Alexandru Lăpuşneanul

Alexandru Lăpușneanul (1564 - 1569) de Constantin Negruzzi
Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info

Sumar
ALEXANDRU LĂPUŞNEANUL
Sumar Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…! Ai să dai samă, doamnă!… Capul lui Moțoc vrem… De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu… Notele autorului

1
1 2 7 13 22 31

1

Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info

Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…!
Iacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul lui Ștefan Tomșa, care acum cîrmuia țara, dar Alexandru Lăpușneanul, după înfrîngerea sa în două rînduri, de oștile Despotului, fugind la Constantinopol, izbutise a lua oști turcești și se înturna acum sa izgonească pre răpitorul Tomșa și să-și ia scaunul, pre care nu l-ar fi perdut, de n-ar fi fost vîndut de boieri. Intrase în Moldavia, întovărășit de șepte mii spahii și de vreo trei mii oaste de strînsură. Însă pe lîngă aceste, avea porunci împărătești cătră hanul tatarilor Nogai, ca să-i deie oricît ajutor de oaste va cere. Lăpușneanul mergea alăturea cu vornicul Bogdan, amîndoi călări pe armasari turcești și înarmați din cap pănă în picioare. — Ce socoți, Bogdane, zise după puțină tăcere, izbîndi-vom oare? — Să nu te îndoiești, măria-ta, răspunse curtezanul, țara geme subt asuprirea Tomșei. Oastea toată se va supune cum i se va făgădui mai mare simbrie. Boierii, cîți i-au mai lăsat vii, numai frica morții îi mai ține, dar cum vor vedea că măria-ta vii cu putere, îndată vor alerga și-l vor lăsa. — Să deie Dumnezeu să n-aibi nevoie a face ceea ce au făcut Mircea-vodă la munteni; dar ți-am mai spus, eu îi cunosc pre boierii noștri, căci am trăit cu dînșii.
2 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info

— Aceasta rămîne la înaltă înțelepciunea măriei-tale. Vorbind așa, au ajuns aproape de Tecuci, unde poposiră la o dumbravă. — Doamne, zise un aprod apropiindu-se, niște boieri sosind acum cer voie să se înfățișeze la maria-ta. — Vie, răspunse Alexandru. Curînd intrară sub cortul unde el ședea încungiurat de boierii și căpitanii săi, patru boieri, din care doi mai bătrîni, iar doi juni. Aceștii erau vornicul Moțoc, postelnicul Veveriță, spatarul Spancioc și Stroici. Apropiindu-se de Alexandru-vodă, se închinară pînă la pămînt, fără a-i săruta poala după obicei. — Bine-ați venit, boieri! zise acesta silindu-se a zîmbi. — Să fii m.ta sănătos, răspunseră boierii. — Am auzit, urmă Alexandru, de bîntuirile țării și am venit s-o mîntui; știu că țara m-așteaptă cu bucurie.

3

Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info

— Să nu bănuiești. — Au doar nu sînt și eu unsul lui Dumnezeu? au doar nu mi-ați jurat și mie credință. noi sîntem datori a-ți spune adevărul. să facă din țînțar armăsar. măria-ta. Boierii sînt hotărîți a pribegi la unguri.rocarta. nici te iubește și m. la leși și la munteni. cînd eram numai stolnicul Petre? Nu m-ați ales voi? Cum au fost oblăduirea mea? Ce sînge am vărsat? Care s-au întors de la ușa mea.info . 4 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www. zise Veveriță. zise Moțoc. și dacă voi nu mă iubiți. eu vă vreau. fără să cîștige dreptate și mîngîiere? Și însă. țara este liniștită și poate că măria-ta ai auzit lucrurile precum nu sînt. cum înțăleg? [1] — Solului nu i se taie capul. nu mă iubiți? Ha! ha! ha! Rîdea. Vor veni cu oști streine și vai de biata țară cînd vom avea războaie între noi și poate și măriei-tale nu-i va fi bine. acum nu mă vreți. pe unde au toți rude și prieteni.ta să te întorci înapoi ca… — Dacă voi nu mă vreți. zise Spancioc. Pentru aceea obștia ne-au trimis pre noi să-ți spunem că norodul nu te vrea. Să mă-ntorc? Mai degrabă-și va întoarce Dunărea cursul îndărăpt. pentru că domnul Tomșa… — Ticălos nu poate fi acel ce s-au învrednicit a se numi unsul lui Dumnezeu. a căruia ochi scîntieră ca un fulger. A! Nu mă vrea țara? Nu mă vreți voi. căci așa este obiceiul norodului nostru. eu vă iubesc pre voi și voi merge ori cu voia. mușchii i se suceau în rîsul acesta și ochii lui hojma clipeau. răspunse Lăpușneanul. ori fără voia voastră.

adă-ți aminte de zisa scripturei și iartă greșiților tăi! Cruță pre biata țară. căzînd în genunchi. nu ne pedepsiți pre noi după fărădelegile naostre! Adă-ți aminte că ești pămîntean [3]. — Cu averile voastre. Moțoc rămase. dar au venit vremea să vă mulg și eu pre voi. vom rădica țara în picioare. Cînd astă negură de turci va prăda și va pustii țara. — Doamne! Doamne! zise Moțoc.info . Încredi-te în noi! 5 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www. vedem că moșia [2] noastră a să cadă de isnoavă în călcarea păgînilor. nu cu banii țăranilor pre care-i jupiți voi. de nu vrea să fac din ciolanile lui surle și din pelea lui căptușeală dobelor mele. Boierii ieșiră mîhniți.rocarta. boieri! Întoarceți-vă și spuneți celui ce v-au trimis ca să se ferească să nu dau peste el. pe ce vei domni măria-ta? — Și cu ce vei sătura lăcomia acestor cete de păgîni ce aduci cu măria-ta? adăogi Spancioc. Doamne! sloboade oștile aceste de păgîni. și de-ți vor trebui oști. Destul.— Cu voia măriei-tale. ne vom înarma noi cu femei și copii. — Ce-ai rămas? întrebă Lăpușneanul. Voi mulgeți laptele țării. zise Stroici. vom rădica slugile și vecinii noștri. vină numai cu cîți moldoveni ai pe lîngă măria-ta și noi chizeșluim că un fir de păr nu se va clăti din capul înălțimei-tale.

linge mîna care-l bate. Stroici este un copil. dar încăi niciodată nu s-au ascuns. Îmi place a privi sumeția lui.info . pe de alta. deprins a te ciocoi la toți domnii. Spancioc este încă tînăr. știa că Alexandru-vodă a să aibă nevoie de un intrigant precum el. Voia li se dete. căci îmi ești trebuitor. Moțoc îi sărută mîna. m-ai vîndut și pre mine. unde. ca neputînd înturna pre Lăpușneanul din cale. iar năravul ba“? Pesemne nu vă cunosc eu și pre tine mai vîrtos? Nu știu.rocarta. lui i se par că toate paserile ce zboară se mănîncă. n-aș fi nătărău de frunte. ca să mă ușurezi de blăstemurile norodului. 6 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www. Dar tu. asemenea cînelui care. în loc să mușce. prin jalobe și dare de bani. ai vîndut pre Despot. vei vinde și pre Tomșa. c-ai îndrăznit a crede că iar mă vei putea înșela. și îți făgăduiesc că sabia mea nu se va mînji în sîngele tău. sfiindu-se a se întoarce fără nici o ispravă la Tomșa cerură voie să rămîie a-l întovărăși. pre care nu se silește a o tăinui. cănd m-aș încrede în tine? Eu te iert însă. nu știe ce este îmbunarea și minciuna. care nu cunoaște încă pre oameni. să mijlocească mazilia lui. Deputații erau porunciți de Tomșa. cum ai văzut că m-au biruit. Dar văzînd că el venea cu însuși învoirea Porții. că fiind mai mare peste oștile mele. Sînt alți trîntori de care trebuie curățit stupul.— Să mă-ncred în voi? zise Lăpușneanul înțelegînd planul lui. te voi cruța. Acesta era planul lui Moțoc ca să se poată lipi de Lăpușneanul. în inima lui este iubire de moșie. El era mulțămit de făgăduința ce cîștigase. Moțoace? învechit în zile rele. spune-mi. m-ai lăsat? Veveriță îmi este vechi dușman. să-și urmeze drumul la Constantinopol. Pesemne gîndești că eu știu zicătoarea [4] moldovenească: „Lupul părul schimbă.

Îndată ce sosise. urzeau comploturi și ațîțau revolte. vrînd să strice prin aceasta azilul nemulțămiților. subt adăpostul zidurilor acestora. Ei aveau două mari cuvinte a fi îngrijiți: știau că norodul îi urăște. în care el nu avusese vreme a-și dezvălui urîtul caracter. Boierii însă tremurau. La cea mai mică greșeală dregătorească. Lăpușneanul porunci să împle cu lemne toate cetățile Moldaviei. Dar nesocotind de ajuns planul acesta. afară de Hotin și le arse. îi despoia de averi sub feluri de pretexte.info . doamnă!… Tomșa. fugise în Valahia și Lăpușneanul nu întîlnise nici o împiedicare în drumul său. cînd alt cap îi lua locul. aducîndu-și aminte de întăia lui domnie. la cea mai mică plîngere ce i s-arăta. carii de multe ori. lipsindu-i cu chipul acesta de singurul mijloc cu care puteau ademeni și corumpe pre norod. Ca să sece influința boierilor și să stîrpească scuiburile feudalității. capul vinovatului se spînzura în poarta curții. cu o țidulă vestitoare greșalei lui. îi omorea din cînd în cînd. adevărate sau plăsmuite și el nu apuca să putrezească. nesimțindu-se în stare a se împotrivi. Norodul pretutindene îl întîmpina cu bucurie și nădejde.rocarta. 7 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.Ai să dai samă. și pre domn că nu-i iubește.

se duce la Constantinopol. serbi. cei mai mulți. plătindu-i bine.info . cînd se afla la Țuțora. începu a sili pre străini și pre catolici a-și lepăda relegea. vorbea singur și se cunoștea că meditează vreo nouă moarte. după ce îi înfățoșăse planul unei nouă contribuții. bunului Petre Rareș. îi avea hărăziți. se supărară. Poate ar fi mai întîrziat a-și pune în lucrare planul. urmînd în tronul părintelui său. zidită de el. lăsă să intre doamna Ruxanda. Iliaș. vreo nouă daună. Întru o zi el se primbla singur prin sala palatului domnesc. și corăspunzîndu-se cu boierii pribegi. 8 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www. slobozînd însă pre ostași pe la casele lor. le mărginise în puțin număr. dacă desfrînarea lui nu l-ar fi grăbit. și multe familii bogate ce se locuiseră în țară pribegiră din pricina aceasta. își aflaseră scăpare lîngă Alexandru. Se părea neastîmpărat. era încuscriți cu polonii și cu ungurii. „Nu hălăduia de răul lui nici o jupîneasă. sub tuturatul a doi frați mai mari. zice hronicarul în naivitatea sa. care intrase iar în favor și care ieșea. unguri. iar oștile moldovene. La moartea părintelui ei. Într-o zi. hotărîră pieirea lui. după o scurtă și desfrînată domnie. Iliaș și Ștefan. Boierii care. care — zice hronica — cu multă jale și mîhniciune a tuturor sau îngropat în sf. le ținea pe margeni. O gvardie numeroasă de lefecii albanezi. unde îmbrățoșă mahometismul și în locul lui se sui pe tron Ștefan. izgoniți pentru relele lor fapte. cu cît mai vîrtos a lucra ceva.rocarta. Avusese o lungă vorbă cu Moțoc. care. dacă era frumoasă.“. Ruxanda rămăsese în fragedă vîrstă. monastirea Probota.Nime nu îndrăznea a grăi împotriva lui. cînd o ușă laturalnică deschizîndu-se. aducînd sărăcie pămîntului și cădere negoțului. Acesta fu mai rău decît fratele său. sub căpitani creature a lui.

Peste zobonul [5] de stofă aurită. se împărțea despletit pe umerii și spatele sale. ales de boierii pribegi. Dar Lăpușneanul. boierii ce erau cu dînsul. degenerînd cu amestecul națiilor străine. dînd năvală. și mai întăi hotărîtă de obștie a fi soția lui Jolde 9 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www. era încinsă cu un colan de aur. pus cam într-o parte. ca să nu-l scape. Ea văzuse murind pre părinții săi. îl birui și prinzîndu-l îi tăie nasul și-l dete la călugărie. pre care ei îl alesesără de domn. se însură și luă el pre fiica lui. Figura ei avea acea frumuseță care făcea odinioară vestite pre femeile României și care se găsește rar acum. iar pe grumazii ei atîrna o salbă de multe șiruri de margaritar. au tăiat frînghiile cortului sub carele el ședea și. întîmpinînd pre Joldea. l-au ucis. Părul ei. fiice și surori de domn. Ea însă era tristă și tînjitoare. Acum numai Ruxanda rămăsese din familia lui Petru Rareș și pre dînsa boierii ucigași o hotărîseră a fi soție un oarecărui numit Jolde. ca floarea espusă arșiții soarelui. ce se închia cu mari paftale de matostat. Astfel gingașa Ruxanda ajunsesă a fi parte biruitorului. a căruia mînice atîrnau dinapoi. ea era îmbrăcată cu toată pompa cuvenită unii soții. purta un benișel de felendreș [6] albastru blănit cu samur. după moda de atuncea. și ca să tragă inimile norodului în care via încă pomenirea lui Rareș.info . Șlicul de samur. privise pre un frate lepădîndu-și relegea și pre celălalt ucis.nemaiașteptînd sosirea boierilor pribegi. era împodobit cu un surguci alb și sprijinit cu o floare mare de smaragde. împregiurate cu petre scumpe. ce nu are nimică s-o umbrească.rocarta. Cînd intră în sală.

Apropiindu-se. se plecă și-i sărută mîna. Lăpușneanul. posomorîndu-se.info . Ruxanda căzu la picioarele lui. acum fusese silită de aceeași obștie. Lăpușneanul o apucă de mijloc. atîța sărimani [7] ! Gîndește că măria-ta ești prea puternic și că niște săraci boieri nu-ți pot strica. Dumnezeu știe! cît te iubesc! și copiii măriei-tale sînt frumoși și tineri. ar fi voit să-l iubească.rocarta. a da mîna lui Alexandru-vodă. frumoasa mea doamnă? zise el sărutînd-o pre frunte. Judecă că după viață este și moarte și că măria-ta ești muritor și ai să dai 10 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www. — Ce veste.(pre care nici îl știa). desfăcu brațele. bunul meu domn! viteazul meu soț! urmă ea. — O. și rădicînd-o ca pre o pană. pentru sîngele care verși. cînd nu-i sărbătoare. pre care cinstindu-l și supuindu-i-se ca unui bărbat. Eu. o puse pe genunchii săi. Ce-ți lipsește măriei-tale! N-ai cu nime război. țara este liniștită și supusă. ce pricină te face astăzi. care dipoza de inima ei făr-a o mai întreba. dacă ar fi aflat în el cît de puțină simțire omenească. destul! Ajungă atîta sînge vărsat. a-ți lăsa fusele? Cine te-au trezit așa de dimineață? — Lacrimilor jupîneselor văduve care se varsă la ușa mea și care strigă răsplătire la domnul Hristos și la sfînta născătoare. atîte văduvii.

— De aș ști că mă vei și omorî. prin deprindere.rocarta. „Ai să dai seamă.info . stăpînindu-se. cînd voiam să intru. care au rămas săraci! Uită-te!“ și îmi arăta capul sîngeros și capul se uita la mine grozav! Ah! Stăpîne! de atunci neîncetat văd capul acela și mi-e tot frică! Nu pot să mă odihnesc. se răzăma pe junghiul [8] din cingătoarea sa. dar îndată. — Și ce vrei? întrebă Lăpușneanul zîmbind. să nu-ți mai scape din gură astfel de vorbe nebune. că lași pre bărbatul tău să ne taie părinții. a cărui hram se prăznuiește la biserica ce noi i-am făcut la Pîngărați. se plecă și. rădicînd pre Ruxanda de jos: — Doamna mea! îi zise. zău. și… — Muiere nesocotită! strigă Lăpușneanul sărind drept în picioare și mîna lui. 11 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www. să sare inima din mine. bărbații și frații… Uită-te. aducîndu-ne aminte că ești mama copiilor noștri. nu știu ce se poate întîmpla. să nu mai văd capete tăiete. Mulțămește sfîntului mare mucenic Dimitrie izvorîtorul de mir. tatăl copiilor acestora. Ieri. nu pot să tac. o jupîneasă cu cinci copii s-au aruncat înaintea rădvanului [9] meu și m-au oprit arătîndu-mi un cap țintuit în poartea curții. doamnă! îmi zise.seamă! Pentru că. acesta-i bărbatul meu. — Vreau să nu mai verși sînge. cu monăstirile nu se răscumpără sîngele. doamnă. să încetezi cu omorul. ci mai ales ispitești și înfrunți pre Dumnezeu. că. că ne-au oprit de a face un păcat. socotind că făcînd biserci îl poți împăca.

care intrase atunce. Dar oare vor veni? — Vor veni. — Ei! pus-ai toate la cale? întrebă el. Bărbatul său o pitrecu pînă la ușă.rocarta. — Cum? ce vrei să zici? — Mîne vei vedea. Acum.info . — Tot este gata. Doamna Ruxanda ieși după ce iarăși îi sărută mîna. 12 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.— Îți făgăduiesc că de poimîne nu vei mai vedea. du-te de-ți vezi copiii și caută de casă cum se cuvine unei bune gospodine și pune la cale să ne gătească un ospăț. viind grabnic cătră armașul său. și mîne îți voi da un leac de frică. răspunse Alexandru-vodă. căci mîne dau masă mare boierilor. dragă doamnă.

slujbă. fiind sărbătoare. s-a plecat cu mare smerenie și a sărutat moaștele sfîntului. Ioan cel nou. iubindu-ne ca niște frați.rocarta. pentru că aceasta este una din cele zece porunci: „Să iubești pre aproapele tău ca însuți pre tine și să ne iertăm unii pre alții.info . sfînta slujbă începuse și boierii erau toți adunați. și se vor împrăștia oile“. avea cabanița turcească. Spun că in minutul acela el era foarte galben la față și că racla sfîntului ar fi tresărit. era îmbrăcat cu toată pompa domnească. Cînd sosi Alexandru-vodă. Lăpușneanul. la mitropolie. Nici o armă nu avea alta decît un mic junghi cu plăselele de aur. Boierii și-au venit în cunoștiință. se înturnă către boieri și zise: „Boieri dumneavoastră! De la venirea mea cu a doua domnie și pînă astăzi. Purta corona Paleologilor și peste dulama poloneză de catifea roșie. Astăzi sînt altfel trebile. pentru că zice mîntuitorul. După ce a ascultat sf. rău. apropiindu-se de racla sf. rugîndu-ne Domnului nostru Iisus Hristos — își făcu cruce — 13 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www. s-a coborît din strană. care ținteau la răsipa țării și la peirea mea. au văzut că turma nu poate fi fără păstor. Boieri dumneavoastră! Să trăim de acum în pace. Unul Dumnezeu știe de nu mi-a părut rău și de nu mă căiesc de aceasta. m-am arătat cumplit. în ziua aceea. Împotriva obiceiului său. pentru că sîntem muritori. vărsînd sîngele multora.Capul lui Moțoc vrem… De cu seară se făcuse de știre tuturor boierilor să se adune a doua zi. suindu-se iarăși în strană. iar printre bumbii dulămii se zărea o zea de sîrmă. s-a închinat pe la icoane și. dar dumneavoastră știți că m-a silit numai dorința de a vedea contenind gîlcevirile și vînzările unora și altora. După aceasta. ca să asculte liturghia și apoi să vie să prînzească la curte. unde era să fie și domnul. „Batevoi păstorul. am arătat asprime către mulți.

zicînd: — Iertați-mă. deși era necontenite jalobele obștiei pentru jăfuirile lui Moțoc. oameni buni și boieri dumneavoastră! — Dumnezeu să te ierte. — Te sfătuiesc să nu te duci astăzi la dînsul la masă. Lăpușneanul sau nu răspundea. ca să adune nouă avuții din sudoarea țăranului.info . Luau seamă însă că curtea era plină de lefecii înarmați și că patru tunuri sta îndreptate spre poartă. Acești erau Spancioc și Stroici. sau nu le asculta. el din împăcarea aceasta nu aștepta vreun bine. se înturnă la palat. Lăpușneanul ieși din biserică. spre împilarea gloatei. și încălecînd. dar 14 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www. afară de doi juni ce sta gînditori. care întrebuința creditul ce-l avea la domn. întovărășiți fieștecare de cîte două-trei slugi. nici prepunea vreun rău. Vestea se împrăștiase că domnul se împăcase cu boierii și boierii se bucurau de o schimbare ce le da nădejde că vor putea ocupa iarăși posturi. boierii începură a veni călări. răzămați de un mormînt lîngă ușă. merse în mijlocul bisăricii și. Sfîrșind această deșănțată cuvîntare. în dreapta și în stînga.rocarta. măria-ta! răspunseră toți. însă nime nu le-a luat seama. Căci. poftind pre boieri să vie ca să ospăteze împreună. precum iertăm și noi greșiților noștri. Cît pentru norod. cîrtea numai asupra ministrului său Moțoc. La curte se făcuse mare gătire pentru ospățul acesta. după ce se închină iarăși.“. Norodul se învoia cu oblăduirea lui Alexandru-vodă.să ne ierte nouă greșalele. răspunse celălalt. Ceasul prînzului apropiindu-se. se înturnă spre norod în față. Toți se împrăștiară. și se amestecară în norod. el era indiferent. — Cum îți pare? zise unul din boierii care i-am văzut că nu iertase pre Alexandru-vodă.

veneau mîncări grecești ferte cu verdețuri. măria-ta! să stăpînești țara în pace și milostivul Dumnezeu să te întărească în gîndul ce ai pus de a nu mai strica pre boieri și a bîntui norodul… N-apucă să sfîrșească. Boierii închinau și urau pre domn cu vivate zgomotoase. talgerile și păharele erau de argint. pline de vin. Tipsiile pe care aduceau bucatele. dar odată intrînd. la care răspundeau lefeciii prin chiote și tunurile prin bubuit. ceremonia prin salve. erau trei poloboace desfundate. nu se mai putea înturna: căci porțile erau străjuite și păzitorii porunciți a nu lăsa să iasă nime. Adunîndu-se. pe vremea aceea. 15 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www. Unii poate că și prepuneau vreo cursă. după obicei. căci buzduganul armașului. În Moldavia. 47 la număr. În curte. fripturile cosmopolite. Începură a zice [10] din surle: și bucatele se aduseră pe masă. pline de vin de Odobești și de Cotnar și la spatele fieștecăruia boier dvorea cîte o slugă. Acum capetele începuseră a se înfierbînta. nu se introdusese încă moda mîncărilor alese. Pînza mesii și șervetele erau de filaliu [11] țesute în casă. avînd în dreapta pre logofătul Trotușan și în stînga pre vornicul Moțoc. cînd Veveriță ridică paharul și închinînd zise: — Să trăiești întru mulți ani.socoteau că sînt puse pentru a serba. Toate aceste slugi erau înarmate. Lăpușneanul se puse în capul mesii. lovind-l drept în frunte. Pe lîngă părete sta așezate în rînd mai multe ulcioare pîntecoase. apoi pilaful turcesc. vinul își făcea lucrare. care pluteau în unt. După borșul polonez. care dregea [12].info . Acum era aproape a se scula de la masă. boierii mîncau și beau. slujitorii mîncau și beau. în sfîrșit. boierii. și. îl oborî la pămînt. pe lîngă două junci și patru berbeci fripți. Cel mai mare ospăț se cuprindea în cîteva feluri de bucate.rocarta.

neavînd nici o grijă. Cît pentru Lăpușneanul el luasă pre Moțoc de mînă și se trăsesă lîngă o fereastră deschisă. scaunele. deși răniți. toți slujitorii de pe la spatele boierilor. simțea părul zburlindu-i-se pe cap și dinții săi clănțănind. Mulți lefecii periră. mulți însă din cei mai juni se apărau cu turbare. Patruzeci și șepte de trupuri zăceau pe parchet! În lupta și trînta aceasta. tacîmurile mesii se făceau arme în mîna lor. văzîndu-se lovite fără veste de soldați. Puțini care scăpară cu viață. începuse uciderea și în curte. El rîdea.rocarta.info . și invitînd pre alte slugi și oameni boierești. fără arme. masa se răsturnase. Dacă vreunul apuca vreo sabie. dasă larmă pe la casele boierilor. unii cu furia deznădejdei. Slugile boierilor. călăi și osîndiți. iar Moțoc. la ei. îi loviră. silindu-se a rîde ca să placă stăpînului. Lăpușneanul. pre care îl înștiințase de pornirea norodului. 16 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www. surprinși mișălește pe din dos. Odată cu omorul de sus. plecară de fugă. cădeau făr-a se mai împotrivi. și alți ostași. talgerele. ulcioarele se spărseseră și vinul amestecat cu sînge făcuse o baltă pe lespezile salei. scoțînd junghiurile. dar în sfîrșit nu mai rămasă nici un boier viu. intrară și năpustiră cu sabiile în ei. aduși de căpitanul de lefecii. Închipuiască-și cineva într-o sală de cinci stînjeni lungă și de patru lată. burzuluiseră norodul și tot orașul alergase la poarta curții. nesocotind rănele ce priimeau. de unde privea măcelăria ce începuse.— A! voi ocărîți pre domnul vostru! strigă acesta. unii. pre care începuse a o tăia cu protivire. flăcăi! În minut. și alții cu aprinderea beției. îi strîngeau pîn-îi înădușeau. Boierii. Și cu adevărat era groază a privi această scenă sîngeroasă. trimise pre armașul să-i întrebe ce vor și ce cer? Armașul ieși. Gloata se întărîta din mult mai mult. își vindea scump viața. apucînd a sări peste ziduri. o sută și mai mulți oameni ucigași și hotărîți spre ucidere. se încleștau cu furie de gîtul ucigașilor și. Cei mai bătrîni mureau făcîndu-și cruce. luptîndu-se.

În sfîrșit începură a striga: — Să micșureze dăjdiile! — Să nu ne zapciască! 17 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www. făcînd semn. Da. dar văd că înțelepciunea măriei-tale au apucat mai nainte și ai făcut bine că i-ai tăiat. zise apoi înturnîndu-se spre acesta. pentru că… fiindcă… era să… — Văd că armașul întîrzie. răspunse mîrșavul curtezan. Ha. armașul se suise pe poarta curții și. cum socoți și dumneata? — Așa. eu de mult aveam de gînd să sfătuiesc pre m. Venise fără să știe pentru ce au venit și ce vrea. ai urmat cu mare înțelepciune.— Ei. dar să vedem întăi ce vror. Îmi vine să poruncesc să deie cu tunurile în prostimea acea. și a se întreba unii pe alții ce să ceară. Începu a se strînge în cete. cete. — M-așteptam s-aud asemene răspuns. zise cu oțărîre Lăpușneanul.rocarta. nu-i vreo pagubă c-or muri cîteva sute de mojici. zise Lăpușneanul curmînd pre Moțoc. de vreme ce au perit atîța boieri. să-i omare de istov. În vremea aceasta. vornice Moțoace. să-i împuște cu tunurile. care se învălmășea în vorbă. n-am făcut bine că m-am mîntuit de răii aceștii și am scăpat țara de o așa rîie? — Măria-ta.info .ta la aceasta. Ea nu se aștepta la asemenea întrebare. strigă: — Oameni buni! Măria-sa vodă întreabă ce vreți și ce ceriți? si pentru ce ați venit așa cu zurba? Prostimea rămasă cu gura căscată. așa. spune.

văzînd pre armașul intrînd. n-ai auzit bine! — Ba foarte bine. Ce vorbe sînt aceste? Ce să facă cu capul meu? îți spun că ești surd. fu ca o schinteie electrică. fîrtate! vrei să șuguiești. — Capul vornicului Moțoc. Toate glasurile se făcură un glas și acest glas striga: „Capul lui Moțoc vrem“. de unde striga în gura mare: „Să ne deie pe Moțoc! Capul lui Moțoc vrem!“ 18 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www. zise Alexandru-vodă. răspunse.info . — Ce cer? întrebă Lăpușneanul.— Să nu ne mai împlinească! — Să nu ne mai jăfuiască! — Am rămas săraci! — N-avem bani! — Ne i-au luat toți Moțoc! — Moțoc! Moțoc! — El ne belește și ne pradă! — El sfătuiește pre vodă! Să moară! — Moțoc să moară! — Capul lui Moțoc vrem! Acest din urmă cuvînt. norodul începuse a se cățăra pe ziduri. ascultă singur. ostașii nemaiîmpotrivindu-se. Într-adevăr. — Cum? Ce? strigă acesta sărind ca un om ce calcă pe un șărpe. Strigările lor se aud de aici.rocarta. n-ai auzit bine. găsind un eho în toate inimile. dar nu-i vreme de șagă.

să postesc cît voi mai ave zile. nu ar fi păcat? Judecă dumneata singur. Ticăitul boier răcnea cît putea. Îndată armașul și căpitanul de lefecii începură a-l tîrî. dar ce puteau bătrînile lui mîni împotriva acelor patru brațe zdravane care-l trăgeau! Vrea să se sprijinească în picioare. nu-i asculta pre niște proști. milostive doamne. nu mă lăsa să mă prăpădesc!… Dar ce le-am făcut oamenilor acestora? Născătoare de Dumnezeu.rocarta. și țipa. nici nu mă iubește țara. Încai lăsați-mă să mă duc să-mi pun casa la cale! fie-vă milă de jupîneasa și de copilașii mei! lăsați-mă să mă spoveduiesc! Și plîngea. cum ziceai însuți cînd îmi spuneai că nu mă vrea. Pune să deie cu tunurile într-înșii… Să moară toți! Eu sînt boier mare. ei sînt niște proști! — Proști. dar mulți. Du-te de mori pentru binele moșiei dumitale. Sînt bucuros că-ți răsplătește norodul pentru slujba ce mi-ai făcut. să ferec cu argint icoana ta cea făcătoare de minuni de la monăstirea Neamțului!… Dar. și suspina. pre niște mojici. vînzîndu-mi oastea lui Anton Sechele [13] și mai pe urmă lăsîndu-mă si trecînd în partea Tomșii. Maică preacurată fecioară. Haide! luați-l de-l dați norodului și-i spuneți că acest fel plătește Alexandru-vodă celor ce pradă țara. vrînd să se împotrivească. — Destul! strigă Lăpușneanul. răspunse Lăpușneanul cu sînge rece. să omor o mulțime de oameni pentru un om.info . nu te mai boci ca o muiere! fii român verde. Ce să te mai spoveduiești? Ce-i să spui duhovnicului? că ești un tîlhar și un vînzător? Asta o știe toată Moldova. căci de pe vorbele tiranului înțelegea că nu mai este scăpare pentru el. dar se împedeca 19 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www. — Oh! nenorocitul de mine! strigă Moțoc smulgîndu-și barba.— Oh! păcătosul de mine! strigă ticălosul. scapă-mă de primejdia aceasta și mă jur să fac o biserică.

Buna doamnă. auzise vorbă că este zurba asupra lui vodă și adusese această veste stăpînei sale. Una din ele. era spăriată. doamna Ruxanda.info . În sfîrșit puterile îi slăbiră. Lăpușneanul porunci să rădice masa și să strîngă tacîmurile. le așăză în mijlocul mesii pe încet și cu rînduială. Și mulțămindu-se de astă jertfă. se împrăștii. merse la o ușă lăturalnică. avînd copiii pe lîngă dînsa. căci. mai îndrăzneață.rocarta. era îngrijită. După aceea. — Iată cum plătește Alexandru-vodă la cei ce pradă țara! ziseră trimișii tiranului. Ea nu putea afla pricina zgomotului ce auzise. Apoi.de trupurile confraților săi și luneca pe sîngele ce se închegase pe lespezi. care întru o clipală îl făcu bucăți. spălîndu-se pe mîni. puind pe ale celor mai mici boieri dedesubt și pe a celor mai mari deasupra. îl îmbrînciră în mulțime. a găsit-o rugîndu-se dinaintea icoanei. neștiind nimic de cele ce se petrecea. femeile nu ieșeau din apartamentul lor și slujnicele nu puteau risca în mijlocul unei oștimi ce nu cunoștea ce este disciplina. — A! strigă ea. apoi pusă să răteze capetele ucișilor și trupurile le aruncă pe fereastră. pînă ce făcu o piramidă de patruzeci și șepte căpățîne. Ticălosul boier căzu în brațele idrei acestei cu multe capete. — Să trăiască măria-sa vodă! răspunse gloata. De la începutul tragediei acestia. și sateliții tiranului. În vreme ce nenorocitul Moțoc perea acest fel. ieșind. după obiceiul vremii de atunci. slavă Maicei Domnului că te văd! Mi-au fost tare frică. temîndu-se de furia norodului. vîrful căria se închia prin capul unui logofăt mare. luînd capetele. trase zăvorul și drugul de lemn care o închidea și intră în apartamentul doamnei. ducîndu-l pe poarta curții mai mult mort decît viu. și cînd a intrat Alexandru. 20 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www. după neam și după ranguri.

Zicînd aceste. dar s-au liniștit. — Femeia tot femeie. Apoi înturnîndu-se iarăși în sală. Slujitorii s-au fost luat la sfadă. zise lefeciului. — Tu pune să arunce peste zid hoiturile cînilor acestora. găsi pre căpitanul de lefecii și pre armașul așteptîndul. adresîndu-se către armaș. Însă Stroici și Spancioc erau acum aproape de Nistru. Iar tu. strigă cătră ei Spancioc. luă pre Ruxanda de mînă și o aduse în sală. ți-am gătit un leac de frică. în loc să se bucure.info . Gonașii îi ajunseră tocmai cînd treceau hotarul: — Spuneți celui ce v-au trimis. — Dar ce țipete. precum ți-am făgăduit.rocarta. că ne vom vedea pîn-a nu muri! 21 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www. Și luînd-o în brațe. zise Lăpușneanul zîmbind. o duse în apartamenturile ei. doamnă.— Pentru aceea. să-mi pui mîna pe Spancioc și pe Stroici. ce strigări se auzeau? — Nimic. ea se sparie. ea slobozi un țipet strașnic și leșină. iar titvele să le înșire pre zid. Vină cu mine. Întru vederea grozavii priveliști.

era îngrijit de acești doi boieri. tăia mîni. care ședeau la Cameniță. Dar pentru ca să nu uite dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omenești. însă presupusurile lui erau părelnice. spre a întra în Moldavia.rocarta. pre care o întări mai cu osăbire. Boala făcu răpezi înaintiri și în curînd tiranul se văzu la ușa mormîntului. căci nime nu mai cuteza a cîrti cît de puțin. pre mulți am să popesc și eu… Patru ani trecuseră de la scena aceasta. legîndu-se prin cele mai mari jurăminte că nu le va face nimică. se mută în cetatea Hotinului. în vremea cărora Alexandru-vodă. dar ei știau cît prețuiește jurămîntul lui. 22 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.info . însă aici se bolnăvi de lîngoare. Lăpușneanul le scrisese în mai multe rînduri ca să vie. dar acești doi români erau prea buni patrioți ca să nu judece că războiul și venirea oștilor străine ar fi fost peirea patriei. Scotea ochi. credincios făgăduinței ce dase doamnei Ruxandei. Deși avea doi gineri grafi cu mare influință la Curtea Polonei. căci nu putuse pune mîna pe Spancioc și pe Stroici. Ca să-i privigheze mai de aproape.De mă voi scula. care nu căutau decît pretexte. născoci feluri de schingiuiri. Cu toate aceste. nu mai tăiese nici un boier. să nu învite pre poloni. așteptînd și pîndind vreme. era neliniștit. ciuntea și seca pe care avea prepus.

Convulsiile îl apucară și un leșin grozav ca moartea îi îngheță trupul. crezînd că se sfărșește. ce avea păn-a nu se face domn. de mă voi și ridica din boala aceasta. Chemînd pe mitropolitul Teofan. — Cît pentru mine. părinți arhierei. să mă tundeți călugăr… Nu putu vorbi mai mult. fioroase și amenințătoare. 23 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www. i se părea că vede toate jertfele cruziei sale. Deci. fiind în fragedă vîrstă. îngrozindu-l și chemîndu-l la judecata Dumnezeului dreptății. puindu-i nume Paisie. nici pre țară. încungiurat de puternici vrăjmași. În deșert se învîrtea în patul durerii. proclamară pre Bogdan de domn. de mă veți vedea aproape de moarte.info . încît mitropolitul și episcopii. de nu va fi unire între boieri și de nu vor ave dragoste și supunere cătră domn. umilindu-se. urmă a zice. dupre numele Petru. Abia amurgise cînd Stroici și Spancioc sosiră. vă rog. nu se va pute apăra nici pre sine. își ceru iertare de la toți. salutînd pre doamna Ruxanda de regentă în vremea minorităței fiului ei. îl călugăriră.rocarta. pe urmă îi rugă să le fie milă de fiul său Bogdan. căci nu putea afla ragaz. Apoi îndată porniră stafete pe la boierii din țară și emigrați și pe la capitanii oștilor. pre care îl lasă moștean scaunului și să-l ajute căci. După aceasta. pre episcopi și pre boieri și spuindu-le că se simte sosit la sfîrșitul vieții. unde să mă spăsesc.În delirul frigurilor. cîte zile îmi va mai lăsa Dumnezeu. sînt hotărît a mă duce la călugărire în monăstirea Slatina.

pe căpătîiul său sta un potcap. I se păru că visează și iarăși închise ochii. se uită pe dînsul și se văzu coperit cu o rasă. Nu se auzea deciț murmura valurilor Nistrului. o slugă le arătă camera bolnavului. călugării. văzu doi călugări stînd unul la cap și altul la picioarele sale. văzu aceleși lucruri. Numele acesta îi aduse aminte de toate cele ce se petrecuseră.info . dar redeschizîndu-i peste puțin. frate Paisie? îl întrebă unul din monahi. neclintiți ca două statuie de bronz. Lăpușneanul se trezise din letargia sa. alergară cu pripă la cetate. Suindu-se în palat. în sfîrșit. Vru să rădice mîna și se împedecă în niște metanii de lînă. Voind să intre. — Cum te mai simți. cu mînie în capul unui călugăr. Sîngele într-însul începu a ferbe și. Deschizînd ochii. văzîndu-l că nu doarme. A! voi vă jucați cu mine! Afară. ce izbea regulat stîncoasele ei coaste. metaniile.rocarta. îi cuprinse nu puțină mirare neîntîlnind pre nime. potcapul. auziră un mare zgomot și se opriră ca să asculte. Cetatea era mută și pustie ca un mormînt de urieș. sure și goale și strigătul monoton a ostașilor pe lungile lor lance. dar negăsind decît potcapul îl azvîrli. 24 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www. boaite! Ieșiți! că pre toți vă omor! Și căuta o armă pe lîngă el.Descălecînd pe la gazde. sculîndu-se pe jumătate: — Ce pocitănii sînt aceste? strigă.

…A! mă-năduș!… Apă! apă! apă! — și căzu răsturnat pe spate. M-ați popit voi. păcătosule. boierii. eu te dezmitropolesc. sînt domn! Sînt Alexandruvodă!… Săriți. Doamna și mitropolitul ieșiră. zbuciumîndu-se a se scula din pat. care te-am făcut mitropolit.rocarta. Chiar atunci cei doi boieri veniseră și sta ascultînd la ușă. tacă-ți gura. că ești monah. striga Lăpușneanul cu glas răgușat și spărios. mitropolitul. flăcăi! Unde-s voinicii mei?… Dați! dați de tot! Eu vă poruncesc. că eu. 25 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www. pre mulți am să popesc și eu! [14] Iar pre cățeaua asta voi s-o tai în patru bucăți împreună cu țîncul ei.info . uiți că ești în ceasul morții! Gîndește. slugile întrară toți în odaie. nu mai ești domn! Gîndește că prin hulele și strigările tale sparii pre astă femeie nevinovată și pre acest copil în care razemă nădejdea Moldaviei… — Boaită fățarnică! adăogă bolnavul. nu huli! îl curmă mitropolitul.Întru auzul strigărilor lui. gîndiți că veți scăpa de mine? Dar să vă iasă din minte! Dumnezeu sau dracul mă va însănătoșa. și… — Nenorocite. ca să nu mai asculte sfătuirile boaitelor și a dușmanilor mei… Minte acela ce zice că sînt călugăr! Eu nu sînt călugăr. — A! voi m-ați călugărit. dar de mă voi îndrepta. doamna cu fiul ei. La ușă îi întîmpinară Stroici și Spancioc. hîrcîind de turbare și de mînie. Ucideți-i pre toți… Nici unul să nu scape.

— Ce zici. Mi-au zis să nu mă duc fără el. doamnă. adăogi Spancioc. strîngînd cu furie copilul la sîn.info . răcni diuoasa mumă. viața măriei-tale și a copilului acestui este în primejdie. Destul a trăit tatăl și destule a făcut. Iată un praf. pune-l în băutura lui… — Otravă! strigă ea. părinte! zise sărmana femeie. Moară tatăl ca să scape fiul. înfiorîndu-se. — Ce este? întrebă doamna. Adă-ți aminte de doamna lui Ștefăniță-vodă [15] și alege între bărbat și între fiiu. înturnîndu-se cu ochi lăcrîmători spre mitropolitul. — Otravă.rocarta. 26 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www. urmă Spancioc.— Doamnă! zise Spancioc apucînd de mînă pe Ruxanda. omul acesta trebuie să moară numaidecît. De nu va muri îndată omul acesta. — Bolnavul s-a trezit și cere apă și pre fiul său. — Nu-i vreme de stat în gînduri. O slugă ieși. — Oh! vrea să-l omoare.

că voi m-ați făcut să fac acest păcat. fiica mea. îl ia. pre care-l aducea sluga. și pre cel vechi. zise suspinînd. — Ce face? întrebă Spancioc pre Stroici. cuviosul Teofan se depărtă. — Întreabă de fiul său — zice că vrea să-l vadă — cere de băut — doamna tremură — îi dă paharul — nu vre să-l iaie!… Spancioc sări și scoase junghiul din cingătoare. Boierii o împinseră în camera bolnavului. Dumnezeu să-l ierte și să te ierte și pre tine. măria-ta! Ruxanda ieși tremurîndă și galbănă și. Iar eu mă duc să gătesc tot pentru purcederea noastră cu noul nostru domn.rocarta. — Ba. mahinalicește și silită mai mult de boieri. 27 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www. bea… Să-ți fie de bine. Ruxanda luă un pahar de argint plin de apă. răzemîndu-se de părete: — Voi să dați seamă înaintea lui Dumnezeu.— Crud și cumplit este omul acesta. Zicînd aceste. lăsă să cadă otrava în el.info . care crăpase ușa și se uita. Domnul Dumnezeu să te povățuiască. și apoi.

— Oh! părinte. — Dar cine va căuta de nenorocitul acesta? — Noi. cum ți-am făgăduit. Lăpușneanul sta întins cu fața în sus. îi întrebă cine sînt și ce voiesc? — Eu sînt Stroici. Amîndoi boierii intrară la bolnav. adăogi celalalt.info .rocarta. — Să mergem. ce mă făcuși să fac! zise doamna cătră mitropolitul și se duse cu el plîngînd. liniștit. zise doamnei. și aceea ce voim este să te vedem pîn-a nu muri. dar foarte slab. — Și eu Spancioc.Mitropolitul veni. răspunseră boierii. 28 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www. Otrava încă nu începuse a-și face lucrarea. el îi privi îndelung și necunoscîndu-i. — Oh! vrăjmașii mei! suspină Alexandru. Cînd întrară boierii. răspunse acesta.

urmă acesta. căci ai să mori.— Eu sînt Spancioc. Durerile creșteau. ce foc! Unde-i doamna? Unde-i copilul meu? — S-au dus și te-au lăsat cu noi. — Oh! m-ați otrăvit.info . Otrăvitul se zbuciuma în convulsii. — Ah! ce foc simt că mă arde. fie-ți milă! scapă-mă de durerile ce mă sfîșie! înjunghe-mă! zise. nelegiuiților! Doamne! fie-ți milă de sufletul meu! O. tu ești mai tînăr. 29 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www. a cărui avere ai jăfuit-o. — S-au dus și m-au lăsat! m-au lăsat cu voi! Oh! omorîți-mă. Spancioc pre care ai vrut să-l tai. lăsîndu-i femeia și copiii să cerșătorească pe la ușile creștinilor. cînd ai ucis 47 de boieri și care a scăpat din ghearile tale! Spancioc. apucîndu-se cu mînile de pîntece.rocarta. strigă bolnavul. — Nu-mi voi spurca vitejescul junghi în sîngele cel pîngărit a unui tiran ca tine. Otrava lucrează. să scap de durere! Oh! înjunghe-mă tu. înturnîndu-se spre Stroici. — Zi Acum slobozește.

au rămas drojdiile otrăvii. nu vreu. ba. Și apucîndu-l amîndoi. mugind ca un taur ce vede trunchiul și securea ce a să-l lovească. uitîndu-se la el cu o bucurie infernală și mustrîndu-l. îi descleștă cu vîrful lui dinții și îi turnă pe gît otrava ce mai era în fundul păharului. Bea și te răcorește. dinții îi scrîșneau și ochii săi sîngerați se holbaseră.rocarta. Ba. ieșea ca niște nasturi pe obrazul lui. — Ce.info . Lăpușneanul.— Oh! strigă. zise bolnavul strîngînd dinții. Atunci Stroici îl apucă și-l ținu neclintit. tristă a morții prevestitoare. După un chin de jumătate ceas. învață a muri. îmi arde sufletul! oh! dați-mi apă… dați-mi ceva să beau! — Iată. o sudoare înghețată. Nenorocitul domn se zvîrcolea în spasmele agoniei. îl țineau nemișcat. își dete duhul în mînile călăilor săi. tu care știai numai a omorî. voi a se-nturna cu fața spre părete. se cade spre osînda ta să ne privești. — Ba. luînd paharul de argint de pe masă. în sfîrșit. zise Stroici. vrei să nu ne mai vezi? ziseră boierii. nu. iar Spancioc. scoțînd cuțitul din teacă. 30 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www. spume făcea la gură.

a.a. unde e îngropat.) 4 Proverbul (n.a.) 31 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www. La monastirea Slatina. se vede și astăzi portretul lui și a familiei sale.) 8 Un cuțit a căruia mîner se ascundea în teacă și care slujea spre înjunghierea dușmanului învins.a. care lăsă o pată de sînge în istoria Moldaviei.) 5 O haină lungă deschisă dinainte (n.) 9 Un fel de caretă așezată pe dricuri (n.) 2 Patria (n.a.a.) 7 Orfani (n.) 3 Patriot (n.info .Acest fel fu sfîrșitul lui Alexandru Lăpușneanul.rocarta. zidită de el.) 6 Catifea (n.a.) 10 A cînta — cuvînt vechi (n.a.) 11 O țesătură foarte subțire (n.a.a.a. În Franția se numea miséricorde (n. ------------------------------------------------- Notele autorului 1 Miron Costin (n.

info .) 32 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.a.rocarta.a.) 13 Vestit general ungur (n.a.) 15 Miron Costin (n.12 Turna vin (n.) 14 Miron Costin (n.a.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful