Cezar Bîrzea

CET~|ENIA EUROPEAN~

POLITEIA–SNSPA, 2005

CUPRINS
Introducere /4 Modulul I – Teoria ]i practica cet`\eniei /6 1. Redescoperirea cet`\eniei: dezbaterea contemporan` /6 2. Contextul cultural ]i istoric al cet`\eniei /12 3. Ce este cet`\enia /14 a) Cet`\enia statutar` ]i cet`\enia identitar` /15 b) Cet`\enia normativ` ]i cet`\enia efectiv` /16 c) Defini\ia pragmatic` a cet`\eniei /16 4. Cet`\enia – o nou` paradigm` a ]tiin\elor politice /17 a) Teoria cet`\eniei /18 b) Teritorialitate, stat na\ional, cet`\enie /25 5. Cet`\enia ]i societatea civil` /30 a) Defini\ia societ`\ii civile /32 b) Structura spa\iului public /33 c) Tipologia regimurilor politice /35 d) Globalizarea societ`\ii civile /38 6. Competen\a civic` /39 a) Cultura civic` /39 b) Drepturile ]i responsabilit`\ile /40 c) {nv`\area cet`\eniei /42 Modulul II – Cet`\enia european` ca statut juridic /45 1. Cet`\enii ]i exercitarea puterii [n Uniunea European` /45 2. Statutul juridic al cet`\eanului european /48 3. Sistemul de protec\ie a drepturilor cet`\enilor europeni /49 Modulul III – Identitatea european` /52 1. Formarea con]tiin\ei europene /54 a) Mitul unit`\ii teritoriale /54 b) Mitul destinului istoric /54 c) Mitul imperiului universal /55 d) Mitul unit`\ii cre]tine /57 e) Mitul unit`\ii intelectuale /57 f) Mitul unit`\ii pacificatoare /59 2. Spiritul Europei: reperele identit`\ii culturale europene /60 3. România ]i Europa: dileme identitare /64 Modulul IV – Democra\ia european` /68 1. Uniunea European` ca spa\iu public (“Euro-polity”) /69 2. Sistemul decizional /77 a) Metoda parteneriatului /78 b) Metoda negocierii /79 c) Metoda co-op\iunii /79 d) Metoda consensual` /80 3. Guvernan\a european`: regim, federa\ie sau stat suprana\ional? /83 4. Na\ional ]i suprana\ional în construc\ia european` /91 Modulul V – „Europenizarea” spa\iului public na\ional /98 1. „Europenizarea” ca fenomen istoric ]i politic /99 2. Actorii „europeniz`rii” /105

2

a) Administra\ia public` /106 b) Parlamentele na\ionale /106 c) Partidele politice /107 d) Justi\ia /108 e) Regiunile /108 f) Grupurile de interes /109 3. Societatea civil` transfrontalier` /110 4. Abordarea comparativ` a „europeniz`rii”: convergen\` sau diversitate? /111 Modulul VI – Construc\ia cultural` a cet`\eniei europene /114 1. Cet`\enia european`: mituri fondatoare, simboluri, tradi\ii reconstruite /115 2. Cet`\enia ]i construc\ia identitar` european` /119 3. Cultura organiza\ional` a spa\iului public european /124 4. Rolul educa\iei /129 a) Dimensiunea european` /130 b) Procesul de la Bologna /130 c) Strategia de la Lisabona /131 Concluzii /132 Anexa I – Sensul dat cet`\eniei în diverse contexte culturale /134 Anexa II – Componentele culturii civice /135 Anexa III – Educa\ia civic` în curriculum-ul formal din \`rile europene /136 Anexa IV – Caracteristicile identit`\ii europene /145 Anexa V – Cronologia unific`rii europene /146 Bibliografie /148

3

cet`\enia european`) ca paradigm` a ]tiin\elor politice.INTRODUCERE Ce înseamn` s` fii cet`\ean al Europei? Care sunt drepturile ]i responsabilit`\ile care definesc cet`\enia european`? Este oare suficient` de\inerea actelor civile ale na\ionalit`\ii unui stat membru al Uniunii Europene? Care este spa\iul public în care se exercit` aceast` form` de civitate: statul suprana\ional. • interpreteaz` cet`\enia european` într-o viziune l`rgit` (ca statut juridic. particip`rii ]i r`spunderii publice) în contextul specific al cet`\eniei europene.E. în inten\ia noastr`. • face distinc\ia între comunitatea cultural` ]i comunitatea politic`. destinat în primul rând studen\ilor în ]tiin\ele sociale ]i politice. cursul nostru vizeaz` urm`toarele obiective generale: • în\elegerea ]i utilizarea conceptului de cet`\enie (]i a variantei sale. Acest proiect trebuie sus\inut de o construc\ie identitar` adecvat`. considerat ca o paradigm` a ]tiin\elor politice. În aceast` perspectiv`. de asumarea drepturilor ]i a responsabilit`\ilor care decurg din cet`\enia european`. devenite teme majore ale ]tiin\elor politice. precum globalizarea. federa\ia interguvernamental` sau coali\ia unor „polity“ na\ionale? Ce fel de identitate colectiv` este cet`\enia U. de schimbarea normelor ]i proceselor institu\ionale din fiecare sistem na\ional.E. de redefinirea rolului statului ]i a spa\iului public. Pe scurt. institu\ionalismul (baza teoretic` a „europeniz`rii“) ]i guvernan\a (ca alternativ` la guvernare). cultur` organiza\ional` ]i ac\iune social`).).. ceea ce permite abordarea unor aspecte înrudite. precum ]i tuturor celor interesa\i de problematica integr`rii europene. a]a cum sunt teoria neo-func\ionalist` (care fundamenteaz` metoda consensual` ]i dreptul comunitar). Fa\` de alte demersuri (consacrate „studiilor europene“.? Care sunt sistemele sale de legitimare ]i mobilizare civic`? Cum se raporteaz` cet`\enia U.E. • propune c`i ]i mijloace ale construc\iei identitare a euro-cet`\eniei. institu\iilor ]i politicilor U. cursul de fa\` are propria identitate: • el pleac` de la conceptul integrator de „cet`\enie“. • circumscrie problematica democra\iei europene (îndeosebi aspectele controversate ale reprezentativit`\ii. dreptului comunitar. pe diver]ii actori ai spa\iului civic comunitar. • plaseaz` dezbaterea actual` privind viitorul Uniunii Europene în cadrul explicativ al ]tiin\elor politice. cursul de fa\` are în vedere familiarizarea cu problematica general` a Uniunii Europene ca proiect politic. între identitatea cultural` european` ]i identitatea politic` a U.E. 4 . la democra\ia european`? Cum se poate transforma cet`\enia na\ional` într-o cet`\enie suprana\ional` ]i care sunt mijloacele acestei construc\ii identitare? Aceste întreb`ri generice sintetizeaz` premisele conceptuale ale acestui curs. identitate colectiv`. care pot interesa direct pe viitorii formatori ]i speciali]ti în politicile publice. suveranitatea ]i declinul statului na\ional. transparen\ei.

În acest fel. Ponderea se va deplasa astfel de la cuno]tin\e la activit`\i de înv`\are.E. cu obiectivele sale specifice ]i instrumente proprii de evaluare (teste-gril`. folosirea unor criterii clare de m`surare a performan\ei (obiectivele specifice ale fiec`rui modul). ]i în\elegerea mecanismelor care deosebesc identificarea na\ional` de identificarea postna\ional`. Între aceste module exist` rela\ii de interdependen\` ]i continuitate. Le mul\umim tuturor ]i pe aceast` cale. construc\ia unor „reader“.E. Suportul de curs va fi distribuit înc` de la început în form` electronic` sau tip`rit`.• • • • • definirea cet`\eniei europene în dubla sa ipostaz`. caracterizarea fenomenului de „europenizare“ a spa\iului public na\ional ]i a consecin\elor sale asupra euro-cet`\eniei. În elaborarea acestui curs am beneficiat de sprijinul colegilor de la Facultatea de }tiin\e Politice a SNSPA – Bucure]ti ]i de sus\inerea programului academic New Europe Colege – NEC-Link. aplica\ii în grupuri de lucru). diferen\ierea comunit`\ii culturale de comunitatea politic` în care se exprim` cet`\enia. evaluarea formativ`. dup` fiecare unitate de con\inut (dup` fiecare modul). cunoscute ]i asumate în prealabil. memorat ]i reprodus la o abordare interactiv` ]i responsabil`. analiza construc\iei culturale a identit`\ii U. care s` angajeze studen\ii în construirea propriului parcurs academic. rezolvare de probleme concrete ]i dezvoltare de proiecte de c`tre studen\i. caracterizarea identit`\ii culturale europene ca surs` posibil` de legitimare a identit`\ii politice a U. de la textul „predat“.. politicilor ]i metodelor de guvernare pe care le-a produs. proiecte personale. a institu\iilor. urmând ca fiecare modul s` genereze propriile activit`\i de cercetare. 5 . de statut juridic (cet`\enia formal` sau ansamblul drepturilor suprana\ionale oficial recunoscute) ]i identitate colectiv` (cet`\enia informal` sau apartenen\a subiectiv`). cursul nostru î]i propune s` promoveze ]i s` aplice câteva elemente-cheie ale asigur`rii calit`\ii: centrarea pe obiective precise. Fiec`ruia din aceste ]ase obiective îi este consacrat câte un modul relativ autonom. în\elegerea democra\iei suprana\ionale a Uniunii Europene. astfel încât înv`\area unuia nu este posibil` f`r` achizi\ionarea cuno]tin\elor ]i a competen\elor prev`zute în modulul precedent. folosirea unor metode participative.

MODULUL I TEORIA }I PRACTICA CET~|ENIEI Cet`\enia european` este o provocare pentru teoria ]i practica cet`\eniei. în locul apartenen\ei obligatorii la un teritoriu. Ea î]i propune s` construiasc` o comunitate politic` transteritorial` ]i s` fac` din Uniune un spa\iu public comunitar. 6 . a drepturilor ]i responsabilit`\ilor. Ea valorific` diverse concepte-cheie ale teoriei politice (democra\ia participativ`. cet`\enia inspir` o serie de norme ]i practici sociale. Redescoperirea cet`\eniei: dezbaterea contemporan` Conceptul de cet`\enie („citizenship“) este central pentru ]tiin\ele politice ]i sociologie. un sistem de institu\ii ]i rela\ii care regleaz` comportamentul public ]i orienteaz` ac\iunea colectiv`. drepturile omului. justi\ia social`). În aceast` perspectiv`. culturale ]i istorice ale cet`\eniei. ordinea civic`. drepturile omului. Din acest motiv. • s` explice consecin\ele acestei dualit`\i asupra cet`\eniei europene. capabil s` relanseze interesul public pentru problematica social` ]i politic`. 1. cet`\enia face parte din cultura profesional` de baz` a studen\ilor în ]tiin\ele politice ]i sociale. a particip`rii politice. • s` în\eleag` fundamentele politice. Este o introducere în problematica general` a cet`\eniei ]i a consecin\elor sale asupra politicilor publice. Cet`\enia este o paradigm` a ]tiin\elor politice care permite interpretarea proceselor democratice din perspectiva apartenen\ei. Ea une]te comunitatea academic` în jurul unui concept integrator. politicile publice. • s` deosebeasc` cet`\enia ca sistem de valori. Studen\ii ]i cercet`torii în ]tiin\ele politice au îns` un motiv suplimentar pentru a se concentra asupra acestui termen. la o cultur` ]i un stat na\ional. se refer` la un set de valori ]i institu\ii. a identit`\ii. Acest prim modul precede analiza propriu-zis` a cet`\eniei europene ca proiect cultural ]i politic. Ea vizeaz` o cet`\enie postna\ional` care. • s` conceap` ]i s` dezvolte ac\iuni voluntare inspirate din principiile cet`\eniei ]i s` defineasc` societatea civil` din perspectiva particip`rii politice. studen\ii vor fi capabili: • s` defineasc` cet`\enia ca statut juridic ]i politic (na\ionalitatea) ]i ca identitate. • s` foloseasc` cuplul drepturi – responsabilit`\i în situa\iile cotidiene ale vie\ii publice. pentru prima dat`. societatea civil`. În sfâr]it. La încheierea acestui modul. studiul conceptului de cet`\enie este indispensabil. F`r` o în\elegere minimal` a acestui concept. ar fi dificil s` explic`m probleme conexe precum participarea democratic`. El permite în\elegerea fundamentelor legale ]i politice ale drepturilor suprana\ionale ]i definirea practicilor sociale care decurg din aceste drepturi. ca institu\ie politic` ]i ac\iune social`. coeziunea social`. rela\ia dintre stat ]i societatea civil`. într-un model explicativ al societ`\ii democratice. • s` defineasc` competen\a civic` ]i cultura politic` subiacent`.

dezechilibrele demografice. Atât cet`\enii de rând. 1995). criza statului bun`st`rii. corup\ia) au fost doar amânate. Atât politicienii de dreapta (care pun accentul pe obliga\ii). c` societ`\ile ]i modul lor de guvernare s-au definit în raport cu sensul dat cet`\eniei. ca ]i anali]tii ]i cercet`torii în ]tiin\ele politice. Momentele acestei evolu\ii istorice vor fi tratate ulterior. odat` cu intrarea în noul mileniu. insecuritatea ocup`rii. Bloom ]i Path. degradarea mediului. caracterizat` prin fragilizarea sistemelor de securitate public`) ar fi participarea cet`\eneasc` bazat` pe vechiul principiu al virtu\ii civice. Conceptul de cet`\enie pare s` uneasc` discursul politic despre problemele publice (asupra unor chestiuni precum participarea. de exemplu. cât ]i speciali]tii în ]tiin\ele politice au pus în discu\ie capacitatea institu\iilor democratice fondate în secolul al XIX-lea de a gestiona noul context politic ]i social. Putem identifica astfel trei etape: • Criza democra\iei (anii 1960–1980) a ap`rut pe fondul protestelor contra r`zboiului din Vietnam. În schimb. f`r` o rezolvare durabil`. • Reabilitarea democra\iei (anii 1980) s-a produs ca urmare a celui de „al treilea val al democratiz`rii“ (Huntington. a ar`tat c` statul este dep`]it de noile presiuni sociale ]i c` el trebuie s`-]i asocieze partenerii din societatea civil` (este ceea ce s-a numit mai târziu „governance“. De exemplu. a afacerii Watergate. 1991) ]i a m`surilor luate de guvernele conservatoare ]i neoliberale (legitimate doctrinar de reaganism ]i thatcherism). 2000) consider` îns` c` aceste a]tept`ri sunt nerealiste. dup` Beck (1992). în alt` parte a acestui modul. Ca urmare. dup` „momentul Marshall“. În pofida acordului relativ asupra termenului. Aceast` incertitudine pune în discu\ie îns`]i democra\ia ca proiect istoric ]i politic. deficitele publice. manipularea genetic`. o idee normativ` care m`soar` progresul. guvernarea democratic`). Huntington ]i Watanuki. Raportul „Comisiei trilaterale“ (Crozier. a]a 7 . numi\i de Dahrendorf (1994) „deceniul cet`\eniei“ („decade of citizenship“). A]a cum am ar`tat cu alt` ocazie (Bîrzea. au formulat mari a]tept`ri de la cet`\enie ca nou contract social. a]a cum func\ioneaz` infinitatea în matematic` sau fericirea în filosofie. autorul care a relansat interesul pentru cet`\enie în epoca modern`. globalizarea economic`. singura cale de a ie]i din „societatea de risc“ (sau „modernitatea incomplet`“. Cu aceast` ocazie. ne vom concentra asupra dezbaterilor contemporane consacrate cet`\eniei.Cet`\enia a marcat gândirea occidental` înc` de la începuturile sale. s`r`cia. încrederea în democra\ie a fost restabilit` (Klingemann ]i Fuchs. problemele structurale mai vechi (de exemplu. Se poate chiar afirma. • Relansarea cet`\eniei (începând cu anii 1990) a coincis cu marile schimb`ri istorice ale anilor ’90 (tranzi\iile postcomuniste. dar el nu aduce solu\ii propriu-zise. vom examina con\inutul cet`\eniei în gândirea politic` pân` la Marshall (1950). cât ]i cei de stânga (interesa\i mai ales de drepturi ]i libert`\i). 1998. În contextul de fa\`. erodarea statului-na\iune). responsabilitatea public`. Unii autori (Giddens. predominante în anii ’80 ]i care au redus substan\ial serviciile guvernamentale în favoarea unor multiple centre alternative de decizie. instabilitatea sistemelor de asigurare social`) care accentueaz` sentimentul de incertitudine global`. afilierea politic`. democra\ia este un proiect continuu. împreun` cu Heater (1990). Acest proiect va fi întotdeauna perfectibil ]i incomplet. Între proiect ]i realitate. a]a cum au ar`tat „Eurobarometer Surveys“ ]i datele proiectului „Beliefs in Government“. 2004). a mi]c`rilor contestatare din 1968 ]i a recesiunii economice consecutive „]ocului petrolului“. inechitatea. au ap`rut probleme noi (terorismul. opus simplei „government“ care se exercit` exclusiv în interiorul structurilor statului). 1975). violen\a social`.

neîncredere în clasa politic` ]i rat` sc`zut` a particip`rii civice. în special la grupul de vârst` 18-26 ani. OECD sau UNESCO au luat în considerare influen\a cet`\eniei asupra dezvolt`rii. ca ]i în S. Exist` îns` mari decalaje privind realizarea efectiv` a democra\iei la nivel global: 8 . Tchernia.A. Cet`\enia nu este îns` un patrimoniu politic ]i nici nu se transmite prin simpl` imita\ie social`. Conform acestor date (Halman. p..U. chiar ]i organiza\iile globale consacrate condi\iei umane precum PNUD.. • Religia (17%). • Timpul liber („leisure“ sau „loisir“. trebuie ca fiecare persoan` s` înve\e codurile ]i conduitele specifice cet`\eniei. conform datelor „Eurobarometer 2001“. rata de participare la alegeri este înc` ]i mai sc`zut`: doar 35%. Pe ultimul loc. În Europa. Acesta este prezent atât în S. Din acest motiv. F`r` cet`\eni activi. ordinea de preferin\e a r`mas constant`. cât ]i în Europa. • Munca (54%). Conform acestui raport (2002. De exemplu. deficitul democratic se manifest` prin apatie politic`. PNUD. În SUA. 1990. • Prietenii ]i rela\iile sociale (47%). Cea mai complet` analiz` a situa\iei din Europa o g`sim îns` în datele „European Values Study“ (EVS). op\iunile cet`\enilor din Europa l`rgit` (40 de \`ri) au fost relativ stabile la cele trei reprize ale anchetei (1980.A.cum spune Bobbio (1987). de asumarea atât a valorilor subiacente. guvernarea democratic` ]i democra\ia ca regim politic nu sunt eficiente. a]a cum arat` raportul „Noua genera\ie a democra\iei“ (1989) ]i studiile lui Putnam (2000). Ca s` devii cet`\ean nu este suficient s` te na]ti într-o societate democratic`. evolu\ia global` a proceselor democratice este mai degrab` încurajatoare.U. o funda\ie independent` care întreprinde anchete periodice asupra valorilor dominante la fiecare 10 ani începând cu anul 1970. se afl` interesul pentru politic`. Pentru ca proiectul s` se transforme în realitate este nevoie de cet`\enie. Doar 54% din indivizi particip` la via\a asociativ` ]i doar 37% din ei au încredere în clasa politic`. 2001. cât ]i a practicilor specifice vie\ii democratice. cu mici fluctua\ii. 2002).A. 37%). la mare distan\`.. a dedicat raportul din 2002 privind dezvoltarea uman` unei teme sensibile ]i preocupante. f`r` participare la institu\iile politice ]i f`r` un minim de încredere în clasa politic`. Pentru aceasta. Acest deficit democratic are efecte asupra coeziunii sociale ]i pune sub semnul întreb`rii îns`]i legitimitatea proiectului democratic. de exemplu. individualism. doar un tân`r din doi particip` la societatea civil` iar rata absenteismului electoral a dep`]it 40%. Mai exact. În S. Un public din ce în ce mai larg se intereseaz` ast`zi de cet`\enie deoarece cet`\enii ]i oamenii politici sunt preocupa\i de ceea ce datele statistice ]i speciali]tii au numit deficitul democratic.10). • Politica (8%). respectiv „Aprofundarea democra\iei într-o lume fragmentat`“. exist` o tensiune natural` rezultat` din decalajul inerent dintre o structur` simbolic` („democra\ia formal`“) ]i realit`\ile zilnice („democra\ia substantiv`“). exist` deja o îngrijor`toare eroziune a capitalului social ]i a încrederii în institu\iile politice. Relansarea interesului public pentru cet`\enie în anii ’90 nu se datoreaz` unei mode trec`toare sau motiva\iei pur academice. respectiv: • Familia (86% din op\iuni în 2000). 2000).U.

C. Num`rul \`rilor care au ratificat cele ]ase mari conven\ii ale drepturilor omului a crescut semnificativ dup` 1990. În 2001. În lume.E. România ocup` locul 63. • Discrepan\e globale Dintre cele 81 noi democra\ii. Inf. 140 dintre cele aproximativ 200 \`ri ale lumii beneficiaz` de alegeri multipartide.C. Peste 2. num`rul ziarelor din \`rile în curs de dezvoltare s-a dublat (de la 29 la 60 de titluri la 1000 de persoane) iar num`rul canalelor de televiziune a crescut de 16 ori.S. sau \`ri cu un PIB sc`zut dar cu un indice mare al democra\iei (de exemplu.C.N. în clasificarea PNUD. (Dept. doar 14% dintre membrii Parlamentului sunt femei (în 10 \`ri. respectiv 57% din popula\ia globului. Oricum.G. N. 61 de \`ri (38% din popula\ia lumii) înc` nu au libertatea presei. Doar 251 dintre cele 1550 O. Celelalte nu au ajuns înc` la o tranzi\ie prodemocratic`. 51 de \`ri nu au ratificat Conven\ia I.E. În acest sens. a]a cum se observ` din figura 1.C. nici o femeie nu este în Parlament).O.P. Publice) provin din \`rile în curs de dezvoltare. 118 au fost închi]i.L.G. • • Drepturile omului • • Egalitatea de gen • • Acest tablou con\ine atât elemente optimiste (care confirm` teza celui de-al treilea val al democratiz`rii promovat` de Huntington).150 O.L.R. ea constituie îns` un factor predispozant: regimul democratic favorizeaz` acumularea de capital uman ]i reduce inegalit`\ile sociale.775 (sub 9 . 106 \`ri înc` îngr`desc respectarea libert`\ii civice ]i politice.R.N.000 de O.N. Pe ansamblu.U. concluziile sunt contradictorii: exist` \`ri cu un PIB înalt dar cu un indice slab al democra\iei.S. • • Societatea civil` În anul 2000 erau înregistrate 37.P. datele raportului PNUD arat` c` exist` o rela\ie pozitiv` între democra\ie. cu 20% mai mult decât în 1990. 81 de \`ri au realizat pa]i importan\i c`tre democra\ie. 37 ziari]ti au murit la datorie. 38 de \`ri nu au ratificat sau semnat înc` I. privind libertatea asocierii iar 39 \`ri nu au ratificat conven\ia I.-uri asociate O. doar 47 sunt regimuri democratice efective. Între 1970 ]i 1996. iar 41 \`ri nu au ratificat sau semnat înc` I.G. privind negocierea colectiv`.G.U.-uri interna\ionale. În 10 \`ri peste 30% dintre membrii Parlamentului sunt femei. au revenit la regimuri autoritare sau se afl` în conflict. 33 regimuri militare au fost înlocuite cu guverne civile.C.-urile înc` nu au statut consultativ pe lâng` Adunarea General` a O. Costa Rica). referitoare la marile disparit`\i în realizarea democra\iei ca proiect global. Aceast` rela\ie nu este neap`rat una de cauz`-efect. S` not`m c`.U (Consiliul Economic ]i Social) ]i 1550 sunt asociate cu Departamentul Informa\iilor Publice al O. • • Libertatea presei • • 125 de \`ri (62% din popula\ia lumii) au pres` liber` sau par\ial liber`.O.N.R.-uri au statut consultativ pe lâng` O. peste 600 ziari]ti sau organiza\ii ale media au fost atacate fizic sau intimidate.N. (drepturile civice ]i politice) s-a f`cut în 150 de \`ri (fa\` de 90).Progresul general • Regimul politic • Începând cu 1980.O. doar 82 de \`ri (din 200). (drepturile economice.R. Ratificarea I. sunt efectiv democratice.C.U. precum Kuweit. modernitate ]i dezvoltare economic`. cât ]i date preocupante. sociale ]i culturale) ]i a I. cu indicele de dezvoltare uman` de 0.N.N.

• noul proiect de cet`\enie suprana\ional` introdus de U. • presiunile asupra cet`\eniei din partea imigran\ilor. URSS.800). rezultate fie din migra\iile umane (dinspre regiunile mai s`race spre zonele mai bogate sau de la cele mai pu\in sigure spre cele mai sigure). Rela\ia dintre democra\ie ]i dezvoltarea uman` DEZVOLTAREA UMANĂ Capacităţi crescute ale persoanelor de a-şi determina condiţiile de viaţă Participarea la viaţa comunităţii Expresia personală Starea de sănătate Condiţii de viaţă Drepturi civice şi politice Dialog social Presiune publică şi acţiune socială Presiune publică şi acţiune socială DEMOCRAŢIA • • • Instituţiile şi practicile democraţiei contestarea puterii participarea cetăţenilor responsabilitatea autorităţilor La nivel european. reducerea progresiv` a ratei de participare la alegeri sau la dezbaterile civice. situa\ia particular` a popula\iei Roma). În 1975 acela]i indice era de 0.755 iar în 1995 ajunsese la 0. fie din retrasarea frontierelor (la fel ca la încheierea primului r`zboi mondial. Fig.E. • apari\ia celei de-a treia genera\ii de drepturi ale omului (absente din instrumentele ini\iale de protec\ie) ]i interesul pentru drepturile colective ]i drepturile culturale. dezbaterile contemporane privind cet`\enia („citizenship“) au fost impulsionate în anii ’90 în special datorit` urm`toarelor împrejur`ri: • dezmembrarea marilor entit`\i fondate pe criterii ideologice (de exemplu. • ie]irea la suprafa\` a unor probleme civice alt`dat` doar camuflate de statul totalitar (ex. • emergen\a unor noi minorit`\i în noile state na\ionale.media mondial` de 0. Iugoslavia) ]i apari\ia de noi state na\ionale. a refugia\ilor sau a popula\iei dislocate în urma r`zboaielor. apatia ]i neîncrederea în for\a democra\iei ca liant social). f`r` sus\inerea civic` adecvat` (de exemplu. • reinventarea democra\iei în \`rile postcomuniste. • agravarea „deficitului democratic“ în special datorit` aproprierii democra\iei ca bun de consum. prin Tratatul de la Maastricht. • incapacitatea statului bun`st`rii de a sus\ine cet`\enia efectiv` pentru to\i cet`\enii (în special la nivelul drepturilor sociale) ]i extinderea categoriei de „second class citizens“ sau a cet`\enilor cu drepturi limitate. ru]ii în \`rile baltice sau în Ucraina). 10 .772 ceea ce denot` o evolu\ie pozitiv` pe calea democratiz`rii ]i dezvolt`rii umane. fostele popula\ii majoritare din marile imperii multina\ionale au devenit minoritare în noile state – de exemplu. 1.

163) spune astfel c` modernitatea s-a exprimat prin trei tipuri de activit`\i: munca. Atitudinile moderne ]i postmoderne privind cet`\enia (Terrén. În mod paradoxal. parlamentul etc. a egoismului sau demagogiei politice. 1990. c` cet`\enia ]i drepturile omului sunt un apanaj al modernit`\ii. ea deschide calea guvern`rii participative prin redistribuirea puterii într-o multitudine de organiza\ii non-guvernamentale. 2002) Domeniul Economia Politica Cultura Activit`\i principale (modernitatea) Munca Participarea Recunoa]terea ]i identificarea Atitudini postmoderne Descurajarea ]i demotivarea Indiferen\a ]i apatia Relativismul ]i esen\ialismul Aceast` analiz` a fost confirmat` de o anchet` global` asupra valorilor modernit`\ii ]i postmodernit`\ii realizat` de Inglehart (1997) la începutul anilor ’90. structuri reticulare ]i centre alternative. Apatia ]i dezinteresul public sunt forme de dezavuare a „politicii politicianiste“. Dac` ne referim doar la sfera politicii. S-a afirmat de unii autori. Terrén (2002. inerent` democra\iei. 1990. Pe de alt` parte. atitudinea postmodern` favorizeaz` cet`\enia prin ponderea pe care o acord` cet`\enilor organiza\i. 1998) numesc „atitudine postmodern`“ nu invalideaz` democra\ia ca model de guvernare. pe de o parte. societatea de mas` ]i bun`starea material`) la o „societate postmaterial`“. familia. cât ]i aspecte pozitive: pe de o parte. se pare c` societatea postmodern` este inevitabil o societate depolitizat`. în care valorile centrale sunt activitatea social`. de]i aceste atitudini pot afecta însu]i proiectul democratic (datorit` lipsei de sus\inere cet`\eneasc`). ea sl`be]te capacitatea de influen\` a institu\iilor publice. 2. În aceast` societate postmaterial` predomin` „atitudinea postmodern`“ care este de fapt o contestare spontan` a oric`rei forme de autoritate institu\ionalizat`: na\iunea. solidaritatea ]i diversitatea. are atât p`r\i negative. Conform acestei cercet`ri de anvergur`. religia. Nu valorile democra\iei sunt contestate (democra\ia formal`). a corup\iei. ci doar reflect` starea de nemul\umire fa\` de modul s`u de func\ionare.Dezbaterile pe marginea acestor probleme de societate. 2). Fig. în detrimentul autorit`\ii formale. Ichilov. armata. Aceast` relativizare a autorit`\ii publice. 11 . Cu alte cuvinte. pe de alta. de exemplu. \`rile industrializate au trecut de la o „civiliza\ie a penuriei“ (ale c`rei valori principale erau munca. spune Inglehart. înv`\`mântul. incivilitatea este o form` natural` de protest ]i contestare public`. de]i contest` ordinea instituit`. Tenzer. p. Ceea ce Terrén ]i al\i autori (Wexler. participarea ]i identificarea cultural` (vezi fig. au generat mari a]tept`ri (uneori nerealiste) fa\` de capacitatea cet`\eniei ]i virtu\ii civice de a mobiliza energiile populare. ele au pus sub semnul întreb`rii îns`]i tipul modern de societate ]i civiliza\ia subiacent`. ci modul s`u de realizare concret` (democra\ia substantiv`). guvernul.

Secolul XIX a consacrat rela\ia dintre cet`\enie ]i statul-na\iune pentru ca. în limba chinez` se pune accentul pe obliga\ii ]i îndatoriri publice.2. În Anexa I. Aici a cunoscut o nou` dezvoltare. a]a cum am v`zut în capitolul precedent. Heater (1960. Termenul ca atare vine din gândirea greac`. În limbile slave. când a fost coroborat pentru prima dat` cu drepturile omului. în func\ie de tipul de societate ]i modul de guvernare cu care a fost asociat. denumirea greac` pentru cetatea-stat. termenul de cet`\enie a reap`rut în timpul Revolu\iei Franceze (1789). Uitat mult timp. care au preluat mai târziu acest termen. fiind rezultatul gândirii politice europene care s-a impus în toat` lumea. în perioada interbelic`. b) are o evolu\ie istoric`. cet`\enia se afl` în centrul dezbaterilor contemporane. specific` anumitor valori ]i semnifica\ii. echivalentul pentru cet`\enie trimite la „obscia“. De atunci. am colectat defini\ii ale cet`\eniei din diverse limbi ]i medii culturale. El a ap`rut mai întâi în cet`\ile-stat din Grecia antic` ]i a fost transferat la Roma o dat` cu alte produse ale culturii antice grece]ti. Aceasta. Cele mai mari diferen\e se constat` îns` în cadrul culturilor non-occidentale. d) are un con\inut contradictoriu. de exemplu. care încorporeaz` r`d`cina comun` „civitas“ („civis“ = cetate). 293) îl nume]te „buzz word": el capteaz` aten\ia ]i stimuleaz` dezbaterea. la rândul s`u. alta care desemneaz` statutul de de\in`tor de drepturi („Staatsbürgerschaft“) ]i alta care subîn\elege participarea politic` („Staatsbürgerstatus“). caracterizat prin urm`toarele tr`s`turi: a) este o construc\ie cultural`. care sintetizeaz` datele respective. din nou. r`d`cina comun` este tot echivalentul pentru „cetate“ (burg) iar în limba german` apar trei referin\e diferite: una care denume]te na\ionalitatea („Staatsangehörigkeit“). Acest concept controversat ]i mobilizator1 are meritul de a exprima chintesen\a gândirii politice dintr-o epoc` istoric` ]i de a sintetiza ansamblul problemelor care rezult` din rela\ia stat-cet`\eni. s` urmeze o faz` de declin. a reu]it s` capteze interesul lumii academice pentru acest termen paradigmatic. care înseamn` de fapt comunitate (prima form` de organizare politic`. cet`\enia domin` dezbaterea contemporan` din ]tiin\ele politice ]i sociale. legat` îndeosebi de asocierea cu virtutea civic` (idealul moral al Romei republicane) ]i de problemele de implementare a cet`\eniei romane. c) este expresia domina\iei occidentale. înaintea statului unitar). Contextul cultural ]i istoric al cet`\eniei A]a cum am v`zut. constat`m c` termenul de „cet`\enie“ este specific limbilor latine ]i limbii engleze. Este un termen paradigmatic. conform doctrinei confucianiste a dependen\ei p`r\ii fa\` de ansamblu ]i a loialit`\ii individului fa\` de stat. civil` ]i social`) îl dator`m sociologului englez Marshall (1950) care. este o traducere a cuvântului „polis“. fiind capabil s` desemneze atât drepturile cât ]i obliga\iile. Sensul multidimensional de ast`zi (cet`\enia politic`. chiar dac` sensul s`u nu este clar pentru toat` lumea. Într-o cercetare anterioar` (Bîrzea. practic. cet`\enia este tradus` frecvent prin patriotism iar în limba arab` ea evoc` apartenen\a la un anumit teritoriu („wand“ = patrie. În limbile popoarelor din Asia Central`. În sfâr]it. teritoriu). p. s` încorporeze atât o viziune individual` cât ]i una colectiv` asupra societ`\ii. fiind preluat de limbile europene moderne (în special franceza ]i engleza) prin intermediul limbii latine. În limbile scandinave. 2003). 1 12 .

identitatea). republica. Australia) au încurajat ideea de „cet`\enie multicultural`“. ca expresie a loialit`\ii fa\` de stat. • Comunismul a promovat interesul general. participarea public`) acordate inclusiv popula\iei din teritoriile ocupate (de exemplu. Aceast` schem` este perturbat` de migra\iile umane. Drepturile civile ]i politice se acord` în func\ie de apartenen\a la na\iunea dominant`. • accentul pus pe obliga\ii ]i responsabilit`\i. Omul politic florentin Machiavelli relanseaz` republica ca alternativ` la guvernarea autocratic`. Cicero. practic. specific secolelor XVIII ]i XIX. îndeosebi în cadrul marilor imperii coloniale. a asociat cet`\enia de o construc\ie politic` ]i cultural` nou`. preluat ulterior ca o valoare central` a Rena]terii italiene ]i a Romantismului german. Spa\iul public de referin\` era partidul-stat ceea ce anula. În timpul nostru. propunând micro-comunit`\i politice de tip contractual. • patriotismul. justificat` ideologic. 13 . Statele teritoriale devin state na\ionale („natio“ = comunitate omogen` având o identitate cultural` unic` ]i care adopt` un sistem comun de organizare politic`). altruismul ]i colectivismul. c) identitatea – este ceea ce Aristotel nume]te „methexis“. Canada. • Roma antic` – statutul de cet`\ean roman („civitas“) conferea dreptul de mobilitate ]i drepturi civice (de exemplu. Cato ]i Titus Livius au exacerbat acest sentiment al loialit`\ii ]i altruismului. 1789). participarea. reunite anual în cadrul jocurilor olimpice). Rousseau se inspir` din modelul cet`\eniei la scar` redus` din cet`\ile antice. b) participarea – dreptul de a lua parte la Adunarea Popular` („Ecclesia“). Exista astfel o dubl` identitate: ca cet`\ean al republicii ]i ca grec. statele formate prin imigra\ie (SUA. Romanii au p`strat cele trei caracteristici ini\iale (apartenen\a. republicilor italiene ale Rena]terii ]i Revolu\iei Franceze. • Revolu\ia francez` a asociat cet`\enia cu drepturile omului („Declara\ia Drepturilor Omului ]i ale Cet`\eanului“. romanii au introdus dou` categorii de cet`\eni: cei care proveneau din metropol` ]i noii cet`\eni. civis.000 în Atena.În ce prive]te evolu\ia istoric` a cet`\eniei. f`r` drept de vot („civitas sine suffragio“). Cet`\enia sovietic`. Statutul de cet`\ean presupunea: a) apartenen\a la „polis“ (republica atenian`). • Na\ionalismul. Acest model se caracterizeaz` prin urm`toarele tr`s`turi: • prevalen\a interesului comun ]i referin\a la o entitate politic` integratoare (polis. Pentru a-i diferen\ia. Montesquieu reia teza particip`rii populare. ea poate fi sintetizat` în urm`torul tablou: • Atena – democra\ia („guvernarea de c`tre popor“) presupune cet`\eni. respectiv mândria de a fi grec. de exemplu. Saul din Tarsus devenit Apostolul Pavel). statul-partid). Se folosesc dou` criterii de acordare a cet`\eniei: „jus sanguinis“ (dreptul descenden\ilor) ]i „jus soli“ (dreptul celor n`scu\i pe teritoriul na\ional). dar ]i dup` dispari\ia acestora. societatea civil` ]i pluralismul politic. reprezentat de John Stuart Mill. cet`\enia revine în aten\ia gândrii politice. membru al diasporei (ansamblul comunit`\ilor grece]ti. a fost o form` suprana\ional` de civitate. • Cet`\enia multipl` a existat înc` din lumea antic` (de exemplu. • Liberalismul. în anii 1960. c`rora le-au ad`ugat o codificare elaborat` (dreptul roman) ]i virtutea civic` („virtus“). un ideal moral care promova patriotismul ]i devo\iunea fa\` de interesul general. care apar\ineau comunit`\ii domestice sau „domos“. în dauna drepturilor omului. cam tot atâ\ia erau sclavi ]i femei. unde prevala interesul comun). cet`\enia dubl` legiferat` de Augustus). f`r` s` beneficieze de statutul de cet`\ean). na\iunea. Din acest tablou rezult` c` au existat trei modele de cet`\enie: a) Modelul republican este specific cet`\ilor-stat din lumea antic`. • Iluminismul – dup` o uitare de aproape o mie de ani. a accentuat aceast` dimensiune: cet`\enia înseamn` în primul rând drepturi ]i libert`\i acordate individului (diferit de abordarea colectivist` din republica atenian`. corespunde idealului antic de „virtus“. Statutul de „cet`\ean“ era acordat doar indivizilor liberi (aproximativ 25. na\iunea.

Cu toate acestea. • încurajarea indivizilor s`-]i dep`]easc` condi\ia social` ]i statutul civic. nu pe obliga\ii. Canada. o colec\ie de defini\ii semnate de autori celebri în domeniul nostru de referin\`. Australia). Ele au fost combinate într-o viziune multidimensional` de c`tre Marshall. „ownership“). Simpla sa rezonan\` „civic`“ ]i referin\a implicit` la rela\ia stat-cet`\eni par satisf`c`toare pentru a asigura un consens terminologic minimal. b) Modelul liberal a fost sus\inut de ilumini]ti ]i utilitarism. • apartenen\a la o comunitate nu este predeterminat` ]i imuabil`: membrii s`i au libertatea de a alege ]i a decide conform propriilor afinit`\i. • guvernarea este legitimat` prin acordul fiec`rui individ. control public. • cet`\enia este condi\ionat` de apartenen\a la o comunitate cultural` (nu doar la una politic`). Se caracterizeaz` prin urm`toarele tr`s`turi: • egalitatea tuturor indivizilor. Ce este cet`\enia? Cet`\enia („citizenship“) este unul din acele concepte care sufer` de pe urma propriei popularit`\i. literatura specializat` este mult mai eterogen` ]i discordant` decât pare la prima vedere. Aceste trei modele au interac\ionat continuu. guvernarea. • existen\a unei tensiuni între indivizi ]i stat. • • 3. prin emancipare politic`. Iat`.obligativitatea particip`rii civice. negocieri de roluri. 14 . Ca ]i al\i termeni-cheie din ]tiin\ele sociale ]i politice (societatea civil`. spre exemplificare. El a fost promovat îndeosebi în societ`\ile multiculturale (de exemplu. • asumarea ordinii civice ]i a responsabilit`\ii comune (engl. • focus pe drepturi. contract civic ]i social). • comunitatea constituie mediul cel mai favorabil expresiei ]i dezvolt`rii personale. • accentul este pus pe identit`\ile colective. Acest model presupune urm`toarele tr`s`turi: • recunoa]te drepturile colective ca baz` de referin\` (drepturile omului sunt drepturi individuale care se exercit` îns` colectiv). ierarhii. c) Modelul comunitarist pune accentul pe drepturile colective ale comunit`\ilor constituite istoric. • rela\iile intercomunitare sunt mai clare ]i mai stabile decât rela\iile interindividuale (se previne astfel posibilitatea prejudiciului reciproc prin exercitarea abuziv` a drepturilor individuale). • exercitarea mutual benefic` a drepturilor individuale (drepturile unei persoane nu trebuie s` aduc` atingere drepturilor altor persoane). cuvântul cet`\enie pare accesibil ]i clar tocmai pentru c` este folosit de toat` lumea ]i în orice împrejurare. existen\a unor raporturi civice care unesc membrii comunit`\ii politice (ceea ce presupune interdependen\e. care recunosc drepturile colective ale entit`\ilor etnice ]i culturale. capitalul social). autorul care a reu]it s` fac` din cet`\enie conceptulcheie al dezbaterilor privind societatea democratic`. exprimat` printr-o negociere continu` a drepturilor ]i obliga\iilor.

acest statut se limiteaz` la cele 4 drepturi suprana\ionale introduse de Tratatul de la Maastricht (vom reveni pe larg). Aceast` dimensiune juridic` a cet`\eniei formale este îns` limitativ`. cet`\enii trebuie s` fie loiali ordinii civice pe care trebuie s` o apere ]i s` o promoveze. Acest statut se bazeaz` pe reciprocitate. Ea const` în elemente juridice. recunoa]te ]i garanteaz` drepturile ]i responsabilit`\ile care decurg din statutul de cet`\ean. cât ]i a drepturilor generice (drepturile politice ]i sociale). Hanna Arendt ]i Dahrendorf au recomandat ca drepturile omului s` fie aplicate persoanelor fizice. ea condi\ioneaz` accesul la drepturile omului de statutul de cet`\ean. care define]te regulile ]i limitele apartenen\ei la o comunitate politic` (de exemplu. Cet`\enia presupune un sens direct al apartenen\ei la comunitate bazat pe loialitatea fa\` de civiliza\ia pe care o împ`rt`]esc în comun.E.“ Ichilov (1998): „Cet`\enia este un concept complex ]i multidimensional.Marshall (1973): „Cet`\enia este statutul acordat tuturor celor care sunt membri efectivi ai comunit`\ii. culturale. Este un statut care se aplic` doar cet`\enilor unui stat membru al U. nu cet`\enilor. Cei care beneficiaz` de acest statut sunt egali în ce prive]te respectarea drepturilor ]i a obliga\iilor consecutive. fiind mai bine structurat.. c`r\i de identitate. pa]apoarte. sub forma unui contract civic inclus în drepturile constitu\ionale: pe de o parte.“ Dahrendorf (1994):„Cet`\enia este un concept non-economic care presupune practica atât a drepturilor civice sau fundamentale. mai precis ]i mai u]or de codificat).“ Varietatea acestor defini\ii ne oblig` la o încercare de sistematizare. cet`\enia const` în ansamblul drepturilor ]i responsabilit`\ilor conferite de stat cet`\enilor s`i. Este loialitatea unor persoane libere dotate cu drepturi ]i protejate de o legisla\ie comun`. ]i care completeaz` cet`\enia recunoscut` de constitu\iile na\ionale ale statelor respective.“ Habermas (1994): „Cet`\enia este lupta pa]nic` de tip «dialogic» pe arena public`.“ Barbalet (1988): „Cet`\enia const` în participarea la via\a public` a celor dota\i cu drepturi cet`\ene]ti. Ea este de asemenea o identitate. pe de alta. definit de un set de drepturi ]i responsabilit`\i. cet`\enia recunoscut` de statul na\ional). expresia apartenen\ei la o comunitate politic`.“ Kymlicka ]i Norman (1995): „Cet`\enia nu este doar un statut. Este statutul legal al cet`\enilor ca subiec\i ai dreptului. în schimbul acestora. Vom apela astfel la trei criterii: dicotomia statut-identitate. Forma cea mai concret` a acestei rela\ii este na\ionalitatea (apartenen\a oficial` la statul na\ional).“ Hayek (1967): „Cet`\enia este practica unui cod moral – un cod care este orientat spre interesele celorlal\i – fondat mai degrab` pe dezvoltarea personal` ]i cooperarea voluntar` decât pe puterea represiv` ]i interven\ia Statului. sociale ]i politice care confer` cet`\enilor anumite drepturi ]i obliga\ii. Din acest motiv. s` se ajung` la situa\iile de excludere civic` 15 . Între altele. cet`\enia ca proces social ]i cet`\enia ca institu\ie politic`. de exemplu. un sens al identit`\ii ]i interac\iunii sociale. recunoscut` sub forma diverselor documente publice: certificate de na]tere ]i de deces. În cazul cet`\eniei U.E.“ Janowitz (1983): „Cet`\enia se refer` la rela\iile dintre indivizi ]i stat. a) Cet`\enia statutar` ]i cet`\enia identitar` Din tabloul de mai sus rezult` c` defini\iile oscileaz` în jurul a dou` ipostaze ale cet`\eniei: Statut legal ]i politic În acest sens (care predomin`. statul acord`. Aceasta ar împiedica.“ Turner (1993): „Cet`\enia se refer` la drepturile legale ]i la expresia lor politic` în via\a public`.

F`r` s` se restrâng` în mod necesar la un teritoriu. define]te cet`\enia ca „un set de practici politice. 1996) prefer` s` vorbeasc` de o cet`\enie normativ` ]i de una efectiv`. Cealalt` ipostaz` pune accentul pe cet`\enie ca proces. spune van Gunsteren (1998. În acest sens. de exemplu. astfel încât este iluzoriu ]i imposibil s` o cuprindem într-o ipostaz` unic`. cet`\enia se poate raporta la o localitate. b) Cet`\enia normativ` ]i cet`\enia efectiv` Fa\` de limit`rile distinc\iei anterioare. sus\in`tor activ al virtu\ii civice. Prima se refer` la idealul de cet`\ean. Bellah (1975) consider` cet`\enia ca o „religie civil`“ capabil` s` regleze ansamblul rela\iilor sociale. cet`\enia se confund` cu existen\a social`. înseamn` lipsa de acces deplin la drepturi pentru imigran\i. cet`\enia este una din identit`\ile individuale. Dac` statutul de cet`\ean este strict ]i gestionat printr-o legisla\ie precis` (Heater îl nume]te „hard core“ al cet`\eniei). Aceste practici pun în eviden\` capacitatea individului de a fi cet`\ean efectiv ]i dimensiunea interactiv` a cet`\eniei: nu exist` cet`\eni în sine. aceast` identitate poate excede spa\iul legal de apartenen\`. Turner (1993. nu ca simplu input al vie\ii publice. cet`\enia identitar` este supus` unor mari varia\ii culturale: ea disociaz` apartenen\a de teritorialitate. cet`\enia informal` este o form` de apartenen\` cultural` ]i psihologic` pe care individul ]i-o asum` ]i prin care prefer` s` fie recunoscut. 2). Estonia ]i Slovenia) care. c) Defini\ia pragmatic` a cet`\eniei Dup` al\i autori. identitatea european` poate fi asumat` de orice locuitor al Europei geografice ]i nu numai. În acest sens. de fapt. F`r` s` presupun` o constrângere juridic` sau politic` propriu-zis`. Identitate ]i rol social În acest sens. 1993. Aceast` interpretare pragmatic`. este contextual` (un individ poate avea simultan mai multe identit`\i civice) ]i fluctuant`. minorit`\i sau persoane dislocate în urma conflictelor militare. la o regiune. Cet`\enia se define]te astfel nu în raport cu titlurile abstracte recunoscute membrilor de drept ai comunit`\ii juridice. Ca ]i limbajul. tributar` „jocurilor de limbaj“ ale lui Wittgenstein. p. al na\iunii. p. [n Letonia. la un amplu spa\iu cultural ]i istoric. ci doar co-cet`\eni. în acest sens identitar ]i cultural. De exemplu. Poate exista astfel un cet`\ean al regiunii. Bernbaum. Este mai degrab` un sens moral care confer` cet`\eniei valoarea unui cod al conduitei zilnice. 11). Mai degrab`. ea depinde ]i se modific` în func\ie de utilizare: schimb`rile de regim politic sau de pe agenda public` implic` de obicei schimb`ri în valorificarea ]i semnifica\ia cet`\eniei“. Este ceea ce oamenii reu]esc s` ob\in` de la ea. care caracterizeaz` persoana ca membru competent al societ`\ii“. ne intereseaz` capacitatea opera\ional` a cet`\eniei ca program de ac\iune social`: „Cet`\enia nu este o esen\` etern`. ci un artefact cultural. dar ]i un cet`\ean european ]i chiar un cet`\ean al lumii.oficializate prin acordarea statutului bizar de „non-cet`\ean“ (de exemplu. consider` c` cet`\enia are un sens strict sau formal (participarea ]i egalitatea în drepturi ca urmare a statutului de cet`\ean) ]i un sens substantiv care se refer` la capacitatea real` a 16 . ci prin modalit`\ile concrete în care aceste drepturi sunt folosite pentru a regla rela\iile dintre cet`\eni ]i autorit`\ile publice. juridice ]i culturale. unii autori (Sommers. economice.

Aceast` l`rgire considerabil` a ariei tematice ]i a problemelor subiacente explic` interesul deosebit al speciali]tilor. Exist` în prezent peste 50 de funda\ii. Cet`\enia. * * * La cap`tul acestei incursiuni terminologice. În aceast` perspectiv`. Propunem astfel urm`toarea defini\ie pe care s` o subîn\elegem pe tot parcursul acestui curs: Cet`\enia este apartenen\a ]i participarea activ` la via\a public` a cet`\enilor beneficiari de drepturi ]i responsabilit`\i. prin ac\iuni civice ]i „co-cet`\enie“. Cet`\enia – o nou` paradigm` a ]tiin\elor politice Din defini\ia de mai sus rezult` c` cet`\enia este în acela]i timp un statut politic ]i juridic. o identitate ]i un set de practici sociale. articole ]i rapoarte oficiale. via\` asociativ`. al oamenilor politici ]i al practicienilor. schimbare social` ]i guvernare democratic`. serviciu militar).co.560. 3). vom încerca s` propunem o defini\ie operatorie care s` \in` cont de toate aspectele identificate mai sus. care au astfel capacitatea de a influen\a politicile publice. ceea ce presupune un minimum de competen\e civice ]i con]tiin\a acestei capacit`\i. cea mai important` condi\ie a cet`\eniei este utilizarea sa în situa\iile cotidiene ale vie\ii publice. Pavia ]i Tübingen).uk). – statutul juridic rezultat din setul de drepturi ]i responsabilit`\i recunoscute oficial (este ceea ce se nume]te de obicei „na\ionalitate“). În aceast` viziune. studii. S` ad`ug`m ]i evenimentele considerate deja „cotidiene“ (conferin\e. seminarii.000 r`spunsuri (www. la universit`\ile din Geneva. cet`\enia este deja un domeniu de formare universitar`. Pe scurt. dezbateri în 17 . cee ce confer` un sens comun identit`\ilor personale ]i colective. – capacitatea de a influen\a decizia politic`. În martie 2002. rezultatul unei explor`ri la intrarea „cet`\enie“ („citizenship“) a ob\inut 1. fie ca specializare secundar` (de exemplu. Nu întâmpl`tor. la vot. o comunitate politic` ce recunoa]te ]i încurajeaz` diversitatea. împreun` cu Turner (1993. • cet`\enia este o ac\iune social` care const` în practica efectiv` a drepturilor ]i responsabilit`\ilor într-un context dat. prin contesta\ie civic` („cet`\enia critic`“). van Gunsteren dezvolt` o teorie „neo-republican`“ a cet`\eniei bazat` pe trei elemente: • cet`\enia este o institu\ie a vie\ii publice la care are acces fiecare cet`\ean. fie ca specialitate principal` (de exemplu. Din aceast` defini\ie rezult` urm`toarele caracteristici: – apartenen\a la o comunitate politic`. este „o ac\iune civic`“ sau ceea ce fac cet`\enii în mod real: prin participare activ` (la institu\iile politice. la universit`\ile din Lund. Cet`\enia face obiectul a numeroase proiecte de cercetare ]i reprezint` subiectul principal a numeroase c`r\i. asocia\ii ]i centre specializate de cercetare ]i analiz` a cet`\eniei. 4.google. concluzioneaz` van Gunsteren.cet`\enilor de a influen\a politica. Leicester ]i Strasburg). în mod egal ]i ne-discriminatoriu. • cet`\enia este un pluralism organizat. un tip de cultur` organiza\ional`. putem afirma f`r` ezitare c` cet`\enia a devenit o nou` paradigm` a ]tiin\elor politice. p. – participarea activ`.

Teoretizarea asupra cet`\eniei poate fi o teorie a discursului despre cet`\enie. Aceste argumente confirm` faptul c` cet`\enia este o paradigm` activ` a ]tiin\elor politice. Mai exact. participarea. Fig. primordiale pentru domeniul nostru de studiu. spune Kelly (1995. identitatea) intrate deja în patrimoniul comun al vocabularului politic. de „minimalists“ (Hayek ]i Nozick). institu\ionalizarea drepturilor culturale ]i sociale. p. De fapt. fiecare cu tipul s`u de construc\ie teoretic` (vezi fig.media. p. cet`\enia: • reprezint` un cadru teoretic care orienteaz` cercetarea ]i formarea în domeniul ]tiin\elor politice ]i sociale. modele sau practici explicitate. multiculturalismul. modele ]i practici sociale. beneficiaz` de drepturi ]i libert`\i? Cui poate folosi un astfel de efort? Cu toate ezit`rile sugerate de aceste întreb`ri. Unele din aceste aspecte vor fi aprofundate în cele ce urmeaz`. 7) care identific` trei sfere ale cet`\eniei. a) Teoria cet`\eniei De ce este nevoie de o teorie a cet`\eniei? În ce m`sur` mai poate fi interesat` comunitatea academic` de o astfel de problem`. o teorie a institu\iilor democratice ]i o teorie a practicii sociale. 3). cet`\enia s-a impus ca o tem` major` în special în leg`tur` cu rolul statului în societatea modern`. din moment ce to\i cet`\enii. Pentru a dep`]i aceste adev`rate „obstacole epistemologice“. stagii de formare) ]i vom avea imaginea unui subiect care domin` interesul comunit`\ii de speciali]ti. Fie c` este vorba de „welfare liberals“ (Rawls). apartenen\a. precum Kymlicka ]i Norman (1995. sau aproape to\i. exist` o reticen\` clar exprimat` fa\` de capacitatea statului de a garanta în continuare justi\ia social`. Aceste distinc\ii sunt cel mai clar exprimate de Giesen ]i Eder (2001. de obicei. echitatea sau coeziunea social`. pentru ca teoria cet`\eniei s` nu se limiteze la o teorie a „bunului cet`\ean“. Aceste a]tept`ri alimenteaz` încerc`rile de codificare a cet`\eniei sub form` de teorii. 2001) Ipostaza cet`\eniei Paradigma individualist` Paradigma politic` (modelul Paradigma identit`\ii 18 . parteneriatul civic. Trei concep\ii asupra cet`\eniei (Giesen ]i Eder. aceast` neîncredere privind rolul statului a favorizat deplasarea interesului spre cet`\eni ]i cet`\enia organizat` (societatea civil`). spun c` presiunile în favoarea unei teorii a cet`\eniei sunt nerealiste. 79). p. interesul comun ]i ordinea civic`. Unii anali]ti. cei care se hazardeaz` s` produc` astfel de teorii fie se limiteaz` la modele (forme inferioare ale analizei teoretice). de conservatori (Oakeshott) sau de comunitari]ti (Nisbet). precum societatea civil`. responsabilitatea public`. • sus\ine alte construc\ii teoretice. • al doilea risc provine din dualitatea cet`\eniei ca statut legal (dedus din apartenen\a la o comunitate politic`) ]i activitate concret` (participarea efectiv` la via\a societ`\ii politice). • une]te comunitatea de speciali]ti din acest domeniu în jurul acestor concepte. 284). • inspir` un set de ac\iuni sociale ]i fundamenteaz` unele op\iuni politice majore precum guvernan\a. fie reduc „obiectul“ la unele componente ale sale. echilibrul drepturi-responsabilit`\i. • ofer` o serie de concepte-cheie (de exemplu. 3. studen\i ]i practicieni în ]tiin\ele politice. din cel pu\in dou` motive: • o astfel de teorie este poten\ial f`r` limite c`ci „obiectul“ de referin\` (cet`\enia) este extrem de vast. s-a procedat la o departajare pragmatic`.

ac\iunea politic` este v`zut` ca principala surs` a cet`\eniei. s-a ocupat îndeosebi de problema stratific`rii sociale ]i de impactul cet`\eniei egale pentru to\i asupra claselor sociale. dat fiind faptul c` egalitatea intrinsec` pe care o presupune statutul de cet`\ean este în contradic\ie cu structura social` real`. Diversele interpret`ri posibile converg spre cele trei variante prezentate în fig. ci pe societatea civil`. 1971). Contemporan cu Parsons. Paradigma politic` va fi ilustrat` de modelele lui Dahrendorf ]i Turner. abordarea lui Marshall este esen\ial` pentru c` ea atac` direct rela\ia dintre democra\ie ]i capitalism: cum poate fi armonizat cadrul politic al democra\iei (cet`\enia fiind forma concret` de manifestare a acesteia) cu efectele sociale ale capitalismului ca sistem economic? R`spunsul dat tot de Marshall este unul previzibil. cet`\enia este un statut conferit în mod egal tuturor membrilor comunit`\ii politice. apartenen\a ]i simbolistica identitar`. ceea ce are drept consecin\` acordarea de drepturi ]i libert`\i egale. organizate inegal. critica republican` ]i comunitarist`) Obliga\ii civice (libert`\ile pozitive) Democra\ia ca sfer` public` activ` Obliga\ii colective (modelul apartenen\ei. comentatorii ulteriori (Roche. profesor la London School of Economics. accentul este pus nu pe drepturile ]i libert`\ile formale. se focalizeaz` pe coeziune social` ]i construc\ia cultural` a cet`\eniei. cet`\enia se refer` la rela\ia dintre indivizi ]i societate iar aceast` rela\ie poate fi descris` ]i explicat` în diverse feluri. – paradigma identit`\ii colective asociaz` cet`\enia la o comunitate cultural` istoric constituit`. în sensul c` formula reu]itei este statul bun`st`rii („welfare state“). Pentru el. teoria liberal` ]i critica socialist`) Practic` social` Institu\ie Discurs Libert`\i individuale (libertatea negativ`) Beneficii sociale („welfare entitlements”) Drepturi particip`rii. profund inegalitar`? Prin aceasta. Paradigma individualist` va fi sus\inut` de modelele lui Marshall ]i Donati. aceast` paradigm` se bazeaz` pe ideea liberal` c` fiecare individ trebuie s` ob\in` acces pe scena politic` ]i s` se manifeste în via\a public`. Marshall (1950. valorile ]i proiectele comune. de teoria cet`\eniei multiculturale a lui Kymlicka. 1994. 19 . ceea ce d` na]tere la o multitudine de teorii ]i modele. am ales câteva contribu\ii teoretice care s` exemplifice aceast` schem`. 3: – paradigma individualist` se centreaz` pe garan\iile legale ]i pe realizarea ra\ional` a intereselor individuale. care a relansat practic interesul academic pentru cet`\enie. Marshall se str`duie s` concilieze convingerea sa liberal` cu ideea cet`\eniei egale pentru to\i. capitalismul poate coexista cu cet`\enia. În ce m`sur`. În sfâr]it. În continuare. negocierea colectiv` ]i critica social` („critical citizenship“). teoria democra\iei. teoria universalist` ]i critica primordialist`) Virtu\i ]i valori comune Cultur` ]i tradi\ii comune Apartenen\` În ultim` analiz`. În acest fel. Din acest motiv. într-o sec\iune ulterioar`. ea pune în valoare solidaritatea uman`. i) Modelul evolu\ionist al lui Marshall Am evocat de mai multe ori pân` acum numele acestui sociolog englez. spun cei doi autori.(modelul pie\ei. paradigma identit`\ii colective va fi exemplificat` într-o prim` faz` de modelul lui Leca ]i. parteneriatul civic. s-a întrebat Marshall. – paradigma politic` pune în primul plan participarea activ` pe arena public`.

Democra\ia. XX ]i este înc` în curs de consolidare. proprietate sau grup etnic) sau. pentru c` ia în considera\ie ansamblul celor trei dimensiuni. f`r` s` invoce negocierile ]i tensiunile dintre stat ]i cet`\eni pe tema drepturilor omului (cet`\enia poate genera ea îns`]i conflicte sociale). echivalent al „con]tiin\ei colective“ a lui Durkheim. – modelul este linear ]i simplificator. Modelul lui Marshall este interesant. rolul reglator al statului în rela\ia cu pia\a) ]i drepturile culturale. Oldfield. acces la serviciile publice etc. securitate social`. Criticii acestui model tripartit (de exemplu. în pofida performan\elor ob\inute de statul bun`st`rii. nu este eficient` decât în m`sura în care [ncorporeaz` toate cele trei aspecte. în sec. – se ignor` aspectele economice (de exemplu. Drepturile sociale respective se refer` la standarde minimale de via\`. Marshall las` deschis` întrebarea dac` exist` o singur` form` de cet`\enie (multidimensional` îns` unitar`. asisten\` ]i protec\ie social`. ca sistem social. libertatea cuvântului ]i a credin\ei. un fel de precursor al cunoscutei „a treia cale“. 2 Aceast` evolu\ie se refer` strict la situa\ia din Marea Britanie. politice ]i sociale. 1996) l-au considerat pe Marshall un „social liberal“. pe de o parte. Turner) au invocat urm`toarele lacune: – cele trei dimensiuni nu sunt echivalente ca importan\` ]i nici nu pot fi separate sau tratate ca sedimente succesive. Mann. Barbalet. s`n`tate. în func\ie de circumstan\e. cet`\enia este contextual` ]i multiform`. context cultural sau priorit`\i. Componenta social` a ap`rut abia în sec. pe de alta. pentru c` analizeaz` componentele cet`\eniei în func\ie de drepturile acordate. Institu\iile direct implicate în implementarea acestor drepturi sunt justi\ia ]i statul de drept („the rule of law“).Birnbaum. o apartenen\` secular` comun` care transcende diferen\ele de gen. XIV). fiind localizat` de Marshall în secolul XVIII (de]i primele drepturi civile au fost codificate prin „Habeas Corpus“. Este vorba de drepturile civile (libertatea de expresie ]i gândire. transporturi) sus\inute de stat. respectiv aspectele civile. – las` impresia c` drepturile sunt acordate automat ]i echitabil. – nu este clar` distinc\ia între cet`\enia ca expresie a egalit`\ii ]i cet`\enia ca suport al solidarit`\ii umane în cadrul unui sistem social extrem de stratificat. 20 . Se realizeaz` prin serviciile sociale (educa\ie. Componenta politic` se refer` la drepturile politice garantate începând cu secolul XIX: dreptul de vot (recunoscut femeilor abia în secolul XX). Pe scurt. cultur`. din contr`. Acest proces este unul istoric ]i presupune urm`toarea evolu\ie2: Componenta civil` a fost prima. dreptul de a participa la exercitarea puterii politice ]i dreptul de asociere. dreptul la proprietate. Etapele respective au fost diferite în SUA ]i Europa continental` iar demarca\iile nu au fost întotdeauna atât de nete cum rezult` din analiza lui Marshall. Aceste drepturi au fost institu\ionalizate prin sistemul parlamentar ]i pluralismul politic. egalitatea în fa\a legii) pe care se bazeaz` întreg edificiul democra\iei.

modalitatea practic` de a echilibra oportunit`\ile („provisions“) cu drepturile („entitlements“). libertate contra sistem. Viziunea lib-lab asupra cet`\eniei. – cei care sunt doar par\ial cet`\eni (persoanele f`r` ad`post. Ca ]i Rawls (1971). imigran\ii). 1995) are rezerve fa\` de cet`\enia lib-lab pe care o consider` utopic` ]i inoperant`. Comunitatea politic` nu se reduce la regulile stricte ale descenden\ei sau teritorialit`\ii. – cei care nu sunt înc` cet`\eni (tinerii ]i copiii). Pentru Dahrendorf (1985. Cet`\enia ar fi o form` de egalitate redistributiv`. cet`\enia este liantul dintre pia\` ]i stat. de la na\ional la suprana\ional etc. o form` de repartizare a bun`st`rii pe baz` de echitate ]i justi\ie social`. lipsit` de garan\ii civice ]i neorganizat`. cet`\enia modern` este din ce în ce mai mult privit` ca o sum` de drepturi ]i obliga\ii decât ca apartenen\`. p.ii) Modelul „lib-lab“ al lui Dahrendorf În literatura politic` britanic`. dar care nu asigur` înc` drepturi suprana\ionale corespunz`toare. spune Dahrendorf (1994. Cet`\enia este de fapt o co-cet`\enie. se însu]esc ]i se aplic` în via\a 21 . Este o zon` alb` a cet`\eniei. de\inu\ii). În acest fel. institu\iile care formeaz` comunitatea politic`. este corolarul obligatoriu al pie\ei. caracterizat` prin incompeten\` politic` ]i incapacitate de exercitare efectiv` a drepturilor civice. Mai mult. exprimat prin negocierea continu` a rolurilor ]i atribu\iilor. Dahrendorf consider` c` cet`\enii nu dispun niciodat` de un statut identic. ci se decodific`. ci se raporteaz` la o serie de cercuri concentrice ale apartenen\ei: de la local la general. „Freedom vs. pune accentul pe echilibrul care trebuie s` existe între oportunit`\ile oferite de economia de pia\` ]i drepturile garantate de stat. Acordarea de drepturi civile nu anuleaz` inegalit`\ile economice structurale. „lib-lab“ desemneaz` combina\ia ideologic` dintre liberalism ]i laburism („liberal-labour“). criza statului bun`st`rii din anii ’90 a f`cut ca principiile cet`\eniei s` fie practic inaplicabile pentru numeroase categorii de cet`\eni (pe care Lister îi nume]te „second class citizens“): – „non-cet`\enii“ (de exemplu. Mann (1987) ]i Roche (1992). – cei care nu mai sunt cet`\eni (persoanele f`r` discern`mânt. 304). marginalizate sau excluse social). to\i ace]tia constituie o „subclas`“ („underclass“). p. Politicile publice trebuie s` redistribuie beneficiile ]i prosperitatea astfel încât s` atenueze inegalit`\ile produse de economia de pia\`. system“. 17). pe de o parte. 104-105). Cet`\enia nu poate fi realizat` prin simpla extensie a sistemului de securitate social` iar statul bun`st`rii ]i-a pierdut de mult capacitatea de a contracara inegalit`\ile structurale. 1994). promovat` între al\ii ]i de Dahrendorf (1985. Accesul la servicii sociale. pe de alta. Drepturile nu se „acord`“ de c`tre autoritate (ca în cazul schemei lib-lab). p. prin interferen\e. Dup` Donati (1995. cet`\enia este un ansamblu de interac\iuni („the complex of citizenship“) care unesc prin rela\ii formale cet`\enii. garantat de statul bun`st`rii. Din punct de vedere sociologic. spune Donati. Rezult` un contract implicit între cet`\eni. În cazul Uniunii Europene. oportunit`\i ]i drepturi – sunt aspectele dicotomice care caracterizeaz` cet`\enia dual` promovat` de curentul „lib-lab“. cet`\enia este incomplet` ]i ineficace tocmai pentru c` Uniunea r`mâne o pia\` global` (capabil` s` ofere oportunit`\i ]i bun`stare). nu un simplu mediator între stat ]i pia\`. iii) Modelul co-cet`\eniei al lui Donati Donati (1993. coali\ii ]i jocuri de putere.

membru al unui grup etnic sau religios. pl`titor de taxe. 149). se pune întrebarea în ce m`sur` este posibil` o ordine civic` care depinde de gradul s`u de acceptare ]i sus\inere de c`tre indivizi? Dup` Leca. Complexul civit`\ii (Donati. Donati nume]te „cet`\enie postmodern`“ aceast` manier` de deconstruc\ie cotidian` a drepturilor ]i obliga\iilor. în m`sura în care cet`\enia formal` nu coincide întotdeauna cu cet`\enia substantiv`. – societal-corporatist`. de exemplu. Aceste interac\iuni difer` dup` gradul de autonomie ]i afilierea indivizilor. Mai exact. sunt interindividuale ]i se bazeaz` pe un contract implicit. posesor de na\ionalitate. Împreun`. pe care mul\i o consider` deja ca o axiom` a analizei politice. Elementul esen\ial al modelului propus de Donati este gradul de autonomie al titularilor de drepturi.cotidian`.4): – etatist` difuz`. este tranzi\ia de la individ la cet`\ean. rezident al unui anumit teritoriu. aceast` întrebare suscit` trei chestiuni particulare: – care este legitimitatea obligativit`\ii politice ]i care sunt limitele acesteia? – care este con\inutul comun al statutului de cet`\ean dat fiind faptul c` punerea sa în aplicare se exprim` prin diferite ipostaze civice (proprietar. spontane ]i incrementale. cet`\ean european etc. 22 . Primele au în vedere drepturile ]i obliga\iile oficiale. spune Leca (1994. Lamennais (individualismul duce la anarhie) sau Cochin (teza coruperii cet`\eniei de c`tre individualism). atunci nu exist` nici o incompatibilitate între aceasta ]i cet`\enie. a]a cum considera. Ca urmare. – societal-pluralist`. ele formeaz` „complexul civit`\ii“. Dac` admitem c` individualismul înseamn` de fapt valorificarea în plan colectiv a individualit`\ii (prin „self-interest“ ]i „self-development“). individualismul nu este incompatibil cu cet`\enia. Aceste variante pot fi discordante. astfel încât rezult` patru tipuri de cet`\enie (vezi fig. individualismul nu înseamn` auto-izolare. a ap`rut ecua\ia individ = cet`\ean. a]a cum pretindea Marshall. 4. ci este contextual` ]i diferen\iat` în func\ie de interac\iunile reale care se produc. Celelalte sunt rezultatul practicii curente. în versiunea lor institu\ionalizat`.)? – în ce m`sur` natura drepturilor ]i obliga\iilor variaz` conform acestor ipostaze particulare ale cet`\eniei? Dat fiind faptul c` drepturile omului sunt drepturi ale individului. recunoscut` de stat. iv) Modelul individualist al lui Leca Problema esen\ial` a ]tiin\elor politice. În acest sens. Con]tiin\a valorii individului ]i dorin\a de emancipare personal` devin motorul cet`\eniei. p. Fig. Cet`\enia nu este unic` ]i identic` pentru to\i. – etatist` centralizat`. 1995) Apartenen\a Abordare particularist` Abordare universalist` Gradul de autonomie al indivizilor Slab Cet`\enie etatist` difuz` Cet`\enie etatist` centralizat` Puternic Cet`\enie societal` corporatist` Cet`\enie societal` pluralist` Variantele etatiste („state citizenship“) se centreaz` pe rela\ia stat-cet`\eni iar variantele societale („societal citizenship“) sunt ad-hoc.

– axul revendicarea drepturilor-recunoa]terea obliga\iilor. Al doilea cuprinde o participare puternic motivat` ]i clar afirmat` pe scena public` (cet`\enia participativ`) fa\` de o apartenen\` discret` ]i bine circumscris` (cet`\enia privat`). – cet`\enie participativ` vs. 23 . Primul cuplu se refer` la o cet`\enie bazat` pe apartenen\` exclusivist` ]i angajament puternic (cet`\enia militant`) în contrast cu o apartenen\` flexibil` ]i un angajament diferen\iat (cet`\enia civil`).egoism ]i fragmentare social`. vecin`tatea). gradul de empatie sau disponibilitatea pentru co-cet`\enie. contrasteaz` ac\iunea revendicativ` a indivizilor cu acceptarea obliga\iilor intrinseci. prin angajare public`: „F`r` o form` oarecare de via\` comunitar` nu exist` cet`\enie c`ci «comunitatea politic`» nu este doar suma indivizilor ce o compune“ (Leca. ob\inem atunci o alt` tipologie. Aceast` dinamic` a cet`\eanului-individ are efecte asupra apartenen\ei. cet`\enie civil`. Dup` Leca. civilitate. Identificarea personal` fa\` de aceste coordonate. ci ]i prin sentimentul angaj`rii publice. care permite individului s` se exprime în raport cu o entitate global` (comunitatea politic` amplasat` pe un teritoriu) ]i diverse grupuri particulare (de exemplu. în sfâr]it. De]i individul este titularul drepturilor ]i al libert`\ilor. – axul integrare-autonomie polarizeaz` comportamentele conformiste fa\` de cele individualiste. esen\ial pentru cet`\enie. care comport` noi referin\e: – axul public-privat opune „civismul“ (referitor la via\a public`) fa\` de „civil“ (restrâns la familie. cet`\enie privat`. nu se traduce doar prin afiliere. 209). prima se refer` la aspectele politice ale afirm`rii individului pe arena public`. rezultate din autonomia actorilor sociali. prin cet`\enie. clasele sociale). dup` care cet`\enia are o component` empiric` important` care rezult` din varia\ia individual` a situa\iilor ]i conduitelor. capacitatea individual` de a gestiona tensiunile care rezult` din diferen\ierea social` ]i apartenen\a comun`. Aceast` tipologie confirm` teza sus\inut` de Donati. Sfera privat` se valorific` astfel în sfera public`. 1986. ca parte component` a procesului de negociere colectiv` a drepturilor ]i responsabilit`\ilor. provin din urm`toarele surse: modul de interpretare personal` a normelor generale. cealalt` desemneaz` aspectele morale ale convie\uirii. Dac` ne concentr`m aten\ia asupra angaj`rii publice ]i nu doar asupra apartenen\ei (care este o dimensiune pasiv` a cet`\eniei). – axul centru-periferie sau central-local define]te apartenen\a la entit`\ile na\ionale sau la comunit`\ile locale. cât ]i la grupurile secundare precum organiza\iile profesionale. afirmare de sine ]i dorin\a de a decide asupra propriului destin. – axul comunitate-societate. Pozi\ionarea indivizilor pe cele dou` tipuri de axe (apartenen\a ]i angajamentul) permite s` se identifice mai multe niveluri de cet`\enie. sub forma urm`toarelor cupluri opozabile: – cet`\enie militant` vs. grupul etnic. Aceste varia\ii. p. grupurile de interes. ci autonomie. spune Leca. cet`\enia se manifest` doar în plan colectiv. dup` Leca. sentimentul de apartenen\` variaz` pe trei axe: – axul particular-general. care se refer` atât la grupurile primare de apartenen\` colectiv` (familia. via\` privat`).

aceste tipuri istorice primare au evoluat. modelul britanic este considerat o „democra\ie pasiv`“ pentru c` lipse]te cererea popular` ]i elementul de presiune de jos în sus. pe care Marshall a considerato exemplar` pentru statul capitalist. cet`\enia r`mâne o strategie de reglementare ]i institu\ionalizare a conflictelor sociale a c`ror rezolvare este atribuit` îns` unor institu\ii ]i agen\ii guvernamentale. Turner propune o schem` euristic` capabil` s` surprind` diversele varia\ii culturale ]i istorice. 5. impune autoritatea de sus în jos. extins` la cinci modele istorice de cet`\enie. via\a privat` r`mâne un tabú ]i constituie deseori un refugiu pentru contesta\ia cet`\eneasc`. Ca alternativ`. exemplificat` de pasivismul politic britanic. fascist` ]i socialist-autoritarist`. în special de c`tre Mann (1987). De aceea. dup` cum pluralismul liberal nu înseamn` neap`rat dezetatizare (Birnbaum. dar cu recunoa]terea ]i ap`rarea consecvent` a vie\ii private. autoritarismul plebiscitar. Aceast` schem` combin` dou` axe (vezi fig. cet`\enii sunt invita\i periodic s`-]i desemneze conduc`torul (deciziile sale nu sunt îns` controlate printr-un sistem curent de responsabilitate public`). 24 . Cet`\enia nu este unic` ]i unitar`. în func\ie de societatea de referin\`: liberal`. Germania nazist` descris` de Max Weber ]i Carl Schmitt). 5). reformist`. spune la rândul s`u Turner (1994). asociat cu reticen\` ]i chiar suspiciune fa\` de sfera privat`. pluralismul liberal. Fig.v) Modelul istoric-comparativ al lui Turner Una dintre criticile aduse modelului lui Marshall. statul fiind principalul gestionar al spa\iului public. exist` dubii privitoare la unele departaj`ri. democra\ia pasiv`. Ea nu este produsul unei singure culturi politice ]i nu se reduce la un tip ideal. 1996). La fel. – distinc\ia conducere / ac\iunea popular`. se caracterizeaz` prin ample mi]c`ri de jos în sus în favoarea drepturilor individuale. specific liberalismului american. în locul unei teorii standard a cet`\eniei. Tipurile istorice de cet`\enie (Turner. 1994) Cet`\enia Conducere Ac\iunea popular` Modelul republican revolu\ionar Democra\ia pasiv` Spa\iul public Pluralismul liberal Autoritarismul plebiscitar Spa\iul privat – – – – Din intersec\ia acestor axe de analiz` rezult` patru modele de cet`\enie: tradi\ia republican` francez` combin` presiunea de jos în sus cu un interes puternic pentru via\a public`. recunoa]te legitimitatea institu\iilor reprezentative (de exemplu. Mann (1994) a elaborat o analiz` mai complex`. fiind ast`zi prezent` doar în societ`\ile nonoccidentale. justi\ia ]i statul de drept). Chiar dac` nu se mai aplic` întocmai la societ`\ile europene. absolutist`. Evident. De exemplu. exemplificat prin regimurile totalitare (de exemplu. tipologia lui Turner p`streaz` totu]i unele constante: viziunea conservatoare asupra cet`\eniei (considerat` preponderent pasiv` ]i privat`) contrasteaz` cu ideea republican` a unei civit`\i active ]i publice. dar nu exist` o tradi\ie propriu-zis` a luptei pentru cucerirea drepturilor. strategia autoritarismului plebiscitar a disp`rut din spa\iul european. corespunz`toare urm`toarelor dimensiuni ale cet`\eniei: – diviziunea privat/public. a fost etnocentrismul: modelul s`u tripartit s-a redus la cazul Angliei.

Na\iunea devine în acela]i timp o comunitate etnic`4 ]i una politic` iar statul na\ional consfin\e]te aceast` simbioz`. Apartenen\a la acela]i stat se suprapune cu apartenen\a na\ional` iar discursul lor comun de legitimare este na\ionalismul. astfel încât. Pe de alta. Europa occidental` este mai mult conectat` ideii de na\iune politic` (modelul Renan) care presupune c` na\iunea este mai întâi o comunitate de cet`\eni. Cealalt` marcheaz` trecerea de la statul teritorial la statul na\ional dup` modelul Fran\ei secolului XVIII. fiecare din aceste tentative este subiectiv` ]i incomplet`. modele sau teorii par\iale. sub influen\a „spiritului na\ional“ („Volksgeist“) promovat de Herder. sub forma unor aser\iuni explicative referitoare la cet`\enie. o comunitate cultural` (unitate de limb`. na\ionalitatea ]i cet`\enia. sub forma unor teoretiz`ri par\iale ]i contextualizate. Un important moment de ruptur` în evolu\ia apartenen\ei este cel al Revolu\iei Americane. b) Teritorialitate. Din acest motiv. stat na\ional. 4 În mitologia roman` „Natio” desemna zei\a na]terii ]i a originii. Habermas (1992) ]i Zawadski (1996). Primul se refer` la situa\ia supu]ilor fa\` de autoritatea feudal` având la vârf monarhul absolut3. care s` acopere toate aspectele. Europa central` ]i oriental` r`mâne ata]at` na\iunii etnice. În realitate. este cert c` fiecare sistem sau teorie politic` major` include deja cet`\enia ]i explicarea sa ca o component` de baz`. O dat` cu Revolu\ia Francez`. Cet`\enia r`mâne un termen amplu ]i controversat asupra c`ruia nu exist` înc` o teorie exhaustiv`. statul na\ional a c`p`tat dreptul la autodeterminare politic`.* * * Cele cinci modele sau „teoretiz`ri“ de mai sus au fost alese pentru c` au ceva în comun: ele încearc` ]i pretind c` avanseaz` o „teorie“ a cet`\eniei care s` explice ansamblul situa\iilor. a]a cum observ` Bendix (1964). Aceast` denumire relev` îns` mai mult de o excep\ionalitate cultural` decât de o diferen\` de fond privind statutul juridic al cet`\eanului britanic. origine etnic`. Dac`. una din primele schimb`ri aduse de Constitu\ia Federal` (1787) a fost înlocuirea termenului de supus („subject“) cu cel 3 Chiar ]i ast`zi cet`\enii britanici se numesc „supu]i ai Majest`\ii Sale". Probabil c`. Rezultatul acestui demers este dublu: pe de o parte. Liantul social era asigurat de na\iune. care traverseaz` practic toate activit`\ile umane. la fel ca în cazul altor „obiecte“ complexe. Aceast` form` de afiliere se explic` prin caren\a istoric` a statului ]i prin nevoia unei identit`\i na\ionale care s` contracareze domina\iile imperiale. statul na\ional s-a transformat într-o comunitate politic`. 25 . ]i în acest domeniu se va opera în continuare cu defini\ii pragmatice. în cel mai bun caz. Aceasta demonstreaz` faptul c` este nevoie de analiza ]i în\elegerea cet`\eniei ca fenomen general. Pe de o parte. în cel`lalt caz na\ionalismul etnic a r`mas principala surs` a identit`\ii ]i suveranit`\ii (vezi în acest sens „principiul na\ionalit`\ilor“ promovat de Pre]edintele Wilson). nu una etnic`. cet`\enie Evolu\ia istoric` a apartenen\ei a cunoscut în timpurile moderne trei momente: servitutea („subjecthood“). Oricum. Din acest moment. încorporate îns` în cadrul unor teorii politice mai generale. Se ]tie c` Declara\ia de Independen\` a fost de fapt o negare a servitu\ii ]i a obliga\iilor fiscale fa\` de Coroana Britanic`. pe de alt` parte. în primul caz. nu reu]e]te s` explice decât o parte a problematicii. tradi\ie ]i identitate) care a devenit mai târziu o comunitate politic`. de tipul celor prezentate mai înainte. construc\ia na\ional` se diferen\iaz` în vestul ]i estul Europei.

Acestea sunt cet`\enia multicultural` ]i cet`\enia suprana\ional`. De exemplu. aderent la o religie sau credin\`. Cu alte cuvinte. termenul de „citizenship“ sau „citoyenneté“ fiind tradus de obicei prin na\ionalitate. nici na\iunea nu mai constituie un cadru cert din moment ce ea a fuzionat deja cu statul ]i comunitatea politic` sub forma statului na\ional. apartenen\a cet`\enilor americani nu se mai raporteaz` nici la teritoriul propriu-zis. globaliz`rii ]i jocului f`r` limite al op\iunilor identitare. ci la o nou` simbolistic` identitar` centrat` pe valorile textului constitu\ional. În noul context al Europei. În acest fel. Societ`\ile noastre sunt multiculturale. se concentra asupra statutului de cet`\ean (definit printr-un set de drepturi egale ]i prin na\ionalitate). nici statul na\ional nu mai satisface exigen\ele unor societ`\i tot mai diversificate ]i multiculturale. Statul se elibereaz` astfel de atributul „na\ional“. nici la ordinea colonial`. diversitatea ]i pluralismul sunt valori fundamentale ale democra\iei reprezentative care determin` viziunea modern` asupra cet`\eniei. dar interdependente. 5 26 . 13). persoan` cu o apartenen\` de gen etc. pe de o parte. Aceast` abordare a devenit prea îngust` în momentul în care s-au luat în considera\ie identitatea5 ]i diversitatea situa\iilor de aplicare a statutului de cet`\ean. nici o societate european` nu mai vizeaz` s` ob\in` coeziunea social` ]i ordinea civic` prin politici publice deschis integratoare ]i omogenizante. na\ionalitatea (apartenen\a la un anumit stat) a fost combinat` cu identitatea ]i participarea în cadrul conceptului modern de cet`\enie („citizenship“). Idealul omogenit`\ii culturale ]i politice promovat de statul-na\iune este ast`zi chestionabil. Prin identitate în\elegem acele elemente ale culturii pe care o persoan` ]i le atribuie ]i prin care dore]te s` fie recunoscut`. i) Cet`\enia multicultural` Tradi\ional. exponent al unui grup social. cet`\enia înlocuie]te fundamentele tradi\ionale ale coeziunii sociale (religia. devenind o comunitate politic` a cet`\enilor titulari de drepturi ]i obliga\ii. practicant al unei profesii. Din acel moment. preluat ]i de marele public. vorbitor al unei limbi materne. datorit` migra\iilor umane. teritoriul nu mai este o referin\` exclusiv` a apartenen\ei. Este deci nevoie de alte construc\ii identitare. p. la fel de eficace cum au fost la vremea respectiv` na\iunea ]i statul na\ional. Este ceea ce Bellah (1975) a numit „religie civil`“ iar Anthony Smith (1986) a desemnat prin „na\ionalism civic“ (deosebit de na\ionalismul etnic al statului na\ional). de apartenen\a la societatea cultural`. la fel ]i spa\iul public în care se exprim` cet`\enia. Ea s-a realizat prin raportarea la cultura dominant` al c`rei exponent politic a fost na\iunea. În aceast` perspectiv`. La fel. Interesul acestora. A]a cum remarc` Parsons (1971. Din contr`. s-a constatat c` este foarte greu s` se separe apartenen\a la stat ]i societatea civil`. De fapt. dezbaterile despre cet`\enie erau ini\iate ]i conduse de juri]ti. purt`tor al unui nume propriu. vom trata în continuare dou` situa\ii care ne pot ajuta în acest demers. Aceste construc\ii trebuie s` sus\in` efortul de institu\ionalizare a cet`\eniei postna\ionale care reprezint` marele proiect politic al Uniunii Europene la acest început de secol. La rândul s`u. Un individ poate avea astfel mai multe identit`\i în acela]i timp: membru al unei familii sau comunit`\i etnice. etnicitatea ]i teritoriul) cu o platform` secular` comun` care îmbin` na\ionalitatea cu identitatea. apartenen\a la comunitatea politic` ]i identificarea cu comunitatea cultural` sunt dou` planuri diferite. Statul na\ional a fost prima entitate de integrare a celor dou` forme de apartenen\`.de cet`\ean. pe de alta.

aceste drepturi sunt de obicei acordate temporar. 258) conform c`reia nu exist` cet`\enie universal`. – drepturile multiculturale. respectiv dreptul unui stat de a avea un cuvânt de spus asupra drepturilor propriei popula\ii stabilite pe teritoriul \`rilor vecine. S-a pus astfel sub semnul întreb`rii în special a]a-numitul „droit du regard“. respectiv: – drepturile de reprezentare special` pentru s`raci. afro-americani. 302) vorbesc de o „group differentiated citizenship“ care s` sus\in` politicile de echitate ]i discriminare pozitiv`. respectiv grupurile sociale care au nevoie de propria reprezentare în cadrul comunit`\ii politice. Aceste activit`\i se desf`]oar` în domenii variate. 27 . except`ri fiscale în leg`tur` cu unele practici religioase. – drepturile de auto-guvernare pentru grupurile constituite istoric. Cet`\enia multicultural` se aplic` în primul rând societ`\ii canadiene. Aceast` abordare a cet`\eniei ar promova trei tipuri noi de drepturi. homosexuali. în anii ’80-’90 „Grupul de la Fribourg“ (condus de Meyer-Bisch) ]i Comitetul CAHMIN din cadrul Consiliului Europei au încercat s` institu\ionalizeze drepturile culturale ]i s` înlocuiasc` termenul sensibil de minoritate prin cel de „comunitate cultural`“. din dou` motive: absen\a lor din instrumentele interna\ionale ]i statutul lor ca drepturi colective. al genului sau al religiei). cum ar fi drepturile diverselor grupuri de imigran\i (de exemplu. ci o cet`\enie diferen\iat` („differentiated citizenship“).Pornind de la aceste premise. vârstnici. anume cazul ru]ilor din |`rile Baltice ]i Ucraina (aproximativ 30 de milioane) ]i statutul popula\iei maghiare dispersate în \`rile vecine. specific` în primul rând contextului canadian. O persoan` poate fi minoritar` dup` o anumit` identitate (de exemplu. dup` criteriul limbii. profesiunea sau afilierea politic`) dar poate deveni majoritar` dup` alt criteriu ]i în alte împrejur`ri (de exemplu. o form` inedit` de articulare a comunit`\ii politice cu mozaicul comunit`\ilor culturale. În loc s` se refere la cadrul rigid al statului na\ional. termenul de minoritate nu-]i mai are sensul: orice individ. imposibil de aplicat în cazul Canadei ]i SUA. devenind anacronice de îndat` ce dispare ac\iunea de discriminare. spre deosebire de drepturile de auto-guvernare. Din acest motiv. cu o puternic` identitate cultural`. ca m`suri de prezervare ]i afirmare a propriei identit`\i culturale. hispanicii) în SUA. a]a cum sunt popula\iile aborigene. de]i Kymlicka încearc` s` o generalizeze ]i la alte societ`\i multiculturale. grup sau comunitate poate fi minoritate în func\ie de criteriu ]i de context. Dou` situa\ii juridice particulare au complicat discu\ia respectiv`. solicit`rile acestor comunit`\i vizeaz` dreptul la instruire bilingv`. p. El pleac` de la o idee formulat` anterior de Young (1989. ci transferul limitat al unor prerogative ]i competen\e legislative c`tre autorit`\ile locale. Este ansamblul semnifica\iilor pe care diverse grupuri ]i comunit`\i le dau activit`\ilor umane ]i produselor acestora. Kymlicka (1995) a propus o nou` form` de cet`\enie. aceste comunit`\i culturale nu solicit` o mai bun` reprezentare în guvern ]i institu\iile centrale. Kymlicka valorific` conceptul de „cultur` societal`“ introdus de Dworkin. aplicabil` identic în orice fel de societate politic`. drepturile multiculturale promoveaz` mai degrab` integrarea într-o societate pluralist` decât autonomia local`. Kymlicka ]i Norman (1995. Este cet`\enia multicultural`. ignorate de statutul uniformizant al cet`\eniei bazate pe na\ionalitate. Într-o societate multicultural`. inclusiv [n arena public` ]i în sfera privat`. Aceste ini\iative nu au fost îns` acceptate în contextul european de atunci deoarece unele state nu au fost de acord cu recunoa]terea drepturilor culturale. ]coli proprii. în situa\iile de opresiune. comunit`\ile Roma ]i Shinti (popula\iile arctice). dar ]i popula\iile care apar\in unui anumit teritoriu (Québec). p.

patriotismul ]i Constitu\ia au precedat cet`\enia propriu-zis`. unde patosul patriotic a disp`rut practic din discursul public. pluralismul american s-a realizat prin adi\ionarea de indivizi. nu garanteaz` decât o cet`\enie limitat`. M`surile preconizate de „cet`\enia multicultural`“ sunt de fapt demersuri de incluziune social` pentru grupurile care se consider` marginalizate sau chiar excluse. identitatea ]i expresia personal`. Pe de o parte. în orice caz. În aceast` perspectiv`. cet`\enia are un rol integrator ]i reprezint` cel mai important factor de coeziune social`. Un caz aparte îl reprezint` patriotismul american. Cea mai eficient` cale de a uni primele comunit`\i de imigran\i a fost cea emo\ional`. În aceast` variant`. ne vom referi în continuare la dou` exemple care pot ajuta reflec\ia privind cet`\enia european`. în SUA patriotismul r`mâne o component` esen\ial` a cet`\eniei identitare. reziden\ei sau securit`\ii sociale. construc\ia cet`\eniei europene a pornit de la drepturile suprana\ionale înaintea Constitu\iei. Principala problem` a cet`\eniei suprana\ionale r`mâne îns` dificultatea de a realiza ambele componente. chiar dac` ]i-au p`strat r`d`cinile identitare ]i cultura de origine. ceea ce explic` faptul c` nu a fost înc` institu\ionalizat` în toate societ`\ile. prin afilierea la o patrie de adop\iune ]i la valorile constitu\ionale americane. ci o mare varietate de situa\ii ]i experien\e individuale. ii) Cet`\enia suprana\ional` Procesul în care s-au angajat statele membre ale Uniunii Europene este în sens invers: de la state na\ionale la o comunitate politic` suprana\ional`. Spre deosebire de Europa. Ea men\ine îns` caracterul unificator al cet`\eniei c`ci baza politicilor publice r`mâne tot sistemul drepturilor individuale acordate în mod egal pentru to\i. mobilit`\ii. cet`\enia este o expresie a ordinii civice bazate pe drepturi egale pentru to\i. a]a cum vom vedea în modulele II ]i III. Acest sentiment de devo\iune civic` s-a transmis de la o genera\ie la alta. În cealalt` ipostaz`. respectiv cet`\enia legal` ]i cet`\enia identitar`. de la dreptul interguvernamental la dreptul comunitar ]i de la etnos la demos. Oameni ]i comunit`\i foarte diferite s-au stabilit pe acela]i spa\iu geografic devenind cet`\eni americani. în cazul american. Dificult`\ile propriu-zise au ap`rut din momentul în care s-a pus problema statutului juridic ]i politic al cet`\eniei europene ca atribut al statului suprana\ional. În acest sens. Spre deosebire de imperiile ]i puterile coloniale europene.Aceste propuneri readuc în discu\ie caracterul dual al cet`\eniei. diversele proiecte de integrare european` au fost relativ u]or de acceptat: ele nu au avut repercusiuni majore asupra ocup`rii. ca statut universal sau standard unic al democra\iei. În aceste condi\ii. etnicitatea ]i na\ionalitatea nu au coincis cu teritoriul. comunitatea politic` (definit` prin adeziunea la Constitu\ie ]i „The Bill of Rights“) a precedat comunitatea cultural` american`. astfel încât ]i ast`zi recuno]tin\a ]i ata]amentul patriotic sunt sentimente foarte puternice printre cet`\enii americani. cet`\enia sus\ine pluralismul ]i diversitatea cultural`. descentralizare administrativ` ]i responsabilizare politic`. În acest caz. care ]i-au ob\inut diversitatea prin cuceriri ]i alian\e dinastice. pentru comunit`\ile cu nevoi specifice sau cele care solicit` mai mult sprijin din partea autorit`\ilor publice. Din acest motiv. nu exist` cet`\enie în sine. Dac`. Primul aduce în discu\ie o versiune de cet`\enie statutar` propus` 28 . Cele patru drepturi suprana\ionale introduse prin Tratatul de la Maastricht (1992) sunt doar un început ]i. problema cet`\eniei europene r`mâne în continuare deschis` ]i controversat`. Ideea de „cet`\enie diferen\iat`“ este ea îns`]i contradictorie. Ea valorific` apartene\a ]i încurajeaz` diferen\ele culturale ]i sociale prin m`suri de echitate. încurajând multiculturalismul. Pân` în prezent.

Delanty. Kant în „Pacea etern`“ a sus\inut ideea unei „ius cosmopoliticum“ în care to\i indivizii s` se simt` „cet`\eni ai unui stat universal al umanit`\ii“. nu la un teritoriu. Chiar dac` guvernele r`mân înc` strâns ancorate de spa\iul politic care le-a emanat (comunitatea electoral` sau cea a propriilor organiza\ii politice). 1995. Patriotismul constitu\ional Ca s` rezolve contradic\iile inerente cet`\eniei. Noul cosmopolitism are ambi\ia s` defineasc` o cet`\enie global` care s` fie în acela]i timp statut politic ]i identitate. cet`\enii pot deja s` participe sau s` se adreseze unei societ`\i civile globale. La rândul s`u. comunitatea suprana\ional` func\ioneaz` pe baz` de deliberare ]i negociere. Al doilea are în vedere o form` inedit` de identitate postna\ional`. Linklater. A]a a ap`rut conceptul de cet`\enie cosmopolit` sus\inut îndeosebi de Linklater (1999) ]i Delanty (2000). Ohmae. Ele nu fac decât s` prelungeasc` proiec\iile personale dincolo de propria cetate sau stat na\ional spre o entitate global`. Unitatea indivizilor rezult` din ata]amentul fa\` de o comunitate politic` („Euro-polity“). spre deosebire de cet`\enia formal` care este ob\inut` prin na\ionalitate („bounded citizenship“). Baubock. Habermas (1995) creeaz` un hibrid statutidentitate pe care îl propune ca nucleu al cet`\eniei europene suprana\ionale. oamenii politici ]i guvernan\ii nu au luat niciodat` în considera\ie astfel de specula\ii identitare. Aceast` viziune strict etatist` a fost îns` pus` la îndoial` de unii autori contemporani (Meehan. anume cet`\enia cosmopolit`. Ac\iunea civic` se deruleaz` în societatea global` ]i este legitimat` prin drepturile ]i libert`\ile garantate de instrumentele universale ]i europene (în special „Declara\ia Universal`“ ]i „Carta European` a Drepturilor Omului“). Individul se identific` cu sistemul de drepturi ]i obliga\ii suprana\ionale într-o manier` „patriotic`“. astfel încât acestea înceteaz` s` mai fie alternative opozabile. atât la nivel subna\ional cât ]i la nivel transna\ional. dup` acela]i principiu consensual pe care Aristotel îl numise „phronesis“ iar Thomas d’Aquino îl desemnase prin „prudentia“ (deciziile importante se iau prin reflec\ie ]i consultare cet`\eneasc`). Este o cet`\enie informal` („unbounded citizenship“). numit` „cosmopolis“. cât ]i modelul etatist al cet`\eniei.de Habermas. Este ceea ce Raymond Aron (1994) a numit „cet`\enie f`r` inamici“. cât ]i Comenius sau Schiller s-au considerat „cet`\eni ai lumii“. Prin diversele acorduri bilaterale 29 . Bineîn\eles. Astfel de referin\e sunt îns` mai degrab` utopii identitare decât proiecte politice plauzibile. f`r` frontiere. Identitatea se suprapune cu statutul. Aceast` abordare dep`]e]te atât viziunea utopic` de tip kantian (limitat` la compasiunea ]i solidaritatea universal`). în acela]i fel în care patriotismul ]i constitu\ionalismul alimenteaz` cet`\enia american`. participarea ]i identitatea (atribute definitorii ale cet`\eniei) se pot raporta la aceste diverse niveluri ale comunit`\ii politice. Ca urmare. Ei constat` c` au ap`rut ast`zi numeroase centre de autoritate. Cet`\enia cosmopolit` Atât Diogene. singura certitudine era teritoriul ]i statul în interiorul c`ruia î]i puteau exercita puterea. 2000). 1994. f`r` s` existe neap`rat ]i o unitate cultural`. cât ]i loialitatea. Pentru ei. Ea nu se construie]te neap`rat contra altor identit`\i ci printr-o l`rgire considerabil` a apartenen\ei ]i ac\iunii colective. atât apartenen\a. 1999. 1993. Este „patriotismul constitu\ional“ sau loialitatea fa\` de valorile ]i institu\iile europene în care demos-ul prevaleaz` fa\` de etnos iar apartenen\a se raporteaz` la o comunitate politic`. În acest caz.

Ea se caracterizeaz` prin reciprocitate. În contextul analizei noastre. rezultat` din interdependen\a ]i globalizarea comunit`\ilor politice. p. incriminându-se o rela\ie de interdependen\`. pe baza unei mutualit`\i bine circumscrise: A ofer` ceva lui B iar B îi d` lui A altceva. negocierea condi\iilor de munc`). Este rela\ia de vânzare-cump`rare care s-a extins ]i asupra schimburilor sociale ]i culturale (de exemplu. 1998) De la individ la De la individ la grup De la un grup la alt grup individ (1) (5) (3) Schimbul diadic Reciprocitate limitat` (suprapunerea C`tre un grup limitat par\ial` a intereselor) A↔B A↔CDEFG ABCDEFV↔CDEFGH (2) Schimbul multiplu A↔B (t1) A↔B (t2) A↔B (t3) (7) Secven\iere A→B→C→D→E (4) C`tre o comunitate larg` (societatea. nu ]i în textele constitu\ionale sau în dreptul interna\ional. pe baza unui „schimb generalizat“. Cet`\enia cosmopolit` este îns` mai mult un principiu ]i o op\iune identitar`. se stabilesc în termeni preci]i ]i urm`resc beneficiul direct. f`r` beneficiu direct ABCD→ Interac\iune limitat` Interac\iune generalizat` 30 . (6) Excluderea reciproc` (între grupuri cu interese similare) ABCDEF↔GHIJKL (10) Schimbul unilateral cu un grup similar. astfel încât drepturile ]i responsabilit`\ile dep`]esc cu u]urin\` spa\iul public al teritoriului na\ional. Cet`\enia ]i societatea civil` Societatea civil` este spa\iul public în care interac\ioneaz` cet`\enii organiza\i. f`r` s` existe neap`rat reciprocitate direct`. Ea se reg`se]te doar în analizele politice ]i discursul academic. frontierele spa\iului politic devin deschise ]i permeabile. societatea civil` reprezint` atât o oportunitate cât ]i o modalitate de exprimare a cet`\eniei. unde contractele sunt pragmatice. 76). Tipologia interac\iunilor civice (Janoski. elaboreaz` chiar o tipologie a cet`\eniei în func\ie de participarea în spa\iul public. na\iunea) A↔BCDEFGHIJK (8) Circuit închis A→BCDE. cele dou` concepte au fost adeseori asociate. decât o referin\` explicit`. 5. Tabelul 1. între individ-grup sau grup-grup. Din acest motiv. Forma altruist` ac\ioneaz` pe termen lung ]i vizeaz` scopuri spirituale ]i ideologice. Janoski (1998. unul dintre autorii care s-au ocupat îndeaproape de aceast` rela\ie. un set de valori ]i o ac\iune colectiv`. de exemplu. Ea presupune oferta de servicii ]i bunuri de la o persoan` c`tre un grup sau o comunitate. institu\ionalizat` ]i recunoscut` ca atare de legisla\ia na\ional`. Interac\iunea limitat` este specific` pie\ei.sau sisteme de integrare regional`. Ar exista astfel un comportament autocentrat („self-interested behaviour“) ]i un comportament altruist („other-interested behavior“). Primul denot` o op\iune pe termen scurt ]i are în vedere bun`starea material` reciproc`. Ea este astfel un sistem de rela\ii organiza\ionale. Aceste rela\ii au fost sintetizate de Janoski sub forma schemei din tabelul 1. Motiva\ia acestei ac\iuni este interesul general sau cea ce anticii au numit „virtute civic`“. indiferent dac` interac\iunea are loc între individ-individ.

inactiv ]i defetist. fiind deseori implicat în conflicte cu autoritatea public`. – cet`\eanul activ – ia parte la via\a ob]teasc`. sensibilizarea public` în favoarea unor idei sau proiecte civice etc. ironie politic`.→A B→ACDE. – cet`\eanul oportunist – particip` la activit`\i politice doar în m`sura în care îi convine sau ob\ine un avantaj personal. pe de alt` parte. nu din obliga\iile care revin din statutul de cet`\ean. absenteism) sau se opre]te la o interac\iune limitat`. se identific` cu ac\iunea guvernamental` ]i o sus\ine f`r` rezerve. p.). Astfel de demersuri sunt voluntare. de ac\iune în beneficiul general st` la baza societ`\ii civile. B→CDEF. într-o manier` altruist`. Participarea la societatea civil` se bazeaz` în special pe forma altruist` de cet`\enie ]i pe cet`\enii activi (primele trei forme din tipologia lui Janoski). poate fi angajat în partide politice sau alte organiza\ii ]i se preocup` de interesul general. cu ocazia votului sau a unor evenimente deosebite. este categoria celor cu drepturi formale. – cet`\eanul pasiv – accept` autoritatea ]i conducerea politic` de]i nu este convins c` ac\iunea acestora este cea mai potrivit`. Aceast` form` de patos civic. ci doar efecte în folosul comunit`\ii sau al altor indivizi. altruismul ]i activismul politic sunt esen\iale pentru disputa cu statul în negocierea drepturilor civile ]i politice. lipsi\i îns` de posibilitatea real` de a le exercita. – cet`\eanul marginalizat – este inactiv ]i alienat. nu orice de\in`tor al statutului de cet`\ean este capabil ]i dispus s` se implice în societatea civil`. A]a cum vom vedea în continuare. D→ABCE.. C→DEFG. În func\ie de gradul ]i forma particip`rii civice. datorit` lipsei de mijloace ]i oportunit`\i. – cet`\eanul fatalist – este apatic. grupuri sau comunit`\i (de exemplu. se manifest` incidental ]i periodic. Motiva\ia acestei forme altruiste de interac\iune este interesul general sau beneficiul în favoarea altor indivizi. ac\iunile filantropice sau caritabile. poate face obiectul manipul`rii politice. fiind neîncrez`tor în oportunitatea unui atare efort. mai ales în situa\ii pre-electorale. E→ABCD (9) Circuit deschis A→BCDE. el/ea se mul\ume]te cu o critic` indirect` (de exemplu. confruntat cu dificult`\ile unui schimb generalizat. 95).. – cet`\eanul cinic – este similar cet`\eanului activ. recursul la drepturile omului pentru a ap`ra interesele unor persoane sau grupuri oprimate. 31 . Ea nu ob\ine avantaje pentru ini\iatori. C→ABDE. specific societ`\ii civile. fiind capabil ]i interesat de participarea politic`. exist` ]ase tipuri de cet`\eni: – cet`\eanul încorporat – este parte a elitei sau se consider` ca atare. Dup` Janosky (1998. este generoas` ]i unidirec\ionat`. pentru c` decurg din op\iunea moral` a ini\iatorilor. D→EFGH. el neag` chiar utilitatea particip`rii politice. Z→ABCD BCDE→ . WXYZ→ XYZA (11) Excludere reciproc` ABCD→ EFGH→ IJKL→ WXYZ→ ABCD Interac\iunea generalizat`.

al unor persoane sau grupuri oprimate (este sensul introdus de comunit`\ile puritane din SUA în secolul XIX). pentru a desemna sistemul de solidaritate colectiv` al burgheziei în negocierea drepturilor sale cu statul. f`r` beneficii economice. egalit`\ii ]i libert`\ii. Sensul acestei sintagme se precizeaz` prin utilizare. unitatea dintre dreptul public ]i etica privat`. în pofida lipsei de acord conceptual. cet`\eni) pe baza unui contract social comunitatea politic` a cet`\enilor pentru a proteja proprietatea privat` un spa\iu public comun unde sunt garantate participarea la structurile civile ]i autonomia indivizilor. statul r`mâne garantul contractului social o zon` de influen\` a non-statului ca rezultat al capitalismului ]i industrializ`rii. Astfel. Seligman (1992) prefer` s` se refere la „ideea de societate civil`“ în locul unei defini\ii standard. 240): „Societatea civil` poate fi definit` ca un set sau un sistem de grupuri intermediare auto-organizate care 32 . David Hume. grupuri. în func\ie de context ]i epoc` istoric`. – sectorul non-profit al societ`\ii. dup` Schmitter (1997. Din acest motiv. XVIII (Adam Smith. În tabelul 2 am sintetizat principalele pozi\ii clasice fa\` de societatea civil`. AUGUSTIN HOBBES Criteriul participarea politic` separarea Naturii de Gra\ie coeziunea social` Defini\ia un tip de societate (Koinomia) care permite participarea politic` a cet`\enilor egali este „Urbis” (societatea uman`) în opozi\ie cu „civitas Dei” (lumea transcendent`) interesul comun ]i uniunea tuturor entit`\ilor politice (guvernan\i. – organiza\iile non-guvernamentale pe baz` voluntar`. unde cet`\enii desf`]oar` activit`\i benevole. a]a cum apare în teoria politic`. Putem decela astfel trei tipuri de defini\ii: – contraputere sau alternativ` fa\` de stat ]i de pia\` („societatea civil` este societate minus stat“ sau ceea ce r`mâne din societate în afar` de stat) – aceast` defini\ie a fost introdus` de iluminismul sco\ian din sec. care face posibil controlul vie\ii publice de c`tre moralitatea privat` solidaritatea etic` bazat` pe reciprocitate ]i recunoa]terea mutual` a drepturilor. Tabelul 2. societatea civil` este o sintez` a ra\iunii. este arena public` unde se desf`]oar` lupta de clas` LOCKE KANT primordialitatea indivizilor fa\` de stat distinc\ia dintre legalitate ]i moralitate HEGEL respectul reciproc al drepturilor individuale (în special a dreptului de proprietate) tensiunea dintre statul capitalist ]i clasa muncitoare exploatat` MARX Acest din urm` sens predomin` în literatura politic` ]i sociologic` din ultimele decenii. Defini\ii clasice ale societ`\ii civile Autorul ARISTOTEL SF. Ceea ce ne intereseaz` în contextul de fa\` este sensul contemporan al societ`\ii civile. p. Termenul ca atare a fost introdus de Hegel.a) Defini\ia societ`\ii civile Ca ]i cet`\enia. aceste activit`\i sunt în favoarea interesului comun. Este un termen care capteaz` aten\ia ]i beneficiaz` de o larg` circula\ie. termenul de societate civil` înseamn` diferite lucruri pentru diverse persoane. ca expresie a drepturilor ]i libert`\ilor dobândite la sfâr]itul secolului XIX ]i începutul secolului XX. Francis Hutchinson ]i Adam Ferguson).

Este al treilea sector al sistemului public. Cea mai apropiat` de pozi\ia noastr` este îns` defini\ia lui Janoski (1998. de promovare a imaginii publice. menite s` influen\eze deciziile asupra unor probleme care intereseaz` un anumit grup.). sfera public` cuprinde cel pu\in cinci tipuri de organiza\ii voluntare (Janoski. prietenii. federa\iile patronale. unde au loc negocieri ]i dispute. b) Structura spa\iului public Din defini\ia de mai sus. 6 33 . poate fi util` ]i defini\ia lui Barber (1998. precum ]i institu\iile specializate ale ordinii publice (poli\ia. furnizeaz` ajutor direct (Crucea Ro]ie. – grupurile de interes. Janoski se refer` la patru componente interdepedente ale societ`\ii (vezi fig. pia\` ]i sfera privat`. pe campanii de pres`. – organiza\iile filantropice („comunitas“) colecteaz` fonduri pentru a completa bugetul public pentru asisten\` sau protec\ie social`. Rotary Club) sau organizeaz` întrajutorarea (Asocia\ia Bolnavilor Parkinson.6). ci toate formele de interac\iune dintre sfera public`. „un spa\iu pentru noi to\i”.– sunt relativ independente atât fa\` de autorit`\ile publice. vama. cât ]i fa\` de unit`\ile private de produc\ie ]i reproduc\ie. bursele de valori. sfera privat` include via\a familial`. p. p. executiv` ]i juridic`). pia\a este reprezentat` de firmele private ]i corpora\iile angajate în activit`\i lucrative. Aceast` defini\ie ne convine cel mai mult pentru c`: – pune accentul pe negocierea colectiv` a drepturilor ]i responsabilit`\ilor. 6): statul cuprinde cele trei puteri (legislativ`. – îmbin` discursul civic cu ac\iunea politic`. sindicatele. armata. de exemplu. ca expresie a cet`\eniei. Asocia\ia Sindromului Down etc. ac\iuni de protest. care func\ioneaz` prin exercitarea drepturilor ]i responsabilit`\ilor cet`\ene]ti. sub forma unor în\elegeri civice. informa\iile interne ]i externe). autonomi în raport cu statul ]i pia\a. rela\iile personale ]i intimitatea. 1998. Ca ]i Habermas (1989). asocia\iile consumatorilor. sfera public` reprezentat` de organiza\iile voluntare ]i sfera pie\ei cuprinzând firmele private ]i sindicatele“. colectare de semn`turi. unde se desf`]oar` „ac\iunea comunicativ`“ (Habermas). Ea const` în interac\iunile pe care toate componentele sistemului social le angajeaz` pe arena public`. stat. p. 14): – partidele politice care nu sunt la guvernare ]i nu sunt subordonate statului. grupurile profesionale. Pentru diversitate. demonstra\ii. dup` care societatea civil` este spa\iul public al cet`\enilor organiza\i. rezult` c` societatea civil` nu este o zon` strict delimitat` a societ`\ii globale ]i nici nu se reduce la opozi\ia sistematic` fa\` de puterea public`. – convin s` ac\ioneze conform unor reguli prestabilite. pe baz` de încredere ]i respect reciproc“6. – nu urm`resc s` ia locul func\ionarilor de stat sau al întreprinz`torilor particulari. 12): „Societatea civil` reprezint` sfera discursului dinamic ]i interactiv dintre stat. adic` fa\` de firme ]i familie. nici s` accepte responsabilit`\i publice. – mi]c`rile sociale se centreaz` pe activit`\ile de „lobby“. sfera public` este zona cea mai complex` ]i mai vizibil` a societ`\ii: este spa\iul civic unde interac\ioneaz` celelalte trei componente (este forum-ul societ`\ii moderne). – au capacitatea de a delibera ]i a întreprinde ac\iuni colective în ap`rarea sau promovarea intereselor ]i ideilor lor. – ia în considera\ie nu doar rela\ia stat-cet`\eni.

statul ]i pia\a. exprimate pe arena public`. mobilizare. spa\iul public este un câmp de for\e care angajeaz` interac\iuni cu toate celelalte sfere ale vie\ii sociale. ci include: – discursul public (de legitimare. – cele cinci organiza\ii voluntare descrise mai sus. ca în defini\iile etatiste tradi\ionale. educaţia. societatea civil` nu se reduce la organiza\iile non-guvernamentale. restrâns` la aderen\i) în m`sura în care ofer` servicii de interes comun (de exemplu. intr` aici asocia\iile ]i federa\iile. parteneriatul social). Componentele sistemului social (Janoski. În aceast` reprezentare multidimensional`. ci un sistem de ac\iuni ]i negociere colectiv` care angajeaz` toate cele patru componente ale societ`\ii globale: sfera public`. eliminarea avorturilor pentru sus\inerea politicii demografice). Fig. mediile politice de stat. 34 . sfera privat`.– grupurile religioase fac parte din sfera public` (nu din cea privat`. La rândul s`u. argumentare sau contesta\ie). 1998) Executivul Justiţia Legislativul Statul Poliţia Armata Informaţiile interne şi externe Sfera publică Asociaţiile voluntare Securitatea Partidele socială. educaţia publică. pia\a ]i sfera privat`. cluburile de elite Familia Prietenii şi cunoştinţele Sfera privată Intimitatea Viaţa privată * În aceast` zon` sunt constituite corpora\iile publice sub autoritate tripartit` (de exemplu. funda\iile religioase. 6. cluburile pe baze confesionale ]i fondurile de caritate. respectiv statul. – ansamblul interac\iunilor dintre componente. cercetarea ∗ Federaţiile sindicale Asociaţiile patronale Asociaţiile consumatorilor Contractele privind apărarea Reglementările Sfera pieţii Media particulare. sănătatea Firmele Pieţele Sindicatele Grupurile de întrajutorare Mişcările sociale Viaţa privată analizată de media şi tribunale Firmele de familie. Cet`\enia nu este o rela\ie simpl` între cet`\eni ]i stat. asisten\` social` ]i medical`) sau propun politici publice alternative (de exemplu.

În aceast` optic`. Canada. individualism exacerbat. Spre deosebire de modelul elitist. Aceasta explic`. care pot determina ponderea efectiv` a statului. partide politice. intoleran\`) la care ne-am referit cu alt` ocazie. pe care Janoski (1998. pur ]i simplu. Olanda). Activismul ]i modelul altruist coexist` cu celelalte forme de cet`\enie din clasificarea lui Janoski. care ofer` cele mai diverse ]i mai reprezentative oportunit`\i de exercitare a cet`\eniei. asocia\iile patronale. Janoski a sesizat foarte bine acest aspect ]i a încercat el însu]i s` aplice tipologia binecunoscut` a lui Held (1987) dup` care exist` patru tipuri generice de regimuri politice: modelul pluralist. astfel încât nu mai este nevoie de interven\ia statului. Regimul neo-corporatist încurajeaz` comasarea grupurilor de interes sub form` de asocia\ii pe baz` de afinit`\i sau programe (de exemplu. exemplificat de Fran\a ]i Germania dore]te s` contracareze imprevizibilitatea ]i inechitatea solu\iilor de tip liberal. Modelul elitist. identice pentru toate societ`\ile. de altfel. regionale) în sus\inerea serviciilor sociale. În regimul liberal. 110–111) le sintetizeaz` sub forma diagramelor din fig. în baza principiului subsidiarit`\ii. fondul de patrimoniu sau fondul de dezvoltare regional`) pentru a implementa politicile sociale. absenteism. Exist` îns` ]i alt` surs` de varia\ie. pentru c` sunt mai stabile (de exemplu. confedera\iile. Norvegia. inciden\a destul de mare a manifest`rilor care caracterizeaz` „deficitul democratic“ (apatie. cluburi recreative. agen\iile specializate din Suedia. funda\ii caritabile. statul acord` un rol important organiza\iilor considerate de elit` (sindicale. organiza\iile voluntare domin` arena public`. a pie\ei ]i a sferei private în raport cu arena public`. Ele se deosebesc ]i de modelul liberal. Australia ]i Japonia). 35 . astfel de organiza\ii non-profit pot utiliza fondurile specializate colectate de stat (fondul de ]omaj. Fiecare dintre acestea se caracterizeaz` prin anumite rela\ii între componentele vie\ii sociale. c) Tipologia regimurilor politice Configura\ia propus` de Janoski nu trebuie s` ne induc` imaginea unei superorganiza\ii armonioase. în care interesul comun prevaleaz` întotdeauna. Este vorba de regimul politic ]i ideologia subiacent`. definirea celor patru sfere interdependente nu anuleaz` posibilitatea comportamentelor impredictibile ]i atipice sau. Ca urmare. sindicatele de ramur`. În acest model. grupuri „watch dog“ sau de monitorizare civic`. patronale. astfel încât este posibil ca angajamentul civic ]i conduitele colectiviste s` nu fie atitudini dominante. grupuri de interes. societatea civil` este comunitatea politic` cea mai dinamic` ]i mai eficient`. modelul elitist. De exemplu. religioase. absen\a cooper`rii între cet`\eni. parteneriatul social). Ceea ce pare s` diferen\ieze aceste modele este importan\a dat` diverselor organiza\ii ale societ`\ii civile: asocia\ii religioase. statul este practic deconectat de organiza\iile voluntare: el încurajeaz` ini\iativele ]i solu\iile oferite de sectorul privat ]i de „business“ (este modelul care predomin` în SUA. p. modelul neo-corporatist ]i modelul societ`\ii de mas`. care influen\eaz` forma concret` de articulare a celor patru componente ale societ`\ii. aceste structuri se auto-guverneaz` ]i sunt supuse competi\iei. 7. Danemarca. Din contr`.

.+ C10 C1 C2 C3 C4 C5 C6 . C2 C3 C4 C5 C6 C7 C8 . 7..Fig... 1998) 1.+ C9 C2 C3 C4 C5 C6 .+ Cn 3... Tipologia regimurilor politice (Janoski.. Modelul elitist Statul IG1 IG2 IG3 SM IG1 IG2 IG3 C1 C2 C3 C4 C5 C6 C7 C8 C9 . Modelul societăţii de masă Statul IG1 IG2 IG3 IG4 IG5 IG6 M E D I A U1 U2 U3 E1 E2 E3 E4 C1 C1 +. Modelul neo-corporatist Statul Executivul Partidele de stânga IG1 Federaţiile sindicale IG2 Federaţiile patronale Partidele de dreapta 4. Modelul pluralist Statul 2..

.

Scholte. Chiar ]i versiunea postna\ional` a cet`\eniei (de exemplu. „Lumea“ este mult mai eterogen` ]i mai inegal` decât statele suverane. – este o form` de solidaritate suprateritorial`. drepturile singure nu sunt suficiente ca statutul de cet`\ean s` func\ioneze. Janoski nu abordeaz` acest subiect. – presupune comunicare transfrontalier`. ca de exemplu Turner (1993). Puterea lor este atât de important`. d) Globalizarea societ`\ii civile Una din limitele analizei lui Janoski este c` cele patru sfere de activitate sunt circumscrise statului na\ional. Riscul în acest caz este ca mesajul civic propriu-zis s`-]i piard` autenticitatea ]i s` se banalizeze. Unii autori. de asemenea. Am v`zut. dup` care na\ionalitatea (statutul de cet`\ean) este o precondi\ie a drepturilor omului ]i se exercit` în interiorul unui stat suveran. În plus. îns` al\i anali]ti (Hann ]i Dunn. mediile de informare domin` sfera public`. unde media nu constituie doar unul din grupurile de interes (ca în celelalte trei modele). exemplificat` cel mai bine de SUA. ci principalul factor de influen\` politic`. În realitate. – se sprijin` pe organiza\ii transteritoriale. luând ca referin\` drepturile omului. Soysal (1994). Întrebarea este îns` dac` aceast` interpretare a societ`\ii civile poate fi extins` dincolo de un teritoriu sau tip de societate. 1996. astfel încât ea este departe de a deveni o . manipularea politic` ]i propaganda în interes personal. care sunt universale. cum cet`\enia postna\ional` se deta]eaz` de un teritoriu anumit. p. drepturile omului în sine nu asigur` automat participarea la comunitatea politic`. Exemplul societ`\ii civile ]i configura\ia multipartit` a lui Janoski ne-au atras îns` aten\ia asupra faptului c` statul nu este singura form` de comunitate public`. a]a cum vom vedea imediat. aceste patru atribute sunt mai greu de realizat la nivel global decât în interiorul unei societ`\i na\ionale. Este „societatea-spectacol“. fiind pus pe acela]i plan cu reclamele comerciale. Proiectul de unitate politic` european` este o provocare direct` a acestei condi\ion`ri tradi\ionale. de exemplu. Modelele sale de societate au fost exemplificate prin regimuri politice specifice unor state ]i guverne. Aceast` abordare r`mâne tributar` ecua\iei etnocentriste a lui Marshall. Cet`\enia se exercit` doar în interiorul acestei entit`\i politice pe care Janoski o desemneaz` prin „sistemul social global“. Scholte (1999. sub forma societ`\ii civile. 1999) vorbesc deja de o „societate civil` global`“. se întreab` în acest context dac` nu cumva centrarea pe drepturile omului nu înseamn` de fapt sfâr]itul cet`\eniei ca paradigm` politic`. 10). încât tinde s` monopolizeze întreaga sfer` public`. în pofida aspira\iilor. define]te globalitatea ca o suprateritorialitate. Badie (1995) ]i Ohmae (1995).În modelul societ`\ii de mas`. Ele sunt de obicei asociate cu responsabilit`\ile care instrumenteaz` loialitatea fa\` de comunitatea politic` ]i obligativitatea moral` a particip`rii civice. „Interac\iunile generalizate“ care caracterizeaz` indivizii altrui]ti ]i responsabili traverseaz` practic întreaga societate. Trebuie s` recunoa]tem c`. patriotismul constitu\ional al lui Habermas) presupune anumite competen\e civice ]i în\elegerea mecanismelor institu\ionale ale democra\iei participative. Aceast` condi\ionare a accesului la drepturi de afilierea statal` ]i de statutul de cet`\ean este ast`zi chestionabil`. ceea ce înseamn` c` societatea civil` global`: – se ocup` de problemele transversale ale umanit`\ii.

ceea ce presupune: – o cultur` civic` minimal`. Almond ]i Verba (1996) o plaseaz` la originea cet`\eniei. moneda unic`. ca ]i referin\a comun` la drepturile omului. considerate nereprezentative pentru societatea civil` global`. Cu alte cuvinte. f`r` participarea efectiv` a tuturor p`r\ilor (statele ]i business-ul). 6. în func\ie de cadrul de referin\`: Cultura civic` ideal` este ansamblul cuno]tin\elor ]i abilit`\ilor necesare pentru participarea politic` ]i realizarea democra\iei ca proiect istoric. Cultura civic` a 39 . Grupul G8. nu este posibil` o societate civil` global`. Pân` în prezent. OSCE. globalizarea societ`\ii. în func\ie de condi\iile particulare ale comunit`\ii politice. Ea cuprinde competen\ele minimale ale cet`\eniei într-un regim democratic ]i se refer` la valorile ]i institu\iile democra\iei. Este aceea parte a culturii umane care sus\ine cet`\enia ]i comportamentul politic. activismul civic global s-a orientat chiar împotriva acestor organiza\ii. Este capacitatea persoanelor. la institu\iile publice ]i la actorii participan\i. problemele mondiale globale au fost abordate prin prisma agen\iilor interna\ionale ca ONU. chiar dac` ele au promovat standarde comune ale democra\iei. valorilor. dincolo de statutul formal al cet`\eniei. 47). nu a fost întotdeauna credibil. inclusiv a societ`\ii civile. legislative ]i financiare. solidaritatea interna\ional` a cet`\enilor ]i mobilitatea ONG-urilor. sistemul Bretton Woods (Banca Mondial` ]i FMI). date fiind contingen\ele istorice ]i elementele unificatoare deja în func\iune (pia\a comun`. la modul de func\ionare a societ`\ii civile. La nivel european. nu sunt suficiente pentru a realiza o societate civil` cu voca\ie universal`. Activismul transfrontalier. Turner (1993). p. la drepturile ]i responsabilit`\ile cet`\eanului.comunitate politic` propriu-zis`. a]a cum preconizeaz` de fapt modelul lui Janosky. – un set de drepturi ]i responsabilit`\i. În mare parte. Competen\a civic` Democra\ia nu este de conceput f`r` cet`\enie iar cet`\enia nu este posibil` f`r` cet`\eni competen\i ]i angaja\i. – oportunit`\i civice. grupurilor ]i comunit`\ilor de a participa activ la via\a public`. Aceast` rela\ie simpl` st` la baza competen\ei civice. Cu alte cuvinte. cultura dependent` ]i cultura participativ`. s` aib` competen\ele adecvate ]i s` beneficieze de ]anse reale de exprimare a acestor competen\e. respectiv cultura parohial`. de\in`torul de drepturi ]i responsabilit`\i trebuie s` fie capabil s` le exercite în mod efectiv. pe care Mead (1986). Exist` trei ipostaze ale culturii civice. la cuno]tiin\ele privind procesele politice. atitudinilor ]i abilit`\ilor referitoare la comunitatea politic`. Cultura civic` specific` unui tip de societate democratic` se caracterizeaz` prin anumite „pattern“-uri psiho-culturale. de exemplu. Mesajul acestor organiza\ii interguvernamentale. au identificat trei modele predominante. dreptul comunitar). la sistemul de decizie colectiv`. a) Cultura civic` Prin cultur` civic` în\elegem ansamblul cuno]tin\elor. Almond ]i Verba (1996. este mult mai plauzibil`. Vom analiza cele trei aspecte în continuare.

cultura civic` poate fi considerat` ca un standard sau un referen\ial comun al societ`\ilor democratice doar în m`sura în care lu`m în considera\ie ipostaza sa ideal`. institu\iile ]i actorii s`i. Freeden (1998) ]i Janoski (1998) consider` c` atât ideologiile. a]a cum se prezint` ea în curriculum ]i manualele ]colare. atitudini. în func\ie de specificit`\ile culturale ]i priorit`\i. ca Twine (1994). „orientarea evaluativ`“. În momentul în care se trece la definirea politicilor publice dintr-o anumit` comunitate politic` sau la curriculum-ul na\ional dintr-un anumit sistem de înv`\`mânt. S-au propus diverse inventare de competen\e care s` defineasc` aceast` ipostaz` a culturii civice. drepturile ]i responsabilit`\ile ce decurg din statutul de cet`\ean. pe contribu\ia pie\ei ]i a ini\iativei private. b) Drepturile ]i responsabilit`\ile Teoria politic` admite ast`zi f`r` rezerve c` cet`\enia presupune apartenen\a la o comunitate politic`. unde am reunit cele mai cunoscute variante (Audigier. Toate cele trei inventare de competen\e sunt acceptabile în m`sura în care r`mân orientative. identitatea. Velhuis ]i Civitas). poate fi etichetat` drept „ra\ionalist-activist`“ pentru c` pune accentul pe participarea ra\ional` în interiorul input-urilor sistemului politic. p. valori ]i abilit`\i.unei comunit`\i politice se define]te prin cuno]tin\ele. referitoare în special la drepturi ]i responsabilit`\i: Sunt drepturile suficiente pentru a garanta statutul juridic de cet`\ean? Drepturile civile. Este o versiune normativ` dedus` din celelalte dou` (cultura civic` ideal` ]i cultura civic` specific`) care. 59). atitudinile ]i ata]amentul cet`\enilor fa\` de sistemul politic în general. fa\` de output-uri (procesele administrative care aplic` politicile publice) ]i fa\` de sine ca participant activ. pune în eviden\` patru tipuri de competen\e: cuno]tin\e. a]a cum este prezentat` în tratatele de ]tiin\e politice. dup` Almond ]i Verba (1996. respectiv cuno]tin\ele despre sistemul politic. liberalismul a pus accentul pe drepturi ]i poten\ialul lor emancipator. Cultura civic` (pe care Almond ]i Verba o mai numesc ]i „cultur` politic`“) cuprinde astfel trei componente: „orientarea cognitiv`“. nici folosirea de standarde duble sau realizarea unor hibrizi eufemistici de tip „democratura“ (Schmitter). cât ]i clasificarea regimurilor politice se fac în func\ie de pozi\ia fa\` de drepturi ]i responsabilit`\i. Dincolo de acest consens relativ încep îns` controversele. actori ]i politici publice). sub form` de repere curriculare. Unii autori. fa\` de input-urile sistemului politic (roluri. doctrinele conservatoare ]i social- 40 . politice ]i sociale sunt reciproc contradictorii sau unitare? Cum se articuleaz` între ele ]i cum interac\ioneaz` drepturile ]i responsabilit`\ile? Care este statutul lor juridic? Ne referim la obliga\ii ]i îndatoriri sau la responsabilit`\i? Aceste întreb`ri sunt suficiente ca s` ne conving` de faptul c` problema drepturilor ]i responsabilit`\ilor se afl` în centrul dezbaterilor privind cet`\enia. participarea. modelul ideal are nevoie de adapt`ri ]i contextualiz`ri. care rezult` din judec`\ile ]i opiniile cu privire la sistemul politic ]i realiz`rile sale într-un context dat. sub form` de competen\e dezirabile. Sinteza din anexa II. Cultura civic` ]colar` este de fapt o analiz` a „bunului cet`\ean“. ci doar contextualizarea ]i concretizarea cet`\eniei ca ac\iune social`. „orientarea afectiv`“ sau atitudinile ]i dispozi\iile referitoare la sistemul politic. La polul opus. Aceasta nu înseamn` nici denaturarea principiilor democratice. Cu alte cuvinte. De o manier` general`.

Drepturile au fost concepute pentru a ap`ra libertatea ]i autonomia individului în fa\a statului ]i a oric`rei forme de putere laic`. nu la responsabilit`\i. poate avea sensul de 41 . Enun\area drepturilor sub form` de enun\uri imperative implic` în mod intrinsec consecin\a moral` a respect`rii lor conform clauzei limit`rii reciproce: drepturile unui individ sunt limitate de drepturile similare ale altui individ iar acordarea de drepturi implic` responsabilitatea moral` a respect`rii lor. 56). principala eroare aici este îns`]i interpretarea celor dou` ca alternative opozabile. astfel încât nu pot func\iona ca un factor de diferen\iere a ideologiilor ]i regimurilor politice. 1999): drepturile sunt norme juridice iar responsabilit`\ile sunt norme morale. Aceast` opozi\ie este îns` ultrasimplificatoare. nu s-a g`sit un instrument de implementare a responsabilit`\ilor care s` evite recurgerea la statul totalitar. ideea unui individ deconectat de „polis“ a devenit caduc`.11).democra\ia au acordat mai mult` importan\` obliga\iilor ]i statului ca garant al egalit`\ii ]i ca mediator al conflictelor sociale. Ele alc`tuiesc împreun` nucleul tare al competen\ei civice ]i dau substan\` statutului de cet`\ean. liberalismul ca doctrin` nu este deloc omogen. Carta European`. Responsabilit`\ile. în 1999 anul anivers`rii Declara\iei Universale a Drepturilor Omului. Ele sunt versante complementare ale ansamblului comun numit competen\` civic`. prefer`m s` ne referim la responsabilit`\i. fiind dificil de codificat în form` juridic`: responsabilitatea poate fi surs` (a fi responsabil de ceva). mai ales. responsabilit`\ile nu sunt neap`rat o contrapondere a drepturilor sau alternativa lor simetric`. nu la obliga\ii ]i îndatoriri. Competen\a civic` este mai eficient` în cazul responsabilit`\ii asumate decât ca efect al obligativit`\ii ]i constrângerii. fiind imposibil` ac\iunea social` ]i participarea politic`. astfel încât orice considerare izolat` a uneia. este artificial` ]i prejudiciabil`. Carta Drepturilor Fundamentale) se refer` la drepturi. prin excluderea sau în opozi\ie fa\` de cealalt`. toate instrumentele universale ]i europene de protec\ie (Declara\ia Universal`. un grup de fo]ti ]efi de state condu]i de Helmut Schmidt („Grupul Interaction“) a înaintat ONU o Declara\ie Universal` a Responsabilit`\ilor. în schimb. a]a cum demonstreaz` Hart (1968. responsabilitatea este multiform`. p. Din acest motiv. În consecin\`. De exemplu. chiar dac` primii teoreticieni (Locke ]i Paine) privilegiau indivizii fa\` de comunitate. Pentru a palia acest dezechilibru. Ulterior. Comunitatea ]i drepturile individuale formeaz` un ansamblu indivizibil. apartenen\a ]i identitatea ar fi sterile. Principalul motiv pentru care drepturile ]i responsabilit`\ile au avut un tratament asimetric a fost regimul lor juridic diferit. Drepturile ]i responsabilit`\ile au fost deseori interpretare ca opozabile pentru c` apar\in unor forme diferite de ra\ionalitate (Kovács. De fapt. Prin urmare. o îndatorire moral`. Responsabilit`\ile sunt enun\uri atât de abstracte ]i difuze (fiind vorba de un principiu moral). Obliga\iile ]i îndatoririle sunt impuse ]i nu se negociaz`. decurg din liberul arbitru ]i exprim` o op\iune. încât este imposibil s` se cupleze direct cu anumite drepturi. Obliga\iile scot în eviden\` obligativitatea respect`rii legii ]i a deciziilor majorit`\ii iar îndatoririle decurg din loialitatea fa\` de stat. F`r` drepturi ]i responsabilit`\i. p. Proiectul a e]uat pentru c` nu s-a c`zut de acord asupra institu\ionaliz`rii acestei Declara\ii ]i. În plus. Drepturile ]i responsabilit`\ile sunt inseparabile. printr-o rela\ie de la cauz` la efect (un drept – o responsabilitate corespunz`toare). o decizie personal`. a]a cum arat` Faulks (2000.

împreun` cu alte forme de „alfabetizare“ (cognitiv`. formarea atitudinilor ]i a comportamentelor cet`\ene]ti (de exemplu. 51) apreciaz` c` drepturile sunt individuale sau colective.„accountability“ (a da seam`). – dificultatea de a disocia diversele drepturi. chiar dac` analizele politice le ierarhizeaz` sau le separ` conjunctural. tehnologic` etc. prin educa\ie civic` sau alte materii ]colare). Dekker ]i Meyenberg (1991. Societatea ]i comunitatea politic` reprezint` cadrul natural în care se formeaz` ceea ce Crick ]i Porter (1978) au numit „alfabetizarea politic`“ („political literacy“). Ca s` complice ]i mai mult analiza. 39-40) au identificat trei forme de ac\iune: – socializarea politic` inten\ionat` ]i direct`. c) Înv`\area cet`\eniei Cet`\enia este o construc\ie cultural` ]i istoric`. Bovens (1998. Ea se înva\` de fiecare individ ]i genera\ie de cet`\eni. comunicativ`. de grup sau corporativ`. – socializarea politic` inten\ionat` indirect` se realizeaz` prin influen\ele care nu au drept scop principal educa\ia politic` (de exemplu. – imposibilitatea de a codifica juridic responsabilit`\ile. Este un mediu polivalent ]i deschis în care competen\ele civice se formeaz` spontan. socializarea politic` are propriile mijloace ]i forme de ac\iune. digital`. – socializarea politic` neinten\ionat` ]i indirect` are loc în situa\iile de înv`\are informal`. p. Teoria politic` este deci confruntat` cu o tripl` problem` privind rela\ia drepturiresponsabilit`\i: – asimetria ]i opozabilitatea lor. pe când responsabilitatea poate fi individual`. poate sugera capacitatea de a face ceva („compos mentis“ sau cerin\a de a fi competent mintal ]i legal). p. inclusiv în cazul cet`\eniei europene.). În acest context global. al c`rui scop explicit este dobândirea de cuno]tin\e specializate. 42 . prin lectura presei sau urm`rirea „spectacolului str`zii“. poate fi activ` (exprimat` pe parcursul ac\iunii) ]i pasiv` (responsabilitatea „post-factum“ sau reactiv`). în ]coal`). printr-un proces spontan de socializare politic` sau prin demersuri sistematice de educa\ie civic` într-un mediu specializat (de exemplu. drepturile r`mân inseparabile ]i unitare. de exemplu. Aceste probleme persist` în orice situa\ie de aplicare a competen\ei civice. poate fi în\eleas` ca o îns`rcinare public` (de\inerea unei func\ii) sau ca o virtute (ceea ce exprim` o judecat` de valoare: o persoan` are „sim\ul responsabilit`\ii“ sau se comport` în mod „responsabil“). prin participarea la o activitate voluntar`). care r`mân în domeniul op\iunii ]i al judec`\ii morale. din punct de vedere juridic.

formatorii de opinie. asocia\iile profesionale. atitudinilor ]i abilit`\ilor necesare vie\ii publice. activit`\ile recreative ]i sportive. structurile electorale. formatorii. inechitatea sau jocurile de putere. serviciile de informare cet`\eneasc`. grupurile de interes. sistemul intern de decizie. competi\iile companiile ]i firmele. oficialit`\ile din justi\ie. Dekker ]i Meyenberg au descris cu am`nun\ime componentele sistemului global de socializare politic` sub forma din tabelul 3. finalizat` prin diplome ]i certificate formale). activit`\ile extra]colare serviciile religioase TV. cinematografele. ]coala are contribu\ii specifice: – cuprinde copiii ]i tinerii reuni\i într-o organiza\ie de integrare social`. vecinii profesorii. organiza\iile de femei ]i de tineret. fra\ii ]i surorile. prin media). educa\ia nonformal` (activit`\ile extra]colare) ]i educa\ia informal`. identitatea. 1991) Agen\i de socializare politic` grupuri primare familia sistemul de înv`\`mânt ]coala biserica media ]i comunica\iile de mas` colegii ]i prietenii sistemul de ocupare profesional` comunit`\ile politice clerul prezentatorii. similare cu cele din societatea global`. partenerii sociali. negocierea colectiv`. Ca mediu de formare a culturii civice. radioul. unde se observ` clar diversitatea agen\ilor de socializare („political socializers“ sau „political socialization agents“). – este un mediu de ac\iune ]i decizie colectiv`. precum rela\ia cu autoritatea. managerii membrii de rând. angajatorii. organiza\iile voluntare. poli\ie ]i armat`. func\ionarii publici. institu\ia ]colar`. curriculum-ul. – permite transmiterea sistematic` a cuno]tin\elor despre cet`\enie ]i formarea deliberat` a valorilor. „democra\ia intern`“ a ]colii se inspir` direct din principiile cet`\eniei. jocurile interactive cluburile de tineret. Sistemul agen\ilor de socializare politic` (Dekker ]i Meyenberg. presa scris`. 8): educa\ia formal` (curriculum-ul oficial ]i înv`\area sistematic` a unei materii. bunicii. organiza\ii ]i medii sociale mediul familial procesul de înv`\`mânt. colegii Institu\ii. actorii. serviciul militar. echipa de munc`. cânt`re\ii prefera\i colegii de echip`. ipostaz` valorificat` îndeosebi prin tendin\ele moderne de autonomie ]i responsabilizare a unit`\ilor de înv`\`mânt („selfdevelopment“ ]i „self-improvement schools“). – este un spa\iu public în care se pot exercita toate atributele cet`\eniei democratice. – ofer` situa\ii civice reale. campaniile de sensibilizare În ansamblul s`u. persoanele carismatice.Tabelul 3. în acest sens. participarea. partenerii. 43 . liderii partidelor politice Persoane sau grupuri p`rin\ii. manualele. comunit`\ile sociale. drepturile ]i responsabilit`\ile. respectiv apartenen\a. întreaga societate func\ioneaz` ca un mediu colectiv de socializare politic`. sindicatele. Internetul. centrele de formare profesional` partidele politice. realizat` prin înv`\are difuz` ]i spontan` (de exemplu. – este un mediu complex de socializare politic` care integreaz` trei forme specifice de influen\e educative (vezi fig. liderii informali patronii. ritualul academic. }coala r`mâne unul din mediile cele mai influente ]i o op\iune major` în cadrul demersurilor de socializare politic`.

studiile sociale. p. campanii. care sintetizeaz` datele respective. parlamentul elevilor. activităţi voluntare) Etosul şcolar (climatul clasei. Croa\ia). Grecia. metaforelor. Letonia. „cultura civic`“ (Slovenia ]i România). istoria ]i ]tiin\ele sociale (Spania). cultura organizaţională. cultura civică. vizite. Danemarca. Educa\ia pentru cet`\enie în mediul ]colar Educaţia informală Curriculum ascuns (imitarea colegilor. drepturile omului) Programe integrate (ex. relaţiile interetnice. s-a constatat c` cea mai frecvent` ]i mai vizibil` cale de realizare a educa\iei civice în ]coal` este curriculum-ul formal (cf. 18). geografia.Fig. Suedia. educaţia civică. A]a cum se observ` din anexa III. experienţe de vacanţă) Învăţarea cu ajutorul media (imitarea persoanelor carismatice. vor fi utile în mod special studen\ilor de la departamentele de ]tiin\e politice ]i studii europene care sunt interesa\i de o viitoare carier` didactic`. • programe integrate centrate pe anumite teme (drepturile omului. Belgia. anecdotelor) Educaţia non-formală Activităţile extraşcolare (proiecte. miturilor. Aceste date. evenimente emoţionante. Armenia). România). educaţia politică) Temă cross-curriculară (ex. grupurile de interes şi de presiune) Educaţia formală Materie aparte (ex. Malta. prin regruparea unor componente din disciplinele apropiate precum istoria ]i instruirea civic` (Italia). Ungaria. liderii informali) Luarea deciziei în şcoală (consiliile şcolare. istoria ]i studiile sociale (Finlanda). stereotipurilor. Polonia). omul şi societatea) Într-o anchet` realizat` de Consiliul Europei în toate cele 46 de \`ri membre. influenţa simbolurilor. • teme cross-curriculare inserate în toate materiile (Elve\ia. Norvegia. Fran\a. „educa\ia politic`“ (Germania). 44 . Olanda. etica ]i instruirea civic` (Slovenia). reclamelor. educa\ia juridic` (Ucraina. Anglia. etica. exist` trei modele de organizare a curriculum-ului destinat educa\iei civice: • o materie aparte cu alocare proprie în planul de înv`\`mânt (1-2 ore pe s`pt`mân`): „educa\ia civic`“ (Austria. Bîrzea. cluburi. 8. educa\ia moral`. educa\ia pentru drepturile omului (Turcia. omul ]i societatea). „educa\ia social`“ (Estonia). studiul societ`\ii. [n calitate de profesori de educa\ie civic`. Italia. ca ]i analiza precedent` referitoare la competen\a civic`. ]tiin\ele sociale (Cipru. religia ]i educa\ia moral` (Sco\ia). schimburi şcolare. 2003. Anglia). antropologia ]i ]tiin\ele sociale (Ungaria).

• s` identifice instrumentele de protec\ie a drepturilor omului. pluralismului.MODULUL II CET~|ENIA EUROPEAN~ CA STATUT JURIDIC Am precizat la început c` vom folosi cuvântul cet`\enie ca echivalent general al termenului englez de „citizenship“ (fr. 8 al Tratatului de la Maastricht) stipuleaz` c` este cet`\ean al Uniunii Europene orice persoan` care beneficiaz` în prealabil de na\ionalitatea unuia din statele membre. 1. „citoyenneté“). pentru a respecta sensul comun din limba român`. studen\ii vor fi în m`sur`: • s` fac` distinc\ia dintre statutul juridic ]i dimensiunea identitar` a cet`\eniei europene. incluse în Tratatul de la Amsterdam (principiile libert`\ii. Chiar incomplet` ]i subordonat`. 17 al „Tratatului de constituire a Comunit`\ii Europene“ (fostul art. cet`\enia european` suscit` deja controverse politice importante: În ce m`sur` acest statut juridic se deta]eaz` de contextul legisla\iei na\ionale? Care sunt repercusiunile sale asupra suveranit`\ii? Mai putem oare recurge la principiul subsidiarit`\ii pentru a echilibra na\ionalitatea ]i cet`\enia european`? Sunt oare instrumentele actuale de protec\ie compatibile cu noul statut suprana\ional? Care este impactul s`u asupra procesului constitu\ional european? În ce m`sur` cet`\enia european` \ine cont de principiile comune ale democra\iei europene. Dup` studierea sa. în special cele de care beneficiaz` cet`\enii \`rilor membre ale Uniunii Europene. Cet`\enii ]i exercitarea puterii în Uniunea European` Condi\ia de cet`\ean se bazeaz` pe o rela\ie contractual` între stat ]i indivizi: statul recunoa]te drepturile fundamentale ale individului dar pretinde în schimb obliga\ii civice. respect`rii drepturilor omului ]i statului de drept)? La aceste întreb`ri vom încerca s` r`spundem în continuare. Cet`\enia european` se refer` la statutul juridic al cet`\enilor \`rilor membre ale Uniunii Europene. 45 . Mai exact. • s` identifice drepturile suprana\ionale care definesc acest statut. Acest statut suprana\ional vine în completarea cet`\eniei na\ionale prin exercitarea unui num`r restrâns de drepturi pe teritoriul altui stat membru decât propria \ar`. În schimb. într-un modul dedicat statutului juridic al cet`\eniei Uniunii Europene. • s` deosebeasc` mecanismele juridice ]i cele non-juridice de protec\ie a drepturilor cet`\enilor Uniunii Europene. vom recurge în acest modul ]i la cuvântul na\ionalitate pentru a desemna statutul juridic ]i legal al cet`\eanului beneficiar de drepturi ]i libert`\i. Acest statut a fost introdus de Tratatul de la Maastricht ]i dezvoltat de Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii sub forma unui set de drepturi suprana\ionale. • s` recunoasc` limitele cet`\eniei europene în raport cu cet`\enia conferit` de statele na\ionale. noul art.

Ca titular de drepturi. Influen\a acestui determinism istoric al cet`\eniei se observ` ]i în cazul cet`\eniei europene. nu sunt de prim` importan\` pentru via\a de zi cu zi a cet`\eanului. este sursa puterii ]i a legitimit`\ii politice. Cet`\enia a fost asociat` unui spa\iu public în continu` evolu\ie. Suveranitatea ]i exercitarea puterii r`mân cu prec`dere la nivelul statului na\ional. dar f`r` o participare popular` propriu-zis`. procesul construc\iei europene fiind rezultatul deciziei unor elite politice ]i al concert`rii „la vârf“. certificate de deces. prin Tratatul de la Maastricht (1992). buletine sau c`r\i de identitate. când priorit`\ile imediate erau de alt` natur` (satisfacerea nevoilor zilnice. Unii anali]ti (Neunreither. Neunreither (1995. în baza celor dou` principii ale dreptului comunitar. a fost reglementat` de Tratatul de la Roma (1957). din ini\iativa primului ministru spaniol Philippe Gonzales. vindecarea traumatismelor morale.loialitate ]i participare. Aceast` colectivitate de cet`\eni egali în drepturi. respectiv subsidiaritatea ]i propor\ionalitatea. • „A doua Europ`“ a început prin crearea Comunit`\ii Economice Europene sau a pie\ei comune (consfin\it` prin Actul Unic European. cum vom constata în continuare. de principatele sau burgurile medievale. pa]apoarte. atât structura puterii politice cât ]i executarea deciziilor luate de guvernan\i depind de voin\a cet`\enilor. consfin\it în setul de documente oficiale care înso\esc individul-cet`\ean pe toat` durata vie\ii: certificate de na]tere. 1995. Extrapolarea acestui contract civic de la statul na\ional c`tre nivelul suprana\ional ridic` îns` unele probleme de fond. recunoa]terea ]i opera\ionalizarea cet`\eniei europene nu sunt atât de simple cum au p`rut la începutul anilor ’90 când. ceea ce diminueaz` foarte mult for\a ]i credibilitatea statutului juridic de cet`\ean european. consider` c` problemele cet`\eniei ]i particip`rii populare au fost sacrificate înc` de la început. de exemplu. dup` Neunreither. pe care vom încerca s` le clarific`m pe parcursul acestui modul. principiul cet`\eniei nu este neap`rat circumscris cadrului na\ional. Este un proces istoric în care principiul cet`\eniei a fost deseori coroborat cu statul na\ional. cet`\eanul devine un element al exerci\iului puterii ]i al principiului suveranit`\ii.). În acest sens. cea a Comunit`\ii Europene a C`rbunelui ]i O\elului. care constat` astfel c` cet`\enia european` este ceva posterior ]i secundar. ad`ugat la drepturile recunoscute prin constitu\iile na\ionale. foarte pu\ini cet`\eni întrez`reau importan\a noului proiect european. Comunitatea începe s` se intereseze 46 . s-au f`cut primele demersuri comunitare în acest sens. Practic. 1986). nu exist` cet`\enie european` deconectat` de cet`\enia na\ional`. În plus. aceste patru drepturi. 5). suedez`. prin vot. de republicile moderne sau de statele-na\iune. 1995. reconcilierea postbelic`). în cursul primului modul. Meehan. În ultim` analiz`. La vremea respectiv`. 1993) v`d aceast` întârziere ca o disfunc\ie intern` a construc\iei europene. au existat trei etape: • „Prima Europ`“. A]a cum am v`zut din analiza precedent`. Ansamblul acestor drepturi recunoscute de stat reprezint` statutul juridic de cet`\ean. Din acest motiv. poate decide asupra guvern`rii. Delanty. cet`\enia european` constând doar în patru drepturi suprana\ionale introduse destul de târziu. fie c` a fost vorba de statele-cetate ale lumii antice. Majoritatea drepturilor sunt garantate în continuare de cet`\enia na\ional` (francez`. belgian` etc. numit` „Philia“ de c`tre greci ]i „comunitate de drept“ de c`tre romani. printr-o abordare de tip paternalist: guvernan\ii au decis pe baza unui design politic foarte elaborat. cet`\eanul este de\in`torul unei p`r\i din suveranitatea politic` deoarece. Prin capacitatea sa de a influen\a configura\ia puterii politice. f`r` ca aceast` asociere s` fie obligatorie sau exclusiv`. p.

Aceste aspecte devin prioritare pentru politicile publice din spa\iul european. Esen\ial pentru aceast` nou` faz` este implicarea cet`\enilor. • „Cea de a treia Europ`“ a început cu Tratatul de la Maastricht (1992) ]i primele codific`ri ale cet`\eniei suprana\ionale. Ca urmare. respectiv construc\ia noii identit`\i colective.E. îns` aceast` propozi\ie nu s-a reg`sit în demersurile ini\iale ale construc\iei europene. cum ar fi culoarea ro]ie comun` pentru pa]apoartele europene. cât ]i Tratatul de la Nisa s-au realizat prin consult`ri cu u]ile închise.E. f`r` s` existe o preocupare sistematic` de mobilizare a cet`\enilor. 52 45 E 55 43 GR 62 38 S 64 34 NL 69 29 UK 68 27 FIN 74 24 % nu foarte sau de loc atraşi de U. în termenii lui Neunreither.E. Dup` Neunreither. cei mai proeuropeni fiind cet`\enii din Luxemburg (75%). este ceea ce autorul nume]te „abordarea func\ionalist`“ care pune accentul pe nevoile directe ale indivizilor sau grupurilor de cet`\eni (aceast` abordare este considerat` ca o „segmented citizenship“). 9. 2003) L 24 75 I 36 62 F 45 53 IRL 46 50 P 50 49 A 48 49 B 49 49 D 49 46 DK 53 46 Media U. Dup` Maastricht. se pune problema democra\iei ]i guvernan\ei europene. a construc\iei unui spa\iu public ]i a unei cet`\enii europene. De altfel. \`ri fondatoare 47 . 9). dincolo de reforma institu\iilor ]i consolidarea democra\iei europene. Atât Tratatul de la Maastricht. pe de alta. prin negocieri întreprinse de diploma\i ]i oameni politici. adoptarea vechiului drapel cu 12 stele al Consiliului Europei ca simbol al CEE sau imnul european („Oda Bucuriei“ a lui Beethoven). % foarte sau destul de ataşaţi U. însu]i Monnet spunea c` „noi unim persoane. conform noului slogan al „Europei cet`\enilor“. comune tuturor cet`\enilor. diferen\ele sunt foarte mari. este ceea ce se nume]te „indirect citizenship“. Pe \`ri. inclusiv pentru \`rile candidate precum România. Ata]amentul cet`\enilor fa\` de Uniunea European` (Eurobarometer. Cele patru decenii de integrare european` s-au desf`]urat aproape exclusiv la nivel birocratic. aspecte care fac obiectul principal al cursului nostru. se elaboreaz` primele simboluri ale cet`\eniei europene. aceast` etap` este dominat` de dou` demersuri coerente privind problemele cet`\ene]ti: pe de o parte. doar 45% din cet`\enii europeni sunt atra]i de Uniunea European`. Acestea marcheaz`. nu na\iuni“. Din acest motiv. Problema care se pune în prezent. Fig. este cea a preg`tirii ]i con]tientiz`rii cet`\enilor. trecerea de la „market citizen“ la „political citizen“. prin voin\a reprezentan\ilor oficiali.mai mult de cet`\eni ]i de modul în care pia\a comun` le afecteaz` via\a zilnic`. Italia (62%) ]i Fran\a (53%). a]a cum arat` datele Eurobarometer 2003 (vezi fig.

E.E.E. La fel ca în viziunea multidimensional` a lui Marshall. bazat` pe ideea de „drepturi-crean\e“ respectiv drepturi garantate condi\ionat. 48 . p. politic` ]i civic` a statutului de cet`\ean. Cet`\enia U. de exemplu. obliga\ii. Marii Britanii (27%) ]i Olandei (29%). adep\ii acestei noi forme de cet`\enie pun accentul pe natura social`. Cet`\enia Uniunii nu confer` dreptul unui cet`\ean al unui alt stat membru s` ob\in` cet`\enia danez` sau orice drepturi. Cert este îns` faptul c`. 1995. prin promovarea coeziunii sociale ]i a dezvolt`rii regionale etc. a capitalurilor. în completarea cet`\eniei recunoscute de statul na\ional.E. Neuwahl. 2. Aceste date arat` c` nivelul de participare ]i asumare („ownership“) a cet`\eniei europene este înc` destul de sc`zut.E. Aceast` limitare a fost clar stipulat` de Curtea Constitu\ional` a Danemarcei. Rezultatul acestor dezbateri nu este înc` previzibil. care a f`cut urm`toarele preciz`ri (apud: von Beyne. se în\elege un statut suprana\ional acordat automat cet`\enilor \`rilor membre ale U. de exemplu. sunt cet`\enii Finlandei (24%). în condi\iile actuale. prin recunoa]terea comun` a drepturilor sociale ale angaja\ilor. prin cele patru libert`\i fundamentale ale pie\ei comune (libertatea de circula\ie a persoanelor. vor asigura cadrul necesar pentru realizarea „celei de a treia Europe“ descrise de Neunreither. nu pot ob\ine automat cet`\enia celorlalte \`ri membre. Statutul juridic al cet`\eanului european Întrebarea care se pune cel mai des în leg`tur` cu acest subiect este dac` cet`\enia european` (în\eleas` ca cet`\enie U. când cet`\enia european` reprezint` doar câteva drepturi în completarea drepturilor recunoscute prin constitu\iile na\ionale.E. În schimb. Eder. preconizate prin adoptarea Constitu\iei Europene.E. este deci o calitate suplimentar`. economic`.) poate s` r`mân` ca o simpl` prelungire a cet`\eniilor na\ionale sau trebuie construit` o nou` form` de identitate colectiv`. Cert este faptul c`.ale C. Cele patru drepturi civice ]i politice introduse prin Tratatul de la Maastricht completeaz` de fapt un ansamblu la baza c`ruia sunt politicile de solidaritate ]i politicile de ac\iune comun`. în m`sura în care s-au îndeplinit anumite cerin\e prealabile (de exemplu. 2001. atunci când se vorbe]te de cet`\enia Uniunii Europene (prescurtat: cet`\enia european`). Aceast` prelungire „european`“ a na\ionalit`\ii nu este îns` reversibil`: cet`\enii unei \`ri membre a U. 72): „Cet`\enia Uniunii este un concept politic ]i juridic care este complet diferit de sensul conceptului de cet`\enie din Constitu\ia Regatului Danemarcei ]i sistemul juridic danez. bunurilor ]i serviciilor). Evalu`rile respective nu au inclus înc` actualele \`ri candidate unde anchetele na\ionale sunt mult prea optimiste (cu un ata]ament declarat de peste 70%. 1995. deja realizate în primele decenii ale construc\iei europene. Autorii care preconizeaz` o astfel de abordare (Habermas. cei mai pu\in favorabili U. cet`\enii nu au înc` imaginea clar` a Europei ca spa\iu politic comun. R`mâne de v`zut dac` reforma institu\iilor comunitare ]i revigorarea democra\iei europene. 2001) ne reamintesc faptul c` cet`\enia european` nu se reduce la statutul juridic propriu-zis iar Europa nu va putea deveni o na\iune extins` la nivel continental. privilegii sau avantaje inerente cet`\eniei daneze“. Construc\ia european` a pus deja bazele acestei cet`\enii suprana\ionale. anumite obliga\ii sau drepturi). datorat probabil insuficientei cunoa]teri a dificult`\ilor integr`rii).

• dreptul la protec\ie diplomatic` într-o \ar` ter\`. de fapt. Art. S-ar renun\a astfel la clauza drepturilor-crean\`. situa\ia persoanelor imigrante sau a „non-cet`\enilor“ („denizenship“) nu s-a ameliorat prin introducerea cet`\eniei europene.E. f`r` s` se mai treac` neap`rat prin cet`\enia recunoscut` de na\ionalit`\ile statelor membre ale U. într-o form` similar` cu amendamentul 14 al Constitu\iei SUA. exist` o multitudine de drepturi particulare. Din acest motiv. În sfâr]it. Se observ` c`.Statutul de cet`\ean al Uniunii Europene a fost introdus prin Tratatul de la Maastricht (art. la nivelul Uniunii. Sistemul de protec\ie a drepturilor cet`\enilor europeni Cet`\enia european` este de fapt o construc\ie cu dou` niveluri: cet`\enia na\ional` sau na\ionalitatea recunoscut` de un stat membru ]i cet`\enia suprana\ional`. statutul de „Gastarbeiter“ al muncitorilor italieni din Germania). reprezentat` de cele patru drepturi adi\ionale. În acest caz. cum ar fi drepturile consumatorilor sau drepturile sociale. introduse prin art. aferente pie\ei comune („market citizenship“). • dreptul de a alege ]i a fi ales în Parlamentul European ]i alegerile locale. introdus imediat dup` r`zboiul civil (1868). prin urmare. prin Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii. în unele \`ri ca Germania. Austria sau Luxemburg cet`\enia dual` sau multipl` nu este acceptat`. De altfel. 8 al Tratatului de la Maastricht. una din direc\iile de dezbatere în leg`tur` cu statutul juridic de cet`\ean european este tocmai garantarea accesului direct la euro-cet`\enie pentru imigran\i ]i refugia\i. Acest statut se refer` la: • dreptul de mi]care liber` ]i reziden\` în oricare din \`rile membre ale U.E. 8) sub forma a patru drepturi suprana\ionale garantate persoanelor care de\in deja na\ionalitatea uneia din \`rile membre ale U. Aceste persoane nu au acces la drepturile ]i libert`\ile cet`\enilor statelor membre ]i. subordonat` cet`\eniei europene. superioar` vechiului statut de „muncitor str`in“. 49 . 8 al acestei Constitu\ii p`streaz` cele 4 drepturi suprana\ionale ale Tratatului de la Maastricht (ad`ugând dreptul de a folosi propria limb` în rela\ia cu institu\iile europene) ]i asociaz` cet`\enia european` cu drepturile fundamentale garantate prin textul constitu\ional (mai exact.E. În plus.. • dreptul de peti\ie la Parlamentul European ]i dreptul de a se adresa Avocatului Poporului („Ombudsman“). introdus în anii ’60 între \`rile comunitare (de exemplu. 3. În plus. Aceast` inversare a ponderii nu este înc` posibil` ]i nici nu face obiectul Constitu\iei Europene. Ceea ce se repro]eaz` cet`\eniei europene este lipsa dimensiunii transna\ionale. În ce prive]te drepturile politice ]i civice. inclus` în cadrul Constitu\iei Europene). ele sunt doar par\ial recunoscute la nivel unional. în care propria \ar` nu are reprezentan\` consular`. alt` direc\ie ar fi înt`rirea statutului de cet`\ean european ]i diminuarea ponderii na\ionalit`\ii. aceste drepturi nu devin efective decât în afara spa\iului politic ]i juridic al propriului stat (acoperit prin cet`\enia na\ional`). Este o form` de „external citizenship“. nu beneficiaz` de drepturile cuprinse în cet`\enia european`. mai pu\in probabil în actualul context european. cet`\enia na\ional` ar deveni una rezidual`.

8.: • dreptul de a vota ]i a candida la alegerile pentru Parlamentul European. CEJ vegheaz` asupra respect`rii drepturilor ]i obliga\iilor care rezult` din aplicarea Constitu\iei Europene ]i a Tratatelor Uniunii. • dreptul de deplasare ]i reziden\` pe teritoriul statelor membre. un text politic de baz` pentru consolidarea democra\iei europene. • dreptul de peti\ie la Parlamentul European. cu respectarea confiden\ialit`\ii. Cele 4 drepturi recunoscute de Tratatul de la Maastricht ]i textul Constitu\iei Europene (art. Primul recep\ioneaz` sesiz`rile ]i plângerile cet`\enilor europeni sau cele ale persoanelor legale rezidente în statele membre. Din punctul de vedere al cet`\eniei europene. Avocatul Poporului la nivel european (institu\ie creat` ca urmare a Tratatului de la Maastricht) are mai mult` putere. • dreptul de a vota ]i a candida pentru alegerile municipale. – dreptul fiec`rei persoane de a avea acces la propriul dosar. astfel c` în Cart` (art. odat` cu adoptarea Constitu\iei Europene. El poate realiza propriile investiga\ii în statele membre iar institu\iile europene ]i cele na\ionale sunt obligate s` dea un aviz asupra cauzei. p. în termen de trei luni. Competen\ele Avocatului Poporului la nivel european r`mân îns` circumscrise „acquis“-urilor comunitare: aceast` institu\ie suprana\ional` ac\ioneaz` numai în situa\iile de sesizare a înc`lc`rii prevederilor Tratatelor Uniunii.E. • dreptul de a se adresa Avocatului Poporului (Ombudsman) la nivel european. reprezentate de: – Comitetul pentru Peti\ii al Parlamentului European ]i – Avocatul Poporului (Ombudsman). • dreptul de acces la documentele institu\iilor europene. respectiv: a. 208). Mecanismele non-juridice. pe care le rezolv` în cooperare cu instan\ele na\ionale (comitetele pentru peti\ii ale parlamentelor na\ionale ]i Avocatul Poporului din statele membre). a secretului profesional ]i de afaceri. Dup` Marias (1995. înainte de luarea oric`rei decizii individuale care o afecteaz`. CEJ a c`p`tat prerogative sporite. Ombudsman-ul european propune solu\ii ]i m`suri. • dreptul la o bun` administra\ie european` care.Aceast` evolu\ie de la „market citizenship“ c`tre „Union citizenship“ face necesar un nou sistem de protec\ie a drepturilor cet`\ene]ti. respectiv Curtea European` de Justi\ie (cu sediul la Luxemburg). II 39-46) avem urm`toarea list` a drepturilor care definesc cet`\enia U. în special în raport cu celelalte institu\ii europene. Din acest motiv. la rândul s`u. informeaz` Parlamentul ]i persoanele interesate asupra rezultatelor anchetelor întreprinse. b. Pe lâng` obliga\ia de a verifica legalitatea deciziilor europene. Mecanismele juridice de protec\ie a drepturilor cet`\enilor europeni se refer` la sistemele de judecat` la nivel unional. exist` un dublu sistem de protec\ie a drepturilor care decurg din cet`\enia european`. – obliga\ia administra\iei europene de a-]i justifica deciziile. • dreptul la protec\ie diplomatic` ]i consular` într-o \ar` ter\`. Constitu\ia European` face un important pas înainte pentru c` încorporeaz` Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii. Titlul V („Drepturile cet`\enilor“) stipuleaz` deja o configura\ie l`rgit` a drepturilor cet`\enilor Uniunii Europene. 50 . cuprinde: – dreptul fiec`rei persoane de a fi audiat`.) sunt completate cu noi preciz`ri.2. în care propria \ar` nu este reprezentat`.

la Curtea European` a Drepturilor Omului cu sediul la Strasburg. În schimb. ceea ce reprezint` deja o înt`rire a cet`\eniei suprana\ionale. respectiv Conven\ia European` pentru Protec\ia Drepturilor Omului (1950) ]i Carta Social` European` (1962). acoper` deja unele drepturi politice ]i civice la nivel unional. respectiv a dimensiunii psihologice ]i culturale a cet`\eniei europene. îns` rezult` diferen\e care decurg din statutul Uniunii Europene ca institu\ie de integrare (supus` deci dreptului comunitar. respectiv un consor\iu de state suverane.E. reunite pe baza dreptului interna\ional. Consiliul Europei r`mâne o organiza\ie interguvernamental`. prin care statele membre transfer` unele prerogative la nivelul Uniunii). astfel încât pot beneficia de ambele instrumente juridice de protec\ie. Se pune un mai mare accent pe raporturile dintre cet`\ean ]i structurile publice ale guvernan\ei europene. de care ne vom ocupa în continuare. Dac` cet`\enia U. 51 . |`rile membre ale Uniunii Europene sunt îns` ]i membre ale Consiliului Europei. Cele dou` instrumente nu sunt contradictorii. Consiliul Europei este mult mai implicat în construirea identit`\ii europene.Se observ` c` acest pachet de drepturi con\ine îndeosebi drepturi politice în raport cu institu\iile europene. exist` alte instrumente de protec\ie. chiar împotriva propriilor state. se pot adresa direct. respectiv Carta Drepturilor Fundamentale ]i Conven\ia European` pentru Protec\ia Drepturilor Omului. Pentru cet`\enii statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene dar care sunt afiliate Consiliului Europei. În cazul în care cet`\enii reclam` viol`ri ale drepturilor omului. care nu-]i propune codificarea unui statut legal suprana\ional. fa\` de Consiliul Europei care este o organiza\ie de cooperare.

Aceste dou` aspecte ale cet`\eniei nu sunt contradictorii. statul na\ional este referin\a identitar` a na\ionalit`\ii). • statutul de cet`\ean este înt`rit prin identificarea cu organiza\ia politic` (de exemplu. Din contr`. În ce prive]te identitatea european`. Cum Uniunea European` nu este reductibil` la un stat ]i nici la cele patru drepturi de importan\` secundar` introduse prin Tratatul de la Maastricht. prin cele patru drepturi suprana\ionale. cet`\enia este în acest sens statutul juridic ]i politic al cet`\enilor care beneficiaz` de drepturile recunoscute oficial. o form` de atribuire ]i asumare a unor particularisme culturale sau politice. Acest „Euro-polity“ este reprezentat de sistemul de guvernan\` multipl` ]i multi-centric` care implic` institu\iile europene ]i 52 .) sau cu Lumea (poate fi „cet`\ean al lumii“. a normelor ]i a comportamentelor specifice entit`\ii politice de referin\`. cet`\eanul se identific` cu spa\iul public sau cu anumite componente ale acestuia. astfel încât apartenen\a formal` a na\ionalit`\ii (statutul oficial) poate coexista cu diverse identific`ri informale. consacrat „Identit`\ii europene“. proprii fiec`rei persoane. participarea la activitatea public` preconizat` de statul na\ional este deliberat` ]i explicit`. ele sunt complementare: • fiecare individ are de fapt mai multe identit`\i. în sensul cosmopolit al lui Kant). regiunea.MODULUL III IDENTITATEA EUROPEAN~ Cet`\enia rezult` dintr-o rela\ie simbolic` între indivizi ]i o organiza\ie social` ]i politic`. un cet`\ean cu pa]aport românesc se poate identifica cu o regiune cultural-istoric` (Oltenia). Aceast` rela\ie se constituie pe dou` c`i: a) printr-un contract social între stat ]i cet`\enii s`i – statul confer` drepturi ]i pretinde în schimb loialitate ]i participare civic`. Statutul a fost definit. lumea.E. sau de o organiza\ie de proximitate. este nevoie de unele clarific`ri prealabile: • Organiza\ia de referin\` nu se reduce la stat (prin simpl` analogie cu rela\ia dintre na\ionalitate ]i statul na\ional). fie c` este vorba de un „polity“ global (Europa. cet`\enia nu devine efectiv` decât în momentul în care apartenen\a formal` recunoscut` prin acte de identitate este asumat` de cet`\eni ca parte component` a personalit`\ii lor. statul na\ional). Am reiterat aceste concluzii ale modulelor precedente pentru a introduce modulul de fa\`. cu Europa (printr-o afiliere pur subiectiv`. pe asumarea con]tient` a rolului de cet`\ean. Reamintim faptul c` scopul nostru este de a analiza cet`\enia european` în dubla sa ipostaz`. pentru c` se bazeaz` pe convingere. în acest sens psihologic ]i cultural. cet`\enia este o identitate colectiv`. eventual teritorializat` (localitatea. chiar dac` nu de\ine pa]aportul U. de statut juridic ]i nou` identitate colectiv`. în cadrul modulului II. de exemplu. în aceast` form` ideal`. urmând s` revenim cu o analiz` mai am`nun\it` în modulul dedicat „Democra\iei europene“. civiliza\ia). na\iunea. b) prin asumarea culturii organiza\ionale. este necesar s` redefinim spa\iul public de referin\`. patria.

prin educa\ie sau birocra\ia oficial`. la o identificare suprana\ional` cu institu\iile. Aceast` identificare politic` tinde s` ocupe sau s` se fondeze pe spa\iul identitar al culturii ]i con]tiin\ei europene. 53 . Pe scurt. analiza care urmeaz` are ca scop eviden\ierea construc\iei culturale a Europei. • s` caracterizeze identitatea cultural` ]i „spiritul european“ prin elementele lor specifice. ]i identitatea cultural` european` sunt dou` aspecte diferite. Astfel de evalu`ri sunt îns` prea severe pentru c`.E. înt`rirea simbolurilor unionale ]i formarea noii mitologii colective.E. imposibil de ob\inut în condi\iile istorice actuale. norme. în realitate. mituri. Aceast` nou` identitate politic` se raporteaz` la un „Euro-polity“ în curs de afirmare ]i se prezint` drept continuatorul istoric al „ideii europene“. de]i interdependente. stemele. Aceast` identitate politic` trebuie construit`. • s` propun` ac\iuni specifice prin care cet`\enii români î]i pot asuma cet`\enia european` ca propria identitate politic`. Din acest motiv. cet`\enia european` este un atribut al guvernan\ei europene. simboluri. în pofida dificult`\ilor de a defini conceptul antropologic ]i cultural de Europa. anumite limbi. • s` explice modul de valorificare politic` a identit`\ii culturale europene în cazul identit`\ii politice a U. toate construc\iile identitare au valorificat anumite elemente culturale pe care le-au impus prin decizie politic`. devine un puternic suport identitar al cet`\eniei unionale. Importan\a recursului la identitatea cultural` este cu atât mai important` în cazul cet`\eniei europene. dup` studierea acestui modul. normale ]i procesele U. prin reinventarea tradi\iilor. care nu are un statut juridic solid ]i nu se raporteaz` la o comunitate politic` capabil` s` rivalizeze cu cea a statelor na\ionale. drapelele. 1992) sau chiar imoral` (Pieterse.E. studen\ii vor fi în m`sur`: • s` fac` distinc\ia dintre o comunitate politic` ]i comunitatea cultural`. Este vorba de un fond cultural (idei. de exemplu. Prima se refer` la cultura organiza\ional` a democra\iei europene. cu cet`\enia roman` sau cu formarea statelor na\ionale care au consacrat.E. • s` aplice aceste principii la identitatea cultural` româneasc`. 1991). prin m`suri legislative. identitatea cultural` este un puternic mijloc de justificare ]i mobilizare politic`. imnul na\ional). valorificarea con]tiin\ei europene. conduite. nu al sufragiului popular). opere. institu\ii. • s` dea exemple proprii referitoare la ac\iunea principiului dialogic ]i a „unit`\ii în diversitate“. Mai concret. A]a a fost cazul. evolu\ia „ideii europene“ ]i formarea con]tiin\ei europene ca suport al cet`\eniei comunitare.actorii na\ionali prin ceea ce vom numi „europenizarea“ statelor na\ionale. • Identitatea politic` a U.. Apartenen\a comun` la cultura european`. nu a unui stat suprana\ional. Cealalt` const` în valorile ]i patrimoniul cultural pe care popoarele europene ]i le-au format în cadrul unui destin istoric comun. • Identitatea politic` a cet`\enilor europeni se construie]te în raport cu o comunitate politic` emergent` a c`rei form` juridic` este Uniunea European`. În condi\iile unei legitimit`\i fragile (U. norme de conduit` public` sau simboluri identitare (de exemplu. stiluri de via\`) fa\` de care europenii se simt ata]a\i ]i prin care se consider` diferi\i. Aceast` tentativ` de confiscare a istoriei europene în beneficiul unei identit`\i colective care nu dispune înc` de o comunitate politic` proprie este considerat` de unii autori ca artificial` (Smith. este produsul deciziei la vârf ]i al negocierilor diplomatice.

la fel ]i Turcia. pe durata de\inerii puterii. nu-]i justific` suprema\ia. anulând astfel titlul imperial. XVIII d. 39-40). p. Mai mult.H. A]a a fost cazul. Spre Est. Asia a fost sursa permanent` de migra\ii ]i invazii. se pot observa ]ase mituri identitare ale unit`\ii europene. la prima vedere. a) Mitul unit`\ii teritoriale Comunitatea politic` se legitimeaz`. Europa este un continent mic care. dup` ce alte civiliza\ii se afirmaser` în special pe continentul asiatic. prin unitatea teritorial` în care func\ioneaz`. spiritual sau moral al conduc`torilor. Ceea ce a contat a fost îns` modul în care europenii au ]tiut s` foloseasc` resursele umane ]i s` se impun` asupra altor continente. ceea ce a favorizat deschiderea ]i apetitul spre expansiune. 54 . p. Africa ]i Asia). Pe scurt. Datorit` împrejur`rilor istorice. corespunz`toare Balcanilor de ast`zi. decât unul de unificare ]i coeziune politic`. Este o identitate colectiv` cu voca\ie continental` care se ata]eaz` diverselor comunit`\i culturale ]i politice cu care a fost identificat` Europa. în lipsa unei frontiere geografice. Dun`re (Istros) ]i Don (Tanais). era îns` subordonat` celei grece]ti care domina spa\iul constituit la intersec\ia a trei continente (Europa. 21) o nume]te „Europeanness“. cu Imperiul Carolingian. no\iunea de continent european a ap`rut abia în sec. teritoriul a fost mai degrab` un factor de dezbinare ]i destabilizare. printre altele. Europa a fost o referin\` identitar` constant` (de multe ori implicit`). Intrarea în istorie a Europei s-a f`cut destul de târziu. Ideea de Europa a fost fabricat` de greci pentru a desemna un spa\iu plasat între nordul Greciei. De]i este un teritoriu cu coordonate exacte. Era îns` suficient` dispari\ia fizic` a monarhilor. pentru ca statele teritoriale s` fie contestate de urma]i sau vecini. teritoriul geografic a fost asociat unei apartenen\e culturale globale. unde mo]tenitorii lui Carol cel Mare ]i-au împ`r\it p`mânturile (ac\iune legitimat` de dreptul germanic al jus sanguis). astfel încât nu a existat niciodat` o demarca\ie clar` între cele dou` continente: Rusia r`mâne o putere euro-asiatic`. continentul european are un statut imprecis. Europa este delimitat` pe trei sferturi de coaste maritime. s` asigure ordinea public` pentru c` inoculau ideea transcenden\ei statului: aceast` putere era de origine divin` ]i trebuia aplicat` întocmai în teritoriul de referin\`. „europenizate“ ]i ele.H. VII î. în primul rând datorit` „europeniz`rii“ progresive a continentului ]i chiar a întregii lumi.1. (prin Herodot). marea a reprezentat puntea spre alte lumi. Spre vest. pe care Shore (2000. ceea ce creeaz` dificult`\i în a defini o comunitate politic` pe criterii teritoriale. unitatea teritorial` a generat comunit`\i politice efemere ]i personalizate dup` profilul psihologic. Monarhii medievali reu]eau. compatibil` cu diversele proiecte politice ]i militare de unificare continental`. „Ideea european`“ (Adrian Marino) a traversat întreaga istorie ]i a dus la formarea con]tiin\ei apartenen\ei comune. de exemplu. Aceast` idee simpl` ]i influent` (vezi sloganurile „Casa mare a Europei“ a lui Gorbaciov sau „Europa de la Atlantic la Urali“ a lui De Gaulle) mascheaz` îns` o situa\ie geografic` mai degrab` contradictorie. A]a cum constat` Morin (2002. Formarea con]tiin\ei europene De]i amplasarea geografic` a teritoriului european a fost cunoscut` înc` din sec. Aceast` identitate confuz`. În func\ie de con\inutul ]i criteriile de constituire a acestor comunit`\i. b) Mitul destinului istoric Din punct de vedere geografic.

Tot grecii au fost ]i cei care au inventat primul mit identitar al Europei. Cunoscut prin intermediul lui Herodot, acest mit al originii este semnificativ pentru modul în care grecii î]i proiectau misiunea istoric` în raport cu vecinii. Conform acestui mit, Europa era fiica unui rege fenician, r`pit` de Zeus ]i transferat` în spa\iul grecesc, unde a dat na]tere mai multor copii, între care ]i întemeietorului primei civiliza\ii europene (Minos). Este proiectul unei lumi noi, n`scute într-o mic` peninsul` asiatic` (continentul european), dar cu un destin istoric cu totul special. Europa ]i misiunea sa istoric` a fost reactualizat` de poe\ii cur\ii lui Carol cel Mare, proclamat drept „noul suveran al Europei“. Ulterior, chiar dac` termenul de Europa a disp`rut din istorie pentru multe secole, „ideea european`“ a fost încorporat` în diverse proiecte unificatoare. Sensul ini\ial al Europei n`scute ca s`-]i sfideze propriile r`d`cini asiatice s-a men\inut, chiar dac` mitul destinului istoric a suferit recicl`ri ]i adapt`ri conjuncturale. Valurile succesive de cuceritori, colonizatori, crucia\i, descoperitori, misionari religio]i sau negustori au fost convinse c` au un drept legitim ]i o misiune istoric` care trebuie îndeplinit` cu orice pre\. Cert este c`, urmare a acestei expansiuni sistematice, lumea a fost treptat „europenizat`“. Pân` la al doilea r`zboi mondial, suprema\ia Europei a fost covâr]itoare. Con]tiin\a european` s-a format, pe de o parte, prin diferen\iere de „ceilal\i“ („barbari“, „p`gâni“, „s`lbatici“), care trebuiau s` fie cuceri\i, asimila\i ]i converti\i, pe de alta, printr-o sintez` a gândirii grece]ti, a ordinii romane, a credin\ei cre]tine ]i a libert`\ii germanice. Convin]i de superioritatea lor, europenii s-au întors contra vecinilor, c`rora le-au impus o civiliza\ie pragmatic`, novatoare ]i ra\ional`.

c) Mitul imperiului universal
Unul din premiile U.E. pentru merite europene se nume]te „Carol cel Mare“. Nu întâmpl`tor, cet`\enia european` este deseori comparat` cu cea roman`, ca s` nu mai vorbim de diversele utopii unioniste (apelul lui George Podiehrad, regele Boemiei, „Marele Proiect European“ al regelui Henric al IV-lea sau proiectul lui Laplace, centrat pe misiunea paneuropean` a lui Bonaparte), care plaseaz` Europa în perimetrul unor imperii cu voca\ie universal`. Evident, analogia cu oricare din imperiile europene nu are decât o valoare limitat`. Recursul la istorie are ca scop s` creeze un mit identitar care s` justifice ac\iunile prezente ]i s` sus\in` ideea c` a existat un liant organiza\ional puternic sub forma imperiilor universale. Timp de ]apte secole, între încoronarea lui Carol cel Mare (25 decembrie 800) ]i moartea împ`ratului habsburg Maximilian (1519), Europa continental` a fost dominat` de diverse imperii: carolingian, germanic („Hohenstaufen“), habsburgic, napoleonian. Dac` ad`ug`m ]i imperiile coloniale din sec. XV-XX, constat`m c` imperiul a fost organiza\ia politic` cea mai durabil` din istoria Europei. Aceast` constatare necesit` îns` unele explica\ii suplimentare. Imperiul Roman, de exemplu, este singura entitate politic` recunoscut` ast`zi ca denominator comun al tuturor na\iunilor europene. Indiferent dac` teritoriul lor a f`cut sau nu parte din Imperiul Roman, toate popoarele europene au fost influen\ate de civiliza\ia roman`. Latinitatea s-a constituit astfel într-un mit al originii comune iar statul roman este deseori citat (Sartre, 1992) ca un posibil model al uniunii europene. Acest mit identitar con\ine unele elemente similare cu guvernan\a multipl` ]i policentric` pe care mul\i o revendic` ast`zi pentru Uniunea European`. Iat` câteva exemple: • Statul era descentralizat, l`sând comunit`\ilor locale administrarea problemelor curente. Ca s` nu încarce administra\ia imperial`, foarte costisitoare, romanii au cedat popula\iei

55

autohtone gestiunea problemelor curente, cu excep\ia fiscalit`\ii ]i a men\inerii ordinii publice. • Imperiul Roman s-a format prin absorbirea unor ora]e, state, cet`\i sau comunit`\i sacerdotale care ]i-au p`strat o autonomie relativ`. Dreptul roman se aplica doar în situa\ii excep\ionale, cea mai mare parte a popula\iei fiind supus` în egal` m`sur` dreptului ]i cutumelor locale: dreptul cet`\ilor grece]ti, dreptul iudaic (Torah), regulile tradi\ionale ale triburilor germanice etc. Aceast` juxtapunere de forme de organizare ]i apartenen\e juridice a creat o mare diversitate uman`, unic` în istorie. • Este greu de spus dac` Imperiul Roman a asimilat helenismul sau a fost el însu]i dominat de patrimoniul grecesc. Cert este c` se poate vorbi de o cultur` greco-roman` ca fundament identitar, valorificat ulterior în construc\ia european`. De exemplu, începând cu Claudiu (41-54), la Roma a existat o dubl` cancelarie imperial`, care func\iona în latin` ]i greac`. Acest bilingvism oficial recuno]tea faptul evident c` cele dou` limbi se foloseau curent în majoritatea teritoriului. • Imperiul Roman a tolerat diversitatea religioas`, f`r` s` încerce s`-]i impun` propriile zeit`\i. Mai mult, pentru a înt`ri aceast` integrare greco-roman`, a existat un sistem de echivalen\e între zeit`\ile latine ]i cele grece]ti. • Începând cu anul 212 (Edictul lui Caracalla), s-a instituit cet`\enia roman`, acordat` tuturor locuitorilor liberi, indiferent de apartenen\a etnic` ]i provincial`. Factorii de unificare a acestui imens conglomerat de popoare, culturi, limbi vernaculare ]i credin\e erau: dreptul roman, cultura greco-latin`, cet`\enia, limbile oficiale, sistemul urbanistic ]i re\elele de drumuri ]i poduri. Prin cuceriri succesive, Imperiul Roman s-a extins dincolo de teritoriul Europei geografice. Axul s`u de referin\` identitar` a r`mas îns` Marea Mediteran`, pe care a transformat-o într-un lac roman (mare nostrum). Modelul Imperiului Roman a fost reluat, într-un context diferit, de Sfântul Imperiu Roman proclamat de Otton în 960. Proiectul politic al noului imperiu continental se numea „Imperium romanorum renovatio“ (conform inscrip\iei de pe sceptrul lui Otton) sau, pe scurt, „renovatio imperii“. Ca ]i romanii, împ`ra\ii romano-germani se legitimau printr-o misiune unificatoare ]i un statut mesianic, reclamându-se „un]i ai lui Dumnezeu“. Sfântul Imperiu, se afirma în teologia oficial`, primise investitura divin` de a unifica toate popoarele, iar împ`ratul Carol cel Mare era instrumentul p`mântean al acestui proiect universalist. Problemele au ap`rut în sec. XII, când acela]i rol a fost revendicat de Pap`, ceea ce a dus la o lupt` foarte terestr` pentru suprema\ie. „Republica Christiana“ (sec. XII-XIV) s-a constituit astfel într-o alternativ` la imperiul continental, unitatea diverselor regate, principate, comitate, ducate, burguri sau ora]e libere fiind de ordin spiritual (unitate religioas`, sub sceptrul Papei, nu ]i politic`). De]i nu cuprindea decât statele de limb` german` ]i nordul Italiei, Sfântul Imperiu Roman era un fel de confedera\ie princiar` ]i urban` care încorpora diverse constituente formate pe criterii etnice ]i familiale. Aceste forma\iuni politice eterogene erau reprezentate într-o Diet` suprana\ional` cu sediul la Aachen, care alegea împ`ratul. Aceast` organiza\ie descentralizat` ]i multi-centric` constituia un spa\iu de dispute politice ]i diversitate multicultural` a c`rei unitate era asigurat` de religia catolic` ]i ]coala palatinal`, organizat` în cadrul m`n`stirilor (prima ]coal` din lume a fost înfiin\at` de Alcuin, consilierul lui Carol cel Mare, la începutul anilor 800).

56

Dou` evenimente sunt interesante pentru contextul nostru: apari\ia primelor partide politice, în nordul Italiei (sec. XIII), respectiv „guelfii“ (ata]a\i Papei) ]i „gibelinii“ (favorabili autonomiei cet`\ilor); • angajarea unei adev`rate dezbateri publice, animate de universit`\ile din Bologna (prima universitate din lume, înfiin\at` în 1088) ]i Padova, în leg`tur` cu „disputa investiturii“: fiecare parte se str`duia s` influen\eze opinia popular` ca un element de presiune politic` în favoarea numirii prela\ilor de c`tre Pap` sau de c`tre Împ`rat. Mitul imperiului universal a animat ]i alte tentative de unificare continental`, în primul rând Imperiul Habsburgic (care se considera continuatorul direct al Sfântului Imperiu Roman), Imperiul Universal al lui Carol al V-lea ]i Imperiul lui Napoleon.

d) Mitul unit`\ii cre]tine
De]i este considerat ca unul din principiile fondatoare ale Europei, cre]tinismul provine din Iudeea ]i s-a r`spândit mai întâi în Asia Mic`. Cu toate acestea, timp de dou` milenii, cre]tinismul a fost principalul liant identitar al europenismului. Ca ]i alte identit`\i colective, cre]tinismul s-a afirmat prin decizie politic` ]i diferen\iere: • a devenit religie dominant` printr-un demers „de sus în jos“, o dat` cu evanghelizarea împ`ra\ilor: mai întâi Constantin (313), apoi Clovis (496), ceea ce a asigurat convertirea în mas` atât a cet`\enilor romani, cât ]i a „barbarilor“; • a fost adoptat ca principiu unificator prin diferen\iere fa\` de arabi; se poate chiar spune c` Europa s-a afirmat ca o nou` entitate începând cu sec. VIII, în opozi\ie cu invadatorii musulmani; de exemplu, în cronologia form`rii con]tiin\ei europene, se citeaz` ca prim` referin\` cert` cronica lui Isidor de Badajoz, care descrie „armata europenilor“ înving`tori la Poitiers (732) contra Islamului. În aceast` cronic`, europenii sunt sinonimi cu cre]tinii, adev`ra\ii credincio]i. Din punct de vedere politic, suprapunerea identit`\ii europene cu unitatea credin\ei a dus la folosirea curent` a trei termeni echivalen\i: Occidens = Europa = Christianitas For\a unificatoare a cre]tinismului a sl`bit îns` pe m`sur` ce credin\a a fost folosit` în diverse demersuri de manipulare politic` iar spa\iul public a fost secularizat. Fractura RomaBizan\ (sec. V), schisma catolicism-ortodoxie (sec. XI) ]i ruptura papalitate-imperiu (sec. XIXIII) au f`cut din religie mai degrab` un factor de dezbinare ]i conflicte (vezi r`zboaiele civile religioase ]i r`zboiul de 30 de ani din sec. XVII), decât unul de în\elegere ]i uniune continental`. Aceast` evolu\ie a fost definitivat` de iluminism ]i Revolu\ia Francez` (sec. XVIII), care au dus la evacuarea religiei din sfera public` ]i la diminuarea considerabil` a ]anselor sale de a influen\a unificarea politic`. Ca urmare, în recenta Constitu\ie European` s-a renun\at la men\ionarea cre]tinismului ca valoare identitar` a Europei.

e) Mitul unit`\ii intelectuale
Ceea ce n-au reu]it imperiile, au ob\inut re\elele transfrontaliere ]i organiza\iile de cooperare cultural`. Dup` epuizarea marilor invazii (sec. X), Europa a devenit un spa\iu uman extrem de dinamic, care a realizat mai întâi integrarea în interior, urmat` de o expansiune f`r` precedent spre celelalte continente ]i civiliza\ii. Dup` Nolte (1992), acest dublu proces de „europenizare“ (a propriului continent ]i a întregii lumi) a trecut prin urm`toarele etape:

57

Cu toate acestea. r`zboaie ]i rela\ii de domina\ie care. prin alian\e (Ungaria-Austria). XIX) se remarc` prin apari\ia de noi actori sociali. Africa). În interior. Vasco da Gama) inaugureaz` epoca descoperirilor geografice (India. moneda unic` ]i politicile comunitare nu sar fi realizat în zilele noastre dac` nu ar fi existat deja o cultur` a unit`\ii. europenii nu reu]esc îns` s` se mobilizeze ca o entitate unit`. Militarii devin guvernatori teritoriali iar industria]ii se mondializeaz`: ei gestioneaz` imperii economice care trancend spa\iul european ]i localizarea întreprinderilor de produc\ie. îndeosebi sub form` militar` (cruciadele ]i campaniile de cre]tinare a popula\iilor slave. a avut loc o „europenizare“ intern`. Apar organiza\ii transfrontaliere. unde se produc resurse indispensabile pentru metropole. cistersienii. franciscanii). Europa s-a constituit ca un spa\iu cultural în care s-au dezvoltat re\ele transfrontaliere ]i focare de convergen\`. de]i proiectele de integrare politic` ]i militar` au e]uat unul dup` altul. prin cucerirea propriului teritoriu ]i consolidarea unit`\ilor politico-administrative nou create: prin c`s`torii (Polonia-Lituania). Se dezvolt` rela\ia centru-periferie (metropol`-colonii). au loc primele tentative de expansiune spre Est. • Epoca aventurierilor ]i a companiilor (sec. În noile teritorii. europenii impun acela]i sistem de organizare feudal`. Mai mult. sub forma unui nou tip de interdependen\` global`: comer\ul cu sclavi „export`“ o mân` de lucru ieftin` dinspre colonii spre alte teritorii periferice. Compania Olandez` a Indiilor Orientale) ]i Liga hanseatic`. se poate spune c` acestea din urm` nu ar fi fost posibile f`r` apropierile ]i cooperarea din domeniul cultural. ai c`rei pilieri sunt con]tiin\a ]i identitatea european`. în schimbul loialit`\ii. XV-XVIII) este caracterizat` printr-o puternic` expansiune extracontinental`. apoi spre Orient: – Într-o prim` faz`. Chiar dac` puterea politic` ]i militar` era repartizat` în diverse centre antagonice. cum sunt companiile comerciale (de exemplu. în pofida diferen\elor. – În aceast` perioad`. spre deosebire de ierarhia birocratic` din Imperiul Bizantin. care se specializeaz` în activit`\i de manufacturare ]i crea\ie tehnologic`. capabili s` administreze vastele imperii coloniale. dominicanii. Europa a fost puternic globalizat`. XI-XIV) a fost caracterizat` printr-o expansiune mai întâi intern`. Australia). din motive de legitimitate ]i mobilizare politic`. • 58 . O list` complet` a acestor re\ele transeuropene este imposibil de stabilit. Aceast` cultur` a unit`\ii ]i interdependen\ei a fost estompat` de conflicte. America este descoperit` de Columb (1492) iar navigatorii portughezi (Magellan. În acest fel. bazat pe loialitate ]i protec\ie. Aceast` autonomie relativ` a componentelor periferice este la originea subsidiarit`\ii. în expansiune economic` (America de Nord. foarte rentabile. sa dezvoltat un sistem clientelar. în Occident au ap`rut germenii competi\iei ]i descentraliz`rii. În fa\a unor inamici comuni (epidemiile de cium` ]i amenin\area otoman`). Iat` îns` câteva exemple: • ordinele c`lug`re]ti (de exemplu. prin cucerirea militar` a paienilor (Livonia) ]i musulmanilor (Spania). au fost foarte vizibile în retorica ]i istoriografia oficial`. • Epoca generalilor ]i a industria]ilor (sec. de interdependen\` între centru ]i periferie: suveranii recuno]teau unele drepturi limitate de proprietate. Brazilia. În interiorul acestui nou spa\iu administrativ. Pia\a comun`.Epoca negustorilor ]i a cavalerilor (sec. maghiare ]i bulgare). patrimoniul comun ]i un mod de via\` care s` apropie ]i s` uneasc`. în plan cultural ]i comercial s-a produs o integrare transfrontalier` de facto. Unitatea intelectual` a precedat astfel unitatea politic` ]i integrarea economic`.

E. 59 . Sfânta Alian\` (1815) ]i Liga Na\iunilor (1929). „Pacea etern`“ (Immanuel Kant.E. Proiectele utopice respective s-au numit. Gand. Winchester. „Federa\ia European`“ (Aristide Briand. care practicau o cultur` cosmopolit`. care regrupeaz` popoare. • re\eaua universit`\ilor (de exemplu. „Statele Unite ale Europei“ (Victor Hugo. câteva secole mai târziu. imperiul financiar al familiei de Medicis). pluraliste ]i transfrontaliere înainte ca elitele politice s` încerce s` institu\ionalizeze cooperarea ]i unitatea european`. Re\elele transeuropene au fost globalizate. 1795). slav`). Novgorod). Neputincio]i în fa\a conflictelor militare ]i a violen\ei cotidiene. astfel încât nu este de mirare c` pacea ]i securitatea colectiv` au constituit tema favorit` a numeroase proiecte utopice. Ioan al Cavalerilor de la Malta. 1712). studiile clasice. oamenii au început s` viseze la o lume mai bun`. * * * Fiecare din cele ]ase mituri fondatoare poate fi actualizat în construc\ia identit`\ii politice a U. „Concertul european“ (Friedrich von Gentz. itinerariul Sf. state ]i na\iuni dispersate. • marile târguri europene (Champagne. Aceste utopii au avansat trei idei care se pare c` au inspirat pe fondatorii U. prin în\elegeri la vârf ale ]efilor de state. pe rând. Hanovra. • • f) Mitul unit`\ii pacificatoare Europa fost teatrul celor mai multe r`zboaie. se formau în diverse centre de cultur` ]i practicau activit`\i similare (vân`toarea. • bursele de m`rfuri (de exemplu. „Rena]terea universal`“ (Jan Amos Comenius. • elitele intelectuale ]i conduc`torii lumina\i au un rol major în realizarea efectiv` a unific`rii pan-europene.: • uniunea european` nu este posibil` f`r` un sistem de garantare a p`cii ]i securit`\ii continentale. Ordinul Templierilor. 1645). Aceste re\ele de actori europeni au reu]it s` promoveze ideea unit`\ii dincolo de disputele teritoriale ]i aspira\iile hegemonice. Verona. multiculturale. vorbeau limbile de circula\ie european`. german`. 1623). • elitele transfrontaliere. drumul Romei. 1929). 1815). poezia). • unificarea trebuie s` se fac` pe cale pa]nic`. programul „peregrinatio academica“ promova mobilitatea studen\ilor ]i a profesorilor). Bruges ]i Amsterdam) ]i b`ncile transfrontaliere (de exemplu. Violen\a a fost o realitate cotidian`. c`rora le confer` o valoare dominant`. Leipzig. 1841). deosebit` de realitatea care-i cople]ea. Ordinul Sf. „Noua Cynee“ (Emeric Cruce. • culturile transna\ionale (latin`. Ca orice mit. ele nu ofer` îns` decât explica\ii par\iale. • Liga hanseatic` (confedera\ie a 72 de ora]e libere). ordinele cavalere]ti (de exemplu. dansul.rutele de pelerinaj (de exemplu. institu\ii sau actori istorici. Miturile identitare sunt îns` indispensabile pentru c` ele con\in o nara\iune plauzibil` asupra originilor ]i se constituie întrun important factor de legitimare simbolic` de care orice identitate colectiv` are nevoie. Santiago de Compostela). limitate la anumite simboluri. Europa unit` a devenit una din aceste utopii. Ordinul Teutonic). luptele. a]a cum au fost Tratatul de la Westphalia (1648). „Proiectul de pace etern`“ (Abatele Saint-Pierre.

„Spiritul Europei“.. trebuie s` abandon`m conceptul de Europ` unic`. Europa r`mâne un puternic pol de atrac\ie identitar`. p. C`ci ast`zi spiritul european se define]te prin structura anglo-saxon` cam în acela]i fel în care acum dou` mii cinci sute de ani el se definea prin cea greac`. fa\` de o posibil` identificare colectiv` cu Europa istoric` ]i cultural`. IX). Dac` mâine prin spirit european se va în\elege acela]i lucru. Alexandru Du\u (1999) prefer` s` vorbeasc` de „ideea de Europa“. p. Aceste dificult`\i incontestabile au generat o atitudine mai degrab` rezervat`. atât cât exist` ea în prezent. Nu exist` unitate spiritual`. Chiar ]i dup` ce a ap`rut în discursul politic ]i nara\iunea identitar`. s` alung`m gândul unei realit`\i europene care ar precede diviziunea ]i antagonismul“. chiar neîncrez`toare. Dou` împrejur`ri pot explica aceast` situa\ie: Pe de o parte. alternativ` ]i ocazional`: în opozi\ie cu „ceilal\i“. În spa\iul românesc. ci însemneaz`. 27-28). Dac` încerc`m s`-i g`sim o origine fondatoare sau o originalitate intransmisibil`. 2. Mihai Zamfir (2000) se refer` la „visul european“. Spiritul Europei: reperele identit`\ii culturale europene Con]tiin\a european` este mai mult implicit` decât explicit`: ea face parte din incon]tientul colectiv. de exemplu. Pe de alta. Cel mai tran]ant este îns` Nae Ionescu (1990. Europa a devenit o idee directoare. ideologic` sau confesional`. este foarte greu s` se circumscrie ceea ce a r`mas caracteristic doar locuitorilor „b`trânului continent“. se desface în buc`\i dac` vrei s`-i surprinzi unitatea. ar fi lipsit` de con\inut f`r` trama istoric`. „ideea european`“ a fost con]tientizat` destul de târziu (aproximativ în sec. Ceea ce numim noi ast`zi spirit european este o atitudine precump`nitor anglo-saxon` care nu izbute]te a încadra decât nord-vestul Europei. Problema comun` a încerc`rilor de delimitare a Europei ca entitate unitar` este imposibilitatea de a da contururi precise unei realit`\i eterogene ]i fluide. aceast` structur` nici nu define]te spiritul european ca atare. au devenit referin\e identitare suficient de atr`g`toare ca s` mobilizeze imagina\ia elitelor ]i entuziasmul popular. în condi\iile în care valorile. 91). Europa are o valoare simbolic` tocmai prin imprecizia ]i complexitatea sa: „Europa se dizolv` atunci când vrei s` o vezi clar ]i distinct. Chiar dac` invocarea trecutului ]i recursul la metafora eco-sistemelor (Europa ca 60 . institu\iile ]i produsele culturale ale Europei s-au r`spândit în toat` lumea. acum dou` mii prin cea roman` ]i a]a mai departe“.Con]tiin\a european`. reperele normative ]i eroii exemplari ai miturilor „pro-europene“. a]a cum am v`zut. Cultura ]i civiliza\iile europene au devenit universale. cea care începe cu Rena]terea. dar foarte greu de descris ]i conceptualizat. astfel încât deosebirile pe criterii continentale sunt relative. prin înc`rc`tura lor emo\ional`. De altfel. l`sând în afara acestei structuri spirituale într-o bun` m`sur` sudul ]i întru totul sud-estul ]i estul continentului. Europa nu a fost decât o referin\` secundar`. A]adar. descoperim c` la început nu avea nimic propriu ]i c` ast`zi nu posed` nimic în exclusivitate. reductibile la un anumit tip de societate.. distinct`. A]a cum afirm` Morin (2002. clar`. în momentele de confruntare militar`. este sim\it` ]i recunoscut` ca atare. f`r` s` fie nevoie de localiz`ri precise. „con]tiin\a european`“ sau „ideea european`“. armonioas`. Cu toate aceste dificult`\i de circumscriere. s` respingem ideea unei esen\e sau substan\e europene primare. un proiect utopic ]i un referen\ial comun. o preponderen\` istoric` pe o anumit` perioad`. pur ]i simplu. pentru ca T`sl`uanu (1996) s` dedice o carte „obsesiei europene“. care apreciaz` c` standardul european (ce zice „Europa“ despre noi?) este relativ ]i chestionabil: „Europa nu exist`. e cu totul îndoielnic.

pentru a face acest lucru. precum Fran\a ]i Anglia. vor fi în m`sur` s` stimuleze. Este vorba de: • memoria istoric` a celor dou` „r`zboaie civile europene“. Mediterana. stabile]te o list` de cinci caracteristici care pot p`rea mult simplificatoare pentru al\i anali]ti. Mai r`mâne ]i o extraordinar` varietate de micro-culturi provinciale. • experien\a imperiilor coloniale. este îns` ]i o oportunitate istoric` pentru c`. geo-istoric. ceea ce va înt`ri sentimentul apartenen\ei comune ]i participarea la o societate european`. Ce une]te ast`zi pe europeni? La aceast` întrebare cu modula\ii retorice. inclusiv în na\iunile foarte vechi. policentric. Comunitatea politic` european` se construie]te pe tiparul identitar al comunit`\ii culturale ]i istorice. r`spunsurile au fost nea]teptat de variate. cu toate controversele sale. Cercet`rile pe aceast` tem` sunt înc` la început ]i. nicicând în istorie nu s-a scris ]i s-a vorbit despre Europa comun` ca în zilele noastre. rod al texturii micro-etnice a Europei dup` ultimele invazii.. este cert c` Europa are propriul s`u etos pe care euro-tehnocra\ii contemporani se str`duiesc s`-l valorifice. Dar. Cre]tinismul). Nu întâmpl`tor. acea metamorfoz` identitar` de care vorbea Morin. putem apela la principiul istoric ce leag` identitatea european` de dezvoltare ]i metamorfoz`. policentrism ]i „anarhie organizatoare“) nu sunt întotdeauna conving`toare. De unde problema literalmente bulversant` care se pune: s` c`ut`m în prezent ]i nu în trecut principiul organiz`rii europene.spa\iu de diversitate. Aceste demersuri politice ]i civice. ci ]i o sum` de caracteristici ]i elemente culturale cu care cet`\enii s`i se identific`. Unitatea politic`. aceast` pluralitate este specific european`? Nu exist` oare ]i un fundament. 61 . 19-20). Unitatea politic` valorific` „ideea“. când elitele politice caut` motive de legitimitate istoric` ]i cultural` pentru un proiect economic ]i politic. la rândul lor. o unitate. Europa nu a fost ea îns`]i decât în anarhia ecoorganizatoare ]i nu a existat niciodat` ca Organiza\ie superioar` componentelor sale. ceea ce demonstreaz` c` nu exist` înc` un consens asupra criteriilor care definesc identitatea cultural` european`. pentru prima dat`. care nu a putut exista decât în cadrul conflictelor ]i comunica\iilor. în contextul actual al integr`rii europene. Ultima propozi\ie ne sugereaz` trecerea la un nou ciclu al construc\iei identitare. marcate fiecare de o limb` original`. pe care o va dezvolta îns` prin înt`rirea ideii de unitate în diversitate. preconizeaz` o organiza\ie transversal` („Euro-polity“) ]i o cet`\enie suprana\ional`. fondate pe ideea comunalit`\ii culturale ]i a originilor comune. slave) ]i a culturilor na\ionale. chiar dac` elementele acestei rela\ii nu sunt foarte clare. de civiliza\ie ]i cultur`. prin rezisten\a fa\` de hegemoniile politic` ]i cultural`? R`mâne marea diversitate a culturilor transna\ionale (germanice. p. Acest proiect este prezentat drept continuatorul natural al istoriei comune. de exemplu.. ordinea Europei este dezordinea unui ]antier tumultuos. „spiritul“ ]i con]tiin\a european` pentru legitimarea propriului proiect. Guibernau (2001. Morin (2002. Europa nu este doar un spirit comun sau o „idee“. 63-64) sintetizeaz` foarte bine tr`s`turile acestui spa\iu identitar: „Ce mai r`mâne din Europa? ce mai r`mâne din acest complex polinuclear. Doar aceast` diversitate. Exigen\a vital` de a-]i salva identitatea reclam` Europei o nou` metamorfoz`“. R`mâne chestiunea controversat` a con\inutului propriu-zis a ceea ce numim în continuare „spiritul european“. latine. este de a]teptat ca eforturile de definire a Europei identitare s` se intensifice. expresia unei evolu\ii ireversibile care are în Uniune finalizarea cea mai plauzibil` ]i des`vâr]it` a „visului european“. p. un principiu ordonator ]i organizator care s` r`spund` necesit`\ilor noastre de ast`zi? Sau poate c` fundamentul Europei este pierderea fundamentelor (Imperiul. acele bog`\ii salvate prin nedes`vâr]irea unit`\ii na\ionale.

Documentul respectiv a fost realizat de un ONG german (Europa Union – Deutschland) ]i sus\inut de societatea civil` european` (ex. • recursul la standarde comune de m`sur` cum ar fi sistemul metric. descoperire ]i productivitate (spiritul faustian). • arta de a reinventa produsul. În sfâr]it. cronologia cre]tin` ]i moneda-etalon. indiferent de exprimarea lor concret` prin diverse culturi ]i stiluri de via\`. valori. vezi monografia coordonat` de Compagnon ]i Seebacher. a condi\iilor socioeconomice ]i a responsabilit`\ii comune. de a ob\ine o mare plusvaloare a materiei prime. Morin. Uniunea European` a Jurnali]tilor). institu\ii. stiluri de via\`) care definesc identitatea european`. îndeosebi începând cu sec. „Mathesis universalis“ a lui Leibniz). XX). Al\ii. inclusiv în analiza limbajului artificial. hârtia ]i praful de pu]c`. • ini\ierea ]i valorificarea revolu\iei industriale: mai întâi. cunoscut` sub numele de „globalizare“. Huntington sau Duroselle. ceea ce a dus la pozitivarea tuturor ]tiin\elor. Federa\ia European` pentru Educa\ie ]i }tiin\`. • introducerea logicii formale ca instrument polivalent. XVIII. În anexa IV. propus` de Pre]edintele Vaclav Havel într-un discurs la Parlamentul European (1994). În alt` viziune. • • De remarcat contribu\ia Cartei Identit`\ii Europene. inclusiv a ]tiin\elor umane. Al\i autori adaug` unele elemente culturale absente în inventarul din anexa IV. chinezii au inventat por\elanul. îndeosebi pentru societ`\ile moderne. a modului de via\`. 7 62 . XIX – începutul sec. Unii autori (Huntington ]i Duroselle) au pus accentul pe componentele culturii europene. • omogenizarea cultural` sub influen\a americaniz`rii. Iat` câteva exemple (pentru detalii. am reunit câteva din studiile deseori citate7. semnate de autori consacra\i precum Braudel. devenite între timp referin\e universale. • reglementarea rela\iilor dintre individ ]i comunitate: prin sistemul de vasalitate. prin legile ]i cutumele tradi\ionale. o comunitate de valori. scot în eviden\` paradigmele specifice culturii europene. prin exploatarea c`rbunelui ]i inventarea ma]inii cu aburi (sec. de exemplu. cel mai mult conteaz` arhetipurile ]i ideile perene care au traversat istoria civiliza\iilor europene. • înclina\ia spre ac\iune. paradigme. Cele mai multe cercet`ri consacrate acestei chestiuni se refer` îns` la elementele culturale (idei. Din acest tabel rezult` o mare diversitate a criteriilor de definire a identit`\ii culturale europene. prin statutul de cet`\ean ]i persoan` liber`. calendarul iulian. dar europenii le-au exploatat pe cale industrial`. deosebit` de predilec\ia pentru contempla\ie a civiliza\iilor orientale. precum Wright. exemplificat` prin contribu\ia lui Braudel.emergen\a unei culturi politice transna\ionale. într-o perspectiv` evolu\ionist`. apoi prin folosirea electricit`\ii (sec. îndeosebi a celei furnizate de colonii. Carta Identit`\ii Europene define]te comunitatea cultural` a europenilor ca o comunitate a destinului istoric. • munca ]i produc\ia material` ca valori centrale ale modernit`\ii („ora et labora“). num`r`toarea decimal`. pentru c` nu ia în considera\ie decât evenimentele comune ale istoriei moderne. apari\ia unor mi]c`ri contestatare care reclam` o nou` ordine social`. XVIII-XIX). Aceast` schem` este clar reduc\ionist`. ceea ce este cu totul explicabil dac` avem în vedere extensia posibilit`\ilor de interpretare. 2002): • omniprezen\a ra\iunii ]i c`utarea unei metode ]tiin\ifice universale (de exemplu.

ci efectul unei multitudini de programe concuren\iale care au interac\ionat întâmpl`tor ]i spontan. evolu\ie.. cultura umanist`/cultura ]tiin\ific`. hamletismul/ prometeismul. conform unei logici dialogice: „Originalitatea culturii europene nu const` doar în a fi fost fiica iudeo-cre]tinismului. unde nici una dintre instan\ele constitutive nu strive]te sau extermin` pe celelalte. problematizarea/reîntemeierea. existen\a/ideea. al unui demers ra\ional. Jäger. 2002. • viziunea linear` asupra timpului. produc`toare a }tiin\ei ]i Ra\iunii moderne. ceea ce a impus ideile de progres. spre deosebire de cauzalitatea linear` (evolu\ia de la p`r\i la întreg ]i invers). spiritual`). particularul/ universalul. „istoria Europei este c`utarea permanent` a libert`\ii“. ci jocul complementar.iluzia comun` a libert`\ii: de exprimare. o logic` proprie: dialogica“ (Morin. moravuri superioare ]i progres tehnic. pe criterii religioase. reac\ia/revolu\ia. • permanen\a r`zboiului ca realitate social`. de gândire. în baza unei misiuni istorice. a c`ror metod` era analitic` ]i descriptiv` (inventarul tr`s`turilor. culturale sau militare. Const` în faptul de a fi fost f`r` încetare produc`torul ]i produsul unui vârtej format din interac\iuni ]i interferen\e între multiple dialogici care au legat ]i opus: religia/ra\iunea. evolu\ia „ideii europene“ etc. • promovarea identit`\ii indo-europene (Mylius. credin\a/îndoiala. care leag` într-o unitate dou` sau mai multe „logici“ diferite. ]i nici m`car nu exercit` în mod durabil o hegemonie ap`s`toare“. politic`. individul/colectivitatea. dar în acela]i timp concurent ]i antagonist între aceste instan\e care au. p. Specificul culturii europene rezid` în primul rând în continuitatea ]i intensitatea dialogicilor sale. presupune c` „trebuie s` concepem procesele generatoare sau regeneratoare ca • 63 . Cea mai interesant` contribu\ie ni se pare îns` cea a lui Morin (2002. juxtapunerea etapelor construc\iei europene. • spiritul critic. 28). Morin concepe unitatea european` cu ajutorul a dou` noi metode: • principiul dialogic. • promovarea unui complex de superioritate fa\` de alte civiliza\ii. • diversificarea alimenta\iei (mai ales dup` aclimatizarea noilor alimente de baz` precum cartoful. chiar dac` nu toate persoanele. succesiune. spune Karl Jaspers în eseul „Ce este Europa?“ (1946). 1671). comunit`\ile sau na\iunile au beneficiat de libertate. empirismul/ra\ionalismul. mo]tenitoare a gândirii grece]ti. • identificarea unor du]mani comuni. legitimate prin credin\`. îndoiala ]i neîncrederea în certitudinile aparente furnizate de ordinea instituit` (social`. identitatea european` s-a constituit la început prin diferen\iere ]i deta]are de „ceilal\i“. 1612. porumbul ]i orezul) ]i a vestimenta\iei (îndeosebi prin valorificarea bumbacului ]i a lânei furnizate de colonii). gândirea mitic`/gîndirea critic`. ca institu\ie geopolitic` (utilizat` pentru constituirea comunit`\ilor politice) ]i mijloc predilect de rezolvare a conflictelor. fiecare în parte. qui]otismul/sancho-panzismul etc. tradi\ia/evolu\ia. imanentul/transcendentul. ceea ce d` unitate culturii europene nu este sinteza iudeo-cre]tino-greco-roman`. Spre deosebire de al\i autori.). dup` care identitatea cultural` european` nu este produsul unui program preconceput. ac\iune ]i organizare. metamorfoz`. nevoia ]i aspira\ia c`tre libertate au fost motiva\ii puternice în ac\iunea europenilor. nu prin con]tiin\a unit`\ii sau a originii comune. filosofia/]tiin\a. vechiul/noul. o comunitate lingvistic` mai mult virtual` pentru c` limbile europene r`mân extrem de diverse. • principiul de recursie.. f`r` s` se piard` dualitatea primar`: „Astfel. 106-107). cre]tere. p. periodicitate.

Fie c` este vorba de „revolu\ia de catifea“ din Cehoslovacia. identitatea politic` a cet`\enilor U. 3. suveranitate/integrare. ]i toate hr`nindu-se printr-o leg`tur` natural` ]i imperceptibil` ce leag` pe cele mai îndep`rtate ]i diferite. Acest principiu este de fapt o aplica\ie a formulei „unitas multiplex“ a lui Pascal: „Toate lucrurile fiind cauzate ]i cauzatoare. decât un scop ini\ial. România ]i Europa: dileme identitare Unul din sloganurile care au animat schimb`rile politice din 1989 a fost „întoarcerea la Europa“.E. Interesant îns` c`. adoptarea simbolisticii unionale etc. orient`rile politice ale Consiliului European. „Întoarcerea la Europa“ avea îns` diverse semnifica\ii pentru \`rile postcomuniste (Meyenberg ]i Dekker. dar având propriile referin\e dialogice (na\ional/suprana\ional. de „revolu\ia cântat`“ din Estonia. se construie]te printr-un proces similar celui care a generat identitatea cultural` european`.E. Europa amintea de m`re\ia de alt` dat` ]i de rolul s`u de putere danubian`. Revolu\iile anticomuniste au fost astfel prezentate ca mi]c`ri pro-europene. pentru Ungaria. negocierea „acquis“-urilor. europeni/non-europeni.).E. s-a considerat c` popoarele din centrul ]i estul Europei revin la marea familie european` dup` o somnolen\` istoric` impus` prin experien\a nefericit` a unui despotism de inspira\ie asiatic`. reforma institu\iilor. hot`rârile Cur\ii Europene de Justi\ie. guvernan\`/guvernare. în entuziasmul anului 1989 ]i în perioada imediat urm`toare. difuz` ]i mondializat`. Nu întâmpl`tor. component` sau instan\` a procesului este deopotriv` produs ]i produc`tor al celorlalte momente. dup` dezmembrarea Cehoslovaciei. Europa nu însemna neap`rat Uniunea European` (obiectiv politic prea îndep`rtat pentru momentul respectiv). componente sau instan\e“ (Morin. subsidiaritate/ propor\ionalitate. indirecte ]i directe. • pe de alta. 64 . revenirea la Europa însemna în primul rând garantarea propriilor identit`\i na\ionale. extindere/aprofundare a integr`rii etc. iar referin\a la diversitate presupune doar inventarul elementelor juxtapuse. primirea de noi membri. comunitatea politic` a U. ajutate ]i ajut`toare. p. de]i nici una din ele nu avuseser` un program explicit în acest sens. 28). cât un spa\iu de libertate ]i prosperitate. În\elegerea identit`\ii europene nu este deci posibil` prin recursul la logica dicotomic`. unde unitatea anuleaz` ideea de multiplicitate ]i metamorfoz`. ca organiza\ie suprana\ional` nu coincide cu comunitatea cultural` european`. evocarea istoriei ]i a patrimoniului cultural comun nu explic` în întregime datele actuale ]i nu permite elaborarea unei organiza\ii politice.ni]te bucle productive neîntrerupte. o tentativ` de restabilire a identit`\ii central europene. „întoarcerea la Europa“ a fost mai mult un efect ulterior. 2002. 1992): pentru Polonia. uniune/ federa\ie. drept comunitar/drept interna\ional. unde fiecare moment. aceste patru \`ri au lansat „Ini\iativa Central European`“ („Statele de la Vî]egrad“). consider c` este imposibil s` cuno]ti p`r\ile f`r` a cunoa]te întregul ori s` cuno]ti întregul f`r` a cunoa]te în particular p`r\ile“. ea însemna revendicarea unui statut de putere european` medie (pozi\ie realizat` efectiv prin Tratatul de la Nisa.) ]i propriile „bucle“ decizionale (ratificarea Tratatelor. în anul 2000). ci cel mult legitimarea demersului de constituire a acestei organiza\ii. Ca ]i în basmul „Frumoasei din p`durea adormit`“. opozabil comunismului sovietic. pentru Cehia ]i Slovacia. implementarea fondurilor structurale. prin recuperarea simbolic` a comunit`\ii culturale: • pe de o parte. de „revolu\ia televizat`“ din România sau de „revolu\ia diplomatic`“ din Ungaria. Din aceast` analiz` rezult` dou` limit`ri considerabile ale construc\iei identit`\ii politice a U.

ca referin\` colectiv` comun`. în versiunea anilor 1990). institu\ii. îns`. în anchetele Barometrului de Opinie Public` (cf. p. Lucian Boia. • cei mai mul\i asociaz` Europa ]i aderarea la U. sinteza intercultural`. 1012/1999 ]i 1-3/2000. România este astfel spa\iul mai multor identit`\i de sorginte european`.dup` modelul „Mitteleuropa“ (sus\inut doctrinar de Franz Palacky). urmat` de invita\ia de începere a negocierilor de aderare la Uniunea European`.E. majoritatea autorilor români (vezi în acest sens numerele speciale ale „Secolului XX“. majoritatea studiilor descriu diversele componente ale culturii spa\iului european (valori. Pentru unii anali]ti (Alina MungiuPippidi). „întoarcerea la Europa“ înseamn` în primul rând reg`sirea normalit`\ii istorice: „Pentru noi. care a dus la definitivarea unit`\ii na\ionale. grupul respectiv avanseaz` ideea c` în România. mereu incomplete ]i subiective. modernitatea întârziat`. în decembrie 1999.E. contextul e modificat. cei din Est. se constat` urm`toarele tendin\e: • o mare parte din cet`\enii români (45%) nu ]tiu ce înseamn` Uniunea European`. perspectiva ader`rii la U. spune de exemplu Gavrilescu (2002. «Nou`» ]i provizorie a fost Europa de dup` 1945. Aceast` Europ` redescoperit` a ap`rut pentru cet`\enii români ca o nou` \ar` a f`g`duin\ei. spiritul critic ]i imagina\ia“. Pentru România de la începutul anilor ’90. 65 . «România» este format` din mai multe «Românii»“. Desigur. în timp ce postularea ideologic` ]i sus\inerea social-politic` cu orice pre\ a unei omogenit`\i culturale – îndeosebi dup` criteriul etniei – poate conduce la tensiuni care se adâncesc. cultivarea diferen\ei poate deveni mai degrab` un atu decât un handicap. Pentru Andrei Ple]u. cercet`rile consacrate filia\iei europene a identit`\ii române]ti aplic` aceea]i metod` ca în cazul identit`\ii culturale europene. nr. În aceea]i manier`. În loc s` sus\in` teza unit`\ii apriorice ]i a omogenit`\ii. care pun în eviden\` diversele componente a ceea ce numim „cultur` european`“.E. a c`rei metod` se aseam`n` cu „principiul dialogic“ al lui Morin. unde legalitatea administra\iei imperiale se substituia identit`\ilor na\ionale. se concureaz` ]i se completeaz` reciproc. cultura \`r`neasc`. indiferent de etnie sau provincie). Iar Europa care urmeaz` s` renasc` dup` dispari\ia zidului berlinez e cea veche. Este o identitate colectiv` construit` pe o comunitate politic` multina\ional` (Imperiul Austro-Ungar sau „Federa\ia Danubian`“. opere exemplare) fa\` de care se ata]eaz` procesele de identificare colectiv`. cre]tinismul oriental. 19-21). stiluri de via\`. lectura noastr` sugereaz` doar nevoia de abandonare a perspectivei substan\ialiste unificatoare. X. un spa\iu identitar nebulos dar capabil s` ofere oportunit`\i pe care societatea româneasc` nu este înc` în stare s` le produc`. analize ]i sisteme descriptive. Departe de a propune o alternativ` de acest gen la omogenitatea proclamat` ]i încurajat` ast`zi. cât ca recuperare a celui vechi. exist` de fapt mai multe identit`\i culturale care interac\ioneaz`. Alexandru Du\u ]i Sorin Alexandrescu) au pus accentul pe diverse caracteristici ale identit`\ii române]ti. este un eveniment istoric major. similar P`cii de la Versailles (1918). perspectivele se calculeaz` în func\ie de o alt` linie a orizontului“ („Europa. Au rezultat inventare. Evolu\ia rapid` a integr`rii europene ]i perspectiva ader`rii la U. a]a cum sunt latinitatea. nimic nu poate rena]te dup` o jum`tate de secol în perfect` identitate cu sine: spiritul vremii e altul. precum ]i c`r\ile lui Adrian Marino. A]a cum am v`zut. spiritul contemplativ. chiar dac` nu ]tiu bine ce înseamn` acest lucru. au f`cut uitat acest model de federalism danubian fondat pe legalitatea suprana\ional` (statul pur ]i impersonal. De o manier` general`. În consecin\`. Temere: o asemenea viziune încurajeaz` secesionismul. • marea majoritate a românilor (68% în noiembrie 2000) sunt pro-europeni. 2004. Ne atrage îns` aten\ia cercetarea întreprins` de Funda\ia „A Treia Europ`“ din Timi]oara. «integrarea» european` nu e îns` sim\it` ca dobândire a unui statut nou. cu perspectiva unui trai mai bun (60%). toleran\a religioas`. mai degrab` decât se solu\ioneaz`. 477/2002). idei. Nu este deci de mirare c`. Neculau ]i Constantin. [n: „Dilema“. p. 195): „România este mai degrab` eterogen` decât omogen` identitar. ca în orice spa\iu cultural major. echilibrul geopolitic. „întoarcerea la Europa“ a însemnat în primul rând afilierea la Consiliul Europei (1993).

La fel ca în metoda dialogic` a lui Morin sau în contestarea unit`\ii substan\iale de c`tre grupul de la Timi]oara. Du\u (1999. astfel încât pentru societatea româneasc` de la începutul secolului XXI provocarea integr`rii în U. înseamn` mai mult decât reinventarea identit`\ii europene. pe când unitatea cultural` este mai degrab` o construc\ie circumstan\ial`. în care o entitate str`in` realit`\ilor locale impune ce identit`\i se cuvin pre\uite ]i care depreciate“. care nu se poate aplica întocmai în cazul comunit`\ilor culturale. responsabilitatea comun` în fa\a cet`\enilor. – prin patriotismul organizat. istorie. A]adar. care sus\in o solidaritate extins` la frontierele comunit`\ii politice. 1999. Unitatea politic` este un concept ideologic. convergen\`. realitatea local` ]i interac\iunea nemijlocit` cu «cel`lalt» (indiferent de etnie. În sens cultural. Fiecare individ poate s`-]i asume mai multe referin\e informale. legat de diversele forme ale puterii. o reîntoarcere a celor dou` forme de patriotism în matca lor. Ceea ce pare a fi de prim` urgen\` este o reducere drastic` a rolului Statului în via\a societ`\ilor. din moment ce europenii au c`p`tat o con]tiin\` de sine doar în raport cu al\ii iar centrele de domina\ie ]i identificare cultural` s-au mutat de la un col\ la altul al vechiului continent. ceea ce este imposibil. confesiune. proces care presupune o reconsiderare a schemelor noastre mentale. origine regional`) cu care actorul a construit natural o istorie comun` va genera reprezent`ri. p. regiune). Singura form` de suprapunere a comunit`\ii politice cu comunitatea cultural` a fost statul-na\iune.Întotdeauna. de]i poate fi inacceptabil` pentru unii anali]ti. Apartenen\a la spa\iul politic (codificat`. prin raportarea la comunitatea de apartenen\` imediat` (familie. Pericolele apar în momentul în care Statul î]i adjudec` ansamblul patriotismelor organice sub forma unei forme speciale de patriotism organizat care este unitatea na\ional`: „O rela\ie fireasc` impune. un tip de organiza\ie pe care Uniunea European` nu îl poate prelua. prin cet`\enie) este un alt tip de referin\` decât apartenen\ele culturale. exist` identit`\ile imediate care se formeaz` prin rela\ia dintre individ ]i reperele sale de proximitate: – sub forma patriotismului organic. a]tept`ri ]i proiecte reciproce mai generoase decât cele proprii unei istorii siluite. re\elele hanseatice sau uniunile ideologice. Apartenen\a european` este pentru România 66 . indiferent de cet`\enia sa formal`. Unitatea este în primul rând un atribut al comunit`\ii politice. ideilor ]i stilurilor. dar ]i formele regionale. Unitatea politic` înseamn` legisla\ie comun`. de exemplu. „Câte Europe sunt de fapt în Europa?“. Du\u face distinc\ia între diversele procese de identificare: • Pe de o parte. unitatea ar însemna omogenitate. Între aceste niveluri de identificare. Atât România. 21). armonizare a valorilor. identit`\ile amplificatoare promoveaz` forme transfrontaliere de solidaritate. cât ]i Europa au evoluat foarte mult. Aceast` tez` este interesant` ]i merit` aten\ia. un sistem coerent de decizie ]i elaborare a politicilor publice. patrimoniu. Al. asociat` anumitor repere identitare: limb`. în aceste condi\ii. p. promovat de discursul oficial al clasei politice ]i în programele statului. referin\a la acela]i cod al drepturilor cet`\ene]ti. confesiune. exist` interferen\e ]i rela\ii de complementaritate.E. coeziune organiza\ional`. deoarece Statul a fost contaminat de maladiile intelectuale ]i politice moderne ]i a ajuns la forme de elefantiasis care favorizeaz` apari\ia ]i consolidarea regimurilor totalitare“ (Du\u. localitate. 14) propune o schem` de analiz` care poate fi util` în contextul românesc. • Pe de alta. A]a au fost imperiile multina\ionale. bazate pe consensul relativ al elitelor. etnie. precum „Mica Antant`“ sau „Mitteleuropa“. „întoarcerea la Europa“ nu este un simplu proces de reconectare la institu\iile ]i modelele europene. dincolo de teritoriul de ac\iune direct` sau spa\iul public al propriei comunit`\i politice.

67 .nu doar o modalitate de rezolvare a unor probleme imediate (locuri de munc` în str`in`tate. formare în universit`\ile europene). circula\ie liber`. acces la informa\ie ]i bunuri de consum. Este o op\iune a elitelor politice care devine efectiv` doar în momentul în care cet`\enii români î]i asum` cet`\enia european` ca propria identitate colectiv`. Aceast` apartenen\` la o comunitate politic` postna\ional` nu se justific` doar prin evocarea unor caracteristici ]i experien\e comune. reprezint` o form` de identificare colectiv` cu un spa\iu dialogic. nici prin accentuarea continuit`\ii istorice sau a comunit`\ii culturale. supus în permanen\` mi]c`rilor ]i metamorfozelor. a]a cum vom vedea în modulul urm`tor. ci ]i o ]ans` istoric` de refacere a rela\iei dintre libertatea individual` ]i ordinea public`. „Europenizarea“ ]i cet`\enia european`. în care România este parte participant`.

Marks et al. O dat` cu extinderea masiv` din mai 2004 ]i adoptarea Constitu\iei Europene. Dup` studierea acestui modul. 1998): legislativul este de fapt o institu\ie format` din reprezentan\i numi\i ai guvernelor (Consiliul Mini]trilor). p. cu suveranitate auto-limitat`).E.) este o sum` de paradoxuri: ea nu este o na\iune. desemnat` de ]efii statelor membre). f`r` s` fie legitimat` prin votul direct al cet`\enilor. puterea legislativ` este împ`r\it` între Parlamentul European (ales prin sufragiu direct ]i universal) ]i Consiliul Mini]trilor. 2002. 68 . Este un proiect politic de anvergur`. printr-o guvernare hibrid` pe care Quermonne (apud: Herzog. • s` caracterizeaz` principalele proiecte de reform` a democra\iei europene.MODULUL IV DEMOCRA|IA EUROPEAN~ Din punctul de vedere al analizei politice. • s` identifice elementele care caracterizeaz` guvernan\a ]i societatea civil` european`. U.E. • s` descrie sistemul decizional al Uniunii Europene. separarea puterilor este chestionabil`. ne a]tept`m ca studen\ii s` fie în m`sur`: • s` identifice elementele care definesc „deficitul democratic“ al Uniunii Europene. • s` aplice principiile guvernan\ei multi-centrice la contextul specific al societ`\ii române]ti. care va angaja mai multe genera\ii de cet`\eni europeni. 1995. Aceste contradic\ii interne ale Uniunii rezult` din statutul s`u inedit de „federa\ie a unor state na\ionale“ (Jacques Delors). Este îns` un statut inten\ionat ambiguu. Comisia. Parlamentul nu dispune de o veritabil` opozi\ie politic` iar societatea civil` se exprim` aproape exclusiv în raport cu statul ]i spa\iul public na\ional. ci statele membre. de]i î]i propune s` realizeze o „Europ` a cet`\enilor“. În sfâr]it. care a func\ionat bine atât timp cât priorit`\ile au fost de ordin economic. nu une]te direct cet`\enii. Uniunea European` (U. 57) a numit-o „federalism interguvernamental“. În aceast` perspectiv`. inclusiv actualii no]tri studen\i. rezult` din coexisten\a dimensiunii federale (dubla guvernare) cu abordarea interguvernamental` (cooperarea între state autonome. se bazeaz` pe o imens` pia\` comun` care nu dispune îns` de propriile bunuri publice. modulul de fa\` î]i propune s` clarifice unele întreb`ri esen\iale legate de specificul Uniunii ca proiect politic. guvernarea este bicefal` (Consiliul Mini]trilor plus o institu\ie suprana\ional`. dar înglobeaz` mai multe state na\ionale. se pune problema reformei democra\iei europene. • s` fac` distinc\ia dintre modelul federalist ]i modelul interguvernamental de guvernare european`. S` ad`ug`m la aceste paradoxuri unele abateri de la modelul consacrat al democra\iei care au surprins mai mul\i anali]ti (Ulrich ]i d’Oliveira.

pentru c` U. Cu toate acestea. 2003. Sus\in`torii constitu\ionalismului european invoc` necesitatea de a formaliza. separarea puterilor sau con\inutul drepturilor subiective. considerat` ca un model de c`tre constitu\ionali]tii europeni. textul propriu-zis al Constitu\iei Europene nu contrazice nici una din constitu\iile na\ionale ale statelor membre. Uniunea European` ca spa\iu public („Euro-polity“) Discu\iile care au înso\it procesul constitu\ional european au dep`]it cu mult cadrul propriu-zis al Tratatului constitu\ional. probabil c` s-ar fi ajuns mai repede la un consens. f`r` un proiect de societate sau o viziune politic` de ansamblu. extinderea drepturilor suprana\ionale). cât fa\` de îns`]i ideea de constitu\ie suprana\ional`. 39-40): • Uniunea ar fi prea complex` pentru a fi simplificat` sub forma unui text legislativ unic. ci doar consecin\a unor tratate între state. Sistemul comunitar a fost construit prin decizii succesive. Aceast` controvers` a început cu „Declara\ia Universal` a Drepturilor Omului ]i Cet`\eanului“ (1789). ci s-a ob\inut cu ajutorul unor mijloace juridice. 69 . nu este un subiect politic. într-o viziune clar` ]i de perspectiv`. dezbaterea legat` de Constitu\ia European` reia în forme noi vechea opozi\ie dintre adep\ii unui „common law“.E. denumirea de „Constitu\ie European`“ fiind un abuz terminologic. ]i sus\in`torii unei legi fundamentale. respectiv celebrele „acquis“-uri comunitare (tratatele ]i institu\iile europene). p. aceasta din urm` r`mâne atributul exclusiv al unui stat. din care s` rezulte politicile publice ]i legile specializate. În ultim` analiz`. Chiar dac` CEJ a recunoscut în 1999 echivalen\a dintre Tratatele Uniunii ]i o constitu\ie. Opozi\ia s-a manifestat mai pu\in în leg`tur` cu textul propriu-zis. în leg`tur` cu Constitu\ia american`. Unii nu ezit` s` vorbeasc` chiar de ambiguit`\i fundamentale în chestiuni de substan\` precum natura federalismului. Adversarii de ast`zi invoc` de obicei urm`toarele argumente (Magnette. Realizarea Europei celor 25 este un moment de turnur`. de multe ori reactive ]i conjuncturale. Dac` întregul exerci\iu ar fi vizat un scop mai modest sau mai bine circumscris (de exemplu. este o crea\ie de drept: ea nu a rezultat din folosirea for\ei. • Europa nu mai poate fi constitu\ionalizat` din moment ce statele membre au fost deja constitu\ionalizate. De altfel. la dou` sute de ani dup` adoptarea sa. s-a dotat ulterior cu un Tratat constitu\ional. realit`\ile politice actuale. care face necesar` elaborarea unui text programatic ]i cuprinz`tor. discu\ii similare au loc în zilele noastre.1. În fond. Astfel de controverse sunt legitime dac` ne gândim la amploarea demersului politic preconizat. ceea ce conteaz` cel mai mult pentru cet`\enii americani este principiul constitu\ional care asigur` liantul identitar ]i legitimarea politic` a Uniunii. pragmatic ]i consensual. Ceea ce complic` foarte mult dezbaterea privind democra\ia european` ]i deruteaz` anali]tii politici este faptul c` U. pe care Burke ]i Bentham au contestat-o. ca fiind prea ambi\ioas` ]i abstract`.E. Este ]i ra\iunea pentru care U. Acest statut este îns` incomplet. dincolo de diferen\ele de cultur` politic` ale protagoni]tilor. exerci\iul istoric al constitu\ionaliz`rii s-a epuizat o dat` cu formarea statelor na\ionale ]i nu mai poate fi aplicat unei entit`\i politice care nu este stat.E.

Tratatele devin legitime prin simpla ratificare în parlamentele na\ionale.E. astfel de întreb`ri nu fac decât s` proiecteze la nivel suprana\ional modelul democra\iei na\ionale ]i problemele sale specifice. Federalismul fiscal va fi probabil o mare provocare pentru urm`torii 10 ani. 48).Tratatele U. s` devin` o unitate politic` ]i juridic` de sine st`t`toare. majoritatea statelor aderente au recurs la validarea popular` a Tratatului constitu\ional. Democra\ia a fost de la început asociat` identit`\ilor colective strict teritorializate ]i statului na\ional. respectiv o entitate suprana\ional` cu propria personalitate juridic`. În pofida eforturilor din ultimele 70 . s-a adoptat un instrument comun de protec\ie. negocierile pe aceast` tem` fiind pur ]i simplu amânate. Constitu\ia European` fiind o esen\` a Tratatelor U.E. a]a cum a fost cazul cu statele na\ionale. procesul istoric a fost invers: s-a adoptat mai întâi Constitu\ia (1787). ci de natur` politic`: unele guverne se tem de riscul ca o constitu\ie s` fie asociat` ideii de stat european. prin referendum sau adun`ri constituante suprana\ionale). rolul noii Constitu\ii Europene este dublu: • s` înt`reasc` prerogativele statelor. asupra c`rora statele de\in înc` ultimul cuvânt. dificult`\ile nu sunt de ordin juridic. dar înaintea adopt`rii unei Constitu\ii Europene. (2000). o pres` european`. Interesant este faptul c`. în urma negocierilor diplomatice. inclus deja ca parte component` a noului Tratat al U. Este oare posibil s` se creeze un spa\iu public supranan\ional. astfel încât s`-i confere statutul unei Constitu\ii propriu-zise. 2000). Altfel spus. cât ]i Constitu\ia. stabilesc valorile comune ]i principiile comunit`\ii politice. Dezbaterea constitu\ional` a readus în discu\ie ]i problema spa\iului public european. Tratatele sunt acorduri între state. cele dou` sunt îns` diferite. La Nisa. în baza principiului „reprezentare f`r` taxare“ (opus sloganului ini\ial al Revolu\iei Americane „no taxation without representation“).E. constituie o baz` juridic` ampl` ]i reprezint` deja. • s` stabileasc` o putere suprana\ional`. În SUA.).E. p. nu formarea unui singur popor. Dup` Telo (apud: Magnette. Atât tratatele. urmat` ulterior de „Bill of Rights“ (1791). respectiv Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii..E. la fel de legitim ca orice „polity“ na\ional? Poate el s` func\ioneze din moment ce nu exist` un discurs politic european. inten\ionat sau nu. Au ap`rut astfel noi dileme ]i controverse. dup` Magnette (2003. pe când Constitu\ia presupune deliberarea public` ]i consultarea direct` a cet`\enilor. printr-un pact federativ între state. Controversatul proces constitu\ional s-a ini\iat îns` pentru ca U. „o cart` constitu\ional` a Uniunii“. o societate civil` sau un sistem de partide politice la nivel european? Ce se va întâmpla cu serviciile publice? Poate fi acceptat` ideea unei democra\ii suprana\ionale? De fapt. Din acest motiv. pe când Constitu\ia se adopt` prin sufragiu popular (de exemplu. Ca instrumente juridice. al c`rei scop este unitatea politic`. se men\ine o ambiguitate semantic` prin care se echivaleaz` Tratatul constitu\ional cu Constitu\ia European` (aceast` suprapunere se observ` chiar ]i în textele oficiale ale U. o versiune simplificat` a acestora. Un alt aspect interesant al procesului constitu\ional european este rela\ia dintre instrumentul de protec\ie a drepturilor ]i textul Constitu\iei. O alt` chestiune controversat` a Constitu\iei Europene este concentrarea pe federalismul politic.

dup` independen\a ]i unificarea din 1949. dep`]it` istoric. practic. 71 . scepticii precum Preuss (1995) ]i Grimm (1995) afirm` tran]ant c` statul european nu este posibil atât timp cât mai exist` înc` state na\ionale europene. exist` elemente certe care definesc „Euro-polity“ sau spa\iul public european. Chiar dac` nu exist` o societate civil` european` bine conturat` în raport cu statul suprana\ional. p. preluat dup` Schmitter (1998a. În tabelul 4. rezultate dintr-o evolu\ie istoric` îndelungat`. un sistem original de guvernare federal` pe trei nivele. Habermas. În ciuda aparen\elor. chiar imperfect` ]i atipic`. am reprezentat rezultatele transferului gradual al autorit`\ii dinspre statul na\ional spre nivelul european. politicile publice din statele membre sunt deja puternic integrate. În pofida rezervelor exprimate de unii anali]ti ]i a caracterului s`u contradictoriu fa\` de statul na\ional. Din acest motiv. presupune dezbateri ]i exprimarea liber` a diversit`\ii. Se observ` c`. func\ioneaz` cu ajutorul unor institu\ii politice suprana\ionale. îndeosebi sub forma discursului contestatar ]i a tensiunii dintre cet`\eni ]i institu\iile statului suprana\ional. Problema care se pune în dezbaterile consacrate democra\iei europene nu se refer` îns` doar la existen\a spa\iului public suprana\ional. regionale ]i locale. În acest fel. Democra\ia european`. În sfâr]it. 1992. De]i opinia public` nu pare s` fi realizat acest lucru. Ceea ce preocup` cel mai mult. nu exist` nici un domeniu al politicilor publice care s` fie gestionat exclusiv de c`tre statul na\ional. cet`\enii europeni sunt organiza\i într-o multitudine de centre de ac\iune civic`. definit` prin afinit`\i suprana\ionale. unii autori (Milward. precum Meyer (1995) ]i Gamberale (1997). dar ]i cea a euro-regiunilor. îndeosebi în contextul extinderii masive din 2004. Statele na\ionale sunt deja sl`bite de auto-limit`rile succesive ale suveranit`\ii consecutive pie\ei comune. de\ine propriile instrumente de protec\ie a drepturilor fundamentale. încearc` s` identifice primele elemente ale sferei publice europene. A]a cum a demonstrat Meehan (1993). deseori transfrontalier`. se bazeaz` pe sufragiul direct ]i universal. identitatea european` r`mâne o construc\ie mult mai pu\in solid` decât identit`\ile na\ionale. Laitin (1997) merge ]i mai departe. competen\ele suprana\ionale sunt deja foarte importante. 1995) consider` c` Uniunea European` nu este decât o încercare disperat` de salvare a statului na\ional a c`rei form` de guvernare. este capacitatea statului suprana\ional conceput în anii ’60 de a gestiona un spa\iu uman ]i politic atât de vast. Pentru a rezista tenta\iei birocratice ]i a nu supradimensiona ]i mai mult un aparat deja înc`rcat. Al\ii.decenii. este preluat` la nivel suprana\ional. Aceast` logic` dicotomic` nu mai este îns` de actualitate. monedei unice ]i politicilor comunitare. astfel încât influen\a statului suprana\ional nu mai poate fi pus` în discu\ie. se caut` forme de guvernare adecvate noilor realit`\i. na\ionale. cet`\enia european` este de fapt o identitate multipl`. 125). cet`\enia european` nu se mai raporteaz` exclusiv la spa\iul public al statului na\ional: „Euro-polity“ înseamn` deja sfera politic` a institu\iilor europene. comparând construc\ia statului suprana\ional european cu modelul statului multicultural din India care aplic`.

Tratatul de la Maastricht a instaurat. Negocierile comerciale 2.E. Bunuri ]i servicii 2. 5 = toate deciziile se iau la nivelul U. S`n`tatea 3. Rela\iile interna\ionale ]i securitatea extern` 1. ]i la nivel na\ional) 4 = cele mai multe decizii se iau la nivelul U. Circula\ia capitalurilor 4. Domeniul politico-constitu\ional 1. Comunica\iile 8. capabil`: 72 . Politicile macro-economice II. Fa\` de aceast` evolu\ie. problema spa\iului public european apare într-o nou` lumin`. Ap`rarea 1 1 1 1 1 1 1 1 3 1 2 1 4 1 2 1 5 2 2 2 5 4 4 3 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 1 2 2 3 2 2 1 4 3 2 2 1 1 1 1 1 1 1 2 1 1 2 1 2 3 1 2 1 3 3 1 2 2 2 2 1 3 2 2 3 3 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 1 1 1 2 2 1 2 1 2 2 1 1 1 1 4 4 1 2 2 1 1 2 1 3 2 2 3 3 2 4 4 1 2 3 1 1 2 1 3 2 2 4 3 3 4 4 4 3 2 2 2 3 3 3 2 2 2 2 2 4 4 4 4 3 2 3 3 3 3 3 4 4 3 4 1957 1968 1970 1992 2001 Legend`: 1 = toate deciziile se iau la nivel na\ional 2 = doar unele decizii se iau la nivelul U. Domeniul socio-cultural 1. Condi\iile de munc` 2. Mediul 9. Diploma\ia ]i apartenen\a la organiza\iile interna\ionale 4. Participarea 4. Asisten\a militaro-economic` 3. Industria 12.Tabelul 4. Fluxul de persoane ]i for\` de munc` 5. 131). Energia 7. Poli\ia ]i ordinea public` IV. Finan\ele ]i creditele 13. Asisten\a social` 4.E. Integrarea progresiv` a politicilor publice în Europa (1950-2001) 1950 I. Schimburile ]i împrumuturile externe 14. 3 = deciziile se iau împreun` (la nivelul U. Justi\ia ]i dreptul de proprietate 2. Rela\iile de munc` III. o ordine politic` european` stabil`. Agricultur` 3. Educa\ia ]i cercetarea 5. Competi\ia 11. Transporturile 6. Taxele ]i impozitele 15. Cet`\enia 3.E. Domeniul economic 1. dup` spusele lui Schmitter (1998. Dezvoltarea regional` 10.E. p.

– s` organizeze alegeri. În schimb. dar nu poate s` decid` singur`: aceast` prerogativ` r`mâne la nivelul statelor na\ionale. Regula majorit`\ii calificate. Aceste atribu\ii ale „Euro-polity“ sunt echivalente cu func\iile ordinii publice într-un stat na\ional. dar are limite importante în ce prive]te: • legitimitatea – cu excep\ia membrilor Parlamentului European. sau accentuat presiunile asupra institu\iilor europene concepute ca o prelungire suprana\ional` a democra\iei na\ionale. incit` statele s` coopereze iar co-decizia legislativ` (acordul necesar între Parlamentul European ]i Consiliul Mini]trilor) oblig` la negocieri permanente. – s` acrediteze ]i s` primeasc` reprezentan\i diplomatici. spa\iul public european nu are urm`toarele caracteristici: – localizarea unic` ]i clar definit` a autorit`\ii. – s` produc` bunuri publice. – s` direc\ioneze comportamentul public. – s` aloce fonduri. De exemplu. de institu\iile publice sau de mass- 73 . – competen\a de a controla fluxul bunurilor. – s` rezolve conflicte. Acest sistem a creat propria guvernare cooperativ`. – o identitate puternic` prin care s` exercite domina\ia simbolic` asupra propriilor cet`\eni. – s` declare chiar r`zboi. metoda neo-func\ionalist` imaginat` de Jean Monnet a func\ionat foarte bine. – s` genereze venituri. to\i reprezentan\ii na\ionali în institu\iile europene sunt numi\i de guvernele în exerci\iu. dreptul comunitar a instituit un sistem inedit de decizii consensuale. Pe m`sur` îns` ce comunitatea ]i politicile comune s-au extins. care nu exist` în cazul ONU sau NATO. printr-o simbioz` a federalismului cu guvernarea suprana\ional`. – monopolul efectiv asupra mijloacelor legale de coerci\ie.– s` ia decizii. de exemplu. – ierarhia stabil` ]i centralizat` a serviciilor publice. Pân` în anii ’70. – s` încheie acorduri interna\ionale. – capacitatea unic` a implement`rii directe a propriilor decizii la nivelul grupurilor. – apartenen\a individual` la organiza\iile interna\ionale ]i capacitatea de a semna tratate interna\ionale. comunit`\ilor ]i indivizilor. capitalului ]i al persoanelor în interiorul propriilor frontiere. – s` reglementeze modul de func\ionare a pie\elor. serviciilor. Pia\a comun` a coexistat cu politicile na\ionale. • participarea – cet`\enii î]i exprim` drepturile ]i responsabilit`\ile mai ales într-un cadru na\ional. – s` r`spund` la presiunile grupurilor de interes. – competen\a clar` a sferei publice. Pentru ca un stat membru s` nu decid` totu]i unilateral ]i discre\ionar. indiferent dac` este vorba de societatea civil`. Comisia European` (echivalentul executivului suprana\ional) poate s` ini\ieze legi ]i s` gestioneze punerea în aplicare a legisla\iei europene. – teritoriul de referin\` în interiorul c`ruia s`-]i exercite autoritatea. în interiorul c`reia s` se ia decizii obligatorii pentru to\i. – s` încorporeze noi membri.

Herzog. Dac` privim retrospectiv la crizele de cre]tere ]i evolu\ie ale Uniunii (primirea Marii Britanii. Din exterior. A]a cum arat` Bobbio (1998). accesul la subsidiile comunitare). dreptul constitu\ional modern a introdus deja o abordare mai nuan\at`. limitele statului în raport cu cet`\enii. Aceast` dependen\` de cadrul statului na\ional este îns` anacronic`. democra\ia european` este o construc\ie inedit`. p. scena public` european` pare mai mult preocupat` de lupta pentru influen\` (ponderea voturilor. în schimb. De altfel. negocierile 74 . a]a cum demonstreaz` Malberg (cf. moneda). F`r` excep\ie. În continuare. spre deosebire de federa\ii. suveranitatea complet` se p`streaz` doar în cazul confedera\iilor. pentru c` nu se bazeaz` pe o democra\ie reprezentativ`. b) Pe de alt` parte. dezbaterile privind democra\ia european` vor avansa în func\ie de solu\iile la urm`toarele dou` chestiuni fundamentale: a) Pe de o parte.• media. conform c`reia suveranitatea na\ional` comport`: – referin\a la un text juridic fondator. decât de o dezbatere privind principiile sau valorile Uniunii. A]a cum se prezint` lucrurile în prezent. datorit` obliga\iei de a respecta drepturile omului) sau factorii externi (de exemplu. – existen\a unui drept na\ional instrumentalizat de un aparat juridic intern. func\ioneaz` printr-un stat federal care se substituie statelor componente în exercitarea anumitor func\ii (ap`rarea. Sistemul de decizie intern` ]i repartizarea puterii pe baza principiilor generice ale subsidiarit`\ii ]i propor\ionalit`\ii fac necesar un permanent proces de negociere. decid asupra competen\elor pe care le p`streaz` la nivel na\ional. 68). diferit` de cadrul na\ional de referin\`. – democra\ia reprezentativ`. În realitate. „Euro-polity“ ofer` înc` pu\ine oportunit`\i de participare civic`. inutile ]i ineficace. unde guvernarea se exercit` de reprezentan\i direc\i ai fiec`ruia din guvernele membre. Uniunea European` nu a reu]it s` creeze aceast` unitate legislativ`: „legile“ unionale sunt de fapt „directive“ pe care fiecare stat le „transpune“ în spa\iul na\ional sau „reglement`ri“ cu aplica\ie direct`. dialog ]i c`utare a consensului. Uniunea European` nu este nici confedera\ie (ca Elve\ia). aceste procese par rebarbative. nici Tratatele Uniunii. 2002. fa\` de amploarea misiunii asumate (crearea unui nou tip de societate democratic`). atât cei mari cât ]i cei mici. care sunt capabile s` emit` un drept aplicabil în fiecare stat component. nici Comisia ]i nici Consiliul nu sunt obligate s` r`spund` direct în fa\a cet`\enilor. a]a cum este Constitu\ia. din acest punct de vedere. par s` nu se deta]eze de obsesia suveranit`\ii na\ionale. limitarea ac\iunii externe a unui stat datorit` intereselor sau exigen\elor altor state). este vorba de rela\ia dintre suveranitatea na\ional` ]i principiul federal. orice suveranitate na\ional` este limitat` de factori interni (de exemplu. prin raportare la ra\ionalitatea ]i simplitatea aparent` a cadrului na\ional. în fond. r`spunderea public` – fiind numite. – capacitatea de a decide asupra propriilor competen\e. atât membrii vechi cât ]i noii sosi\i. cet`\enia r`mânând un atribut al apartenen\ei na\ionale. statele na\ionale sunt cele care. nici Tratatul constitu\ional nu sunt incompatibile cu constitu\iile na\ionale. federa\ia. politica extern`. beneficiaz` de propria legitimitate (rezultat` din alegeri) ]i de propriul buget. nici costurile ]i nici sinuozit`\ile nu sunt nejustificate. num`rul de locuri în Parlament. nici o federa\ie (ca Germania sau Belgia).

În acest sens. Schmitter crede c` putem avansa doar dac` imagin`m scheme noi. prin prevalen\a intereselor transna\ionale ]i formarea unui spa\iu public transteritorial. majoritate calificat`. care poate fi util studen\ilor care vor s` aprofundeze chestiunea terminologiei. p. (1998. Adenauer. ca „Euro-polity“ s` porneasc` de la propria sa logic`. atribute fundamentale ale oric`rui spa\iu public. Vechile repere terminologice ale democra\iilor na\ionale nu mai corespundeau democra\iei europene. în care obiectivele integr`rii s-au realizat mai ales prin intermediul reprezent`rii teritoriale. chiar dac` Uniunea European` este rezultatul unui transfer limitat de prerogative dinspre statul na\ional spre structurile suprana\ionale. 75 . integrarea economic` ]i financiar`. Guvernan\ii ]i guverna\ii î]i m`resc capacitatea de comunicare ]i interac\iune doar în m`sura în care centrele de autoritate se disperseaz` prin dou` forme de configura\ie politic`: teritorial` ]i func\ional`. ceea ce înseamn` altceva decât o simpl` propensiune comunitar` a democra\iei na\ionale. propor\ionalitate. 10. adaptat condi\iilor societ`\ii române]ti. El pleac` de la premisa c` politicile publice se legitimeaz` în primul rând prin reprezentativitate. astfel încât s-au creat. Constitu\ia). Schmitter face apel la patru tipuri ideale pe care le angreneaz` sub forma din fig. respectiv comitetele. observ`m c` procesul a fost dramatic. În doar jum`tate de secol s-a reu]it nu doar reconcilierea. În ce prive]te formarea „Euro-polity“. Gondrand (1991) a elaborat în acest sens un dic\ionar al noului limbaj politic european cu peste 1000 de intr`ri. Spaak). noi referin\e. într-un demers istoric f`r` precedent. respectiv prin guvernele statelor na\ionale (este metoda interguvernamental` care a prevalat pân` la Actul Unic European. dup` Schmitter. uneori artificial ]i incomprehensibil (vezi ceea ce se desemneaz` de obicei prin „comitologie“. comisiile ]i structurile birocra\iei europene). dar s-au pus bazele unei noi entit`\i suprana\ionale. ONG-urile. am realizat un astfel de glosar. grupurile de interes. a]a cum sus\ine Marks et al. moneda unic`. geometrie variabil` etc. exist` dou` variante posibile: • prin strategia neo-func\ionalist` ini\ial` a lui Jean Monnet. ci s-a ob\inut prin consens ]i liber consim\`mânt. drept comunitar. subsidiaritate. Schmitter (1998b) încearc` s` impulsioneze reflec\ia asupra acestei chestiuni printr-o analiz` conceptual` care se deta]eaz` de cadrul neo-func\ionalist al p`rin\ilor Uniunii (Schuman. care deta]eaz` reprezentarea func\ional` de reprezentarea teritorial`. efect „spill-over“ (angrenaj). ireductibile la referen\ialul nostru istoric. 1986). De Gasperi. a]a cum sunt partidele politice. Monnet. Este posibil. • printr-o abordare comunitar`. Aceast` interac\iune dintre decizie ]i participan\i („stakeholders“) face posibil` atât autoritatea cât ]i responsabilitatea public` („accountability“). Limbajul politic a sesizat foarte bine aceast` evolu\ie. 2001). Întro lucrare anterioar` (Bîrzea.cu euro-scepticii. Spre deosebire de încerc`rile anterioare. VII). mi]c`rile sociale. Spa\iul politic („polity“) s-a format prin rela\iile dintre autorit`\ile publice ]i diversele forme de reprezentare teritorial` ]i/sau func\ional` a cet`\enilor. Iat` câteva exemple: acquis comunitar. Acest proces nu a rezultat din cuceriri militare sau anex`ri teritoriale. institu\ionalizarea euro-cet`\eniei. care construiau spa\iul public european pornind de la experien\a cunoscut` a form`rii statelor na\ionale sau de la modelele de integrare regional`. dar extrem de dinamic. trecerea de la Comunitate la Uniune. Geneza democra\iei europene nu trebuie s` se fondeze neap`rat pe structurile na\ionale. co-decizie.

Fig. care se pot oricând retrage din comunitatea politic`. „Concertul European“ (1823-1914) sau aranjamentele bilaterale speciale între SUA ]i Canada. confedera\ia a fost o structur` destul de fragil`. între Suedia ]i Norvegia etc. odat` consim\it`. Aranjamentele func\ionale sunt clar definite ]i au limite precise astfel încât s` nu îngr`deasc` suveranitatea statelor componente. Fiecare entitate participant` (stat. canton. poate fi într-unul din modelele identificate în fig. provincie) poate negocia termenii afilierii la confedera\ie dar. Ca exemplu. SUA (1781-1789). singurele experien\e fiind Confedera\ia Helvetic` (1291-1848). Formarea spa\iului public european Caracteristici teritoriale Variabil Tangen\ial Egalitar Diferen\iat Reversibil Variabil Caracteristici func\ionale Dispersat Partajat Suprapus Stabilizat Cumulativ Separat Coincident Confederatio Stato/Federatio Condominio Consortio Stabilizat Contiguu Ierarhic Identic Ireversibil În prezent. Consortio este o platform` de cooperare între entit`\i autonome. Solu\ia. |`rile de Jos (1581-1795). 10. separarea ar fi foarte costisitoare. protec\ia mediului. respectiv: • Stato/federatio corespunde modelului de guvernare existent în Germania („Politikverflechtung“) ]i Elve\ia („federalismul cooperativ“). dup` Schmitter. Confederatio este astfel constituit` încât s` protejeze unit`\ile fa\` de domina\ia central`. Caracteristicile teritoriale sunt p`strate dar se asigur` o ac\iune consensual` într-un cadru func\ional bine delimitat. Germania (1815-1866) ]i Iugoslavia (1980-1991). Uniunea se bazeaz` pe un amestec al metodei interguvernamentale (rela\ii între state na\ionale suverane) cu metoda comunitar` (politici comune reglementate prin dreptul comunitar). • • 76 . Din punct de vedere istoric. Provoc`rile ap`rute în urma extinderii progresive ]i presiunile rezultate din globalizare au perturbat acest echilibru. prima organiza\ie cu voca\ie european`. schimburile comerciale. printr-o alocare fix` a competen\elor la fiecare nivel (federal ]i subfederal). 10. apartenen\a impune reguli comune privind moneda. se citeaz` Comisia Superioar` a Naviga\iei pe Rin (1816). Apartenen\a la aceast` structur` este destul de solid` pentru c`. Aceast` localizare teritorial` strict` (delimit`ri clare ale unit`\ilor ]i ale federa\iei) coincide cu o specializare func\ional` bine determinat`. securitatea colectiv`. altminteri. unde unit`\ile subna\ionale ]i na\ionale au propria identitate în interiorul unei ierarhii a autorit`\ii.

• Condominio este cel mai pu\in adecvat construc\iei politice europene pentru c` presupune varia\ii interne atât ale atributelor teritoriale cât ]i ale caracteristicilor func\ionale. Aceste negocieri au fost dintotdeauna anevoioase. De atunci. solu\ia nu poate veni dintr-o construc\ie de modele sau tipuri ideale. Pe parcursul evolu\iei care a urmat. vulnerabil atât în ce prive]te legitimitatea ]i reprezentarea. Veriga slab` a acestei ecua\ii era Parlamentul. Aceste formule conduc îns` la suprapuneri ]i paralelisme. nu ]i pentru decizia privind viitorul democra\iei europene. care ar favoriza mai mult interesele divergente decât ac\iunea concertat`. dar nu reu]esc s` fie mai precise în ce prive]te configura\ia democra\iei europene. Democra\ia politic` ]i cet`\enia european` au ap`rut ca obiective realizabile abia dup` ce pia\a comun` ]i procesul integr`rii au devenit o certitudine (prin Actul Unic European. format îns` din reprezentan\i desemna\i ai guvernelor na\ionale (mini]trii de externe). dup` modelul statului na\ional: Comisia ini\iaz` propuneri legislative. a devenit din ce în ce mai clar faptul c` democra\ia european` are propriile institu\ii ]i propriul sistem de guvernare. Tratatul de la Roma (1957) stipula o separare simpl` a puterilor. Limita comun` a acestor patru modele const` în focalizarea pe procese. Schema bipolar` a lui Schmitter (teritorialitate vs. ci din efortul comun al guvernan\ilor ]i guverna\ilor de a g`si solu\ii viabile unor probleme politice reale. func\ionalitate) se dovede]te astfel util` doar pentru analiza politic`. Parlamentul le avizeaz` iar Consiliul le adopt`. Sistemul decizional Inevitabil. Aderarea de noi membri ]i l`rgirea ariei de cuprindere a politicilor comunitare nu fac decât s` pun` în eviden\` limitele sistemului actual de guvernare. 2. Ca ]i în cazul altor încerc`ri ale anali]tilor politici (Meyer. C` ne convine sau nu. a]a imperfect cum pare multora. Scharpf. 2001). cât ]i în raport cu r`spunderea public`. sistemul decizional al Uniunii Europene este rezultatul unui proces istoric. 1998. 77 . Func\ia legislativ` revenea Consiliului Mini]trilor. care nu era nici instan\` executiv` (func\ie de\inut` de Comisie) ]i nici organism legislativ. Exemplul potrivit ar fi cel al „Europei cu mai multe viteze“ sau al Europei cu mai multe institu\ii regionale ac\ionând autonom. dar au marcat un progres evident. 1986). Bromley. Acest sistem a fost creat pentru a rezolva doar anumite probleme ]i nu este la fel de polivalent ]i adaptabil ca sistemele na\ionale de guvernare. Noua democra\ie european` nu este deductibil` dintr-un model conceptual imaginat în mediile academice. ci este produsul negocierilor dure între parteneri înc` puternic acro]a\i egoismelor ]i identit`\ilor na\ionale. 1995. f`r` prefigurarea clar` a produsului. s-au adus corec\ii ]i s-au încercat metode care s` contracareze ceea ce Majone (1998) a desemnat prin „deficitul democratic“ al Uniunii Europene. la fel de limitative. Toate presupun un anumit grad de integrare. democra\ia european` trebuie s` \in` cont de sistemul decizional actual.

respectiv Comisia ]i Consiliul. în deplin` discre\ie) decât ac\iunii democratice propriu-zise. Echilibrul era relativ u]or de ob\inut. Metoda parteneriatului a lui Monnet COMISIE CONSILIU decizii colective Curtea Europeană de Justiţie elitele socioeconomice guvernele statelor membre politici naţionale convergente Wallace (1998b) a analizat sistemul decizional al U. Fig. Monnet nici nu-]i propusese s` realizeze o democra\ie suprana\ional` (obiectiv ap`rut de-abia la sfâr]itul anilor ’80). 12. ci doar s` sus\in` reconcilierea postbelic` printr-un sistem asem`n`tor mai mult diploma\iei (negocieri între tehnocra\i. f`r` o participare popular` propriu-zis`.Fig. Metoda negocierii a lui De Gaulle decizii negociate CONSILIUL COMISIA Stat 1 Stat 2 Stat 3 Stat n parlamentele naţionale elitele socio-economice 78 . Ea distinge astfel patru metode: a) Metoda parteneriatului Aceast` metod` avea în centrul s`u tandemul Comisie-Consiliu. Parlamentul jucând doar un rol simbolic (de eventual` mediere între cei doi poli). De fapt. dat fiind num`rul redus de \`ri membre. El se baza îns` pe efortul unor elite.E. 11. într-o perspectiv` istoric`. Ea func\iona prin consensul ob\inut prin negociere între cele dou` for\e.

Ca urmare a pozi\iei lui De Gaulle. 79 . Comisia primise practic aceea]i pondere ca ]i Consiliul. cele dou` au intrat în competi\ie. Ca s` fac` fa\` presiunilor care se exercitau asupra sa. Comitetul Regiunilor). în mod direct. c) Metoda co-op\iunii În esen\`. care le reprezint`). Aceast` duplicitate se men\ine ]i ast`zi (vezi fig. p`strând totu]i sistemul de negociere cu statele membre introdus de De Gaulle. care a marcat trecerea de la Comunitate la Uniunea European` (prin Actul Unic European) ]i asumarea de noi obiective strategice.b) Metoda negocierii Prin metoda parteneriatului. sau metoda lui De Gaulle). aceast` metod` revine la parteneriatul Consiliu-Comisie (metoda Monnet). ceea ce a permis venirea la putere a unor guverne neo-liberale ]i sl`birea statelor ca autoritate politic`. unde predomin` metoda negocierii între state suverane. au ap`rut probleme în asigurarea r`spunderii publice: dat fiind faptul c` în acest sistem stufos ]i complicat este greu de localizat cine ce a decis. Comitetul Reprezentan\ilor Permanen\i sau COREPER). prin „criza de la Luxemburg“ (boicotarea Consiliului de c`tre Fran\a. Contextul politic european a favorizat aceast` schimbare: începând cu anii ’80. lucru devenit public în 1965.E. politica intern` ]i justi\ia sau pilonul III. Comisia a început s`-]i dezvolte rela\ii strategice cu diverse grupuri de interes ]i s`-]i creeze chiar structuri proprii de consultan\` (de exemplu. unde particip` mini]trii de resort (de exemplu. la care se adaug` peste 150 de grupuri de lucru formate din exper\i na\ionali. astfel încât s` r`spund` diverselor interese ]i priorit`\i ale statelor membre. ECOFIN este Consiliul Mini]trilor de Finan\e). A]a cum se observ` din fig. Uniunea devine posibil` prin conlucrarea abord`rii comunitare (politicile comune sau pilonul I care func\ioneaz` pe baza dreptului comunitar. care acorda un rol mai mare statelor na\ionale (implicit ]i Consiliului. în semn de opozi\ie fa\` de clauza care obliga un stat membru s` se supun` votului majoritar). prin combinarea metodei parteneriatului cu metoda co-op\iunii) cu abordarea interguvernamental` (politica extern` ]i de securitate sau pilonul II. negociatorii na\ionali au devenit mai importan\i decât func\ionarii europeni. Consiliul ]i-a creat un sistem de comitete ]i grupuri de lucru (de exemplu. Coordonarea intern` a fost tot mai dificil` ]i. ]i este sursa multor reticen\e pentru c` vizeaz` direct dou` din chestiunile-cheie ale integr`rii: limitele suveranit`\ii na\ionale ]i statul suprana\ional. Este perioada Delors. Comitetul Economic ]i Social. Ca urmare. inclusiv integrarea politic`. Comisia s-a organizat pe direc\ii generale (cunoscutele DG) corespunz`toare domeniilor politicilor publice acoperite de structurile Consiliului. În acest fel. dar ]i la nivelurile meso ]i micro. vechiul consens dintre cre]tin-democra\i ]i social-democra\i a disp`rut. Ea constituie punctul nodal al dezbaterilor privind reforma institu\iilor U. 14). mai grav. ambele reglementate în baza dreptului interna\ional. 12. prin grupuri transna\ionale de exper\i. Comisia având un rol secundar. negocierile aveau loc preponderent între statele membre. Începând cu Tratatul de la Maastricht (1992). a devenit la fel de dificil de ]tiut cine r`spunde de deciziile respective. formatori de opinie sau parteneri sociali. Inevitabil. Politicile europene au devenit extrem de segmentate. S-au stabilit astfel consilii specializate. La rândul s`u. negocierile s-au realizat nu numai la nivelul macro (Consiliul). s-a ajuns la „compromisul de la Luxemburg“.

Primul pas a fost renun\area la metoda gaullist` a deciziei prin unanimitate (care d`dea importan\` votului fiec`rei \`ri) în favoarea deciziei prin consens (Tratatul de la Maastricht. politica socială.Fig. mai ales. Fig. 13. Parlamentul guvernanţa colectivă parteneriatul Consiliul European negociere negociere concertare 80 .E. politica regională. 14. dup` cele din 2004 (Europa celor 25). politica mediului. Metoda co-op\iunii elitele socio-economice şi grupurile de interes CONSILIUL COMISIA Statul 1 Statul 2 Statul n Parlamentele naţionale Parlamentul European Autorităţile regionale d) Metoda consensual` Dup` extinderile din anii ’70-’80 ]i. 1992). Consiliul. piaţa comună. politica agricolă comună. Guvernan\a european` (conform Tratatului de la Maastricht) UNIUNEA EUROPEANĂ Pilonul I: domeniul comunitar (Comunitatea Europeană. politica de protecţie a consumatorului) Metoda co-opţiunii Pilonul II: politica externă şi securitatea Pilonul III: politica internă şi justiţia Metoda De Gaulle (varianta forte) Metoda De Gaulle (varianta slabă) Statele membre Metoda Monnet Comisia. democra\ia intern` a U. a suferit modific`ri importante.

Asentimentul presupune dreptul de veto al Parlamentului (introdus prin Tratatul de la Maastricht) în probleme de maxim` importan\` cum sunt drepturile cet`\enilor. În interiorul acestui sistem. prin Tratatul de la Nisa (2000).Al doilea pas a fost renun\area la dreptul de veto al statelor membre ]i introducerea. introdus` prin Tratatul de la Roma (1957). 15. poate propune amendamente sau o poate adopta prin majoritate simpl` (peste 50% din voturi). Sistemul institu\ional al U.E. concurenţa etc. 81 . se prezint` sub forma organigramei din fig. Comisia face propuneri (de exemplu. ini\iative legislative) pe care le transmite Consiliului (mini]trii de externe. dup` ce ob\ine avizul Parlamentului. În prezent. reprezentând guvernele statelor membre) care decide. bugetul. acordurile de asociere a noi membri.E. 15. a sistemului dublei majorit`\i: deciziile se iau pe baza a peste 55% din voturile statelor membre. Cooperarea se bazeaz` pe un circuit reversibil.) Organisme de control Curtea Europeană de Conturi (control financiar) Curtea Europeană de Justiţie (control juridic) • • • Consultarea este procedura ini\ial`. reprezentând minimum 65% din popula\ia \`rilor U. are mai multe op\iuni în afar` de simplul aviz: poate respinge propunerea. înainte de aprobarea de c`tre Consiliu. în care Comisia ini\iaz` texte legislative iar Parlamentul. func\ionarea B`ncii Centrale Europene. Acest sistem încurajeaz` negocierile ]i c`utarea consensului. fondurile structurale.E. se introduce criteriul demografic). sistemul institu\ional al U. dar acord` o importan\` sporit` \`rilor mari (pentru prima dat`. Autoritate politică (şefii statelor) Consiliul European (orientări generale) Executiv Comisia Europeană (propuneri) Organisme consultative Comitetul Economic şi Social (aviz) Comitetul Regiunilor (aviz) Legislativ Parlamentul European (aviz şi co-decizii) Consiliul Miniştrilor (decizii) Executiv şi decizie operaţională Comisia Europeană (decizii privind execuţia. sunt posibile urm`toarele tipuri de decizii (instan\ele decizionale sunt ha]urate): Fig.

Co-decizia a fost introdus` prin Tratatul de la Amsterdam (1997) ]i face din Parlament o co-instan\` legislativ` (al`turi de Consiliul Mini]trilor). Acest rol este limitat la situa\iile de co-decizie (pentru anumite texte legislative) ]i acord` Parlamentului aceea]i putere ca ]i Consiliului.

Uniunea European` este un spa\iu de reguli unde nu exist` o ierarhie a normelor (Tratatul constitu\ional nu are for\a juridic` a textelor constitu\ionale na\ionale). Spre deosebire de dreptul na\ional, care este unitar ]i obligatoriu, dreptul comunitar este un drept de integrare ]i se aplic` doar politicilor ]i prerogativelor transferate în gestiunea Comisiei Europene. Dreptul comunitar comport` patru tipuri de instrumente juridice: • reglementarea are efect general, este obligatorie în toate elementele sale ]i direct aplicabil` în toate statele membre; • directiva comunitar` este o lege-cadru care oblig` statele membre în privin\a rezultatelor, nu ]i a mijloacelor sau c`ilor de realizare; • decizia este obligatorie, îns` nu se adreseaz` decât persoanelor/companiilor ]i statelor membre, luate individual; • recomand`rile, avizele ]i rezolu\iile Consiliului Mini]trilor nu au o valoare constrâng`toare. Adoptarea Constitu\iei Europene va avea drept consecin\` înt`rirea Uniunii ]i transformarea sa în organiza\ie politic` cu propria personalitate juridic`. În prezent, statutul s`u juridic este confuz, datorit` ezit`rii între cooperare ]i integrare, între dreptul interguvernamental ]i dreptul comunitar (vezi compara\ia celor dou` în tabelul 5, preluat dup` Moreau Defarges, 2002, p. 44). În cadrul cooper`rii interguvernamentale, decizia este consecin\a compromisului între state suverane ]i nu are efecte juridice propriu-zise. Prin integrare, statul na\ional nu va fi decât un actor în cadrul uneia dintre institu\iile europene (Consiliul) ]i va pierde monopolul execu\iei ]i al legitimit`\ii. În plus, statele vor fi angrenate într-un dispozitiv juridic care le va obliga s` respecte deciziile comunitare. De fapt, aici este ]i miza real` a Constitu\iei Europene: este simbolul s`u de instrument juridic al supra-statului european, care va marca sfâr]itul suprema\iei statelor na\ionale.
Tabelul 5. Diferen\ele dintre integrare ]i cooperarea interguvernamental` Integrarea Domenii libera circula\ie, concuren\a Cooperarea interguvernamental` politica extern` poli\ia justi\ia Organizare transfer de competen\e dinspre statele membre c`tre Comunitate (organism cu personalitate juridic`) mecanism integrat: Comisia propune, se adopt` prin co-decizie între Consiliu (prin votul cu majoritate calificat`) ]i Parlamentul European de c`tre Comisie ]i/sau statele membre, sub controlul institu\iilor comunitare dubl`: în cadrul statelor ]i al instan\elor comune competen\ele r`mân la nivelul statelor membre simpl` concertare între reprezentan\ii statelor membre consens între statele membre. Eventual, votarea m`surilor de aplicare

Luarea deciziei

Execu\ia Legitimitatea

de c`tre statele membre la nivelul statelor

Analiza dispozitivului institu\ional ]i a sistemului decizional al U.E. ne conduce la câteva concluzii semnificative pentru contextul cet`\eniei europene: • democra\ia intern` a U.E. s-a constituit ini\ial printr-o prelungire suprana\ional` a configura\iei statului na\ional;

82

aceast` proiec\ie suprana\ional` s-a f`cut printr-o abatere de la standardele democra\iei, în primul rând reprezentativitatea direct`, r`spunderea public` ]i separarea puterilor; l`rgirea progresiv` a U.E. a creat noi presiuni asupra sistemului decizional ]i a institu\iilor europene, care au recurs la reforme interne; chiar dac` democra\ia european` nu a fost un obiectiv ini\ial, prioritatea fiind reconcilierea postbelic` ]i integrarea economic`, Uniunea a dovedit capacit`\i de autoreglare ]i adapt`ri progresive, ceea ce a dus la rezultate notabile pe calea democra\iei suprana\ionale: emergen\a spa\iului public european, recursul la decizia consensual` ]i votul cu dubl` majoritate, co-decizia Consiliu-Parlament, extinderea guvernan\ei ]i a structurilor consultative, euro-cet`\enia.

3. Guvernan\a european`: regim, federa\ie sau stat suprana\ional?
Uniunea European`, în mod cert, nu este un guvern. Chiar dac` se pot face unele apropieri între competen\ele Comisiei ]i cele ale executivului într-un stat na\ional (de exemplu, ini\iativa legislativ`, gestiunea unui buget, specializarea pe domenii de activitate), nici comisarii ]i nici direc\iile generale nu au atribu\iile unor ministere: nu au în sarcin` elaborarea politicilor publice, controlul execu\iei, rela\ia direct` cu cet`\enii sau cooperarea interna\ional`. Din acest motiv, unii autori (Buchen, 1993; Scott, 1995; Wallace, 2003) au identificat înc` un paradox al democra\iei europene: Uniunea este guvernat` f`r` s` mai fie nevoie de un guvern. Intervine îns` aici un joc de cuvinte ]i apar unele nuan\e terminologice greu de surprins în limba român`: este distinc\ia dintre guvern („government“) ]i guvernan\` („governance“). Primul se refer` la o ordine ierarhic` ]i o repartizare centralizat` a autorit`\ii publice. Puterea este strict localizat` ]i concentrat` în anumite institu\ii, organizate dup` principiul birocra\iei. Guvernan\a8, în schimb, comport` re\ele interactive ]i dispersarea autorit`\ii publice, în care decizia se ia prin negociere ]i implicarea unei multitudini de centre specializate. Interven\ia central` pe baz` de autoritate (politic`, economic`, ideologic` sau organiza\ional`) este înlocuit` prin parteneriate interorganiza\ionale ]i o abordare „incremental`“ a lu`rii de decizii. Puterea revine unor structuri mixte cum sunt „parteneriatele sociale“ (guvern-patronatsindicate), „complexul profesional-birocratic“ (func\ionari-exper\i), „parteneriatul civic“ (autoritate public`-societatea civil`) sau „parteneriatul public-privat“ (stat-firme particulare). De fapt, îns`]i ideea de organiza\ie non-guvernamental` sau modelul sub-guvernamental (care acord` prioritate proceselor locale ]i interac\iunii între actorii din teren) introdus de sociologia american` sub termenul de „policy network“ (Jordan ]i Schubert, 1992), nu sunt decât forme concrete de „governance“, în sensul de alternativ` la guvern ]i la ac\iunea sa administrativ-birocratic`. În Europa, Rhodes (2003, p. 36–37) a definit „re\elele de politici publice“ („policy networks“) ca un consor\iu temporar de organiza\ii interesate s`-]i utilizeze în comun resursele pentru a ob\ine beneficii reciproce. Aceste re\ele ac\ioneaz` în sfera public` ]i, în consecin\`, sunt supuse obliga\iei de a asigura transparen\a ]i controlul cet`\enesc (este ceea ce le deosebe]te de organiza\iile mafiote, de exemplu).

8 „Dic\ionarul explicativ al limbii române” nu con\ine acest termen. Este un neologism foarte recent, folosit doar de speciali]tii în ]tiin\ele sociale ]i politice, chiar dac` limbajul curent nu l-a adoptat înc`. Vom folosi ]i noi acest termen, cu precau\ia de rigoare.

83

În func\ie de gradul lor de integrare, Rhodes define]te cinci tipuri de „policy networks“: comunit`\ile teritoriale implic` un înalt grad de coeziune, sunt stabile ]i centrate pe interesele majore ale unei unit`\i teritoriale (de exemplu, s`n`tatea public` într-un jude\); în acest exemplu, este vorba de interdependen\a serviciilor publice teritoriale care au competen\e (fie ]i indirecte) în gestionarea st`rii de s`n`tate a popula\iei din jude\ul respectiv: serviciile de igien` public`, spitalele, direc\iile sanitare, oficiile de asisten\` social`, centrele pentru persoane cu nevoi speciale etc; re\elele profesionale se bazeaz` pe interesele particulare ale unui grup de exper\i (de exemplu, profesorii) pe care le promoveaz` în raport cu institu\iile statului sau alte grupuri profesionale; ele pot func\iona sub forma unei re\ele ad-hoc, a unui grup de presiune sau ONG; re\elele interguvernamentale cuprind to\i reprezentan\ii autorit`\ilor locale (de exemplu, consiliile locale, institu\iile ordinii publice, serviciile de protec\ie social`, direc\iile for\ei de munc`, institu\iile culturale etc.); re\elele de produc\ie se caracterizeaz` prin prevalen\a intereselor economice ]i cooperarea patronatului ]i a sectorului privat cu autorit`\ile publice; un exemplu este participarea patronatului la analiza nevoilor locale de formare sau la sus\inerea unui proiect de dezvoltare comunitar`; re\elele tematice sunt foarte diverse, ele fiind deschise tuturor partenerilor institu\ionali interesa\i de un domeniu sau de o problem` specific` a politicilor publice (de exemplu, finan\area înv`\`mântului, protec\ia mediului, organizarea unui festival sau a altui eveniment cultural).

Ca ]i al\i termeni larg folosi\i în ]tiin\ele sociale ]i politice (de exemplu, echitate, societate civil`, calitate, mentalitate), cuvântul „governance“ (fr. „gouvernance“) nu beneficiaz` de un consens terminologic. El a fost introdus în rela\iile interna\ionale pentru a desemna aceea împrejurare consecutiv` globaliz`rii când este posibil s` se guverneze f`r` guverne, de exemplu, prin intermediul re\elelor transna\ionale (Rosenau ]i Czempiel, 1992). Al\ii îl reduc la activitatea opera\ional` a guvernelor (Nugent, 1999), în\elegând prin aceasta c` guvernele r`mân pivotul politicilor publice dar coopereaz` ]i cu al\i actori sociali. Al\ii, în schimb, precum March ]i Olsen (1995, p. 6) introduc o interpretare mult extins`, dup` care „guvernan\a este contextul în care se produce ac\iunea cet`\enilor ]i a oficialilor, în care se implementeaz` politicile ]i unde se exprim` identit`\ile ]i institu\iile societ`\ii civile“. Guvernan\a („governance“) nu este deci spa\iul public dominat de ac\iunea guvernului, ci un cadru opera\ional unde politicile publice sunt sus\inute de diver]i actori. Centrul aten\iei nu mai este implementarea administrativ`, ci ac\iunea politic` în cadrul unui spa\iu public determinat.

Aceste diferen\e sunt clar sintetizate de Stoker (1998, p.20): „Guvernul se refer` la institu\iile oficiale ale statului ]i la puterea coercitiv` legitim` asupra c`reia au monopolul. Guvernul se caracterizeaz` prin capacitatea de a lua decizii ]i prin puterea de a le aplica. Cuvântul «guvern» se aplic` în special proceselor formale ]i institu\ionale care, la nivelul statului na\ional, au ca scop s` asigure men\inerea ordinii publice ]i facilitarea ac\iunii colective.“ „Guvernan\a vizeaz`, în ultim` analiz`, tot crearea condi\iilor puterii organizate ]i ale ac\iunii colective. Rezultatele guvernan\ei nu sunt deci diferite de cele ale guvernului. Diferen\ele rezult` mai ales din metodele utilizate. Guvernan\a se refer` la elaborarea

84

este similar cu un joc cu reguli. ceea ce presupune schimburi permanente. negocieri colective. • autonomia fa\` de stat. guvernul (sistemul de institu\ii oficiale ale statului na\ional) ]i ac\iunea sa (guvernarea) presupun exercitarea legal` a puterii. p. precum ]i în interiorul fiec`ruia din acestea. Guvernan\a nu se reduce la ac\iunea de implementare a politicilor publice de c`tre guverne ]i structurile lor subordonate. c` implementarea „acquis“-urilor în \`rile membre s-a f`cut pân` în prezent cu participarea redus` a parlamentelor ]i a partidelor politice na\ionale. ci rezult` din interac\iunea unui mare num`r de participan\i care se influen\eaz` reciproc. 7-8). p. parteneriatul public-privat (Héritier. tind s` se estompeze. Pentru a contracara concentrarea puterii la nivelul guvernului central. • implicarea re\elelor de actori autonomi. Acest sistem. Acestea sunt: • implicarea institu\iilor ]i a actorilor care nu apar\in de sfera guvernului. prin extrapolare. 2002. 1998. Rhodes (2003. dar ]i r`spundere public` în comun. bazat pe premisa unui centru unic de putere. în care echilibrul de for\e se schimb` continuu.22). pentru a func\iona. Dup` Stoker (1998. ci comport` activitatea politic` concertat` a diverselor for\e care se manifest` pe arena public`. în sensul c` re\elele sunt responsabile fa\` de cet`\eni ]i proprii participan\i („stakeholders“). Stoker propune cinci principii ale guvernan\ei care. re\inem unele consecin\e interesante pentru contextul nostru: importan\a dat` institu\iilor politice (Pierre ]i Peters. p. de exemplu) este superioar` ]i asimetric` în 85 . rolurilor ]i atribu\iilor. nu fa\` de stat. unde nucleele de influen\` sunt difuze ]i multiple. 12). interac\iunea orizontal` a actorilor sociali (Mayntz. 55). dezvoltarea de proiecte convergente. • dinamica permanent` a interac\iunilor. guvernan\a pune în discu\ie îns`]i actualitatea statului unitar. negocieri. prin puteri considerabile acordate Consiliului Mini]trilor ]i responsabilitate ministerial` direct`. sfera privat` ]i activit`\ile voluntare devin irelevante. guvernan\a dep`]e]te limitele guvernului. 1998. nu mai reflect` complexitatea societ`\ilor europene. Într-o versiune succint`. se pot aplica democra\iei europene. p. reprezentat de „modelul Westminster“ ]i caracterizat prin suveranitatea Parlamentului. rolul consor\iilor ]i al grup`rilor pe baz` de interese (Armstrong ]i Bulmer. unde ordinea nu mai este impus` de sus în jos.structurilor de guvernare prin care frontierele dintre sectorul public ]i sectorul privat. 185). Aceasta implic` parteneriate ]i consor\ii. 23) rezum` astfel atributele guvernan\ei ca alternativ` la ac\iunea guvernelor na\ionale: • interdependen\a organiza\iilor. 2001. interac\iunea dintre stat ]i societate. p. • interdependen\a institu\iilor participante la ac\iunea colectiv`. Esen\a guvernan\ei este c` ea privilegiaz` mecanismele de guvernare care. p. 2000. • gestionarea ac\iunii colective f`r` interven\ia obligatorie a autorit`\ii statului. • responsabilizarea societ`\ii civile. Nu întâmpl`tor. printr-un nou echilibru între stat ]i ONG-uri. pe când guvernan\a const` într-un sistem participativ ]i deliberativ. referitor la puterea excesiv` a executivului în cadrul „statului unitar“ (descris de literatura britanic` prin „modelul Westminster“). negocierea colectiv` a deciziilor (Schmitter.“ Cu alte cuvinte. • emergen\a re\elelor de parteneriat. integrarea european` s-a realizat preponderent prin decizii ale executivului. puterea reprezentan\ilor executivului în institu\iile europene (Consiliul. astfel încât departaj`rile dintre sectorul public. p. 53). nu au nevoie de autoritate ]i de sanc\iunile date de puterea public`. Din aceast` trecere în revist`. Cu alte cuvinte. Este interesant de notat. dintre sfera public` ]i cea privat`.

Aceste dou` pozi\ii. aparent antagonice. printre mul\i al\ii. Statele \`rilor membre sunt circumscrise acestui cadru operatoriu unic. • dezvoltarea de re\ele de cooperare la nivelul meso. unde parteneriatele ]i consor\iile transfrontaliere se schimb` perpetuu. Pe de alta. p. care poate rezolva unele din contradic\iile interne ale democra\iei europene. U. p. abordarea anali]tilor germani.E. Astfel. Mayntz. într-o serie de publica\ii consacrate guvernan\ei europene. Ponderea nu mai revine unui „Euro-polity“ global ]i integrator. este cadrul opera\ional primordial în interiorul c`ruia trebuie s` se desf`]oare guvernan\a european`. 1998.E. teoria guvernan\ei (Kooiman. Modelul britanic este mai dinamic ]i mai inclusiv. 3): Pe de o parte. Aceste noi repere au atras aten\ia speciali]tilor care se ocup` de viitorul democra\iei europene. probabil c` solu\ia va ap`rea pe parcurs. • promovarea conducerii corporatiste. modelul britanic este mai apropiat logicii concuren\iale ]i pluraliste a pie\ei. aceste dezbateri s-au coagulat în jurul a doi poli conceptuali (Wallace.E. • implementarea „noului sistem de management public“ („new public management“). Modelul german aduce o structur` coerent`. 42) a ini\iat o serie de dezbateri privind alternativele posibile la statul modern. 2001.. definirea unor criterii clare de m`surare a performan\ei. Ca ]i în alte situa\ii. în care spa\iul public european integreaz` spa\iile na\ionale ]i regionale într-o viziune normativ` bine structurat`. introducerea auto-regl`rii ]i a autoevalu`rii ca alternativ` la reglarea extern` prin mecanisme de coerci\ie ]i control). prin re\ele de parteneriat ]i consor\ii interguvernamentale. 2003. • introducerea subsidiarit`\ii în guvernarea local` (decizia se ia cât mai aproape de nivelul de execu\ie). apropierea de cet`\ean. Pe scurt. centrate pe probleme precise. Iat` câteva exemple: • reducerea func\iei reglatorii a statului (de exemplu. „Unitatea de prospectiv`“ a Comisiei (De Munck ]i Lenoble. Este greu de anticipat care din cele dou` pozi\ii va fi confirmat` de evolu\ia ulterioar`. abordarea preferat` de exper\ii britanici nu agreeaz` ideea cadrului politic unic. 1996. prin practica direct` a guvernan\ei. este un „polity“ nu un stat. op\iunea pentru guvernan\` ]i tipul de ac\iune colectiv` pe care îl presupune este o direc\ie promi\`toare. domin` climatul intelectual actual privind integrarea european`. format` din guverne na\ionale ]i state teritorializate. Pierre ]i Peters. a]a cum 86 . dup` care U. care ]i-a dovedit eficacitatea în statele federale. În ultim` instan\`. dar nu rezolv` problema propriu-zis` a lu`rii deciziilor care preocup` atât de mult pe guvernan\ii europeni. centrarea pe obiective. în func\ie de condi\ii ]i interese. ci multiplelor procese transfrontaliere.raport cu al\i actori na\ionali. mai u]or de gestionat din perspectiva guvernan\ei. 1993 ]i 2002. Hooghe. Din acest motiv. unde guvernele na\ionale sunt doar unul dintre participan\ii la guvernan\`. a]a cum sunt regiunile în cadrul U. În locul unui „design“ suprana\ional. Ei favorizeaz` parteneriatele transna\ionale limitate în timp ]i spa\iu. inspirat de modelul federalist. o metod` de opera\ionalizare a politicilor publice prin recursul la manageri profesioni]ti. stabilirea unor rezultate ]i beneficii concrete în raport cu resursele alocate. 2000) a introdus unele elemente interesante pentru situa\ia atipic` a Uniunii Europene. capacitatea de auto-reglare ]i auto-dezvoltare. un sistem auto-definit ]i legitimat prin propriile sale obiective politice.

În locul ierarhiei ]i ordinii inerente modelului federal. pe baza subsidiarit`\ii ]i propor\ionalit`\ii (vezi în acest sens celebrul discurs al lui Joschka Fischer de la Universitatea „Humboldt“ din Berlin. R`mâne de v`zut cât de mult guvernarea european` va fi de tip federal sau în ce m`sur` va r`mâne o form` de regim politic. p. în mai 2000). Ea nu este îns` nici federa\ie. Ca s` exprime mai fidel realitatea politic` a U. atât dinspre regim spre federa\ie. în care majoritatea deciziilor se vor lua la nivel na\ional. este mai mult decât un regim. • probleme de rezolvat. Cu alte cuvinte. Dup` Wallace (1998b. p. Banca Central` European`.s-a început deja prin metoda consensual` introdus` de Actul Unic European. Pentru anali]tii britanici. ea pare s` exprime foarte bine situa\ia actual`. incertitudinea ]i reglarea spontan` nu sunt decât atribute ale guvernan\ei europene. Aceast` afirma\ie las` îns` impresia unei evolu\ii lineare ]i ireversibile c`tre modelul federal pe care Wallace. constituit` dup` modelul lui Bundesbank) ]i competen\ele statelor. pendulul sugereaz` o situa\ie mult mai complex`. Curtea European` de Justi\ie ]i Parlamentul European sunt puternice Influen\` redus` a guvernelor na\ionale FEDERA|IE U. caracterizat` printr-un cumul de paradoxuri ]i incertitudini. 1998a): • interese comune. • un sistem de implementare a acestor politici într-un cadru na\ional. 16). dar ]i mai neclar`. dup` Wallace.E. dar mai pu\in decât o federa\ie. Aceast` dilem` st` în centrul analizei într-un studiu semnat de Wallace (1998b) care pleac` de la urm`toarea propozi\ie: U.E. 16. • politici comune. Chiar dac` aceast` reprezentare nu ofer` o solu\ie propriu-zis`. 40) exist` de fapt o dubl` mi]care. îl refuteaz` din start. adic` o anumit` ordine instituit` prin sistemul de putere al institu\iilor europene. nu este doar un regim.E. Exist` în acest sens urm`toarele ingrediente (Wallace. în care construc\ia european` oscileaz` permanent între polul na\ional ]i cel suprana\ional. pe care Helen Wallace îi reprezint` foarte bine prin euro-pendulul s`u. Wallace (1998a. Uniunea European`: regim sau federa\ie? Domina\ia Consiliului Guverne na\ionale puternice Competi\ie între Consiliu ]i Comisie Decizie la nivel na\ional ]i european Comisia. Fig. 13) folose]te metafora pendulului. Aceste „policy networks“ sunt deja transfrontaliere ]i au condi\ii favorabile de REGIM 87 . • un cadru institu\ional. ca orice analist britanic. nu este obligatoriu s` for\`m constituirea unui „Europolity“ atât timp cât structurile na\ionale pot fi mobilizate s` sus\in` interese comune. cât ]i invers (vezi rela\iile din fig. de]i Germania dore]te cu insisten\` s` se ajung` la o rela\ie de tip federal între prerogativele suprana\ionale (de exemplu. prin „governance“.

grupuri de exper\i. Deja.. 2001): • riscul politiz`rii (tenta\ia controlului politic). datorit` globaliz`rii ]i deschiderii interne a spa\iului public european (prin pia\a comun`. În acest sens. comitete de exper\i. este nevoie de l`rgirea bazei de participare. mult mai eficiente ar fi consor\iile sectoriale. 88 . legislative ]i juridice.). p. condi\iile de munc`. 41). nu raporturi birocratice interguvernamentale.lucru în comun. Comisia a devenit o organiza\ie complex`. În fig. aten\ia noastr` trebuie s` se concentreze asupra structurilor opera\ionale din interiorul fiec`rui stat na\ional. • reticen\a unor state membre fa\` de noile agen\ii. capabile s` coaguleze sub form` de proiecte concrete atât resursele locale. cercetarea. func\ionând dincolo de controlul na\ional ]i în afara institu\iilor europene. de exemplu Buchan (1993). grupuri de „lobby“. mediate de administra\ia central` din fiecare stat membru. se pot observa trei situa\ii: • cooperarea bilateral`. sus\inut de metoda consensual` care prevaleaz` în practica U. centrate pe diverse politici publice: protec\ia mediului. este cel mai apropiat guvernan\ei europene. Au fost create agen\ii specializate (câte una în fiecare din cele 15 state membre. dotate în acela]i timp cu competen\e executive. protec\ia consumatorului etc. ca urmare a Tratatului de la Maastricht ]i a reformelor întreprinse de Jacques Delors. Aceea]i idee este sus\inut` ]i de al\i autori. Ca s` se compenseze deficitul democratic al Uniunii (datorat slabei reprezentativit`\i ]i lipsei sistemelor de responsabilitate public`). deschis` rela\iilor directe cu beneficiarii. partidele politice ]i parlamentele na\ionale au jucat un rol minor (Ladeur. companii sau autorit`\i publice locale. Acest ultim model. Politicile unionale ar fi astfel implementate nu sub forma unui super-stat. preluat` dup` Wallace (1998b. 17. au dat îns` na]tere altor preocup`ri (Everson ]i Majone. moneda unic`. Guvernan\a european` ar implica deci rela\ii directe între Comisie ]i beneficiarii politicilor europene. cât ]i cele europene. Aceste structuri descentralizate ]i specializate. se spune. • problema juridic` a deleg`rii autorit`\ii (în ce m`sur` Comisia poate transfera în afar` prerogativele sale definite prin Tratate). În locul descentraliz`rii sistemice presupuse de modelul federal. 1997). a]a cum arat` experien\a de pân` acum.E. În aceste „policy networks“. • guvernan\a multilateral`. fondurile structurale). deschis` diver]ilor parteneri. asocierile pe baz` de interese comune ]i rezultate direct verificabile. ci prin agen\ii specializate. Anderson ]i Den Boer (1994). Bulmer (1994) ]i Scott (1995). organisme consultative. • comunitatea bilateral` prin suprapunerea intereselor. formarea profesional`.

S2. spune Dehousse. Modele de guvernan\` european` A S1 B Cooperarea bilaterală simplă S1 = guvernare comună A S2 B Comunitatea bilaterală S2 = zonă extinsă de guvernare comună A S1 B S2 C S4 S3 Guvernanţa multilaterală S1. Motiva\ia electoratului. care face parte atât din executiv (membru al Cabinetului). a încetat de mult s` mai fie infailibil`. pe care mul\i o revendic` în mod riguros pentru Uniunea European`. Majone (1996) a reamintit faptul c` abateri de la principiul separ`rii puterilor au existat ]i în alte societ`\i democratice. gestionarea ]i conservarea puterii. De altfel. prin institu\ia atipic` a Lordului Cancelar. Pe de alta. Deja Schumpeter demonstrase c` este eronat s` mai credem c` poporul se pronun\` în mod decisiv prin alegeri. este iluzoriu s` mai credem în aceast` rela\ie statistic` (reprezentan\ii ale]i constituie un e]antion reprezentativ pentru popula\ia electoral` care i-a emanat) din moment ce rata de participare electoral` este extrem de mic`: în jur de 35% în SUA. Pe de o parte. S3 = diverse arii de guvernare comună S4 = zona de guvernanţă multilaterală Dincolo de obiectivele imediate. aceste structuri descentralizate au readus în discu\ie fundamentele ]i a]a chestionabile ale democra\iei europene. cât ]i din legislativ (Pre]edinte sau „Speaker“ al Camerei Lorzilor) ]i justi\ie (este ]i „Chief Law Lord“ sau pre]edinte al „Final Court Appeal“). ale]ii nu sunt întotdeauna reprezentativi (din punct de vedere social ]i moral) pentru configura\ia de interese ]i a]tept`ri ale aleg`torilor. procesul de decizie din democra\iile na\ionale nu este cu mult diferit de cel din institu\iile europene: legisla\ia este adoptat` de parlamente. Dehousse (2001. 89 . p. Pentru a g`si o solu\ie convenabil` la aceast` dezbatere. venerabila democra\ie britanic` trece cu vederea o abatere evident` de la principiul separ`rii puterilor. legate de instituirea unui sistem opera\ional de guvernan\` european`. nu coincide întotdeauna cu obiectivele ale]ilor. dar este preg`tit` de executiv ]i condi\ionat` de avizul exper\ilor. La fel. legat` de rezolvarea unor probleme imediate. de 50% în Europa. care sunt centrate pe ob\inerea. Grecia sau Australia nu rezolv` decât formal problema democra\iei reprezentative.Fig. 17. de negocierea cu partenerii sociali sau cu alte structuri consultative. de exemplu. în sistemul de institu\ii ]i agen\ii guvernamentale care au controlat mecanismul pie\ei în contextul lui New Deal din SUA anilor ’30. În aceea]i ordine de idei. în declin în toate statele democratice: civitatea nu se impune. ci este o op\iune a indivizilor liberi ]i con]tien\i. Obligativitatea particip`rii la vot în \`ri ca Belgia. 187) ne semnaleaz` c` democra\ia reprezentativ`.

de subsidiaritate pentru c` se plaseaz` ac\iunea public` la baza sistemului politic ]i social. Calame (2001) recurge la un artificiu terminologic. Solu\ia recomandat` de unii autori (Delors. în sensul c` acest demers comport` proiecte comune care angajeaz` o multitudine de actori sociali. Majone. Diversitatea devine mai mare.harvard. în ultim` instan\`. 247). Dou` dintre scenarii favorizeaz` pia\a comun` ca element integrator (cu unele dominante în favoarea politicilor sociale ]i. la fel ca în democra\iile na\ionale. astfel încât este nevoie de pluralism. Un grup de exper\i ai „Celulei de prospectiv`“ a Comisiei. blocajul vine din insisten\a de a aborda repartizarea competen\elor în loc s` se treac` la fondul problemei. Fa\` de sensul tradi\ional de transfer ierarhic (deplasarea deciziei spre baza de execu\ie). nu ar fi pentru prima dat` în istoria construc\iei europene când aparentele incompatibilit`\i de interese au fost dep`]ite mai u]or decât se credea. drept sau administra\ie public` (http:// www.europa. Pentru moment. simpla diversificare a competen\elor Parlamentului European nu este decât nu artefact. dar într-o viziune activ`. consor\ii sau „joint ventures“. prin parteneriate. Celelalte trei acord` prioritate altor aspecte ale politicilor publice (dezvoltarea regional`.eu. Întrebarea este dac` între guvernan\a multi-centric` britanic` ]i modelul german al subsidiarit`\ii (continuator al gestiunii carolingiene ]i al catolicismului social) diferen\ele sunt atât de mari încât s` fie imposibil s` se elaboreze un proiect politic comun. de exemplu. respectiv. dac` nici la nivel na\ional democra\ia reprezentativ` ]i parlamentele nu sunt eficiente. care este modul de articulare a competen\elor. de fapt. Pench. Reamintim în treac`t c` acestea sunt. se adaug` dimensiunea orizontal`. Federalismul american nu a plecat de la constitu\ii ]i state na\ionale. 90 . la care popula\ia european` nu este înc` preg`tit` s` renun\e. care pot fi utile pentru cei interesa\i în aprofundarea analizei.int/comm/cdp/scenario/index-fr. noilor tehnologii). cât ]i în centrele de reflec\ie în ]tiin\ele politice. care implic` o participare diversificat`. face ca „scenariile“ s` nu fie decât accente unilaterale asupra uneia sau alteia din politicile comune. a elaborat cinci scenarii privind evolu\ia democra\iei europene (Bertrand. Chiar ]i în aceste condi\ii. de concertare ]i negociere colectiv`. cele dou` abord`ri par s` se constituie în doi poli care se exclud reciproc. f`r` s` imagineze o alternativ` propriu-zis` la statul na\ional. Michalski. Ca s` inspire un astfel de compromis.edu/law school). fapt mai pu\in pus în eviden\`. atât în mediile euro-tehnocra\ilor. 1996) ar fi aplicarea principiului federalismului pe care Madison (fondatorul constitu\ionalismului american) l-a sintetizat în „Federalist No. Aplicat în contextul european actual.Aceast` constatare pune îns` în discu\ie îns`]i esen\a reformei institu\ionale din anii ’90. 1994. avansând conceptul de subsidiaritate activ`. 1999). acest principiu ar avea drept consecin\` l`rgirea particip`rii la decizie (dincolo de iluzia reprezentativit`\ii prin alegeri directe) ]i dezvoltarea instan\elor de guvernan\` multipl`. p.htm). Centrul controverselor r`mâne problema suveranit`\ii ]i a statelor na\ionale. exist` tot mai pu\ine ]anse ca o oligarhie s`-]i impun` voin\a. care a plecat de la premisa c` Parlamentul European trebuie s` joace un rol-cheie. pe o perioad` de 10 ani („Reconstruc\ia“ dup` r`zboiul civil). Dup` Calame (2001. Cu toate acestea. ci de la comunit`\i ]i grupuri eterogene care ]i-au construit singurul lor liant politic în jurul patriotismului ]i al Constitu\iei unionale. Scharpf. 1992. Or. 10“: pe m`sur` ce trecem de la un nivel la altul (local regional statal unional). Este vorba. cet`\enia ]i securitatea extern`) ceea ce. caracteristici pe care al\i autori le atribuie guvernan\ei (htt://www. Astfel de c`ut`ri au dat na]tere unei veritabile efervescen\e intelectuale. SUA a fost completat` în urma victoriei nordiste ]i prin impunerea unui protectorat militaro-administrativ în statele confederale din sud. bineîn\eles.

respectiv statul na\ional. Fondul European de Dezvoltare Regional`. 1998) etc. Fondul PHARE). Fondul Social European. Na\ional ]i suprana\ional în construc\ia european` Aventura integr`rii europene este unic` în istorie: pentru prima dat` se trece de la state na\ionale suverane la o entitate suprana\ional` f`r` s` se mai recurg` la r`zboaie. vom men\iona ]i alte tentative care. 2 al acestei Constitu\ii se refer` la cet`\enia european` definit`. drepturi nesemnificative în ansamblul drepturilor umane. Este vorba de trei scenarii (Duff ]i Williams. este evident c` nu poate exista o cet`\enie european` f`r` referin\a obligatorie la un „Euro-polity“. 2001). pentru c` atinge direct cadrul de referin\` al modernit`\ii europene. 4. în linii mari. Rood ]i van Staden. de patru (Federal Trust. ci pentru c` el corespunde unei necesit`\i istorice. cele trei scenarii (supra-statul Europa. realizeaz` proiecte comune ]i î]i formeaz` o con]tiin\` civic` a interdependen\ei ]i a responsabilit`\ii comune. de cinci (Labohm. în esen\`. Acest demers merit` tot interesul pentru c` miza. Este o experien\` unic`. Art. indiferent care va fi pân` la urm` balan\a institu\ional` ]i repartizarea puterii între state ]i uniune. cum am mai spus. Dincolo de efortul de a g`si solu\ii la provoc`rile extinderii ]i integr`rii politice. uniunea flexibil` ]i Europa cu mai multe viteze) converg spre „Uniunea Federal` European`“. nu fac altceva decât s` reia într-o form` sistematic` diversele teme la care ne-am referit mai sus. în final. În ultim` analiz`. incitant` pentru analiza politic`. modele sau proiecte institu\ionale. Ace]tia conlucreaz` în utilizarea fondurilor structurale (de exemplu. care este de natur` politic`. Chiar dac` nu este clar ce fel de stat va func\iona la nivel comunitar. Este greu de prev`zut care va fi rezultatul efortului de imagina\ie politic` materializat în scenarii.F`r` s` fie cazul s` ne gândim c` exist` deja o „scenarit`“ în domeniu. este de anvergur`: construirea societ`\ii ]i a democra\iei europene. 1991). dup` modelul german. schema lui Duff ]i Williams (2001) ne intereseaz` cel mai mult pentru c`. pentru care autorii schi\eaz` chiar o Constitu\ie suprana\ional`. dar ]i o provocare pentru cet`\enii europeni. existen\a spa\iului public european va fi garan\ia integr`rii politice a Uniunii Europene. au ap`rut deja numeroase structuri opera\ionale care angajeaz` regiunile. În fond. fa\` de care statele membre manifest` înc` destule reticen\e. dincolo de c`ut`rile exper\ilor ]i cercet`rile specializate. Aceast` cerin\` dep`]e]te miza celor patru drepturi suprana\ionale introduse dup` Maastricht. avem suficiente motive de optimism: acest proiect se va realiza nu pentru c` el este dorit de euro-birocra\i. Cele trei cercuri succesive ale integr`rii (spa\iul economic european. al intereselor comune ]i al globaliz`rii? Demers de auto-reflec\ie ]i reform` intern` sau produs al mi]c`rii populare? Design prospectiv al elitelor transna\ionale sau 91 . la fel ca în textul Tratatului constitu\ional (iunie 2004). În aceast` perspectiv`. astfel de demersuri ne intereseaz` îns` ]i din perspectiva euro-cet`\eniei: ele încearc` s` defineasc` un spa\iu public de referin\` pentru democra\ia european`. cet`\enii ]i actorii locali. Inginerie social` sau proces de înv`\are colectiv`? Efort al imaginarului politic sau efect al pragmatismului. Cert este doar faptul c` aceast` c`utare constituie deja o mare provocare dar ]i o oportunitate pentru ]tiin\ele sociale ]i politice. exist` deja o intens` activitate de construc\ie de facto a spa\iului public european. Chiar dac` proiectul politic european este mai dificil. cet`\enia european` ]i moneda unic`) au creat deja premisele trecerii la ultimul nivel al integr`rii. de intelectuali vizionari sau de politicieni lumina\i. cuceriri teritoriale sau aranjamente matrimoniale la nivel înalt. Dintre acestea.

În schimb. îndeosebi dup` primul val de extindere din 1972 (Marea Britanie. Cehia. Pe de o parte. Irlandei ]i Suediei). obiective sau instrumente comunitare. În contextul extinderii la 25 de membri ]i al disputelor privind Constitu\ia European`. putem deja constata un dublu proces de armonizare. De exemplu. Democra\ia european` nu mai este doar o form` de regim politic. costurile ]i riscurile. impus` din start prin autoritatea birocra\iei suprana\ionale. îns` formulele propuse de cei mai mul\i autori (Rometsch ]i Wessels. o sintez` a tuturor acestor aspecte particulare. pe obiective bine delimitate. Integrarea politic` r`mâne la latitudinea \`rilor membre. partenerii (\`rile candidate. 2003) par s` convearg` spre urm`toarele modele de integrare: • Europa cu o geometrie variabil` („Kerneuropa“ sau strategia cercurilor concentrice) presupune integrarea diferen\iat`. inclusiv România) ]i observatorii (\`rile scandinave. pân` la urm`.E. Marea Britanie este membr` a Uniunii. institu\ii ]i structuri opera\ionale. este evident` preocuparea Uniunii de a-]i reforma U. a fost marcat` de crize succesive de cre]tere ]i dezvoltare. este o organiza\ie de cooperare militar`. Care sunt metodele ]i solu\iile organiza\ionale concrete ale integr`rii politice? R`spunsurile la aceast` întrebare sunt foarte diverse. 2000. Polonia ]i Ungaria). Austria ]i Irlanda). Héritier ]i Knill. unde un stat membru poate opta pentru anumite obiective comune ]i pentru o participare limitat` la unele politici comunitare (este cazul. de]i nu face parte din Spa\iul Schengen sau din Uniunea Economic` ]i Monetar` ]i a aderat par\ial la Carta Drepturilor Sociale. „opt out“ sau „ad libitum“) este tot o strategie de integrare diferen\iat`. f`r` s` mai a]tepte asentimentul tuturor. Norvegia. }i în cazul integr`rii politice. Danemarcei. Un alt exemplu este „metoda deschis` de coordonare“. cu patru statute diferite: statele membre ale U. este posibil ca integrarea politic` s` consfin\easc` mai degrab` o evolu\ie de facto.consecin\a natural` a interdependen\elor economice. care implic` formarea de consor\ii de state interesate în implementarea anumitor obiective. spre deosebire de Italia sau Portugalia. Cuprinde 28 de \`ri. pe anumite politici. • Europa cu mai multe viteze („Abgestufte Integration“) se realizeaz` pe baza unor obiective comune. de exemplu. Irlanda ]i Danemarca). ci a devenit deja un mod de guvernare care are propriile norme. Punctul comun al acestor trei strategii este integrarea diferen\iat`. Marea Britanie este interesat` de înfiin\area unei Agen\ii Europene pentru Industria Armamentului. membrii asocia\i (Islanda. a]a cum a fost cazul cu moneda unic` ]i Uniunea Europei Occidentale9. la cap`tul unui proces de interdependen\e efective.O. Turcia. al Marii Britanii care aplic` doar par\ial Protocolul asupra Politicilor Sociale). va avea repercusiuni asupra coeziunii interne ]i eficien\ei Uniunii ca entitate politic`. 1996. Finlandei. înfiin\at` în 1984. 9 92 . culturale ]i sociale? Integrarea politic` este. decât s` înceap` cu o decizie unanim`. în care unele \`ri ]i-au asumat dintotdeauna ini\iativa. ceea ce. Cu alte cuvinte. implementate îns` diferen\iat: un grup de \`ri î]i asum` riscul de a ini\ia un program sau o politic`. Ele sus\in constatarea realist` dup` care întreaga istorie a integr`rii europene. evident. (cu excep\ia Austriei. mai ales dup` transform`rile din 2004. Magnette. • Europa „à la carte“ (integrarea „opt-in“. Indiferent care va fi pân` la urm` rezultatul acestei evolu\ii. ne a]tept`m ca unele \`ri s` fie mai dinamice ]i mai interesate decât altele în realizarea Europei politice. \`rile fondatoare ale Uniunii (în primul rând Germania ]i Fran\a) sunt deja dispuse s` treac` la o nou` etap` a integr`rii politice pe principii federale.E. în func\ie de interese ]i priorit`\i. introdus` de Strategia de la Lisabona.

Criticii federalismului european invoc` uneori incompatibilitatea dintre democra\ie ]i federa\ie. 30). Cele mai multe din politicile publice din \`rile europene sunt de fapt politici comune. este mai actual` ca oricând. Modelul german implic` îns` atât rela\ii pe orizontal`. În aceea]i categorie intr` ]i „Manifestul pentru Europa liber` ]i unit`”. în interiorul „Länder“. datorit` „acquis“-urilor comunitare. clar exprimat` printr-o Carte Alb` asupra „European Governance“ (2001). În aceste condi\ii. prin Nici pamfletele „Federaliste” ale lui Madison ]i Hamilton. elaborat` de Schmitt în 1928. care cuprinde \`ri care consimt s`-]i regleze rela\iile reciproce pe baza dreptului interna\ional (temporar. este cea mai puternic` garan\ie a supravie\uirii constituentelor: federa\ia nu se justific` decât prin statele sale componente c`ci. nici eseul filosofic al lui Proudhon. Spre deosebire de domeniile coloniale. ceea ce face ca statele na\ionale s` aib` deja o ac\iune limitat` ]i convergent`. care înseamn` trup` de rezerv`. condi\iile suveranit`\ii s-au schimbat. precum ]i disputele actuale dintre „interguvernamentali]ti“ (care favorizeaz` Consiliul Mini]trilor) ]i „suprana\ionali]ti“ sau „federali]ti“ (care p`streaz` Comisia ca organ executiv dar acord` un rol mai mare Parlamentului) ilustreaz` foarte bine aceste preocup`ri. nu este de mirare c` teoria politic` a federalismului este un produs al culturii germane10. guverne ]i cur\i de justi\ie). care reprezint` fundamentul conceptual al guvernan\ei europene. Tratatul federal are for\a unei constitu\ii ]i. intitulat „Principiul Federa\iei”. realizat` prin uniunea unor principate cu suveranitate limitat`. federalismul poate deveni o piedic` pentru democra\ie doar dac` în\elegem federa\ia ca o separare rigid` a competen\elor. un text al antifasci]tilor italieni (Altiero Spinelli) pe care unii îl consider` la originea federalismului european. p. care integreaz` entit`\i cu autonomie limitat`. 85). O explica\ie ar putea veni din r`d`cinile istorice ale pozi\iilor actuale: Marea Britanie este produsul unui imperiu multina\ional gestionat de un aparat militaro-administrativ descentralizat. f`r` ele. f`r` s`-]i piard` totu]i suveranitatea). A]a cum apreciaz` Kühnhardt (1992. este momentul s` ne întreb`m de ce federalismul pare unora un mod de guvernare atât de incompatibil cu proiectul politic european. înse]i statele na\ionale fac eforturi de „europenizare“ a propriilor politici publice. care nu erau autonome de]i conduse în cooperare cu reprezentan\ii locali. având ca autor principal pe Carl Schmitt. Ea define]te principiile de baz` ale federa\iei. Germania.sistemul institu\ional. statele constitutive ale federa\iei sunt entit`\i politice de sine st`t`toare (au propriile parlamente. Op\iunea sa pentru guvernan\a multi-centric` ]i la mai multe niveluri. cât ]i pe vertical`. Spre deosebire de „comunitatea interna\ional`“. subsidiaritatea este referin\a comun` atât pentru „federali]tii“ europeni cât ]i pentru „interguvernamentali]ti“. în 1931) pentru a desemna un principiu al ac\iunii publice: „Omul este beneficiarul. astfel încât statele ]i cet`\enii s` nu aib` oportunit`\i de exprimare la nivel federal. creatorul ]i scopul tuturor institu\iilor sociale”. a]a cum vom vedea în modulul V. De fapt. A]a cum a ar`tat chiar Schmitt la începutul secolului. 10 93 . Înainte de a intra în fondul acestei dezbateri. nu pot fi considerate teorii politice propriu-zise. cu participarea efectiv` a elitelor locale. preluat de doctrina social` a catolicismului (enciclica „Quadragesimo anno” a Papei Pius XI. în schimb. în mod paradoxal. p. Federa\ia func\ioneaz` conform principiului subsidiarit`\ii11. federa\ia este o uniune durabil`. ajutor. Formulat` de Schmitt într-o propozi\ie adaptat` federalismului („este suveran cel ce decide asupra situa\iei de excep\ionalitate“). 1992. s-ar transforma într-un super-stat (Schmitt. „subsidium”. este exemplul tipic al federa\iei continentale. Pe de alta. „Teoria constitu\ional` a Federa\iei“. 11 Din lat. care pot fi actualizate ]i în contextul Uniunii Europene. astfel încât subsidiaritatea este metoda cea mai bun` de guvernare.

îns` guvernul comun este dependent de guvernele statelor componente. exist` o mare varietate de structuri federale dintre care cele mai importante sunt: • uniunea este un sistem politic în care entit`\ile î]i conserv` integritatea dar recurg la organe comune de guvernare (f`r` structuri duble. influen\ei sale ca cel mai puternic membru al Uniunii. dar cu pre\ul amplific`rii administrative ]i al unei legisla\ii pletorice. atât institu\iile federale cât ]i cele regionale sunt puternice.29). preluat dup` Watts (2001. • confedera\ia se realizeaz` prin asocierea temporar` ]i pe obiective limitate (de exemplu. baza electoral` ]i fiscal` a guvernului confederal nu este decât indirect`. Federalismul european sau. 94 . Tabelul 6. la nivel central ]i regional).posibilitatea tuturor cet`\enilor de a participa la instan\ele federale (de exemplu. a]a cum rezult` din tabelul 6. guvernele regionale mediind între cet`\eni ]i structurile confederale. administrative ]i fiscale. • federa\ia func\ioneaz` prin dubl` guvernare. ambele având puterea de a trata direct cu cet`\enii în exercitarea competen\elor legislative. cu structuri similare la nivel federal ]i la nivelul componentelor. ap`rarea sau dezvoltarea regional`). implicit. În realitate. p. proiectul s`u este contestat a priori pentru c` este asociat imediat statului german ]i. mai precis. Modele de organizare federal` Uniunea Camerun China Columbia Italia Japonia Olanda Marea Britanie Sudan Tanzania Ucraina Federa\ia Africa de Sud Argentina Australia Austria Belgia Brazilia Canada Elve\ia Emiratele Arabe Unite Etiopia Germania India Malaezia Mexic Nigeria Pakistan Rusia SerbiaMontenegro Spania SUA Venezuela Confedera\ia Uniunea Economic` Benelux Comunitatea Caraibelor (CARICOM) Comunitatea Statelor Independente Uniunea European` Bosnia ]i Herzegovina Asocia\ia de tip federal SUA – Insulele Mariane SUA – Porto Rico Danemarca – Feroe Finlanda – Aaland India – Ca]mir Portugalia – Azore Portugalia – Madera Marea Britanie – Jersey Statele asociate Fran\a – Monaco India – Bhutan Italia – San Marino Noua Zeeland` – Cook Olanda – Antilele olandeze Elve\ia – Liechtenstein Condominium Andorra ]i Fran\a / Spania Liga Adunarea Baltic` Asocia\ia Asiei de Sud pentru Cooperarea Regional` (SAARC) Asocia\ia Na\iunilor Asiei de Sud-Est (ANASE) Commonwealth Consiliul Nordic Liga Arab` NATO Ceea ce se ignor` de multe ori în astfel de dezbateri este faptul c` nu orice fel de federalism este adecvat integr`rii europene. prin alegerile pentru „Bundesrat“ sau Parlamentul Federal).

care constat` c` avem deja suficiente elemente pentru a considera Uniunea ca un stat incipient: concep\ia federalist` intrinsec` a tratatelor (de exemplu. efectul direct ]i suprema\ia dreptului comunitar asupra dreptului na\ional. unde membrii se pot retrage unilateral. Cel pu\in acesta este punctul de vedere al lui Magnette (2003. Uniunea European` este considerat` „o corpora\ie. cert este c` U. „federa\ie de state na\ionale“ (Delors). cu un secretariat comun. dup` definitivarea integr`rii economice ]i monetare. Cu alte cuvinte. arbitrajul ]i cooperarea interguvernamental`) se aplic` federalismului european. Dintre acestea. comport` rela\ii interguvernamentale. p. începând cu anii ’90. prin asentimentul unei mari p`r\i a componentelor). • existen\a unei instan\e de arbitraj. • repartizarea constitu\ional` a autorit`\ii legislative ]i executive. care accept` autonomia statului plasat sub protec\ie. Din analiza lui Watts. care s` permit` rezolvarea litigiilor privind competen\ele constitu\ionale ale guvernelor. votul cu majoritate calificat`. • posibilitatea cooper`rii interguvernamentale în domenii unde guvernele participante au competen\e comune. chiar dac` se va opta pentru acest sistem de guvernare. precum ]i a resurselor provenite din impozitare.E. care nu poate fi amendat` unilateral. ca ]i în analiza comparativ` a lui Elazar (1994). liga este o entitate politic` independent`. tinde s` devin` o federa\ie cu personalitate juridic` proprie (de aici. alegerea Parlamentului European prin vot direct. f`r` un guvern suprana\ional. 61). care pot fi valorificate în dezbaterea privind viitorul politic al U. de obicei sub forma tribunalelor federale sau a referendum-ului. • garantarea reprezent`rii regiunilor în cadrul institu\iilor federale îns`rcinate cu elaborarea politicilor publice ( de regul`. • suprema\ia Constitu\iei. 2001. Indiferent de denumire. repartizarea autorit`\ii. re\inem îns` criteriile federalismului ca sistem de guvernare.260). este o confedera\ie care. doar unele criterii (guvernarea pe mai multe niveluri. Aceast` exprimare este ambigu` ]i inactual` dac` avem în vedere evolu\iile recente ale Uniunii Europene. asocia\ia între state comport` un grad mare de suveranitate. existen\a unei Cur\i de Justi\ie ]i a unei B`nci Centrale 95 . este clar c` Federa\ia European` va fi diferit` de experien\ele cunoscute ]i de modelul standard al organiz`rii federale.27). Transformarea Uniunii într-un stat federal european nu este atât de îndep`rtat` cum pare la prima vedere. condominionul presupune o unitate politic` sub tutela comun` a unor puteri exterioare.E. Acest hibrid poate s` se numeasc` „federalism interguvernamental“ (Quermonne). rela\ia de acest tip devine asimetric`. miza Constitu\iei Europene care încearc` s` consfin\easc` aceast` evolu\ie). A]a cum vom vedea în continuare. care ac\ioneaz` direct asupra cet`\enilor. p. ci doar în condi\ii foarte restrictive (de exemplu.: • co-existen\a a cel pu\in dou` niveluri de guvernare. la diversele niveluri de guvernare. inevitabil. cum propune Burgess (2000. în cea de a doua camer` legislativ`). Interesant este c` în aceast` clasificare. dominatoare. p. chiar dac` î]i adjudec` din ce în ce mai mult tr`s`turile unei federa\ii“ (Watts.• • • • asocia\ia de tip federal se ob\ine prin rela\ia dintre o component` mai slab` (un stat mic sau slab dezvoltat) ]i o component` puternic`. este posibil s` rezulte un hibrid politic care s` combine subsidiaritatea cu institu\ionalismul ]i guvernan\a participativ`. fiecare din p`r\i putând decide separat. „confedera\ie economic`“ (Forsyth) sau pur ]i simplu „putere public` confederal`“.

unde P. b) guvernarea bicefal`. 2003. personalitate juridic`. împreun` cu procedura de co-decizie. super-statul continental al lui Schmitt sau mutualismul utopic al lui Proudhon. S-a creat astfel un nou cadru institu\ional. cum ar fi: • cre]terea puterilor Parlamentului European. presupune: a) institu\ionalizarea diverselor niveluri de reprezentare. p. 96 . ap`rarea ]i afacerile externe) în cadrul politicilor comune.E. fa\` de electoratul s`u. prin alegeri directe (P. P. R`mâne de v`zut îns` în ce m`sur`. Este vorba de urm`toarele clauze: • institu\iile ]i procedurile trebuie s` aduc` solu\ii efective la problemele politice. ne intereseaz` maniera în care Federa\ia European` va reu]i s`-]i legitimeze existen\a în afara sau deasupra cadrului conceptual al statului. ]i prin votul cu majoritate calificat` în Consiliu. delegare a suveranit`\ii (Banca Central`) . ar fi suficient` o ratificare parlamentar` sau un referendum paneuropean. • toate autorit`\ile publice trebuie s` fie r`spunz`toare pentru deciziile ]i ac\iunile lor. Aceste criterii au fost luate în considera\ie de diversele proiecte de reform` ale Uniunii ]i de Cartea Alb` a „European Governance“ (2001). prin co-decizia Parlamentului European ]i a Consiliului (asem`n`toare cu legislatura bicameral` din sistemul federal german). cum sunt constitu\ionalismul lui Madison. Nu în ultimul rând. Pentru definitivarea acestei evolu\ii. federalismul european va fi deosebit de modelele clasice. 1998. • generalizarea votului cu majoritate calificat`. p. prin co-existen\a a dou` moduri de reprezentare.E. ceea ce asigur` un ascendent politic în favoarea P. Acest cadru a fost folosit de unii autori (Benz.E.E.). dup` Lord (1998. are putere de veto. • sistemul politic trebuie s` respecte interesele cet`\enilor ]i s` le includ` pe agenda guvern`rii. în fa\a parlamentelor na\ionale. p. guvernan\a multi-centric` ]i pluralist`.E.. numire ]i validare suprana\ional` (Comisia). 2000). plus unele m`suri imediate menite s` corecteze deficitul democratic ]i s` consolideze componentele federaliste. c) rezolvarea par\ial` a problemei responsabilit`\ii. 83) pentru a evalua „deficitul democratic“ al U. de aici. care s` r`spund` mai bine cerin\elor „democra\iei complexe“ (Kincaid. 1999). • delegarea mai multor competen\e executive c`tre Comisie. dubla responsabilitate (Consiliul. Este vorba de o variant` suprana\ional` de federalism care.E. dac` se va impune.E. cunoscut sub numele de „teoria democra\iei complexe“ (Scharpf. cet`\enii europeni).. dotarea cu propria Constitu\ie care confer` U. Schmidt. Teoria politic` a furnizat deja un cadru normativ al legitimit`\ii. 85). ]i a prefigura unele direc\ii de reform`. 46-54) ]i Benz (2003.suprana\ionale). • integrarea pilierilor interguvernamentali (justi\ia ]i securitatea intern`. d) desemnarea conducerii Comisiei cu avizul P.

fie c` modul de definire ]i monitorizare a politicilor publice r`mâne ancorat la paradigma interesului na\ional. + – acceptabil. 97 . dificult`\ile cele mai mari nu sunt la nivelul institu\iilor europene (ale c`ror decizii sunt transparente ]i accesibile marelui public). cet`\enia nu poate s` se manifeste decât într-un cadru de drepturi ]i responsabilit`\i. a]a cum am afirmat înc` din primul modul. În ultim` instan\`.E. care r`mâne preocuparea noastr` principal` ]i pe care dorim s` o raport`m la spa\iul public european. R`mâne de v`zut. în perspectiv`. Aceast` incursiune în problematica democra\iei europene ]i a reformelor politice ale Uniunii are un obiectiv explicit. + pozitiv. Au ap`rut astfel referin\ele inevitabile la guvernan\a pluralist` ]i la problemele deficitului democratic al Uniunii. Consor\ii ]i parteneriate (modele de asociere) Comitete consultative ]i re\ele Consiliul ]i parlamentele na\ionale Considerarea diverselor interese ++ +– Eficien\a rezolv`rii problemelor + + + Responsabilitatea public` – – – Consiliul ]i Parlamentul + European + + foarte pozitiv.Tabelul 7. reglementat prin instrumente juridice circumscrise unei anumite entit`\i politice: statul na\ional ]i. sunt preg`tite s` se reformeze ele însele. Analiza de mai sus ne-a ajutat s` aprofund`m rela\ia dintre individul titular de drepturi ]i comunitatea politic` de referin\`. 104). astfel încât s` sus\in` eforturile de constituire a spa\iului public comun. – negativ Aceste demersuri nu rezolv` îns` toate problemele „deficitului democratic“ al U. ci în zona parlamentelor na\ionale care nu acord` înc` o aten\ie adecvat` problematicii integr`rii. p. Ea se plaseaz` în contextul cet`\eniei europene. se constat` c` cea mai preocupant` r`mâne problema r`spunderii publice. Fie c` informa\ia „european`“ nu este transmis` c`tre public.E.E. În ciuda aparen\elor. în ce m`sur` statele na\ionale membre ale U. sintetizat` în tabelul 7. Democra\ia reprezentativ` în cadrul U. pe care reformele recente încearc` s`-l atenueze. cert este c` parlamentele na\ionale nu-]i asum` suficient aceast` responsabilitate european` care le revine prin Tratatele Uniunii. spune Benz. Într-o analiz` realizat` de Benz (2003. uniunea politic` european`. în continuare.

chiar dac` discursul politic nu sus\ine suficient aceast` tendin\`. regional`. ceea ce justific` abordarea subiectului în cadrul acestui curs. spa\iul public na\ional este tot mai mult influen\at de politicile comune ]i de institu\iile suprana\ionale. discursul public continu` s` fie dominat de referin\ele na\ionale. Uniunea European` devine un centru de putere din ce în ce mai puternic (buget în continu` cre]tere. de transformare a politicilor publice ale statelor membre ca urmare a apartenen\ei la Uniunea European`. a]a cum sunt suveranitatea. O prim` explica\ie a acestei situa\ii este atitudinea clasei politice care depinde. ea este înc` superioar` ratei de participare la alegerile europene (45% în 2004). Cu toate acestea. politicile publice ale statelor membre ale Uniunii sunt puternic „europenizate“. a]a cum arat` datele Eurobarometer din 2003. Chiar dac` participarea electoral` local` ]i na\ional` atinge cote mediocre (în jur de 50%). În acest sens restrâns. O alt` explica\ie ar putea fi faptul c` atributele cet`\eniei (participarea. „europenizarea“ este o condi\ie a cet`\eniei europene. pe de alta. 98 . exercitarea drepturilor ]i a responsabilit`\ilor) continu` s` se raporteze la spa\iul public circumscris de teritoriul na\ional. Acest termen pare u]or accesibil. probabil cu prea mult` u]urin\`. În realitate. în sens minimalist. cet`\enii europeni nu sesizeaz` cu promptitudine aceast` evolu\ie ]i continu` s` fie preocupa\i mai mult de problemele de proximitate (local`.MODULUL V „EUROPENIZAREA“ SPA|IULUI PUBLIC NA|IONAL Cet`\enii europeni sunt ast`zi confrunta\i cu un paradox: pe de o parte. „europenizarea“ poate induce dou` tipuri de interpret`ri: • pe de o parte. În consecin\`. discursul politic promovat de mass-media. A ap`rut astfel un termen ciudat ]i ambiguu. cuprindere geografic`). „europenizarea“. Aparent. de]i Europa a devenit deja un „polity“ cu propria identitate ]i cu institu\ii specializate. pe care ]tiin\ele politice lau adoptat cu u]urin\`. apartenen\a ]i interesul na\ional. Mai mult decât apare la prima vedere. doar 45% din cet`\eni revendic` o identitate european`. vom trata „europenizarea“ doar în sensul s`u minimalist. prin semnifica\ia sa „european`“. apartenen\a. „europenizarea“ înseamn` transformarea politicilor publice ]i a spa\iului civic din statele membre sub influen\a politicilor comune ]i a institu\iilor europene. Cet`\enia european` nu constituie înc` un pol de atrac\ie civic` ]i politic` care s` contracareze interesul pentru problematica na\ional`. a]a cum vom vedea pe parcursul acestui modul. • pe de alta. prerogative m`rite. În general. În contextul acestui modul. totu]i. sensul maximalist. na\ional`) decât de Europa îndep`rtat` ]i abstract`. dup` care „europenizarea“ se refer` la influen\a Europei ca actor global: vorbim în acest caz de „europenizarea“ civiliza\iei mondiale. teritorialitatea. f`r` suficiente analize ]i decant`ri conceptuale. de electoratul local ]i na\ional. dar nu spune nimic f`r` o clarificare a con\inutului s`u opera\ional. de institu\iile publice ]i liderii politici continu` s` fie dominat de problematica statului na\ional.

Acest proces nu este unul formal. Fa\` de aceast` perspectiv`. printr-o varietate de strategii ]i modele. actori individuali ]i colectivi). care a reu]it s` se impun` ]i în alte continente (mai ales în America ]i Australia) datorit` revolu\iei industriale. cât ]i adaptarea institu\iilor de resort. Cu alte cuvinte. „Europenizarea“ a c`p`tat un sens politic ]i institu\ional în contextul Uniunii Europene. care a p`rut multora ca o subminare a suveranit`\ii na\ionale. dar ]i mai precise ]i compatibile cu analiza empiric`. Pe de alta. 1. • s` analizeze efectele „europeniz`rii“ asupra societ`\ii române]ti. realizat nu prin impunere din exterior sau de sus în jos. „europenizarea“ spa\iului public na\ional este o realitate incontestabil` ]i reprezint` deja o provocare pentru diver]ii actori sociali. îndeosebi dup` ce Tratatul de la Maastricht (1992) a relansat proiectul uniunii politice ]i a codificat cet`\enia european`. ceea ce va avea ca efect erodarea statului na\ional ca referin\` istoric` dominant`. din dou` motive. 574). „europenizarea“ se constituie deja într-un domeniu de cercetare fa\` de care exist` un interes apreciabil. În ultim` analiz`. rela\ii publice. ci prin eforturile proprii ale actorilor na\ionali. Iat` câteva tendin\e: • „europenizarea“ este procesul prin care politicile interne devin subiect al politicilor europene (Börzel. • s` defineasc` ac\iunea specific` a societ`\ii civile europene. „europenizarea“ avea un sens istoric precis: desemna procesul de expansiune a culturii europene. • s` disting` influen\a specific` a „europeniz`rii“ asupra diver]ilor actori na\ionali (institu\ii ]i organiza\ii. 1999. Între altele. practici cet`\ene]ti. manifestat prin studii ]i proiecte de cercetare. Dup` studierea acestui modul. asupra c`ruia vom reveni în detaliu pe parcursul acestui modul. pentru c` presupune transpunerea tratatelor în comportamente cotidiene. „europenizarea“ comport` o schimbare de substan\` atât a cadrului formal cât ]i a comportamentului informal. în pofida lejerit`\ii sale terminologice. Spre deosebire de integrare. 99 . am considerat util s` acord`m o aten\ie aparte „europeniz`rii“ ]i consecin\elor sale asupra euro-cet`\eniei. este vorba de un proces inedit de adaptare a politicilor publice la presiuni externe. Un exemplu edificator este implementarea „acquis“-urilor comunitare în plan na\ional. „europenizarea“ se prezint` ca o tem` aparte. Aceast` „europenizare“ a întregii lumi (Borneman ]i Fowler. 1997) a f`cut chestionabil însu]i conceptul antropologic de Europa ]i a extins identitatea european` dincolo de spa\iul s`u geografic de referin\`. Defini\iile propuse au fost tot mai variate. descoperirilor geografice ]i imperiilor coloniale. nu este de mirare c` „europenizarea“ a devenit un subiect de cercetare din ce în ce mai des abordat. care are drept consecin\` atât modificarea cadrului legislativ intern. p. studen\ii vor fi capabili: • s` defineasc` „europenizarea“ ca fenomen politic ]i istoric. în proceduri. Pe de o parte.Mai precis. Este vorba de un amplu proces de înv`\are social` ]i convergen\` politic`. • s` în\eleag` avantajele ]i limitele abord`rii comparative a „europeniz`rii“. chiar dac` nu beneficiaz` de suficient` vizibilitate. • s` caracterizeze „europenizarea“ ca proces de înv`\are social` ]i institu\ionalizare. „europenizarea“ face referin\` la procesele de adaptare ]i transformare intern` ca reac\ie la dinamismul suprana\ional. „Europenizarea“ ca fenomen istoric ]i politic Pân` la începutul anilor ’90. c`reia am considerat oportun s`-i dedic`m modulul de fa\`. norme ]i atitudini colective.

30). 1996. 1994. pentru fiecare. adaptare ]i construc\ie. • „europenizarea“ asigur` dimensiunea european` a politicilor na\ionale. p. • „europenizarea“ const` în asimilarea intern` a politicilor U. 35). În acest sens. p. 1997.. 2001. care pune accentul pe procesele de înv`\are. 69). 2003. Schmidt.E. a stilurilor ]i metodelor de lucru. p. Rezult` urm`toarea configura\ie: structurile interne – structurile politice • institu\iile • administra\ia public` • rela\iile interguvernamentale • cadrul legal – structurile de reprezentare • partidele politice • grupurile de presiune • fragment`rile sociale politicile publice – actorii – problemele-tip – stilurile de lucru – instrumentele – resursele structurile cognitive ]i normative – discursul public – normele ]i valorile – legitimarea politic` • 100 . p. 2003) au construit indicatori de evaluare ]i au propus chiar instrumente capabile s` m`soare gradul de „europenizare“ a politicilor publice sau a unor segmente ale acestora. precum ]i a unor re\ele transna\ionale care implementeaz` politicile europene (Cowles. respectiv a unor institu\ii politice. juridice ]i sociale specializate. Giuliani. vom folosi termenul de „europenizare“ în sensul dat de Radaelli.„europenizarea“ const` în dezvoltarea la nivel european a unor structuri distincte de guvernare. Caporaso. a ideilor ]i normelor care fac s` func\ioneze U. (Radaelli. este procesul de reorientare a politicilor publice na\ionale astfel încât dinamica integr`rii economice ]i politice europene s` fie încorporat` în logica organiza\ional` a politicilor na\ionale (Ladrech. 3). • „europenizarea“ este procesul de construc\ie. a paradigmelor politice. Risse. define]te trei domenii ale „europeniz`rii“ ]i. (Stone Sweet et al. „europenizarea“ înseamn` mai mult decât armonizarea.E. a procedurilor. În contextul nostru. Radaelli (2003. Analiza comparativ` ]i empiric` a mers ]i mai departe decât simpla situare a „europeniz`rii“ în raport cu spa\iul public na\ional. convergen\a sau transferul de „know-how“. de exemplu. Este vorba de un proces în dublu sens. cât ]i capacitatea Uniunii de a influen\a politicile comune ca urmare a transform`rii politicilor na\ionale. care presupune atât adaptarea politicilor na\ionale la politicile europene. Radaelli. difuzare ]i institu\ionalizare în plan na\ional a regulilor formale ]i informale. 2003. 2001). O serie de autori (Caporaso. propune patru rezultate concrete ]i o scar` de evaluare a fiec`rui rezultat.

schimbarea propriei politici monetare) ca urmare a unor politici comunitare. indicatori de asigurare a calit`\ii sau evalu`ri comparative ale performan\elor. care se preteaz` la m`surare ]i opera\ionalizare: • interac\iunea – este procesul de rezonan\` interinstitu\ional`. pe anumite componente sau obiective. 39). f`r` consultare popular`). sistemele publice na\ionale sunt mult mai preocupate decât instan\ele unionale de propria legitimitate. reprezentativitate ]i r`spundere public`. În sfâr]it. care presupune asimil`ri ]i adapt`ri ale schemelor mintale. p. ca o und` de ]oc. Dac` avem în vedere „europenizarea“ în ansamblul statelor membre. • consolidarea – respectiv înt`rirea institu\iilor interne (de exemplu. ca de altfel întreaga literatur` consacrat` acestui nou subiect de atrac\ie pentru lumea academic`. profesionalizarea conducerii sau cre]terea coeziunii organiza\ionale) sub influen\a politicilor europene din domeniul respectiv. acest parametru poate fi m`surat prin indicatori de coeziune intern` a institu\iei. f`r` s` mai fie nevoie de atâtea eforturi de conceptualizare ]i argumentare. reforma sistemului intern al pensiilor ca urmare a unui mesaj electoral al popula\iei vârstnice în cadrul alegerilor europene). Apar astfel dou` dimensiuni distincte ale „europeniz`rii“: 101 . Dac` aplic`m aceea]i metod` ca în cazul adopt`rii Tratatelor Uniunii (decizie la vârf. de la centru la periferie. • legitimarea – se refer` la credibilitatea politicilor de integrare. Pentru fiecare din aceste categorii se iau în considera\ie patru tipuri de rezultate ale „europeniz`rii“: • respingerea – care înseamn` de fapt o „europenizare“ negativ`. m`surat` prin anchete de opinie sau indicatori privind capitalul social. • transformarea – se refer` la modific`rile sistemice (de exemplu. întârzierea în implementarea unor directive comunitare). spre deosebire de înv`\area individual`. pentru fiecare din categorii ]i tipuri de rezultate. comport` patru procese distincte. Aceast` gril` pleac` de la premisa c`. Astfel de analize. Din acest motiv.– identit`\ile – tradi\iile de guvernare – paradigmele politice ]i cadrul conceptual. ar însemna ca „europenizarea“ s` se transmit`. se stabile]te o scar` de evaluare inspirat` din psihologia organiza\ional`. • absorb\ia – const` în adaptarea par\ial` a sistemului propriu. dup` Radaelli (2003. chiar dac` sistemul decizional european este mai pu\in democratic decât cel din cadrul na\ional. • reajustarea – const` în modificarea modului de func\ionare intern` ca urmare a unei situa\ii de criz` sau de inadaptare. „europenizarea“ trebuie s` respecte a]tept`rile cet`\enilor în materie de democra\ie intern` ]i s` procedeze la o abordare participativ`. se m`soar` prin indicatori de progres. de transparen\`. În realitate. • iner\ia – similar` cu absen\a schimb`rii (de exemplu. de jos în sus ]i prin implicarea larg` a diver]ilor actori sociali. institu\iile se transform` printr-un proces de dezvoltare organiza\ional` (schimbarea structurilor operatorii ca urmare a unui nou mediu politic ]i legislativ). Aceast` transformare. de transformare a institu\iilor autohtone ca urmare a rela\iilor de interdependen\` cu institu\iile europene (de exemplu. atunci situa\ia devine ]i mai complicat` decât rela\ia unilateral` dintre Uniune ]i sistemul public al unei singure \`ri. astfel încât rezult` o gril` complex` de analiz` institu\ional`. par destul de complicate ]i prea elaborate fa\` de simplitatea aparent` a fenomenului.

„europenizarea“ dinamizeaz` spa\iul public na\ional ]i instituie noi posibilit`\i de exprimare ]i organizare colectiv`. 60) apreciaz` c` influen\a „europeniz`rii“ asupra cadrului na\ional se exercit` pe trei canale: prin politici („policies“). instituţii) Politici standarde instrumente metode de rezolvare a problemelor discurs de legitimare Politică . „europenizarea“ fiind un proces de înv`\are sistemic` ]i realocare a resurselor în func\ie de condi\iile concrete din fiecare stat na\ional. pe de alt` parte. Börzel ]i Risse (2003.centre de influenţă . multe din ele fiind prea ra\ionale ca s` cuprind` ansamblul situa\iilor. avem astfel diferen\e între statele mari ]i cele mici. 2001). politic` („politics“) ]i activit`\i publice („polity“).E. vede în „europenizare“ o sum` de oportunit`\i politice ]i civice de care trebuie s` profite actorii na\ionali. Al\i. ne intereseaz` mai pu\in analiza comparativ` cât abordarea politic` a „europeniz`rii“ ca rela\ie între un cadru suprana\ional ]i efectele acestuia asupra spa\iului public na\ional. împreun` cu institu\iile europene care le aplic`). Ar rezulta urm`toarea schem` func\ional`: • Europenizarea (procese. Altfel spus. între vechii ]i noii membri. Cowles.. Al\i autori. în primul rând Héritier (1999). dimensiunea intern`.forme de reprezentare . 1999) au scos în eviden\` jocurile transna\ionale de putere ]i au descris mecanismele verticale ]i cele orizontale ale „europeniz`rii“. Caporoso ]i Risse. interac\iunea ]i participarea civic`. între tipurile de administra\ie public` ]i stilurile guvern`rii etc. dispunem deja de câteva tentative de explicare (Kohler-Koch ]i Eising. • pe de alta. p.pe de o parte. în cadrul unui singur stat na\ional. Al\i autori (KohlerKoch ]i Eising. dimensiunea extern` se refer` la diferen\ele dintre statele membre în ce prive]te implementarea „acquis“-urilor ]i a politicilor europene.grupuri de interes . De exemplu. Caporaso ]i Risse (2001). „Europenizarea“ creeaz` noi situa\ii de mobilizare social` ]i politic` prin care se faciliteaz` cooperarea. precum Cowles. 102 . unde intereseaz` diferen\ele între diversele politici publice în asimilarea „acquis“-ului comunitar (reamintim faptul c` „acquis“-ul desemneaz` ansamblul tratatelor ]i legisla\iei U. insist` asupra diversit`\ii sistemelor de guvernare. În contextul nostru. politici. în schimb. 1999. Din aceast` perspectiv`.discurs public Sfera publică instituţii politice relaţii interguvernamentale justiţie administraţie publică tipul de stat instituţii economice relaţii stat-societate identităţi colective - - Aceast` schem` pare c` reduce totul la o rela\ie de cauz` la efect. acord` prioritate gradului de compatibilitate institu\ional` („goodness of fit“) dintre Uniune ]i politicile na\ionale. Olsen (1997).

legisla\iei ]i institu\iilor). „europenizarea“ nu este un transfer de „know-how“. 18. iniţiatori. p. prin adaptarea anumitor componente ale politicilor ]i institu\iilor na\ionale. La acest nivel. reţele informale Redistribuirea resurselor Învăţare socială şi socializare Responsabilizare şi participare Asumarea normelor Formare de noi identităţi Schimbare internă În ultim` analiz`. este o abordare „patching up“: 103 . formatori de opinie). Se observ` c` schimbarea se produce în principal din dou` direc\ii: prin crearea de oportunit`\i ]i redistribuirea resurselor. \inta este schimbarea intern` (a politicilor. Algoritmul „europeniz`rii“ Incompatibilitate (la nivelul politicilor şi al instituţiilor) Presiune în favoarea adaptării Noi oportunităţi şi constrângeri Noi norme. 18. sprijin din partea instituţiilor formale Factori favorabili: agenţi ai schimbării (comunităţi epistemice. prin înv`\are social` ]i implicarea actorilor sociali. normelor. 69). schimbarea intern` este nesemnificativ`. În fig. 69-70). ca urmare a realoc`rii resurselor ]i atribuirii de noi roluri sociale. conform studiului lui Börzel ]i Risse (2003. idei şi reprezentări colective Factori favorabili: reducerea surselor de opoziţie. o implementare mecanic` a deciziilor suprana\ionale sau o simpl` convergen\`. „Europenizarea“ este un amplu proces de schimbare social` care parcurge etapele din fig. • acomodarea – presupune o schimbare moderat`. dup` Börzel ]i Risse (2003.Fig. p. pe de alta. pe de o parte. f`r` ca acesta s` se schimbe substan\ial. 18. pot interveni trei tipuri de schimb`ri interne: • absorb\ia – prin simpla încorporare a normelor ]i politicilor europene în cadrul opera\ional na\ional.

transformarea – implic` deja înlocuirea politicilor, proceselor ]i institu\iilor existente cu altele noi, diferite substan\ial, care servesc mai bine implementarea „acquis“-ului comunitar. Situa\ia este diferit` în \`rile candidate la aderare, a]a cum este cazul României. De]i cercet`rile sunt înc` incipiente (un bun exemplu este seria de studii de impact realizat` de Institutul European din Bucure]ti), se pot eviden\ia dou` planuri de analiz`, respectiv dou` etape ale „europeniz`rii“: • pe de o parte, etapa negocierilor ]i a preg`tirii ader`rii, când „acquis“-urile sunt transpuse formal, prin modific`ri ale legisla\iei, institu\iilor ]i structurilor oficiale; • pe de alta, etapa implement`rii propriu-zise, când politicile ]i institu\iile europene induc schimb`ri reale ale c`ror efecte pot fi vizibile în via\a de zi cu zi. Acest decalaj între criteriile de aderare (politic, economic ]i institu\ional) ]i adoptarea formal` a „acquis“-rilor prin angajamente politice ]i texte normative, pe de o parte, opera\ionalizarea „europeniz`rii“ sub form` de procese cotidiene ]i metode de lucru, pe de alta, face obiectul celebrelor rapoarte de \ar`, elaborate anual pentru fiecare \ar` candidat`. Dintre cercet`rile dedicate „europeniz`rii“ în \`rile candidate, am re\inut cea a lui Grabbe (2003) care consider` c` „Europa“ func\ioneaz` în primul rând ca un cadru integrator care ac\ioneaz` dup` logica globaliz`rii. Mai exact, cel pu\in în \`rile candidate (unde influen\a U.E. poate fi direct` ]i oficial`, dar ]i indirect`, informal` ]i spontan`), exist` cinci mecanisme ale „europeniz`rii“: • modelele – respectiv „acquis“-urile comunitare; • suportul financiar – prin fondurile de aderare ]i fondurile structurale la care \`rile candidate au acces; • monitorizarea ]i evaluarea pe baz` de criterii precise (“benchmarking and monitoring“); • asisten\a ]i parteneriatele; • negocierea condi\ionat` – asocierea progresului în negociere de anumite reforme interne (de exemplu, privatizarea utilit`\ilor publice în România, securizarea centralelor nucleare în Bulgaria etc.). În esen\a sa, „europenizarea“ este un proces de institu\ionalizare, în sensul pe care ]tiin\ele politice îl dau acestui termen (March ]i Olsen, 1989; Powell ]i Di Maggio, 1991; Scott, 2004). „Europenizarea“ poate fi interpretat` ca un demers de schimbare institu\ional` care se produce fie prin ac\iunea de guvernare ]i exercitare a puterii (pe cale descendent`, de sus în jos), fie prin procese ascendente, ini\iate de în]i]i actorii sociali (vezi în acest sens configura\ia câmpului institu\ional din fig.19, preluat` dup` Scott, 2004, p.239).

104

Fig.19. Procesele schimb`rii institu\ionale (Scott, 2004)

Câmpuri
propagare constrângere

propagare constrângere

Politicile europene creeaz` noi reguli ]i norme care influen\eaz` scopul ]i misiunea institu\iilor na\ionale în a]a m`sur` încât, a]a cum am v`zut din algoritmul din fig. 18, se declan]eaz` un amplu proces de schimbare a codurilor institu\ionale. Aceste noi reguli ale ac\iunii sociale sunt interpretare diferit de actorii na\ionali, astfel încât mesajul politic ]i juridic „european“ poate fi diferit în func\ie de context. Intervine astfel, dup` cum spune Mörth (2003), un triplu proces: de „interpretare“, de „traducere“ ]i de „editare“. „Acquis“urile ar presupune, dup` Mörth (2003, p. 162), dou` tipuri de reglement`ri: documentele legale (tratatele, directivele, deciziile, rezolu\iile) ]i regulile constitutive. De obicei, atât negocierile politice cât ]i demersurile de implementare se concentreaz` pe versantul legalistic al „acquis“-urilor, de]i „europenizarea“ nu este posibil` f`r` regulile constitutive, respectiv interpret`rile, rolurile ]i contextul institu\ional efectiv în care ac\ioneaz` actorii na\ionali. „Europenizarea“ devine opera\ional` doar prin institu\ionalizare ]i crearea de noi reguli constitutive. Cu alte cuvinte, „europenizarea“ nu este efectiv` decât în m`sura în care coboar` la nivelul institu\iilor ]i al actorilor sociali.

2. Actorii „europeniz`rii“
Mai r`mâne un aspect pe care institu\ionalismul nu îl clarific`: cine se „europenizeaz`“? Héritier (1999), Börzel (1999) ]i Giuliani (2003) insist` asupra diferen\elor de opera\ionalizare, în func\ie de actorii implica\i, iar Duina (1999) ]i Mörth (2003) favorizeaz` mai degrab` similitudinile ]i aspectele transversale rezultate din regulile comune ale institu\ionalismului. Când vorbim îns` de statul na\ional ]i de modul în care acesta este influen\at de procesele de integrare european`, trebuie s` avem în vedere dou` lucruri: pe de o parte, în civiliza\ia globaliz`rii, statul westphalian (perfect teritorializat ]i cu frontiere greu permeabile) este înlocuit de un stat deschis influen\elor externe ]i proceselor transfrontaliere (finan\e globale, companii multina\ionale, informa\ie liber`); pe de alta, în interiorul s`u, statul na\ional este eterogen ]i dispersat, prin implicarea unor actori diver]i, care ac\ioneaz` într-o mare varietate de structuri ale sferei publice (vezi în acest sens reprezentarea spa\iului public

105

din fig. 6). Cu alte cuvinte, „europenizarea“ nu se reduce la o rela\ie între entit`\i globale ]i compacte, cum ar fi raportul dintre o structur` suprana\ional` unic` ]i unit`\ile sale componente. Statele membre sunt p`r\i participante, actori ai procesului european, nu simple entit`\i subordonate. Prin îns`]i logica integr`rii, Uniunea nu poate exista f`r` statele constitutive iar „europenizarea“ nu ar avea obiect f`r` suportul activ al actorilor ]i al institu\iilor din fiecare stat na\ional. Revenind la întrebarea de mai sus, se pot distinge mai multe categorii de actori sociali:

a) Administra\ia public`
Scopul principal al fiec`rei administra\ii publice este s` rezolve problemele interne ale propriei societ`\i. Dimensiunea european` s-a ad`ugat o dat` cu aderarea ]i s-a amplificat concomitent cu reformele institu\iilor europene din anii ’80 ]i ’90. A]a cum arat` Kassim (2003, p. 90), dimensiunea european` nu se reduce la câteva noi obiective ]i structuri subordonate, juxtapuse sau asimilate de administra\ia na\ional`. Ea presupune o reorientare a politicilor publice ca urmare a apartenen\ei la o institu\ie suprana\ional` de integrare. Conform analizei comparative întreprinse de Kassim, aceast` reorientare a administra\iei publice se exprim` prin urm`toarele tendin\e: • ]efii de state ]i guverne ]i-au instituit propriile structuri de expertiz` ]i analiz` a politicilor europene (de exemplu, Secretariatul European în Marea Britanie); • mini]trii de resort contribuie direct la activitatea comitetelor specializate ale Consiliului ]i interac\ioneaz` continuu cu omologii lor europeni; • coordonarea politicilor pro-europene la nivel na\ional se face fie centralizat, prin structuri interdepartamentale coordonate de primul ministru (Fran\a, Suedia, Danemarca), fie prin comitete exterioare administra\iei centrale (Italia, Germania, Belgia); • în fiecare minister, cu excep\ia Spaniei, s-au înfiin\at unit`\i interne de implementare a politicilor europene; • în implementarea „europeniz`rii“ este implicat în special executivul, ceea ce duce la „deparlamentarizarea“ politicilor publice; • s-au constituit ministere specializate în integrarea european` dar care, cu excep\ia Fran\ei, au un rol minor în cadrul cabinetelor; • s-au instalat misiuni permanente pe lâng` Comisie.

b) Parlamentele na\ionale
Dup` Pöhle (citat de Maurer, Mittag ]i Wessels, 2003, p. 71), parlamentele na\ionale sunt adev`ra\ii perdan\i ai integr`rii europene. Ele au un rol minor în „europenizare“ ]i au pierdut unele prerogative na\ionale f`r` s` ob\in` nimic în schimb la nivelul U.E. Aceast` concluzie comport` îns` unele preciz`ri. Dup` Benz (2003, p. 97), trebuie f`cute urm`toarele distinc\ii: • rolul parlamentelor na\ionale depinde de cadrul na\ional (în Fran\a, executivul este mai puternic, pe când în Germania cele dou` camere parlamentare reprezint` adev`rata aren` pentru participarea reprezentan\ilor landurilor); • unele parlamente na\ionale au reac\ionat la „europenizare“ prin ajust`ri structurale (de exemplu, „Délégation de l’Assemblée Nationale pour l’Union Européenne“ a fost creat` în Fran\a prin îns`]i amendarea Constitu\iei);

106

Nu este de neglijat îns` ]i situa\ia invers`. de exemplu. 1995). Pe de alt` parte. alimentând astfel euro-scepticismul. proiecte comune) între parlamentele na\ionale ]i Parlamentul European (de exemplu. Implicarea parlamentelor nu se mai reduce la func\iile tradi\ionale de control al executivului ]i la elaborarea legisla\iei (Maurer ]i Wessels. opozi\ia din parlamentele na\ionale a folosit „europenizarea“ ]i unele din efectele sale controversate (subven\ionarea agriculturii. prin campanii electorale sau ac\iuni parlamentare. ]eful delega\iei Partidului Laburist Britanic la Parlamentul European este automat membru al Comitetului Executiv Na\ional (organismul de conducere al partidului). Partidul Independent din Marea Britanie. noul partid RPR înfiin\at de Jacques Chirac în 1999 în perioada alegerilor parlamentare europene a folosit cu succes atú-ul european. • rela\iile din afara sistemului na\ional de partide politice – de exemplu. ne atrage aten\ia analiza lui Ladrech (2001). divergen\ele dintre guvernul suedez ]i Partidul Social Democrat (majoritar) în privin\a adopt`rii euro s-au exprimat prin dispute parlamentare. ]i-a construit identitatea electoral` cu un program de scoatere a \`rii din Uniunea European`. politica social`) pentru a sanc\iona propriile guverne (Norton. parlamentele na\ionale sunt asociate la definirea ]i implementarea politicilor europene. Ele particip` deja la definirea politicilor ]i pot ini\ia texte legislative europene. de influen\a problematicii europene asupra programelor politice.exist` rela\ii informale (contacte. din contr`. de exemplu. la rândul lor. în cazul negocierii „Agendei 2000“). 2001). care se ocup` de modul în care partidele politice se preg`tesc pentru alegerile europene. de asemenea. al`turi de cel na\ionalist (RPR fiind descendentul direct al partidului gaullist). care a ocupat al doilea loc la alegerile europene ]i locale din 2004. • c) Partidele politice „Europenizarea“ afecteaz` contextul politic intern. când parlamentele na\ionale au captat ]i speculat nemul\umirile populare fa\` de unele politici europene (de exemplu. astfel încât s` se capitalizeze „interesul european“: de exemplu. • schimb`ri organiza\ionale la nivelul statutului astfel încât s` se permit` cooper`ri interparlamentare directe ]i definirea unei strategii de partid pentru propriile delega\ii la Parlamentul European. schimburi. prin intermediul reprezentan\ilor na\ionali în structurile comunitare. îndeosebi dup` Tratatul de la Nisa (2000). s` ia în considera\ie problematica european` ]i influen\a sa asupra aleg`torilor. Mai precis. • rela\iile partid-guvern – cum partidele au o influen\` redus` în plan suprana\ional. de interesul oamenilor politici fa\` de „europenizare“. adoptarea euro în Italia). partidul bavarez CSU condus de Stoiber ]i-a centrat strategia în opozi\ie cu op\iunea partidului na\ional CDU în favoarea monedei unice. • schimbarea tacticii ]i a strategiei politice. cele trei mari grupuri de partide din Parlamentul European promoveaz` rela\ii partizane cu partidele 107 . Ca urmare. de exemplu. cotele la pescuit. sub denumirea Democra\ii de Stânga. Ladrech pune în eviden\` cinci domenii de interes: • schimbarea con\inutului programelor politice – Europa apare tot mai frecvent ca o referin\` în doctrinele ]i documentele de partid. În astfel de cazuri. Dintre pu\inele studii consacrate acestei chestiuni. ele încearc` s` influen\eze guvernele prin presiuni în mass-media. partidele politice trebuie. fostul Partid Comunist Italian a devenit cel mai pro-european.

accesul la munc` ]i servicii sociale. de unde prioritatea dat` unor valori definitorii ale liberalismului precum libertatea. Irlanda. precum Forza Italia a lui Berlusconi. Luxemburg. la care statele membre nu doresc s` renun\e. Chiar dac` JAI r`mâne înc` un domeniu interguvernamental (subiect al cooper`rii între state suverane). cuprinde mai ales politicieni de orientare liberal`. se legitimeaz` prin înrudirea cu Partidul Popular European.E. e) Regiunile În statele centralizate (Danemarca. Chiar ]i în statele centralizate. Justi\ia ]i Afacerile Interne (al treilea pilier al U. Marea Britanie ]i Portugalia). conform principiului prevalen\ei legilor comunitare asupra legilor na\ionale. De exemplu. îns` ea este implicat` în sistemul institu\ional european: Curtea na\ional` controleaz` implementarea dreptului comunitar în statele membre. p. autorit`\ile locale ]i regionale au început s`-]i adapteze structurile la sistemul comunitar de decizie (Maurer. unele dintre partidele na\ionale. principalul rol în „europenizare“ revine guvernelor. Eder ]i Trenz argumenteaz` prin apari\ia unei dinamici orizontale. • Federa\ia partidelor liberale. • controlul comun al frontierelor externe ale U.E. implicarea regiunilor este mai mare. institu\iile interne se transform` ]i se acomodeaz` cu „europenizarea“ prin ceea ce Eder ]i Trenz (2003. Belgia ]i Germania).E. De exemplu. cât ]i la nivel european. comunitatea. • Partidul Sociali]tilor Europeni este integrat Interna\ionalei Socialiste ]i promoveaz` ideile socialiste ]i social-democrate.E. p. regiunile sunt încurajate s` implementeze direct politicile U.. care se manifest` prin: • re\ele transna\ionale de criticism public. p. ]i aparatului birocratic pe care l-au creat în acest scop. 126). Cu toate acestea. 73). 84-85). democrate ]i reformatoare europene este destul de eterogen`. p. în Germania mini]trii regionali particip` direct la activitatea Consiliului. precum echitatea.na\ionale înrudite. Mittag ]i Wessels. religia). Fran\a.) au fost considerate un domeniu de cooperare interguvernamental`. începând cu Tratatul de la Maastricht. ca ]i Agenda 108 . 2002. Cele trei mari familii politice din Parlamentul European reflect` principalele orient`ri ideologice ale partidelor na\ionale (Quermonne. ini\iativa particular`. respectiv: • Partidul Popular European este cre]tin-democrat ]i sus\ine federalismul atât la nivel na\ional. 130) numesc „structuri de rezonan\` transna\ional`“. reforma fondurilor structurale din 1999. optimismul ]i elitismul. Grecia. Olanda. cooperarea în domeniul JAI a evoluat foarte mult. ele reprezint` fundamentul suveranit`\ii na\ionale sau prerogativa definitorie a acesteia. În statele descentralizate (Italia. f`r` o direc\ie ideologic` unic`. a]a cum arat` Eder ]i Trenz (2003. Spania) ]i în cele federale (Austria. Împreun` cu pilierul II (Securitatea ]i Afacerile Externe). datorit` competen\elor în rela\ia cu U. se bazeaz` pe o viziune cre]tin` asupra omului. • integrarea institu\ional` din Spa\iul Schengen. d) Justi\ia Curtea European` de Justi\ie nu este o institu\ie politic`. De asemenea. Finlanda. 2003. de unde interesul pentru justi\ie social` ]i valorile tradi\ionale (familia. • politici comune în materie de refugia\i. în sensul trecerii de la simple negocieri interguvernamentale la o guvernan\` pe mai multe niveluri.

(1998. în general.E. Dup` Grote ]i Lang (2003. principala barier` în calea uniunii politice. Diversitatea administra\iilor r`mâne o important` surs` de varia\ie a condi\iilor politice. colaboreaz` mai mult cu guvernele centrale. U. autonomia teritorial` ]i participarea regiunilor la guvernarea central` (vezi sinteza din tabelul 8). p. Indicele de autonomie regional` în \`rile membre ale U. încurajeaz` regionalizarea ]i implementarea regional` direct` a politicilor europene. Marks et al. * * * 109 . Ray ]i Salk (1998). p.2000. Ca urmare. 54 de guverne regionale ]i locale au oficii de reprezentare la Bruxelles. Aceast` form` de cooperare permite o mai bun` mobilizare a resurselor ]i comunicarea direct` cu actorii locali. grupurile de interes pot realiza dou` tipuri de schimb`ri organiza\ionale: • m`suri interne de absorb\ie (de exemplu.51) au calculat indicele de autonomie regional`.E. |ara Galilor ]i Irlanda de Nord Olanda Portugalia Madera ]i Azore Spania „Regimen extraordinario” „Regimen ordinario” 3 0 1 1 4 0 0 1 0 0 0 0 0 0 3 3 Autonomie teritorial` (0 – 2) 1 0 0 1 0 0 0 0 0 0 1 0 0 2 2 1 Participarea la guvernarea central` (0 – 2) 2 0 0 0 2 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 Scor global (indicele de autonomie regional`) 6 0 1 2 6 0 0 1 0 0 1 0 0 2 5 0 f) Grupurile de interes Este vorba aici în primul rând de firmele particulare ]i de partenerii sociali (sindicate + patronat + guvern). prin agregarea datelor referitoare la federalism. Aceste date arat` c` regionalizarea este foarte diferit` printre statele membre ]i c`. Uniunea European` recunoa]te guvernele subna\ionale ca parteneri oficiali. Tabelul 8. dup` datele lui Marks. (1998) Federalism (0 – 4) Belgia Danemarca Fran\a Teritoriile „outre-mer” Germania Grecia Irlanda Italia Luxemburg Marea Britanie Anglia Sco\ia. 235). Începând cu anii ’90. [ncurajarea avantajului comparativ). Keating ]i Hooghe (1996) v`d în aceast` tendin\` un demers deliberat de sl`bire a statului na\ional. flexibilizarea structurii organiza\ionale). Ca s` ilustreze aceast` situa\ie. Nelsen. ceea ce se repercuteaz` asupra „europeniz`rii“. • m`suri îndreptate spre exteriorul organiza\iei (de exemplu.

Am asista astfel la reconstituirea în plan european a schemei dicotomice dup` care orice stat trebuie s` co-existe cu o societate civil`. între cet`\enii beneficiari de drepturi civice. p. responsabili de implementarea anumitor politici publice sau a unor componente ale acestora. a]a cum am v`zut în capitolul consacrat democra\iei europene. în cadrul unor proiecte comune. În acest fel. b) Pe de alt` parte. Ace]tia sunt: • institu\iile – fie ca actori colectivi (sub form` de consor\ii. libert`\ile promovate de pia\a comun` ]i drepturile suprana\ionale institu\ionalizate prin recenta versiune a Tratatului Uniunii au creat noi oportunit`\i de participare ]i ac\iune civic` pentru toate tipurile de ONG-uri na\ionale. actorii din spa\iul public na\ional desf`]oar` ac\iuni transfrontaliere ]i particip` la procesele de „europenizare“ din alte \`ri membre (de exemplu. • autorit`\ile subna\ionale. forumuri sau parteneriate). institu\iile europene sunt capabile s` gestioneze pluralismul politic. sistemul politic. 2003). Chiar dac` presupun un deficit de legitimare ]i de reprezentare inacceptabil pentru orice democra\ie na\ional`. Spre deosebire de stat. mai exact. în sec. prin implementarea guvernan\ei suprana\ionale. spa\iul public suprana\ional func\ioneaz` altfel decât un stat na\ional. ini\iativa privat` ]i expresia opiniilor. ]i-au creat propriile instrumente de protec\ie a drepturilor omului. este posibil s` se constituie ]i o societate civil` european`. ceea ce face ca anumite func\ii publice s` fie transferate unor componente ale societ`\ii civile (de exemplu. • administra\ia public`. justi\ia sau autorit`\ile locale. pe dou` c`i: prin preluarea unor competen\e opera\ionale de la propriul stat.E. • grupurile de interes ]i sectorul privat. la fel ca administra\ia public`. „societas civilis“ era un atribut al statului na\ional (Comaroff ]i Comaroff. a unor activit`\i inter-regionale. Ca urmare a deschiderii frontierelor ]i a apartenen\ei la U. Societatea civil` transfrontalier` La originea sa. ceea ce îi permite mai mult` libertate de ac\iune transfrontalier`. asigur` separarea 110 . În aceast` viziune. Sau. „Europenizarea“ implic` to\i actorii sociali. o dat` cu formarea statului suprana\ional ]i a sferei publice europene. Pe scurt. Este îns` cazul s` ne întreb`m în ce m`sur` „europenizarea“ afecteaz` aceast` rela\ie dintre stat ]i societatea civil`. societatea civil` a început s` apar` ca o alternativ` non-violent`. XVIII. capabil` s` mobilizeze interesul cet`\enilor prin mijloace noncoercitive ]i dialog social. ca actor colectiv. garanteaz` libertatea. ne referim la participarea societ`\ii civile la „europenizarea“ spa\iului public na\ional de care apar\ine. în consor\ii sau parteneriate). care ac\iona pe baz` de autoritate. analiza de mai sus ne-a ar`tat c` exist` mai multe tipuri de actori care s` gestioneze implementarea „acquis“-urilor în statele membre. Aceast` întrebare comport` dou` aspecte distincte: a) Pe de o parte.. unde interac\ioneaz` cu statul. 1999.4): ea desemna ordinea pa]nic`. Aceast` abordare este îns` limitativ` pentru c`. regionale ]i locale. ob\inut` prin consens implicit sau explicit.„Cine se europenizeaz`“? La aceast` întrebare am reu]it s` g`sim o varietate de r`spunsuri. Era considerat` o form` consensual` de pace social` garantat` de stat în interiorul frontierelor sale na\ionale. definirea politicilor în domeniul patrimoniului cultural). sfera privat` ]i mass-media în implementarea „acquis“-urilor comunitare. În ce prive]te societatea civil`. 3. ne intereseaz` s` afl`m dac` societatea civil` este un actor colectiv al „europeniz`rii“. ca dou` componente inseparabile ale spa\iului public. ea cap`t` o responsabilitate direct` în „europenizare“. societatea civil` î]i desf`]oar` activitatea în interiorul unui spa\iu public na\ional. statul ]i societatea civil` s-au asociat într-o rela\ie de simbioz` (Kaldor. fie ca actori individuali. În ambele situa\ii. inclusiv cet`\enii organiza\i.

Fa\` de aceast` constatare. structura puterii. în care societatea civil` de\ine un rol tot mai important. gradul de preg`tire ]i anticipare a schimb`rii. de exemplu. are o Curte Suprem` ]i o Banc` Central` independent`. 2003. valabil pentru toate \`rile membre. fa\` de care \`rile membre trebuie s` \in` pasul. Din acest motiv. comport` un sistem multipartid ales direct de cet`\eni. În plus. Este drept c`. 4. care const` într-un sistem compatibil de institu\ii între statele membre. ar asigura func\ionarea unei democra\ii consensuale la nivelul U. îns` spa\iul public european este mai eficient în promovarea ]i institu\ionalizarea dialogului social: prin Comitetul Economic ]i Social. Giuliani (2003) preia aceste idei ]i le structureaz` sub forma urm`toarei ipoteze: gradul de „europenizare“ depinde nu numai de capacitatea de înv`\are a sistemului social ]i de congruen\a structural` a institu\iilor. sistemul intern al fiec`rui stat na\ional se adapteaz` la dinamica suprana\ional` în func\ie de cultura sa organiza\ional`. „europenizarea“ comport` un dublu proces de schimbare: • pe de o parte. Abordarea comparativ` a „europeniz`rii“: convergen\` sau diversitate? Analiza care precede nu trebuie s` ne duc` la concluzia c` exist` un proces unic al „europeniz`rii“. R`spunsurile la aceast` întrebare sunt destul de variate. Uniunea European` este pe cale s` construiasc` un spa\iu public de un tip nou. a ap`rut ]i preocuparea de a compara diferitele reac\ii ale sistemelor na\ionale fa\` de „europenizare“. deta]at` de teritorialitate ]i cadrul statului na\ional. Katzenstein (apud: Giuliani. introduce conceptul de „veto player“. În acest fel. la nivel european. la nivel european intervine un proces de institu\ionalizare ]i guvernan\` participativ`. Elementul esen\ial care. Tsebelis (2002). dup` care „europenizarea“ const` în extensia democra\iei ]i a spa\iului public na\ional la nivel suprana\ional. prin practica sistematic` a sensibiliz`rii publice (exist` peste 600 grupuri de „lobby“ pe lâng` institu\iile europene). A]a cum am v`zut. influen\a partidelor politice este mai mic`. Uniunea European` poate fi considerat` ca un sistem consensual de democra\ie (diferit de sistemul majorit`\ii. care se refer` la actorii sociali al c`ror consim\`mânt este indispensabil pentru a produce o schimbare social` de anvergur` cum este „europenizarea“. Decizia este consensual` ]i implic` un amplu proces de consultare ]i negociere public`. unde prevaleaz` criteriul statistic): are un executiv format prin consens (Comisia). prin consultarea partenerilor sociali (de exemplu. este bicameral` (Parlamentul ]i Consiliul Mini]trilor). invoc` o „congruen\` structural`“ care ar explica integrarea rapid` a Germaniei al`turi de \`rile europene mult mai mici ]i total deosebite din punct de vedere cultural. factori predispozan\i. ar fi izomorfismul institu\ional. Plecând de la 111 . UNICE).func\ional` a puterilor. esen\ialul „europeniz`rii“ se produce în interiorul statelor membre (Schmidt. care nu mai are statul na\ional ca ax` de putere. dup` Lijphard. chiar dac` spa\iul public european nu mai reproduce dualismul func\ional de la nivel na\ional (stat – societate civil`). 1997). condi\ii. a]a cum pare s` rezulte din prezum\ia izomorfismului. Dac` aplic`m criteriile de analiz` comparativ` ale lui Lijphart (1999). se pune imediat întrebarea dac` poate s` existe acela]i grad de similitudine între institu\iile europene ]i sistemele na\ionale. este sensul defini\iei date de Kohler-Koch ]i Eising (1999). „europenizarea“ aduce o nou` perspectiv` asupra vie\ii publice. În realitate. ci ]i de num`rul VP („veto players“).E. p. precum ]i situa\iile reale sunt extrem de diferite de la o societate la alta. la rândul s`u. prin politica sa regional` ]i guvernan\a multicentric`. • pe de alta. al`turi de interesul justificat pentru explica\ii comune ]i tendin\e generale. priorit`\i.136).

astfel încât obiectivele ]i instrumentele na\ionale (de exemplu. (1986-2000) Implementarea „acquis“-urilor depinde în cea mai mare m`sur` de voin\a politic` ]i de capacitatea de absorb\ie a statelor membre. agen\iile. Cel pu\in aceasta este concluzia lui Lang (2003). Sistemul de date al U. • frecven\a apelurilor la Curtea European` de Justi\ie. s` fie ]i cele mai euro-sceptice. Explica\ia vine din num`rul mare de VP sau actori negativi (de exemplu. Irlanda ]i Suedia au fost cele în care contribu\ia fondurilor europene a fost planificat` din timp. trebuie s` ne concentr`m aten\ia 112 .20. din contr`. Analiza lui Giuliani. cele mai reu]ite exemple furnizate de Germania.E. • frecven\a scrisorilor oficiale de notificare (din partea U. fondurile publice. Giuliani calculeaz` indicele de adaptare prin agregarea urm`toarelor date: • rata de transpunere a directivelor comunitare. cum ar fi introducerea euro sau adoptarea unui model social comun. Grecia ]i Belgia. Fig. gradul de convergen\` sau nivelul de divergen\`? Ne intereseaz` asem`n`rile ]i solu\iile comune. conform anchetelor de opinie). sau de tentative de a explica procesele institu\ionale prin date cantitative. Este vorba de macrostatistici extrapolate unor fenomene care se produc îndeosebi la nivel microsocial.modelul de opera\ionalizare a democra\iei consensuale utilizat de Lijphart. lideri de opinie) care se opun unei „europeniz`ri“ prea avansate. 20. Ironia face îns` c` aceste ultime dou` \`ri. confirm` întârzierile în implementarea „acquis“urilor în Italia. dup` cum demonstreaz` foarte conving`tor un studiu al lui Börzel (2001). sintetizat` [n fig. patronate. este o democra\ie consensual` sau. ci vizeaz` îns`]i concep\ia: ce trebuie s` m`sur`m. • nivelul sprijinului popular (de exemplu. precum ]i preg`tirea mai bun` pentru „europenizare“ a unor \`ri ca Danemarca ]i Marea Britanie. legisla\ia) s` interac\ioneze cu obiectivele ]i instrumentele europene. la cap`tul unui studiu comparativ privind utilizarea fondurilor structurale. astfel de analize trebuie privite cu suficient` circumspec\ie.). care au un indice de adaptare negativ. În ultim` analiz`. problema nu este doar de metod`.E. Succesul „europeniz`rii“. este destul de contradictoriu. a]a cum arat` Falkner (2001) ]i Héritier (2001). în baza ipotezei dup` care U. Indicele de adaptare în \`rile membre ale U. ONGuri. spune Lang. depinde de disponibilitatea fiec`rui stat de a-]i restructura sistemele proprii de implementare.E. în pofida compatibilit`\ii lor cu „europenizarea“. F`r` îndoial`. În cazul fondurilor structurale. astfel încât a devenit parte integrant` a mecanismului intern de implementare a politicilor publice. autorit`\i locale.E.

stilurile administrative. Chiar ideea de convergen\` antreneaz` alte controverse care. modul de alocare a resurselor. dinamica organiza\ional`. la rândul lor. este posibil` convergen\a la nivel macro (datorit` isomorfismului institu\ional ]i politicilor comune). vom preciza c`. înso\it` îns` de o mare diversitate la nivel micro (actorii implica\i. 113 . ne provoac` ]i mai mari dificult`\i: este vorba de convergen\a politicilor. ci de a simplifica ]i de a face accesibil conceptul de „europenizare“. identit`\ile colective).asupra varia\iilor interne ]i a modului în care fiecare stat membru rezolv` problemele de implementare a „europeniz`rii“? La aceste întreb`ri nu exist` un r`spuns unic ]i simplu. de similitudinea institu\iilor sau de omogenizarea produselor? Cum scopul nostru nu este de a complica inutil analiza. a]a cum apare din experien\a de pân` acum.

ea trebuie s` fie o comunitate cultural` în sensul cel mai nobil al cuvântului“. odat` realizat`. Integrarea nu a devenit efectiv` decât prin liberalizarea schimburilor sociale ]i economice. Robert Schuman. De]i a fost sus\inut` de mari personalit`\i culturale ]i politice. care presupune cel pu\in trei elemente: statul suprana\ional. 114 . prin ceea ce sociologia cunoa]terii a numit construc\ia social` a realit`\ii. cele dou` planuri sunt greu de separat. Întrebarea pe care mul\i anali]ti o pun în leg`tur` cu aceast` tem` (de exemplu: Eder. religie („Republica Christiana“) sau ra\iuni geopolitice ]i militare (de exemplu. cea a unit`\ii politice. ideea european` nu a fost suficient`. respectiv reconcilierea postbelic` (Planul Schuman) ]i liberalizarea pie\ei interne (ai c`ror ideologi au fost Jeremy Bentham ]i Richard Cobden). sunt cuvintele atribuite lui Jean Monnet ca un regret tardiv fa\` de prevalen\a economicului în construc\ia european`. 1993. convergen\a politicilor sociale. din contr`. mai controversat. a] începe cu cultura“. ideologie („Tineretul European“ al lui Giuseppe Mazzini). A]a cum vom vedea în cele ce urmeaz`. face obiectul acestui modul. Criticii acestei abord`ri (George. 1997) este dac` ne propunem doar s` extrapol`m construc\ia identitar` de la nivel na\ional sau dac`. scria în testamentul s`u politic intitulat „Pour l’Europe“: „Înainte ca Europa s` devin` o alian\` militar` sau o unitate economic`. Meehen. toate proiectele fondate pe utopii („Statele Unite ale Europei“ în viziunea lui Victor Hugo). 2001a. p. ap`rarea comun` contra invaziei turce]ti) au e]uat. politice ]i culturale. Primele dou` aspecte au fost abordate în modulul consacrat democra\iei europene. 2000. centrat` prea mult pe m`suri economice: ea presupune c` înt`rirea progresiv` a institu\iilor europene va antrena spontan transferul gradual al loialit`\ii cet`\enilor c`tre o comunitate socio-psihologic` transna\ional`. Cel de al treilea. Pakkuski. Formarea cet`\eniei europene urmeaz` traseul istoric al tuturor identit`\ilor colective. de ruptur` epistemologic` fa\` de vechile forme de apartenen\`. preocupate de p`strarea suveranit`\ii. a f`cut posibil` trecerea la unificarea politic`. prezum\ie contrazis` îns` de realitate. Construc\ia european` nu a devenit posibil` decât în momentul în care s-au îndeplinit dou` condi\ii indispensabile. integrarea european` trebuia s` se fac` în pa]i mici („step-by-step“). Se începea cu integrarea economic` ce urma s` declan]eze. Este etapa cea mai dificil`. prin pia\a comun` care. Conform metodei „neo-func\ionaliste“ a lui Monnet ]i a celorlal\i autori clasici. prin efectul de „angrenare“ („spill-over“).MODULUL VI CONSTRUC|IA CULTURAL~ A CET~|ENIEI EUROPENE „Dac` ar fi s` încerc din nou.44) o consider` simplist` ]i mecanic`. personalitatea juridic` a Uniunii ]i o nou` identitate colectiv`. avem în vedere un proces de negare a identit`\ilor na\ionale. La fel. Pân` atunci. S-a ajuns astfel la un moment de r`scruce pe care nu l-au prev`zut nici p`rin\ii fondatori ]i nici eurocra\ii anilor ‘60-’70. astfel încât s` nu se contrarieze statele membre. un alt p`rinte fondator al comunit`\ii europene. apud: Shore.

E. interesat` eventual s`-]i ob\in` legitimitatea sau s` creeze o pârghie de mobilizare politic`. cu care s-a confruntat modernitatea româneasc` la începuturile sale. • s` defineasc` specificul cet`\eniei europene ca nou` identitate politic` a cet`\enilor U. Aceast` tenta\ie este cu atât mai pernicioas` în cazul \`rilor mici sau al celor dependente. în acest caz. autoritatea politic` înt`re]te influen\a acelora care convin obiectivelor sale ideologice. cât ]i discu\ia anterioar` privind „europenizarea“ ca proces de schimbare social` ]i institu\ionalizare. • s` caracterizeze cultura organiza\ional` a spa\iului public european. ca statut politic ]i identitate colectiv`. f`r` transform`ri de substan\` ale societ`\ilor europene. de suprafa\`. Dup` studierea acestui ultim modul. de 115 .. realizate de tehnocra\ii ]i elitele comunitare. identificarea cu aceast` cultur` sau cu elementele sale s-a f`cut pentru a se demarca de alte comunit`\i umane. f`r` suport popular ]i f`r` s` corespund` unor realit`\i sociale durabile. de alte identit`\i colective. prin decizii politice în favoarea anumitor simboluri sau elemente identitare. nu este o realitate ca atare. printr-o simbolistic` for\at` ]i un discurs artificial. în acest fel. 1.. • s` analizeze condi\iile construc\iei identitare europene în România. În aceast` perspectiv`. de înv`\are social`. identit`\ile colective s-au format pe dou` c`i: prin procese spontane. tradi\ii reconstruite • • În cursul istoriei. De aceea. nici solu\ia unei construc\ii artificiale. Cet`\enia european`. ne a]tept`m ca studen\ii s` fie în m`sur`: • s` deosebeasc` procesele identitare care au stat la baza na\iunii ]i cele implicate în construc\ia identit`\ii U. care trebuie doar descoperit` ]i desemnat` prin noi simboluri ]i noi concepte. Istoria a ar`tat ce efecte perverse poate avea construc\ia unor na\iuni prin demersuri pur intelectuale. naturale.E. mituri ]i mentalit`\i au fost asumate de o comunitate uman` ca fiind propriile sale semne distincte. nu rezist` în timp. care nu au nici for\a politic` ]i nici argumentele culturale ]i economice care s` previn` instalarea st`rii de „form` f`r` fond“. la fel ca orice proces de „making of a nation“ (Gehlen)? Aceast` întrebare are implica\ii mult mai profunde decât ne putem imagina la prima vedere. în construc\ia noii identit`\i colective trebuie evitat` tenta\ia rezolv`rii superficiale. El finalizeaz` atât analiza spa\iului public european (acel „Euro-polity“ în care se manifest` civitatea european`). simboluri. înv`\area social` este orientat` în favoarea identit`\ilor colective promovate de putere. • s` stabileasc` direc\iile de ac\iune necesare pentru sus\inerea cet`\eniei europene ca nou` identitate colectiv`. De asemenea. o anumit` cultur` sau anumite simboluri. a]a a fost cazul. unde am tratat cet`\enia european` în dubla sa ipostaz`. Cet`\enia european`: mituri fondatoare. • s` precizeze rolul educa\iei în acest proces. fa\` de diversitatea imens` a op\iunilor culturale.Poate fi Europa inventat`. precum ]i introducerea general` din primul modul. acest modul completeaz` datele referitoare la identitatea european` (care au f`cut obiectul modulului III). în sens identitar. De asemenea. de alte culturi. modulul de fa\` este foarte important pentru în\elegerea întregului nostru demers.

nu a avut când s` formeze o nou` identitate colectiv`. Aceste ocazii sunt rare ]i nesemnificative în raport cu omniprezen\a ]i for\a emo\ional` a simbolurilor na\ionale. în ocazii strict „europene“: 9 mai „Ziua Europei“.d. cet`\enii europeni nu cunosc suficient de bine reperele noii ordini culturale la care sunt chema\i s` contribuie. este mult prea puternic` pentru a ceda în fa\a „europeniz`rii“ ]i a mesajelor sale destul de abstracte. au fost reactualizate miturile fondatoare (de exemplu. a întâmpinat dou` dificult`\i notabile. al orelor dintr-o zi. al tablelor dreptului roman. Din acest motiv. De asemenea. în pofida eforturilor recente. produs al înv`\`rii istorice ]i al exerci\iului cotidian. Cet`\enia european` s-a identificat astfel cu drapelul albastru cu 12 stele galbene13. atât timp cât procesele culturale r`mân în apanajul Limba na\ional` a rezultat uneori din impunerea unei limbi minoritare. create ]i impuse de elite care nu conving pe toat` lumea. a]a cum arat` Shore (2000. alegerile europene. 13 Acest simbol a fost ales tocmai pentru c` avea o oarecare notorietate: a fost folosit ini\ial de Consiliul Europei timp de patru decenii. dar f`r` text) ]i înscrierea apartenen\ei la Uniune pe pa]apoartele na\ionale. Problematica european` apare ca o dimensiune ad`ugat`. Mai întâi.5% din popula\ie. juxtapus` programelor ]i manualelor ]colare. teritoriu ]i tradi\ii istorice este înc` mult mai solid` decât referin\ele recente la Europa ]i institu\iile sale. Experien\a anilor ’90 a ar`tat c` introducerea simbolurilor europene nu ajut` foarte mult în construirea noii identit`\i colective. în momentul unific`rii politice (1860). De altfel. la care au participat to\i actorii sociali. 12 116 . suprapus` referen\ialului na\ional. cu imnul european (muzica din „Oda bucuriei“ a lui Beethoven. cultura european` a continuat s` fie dominat` de reperele na\ionale. prima solu\ie nu a avut timpul istoric necesar pentru o elaborare e]alonat`. Aceast` nou` simbolistic`. În al doilea rând. Pentru a accelera procesul form`rii noii identit`\i colective. XX. oficialii europeni au instituit o simbolistic` suprana\ional` artificial`. 47). revolta contra originilor asiatice. în completarea simbolurilor na\ionale. cu pa]apoartele de culoare unic` (ro]u-bordeaux). 12:1) ]. simbolismul num`rului 12 este adânc ancorat în cultura european`: 12 este simbolul unit`\ii ]i al plenitudinii. în pres`. care r`mân fidele paradigmei na\ionaliste (îndeosebi manualele de istorie. sinteza greac`-iudeo-cre]tin`. limb` ]i literatur`. Na\iunea ]i statul na\ional sunt înc` puternice tocmai pentru c` sunt rezultatul unui proces de înv`\are istoric`. geografie. festivit`\ile sau premierile legate de merite „europene“. misiunea civilizatoare) ]i s-au lansat sloganuri adecvate („unitatea în diversitate“. Din acest motiv. care a ap`rut simultan în drapelul majorit`\ii republicilor fondate dup` dezmembrarea imperiilor europene din sec. Comunitatea de limb`. XIX sau cu tricolorul na\ional (referin\` la triada valorilor Revolu\iei Franceze: libertate-egalitate-fraternitate). cu limbile na\ionale12 din noile state formate în sec. „europenizarea“ a început în 1951 (prin Comunitatea European` a C`rbunelui ]i O\elului) ]i. al fiilor lui Iacob. ]tiin\ele umane). comemor`rile. num`rul apostolilor.exemplu. „întoarcerea la Europa“). moneda unic` ]i crearea Uniunii.a.m. nu s-a impus în incon]tientul colectiv al cet`\enilor europeni. era vorbit` curent doar de 2. citând o surs` a Consiliului Europei. Practic. Aceast` limb` s-a impus ulterior datorit` utiliz`rii sale în administra\ia public`. al „halo"-ului sfânt al Fecioarei Maria („Revela\iile”. al lunilor anului. utilizarea lor episodic`. În cazul cet`\eniei europene. Atrac\ia emo\ional` a apartenen\ei na\ionale. înv`\area cet`\eniei europene este ineficient`. în contrast cu tendin\ele suprana\ionale de integrare economic` ]i politic`. Cet`\enia european`. 60) citeaz` cazul limbii italiene care. al semnelor Zodiacului. p. prin sus\inere politic`. dar ]i printr-o campanie de alfabetizare în limba respectiv`. „Europa cet`\enilor“. suficient pentru a se fixa în memoria colectiv`. al muncilor lui Hercule. Hobsbawm (1990. în pofida progreselor înregistrate prin pia\a comun`. p. astfel încât simbolistica european` nu beneficiaz` de ata]amentul afectiv necesar construc\iei unei identit`\i colective. XIX ]i începutul sec.

fa\` de alte civiliza\ii ]i alte culturi. interpretare ]i organizare simbolic` trebuie inventat`. rolul intelectualilor ]i al managerilor. ar însemna ca identitatea european` s` se auto-defineasc` în opozi\ie cu o alt` identitate colectiv`: Islamul politic sau cet`\enia american`. prin care construc\ia identit`\ii europene s` nu repete în mod inexorabil experien\a construc\iei na\ionale. A]a a fost cazul unit`\ilor administrative coloniale ]i al birocra\ilor locali din zonele periferice ale imperiilor coloniale (de exemplu. este vorba de mijloacele de comunicare în mas`. Aceste noi entit`\i na\ionale s-au fondat pe veleit`\ile autonomiste ale administra\iei locale. p. de sus\inerea politic` a unor limbi sau institu\ii culturale. 17): „na\ionalismul nu înseamn` trezirea statelor na\ionale prin con]tiin\` de sine. p. A rezultat astfel un dublu proces: de incluziune (a co-na\ionalilor) ]i de excludere (a „celorlal\i“). Shore (2000. nu a devenit o unitate politic` de sine st`t`toare. Referindu-se direct la asem`narea dintre formarea na\iunilor ]i construc\ia european`. În cazul în care s-ar urma totu]i modelul na\ional al diferen\ierii. la fel ca în formarea na\iunilor. Anderson (1983. religie ]i tradi\ii culturale. construc\ia european` poate valorifica experien\a na\iunilor în folosirea tehnologiei politice pentru a incita ]i orienta con]tiin\a public`. de exemplu.politicilor na\ionale. fa\` de „ceilal\i“. 55). Specificul na\ional a fost principala for\` de coeziune ]i identificare a popula\iei care împ`rt`]ea cultura dominant` din interiorul unui teritoriu bine delimitat. Aceast` form` de explica\ie. profesioni]tii „europeniz`rii“ ]i participan\ii la programele europene au devenit o elit` sau un grup de interes care sus\ine integrarea ]i formarea con]tiin\ei europene. În cazul care ne intereseaz`. Este vorba de educa\ia de mas`. încât s` atrag` ]i s` stimuleze adeziunea emo\ional` a subiec\ilor. cum sunt na\iunea ]i comunitatea european`. Acest exemplu confirm` analiza lui Hobsbawm (1990) referitoare la rolul agen\ilor de socializare în formarea na\iunilor. prin ceea ce Berger ]i Luckman (1999. cât ]i na\iunea sunt comunit`\i politice care trebuie imaginate sub forma unor noi identit`\i colective care nu au existat în prealabil. Atât Uniunea European`. 33-34) pune în eviden\` dou` mijloace comune de ac\iune: • pe de o parte. na\iunile s-au format îndeosebi prin accentuarea diferen\elor specifice: fa\` de vecini. unele studii au insistat asupra aspectelor comune ale diverselor construc\ii identitare. în cartea sa fundamental` „Imagined Communities“. Anumite elemente ale culturii sunt astfel interpretate ]i structurate (sub form` de scheme mentale. În sec. Venezuela ]i Argentina) care au evoluat spre constituirea unor „patrias“. astfel c` America Latin`. coduri normative sau explica\ii simbolice). el const` în inventarea lor acolo unde nu exist`“. lanseaz` teza interdependen\ei dintre organiza\ie ]i identitate: structura administrativ` creeaz` noi semnifica\ii care legitimeaz` organiza\ia social` ]i se constituie astfel în noi identit`\i colective. definit` prin drepturi suprana\ionale ]i deta]area de teritoriul na\ional. Emergen\a spa\iului public european ]i prioritatea acordat` unit`\ii politice fac posibil îns` un alt tip de abordare. Aceast` metod` de construc\ie identitar` nu mai este posibil` în cazul cet`\eniei europene. Ea s-a fragmentat în mai multe na\iuni autonome. p. Gellner (1994. A]a cum afirm`. în pofida comunit`\ii de limb`. legitimate prin structurile centrifuge ale administra\iei locale. dezvoltat` ]i asumat` de participan\i. de 117 . Între construc\ia european` ]i formarea na\iunilor exist` îns` ]i similitudini. revendicând identit`\i na\ionale proprii. p. de exemplu. de armata de voluntari ]i de cultura scris` („modern print capitalism“) care au sus\inut afirmarea noilor identit`\i na\ionale. XIX. • pe de alta. de exemplu. paradigme. 66) au numit construc\ia social` a realit`\ii.

în pofida dificult`\ilor metodologice (spa\iu cultural vs. o serie de eroi pilduitori pentru virtu\ile na\ionale. Cet`\enia european` \ine de o anumit` cultur` organiza\ional` ]i se refer` la identitatea U.E. identitatea politic` a U. în schimb. Iar succesele sunt rezultatul unui prozelitism sus\inut.E. Încerc`rile nereu]ite sunt numeroase. un folclor. cet`\enia european` va fi definit` independent de teritoriul na\ional. Dar ea nu fiin\eaz` decât prin adeziunea la aceast` fic\iune. politici ]i ac\iuni cet`\ene]ti. monumente culturale. este definit` prin criterii relativ precise. precum „Europa“. vom încerca s` valorific`m datele din primele dou` module („Teoria ]i practica cet`\eniei“. ca un produs al unui anumit cadru organiza\ional (institu\iile europene).E. o limb`. Mai exact. când Comunitatea European` a adoptat „Documentul privind Identitatea European`“) ]i mult mai greu de realizat: este o identitate politic`. Simbolurile nu au doar un rol estetic.. este recent` (a fost lansat` ca un concept politic oficial în 1973. Identificarea cu acest spa\iu public se face nu doar prin diferen\iere (în contrast cu alte „polity“). se deosebe]te de identitatea cultural` european`.“ Aceast` analiz` ne permite s` reiter`m în acest context conceptul nostru de baz`. particularism.E. ci ]i prin interiorizare.fixarea unor idei sau a unor mesaje sub form` de programe. caracterizat prin institu\ii specializate. de care depinde discu\ia noastr` în continuare. Astfel în\eleas`. simbolurile confer` semnifica\ii unor concepte cu care opereaz` comunitatea politic`. care acoper` toate aspectele ]i corespunde unui mod de via\` deja instituit. al c`rui statut este înc` neclar. specialit`\i culinare sau un animal emblematic. la rândul lor. „uniunea“. spre deosebire de identitatea cultural` european`. Cu alte cuvinte. „Cet`\enia european` ca statut legal“) în explicarea procesului de identificare suprana\ional`. dau sens ]i explic` op\iunile identitare. în sensul în\elegerii ]i asum`rii „europeniz`rii“ de c`tre cet`\eni. Dup` Berger ]i Luckman. precum ]i identific`ri de ordin pitoresc: costum. Cele dou` sunt îns` complementare ]i se sus\in reciproc. în sensul de patrimoniu cultural. Ast`zi se poate întocmi cu precizie lista elementelor simbolice ]i materiale pe care trebuie s` le întruneasc` o na\iune demn` de acest nume: o istorie ce statueaz` continuitatea în raport cu marii înainta]i. Identitatea U. adecvat` identit`\ilor postna\ionale. cel de cet`\enie european`. destin istoric ]i valori comune. atributul unei entit`\i suprana\ionale controversate. le inculc` datoria de a se conforma ei ]i îi îndeamn` s` r`spândeasc`. Aceast` identitate colectiv` este foarte veche ]i. „cet`\enia“.E.. p. este mai mult un proiect decât o realitate. Cet`\enia european` ]i identitatea U. A]a cum afirm` foarte conving`tor Thiesse (2000. Cu alte cuvinte. Aceast` identitate se construie]te într-un anumit spa\iu public. o mentalitate specific`. În acest scop. Este cazul îns` s` facem o precizare important`. În aceast` abordare. este de a]teptat ca integrarea s` duc` la afirmarea identit`\ii suprana\ionale ca una din identit`\ile multiple ale cet`\eanului european. îns` el trebuie s` fi fost mai întâi de toate înv`\at . focus pe diferen\e ]i/sau pe similitudini). cli]ee sau stereotipuri identitare. 9): „Na\iunea este rodul unui postulat ]i al unei inven\ii. incluziune ]i/sau excludere. teritoriu geografic. La aceasta trebuie ad`ugat rolul simbolurilor în consolidarea diverselor comportamente identitare. aceast` referin\` colectiv`. „interesul comun“ etc. ca identitate colectiv`.. însemne oficiale – imn ]i drapel –. vom integra aspectele culturale ]i cele politice („cet`\enia identitar`“ ]i „cet`\enia statutar`“) într-o viziune compozit`. ele direc\ioneaz` ]i capteaz` sentimentul popular. universalism vs. valorific` apartenen\a la cultura european` pentru a 118 . identitatea U. sloganuri. a]a cum a fost definit` în modulul III. locuri memorabile ]i un peisaj tipic. Sentimentul na\ional nu r`bufne]te decât atunci când a fost perfect asimilat. care îi instruie]te pe indivizi asupra identit`\ilor.

Ca urmare. anume con]tiin\a european`. ea îns`]i are nevoie de o societate democratic` ]i de o cultur` organiza\ional` favorabil` cooper`rii. Cu alte cuvinte. p. Aceast` ac\iune const` în: • participarea activ` la activit`\ile ]i institu\iile politice. identificarea politic` este mult mai lent`.) încapsuleaz` mai multe straturi succesive de apartenen\` ]i valorific` diversele forme particulare de identificare. Pia\a comun` are meritele sale incontestabile ]i. a fost formarea cet`\eanului-consumator. participant activ la constituirea pie\ei comune. care se exercit` într-un spa\iu public bine determinat. identitatea regional` ]i identitatea na\ional`. Aceste trei elemente se reg`sesc.E. • exercitarea drepturilor ]i responsabilit`\ilor civice care decurg din statutul de cet`\ean. În cazul unei apartenen\e supraordonate precum identitatea U. pluralismul politic ]i statul de drept). În realitate. • participarea la diversele activit`\i de solidaritate uman`.justifica unitatea politic` ]i ac\iunea comun`. în criteriile de aderare („criteriile de la Copenhaga“) ]i reprezint` substan\a „europeniz`rii“ sau contextul organiza\ional în care se va forma identitatea U. atât identit`\ile individuale cât ]i cele colective sunt multiple: fiecare persoan` sau comunitate se poate identifica în acela]i timp cu mai multe repere culturale. cet`\enia european` ]i identitatea U. Aceast` imagine se reg`se]te în cazul studiilor (Delanty. aceast` apreciere este prea drastic` ]i prea tran]ant` în raport cu evolu\ia procesului de integrare politic`. identitatea cultural` european` a inclus deja în patrimoniul comun valorile recente ale democra\iei (drepturile omului. 119 . a]a cum sunt setul de p`pu]i ruse]ti sau cutiile chineze]ti interpozabile. de altfel.. ap`rate atât de Consiliul Europei. Astfel de construc\ii la nivelul meta includ diverse cercuri concentrice de apartenen\`. spune Shore (2000. Ceea ce s-a reu]it. f`r` s` se ob\in` ceea ce este cel mai important.E. a]a cum arat` Shore (2000. în pofida unor similitudini incontestabile (modul de via\` ]i sistemul de valori). Folosirea normelor comune de consum nu reprezint` un proces de identificare. • organizarea dialogului civic cu puterea instituit`. f`r` ca acestea s` fie neap`rat contradictorii. • cau\ionarea modului în care statul respect` drepturile omului ]i r`spunde de deciziile sale în fa\a cet`\enilor. 1995) care afirm` c` o identitate politic` (identitatea U. cât ]i în societatea civil`. De altfel. de sprijin moral ]i material a persoanelor.E. ar fi apogeul unui proces evolutiv care nu se poate finaliza decât prin integrarea politic`. pia\a comun` trebuie coroborat` cu cet`\enia european` ]i cadrul institu\ional suprana\ional. istoric vorbind. Pia\a nu poate rezolva îns` toate situa\iile: ca s` func\ioneze. cât ]i de Uniunea European`. La rândul s`u. Cet`\enia ]i construc\ia identitar` european` În acest capitol vom pleca de la urm`toarea premis`: cet`\enia comport` un anumit tip de ac\iune social`. atât în sectorul public. cum este identitatea local`. 87). p. avem de a face cu o ierarhie de loialit`\i interdependente. cu atât mai pu\in unul de identificare politic`. 42). p. a fost cea care a declan]at ]i a f`cut posibil` construc\ia european`. spune Shore (2000. În aceast` viziune optimist`.E. 2. Evident. identitatea politic` european` este contradictorie. grupurilor ]i comunit`\ilor în dificultate. tocmai pentru c` încearc` s` legitimeze o form` de stat (institu\iile europene) renun\ând la suportul lor cultural. 228) ]i Guibernau (2001). na\iunea ]i „demos“-ul.

în locul unei identit`\i culturale unice. pentru simplul motiv c` democra\ia nu poate func\iona la nivel suprana\ional. istoriografie. Acest „polity“ european este îns` recent ]i fragmentat într-o multitudine de culturi na\ionale. Spre deosebire de varianta american`.E. Cet`\enia european` este o form` extins` de „patriotism constitu\ional“. În aceast` perspectiv`. Ele se dezvolt` într-un „polity“ pe mai multe niveluri. Penn ]i Aristide Briand au fost convin]i de importan\a elitelor culturale ]i politice în asigurarea p`cii europene. În viitor îns`. statele na\ionale. Republica European` compus` din na\iuni distincte. patriotismul constitu\ional european trebuie s` rezulte din diferitele interpret`ri ale acelora]i drepturi universale ]i din principii constitu\ionale marcate de diverse istorii na\ionale“. a]a cum arat` datele concrete invocate în modulele IV ]i V. conduse de regimuri diferite dar care accept` regulile comune de drept. realizat prin interac\iunea celor trei instan\e (regional`.E. guvernan\a transna\ional` ]i institu\iile europene. Voltaire imaginase acest spa\iu sub forma unei utopii. sferele publice na\ionale sunt izolate cultural una fa\` de alta. Habermas propune ca cet`\enia european` s` se sprijine pe o cultur` civic` în m`sur` s` transceand` diferen\ele na\ionale: „În general. „europenizarea“ schimb` organiza\iile (prin procesul de înv`\are social` numit „institu\ionalizare“). Elitele culturale ]i mass media vor avea un rol important de jucat în acest scop.Aceste ac\iuni civice nu se mai exercit` exclusiv într-un spa\iu public na\ional ]i nu se raporteaz` doar la statul na\ional. Ea const` în ac\iunea civic` desf`]urat` de actorii individuali ]i colectivi în noul spa\iu public instituit prin „europenizare“. prin cele patru drepturi suprana\ionale introduse de Tratatul de la Maastricht. Mai exact. conform Raportului Cecchini (1988). Comenius. p. între o cultur` politic` comun` ]i manifest`rile na\ionale prin art`. sunt ireversibile (costurile renun\`rii ar fi prohibitive): • pe de o parte. Dup` Habermas (1995. se constat` deja dou` procese care. filosofie etc. a]a cum evoc` originea latin` a cuvântului. Aceast` pozi\ie pesimist` nu corespunde cu rezultatele „europeniz`rii“. care se aplic` întregului proces de construc\ie a 120 . astfel încât î]i schimb` legisla\ia. ci spa\iul simbolic în care se dezvolt` ac\iunea cet`\eneasc`. „europenizarea“ a creat un spa\iu public suprana\ional. organizarea. imposibil de realizat. XX. care cuprinde regiunile. este recunoscut` ]i valorificat`. diver]i actori na\ionali se adapteaz` la influen\ele comunitare. A]a cum am constatat în modulele IV ]i V. literatur`. • pe de alta. El nu poate fi integrat decât printr-o cultur` politic` european` care s` dea substan\` cet`\eniei europene. Ele sunt ancorate de un context în care aspectele politice sunt relevante numai în raport cu istoria ]i experien\a na\ional`. Wolton ]i Dahrendorf consider` Europa Unit` drept ultima utopie politic` a sec. aceast` nou` cultur` politic` motiveaz` ac\iunea civic` transfrontalier`. Chiar dac` democra\ia european` depinde înc` foarte mult de deciziile statelor na\ionale. promoveaz` con]tiin\a european` ]i ideea apartenen\ei la aceea]i comunitate politic`. metodele de lucru ]i sistemul de rela\ii publice. na\ional` ]i european`) unde identitatea politic` a U. 266). Absen\a „poporului european“ ]i a unei clase politice europene face imposibil` democra\ia suprana\ional`: institu\iile europene ]i sistemul decizional func\ioneaz` doar pe baza canalelor na\ionale de influen\`. care presupune adeziunea fa\` de valorile ]i institu\iile europene. dar ]i cultura politic` aferent`. Cu alte cuvinte. La rândul lor. va trebui s` intervin` o diferen\iere în cadrul culturii europene. Cheia de bolt` a culturii politice europene este patriotismul constitu\ional. chiar ]i în Marea Britanie. Patria nu mai este p`mântul str`mo]esc. politicile ]i institu\iile na\ionale sunt vizibil influen\ate de apartenen\a la U. cet`\enia european` nu mai poate fi în\eleas` doar în sensul s`u legalistic.

pe m`sur` ce proiectul politic european va c`p`ta consisten\` iar Uniunea va deveni instan\a decizional` predominant`. se impune definirea opera\ional` a cet`\eniei europene. anumite competen\e civice ]i politice (cultura politic` a „europeniz`rii“). auto-organizarea civic`. de altfel. schema evolutiv` a lui Marshall poate s` se aplice ]i în cazul cet`\eniei europene. a capitalurilor. • în al doilea rând. a serviciilor ]i a persoanelor). critica ordinii instituite. istorie sau tradi\ii. promovarea echit`\ii ]i justi\iei sociale. a]a cum am v`zut. limitarea cet`\eniei europene la cele patru drepturi suprana\ionale nesemnificative nu face decât s` ne priveze de un instrument extrem de influent prin care proiectul politic european ar c`p`ta substan\` ]i suport cet`\enesc. Indiferent de limb`. calcat pe particularismul istoric ]i politic al Marii Britanii. XIX ]i sociale în sec. sunt necesare dou` demersuri: • mai întâi. responsabilitatea public`. identitate colectiv`. statut juridic ]i cultur` politic`) se exercit` preponderent în cadrul na\ional. Ea nu se mai raporteaz` la un anumit stat ]i este decuplat` de teritoriu ]i na\ionalitate. S` nu uit`m faptul c` cet`\enia a fost unul din pilierii construc\iei na\iunilor ]i a statelor na\ionale. dup` ini\ierea integr`rii politice în anii ’80. un sistem de identificare colectiv` (identitatea politic` a U.]i transna\ional constituit prin „europenizare“. elementele constitutive ale cet`\eniei europene ca atribut al culturii politice a „europeniz`rii“. unde loialitatea era ata]at` unui spa\iu gestionat autarhic. ]i particip` la o guvernan\` transfrontalier`.). bineîn\eles. XVIII. încurajarea diversit`\ii culturale ]i a pluralismului politic. extinderea sferei de ac\iune a cet`\eniei europene la întreg spa\iul public creat prin „europenizare“. dar ]i ac\iunile sociale specifice oric`rei forme de cet`\enie democratic`: participarea politic`. protec\ie consular`. fiind considerate chiar sinonime. Din acest motiv. cet`\enia s-a transformat prin adi\ionarea de noi drepturi: civile în sec. în sensul l`rgit de mai sus (statut juridic + identitate colectiv` + cultur` politic` + ac\iune social`). exercitarea drepturilor ]i a obliga\iilor cet`\ene]ti. politice în sec. XX. non-discriminare.democra\iei suprana\ionale. Etapa reconcilierii ]i a pie\ei comune s-a realizat printr-o abordare minimalist` a cet`\eniei (cele patru libert`\i de circula\ie: a bunurilor. fa\` de care se raporteaz` majoritatea ac\iunilor cet`\ene]ti. chiar incomplete ]i superficiale. În modelul evolu\ionist al lui Marshall. cet`\enia ]i na\ionalitatea (apartenen\a civil` oficial recunoscut` ]i garantat` de statul na\ional) au devenit interpozabile. Surprinz`tor. s-a sim\it nevoia codific`rii. Pentru aceasta. a drepturilor politice (dreptul la circula\ie liber`. Statele na\ionale sunt referin\e institu\ionale ]i politice înc` foarte influente. Prin „europenizare“. statele na\ionale au cedat din prerogativele lor tradi\ionale (politicile comune gestionate la Bruxelles) ]i î]i transform` propriile politici ]i institu\ii în coniven\` cu evolu\iile comunitare. cet`\enii î]i exprim` loialitatea fa\` de institu\iile U. participare la 121 . în prezent. Ulterior. Spre deosebire de statele teritoriale. aceasta presupune noi cercet`ri ]i analize dedicate cet`\eniei în rela\ie cu spa\iul public supra. Pentru moment. prin drepturi civile ]i politice acordate persoanelor care au statutul de cet`\ean. În perspectiv`. Ea comport`. solidaritatea uman`. statele na\ionale au realizat o form` superioar` de coeziune social`.E. Acestea sunt. cet`\enia european` va fi mult mai vizibil` ]i influent` decât cet`\eniile na\ionale. Comunitatea politic` a cet`\enilor – subiec\i de drept s-a constituit ca o identitate colectiv` extrem de puternic`.E. rezultat` din contopirea interesului comun (reprezentat de stat ]i na\iunea care l-a emanat) cu interesele individuale ale co-na\ionalilor. un amplu proces de înv`\are social` (prin institu\ionalism ]i schimbarea culturii organiza\ionale). Cet`\enia european` este un alt tip de identitate colectiv`. cet`\enia (în sensul de ac\iune social`.

Al\ii. de exemplu. Cet`\enia european` este o condi\ie major` a „europeniz`rii“. apel la Curtea European`). a]a cum a preconizat Marshall pentru statele na\ionale. cet`\enii accept` c` au ]i responsabilit`\i europene. dreptul la munc` ]i condi\ii adecvate de salarizare etc. sunt optimi]ti ]i prev`d o evolu\ie spre consolidarea drepturilor politice ]i codificarea drepturilor sociale. De]i principiul subsidiarit`\ii ar fi permis acest lucru. De altfel. Curtea European` de Justi\ie prevaleaz` fa\` de legisla\ia na\ional` în cazuri de discriminare pe baz` de diferen\e etnice. Acest autor distinge trei domenii ale drepturilor suprana\ionale. c` exist` o democra\ie european` ]i c` spa\iul public intrinsec „europeniz`rii“ constituie un pol de atrac\ie pentru cet`\enii europeni. Aceste analize au în vedere situa\ia cet`\eniei europene în etapa Maastricht.E. 122 . cet`\enia european` a devenit obligatorie pentru to\i cei eligibili.E. Dezbaterile actuale în leg`tur` cu democra\ia european` ]i reforma institu\iilor dovedesc aceast` nou` focalizare pe aspectele politice ]i culturale. Uniunea nu este asigurat` c`. În leg`tur` cu ]ansele de afirmare a cet`\eniei unionale. prin Tratatul de la Maastricht. drepturile consumatorilor. urmând ca.E. în cazul respectiv. Shore (2000. în continuare. este obligatorie. • garantarea drepturilor politice – de exemplu. incertitudinea sistemelor de asigur`ri sociale) au înt`rit ideea unit`\ii politice. p. lingvistice sau de gen. Aceast` dezbatere nu era posibil` ]i nici nu interesa în anii ’50-’70. invoc@nd influen\a nesemnificativ` a drepturilor suprana\ionale. 77). Unii. dreptul de participare la institu\iile U. p`rerile sunt îns` împ`r\ite. Provoc`rile globaliz`rii ]i apari\ia unor noi factori de insecuritate colectiv` (terorismul. prin extinderea masiv` a Uniunii (2004). titularii prealabili ai cet`\eniei unui stat membru. degradarea ecologic`. Eder (2001b) ]i Quermonne (2002). conjunctura a evoluat considerabil. modelul tripartit al lui Marshall a fost aplicat de o manier` sistematic` la cet`\enia U. Ca ]i cet`\enia na\ional`. Interesant` este ]i metoda prin care cet`\enia european` a fost instituit`. o alt` abatere de la logica cet`\eniei este faptul c` drepturile nu sunt acompaniate de responsabilit`\i. În plus. nu s-a admis dreptul de alegere: cet`\enia U.. dreptul la informare privind activitatea Comisiei ]i a Parlamentului.alegerile europene. Între timp. Ideea a ap`rut pentru prima dat` în 1976 (Raportul Tindemans). precaritatea pie\ei muncii. când cet`\enia european` era greu de imaginat. Closa (2001) ]i Wallace (2003) sunt mult mai rezerva\i. Rezult` astfel trei etape. revizuirea Tratatului Uniunii (2000) ]i adoptarea Tratatului constitu\ional (2004). • recunoa]terea drepturilor sociale – de exemplu. Este posibil s` asist`m chiar la o revizuire important` a listei de drepturi ]i a modului lor de implementare la nivel european. Institu\ionalizarea sa ar dovedi c` statul suprana\ional (sau echivalentul s`u) începe s` func\ioneze. estimeaz` c` cet`\enia unional` a fost ad`ugat` la Tratatul de la Maastricht doar pentru a-i da mai mult` credibilitate într-un moment de cump`n` (vezi referendum-urile din Fran\a ]i Danemarca). în schimbul drepturilor suprana\ionale. într-o abordare mult extins` fa\` de Tratatul de la Maastricht. s` se abordeze problema spinoas` a drepturilor sociale. precum Shaw (1998). corespunz`toare celor trei tipuri de drepturi: • institu\ionalizarea drepturilor civile sau legale – de exemplu. de c`tre Shaw (1998). ad`ugându-se automat cet`\eniei na\ionale. precum Delanty (1997). religioase. Astfel de abord`ri ne arat` c` acceptarea cet`\eniei europene de c`tre statele membre este doar începutul unui proces mult mai complex. dar conceptul juridic de „community national“ a fost introdus abia în 1992.

p. târgurile. – infiltrarea spa\iului simbolistic na\ional cu simboluri suprana\ionale care folosesc acela]i tip de suporturi ]i acela]i mod de captare emo\ional` (de exemplu. S-ar putea îns` ca rezultatele „europeniz`rii“ ]i presiunile politice s` devin` atât de pregnante. sistemul hanseatic. culturii ]i tineretului ca noi domenii ale jurisdic\iei comunitare (de exemplu. a]a cum am v`zut din primul modul. Pentru aceasta. astfel de interven\ii dirijiste au vizat impunerea unor simboluri. drapelul. – sus\inerea re\elelor transfrontaliere. Unul din impedimentele actuale ale unific`rii politice europene. Kastoryano (1998.Transformarea statelor na\ionale în unit`\i ale Federa\iei Europene. biblioteci electronice). rutele de pelerinaj. Identitatea politic` a U. 30) în\elege „acele structuri ale cunoa]terii ]i puterii care sunt mobilizate în direc\ia influen\`rii modului de gândire ]i ac\iune al indivizilor“. f`r` de care conduita cotidian` ar r`mâne incomplet`. – valorificarea miturilor fondatoare ale identit`\ii europene în construc\ia noilor mituri identitare. la fel de important`. b) Utilizarea diverselor tehnologii politice prin care Shore (2001. ci ]i cet`\eni europeni. presupune îns` nu numai o cet`\enie european` (chiar incipient` ]i marginalizat`. XII–XV (universit`\ile. ne sugereaz` unele direc\ii de ac\iune semnificative pentru afirmarea cet`\eniei europene ca realitate istoric`: a) Reforma politicii culturale a U. – încurajarea cercet`rilor consacrate patrimoniului cultural european. 62) sugereaz` câteva piste: – liberalizarea pie\ei comunic`rii ]i a informa\iei transfrontaliere (pres`. heraldica). similare structurilor de integrare intelectual` din sec. cum este în prezent). f`r` rezonan\` afectiv` în personalitatea subiec\ilor). televiziune. actul de identitate.E. ordinele cavalere]ti). rezultatele de pân` acum în opera\ionalizarea cet`\eniei unionale. 65) ]i Shore (2000. a limbilor na\ionale sau a unui tip de institu\ii publice. articolul 128 al Tratatului de la Maastricht define]te noua „arie cultural`“ în politicile comune). adic` s` fie interiorizat` sub form` de norme operatorii. nu va fi doar atribuit` (sub form` de simboluri artificiale. În formarea na\iunilor. coduri institu\ionale ]i repere ale ac\iunii colective. fondat pe principiul drepturilor omului ]i ale cet`\eanului. pe care se poate construi con]tiin\a european`. Experien\a identit`\ilor na\ionale ]i constituirea istoric` a „ideii europene“ (de care ne-am ocupat în modulul III) ne permit deja s` anticip`m tendin\e sau s` formul`m unele a]tept`ri în leg`tur` cu ce ar trebui s` fie cet`\enia european`. Încerc`rile de r`spuns la aceast` întrebare nu pot evita referin\ele la experien\a istoric` a construc\iei na\ionale ]i la emergen\a statului modern. a]a cum se prefigureaz` în diversele proiecte unionale. anume ce trebuie f`cut pentru a consolida cet`\enia european` ]i a forma actorii sociali de care are nevoie „europenizarea“. Aceste date. Aceste aspecte au fost abordate în analiza precedent`. astfel încât s` sus\in` „europenizarea“ ]i formarea cet`\eniei europene. p. care reflect` stadiul actual al cuno]tin\elor noastre ]i. care limiteaz` analogia cu 123 . este necesar ca Europa s` se „subiectivizeze“ (în sensul psihologiei sociale). p. R`mâne de discutat o alt` chestiune. încât s` accelereze formarea con]tiin\ei ]i cet`\eniei europene.E. Aceast` dimensiune a construc\iei identitare r`mâne înc` destul de îndep`rtat`. mai ales. ci asumat` ca un sistem propriu de valori.. imnul. – includerea educa\iei. baze de date.

Este vorba de anumite competen\e ale cet`\eniei europene prin care se exprim` „patriotismul constitu\ional“ ]i care fac posibil` participarea la „europenizare“. este Eurobarometer ]i statisticile Eurostat. acest sistem de transparen\` ]i r`spundere public` este indispensabil pentru democra\ia european`. d) „Europenizarea“ manualelor de istorie ]i adaptarea curricular`.E. Este o cultur` organiza\ional` inedit` prin care o nou` configura\ie institu\ional` î]i creeaz` o identitate politic` adecvat`. 31) ]i Guibernau (2001. 173). „opinia public` european`“. „cet`\enii comunitari“). fiind înlocuite de aderen\a la o comunitate politic` suprana\ional`.identificarea na\ional`. O solu\ie ar fi încurajarea prin m`suri politice a unei „lingua franca“ (de exemplu. statisticile europene sunt puternice instrumente de influen\` politic`: – ele introduc categoriile politice subîn\elese de cet`\enia european` („spa\iul european“. Intr` aici elitele politice. imperiul. Dintre acestea. vom trata mai îndeaproape o anumit` form` a culturii civice. astfel încât. Dependente de fondurile puse la dispozi\ie de U. organiza\iile de tineret. spune Drulak (2001). Dincolo de informa\ia furnizat` de aceste servicii specializate. „popula\ia european`“. respectiv cultura organiza\ional` a spa\iului public european. e) Constituirea ]i utilizarea agen\ilor de socializare politic` european`. prin inventarea de noi simboluri ]i referin\e identitare. • apartenen\a la o comunitate politic`. pe care le inoculeaz` în incon]tientul colectiv (de exemplu. grupurile de ac\iune civic` etc. • 124 . – folosesc meta-concepte politice. • exercitarea drepturilor ]i a responsabilit`\ilor. este marea diversitate lingvistic`: 43 limbi vorbite în Europa. a]a cum observ` Shore. respectiv ansamblul de competen\e care permit cet`\eanului s` influen\eze deciziile politice. formatorii de opinie.E. p. înfiin\area de departamente sau centre specializate. universit`\ile se orienteaz` din ce în ce mai mult spre problematica „europeniz`rii“. f) Formarea opiniei publice. – constituie un mod de raportare public` („public accountability“) privind progresele „europeniz`rii“. este faptul c` „perspectiva european`“ se substituie ideologiei na\ionaliste. am definit cet`\enia prin urm`toarele patru elemente: participarea. republica) sunt deconstruite ]i demitizate. dintre care 21 sunt deja limbi oficiale ale U. Cultura organiza\ional` a spa\iului public european La începutul acestui curs. „identitatea european`“). institu\iile de formare. interesat` de problematica cet`\eniei europene ]i de activitatea autorit`\ilor publice comunitare. „publicul european“. de exemplu. p. conform analizei lui Shore (2000. 3. c) Dezvoltarea „studiilor europene“ ca domeniu de cercetare ]i formare. „dimensiunea european`“ se reduce la reliefarea evenimentelor cu semnifica\ie „european`“ din istoria na\ional` ]i estomparea celor care fuseser` folosite ca suport al con]tiin\ei na\ionale. • cultura civic`. Vechile apartenen\e colective (na\iunea. Interesant. Aceste programe de preg`tire sunt extrem de utile pentru asigurarea cuno]tin\elor de baz` ]i formarea con]tiin\ei europene a noii genera\ii de cet`\eni. limba englez`) celelalte fiind p`strate ca limbi oficiale secundare. Un instrument pertinent în acest sens. p.. de cele mai multe ori. prin catedrele Jean Monnet. 186).

aceast` rela\ie s-a stabilit între o comunitate politic` („polity“ sau spa\iul public unde se manifest` cele patru atribute generice ale cet`\eniei la care ne-am referit mai sus) ]i identitatea colectiv` care asigur` coeziunea ]i specificitatea acestei comunit`\i. Constitu\ia European`). ci guvernan\a multi-centric`. Acest spa\iu rezult` din interac\iunea actorilor na\ionali cu institu\iile europene. anticomunismul etc. mass-media. 125 . dar un proiect care a început deja s` prind` contur. cu republicile medievale ]i cet`\eniile teritoriale.Aceasta ofer` noi oportunit`\i de manifestare a drepturilor ]i libert`\ilor. ci prin valorificarea ata]amentului individual ]i colectiv fa\` de unele principii universale (drepturile omului) ]i reperele specifice ale integr`rii politice europene (respectiv. în cadrul „europeniz`rii“. un agregat de „polity“ na\ionale. cât ]i de cercet`rile recente privind construc\ia cultural` a identit`\ilor colective. de tipul „de la Atlantic la Urali“ (expresia lui de Gaulle).E. respectul drepturilor omului. în interiorul c`rora drepturile ]i responsabilit`\ile pot fi opera\ionalizate). Este un spa\iu public în care apar noi tipuri de organiza\ii (de exemplu. În cazul cet`\eniei. fie pentru c` aceste valori au devenit universale (democra\ia. prin ceea ce se nume]te guvernan\`.). sindicatele. institu\iile europene. oficiile de consultan\` ]i „lobby“. participarea cet`\eneasc` în plan european vizeaz` tot problemele interne. În situa\ia nou` a Uniunii Europene. • dezbaterea public` la nivel european este incipient` ]i sporadic`. greu de transpus în ac\iunea public`. cel`lalt. a ini\iativei ]i particip`rii cet`\ene]ti. Este un spa\iu public unde func\iile statului sunt de\inute de mai multe instan\e opera\ionale. dar se poate baza doar pe suportul economic. atât comunitatea cât ]i identitatea politic` sunt atipice: organiza\ia de referin\` nu mai este exclusiv statul.. politicile comunitare ]i tratatele Uniunii. raportate la „acquis“-urile comunitare. cel`lalt face referiri confuze. A]a a fost cazul cu cet`\ile-stat ]i cet`\enia antic`. economia de pia\`). parteneriatul social. prin fuzionarea ]i transformarea institu\iilor tradi\ionale. • cet`\enia european` este mai mult un ideal decât o realitate. puternic ata]ate identit`\ilor na\ionale. dintre care 21 sunt limbi oficiale ale U. Este un domeniu al ac\iunii politice unde actorii tradi\ionali (parlamentele ]i partidele politice) împart puterea cu noile centre de influen\` precum agen\iile specializate. • majoritatea spa\iilor publice na\ionale s-au constituit pe baza unei limbi comune. companiile suprana\ionale. structurile de dialog social ]i civic). Spa\iul public european este un proiect. cu statele na\ionale ]i cet`\enia na\ional` (asimilat` na\ionalit`\ii). eventual. Wolton (1993) ]i Pérez-Diaz (1998) apreciaz` c` exist` diferen\e notabile între sfera public` na\ional` ]i spa\iul public emergent al „europeniz`rii“: • primul a rezultat dintr-o istorie îndelungat` ]i comport` o comunitate politic` func\ional`. comunitatea de valori nu mai poate fi un criteriu de identificare. Probabil c` aceste observa\ii sunt corecte. Reamintim faptul c` teza principal` sus\inut` în capitolul anterior a fost cea a rela\iei dintre tipul de organiza\ie ]i identitate. • primul are avantajul localiz`rii precise (frontierele na\ionale. cu imperiul roman ]i cet`\enia roman`. nu numai c` este recent. Aceast` tez` este confirmat` atât de sociologia politic` ]i psihologia social`. fie pentru c` ele nu mai pot fi definitorii pentru Europa (cre]tinismul. organiza\iile de patronat. • prin cet`\enia european`. acesta nu este ]i cazul Europei. identitatea colectiv` nu se mai construie]te în raport cu teritoriul ]i cultura na\ional`. liberalismul. unde se vorbesc 43 de limbi.

14 126 . centralizat` ]i etatist` instituit` de statele na\ionale.E. participare politic` ]i identitate colectiv`. în aceast` aparent` confruntare de idei. mass-media). ca ]i în cazul Constitu\iei Europene. „studiile europene” constituie un numitor comun al tuturor universit`\ilor europene (fie sub forma unui pachet de op\iuni. Torino ]i Berlin. Ceea ce este în joc. respectiv organiza\ia ]i identitatea.E. ceea ce presupune descentralizarea deciziei. Chiar ]i federa\ia european`. Este o ordine bazat` pe metoda comunitar` a consensului. SUA sau Belgia. presupune interac\iunea institu\iilor suprana\ionale cu actorii na\ionali. pe care am discutat-o în modulul IV. Miza cet`\eniei europene. Interesul atât de mare pentru cet`\enia european`. anume statul na\ional. în care nici statele na\ionale nu mai sunt suficient de autoritare ca s` monopolizeze deciziile cele mai importante ]i nici institu\iile europene nu au for\a politic` ]i legal` a unui stat suprana\ional. În aceast` perspectiv`. Ideea de guvernan\` pluralist`. consultan\` ]i „lobby“. ea apare deja ca domeniu de studiu în universit`\ile din Bruges. apartenen\`. este de fapt întreaga ordine politic` a modernit`\ii. a proiectelor transna\ionale ]i a integr`rii economice. se adaug` proiectele finan\ate de U.Aceast` situa\ie inedit` constituie deja o provocare pentru ]tiin\ele sociale ]i politice. ci vizeaz` multe aspecte domestice pe care guvernan\ii ar fi fost nevoi\i s` le trateze cu sau f`r` existen\a U. participarea actorilor non-guvernamentali (ONG-urile. aspir` s` devin` Practic. Mai exact. f`r` s` se mai recurg` la mijloacele coercitive ale guvern`rii. în continuare. U. este legat de problemele-cheie ale suveranit`\ii ]i viitorului statului na\ional. prin interdependen\a institu\iilor europene cu actorii na\ionali ]i prin convergen\a de facto. unde deciziile se iau prin negocieri ]i cooperare. drepturile omului ]i cet`\enia. Floren\a. Noua ordine introdus` de guvernan\a european` este o alternativ` istoric` la organizarea ierarhic`. Uniunea European` nu este un stat suprana\ional care s` practice un sistem parlamentar de guvernare. Este o metod` de organizare consensual`. consider`m oportun s` insist`m. nu este cea a câtorva drepturi suprana\ionale.. Democra\ia european` nu reproduce modelul statului na\ional. Cultura organiza\ional` a acestei noi ordini politice poate fi caracterizat` prin patru elemente: a) Guvernan\a multi-centric` ]i pluralist`. aplicat unui consor\iu de state suverane. în acest context extrem de complicat. La acestea. asupra celor doi factori ai construc\iei culturale a „europeniz`rii“. În ultim` instan\`.E. de unde ]i interesul major pentru cet`\enia european` ca domeniu de studiu în universit`\i14. ad`ugate mai degrab` din ra\iuni psihologice (inocularea ideii de unitate) decât din considerente politice ]i juridice. Optând pentru aceast` form` de organizare social` ]i politic`. Cât despre „cet`\enia european`”. Aceast` arhitectur` politic` se baza pe trei pilieri. dezbaterile privind „reforma institu\ional`“ nu se refer` doar la democratizarea U. realizat` începând cu revolu\ia industrial` ]i afirmarea na\iunilor ca identit`\i colective dominante. centrele de expertiz`. pe care mul\i o întrev`d ca solu\ie organiza\ional`. sub forma re\elelor transfrontaliere.E. fie printr-un curs interdisciplinar sau prin departamente specializate). Strasburg. implicarea diverselor institu\ii politice (nu doar a statului na\ional). nu va fi identic` cu cea care func\ioneaz` în Germania. inspirat` din conceptul de „consciational democracy“ al lui Lijphart (1999). Bruxelles. Aceast` metod` presupune c` uniunea politic` se realizeaz` prin acordul între state suverane. precum ]i centrele de cercetare ]i monitorizare a „europeniz`rii”. ]i activitatea Celulei de Prospectiv` a Comisiei. ne vom ocupa mai pe larg de cultura organiza\ional` a guvernan\ei europene ]i de oportunit`\ile create pentru formarea cet`\eniei europene ca statut.

Aceste forme corporatiste de actori sociali sunt descentralizate ]i relativ autonome. ace]ti autori identific` trei mari domenii unde se formeaz` noii actori europeni: • sindicalismul transna\ional – în prezent. c) Informalizarea deciziei sau ceea ce Benz (2003. Pentru unii autori (Guibernau. 104) consider` c` politicile sociale europene sunt domeniul cel mai propice pentru parteneriat ]i dialog social. asocia\ii de profesioni]ti ]i institu\ii suprana\ionale pune dubla problem` a coeren\ei ]i a responsabilit`\ii: cum se asigur` coeziunea organiza\ional`. f`r` s` mai treac` prin controlul central) ]i au format propriile structuri opera\ionale (de exemplu. permite armonizarea drepturilor sociale ale „cet`\eniei industriale“ la nivel european. se deta]eaz` de ierarhia social` ]i trateaz` probleme transversale. alian\e. • mi]c`rile regionale au început s` se organizeze fie la nivel global (Asocia\ia European` a Regiunilor). ci de la interac\iunea persoanelor ]i a elitelor. Luarea deciziei nu mai este strict interguvernamental`: ea comport` rela\ii interpersoanle. exist` paradoxul dup` care firmele devin tot mai multina\ionale. barierele actuale sunt îns` la nivel na\ional. în timp ce sindicatele sunt tot mai fragmentate ]i limitate la cadrul na\ional. Pentru a contracara aceast` evolu\ie. direct. organiza\ii cet`\ene]ti. mi]c`rile anti-nucleare. centre de „lobby“ ]i rela\ii cu publicul). dup` Streeck (2001. discursuri carismatice. cine ]i cum r`spunde în fa\a cet`\enilor din moment ce luarea deciziei este atât de dispersat`? b) Emergen\a unor noi actori colectivi. agen\iile ]i parteneriatele sociale (Streeck ]i Schmitter. Un exemplu este cel al „European Works Council“. influen\e. patru organiza\ii paneuropene sunt deja reprezentate la Bruxelles ]i pe lâng` Curtea European` de Justi\ie.. p. Iat` câteva exemple: mi]c`rile ecologice. aceast` asociere atipic` între guverne.prima „network society“ din istorie (Tallberg. a]a cum sunt „policy networks“ (Rhodes. 2001. jocuri cu roluri. 2003). 127 . 1990). negocieri. Alpi-Adria). p. Alte exemple sunt „Comitetul Economic ]i Social“ (organiza\ie european` de parteneriat social) ]i consor\iile inter-regionale (de exemplu. interesant este faptul c` regiunile au personalitate juridic` (se pot angaja în nume propriu. • „noile mi]c`ri sociale“ (NMS) care. p. comune tuturor societ`\ilor europene. 100) nume]te „dezinstitu\ionalizarea lu`rii deciziei“ se refer` la procesul de consultare ]i negociere direct` între indivizi ]i noii actori colectivi. 129). spre deosebire de „vechile“ forme (Inglehart. unde legisla\ia ]i modul de organizare sunt extrem de rigide. p. prin multiplicarea workshop-urilor ]i a reuniunilor informale. 29). au libertate de mi]care ]i sunt competente în anumite domenii ale vie\ii publice. ac\iuni de captare a bun`voin\ei („confidence-building“). grupurile feministe. ac\iunile de solidaritate cu Lumea a Treia etc. Pozi\iile de negociere nu sunt neap`rat interstatale ]i nu pleac` de la raporturi de putere. 2000). reprezentând peste 40 de federa\ii ]i peste 20 de \`ri. Marks ]i MacAdam (1998. 1991). Aceast` informalizare a rela\iilor oficiale este un pas important spre formarea comunit`\ii politice ]i a coeziunii organiza\ionale care stau la baza cet`\eniei europene. fie sub form` de grupuri de interes ]i consor\ii. „lobby“ politic. Într-un studiu exhaustiv consacrat acestei chestiuni. Benz constat` c` astfel de rela\ii informale au început s` apar` ]i în cazul colabor`rii dintre Consiliu ]i Parlamentul European. o form` de organizare transfrontalier` a muncitorilor (echivalent` sindicatelor) care. sindicate. s-a creat Confedera\ia European` a Sindicatelor (ETUC) în 1973.

este vorba de drepturi egale pentru to\i cet`\enii statelor na\ionale. Dup` Brubaker (apud: Schmitter. • beneficiile individuale de pe urma cet`\eniei europene nu sunt foarte conving`toare (drepturile suprana\ionale nu influen\eaz` foarte mult via\a zilnic` a cet`\enilor). Parlamentul European. Solu\ia const` nu în a începe cu inventarea miturilor identitare. incluse în reglement`ri care nu se refer` direct la euro-cet`\enie. ea este înlocuit` de ritualuri pur simbolice (salutul drapelului sau respectul imnului) ]i de „patriotismul constitu\ional“ al lui Habermas. cet`\enia european` este o variant` a tipului ideal de cet`\enie prin ajust`ri conjuncturale care vizeaz` urm`toarele aspecte: • egalitatea în drepturi pentru to\i cet`\enii U.E. 88).E. ac\iunea politic` trebuie s` sus\in` cu prioritate organiza\ia. standardele minimale de s`n`tate ]i siguran\` social`. astfel încât cet`\enii s` aib` mai multe informa\ii despre candida\i. aceast` m`sur` ar da legitimitate ]i ar atrage aten\ia asupra U...E. • introducerea unui dublu sistem de votare pentru Parlamentul European: pe liste de partid ]i pe liste individuale. ceea ce trebuie realizat mai întâi este consolidarea organiza\ional` a „Euro-polity“ astfel încât cet`\enia european` s` devin` un concurent puternic pentru cet`\enia na\ional`.E. r`mâne ca un supliment la „polity“ na\ional. euro-cet`\enia este o condi\ie favorizant` pentru alte drepturi prev`zute în reglement`rile specializate referitoare la egalitatea de gen. a tradi\iilor ]i a simbolisticii aferente. care va fi capabil` s`-]i dezvolte ulterior propria identitate colectiv`. aceast` form` sacralizat` de loialitate. asisten\a medical` a persoanelor care se deplaseaz` în interiorul U. recunoscute ]i la nivelul Uniunii.d) Adaptarea normelor de civitate la contextul specific al cet`\eniei europene.. ca organiza\ie politic`. 109). practicile competi\ionale între firme. a disp`rut în cazul euro-cet`\eniei. protec\ia mediului. • apartenen\a la o comunitate politic` ]i cultural` care nu mai este legat` în mod necesar de na\iune ]i teritoriu. protec\ia împotriva subculturilor etc. p. tratamentul angaja\ilor sezonieri sau pe termen redus. În acest scop. Cu alte cuvinte. Curtea European` de Justi\ie). Cet`\enia U. Dup` Schmitter. Schmitter avanseaz` ]ase propuneri de reform` politic` vizând relansarea interesului pentru cet`\enia european`: • organizarea unor referendum-uri na\ionale o dat` cu alegerile europene. • na\ionalitatea este dublat` de cet`\enia U. 128 . • folosirea sistemelor indirecte (vot electronic) ]i introducerea deliber`rii colective (de exemplu. • participarea la activitatea unit`\ilor subna\ionale (de exemplu. fiind incapabil` s` rezolve problema legitimit`\ii ]i democra\iei europene. cu toate acestea. regiunile. p. • loialitatea nu se mai exprim` prin disponibilitatea la sacrificiu în interesul „patrieimam`“. spune Schmitter (2001. 2001. astfel încât cet`\enii statelor membre au o dubl` cet`\enie (na\ional` ]i european`). capabil` s` capteze identificarea politic` a cet`\enilor. prin forum-uri Internet). municipalit`\ile) ]i a institu\iilor europene specifice (Ombudsman. drepturile consumatorilor. nu au reu]it totu]i s` impun` cet`\enia european` ca o identitate colectiv` atr`g`toare. Aceste modific`ri ale tipului ideal de cet`\enie.E. sus\inut` de serviciul militar obligatoriu. Statutul de cet`\enie european` deschide accesul la alte drepturi.

de exemplu. Toate aceste m`suri au drept scop s` fac` din cet`\enia european` o alternativ` ]i nu un derivat al cet`\eniei na\ionale. Ele vizeaz` înt`rirea „Euro-polity“ ca organiza\ie de integrare politic` ]i. specifice spa\iului public european. solicitan\ilor de reziden\` iar U. îndoctrinarea sau exorcizarea. ca suport al form`rii noii identit`\i colective. cet`\enia european` ar fi un statut juridic acordat nu numai „comunity nationals“. nu dispunem de un proiect la fel de mobilizator pe baza c`ruia s` se construiasc` identitatea colectiv` a U. ar c`p`ta responsabilit`\i efective în gestionarea acestei zone de „non-citizenship“. au f`cut ca cet`\enia s` devin` piatra de încercare a politicilor publice ]i m`sura capacit`\ii statelor na\ionale de a gestiona echilibrul dintre drepturi ]i responsabilit`\i. care continu` s` monopolizeze activit`\ile civice ]i politice. Ea nu se reduce la cele patru drepturi suprana\ionale recunoscute de Tratatul de la Maastricht ]i nici nu se limiteaz` la simbolurile „europene“ (drapelul. devenind astfel eligibil` pentru Curtea European` a Drepturilor Omului cu sediul la Strasburg. Educa\ia pentru cet`\enie european` nu mai poate opera în acelea]i condi\ii. aceste drepturi ar fi complementare celor din genera\ia 1a ]i a 2a.aderarea U. drepturile copilului. drepturile sociale. Rolul educa\iei Formarea con]tiin\elor individuale ]i colective se face cel mai temeinic prin educa\ie. Aspectele intervenite ulterior. • 4. • garantarea cet`\eniei europene pentru descenden\ii cet`\enilor statelor membre ale U. guvernan\ii au folosit educa\ia ca un mijloc de influen\` social`. istoria ]i geografia na\ional`. mai eficace decât recursul la for\`. refugia\ilor de r`zboi. Prin instruire. Cet`\enia european` trebuie s` reprezinte activitatea unei comunit`\i inclusive care func\ioneaz` într-un spa\iu public transna\ional. acest demers trebuie completat prin codificarea drepturilor din genera\ia a 3a ]i a 4a (de exemplu. ci ]i azilan\ilor politici. dar ]i un mediu pentru socializarea politic` precoce. drepturile culturale. la Conven\ia European` a Drepturilor Omului. imnul. care tr`iesc în afara Uniunii. implicit. Îndeosebi în epoca modern`. 129 . drepturile consumatorului. Ea va ocupa treptat spa\iul transna\ional al societ`\ii europene prin valorificarea celui mai recent mit identitar: mitul cet`\eanului. înv`\`mântul na\ional.) introduse artificial. Este un mit care a mobilizat energiile populare în perioada form`rii na\iunilor ]i a reu]it s` confere legitimitate statelor na\ionale pe baza unui contract social foarte simplu: cet`\enii primesc drepturi garantate ]i recunoscute de stat care. pa]aportul etc.E. prozelitismul. respectiv participarea politic` ]i justi\ia social`. viitorii cet`\eni au fost sensibiliza\i în favoarea virtu\ii civice ]i a loialit`\ii fa\` de statul-na\iune. Aceast` identitate va dep`]i stadiul actual de „market membership“. În formarea na\iunilor.E. prin imitarea sistemelor de identificare na\ional`. pentru c` identitatea colectiv` a U. drepturile ecologice).E. nu a devenit înc` un referen\ial politic capabil s` concureze spa\iul public na\ional. protejate de instrumentele na\ionale. în schimb. }coala a fost spa\iul cultural în care s-a înv`\at limba. Cet`\enia european` este mai mult decât suma cet`\eniilor na\ionale. a persoanelor care nu au acces la drepturi pentru c` nu au statutul de cet`\ean na\ional. cere loialitate ]i respectarea obliga\iilor civile. • legiferarea statutului „Euro-denizens“. secularizat ]i accesibil a fost un instrument activ în inculcarea sentimentului na\ional.E. Ea va fi efectiv` doar în momentul în care va îndeplini toate criteriile cet`\eniei ]i va fi capabil` s` capteze adeziunea cet`\enilor cel pu\in în aceea]i m`sur` ca cet`\enia na\ional`. Pe de o parte.E. Pentru moment.

cercet`rii ]i tineretului. aceste momente sunt importante pentru formarea prin educa\ie a con]tiin\ei europene ]i a identit`\ii politice corespunz`toare. de cooperare direct` între institu\iile de înv`\`mânt (Procesul Bologna. este de a]teptat ca educa\ia pentru cet`\enie european` s` beneficieze de o sus\inere masiv`. Aceasta presupune armonizarea politicilor. La început prin procese spontane. Ca de obicei în situa\iile de criz` (vezi ]ocul Sputnik-ului ]i efectele sale asupra educa\iei americane sau mobilizarea na\ional` prin educa\ie în Japonia postbelic` ]i în perioada Meiji). recunoa]terea calific`rilor) incluse în art. Programele Leonardo ]i Socrates). educa\ia ]i formarea profesional` au primit tot mai mult sprijin comunitar. cultura ]i tineretul). În baza subsidiarit`\ii. rela\iile interna\ionale). care se refer` la con\inuturile ]i materiile care studiaz` diversele aspecte ale societ`\ii europene.Pe de alt` parte. • educa\ia pentru Europa. b) Procesul de la Bologna Este vorba de o mi]care ad hoc a universit`\ilor europene în favoarea unei „Arii Europene a Înv`\`mântului Superior“. a structurilor. Adi\ionarea acestor specifica\ii la edificiul na\ional al educa\iei nu a mai corespuns a]tept`rilor. a 130 . educa\ia este în atribu\ia statelor membre. se pot identifica trei momente de referin\`. Ea înseamn`: • educa\ia în Europa. se preocup` de rela\ia sa cu cet`\enii ]i î]i asum` politici care alt`dat` erau l`sate în apanajul exclusiv al statelor na\ionale (educa\ia. educa\ia ]i cultura r`mân atribute definitorii ale statului na\ional. Începând cu 1993. a) Dimensiunea european` Ideea de „dimensiune“ evoc` deschiderea european` a sistemelor educative na\ionale. Ea nu face obiectul unei politici comune. care pune accentul pe apartenen\a la un spa\iu cultural comun. priorit`\i strategice ale politicilor europene. chiar prin materii aparte dedicate studiilor europene. Introdus` în 1983 printr-o recomandare a Parlamentului European. conform Tratatului Uniunii. • educa\ia despre Europa. pentru prima oar` în istoria U. în „Carta Noii Europe“ (adoptat` o dat` cu Tratatul de la Maastricht). securitatea. studiul limbilor str`ine ]i al „acquis“-urilor. Aceast` contradic\ie dintre nevoia de educa\ie pro-european` ]i absen\a politicilor comunitare în acest domeniu a devenit preocupant` la sfâr]itul anilor ’90. dimensiunea european` desemna o finalitate ad`ugat` politicilor na\ionale în domeniul înv`\`mântului ceea ce. respectiv introducerea dimensiunii europene. educa\ia ]i cultura au devenit. începând cu Summit-ul de la Lisabona (2000). astfel încât s-a sim\it nevoia unor dezvolt`ri mai consistente. se traduce prin teme ]i con\inuturi europene în cadrul unor materii precum geografia ]i istoria. politicienii ]iau adus aminte de educa\ie. Cele trei demersuri la care ne vom referi în continuare sunt rezultatul unei schimb`ri de atitudine în favoarea educa\iei ]i form`rii profesionale la nivelul Uniunii care începe s` se comporte ca un stat suprana\ional: ]i-a creat un aparat birocratic organizat pe domenii ale politicilor publice (inclusiv educa\ia. când s-a constatat o r`mânere în urm` a Europei fa\` de principalii s`i concuren\i (SUA ]i Japonia). care vizeaz` formarea identit`\ii ]i cet`\eniei europene. În acest proces de valorificare a educa\iei în construc\ia european`.E. Mai mult. practic. În condi\iile dubl`rii bugetului comunitar pentru educa\ie ]i tripl`rii fondurilor pentru cercetare în exerci\iul 2005-2008. 149-150 din Tratatul Uniunii. cu excep\ia unor competen\e legate de libertatea de circula\ie a persoanelor (dreptul la educa\ie al copiilor lucr`torilor migran\i. ap`rarea. Acest din urm` aspect a devenit o prioritate în programele de cooperare în domeniul educa\iei. Chiar dac` nu se refer` direct la cet`\enia european`. „dimensiunea“ a c`p`tat un contur mai precis. Procesul de la Bologna ]i Strategia de la Lisabona.. circumscrise jurisdic\iei statelor membre.

E. • o structur` echivalent`. • prin adoptarea unor standarde comune de performan\` („indicators and benchmarks“) care s` permit` evaluarea dup` criterii comune.. doctoratul va fi al 3-lea ciclu universitar. tipuri de institu\ii.modului de recunoa]tere a studiilor universitare. aceste evolu\ii ne arat`. • intensificarea mobilit`\ii studen\ilor ]i a cadrelor universitare (de exemplu. s-au fixat trei obiective strategice. inclus în înv`\`mântul superior (nu va mai fi considerat înv`\`mânt postuniversitar. realizate îns` printr-o mare diversitate de programe. Cum sistemele na\ionale de înv`\`mânt sunt foarte variate (structuri. respectiv: • îmbun`t`\irea calit`\ii ]i eficien\ei sistemelor de educa\ie ]i formare profesional` din cadrul U. de exemplu. 131 . prin programele TEMPUS ]i ERASMUS). • deschiderea sistemelor de educa\ie ]i formare c`tre societate. • un sistem transferabil de credite (de exemplu. de a sus\ine demersurile de integrare politic` prin ac\iuni tot mai consistente în domeniul educa\iei ]i form`rii profesionale.E. echivalent pentru toate universit`\ile europene. afla\i în afara teritoriului na\ional. legisla\ie. management ]i finan\are). „Europenizarea“ se extinde astfel la toate sectoarele. tinde s`-]i asume toate prerogativele unei entit`\i politice func\ionale. Ca urmare. • facilitarea accesului la sistemele de educa\ie ]i formare din statele membre.E. „foaia matricol`“). unde un semestru = 30 credite. comparabilitatea ]i planificarea unor ac\iuni comune. Aceste tendin\e exprim` interesul statelor membre ]i al U. actori ]i stiluri manageriale. ca în România) ]i va avea o durat` de 3 ani. pe de alta. • cooperarea în materie de asigurare a calit`\ii. care s` înlocuiasc` sistemul de notare de la 1 la 10. c) Strategia de la Lisabona Consiliul European de la Lisabona (2000) a proclamat. ECTS sau Sistemul European de Credite Transferabile). curriculum. • promovarea studiilor europene ]i a educa\iei pentru Europa. F`r` îndoial`. care s` cuprind` dou` cicluri. respectiv licen\a (ciclul inferior. c` U. examene ]i certificate. 45 ore s`pt`mânal = 2 credite dintre care 30 ore de interfa\` (cu prezen\`) ]i 15 ore de lucru individual. pentru prima dat` în istoria U. inclusiv la cele considerate alt`dat` ca atribu\ii inviolabile ale statului na\ional. s-a convenit s` se men\in` aceast` diversitate dar s` se ob\in` convergen\a ]i armonizarea politicilor educa\ionale pe dou` c`i: • prin stabilirea unor obiective comune. formarea profesorilor. Cele 6 obiective ale Procesului de la Bologna (validat în 1999 prin sus\inerea oficial` a mini]trilor de resort din \`rile semnatare. c` educa\ia ]i cultura devin priorit`\i ale politicilor comune. prin European Network of Quality Assurance in Higher Education. respectiv: • un sistem comparabil de diplome ]i acte de studii (de exemplu. „Bachelor“ sau „undergraduate“ cu durata de 3 ani) ]i nivelul Master („graduate“) cu durata de 2 ani..E. c` statul na\ional nu mai este singur pe arena public` ]i c` este nevoit s` împart` puterea ]i responsabilitatea cu al\i parteneri. ceea ce dep`]e]te cu mult simpla „dimensiune“ injectat` în sistemele na\ionale. ECTS presupune o scar` unic` de evaluare cu ]apte calificative. pe de o parte. inclusiv România) antreneaz` schimb`ri de substan\`. similar` înv`\`mântului superior american. sub numele generic „Strategia de la Lisabona“.

ireductibil` la suma societ`\ilor ]i statelor na\ionale. euro-scepticismul ]i non-participarea. cu demarcarea spa\iului public în care se va desf`]ura ac\iunea cet`\enilor europeni. trebuie s` înceap` cu organiza\ia politic`. legislativul ]i juridicul). toate acestea într-un ansamblu compozit greu de explicat prin reperele anterioare. prin rela\ii manicheiste între stat ]i societatea civil`. XIX. Aceast` nou` form` de organiza\ie nu se mai reduce la stat ]i la polaritatea putere-opozi\ie.. a fi cet`\ean al Uniunii presupune s` fii membrul unei noi comunit`\i politice. practici diplomatice ]i structuri federaliste. ci principii de cooperare pe orizontal`.E. Ea aduce un amestec ciudat de principii. valorile ]i patrimoniul cultural comun al popoarelor europene. de coabitare a dreptului comunitar cu reglementarea interguvernamental`. multicentric` ]i pe mai multe niveluri. cu o educa\ie multicultural` ]i dispuse la mobilitate. democra\ia european` este prea complicat`. statele na\ionale accept` totu]i deciziile unor institu\ii suprana\ionale care le limiteaz` suveranitatea. unde drepturile se aplic` direct cet`\eanului (f`r` filtrul decizional al entit`\ilor intermediare). între acestea ]i institu\iile suprana\ionale. în deplin` logic` federal`. s` m`reasc` clivajele ]i s` încurajeze inechitatea. Cet`\eanul de rând este derutat de faptul c`. Pe de alta. Ea este pluralist`. Pe de o parte. În schimb. a]a cum a ap`rut în interiorul frontierelor juridice ale statului na\ional. cet`\eanul trebuie s` admit` c` exist` un corp de drepturi europene ]i instrumente de protec\ie care se aplic` direct. Cet`\enia na\ional` s-a format în interiorul spa\iului public na\ional. scena politic` a democra\iei europene ofer` ]anse de participare îndeosebi pentru elite. întreprinz`tori ]i tehnocra\i. Acestea nu sunt îns` drepturi subiective. Ca în orice sistem federal. între entit`\i politice autonome. într-o structur` reticular` complet diferit` de sistemul centralizat ]i ierarhizat al statului na\ional. de subsidiaritate ]i pluralism institu\ional. cet`\enia european` trebuie în\eleas` în primul rând ca o identitate politic`. care asigur` liantul politic ]i cultural între statele membre. pentru persoanele poliglote. 132 . Apare astfel riscul ca cet`\enia european`. cet`\enia european` este ambigu`. reprezentat` de o cultur` politic` comun` care trebuie construit` ]i inventat` printr-un proces similar form`rii statelor na\ionale în sec. a]a cum am v`zut. statutul de cet`\ean european desemneaz` drepturile cet`\eanului ca membru al propriului stat ]i al Uniunii. ea conserv` sensul ini\ial al cet`\eniei. Altfel spus. De]i a înv`\at înc` din ]coal` c` cet`\enia nu are existen\` juridic` decât în interiorul propriului stat. cet`\enia european` desemneaz` un nou tip de identitate colectiv`. caracterizat prin cele trei puteri clar definite (executivul. În acest sens. spre deosebire de aportul mobilizator ]i egalitar al cet`\eniilor na\ionale. Acest proces. Este identitatea U. chiar dac` cercet`torii în ]tiin\ele sociale ]i politice sunt entuziasma\i de faptul c` au lansat un nou termen: guvernan\a multipl`. marginalizarea. Spre deosebire de identitatea cultural` european`. de]i guvernele na\ionale r`mân puternice ]i foarte vizibile. care se refer` la istoria. ca rela\ie direct` între cet`\enii statelor membre ]i Uniune. între guvernan\i ]i opozi\ia politic`. în concluzia acestei lucr`ri.CONCLUZII Statutul Uniunii Europene provoac` pentru moment confuzie. În sfâr]it. în sensul juridic al termenului (ele nu stabilesc o rela\ie juridic` între cet`\eni ]i Uniune).

„societatea civil`“. R`mâne ca proiectul de integrare politic`. de alte concepte. „guvernan\a“. utile în via\a de zi cu zi a viitorilor cet`\eni europeni. de alte cercet`ri. între un stat federal ]i o organiza\ie suprana\ional`. este greu de conceptualizat. facilit`\i economice. Acestea sunt nu numai provoc`ri intelectuale de mare atractivitate. ceea ce incit` la cooperare ]i formarea parteneriatelor. dar ]i prosperitate. la fel de complexe ]i dificil de încadrat. El nu mai poate fi cuprins prin tiparele obi]nuite. „globalizarea“ etc. Hibridul juridic al Uniunii ca îmbinare între dreptul interna\ional ]i dreptul comunitar. nici chiar la versiunea sa federal`. Dezbaterea pe care am ini\iat-o în acest curs poate deschide accesul spre concepte înrudite.Uniunea European` este o provocare pentru ]tiin\ele sociale ]i politice tocmai prin caracterul s`u inedit ]i contradictoriu. În sistemul de guvernan\` pluralist` al Uniunii. am considerat interesant ]i oportun s` introducem conceptul integrator de cet`\enie european` în formarea studen\ilor în ]tiin\ele sociale ]i politice. Ea nu se limiteaz` la termenii specifici statului. „drepturile omului“. început în anii ’90. ]i nici nu mai poate fi explicat` prin logica guvern`rii. Puterea este descentralizat`. s` definitiveze acest proces. „identitatea european`“. Tocmai din acest motiv. împ`r\it` între o multitudine de actori na\ionali ]i europeni. astfel încât este nevoie de alte încerc`ri explicative. dar ]i concepte opera\ionale. Aceast` form` de organiza\ie politic` decurge din noua ordine european` care a reu]it s` aduc` nu numai stabilitate. precum „europenizarea“. 133 . comerciale ]i financiare f`r` precedent. nici un participant nu mai este atât de puternic încât s`-i domine autoritar pe ceilal\i. „societatea reticular`“.

statut juridic patriotism. ansamblu de drepturi şi obligaţii naţionalitate apartenenţă. obligaţii civice naţionalitate naţionalitate. identitate. apartenenţă statut civil apartenenţă (občia = comunitate). oraş) naţionalitate. titular de drepturi apartenenţă. loialitate faţă de stat statut juridic. teritoriu. naţionalitate cetăţenie. statut civil naţionalitate statut civil. naţionalitate loialitate şi obligaţii drepturile civile. statut juridic statutul de cetăţean. patriotism (watan = pământ. participare politică apartenenţă la polis naţionalitate. naţionalitate naţionalitate. statut juridic statut juridic naţionalitate cetăţenie. participare. statut juridic statut politic şi juridic. patrie) ‫اطواطف‬ 134 . naţionalitate cetăţean al statului (borg = burg. naţionalitate patriotism (atuul = patriot). cetate. apartenenţă statut juridic. naţionalitate loialitate şi obedienţă faţă de comunitate şi legea tradiţională (romani criss = tribunalul tradiţional) apartenenţă. naţionalitate naţionalitate apartenenţă. naţionalitate patriotism statut civil cetăţenie. naţionalitate statut civil. statut civil cetăţenie. statut politic şi juridic apartenenţă.ANEXA I – SENSUL DAT CET~|ENIEI ÎN DIVERSE CONTEXTE CULTURALE Ţara ARMENIA AUSTRIA AZERBAIJAN BOSNIA ŞI HERZEGOVINA BULGARIA CHINA CROAŢIA REPUBLICA CEHĂ ESTONIA FINLANDA FRANŢA GEORGIA GERMANIA GRECIA ITALIA KAZAHSTAN KIRGHISTAN LETONIA MALTA MAREA BRITANIE OLANDA POLONIA ROMÂNIA RUSIA SERBIA SLOVACIA SLOVENIA SPANIA SUEDIA TURCIA UCRAINA UNGARIA LIMBA ROMANI LIMBA ARABĂ Denumirea kaghokatsintyum Staatsbürgerschaft vatandaslig državljanstvo grajdanstvo državljanstvo občanstvi kodakondsus kansalaisuus citoyenneté nokalaksoba Staatsangehörigkeit Staatsbürgerstatus Υπυκοότυτα (ipikootita) cittadinanza atuldyk grajdanstvo atuulduk pilsoniba cittadinanza citizenship burgerschap obywatelstwo cetăţenie grajdanstvo državljanstvo grajdanstvo občianstvo državljanstvo ciudadania medborgare vatandaşlik gromadyanstvo allampolgársag romaniphen al mwatana Semnificaţia statut civil.

distribuirea puterilor în societatea democratic`. sistemul politic (american). rela\iile interna\ionale Competen\e intelectuale reprezint` opera\iile mintale care ajut` înv`\area standardelor de con\inut. regulile ac\iunii politice ]i ale exercit`rii libert`\ii individuale • cuno]tin\e despre lumea contemporan` • competen\e de natur` procedural`: abilitatea de a argumenta ]i dezbate. politicilor ]i opiniilor • deprinderi de comunicare (capacitatea de a ra\iona. realizarea compromisului ]i c`utarea consensului • gestiunea conflictelor Audigier (1998) Competen\e cognitive • cuno]tin\e privind legisla\ia ]i activitatea politic`: regulile vie\ii colective. guvernarea democratic`. drepturile ]i responsabilit`\ile cet`\eanului. via\a civic`. de a argumenta ]i a exprima un punct de vedere) 135 . institu\iile publice. Ele se definesc prin urm`toarele verbe: • a identifica • a descrie • a explica • a evalua o pozi\ie (o idee sau o afirma\ie) • a lua pozi\ie (fa\` de mai multe op\iuni) • a ap`ra o pozi\ie (un punct de vedere) Competen\e de participare • capacitatea de a influen\a politica ]i deciziile prin ac\iuni colective • exprimarea clar` a intereselor în aten\ia deciden\ilor ]i politicienilor • construirea de coali\ii. de a reflecta ]i evalua argumentele ]i ac\iunile altora • cunoa]terea principiilor drepturilor omului ]i ale cet`\eniei democratice Competen\e sociale (necesare co-cet`\eniei) • capacitatea de a convie\ui • capacitatea de a coopera • capacitatea de a rezolva conflictele pe baza legilor ]i principiilor democra\iei • capacitatea de a lua parte la dezbaterea public` Veldhuis (1997) Cuno]tin\e de baz` • democra\ia ca valoare ]i regim politic • cet`\enia democratic` • func\ionarea democra\iei • influen\a societ`\ii asupra indivizilor • decizia politic` ]i legislativ` • drepturile ]i obliga\iile cet`\ene]ti • rolul partidelor politice ]i al grupurilor de interes • participarea la luarea deciziilor • modul de influen\are a politicilor publice • problemele curente ale politicilor publice Atitudini ]i opinii • interesul fa\` de problemele sociale ]i politice • identitatea na\ional` • atitudinea fa\` de democra\ie ]i cet`\enie • încrederea în institu\iile politice • loialitatea • toleran\a ]i recunoa]terea prejudiciilor • respectul fa\` de ceilal\i • valorificarea identit`\ii europene • ata]amentul fa\` de valorile democra\iei europene Competen\e intelectuale • colectarea ]i valorificarea informa\iei din diverse media • abordarea critic` a informa\iei.ANEXA II – COMPONENTELE CULTURII CIVICE Civitas (1994) Standarde de con\inut cuno]tin\ele de baz` despre valorile ]i principiile democra\iei. negocierea.

obligatorie materie distinct`. obligatorie abordare transcurricular` nou` materie obligatorie transcurricular` materie distinct`. examen obligatoriu la sfâr]itul ]colariz`rii Nivelul de înv`\`mânt primar (clasele I-IV) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-VIII) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele IX-X) primar (clasele I-VI) secundar (clasele VII-X) primar ]i secundar (clasele I-VII) secundar (clasa a VIII-a) secundar (clasele IX-X) primar secundar (ISCED 2 ]i 3) primar ]i secundar secundar (clasa a IX-a) secundar (clasele VIII-XI) Abordarea materie distinct`.ANEXA III – EDUCA|IA CIVIC~ ÎN CURRICULUM-UL FORMAL DIN |~RILE EUROPENE |ara Albania Denumirea educa\ie civic` educa\ie civic` educa\ie civic` Andorra Armenia ]tiin\e sociale ]tiin\e sociale ]i umane competen\e cotidiene drepturile omului statul de drept Austria Azerbaijan educa\ie civic` istorie ]i educa\ie civic` instruire civic` studii constitu\ionale omul ]i societatea Belgia Comunitatea francofon` Comunitatea flamand` Bulgaria educa\ie civic` educa\ie cet`\eneasc` ]tiin\e sociale ]i educa\ie civic` primar ]i secundar primar ]i secundar primar ]i secundar (clasele I-XII) teme transcurriculare teme transcurriculare combina\ie de con\inuturi transcurriculare ]i materie distinct` cercuri tematice o or` pe s`pt`mân`. obligatorie materie distinct`. obligatorie integrat` integrat` integrat` materie distinct`. obligatorie Timpul alocat 5% din orele de predare 4% din orele de predare 11% din orele de predare „blocuri” transcurriculare . obligatorie materie distinct`. obligatorie materie distinct`.

educa\ie civic` ]i economie materie distinct` materie distinct` o or` pe s`pt`mân` timp de un semestru (educa\ia civic` este materie distinct`) program pilot Croa\ia Danemarca educa\ia pentru drepturile omului ]i cet`\enie democrat` ]tiin\e sociale istorie ]i instruire civic` materie op\ional` materie distinct`. obligatorie facultativ` Elve\ia Estonia Federa\ia Rus` studii sociale educa\ie social` educa\ie social` introducere în educa\ia civic` ]i juridic` materiile asociate dreptului (dreptul ]i politica. obligatorie non-obligatorie. fundamentele cet`\eniei. obligatorie materie distinct`. obligatorie materie distinct`.|ara Denumirea omul ]i lumea Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a XII-a) primar (clasele I-VI) primul ciclu de înv`\`mânt secundar sau gimnazial (clasele VII-IX) primar ]i secundar (clasele I ]i IX) primar ]i secundar (clasele I-IX ]i XXII) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XII) primar ]i secundar primar (clasa a IV-a) secundar (clasele IX ]i XII) primar (clasele I-IV) primar (clasele I-IV) op\ional` Abordarea Timpul alocat Cipru studii sociale istorie. instruirea civic`. dreptul ]i politica. obligatorie materie distinct`. fundamentele dreptului. fundamentele cet`\eniei materiile auxiliare dreptului 1 or` pe s`pt`mân` 2 ore pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-IX) facultativ` primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-IX) facultativ` 137 . instruirea civic`) introducere în studiile sociale („obchestvovedenie”). integrat` materie distinct`.

4 ore din totalul de 26 de ore s`pt`mânal inclus în curriculum-ul formal din toate statele federale (Länder) op\ional pentru concursul de admitere la universitate studii sociale Grecia educa\ie civic` al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar primar 138 . obligatorie con\inuturi transcurriculare materie distinct`. separat ]i integrat (cu istoria ]i geografia) materie auxiliar` ]i parte component` a altor materii (istorie.|ara Denumirea studii sociale. non-obligatorie activit`\i transcurriculare Timpul alocat Finlanda istorie ]i studii sociale 114 lec\ii s`pt`mânale în 6 ani istorie ]i studii sociale cet`\enie ]i spirit antreprenorial Fran\a a tr`i împreun` („vivre ensemble”) educa\ie civic` educa\ie social`. bazele culturii civice ]i juridice Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XI) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XI) primar (clasele I-VI) Abordarea materie distinct`. obligatorie integrat`. obligatorie trunchi comun obligatoriu. instruirea civic` face parte din studiul mediului ]i a naturii (570 lec\ii pe un interval de 6 ani) materie distinct`. clasele VII-IX) materie la examenul na\ional 3 . obligatorie facultativ` materie distinct`. geografie ]i economie). obligatorie. civic` ]i juridic` Germania studii sociale (Sozialkunde) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VII-IX) secundar (clasele VII-XII) primar (vârsta 6-8 ani) primar ]i primul ciclu de înv`\`mânt secundar (ISCED 1 ]i 2) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar primar 288 ore s`pt`mânale în 3 ani consiliere (76 ore în 3 ani. ]tiin\e politice. fundamentele dreptului drepturile omului. obligatorie materie distinct`.

psihologia. istoria. istoriei. civiliza\ia ]i identitatea european`. eu ]i ceilal\i. tehnologia comunic`rii. eu ]i lumea obiect la examenul de capacitate („junior certificate”) Islanda studii sociale integrate cu studiile religioase primar (clasele I-VII) 3 lec\ii pe s`pt`mân` (clasele IIV). dreptul civil ]i institu\iile politice.|ara Denumirea literatura greac` veche. obligatorie parte integrant` a programelor speciale respective (în cadrul limbii engleze. 3 lec\ii pe s`pt`mân` (clasa a VII-a) o or` pe s`pt`mân` (clase IV-X) competen\e de via\` („life skills”) studii sociale primar ]i primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele IV-X a ]colarit`\ii obligatorii) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VIII-X) al doilea ciclu secundar (clasele XIXIII) primar primul ciclu de înv`\`mânt secundar integrat` integrat` 3 ore pe s`pt`mân` (clasa a VIII-a). geografiei) integrat` trei teme: eu. social` ]i politic` «Leaving Certificate Applied» ]i «Transition Year Programme» primar primul ciclu de înv`\`mânt secundar al doilea ciclu secundar integrat` materie distinct`. personal` ]i pentru s`n`tate educa\ie civic`. 2 ore pe s`pt`mân` (clasele IX-X) o or` pe s`pt`mân` (clasa a XIa) competen\e de via\` Italia studii sociale istorie ]i educa\ie civic` integrat` integrat` materie distinct` 139 . ]tiin\ele mediului Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar Abordarea materii specifice Timpul alocat Irlanda educa\ie social`. istoria ]i ]tiin\ele sociale. 4 lec\ii pe s`pt`mân` (clasele V-VI). sociologia.

economia ]i istoria ]tiin\e sociale Liechtenstein cuno]tin\e civice al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XII) pre]colar primar secundar integrat` integrat` integrat` integrat` materie distinct` materie distinct` materie distinct` curs op\ional materie distinct` inserturi specifice în diverse programe transcurricular`. geografia ]i economia) integrat` Timpul alocat Letonia ]tiin\e sociale primul ciclu de înv`\`mânt secundar instruirea civic` face parte dintrun bloc de materii („]tiin\ele sociale”) al`turi de educa\ia pentru s`n`tate. economie Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar Abordarea autonom ]i transcurricular (instruirea civic` asociat` cu istoria. etica. integrat` în toate materiile fiecare ]coal` trebuie s`-]i elaboreze propriul curriculum pe baza unor standarde na\ionale o or` pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` 2 ore pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` în func\ie de necesit`\i.|ara Denumirea istorie ]i educa\ie civic`. pe vârste ]i niveluri Lituania Luxemburg Macedonia (FYROM) principiile societ`\ii civile principiile societ`\ii civile educa\ie civic` („cours d'instruction civique”) educa\ie civic` educa\ie civic` sistemul politic ]i cultura civic` primar (clasele VII-VIII) secundar (clasa a X-a) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a XII-a) primar (clasele VII-VIII) ]colile secundare profesionale ]colile secundare generale (clasele IXXII) primar ]i secundar Malta înv`\area democra\iei Moldova educa\ie civic` educa\ie civic` primar (clasele I-IV) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-IX) materie distinct`. obligatorie materie distinct`. obligatorie 140 .

geografia ]i instruirea civic`) integrat` integrat` integrat` materie distinct` predat` în cadrul „attainment target” despre om ]i societate Timpul alocat o or` pe s`pt`mân` 2-3 ore pe s`pt`mân` Norvegia ]tiin\e sociale activit`\i de consiliere ]tiin\e sociale activit`\i de consiliere instruire civic` 3-4 ore pe s`pt`mân` 2 ore pe s`pt`mân` în acest „attainment target” mai intr` geografia. ca parte integrat` a ariei op\ionale „educa\ie personal`. istoria. educa\ia pentru s`n`tate Olanda educa\ie pentru cet`\enie studii sociale („Maatschappijleer”) Polonia Portugalia istorie ]i societate cunoa]terea societ`\ii dezvoltare personal` ]i social` secundar primul ciclu de înv`\`mânt secundar al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar primar teme transcurriculare arie curricular` integrat` materie distinct` fiecare ]coal` î\i define]te propriul cadru curricular pe baza unui curriculum na\ional activit`\i cross-curriculare transcurricular`.|ara Denumirea educa\ie civic` Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XII) primar (clasele I-VII) primar (clasele I-VII) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VIII-X) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VIII-X) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a XII-a) primar Abordarea materie distinct`. obligatorie integrat` (istoria. social`. studiul societ`\ii ]i mediului. X-XII) Regatul Unit Anglia educa\ie pentru cet`\enie („citizenship education”) cet`\enie primar primul ciclu de înv`\`mânt secundar 141 . sanitar` ]i civic`” transcurricular` la alegere la nivelul fiec`rei ]coli predomin` educa\ia nonformal` ]i activit`\ile crosscurriculare ciclul secundar superior (cls.

obligatorie materie distinct` o or` pe s`pt`mân` proiect pilot o or` pe s`pt`mân` 142 . economie primar primul ciclu de înv`\`mânt secundar al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar SerbiaMuntenegro Serbia Muntenegro Slovacia educa\ie pentru cet`\enie educa\ie pentru cet`\enie instruire civic` ]tiin\ele societ`\ii primar ]i secundar primar ]i secundar primar (clasele VI-IX) secundar (clasele IX-XI) materie distinct`. obligatorie materie distinct`. optional` materie distinct`. 1 or` pe s`pt`mân` în curriculum-ul colii de Baz` 1-2 ore pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` România educa\ie civic` cultur` civic` cultur` civic` primar (clasele III-IV) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-VI) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VII-VIII) materie distinct`. educa\iei ecologice ]i filosofiei Timpul alocat Republica Ceh` educa\ie civic` ]tiin\e sociale ]i educa\ie cet`\eneasc` 1-2 ore pe s`pt`mân` 2 ore pe s`pt`mân` în curriculum-ul colii Na\ionale.|ara Sco\ia Denumirea dezvoltare personal` ]i social` educa\ie religioas` ]i moral` Nivelul de înv`\`mânt primar ]i primul ciclu de înv`\`mânt secundar (vârsta 5-14 ani) primar ]i primul ciclu de înv`\`mânt secundar (nivelul de vârst` 5-14 ani) primar (clasele VI-IX) secundar (clasele XII-XIII) Abordarea integrat` ]i transcurricular` (arie tematic`) integrat` ]i transcurricular` (arie tematic`) materie distinct` integrat` ]tiin\elor sociale. obligatorie (aria curricular` „om ]i societate”) curs op\ional materie obligatorie completat` de con\inuturi transcurriculare (ex. cursurile op\ionale „comunicarea în sfera public`” ]i „rezolvarea de conflicte”) integrat` materie distinct` materie distinct` San Marino studii sociale istorie ]i educa\ie civic` istorie ]i educa\ie civic`.

|ara Slovenia

Denumirea educa\ie civic` ]i etic` cultur` civic` ]tiin\e sociale

Nivelul de înv`\`mânt primar (clasele VII-VIII) secundar (clasa a IX-a) ]colile secundare profesionale

Abordarea materie distinct`, obligatorie materie distinct`, curs op\ional în cadrul modulului „]tiin\e umane” materie distinct`, obligatorie

Timpul alocat o or` pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` (32 ore întrun an ]colar) 85 ore într-un an ]colar (ciclul de 2 ani), 70 ore pe an ]colar (ciclul de 3 ani)

Spania

]tiin\e, geografie ]i istorie etic`, ]tiin\e sociale, geografie ]i istorie filosofie ]i istorie; istoria lumii contemporane (filiera ]tiin\e sociale)

primar secundar (ambele cicluri) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (Bachillerato) primar (clasele I-VI) secundar (clasele VII-IX) primar (clasele I-III) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VII-VIII) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a XI-a) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a IX-a) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a IX-a) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clsasele IX-XI) primar (clasele V-VIII) primar (clasa a VII-a)

materie distinct` materie distinct` materie distinct` ]i teme transcurriculare materie distinct` materie distinct`, obligatorie materie distinct`, obligatorie materie distinct`, curs facultativ materie distinct`, obligatorie materie distinct`, obligatorie materie distinct`, obligatorie trunchi comun obligatoriu (parte a ariei curriculare „om ]i societate”) 10 - 14% din orele din curriculum ultimul an de ]colaritate 855 ore în 9 ani de înv`\`mânt obligatoriu

Suedia Turcia

studii sociale democra\ie ]i educa\ie pentru drepturile omului instruire civic` ]i drepturile omului democra\ie ]i educa\ie pentru drepturile omului

Ucraina

„Suntem cet`\eni” educa\ie juridic` educa\ie pentru cet`\enie

Ungaria

istorie ]i cet`\enie antropologie ]i studii sociale

143

|ara

Denumirea studii sociale studiul omului ]i etica introducere în filosofie istorie ]i cet`\enie

Nivelul de înv`\`mânt secundar (clasele IX-XII) secundar (clasa a XI-a) secundar (clasa a XII-a) secundar profesional (clasa a XII-a) integrat` integrat` integrat`

Abordarea

Timpul alocat aloc`ri variabile în curriculumul la dispozi\ia ]colii

materie distinct` Sursa: C. Bîrzea (2003) EDC Policies in Europe: A Synthesis, Strasbourg, Council of Europe.

144

ANEXA IV – CARACTERISTICILE IDENTIT~|II EUROPENE
HUNTINGTON Mo]tenirea clasic` Cre]tinismul Separarea autorit`\ii temporale de autoritatea spiritual` Diversitatea lingvistic` Statul de drept Institu\iile politice bazate pe reprezentativitate Individualismul DUROSELLE Dreptul roman Morala iudeo-cre]tin` Arta clasic` Umanismul ]i individualismul Rena]terii Ra\ionalismul ]i ]tiin\a iluminismului Romantismul BRAUDEL Interpretarea cantitativ` a existen\ei Revolta prometeic` Atrac\ia originilor ]i mitul eternului retur Atrac\ia fa\` de interzis, necunoscut, îndep`rtat Încrederea în ra\iune, mitul suprema\iei subiectului Spiritul critic ]i autocritic WRIGHT Umanismul: tendin\a de a considera omul ca m`sura tuturor lucrurilor ]i un scop în sine Liberalismul: încrederea în individ ]i dreptul fiec`ruia de a-]i dezvolta propriul poten\ial Pragmatismul: convingerea c` nu exist` adev`ruri absolute, ci doar cele confirmate de practic` Relativismul: circumscrierea oric`rei experien\e într-un context (]tiin\ific, social sau cultural) care limiteaz` capacitatea noastr` de generalizare MORIN Caracterul dialogic al identit`\ii europene, rezultat dintr-o serie de antagonisme interne: religia/ra\iunea credin\a/îndoiala gândirea mitic`/gândirea critic` empirismul/ra\ionalismul existen\a/ ideea particularul/universalul problematizarea/reîntemeierea filosofia/]tiin\a cultura umanist`/cultura ]tiin\ific` vechiul/noul tradi\ia/evolu\ia reac\ia/revolu\ia individul/colectivitatea imanentul/trancendentul hamletismul/prometeismul qui]otismul/sancho-panzismul CARTA IDENTIT~|II EUROPENE Comunitatea destinului istoric Comunitatea valorilor Comunitatea modului de via\` Comunitatea social` ]i economic` Comunitatea responsabilit`\ii

145

RFG. p`rinte al Europei „Republica Christiana“ Dante: „Despre monarhie“ (unificarea european` sub o monarhie unic`) George Podiehrad (regele Boemiei): „Tratat de alian\` ]i de confedera\ie pentru a rezista in fa\a turcilor“ (model federal cre]tin) Emeric Cruce (c`lug`r-pedagog francez): „Noua Cynee“ Ducele de Sully (ministrul Finan\elor a1 regelui protestant Henric al IV-lea): „Marele Proiect a1 Regelui Henric al IV-lea“ Jan Amos Comenius: „Rena]terea universal`“ William Penn (quaker englez. fondatorul Pennsylvaniei americane): „Prezentul ]i viitorul p`cii in Europa“ Abatele Saint-Pierre: „Proiect de pace etern`“ Jean-Jacques Rousseau: „Contribu\ie la Proiectul de pace etern`“ Jeremy Bentham (fondatorul utilitarismului): „Principiile legii interna\ionale“ Immanuel Kant: „Pacea etern`“ Friedrich von Gentz (consilierul lui Mätternich.ANEXA V – CRONOLOGIA UNIFIC~RII EUROPENE 768. Belgia ]i Luxemburg proiectul Comunit`\ii Europene a Ap`r`rii (e]uat in 1954) Tratatele de la Roma privind constituirea Comunit`\ii Economice Europene ]i. Olanda. Italia. respectiv. cu sediul la Strasburg Planul Schuman privind integrarea limitat` ]i progresiv` a Europei (metoda neofunc\ionalist`) Tratatul de la Paris prin care se creeaz` Comunitatea European` a C`rbunelui ]i O\elului (CECO). fondatorul mi]c`rii paneuropene): „Pan-Europa“ Alfred Nossia: „Noua Europ`“ Aristide Briand (ministru de externe francez): „Liga Na\iunilor“ înfiin\area Consiliului Europei. la care ader` Fran\a.814 1100-1300 1308 1463 1623 1638 1645 1654 1712 1761 1789 1795 1800 1800-1813 1814 1834 1846 1851 1863 1878 1879 1923 1924 1929 1949 1950 1951 1952 1957 Carol cel Mare. a Euratom . secretarul Congresului de la Viena): „Despre pacea etern`“ Laplace: „Europa sub Napoleon cel Mare“ (proiectul de unificare imperial` al lui Bonaparte) Henri de Saint-Simon (teoretician al socialismului): „Despre reorganizarea Societ`\ii Europene“ Giuseppe Mazzini: mi]carea „Tineretul european“ (Risorgimento la scar` european`) Richard Cobden (economist britanic): „Schimbul liber în Europa“ Victor Hugo: „Statele Unite ale Europei“ Pierre-Joseph Proudhon: „Despre principiul federativ“ Johann Kaspar Bluntschli: „Organizarea Societ`\ii Statelor Europene“ (dup` modelul helvetic) Constantin Frantz (diplomat prusac): „Despre federalism ca principiu conduc`tor“ Richard Coudenhove-Kalergi (diplomat austriac.

Ciprului. Slovaciei. Conven\ia privind Spa\iul Schengen Actul Unic European (prima mare revizuire a Tratatului de la Roma) Planul Delors de uniune economic` ]i monetar` Tratatul Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht) sau cea de a doua mare modificare a Tratatului de la Roma institu\ionalizarea cet`\eniei europene prin Tratatul de la Maastricht realizarea pie\ei unice cea de a doua etap` a Uniunii Economice ]i Monetare Tratatul de la Amsterdam (cea de a treia revizuire major` a Tratatului de la Roma) Tratatul de la Nisa (sau cea de a patra revizuire major` a Tratatului Uniunii) ]i adoptarea Cartei Drepturilor Fundamentale ale Uniunii. primele alegeri prin sufragiu universal direct pentru Parlamentul European aderarea Spaniei ]i a Portugaliei. Lituaniei. Maltei. ca parte integrant` a Tratatului Uniunii cea mai mare extindere a UE. Letoniei. Poloniei. Sloveniei ]i Ungariei adoptarea Tratatului constitu\ional 147 . privind parteneriatu1 euro-atlantic realizarea uniunii vamale a celor ]ase \`ri membre Tratatele de aderare a Marii Britanii. ini\ierea politicii agricole comune (PAC) proiectul Kennedy.]arpelui monetar european“ (stabilizarea cursurilor interne de schimb) Raportul Tindemans. prima încercare de aderare a Marii Britanii e]ecul Planului Fouchet de Uniune politic`. Estoniei. Danemarcei ]i Norvegiei (ultimul fiind respins de popula\ie) crearea ..1961 1962 1962 1968 1972 1972 1976 1979 1985 1986 1989 1992 1992 1993 1994 1997 2000 2004 2004 lansarea proiectului de uniune politic`. privind crearea Uniunii Europene prin înt`rirea cooper`rii politice intrarea în vigoare a Sistemului Monetar European (SME). Irlandei. prin aderarea Cehiei.

Bucure]ti. ARMSTRONG. Bucure]ti. Hutchings. (1998) Cosmopolitan Patriots. (1998) A Place for US: How to Make Society Civil and Democracy Strong. (1995) La fin des territoires. Sage. BULMER. University of Minnesota Press (trad. S. H. p. (1983) Imagined Communities.) Theorizing Citizenship. Longman. London. B. G. (1991) (ed.R.) Citizenship. VERBA. C. HELD. New York. 83-120.BIBLIOGRAFIE ABROMEIT. ELIASSEN. K. In: R. State University of New York Press. B. Sage. Fayard. K. BADIE. ANDERSON. ARCHIBUGI. BEINER. R. New York.: Cet`\enia. G.A. Hill and Wang.. Univers. Editura DU Style. I. Z.) Re-Imagining Political Community: Studies in Cosmopolitan Democracy. BACHE. (1996) (eds. Aldershot.. (1996) Cultura civic`. Ed. London. How to Legitimize Politics in a Nation-State Polity. AUDIGIER. J. U. (1998) The Politics of European Union Regional Policy. Critical Concepts. ELIASSEN.A. (1994) Is Multinational Citizenship Possible? In: B. London.S. ALMOND. Edward Elgar.) Citizenship. Robbins (eds. ANDREWS. D. P. Citizenship and the Public Sphere. London. Albany. ALEJANDRO. Routledge. ANDERSEN. F. Bucure]ti. BARBALET. D. BAUBOCK. S. S. (1993) (eds. K. Multi-level Governance or Flexible Gatekeeping. BEETHAM. S. Cheah. Manchester University Press. (1999) Citizenship Bound and Citizenship Unbound. II. London. Manchester. London.S. Struggle and Class Inequality. (1998) Paradoxul român. Hamilton (eds. (1998) Legitimacy and the EU. 1-28.A. CHRISTODOULIDIS... (1998) The Governance of the Single European Market.) Making Policy in Europe: The Europeification of National Policy-Making. vol. Sheffield. R. ARON. Macmillan. London. S.M. University of Minnesota Press. Editura DU Style.. rom. p. APPIAH. Martin’s Press. St. ANDERSEN. Cambridge. (1999) L’éducation à la citoyenneté. INRP. (1988) Citizenship: Rights. State University of New York Press. (1994) Transnational Citizenship. Sheffield Academic Press. R. London. Beiner (ed. LORD. K. In: P. D. 279-291. R. In: K. Minneapolis. BARBER. 1997). E. (1998) (eds.) Cosmopolitics: Thinking and Feeling beyond the Nation. Dannreuther (eds. Albany. Turner. Verso.) The European Union: How Democratic Is It?. BECK. (1992) The Risk Society.. B. Paris. KÖHLER.. Berghan Books. (1995) Why Citizenship Constitutes a Theoretical Problem in the Last Decade of the Century. (1998) Democracy in Europe..A. Paris. p. ALEXANDRESCU.) Cosmopolitan Citizenship. BANKOWSKI. Lawrence and Wishart. R. Polity Press. M. (1993) Hermeneutics. Oxford. Minneapolis. B. 148 . Sage.

BÖRZEL. p. R.803-824. nr. N. BOBBIO. Bucure]ti.R. Brussels. BERGER. Council of Europe Press. (2003) EDC Policies in Europe: A Synthesis. BERCEANU.. Featherstone. 57-85. D. p. C. (1987) The Future of Democracy. (1998) L’Etat et la démocratie internationale. (2002) Des valeurs politiques entre pérennité et changement. (1993) La civilisation européenne. In: D. BRIDGES.. B. 277. C. Routledge.) L’Europe au soir du siècle. (1992) Identité européenne. T. Editions Esprit. RISSE. F. 81-97. N. London. 25-77. T. (1997) Europeanization. 149 . PATH. M. Council of Europe Press. (2004) Learning Democracy. D. Seabury. Complexe. (1964) Nation-Building and Citizenship. A. BERTEN. All Beck. BIRNBAUM. BELLAMY. Wiley and Sons. State University of New York Press. M. Albany. C.. vol. C. London. Cambridge University Press. In: J. 46.. Council of Europe Press. Journal of Public Policy. M. C. vol. Five Possible Futures for Europe. P. Dewandre (eds. Oxford. P. B. Futuribles. Paris. Univers. une ou multiple? Réflexion sur les processus de formation de l’identité.. (2001) Politicile ]i institu\iile Uniunii Europene. Bruxelles. In: K. Monografie juridic`. BURGESS.. BOVENS. MICHALSKI. Lenoble. Ed. A. (1998) The Quest for Responsibility. R. G. 4. BÎRZEA. Cambridge. Paris. (1993) (eds.487-514. Strasbourg.G. (2000) Education for Democratic Citizenship: A Lifelong Learning Perspective. nr.26. BRAUDEL.L. BUCHAN. OECD. (1999) Cet`\enia. S. BORNEMAN. R. Accountability and Citizenship in Complex Organizations. (2000) Social Capitalism and Human Diversity. p.5. (1994) The Culture of Citizenship. Th. p. BERTRAND. M. 1. BÎRZEA. Corint. Paris. BURGESS. (2001) Non-compliance in the European Union: Pathology or Statistical Artifact? Journal of European Public Policy. 16. nr. p. Strasbourg. Archibugi..) The Politics of Europeanization. Köhler (eds. Identité et démocratie. Polity Press. BRÉCHON. Harvester Wheatsheaf. Ed. BULMER. BOBBIO. 95-128. p. Aldershot. In: Grammaire des civilisations.. Th.) Re-Imagining Political Community: Studies in Cosmopolitan Democracy. L. (2000) Federalism and European Union: The Building of Europe. Strasbourg. N. CASTIGLIONE. vol. 1995-2000. Cambridge. GAGNON. Oxford University Press. Dartmouth. J. BENDIX. Ed. J.Radaelli (eds. (1998) Between Cosmopolis and Community: Three Models of Rights and Democracy within the European Union. p. (1996) The Governance of the European Union: A New Institutionalist Approach. N. D. P. (1999) Scenarios Europe 2010. nr. The Polity Press.BELLAH.8. vol. New York. PENCH. BÖRZEL.M.A. LUCKMANN. Th. (2003) Conceptualizing the Domestic Impact of Europe. A. 1998. Bucure]ti. L’Année sociologique.) Comparative Federalism and Federation: Competing Traditions and Future Directions. Annual Review of Anthropology. FOWLER. (1999) Construirea social` a realit`\ii. BÎRZEA. Bucure]ti.E.57-80. BÎRZEA. Cambridge. BLOOM. (1993) Europe: The Strange Superpower. European Commission. New York. (1975) The Broken Covenant: American Civil Religion in Time of Trial. In: The Creative Society of the 21st Century. Held. p. Flammarion. R. D. (1996) Sur la citoyenneté. 351-380.

Bucure]ti.E. Mass. R. Commission Européenne. New York. Center for Civic Education. 31-54. p. nr. N. Regulatory or PostModern? Journal of Common Market Studies. CLARKE. (1994) Citizenship. Lebessis. Ia]i. New Jersey. Longman. vol..Y. Th.. 150 . J. CRUM. Pinter.. J. COMPAGNON. T. PORTER. COMAROFF. (1996) Citizenship in a Fragile World. CLARKE. DE SCHOUTHEETE. In: K. (2001) The Europeanization of Citizenship? In: M. J.CAIRNS. (1999) (eds.. Europeanization and Domestic Change. CAPORASO. p. P. CROZIER. Chatham House. COUSSENS. J.P. J. Oxford. WATANUKI. Universal` Dalsi. 3. 528-544. Social Research. (1992) The European Community and its Sub-Systems. (2001) Requirements of a European Public Sphere. Civil Society. Chicago.. J. MIT Press. London. 180-201. Westview Press. In: B. Ph. p.. Rowan and Littlefield. DAHRENDORF. ARATO. (2001) Le principe de subsidiarité active.T. p. DALTON. DAHRENDORF. University of Chicago Press.) The Condition of Citizenship. (1975) The Crisis of Democracy: Report on the Governability of Democracies to the Trilateral Commission. R. A.. 1. Concilier unité et diversité. DE MUNCK. J. Wallace (ed.) Transforming Europe.) Civil Society and the Political Imagination in Africa: Critical Perspectives. Ed. vol. Commission Européenne.180-197. M.) La gouvernance dans l’Union Européenne. New York University Press. Pluto Press. R. W. London. B. London. 4. CHECKEL. London. Cambridge.. LENOBLE. HUNTINGTON.G. Romanian Journal of European Affairs. J. A. p.L..1. (1996) Deep Citizenship. (1997) Civic Virtues. Oxford University Press. De Schutter. Cowles. p. 10-19. COWLES. DAGGER. CHRISTIANSEN. J.29-52. nr. DAUENHAUER. Polirom. Paterson (eds. CLOSA. K. vol. Risse (eds. CALAME. R. A. London. Oxford University Press. Maryland.A. 106-124. 6. CIVITAS (1994) National Standards for Civics and Government. B. SEEBACHER.) La gouvernance dans l’Union Européenne. B. Peterson (eds.L. JORGENSEN. Boulder. (2001) Les mutations de l’art de gouverner. (1992) Civil Society and Political Theory. p. Calabasas.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. R. S. Bruxelles.. 5-38. nr. (1995) The European Union and Forms of State: Westphalian. Lebessis. vol. Pluto Press. (2003) Towards Effective and Accountable Leadership of the Union: Options and Guidelines for Reform. California. W. 3 vol. RISSE. TH. (2002) Spiritul Europei. COMAROFF. In: O.. (1999) The Social Construction of European Integration.. In: W. Eder. J. (1978) Political Education and Political Literacy. (1994) The Challenging Quality of Citizenship. P. p. p. Ithaca. Cornell University Press. (1985) Law and Order. Giesen (eds. Ithaca.34.) The Dynamics of European Integration. Sage. DAHRENDORF. 247-260. (1996) Citizen Politics. B. J. (1974) Citizenship and Beyond: The Social Dynamics of an Idea. Self and the Institutionalization of Citizenship. Cornell University Press. N. A. (2001) Introducere în legisla\ia Uniunii Europene. CRICK.) Transforming Europe: Europeanization and Domestic Change. Oxford. B. (2001) (eds. Van Steenbergen (ed. J. COHEN. 41. Journal of European Public Policy. De Schutter. p. WIENER. M.. J.G. 673-701. CAPORASO. Caporaso. In: O. C. N. Bruxelles.

Lumina Lex. DU|U. Macmillan.. (2001) Policy Networks in a Multi-Level System: Convergence Towards Moderate Diversity? In: K. 1. New York. Sh. K. Oxford University Press.G.C. K. B. Commission Européenne.J. Giesen (eds. Denoël.) The Politics of Europeanization. ELAZAR. H. G. Peterson (eds. Oldenburg. (2001) (ed. Oxford University Press. Institute of International Relations. (2003) Dreptul integr`rii europene.U. H. DELANTY. Ed. Confederal and Autonomy Arrangements. Reality. C. Oxford. Giesen (eds. 15 December. De Schutter. International Sociology. 2nd edition.. Citizenship Studies. DONATI. DRULAK. In: K. Paris. Hix (eds. Frank Cass.DEHOUSSE.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. (1965) L’idée de l’Europe dans l’histoire. Eder. RADAELLI. D. EUROPEAN COUNCIL (2001) The Future of the EU: Declaration of Laeken. Democracy’s Next Generation (1989). 247-260. nr. Bucure]ti. Oxford. People for American Way. (2001a) Integration through Culture? The Paradox of the Search for a European Identity. Brussels. (2000) Citizenship in a Global Age.94-120.B. 299-314. V.M.) Federal Systems of the World: A Handbook of Federal. Kohler-Koch (ed. (2001b) Citizenship and the Making of a European Society. DELANTY. Paris. In: O. In: K.) La gouvernance dans l’Union Européenne. DUROSELLE. 10. London.) National and European Identities in E. (1991) (eds. (1992) Le nouveau concert européen. MEYENBERG. Tratat elementar. P. EDER. (2003) The Making of a European Public Space: The Case of Justice and Home Affairs. EDER. The Federal Trust.-J. Bucure]ti. EDER. A. Goetz.) Linking EU and National Governance. TRENZ. Routledge. Laterza. (1993) La citadinanza societaria. J. (1993) The Spirit of Community. (2001) European Futures.) Europeanized Politics? European Integration and National Political Systems. (1995) Inventing Europe: Idea. Political Socialization in Western. (1994) (ed. J. Crown. Bruxelles.111-134. DELORS. K. K. p. (1999) Ideea de Europa ]i evolu\ia con]tiin\ei europene. New York. K. F. Al. Roma. In: B. London.H. (1997) Models of Citizenship: Defining European Identity and Citizenship. G. Oxford. DUFF. Identity.. Lebessis. DUCULESCU.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. FALKNER. 151 . EUROPEAN COMMISSION (2001) European Governance: a White Paper. R. All. vol. A. p. DONATI.. B.) Politics and the European Younger Generation. DUINA. Harlow. Ed. University of Oldenburg. p. Prague. Open University Press. Washington D. P. Editions Odile Jacob. Nation-States within the Common Market. G. DEKKER. State University of New York Press.. FEATHERSTONE. Central and Eastern Europe. London. Longman. vol. p. (1999) Harmonizing Europe. London. From the Political to the Social Integration of Europe. WILLIAMS. ETZIONI. Commission of the European Communities. G. (2000) Citizenship. FAULKS. R. 3. Alternative Scenarios for 2010. (2001) Les institutions européennes en quête de légitimité: nécessité d’une approche privilégiant la procédure. Eder. Oxford. 222-244. J. Oxford University Press. S. (2003) (eds. Oxford University Press. Buckingham. P. Enlargement. N. (1995) Identity and Solidarity in the Complex of Citizenship: The Relational Approach. p. DELANTY. p. 245-269.

(1997) European Citizenship and Political Identity. MIT Press. FOLLESDAL. B. nr. L. Featherstone. GORDON. GALTUNG. Berlin. GIRAULT. H. GIESEN. Neculau (coord.R.) Noi ]i Europa. Gallimard. (1994) Na\iuni ]i na\ionalism. 3759. M. F. (2001) European Citizenship: An Avenue for the Social Integration of Europe.-M. J. Esprit.) European Identity in Search for Legitimacy.) The Politics of Europeanization. p. In: K.-M. Oxford. (1991) Parlez-vous Eurocrate?. GRIMM. In: J. In: J. FERRY. J. Bucure]ti. GAVRELIUC. FRIES. London. GAMBERALE. (2000) La question de l’Etat européen. A. Sage. FONTAINE. Space and Polity. GONDRAND. (1998) (eds. In: K. (1992) Citoyenneté et identité nationale. VAN (1994) Four Conceptions of Citizenship. London. speech at the Humboldt University.. rom. In: B. Identité et démocratie. 1-16.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. Fr. FRAZER. 90-107. 1. van Steenbergen (ed. M. Springer. Ia]i. p. Réflexions sur l’avenir de l’Europe. Oxford.. Featherstone. p. Ed. Seuil.) The Condition of Citizenship. In: K.M.. J. Editura DU Style. A. GROTE. (1995) Does Europe Need a Constitution? European Law Journal. Eder. 36-48. Cambridge. GIULIANI. HABERMAS. J. Paris. FERRY. (2003) Europeanization Goes East: Power and Uncertainty in the EU Accession Process. Sage. Dewandre (sous dir. Dewandre (eds. E. B. P. S. Antet/CEU. p. H. Hachette. FREEDEN. 152 . C. 12 May. In: K.). J. Universitetsforlaget. p. M. 39-57. In: B. HABERMAS. A. Oxford. (1993) (ed. (2000) From Confederacy to Federation. P. Paris. Oxford University Press. N.) The Politics of Europeanization.M. J. GUNSTEREN.303-330. California. Oxford University Press. Cambridge. 25-40. N. Radaelli (eds. Commission Européenne. LANG. 43. (1998) The Third Way. p. p. Oxford University Press. (1993) L’Europe des citoyens. C. p. London. Paris. KOSLOWSKI.M. Editions Esprit. (1995) Les grands débats européennes. nr. Paris. (1973) The European Community: A Superpower in the Making. GRABBE.) Democracy and the European Union.282-302. Radaelli (eds. Featherstone.FEDERAL TRUST (1991) Europe’s Future: Four Scenarios. Oxford University Press. 17-39. FISCHER. The Polity Press (trad. În: A. Lenoble. vol. GARCIA.225-254. C. (1989) The Structural Transformation of the Public Sphere. Pinter.) L’Europe au soir du siècle.. Polirom. J. (1995) Are There Collective Rights? Political Studies. p. Paris.) The Politics of Europeanization. GIDDENS. Newbury Park. Bucure]ti. van Steenbergen (ed. 1. 194-221. Oxford. (1994) Civil Citizenship against Social Citizenship. Editions d’Organisation. (2003) Europeanization and Organizational Change in National Trade Associations: An Organizational Ecology Perspective. p. C. (1998) Drepturile.) The Condition of Citizenship.Radaelli (eds. p. K. EDER. A. FREEMAN. (2002) Imaginar identitar ]i a]tept`ri sociale în vestul României.134-155. N. Bruxelles. Oslo. D. p. GELLNER. (1992) Pertinence du postnational. Identités et conscience européennes au XXe siècle. Lenoble. Giesen (eds. Paris.) L’Europe au soir du siècle. (2003) Europeanization in Comparative Perspective: Institutional Fit and National Adaptation. R.

(2002) (ed. (1995) Citizenship and National Identity: Some Reflections on the Future of Europe. p. J.) Theorizing Citizenship. nr. HOOGHE. Lanham. (1998) (ed. (1994) Citizenship and National Identity.. G. London. Bruxelles. Rowman and Littlefield. HOOGHE. Tilburg. E.. HÉRITIER. In: R. Paris. J. A. (2002) L’Europe après l’Europe. Martin’s Press. In: G. Ashgate. D. p. (1990) Nations and Nationalism since 1780. (1999) Au-delà de l’Etat-nation. Paris. 742-745. Sage. HERITIER. (1996) L’Etat-Providence ou les métamorphoses de la citoyenneté. J. HALMAN.) Political Symbols. (2001) The European Values Study: A Third Wave. Stanford. van Steenbergen (ed. HERZOG. 19-25. nr. Aldershot. HABERMAS. D. p. Symbolic Politics: Europe between Unity and Fragmentation. Fayard. F. 20-35. A. Open University Press. (2001) Multi-Level Governance and European Integration. (1968) Punishment and Responsibility: Essays in the Philosophy of Law. Oxford University Press. P. filosofia e informática. Rivista Europea di diritto. HEDETOF. HASSENTEUFEL. HAMON. M. Tilburg University/EVS. (1987) Models of Democracy. HOBSBAWM. Politics and Economics. HEATER.S. HELD. DUNN. 1. S. HÉRITIER.. Andrews (ed. (1999) The Political System of the European Union. Rowman and Littlefield. (1967) Studies in Philosophy. L’Année sociologique. E. Milton Keynes. (1991) Citizenship. Lanham. 153 . (2001) Differential Europe : New Opportunities and Restrictions for PolicyMaking in Member States. HABERMAS. Albany. HANN. State University of New York Press. KELLER. (1991) Between State and Civil Society: Citizenship. I. New York. (1999) Policy-making and Diversity in Europe. Oxford. p. et al. D. On the Past and Future of Sovereignty and Citizenship. London. 255-282. KNILL. MARKS. Editions De Boeck Université. U. (1996) (ed. Cambridge. HOWE. HÉRITIER. Cambridge University Press. Cambridge University Press. L. PUF. Max Planck. (1995) The European Nation-State: Its Achievements and its Limits.A. In: B.. Andrews (ed. Rowman and Littlefield Publishers. Lanham.) The Condition of Citizenship. J.) Citizenship. Longman. MD. L. New York. Les voies d’une métamorphose. S. Free Press. 27-36. C. HAYEK. Lawrence and Wishart. HIX. Ph. In: The American Intellectual Encyclopedia. Cambridge. (1990) Citizenship: The Civic Ideal in World History. p. (2000) Differential Responses to European Integration: A Comparison. 127-149. (1991) Citizenship in the New Europe: A Last Chance for the Enlightenment? In: G. p. D. HELD. London. St. (1997) Fondements et étapes de la construction européenne. Escape from Deadlock. H. Routledge. 46. (1996) Civil Society: Challenging Western Models. Ch.HABERMAS. A.L. Beiner (ed. California.) European Integration and Cohesion Policy: Building Multi-Level Governance. HABERMAS. HART. Bonn. A. Stanford University Press. L. Newbury Park.) Common Goods : Reinventing European and International Governance. London. 2. HAVENS. New York.) Citizenship. Routledge. vol. Grolier.

Ichilov (ed. UNDP. B. JANOSKI.. D. INGLEHART. (1995) (eds. J. Routledge. The Woburn Press. Sage. p. R. Kohler-Koch (ed. KELLY. R. IONESCU. Beiner (ed. Cambridge. p. Routledge. KLINGEMANN. M. H. p. Cambridge University Press. Political and Societal Implications. FUCHS. In: J. Oxford. Oxford. The University of Michigan Press.) Linking EU and National Governance.. Lancaster. B. The University of Oklahoma Press. K. In: J. 121-139. (2002) Governance: A Social-Political Perspective. Ch. Education for Civic Consciousness. HUNTINGTON. R.216-229.A.10-23. BASANEZ. Economic and Political Change in 43 Societies. Oxford University Press.) Modern Governance. Oxford University Press. 79-104. KOHLER-KOCH.Human Development Report 2002. Norman. Princeton. Bucure]ti. B. In: O. Young (eds.M. Oxford. In: K. L. vol. The University of Chicago Press. Gbikpi (eds.) Linking EU and National Governance. J.. SCHUBERT. p. Brzisnki.. nr. MORENO. N. B. Oxford. 11-27. KALDOR. A.) Citizens and the State. London. KOHLER-KOCH.. New York. C. INGLEHART. In: J. A. p. J.) Compounded Representation in West European Federations. p. Albany.) The Politics of Europeanization. S. Opladen. Ann Arbor. (1998) Human Values and Beliefs: A Cross – Cultural Sourcebook. State University of New York Press. Political. Oxford.) European Union: Power and Policy Making.B. Grote. Featherstone. (1995) Who Needs a Theory of Citizenship? In: R. Findings from the 1990-1993 World Values Survey. Clarendon Press. B. London.) Policy Networks. and Economic Norms in 43 Societies. KOOIMAN. G. Religious. (1991) The Third Wave: Democratization in the Late Twentieth Century. (1999) (eds. (1983) The Reconstruction of Patriotism. Wallace. (1998) Citizenship and Civil Society. Leske and Budrich. KASSIM. Princeton University Press. M. KOHLER-KOCH. Oxford University Press. Richardson (ed. In: B.) Participation and Policy-making in the European Union. Deepening Democracy in a Fragmented World (2002). JORDAN.R. 1-2. 42-68. Polity. Th. Oxford University Press. ICHILOV. 154 . 21. Cambridge.G. Frank Cass. (1990) Între realit`\ile noastre. J. Tuschhoff (eds. Sexual. D. p. EISING. Cultural. KINCAID.-D. (1992) (eds. Oxford University Press. (1993) (ed. KOHLER-KOCH.P. London. (2003) Meeting the Demands of EU Membership: The Europeanization of National Administrative Systems.Radaelli (eds. În: Roza vânturilor. KOOIMAN. H. M.) Participatory Governance. M (2003) Global Civil Society. (2003a) (eds.) Citizenship and Citizenship Education in a Changing World. (1997) Organized Interests in European Integration: The Evolution of a New Type of Governance? In: H. (1996) By-passing the Nation-State? Regions in the European Union. O.) The Transformation of Governance in the European Union. Chicago. HOOGHE. London. London. KEATING. (2003 b) Interdependent European Governance.. Special issue of the „European Journal of Political Science“. (1999) Confederal Federalism and Citizens Representation in the European Union.83-111. JANOWITZ.) Theorizing Citizenship. (1998) Patterns of Citizenship in a Changing World. A. Oxford. Th. (1997) Modernization and Postmodernization.

London. KÜHNHARDT. Strasbourg. 113-134. 3. p. National Contexts and European Construction. Ch.M. European Law Journal. W. LECA. J. (1999) La citoyenneté européenne. 148-187. Oxford University Press. Oxford. LISTER. LIJPHART. In: B. Th. Oxford University Press. British Journal of Sociology. Antola (eds. p. 283-322. Rosas. Sur l’individualisme. PUF. p. (2001) The European Union: Economic and Political Integration and Cultural Plurality. (1991) La citoyenneté entre la nation et la société. London. VAN STADEN. Giesen (eds.) Citizenship: Critical Concepts. Oxford. MAGNETTE.J. (1998) Europe on the Threshold of the 21st Century: Five Scenarios. Macmillan. Council of Europe. Droits politiques. R. KYMLICKA. 77-83.. In: R. E. Colas. (1999) The Rights and Responsibilities of the Citizen in Europe. KYMLICKA. London. (1994) Individualism and Citizenship. (1997) Citizenship: Feminist Perspective. In: K. Routledge. LECA. Hutchings. London. I.2.154-174.. W. Citizenship and the Poor. A Liberal Theory of Minority Rights. 33-53. institutions.) Theorizing Citizenship. P. (1999) Cosmopolitan Citizenship. Yale University Press. LADEUR. New Haven.1-11. ROOD. New York.). LADRECH. Dannreuther (eds. London. vol.) A Citizens’ Europe. Clingendael – Study. p. Sage Publications. p. J. R. 205-221. In: Queen’s Papers on Europeanization.Hamilton (eds. p. H. 25. (2003) Policy Implementation in a Multi-Level System: The Dynamics of Domestic Response. B. Clarendon Press. In: P. A. nr. LUNDBERG. Bruxelles. nr. KUMAR. LABOHM. (1999) Patterns of Democracy. LISTER. Paris. NORMAN. KYMLICKA. In: A. Albany. 176-209. 44. vol. R. Eder. 3-7. (1997) The Cultural Identities of a European State. Oxford. Sheffield. Presses de FNSP. 375-395. (1990) The Exclusive Society. Bruxelles. R. (1995) Political Freedoms in the European Union. K. (1997) Towards a Legal Theory of Supranationality: The Viability of the Network Concept. Beiner (ed. (1995) Return of the Citizen: A Survey of Recent Work on Citizenship Theory. E. (1993) Civil Society: An Inquiry into the Usefulness of an Historical Term. (1986) Individualisme et citoyenneté. Paris.) Citoyenneté et nationalité. p. Macmillan. LANG. Université Libre de Bruxelles. 35-59. 155 . p. J. J. (2000) La Constitution Européenne. Oxford University Press. Martin’s Press. p. K. (1998) Democracy in the European Union. Zylberberg (sous dir. p. LORD. nr. D. In: Concepts of Democratic Citizenship. NORMAN.S. A Quarterly Journal of Critical Thought. p.. Emeri. Government Forms and Performance in Thirty-Six Countries. LINKLATER. J. P.. Birnbaum (sous dir.H.) Cosmopolitan Citizenship.) Linking EU and National Governance. In Search of a New Order. W. In: K. A. J. P. vol. (2000) (eds. LECA.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. Politics and Society. Sheffield Academic Press. Turner. St.D. vol. Kohler-Koch (ed. 1. Oxford.) Citizenship in Diverse Societies. R. State University of New York Press. LAITIN. (2001) Europeanization and Political Parties: Towards a Framework for Analysis. Editions de l’Université de Bruxelles. CPAG. Telos. 91.-H.Q. In: D.KOVÁCS. 277-302. W. In: B. The Hague. L. C. p. p. (1992) Federalism and Subsidiarity. MAGNETTE. W. A. P. (1995) Multicultural Citizenship. LEPSIUS.

H. P.C. MANN. SALK. London. Scharpf. Sage Publications. (1996) (eds. MILWARD. (2001) (eds..) Perceptions of Europe in East and West.. Paris. J. Sage. In: A.. C.. empire démocratique?. D. A. Nathan. SCHARPF... In Search of a New Order. WESSELS. MEEHAN. Paris. (1989) Rediscovering Institutions. Sage. 1. W.) Adjusting to Europe: The Impact of the European Union on National Institutions and Policies.) National Parliaments on their Ways to Europe: Losers or Latecomers? Baden-Baden.. Y. nr. J. California.. University Press. DEKKER. Polirom. Bruxelles. A. (1994) La civilisation européenne. Mame. Citizenship and Social Development. Free Press.) Governance in the European Union. p. G.) Démocratie et construction européenne.. The Free Press. 5-28. London. R. STREECK. W. (1993) L’Europe et l’idée fédérale. Paris. MARITAIN. MARIAS.C. Ph. H. (1996) Regulating Europe. (1986) Beyond Entitlement: The Social Obligations of Citizenship. MARINO. SCHMITTER. London. 207-233.. In: A. (1993) La Communauté européenne: marché ou Etat? Paris. L. Ia]i. T. F. Hamilton (eds. J.) Euro-Politics: Institutions and Policy-making in the „New“ European Community.W. 63-79. MILLON-DELSOL. Biblioteca Apostrof. MATHIEUX.) A Citizens’ Europe. Florence. MARKS. London. (1995) Europa ]i specificul european.) Citizenship: Critical Concepts. A. MENY. 4. In: M. F. (1993) Le principe de subsidiarité. European University Institute. In: G. New York.P. London. (1998) Governance in the European Union. R.S. (1992) (eds. J.A.. MAURER. (1995) European Public Sphere and Societal Politics.. Antola (eds. Filosofia unific`rii europene. Routledge. (1993) Citizenship and the European Community. MOREAU DEFARGES. (1973) Class. PUF.P. G. Rosas.G. Ph. Washington D. Editions de l’Université Libre de Bruxelles. vol. Bordas. (2002) L’Union européenne. Sage. MAJONE. 123-140. 156 . (1998) Europe’s „Democratic Deficit“: The Question of Standards.. London. J. I. p. J. A. F. Routledge. M. Streeck (eds. MAYNTZ. QUERMONNE.S. Schmitter. MARGA. MARKS. London. MOUGENOT. OLSEN. Chicago. MATHIEU. OLSEN. E. Cracks and Conflicts: Regional Mobilization in the European Union. (1998) New Challenges to Governance Theory. Ph. RAY. C.MAJONE. G. MARSHALL. Sbragia (ed. G. MARKS. In: B. P. Teló(ed. Paris. Newbury. p. E. (1998) Competencies. L. Institut Français des Relations Internationales.. New York. European Law Journal.W. Oldenburg. (1992) The European Rescue of the Nation State. MULLER. vol. G. Nomos. J. J. (1995) Democratic Governance. NIELSEN. Cluj. MEYENBERG. P.. MEYER. (1994) Ruling Class Strategies and Citizenship. 40-63. Turner. Marks. MARCH. W. University of Chicago Press. MEAD. Routledge. (1995) Mechanisms of Protection of Union Citizens’ Rights. J. Brooking Institution. Routledge. (1995) Pentru Europa. (1992) Structural Policy in the European Community. New York.-L. MOREAUX. T. E.I. Free Press. MARCH. p. p.

p. 188-198. J. PREUSS. PARSONS.) The Future of the Nation-State.) National Parliaments and the European Union.) Real Civil Societies. K. Oxford University Press. Durham. Simon and Schuster. Bucure]ti. London. Penguin. (1996) Europeanization and Nation – State Dynamics. Alexander (ed. (1995) Problems of a Concept of European Citizenship. (1971) The System of Modern Societies. N. (1991) Citizenship and Feminist Theory. POWELL. NOICA. PIERRE. Andrews (ed. Houndsmills.) Citizenship. ed. 1. J. Politics and the State.B. Lewin (eds. T. p. (1999) The Government and Politics of the European Union.M. Rosas. vol. Sage. (1997) Cultural Citizenship. 25-43. 12. p. Englewood Cliffs. p. p.K. p. OLDFIELD. T. In: G. PAKKUSKI. Macmillan. In: S.. U. p. (1995) Citizens and the Exercise of Power in the European Union: Towards a New Social Contract? In: A. (1992) Changing Conceptions of Citizenship. C. OSBORNE. 20-34. Turner. Free Press. p. 73-86. 245-285. In: K. (1991) (eds. Ed. Ia]i. C. (1995) The End of the Nation State.. vol. Neculau (coord.. J.159-178. În: A. University of Chicago Press. In Search of a New Order. London. P. E. Duke University Press. E. HEATER.) The Politics of Europeanization. PHILLIPS. CONSTANTIN. London.) The New Institutionalism in Organizational Analysis. Basingstoke. U. I. Harvester Wheatsheaf. (2002) Românii ]i integrarea european`. OOMMEN. A. nr.S. A. W. NAUTA. DI MAGGIO. London. G. p. Routledge. (1997) European Challenges to the Nation State. Citizenship Studies. Translation and Editing of Public Policies. nr.. London. OLIVER D. In: J. (1994) Citizenship: An Unnatural Practice? In: B. London. NEILL. (2000) Bowling Alone: The Colapse and Revival of American Community.MÖRTH. London. European Law Journal. NUGENT. T. Polity Press. Steunberg.P.157-188. New York. NORTON. Macmillan. New York. 1. nr. GAEBLER..C. p. Routledge. P. PEREZ-DIAZ. Lawrence and Wishart. Nationality. radiografia unei atitudini. 13-28. and Ethnicity.) A Citizens’ Europe. 157 . NOLTE. Humanitas. Frank Cass. Kluwer. van Vught (eds. (1993) Reinventing Government.Radaelli (eds. (1990) Citizenship and Community: Civic Republicanism and the Modern World. Bucure]ti. Hamilton (eds. A. PUTNAM. N. PETERS. (1992) L’Europe dans la société planétaire jusqu’au XXe siècle. 4th ed. Gustavsson. (2000) Governance. H. Revue internationale des sciences sociales. PELKMANS. Routledge. OLSEN. J.) Citizenship: Critical Concepts. Antola (eds. London. L. R. New York. A. Ph. NEUNREITHER..) Noi ]i Europa. (1993) Modelul cultural curopean. N. J. p. Oxford. (1995) The Government and Politics of the European Community. 267-281. (1994) The Foundations of Citizenship. Cambridge. NECULAU. Sage Publications. F. Metode de analiz` economic`. Chicago. In: B. II-a. 131. Dordrecht. (2003) Europeanization as Interpretation. Polirom. (2003) Integrarea european`. OLSEN. Institutul European din România. vol. D.P. (1997) Citizenship.) Political Institutions and Public Policy. Prentice Hall. OLDFIELD. 76-88. OHMAE. L. 1. Featherstone. (1998) The Public Sphere and a European Civil Society. D. (1995) (ed. In: Praxis International. 1-18. V. K.-H.

Schmitt.27-56.) Citizenship Today. Europeanization and Domestic Change. Oxford University Press. Routledge.N. Telos. C. Harvard University Press. 2. London. Ithaca. (1996) (eds. C. RHODES. p. Ithaca. Open University Press. 121-150. SCHMITTER. Cornell University Press. (1998) Negative and Positive Integration in the Political Economy of European Welfare States.1. J. Journal of European Public Policy. Sage. (1998b) Imaging the Future of the Euro-Polity with the Help of New Concepts. Radaelli (eds. Journal of European Public Policy. Social Theory and Social Change.. In: M. SCHEUER. Governance. (2001) A European Identity? Europeanization and the Evolution of Nation-State Identities. F. CZEMPIEL. p. 25-46. J. Chapel Hill. Ph.Cowles. A Quarterly Journal of Critical Thought. REES. W. Marks et al. Brookings Institution. (1997) European Integration and Democracy: The Differences Among Member States.) Governance without Government: Order and Change in World Politics. ROCHE. J.-L. (eds. Reflexivity and Accountability. nr. 1-14. London. ROCHE. (2002) Le système politique de l’Union Européenne. ANTOLA. I. Thomassen (eds. Mass. (1999) A Political Community? In: H.. E. Oxford University Press. 57. R. Turner. Cambridge.) The European Union and Member States. SCHMITT. University of North Carolina Press. 15-39. (eds.W. C. 80-110. SCHMIDT. ROSENAU. (1992) L’Empire romain comme modèle. Ph. 219-242. SARTRE.W. 26-56.. (1996) (ed. F. Marks et al.) A Citizen’s Europe. Caporaso.M.W.) Governance in the European Union. (1991) Crisis and Choice in European Social Democracy. Manchester University Press. SCHARPF. RAWLS. London. Towards Institutional Fusion? Manchester. vol. SCHARPF.) Governance in the European Union. J. SCHARPF. Cambridge University Press. p.) Transforming Europe.. WESSELS. Th. p. (eds.A. V. 91. (1994) Citizenship. F. Washington D. p. ROMETSCH. C. 158 . RISSE. 5e édition. Risse (eds.W. nr. A. vol.128-145.S. (1992) The Constitutional Theory of Federalism.. In: G.. A. D. p. Sage. Oxford University Press. In: G. nr. Featherstone. London. Policy Networks. Oxford. C. In: B. SBRAGIA. (2003) The Europeanization of Public Policy. Cambridge.4. (2003) Understanding Governance. M. Sage. London. 27-35. p.A.M.QUERMONNE. In: G. Polity Press. Th. (1992) (ed. E. M. (1992) (eds. Cambridge. p. A.M. In: K. Oxford. J. London. Montchrestien. P. Hamilton (eds. I. REISENBERG. (1971) A Theory of Justice.W.) Citizenship: Critical Concepts. UCL.) Political Representation and Legitimacy in the European Union. (1995) (eds. SCHMITTER. P. Paris.C. (1992) Rethinking Citizenship. p. In Search of a New Order. Maidenhead. (1998) Governing Europe: Efficient and Democratic. Cornell University Press. ROSAS. Oxford.-O. Commentaire. F. SCHARPF. p. A. Marks et al. vol. (1992) Citizenship in the Western Tradition. Sage. (1994) Community and Autonomy: Multi-Level Policy-making in the European Union.) Governance in the European Union. M.198-216.) The Politics of Europeanization. p.) Euro-Politics: Institutions and Policy-making in the „New“ European Community. nr. (1998a) Examining the Present Euro-Polity with the Help of Past Theories.G. RADAELLI.

STREECK. (1998) Cinq propositions pour une théorie de la gouvernance. PUF. In: J. (1994) La Communauté des citoyens. Qu’est – ce que c’est la citoyenneté?. Newbury Park.A. Hamilton (eds. (2002). Routledge. p. London. John Hopkins University Press. (1996) Obsesia european`. BACHELIER. In: B. J. 159 . Grote. Gallimard. p. J.S. M.O. Ia]i. SHOTTER. 2.SCHMITTER. (1990) La société dépolitisée. Paris. SCHNAPPER. vol. TALLBERG.D. (2001) Ce este cet`\enia?. Revue internationale des sciences sociales. D. A. Open University Press. Routledge. W. University of Chicago Press. Giesen (eds. P. (1992) The Idea of Civil Society. SPINNER. Bucure]ti. 277. D. Buckingham. Brussels.) Participatory Governance. Futuribles. Ed. A. Ia]i. (2002) Les enquêtes sur les valeurs des Européens. p. p. (1993) Citizenship and the Place of the Public Sphere. 122-158. 58. PUF. 155. N. B. Basil Blackwell. I. Polirom. C (2000) Building Europe: The Cultural Politics of European Integration. p. G. E. D. Eder. Ed. New York. SCOTT. Scripta. In: K. (1998) A Concept of EU Citizenship. (1999) Cetatea ]i omul. p. Oxford. Chicago. 19-30. Post-modern Attitudes: A Challenge to Democratic Education. SELIGMAN. A. J. Polirom.) Citizenship and Social Theory. SCOTT. Sage. 115-138. Baltimore. vol. SHKLAR. J. California. Harvard. SOYSAL. Turner (ed. 2000. (1991) American Citizenship: The Quest for Inclusion. Coventry. J. Political and Societal Implications. American Sociological Review. TENZER. SCHUMAN. Ia]i. TERREN.) A Question of Identity. London. C.. STRAUSS.-F. London. (1994) Citizenship and Social Power. 51-69. SHAW. (1994) The Limits of Citizenship. (1993) Psychology and Citizenship: Identity and Belonging. 587-620. University of Warwick.) Citizenship: Critical Concepts. TCHERNIA. 37. Polirom. In: B. Paris. p. Center for the Study of Globalisation and Legislation.W. J. (2001) Citizenship under Regime Competition: The Case of the ‘European Works Council’. STOKER. no. T~SL~UANU. European Journal of Education. D. Oxford. Oxford University Press. SMITH.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. TAYLOR. J. (1994) The Boundaries of Citizenship.S. In: A. R. J. nr. (1999) Global Civil Society: Changing the World?. p. SIDJANSKI. Turner. (1995) Development Dilemmas in the European Community. R. SHORE. vol. SCHOLTE. Kershen (ed. (2000) Crearea identit`\ilor na\ionale în Europa. SOMMERS. Ashgate. Paris. 161-177. L. 136-147. (2004) Institu\ii ]i organiza\ii. Polirom. B. Essai sur les fondements de la politique. Leske and Budrich. The Free Press. nr. (1992) L’avenir fédéraliste de l’Europe. (2000) Europe at the Eve of the 21st Century: Deep Trends and Policy Analysis. Paris.-M. C. Harvard University Press. Paris. 7. (1986) The Ethnic Origins of Nations. THIESSE. SCHNAPPER. Opladen. Ph. Secolele XVIII-XX. Nagel. J. Gallimard. Gbikpi (eds. European Commission. Ch. (2002) Participation in Governance Arrangements. Ia]i. (1963) Pour l’Europe.

W. R. In: H. W. R. Sage. (2003) Contrasting Images of European Governance. Wallace.. (1998a) Politics and Policy in the EU: The Challenge of Governance.. Payot. In: K. 25-35. W. (1995) The Problem of Democracy in the European Union.) A Citizens’ Europe.) Citizenship: Critical Concepts. p. 58-84. Strasbourg. Organizing Plurality in Contemporary Democracies.) The Dynamics of European Integration. 167. Pinter.S. I. Antola (eds. Allen and Unwin. U. Paris. 3-36. Paris.) Theories of Modernity and Postmodernity. vol. WALLACE. In: A.S. Turner (ed. Variables and International Activities. Boulder. 3rd edition. Routledge. VOYENNE. (1990) Citizenship in the Semiotic Society. (1996) Sectorul non-profit: contexte. MORAN. New York.S. VOGEL. Cambridge. 164-175.) The French Revolution and the Meaning of Citizenship. (1993) Contemporary Problems in the Theory of Citizenship. 199-226. p. Martin’s Press. Antola (eds. M. Radaelli (eds. (1964) Histoire de l’Idée européenne. WOLTON. p. London. WALLACE. P. Martin’s Press. Council of Europe. p. London. (1994) Outline of a Theory of Citizenship. 58-85. Verso. Oxford. B. 1-18. London.) Policy-making in the European Union. TWINE. E. In Search of a New Order. (1986) Citizenship and Capitalism. (1993) Citizenship and Social Theory. WINCOTT. Oxford. Citizenship. Sage. Greenwood Press. M. Vogel. Rosas.279-302. Sage Publications. New York. organizare. VOGEL. (2003) The Idea of the European Social Model: Limits and Paradoxes of Europeanization. 19-38. p. D. Oxford University Press. WOLOCH. Oxford. WATTS. In: B. WALLACE. Newbury Park. In: B. Sage. St. In Search of a New Order.) Linking EU and National Governance. In: B. ULRICH.M. J.) The Frontiers of Citizenship.) The Frontiers of Citizenship. H. (2001) Les modèles de partage fédéral des compétences. London. Oxford. In: B. London.. (1992) Outline of a Theory of Citizenship. p. D. VL~SCEANU..) Dimensions of Radical Democracy: Pluralism. California.) Citizenship and Social Theory.S. H. Kohler-Koch (ed. (1992) La dernière utopie: naissance de l’Europe démocratique. Co.TIILIKAINEN. (1990) (ed. Wallace (eds. (1992) (eds. C. Cambridge University Press.S. Oxford University Press. TURNER..) The Politics of Europeanization. Bucure]ti. conducere. U. B. Featherstone. Wallace. Oxford. WALLACE. Wallace (eds. TURNER. WALLACE. Moufe (ed. (1991) Is Citizenship Gender-Specific? In: U. B. TURNER. p. Moran (eds. DAWSON. I.) A Citizens’ Europe. R. In: H. R.. (1998b) The Institutions of the EU: Experience and Experiments. B.S. VELDHUIS. Turner.) Policy-making in the European Union. Flammarion. 160 . WEXLER. (1998) A Theory of Citizenship. VAN GUNSTERREN. Sage Publications. (1994) Social Rights and Citizenship. D’OLIVEIRA. WALDINGER. London. W. St. London. H. WALLACE. Hamilton (eds. nr. Core Competencies. TURNER. Westview Press. London. J. S. Turner (ed. Rosas. B. London. H. M. Sage. Paideia. Revue internationale des sciences sociales. (1991) (eds. H.S. E. p. (1998) Policy-making in the European Union. In: Ch. p. Ed. Oxford University Press. Oxford University Press. H. T. Oxford University Press. (1999) The Constitution of Europe. F. B. TURNER.1-9. (1995) Union Citizenship: Pie in the Sky? In: A. p. p. WEILER. Community. R. P. 37-70. London. (1997) Education for Democratic Citizenship: Dimensions of Citizenship.

(1990) The Uses and Abuses of Civil Society. 250-274. 161 . ZAWADSKI. 46. vol. p. p. P. (eds. 169-185.WOOD. In: R. London. Ethics. Merlin. vol. E. (1989) Polity and Group Difference: A Critique of the Ideal of Universal Citizenship. YOUNG.M. L’Année sociologique. 99. 1.) Socialist Register. Miliband at al. (1996) Le nationalisme contre la citoyenneté. nr. I.M.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful