IMPACTUL CRIZEI ASUPRA PIETELOR FINANCIARE

CUPRINS Cap. 1. STUDIU PRIVIND CRIZELE FINANCIARE INTERNAŢIONALE 1.1 Definitie 1.2 Criza financiara globala 1.3 Dezbaterea principalelor crize financiare

Cap. 2. IPOSTAZELE PRINCIPALE ALE CRIZEI ECONOMICE ACTUALE
2.1 Crizele financiare actuale-prezentare

2.2 Cauze

Cap. 3. EFECTUL CRIZEI MONDIALE ASUPRA PIETELOR FINANCIARE ROMANESTI 3.1 Principalele cai de transmisie a crizei financiare in Romania 3.2 Criza financiara in Romania 3.3 Criza financiara si consecintele acesteia in Romania

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

IMPACTUL CRIZEI ASUPRA PIETELOR FINANCIARE

1

Introducere Luand in considerare rolul şi importanţa stabilităţii economico - financiare a unui stat, analiza crizelor financiare prezintă un interes deosebit. Criza actuală diferă de alte crize prin amploarea ei, afectand in momentul de faţă un număr foarte mare de ţări. Dacă pană acum erau afectate cu precădere ţările in curs de dezvoltare, in actuală criză au fost implicate şi cele mai dezvoltate tări ale lumii. De aceea este important să cunoaştem cum a apărut această criză şi care sunt implicaţiile acesteia asupra economiei ţărilor emergente şi in special asupra Romaniei.

Cap. 1. STUDIU PRIVIND CRIZELE FINANCIARE INTERNAŢIONALE

1.1 Definitie Termenul de criza financiara se aplica unor situatii in care institutii sau bunuri finaciare isi pierd brusc o parte semnificativa din valoarea lor. Autorul Schwartz (1986) a identificat doar două crize financiare reale, care s-au derulat în Marea Britanie şi SUA în 1986 – prin falimentul Companiei Overned Gurney Ltd. şi în SUA, între 1930-1933. Potrivit autorului, soluţia crizei este asigurarea unei sănătăţi financiare, dar băncile centrale furnizează lichidităţi unor bănci solvabile dar lipsite de lichidităţi. Astfel, autorul etichetează aşa zisele crize financiare au termenul de pseudo-crize datorită intervenţiilor băncilor centrale şi tratarea sistemului financiar. Potrivit autorului Schwartz – este dificil de a se face distincţia între băncile insolvabile şi cele lipsite de lichiditate datorită schimbărilor financiare de-a lungul timpului.Un alt autor, Kindleberger (1978): arată că o criză financiară reală implică modificări în baza monetară sau în puterea de cumpărare a monedei, în anumite stagii ale crizei. În schimb, pseudocrizele nu antrenează asemenea efecte. monetară. Agenţii debitori sau creditori îşi mută finanţele lor către noi zone de profit, creşterea credibilităţii, finanţând boom-ul economic şi antrenând creşterea ofertei de monedă. 1.2 Scurta prezentare a crizelor financiare internationale

2

Crizele au caracterizat pieţele financiare, atât în perioadele de integrare economică, cât şi în cele de dezintegrare economică. Există studii conform cărora în ultimii 120 de ani frecvenţa, durată şi bilanţul crizelor nu s-a modificat substanţial (Bordo şi alţii, 2001). În plus factorii interni joacă un rol demn de luat în seamă. Printre aceştia se numără creşterea înceată sau explozia creditului intern. Deşi atât investitori naţionali, cât şi cei străini pot fi la originea crizelor, nu se poate afirma că investitorii străini constituie principalul grup destabilizator. Anumiţi autori consideră că investitorii naţionali sunt cei care fug primii atunci când apar probleme, ca şi cum ar deţine informaţii. Investitorii străini au tendinţa de a-i urma pe cei naţionali.Au avut loc crize ale pieţei care ilustrează instabilitatea dinamicii preţurilor pe pieţele financiare şi lipsa lichidităţilor, ce pot să se manifeste în mod neaşteptat. 1.3 Dezbaterea crizelor anterioare. Criza Sistemului Monetar European Pe data de 16 septembrie 1992 a avut loc declanşarea crizei sistemului monetar european. La acea dată numită „miercurea neagră”, lira sterlină, cea italiană şi peseta spaniolă au depăşit marjele de fluctuaţie ale mecanismului european de schimb. Menţinerea ratelor de schimb fixe sa dovedit a fi un obiectiv imposibil de realizat în condiţiile unor presiuni speculative extreme. La baza declanşării acestei crize au stat atât factori economici cât şi politici. Printre factorii politici care au reprezentat adevărate şocuri pentru credibilitatea SME se numără reunificarea Germaniei dar şi refuzul Danemarcei de a adera la zona euro prin referendum. Reunificarea Germaniei şi acţiunile Bundesbank-ului au reprezentat un şoc negativ pentru economiile statelor membre. Din cauza puseurilor inflaţioniste din anii ’80, participanţii la SME şi-au ancorat monedele proprii într-o manieră rigidă de marca germană. În momentul în care Bundesbank a decis să mărească rata dobânzii s-a creat o presiune asupra creşterii ratelor dobânzii şi în celelalte state membre. Aceste presiuni nu erau de dorit în condiţiile în care Franţa şi Marea Britanie înregistrau recesiuni economice şi aveau nevoie de relansarea economiei. Cealaltă cauză politică, refuzul danezilor de a adera la zona euro prin referendum, a intervenit imediat după ce europenii au decis prin Tratatul de la Maastricht din februarie 1992 să facă următorul pas în direcţia uniunii monetare. Figura 1: Creşterea economică şi inflaţia în preajma crizei SME
3

Evolutia cresterii economice
120 25 100 20 80 Regatul Unit 60 40 20 0
19 80 19 82 19 84 19 86 19 88 19 90 19 92 19 94 19 96 19 98 20 00 20 02 20 04

Evolutia ratei inflatiei

15 10 5 0
19 80 19 82 19 84 19 86 19 88 19 90 19 92 19 94 19 96 19 98 20 00 20 02 20 04 20 06

Franta Italia Regatul Unit

Franta Italia

(Sursa: Baza de date a FMI – „International Financial Statistics”) Criza din Mexic Criza din Mexic a debutat în acelaşi an 1994 dar avea să fie mult mai severă. În acest caz vorbim despre o economie emergentă, care la începutul anilor 1990 părea o economie sănătoasă (Figura 4). Creşterea economică era solidă iar nivelul inflaţiei scăzuse continuu până în anul 1994. Nivelul rezervelor internaţionale (scara din dreapta a graficului) se îmbunătăţise la rândul său. Figura 4: Evoluţia indicatorilor macroeconomici din Mexic

140 120 100 80

60000 50000 40000 30000

60 40 20 0 20000 10000 0

19 80

19 82

19 84

19 86

19 88

19 90

19 92

19 94

19 96

19 98

20 00

20 02

20 04

PIB

Inflatie

Rata dobanzii

Rezerve internationale

Criza care a izbucnit în primele zile ale mandatului preşedintelui Ernesto Zedillo este cunoscută şi sub denumirea de criza Tequila sau „eroarea din decembrie”. Cauzele crizei sunt diverse. Specialiştii vorbesc despre incompatibilitatea regimului valutar (peg pe dolarul american) cu nivelul încă ridicat al inflaţiei în comparaţie cu cel din
4

20 06

economia americană. Calitatea creditelor acordate de bănci în perioada caracterizată de rate ale dobânzii reduse se deteriorase. Criza asiatică Economiile emergente din Asia au cunoscut o dezvoltare rapidă la începutul anilor ’90. Aşa cum spunea Joseph Stiglitz, economist şef la Banca Mondială „nici un alt model economic nu a oferit atât de mult, atâtor oameni, într-o perioadă atât de scurtă” (Singh, 1998). Într-un raport al Băncii Mondiale se preciza cu câteva luni înainte de declanşarea crizei că ţările din Asia de Sud-Est au cunoscut o creştere economică sănătoasă şi puternică (9% în ultimii 10 ani), reducând cu succes nivelul ratei de sărăcie în timp ce FMI vorbea despre „miracolul economic asiatic”. Acest succes s-a bazat în ultima perioadă pe atragerea masivă a fluxurilor de capital, prin menţinerea unor rate a dobânzii ridicate, iar indicatorii macroeconomici s-au îmbunătăţit (Figura 6). Figura 6: Evoluţia indicatorilor macroeconomici în ţările din Asia de Sud-Est
Cresterea economica (PIB 2000 = 100)
140 120 100 80 60 40 20 0
19 80 19 82 19 84 19 86 19 88 19 90 19 92 19 94 19 96 19 98 20 00 20 02 20 04

Rata inflatiei
60 50
Hong Kong Indonezia Coreea Malaezia Filipine Singapore Tailanda

Hong Kong

40 30 20 10 0 -10
19 80 19 82 19 84 19 86 19 88 19 90 19 92 19 94 19 96 19 98 20 00 20 02 20 04 20 06

Indonezia Coreea Malaezia Filipine Singapore Tailanda

Rezervele internationale
160000 140000 120000 100000 80000 60000 40000 20000 0
19 80 19 82 19 84 19 86 19 88 19 90 19 92 19 94 19 96 19 98 20 00 20 02 20 04 20 06

Datoria externa
700000 600000
Hong Kong Indonezia Coreea Malaezia Filipine Tailanda Singapore

30000 25000 20000 15000

500000 400000 300000 200000 100000 0
19 80 19 82 19 84 19 86 19 88 19 90 19 92 19 94 19 96 19 98 20 00 20 02 20 04

Indonezia Filipine Tailanda Coreea Malaezia

10000 5000 0

(Sursa: Baza de date a FMI – „International Financial Statistics”)

5

O bună parte din aceste fluxuri de capital s-au dovedit a fi „bani fierbinţi” (hot money), ceea ce a făcut ca economiile unor ţări ca Tailanda, Coreea de Sud, Malaezia, Indonezia şi Filipine să devină vulnerabile. Suprainvestiţiile şi extinderea accelerată a sectorului privat au constituit un factor de vulnerabilitate suplimentar. Economiile acestor state deveniseră supraîncălzite. De asemenea au existat caracteristici particulare fiecărui stat care au contribuit la apariţia şi propagarea crizei financiare. Criza rusă Criza financiară din Rusia („criza rublei”) a izbucnit prin devalorizarea brutală a rublei ruseşti, în august 1998. Cauzele au fost şi în acest caz numeroase. Apariţie sa a fost influenţată printre altele de contagiunea internaţională din acea perioadă, ca urmare a crizei asiatice din 1997. Pe lângă scăderea mondială a preţului materiilor prime, Rusia a înregistrat un declin al productivităţii şi un deficit fiscal cronic. Creşterea economică era la rândul ei afectată (Figura 7). La acestea s-a adăugat şi costul imens al Războiului din Cecenia. Criza financiară a condus la apariţia unei crize economice prin anunţarea de către guvern a incapacităţii de plată a datoriei. Figura 7: Evoluţia creşterii economice din Rusia
12 10 8 6 4 2 0 -2 -4 -6 -8

19 96

19 97

19 98

19 99

20 00

20 01

20 02

20 03

20 04

(Sursa: OECD Factbook, 2007)

Structura pieţelor financiare a favorizat la rândul său apariţia crizei.

6

20 05

Pe data de 13 august 1998 pieţele financiare din Rusia au intrat în colaps ca rezultat a temerilor investitorilor că guvernul va proceda la devalorizarea rublei şi ca urmare a temerilor că Rusia va intra în incapacitate de plată având în vedere evoluţia rezervelor internaţionale. Preţurile acţiunilor au scăzut dramatic, cu până la 65%, determinând autorităţile să stopeze tranzacţionarea titlurilor. Pe data de 17 august Guvernul şi Banca Centrală a Rusiei au efectuat o declaraţie comună, prin care anunţau: - lărgirea benzii de fluctuaţie a rublei în raport cu dolarul de la 5,3-7,1 ruble/dolar la 6,09,5 ruble/dolar; - datoria Rusiei denominată în monedă naţională va fi restructurată într-o manieră ce va fi anunţată ulterior; Criza din Argentina În anii 2001-2002 Argentina a experimentat una dintre cele mai grave crize din istorie. Ca şi celelalte crize din ţările emrgente, criza argentiniană pare o combinaţie între fragilitatea situaţiilor financiare ale instituţiilor şi incapacitatea oferirii unui răspuns adecvat al politicilor economice (FMI, 2003). Argentina a cunoscut o perioadă dificilă din punct de vedere economic în anii’80, cu o creştere economică redusă şi inflaţie ridicată. În 1991 a fost implementat un „Plan de convertibilitate”, orientat spre disciplina politicii macroeconomice şi o reformă structurală către dezvoltarea pieţelor financiare, a căror rezultate au fost pozitive. Dacă în anii ’80 creşterea PIB era negativă (-0,5% în medie), aceasta a depăşit 10% în anii 1991-1992 şi a rămas ridicată până în 1998 (Figura 9).

7

Figura 9: Evoluţia indicatorilor macroeconomici în Argentina
250 200 150 100 50 0 3500 3000 2500 2000 1500 1000 500 0 -500

19 80

19 82

19 84

19 86

19 88

19 90

19 92

19 94

19 96

19 98

20 00

20 02

20 04

PIB

Rezerve internationale

Inflatie

Din figura de mai sus se observă reducerea bruscă a inflaţiei (scara din dreapta) cât şi o amilorare a creşterii economice (PIB 2000 = 100). Rezervele internaţionale au devenit importante pe fondul intrării fluxurilor de capital. Guvernul argentinian a întâmpinat dificultăţi importante în plata datoriei aferentă obligaţiunilor emise. Banca centrală şi-a epuizat rezervele şi în felul acesta s-a procedat la un compromis – 76% din obligaţiuni au fost schimbate contra unor noi obligaţiuni a căror valoare nominală a fost cu 25% mai mică.

Cap. 2. PRINCIPALELE ASPECTE ALE CRIZEI ECONOMICE ACTUALE 2.1 Scurt istoric al crizei financiare actuale 2007 - februarie – Din ce în ce mai mulţi clienţi din Statele Unite nu îşi mai achită creditele de tip “subprime” (credite ipotecare cu grad ridicat de risc), ceea ce provoacă primele falimente ale unor instituţii bancare specializate. - august – Cad bursele. Băncile centrale intervin pe pieţe cu lichidităţi.

8

20 06

2008 - 22 ianuarie – Banca centrală americană (FED) îşi scade rata dobânzii de referinţă la 3,5%, cu trei sferturi de punct. - 17 februarie – Banca britanică Northern Rock este naţionalizată. - 11 martie – O nouă injecţie masivă de lichidităţi pe piaţa creditelor de către băncile centrale, pentru a face faţă contracţiei acesteia. - 16 martie – JPMorgan Chase anunţă achiziţionarea băncii de investiţii Bear Stearns, la un preţ scăzut şi cu ajutorul FED. - 7 septembrie – Trezoreria americană decide naţionalizarea băncilor Fannie Mae şi Freddie Mac, după ce acestea au suferit pierderi financiare importante. - 15 septembrie – Banca de investiţii Lehman Brothers îşi depune bilanţul, iar Bank of America anunţă cumpărarea Merrill Lynch. - 16 septembrie – Compania de asigurări AIG (American International Group) este salvată de Guvernul american, care îi oferă 85 de miliarde de dolari în schimbul a 79,9% din capital. - 17 septembrie – Bursele din lume cad. Băncile centrale intensifică operaţiunile pentru injectarea de lichidităţi pe piaţă. - 18 septembrie – Banca britanică Lloyds TSB cumpără HBOS, instituţie financiară concurentă. - 26 septembrie – JPMorgan preia controlul asupra Washington Mutual, cu ajutorul autorităţilor federale. - 28 septembrie – Compania de asigurări belgiano-olandeză Fortis este ajutată de statele belgian, olandez şi luxemburghez. Banca britanică Bradford and Bingley este naţionalizată. - 30 septembrie – Banca Dexia este naţionalizată de autorităţile franceze şi belgiene.

9

- 3 octombrie – Camera Reprezentanţilor adoptă un plan de salvare a sectorului financiar, în valoare de 700 de miliarde de dolari. Senatul aprobase deja setul de măsuri. - 4 octombrie – Reuniune de urgenţă, la Paris, a liderilor membrilor europeni ai G8 (Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie), care nu reuşesc să ajungă la un acord privind înfiinţarea unui fond european pentru susţinerea instituţiilor financiare aflate în dificultate. - 5 octombrie – BNP Paribas preia Fortis în Belgia şi Luxembourg, devenind cea mai mare bancă de depozite din Europa. - 8 octombrie – Londra anunţă un plan de salvare care include o naţionalizare parţială a băncilor. Fondul Monetar Internaţional (FMI) revizuieşte în scădere previziunile privind creşterea economică mondială, în condiţiile în care bursele sunt în scădere. -10 octombrie – G7 îşi ia angajamentul să împiedice falimentul oricărei bănci importante. - 12 octombrie – Cele 15 ţări din Zona euro ajung la un acord privind un plan de acţiune: garantarea creditelor interbancare şi posibila recapitalizare a băncilor. - 13 octombrie : Creştere spectaculoasă a burselor, în replică la mobilizarea guvernelor. - 15 octombrie: Bursele cad din nou. Wall Strret înregistrează cea mai mare scădere de după 1987. Europenii, reuniţi la un summit la Bruxelles, cer organizarea unui summit mondial înainte de sfârşitul anului, pentru reformarea sistemului financiar internaţional. Preţul petrolului scade sub 70 de dolari barilul. - 20 octombrie – Criza financiară riscă să antreneze pierderea a 20 de milioane de locuri de muncă în lume până la sfârşitul anului 2009, avertizează Biroul Internaţional pentru Muncă. - 24 octombrie – Islanda cere oficial FMI un ajutor de două miliarde de dolari pentru a face faţă crizei care îi distruge sistemul bancar. - 26 octombrie – FMI anunţă că acordă un împrumut de 16,5 miliarde de dolari Ucrainei.

10

- 27 octombrie – Ţările membre G7 critică “volatilitatea excesivă” a ratei de schimb a yenului, care atinge cel mai ridicat nivel în comparaţie cu dolarul din ultimii 13 ani. - 28 octombrie – Euro ajunge la cel mai scăzut nivel faţă de dolar din aprilie 2006. FMI, UE şi Banca Mondială anunţă că acordă 20 de miliarde de euro împrumut Ungariei. - 29 octombrie – FED scade rata dobânzii de referinţă la 1,0%. - 31 octombrie – Banca Japoniei scade rata dobânzii de referinţă la 0,30%. - 6 noiembrie – FMI anunţă că ţările dezvoltate vor înregistra în 2009 prima contractare a Produsului Intern Brut din 1945, estimată la 0,3%. Creşterea economică mondială este estimată la maxim 2,2%. Banca Centrală Europeană (BCE) scade rata dobânzii de referinţă la 3,25%. 15 noiembrie – prima reuniune la nivel înalt a G20, organizaţie din care fac parte ţările dezvoltate şi economiiile emergente. 2.2 Cauze Mulţi apreciază că actuala criză financiară îşi are rădăcinile în scăderea dramatică a preţului locuinţelor în SUA sau în căderea pieţei creditului pentru locuinţe. Această viziune este cel puţin incompletă. Cauzele fundamentale ale crizei financiare sunt mai adânci, atât de natură macroeconomică, cât şi de natură microeconomică, lucru menţionat recent de mai mulţi analişti: Altman (2009), Buiter (2008), Blanchard (2009). Cele două tipuri de cauze s-au intercondiţionat în producerea crizei. Cauza profundă a crizei financiare a fost lichiditatea abundentă creată de principalele bănci centrale ale lumii (FED, BOJ) şi de dorinţa ţărilor exportatoare de petrol şi gaze de a limita aprecierea monedei. De asemenea, a existat o suprasaturare cu economisiri, generată de integrarea crescândă în economia globală a unor ţări (China, Asia de Sud- Est în general), cu rate mari de acumulare, dar şi de redistribuirea globală a avuţiei şi a veniturilor către exportatorii de bunuri tari (ţiţei, gaze naturale etc.). Lichiditatea abundentă şi suprasaturarea cu economisiri au creat resurse disponibile pentru investiţii, inclusiv în instrumente financiare sofisticate, nu uşor de înţeles de către unii investitori.

11

Cap. 3. EFECTUL CRIZEI MONDIALE ASUPRA PIETELOR FINANCIARE ROMANESTI

3.1 Principalele cai de transmisie a crizei financiare asupra pietelor fiananciare romanesti Pe canalul comercial, încetineşte creşterea exporturilor sau chiar le reduce. Producţia industrială este corelată cu evoluţia economiei mondiale. Pe canalul financiar, limitează accesul la finanţare externă, şi astfel restrânge volumul creditării, şi generează dificultăţi în serviciul datoriei externe private. Aceasta se concretizează prin : Stoparea creditării Spread-ul CDS a crescut, revenit pe trend descendent după acordul cu FMI şi UE Spread-uri relativ mari între dobanda BNR şi robor Mutarea accentului de la cota de piaţă la evaluarea riscului clientului

Pe canalul cursului de schimb, reducerea finantărilor externe s-a reflectat în deprecierea monedei naţionale. Volatilitatea crescută a fost urmată de o relativă stabilitate. Pe canalul încrederii, a avut loc o retragere a investitorilor din ţările esteuropene. Aceasta a avut drept efect manifestarea pe piaţa monetar-valutară a unor momente de panică şi atacuri speculative, precum cel din luna octombrie din România, care a făcut necesară intervenţia BNR. Pe canalul efectelor de avuţie şi bilanţ, are loc deteriorarea activului net al populaţiei şi al companiilor, ca urmare a ponderii ridicate a creditelor în valuta (corelate cu deprecierea leului) şi a scăderii preţurilor activelor mobiliare şi imobiliare Aceasta contribuie, la rândul său, la accentuarea crizei prin efectele negative pe care le are asupra aşteptărilor şi prin augmentarea gradului de prudenţă la nivelul consumatorilor şi al agenţilor economici. Se estimează de Banca Naţională a României, o evoluţie după cum urmează : Canalul comerţului : activ Canalul încrederii : foarte activ Canalul financiar :atenuat (FMI.,UE, BM, BERD) Canalul cursului de schimb: atenuat
12

3.2. Inceputul crizei in Romania Criza economică loveşte puternic giganţii industriei româneşti. De la o zi la alta, statisticile oficiale vin cu noi date care îngroaşă rândurile şomerilor sau ale celor ameninţaţi de spectrul disponibilizării. Cele mai afectate sunt cinci puncte vitale ale industriei – metalurgie, textile, componente auto, autovehicule şi chimie. Uzina Dacia simte din plin efectele crizei economice mondiale. 9.000 de muncitori stau acasă pe 13 şi 14 noiembrie şi între 20 noiembrie şi 7 decembrie. Motivul invocat de conducerea companiei pentru oprirea lucrului este reducerea comenzilor. Timp de două săptămâni, pe poarta uzinei de la Piteşti nu va ieşi nicio maşină. Este cea mai drastică măsură luată pe piaţa auto din România. Oficialii companiei spun că sunt nevoiţi să recurgă la o astfel de hotărâre pentru că vânzările scad văzând cu ochii. “Ca urmare a degradării situaţiei pe pieţele auto, atât la export cât mai ales pe principala sa piaţă, România, situaţie care riscă să se prelungească, şi pentru a nu creşte stocurile, Dacia este nevoită să îşi întrerupă producţia în perioada 20 noiembrie-7 decembrie 2008. Doar activitatea CKD va continua”, se arată într-un comunicat al companiei. Aproape 95% din angajaţii societăţii târgoviştene Oţel Inox sunt în şomaj tehnic, măsura fiind luată de la sfârşitul săptămânii trecute, pe fondul scăderii drastice a comenzilor. Oltchim SA îşi va reduce temporar cantitatea de etilenă şi propilenă cu care se aprovizionează de la Petrom, pe fondul crizei financiare internaţionale şi în luna noiembrie îşi va reduce activitatea cu până la 40%, pentru a evita acumularea de pierderi. Combinatului Azomureş este în criză şi trimite acasă 250 de angajaţi. În plus, anunţă că îşi înjumătăţeşte producţia. În prag de sărbători, 2.000 de oameni vor rămâne fără loc de muncă. Şi 50.000 de angajaţi din domeniul agricol riscă să plece acasă pentru câteva luni. Federaţia Agrostar a cerut ministerelor Muncii şi Agriculturii intrarea în şomaj tehnic a acestor salariaţi, pentru că foarte multe societăţi nu îşi pot continua activitatea. Oamenii ar urma să stea acasă în perioada 1 noiembrie 2008 – 30 aprilie 2009. În tot acest timp, ei vor primi 75% din salariu. 3.3 Consecintele crizei financiare in Romania De câteva luni, pe fondul unei perioade de relativă acalmie pe pieţele financiare internaţionale, după torentul de dezvăluiri spectaculoase ale pierderilor de zeci de miliarde de dolari de către instituţii financiare de prestigiu, se ridică tot mai des întrebarea dacă pragul critic
13

al crizei a fost depăşit. Deşi părerile specialiştilor sunt împărţite, câteva aspecte strâns legate de interdependenţele complexe din interiorul şi din afara pieţelor financiare ne sugerează faptul că problemele vor continua, cu o magnitudine şi pe un orizont de timp încă greu de anticipat. În primul rând, în pofida intervenţiilor ferme ale autorităţilor, sentimentul de neîncredere al investitorilor persistă, ceea ce face ca multe segmente ale pieţei financiare, în particular cele legate de securitizare şi finanţare pe termen lung, să rămână încă vulnerabile. Creşterea primelor de risc şi scumpirea finanţărilor afectează direct şi indirect o multitudine de actori economici, având consecinţe la nivelul economiilor reale, care dau semne clare de încetinire a creşterii economice sau chiar de recesiune. În al doilea rând, corecţiile la nivelul valorii activelor par să aibă un spectru larg şi, deocamdată, impredictibil. Deşi ajustările s-au concentrat la nivelul pieţei ipotecare rezidenţiale şi al segmentului pieţei financiare care o deserveşte, complexele legături ale acestora cu alte componente ale sectorului financiar şi real au determinat tensiuni neaşteptate la nivelul preţurilor altor categorii de active financiare, precum obligaţiunile emise de corporaţii sau municipalităţi. CONCLUZII În faţa presiunilor generate de ultima criză financiară internaţională, se poate aprecia că guvernele naţionale şi organizaţiile financiare regionale/internaţionale au reuşit să evită extinderea şi generalizarea crizei, fără a duce la extrem protecţionismul pieţelor naţionale. Complexitatea crizelor financiare moderne necesită un răspuns coordonat al statelor şi instituţiilor internaţionale/regionale, orice abordare unilaterală având potenţialul de a amplifica, pe termen mediu sau lung, efectele crizei. Spre deosebire de Statele Unite, care a rezolvat criza bancară încă din 2009, sistemul bancar european se află într-o continuă stare de fragilitate începând cu 2008. Trenarea crizei poate fi explicată parţial prin specificul sistemelor financiare şi al structurilor economice, precum şi a relaţiei lor cu sfera politică. În etapa actuală, criza europeană reprezintă rezultanta interacţiunii dintre problemele fondurilor suverane şi a problemelor bancare. Criza actuală expune o deficienţă majoră la nivelul structurilor de luare a deciziei în cadrul Uniunii Europene şi a zonei euro, ceea ce explică răspunsul politic insuficient.

14

BIBLIOGRAFIE 1. http://www.capitalul.ro 2. http://www.ziare.com 3. http://www.wall-street.ro 4. http://www.tribunaeconomica.ro 5. http://www.financiarul.ro 6. http://www.scribd.com/doc/7837132/Financial-Crisis-2008 7. http://www.bnr.ro/files/d/Noutati/Prezentari%20si%20interviuri/R20090414Guv.pdf 8. http://www.time.com/time/business/article/0,8599,1723152,00.html

15

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful