You are on page 1of 13

1. Istoricul societatilor comerciale 1.1.

Necesitatea nfiintarii societatilor comerciale si evolutia acestora nca din antichitate oamenii si-au manifestat dorinta de a obtine anumite marfuri si servicii si astfel au aparut si persoanele pregatite pentru a oferi aceste lucruri contra cost. Deoarece nevoile oamenilor s-au diversificat, schimbul initial s-a transformat n activitate aducatoare de profit, iar aceasta activitate a necesitat anumite reglementari juridice. Astfel, n Babilon, Codul lui Hammurapi reglementa diverse activitati comerciale, ntre care se afla camata, negustorii profesionisti, contractele de mprumut, locatiune si mprumut 97. Societatea comerciala, alaturi de celelalte institutii de drept, a aparut ca urmare a progresului economic si social98. Negustorii, prin efortul lor individual, nu mai erau n masura sa satisfaca necesitatile sporite de consum ale oamenilor. Astfel, n dreptul roman societatea comerciala a fost definita ca fiind un contract consensual prin care doua sau mai multe persoane se obligau sa puna ceva n comun pentru a obtine un cstig. Asociatii puteau aduce n societate bunurile lor prezente si viitoare (societas omnium bonorum), un singur bun (societas unius rei) sau puteau sa puna n comun veniturile lor (societas questus) 99. n dreptul roman nsa, societatile comerciale astfel nfiintate nu aveau personalitate juridica. Perioada Evului Mediu a adus o nflorire a comertului n republicile italiene Genova, Venetia si Florenta unde activitatea economica a cunoscut o nflorire reflectata att n comertul pe mare, ct si pe uscat. Aici au aparut primele societati n comandita, care permiteau nobililor, militarilor si persoanelor apartinnd clerului sa speculeze asupra sumelor de bani detinute desfasurnd acte de comert prin persoane interpuse (comanditarii), deoarece aceste categorii de persoane aveau interdictie de a desfasura activitati comerciale n nume propriu. nfiintarea coloniilor de catre Anglia, Olanda si Franta a determinat nfiintarea societatilor anonime pe actiuni, cum sunt Compania Olandeza a Indiilor Orientale (1602), Compania Insulelor Americii (1626), Compania Noii Frante (1628) etc. Reglementarea sistematica a societatilor comerciale a fost realizata pentru prima data de catre Codul Comercial francez din anul 1807, care reglementeaza societatile n nume colectiv, n comandita si societatile anonime (societatea pe actiuni si n comandita pe actiuni). Aceasta reglementare a fost preluata si de alte tari si a fost consacrata si de Codul comercial romn (1887), dar prin filiera Codului comercial italian (1882). Societatea cu raspundere limitata a fost reglementata la sfrsitul secolului al XIX-lea, mai nti n Germania, de unde a fost preluata de Franta si, ulterior, de alte tari europene.

1.2. Reglementarea societatilor comerciale n Romnia Primele reglementari distincte ale societatilor comerciale s-au facut n Codul comercial, titlul VII Despre societati si despre asociatiuni comerciale, si erau avute n vedere societatea n nume colectiv, societatea n comandita simpla, societatea n comandita pe actiuni, societatea anonima (societatea pe actiuni) si asociatia n participatie. Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale100 a abrogat partial dispozitiile Codului comercial n materie de societati, ramnnd n vigoare numai dispozitiile referitoare la asociatia n participatiune (art.251256) si la asigurarile mutuale (art.257-263). Normele juridice cuprinse n Legea nr.31/1990 au un caracter general, aplicndu-se, ca regula generala, tuturor formelor de societate, darcuprind si reguli speciale, aplicabile fiecarei forme de societate n parte. Legea societatilor comerciale cuprinde anumite dispozitii imperative, de la care asociatii nu pot deroga prin actul constitutiv pe care l ncheie. Dispozitiile Legii nr. 31/1990 se completeaza cu prevederile Codului comercial si ale Codului civil n materie, precum si cu dispozitiile Codului muncii, ale Codului fiscal si ale Codului de procedura fiscala. Reglementari speciale n materie de societati comerciale sunt cuprinse si n Legea nr.26/1990 privind registrul comertului101 si care reglementeaza formalitatile privind nmatricularea societatilor comerciale n registrul comertului, Legea nr.82/1991102 a contabilitatii care stabileste registrele comerciale obligatorii, Legea nr. 359/2004103 privind simplificarea formalitatilor la nregistrare n registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, nregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei104, Hotarrea Guvernului nr. 1323/1990105 enumera tipurile de activitati ce nu pot face obiectul de activitate al societatilor comerciale, iar H.G. nr. 656/1997 Clasificarea activitatilor din economia nationala C.A.E.N.. Totodata, Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale106, Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 99/2006107 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, care a abrogat Legea nr. 58/1998 legea bancara 108 si Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizatiile cooperatiste de credit, Legea nr. 297/2004 privind piata de capital109 si Legea nr.32/2000 privind societatile de asigurare sunt reglementari speciale n materia societatilor comerciale.

2. Notiunea de societate comerciala si elementele definitorii ale actului constitutiv 2.1. Definirea societatii comerciale Structura si scopul societatii comerciale o califica drept o entitate implicata n activitati din sfera productiei si a consumului de bunuri si servicii. Deoarece nu exista o definitie legala, notiunea de societate comerciala poate fi desprinsa din ansamblul reglementarilor legale att de drept comun (drept civil ), ct si din reglementarile specifice n materie comerciala. n primul rnd, societatile comerciale sunt incluse n sfera de reglementare a comerciantilor. Astfel, conform prevederilor art.1 alin. 2, comerciantii sunt persoanele fizice si asociatiile familiale, care efectueaza n mod obisnuit acte de comert, societatile comerciale, companiile nationale si societatile nationale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu caracter comercial si organizatiile cooperatiste. n al doilea rnd, trebuie retinut caracterul legal al activitatii comerciale care constituie obiectul de activitate al societatii, caracter desprins din prevederile art.2 din Ordonanta Guvernului nr.106/1999, conform carora societatea, ca si comerciantul persoana fizica, trebuie sa actioneze n cadrul activitatii sale autorizate conform legii. n al treilea rnd, art.1 din Legea nr.31/1990 prevede caracterul asociativ n care se realizeaza faptele de comert, motivatia practica a constituirii societatilor comerciale: n vederea efectuarii de acte de comert, persoanele fizice si persoanele juridice se pot asocia si pot constitui societati comerciale (...) Exista nsa dispozitii speciale care reglementeaza desfasurarea anumitor fapte de comert doar n cadrul societatilor comerciale, excluznd persoanele fizice chiar daca acestea ar avea calitatea de comerciant. Clasificarea activitatilor din economia nationala C.A.E.N., aprobata prin H.G. nr.656/1997, exclude initiativei particulare exercitate de persoanele fizice activitatile de cumparare n scop de revnzare a produselor industriale sau agricole care, potrivit dispozitiilor legale, nu pot face obiectul comertului particular si cumpararea produselor industriale sau agricole, n scop de prelucrare n vederea revnzarii, daca ceea ce ar rezulta din prelucrare nu poate face, potrivit dispozitiilor legale, obiectul comertului particular. Concluzionam asadar ca numai societatile comerciale pot savrsi fapte de comert n domeniile aratate n aceasta clasificare. Societatea comerciala poate fi definita ca fiind o entitate constituita pe baza de contract sau act unilateral denumit generic act constitutiv-, n virtutea caruia se creeaza o persoana juridica si n care asociatii (persoane fizice sau juridice) stabilesc sa puna n comun anumite bunuri (o valoarea patrimoniala) pentru savrsirea de fapte de comert n vederea realizarii si mpartirii profitului obtinut.

2.2. Personalitatea juridica a societatii comerciale Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.31/1990, n vederea efectuarii de acte de comert, persoanele fizice si persoanele juridice se pot asocia si pot constitui societati comerciale, cu respectarea dispozitiilor prezentei legi, iar alin.2 prevede ca societatile comerciale cu sediul n Romnia sunt persoane juridice romne. Calitatea de persoana juridica presupune, conform Decretului nr. 31/1954 existenta unei organizari de sine-statatoare, a unui patrimoniu propriu si a unui scop determinat. Organizarea de sine statatoare este reglementata prin lege, societatile comerciale beneficiind de o structura bine delimitata, avnd organe statutare pentru deliberare, functionare si control, iar legea le reglementeaza acestora si modul de functionare si competentele, distinct de persoana asociatilor. Patrimoniul societatii, ca universalitate de drepturi si obligatii cu continut patrimonial apartinnd acesteia, este distinct de patrimoniile asociatilor. Datorita acestei autonomii patrimoniale, n doctrina110 se apreciaza ca se produc urmatoarele consecinte: 1) bunurile aduse ca aport de catre asociati trec din patrimoniul acestora si formeaza patrimoniul societatii; 2) nu poate opera compensatia ntre obligatiile societatii fata de terti si obligatiile tertilor fata de asociati; 3) aplicarea procedurii falimentului fata de societate implica doar patrimoniul acesteia; 4) bunurile aduse ca aport de catre asociati garanteaza fata de creditorii societatii executarea obligatiilor de catre aceasta (constituie gajul general al creditorilor sociali). S-a mai opinat ca separatia de patrimoniu ntre societate si asociati este atributul principal al unei personalitati juridice reale. Daca aceasta separatie este falsa sau simulata suntem n prezenta unei societati fictive, care poate avea doua forme: societatea simulata (daca actul constitutiv este simulat) si personalitatea juridica aparenta, manifestata prin confuzia de patrimoniu111. Consideram ca numai bunurile asupra carora s-a transferat dreptul de proprietate prin contractul de societate ies definitiv din patrimoniul asociatului112 si trec n cel al societatii asupra lor creditorii sociali avnd un gaj general, nu si bunurile cu privire la care societatea are numai un drept de uzufruct sau de folosinta. Patrimoniul societatii serveste la realizarea scopului societatii exprimat prin intermediul obiectului de activitate nscris n actul constitutiv. Obiectul de activitate trebuie sa fie posibil (ad imposibilium nulla obligatio), determinat sau determinabil, licit si moral113. Nu pot fi obiect de activitate pentru societatile comerciale, conform Hotarrii Guvernului

nr.1323/1990: activitatile care, potrivit legii penale, constituie infractiuni sau sunt contrare altor dispozitii legale cu caracter imperativ; activitatile ce constituie monopol de stat; fabricarea sau comercializarea de droguri sau narcotice n alt scop dect ca medicament; remediile secrete (vrajitoria, ghicitoria); imprimarea hartilor cu caracter militar, fabricarea, comercializarea de aparatura pentru interceptarea convorbirilor telefonice etc. n calitate de persoana juridica, societatea comerciala detine urmatoarele atribute de identificare: firma, sediul si nationalitatea. Firma este un element de identificare obligatoriu care trebuie inclus n contractul de societate si consta ntr-un nume sau n denumirea sub care un comerciant si exercita comertul si sub care semneaza (art. 30 alin.1 din Legea nr.26/1990). Potrivit dispozitiilor Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului, firma unei societati n nume colectiv trebuie sa cuprinda numele a cel putin unuia dintre asociati, cu mentiunea societate n nume colectiv, scrisa n ntregime. Firma unei societati n comandita simpla trebuie sa cuprinda numele a cel putin unuia dintre asociatii comanditati, cu mentiunea societate n comandita, scrisa n ntregime. Firma unei societati pe actiuni sau n comandita pe actiuni se compune dintr-o denumire proprie, de natura a o deosebi de firma altor societati, si va fi nsotita de mentiunea scrisa n ntregime societate pe actiuni sau S.A. ori, dupa caz, societate n comandita pe actiuni. Firma unei societati cu raspundere limitata se compune dintr-o denumire proprie, la care se poate adauga numele unuia sau al mai multor asociati, si va fi nsotita de mentiunea scrisa n ntregime societate cu raspundere limitata sau S.R.L.. Sediul social este o alta mentiune obligatorie n contractul de societate si va fi stabilit fie n functie de locul unde se afla organele de conducere ale societatii, fie n functie de locul desfasurarii activitatii comerciale a societatii.114 Din interpretarea Legii nr. 31/1990, rezulta ca sediul este locul unde se tin sedintele consiliului de administratie, ale adunarii generale, unde se publica convocatorul etc. Aceasta determinare a sediului social este traditionala, fiind continuta si n prevederile art. 96 C. civ. n prezent abrogat potrivit carora domiciliul persoanei juridice este acela unde acea persoana juridica si are centrul administratiei sale.115 Doctrina arata ca functiile sediului sunt: siguranta circuitului civil, garantia creditorilor societatii si publicitatea.116 n functie de sediul societatii, se va stabili nationalitatea acesteia, deoarece, conform art.1 alin.2 din Legea nr.31/1990, societatile comerciale cu sediul n Romnia sunt persoane juridice romne. Potrivit art. 40 din Legea nr. 105/1992117, persoana juridica are nationalitatea statului pe al carui teritoriu si-a stabilit sediul social, n conditiile

actului constitutiv. n calitate de persoana juridica, societatea dispune de capacitate de folosinta, adica de aptitudinea de avea drepturi si obligatii n urma savrsirii de fapte de comert, nsa conform principiului specialitatii capacitatii de folosinta. Asa cum prevede art.34 din Decretul nr.31/1954, persoana juridica nu poate avea dect acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de nfiintare sau statut. Capacitatea de folosinta se dobndeste n momentul nmatricularii societatii n registrul comertului, dar, pentru ca persoana juridica sa ia fiinta n mod valabil, este recunoscuta si o capacitate de folosinta restrnsa, din momentul autentificarii actului constitutiv (art.33 alin.3 din Decretul nr.31/1954). Din momentul nmatricularii n registrul comertului si cu conditia desemnarii administratorului care reprezinta societatea n relatiile cu tertii, societatea comerciala dobndeste si capacitate de exercitiu, adica aptitudinea de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatiile prin ncheierea de acte juridice. Actele ncheiate de catre reprezentantii societatii, n numele acesteia si n limita mputernicirii primite, sunt actele persoanei juridice nsesi (art.35, Decretul nr.31/1954). Fiind persoana juridica, societatea comerciala are urmatoarele drepturi si obligatii: - societatea comerciala poate participa n nume propriu la raporturi juridice; - n cazul neexecutarii obligatiilor fata de creditori, raspunderea va apartine n principal societatii; raspunderea asociatilor comanditati si a asociatilor la societatea n nume colectiv este subsidiara; societatea comerciala are calitatea procesuala activa si pasiva, - societatea comerciala si va exercita drepturile si si va ndeplini obligatiile cu buna-credinta si potrivit scopului pentru care a fost nfiintata. 2.3. Aporturile asociatilor Prin aport ntelegem cota de participare a fiecarui asociat la formarea si majorarea capitalului social al societati, valoarea patrimoniala cu care acesta participa la capitalul social. Potrivit art.16 din Legea nr.31/1990, aporturile pot fi n numerar (obligatorii la toate formele de societate, dar nu sunt purtatoare de dobnzi), n natura (permise la toate formele de societate) sau n industrie (prestatii n munca sau servicii permise numai asociatilor la societatea n nume colectiv si asociatilor comanditati). Asumarea obligatiei de a efectua aportul poarta denumirea de subscriere si ia nastere la momentul semnarii actului constitutiv, iar executarea efectiva a acestei obligatii se numeste varsamnt. n momentul efectuarii subscrierii, asociatii pot ncheia cu societatea acte adiacente contractului de societate care sa reglementeze

conditiile de efectuare a aportului si obligatiile reciproce nascute n legatura cu aportul. n cazul neexecutarii la scadenta a obligatiei de efectuare a varsamntului, asociatul-debitor fata de societate este raspunzator de daunele pricinuite, iar daca aportul a fost stipulat n numerar este obligat si la plata dobnzilor legale din ziua n care trebuia sa faca varsamntul (art.65 alin.2, Legea nr.31/1990). n consecinta, daca societatea a nregistrat un prejudiciu prin neexecutarea la scadenta a obligatiei de catre asociatuldebitor, acesta va putea fi obligat sa plateasca despagubiri, care se cumuleaza cu dobnzile deja datorate de catre debitor potrivit dreptului comun. Asa cum s-a statuat deja n jurisprudenta si n doctrina, n privinta obligatiilor comerciale avnd ca obiect plata unei sume de bani, debitorul se afla de drept n ntrziere din momentul n care obligatia devine exigibila (dies interpellat pro hominem), iar dobnzile curg de drept din momentul scadentei obligatie, nu din momentul cererii de chemare n judecata.118 Asa cum se poate observa, desi dobnzile curg de drept, acestea trebuie solicitate prin cererea de chemare n judecata, judecatorului nefiindu-i permis sa acorde din oficiu aceste sume, deoarece ar nsemna sa acorde mai mult dect s-a cerut. Cuantumul dobnzii este reglementat prin O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobnzii legale pentru obligatii banesti120. n temeiul ordonantei, partile sunt libere sa stabileasca nivelul dobnzii: Partile sunt libere sa stabileasca, n conventii, rata dobnzii pentru ntrziere la plata unei obligatii banesti (art. 1 din ordonanta). Daca partile nu au stabilit nivelul dobnzii, se va plati dobnda legala. n materie comerciala, potrivit ordonantei, dobnda legala se stabileste la nivelul dobnzii de referinta a B.N.R., publicata n fiecare luna n Monitorul Oficial121. Dobnda de referinta a nlocuit taxa de scont fata de care se stabilea dobnda comerciala si se calculeaza ca medie ponderata cu volumul tranzactiilor, ntre dobnda de la depozitele atrase de B.N.R. si vnzarile reversibile de titluri de stat efectuate de aceasta n luna anterioara celei pentru care se face anuntul. Nivelul dobnzii de referinta variaza astfel: n prima zi lucratoare a anului pentru dobnda legala cuvenita pentru semestru I al anului, iar cursul din prima zi lucratoare a lunii iulie este cel stabilit pentru dobnda legala pe semestrul II al anului n curs (art. 3 alin. 4).122 Potrivit art.222 alin.1 din lege, daca asociatul pus n ntrziere nusi ndeplineste obligatia de a efectua aportul, acesta poate suferi si consecinta grava a excluderii din societate. Excluderea nu va avea efecte cu privire la plata despagubirilor sau a dobnzilor. Aporturile n natura pot avea ca obiect bunuri mobile corporale

(materii prime, materiale, marfuri s.a.) sau necorporale (fond de comert, creante, drepturi de proprietate intelectuala etc.) si bunuri imobile (cladiri sau terenuri). 123 Cu privire la aceste bunuri, asociatii pot transmite catre societate fie dreptul de proprietate, fie numai dreptul de folosinta. n lipsa unei prevederi contrare cuprinsa n actul constitutiv, bunurile sunt aduse n societate cu titlu de proprietate. Asadar, la dizolvarea societatii, asociatul va avea dreptul sa i se restituie contravaloarea bunului, deoarece, n lipsa unei stipulatii contrare, raporturile dintre asociat si societate cu privire la aceste bunuri sunt guvernate de regulile de la vnzare-cumparare. n schimb, daca bunul este adus n societate prin transmiterea dreptului de folosinta, se vor aplica regulile de la locatiune, iar la dizolvarea societatii asociatul poate pretinde restituirea bunului n natura. Bunul poate fi adus n societate si cu titlu de uzufruct, iar societatea va avea n aceasta situatie drepturile uzufructuarului, adica dreptul de a folosi bunul si de a-i culege fructele (art.521-539 C. civ.). Aporturile n creante nu sunt admise la societatile pe actiuni constituite prin subscriptie publica, la societatile n comandita pe actiuni si cu raspundere limitata. Asociatul care a efectuat aportul n creante nu va fi eliberat dect n momentul platii sumei respective, n caz contrar, fiind raspunzator pentru daune (art.84 alin.2). Aporturile n creanta, asimilate aporturilor n natura, urmeaza regulile aplicabile tuturor cesiunilor de creanta (art.1391 -1393 C. civ.). n acest sens se sustine n doctrina faptul ca debitorul creantei este tert fata de conventia de cesiune a creantei, aceasta facndu-se fara consimtamntul sau. Pentru ca cesiunea sa fie opozabila tertilor, este nevoie sa fie notificata debitorului sau sa fie acceptata de acesta. Aceasta notificare (acceptare) nu este necesara pentru cesiunea creantelor avnd ca obiect titluri de credit, deoarece transmiterea acestora se face n modalitati specifice prin simpla traditiune, prin gir sau prin nscrierea titlului n registrul special. Cesionarul devine creditor n locul cedentului, subrogndu-se n toate drepturile acestuia, creanta ramne neschimbata, pastrndu-si natura (civila sau comerciala), garantiile sau nivelul dobnzii n literatura juridica s-a pus problema constituirii ca aport a bunurilor comune apartinnd sotilor. Conform unor opinii o astfel de posibilitate nu exista, deoarece acordul unui sot de a subscrie cu titlu de contributie la capitalul social bunuri comune se analizeaza ca o conventie ilicita lovita de nulitate, n temeiul art.30 alin.2 din Codul familiei125. Conform acestor opinii, sotii ar trebui mai nti sa procedeze la mpartirea bunurilor comune, deoarece, conform Legii nr.31/1990 (art.7 si urm.), actul constitutiv trebuie sa prevada capitalul social, cu mentionarea aportului fiecarui asociat. O atare individualizare a aporturilor nu ar fi posibila dect dupa partajarea bunurilor sotilor.

O alta parte a doctrinei considera ca, deoarece nu exista o interdictie legala, unul dintre soti poate aduce un bun ca aport ntr-o societate comerciala. Daca bunul este mobil, se aplica prezumtia de mandat tacit, deoarece aducerea bunului ca aport social este un act de dispozitie. Daca bunul este imobil, pentru aducerea lui ca aport n societatea comerciala este necesar consimtamntul expres al celuilalt sot S-a mai argumentat ca aceasta operatiune nu este una de nstrainare, ci una de administrare, n privinta careia functioneaza prezumtia mandatului tacit reciproc, n scopul obtinerii de dividende care vor profita ambilor soti 127. Nu putem fi de acord n totalitate cu aceasta opinie, deoarece, datorita caracterului autonom al patrimoniului societatii comerciale, bunurile aduse ca aport la capitalul social prin transferarea dreptului de proprietate de la asociat catre societate, ies definitiv din patrimoniul asociatului si intra n cel al societatii. Drept urmare, acest act va fi calificat ca fiind de dispozitie. Cel mult aducerea ca aport la capitalul social a folosintei sau a dreptului de uzufruct asupra unui bun poate fi calificata drept act de administrare. n oricare dintre situatii nsa, partile sociale sau actiunile dobndite n schimbul aportului constnd n bunuri comune reprezinta bunuri comune ale sotilor dobndite de oricare dintre acestia n timpul casatoriei. Dividendele, n schimb, au fost calificate n mod diferit att de catre doctrina, ct si n jurisprudenta. Astfel, acestea sunt considerate bunuri comune, potrivit art. 83 din Legea nr. 31/1990 care prevede ca atunci cnd aportul la capitalul social apartine mai multor persoane, acestea sunt obligate solidar fata de societate si trebuie sa desemneze un reprezentant comun pentru exercitarea drepturilor decurgnd din acest aport.128 Potrivit altor opinii, dividendele care se obtin n urma aportarii unui bun comun sunt bunuri proprii ale asociatului n numele caruia s-a facut aportul129, argumentndu-se prin interpretarea legii speciale Legea nr. 31/1990 care deroga de la legea generala (Codul familiei) si prin faptul ca titlurile de valoare (actiunile) apartin numai actionarilor. Capitalul social este format din suma aporturilor asociatilor si are att o semnificatie contabila (cifra stabilita de asociati care nscrie n contabilitate la pasiv, deoarece se va restitui asociatilor130), ct si o semnificatie juridica (reprezinta limita gajului general al creditorilor sociali). Astfel, n patrimoniul societatii trebuie sa existe bunuri de o valoare cel putin egala cu cea a capitalului social. Aceste bunuri garanteaza creditorilor executarea obligatiilor de catre societate, deoarece pot fi urmarite. n cazul societatii pe actiuni si n comandita pe actiuni, plafonul minim legal al capitalului social este de 90.000 lei, care va putea fi modificat de Guvern, n functie de rata de schimb, astfel nct sa reprezinte echivalentul n lei al sumei de 25.000 euro, iar n cazul societatii cu raspundere limitata capitalul social nu va putea fi mai mic de 200 de lei.

Pentru a asigura valorificarea drepturilor creditorilor, capitalul social trebuie sa fie fix pe toata durata existentei societatii, iar modificarea nu se va putea face dect daca se modifica actul constitutiv; de asemenea, capitalul trebuie sa fie real - bunurile ce formeaza patrimoniul societatii trebuie sa intre n mod efectiv n patrimoniul societatii ntr-o valoare cel putin egala cu cea a capitalului social si intangibil deoarece nu se pot distribui dividende din capitalul social131. Capitalul social este divizibil n fractiuni egale ca valoare, denumite actiuni la societatile pe actiuni si n comandita pe actiuni, parti sociale la societatile cu raspundere limitata si parti de interes n cazul societatii n nume colectiv si al societatii n comandita simpla. 2.4. Affectio societatis Constituirea societatilor comerciale are ca punct de plecare un element volitional affectio societatis -, constnd n dorinta de a se asocia si de a desfasura o activitate comuna, asociatii urmarind realizarea aceluiasi interes: bunul mers al societatii n vederea maximizarii profitului. Pentru ca societatea comerciala sa existe, actul constitutiv al acesteia trebuie sa prevada colaborarea n exercitarea activitatii comerciale, care este scopul societatii. Spre deosebire de comerciantii persoane fizice, la care affectio societatis lipseste, societatile comerciale nu pot exista n lipsa acestui element volitional.132 Intentia de colaborare voluntara a asociatilor n cadrul societatii se bazeaza pe egalitatea juridica a acestora. Libertatea de asociere este reglementata att la nivel constitutional, ct si de legislatia comerciala, n special n ceea ce priveste libertatea de alegere a formei viitoarei societati comerciale. 2.5. Realizarea si mpartirea profitului Notiunea de profit cuprinde orice cstig material rezultat al activitatii economice, dar si evitarea unor pierderi (societatile de asigurare mutuala) ori bunurile si serviciile procurate de o societate n conditii mai avantajoase dect acelea care s-ar obtine individual133. Profitul se distribuie anual ntre asociati, sub forma de dividende, proportional cu cota de participare la capitalul social varsat(art.67 alin.2). Asadar, dreptul la dividende apartine n primul rnd asociatilor. Au dreptul la dividende rezultnd din constituirea dreptului de uzufruct cu privire la actiunile societatii pe actiuni si uzufructuarii. Nudul proprietar va pastra nsa dreptul de a vota n adunarea generala extraordinara. De asemenea, nu se vor putea distribui dividende dect din profituri determinate potrivit legii (art.67 alin.3) Pentru a fi legal distribuite dividendele, profitul trebuie sa fie real, ceea ce nseamna ca n activitatea comerciala a societatii trebuie sa nregistreze un excedent, un plus de valoare. Astfel, potrivit art.73 alin. 1, administratorii sunt solidar raspunzatori fata de societate pentru: (...)

existenta reala a dividendelor platite. Anterior distribuirii dividendelor, este obligatorie rentregirea capitalului social sau reducerea acestuia la nivelul minim legal, daca activitatea societatii a nregistrat pierderi ale activului net (art.69). Daca se ncalca prevederile legale referitoare la modul de distribuire a dividendelor si societatea dovedeste ca asociatii au cunoscut nelegalitatea distribuirii, societatea are la dispozitie actiunea n restituirea dividendelor, actiune care se prescrie n termen de 3 ani de la data distribuirii, iar administratorii pot fi sanctionati cu nchisoarea (art.2721 Din momentul n care adunarea generala a asociatilor stabileste dividendele cuvenite asociatilor, dreptul de a participa la mpartirea profitului devine un drept de creanta al asociatului fata de societate. Obligatia societatii de a plati asociatilor dividendele devine exigibila la termenul stabilit n adunarea generala sau de catre legile speciale, dar nu mai trziu de 6 luni de la data aprobarii situatiei financiare anuale. Sanctiunea nerespectarii termenului legal de plata a dividendelor consta n plata de despagubiri calculate la nivelul dobnzii legale, pentru prejudiciul cauzat prin ntrziere, daca prin actul constitutiv sau prin hotarrea adunarii generale nu s-a stabilit o dobnda mai mare (art.67 alin.2). n obligatiile comerciale, daunele moratorii, sub forma dobnzii, au menirea de a repara prejudiciul cauzat prin simpla ntrziere n executarea obligatiei ce are ca obiect plata unei sume de bani. Conform art.43 din Codul comercial, datoriile lichide si platibile n bani produc, de drept, dobnzi din ziua cnd devin exigibile. n asemenea obligatii, creditorul nu trebuie sa faca dovada ca ntrzierea n executare i-a provocat vreo paguba, aceasta fiind prezumata prin lege. Nu se cere nici notificarea expresa a debitorului, acesta fiind de drept n ntrziere din momentul scadentei obligatiei comerciale. Dobnda comerciala nu trebuie prestabilita de parti printr-o clauza penala sanctionatorie, n practica fiind echivalenta cu dobnda practicata de institutiile bancare specializate pentru depozitele constituite.134 Potrivit dispozitiilor art.1 si 3 din Decretul nr. 167/1958, dreptul de a solicita plata dividendelor se prescrie n termen de 3 ani. Prin conventia partilor, nscrisa n actul constitutiv sau n acte aditionale ulterioare acestuia, se poate deroga de la regula distribuirii dividendelor proportional cu cota de participare la formarea capitalului social a fiecarui asociat135. Este interzisa nsa stabilirea prin actul constitutiv a unor clauze n baza carora s-ar rezerva. n favoarea unuia dintre asociati totalitatea profitului sau prin care unii dintre asociati ar fi scutiti de obligatia de a suporta pierderile din activitatea societatii, clauzele fiind considerate ca fiind leonine si lovite de nulitate (art.1513 C. civ.). Nulitatea clauzelor asa-zis leonine nu afecteaza nsa valabilitatea actului constitutiv, deoarece exista interesul protejarii tertilor care au contractat cu societatea si ale caror interese ar fi prejudiciate n cazul declararii nulitatii actului constitutiv al acesteia. Suntem de acord cu opinia potrivit careia, n cazul n care clauza leonina a fost cauza determinanta a

ncheierii actului constitutiv, atunci acesta va fi nul.136 Daca actul constitutiv nu prevede modul de distribuire a dividendelor, se considera ca acestea vor fi distribuite n raport de cota de participare a fiecarui asociat la formarea capitalului social (art.1511 alin.1 C.civ.). Pot fi nsa incluse n contractul de societate unele avantaje rezervate fondatorilor, dar care nu pot depasi 6% din profitul net si nu pot fi repartizate pe o perioada mai mare de 5 ani de la constituirea societatii.