diver]ilor parteneri. se spune. moneda unic`. formarea profesional`.. este cel mai apropiat guvernan\ei europene. asocierile pe baz` de interese comune ]i rezultate direct verificabile. nu raporturi birocratice interguvernamentale. Ca s` se compenseze deficitul democratic al Uniunii (datorat slabei reprezentativit`\i ]i lipsei sistemelor de responsabilitate public`). legislative ]i juridice. Politicile unionale ar fi astfel implementate nu sub forma unui super-stat. partidele politice ]i parlamentele na\ionale au jucat un rol minor (Ladeur.). ci prin agen\ii specializate. 41). deschis` rela\iilor directe cu beneficiarii.

Modele de guvernan\` european` A S1 B Cooperarea bilaterală simplă S1 = guvernare comună A S2 B Comunitatea bilaterală S2 = zonă extinsă de guvernare comună A S1 B S2 C S4 S3 Guvernanţa multilaterală S1. care sunt centrate pe ob\inerea. La fel. care face parte atât din executiv (membru al Cabinetului). prin institu\ia atipic` a Lordului Cancelar. 17. Pe de alta. nu coincide întotdeauna cu obiectivele ale]ilor. de negocierea cu partenerii sociali sau cu alte structuri consultative. de 50% în Europa.Fig. 89 . S2. S3 = diverse arii de guvernare comună S4 = zona de guvernanţă multilaterală Dincolo de obiectivele imediate. 187) ne semnaleaz` c` democra\ia reprezentativ`. de exemplu. Pentru a g`si o solu\ie convenabil` la aceast` dezbatere. ale]ii nu sunt întotdeauna reprezentativi (din punct de vedere social ]i moral) pentru configura\ia de interese ]i a]tept`ri ale aleg`torilor. legat` de rezolvarea unor probleme imediate. gestionarea ]i conservarea puterii. legate de instituirea unui sistem opera\ional de guvernan\` european`. a încetat de mult s` mai fie infailibil`. De altfel. Dehousse (2001. în declin în toate statele democratice: civitatea nu se impune. p. este iluzoriu s` mai credem în aceast` rela\ie statistic` (reprezentan\ii ale]i constituie un e]antion reprezentativ pentru popula\ia electoral` care i-a emanat) din moment ce rata de participare electoral` este extrem de mic`: în jur de 35% în SUA. aceste structuri descentralizate au readus în discu\ie fundamentele ]i a]a chestionabile ale democra\iei europene. Motiva\ia electoratului. dar este preg`tit` de executiv ]i condi\ionat` de avizul exper\ilor. În aceea]i ordine de idei. spune Dehousse. Obligativitatea particip`rii la vot în \`ri ca Belgia. în sistemul de institu\ii ]i agen\ii guvernamentale care au controlat mecanismul pie\ei în contextul lui New Deal din SUA anilor ’30. pe care mul\i o revendic` în mod riguros pentru Uniunea European`. Pe de o parte. procesul de decizie din democra\iile na\ionale nu este cu mult diferit de cel din institu\iile europene: legisla\ia este adoptat` de parlamente. Deja Schumpeter demonstrase c` este eronat s` mai credem c` poporul se pronun\` în mod decisiv prin alegeri. Majone (1996) a reamintit faptul c` abateri de la principiul separ`rii puterilor au existat ]i în alte societ`\i democratice. cât ]i din legislativ (Pre]edinte sau „Speaker“ al Camerei Lorzilor) ]i justi\ie (este ]i „Chief Law Lord“ sau pre]edinte al „Final Court Appeal“). Grecia sau Australia nu rezolv` decât formal problema democra\iei reprezentative. ci este o op\iune a indivizilor liberi ]i con]tien\i. venerabila democra\ie britanic` trece cu vederea o abatere evident` de la principiul separ`rii puterilor.

247). 10“: pe m`sur` ce trecem de la un nivel la altul (local regional statal unional). cât ]i în centrele de reflec\ie în ]tiin\ele politice. Este vorba. Federalismul american nu a plecat de la constitu\ii ]i state na\ionale. nu ar fi pentru prima dat` în istoria construc\iei europene când aparentele incompatibilit`\i de interese au fost dep`]ite mai u]or decât se credea. 1994. Un grup de exper\i ai „Celulei de prospectiv`“ a Comisiei. la fel ca în democra\iile na\ionale. Diversitatea devine mai mare. atât în mediile euro-tehnocra\ilor. fapt mai pu\in pus în eviden\`. Ca s` inspire un astfel de compromis. Celelalte trei acord` prioritate altor aspecte ale politicilor publice (dezvoltarea regional`. acest principiu ar avea drept consecin\` l`rgirea particip`rii la decizie (dincolo de iluzia reprezentativit`\ii prin alegeri directe) ]i dezvoltarea instan\elor de guvernan\` multipl`. Pentru moment. Fa\` de sensul tradi\ional de transfer ierarhic (deplasarea deciziei spre baza de execu\ie).htm). 1992. care implic` o participare diversificat`. Scharpf. Centrul controverselor r`mâne problema suveranit`\ii ]i a statelor na\ionale. de subsidiaritate pentru c` se plaseaz` ac\iunea public` la baza sistemului politic ]i social. se adaug` dimensiunea orizontal`. ci de la comunit`\i ]i grupuri eterogene care ]i-au construit singurul lor liant politic în jurul patriotismului ]i al Constitu\iei unionale. 1999). în sensul c` acest demers comport` proiecte comune care angajeaz` o multitudine de actori sociali. Reamintim în treac`t c` acestea sunt. noilor tehnologii). care este modul de articulare a competen\elor. astfel încât este nevoie de pluralism. Calame (2001) recurge la un artificiu terminologic. cet`\enia ]i securitatea extern`) ceea ce. cele dou` abord`ri par s` se constituie în doi poli care se exclud reciproc. Majone. Cu toate acestea. prin parteneriate. Astfel de c`ut`ri au dat na]tere unei veritabile efervescen\e intelectuale. bineîn\eles.harvard. 90 . avansând conceptul de subsidiaritate activ`. Or. Chiar ]i în aceste condi\ii. Aplicat în contextul european actual. care a plecat de la premisa c` Parlamentul European trebuie s` joace un rol-cheie. 1996) ar fi aplicarea principiului federalismului pe care Madison (fondatorul constitu\ionalismului american) l-a sintetizat în „Federalist No. p. dar într-o viziune activ`. pe o perioad` de 10 ani („Reconstruc\ia“ dup` r`zboiul civil). face ca „scenariile“ s` nu fie decât accente unilaterale asupra uneia sau alteia din politicile comune. de fapt. Pench. consor\ii sau „joint ventures“. Michalski. Dup` Calame (2001. a elaborat cinci scenarii privind evolu\ia democra\iei europene (Bertrand. în ultim` instan\`. dac` nici la nivel na\ional democra\ia reprezentativ` ]i parlamentele nu sunt eficiente. Solu\ia recomandat` de unii autori (Delors.Aceast` constatare pune îns` în discu\ie îns`]i esen\a reformei institu\ionale din anii ’90. la care popula\ia european` nu este înc` preg`tit` s` renun\e. f`r` s` imagineze o alternativ` propriu-zis` la statul na\ional. SUA a fost completat` în urma victoriei nordiste ]i prin impunerea unui protectorat militaro-administrativ în statele confederale din sud. blocajul vine din insisten\a de a aborda repartizarea competen\elor în loc s` se treac` la fondul problemei. Întrebarea este dac` între guvernan\a multi-centric` britanic` ]i modelul german al subsidiarit`\ii (continuator al gestiunii carolingiene ]i al catolicismului social) diferen\ele sunt atât de mari încât s` fie imposibil s` se elaboreze un proiect politic comun.eu.int/comm/cdp/scenario/index-fr. Dou` dintre scenarii favorizeaz` pia\a comun` ca element integrator (cu unele dominante în favoarea politicilor sociale ]i. care pot fi utile pentru cei interesa\i în aprofundarea analizei.edu/law school).europa. de concertare ]i negociere colectiv`. respectiv. drept sau administra\ie public` (http:// www. exist` tot mai pu\ine ]anse ca o oligarhie s`-]i impun` voin\a. de exemplu. simpla diversificare a competen\elor Parlamentului European nu este decât nu artefact. caracteristici pe care al\i autori le atribuie guvernan\ei (htt://www.

dincolo de c`ut`rile exper\ilor ]i cercet`rile specializate. este de anvergur`: construirea societ`\ii ]i a democra\iei europene. este evident c` nu poate exista o cet`\enie european` f`r` referin\a obligatorie la un „Euro-polity“. pentru care autorii schi\eaz` chiar o Constitu\ie suprana\ional`. respectiv statul na\ional. la fel ca în textul Tratatului constitu\ional (iunie 2004). Aceast` cerin\` dep`]e]te miza celor patru drepturi suprana\ionale introduse dup` Maastricht. în esen\`. Chiar dac` nu este clar ce fel de stat va func\iona la nivel comunitar. au ap`rut deja numeroase structuri opera\ionale care angajeaz` regiunile. Inginerie social` sau proces de înv`\are colectiv`? Efort al imaginarului politic sau efect al pragmatismului. Este vorba de trei scenarii (Duff ]i Williams. 1998) etc. În ultim` analiz`. În aceast` perspectiv`. Fondul Social European. al intereselor comune ]i al globaliz`rii? Demers de auto-reflec\ie ]i reform` intern` sau produs al mi]c`rii populare? Design prospectiv al elitelor transna\ionale sau 91 . cele trei scenarii (supra-statul Europa. 4. Na\ional ]i suprana\ional în construc\ia european` Aventura integr`rii europene este unic` în istorie: pentru prima dat` se trece de la state na\ionale suverane la o entitate suprana\ional` f`r` s` se mai recurg` la r`zboaie. de patru (Federal Trust. 2 al acestei Constitu\ii se refer` la cet`\enia european` definit`. uniunea flexibil` ]i Europa cu mai multe viteze) converg spre „Uniunea Federal` European`“. cum am mai spus. indiferent care va fi pân` la urm` balan\a institu\ional` ]i repartizarea puterii între state ]i uniune. astfel de demersuri ne intereseaz` îns` ]i din perspectiva euro-cet`\eniei: ele încearc` s` defineasc` un spa\iu public de referin\` pentru democra\ia european`. realizeaz` proiecte comune ]i î]i formeaz` o con]tiin\` civic` a interdependen\ei ]i a responsabilit`\ii comune. Cert este doar faptul c` aceast` c`utare constituie deja o mare provocare dar ]i o oportunitate pentru ]tiin\ele sociale ]i politice. dar ]i o provocare pentru cet`\enii europeni. dup` modelul german. de intelectuali vizionari sau de politicieni lumina\i. exist` deja o intens` activitate de construc\ie de facto a spa\iului public european. cuceriri teritoriale sau aranjamente matrimoniale la nivel înalt. drepturi nesemnificative în ansamblul drepturilor umane. Art. Ace]tia conlucreaz` în utilizarea fondurilor structurale (de exemplu. care este de natur` politic`. Dintre acestea. 1991). Dincolo de efortul de a g`si solu\ii la provoc`rile extinderii ]i integr`rii politice. cet`\enia european` ]i moneda unic`) au creat deja premisele trecerii la ultimul nivel al integr`rii.F`r` s` fie cazul s` ne gândim c` exist` deja o „scenarit`“ în domeniu. existen\a spa\iului public european va fi garan\ia integr`rii politice a Uniunii Europene. în linii mari. ci pentru c` el corespunde unei necesit`\i istorice. Este o experien\` unic`. Cele trei cercuri succesive ale integr`rii (spa\iul economic european. cet`\enii ]i actorii locali. 2001). nu fac altceva decât s` reia într-o form` sistematic` diversele teme la care ne-am referit mai sus. Acest demers merit` tot interesul pentru c` miza. Chiar dac` proiectul politic european este mai dificil. avem suficiente motive de optimism: acest proiect se va realiza nu pentru c` el este dorit de euro-birocra\i. schema lui Duff ]i Williams (2001) ne intereseaz` cel mai mult pentru c`. În fond. incitant` pentru analiza politic`. fa\` de care statele membre manifest` înc` destule reticen\e. Fondul PHARE). Este greu de prev`zut care va fi rezultatul efortului de imagina\ie politic` materializat în scenarii. Rood ]i van Staden. pentru c` atinge direct cadrul de referin\` al modernit`\ii europene. în final. modele sau proiecte institu\ionale. vom men\iona ]i alte tentative care. de cinci (Labohm. Fondul European de Dezvoltare Regional`.

Finlandei.E. partenerii (\`rile candidate. impus` din start prin autoritatea birocra\iei suprana\ionale. Democra\ia european` nu mai este doar o form` de regim politic. Marea Britanie este interesat` de înfiin\area unei Agen\ii Europene pentru Industria Armamentului. pe obiective bine delimitate. Cuprinde 28 de \`ri. }i în cazul integr`rii politice. va avea repercusiuni asupra coeziunii interne ]i eficien\ei Uniunii ca entitate politic`. 2000.O. decât s` înceap` cu o decizie unanim`. pân` la urm`. a]a cum a fost cazul cu moneda unic` ]i Uniunea Europei Occidentale9. este o organiza\ie de cooperare militar`. 2003) par s` convearg` spre urm`toarele modele de integrare: • Europa cu o geometrie variabil` („Kerneuropa“ sau strategia cercurilor concentrice) presupune integrarea diferen\iat`. Irlanda ]i Danemarca). Pe de o parte. Danemarcei. costurile ]i riscurile. Indiferent care va fi pân` la urm` rezultatul acestei evolu\ii. pe anumite politici. evident. culturale ]i sociale? Integrarea politic` este. în care unele \`ri ]i-au asumat dintotdeauna ini\iativa. înfiin\at` în 1984. Cu alte cuvinte. Magnette. de exemplu. În schimb. ceea ce. îndeosebi dup` primul val de extindere din 1972 (Marea Britanie. Cehia. Punctul comun al acestor trei strategii este integrarea diferen\iat`. de]i nu face parte din Spa\iul Schengen sau din Uniunea Economic` ]i Monetar` ]i a aderat par\ial la Carta Drepturilor Sociale. inclusiv România) ]i observatorii (\`rile scandinave. De exemplu. mai ales dup` transform`rile din 2004. implementate îns` diferen\iat: un grup de \`ri î]i asum` riscul de a ini\ia un program sau o politic`. Turcia. unde un stat membru poate opta pentru anumite obiective comune ]i pentru o participare limitat` la unele politici comunitare (este cazul. institu\ii ]i structuri opera\ionale. (cu excep\ia Austriei. Héritier ]i Knill. al Marii Britanii care aplic` doar par\ial Protocolul asupra Politicilor Sociale). în func\ie de interese ]i priorit`\i. Norvegia. o sintez` a tuturor acestor aspecte particulare. 1996. În contextul extinderii la 25 de membri ]i al disputelor privind Constitu\ia European`. f`r` s` mai a]tepte asentimentul tuturor. ne a]tept`m ca unele \`ri s` fie mai dinamice ]i mai interesate decât altele în realizarea Europei politice. • Europa cu mai multe viteze („Abgestufte Integration“) se realizeaz` pe baza unor obiective comune. „opt out“ sau „ad libitum“) este tot o strategie de integrare diferen\iat`. membrii asocia\i (Islanda. 9 92 .consecin\a natural` a interdependen\elor economice. Austria ]i Irlanda). cu patru statute diferite: statele membre ale U. care implic` formarea de consor\ii de state interesate în implementarea anumitor obiective. Care sunt metodele ]i solu\iile organiza\ionale concrete ale integr`rii politice? R`spunsurile la aceast` întrebare sunt foarte diverse. la cap`tul unui proces de interdependen\e efective. \`rile fondatoare ale Uniunii (în primul rând Germania ]i Fran\a) sunt deja dispuse s` treac` la o nou` etap` a integr`rii politice pe principii federale. Ele sus\in constatarea realist` dup` care întreaga istorie a integr`rii europene. Marea Britanie este membr` a Uniunii. este evident` preocuparea Uniunii de a-]i reforma U. este posibil ca integrarea politic` s` consfin\easc` mai degrab` o evolu\ie de facto. obiective sau instrumente comunitare. putem deja constata un dublu proces de armonizare. îns` formulele propuse de cei mai mul\i autori (Rometsch ]i Wessels. Polonia ]i Ungaria). ci a devenit deja un mod de guvernare care are propriile norme. Irlandei ]i Suediei).E. • Europa „à la carte“ (integrarea „opt-in“. introdus` de Strategia de la Lisabona. a fost marcat` de crize succesive de cre]tere ]i dezvoltare. spre deosebire de Italia sau Portugalia. Integrarea politic` r`mâne la latitudinea \`rilor membre. Un alt exemplu este „metoda deschis` de coordonare“.

A]a cum apreciaz` Kühnhardt (1992. intitulat „Principiul Federa\iei”. datorit` „acquis“-urilor comunitare. statele constitutive ale federa\iei sunt entit`\i politice de sine st`t`toare (au propriile parlamente. care pot fi actualizate ]i în contextul Uniunii Europene. Ea define]te principiile de baz` ale federa\iei. 10 93 . p. Înainte de a intra în fondul acestei dezbateri. precum ]i disputele actuale dintre „interguvernamentali]ti“ (care favorizeaz` Consiliul Mini]trilor) ]i „suprana\ionali]ti“ sau „federali]ti“ (care p`streaz` Comisia ca organ executiv dar acord` un rol mai mare Parlamentului) ilustreaz` foarte bine aceste preocup`ri. Federa\ia func\ioneaz` conform principiului subsidiarit`\ii11. În aceste condi\ii. astfel încât statele ]i cet`\enii s` nu aib` oportunit`\i de exprimare la nivel federal. care reprezint` fundamentul conceptual al guvernan\ei europene. ceea ce face ca statele na\ionale s` aib` deja o ac\iune limitat` ]i convergent`. un text al antifasci]tilor italieni (Altiero Spinelli) pe care unii îl consider` la originea federalismului european. 85). Cele mai multe din politicile publice din \`rile europene sunt de fapt politici comune. în 1931) pentru a desemna un principiu al ac\iunii publice: „Omul este beneficiarul. Op\iunea sa pentru guvernan\a multi-centric` ]i la mai multe niveluri. preluat de doctrina social` a catolicismului (enciclica „Quadragesimo anno” a Papei Pius XI. prin Nici pamfletele „Federaliste” ale lui Madison ]i Hamilton. având ca autor principal pe Carl Schmitt. este momentul s` ne întreb`m de ce federalismul pare unora un mod de guvernare atât de incompatibil cu proiectul politic european. De fapt. A]a cum a ar`tat chiar Schmitt la începutul secolului. care integreaz` entit`\i cu autonomie limitat`.sistemul institu\ional. federalismul poate deveni o piedic` pentru democra\ie doar dac` în\elegem federa\ia ca o separare rigid` a competen\elor. În aceea]i categorie intr` ]i „Manifestul pentru Europa liber` ]i unit`”. condi\iile suveranit`\ii s-au schimbat. federa\ia este o uniune durabil`. în schimb. nu pot fi considerate teorii politice propriu-zise. subsidiaritatea este referin\a comun` atât pentru „federali]tii“ europeni cât ]i pentru „interguvernamentali]ti“. p. Spre deosebire de „comunitatea interna\ional`“. astfel încât subsidiaritatea este metoda cea mai bun` de guvernare. „Teoria constitu\ional` a Federa\iei“. Spre deosebire de domeniile coloniale. este exemplul tipic al federa\iei continentale. în mod paradoxal. a]a cum vom vedea în modulul V. care înseamn` trup` de rezerv`. guverne ]i cur\i de justi\ie). în interiorul „Länder“. care nu erau autonome de]i conduse în cooperare cu reprezentan\ii locali. este cea mai puternic` garan\ie a supravie\uirii constituentelor: federa\ia nu se justific` decât prin statele sale componente c`ci. f`r` ele. Tratatul federal are for\a unei constitu\ii ]i. nu este de mirare c` teoria politic` a federalismului este un produs al culturii germane10. înse]i statele na\ionale fac eforturi de „europenizare“ a propriilor politici publice. Pe de alta. O explica\ie ar putea veni din r`d`cinile istorice ale pozi\iilor actuale: Marea Britanie este produsul unui imperiu multina\ional gestionat de un aparat militaro-administrativ descentralizat. Formulat` de Schmitt într-o propozi\ie adaptat` federalismului („este suveran cel ce decide asupra situa\iei de excep\ionalitate“). este mai actual` ca oricând. Criticii federalismului european invoc` uneori incompatibilitatea dintre democra\ie ]i federa\ie. „subsidium”. 11 Din lat. ajutor. cu participarea efectiv` a elitelor locale. cât ]i pe vertical`. s-ar transforma într-un super-stat (Schmitt. 1992. elaborat` de Schmitt în 1928. creatorul ]i scopul tuturor institu\iilor sociale”. nici eseul filosofic al lui Proudhon. care cuprinde \`ri care consimt s`-]i regleze rela\iile reciproce pe baza dreptului interna\ional (temporar. 30). Germania. Modelul german implic` îns` atât rela\ii pe orizontal`. clar exprimat` printr-o Carte Alb` asupra „European Governance“ (2001). realizat` prin uniunea unor principate cu suveranitate limitat`. f`r` s`-]i piard` totu]i suveranitatea).

baza electoral` ]i fiscal` a guvernului confederal nu este decât indirect`. mai precis. În realitate. ambele având puterea de a trata direct cu cet`\enii în exercitarea competen\elor legislative. Federalismul european sau. ap`rarea sau dezvoltarea regional`). la nivel central ]i regional). exist` o mare varietate de structuri federale dintre care cele mai importante sunt: • uniunea este un sistem politic în care entit`\ile î]i conserv` integritatea dar recurg la organe comune de guvernare (f`r` structuri duble. guvernele regionale mediind între cet`\eni ]i structurile confederale. prin alegerile pentru „Bundesrat“ sau Parlamentul Federal). dar cu pre\ul amplific`rii administrative ]i al unei legisla\ii pletorice. atât institu\iile federale cât ]i cele regionale sunt puternice. implicit. • federa\ia func\ioneaz` prin dubl` guvernare. administrative ]i fiscale. 94 . îns` guvernul comun este dependent de guvernele statelor componente. • confedera\ia se realizeaz` prin asocierea temporar` ]i pe obiective limitate (de exemplu. a]a cum rezult` din tabelul 6. proiectul s`u este contestat a priori pentru c` este asociat imediat statului german ]i.29). p. Tabelul 6. cu structuri similare la nivel federal ]i la nivelul componentelor.posibilitatea tuturor cet`\enilor de a participa la instan\ele federale (de exemplu. influen\ei sale ca cel mai puternic membru al Uniunii. preluat dup` Watts (2001. Modele de organizare federal` Uniunea Camerun China Columbia Italia Japonia Olanda Marea Britanie Sudan Tanzania Ucraina Federa\ia Africa de Sud Argentina Australia Austria Belgia Brazilia Canada Elve\ia Emiratele Arabe Unite Etiopia Germania India Malaezia Mexic Nigeria Pakistan Rusia SerbiaMontenegro Spania SUA Venezuela Confedera\ia Uniunea Economic` Benelux Comunitatea Caraibelor (CARICOM) Comunitatea Statelor Independente Uniunea European` Bosnia ]i Herzegovina Asocia\ia de tip federal SUA – Insulele Mariane SUA – Porto Rico Danemarca – Feroe Finlanda – Aaland India – Ca]mir Portugalia – Azore Portugalia – Madera Marea Britanie – Jersey Statele asociate Fran\a – Monaco India – Bhutan Italia – San Marino Noua Zeeland` – Cook Olanda – Antilele olandeze Elve\ia – Liechtenstein Condominium Andorra ]i Fran\a / Spania Liga Adunarea Baltic` Asocia\ia Asiei de Sud pentru Cooperarea Regional` (SAARC) Asocia\ia Na\iunilor Asiei de Sud-Est (ANASE) Commonwealth Consiliul Nordic Liga Arab` NATO Ceea ce se ignor` de multe ori în astfel de dezbateri este faptul c` nu orice fel de federalism este adecvat integr`rii europene.

cu un secretariat comun. Cel pu\in acesta este punctul de vedere al lui Magnette (2003. unde membrii se pot retrage unilateral. de obicei sub forma tribunalelor federale sau a referendum-ului. efectul direct ]i suprema\ia dreptului comunitar asupra dreptului na\ional. fiecare din p`r\i putând decide separat. inevitabil.E. „federa\ie de state na\ionale“ (Delors).• • • • asocia\ia de tip federal se ob\ine prin rela\ia dintre o component` mai slab` (un stat mic sau slab dezvoltat) ]i o component` puternic`. Interesant este c` în aceast` clasificare. doar unele criterii (guvernarea pe mai multe niveluri. miza Constitu\iei Europene care încearc` s` consfin\easc` aceast` evolu\ie). existen\a unei Cur\i de Justi\ie ]i a unei B`nci Centrale 95 . re\inem îns` criteriile federalismului ca sistem de guvernare.: • co-existen\a a cel pu\in dou` niveluri de guvernare. votul cu majoritate calificat`. rela\ia de acest tip devine asimetric`. alegerea Parlamentului European prin vot direct. Din analiza lui Watts. chiar dac` se va opta pentru acest sistem de guvernare. este o confedera\ie care. care s` permit` rezolvarea litigiilor privind competen\ele constitu\ionale ale guvernelor. • garantarea reprezent`rii regiunilor în cadrul institu\iilor federale îns`rcinate cu elaborarea politicilor publice ( de regul`. • existen\a unei instan\e de arbitraj. precum ]i a resurselor provenite din impozitare. la diversele niveluri de guvernare. f`r` un guvern suprana\ional. • repartizarea constitu\ional` a autorit`\ii legislative ]i executive. condominionul presupune o unitate politic` sub tutela comun` a unor puteri exterioare. ca ]i în analiza comparativ` a lui Elazar (1994). care constat` c` avem deja suficiente elemente pentru a considera Uniunea ca un stat incipient: concep\ia federalist` intrinsec` a tratatelor (de exemplu. dup` definitivarea integr`rii economice ]i monetare. chiar dac` î]i adjudec` din ce în ce mai mult tr`s`turile unei federa\ii“ (Watts. repartizarea autorit`\ii. p. • posibilitatea cooper`rii interguvernamentale în domenii unde guvernele participante au competen\e comune. Indiferent de denumire. „confedera\ie economic`“ (Forsyth) sau pur ]i simplu „putere public` confederal`“.E. asocia\ia între state comport` un grad mare de suveranitate. Cu alte cuvinte. p. comport` rela\ii interguvernamentale. Transformarea Uniunii într-un stat federal european nu este atât de îndep`rtat` cum pare la prima vedere. p. dominatoare. care ac\ioneaz` direct asupra cet`\enilor. 61). este posibil s` rezulte un hibrid politic care s` combine subsidiaritatea cu institu\ionalismul ]i guvernan\a participativ`. arbitrajul ]i cooperarea interguvernamental`) se aplic` federalismului european. care accept` autonomia statului plasat sub protec\ie. Uniunea European` este considerat` „o corpora\ie. Aceast` exprimare este ambigu` ]i inactual` dac` avem în vedere evolu\iile recente ale Uniunii Europene. care pot fi valorificate în dezbaterea privind viitorul politic al U. care nu poate fi amendat` unilateral. • suprema\ia Constitu\iei. tinde s` devin` o federa\ie cu personalitate juridic` proprie (de aici. A]a cum vom vedea în continuare. cum propune Burgess (2000. prin asentimentul unei mari p`r\i a componentelor). în cea de a doua camer` legislativ`). 2001. cert este c` U. liga este o entitate politic` independent`. începând cu anii ’90. ci doar în condi\ii foarte restrictive (de exemplu.260). Dintre acestea. este clar c` Federa\ia European` va fi diferit` de experien\ele cunoscute ]i de modelul standard al organiz`rii federale.27). Acest hibrid poate s` se numeasc` „federalism interguvernamental“ (Quermonne).

fa\` de electoratul s`u. dup` Lord (1998. Acest cadru a fost folosit de unii autori (Benz. numire ]i validare suprana\ional` (Comisia). cunoscut sub numele de „teoria democra\iei complexe“ (Scharpf. guvernan\a multi-centric` ]i pluralist`.E. 96 . • sistemul politic trebuie s` respecte interesele cet`\enilor ]i s` le includ` pe agenda guvern`rii. are putere de veto. ]i prin votul cu majoritate calificat` în Consiliu. Nu în ultimul rând. 1999). 1998. p. Pentru definitivarea acestei evolu\ii.E. • integrarea pilierilor interguvernamentali (justi\ia ]i securitatea intern`. ceea ce asigur` un ascendent politic în favoarea P. Este vorba de urm`toarele clauze: • institu\iile ]i procedurile trebuie s` aduc` solu\ii efective la problemele politice. care s` r`spund` mai bine cerin\elor „democra\iei complexe“ (Kincaid. super-statul continental al lui Schmitt sau mutualismul utopic al lui Proudhon. federalismul european va fi deosebit de modelele clasice. p. dotarea cu propria Constitu\ie care confer` U. delegare a suveranit`\ii (Banca Central`) . prin co-decizia Parlamentului European ]i a Consiliului (asem`n`toare cu legislatura bicameral` din sistemul federal german). P. 2000). 83) pentru a evalua „deficitul democratic“ al U. cum ar fi: • cre]terea puterilor Parlamentului European. în fa\a parlamentelor na\ionale. c) rezolvarea par\ial` a problemei responsabilit`\ii. presupune: a) institu\ionalizarea diverselor niveluri de reprezentare. unde P. d) desemnarea conducerii Comisiei cu avizul P.suprana\ionale). de aici. ]i a prefigura unele direc\ii de reform`. plus unele m`suri imediate menite s` corecteze deficitul democratic ]i s` consolideze componentele federaliste. 85). • delegarea mai multor competen\e executive c`tre Comisie. împreun` cu procedura de co-decizie. • generalizarea votului cu majoritate calificat`. Aceste criterii au fost luate în considera\ie de diversele proiecte de reform` ale Uniunii ]i de Cartea Alb` a „European Governance“ (2001).E. • toate autorit`\ile publice trebuie s` fie r`spunz`toare pentru deciziile ]i ac\iunile lor.E. prin alegeri directe (P. S-a creat astfel un nou cadru institu\ional. 2003. dubla responsabilitate (Consiliul. R`mâne de v`zut îns` în ce m`sur`. dac` se va impune. 46-54) ]i Benz (2003. Este vorba de o variant` suprana\ional` de federalism care. b) guvernarea bicefal`. prin co-existen\a a dou` moduri de reprezentare.E..E.). personalitate juridic`. ar fi suficient` o ratificare parlamentar` sau un referendum paneuropean. cet`\enii europeni). ne intereseaz` maniera în care Federa\ia European` va reu]i s`-]i legitimeze existen\a în afara sau deasupra cadrului conceptual al statului. ap`rarea ]i afacerile externe) în cadrul politicilor comune. p.. cum sunt constitu\ionalismul lui Madison. Schmidt.E. Teoria politic` a furnizat deja un cadru normativ al legitimit`\ii.

În ultim` instan\`. + – acceptabil. care r`mâne preocuparea noastr` principal` ]i pe care dorim s` o raport`m la spa\iul public european. sintetizat` în tabelul 7. uniunea politic` european`. p. în perspectiv`. cet`\enia nu poate s` se manifeste decât într-un cadru de drepturi ]i responsabilit`\i. Ea se plaseaz` în contextul cet`\eniei europene. se constat` c` cea mai preocupant` r`mâne problema r`spunderii publice. – negativ Aceste demersuri nu rezolv` îns` toate problemele „deficitului democratic“ al U. Fie c` informa\ia „european`“ nu este transmis` c`tre public.Tabelul 7. Democra\ia reprezentativ` în cadrul U. spune Benz. R`mâne de v`zut.E. Analiza de mai sus ne-a ajutat s` aprofund`m rela\ia dintre individul titular de drepturi ]i comunitatea politic` de referin\`. astfel încât s` sus\in` eforturile de constituire a spa\iului public comun. dificult`\ile cele mai mari nu sunt la nivelul institu\iilor europene (ale c`ror decizii sunt transparente ]i accesibile marelui public).E. în ce m`sur` statele na\ionale membre ale U. 104). reglementat prin instrumente juridice circumscrise unei anumite entit`\i politice: statul na\ional ]i. 97 . În ciuda aparen\elor. Au ap`rut astfel referin\ele inevitabile la guvernan\a pluralist` ]i la problemele deficitului democratic al Uniunii. a]a cum am afirmat înc` din primul modul. + pozitiv. Consor\ii ]i parteneriate (modele de asociere) Comitete consultative ]i re\ele Consiliul ]i parlamentele na\ionale Considerarea diverselor interese ++ +– Eficien\a rezolv`rii problemelor + + + Responsabilitatea public` – – – Consiliul ]i Parlamentul + European + + foarte pozitiv. Aceast` incursiune în problematica democra\iei europene ]i a reformelor politice ale Uniunii are un obiectiv explicit. ci în zona parlamentelor na\ionale care nu acord` înc` o aten\ie adecvat` problematicii integr`rii. fie c` modul de definire ]i monitorizare a politicilor publice r`mâne ancorat la paradigma interesului na\ional. Într-o analiz` realizat` de Benz (2003. în continuare. sunt preg`tite s` se reformeze ele însele. pe care reformele recente încearc` s`-l atenueze.E. cert este c` parlamentele na\ionale nu-]i asum` suficient aceast` responsabilitate european` care le revine prin Tratatele Uniunii.

teritorialitatea. • pe de alta. a]a cum vom vedea pe parcursul acestui modul. 98 . spa\iul public na\ional este tot mai mult influen\at de politicile comune ]i de institu\iile suprana\ionale. sensul maximalist. de institu\iile publice ]i liderii politici continu` s` fie dominat de problematica statului na\ional. pe care ]tiin\ele politice lau adoptat cu u]urin\`. A ap`rut astfel un termen ciudat ]i ambiguu. „europenizarea“ înseamn` transformarea politicilor publice ]i a spa\iului civic din statele membre sub influen\a politicilor comune ]i a institu\iilor europene. chiar dac` discursul politic nu sus\ine suficient aceast` tendin\`. na\ional`) decât de Europa îndep`rtat` ]i abstract`. O alt` explica\ie ar putea fi faptul c` atributele cet`\eniei (participarea. de electoratul local ]i na\ional. a]a cum arat` datele Eurobarometer din 2003. Uniunea European` devine un centru de putere din ce în ce mai puternic (buget în continu` cre]tere. doar 45% din cet`\eni revendic` o identitate european`. Cet`\enia european` nu constituie înc` un pol de atrac\ie civic` ]i politic` care s` contracareze interesul pentru problematica na\ional`. O prim` explica\ie a acestei situa\ii este atitudinea clasei politice care depinde. Aparent. probabil cu prea mult` u]urin\`. în sens minimalist. Mai mult decât apare la prima vedere. Cu toate acestea. de transformare a politicilor publice ale statelor membre ca urmare a apartenen\ei la Uniunea European`. În acest sens restrâns. cuprindere geografic`). dup` care „europenizarea“ se refer` la influen\a Europei ca actor global: vorbim în acest caz de „europenizarea“ civiliza\iei mondiale. În realitate. dar nu spune nimic f`r` o clarificare a con\inutului s`u opera\ional. În general. cet`\enii europeni nu sesizeaz` cu promptitudine aceast` evolu\ie ]i continu` s` fie preocupa\i mai mult de problemele de proximitate (local`. f`r` suficiente analize ]i decant`ri conceptuale. discursul public continu` s` fie dominat de referin\ele na\ionale. de]i Europa a devenit deja un „polity“ cu propria identitate ]i cu institu\ii specializate. vom trata „europenizarea“ doar în sensul s`u minimalist. „europenizarea“ este o condi\ie a cet`\eniei europene. Chiar dac` participarea electoral` local` ]i na\ional` atinge cote mediocre (în jur de 50%). prin semnifica\ia sa „european`“.MODULUL V „EUROPENIZAREA“ SPA|IULUI PUBLIC NA|IONAL Cet`\enii europeni sunt ast`zi confrunta\i cu un paradox: pe de o parte. În contextul acestui modul. În consecin\`. pe de alta. ea este înc` superioar` ratei de participare la alegerile europene (45% în 2004). a]a cum sunt suveranitatea. regional`. apartenen\a ]i interesul na\ional. apartenen\a. Acest termen pare u]or accesibil. politicile publice ale statelor membre ale Uniunii sunt puternic „europenizate“. ceea ce justific` abordarea subiectului în cadrul acestui curs. totu]i. „europenizarea“. prerogative m`rite. discursul politic promovat de mass-media. exercitarea drepturilor ]i a responsabilit`\ilor) continu` s` se raporteze la spa\iul public circumscris de teritoriul na\ional. „europenizarea“ poate induce dou` tipuri de interpret`ri: • pe de o parte.

am considerat util s` acord`m o aten\ie aparte „europeniz`rii“ ]i consecin\elor sale asupra euro-cet`\eniei. 1. „europenizarea“ se prezint` ca o tem` aparte. din dou` motive. Cu alte cuvinte. 99 . În ultim` analiz`. pentru c` presupune transpunerea tratatelor în comportamente cotidiene. asupra c`ruia vom reveni în detaliu pe parcursul acestui modul. Fa\` de aceast` perspectiv`. în pofida lejerit`\ii sale terminologice. c`reia am considerat oportun s`-i dedic`m modulul de fa\`. „europenizarea“ avea un sens istoric precis: desemna procesul de expansiune a culturii europene. 1997) a f`cut chestionabil însu]i conceptul antropologic de Europa ]i a extins identitatea european` dincolo de spa\iul s`u geografic de referin\`. norme ]i atitudini colective. nu este de mirare c` „europenizarea“ a devenit un subiect de cercetare din ce în ce mai des abordat. chiar dac` nu beneficiaz` de suficient` vizibilitate. • s` defineasc` ac\iunea specific` a societ`\ii civile europene. este vorba de un proces inedit de adaptare a politicilor publice la presiuni externe. „europenizarea“ spa\iului public na\ional este o realitate incontestabil` ]i reprezint` deja o provocare pentru diver]ii actori sociali. „europenizarea“ se constituie deja într-un domeniu de cercetare fa\` de care exist` un interes apreciabil. printr-o varietate de strategii ]i modele. rela\ii publice. Pe de alta. îndeosebi dup` ce Tratatul de la Maastricht (1992) a relansat proiectul uniunii politice ]i a codificat cet`\enia european`. „Europenizarea“ ca fenomen istoric ]i politic Pân` la începutul anilor ’90. dar ]i mai precise ]i compatibile cu analiza empiric`. Pe de o parte. Un exemplu edificator este implementarea „acquis“-urilor comunitare în plan na\ional. actori individuali ]i colectivi). care a p`rut multora ca o subminare a suveranit`\ii na\ionale. ceea ce va avea ca efect erodarea statului na\ional ca referin\` istoric` dominant`. care a reu]it s` se impun` ]i în alte continente (mai ales în America ]i Australia) datorit` revolu\iei industriale. ci prin eforturile proprii ale actorilor na\ionali. Este vorba de un amplu proces de înv`\are social` ]i convergen\` politic`. manifestat prin studii ]i proiecte de cercetare. Spre deosebire de integrare.Mai precis. studen\ii vor fi capabili: • s` defineasc` „europenizarea“ ca fenomen politic ]i istoric. cât ]i adaptarea institu\iilor de resort. „europenizarea“ comport` o schimbare de substan\` atât a cadrului formal cât ]i a comportamentului informal. • s` caracterizeze „europenizarea“ ca proces de înv`\are social` ]i institu\ionalizare. „europenizarea“ face referin\` la procesele de adaptare ]i transformare intern` ca reac\ie la dinamismul suprana\ional. practici cet`\ene]ti. Între altele. Dup` studierea acestui modul. 574). • s` în\eleag` avantajele ]i limitele abord`rii comparative a „europeniz`rii“. Iat` câteva tendin\e: • „europenizarea“ este procesul prin care politicile interne devin subiect al politicilor europene (Börzel. • s` analizeze efectele „europeniz`rii“ asupra societ`\ii române]ti. în proceduri. descoperirilor geografice ]i imperiilor coloniale. Defini\iile propuse au fost tot mai variate. • s` disting` influen\a specific` a „europeniz`rii“ asupra diver]ilor actori na\ionali (institu\ii ]i organiza\ii. realizat nu prin impunere din exterior sau de sus în jos. 1999. Aceast` „europenizare“ a întregii lumi (Borneman ]i Fowler. care are drept consecin\` atât modificarea cadrului legislativ intern. „Europenizarea“ a c`p`tat un sens politic ]i institu\ional în contextul Uniunii Europene. p. Acest proces nu este unul formal.

Este vorba de un proces în dublu sens. pentru fiecare. 2003. p. Radaelli (2003. • „europenizarea“ asigur` dimensiunea european` a politicilor na\ionale. a ideilor ]i normelor care fac s` func\ioneze U. • „europenizarea“ este procesul de construc\ie. precum ]i a unor re\ele transna\ionale care implementeaz` politicile europene (Cowles. Giuliani. cât ]i capacitatea Uniunii de a influen\a politicile comune ca urmare a transform`rii politicilor na\ionale. Risse. define]te trei domenii ale „europeniz`rii“ ]i. 1996.„europenizarea“ const` în dezvoltarea la nivel european a unor structuri distincte de guvernare. 69). 1997. 2003) au construit indicatori de evaluare ]i au propus chiar instrumente capabile s` m`soare gradul de „europenizare“ a politicilor publice sau a unor segmente ale acestora. În contextul nostru. • „europenizarea“ const` în asimilarea intern` a politicilor U. 1994. Schmidt. a stilurilor ]i metodelor de lucru. juridice ]i sociale specializate. 35). p.. respectiv a unor institu\ii politice. p. 2003. (Radaelli. Radaelli. „europenizarea“ înseamn` mai mult decât armonizarea. Analiza comparativ` ]i empiric` a mers ]i mai departe decât simpla situare a „europeniz`rii“ în raport cu spa\iul public na\ional. 3).E.E. este procesul de reorientare a politicilor publice na\ionale astfel încât dinamica integr`rii economice ]i politice europene s` fie încorporat` în logica organiza\ional` a politicilor na\ionale (Ladrech. care pune accentul pe procesele de înv`\are. a procedurilor. p. vom folosi termenul de „europenizare“ în sensul dat de Radaelli. adaptare ]i construc\ie. propune patru rezultate concrete ]i o scar` de evaluare a fiec`rui rezultat. Rezult` urm`toarea configura\ie: structurile interne – structurile politice • institu\iile • administra\ia public` • rela\iile interguvernamentale • cadrul legal – structurile de reprezentare • partidele politice • grupurile de presiune • fragment`rile sociale politicile publice – actorii – problemele-tip – stilurile de lucru – instrumentele – resursele structurile cognitive ]i normative – discursul public – normele ]i valorile – legitimarea politic` • 100 . (Stone Sweet et al. a paradigmelor politice. convergen\a sau transferul de „know-how“. În acest sens. 30). 2001. 2001). Caporaso. O serie de autori (Caporaso. care presupune atât adaptarea politicilor na\ionale la politicile europene. de exemplu. difuzare ]i institu\ionalizare în plan na\ional a regulilor formale ]i informale.

Dac` aplic`m aceea]i metod` ca în cazul adopt`rii Tratatelor Uniunii (decizie la vârf. Aceast` gril` pleac` de la premisa c`. f`r` s` mai fie nevoie de atâtea eforturi de conceptualizare ]i argumentare. reprezentativitate ]i r`spundere public`. „europenizarea“ trebuie s` respecte a]tept`rile cet`\enilor în materie de democra\ie intern` ]i s` procedeze la o abordare participativ`. • legitimarea – se refer` la credibilitatea politicilor de integrare. întârzierea în implementarea unor directive comunitare). se stabile]te o scar` de evaluare inspirat` din psihologia organiza\ional`. În realitate. m`surat` prin anchete de opinie sau indicatori privind capitalul social. Dac` avem în vedere „europenizarea“ în ansamblul statelor membre. f`r` consultare popular`). de transformare a institu\iilor autohtone ca urmare a rela\iilor de interdependen\` cu institu\iile europene (de exemplu. chiar dac` sistemul decizional european este mai pu\in democratic decât cel din cadrul na\ional. sistemele publice na\ionale sunt mult mai preocupate decât instan\ele unionale de propria legitimitate. • iner\ia – similar` cu absen\a schimb`rii (de exemplu. indicatori de asigurare a calit`\ii sau evalu`ri comparative ale performan\elor. 39). pe anumite componente sau obiective. Aceast` transformare. care se preteaz` la m`surare ]i opera\ionalizare: • interac\iunea – este procesul de rezonan\` interinstitu\ional`. de la centru la periferie. reforma sistemului intern al pensiilor ca urmare a unui mesaj electoral al popula\iei vârstnice în cadrul alegerilor europene). par destul de complicate ]i prea elaborate fa\` de simplitatea aparent` a fenomenului. • consolidarea – respectiv înt`rirea institu\iilor interne (de exemplu. astfel încât rezult` o gril` complex` de analiz` institu\ional`. Din acest motiv. • absorb\ia – const` în adaptarea par\ial` a sistemului propriu. Pentru fiecare din aceste categorii se iau în considera\ie patru tipuri de rezultate ale „europeniz`rii“: • respingerea – care înseamn` de fapt o „europenizare“ negativ`. ar însemna ca „europenizarea“ s` se transmit`. dup` Radaelli (2003. de jos în sus ]i prin implicarea larg` a diver]ilor actori sociali. ca de altfel întreaga literatur` consacrat` acestui nou subiect de atrac\ie pentru lumea academic`. Astfel de analize. acest parametru poate fi m`surat prin indicatori de coeziune intern` a institu\iei. ca o und` de ]oc. profesionalizarea conducerii sau cre]terea coeziunii organiza\ionale) sub influen\a politicilor europene din domeniul respectiv. • transformarea – se refer` la modific`rile sistemice (de exemplu. Apar astfel dou` dimensiuni distincte ale „europeniz`rii“: 101 . se m`soar` prin indicatori de progres. spre deosebire de înv`\area individual`. p.– identit`\ile – tradi\iile de guvernare – paradigmele politice ]i cadrul conceptual. de transparen\`. În sfâr]it. care presupune asimil`ri ]i adapt`ri ale schemelor mintale. atunci situa\ia devine ]i mai complicat` decât rela\ia unilateral` dintre Uniune ]i sistemul public al unei singure \`ri. institu\iile se transform` printr-un proces de dezvoltare organiza\ional` (schimbarea structurilor operatorii ca urmare a unui nou mediu politic ]i legislativ). pentru fiecare din categorii ]i tipuri de rezultate. schimbarea propriei politici monetare) ca urmare a unor politici comunitare. comport` patru procese distincte. • reajustarea – const` în modificarea modului de func\ionare intern` ca urmare a unei situa\ii de criz` sau de inadaptare.

grupuri de interes . în primul rând Héritier (1999). Al\i. De exemplu. acord` prioritate gradului de compatibilitate institu\ional` („goodness of fit“) dintre Uniune ]i politicile na\ionale. dimensiunea extern` se refer` la diferen\ele dintre statele membre în ce prive]te implementarea „acquis“-urilor ]i a politicilor europene. „europenizarea“ fiind un proces de înv`\are sistemic` ]i realocare a resurselor în func\ie de condi\iile concrete din fiecare stat na\ional.discurs public Sfera publică instituţii politice relaţii interguvernamentale justiţie administraţie publică tipul de stat instituţii economice relaţii stat-societate identităţi colective - - Aceast` schem` pare c` reduce totul la o rela\ie de cauz` la efect. 1999. între tipurile de administra\ie public` ]i stilurile guvern`rii etc. În contextul nostru. 1999) au scos în eviden\` jocurile transna\ionale de putere ]i au descris mecanismele verticale ]i cele orizontale ale „europeniz`rii“. politic` („politics“) ]i activit`\i publice („polity“). Din aceast` perspectiv`. vede în „europenizare“ o sum` de oportunit`\i politice ]i civice de care trebuie s` profite actorii na\ionali. Cowles.forme de reprezentare . avem astfel diferen\e între statele mari ]i cele mici. în cadrul unui singur stat na\ional. 2001). în schimb. ne intereseaz` mai pu\in analiza comparativ` cât abordarea politic` a „europeniz`rii“ ca rela\ie între un cadru suprana\ional ]i efectele acestuia asupra spa\iului public na\ional. pe de alt` parte. • pe de alta. multe din ele fiind prea ra\ionale ca s` cuprind` ansamblul situa\iilor. Caporoso ]i Risse. dispunem deja de câteva tentative de explicare (Kohler-Koch ]i Eising. precum Cowles. 60) apreciaz` c` influen\a „europeniz`rii“ asupra cadrului na\ional se exercit` pe trei canale: prin politici („policies“). Börzel ]i Risse (2003. „europenizarea“ dinamizeaz` spa\iul public na\ional ]i instituie noi posibilit`\i de exprimare ]i organizare colectiv`. între vechii ]i noii membri. împreun` cu institu\iile europene care le aplic`).pe de o parte. Altfel spus. instituţii) Politici standarde instrumente metode de rezolvare a problemelor discurs de legitimare Politică . p. 102 .centre de influenţă . Olsen (1997). unde intereseaz` diferen\ele între diversele politici publice în asimilarea „acquis“-ului comunitar (reamintim faptul c` „acquis“-ul desemneaz` ansamblul tratatelor ]i legisla\iei U. Caporaso ]i Risse (2001). „Europenizarea“ creeaz` noi situa\ii de mobilizare social` ]i politic` prin care se faciliteaz` cooperarea. dimensiunea intern`. interac\iunea ]i participarea civic`. Al\i autori (KohlerKoch ]i Eising.E. politici.. Al\i autori. Ar rezulta urm`toarea schem` func\ional`: • Europenizarea (procese. insist` asupra diversit`\ii sistemelor de guvernare.

formatori de opinie). pe de o parte. La acest nivel. „europenizarea“ nu este un transfer de „know-how“. 18. „Europenizarea“ este un amplu proces de schimbare social` care parcurge etapele din fig. Algoritmul „europeniz`rii“ Incompatibilitate (la nivelul politicilor şi al instituţiilor) Presiune în favoarea adaptării Noi oportunităţi şi constrângeri Noi norme. prin adaptarea anumitor componente ale politicilor ]i institu\iilor na\ionale. ca urmare a realoc`rii resurselor ]i atribuirii de noi roluri sociale. legisla\iei ]i institu\iilor). normelor. f`r` ca acesta s` se schimbe substan\ial. dup` Börzel ]i Risse (2003. conform studiului lui Börzel ]i Risse (2003. reţele informale Redistribuirea resurselor Învăţare socială şi socializare Responsabilizare şi participare Asumarea normelor Formare de noi identităţi Schimbare internă În ultim` analiz`. 18. 69-70). pot interveni trei tipuri de schimb`ri interne: • absorb\ia – prin simpla încorporare a normelor ]i politicilor europene în cadrul opera\ional na\ional. p. pe de alta. p. Se observ` c` schimbarea se produce în principal din dou` direc\ii: prin crearea de oportunit`\i ]i redistribuirea resurselor. schimbarea intern` este nesemnificativ`. o implementare mecanic` a deciziilor suprana\ionale sau o simpl` convergen\`. este o abordare „patching up“: 103 . • acomodarea – presupune o schimbare moderat`. prin înv`\are social` ]i implicarea actorilor sociali. În fig. 18. idei şi reprezentări colective Factori favorabili: reducerea surselor de opoziţie. \inta este schimbarea intern` (a politicilor. iniţiatori. sprijin din partea instituţiilor formale Factori favorabili: agenţi ai schimbării (comunităţi epistemice.Fig. 69).

transformarea – implic` deja înlocuirea politicilor, proceselor ]i institu\iilor existente cu altele noi, diferite substan\ial, care servesc mai bine implementarea „acquis“-ului comunitar. Situa\ia este diferit` în \`rile candidate la aderare, a]a cum este cazul României. De]i cercet`rile sunt înc` incipiente (un bun exemplu este seria de studii de impact realizat` de Institutul European din Bucure]ti), se pot eviden\ia dou` planuri de analiz`, respectiv dou` etape ale „europeniz`rii“: • pe de o parte, etapa negocierilor ]i a preg`tirii ader`rii, când „acquis“-urile sunt transpuse formal, prin modific`ri ale legisla\iei, institu\iilor ]i structurilor oficiale; • pe de alta, etapa implement`rii propriu-zise, când politicile ]i institu\iile europene induc schimb`ri reale ale c`ror efecte pot fi vizibile în via\a de zi cu zi. Acest decalaj între criteriile de aderare (politic, economic ]i institu\ional) ]i adoptarea formal` a „acquis“-rilor prin angajamente politice ]i texte normative, pe de o parte, opera\ionalizarea „europeniz`rii“ sub form` de procese cotidiene ]i metode de lucru, pe de alta, face obiectul celebrelor rapoarte de \ar`, elaborate anual pentru fiecare \ar` candidat`. Dintre cercet`rile dedicate „europeniz`rii“ în \`rile candidate, am re\inut cea a lui Grabbe (2003) care consider` c` „Europa“ func\ioneaz` în primul rând ca un cadru integrator care ac\ioneaz` dup` logica globaliz`rii. Mai exact, cel pu\in în \`rile candidate (unde influen\a U.E. poate fi direct` ]i oficial`, dar ]i indirect`, informal` ]i spontan`), exist` cinci mecanisme ale „europeniz`rii“: • modelele – respectiv „acquis“-urile comunitare; • suportul financiar – prin fondurile de aderare ]i fondurile structurale la care \`rile candidate au acces; • monitorizarea ]i evaluarea pe baz` de criterii precise (“benchmarking and monitoring“); • asisten\a ]i parteneriatele; • negocierea condi\ionat` – asocierea progresului în negociere de anumite reforme interne (de exemplu, privatizarea utilit`\ilor publice în România, securizarea centralelor nucleare în Bulgaria etc.). În esen\a sa, „europenizarea“ este un proces de institu\ionalizare, în sensul pe care ]tiin\ele politice îl dau acestui termen (March ]i Olsen, 1989; Powell ]i Di Maggio, 1991; Scott, 2004). „Europenizarea“ poate fi interpretat` ca un demers de schimbare institu\ional` care se produce fie prin ac\iunea de guvernare ]i exercitare a puterii (pe cale descendent`, de sus în jos), fie prin procese ascendente, ini\iate de în]i]i actorii sociali (vezi în acest sens configura\ia câmpului institu\ional din fig.19, preluat` dup` Scott, 2004, p.239).

104

Fig.19. Procesele schimb`rii institu\ionale (Scott, 2004)

Câmpuri
propagare constrângere

propagare constrângere

Politicile europene creeaz` noi reguli ]i norme care influen\eaz` scopul ]i misiunea institu\iilor na\ionale în a]a m`sur` încât, a]a cum am v`zut din algoritmul din fig. 18, se declan]eaz` un amplu proces de schimbare a codurilor institu\ionale. Aceste noi reguli ale ac\iunii sociale sunt interpretare diferit de actorii na\ionali, astfel încât mesajul politic ]i juridic „european“ poate fi diferit în func\ie de context. Intervine astfel, dup` cum spune Mörth (2003), un triplu proces: de „interpretare“, de „traducere“ ]i de „editare“. „Acquis“urile ar presupune, dup` Mörth (2003, p. 162), dou` tipuri de reglement`ri: documentele legale (tratatele, directivele, deciziile, rezolu\iile) ]i regulile constitutive. De obicei, atât negocierile politice cât ]i demersurile de implementare se concentreaz` pe versantul legalistic al „acquis“-urilor, de]i „europenizarea“ nu este posibil` f`r` regulile constitutive, respectiv interpret`rile, rolurile ]i contextul institu\ional efectiv în care ac\ioneaz` actorii na\ionali. „Europenizarea“ devine opera\ional` doar prin institu\ionalizare ]i crearea de noi reguli constitutive. Cu alte cuvinte, „europenizarea“ nu este efectiv` decât în m`sura în care coboar` la nivelul institu\iilor ]i al actorilor sociali.

2. Actorii „europeniz`rii“
Mai r`mâne un aspect pe care institu\ionalismul nu îl clarific`: cine se „europenizeaz`“? Héritier (1999), Börzel (1999) ]i Giuliani (2003) insist` asupra diferen\elor de opera\ionalizare, în func\ie de actorii implica\i, iar Duina (1999) ]i Mörth (2003) favorizeaz` mai degrab` similitudinile ]i aspectele transversale rezultate din regulile comune ale institu\ionalismului. Când vorbim îns` de statul na\ional ]i de modul în care acesta este influen\at de procesele de integrare european`, trebuie s` avem în vedere dou` lucruri: pe de o parte, în civiliza\ia globaliz`rii, statul westphalian (perfect teritorializat ]i cu frontiere greu permeabile) este înlocuit de un stat deschis influen\elor externe ]i proceselor transfrontaliere (finan\e globale, companii multina\ionale, informa\ie liber`); pe de alta, în interiorul s`u, statul na\ional este eterogen ]i dispersat, prin implicarea unor actori diver]i, care ac\ioneaz` într-o mare varietate de structuri ale sferei publice (vezi în acest sens reprezentarea spa\iului public

105

din fig. 6). Cu alte cuvinte, „europenizarea“ nu se reduce la o rela\ie între entit`\i globale ]i compacte, cum ar fi raportul dintre o structur` suprana\ional` unic` ]i unit`\ile sale componente. Statele membre sunt p`r\i participante, actori ai procesului european, nu simple entit`\i subordonate. Prin îns`]i logica integr`rii, Uniunea nu poate exista f`r` statele constitutive iar „europenizarea“ nu ar avea obiect f`r` suportul activ al actorilor ]i al institu\iilor din fiecare stat na\ional. Revenind la întrebarea de mai sus, se pot distinge mai multe categorii de actori sociali:

a) Administra\ia public`
Scopul principal al fiec`rei administra\ii publice este s` rezolve problemele interne ale propriei societ`\i. Dimensiunea european` s-a ad`ugat o dat` cu aderarea ]i s-a amplificat concomitent cu reformele institu\iilor europene din anii ’80 ]i ’90. A]a cum arat` Kassim (2003, p. 90), dimensiunea european` nu se reduce la câteva noi obiective ]i structuri subordonate, juxtapuse sau asimilate de administra\ia na\ional`. Ea presupune o reorientare a politicilor publice ca urmare a apartenen\ei la o institu\ie suprana\ional` de integrare. Conform analizei comparative întreprinse de Kassim, aceast` reorientare a administra\iei publice se exprim` prin urm`toarele tendin\e: • ]efii de state ]i guverne ]i-au instituit propriile structuri de expertiz` ]i analiz` a politicilor europene (de exemplu, Secretariatul European în Marea Britanie); • mini]trii de resort contribuie direct la activitatea comitetelor specializate ale Consiliului ]i interac\ioneaz` continuu cu omologii lor europeni; • coordonarea politicilor pro-europene la nivel na\ional se face fie centralizat, prin structuri interdepartamentale coordonate de primul ministru (Fran\a, Suedia, Danemarca), fie prin comitete exterioare administra\iei centrale (Italia, Germania, Belgia); • în fiecare minister, cu excep\ia Spaniei, s-au înfiin\at unit`\i interne de implementare a politicilor europene; • în implementarea „europeniz`rii“ este implicat în special executivul, ceea ce duce la „deparlamentarizarea“ politicilor publice; • s-au constituit ministere specializate în integrarea european` dar care, cu excep\ia Fran\ei, au un rol minor în cadrul cabinetelor; • s-au instalat misiuni permanente pe lâng` Comisie.

b) Parlamentele na\ionale
Dup` Pöhle (citat de Maurer, Mittag ]i Wessels, 2003, p. 71), parlamentele na\ionale sunt adev`ra\ii perdan\i ai integr`rii europene. Ele au un rol minor în „europenizare“ ]i au pierdut unele prerogative na\ionale f`r` s` ob\in` nimic în schimb la nivelul U.E. Aceast` concluzie comport` îns` unele preciz`ri. Dup` Benz (2003, p. 97), trebuie f`cute urm`toarele distinc\ii: • rolul parlamentelor na\ionale depinde de cadrul na\ional (în Fran\a, executivul este mai puternic, pe când în Germania cele dou` camere parlamentare reprezint` adev`rata aren` pentru participarea reprezentan\ilor landurilor); • unele parlamente na\ionale au reac\ionat la „europenizare“ prin ajust`ri structurale (de exemplu, „Délégation de l’Assemblée Nationale pour l’Union Européenne“ a fost creat` în Fran\a prin îns`]i amendarea Constitu\iei);

106

din contr`. Ca urmare. al`turi de cel na\ionalist (RPR fiind descendentul direct al partidului gaullist). Ele particip` deja la definirea politicilor ]i pot ini\ia texte legislative europene. Partidul Independent din Marea Britanie. adoptarea euro în Italia). partidele politice trebuie. • rela\iile din afara sistemului na\ional de partide politice – de exemplu. politica social`) pentru a sanc\iona propriile guverne (Norton. • c) Partidele politice „Europenizarea“ afecteaz` contextul politic intern. Mai precis. de exemplu. prin campanii electorale sau ac\iuni parlamentare. sub denumirea Democra\ii de Stânga. cele trei mari grupuri de partide din Parlamentul European promoveaz` rela\ii partizane cu partidele 107 . de interesul oamenilor politici fa\` de „europenizare“. care se ocup` de modul în care partidele politice se preg`tesc pentru alegerile europene. îndeosebi dup` Tratatul de la Nisa (2000). alimentând astfel euro-scepticismul. astfel încât s` se capitalizeze „interesul european“: de exemplu. în cazul negocierii „Agendei 2000“). Nu este de neglijat îns` ]i situa\ia invers`. ele încearc` s` influen\eze guvernele prin presiuni în mass-media. În astfel de cazuri. de asemenea. cotele la pescuit. la rândul lor. divergen\ele dintre guvernul suedez ]i Partidul Social Democrat (majoritar) în privin\a adopt`rii euro s-au exprimat prin dispute parlamentare. de exemplu. Ladrech pune în eviden\` cinci domenii de interes: • schimbarea con\inutului programelor politice – Europa apare tot mai frecvent ca o referin\` în doctrinele ]i documentele de partid.exist` rela\ii informale (contacte. prin intermediul reprezentan\ilor na\ionali în structurile comunitare. fostul Partid Comunist Italian a devenit cel mai pro-european. Implicarea parlamentelor nu se mai reduce la func\iile tradi\ionale de control al executivului ]i la elaborarea legisla\iei (Maurer ]i Wessels. de exemplu. • rela\iile partid-guvern – cum partidele au o influen\` redus` în plan suprana\ional. când parlamentele na\ionale au captat ]i speculat nemul\umirile populare fa\` de unele politici europene (de exemplu. 1995). proiecte comune) între parlamentele na\ionale ]i Parlamentul European (de exemplu. care a ocupat al doilea loc la alegerile europene ]i locale din 2004. de influen\a problematicii europene asupra programelor politice. ne atrage aten\ia analiza lui Ladrech (2001). schimburi. Dintre pu\inele studii consacrate acestei chestiuni. Pe de alt` parte. • schimb`ri organiza\ionale la nivelul statutului astfel încât s` se permit` cooper`ri interparlamentare directe ]i definirea unei strategii de partid pentru propriile delega\ii la Parlamentul European. ]i-a construit identitatea electoral` cu un program de scoatere a \`rii din Uniunea European`. parlamentele na\ionale sunt asociate la definirea ]i implementarea politicilor europene. • schimbarea tacticii ]i a strategiei politice. ]eful delega\iei Partidului Laburist Britanic la Parlamentul European este automat membru al Comitetului Executiv Na\ional (organismul de conducere al partidului). noul partid RPR înfiin\at de Jacques Chirac în 1999 în perioada alegerilor parlamentare europene a folosit cu succes atú-ul european. partidul bavarez CSU condus de Stoiber ]i-a centrat strategia în opozi\ie cu op\iunea partidului na\ional CDU în favoarea monedei unice. 2001). opozi\ia din parlamentele na\ionale a folosit „europenizarea“ ]i unele din efectele sale controversate (subven\ionarea agriculturii. s` ia în considera\ie problematica european` ]i influen\a sa asupra aleg`torilor.

Luxemburg. cooperarea în domeniul JAI a evoluat foarte mult. conform principiului prevalen\ei legilor comunitare asupra legilor na\ionale. Grecia. Împreun` cu pilierul II (Securitatea ]i Afacerile Externe). regiunile sunt încurajate s` implementeze direct politicile U.na\ionale înrudite. cuprinde mai ales politicieni de orientare liberal`. În statele descentralizate (Italia. se legitimeaz` prin înrudirea cu Partidul Popular European. Marea Britanie ]i Portugalia). • Federa\ia partidelor liberale. • controlul comun al frontierelor externe ale U. • integrarea institu\ional` din Spa\iul Schengen. p. se bazeaz` pe o viziune cre]tin` asupra omului. 130) numesc „structuri de rezonan\` transna\ional`“. p. institu\iile interne se transform` ]i se acomodeaz` cu „europenizarea“ prin ceea ce Eder ]i Trenz (2003. respectiv: • Partidul Popular European este cre]tin-democrat ]i sus\ine federalismul atât la nivel na\ional. • politici comune în materie de refugia\i. Mittag ]i Wessels.E. d) Justi\ia Curtea European` de Justi\ie nu este o institu\ie politic`. 73). De exemplu. reforma fondurilor structurale din 1999. de unde interesul pentru justi\ie social` ]i valorile tradi\ionale (familia.) au fost considerate un domeniu de cooperare interguvernamental`. Spania) ]i în cele federale (Austria. optimismul ]i elitismul. Olanda. Belgia ]i Germania). ca ]i Agenda 108 . cât ]i la nivel european. religia). de unde prioritatea dat` unor valori definitorii ale liberalismului precum libertatea. Chiar dac` JAI r`mâne înc` un domeniu interguvernamental (subiect al cooper`rii între state suverane). f`r` o direc\ie ideologic` unic`. 126). Irlanda.E. Finlanda. implicarea regiunilor este mai mare. la care statele membre nu doresc s` renun\e. accesul la munc` ]i servicii sociale. unele dintre partidele na\ionale. ele reprezint` fundamentul suveranit`\ii na\ionale sau prerogativa definitorie a acesteia. a]a cum arat` Eder ]i Trenz (2003.E. p. comunitatea. îns` ea este implicat` în sistemul institu\ional european: Curtea na\ional` controleaz` implementarea dreptului comunitar în statele membre.. De exemplu.E. ini\iativa particular`. 2003. De asemenea. precum Forza Italia a lui Berlusconi. datorit` competen\elor în rela\ia cu U. în Germania mini]trii regionali particip` direct la activitatea Consiliului. ]i aparatului birocratic pe care l-au creat în acest scop. • Partidul Sociali]tilor Europeni este integrat Interna\ionalei Socialiste ]i promoveaz` ideile socialiste ]i social-democrate. democrate ]i reformatoare europene este destul de eterogen`. 84-85). precum echitatea. Cu toate acestea. principalul rol în „europenizare“ revine guvernelor. autorit`\ile locale ]i regionale au început s`-]i adapteze structurile la sistemul comunitar de decizie (Maurer. p. Eder ]i Trenz argumenteaz` prin apari\ia unei dinamici orizontale. începând cu Tratatul de la Maastricht. în sensul trecerii de la simple negocieri interguvernamentale la o guvernan\` pe mai multe niveluri. Chiar ]i în statele centralizate. Fran\a. e) Regiunile În statele centralizate (Danemarca. care se manifest` prin: • re\ele transna\ionale de criticism public. Cele trei mari familii politice din Parlamentul European reflect` principalele orient`ri ideologice ale partidelor na\ionale (Quermonne. 2002. Justi\ia ]i Afacerile Interne (al treilea pilier al U.

Uniunea European` recunoa]te guvernele subna\ionale ca parteneri oficiali. Ca urmare.2000. Dup` Grote ]i Lang (2003. p. colaboreaz` mai mult cu guvernele centrale. 235). autonomia teritorial` ]i participarea regiunilor la guvernarea central` (vezi sinteza din tabelul 8). (1998) Federalism (0 – 4) Belgia Danemarca Fran\a Teritoriile „outre-mer” Germania Grecia Irlanda Italia Luxemburg Marea Britanie Anglia Sco\ia.E. |ara Galilor ]i Irlanda de Nord Olanda Portugalia Madera ]i Azore Spania „Regimen extraordinario” „Regimen ordinario” 3 0 1 1 4 0 0 1 0 0 0 0 0 0 3 3 Autonomie teritorial` (0 – 2) 1 0 0 1 0 0 0 0 0 0 1 0 0 2 2 1 Participarea la guvernarea central` (0 – 2) 2 0 0 0 2 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 Scor global (indicele de autonomie regional`) 6 0 1 2 6 0 0 1 0 0 1 0 0 2 5 0 f) Grupurile de interes Este vorba aici în primul rând de firmele particulare ]i de partenerii sociali (sindicate + patronat + guvern). flexibilizarea structurii organiza\ionale). Ca s` ilustreze aceast` situa\ie. Aceste date arat` c` regionalizarea este foarte diferit` printre statele membre ]i c`.E. principala barier` în calea uniunii politice. prin agregarea datelor referitoare la federalism. încurajeaz` regionalizarea ]i implementarea regional` direct` a politicilor europene. în general. Tabelul 8. (1998. Keating ]i Hooghe (1996) v`d în aceast` tendin\` un demers deliberat de sl`bire a statului na\ional. 54 de guverne regionale ]i locale au oficii de reprezentare la Bruxelles. p. Marks et al. U. Începând cu anii ’90. dup` datele lui Marks. Aceast` form` de cooperare permite o mai bun` mobilizare a resurselor ]i comunicarea direct` cu actorii locali. ceea ce se repercuteaz` asupra „europeniz`rii“. Ray ]i Salk (1998). • m`suri îndreptate spre exteriorul organiza\iei (de exemplu. Indicele de autonomie regional` în \`rile membre ale U. grupurile de interes pot realiza dou` tipuri de schimb`ri organiza\ionale: • m`suri interne de absorb\ie (de exemplu.51) au calculat indicele de autonomie regional`. Nelsen. * * * 109 . [ncurajarea avantajului comparativ). Diversitatea administra\iilor r`mâne o important` surs` de varia\ie a condi\iilor politice.

actorii din spa\iul public na\ional desf`]oar` ac\iuni transfrontaliere ]i particip` la procesele de „europenizare“ din alte \`ri membre (de exemplu. Era considerat` o form` consensual` de pace social` garantat` de stat în interiorul frontierelor sale na\ionale. ea cap`t` o responsabilitate direct` în „europenizare“. În acest fel. unde interac\ioneaz` cu statul. ca dou` componente inseparabile ale spa\iului public. Societatea civil` transfrontalier` La originea sa.4): ea desemna ordinea pa]nic`. o dat` cu formarea statului suprana\ional ]i a sferei publice europene. la fel ca administra\ia public`. între cet`\enii beneficiari de drepturi civice. statul ]i societatea civil` s-au asociat într-o rela\ie de simbioz` (Kaldor. în consor\ii sau parteneriate). • grupurile de interes ]i sectorul privat. analiza de mai sus ne-a ar`tat c` exist` mai multe tipuri de actori care s` gestioneze implementarea „acquis“-urilor în statele membre. garanteaz` libertatea. prin implementarea guvernan\ei suprana\ionale. b) Pe de alt` parte. spa\iul public suprana\ional func\ioneaz` altfel decât un stat na\ional.„Cine se europenizeaz`“? La aceast` întrebare am reu]it s` g`sim o varietate de r`spunsuri. • autorit`\ile subna\ionale. capabil` s` mobilizeze interesul cet`\enilor prin mijloace noncoercitive ]i dialog social. regionale ]i locale. Spre deosebire de stat. este posibil s` se constituie ]i o societate civil` european`. În aceast` viziune. Ace]tia sunt: • institu\iile – fie ca actori colectivi (sub form` de consor\ii. în cadrul unor proiecte comune. societatea civil` a început s` apar` ca o alternativ` non-violent`. În ambele situa\ii. În ce prive]te societatea civil`. justi\ia sau autorit`\ile locale. Ca urmare a deschiderii frontierelor ]i a apartenen\ei la U. Pe scurt. sistemul politic. 2003). 3. definirea politicilor în domeniul patrimoniului cultural). ceea ce face ca anumite func\ii publice s` fie transferate unor componente ale societ`\ii civile (de exemplu. societatea civil` î]i desf`]oar` activitatea în interiorul unui spa\iu public na\ional. a]a cum am v`zut în capitolul consacrat democra\iei europene. mai exact.. 1999. • administra\ia public`. a unor activit`\i inter-regionale. ob\inut` prin consens implicit sau explicit. Aceast` întrebare comport` dou` aspecte distincte: a) Pe de o parte. ]i-au creat propriile instrumente de protec\ie a drepturilor omului. pe dou` c`i: prin preluarea unor competen\e opera\ionale de la propriul stat. „societas civilis“ era un atribut al statului na\ional (Comaroff ]i Comaroff. ini\iativa privat` ]i expresia opiniilor. Este îns` cazul s` ne întreb`m în ce m`sur` „europenizarea“ afecteaz` aceast` rela\ie dintre stat ]i societatea civil`. Chiar dac` presupun un deficit de legitimare ]i de reprezentare inacceptabil pentru orice democra\ie na\ional`. ne intereseaz` s` afl`m dac` societatea civil` este un actor colectiv al „europeniz`rii“. p. „Europenizarea“ implic` to\i actorii sociali. ca actor colectiv. Am asista astfel la reconstituirea în plan european a schemei dicotomice dup` care orice stat trebuie s` co-existe cu o societate civil`. sfera privat` ]i mass-media în implementarea „acquis“-urilor comunitare. institu\iile europene sunt capabile s` gestioneze pluralismul politic. XVIII. responsabili de implementarea anumitor politici publice sau a unor componente ale acestora.E. Aceast` abordare este îns` limitativ` pentru c`. ceea ce îi permite mai mult` libertate de ac\iune transfrontalier`. libert`\ile promovate de pia\a comun` ]i drepturile suprana\ionale institu\ionalizate prin recenta versiune a Tratatului Uniunii au creat noi oportunit`\i de participare ]i ac\iune civic` pentru toate tipurile de ONG-uri na\ionale. în sec. asigur` separarea 110 . Sau. forumuri sau parteneriate). fie ca actori individuali. care ac\iona pe baz` de autoritate. ne referim la participarea societ`\ii civile la „europenizarea“ spa\iului public na\ional de care apar\ine. inclusiv cet`\enii organiza\i.

este bicameral` (Parlamentul ]i Consiliul Mini]trilor). ar asigura func\ionarea unei democra\ii consensuale la nivelul U. Abordarea comparativ` a „europeniz`rii“: convergen\` sau diversitate? Analiza care precede nu trebuie s` ne duc` la concluzia c` exist` un proces unic al „europeniz`rii“. îns` spa\iul public european este mai eficient în promovarea ]i institu\ionalizarea dialogului social: prin Comitetul Economic ]i Social. UNICE). la rândul s`u. dup` care „europenizarea“ const` în extensia democra\iei ]i a spa\iului public na\ional la nivel suprana\ional. introduce conceptul de „veto player“. invoc` o „congruen\` structural`“ care ar explica integrarea rapid` a Germaniei al`turi de \`rile europene mult mai mici ]i total deosebite din punct de vedere cultural. condi\ii. influen\a partidelor politice este mai mic`. factori predispozan\i. 2003. fa\` de care \`rile membre trebuie s` \in` pasul. În acest fel. 1997). valabil pentru toate \`rile membre.136). a]a cum pare s` rezulte din prezum\ia izomorfismului. esen\ialul „europeniz`rii“ se produce în interiorul statelor membre (Schmidt. prin practica sistematic` a sensibiliz`rii publice (exist` peste 600 grupuri de „lobby“ pe lâng` institu\iile europene). „europenizarea“ comport` un dublu proces de schimbare: • pe de o parte. Este drept c`.E. Elementul esen\ial care. precum ]i situa\iile reale sunt extrem de diferite de la o societate la alta. în care societatea civil` de\ine un rol tot mai important. Dac` aplic`m criteriile de analiz` comparativ` ale lui Lijphart (1999). „europenizarea“ aduce o nou` perspectiv` asupra vie\ii publice. Decizia este consensual` ]i implic` un amplu proces de consultare ]i negociere public`. deta]at` de teritorialitate ]i cadrul statului na\ional. la nivel european. Uniunea European` este pe cale s` construiasc` un spa\iu public de un tip nou. dup` Lijphard. Katzenstein (apud: Giuliani. În realitate. a ap`rut ]i preocuparea de a compara diferitele reac\ii ale sistemelor na\ionale fa\` de „europenizare“. În plus. ci ]i de num`rul VP („veto players“). Din acest motiv. chiar dac` spa\iul public european nu mai reproduce dualismul func\ional de la nivel na\ional (stat – societate civil`). prin consultarea partenerilor sociali (de exemplu. Tsebelis (2002). structura puterii. care nu mai are statul na\ional ca ax` de putere. sistemul intern al fiec`rui stat na\ional se adapteaz` la dinamica suprana\ional` în func\ie de cultura sa organiza\ional`. la nivel european intervine un proces de institu\ionalizare ]i guvernan\` participativ`. priorit`\i. de exemplu. care se refer` la actorii sociali al c`ror consim\`mânt este indispensabil pentru a produce o schimbare social` de anvergur` cum este „europenizarea“. al`turi de interesul justificat pentru explica\ii comune ]i tendin\e generale. comport` un sistem multipartid ales direct de cet`\eni.func\ional` a puterilor. gradul de preg`tire ]i anticipare a schimb`rii. Plecând de la 111 . se pune imediat întrebarea dac` poate s` existe acela]i grad de similitudine între institu\iile europene ]i sistemele na\ionale. R`spunsurile la aceast` întrebare sunt destul de variate. unde prevaleaz` criteriul statistic): are un executiv format prin consens (Comisia). care const` într-un sistem compatibil de institu\ii între statele membre. Giuliani (2003) preia aceste idei ]i le structureaz` sub forma urm`toarei ipoteze: gradul de „europenizare“ depinde nu numai de capacitatea de înv`\are a sistemului social ]i de congruen\a structural` a institu\iilor. A]a cum am v`zut. 4. prin politica sa regional` ]i guvernan\a multicentric`. Uniunea European` poate fi considerat` ca un sistem consensual de democra\ie (diferit de sistemul majorit`\ii. Fa\` de aceast` constatare. este sensul defini\iei date de Kohler-Koch ]i Eising (1999). • pe de alta. ar fi izomorfismul institu\ional. p. are o Curte Suprem` ]i o Banc` Central` independent`.

patronate. în pofida compatibilit`\ii lor cu „europenizarea“. confirm` întârzierile în implementarea „acquis“urilor în Italia.E. astfel încât a devenit parte integrant` a mecanismului intern de implementare a politicilor publice. Cel pu\in aceasta este concluzia lui Lang (2003). conform anchetelor de opinie). Ironia face îns` c` aceste ultime dou` \`ri. • frecven\a apelurilor la Curtea European` de Justi\ie. cele mai reu]ite exemple furnizate de Germania.E. ONGuri. Succesul „europeniz`rii“. • frecven\a scrisorilor oficiale de notificare (din partea U. agen\iile. în baza ipotezei dup` care U. dup` cum demonstreaz` foarte conving`tor un studiu al lui Börzel (2001). Grecia ]i Belgia. lideri de opinie) care se opun unei „europeniz`ri“ prea avansate. trebuie s` ne concentr`m aten\ia 112 . sau de tentative de a explica procesele institu\ionale prin date cantitative. În cazul fondurilor structurale. depinde de disponibilitatea fiec`rui stat de a-]i restructura sistemele proprii de implementare. Fig. care au un indice de adaptare negativ.modelul de opera\ionalizare a democra\iei consensuale utilizat de Lijphart.E. gradul de convergen\` sau nivelul de divergen\`? Ne intereseaz` asem`n`rile ]i solu\iile comune. astfel de analize trebuie privite cu suficient` circumspec\ie. (1986-2000) Implementarea „acquis“-urilor depinde în cea mai mare m`sur` de voin\a politic` ]i de capacitatea de absorb\ie a statelor membre. Irlanda ]i Suedia au fost cele în care contribu\ia fondurilor europene a fost planificat` din timp. În ultim` analiz`.E. astfel încât obiectivele ]i instrumentele na\ionale (de exemplu. ci vizeaz` îns`]i concep\ia: ce trebuie s` m`sur`m. este o democra\ie consensual` sau. autorit`\i locale. 20. la cap`tul unui studiu comparativ privind utilizarea fondurilor structurale. a]a cum arat` Falkner (2001) ]i Héritier (2001). precum ]i preg`tirea mai bun` pentru „europenizare“ a unor \`ri ca Danemarca ]i Marea Britanie. s` fie ]i cele mai euro-sceptice. spune Lang. Explica\ia vine din num`rul mare de VP sau actori negativi (de exemplu. Este vorba de macrostatistici extrapolate unor fenomene care se produc îndeosebi la nivel microsocial.). Giuliani calculeaz` indicele de adaptare prin agregarea urm`toarelor date: • rata de transpunere a directivelor comunitare. este destul de contradictoriu. fondurile publice. sintetizat` [n fig. Sistemul de date al U. Analiza lui Giuliani. problema nu este doar de metod`. • nivelul sprijinului popular (de exemplu. cum ar fi introducerea euro sau adoptarea unui model social comun. Indicele de adaptare în \`rile membre ale U. din contr`. legisla\ia) s` interac\ioneze cu obiectivele ]i instrumentele europene.20. F`r` îndoial`.

a]a cum apare din experien\a de pân` acum. la rândul lor. ci de a simplifica ]i de a face accesibil conceptul de „europenizare“. identit`\ile colective). dinamica organiza\ional`. modul de alocare a resurselor.asupra varia\iilor interne ]i a modului în care fiecare stat membru rezolv` problemele de implementare a „europeniz`rii“? La aceste întreb`ri nu exist` un r`spuns unic ]i simplu. vom preciza c`. de similitudinea institu\iilor sau de omogenizarea produselor? Cum scopul nostru nu este de a complica inutil analiza. este posibil` convergen\a la nivel macro (datorit` isomorfismului institu\ional ]i politicilor comune). Chiar ideea de convergen\` antreneaz` alte controverse care. 113 . ne provoac` ]i mai mari dificult`\i: este vorba de convergen\a politicilor. stilurile administrative. înso\it` îns` de o mare diversitate la nivel micro (actorii implica\i.

preocupate de p`strarea suveranit`\ii. A]a cum vom vedea în cele ce urmeaz`. ea trebuie s` fie o comunitate cultural` în sensul cel mai nobil al cuvântului“. Criticii acestei abord`ri (George. face obiectul acestui modul. 2000. respectiv reconcilierea postbelic` (Planul Schuman) ]i liberalizarea pie\ei interne (ai c`ror ideologi au fost Jeremy Bentham ]i Richard Cobden). prin ceea ce sociologia cunoa]terii a numit construc\ia social` a realit`\ii. de ruptur` epistemologic` fa\` de vechile forme de apartenen\`. a f`cut posibil` trecerea la unificarea politic`. apud: Shore. Este etapa cea mai dificil`. integrarea european` trebuia s` se fac` în pa]i mici („step-by-step“). 114 . La fel. centrat` prea mult pe m`suri economice: ea presupune c` înt`rirea progresiv` a institu\iilor europene va antrena spontan transferul gradual al loialit`\ii cet`\enilor c`tre o comunitate socio-psihologic` transna\ional`. religie („Republica Christiana“) sau ra\iuni geopolitice ]i militare (de exemplu. politice ]i culturale. Pakkuski. prin efectul de „angrenare“ („spill-over“). Pân` atunci. scria în testamentul s`u politic intitulat „Pour l’Europe“: „Înainte ca Europa s` devin` o alian\` militar` sau o unitate economic`. 2001a. S-a ajuns astfel la un moment de r`scruce pe care nu l-au prev`zut nici p`rin\ii fondatori ]i nici eurocra\ii anilor ‘60-’70. un alt p`rinte fondator al comunit`\ii europene. cea a unit`\ii politice. personalitatea juridic` a Uniunii ]i o nou` identitate colectiv`. Întrebarea pe care mul\i anali]ti o pun în leg`tur` cu aceast` tem` (de exemplu: Eder. p. Se începea cu integrarea economic` ce urma s` declan]eze. Robert Schuman.44) o consider` simplist` ]i mecanic`. mai controversat. cele dou` planuri sunt greu de separat. convergen\a politicilor sociale. De]i a fost sus\inut` de mari personalit`\i culturale ]i politice. avem în vedere un proces de negare a identit`\ilor na\ionale. toate proiectele fondate pe utopii („Statele Unite ale Europei“ în viziunea lui Victor Hugo). odat` realizat`. 1997) este dac` ne propunem doar s` extrapol`m construc\ia identitar` de la nivel na\ional sau dac`. Meehen. ap`rarea comun` contra invaziei turce]ti) au e]uat. din contr`. ideea european` nu a fost suficient`. 1993. Primele dou` aspecte au fost abordate în modulul consacrat democra\iei europene. astfel încât s` nu se contrarieze statele membre.MODULUL VI CONSTRUC|IA CULTURAL~ A CET~|ENIEI EUROPENE „Dac` ar fi s` încerc din nou. Cel de al treilea. a] începe cu cultura“. Integrarea nu a devenit efectiv` decât prin liberalizarea schimburilor sociale ]i economice. Conform metodei „neo-func\ionaliste“ a lui Monnet ]i a celorlal\i autori clasici. prezum\ie contrazis` îns` de realitate. prin pia\a comun` care. care presupune cel pu\in trei elemente: statul suprana\ional. Construc\ia european` nu a devenit posibil` decât în momentul în care s-au îndeplinit dou` condi\ii indispensabile. sunt cuvintele atribuite lui Jean Monnet ca un regret tardiv fa\` de prevalen\a economicului în construc\ia european`. Formarea cet`\eniei europene urmeaz` traseul istoric al tuturor identit`\ilor colective. ideologie („Tineretul European“ al lui Giuseppe Mazzini).

modulul de fa\` este foarte important pentru în\elegerea întregului nostru demers.Poate fi Europa inventat`. care nu au nici for\a politic` ]i nici argumentele culturale ]i economice care s` previn` instalarea st`rii de „form` f`r` fond“. la fel ca orice proces de „making of a nation“ (Gehlen)? Aceast` întrebare are implica\ii mult mai profunde decât ne putem imagina la prima vedere. în construc\ia noii identit`\i colective trebuie evitat` tenta\ia rezolv`rii superficiale. Dup` studierea acestui ultim modul. ne a]tept`m ca studen\ii s` fie în m`sur`: • s` deosebeasc` procesele identitare care au stat la baza na\iunii ]i cele implicate în construc\ia identit`\ii U. mituri ]i mentalit`\i au fost asumate de o comunitate uman` ca fiind propriile sale semne distincte. fa\` de diversitatea imens` a op\iunilor culturale. precum ]i introducerea general` din primul modul. de înv`\are social`. acest modul completeaz` datele referitoare la identitatea european` (care au f`cut obiectul modulului III).E. f`r` transform`ri de substan\` ale societ`\ilor europene.. interesat` eventual s`-]i ob\in` legitimitatea sau s` creeze o pârghie de mobilizare politic`. În aceast` perspectiv`. printr-o simbolistic` for\at` ]i un discurs artificial. Cet`\enia european`. simboluri. prin decizii politice în favoarea anumitor simboluri sau elemente identitare.. naturale. care trebuie doar descoperit` ]i desemnat` prin noi simboluri ]i noi concepte. • s` precizeze rolul educa\iei în acest proces. • s` caracterizeze cultura organiza\ional` a spa\iului public european. identificarea cu aceast` cultur` sau cu elementele sale s-a f`cut pentru a se demarca de alte comunit`\i umane. ca statut politic ]i identitate colectiv`. De asemenea. realizate de tehnocra\ii ]i elitele comunitare.E. în acest caz. de suprafa\`. a]a a fost cazul. • s` stabileasc` direc\iile de ac\iune necesare pentru sus\inerea cet`\eniei europene ca nou` identitate colectiv`. identit`\ile colective s-au format pe dou` c`i: prin procese spontane. cât ]i discu\ia anterioar` privind „europenizarea“ ca proces de schimbare social` ]i institu\ionalizare. de alte identit`\i colective. Aceast` tenta\ie este cu atât mai pernicioas` în cazul \`rilor mici sau al celor dependente. De asemenea. în acest fel. nici solu\ia unei construc\ii artificiale. Cet`\enia european`: mituri fondatoare. o anumit` cultur` sau anumite simboluri. de alte culturi. autoritatea politic` înt`re]te influen\a acelora care convin obiectivelor sale ideologice. • s` defineasc` specificul cet`\eniei europene ca nou` identitate politic` a cet`\enilor U. înv`\area social` este orientat` în favoarea identit`\ilor colective promovate de putere. de 115 . f`r` suport popular ]i f`r` s` corespund` unor realit`\i sociale durabile. unde am tratat cet`\enia european` în dubla sa ipostaz`. El finalizeaz` atât analiza spa\iului public european (acel „Euro-polity“ în care se manifest` civitatea european`). tradi\ii reconstruite • • În cursul istoriei. • s` analizeze condi\iile construc\iei identitare europene în România. cu care s-a confruntat modernitatea româneasc` la începuturile sale. Istoria a ar`tat ce efecte perverse poate avea construc\ia unor na\iuni prin demersuri pur intelectuale. De aceea. nu rezist` în timp. în sens identitar. nu este o realitate ca atare. 1.

12 116 . ]tiin\ele umane). Atrac\ia emo\ional` a apartenen\ei na\ionale. limb` ]i literatur`. au fost reactualizate miturile fondatoare (de exemplu. Aceast` nou` simbolistic`. dar ]i printr-o campanie de alfabetizare în limba respectiv`. teritoriu ]i tradi\ii istorice este înc` mult mai solid` decât referin\ele recente la Europa ]i institu\iile sale. festivit`\ile sau premierile legate de merite „europene“. în ocazii strict „europene“: 9 mai „Ziua Europei“. dar f`r` text) ]i înscrierea apartenen\ei la Uniune pe pa]apoartele na\ionale. create ]i impuse de elite care nu conving pe toat` lumea. 12:1) ]. Aceste ocazii sunt rare ]i nesemnificative în raport cu omniprezen\a ]i for\a emo\ional` a simbolurilor na\ionale. misiunea civilizatoare) ]i s-au lansat sloganuri adecvate („unitatea în diversitate“. p. a]a cum arat` Shore (2000. De asemenea. Pentru a accelera procesul form`rii noii identit`\i colective. cet`\enii europeni nu cunosc suficient de bine reperele noii ordini culturale la care sunt chema\i s` contribuie. al muncilor lui Hercule. „Europa cet`\enilor“. al „halo"-ului sfânt al Fecioarei Maria („Revela\iile”. care a ap`rut simultan în drapelul majorit`\ii republicilor fondate dup` dezmembrarea imperiilor europene din sec. În cazul cet`\eniei europene. al lunilor anului. alegerile europene. 13 Acest simbol a fost ales tocmai pentru c` avea o oarecare notorietate: a fost folosit ini\ial de Consiliul Europei timp de patru decenii. comemor`rile.m. în momentul unific`rii politice (1860). moneda unic` ]i crearea Uniunii. în pres`. XIX ]i începutul sec. al orelor dintr-o zi. În al doilea rând. utilizarea lor episodic`.5% din popula\ie. produs al înv`\`rii istorice ]i al exerci\iului cotidian. cultura european` a continuat s` fie dominat` de reperele na\ionale. revolta contra originilor asiatice. în completarea simbolurilor na\ionale. al semnelor Zodiacului. cu limbile na\ionale12 din noile state formate în sec. al tablelor dreptului roman.d. suficient pentru a se fixa în memoria colectiv`. Experien\a anilor ’90 a ar`tat c` introducerea simbolurilor europene nu ajut` foarte mult în construirea noii identit`\i colective. în pofida eforturilor recente. „europenizarea“ a început în 1951 (prin Comunitatea European` a C`rbunelui ]i O\elului) ]i. XIX sau cu tricolorul na\ional (referin\` la triada valorilor Revolu\iei Franceze: libertate-egalitate-fraternitate). care r`mân fidele paradigmei na\ionaliste (îndeosebi manualele de istorie. Mai întâi. nu a avut când s` formeze o nou` identitate colectiv`. juxtapus` programelor ]i manualelor ]colare. citând o surs` a Consiliului Europei. suprapus` referen\ialului na\ional. al fiilor lui Iacob. înv`\area cet`\eniei europene este ineficient`. Din acest motiv. în contrast cu tendin\ele suprana\ionale de integrare economic` ]i politic`. simbolismul num`rului 12 este adânc ancorat în cultura european`: 12 este simbolul unit`\ii ]i al plenitudinii. prima solu\ie nu a avut timpul istoric necesar pentru o elaborare e]alonat`. nu s-a impus în incon]tientul colectiv al cet`\enilor europeni. oficialii europeni au instituit o simbolistic` suprana\ional` artificial`.a. cu pa]apoartele de culoare unic` (ro]u-bordeaux). este mult prea puternic` pentru a ceda în fa\a „europeniz`rii“ ]i a mesajelor sale destul de abstracte. num`rul apostolilor. atât timp cât procesele culturale r`mân în apanajul Limba na\ional` a rezultat uneori din impunerea unei limbi minoritare. Na\iunea ]i statul na\ional sunt înc` puternice tocmai pentru c` sunt rezultatul unui proces de înv`\are istoric`. a întâmpinat dou` dificult`\i notabile. Cet`\enia european` s-a identificat astfel cu drapelul albastru cu 12 stele galbene13.exemplu. sinteza greac`-iudeo-cre]tin`. în pofida progreselor înregistrate prin pia\a comun`. Problematica european` apare ca o dimensiune ad`ugat`. Cet`\enia european`. prin sus\inere politic`. Practic. geografie. Din acest motiv. la care au participat to\i actorii sociali. De altfel. Comunitatea de limb`. era vorbit` curent doar de 2. p. „întoarcerea la Europa“). Hobsbawm (1990. XX. astfel încât simbolistica european` nu beneficiaz` de ata]amentul afectiv necesar construc\iei unei identit`\i colective. Aceast` limb` s-a impus ulterior datorit` utiliz`rii sale în administra\ia public`. 60) citeaz` cazul limbii italiene care. 47). cu imnul european (muzica din „Oda bucuriei“ a lui Beethoven.

A]a cum afirm`. de exemplu. ar însemna ca identitatea european` s` se auto-defineasc` în opozi\ie cu o alt` identitate colectiv`: Islamul politic sau cet`\enia american`. de 117 . În cazul în care s-ar urma totu]i modelul na\ional al diferen\ierii. de armata de voluntari ]i de cultura scris` („modern print capitalism“) care au sus\inut afirmarea noilor identit`\i na\ionale. revendicând identit`\i na\ionale proprii. Venezuela ]i Argentina) care au evoluat spre constituirea unor „patrias“. 17): „na\ionalismul nu înseamn` trezirea statelor na\ionale prin con]tiin\` de sine. Anumite elemente ale culturii sunt astfel interpretate ]i structurate (sub form` de scheme mentale. Shore (2000. 66) au numit construc\ia social` a realit`\ii. în pofida comunit`\ii de limb`. de exemplu. de sus\inerea politic` a unor limbi sau institu\ii culturale. • pe de alta. profesioni]tii „europeniz`rii“ ]i participan\ii la programele europene au devenit o elit` sau un grup de interes care sus\ine integrarea ]i formarea con]tiin\ei europene. lanseaz` teza interdependen\ei dintre organiza\ie ]i identitate: structura administrativ` creeaz` noi semnifica\ii care legitimeaz` organiza\ia social` ]i se constituie astfel în noi identit`\i colective. Gellner (1994. p. paradigme. religie ]i tradi\ii culturale. XIX. rolul intelectualilor ]i al managerilor. În sec. în cartea sa fundamental` „Imagined Communities“. Atât Uniunea European`. interpretare ]i organizare simbolic` trebuie inventat`. 55). 33-34) pune în eviden\` dou` mijloace comune de ac\iune: • pe de o parte. la fel ca în formarea na\iunilor. Aceast` form` de explica\ie. A rezultat astfel un dublu proces: de incluziune (a co-na\ionalilor) ]i de excludere (a „celorlal\i“). de exemplu.politicilor na\ionale. fa\` de „ceilal\i“. Acest exemplu confirm` analiza lui Hobsbawm (1990) referitoare la rolul agen\ilor de socializare în formarea na\iunilor. cum sunt na\iunea ]i comunitatea european`. legitimate prin structurile centrifuge ale administra\iei locale. p. Referindu-se direct la asem`narea dintre formarea na\iunilor ]i construc\ia european`. unele studii au insistat asupra aspectelor comune ale diverselor construc\ii identitare. A]a a fost cazul unit`\ilor administrative coloniale ]i al birocra\ilor locali din zonele periferice ale imperiilor coloniale (de exemplu. definit` prin drepturi suprana\ionale ]i deta]area de teritoriul na\ional. încât s` atrag` ]i s` stimuleze adeziunea emo\ional` a subiec\ilor. Este vorba de educa\ia de mas`. dezvoltat` ]i asumat` de participan\i. În cazul care ne intereseaz`. astfel c` America Latin`. Ea s-a fragmentat în mai multe na\iuni autonome. na\iunile s-au format îndeosebi prin accentuarea diferen\elor specifice: fa\` de vecini. prin ceea ce Berger ]i Luckman (1999. este vorba de mijloacele de comunicare în mas`. Aceste noi entit`\i na\ionale s-au fondat pe veleit`\ile autonomiste ale administra\iei locale. Anderson (1983. Aceast` metod` de construc\ie identitar` nu mai este posibil` în cazul cet`\eniei europene. Emergen\a spa\iului public european ]i prioritatea acordat` unit`\ii politice fac posibil îns` un alt tip de abordare. prin care construc\ia identit`\ii europene s` nu repete în mod inexorabil experien\a construc\iei na\ionale. p. el const` în inventarea lor acolo unde nu exist`“. Între construc\ia european` ]i formarea na\iunilor exist` îns` ]i similitudini. fa\` de alte civiliza\ii ]i alte culturi. construc\ia european` poate valorifica experien\a na\iunilor în folosirea tehnologiei politice pentru a incita ]i orienta con]tiin\a public`. p. cât ]i na\iunea sunt comunit`\i politice care trebuie imaginate sub forma unor noi identit`\i colective care nu au existat în prealabil. Specificul na\ional a fost principala for\` de coeziune ]i identificare a popula\iei care împ`rt`]ea cultura dominant` din interiorul unui teritoriu bine delimitat. coduri normative sau explica\ii simbolice). nu a devenit o unitate politic` de sine st`t`toare.

destin istoric ]i valori comune. spre deosebire de identitatea cultural` european`. ele direc\ioneaz` ]i capteaz` sentimentul popular. Identificarea cu acest spa\iu public se face nu doar prin diferen\iere (în contrast cu alte „polity“). un folclor. al c`rui statut este înc` neclar. În aceast` abordare. universalism vs. „uniunea“.E. Simbolurile nu au doar un rol estetic. însemne oficiale – imn ]i drapel –. monumente culturale. este definit` prin criterii relativ precise. La aceasta trebuie ad`ugat rolul simbolurilor în consolidarea diverselor comportamente identitare. precum ]i identific`ri de ordin pitoresc: costum. îns` el trebuie s` fi fost mai întâi de toate înv`\at . atributul unei entit`\i suprana\ionale controversate. „Cet`\enia european` ca statut legal“) în explicarea procesului de identificare suprana\ional`. Sentimentul na\ional nu r`bufne]te decât atunci când a fost perfect asimilat.fixarea unor idei sau a unor mesaje sub form` de programe. în sensul în\elegerii ]i asum`rii „europeniz`rii“ de c`tre cet`\eni. care îi instruie]te pe indivizi asupra identit`\ilor.E. În acest scop. Cet`\enia european` ]i identitatea U. ci ]i prin interiorizare. aceast` referin\` colectiv`.E. Aceast` identitate colectiv` este foarte veche ]i. teritoriu geografic. Aceast` identitate se construie]te într-un anumit spa\iu public. este recent` (a fost lansat` ca un concept politic oficial în 1973. A]a cum afirm` foarte conving`tor Thiesse (2000. specialit`\i culinare sau un animal emblematic. identitatea politic` a U.E.E. Identitatea U. la rândul lor. Mai exact. ca identitate colectiv`. Cet`\enia european` \ine de o anumit` cultur` organiza\ional` ]i se refer` la identitatea U. Iar succesele sunt rezultatul unui prozelitism sus\inut. Încerc`rile nereu]ite sunt numeroase. Este cazul îns` s` facem o precizare important`. este mai mult un proiect decât o realitate.. care acoper` toate aspectele ]i corespunde unui mod de via\` deja instituit. „interesul comun“ etc. Ast`zi se poate întocmi cu precizie lista elementelor simbolice ]i materiale pe care trebuie s` le întruneasc` o na\iune demn` de acest nume: o istorie ce statueaz` continuitatea în raport cu marii înainta]i. se deosebe]te de identitatea cultural` european`. Cu alte cuvinte. p. de care depinde discu\ia noastr` în continuare. cel de cet`\enie european`. dau sens ]i explic` op\iunile identitare. ca un produs al unui anumit cadru organiza\ional (institu\iile europene). o serie de eroi pilduitori pentru virtu\ile na\ionale. cli]ee sau stereotipuri identitare. a]a cum a fost definit` în modulul III. cet`\enia european` va fi definit` independent de teritoriul na\ional. caracterizat prin institu\ii specializate. Cele dou` sunt îns` complementare ]i se sus\in reciproc.“ Aceast` analiz` ne permite s` reiter`m în acest context conceptul nostru de baz`. vom integra aspectele culturale ]i cele politice („cet`\enia identitar`“ ]i „cet`\enia statutar`“) într-o viziune compozit`. în pofida dificult`\ilor metodologice (spa\iu cultural vs.. în sensul de patrimoniu cultural. vom încerca s` valorific`m datele din primele dou` module („Teoria ]i practica cet`\eniei“. când Comunitatea European` a adoptat „Documentul privind Identitatea European`“) ]i mult mai greu de realizat: este o identitate politic`. le inculc` datoria de a se conforma ei ]i îi îndeamn` s` r`spândeasc`. Dup` Berger ]i Luckman. în schimb. incluziune ]i/sau excludere. identitatea U. locuri memorabile ]i un peisaj tipic. precum „Europa“. o mentalitate specific`. adecvat` identit`\ilor postna\ionale. particularism. o limb`. simbolurile confer` semnifica\ii unor concepte cu care opereaz` comunitatea politic`. politici ]i ac\iuni cet`\ene]ti. valorific` apartenen\a la cultura european` pentru a 118 . 9): „Na\iunea este rodul unui postulat ]i al unei inven\ii. este de a]teptat ca integrarea s` duc` la afirmarea identit`\ii suprana\ionale ca una din identit`\ile multiple ale cet`\eanului european. sloganuri. Cu alte cuvinte. Astfel în\eleas`. focus pe diferen\e ]i/sau pe similitudini). Dar ea nu fiin\eaz` decât prin adeziunea la aceast` fic\iune.. „cet`\enia“.

tocmai pentru c` încearc` s` legitimeze o form` de stat (institu\iile europene) renun\ând la suportul lor cultural. • exercitarea drepturilor ]i responsabilit`\ilor civice care decurg din statutul de cet`\ean. identitatea regional` ]i identitatea na\ional`.E. Astfel de construc\ii la nivelul meta includ diverse cercuri concentrice de apartenen\`. istoric vorbind. Ca urmare. cet`\enia european` ]i identitatea U. cât ]i de Uniunea European`.) încapsuleaz` mai multe straturi succesive de apartenen\` ]i valorific` diversele forme particulare de identificare. a fost cea care a declan]at ]i a f`cut posibil` construc\ia european`. pia\a comun` trebuie coroborat` cu cet`\enia european` ]i cadrul institu\ional suprana\ional. ea îns`]i are nevoie de o societate democratic` ]i de o cultur` organiza\ional` favorabil` cooper`rii.E. p. 2. ar fi apogeul unui proces evolutiv care nu se poate finaliza decât prin integrarea politic`. ap`rate atât de Consiliul Europei. în pofida unor similitudini incontestabile (modul de via\` ]i sistemul de valori). grupurilor ]i comunit`\ilor în dificultate. anume con]tiin\a european`. cu atât mai pu\in unul de identificare politic`. 119 . Folosirea normelor comune de consum nu reprezint` un proces de identificare. Evident. cum este identitatea local`. avem de a face cu o ierarhie de loialit`\i interdependente.E. În cazul unei apartenen\e supraordonate precum identitatea U. aceast` apreciere este prea drastic` ]i prea tran]ant` în raport cu evolu\ia procesului de integrare politic`. • organizarea dialogului civic cu puterea instituit`. Cet`\enia ]i construc\ia identitar` european` În acest capitol vom pleca de la urm`toarea premis`: cet`\enia comport` un anumit tip de ac\iune social`. • participarea la diversele activit`\i de solidaritate uman`. Aceste trei elemente se reg`sesc. Aceast` imagine se reg`se]te în cazul studiilor (Delanty. 42). De altfel. care se exercit` într-un spa\iu public bine determinat. participant activ la constituirea pie\ei comune. în criteriile de aderare („criteriile de la Copenhaga“) ]i reprezint` substan\a „europeniz`rii“ sau contextul organiza\ional în care se va forma identitatea U.. 1995) care afirm` c` o identitate politic` (identitatea U. identitatea cultural` european` a inclus deja în patrimoniul comun valorile recente ale democra\iei (drepturile omului. spune Shore (2000. atât identit`\ile individuale cât ]i cele colective sunt multiple: fiecare persoan` sau comunitate se poate identifica în acela]i timp cu mai multe repere culturale. 87). Aceast` ac\iune const` în: • participarea activ` la activit`\ile ]i institu\iile politice. 228) ]i Guibernau (2001). În aceast` viziune optimist`. Pia\a nu poate rezolva îns` toate situa\iile: ca s` func\ioneze. na\iunea ]i „demos“-ul. a]a cum sunt setul de p`pu]i ruse]ti sau cutiile chineze]ti interpozabile. spune Shore (2000. atât în sectorul public. f`r` s` se ob\in` ceea ce este cel mai important. de altfel. identitatea politic` european` este contradictorie. pluralismul politic ]i statul de drept). f`r` ca acestea s` fie neap`rat contradictorii. • cau\ionarea modului în care statul respect` drepturile omului ]i r`spunde de deciziile sale în fa\a cet`\enilor. Ceea ce s-a reu]it. cât ]i în societatea civil`. identificarea politic` este mult mai lent`.E. În realitate. Cu alte cuvinte. a]a cum arat` Shore (2000. p. de sprijin moral ]i material a persoanelor. p. a fost formarea cet`\eanului-consumator. La rândul s`u. Pia\a comun` are meritele sale incontestabile ]i.justifica unitatea politic` ]i ac\iunea comun`.

promoveaz` con]tiin\a european` ]i ideea apartenen\ei la aceea]i comunitate politic`. p. este recunoscut` ]i valorificat`. istoriografie. statele na\ionale. care cuprinde regiunile. Penn ]i Aristide Briand au fost convin]i de importan\a elitelor culturale ]i politice în asigurarea p`cii europene. metodele de lucru ]i sistemul de rela\ii publice. astfel încât î]i schimb` legisla\ia. Spre deosebire de varianta american`. cet`\enia european` nu mai poate fi în\eleas` doar în sensul s`u legalistic. „europenizarea“ a creat un spa\iu public suprana\ional. Dup` Habermas (1995. patriotismul constitu\ional european trebuie s` rezulte din diferitele interpret`ri ale acelora]i drepturi universale ]i din principii constitu\ionale marcate de diverse istorii na\ionale“. diver]i actori na\ionali se adapteaz` la influen\ele comunitare. A]a cum am constatat în modulele IV ]i V. dar ]i cultura politic` aferent`. Republica European` compus` din na\iuni distincte. conduse de regimuri diferite dar care accept` regulile comune de drept. Aceast` pozi\ie pesimist` nu corespunde cu rezultatele „europeniz`rii“. în locul unei identit`\i culturale unice.Aceste ac\iuni civice nu se mai exercit` exclusiv într-un spa\iu public na\ional ]i nu se raporteaz` doar la statul na\ional. XX. Ea const` în ac\iunea civic` desf`]urat` de actorii individuali ]i colectivi în noul spa\iu public instituit prin „europenizare“. aceast` nou` cultur` politic` motiveaz` ac\iunea civic` transfrontalier`. Chiar dac` democra\ia european` depinde înc` foarte mult de deciziile statelor na\ionale. sunt ireversibile (costurile renun\`rii ar fi prohibitive): • pe de o parte. La rândul lor. na\ional` ]i european`) unde identitatea politic` a U. filosofie etc. Cu alte cuvinte. a]a cum arat` datele concrete invocate în modulele IV ]i V. Voltaire imaginase acest spa\iu sub forma unei utopii. se constat` deja dou` procese care. literatur`. Cet`\enia european` este o form` extins` de „patriotism constitu\ional“. care presupune adeziunea fa\` de valorile ]i institu\iile europene. pentru simplul motiv c` democra\ia nu poate func\iona la nivel suprana\ional. va trebui s` intervin` o diferen\iere în cadrul culturii europene. conform Raportului Cecchini (1988).E. imposibil de realizat. organizarea. ci spa\iul simbolic în care se dezvolt` ac\iunea cet`\eneasc`. realizat prin interac\iunea celor trei instan\e (regional`. Habermas propune ca cet`\enia european` s` se sprijine pe o cultur` civic` în m`sur` s` transceand` diferen\ele na\ionale: „În general. Cheia de bolt` a culturii politice europene este patriotismul constitu\ional. Ele se dezvolt` într-un „polity“ pe mai multe niveluri. politicile ]i institu\iile na\ionale sunt vizibil influen\ate de apartenen\a la U. • pe de alta. În aceast` perspectiv`. Absen\a „poporului european“ ]i a unei clase politice europene face imposibil` democra\ia suprana\ional`: institu\iile europene ]i sistemul decizional func\ioneaz` doar pe baza canalelor na\ionale de influen\`. „europenizarea“ schimb` organiza\iile (prin procesul de înv`\are social` numit „institu\ionalizare“).E. Ele sunt ancorate de un context în care aspectele politice sunt relevante numai în raport cu istoria ]i experien\a na\ional`. Elitele culturale ]i mass media vor avea un rol important de jucat în acest scop. 266). chiar ]i în Marea Britanie. Mai exact. Patria nu mai este p`mântul str`mo]esc. guvernan\a transna\ional` ]i institu\iile europene. Wolton ]i Dahrendorf consider` Europa Unit` drept ultima utopie politic` a sec. În viitor îns`. Comenius. a]a cum evoc` originea latin` a cuvântului. prin cele patru drepturi suprana\ionale introduse de Tratatul de la Maastricht. Acest „polity“ european este îns` recent ]i fragmentat într-o multitudine de culturi na\ionale. sferele publice na\ionale sunt izolate cultural una fa\` de alta. El nu poate fi integrat decât printr-o cultur` politic` european` care s` dea substan\` cet`\eniei europene. între o cultur` politic` comun` ]i manifest`rile na\ionale prin art`. care se aplic` întregului proces de construc\ie a 120 .

cet`\enia s-a transformat prin adi\ionarea de noi drepturi: civile în sec. Ulterior. XX. critica ordinii instituite. ]i particip` la o guvernan\` transfrontalier`. Pentru moment. dar ]i ac\iunile sociale specifice oric`rei forme de cet`\enie democratic`: participarea politic`. solidaritatea uman`. Surprinz`tor. cet`\enia european` va fi mult mai vizibil` ]i influent` decât cet`\eniile na\ionale. rezultat` din contopirea interesului comun (reprezentat de stat ]i na\iunea care l-a emanat) cu interesele individuale ale co-na\ionalilor. în prezent. XVIII. a serviciilor ]i a persoanelor). unde loialitatea era ata]at` unui spa\iu gestionat autarhic. identitate colectiv`. auto-organizarea civic`. statut juridic ]i cultur` politic`) se exercit` preponderent în cadrul na\ional. fiind considerate chiar sinonime. • în al doilea rând. politice în sec.E. încurajarea diversit`\ii culturale ]i a pluralismului politic. cet`\enia (în sensul de ac\iune social`. extinderea sferei de ac\iune a cet`\eniei europene la întreg spa\iul public creat prin „europenizare“. Cet`\enia european` este un alt tip de identitate colectiv`. un sistem de identificare colectiv` (identitatea politic` a U. un amplu proces de înv`\are social` (prin institu\ionalism ]i schimbarea culturii organiza\ionale). Ea nu se mai raporteaz` la un anumit stat ]i este decuplat` de teritoriu ]i na\ionalitate. dup` ini\ierea integr`rii politice în anii ’80. s-a sim\it nevoia codific`rii. exercitarea drepturilor ]i a obliga\iilor cet`\ene]ti. fa\` de care se raporteaz` majoritatea ac\iunilor cet`\ene]ti. responsabilitatea public`. cet`\enia ]i na\ionalitatea (apartenen\a civil` oficial recunoscut` ]i garantat` de statul na\ional) au devenit interpozabile. Spre deosebire de statele teritoriale. statele na\ionale au realizat o form` superioar` de coeziune social`. istorie sau tradi\ii. Din acest motiv. non-discriminare. aceasta presupune noi cercet`ri ]i analize dedicate cet`\eniei în rela\ie cu spa\iul public supra. chiar incomplete ]i superficiale. promovarea echit`\ii ]i justi\iei sociale. În modelul evolu\ionist al lui Marshall. se impune definirea opera\ional` a cet`\eniei europene.democra\iei suprana\ionale. În perspectiv`. Pentru aceasta. schema evolutiv` a lui Marshall poate s` se aplice ]i în cazul cet`\eniei europene.]i transna\ional constituit prin „europenizare“. protec\ie consular`. S` nu uit`m faptul c` cet`\enia a fost unul din pilierii construc\iei na\iunilor ]i a statelor na\ionale. Acestea sunt. Etapa reconcilierii ]i a pie\ei comune s-a realizat printr-o abordare minimalist` a cet`\eniei (cele patru libert`\i de circula\ie: a bunurilor.E. a]a cum am v`zut. anumite competen\e civice ]i politice (cultura politic` a „europeniz`rii“). limitarea cet`\eniei europene la cele patru drepturi suprana\ionale nesemnificative nu face decât s` ne priveze de un instrument extrem de influent prin care proiectul politic european ar c`p`ta substan\` ]i suport cet`\enesc. Comunitatea politic` a cet`\enilor – subiec\i de drept s-a constituit ca o identitate colectiv` extrem de puternic`. XIX ]i sociale în sec. Ea comport`. Indiferent de limb`. bineîn\eles. participare la 121 . cet`\enii î]i exprim` loialitatea fa\` de institu\iile U. a capitalurilor.). elementele constitutive ale cet`\eniei europene ca atribut al culturii politice a „europeniz`rii“. Prin „europenizare“. statele na\ionale au cedat din prerogativele lor tradi\ionale (politicile comune gestionate la Bruxelles) ]i î]i transform` propriile politici ]i institu\ii în coniven\` cu evolu\iile comunitare. calcat pe particularismul istoric ]i politic al Marii Britanii. pe m`sur` ce proiectul politic european va c`p`ta consisten\` iar Uniunea va deveni instan\a decizional` predominant`. prin drepturi civile ]i politice acordate persoanelor care au statutul de cet`\ean. a drepturilor politice (dreptul la circula\ie liber`. Statele na\ionale sunt referin\e institu\ionale ]i politice înc` foarte influente. de altfel. în sensul l`rgit de mai sus (statut juridic + identitate colectiv` + cultur` politic` + ac\iune social`). sunt necesare dou` demersuri: • mai întâi.

Dezbaterile actuale în leg`tur` cu democra\ia european` ]i reforma institu\iilor dovedesc aceast` nou` focalizare pe aspectele politice ]i culturale. estimeaz` c` cet`\enia unional` a fost ad`ugat` la Tratatul de la Maastricht doar pentru a-i da mai mult` credibilitate într-un moment de cump`n` (vezi referendum-urile din Fran\a ]i Danemarca). sunt optimi]ti ]i prev`d o evolu\ie spre consolidarea drepturilor politice ]i codificarea drepturilor sociale. Interesant` este ]i metoda prin care cet`\enia european` a fost instituit`. În plus. precum Shaw (1998). Provoc`rile globaliz`rii ]i apari\ia unor noi factori de insecuritate colectiv` (terorismul.E. Aceast` dezbatere nu era posibil` ]i nici nu interesa în anii ’50-’70. În leg`tur` cu ]ansele de afirmare a cet`\eniei unionale. Shore (2000. • recunoa]terea drepturilor sociale – de exemplu. modelul tripartit al lui Marshall a fost aplicat de o manier` sistematic` la cet`\enia U. corespunz`toare celor trei tipuri de drepturi: • institu\ionalizarea drepturilor civile sau legale – de exemplu. urmând ca. Ideea a ap`rut pentru prima dat` în 1976 (Raportul Tindemans). s` se abordeze problema spinoas` a drepturilor sociale. prin Tratatul de la Maastricht. Institu\ionalizarea sa ar dovedi c` statul suprana\ional (sau echivalentul s`u) începe s` func\ioneze. dreptul de participare la institu\iile U. în schimbul drepturilor suprana\ionale. dreptul la munc` ]i condi\ii adecvate de salarizare etc. Unii. drepturile consumatorilor. Uniunea nu este asigurat` c`. Ca ]i cet`\enia na\ional`. Cet`\enia european` este o condi\ie major` a „europeniz`rii“. p.. într-o abordare mult extins` fa\` de Tratatul de la Maastricht. nu s-a admis dreptul de alegere: cet`\enia U. de exemplu. dar conceptul juridic de „community national“ a fost introdus abia în 1992. Acest autor distinge trei domenii ale drepturilor suprana\ionale. dreptul la informare privind activitatea Comisiei ]i a Parlamentului. cet`\enii accept` c` au ]i responsabilit`\i europene. Eder (2001b) ]i Quermonne (2002). prin extinderea masiv` a Uniunii (2004). precum Delanty (1997). Al\ii. degradarea ecologic`. incertitudinea sistemelor de asigur`ri sociale) au înt`rit ideea unit`\ii politice. este obligatorie. Aceste analize au în vedere situa\ia cet`\eniei europene în etapa Maastricht. lingvistice sau de gen. apel la Curtea European`).alegerile europene. 77). a]a cum a preconizat Marshall pentru statele na\ionale. p`rerile sunt îns` împ`r\ite. revizuirea Tratatului Uniunii (2000) ]i adoptarea Tratatului constitu\ional (2004). Astfel de abord`ri ne arat` c` acceptarea cet`\eniei europene de c`tre statele membre este doar începutul unui proces mult mai complex. Rezult` astfel trei etape. de c`tre Shaw (1998).E. 122 . • garantarea drepturilor politice – de exemplu. invoc@nd influen\a nesemnificativ` a drepturilor suprana\ionale. cet`\enia european` a devenit obligatorie pentru to\i cei eligibili. De]i principiul subsidiarit`\ii ar fi permis acest lucru. o alt` abatere de la logica cet`\eniei este faptul c` drepturile nu sunt acompaniate de responsabilit`\i. titularii prealabili ai cet`\eniei unui stat membru. conjunctura a evoluat considerabil.E. Closa (2001) ]i Wallace (2003) sunt mult mai rezerva\i. Este posibil s` asist`m chiar la o revizuire important` a listei de drepturi ]i a modului lor de implementare la nivel european. c` exist` o democra\ie european` ]i c` spa\iul public intrinsec „europeniz`rii“ constituie un pol de atrac\ie pentru cet`\enii europeni. precaritatea pie\ei muncii. Curtea European` de Justi\ie prevaleaz` fa\` de legisla\ia na\ional` în cazuri de discriminare pe baz` de diferen\e etnice. când cet`\enia european` era greu de imaginat. ad`ugându-se automat cet`\eniei na\ionale. în continuare. Între timp. în cazul respectiv. religioase. De altfel.

XII–XV (universit`\ile. încât s` accelereze formarea con]tiin\ei ]i cet`\eniei europene. heraldica). anume ce trebuie f`cut pentru a consolida cet`\enia european` ]i a forma actorii sociali de care are nevoie „europenizarea“. ci ]i cet`\eni europeni. În formarea na\iunilor. astfel încât s` sus\in` „europenizarea“ ]i formarea cet`\eniei europene. f`r` rezonan\` afectiv` în personalitatea subiec\ilor). televiziune.. care reflect` stadiul actual al cuno]tin\elor noastre ]i. p. Încerc`rile de r`spuns la aceast` întrebare nu pot evita referin\ele la experien\a istoric` a construc\iei na\ionale ]i la emergen\a statului modern. Experien\a identit`\ilor na\ionale ]i constituirea istoric` a „ideii europene“ (de care ne-am ocupat în modulul III) ne permit deja s` anticip`m tendin\e sau s` formul`m unele a]tept`ri în leg`tur` cu ce ar trebui s` fie cet`\enia european`. – infiltrarea spa\iului simbolistic na\ional cu simboluri suprana\ionale care folosesc acela]i tip de suporturi ]i acela]i mod de captare emo\ional` (de exemplu.E. astfel de interven\ii dirijiste au vizat impunerea unor simboluri. – sus\inerea re\elelor transfrontaliere. rutele de pelerinaj. f`r` de care conduita cotidian` ar r`mâne incomplet`. rezultatele de pân` acum în opera\ionalizarea cet`\eniei unionale. p. ci asumat` ca un sistem propriu de valori. târgurile.Transformarea statelor na\ionale în unit`\i ale Federa\iei Europene.E. nu va fi doar atribuit` (sub form` de simboluri artificiale. – valorificarea miturilor fondatoare ale identit`\ii europene în construc\ia noilor mituri identitare. imnul. – includerea educa\iei. cum este în prezent). Kastoryano (1998. S-ar putea îns` ca rezultatele „europeniz`rii“ ]i presiunile politice s` devin` atât de pregnante. mai ales. presupune îns` nu numai o cet`\enie european` (chiar incipient` ]i marginalizat`. ne sugereaz` unele direc\ii de ac\iune semnificative pentru afirmarea cet`\eniei europene ca realitate istoric`: a) Reforma politicii culturale a U. sistemul hanseatic. 62) sugereaz` câteva piste: – liberalizarea pie\ei comunic`rii ]i a informa\iei transfrontaliere (pres`. Pentru aceasta. b) Utilizarea diverselor tehnologii politice prin care Shore (2001. culturii ]i tineretului ca noi domenii ale jurisdic\iei comunitare (de exemplu. care limiteaz` analogia cu 123 . fondat pe principiul drepturilor omului ]i ale cet`\eanului. p. a]a cum se prefigureaz` în diversele proiecte unionale. articolul 128 al Tratatului de la Maastricht define]te noua „arie cultural`“ în politicile comune). a]a cum am v`zut din primul modul. la fel de important`. 30) în\elege „acele structuri ale cunoa]terii ]i puterii care sunt mobilizate în direc\ia influen\`rii modului de gândire ]i ac\iune al indivizilor“. actul de identitate. Aceast` dimensiune a construc\iei identitare r`mâne înc` destul de îndep`rtat`. coduri institu\ionale ]i repere ale ac\iunii colective. drapelul. Unul din impedimentele actuale ale unific`rii politice europene. R`mâne de discutat o alt` chestiune. baze de date. 65) ]i Shore (2000. este necesar ca Europa s` se „subiectivizeze“ (în sensul psihologiei sociale). Identitatea politic` a U. adic` s` fie interiorizat` sub form` de norme operatorii. ordinele cavalere]ti). Aceste date. pe care se poate construi con]tiin\a european`. biblioteci electronice). similare structurilor de integrare intelectual` din sec. Aceste aspecte au fost abordate în analiza precedent`. – încurajarea cercet`rilor consacrate patrimoniului cultural european. a limbilor na\ionale sau a unui tip de institu\ii publice.

– constituie un mod de raportare public` („public accountability“) privind progresele „europeniz`rii“. conform analizei lui Shore (2000. 31) ]i Guibernau (2001. „dimensiunea european`“ se reduce la reliefarea evenimentelor cu semnifica\ie „european`“ din istoria na\ional` ]i estomparea celor care fuseser` folosite ca suport al con]tiin\ei na\ionale. Dincolo de informa\ia furnizat` de aceste servicii specializate. prin inventarea de noi simboluri ]i referin\e identitare. grupurile de ac\iune civic` etc. este marea diversitate lingvistic`: 43 limbi vorbite în Europa. este Eurobarometer ]i statisticile Eurostat. „opinia public` european`“. Aceste programe de preg`tire sunt extrem de utile pentru asigurarea cuno]tin\elor de baz` ]i formarea con]tiin\ei europene a noii genera\ii de cet`\eni. 186). imperiul.E. Dependente de fondurile puse la dispozi\ie de U. 173). c) Dezvoltarea „studiilor europene“ ca domeniu de cercetare ]i formare.E. • exercitarea drepturilor ]i a responsabilit`\ilor. Vechile apartenen\e colective (na\iunea. respectiv cultura organiza\ional` a spa\iului public european. – folosesc meta-concepte politice. dintre care 21 sunt deja limbi oficiale ale U. statisticile europene sunt puternice instrumente de influen\` politic`: – ele introduc categoriile politice subîn\elese de cet`\enia european` („spa\iul european“. • apartenen\a la o comunitate politic`. a]a cum observ` Shore. 3. organiza\iile de tineret. vom trata mai îndeaproape o anumit` form` a culturii civice.. pe care le inoculeaz` în incon]tientul colectiv (de exemplu. f) Formarea opiniei publice. Un instrument pertinent în acest sens. Dintre acestea. interesat` de problematica cet`\eniei europene ]i de activitatea autorit`\ilor publice comunitare. înfiin\area de departamente sau centre specializate. Interesant. respectiv ansamblul de competen\e care permit cet`\eanului s` influen\eze deciziile politice. p. acest sistem de transparen\` ]i r`spundere public` este indispensabil pentru democra\ia european`. am definit cet`\enia prin urm`toarele patru elemente: participarea. e) Constituirea ]i utilizarea agen\ilor de socializare politic` european`. „publicul european“. este faptul c` „perspectiva european`“ se substituie ideologiei na\ionaliste. de exemplu. Intr` aici elitele politice. d) „Europenizarea“ manualelor de istorie ]i adaptarea curricular`. • cultura civic`. p. Cultura organiza\ional` a spa\iului public european La începutul acestui curs. p. formatorii de opinie. „identitatea european`“). spune Drulak (2001). Este vorba de anumite competen\e ale cet`\eniei europene prin care se exprim` „patriotismul constitu\ional“ ]i care fac posibil` participarea la „europenizare“. „cet`\enii comunitari“). „popula\ia european`“. fiind înlocuite de aderen\a la o comunitate politic` suprana\ional`. astfel încât. prin catedrele Jean Monnet. de cele mai multe ori. institu\iile de formare. republica) sunt deconstruite ]i demitizate. Este o cultur` organiza\ional` inedit` prin care o nou` configura\ie institu\ional` î]i creeaz` o identitate politic` adecvat`. universit`\ile se orienteaz` din ce în ce mai mult spre problematica „europeniz`rii“. • 124 .identificarea na\ional`. limba englez`) celelalte fiind p`strate ca limbi oficiale secundare. O solu\ie ar fi încurajarea prin m`suri politice a unei „lingua franca“ (de exemplu.

sindicatele. greu de transpus în ac\iunea public`. puternic ata]ate identit`\ilor na\ionale. organiza\iile de patronat. fie pentru c` aceste valori au devenit universale (democra\ia. cel`lalt. eventual. dintre care 21 sunt limbi oficiale ale U. • primul are avantajul localiz`rii precise (frontierele na\ionale. mass-media. atât comunitatea cât ]i identitatea politic` sunt atipice: organiza\ia de referin\` nu mai este exclusiv statul. În situa\ia nou` a Uniunii Europene. cât ]i de cercet`rile recente privind construc\ia cultural` a identit`\ilor colective. Este un domeniu al ac\iunii politice unde actorii tradi\ionali (parlamentele ]i partidele politice) împart puterea cu noile centre de influen\` precum agen\iile specializate. prin fuzionarea ]i transformarea institu\iilor tradi\ionale. • cet`\enia european` este mai mult un ideal decât o realitate. parteneriatul social. anticomunismul etc. 125 . în interiorul c`rora drepturile ]i responsabilit`\ile pot fi opera\ionalizate). un agregat de „polity“ na\ionale. cu statele na\ionale ]i cet`\enia na\ional` (asimilat` na\ionalit`\ii). institu\iile europene. în cadrul „europeniz`rii“. de tipul „de la Atlantic la Urali“ (expresia lui de Gaulle). cel`lalt face referiri confuze. politicile comunitare ]i tratatele Uniunii. oficiile de consultan\` ]i „lobby“. acesta nu este ]i cazul Europei. liberalismul. ci guvernan\a multi-centric`. Este un spa\iu public unde func\iile statului sunt de\inute de mai multe instan\e opera\ionale. nu numai c` este recent. Spa\iul public european este un proiect. Probabil c` aceste observa\ii sunt corecte. Reamintim faptul c` teza principal` sus\inut` în capitolul anterior a fost cea a rela\iei dintre tipul de organiza\ie ]i identitate. structurile de dialog social ]i civic). comunitatea de valori nu mai poate fi un criteriu de identificare. • majoritatea spa\iilor publice na\ionale s-au constituit pe baza unei limbi comune.). Wolton (1993) ]i Pérez-Diaz (1998) apreciaz` c` exist` diferen\e notabile între sfera public` na\ional` ]i spa\iul public emergent al „europeniz`rii“: • primul a rezultat dintr-o istorie îndelungat` ]i comport` o comunitate politic` func\ional`. identitatea colectiv` nu se mai construie]te în raport cu teritoriul ]i cultura na\ional`. aceast` rela\ie s-a stabilit între o comunitate politic` („polity“ sau spa\iul public unde se manifest` cele patru atribute generice ale cet`\eniei la care ne-am referit mai sus) ]i identitatea colectiv` care asigur` coeziunea ]i specificitatea acestei comunit`\i. În cazul cet`\eniei. Este un spa\iu public în care apar noi tipuri de organiza\ii (de exemplu. unde se vorbesc 43 de limbi.. prin ceea ce se nume]te guvernan\`. companiile suprana\ionale. dar se poate baza doar pe suportul economic. Constitu\ia European`). • prin cet`\enia european`. cu imperiul roman ]i cet`\enia roman`. raportate la „acquis“-urile comunitare. Aceast` tez` este confirmat` atât de sociologia politic` ]i psihologia social`. respectul drepturilor omului. fie pentru c` ele nu mai pot fi definitorii pentru Europa (cre]tinismul. cu republicile medievale ]i cet`\eniile teritoriale. ci prin valorificarea ata]amentului individual ]i colectiv fa\` de unele principii universale (drepturile omului) ]i reperele specifice ale integr`rii politice europene (respectiv.E. participarea cet`\eneasc` în plan european vizeaz` tot problemele interne. • dezbaterea public` la nivel european este incipient` ]i sporadic`. a ini\iativei ]i particip`rii cet`\ene]ti.Aceasta ofer` noi oportunit`\i de manifestare a drepturilor ]i libert`\ilor. economia de pia\`). dar un proiect care a început deja s` prind` contur. A]a a fost cazul cu cet`\ile-stat ]i cet`\enia antic`. Acest spa\iu rezult` din interac\iunea actorilor na\ionali cu institu\iile europene.

centralizat` ]i etatist` instituit` de statele na\ionale. Cât despre „cet`\enia european`”. este legat de problemele-cheie ale suveranit`\ii ]i viitorului statului na\ional. consultan\` ]i „lobby“. de unde ]i interesul major pentru cet`\enia european` ca domeniu de studiu în universit`\i14. Ideea de guvernan\` pluralist`. în continuare. consider`m oportun s` insist`m. aspir` s` devin` Practic. inspirat` din conceptul de „consciational democracy“ al lui Lijphart (1999). aplicat unui consor\iu de state suverane. În ultim` instan\`.E. Mai exact. Noua ordine introdus` de guvernan\a european` este o alternativ` istoric` la organizarea ierarhic`. Aceast` metod` presupune c` uniunea politic` se realizeaz` prin acordul între state suverane. ca ]i în cazul Constitu\iei Europene. SUA sau Belgia.Aceast` situa\ie inedit` constituie deja o provocare pentru ]tiin\ele sociale ]i politice. fie printr-un curs interdisciplinar sau prin departamente specializate). asupra celor doi factori ai construc\iei culturale a „europeniz`rii“. ne vom ocupa mai pe larg de cultura organiza\ional` a guvernan\ei europene ]i de oportunit`\ile create pentru formarea cet`\eniei europene ca statut. implicarea diverselor institu\ii politice (nu doar a statului na\ional).E. U. anume statul na\ional. Optând pentru aceast` form` de organizare social` ]i politic`. unde deciziile se iau prin negocieri ]i cooperare. a proiectelor transna\ionale ]i a integr`rii economice. În aceast` perspectiv`. Este o metod` de organizare consensual`. este de fapt întreaga ordine politic` a modernit`\ii. Strasburg. participarea actorilor non-guvernamentali (ONG-urile. Democra\ia european` nu reproduce modelul statului na\ional. ea apare deja ca domeniu de studiu în universit`\ile din Bruges. Floren\a. precum ]i centrele de cercetare ]i monitorizare a „europeniz`rii”. centrele de expertiz`. Cultura organiza\ional` a acestei noi ordini politice poate fi caracterizat` prin patru elemente: a) Guvernan\a multi-centric` ]i pluralist`. mass-media). dezbaterile privind „reforma institu\ional`“ nu se refer` doar la democratizarea U. în acest context extrem de complicat. ci vizeaz` multe aspecte domestice pe care guvernan\ii ar fi fost nevoi\i s` le trateze cu sau f`r` existen\a U. nu va fi identic` cu cea care func\ioneaz` în Germania. f`r` s` se mai recurg` la mijloacele coercitive ale guvern`rii. Interesul atât de mare pentru cet`\enia european`. Torino ]i Berlin.E. ceea ce presupune descentralizarea deciziei. Ceea ce este în joc. participare politic` ]i identitate colectiv`. realizat` începând cu revolu\ia industrial` ]i afirmarea na\iunilor ca identit`\i colective dominante. se adaug` proiectele finan\ate de U. respectiv organiza\ia ]i identitatea. ad`ugate mai degrab` din ra\iuni psihologice (inocularea ideii de unitate) decât din considerente politice ]i juridice. Este o ordine bazat` pe metoda comunitar` a consensului. presupune interac\iunea institu\iilor suprana\ionale cu actorii na\ionali. „studiile europene” constituie un numitor comun al tuturor universit`\ilor europene (fie sub forma unui pachet de op\iuni. în aceast` aparent` confruntare de idei. Chiar ]i federa\ia european`. Bruxelles. nu este cea a câtorva drepturi suprana\ionale.E. Uniunea European` nu este un stat suprana\ional care s` practice un sistem parlamentar de guvernare. Aceast` arhitectur` politic` se baza pe trei pilieri. 14 126 . apartenen\`. Miza cet`\eniei europene. în care nici statele na\ionale nu mai sunt suficient de autoritare ca s` monopolizeze deciziile cele mai importante ]i nici institu\iile europene nu au for\a politic` ]i legal` a unui stat suprana\ional. prin interdependen\a institu\iilor europene cu actorii na\ionali ]i prin convergen\a de facto. La acestea. pe care am discutat-o în modulul IV. ]i activitatea Celulei de Prospectiv` a Comisiei. pe care mul\i o întrev`d ca solu\ie organiza\ional`. drepturile omului ]i cet`\enia. sub forma re\elelor transfrontaliere..

Pentru unii autori (Guibernau. comune tuturor societ`\ilor europene. Alpi-Adria). aceast` asociere atipic` între guverne. barierele actuale sunt îns` la nivel na\ional. ci de la interac\iunea persoanelor ]i a elitelor. au libertate de mi]care ]i sunt competente în anumite domenii ale vie\ii publice. p. se deta]eaz` de ierarhia social` ]i trateaz` probleme transversale. dup` Streeck (2001. 1990). centre de „lobby“ ]i rela\ii cu publicul). o form` de organizare transfrontalier` a muncitorilor (echivalent` sindicatelor) care. a]a cum sunt „policy networks“ (Rhodes. spre deosebire de „vechile“ forme (Inglehart. discursuri carismatice. jocuri cu roluri. organiza\ii cet`\ene]ti. fie sub form` de grupuri de interes ]i consor\ii. 2000). 29). prin multiplicarea workshop-urilor ]i a reuniunilor informale. c) Informalizarea deciziei sau ceea ce Benz (2003. ac\iuni de captare a bun`voin\ei („confidence-building“). agen\iile ]i parteneriatele sociale (Streeck ]i Schmitter. reprezentând peste 40 de federa\ii ]i peste 20 de \`ri. • mi]c`rile regionale au început s` se organizeze fie la nivel global (Asocia\ia European` a Regiunilor). ace]ti autori identific` trei mari domenii unde se formeaz` noii actori europeni: • sindicalismul transna\ional – în prezent. p. 127 . f`r` s` mai treac` prin controlul central) ]i au format propriile structuri opera\ionale (de exemplu. influen\e. Pentru a contracara aceast` evolu\ie.. negocieri. sindicate. Aceste forme corporatiste de actori sociali sunt descentralizate ]i relativ autonome. Într-un studiu exhaustiv consacrat acestei chestiuni. Un exemplu este cel al „European Works Council“. ac\iunile de solidaritate cu Lumea a Treia etc. Aceast` informalizare a rela\iilor oficiale este un pas important spre formarea comunit`\ii politice ]i a coeziunii organiza\ionale care stau la baza cet`\eniei europene. grupurile feministe. patru organiza\ii paneuropene sunt deja reprezentate la Bruxelles ]i pe lâng` Curtea European` de Justi\ie. Iat` câteva exemple: mi]c`rile ecologice. în timp ce sindicatele sunt tot mai fragmentate ]i limitate la cadrul na\ional. p. cine ]i cum r`spunde în fa\a cet`\enilor din moment ce luarea deciziei este atât de dispersat`? b) Emergen\a unor noi actori colectivi. alian\e. 100) nume]te „dezinstitu\ionalizarea lu`rii deciziei“ se refer` la procesul de consultare ]i negociere direct` între indivizi ]i noii actori colectivi. Alte exemple sunt „Comitetul Economic ]i Social“ (organiza\ie european` de parteneriat social) ]i consor\iile inter-regionale (de exemplu. asocia\ii de profesioni]ti ]i institu\ii suprana\ionale pune dubla problem` a coeren\ei ]i a responsabilit`\ii: cum se asigur` coeziunea organiza\ional`. Pozi\iile de negociere nu sunt neap`rat interstatale ]i nu pleac` de la raporturi de putere. mi]c`rile anti-nucleare. interesant este faptul c` regiunile au personalitate juridic` (se pot angaja în nume propriu. • „noile mi]c`ri sociale“ (NMS) care. direct. 129). Luarea deciziei nu mai este strict interguvernamental`: ea comport` rela\ii interpersoanle. Marks ]i MacAdam (1998. 2001. p. unde legisla\ia ]i modul de organizare sunt extrem de rigide. 1991). Benz constat` c` astfel de rela\ii informale au început s` apar` ]i în cazul colabor`rii dintre Consiliu ]i Parlamentul European. permite armonizarea drepturilor sociale ale „cet`\eniei industriale“ la nivel european. 104) consider` c` politicile sociale europene sunt domeniul cel mai propice pentru parteneriat ]i dialog social. „lobby“ politic. s-a creat Confedera\ia European` a Sindicatelor (ETUC) în 1973. 2003).prima „network society“ din istorie (Tallberg. exist` paradoxul dup` care firmele devin tot mai multina\ionale.

Statutul de cet`\enie european` deschide accesul la alte drepturi. Schmitter avanseaz` ]ase propuneri de reform` politic` vizând relansarea interesului pentru cet`\enia european`: • organizarea unor referendum-uri na\ionale o dat` cu alegerile europene. sus\inut` de serviciul militar obligatoriu. r`mâne ca un supliment la „polity“ na\ional. standardele minimale de s`n`tate ]i siguran\` social`. a disp`rut în cazul euro-cet`\eniei. ceea ce trebuie realizat mai întâi este consolidarea organiza\ional` a „Euro-polity“ astfel încât cet`\enia european` s` devin` un concurent puternic pentru cet`\enia na\ional`. Aceste modific`ri ale tipului ideal de cet`\enie. Solu\ia const` nu în a începe cu inventarea miturilor identitare.E. municipalit`\ile) ]i a institu\iilor europene specifice (Ombudsman. fiind incapabil` s` rezolve problema legitimit`\ii ]i democra\iei europene. 2001. astfel încât cet`\enii statelor membre au o dubl` cet`\enie (na\ional` ]i european`). spune Schmitter (2001. ac\iunea politic` trebuie s` sus\in` cu prioritate organiza\ia.. • na\ionalitatea este dublat` de cet`\enia U. euro-cet`\enia este o condi\ie favorizant` pentru alte drepturi prev`zute în reglement`rile specializate referitoare la egalitatea de gen. 128 . asisten\a medical` a persoanelor care se deplaseaz` în interiorul U. • beneficiile individuale de pe urma cet`\eniei europene nu sunt foarte conving`toare (drepturile suprana\ionale nu influen\eaz` foarte mult via\a zilnic` a cet`\enilor). • participarea la activitatea unit`\ilor subna\ionale (de exemplu. Dup` Schmitter. • loialitatea nu se mai exprim` prin disponibilitatea la sacrificiu în interesul „patrieimam`“. cet`\enia european` este o variant` a tipului ideal de cet`\enie prin ajust`ri conjuncturale care vizeaz` urm`toarele aspecte: • egalitatea în drepturi pentru to\i cet`\enii U. • folosirea sistemelor indirecte (vot electronic) ]i introducerea deliber`rii colective (de exemplu. prin forum-uri Internet). p. Cu alte cuvinte. astfel încât cet`\enii s` aib` mai multe informa\ii despre candida\i. 109).. cu toate acestea. aceast` m`sur` ar da legitimitate ]i ar atrage aten\ia asupra U. Cet`\enia U.d) Adaptarea normelor de civitate la contextul specific al cet`\eniei europene. • apartenen\a la o comunitate politic` ]i cultural` care nu mai este legat` în mod necesar de na\iune ]i teritoriu. p. drepturile consumatorilor.E. Parlamentul European. aceast` form` sacralizat` de loialitate.E. incluse în reglement`ri care nu se refer` direct la euro-cet`\enie. care va fi capabil` s`-]i dezvolte ulterior propria identitate colectiv`. Curtea European` de Justi\ie). regiunile. practicile competi\ionale între firme. În acest scop.. capabil` s` capteze identificarea politic` a cet`\enilor.E. nu au reu]it totu]i s` impun` cet`\enia european` ca o identitate colectiv` atr`g`toare. Dup` Brubaker (apud: Schmitter. recunoscute ]i la nivelul Uniunii. este vorba de drepturi egale pentru to\i cet`\enii statelor na\ionale. 88). a tradi\iilor ]i a simbolisticii aferente. ca organiza\ie politic`. protec\ia mediului. tratamentul angaja\ilor sezonieri sau pe termen redus. protec\ia împotriva subculturilor etc. ea este înlocuit` de ritualuri pur simbolice (salutul drapelului sau respectul imnului) ]i de „patriotismul constitu\ional“ al lui Habermas. • introducerea unui dublu sistem de votare pentru Parlamentul European: pe liste de partid ]i pe liste individuale.E.

care continu` s` monopolizeze activit`\ile civice ]i politice. refugia\ilor de r`zboi. Ea va ocupa treptat spa\iul transna\ional al societ`\ii europene prin valorificarea celui mai recent mit identitar: mitul cet`\eanului. la Conven\ia European` a Drepturilor Omului. pentru c` identitatea colectiv` a U. de exemplu. acest demers trebuie completat prin codificarea drepturilor din genera\ia a 3a ]i a 4a (de exemplu. aceste drepturi ar fi complementare celor din genera\ia 1a ]i a 2a. îndoctrinarea sau exorcizarea. Toate aceste m`suri au drept scop s` fac` din cet`\enia european` o alternativ` ]i nu un derivat al cet`\eniei na\ionale. în schimb. Ea va fi efectiv` doar în momentul în care va îndeplini toate criteriile cet`\eniei ]i va fi capabil` s` capteze adeziunea cet`\enilor cel pu\in în aceea]i m`sur` ca cet`\enia na\ional`. Prin instruire.E. nu dispunem de un proiect la fel de mobilizator pe baza c`ruia s` se construiasc` identitatea colectiv` a U. Îndeosebi în epoca modern`. care tr`iesc în afara Uniunii. Pe de o parte. Pentru moment.E. Ele vizeaz` înt`rirea „Euro-polity“ ca organiza\ie de integrare politic` ]i. istoria ]i geografia na\ional`. a persoanelor care nu au acces la drepturi pentru c` nu au statutul de cet`\ean na\ional. respectiv participarea politic` ]i justi\ia social`. drepturile culturale. guvernan\ii au folosit educa\ia ca un mijloc de influen\` social`. }coala a fost spa\iul cultural în care s-a înv`\at limba. • legiferarea statutului „Euro-denizens“. cere loialitate ]i respectarea obliga\iilor civile. Cet`\enia european` trebuie s` reprezinte activitatea unei comunit`\i inclusive care func\ioneaz` într-un spa\iu public transna\ional. • 4.) introduse artificial. 129 . dar ]i un mediu pentru socializarea politic` precoce. ca suport al form`rii noii identit`\i colective. viitorii cet`\eni au fost sensibiliza\i în favoarea virtu\ii civice ]i a loialit`\ii fa\` de statul-na\iune. implicit. nu a devenit înc` un referen\ial politic capabil s` concureze spa\iul public na\ional. ci ]i azilan\ilor politici. Aspectele intervenite ulterior. Cet`\enia european` este mai mult decât suma cet`\eniilor na\ionale. pa]aportul etc. secularizat ]i accesibil a fost un instrument activ în inculcarea sentimentului na\ional. Educa\ia pentru cet`\enie european` nu mai poate opera în acelea]i condi\ii. prozelitismul. Rolul educa\iei Formarea con]tiin\elor individuale ]i colective se face cel mai temeinic prin educa\ie. ar c`p`ta responsabilit`\i efective în gestionarea acestei zone de „non-citizenship“. drepturile consumatorului.E.E. înv`\`mântul na\ional. • garantarea cet`\eniei europene pentru descenden\ii cet`\enilor statelor membre ale U. drepturile copilului. În formarea na\iunilor. prin imitarea sistemelor de identificare na\ional`.E. devenind astfel eligibil` pentru Curtea European` a Drepturilor Omului cu sediul la Strasburg. Ea nu se reduce la cele patru drepturi suprana\ionale recunoscute de Tratatul de la Maastricht ]i nici nu se limiteaz` la simbolurile „europene“ (drapelul. protejate de instrumentele na\ionale. Este un mit care a mobilizat energiile populare în perioada form`rii na\iunilor ]i a reu]it s` confere legitimitate statelor na\ionale pe baza unui contract social foarte simplu: cet`\enii primesc drepturi garantate ]i recunoscute de stat care. specifice spa\iului public european. drepturile sociale. cet`\enia european` ar fi un statut juridic acordat nu numai „comunity nationals“. mai eficace decât recursul la for\`. Aceast` identitate va dep`]i stadiul actual de „market membership“. au f`cut ca cet`\enia s` devin` piatra de încercare a politicilor publice ]i m`sura capacit`\ii statelor na\ionale de a gestiona echilibrul dintre drepturi ]i responsabilit`\i. solicitan\ilor de reziden\` iar U. drepturile ecologice).aderarea U. imnul.

cercet`rii ]i tineretului. de cooperare direct` între institu\iile de înv`\`mânt (Procesul Bologna. dimensiunea european` desemna o finalitate ad`ugat` politicilor na\ionale în domeniul înv`\`mântului ceea ce. aceste momente sunt importante pentru formarea prin educa\ie a con]tiin\ei europene ]i a identit`\ii politice corespunz`toare. care se refer` la con\inuturile ]i materiile care studiaz` diversele aspecte ale societ`\ii europene. La început prin procese spontane.E. În acest proces de valorificare a educa\iei în construc\ia european`. începând cu Summit-ul de la Lisabona (2000). Chiar dac` nu se refer` direct la cet`\enia european`. studiul limbilor str`ine ]i al „acquis“-urilor. b) Procesul de la Bologna Este vorba de o mi]care ad hoc a universit`\ilor europene în favoarea unei „Arii Europene a Înv`\`mântului Superior“. ap`rarea. educa\ia ]i formarea profesional` au primit tot mai mult sprijin comunitar. Programele Leonardo ]i Socrates). priorit`\i strategice ale politicilor europene. respectiv introducerea dimensiunii europene. Începând cu 1993. Adi\ionarea acestor specifica\ii la edificiul na\ional al educa\iei nu a mai corespuns a]tept`rilor. a 130 . În baza subsidiarit`\ii. educa\ia ]i cultura au devenit. circumscrise jurisdic\iei statelor membre. Ea nu face obiectul unei politici comune. este de a]teptat ca educa\ia pentru cet`\enie european` s` beneficieze de o sus\inere masiv`. • educa\ia pentru Europa. cultura ]i tineretul). în „Carta Noii Europe“ (adoptat` o dat` cu Tratatul de la Maastricht). Ea înseamn`: • educa\ia în Europa. pentru prima oar` în istoria U. politicienii ]iau adus aminte de educa\ie. practic. • educa\ia despre Europa. securitatea. În condi\iile dubl`rii bugetului comunitar pentru educa\ie ]i tripl`rii fondurilor pentru cercetare în exerci\iul 2005-2008. 149-150 din Tratatul Uniunii. a structurilor. conform Tratatului Uniunii. Aceast` contradic\ie dintre nevoia de educa\ie pro-european` ]i absen\a politicilor comunitare în acest domeniu a devenit preocupant` la sfâr]itul anilor ’90. Ca de obicei în situa\iile de criz` (vezi ]ocul Sputnik-ului ]i efectele sale asupra educa\iei americane sau mobilizarea na\ional` prin educa\ie în Japonia postbelic` ]i în perioada Meiji). chiar prin materii aparte dedicate studiilor europene. Mai mult. cu excep\ia unor competen\e legate de libertatea de circula\ie a persoanelor (dreptul la educa\ie al copiilor lucr`torilor migran\i.. care vizeaz` formarea identit`\ii ]i cet`\eniei europene. se traduce prin teme ]i con\inuturi europene în cadrul unor materii precum geografia ]i istoria. educa\ia este în atribu\ia statelor membre. Acest din urm` aspect a devenit o prioritate în programele de cooperare în domeniul educa\iei. astfel încât s-a sim\it nevoia unor dezvolt`ri mai consistente. când s-a constatat o r`mânere în urm` a Europei fa\` de principalii s`i concuren\i (SUA ]i Japonia). recunoa]terea calific`rilor) incluse în art. Introdus` în 1983 printr-o recomandare a Parlamentului European. care pune accentul pe apartenen\a la un spa\iu cultural comun. Aceasta presupune armonizarea politicilor. Procesul de la Bologna ]i Strategia de la Lisabona. a) Dimensiunea european` Ideea de „dimensiune“ evoc` deschiderea european` a sistemelor educative na\ionale. „dimensiunea“ a c`p`tat un contur mai precis. Cele trei demersuri la care ne vom referi în continuare sunt rezultatul unei schimb`ri de atitudine în favoarea educa\iei ]i form`rii profesionale la nivelul Uniunii care începe s` se comporte ca un stat suprana\ional: ]i-a creat un aparat birocratic organizat pe domenii ale politicilor publice (inclusiv educa\ia. rela\iile interna\ionale).Pe de alt` parte. se pot identifica trei momente de referin\`. educa\ia ]i cultura r`mân atribute definitorii ale statului na\ional. se preocup` de rela\ia sa cu cet`\enii ]i î]i asum` politici care alt`dat` erau l`sate în apanajul exclusiv al statelor na\ionale (educa\ia.

s-a convenit s` se men\in` aceast` diversitate dar s` se ob\in` convergen\a ]i armonizarea politicilor educa\ionale pe dou` c`i: • prin stabilirea unor obiective comune. ECTS sau Sistemul European de Credite Transferabile).E. examene ]i certificate. sub numele generic „Strategia de la Lisabona“. tinde s`-]i asume toate prerogativele unei entit`\i politice func\ionale. doctoratul va fi al 3-lea ciclu universitar. c` U. Cum sistemele na\ionale de înv`\`mânt sunt foarte variate (structuri. c` educa\ia ]i cultura devin priorit`\i ale politicilor comune. management ]i finan\are). aceste evolu\ii ne arat`. pe de alta. pe de o parte. actori ]i stiluri manageriale.E. • facilitarea accesului la sistemele de educa\ie ]i formare din statele membre. F`r` îndoial`. respectiv licen\a (ciclul inferior. respectiv: • un sistem comparabil de diplome ]i acte de studii (de exemplu.E. echivalent pentru toate universit`\ile europene. • intensificarea mobilit`\ii studen\ilor ]i a cadrelor universitare (de exemplu. • prin adoptarea unor standarde comune de performan\` („indicators and benchmarks“) care s` permit` evaluarea dup` criterii comune. s-au fixat trei obiective strategice. Aceste tendin\e exprim` interesul statelor membre ]i al U. • o structur` echivalent`. inclusiv România) antreneaz` schimb`ri de substan\`. care s` înlocuiasc` sistemul de notare de la 1 la 10. 45 ore s`pt`mânal = 2 credite dintre care 30 ore de interfa\` (cu prezen\`) ]i 15 ore de lucru individual. „Europenizarea“ se extinde astfel la toate sectoarele. de a sus\ine demersurile de integrare politic` prin ac\iuni tot mai consistente în domeniul educa\iei ]i form`rii profesionale. • deschiderea sistemelor de educa\ie ]i formare c`tre societate. Cele 6 obiective ale Procesului de la Bologna (validat în 1999 prin sus\inerea oficial` a mini]trilor de resort din \`rile semnatare.. • cooperarea în materie de asigurare a calit`\ii. curriculum. legisla\ie. tipuri de institu\ii.modului de recunoa]tere a studiilor universitare. ceea ce dep`]e]te cu mult simpla „dimensiune“ injectat` în sistemele na\ionale. • promovarea studiilor europene ]i a educa\iei pentru Europa. inclusiv la cele considerate alt`dat` ca atribu\ii inviolabile ale statului na\ional. de exemplu. 131 . respectiv: • îmbun`t`\irea calit`\ii ]i eficien\ei sistemelor de educa\ie ]i formare profesional` din cadrul U. „Bachelor“ sau „undergraduate“ cu durata de 3 ani) ]i nivelul Master („graduate“) cu durata de 2 ani. prin programele TEMPUS ]i ERASMUS). formarea profesorilor. unde un semestru = 30 credite.. ca în România) ]i va avea o durat` de 3 ani. prin European Network of Quality Assurance in Higher Education. „foaia matricol`“). inclus în înv`\`mântul superior (nu va mai fi considerat înv`\`mânt postuniversitar. comparabilitatea ]i planificarea unor ac\iuni comune. similar` înv`\`mântului superior american. c` statul na\ional nu mai este singur pe arena public` ]i c` este nevoit s` împart` puterea ]i responsabilitatea cu al\i parteneri. care s` cuprind` dou` cicluri. ECTS presupune o scar` unic` de evaluare cu ]apte calificative. Ca urmare. c) Strategia de la Lisabona Consiliul European de la Lisabona (2000) a proclamat. afla\i în afara teritoriului na\ional. realizate îns` printr-o mare diversitate de programe. • un sistem transferabil de credite (de exemplu. pentru prima dat` în istoria U.E.

. unde drepturile se aplic` direct cet`\eanului (f`r` filtrul decizional al entit`\ilor intermediare). cet`\enia european` trebuie în\eleas` în primul rând ca o identitate politic`. ca rela\ie direct` între cet`\enii statelor membre ]i Uniune. între acestea ]i institu\iile suprana\ionale. multicentric` ]i pe mai multe niveluri.E. Altfel spus. a fi cet`\ean al Uniunii presupune s` fii membrul unei noi comunit`\i politice. reprezentat` de o cultur` politic` comun` care trebuie construit` ]i inventat` printr-un proces similar form`rii statelor na\ionale în sec. Spre deosebire de identitatea cultural` european`. prin rela\ii manicheiste între stat ]i societatea civil`. Ea aduce un amestec ciudat de principii. democra\ia european` este prea complicat`. între guvernan\i ]i opozi\ia politic`. Cet`\enia na\ional` s-a format în interiorul spa\iului public na\ional. marginalizarea. care se refer` la istoria. Pe de alta. Ca în orice sistem federal. caracterizat prin cele trei puteri clar definite (executivul. În acest sens. chiar dac` cercet`torii în ]tiin\ele sociale ]i politice sunt entuziasma\i de faptul c` au lansat un nou termen: guvernan\a multipl`. cu demarcarea spa\iului public în care se va desf`]ura ac\iunea cet`\enilor europeni. care asigur` liantul politic ]i cultural între statele membre. practici diplomatice ]i structuri federaliste. Cet`\eanul de rând este derutat de faptul c`. În sfâr]it. în deplin` logic` federal`. în concluzia acestei lucr`ri. Este identitatea U. Acestea nu sunt îns` drepturi subiective. cet`\eanul trebuie s` admit` c` exist` un corp de drepturi europene ]i instrumente de protec\ie care se aplic` direct. cet`\enia european` desemneaz` un nou tip de identitate colectiv`. spre deosebire de aportul mobilizator ]i egalitar al cet`\eniilor na\ionale. între entit`\i politice autonome. legislativul ]i juridicul). euro-scepticismul ]i non-participarea. ci principii de cooperare pe orizontal`.CONCLUZII Statutul Uniunii Europene provoac` pentru moment confuzie. 132 . Pe de o parte. cet`\enia european` este ambigu`. într-o structur` reticular` complet diferit` de sistemul centralizat ]i ierarhizat al statului na\ional. Apare astfel riscul ca cet`\enia european`. De]i a înv`\at înc` din ]coal` c` cet`\enia nu are existen\` juridic` decât în interiorul propriului stat. Acest proces. ea conserv` sensul ini\ial al cet`\eniei. a]a cum a ap`rut în interiorul frontierelor juridice ale statului na\ional. toate acestea într-un ansamblu compozit greu de explicat prin reperele anterioare. a]a cum am v`zut. XIX. În schimb. cu o educa\ie multicultural` ]i dispuse la mobilitate. trebuie s` înceap` cu organiza\ia politic`. de subsidiaritate ]i pluralism institu\ional. de]i guvernele na\ionale r`mân puternice ]i foarte vizibile. de coabitare a dreptului comunitar cu reglementarea interguvernamental`. Aceast` nou` form` de organiza\ie nu se mai reduce la stat ]i la polaritatea putere-opozi\ie. întreprinz`tori ]i tehnocra\i. pentru persoanele poliglote. în sensul juridic al termenului (ele nu stabilesc o rela\ie juridic` între cet`\eni ]i Uniune). ireductibil` la suma societ`\ilor ]i statelor na\ionale. s` m`reasc` clivajele ]i s` încurajeze inechitatea. scena politic` a democra\iei europene ofer` ]anse de participare îndeosebi pentru elite. valorile ]i patrimoniul cultural comun al popoarelor europene. statutul de cet`\ean european desemneaz` drepturile cet`\eanului ca membru al propriului stat ]i al Uniunii. Ea este pluralist`. statele na\ionale accept` totu]i deciziile unor institu\ii suprana\ionale care le limiteaz` suveranitatea.

la fel de complexe ]i dificil de încadrat. de alte concepte. nici chiar la versiunea sa federal`. nici un participant nu mai este atât de puternic încât s`-i domine autoritar pe ceilal\i. „societatea civil`“. ]i nici nu mai poate fi explicat` prin logica guvern`rii. ceea ce incit` la cooperare ]i formarea parteneriatelor. dar ]i prosperitate. utile în via\a de zi cu zi a viitorilor cet`\eni europeni. dar ]i concepte opera\ionale. „globalizarea“ etc. Aceast` form` de organiza\ie politic` decurge din noua ordine european` care a reu]it s` aduc` nu numai stabilitate. El nu mai poate fi cuprins prin tiparele obi]nuite. Acestea sunt nu numai provoc`ri intelectuale de mare atractivitate. început în anii ’90. 133 . de alte cercet`ri. s` definitiveze acest proces. facilit`\i economice. Tocmai din acest motiv. între un stat federal ]i o organiza\ie suprana\ional`. împ`r\it` între o multitudine de actori na\ionali ]i europeni. comerciale ]i financiare f`r` precedent.Uniunea European` este o provocare pentru ]tiin\ele sociale ]i politice tocmai prin caracterul s`u inedit ]i contradictoriu. Hibridul juridic al Uniunii ca îmbinare între dreptul interna\ional ]i dreptul comunitar. Ea nu se limiteaz` la termenii specifici statului. R`mâne ca proiectul de integrare politic`. am considerat interesant ]i oportun s` introducem conceptul integrator de cet`\enie european` în formarea studen\ilor în ]tiin\ele sociale ]i politice. este greu de conceptualizat. „identitatea european`“. precum „europenizarea“. „drepturile omului“. Puterea este descentralizat`. „guvernan\a“. „societatea reticular`“. astfel încât este nevoie de alte încerc`ri explicative. Dezbaterea pe care am ini\iat-o în acest curs poate deschide accesul spre concepte înrudite. În sistemul de guvernan\` pluralist` al Uniunii.

participare politică apartenenţă la polis naţionalitate. statut politic şi juridic apartenenţă. statut juridic statut juridic naţionalitate cetăţenie. naţionalitate loialitate şi obligaţii drepturile civile. apartenenţă statut civil apartenenţă (občia = comunitate). naţionalitate cetăţenie. teritoriu. naţionalitate loialitate şi obedienţă faţă de comunitate şi legea tradiţională (romani criss = tribunalul tradiţional) apartenenţă. patrie) ‫اطواطف‬ 134 . naţionalitate statut civil. statut juridic statut politic şi juridic. participare. statut juridic patriotism.ANEXA I – SENSUL DAT CET~|ENIEI ÎN DIVERSE CONTEXTE CULTURALE Ţara ARMENIA AUSTRIA AZERBAIJAN BOSNIA ŞI HERZEGOVINA BULGARIA CHINA CROAŢIA REPUBLICA CEHĂ ESTONIA FINLANDA FRANŢA GEORGIA GERMANIA GRECIA ITALIA KAZAHSTAN KIRGHISTAN LETONIA MALTA MAREA BRITANIE OLANDA POLONIA ROMÂNIA RUSIA SERBIA SLOVACIA SLOVENIA SPANIA SUEDIA TURCIA UCRAINA UNGARIA LIMBA ROMANI LIMBA ARABĂ Denumirea kaghokatsintyum Staatsbürgerschaft vatandaslig državljanstvo grajdanstvo državljanstvo občanstvi kodakondsus kansalaisuus citoyenneté nokalaksoba Staatsangehörigkeit Staatsbürgerstatus Υπυκοότυτα (ipikootita) cittadinanza atuldyk grajdanstvo atuulduk pilsoniba cittadinanza citizenship burgerschap obywatelstwo cetăţenie grajdanstvo državljanstvo grajdanstvo občianstvo državljanstvo ciudadania medborgare vatandaşlik gromadyanstvo allampolgársag romaniphen al mwatana Semnificaţia statut civil. statut juridic statutul de cetăţean. naţionalitate naţionalitate. apartenenţă statut juridic. naţionalitate patriotism (atuul = patriot). titular de drepturi apartenenţă. obligaţii civice naţionalitate naţionalitate. statut civil naţionalitate statut civil. ansamblu de drepturi şi obligaţii naţionalitate apartenenţă. statut civil cetăţenie. loialitate faţă de stat statut juridic. oraş) naţionalitate. naţionalitate patriotism statut civil cetăţenie. naţionalitate cetăţean al statului (borg = burg. naţionalitate naţionalitate apartenenţă. identitate. patriotism (watan = pământ. cetate.

institu\iile publice. negocierea. via\a civic`.ANEXA II – COMPONENTELE CULTURII CIVICE Civitas (1994) Standarde de con\inut cuno]tin\ele de baz` despre valorile ]i principiile democra\iei. distribuirea puterilor în societatea democratic`. realizarea compromisului ]i c`utarea consensului • gestiunea conflictelor Audigier (1998) Competen\e cognitive • cuno]tin\e privind legisla\ia ]i activitatea politic`: regulile vie\ii colective. rela\iile interna\ionale Competen\e intelectuale reprezint` opera\iile mintale care ajut` înv`\area standardelor de con\inut. regulile ac\iunii politice ]i ale exercit`rii libert`\ii individuale • cuno]tin\e despre lumea contemporan` • competen\e de natur` procedural`: abilitatea de a argumenta ]i dezbate. de a reflecta ]i evalua argumentele ]i ac\iunile altora • cunoa]terea principiilor drepturilor omului ]i ale cet`\eniei democratice Competen\e sociale (necesare co-cet`\eniei) • capacitatea de a convie\ui • capacitatea de a coopera • capacitatea de a rezolva conflictele pe baza legilor ]i principiilor democra\iei • capacitatea de a lua parte la dezbaterea public` Veldhuis (1997) Cuno]tin\e de baz` • democra\ia ca valoare ]i regim politic • cet`\enia democratic` • func\ionarea democra\iei • influen\a societ`\ii asupra indivizilor • decizia politic` ]i legislativ` • drepturile ]i obliga\iile cet`\ene]ti • rolul partidelor politice ]i al grupurilor de interes • participarea la luarea deciziilor • modul de influen\are a politicilor publice • problemele curente ale politicilor publice Atitudini ]i opinii • interesul fa\` de problemele sociale ]i politice • identitatea na\ional` • atitudinea fa\` de democra\ie ]i cet`\enie • încrederea în institu\iile politice • loialitatea • toleran\a ]i recunoa]terea prejudiciilor • respectul fa\` de ceilal\i • valorificarea identit`\ii europene • ata]amentul fa\` de valorile democra\iei europene Competen\e intelectuale • colectarea ]i valorificarea informa\iei din diverse media • abordarea critic` a informa\iei. drepturile ]i responsabilit`\ile cet`\eanului. sistemul politic (american). guvernarea democratic`. Ele se definesc prin urm`toarele verbe: • a identifica • a descrie • a explica • a evalua o pozi\ie (o idee sau o afirma\ie) • a lua pozi\ie (fa\` de mai multe op\iuni) • a ap`ra o pozi\ie (un punct de vedere) Competen\e de participare • capacitatea de a influen\a politica ]i deciziile prin ac\iuni colective • exprimarea clar` a intereselor în aten\ia deciden\ilor ]i politicienilor • construirea de coali\ii. de a argumenta ]i a exprima un punct de vedere) 135 . politicilor ]i opiniilor • deprinderi de comunicare (capacitatea de a ra\iona.

obligatorie abordare transcurricular` nou` materie obligatorie transcurricular` materie distinct`. obligatorie integrat` integrat` integrat` materie distinct`. obligatorie Timpul alocat 5% din orele de predare 4% din orele de predare 11% din orele de predare „blocuri” transcurriculare . obligatorie materie distinct`. obligatorie materie distinct`. obligatorie materie distinct`. examen obligatoriu la sfâr]itul ]colariz`rii Nivelul de înv`\`mânt primar (clasele I-IV) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-VIII) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele IX-X) primar (clasele I-VI) secundar (clasele VII-X) primar ]i secundar (clasele I-VII) secundar (clasa a VIII-a) secundar (clasele IX-X) primar secundar (ISCED 2 ]i 3) primar ]i secundar secundar (clasa a IX-a) secundar (clasele VIII-XI) Abordarea materie distinct`.ANEXA III – EDUCA|IA CIVIC~ ÎN CURRICULUM-UL FORMAL DIN |~RILE EUROPENE |ara Albania Denumirea educa\ie civic` educa\ie civic` educa\ie civic` Andorra Armenia ]tiin\e sociale ]tiin\e sociale ]i umane competen\e cotidiene drepturile omului statul de drept Austria Azerbaijan educa\ie civic` istorie ]i educa\ie civic` instruire civic` studii constitu\ionale omul ]i societatea Belgia Comunitatea francofon` Comunitatea flamand` Bulgaria educa\ie civic` educa\ie cet`\eneasc` ]tiin\e sociale ]i educa\ie civic` primar ]i secundar primar ]i secundar primar ]i secundar (clasele I-XII) teme transcurriculare teme transcurriculare combina\ie de con\inuturi transcurriculare ]i materie distinct` cercuri tematice o or` pe s`pt`mân`. obligatorie materie distinct`.

instruirea civic`.|ara Denumirea omul ]i lumea Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a XII-a) primar (clasele I-VI) primul ciclu de înv`\`mânt secundar sau gimnazial (clasele VII-IX) primar ]i secundar (clasele I ]i IX) primar ]i secundar (clasele I-IX ]i XXII) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XII) primar ]i secundar primar (clasa a IV-a) secundar (clasele IX ]i XII) primar (clasele I-IV) primar (clasele I-IV) op\ional` Abordarea Timpul alocat Cipru studii sociale istorie. obligatorie materie distinct`. educa\ie civic` ]i economie materie distinct` materie distinct` o or` pe s`pt`mân` timp de un semestru (educa\ia civic` este materie distinct`) program pilot Croa\ia Danemarca educa\ia pentru drepturile omului ]i cet`\enie democrat` ]tiin\e sociale istorie ]i instruire civic` materie op\ional` materie distinct`. integrat` materie distinct`. obligatorie non-obligatorie. fundamentele cet`\eniei. fundamentele cet`\eniei materiile auxiliare dreptului 1 or` pe s`pt`mân` 2 ore pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-IX) facultativ` primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-IX) facultativ` 137 . fundamentele dreptului. obligatorie materie distinct`. obligatorie facultativ` Elve\ia Estonia Federa\ia Rus` studii sociale educa\ie social` educa\ie social` introducere în educa\ia civic` ]i juridic` materiile asociate dreptului (dreptul ]i politica. obligatorie materie distinct`. instruirea civic`) introducere în studiile sociale („obchestvovedenie”). dreptul ]i politica.

obligatorie facultativ` materie distinct`. obligatorie. fundamentele dreptului drepturile omului. bazele culturii civice ]i juridice Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XI) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XI) primar (clasele I-VI) Abordarea materie distinct`. instruirea civic` face parte din studiul mediului ]i a naturii (570 lec\ii pe un interval de 6 ani) materie distinct`. obligatorie integrat`. geografie ]i economie). separat ]i integrat (cu istoria ]i geografia) materie auxiliar` ]i parte component` a altor materii (istorie. obligatorie con\inuturi transcurriculare materie distinct`. clasele VII-IX) materie la examenul na\ional 3 .4 ore din totalul de 26 de ore s`pt`mânal inclus în curriculum-ul formal din toate statele federale (Länder) op\ional pentru concursul de admitere la universitate studii sociale Grecia educa\ie civic` al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar primar 138 .|ara Denumirea studii sociale. obligatorie materie distinct`. civic` ]i juridic` Germania studii sociale (Sozialkunde) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VII-IX) secundar (clasele VII-XII) primar (vârsta 6-8 ani) primar ]i primul ciclu de înv`\`mânt secundar (ISCED 1 ]i 2) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar primar 288 ore s`pt`mânale în 3 ani consiliere (76 ore în 3 ani. ]tiin\e politice. obligatorie trunchi comun obligatoriu. non-obligatorie activit`\i transcurriculare Timpul alocat Finlanda istorie ]i studii sociale 114 lec\ii s`pt`mânale în 6 ani istorie ]i studii sociale cet`\enie ]i spirit antreprenorial Fran\a a tr`i împreun` („vivre ensemble”) educa\ie civic` educa\ie social`.

|ara Denumirea literatura greac` veche. ]tiin\ele mediului Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar Abordarea materii specifice Timpul alocat Irlanda educa\ie social`. istoriei. dreptul civil ]i institu\iile politice. istoria. social` ]i politic` «Leaving Certificate Applied» ]i «Transition Year Programme» primar primul ciclu de înv`\`mânt secundar al doilea ciclu secundar integrat` materie distinct`. personal` ]i pentru s`n`tate educa\ie civic`. tehnologia comunic`rii. 4 lec\ii pe s`pt`mân` (clasele V-VI). obligatorie parte integrant` a programelor speciale respective (în cadrul limbii engleze. eu ]i ceilal\i. eu ]i lumea obiect la examenul de capacitate („junior certificate”) Islanda studii sociale integrate cu studiile religioase primar (clasele I-VII) 3 lec\ii pe s`pt`mân` (clasele IIV). 3 lec\ii pe s`pt`mân` (clasa a VII-a) o or` pe s`pt`mân` (clase IV-X) competen\e de via\` („life skills”) studii sociale primar ]i primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele IV-X a ]colarit`\ii obligatorii) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VIII-X) al doilea ciclu secundar (clasele XIXIII) primar primul ciclu de înv`\`mânt secundar integrat` integrat` 3 ore pe s`pt`mân` (clasa a VIII-a). geografiei) integrat` trei teme: eu. istoria ]i ]tiin\ele sociale. sociologia. psihologia. civiliza\ia ]i identitatea european`. 2 ore pe s`pt`mân` (clasele IX-X) o or` pe s`pt`mân` (clasa a XIa) competen\e de via\` Italia studii sociale istorie ]i educa\ie civic` integrat` integrat` materie distinct` 139 .

pe vârste ]i niveluri Lituania Luxemburg Macedonia (FYROM) principiile societ`\ii civile principiile societ`\ii civile educa\ie civic` („cours d'instruction civique”) educa\ie civic` educa\ie civic` sistemul politic ]i cultura civic` primar (clasele VII-VIII) secundar (clasa a X-a) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a XII-a) primar (clasele VII-VIII) ]colile secundare profesionale ]colile secundare generale (clasele IXXII) primar ]i secundar Malta înv`\area democra\iei Moldova educa\ie civic` educa\ie civic` primar (clasele I-IV) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-IX) materie distinct`. obligatorie 140 . economia ]i istoria ]tiin\e sociale Liechtenstein cuno]tin\e civice al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XII) pre]colar primar secundar integrat` integrat` integrat` integrat` materie distinct` materie distinct` materie distinct` curs op\ional materie distinct` inserturi specifice în diverse programe transcurricular`.|ara Denumirea istorie ]i educa\ie civic`. etica. economie Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar Abordarea autonom ]i transcurricular (instruirea civic` asociat` cu istoria. geografia ]i economia) integrat` Timpul alocat Letonia ]tiin\e sociale primul ciclu de înv`\`mânt secundar instruirea civic` face parte dintrun bloc de materii („]tiin\ele sociale”) al`turi de educa\ia pentru s`n`tate. obligatorie materie distinct`. integrat` în toate materiile fiecare ]coal` trebuie s`-]i elaboreze propriul curriculum pe baza unor standarde na\ionale o or` pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` 2 ore pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` în func\ie de necesit`\i.

istoria. ca parte integrat` a ariei op\ionale „educa\ie personal`. obligatorie integrat` (istoria. X-XII) Regatul Unit Anglia educa\ie pentru cet`\enie („citizenship education”) cet`\enie primar primul ciclu de înv`\`mânt secundar 141 . sanitar` ]i civic`” transcurricular` la alegere la nivelul fiec`rei ]coli predomin` educa\ia nonformal` ]i activit`\ile crosscurriculare ciclul secundar superior (cls. geografia ]i instruirea civic`) integrat` integrat` integrat` materie distinct` predat` în cadrul „attainment target” despre om ]i societate Timpul alocat o or` pe s`pt`mân` 2-3 ore pe s`pt`mân` Norvegia ]tiin\e sociale activit`\i de consiliere ]tiin\e sociale activit`\i de consiliere instruire civic` 3-4 ore pe s`pt`mân` 2 ore pe s`pt`mân` în acest „attainment target” mai intr` geografia. studiul societ`\ii ]i mediului. educa\ia pentru s`n`tate Olanda educa\ie pentru cet`\enie studii sociale („Maatschappijleer”) Polonia Portugalia istorie ]i societate cunoa]terea societ`\ii dezvoltare personal` ]i social` secundar primul ciclu de înv`\`mânt secundar al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar primar teme transcurriculare arie curricular` integrat` materie distinct` fiecare ]coal` î\i define]te propriul cadru curricular pe baza unui curriculum na\ional activit`\i cross-curriculare transcurricular`. social`.|ara Denumirea educa\ie civic` Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XII) primar (clasele I-VII) primar (clasele I-VII) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VIII-X) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VIII-X) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a XII-a) primar Abordarea materie distinct`.

1 or` pe s`pt`mân` în curriculum-ul colii de Baz` 1-2 ore pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` România educa\ie civic` cultur` civic` cultur` civic` primar (clasele III-IV) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-VI) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VII-VIII) materie distinct`.|ara Sco\ia Denumirea dezvoltare personal` ]i social` educa\ie religioas` ]i moral` Nivelul de înv`\`mânt primar ]i primul ciclu de înv`\`mânt secundar (vârsta 5-14 ani) primar ]i primul ciclu de înv`\`mânt secundar (nivelul de vârst` 5-14 ani) primar (clasele VI-IX) secundar (clasele XII-XIII) Abordarea integrat` ]i transcurricular` (arie tematic`) integrat` ]i transcurricular` (arie tematic`) materie distinct` integrat` ]tiin\elor sociale. economie primar primul ciclu de înv`\`mânt secundar al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar SerbiaMuntenegro Serbia Muntenegro Slovacia educa\ie pentru cet`\enie educa\ie pentru cet`\enie instruire civic` ]tiin\ele societ`\ii primar ]i secundar primar ]i secundar primar (clasele VI-IX) secundar (clasele IX-XI) materie distinct`. obligatorie materie distinct` o or` pe s`pt`mân` proiect pilot o or` pe s`pt`mân` 142 . educa\iei ecologice ]i filosofiei Timpul alocat Republica Ceh` educa\ie civic` ]tiin\e sociale ]i educa\ie cet`\eneasc` 1-2 ore pe s`pt`mân` 2 ore pe s`pt`mân` în curriculum-ul colii Na\ionale. obligatorie (aria curricular` „om ]i societate”) curs op\ional materie obligatorie completat` de con\inuturi transcurriculare (ex. cursurile op\ionale „comunicarea în sfera public`” ]i „rezolvarea de conflicte”) integrat` materie distinct` materie distinct` San Marino studii sociale istorie ]i educa\ie civic` istorie ]i educa\ie civic`. optional` materie distinct`. obligatorie materie distinct`.

|ara Slovenia

Denumirea educa\ie civic` ]i etic` cultur` civic` ]tiin\e sociale

Nivelul de înv`\`mânt primar (clasele VII-VIII) secundar (clasa a IX-a) ]colile secundare profesionale

Abordarea materie distinct`, obligatorie materie distinct`, curs op\ional în cadrul modulului „]tiin\e umane” materie distinct`, obligatorie

Timpul alocat o or` pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` (32 ore întrun an ]colar) 85 ore într-un an ]colar (ciclul de 2 ani), 70 ore pe an ]colar (ciclul de 3 ani)

Spania

]tiin\e, geografie ]i istorie etic`, ]tiin\e sociale, geografie ]i istorie filosofie ]i istorie; istoria lumii contemporane (filiera ]tiin\e sociale)

primar secundar (ambele cicluri) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (Bachillerato) primar (clasele I-VI) secundar (clasele VII-IX) primar (clasele I-III) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VII-VIII) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a XI-a) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a IX-a) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a IX-a) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clsasele IX-XI) primar (clasele V-VIII) primar (clasa a VII-a)

materie distinct` materie distinct` materie distinct` ]i teme transcurriculare materie distinct` materie distinct`, obligatorie materie distinct`, obligatorie materie distinct`, curs facultativ materie distinct`, obligatorie materie distinct`, obligatorie materie distinct`, obligatorie trunchi comun obligatoriu (parte a ariei curriculare „om ]i societate”) 10 - 14% din orele din curriculum ultimul an de ]colaritate 855 ore în 9 ani de înv`\`mânt obligatoriu

Suedia Turcia

studii sociale democra\ie ]i educa\ie pentru drepturile omului instruire civic` ]i drepturile omului democra\ie ]i educa\ie pentru drepturile omului

Ucraina

„Suntem cet`\eni” educa\ie juridic` educa\ie pentru cet`\enie

Ungaria

istorie ]i cet`\enie antropologie ]i studii sociale

143

|ara

Denumirea studii sociale studiul omului ]i etica introducere în filosofie istorie ]i cet`\enie

Nivelul de înv`\`mânt secundar (clasele IX-XII) secundar (clasa a XI-a) secundar (clasa a XII-a) secundar profesional (clasa a XII-a) integrat` integrat` integrat`

Abordarea

Timpul alocat aloc`ri variabile în curriculumul la dispozi\ia ]colii

materie distinct` Sursa: C. Bîrzea (2003) EDC Policies in Europe: A Synthesis, Strasbourg, Council of Europe.

144

ANEXA IV – CARACTERISTICILE IDENTIT~|II EUROPENE
HUNTINGTON Mo]tenirea clasic` Cre]tinismul Separarea autorit`\ii temporale de autoritatea spiritual` Diversitatea lingvistic` Statul de drept Institu\iile politice bazate pe reprezentativitate Individualismul DUROSELLE Dreptul roman Morala iudeo-cre]tin` Arta clasic` Umanismul ]i individualismul Rena]terii Ra\ionalismul ]i ]tiin\a iluminismului Romantismul BRAUDEL Interpretarea cantitativ` a existen\ei Revolta prometeic` Atrac\ia originilor ]i mitul eternului retur Atrac\ia fa\` de interzis, necunoscut, îndep`rtat Încrederea în ra\iune, mitul suprema\iei subiectului Spiritul critic ]i autocritic WRIGHT Umanismul: tendin\a de a considera omul ca m`sura tuturor lucrurilor ]i un scop în sine Liberalismul: încrederea în individ ]i dreptul fiec`ruia de a-]i dezvolta propriul poten\ial Pragmatismul: convingerea c` nu exist` adev`ruri absolute, ci doar cele confirmate de practic` Relativismul: circumscrierea oric`rei experien\e într-un context (]tiin\ific, social sau cultural) care limiteaz` capacitatea noastr` de generalizare MORIN Caracterul dialogic al identit`\ii europene, rezultat dintr-o serie de antagonisme interne: religia/ra\iunea credin\a/îndoiala gândirea mitic`/gândirea critic` empirismul/ra\ionalismul existen\a/ ideea particularul/universalul problematizarea/reîntemeierea filosofia/]tiin\a cultura umanist`/cultura ]tiin\ific` vechiul/noul tradi\ia/evolu\ia reac\ia/revolu\ia individul/colectivitatea imanentul/trancendentul hamletismul/prometeismul qui]otismul/sancho-panzismul CARTA IDENTIT~|II EUROPENE Comunitatea destinului istoric Comunitatea valorilor Comunitatea modului de via\` Comunitatea social` ]i economic` Comunitatea responsabilit`\ii

145

814 1100-1300 1308 1463 1623 1638 1645 1654 1712 1761 1789 1795 1800 1800-1813 1814 1834 1846 1851 1863 1878 1879 1923 1924 1929 1949 1950 1951 1952 1957 Carol cel Mare. Olanda. RFG. respectiv. a Euratom . fondatorul Pennsylvaniei americane): „Prezentul ]i viitorul p`cii in Europa“ Abatele Saint-Pierre: „Proiect de pace etern`“ Jean-Jacques Rousseau: „Contribu\ie la Proiectul de pace etern`“ Jeremy Bentham (fondatorul utilitarismului): „Principiile legii interna\ionale“ Immanuel Kant: „Pacea etern`“ Friedrich von Gentz (consilierul lui Mätternich. p`rinte al Europei „Republica Christiana“ Dante: „Despre monarhie“ (unificarea european` sub o monarhie unic`) George Podiehrad (regele Boemiei): „Tratat de alian\` ]i de confedera\ie pentru a rezista in fa\a turcilor“ (model federal cre]tin) Emeric Cruce (c`lug`r-pedagog francez): „Noua Cynee“ Ducele de Sully (ministrul Finan\elor a1 regelui protestant Henric al IV-lea): „Marele Proiect a1 Regelui Henric al IV-lea“ Jan Amos Comenius: „Rena]terea universal`“ William Penn (quaker englez. Italia. fondatorul mi]c`rii paneuropene): „Pan-Europa“ Alfred Nossia: „Noua Europ`“ Aristide Briand (ministru de externe francez): „Liga Na\iunilor“ înfiin\area Consiliului Europei. secretarul Congresului de la Viena): „Despre pacea etern`“ Laplace: „Europa sub Napoleon cel Mare“ (proiectul de unificare imperial` al lui Bonaparte) Henri de Saint-Simon (teoretician al socialismului): „Despre reorganizarea Societ`\ii Europene“ Giuseppe Mazzini: mi]carea „Tineretul european“ (Risorgimento la scar` european`) Richard Cobden (economist britanic): „Schimbul liber în Europa“ Victor Hugo: „Statele Unite ale Europei“ Pierre-Joseph Proudhon: „Despre principiul federativ“ Johann Kaspar Bluntschli: „Organizarea Societ`\ii Statelor Europene“ (dup` modelul helvetic) Constantin Frantz (diplomat prusac): „Despre federalism ca principiu conduc`tor“ Richard Coudenhove-Kalergi (diplomat austriac. la care ader` Fran\a. Belgia ]i Luxemburg proiectul Comunit`\ii Europene a Ap`r`rii (e]uat in 1954) Tratatele de la Roma privind constituirea Comunit`\ii Economice Europene ]i.ANEXA V – CRONOLOGIA UNIFIC~RII EUROPENE 768. cu sediul la Strasburg Planul Schuman privind integrarea limitat` ]i progresiv` a Europei (metoda neofunc\ionalist`) Tratatul de la Paris prin care se creeaz` Comunitatea European` a C`rbunelui ]i O\elului (CECO).

privind parteneriatu1 euro-atlantic realizarea uniunii vamale a celor ]ase \`ri membre Tratatele de aderare a Marii Britanii. Sloveniei ]i Ungariei adoptarea Tratatului constitu\ional 147 .]arpelui monetar european“ (stabilizarea cursurilor interne de schimb) Raportul Tindemans. Poloniei.1961 1962 1962 1968 1972 1972 1976 1979 1985 1986 1989 1992 1992 1993 1994 1997 2000 2004 2004 lansarea proiectului de uniune politic`.. Irlandei. Ciprului. ini\ierea politicii agricole comune (PAC) proiectul Kennedy. primele alegeri prin sufragiu universal direct pentru Parlamentul European aderarea Spaniei ]i a Portugaliei. privind crearea Uniunii Europene prin înt`rirea cooper`rii politice intrarea în vigoare a Sistemului Monetar European (SME). Slovaciei. Lituaniei. Maltei. prima încercare de aderare a Marii Britanii e]ecul Planului Fouchet de Uniune politic`. Letoniei. Conven\ia privind Spa\iul Schengen Actul Unic European (prima mare revizuire a Tratatului de la Roma) Planul Delors de uniune economic` ]i monetar` Tratatul Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht) sau cea de a doua mare modificare a Tratatului de la Roma institu\ionalizarea cet`\eniei europene prin Tratatul de la Maastricht realizarea pie\ei unice cea de a doua etap` a Uniunii Economice ]i Monetare Tratatul de la Amsterdam (cea de a treia revizuire major` a Tratatului de la Roma) Tratatul de la Nisa (sau cea de a patra revizuire major` a Tratatului Uniunii) ]i adoptarea Cartei Drepturilor Fundamentale ale Uniunii. Danemarcei ]i Norvegiei (ultimul fiind respins de popula\ie) crearea . ca parte integrant` a Tratatului Uniunii cea mai mare extindere a UE. prin aderarea Cehiei. Estoniei.

(1992) The Risk Society. rom. Cambridge.S. BADIE. Editura DU Style. Albany. CHRISTODOULIDIS. Aldershot.. State University of New York Press. Bucure]ti.A. B. (1993) Hermeneutics. (1999) L’éducation à la citoyenneté. London. (1996) (eds. S. London. Editura DU Style. (1998) Cosmopolitan Patriots. Martin’s Press. G.. BANKOWSKI. AUDIGIER. Hutchings. D. In: P. Z.. London. Sheffield. U. BACHE. K.) Re-Imagining Political Community: Studies in Cosmopolitan Democracy. Manchester University Press.. Struggle and Class Inequality. (1998) (eds. Sheffield Academic Press.BIBLIOGRAFIE ABROMEIT. Sage. Lawrence and Wishart. BARBER.) Cosmopolitan Citizenship. Multi-level Governance or Flexible Gatekeeping.A. ELIASSEN. D. Edward Elgar. R. VERBA. Bucure]ti. Turner. Minneapolis.) The European Union: How Democratic Is It?. State University of New York Press. (1983) Imagined Communities. (1994) Is Multinational Citizenship Possible? In: B. S. Hill and Wang. BAUBOCK. Sage.. (1998) A Place for US: How to Make Society Civil and Democracy Strong. Albany. In: R. (1998) Democracy in Europe. p. ANDERSON.A. Sage. (1995) La fin des territoires. London. BARBALET. S. B. (1998) Legitimacy and the EU. London. HELD. ARMSTRONG. Paris. vol.) Citizenship. M.A. Beiner (ed. S.) Citizenship. Routledge. University of Minnesota Press (trad. J. P. New York. p. C. Dannreuther (eds. K. R.. University of Minnesota Press. S. APPIAH. 1997). London. ALEJANDRO. 148 . Cheah. BEETHAM. Bucure]ti. Hamilton (eds. (1996) Cultura civic`.. H. ALEXANDRESCU. I. R. LORD. Univers. Citizenship and the Public Sphere. 83-120. Oxford. ALMOND. Ed. (1993) (eds. K. Polity Press.: Cet`\enia. (1998) The Governance of the Single European Market. ANDERSEN. London. Berghan Books. (1999) Citizenship Bound and Citizenship Unbound. F. KÖHLER. R. E. (1994) Transnational Citizenship. Manchester. Macmillan. (1988) Citizenship: Rights.) Theorizing Citizenship. BEINER. B. St. K. D.S. ARON. ELIASSEN. 279-291.) Making Policy in Europe: The Europeification of National Policy-Making. Verso. BULMER. BECK. London. (1995) Why Citizenship Constitutes a Theoretical Problem in the Last Decade of the Century. New York. ARCHIBUGI. Critical Concepts. G. (1998) The Politics of European Union Regional Policy. 1-28.. How to Legitimize Politics in a Nation-State Polity. INRP. ANDERSEN. (1991) (ed.R. II. Robbins (eds. Fayard. In: K. R. (1998) Paradoxul român. Paris.M. p. ANDREWS. B. Minneapolis.) Cosmopolitics: Thinking and Feeling beyond the Nation. Longman.

E. LUCKMANN. A. Flammarion. p. Cambridge. Strasbourg. BRÉCHON. R. In: Grammaire des civilisations. BÎRZEA. BUCHAN. Council of Europe Press. Harvester Wheatsheaf. p. BERTEN. R. p. N. BOBBIO. FOWLER. N.. Th. F. Bucure]ti.) Comparative Federalism and Federation: Competing Traditions and Future Directions. Aldershot. (1993) La civilisation européenne. Köhler (eds. une ou multiple? Réflexion sur les processus de formation de l’identité. L’Année sociologique. nr. London. P. All Beck. nr. (2001) Politicile ]i institu\iile Uniunii Europene. (1993) Europe: The Strange Superpower. T. (2003) EDC Policies in Europe: A Synthesis. (1999) Construirea social` a realit`\ii. Bucure]ti. The Polity Press. Strasbourg. nr. P. PENCH. (1993) (eds. (1996) The Governance of the European Union: A New Institutionalist Approach.L. In: The Creative Society of the 21st Century. BERCEANU. BERGER.G. 57-85. Lenoble. Oxford University Press. (2004) Learning Democracy. G. Bruxelles. p. 81-97. Seabury..) Re-Imagining Political Community: Studies in Cosmopolitan Democracy. C. C. BRAUDEL. M. BÎRZEA. Wiley and Sons.) The Politics of Europeanization. European Commission.26. vol. Ed. p. M. Bucure]ti. BURGESS. (1998) The Quest for Responsibility.. BENDIX. BOBBIO. Annual Review of Anthropology. Paris.. (1998) L’Etat et la démocratie internationale. R. Council of Europe Press. 16. D. Monografie juridic`. (1997) Europeanization. 95-128. p. (2000) Education for Democratic Citizenship: A Lifelong Learning Perspective. Th. 351-380. OECD. (2000) Social Capitalism and Human Diversity. New York. In: D. (1992) Identité européenne. Journal of Public Policy. RISSE.487-514. 1998. Council of Europe Press. B. BÖRZEL. BELLAMY. vol. L. BÎRZEA. vol. 25-77. Accountability and Citizenship in Complex Organizations. J. Corint. (1999) Scenarios Europe 2010. Strasbourg.. BRIDGES.. BÎRZEA. R. Ed. (1987) The Future of Democracy. (1998) Between Cosmopolis and Community: Three Models of Rights and Democracy within the European Union. 277.5. Th. (1975) The Broken Covenant: American Civil Religion in Time of Trial. BLOOM. T. M. BERTRAND. Cambridge. BOVENS. Held.M. C. BIRNBAUM. (1994) The Culture of Citizenship. 4.. Archibugi.57-80. BULMER. p. Paris. (2000) Federalism and European Union: The Building of Europe. 46. A. Paris. Albany. Featherstone. Cambridge. Five Possible Futures for Europe.. B. Routledge. C. Futuribles. State University of New York Press. (1996) Sur la citoyenneté. (2003) Conceptualizing the Domestic Impact of Europe. N. vol. A. D. Dartmouth. 149 . Ed.BELLAH. (2002) Des valeurs politiques entre pérennité et changement. BURGESS. M. D. New York. J. C. BÖRZEL. (1999) Cet`\enia. PATH. London. Cambridge University Press. Dewandre (eds. Editions Esprit. S. (1964) Nation-Building and Citizenship.8. CASTIGLIONE. Oxford. P. D. Polity Press. 1.) L’Europe au soir du siècle. nr. GAGNON.A. Complexe.Radaelli (eds. 1995-2000. In: K. N.R. In: J. MICHALSKI.803-824. p. (2001) Non-compliance in the European Union: Pathology or Statistical Artifact? Journal of European Public Policy. BORNEMAN. Brussels. Identité et démocratie. Univers.

. (2001) Introducere în legisla\ia Uniunii Europene. London.) Civil Society and the Political Imagination in Africa: Critical Perspectives.CAIRNS. N. (1985) Law and Order. COMAROFF. p. (1994) The Challenging Quality of Citizenship. p. Cornell University Press. (1992) The European Community and its Sub-Systems. p. Bucure]ti. vol. CALAME. nr. 4.. J. (1994) Citizenship. Wallace (ed. R. N.. Ithaca. In: B. 180-201. Oxford University Press. B. CROZIER. Pluto Press.) Transforming Europe. Commission Européenne. J. CRICK. J. Eder.) La gouvernance dans l’Union Européenne. Giesen (eds.L. 150 . p. COMAROFF. Polirom. Chatham House. Rowan and Littlefield. 31-54. DALTON. (1997) Civic Virtues. 106-124.. Westview Press. N.) The Dynamics of European Integration. (1992) Civil Society and Political Theory. J.G. COUSSENS. p. DE SCHOUTHEETE. In: K. T. Boulder. (1996) Citizenship in a Fragile World. (2001) (eds. Peterson (eds. London. (1995) The European Union and Forms of State: Westphalian. Journal of European Public Policy. 1.. New Jersey. CRUM. De Schutter. p. London. (2002) Spiritul Europei.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. Ia]i. J. nr. (1999) (eds.T. J. 528-544. Oxford. PORTER. CLARKE. MIT Press. p. S. DAHRENDORF. Pinter. DAHRENDORF. (1978) Political Education and Political Literacy. C. J. 10-19.. R. TH. Oxford. CHRISTIANSEN. Regulatory or PostModern? Journal of Common Market Studies. J. 5-38. Risse (eds. p. vol. Lebessis. COMPAGNON.. Social Research. Cornell University Press. (2001) Les mutations de l’art de gouverner. A. R. A. J. Calabasas. p. CLARKE.34. Chicago. Ph. K. 673-701. A. CIVITAS (1994) National Standards for Civics and Government. London. JORGENSEN. p. Pluto Press. Center for Civic Education. Civil Society. London. B. B. 6. COHEN. DAUENHAUER.E. Commission Européenne. (1999) The Social Construction of European Integration. (1974) Citizenship and Beyond: The Social Dynamics of an Idea. vol. In: W.. California.. A.. vol. Ithaca. CHECKEL. ARATO.P. R. WATANUKI.. Lebessis. W. Self and the Institutionalization of Citizenship. Cowles. RISSE.) La gouvernance dans l’Union Européenne. B. SEEBACHER. (2001) The Europeanization of Citizenship? In: M. Caporaso. WIENER.180-197. Romanian Journal of European Affairs.A.L.G. M. (2001) Requirements of a European Public Sphere. Bruxelles. J. Ed. 41. P. Mass. nr. J. Longman. In: O.. CAPORASO. Oxford University Press. Concilier unité et diversité. LENOBLE. (2001) Le principe de subsidiarité active. J. Universal` Dalsi. Cambridge. (1975) The Crisis of Democracy: Report on the Governability of Democracies to the Trilateral Commission. New York University Press.1. 3 vol.29-52. Sage. DE MUNCK. Europeanization and Domestic Change. 3. 247-260. (2003) Towards Effective and Accountable Leadership of the Union: Options and Guidelines for Reform.Y.) The Condition of Citizenship. Paterson (eds. COWLES. (1996) Deep Citizenship. DAHRENDORF. P.. HUNTINGTON. Van Steenbergen (ed. (1996) Citizen Politics. New York. Bruxelles. De Schutter. University of Chicago Press. B. Th. DAGGER. J. W. CLOSA. Maryland. M. In: O. R.) Transforming Europe: Europeanization and Domestic Change. CAPORASO.

H. Buckingham. EDER. Kohler-Koch (ed. Laterza. 15 December. (1995) Identity and Solidarity in the Complex of Citizenship: The Relational Approach. DUROSELLE. 245-269. P. K. DELANTY.U. (2000) Citizenship.G. 151 . C. Paris. vol. London. A. University of Oldenburg. (2003) Dreptul integr`rii europene. Washington D. Institute of International Relations. J. (2001) European Futures. WILLIAMS. In: K. 299-314. Nation-States within the Common Market. EUROPEAN COMMISSION (2001) European Governance: a White Paper. Roma. p. B. Enlargement. International Sociology.) La gouvernance dans l’Union Européenne. Political Socialization in Western. Lumina Lex. G. V. FAULKS. EUROPEAN COUNCIL (2001) The Future of the EU: Declaration of Laeken.) Europeanized Politics? European Integration and National Political Systems. 10. p. Oxford. 247-260. The Federal Trust. Democracy’s Next Generation (1989). p. K. A. p. Oxford University Press. RADAELLI. Bruxelles. B. S.C. G. ETZIONI.-J. Eder. Bucure]ti.) Politics and the European Younger Generation.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. TRENZ. Confederal and Autonomy Arrangements. From the Political to the Social Integration of Europe.) National and European Identities in E.DEHOUSSE. K. EDER..) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. vol. N. FALKNER. Ed. Longman.) Linking EU and National Governance. nr. (1992) Le nouveau concert européen. All. Alternative Scenarios for 2010. DUCULESCU. (1991) (eds. Giesen (eds. Central and Eastern Europe. Al. Oxford University Press. G. P. De Schutter. In: K. DEKKER. K. Oxford University Press. DELANTY. Commission Européenne. (2003) The Making of a European Public Space: The Case of Justice and Home Affairs. Hix (eds. Sh. Routledge. Bucure]ti. In: B. Goetz. Tratat elementar. R. DRULAK. New York. DELORS.) Federal Systems of the World: A Handbook of Federal. (2001b) Citizenship and the Making of a European Society. (2003) (eds. New York. G. Oxford. London. Citizenship Studies. Denoël.. Oldenburg. DELANTY. H. 2nd edition. In: O. Editions Odile Jacob. State University of New York Press. K. ELAZAR. Lebessis.J.H. Commission of the European Communities. (2000) Citizenship in a Global Age.. Crown. p.111-134. DUFF. J. J. 222-244. (2001) Les institutions européennes en quête de légitimité: nécessité d’une approche privilégiant la procédure. Oxford University Press. (1993) La citadinanza societaria. (1999) Ideea de Europa ]i evolu\ia con]tiin\ei europene. London. P. D. Reality. Eder. R. (2001) Policy Networks in a Multi-Level System: Convergence Towards Moderate Diversity? In: K. MEYENBERG. DU|U. Frank Cass.B. (1997) Models of Citizenship: Defining European Identity and Citizenship. Paris.M. Ed. Peterson (eds. (2001) (ed. DONATI.. Brussels. (1965) L’idée de l’Europe dans l’histoire. Oxford. 3. (1995) Inventing Europe: Idea. p.) The Politics of Europeanization. Giesen (eds. Harlow. London. FEATHERSTONE. DONATI. DUINA. (1999) Harmonizing Europe. Oxford. 1. Macmillan.. (2001a) Integration through Culture? The Paradox of the Search for a European Identity. (1993) The Spirit of Community. Identity. F. (1994) (ed. Open University Press. EDER. People for American Way. Prague.94-120.

(1989) The Structural Transformation of the Public Sphere. Commission Européenne. nr. The Polity Press (trad. p. In: B.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects.-M. A. FONTAINE. (1995) Les grands débats européennes. GELLNER. speech at the Humboldt University. (1997) European Citizenship and Political Identity. (2000) La question de l’Etat européen. p.282-302. p. J. L.Radaelli (eds. FERRY. Oslo. S. FREEMAN. Oxford. Featherstone. In: K. FRIES. 1. GARCIA. GALTUNG. GROTE.) European Identity in Search for Legitimacy. N. Cambridge. A. Ia]i. GIDDENS. VAN (1994) Four Conceptions of Citizenship. Esprit..) The Politics of Europeanization. Berlin. Gallimard. Universitetsforlaget. FRAZER. Oxford University Press. (1994) Na\iuni ]i na\ionalism. Radaelli (eds. p. 12 May. FREEDEN. FOLLESDAL. J. GAVRELIUC. M. Neculau (coord. (1995) Does Europe Need a Constitution? European Law Journal. In: K.M. P. Newbury Park.-M.. N. (1992) Pertinence du postnational.) Democracy and the European Union. Cambridge.) The Condition of Citizenship. (1991) Parlez-vous Eurocrate?. Oxford. van Steenbergen (ed. Paris. London. GUNSTEREN. Paris.) L’Europe au soir du siècle. (1973) The European Community: A Superpower in the Making.R. Dewandre (eds. În: A. Sage. MIT Press.) The Condition of Citizenship. Editura DU Style. Ed. Bucure]ti. p. EDER. M. Bucure]ti. Hachette. 1-16. J. Identités et conscience européennes au XXe siècle.) Noi ]i Europa.) L’Europe au soir du siècle. p. FISCHER. J. A. Featherstone. van Steenbergen (ed. p. Oxford. Identité et démocratie.. D. C. Antet/CEU. GRABBE. In: J. GONDRAND. (1993) (ed. E. Oxford University Press. p. Paris. KOSLOWSKI. Paris. M. K. C. (2000) From Confederacy to Federation. (1993) L’Europe des citoyens. GRIMM. A. p. Editions d’Organisation. F. Radaelli (eds. p. London. Bruxelles. rom.). J. GIULIANI. (2001) European Citizenship: An Avenue for the Social Integration of Europe. In: J. C. 36-48.. (1992) Citoyenneté et identité nationale. FERRY. In: K. C.) The Politics of Europeanization.M. Eder.303-330.) The Politics of Europeanization. Oxford University Press. 43.M. 152 .FEDERAL TRUST (1991) Europe’s Future: Four Scenarios. In: B. GIESEN. California. Oxford. GORDON. N. H. nr. (1998) Drepturile. Featherstone. Dewandre (sous dir. H. (2003) Europeanization and Organizational Change in National Trade Associations: An Organizational Ecology Perspective. HABERMAS. B. 90-107. Polirom. Réflexions sur l’avenir de l’Europe. Editions Esprit. Oxford University Press. GIRAULT. (1995) Are There Collective Rights? Political Studies. Springer. (2003) Europeanization Goes East: Power and Uncertainty in the EU Accession Process. 1. J. (2002) Imaginar identitar ]i a]tept`ri sociale în vestul României. HABERMAS. B. p. Fr. (1998) The Third Way. Lenoble. J. R. Seuil. Pinter. Paris. GAMBERALE. P. In: K. (1994) Civil Citizenship against Social Citizenship. p. 39-57. LANG.225-254.134-155. Sage. London. Lenoble. 3759. Paris. Giesen (eds. 25-40. (1998) (eds. 194-221. 17-39. Space and Polity. (2003) Europeanization in Comparative Perspective: Institutional Fit and National Adaptation. vol.

HÉRITIER. D. 27-36. 2. Paris. Grolier. et al. Politics and Economics. HOBSBAWM. F. HÉRITIER. Sage. Routledge. (1991) Citizenship. (1994) Citizenship and National Identity. J. p. London. Escape from Deadlock. HERITIER. Paris. Open University Press. In: B. HELD. Newbury Park. New York. PUF. Albany. D. HOOGHE.) Citizenship. S. E. HALMAN. (1991) Citizenship in the New Europe: A Last Chance for the Enlightenment? In: G. (1999) Au-delà de l’Etat-nation. Lanham. In: G. Tilburg University/EVS. New York. (1990) Citizenship: The Civic Ideal in World History. filosofia e informática. M. Lanham. DUNN. Rivista Europea di diritto. (1996) Civil Society: Challenging Western Models. 1. New York. p. G. Longman. (2002) (ed. D. Cambridge. Ph..) The Condition of Citizenship. London. (1991) Between State and Civil Society: Citizenship. St. (1999) Policy-making and Diversity in Europe. State University of New York Press. A. Milton Keynes. D. Tilburg. (1990) Nations and Nationalism since 1780. U. HAVENS. 153 . Oxford. Stanford University Press. Editions De Boeck Université.S. California.. HOWE. (1999) The Political System of the European Union. L. Max Planck. HABERMAS. KELLER. Ashgate. (1968) Punishment and Responsibility: Essays in the Philosophy of Law.) Theorizing Citizenship. (1996) L’Etat-Providence ou les métamorphoses de la citoyenneté. Martin’s Press. A. (1998) (ed. Aldershot. L. (1996) (ed. Andrews (ed. 46.) Common Goods : Reinventing European and International Governance. J. Bruxelles. KNILL. Les voies d’une métamorphose. (1995) Citizenship and National Identity: Some Reflections on the Future of Europe. (2001) Multi-Level Governance and European Integration. van Steenbergen (ed. (1997) Fondements et étapes de la construction européenne. London.) Political Symbols. C. P. HANN. p. Stanford. HIX.L. nr. (2001) The European Values Study: A Third Wave.) Citizenship. Rowman and Littlefield Publishers. p. HART. Fayard.) European Integration and Cohesion Policy: Building Multi-Level Governance. p. Lanham. J. HOOGHE. S. 19-25. HERZOG. Andrews (ed. nr. L’Année sociologique. 127-149. (1967) Studies in Philosophy. Cambridge University Press. In: R. Cambridge University Press. Beiner (ed. On the Past and Future of Sovereignty and Citizenship. I. (1987) Models of Democracy. HAYEK. 742-745.. HEATER. Rowman and Littlefield. HELD. Oxford University Press. H. HABERMAS. MARKS. HABERMAS.A. Lawrence and Wishart. Bonn. J. Free Press. Symbolic Politics: Europe between Unity and Fragmentation. p. (2001) Differential Europe : New Opportunities and Restrictions for PolicyMaking in Member States. Ch. Rowman and Littlefield. London. (2000) Differential Responses to European Integration: A Comparison. HAMON. In: The American Intellectual Encyclopedia. 255-282. 20-35. (2002) L’Europe après l’Europe. Routledge. MD. HEDETOF. vol. HÉRITIER. HASSENTEUFEL. Cambridge. A. E. (1995) The European Nation-State: Its Achievements and its Limits. L.HABERMAS. A..

D. Bucure]ti. Wallace. Tuschhoff (eds.M. 1-2. G. (1992) (eds. A. State University of New York Press. Th. Featherstone.B. In: O. 21. Economic and Political Change in 43 Societies. p. Lancaster. (1983) The Reconstruction of Patriotism. IONESCU. Political. K. KOHLER-KOCH.-D. p.) The Transformation of Governance in the European Union. Albany. Ch. The University of Oklahoma Press. Findings from the 1990-1993 World Values Survey. Special issue of the „European Journal of Political Science“. Oxford.) Linking EU and National Governance. N. MORENO. London. In: K. The University of Chicago Press. EISING.) Linking EU and National Governance. B. Oxford. Religious. 79-104.. S.) Policy Networks. London. J. JORDAN. nr. Chicago. O. (1998) Human Values and Beliefs: A Cross – Cultural Sourcebook. BASANEZ. (1997) Organized Interests in European Integration: The Evolution of a New Type of Governance? In: H. Grote. (1998) Citizenship and Civil Society. Oxford University Press. J. Beiner (ed. Cambridge. New York. KLINGEMANN. Oxford.. INGLEHART.216-229..) Compounded Representation in West European Federations. (1995) Who Needs a Theory of Citizenship? In: R. Princeton. Polity. Sexual. In: J. JANOWITZ..) Participation and Policy-making in the European Union. (1999) (eds. JANOSKI. Brzisnki.) Modern Governance. Clarendon Press. INGLEHART. R. UNDP. KALDOR. Ann Arbor. KASSIM. Frank Cass. FUCHS.) Participatory Governance. Oxford University Press. HOOGHE. p. Deepening Democracy in a Fragmented World (2002). Cultural. H. Routledge.83-111. and Economic Norms in 43 Societies. p. Routledge. B.A. (1990) Între realit`\ile noastre. (1998) Patterns of Citizenship in a Changing World. B. vol.) Theorizing Citizenship. Cambridge University Press. Princeton University Press. (1995) (eds. B. Opladen. p. (2003a) (eds. The Woburn Press. KEATING. KOHLER-KOCH.. J. KOOIMAN. Oxford. M. L. p.P. Ichilov (ed. M. Oxford University Press. Richardson (ed. In: B. Gbikpi (eds. KOHLER-KOCH. Education for Civic Consciousness. Cambridge. Oxford. R. Young (eds.) Citizenship and Citizenship Education in a Changing World. (1999) Confederal Federalism and Citizens Representation in the European Union. Norman. B.) The Politics of Europeanization.. p.) Citizens and the State.G.R.Human Development Report 2002. HUNTINGTON. (2003) Meeting the Demands of EU Membership: The Europeanization of National Administrative Systems.Radaelli (eds. (1993) (ed. (1997) Modernization and Postmodernization.10-23. Oxford University Press. A. KOOIMAN. 42-68. D. KELLY. In: J. (1991) The Third Wave: Democratization in the Late Twentieth Century. London. (2003 b) Interdependent European Governance. (2002) Governance: A Social-Political Perspective. H. În: Roza vânturilor. A. SCHUBERT. Oxford University Press. Leske and Budrich. London. M.) European Union: Power and Policy Making. 154 . Oxford. J. KINCAID. Political and Societal Implications. Th. 11-27. Kohler-Koch (ed. 121-139. London. ICHILOV. Sage. KOHLER-KOCH. In: J. C. (1996) By-passing the Nation-State? Regions in the European Union. M (2003) Global Civil Society. R. The University of Michigan Press.

. (1999) The Rights and Responsibilities of the Citizen in Europe. Sheffield Academic Press.) Linking EU and National Governance. vol.. Oxford University Press.2. E. National Contexts and European Construction. P. London. PUF. Zylberberg (sous dir. J. (1991) La citoyenneté entre la nation et la société. LEPSIUS. Beiner (ed.H. p. Turner. LINKLATER. J. R.Q. (1999) Patterns of Democracy. (1998) Europe on the Threshold of the 21st Century: Five Scenarios. Sheffield. (1995) Return of the Citizen: A Survey of Recent Work on Citizenship Theory.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. Ch. In: K. Université Libre de Bruxelles. Oxford. Sage Publications. 3-7.) A Citizens’ Europe. W. I. A.) Theorizing Citizenship. Macmillan. 176-209. (2001) Europeanization and Political Parties: Towards a Framework for Analysis. Sur l’individualisme. p. Rosas. 44. 155 . Hutchings.) Citizenship: Critical Concepts. vol. St. New Haven. Paris. Routledge. (1997) Citizenship: Feminist Perspective. Giesen (eds. Oxford. Oxford University Press. C.. Government Forms and Performance in Thirty-Six Countries. R. Presses de FNSP. p. 25. Bruxelles. CPAG. A Liberal Theory of Minority Rights. In: Concepts of Democratic Citizenship. Yale University Press. Albany. (1995) Political Freedoms in the European Union. In: R. 375-395. NORMAN. R. The Hague. nr. State University of New York Press. 35-59. KUMAR. (1986) Individualisme et citoyenneté. Emeri. LIJPHART. J. KYMLICKA.J. 77-83. Macmillan. vol. W. London. Council of Europe. LECA. D.S.) Citoyenneté et nationalité. J. Dannreuther (eds. KYMLICKA. VAN STADEN. (2001) The European Union: Economic and Political Integration and Cultural Plurality. (1992) Federalism and Subsidiarity.). NORMAN.1-11.D. (1990) The Exclusive Society. LAITIN. ROOD. LORD. London. Oxford University Press. (2003) Policy Implementation in a Multi-Level System: The Dynamics of Domestic Response. British Journal of Sociology. London. Clarendon Press. A. New York. LECA. (1997) The Cultural Identities of a European State. (2000) La Constitution Européenne. vol. MAGNETTE. 148-187.154-174.KOVÁCS. p. (1999) La citoyenneté européenne. Th. Bruxelles. Paris. In: A. W. R. MAGNETTE. p. A.-H.) Cosmopolitan Citizenship. London. W. Birnbaum (sous dir.) Citizenship in Diverse Societies. p. L. In: B. (1997) Towards a Legal Theory of Supranationality: The Viability of the Network Concept. p. (1999) Cosmopolitan Citizenship. In: P. Droits politiques. In: Queen’s Papers on Europeanization. LISTER. 283-322. LADEUR. A Quarterly Journal of Critical Thought. E. 277-302. p. Clingendael – Study. (1994) Individualism and Citizenship. Antola (eds. (1995) Multicultural Citizenship. nr. nr. K. Citizenship and the Poor.. In Search of a New Order. Strasbourg. J. 91. P. (2000) (eds. Martin’s Press. In: B. Colas. B. p. Oxford. LANG. In: K. KÜHNHARDT. institutions. LABOHM. J. LUNDBERG. Politics and Society. (1993) Civil Society: An Inquiry into the Usefulness of an Historical Term. p. 113-134. P. European Law Journal.M. LECA. Eder. LISTER. LADRECH. Oxford. In: D. (1998) Democracy in the European Union. Kohler-Koch (ed.Hamilton (eds. W. KYMLICKA. p. P. Telos. p. 205-221. H. R. 33-53. 3. Editions de l’Université de Bruxelles. K. p. 1.

J. MANN. Sage. Sage Publications. Routledge.. London.P. nr.. 123-140. (1998) Europe’s „Democratic Deficit“: The Question of Standards. MATHIEU. p. In Search of a New Order. Routledge. (1973) Class. W. F. MARKS. MOREAU DEFARGES. MEAD. J. MAYNTZ. SCHMITTER. 5-28. SALK.. A. (1995) Mechanisms of Protection of Union Citizens’ Rights. MARGA.. Oldenburg. MARINO.P. MOREAUX. (1992) Structural Policy in the European Community. Institut Français des Relations Internationales. Antola (eds. p.W. In: M. R. SCHARPF. C. New York. MOUGENOT. MEYENBERG. Routledge. Bruxelles. R. Y. MEYER. MENY.) Perceptions of Europe in East and West. (1998) Competencies. J. Paris.W. Brooking Institution.) Adjusting to Europe: The Impact of the European Union on National Institutions and Policies. Cracks and Conflicts: Regional Mobilization in the European Union. E. Streeck (eds. MEEHAN.) Euro-Politics: Institutions and Policy-making in the „New“ European Community. (1993) Le principe de subsidiarité. (2001) (eds. MILWARD. Hamilton (eds. Newbury.. C. Nathan. P. W. Sbragia (ed. L. MARITAIN. Biblioteca Apostrof.. 156 . University Press. MARCH. (1992) (eds. Polirom. P.. A. London.S. Ia]i. G. (1986) Beyond Entitlement: The Social Obligations of Citizenship. T. (1996) (eds. Paris. University of Chicago Press. OLSEN. F.G. MAURER. E. Paris. Mame. London.C. (1996) Regulating Europe. Bordas. In: A. (1995) Democratic Governance. 207-233.) A Citizens’ Europe. W. E.) Citizenship: Critical Concepts.. Schmitter. MULLER. Sage. MARKS. H. New York. NIELSEN. RAY.C. D. P. p. MARIAS. (1993) L’Europe et l’idée fédérale. Rosas. PUF. (1994) La civilisation européenne. London. MARKS. J. L.) Governance in the European Union.. MAJONE. I. (1993) La Communauté européenne: marché ou Etat? Paris. J. Scharpf. J. G. OLSEN. Routledge.. (1998) Governance in the European Union. Ph. Citizenship and Social Development. (1995) Pentru Europa. Washington D. F. p.. A. London. T. MARSHALL. Ph. G. G. Ph. Editions de l’Université Libre de Bruxelles. QUERMONNE. Turner. (1989) Rediscovering Institutions. J. Paris. J. DEKKER. The Free Press.MAJONE. vol.-L.) National Parliaments on their Ways to Europe: Losers or Latecomers? Baden-Baden. empire démocratique?. (2002) L’Union européenne. (1994) Ruling Class Strategies and Citizenship. Sage. G. Marks. Florence. 63-79.) Démocratie et construction européenne. Cluj. 40-63. Filosofia unific`rii europene. M. (1995) Europa ]i specificul european.. New York. Teló(ed. STREECK. In: A. California. 4.S. MARCH. MATHIEUX. (1995) European Public Sphere and Societal Politics.. vol. Free Press. London. J.H. (1998) New Challenges to Governance Theory. (1993) Citizenship and the European Community.I. MILLON-DELSOL. 1.. A. WESSELS. Free Press. London. European University Institute.A. Nomos. In: G. p. Chicago. (1992) The European Rescue of the Nation State. European Law Journal. In: B..

Simon and Schuster. Translation and Editing of Public Policies. 76-88. Turner. In: Praxis International. A. vol. p. C.K. (1994) The Foundations of Citizenship. Ia]i. Bucure]ti. (1993) Reinventing Government. (1997) European Challenges to the Nation State. Rosas. In: G.) The New Institutionalism in Organizational Analysis. Humanitas. 12. Politics and the State. H. PIERRE. PAKKUSKI. Ed. PETERS. London. Oxford University Press. Houndsmills. C. OOMMEN. In: B. 13-28. OLDFIELD. vol. (1993) Modelul cultural curopean. PARSONS. OLIVER D. Free Press. A. Nationality. OLSEN. II-a.P. GAEBLER. E. London. CONSTANTIN.M. T. London. nr.) Political Institutions and Public Policy. Routledge. Institutul European din România. K. N. OLSEN. 73-86. (1990) Citizenship and Community: Civic Republicanism and the Modern World. PEREZ-DIAZ. (1992) Changing Conceptions of Citizenship. F. New York. and Ethnicity. PUTNAM. Citizenship Studies. L. NAUTA. NOICA. Gustavsson. New York.. Antola (eds. Lawrence and Wishart.S. P. Basingstoke. Revue internationale des sciences sociales. Chicago. J. 157 . Frank Cass. R. Neculau (coord.159-178. (1996) Europeanization and Nation – State Dynamics. OLDFIELD. In: J. 20-34. Prentice Hall.C. Sage. E. T. p. nr. J. van Vught (eds. (1995) (ed. P. (2003) Integrarea european`.. U. NUGENT. 1. L. (1971) The System of Modern Societies.) Citizenship: Critical Concepts. 25-43.) Real Civil Societies.P. OSBORNE. Alexander (ed. Sage Publications.. T. 1-18. (2000) Bowling Alone: The Colapse and Revival of American Community.157-188. G. N. In: K. European Law Journal. p. Englewood Cliffs. 267-281. (2000) Governance. NEILL. Macmillan. J. Penguin.. (2002) Românii ]i integrarea european`.B. I.) A Citizens’ Europe. NOLTE. Routledge. Durham. In: S. p. NECULAU.. London. 131. Routledge. J.. Lewin (eds. DI MAGGIO. (1995) Citizens and the Exercise of Power in the European Union: Towards a New Social Contract? In: A. V. NEUNREITHER. A. A. (1999) The Government and Politics of the European Union.MÖRTH. N.-H. Cambridge. Steunberg. London. 4th ed. p. New York. W. POWELL.) Citizenship.) National Parliaments and the European Union. p. (1998) The Public Sphere and a European Civil Society. (1995) The End of the Nation State. p. PREUSS. nr. Kluwer. p. 1. D. Hamilton (eds. 245-285.) The Future of the Nation-State. NORTON. Macmillan. In Search of a New Order. Bucure]ti. (1995) The Government and Politics of the European Community. 1. radiografia unei atitudini. (1995) Problems of a Concept of European Citizenship. J. U. (1994) Citizenship: An Unnatural Practice? In: B. Andrews (ed. Metode de analiz` economic`. London. (2003) Europeanization as Interpretation. 188-198. PHILLIPS. Oxford. (1991) Citizenship and Feminist Theory. London. Ph. D. Dordrecht. vol. Polity Press. p. Duke University Press. p.) Noi ]i Europa. London. ed.) The Politics of Europeanization. (1991) (eds. În: A.Radaelli (eds. (1997) Citizenship. Harvester Wheatsheaf. p. PELKMANS. University of Chicago Press. OHMAE. K. Featherstone. (1992) L’Europe dans la société planétaire jusqu’au XXe siècle. (1997) Cultural Citizenship. HEATER. Polirom.

Sage. p. Th. p. p. 1-14. ROMETSCH. Manchester University Press. RAWLS. 121-150. Chapel Hill. (1992) The Constitutional Theory of Federalism. Marks et al. RHODES. Montchrestien.W. Cambridge. p. Turner.) A Citizen’s Europe. Caporaso. SCHEUER. Ithaca. p. E.27-56. (1998) Negative and Positive Integration in the Political Economy of European Welfare States. nr. Oxford. London. Telos. 91. F. p. Oxford University Press. In: G. University of North Carolina Press. In: B. (1992) Rethinking Citizenship.M. Oxford. (1996) (eds. (eds. (1996) (ed. Marks et al. A.198-216. 26-56.Cowles. (1992) (eds.) Citizenship: Critical Concepts.) Citizenship Today. (1992) L’Empire romain comme modèle. F. Featherstone. (1994) Citizenship. P. Paris. ROSAS. nr.128-145. W.-O. In: G.C. nr. ANTOLA.. SCHARPF. Policy Networks. SCHARPF. 219-242. J. (2003) Understanding Governance. Social Theory and Social Change.) Governance in the European Union. Cambridge University Press. R. (1971) A Theory of Justice.) Euro-Politics: Institutions and Policy-making in the „New“ European Community. (1995) (eds.S. 57. vol. Routledge. (1998) Governing Europe: Efficient and Democratic.. CZEMPIEL. Marks et al. p. ROCHE.G. Towards Institutional Fusion? Manchester. ROCHE. SARTRE. Governance. C. Ithaca.N. RADAELLI. Open University Press.. M. Reflexivity and Accountability. Brookings Institution. Ph. 80-110. Cornell University Press. Cambridge. SCHMITTER. (1992) (ed.) Governance without Government: Order and Change in World Politics.W.. Oxford. vol. 25-46. Radaelli (eds. (1998b) Imaging the Future of the Euro-Polity with the Help of New Concepts.-L. (1999) A Political Community? In: H.) Governance in the European Union.M. (2002) Le système politique de l’Union Européenne. SCHMIDT.QUERMONNE. (2003) The Europeanization of Public Policy. Thomassen (eds. Harvard University Press.) Governance in the European Union. Oxford University Press.1. 5e édition. Maidenhead. M. Sage. J. SCHARPF.M. A. London. In: K. UCL. I. Washington D. London. Cambridge. p. In Search of a New Order. In: M. SCHMITTER. Journal of European Public Policy.W. A. p. C. vol. In: G. C. (2001) A European Identity? Europeanization and the Evolution of Nation-State Identities. C. F. nr. 158 .. M. Sage. London.A.) Political Representation and Legitimacy in the European Union.) The Politics of Europeanization. J. 2. A Quarterly Journal of Critical Thought. (1991) Crisis and Choice in European Social Democracy. (eds. (1992) Citizenship in the Western Tradition. P. SCHMITT. J. p. REES. 27-35. Ph.W.4.W.A. Europeanization and Domestic Change. ROSENAU. Commentaire. J. (1998a) Examining the Present Euro-Polity with the Help of Past Theories. Risse (eds. V. Th. Oxford University Press. (1997) European Integration and Democracy: The Differences Among Member States. RISSE. London. C. 15-39. REISENBERG. F. Hamilton (eds. SBRAGIA. I. (eds. p. SCHARPF.) Transforming Europe.) The European Union and Member States. D.. Cornell University Press. WESSELS. A. Schmitt. Sage. Journal of European Public Policy. London. Mass. E. (1994) Community and Autonomy: Multi-Level Policy-making in the European Union. Polity Press.

Gbikpi (eds. Post-modern Attitudes: A Challenge to Democratic Education. A. (1995) Development Dilemmas in the European Community. SPINNER. 277. Paris. (1999) Cetatea ]i omul. J.S.S. 37. Hamilton (eds. SELIGMAN. I. vol.. STOKER. (1994) La Communauté des citoyens. European Commission. C. TALLBERG. Gallimard. Revue internationale des sciences sociales. 587-620. nr.W. Brussels. London. G. SCHNAPPER. SHKLAR.) Citizenship and Social Theory. nr. C (2000) Building Europe: The Cultural Politics of European Integration. (1992) The Idea of Civil Society.-M. (2001) Citizenship under Regime Competition: The Case of the ‘European Works Council’. 58.) A Question of Identity. SHOTTER. SCOTT. (1992) L’avenir fédéraliste de l’Europe. Paris. A. Ia]i. Polirom. THIESSE. Oxford University Press. 136-147. Routledge. R. vol. Ia]i. Giesen (eds. Oxford. Paris. (1993) Psychology and Citizenship: Identity and Belonging. SOMMERS. University of Warwick. Bucure]ti. SCHUMAN. Oxford. W. SHAW. Paris. (1986) The Ethnic Origins of Nations. Basil Blackwell. SCHOLTE. 159 . TERREN. 2. J. D. Newbury Park. D. Ed. SMITH. London. Turner. (1993) Citizenship and the Place of the Public Sphere. Ph.O. Ia]i. SOYSAL. John Hopkins University Press. J. J. D. J. J. California. (2000) Europe at the Eve of the 21st Century: Deep Trends and Policy Analysis. L.A. (2001) Ce este cet`\enia?. p. J. (2000) Crearea identit`\ilor na\ionale în Europa. (1996) Obsesia european`. Turner (ed. M. Baltimore. C. B. (1994) Citizenship and Social Power. 155. 51-69. A. Chicago. (1998) Cinq propositions pour une théorie de la gouvernance.) Citizenship: Critical Concepts. p. In: A. SCOTT. Center for the Study of Globalisation and Legislation. (1991) American Citizenship: The Quest for Inclusion. 115-138. London. BACHELIER. Ch. Polirom. (2002) Participation in Governance Arrangements. J. Buckingham. no.D. D. Leske and Budrich.-F. Harvard. (1994) The Boundaries of Citizenship. Kershen (ed. In: J. TCHERNIA. SIDJANSKI. STREECK.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. R.) Participatory Governance. STRAUSS. (2004) Institu\ii ]i organiza\ii. TAYLOR. Open University Press. Scripta. PUF. Futuribles. Nagel. Opladen. 161-177. University of Chicago Press. p. In: B. 122-158. p. In: B. Polirom. American Sociological Review. Gallimard. E. (1963) Pour l’Europe. T~SL~UANU. (1999) Global Civil Society: Changing the World?. The Free Press. Ia]i. p. Political and Societal Implications. Eder. SCHNAPPER. p. European Journal of Education. New York. Harvard University Press. Grote. SHORE. (2002). Coventry. Ashgate. Sage. 7. (1998) A Concept of EU Citizenship. (1994) The Limits of Citizenship. p. Ed. B. PUF. (1990) La société dépolitisée. (2002) Les enquêtes sur les valeurs des Européens. J. Essai sur les fondements de la politique. Polirom. N. 19-30. P. Paris. vol. Qu’est – ce que c’est la citoyenneté?. TENZER. 2000. Secolele XVIII-XX. Routledge. p. In: K.SCHMITTER.

(1992) (eds. WOLTON. London. 58-85. Oxford. H. (1992) La dernière utopie: naissance de l’Europe démocratique. p. T. London. p. conducere. (2003) Contrasting Images of European Governance. Greenwood Press. (2003) The Idea of the European Social Model: Limits and Paradoxes of Europeanization. London. Radaelli (eds. Wallace (eds. (1990) Citizenship in the Semiotic Society. vol. R. F. 58-84.) Linking EU and National Governance.) The French Revolution and the Meaning of Citizenship.. p. H. Oxford University Press. B. M. VOGEL. TURNER. Featherstone. TURNER. Kohler-Koch (ed. B. Turner. (1997) Education for Democratic Citizenship: Dimensions of Citizenship. TURNER. I. In: B. (1995) Union Citizenship: Pie in the Sky? In: A. In: H. 1-18. VELDHUIS. (1998) A Theory of Citizenship. (1964) Histoire de l’Idée européenne. (2001) Les modèles de partage fédéral des compétences.) A Citizens’ Europe. P.M. VL~SCEANU. Rosas. R. London. Turner (ed. WOLOCH. Oxford University Press. p. New York.S. London. WATTS. Core Competencies. WEILER. MORAN. Sage Publications.) Citizenship: Critical Concepts. (1991) (eds. Oxford University Press. 3-36. In Search of a New Order. (1998b) The Institutions of the EU: Experience and Experiments. Verso. WALLACE. Oxford. In: K. nr. (1996) Sectorul non-profit: contexte. (1994) Social Rights and Citizenship. London.) Policy-making in the European Union.) Policy-making in the European Union. WALDINGER. Moufe (ed. Ed. Rosas. London. 19-38. Sage. Oxford. U. London. Hamilton (eds. (1991) Is Citizenship Gender-Specific? In: U. I. Wallace. Sage. VAN GUNSTERREN. 160 . Variables and International Activities. Cambridge University Press.) Theories of Modernity and Postmodernity. P. 164-175. (1986) Citizenship and Capitalism.) Citizenship and Social Theory. California. Paris.1-9. In: A. C. p. W. Wallace (eds. 199-226. WINCOTT. ULRICH. Council of Europe.. WALLACE. B.) The Politics of Europeanization. 167. DAWSON. Newbury Park. J.. Oxford University Press. In: Ch. In: B. In Search of a New Order. WEXLER. Community. Turner (ed. H. R.) A Citizens’ Europe. (1999) The Constitution of Europe. S. H.TIILIKAINEN. WALLACE.279-302. M. (1998a) Politics and Policy in the EU: The Challenge of Governance. WALLACE. WALLACE. (1992) Outline of a Theory of Citizenship.) The Frontiers of Citizenship. (1998) Policy-making in the European Union. Bucure]ti. Routledge. p.S. Allen and Unwin. B.) Dimensions of Radical Democracy: Pluralism. B. Oxford. In: H. Payot. D’OLIVEIRA. Vogel. Flammarion. E. H. organizare. (1994) Outline of a Theory of Citizenship. Oxford. (1993) Contemporary Problems in the Theory of Citizenship. (1990) (ed. Martin’s Press. Boulder. Westview Press. Strasbourg. Revue internationale des sciences sociales. p. TURNER. W. E.S. D.. Antola (eds.S.S. In: B. W. VOYENNE.S. Sage Publications. D. Martin’s Press. TURNER.S. Citizenship. Paris. W. Sage. J. p. Moran (eds. TWINE.. London. VOGEL. Wallace. Pinter. Paideia. H. p. B. London. 3rd edition. p. Co. R. p. M.) The Dynamics of European Integration. (1993) Citizenship and Social Theory. Cambridge. 25-35. U. (1995) The Problem of Democracy in the European Union.) The Frontiers of Citizenship. St. Organizing Plurality in Contemporary Democracies. Oxford University Press. 37-70. St. In: B. WALLACE.. Antola (eds. R. Sage. New York.

YOUNG. E. (eds. 169-185.WOOD. ZAWADSKI. Merlin. 161 . I. p. 46. Ethics. vol. (1996) Le nationalisme contre la citoyenneté. p.M. London. L’Année sociologique. P. (1989) Polity and Group Difference: A Critique of the Ideal of Universal Citizenship. 250-274. 1. In: R. (1990) The Uses and Abuses of Civil Society.) Socialist Register. 99. nr. vol. Miliband at al.M.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful