You are on page 1of 8

Notiuni de bioacustica

producerii,structurii si functiei semnalelor acustice (sunetele in special) la organismele vii

Def: Bioacustica este domeniul interdisciplinar care se ocupa cu studiul

. Mişcarea oscilatorie imprimată unor particule ale unui mediu elastic se propagă din aproape în aproape în toate punctele sale, iar procesul de propagare a oscilaţiei poartă numele de undă. Undele sonore sunt longitudinale deci oscilatiile particulelor au loc pe aceasi directive pe care se propaga energia (unda). Undele sonore sunt caracterizate de marimi fizice specific oricarui tip de unda cum ar fi:-viteza de propagare,perioada de frecventa,lungimea de unda,amplitudinea, den-sitatea de energie etc. Undele sonore folosesc si marimi si unitati specific acestora: Itensitatea undei sonore :energia acustica ce strabate unitatea de suprafata in unitatea de timp; si este direct proportional cu patratul presiunii exercitate de unda.

Clasificarea undelor sonore in functie de frecventa:
Infrasunete-unde cu frecventa mai mici de 16Hz Sunete(percepute de urechea umana) cu frecventa intre 16-20000Hz Ultrasunete cu frecvente mai mari de 20000Hz

Producerea undelor sonore:
Undele din domeniul audibil sunt obtinute prin producerea de oscilatii in coadre membrane intinse etc.In functie de caracteristicile emitatorulu(lungime ,tensiune)se pot obtine sunete cu frecvente si compozitii armonice diferite.

Sunetele simple emise de corzile vocale sunt transformate in sunete articulate ,

mult mai complexe ,cu ajutorul cavitatilor rezonante (toracele,cavitateta bucala,laringe ,faringe ,cavitatea nazala si chiar cutia craniana-cu rol de element de legatura inversa). Aceste cavitati isi modifica proprietatile prin intermediul limbii buzelor palatului moale etc actionate de sute de muschi.Intregul process fiind coordonat de o zona situata intr-una din emiferele creierului(de regula stanga pentru dreptaci si dreapta pentru stangaci). Vibraţiile sonore cu frecvenţe cuprinse între 20 Hz şi 20 kHz sunt percepute de urechea omenească şi se numesc sunete

Infrasunetele sunt generate atat in cazul unor fen natural :vantul,eruptiile
vulcanice,cutremurele, avalansele,cat si in cazul functionarii unor aparate construite

Acest .Efectul Doppler –apare atunci cand sursa de unda se deplaseaza fata de observatory sau observatorul fata de sursa. Fenomenul este folosit in det vitezei de deplasare a vehiculelor iar in medicina in ecografia Doppler. Ex.In medicina ultrasunetele sunt utilizate in scop de diagnostic (ecografie .In practica ultrasunetele au numeroase utilizari . Vibraţiile sonore cu frecvenţa cuprinsă între 0 şi 20 Hz nu sunt percepute de urechea omenească şi se numesc infrasunete. In practica relfexia poate fi folosita pentru masurarea distantelor iar in medicina pentru obtinerea imaginilor organelor interne in ecografie. Ultrasunetele sunt produse de catre unele animale cum ar fi liliecii sau delfinii si utilizate pentru orientare sau comunicare. 5.greata. Fenomene ce apar la propagarea undelor sonore 1. Vibraţiile sonore cu frecvenţa mai mare ca 20 kHz.Difractia undelor sonore –consta in ocolirea obstacolelor atunci cand dimensiunea lor este comparabila cu lungimea de unda a undei sonore. Sunetul reflectat perceput distinct de sunetul direct se numeste ecou (fen folosit in ecografie ) iar daca sunetul reflectat pare sa prelungeasca sunetul direct se produce fen.Absorbtia -depinde atat de natura siproprietatile mediului cat si de frecventa undelor . 2.Apare si in cazul reflexiei undelor pe un obiect in miscare.ecografie Doppler)sau tratament prin incalzirea unor tesuturi .masaje in profunzime sau distrugerea calculilor. numit reverberatie. ventilatoare…La intensitati mari peste 140db pot produce anxietate.dat fen dopler frecventa sunetului provenit de la sursa care se apropie pare mai mare decat frecventa reala iar a sunetului provenit de la sursa care se indeparteaza pare mai mica decat frecventa reala.viteza in aer 340m/s. de asemenea nu sunt percepute de om şi se numesc ultrasunete. 4.Relexia undelor -rep schimbarea directiei de propagare a undelor la intalnirea suprafetei de separate dintre doua medii cu intoarcerea undei din mediul in care a venit. 3.de om :compresoare.Viteza de propagare a undelor sonore -difera in functie de medii depinzand de proprietati cum ar fi elasticitatea si densitatea mediului dar si de temp . in aer viteza creste usor cu cresterea temp.5000m/sin otel.perturbatii ale echilibrului si simtului de orientare.).1500m/sin apa de mare.Densitatea de energie a undelor scade pe masura propagarii lor atat datorita absorbtiei cat si imprastierii.Ultrasunetele au lungime de unda mica si permit o focalizare mai buna (imprastiere mica.

si calitate (timbru). Sunetul se propaga sub forma de unde elastice numai in substante (gaze. o mixare de multe diferite frecvente. poate fi descrisa in totalitate. Zgomotul este un sunet complex.Interferenta-fen de suprapunere si compunere a undelor.intensitatea (exprimata in energia vibratiei). sau note care nu sunt legate armonic. intensitate. este exprimata in cicluri pe secunda sau hertzi. 8. El se propaga cu viteza de 331m/s i aer. sau respectiv forma undei. Caracteristicile lui sunt: . unui sunet. Gama de frecvente pentru un auz sanatos si normal este de 20 pana la 20000 de cicluri pe secunda .fenomen face posibila receptionarea undelor chiar si atunci cand intre sursa sunetelor si receptor se gasesc obstacolelor. specificand trei caracteristici perceptive: inaltime. 6. Frecventa. Orice sunet simplu. 7. Durata se refera pur si simplu la intervalul de timp in care urechea este expusa la un sunet. Sunetul se mai caracterizeaza in functie de trei factori: durata.fenomenul care poate aparea la propagarea ultrasunetelor in lichide efectul fiind aparitia unor bule de gaz in interiorul acestora sub actiunea ultrasunetelor putadu-se produce ionizari. amplitudine.Cavitatia. cum ar fi o nota muzicala. lichide si solide). Propagarea sunetului se face cu viteza constanta. frecventa si amplitudinea.fenomenul de transfer al energiei intre doi oscilatoricare au aceeasi frecventa de oscilatie.inaltimea (exprimata in frecventa vibratiei). sau tonalitatea. Aceste caracteristici corespund exact a trei caracteristici fizice: frecventa. Sunetele auzite Caracteristicile sunetelor Fenomenul care sta la baza producerii sunetelor este vibratia unei surse sonore. . fiecare strat de aer vibrand cu frecventa egala cu cea a sursei sonore. Sunetul se propaga din aproape in aproape sub forma de unde sonore.Rezonanta-rep. dar nu se propaga in vid. si constitutia armonica.

Sistemul auditiv are rolul de a prelua din aer variaţiile de presiune(undele sonore) şi de a le transmite sistemului nervos central. având frecvenţa de rezonanţă de aproximativ3300 Hz. canal auditiv (duct auditiv) şi timpan.produc in analizatorul auditiv senzatia de sunet. Analiza semnalului acustic este asigurata de de urechea interna si implica mecanisme complexe de tip pasiv si activ incepand cu o analiza FOURIER la niv membrane bazilare si terminand cu amplificarea activa a semnalului la niv celulelor ciliate externe ale organului corti. System auditiv periferic asigura 3 functii principale: -transmiterea vibratiei acustice -analiza semnalului acustic -traducerea semnalului acustic in influx nervos Transmiterea se realizeaza pe 2 cai:calea aeriana(urechea externa si medie) si calea osoasa(practica clinica si audiologica). Prin forma sa deosebită. Traducerea se face la nivelul urechii interne si se refera la transformarea energiei mecanice de vibratie in energia influxului nervos prin intermediul unor procese electrochimice complexe si este asigurata de celulele ciliate interne din org lui corti.Amplitudinea (intensitatea) unui sunet se masoara in decibeli (dB). Canalul auditiv este închis la interior de către timpan care este omembrană elastică ce . Conform impartirii clasice analizatorul auditiv analizatorul auditiv consta din 2 sisteme principale: -system auditiv periferic asigura. Vibratiile mecanice ale mediului inconjurator care au frecvente cuprinse intre 16-20 000Hz. Amplitudinea este caracteristica undelor sonore pe care o percepem ca volum. Canalul auditiv are rolul unui tub sonor. pavilionul are un rol important în localizarea spaţială a sursei sunetului. Structura si functiile urechii: Urechea externa: Este alcătuită din pavilion. Rolul principal al acestei părţi din sistemul auditiv este de a recepţiona sunetele. Când amplitudinea undei sonore este mai mare timpanul urechii percepe variaţii de presiune mai mari şi sunetul este auzit mai puternic. Amplitudinea undei reprezintă depărtarea maximă pe care o înregistrează punctele din mediul elastic faţă de poziţia lor iniţială. Biofizica receptiei auditive Receptorul auditiv este al doilea sistem ce asigura comunicarea cu mediul exterior. aceasta fiind şi frecvenţa la care sensibilitatea urechii umane estemaximă. -sistem auditiv central. având rolul de transforma undele sferice în unde plane.

asigurând echilibrul. Diferenţa de presiune care ia naştere între cele două feţe ale timpanului împiedică funcţionarea corectă a acestuia. nicovala şi scăriţa) aflate intr-o incinta plina cu aer au un rol foarte important. ceea ce se traduce printro senzaţie de surditate.când trompa este obturată. Transformarea undelor din membrana bazilară în influxuri nervoase se face cu ajutorul celulelor ciliate din organul lui Corti. acela de a maximiniza transferul de energie de la unda venită din aer. Undele sonore pătrund în urechea internă sub acţiunea scăriţei prin fereastra ovală în canalul cohleei aflat deasupra membranei bazilare. Pe toată lungimea membranei bazilare se află organul spiral al lui Corti. Zgomotele sunt produse de oscilaţii haotice . numit rampă vestibulară. Comunicarea între incintă şi exterior se faceprin intermediul trompei lui Eustache care se deschide în faringe. Intr-o astfel de situaţie aerul este absorbit de ţesuturi creându-se o vidare a incintei timpanice.intră în vibraţie sub acţiunea undelor staţionare ce iaunaştere în canalul auditiv. are rolul unui traductor de poziţie şi mişcare pentru corpul uman. Porţiunea auditivă se găseşte într-un sistem de cavităţi şi tuneluri cunoscut sub numele de labirintul osos. vibraţie transmisă în continuare elementelor ceformează urechea medie. Urechea internă are două părţi cu funcţii diferite. în osul temporal cranian. Sunetul este rezultatul vibraţiei unui corp elastic care declanşează în masa de aer mişcări oscilatorii şi ondulatorii. iar peste 20000 Hz ultrasunete. la urechea internă. Organul auditiv al omului –urechea-percepe sunetele cu frecvenţe cuprinse între 16-20000 Hz. Elemente de fonatie Acustica studiază sunetele sub aspectul fizic al oscilaţiei cât şi sub aspectul fiziologic al senzaţiei auditive care apare ca efect al acestei oscilaţii. Partea vestibulară. Tonurile sunt produse de oscilaţii ritmice. Infrasunetele au frecvenţe sub 16 Hz. la nivelul căruia are loc traducerea energiei mecanice a undelor sonore în impulsuri nervoase. Un lucru similar se întâmplă în cazul unor inflamaţii. Urechea medie formată din trei sisteme osoasede mici dimensiuni (ciocanul.

zgomotul automobilului în viteză – 110 dB. ciocanul pneumatic . sunete muzicale cu oscilaţii periodice şi cvasiperiodice. la crearea actului fonator participa intr-o stransa colaborare sistemul respirator si rezonatorii.“l”. buzele.Altfel spus. Elemente de fonetică articulatorie Din punct de vedere acustic şi fiziologic. “a” între 800-1600 Hz. ”r” care conţin atât zgomote cât şi tonuri. Coarda vibrează. Reprezentarea bidimensională a tonului pur mare. În muzică fiecărei note muzicale îi corespunde o frecvenţă bine determinată. “î” între 1600-3200 Hz. O oscilaţie completă este o perioadă. Frecvenţa este determinată de numărul de perioade pe care le realizează într-o secundă corpul care vibrează. faringele nazal (cavumul). predominând zgomotele. “e” între 1600-3200 Hz. prin punerea lor în functiune si în conditii optime. sunetul este mai înalt sau acut. faringele bucal. în vocale şi consoane. limba. ”n”. 4. Aparatul fonator este format dintr-un ansamblu de organe. predominând acestea din urmă. se îndepărtează şi apoi revine în poziţia de echilibru după un anumit interval de timp. Intensitatea (tăria) sunetelor depinde de amplitudinea oscilaţiilor. Exemple: foşnetul frunzelor – 10dB. un oftat 30dB. Vocalele sunt tonuri.Înălţimea sunetelor depinde de frecvenţa oscilaţiilor.laringele. determina calitatea vocii (atât vorbite cât si cantata)Cele mai importante dintre acestea sunt plamânii. Cu cât frecvenţa este mai Figura 1. “o” între 400-800 Hz. oase ale corpului uman care.150dB. respectiv de distanţa maximă în care ajunge coarda. Se măsoară în decibeli (dB). faţă de poziţia de echilibru.160dB. sunetele limbii umane se împart în două categorii. Consoanele sunt zgomote sau combinaţie între zgomote şi tonuri. zgomotul avionului cu reacţie . ”m”. Consoanele surde sunt zgomote. fosele nazale. muschi. Amplit udine I Amplitudi ne (I) Ti m p . dintii. oaselefetei care sunt indispensabile unul de celalalt în crearea actului fonator si a emisiei celor doua elemente fonetice care sunt consoanele si vocalele. Problema fundamental din fiziologia fonatiei ramane comportarea coardeler vocale in actul vocal sau asazisa vibratie a coardelor vocale. Consoanele sonore sunt zgomote şi tonuri. cavitatea bucala. Vocalele se produc între următoarele frecvenţe: “u” între 200-400 Hz. “i” între 3200-6400 Hz. Există şi o categorie intermediară: sonante . diafragma. traheea. astfel se formează perioada.

ultrasunetele au frecvenţe mult mai mari şi transportă energii mari. şi că este mai puţin nociv pentru organism. Medicina foloseşte în mod current undele ultrasonore atît în stabilirea diagnosticului cât şi în terapie.fapt care determină schimbări în metabolismul celular .Cele mai importante teorii ale fonatiei sunt: -teoria mecanica a foatiei -teoria mioelastica -teoria aerodinamica -teoria neurocronaxica -teoria muco-ondulatorie Efectele biologice ale ultrasunetelor Efectele biologice sunt date de o suprapunere a efectelor termice. de un mare interes dpdv practic sunt ULTRASUNETELE adica sunetele ale caror frecventa este mai mare de 20 000.întreruperea reversibilă a unor funcţii fiziologice. La intensităţi mici efectele sunt de cele mai multe ori benefice. .Ultrasunetele de 20kHz-1MHz modifică viteza de dializă prin membranele semipermeabile.Spre deosebire de sunete. în vederea evitării acţiunii distructive asupra ţesuturilor din organismul supus cercetării. In câmpulul trasonor acţionează forţe capabile să producă: . sub pragul de cavitaţie. ceea ce le confera efecte biologice importante. Dintre vibratiile sonore care ies din limitele de audibilitate ale urechii omenesti .-distrugerea membranei celulare sau a componentelor intracelulare cu degradarea biomoleculelor. în comparaţie cu acestea. Practica medicală a demonstrat că ultrasunetul este mai sensibil la diferenţierea ţesuturilor în comparaţie cu radiaţiile X. . poate fi testată printr-o serie de modificări . electrice sau chimice care pot modifica activitatea celulară.Utilizarea ultrasunetelor în scopuri medicale implică o bună cunoaştere a modului de propagare şi a efectelor lor asupra mediilor biologice.Alterarea reversibilă a mitocondriilor prin creştereavolumului şi întreruperea cristelor acestora . Sensibilitatea organismelor la ultrasunet. Din acest motiv vom prezenta pe scurt principalele efecte cu implicaţii biologice ale ultrasunetelor.Modificarea numărului de lizozomi din ţesutul hepatic. . cum ar fi : . însă la intensităţi mari efectele termice sau cavitaţia pot duce la distrugerea celulelor.Ultrasunetul poate să întârzie diviziunea celulară a ouălelor iniţial fertilizate . Activitatea electrică a pielii de broască se modifică reversibil . .

saturare vitaminică a organismului. .. Ultrasunetele cu frecvenţe de până la 100 kHz lezeazăaparatul auditiv.Scăderea reversibilă a numărului de granule de glycogen din celule. Ele pot produce: modificări ale glicemiei. Ultrasunetele care produc procese de cavitaţie tranzitorie.proteinurie circulatorie. indispoziţie şi oboseală accentuată. asemănătoare cu cea de înălţine mare. Ultrasunetele de mică intensitate produc senzaţii dedezechilibru. pe când cele care produc cavitaţie stabilă dezintegreză membrane mitocondriilor. indusă prin scăderea de presiune atmosferică. perturbă procesele oxidative ale mitocondriilor fără a degrada membrana acestora. Ultrasunetele de 115 dB şi frecvenţe 16-20 kHz produc senzaţii de blocaj auditiv.