docu G

Nr. 1/2004

Agârbiceanu la „Tribuna” – Cluj 1938 - 1940
MOTTO „Trãind într-o þarã aºa de frumoasã ca a noastrã, în mijlocul unui popor inteligent, liniºtit, harnic, cãlãuzit de simþul dreptãþii, cum m-aº putea plânge cã nu am avut subiecte de scris?” ....................... „Am fost îngenunchiat, dar pe pãmântul þãrii mele. De câte ori genunchiul meu a atins pãmântul, eu am fost mai aproape de sânul maicii mele”. Ion Agârbiceanu

heorghe Stoica s-a nãscut în 1912 în comuna Petelea, judeþul Mureº într-o familie de þãrani sãraci (tatãl sãu a murit în primul rãzboi mondial pe frontul Galiþiei). A urmat ºcoala în comuna natalã, la Târgu Mureº, Oradea ºi Cluj ºi ºi-a fãcut studiile superioare la Academia de înalte studii comerciale ºi industriale din Cluj, pe care a absolvit-o în 1937. În 1948 a fost promovat doctor în ºtiinþe economice cu teza „Actualitatea ºi perspectivele sistemului capitalist“ (publicatã în anul 1948 la editura Miron Neagu din Sighiºoara). A funcþionat la începutul carierei ca profesor la diferite ºcoli din Cluj, apoi din 1940 ca asistent universitar la Academia de Înalte Studii Comerciale ºi Industriale din Cluj, din 1948 ºi pânã în 1950 a fost conferenþiar universitar la I.S.E.P. Braºov. Între anii 1950 ºi 1965 a fost profesor la diferite ºcoli din Braºov, iar din 1965 ºi pânã în 1972 a funcþionat la Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iaºi, mai întâi ca lector universitar, apoi din 1969 în calitate de conferenþiar universitar. Din 1972 ºi pânã la pensionare, în 1977, a fost conferenþiar la Facultatea de drept economic ºi administrativ din Sibiu. Încã din primii ani de studenþie a desfãºurat o intensã activitate ziaristicã. Între 1938 ºi 1940 a fost redactor-ºef al ziarului Tribuna din Cluj, sub conducerea scriitorului Ion Agârbiceanu, funcþie pe care a deþinut-o ºi în anul 1940, dupã mutarea redacþiei din Cluj la Braºov în urma dictatului de la Viena. A publicat nenumãrate articole, studii, eseuri în presa localã transilvãneanã ºi centralã (adesea ºi sub pseudonimul Gheorghe sau George Freamãt). În timpul celui de-al doilea rãzboi mondial a fost reporter de front (o parte din reportajele sale le-a publicat în cartea Carnet de front la editura Dacia din Cluj, în 1974). La Sibiu s-a angajat cu toatã forþa încã de la bun început, din anul 1972, în activitãþi redacþionale la revista Transilvania, publicând numeroase materiale cu conþinut economic ºi literar ºi luând parte activã la numeroase manifestãri publice ale revistei. A murit în anul 1987 dupã o scurtã dar necruþãtoare suferinþã. Pe lângã activitatea publicisticã, Gh. Stoica s-a preocupat în ultimii ani de viaþã intens ºi de cercetarea fondului de arhive din Sibiu (mai ales al bibliotecii ASTRA) cu privire la publicistica interbelicã din Transilvania, a cãrei parte componentã fusese el însuºi. Un rezultat al acestor strãdanii investigative este ºi cartea de faþã, iniþial comandatã de cãtre editura Dacia din Cluj. La vremea terminãrii ei în anul 1985, cartea însã nu a putut fi publicatã. Decepþia autorului atunci a fost mare; investise foarte multe dimineþi studiind la bibliotecã ºi dupãamieze ºi seri scriind ºi ordonând materialul investigat. Investise de asemenea ºi mult suflet într-o întreprindere al cãrei propagator ºi apãrãtor fusese dintotdeauna: cultura româneascã din Transilvania. Atunci, în 1985, n-am citit cartea integral; n-am avut timp sau nu mi-am fãcut timp. Am citit-o însã acum, în anul 2002, dintr-o per spectivã complet schimbatã: perspectiva unui român care trãieºte de câþiva ani buni în strãinãtatea comunitar-europeanã, care deci are avantajele unei anumite neutralitãþi sociale ºi politice ºi deci ºi ºansa de a aprecia dintr-o distanþã obiectivã fenomenele (istorice). ªi astãzi (sau poate astãzi mai mult ca oricând) avem nevoie de reflectarea autenticã a trecutului ca parte integrantã a unui prezent complex ºi diversificat. Sunt convins cã aceastã carte constituie o contribuþie valoroasã în acest sens. n George Rãzvan Stoica

Partea I Apariþia, continuarea unei tradiþii ºi profilul ziarului
1. Imperativele apariþiei unui mare cotidian în capitala Transilvaniei. Misiunea istoricã a noului ziar Apariþia Tribunei din Cluj, la 29 octombrie 1938, sub direcþia scriitorului Ion Agârbiceanu, reprezintã un eveniment major în viaþa politicã, culturalã ºi socialã a Transilvaniei româneºti. Necesitatea unei astfel de apariþii a fost dictatã, în primul rând, de nevoia de a avea la Cluj un cotidian de mare rãspundere, întindere ºi respiraþie – energic ºi bãtãios – eliberat de fatalele dependenþe ºi legãturi subalterne faþã de orice club politic vechi, perimat ºi compromis; cu alte cuvinte de a dispune, în sfârºit, în Transilvania, de un mare ziar independent, în sensul veridic al expresiei. Apariþia mai era impusã, în al doilea rând, ºi de obligaþia pe care autoritatea de stat trebuia sã o acorde unei corecte, rapide ºi integrale informãri în avalanºa problemelor care frãmântau omenirea ºi în special Europa în anii teribili care au premers dezlãnþuirii celei de-a doua conflagraþii mondiale. De fapt Europa se afla în acele momente dramatice în preziua totalei prãbuºiri. Marele Reich, sub bagheta blestematã a „caporalului” dezechilibrat ºi megaloman, înfãptuise peste noapte Anschluss-ul (ºtergând brutal de pe hartã Austria, spre stupefacþia întregii lumi) ºi-apoi înghiþise, într-o dementã dezlãnþuire instinctualã, „ºopârla” Cehoslovaciei, ca o consecinþã inevitabilã a ºubredelor acorduri de la München, semnate de credulii ºi ridicolii conciliatori, manevraþi în opera lor destructivã de Chamber lain, prim-ministrul britanic, ºi de Daladier, premierul francez. În urma acestor rãsunãtoare victorii agresorul a deschis poarta tuturor confruntãrilor fâlfâind, cu o sinistrã dezinvolturã, pe cerul mohorât al bãtrânului ºi neputinciosului nostru continent, fantoma revizionismului turbulent ºi agresiv. Lumea asista dezorientatã ºi înnebunitã de spaimã la neaºteptatele rãsturnãri de situaþii, la imprevizibilele încheieri de pacte draconice ºi la încãlcãri grosolane ale acordurilor încheiate cu ani în urmã, la repudierea recentelor angajamente semnate în diverse conferinþe ºi conveniri internaþionale, la uluitoarele amnezii privind cuvântul dat, acþiuni iresponsabile, care au transformat viaþa politicã într-o junglã sãlbate-

cã, în care cel tare este stãpânul ºi mânuitorul de necontestat al legii ºi al dreptãþii. Brutala forþã sfida de la înãlþimea puterii absolute tot ceea ce nu intra în raza deplinei sale satisfacþii. Cei lipsiþi de putere ºi de alianþe trainice ºi solide alergau nãuciþi în toate pãrþile bãtând disperaþi pe la nenumãrate porþi pentru a gãsi la cei mari ºi puternici o cât de vagã ocrotire sau mãcar o sumã de garanþii minime care sã le asigure supravieþuirea. Teribilul dezechilibru care a cuprins umanitatea aparþinea anilor „celei mai dramatice epoci din întreaga existenþã a omenirii, rãstimp în care lumea a devenit de nerecunoscut” (Geo Bogza). În desfãºurarea apocalipticã a acestui apãsãtor coºmar intra desigur ºi România care izbutise – dupã primul cataclism – sã-ºi realizeze visul mile nar al demnitãþii naþionale ºi politice în dauna ºubredului, dezarticulatului ºi monstruosului imperiu austro-ungar. Cei destituiþi din istoria Transilvaniei prin actul mãreþ al Unirii de la Alba-Iulia agonizau neputincioºi, alteraþi vizibil în nemãsuratul lor orgoliu. Asupra sfântului pãmânt al Transilvaniei ºi asupra altor þinuturi voievodale româneºti hoardele aduse de vânturile pustiei în anii întunecaþi ai începutului de evmediu îºi ridicau ameninþãtoare capetele ºi îºi arãtau – în zãngãnit sinistru de arme – ghiarele hrãpãreþe. Ameninþatã în fiinþa ei istoricã, România trebuia deci sã facã faþã unor încercãri insurmontabile pentr a-ºi apãra existenþa, integritatea teritorialã, suveranitatea ºi independenþa. Poporul trebuia sã fie informat, avertizat, pregãtit pentru orice eventualitate ºi mobilizat integral pe baricadele apãrãrii decisive, Ori, acest lucru nu se putea obþine în condiþiuni corespunzãtoare decât prin organe de presã capabile sã descifreze ºi sã interpreteze evenimentele zilei în spiritul nãzuinþelor noastre vitale, capabile sã creeze climatul politic necesar unei implacabile rezistenþe în faþa primejdioaselor atentate externe. În Transilvania, aceastã primordialã ºi sacrã misiune revenea, alãturi de celelalte ziare, ºi Tribunei, con-

TRIBUNA documenta • nr. 1 • 2004

I

ceputã ºi creatã anume pentru a da la timp alarma prevenitoare ºi riposta cuvenitã tuturor celor care nutreau gânduri ºi pofte revanºarde. 2. Pe linia unei luminoase tradiþii ºi moºteniri cultural-politice În entuziasmul apariþiei mulþi au vãzut în noua gazetã o reapariþie. Agârbiceanu vorbeºte în articolul-program din primul numãr (29 octombrie 1938) despre legãturile indestructibile pe care foaia sa le va avea, trebuia sã le aibã pe linie tradiþionalã cu vechea Tribunã a lui Slavici de la Sibiu ºi cu celelalte publicaþii de presã din perioada pregãtirii Unirii celei mari, deci în anii când forþele convergente intelectuale ºi politice ale românilor transilvãneni erau mobilizate pentru realizarea supremului ideal naþional. El preamãreºte cu veneraþie scrisul ºi cuceririle culturale ºi politice, pe tãrâm jurnalistic, ale înaintaºilor. Lucrul acesta a reieºit apoi ºi mai pregnant în evidenþã din mesajele pe care contemporanii (personalitãþi de seamã ale vieþii noastre publicistice, ziare ºi alte publicaþii) le-au transmis la apariþie, mesaje publicate în primele numere ale ziarului. Primul semnal l-a dat, în aceastã privinþã, dr. Ilie Dãianu (al doilea director al Tribunei din Sibiu, dupã Slavici, în perioada 1896-1900) care, într-un emoþionant salut, întâmpinã astfel apariþia noului ziar: ...”Acum, iatã, Tribuna reînvie la Cluj, unde mai înainte nu se prezenta decât târâtã înaintea barei judecãtoreºti, ca sã fie osânditã, ca o agitatoare ce era ºi sã fie întemniþatã”. Dupã ce fixeazã locul celor douã Tribune (de la Sibiu ºi de la Arad) în istoria presei transilvane ºi dupã ce stabileºte legãtura organicã cu noul ziar, încheie astfel: „Eu salut cu bucurie aceastã nouã apariþie a vechii Tribune. O salut ca pe o veche ºi bunã cunoºtinþã ºi-i urez din toatã inima izbândã deplinã în noul rol ce-ºi asumã, conºtientã ºi mândrã de aceastã misiune”. Prof. Onisifor Ghibu, mereu pe cele mai înalte ºi mai redutabile baricade, considerã presa transilvanã mai veche „o ºcoalã de idealism ºi de naþionalism”... Despre cele trei Tribune (cea de la Sibiu 1884-1904, cea de la Arad 1904-1912 ºi cea de la Bucureºti 1915-1916) are aprecieri deosebit de calde ºi entuziaste. „Cuvântul «Tribuna» spune el în mesajul de salut – a ajuns mai mult decât o firmã, a fost o noþiune, un titlu care a stãpânit mulþimile cu puterea de vrajã a unui simbol ce ademeneºte ºi împinge masele înainte. «Tribuna» a fost o cetate inexpugnabilã de idealism ºi radicalism politic, ea a fost sediul central de rezistenþã îndãrãtnicã ºi dârzã, de conºtiinþã clarã ºi nebiruitã a destinelor celor mai depãrtate ºi sigure ale neamului”. Actuala „Tribunã” – crede Ghibu – „va fi stãpânitã de unitatea unei doctrine, a unei tradiþii”. Fragmentul pe care Ghibu îl reproduce apoi în primul numãr al „Gazetei de Transilvania”, citându-l pe Bariþiu, trezeºte la realitate, la aspra ºi teribila realitate, orice conºtiinþã româneascã: „Un streinu – a scris Bariþiu în articolul-program al primului numãr – nu scrie în limba româneascã, cu atât mai puþin în duhul românesc; un streinu de ar fi înþeleptul înþelepþilor, cosmopolitul cosmopoliþilor, nu cunoaºte scãderile noastre, nu li scoate pe acele, prin urmare nici nu ºtie prescrie mijloacele ajutãtoare”. Gazetele menþionate – considerã Ghibu – „vorbesc despre Naþia româneascã întreagã, despre duhul românesc , despre primejdiile la care duhul strãin expunea naþiunea româneascã ºi despre necesitatea stringentã a moralei în viaþa naþionalã”. Nu este nevoie, credem, sã relevãm permanenta actualitate (pentru anul 1938) care poate fi desprinsã din astfel de avertismente”.

Cuvinte impresionante au transmis ziarului ºi unii din reprezentanþii guvernului, care au avut „o existenþã pe cât de firavã, pe atât de intermitentã”. Astfel: Primul-ministru, patriarhul Miron Cristea, a scris directorului Ion Agârbiceanu: „Trimit ziarului «Tribuna», redactorilor, colaboratorilor ºi cititorilor ei pãrinteºtile noastre binecuvântãri ºi le doresc succes în munca de consolidare a unirei noastre sufleteºti, a solidaritãþii naþionale ºi a muncii constructive, în jurul celor ce dezinteresat lucreazã pentru binele obºtesc”. Ministrul Cultelor ºi Artelor, episcopul Nicolae Colan, a lansat, mai întâi, mustrãtoare menþiuni despre precaritatea presei transilvane, dupã Unire, atribuind întreaga vinã defunctelor partide politice, „care au subjugat presa efemerelor lor interese”; apoi a trasat astfel drumul noului ziar: Tribuna – alãturi de alte surori ale ei ce se vor mai naºte – e chematã sã reabiliteze prestigiul de calitate ºi de duratã al gazetãriei naþionale din epoca eroicã a neamului românesc de dincoace de Carpaþi”. Eugen Titeanu, ministrul Propagandei, a relevat nu numai importanþa istoricã a apariþiei, ci ºi talentul gazetãresc al scriitorului Ion Agârbiceanu declarând, printre altele, la Congresul presei din provincie þinut la Sibiu la 1 noiembrie 1938: „În acest tablou al presei vãd cu plãcere cã nu sunt numai ziare care mor; sunt ºi ziare care reînviazã. Iatã, de exemplu, acum a reapãrut cu un titlu de rezonanþã istoricã: Tribuna, sub conducerea gazetarului de mare talent care este pãrintele Agârbiceanu. Aceastã gazetã, destinatã sã concentreze forþele culturale ale Ardealului de toate nuanþele, este un început de reechilibrare între presa româneascã ºi presa minoritarã, un fel de pasãre «Phoenix», o continuare a Tribunei de pe vremuri”. Generalul Hanzu, rezidentul regal al þinutului Someº, a trasmis cuvinte de bunã urare scoþând în relief faptul subscris ºi de ceilalþi demnitari, anume cã ziarul Tribuna este „menit sã continue o frumoasã ºi pilduitoare tradiþie de promovare a intereselor naþionale ale vechiului ziar Tribuna.” În acelaºi sens s-au manifestat ºi ºi-au exprimat entuziasmul ierarhii: Alexandru, arhiepiscop ºi mitropolit de Alba Iulia ºi Fãgãraº; Vasile Lãzãrescu, episcop al Caransebeºului; Iuliu Hossu, episcop de Cluj-Gherla; Valeriu Traian, episcop de Oradea ºi dr. Ioan Bãlan, episcopul Lugojului. Prof. Al. Dima, în activitate la Sibiu, a determinat astfel misiunea [...] unei gazete ardelene ºi, evident, ºi misiunea Tribunei: „Prima datorie – considerã el – e un act de închinare în faþa tradiþiei presei ardeleneºti ºi a concepþiilor sale [...]. Douã au fost direcþiile care au cristalizat [...] concepþiile Tribunei: ideea naþionalã [...] ºi ideea eticã [...]. Misiunea noii Tribune e aºadar limpede ºi grea. Ea va trebui sã restaureze valori intrate în paraginã, sã reaminteascã idei elementare, dar eterne, sã predice primatul intelectualitãþii, al dominãrii comunitãþii asupra individualismului anarhic”. Adeziunea colegilor de breaslã e entuziastã ºi totalã, concretizatã în fraze deosebit de elocvente: Noua Gazetã de Vest din Oradea: „De câteva zile ºi-a început apariþia la Cluj un nou ziar, intitulat «Tribuna» ºi care, dupã modul cum se prezintã, ne îndrituieºte sã vedem în el nu numai un simplu confrate, ci un adevãrat cotidian al Ardealului, continuator al glorioasei «Tribune» de odinioarã. Directorul noului ziar este marele scriitor Ion Agârbiceanu, care îºi scrie cotidian articolul sãu cu greutatea pe care i-o dã valoarea ºi prestigiul trecutului, articol atât de aºteptat de cititorul ardelean. Personalitatea domniei sale constituie deplina chezãºie cã «Tribuna» va afirma tradiþia presei Ardealului dinainte de Unire. Dacã

ne gândim cã director administrativ este domnul Ioan Petruca, un organizator energic, iar redactorºef domnul Liviu Hulea, unul dintre cei mai valoroºi gazetari ai Ardealului nou, privim cu încredere misiunea Tribunei ºi salutãm cu toatã bucuria ºi sinceritatea apariþia ei. «Tribuna» apare zilnic în 12 pagini, costã numai 2 lei, este scrisã de cele mai bune condeie ºi conþine un material surprinzãtor de bogat, variat ºi de ultimã orã”. Ideia naþionalã din Bucureºti a publicat, sub semnãtura autoritarã a gazetarului de primã mãrime Al. Hodoº urmãtoarele: „Gândul ni se întoarce înapoi, la Tribuna din Sibiu, unde au scris Ion Slavici, în plinã maturitate a credinþei sale naþionaliste, George Coºbuc ºi G. Bogdan-Duicã la începuturile tinereþii lor înflãcãrate. Apoi ne aducem aminte de cealaltã Tribunã, de la Arad, în paginile cãreia a pornit Octavian Goga, dupã Ion Rusu-ªirianu, lupta lui pentru orientarea politicã a ardelenilor spre Bucureºti. Continuatorul de astãzi al Tribunei, care se tipãreºte acum la Cluj, a fãcut parte el însuºi din echipa însufleþirii româneºti de-atunci. Nu se putea o mai nimeritã alegere pentru aprinderea unei candele care se stinsese [...]. Domnul Ion Agârbiceanu – acest scriitor onest ºi vrednic – aduce cu sine concepþia religioasã a vieþii, [...] el nu se socoteºte un simplu meºteºugar al condeiului, închiriat pentru simbrie, când unuia, când altuia, ci se considerã în slujba idealului sãu despre lume, fie cã predicã la amvon, fie cã-ºi trimite articolul la gazetã. Un misionar care îºi va îndeplini cu iubire de oameni ºi cu frica lui Dumnezeu însãrcinarea care i s-a dat. Noi, care am fãcut gazetãrie în Ardealul de dupã rãzboi (cu Cezar Petrescu la Voinþa ºi scriitorul acestor rânduri la Renaºterea Românã) cunoaºtem deopotrivã ºi nevoia unei prese româneºti dincolo de Predeal, ºi amãrãciunile legate în chip fatal de o asemenea întreprindere. Pânã acum, aproape toate ziarele începute la Braºov, la Sibiu sau la Cluj au fost organe de partid ºi n-au izbutit decât sã învrãjbeascã duhurile ºi sã înghitã foarte multe fonduri. De data aceasta a renãscut o foaie care nu slujeºte un club politic, ci însãºi cauza interesului obºtesc”. Cuvinte tot atât de revelatoare a publicat ºi ziarul România din Bucureºti, sub semnãtura directorului sãu C. Stan. Marele Iorga a scris, într-un studiu dedicat istoriei presei româneºti, cã vechea Tribunã a lãsat „urme neuitate, nu numai în jurnalistica româneascã de peste munþi, [ci ºi] în întreaga dezvoltare a presei politice ºi culturale româneºti”.1 Urmele, întrucât ne priveºte, reprezintã tocmai reapariþia Tribunei lui Agârbiceanu. Fost-a Tribuna noastrã, a celor ce am stat ferm alãturi de prodigiosul scriitor, a patra Tribunã? Dacã privim lucrurile numai prin prisma evolu tivã putem afirma cã ne aflãm, de fapt, pe a patra treaptã: dupã Tribuna lui Slavici (1884-1903), dupã Tribuna de la Arad (1907-1912) – redactatã de Sever Bocu – ºi dupã Tribuna de la Bucureºti (20 martie 1915-3 iulie 1916), aceasta din urmã subintitulându-se „Revistã politicã ºi culturalã sãptãmânalã”, scoasã de un grup de trei intelectuali de vazã: Gh. Popp, Constantin Bucºan ºi Onisifor Ghibu 2. A patra Tribunã s-a aflat în deplinã stãpânire a idealurilor care au animat viaþa celorlalte trei, s-a identificat cu idealurile lor. Aºteptând înfriguratã desfãºurarea evenimentelor din preajma declanºãrii celui de-al doilea rãzboi mondial ºi descifrând cu vizionarã luciditate pericolele care ameninþau integritatea noastrã teritorialã s-a angajat de la început pe drumul anevoios al luptei necurmate pentru preîntâmpinarea marelui rãu care se profila la orizont. Dacã cele trei Tribune au militat pentru împlinirea mãreþului ideal al Unirii, cu toate implicaþiile ce s-au desprins din

II

TRIBUNA documenta • nr. 1 • 2004

stilul tribunist . Acþiunea destructivã era alimentatã de o nemãsuratã ºi perversã urã ºovinã. marele scriitor. caracteristice gazetarului de tip universitar – cum se exprimã Ion Clopoþel – dintr-o intransigenþã implacabilã în lupta pentru cucerirea puterii politice (înainte de Unire).]. scriitorii ºi publiciºtii diferiþi ca viziune personalã”. este ºi va fi de-a pururi romîneascã. de nuanþã naþional-þãrãnistã. sub conducerea lui Ion Agârbiceanu. pentru port naþional. Drumul spre guvernarea personalã. în cele din urmã. Reexaminând cele inserate. încredere în cuvânt. trebuia sã reacþioneze prompt pentru apãrarea imuabilelor drepturi istorice aºezate la temelia statului unitar român asemeni unei stânci de granit. . avem aceleaºi interese ºi suntem a purta împreunã aceeaºi grea ºi frumoasã sarcinã în Orientul Europei [. Precaritatea presei româneºti din Transilvania ºi presa strãinã Clujul nu era lipsit cu totul de publicaþii ºi ziare româneºti. pentru o culturã unitarã specific româneascã. însã prinºi în idealul estetic tribunist.aceastã luptã. Un prim semn despre apariþia ºi existenþa spiritului tribunist. stimulatã ºi orientatã de plutocraþia de peste hotare. S-a fãcut de la 1884 încoace în mijlocul nostru o selecþiune ºi s-au adunat la o parte. Intelectualitatea transilvanã ºi-a însuºit temeinic acest spirit. cã aceastã complementare despre care se vorbeºte este componentã majorã a spiritului tribunist. cultural ºi artistic. cã a fost.iradiaþia unui autentic spirit militant ºi . de nuanþã liberalã. nesusþinut oficial. îºi transferã adânca semnificaþie în stilul tribunist. ale dezvoltãrii. alãturi de Patria ºi de celelalte publicaþii. „Dovada cea mai grãitoare a situaþiei minoritãþilor etnice în România.cultivarea limbii naþionale (dupã luminosul îndemn al lui Ienãchiþã Vãcãrescu) ºi conservarea naþionalitãþii. toþi cei ce au credinþã în viitorul frumos al neamului românesc”. sprijinite fãþiº în demersurile lor agresive de noii stãpâni ai Europei. trebuie sã îndemnãm tineretul sã nu uite o clipã cã atâta vreme cât focarul deznãdãjduit al discordiei politice dintre state. în studiul sãu despre Condiþiile economice ale pãcii. fiindcã el pornea din simþãmân tul cã prin originea noastrã. de revenire la vechea stare de lucruri. Românii.lupta pentru unitatea naþionalã. de factori materiali caracteristici societãþii noastre avansate din punct de vedere politic. perfect stãpânã pe instrumentele puterii. 3) – dupã cronica germanã a lui Ludovic Spiess din 1900 – se integreazã organic în substanþa stilului tribunist. formeazã un tot care nu poate fi ºi nu trebuie sã fie fragmentat. Ion Lungu ºi Ion Oarcãsu5 identificã spiritul tribunist la toate generaþiile de scriitori care s-au succedat de-a lungul anilor: Slavici ºi Coºbuc. tradiþia fertilã ºi energiile creatoare nesecate ale poporului nostru”. în mocirla celei mai josnice mistificãri. teza revanºarzilor a fost sprijinitã ºi popularizatã în lumea ºtiinþei ºi de celebrul economist englez Keynes care. 3. Coordonatele lui sunt: . fãrã nici o noimã. Astfel: Serafim Duicu4 aratã într-un subtil eseu cã Tribuna „a impus un anumit spirit în viaþa politicã a Transilvaniei de la sfârºitul veacului trecut. aºa cum au gândit ºi au proclamat în permanenþã cele mai luminate minþi ale geniului creator românesc. atât timp cât tulburãtorii istoriei agitã revendicãri teritoriale absurde. pretenþii ce denaturau – cu nedisimulatã perversiune – stãrile de lucruri din Transilvania. politica de restructurare pe dimensiunea partidului unic se afla în plinã desfãºurare. în fond spre dictatura regalã. de problematici sociale. coordonate care fac parte din structura conceptului ºi care au fecundat din plin spiritul tribunist. pentru o gândire eticã mai clarã. considerându-se angajatã plenar ºi în permanenþã în transpunerea conceptelor în viaþa diurnã. sunt continuaþi de Octavian Goga ºi Ilarie Chendi. se deschisese treptat prin guvernul prezidat de patriarhul Miron Cristea.orientarea „spre popor”. pentru prevenirea ºi anihilarea tentativelor criminale pornite cu o sfruntatã inconºtienþã de cei ce se legãnau în iluzii deºarte. care avea sã transmitã noului cotidian autoritatea ºi întregul prestigiu de care un organ de presã de asemenea anvergurã avea atâta nevoie. Rãspunderea acestei rezistenþe implacabile a cãzut. Ne aflãm de fapt în Transilvania într-o stare precarã. printr-o diabolicã perversiune. a pledat suspect de insistent pentru o atitudine conciliantã faþã de Germania ºi de ceilalþi combatanþi obligaþi la plata unor mari ºi grele despãgubiri de rãzboi. p. Exponenþii sunt purtãtorii unui mesaj de cea mai densã structurã intelectualã. Marin Bucur6 . Nu conþine textul lui Slavici unul din cele mai caracteristice. l-a dat chiar Slavici în Prefaþa evocãrii sale istorice Tribuna ºi tribuniºtii. apãrut imediat dupã rãzboi. A mai stat deci la baza apariþiei Tribunei ºi necesitatea de a întãri frontul celor chemaþi sã înfrunte nestãvilitele atentate revanºarde. care nu pot fi puse nicicând la îndoialã. 1984.cultul pentru Eminescu ºi pentru alþi scriitori din þarã. care „materializa conceptul maiorescian de «realism popular»”. în focul luptei pentru care apãrarea sacrelor drepturi naþionale. stilul tribunist – în sensul definit – îºi pãstreazã cu autoritate rãspunderea ºi rostul.precizeazã el – a intrat în viaþa noastrã comunã un nou rând de oameni. agitate de o virulentã ofensivã revanºardã. . mai ales pe frontul publicisticii ºi al jurnalisticii. Pe plan intern. a apãrut. nu putea þine piept atentatelor revanºarde dezmãþate. . climatul spiritual unitar al celor patru Tribune a dus. cheltuielile din ce în ce mai mari”. a crescut din an în an ºi a ajuns în cele din urmã a toate covârºitor. ºi asupra Ungariei. Cu ce probleme a fost confruntat noul ziar? Pe plan extern cu gravele rãsturnãri de situaþii. Pe lângã literatura politicã revanºardã. mai plastice elemente ale spiritului tribunist.„regalitatea” lui Alecsandri care „rãspundea perfect idealului «poporan» al tribuniºtilor”. „un ziar format mare” – cum l-a caracterizat Horia Stanca 7 a înclinat drapelul în luna iulie acelaºi an „neputând suporta. împrejurul Tribunei. Spiritul tribunist este un complex de entitãþi psihice. obþinându-se ºi sprijinul moral ºi material al statului. noi. fãrã sã fi ajuns încã la denumirea propriu-zisã a termenului? Tradiþiile eroice în vechea Tribunã. 4. ºtiinþific. fiind al doilea semn notabil în caracterizarea stilului. denumit curent.. cea de-a patra ºi-a înscris în programul ei de luptã pãstrarea ºi întãrirea Unirii sub toate aspectele. A reduce totul numai la atât. de a cuceri adeziunea cer curilor revizioniste europene pentru aºa zisele „nedreptãþi” cauzate Ungariei prin tratatele de pace de la Versailles. 1 • 2004 III . adevãraþii întemeietori ai spiritului tribunist. spirit de la care se revendicã mai toate periodicele româneºti de dupã aceea”. Primitivele ºi dezordonatele manifestãri afectau profund buna noastrã credinþã ºi stabilitatea democraticã. Dar dacã în sfera activitãþii fostelor partide politice – neutralizate prin lege – se instaura pe nesimþite o oarecare acalmie. Argumentele acestuia s-au rãsfrânt. Spiritul tribunist este pãstrãtorul ºi apãrãtorul unui adevãr cu neputinþã de contestat ºi anume cã Transilvania este leagãnul românismului. capabilã sã þinã piept tuturor atentatelor ºi furtunilor din oricare parte ar veni. înseamnã sã nu cunoºti nimic din puternica luptã purtatã de tribuniºtii mai vechi ºi mai noi pentru limbã. apoi de Agârbiceanu cu toþi tribuniºtii sãi ºi de „urmaºii lor de astãzi. indiferent sub ce formã. cu alarmantele dezagregãri statale provocate de forþa brutalã a hitlerismului dezlãnþuit. în fond pentru ridicarea naþiei pe cele mai înalte trepte ale cunoaºterii. care derivã din convingeri profund novatoare ºi dintr-o temeinicã pregãtire profesionalã susþinutã de titluri academice corespunzãtoare. în paginile cãruia „discursul politic” s-a complementat cu cel al creaþiei […] româneºti din Transilvania”. dupã ce subliniazã lucrul ºtiut de toatã lumea cã „Tribuna” a fost. iar Patria. ale interpretãrii. Adevãrul trebuia dezvãluit deci cu fermitate ºi investit cu cele mai solide argumente. care a imprimat întregii noastre conduite un mod superior de gândire. Dupã stãruitoare investigaþii ºi pregãtiri. strânºi ferm în jurul marelui tribunist. . nu numai de tribuniºti. […] amândoi. În articolul „Progresul minoritãþilor în douã decenii” 8 a atacat cu mânie abia reþinutã netemeinicia pretenþiilor revanºarde privitoare la permanentele ºi insidioasele revendicãri teritoriale. cu Armand Cãlinescu la Interne ºi la Învãþãmânt. expresia cea mai puternicã a a individualitãþii ºi tãriei româneºti”. dar ziarul Naþiunea Românã . în cele douã decenii de la Unire – scrie Agârbiceanu în articolul menþionat – este progre- TRIBUNA documenta • nr. care s-au angajat de la început. dezlãnþuite de cercurile revizioniste cunoscute. pe umerii unui nou ziar ºi în mâinile echipei de gazetari inimoºi ºi neînfricaþi. în taberele minoritãþilor etnice apele se învolburau mereu. „Spiritul nemuritorilor Horia ºi Iancu. nu pot fi coborâte. acþiune ºi interpretare în toate problemele esenþiale ale vieþii noastre publice. la vremea respectivã. cu perfectã îndreptãþire. desigur. evocate atât de emoþionant de Elena Stan în actuala Tribunã (2 febr. ale creaþiei. guvern care avea misiunea sã lãrgeascã necontenit acest drum ºi sã creeze condiþiile indispensabile pentru saltul „calitativ” pe care factorul constituþional îl aºtepta în noile condiþii politice. spiritul. „în primul rând.subordonarea totalã a intereselor proprii intereselor generale”.. cu intenþia expresã de a crea confuzii ºi derutã. Existenþa ºi manifestãrile lui au fost relevate însã ºi de alþi exegeþi. deºi risipiþi în mai multe state. prin destoiniciile noastre particulare ºi prin posiþiunea noastrã geograficã. Se înþelege. ideal care înseamnã „întâi de toate organicitate ºi angajare politico-literarã. Lupta pentru Unire ºi lupta pentru apãrarea Unirii întruchipeazã acelaºi ideal. cu îndârjitã pasiune. în comparaþie cu publicistica ºi ziaristica minoritarã. . la ceea ce se poate numi. alimentându-i nemãsuratele pofte de reabilitare. afirmã cã „apãrarea drepturilor (noastre) istorice se fãcea nu numai cu luptãtorii politici”. care „erau cei ai afirmãrii geniului creator românesc”. „Cu Tribuna . care au dat lucrãrii noastre culturale un nou avânt ºi luptelor noastre politice o nouã direcþiune. tipãritã de „Minerva” din Orãºtie în anul 1896. Nu putem restrânge însã limitele fascinantului ideal al unirii numai la conþinutul lui politic. pentru Unire ºi pentru pãstrarea unitãþii naþionale în orice împrejurare istoricã. ci ºi cu tribuni reali. covârºitor majoritarã în Transilvania. rãspânditã cu largã generozitate ºi cu cheltuieli imense în toate capitalele europene. un cotidian politic”. Curentul acesta. slab la început. a reapãrut Tribuna . Portretul amândurora n-ar trebui sã lipseascã din nici o casã de români. care reprezintã în dezvoltarea noastrã naþionalã un nou curent. Agârbiceanu a tras viguros semnalul de alarmã în aceastã privinþã cu prilejul aniversãrii celor douã decenii de la Unire. Spiritul (stilul) tribunist3 În sensul celor spuse. dintre popoare ºi dintre neamuri nu se stinge. Opinia publicã româneascã.

