CUPRINS

Pag.
-Conţinutul aplicativ şi metodologic al analizei activităţii economico-financiare---------2
- Funcţiile analizei economico-financiare financiare------------------------------------------4
-Metode folosite în analiza economico-financiară----------------------------------------------5
-Analiza rezultatelor economice pe baza indicatorilor de gestiune--------------------------6
-Analiza relaţiilor de proporţionalitate dintre indicatorii de gestiune----------------------11
-Analiza structurii indicatorilor de gestiune--------------------------------------------------- 19
-Analiza structurii şi previziunii structurii indicatorilor complecşi cu ajutorul "Metodei
lanţurilor Markov"--------------------------------------------------------------------------------20
- Analiza ritmicităţii ------------------------------------------------------------------------------21
- Analiza cifrei de afaceri ------------------------------------------------------------------------22
- Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma utilizării factorilor economici
principali--------------------------------------------------------------------------------------------26
- Analizafactorială a rezultatului din exploatare prin prismaindicatorilor de gestiune---
29
- Analiza factorială a rezultatului din exploatare care revine la un salariat---------------33
- Analiza cheltuielilor aferente activităţii economice----------------------------------------35
- Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri--------------------------------------37
- Analiza cheltuielilor cu forţa de muncă------------------------------------------------40
- Analiza cheltuielilor materiale-----------------------------------------------------------45
- Analiza costului unitar.-------------------------------------------------------------------52
- Analiza cheltuielilor financiare......................................................55
- Analiza interdependenţei cheltuielilor aferente activităţii
economice cu ceilalţi indicatori economico-financiari......................60
- Analiza rentabilităţii pe baza punctului critic............................................61
- Analiza stării financiare pe baza raportărilor de sinteză contabilă.............64
- Analiza generală a bilanţului sau a situaţiei activelor,
datoriilor şi capitalurilor proprii.....................................................64
- Analiza ratelor financiare..............................................................69
- Analiza tabloului de finanţare...................................................................79
- Analiza situaţiei financiare cu ajutorul unor metode manageriale...............83
-1-
Conţinutul aplicativ şi metodologic al analizei activităţii economico-financiare
Prin definiţie, analiza economico-financiară este un proces complex de cunoaştere a stării
economico-financiare a unui agent economic, a unei ramuri sau a economiei naţionale în
ansamblul ei, în condiţii concrete de loc şi timp, folosind metode adecvate şi indicatori specifici în
vederea individualizării şi dimensionării factorilor şi cauzelor cu acţiune pozitivă sau negativă,
care au determinat o anumită condiţie economico-financiară, precum şi reglarea prin decizii tactice
şi strategice a echilibrului dintre lichiditatea activelor şi exigibilitatea elementelor de pasiv, a
echilibrului funcţional dintre nevoile curente şi resursele implicate, precum şi a corelaţiei
globale a costului resurselor cu randamentul întrebuinţărilor.
Din punct de vedere al raportului între momentul în care se efectuează analiza şi momentul
producerii fenomenelor se disting două tipuri fundamentale de analiză economico-financiară:
a) Analiza post-factum - denumită şi analiza post-operatorie sau analiza activităţii
(respectiv analiza comparativă în profil dinamic, teritorial sau în raport cu planul) se referă la analiza
situaţiei fenomenelor care au înregistrat o anumită configuraţie în trecut sau în prezent. Această
formă de analiză este, în esenţă, o analiză diagnostic, prin care se cercetează rezultatele unui agent
economic, se evidenţiază în principal rezultatele obţinute în raport cu obiectivele din programul
propus sau în dinamică, factorii care au influenţat pozitiv sau negativ nivelul acestora, precum şi
rezervele potenţiale nevalorificate.
b) Analiza previzională - denumită şi analiza prospectivă sau analiza de prognoză, are ca
scop estimarea evoluţiei viitoare a unui fenomen economico-financiar folosind metode de cercetare
previzională sau de prognoză, precum şi metode de simulare a rezultatelor economico-financiare în
variante de condiţii posibile. Analiza previzională prezintă o importanţă deosebită pentru
fundamentarea programelor de consolidare şi dezvoltare economică.
După perioada la care se referă, se disting următoarele tipuri de analiză economico-
financiară:
a) Analiza curentă (analiza operativă) - se efectuează, de regulă, zilnic sau se referă la
perioade scurte de timp (săptămână, decadă). Această analiză prezintă o importanţă deosebită pentru
conducerea şi controlul operativ al activităţii economico-financiare de către organele care asigură
conducerea executivă, pentru reglarea proceselor economice imediat ce se constată anumite
disfuncţionalităţi, pentru adoptarea instantanee a măsurilor care se impun în vederea asigurării
condiţiilor necesare realizării integrale şi la timp a obligaţiilor asumate sau obţinerea rezultatelor
economico-financiare dorite. Analiza curentă se efectuează pe baza datelor furnizate de evidenţa
tehnico-operativă şi contabilă sau a constatărilor faptice. Extinderea prelucrării automate a datelor
creează condiţii tot mai favorabile pentru ca analiza operativă să devină un instrument eficace în
conducerea activităţii economico-financiare.
b) Analiza periodică - această analiză se efectuează, de regulă, la intervale mai mari de
timp şi se referă la o lună, trimestru, semestru sau an. Acest tip de analiză are o sferă mai
cuprinzătoare, incluzând totalitatea aspectelor sau subsistemelor care privesc activitatea economico-
financiară. În acest caz se caracterizează atât dinamica cât şi modul de realizare a obiectivelor
stabilite pentru perioada respectivă.
c) Analiza special organizată - în această categorie se includ analizele solicitate de diverse
organisme exterioare sistemului economico-social studiat, cum ar fi analizele efectuate de către
organele de control fiscal ale Ministerului Finanţelor Publice, de Curtea de Conturi şi alte analize
similare.
Caracterul ştiinţific şi eficienţa analizei economico-financiare sunt asigurate în măsura în
care se respectă cu stricteţe următoarele cerinţe:
-2-
- cunoaşterea corectă a rolului şi modului de funcţionare a legilor economice obiective
specifice economiei de piaţă;
- cunoaşterea contextului politic, economic şi social, intern şi internaţional, în care îşi
desfăşoară activitatea agentul economic;
- analiza economico-financiară trebuie să se bazeze pe informaţii reale, rezultate din surse de
informare obiective;
- asigurarea unui grad corespunzător de complexitate, evidenţiind toate aspectele şi factorii
care influenţează pozitiv sau negativ starea fenomenelor analizate, indiferent de mărimea şi
extinderea acestor influenţe şi de efectele favorabile sau nefavorabile pe care le propagă;
- analiza are la bază metode adecvate, adaptate la specificul fiecărei etape de lucru,
corespunzător obiectivului propus şi a căror fiabilitate ştiinţifică a fost verificată în practica de
analiză economico-financiară şi care pot oferi concluzii utile pentru soluţionarea practică a
problemelor cu care se confruntă agenţii economici;
- analiza economico-financiară se efectuează sistematic şi operativ, astfel ca pe baza ei să se
poată identifica în mod oportun apariţia unor deficienţe, a unor stări de fapt nesatisfăcătoare. Numai
în aceste condiţii, analiza nu se finalizează printr-o simplă constatare tardivă a stării economico-
financiare, ci poate contribui la prevenirea unor fenomene cu influenţă negativă, la înlăturarea din
timp a consecinţelor acestora, precum şi la îmbunătăţirea parametrilor funcţionali şi de performanţă
ai agentului economic pe baza adoptării unor măsuri operative şi eficiente;
- analiza trebuie să se caracterizeze prin obiectivitate, evidenţiind cu exactitate deficienţele
constatate şi cauzele lor, precum şi resursele potenţiale nevalorificate, înlăturându-se orice apreciere
subiectivă a activităţii analizate şi orice denaturare a realităţii. O analiză ştiinţifică este incompatibilă
cu deformarea intenţionată a concluziilor, deoarece aceasta diminuează eficienţa actului de
conducere şi se anulează posibilitatea factorilor de decizie să adopte măsuri corecte, aplicabile şi
corespunzătoare din punct de vedere al obiectivelor urmărite ;
- analiza trebuie să ofere date şi interpretări comparative ale fenomenului studiat în evoluţia
lui, faţă de alţi agenţi economici similari din punct de vedere al tipului de activitate, din ţară sau din
străinătate, ceea ce lărgeşte posibilităţile de concluzionare şi de stabilire a strategiilor de dezvoltare
economică;
- analiza economico-financiară trebuie abordată într-o manieră sistemică, ceea ce permite
conturarea unui ansamblu de judecăţi interdependente, atât prin individualizarea factorilor care au
influenţat starea domeniului studiat, cât şi prin aprecierea rezultatelor propagate la nivelul
indicatorilor sintetici de stare economico-financiară;
- analiza economico-financiară este finalizată prin propuneri şi măsuri concrete, cu certă
aplicabilitate şi eficienţă. În cazul unor aspecte importante privind strategia dezvoltării economice
prezintă o importanţă deosebită fundamentarea mai multor variante de soluţii, prin care să se ofere
organelor de decizie posibilitatea de a adopta cea mai eficientă variantă în anumite condiţii date.
Funcţiile analizei economico-financiare
Funcţia de diagnoză şi reglare a analizei are un rol important în întregul proces de
comandă şi corecţie a modului de funcţionare a mecanismului dinamic al agenţilor economici.
O sarcină importantă a analizei economico-financiare este îndeplinită prin manifestarea
funcţiei de gestiune eficientă a patrimoniului şi capitalurilor . Această funcţie acţionează în
sensul canalizării eforturilor manageriale pentru îmbunătăţirea continuă a activităţii economico-
financiare, creşterea performanţelor financiare, întărirea sistemului de evidenţă, expertizare şi
auditare financiară internă.
Analiza economico-financiară, prin modul în care este efectuată îndeplineşte şi o funcţie de
realizare a conexiunii agentului economic cu mediul exterior. Se remarcă în contextul acţiunii
-3-
acestei funcţii, că orice agent economic întreţine o strânsă interdependenţă cu sistemul financiar prin
fiscalitatea la care îi sunt supuse rezultatele, cu sistemul bancar prin funcţionarea unor conturi de
disponibilităţi băneşti la bănci, sau prin solicitarea unor credite băneşti, cu bursele de valori, precum
şi cu partenerii economici de piaţă, agenţi economici sau consumatori finali.
Utilitatea analizei economice la realizarea procesului decizional al conducerii este conturată,
de asemenea, prin manifestarea funcţiei de informare. Această funcţie se concretizează în
transmiterea către conducerea agentului economic a unor rapoarte de analiză cu conţinut informativ
economico-financiar, specifice ca structură şi profunzime de detaliere, în funcţie de nivelul ierarhic
către care sunt destinate.
Metode folosite în analiza economico-financiară
Realizarea practică a funcţiilor analizei economico-financiare necesită utilizarea unui
ansamblu de metode specifice din punct de vedere al conţinutului şi sferei de aplicabilitate.
a) Metoda comparaţiei indicatorilor economico-financiari în profil static, dinamic şi
teritorial.
b) Metoda grupărilor
c) Metoda mărimilor relative
d) Metoda mărimilor medii
e) Metoda divizării rezultatelor
f) Metoda balanţieră
g) Metode de analiză a influenţei factorilor
Analiza indicatorilor complecşi prin prisma factorilor care au determinat o anumită
modificare a acestora se poate realiza pe baza unor expresii absolute sau relative.
Metodele cele mai utilizate pentru calculul determinărilor enunţate sunt:
-Metoda substituirilor succesive sau în lanţ;
-Metoda separării acţiunii izolate a fiecărui factor cu repartizare proporţională a
interacţiunii factorilor sau metoda creşterilor proporţionale;
-Metoda ponderilor logaritmice (Fisher);
-Metoda creşterilor finite (Lagrange).
- Metoda ponderilor medii (Edgeworth)
h) Metoda indicilor statistici
i) Metode statistico-matematice de analiză a corelaţiilor
j) Metode de analiză grafică
Paleta metodelor folosite de analiza economico-financiară cuprinde şi alte metode cu
aplicare mai mult sau mai puţin particularizate la anumite aspecte de detaliu ale activităţii şi care pot
da o consistenţă sporită concluziilor finale, cum ar fi: “Metoda lanţurilor Markov” - pentru analiza şi
proiecţia structurii indicatorilor a căror mărime poate fi divizată pe subactivităţi componente sau pe
tipuri de produse; procedeele care se bazează pe calculul şi interpretarea indicatorilor: coeficientul
de variaţie, energia informaţională sau entropia informaţională - pentru analiza ritmicităţii obţinerii
unor rezultate economice; calculul şi interpretarea coeficienţilor de elasticitate - pentru analiza
modificării unor indicatori rezultativi în funcţie de modificarea altor indicatori care le determină
comportamentul; metode ale programării matematice - pentru fundamentarea unor niveluri optime.
Analiza rezultatelor economice pe baza indicatorilor de gestiune
Sistemul indicatorilor de gestiune
-4-
A. Indicatori fizici propriu-zişi şi derivaţi ai acestora
- pentru activitatea productivă:
- volumul fizic al producţiei pe tipuri de produse sau lucrări (q);
- pentru activitatea de transport:
- mărfuri transportate în tone transportate (mt);
- parcursul mărfurilor în tone-km. sau tone-mile (qm);
- călători transportaţi (ct);
- parcursul călătorilor în călători-km. sau călători-mile (qc);
- volumul total de transport în tone-km. convenţionale (qt);
- pentru activitatea de turism:
- numărul total de turişti (T);
- numărul de zile-turişti aferent unei perioade date (Tz);
- numărul mediu de turişti pe zi într-o lună, trimestru sau an ( ) T ,
Z
T
T ·
, în care:
Z- numărul de zile calendaristice ale perioadei luate în calcul.
- durata medie a sejurului (ds) exprimată în zile,
T
Tz
ds ·
, de unde rezultă că: T ds Tz ⋅ · ;
- densitatea circulaţiei turistice (Dct) exprimă intensitatea fenomenului turistic la nivelul
unei zone turistice sau a unei ţări, într-o anumită perioadă de timp considerată
semnificativă pentru analiză,
P
T
Dct ·
, în care:
P - numărul mediu al locuitorilor dintr-o zonă turistică sau dintr-o ţară (în
perioada pentru care se face calculul);
- coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare disponibile sau active (Kua),
Lz
Tz
Kua ·
, în care:
Lz reprezintă capacitatea de cazare activă sau disponibilă pentru cazare
exprimată prin numărul de locuri-zile capacitate;
Coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare disponibile sau active exprimă proporţia în
care capacitatea de cazare disponibilă (activă) este ocupată de către turişti. Calculul şi analiza în
dinamică a acestui indicator ne permite să cunoaştem, pe intervale de timp determinate, intensitatea
activităţii turistice, ritmicitatea şi sezonalitatea prestaţiilor de servicii turistice.
- coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare existente (Kui),
Le
Tz
Kui ·
, în care:
Le - numărul de locuri-zile capacitatea de cazare existentă.
O interpretare similară, cu aceea referitoare la indicatorul precedent, poate fi formulată şi în
cazul coeficientului de utilizare a capacităţii de cazare existente prin faptul că exprimă proporţia în
care capacitatea de cazare existentă este ocupată de către turişti. Dar, în acest caz, mărimea
indicatorului nu ia în considerare şi existenţa posibilă a unei capacităţi de cazare inactive, care nu
poate fi ocupată de turişti.
-5-
Mărimea proporţiei în care locurile-zile existente sunt apte pentru a fi ocupate de turişti este
obţinută prin calculul “Coeficientului de disponibilizare a capacităţii de cazare existente” (Kd),
Le
Lz
Kd ·
, iar diferenţa până la 1 sau 100, în cazul exprimării procentuale a acestui indicator,
reprezintă proporţia locurilor-zile capacitate de cazare inactive în totalul capacităţii existente. De
asemenea, se precizează că diferenţa dintre Le şi Lz este reprezentată de capacitatea exprimată în
locuri-zile indisponibilă (inactivă sau nefuncţională) pentru cazare datorită unor lucrări de
întreţinere, reparaţii sau pentru modernizare.
- coeficientul de utilizare a bazei de tratament medical (Kum),
Pzm
z P
Kum ·
în care:
z P
- numărul mediu de proceduri de tratament medical efectuate pe zi (pe tipuri de
proceduri),
Pzm- numărul de proceduri de tratament medical maxim posibil a fi efectuate într-o
zi (pe feluri de proceduri).
Pentru caracterizarea ofertei de “produse turistice” sunt utilizaţi indicatori specifici referitori
la baza materială: capacitatea de cazare pe categorii de confort (numărul locurilor şi numărul
locurilor-zile de cazare existente - Le, numărul de locuri-zile capacitate disponibilă sau activă - Lz);
pentru activitatea de alimentaţie publică (numărul de locuri la mese); pentru agrement (capacitatea
ofertei de participare la activităţi de agrement); pentru tratament (numărul de proceduri de tratament
medical maxim posibil a fi efectuate într-o zi pe feluri de proceduri -Pzm).
B. Indicatori valorici şi derivaţi ai acestora
- cifra de afaceri (CA) care cuprinde: veniturile din vânzarea mărfurilor şi a producţiei
vândute inclusiv contravaloarea serviciilor prestate într-o perioadă determinată;
- cifra de afaceri netă (CAN) este o formă recalculată a cifrei de afaceri în care sunt
incluse şi veniturile din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri;
- marja comercială (MC) ,
ândute v m rfurilor ă
m rfurilor ă al cump rare ă de Costul - rea din vânza Venituri MC ·
Mărimea marjei comerciale sau a adaosului comercial este cuprinsă în preţul de vânzare al
mărfurilor astfel încât să fie posibilă recuperarea cheltuielilor efectuate, precum şi obţinerea unui
profit corespunzător.
- producţia exerciţiului (Q),
( ) ( ) Qi Pn Pn Pf Pf Qv Q + − + − + ·
1 2 1 2 , în care :
Qv - producţia vândută şi contravaloarea lucrărilor executate şi serviciilor prestate (cifra de
afaceri);
Pf
1
şi Pf
2
- stocul de produse finite şi semifabricate destinate vânzării la începutul şi respectiv
la sfârşitul perioadei pentru care se calculează producţia exerciţiului. Diferenţa
Pf
2
- Pf
1
dimensionează deci, variaţia stocurilor de produse finite şi
semifabricate destinate vânzării;
Pn
1
şi Pn
2
- stocul de producţie în curs de execuţie la începutul şi respectiv la sfârşitul
perioadei pentru care se determină producţia exerciţiului. Diferenţa, Pn
2
- Pn
1
,
exprimă variaţia stocurilor de producţie în curs de execuţie;
-6-
Qi - producţia imobilizată sau veniturile din producţia de imobilizări necorporale realizate pe
cont propriu (lucrări şi proiecte de cercetare şi dezvoltare; valoarea concesiunilor,
brevetelor, licenţelor şi alte drepturi şi valori similare; valoarea imobilizărilor
necorporale în curs) şi de imobilizări corporale realizate de asemenea în regie proprie
(valoarea la cost de producţie a amenajărilor de terenuri, a producţiei de mijloace fixe,
precum şi a producţiei de imobilizări corporale în curs).
- producţia marfă fabricată (Qm),
Qm = Qv + ( Pf
2
- Pf
1
) + Qi , în care:
Qv + ( Pf
2
- Pf
1
) reprezintă valoarea produselor finite şi a semifabricatelor vândute
sau destinate vânzării, fabricate în perioada pentru care se face calculul producţiei
marfă, inclusiv contravaloarea lucrărilor executate şi serviciilor prestate. Această
expresie valorică este denumită producţia marfă destinată vânzării (livrării);
- valoarea adăugată (VA) ,
VA = Q - Ci , pentru activitatea productivă sau, dacă agentul economic desfăşoară şi
o activitate de comercializare pentru care încasează adaos comercial, valoarea adăugată aferentă
activităţii totale se calculează astfel,
VA = Q + MC - Ci, în care:
Ci - consumul intermediar format din:
- cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile;
- cheltuieli cu energia şi apa;
- alte cheltuieli materiale;
- cheltuieli privind prestaţiile externe pentru activitatea de producţie şi comercializare
(cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi şi cheltuieli cu alte servicii executate
de terţi), şi anume:
- cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile,
- cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile,
- cheltuieli cu primele de asigurare,
- cheltuieli cu studiile şi cercetările,
- cheltuieli cu colaboratorii,
- cheltuieli privind comisioanele şi onorariile,
- cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate,
- cheltuieli cu transportul de bunuri şi persoane,
- cheltuieli cu deplasări, detaşări şi transferări,
- cheltuieli poştale şi taxe de comunicaţii,
- cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate,
- alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi;
- corecţii valorice reprezentate prin:
- diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind ajustarea valorii activelor circulante
(creanţe şi debitori diverşi inclusiv provizioanele pentru deprecierea stocurilor şi
producţiei în curs de execuţie),
- diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli.
Pentru activitatea de turism şi, în general, pentru activităţile de prestare a serviciilor care nu
implică şi o subactivitate de producţie, valoarea adăugată este obţinută astfel:
VA = CA - Ci, dar, în acest caz, în consumul intermediar este inclus şi costul de cumpărare al
mărfurilor vândute.
Dacă calculul valorii adăugate se referă numai la activitatea de producţie atunci se va
proceda astfel: VA = Q - Ci , iar consumul intermediar luat în considerare va fi numai acela care este
aferent producţiei exerciţiului.
-7-
Prin urmare, valoarea adăugată este formată din următoarele elemente:
- cheltuieli cu personalul:
- salarii,
- cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială;
- cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;
- ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale (amortizări şi diferenţa
dintre cheltuieli şi venituri privind
provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor corporale şi necorporale);
- rezultatul din exploatare aferent indicatorului de gestiune pe baza căruia se
calculează valoarea adăugată.
- valoarea adăugată netă (VAN)
VAN = VA - A, în care,
A - amortizarea activelor imobilizate corporale şi necorporale (ajustarea valorii
imobilizărilor corporale şi necorporale).
- marja brută (MB)
MB = Venituri din exploatare - Cheltuieli variabile
- excedentul brut de exploatare (EBE)
EBE = VA + Venituri din subvenţii - Alte impozite, taxe şi - Cheltuieli cu
de exploatare aferente vărsăminte asimilate personalul
cifrei de afaceri (incluse în valoarea
adăugată)
- rata valorii adăugate (Rva)

MC Q
VA
Rva
+
·
;
Q
VA
Rva ·
sau
CA
VA
Rva ·
, după caz.
Rata valorii adăugate exprimă dimensiunea relativă a valorii adăugate în raport cu producţia
exerciţiului şi marja comercială, în raport cu producţia exerciţiului sau în raport cu cifra de afaceri,
după caz, diferenţa până la unitate fiind reprezentată de proporţia consumurilor intermediare în
valoarea indicatorilor de gestiune de la numitorul raportului respectiv, care poate fi, în funcţie de
modul de calcul, producţia exerciţiului însumată cu marja comercială, producţia exerciţiului sau
cifra de afaceri.
- rata marjei comerciale (Rmc)
vândute mrfurilor ă Valoarea
comercial ă Marja
· Rmc
Rata marjei comerciale caracterizează nivelul relativ al adaosului comercial în raport cu
valoarea mărfurilor vândute (cifrei de afaceri).
Analiza relaţiilor de proporţionalitate dintre indicatorii de gestiune
În contextul fundamentării deciziilor de conducere, prezintă o utilitate distinctă analiza
relaţiilor de proporţionalitate care se pot forma, atât în profil static cât şi dinamic, între indicatorii de
volum fizic şi valoric ai rezultatelor obţinute de un agent economic ca expresii sintetice ale unor
complexe şi interdependente activităţi economice şi financiare.
a) Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre valoarea adăugată şi producţia exerciţiului
-8-

100
Q
VA
Rs ⋅ ·
Mărimea raportului static indică nivelul valorii adăugate la 100 lei producţie a exerciţiului şi
respectiv nivelul relativ complementar al consumului intermediar la 100 lei producţie a exerciţiului.
Mărimea raportului static efectiv (Rs
1
) se compară, de regulă, cu o dimensiune normativă
(Rs
n
) fundamentată pe un optim al consumului intermediar aferent producţiei exerciţiului.
Raportul dinamic (Rd) caracterizează nivelul relativ al decalajului modificării de la o
perioadă de timp la alta, a valorii adăugate în raport cu producţia exerciţiului, şi se obţine prin
raportarea indicelui de dinamică al valorii adăugate la indicele de dinamică al producţiei
exerciţiului,
100 ⋅ ·
Q
VA
I
I
Rd , în care:

0
1 VA
VA
VA
I ·
- indicele de dinamică al valorii adăugate;

0
1 Q
Q
Q
I ·
- indicele de dinamică al producţiei exerciţiului.
În cazul agenţilor economici cu activitate de prestare a serviciilor sau cu activitate
comercială se procedează la analiza relaţiei de proporţionalitate dintre valoarea adăugată şi cifra
de afaceri care de asemenea poate fi efectuată atât în statică cât şi în dinamică. Raportul static (Rs)
reflectă ponderea valoarii adăugate în cifra de afaceri, înregistrată la un moment dat, astfel:
100
CA
VA
Rs ⋅ ·
Mărimea raportului static se poziţionează sub procentul maxim de 100% şi indică nivelul
valorii adăugate la 100 lei cifră de afaceri şi respectiv nivelul relativ complementar al consumului
intermediar la 100 lei cifră de afaceri.
Mărimea raportului static efectiv (Rs
1
) se poate compara cu o dimensiune normativă (Rs
n
)
fundamentată pe un optim al consumului intermediar aferent veniturilor realizate din vânzarea
mărfurilor şi din serviciile prestate.
Existenţa unei abateri negative (
n 1
Rs Rs − · ∆ ) a raportului static efectiv (Rs
1
) faţă de
raportul normativ (Rs
n
), atenţionează asupra necesităţii aplicării unor măsuri de raţionalizare a
consumurilor de materii prime şi materiale, a cheltuielilor cu energia şi apa, a cheltuielilor privind
prestaţiile externe, achiziţionarea materiilor prime şi a materialelor consumabile, a mărfurilor
destinate vânzării, la un preţ cât mai redus posibil, inclusiv optimizarea rutelor de transport a
acestora în vederea diminuării cheltuielilor aferente.
Raportul dinamic (Rd), calculat prin raportarea indicelui de dinamică al valorii adăugate la
indicele de dinamică al cifrei de afaceri, caracterizează nivelul relativ al decalajului modificării de la
o perioadă de timp la alta, a valorii adăugate în raport cu cifra de afaceri,
100 100 ⋅ · ⋅ ·
o
1
0
1
CA
VA
CA
CA
VA
VA
I
I
Rd
în care:
VA
I
- indicele de dinamică al valorii adăugate;

CA
I
- indicele de dinamică al cifrei de afaceri.
-9-
Creşterea mai rapidă a valorii adăugate comparativ cu creşterea producţiei exerciţiului
(I
VA
>I
Q
) sau a valorii adăugate comparativ cu creşterea cifrei de afaceri (I
VA
>I
CA
) atestată printr-un
coeficient de decalaj supraunitar (Rd>100%) ne permite să apreciem că deciziile pe linia
raţionalizării consumului intermediar au fost în mod eficient aplicate fiind astfel create condiţiile
necesare sporirii atât a veniturilor salariaţilor cât şi a rezultatului exploatării.
Se semnalează astfel o diminuare a proporţiei consumului intermediar în producţia
exerciţiului şi respectiv în cifra de afaceri care a fost posibilă fie prin micşorarea, din punct de
vedere fizic, a consumurilor specifice de active circulante materiale, fie prin realizarea aprovizionării
cu aceste resurse la preţuri mai mici decât în perioada faţă de care se face comparaţia.
În vederea întregirii concluziilor formulate în cadrul analizei relaţiei de proporţionalitate pe
baza indicilor de dinamică al valorii adăugate şi al producţiei exerciţiului sau al cifrei de afaceri,
după caz, se procedează la dimensionarea modificării absolute a valorii adăugate ca urmare a
influenţelor provocate de următorii factori:
- modificarea producţiei exerciţiului sau a cifrei de afaceri (în funcţie de modul de
calcul al valorii adăugate);
- modificarea proporţiei valorii adăugate şi respectiv, prin complementaritate, a
consumului intermediar în producţia exerciţiului sau în cifra de afaceri.
Pentru exemplificare, vom considera sistemul factorial de calcul al modificării absolute a
valorii adăugate, atunci când valoarea adăugată este determinată prin scăderea consumului
intermediar din producţia exerciţiului, care se prezintă astfel:
- modificarea absolută a valorii adăugate: 0 1
VA - VA · ∆
, din care:
- influenţa modificării producţiei exerciţiului:
( ) ( )
0
0
0 1
Q
VA
Q - Q Q · ∆
sau,
( ) ( )
1
]
1

¸

− · ∆
0
0
0 1
Q
Ci
Q - Q Q 1
-influenţa modificării proporţiei valorii adăugate sau, a proporţiei consumului
intermediar, în producţia exerciţiului:
1
0
0
1
1
Q
Q
VA
Q
VA
Q
VA
1
]
1

¸

− ·

,
_

¸
¸

sau,
1
1
1
0
0
Q
Q
Ci
Q
Ci
Q
Ci
1
]
1

¸

− ·

,
_

¸
¸

b) Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre producţia marfă fabricată şi producţia
exerciţiului este realizată pe baza rezultatului oferit de,
raportul static:
100 ⋅ ·
Q
Qm
Rs
, sau de
raportul dinamic: 100 ⋅ ·
Q
Qm
I
I
Rd , în care:
-10-
0
1 Qm
Qm
Qm
I ·
- indicele de dinamică al producţiei marfă fabricată;

0
1 Q
Q
Q
I ·
- indicele de dinamică al producţiei exerciţiului.
Raportul static oferă o informaţie cu privire la proporţia producţiei marfă fabricate în
producţia exerciţiului, înregistrată la sfârşitul unei perioade de timp dată, fără a putea preciza şi
calitatea acestei proporţii. O interpretare utilă a acestui raport se realizează în sistem comparativ cu
un raport normativ (antecalculat) sau cu un raport aferent unui segment de timp precedent dar, în
acest al doilea caz analiza este echivalentă cu analiza raportului dinamic.
Atunci când analiza are în vedere situaţia raportului dinamic se poate confirma sau infirma
faptul că modificarea în timp a producţiei marfă fabricată devansează sau nu producţia exerciţiului,
în funcţie de mărimea rezultatului respectiv. Dacă raportul dinamic este supraunitar se apreciază că
producţia marfă fabricată are o dinamică superioară dinamicii producţiei exerciţiului şi deci a avut
loc o reducere a proporţiei stocurilor de producţie în curs de execuţie în valoarea producţiei
exerciţiului. Această stare economică propagă efecte pozitive asupra vitezei de rotaţie a activelor
circulante, sunt eliberate astfel unele resurse financiare care pot fi valorificate în alte acţiuni
economice sau financiare.
Pentru a completa concluziile formulate în cadrul analizei relaţiei de proporţionalitate pe
baza indicilor de dinamică al producţiei marfă fabricate şi al producţiei exerciţiului se procedează la
dimensionarea modificării absolute a producţiei marfă fabricate ca urmare a influenţelor provocate
de următorii factori:
- modificarea producţiei exerciţiului;
- modificarea proporţiei producţiei marfă fabricate şi respectiv, prin complementaritate,
a proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de producţie în curs de execuţie, în producţia
exerciţiului.
Sistemul factorial de calcul al modificării absolute a producţiei marfă fabricate, se prezintă
astfel:
- modificarea absolută a producţiei marfă fabricate:
0 1
Qm - Qm · ∆
,
din care:
- influenţa modificării producţiei exerciţiului:

( ) ( )
0
0
0 1
Q
Qm
Q - Q Q · ∆
sau,

( ) ( )
1
]
1

¸

− · ∆
0
0 1 2
0 1
Q
) Pn - (Pn
Q - Q Q 1

- influenţa modificării proporţiei producţiei marfă
fabricate sau, a proporţiei creşterii sau diminuării
stocurilor de producţie în curs de execuţie, în
producţia exerciţiului:
1
0
0
1
1
Q
Q
Qm
-
Q
Qm
Q
Qm

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸

sau,
-11-
1
1
1 1 2
0
0 1 2
Q
Q
) Pn - (Pn
Q
) Pn - (Pn
Q
Pn
1
]
1

¸

− ·

,
_

¸
¸

c) Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre cifra de afaceri şi producţiei marfă
fabricată se realizează folosind rezultatul oferit de,
raportul static:
100 ⋅ ·
Qm
CA
Rs
, sau de
raportul dinamic: 100 ⋅ ·
Qm
CA
I
I
Rd
Dacă indicele de dinamică al cifrei de afaceri devansează indicele de dinamică al producţiei
marfă fabricată se conchide că în perioada curentă s-a redus proporţia stocurilor de produse finite şi
semifabricate destinate vânzării în producţia marfă fabricată precum şi a proporţiei veniturilor din
producţia de imobilizări corporale şi necorporale realizate pe cont propriu în producţia marfă
fabricată. Se menţionează că se obţine o informaţie identică dacă această analiză se efectuează pe
baza raportului coeficienţilor de valorificare a producţiei marfă fabricată calculaţi pentru perioada
de calcul şi respectiv pentru perioada de bază, astfel:

100 ⋅ ·
0
0
1
1
Qm
CA
Qm
CA
Rd
Coeficientul de valorificare al producţiei marfă fabricată se determină prin raportarea cifrei
de afaceri la producţia marfă fabricată şi dimensionează, în expresie relativă, partea din producţia
marfă fabricată care a fost vândută.
Concluziile formulate în cadrul analizei relaţiei de proporţionalitate pe baza indicilor de
dinamică al cifrei de afaceri şi al producţiei marfă fabricată pot fi completate dacă se procedează la
dimensionarea modificării absolute a cifrei de afaceri ca urmare a influenţelor provocate de
următorii factori:
- modificarea producţiei marfă fabricate;
- modificarea proporţiei cifrei de afaceri şi respectiv, prin complementaritate, a
proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate vânzării în
producţia marfă fabricată precum şi a proporţiei veniturilor din producţia de imobilizări corporale
şi necorporale realizate pe cont propriu, în producţia marfă fabricată.
Sistemul factorial de calcul al modificării absolute a cifrei de afaceri, se prezintă astfel:
- modificarea absolută a cifrei de afaceri: ∆= CA
1
- CA
0
,
din care:
- influenţa modificării producţiei marfă fabricată:
( ) ( )
0
0
0 1
Qm
CA
Qm Qm Qm ⋅ − · ∆
, sau
-12-
( ) ( )
( )
1
]
1

¸
+
− ⋅ · ∆
0
0 1 2
0 1
Qm
Qi Pf - Pf
Qm - Qm Qm
0
1
- influenţa modificării proporţiei cifrei de afaceri sau, a
proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate
vânzării în producţia marfă fabricată precum şi a proporţiei veniturilor din
producţia de imobilizări corporale şi necorporale realizate pe cont propriu, în
producţia marfă fabricată:
1
9
0
1
1
Qm
Qm
CA
Qm
CA
Qm
CA
1
]
1

¸

− ·

,
_

¸
¸

sau,
1
1
1 1 1 2
0
0 0 1 2
Qm
Qm
Qi ) Pf - (Pf
Qm
Qi ) Pf - (Pf
Qm
Qi Pf,
1
]
1

¸
+

+
·

,
_

¸
¸

d) Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre cifra de afaceri şi producţia exerciţiului se
realizează folosind rezultatul:
raportului static:
100 ⋅ ·
Q
CA
Rs
, sau al
raportului dinamic: 100 ⋅ ·
Q
CA
I
I
Rd
Existenţa unui raport dinamic supraunitar este expresia reducerii proporţiei stocurilor de
produse finite şi semifabricate destinate vânzării, a stocurilor de producţie în curs de execuţie
precum şi a veniturilor din producţia de imobilizări corporale şi necorporale realizate pe cont
propriu, în producţia exerciţiului.
În continuare, concluziile formulate în cadrul analizei relaţiei de proporţionalitate pe baza
indicilor de dinamică al cifrei de afaceri şi al producţiei exerciţiului pot fi completate dacă se
procedează la dimensionarea modificării absolute a cifrei de afaceri ca urmare a influenţelor
provocate de:
- modificarea producţiei exerciţiului;
- modificarea proporţiei cifrei de afaceri şi respectiv, prin complementaritate, a
proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate vânzării, a
proporţiei stocurilor de producţie în curs de execuţie precum şi a proporţiei veniturilor din
producţia de imobilizări corporale şi necorporale realizate pe cont propriu, în producţia
exerciţiului.
Sistemul factorial de calcul al modificării absolute a cifrei de afaceri, se prezintă astfel:
- modificarea absolută a cifrei de afaceri: ∆= CA
1
- CA
0
,
din care:
- influenţa modificării producţiei exerciţiului:

( ) ( )
0
0
0 1
Q
CA
Q - Q Q ⋅ · ∆
, sau
( ) ( )
1
]
1

¸
+ +
− ⋅ · ∆
0
1 2 1 2
0 1
Q
Qi Pn - (Pn Pf - (Pf
Q - Q Q
0 0 0
1
) )
- influenţa modificării proporţiei cifrei de afaceri
-13-
sau, a proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor
de produse finite şi semifabricate destinate
vânzării, a proporţiei stocurilor de producţie în
curs de execuţie precum şi a proporţiei veniturilor
din producţia de imobilizări corporale şi necorporale
realizate pe cont propriu, în producţia exerciţiului:
1
0
0
1
1
Q
Q
CA
-
Q
CA
Q
CA

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸

,sau
1
1
1 2 1 2
0
1 2 1 2
Q
Q
Qi Pn - (Pn Pf - (Pf
Q
Qi Pn - (Pn Pf - (Pf
Q
Qi Pn, Pf,
1
]
1

¸
+ +

+ +
·

,
_

¸
¸

1 1 1 0 0 0
) ) ) )
În afara acestor relaţii de proporţionalitate proprii, cu precădere, activităţilor productive, în
practica analizei economico-financiare se folosesc şi alte relaţii de proporţionalitate particularizate
la specificul activităţii agentului economic diagnosticat cum este de exemplu în cazul prestărilor de
servicii turistice, Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre dinamica cifrei de afaceri şi dinamica
numărului de zile-turişti. Pentru serviciile turistice formate din cazare, alimentaţie publică,
agrement, ocrotirea sănătăţii şi transport, analiza se bazează pe interpretarea raportului dinamic sau
a coeficientului de decalaj dinamic (Rd) dintre indicele cifrei de afaceri (I
CA
) şi indicele numărului
de zile-turişti (I
Tz
), astfel:
100 100 ⋅ · ⋅ ·
0
1
0
1
Tz
CA
Tz
Tz
CA
CA
I
I
Rd
Dacă “Rd” are o mărime care depăşeşte 100% se conchide că veniturile obţinute din
prestarea serviciilor turistice se modifică într-un ritm superior modificării numărului de zile-turişti,
ca urmare a creşterii încasărilor pentru o unitate fizică de prestaţie, respectiv pentru o zi-turist, la
aceasta putând contribui următorii factori: creşterea complexităţii şi ariei de servicii solicitate de
turişti; creşterea gradului de confort, care a implicat şi un tarif majorat.
Este evident că o asemenea proporţionalitate pozitivă asigură suportul obţinerii unui rezultat
din exploatare superior celui obţinut în perioada bază de comparaţie.
Studiul relaţiilor de proporţionalitate dintre indicatorii economici poate fi extins prin
efectuarea unor analize comparative menite să furnizeze informaţii cu caracter sintetic asupra unor
laturi ale eficienţei activităţii desfăşurate de un agent economic, cum ar fi:
- analiza relaţiei de proporţionalitate dintre dinamica cifrei de afaceri şi dinamica
numărului mediu al personalului. Dacă indicele de dinamică al cifrei de afaceri (I
CA
) depăşeşte ca
mărime indicele de dinamică al numărului mediu al personalului (I
N
) se evidenţiază consecinţa
creşterii eficienţei utilizării forţei de muncă exprimată prin sporirea productivităţii muncii valorice
respectiv a veniturilor realizate din activitatea economică pe un salariat,

0
1 N
0
1 CA
N
N
I
CA
CA
I · > ·
;
- analiza relaţiei de proporţionalitate dintre dinamica cifrei de afaceri şi dinamica
valorii medii a mijloacelor fixe. În cazul în care indicele de dinamică al cifrei de afaceri (I
CA
)
devansează indicele de dinamică al valorii medii al mijloacelor fixe (I
Mf
) se formulează concluzia că
în perioada analizată comparativ cu perioada de bază a avut loc o creştere a eficienţei utilizării
mijloacelor fixe,
-14-

0
1 Mf
0
1 CA
Mf
Mf
I
CA
CA
I · > ·
- analiza relaţiei de proporţionalitate dintre dinamica cifrei de afaceri şi dinamica
consumurilor de resurse materiale şi energetice. Dacă sensul inegalităţii dintre indicii de
dinamică ai celor doi indicatori este în favoarea cifrei de afaceri, se concluzionează că a crescut
eficienţa utilizării resurselor de natură materială, la aceeaşi unitate valorică de resurse consumate
revine o valoare mai mare a cifrei de afaceri, în perioada curentă faţă de perioada de bază.
Comparaţia care atestă proporţionalitatea propusă este exprimată astfel:

0
1 CM
0
1 CA
CM
CM
I
CA
CA
I · > ·
; unde,
I
CM
este indicele de dinamică al consumului total de resurse materiale şi energetice;
- analiza relaţiei de proporţionalitate dintre dinamica cifrei de afaceri şi dinamica
cheltuielilor aferente cifrei de afaceri sau dinamica cheltuielilor totale de exploatare. Dacă
între cei doi indici de dinamică comparaţi se constată o inegalitate în favoarea dinamicii cifrei de
afaceri (I
CA
>I
C
sau I
CA
>I
Ce
), este o semnalizare clară a creşterii gradului de profitabilitate sau a unui
curs economico-financiar performant deoarece proporţia cheltuielilor de exploatare în cifra de
afaceri s-a diminuat.
S-a notat cu I
C
indicele de dinamică al cheltuielilor de exploatare aferente cifrei de afaceri şi
cu I
Ce
indicele de dinamică al cheltuielilor totale de exploatare,

Ce
Ce
I ,
C
C
I
0
1 Ce
0
1 C
· ·
Analiza relaţiilor de proporţionalitate dinamică poate avea în vedere şi perioade de timp care
sunt formate din 3 - 5 ani. În aceste cazuri se calculează şi se compară indici medii de dinamică a
indicatorilor economici şi care constituie baza informaţională pentru a formula concluzii prin care se
caracterizează evoluţia, ca legitate statistică, dar şi tendinţa de modificare în timp a fenomenelor şi
proceselor analizate.
Analiza structurii indicatorilor de ge stiune
În contextul analizei situaţiei dinamice şi statice a indicatorilor de volum fizic şi valoric ai
activităţii, realizaţi la nivelul unui agent economic, prezintă importanţă şi cunoaşterea structurii şi a
modificărilor structurale a acestora prin prisma elementelor componente individualizate pe
subactivităţi (producţie, comerţ, transport, cazare, agrement, alimentaţie publică, ocrotirea sănătăţii),
prin prisma conţinutului financiar al indicatorilor valorici, prin prisma structurii fizice sau
sortimentale a rezultatelor activităţii economice precum şi a localizării activităţilor economice pe
zone geografice interne sau internaţionale.
Obiectivul analizei structurii indicatorilor de gestiune constă în a evidenţia mărimea şi sensul
modificărilor survenite în structura fizică şi valorică a rezultatelor economice, cauzele şi consecinţele
modificărilor structurale asupra unor indicatori de eficienţă, de performanţă financiară sau de
expresie economico-financiară.
Atunci când se urmăreşte a fi dimensionat, printr-o expresie cifrică sintetică, gradul abaterii
structurii efective a prestaţiilor faţă de o structură antecalculată optimă sau programată în funcţie de
condiţiile concrete estimate, se procedează la analiza structurii pe baza “coeficientului mediu de
îndeplinire a structurii optime sau programate”.
Coeficientul mediu de îndeplinire a structurii optime sau programate a cifrei de afaceri (Ks)
se determină astfel:
-15-
Ks· ⋅
Cifra de a faceri realizat în ă contul str ucturii optime sau programate
Cifra de afaceri realizată
100
Indicatorul de la numărătorul raportului - cifra de afaceri realizată în contul structurii optime
sau programate - se obţine prin compararea cifrei de afaceri realizată pe feluri de activităţi cu cifra
de afaceri realizată recalculată în funcţie de structura optimă sau programată pe activităţi
componente, conform principiului de neadmitere a compensărilor.
Cifra de afaceri realizată recalculată în funcţie de structura optimă sau programată se
determină prin aplicarea proporţiei optime sau programate a cifrei de afaceri pe tipuri de activităţi la
suma totală a cifrei de afaceri realizată.
Analiza structurii şi previziunii structurii indicatorilor complecşi cu ajutorul "Metodei
lanţurilor Markov"
Pentru analiza şi previziunea modificării structurii unor indicatori complecşi se recurge
frecvent la metoda lanţurilor Markov. Această metodă se bazează pe logica dependenţei
probabilistice a structurii indicatorilor complecşi înregistrată la nivelul unui anumit segment de timp
de structura localizată în segmentul de timp precedent.
Deoarece schimbările structurale se fac remarcate mai pregnant la intervale de timp mai mari
de un an, calculele pot avea în vedere şi stări structurale ale indicatorilor complecşi localizate la
distanţe de 3, 4 sau 5 ani.
Fazele preliminare de calcul a structurii previzionale implică determinarea unui număr de n-
1 matrici tranzitorii
I * Se calculează matricea tranzitorie (1) care exprimă modificarea structurii indicatorului
complex în anul 2 faţă de anul 1:
La intersecţia liniilor cu coloanele tipurilor calitative care formează indicatorul complex se
înscrie valoarea cea mai mică a ponderii, obţinând "diagonala fidelităţii". În continuare se compară
mărimile relative de structură de pe coloana - anul 1 şi linia - anul 2 cu cele de pe diagonala
fidelităţii, consemnându-se diferenţele constatate în cadrul matricei, astfel încât să se verifice
totalurile pentru stările considerate, pe orizontală şi pe verticală.
II * Se calculează matricea tranzitorie (2) care exprimă modificarea structurii indicatorului
complex în anul 3 comparativ cu anul 2:
ş. a. m. d.
III * Fiind cunoscute matricele tranzitorii succesive, în etapa următoare a calculelor se
determină matricea tranzitorie totală prin însumarea elementelor din matricile tranzitorii secvenţiale.
IV * Se calculează matricea probabilităţilor tranzitorii prin raportarea fiecărui element de pe
linie la totalul liniei (pentru a creşte precizia proiecţiei rezultatele raporturilor vor fi consemnate cu
cel puţin cinci zecimale).
V * Proiecţia structurii indicatorului complex în anul viitor, se calculează înmulţind
transpusa matricei probabilităţilor tranzitorii cu vectorul mărimilor relative de structură din ultimul
an al perioadei analizate.
Analiza ritmicităţii
Realizarea activităţilor economice într-un ritm cât mai uniform pe tot parcursul anului
prezintă o importanţă deosebită pentru asigurarea unui flux al veniturilor relativ constant care să
permită atât acoperirea financiară a cheltuielilor necesitate de continuitatea activităţilor economice şi
-16-
în primul rând pentru exploatare (activitatea de bază) cât şi pentru obţinerea unui excedent
stimulativ şi sistematic al rezultatului exploatării.
Analiza ritmicităţii activităţilor economice se poate efectua prin aplicarea unuia din
următoarele procedee:
- procedeul grafic de urmărire zilnică a volumului fizic sau valoric de producţie,
comercializare sau de prestare a serviciilor;
- procedeul indicilor de îndeplinire a programului economic pe diviziuni de timp în
cadrul unei perioade date (pe luni în cadrul trimestrului, pe decade în cadrul lunii, pe zile în cadrul
lunii sau al decadei);
- procedeul comparării ponderilor calculate pe diviziuni de timp pentru indicatorii fizici
sau valorici realizaţi cu ponderile programate sau optime, în cadrul unei perioade date;
- procedeul energiei informaţionale;
- procedeul coeficientului de variaţie;
- procedeul coeficientului de ritmicitate.
Analiza cifrei de afaceri
Modele generale de analiză factorială a cifrei de afaceri în cazul activităţilor productive
În acest sens, avem în vedere următoarele modele:
a) -
Q
CA
N
Q
N CA ·
; b) -
Qm
CA
N
Qm
N CA ·
; c) -
Mfa
CA
Mf
Mfa
Mf CA ·
;
d) -
Q
CA
Mf
Q
N
Mf
N CA ·
; e) -
Q
CA
Mf
Q
Mf CA ·
; f) -
S
CA
Ac
S
Ac CA ·
;
g) -
Qm
CA
Q
Qm
Q CA ·
, în care s-au folosit notaţiile:
CA = cifra de afaceri;
N = numărul mediu al personalului ;
Mf = valoarea medie a mijloacelor fixe;
Mfa = valoarea medie a mijloacelor fixe cu rol activ în procesul economic analizat;
Q = producţia exerciţiului;
Qm = producţia marfă fabricată;
Ac = valoarea medie a activelor circulante;
S = valoarea medie a stocurilor materiale şi de produse finite.
Modele particulare de analiză a cifrei de afaceri în cazul activităţilor de prestări servicii
a). Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma modificării numărului de turişti,
a duratei medii a
sejurului şi a veniturilor (încasărilor) medii pentru o zi-turist.
În cazul analizei factoriale a cifrei de afaceri prin prisma modificării numărului de turişti, a
duratei medii a sejurului şi a veniturilor (încasărilor) medii pentru o zi-turist se are în vedere
următorul model determinist-factorial:

CA T
Tz
T
CA
Tz
T ds v · ⋅ ⋅ · ⋅ ⋅
Modelul de analiză factorială a cifrei de afaceri
-17-
Felul modificării Modificarea absolută a cifrei de afaceri
Modificarea totală a cifrei de
afaceri
din care:
∆ ∆ ∆ ∆ · − · + + CA CA T ds v
1 0
( ) ( ) ( )
-influenţa modificării
numărului de turişti

∆( ) ( ) T T T ds v · −
1 0 0 0
-influenţa modificării duratei
medii a sejurului

∆( ) ( ) ds ds ds T v · −
1 0 1 0
-influenţa modificării
veniturilor (încasărilor) medii
pentru o zi-turist

∆( ) ( ) v v v T ds · −
1 0 1 1
b). Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma modificării unor indicatori care
exprimă modul de utilizare a capacităţii de cazare.
Sistemul factorial al analizei cifrei de afaceri este formalizat în acest caz folosind următoarea
relaţie deterministă:

Tz
CA
Lz
Tz
Le
Lz
Le CA ⋅ ⋅ ⋅ ·
, în care:
Le - capacitatea de cazare existentă exprimată în locuri-zile existente;
Kd
Le
Lz
· - coeficientul de disponibilizare a capacităţii de cazare existente;
Lz - capacitatea de cazare activă sau disponibilă exprimată în locuri-zile active;
Kua
Lz
Tz
· - coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare disponibile sau active;
v
Tz
CA
· - veniturile (încasările) medii pentru o zi-turist.
Calculele necesare determinării influenţelor factoriale propuse sunt sistematizate în tabel
Model de analiză factorială a cifrei de afaceri
Felul modificării Modificarea absolută a cifrei de afaceri
Modificarea totală a cifrei de
afaceri
din care:
( ) ( ) ( ) ( ) v Δ Kua Δ Kd Δ Le Δ
CA CA Δ
0 1
+ + + ·
· − ·
- influenţa modificării
capacităţii de cazare
existentă
∆( ) ( ) Le Le Le Kd Kua v · −
1 0 0 0 0
- influenţa modificării
gradului de disponibilizare a
capacităţii de cazare
existente
∆( ) ( ) Kd Kd Kd Le Kua v · −
1 0 1 0 0
- influenţa modificării
gradului de utilizare a capa-
cităţii de cazare active
∆( ) ( ) Kua Kua Kua Le Kd v · −
1 0 1 1 0
- influenţa modi-ficării
veniturilor (încasărilor)
medii pentru o zi-turist
∆( ) ( ) v v v Le Kd Kua · −
1 0 1 1 1
-18-
c). Analiza factorială a veniturilor medii pentru o zi-turist în cazul activităţilor
complexe.
Activitatea prestatoare de servicii turistice este de obicei o activitate complexă formată din
subactivităţi care au o contribuţie diferită la realizarea veniturilor totale. Privită din acest punct de
vedere, analiza veniturilor medii pentru o zi-turist pe ansamblul activităţilor se efectuează pe baza
modelului factorial din tabelul 18 care permite calculul influenţei modificării structurii numărului de
zile-turişti (clienţi) pe subactivităţi precum şi a influenţei modificării veniturilor medii care revin la
o zi-turist (client) pe subactivităţi.
Model privind analiza factorială a veniturilor medii pentru o zi-turist
Felul modificării Modificarea absolută a veniturilor
(încasărilor) medii pentru o zi-turist
Modificarea totală a veniturilor
(încasărilor) medii pentru o zi-turist
din care:

∆ ∆ ∆ · − · + v v g v
1 0
( ) ( )
- influenţa modificării structurii
numărului de zile-turişti pe
subactivităţi

∆( ) g gv gv · −
∑ ∑
1 0 0 0
- influenţa modificării veniturilor
(încasărilor) medii pentru o zi-turist
pe subactivităţi

∆( ) v gv gv · −
∑ ∑
1 1 1 0
În modelul din tabelul 18 au fost utilizate următoarele notaţii:
Tz
CA
v
Σ
Σ
· - veniturile (încasările) medii pentru o zi-turist cuprinzând toate subactivităţile;
Tz
CA
v · - venitul aferent unei zile-turist pe subactivităţi;
Tz
Tz
g g
Tz
Σ
· · - structura numărului total de zile-turişti pe subactivităţi.
d). Analiza factorială a cifrei de afaceri (venitului brut) din transportul mărfurilor prin
prisma modificării indicatorilor care exprimă utilizarea mijloacelor de transport auto
Agenţii economici care au ca obiect al activităţii prestarea serviciilor de transport, în general şi
de transport a mărfurilor cu mijloace auto în special, prezintă particularităţi organizatorice şi
funcţionale care îşi pun amprenta asupra metodologiei analizei economico-financiare conferindu-i,
din acest punct de vedere, o anumită specificitate.
Un model de analiză factorială cu un caracter complex care surprinde influenţa principalilor
factori care explică modificarea cifrei de afaceri, de la o perioadă de timp la alta, se bazează pe
următoarea relaţie factorial-deterministe:
vkm)] (PMZ vh) [(nh CUP Mzi
vz CUP Mzi vz CUP Z Pinv vz Mza CA
⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ ·
· ⋅ ⋅ · ⋅ ⋅ ⋅ · ⋅ ·
Notaţiile folosite pentru simbolizarea indicatorilor economici consideraţi în acest sistem
factorial au următoarele semnificaţii:
-19-
CA – cifra de afaceri sau venitul brut obţinut din prestarea serviciilor de transport a
mărfurilor aferente grupului sau categoriei de mijloace de transport auto la care se
referă analiza;
Mza – maşini-zile active;
vz – cifra de afaceri (venitul brut) care revine în medie la o maşină-zi activă,
Mza
CA
vz · ;
Pinv – parcul mediu inventar al mijloacelor de transport auto (Se are în vedere un parc auto
omogen din punct de vedere constructiv, al capacităţii de transport şi al destinaţiei);
Z – numărul de zile calendaristice al perioadei pentru care se face calculul, de regulă un an;
CUP – coeficientul utilizării parcului inventar de mijloace de transport auto,
Mzi
Mza
CUP · ;
Mzi – maşini-zile inventar de care dispune o unitate de transport într-o anumită perioadă de
timp, la nivelul timpului calendaristic, de regulă un an;
vh – tariful mediu perceput pe unitate de timp (lei/oră);
nh – numărul de ore prestate în medie pe zi de un mijloc de transport auto activ;
vkm – tariful mediu perceput pentru un kilometru parcurs (lei/Km.);
PMZ – parcursul mediu zilnic al unui mijloc de transport auto, exprimat în kilometrii
distanţă parcursă de un vehicul în medie într-o zi.
În condiţiile relaţiei factorial-deterministe enunţate modelul de analiză factorială a dinamicii
cifrei de afaceri are următoarea configuraţie:
Modificarea totală a cifrei de afaceri,
0 1
CA CA − · ∆
, din care:
a) influenţa modificării numărului de maşini-zile active,

( ) ( )
0
vz
0 1
Mza Mza Mza − · ∆
, din care:
a.1.) influenţa modificării numărului de maşini-zile inventar,
( ) ( )
0 0 1
vz Mzi Mzi Mzi ⋅ − · ∆
0
CUP
a.2.) influenţa modificării coeficientului de utilizare a parcului inventar de mijloace
de transport auto,
( ) ( )
0 0 1
vz CUP CUP CUP ⋅ − · ∆
1
Mzi
b) influenţa modificării cifrei de afaceri (venitului brut) care revine în medie la o
maşină-zi activă;

( ) ( )
1
Mza
0 1
vz vz vz − · ∆
, din care:
b.1.) influenţa modificării numărului de ore prestate în medie pe zi de un mijloc de
transport auto activ,

( ) ( )
1 0
Mza vh ⋅ − · ∆
0 1
nh nh nh
b.2.) influenţa modificării tarifului mediu perceput pe unitate de timp (lei/oră),

( ) ( )
1 1
Mza nh ⋅ − · ∆
0 1
vh vh vh
b.3.) influenţa modificării parcursului mediu zilnic al unui mijloc de transport auto,

( ) ( )
1 0
Mza vkm ⋅ − · ∆
0 1
PMZ PMZ PMZ
b.4.) influenţa modificării tarifului mediu perceput pentru un kilometru parcurs
(lei/Km.),
-20-

( ) ( )
1 1
Mza PMZ ⋅ − · ∆
0 1
vkm vkm vkm
Relaţiile de recurenţă care pot fi precizate în contextul aplicării acestui model de analiză
factorială, sunt:

( ) ( ) vz Mza CA CA ∆ + ∆ · − · ∆
0 1
( ) ( ) ( ) CUP Mzi Mza ∆ + ∆ · ∆
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) vkm PMZ vh nh vz ∆ + ∆ + ∆ + ∆ · ∆
Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma utilizării factorilor economici
principali.
Cifra de afaceri este într-o relaţie de interdependenţă continuă cu factorii economici
principali (primari) de realizare a activităţii productive, de comercializare sau de prestare a
serviciilor: factorul uman (forţa de muncă) şi factorii materiali constituiţi din mijloacele fixe din
dotare şi resursele materiale şi energetice consumate (activele circulante materiale consumate) iar
aceştia, la rândul lor, se manifestă prin prisma unei componente de tip extensiv sau cantitativă de
existenţă sau de consum şi una de natură intensivă sau calitativă de utilizare.
Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma factorului uman
Felul modificării Modificarea absolută a
cifrei de afaceri
Contribuţia procentuală a
factorilor la formarea
ritmului cifrei de afaceri
Modificarea totală a
cifrei de afaceri
din care:

∆ ∆
· − ·
+
CA CA
N W
1 0
= ( ) ( )

R
CA
CA
· ⋅ − ·
1
0
100 100
=R(N)+R(W)

- influenţa modificării
numărului mediu al
personalului
( )
∆( ) N N N W · −
1 0 0
R N
N
CA
( )
( )
· ⋅

0
100
- influenţa modificării
productivităţii muncii
( )
∆( ) W W W N · −
1 0 1
R W
W
CA
( )
( )
· ⋅

0
100
Notaţiile utilizate în tabel, au următoarea semnificaţie:

N
CA
w · - productivitatea muncii exprimată prin cifra de afaceri care revine la o persoană
angajată în realizarea produselor, comercializarea sau prestarea serviciilor;
N - numărul mediu al personalului.
Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma mijloacelor fixe
Felul modificării Modificarea absolută a
cifrei de afaceri
Contribuţia procentuală
a factorilor la formarea
ritmului cifrei de afaceri
-21-
Modificarea totală a
cifrei de afaceri
din care:


∆ ∆
· − ·
+
CA CA
Mf Ef
1 0
= ( ) ( )
R
CA
CA
· ⋅ − ·
1
0
100 100
=R(Mf)+R(Ef)
- influenţa modifi-
cării valorii medii a
mijloacelor fixe
( )
∆( ) Mf Mf Mf Ef · −
1 0 0
R Mf
Mf
CA
( )
( )
· ⋅

0
100
- influenţa modifi-
cării eficienţei
utilizării
mijloacelor fixe
( )
∆( ) Ef Ef Ef Mf · −
1 0 1
R Ef
Ef
CA
( )
( )
· ⋅

0
100
Semnificaţia notaţiilor:
Mf - valoarea medie a mijloacelor fixe, calculată la valoarea rămasă neamortizată;
Mf Mfi
Mf Mf
Mfi Mfi
·
+
+
( .I) ( .XII)
( .I) ( .XII)
1 31
1 31
Mfi - valoarea medie a mijloacelor fixe, calculată la valoarea de inventar, pe baza mediei
cronologice,

Mfi
Mfi I
Mfi II Mfi XII
Mfi XII
·
+ + + +

( . )
( . ) ( . )
( . ) 1
2
1 1
31
2
13 1

Mf (1.I) - valoarea rămasă neamortizată a mijloacelor fixe la 1 ianuarie;
Mf (31.XII) - valoarea rămasă neamortizată a mijloacelor fixe la 31 decembrie;
Mfi (1.I) - valoarea de inventar a mijloacelor fixe la 1 ianuarie;
Mfi (1.II) - valoarea de inventar a mijloacelor fixe la 1 februarie;
ş.a.m.d.

Mf
CA
Ef · - eficienţa utilizării mijloacelor fixe exprimată prin cifra de afaceri care revine la
1 leu mijloace fixe în valoare rămasă neamortizată.
Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma
resurselor materiale şi energetice consumate
Felul modificării Modificarea absolută
a cifrei de afaceri
Contribuţia procentuală
a factorilor la formarea
ritmului cifrei de afaceri
Modificarea totală
a cifrei de afaceri
din care:


∆ ∆
· − ·
+
CA CA
CM Em
1 0
= ( ) ( )

R
CA
CA
· ⋅ − ·
1
0
100 100
=R(CM)+R(Em)
- influenţa modifi-
cării consumului
total de resurse
materiale şi
energetice
( ) ( )
0 0 1
Em CM - CM CM · ∆
( )
( )
100
CA
CM
CM R
0


·
- influenţa modifi-
cării eficienţei
utilizării resurselor
materiale şi
( ) ( )
1 0 1
CM Em - Em Em · ∆
( )
( )
100
CA
Em
Em R
0


·
-22-
energetice
În tabel sunt utilizate notaţii care au următoarea semnificaţie:
CM - valoarea materialelor şi energiei consumate în procesul de realizare a produselor,
comercializare sau prestare a serviciilor;

CM
CA
Em · - eficienţa utilizării resurselor materiale şi energetice exprimată prin cifra de
afaceri care revine la 1 leu resurse consumate.
Analiza cifrei de afaceri prin prisma volumului factorilor economici principali (primari) care
au participat la realizarea activităţilor economice şi a eficienţei utilizării acestora, aşa cum rezultă
din modelele prezentate, oferă concluzii sintetice, cu un conţinut complex care ne permit să definim
tipul de activitate desfăşurată de agentul economic studiat. Este semnificativ, în acest sens, să
analizăm situaţia prin prisma următoarelor comparaţii:
∆ ∆ ( ) ( ) W N ⇔
∆ ∆ ( ) ( ) Ef Mf ⇔
∆ ∆ ( ) ( ) Em CM ⇔
Dacă modificările cifrei de afaceri ca urmare a influenţei factorilor de tip calitativ [
( ) ( ) Ef w ∆ ∆ , şi ( ) Em ∆ ] sunt superioare modificărilor explicate prin factorii de tip cantitativ [
( ) ( ) Mf N ∆ ∆ , şi ( ) CM ∆ ] se apreciază că activitatea agentului economic are un curs preponderent
intensiv, cu efecte pozitive asupra nivelului relativ al cheltuielilor de exploatare şi respectiv asupra
performanţelor financiare.
Evident, că în cazul unor inegalităţi în favoarea modificărilor cifrei de afaceri prin
participarea unui volum sporit al factorilor economici principali (primari) se motivează concluzia că
activitatea pe care o desfăşoară agentul economic este de tip extensiv.
Analiza factorială a rezultatului din exploatare prin prisma indicatorilor de gestiune
Relaţiile factorial-deterministe, cu caracter general, care permit analize de detaliu ale
rezultatului din exploatare (Re) evidenţiază influenţa modificării următorilor factori:
- producţia exerciţiului (Q),
- proporţia valorii adăugate în producţia exerciţiului
1
]
1

¸

Q
VA
,
- proporţia rezultatului din exploatare în valoarea adăugată
1
]
1

¸

VA
Re
,
când se utilizează relaţia: 1
0
)
VA
Re
Q
VA
Q Re ·
- cifra de afaceri (CA),
- proporţia valorii adăugate în cifra de afaceri
1
]
1

¸

CA
VA
,
- proporţia rezultatului din exploatare în valoarea adăugată
1
]
1

¸

VA
Re
,
când se utilizează relaţia: 2
0
)
VA
Re
CA
VA
CA Re ·
; sau,
-23-
- volumul fizic al cifrei de afaceri(q),
din care:
- influenţa modificării medii relative a volumului fizic al cifrei de afaceri (
CA
) q (
I
),
(
0 0
1 CA
(q)
p q
q
I
Σ
Σ
·
0
p
- indicele dinamicii volumului fizic al cifrei de afaceri),
- influenţa modificării structurii fizice a cifrei de afaceri (s),
- preţurile de livrare sau tarifele unitare pentru serviciile prestate (p),
- costurile complete unitare (c),
când se utilizează relaţia: 3
0
)
qc - qp Re Σ Σ ·
,
în care:
qp Σ
= CA - cifra de afaceri,

qc Σ
= C - cheltuielile aferente cifrei de afaceri.
Relaţia 1
0
) este aplicată, de regulă, în cazul unităţilor economice cu activitate productivă iar
relaţia 2
0
) în cazul unităţilor economice care prestează servicii. Relaţia 3
0
) poate fi aplicată la orice
tip de unitate economică.
Se precizează, de asemenea, că în cazul utilizării relaţiei 1
0
), rezultatul din exploatare,
considerat ca indicator rezultativ sau complex care urmează să fie analizat prin prisma modificării
factorilor de influenţă, se referă la mărimea aferentă producţiei exerciţiului. Obţinerea practică a
acestei sume se realizează pe baza informaţiilor sistematizate în “Contul de profit şi pierdere” prin
calcul de proporţionalitate sau, printr-un calcul analitic desfăşurat la nivelul fiecărui tip de produs
fabricat.
Calculul de proporţionalitate este mai uşor de efectuat şi oferă o soluţie suficient de sigură,
fiind din acest motiv şi cea mai utilizată metodă. Rezultatul din exploatare aferent producţiei
exerciţiului se determină, în aceste condiţii, astfel:
( )
Ve
Q
Re Re zultatul Re
Q
· · ui exerci iul ţ produc iei ţ aferent exploatare din
S-a notat cu „Re” rezultatul total din exploatare, obţinut ca diferenţă între veniturile din
exploatare şi cheltuielile de exploatare, „Q” reprezintă producţia exerciţiului şi „Ve” reprezintă
veniturile din exploatare
În cazul utilizării relaţiilor 2
0
) şi 3
0
), rezultatul din exploatare, considerat ca indicator
rezultativ sau complex care urmează să fie analizat prin prisma factorilor care au determinat
modificarea acestuia, se referă la mărimea aferentă cifrei de afaceri, iar calculul sumei respective are
la bază acelaşi principiu de proporţionalitate, astfel:
( )
Ve
CA
Re Re zultatul Re
CA
· · afaceri de cifrei aferent exploatare din
Notă: Pentru a nu îngreuna procedura de scriere a simbolurilor în relaţiile factorial-
deterministe considerate se are în vedere că „Re” are semnificaţia expusă, după caz.
Dacă se optează pentru o analiză factorială a dinamicii rezultatului din exploatare aferent
cifrei de afaceri, pe baza relaţiei 3
0
), sistemul de calcule necesar cuantificării factorilor de influenţă,
menţionaţi, este prezentat în tabel.
Analiza factorială a rezultatului din exploatare aferent cifrei de afaceri (pe baza relaţiei 3
0
)
Felul modificării Modificarea absolută a rezultatului din
exploatare aferent cifrei de afaceri
-24-
Modificarea totală a
rezultatului din exploatare
aferent cifrei de afaceri
din care:
[ ] [ ]
( ) ( ) ( ) c p q
c q p q c q p q
Re Re
0 0 0 0 1 1 1 1
0 1
∆ + ∆ + ∆ ·
· Σ − Σ − Σ − Σ ·
· − · ∆
- influenţa modificării
volumului fizic al cifrei de
afaceri
din care:
- influenţa modificării
medii relative a volumului fizic
al cifrei de afaceri
- influenţa modificării
structurii fizice a cifrei de
afaceri
( ) [ ] [ ]
( ) ( ) s I
c q p q c q p q q
CA
(q)
0 0 0 0 0 1 0 1
∆ + ∆ ·
· Σ − Σ − Σ − Σ · ∆
( )
0 0
Re Re − · ∆
CA
(q)
CA
(q)
I I
( ) [ ]
CA
(q) 0 1 0 1
I c q p q s
0
Re − Σ − Σ · ∆
- influenţa modificării
preţurilor de livrare sau a
tarifelor unitare pentru
serviciile de piaţă prestate
( ) [ ] [ ]
0 1 0 1 0 1 1 1
c q p q c q p q p Σ − Σ − Σ − Σ · ∆
- influenţa modificării
costurilor complete unitare
( ) [ ] [ ]
0 1 1 1 1 1 1 1
c q p q c q p q c Σ − Σ − Σ − Σ · ∆
Modele pa rticulare de analiză a rezultatului din exploatare în cazul activităţilor de prestări
servicii
În cazul activităţilor specifice care se referă la subactivitatea turistică de cazare hotelieră
metodologia de analiză factorială a rezultatului din exploatare poate fi abordată folosind trei modele.
Modelul ”1” ia în considerare următoarea relaţie factorială:
rva va Tz
VA
Re
Tz
VA
Tz Re ⋅ ⋅ · ⋅ ⋅ ·
în care:
Re - rezultatul din exploatare aferent cifrei de afaceri;
va - valoarea adăugată care revine la o zi-turist;

rva
- rezultatul din exploatare care revine la 1 leu valoare adăugată (proporţia
rezultatului din exploatare în valoarea adăugată).
Analiza factorială a rezultatului din exploatare
(Modelul ”1”)
Felul modificării Modificarea absolută a rezultatului din
exploatare
Modificarea totală a
rezultatului din exploatare
din care:
∆ ∆ ∆ ∆ · − · + + Re Re ( ) ( ) ( )
1 0
Tz va rva
- influenţa modificării
numărului de zile-turişti

( )
∆( ) Tz Tz Tz va rva · − ⋅ ⋅
1 0 0 0
- influenţa modificării valorii
adăugate care revine la o zi-
turist

( )
∆( ) va va va Tz rva · − ⋅ ⋅
1 0 1 0
-25-
- influenţa modificării
rezultatului din exploatare
care revine la 1 leu valoare
adăugată

( )
∆( ) rva rva rva Tz va · − ⋅ ⋅
1 0 1 1
Modelele “2” şi “3” pentru analiza factorială a rezultatului din exploatare au în vedere o
detaliere a indicatorilor de gestiune pe categorii de confort conform următoarelor relaţii factorial-
deterministe.
Modelul ”2”:
re) Σ(g Kua ΣLz
ΣTz
re) Σ(Tz
ΣLz
ΣTz
ΣLz
ΣTz
ΣRe
ΣLz
ΣTz
ΣLz Re
Tz
⋅ ⋅ ⋅ ·

⋅ ⋅ · ⋅ ⋅ ·
în care:

Tz
Tz
g
Tz
Σ
· - structura numărului total de zile-turişti pe categorii de confort de cazare;
Kua - coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare activă (disponibilă);

Tz
Re
re · - rezultatul din exploatare care revine la o zi-turist pe categorii de confort de cazare;
re) g (
Tz
Re
re
Tz
⋅ Σ ·
Σ
Σ
· - rezultatul din exploatare care revine în medie la o zi-turist pentru toate
categoriile de confort.
Modelul ”3”:

rv) Σ(g v ΣTz
ΣCA
rv) Σ(CA
ΣTz
ΣCA
ΣTz
ΣCA
ΣRe
ΣTz
ΣCA
ΣTz Re
CA
⋅ ⋅ ⋅ ·

⋅ ⋅ · ⋅ ⋅ ·
în care:

CA
CA
g
CA
Σ
· - structura cifrei de afaceri pe categorii de confort de cazare;

Tz
CA
v
Σ
Σ
· - venitul (cifra de afaceri) care revine în medie la o zi-turist;

CA
Re
rv · - rezultatul din exploatare care revine la 1 leu cifră de afaceri pe categorii de confort de
cazare;
rv) g (
CA
Re
rv
CA
⋅ Σ ·
Σ
Σ
· - rezultatul din exploatare care revine în medie la 1 leu cifră de afaceri
pentru toate categoriile de confort.
Analiza factorială a rezultatului din exploatare care re vine la un salariat
Eficienţa utilizării forţei de muncă poate fi dimensionată într-o formă globală prin indicatorul
”Rezultatul din exploatare care revine la un salariat” (Res) a cărui mărime exprimă, în mod sintetic,
influenţa unei palete largi de factori, oferindu-ne, totodată, şi posibilitatea metodologică de a
individualiza şi a cuantifica aceste influenţe.
Relaţiile factorial-deterministe care evidenţiază aceste aspecte stau la baza formalizării a
două modele principale de analiză:
-26-
- “Modelul 1”
N
qp
qc - qp
CA
N
Rrv CA
N
CA
Re
CA
N
Re
s Re
Σ
Σ Σ
·

· · ·
- “Modelul 2”
qp
qc qp
w w
CA
Re
Re
Σ
Σ − Σ
⋅ · ⋅ · ⋅ · · Rrv
N
CA
N
Re
s
în care:

CA
Re
Rrv · - rata rentabilităţii vânzărilor,

Σqc qp Re − Σ ·
- rezultatul din exploatare aferent cifrei de afaceri,

CA qp · Σ
- cifra de afaceri,

C Σqc ·
- cheltuielile de exploatare aferente cifrei de afaceri,
N - numărul mediu al personalului (salariaţilor),

N
CA
w · - productivitatea muncii, exprimată prin indicatorul “Cifra de afaceri care revine la un
salariat”.
Se remarcă, de asemenea, că relaţia pe baza căreia se construeşte modelul 1 poate fi
dezvoltată, în continuare, prin folosirea unor modele de analiză factorială care se referă la cifra de
afaceri, pentru a surprinde influenţa şi a altor factori care privesc utilizarea mijloacelor fixe, a
activelor circulante sau a resurselor materiale şi energetice. În timp ce relaţia aferentă modelului 2 de
analiză poate fi extinsă prin luarea în consideraţie a factorilor care explică modificarea
productivităţii muncii cum ar fi:
-
N
Mf
- valoarea medie a mijloacelor fixe care revine la un salariat (gradul de înzestrare tehnică a
muncii) şi
-
Mf
CA
- cifra de afaceri realizată la un leu mijloace fixe (eficienţa utilizării mijloacelor fixe)
Modalitatea de analiză factorială a rezultatului din exploatare, aferent cifrei de afaceri, care
revine la un salariat conform ”Modelului 1” are următoarea configuraţie:
- modificarea totală a rezultatului din exploatare care revine la un salariat,
0 1
Res - s Re · ∆
, din care:
a - influenţa modificării numărului mediu al personalului,

( )
0
0 0
1
0 0
N
Rrv CA
N
Rrv CA
N − · ∆
b - influenţa modificării cifrei de afaceri,

( )
1
0 0
1
0 1
N
Rrv CA
N
Rrv CA
CA − · ∆
c - influenţa modificării ratei rentabilităţii vânzărilor,
-27-

( )
1
0 1
1
1 1
N
Rrv CA
N
Rrv CA
Rrv − · ∆
, din care:
c
1
- influenţa modificării structurii fizice a cifrei de afaceri,

( )
1
0 0
0 0 0 0
1
1
0 1
0 1 0 1
1
N
p q
c q - p q
CA
N
p q
c q - p q
CA
s
Σ
Σ Σ

Σ
Σ Σ
· ∆
c
2
- influenţa modificării preţurilor de livrare sau a tarifelor unitare pentru
serviciile prestate,

( )
1
0 1
0 1 0 1
1
1
1 1
0 1 1 1
1
N
p q
c q - p q
CA
N
p q
c q - p q
CA
p
Σ
Σ Σ

Σ
Σ Σ
· ∆
c
3
- influenţa modificării costurilor complete unitare,

( )
1
1 1
0 1 1 1
1
1
1 1
1 1 1 1
1
N
p q
c q - p q
CA
N
p q
c q - p q
CA
c
Σ
Σ Σ

Σ
Σ Σ
· ∆
Relaţiile de recurenţă care pot fi scrise sunt următoarele:
( ) ( ) ( ) Rrv CA N Res s Re
0 1
∆ + ∆ + ∆ · − · ∆
( ) ( ) ( ) ( ) c Δ p Δ s Δ Rrv + + · ∆
Analiza cheltuielilor aferente activităţii economice
Cheltuielile agenţilor economici sunt departajate în funcţie de destinaţia lor în trei categorii,
după cum rezultă din conţinutul contului de profit şi pierdere, la care se adaugă impozitul pe profit
ca un element a cărui mărime este determinată prin act normativ, astfel:
a) Cheltuieli de exploatare, ocazionate, în principal, cu consumarea factorilor fundamentali
care facilitează desfăşurarea unei activităţi economice: cheltuieli cu materiile prime şi
materialele consumabile; energie şi apă; cheltuieli privind mărfurile; alte cheltuieli
materiale; ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale (cheltuieli privind
amortizarea imobilizărilor, diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind provizioanele pentru
deprecierea imobilizărilor şi venituri din fondul comercial negativ); ajustarea valorii activelor
circulante (diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind creanţe şi debitori diverşi şi respectiv,
provizioanele pentru deprecierea activelor circulante); cheltuieli cu personalul (salarii şi cheltuieli
cu asigurările şi protecţia socială); cheltuieli privind prestaţiile externe (cheltuieli cu lucrările şi
serviciile executate de terţi şi cheltuieli cu alte servicii executate de terţi); alte impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate; cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi activele cedate; ajustări privind
provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli.
b) Cheltuieli financiare, constituite din ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a
investiţiilor financiare deţinute ca active circulante; alte cheltuieli financiare (pierderi din
creanţe legate de participaţii, cheltuieli privind investiţiile financiare cedate, cheltuieli din diferenţe
de curs valutar, cheltuieli privind dobânzile, cheltuieli privind sconturile acordate clienţilor,
debitorilor sau băncilor);
-28-
c) Cheltuieli extraordinare reprezentate prin acele cheltuieli care nu sunt legate de
activitatea curentă a unităţii patrimoniale, sunt constituite din cheltuieli privind calamităţile şi alte
evenimente extraordinare (pierderi din calamităţi şi exproprieri de active);
d) impozitul pe profit.
În cadrul cheltuielilor grupate după destinaţia lor, preponderente sunt cheltuielile de
exploatare, respectiv a cheltuielilor ocazionate cu desfăşurarea activităţii economice de bază care
dau şi măsura cheltuielilor totale efectuate de un agent economic pentru a produce, a comercializa
sau pentru a presta servicii. Cheltuielile financiare şi cele extraordinare se deduc din rezultatele
finale ale unităţii, fără a se repartiza însă pe subactivităţi sau pe unităţi fizice de produse fabricate
sau servicii prestate.
Pentru a analiza şi interveni operativ prin măsuri de corecţie atât asupra nivelului total al
cheltuielilor aferente activităţii economice în ansamblul lor cât şi asupra cheltuielilor ce revin
subactivităţilor componente, este necesar să funcţioneze în mod corect sistemul de evidenţă
contabilă, să se înregistreze, la timp şi în totalitatea lor cheltuielile aferente exerciţiului financiar.
Clasificarea cheltuielilor după natura lor are la bază conţinutul economic al respectivelor
cheltuieli şi se foloseşte la elaborarea bugetului activităţii de trezorerie al agentului economic, stând
în acelaşi timp la baza analizei economico-financiare a rezultatelor finale sau de bilanţ.
În acest caz sunt evidenţiate următoarele grupe:
a) Cheltuieli directe care sunt formate din contravaloarea materialelor directe consumate,
salarii directe, contribuţia la fondul pentru asigurări sociale şi protecţia socială aferentă salariilor
directe şi alte cheltuieli directe legate nemijlocit de activitatea unităţilor operative (secţie de
producţie, atelier, bucătărie, bufet, bar, cofetărie, hotel etc.);
b) Cheltuieli indirecte sunt constituite din acele cheltuieli cunoscute şi sub denumirea de
"cheltuieli comune ale subactivităţii", sau "cheltuieli comune ale secţiilor", care nu pot fi localizate
în mod direct pe unitatea fizică de produs sau de serviciu prestat şi cuprinde cheltuielile ocazionate
cu întreţinerea şi repararea mijloacelor fixe, energia, combustibilii, apa şi alte cheltuieli globale
efectuate pentru exploatare, pe feluri de activităţi, exclusiv cele de desfacere şi cele de administraţie
care sunt evidenţiate distinct;
c) Cheltuieli de desfacere angajate pentru asigurarea condiţiilor de desfăşurare a vânzării
producţiei sau a mărfurilor;
d) Cheltuieli generale de administraţie efectuate pentru administrarea şi conducerea
unităţii patrimoniale în ansamblul ei.
Clasificarea cheltuielilor după natura lor facilitează calculul costului unitar al produselor
fabricate şi a serviciilor prestate .
Astfel, cheltuielile directe plus cheltuielile indirecte aferente, determinate raţional ca fiind
legate de produsele fabricate şi serviciile prestate, formează "costul de producţie" al acestora sau
"costul prestaţilor de servicii". Se precizează astfel că, cheltuielile de desfacere, cheltuielile
generale de administraţie, inclusiv cele financiare şi extraordinare, sunt costuri ale perioadei, care de
regulă nu se includ în costul de producţie sau în costul de realizare al serviciilor prestate, dar se
reflectă în final în rezultatul exerciţiului.
Suma cheltuielilor directe, indirecte, a cheltuielilor de desfacere şi a cheltuielilor generale de
administraţie formează “costul complet de producţie” sau “costul complet al serviciilor
prestate".
O utilitate distinctă pentru analiza economico-financiară o constituie clasificarea cheltuielilor
pe baza criteriului dependenţei mărimii acestora de volumul producţiei sau de volumul
serviciilor prestate, care justifică în consecinţă constituirea următoarelor două grupe:
a) Cheltuieli variabile.
-29-
Această categorie de cheltuieli sunt relativ constante pe unitatea fizică de produs sau de
prestaţie şi variabile în sumă totală, proporţional cu volumul de activitate la care se referă.
Elementele de cheltuieli care corespund acestor însuşiri sunt: cheltuielile directe în totalitate
şi parţial cheltuielile indirecte (consumurile de energie şi combustibili efectuate în scopuri
tehnologice) şi de asemenea, în mod parţial, cheltuielile de desfacere, respectiv cele a căror mărime
este dependentă de volumul vânzărilor.
b) Cheltuieli fixe sau convenţional-constante.
Acest grup de cheltuieli se caracterizează printr-o mărime totală relativ constantă indiferent
de creşterea sau diminuarea volumului producţiei sau al prestaţiilor şi în aceste condiţii cheltuielile
convenţional-constante sunt variabile pe unitatea fizică de produs sau de prestaţie, în funcţie de
modificarea volumului de activitate.
Potrivit acestor însuşiri, cheltuielile fixe au în componenţa lor o parte din cheltuielile
indirecte aferente activităţii economice (amortizările şi provizioanele; salariile, contribuţia pentru
asigurări sociale şi protecţia socială a personalului indirect productiv; cheltuielile de întreţinere şi
reparaţii; impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate; alte cheltuieli indirecte pentru exploatare),
precum şi o parte din cheltuielile de desfacere, care nu depind de volumul producţiei sau al
prestaţiilor efectuate, şi în totalitate cheltuielile generale de administraţie.
Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri
Scrierea analitică a relaţiei de calcul a indicatorului cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri
evidenţiază şi factorii de gradul I care influenţează mărimea acestuia (structura fizică a cifrei de
afaceri, costurile unitare complete şi preţurile sau tarifele unitare), astfel:
1000 1000 ⋅
Σ
Σ
· ⋅
Σ
Σ
·
CA
C
qp
qc
Ch
în care:
Σqc ΣC · - reprezintă cheltuielile de exploatare (costul complet) aferente activităţilor
economice;
Σqp ΣCA · - reprezintă cifra de afaceri totală;
q - volumul fizic pe tipuri de activităţi (produse şi servicii);
c - costul complet pe unitate fizică de produs sau serviciu;
p - preţul sau tariful unitar al produselor sau serviciilor.
Sistemul factorial al analizei cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri
(Modelul 1)
Felul modificării Modificarea absolută a cheltuielilor la 1000 lei cifră
de afaceri
Modificarea totală a
cheltuielilor la 1000
lei cifră de afaceri,
din care:
( ) ( ) ( )

∆ ∆ ∆
· − · −

¸

1
]
1
1
⋅ ·
+ +




Ch Ch
qc
qp
qc
qp
s p c
1 0
1 1
1 1
0 0
0 0
1000
=
-Influenţa modificării
structurii fizice a
cifrei de afaceri

( ) ∆ s
qc
qp
qc
qp
· −

¸

1
]
1
1





1 0
1 0
0 0
0 0
1000
-30-
-Influenţa modificării
preţurilor şi tarifelor
unitare de vânzare

( ) ∆ p
qc
qp
qc
qp
· −

¸

1
]
1
1





1 0
1 1
1 0
1 0
1000
-Influenţa modificării
costurilor unitare
complete

( ) ∆ c
qc
qp
qc
qp
· −

¸

1
]
1
1





1 1
1 1
1 0
1 1
1000
Semnificaţia notaţiilor folosite în tabelul 35 este următoarea:
1 1
c q Σ - cheltuielile de exploatare (costul complet) aferente cifrei de afaceri obţinute de un
agent economic în perioada de calcul (curentă);
0 0
c q Σ - cheltuielile de exploatare (costul complet) aferente cifrei de afaceri realizate în
perioada bază de comparaţie;
1 1 1
CA p q · Σ - cifra de afaceri realizată în perioada de calcul;
0
CA · Σ
0 0
p q - cifra de afaceri realizată în perioada bază de comparaţie;
0 1
c q Σ - cheltuielile de exploatare (costul complet) efectuate în perioada analizată
recalculate luând în consideraţie costurile unitare complete din perioada bază de comparaţie;
0 1
p q Σ - cifra de afaceri din perioada analizată recalculată în condiţiile preţurilor şi tarifelor
practicate în perioada bază de comparaţie.
În condiţiile actualului sistem de contabilitate al unităţilor patrimoniale sunt necesare unele
prelucrări a informaţiilor, în sensul recalculării cifrei de afaceri din perioada de calcul în condiţiile
preţurilor şi tarifelor practicate în perioada de bază, precum şi a cheltuielilor aferente folosind
costurile complete unitare din perioada de bază.
Recalcularea poate fi efectuată astfel: analitic, prin înmulţirea volumului fizic realizat în
perioada de calcul pe feluri de produse şi servicii prestate cu preţurile şi tarifele percepute (efective)
precum şi cu costurile complete unitare, din perioada faţă de care se face comparaţia, sau sintetic,
prin corectarea cifrei de afaceri şi a cheltuielilor aferente cifrei de afaceri din perioada de calcul cu
indicele de grup al dinamicii preţurilor şi tarifelor [I(p)] şi respectiv cu indicele de grup al dinamicii
costurilor complete unitare [I(c)], astfel:
0 1
0 1
1 1
1 1 1 1
p q Σ
p q Σ
p q Σ
p q Σ
I(p)
p q Σ
·
1
]
1

¸

·
;
0 1
0 1
1 1
1 1 1 1
c Σq
c Σq
c Σq
c Σq
I(c)
c Σq
·
1
]
1

¸

·
Sistemul factorial al analizei cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri
(Modelul 2)
Felul modificării Modificarea absolută a cheltuielilor la 1000 lei cifră de
afaceri
Modificarea totală a
cheltuielilor la 1000
lei cifră de afaceri,
din care:

( ) ( ) ∆ ∆ ∆ · − · + Ch Ch s chs
1 0
-Influenţa modifi-
cării structurii cifrei
de afaceri pe
( )
0 0
CA
1 0
CA
0 0
CA
1
Ch chs Σg chs Σg chs Σg s − ⋅ · ⋅ − ⋅ · ∆
-31-
subactivităţi
-Influenţa modifi-
cării cheltuielilor la
1000 lei cifră de
afaceri pe
subactivităţi
( )
0
CA
1 1 0
CA
1 1
CA
1
chs Σg Ch chs Σg chs Σg chs ⋅ − · ⋅ − ⋅ · ∆
Semnificaţia notaţiilor utilizate în tabelul 36:
1000
CA
C
chs ⋅ · - cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri pe subactivităţi;
ΣCA
CA
g g
CA
· · - structura cifrei de afaceri totale pe subactivităţi.
Analiza cheltuielilor cu forţa de muncă
Cheltuielile cu forţa de muncă sunt formate din salariile brute cuvenite personalului,
contribuţia pentru asigurări sociale şi protecţia socială a salariaţilor.
O analiză globală a cheltuielilor cu personalul angajat în activitatea economică are în vedere:
- caracterizarea modificării absolute şi relative a cheltuielilor cu personalul, în expresie
absolută şi relativă;
- modificarea cheltuielilor cu forţa de muncă prin prisma modificării numărului mediu al
salariaţilor şi a cheltuielilor ce revin pe un salariat;
- analiza factorială a cheltuielilor cu forţa de muncă la 1000 lei cifră de afaceri;
- analiza factorială a cheltuielilor cu forţa de muncă prin prisma indicatorilor de gestiune.
Analiza modificării absolute şi relative a cheltuielilor cu forţa de muncă.
Efectuarea acestei analize se bazează pe rezultatele obţinute în urma aplicării următorului
sistem de calcule:
a) diminuarea (-) sau creşterea (+) absolută a cheltuielilor cu forţa de muncă:
- în cifre absolute :
0 1
CFM CFM − · ∆ ,
- în cifre relative:
100 100− ⋅ ·
0
1
CFM
CFM
R
;
b) diminuarea (-) sau creşterea (+) relativă a cheltuielilor cu forţa de muncă:
- în cifre absolute :
1
]
1

¸

⋅ − · ∆
0
1
0 1
CA
CA
CFM CFM
- în cifre relative:
100 100− ⋅
1
]
1

¸


·
0
1
0
1
CA
CA
CFM
CFM
R
, în care:
CFM
0
, CFM
1
- cheltuielile cu forţa de muncă sau cheltuielile cu personalul care sunt
formate din: cheltuielile cu remuneraţiile personalului şi cheltuielile privind asigurările şi protecţia
socială, efectuate în perioada bază de comparaţie şi respectiv în perioada curentă (de calcul);
CA
0
, CA
1
- cifra de afaceri realizată în perioada de bază şi respectiv în perioada curentă (de
calcul);
0
1
CA
CA
·
CA
/
I
0 1
- indicele de dinamică al cifrei de afaceri.
-32-
Indicatorii care caracterizează diminuarea sau creşterea absolută a cheltuielilor cu forţa de
muncă, dimensionează în mod strict modificarea acestor cheltuieli în expresie absolută sau relativă
fără a le corela cu efectul economic rezultat, respectiv cu cifra de afaceri obţinută prin contribuţia
personalului implicat în procesele economice productive, comerciale sau de prestare a serviciilor,
fapt ce limitează conţinutul şi interpretarea acestor indicatori. Abaterea rezultată, în acest caz, poate
fi înţeleasă corect numai în condiţiile menţinerii cifrei de afaceri, atât în perioada de bază cât şi în
perioada curentă, la acelaşi nivel.
În cazul măririi sau reducerii cifrei de afaceri, de la o perioadă de timp la alta, este util să fie
calculaţi şi analizaţi indicatorii care evidenţiază diminuarea sau creşterea relativă a cheltuielilor cu
forţa de muncă.
După cum rezultă din relaţiile lor de calcul, aceste variante de indicatori reconsideră
cheltuielile cu forţa de muncă din perioada de bază în funcţie de indicele de dinamică al cifrei de
afaceri. O diminuare reală a cheltuielilor cu forţa de muncă este constatată numai în situaţia în care
1
]
1

¸

⋅ <
0
1
0 1
CA
CA
CFM CFM , adică atunci când cheltuielile efectuate în perioada de calcul sunt
inferioare cheltuielilor din perioada de bază recalculate în funcţie de indicele de dinamică al cifrei de
afaceri. Această logică admite un nivel al cheltuielilor cu forţa de muncă ca bază de comparaţie mai
mare dacă indicele de dinamică al cifrei de afaceri este supraunitar sau mai mic dacă, indicele de
dinamică al cifrei de afaceri este subunitar. Prin urmare, atunci când cifra de afaceri este în creştere
se justifică într-o anumită măsură şi creşterea cheltuielilor cu forţa de muncă şi invers.
Analiza dinamicii cheltuielilor cu forţa de muncă prin prisma modificării numărului
mediu al salariaţilor şi a cheltuielilor ce revin în medie la un salariat
Sistemul factorial al analizei
Felul modificării Modificarea absolută a cheltuielilor
cu forţa de muncă
Modificarea totală a cheltuielilor
cu forţa de muncă
din care:
( ) ( ) cfm Δ N Δ CFM CFM
0 1
+ · − · ∆
-Influenţa modificării numărului
mediu al salariaţilor
( ) ( ) 0
0 1
cfm N N N Δ − ·
-Influenţa modificării cheltuielilor
cu forţa de muncă ce revin în medie
la un salariat
( ) ( )
1
0 1 N cfm cfm cfm − · ∆
Semnificaţia notaţiilor folosite în tabelul 46 este următoarea:
N - numărul mediu al salariaţilor;
N
CFM
cfm · - cheltuielile cu forţa de muncă ce revin în medie la un salariat.
Analiza factorială a cheltuielilor cu forţa de muncă la 1000 lei cifră de afaceri
În contextul analizei cheltuielilor cu forţa de muncă prezintă o importanţă distinctă
indicatorul "cheltuieli cu forţa de muncă la 1000 lei cifră de afaceri" (Cfm), pentru calculul căruia
vom utiliza următoarea relaţie:
1000
CA
CFM
Cfm ⋅ ·
-33-
Acest indicator pune într-o relaţie directă cheltuielile efectuate pentru utilizarea forţei de
muncă, cu cifra de afaceri, fapt ce permite un studiu pertinent al modificării cheltuielilor efectuate de
angajator cu un salariat în interdependenţă cu veniturile agentului economic realizate pe un salariat.
Realizarea acestei analize permite caracterizarea şi interpretarea conexă a cheltuielilor cu
remuneraţiile, contribuţia la asigurările sociale şi protecţia socială efectuate în medie pentru un
salariat,
N
CFM
cfm · , cu productivitatea muncii valorică a acestora exprimată prin indicatorul
"cifra de afaceri care revine în medie la un salariat",
N
CA
w · .
În tabel este prezentat modelul sistemului factorial de analiză a dinamicii cheltuielilor cu
forţa de muncă la 1000 lei cifră de afaceri.
Sistemul factorial al analizei dinamicii cheltuielilor
cu forţa de muncă la 1000 lei cifră de afaceri
Felul modificării Modificarea absolută a cheltuielilor cu
forţa de muncă la 1000 lei cifră de
afaceri
Modificarea totală a cheltuielilor cu
forţa de muncă la 1000 lei cifră de
afaceri
din care:
( ) ( ) cfm Δ w Δ Cfm Cfm Δ
0 1
+ · − ·
-Influenţa modificării cifrei de
afaceri realizate în medie de un
salariat
( ) 1000
w
cfm
w
cfm
w
0
0
1
0

1
]
1

¸

− · ∆
-Influenţa modificării cheltuielilor
cu forţa de muncă efectuate în medie
pentru un salariat
( ) 1000
w
cfm
w
cfm
cfm
1
0
1
1

1
]
1

¸

− · ∆
Analiza factorială a cheltuielilor cu forţa de muncă prin prisma indicatorilor de gestiune
Modificarea indicatorilor de gestiune, de la un segment de timp la altul, sau în raport cu
nivelurile programate, determină creşterea sau, după caz, diminuarea sumei cheltuielilor cu forţa de
muncă ca o consecinţă a implicării efortului fizic şi intelectual al salariaţilor pentru obţinerea
rezultatelor economice respective.
Relaţiile factorial-deterministe, cu aplicabilitate generală, care permit desfăşurarea unor
analize de detaliu a modificării sumei cheltuielilor cu forţa de muncă (CFM) sunt:
a)
CA
CFM
CA CFM ⋅ ·
; b)
Q
CFM
Q CFM ⋅ ·
; c)
VA
CFM
VA CFM ⋅ ·
;
d)
CA
CFM
N
CA
N CFM ⋅ ⋅ ·
; e)
Q
CFM
N
Q
N CFM ⋅ ⋅ ·
;
f)
VA
CFM
N
VA
N CFM ⋅ ⋅ ·
; g)
CA
CFM
Nh
CA
Nh CFM ⋅ ⋅ ·
;
-34-
h)
Q
CFM
Nh
Q
Nh CFM ⋅ ⋅ ·
; i)
VA
CFM
Nh
VA
Nh CFM ⋅ ⋅ ·
;
j)
VA
CFM
Q
VA
N
Q
N CFM ⋅ ⋅ ⋅ ·
; k)
VA
CFM
CA
VA
N
CA
N CFM ⋅ ⋅ ⋅ ·
,
CA - cifra de afaceri,
Q - producţia exerciţiului,
VA - valoarea adăugată,
N - numărul mediu al salariaţilor,
Nh – timpul de lucru exprimat în om-ore,
CA
CFM
- cheltuielile cu forţa de muncă la 1 leu cifră de afaceri,
Q
CFM
- cheltuielile cu forţa de muncă la 1 leu producţie a exerciţiului,
VA
CFM
- cheltuielile cu forţa de muncă la 1 leu valoare adăugată,
N
CA
- productivitatea muncii a unui salariat exprimată prin cifra de afaceri,
N
Q
- productivitatea muncii a unui salariat exprimată prin producţia exerciţiului,
N
VA
- productivitatea muncii a unui salariat exprimată prin valoarea adăugată,
Nh
CA
- productivitatea muncii orară exprimată prin cifra de afaceri,
Nh
Q
- productivitatea muncii orară exprimată prin producţia exerciţiului,
Nh
VA
- productivitatea muncii orară exprimată prin valoarea adăugată,
Q
VA
- proporţia valorii adăugate în producţia exerciţiului,
CA
VA
- proporţia valorii adăugate în cifra de afaceri.
În condiţiile modelelor de analiză care vizează modificarea nivelului cheltuielilor cu forţa de
muncă prin prisma influenţei indicatorilor de gestiune, pot fi formulate concluzii privind următoarele
aspecte:
- creşterea nivelului indicatorului de gestiune (cifra de afaceri, producţia exerciţiului sau
valoarea adăugată) implică într-o anumită măsură creşterea cheltuielilor cu forţa de muncă, dar
pentru a se îndeplini obiectivul de diminuare absolută a acestor cheltuieli este necesar ca nivelul
cheltuielilor cu forţa de muncă la 1 leu (1000 lei) cifră de afaceri, la 1 leu (1000 lei) producţie a
exerciţiului sau la 1 leu (1000 lei) valoare adăugată să înregistreze o diminuare corespunzătoare,
astfel încât să compenseze majorarea cheltuielilor cu forţa de muncă intervenită ca urmare a creşterii
indicatorului de gestiune. Pentru îndeplinirea acestei condiţii se va urmării ca indicele indicatorului
de gestiune să devanseze indicele cheltuielilor cu forţa de muncă, astfel:
-35-
( ) ( ) ( ) ( )
0
1
0
1
0
1
0
1
CFM
CFM
VA
VA
VA I
Q
Q
Q I
CA
CA
CA I · > · · · CFM I sau , ,
- creşterea productivităţii muncii, ca o tendinţă economică generală în condiţii de extindere şi
amplificare a aplicării progresului tehnic, de perfecţionare organizatorică şi funcţională a agenţilor
economicii, va implica în mod justificat şi cheltuieli cu forţa de muncă mai mari dar, pentru ca suma
acestor cheltuieli să se diminueze este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii alternative:
- indicele numărului mediu al personalului să fie subunitar,
( ) 1 < ·
0
1
N
N
N I
,
- cheltuielile cu forţa de muncă la 1 leu (1000 lei) cifră de afaceri, la 1 leu (1000 lei)
producţie a exerciţiului sau la 1 leu (1000 lei) valoare adăugată să fie în regres de la un segment de
timp la altul;
- creşterea proporţiei valorii adăugate în producţia exerciţiului sau în cifra de afaceri, deşi
este un efect pozitiv al diminuării proporţiei consumurilor intermediare, motivează un nivel absolut
mai mare al cheltuielilor cu forţa de muncă. Pentru a obţine, în final, un rezultat favorabil al
modificării absolute a cheltuielilor cu forţa de muncă este necesar ca deciziile factorilor de
conducere să asigure devansarea indicelui cheltuielilor cu forţa de muncă de către indicele valorii
adăugate.
Analiza cheltuielilor materiale
Într-un proces economic cheltuielile materiale efectuate pentru obţinerea unui rezultat
productiv util sunt constituite din consumul de obiecte ale muncii şi consumul de mijloace de muncă.
Obiectele muncii consumate sunt evidenţiate în contabilitatea financiară prin conturile 601 la
606 şi 608 sub forma următoarelor categorii de cheltuieli:
- cheltuieli cu materiile prime,
- cheltuieli cu materialele consumabile,
- cheltuieli privind energia şi apa,
- alte cheltuieli materiale (cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar,
cheltuieli privind materialele nestocate, cheltuieli privind animalele şi păsările, cheltuieli
privind ambalajele).
Mijloacele de muncă, prin utilizare, transmit cheltuieli aferente rezultatului activităţii
economice, specificate în “Contul de profit şi pierdere” la rubrica “Ajustarea valorii imobilizărilor
corporale şi necorporale“, care sunt formate din următoarele componente:
- cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor (contul 6811),
- diferenţa dintre cheltuielile şi veniturile care se referă la cheltuielile de exploatare privind
provizionele pentru deprecierea imobilizărilor (contul 6813) şi veniturile din provizioane
pentru deprecierea imobilizărilor (contul 7813) şi respectiv veniturile din fondul comercial
negativ (contul 7815).
Analiza cheltuielilor materiale se bazează, de regulă, pe o abordare metodologică adaptată la
specificul acestui domeniu care poate fi precizată prin următoarele componente:
a) - analiza dinamicii cheltuielilor materiale, în expresie absolută şi relativă;
b) - analiza dinamicii nivelului relativ al cheltuielilor materiale exprimat la 1000 lei venituri din
exploatare sau la 100 (1000) lei cheltuieli pentru exploatare,
c) - analiza structurii cheltuielilor materiale şi respectiv a modificărilor structurale care au
avut loc de la un segment de timp la altul,
-36-
d) - analiza factorială a modificării cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri în
profil dinamic sau comparativ cu nivelul programat.
Analiza dinamicii cheltuielilor materiale în expresie absolută şi relativă
Analiza dinamicii cheltuielilor materiale prin prisma modificărilor absolute şi relative care
au avut loc, de la un segment de timp la altul, se bazează pe rezultatele obţinute în urma aplicării
următorului sistem de calcule:
a) diminuarea (-) sau creşterea (+) absolută a cheltuielilor materiale:
- în cifre absolute :
0 1
CHM CHM − · ∆ ,
- în cifre relative:

100 100− ⋅ ·
0
1
CHM
CHM
R
;
b) diminuarea (-) sau creşterea (+) relativă a cheltuielilor materiale:
- în cifre absolute :

1
]
1

¸

⋅ − · ∆
0
1
0 1
CA
CA
CHM CHM
- în cifre relative:

100 100− ⋅
1
]
1

¸


·
0
1
0
1
CA
CA
CHM
CHM
R
, în care:
CHM
0
, CHM
1
- cheltuielile materiale efectuate în perioada de bază şi respectiv în perioada
curentă (de calcul);
CA
0
, CA
1
- cifra de afaceri realizată în perioada de bază şi respectiv în perioada curentă (de
calcul);
0
1
CA
CA
·
CA
/
I
0 1
- indicele de dinamică al cifrei de afaceri.
Indicatorii care caracterizează diminuarea sau creşterea absolută a cheltuielilor materiale,
dimensionează în mod strict modificarea acestor cheltuieli în expresie absolută sau relativă fără a le
corela cu efectul economic rezultat, respectiv cu cifra de afaceri realizată, fapt ce limitează
conţinutul şi interpretarea acestor indicatori. Abaterea rezultată, în acest caz, poate fi înţeleasă corect
numai în condiţiile menţinerii cifrei de afaceri, atât în perioada de bază cât şi în perioada curentă, la
acelaşi nivel.
În cazul măririi sau reducerii cifrei de afaceri, de la o perioadă de timp la alta, este util să fie
calculaţi şi analizaţi indicatorii care evidenţiază diminuarea sau creşterea relativă a cheltuielilor
materiale.
După cum rezultă din relaţiile lor de calcul, aceste variante de indicatori reconsideră
cheltuielile materiale din perioada de bază în funcţie de indicele de dinamică al cifrei de afaceri. O
diminuare reală a cheltuielilor materiale este constatată numai în situaţia în care
1
]
1

¸

⋅ <
0
1
0 1
CA
CA
CHM CHM , adică atunci când cheltuielile efectuate în perioada de calcul sunt
inferioare cheltuielilor din perioada de bază recalculate în funcţie de indicele de dinamică al cifrei de
afaceri.
-37-
O apreciere pozitivă este formulată atunci când indicele de dinamică al cifrei de afaceri
devansează indicele de dinamică al sumei cheltuielilor materiale aferente activităţii economice,
( ) ( )
0
1
0
1
CHM
CHM
CHM I
CA
CA
CA I · > ·
, deoarece, în aceste condiţii, o cifră de afaceri mai mare
realizată în perioada de calcul comparativ cu perioada de bază implică cheltuieli materiale relativ
mai mici.
Analiza dinamicii nivelului relativ al cheltuielilor materiale exprimat la 1000 lei venituri din
exploatare sau la 100 (1000) lei cheltuieli pentru exploatare
Nivelului relativ al cheltuielilor materiale exprimat la 1000 lei venituri din exploatare are
conţinutul unui indicator de eficienţă şi analiza lui în dinamică oferă o informaţie care permite
formularea unor concluzii privind puterea cheltuielilor materiale de a produce venituri. Diminuarea
raportului cheltuieli materiale-venituri din exploatare atestă un curs favorabil al eficienţei şi prin
aceasta se propagă o influenţă pozitivă asupra nivelului rezultatului exploatării.
Se consideră, prin urmare, că cheltuielile materiale se efectuează în condiţii de eficienţă
economică sporită numai atunci când indicele de dinamică al veniturilor din exploatare devansează
indicele de dinamică al cheltuielilor materiale,
( ) ( )
o
CHM
CHM
CHM I
Ve
Ve
Ve I
1
0
1
· > ·
.
Se menţionează că s-a notat cu Ve venitul din exploatare, iar I(Ve) reprezintă indicele de
dinamică al veniturilor din exploatare.
În acelaşi context metodologic al analizei cheltuielilor materiale este calculat şi interpretat
indicatorul intitulat “Cheltuielile materiale la 100 (1000) lei cheltuieli pentru exploatare”.
Analiza structurii cheltuielilor materiale şi respectiv a modificărilor structurale care au avut
loc de la un segment de timp la altul
Structura cheltuielilor materiale şi respectiv modificările structurale care au avut loc sunt
analizate în funcţie de elementele primare de cheltuieli care intră în componenţa acestora. Elementele
cheltuielilor materiale sunt:
cheltuieli cu materiile prime, cheltuieli cu materialele consumabile, cheltuieli privind energia şi apa,
alte cheltuieli materiale, cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor sau, dacă este
cazul, se ia în consideraţie suma aferentă ajustării valorii imobilizărilor corporale şi necorporale.
Fiecărui element de cheltuială materială i se asociază o mărime relativă de structură care
atestă proporţia respectivei cheltuieli în totalul cheltuielilor materiale. Compararea proporţiilor
aferente fiecărui segment de timp ne dă posibilitatea obţinerii unor informaţii concludente pentru a
identifica acele categorii de cheltuieli care înregistrează creşteri şi respectiv cele ale căror proporţii
s-au diminuat.
De asemenea, cu ajutorul metodei balanţiere, se poate stabili, în expresie absolută, care este
măsura contribuţiei fiecărui element component la creşterea sau reducerea totală a cheltuielilor
materiale.
Analiza factorială a cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri permite o cunoaştere
de detaliu prin prisma influenţei directe manifestată de acţiunea următorilor factori: modificarea
structurii fizice a cifrei de afaceri, modificarea tarifelor şi preţurilor unitare de livrare, modificarea
cheltuielilor materiale efectuate pentru a realiza o unitatea fizică de produs sau de serviciu.
Sistemul factorial al analizei cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri
Felul modificării Modificarea absolută a cheltuielilor materiale la 1000
lei cifră de afaceri
-38-
Modificarea totală a
cheltuielilor materiale
la 1000 lei cifră de
afaceri,
din care:
( ) ( ) ( ) cm p s
p q
cm q
p q
cm q
Chm Chm
∆ + ∆ + ∆ ·
· ⋅
1
]
1

¸

Σ
Σ

Σ
Σ
· − · ∆ 1000
0 0
0 0
1 1
1 1
0 1
-Influenţa modificării
structurii fizice a cifrei
de afaceri
( ) 1000
0 0
0 0
0 1
0 1

1
]
1

¸

Σ
Σ

Σ
Σ
· ∆
p q
cm q
p q
cm q
s
-Influenţa modificării
tarifelor şi preţurilor
unitare de livrare
( ) 1000
0 1
0 1
1 1
0 1

1
]
1

¸

Σ
Σ

Σ
Σ
· ∆
p q
cm q
p q
cm q
p
-Influenţa modificării
cheltuielilor materiale
efectuate pentru a
realiza o unitate de
produs sau de serviciu
( ) 1000
1 1
0 1
1 1
1 1

1
]
1

¸

Σ
Σ

Σ
Σ
· ∆
p q
cm q
p q
cm q
cm
Semnificaţia notaţiilor folosite este următoarea:
0
cm şi
1
cm - cheltuielilor materiale efectuate pentru a realiza o unitate de produs sau de
serviciu în perioada de bază şi respectiv în perioada de calcul;
1 1
cm q Σ - cheltuielile materiale totale aferente cifrei de afaceri obţinute de un agent
economic în perioada de calcul (curentă);
0 0
cm q Σ - cheltuielile materiale totale aferente cifrei de afaceri din perioada bază de
comparaţie;
1
CA · Σ
1 1
p q - cifra de afaceri realizată în perioada de calcul;
0
CA · Σ
0 0
p q - cifra de afaceri consemnată în perioada bază de comparaţie;
0 1
p q Σ - cifra de afaceri din perioada analizată recalculată în condiţiile preţurilor şi tarifelor
practicate în perioada bază de comparaţie.
0 1
cm q Σ - cheltuielile materiale totale efectuate în perioada analizată recalculate luând în
consideraţie cheltuielile materiale necesare pentru a realiza o unitatea de produs sau de serviciu în
perioada bază de comparaţie;
Indicatorii
0 1
p q Σ şi
0 1
cm q Σ pot fi obţinuţi apelând la una din următoarele două modalităţi
de calcul:
- prin calcul analitic , înmulţind volumul fizic realizat în perioada de calcul pe feluri de
produse şi servicii prestate cu preţurile şi tarifele percepute precum şi cu cheltuielile materiale
efectuate pentru a realiza o unitatea de produs sau de serviciu, din perioada faţă de care se face
comparaţia, sau
- printr-un calcul sintetic , procedând la corectarea cifrei de afaceri şi a cheltuielilor
materiale totale, din perioada de calcul, cu indicele de grup al dinamicii preţurilor şi tarifelor şi
respectiv cu indicele de grup al dinamicii cheltuielilor materiale unitare, astfel:
0 1
0 1
1 1
1 1 1 1
p q Σ
p q Σ
p q Σ
p q Σ
I(p)
p q Σ
·
1
]
1

¸

·
;
0 1
0 1
1 1
1 1 1 1
cm q Σ
cm q Σ
cm q Σ
cm q Σ
I(cm)
cm q Σ
·
1
]
1

¸

·
-39-
Se optează, de regulă, pentru procedeul sintetic atunci când gama sortimentală este foarte
largă, iar indicele de grup al dinamicii preţurilor şi tarifelor precum şi indicele de grup al dinamicii
cheltuielilor materiale unitare sunt determinaţi prin luarea în consideraţie a tipurilor de produse şi
servicii reprezentative din structura activităţii economice a agentului economic. În aceste condiţii
rezultă un indicator care estimează suficient de sigur mărimea reală a indicatorului respectiv.
Analiza consumurilor specifice de resurse materiale şi energetice
În contextul analizei situaţiei consumurilor de obiecte ale muncii un loc important îl ocupă
analiza consumurilor specifice de resurse materiale şi energetice atât în raport cu consumurile
normate cât şi în dinamică.
Noţiunea de consum specific este acceptată ca fiind cantitatea dintr-o resursă materială sau
energetică folosită efectiv sau stabilită ca normă de consum, pentru fabricarea unei unităţi fizice de
produs finit, semifabricat, subansamblu, reper etc..
Calculul consumului specific se realizează, în expresie fizică, pe feluri de resurse materiale şi
energetice şi respectiv pe tipuri de produse, astfel:
q
M
m ·
, unde:
m - consumul specific, M - consumul fizic total dintr-o resursă materială sau energetică
pentru a produce o categorie de produse, q - volumul fizic al tipului de produs la care s-a folosit
resursa.
Dacă consumul specific are semnificaţia de normă de consum (nc) sau consum specific
programat, mărimea calculată se realizează printr-o fundamentare ştiinţifică riguroasă, ţinând seama
de specificul activităţii economice, de tehnologia de fabricaţie, de nivelul tehnic al maşinilor,
utilajelor şi instalaţiilor de lucru, de destinaţia produselor, de nivelul parametrilor tehnici şi calitativi
ai produselor, de calitatea resurselor care se consumă pentru fabricarea produselor.
Tipologia analizei consumurilor specifice de resurse materiale şi energetice
Specificaţia tipului de
calcul
Indicele consumurilor
specifice
Modificarea absolută a
consumului total de
resurse materiale şi
energetice
Gradul de îndeplinire a
normei de consum
specific pe feluri de
resurse şi produse
100
1
⋅ ·
nc
m
i
m
( )
( )
1 1
q nc m
m
− ·
· ∆
Dinamica consumului
specific pe feluri de
resurse şi produse
100
0
1
⋅ ·
m
m
i
m
( )
( )
1 0 1
q m m
m
− ·
· ∆
Gradul de îndeplinire a
normei de consum
specific pentru un tip de
resursă utilizat la mai
multe feluri de produse
100
1
1 1

Σ
Σ
·
nc q
m q
I
m
( )
nc q m q
m
1 1 1
Σ − Σ ·
· ∆
Dinamica consumului
specific pentru un tip de
resursă utilizat la mai
multe feluri de produse
100
0 1
1 1

Σ
Σ
·
m q
m q
I
m
( )
0 1 1 1
m q m q
m
Σ − Σ ·
· ∆
-40-
Gradul de îndeplinire a
normei de consum
specific pentru mai multe
categorii de resurse
utilizate la fabricarea unui
tip de produs
100
0
0 1

⋅ Σ
Σ
·
p nc
p m
I
m
( )
( )
1
q
0 0 1
p nc p m
m
⋅ Σ − Σ ·
· ∆
Dinamica consumului
specific din mai multe
categorii de resurse
utilizate la fabricarea unui
tip de produs
100
0 0
0 1

Σ
Σ
·
p m
p m
I
m
( )
( )
1
q
0 0 0 1
p m p m
m
Σ − Σ ·
· ∆
Gradul de îndeplinire a
normei de consum
specific pentru mai multe
categorii de resurse
utilizate la fabricarea mai
multor tipuri de produse
( )
( )
100
1 0
1 0 1

⋅ Σ Σ
Σ Σ
·
q p nc
q p m
I
m
( ) ( )
( )
1
1
q
q
0
0 1
p nc
p m m
⋅ Σ Σ −
− Σ Σ · ∆
Dinamica consumului
specific din mai multe
categorii de resurse
utilizate la fabricarea mai
multor tipuri de produse
( )
( )
100
1 0 0
1 0 1

Σ Σ
Σ Σ
·
q p m
q p m
I
m
( ) ( )
( )
1
1
q
q
0 0
0 1
p m
p m m
Σ Σ −
− Σ Σ · ∆
A naliza cheltuielilor cu amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale
Sistemul factorial al analizei cheltuielilor cu amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi
necorporale la 1000 lei cifră de afaceri
Felul modificării Modificarea absolută a cheltuielilor cu
amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri
Modificarea totală a cheltuielilor cu
amortizarea la 1000 lei cifră de
afaceri,
din care:
( ) ( ) A Δ CA Δ cam cam
0 1
+ · − · ∆
- Influenţa modificării cifrei de
afaceri
( ) 1000
CA
A
CA
A
CA
0
0
1
0

1
]
1

¸

− · ∆
- Influenţa modificării sumei
amortizării anuale,
din care:
- influenţa modificării valorii
medii anuale a activelor
corporale şi necorporale
- influenţa modificării cotei
anuale de amortizare
( )
( ) ( ) a Δ Acn Δ
1000
CA
A
CA
A
A Δ
1
0
1
1
+ ·
· ⋅
1
]
1

¸

− ·
( ) 1000
100 CA
a Acn a Acn
Acn
1
0 0 0 1


⋅ − ⋅
· ∆
( ) 1000
100 CA
a Acn a Acn
a
1
0 1 1 1


⋅ − ⋅
· ∆
În cazul direcţionării analizei numai la nivelul mijloacelor fixe se recurge la utilizarea unui
sistem de calcule factoriale care vizează analiza dinamicii cheltielilor cu amortizarea mijloacelor
fixe la 1000 lei cifră de afaceri ca o modalitate particulară a modelului factorial de analiză prezentat.
-41-
Analiza costului unitar
În vederea aprofundării domeniului cheltuielilor aferente activităţii economice este util să se
efectueze şi o analiză a cheltuielilor pe unitate fizică de produs sau de prestaţie, respectiv a costului
unitar.
Indicatorii specifici care exprimă costul unitar sunt:
- în activiatea productivă:
- costul unitar al produsului;
- în activitatea de prestare a serviciilor de transport: -
costul pe tona-km transportată;
- costul pe călător-km. transportat;
- în activitatea de cazare hotelieră:
- cheltuielile medii pentru o zi - turist;
- cheltuielile fixe sau convenţional-constante pentru un loc-zi capacitate sau pentru
o zi-turist.
- în activitatea de alimentaţie publică:
- cheltuielile medii pentru un loc la masă;
- cheltuielile medii pentru un produs sau preparat.
Cheltuielile medii pentru o unitate fizică de produs sau de prestaţie are în vedere două
sisteme de calcul, astfel:
a) o determinare se bazează pe raportarea cheltuielilor directe şi indirecte la volumul fizic
total al producţiei realizate dintr-un tip de produs sau al prestaţiilor efectuate şi se obţine “costul
unitar” (“costul unitar de producţie”):

( )
q
CI CD
c*
+
·
, în care:
c* - costul unitar;
CD - suma cheltuielilor directe;
CI - suma cheltuielilor indirecte (cota cheltuielilor indirecte de producţie alocate în mod
raţional ca fiind legate de fabricaţia produsului sau prestarea serviciului);
q - numărul unităţilor fizice de produse fabricate sau de prestaţii efectuate, care în cazul
agenţilor economici din turism poate fi reprezentat prin numărul de zile-turişti, numărul de clienţi,
numărul porţiilor sau al produselor preparate în bucătăria proprie.
b) a doua modalitate de calcul conduce la obţinerea "costului complet unitar" (c) prin
raportarea totalului cheltuielilor de exploatare aferente unei categorii de produse sau servicii la
volumul lor fizic:

( )
q
CG CDF CI CD
c
+ + +
·
, în care:
CDF - suma cheltuielilor de desfacere (cota cheltuielilor de desfacere alocate în mod
raţional ca fiind legate de produsul sau serviciul respectiv);
CG - suma cheltuielilor generale de administraţie (cota cheltuielilor generale de
administraţie alocate în mod raţional ca fiind aferente produsului sau serviciului respectiv);
-42-
Costul unitar sau costul complet unitar, prin semnificaţia şi modul său de calcul, este în
acelaşi timp un element de bază al fundamentării preţului de livrare, a tarifului perceput sau al
preţului de vânzare cu amănuntul.
Analiza indicatorului care exprimă mărimea costului unei unităţi fizice de produs sau de
prestaţie are ca obiective:
- cuantificarea abaterilor absolute şi relative ale costului efectiv din perioada de calcul faţă
de costul programat (antecalculat) sau faţă de costul efectiv înregistrat într-o perioadă anterioară;
- determinarea categoriilor de cheltuieli pe seama cărora au avut loc modificări ale costului
unitar, în sens favorabil sau nefavorabil.
Creşterea sau diminuarea costului complet al unei unităţi fizice de produs sau de prestaţie
determină, în consecinţă, modificarea unor indicatori economici cum ar fi:
- cheltuielile de exploatare aferente cifrei de afaceri,
( )
0 1 1 1
c q c q c Σ − Σ · ∆
- cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri,
( ) 1000
1 1
0 1 1 1

1
]
1

¸

Σ
Σ − Σ
· ∆
p q
c q c q
c
- rezultatul din exploatare aferent cifrei de afaceri,
( ) ( ) ( )
0 1 1 1 1 1 1 1
c q p q c q p q c Σ − Σ − Σ − Σ · ∆
- rata rezultatului din exploatare aferent cifrei de afaceri sau rata rentabilităţii resurselor
consumate pentru cifra de afaceri,
( ) 100
0 1
0 1 0 1
1 1
1 1 0 1

1
]
1

¸

Σ
Σ − Σ

Σ
Σ − Σ
· ∆
c q
c q p q
c q
c q p q
c
în care:
Σqp CA · - cifra de afaceri;
Σqc - cheltuielile de exploatare aferente cifrei de afaceri;
( ) Σqc Σqp − - rezultatul din exploatare aferent cifrei de afaceri.
Notă
Calculul modificării ratei rezultatului exploatării aferent cifrei de afaceri sau a ratei
rentabilităţii resurselor consumate,
1
]
1

¸


Σ
Σ − Σ
· 100
qc
qc qp
Rrrc , datorită schimbărilor intervenite în
mărimea costurilor complete unitare se bazează pe faptul că rezultatul exploatării aferent cifrei de
afaceri, ( ) Σqc Σqp − , este considerat factor de tip calitativ iar cheltuielile pentru exploatare, ( Σqc ),
este indicator cu conţinut cantitativ. În aceste condiţii, ordinea de substituire a factorilor care au
determinat modificarea ratei rentabilităţii resurselor consumate este:
a)-structura fizică a cifrei de afaceri,
b)-costurile unitare complete şi
c)-preţurile de livrare a mărfurilor sau tarifele percepute pentru serviciile prestate.
În cazul analizei factoriale a dinamicii ratei rentabilităţii resurselor consumate, se remarcă şi
posibilitatea unui suport metodologic care are în vedere şi o a doua variantă de exprimare analitică a
acestei rate:
-43-
100 1
1000
1000

1
1
1
1
]
1

¸



Σ
Σ
·
qp
qc
Rrrc
În această situaţie se operează inevitabil şi o schimbare de logică a sistemului de ponderare,
deoarece se constată faptul că rata rentabilităţii resurselor consumate este într-o relaţie invers
propoţională cu cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri. Ordinea de substituire a factorilor este, prin
urmare, aceea folosită la analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri:
a)-structura fizică a cifrei de afaceri,
b)-preţurile de livrare a mărfurilor sau tarifele percepute pentru serviciile prestate şi
c)-costurile unitare complete.
În literatura de specialitate se optează, în general, pentru prima variantă de calcul a influenţei
factorilor care explică modificarea ratei rentabilităţii resurselor consumate, dar, sunt motive
suficiente pentru a recomanda utilizarea celei de a doua variante. Dacă în prima modalitate de
calcul, influenţa modificării preţurilor de livrare a mărfurilor sau a tarifelor serviciilor prestate ocupă
ultima poziţie, iar structura fizică a cifrei de afaceri şi costurile unitare complete sunt factori de
ponderare din perioada curentă, la varianta a doua, influenţa modificării costurilor unitare complete
este cuantificată în ultimul rând şi factorii reprezentaţi de structura fizică a cifrei de afaceri şi
preţurile de livrare sau tarifele serviciilor sunt factori de ponderare din perioada de calcul. Poziţia
calitativă acordată costurilor unitare complete înaintea preţurilor sau tarifelor este explicată prin:
- în contextul analizei factorile a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri se acceptă pentru
cifra de afaceri, poziţionată la numitorul raportului respectiv, caracterul de indicator cu conţinut
cantitativ iar, cheltuielile pentru exploatare aferente cifrei de afaceri sunt de natură calitativă;
- costurile unitare complete au o mărime determinată, în mod preponderent, de calitatea
managementului intern, de perfecţionările aduse în sistemul de organizare şi conducere, de efortul
propriu pentru raţionalizarea consumului de resurse, de performanţele tehnice şi funcţionale ale
maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor de lucru, de calitatea factorului uman, de amploarea progresului
tehnic aplicat în activitatea economică a agentului economic;
- preţurile de livrare a mărfurilor sau tarifele serviciilor prestate sunt, uneori, influenţate în
mare măsură de conjunctura favorabilă sau mai puţin favorabilă oferită de o economie de piaţă care
funcţionează pe baza unor legi obiective proprii, cerere şi ofertă, concurenţă etc. şi, în aceste condiţii,
factorii externi pot fi precumpănitori.
În baza celei de a doua modalităţi de exprimare analitică a ratei rentabilităţii resurselor
consumate, rezultă:
( ) 100 1
1000
1000
1
1000
1000
1 1
0 1
1 1
1 1

¹
¹
¹
¹
¹
;
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
1
1
1
1
]
1

¸



Σ
Σ

1
1
1
1
]
1

¸



Σ
Σ
· ∆
p q
c q
p q
c q
c
Sistemul factorial al analizei costului complet unitar
Felul modificării Modificarea absolută a costului
complet unitar
Modificarea totală a costului complet
unitar
din care:
( ) ( ) ( ) cg Δ cdf Δ Δ(ci) cd Δ
c c
0 1
+ + + ·
· − · ∆
-44-
-Influenţa modificării cheltuielilor directe
la unitatea fizică de produs sau de
prestaţie
( )
0
0
1
1
q
CD
q
CD
cd Δ − ·
-Influenţa modificării cheltuielilor
indirecte la unitatea fizică de produs sau
de prestaţie
( )
0
0
1
1
q
CI
q
CI
ci Δ − ·
-Influenţa modificării cheltuielilor de
desfacere la unitatea fizică de produs sau
de prestaţie
( )
0
0
1
1
q
CDF
q
CDF
cdf Δ − ·
-Influenţa modificării cheltuielilor
generale de administraţie la unitatea
fizică de produs sau de prestaţie
( )
0
0
1
1
q
CG
q
CG
cg Δ − ·
Analiza cheltuielilor financiare
Cheltuielile financiare sunt supuse, de regulă, unei analize distincte datorită caracterului lor
specific, al proporţiei, relativ importante, pe care o deţine în cheltuielile totale precum şi prin faptul
că acestea reflectă aspecte referitoare la relaţiile financiare ale agentului economic cu alţi agenţi
economici sau parteneri de piaţă, cu sistemul bancar sau financiar.
Studiul analitic al cheltuielilor financiare are în vedere următoarele direcţii metodologice:
a) - analiza dinamicii sumei absolute a cheltuielilor financiare,
b) - analiza dinamicii nivelului relativ al cheltuielilor financiare exprimat la 1000 lei
venituri financiare sau la 100 (1000) lei cheltuieli totale,
c) - analiza structurii cheltuielilor financiare şi respectiv a modificărilor structurale care au
avut loc de la un segment de timp la altul,
d) - analiza factorială a modificării cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri în
profil dinamic sau comparativ cu nivelul programat.
Analiza dinamicii nivelului relativ al cheltuielilor financiare exprimat la 1000 lei venituri
financiare sau la 100 (1000) lei cheltuieli totale
Nivelului relativ al cheltuielilor financiare exprimat la 1000 lei venituri financiare are
conţinutul unui indicator de eficienţă şi analiza lui în dinamică oferă o informaţie care permite
formularea unor concluzii mai complexe, mai explicite şi deci mai utile pentru factorii de conducere.
Diminuarea raportului cheltuieli-venituri financiare atestă un curs favorabil al eficienţei şi prin
aceasta se propagă o influenţă pozitivă asupra nivelului rentabilităţii.
Se consideră, prin urmare, că cheltuielile financiare se efectuează în condiţii de eficienţă
economică numai atunci când veniturile financiare obţinute sunt mai mari decât cheltuielile sau
atunci când indicele de dinamică al veniturilor financiare devansează indicele de dinamică al
cheltuielilor financiare.
În acelaşi context metodologic este calculat şi interpretat indicatorul intitulat “Cheltuielile
financiare la 100 (1000) lei cheltuieli totale”. Acest indicator exprimă proporţia cheltuielilor
financiare în cheltuielile totale ale exerciţiului, iar analiza sa în dinamică este în măsură să ne edifice
asupra sensului şi amploarei modificării structurale.
Cheltuielile financiare totalizează următoarele categorii de cheltuieli:
1)- ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor financiare deţinute ca active
circulante;
2)- cheltuieli privind dobânzile (valoarea dobânzilor datorate aferente împrumuturilor şi
datoriilor asimilate, valoarea dobânzilor datorate aferente împrumuturilor încasate de la societăţi din
grup, valoarea dobânzilor cuvenite asociaţilor pentru disponibilităţile depuse la unitate, valoarea
-45-
dobânzilor repartizate pe cheltuieli pentru operaţiunile de cumpărare cu plata în rate, valoarea
dobânzilor plătite, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente precum şi valoarea
dobânzilor aferente creditelor bancare pe termen scurt);
3)- pierderi din creanţe legate de participaţii (pierderi din creanţe imobilizate);
4)- cheltuieli privind investiţiile financire cedate;
5)-.cheltuieli din diferenţe de curs valutar (diferenţele nefavorabile de curs valutar rezultate
în urma achitării datoriilor în valută; diferenţele nefavorabile de curs valutar rezultate din evaluarea
datoriilor în valută la încheierea exerciţiului financiar; diferenţele nefavorabile de curs valutar
rezultate din evaluarea la încheierea exerciţiului financiar a disponibilităţilor bancare în valută,
disponibilităţi în valută existente în casierie, precum şi a altor valoride trezorerie cum sunt titluri de
stat în valută, acreditive şi depozite pe termen scurt în valută; diferenţe nefavorabile de curs valutar
rezultate din lichidarea depozitelor pe termen scurt, a acreditivelor şi avansurilor de trezorerie în
valută);
6)- cheltuieli privind sconturile acordate (valoarea sconturilor acordate clienţilor, debitorilor
sau băncilor);
7)- alte cheltuieli financiare;
Modele factoriale pentru analiza modificării cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei cifră de
afaceri:
“Modelul 1”
100 :
1
]
1

¸

⋅ ⋅ ⋅ · ⋅ · 100 1000 1000
CS
CHD
CA
CS
CA
CHD
Chd
, în care:
Chd - cheltuielile cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri,
CHD - suma cheltuielilor cu dobânzile,
CA - cifra de afaceri,
CS - capitalul străin (împrumuturi, datorii asimilate şi credite purtătoare de dobândă).
1000 ⋅
CA
CS
- capitalul străin care revine la 1000 lei cifră de afaceri,
100 ⋅
CS
CHD
- rata medie a dobânzii.
“Modelul 2”
2 CS
2
2
100 : 100
CSi
CHDi
Σg 100
Act
CS
1000
CA
Act

100 :
ΣCSi
100
CSi
CHDi
ΣCSi
100
Act
CS
1000
CA
Act

100 : 100
CS
CHD
100
Act
CS
1000
CA
Act
1000
CA
CHD
Chd
1
]
1

¸

,
_

¸
¸
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ·
·
1
1
1
1
]
1

¸

⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ·
·
1
]
1

¸

⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ · ⋅ ·
în care:
Act - valoarea medie a activelor totale,
1000
CA
Act
⋅ - valoarea medie a activelor totale care revine la 1000 lei cifră de afaceri,
-46-
100
Act
CS
⋅ - ponderea procentuală a capitalului străin utilizat pentru finanţarea activelor
totale (capitalul străin care revine la 100 lei total active),
CSi
CSi
g
CS
Σ
· - structura capitalului străin pe surse de provenienţă,
100 ⋅
CSi
CHDi
- rata dobânzii aferentă fiecărei surse de provenienţă a capitalului străin,
CHD CHDi CS CSi · Σ · Σ ,
Analiza factorială a cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri (“Modelul
1”)
Felul modificării
Modificarea absolută a cheltuielilor cu dobânzile
la 1000 lei cifră de afaceri
Modificarea totală a
cheltuielilor cu dobânzile
la 1000 lei cifră de afaceri
din care:

,
_

¸
¸
∆ +

,
_

¸
¸
∆ · − · ∆
CS
CHD
CA
CS
Chd Chd
0 1
- influenţa modificării
capitalului străin care revine
la 1000 lei cifră de afaceri,
0
0
0
0
1
1
1000 1000
CS
CHD
CA
CS
CA
CS
CA
CS

1
]
1

¸

⋅ − ⋅ ·

,
_

¸
¸

- influenţa modificării ratei
medii a dobânzii 1000
1
1
0
0
1
1
⋅ ⋅
1
]
1

¸

− ·

,
_

¸
¸

CA
CS
CS
CHD
CS
CHD
CS
CHD
Modificarea nivelului eficienţei economice a cheltuielilor cu dobânzile exprimat prin
indicatorul “Cheltuielile cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri”, supus analizei conform modelului
1, ne permite să formulăm concluzii privind următoarele aspecte:
- capitalul străin care revine la 1000 lei cifră de afaceri, sau gradul de participare a
capitalului împrumutat la realizarea cifrei de afaceri se recomandă să înregistreze o diminuare de la
un segment de timp la altul deoarece în aceste condiţii creşte capacitatea de autofinanţare a
activităţii agentului economic simultan cu reducerea nivelului cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei
cifră de afaceri. În acest caz este necesar să se confirme devansarea indicelui de dinamică a sumei
capitalului împrumutat de indicele de dinamică al cifrei de afaceri,
0
1
0
1
CS
CS
I
CA
CA
I
CS CA
· > ·
- rata medie a dobânzii va fi, de asemenea, acceptată la un nivel considerat minim, în
condiţiile aplicării unei politici financiare care să ţină seama de: rata inflaţiei, situaţia raportului
cerere-ofertă pentru împrumuturile de pe piaţa financiară, capacitatea agentului economic de a
rambursa la scadenţă capitalul împrumutat, alegerea sursei de creditare care percepe dobânda cea
mai mică.
- într-o formulare generală se poate concluziona, că pentru a obţine o creştere a eficienţei
cheltuielilor cu dobânzile este necesar ca indicele de dinamică al cifrei de afaceri trebuie să
devanseze indicele de dinamică al cheltuielilor cu dobânzile,
0
1
0
1
CHD
CHD
I
CA
CA
I
CHD CA
· > ·
-47-
Analiza factorială a cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri (“Modelul
2”)
Felul
modificării
Modificarea absolută a cheltuielilor cu dobânzile la 1000
lei cifră de afaceri
Modificarea totală
a cheltuielilor cu
dobânzile la 1000
lei cifră de afaceri
din care:

,
_

¸
¸
+

,
_

¸
¸
+

,
_

¸
¸
· − ·
CS
CHD
Δ
Act
CS
Δ
CA
Act
Δ Chd Chd Δ
0 1
- influenţa modifi-
cării valorii medii
a activelor totale
care revine la 1000
lei cifră de afaceri
⋅ ⋅
1
]
1

¸

⋅ − ⋅ ·

,
_

¸
¸
0
0
0
0
1
1
Act
CS
1000
CA
Act
1000
CA
Act
CA
Act
Δ
0
0
CS
CHD
- influenţa modifi-
cării ponderii
capitalului străin
utilizat pentru
finanţarea
activelor totale
0
0
1
1
0
0
1
1
CS
CHD
1000
CA
Act
Act
CS
Act
CS
Act
CS
Δ ⋅ ⋅ ⋅
1
]
1

¸

− ·

,
_

¸
¸
- influenţa modifi-
cării ratei medii a
dobânzii
din care:
( )

,
_

¸
¸
+ ·
· ⋅ ⋅ ⋅
1
]
1

¸

− ·

,
_

¸
¸

CSi
CHDi
Δ g Δ
Act
CS
1000
CA
Act
CS
CHD
CS
CHD
CS
CHD
CS
1
1
1
1
0
0
1
1
- influenţa modificării structurii capitalului străin pe surse de provenienţă
( )
1
1
1
1
0
0 CS
0
0
0 CS
1
CS
Act
CS
1000
CA
Act
CSi
CHDi
Σg
CSi
CHDi
Σg g ⋅ ⋅ ⋅
1
]
1

¸

⋅ − ⋅ · ∆
- influenţa modificării ratei dobânzii aferentă fiecărei surse de provenienţă a
capitalului străin
1
1
1
1
0
0 CS
1
1
1 CS
1
Act
CS
1000
CA
Act
CSi
CHDi
Σg
CSi
CHDi
Σg
CSi
CHDi
Δ ⋅ ⋅ ⋅
1
]
1

¸

⋅ − ⋅ ·

,
_

¸
¸
Analiza interdependenţei cheltuielilor aferente activităţii economice cu ceilalţi indicatori
economico-financiari
Un sistem factorial de sinteză privind interdependenţa cheltuielilor cu ceilalţi indicatori
economico-financiari este pus în valoare, în primul rând, în cadrul analizei rezultatului din
exploatare (profitului) aferent cifrei de afaceri, prin prisma modificării unor indicatori specifici care
exprimă volumul fizic al cifrei de afaceri, structura fizică a cifrei de faceri, preţurile şi tarifele
practicate, precum şi a costurilor unitare complete, astfel:
- Modificarea rezultatului din exploatare (profitului) aferent cifrei de afaceri:
este explicată prin:
-48-
a) influenţa modificării cifrei de afaceri:
( ) ( ) ∆ qp qp qp
qc
qp
∑ ∑ ∑


· − ⋅ −

¸

1
]
1
1
1 1 0 0
0 0
0 0
1
din care:
- influenţa modificării volumului fizic al cifrei de afaceri,

( ) ( ) ∆ q qp qp
qc
qp
· − ⋅ −

¸

1
]
1
1
∑ ∑


1 0 0 0
0 0
0 0
1
- influenţa modificării preţurilor de livrare a mărfurilor sau a tarifelor
serviciilor prestate,
( ) ( ) ∆ p qp qp
qc
qp
· − ⋅ −

¸

1
]
1
1
∑ ∑


1 1 1 0
0 0
0 0
1
b) influenţa modificării cheltuielilor (cheltuielilor de exploatare aferente cifrei de
afaceri) la 1000 lei cifră de afaceri:

( ) ( ) ( ) [ ]
∆ Ch Ch Ch
qp
· − − − ⋅

1000 1000
1000
1 0
1 1
din care:
- influenţa modificării structurii fizice a cifrei de afaceri,
( ) ∆ s
qc
qp
qc
qp
qp · −

¸

1
]
1
1
− −

¸

1
]
1
1
¹
'
¹
¹
¹
¹
;
¹
¹
¹






1 1
1 0
1 0
0 0
0 0
1 1
- influenţa modificării preţurilor şi tarifelor,
( ) ∆ p
qc
qp
qc
qp
qp · −

¸

1
]
1
1
− −

¸

1
]
1
1
¹
'
¹
¹
¹
¹
;
¹
¹
¹






1 1
1 0
1 1
1 0
1 0
1 1
- influenţa modificării costurilor unitare complete,
( ) ∆ c
qc
qp
qc
qp
qp · −

¸

1
]
1
1
− −

¸

1
]
1
1
¹
'
¹
¹
¹
¹
;
¹
¹
¹






1 1
1 1
1 1
1 0
1 1
1 1
Analiza rentabilităţii pe baza punctului critic
Analiza rentabilităţii activităţii economice prin prisma punctului critic constă în a determina
volumul fizic al producţiei, vânzărilor sau al serviciilor care trebuie executat astfel încât să se
asigure recuperarea în totalitate a cheltuielilor de exploatare prin dimensiunea valorică a producţiei
obţinute, sau prin încasarea contravalorii produselor vândute sau a serviciilor prestate. În acest caz,
reprezentarea grafică este considerată ca fiind un procedeu adecvat care facilitează analiza propusă.
-49-
Reprezentarea grafică a punctului critic al rentabilităţii
(pragului de rentabilitate) pentru o activitate economică
x



























y
linia cheltuielilor f ixe
linia cifrei de afaceri
(producţiei)
linia cheltuielilor pentru
exploatare af erente cifrei de
af aceri (producţiei)
PC
CA
CE
CF
A
O
x
Notaţiile folosite au următoarele semnificaţii:
• abscisa OX - volumul fizic al producţiei fabricate, vândute sau a serviciilor prestate;
• ordonata OY - expresia valorică a cheltuielilor de exploatare aferente cifrei de afaceri
(producţiei) şi respectiv a cifrei de afaceri (producţiei);
• linia A - CF = cheltuielile fixe sau convenţional-constante;
• linia A - CE = cheltuielile de exploatare aferente cifrei de afaceri (producţiei);
• linia O - CA = cifra de afaceri (valoarea producţiei);
• triunghiul O - A - PC = zona pierderilor;
• triunghiul PC - CE - CA = zona profitului;
• punctul PC - punctul de echilibru al cifrei de afaceri cu cheltuielile de exploatare aferente sau,
punctul critic al rentabilităţii prestaţiilor (pragul de rentabilitate).
Pentru a calcula volumul fizic de producţie fabricată, vândută sau de servicii prestate care
corespunde pragului de rentabilitate (q*), când cifra de afaceri (CA) sau valoarea producţiei (Q) este
egală cu cheltuielile de exploatare (CE), aferente cifrei de afaceri sau aferente producţiei, după caz,
se procedează la construirea ecuaţiei:
CA = CE

q*p = CF + q*cv

q*(p - cv) = CF
de unde rezultă:
cv p
CF
q*

·
, în care:
q* - volumul fizic al producţiei, vânzărilor sau serviciilor prestate pentru care cifra de afaceri
(producţia) este egală cu cheltuielile de exploatare aferente;
p * q A C ·
- cifra de afaceri (valoarea producţiei) care se înregistrează în punctul critic al
rentabilităţii;
cv * q CF CE + ·
- cheltuielile pentru exploatare aferente cifrei de afaceri (producţiei) la
punctul pragului de rentabilitate;
CF - cheltuielile fixe sau convenţional-constante;
p - preţul sau tariful unitar;
-50-

cv
- cheltuielile variabile care revin la o unitate fizică de produs sau de serviciu prestat.
În condiţiile acceptării unui anumit cuantum al profitului, volumul fizic al producţiei,
vânzărilor sau al serviciilor care trebuie executat, livrat sau prestat, se determină pe baza următoarei
relaţii:

q
CF ofit
p cv
1
·
+

Pr
Analiza pragului de rentabilitate oferă posibilitatea fundamentării a patru categorii de
decizii, şi anume:
1- managementul operativ al activităţii curente prin decizii care vizează optimizarea volumul
fizic sau valoric al activităţii economice, pe sortimente sau pe total, pentru a obţine rezultate
financiare acceptabile şi competitive. Aceste decizii vizează, de asemenea, corecţia operativă a
eventualelor situaţii sau fenomene care vor propaga efecte nefavorabile, pe termen scurt, asupra
rezultatelor financiare;
2- asigurarea nivelului de profitabilitate dorit în cazul asimilării în fabricaţie a unui nou
produs în condiţiile stabilirii volumului fizic al producţiei din acest nou produs;
3- cuantificarea performanţelor financiare care pot fi obţinute în cazul aplicării unei decizii
care vizează dezvoltarea activităţii prin creşterea producţiei şi respectiv, prin creşterea cifrei de
afaceri care implică, în consecinţă, şi cheltuieli mai mari, atât la nivelul celor variabile cât şi la cel al
cheltuielior fixe;
4- cuantificarea rezultatelor previzibile în cazul aplicării unor programe de investiţii pentru
modernizări şi perfecţionări tehnologice, pentru mecanizarea şi automatizarea unor activităţi care,
ulterior, vor determina diminuarea cheltuielilor variabile, în special a acelor cheltuieli efectuate cu
forţa de muncă directă;
Logica analizei pragului de rentabilitate trebuie amendată cu câteva limite sau riscuri
inerente care se referă la următoarele aspecte:
- veniturile totale exprimate prin valoarea producţiei sau prin cifra de afaceri sunt luate în
calcul în condiţiile unor preţuri unitare de livrare sau de vânzare, constante, indiferent de volumul
producţiei sau al vânzărilor, fapt ce poate fi infirmat de realitate în anumite condiţii particulare de
funcţionare a pieţei;
- cheltuielile variabile unitare pot înregistra modificări dacă se obţine o creştere a producţiei
pentru care se lucrează ore suplimentare plătite cu tarife majorate;
- suma cheltuielilor fixe poate fi marcată de o majorare prin extinderea aplicării unor măsuri
de progres tehnic care se concretizează în creşterea valorică a activelor imobilizate corporale şi în
consecinţă se înregistrează cheltuieli mai mari cu amortizarea.
Determinarea şi analiza punctului critic de rentabilitate (pragului de rentabilitate) poate fi
extinsă şi la nivelul cifrei de afaceri, în totalitatea sa, fapt ce permite generalizarea acestei
metodologii. În acest caz, punctul de echilibru al cifrei de afaceri în raport cu cheltuielile aferente, se
obţine astfel:
pcv 1
CF
CA
CV CA
CF
CA*

·

·
, în care:
CA* - cifra de afaceri în condiţiile unui rezultat din exploatare nul;
CV - cheltuielile variabile aferente cifrei de afaceri;
CA
CV
pcv · - proporţia cheltuielilor variabile în cifra de afaceri.
-51-
Analiza stării financiare pe baza raportărilor de sinteză contabilă
Starea financiară este privită prin prisma unui complex de aspecte economico-financiare
referitoare la performanţele trecute şi previzibile, autonomia şi solvabilitatea financiară, îndatorarea
asumată, efectul de pârghie, echilibrul financiar, riscurile care pot determina deprecierea rezultatelor
financiare.
Analiza generală a bilanţului sau a situaţiei activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii
Raportările contabile sunt un instrument al managementului agenţilor economici prin care
sunt sintetizate datele evidenţei contabile la un moment dat şi pe o perioadă dată (trimestru, semestru
sau an), privind patrimoniul de care dispune o persoană juridică, sursele de acoperire financiară ale
acestuia, precum şi datele informative care privesc evoluţia datoriilor şi creanţelor, provizioanele
pentru riscuri şi cheltuieli, activele imobilizate, acţiunile şi obligaţiunile, repartizarea profitului,
informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii.
Raportările contabile elaborate la sfârşitul unei perioade de timp date oferă informaţiile
necesare pentru a caracteriza întreaga activitate economico-financiară a unui agent economic şi sunt
constituite din următoarele documente: “Bilanţ” sau “Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor
proprii”; “Contul de profit şi pierdere” sau “Rezultate financiare”; ”Situaţia fluxurilor de
trezorerie”, “Active imobilizate”, ”Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli”, “Repartizarea
profitului”;”Analiza rezultatului din exploatare”, “Situaţia creanţelor şi datoriilor”; “Principii,
politici şi metode contabile”; “Acţiuni şi obligaţiuni”; “Informaţii privind salariaţii,
administratorii şi directorii”; “Alte informaţii”.
Notă: Modelul de bilanţ este preluat din lucrarea “Reglementări contabile pentru agenţi
economici” elaborată de Ministerul finanţelor publice şi publicată de Editura economică în anul
2002.
Conform precizărilor din bilanţ, la indicatorul “F - Total active minus datorii curente”, se
constată că în categoria datoriilor curente se includ două posturi: “D - Datorii ce trebuie plătite într-o
perioadă de până la un an” şi “I - Venituri în avans”. Asupra acestei modalităţi de înţelegere a
conţinutului indicatorului “Datorii curente” pot fi expuse următoarele amendamente:
- subvenţiile pentru investiţii, localizate la “I - Venituri în avans”, de regulă, sunt
nerambursabile şi în aceste condiţii nu pot fi considerate datorii curente. Dacă nu au o eventuală
clauză de restituire, subvenţiile pentru investiţii urmează să se transforme în active imobilizate şi vor
fi astfel asimilate capitalurilor proprii şi respectiv capitalurilor permanente,
- postul din bilanţ intitulat “H - Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli” trebuie împărţit, dacă
este cazul, în două categorii, astfel:
- provizioane aferente unei perioade mai mici de un an şi atunci vor fi considerate ca
fiind datorii curente,
- provizioane aferente unei perioade mai mari de un an şi atunci vor fi incluse în
capitalurile permanente.
Analiza generală a bilanţului este în esenţă o analiză a situaţiei activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii şi se bazează pe studierea structurii totalului activelor, a fiecărei grupe (post),
precum şi a corelaţiilor existente între grupe (posturi) şi elemente, atât în statică cât şi în dinamică.
Se consideră, astfel, ca fiind aplicabile două tipuri de analize: analiza pe verticală şi analiza
pe orizontală a bilanţului.
a) Analiza pe verticală a bilanţului
-52-
Analiza pe verticală a bilanţului este direcţionată, în mod distinct, în scopul caracterizării
modificărilor ce au avut loc prin prisma structurii pe grupe, posturi sau elemente, înregistrată la
sfârşitul perioadei analizate comparativ cu începutul exerciţiului financiar sau faţă de un alt moment
anterior ales ca bază de comparaţie.
De asemenea, sunt de utilitate şi comparaţiile cu anumite niveluri apreciate ca repere optime,
putând astfel să se poziţioneze într-un context mai larg starea financiara şi patrimonială a agentului
economic, la un moment dat, dar şi în perspectiva imediată.
Această analiză vizează, prin urmare, următoarele aspecte:
1 – analiza, în statică şi în dinamică, a mărimilor relative de structură care privesc totalul
activelor, prin prisma grupelor şi posturilor componente, astfel: Active imobilizate/Total active;
Imobilizări necorporale/Total active; Imobilizări corporale/Total active; Imobilizări financiare/Total
active; Active circulante/Total active; Stocuri/Total active; Creanţe/Total active; Investiţii financiare
pe termen scurt/Total active; Casa şi conturi la bănci/Total active; Cheltuieli în avans/Total active.
2 - analiza proporţiilor posturilor ce compun fiecare grupă în totalul grupei, la începutul
anului şi la sfârşitul anului, în context static şi dinamic. O atenţie distinctă se recomandă a fi
acordată structurii grupelor:
A – “Active imobilizate” pentru componentele: Imobilizări necorporale, Imobilizări
corporale şi Imobilizări financiare;
B – “Active circulante”, pentru a evidenţia proporţia posturilor: Stocuri, Creanţe, Investiţii
financiare pe termen scurt, Casa şi conturi la bănci;
D – ”Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an”, pentru a cunoaşte mărimile
relative de structură privind următoarelor elemente componente: Împrumuturi din emisiuni de
obligaţiuni; Sume datorate instituţiilor de credit (Credite bancare pe termen lung şi Credite bancare
pe termen scurt); Avansuri încasate în contul comenzilor; Datorii comerciale (Furnizori, Furnizori de
imobilizări, Furnizori – facturi nesosite); Efecte de comerţ de plătit; Sume datorate societăţilor din
cadrul grupului; Sume datorate privind interesele de participare; Alte datorii, inclusiv datorii fiscale
şi alte datorii pentru asigurările sociale;
G – ”Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an” pentru a cunoaşte
mărimile relative de structură referitoare la următoarelor elemente componente: Împrumuturi din
emisiuni de obligaţiuni; Sume datorate instituţiilor de credit; Avansuri încasate în contul comenzilor;
Datorii comerciale; Efecte de comerţ de plătit; Sume datorate societăţilor din cadrul grupului; Sume
datorate privind interesele de participare; Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi alte datorii pentru
asigurările sociale;
3 - analiza structurii posturilor prin prisma elementelor care le compun, la începutul anului şi
la sfârşitul anului, în context static şi respectiv în dinamică. Este edificator, în acest sens, să se
procedeze, cu prioritate la analiza structurii următoarelor posturi:
“Stocuri”, - pentru a cunoaşte situaţia următoarelor categorii de stocuri: Materii prime şi
materiale consumabile; Producţia în curs de execuţie; Produse finite şi mărfuri; Avansuri pentru
cumpărări de stocuri;
“Creanţe”, - pentru a putea cunoaşte proporţia creanţelor comerciale, a sumelor de încasat de
la societăţile din cadrul grupului, a sumelor de încasat din interese de participare, alte creanţe,
creanţe privind capitalul subscris şi nevărsat;
“Investiţii financiare pe termen scurt”. Structura acestui post de active circulante are în
vedere următoarele componente: Titluri de participare deţinute la societăţile din cadrul grupului;
Acţiuni proprii; Alte investiţii financiare pe termen scurt (Acţiuni, Obligaţiuni emise şi răscumpărate,
Obligaţiuni, Alte investiţii financiare pe termen scurt şi creanţe asimilate, Efecte de încasat, Efecte
remise spre scontare);
-53-
“Imobilizări corporale”, - pentru a caracteriza, prin prisma proporţiilor pe care le
înregistrează, situaţia următoarelor elemente: Terenuri şi amenajări de terenuri; Construcţii;
Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru); Aparate şi instalaţii de măsurare,
control şi reglare; Mijloace de transport; Animale şi plantaţii; Mobilier, aparatură birotică,
echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale; Imobilizări
corporale în curs;
“Imobilizări necorporale”. Structura acestei categorii de imobilizări are în vedere
următoarele componente: Cheltuieli de constituire; Cheltuieli de dezvoltare; Concesiuni, brevete,
licenţe, mărci drepturi şi valori similare şi alte imobilizări necorporale; Fondul comercial; Avansuri
şi imobilizări necorporale în curs;
“Imobilizări financiare”. Din punct de vedere structural, imobilizările financiare sunt
repartizate astfel: Titluri de participare deţinute la societăţile din cadrul grupului; Creanţe asupra
societăţilor din cadrul grupului; Titluri sub formă de interese de participare; Creanţe din interese de
participare; Titluri deţinute ca imobilizări; Alte creanţe (Împrumuturi acordate pe termen lung,
Dobânda aferentă împrumuturilor acordate pe termen lung, Alte creanţe imobilizate, Dobânzi
aferente altor creanţe imobilizate); Acţiuni proprii;
4 - compararea proporţiilor înregistrate la un moment dat cu proporţiile similare considerate
ca niveluri optime, cu mărimi minime sau maxime care au semnificaţia de prag critic;
Nivelurile optime sau limitele critice sunt estimate pe baza unor cercetări ample efectuate pe
eşantioane reprezentative de agenţi economici similari din punct de vedere al profilului de activitate.
5 - compararea proporţiilor înregistrate la un moment dat de agentul economic studiat cu
proporţiile cunoscute din bilanţurile contabile ale unor parteneri economici cu acelaşi profil de
activitate.
Prin această analiză se identifică atât modificările care au avut loc în structura activului şi
pasivului cât şi poziţia economico-financiară a agentului economic în raport cu alţi agenţi sau cu
niveluri optime sau limitele critice, cauzele care au generat o anumită situaţie, urmând să se aplice în
consecinţă măsuri de corecţie şi consolidare financiară a patrimoniului.
Pentru a observa modificările structurale intervenite pe perioade de 4-5 ani succesivi este util
să se construiască şi reprezentări grafice de structură care sunt foarte sugestive şi permit să se
identifice operativ direcţia şi amploarea schimbărilor precum şi tendinţa mărimilor relative aferente
componentelor structurale care formează bilanţul.
Informaţiile necesare realizării cestor analize sunt sistematizate, în mod sintetic, în Bilanţ dar
pentru unele componente se vor folosi Balanţele contabile analitice.
b ) Analiza pe orizontală a bilanţului
În afara aspectelor de natură structurală, în cadrul bilanţului se formează şi legături de
interdependenţă care ilustrează modalitatea în care mijloacele economice s-au constituit pe baza
diverselor opţiuni de asigurare a resurselor financiare, atât la începutul exerciţiului financiar, cât şi
la sfârşitul acestuia, precum şi sensul dinamic al respectivei surse de finanţare. Din acest punct de
vedere, analiza pe orizontală a bilanţului se referă la următoarele:
1 - compararea grupei A –”Active imobilizate” cu grupa J - ”Capital şi rezerve” şi
aprecierea pe această bază a proporţiei acoperirii financiare a activelor imobilizate cu capitalurile
proprii. După cum se observă în modelul de bilanţ prezentat în tabelul 61, grupa J “Capital şi
rezerve” este format din: capital, prime de capital, rezerve din reevaloare, rezerve, rezultatul
reportat, rezultatul exerciţiului financiar, iar suma acestor elemente este specificată în bilanţ prin
“Total capitaluri proprii”.
-54-
2 - compararea cumulată a grupelor A şi B - ”Active imobilizate” şi ”Active
circulante” cu grupa J - ”Capital şi rezerve”. Prin acest raport comparativ se conturează măsura
în care totalul activele imobilizate şi circulante (totalul activelor) de care dispune agentul economic
sunt acoperite din punct de vedere financiar de capitalurile proprii.
3 - compararea cumulată a grupelor A şi B - ”Active imobilizate” şi ”Active
circulante” cu grupele D şi G – ”Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an”
şi respectiv ”Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an”, ne permite să
apreciem gradul în care suma totală a datoriilor, contribuie la asigurarea resurselor financiare
necesare constituirii activelor imobilizate şi circulante;
4 - compararea elementului ”Creanţe” din cadrul grupei B – ”Active circulante” cu
grupele D şi G – ”Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an” şi respectiv
”Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an”, este de asemenea o modalitate
de a constata în mod operativ care este echilibrul bănesc între sumele pe care le are de încasat
agentul economic şi sumele pe care le datorează. Urmărirea în dinamică a acestui raport comparativ,
eventual şi la intervale de timp mai mici de un an, oferă posibilitatea unei intervenţii manageriale
oportune pentru a se evita o deteriorare semnificativă a situaţiei faţă de un raport considerat optim;
5 - compararea grupei C - ”Cheltuieli în avans” cu segmentul grupei I ”Venituri în
avans” care se referă în mod strict la veniturile înregistrate în avans. Aceste elemente deşi au
un conţinut formativ diferit ele prezintă importanţă din punct de vedere patrimonial deoarece trebuie
să se afle într-un anumit echilibru. Cheltuielile în avans se referă la cheltuielile cu reparaţiile capitale
neprevăzute, reparaţiile curente şi reviziile tehnice, abonamentele, chiriile etc. care se suportă
eşalonat în exerciţiile financiare viitoare, în timp ce veniturile înregistrate în avans sunt formate din:
veniturile anticipate (încasările din chirii, abonamente etc.) şi veniturile de realizat aferente
exerciţiilor financiare următoare (vânzările cu plata în rate), respectiv încasările sau creanţele
aferente unor bunuri nelivrate, a unor lucrări sau prestaţii neefectuate.
Este, de asemenea, de remarcat şi în cazul analizei pe orizontală a bilanţului, utilitatea
aplicării metodei comparaţiilor pentru caracterizarea dinamicii raporturilor dintre grupele şi
posturile acestei raportări contabile, pe intervale de 4 - 5 ani, dar şi în statică, prin efectuarea de
comparaţii cu niveluri optime sau limite critice, precum şi cu indicatori similari înregistraţi de alţi
agenţi economici.
Notă: Pe baza informaţiilor sintetizate în bilanţ pot fi individualizaţi următorii indicatori:
Total active = “A” + ”B” + “C”:
Active curente = “B” + “C”:
Datorii curente = “D” + “H” + Venituri înregistrate în avans:
Datorii totale = Datorii curente + “G”:
Capital angajat = Capital propriu + Capital împrumutat = “J” + “G”:
Capital propriu = Capital şi rezerve = “J”
Capital împrumutat = Credite pe termen mai mare de un an = Datorii ce trebuie plătite într-o
perioadă mai mare de un an = “G”
Capital permanent = Capital angajat + Subvenţii pentru investiţii:
Analiza ratelor financiare
-55-
În practica curentă de analiză a stării financiare a unui agent economic folosind informaţiile
sintetizate în raportările contabile se utilizează, în general, 5 grupe de indicatori interdependenţi, al
căror conţinut informaţional se completează reciproc, constituind un ansamblu coerent şi
fundamental fără a exclude luarea în considerare şi a altor indicatori specifici în vederea
caracterizării unor domenii distincte ale activităţii economico-financiare.
Cele cinci grupe de indicatori de expresie financiară sunt titularizate astfel:
1- grupa indicatorilor de performanţă financiară;
2- grupa indicatorilor de eficienţă a utilizării activelor circulante;
3- grupa indicatorilor de lichiditate;
4- grupa indicatorilor care exprimă gradul de îndatorare-solvabilitate;
5- grupa indicatorilor acţiunilor şi dividendelor.
Analiza indicatorilor de performanţă financiară
Sistemul indicatorilor de performanţă financiară a activităţii agenţilor economici este
determinat pe baza informaţiilor sistematizate în bilanţ sau în situaţia activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii şi respectiv în contul de profit şi pierdere sau în situaţia rezultatelor financiare,
prezentând un interes deosebit în contextul analizei stării financiare a acestor unităţi.
Indicatorul de performanţă care ocupă un loc central în cadrul
analizei economico-financiare îl reprezintă rata rentabilităţii financiare (Rrf), care exprimă
capacitatea unui agent economic de a genera profit net ca rezultat al folosirii capitalurilor proprii.
Calculul acestui indicator se realizează prin raportarea rezultatului net al exerciţiului financiar la
capitalurile proprii înregistrate, de regulă, la sfârşitul anului.
100 100 ⋅ · ⋅ ·
Cp
Rn
proprii Capitaluri
financiar ui exerci iul ţ al net Rezultatul
Rrf
Se apreciază o mărime corespunzătoare a ratei rentabilităţii financiare dacă aceasta este mai
mare decât rata medie a dobânzilor pasive acordate de bănci pentru depozitele bancare. În caz
contrar este mai avantajoasă depozitarea capitalului la o bancă care va oferi posibilitatea obţinerii
unui câştig mai mare.
Nivelul relativ al rentabilităţii este, de asemenea, dimensionat şi pe baza unor indicatori
complementari, cum ar fi:
- Rata rentabilităţii economice (Rre) care poate fi calculată în trei variante:
a)
100 100 ⋅ · ⋅ ·
Act
Rn
active Total
financiar ui exerci iul ţ al net Rezultatul
Rre
În scopul evitării unui proces de decapitalizare a agentului economic este necesar ca această
expresie a ratei rentabilităţii economice să aibă o mărime care depăşeşte rata inflaţiei.
b)
100 ⋅ · ·
Act
Rec
active Total
economic Rezultatul
Rre
, în care:
Rec este rezultatul economic, ca formă a rezultatului brut al exerciţiului obţinut înainte de plata
impozitului pe profit şi a dobânzilor aferente creditelor contractate.
Notă: La calculul ratei rentabilităţii economice se poate folosi la numitor, în locul indicatorului
“Total active”, “Activul economic” care este reprezentat de suma: Active imobilizate + Active
circulante nete. Activul economic nu include activul format pe baza capitalurilor atrase în mod
gratuit (datoriile de exploatare, respectiv: Datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
şi Veniturile înregistrate în avans).
-56-
c)
100 ⋅ · ·
Cperm
Rb
permanente Capitaluri
financiar ui exerci iul ţ al brut Rezultatul
Rre
, în care: capitalurile
permanente sau resursele permanente (stabile) sunt reprezentate prin suma capitalurilor proprii,
datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an precum şi de suma subvenţiilor pentru
investiţii. Această relaţie de calcul a ratei rentabilităţii economice este o expresie a eficienţei cu care
au fost utilizate capitalurile permanente ca resurse financiare globale de care a dispus agentul
economic, fără a lua în consideraţie resursele financiare temporare (datoriile curente), care au
termene de plată mai mici de un an.
Notă: Dacă este necesar, pentru rata rentabilităţii economice poate fi calculată şi o expresie în
termeni reali, prin aplicarea formulelor propuse de Fisher, astfel:
- atunci când rata inflaţiei nu depăşeşte 10%:
infla iei ţ nominală Rata ) ( Rre ) reală ( Rre − · ,
- în cazul unei rate a inflaţiei care este formată din două sau trei cifre:
infla iei ţ Rata 1
infla iei ţ Rata - l ) ă Rre(nomina
Rre(real ) ă
+
·
- Rata rentabilităţii veniturilor totale (Rrvt) ,
100 ⋅ · ⋅ ·
Vt
Rn
100
totale Venituri
financiar ui exerci iul ţ al net ultatul
Rrvt
z Re
- Rata rentabilităţii cheltuielilor totale sau rata rentabilităţii resurselor consumate
(Rrct) ,
100 1 ⋅ · ⋅ ·
Ct
Rn
00
totale Cheltuieli
financiar ui exerci iul ţ al net Rezultatul
Rrct
- Rata rentabilităţii resurselor consumate pentru cifra de afaceri (Rrrc) ,
( )
( )
( )
( )
100 100 ⋅

∑ ∑
· ⋅ ·
· ⋅ · ⋅ ·
qc
qc - qp

C
C - CA

100
C
Re
100
afaceri de cifrei aferente exploatare de le Cheltuieli
afaceri de cifrei aferent exploatare din Rezultatul
Rrrc
CA
CA
CA
CA
- Rata
rentabilităţii vânzărilor (Rrca) ,

0 10
CA
Re
100
afaceri de Cifra
exploatare din Rezultatul
Rrca ⋅ · ⋅ ·
La calculul acestui ultim indicator la numărătorul raportului poate fi folosit ca alternativă şi
rezultatul (profitul sau pierderea) obţinut ca diferenţă între cifra de afaceri şi cheltuielile de
exploatare aferente acesteia sau, rezultatul net al exerciţiului financiar, după cum se consideră că se
obţine un indicator cu o semnificaţie mai bună pentru interpretarea ratei rentabilităţii vânzărilor,
astfel:
( )
100 100 ⋅ · ⋅ ·
CA
Re
CA
afaceri de Cifra
afaceri de cifrei aferent exploatare din Rezultatul
Rrv
100 100 ⋅ · ⋅ ·
CA
Rn
afaceri de Cifra
financiar ui exerci iul ţ al net zultatul
Rrc
Re
Un model specific de analiză factorială a ratei rentabilităţii financiare care poate fi construit
este prezentat în continuare.
-57-
Modificarea totală a ratei rentabilităţii financiare
( ) ( ) ( ) Rrc Vra Mcp Rrf Rrf ∆ + ∆ + ∆ · − · ∆
0 1
, din care:
-Influenţa modificării multiplicatorului capitalurilor proprii

( ) ( )
0 0 0 1
Rrc Vra Mcp Mcp Mcp ⋅ ⋅ − · ∆
-Influenţa modificării vitezei de rotaţie a activelor totale

( ) ( )
0 1 0 1
Rrc Mcp Vra Vra Vra ⋅ ⋅ − · ∆
-Influenţa modificării ratei marjei nete

( ) ( )
1 1 0 1
Vra Mcp Rrc Rrc Rrc ⋅ ⋅ − · ∆
Notă:

,
,
Vra Rrc Rre
Vrcp Rrc Mcp Vra Rrc Mcp Rre Rrf
⋅ ·
⋅ · ⋅ ⋅ · ⋅ ·
Notaţia “Vrcp” este folosită pentru a simboliza indicatorul “Rata rotaţiei capitalurilor
proprii” (“Numărul de rotaţii al capitalurilor proprii”) care se calculează astfel:
Cp
Act
Act
CA
Cp
CA
Vrcp ⋅ · ·
, iar forma Ratei rentabilităţii vânzărilor simbolizată cu
CA
Rn
Rrc · , este
denumită şi “Rata marjei nete”. O poziţie interesantă în acest sistem de relaţii o deţine indicatorul
"Multiplicatorul capitalurilor proprii" ( Mcp ) care evidenţiază şi gradul de îndatorare al
agentului economic, prin prisma raportului dintre datoriile totale şi capitalurile proprii, fapt ce
rezultă din relaţia:
proprii Capitaluri
investi ii ţ pentru Subven iiţ
proprii Capitaluri
totale Datorii
1 Mcp + + ·
proprii Capitaluri
active Total
Mcp ·
Analiza indicatorilor de eficienţă a utilizării
activelor circulante
Viteza de rotaţie a activelor, ca expresie a eficienţei utilizării acestora, prezintă un interes
aparte în contextul analizei economico-financiare, deoarece aceasta constituie un indicator de
politică comercială. Se semnalizează o activitate performantă atunci când viteza de rotaţie a
activelor şi în special a celor circulante, ca element component cu rol dinamic definitoriu, este în
creştere, deoarece favorizează mărirea masei profitului printr-un rulaj sporit al activelor în cadrul
fazelor ciclului economic, generic sintetizat, prin formula: bani - marfă - bani.
Eficienţa utilizării activelor circulante de care dispun agenţii economici este apreciată prin
indicatori care au la bază procesul de transformare a capitalului pe un circuit în care resursele
băneşti sunt folosite pentru achiziţionarea materiilor prime, materialelor şi energiei, a serviciilor şi
lucrărilor executate de terţi, în continuare acestea sunt folosite în procesul de producţie sau de
realizare a serviciilor, parcurgând unele stadii intermediare specifice pentru ca apoi produsele finite
sau serviciile să fie vândute şi deci încasată contravaloarea lor. În final se obţine, prin urmare,
reconstituirea formei băneşti a elementelor care prin parcurgerea ciclului economic s-au transformat
în produse finite sau servicii.
Indicatorii care exprimă eficienţa utilizării activelor circulante sunt:
-58-
- numărul mediu de rotaţii al activelor circulante (n);

n
CA
Ac
·
- durata medie în zile a unei rotaţii (d)

d
Ac Z
CA
·

în care:
Ac - valoarea medie a activelor circulante;
Z - numărul de zile calendaristice ale perioadei pentru care se face calculul vitezei de
rotaţie;
CA - cifra de afaceri.
În afara indicatorilor care măsoară viteza de rotaţie, eficienţa utilizării activelor circulante
este apreciată şi cu alţi indicatori sintetici a căror semnificaţie pune în valoare raportul dintre efectul
economic obţinut prin utilizarea activelor circulante şi efortul financiar materializat în valoarea
medie a acestor active, cum ar fi:
- producţia exerciţiului la 1000 lei active circulante,

1000 ⋅
Ac
Q
, în care Q reprezintă producţia exerciţiului
- valoarea adăugată la 1000 lei active circulante,

1000 ⋅
Ac
VA
, în care cu VA s-a notat valoarea adăugată
- cifra de afaceri la 1000 lei active circulante,

1000 ⋅
Ac
CA
- venituri totale la 1000 lei active circulante,

1000 ⋅
Ac
Vt
, în care cu Vt s-au notat veniturile totale,
- rezultatul net al exerciţiului financiar la 1000 lei active circulante,

1000 ⋅
Ac
Rn
, în care Rn reprezintă rezultatul net al exerciţiului
Analiza factorială a dinamicii vitezei de rotaţie a activelor circulante, exprimată prin
indicatorul "durata medie în zile a unei rotaţii", are în vedere sistemul:.
Sistemul factorial al analizei duratei medii în zile a unei rotaţii
prin prisma modificării cifrei de afaceri şi a valorii
(stocurilor) medii a activelor circulante
Felul modificării Modificarea absolută a duratei medii în zile
a unei rotaţii a activelor circulante
Modificarea totală a duratei medii
în zile a unei rotaţii,
din care:

( ) ( ) ∆ ∆ ∆ · − · + d d CA Ac
1 0
-Influenţa modificării cifrei de
afaceri

( ) ∆ CA
Ac Z
CA
d ·


0
1
0
-59-
-Influenţa modificării valorii medii
a activelor circulante ,
din care:
( ) ( ) ( ) ( ) ∆ ∆ ∆ ∆ Ac d
Ac Z
CA
S Cr Db · −

· + +
1
0
1
-influenţa modificării stocului
mediu de resurse materiale,
producţie în curs de execuţie,
produse, ambalaje şi mărfuri


( ) ∆ S
S Z
CA
S Z
CA
·



1
1
0
1
-influenţa modificării valorii
medii a creanţelor

( ) ∆ Cr
Cr Z
CA
Cr Z
CA
·



1
1
0
1
-influenţa modificării soldu- lui
mediu al investiţiilor financiare pe
termen scurt şi al disponibilităţilor
băneşti din casă şi conturi la bănci


( ) ∆ Db
Db Z
CA
Db Z
CA
·



1
1
0
1
Sistemul factorial al analizei valorii medii a stocului de active
circulante prin prisma modificării cifrei de afaceri realizată în medie într-o zi şi a vitezei de
rotaţie a activelor circulante
Felul modificării Modificarea absolută a valorii medii a
activelor circulante
Modificarea totală a valorii medii a
activelor circulante,
din care:
( ) ∆ ∆ ∆ · − ·
¸
¸

_
,
+ Ac Ac
CA
Z
d
1 0
- Influenţa modificării cifrei de afaceri
realizată în medie într-o zi


CA
Z
CA
Z
CA
Z
d
¸
¸

_
,
· −
¸
¸

_
,

1 0
0
- Influenţa modificării duratei medii în
zile a unei rotaţii

( )
( ) ∆ d d d
CA
Z
· − ⋅
1 0
1
Sistemul factorial al analizei rezultatului din exploatare aferent cifrei de afaceri prin prisma
modificării valorii medii a activelor circulante, a vitezei de rotaţie a activelor circulante şi a
ratei rentabilităţii vânzărilor
Felul modificării Modificarea absolută a rezultatului din
exploatare
Modificarea totală a rezultatului
din exploatare aferent cifrei de
afaceri,
din care:
( ) ( ) ( ) Rrv n Ac Re Re ∆ + ∆ + ∆ · − · ∆
0 1
- Influenţa modificării valorii medii
a activelor circulante
( ) ( )
0 0 0 1
Rrv n Ac Ac Ac ⋅ ⋅ − · ∆
- Influenţa modificării numărului
mediu de rotaţii al activelor
circulante
( ) ( )
0 1 0 1
Rrv Ac n n n ⋅ ⋅ − · ∆
- Influenţa modificării ratei
rentabilităţii vânzărilor
( ) ( )
1 1 0 1
n Ac Rrv Rrv Rrv ⋅ ⋅ − · ∆
Semnificaţia notaţiilor folosite:
( ) CA
Re Re ·
- rezultatul din exploatare aferent cifrei de afaceri;
-60-
Ac - valoarea medie a activelor circulante;
CA - cifra de afaceri;
Ac
CA
n · - numărul mediu de rotaţii al activelor circulante;
CA
Re
Rrv · - rata rentabilităţii vânzărilor.
Analiza indicatorilor de lichiditate
Pentru ca un agent economic să-şi desfăşoare activitatea în mod fluent este necesar să
dispună în permanenţă de resurse băneşti (lichidităţi) care să asigure capacitatea efectuării plăţilor la
termenele scadente. Sau, cu alte cuvinte, prin lichiditate se înţelege proprietatea elementelor
patrimoniale de a se transforma în bani.
În practica de analiză economico-financiară se utilizează următorii indicatori ai ratei
lichidităţii:
a)
curente Datorii
curente Active
curente ii lichidit ăţ · Rata
b)
curente Datorii
Stocuri curente Active
Rata


reduse ii lichidit ăţ

·
c)
curente Datorii
b nci ă la conturi şi Casa
imediate ii lichidit ăţ · Rata
Rata lichidităţii generale, datorită conţinutului mai complex al indicatorului de la numărător
(activele circulante), se apreciază că exprimă o situaţie bună numai atunci când înregistrează o
mărime care este cel puţin egală cu 2,5.
O utilitate deosebită prezintă urmărirea şi analiza ratei lichidităţii reduse care este cunoscută
şi sub denumirea de "testul acid". Se consideră că are o mărime corespunzătoare din punct de vedere
financiar atunci când acest indicator este mai mare de 1,5.
În ceea ce priveşte rata lichidităţii imediate, se apreciază ca fiind optimă atunci când
mărimea acesteia este cel puţin egală cu o unitate.
Datoriile curente sau resursele financiare temporare, în condiţiile în care au termene scadente
mai mici de un an sunt formate din: datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an,
provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli şi veniturile înregistrate în avans.
Se precizează de asemenea, că disponibilităţile băneşti din casă şi conturi la bănci, luate în
considerare la calculul ratei lichidităţii imediate, sunt constituite din: cecuri de încasat; conturi la
bănci în lei; conturi la bănci în valută; sume în curs de decontare; casa în lei; casa în valută; timbre
fiscale şi poştale; tichete şi bilete de călătorie; acreditive în lei; acreditive în valută; avansuri de
trezorerie şi alte valori.
Analiza indicatorilor care exprimă gradul de solvabilitate-îndatorare
La fel ca şi în cazul indicatorilor care dimensionează nivelul relativ al lichidităţii, indicatorii
de solvabilitate-îndatorare se calculează pe baza informaţiilor sintetizate în bilanţul contabil sau în
situaţia patrimoniului. În principiu, prin solvabilitate se înţelege capacitatea unui agent economic de
a-şi onora la scadenţă obligaţiile asumate faţă de creditorii săi. În mod concret însă această
capacitate este interpretată prin posibilitatea agentului economic de a face faţă cu totalul activelor de
care dispune oricăror obligaţii de plată şi rambursării de datorii.
O formă generală a nivelului relativ de solvabilitate-îndatorare, pe care îl înregistrează un
agent economic, este dată de una din următoarele forme ale aceleaşi expresii indicative:
-61-
a)
active Total
totale Datorii
, sau b)
totale Datorii
active Total
Existenţa unei mărimi subunitare a indicatorului formalizat prin relaţia “a)” reflectă
capacitatea agentului economic de acoperire financiară a datoriilor cu activele de care dispune, în
timp ce un nivel supraunitar exprimă incapacitatea acestuia de a-şi îndeplini obligaţiile de achitare a
datoriilor prin prisma activelor totale înscrise la un moment dat în bilanţ sau în situaţia activelor,
datoriilor şi capitalurilor proprii.
Indicatorii care exprimă gradul de solvabilitate-îndatorare pot fi individualizaţi în două
subgrupe formale, astfel:
a) Indicatori ai solvabilităţii,
a1)
100 ⋅ ·
proprii Capitaluri
totale Datorii
ii ăţ solvabilit ata R
, sau
uneori se aplică şi o relaţie de calcul cu o semnificaţie extinsă la datoriile curente denumită “Rata
solvabilităţii generale”,
a2)
100 ⋅ ·
curente Datorii
active Total
generale ii ăţ solvabilit ata R
Rata solvabilităţii a1) exprimă măsura procentuală a proporţiei sumei datoriilor totale în
capitalurile proprii, în timp ce Rata solvabilităţii a2) dimensionează proporţia în care activele totale
asigură acoperirea financiară a datoriilor curente.
b) Indicatori ai îndatorării. Rata îndatorării (Rata datoriilor), poate fi determinată în
următoarele variante:
b1)
100 ⋅
+
+ +
investi ii ţ pentru subven ii ţ
proprii capitaluri totale Datorii
totale Datorii
sau
100 ⋅
active Total
totale Datorii
b2)
100 ⋅
proprii Capitaluri
totale Datorii
b3)
100 ⋅
permanente Capitaluri
an un de mare mai perioad ă o - într pl tite ă trebuie ce Datorii
b4)
100 ⋅
proprii Capitaluri
an un de mare mai perioad ă o - într pl tite ă trebuie ce Datorii
Indicatorii de solvabilitate-îndatorare se exprimă de obicei procentual şi se consideră ca
având un nivel care confirmă o stare financiară consolidată atunci când mărimea lor se situează sub
limita de 30-40%.
Indicatorul b4) este cunoscut şi sub denumirea de “Rata autonomiei financiare”, a cărei
dimensiune cifrică este considerată ca fiind foarte bună atunci când nu depăşeşte 30%. În timp ce
rata datoriilor b1) este acceptată ca fiind de o mărime care confirmă în mod practic că nu există
riscul de a intra în incapacitate de plată, atunci când are o expresie cifrică situată sub 40%.
Pentru indicatorul denumit “Rata autonomiei financiare” se recurge uneori şi la o altă formă
de calcul care dimensionează proporţia capitalurilor proprii în capitalurile permanente sau, în
resursele financiare permanente, astfel,
b4)*
100 ⋅
permanente
proprii Capitaluri
Capitaluri
-62-
Referitor la această modalitate de calcul a ratei autonomiei financiare, notată cu indicativul
b4)*, se precizează că diferenţa dintre capitalurile permanente (resursele financiare permanente) de
la numitorul raportului şi capitalurile proprii de la numărător este formată din următoarele elemente
financiare: datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an şi subvenţiile pentru
investiţii. În aceste condiţii expresia b4)* a ratei autonomiei financiare este cu atât mai bună cu cât
are o mărime mai apropiată de unitate şi respectiv, proporţia elementelor care diferenţiază cele două
tipuri de capitaluri, în capitalurile permanente, este mai redusă. Sau, altfel spus, cu cât datoriile ce
trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an sau subvenţiile pentru investiţii, au o valoare mai
redusă, cu atât autonomia financiară a agentului economic este mai consolidată.
O informaţie utilă este dată şi de indicatorul care compară totalul dobânzilor datorate
aferente împrumuturilor contractate, la nivelul unui an, cu capitalurile proprii, astfel:

Dobânzile aferenteî mprumuturi lor contractateîntr -un an
Capitaluri proprii
De asemenea, un indicator cu semnificaţie practică de cunoaştere a gradului de acoperire a
dobânzilor de plătit la un moment dat, pentru toate creditele contractate, din rezultatul exploatării
este următorul:

Capacitatea deacoperirea dobânzii =
Rezultatul din exploatare
Dobânzile datorate
Valoarea minimă, considerată ca limită optimă, pentru indicatorul “Capacitatea de acoperire
a dobânzii” este de 2. În practică însă, mărimea capacităţii de acoperire a dobânzii, pe seama
rezultatului din exploatare, se situează de foarte multe ori la nivelul critic de 1, ceea ce atenţionează
asupra unei activităţi economice cu slabe performanţe financiare, în timp ce o mărime subunitară a
acestui indicator este foarte periculoasă, exprimând o situaţie financiară dificilă determinată de
contractarea unui volum de credite care depăşeşte posibilităţile de plată a dobânzilor aferente,
calitatea managementului financiar este în acest caz deficitară şi se impune o reconsiderare a echipei
manageriale.
Analiza indicatorilor acţiunilor şi dividendelor
Indicatorii acţiunilor şi dividendelor prezintă interes în primul rând pentru acţionari şi au la
bază informaţiile din formularul de raportare contabilă intitulat, “Contul de profit şi pierdere”.
emise ac iuni ţ de Num rul ă
financiar ui exerci iul ţ al net

ac iune ţ o la revine care financiar ui exerci iul ţ al net Rezultatul a)
zultatul Re
·
·
emise ac iuni ţ de Numrul ă
pl tit ă de or dividendel Suma
ac iune ţ o la revine care Dividendul · ) b
piaţă pe ac iuni ţ unei Cota ia ţ
ac iune ţ o la revine care Dividendul

ac iuni) ţ unei ul (Randament ac iune ţ o la revine care ui dividendul
·
· Rata ) c

ac iuni ţ unei a nominal ă
piaţă pe ac iuni ţ unei Cota ia ţ

piaţă pe ac iuni ţ unei a evaluare de Rata
Valoarea
) d
·
·
ac iuni ţ unei a nominal ă Valoarea
ac iune ţ o la revine care Dividendul

ac iuni ţ în investit i capitalulu atea Rentabilit
·
· ) e
-63-

pl tit ă de or dividendel Suma
financiar ui exerci iul ţ al net Rezultatul

or dividendel a acoperire de a Capacitate
·
· ) f
Valoarea considerată ca minimă pentru mărimea indicatorului “Capacitatea de acoperire a
dividendelor” este 2,5, deoarece, în aceste condiţii, va rămâne o parte din rezultatul net al
exerciţiului, financiar apreciată ca fiind suficientă, pentru a fi reinvestită.
Indicatorul capacităţii de acoperire a dividendelor poate fi determinat şi ca proporţie a sumei
dividendelor de plătit în rezultatul net al exerciţiului financiar, dar în acest caz nivelul maxim
considerat ca optim este apreciat la 40%.
Între mărimea rezultatului net al exerciţiului financiar şi suma dividendelor acordate există o
legătură directă care poate fi pusă în evidenţă prin următoarele relaţii factorial-deterministe:
*modelul 1
financiar ui exerci iul ţ
al net Rezultatul
pl tit ă
de or dividendel
emise
ac iuni ţ de Num rul ă
financiar ui exerci iul ţ
al net Rezultatul
emise
ac iuni ţ de Num rul ă
pl tit ă
de or dividendel Suma Suma
⋅ ·
*modelul 2
ac iuni ţ unei a nominal ă Valoarea
piaţă pe ac iuni ţ unei Cota ia ţ
ac iuni ţ unei a nominal ă Valoarea
ac iune ţ o la revine care Dividendul
piaţă pe
ac iuni ţ unei Cota ia ţ
ac iune ţ o la
revine care Dividendul
·
Analiza tabloului de finanţare
Tabloul de finanţare a activităţii unui agent economic este ilustrat de conţinutul bilanţului în
care soldurile conturilor patrimoniale sunt restructurate prin prisma asigurării posibilităţii de a
determina următorii indicatori financiari:
- fondul de rulment financiar sau fondul de rulment permanent (FR);
- fondul de rulment propriu (FRP);
- fondul de rulment împrumutat (FRÎ);
- fondul de rulment total (FRT);
- necesarul sau nevoia de fond de rulment permanent (NFR);
- trezoreria netă (TN);
- capacitatea de autofinanţare realizată (CAF);
- capacitatea de autofinanţare necesară (CAFN).
În scopul determinării acestor indicatori se are în vedere conţinutul financiar al bilanţului
care este relevat prin reaşezarea grupelor şi posturilor structurale ale bilanţului, după repartizarea
rezultatului net al exerciţiului financiar. Regruparea este realizată conform criteriului de durată a
existenţei grupelor şi posturilor: nevoile şi resursele financiare constituite pentru o durată mai mare
de un an, sunt considerate permanente, în timp ce nevoile şi resursele financiare care privesc
perioade scadente mai mici de un an sunt clasate ca temporare.
În anumite situaţii particulare este posibil ca o parte a provizioanelor pentru riscuri şi
cheltuieli să fie constituite pentru perioade mai mari de un an şi evident, în aceste condiţii,
provizioanele respective vor fi evidenţiate în categoria resurselor stabile.
Tabloul de finanţare
-64-
Nevoi permanente sau nevoi stabile
formate din activele imobilizate:
- imobilizări necorporale
- imobilizări corporale
- imobilizări financiare
Nevoi temporare sau nevoi ciclice
(active curente) formate din active
circulante şi active de regularizare-
curente (cheltuieli în avans):
- active circulante:
- stocuri
- creanţe
- investiţii financiare pe termen
scurt
- casa şi conturi la bănci
- cheltuieli în avans
Resurse permanente sau resurse
stabile (capitaluri permanente)
formate din:
- capitaluri proprii (inclusiv
patrimoniul public dacă este cazul)
- datorii ce trebuie plătite într-o
perioadă mai mare de un an
- subvenţii pentru investiţii
Resurse temporare sau resurse
ciclice (datorii curente) formate din
datorii ce trebuie plătite într-o perioadă
de până la un an şi pasive de
regularizare-curente (provizioane
pentru riscuri şi cheltuieli şi, venituri
înregistrate în avans):
- datorii ce trebuie plătite într-o
perioadă de până la un an:
- împrumuturi din emisiuni de
obligaţiuni
- credite bancare pe termen lung
- furnizori neachitaţi
- efecte de plătit
- clienţi-creditori
- datorii fiscale
- datorii către salariaţi
- protecţia socială
- dividende datorate
- credite bancare pe termen scurt
acordate de bancă pentru nevoi
temporare
- dobânzi de plătit
- provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
- venituri înregistrate în avans
Structura financiară a bilanţului sau a tabloului de finanţare, prezentată de un agent
economic la un moment dat, oferă informaţiile necesare pentru a ne putea pronunţa atât asupra
echilibrului financiar pe termen lung (pentru o perioadă mai mare de un an), prin luarea în
consideraţie a nevoilor şi resurselor permanente (stabile), cât şi asupra echilibrului financiar pe
termen scurt (pentru o perioadă de până la un an) pe baza nevoilor şi resurselor temporare (ciclice).
Cele două tipuri de echilibre financiare sunt într-o relaţie de condiţionare reciprocă.
Echilibrul financiar pe termen scurt este în acelaşi timp o premisă a echilibrului financiar pe termen
lung şi invers.
În situaţia în care resursele permanente ale unui agent economic depăşesc nevoile
permanente, acesta beneficiază de un excedent financiar sub forma fondului de rulment financiar
sau a fondului de rulment permanent ( FR ),
FR = Resurse permanente - Nevoi permanente
-65-
Această expresie a fondului de rulment mai este denumită şi fond de rulment net.
FR = Nevoi temporare - Resurse temporare
Existenţa unui fond de rulment pozitiv atestă un echilibru financiar funcţional deoarece
resursele permanente finanţează în totalitate nevoile permanente şi asigură totodată un surplus care
poate fi utilizat pentru acoperirea unei părţi din nevoile temporare, diminuând riscurile ce pot apare
pe termen scurt.
Indicatorul care exprimă în mod corect libertatea de decizie a managerului pentru finanţarea
nevoilor permanente este fondul de rulment propriu ( FRP ), care se determină ca diferenţă între
capitalurile proprii şi asimilate şi nevoile permanente (activele imobilizate) şi care în condiţii minime
de echilibru financiar este nul, deci nu înregistrează o mărime negativă,
FRP = Capitaluri proprii şi asimilate - Nevoi permanente , sau
FRP = (Resurse permanente - Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de
un an) - Nevoi permanente
Se menţionează că, în categoria capitalurilor proprii asimilate se au în vedere subvenţiile
pentru investiţii (subvenţii guvernamentale şi alte resurse primite pentru finanţarea investiţiilor,
precum şi a imobilizărilor primite cu titlu gratuit).
În mod corespunzător se recurge şi la calculul Fondului de rulment împrumutat ( FRÎ) care
se obţine astfel:
FRÎ = FR - FRP = Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
Forma financiară a fondului de rulment care exprimă în ansamblu posibilităţile băneşti
antrenate în activitatea economică curentă este dimensionată prin fondul de rulment total ( FRT )
care este echivalent cu nevoile temporare,
FRT = Total active - Nevoi permanente
FRT = Active circulante + Cheltuieli în avans =
= Nevoi temporare = Active curente
Analiza echilibrului financiar poate fi abordată şi prin compararea fondului de rulment
permanent sau financiar ( FR ) cu necesarul de fond de rulment permanent ( NFR ).
Indicatorul denumit necesarul de fond de rulment permanent (NFR) se calculează pe baza
următoarei relaţii:
e temporar nevoi
pentru acordate scurt, termen b nci ă la conturi şi casă din
pe bancare creditele exclusiv b neşti ă it ile ăţ disponibil exclusiv
e temporar Resurse - e temporar Nevoi · NFR
Se consideră o
situaţie financiară echilibrată atunci când
FR NFR ≥
.
Diferenţa dintre fondul de rulment permanent sau financiar şi necesarul aferent reprezintă
trezoreria netă ( TN ): TN = FR - NFR sau,
TN = Disponibilităţi băneşti din - Credite bancare pe termen scurt
casă şi conturi la bănci
Dacă fondul de rulment permanent depăşeşte mărimea necesarului de fond de rulment
permanent, agentul economic dispune la încheierea exerciţiului financiar de o trezorerie netă
pozitivă, de un excedent financiar, care-i asigură autonomia financiară şi respectiv echilibrul
financiar pe termen scurt.
În situaţia în care trezoreria netă este negativă, fondul de rulment permanent este mai mic
decât necesarul de fond de rulment, agentul economic respectiv recurge la măsura de a contracta
credite bancare pe termen scurt pentru acoperirea financiară a nevoilor temporare.
-66-
Prin urmare, când trezoreria netă este negativă se semnalează un dezechilibru financiar la
încheierea exerciţiului, care a fost acoperit prin credite pe termen scurt, crescând astfel dependenţa
faţă de sistemul bancar.
Analiza în dinamică a trezoreriei nete ne permite să cunoaştem fluxul de mijloace băneşti
cunoscut şi sub denumirea de "cash-flow",

cash flow TN TN − · −
1 0
Un flux bănesc pozitiv ne permite să apreciem că există o capacitate de finanţare în creştere,
o prosperitate financiară care asigură o posibilă creştere economica.
Starea de echilibru sau de dezechilibru financiar este atestată şi pe baza nivelului
indicatorilor care se referă la capacitatea de autofinanţare.
Capacitatea de autofinanţare realizată (CAF) cuantifică proporţia efectivă în care fondul de
rulment financiar sau fondul de rulment permanent (FR) acoperă nevoile temporare,
100 ⋅ ·
e N
FR
CAF
temporar evoi
Capacitatea de autofinanţare necesară (CAFN) se calculează prin raportarea necesarului de
fond de rulment permanent la nevoile temporare iar expresia sa cifrică dimensionează limita
operaţională optimă peste care se apreciază existenţa unei stări de echilibru financiar,
100 ⋅ ·
temporare evoi N
NFR
CAFN
Analiza situaţiei financiare cu ajutorul unor
metode manageriale
Studiul riscului de faliment al fiecărui agent economic constituie o componentă a analizei
financiare de natură managerială care se realizează cu ajutorul unor metode specifice. Aceste metode
permit o diagnosticare preventivă a dificultăţilor economico-financiare şi pe această bază se poate
interveni prin aplicarea unor măsuri cu efecte operative şi strategice pentru redresarea şi
consolidarea stării financiare, creşterea performanţelor şi în consecinţă anularea riscului de faliment
al agentului economic.
Mărimea "Z" fundamentată de Altman are următoarea relaţie de calcul:

Z x x x x x · + + + + 12 14 33 06 10
1 2 3 4 5
, , , , ,
în care variabilele x
1
, x
2
, x
3
, x
4
, x
5
sunt indicatori economico-financiari cu un conţinut informaţional
consistent capabili să sintetizeze prin agregare starea financiară a unui agent economic, iar
constantele cu care sunt amplificaţi indicatorii sunt de natură statistică şi exprimă ponderea sau
importanţa unei rate sau variabile în logica economică a evaluării riscului de faliment.
Cei 5 indicatori economico-financiari luaţi în considerare la calculul mărimii "Z" sunt:
active Total
permanent rulment de Fondul
·
1
x
Indicatorul x
1
măsoară flexibilitatea de acţiune a agentului economic.
active Total
reinvestit Profitul
·
2
x
Profitul reinvestit are în acest caz o semnificaţie mai largă, determinându-se ca diferenţă
între rezultatul net al exerciţiului şi dividendele care revin acţionarilor.
-67-
Indicatorul x
2
exprimă capacitatea internă de finanţare a obiectivelor de dezvoltare a
activităţii agentului economic.
active Total
economic Rezultatul
·
3
x
Indicatorul x
3
are semnificaţia de rată a rentabilităţii economice sau de eficienţă a utilizării
activelor.
an un de mare mai perioad ă o - într pl tite ă trebuie ce Datorii
v rsat ă şi subscris i capitalulu a pia ţă de Valoarea
·
4
x
Indicatorul x
4
măsoară nivelul de îndatorare al agentului economic prin credite contractate
pentru perioade mai mari de un an.
active Total
afaceri de Cifra
·
5
x
Indicatorul x
5
este tot un indicator de eficienţă a utilizării activelor dar, efectul economic este
exprimat prin cifra de afaceri realizată de agentul economic.
Conţinutul informaţional al fiecăruia dintre cei 5 indicatori permite să se aprecieze că
nivelurile lor sunt cu atât mai bune cu cât înregistrează o valoare absolută mai mare. De aceea,
mărimea "Z" este interpretată având în vedere următoarele intervale cifrice:
- când "Z" ≤ 1,8 starea de faliment este iminentă;
- când "Z" > 3 situaţia financiară este bună;
- când 1,8 < "Z" ≤ 3 situaţia financiară a agentului economic este dificilă, cu performanţe
vizibil diminuate, apropiate de pragul stării ce precede falimentul.
Deşi metoda funcţiei "Z" este apreciată ca având aplicabilitate curentă cu bune rezultate în
fundamentarea deciziilor de conducere, aceasta este marcată de o serie de dezavantaje care au un
conţinut predominant subiectiv, cum ar fi:
- indicatorii utilizaţi la calculul mărimii "Z" se referă la exerciţii financiare anterioare;
- nivelurile ratelor economico-financiare pot fi deformate în cazul unor contabilităţi
"creative" şi în consecinţă şi concluzia finală este neconformă cu realitatea;
- aplicarea unor tehnologii de înregistrare contabilă diferite în timp şi spaţiu, pot deforma
atât mărimea indicatorilor economico-financiari cât şi nivelul mărimii "Z", inclusiv conţinutul
concluziilor. În aceste condiţii este diminuată sau chiar anulată utilitatea lor în cazul comparaţiilor
efectuate în dinamică sau între diverşi agenţi economici;
- evaluările contabile pot fi distorsionate prin aprecieri subiective efectuate de cenzori.
Metodele manageriale de analiză şi decizie vizând starea economico-financiara de
insolvabilitate sau riscul de faliment au în vedere şi identificarea celor "10 ameninţări" pentru
supravieţuirea unui agent economic şi anume:
1. Amplasarea greşită a afacerii determinată de:
- aplicarea unei politici greşite de marketing;
- nepromovarea unei reclame eficiente privind activitatea şi oferta agentului economic;
- alegerea unei pieţe nepotrivite pentru vânzarea produselor şi prestarea serviciilor.
2. Imobilizarea în prea mare măsură a capitalului permanent în active imobilizate şi
utilizarea ineficientă a acestor active.
3. Existenţa unui fond de rulment permanent insuficient pentru desfăşurarea procesului
economic.
-68-
4. Inexistenţa resurselor băneşti necesare rambursării împrumuturilor scadente.
5. Gestionarea necorespunzătoare a stocurilor de resurse materiale:
- existenţa unor stocuri cu mişcare lentă care depăşesc necesarul curent pentru
asigurarea continuităţii şi operativităţii realizării comenzilor;
- supradimensionarea stocurilor de resurse materiale în raport cu cifra de afaceri şi în
consecinţă o viteză de rotaţie încetinită;
- existenţa unor stocuri de resurse materiale inutilizabile.
6. Adoptarea unei politici de expansiune economica necontrolată concretizată în lansarea
unor produse sau oferirea unor servicii pe pieţe care nu au fost cercetate în prealabil.
7. Adoptarea unei politici inadecvate de capitalizare a unei părţi din profit (acordarea unor
dividende mari acţionarilor şi reducerea posibilităţilor de reinvestire).
8. Lipsa de experienţă în administrarea patrimoniului şi o calificare necorespunzătoare a
personalului din punct de vedere profesional.
9. Existenţa unei fluctuaţii pronunţate a personalului, ca urmare a unei politici salariale
necorespunzătoare sau nestimulative (salarii mai mici şi condiţii de muncă dificile sau nefavorabile).
10. Procesul de informare şi de relaţii cu partenerii de piaţă este dominat de o birocraţie
excesivă.
Practica internaţională de analiză şi diagnostic a pericolului de faliment recomandă şi
folosirea unor procedee operative cu un conţinut orientativ care permit detectarea iniţială a
pericolului, luând în considerare următoarele indicii:
-transferarea recentă a contului de disponibil bănesc de la o bancă la altă bancă;
-depăşirea limitelor de apelare la credite, în special pentru nevoi curente, fără explicaţii
satisfăcătoare;
-nerespectarea unui raport optim între datorii şi capitalul propriu;
-furnizarea cu întârziere a informaţiilor financiare;
-schimbarea experţilor contabili;
-modificări în aparatul de conducere.
Consistenţa concluziilor privind starea economico-financiară a unui agent economic creşte
pe măsură ce în analiză sunt aplicate mai multe metode de natură managerială.
-69-

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful