Cum ar trebui sa iubim? Unde gresim, de tot ajungem sa o luam de la capat?

- Cel mai adesea oamenii nu stiu cu adevarat ce e iubirea. O confunda cu indragostirea. Si nici nu stiu sa o traiasca. Vad filme si traiesc dupa clisee. Viseaza toti o iubire mare, ca-n filme. O iubire data de-a gata, cu un partener fara cusur, care sa-i inteleaga orice ar fi. Si nu pricep de ce lor nu li se intampla la fel. Dar iubirile astea din carti si filme sunt utopice, nu se verifica real. Ceea ce se simte insa la toti cei care vin sa se spovedeasca este o cautare neobosita, nevoia de a trai o iubire profunda, perfecta. Foamea asta de iubire exista in toti. - De ce avem atata nevoie sa ne implinim intr-o dragoste mare? - Cautand iubirea, il cauti, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fara sa-ti dai seama. Chiar daca nu esti un bun crestin, simti cumva, straniu, de fiecare data cand iubesti si esti iubit, ca acolo, in iubire, e adevarul. Cauti iubirea toata viata, ai nevoie de ea chiar si atunci cand te prefaci ca nu mai ai, o traiesti gresit, o traiesti stramb, dar o iei de la capat. Gravitezi in jurul ei, te straduiesti mereu sa o intelegi, pentru ca simti ca acolo e implinirea si fericirea. Noi, oamenii, nu putem sa nu iubim, sa nu vrem sa fim iubiti. Pentru ca asta e fundamentul fiintei noastre. Dumnezeu este iubire si tot ceea ce este in lumea asta tanjeste dupa iubire. Dumnezeu a creat totul dupa chipul si dupa asemanarea Lui, dupa tiparul Lui, al relatiei treimii. Dumnezeu e o relatie, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creati ca oameni sa participam la bucuria relatiei din Dumnezeu si cu Dumnezeu. Sa traim iubirea. Sa fim impreuna. De aceea se spune ca raiul e comuniunea cu toti, iar iadul e neputinta de a mai iubi. - Desi il avem pe Dumnezeu, simtim totusi ca fara celalalt nu suntem completi. E nevoie de un altul, ca sa fim fericiti? - Dumnezeu i-a facut pe oameni incompleti, tocmai ca sa aiba nevoie unul de altul. Daca ne-ar fi facut perfecti, ne-am fi fost suficienti singuri. Sigur, exista oameni care daruiesc mai mult, oameni care dau mai putin, dar nu trebuie sa ne oprim la relatia cu un singur om, trebuie sa invatam sa iubim pe toata lumea, sa castigam un rod din relatia cu fiecare, nu doar din aceea cu partenerul de viata. Orice om e un dar potential pentru noi, cu care ne putem imbogati. - Visam, aproape toti, la o iubire mare, care sa ne tina toata viata. Si totusi, realitatea ne arata ca iubirile mor, si ele, mai des decat am vrea sa credem. De ce se stinge dragostea? - Moare pentru ca nu exista si Dumnezeu in ecuatie. Si atunci noi nu avem de unde sa ne alimentam, sa ne regeneram iubirea. Fara Dumnezeu, nu exista principiul generator de iubire. Omul singur e o fiinta limitata. Harul e cel care il face infinit de adanc. Harul e de la Dumnezeu. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca orice realitate netransfigurata degenereaza. Se consuma. Fara har, omul e in stare cazuta. La fel si cu iubirea. Ea se stinge daca nu exista raspuns. Daca o intorci catre Dumnezeu si catre oameni, ea primeste raspuns din infinitatea Lui Dumnezeu. Daca o intorci catre tine, catre trup, catre materie, ea se cheltuie, se epuizeaza, pentru ca lucrurile astea sunt limitate. De asta e nevoie de cununie. Cununia e unirea a doi cu un al treilea, cu Dumnezeu, care e infinit. - Din pacate, simplul fapt ca te cununi in biserica nu garanteaza mereu fericirea... - Trebuie sa invatam sa-L vedem in celalalt pe Dumnezeu. Nu trebuie sa ne raportam la un om ca la un lucru finit. Orice persoana e un izvor infinit, dar care nu e descatusat. Prin iubire si cu ajutorul lui Dumnezeu, putem rupe zagazurile, astfel ca celalalt sa-si dea drumul fiintial, sa scoata din el tot potentialul lui moral, spiritual si de iubire. Pentru ca fiecare om e cu mult mai mult decat se vede. Si vine iubirea si activeaza in celalalt ceva ce habar nu avea ca zace in el. Ai nevoie de un celalalt care sa iti dea masura. In relatie de doi, omul evolueaza continuu. Si nu mai are cum sa se sature de celalalt, sa se plictiseasca, sa ajunga la rutina. Pentru ca fiecare il face pe celalalt sa evolueze. Fiecare se desface ca un boboc, apoi ca o floare, si aceasta inflorire a lui este infinita. Multi oameni par incapabili de sentimente profunde. Asta, pentru ca nu au fost iubiti, la randul lor, ca sa inceapa

inchis la batranete. Am citit de curand intr-o carte cum un detinut politic taran. Atunci cand nu mai poti si vrei totusi sa faci ceva pentru celalalt. am si o iubita! Dar nu iubim cu adevarat decat atunci cand facem acest exercitiu al iesirii din sine si cand incepem sa ne exersam in daruire. am o casa.. Si fara efortul fiecaruia de a activa in celalalt taina Lui. ca in Evanghelie. poate e mai bine sa te opresti. ci ma regasesc pe mine si ma imbogatesc cu felul celuilalt de a fi. Unora le convine sa se lase stapaniti de altii. care ajung sa se inrobeasca.Cum ar trebui sa iubim. cum sa-i gatesti o mancare buna. care le serveste fericirii proprii.Nu stim sa ne daruim. daca poti cu adevarat sa iubesti. harul dumnezeiesc. trebuie sa daruim ce nu avem. parinte? Unde gresim. ma anulez. cum sa-i faci o bucurie. Asta inseamna iubirea. cum sa-l odihnesti. Si chiar mai mult. E vina noastra? Tine de noi sa traim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu? . izbucnesc in tine resurse de energie de care habar nu aveai. Am o cariera. daca celalalt nu-ti raspunde la fel.sa infloreasca. de dragul sigurantei. Nu ti se cere s-o faci.Nu toata lumea are parte in viata aceasta de iubiri extraordinare. primea de la babuta lui scrisori. sunt chinuite.Pana unde te poti darui pe tine. . Facand gesturi te si verifici pe tine. si painea si pestii ajung tuturor. Refuza responsabilitatea propriilor decizii si atunci prefera doar sa execute. Trebuie sa iubesti cu Dumnezeu din tine. Nu exista scuza sa nu daruiesti. Dar asa nu vor evolua niciodata. ii invata sa se iubeasca intai de toate pe ei. "Cand Dumnezeu iti trimite dragostea. cand nu mai ai nici o forta. Iubirea inseamna foarte multe gesturi. cum sa-l scutesti de un efort. In iubire. care nici macar nu e mantuitoare.. Primesti forta de la Dumnezeu si ajungi sa faci mai mult decat credeai ca esti capabil. nu e sclavie.Daruirea de sine e un gest voluntar. Prin daruire nu ma anulez. E o forma de lene. sa-si urmareasca propria implinire. fara ca asta sa te anuleze cu totul? Uneori. Intentiile. dar le e frica sa-si asume un drum. gandurile in sine nu au nici o valoare in absenta lor. pe Dumnezeu din celalalt. Au parte de o suferinta absurda. Le bat barbatii. astfel. nimicul se transforma. cand nu mai avem. Sa daruiesti atunci cand esti epuizat. Prin posedare. Nu avem exercitiul daruirii de sine. Sa te daruiesti atunci cand nu mai poti te leaga cu adevarat de celalalt si-l face si pe celalalt sa se deschida. cum poti sa-i vii in intampinare. sa ne antrenam puterea de iubire. Daca dai din prisos. cand e obosit. . nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire" . Trebuie sa inveti sa traiesti prin celalalt si pentru celalalt. Si dragostea devine. nu are valoare. nu este o dependenta fata de celalalt. de tot ajungem sa o luam de la capat? . un fel de accesoriu. E plina lumea de ele. cand ti-e bine si-ti vine usor. Sa te gandesti cum poti tu sa-l ajuti pe celalalt. Dar toate astea nu sunt posibile fara Dumnezeu. in care ea punea si cate o floare presata. Si atunci. E cazul multor femei de azi. Sa iubesti inseamna sa gravitezi in jurul implinirii celuilalt. sa daruiasca la randul lui. . Societatea actuala ii educa pe oameni in directia propriilor dorinte.

te poti imbogati si poti transforma iubirea in cale de cunoastere. ci trebuie sa te pui pe tine in slujba celuilalt. in loc sa fie libera si sa nu ceara nimic in schimb. .In ordinea fireasca. adoptand felul celuilalt de a fi. pentru ca cel mai adesea ne iubim pe noi insine. presupui ca celalalt are niste defecte pe care tu. trebuie sa-ti ceri tie sa-l suporti pe celalalt. Sa nu incerci sa cotrobai in toate cotloanele sufletului lui. Spun eliberata. sa iesi din confortul felului tau de a fi. dar nu se reduce totul la ea. trebuie sa iesi din tine in sensul de a incerca sa-l traiesti pe celalalt. Nu exista coincidente. primita de sus. sa te faca sa te simti mai frumos si mai bun. de iubire. ca sa poata da mai mult. apare instinctul de aparare. . Dumnezeu nu e trup si totusi se defineste pe sine ca iubire. nu mai ajungi niciodata la iubirea adevarata. Daca ii calci libertatea.Ar trebui sa facem exercitiul alteritatii. il schimba in bine. Oamenii trebuie sa invete sa aprecieze crizele. Iubirea traita drept schimba oricum lucrurile in bine. nu al tolerantei. sa-l intelegi pe celalalt.Iubirea adevarata e intotdeauna libera? . niciodata nu calculeaza ce daruieste. Intrebarea . Cum stii care e omul pentru care merita sa dai tot? . Adica toleranta presupune mandria. ca ma arat jertfitor il face si pe celalalt sa se corecteze. Este o iubire egoista. sa n-o spulberi. Nu incearca sa-l stapaneasca. cate am facut pentru tine. Iubirea nu e emotie. In iubire. oricate ai face pentru celalalt. Toleranta e un fel de ingaduinta fata de ceva ce tie nu-ti convine. n-ai voie sa ceri celuilalt sa se schimbe. Faptul ca ma daruiesc total. Iubirea unuia. Am cunoscut multe recuperari miraculoase de relatii care erau in pragul esecului si au ajuns chiar mai puternice si mai profunde ca inainte. Asta e iubirea adevarata. poate sa salveze iubirea celuilalt. nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire. si componenta asta trupeasca intra in iubire. Scopul lui nu e sa te infrumuseteze pe tine. creste tot mai mult. Cand iubesti. Or. intoarsa catre sine. reuseste sa-l invinga pe celalalt prin iubire. Aici se greseste cel mai mult in relatii. important e sa nu te implici intr-o relatie pana nu esti sigur de ea. . se invarte in cerc. iubirea nu e trup! Sigur. Parintele Teofil Paraian spunea ca dragostea niciodata nu calculeaza si dragostea totdeauna calculeaza. Fiecare persoana care ne iese in cale e un dar de la Dumnezeu si noi trebuie sa ne intrebam. sa nu intri cu excavatorul peste flori. daca se lucreaza. el ramane indiferent si nu-ti intoarce nici o farama de dragoste. nu trebuie sa te preocupe binele tau. Deci. Exercitiul acesta al iesirii din noi insine uneori e dureros. Daca Dumnezeu iti trimite dragostea. sa-l ajusteze dupa gustul propriu. Ce pot eu sa fac din relatia asta? Ce trebuie eu sa inteleg? Ce folos pot sa trag? Apoi. din marinimie. Si in acelasi timp calculeaza mereu cat primeste. acum da-mi si tu la fel.Cateodata. Iubirea e o mare putere a omului. Dar felul in care reactionam noi la intalnirea respectiva tine de noi. sa vezi lumea prin ochii lui. dar iubirea. cand unul incearca sa-l transforme pe celalalt. chiar daca celalalt iubeste mai putin. o putere care trebuie eliberata si lucrata de fiecare in parte. indrazneala distrug misterul celuilalt. inseamna sa parasesti o pozitie sigura. Dar numai asa te poti largi. Ba. se va simti agresat. cu statornicie. sa se simta. Daca ramai in tine insuti. daca a intalnit un alt om de calitate si se jertfeste pana la capat.Ar trebui atunci sa cultivam toleranta in dragoste? . un om de calitate. Trebuie sa-i pastrezi celuilalt taina. preocuparea ta sa fie devenirea lui. si atunci iubirea este inchisa in noi. Potentialul de afectiune. Si se va inchide in el. Cum vine asta? Pai. Intr-o relatie trebuie sa existe un balans intre apropiere si distanta. Te trezesti singur. le treci cu vederea. Daca o cheltui fara stiinta. esti foarte sarac. Dragostea e doar o arvuna de la Dumnezeu. iubirea adevarata afirma libertatea celuilalt.. sa nu confundam indragostirea cu iubirea. e o putere. Apoi. nu trupeasca. de fiecare data. Se va feri de tine. Faptul de a intalni o anumita persoana tine de voia Domnului. ca sa-i atraga atentia celuilalt uite.Da.Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Tupeul. intr-o relatie de iubire tu nu ai dreptul sa consideri felul tau de a fi mai bun ca al celuilalt. mai mult. trebuie pastrat pana gasesti o persoana cu care te potrivesti cu adevarat. te trezesti ca toti iti intorc spatele. Poate la inceput nu pare mare. de ce a randuit Dumnezeu sa intalnesc omul ala. cu care sa ai in primul rand o potrivire sufleteasca.

Daca te opresti la om. lui Dumnezeu . prin om ne daruim. de fapt. In definitiv. dar Dumnezeul din el. (un interviu cu parintele Pantelimon) . Pentru ca omul ala nu e ultima realitate. gasesti in jur suficiente persoane care sa merite sa dai tot.mai are insa si o capcana. Daca il ai in minte mereu si pe Dumnezeu. da. risti sa pierzi tot. fara sa-ti mai fie teama ca ai putea pierde. Nici un om nu merita in sine sa-i dai tot.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful