SFÂRŞIT DE IARNĂ Azi soarele s-a arătat Mai cald ca altă dată Şi peste toate şi-a lăsat Lumina lui curată

. Zăpada care s-a topit, Se scurge-ncet la vale Şi-n urmă, iarba s-a ivit Zâmbind mai blând în cale. Abia aştept să mă joc iar, Prin luncile cu soare, Să văd cum mugurii răsar Şi se prefac în floare. PRIMĂVARA Primăvara cea zglobie Aleargă iarăşi prin câmpie. Iarba în urma ei răsare Cu flori multe ca în covoare. Aleargă primăvară, aleargă! Şi-ndeamnă oamenii la treabă. Tu eşti fiica anului mai mică Şi de nimeni nu ai frică. Tu te joci cu soarele Şi-ncălzeşti ogoarele. Iarna pleacă şi îţi spune Să faci numai lucruri bune, Să se vadă-n urma ta, De la noi când vei pleca, Câmp frumos şi plin de roade, Pomii încărcaţi cu floare. PRIMĂVARA Vrem să plece repede Iarna din grădină, Primăvara veselă Vrem acum să vină.

S-au topit zăpezile, Caldă-i ziua, caldă, Pârâiaşe sprintene Prin grădină saltă. Ne lăsăm paltoanele, Dragă primăvară, Şi cu toţi, de-a prinselea, Ne jucăm pe-afară. VINE PRIMĂVARA Frunză verde păpuşoi Ce frumos e-acum la noi Căci zăpada s-a topit, Primăvara a venit. Peste tot e numai soare, Şi pe câmp, numai tractoare. Se îmbracă glia iar, Rodul să ni-l dea în vară, Cu grâu frumos şi aurit, Că noi îl îngrijim de mic Şi roade multe ne va da, De ştim bine a-l lucra. CONCERT DE PRIMĂVARĂ De George Coşbuc Chiar acum din crâng venii, Şi c-o veste bună! Iarăşi e concert, copii; Merg şi eu, şi tu să vii, Mergem împreună. Vrei programă, lămurit? Stai puţin să caut. Cucul, un solist vestit, De printr-alte ţări venit, Va cânta din flaut.

DE PE-O „BUNĂ DIMINEAŢĂ” Otilia Cazimir De pe-o "bună dimineaţă" Cu tulpină de cârcel, A ieşit un gândăcel Cu mustăţile de aţă. Alţi gândaci, mărunţi şi roşii, Care-şi poartă fiecare Ochelarii pe spinare, Dorm în soare, somnoroşii! Iar pe-un fir de păpădie Ce se-nalţă drept, din iarbă, Suie-un cărăbuş cu barbă, În hăinuţă aurie. Suie mândru şi grăbit Să vestească-n lumea mare: - Prea cinstită adunare, Primăvara a sosit! VINE PLOAIA De George Coşbuc Vine ploaia, bine îmi pare, În gradină am o floare, Ploaia o va face mare, Vine ploaia, bine îmi pare. Vine ploaia, bine face! Spicul plin de-acum se coace! Spicului răcoarea-i place! Vine ploaia, bine face! PLOAIA Ploaia Pic, pic, pic! Cine-i oare cine? Pic, pic, pic! Iată, ploaia vine! Vine pe furiş,

Pe acoperiş, Printre rămurele Şi pe floricele, Ba o simt şi eu, Pe năsucul meu. Plici, plici, plici! Ploaia s-a-nteţit! Plici, plici, plici! Nu e de glumit! Vine mânioasă! Mă goneşte-n casă! MÂŢIŞORII De Otilia Cazimir A ieşit răchita-n drum. Ce-o mai fi şi asta oare, Că-i din cap până-n picioare Numai motocei de scrum ?... Cu mlădiţele plecate, Stă pe loc şi se socoate: S-ar întoarce, nu mai poate, S-ar ascunde, N-are unde! I-e ruşine de copii, Că din muguri aurii, I-au ieşit în loc de flori... Mâţişori! MARTIE Martie, martie, mărţişor, Ai dat drumul la izvor Risipind şi nori, şi ceaţă. Tu trezeşti din nou la viaţă Iarba, gâze, flori, albine, Eu de aceea ţin la tine. PRIMUL SEMN DE PRIMĂVARĂ

Pe sub gard, din iarba grasă, Roiuri mari de gâze mici Ies plăpânde şi sfioase În cămaşă de mătase, Înflorată cu arnici. Trec din zori şi până-n seară, Hotărâte călătoare, Pe poteci cu umbră rară, Semne mici de primăvară Către primul semn de soare. Pân’ ajung la ţinta lor, Niciodată nu se-opresc. Lung e drumul către zbor, Lung. Şi nu-i deloc uşor Până aripile cresc. PRIMĂVARA Iarna ş-a topit cojocul Sus în deal, jos în vâlcele, Ghiocei şi albăstrele Vin să-mpodobească locul. Şi-au pornit din zori urcuşul Păsări gureşe, gingaşe, Râde-n geamuri corcoduşul, Parcă-i un copil în faşe. Ziua-n haină aurie Intră-n casa noastră oaspăt, Geamul l-am deschis să vie Aer miresmat şi proaspăt. PRIMĂVARA Hai în câmp, hai să-ţi arăt Pete albe de omăt Cum se uită îndărăt. Hai, că mai avem un pas, Să vedem ce-a mai rămas. Unde ne jucam prin frig, Nu mai e din frig nimic! C-a venit din sud, din soare,

Primăvara-n sărbătoare, De flori dulci şi de culoare. Şi-au venit din sud zburând, Păsări stoluri, rând pe rând, Cu dor mare de pământ. Din pământ răsar curate Toate cele semănate. Hai în câmp, unde sunt toate! Hai să învăţăm pe-afară De la buna primăvară Hărnicia, bunăoară! PRIMĂVARA Prin pădure şi prin ploaie, Ca o şcolăriţă vine Sora soarelui bălaie, Fără sănii şi patine. Degetele-i sunt de floare, Ochii, dintr-o iarbă crudă. Are-n plete, mi se pare, Rândunici cu pană udă. Şi tot cântă, şi tot strigă Ba un mugur şi-o albină, Ba pădurea de ferigă, Ba din ceruri luna plină, Până când în codrul mare Va începe sărbătoare. PENTRU TINE PRIMĂVARĂ De O. Cazimir Şiruri negre de cocoare, Ploi călduţe şi uşoare, Fir de ghiocel plăpând, Cântec îngânat în gând, Sărbătoare… Zumzet viu prin zarzări. Oare cântă florile la soare? Că pe crengi de floare pline,

Nu ştii, flori sunt sau albine? Pentru cine? Pentru tine primăvară, Care-aduci belşug în ţară, Care vii peste câmpii Cu bănuţi de păpădii Şi cu cântec de copii! IMN SOARELUI Mărire ţie soare! Tu spulberi şi topeşti Zăpezile şi câmpul Din nou îl înverzeşti. Şi chemi voios copiii Să vină în zăvoi, Să-ntâmpine cocorii Care se-ntorc-napoi! PRIMĂVARA De V. Alecsandri A trecut iarna geroasa, Câmpul iată-l înverzit. Rândunica cea voioasă La noi, iarăşi a venit. Dintr-o creangă-ntr-alta zboară Sturzul galben, aurit. Salutare, primăvară! Timp frumos, bine-ai venit! Turturelele se-ngână, Mii de fluturi vezi zburând, Şi pe harnica albină, Din flori, miere adunând. Cântă cucu-n dumbrăvioară Pe copacul înflorit! Salutare, primăvară! Timp frumos, bine-ai venit!

PRIMĂVARA Strigă cucul de pe coastă Mierlei sure din zăvoi: - Soro dragă, primăvara Vine iarăşi pe la noi! De sub albe învelişuri, Ghioceii capu-şi scot. Melcii leneşi către soare Întind coarnele de-un cot. Iar la noi în curte, cloşca Ceartă albii puişori Ca să nu se mai atingă De seminţele de flori. Pe când, sus, pe gard, cocoşul Zornăind din pinteni tari, Strigă de răsună satul: - Cucurigu, boieri mari! CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ De Şt.O. Iosif Înfloresc grădinile, Ceru-i ca oglinda, Prin livezi albinele Şi-au pornit colinda. Cântă ciocârliile Imn de veselie, Fluturii cu miile Joacă pe câmpie. Joacă fete şi băieţi Hora-n bătătură. Ah, de ce n-am zece vieţi Să te cânt natură! DIMINEAŢA Se desfac din muguri crânguri, Vrăbii trec pe două ploi, Aureşte pasu-n iarbă, Vine soarele şuvoi, Lacuri izvorând lumină,

Ţes miresme de răcoare, Cântă seva-n rădăcină. Şi e MAI de-atâta soare! Zboară fluturii-n privire, De culoare dau de ştire. Florile acum cresc încet, Blând cuvântă a răcoare Cu o voce de poet. PRIMĂVARA Primăvara când se lasă, Se întorc berzele-acasă. Florile-i aştern în cale Dulci miresme de petale Şi s-aprind luminile În toate grădinile. PRIMĂVARA Sus, pe creangă, în livadă, Florile-au ieşit grămadă Şi în apa de lumină, Ce cuprinde ceru-n zori, Cu sfială faţă-şi spală Aşteptând admiratori. Căci, în fiecare floare De-acum cântă Şi se-avântă Pe cărările-mplinirii, Dulcea sevă roditoare. PRIMĂVARA De V. Carianopol Iarna a plecat departe După ce ne-a viscolit. Fluturele, rândunica, Iar pe plaiuri ne-au sosit. Pomii de-abia aşteaptă Să-nflorească, un popas, Soarele-a pornit pe câmpuri

Să dea primăverii glas. Barza-şi face iar, pe casă, Cuibu-n toamnă părăsit. Mieii zburdă, codrul râde, Tot pământu-a înverzit. Bun venit, ca întotdeauna, Primăvară românească! Râurile dezgheţate Au prins iarăşi să vorbească. PRIMĂVARA Într-o dimineaţă Florile de gheaţă Au fugit din geam Pe când eu dormeam. S-au scăldat în zori Pân-au prins culori. Primăvara nouă Le-a-mbrăcat în rouă, Şi-n grădina mea Le-a poftit să stea. CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ De E. Dragoş Sus pe dealuri, primăvara Umblă şi presară flori Şi-n văzduhul de mătase Se zăresc vâslind cocori. În oraş, unde se-nalţă Şiruri lungi de blocuri noi, Rândunica cea voioasă Se întoarce înapoi. Primăvară, primăvară, Roagă tu o rândunea Ca să vină să-şi clădească Cuib lângă fereastra mea.

E zvon de primăvară. PRIMĂVARA Privighetoarea-şi ia arcuşul Ce îl uitase într-o floare, Un greier mic începe-urcuşul Pe o floare-n sărbătoare. Şi-un licurici, în grabă mare, Ca o rachetă a pornit, Să anunţe fiecare floare Că primăvara a sosit. PRIMĂVARA Primăvara vine iar! Mare meşter grădinar, În livezile în şir Şi cu suflet de zefir, Scoate iarba din pământ. Are fluturi pe veşmânt Şi un sac cu ghiocei. Vine MARTIE cu ei Şi îi cerne picături De lumină în păduri. În APRILIE şi MAI, Trece mândră în alai De albine şi furnici, De flori şi de rândunici. Pomi şi arbori se trezesc Şi de drag, ei înfloresc. PRIMĂVARA Când martie-n ţară a sosit Şi toată neaua a topit, Când ghioceii-n grădiniţă au albit Un vânt de primăvară a pornit. Când colţul ierbii a răsărit Şi-o rază blândă ne-a încălzit Atunci ştim bine că afară PRIMĂVARA De prin viscol şi ninsori, Îmbrăcată numai flori, A sosit acum iar, Mult dorita primăvară. Cântă cucul sus pe coastă, Mare-i bucuria noastră! Când cucul cântă-n dumbrăvioară Şi cornul este-n floare iară, Când larmă mare e-n lăstar E primăvară iar! PRIMĂVARA Sunt MARTIE, luna care Scoate ghiocei la soare, Toporaşi şi lăcrimioară. Bun venit iar primăvară! Eu, APRILIE mă numesc, Corcoduşii înfloresc, Umplu cerul tot de soare Şi-n poiene scot mioare. MAI sunt,mi se spune şi Florar! Peri şi meri în floare-s iar, Ca în toamnă când intraţi Fructe bune să mâncaţi! SOSEŞTE PRIMĂVARA Soseşte primăvara Cu muguri şi cu flori, Cu şiruri lungi de berze Şi cârduri de cocori. Soseşte primăvara Şi-aduce-n poala ei Atâtea viorele Şi-atâţia ghiocei!

VINE PRIMĂVARA Pic, pic, pic, Câte-un pic, Streşinile plâng în soare. Jos, sub blana de ninsoare, Ghioceii albi şi mici Tremură, că-s în cipici. - Primăvară, unde eşti, Ghioceii să-ncălzeşti? PRIMĂVARA Astăzi omul de zăpadă, Are fruntea-ngândurată. Că o rază aurie I-a ciupit din pălărie, Şi la câţiva paşi de el, S-a trezit un ghiocel. PRIMĂVARA Primăvara a sosit Cu alai de flori albastre Şi cu cerul însorit, Pe meleagurile noastre. Hai copile, pe câmpii Să fugim, să prindem fluturi, Galbenelor păpădii, Pălăria s-o scuturi. PRIMĂVARA Mi-aţi văzut cumva fetiţa? E ca gărgăriţa ... Se numeşte Primăvara Şi e sora şi cu Vara ...

Are ghiocei în plete, Violete pentru fete, Narcise şi clopoţei Pentru băieţei. VINE PRIMAVARA Ger, zăpadă, tot s-a dus! Verde-i jos, senin e sus, Primăvara vine, vine! Peste tot frumos şi bine. Crângu-i plin de floricele, Vin cocori şi rândunele. Primăvara a sosit, Florile au înflorit Pomii toţi au înverzit, Lunca s-a înveselit. E PRIMĂVARĂ IAR.. Muguraşi pe crengi răsar. Pe margini de alei, Râd gingaşii ghiocei. Pe sus se joacă zeci de fluturi, În zborul lor argintiu, Chemând cu noi salutul Soarelui zglobiu. LUNA MAI O, vino mai cu soare, Cu verzile câmpii Şi susur de izvoare, Cu floricele mii. O, cât aş vrea să văd iar Frumoşii ghiocei, Pe lunca împodobită, Drăguţii mieluşei. Să vină vremea bună

Sub cerul însorit Şi firea să ne spună Că totul s-a înnoit. Să cânte păsărele Şi-n crâng privighetori, Şi cucul să ne îngâne Voios de mii de ori. JOC DE SALBE Uite, ninge cu petale! Pomii-s îmbrăcaţi în zale De flori roz si de flori albe: Primăvară, joc de salbe Argintii şi parfumate Prin văzduh învolburate, Fată mică, ce-ai în palmă, Ce ascunzi în pumnu-închis? E cumva vreo nestemată Sau e-o floare străvezie, Parfumată de cais? MERIŞORUL În grădină, printre flori, Am sădit un merişor. Îl udăm, îl îngrijim, De omizi noi îl ferim. Pomişorul a crescut. Cât de mândru s-a făcut! Este mai înalt ca noi Şi-i dă muguri, şi-i dă flori. Şi-o să fie mai voinic Fiindcă-l îngrijim de mic, Iar când mare o să crească, Mere-o să ne dăruiască. POMIŞORUL MEU Am sădit un pomişor

Singur în ogradă. Toţi vecinii au venit Lângă gard să-l vadă. Azi am fost din nou să-l văd Tiiiii, ce bucurie! Pomişorul meu plăpând Are flori? O mie! COPĂCELUL În grădină, la doi paşi De balcon, e-un copăcel. Mii şi mii de fluturaşi S-au îngrămădit în el! Parcă-ar fi nişte steluţe Cu petale de zăpadă Agăţate de crenguţe. Ţi-e şi frică să nu cadă. Îmbrăcat în aripioare, Alb, în razele-i fierbinţi, Copăcelul râde-n soare, Fluturaşii dorm cuminţi. - Nu sunt fluturaşi, sunt flori, Mi-a spus mama, n-ai ghicit? Copăcelul tău în zori S-a trezit din somn uimit: „Tare mult am mai dormit!” S-a întins din crengi alene Şi clipind din muguri-gene, Într-o clipă a-nflorit. FIRUL DE IARBĂ A scos capul din zăpadă Şi când colo ce să vadă? Încă-i iarnă în livadă! Iar când s-a întors în pat S-a pornit pe strănutat.

Miez de pâine şi păsat. RÂNDUNICA De V. Carianopol A plecat bătrâna iarnă, Soarele acum e gata. Cine-i pasărea cea suplă, Zboară tocmai ca săgeata? N-o cunoşti? E rândunica Ce-a venit din zări albastre. I-a fost dor de noi, copile, Şi de plaiurile noastre. Acum, luptă şi aleargă Să-şi aşeze cuib… Ce vrei? Ca să aibă unde şadă Şi să-şi crească puii ei. Cară raze de la soare Şi le-aşază-ncet în el. Iat-o-a şi-nceput să-şi facă Sus, sub streaşină, castel. MĂRUL De Mălina Cajal Parcă n-ar fi cel de ieri… Mărul din grădina mea Stă golaş, ca şi alţi meri, Supărat pe iarna grea. Însă, azi a înflorit Auzind un ciripit. CÂNTEC DE COPIL Bun sosit la noi, aici, Rândunici cu ciocuri mici! Ne-aţi adus din depărtare Pe-ale voastre aripioare, Primăvara cu mult soare. Vă e foame, nu-i aşa? Veniţi la fereastra mea Unde eu v-am presărat Iar de vreţi să faceţi cuib Şi loc nu-i, şi n-o să fie, Eu, fereastra casei mele, Ridicată peste gene, V-o ofer cu bucurie. GHIOCELUL Înflorita-i ghiocel, Tu gingaş şi mititel, Cu petale albe mici, Cu codiţa lungă, verde, Ca un clopoţel cu coada lungă. O floare de primăvară tu eşti, O floare gingaşă şi mititică, O floare deosebită şi alintată. Aşa ca tine nu este alta. GHIOCELUL De sub omătul alb, pufos, A ieşit un ghiocel. Este atât de frumos, Dar un pic cam somnoros. El stă mândru-ntre nămeţi, Şi primăvara o vesteşte. Aşteptam să vină primăvara Pe care o iubim cu toţii, Cu flori, cu soare şi verdeaţă, Totul să revină la viaţă. GHIOCELUL Sunt ghiocelul, Mică şi plăpândă floare Şi chem razele de soare. Văd copiii la joacă acum,

C-a venit la noi în ţară Prea vestita PRIMAVARĂ! GHIOCELUL Spre sfârşit de iarnă grea, De sub pătura de nea, S-a ivit un ghiocel Aninat ca un cercel Într-un vârf de firicel, Ghiocelul, clopoţelul. El a dat de veste, el, Că dorita primăvară A venit din nou în ţară Cu căldură şi cu soare Pentru fiecare floare. GHIOCELUL Ghiocel, ghiocel Mic, firav şi subţirel, Scoate capul din zăpadă Soarele ca să te vadă. Şi mă iartă că-ţi ating Clopoţelul de argint. Şi mă iartă că te rup Mamei mele să te duc. GHIOCELUL

Ghiocei să fie oare, Cei ce strălucesc în soare? GHIOCELUL Alb, în platoşa-i de zale, Un voinic îşi face cale Cu o spadă, in zăpadă! - Bună dimineaţa, soare! Vezi, eu sunt voinicul Floare Şi vestesc o primăvară Minunată peste ţară! GHIOCELUL De V. Carianopol Vestitorul primăverii A sosit. De sub zăpadă S-a săltat dând la o parte Neaua căutând să vadă. În pădure-i plin pământul, Este alb de ghiocei. Stau sfioşi, miraţi cu floarea, Parcă-s nişte clopoţei. Codru-a prins curaj şi dânsul Văzând micul ghiocel, A dat drumul, fără teamă, Sevelor să urce-n el. GHIOCELUL

Ce se vede sub zăpadă La bunicul în ogradă? Mulţi viteji cu fruntea albă, De ziceam că e o salbă. Printre fulgii albi i moi Au încins un dans vioi Şi s-au ridicat îndată De-au umplut grădina toată. Cine sunt aceşti eroi Albi şi calzi, gingaşi şi moi?

Ghiocel mititel, Alb şi frumuşel, Ce scoţi capul din zăpadă Primăvara să te vadă, Soarele să te-ncălzească, Zăpada să se topească? Tu, aşa micuţ cum eşti, Pe copii-i-înveseleşti. GHIOCELUL

De sub un bulgăre-ngheţat, Cu căciuliţă albă, de zăpadă, Un ghiocel sfios şi speriat Îşi scoate capu-n vânt, să vadă. Ce minunată-i dimineaţa-n crâng Şi ce călduţ şi bine e afară! De ce-ar întârzia-n pământ, Când are strai nouţ, de primăvară? GHIOCELUL Ridicându-se în coate Pe omătul subţirel, În pădure, astă noapte, S-a ivit un ghiocel. Bate vânt de nu ştiu unde: - Nu te temi c-ai să îngheţi? Ghiocelul îi răspunde: - Nu mă tem! Sunt îndrăzneţ! GHIOCELUL Lângă plopul din poiană S-a ivit un ghiocel, Cu scufiţa pe-o sprânceană, Mic, ca vai de el. Ce-i cu tine? a ţipat Bradu-ncremenit: Tu nu vezi ce vânturi bat Şi că-i ger cumplit? Aruncând priviri distante I-a răspuns pe loc: - Eu am treburi importante, Ce, crezi că mă joc? Soarele, zărind căpşorul Din zăpada sură, Şi-a deschis radiatorul Ca să-i dea căldură.

Gheaţa s-a topit de milă, Vântul s-a-nmuiat, Cânta-n albia-i de argilă Râul dezgheţat. Şi în juru-i vin îndată Cete de copii. - Vestitor al primăverii, Te-aşteptam să vii! Mândru înspre brad priveşte De atunci mereu,ghiocelul. Îi şopteşte: - Vezi cine sunt eu?!!! GHIOCELUL Alb de parcă-i scris cu cretă, Ca o rază subţirel, Cu zăpadă pe beretă, A ieşit un ghiocel. Şi-n luminile poienei, Pe sub cerul azuriu, Se tot freacă pe la gene: E devreme? E târziu? AU RĂSĂRIT GHIOCEI… Au răsărit ghiocei Gingaşi ,delicaţi, mititei. Se clatină-n vântul călduţ, Primăverii îi sunt ANUNŢ ! Stratul de zăpadă-l topesc , Soarelui îi zâmbesc Împânzesc pădurea, Înveselesc natura, Au răsărit ghiocei! Aduc primăvara cu ei, Albi şi plăpânzi ghiocei, Înalţă spre cerul senin,

Căpşorul lor cristalin ! Pe cer nu mai e nici un nor, Pădurea are un alt decor, Spun „ Bună dimineaţa!” Şi alungă gheaţa, Mult iubiţii ghiocei ! Copii ai pădurii sunt ei , Drăguţii, firavi ghiocei Aduc al primăverii dor, Sensibil, delicat mărţişor! VINE PLOAIA (fragment) de G. Coşbuc Vine ploaia, bine-mi pare! În grădină am o floare, Ploaia o va creşte mare, Vine ploaia, bine-mi pare! Vine ploaia, bine face! Spicul plin acum se coace, Spicului răcoarea-i place, Vine ploaia, bine face!

Raze blânde de lumină Soarele-ndrepta spre el. O roşcată buburuză, L-a privit, l-a tot privit Şi, c-un zâmbet cald pe buze, Lângă el a adormit. Când să plece mai departe, Buburuza, ce-a văzut? Punctele, vai, de pe spate, Câte unul, au căzut! Nu vă fie de mirare, Că, având doar un picior, Ghiocelu-n grabă mare, I-a sărit în ajutor. Zâna Primăverii vine, Bucuroasă, lângă ei, “V-ajutaţi? E foarte bine! Bravo! Bravo, dragii mei."

RÂNDUNICA FLORILE ÎMI SUNT SURORI De Mălina Cajal Florile îmi sunt surori Şi le sunt de ajutor: Pentru fiecare floare, Apa torn din stropitoare. Roz, albastre, roşii, toate Mă aşteaptă însetate. După ce le răcoresc, Frumuseţe-mi dăruiesc. BUBURUZA ŞI GHIOCELUL Dimineaţa, în gradină, A ieşit un ghiocel, Caisul nostru a-nflorit Şi-n ramul lui a poposit Venind din depărtare O rândunică ce acum E obosită tare! Ea a bătut din aripioare, A început să cânte-n soare Şi-apoi cu-n ciripit ne-a salutat Şi-n cuibul de sub streşini a zburat. SOSIREA RÂNDUNICII De G. Coşbuc Rândunica a sosit, Primăvara vine. Iată, mugurii-nverzesc,

Grădiniţele-nfloresc, Tot e viu şi-ntinerit, Căci e cald şi bine. Ger, zăpadă, tot s-a dus. Primăvara vine. Răsărit-au mândre flori Şi prin zări se văd cocori. Verde-i jos, senin e sus, Căci e cald şi bine. RÂNDUNICA Uite, uite, vezi aici Cuibul unei rândunici? Iar în cuib, cinci ouă mici. Vor ieşi cinci pui voinici, Şi-n curând vom auzi Cip-cirip în zori de zi. CEAPA De Nina Cassian Toţi copiii din cămin La un loc s-au adunat. De seminţe pumnu-i plin; Azi e zi de-nsămânţat. În pământ scobim culcuşul Cald seminţelor să ţină, Până vom vedea urcuşul Plantei noastre spre lumină. Oana ţine-n mâna ei Bulbi rotunzi şi mititei. Îi sădeşte-apoi cu rândul, Udă harnică pământul, Până va zări cu ochii Ceapa grea cu şapte rochii. IEPURAŞUL DE PAŞTE

Cu sfială-n ochi şi-n paşi, A sosit un iepuraş Îmbrăcat în haină nouă Şi în braţe-un coş cu ouă. Câte unul încetişor Le aşează binişor, Printre firele de iarbă, Dar încet, să nu se spargă. IEPURAŞUL Lungi urechi, codiţă mică, Un năsuc, botic, mustăţi, Ţopăie ziua întreagă Şi e tare şugubăţ. Are o blăniţă moale, Şi e tare frumuşel. O dată pe an el vine Cu desaga după el. Şi aduce-n tolba sa, La copiii cuminţei, Dulciuri multe, fructe, jocuri Şi tot ce îşi doresc ei. Nici de ouă el nu uită Şi, de cum soseşte-n tindă, Lasă câte-un ouşor, Să ciocnească toţi de zor. Aţi ghicit cine o fi ? Iată, de nu veţi ghici, Răspunsul vi-l dau pe loc: Este iepuraşul ŢOP ! ÎN ZIUA DE PAŞTI Toţi copiii azi se îmbracă Cu ce au ei mai frumos Şi părinţi lor le cântă Învierea lui Cristos.

Şi la masă ciocnesc astăzi, Toţi copiii cei cuminţi, Ouă roşii şi pestriţe, Cu iubiţii lor părinţi. Toţi copiii azi sunt darnici, Căci ei ştiu că lui Cristos, Îi sunt dragi numai copiii Cei cu sufletul milos. Şi copiii buni la suflet, Azi cu bucurie dau, Cozonaci şi ouă roşii La copiii care n-au. LA PAŞTI De George Topârceanu Astăzi în sufragerie, Dormitau pe-o farfurie, Necăjite şi mânjite, Zece ouă înroşite. Un ou alb, abia ouat, Cu mirare le-a-ntrebat: - Ce vă este, frăţioare, Ce vă doare? Nu vă ninge, nu vă plouă, Staţi gătite-n haină nouă, Parcă, Dumnezeu mă ierte, N-aţi fi ouă. - Suntem fierte! Zise-un ou rotund ăi frez Lângă pasca cu orez. Şi schimbându-şi brusc alura, Toate-au început cu gura: - Pân-la urmă tot nu scap! - Ne găteşte de paradă. - Ne ciocneşte cap în cap Şi ne zvârle coaja-n stradă. - Ce ruşine! - Ce dezastru! - Preferam să fiu omlet’.

- Eu, de m-ar fi dat la cloşcă, Aş fi scos un pui albastru. - Şi eu unul violet. - Eu, mai bine-ar fi să tac: Aşa galben sunt, că-mi vine Să-mi închipui că pe mine M-a ouat un cozonac!Buburuza

Pe un fir de margaretă Buburuza cea cochetă Se suceşte, se înclină Ca o mică balerină. - Ia te uite cendrăzneală, M-ai călcat pe o petală! Ce-ar fi vântul să teapuce Şi în trestii să tearunce? - Nu fi tristă, margaretă, C-am făcut o piruietă. Azi m-am înnoit, vezi bine: Fustă roşie cu buline

Cu sfiala-n ochi si-n pasi, A sosit un iepuras, Imbracat in haina noua Si in brate-un cos cu oua. Cate unul incetisor, Le aseaza binisor, Printre firele de iarba Dar incet, sa nu se sparga.

Eu sunt iepurasul Tup Prin padure sar zdup! zdup! Sunt un iepuras de soi Cel mai tare iepuroi Am picioare lungi de tot Lungi urechi Mustati la bot Insa toate-s de prisos Coada n-am , sunt FURIOS!!

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful