P. 1
Abdicarea Silita a Regelui Mihai Si Urmarile Sale

Abdicarea Silita a Regelui Mihai Si Urmarile Sale

|Views: 43|Likes:
Published by petronius65

More info:

Published by: petronius65 on Jun 12, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/12/2012

pdf

text

original

ROMÂNIA PE DRUMUL CĂTRE TOTALITARISMUL COMUNIST (1944- 1947) După 23 august 1944, majoritatea forţelor politice interne au susţinut

necesitatea revenirii ţării la cadrul de dezvoltare democratic. Decretul nr. 1626 din 31 august 1944 a repus, parţial, în drepturi Constituţia din 1923. Dar, înţelegerile secrete între Marile Puteri au decis altfel soarta României. Contextul internaţional de la sfârsitul celui de-al doilea război mondial a fost dominat de împărţirea sferelor de influentă între marile puteri aparţinând Coaliţiei Naţiunilor Unite.La9 octombrie 1944, Winston Churchill, primul-ministru al Marii Britanii, aflat în vizită la Moscova în octombrie 1944, i-a propus lui Stalin un „acord de procentaj" privind statele din centrul si sudestul Europei; în privinţa României, proporţia era de 90% pentru Rusia (Uniunea Sovietică) si 10% pentru Aliaţi (S.U.A. si Marea Britanic). Anii 1945-1947 au fost decisivi pentru soarta Europei. Adevăratul partaj al Europei în sfere de influenţă îşi are originea încă în înţelegerea de la Teheran din 1943. In cadrul întâlnirii la nivel înalt de la Yalta (februarie 1945), aproape muribund, preşedintele american Roosevelt a acceptat toate cererile sovietice. O scrisoare a premierului britanic către Stalin, din 29 aprilie, 1945, a recunoscut interesele predominante ale U.R.S.S. în Bulgaria şi România. La rândul său, I.V.Stalin era convins că orice armată care ocupa un teritoriu îsi impunea acolo propriul regim politic. Astfel continentul european a fost împărţit în două: partea centrală si de răsărit (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia, România, Bulgaria, Albania) a trecut sub dominaţia sau influenţa sovietică, iar partea occidentală a devenit „Lumea liberă". Regimul de la Moscova si-a impus propriul său sistem social-politic în zona ocupată. Partea de vest a evoluat pe o linie democratică, beneficiind de sprijinul S.U.A. In anii 1944-1947 in Romania au avut loc ample confruntări politice. P.C.R. a devenit principalul instrument prin care Kremlinul si-a impus linia politică în România. Acest partid a promovat o politică de alianţe în scopul atragerii de partea sa a cât mai multor forţe si de a izola partidele istorice Partidul Naţional-Ţărănesc si Partidul National-Liberal. Ocupatia militara sovietica.Conventia de armistitiu cu Natiunile Unite. Sarcina cea mai presantă a guvernului Sănătescu era stabilizarea relaţiilor cu Aliaţii, în special Uniunea Sovietică. Armata Roşie invada România şi comandanţii sovietici tratau ţara ca pe un teritoriu cucerit. La insistenţele lui Iuliu Maniu şi ale lui Constantin Brătianu, care erau nerăbdători să reducă amestecul ofiţerilor sovietici în problemele civile, înfiinţând zone libere de ocupaţia Armatei Roşii, Sănătescu s-a străduit să încheie un armistiţiu oficial cât mai curând posibil. Guvernul sovietic a fost receptiv la această idee, deoarece era dornic să-şi asigure liniile de comunicaţie cu frontul din Transilvania şi Ungaria, în nord şi cu Balcanii, în sud şi să beneficieze pe deplin de angajarea forţelor şi resurselor române în luptă. Proiectul unui armistiţiu, întocmit de oficialităţile sovietice, a fost comunicat guvernelor american şi britanic la 31 august. Pentru acestea era foarte clar că Uniunea Sovietică trata România ca pe o ţară cucerită. Ei au obiectat în special la articolul care prevedea controlul exclusiv al îndeplinirii condiţiilor armistiţiului de către înaltul Comandament Sovietic. La insistenţele americane şi britanice, Molotov şi-a schimbat puţin poziţia. El a consimţit la crearea unei Comisii Aliate de Control pentru România, care să cuprindă reprezentanţi ai Statelor Unite şi Marii Britanii dar a afirmat clar că înaltul Comandament Sovietic îşi va rezerva toate hotărârile importante referitoare la România. Delegaţia română însărcinată cu semnarea armistiţiului şi formată din Lucreţiu Pătrăşcanu, Ghiţă Pop, Ion Cristu, Barbu Ştirbei, Constantin Vişoianu, generalul Dumitru Dămăceanu a sosit la Moscova la 4 septembrie 1944, dar a fost primită de ministrul de externe Molotov abia peste şase

vase maritime şi fluviale..S. ca României să i se recunoască statutul de cobeligeranţă în războiul împotriva Germaniei. îndeosebi în probleme de siguranţă şi poliţie. S-a recunoscut faptul că România a ieşit din război doar la 24 august 1944. produse petroliere. Neliniştea lor era împărtăşită de Averell Harriman. care luase parte la negocierile în vederea semnării armistiţiului şi discutase cu membrii delegaţiei române. De asemenea. P.R. prezenţi în număr mare în ţară. Schuyler-S. nefiindu-i recunoscut statutul de cobeligerant.S. S-a format Comisia Aliată de Control cu sediul la Bucureşti. au fost concentrate cu o viteză remarcabilă în vederea desfăşurării acestei campanii. S-a prevăzut. Stevenson -Anglia. Convenţia de armistiţiu între România şi Naţiunile Unite s-a semnat la 12 septembrie 1944 la Moscova. civili şi militari. şi respectiv V. de către Aliaţi. dominată de reprezentanţii sovietici şi în care Marea Britanie şi S. mareşalul aerului Donald F. Consilierii sovietici. fiind de fapt un veritabil dictat. toate angajamentele luate faţă de România. VinogradovU.Romania a fost astfel obligataEa a fost obligată să întreţină armata sovietică de ocupaţie.S. numărând aproximativ 385 000 militari.S. au fost încălcate cu premeditare. în special. cifrate la 300 milioane de dolari. La 20 septembrie a început o ofensivă de amploare a trupelor sovietice şi române şi. să permită deplasarea liberă a Armatei Roşii pe teritoriul său şi să sprijine financiar şi logistic operaţiile militare ale Aliaţilor împotriva Germaniei şi Ungariei. O dovadă izbitoare a predominanţei sovietice era lipsa de autoritate a Comisiei Aliate de Control. ţara noastră a fost obligată la plata în şase ani a unor uriaşe despăgubiri de război. practic un şantaj politic din partea U. având în vedere situaţia de ansamblu. Preocuparea principală a sovieticilor în toamna anului 1944 a fost campania împotriva forţelor germane şi ungare rămase la nord şi est de Carpaţi. un instrument în mâna U. Dar. să se stabilească termene precise pentru perioada ocupaţiei sovietice. Comisia a avut următoarea componenţă: generalii Ivan Susaikov. în ţară.. cursul anului 1944-1945. aşa cum se înfăţişa la 28 iunie 1940. România a fost considerată un stat învins şi nu unul care a ieşit din război graţie efortului propriu..R. Ea a depăşit însă cadrul unui simplu armistiţiu. Armistiţiul a fost semnat. Cerea guvernului român să se angajeze în efortul de război aliat cu cel puţin douăsprezece divizii de infanterie echipate complet. cel puţin până la încheierea tratatului de pace final. pentru a-şi impune voinţa în România şi faţă de care Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii nu au schiţat nici un gest de dezaprobare. In cadrul contactelor oficiale nu s-a acceptat nici o sugestie din partea reprezentanţilor români. generalul Cortland Van R. lemn. şi să se obţină angajamentul! Aliaţilor că întreaga Transilvanie va reveni la România. iar nord-vestul Transilvaniei a trecut sub administraţia provizorie a Armatei Roşii. în mărfuri-cereale. erau cei care hotărau direcţia dezvoltării politice a României. In ciuda cooperării pe câmpul de luptă.UA. când textul acordului era deja stabilit de către sovietici. Trupele române. Delegaţia română a părăsit Moscova cu sentimentul că. Astfel. până la 25 octombrie. întregul teritoriu al României de dinainte de război a fost recucerit. ceea ce a semnificat un efort financiar de 2 miliarde de dolari S. ţara lor scăpase uşor. ambasadorul american la Moscova. de mareşalul Rodion Malinovski.R. înaltul Comandament Sovietic emitea pur şi simplu instrucţiuni către guvernul român în numele acesteia. Puterile .zile.U. Graniţa româno-sovietică a fost restabilită pe Prut.S. liderii partidelor politice democratice erau profund îngrijoraţi de modul în care autorităţile sovietice vor interpreta şi pune în practică termenii armistiţiului.A. totodată. Pierderile românilor în bătălia pentru Transilvania au fost considerabile — aproximativ 50 000 morţi şi răniţi. aveau un rol pur figurativ. ei neţinând seamă de nici una din consecinţele actului de la 23 august 1944.A. Delegaţia română ar fi dorit. maşini.U. El nu avea nici o îndoială că armistiţiul dăduse Uniunii Sovietice control politic şi economic total asupra României. Retrocedarea acestui teritoriu către România urma să se facă în urma stabilirii unei guvernări „democratice" în ţară. autorităţilor române să li se: acorde mai multă libertate în ceea ce priveşte administraţia internă. în numele coaliţiei antihitleriste.S. guvernul Sănătescu şi autorităţile de ocupaţie sovietice sau aflat întotdeauna în conflict. anularea Dictatului de la Viena din 1940.

D. Ştefan Voitec la Educaţia Naţională. Totuşi. sub masca căruia s-a pregătit ascensiunea la conducerea ţării a comuniştilor.Ana Pauker.occidentale împărtăşeau răspunderea pentru consecinţele acestor acte.lupta pentru puterea politică . prima treaptă către preluarea întregii puteri politice. acţionau şi ele intens pentru a-şi revitaliza organizaţiile din Bucureşti şi din provincie. La finele anului 1944 şi începutul lui 1945 partidul număra câteva zeci de mii de membrii. în octombrie 1945 au fost înregistraţi 256 863 membri. incluzând chiar şi membri ai fostei Gărzi de Fier.R.C. ele şi-au concentrat toate eforturile pentru reînfiinţarea organizaţiilor naţionale şi locale şi creşterea numărului de membri. Evoluţii politice (23 august 1944-6 martie 1945). Preşedintele sovietic al Comisiei Aliate de Control o considera drept un instrument pentru înfăptuirea politicii sovietice şi îi trata pe colegii săi occidentali ca pe nişte simpli observatori. după şase ani. iar conducătorii partidului nu au reuşit să întocmească un program la fel de cuprinzător ca acela al Partidului Naţional Ţărănesc. pentru ca la sfârşitul lui 1947 numărul lor să ajungă la 803 831 persoane. în toamna anului 1944. iar peste patru zile reprezentanţii lor au ieşit şi din guvern. Iuliu Maniu şi Ion Mihalache au anunţat noul program al partidului. de către comunişti. Frontul Naţional Democrat.S. La nivelul conducerii centrale activau. dispută care s-a transformat într-o ruptură .R. la conducerea ţării s-au perindat două guverne conduse de generalul Constantin Sănătescu. losif Rangheţ Gheorghe Gheorghiu-Dej şi o alta venită din Uniunea Sovietică . executivul s-a confruntat cu consecinţele ocupaţiei trupelor sovietice şi a continuării operaţiilor militare în conflictul mondial. a aparatului de conducere a ţării. In ultimele patru luni ale anului 1944. In viaţa politică internă din România. deocamdată în cadrul aceluiaşi obiectiv fundamental . în aproape toate privinţele acesta rămânea fidel vechilor teze economice şi sociologice ţărăniste şi ideii de stat ţărănesc elaborate în perioada interbelică. în octombrie. La 12 octombrie P. După 23 august 1944.S. Problema internă cu consecinţele cele mai dăunătoare pentru Partidul Liberal a fost disputa între acesta şi facţiunea condusă de Gheorghe Tătărescu. ca vicepremier. s-a intensificat. căci în cadrul evoluţiilor politice complexe au fost aduse cele mai grave atingeri fiinţei naţionale şi suveranităţii de stat. care au ajuns să fie cunoscute în această perioadă sub numele de partide istorice. La 12 septembrie s-a introdus cenzura prealabilă a presei. subsecretar de stat la Minsterul de Interne. Gheorghe Gheorghiu-Dej la Ministerul Comunicaţiilor. In evoluţia forţată a societăţii româneşti de la autoritarism la totalitarism perioada dintre 23 august 1944-6 martie 1945 a fost una din cele mai dramatice. fiind pradă fracţionării. liberalii au constatat că se află într-o stare de dezorganizare considerabilă. Lucreţiu Pătrăşcanu la Justiţie. Vasile Luca. Comuniştii au stabilit cu sprijinul Moscovei toate actele politice ale guvernelor Sănătescu şi Rădescu. au părăsit Blocul Naţional Democrat. Cele două partide au pus bazele unei noi coaliţii politice. Toate suferiseră în urma întreruperii activităţii lor normale în timpul dictaturilor lui Carol şi An-tonescu.S. Brătianu a dat publicităţii o declaraţie generală conform căreia partidul va rămâne credincios principiilor sale tradiţionale şi va apăra drepturile politice şi civile ale tuturor cetăţenilor. guverneleamerican şi britanic au decis să nu transforme problema într-un litigiu atâta timp cât războiul împotriva Germaniei era încă în plină desfăşurare. Partidele Naţional Ţărănesc şi Naţional Liberal. partidul comunist s-a angajat pe drumul luptei pentru puterea politică şi instaurarea unui regim politic antidemocratic. Multe dintre organizaţiile din provincie ale partidului nu aveau lideri. Teohari Georgescu. dar nu aveau nici un rol în formularea lor. toamna anului 1944 a fost o perioadă de mobilizare pentru principalele partide. dar efectivele sale au sporit rapid printr-o propagandă demagogică. procesul de penetrare. In noul guvern Sănătescu (octombrie-decembrie 1944) au intrat Petru Groza. In acelaşi timp.o grupare din interiorul ţării: Constantin Pârvulescu. şi P. In ciuda eforturilor sale de a repune în vigoare Constituţia din 1923. iar acum. Politica de lichidare a cadrului democratic de dezvoltare a României. Moldova şi nord-vestul Transilvaniei se aflau sub administraţia militară a U.

liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej . iar pe 18 octombrie. la F. Pe lângă comunişti. în aceeaşi zi. care nu diferea prea mult de cel precedent. Acesta se bucurase doar de un sprijin simbolic din partea comuniştilor. Faptul că Frontul era reprezentat oficial în Cabinet indică sporirea forţei sale şi. la 4 noiembrie. liderul Partidului Comunist.D. atacurile s-au intensificat. drept un instrument al celor două partide politice şi al regelui.D.V. Ei au profesat un „reformism" demagogic şi o propagandă abilă pentru a-şi atrage masele. Pătrăşcanu şi Titel Petrescu i-au informat că partidele lor părăseau Blocul Naţional Democratic. în mod corect. Frontul Naţional Democrat a fost înfiinţat oficial la 12 octombrie. violenţa şi au manipulat masele popolare sub lozinca „democratizării"ţări. Naţionalţărăniştii şi liberalii au respins ideea. iar guvernul Rădescu a exercitat o influenţă redusă asupra cursului evenimentelor. unde a discutat cu I. care era principalul responsabil pentru contestarea guvernului Sănătescu. dar Maniu şi Brătianu au refuzat categoric.In ianuarie 1945. La 16 octombrie comuniştii şi socialdemocraţii au părăsit guvernul. In scop tactic.N.N. a invitat Partidele Naţional Ţărănesc şi Naţional Liberal să i se alăture.. el cuprindea Partidul Social Democrat şi Frontul Plugarilor. prezidat de Anton Alexandrescu (desprins din P. a demisionat la 2 decembrie. Acesta era menit să atragă sprijinul larg al organizaţiilor democratice şi persoanele care nu doreau o reîntoarcere la sistemul social şi viaţa politică din perioada interbelică. o organizaţie a ţăranilor săraci înfiinţată de Petru Groza î n Transilvania. iar în septembrie şi la începutul lui octombrie. Sănătescu. comuniştii au dezlănţuit teroarea. simţindu-se tot mai frustrat din cauza incapacităţii sale de a guverna ţara în condiţiile obstrucţiilor comuniste şi ale amestecului sovietic. caracteristică a personalităţii din cauza căreia. în timpul războiului. Gheorhiu-Dej.D. act ce a pus capăt coaliţiei care răsturnase dictatura antonesciană şi armistiţiul politic incomod pe care îl crease. în calitate de ministru al transporturilor. folosindu-se de disensiunile dintre unele partide politice şi chiar din interiorul lor. în 1933.Ţ. Consiliul Naţional al Frontului a cerut formarea unui nou guvern în frunte cu Petru Groza. iniţiativa politică era în mâinile comuniştilor. Naţionalţărăniştii şi liberalii au primit zece locuri în cabinet. care era de părere că nu fusese destul de dur în modul de a-i trata pe comunişti). a aderat Partidul NaţionalŢărănesc. La 28 ianuarie 1945 a fost dat publicităţii Programul de guvernare al F. De această dată. Până la mijlocul lunii octombrie a prins contur noua coaliţie politică promovată de Partidul Comunist. cu sprijin sovietic. In februarie 1945. ministru al Justiţiei. Programul Frontului evita retorica revoluţiei sociale. Două zile mai târziu. care-l considerau.în momentul în care Tătărescu a format un Partid Naţional Liberal disident. In mari mitinguri şi demonstraţii organizate de comunişti. Frontul Naţional Democrat. cunoscut pentru modul său tăios de a se exprima.Stalin. conducătorul Frontului Plugarilor. a fost instalat un nou guvern. susţinerea lui de către Uniunea Sovietică. Groza fiind yiceprimministru. dar. Bucurându-se de protecţia şi concursul Armatei Roşii.N. după care s-a trecut la organizarea unor mari manifestaţii împotriva guvernului Rădescu. Formarea Frontului Naţional Democrat a precipitat declanşarea crizei în cadrul guvernului Sănătescu. guvernul fiind acuzat că proteja pe criminalii de război. Frontul şapte.Acesta şi-a desfăşurat activitatea în condiţii foarte grele. pentru că hotărârile cruciale erau luate în altă parte. Era condus de generalul Nicolae Rădescu (1876—1953). comuniştii au sprijinit guvernele Sănătescu. cabinetul a fost reorganizat. care a sugerat începerea „asaltului decisiv" pentru cucerirea puterii politice de către F. si s-a încheiat un acord de . a făcut o vizită la Moscova. a ajuns într-un lagăr de concentrare pentru că denunţase ocupaţia germană din România. erau înfierate aşa-zisele trădări ale partidelor naţionalliberal şi naţional-ţărănesc. ministru al Comunicaţiilor şi Pătrăşcanu. şi fiind izolat de proprii săi susţinători (printre care se număra şi Maniu. După o nouă criză politică. în special.N. la 6 decembrie 1944. Ei au atacat constant guvernul în presa comunistă şi la demonstraţiile publice. în care şi-au mărit treptat influenţa.). impuse de încercarea comuniştilor de a răsturna prin forţă guvernul legal constituit.

. prin care acestia erau îndemnaţi să ocupe pământurile mosierilor si să realizeze „de jos" reforma agrară. în faţa Ministerului de Interne. Pe măsură ce lupta pentru putere a luat amploare.S. In atari împrejurări. s-au tras focuri de armă dintr-o maşină a sindicaliştilor comunişti. regele a cedat şi i-a încredinţat lui Groza formarea noului guvern. Vâşinski i-a ripostat brutal lui Mihai. aviaţia a efectuat zboruri la joasă altitudine. politice şi militare.L. incidente la Bucureşti. el nu putea răspunde de existenţa în continuare a României ca stat independent.S. după noi presiuni morale. Arad.Acesta a cerut regelui Mihai. s-au organizat gărzi „muncitoreşti". Zona de nord-vest a Transilvaniei era administrată direct de către sovietici. va legifera exproprierea marilor proprietari si împroprietărirea sătenilor. de la sala „Scala" din Bucureşti. a fost dezarmat batalionul de gardă al Marelui Stat Major. măsuri ferme pentru a apăra cu orice preţ ordinea în stat. concomitent cu reducerea forţelor armate române în ţară. care au fost utilizate mai ales după ce Teohari Georgescu a început să gireze Ministerul de Interne.N. de fapt. P. După ce delegaţia s-a întors acasă. va folosi toate mijloacele necesare pentru a instala un guvern prosovietic. P. la care Uniunea Sovietică aderase împreună cu Statele Unite şi Marea Britanie la Ialta. refugiindu-se apoi la ambasada britanică şi de acolo în străinătate. Uniunea Sovietică a acţionat ferm pentru a-şi consolida poziţiile câştigate în România mai curând decât în toate celelalte ţări de Europa de Est. Era clară implicaţia că Vâşinski. autorităţile sovietice au intervenit direct şi decisiv. Cu prilejul unei audienţe. la 27 februarie.liberal şi naţional ţărănesc. cerând imperios monarhului demiterea guvernului.. . Deva şi Petroşani.din cele mai elementare reguli diplomatice. Au căzut victime. Braşov.). după manifestările de la întreprinderea Malaxa din Bucureşti. unde au fost instalaţi comunişti. de cele mai multe ori total nepregătiţi pentru funcţia respectivă. la 1 martie 1945 generalul Rădescu a demisionat. dacă regele nu accepta un guvern Groza. La 10 februarie 1945.S. Frontul Naţional Democrat — de fapt. în faţa agitaţiilor comuniştilor. După cum îşi amintea Constantin Vişoianu. In plus a declarat el. declarând în mod cinic că: „Yalta sunt eu". -Gheorghe Tătărescu. Declaraţia cu privire la Europa eliberată. La Bucureşti au fost concentrate unităţi sovietice de blindate.N. au fost dislocate noi unităţi militare sovietice la Ploieşti. România era poarta spre Balcani şi spre Strâmtori. la 12 februarie 1945.N.N. s-a deplasat la Bucuresti. cete de bătăuşi. Vîsinski. comuniştii — au început o campanie sistematică în vederea înlocuirii guvernului Rădescu cu un guvern comunist. Caracal.N.D. încât a căzut tencuiala din jurul tocurilor.In provincie au fost ocupate cu forţa primăriile şi prefecturile. o ameninţare care pare să fi fost decisivă în rezolvarea crizei. El era controlat de comunişti. promiţând că guvernul F.D. In capitală. ca şi pe vremea ţarilor. si gruparea liberală condusă de Gheorghe Tătărescu (exclusă din P. Neavând nici o promisiune semnificativă de ajutor din partea Aliaţilor occidentali. Pe fondul tensiunilor politice din România. la afirmaţia regelui că la Conferinţa de la Yalta s-a decis ca popoarele din sud-estul Europei să-şi decidă singure soarta. aceştia au provocat.Ţ. pentru că.R.D. care acţiona pe baza unor instrucţiuni precise de la Moscova. diplomatul sovietic a bătut cu pumnul în masă. cu câteva săptămâni înainte de numirea lui Petru Groza în funcţia de prim-ministru. Craiova şi în alte localităţi. A. la 24 februarie 1945. a fost interzisă legătura cu armatele române de pe front.colaborare între F.I. în care au intrat reprezentanţii Frontului Plugarilor. Totodată. Vâşinski i-a dat două ore pentru a-l demite pe Rădescu şi a-l numi pe succesorul acestuia. Frontul Plugarilor a lansat un apel către ţărani. dar cele acuzate au fost tot partidele naţional .Anton Alexandrescu. în discursul din 11 februarie 1945. iar la plecare a trântit uşa cabinetului. demiterea generalului Rădescu şi formarea unui guvern al Frontului Naţional Democrat. primul locţiitor al comisarului poporului pentru afacerile externe al U. Când regele i-a replicat că va trebui să aştepte rezultatul consultărilor cu liderii partidelor.L. în condiţiile unei demonstraţii de protest faţă de creşterea pericolului comunist. Acesta a eşuat însă în încercarea sa. în termeni violenţi. Sub presiunea delegaţilor sovietici din Comisia Aliată de Control. Atunci când primul-ministru a anunţat. depăşind unele. nu a jucat nici un . radioul şi presa au trecut sub control sovietic. la una dintre întrevederi. A fost însărcinat cu formarea noului guvern prinţul Barbu Ştirbey. P.

In zilele de 17 iulie-2 august 1945 a avut loc.Impunerea la 6 martie 1945 a guvernului Petru Groza a marcat instaurarea la putere a regimului comunist.S. în total 1 468 946 ha. drumul către lichidarea oricărei forme de opoziţie democratică.Lichidarea opozitiei politice. Declaraţia cerea înfiinţarea. S. la 6 martie 1945. Deoarece războiul se afla încă în desfăşurare. îndreptate împotriva opoziţiei (cenzurarea presei. Pe de altă parte.U. conştienţi de lipsa de popularitate a partidului lor.U.N. prin alegeri libere. şi dacă prevederea s-ar fi pus în aplicare întocmai în acest caz. prin capitularea necondiţionată a Germaniei. iar aspectele mai largi ale acordului general european nu fuseseră încă reglementate. guvernele american şi britanic s-au simţit obligate să-şi tempereze opoziţia faţă de atitudinea sovieticilor.A. S-a discutat problema organizării Europei după încheierea războiului mondial. In momentul în care sovieticii au încălcat pe faţă acordul de armistiţiu cu România. ceea ce contravenea teoriei şi practicii sovietice. ei reprezentau doar facţiuni restrânse ale partidelor respective. a unui guvern larg reprezentativ şi democratic. la 9 mai. la 6 iulie. din care 1 109 562 ha au fost împărţite la 917 777 familii ţărăneşti. Conferinţa liderilor Uniunii Sovietice.R. care să răspundă dorinţelor cetăţenilor. Deşi Gheorghe Tătărescu.S. marile proprietăţi funciare au fost desfiinţate. Antipatia pe care majoritatea românilor o simţeau faţă de Uniunea Sovietică şi dorinţa lor de a păstra legăturile tradiţionale cu Occidentul făceau foarte puţin credibilă perspectiva venirii la putere a unui regim prosovietic prin alegeri libere. In cadrul activităţii de reorganizare internă a societăţii româneşti la nivel economic şi politic. Uniunea Sovietică a anunţat stabilirea de relaţii diplomatice cu România. Cu o lună în urmă. regele a confirmat guvernul Groza. în mod oficial se afirma că Groza conducea un „Guvern de largă concentrare democratică". decisese decorarea regelui Mihai I cu cea mai înaltă distincţie sovietică . Nici un membru al celor două partide mari — Naţional Ţărănesc şi Naţional Liberal — nu făcea parte din acest guvern în care toate poziţiile-cheie erau deţinute de comunişti. în plus. iar primele acţiuni nu lăsau să se întrevadă adevărata esenţă a regimului.Ordinul „Victoria".Guvernul prezidat de Petru Groza era un guvern minoritar. si ai grupării Tătărescu. ministru al cooperativelor. era ministru de externe. o acţiune care nu putea avea efect asupra cursului evenimentelor. Prin aceasta. partea de nord-est a Transilvaniei (care în noiembrie 1944 trecuse sub administraţie sovietică) a fost reintegrată României. împiedicarea întrunirilor. începând cu ziua de 6 august 1945. Au fost expropriate terenurile arabile mai mari de 50 ha.D. nu doreau să lase alegerea guvernului la latitudinea electoratului.A.R. iar Anton Alexandrescu. atacul final împotriva ]aponiei nefiind încă întreprins. ceea ce au avut urmări semnificative din punct de vedere social. care urmărea lichidarea adversarilor politici si instaurarea unor structuri de tip sovietic în România. Guvernele S.C. arestarea unor adversari politici). la 9 martie 1945. După o tergiversare de câteva zile.rol în determinarea politicii sovietice faţă de România. liberalul disident. Formarea guvernului Groza marca o schimbare de regim. El a inaugurat. Aliaţii occidentali nu au făcut altceva decât să protesteze. . a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. disident al Partidului Naţional Ţărănesc. prin politica sa. la 23 martie 1945 s-a decis realizarea unei reforme agrare. si Marii Britanii au decis să nu poarte discuţii de pace cu România si Bulgaria. impus de către Uniunea Sovietică şi nu reprezenta voinţa majorităţii românilor. prin care arăta că guvernul Groza nu avea un caracter democratic si denunţa măsurile acestuia. Guvernul Petru Groza-instrument al comunizarii.. ea ar fi împiedicat instalarea la Bucureşti a unui guvern prosovietic docil. Stalin. si Marii Britanii. deoarece forţa politică decisivă era P. la Potsdam. In urma unui schimb de telegrame între Petru Groza si LV. Prezidiul Sovietului Suprem al U. Liderii comunişti români. Liderul naţional-ţărănist luliu Maniu a trimis la Conferinţa de la Potsdam mai multe memorii. alcătuit din reprezentanţii F. deoarece în aceste ţări nu existau guverne democratice.

în mod tradiţional.R. interzicând ziarele de opoziţie. Toate aceste organisme administrative şi comitete ad hoc aveau ca scop final subminareastructurilor politice şi economice existente. libertatea presei. Unsprezece divizii române luptaseră în aşa-numita operaţie Budapesta. Ele aveau rolul de a pune în practică politica guvernului central şi erau împuternicite să se ocupe de toate problemele importante ale zilei — reconstrucţia economică. guvernul Groza a creat „comitete vigilente" locale. aproape 250 000 de soldaţi români se aflaseră chiar în centrul acţiunii ofensive întreprinse prin Slovacia şi Moravia către Boemia. deposedându-i pe proprietari. în iunie. în centrul şi nordul Ungariei. Infrângerea Germaniei. adică aproximativ 30% din cei angajaţi în luptă. Naţional-ţărăniştii şi liberalii lui Brătianu au continuat să reprezinte principala forţă de opoziţie la guvernul Groza şi comunişti. Şi aceste forţe au suferit pierderi grele: 70 000 morţi şi răniţi. vor „comuniza" întreaga structură economică a . prin urmare. ca mijloc de a netezi calea spre instaurarea noii ordini. asemenea consiliilor politice. instrumente de exploatare şi control economic a ţării noastre şi a resurselor sale naturale de către U. de sprijin intern. Dar. în felul acesta. el era pregătit să rişte o confruntare cu Groza şi comuniştii. de fapt. au servit drept instrumente ale politicii sale. a creat tribunalele populare şi a organizat lagărele de deţinuţi politici. introduse de Ministerul de Interne în mai 1945. nu a reuşit să-l obţină.S. Guvernul care s-a autoproclamat apărător al democraţiei si cuceririlor revoluţionare ale poporului. locul unde se aflau pe data de 12 mai. exercitaseră o influenţă crucială asupra afacerilor locale a facilitat activitatea noilor consilii. ordinea publică şi „democratizarea aparatului de stat" —. ţării. recomandând regelui să demită guvernul ca fiind nereprezentativ. chiar dacă aceste organi zaţii nu aveau autoritatea juridică să acţioneze astfel. dominate de comunişti. în ceea ce priveşte viitorul. Organisme similare au fost instituite la oraşe şi sate. în zonele rurale. deoarece guvernul era format aproape în totalitate din persoane dornice să îndeplinească ordinele Moscovei şi pentru că acordurile economice propuse între cele două ţări aveau să instituie controlul sovietic asupra industriei româneşti şi. Contribuţia sa la campaniile din Ungaria şi Cehoslovacia fusese substanţială. în luna mai. Oficialităţile americane i-au declarat clar că politica Statelor Unite se baza pe armistiţiu şi pe Declaraţia cu privire la Europa eliberată şi că ele vor interveni în afacerile României doar în măsura în care acest lucru era necesar pentru a asigura îndeplinirea prevederilor acestor două acorduri. a suprimat. a impus legea epurării aparatului de stat (30 martie 1945). iar în centrele urbane a instigat comitetele muncitoreşti să ia controlul asupra fabricilor şi a altor întreprinderi. a pus capăt grelelor încercări prin care a trecut România în cei patru ani de război. purtând răspunderea pentru mobilizarea sprijinului acordat acestei politici de către populaţia locală. S-au pus şi bazele primelor sovromuri. când au primit ordinul să se oprească. Cele mai importante au fost schimbările de amploare din administraţia locală. . ajunsese la concluzia că România nu mai era un stat suveran. în final. desfăşurată de la sfârşitul lui octombrie 1944 până la mijlocul lunii ianuarie 1945. guvernul a încurajat comitetele ţărăneşti nou formate să exproprieze şi să împartă marile moşii. Absenţa partidelor care. Dar considera că o astfel de iniţiativă riscantă trebuie să depindă de sprijinul american şi britanic pe care. noul guvern a luat o serie de măsuri pentru a se întări şi pentru a lovi opoziţia. Cu toate acestea. De asemenea. şi să protejeze ţara împotriva dominaţiei sovietice. Maniu a devenit liderul tuturor celor care doreau să creeze o adevărată democraţie parlamentară. înregistrând pierderi care s-au ridicat la 11 000 morţi şi răniţi. Aceste consilii erau formate din câte un membru al partidelor reprezentate în guvern. excluşi. oficial societăţi mixte românosovietice. care au preluat atribuţiile poliţiei şi ale jandarmeriei în multe locuri şi.S. ajungând până la 80 de km de Praga. el nu era prea optimist.Lipsit în ansamblu. reforma sistemului administrativ. între decembrie 1944 şi mai 1945. în mod treptat şi drastic. ceea ce viola prevederile armistiţiului şi acordurile ulterioare cu Aliaţii. In fiecare judeţ au fost numiţi prefecţi comunişti şi au fost create consilii cu puteri largi. după modelul occidental. naţional-ţărăniştii şi liberalii fiind.

secretar general. să conducă România până în 1952.. formate din Gheor-ghiu-Dej.A.R. alături de membrii executivului. Sprijinit de oficialităţile sovietice.U. la Bucureşti. Averell Harimann (S. cu participarea a peste 150 000 de persoane.U.S-a decis să se ceară Bucureştiului reorganizarea guvernului prin includerea unui ministru din partea Partidului Naţional Ţărănesc şi unul din partea Partidului Naţional Liberal.N. care se bucura de un sprijin larg în rândul intelectualilor din cadrul partidului nu a fost ales într-o funcţie înaltă.) . a cerut primului-ministru să demisioneze (21 august 1945).A. P. i-a propus lui Molotov ca S. ca o manifestare de simpatie fată de regele aflat în „grevă" la Sinaia. nerecunoscut de Marea Britanie şi S. în următorii doi ani.S. este posibil să fi fost suspectat de colegii săi. a avut loc.in plină criză politică. Apoi. reacţionari" şi a cerut dizolvarea partidelor opozitei şi arestarea conducătorilor lor. diplomaţii britanici la Bucureşti au avertizat pe rege că nu recunosc guvernul Groza. provocând numeroase victime. Programul adoptat viza industrializarea ţării. Averell Harimann. cresterea rolului statului în economie. camioane ale Poliţiei şi detaşamente înarmate ale comuniştilor au intrat în plin. La rândul său. şi Uniunea Sovietică să dezbată situaţia din România. aşadar.A. din păcate doar simbolice. sfătuit de liderii naţional-ţărănisti si liberali. Grupuri de provocatori comunişti s-au amestecat însă între demonstranţi. în Piaţa Palatului.R. şi de protest hotărât faţă de politica guvernului Groza. Lu-creţiu Pătrăşcanu. probabil pentru că era înclinat mai de grabă să conducă decât să se supună conducerii.U. desăvârsirea reformei agrare. Liderii comunişti şi-au îndreptat atenţia spre instituirea disciplinei de partid şi. în realitate. Ea a fost organizată..S. ca prin actul său să provoace demisia guvenului Groza. libertatea de întrunire şi libertatea presei. monarhul român. In acelaşi timp.Al. A fost una din ultimele sale încercări de a se opune comunizării ţării. La 8 noiembrie 1945. reprezentanţi autentici ai partidelor respective.2 octombrie 1945. U. se pare că nu a obiectat la metodele pe care partidul le-a folosit pentru eliminarea opoziţiei şi întărirea controlului asupra ţării. S-au operat peste 1000 de arestări. La 19 august 1945. cu prilejul zilei onomastice a regelui. Aceştia trei. Statele Unite şi Marea Britanie au promis recunoaşterea noului guvern. au avut loc în ţară unele contacte între oamenii politici în vederea realizării unui guvern reprezentativ.U.Delegaţii au ales un comitet central şi un birou politic. şi în special de sovietici. Presa comunistă s-a dezlănţuit împotriva participanţilor etichetându-i „fascişti.A. la 16 octombrie. la parada şi la festivităţile din ziua de 23 august 1945.. neştiind însă că acordurile secrete între Marile Puteri plasaseră deja ţara noastră în sfera de influenţă sovietică.. In ultimul ceas. ca secretari. Guvernul urma apoi să stabilească data alegerilor anticipate şi să garanteze tuturor partidelor libertate totală de asociere. La 31 decembrie 1945 . In schimb. au convocat prima conferinţă naţională a partidului. în marea majoritate tineri.). ministrul justiţiei. totodată. cu Ana Pauker şi Teohari Georgescu. Deşi era devotat programului comunist şi. Evenimentele din România au fost dezbătute şi la reuniunile miniştrilor de externe ai S. Occidentul şi Uniunea Sovietică au căzut în cele din urmă de acord asupra unui plan pentru soluţionarea propriei dispute asupra reorganizării României. în replică. împreună cu alţi câţiva colegi aveau. Se pare că la această conferinţă rolul principal a fost jucat de Ana Pauker. ambasadorul S. asasini. şi respectiv 16-26 decembrie 1945. politicienii britanici şi americani schiţau unele gesturi de protest faţă de excesele comuniste. Sub pretextul „apărării Ministerului de Interne" s-a tras cu mitraliera de la ferestrele acestei instituţii. In aceste condiţii. Partidul Comunist şi aliaţii lui au devenit mai puternici în lupta politică care s-a intensificat în România. la Moscova. regele Mihai după ce a înaintat o notă Comisiei Aliate de Control în legătură cu poziţia sa faţă de guvernul Groza şi a refuzat să ia parte.S.U. ministru de interne. Petru Groza a refuzat.Ţ. precum si de reprezentanţii SUA si Marii Britanii în România. Fapt surprinzător. dr. Vâşinski (U. în mulţime. Aceasta este cunoscută în istorie sub numele de greva regală. Marii Britanii din 11 septembrie . de tineretul din P. a încetat să mai aibă contacte cu guvernul şi să ratifice decretele sale.In vara şi toamna anului 1945.L.N. prima mare demonstraţie anticomunistă. Monarhul a sperat.S.1 ianuarie 1946 a avut loc vizita la Bucureşti a unei delegaţii mixte .A. căci România căzuse iremediabil sub dominaţia sovietică.

au considerat alegerile drept bătălia decisivă în lupta pentru putere. guvernul Petru Groza s-a lansat într-o campanie fără precedent împotriva opoziţiei. le-au amânat până în noiembrie. cât şi a ţărilor occidentale. a fost o gafă tactică.Atât Blocul Partidelor Democrate. în august 1945. Cei doi. guvernul Groza fusese angajat în eliminarea rămăşiţelor dictaturii din vremea războiului.U. „libere şi nestingherite".dominat de comunişti şi de mentorii lor sovietici. Noul cabinet nu era câtuşi de puţin reprezentativ pentru voinţa majorităţii românilor şi a continuat să fie. membru al Partidului Naţional Liberal. dar. între alţii. înainte de desfăşurarea alegerilor. regele Mihai a primit „Legiunea de Merit" din partea lui Harry Truman. sub aceeaşi acuzaţie. nici guvernul. dominat de comunişti. Lucreţiu Pătrăşcanu.şi Archibald Clark-Kerr (Marea Britanie). campania începuse încă din vară. dar nu din rândul membrilor marcanţi. membru al Partidului Naţional Ţărănesc şi Mihai Romniceanu. Peste o lună. Procesele politice din anii 1946-1947 au constituit o nouă etapă a prigoanei comuniste în România. au luat locul în guvern ca miniştri de stat fără portofoliu. comuniştii. Se urmărea. Cel mai spectaculos a fost procesul lui Ion şi Mihai Antonescu. cu state vechi în partidele lor. guvernatorul Basarabiei. Astfel. In noiembrie 1946. de care se temeau. pentru că Statele Unite şi Marea Britanie au renunţat la singurul mijloc eficient pe care-1 aveau la dispoziţie de a face presiuni asupra guvernului Groza pentru ca acesta să respecte hotărârile de la Moscova. ştiau ce se aştepta din partea lor. Acest aranjament a reprezentat o înfrângere severă atât a partidelor istorice din România. prin decret regal Emil Haţieganu. cât şi naţionalţărăniştii. marile puteri occidentale declaraseră că nu vor semna tratatul de pace cu un guvern nedemocratic. pentru că guvernul însuşi era cel care hotăra cine era şi cine nu era „criminal de război". care nu erau siguri că vor fi capabili să controleze rezultatul alegerilor dacă acestea ar fi avut loc imediat. El a avut misiunea de a forţa . în care procedurile legale obişnuite au fost eliminate pentru a se obţine rezultatele dorite. De aceea. generalul Constantin Voiculescu. de „criminal de război". generalul Calotescu. In realitate a fost vorba de un fals grosolan al guvernului Petru Groza. au fost condamnaţi. condus de comunistul Teohari Georgescu. Gheorghe Alexianu. La rândul său. început la 4 mai 1946. După cum aveau să dovedească evenimentele. nici Uniunea Sovietică nu aveau intenţia de a permite desfăşurarea unor alegeri libere. Greva regală a încetat. de fapt. după sase luni au acceptat prezenţa delegaţiei României la Conferinţa de pace de la Paris. O lege promulgată la 21 aprilie 1945 a definit larg aceste categorii de persoane şi a înfiinţat noi organisme judecătoreşti. La jumătatea lunii octombrie 1946 guvernul a stabilit în cele din urmă data alegerilor. ce a comunicat factorilor români deciziile reuniunilor miniştrilor de externe ai Marilor Puteri. Având şi girul tacit al străinătăţii. practic. pentru că ele ar fi adus la putere partidele istorice. Alegerile au fost proclamate. propunând regelui Minai I respingerea cererii de graţiere. de propaganda oficală. guvernatorul în nordul Bucovinei. 19 noiembrie. La 6 ianuarie 1946. care se aflau în fruntea opoziţiei. In privinţa rezultatului nu a existat nici un dubiu pentru că atât judecătorii. Arestarea lor avea avantajul suplimentar de a slăbi opoziţia. Un aspect important al acestei campanii a fost judecarea unor persoane acuzate de comiterea unor crime de război sau de responsabilitate pentru situaţia dezastruoasă în care se afla ţara. pe bună dreptate. Recunoaşterea lui de către occidentali. care fuseseră numiţi de către guvern. presedintele S. printre care sunt de remarcat tribunalele poporului. alături de Constantin Vasiliuş. guvernul român a fost recunoscut de guvernele occidentale.După ce. Ţinta campaniei au constituit-o înaltele oficialităţi din guvernul Antonescu şi funcţionarii de toate felurile. La 17 mai curtea i-a declarat pe acuzaţi vinovaţi şi i-a condamnat la moarte. au fost executaţi la 1 iunie 1946 în închisoarea Jilava. unul dintre participanţii la actul din 23 august 1944. exterminarea fizică a tuturor adversarilor politici ai regimului comunist. în primăvara anului 1945. Incă de la preluarea puterii. a fost condamnat şi generalul Aldea. Comitetul Central al Partidului Comunist a încredinţat organizarea alegerilor Ministerului de Interne. cât şi avocaţii apărării.A.

aceasta a reprezentat încă un pas înapoi. Protestele din partea opoziţiei adresate guvernului şi oficialităţilor sovietice din cadrul Comisiei Aliate de Control au fost ignorate. poliţia şi jandarmeria au fost întărite cu un nu-măr mare de trupe auxiliare recrutate din rândul comuniştilor. nici una dintre ele nu era pregătită să meargă mai departe în sprijinul celor pe care. în cadrul negocierilor care au avut loc până la 10 februarie 1947. Un aparat administrativ impresionant a fost mobilizat pentru a promova candidaţii Blocului şi. în dorinţa de a câştiga alegerile. să urmeze directivele ministerului. adică. influenţa occidentală asupra cursului evenimentelor din România practic a încetat. ei au suspendat anunţarea rezultatelor şi au trimis instrucţiuni tuturor prefecţilor „să revizuiască" cifrele. Comunişti de frunte au fost trimişi în toate colţurile ţării pentru a se ocupa de campania electorală. au împrăştiat întruniri ale partidelor naţional-ţărănesc şi liberal. Dar dovezile descoperite după 1989 arată că. pe plan internaţional. A mărturisit. că naţional-ţărăniştii erau pe punctul de a câştiga o victorie zdrobitoare. care aveau responsabilitatea de a interpreta legea electorală. special formate. Deşi a fost sfătuit să nu accepte deschiderea lucrărilor Adunării Deputaţilor. act ce semnifica recunoasterea legalităţii acesteia. Cu atributele puterii mult micşorate. . a întârziat 48 ore. La 29 iulie 1946 a sosit la Paris delegaţia română participantă la Conferinţa de Pace după cel de-al doilea război mondial. astfel încât ele să indice o victorie a Blocului. iar în zonele rurale. pentru a împiedica opoziţia să organizeze o campanie eficientă. la finele conflictului mondial. ale Partidului Comunist. Aceasta a fost cauza neobişnuitei întârzieri în anunţarea rezultatului alegerilor. O problemă deosebită în această perioadă a constituit-o şi cea legată de reafirmarea locului şi rolului României în noul raport de forţe.magistraţii din întreaga ţară. în special. Se pare că în momentul în care liderii comunişti şi-au dat seama de amploarea înfrângerii lor iminente. la 1 decembrie 1946. din motive pe care nu le-a putut explica satisfăcător. diplomaţii români au susţinut necesitatea recunoaşterii cobeligeranţei ţării noastre. în ziua alegerilor. Au fost abordate şi numeroase aspecte ale problematicii economice şi politice. căci rezultatele alegerilor fuseseră clar măsluite. Se pare că Ana Pauker şi alţi comunişti au consultat Moscova şi au primit aprobarea de a falsifica rezultatele alege rilor. de comunişti şi simpatizanţi ai acestora. mai înainte îi încurajaseră să se opună presiunilor comuniste şi sovietice. la războiul antihitlerist. Deşi Statele Unite şi Marea Britanie au denunţat alegerile ca fiind nereprezentative pentru voinţa poporului român şi au învinuit guvernul Groza că nu şi-a respectat promisiunea de a organiza alegeri libere. Monarhia. discursul inaugural. cu aproximativ 70% din voturi şi 349 de locuri în noua Adunare. să excludă un număr cât mai mare de alegători ai opoziţiei de pe listele electorale. s-a întâmplat exact contrariul. au amplasat urnele la distanţe mari de centrele populate pentru ca ţăranilor să le fie greu să voteze. S-au străduit.partidele istorice. de asemenea. Guvernul era aşteptat să anunţe rezultatul alegerilor pe 20. adică a participării sale. i-a informat pe membrii misiunii americane de la Bucureşti că alegerile sunt o luptă în care inamicul. când s-a semnat documentul final. şi a recunoscut deschis că. Abia în 22 noiembrie cifrele au fost în sfârşit publicate. In toiul campaniei electorale. Pentru Mihai. unde naţional-ţă-răniştii erau deosebit de puternici. faţă de 32 de locuri ale naţional-ţărănistilor şi 33 ale altor partide care nu făceau parte din Bloc. Alegerile de la 19 noiembrie s-au desfăşurat într-o atmosferă de tensiune maximă. Gheorghiu-Dej nu a făcut nici un secret din intenţiile Partidului Comunist. după 23 august 1944. Alegerile au reprezentat sfârşitul încercărilor celor trei aliaţi din timpul războiului de a hotărî împreună situaţia României. că autorităţile sovietice se aşteptau ca guvernul român să câştige. Pe măsură ce se apropia ziua alegerilor. ca instituţie politică tradiţională. guvernul profită de orice slăbiciune a opoziţiei. trebuie să fie învinse. După acea dată. din răsputeri. nu a mai putut să se opună comunizării ţării. Poliţia şi alte autorităţi au împiedicat distribuirea ziarelor şi manifestelor opoziţiei şi. „pentru a menţine ordinea". împreună cu echipe. dar. regele a acceptat în cele din urmă şi a rostit. de asemenea. Acestea indicau o victorie copleşitoare a Blocului.

La 8 februarie 1947 a fost publicată o notă oficială a guvernului român în legătură cu o serie de observaţii la prevederile Tratatului de pace. In 1950 a fost numit la conducerea sa Constantin Vişoianu. care au dus la distrugerea opoziţiei politice. el nu avea câtuşi de puţin intenţia de a respecta aceste angajamente. care urma să atragă atenţia lumii asupra consecinţelor instaurării comunismului în România. nu s-a recunoscut cobeligeranţa României. la Paris. care se aflau în străinătate. în acelaşi timp. Viorel V. însumând peste 2 miliarde lei. ca Free Europe Committee. cu toate acestea.U. guvernul sovietic era hotărât să monopolizeze producţia românească şi comerţul exterior printr-o serie de tratate pe termen lung. Intre aceştia pot fi menţionaţi generalul Nicolae Rădescu. de asemenea. pradă de război. Victor Cădere. s-au străduit să pună bazele exilului românesc. libertatea de asociere şi de întrunire. Acesta cuprindea 10 membri dintre personalităţile reprezentative ale exilului românesc.A. Grigore Gafencu.S. Constantin Vişoianu. întâi împotriva Uniunii Sovietice. Stipulaţiile lor au fost dure pentru ţara noastră: România a fost obligată să plătească U. si Marea Britanic nu mai puteau influenţa evoluţia situaţiei din România. care deţineau toate ministerele importante. în ciuda tuturor eforturilor diplomatice. dar. Astfel. de fapt. în perioada de după război. industria şi întreaga infrastructură economică suferiseră mari distrugeri şi pierderi în timpul celor aproape patru ani de război.R. O povară în plus pentru economia românească era prezenţa copleşitoare a Uniunii Sovietice. S-a exprimat regretul că. staţionate în România până în 1958). în practică. la 23 august 1947. Acesta stipula înfiinţarea unor companii mixte sovie-to-române. S. Societatea Culturală Carol I. prevăzându-se însă anularea Dictatului de la Viena. aşa cum aveau să arate evenimentele.S. Comitetul a organizat. sub ocupaţie sovietică. Exilaţii români au participat. Assembly of Captive European Nations. Parlamentul de la Bucureşti a ratificat. Uniunea Sovietică era de acord să-şi retragă armata din România la trei luni după intrarea în vigoare a tratatului. generalul Ion Gheorghe. care a rămas. Grigore Niculescu-Buzeşti. dar care. pentru că agricultura. S-a apreciat însă. teoretic. Sovromurile. au devenit instrumente prin care . cu excepţia acelor unităţi care erau necesare pentru menţinerea comunicaţiilor cu forţele de ocupaţie din Austria (forţe terestre şi aeriene sovietice numeroase au fost. p pulaţia din aceste zone fiind supusă. mari despăgubiri de război. Plata despăgubirilor. S-a înscris. Basarabia şi Bucovina au rămas ocupate de Uniunea Sovietică. documentele păcii de la Paris. El se confrunta cu probleme imense. Clauza privind desfiinţarea organizaţiilor de tip fascist şi pedepsirea criminalilor de război a permis guvernului Groza numeroase abuzuri. nici măcar formal. care. de cultură şi militari. în care se includeau alimente şi materii prime de toate felurile. In acelaşi timp. Autorităţile sovietice îşi făceau rechiziţiile fără a lua în consideraţie capacitatea României de a le furniza. la activitatea unor organisme internaţionale. încercând să se opună regimului comunist în curs de stabilizare în România. menite să asigure relaţii economice reciproc avantajoase. guvernul României se angaja să apere drepturile fundamentale ale cetăţenilor. la 1 decembrie 1946. în special echipament industrial şi obligaţia de a furniza armatelor sovietice din teren tot felul de bunuri au secătuit ţara de resurse de care avea mare nevoie pentru propria redresare economică. de asemenea. din nou. Graniţele României au fost reconfirmate ca fiind cele de la 1 ianuarie 1944. care a publicat periodicul „La Nation Roumaine". S-a constituit Comitetul Naţional Român. Dintre acestea. După încheierea tratatului de pace a fost desfiinţată înalta Comisie Aliată de Control. National Committee for a Free Europe. ce s-au adăugat celorlalte. principiul liberei navigaţii pe Dunăre şi necesitatea instaurării în ţară a unui regim democratic. care s-a instalat în urma alegerilor. erau înţelegeri între parteneri egali. la Moscova. Noul guvern. apoi împotriva Germaniei. pozitiv faptul că România a încetat la 24 august 1944 lupta contra Naţiunilor Unite. unii oameni politici. Tilea. tratatul cu implicaţiile cele mai ample pentru dezvoltarea politică şi economică a ţării fusese deja semnat la 8 mai 1945. Brutus Coste. Una dintre cele mai urgente era redresarea economiei după război. care a funcţionat în perioada armistiţiului. exceselor rusificării forţate. practic. inclusiv libertatea de exprimare şi cea a presei. era prezidat de Petru Groza şi dominat de comunişti. In articolul 3.

.sovieticii au exploatat resursele economice ale României. .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->