deosebirile de vederi care „totdeauna au existat” între cei ce practicau o politicã alãturi de monarhie (tribuniºtii. despre care am mai relatat. în 1936. pentru simplul motiv cã nu a existat. ilustreazã vizibil convingerea fermã în dreptatea cauzei româneºti. sã stãpâneºti viaþa spiritualã (artisticã ºi culturalã). am fi cei dintâi gata sã recunoaºtem cã se face nedreptate ºi sã cerem îndreptarea. abaterea lui Slavici ºi inadvertenþele criticului literar Octav ªuluþiu. Tabloul cu totul nefavorabil pe care-l prezintã este întregit apoi cu judicioase observaþii pe marginea invaziei de presã de peste hotare: „Dacã nu ar intra în þarã – se mai spune – numai anemice publicaþii în ungureºte. mai poate fi vorba de necesitatea unui regim special pentru ele. Aºa apare locul destinat ºi istorica misiune pe care o avea de împlinit noua Tribunã. inclusiv a presei zilnice. replica pe care trebuia sã o dea în permanenþã uneltirilor ºi virulentei propagande revizioniste.) faþã de cea minoritarã. economice etc. fãrã îndoialã. Punctul cel mai critic se aflã însã în sfera activitãþii publicistice ºi editoriale. Dar progresul minoritãþilor în toate domeniile este aºa de evident încât noi aproape îi invidiem ºi ne simþim umiliþi. pe linia instinctului sãnãtos de conservare existent”. iar inima cu Kossuth”. Prin publicaþii minoritare autohtone s-a ajuns chiar la o inflaþie care e departe de a fi fireascã ºi necesarã. Contrariat apoi de precaritatea ºi ineficienþa presei noastre – strangulatã adeseori de o cenzurã laºã ºi besmeticã. mai multe în sfera largã a comportamentului nostru public. de teatru. Temeri ar putea stârni dezbinarea celor dintâi (cei care au întemeiat Tribuna). în primul editorial semnat de Agârbiceanu.m. în realitate. comparaþie umilitoare pentru noi: „Dacã nu ar […] exista decât un ziar sau douã. potrivit concepþiei acestei minoritãþi. în jurul cãruia sã se adune toþi care cred în valorile sufletului naþional ºi sunt gata sã le slujeascã”. Necesitatea fireascã nu este aceastã avalanºã de publicaþii. (La rotativã. El se prezintã. A. a declarat într-o întâlnire electoralã cã mintea îi este cu guvernul.m. de fapt. în activitatea ºi în lupta cotidianã pe linia ascendentã a cuceririlor din trecut. pentru un observator neutru. „Se va zice – insistã Agârbiceanu –: aveau presa din Budapesta. cum sunt cele ungureºti.St. Nu însem na oare.2%)9 . chiar de la primele numere. chiar ºi astãzi (1985). reprezentatã de Tribuna. reprezintã. Dimpotrivã. p.” Infirmând apoi absurdele pretenþii cã minoritãþile etnice au fost supuse deznaþionalizãrii ºi persecuþiilor. român verde ca stejarul” – a lui Iuliu Coroianu ºi a lui Gheorghe Pop de Bãseºti. între orice împrejurãri. Nu s-a þinut seama cã populaþia în numele cãreia pledeazã reprezenta. Locul lor a fost alãturi de Dr. „care. fiindcã lumea mã crede puºcã încãrcatã ºi s-ar încredinþa dacã aº ieºi din rezervã cã sunt puºcã goalã”. afarã de o sumedenie de publicaþii de tot felul: literare. cu atât mai mult cu cât – se mai aratã în articol – pe celelalte planuri. „Am putea trece în revistã – se mai afirmã – toate domeniile în care se poate manifesta viaþa naþionalã a unui popor ºi noi ardelenii. din capitalã. care ºtim din propria experienþã ce înseamnã opreliºtile în manifestarea spiritului naþional. am recunoaºte cã regimul de presã din România nu e animat de spirit egalitar”. Mocsonyi ºi de Mitropolitul Miron Roman (urmaºul lui ªaguna. cred. Pentru alarmantul tablou pe care-l prezintã. nici o singurã tipografie înzestratã modern.9% din totalul de peste 18 milioane de locuitori ºi cã în nici unul din judeþele limitrofe Ungariei aºa zisele „majoritãþi” maghiare nu depãºeau 30% din populaþia totalã (Arad 19. Da. Dovadã stau spectacolele cu operetele lui Lehar ºi ale lui Johann Strauss. Atenþia este însã reþinutã numai de la abaterile care au o contingenþã directã ºi strânsã cu mediul tribunist: discordia dintre primii tribuniºti ºi o parte dintre exponenþii vieþii noastre politice ºi culturale. vreo patru reviste. p. am recunoaºte cã li se rãpeºte un drept firesc”. ba am ajuns aproape ridicoli”. nu putea sã însemne acest lucru. care au crescut în „spirit maghiar” ºi care au vãzut mântuirea numai în Kossuth. redactate în respectiva limbã minoritarã. lipsit de o informaþie statisticã riguroasã – te poþi întreba – cã elementul minoritar se afla. iar contra-ofensiva pornitã împotriva grosolanelor mistificãri revanºarde. ºtiinþifice. În spiritul acestor ardente convingeri. mereu prezente pe scenele teatrelor noastre muzicale.Gh. sã ai la dispoziþie presa ºi mass-media. 1 • 2004 . Tribuna vrea sã fie (trebuie sã fie) un steag românesc de luptã. abia 7. ci cu zecile. ºi pe care a ºi dat-o. unirea între români ºi front unic împotriva celor ce ne duºmãneau”. „Ei ºi rãmân tot ceea ce au fost. în vreme ce Tribuna fãrã de dânºii e o vorbã goalã. îndeosebi pe cel eco nomic ºi financiar situaþia prezenta aspecte dezastruoase. Este evident faptul cã aceastã poziþie fermã în problemele salvgardãrii naþionale este însãºi substanþa spiritului tribunist. dar foarte mulþi funcþionari minoritari ai Statului o rup ºi dupã douã decenii cu greu pe româneºte. „Unirea între români ºi front unic împotriva celor ce ne duºmãneau” Era deci justificatã apariþia Tribunei? Fãrã îndoialã: relatãrile de mai sus vorbesc de la sine. nu se poate tipãri decât în tipografii minoritare)”. acesta a rãspuns: „Nu! eu trebuie sã mai stau în rezervã.”. Acum. într-un stat naþional. în continuare. de vreme ce românii erau aproape inexistenþi în domeniul sensibil al tipãririi ºi al tipãriturilor.n. cã nu existã nici astãzi. în consecinþã. Ioan Raþiu e tot puºcã goalã. Ardelenii au sentimentul cã se jertfeºte atâta – nu întrebãm acum de izvoare – pentru a se dovedi strãinãtãþii cu cât sunt ungurii din Ardeal superiori în culturã românilor. Din contextul imperativelor pe care le-am aºezat la temelia prestigiosului organ de presã. desigur. nemþeºte. operã etc. Aceºtia au luat parte în silã la politica dinasticã. Subtitlul articolului citat întregeºte cele de mai sus. Ardealul de azi – mai precizeazã – „nu are decât câteva cotidiene româneºti. toate recordurile. ar fi împiedicate. Bihor 30% ºi Satu Mare 25. care au fãcut parte – dupã spusa lui Slavici – din clubul kossuthist. în articol se mai spune: „Dacã producþiile lor artistice. instituþiile culturale artistice româneºti au colaborat intens cu cele maghiare ºi sãseºti. „Este nevoie azi – se face precizarea în articolul menþionat – de dinamizarea sufletului naþional. am recunoaºte cã minoritarii noºtri sunt în imposibilitate de a lua contact cu culturile popoarelor din care fac parte”.5%. unele dintre ele fiind antrenate cu largã comprehensiune în manifestãrile noastre teatrale ºi muzicale. sã-þi împlineºti cu vârf ºi îndesat nesãþioasele pofte materiale pe plan economic. evident. „Progrese în industrie ºi comerþ pentru ce le-aº mai aminti – se întreabã – când peste 80 la sutã e în mâna minoritarilor”. în comparaþie cu presa strãinã. este prezentatã ºi analizatã în spiritul celei mai autentice obiectivitãþi. ruºii pe cea din Moscova etc. Situaþia precarã a publicaþiilor româneºti din Transilvania. pentru a le asigura existenþa naþionalã? ªi nu e un lucru nefiresc ºi nedrept a se arunca mereu cu discredit asupra unui stat în care se poate face astfel de progres în douã decenii?”. în opoziþie cu presa minoritarã – revoltat cã am fãcut atât de puþin – reactualizeazã obligaþiile ce ne revin în condiþiile istorice fundamental schimbate.sul lor continuu pe toate terenele vieþii naþionale ºi economice. ªi-apoi pentru a avea o privire integralã asupra situaþiei. Dar. ca o sintezã pregnantã pentru ceea ce a vrut sã dovedeascã semnatarul lui: „Progresul evident e cea mai puternicã dovadã a tratamentului de care se bucurã minoritãþile noastre ºi el dezminte întreaga propagandã revizionistã. mai bine decât ar zice orice alt document”. Perfect cunoscãtor al acestor realitãþi ºi animat de un profund sentiment de echitate ºi dreptate socialã avertismentul pe care-l dã apoi celor care agitau tezele rãsuflate ale revizionismului agresiv este îndreptãþit: „Când fracþiuni de popoare neînsemnate ca numãr – afirmã. cu toate avantajele care decurg de obicei dintr-un astfel de transfer. Nu ajungea. se face trimitere la înaintaºi în ale gazetãriei care – se spune în articol – „au ascultat de poruncile unei superioare conºtiinþe naþionale. membru al redacþiei Tribunei din Braºov în anii 1941-1944. pe linia perfecþionãrii de stat în slujba idealurilor Unirii. în situaþie „majoritarã”. „Mãrturisesc – deplânge el situaþia – cã nouã ardelenilor ni-e acru sufletul când vedem atâta belºug de tipar strãin la noi”. sub aspect doctrinar (politic ºi cultural). ruseºte care vin de peste hotare. S-au dat atâtea termene de examene încât am bãtut. dupã ce s-a despãrþit de noi”. 6. Discordia denunþatã de Slavici se referã la abaterea de la linia Tribunei a d-rului Ioan Raþiu – „bãtrân simpatic ºi venerabil. fragmentul în cauzã meritã sã fie reprodus în întregime: „Nu apar – dezvãluie autorul articolului revoltãtoarele inegalitãþi – unul sau douã cotidiene ale minoritãþilor etnice. lucrurile nu stãteau aºa. Când Alexandru Mocsonyi a fost rugat „sã se punã în fruntea miºcãrii naþionale”. Abateri de la spiritul tribunist Abateri de la acest spirit. în articol se mai spune: „Dacã ni s-ar putea arãta un singur caz când un ungur sau un sas a ajuns sã-ºi uite limba lui din cauza opresiunii statului român. pe care oamenii cu jude- IV TRIBUNA documenta • nr.). Va fi deci „exponentul vieþii din Ardeal ºi Banat. Slavici aratã apoi. nici o singurã editurã ardeleanã. de la acest stil au fost. în tot Ardealul. În partea finalã Agârbiceanu îºi manifestã întreaga revoltã împotriva crasei miopii de care au dat dovadã societatea ºi statul în politica publicisticii militante într-o vreme când – printr-o abilã ºi insinuantã propagandã – puteai câºtiga totul. pe bunã dreptate – se prezintã cu astfel de progrese pe toate terenurile. Cu toate acestea minoritatea maghiarã agitã furibund armele revanºei. 5. sociale. când avem atât de multe creaþii excepþionale româneºti care ar trebui sã fie mereu reprezentate. Un astfel de caz nu a fost nicicând dezvãluit. aveau! Dar parcã acuma nu o au? Cum au germanii pe cea din Viena ºi Berlin. Tribuna va fi pusã (deci) exclusiv „în slujba ideii ºi a solidaritãþii naþionale”. Dreptul însã nu le-a fost rãpit niciodatã. obiectivul primordial. Înainte de unire ungurii din Ardeal tipãreau douã-trei ziare”. în funcþie de o serie de calcule politice oportuniste. „Ar fi bine dacã lumea s-ar încredinþa cã ºi dl Dr. trebuia sã ajungi ºi în posesia puterii politice. scriind: „Azi când în presa româneascã din Ardeal e disparentã (sl. Nu este ignorat nici aspectul etic al problemei. înainte de 1870. propovãduind. precum ºi a intereselor lor care se pot încadra desãvârºit în interesele superioare ale […] naþiunii române”. Opinia publicã a vãzut în reapariþia ziarului continuitate în acþiune ºi solidarizare cu cei ce s-au aflat înainte de Unire pe baricadele rezistenþei naþionale ºi în primele rânduri ale ofensivei pentru împlinirea mãreþului ideal. Tributari acestui vital consemn noii tribuniºti se angajau sã acþioneze. însã? Se lãfãie în bogãþia de tipãrituri. am fi gata sã renegãm tot ce am scris pânã acum despre situaþia minoritãþilor”. Nu numai cã nimeni nu ºi-a uitat limba maternã din pricina dispoziþiilor ºi legilor existente în România.) ºi cei care s-au dat alãturi de guvernul maghiar.

„La 17 martie 1884 – scrie el – Timpul încetîndu-ºi apariþia. al tuturor adversitãþilor. Cãlinescu ne mai spune. Cum se împacã faptele din trecut cu noua atitudine? Rãspunsul lãmureºte fãrã echivoc situaþia. ale tãriei ºi ale triumfului final! E acesta un stil patriotard.. Singurele comandamente care i-au orientat doctrina ºi i-au aureolat apariþia au fost comandamentele luptei naþionale. cel care a dus tratativele cu Avram Iancu în numele lui Kossuth. ar fi deschis focul – un foc ucigãtor. bâiguirea tuturor ideilor avortate de o inteligenþã neevoluatã. susþinând bine-nþeles politica statului. Era clar pentru întreaga opinie publicã cã „regele [. Uluitoare. Se poate lesne observa cã cele semnalate de severul critic depãºesc cu mult limitele spiritului tribunist. la douã cãrþi proprii. în prezenþa noii orientãri – îmbrãþiºatã fãrã rezerve de Agârbiceanu – atitudinile ºi opiniile lor ar fi fost ineficiente. se presupune cã i s-ar fi spus. paloºul nu-l taie”. Cãlinescu 11. Uniunea Sovieticã n-ar mai fi ajuns o putere mondialã. cã o astfel de conduitã angajeazã demnitatea ºi reputaþia celui ce o manifestã. pentru ca nimeni sã n-o poatã smulge din mâinile lor”10 . Articolul la care ne referim face trimitere. înainte de toate. care ºi apãru la 14 aprilie. Dar sunt nedrepþi – conchide Slavici – ºi „aceia care le fac «Tribuniºtilor» de baºtinã imputarea cã trebuiau sã fereascã neamul românesc de ruºine. prin urmare. trebuie sã tacã. pentru a se ajunge la respectul autoritãþii (ºi) un program unic de muncã obligator pe mai multã vreme. care nu-ºi gãseºte locul – nici mãcar în metaforic – în domeniul ziaristicii. Ca personalitate de primã mãrime în viaþa publicã a Transilvaniei.. cu o largã ºi generoasã libertate internã pentru toate minoritãþile etnice. unele caracterizate în duhul de satirã. O. atât de prezentã în conºtiinþa românilor transilvãneni. de la sângeroasa sfâºiere a Transilvaniei. pentru cã ºi tãcerea. guvernul Miron Cristea. Poporul român nu va mai încerca experienþe atât de tragice ca experienþele anului 1940. pironindu-l în versuri crude în poezia „Unui scriitor vândut”. Astfel „se înfunda în filo-maghiarismul lui”. dictatã de ide ologia la ordinea zilei. un stil retoric potrivit pentru festivitãþi? Nu! E stilul care ne-a þinut treji în focul tuturor ameninþãrilor. care reprezintã. de la cele mai sfinte îndatoriri patriotice însã a apus pentru totdeauna. Cine ne poate spune astãzi ce s-ar fi întâmplat dacã armata românã. Aceastã sincerã recunoaºtere a trezit. dupã cum afirmã „fragmente din viaþa socialã (a societãþii vremii sale. La cârma þãrii se afla. Adevãrul este cã nu fãcea o politicã naþionalistã ci una de compromis. dupã cum am mai arãtat. „Ziaristica transilvanã ºi-a atins scopul prin unire. cu suspendarea obligatorie a luptelor de partid. un comandament de autoritate. fãrã de partidele politice”13 . directorul ziarului s-a angajat ferm pe linia politicii introduse de noul guvern care. instalatã solid pe frontiera de Vest.pe alocuri cu accente dramatice – elucideazã clar poziþia sa politicã. 1 • 2004 V . cu ideologia ºi practicile cunoscute. Învãþãmintele pe care le putem desprinde din aceste fanteziste supoziþii sunt. de duratã. Este consemnul decisiv pe care l-am moºtenit de la spiritul tribunist ºi pe care-l vom apãra ºi în viitor cu abnegaþie ºi fanatism. exprimate în scrierile amintite – scrie. p. iar Hitler ar fi intrat în istorie ca cel mai mare german al tuturor timpurilor”12 . o «dezvoltare naþionalã româneascã în þãrile supuse coroanei Sf. ministru de Interne ºi ministru al Învãþãmântului. dar dupã ce unitatea se înfãptui. a abdicãrii de la principiile apãrãrii. a rãspuns – aflându-se în închisoarea de la Spandau. cu excepþia conducerii (director Ion Agârbiceanu. cei din Transilvania mutilatã. le gãsim în articolul publicat în „Tribuna” din Braºov (1941) în care ni se spune cã rostul presei transilvane s-a schimbat radical. ci ºi dezagreabile. zic ºi tribuniºitii ºi sã ºtergem din conºtiinþa rãspunderilor decisive laºa maximã „capul ce se pleacã. Ea cãuta un modus vivendi cu ungurii. trebuie sã se recunoascã. guvernul dovedea în chip neîndoielnic cã viaþa politicã internã intrase pe un nou fãgaº în care partidele politice vechi au fost scoase „în afara forþelor chemate sã exercite actul de guvernãmânt”. a puterii de stat. în „care se va apãra. personal. cã declaraþiile lui N.. n-ar mai fi avut loc masacre în masã. stilul tribunist de la care nu trebuie sã ne abatem pentru nimic în lume. te aperi cu toate forþele pânã cazi pe baricade. tãcerea „un comandament naþional”? ªi ceea ce citim s-a scris la câteva luni dupã ce funestul dictat îºi împlântase pânã în prãsele pumnalul asasin în trupul Transilvaniei româneºti. atâta vreme cât pe cerul Patriei zboarã vulturii hrãpãreþi ai nimicniciei. în loc sã tacã sau sã mãrturiseascã lipsa de viziune. Odatã cu durerea cu care le-am scris – precizeazã – ele cuprindeau ºi convingerile la care ajunsesem înainte cu un deceniu. Sã nu-l dãm. dupã ce primul deceniu de la unire l-am cheltuit ºi eu în politicã ºi ziaristicã de partid”. bunãoarã. Ziaristica transilvanã – dupã spusa megalomanului combatant – trebuia. cãci maghiarii – zicea el – l-au tratat cu cruþare ºi au fost cu deosebire binevoitori cu familia” lui. adicã. chiar dacã nu aparþine unui anumit partid sau club politic. Climatul politic era favorabil. sã se ºtie. Unii din componenþii guvernului descindeau însã din vatra vechilor partide. Inadvertenþele lui Octav ªuluþiu. n-aveau la activ prestaþii politice notorii ºi chiar dacã le-ar fi avut. el întãri cã rãu se fãcuse ceea ce se fãcuse. cu Mitiþã Constantinescu la Economia naþionalã ºi cu Eugen Titeanu la Propagandã etc. Aºadar. vechiul scop ar putea fi al ziaristicei din Transilvania de Nord. totuºi. Sectarii ºi Rãbojul sfântului Petru. vorbeam chiar de decenii”. „Tribuna” interbelicã a avut privilegiul de a fi un ziar independent. Bãtãiosul critic se rãzboieºte pe aceastã temã cu Cineva (nu ne spune cu cine) în stilul „ambigen” cunoscut. pentru cã „ziaristica transilvanã nu poate sã mai fie cum a fost ieri”. susþinând cã „ziaristica transilvanã înseamnã nobilã obstrucþie”. cã ele reprezintã atitudinea de viaþã. Desolidarizarea de vechiul politicianism Apariþia unui mare ziar este. în prima parte. Slavici fu trimis la Sibiu sã organizeze ziarul Tribuna.. Prezidat de Patriarh. cu Petrescu Comnen la Externe. iar cel ce le-a reprodus un „smintit”. atitudinea gazetarilor mai vechi ºi mai noi? Deloc! Climatul politic a rãmas ºi rãmâne favorabil colaborãrii internaþionale pe toate planurile. iar dacã destinul îþi este potrivnic recurgi la arma lui Decebal – pumnalul – în faþa impetuosului împãrat Traian ºi nu te predai. cu Armand Cãlinescu ca vice-premier. suspiciunea cã ar fi fost admonestat pentru severele atacuri proferate la adresa vechiului politicianism: – Dumneata condamni politica demagogicã în care ai activat înainte vreme cu toate puterile.catã nu mai pun nici un temei”.. conduita unui om investit cu mari rãspunderi în faþa istoriei. cu efecte dezastruoase pentru armata inamicã – ºi dacã ar fi pornit în marº triumfal. concludente: Nu renunþi la luptã când fiinþa îþi este ameninþatã de moarte. Era concesiilor. Publicaþia a fost învinuitã cã se sprijinã ºi pe guvernul românesc al lui Sturdza ºi pe cel unguresc al lui Bánffy. Iorga cã „în curând va veni ziua în care românii din toate þãrile se vor uni” formând „o Românie mare ºi puternicã” au fost considerate de Slavici „bazaconii”. au rãmas stigmatizaþi în paginile istoriei cu numele de trãdãtori de neam.. Deputatul de Beiuº Dragoº. asigurând Tribuna. se pare. o astfel de atitudine. dupã mai multe luni de la mârºavul asasinat. cãci din inima lui rãsar armele apãrãrii. Goga îl declarã mort. spre castelele magnaþilor din Budapesta? Cine ne poate convinge cã bezmeticul joc al fiarei hitleriste s-ar mai fi putut desfãºura în Balcani aºa cum s-a desfãºurat? La întrebarea „Ce s-ar fi întâmplat dacã Hitler ºi-ar fi pierdut viaþa într-un accident de automobil în 1938?”. înºirarea tuturor toanelor de flãcãu bãtrân. Redactorii. astfel încât echipa guvernamentalã de sub ºefia capului bisericii nu a fost în mãsurã sã-ºi fãureascã o ideologie originalã. Reorientându-se dupã spiritul vremii Agârbiceanu considerã cã e logic ca locul lui sã fie la „Tribuna”. monstrul aviaþiei germane. unei activitãþi publice ºi gazetãreºti cvasi-independente. se pare. tribunist prin adopþiune. din abdicãri nu cresc laurii victoriei. în opoziþie cu stilul tribunist. „În prejma rãzboiului din 1916 – se mai spune – Slavici combãtu acþiunea de eliberare a Ardealului ºi asta ar fi puþin lucru. ºi alþii ca el. ªtefan»”. „Cineva – mai scrie turbulentul critic – gândeºte cã ºi azi gazetãria mai poate fi desfãºurarea capriciilor personale. dar temniþa „îi plãcu. administrator Ioan Petruca ºi prim-redactor ºi redactor responsabil Liviu Hulea). pentru cã din umiliri ºi închinãciuni. avea o cu totul altã substanþã ºi înfãþiºare ºi care rãspundea altor exigenþe ºi þeluri decât cele practicate de fostele partide. atunci militantismul lor politic ar fi fost o naivã ºi ridicolã parodie. „Sã nu dãm locul – ne þine treazã mintea Miron Costin – cãci pãmântul acesta este frãmântat cu sângele moºilor ºi strãmoºilor noºtri”. Se pare cã pentru noua ideologie trimiterile la dictat erau nu numai inoportune. „Tribuna” avea latitudinea ºi libertatea de a acþiona pe linia marilor comandamente naþionale. falsificã realitatea. ai duºmãniei implacabile! 7. nãbãdãiosul „ziarist”. teribilã descoperire. puternic ancorate în conºtiinþa celor chemaþi sã-i dea viaþã. în anul 1946 – cã „n-ar mai fi izbucnit al doilea rãzboi mondial. Tristã ºi penibilã opinie debitatã de o monstruoasã aiurealã „ambigenã”. Sprijinitã ferm de stat din punct de vedere moral ºi material trebuia sã rãspundã tuturor chemãrilor ºi îndatoririlor care decurgeau din politica statului. „Acele convingeri. Cineva nu vrea sã înþeleagã cã ºi tãcerea poate fi un comandament naþional”. Dar polemica cã acel Cineva – care apãrase. Goering. din partea lui Mussolini. cu asigurarea independenþei ºi a suveranitãþii naþionale. Mãrturisirea pe care o face în acest sens 14 . ne lãmureºte criticul nostru. ca ºi altã datã. tre- buie sã stãm cu braþele încruciºate ºi sã aºteptãm soluþionarea dramaticelor noastre probleme din partea lui Hitler. care a þinut nestinsã flacãra Unirii ºi a consolidãrii unitãþii noastre naþionale multe decenii. Noi.). Dacã ºi vechii ziariºti ar fi adoptat un astfel de stil. Slavici a fost arestat în 1889. «Reich»-ul ºi-ar fi dus mai departe existenþa de mare putere. iar „noul ziarism transilvan trebuie sã însemne sforþare nobilã de construcþii” („nobile” amândouã). Abaterea lui Slavici de la spiritul tribunist este tranºant dezvãluitã de G. în primul TRIBUNA documenta • nr. un act public de autenticã facturã politicã. alcãtuit dupã formula utilizãrii la diverse departamente a mai multor tehnicieni ºi oameni de specialitate. în continuare – se concentrau mai ales în (urmãtoarele) imperative: o unire naþionalã pentru un guvern naþional. o doctrinã proprie.] a gãsit prin formula guvernãrii instauratã la 10 februarie 1938 modelul de exercitare de cãtre el. ca om. cu ce ne-am mai mândri astãzi? Nu dãm locul!. în fond stilul tribunist . Dacã Decebal ar fi fost un laº.m. Ei îi revine azi rolul vechiului ziarism transilvan”. fãrã tutelã ºi culoare politicã de partid. Au influenþat în vreun fel abaterile menþionate atitudinea oamenilor noºtri politici. în sfârºit. Cum. suntem muºtruluiþi sã abandonãm idealul de luptã ºi jertfã al vechii gazetãrii. vechea ziaristicã transilvanã – ia forme groteºti.

desigur. ªi pentru ca sã nu rãmânã lucrurile sub semnul ambiguitãþii se simte dator sã precizeze. atât de grele se pot ivi mâini criminale atât de odioase? Nici Armand Cãlinescu n-a crezut în atentat. orele 17. Atitudinea violent combativã a ziarului se desprinde din comentariul scris de Agârbiceanu. sunt în slujba celor mai adânci convingeri ale mele. 218 din 23 septembrie 1939 se veºtejeºte astfel cumplita faptã: „La capãtul unei vieþi frãmântate. În sfârºit. „Cine ar fi putut bãnui – se întreabã plin de amãrãciune – cã în întreg acest rãstimp s-au aflat indivizi care s-au VI TRIBUNA documenta • nr. pogromurilor. care-l caracterizeazã. 3. În articolul de fond semnat „Tribuna”. violenþa trebuie învinsã prin violenþã. revizionismul) atentau la existenþa însãºi a fiinþei noastre naþionale”. observând cã primul ministru era însoþit numai de un singur agent în desele ºi continuele sale alergãri de la un minister la altul. dusã pentru solidaritatea naþionalã. Agârbiceanu îºi manifestã stupoarea ºi indignarea cã s-au putut produce acte teroriste atât de grave. Hulea sau Rebreanu. ºi sã dea glas – acelaºi glas ca în ceasul Unirii”. ºi-a permis sã-i spunã. rãzboiul care tindea la distrugerea neamului românesc.. pentru creºterea puterilor României. pe care a închinat-o în întregime. Primul-ministru Armand Cãlinescu a fost asasinat miºeleºte în ziua de 21 septembrie 1939. convingeri la care am ajuns dupã ce am înþeles zãdãrnicia luptelor politice aºa cum s-au dus la noi. pune în luminã sângerândã un ferment primejdios de anarhie. simþeminte ºi vreri româneºti. regimul nou al României. 33 din 7 decembrie 1938. apoi în cadrele fascismului manifest. toþi aceºti factori îl posteazã pe scriitor într-o situaþie ambiguã. ea înscriindu-se autoritar ºi lucid în climatul politic al vremii ºi în teoriile care circulau insistent în presã ºi în gândirea opiniei publice. A închis ochii cel mai mare erou de pe frontul intern al României de la Unire ºi pânã azi. azi sunt atâtea alte lucruri de fãcut ºi grijile care apasã asupra þãrii ºi asupra conºtiinþei fiecãrui cetãþean sunt atât de mari încât refuz sã cred ºi sã mã gândesc o clipã cã un singur român ar putea sã cugete la vreun atentat”. implicaþiile stârnite de abominabila faptã ºi articolele de protest ºi asprã condamnare se aflã tot în partea a doua a cãrþii noastre. tocmai în preajma aniversãrii a 20 de ani de la Marea Unire ºi dupã vizita oficialã regalã la Londra ºi Paris etc. Atentatul ºi crima de la Cluj au fost sãvârºite luni. prin unicul remediu compensator. publicat la 24 septembrie pe întreaga paginã 1 ºi semnat de Agârbiceanu. conducându-l pânã la automobil: — Este. unirea sufleteascã. Împotriva faptelor de aceastã categorie. vi repellere licet». Cercetãrile întreprinse. O apãrare a postulatelor democratice se precizeazã totuºi.atentatul ºi asasinatul de la Cluj împotriva rectorului Universitãþii Florian ªtefãnescuGoangã ºi a agentului de poliþie Gruia . a gazetarului este legitimã. pentru asigurarea viitorului ei”. atentatului ºi asasinatului politic O combativitate intensã. rezistenþa la avansul ideologiilor de dreapta ºi la terorismul legionar e fermã ºi rostitã rãspicat. ancheta. din simþul care a þinut mereu treazã conºtiinþa neamului nostru de þãrani. „O «reînnodare» a firului rupt. dirijatã în lumina concepþiei proprii. au rãzbãtut la orizont. „Înainte cu câteva zile – se mai publicã în ziar – un general. Þãrii.] au rãmas pe locul execuþiei pânã vineri la ora 16. chemat fiind sã se angajeze pe meterezele aceleiaºi lupte pentru apãrarea drepturilor noastre sacre? Evident. gãsindu-ºi un corespondent ºi în adagiul creºtin «cine scoate sabia. sã conducã ziarul „Tribuna”. PEDEAPSA cu MOARTEA”. dar nesemnat. pentru ca în vremurile de liniºte ºi pace sã-ºi poatã ridica din nou capul la soare. Opinii edificatoare exprimã. cu efecte catastrofale asupra stãrilor de lucruri din þarã în anii premergãtori celui de-al doilea rãzboi mondial. care s-a strecurat pe neobservate între formele noastre de viaþã creºtinã. se încununã. sub titlul pe trei coloane ODIOSUL ATENTAT DE LA CLUJ: „Actul criminal – se scrie în comentariul respectiv – care s-a fãptuit Luni seara la Cluj. în matca lui adâncã. domnule prim ministru. ºi cu efecte dezastruoase pentru sentimentul de solidaritate naþionalã. cu atât mai mult cu cât evenimentele internaþionale (nazismul instalat la putere. noua atitudine politicã a lui Agârbiceanu este astfel caracterizatã ºi motivatã de acelaºi critic: „O anumitã fetiºizare a ideii de «tradiþie» ºi frânele concepþiei clericale. împotriva cãreia avea sã dezlãnþuie diatribe vehemente”. Neamului ºi Coroanei. Condamnarea terorismului. care au fost reluate zilnic de marile cotidiene din Capitalã ºi de alte ziare din principalele oraºe din þarã. Cele nouã cadavre ale asasinilor [. pag.rând. exacerbarea ideii naþionale. Atentatul acesta nu este izolat. la spiritul tribunist! „Vechiul spirit al tribunului – considerã Zaciu – renaºte viforos în aceste împrejurãri. ªi profesorul Zaciu reproduce apoi un citat semnificativ din articolul lui Agârbiceanu [. Revenind în arena scrisului zilnic – mai scrie Zaciu – Agârbiceanu era convins de necesitatea istoricã de a se reactualiza trecutul plin de mãreþie ºi de jertfã al vechiului jurnalism. Ei n-au rãpus un om. Din atavismul unei jungle. De o parte. deplânge astfel asasinatul: „Din umbrele în care se ascunde destinul rãu – ºi fiecare neam ºi-l are pe acesta – s-au desfãcut ucigaºii. Indignarea scriitorului. „Tribuna” a publicat numeroase reportaje ºi articole despre cumplita faptã. 28 din ziua de 1 decembrie 1938. în care sângele vãrsat din când în când prin acþiuni criminale încearcã sã tulbure apa limpede din râul vieþii. violenþei ca argument politic etc. în doliul profund al tuturor românilor. dacã nu în interes propriu. 1 • 2004 . Spiritul tribunist l-a determinat sã accepte în 1938. acum mai puternice. Aºteptau în cuminþenia strãveche a neamului ca valurile urâte sã treacã.. Materialul publicat în partea a doua a lucrãrii noastre întregeºte ºi prezintã in extenso tragedia de la Cluj.. Antecedente? Au fost destule. câteva fiare cu chip de om. În articolul intitulat Umbre. «ogorul naþional» ºi alte concepte rãmase fãrã consistenþã în conflictul istoric al epocii. Iatã de ce întreagã opinia publicã româneascã reclamã stãvilirea exemplarã a actelor anarhice. în bandã. ºi primejdia lor prin învrãjbirea naþiunii ºi aducerea ei în situaþia de a nu putea consolida prin muncã creatoare noul stat român”. «tradiþia». atribuie revenirea lui la uneltele scrisului cotidian gravelor evenimente care se desfãºurau ºi se dezvoltau în forme apocaliptice „spre sfârºitul perioadei interbelice”: „Militantul – insistã Zaciu – nu poate totuºi renunþa la acþiunea în forþã. „considerat ca o plagã modernã. orele 14. multe din raþiunile la împotrivire la incitarea urii. mult mai densã a adoptat ziarul în problemele legate de terorism. de neînþeles pentru opinia publicã. întãritã prin influ- enþa exercitatã asuprã-i de creºterea valului nemulþumirilor populare”. Cine sã-ºi imagineze cã în vremuri atât de tulburi. solidaritatea naþionalã.. întreprinsã de fostul preºedinte”. Ne plecãm capul ºi genunchii ºi fãgãduim rãzbunare româneascã”. La ce face apel scriitorul în situaþia datã. au asasinat un om al datoriei ºi au rãnit mortal. o mare dovadã de curaj din partea Dumneavostrã. Descrierea întregii drame. ºi criticul literar clujean Mircea Zaciu 15. În final ziarul a mai arãtat cã „asasinii primului ministru – în numãr de 9 – au ºi fost executaþi – prin împuºcare – în acelaºi loc unde au asasinat pe preºedintele consiliului. în aceastã privinþã. primejdia unui nou rãzboi. tulburând suprafaþa limpede a omeniei noastre. Un alt articol de fond. care a prefaþat primul reportaj publicat pe pagina întâi. Pertinenta analizã a profesorului Zaciu ne scuteºte de alte consideraþiuni.ºi oribilul asasinat al primului-ministru Armand Cãlinescu. Insistând asupra motivelor care l-au determinat pe Agârbiceanu sã pãrãseascã drumul politicianismului de partid. dar scris de Agârbiceanu. a «Frontului Renaºterii Naþionale» ºi a oºtirii. în numele unei impresionante probitãþi. au stabilit cã „asasinarea primului ministru este aplicarea planului ultimelor elemente gardiste care voiau sã rãzbune sancþiunea internã datã contra tulburãto rilor ordinei. pentru însãnãtoºirea ei. cu amãnunte care prezintã interes activ pentru opinia publicã. 28 noiembrie 1938.] „sub valurile tulburi ºi adeseori murdare ridicate de politicianism la suprafaþa vieþii naþionale a curs mereu. chiar dacã filtrate printr-o prismã criticã vizând o anume practicã a guvernãrii. i se pãrea acum posibilã. Principiul acesta învinge firea blândã a neamului românesc. publicat în nr. ca cele întâmplate la Cluj ºi la Cernãuþi. de autoritate ºi de muncã creatoare”. De altã parte. ARMAND CÃLINESCU. «munca cinstitã».. Multe din articolele sale politice afirmã o concepþie înþepenitã în vederile naþionale dinaintea Unirii ºi în raþiuni teologice elogiind «biserica». în care poporul român nu a trãit niciodatã. de dimineaþa pânã târziu în noapte. ea izvoreºte din strãfundurile omeniei româneºti. asasinatelor. în sentimentul de ireparabilã pierdere a guvernului. 8. în apropierea locuinþei sale. ci un cãpitan viteaz în lupta de pe frontul intern. Pe locul execuþiei stã scris pe o placã mare: «Aceasta va fi soarta de aci înainte a asasinilor ºi trãdãtorilor de þarã»”. «familia».. mai vechi ºi mai noi. dovedind o viziune clarã asupra viitorului: „Eu pot vorbi deci – îºi întregeºte confesiunea – de la aceastã tribunã cu toatã sinceritatea. cu supremul bun pe care îl putem oferi patriei – cu jertfa totalã. ªi totuºi atentatul s-a produs. dedicat vieþii ºi morþii lui Armand Cãlinescu. îl închisteazã în atitudini vãdit conservatoare. publicat în nr. ca sã reînvie elanul de unitate simþit odinioarã pe Câmpia de la Alba Iulia”. în acela al þãrii. al tradiþiei antebelice. Rãzboiul ºi pacea s-au suprapus oarecum spãlãcindu-se într-o icoanã difuzã a lumii postbelice. cu sprijinul unui mãnunchi de tineri «independenþi». pe cel mai devotat soldat al ºtiinþei româneºti ºi pe un ilustru pedagog al virtuþilor noastre de muncã ºi creaþie. cu gândul de a-l suprima. Fostul primministru i-a rãspuns: — Domnule general. (regim) de ordine. cari iatã. de disciplinã ºi de civilizaþie spiritualizatã. odatã cu secreta dorinþã de a avea o publicaþie de atitudine. cu moartea sub trãgaciul armelor. fluviul puternic al adevãratelor credinþe. de atentate ºi de asasinate politice. luând forme aberante în agitaþia miºcãrii de dreapta. mai mult cu strãduinþele ºi eforturile ei de muncã nobilã decât cu bucuriile ei. fiind de naturã creºtinã. de sabie va pieri». S-ar pare cã ceea s-a început acum 25 de ani. se ridicã vechiul principiu al ordinei noastre strãmoºeºti «vim. sã vã îngrijiþi atât de puþin de siguranþa personalã. nu a luat nici acum sfârºit. în continuare. aluviuni ale ideologiei «naþional-þãrãniste» neresorbite. iubitoare de ordine. Douã întâmplãri dramatice din aceastã sferã au reþinut atenþia „Tribunei” în rãstimpul cât a apãrut: . existenþa primului-ministru de ieri. bineînþeles. în Nr.. dar cred cã ar trebui sã fiþi mai prudent.

. discursul regelui rostit la posturile de radio. atrofia caracterului naþional. Agârbiceanu încheie astfel. nu se poate sã nu se ridice biruitoare porunca conºtiinþei naþionale. Apelul-avertisment este sem nat Tribuna. (Ion Olariu. Ziarul a îmbrãcat de la pornire hainã proprie. mai grave. în sfârºit. pe tot timpul apariþiei. Ultima paginã.. interne ºi externe. pag. În locul lor trebuie pus cultul principiilor. cu 12 ºi. de noapte. ºi sfârºind cu Andrei Costin. E un punct negru la începutul celui de-al treilea deceniu de la Unire. publicat în nr. ori din ce organizaþii politice sã fi fãcut parte. „Desolidarizarea – spune Agârbiceanu – este bine venitã pentru destinderea necesarã în þarã”. ªi dupã ce justificã necesitatea mãsurilor luate de guvern pentru asigurarea ordinei ºi liniºtei publice.” Iar trãdarea este cea mai josnicã pervertire a caracterului uman. cuvântul ministrului Ernest Urdãreanu. Un punct negru de care nu e vinovatã conºtiinþa naþionalã ce ne-a dat Unirea. E un pumnal ce ne-a intrat pe furiº între coaste ºi care. în care se spune cã metoda conspirativã ºi teroristã – adoptatã de o parte din tineret – nu poate fi aprobatã ºi toleratã. Aceeaºi experienþã ne obligã însã la o ultimã ºi amarã reflecþie: dacã în cuprinsul ideilor ºi problemelor spirituale ºi în cele ale demnitãþii naþionale pot interveni cãderi dure.. în care se porunceºte: „Ordon tuturor camarazilor ºi partizanilor sã se înscrie de îndatã în Partidul Naþiunii”. dupã cumplitele asasinate din toamna anului 1940 (Madgearu. apoi aderenþii Blocului generaþiei naþionaliste de la 1922. ºi ediþia a doua. culturale ºi artistice) scrise de trimiºii speciali sau de colaboratorii externi. [.] Nu se exclude nimic din tot ce a visat o tinerime pentru binele naþiei. dar în ceasul suferinþii se înrãdãcineazã ºi mai adânc în convingerea nezguduitã cã rãul va fi biruit de bine. a întunecat mintea conducãtorilor tineretului nopstru în vremea la care ne referim. reportaje curente despre viaþa ºi întâmplãrile de fiecare zi ºi o foarte bogatã publicitate.. în ceea ce priveºte caracterul lucrurile devin mai complicate. cinstitã. în frunte cu dr. nu putea fi niciodatã legitimat c-a fost purtat de o conºtiinþã naþionalã sãnãtoasã”. i se frânge inima. 34 din 8 decembrie 1938. în total 47. atentate ºi asasinate? Cine putea bãnui cã în astfel de zile grele ºi mari. Altfel nu se explicã degradantele devieri de la linia demnitãþii naþionale. legând întregul nostru destin ºi viitoarea dezvoltare de imperativele Unirii: „S-a încercat un atentat împotriva acestei solidaritãþi. unul din pseudonimele scriitorului) în care se aratã cã ziarele aduc ºtiri cu privire la desolidarizãrile de miºcãrile subversive. socoate cã expresia „rãzbunare româneascã” (din nr. Profilul ziarului. cavalerii ordinului „Mihai Viteazul”. sprijinitã de puteri strãine. spre deosebire de Naþiunea. aducea cele mai noi telegrame interne ºi externe.O. a degenerat într-o cruntã rebeliune împotriva ordinei în stat. Ion Simionescu ºi cu dr. care nu mai au nimic comun cu sufletul naþiunii!”. 3. sã se gãseascã oameni cari sã nu fie frãmântaþi de îngrijorarea pentru neamul lor. 220 din 25 septembrie 1939. la Cernãuþi alt atentat împotriva colonelului Cristescu. 44 din 19 noiembrie 1938. în aºa fel ca ziarul sã ajungã – pânã cel mai târziu la orele 8 – în toate oraºele ºi localitãþile rurale ale Transilvaniei. a încercãrilor vieþii. [. gazetarul – este lipsa de caracter. La Vaslui 318 dintre ei au fãcut act de umilinþã ºi totalã supunere. Revenind la cele douã acte teroriste ºi crimi nale (ªtefãnescu-Goangã ºi Armand Cãlinescu) condamnate – dupã cum am vãzut – în termeni deosebit de severi. pur ºi simplu. Se pare cã nãzuinþa spre putere (puterea politicã. de alta crimã. „În adevãraþii români. Am descoperit cã numãrul sporit de pagini (spre deosebire de cele patru pagini mari ale Naþiunii. în þinutã agreabilã. Astfel alcãtuit.] nu însemneazã o atitudine fatalistã în faþa evenimentelor. nu este anihilarea puterii de luptã ºi de rezistenþã a neamului în faþa sorþii sale. pag. „Cauza tuturor relelor – ne spune Eminescu. Naiva încredere în bunul simþ al tineretului înregimentat în organizaþii de tip fascist.. Resemnarea româneascã. Spre deosebire de ziarele de format mare. 218 – 23 septembrie 1939) nu intrã în firea românului ºi o substituie cu alta.. puterea în stat).] tineretului þãrii.. Octavian Stanca. Sunt de eliminat numai acþiunea clandestinã ºi teroristã. înscrierea în partid ºi Chemarea lui Horia Sima. rubricile fixe putându-se delimita la probleme ºi pe pagini întregi cu mai multã rigurozitate. stârnite de duºmãnii implacabile. semnat I. în Tribuna. „Tribuna” era scoasã zilnic în douã ediþii: prima ediþie la orele 18.. Ce a rãmas dupã cele patru luni de haoticã pseudo guvernare legionarã. iar dacã între timp intervin schimbãri. 225 din 5 noiembrie 1939. ca ºi toate generaþiile tinere româneºti dinaintea celei de azi. tatãl Cãpitanului. „Pe-al nostru steag e scris unire” a devenit marºul Partidului Naþiunii. ºi Patria ne-a obligat sã ne extindem la numãrul de pagini. când asaltul asupra puterii a luat forme apocaliptice. coloana 1. ba chiar un început de rãzmeriþã. plãsmuitã de gustul ºi rafinamentul ºefului redactor Hulea ºi de criteriile tehnice ºi estetice ale lui Anderco. atunci când nu aveau la dispoziþie decât patru pagini.].: „Astãzi. Tabelele care se întocmesc ºi se publicã de Ministerul Ordinei Publice poartã menþiunea: „Toþi aceºtia au fost scoºi de sub urmãrire”. Gazetarul onest. ºeful Miºcãrii legionare. în aceeaºi paginã. ºi partea de jos din pagina 3. Epilogul teribilelor adversitãþi politice ºi tragicelor întâmplãri a survenit mult mai târziu.. Redacþia. cã întunericul va fi împrãºtiat de luminã”. ºi. al credinþelor”. S-au înscris toate cãpeteniile legionare începând cu Ion Zelea Codreanu. publicat de Agârbiceanu la rubrica Interne în nr. 5. în total 13. reportaje de interes general (politice.. Formatul. În numãrul urmãtor. respectiv cu 16 pagini. În virtutea acestor observaþii Tribuna ºi-a pãstrat. ºeful de Stat Major al Partidului. În rest. profilul iniþial: articolul de fond pe pagina 1. sau. sau prin aruncarea în aer. „Tribuna a þinut seamã de gustul ºi pretenþiile publicului cititor ºi ºi-a orientat înfãþiºarea ºi conþinutul dupã exigenþele acestuia. care a aruncat întreaga þarã într-un haos de nedescris. ziarul pierde din interes. În numãrul 141 din 26 iunie 1940. din preþuire. cãutând adãpost sub scutul protector al celor care au în obiectiv dominarea ºi exploatarea.. pentru anumite evenimente interne. fãrã sã altereze în substanþã vitalitatea naþiei. în umbrã. dar aparþine scriitorului. ºi-a pus înfrigurat întrebarea: Cum a fost posibil ca neamul nostru. E o nebunie ce trebuie repede curmatã pentru binele comun al Patriei!”. Celelalte pagini cuprindeau corespondenþe din toatã Transilvania. ca ºi în prima zi a guvernãrii noastre – a spus domnul prim-ministru C. Calitãþile ziaristului. format 58/42.. în care materialele se îngrãmãdeau de obicei unul peste altul. cu prelungiri în josul paginii pe celelalte trei coloane ºi în paginile interioare. Jilava ºi multe altele)? A rãmas gustul amar al deznãdejdii ºi al deºertãciunii ºi un pãcat de moarte apãsãtor pe sufletul neamului românesc bântuit de vânturi nãpraznice. pentru cã s-au primit la redacþie scrisori care acuzã ziarul „s-au pronunþat împotriva [. ziarul se prezenta în condiþiuni excepþionale. nu este o îngenunchiere în faþa destinului. pagina 4 se ocupa cu fenomenele ºi evenimentele sportive. Un reportaj politic. pagina 5 conþinea continuãri din pagina 1 ºi din pagina 3. Pentru cã ºtim cã marea lui majori tate e idealistã.. pag. de cele mai multe ori. cititorul aflându-se în prezenþa unui organ informativ de cea mai bunã substanþã. Argetoianu. metoda atentatului ºi cultul persoanelor. E totuºi o grea nenorocire la înlãturarea cãreia trebuie sã contribuie orice suflet românesc”.. colaborãri externe. ocupau restul spaþiului din pagina 1. intelectualii sau simplii muncitori. care TRIBUNA documenta • nr. în aceeaºi vreme. care se difuza cu mare exactitate. care nu poate voi decât mântuirea patriei.. ori incendiere de clãdiri sã dea impresia în strãinãtate cã în România e dezordine. ci sã pregãteascã maºini infernale ºi sã achiziþioneze explozibile pentru a stânge. traversatã (þara) de o imensã baie de sânge ºi când Miºcarea legionarã a fost definitiv înfrântã ºi desfiinþatã de armatã. 1 • 2004 VII . Numai trãdãtorii sau vânduþii.. care era de fapt Ultima orã. s-a spulberat – dupã cum se ºtie – în luna ianuarie 1941. „Aceastã resemnare [. Iorga. e pãrãsit azi de toatã lumea”. dacã se simþea nevoia. Cãci: „Nici un român adevãrat nu poate sã-ºi rãneascã propria lui Patrie. În acelaºi context. „Dacã vreunul din cei ce þin frontul demnitãþii umane – ne previne un mare gazetar – îºi mijeºte doar o clipã ochii spre inamic. mai variat. scriitorul ia din nou atitudine fermã împotriva atentatorilor ºi criminalilor legionari.. pagina 6 era pagina literarã ºi culturalã – pagina cu cea mai mare audienþã la public – stãpânitã cu distincþie ºi autoritate de Horia Stanca. iar dumineca în 16 pagini.. sau de bucuria unei biruinþe româneºti în strãinãtate.rupt de [. a) Profilul ziarului „Tribuna” a apãrut de la început în 12 pagini... de fapt titlul articolului publicat în nr. 9. preºedintele Tribunalului militar. stãpânit de sentimente profund umane. Urmare la cele întâmplate ºi scrise – menþinându-ne în limitele perioadei în care a apãrut „Tribuna” – gãsim în articolul Desolidarizãri.R. tot este trãdãtor. Pagina 2 era destinatã informaþiilor cu caracter literar. Nu vã puteþi face judecãtori ºi osân ditorii propriilor voºtri pãrinþi. constituit din telegrame externe sau din relatãrile importante ale agenþiilor de presã..] sentimentul unitar al naþiunii ºi puneau la cale. sã cadã victimã unor dezlãnþuiri instinctuale atât de atroce? Experienþa acelor ani ne-a costat prea mult suflet. sincerã ºi vrea cu adevãrat binele patriei. Acþiunea întreprinsã de autoritãþi este rezultatul apelului lansat de preºedintele Consiliului de miniºtri la întrunirea secretarilor F. aceste inconveniente erau înlãturate. prea multã demnitate ºi prea mult caracter. cu alte cuvinte „sã lãsãm la o parte ambiþiile ºi urile [. cã acest tineret.. 5.N.. pagina 3 era rezervatã comentariilor politice. ziarul publicã decretul-lege pentru transformarea Frontului Renaºterii Naþionale în Partidul Naþiunii.] Resemnarea româneascã are la temelie o concepþie superioarã de viaþã. cu acel prilej – suntem pentru o destindere generalã”. ºi Patriei) este mult mai avantajos.” Lipsa de caracter se face simþitã atunci când aluneci pe panta compromisului în relaþiile cu alte state mai mari ºi mai tari decât propria-þi þarã. în ideologii aºa-zis „salvatoare” pentru destinul nostru grav ameninþat de insurmontabile primejdii. ca sã le spunã: DESTUL! Clociþi primejdia propriei voastre naþiuni ºi nenorocirea voastrã proprie ºi a fiilor noºtri. aici acasã. dupã care omul în nenorocire suferã. directorul ziarului respinge acuzaþiile prin articolul Pãrãsirea tineretului. „Nimeni nu l-a pãrãsit ºi nu-l poate pãrãsi – se scrie textual – pentru cã e constituit din copiii noºtri. pãstrãtor al unei virtuþi atât de înalte. sub titlul De-o parte împãcare. cultural ºi artistic ºi foiletonului obiºnuit care traversa. care a judecat procesele teroriºtilor. sã nu vorbim numai de interesele noastre”. Se ºtie din practicã ºi din exerciþiul zilnic cã cititorii urmãresc constant anumite materiale.. vieþi româneºti.

BENEFICIARII RÃZBOIULUI. Dacã sectorul informaþiilor a suscitat în permanenþã un viu interes. profesionale ºi morale amintite trebuie însã sã le aibã.apãrea în jurul orei 23 ºi care era difuzatã apoi de „stolul” de urlici din toate localurile de noapte ale Clujului. PRESUPUNERI ABSURDE (combaterea insinuãrilor perverse în legãturã cu tendinþele autonomiste ale unor români transilvãneni) etc. buni de cutare meserie manualã. mai ales sub comentarii cu conþinut politic. domeniu în care primul-redactor manifesta o clarã ºi întinsã orientare ºi competenþã. DECÃDEREA PARLAMENTARISMULUI. Ea presupune.Sã fie de origine etnicã românã (sl. SUPERFICIALITATEA – o crimã. cosmopolitul cosmopoliþilor. Tribuna înnobila astfel fastuoasa viaþã de noapte a Clujului studenþesc – viaþã care se întindea adeseori pânã spre ziuã – cu material informativ de primã mânã ºi cu mirosul proaspãt de cernealã tipograficã imprimatã de imensele roþi ale rotativei. scriind despre strãini. „Este imoral – precizeazã – ca oameni aproape analfabeþi. PAªTI ÎNSÂNGERATE (provocate de douã evenimente grave pe plan extern: invadarea Cehoslovaciei ºi atacul maghiar împotriva Slovaciei – luna aprilie 1939). în primul numãr al Gazetei Transilvaniei: „Un strãin nu scrie în limba româneascã – a spus rãspicat Bariþiu – cu atât mai puþin în duhul românesc. Citatul atestã faptul cã ne gãsim în prezenþa unei splendide puneri la punct într-un domeniu în care venalitatea. Ierarhii între rubricile ziarului? Articolul de fond deþinea. o cunoaºtere perfectã. „Un publicist venal ori ºantajist – considerã Agârbiceanu – face tipul banditului în presã”. nu sunt ziariºti în toatã puterea cuvântului. sã se erijeze în îndrumãtori.n. Existau însã ºi situaþii când articolul de fond revoluþiona starea de apatie.Sã aibã „o pregãtire temeinicã. TRAGICUL (stil dramatic. cu o conºtiinþã sensibilã ºi puternicã. sã fie incoruptibil. Douã calitãþi stilistice pot fi remarcate la titlurile de mai sus: plasticitatea ºi conciziunea. . dar nu de a purta condeiul”. ROMÂNIA ªI MINORITÃÞILE ETNICE. cu câteva clase de liceu sau care au ratat în alte cariere. Dupã ce redacþia s-a închegat ºi ºi-a însuºit stilul tribunist în gândirea ºi-n creaþia jurnalisticã au pãºit în sfera consacrãrii pe prima paginã ºi ceilalþi redactori. de nulitãþi. „Strãinii – precizeazã el – în orice presã. Vedem aceste calitãþi la un ziarist profesionist. sã se trateze teme puternic ancorate în actualitate. cei care þin la specialitatea lor cu pasiune. pânã în cele mai depãrtate ºi obscure cartiere ale oraºului. discernãmânt. din rezistenþa Transilvaniei. ªi cum ziarul era inima Transilvaniei. Pildã: Ungaria. ataca problemele esenþiale ale actualitãþii în fond. Publiciºtii „sezonieri”. corupþia ºi ºantajul au VIII TRIBUNA documenta • nr. iar dacã pagina literarã ºi culturalã þinea mereu treaz interesul pentru imaginaþie ºi creaþie. deci de la apariþia primelor ziare în limba românã. cum mai este numit. scrie-mi-ar numele pe mormânt. El era o expresie profundã ºi fidelã a simþirii publice. chiar dacã activeazã efemer în presã. Agârbiceanu. Aceeaºi ediþie se înfãþiºa în dimineaþa urmãtoare abonaþilor ºi publicului cititor din Cluj. AURUL ROMÂNIEI (elanul cu care poporul a rãspuns la chemãrile Patriei sub arme. CRITICA DESTRUCTIVÃ. recunoscut ca atare. atitudinea ºi conduita noului cotidian ºi obiectivele de atins. de ar fi înþeleptul înþelepþilor. prin urmare nici nu ºtie prescrie mijloacele ajutãtoare”. nu poþi fi decât prin vocaþie. cel mai trainic ideal al vieþii. etc. calitãþile civice. de les-naþiune ºi e primejdios. Editorialul. nu la unul improvizat – veºnic în fazã de debut – la unul care-ºi faptuieºte din profesiunea de jurnalist un ideal de viaþã. cu multã dãrnicie ºi prestanþã. „Aºtept telegramele Havas – a scris Eminescu Veronicãi. din lupta. în sfârºit. în timp ce duºmanii ne împroaºcã cu venin). rãzboiul cu gravele lui implicaþii ºi consecinþe. Este imoral – mai spune Agârbiceanu – ca în numele tãu sã vorbeascã altul decât tu însuþi”. La Tribuna articolul prim a revenit. nu poþi deveni. La acestea se adãugau problemele de politicã ºi administraþie internã. PRINCIPIUL SCHIMBULUI DE POPULAÞIE. prin chioºurile de ziare ºi prin echipele de urlici. de impostori. Ziaristul care ºi-a format o mentalitate strãinã ºi militeazã pentru ea în presã „sãvârºeºte un act de imoralitate. STÃVILIREA ANARHIEI – un imperativ moral românesc. reactualizeazã un ecou întârziat al semnalului de alarmã dat de Bariþiu în articolul-program publicat cu o sutã de ani în urmã. sau în alte ziare. ºi n-aº mai fi ajuns sã trãiesc”. în opoziþie cu titlurile de tip lozincard utilizate de unele ziare ºi publicaþii. instruia ºi educa dând satisfacþie ambiþiilor nerealizate prin deschiderea unui orizont pe care cititorul obiºnuit nu-l putea sesiza ºi deschide. dezlãnþuia patimi. De la aceastã pãtrundere au început marile învrãjbiri ÎNTRE NEAMURI ªI ÞÃRI. Plinã de rãspunderi. la început. În astfel de situaþii verbul devenea incendiar. cu precãdere cele locale.) ºi sã nu se lase sedus de formele de viaþã strãine neamului românesc. nu numai în Transilvania ci ºi în întreaga þarã. iar dacã fãcea uz de erudiþie ºi de reflecþii desprinse din sfera unei înalte intelectualitãþi. în anul 1882. la concentrãri). pe toate strãzile.Sã fie perfect moral. talent literar ºi un simþ moral echilibrat ºi incoruptibil. actualitatea acestora fiind impusã de permanentele atentate la care erau supuse unitatea ºi integritatea noastrã naþionalã. alta decât cea de ziarist. prin conþinut ºi mesaj. RÃDÃCINA RÃULUI (descreºtinarea lumii).Sã fie normal. DUREREA ROMÂNISMULUI (pricinuitã de pierderile teritoriale). România. dar – dupã cum se vede – ºi plinã de amãrãciune ºi de sãrãcie. De ce insistã asaupra acestei însuºiri? Pentru cã ºtie din experienþã cã ziaristica a fost practicatã ºi mai este ºi astãzi. o temeinicã ºi largã infor maþie. VALOAREA TÃCERII (avertismente flecarilor ºi guralivilor). b) Calitãþile morale ºi profesionale ale ziaristului în concepþia lui Agârbiceanu Ziarist autentic. cele mai multe subiecte izvorau din istoria. atunci când a fost vorba sã cedeze spaþiul primului articol altui redactor sau colaborator de elitã. corupãtor”. iar scriu de meserie. Câteva titluri sunt ilustrative pentru conþinutul ºi prestanþa primului articol semnat de Agârbiceanu: CÃTRE CITITORI ºi CÂTEVA PRECIZÃRI – articole programatice publicate în primele douã numere – PÃCATUL ORIGINAR (primejdia ºi dezastrul partidelor politice). Se cerea. Uneori apãrea sub primul articol ºi numele lui Liviu Hulea. de inerþie în care se afla uneori opinia publicã. ASEDIEREA PUTERII (critica diviziunii naþiunii în partide politice). în cenzori ai vieþii publice. în unele privinþe. STRIGOII ÎN LITERATURà (cu accent pe literatura pornograficã practicatã de strãini). articolul de fond reprezenta esenþa gândirii ºi atitudinii ziarului ºi a semnatarului lui. pe când era redactor la Timpul – ca sã scriu. . CÃSÃTORIILE MIXTE. 1 • 2004 . DREPTATEA NOASTRÃ. stãpân desãvârºit pe uneltele meseriei. toatã Europa în presa cãrora au pãtruns (strãinii). PRÃPÃDUL (invadarea Belgiei ºi a Olandei de trupele germane). NOI ªI MINORITARII. în judecãtori ai faptelor altora. E degradant ca omul cult sã fie silit a ceti ºi a se informa de la indivizi inculþi. dând la ivealã o serie de informaþii – adec vate temei tratate – pe care nu le puteai gãsi în celelalte rubrici. ºtiinþificã a limbii în care scrii. ºi. În Ardeal – mai adaugã cu satisfacþie – n-a fost nici un ºantaj timp de 100 de ani. unei spiritualitãþi superioare: . în stare „sã pãstreze cumpãna dreaptã a judecãþii ºi simþirii. corup mentalitatea neamului. aproape exclusiv lui Agârbiceanu. Scrisul zilnic la gazetã e o îndeletnicire anevoioasã ºi plinã de rãspunderi. în doctrina ziarului. dacã reportajul colorat ºi inteligent scris era citit cu multã curiozitate. dacã subiectul articolului luat în considerare se încadra cu mai multã pregnanþã în þinuta. RÃNI ADÂNCI (cele pricinuite de rãzboi). sugestiv ºi patetic pentru caracterizarea situaþiei internaþionale dupã absurda agresiune germanã împotriva Vestului). ridica pe cititor pânã la cele mai înalte trepte ale cunoaºterii. cere o culturã vastã. nu cunoaºte scãderile noastre. se impunea însã sã se elaboreze. facilitate în exprimare. nu li scoate pe acele. Niciodatã Agârbiceanu nu ºi-a impus un punct de vedere exclusivist. VOM TÃCEA MEREU? (revoltã împotriva restricþiilor cenzurii. pentru a se feri de exagerãri”. Iatã condiþiile pe care trebuie sã le întruneascã ziaristul – dupã concepþia lui Agârbiceanu – pentru a rãspunde unei etici solide. locul prim. un strãin. . o culturã generalã ºi o bunã iniþiere profesionalã”. Và CHEAMà DIN VEACURI (impuls pe marginea concentrãrilor). Era ºi firesc întrucât în primele numere ale ziarului se trasa drumul de urmat.

Abaterea cumplitã ºi permanentã de la regula ºi legea naturalã generalã au fãcut-o numai (unii strãini) ºi unii renegaþi care. Asupra dezideratului ca ziaristul din presa autohtonã sã fie de origine etnicã românã Agârbiceanu revine apoi într-un articol de fond publicat cu prilejul noilor reglementãri privitoare la românizarea presei. Eu am subliniat obiectiv – mai spune Agârbiceanu – douã rele. Hulea se afla la Bucureºti în misiune oficialã. în urma publicãrii unui articol semnat de Victor Efitimiu ºi intitulat „Sfinþii catolici” 19 . de oameni formaþi. care a cerut la telefon o netã desolidarizare de cele scrise de Eftimiu ºi o punere severã la punct. Nicolae Colan. Blaga? Dar d. redactorul ºef al revistei «Þarã nouã». un om de culturã universalã ºi un patriot încercat”. la 17 mai 1955. care s-a respectat pe sine totdeauna ºi dacã nu-i impunea o lege scrisã. Legea presei – crede Agârbiceau – trebuie sã fixeze. legiferatã ori ba. prin artã ºi prin culturã. zice marele tribunist. în aceastã privinþã. e nedumerit sã-l întrebe pe d. apariþia marelui talent al lui Blaga? (În «Patria» din 1919. Acest lucru reiese mai pregnant în relief din replica pe care o dã „d-lui Victor Iancu. inima Daciei Traiane. pãrãsindu-ºi neamul. Ca suplinitor al lui Hulea am recepþionat protestul ºi l-am transmis. Trebuie sã se ºtie cã o astfel de atitudine din partea noastrã demoralizeazã sufletele [. calomniilor personale ºi adeseori a bagatelizãrii sau a denigrãrii instituþiilor fundamentale ale Statului”. La radio ascultã aceastã propagandã nu numai popu laþia noastrã minoritarã maghiarã. pentru cã toate popoarele lumii îºi apãrã cu fermitate obârºia ºi exprimarea prin scris. Am putea spune cã ea a þinut pacea în dinþi pânã i s-a rupt o parte din danturã”.ªi. Cel ce a scris articolul „Sfinþi catolici” nu poate avea nici legãturã cu creºtinismul. ci a colaborat ocazional. Iar ei nu pot zice nimic. dacã împrejurãrile o cer. „Nu am nimic de rãspuns”.. în mod corect ºi în „marginile utilitãþii naþionale. la forþã chiar. La fel se pune problema ºi pentru literatura beletristicã ºi pentru artã. Nu vom mai putea tãcea. se dã.]. a obiectivitãþii ºi onestitãþii”.. Victor Iancu.. ºi de la linia aceasta nu s-a abãtut niciodatã. în sfârºit. pe bunã dreptate. În special noi.. unde deþinea demnitatea de vice-preºedinte. la om. Românii de ce sã se abatã de la acest deziderat? Agârbiceanu – ca scriitor ºi ziarist – adoptã nota cea mai corectã ºi în ceea ce priveºte con fruntãrile polemice. ci ºi românii.I. pentru interesele personale”.. .Sã dovedeascã tact ºi înþelepciune în tratarea tuturor problemelor. De la începutul noii tulburãri a continentului.. ce nu poate fi decât o catedrã „de educaþie naþionalã ºi moralã”. Ziarul TRIBUNA nu a fost ºi nu poate fi decât un ziar creºtin.. A fost acel articol una din marile bucurii ale vieþii mele! O bucurie. într-un fel. Articolul menþionat cuprinde cele mai grele ofense aduse credinþei ºi bisericii creºtine. Agârbiceanu crede cã e bine – dupã cum am reþinut – ca ziaristul sã se supunã unei singure cenzuri. . scriitorul mai pune d-lui V. condiþiile profesiunii de ziarist .]. este perfect edificatoare în aceastã privinþã: . Blaga”. Dacã se continuã cu aceste metode. rãbdarea pe care o porunceºte înþelepciunea nu va mai putea fi pãstratã. Suntem un neam de oameni cu rãdãcini bimilenare adâncite în teritoriul nostru etnic [. în momentul respectiv. c) Incidentul Hulea Senina armonie din redacþie ºi din scurta viaþã a TRIBUNEI clujene a fost puternic tulburatã de un incident cu totul imprevizibil. dar aparþinând cu certitudine scriitorului. de multe ori cu impertinenþã agresivã. Conþinutul laic al articolului a dezlãnþuit mânia ºi protestul episcopului ortodox al Clujului. Pentru cã paharul rãbdãrii noastre s-a umplut”. sã simtã în toatã vremea imperativele naþionale ale momentului” ºi „sã nu cunoascã venalitatea”. Dar fiecare o face dupã mentalitatea lui. Libertatea nelimitatã a presei nu se poate acorda decât uneia condusã ºi scrisã de oameni care sunt conduºi de o înaltã ºi strînsã responsabilitate moralã. Blaga e poet mai mare decât mine? Am afirmat eu vreodatã cã sunt poet? Sau am avut vreodatã ambiþia de a mã considera. câte minciuni ºi ºtiri tendenþioase se rãspândesc în lume în legãturã cu dreptul ºi dreptatea noastrã asupra þinuturilor etnice de la apusul Carpaþilor [. în acelaºi timp. Felul în care rãspunde unor atacuri derivã tot din conduita exemplarã a ziaristului.. mai ales în presa din Capitalã? Orice opoziþie în aceastã sferã de lucruri devine ridicolã. Revãzând astãzi aceastã incisivã pãtrundere în substanþa meseriei de gazetar încercãm un sentiment de deplinã satisfacþie cã în laboratorul de gândire ºi creaþie al fostei Tribune clujene s-au spus ºi s-au transmis posteritãþii criterii etice ºi estetice atât de valoroase. sã descindã din poporul pe care „vrea sã-l cãlãuzeascã.I. ºi mai TRIBUNA documenta • nr. trebuie sã fim cei mai cuminþi. Poate legea presei afirma. pieziºe. nu se mai interesa decât de lucrãturile politice sau de combaterea adversarului prin orice mijloace. pentru a-i putea simþi aspiraþiile fireºti”. într-o vreme în care atentatele pe aceastã temã se þineau lanþ. V. nu poate fi trãdat când naþiunea se aflã în tranºeele decisivelor confruntãri. au încercat sã se identifice cu un neam strãin. care a publicat un articol intitulat «Între douã mentalitãþi» ºi în care atacã unele opinii exprimate de Agârbiceanu în «Tribuna»”. ºi bisericii noastre româneºti. De ce nu se cere ºi altora aceeaºi cuminþenie?.. Eftimiu nu e membru al redacþiei Tribunei. Poate cineva sã-i gãseascã o vinã scriitorului ºi ziaristului intransigent cã apãrã puritatea limbii ºi demnitatea scrisului românesc.. care. „Presa – scrie el invocând trecutul glorios – afarã de aceea cu tradiþii.. Foarte bine! Dar dacã apar restricþii severe. cenzura proprie. „Confirm numai ºi din partea mea ceea ce dovedeºte articolul: cã sunt douã mentalitãþi.Sã serveascã cu pasiune idealul naþional ºi cel al intereselor obºteºti.I. în contradicþie cu aranjamentele politice de culise din partea unui fervent sprijinitor al operei de guvernare în calitatea pe care o avea de vicepreºedinte al Senatului reprezintã un act de mare curaj. cu entuziasm.] leagãnul poporului român. Suntem [. „mã simt încã tot adolescent – tresare poetul-filosof la gândul cã valurile mohorâte ale senectuþii îl asalteazã ºi-l îneacã – ca în primãvara anului 1919. a interesului obºtesc. cenzura proprie! Dar asupra rostului presei ºi asupra calitãþilor pe care trebuie sã le aibã gazetarul. la pagina 2. impuse de autoritatea statalã? Avem ºi în acest caz un rãspuns clar ºi implacabil într-un articol de fond 18 semnat „Tribuna”. În final. Apoi.. Convorbirea acestuia cu înaltul prelat ortodox. când într-o zi poºta mi-a adus articolul Dumneavoastrã. stilul „propriu” de viaþã ºi gândire. Sã se supunã unei singure cenzuri. . în rivalitate cu d.nici nu a fost negat vreodatã de fiii aceluiaºi popor. zi de zi. „Acest drept fundamental ºi firesc – scrie Agârbiceanu în articolul respectiv 1 7 . 42. .] sã judece activitatea literarã ºi publicisticã a altuia.reprezentat adeseori. nu ºtie cã acum 21 de ani eu am vestit mai întâi în publicistica transilvanã. ajunsese locul de întâlnire a tuturor zvonurilor. articolul „SFINÞI CATOLICI” de Victor Eftimiu. Nu sun tem oameni care mai pot fi cãlcaþi în picioare”. adevãrat cã presa este expresia societãþii ºi cã societatea noastrã însãºi. iar Agârbiceanu se întorsese tocmai de la Senat. a veridicitãþii. Slobod este fiecare [. V. în general. la apariþia celor douã volume ale lui). în primul rând. România a dat dovadã de o cuminþenie plinã de jertfe. Scrisoarea lui Lucian Blaga adresatã „iubitului Pãrinte”. de convinºi patrioþi. se întreabã autorul.Sã fie sincer ºi convins de ceea ce scrie. observate nu numai de mine. în care discutã cu vervã ºi discernãmânt despre libertatea presei. datoritã faptului cã o parte din cei ce se erijau în apãrãtori ai opiniei publice nu aveau ºcoalã. Asemenea amintiri n-ar trebui sã disparã nici prin moarte”. Prin urmare. care au ºi darul scrisului sau ºi l-au câºtigat (prin) muncã serioasã”.. din care pe urmã n-am mai ieºit.]. Dar. E vãdit cã acesta nu are dreptate. în care vor avea acces în viitor numai românii. cã ziaristul trebuie sã fie om de culturã. unde am fost reþinut în zilele de 18. A fost o vreme când o parte din presã „a fãcut cea mai rea educaþie publicului cititor. Trebuie sã se recunoascã cã o astfel de atitudine de insubordonare faþã de normele guvernamentale. apoi sã proclame adevãrul cã „profesiunea de ziarist trebuie învãþatã ca oricare alta”.. câteva întrebãri deconcertante. mi-a sãpat matca... Fiecare publicist a simþit datoria sã scrie în limba neamului sãu. Nu înþeleg însã cum vine amestecat numele d-lui Lucian Blaga în articolul menþionat? Pentru ce mã mãsoarã d. care prevãd ca presa ºi publicaþiile româneºti sã fie scrise numai de români. în forma primitã.. Guvernul trebuie sã dezlege limba Ardealului românesc ºi sã ne lase sã vorbim. impune deziderate atât de importante? Agârbiceanu gãseºte garanþia în faptul cã ministru al Justiþiei era. Este. dupã a doua mentalitate. pe un ton imperativ: „Nu mai putem asculta zilnic cum suntem batjocoriþi. ca sã ne arãtãm ºi dreptatea ºi voinþa noastrã înaintea lumii întregi. . Agârbiceanu revine într-un articol de fond. V. „o mare personalitate în domeniul dreptului.. Blaga ºi declarã cã d. suntem o mare ºi puternicã ramurã a Naþiunii române. cum s-ar zice. cu prilejul elaborãrii Legii presei1 6. pãrintelui Agârbiceanu. toatã lumea româneascã ºtie cã teritoriul nostru etnic de la apusul Carpaþilor nu mai poate fi desmembrat din trupul României decât peste trupurile noastre.Sã cunoascã profund realitãþile þãrii. (cu alte cuvinte) de elitele intelectuale ºi morale ale unui popor. De oameni morali. tulburare din care avea sã porneascã prãpãdul de azi. atacã scrisul meu literar ºi de ziarist.. cã poartã atacuri incorecte. transilvãnenii. mai ales când acesta e de o calitate minorã. Dl. De ce nu se impune ºi altora tãcerea care se aºteaptã de la noi? „Noi tãcem – se mai afirmã – iar vecinii de la Vest asmuþã zilnic opinia lor publicã ºi unele bunãvoinþe strãine împotriva noastrã.. sã deþinã anumite calitãþi morale ºi sã aibã simþul responsabilitãþii „pentru propovãduirea zilnicã de la o catedrã publicã”. pentru a avea o inimã „care sã batã alãturea de a naþiei.I. spre cea mai adâncã a mea indignare am vãzut publicat în No. în parte. dupã lectura materialului încriminat. Dl V. a dus la publicarea unei note vehemente intitulatã O gravã ofensã20 . 1 • 2004 IX . Spiritul tribunist – cãruia i-a rãmas credincios pânã la capãt – nu poate fi abandonat. bine pregãtiþi. Istrate Micescu. în anumite intervale de timp. Vom fi siliþi ºi noi sã vorbim. cu d.]. sã înþeleagã libertatea presei . 19 ºi 20 februarie. Deºi tãcem. într-o lume bântuitã de grave neliniºti ºi ameninþãri. ªi de atunci am ajuns eu vreodatã sã nu recunosc marea ascensiune a filozofului ºi a poetului? Dacã d. prin unele pãrþi. „Poporul nostru – se spune în articol – nu are nevoie sã fie îndemnat la înþelepciune [. Nu suntem aici o mânã de oameni. trebuie sã arãtãm cã în problemele fundamentale ale existenþei noastre – când se pune în discuþie fiinþa noastrã ca naþiune – compromisul nu-ºi gãseºte rostul ºi trebuie sã se apeleze la cele mai severe mãsuri. practicau incultura ºi improvizaþia ºmechereascã cu dezinvolturã ºi aroganþã.. Articolul fusese trimis la tipografie ºi publicat în ziar de primul-redactor Liviu Hulea. cu urmãtorul conþinut: „Înapoindu-mã din Bucureºti. în special.

Agârbiceanu. începutul arderii noastre pe rugul minunatei Tribune. 22 februarie 1940. Cum putea Hulea sã-i respingã materialul? Interpretarea laicã a unor fenomene religioase. Rãmâneam eu sã-mi spun pãrerea. Ceilalþi redactori sunt. oficiosul Paridului Naþional din Transilvania. fantezia gloatelor au dat. scoþând în relief. pentru reportaje simple ºi colorate. veritabilul ochi critic în toate problemele de culturã (inclusiv economice). vin sã cer scuze oficialitãþii Bisericilor româneºti ºi cititorilor pentru grava ofensã care s-a adus Bisericii ºi creºtinismului în articolul lui V. conducerea redacþiei a fost preluatã. ci un scriitor cu excepþionale state de serviciu în meserie. Napoleon a avut dreptate când a spus cã „lipsurile.]. Acum. de semnatarul acestor pagini. când am trecut peste pragul senectuþii. dragã domnule Stanca. ne dãm seama cã „grava ofensã” n-a fost chiar atât de gravã ºi cã ea nu trebuia sã ducã în mod precipitat la eliminarea lui Hulea. directorul. înainte de începerea activitãþii. „Mi-amintesc (de) prima consfãtuire – ne spune el în materialul consultat – privind organizarea redacþiei. variat în temele la ordinea zilei. era preluatã de un coleg (fapt semnalat ºi de noi. toþi ca redactori. am socotit cã trebuie sã folosim câþiva tineri neînregimentaþi politic.S. dupã care nu puteai sã pãtrunzi la un ziar nou „fãrã a fi prins într-un anumit angrenaj de interese. apoi un caracter ireductibil. în fapt. care a fãcut parte din nucleul iniþial. mã gândesc cu duioºie cã cele mai avântate ºi mai trainice prietenii se leagã în sãrãcie. Deºi.S. Ion IsaiuCefa ºi I. scos din funcþia de prim redactor ºi redactor responsabil. ªerban Cioculescu într-un luminos eseu 25 . pentru pagina economicã – numai tineri capabili sã discearnã marile probleme care agitau Europa în preajma evenimentelor ce se profilau la orizont” 22 . Hulea a fost. aºadar. Pravoslavnica Rusie a furnizat cele mai multe moaºte de acest gen”. ºi nici nu-i prea cunosc. evident. Har dumnezeiesc. adânc indignat de apariþia acelui articol în coloanele „Tribunei”. Liviu Hulea. fãrã izbucniri rebele. postum. care continua sã aparã ºi de la care ºtia bine cã nu poate „rupe” pe nimeni. îi învãluie în pânza deasã a dispreþului. Ce valoare eticã ºi profesionalã ar fi avut la noul ziar. am avut ºi atunci marea satisfacþie de a fi prilejuit colegilor mei sã gãseascã un teren de afirmare ºi de a realiza în Cluj un ziar de nivel superior. iar începând cu numãrul 47 din 28 februarie 1940. În privinþa sãrãciei. Era(u) acolo Ion Petruca. Petruca iºi avea adminis traþia gata preluatã de la Naþiunea Românã. Facem uz de informaþia sa întrucât în faza pregãtitoare au lucrat numai cei din conducerea ziarului.mai ales dupã întregire. nu corespunde realitãþii. când a fost redactor ºef sau director al ziarului Patria. Hulea. împodobitã cu cununa celei mai nobile ºi mai trainice îndreptãþiri profesionale-gazetãreºti. Anderco. locuind împreunã prin diverse cãmãruþe (într-o vreme ºi cu pe nedrept ostracizatul filosof ºi poet Grigore Popa) ºi servind amândoi din acelaºi blid prânzul modest. De ce? Redacþia se prezenta. Eftimiu. noi am excelat. la 25 februarie. care au fost dezgropaþi întregi. au colaborat. totuºi. alãturi de „scrisorile de acreditare” cu care ne-a investit Horia Stanca. dacã la vechile ziare ºi-ar fi repudiat demnitatea personalã? ªi. o credinþã înflãcãratã dusã pânã la capãt. în mod judicios. Privind lucrurile prin prisma unor interpretãri mai îngãduitoare. având la toate rubricile – între timp venise în redacþie ºi Al. cei investiþi cu misiunea de a se ocupa de apariþie. Ion Agârbiceanu. se impun cu severitate. prompt în informaþii. El îºi va trage toate consecinþele. aºadar. ºi într-un caz ºi în altul. Existã însã ºi un epilog la incidentul semnalat. când pãrintele Agârbiceanu termina de scris articolul sãu aproape cotidian”. Altfel n-ar fi gãsit loc în redacþie. singularã în felul ei (unde mai puteai gãsi un suflet.S. nu rãstoarnã adevãrurile imuabile de esenþã creºtinã. atribute divine cãlugãrilor sau simplilor þãrani gãsiþi neputreziþi. civilizat în atitudini. Dimpotrivã. Pãrinte. Nu ºtim ca vreunul din confraþii de la Naþiunea Românã sau de la Patria sã-ºi fi repudiat demnitatea personalã.). 1 • 2004 . De altfel Hulea. instalatã confortabil în fotoliile revizionismului ºi ale revanºismului. inclusiv presa de partid. prins ocazional la colaborare. scriind: „Am acum (1982 pr. Ne-a spus (Agârbiceanu. ION AGÂRBICEANU. într-o vreme în care bârfa ºi invidia stupidã surpau pânã ºi cele mai solide conºtiinþe?). pur ºi simplu. ca ºi primul material din Steaua. corespund la sarcinile unui cotidian în Cluj?” — „Sã n-aveþi nici o grijã. Seraficul ºi prolificul poet ºi dramaturg Radu Stanca aparþine aceleiaºi familii.m. de talent ºi largã orientare culturalã.. propunere acceptatã fãrã rezerve de Agârbiceanu. a adus în fruntea importantului cotidian faima. aceea din anii 1938-1940. trecut în subsolul ultimei pagini. ªi fãrã sã ezit. directorul ziarului Tribuna. am reuºit sã potolim mânia Pãrintelui ºi sã reabilitãm numele lui Hulea trecându-l formal din nou pe prima paginã. administrator. astfel: 1. Am avut în schimb – se mai spune în articol – dese convorbiri. o particularitate a caracterului lui Ion Agârbiceanu în latura jurnalisticã – era fericit când sarcina de a da articolul editorial (din fruntea cotidianului). se spune. ca prim-redactor (la 28 martie 1940). Poate cã. onoreazã un nume ilustru în istoria culturalã a Transilvaniei în perioada interbelicã. nici cernealã ºi toc de scris ºi nici paginã sau coloanã în care sã-ºi tipãreascã articolul. ci prin cea din faþã. ceea ce iarãºi nu corespunde realitãþii. ignoraþi. Horia Stanca înalþã însã în adevãrata luminã acel fascinant început. Care au fost punctele nevralgice care au stârnit atâta mânie? Eftimiu scrisese. – Aºa m-am gândit ºi eu! a spus bunul nostru Pãrinte colegilor care s-au prezentat cu propunerea respectivã. tot prin aceste pãrþi. prim redactor ºi C. Cei ce au lucrat aproape în mod permanent la ziar ºtiu cã lucrurile nu stau aºa. Horia Stanca ºi C. Întrucât mã priveºte (Gh. care prin scrisul lor de pânã aici. de la Oradea. sãrãcia (ºi) mizeria sunt ºcoala bunului soldat”. de prozator ºi de gazetar de primã mânã ºi prestigiul de prelat de rang înalt. Amicul ºi excelentul coleg de redacþie. ªtiu ce spun!” Calda pledoarie a bunului amic. ambii proveniþi de la Patria. Cititorul rãmâne consternat ºi cu impresia cã cele scrise – judicioase altfel în unele privinþe – înclinã vãdit spre adeziuni subalterne. «sã nu-þi putrezeascã oasele». Ion Agârbiceanu mi-a spus: — „Cam mulþi. Am propus. n-a mai activat în redacþie decât scurtã vreme. Exemplele pe care le-a dat. dar opt ani de gazetãrie nu sunt pentru un scriitor. ca redactor responsabil. pentru mine au pledat ºi cuvintele delicatului prieten ºi poet C. plãtit din mica lui leafã de ziarist la Naþiunea Românã .) directivele de urmãrit ºi ne-a cerut propuneri de completare a redacþiei. însemnarea sau nota zilnicã. la orele de searã. Dar ºi acest din urmã material cade în acelaºi tenebros pãcat: uitã sã vorbeascã despre toþi redactorii. o dezvãluire ºi o desolidarizare de afirmaþiile care înjosesc cealaltã presã din Transilvania. cu un enorm bagaj de iniþiative ziaristice ºi culturale. Articolul s-a putut tipãri numai în urma unei grave abateri de la datorie a redactorului responsabil. Nu echivaleazã aceastã voitã ignorare cu un act lipsit de colegialitate ºi de probitate profesionalã? Se mai aratã apoi cã „niciodatã nu s-a þinut la Tribuna clujeanã. cel mai rãu. plecând în misiune de presã la Helsinki. reformatoare asupra viitorului politic al þãrii. iar el a trecut peste apele Styxului. pe Gheorghe Stoica. Gh. între anii 1919 ºi 1927. risipit în diverse publicaþii. Intrigat. Anderco. oricât de X TRIBUNA documenta • nr.Stoica). fratele mai mic al romancierului. Ce e drept – mai scrie criticul. bazate pe observaþii cu caracter ºtiinþific. Dacã ar fi fost aºa atunci primul-redactor Liviu Hulea ºi mai târziu Gh. pe George Sbârcea. o ºedinþã redacþionalã. ca ºi cum n-ar fi existat. printre altele. care n-au lucrat în redacþie. unde tot el fusese administrator. orientându-se spre alte situaþii. fãrã crampe patriotice ºi indignãri faþã de strãinãtatea care ne devenea tot mai ostilã. secretar de redacþie. În definitiv. dovadã concesiva revenire la sentimente mai bune dupã stingerea primelor semne de iritare. un caracter atât de generos ºi de luminat. aprecieri ºi caracterizãri. Dupã explicaþii concesive ºi fãcând apel la cunoscuta-i mãrinimie. care sã vorbeascã cu patos despre colegi. Liviu Hulea. a cãrui colaborare nu va mai fi admisã la ziar. pe Ion Isaiu. m. Contradicþia dintre cele douã relatãri este evidentã. cã „majoritatea sfinþilor ortodocºi sunt oameni îngropaþi în regiuni calcaroase. tânãrul 21 . ce încredere mai poate avea opinia publicã într-un ziar scris de oameni lipsiþi de demnitate? Sã ne mai mirãm cã presa adversã. pe Gavril Pop ºi pe Emil Boºca-Mãlin. au conferit susþinerilor sale necesara veridicitate. Bãrbat. s-a mulþumit sã-l propunã pe Tiberiu Rebreanu. unde fusese corespondent al Naþiunii Române din Cluj. fãrã un certificat de repudiere a demnitãþii personale”2 3. reportajul.puþin cu biserica româneascã a cãrei practicã o zeflemizeazã. Crezi dumneata cã. rãspund personal de ei. în atmosfera elevatã a consfãtuirii redacþionale despre care ni se vorbeºte. spirit întreprid. „Gazetãria l-a absorbit – reþine acad. La TRIBUNA lui Agârbiceanu nu s-a intrat pe uºa din dos. loveºte brutal în demnitatea presei româneºti? Se impun însã unele rectificãri ºi în privinþa altor amãnunte din articolul publicat în Steaua. o încredere inflexibilã în valorile morale ºi naþionaliste ale Transilvaniei româneºti ºi o viziune nouã. la propunerea colegilor. Aºa nu poate scrie despre bisericã decât un necredincios. Giurgiu. Ion Agârbiceanu þinea sã asiste la obiºnuita «conferinþã redacþionalã»”. În schimb – a mai dezvãluit Eftimiu în articolul sãu – „în Occident majoritatea sfinþilor sunt (cei ce) au practicat în viaþã mari virtuþi. d) Alcãtuirea ºi componenþa redacþiei Au rãspuns membrii redacþiei acestor exigente condiþii? Fãrã îndoialã. p. Eftimiu nu era un „oarecare”. dovediserã cã au disponibilitãþi jurnalistice. cu care am împãrþit mulþi ani nevoile vieþii. Stoica) sunt sigur cã. ca un blestem. Anderco de la Naþiunea Românã ar fi ajuns în redacþia Tribunei cu demnitatea repudiatã. În acelaºi loc se mai spune cã „în fiecare dimineaþã. nu în opulenþã. venit de la Patria. ceea ce. la care Agârbiceanu mã poftise [. larg rãspânditã. Horia Stanca. Cluj. ªi tot în revista Steaua24 se citeazã nume ca fãcând parte din redacþie (bunãoarã Petronela Negoºanu).. Propusesem multe nume. rãspunderea redacþiei rãmânând pe mai departe în seama redactorului responsabil (Gheorghe STOICA). Subsemnatul. aºa de tineri. de cele mai multe ori cu preþul vieþii lor”. Se emit acolo opinii numai despre unii redactori ai Tribunei: Horia Stanca. dar n-au fost angajaþi cu caracter permanent. care a dat la cules materialul fãrã a-l revizui. ne dã informaþii preþioase despre modul cum s-a fãcut selecþia viitorilor tribuniºti. Superstiþia popularã. Precizãrile de mai sus ne scutesc de alte completãri.

povestitorul menit sã transmitã altor vremuri toatã viaþa. ºi al altor generaþii dinainte. Transilvania era însã o revistã literarã. adãugãm fastul deosebit al aniversãrii centenare (1982). se reduce la patru cuvinte: „foarte fecundul preot ardelean”. de documentarea rãbdãtoare a analizelor”. mai ales din aripa tradiþionalistã ardeleanã postbelicã. Rebreanu.. el „rãmâne în literatura românã printre ºi alãturi de cei mai mari prozatori. din anii 1938-1940. mai degrabã. caracterul provincial ºi greoi al limbii [. cea mai temeinicã. „Se considera – reþine unul din zeloºii sãi exegeþi30 . fireºte. în ea încape – se vede – ºi Agârbiceanu. împins de funestã dezlãnþuire verbalã în subsolul literaturii. a semnalat înfiinþarea Universitãþii clujene ºi începututrile activitãþii acesteia. Iosif ºi Blaga.. Mihai Beniuc. ci dimpotrivã. „Cine parcurge cu rãbdare multele pagini [. sã evolueze atât de bizar între da! ºi nu!? Opinia lui G. în ziaristica de partid. cât ºi ca situare literarã. tot în Adaos la «Mãrturisiri» (p. „Cu alte cuvinte – intervine Negrici – pentru pleiada de critici dintre cele douã rãzboaie. poezia diformului. odatã cu secreta dorinþã de a avea o publicaþie de atitudine dirijatã în lumina concepþiei proprii.. aºteptând clipa prielnicã a apariþiei. pe cât i-a stat în putere. Opera lui s-a cristalizat în peste 80 de volume de schiþe. ºi de „un aer de penibilã perimare în momentul actual de evoluþie a prozei româneºti”. cugetarea ºi simþirea neamului sãu”. ci. N-a fost însã cu totul ignorat de criticã. este „unul dintre cei trei scriitori adevãraþi de valoare ai Ardealului. scrie: „Eu.. al moralei.. sunt o continuitate pe linia publicisticã. bunãoarã. cã „limba româneascã aºa cum o ºtie ºi o scrie Agârbiceanu desfãteazã ºi învioreazã ca o plimbare la þarã. care îºi exercitã autoritatea criticã cu sobrã intuiþie.a. ci însãºi modalitatea artisticã «pernicioasã» literaturii”.. Cum? Tudor Vianu. pe care l-a condus pânã în anul 1927. în care-ºi puneau oarecari speranþe de «regenerare» literarã”2 8. în aceste împrejurãri. Ciudatã amnezie3 5. Perpessicius „recunoºtea” la Agârbiceanu „poezia bãtrâneþii. „Unirea politicã a provinciilor româneºti – scrie cu amãrãciune. bunãoarã. dupã toate probabilitãþile. în pragul marilor zile de cumpãnã. slãveºte astfel marele talent al primului tribunist: „Ajuns la o maturitate în care vântul pretenþiilor deºarte nu mai bate. În sfârºit. prozatorul s-a îngrijit – precizeazã Zaciu în materialul citat – „sã-i dea o þinutã literarã mai îngrijitã... 3-4 cãrþi încheiate”. un alt conþinut decât cel de la Patria. Coºbuc. Într-un eventual triptic al marilor prozatori ardeleni – întregeºte el ideea – noi nu l-am pune pe autorul Arhanghelilor între cel al Marei ºi cel al lui Ion. pe prim plan. 9) – deºi a fost idealul mai apropiat al generaþiei mele. o persiflãm”. pe cât.].. iar cei de la oraº sã nu fie uimiþi de bogãþia lui”.. În Adaos la mãrturisiri. mai duios ºi mai strãbãtãtor de suflete dintre prozatorii Ardealului”. Mircea Zaciu insistã asupra cauzelor care l-au situat. Pentru Ion Chinezu opera lui Agârbiceanu este „austerã ca mijloace de exprimare. încât cei proveniþi de la þarã nu pot sã nu tresarã. Cezar Petrescu vede în scrisul lui Agârbiceanu „ceva mai presus de mãiestria stilului. cãreia-i corespunde o putere egalã de producþie”. atât pe plan literar cât ºi pe plan ziaristic. Slavici. dupã dezmembrarea Transilvaniei prin sinistrul dictat de la Viena. printre ceilalþi corifei ai scrisului: Maiorescu. Un moment [. atât ca docu mentare. ar trebui sã se mai adauge o alta. pen tru exigentul critic Alexandru George. autorul Arhanghelilor este „mai adânc decât Slavici ºi mai divers decât Rebreanu. Dacã la aceste recunoaºteri sobre...] de superstiþia frumuseþii frazei. „Marile spirite critice – dezvãluie Eugen Negrici 31 . Colaborãrile accidentale de mai târziu de la Darul vremii. vãzând în Agârbiceanu „pe cel mai limpede. pe Bolintineanu în Macedonia. dupã pãrerea mentorului Vieþii româneºti. concomitent cu funcþionarea de secretar al Secþiunilor ºtiinþifice-literare ale Astrei. Nu se afla.”. Lista scriitorilor „fecunzi” din literatura noastrã este destul de lungã. acel ceva este „dragostea cu care îºi poartã eroii printre filele cãrþii”. ªerban Cioculescu identificã la scriitor. nepotrivit altã datã... La excelenta monografie a lui Mircea Zaciu.”. calitativ ºi cantitativ. pe Eminescu îl gãseºte în Bucovina. care risipeºte ceaþa grea împrãºtiatã cu maliþie de esteþi peste un munte de gândire. credinþã ce ne tulburã nostalgic. În noua funcþie. A început în curând sã-ºi ridice capul spiritul critic – insistã el – ºi sã judece noile realitãþi. Agârbiceanu este „. Criticul literar Mircea Zaciu26 . în 1938. Pagini literare. aceea a observãrii sufletelor în ceea ce au ele mai particular sau mai ascuns”. a armoniei. a cãror autenticitate se impune de cum au atins buzele”.] denotã marele artist”. În mintea cititorului dornic de literaturã clasicã bunã stãruie însã o deconcertantã nedumerire: cum e posibil ca istorici ºi critici literari de aceeaºi nuanþã.un uitat. de pildã. a melodicitãþii. avem tabloul integral al celei mai autentice ºi mai merituoase elogieri33. ca sã reînvie elanul de unitate simþit odinioarã pe Câmpia de la Alba Iulia. de armonizarea frazei. Sã vedem în rezerva criticului – exclusivist ºi pãtimaº. Notaþia sa frustã din celebra Istorie 34 . cãci nu era alta «independentã»”. care este Ardealul. de „comentariul moral neostenit”. i se pãrea acum posibilã. de un profund adevãr.] se ridicã la o potenþã rarã. prodigioasa personalitate s-a putut afirma din plin. Caldã ºi lucidã pãtrundere în esenþa evenimentelor care l-au proiectat pe Agârbiceanu în centrul activitãþii jurnalistice. ªi „Coloritul local al peisajului ardelenesc este redat cu atâta mãiestrie. autonomia domeniului. nu spune mare lucru. activitatea de-aici avea. vorbea. În rest. prin urmare.. în întregimea ei”. recunoscându-l. ironici. iar în Amintiri (1940) gãseºte „senzaþii de o extremã fineþã. Agârbiceanu – mai precizeazã acelaºi critic – îºi edificã scrisul pe altã linie de interes.. Agârbiceanu. pe Slavici la graniþa de Vest.] ºi „are un pãtrunzãtor accent liric”. nu o gazetã. a ziaristicii agârbicene. N-a avut însã parte de aceeaºi recu noaºtere la critica oficialã. alãturi de Slavici ºi Rebreanu”. poezia urâtului de viaþã. O reînnodare a firului rupt al tradiþiei antebelice. a relatat despre importanþa societãþilor studenþeºti. la 1 ianuarie 1928. ca eterni pãzitori ai „solului veºnic”. urmeazã TRIBUNA la Cluj. cu sprijinul unui mãnunchi de tineri „independenþi”. oarecum formalã ºi oficialã.. Nouã nu ne mai este cu totul antipaticã astãzi biruinþa glasului. care erau mult departe de ceea ce aºteptam noi de la Unire”. în afara criteriilor estetice cãrora le-a acordat întâietate? „Conºtiinþa esteticã” sã fie deci de vinã? E posibil! Surprinde apoi faptul cã ori de câte ori vorbeºte de prioritatea Ardealului în materie literarã Agârbiceanu nu este menþionat printre scriitorii de vazã ai Ardealului. pe Coºbuc ºi Rebreanu în preajma Nãsãudului. care a sãvârºit cu dificultate mutaþia valorilor în planul esteticului ºi a apãrat. a claritãþii. condiþiile erau cu totul altele ºi amãgirea cã fenomenele se pot repeta în istorie îl încearcã pe cel ce acceptã. în care viziunea epicã [. sã conducã la Cluj ziarul „Tribuna”2 9. El nu poate fi gãsit în „centrul iradiant” al artei literare româneºti.].] la putere. nuvele ºi romane care l-au impus definitiv în conºtiinþa cititorilor”36 . poezia decrepitudinii trupeºti”. TRIBUNA documenta • nr. trece peste estetizantele exerciþii de mai sus ºi aºeazã la locul lor „virtuþile scrisului «plauzibil». [.] – se ataºeazã entuziastelor recunoaºteri un alt exeget – are la sfârºit bucuria de a descoperi un adevãrat continent spiritual. dar pentru marele prozator nu este suficient.] înzestrat cu o capacitate de recepþie fenomenalã. nu avem pânã astãzi o cercetare.. ca un simplu element de tranziþie [. se înscrie în contextul acestui substanþial îndemn. Aºa a ajuns director al ziarului Patria. a marcat inaugurarea Teatrului Naþional ºi a Operei. Desigur. asupra jurnalisticii. Dar.] bântuit [. nici în sens pozitiv. Caracterizarea lui Ibrãileanu este mult mai corectã ºi mai cuprinzãtoare. Marele prozator s-a situat printre scriitorii de seamã ai literaturii noastre. pe Maiorescu ºi Goga „pe lângã Oltul ardelean”. dintre cele mai meritorii.. aratã cã la Patria a publicat „numeroase articole despre unitatea naþionalã”. Militantul – scrie criticul – nu putea „renunþa la acþiunea în for.”.] lipsitã de binefacerile unei influenþe latine mai temeinice”32 . Goga.. Iorga. care se ocupã de asemenea de aceastã activitate. nu ne-a adus mulþumirea ºi fericirea ce speram. În sfârºit. Efortul nostru de a pune în valoare activitatea lui Agârbiceanu de la TRIBUNA Cluj. dupã extinderea luatã” (ªerban Cioculescu). pãtrunse de un puternic accent de autoritate. pe care ar fi trebuit s-o facã. enormã cantitativ ºi. încã de la începutul anului 1919 am fost solicitat sã intru în ziaristicã ºi. În articolul-program intitulat Tot înainte2 7 se vorbeºte despre un drum al „tradiþiei”. pentru cã el rãsfrânge credinþa sfioasã în posibilitatea unei reînvieri spirituale. Iorga semneazã un text de o unicã frumuseþe.. care a devenit între timp. revizionismul) atentau la existenþa însãºi a fiinþei noastre naþionale”. Dar cât timp a condus efectiv revista. uneori – elementele unei mãrturisite ostilitãþi. o ºcoalã prielnicã literaturii. de simþire ºi de creaþie. „primus inter. Cãlinescu nu poate fi trecutã pe lista consideraþiilor de mai sus. „sãrbãtorire dintre cele mai reuºite. „un temperament [. Descriind harta literarã a poporului român. ºi nici în sens negativ.. Gala Galaction crede. Gând românesc º.. de aceeaºi mãrime sã emitã opinii atât de divergente. în pãrþile încã nerobite de graiul ºi formele civilizaþiei”..au incriminat nu talentul. în observaþiile sale. prin urmare. s-o emancipeze din situaþia unui «buletin» în aceea a unui organism literar-cultural. pe care numai acest suflet le-a putut prinde ºi pãstra”.. primejdia unui nou rãzboi. pe Hasdeu în Basarabia.. bineînþeles. oricât de sumarã. Pe Agârbiceanu nu-l aflã nicãieri. Vechiul spirit al tribunului renaºte viforos.... a figuraþiei maiestuoase etc. a fost prins în plasa unui pesimism dezarmant care-l va scoate din gazetãria militantã în anul 1927. în care mijloacele de expresie [. Pe plan literar ascensiunea sa în conºtiinþa publicului cititor a continuat cu aceeaºi fervoare.înzestrat.. pe lângã celelalte reproduse deja. nu pe cea ziaristicã. Negrici. „dictat de «conºtiinþa naþionalã» ºi de «menirea» acelei generaþii în consolidarea noului stat”. dacã avem în vedere o caracterizare de ansamblu. despre noua structurã a „Asociaþiunii” etc. un artist neglijat de criticã”. copleºitor [. decât în entuziasmul primelor zile. obþinând colaborãri de prestigiu ºi atrãgând o seamã de nume tinere. scrisul dlui Agârbiceanu are calitatea vinurilor vechi. A urmat apoi revista Transilvania. 1 • 2004 XI . Agârbiceanu pãrea neavenit. la începuturile activitãþii gazetãreºti. ºi de data aceasta. Eugen Lovinescu s-a oprit „asupra insuficienþei verbale a autorului ardelean” pentru a remarca „lipsa de stil. deºi „avea oricând în portofoliu. Divagaþiile estetizante sunt fervent neutralizate însã de opiniile altor critici ºi scriitori. inoportun în acel moment al prozei româneºti. vezi bine. analiza operelor nu depãºeºte analizele fãcute la orice prozator obscur. cu atât mai mult cu cât evenimentele internaþionale (nazismul [. Aceeaºi inexplicabilã absenþã din scrisul ilustrului critic bate la ochi ºi când evocã timpurile de suferinþã naþionalã... de „naivitatea reflecþiei”. Dezamãgit însã de practicile politicianiste ºi de evoluþia cu totul neaºteptatã a stãrilor de lucruri din þarã. Pentru N.

Ion Agârbiceanu (12 septembrie 1882-28 mai 1963) departe de lumea literarã. Scria necontenit. dar identificate cu precizie ca aparþinându-i. 16 ºi 23 iunie 1978. Agârbiceanu. 35. 25. 13 mai 1982. 27. (continuare în numãrul urmãtor) NOTE: 1. „Tribuna”. cum îl mai numeau gazetarii. Zile ºi seri cu Ion Agârbiceanu.. Ion Agârbiceanu ºi contemporanii sãi. Gheorghe T. 22. nu avea morgã de superioritate. „Birourile erau în fostele chilii ale cãlugãrilor minoriþi – descrie el localul Tribunei – în continuarea bisericii de pe fosta stradã Regina Maria. o pasagerã abatere de la generoasa lui îngãduinþã. 288 din 14 decembrie 1939. Iorga.] Scriitor afirmat în literaturã. N. cã a activat în arena publicisticii militante aproape 70 de ani ºi cã „numai înºirate numele ziarelor ºi revistelor la care a colaborat ne trebuie un paragraf special”38 . p. Dacia. 1982. 636. 507. în „Tribuna”. ) au comun modul. 320. Evocarea prietenului Horia Stanca spune totul. Scria mereu dintr-o reafirmativã convingere cã se aflã în Ardealul bântuit în 1929 de toate curentele de opinie. Ion Agârbiceanu. 42. 508. 19. Românizarea presei . nr. Om de o rarã delicateþe sufleteascã. care au scris ºi în presã. nr. în rev. 3 (230). 1972. Gazetarul nu anuleazã scriitorul din om. Cf. rev. Dar e vorba despre poet. Ediþia 1982. supãrat de vreo «scãpare» informativã sau pe vreo opinie cu care nu era de acord 40 . 14. cã ar fi suferit pe tãrâm literar din pricina gazetãriei. Personalitatea ºi.]. cum ne mãgulea pe noi simpatia ºi creditul pe care ni-l acorda”4 1. venea dimineaþa la redacþie. septembrie 1967. liniºtitã pentru ridicarea celor oropsiþi la o viaþã demnã. p. Orãºtie. copleºiþi de duioase aduceri aminte. pp.E. martie 1969. nr. e drept. 30. 5. cele mai solide de vreme ce sunt rodul unei concentrãri spirituale. pp. Frazele nutrite de idei curgeau una în alta firesc. 74-75. Coºbuc ºi Goga ºi al multora alþii ca ei.. într-o scurtã alocuþiune cu prilejul vizitei pe care a fãcut-o ziarului nostru la Cluj. ne simþim din nou strâns uniþi la mesele de lucru din neuitata noastrã redacþie. recunoscând în el un discipol. A înþeles. p. în „Almanahul Asociaþiei Scriitorilor din Cluj”.1938-1 sept. iºi purta modestia fãrã ipocrizie ºi nu fãcea caz de prezenþa lui în scrisul românesc.. spuneau tocmai ceea ce trebuie. fãrã ºtersãturi. în unele cazuri. 13 mai 1982. 8. în „Almanah Convorbiri literare”. 1983. 8-11. De ce ar fi altfel în cazul lui Agârbiceanu? Vastul material publicat de Agârbiceanu în TRIBUNA poate fi structurat pe mai multe capitole: Reacþii la problemele externe (cu precãdere la problemele de rãzboi).V ºi I. Constantin Sorescu. „castelanul de la Gilãu”. Cei de la revista „Tribuna” din Cluj-Napoca au întâmpinat de asemenea o severã rezistenþã în tentaþia de a reþine unele manuscrise. 1978. ed. cã deasupra gazetarului prãbuºit peste manuscrise ºi ºpalturi. (Cf. ca ºi pentru mulþi oameni de ºtiinþã. Cluj-Napoca. în toate privinþele. 39. cu literele sale pipernicite. Agârbiceanu a fost. „Tribuna”. „Continuator recunoscut (pânã la a fi confundat cu un «epigon») ºi totodatã contemporan al lui Slavici – scrie profesorul Zaciu – Ion Agârbiceanu deschide pârtia uluitorului Rebreanu. pe linia justã a interesului naþional major [. 17. 40. la masa lui de lucru din redacþie. Reflectarea vieþii literare. portrete etc. 16. Bucureºti. 21. în „Tribuna”. 17 decembrie 1938. naturale la un cotidian. aveau clarã conºtiinþa masivei superioritãþi din preajma lor ºi erau fericiþi ºi mândri cã se puteau împãrtãºi zilnic din tezaurul bogat al marelui sãu talent ºi spirit creator. nr. nr. nr. de asemenea. 7. în „Tribuna”. Caracterul antinaþional ºi antipopular al activitãþii Partidului Naþional Creºtin. 37.. Fiºier (II). redactorii ziarului. Ed. 1938. Directorul Tribunei a fost robul meseriei. Portretul pregnant ºi sugestiv pe plan literar ni-l dã tot criticul Mircea Zaciu în exemplara monografie dedicatã scriitorului 37 . 34. adicã sã aibã posibilitatea ºi facilitatea de a se desfãta confortabil în toate încãperile construcþiei. II. Rãmâne în suspensie o problemã aparent contradictorie. I. 44 din 24 februarie 1940. calitãþile unei portetizãri excepþionale. 16 febr.].. 20. Cf. Evocãri. „Tribuna”. În „Tribuna”. cursive. Cu Horia Stanca despre TRIBUNA interbe licã . Ibidem. 1 • 2004 . 1940). nr. E posibil. 10 mai 1979.. Critica vechiului politicianism ºi adeziunea la noua politicã internã. p.. „Dacia”. douã sau trei arti cole (note. Spiritul este mai mult o chestiune de conþinut. Idealul „Tribunei” a treia . Editorialul sãu era cea mai bunã carte de vizitã cu care se prezenta Tribuna în lumea diversã ºi pretenþioasã a publicului cititor. Caracterizarea lui Horia Stanca întruneºte. 9. în revista „Sãptãmâna. 165.] sã-ºi facã corectura ºi-ºi lua manuscrisul cu el3 9. Gazetarul vechi [. Vom tãcea mereu?. Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent. „Tribuna” ºi Tribuniºtii. pasionat colecþionar de manuscrise. M AXIM DANCIU Corecturã: CLAUDIU G ROZA XII TRIBUNA documenta • nr. Citatele dupã „Ceasuri de searã. p. „Tribuna”. dar ºi un emul. 38. luând în calcul. [. În cei aproape doi ani cât am lucrat cu el în aceeaºi redacþie – iºi mai aduce aminte Horia Stanca – nu l-am vãzut niciodatã nervos.. parcã vorbeau printre rânduri. nici un indiciu cã ar fi stagnat. 38. dar care nu a mai fost gãsit la tipografie. Eugen Lovinescu. Cei doi termeni din sintagmã (spirit – stil nu sunt identici. tip. 2. „Tribuna”. Cf. de ma nifestare a cuiva. cãruia îi supravieþuieºte. Rezistenþa masivã împotriva atentatului ºi asasinatului politic. Ion Agârbiceanu ºi contemporanii sãi. 4. pp. În articolul de fond Câteva precizãri. ºi din aceastã privinþã. bune sau rele. 41. p. dã aripi memorialisticii lui Ion Vlasiu. întrucât toþi au fost deopotrivã mari poeþi ºi mari gazetari. în rev. carte gânditã ºi alcãtuitã de Mircea Zaciu. „Minerva”.. „Steaua”. 24. uneori. Recensãmântul general al populaþiei din România. nr. p. 153. Front puternic împotriva ºovinismului ºi revizionismului extern. p. 32. i-a alterat în vreun fel predispoziþiile atât de obsedante pentru scrisul literar? Nu am înregistrat. Ioan Slavici. ed. 909.. la nota 1. plus articolele. atacând problemele generale ale zilei.. pp. 26.E. p. astfel încât o socotim oportunã prezentãrii noastre. ca redactor-ºef. 14 februarie 1919. 17. Trecea personal [. 1. Istoria literaturii române contemporane. scria dintr-un adânc spirit umanitar. nu poate fi citat în sprijinul pateticei invocaþii. nu despre scriitor. pp.. Minerva. 42 din 22 februarie 1940. Cluj-Napoca. Informaþii complete la Nae Antonescu. Dimpotrivã. 291-320. 30 octombrie 1938. op. Spiritul „Tribunei” în rev. II. Câteva precizãri. capturat fiind probabil de Ion Oarcãsu. Redactor responsabil: I. 6. 16. de exprimare. ibidem. p. 38 din 16 septembrie 1982. „Tribuna” – ideal politic ºi cultural. 10. Pop. în „Ceasuri de searã cu Ion Agârbiceanu”. 14 septembrie 1972. 23. fertilizeazã creaþia la Pavel Dan. care i-a fost „cel dintâi demon”. pp. notele ºi însemnãrile nesemnate. 1896.D. La fel se pune problema pentru Iorga. 11. se închidea în biroul lui unde îºi scria articolul editorial pe jumãtãþi de coalã. 11. 1982.Peste toate textele citate.3. 17. p. Centenarele anului 1982. Un ziarist celebru al timpului a spus. Cluj-Napoca. se aºterne însã – asemenea unei lespezi care acoperã eternitatea – duioasa plecãciune a lui Lucian Blaga în faþa lui Agârbiceanu. anul XX. nr.. în rev. Editura Politicã. rezolvatã pânã la sfârºit în condiþiuni de perfectã colegialitate. Vatanã. a unui curent sau epoci.O... de o bunãtate angelicã. Precizare necesarã. Dupã o sumarã statisticã rezultã cã în cele 551 de numere câte au apãrut în 22 de luni (29 oct. 1982. Scria întins. Bucureºti. cu alte cuvinte cã ceea ce zideºti astãzi. 28. în „Almanahul Luceafãrul 1982”.. în rev. La TRIBUNA articolul sãu era nelipsit. „România litera rã”.” din 9. prin excelenþã. gazetarul de tip transilvan. pp.”.. am reînnoit în mai multe rânduri impresia cã s-a simþit mai la largul lui îmbinând fericit cele douã activitãþi. cele favorabile. fãrã sclipiri impetuoase. Episodul Hulea. a obþinut cu greu renunþarea la un manuscris. 9 (212). p. 1984. anul XVIII. 38. relatat în paginile anterioare. 202. 33. ªerban Cioculescu. dar limpede. 57. 12. 1978. 24 iulie 1940. Pe plan publicistic ºi ziaristic calificativele n-au fost ºi nu sunt mai prejos decât cele literare. M.. stilul una de manifestare.. 63-67. prin ceea ce publici sub semnãturã. fãrã sã abandoneze creaþia publicisticã în domeniul specialitãþii. Pledau în forma lor caldã.. personalitãþile „Tribunei” în „Contemporanul”. cu o intuiþie excepþionalã. p. 1972.. 7. Exemplul lui Eminescu. întotdeauna ireproºabil în succesiunea ideilor ºi înþelept în concluzii. permanenta schimbare ºi reînnoire pe care o suferã ziarul ºi s-a þinut la curent cu tot ceea ce poate stârni interesul ºi curiozitatea publicului cititor. fãrã accente nervoase. mâine se prãbuºeºte – ca în legenda Meºterului Manole – când iese numãrul urmãtor care. p. nr. nr. Mircea Zaciu..]. Idem.) zilnice.. a publicat peste 660. ed. „România lite rarã”. semnate cu numele propriu ºi cu pseudonimele Sevastian Voicu ºi Ion Olariu (S. 146. în „Tribuna”.. cu eleganþã caldã ºi convingãtoare. Dimpotrivã. Nae Antonescu. 2. 277. ed. p. Ion Agârbiceanu. 19. Gh. pp. în revista „România literarã”. în vizitã la Tribuna. în sensul larg al expresiei. a spus în cadrul unei conveniri colegiale. în rãstimpul celor aproape trei ani de activitate la Tribuna. 158-9. [.”. Dumitru Mircea.] articolele sale erau comunicative. 1922. 276. cã s-a consacrat cu pasiune condeiului sãu zilnic. Se ºtie cã a scris enorm. Mircea Zaciu. Nicolae Florescu. are o existenþã de o singurã zi. 18. p. Procesul de la Nürnberg. Gheorghe Suciu. „Patria” nr. 357. 535-536. Cu Horia Stanca despre Tribuna interbelicã. însemnãri etc.C. 10. 7. indispus de inconvenientele redacþionale. 7 (1417). 917). în rev. asistã la ecloziunea – salutatã cu entuziasm – a prozei actuale. cit. în mod curent. nr. Ea ni-l pãstreazã pe „bãtrânul” nostru Pãrinte spiritual viu în memorie ºi. Niciodatã nu-ºi uita manuscrisul la tipografie [. erau elocvente. Joe Heydecker ºi Johannes Leeb. „Adevãrul”. cã „noi gazetarii suntem oameni de o singurã zi” (Pamfil ªeicaru). cu adâncã convingere în dreptatea cauzelor pe care le îmbrãþiºa. 3. pp. 7. pp. constituie o excepþie. p. Un ardelean. în „Ceasuri. Istoria presei româneºti. ªi aºa mai departe pânã când ghilotina timpului ireversibil îþi reteazã capul. Un mare ziarist. felul de gândire. sosea primul la redacþie ºi pleca ultimul. 13. 3. Cluj-Napoca. 159 din 17 iulie 1940. 31. 1981. 12. 18/27 aprilie 1984. Cluj. Construcþia de o zi trebuie sã fie astfel articulatã încât cititorul sã fie pe deplin satisfãcut. Legea presei. 2. tip. întrucât mai existã un ziarist cu acelaºi nume (seniorul).. Nae Antonescu. p. 13. L-a sustras gazetãria de la îndatoririle scriitoriceºti. ). Amintiri de la „Tribuna” lui I. nr. 15. 36. cu un scris mãrunt. pe care i-am trãin sub calda ºi rãbdãtoarea sa protecþie. Cluj. „Steaua”. pp. nr. Agârbiceanu – încercare de reconvertire expresivã . nr. cu nestãvilitã dorinþã de a fi mereu în centrul evenimentelor care frãmântau lumea ºi cu speranþa activã cã soluþiile pe care le dã problemelor dezbãtute ºi analizate sunt ºi rãmân cele mai bune. 29. 1. artistice ºi culturale în scrisul lui Agârbiceanu. A ºtiut din cercetarea trecutului ºi din experienþa proprie cã în aceastã meserie nu te poþi menþine ºi nu poþi râvni la poziþii avansate dacã nu munceºti intens ºi dacã nu ai zilnic contactul. Colaboratorii sãi cei mai apropiaþi. în a cãrei þesãturã intimã (mai cu seamã în reflectarea realitãþilor ardelene din romanul lui Titus Popovici) îºi detecteazã cu satisfacþie contribuþia”. stã umbra poetului asasinat în tinereþe. 14 sept. 2. Îl mãgulea dragostea noastrã. cu publicul cititor. pe care-l numeºte – într-o strãfulgerare genialã – „Sfânt Pãrinte al Literaturii Române”.

animat în scris de un stil sobru ºi clar. Gândirea lua forme concrete desãvârºite din mâna acestuia din urmã. de la care am prins cu toþii secretele meseriei. IOAN PETRUCA.. printr-o fireascã derivaþie. BoºcaMãlin în relatãrile lor din „Steaua”. care aveau în grijã. Articolele lui de fond. de proza robustã a romancierului. 8. LIVIU HULEA. deviaþi de stilul tribunist. suavul ºi inefabilul poet. dupã bunul plac al semnatarilor lor. sectorul colaborãrilor externe ºi prelucrarea telegramelor transmise de agenþiile de presã. Era prezent. evoca cu intermitenþe trecutul istoric ºi cultural. dar a publicat ºi articole captivante din domeniul pregãtirii de rãzboi ºi din cel al activitãþii administrative ºi sportive. în fond cu atribuþiile de prim-redactor. Capacitatea jurnalisticã ºi fervoarea intelectualã cu care s-a dedicat meºteºugului zilnic rãmân sã fie relevate – dacã vor fi – de ceilalþi colegi. Spirit activ. EMIL BOªCA-MÃLIN avea în atenþie instanþele judecãtoreºti ºi poliþia. cultural ºi artistic.] ne mustra gãsind cuvinte blajine pentru imputãri”42. secretarul general de redacþie. care au ignorat. a stãpânit. delicatul ºi afabilul coleg de la „Patria”. Exemplara camaraderie care ne-a legat atunci s-a pãstrat intactã pânã azi. AL. 13. scrisul sãu amintind. scria cronici literare ºi artistice ºi publica uneori reportaje prilejuite de întâmplãri ºi fapte excepþionale. secretele tipãririi gazetei. în afara oricãrei discuþii. se impuneau cu dezinvolturã ºi penetrantã sugestie. Hulea gândea. GHEORGHE STOICA a organizat ºi con dus secretariatul de redacþie pentru provincie (sectorul corespondenþilor). mai valoroasã pe plan profesional. atmosfera de armonie ºi colegialitate care a existat la TRIBUNA lui Agârbiceanu? Nu se infirmã nimic. Temeinica culturã pe care o poseda. De altfel aceeaºi amnezie îi priveºte ºi pe alþi câþiva colegi de redacþie. 10. Deosebit de versat în munca internã de redacþie a preluat secretariatul pentru provincie ºi prelucrarea telegramelor transmise de agenþiile de presã. În rest. 3. dramatice ºi muzicale etc. – evenimentele literare ºi artistice ale Transilvaniei. cunoaºterea limbii germane – ca urmare a studiilor fãcute în Germania – ºi posesor al titlului ºtiinþific doctor în drept. care fãcea ziarul aºa cum scrii un poem captivant. 9. primul-redactor. a conceput ºi a turnat în cele mai expresive tipare gazeta.. MUZICÃ. acoperind toate iniþiativele. Apãrea uneori pe prima paginã. mereu cu acelaºi surâs strecurat pe sub mustaþã [. Se infirmã. revedea adeseori. Multe din ziarele din Capitalã reproduceau amplele ºi col oratele sale reportaje. destinul Sindicatului Presei Române din Ardeal ºi Banat. Atmosfera redacþionalã era însufleþitã de cel mai echilibrat ºi autentic spirit colegial.2. cã ºi Gheorghe Stoica a existat la TRIBUNA. În limitele unor atitudini gazetãreºti prevenitoare a fost apreciat de gazetarii mai vechi. 4. Agârbiceanu se convinsese în foarte scurtã vreme cã nu putea sã alcãtuiascã – în condiþiile date – o redacþie mai bunã. cultural ºi artistic. iar în substanþa reflecþiilor sale construia schema zilnicã a ziarului. materialele prezentate de colaboratorii externi ºi de corespondenþi. cu ziariºti „de culturã universitarã”. cu inegalabilã virtuozitate. cãruia îi dãdea o interpretare jurnalisticã autoritarã ºi convingãtoare. De la data de 26 februarie 1940 – în absenþa lui Liviu Hulea – a fost investit cu funcþia de redactor responsabil. Dacã Hulea gândea. Horia Stanca atestã faptul cã în redacþia TRIBUNEI domnea „cea mai curatã armonie” ºi cã Agârbiceanu „avea pentru noi ceilalþi o înþelegere paternã. ION ISAIU-CEFA avea în sarcinã instituþiile de stat ºi sectorul administrativ. GAVRIL POP a activat cu rezultate remarcabile în sfera reportajului citadin ºi sportiv. pur ºi simplu. ANDERCO. dispãrut tragic înainte de vreme – Anderco a fost ºi rãmâne în conºtiinþa noastrã cel mai onest ºi mai nobil coleg de redacþie. de searã. în cadrul activitãþii de rutinã. 6. TEATRU. culturalul TRIBUNEI avea un cuvânt ferm de spus în toate problemele la ordinea zilei. a fost „arhitectul” de necontestat la ziarului. cu ample ºi temeinice analize pe marginea problemelor la ordinea zilei. Iar dacã avem în vedere activitatea la revista „Symposion” ne dãm seama realmente de dimen siunile talentului sãu. ARTÃ. lucra destul de des în afara reportajului faptului divers. sau cele care înfãþiºau în aparenþã lucruri de mai micã importanþã. GEORGE SBÂRCEA se ocupa. 1 • 2004 XIII . 5. Rãmâne la activul rãspunderii sale înþelegerea ºi preþuirea pe care le-a acordat unora din redactorii ziarului. note ºi însemnãri etc. a apãrut în redacþie în timpul absenþei lui Hulea. fiind imun la sindromul invidiei dizolvante. fãrã vocaþie ºi fãrã aptitudini publicistice. de problemele artei muzicale. dupã exprimarea lui Ion Clopoþel. recenzii.S. Excelent „tehnician”. ea va rãmâne intactã ºi nealteratã în conºtiinþe atâta vreme cât vor mai exista tribuniºti din vechea TRIBUNA documenta • nr. Accesul ºi prestigiul redactorilor în conºtiinþa publicului cititor – în urma materialelor semnate în coloanele ziarului – ajunsese la un nivel rar cucerit de alþi jurnaliºti. fiind titularul paginii destinatã acestor probleme. în principal. 7. dar gândea sub influenþa inspiratã a lui Anderco. unul din cei mai devotaþi ziariºti transilvani în perioda interbelicã. de interviuri ºi convorbiri ocazionale. a gândit. GHEORGHE GIURGIU. unde s-a perfecþionat alãturi de Pierre Moldovan – alt mare „artist” al presei transilvãnene din perioada interbelicã. BARBAT s-a ocupat numai de problemele economice. pânã la dispariþia ziarului (1 septembrie 1940). cu o inteligenþã sclipitoare ºi cu un ochi critic versat avea un simþ gazetãresc fãrã egal. peste îndatoririle redacþionale propriu-zise. Se constatã numai cã unele amintiri au luat-o razna. ªtia sã discearnã permanentul din multitudinea de fapte ºi evenimente care apãreau zilnic pe ecranul actualitãþii. iar în munca de fiecare zi a avut preocuparea de a reþine în plinã actualitate – prin condici. TIBERIU REBREANU se ocupa mai mult de problemele muncitoreºti. cu excepþia subiectivismului afiºat de Sbârcea ºi Boºca-Mãlin. menit sã cucereascã zecile de mii de inimi pentru opera înfãptuitã. dintr-o prea mare infatuare. HORIA STANCA a deþinut de la început sectorul literar. C. împreunã cu el. iar în organizarea internã a redacþiei era responsabilul ediþiei a II-a. cu editorialul corespunzãtor evenimentelor esenþiale ale vremii. prin aceasta. ATANASIE BRAN. Pãstrându-ºi masa redacþionalã la „Naþiunea Românã”. pânã ºi unele excese critice ale noastre. „senior” absolut al paginei a ºasea intitulat: LITERE. 14. 11. 12. s-a ocupat de mânuirea fondurilor bãneºti de administrare a ziarului. fratele lui mai mare. cu mai multã onestitate ºi probitate profesionalã decât au fãcut-o George Sbârcea ºi Em. eternul administrator al mai multor ziare. cu state vechi pe tãrâmul ziaristicii transilvane. cu cronici literare. intelectualizat în substanþã. înzestrat cu o culturã politicã vastã. directorul revistei „Societatea de mâine”. cu articole de fond. Anderco era „artizanul” desãvârºit. dar cultivând în secret veleitãþi gazetãreºti. uneori. în sensul redacþional al cuvântului. iar în perioada tulbure a atentatelor ºi a asasinatului politic a publicat reportaje senzaþionale care au stârnit interesul politic în cel mai mare grad. consemna faptul cotidian recepþionat în cursul vizitelor pe care le fãcea la instituþiile publice. A fost.

e) Corespondenþii Corpul corespondenþilor permanenþi a fost organizat treptat. Reconsiderarea lor în sânul redacþiei ºi transcrierea la maºinã. însemnãri etc. autoritar – mai ales în Transilvania.Probleme de politicã internã. la Alba-Iulia (I. ca sã rãspundã tuturor exigenþelor publicisticii. Dupã ce corespondenþii s-au conformat indicaþiilor date de redacþie. din acele zile negre. prof. respectiv.. decanul Baroului de Avocaþi. Un mare ziar. La început TRIBUNA a primit corespondenþe întâmplãtoare. prezenþa sãptãmânalã în paginile TRIBUNEI. cã ceea ce a citit azi reprezintã un pas înainte faþã de ceea ce a citit ieri. Iuliu Haþeganu. Aurtelian Ionaºcu. Un corespondent. Spaþiul celor 12 pagini ºi. cei de esenþã „universitarã”. la Sibiu (N.a. Iluþiu). Pascu. cronici. în acest sens. când se dezbãteau toate problemele care interesau buna pregãtire ºi tipãrire a gazetei. Acestea aparþineau sectorului dirijat de administratorul ziarului. Corespondenþele se conformeazã unei metodologii proprii.rãmân cu limba lor minunatã pe care n-au voit s-o schimbe. deºi un rãspuns scurt poate fi desprins: pentru cã am fost. dar pânã la sfârºit am ajuns la realizãri unanim acceptate. pentru a li se asigura o transpunere corectã la lynotip. Dr. Dr. Sofronie).. care nu înºealã niciodatã”. fie cã pleacã din centre urbane din provincie. în prealabil. prof. uciderea nevinovaþilor. . în urma banditeºtilor agresiuni externe. Dificultãþile cele mai mari au stat în faptul cã multe din trimiterile corespondenþilor au fost scrise cu mâna. ca apoi sã fie supuºi tratamentului hain ºi vandalic”. mai multã plasticitate. serviciile corespondenþei au fost asigurate cu intermitenþã de prietenul ºi istoricul Vasile Netea. altfel nu-ºi realizeazã misiunea pentru care a fost instituit. dacã materialele prezentate au intrat în vederile redacþiei ºi dacã au corespuns doctrinei ziarului. ºi puternicul sen timent de aparteneþã comunã la aceeaºi luminoasã ºi trainicã familie spiritualã. Douã titluri. dupã ce grupul cultural ºi artistic al ziarului a organizat ºezãtori culturale ºi literare în cele mai importante centre orãºeneºti din Transilvania.Articole. TRIBUNA s-a bucurat. imaginativ ºi insuflat de idei cuceritoare este de preferat în locul celui dezlânat ºi monoton. la Bistriþa (Ioan Goga) ºi s-au acceptat corespon denþi incidentali ºi în celelalte centre urbane din Transilvania. ºi-au bãtut corespondenþele la maºinã ºi astfel activitatea s-a îmbunãtãþit simþitor.. Hulea. nu printr-o colaborare directã.. împrumutã limbajului mai multã fluiditate. I. Luþaº. inclusiv conþinutul. Aurel Baciu. ºi de publicul cititor. acte de sãlbãticie. ªt. care n-au suferit nici o prefacere. modernizarea lui. S-au numit ast fel corespondenþi valoroºi la Turda (V.a. Ci. note ºi însemnãri cu conþinut artistic ºi muzical (prof. Dr. Gherasim Pintea. Oamenii de bazã din redacþie aºa vedeau lucrurile ºi aºa au acþionat în efortul lor zilnic de a gândi ºi de a scrie. 16 pagini a putut cuprinde cu generozitate toate solicitãrile pe linia colaborãrilor externe. s-a luat contactul cu autoritãþile locale ºi cu cei care ºi-au oferit serviciile cu stãru inþã ºi îndreptãþire. I. oricât de talentaþi ºi de informaþi ar fi. nu prinde teren stabil. un model ºi un crez care ne-a însufleþit gândirea ºi scrisul. nu-l lasã în paraginã – þine pasul. redactorii. ele trebuie sã satisfacã pretenþiile întregului public cititor. care au înnobilat scrisul nostru zilnic. scrisul intelectualizat.. Munteanu). Florian). Dr. Dragu – de la Direcþia presei din Ministerul Propagandei º. Existã probleme specifice pe care redactorii. Strãbate din rândurile lor o flacãrã care mistuie sufletul ºi rãsar rãspunsurile pe care le aºtepþi. . ªt. Acest adevãr a ieºit la ivealã ºi s-a afirmat cu vigoare dupã ce am reuºit sã nominalizãm pe corespondenþi valoroºi corespondenþele primite ºi. ªt. S-au mai primit unele corespondenþe ºi de la Dr. sã te ducã. cu conþinut juridic ºi administrativ (prof.Probleme istorice. O sumarã analizã ºi. Rãspuns la prima întrebare: „Rãmân trei milioane de þãrani. sãltat peste nivelul mediu de înþelegere ºi pãtrundere. mai ales. de apãrare a drepturilor noastre consfinþite de tratatele de pace de la Versailles (îndeosebi profesorul G. În afara acestora. luat de evenimente – dupã cum se va vedea în partea a doua – trecea peste exprimarea comunã ºi impunea adeseori scrisului sãu un stil combativ. Iosif Gârbacea º. dacã nu are corespondenþe din toate oraºele mari ale þãrii sau ale provinciilor.) . determinate de evenimentele zilnice (T. nu le pot rezolva la cea mai înaltã potenþã. spre înãlþimi greu accesibile. Scrisul cotidian trebuie sã convingã.. Agârbiceanu pretindea sã se scrie pe înþelesul tuturor. unanim preþuiþi ºi acceptaþi de opinia publicã.. în toate privinþele. care a întreþinut legãturi apropiate cu Pãrintele Agârbiceanu ºi cu redacþia ziarului. rãmân cu datinile lor. ºi de redacþie. În gazetãrie trebuie sã scrii aºa cum îþi cere cel care te citeºte. Dragu. ci prin reproducerile pe care Pãrintele Agârbiceanu le-a asigurat. care mânuia fondurile bãneºti ºi subvenþiile. anchilozate în ºabloane. mai ales în zilele amare ale destrãmãrii teritoriului naþional. Manciulea. a rãmas în vânt.a. lovituri cu pietre ºi huiduieli”. educaþie. 1 • 2004 .Directorul „Tribunei” lui Slavici. s-a fãcut cu destulã greutate. ªi-apoi îmbunãtãþirea limbajului. Un ziar serios. recenzii. ci face ºi ºcoalã. determinante pentru neutralizarea ºi combaterea acþiunilor revizioniste ºi ºovine (prof. note. o datã pe lunã sau la o lunã ºi jumãtate. Ilie Dãianu. Gazetarii comprehensivi.Probleme cu conþinut economic (prof. evident.Probleme de politicã internaþionalã. O minorã ºi pasagerã „revoluþie” profesionalã s-a XIV TRIBUNA documenta • nr. Li s-au smuls hainele ºi li s-a furat ce aveau cu dânºii. Dar. nu duc inevitabil la incomprehensiune. ne reþin atenþia: „Ce rãmâne?” (3 iulie ’40) ºi „De ce atâta urã?” (10 iulie ’40).) . avusese discuþii orientative cu Agârbiceanu. Informarea localã þine treaz interesul publicului. prezidatã de sferele înalte ale nemuririi de bunul ºi neuitatul nostru Pãrinte. bunãoarã. au fost sfârtecaþi cu topoarele. Romulus Damian º. dupã ce.. destui dintre ei ºi-au dat sufletul. la stil. TRIBUNA a oferit ospitalitate multor intelectuali de vazã din centrele urbane mai mari ale Transilvaniei. dar n-a cerut niciodatã nimãnui sã rãmânã prizonier al tiparelor vechi. Rar s-au dezbãtut în convenirile noastre probleme cu caracter administrativ. Gherghel º. Observaþii pe marginea materialelor publicate ºi a modului cum s-a desfãºurat munca în fiecare compartiment fãcea mai ales primul-redactor. Li s-au servit numai gloanþe. care au sporit cu semnãtura lor prestigiul ziarului.a.). unde tradiþia te obligã la mult mai mult decât în celelalte provincii ale þãrii – nu are numai atribuþiuni informative ºi orientaive.. de aportul unor intelectuali reprezentativi. ne conformam pãrerilor exprimate ºi sugestiilor date. Ele se refereau de obicei la exprimare. cu noutãþile zilei. sprinten. înfipþi acolo din vremile preistorice ale celor mai depãrtaþi dintre strãmoºi [. desigur. ªi.]. cã ei sunt la dânºii acasã ºi cã întorc brazda pe care au tãiat-o întâia oarã [. mai rar la conþinut. Operaþiunea a durat douã-trei luni. Dovadã.gardã. Rãspuns la a doua intrebare: „Înalþi magistraþi ºi bravi ofiþeri care ºi-au riscat viaþa ca sã ajute cu puterile lor retragerea ºi exodul românesc au vazut cu ochii. Corespondenþele trimise ºi înserate în ziar au tãria lucrului bine gândit ºi adânc cumpãnit. incompletã ne aratã cã pe linia colaborãrilor externe ºi-au gãsit loc în paginile ziarului urmãtoarele grupe de probleme: . amplificã modalitãþile de exprimare. Mureº.Probleme diverse. pentru cã fost prea îngãduitori! g) Conferinþele (consfãtuirile) redacþionale Se þineau periodic. colaborãrile externe au adus un plus de prestigiu. Au fost vizitate oraºele mai mari.. f) Colaborãrile externe Peste faima pe care ziarul ºi-a fãcut-o prin forþele proprii ºi prin corespondenþele selecte pe care le-a promovat. dimpotrivã.V. Reprezentarea unui mare ziar nu este la îndemâna oricui. expediate de diverºi amatori. Se simte adeseori nevoia unor contribuþii excepþionale ºi acestea nu pot fi asigurate decât prin colaborãri din afara ziarului. El însuºi. Cei loviþi de soartã „ar fi avut nevoie de un cuvânt bun. a fost prezent în mod curent în paginile ziarului cu evocãri. dupã necesitãþi. Aurel Baciu. ªi întrebarea „de ce atâta urã?”. s-a pãºit pe teren pentru organizarea sistematicã a sectorului respectiv.a. . au înþeles ºi înþeleg cã cititorul trebuie sã aibã satisfacþia cã a învãþat ceva. . cu alte cuvinte. Prestigiul lui Agârbiceanu ºi modul cum s-a soluþionat problema corespondenþelor. Iorga. fie cã pleacã din Capitalã. mult apreciatã de publicul cititor din oraºe ºi din sate.. impune stilul evoluat. calitãþile enumerate în paginile anterioare privitoare la calitãþile ziaristului. la Gherla ºi Dej (Ionel T. Verbul înflãcãrat al „uriaºului” de la Vãleni a reprezentat ºi pentru noi. dar dupã ce sectorul s-a delimitat precis în interiorul ziarului ºi s-a întãrit prin corespondenþe valoroase. Copilu-Cheatrã a marcat una din cele mai atractive colaborãri. mãcar de o fãrâmã de milã. Miron Roman º. a fost destul de anevoioasã. Literatura gazetãreascã de la noi n-a cunoscut nicicând o efervescenþã atât de copleºitoare ca în vara anului 1940. emoþia profundã pe care o încercãm ori de câte ori ne întâlnim. chiar cu ajutorul mult hulitelor neologisme. atâta de preþios ºi cuprinzând toate fãgãduielile de viitor. a fost aceea a lui N. T. în acest sens. în scrisul marelui istoric. rãmân cu simþul.).În sfera reportajului de senzaþie aportul poe tului moþilor V. dacã este nevoie. La Tg. însufleþit de idei noi – care îmbunãtãþeºte ºi extinde limbajul. TRIBUNA a fost atunci ecoul tragic al gândirii ºi al scrisului care a fundamentat pentru vecie modul în care trebuie sã ne apãrãm drepturile ºi fiinþa naþionalã. Prevaleazã. „îmbãtrânit” înainte de vreme. Dr.) .. ca ºi importanþa acordatã întregii activitãþi au facilitat crearea unei baze temeinice de informare zilnicã. la nivelul lui de înþelegere intelectualã erau necesare. Mureº. Aurel Baciu din Tg. trebuie sã cunoascã tainele scrisului zilnic ºi sã fie prezent în viaþa politicã a localitãþii pe care o reprezintã printr-o funcþie cunoscutã ºi respectatã de toatã lumea .] aºteptând «plinire vremilor». exploziv. pe mãsurã ce ziarul a pãtruns cu toatã puterea în conºtiinþa maselor cititoare ºi în funcþie de solicitãrile amatorilor de corespon denþe. cu multã admiraþie ºi devotament dupã „Neamul Românesc” ºi revista „Curent clar”. Meteº. Personal am rãmas însã convins cã scrisul viu. Poate cã uneori adaptãrile la puterea de înþelegere a publicului cititor . . Gãvozdea).

al cãrui director era. de încredere. Personalitatea sãrbãtoritului a fost elogiatã. ªeicaru a fost gazetarul de tip occidental. directorul ziarului „Curentul” ºi cea a romancierului ºi ziaristului Cezar Petrescu. h) Vizite la ziar Uºile redacþiilor marilor ziare sunt deschise permanent. ajutor de primar ºi de Septimiu Popa. în anii premergãtori celui de-al doilea rãzboi mondial. dupã Unire. peste paginile lui o femeie frumoasã sau un tânãr îºi vor apleca privirile. pentru noi totul se mãsoarã pe disciplina severã ºi tristã a relativului. seninã. aºa cum stau deschise uºile bisericilor. în faþa rândurilor aceleiaºi telegrame. preºedintele Sindicatului Presei Române din Ardeal ºi Banat. agreabilul vizitator lãsând în urmã-i impresii de neuitat. în realitate. de Pãrintele Agârbiceanu. Sebastian Bornemisa. ambii ca invitaþi ai Sindicatului Presei din Ardeal ºi Banat. Cu totul altfel se puneau problemele cu vizitele de onoare. În dupã-amiaza aceleiaºi zile oaspetele a conferenþiat în sala Teatrului Naþional despre „politica României”. a cucerit ºi a stãpânit sufletele celor cu care s-a întâlnit în spiritul aceloraºi idei ºi fapte. Când apãrea în public atacurile încetau brusc. Sebastian Bornemisa. a profesorului Iosif Gârbacea ºi a profesorului Ion Gherghel ºi prezenþa universitarului Ovidiu Drimba. Sofronie. în scurta sa alocuþiune. Noi suntem oamenii cãrora nu le este îngãduitã nici mãcar iluzia absolutului. Mirosul de cernealã al foii proaspãt imprimate ºi uruitul rotativei. de dl. PAMFIL ªEICARU a fost la „Tribuna” joi. În felul acesta redacþia era mereu plinã de scriitori-amici. de artã ºi muzicale. cel mai activ ºi inteligent exeget al scriitorului Ion Agârbiceanu. Observaþia aparþine unui mare gazetar. Dr. în orele de redacþie. Nouã nu ne este îngãduitã nici mãcar aceastã mângâiere. primarul Clujului. În aceeaºi clipã. orele 12. la o dezlãnþuire inspiratã care a reînviat pentru câteva clipe în conºtiinþa celor prezenþi dulcea iluzie a disponibilitãþilor literare refulate în adolescenþã. la restaurantul „Bufniþa”. de prof. Vizitele se fac însã ºi din curiozitate. E o meserie în care sunt rare satisfacþiile ºi mai dese amãrãciunile. A fost o searã încântãtoare. care aduc de obicei un aer proaspãt. iar în numele autoritãþii municipale a þinut un toast omagial Dr. preºedintele ziariºtilor minoritari din Ardeal. þinând seama de faptul cã impetuosul ziarist a fost cel mai bine ºi mai complet informat din întreaga tarã. de artiºti ºi cântãreþi ºi de alþi colegi-ziariºti atraºi de buna dispoziþie care domnea. „Pânã la sfârºitul vieþii mele – a spus redutabilul ziarist – voi rãmâne credincios meseriei acesteia. la puterea ziarului pentru a-ºi soluþiona probleme care. Articolul prim pe care-l publica zilnic. Cu acest renume a descins la Cluj. strãbãtutã de fiorii celei mai curate adeziuni. Este singura profesie care universalizeazã prin ritmul gesturilor. Nu existã gazetar care sã nu aibã lângã tocul ºi cãlimara lui umbra poetului pe care l-a asasinat. Noi suntem oameni de o singurã zi. cele mai multe cu conþinut politic (a fost un adversar ireductibil al politicianismului dezmãþat de tip partinic). desfãºurate sub forma unor dialoguri zilnice. Victor Papilian. La aceºtia mai adãugãm vizita zilnicã a fostului tribunist Dr. Dar e o meserie care îþi dã senzaþia cã în coloanele tale respirã vechea instituþie romanã a tribunalului popular. preºedintele scriitorilor români din Ardeal. în birourile noastre. simþea nevoia atmosferei redacþionale. Nu existã profesie în care sã se fi fãcut un unanimism de ritm sufletesc ca în profesia noastrã. fiindcã simt lângã cãlimara mea prezenþa adolescentului care iubea literatura ºi care credea cã va face literaturã”. Se înstãpânea atunci în juru-i o atmosferã irezistibilã cãreia nu i te puteai sustrage.. Lia Hubic ºi Lia Mãrcuº. prin tine se exprimã cel ce se simte optimist. care s-a declarat de partea redacþiei ºi care a înfruntat energic rezistenþa inexplicabilã a administraþiei. Ilie Dãianu. Cu aceste vizite ne gãsim în spaþiul vizitelor de rutinã. cel puþin sãptãmânal. Pãrintele Agârbiceanu. la 6 iunie. în virtutea unor vechi deprinderi. În acest splendid contrast este frumuseþea vieþii noastre sufleteºti. în care s-a spus cã dl. în frunte cu Pãrintele Agârbiceanu. dezbãtute în mai multe conveniri redacþionale. sã-ºi spunã pãsul. Numai uºile de la biserici sunt permanent deschise ca uºile redacþiilor. sub titlul SÃRBÃTORIREA LUI CEZAR PETRESCU LA CLUJ. dictate de un interes presant. Ai impresia cã eºti un fragment din conºtiinþa cetãþeneascã. face sã stea prezentã lângã noi umbra adolescen tului care a vrut sã stea de vorbã cu stelele ºi a pãrãsit stelele cerului ca sã stea de vorbã cu stelele de carton ale actualitãþii. Totul se desfãºura sub semnul unui consensus multifuncþional ºi a unor colegiale confruntãri. TRIBUNA documenta • nr. Prezenþi apoi. Pãtrunzãtor în substanþa temelor pe care le trata. pe nesfârºita întindere a globului. Am asistat. despre „Scriitori ºi ziariºti ardeleni în prima decadã dupã Unire”. Aurel Buteanu. În ce redacþie trece o zi în care sã nu vinã un om care sã-þi spunã necazul lui? În ce redacþie nu se deschide uºa ca sã vinã un om sã-ºi plângã sufer inþa?. Fiecare din noi. prin asemãnarea serviciilor de fiecare zi. primit fiind de întreaga redacþie. vrea sã ºtie înaintea altora ce va ºti toatã lumea peste un anumit numãr de ore. Cum s-au reflectat toate acestea în memorialistica unora dintre noi este o altã poveste care a fost spusã la locul potrivit. De aceea voi rãmâne credincios gazetãriei pânã la sfârºitul vieþii mele. „Dupã reîntoarcerea noastrã – a spus textual vorbitorul – nimeni nu s-a gândit la noi ºi nici n-am avut posibilitãþi sã reîncepem activitatea noastrã pub licisticã. Richard Tuffli. a evocat revenirea la Cluj. fiecare în meseria noastrã aducem un poet mutilat. deosebit prin modul cum punea ºi cum rãspundea la întrebãri. primarul Clujului ºi amic apropiat al sãrbãtoritului ºi trei reprezentanþi ai presei minoritare maghiare: I. ceea ce va apare peste câteva ore. Rezultatul? O îmbunãtãþire substanþialã a salarizãrii redactorilor. acestea ne leagã. oferit de Sindicat. oficialitãþile oraºului în frunte cu Dr. Reactualizatã prin cuvintele unui mare maestru al scrisului zilnic iluzia se zbate sã iasã din cãtuºele neîncrederii crezând cã s-ar mai putea transforma. Dupã conferinþã evenimentul a fost consemnat în pagina 6 a ziarului. în marele cotidian „Curentul”. cândva. de stimulare. mãcar pentru cei tineri. fratele lui Horia. Înflãcãratele cuvinte rostite la adresa vechii ºi noii „Tribune” ºi la adresa tribuniºtilor de ieri ºi de astãzi au lãsat în redacþie o atmosferã elevatã. Gh. fiindcã în meseria noastrã fiecare aducem ceva care ne-a fost scump în tinereþe. vizita. Ceilalþi scriitori au consolarea cã într-o bibliotecã. Wég Iosif. calomnia se topea sub vraja copleºitoare-i personalitãþi. iar asupra ei se mai revine. Dr. Dupã conferinþã. Nota despre aceastã vizitã a apãrut în pagina 2 a ziarului. Din partea sindicatului a vorbit Ioan Petruca. cu cele oficiale ºi cu invitaþii. era firesc ca cei care aveau prietenii strânse la ziar. bunãoarã. mai calomniat de impostori. au avut loc. Convorbiri. Ea a avut ca obiect revendicãri cu caracter material. nu numai din nevoi personale. apoi de dl. cã prin tine capãtã înþelegerea toþi nevoiaºii. la vremea respectivã. ºi de câþiva vizitatori obiºnuiþi. cu tot sprijinul creator. „unul dintre cei mai mari scriitori ºi publiciºti români” va conferenþia la Cluj în ziua de 15 iunie. o activitate deosebit de vioaie. Sebastian Bornemisa. fãrã ca acestea sã imprime însã schimbului de pãreri sau sfaturilor date de blajinul nostru Pãrinte un caracter imperativ. la care au participat ziariºti. Cele spuse de Pamfil ªeicaru reprezintã o emoþionantã mãrturisire gazetãreascã ce înnobileazã profesiunea jurnalisticã. în alt mod. Totul era însã inutil. apoi a vorbit dl. de dl. cum modela opiniile care nu-i erau pe plac sau n-aveau suport îndeajuns de solid. Dar celebrul gazetar n-a impresionat numai prin cele rostite la banchet. iar seara distinsul invitat a fost sãrbãtorit de ziariºtii clujeni în cadrul unui banchet oferit în saloanele restaurantului „America”. St. Ilie Dãianu care. dr. în sala Teatrului Naþional. În faþa uºilor deschise oricine poate sã intre. în care s-a scris: „Rareori a cunoscut oraºul nostru manifestaþiuni de afirmare româneascã intelectualã mai strãlucitã ca aceea prilejuitã de conferinþa d-lui Cezar Petrescu”. Din categoria acestora erau nelipsiþi cântãreþii de operã Florica Istrate. Aceste caracteristici au fost hotãrâtoare pentru scurta vizitã de la Cluj. Oaspetele a fost elogiat înainte de conferinþã de dl. Cezar Petrescu. Vanyolos de la „Keleti Ujság” ºi Iuliu Walter de la „Joestét” care au adus oaspetelui un cald omagiu. uneori pe întreaga paginã 1. Credincios profesiunii mele o sã rãmân . Influenþa lui a fost cuceritoare prin prestigiul pe care-l afiºa. Din seria acestora se desprind douã: vizita tumultuosului gazetar de faimã europeanã Pamfil ªeicaru. Végh de la „Ellenzék”. Ionel Pulca (Dacian) ºi Gogu Simionescu. din amiciþie. dupã cum se poate lesne reþine. În sensul celor relatate se poate afirma cã înþelegerea ºi colaborarea reciprocã din redacþia TRIBUNEI lui Agârbiceanu a constituit ºi rãmâne un model în materie de gazetarie militantã. sã facã apel la mãrinimia. Schimbul de opinii cu remarcabilul oaspete a fost antrenant ºi plin de consecinþe neprevãzute ºi informaþii inedite. În februarie 1919 am fost invitat sã încep activitatea publicisticã la „Patria” din Sibiu. TRIBUNA a avut. par insolubile. de protopopul Dr. dar nici n-a fost altul mai contestat. care pune în paginã ºi corecteazã ºtirile. destul de frecvente.. în sensul celor spuse. Mai sunt apoi ºi vizitele de curtoazie. „leitmotiv” al existenþei noastre. Vizitatorul vrea sã afle. cu o clipã mai devreme. i-a creat o faimã neegalatã de alt jurnalist. el rãspândea în juru-i farmec irezistibil. depãºitã fiind în urma intervenþiilor lui Agârbiceanu. 18 aprilie 1940. de prof. perfect informat în literatura jurnalisticã ºi în pas cu evoluþia evenimentelor internaþionale manifesta în scris tonul grav al omului care nu se teme de nimeni ºi de nimic. a vechilor publiciºti ardeleni refugiaþi în regat. N-a fost ziarist mai citit ca el. mai întâi. actriþa Doina Dobre???? ºi actorul Ion Fãrãianu de la Teatrul Naþional. 1 • 2004 XV . Adam Popa. au fost ºi poetul ºi dramaturgul de mai târziu Radu Stanca. temut în polemici (îºi anula adversarul prin câteva fraze) ºi generos în laude cu cei care aveau merite deosebite. receptiv la tot ceea ce este nou ºi interesant. în onoarea sãrbãtoritului un fastuos banchet. Copilu-Cheatrã ºi poetul „ofiþer” Ion ÞolescuVãleni.dezlãnþuit în vara anului 1939. seara. Personalitate copleºitoare. sã treacã pragul pentru a vedea „ce mai facem” ºi pentru a auzi „ce mai e nou”. în toate redacþiile este un tânãr sau un om mai în vârstã care se apleacã asupra rândurilor. poetul moþilor V. Aflându-se cu redacþia în drumul celor care frecventau instituþiile de stat. VIZITA ROMANCIERULUI CEZAR PETRESCU s-a desfãºurat în împrejurãri similare. vice-preºedinte.

Tg. redactorii þineau pasul cu marele nostru îndrumãtor. Hida. în Ardealul nostru al tuturora. Ungurii. ºi în acest mod. ci eu vã sunt dator dumneavoastrã ºi Ardealului. Dej.. Un stat naþional maghiar în Evul Mediu? „Însuºi d. de D. la acestea din urmã conferinþa fiind rostitã de Pãrintele Agârbiceanu. În multe din programele prezentate au fost atraºi ºi poeþi ºi cântãreþi locali. I-au þinut în istorie. Gogu Simionescu. prof. S-au ridicat la o excepþionalã valoare literarã ºi artisticã ºezãtorile de la Bistriþa ºi Nãsãud. Dacã papa Eugen IV face amintire pe la jumãtatea veacului al XV-lea de cetatea Sibiului – Civitas Cibinii – ca de un „propugnaculum totius Christianitatis”. pentru cã în jurul prezenþei lor. În cele 551 numere apãrute pânã la 1 septembrie 1940 s-a publicat un imens material. capitala Transilvaniei etern româneºti. ne dau mãsura în care ziarul ºi-a fãcut datoria pe frontul rezistenþei naþionale: . Din partea localnicilor am avut sprijin ºi am fost impulsionaþi de protopopul Iacob Marga de la Dej. contactul direct. „Din toate cuvintele dumneavoastrã deduc cã vã simþiþi datori faþã de mine pentru puþinul pe care l-am fãcut pentru Ardeal. V. A amintit ºi de revista „Gândirea”. organizându-se în centrele mai importante ale Transilvaniei impunãtoare ºezãtori literar-artistice... la masa diplomaticã ridicã pretenþiuni cu totul exagerate faþã de Slovaci. aureolate de nimbul gloriei autentice. Lauda adusã lui ªtefan cel Mare – neînfricat „atlet al lui Christos” se rãsfrânge asupra neamului românesc ºi asupra bisericii ortodoxe. Cojocna. cu inedite satisfacþii. Au mai fost citaþi apoi Adrian Maniu. de la agenþiile de presã ºi mai cu seamã de la directorul ziarului care urmãrea cu pasiune tot ceea ce se scria despre noi.Oglinda adevãrului? (Nr. Gib. Bistriþa. 1) Ofensiva culturalã a ziarului Contactul cu publicul. ziar care – dupã spusele oaspetelui – „întruchipeazã atât de glorios trecutul plin de jertfe ºi de victorii pe frontul unitãþii naþionale”. Radu Stanca ºi V. atât pe tãrâm literar. manifestate prin ºovinism orb ºi revizionism absurd. iar organizarea pe plan local revenind redactorilor originari din apropierea sau chiar din localitãþile în care se fãcea deplasarea: Gavril Pop. cu impresionanta sa viaþã culturalã ºi literarã. Mihãescu ºi alþii. 10. Papa Pius II. 29 oct. Horia Stanca. efectele acestor ºezãtori? Excepþionale! „Tribuna” ºi-a întãrit considerabil prestigiul. Sunteþi în eroare. Horia Stanca la Turda. în cartea „Historia de Europa” scrie: „Ioan Huniade. Aproape un veac s-au zbãtut sã scape de «Nemþi». în timp ce presa maghiarã se dãdea la cele mai mârºave atacuri. laudele papei Calixt III la adresa lui Ioan Huniade „unico fortissimo athleta Christi Ioane Woewoda”. Copilu-Cheatrã). din interpretãri de doine.Redactarea acestui ziar a întâmpinat multe greutãþi. cu vãditã reacredinþã. inspector general sanitar la Reghin. Lupta dârzã s-a purtat deci pentru stãvilirea valului de propagandã morbidã. Isaiu-Cefa la Salonta. Clujul. împreunã cu noi. ci eu vã sunt dator”. ca organ de presã de primã mãrime în Transilvania. Florica Istrate. la orele 12. despre viaþa noastrã politicã ºi culturalã. pentru a reîntoarce altfel buna primire fãcutã grupului nostru. Nãzuinþele noastre legitime spre pace. de protopopul Ilarie Deac la Iara. aþi luptat pentru desfiinþarea spiritului de partid”. Turda. În rãspunsul sãu scriitorul a exprimat emoþionante mulþumiri pentru colegiala primire de la redacþia TRIBUNEI. care – dacã ar fi adunat – ar da un volum de peste 1. faþã de Ruteni. acest „epitheton-ornans” nu priveºte neamul maghiar. nemijlocit devine indispensabil. Eugen Nicoarã. cultul pentru þarã ºi popor primeºte noi dimensiuni ºi se îmbogãþeºte cu valori spirituale nepieritoare. acþiuni turbulente ºi ostile practicate de cercurile politice revanºiste budapestane ºi de alte cercuri afiliate acestora. articole de atitudine. care a scos în relief marile calitãþi ale romancierului. TRIBUNA. relatãri despre fapte reprobabile. pentru demistificarea grosolanelor minciuni care inundau presa maghiarã ºi celelalte mijloace de informare. ci cum ar fi vrut generaþiunile XVI TRIBUNA documenta • nr. Tg. cu ziarele sale fervent militante pentru apãrarea drepturilor sacre româneºti. care au reuºit sã reînvieze vechea tradiþie ardeleanã în coloanele ziarului „Voinþa”. nu a sporit atât gloria Ungurilor. E o lipsã primejdioasã aceasta a simþului realitãþilor. întemeiatã la Cluj de Cezar Petrescu.. aleargã la forurile internaþionale dupã ajutor. ªi când dau greº. fiindcã vechea gardã de publiciºti ardeleni lipsea. Domanowszky a fost [. A urmat apoi o masã colegialã la restaurantul „Bufniþa” în cursul cãreia s-au purtat vii discuþii despre opera romancierului. Cãlata. pentru a realiza mult aºteptata legãturã directã dintre cititori ºi spaþiul nostru de activitate. D. sã ajungã independenþi. sub o formã sau alta. dar dupã stil aparþine cu certitudine lui Agârbiceanu): Românii au avut ºi au simþul realitãþii. ca de o punte de salvare. cât ºi pe tãrâm gazetãresc. De asemenea. formalitãþile oficiale fiind facilitate de colegul Ion Isaiu-Cefa – secretar de presã la Þinut -. cu semnificaþia acordatã fiecãrei teme tratate. Iniþiativa a pornit spontan. bunãoarã.. Concepþie nãscutã din aceeaºi lipsã a simþului realitãþilor”. ºi alta e sã spunã „îl cunosc. În fruntea acestor strãluciþi reprezentanþi ai scrisului românesc a stat Cezar Petrescu”. N-a existat zi în care ziarul sã nu cuprindã. Vanitatea în acest caz nu este o laturã negativã a caracterului unui om. mai mult decât celelalte ziare mari din Capitalã sau din celelalte oraºe din þarã. ºi când au ajuns s-au agãþat cu putere. 30 oct. sau când se bucurã de atenþiile unui mare artist sau cântãreþ. Anderco. În acest scop s-a alcãtuit grupul cultural-literar-artistic ºi muzical al „Tribunei” care în iarna ºi primãvara anilor 1939 ºi 1940 a descins în unele din localitãþile judeþului ºi ale þinutului Someº. l-am auzit vorbind. Aºa se face cã pentru realizarea contactului direct s-a luat iniþiativa ºi s-a trecut la înfãptuirea ei printr-o vastã ofensivã culturalã. Iar aici la noi toate aceste peripeþii pun în grea cumpãnã nervii unor minoritãþi care se simt încã reprezentanþii ideii de Stat naþional unitar maghiar. Atunci au venit confraþii noºtri din vechiul regat. de informare. denunþând cu competenþã desãvârºitã ºi cu luciditate atacurile propagandei pervertite. domnilor.. avea datoria sã þinã cu fermitate sus fãclia rezistenþei naþionale.Simþul realitãþii (Nr. semnat TRIBUNA. 1. al cãrui nume întunecã pe ceilalþi. Conducerea muzicalã ºi acompaniamentul la pian erau asigurate în condiþiuni magistrale de colegul ºi compozitorul George Sbârcea (Claude Romano) ale cãrui compoziþii (de exemplu „Sunt student” ºi „Ionel Ionelule”) s-au bucurat de fiecare datã de o entuziastã primire din partea publicului spectator. Dej ºi Cojocna.. a înscris. cât pe cea a Românilor. Sigur cã prioritate ºi greutate în bãtãlia pentru apãrarea adevãrului istoric. 1 • 2004 . cele mai multe din ele ocupând în ziar locul editorialului zilnic. Ionel Popa – primul preºedinte al Tribunalului din Turda. Aldea – preºedintele ASTREI ºi Dr. Huedin. Iatã pentru ce nu dumneavoastrã îmi sunteþi datori cu mulþumiri ºi recunoºtinþã. Istoricul Domanowszky înfãþiºeazã „anume stãri de lucruri din vremile trecute.. în Clujul dumneavoastrã. Din aceastã perioadã dateazã articolul de fond „Vom zãcea mereu?”. cu strãlucita viaþã universitarã ºi studenþeascã. Iara. din recitãri de poezii clasice (Doina Dobo). peste cel asigurat prin scrisul zilnic. Au fost organizate în total 12 ºezãtori (la Salonta. îl încântã. de generalul Dr. în primul rând – dupã cum am mai arãtat – rezistenþa ireductibilã împotriva atentatelor interne ºi externe. Programul ºezãtorilor era alcãtuit din conferinþe (Agârbiceanu. Curta – primarul oraºului Tg. ’39. un pãcat. Nãsãud. sub auspicii excelente. Faþã în faþã cu propaganda ºi cu revendicãrile maghiare Misiunea istoricã a TRIBUNEI a avut în obiectiv. univ. despre violenþe provenite de la corespon - denþi. supuse din nou ultragiului ºi falsificãrii perverse. de la Turda. iar vizitele cititorilor la redacþie s-au înteþit. i-au ajutat sã-ºi pãstreze ºi sã-ºi mãreascã Statul. am stat la masã împreunã”. dupã împrejurãri. Câteva titluri ale articolelor lui Agârbiceanu. O scurtã repliere pe poziþii defensive am înregistrat în vara anului 1940 când – în urma unui armistiþiu gazetãresc – corect interpretat ºi respectat de noi ºi mereu încãlcat de unguri – am pus frâu pornirilor rãzboinice. Mureº ºi de Dr. vizitele unor personalitãþi de primã mãrime. De fiecare datã redacþia a oferit recepþii prieteneºti oaspeþilor. a deschis larg uºile birourilor noastre ºi porþile tipografiei. Acum tot singuri fiind ºi în bisericã se predicã.S. în cronica sa. spre bunã înþelegere cu toþi vecinii erau mistificate cu seninã inconºtienþã. nu dumneavoastrã îmi sunteþi datori. Rãspunsul d-lui Cezar Petrescu. Ion Lupaº). George Sbârcea. D. în «Tribuna». Mureº ºi Reghin etc. îl citesc în fiecare zi. A rostit cuvinte calde de salut Pãrintele Agârbiceanu. de Dr. Rezultatele. care a protestat energic împotriva restricþiilor cenzoriale impuse presei noastre. legãturile trainice de solidaritate ºi prietenie dintre ziar ºi cititori. din redacþie. semnat de Prof.000 de pagini. dintre cari s-a nãscut”. Una este ca un cititor oarecare sã spunã „îl cunosc pe x. nu! „Legãturile lor de veacuri cu Austria.... Rusu la Huedin. Vizita la ziar s-a desfãºurat a doua zi. Primele avânturi valabile ale strãdeaniei mele literare ºi gazetãreºti au erupt aici. ci sãseascã”. semnat de Agârbiceanu. la Bistriþa ºi Nãsãud. au avut articolele lui Agârbiceanu. ci un fel de ambiþie care-i dã multe ºi mari satisfacþii. Poate dacã rãmâneam la Iaºi sau la Bucureºti se alegea altceva de mine. de idealul revenirii. îndeosebi radioul. l-am vãzut pe scenã. Mureº ºi Reghin) ºi ele ar fi continuat dacã destinul potrivnic n-ar fi distrus prin mârºavul dictat de la Viena unitatea Transilvaniei ºi dacã tribuniºtii n-ar fi luat drumul amarnic al refugiului. Satisfacþii s-au înregistrat ºi de-o parte ºi de alta. . „Dupã desfiinþarea acestui ziar („Voinþa”) am intrat la «Patria» unde. ’39. Oamenii obiºnuiþi sunt mândri când au prilejul sã vorbeascã cu un reprezentant al scrisului literar sau gazetãresc.] conºtient de marea dificultate ce va întâmpina încercând sã rezolve problema aceasta.. refacerea Ungariei istorice. CopiluCheatrã la Iara ºi Hida ºi Gheorghe Stoica la Tg. 2. Mureº ºi Reghin. Habsburgilor ºi un nou dualism cu Viena.. balade ºi arii de operã (Ionel Pulca-Dacian. ºtiut fiind cã Sibiul n-a fost niciodatã cetate ungureascã. pecetluindu-se. din recitãri de versuri originale (C. nu asupra celei catolice. Aurel Baciu – decanul Baroului de advocaþi ºi de Dr. cu elementul german. nu cum au fost ele aevea. Lia Hubic ºi Lia Mãrcuº) ºi din glume ºi snoave (spuse într-un limbaj artistic inegalabil de Ion Fãrãianu de la Teatrul Naþional). Ovidiu Drimba ºi Gheorghe Stoica).. în deosebi despre volumul de nuvele „Drumul cu plopi” ºi despre impresionanta frescã a marelui rãzboi „Întunecare”. în aceastã privinþã.

200. ca ºi azi în 1918”.O recunoaºtere importantã (Nr. Nota cere sã se facã comparaþie cu „foamea celor trei milioane de pãlmaºi agricoli din Ungaria. Noi nu am fost «miluiþi» de nime. cu 230. articolul de fond semnat de I. prin Tratatul de Trianon.5 ). 17. în viaþa naþionalã a Statului român.200 km. Prin acordul de la München ºi prin conferinþa de la Viena a pierdut: în folosul Reichului 28. iar ungurii au scãzut de la 700. 15 decembrie ’38. pentru cã nici o naþiune nu mai poate renunþa la ele. Cum nu are nici azi”. Se denunþã minciunile ºi acþiunea calomnioasã întreprinsã de postul de radio maghiar cu privire la „foametea care ar bântui în Ardeal” ºi la dezertãrile în masã spre Ungaria. Ele. 7. în mod firesc. muncile agricole grele pe moºiile grofilor etc.000 km.. Aºteaptã ca Germania sã-ºi fixeze noi þinte din care sã poatã beneficia ºi el”. care a spintecat Transilvania pânã în regiunea secuiascã. . cã el „ar fi determinat ultima crizã naþionalã. urmarea acestei atitudini: înnecarea în ridicol prin ºtirile absurde ºi ridicole ce le debiteazã despre noi. „Nãravul din fire n-are lecuire”.). 16 iulie ’39. nici o rectificare de frontierã. 5) semnat TRIBUNA.Cum a eºuat un plan diabolic pentru distrugerea elementului românesc din Ardeal - TRIBUNA documenta • nr.000 km. 5). focarul viitoarelor rãzboaie þinut viu de neliniºtea maghiarã”.5. dupã Unire. care nu i-a îngãduit sã se încadreze. în folosul Poloniei 1. p. 165. Dragu.000 de locuitori. Potrivit acestui principiu Agârbiceanu crede cã se justificã astfel „încorporarea Austriei la Reich [. joi. Nr.600. .n.. . Minoritãþile etnice au o situaþie materialã ºi spiritualã mai bunã ca românii. prin tratatele de pace – conchide Agârbiceanu – n-a crescut nici în numãr. cum de altfel am ºi avut. ar fi emigrat spre rãsãrit. dar zadarnic. Întreg Ardealul. dar aparþinând lui Agârbiceanu. . singurele concluzii care se pot trage în astfel de împrejurãri: „Dar chiar dacã n-ar fi recunoscut nime – crede Agârbiceanu – graniþele etnice nu pot fi clãtinate din simplul motiv ca ele se apãrã. crede cã frontierele din nord (Cehoslovacia) s-au schimbat „de dragul lui”. A mai rãmas cu 100.].000 de ruteni. p. Articol analizat în paginile anterioare. prin veacuri sau mai de vreme. . hulirea noastrã peste graniþã din acelaºi motiv. Nu noi suntem de vinã cã. Agârbiceanu). Dar cine acceptã astfel de legitimitãþi? Partea pozitivã a articolului rezidã în argumentele pe care le invocã în sprijinul tezelor noastre privind drepturile asigurate de graniþele etnice. nici cultura. au fost la noi tentaculele unei expansiuni de stat artificiale.] „dacã nu era interesul german în Cehoslovacia.000 de germani la 470.. dreptatea ºi istoria e cu noi ºi cu voinþa naþionalã a noastrã.Noi ºi minoritarii. Austria era firesc sã revinã Germaniei încã prin tratatul de pace. (Nr. Cele etnice nu se mai pot schimba decât prin rãzboi. Unele rezerve se pot însã formula ºi în acest caz.. 14 decembrie ’38. semnat T. Satu-Mare. 23 decembrie ’38. Exemplu Cehoslovaciei este ºi mai concludent.. dat la ivealã de Iászi Oszkár. 24 iulie ’39.Zvârcolirea Ungariei (Nr. 74. minoritãþile noastre. afarã de revizioniºti.Graniþele etnice. din care 6.000. care muncesc latifundiile ºi nu au altã proprietate decât un loc mizerabil de mormânt”. Protestele ridicate din pricina ei. dicteazã interesele celor mari nu ale celor mici. proclamate cu prilejul Unirii celei mari – cã în statul român nu le va fi niciodatã primejduitã nici limba. A recunoscut-o însãºi Germania hitleristã. „Poporul românesc prin unire.Realitãþi ºi perspective (Nr. Se citeazã ziarele strãine care publicã astfel de recunoaºteri (de exemplu: „Osservatore romano”). nici bunurile materiale”. p. El (tratatul) pretinde graniþe etnice [. pentru a se stinge. 8 iulie ’39. dacã îmbrãþiºeazã frãþeºte minoritãþile etnice ºi nu are nimic duºmãnos faþã de ele – în schimb cere categoric ca aceastã mentalitate ºi psihologie de stãpân sã înceteze. nici în teritoriul locuit de el din strãvechi vremuri. 47. XIX ºi XX sã fi fost”. persecuþiile. În rãspunsul la Mesaj. la orice popor care a ajuns la stãpânirea lor. p.Noi precizãri în problema minoritarã (Nr. nici credinþa. 152. nn. biruinþã ungureascã”.).p.. Regimul minoritãþilor din România a fost recunoscut ca unul dintre cele mai juste din Europa. graniþele erau aceleaºi în care suntem azi ca stat” (1938. e de acord cã nu putea urma nici o. Este „mentalitatea tipicã de stãpân. Concluzii: „Opinia publicã româneascã din Ardeal. articol de fond).. Maramureºul. cu aproape 1 milion de locuitori. Cercurile conducãtoare maghiare „ºi-au pierdut în aºa mãsurã capul încât au provocat o crizã de guvern”. îngrozindu-se de ce ar putea cere românii. cu 3.Progresul minoritãþilor în douã decenii (Nr. nesemnat. iar în folosul Ungariei 12. toatã lumea. O utilã observaþie se impune însã ºi de data asta: încrederea deplinã în forþele proprii.000 de locuitori. aºa cum le vedea Kossuth în cazul aplicãrii principiului de autodeterminare. În Nr. Cu privire la minoritãþi a spus: „Nicãiri tratamentul rezervat acestor categorii de cetãþeni nu a putut egala pe acela rezervat de noi”. dar dupã stil este al lui Agârbiceanu. 6 noiembrie ’38). chiar învinsã fiind temporar”. 5). care ar cere o sugestie sau un demers peste hotare. Dar de silit nime nu ne poate sili decât prin mãsurarea forþelor în rãzboi”. 18 noiembrie ’38).. n. Linia etnicã a lui Kossuth este aproape identicã cu cea de la Trianon. Minoritãþile etnice s-au micºorat de la 3. .Pentru radio Budapesta (nr. . 146. p. Bihorul. cu subtitlul – Siguranþa ºi liniºtea româneascã – (Nr. Linia punctatã cu negru indicã limitele etnicitãþii maghiare.). 4. În replicã se publicã ºtirea cu privire la Numeroase dezertãri din armata maghiarã în România (în Nr. peste aceste graniþe [. Ele coincid cu harta de azi a Ungariei (1938. Minoritãþile noastre cunosc ºi ele bine aceste realitãþi. 13. la 200. este dovada cea mai durã în aceastã privinþã. În situaþia datã au fost luate în calcul ºi unele garanþii. Se referã la realipirea judeþelor primite cadou dupã dezmembrarea Cehoslovaciei. însufleþitã de o slugãrnicie umilitoare pe lângã puterile Axei. chiar învinsã fiind. A recunoscut-o conferinþa celor patru mari puteri de la München”. Realitãþile reprezentate pe harta trasatã de Kossuth corespund cu cele din 1918 când. Kossuth a prezentat harta þãrii „sub raport etnografic. Ce fel de garanþii ºi din partea cui? Ce încredere se poate acorda recunoaºterii marilor puteri? Articolul e ferm în concluzii. Dictatul de la Viena.o.Realitãþile etnice de veacuri – harta lui Kossuth din 1850 (Nr.p.00. Orice com binaþii vor avea alþii.]. cu virulenþã nepotolitã. nici nu ni s-a dat o pradã de rãzboi. dupã datele de mai sus. articol de fond). mai ales atunci când situaþia ajunge la grea cumpãnã. printre altele: „Problemele care intereseazã minoritãþile sunt probleme interne. 40. p. pentru ei... este desigur foarte bunã. p. primul-ministru Armand Cãlinescu a spus. p.000 de locuitori. n-a avut niciodatã o suprapopulaþie care. Fiindcã Ungaria propriu zisã.000 de locuitori. Printre altele se scrie: Furia revizionismului „a ajuns la intensitatea furiei ºovinismului maghiar de pe vremuri”. peste acest principiu nu se mai poate trece azi (1938. În acest sens unificarea statelor dezmembrate pare legitimã. Nici ele nu sunt de vinã [. se dau în vileag violentele ieºiri ale pos tului de radio din Budapesta ºi ale presei maghiare împotriva României. cu ultimul strop de sânge.5).. 1 • 2004 XVII . Dupã încheierea pãcii ºi stabilirea frontierelor – se aratã în articol – s-a ajuns la afirmarea puternicã a principiului graniþelor etnice.000 de cehi. s-au desenat graniþele etnice ale Ungariei spre rãsãrit. „Revizionismul budapestan – se scrie în articol – strigã alte lãrgiri de frontiere”. Este vorba despre schimbul de scrisori dintre Ludovic Kossuth ºi groful Teleki.O moºtenire care se resimte (Nr.. 23 iulie ’39): 562 cazuri numai în 4 luni. Dar dacã alternativa rãzboiului este inoperantã? S-a vãzut. articol de fond (Nr. Iatã harta lui Kossuth: UNGARIA AªA CUM O VEDEA KOS SUTH ÎN ANUL 1850 Teritoriul Ungaria de dinainte de rãzboi este în alb. cât temei se poate pune pe principiul graniþelor etnice ºi pe graniþele marilor puteri. sã înceteze!”. 159. [. Esenþa articolului: „ºi ungurii ºi saºii erau convinºi – în virtutea hotãrârilor de la Alba Iulia. Articolul a stârnit oarecari nedumeriri. 42. .Poziþia României în faþa evenimentelor în curs (Nr.târzii din sec. Schimbarea de frontiere care nu sunt în aceeaºi vreme ºi graniþe etnice se poate face prin bunã învoialã. 17 iulie ’39 UNGARIA ªI-A DECLARAT NEPUTINÞA DE A STÃPÂNI ARDEALUL .300. dar dupã stil aparþine lui Agârbiceanu. . 28. p. cauzele dezertãrilor: foametea.Revizionism unguresc (Nr. Replicã la mobilizarea armatei maghiare la graniþa noastrã de Vest. 1 decembrie ’38.750. nici unul nu va putea dovedi nedreptatea graniþelor noastre etnice. ºi chiar atunci nu cu caracter definitiv.p. Aradul. 1 iulie ’39. . 9 noiembrie ’38. Cine-ºi închipuie cã poate face din ele o agitaþiune externã.]. 2.. „Câtã vreme popoarele Europei vor respecta principiul etnic în alcãtuirea statelor. la sfârºitul lunii august 1940. semnat TRIBUNA. Atitudinea autorului a apãrut unora bizarã.. se înºealã asupra concepþiei pe care o avem despre demnitatea statului român”. 3). s-au aºezat printre noi. . 2 noiembrie ’38. sentimentul ei. de poruncitor” moºtenitã de burghezia maghiarã.000 km. de intelectualitate. 13 noiembrie ’38. pe dreptate. „ªi mai era – se spune în articol – aceeaºi conºtiinþã a drepturilor româneºti de amândouã laturile Carpaþilor. 5). Ce te faci cu frontierele etnice înlãuntrul cãrora existã minoritãþi etnice apreciabile? În cazul României trebuiau sã se aibe în vedere posibilele rãfuieli cu ungurii.. 166. la 1850. . 168. .00000 de slovaci ºi 640. atunci te poþi aºtepta ºi astãzi (1985) ca naþiunile învinse sã revendice revizuiri pe baza principiului graniþelor etnice. A gãsit. 31 martie ’38.Dreptatea noastrã.] nu mai este posibilã nici o schimbare pe hartã. 3). 9. ºi cu 10. .Nãravul din fire (Nr. Vatra proprie nimeni nu ºi-o pãrãseºte de bunã voie. Dacã nici o naþiune nu poate renunþa la graniþele etnice. Cu toate acestea agresiunea revanºardã continua pe toate planurile. ci ne-am constituit în România Mare în temeiul principiului etnic biruitor. 3).000 de locuitori. teritoriu micºorat cu aproximativ 30%. principiul graniþelor etnice o corectã aplicare? Se va vedea la capitolul destinat României cã statistica este ºi mai dezastruoasã. Banatul. 168 din 27 iulie ’39 se publicã lista cu numele dezertorilor din armata maghiarã. Calomnii ºi minciuni printre care ºi minciuna cã România se aflã în pragul unei revoluþii sociale. nn.

miercuri.] convingerea mea politicã este influenþatã de amintirile mele personale din tinereþe asupra poporului român. Prin aceasta – susþine autorul reportajului – s-a fãcut începutul renunþãrii Ungariei la Ardeal. Europa întreagã are pãrerea unanimã cã dupã acest rãzboi în toatã Europa va trebui sã fie stabilitã o adevãratã pace. Tratativele. grajduri moderne etc. cele mai moderne clãdiri destinate acestor coloniºti: case. În suita aceloraºi manifestãri înregistrãm alte douã luãri de poziþii: .Ce soartã li se pregãtea românilor dacã nu se înfãptuia Unirea . Atâta vreme cât existã o stare de lucruri nereglementatã – a insistat imperturbabilul ministru – nu se pot face promisiuni pentru menþinerea lor. Staþi pe loc.Ungaria nu renunþã la caracterul paºnic al politicei revizioniste (Nr. Ea avea în vedere ºi construirea unor centre economice pentru coloniºtii germani. Agârbiceanu combate zvonurile scriind: „Dacã lear seca sãmânþa ar fi un pas înainte în încercãrile de pacificare a lumii”. întrerupte în urma acestor zvonuri. „spre a sugruma viaþa economicã a satelor româneºti” înconjurãtoare. pânã la încheierea unei Convenþii”.] a fost cãlcatã. Auzi. Miercuri. semnat I. vineri.. Asupra tratamentului minoritãþilor din România s-au rostit însãºi ºefii minoritãþii maghiare. De ce sã ascund cã [. când aveai în faþã perspectiva desfiinþãrii þãrii tale ca naþiune ºi când. au fost reluate. Evident. Privind lucrurile retrospectiv. au servit populaþiei înfometate din Budapesta ciorba caldã din gamelele româneºti? replica n-a întârziat sã vinã. Ziarul „Tribune des Nations”. nici în viitor”. 9. 5 iulie 1940)..T. duºmanii poporului român n-au avut vreme sã-ºi punã planul în apli care: baronul Wesseleny s-a refugiat la Cluj ºi auzind cã armatele române au pãtruns în Ardeal s-a spânzurat. apoi treptat în întregul Ardeal. 5 august 1940).România ºi minoritãþile etnice (Nr. articol de fond. Contele Csáky a declarat în Camerã. fãrã de care orice întreprindere de acest fel ar fi fãþarnicã. . 12. 177. 3 iulie. cã ar fi ocupat câteva sate ungureºti ºi cã au fost lupte în toatã legea. Este absolut clar – se mai insistã în telegramã – cã Csáky vizeazã pretenþiilor maghiarilor asupra Transilvaniei. Aºa au vorbit mereu de peste 20 de ani.. preºedintele Partidului Naþional Radical Maghiar într-un interviu acordat unei agenþii de presã la Budapesta a declarat textual: „N-am fãcut niciodatã un secret din convingerea mea cã s-ar putea gãsi între România ºi Ungaria calea unei colaborãri. . 149. Stupefiantã declaraþie! „Þelurile Ungariei concordã cu interesele Europei”. printre altele: „În ceea ce priveºte þara noastrã contele Csáky a avut unele aprecieri ciudate.. nici acum. care ºi-a oferit moºia de la Crãciunel în acelaºi scop. Interpelarea din parlament a lui I. 94. ca sã se ajungã la o reechilibrare între populaþie ºi teritoriu. 2 august 1939). Erau plãnuite ºi linii ferate noi. scrie: „Cât despre România. Incidentele de la Teceu: zvonuri cã armata românã ar fi trecut Tisa. Iar securitatea însemna: „soluþionarea problemelor militare. semnat I. 6 decembrie 1939 a publicat Declaraþiile primului-ministru maghiar contele Teleky. 1 • 2004 . 271. ºi relateazã pe larg despre acþiunea diabolicã întreprinsã de baronul Wesseleny.Voci maghiare pentru o înþelegere cu România – Extinderea Înþelegerii Balcanice – (Nr. cãrþi etc.n. Sã auzi. 175. ca din pãmânt. care aveau misiunea sã cotropeascã ºi sã jefuiascã pe români ºi de puþinul ce le-a mai rãmas. cât ºi în întruniri.Principiul schimbului de populaþie (Nr. contele Csáky crede cã este necesar sã se realizeze „atenuarea prealabilã a diferendelor. Þelurile Ungariei concordã cu interesele Europei. Altfel. Surprinºi de revoluþie. 281.A. împreunã cu amicii sãi puternici într-o calmã încredere”. scribi nemernici de la „Pester Lloyd” ºi aºteptaþi sfârºitul rãzboiului ºi-apoi vom vedea cum concordã þelurile Ungariei cu cele ale Europei. „unul din cei mai încarnaþi ºovini unguri ºi duºman de moarte al poporului românesc”. .. Petrovici ºi rãspunsul lui Silviu Dragomir. declarându-se prizonier autoritãþilor noastre.) Ungaria a reuºit sã-ºi consolideze situaþia. referitoare la problema minoritãþilor ºi la raporturile dintre cele douã state vecine. bãtrâni. . 23 (Rador). orele 12.. 7 august 1939. p. S-au gândit aceºti latifundiari cã odatã cu distrugerea românilor se va ajunge la înmormântarea ideii de stat maghiar în Ardeal? Populaþia rãmasã în sate (femei. Analizând discursul contelui Csáky ziarul „Timpul” a scris.O. n. coloniºti care trebuiau sã stârpeascã populaþia româneascã din Obreja ºi din celelalte sate de pe Târnave. 22 aprilie 1940). cã au forþat trecerea Tisei cu un eroism indescriptibil ºi cã au cucerit Budapesta ºi alte oraºe mari ale Ungariei milenare.3 Dl. este aºteptat de Ungaria. România este inundatã de ziare. 7). chioºcurile de ziare fiind în mâinile lor. sã vezi ºi sã nu crezi. De asemenea a gãsit cuvinte amabile ºi despre prietenia cu Bulgaria. precum ºi datoria de a salvgarda populaþiile ungare din afara frontierelor þãrii”. 176.. ministrul minoritãþilor: a) care sunt liniile conducãtoare ale politicii guvernului faþã de minoritãþile etnice? ºi b) Nu s-au ºtirbit. prin mijlocirea unor blocuri neutre. care are un strâns raport cu securitatea ei”. sunt maghiar – în primul rând – ºi-apoi om politic filoromân. Grigore Gafencu. Budapesta.Reluarea negocierilor de la Sinaia (Nr. Guvernul maghiar a întrerupt trecerea plutelor pe Tisa. reviste. Se pledeazã cu înflãcãrare pentru soluþionarea diferendelor teritoriale dintre România ºi Ungaria prin schimbul de populaþie. Csáky – se mai spune în telegrama agenþiei de presã – „condiþioneazã înþelegerea cu România de regimul minoritãþilor. din perspectiva celor 46 de ani care ne despart de excentrica declaraþie. 4. în cel de-al doilea rãzboi mondial. Dupã ce dezvãluie caracterul excepþional de amical dintre Italia ºi Ungaria („Cooperaþia italo-ungarã se bizuie nu numai pe identitatea de interese. cum? ªi îngâmfatul ministru a mai spus: „Depinde de România dacã vrea sã coopereze la formarea unei lumi noi în bazinul dunãrean”. Ziua de 3 iulie a fost zi de doliu pentru sufletele noastre ale tuturor. semnat cu pseudonimul Ion Olariu. În ceea ce priveºte relaþiile cu România a spus: „Faþã de România am pornit iniþiativa pentru a dezinfecta atmosfera”. ci ºi pe identitatea de opinii ºi þeluri”).Publicaþiile din strãinãtate (Nr. 7 august 1940). Iatã telegrama de presã pentru primul rãspuns: Bucureºti. 4 august 1939): Un grup de 10 cetãþeni din Ungaria (7 unguri ºi 3 români) s-au refugiat în România. care ºi-a pus la dispoziþia coloniºtilor germani moºia înglodatã în datorii. A vorbit apoi în termeni slugarnici despre legãturile dintre ostaºii germani ºi cei maghiari care au luptat ºi s-au jertfit împreunã în primul rãzboi. Un rãspuns edificator la minciunile revizioniste dau ziarele „Az Ujság” – Salonta ºi „Napló” – Oradea. 17 ianuarie 1940). (Ion Olariu). Sfârºitul procesului de clarificare în curs în Sud-Estul Europei. Acþiunea trebuie sã continue ºi în alte puncte strategice de pe Valea Târnavelor. ziarul „Pester Lloyd” scrie: „Caracterul paºnic al politicii revizioniste ungare nu este numai o vorbã vanã. 5 (prin telefon de la corespondentul nostru special): D. Semneazã U. Se consemneazã declaraþiile d-lui ministru TRIBUNA documenta • nr. Wesseleny a fost apoi imitat de contele Bánffy.. articol de fond semnat I. „cea din urmã fâºie din strãmoºescul pãmânt [. drepturile suverane ale naþiunii române? . care va dura poate mult timp.G. Au rãsãrit.Puritatea etnicã (Nr. la pag. 6 ianuarie 1940): Bucureºti.Documentele de la Obreja Reportajul este semnat cu iniþialele P. 173. pentru menþinerea unei atmosfere de înþelegere ºi pace. . pe care l-am cunoscut ca pe un popor simpatic ºi brav”. 24 noiembrie 1939. îndeosebi maghiare trimise de Budapesta. Nu e nimic nou în aceastã manifestare ºovinã de cea mai proastã calitate. Un plutonier major ungur a trecut prin punctul de frontierã Halmeiu cu tot armamentul. faþa de al cãror tratament Ungaria nu poate rãmâne indiferentã”. 23 (Rador). În acelaºi numãr de ziar se aflã articolul: Presa minoritarã din România demascã neadevãrurile ziarelor din Budapesta. Cel dintâi oraº – era proiectat în apropiere de Cisteiul român. semnat de Agârbiceanu. scandaloasã expresie! Dar cine a infectat ºi infecteazã mereu atmosfera europeanã ºi relaþiile dintre cele douã þãri? Probabil cã cei ce au ce dezinfecta. diplomatice ºi economice. în faþa deputaþilor: „Condiþia preliminarã cea mai importantã pentru misiunea istoricã a Ungariei este independenþa þãrii. Moºia de la Obreja a fost împãrþitã þãranilor prin reforma agrarã. Agârbiceanu. ci o realitate deplinã. limbaj: a dezinfecta. p. Difuzarea este asiguratã. Din mintea cui a putut ieºi o atare enormitate? Cu alte cuvinte Europa se trezeºte deodatã – dupã opinia celor de la „Pester Lloyd” – înhãmatã la carul Ungariei? Cu interesele cãrei Europe concordã þelurile Ungariei? Cu Europa lui Hitler ºi Mussolini? Cei doi satrapi nu reprezintã însã Europa! Reprezintã þelurile þãrilor lor turbulente ºi mârºave. în 1917. ocupându-se de tensiunea din Europa centralã ºi din Balcani. Agârbiceanu. aprecieri cu care. la Sinaia. Lumea ºtie astãzi cã Ungaria doreºtesã-ºi pãstreze independenþa ºi þine sã evite orice aventurã internã sau externã”. ne gândim cu compasiune la figura deplorabilã a infatuatului conte. Dar ziarul publicã ºi o ºtire senzaþionalã (Nr. Nr. când a auzit cã formaþiunile noastre de asalt au pãtruns în Cluj (la 11 octombrie 1940). o primã replicã.Zi de doliu naþional la Cluj (Nr. Csáky despre misiunea istoricã a Ungariei Budapesta. ea nu pierde nici o ocazie pentru a întinde vecinilor ei de la Vest ºi de la Sud (Ungaria ºi Bulgaria) o mânã amicalã”. suntem obiºnuiþi din discursurile sale anterioare. ziarul „Tribuna” Nr. cei pe care i-ai hulit. Adicã? Care lume nouã? Probabil lumea care ar da pe tavã Transilvania Ungariei! Dl. fãcute tot în faþa Parlamentului: „Naþiunea maghiarã – a spus primul-ministru – este «sobrã» ºi «liniºtitã». . Mai avea vreun rost sa-þi iroseºti megalomanele pre tenþii în acþiuni atât de minore. cea de-a doua urmând sã fie datã pe cale oficialã de ministrul nostru de externe. iar castelul ºi câteva hectare de pãmâne au fost cumpãrate de mitropolia Blajului. copii) era silitã sã presteze munci înjositoare pentru construcþia clãdirilor destinate coloniºtilor. 16 (Rador). Andrei Zsillinszky. În cei douãzeci de ani care s-au scurs de la rãzboi (primul rãzboi mondial. S-a înfiintat apoi un orfelinat pentru orfanii de rãzboi. 178. ºi aceºtia sunt mai la curent cu aceastã problemã decât ministrul de externe al Ungariei”. atât în Parlament. crearea de noi industrii ºi facilitarea aprovizionãrii cu materii prime etc. prin concesiunile acordate. pe baza unei adevãrate dreptãþi. În continuarea luãrilor de poziþii.

22 august 1940. Însemnãri: ATITUDINE. ceea ce dovedeºte spiritul duºmãnos. încredere ºi hotãrâre neclintitã. Toþi ceilalþi erau în þinutã militarã. p. Delegaþia românã este alcãtuitã din: Al. Presa bulgarã comenteazã favorabil evenimentul: . la început. istoria nu le cunoaºte nicãiri. care au intrat (apoi) prin hotãrârea de Unire de la Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918 între hotãrârile României”. 3: Luni. care pretinde dreptate ºilibertate. În puterea aceloraºi priviri retrospective suntem nevoiþi sã constatãm cã declaraþia lui Gigurtu apare ca o curioasã schimbare de tact.O. împreunã cu 15 membri. la modul în care duºmanii trateazã problema tratativelor. secretarul Comisiei. ªtefan? Întrebãrile ne aparþin. Azi demnitatea naþionalã ne cere imperios aceeaºi jertfã. ºi în caz de înfrângere. în palatul rezidenþei regale. în astfel de probleme vitale? Ar fi fost dispus sã treacã.45 dl. Agârbiceanu se ridicã împotriva lipsei de demnitate. 3). „În 1916 – scrie el – România a intrat în rãzboi între împrejurãrile cele mai nefavorabile. Guvernul regal al României este gata. mâine celeilalte. duminecã.Unirea noastrã (Nr. Se referã. preºedintele Comisiei. Nr. Andrei de Hory a prezentat d-lui Valeriu Pop propunerile guvernului ungar.G. poliþia ºi jandarmeria ar fi fost majoritarii þãrii. Toatã forþa armatã care mai era în diferite unitãþi era sub comandã austriacã sau maghiarã. era îmbrãcat civil. noiembrie ºi decembrie 1918?”. 17 (Prin telefon. articol de Liviu Hulea. Demnitatea naþionalã i-a poruncit sã lupte pentru libertatea ºi dreptatea naþiunii române ce voia sã fie unitã într-un singur stat. Comentariile presei bulgare sunt favorabile. Bucureºti. în marginile raþiunii.. de soarta pãcii „între cele douã popoare rãmânând rãspunzãtor guvernul maghiar”. Banat. Trianonul s-a aflat în faþa unei realitãþi care intrase în istorie din voinþa noastrã naþionalã. 12 august 1940). Avea România. în paralel.c. delegaþia noastrã a predat delegaþiei maghiare rãspunsul României la pretenþiile ungurilor cu privire la Transilvania. p. Horia Grigorescu. consilier militar. în prealabil. experþii tehnici ºi statistici. ministru-plenipotenþiar. delegaþia românã. Prima ºedinþã s-a þinut în sala Bibicescu. 3.. b) Comitetul Naþional Român „a cerut ºi a obþinut de la guvernul ungar – tot înainte de armistiþiu – trecerea în administraþia româneascã. ea afirmã implicit un criteriu de dreptate naþionalã pe care însuºi guvernul maghiar ni-l recunoaºte ºi anume: cã nici un grumaz de român sã nu mai poarte în viitor jug strãin”! 2.REALISM (Nr. Szilagy Sebes. Tomasziu. un alt cadrilater de dat? Iar dacã ar fi fost vorba de sacrificii teritoriale în alte pãrþi ale þãrii – în Transilvania.c. ministrul plenipotenþiar.50 dl.Conferinþa româno-bulgarã (Nr. Cretzianu. a nu-i recunoaºte dreptul la libertate. Apoi scrie: „A jigni demnitatea naþionalã a altuia. dezagregarea Dobrogei de Sud. ci a voi sã profiþi de împrejurãri. nici arme. Delegaþiile sunt formate din: Valer Pop. general Dragalina. punându-ºi în cumpãnã existenþa sa ca stat independent. aºa cum a tratat cu Bulgaria (cãreia i s-a cedat cadrilaterul. 25 august 1940). directorul presei din ministerul de externe ungar. dacã se trata cu Ungaria aºa cum s-a tratat cu Bulgaria.Litigiul româno-bulgar a fost lichidat din punct de vedere politic ºi diplomatic (Nr. „Dar oare nu e mai de preferat o atitudine care exprimã demnitate ºi orgoliu stãpânit. cu dl. p. Tardiva noastrã înfruntare a unui pericol atât de grav. D. Noi am declarat ruperea de Ungaria sprijiniþi numai pe voinþa clocotitoare a întregii naþiuni din acest teritoriu etnic. 2. Meitani. implicaþiile ei înscriindu-se printre cele mai lamentabile combinaþii politice. orele 10. „Ce ne-a favorizat în octombrie. în administraþia lui. 16 august. Cornel Blaga ºi mai mulþi ofiþeri de Stat Major. Cu demnitate pentru dreptate ºi libertate . e o slabã mângâiere ºi ea nu face decât sã ne aminteascã – printre altele – cã la adãpostul declaraþiilor lui Gigurtu se ascundea salvarea tronului ºi facilitatea ajungerii la putere a forþelor politice convenabile puterilor Axei. p. DE Gheorghe Stoica. 192. consilier intim ºi ministru plenipotenþiar. lansate în atacuri murdare împotriva României. însemneazã a nu voi cu sinceritate o împãcare. a tuturor judeþelor cu majoritãþi etnice româneºti. izvorât chiar din tabãra proprie. unirea noastrã nu ar fi fost posibilã. D. Nu ne-am unit nici datoritã tratatelor de pace. . delegaþia maghiarã. ºi nicidecum râvna pentru o prietenie sincerã ºi durabilã. încãodatã. 3. cum se poate observa din prezentarea care urmeazã: . Înseamnã a voi o scurtare a vecinului în drepturile sale. ministru Andre de Hory. consilier juridic ºi 8 experþi. Nu putem face altfel decât sã luptãm cu demnitate pentru libertatea ºi dreptatea noastrã”. care – prin odiosul dictat de la Viena – a fost oferitã pe tavã Ungariei hortyste. consilier tehnic. în continuare. a nu-i recunoaºte îndreptãþirea la teritoriul etnic naþional. nãpasta s-a abãtut furtunos asupra destinului nostru. . 189.TRATATIVELE ROMÂNO-BULGARE de la Craiova (Nr. Potopeanu. pentru apãrarea patrimoniului naþional. însoþit de dl. noi am fãcut unirea din propria noastrã voinþã ºi putere ºi între împrejurãri grele ºi primejdioase”. orele 12. 19 august. Au început luni. duminecã.). Silviu Dragomir. ministru plenipotenþiar. decât pasivitatea ºi cãlcarea în picioare a demnitãþii naþionale. pe pag. CUVÂNTUL ROMÂNIEI. Se reiau din nou tezele noastre despre drepturile poporului român asupra Transilvaniei. sã trateze cu Ungaria. n. „Când România – scris Hulea – onoreazã punctul de vedere al Ungariei de a avea pe toþi ungurii subt stãpânirea sa. 3. Poliþia. cu tot trecutul ei istoric brav. 18 august 1940. preºedintele comisiei. 3). în favoarea Bulgariei – consemnatã de primul-min istru Gigurtu în parlament ºi prezentatã ca un act politic ponderat – ºi culminând cu tragedia de la 30 August a. la Craiova. articol de fond semnat I. Rãspunsul este categoric. 189. Criºana ºi Maramur㺠„îºi iau libertatea de acþiune. fost subsecretar de stat. prof. 02 (Rador). H. Românii. 19 august 1940.V. delegaþia maghiarã a sosit la ora 10. la 9. Bucureºti. Acestea sunt fapte istorice petrecute înainte de armistiþiu ºi de încheierea tratatului de pace de la Trianon. La ora 11 fãrã un sfert delegaþia maghiarã a pãrãsit palatul cultural. Discuþiile au început vineri. exasperãm de multe ori duºmanii prin calmul proverbial ºi prin dreptatea cauzei”. care aveau ºi armata în mânã. Ion Drosu. aºa cum a mai fãcut ºi în multe alte articole. semnat de S. care a smuls o fâºie considerabilã din sfântul pãmânt al Transilvaniei româneºti. jandarmeria dintre Carpaþi ºi Tisa de asemenea. 1 • 2004 XIX . Nota nesemnatã relateazã urmãtoarele: „Luni la orele 10 (19 august) au reînceput la Palatul cultural din Turnu-Severin dezbaterile Conferinþei românomaghiare pentru soluþionarea diferendului între cele douã þãri. provocând la 25 august a. ministru plenipotenþiar ºi fost ministru secretar de stat. Delegatul bulgar: Svetoslav Pomenoff. cu experþii militari. cu subtitlul Ceea ce se ºtie prea puþin. Sãlajul ºi Sãtmarul românesc.. miercuri. întreabã Agârbiceanu. ministru plenopotenþiar Valeriu Pop. PAG. Agârbiceanu ia atitudine împotriva afirmaþiilor cã am fi beneficiarii tratatelor de pace ºi a unor conjuncturi favorabile când am realizat Unirea de la 1 decembrie 1918. Sabil Maniulã. valora neasemãnat mai mult pentru viitorul românesc decât rãmânerea în pasivitate.. superioare celor care fãceau obiectul neînþelegerilor dintre ele”. 10 august 1940) în legãturã cu tendinþele autonomiste ale unor români transilvãneni. 16 august 1940. Nr. 185. nu sunt desprinse din articolul lui Agârbiceanu care a dezvoltat. general Corneliu Dragalina. Iatã câteva fapte: a) Declaraþia lui Alexandru Vaida-Voievod. joi. o viguroasã pledoarie pentru apãrarea drepturilor noastre sfinte. Delegaþii români au sosit în grupuri ºi pe etape: la ora 9. Dupã sfâºierea teritoriului naþional de la începutul lunii iulie a. cititã în Parlamentul de la Budapesta la 18 octombrie 1918 – deci înainte cu aproape o lunã de la încheierea armistiþiului (13 noiembrie 1918) – în care s-a spus cã Românii din Transilvania. 4 TRIBUNA documenta • nr. articol de fond). la 16 august. „Împrejurãrile excepþionale – scrie el – de care am beneficiat noi. nici muniþiuni. întemeiat pe argumente tari: „Noi nu avem nici o putere armatã. Agârbiceanu pe marginea declaraþiilor d-lui prim-ministru Gigurtu: „România este hotãrâtã sã facã – a spus primulministru – sacrificiul «pentru succesul tratativelor ce urmeazã sã aibã loc». 3. 180. Tranzacþiile dintre popare trebuie sã porneascã din „reciprocã bunãvoinþã ºi sinceritate. . . 21 august 1940: 1. general G. la 9. miercuri 21 august 1940). Transilvania – o problemã centralã de existenþã naþionalã a României . dimpotrivã!”. Dezminþirea unor date statistice maghiare false ºi afirmarea unor adevãruri evidente (articol semnat de Graþian Mãrcuº). 188. Protest împotriva restricþiilor impuse ziarelor noastre ºi radioului românesc de a nu rãspunde radioului maghiar ºi presei budapestane. Pentru cã. 182. bunãoarã – cu ce drept se angaja guvernul nostru „regal” în tratative atât de periculoase? Populaþia Transilvaniei a fost consultatã. . 186.TRATATIVELE ROMÂNO-UNGARE (Nr. 187. în continuare. Punctul de vedere românesc ºi propunerile guvernului regal român vor fi expuse în ºedinþa viitoare care se va þine luni. ªi cum aceastã naþiune forma majoritatea covârºitoare în acest spaþiu geografic. sub coroana Sf. decât cãlcarea demnitãþii sale naþionale.Dreptatea noastrã (Nr. p. Negocierile româno-maghiare.30. 3. ca ºi dl. recunoscându-ºi interesele comune.n.Manoilescu în problema schimbului de populaþie. în locul unei agi taþii sterile ºi necontrolate? Noi. Andrei de Hory. Cele douã fapte sau desfãºurat.Propuneri absurde (Nr. înainte de armistiþiu ºi înainte de Trianon. 188. decât prin lupta între noi ºi ei. 18 august 1940) au început la Turnu-Severin. Ce dovadã mai puternicã se poate aduce la acuzele cã suntem beneficiarii «împrejurãrilor»? Pentru cã dacã ungurii. a fost de ajuns voinþa aceasta pentru ca sã biruiascã unirea. orele 10. trag mai mult în cumpãna viitorului chiar în caz de dezastru trecãtor. (Sevastian Voicu). . semnat I. tot asemenea ºi azi o apãrare pe moarte (ºi) pe viaþã a libertãþilor ºi (a) drepturilor noastre. de la corespondentul nostru special).c. cã nu mai recunosc dependenþa de regat ul unguresc ºi cã singura voinþa lor naþionalã va hotãrî de soarta lor în viitor”. S-au efectuat lucrãrile formale ale Conferinþei: prezentarea delegaþilor ºi elaborarea programului de lucru. care azi pot sã fie favorabile unei pãrþi. ªi dupã cum actul din 1916 al României. 22 august 1940: 1. joi. 19 crt. nici ajutorului extern.

iar pentru istorie nu va putea fi niciodatã indiferentã lupta unui popor mic. încolþit pe la spate. Constatarea pe care o face apoi acoperã în întregime realitatea: „Dacã n-ar fi fost. nu ºtiu nici ei cum. 1883. ªi acest redactor se gândeºte la tot ce e luptãtor. pp. pentru a slãbi în parte pe fiecare masã etnicã autohtonã. „un om care gândeºte”. XX TRIBUNA documenta • nr. România s-ar putea împãca cu o asemenea soluþie.. Este în Ardeal ceva ce nu se odihneºte ºi nu iartã»”. 5. Dar pentru noi. cu alþi pretendenþi la dreptul ºi dreptatea lui. foileton semnat de Ion Vlasiu.). în care dl. Papiu-Ilarian. iar acestea ducându-ºi pe conaþionalii lor. spre a le da o adevãratã circulaþie româneascã [. Vlasiu îºi încheie apoi astfel entuziastele observaþii. Bucureºti. Cei doi delegaþi au cãzut de acord sã refere per sonal guvernelor lor. cu sinceritate. e) Mathias Bell. vol. Dar când se întâmplã sã fim buni existã câþiva ardeleni mai mulþi printre noi”.]. Aceasta învãþãm necontenit de la ei. România ar putea ceda teritoriile de lângã câmpia ungureascã. am acceptat ºi noi aceastã pãrere. alãturi de alte glasuri tinere. asigurând toate drepturile minoritãþilor etnice”. Pentru cã o spunem: Suntem aici! Suntem ºi aºteptãm! Dar parcã nu vrem încã sã credem. Dupã primul rãzboi – aratã Agârbiceanu – „tratatele de pace n-au putut trage graniþele ideale etnice. Ugocia. Cãci ºi dacã lucrurile îºi aveau începutul înafarã de Ardeal.„o înþelegere amicalã. iatã biografia întreagã a lui Constantin Noica. 5. p. în aceastã regiune a Europei. în judeþul Arad sunt 175. Mãrturii maghiare despre FRONTIERA ROMÂNO-MAGHIARÃ.. România „aducându-ºi între graniþele sale pe românii din þãrile vecine. Corespondentul agenþiei „Transkontinent Press”. Se frãmântã ºi se zbat lãuntric în fumul acesta înecãcios al neputinþei care nu ºtim de unde vine. Harta vãzutã de cei doi coincide cu limitele de azi ale Ungariei (1938. ni se rãspunde. „Calmul nostru se întemeiazã pe dreptatea noastrã [. articol de fond) semnat S. Data ºedinþei viitoare va fi comunicatã ulterior. În cele douã decenii de la rãzboi tratatele s-au dovedit nesatisfãcãtoare. Agârbiceanu. Pest. fãrã discuþie. Iar dupã ce explicã rostul ºi sensul convingerilor noastre ferme. n. Iatã definiþia ultimã a atitudinii acestui redactor care tipãreºte azi o gazetã.n. ci a primito numai ca un fapt sub presiunea forþei ºi a teroarei”.Calmul nostru (Nr. Noi nu ne mai numãrãm. 1866 aratã cã în anul 1816 erau numai 22 de familii maghiare în Bichiº. ªi când vine acest timp sã rupi din inimã ce ai mai de preþ. în ziua de 19 august. Aratã cã România n-a sãrit niciodatã în spatele nimãnuia. Ardelenii tineri s-au întâmplat printre noi. ca un arhangel drept: sã fii de faþã. în Csaba Vármegye hajdana. ªefii delegaþiilor au pãrãsit oraºul pentru a informa guvernele lor asupra tratativelor. f) Becsicsi Gustav în Maghiarimea ºi maghiarizarea. Aºa au înþeles mai marii noºtri. la tot ce e agonie fãrã odihnã în luptã. SatuMare. 24 august 1940.]. vineri. Vlasiu citeazã mai multe fragmente din notaþiile lui Noica. locuit pânã acum de secui. 1870. adicã la o înþelegere cu Românii ºi cu Sârbii. Majoritatea covârºitoare a poporului ardelean nu a recunoscut-o niciodatã. Pe marginea problemelor la ordinea zilei „descinde din înãlþimea ideilor –zice Vlasiu – în însãºi frãmântarea cotidianã”. 189. 22 august 1940) – în latinã „Praesetis sum”. „A înþelege aceastã funcþie matriarchalã îndeplinitã de Ardeal faþã de þãrile noastre de atâtea ori mai libere – mai spune Noica – înseamnã mai mult decât a urmãri firul descãlecãtorilor. sâmbãtã. Titlul revistei este în limba latinã „Praesetis sum”. Bihor ºi Torontal. Groful Teleky. Schimbul de scrisori dintre Kossuth ºi contele Teleky confirmã drepturile etnice ale Românilor (1848). Adevãrul nu e decât unul singur. Voim. Mãrturie istoricã: TRANSILVANIA N-A APARÞINUT UNGARIEI DECÂT ÎN 1867. din centrul teritoriului autohton românesc. ca înainte cu un veac.].. în Compedium Hungariae Geographicum.. În faþa istoriei (Nr. o politicã de dispersiune ºi infiltraþiuni etnice. Sã despici miezul lucrurilor cu sabia cuvintelor. o politicã de amestec al popoarelor lor. pe baza realitãþilor date a statului-quo” sau – un schimb obligatoriu de populaþie! În primul caz – se spune în articol – România „e gata la o colaborare frãþeascã. ca unele ce au interese identice. în Békés-Csaba mezövárosa.000 de unguri. excluzându-se pericolul unui conflict în aceastã regiune”.. ºi astfel a le domina mai uºor”. Budapest. trebuia ca Ardealul sã le sancþioneze. ªi dreptatea întemeiatã pe el. a) Dupã Karl Gotlieb Windisch: „Frontiera etnicã românã trecea în anul 1770 dincolo de frontiera actualã de Vest a României ºi pãtrundea adânc în interiorul blocului maghiar”. Passoni Casovia. etc. Papiu-Ilarian aratã în studiul sãu cã Transilvania „nu a fãcut parte din Ungaria pânã în anul 1867. 204205) România formeazã majoritatea absolutã ºi relativã în judeþele Maramureº. 2. politica de maghiarizare. „Azi harta politicã ºi mai ales militarã e cu totul altceva decât a fost atunci (începutul primului rãzboi mondial. Independenþa constituþionalã a Transilvaniei. n. constatã cã cei 289. Deocamdatã ambele puncte de vedere sunt incompatibile. se gândeºte la o confederaþiune interioarã. sã ne pãstrãm pacea. Pe ce temei cauza româneascã a ajuns din nou sã fie discutatã cu vecinii noºtri?” [. p.. Sau se crede cã poate fi o altã dreptate pe care sã se întemeieze pacea? Dreptatea – spune Agârbiceanu – nu-i o noþiune care sã suprindã un adevãr schimbãtor. ci o problemã centralã a existenþei naþionale române.V. astfel ca în viitor o prietenie ºi o colaborare româno-ungarã ar fi posibilã. Kéteghyaza. Agârbiceanu încheie: „Revizuiri teritoriale nu se mai pot concepe. protecþia minoritãþilor etnice.000 de unguri. b) Lexiconul geografic al Ungariei editat de Krabinschi în anul 1876 indicã o serie de localitãþi româneºti dincolo de frontiera actualã a României în comitatele Bihor ºi Szabolcs c) Dupã datele publicate de Csaplovics în 1829 (Gemälde von Ungarn. Se recenzeazã revista scoasã de Constantin Noica.000 de români din judeþul Caraº-Severin formeazã „un zid de neînvins în calea maghiarizãrii.. prezenþa ardelenilor a fost o stare de fapt. Cianod ºi Bichiº. Comunicatul Ministerului Propagandei: S-au þinut douã ºedinþe. caracteristice pentru adâncimea gândirii. 190. Ugocia. Istoria va înregistra lupta ºi apãrarea noastrã ºi suntem siguri cã nu pe noi ne va condamna.Viena. 2). 23 august 1940. semnat I. Szabolcs. în anul 1861. luptã fãrã cruþare. când îºi începe biruinþa. scrie cã Românii locuiesc mai ales în oraºele Gyula. . fiindcã altã cale de dreptate ºi pacificare nu existã”. relativ. iarãºi unicã”. „Spunem: blestemul fostei monarhii pentru cã ea în ambele pãrþi constitutive ºi chiar cu multe veacuri înaintea dualismului – au dus. Bihor. dupã ce explicã punctul de vedere maghiar. la substanþa vie a ardeleanului ºi mãrturiseºte fãrã prihanã: «aceasta iubim la el. Bichiº. Mai marii noºtri au înþeles prezenþa aceasta stãruitoare a Ardealului ca o chestiune þinând de un anumit dozaj. Bichiº. d) Háan L. de altfel. g) În Magyarország-népességi statisztikája. Tratativele de la Turnu-Severin au fost suspendate temporar. fãrã cuprinderea între graniþele statelor naþionale a tuturor fiilor aceluiaºi popor”. [înseamnã] a cântãri greutatea tuturor recunoaºterilor ardelene. Autorul se bazeazã în observaþiile sale pe scrierea lui Al. 1884 (publicatã de Lang Lajos ºi Ikelfussy Iosef) frontiera etnicã româneascã se traseazã spre Tisa ºi aproape de Debreþin.). citându-l. Csaba.. constatã cã Românii se întind spre Vest pânã în comitatele Bereg. ca o urmare a triumfului principiului de naþionalitate”. toate judeþele noastre de la graniþa de Vest ar fi ºi astãzi.. în faza finalã de biruinþã completã prin singura modalitate posibilã: schimbul sau transferul de populaþie”. Azi puterile Axei ºi Rusia stãpânesc Europa. 1779. 1. 80 la sutã româneºti”. în al doilea caz suntem gata la schimbul obligator de populaþie.. BLESTEMUL TRECUTULUI (Nr. nu se mulþumeºte decât cu o biruinþã completã.„Sunt de faþã” (Nr. de ceea ce va fi sã se întâmple”. în timp ce delegaþiile rãmân mai departe la Turnu-Severin. fiindcã înþelege viaþa ºi finndcã el. Budapesta.. de care vor sã profite cei ce n-au determinat prin nimic aceste împrejurãri. sã te dãrui mulþimii cu sete ºi cu pasiune de sihastru. 1 • 2004 . 189. 191. dacã printr-o acþiune de schimb de populaþie ea ar avea posibilitatea sã românizeze unghiul Carpaþilor. Se vorbeºte apoi ºi de politica de colonizare. omul. adicã mai la Vest decât actuala frontierã. de la dualism încoace. Arad. 21 (Rador). „Un om care gândeºte frumos ºi adânc.]. 1829. obligatoriu în tratate. ªi suntem cu toþii aºa cum suntem. 1. cãci în faþa lor se gãsesc numai 7. s-a putut ridica deasupra ei”. Asupra Austro-Ungariei a apãsat ºi apasã blestemul politicei fostei monarhii. Fiindcã luptã.â Ceea ce se întâmplã azi „nu sunt întâmplãri mici. „Pentru cã. joi. conºtiente. Azi apãrarea patrimoniului naþional o facem în împrejurãri fundamental schimbate. 3. oficial. în credinþa ºi convingerea cã sunt ajutaþi chiar de cei mari”. numai ardeleanul a ºtiut sã deprindã de la istoria noastrã. cu toate urmãrile ei nefaste. de Octavian Popa. De aceea el intrã azi. dar suntem aici de faþã!”. Pest. neamul întreg. 4.. Prin urmare „principiul naþional trebuie sã ajungã la biruinþã definitivã. în românã este „Sunt de faþã”. Noica îl numeºte Ardealul Mumã. (Sevastian Voicu). ªi. ªi toate trei sunt pe aceeaºi linie de prietenie sau chiar de înþelegere [. cã n-a luat nimic de la nimeni. în continuare pe Noica: „Lucru mare este sã ºtii sã vorbeºti la timp. ca temelie a pãcii. În schimb au introdus. Pentru pãstrarea pãcii. abolind Codicele lui Verböczy. „Câd de binefãcãtoare sunt cuvintele acestea pentru noi – conchide Vlasiu – nu vom putea-o spune aici. I. ministru Valer Pop a expus punctul de vedere românesc. În tratativele ºi discuþiile care se duc existã douã alternative: . Pest. se pare – completeazã Agârbiceanu – un principiu de drept. de bunã colaborare între statele vecine. joi. toate se aflã astãzi în Ungaria.. apãrutã la Iaºi. Dar ºi dreptatea noastrã. 22 august 1940.. chiar cu oarecari sacrificii teritoriale”.000 de români ºi numai 67. va avea menirea sã ne deºtepte. p. a le învrãjbi între ele. iar în judeþul Timiº sunt 150000 de români ºi numai 25..000 de unguri. Nu ne putem dezmetici îndeajuns ºi îndemnurile spre trezire încã nu izbucnesc. care face o temeinicã incursiune istoricã în sprijinul tezelor româneºti cu privire la Transilvania. . ªeful delegaþiei maghiare ºi-a fãcut observaþiile. nu ne mai regionalizãm ºi nu visãm o Românie pe model sintetic. etc.n. scrie: „Transilvania nu este pentru România o problemã de frontierã. 21 (Rador). Vorbind despre Ardeal. 57. articol de fond). ca el sã le recunoascã.. Poate glasul acestui om tânãr.

geografice.. 198. gen. Bucureºti. ministrul Ungariei la Bucureºti. Azi. Nichifor Crainic.112 a trecut frontiera la Oradea. Noveanu. În ziua de 24 august. 8 Murim mai bine-n luptã cu glorie deplinã! 14. 196. Dupã întreruperi ºi discuþii în cadrul ambelor comisii ºi dupã reluarea discuþiilor în plen situaþia se prezintã astfel: a) Delegaþia maghiarã a fãcut noi propuneri. orele 12. În ziua de 27 august.15 un avion de bombardament cu iniþialele C. Nu s-a gãsit o bazã comunã pentru tratativele cu Ungaria. Gh.Comunicãri cu caracter ultimativ din partea Italiei ºi Germaniei Comunicatul nr. Avionul a fost forþat sã aterizeze pe teritoriul românesc de focul artileriei noastre anti-aeriene. 19 august 1940) vãzutã de doi unguri: Rettegi Gheorghe. Interesele popoarelor mici (Nr. Const. fiindcã este vorba de milioane de oameni dintre care majoritatea se simt legaþi de pãmânturile lor ºi nu înþeleg sã se serveascã de dreptul lor de opþiune.P. 28 (Prin telefon de la coresponden tul nostru permanent). Lucrãrile vor începe joi. unde a luat din nou contact cu dl. 28 august. 31 (Rador). Napoleon Creþu. S-ar putea crede. Teofil Sidorovici. Întrevederea celor patru miniºtri de externe s-a produs ieri.S. 197. pe temeiul SIGUR AL DREPTÃÞII”. A. Cunoscând concepþiile Führerului autorul îºi exprimã speranþa cã tratativele de la Viena „vor duce la asigurarea pãcii în acest sector. (Sevastian Voicu). De asemeni. Dupã câteva clipe delegaþia maghiarã a pãrãsit. 3. 4. Agârbiceanu crede cã. Grandioasa manifestaþie de la Cluj pentru apãrarea fruntariilor. lt. 195. 3. Bardossy. 3. 1 • 2004 XXI . 1 septembrie 1940 13. articol de fond.205 a mitraliat ºi a aruncat 6 bombe asupra aerodromului civil din Satu-Mare avariind un hangar. Rãdulescu. dar [care] nu TRIBUNA documenta • nr. Horia ?????????Zelea Codreanu. Stan Ghiþescu. între 1813-1823. Göddri ºi Földes Gyula au fost arestaþi. Vitéz Ianos. convocaþi pentru a colabora la întocmirea lucrãrilor tehnice de care are nevoie delegaþia noastrã la Turnu-Severin. ea a dezlãnþuit furtuna de împotrivire a unui neam care a avut o mie de ani dreptate. Însemnãri: Lupta pentru limbã în Ardeal. pentru parafarea protocoalelor. semnat I. Din acest moment s-a ºtiut cã negocierile au fost întrerupte. Silviu Dragomir. în frunte cu ºeful ei. b) Delegaþia noastrã a rãmas statornicã pe punctul ei de vedere ºi nu crede cã e necesar sã se precizeze date geografice înainte de a se stabili un criteriu principal pe temeiul cãruia sã se deschidã discuþia privitoare la teritoriu. spaþiul nostru aerian – Comunicat oficial – Bucureºti. Berlin. care ºi-au arãtat groaza de numãrul mare. Dénes Ianos. Apoi dl. Const. Gruia. Pãiº. PUTERILE AXEI AU INVITAT LA VIENA PE MINIªTRII DE EXTERNE AI ROMÂNIEI ªI UNGARIEI . 5. V. Simionescu ºi prof. 3.c. 24 august. 2. ministru Valer Pop a plecat la vaporul „Sophia”. Duminecã. Rãmânem în aºteptare. Ioan Macovei.20 delegaþia românã s-a întrunit într-o ºedinþã intimã pentru pregãtirea protocoalelor. Seara la orele 20. I. Artur Vãitoianu. Dl.O. 31 august 1940). semnat Gheorghe Stoica. Prof. 1. Gh. David Popescu. Primirea din gara Vienei de cãtre Ribbentrop. semnat Gheorghe Stoica. expertul nostru militar. vineri. Mironescu. Gomoiu.Reluarea tratativelor de la Turnu-Severin ºi întreruperea lor (Nr. a pãrãsit sala de ºedinþe refuzând sã facã declaraþii. Dr. Date ºi cifre de actualitate. 28 august 1940). în numeroase rânduri. 29 (Prin telefon de la coresponden tul nostru permanent). Au luat parte d-nii: Ion Gigurtu. orele 10. Angelescu. Gh. duminecã. Bucureºti. Vaida-Voevod. 31. nici în viitor. adj. articol de fond semnat S. 198.S. În jurul orei 12 lucrurile au luat o desfãºurare acceleratã. 4. La orele 14 dl. Mareºalatul(???) Casei regale face cunoscut: 1. contra-amiral N. nici nu s-a exercitat vreo presiune în timpul conversaþiilor directe dintre România ºi Ungaria”. mitropolit Nicolae Bãlan. tot din cercurile oficiale germane ºi italiene se aratã cã „negocierile actuale vor avea în mod necesar drept obiectiv de a se dovedi cã existã posibilitãþi de apropiere între punctele de vedere ale Ungariei ºi României”. 12.. Cuvântãrile d-lor miniºtri Dr. nici din partea germanilor nu s-au fãcut intervenþii.. I. Nicodem Munteanu. Rasele sunt atât de amestecate laolaltã încât nu este posibil sã se traseze o linie de demarcaþie precisã. 25 de fruntaºi ardeleni. miercuri. c) Dl. sala de ºedinþe. p. adj. convenþii prevãzute de tratatele prece dente ºi care au dat loc la nenumãrate contestaþii ºi decepþii”. reducând pretenþiile exagerate formulate la prima întâlnire. întrucât procente importante ale celor douã naþionalitãþi se gãsesc alãturi unele de altele.c. Ce mai publicã ziarul? „În vizitã la liceul „Principesa Ileana” din Cluj (gst – Gheorghe Stoica) ºi „Înscrierile la Universitatea din Cluj pe anul ºcolar 1940-1941”.P. Ieri s-au întrunit. Nr. ºedinþa s-a întrerupt. nici în vecii vecilor nu se va putea susþine”. ARDEALUL NU PRIMEªTE DICTATUL DE LA VIENA Milioane de Români ardeleni au manifestat vineri seara pentru dreptatea româneascã. general Dragalina. Realitatea româneascã din Transilvania (Nr. Avioanele militare ungare au violat. în apropiere de Carei. 19 (Rador). idee care nu poate fi despãrþitã de aceea a cedãrii de teritorii. covârºitor al românilor ºi care au avut vedenia unirii tuturor românilor. Argetoianu. 2.30 – se spune în Comunicatul oficial – delegaþiile s-au întrunit în a treia ºedinþã în cadrele cãreia delegaþia maghiarã a prezentat un memoriu. p. joi. p. 194. la 1761 ºi Cserei Miklos. Furtunã de împotrivire ºi de dârzenie în întreg cuprinsul Ardealului: VREM RÃZBOI! VREM RÃZBOI! Cluj. 30 august. Masivul românesc de la graniþa de Vest: SÃLAJUL (Silvania-Partium). Alex. Tãtãrãscu. Multe centre sunt locuite de naþionalitãþi deosebite de aceea a þinuturilor rurale. orele 10. Manoilescu ºi delegaþia românã a sosit la Viena.2. 1 septembrie 1940. se mai declarã cã „nici din partea italienilor. 86 al Palatului Bucureºti. la prima vedere. Cuza. Avionul ungar a fost grav avariat. iar la redeschidere. Argumente din ªtefan Ludwig Roth. 25 august ºi Nr. Dimitrie Caracostea. 3. Tratativele de la Viena sunt o dovadã cã problema româno-maghiarã va fi rezolvatã pe cale paºnicã. gen. Ea a ridicat în iureº de protestare întreaga populaþie româneascã a Ardealului. G.C. Tratativele vor fi reluate în cel mai scurt timp. Dr. Dr. 31 (Rador). Ernest Balif. vineri. Se remarcã spiritul amical ºi conciliant al discuþiilor. În sfârºit. lt. 3. nu se poate sã se acorde încredere convenþiilor relativ la minoritãþi. Consiliul de coroanã a þinut ºedinþã în cursul nopþii de 29 spre 30 August a. unde au aruncat manifeste cu caracter duºmãnos. Radu Budiºteanu.A.S. 5. ESPECTATIVA (Nr. Dl. În cursul serii de 29 August a. Î. 3. preot Ioan Moþa. Nr.30 în sala Palatului Cultural.V. eºuând în deliberarea comunicãrilor cu caracter ultimativ fãcute de guvernele german ºi italian a hotãrât sã accepte arbitrajul puterilor Axei asupra tratativelor româno-maghiare. a confirmat întreruperea negocierilor „pe o tezã care nici acum. „Înþelegerea româno-ungarã – scrie presa italianã – trebuie sã se facã prin sacrificii reciproce”. Brãtianu. Negocierile au fost reluate sâmbãtã. Negocierile de la Viena continuã MINIªTRII DE EXTERNE AI PUTERILOR AXEI AU SUPUS SPRE DELIBERARE DELEGAÞILOR ROMÂNIEI ªI UNGARIEI NOI PUNCTE DE VEDERE Germania ºi Italia nu exercitã presiuni Viena. deºi iniþiativa con vocãrii aparþine celor doi miniºtri de externe Ribbentrop ºi Ciano. iar echipajul rãnit. agenþia „Stefani” considerã cã problema Transilvaniei „a devenit extrem de grea din cauza unei serii de elemente complicate: etnice. Victor Iamandi. Mih. 1. Prof. În urma convorbirilor dintre miniºtrii de externe ai puterilor Axei (Ribbentrop ºi Ciano) ºi [. protest vehement împotriva insultelor proferate de postul de radio Budapesta. dar acest sistem nu ar rezolva dificultãþile ºi aplicarea lui n-ar fi lesnicioasã. V. A. alt avion maghiar de bombardament cu iniþialele F. negãsindu-se o bazã comunã pentru tratative. Ei vor avea întrevederi (Manoilescu ºi Csáky) cu Ribbentrop la Ciano în vedere lãmuririi situaþiei. Victor Antonescu. ROMÂNIA A ACCEPTAT ARBITRAJUL ITALIEI ªI GERMANIEI ÎN TRATATIVELE CU UNGARIA . împotriva sprectrului sinistru al morþii. Mihail. (Ion Olariu). p. Regelui la Palatul regal din Bucureºti. discuþiile s-au întrerupt.C. Consiliul de coroanã. ajungând pânã la Braºov. Ea rãmâne credincioasã ideii schimbului de populaþie.. . Incursiune în istoria Transilvaniei. Consiliul de miniºtri a hotãrât convocarea Consiliului de coroanã.V. Const. Î. 3. Mihai Popovici. Ion Mihalache. 192. Hotãrârea de la Viena a ajuns la cunoºtinþa opiniei publice ardelene ca un ecou funerar. economice ºi politice. Bucureºti. duminecã. la 30 august 1940. gen.S. În ultima vreme avioanele ungare au violat mereu spaþiul românesc. orele 10.A. Afirmã categoric: „Nu am putut însã primi ºi nici nu vom putea primi nici pe viitor soluþii care ar agrava raporturile dintre noi ºi unguri pe chestie naþionalã ºi care ar tinde la o mai vajnicã asuprire a minoritãþilor etnice din statele vecine”. gen. 11. 2. TRATATIVELE DE LA VIENA. Priboianu. de Hory. care rãzvrãteºte ºi ridicã în tumult tot ceea ce este viaþã. ministru Manoilescu va fi însoþit de o comisie de experþi.] a întrevederii acestora cu Hitler. 30 (Rador). a avut loc un Consiliu de miniºtri sub preºedinþia M. Membrii echipajului: Cpt. Referiri la deznaþionalizãri. Însemnãri: O enigmã ºi un miracol istoric: POPORUL ROMÂN. Aºteaptã noi propuneri cu date geografice. Dr. Vinþul de jos ºi Someºeni. cã schimbul de populaþie poate fi singura soluþie posibilã. A fost întâmpinat la Sãcuieni (la nord de Oradea) de un avion de vânãtoare care a angajat lupta ºi l-a forþat sã se retragã peste frontierã. sâmbãtã. Se referã la discreþia marilor puteri. „ea se va desfãºura sub egida d-lui Hitler”. la Ministerul Afacerilor Strãine.15. 30 august 1940).

. îl întreb din nou. publicat în ziar la 25 martie 1939. Consiliul de coroanã a luat în dezbatere ultimatum-ul celor douã puteri în noaptea de 29 spre 30 august ºi în noaptea de 30 spre 31 august 1940. jefuirea fondurilor respective echivalând cu un adevãrat act de trãdare a intereselor naþionale ale poporului român”47. în mod simbolic. sã alinieze la nevoie 12 divizii blindate.609... ULTIMUL ACT Aºa s-a încheiat ultima paginã din scurta ºi dramatica existenþã a TRIBUNEI lui Agârbiceanu... cã mi-a venit fecioru ºi m-am gândit cã dacã o fi sã fie apoi. .. ºefii partidelor politice (Maniu ºi C. se presupune cã au cedat pânã ºi cele mai tari caractere..C. „Vrem rãzboi!”. de supremele interese de viaþã ale poporului român. — Fãrã foc? — Fãrã. — Pãmântul.. Ce puteam sã spunem în acest moment dramatic. Sub semnãtura lui Hulea s-au aºezat cuminþi semnãturile noastre ale tuturor..îmi rãspunde el cu toate fulgerele cerului în ochi.1% 968. fondurile destinate înarmãrii ºi construirii de fortificaþii.064 maghiari ºi sãcui = 37% 71.. Protestul nostru ºi îndemnurile la luptã au luat forme incendiare. la Cluj. va fi invadatã ºi ºtearsã de pe harta Europei”45. transferându-le în caseta regalã sau în seifurile bãncilor strãine cu care avea legãturi de afaceri.. le-au luat un oarecare teritoriu. urmatã de suferinþe inumane ºi de martiriul a sute ºi mii de români.. Arbitrajul de la Viena l-au fãcut oamenii. O atitudine net protestatarã ºi de acutã rezistenþã naþionalã împotriva manevrelor revanºarde au luat toþi oamenii noºtri politici ºi personalitãþile de primã mãrime din viaþa culturalã a þãrii... Se dovedise astfel cã vastul program de înarmare – trâmbiþat prin întreaga presã – nu fusese decât un mijloc de îmbogãþire pentru monarh ºi pentru oamenii de afaceri ai dictaturii regale.109 germani = 2.. Românii nu aveau teritoriu de vândut. România e hotãrâtã nu numai sã nu cedeze graniþele sale. de data aceasta s-a plecat în faþa teribilului pericol.. Ieri (martie 1939) l-am întâlnit din nou. s-a scandat din zeci de mii de guri.. ci numai realitatea pãmântului strãmoºesc.. convinºi de uluitoarea dezvãluire ºi n-au ridicat vãlul cruntei vinovãþii de pe creºtetele celor care ne-au adus în situaþia dezastruoasã arãtatã.1% 16. adunaþi în Piaþa Centralã a Clujului. sub nici o formã.ºi-a putut-o dobândi pânã nu a cucerit-o prin luptã. Ce-am pierdut. prin comprehenciune ºi sacrificii reciproce... scriind: „Recunoscând ºi apãrând adevãrul [. Am crezut! Manifestaþia de la Cluj Vineri seara zeci de mii de Români din Capitala Ardealului au ieºit sub cerul liber ºi înstelat. Aºa s-a ajuns la ciuntirea Transilvaniei.903 români = 50... — Dar ºi pãmânt!. însã. împreunã cu pãrintele Agârbiceanu. în comparaþie cu alte þãri... reproducem integral articolul lui Hulea. Cu câþiva ortaci. Au cedat. i-a scris sinistrul dictator lui Carol al II-lea. în pofida ameninþãrilor proferate de Hitler: „Sfârºitul poate fi mai curând sau mai târziu – probabil chiar în foarte scurt timp – distrugerea României”44. când ostaºul nostru n-a precupeþit XXII TRIBUNA documenta • nr.. Manoilescu. ridicând Clujul în tumultul celei mai puternice revolte. atât de grave.ºi pãmânt.. Alexandru VaidaVoievod. 1 • 2004 . Gheorghe Brãtianu – în þinutã militarã. i-am rãspuns eu.. cu avertismentul de alarmã lansat în momente de mari primejdii: „Copotele s-au tras în dungã”! Am tipãrit pagina. în zeci de mii de exemplare ºi am difuzat-o liber.. nu suport sã fim bãtuþi de unguri!” În faþa unei dezvãluiri atât de neaºteptate.. însoþite ºi de ameninþarea cã „România va deveni obiectul unei acþiuni militare. care au arãtat clar cã „poporul român este hotãrât sã-ºi apere dreptul ºi pãmântul cu arma ºi cã amintirea lui Avram Iancu încã n-a pierit!” La fel... Þara care îºi cunoaºte interesele acþioneazã în consecinþã.. contestând ºi capacitatea juridicã a Consiliului de a hotãrî în problemele Transilvaniei.. Este indispensabil sã se reþinã faptul cã supremul for.. i-am rãspuns. nefiind constituþional.. Un protest vehement au formulat intelectualii români..] cã fiecare graniþã mutatã e încã o primã datã rãzboiului. bine! Da’ am auzit cã le-au mai luat iar la Cehi. mi-a rãspuns: — Dacã-i aºa.. dar dreptatea este Dumnezeiascã ºi eternã! Noi nu suntem împotriva Germaniei ºi Italiei. domnilor. „la datorie”.. E adevãrat? — Adevãrat. cu înzestrarea armatei? Sa instituit. Oamenii sunt trecãtori ºi supuºi greºelilor. Fãrã foc? Fãrã. FÃRà FOC Ne-am retras din Ardealul de Nord fãrã foc! Absurda situaþie amintea de prãbuºirea Cehoslovaciei care s-a frânt sub cruntele lovituri fãrã sã-ºi valorifice puterea ºi imensul material de rãzboi acumulat de-a lungul anilor.. dar de data aceasta spre cumplita noastrã dezolare.. dar nici mãcar sã nu dis cute o asemenea temã [. Pentru ceea ce a gândit ºi a voit poporul nostru în toiul acelor evenimente. inclusiv minoritatea maghiarã. care a fost situaþia fortificaþiilor de la Vest care – dupã declaraþiile guvernanþilor noºtri – nu puteau fi strãpunse de nici o armatã? În ce stadiu ne aflam cu înarmarea..007 locuitori = 100%. spunând: — „Trebuie sã cedãm.. Articolul lui Hulea a fost ºi rãmâne cea mai elocventã dovadã pentru starea de spirit care domnea în redacþia ziarului. cum a fost incidentul de la TeceuMaramureº s-a tras din plin ºi în plin... 10 împotrivã ºi o abþinere46..098 ruteni = 1.. iar eu. . indiferent de culoarea politicã. atunci puteau sã-l ia tot. Atunci? Acest adevãr imuabil ºi poziþia fermã de rezistenþã erau apãrate de întreaga suflare româneascã. captivant: Se relateazã.. În faþa dârzei rezistenþe a poporului român.. titlul articolului lui Liviu Hulea. Ardealul nu înþelege sã fie ciuntit”. Bucureºtii ºi Valea Prahovei vor fi bombardate de aviaþia germanã”.un teritoriu de 45. în toate cartierele ºi strãzile mãrginaºe ale oraºului ºi în localitãþile mai apropiate. onoarea ºi demnitatea naþionalã”. — Da. iar în urma discuþiilor vehemente. Preºedintele Partidului Naþional-Þãrãnesc s-a pronunþat categoric împotriva arbitrajului. unele pentru. cât am pierdut? Statistica vremii ne-a lãsat urmãtoarele date: .7% 28. când era în cumpãnã existenþa naþiunii. prefer ura Germaniei!” În schimb vajnicul luptãtor pentru drepturile noastre sfinte în parlamentul de la Budapesta. . guvernele Germaniei ºi Italiei au adresat guvernului nostru note ultimative..649 evrei = 5. Am crezut cã pacea Europei centrale îºi va gãsi o alvie de stabilitate. „Vrem sã murim apãrândune fruntariile.. altele împotriva arbitrajuluui s-a trecut la vot: 21 de participanþi au fost pentru acceptare. Aplecaþi asupta textului celei mai strivitoare dureri. de la Viena.. cã totul nu fusese decât demagogie ºi amãgire goalã. „care se slobozise pânã la Cluj”. ºi nici de cedat.. Mocanul s-a scãrpinat în cap. Vrem însã cu preþul vieþii noastre sã se þinã seamã atunci când este vorba de România ºi fiii sãi.. ca ardelean.. revenea în actualitate..000 km. Cum a fost posibil ca o þarã cu circa 8 milioane de locuitori ºi destul de sãracã. Am crezut cã se va face dreptate.I. Brãtianu) au declarat categoric – în preajma tratativelor de la Turnu-Severin – cã „România nu admite nici o discuþie cu Ungaria asupra Transilvaniei” ºi cã „integritatea teritorialã a þãrii va fi apãratã cu arma”.. ºi deci tranzacþiile nu-ºi gãseau deloc rostul. sã dispunã numai de o singurã divizie? A fost posibil.... a stãruit el care nu concepea noþiunea abstractã de teritoriu. iar dacã are în perspectivã un conflict armat. — Apoi de aia venii ºi eu.. sã vadã „ce se mai aude?” — Am auzit cã le-au luat la Cehi ceva pãmânt. ªi în multe alte incidente. în Septembrie.8% 148. într-o frânturã de gând. dupã ce aproape doi ani am þinut treazã conºtiinþa naþionalã în spiritul celei mai legitime nãdajdi?! Nu putea fi vorba de tranzacþii.. În incidentele grave de frontierã. — Dar acasã pe cine ai lãsat?.. pur ºi simplu. cum spunea vesel.. a acþionat sub presiunea celor 8 telegrame expediate de ministrul nostru de externe.]. — Da. pentru cã spaþiul etnic românesc se prezenta în condiþii de perfectã omogenitate ºi pentru cã minoritãþile etnice.. prezidat de rege. abia sosit din zona concentrãrilor – a dat cea mai splendidã ºi mai curajoasã replicã ce se putea da în aceste momente atât de tragice: „La dis preþul Germaniei... pentru cã ne bat ungurii. întâlnirea cu un mocan. la început.. — Mult? — Tot. aºa s-a întâmplat ca armata noastrã – concentratã de doi ani pe graniþã – sã abandoneze poziþiile fortificate fãrã a trage un singur foc. Marile puteri trebuie sã afle cã voinþa nestrãmutatã a poporului nostru este de a lupta dacã va fi nevoie”.. Tribuniºtii sub marea aripã ocrotitoare a lui Agârbiceanu n-au cunoscut ºi nu cunosc nici astãzi (1985) tranzacþiile în problemele de existenþã ºi de luptã ale Transilvaniei româneºti. îl întreb... prin echipele de urlici... coborâse din nou în oraº. Mai târziu s-a aflat cã „regele delapidase..... — Ce-i cu dumneata..2. Ungurii au 12 divizii «Panzer» ºi noi nu avem decât una. prins în armãtura unui dialog sprinten. în ziua de 29 august 1940. scoasã în ediþie specialã.. în ultima fiind avertizaþi cã „dacã pânã mâine la orele 6 nu se semneazã. lãsând pradã deznãdejdii ºi asasinatelor bestiale nefericita noastrã populaþie. cel mai trist ºi mai absurd mesaj pe care un gazetar ºi-l poate imagina. din care: 1. spunea el. se bucurau de un trai exemplar în România. manifestanþii au parcurs principalele strãzi ale Clujului. înaintea primului rãzboi mondial. în timpul umilitoarei noastre retrageri de pe poziþii.p. pentru a reliefa temeinica soliditate care ne-a unit în toate împrejurãrile. se înarmeazã! În fapt.. VREM DREPTATE! NICI O BRAZDÃ! VREM RÃZBOI! Clopotele s-au tras în dungã! 15.. Astfel publicaþia „Þãrãnismul”43 – aparþinând naþionalþãrãniºtilor – a luat o atitudine clarã în aceastã privinþã. pe urmã m-a întrebat repezit: — Fãrã foc? — Fãrã foc. Fãrã foc. În faþa Rezidenþei [pe calea Moþilor] s-au þinut cuvântãri de protest: „Nici un petec de pãmânt!”..305.. Dupã câteva momente de amarã ºi chinuitã tãcere a omului care nu poate pricepe aºa ceva.. . Dupã un moment de iscodire mã recunoaºte ºi îmi rãspunde: — Iaca... iar România cu peste 18 milioane de locuitori ºi cu bogãþii imense. am distribuit zecilor de mii de Români.

dupã ani.. Aveam însuºitã etica rezistenþei în faþa mizeriei încã din copilãrie. S-a tras din spate cu furie. a fost în schimb un minunat interpret al bunului simþ.. MAJESTATE! NU VÃD ALTà SOLUÞIE!” Consiliul de coroanã. reprodus într-una din paginile anterioare. întrucât aceºtia trecuserã pe porþiunea interzisã. cu profesori bãtrâni ºi buni. Pe crucea lui Ionel Moldovan se vor scrie aceleaºi memorabile cuvinte care s-au scris ºi pe crucea tatãlui lui: PENTRU PATRIE! Avea 28 de ani! 18. tactica de a face pe alþii rãspunzãtori de propria-þi turpitudine e caracteristicã caracterelor detestabile. care a leºinat spectaculos în Palatul Belvedere din Viena. dictatul. n. în fruntea unei patrule de recunoaºtere – o recunoaºtere de rutinã – când s-a produs bestialul atac. dacã ar fi avut un mare simþ politic”. nu ºtiu dacã acum în urmã a mai pãstrat intactã în filele anilor noºtri tineri robusta noastrã înfrãþire. — „Garantate sau nu. de astã datã definitiv. în toatã meschinãria. „N-a bãtut încã ceasul supremei judecãþi. poate. Alte pãcate? „A greºit ºi greºeºte când crede în democraþie – zice Manoilescu. dar le-a ºi garantat”. v-aþi asumat personal rãspunderea. pânã la orele 6 dimineaþa. respectuoasã pentru stãrile de fapt ºi plinã de un legalism pedant”. nu a fost „un mare om de Stat”. Eram de-o vârstã cu el. 20. Maniu: „Da. eu þintuit locului de perspectiva unui post de asistent universitar. Deoarece nu s-au supus la somaþia verbalã. 2 (Rador). „nu numai cã le-a recunoscut. ca ºi în viaþa socialã de toate zilele”. Guvernul român a suspendat negocierile de la Sinaia privind navigaþia cu plutele pe Tisa superioarã”. de altfel. dar nu am devenit cinici ºi combativi în viaþa noastrã de studenþi. ele vor sãri în aer”. în clasele mici ºi triste ale Gimnaziului comercial local. probabil cã din astfel de insuficienþe politice ºi economice au ieºit gravele inadvertenþe care au dus la oribilul dictat. Îi trece apoi pe toþi politicienii mai însemnaþi din perioada interbelicã prin filtrul celei mai aspre judecãþi. Se afla pe frontiera de Vest. TRIBUNA documenta • nr. cu continuare în pagina 3. — „ªi credeþi – i-a înfruntat Conducãtorul pe italieni – cã astfel de graniþe (graniþele dictatului. ceea ce a fost Kemal pentru Turcia. în care aruncã vina pentru dezmembrarea României Mari. Prin o politicã complet greºitã. am avut o copilãrie grea. din punct de vedere strategic ºi tactic. de invidiat. Generalul Averescu.. Viaþa – a mea. în penultima clasã a ºcolii comerciale superioare din Cluj. Majestate. a decedat în anul 1927. menþinându-se într-o atitudine timidã. când am putut sã ne spunem cuvinte de îmbãrbãtare pentru tot ceea ce avea sã se întâmple mai târziu ºi sã ne îmbrãþiºãm febril. deºi ºi el s-a stins din viaþã în anul 1930. la 6 luni dupã dictat. cu prilejul întrevederilor din toamna anului 1940. ºi violentul pamflet publicat de ziarul TRIBUNA din Braºov (Nr. [. pe plan extern greºala monstruoasã a stat în faptul cã „în 1926 a imprimat partidului liberal atitudinea duºmãnoasã – devenitã în urmã tradiþionalã – faþã de Italia”. GRANIÞELE VOR SÃRI ÎN AER” Epilogul tragicelor evenimente a scos însã la ivealã tãria româneascã. Atunci grãnicerii unguri au deschis focul. deci ºi pentru dictat. El luat de necesitãþile schimbãtoare ale profesiei. Se rãresc rândurile ºi rãmânem singuri pe marea agitatã a vieþii. Atacul pornit de la un articol publicat de Manoilescu în revista proprie „Lumea Nouã” (Nr.nici dorinþa de a opune o implacabilã rezistenþã eventualelor forþe atacatoare. domnule Manoilescu”. în aceste ceasuri târzii din noapte. Eram aplecaþi mai mult studiului. pentru orice om de bun simþ.48 19. Mureº. Ciano..] amabil. al datoriei ºi al muncii. Tragerile din ambele pãrþi au continuat în tot timpul nopþii. ian. a acceptat.] În politicã greºelile se plãtesc ºi se sancþioneazã.] o acþiune unitarã între Ardeal ºi Vechiul Regat”. spãtos.. [. ne-am regãsit mult mai apropiaþi unul de altul. Tot „probleme”. dar „ca tehnician al economiei. Calda lui iubire pentru aproapele se manifesta de obicei printr-un altruism exagerat. am avut iubiri însoþite de confesiuni tulburãtoare ºi urmate de agonii. Destinul ne-a înfrãþit atât de mult încât prietenia noastrã ajunsese proverbialã. acum cinci ani ne-am despãrþit. derivatã din urmãtorul schimb de opinii cu ºeful opoziþiei naþional-þãrãniste: Maniu: „Din momentul când M. Vestea trecerii lui în moarte am primit-o acum ºapte zile. Eu. aºadar. „Da. între zidurile Cetãþii ºi pe sub teii umbroºi ai bulevardului.. mai bun. care nu a întârziat sã se arate în întreaga ei înfãþiºare... În preziua Consiliului. copiii Cetãþii din Tg. Astfel: Ionel Brãtianu a fãcut „imense greºeli la Conferinþa pãcii de la Versailles. în faþa cãlãilor. coleg ºi frate de cruce cu cel ce-i evocã tragica moarte: Nr. au fost somaþi prin focuri de armã.. ªi tot Brãtianu „nu a avut nici o viziune mare asupra problemelor esenþiale ale noii Românii”. gãsindu-i vinovaþi pentru dezastrul la care s-a ajuns. în continuare – a practicat un anumit regionalism. †IONEL MOLDOVAN „Era înalt. 21. Citind cele enuntate. la sfârºit. aflat sub sinistra influ enþã a regelui ºnapan. Schimburile de focuri au durat toatã noaptea Bucureºti. Mureº. Maniu „a ºtiut sã zicã NU!” Cui? Nu ne spune.. Dar amândoi. mai personal – un inconformist – el însã mai tandru. sub titlul „Nam avut oameni de stat”. ginerele lui Mussolini. a greºit apoi „ºi în politica sa faþã de Ardeal. au influenþat dictatul de la Viena din luna august 1940? Nici cele mai perverse porniri nu-ºi pot da seama. Douã episoade trebuiesc relevate în acest sens: replica bãrbãteascã datã de Conducãtorul Statului român potentaþilor germani ºi italieni. te întrebi nedumerit: În ce mãsurã defectele structurale ale lui Ionel Brãtianu care.. care avea sã însemne totul în viaþa noastrã de mai târziu. Dacã încerc sã desprind din fumul amintirilor figura tristã ºi îngânduratã a bunului meu prieten o fac cu emoþia pe care o simte un suflet în preajma marilor despãrþiri. Atunci a început lupta noastrã comunã cu viaþa. Voastrã aþi inaugurat regimul absolutist.. Regele: „Va sã zicã sunteþi de pãrere sã abdic”. Am suferit mult amândoi. Patrulele româneºti au ripostat energic. ºi n-a fãcut nici economie de muniþie. ºi tot „esenþiale”. a rãspuns contele Ciano. Nu ne-am mai vãzut decât de douã sau de trei ori. În violentul schimb de focuri a cãzut la datorie sublocotenentul Ionel Moldovan. 1 • 2004 . ne dezvãluie taina.) vor putea fi menþinute?” — „Da!”. lecturilor ºi duioºiei. Rãmânem singuri. Atunci? Vintilã Brãtianu „A fost un om de bune sentimente româneºti”. dar nu ne-am plâns niciodatã nimãnui. regele infam a fost supus unei severe admonestãri. a spus pe un ton extrem de violent Conducãtorul. vorbea ca unul din cei doi arbitri”. 164. dar neuitate vor rãmâne zilele prieteniei noastre. iar în anul 1938 a decedat. rãspundere care într-un regim democratic-parlamentar trebuie sã o poarte guvernele. asupra foºtilor politicieni.. Un grav incident de frontierã s-a înregistrat ieri la amiaz (1 august) între patrulele române ºi grãnicerii unguri. dovedind „lipsã de înþelegere sufleteascã”. aºternut pe întreaga paginã 1. Dialogul dintre acesta ºi rege. Dar cel mai greu pãcat pe care i-l atribuie rezidã din faptul cã „a împiedicat [. Telegramele „Rador” au semnalat astfel incidentul luat mãrturie: 17. Am iubit împreunã. Când. aducând ºi precizarea cã Italia. mi se pare.. a con- semnat în jurnalul sãu. 22 iulie 1940. 1-2. 1941). ca de altfel toþi fraþii din orfelinat. Dar funestul act a atras dupã sine ºi un act izbãvitor pentru þarã: abdicarea capului încoronat. originar din Tg. care „ar fi putut sã fie pentru România. N-a fost totuºi un mare bãrbat de Stat.n. pentru cã a „vãzut de-a-ndãratelea în problemele esenþiale ale vremii sale”. excelent camarad ºi prieten duios. prin aleile umbroase din Parc ºi prin aleile cimitirului central. „Temeiul politic care l-a dat el – mai spune Manoilescu – a fost acela al unei democraþii falsificate ºi ipocrite”... ªmecheria a apãrut. aþi reuºit sã pierdeþi patru provincii. s-a scris în fruntea pamfletului amintit. risipiþi prin mai multe oraºe ale þãrii. Am fãcut studii ºi foame pe strãzile ºi prin parcurile Clujului. Ionel Moldovan n-a fost un fãuritor de rime. dupã ce în 1920 împiedicase „recunoaºterea anexãrii Basarabiei de cãtre URSS”. de la prima vedere. Dar ºi în cazul lui Averescu intervine fatidica întrebare: ce legãturã are incapacitatea politicã a generalului cu dictatul de la Viena? Averescu încetase sã mai activeze intens în politicã prin anii douãzeci. înainte de a semna actul compromiþãtor. Prietenia noastrã a început acum 12 ani. mai târziu. luni. Sublocotenentul ºi cei ºase oameni ai sãi au cãzut nãpraznic în brazda pãmântului pe care-l aveau în pazã. deschizând un foc concentric asupra agresorilor. prin înlãturarea din motive inferioare a omului care putea sã ajute atât de mult dezlegarea problemelor româneºti: Take Ionescu”. „nici prin inteligenþã politicã ºi nici prin caracter”. vizibil iritat. ca ºi la Vintilã Brãtianu. Am dat însã ºi în astfel de împrejurãri jertfe mari care ridicã eroismul nostru ostãºesc la valoarea supremã.-febr.] ignora chestiunile de administraþie interioarã ºi nu vedea nicãeri spirit organizatoric”. tot azurul acelor zile ºi toatã adolescenþa noastrã avântatã ºi tristã. Mureº aveau sã se despartã. ºi tot „al vremii sale”. în interior ºi în afarã. ca ºi a lui – a început la orfelinatul «Miron Cristea» din Tg. Apoi. „Trebuie sã mãrturisesc cã nu a fost deloc [. În urma acestui fapt grãnicerii români au ripostat energic. uneori strãbãtutã de fiorul cine ºtie cãrei amãrãciuni. care a dezlãnþuit o furtunã de proteste ºi o vie rezistenþã în popor. ºi prin dumbrãvile pãdurii de dupã somptuoasa clãdire a liceului militar «Mihai Viteazul». Eram strâns legaþi unul de altul prin viaþa noastrã anterioarã ºi prin condiþia tristã de orfani din rãzboi. cu o faþã blândã. Patrulele române au somat mai mulþi plutaºi de pe Tisa sã tragã la malul românesc pentru a fi identificaþi. „GARANTATE SAU NU. din 30 aprilie 1941) la adresa lui Manoilescu.. a fost mai prejos decât orice ºi n-a priceput nimic în nici una din problemele economice ºi financiare esenþiale ale vremii lui”. repetã experienþa vieþii noastre ºi adunã din colbul amintirii fragmentele de preþ din frumoasa noastrã înfrãþire. pentru cã „i-a lipsit viziunea politicã ºi curajul politic. GRAVE INCIDENTE LA GRANIÞA ROMÂNO-MAGHIARà Grãnicerii unguri au tras asupra satului Teceu din Maramureº. Neuitate vor fi idealurile plãsmuite ºi neîmplinite ºi poate cã undeva o frunte rãzimatã în palme. nu vãd altã soluþie”. referindu-se la atitudinea lui Antonescu49.. trãgând asupra grãnicerilor români ºi asupra satului Teceu din Maramureº.

cã pe unde îl vor duce paºii va gãsi o soluþie de publicare. ºi în cazul lui Goga. atâta vreme cât aceste drepturi nu vor fi satisfãcute!”. catastrofa dictatului. prim-preºedinþi ai Curþii de Casaþie. ªi sã nu uitaþi. „Goga s-a anihilat politiceºte ºi s-a coborât sufleteºte. dar profund în adâncimile lui neobiºnuite. cã ar fi dezlãnþuit rãzboiul pentru Ungaria? Simplã prezumþie. printr-un anumit curaj bãrbãtesc”. probabil. asupra luptei noastre. luat de valul înspumat al protestãrii tumultoase. Guvernarea lui a fost o mare înºelãtorie menitã sã compromitã definitiv naþionalismul ºi antisemitismul prin nesinceritate ºi prin neseriozitate”. unde-ºi avea sãlaºul. câteva corespondenþe din provincie ºi 2 reportaje. care a avut o imensã rãspundere în prãbuºirea României Mari ºi „sub guvernarea cãruia înarmarea þãrii a însemnat o simplã frazã. Dumnezeu sã vã ocroteascã de azi înainte drumul gazetãresc de mâine. un bãrbãtesc: „NU!” Apoi. „ÎN CEL MULT TREI-PATRU ANI VOM FI DIN NOU ÎN CLUJ” Dupã apariþia ediþiei speciale. ori de câte ori au fost date la ivealã fãrãdelegile comise de afaceriºtii din jurul Palatului ºi de rege însuºi. purtãtor de mesaj eliberator. dar nu ºtii cum îl termini. pe dictat. dintrun resentiment obscur. Un rãzboi ºtii cum îl pornesti. cã ne vom apãra cu preþul vieþii ºi al morþii pãmântul strãbun. De ce? Fiindcã irascibilul combatant s-a ferit. am inventariat materialul aflat în portofoliul redacþional. s-a pornit sã cânte – printre suspine – cu glas domol. în format complet. De aici. În zilele ce au urmat dictatului. Resursele de petrol din Valea Prahovei. Ne-a îmbrãþiºat cu efuziune ºi-apoi cu consemnul transmis am coborât.. lãsând în urmã amãrãciunea unei grave laºitãþi. „Deºteaptã-te. am pornit în fruntea mulþimii protestatare. Altfel cazi. A aprins apoi lumânarea care-i strãjuieºte scrisul din partea stângã ºi-ntr-un elan tineresc. recenzii. S-a acþionat sub imperiul unor note ultimative? Dar cine poate sã susþinã cu toatã rãspunderea cã Germania ºi Italia ar fi invadat România. încercând sã spargem întunericul dens care cobora asupra noastrã. dispari din istorie. o „personalitate înafarã de serie”.000 de exemplare. am reuºit sã obþinem din partea generalului Cornicioiu legãmântul cã armata va trage. ea stã mãrturie teribilã despre trãdarea celor pe care Manoilescu îi considerã eufemistic doar lipsiþi de calitãþi politice. Când în mod firesc ar fi trebuit sã arate lumii în termeni implacabili crima tuturor oamenilor politici care s-au perindat pe la cârma þãrii. în timp ce la orizontul nãdejdilor noastre sfinte se stingeau ultimele raze ale rezistenþei. iubite Pãrinte. le-a declarat acelaºi Conducãtor germanilor ºi italienilor la sfârºitul întrevederilor menþionate50. „foarte clarã situaþia” cã dictatul este consecinþa gravelor defecte ale poetului pãtimirii transilvane ºi nu din alte cauze. am rostit rãspicat: — În cel mult trei-patru ani. Dupã contactul telefonic cu Bucureºtii. sã denunþe relele reale care au dus þara pe marginea prãpastiei. dragii mei. De-acum va trebui sã luptãm cu ºi mai puternic avânt pentru restabilirea dreptãþii noastre multimilenare. cu glorie deplinã. Iar dacã ar fi fãcut ºi cu noi rãzboi. aportul d-sale pentru consolidarea României rãmâne un semn de întrebare”. în climatul spiritual al TRIBUNEI. apucat pe la spate de haitele de lupi turbaþi. 1 • 2004 . în rechizitoriul lui atât de bãtãios. asupra nefericitei Transilvanii. prin condamnarea lui Manoilescu. ªi pentru totdeauna! — Aºa sã fie ºi cerul sã-þi audã vestirea. dar numai dupã ce ºi-ar fi însusit în întregime marea vinã de a-ºi fi pus semnãtura pe actul infam ºi dupã ce s-ar fi înscris primul pe lista celor rãspunzãtori de dramatica noastrã cãdere. de falsa înarmare de sub guvernul lui Tãtãrãscu. La plecare a luat totul în servietã gândindu-se. este absolut sigur cã ar fi ajuns la victorie. prezenþi la Cartierul Armatei noastre de Vest. apoi. / Decât sã fim sclavi iarãºi în vechiul nost’ pãmânt”.. Tãtãrãscu. pânã la 10 septembrie. Aminteºte.000 de exemplare zilnic. El a fost victima unei imense farse politice. pentru a afla ce a rãmas nepublicat: articole istorice despre drepturile noastre imprescriptibile asupra Transilvaniei. pentru ca sã se consacre unei acþiuni pozitive pentru care nu avea nici talent. în mod normal. a crezut totdeauna în Anglia ºi Franþa. nci pregãtire. cã nu va pãrãsi frontiera. Afacerea „Skoda”. Titulescu. N-a utilizat niciodatã autoritatea pe care i-o dãdea rolul jucat în vechea miºcare naþionalã pen tru a arunca. dupã discursurile înflãcãrate din faþa Catedralei ortodoxe ºi în faþa Rezidenþei. au deþinut posturi cheie în dez voltarea noastrã istoricã interbelicã ºi în dezastrul în care am cãzut. având la bazã sentimentul inferior al invidiei. nu mai stai la îndoialã. semnate de personalitãþi de primã mânã. în cei douãzeci de ani de la Unire. un „neisprãvit a cãrui funestã operã diplomaticã a dus România în mod conºtient spre prãpastie”. din cauza lui Maniu s-a pus? ªi de ce a fost politica lui Titulescu nefastã? pentru cã n-a corespuns cu ideile lui Manoilescu? Probabil. a reuºit sã spunã Pãrintele nostru spiritual printre dureroasele suspine care-i înecau glasul. A noastrã. teribilul pericol care – se pare – ameninþa însãºi existenþa neamului romþnesc. odatã tãiate. patriarhi. Gh. însemnãri etc. a susþinut politica nefastã a lui Titulescu ºi a vãzut evoluþia Europei exact invers de cum s-a petrecut”. cel din urmã politician care ar fi avut dreptul sã ridice piatra.. totuºi. cãzute în neagra robie. Oamenii politici care ar fi avut istorica misiune sã se aºeze în fruntea maselor rãsculate – aºa cum au fãcut altãdatã Horia ºi Iancu – n-au avut tãria de caracter sã înfrunte pericolul. generali ºi mulþi alþii cari. îndreptându-ne spre locurile noastre. în general?! Speculaþii de acest gen s-au fãcut destule. când autoritãþile ºi armata trebuiau sã evacueze Clujul. Mureºianu. articole cu conþinut cultural ºi literar. spre oraºele ºi satele Transilvaniei de Nord. În politicã însã a fost „prea adaptabil ºi prea mimetic”. deci ºi cu pagina scoasã ca ediþie specialã în ajun. Stãpâniþi apoi de astfel de sentimente ºi de gânduri. note. ai unei noi lumi. dragii mei. care a diminuat ºi a întinat de atâtea ori politica româneascã. vom fi din nou în Cluj!. ºi care n-au fãcut nimic pentru înarmarea þãrii. Clopotele continuau tragicul lor dangãt în dungã. ªi iarãºi obsedanta între bare: dictatul a ieºit din ideile greºite ale lui Iuliu Maniu? Semnãtura lui Manoilescu. aºa cum aþi spus. dupã opinia lui Manoilescu. frânþi de durerea despãrþirii. dar încolo nimic. fãrã a putea invoca cel puþin scuza inconºtienþei sale. în acest sens. peste capetele celor din fruntea þãrii. Am intrat în inflexiunile vocii sale ºi am cântat cu avânt nestãvilit pânã la supremul jurãmânt: „Murim mai bine-n luptã. de lipsuri materiale ºi de alte întâmplãri nenorocite. e adevãrat. Nu sau înregistrat proteste. dar când îþi este ameninþatã fiinþa ºi existenþa naþionalã. Iluzorie speranþã. Ceilalþi oameni politici care au jucat un rol nefast – dupã opinia lui Manoilescu – în piesa de deznodãmânt tragic în istoria României mari au fost: N. — Iatã cum se pierd fapte ºi idei preþioase. — Intrãm în cea mai neagrã gazã a istoriei noastre zbuciumate. În poartã ne-a privit cu ochii mari. Dascãlul de la Topoloveni „nu a voit sã rãmânã – precizeazã Manoilescu – purtãtorul de cuvânt al þãrãnimii ºi numai al acesteia. în sãptãmâna cu articolul respectiv a ajuns la un tiraj de 100. ne-am strâns bruma de viaþã care ne-a mai rãmas în jurul ºi sub coroana bãtrânului nostru stejar. nici chiar în rândurile adepþilor lui Manoilescu. E. Zilnic soseau telegrame din oraºele Transilvaniei care cereau mãrirea tirajului. Cine ºtie unde ºi când a ajuns? Clopotele continuau sã batã în dungã. cine ºtie la ce complicaþii insurmontabile ar fi dus ºi cu cât ar fi scurtat rãzboiul. lipsiþi de sentimentul demnitãþii naþionale. Care locuri? ªi unde? Celelalte TRIBUNE au cãzut pe frontul scrisului zilnic lovite de suprimãri abuzive. pornind împotriva «Gãrzii de Fier» o luptã. 22. Dumnezeu sã ne ajute! Tremuram sub zvâcnirea nervilor încordaþi la culme. cã ne vom revedea peste trei-patru ani în vechiul nostru local. a constatat cu amãrãciune Pãrintele. „Dacã nu li se va face dreptate – la încheierea rãzboiului – Românii se vor bate pe viaþã ºi pe moarte – au fost avertizaþi agresorii – ºi pace nu va fi în Europa. S-a înãlþat apoi în falnica lui mãreþie. instalat în localul liceului de fete din parc. odatã cu tragicul destin al Transilvaniei româneºti. ºi am ridicat în tãria vãzduhului glasul puternic de rezistenþã al întregului nostru popor. TRIBUNA care. patronatã de politicienii demagogi. rãscolit din timpuri imemoriale.nu a avut talent gospodãresc. Române!”.. scãldaþi în lacrimile celei mai cumplite suferinþe ºi ne-a spus: — Aºa ia sfârºit lupta TRIBUNEI noastre. cum au fãcut cu Jugoslavia ºi cu Grecia. paginile neuitatei lor TRIBUNE. dar simþeam în întreaga noastrã fiinþã cã josnicia nu poate dura ºi sub imperiul unui gând tineresc. Ion Mihalache. primul dintre laºii care ne-au pângãrit demnitatea ºi puterea armatã. dacã se va constitui un Comitet al rezistenþei naþionale. a luat drumul obiºnuit al cãlãtoriei ei zilnice. de adversitãþi politice ºi de controverse redacþionale. bunã pentru banchetele de la încheierea manevrelor”. metamorfozaþi peste noapte în constructorii bestiali ai unei noi Europe. deºi „a fost mitul þãrãnimii. Rãmâne. care nu s-ar fi putut produce fãrã incompetenþa ºefului þãrãnist. ci a renunþat la atitudini. ea dezvãluind deosebita ºi strania semnificaþie pe care cuvântul o are în scrisul lui Manoilescu). alãturi de profesorii O.. a trecut graniþa clandestin ºi ºi-a fãcut apariþia la Cluj. dar „anihilatã într-un angrenaj de idei greºite”. Articolul nostru a stârnit o enormã senzaþie. expediat la Turda. deºi a dovedit excepþionale calitãþi de adaptare la un mediu intelectual înalt ºi de comprehensiune pentru problemele politice de fineþe” ºi deºi „s-a distins de multe ori într-o lume de lichele (sublinierea ne aparþine. risipindu-se inutil pe tãrâmuri strãine”. FORMAÞIUNILE NOASTRE DE ASALT AU NÃVÃLIT ÎN CLUJ TRIBUNA documenta • nr. Octavian Goga a fost – dupã pãrerea lui Manoilescu – „o personalitate excepþionalã ºi de o originalitate într-adevãr înafarã de serie”. a patra TRIBUNA s-a prãbuºit sub loviturile unui destin nefericit. Ghibu ºi Victor Jinga ºi de alþi cãrturari de vazã ai Clujului românesc. apoi consilieri regali. a stins lumânarea ºi-apoi am pornit spre strada A. Au închis ochii. strada Mureºianu. Elanul primelor ºi dârzelor manifestaþiuni potrivnice dictatului s-a stins treptat. este cea mai vie dovadã. 21. A doua zi TRIBUNA. apãrea în 30. legãmintele s-au topit în mocirla laºitãþii. Românii rãmaºi acolo au sãrutat. Violenþa limbajului din articolul-pamflet a gãsit un larg ecou în sânul opiniei publice. Unul din pachetele noastre cu 300 de exemplare. acolo unde trebuie. Clopotele continuau sã sune în dungã ºi în momentul în care. pui mâna pe armã ºi te baþi. plângând. aºa cum au ajuns în alte pãrþi? Nimic mai incert. dar nenorocoase.

16 ºi 23 iunie 1978. 32 Eugen Lovinescu. „România literarã”.. Strivitoare iluzie. pp. 1981. „Dacia”. în „Tribuna”.” din 9. 22 Nae Antonescu. cu o mulþime de copii de toate vârstele. Ce poþi sã faci? Stai înmãrmurit în faþa cumplitei realitãþi. 2. Op. Precizare necesarã. Bucureºti. 47 A. Ion Agârbiceanu (12 septembrie 1882-28 mai 1963) departe de lumea literarã. 1972. întrucât mai existã un ziarist cu acelaºi nume (seniorul). p. în „Ceasuri. 357. p. pp. Caracterul antinaþional ºi antipopular al activitãþii Partidului Naþional Creºtin.. 31 Agârbiceanu – încercare de reconvertire expresivã. 16 Legea presei. Materialul de presã publicat a intrat ulterior în volumul „Carnet de front”. în „Tribuna”. personalitãþile „Tribunei” în „Contemporanul”. de manifestare a cuiva. 42. (Cf. 23. p. revenit prin eroismul ostaºilor noºtri la matcã. o pasagerã abatere de la generoasa lui îngãduinþã. „Minerva”. 14 septembrie 1972. tip.St. Op. Fiºier (II). 48 Cf. 39 Cei de la revista „Tribuna” din ClujNapoca au întâmpinat de asemenea o severã rezistenþã în tentaþia de a reþine unele manuscrise. rev. p. p. reportaje care au vestit lumii eliberarea Clujului românesc. pp. p.E. nr.3. constituie o excepþie. cum îl mai numeau gazetarii. 9 (212). 50 A. stilul una de manifestare.. nr. 2 Informaþii complete la Nae Antonescu. Ion Agârbiceanu.”. Clopotele nu s-au mai tras în dungã. 10 mai 1979. 44 din 24 februarie 1940. în rev. 1972. p. în revista „România literarã”. 427. 40 Episodul Hulea. AªA S-A ÎMPLINIT DESTINUL! S-a împlinit. cit. 165. în „Almanahul Asociaþiei Scriitorilor din Cluj”. 917). 159 din 17 iulie 1940. 14 În articolul de fond Câteva precizãri. o. 1 N. „carte gânditã ºi alcãtuitã de Mircea Zaciu”. 38 din 16 septembrie 1982. 1982. „Tribuna”. cerºind pâine ºi apã. anul XX. pasionat colecþionar de manuscrise.. care s-au nãpustit sãlbatic asupra mea. Cluj. care au culminat la Oarba de Mureº. relatat în paginile anterioare. ed. Iorga. Editura Politicã. 277. rãstoarnã toate planurile construite în timp de pace. Spiritul este mai mult o chestiune de conþinut. TRIBUNA documenta • nr.C. în rev. 196. Simion. a obþinut cu greu renunþarea la un manuscris. 38 Gheorghe Suciu. 13 mai 1982. 7. 10. 17... 16 febr. pp. 10 Ioan Slavici. „Minerva”. Cu Horia Stanca despre TRIBUNA interbelicã. 1983. 57. ClujNapoca. 288 din 14 decembrie 1939. 38. Gh. 12 Joe Heydecker ºi Johannes Leeb. 153. 5 „Tribuna” – ideal politic ºi cultural. 3 Cei doi termeni din sintagmã (spirit – stil) nu sunt identici. 1 august 1939. 16. 28 Mircea Zaciu. 38. Ca reporter de rãzboi al M. 433. dupã o înstrãinare oarbã de patru ani ºi dupã lupte crâncene. în „Ceasuri de searã cu Ion Agârbiceanu”. 429. 24 iulie 1940. 636. Vatanã. op. nr. Agârbiceanu. nr. nr. 1982. 535-536. p.. 13 Gheorghe T. într-unul din carele noastre blindate ajuns în centrul oraºului. Bucureºti.. cit. 20 Ibidem. pe care le-am expediat M. în rev. 17 decembrie 1938. am scris mai multe reportaje pentru presa de pe front ºi pentru presa centralã din Capitalã. pp. p. 909. 19 În „Tribuna”. nr. în „Almanah Convorbiri literare”. 320. 1. „Adevãrul”. tipãrit de editura „Dacia” în vara anului 1974. „Steaua”. p. „Tribuna”. martie 1969. p. 26 Ion Agârbiceanu ºi contemporanii sãi. anul XVIII. 1896. în „Tribuna”. 202. cu asprele lui legi. Rãzboiul. Idealurile pentru care a militat TRIBUNA sau realizat deci în toatã mãreþia lor.St. la 30 de ani de la eliberarea Transilvaniei de Nord. tip. 507. în revista „Sãptãmâna. ibidem. la nota 1. a tunurilor ºi a aruncãtoarelor – marea simfonie a victoriei – a umplut vazduhul. 10. nr. ’82. „Dacia”. p. „România literarã”. ed. 13 mai 1982. 291-320. n-rii 14-15. Zaharia Boilã. Simion.E. p. 1972. nr. rezolvatã pânã la sfârºit în condiþiuni de perfectã colegialitate. M. în rev. Cluj-Napoca. Recensãmântul general al populaþiei din România. Memorii. la Cluj ºi pe toatã desfãºurarea imensului nostru front. 45 Ibid. p.. II. 1976. 8-11. 1 • 2004 XXV . 19. 12. 11. Regimul politic din România în perioada septembrie 1940-ianuarie 1941. Pop. 145. În rãstimpul cât am stat în Cluj. p. 14 sept. 276. pp. în faþa statuii Craiului Matia. 18 Vom tãcea mereu?. Simion. p. 36 Cf. 1922. „castelanul de la Gilãu”. de Ioan Scurtu. 1978. 3 (230). 18/27 aprilie 1984. ca redactor-ºef. 14 februarie 1919. nr. Regimul politic din România. 7 (1417). 27 „Patria” nr. 43 Anul XV.. pp. la nota 66. au comun modul. Simion. p.. p. cit. 6 Personalitatea ºi. p. „Steaua”. Pãmântul Transilvaniei româneºti a fost readus acasã.. cit. ibidem. 1938. 17. 4 Spiritul „Tribunei” în rev. Simfonia blindatelor..D.. 30 Nicolae Florescu. prin urmare. 42 din 22 februarie 1940. pp. Dumitru Mircea. 44 Scurtu. în „Almanahul Luceafãrul 1982”. Centenarele anului 1982. 30 octombrie 1938.. 1984. 7475. 63-67. în „Tribuna”. ed. 195. 37 Mircea Zaciu. 46 A. ed. nr. Procesul de la Nürnberg. pp. Regimul politic din România. 13. Nu aºa mi-am imaginat revenirea la neuitatele vetre. ed. 8 „Tribuna”. a unui curent sau epoci. p. 23 Amintiri de la „Tribuna” lui I. Orãºtie. 2. Atras puternic de vechile sentimente am urcat în grabã treptele fostei redacþii.”.. Câteva precizãri. 15 Ion Agârbiceanu ºi contemporanii sãi.M. 2. 11 Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent. I. p. pânã în Munþii Tatra. destinul.. nr. deci dupã patru ani. pp. felul de gândire.. Cele patru încãperi pe care leam stãpânit timp de aproape doi ani erau acum locuite de oameni nevoiaºi. 1978. Un ardelean. 29 Ibid. Cluj-Napoca.. 49 A. nr. 34 Ediþia 1982. ClujNapoca. „Dacia”.. septembrie 1967. 158-9. „Tribuna” ºi Tribuniºtii. ed. 33 Citatele dupã „Ceasuri de searã. 9 Cf. Constantin Sorescu.. 146.Legãmântul luat în faþa bunului nostru Pãrinte? S-a împlinit în ziua de 11 octombrie 1944. ed. Idealul „Tribunei” a treia. 145. în rev. ibidem. în timp ce unitãþile noastre rapide se îndreptau în iureº vijelios spre Þara Nãsãudului. „Tribuna”. Istoria literaturii române contemporane. de exprimare.. 7. nr. Ion Agârbiceanu. 35 Cf. 508. nr. Cluj.M. 25 ªerban Cioculescu. 3. 1. 17 Românizarea presei . Dictatul de la Viena. „Dacia”. la Turda. capturat fiind probabil de Ion Oarcãºu. pp. Istoria presei româneºti. 42 Ibid. dar care nu a mai fost gãsit la tipografie. p. nr. 7 „Tribuna”. când formaþiunile noastre de asalt au nãvãlit în Cluj. 24 Zile ºi seri cu Ion Agârbiceanu.. îþi schimbi gândurile ºi pleci mai departe alãturi de unitãþile aflate în plinã defensivã. pp. II. am fost printre primii ostaºi români care au pãtruns în Cluj.

à TRIBUNA documenta • nr. 1 • 2004 .

à TRIBUNA documenta • nr. 1 • 2004 .

TRIBUNA documenta • nr. 1 • 2004 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful