UNIVERSITATEA BIOTERRA BUCURESTI

IGIENA SI SANATATE PUBLICA ALIMENTARA

BUCURESTI 2009

1

CAPITOLUL I
Igiena studiază intervenţia factorilor de mediu exterior asupra stării de sănătate a individului precum şi metodele de prevenire a bolilor determinate de aceştia. Igiena se împarte în 2 categorii: 1. Igiena mediului: a. Igiena apei. b. Igiena aerului. c. Igiena solului. 2. Igiena şcolară: a. Igiena apei se referă la metode de cercetare a poluării şi determinarea contaminării microbiene a aerului. b. Igiena mediului se referă la igiena habitatului prin radiaţii luminoase care reprezintă igiena aerului. c. Igiena solului se referă la poluarea solului precum şi rolul sau în răspândirea bolilor. Igiena alimentaţiei se referă la ancheta alimentară, starea de nutriţie, metodele de determinare a valorilor de nutriţie, alimentaţia dietetică şi igiena unităţilor cu profil alimentar. Igiena mediului se referă la factorii fizici, microbiologici şi bacteriologici. Sănătatea publică: 1. Totalitatea cunoştinţelor, deprinderilor şi atitudinea populaţiei orientată către menţinerea stării de sănătate.

2

2.

Sănătatea publică este ştiinţa şi arta prevenirii bolilor şi promovării sănătăţii prin eforturile organizatoare ale societăţii.

3.

Un domeniu specializat al practicii medicale alcătuit din discipline distincte care îşi concentrează disponibilităţile asupra unei anumite populaţii în scopul promovării şi menţinerii sănătăţii şi bunăstării precum şi prevenirii bolilor, incapacităţii şi decesului prematur.

Domeniile principale ale sănătăţii publice: 1. Cunoaşterea şi evaluarea problemelor populaţiei utilizând noţiuni de demografie, morbiditate, scrining şi studii epidemiologice. 2. Influenţa factorilor de risc. 3. Noţiuni de biostatistică. 4. Noţiuni de probabilitate. 5. Noţiuni de legislaţie sanitară. 6. Îngrijiri primare de sănătate. 7. Calitatea serviciilor de sănătate. 8. Noţiuni de prevenire a principalelor cauze de îmbolnăvire prin programe naţionale de sănătate. Obiectele de studiu ale sănătăţii publice cuprind: 1. Cunoaşterea stării de sănătate a populaţiei. 2. Identificarea nevoilor de sănătate ale comunităţii. 3. Cunoaşterea morbilităţii şi a factorilor care îi determină. 4. Cunoaşterea măsurilor care determină aprobarea, promovarea şi refacerea stării de sănătate şi asigurarea controlului sănătăţii prin efortul conjugal al întregii colectivităţi. Metode şi tehnici utilizate în sănătatea publică:
3

1. Metode şi tehnici biostatice. 2. Statistici sanitare şi epidemiologice. 3. Metode şi tehnici utilizate morbilităţii şi a relaţiilor de cauzalitate dintre factorii de risc şi boală. 4. Elementele de educaţie pentru educaţie şi legislaţie sanitară. 5. Cercetarea consumului medical al populaţiei. 6. Influenţa factorilor de risc. 7. Coeficienţa medicală şi a asistenţei medicale. 8. Eficienţa medicală şi economică a asistenţei medicale. Starea de sănătate reprezintă o bunăstare completă fizică, mintală şi socială care constă numai în absenţa bolii sau a infirmităţii. Sănătatea este rezultatul interacţiunii dintre zestrea biologică, genetică a omului şi condiţiile mediului său de viaţă şi de activitate naturală şi socială. Boala reprezintă o neadaptare sau o deficienţă de apărare a organismului ca şi absenţa reacţiei la stimulii la care organismul este expus. Starea de sănătate şi disconfort – boală, incapacitate, invaliditate şi terminând cu decesul. Factori endogeni – sunt reprezentaţi de sex, rasă, vârstă, caracteristicile biologice, receptivitatea la infecţii ereditare şi caracteristicile demografice ale populaţiei. Factori de mediu: a. Fizici – temperatura, umiditatea, radiaţii, zgomote. b. Geodinamici – zona geografică. c. Chimici. d. Biologici – bacterii, fungi, paraziţi.

4

e. Mediul socio – economic – pragul de sărăcie, stilul de viaţă alimentar, condiţii de viaţă şi muncă precum şi nivelul de instruire. Factori comportamentali – anturaj, mijloace financiare, factori de mediu, experienţa individuală. Stilul de viaţă cuprinde obiceiurile alimentare, consumul de alcool, consumul de droguri, fumatul, stresul, sedentarismul, comportamentul sexual şi comportamentul rutier. Serviciul de prevenţie curativ şi de recuperare: 1. Afecţiunile determinate de alcool – intoxicaţii, afecţiuni neuro – psihice, ciroze, pancreatite, cancerul cavităţii bucale, cancerul esofago – faringian. 2. Afecţiunile determinate de fumat – afecţiuni bronho – pulmonare, afecţiuni digestive, afecţiuni pulmonare. 3. Afecţiunile determinate de droguri – probleme de sănătate fizică, psihică, comportamentale, consumul a crescut după 1960. 4. Stresul – reprezintă ansamblul răspândirii specifice, date la orice fel de solicitare, date de organism şi determină o stare de boală cu consecinţe fizice, psihice şi sociale: a. Tipul A – persoane nerăbdătoare, grăbite, afecţiuni vasculare. b. Tipul B – persoane calme, eficiente, organizate. c. Tipul C – persoane interiorizate, melancolice, predispuse cancerelor.

5

CAPITOLUL II
Măsurarea stării de sănătate: Evaluarea stării de sănătate se realizează din punct de vedere al populaţiei care trebuie informată în legătură cu: - propriile probleme de sănătate; - modul de prevenire al bolilor; - principalii factori de risc ce influenţează sănătatea. Servicii de sănătate: În acest caz evaluările se referă la stabilirea nevoii de servicii medicale, determinarea priorităţilor şi evaluarea calitativă a serviciilor medicale. Cunoştinţele medicale – cercetarea medicală. Evaluarea tehnicilor de dialog şi perceperea problemelor de sănătate la nivel comunitar. Consumul medical reprezintă totalitatea îngrijirilor medicale şi farmaceutice acordate unei persoane sau a unui grup de către serviciile medico – farmaceutice. Clasificarea indicatorilor de măsurare a stării de sănătate a populaţiei: 1. Indicatorii stării de sănătate sunt speranţa de viaţă, mortalitatea (generală, infantilă, specifică pe cauzele de deces), morbiditatea (pe cauze de îmbolnăvire, cauze profesionale, calitatea vieţii).
2. 3. Indicatorii stilului de viaţă sunt consumul de tutun, alcool, droguri, alimentaţie.

Indicatorii de caracterizare a condiţiilor de viaţă şi de muncă sunt rata de angajare, rata şomajului, condiţiile mediului

6

de muncă, condiţiile mediului de locuit, condiţiile mediului înconjurător (apei, aerului).
4.

Indicatorii protecţiei sănătăţii

sunt sursele de finanţare,

resursele umane, resursele, costul pentru fiecare bolnav internat, costul medicamentelor pentru fiecare bolnav internat.
Caracteristicile demografice se referă la vârstă, sex, stare civilă, locul de rezidenţă, venit.

Factorii de risc asociaţi bolilor:
1. Bolile inimii sunt determinate de fumat, hipertensiune arterială,

hipercolesterolemie, diabet zaharat, sedentarism.
2. Accidentele

vaselor

cerebrale

sunt

determinate

de

hipertensiune.
3. Cancerele sunt determinate de comportamentul sexual, fumat,

alcool,

dietă

necorespunzătoare,

contaminanţii

mediului,

medicamente.
4. Accidentele de circulaţie sunt determinate de ingestia de

alcool, ingestia de medicamente (ingestia de extraveral).
5. Alte accidente sunt domestice, disponibilitatea armelor de foc. 6. Sinucideri, omucideri sunt determinate de ingestia de alcool,

droguri greşit folosite.
7. Ciroza este produsă fie de alcool sau hepatite care nu au fost

tratate.
8. Gripa

sau pneumonia

sunt

determinate

de vaccinările

ineficiente sau de fumat.
În România factorii de risc asociaţi bolilor sunt bolile cardio – vasculare, tumorile maligne, tulburările mentale si de comportament, accidente, otrăviri, bolile aparatului digestiv, bolile aparatului respirator, bolile infecţioase, malformaţii congenitale.

După O. M. S. cei mai importanţi factori de risc asociaţi bolilor sunt comportamentul sexual cu risc, hipertensiunea arterială, consumul crescut de alcool, lipsa apei potabile, lipsa igienii, deficienţa de fier a organismului, poluarea mediului, colesterolul crescut şi obezitatea.

7

CAPITOLUL III

IGIENA AERULUI

Atmosfera – este un amestec de gaze şi vapori de apă, formând un înveliş deasupra scoarţei terestre. Atmosfera se întinde de la sol până la o înălţime de 50 kilometri. Compoziţia aerului: O2 =20 – 21% CO2 = 0.03 – 0.04% N2 = 78 – 79% O2 = 10 – 17% CO2 = 78 – 79% N2 = 78 – 79% Clima – reprezintă totalitatea factorilor ce caracterizează meteorul climatic, un teritoriu şi anume: temperatura, nivel de precipitaţii, grad de însorire, umiditate. Categorii de zone climatice – sunt de 3 categorii: polare, temperate, calde. Cele polare au temperaturi scăzute, iar în cele temperate care sunt cele mai populate sunt determinate de boli virotice, boli microbiene şi boli degenerative (cancere). Proprietăţi fizice ale aerului şi influenţa factorilor fizici asupra organismului. Aerul atmosferic se caracterizează printr-o serie de fenomene şi procese fizice care acţionează permanent asupra organismului. → Aer expirat → Aer inspirat

8

Factorii fizici sunt: temperatura, umiditatea, curenţii de aer, presiunea atmosferică, electricitatea atmosferică. Aceşti factori au influenţe directe sau indirecte asupra organismului uman. Temperatura – este determinată şi de radiaţia solară. Semnificaţia igienico – sanitară a temperaturii: 1. Determină procesul de termo – reglare al organismului. 2. Determină caracteristicile climatice ale unei zone climatice. 3. Formarea curenţilor de aer cu implicaţie în procesul de impurificare atmosferică. 4. Morbiditate.
5. Temperatura optimă a organismului uman este de 18 – 220 C.

Umiditatea – reprezintă cantitatea de apă din aer. Semnificaţia igienico – sanitară a umidităţii: 1. Acţionează direct asupra organismului influenţând termo – reglarea.
2. Determină caracteristicile climatului.

3. Intervine în poluare. 4. Valorile normale sunt între 35 – 65%. Curenţii de aer – reprezintă deplasări ale maselor de aer în direcţii diferite datorită încălzirii inegale a suprafeţei solului de către radiaţiile solare. Clasificarea curenţilor de aer:
a. Orizontali:

- periodici; - neperiodici.
b. Verticali:

- ascendenţi; - descendenţi. Importanţa igienico – sanitară a curenţilor de aer:
9

1. Intervin în termo – reglarea organismului. 2. Au rol în autoepurarea atmosferei.
3. Determină caracteristici climatice ale unui teritoriu.

4. Valorile normale sunt de 0.1 – 0.2 metri / secundă. Presiunea atmosferică – este presiunea exercitată de aerul atmosferic prin greutatea sa asupra tuturor corpurilor de la suprafaţa pământului. Se exprimă în milimetri coloană de mercur / 1 centimetru pătrat. Presiunea atmosferică normală este de 760 milimetri coloană de mercur / 1 centimetru pătrat şi ea scade la 10.33 metri altitudine cu 1 milimetru coloană de mercur / 1 centimetru pătrat. Exercită efecte directe şi indirecte asupra organismului. La altitudine de 2000 – 2500 metri intervin procese compensatorii ale organismului. Între 2500 – 6000 metri se instalează răul de altitudine. Manifestările sunt: cianoza, vertij, cefalee, epistachis, hemofizii. La 6000 – 7000 metri predomină stările nervoase şi apare euforia. Persoanele care trăiesc la munte se aclimatizează. Electricitatea atmosferică – este formată din aero – ionizarea, câmpul aero – electric, câmpul electric terestru şi fenomene electrice. Aero – ionizarea – reprezintă prezenţa unor ioni încărcaţi cu sarcini electrice în aerul atmosferic. Aceste particule sunt de dimensiuni mari care se găsesc în zone poluante şi particule de dimensiuni mici se găsesc în zone nepoluante. Poluarea atmosferică – înseamnă prezenţa substanţelor străine în compoziţia normală a aerului sau variaţii importante ale concentraţiilor componenţilor săi care pot produce direct sau indirect afectarea stării de sănătate. Poluanţii atmosferici se clasifică în: fizici, chimici şi biologici. Poluanţii chimici se împart în: iritanţi, asfixianţi, toxici, cancerigeni, fibrozanţi.

10

Poluanţi chimici iritanţi – oxizi de sulf, oxizi de azot (monoxidul de azot asi dioxidul de azot), substanţele oxidante (aldehide, cetone, hidrocarburi), clorul (acid clorhidric), amoniacul şi pulberile (diametru mare care se depun pe sol şi diametru mic se depun în plămâni). Poluanţi chimici asfixianţi: monoxidul de carbon, hidrogenul sulfurat, acidul cianhidric, nitriţi determină blocarea sistemului respirator. Monoxidul de carbon se leagă cu hemoglobina formând carboxihemoglobina. Afinitate mai mare decât oxigenul (202). Efecte acute: mai puţin de 2% de carboxihemoglobina nu produce modificări în organism; între 2 – 10% apar tulburări vizuale; între 20 – 40% apar cefalea, greţuri, vărsaturi; când este mai mare de 40% se produce pierderea cunoştinţei; iar când este mai mare de 60% se produce decesul. Efecte cronice: oboseala, tulburări de somn.

11

CAPITOLUL IV
Poluanti chimici toxici – sunt reprezentati deunele metale cum ar fi: plumb, cadniu, mercur, arsen, flor si de unele substante pesticide, provenienta lor fiind industriala sau telurica. Plumbul – poate fi sub forma de vapori supulberi fine si principalasursa este circulatia auto, arderea carbunelui sau din diferite activitati industriale. Cadniu – este un metal alb –argintiu, provine din industrie si mai este inhalat in organism prin fumul de tigara. Mercurul – esteun metal alb – argintiu stralucitor, contaminarea se face prin apa si alimente, provine din industrie sau din depozite naturale. Arsenul – este un metal neferos. Florul – este un gaz alb – verzui, provine din industria aluminiului, industria sticlei. Substante pesticide: Efecte asupra organismului si actioneaza la nivel subcelular. Efectele cronice se refera la depunerea acestora in organism in anumite organe. Plumbul – in oasele lungi, par, dinti,vase. Cadniu – la nivelul aparatului respirator: plamani, sange, hematii, ficat, rinichi, glanda tiroida. Mercurul – se fixeaza in rinichi, ficat, creier. Poluanti chimici cancerigeni – sunt reprezentati de hidrocarburi policiclice aromatice, nitro – amine si nitro – amide, amine aromatice, pesticidele organice (pentru omorarea daunatorilor), substante anorganice, tutunul.

12

Poluanti chimici fibrozati – fibroza reprezinta o prolifilare a fibrei conjunctive, formarea unor boli care se numesc pneumo – conioze (boli profesionale). Masuri de prevenire si de combatere a poluantilor chimici:
1. Masuri medicale: a. Profilaxia primara – se adreseaza in special oamenilor

sanatosi. Cunoasterea prezentei in aer a substantelor chimice si cunoasterea concentratiei maxime admise.
b. Concentratia maxima admisa (C. M. A.) – esteacea

concentratie decelabila prin metode moderne de explorare care nu exercita efecte directe sau indirecte asupra starii de sanatate, nu produce senzatii subiective si nu modifica capacitatea de munca a omului.
c. Indicatorii igienico – sanitari – sunt oxidul de sulf, oxizii de

azot, ozonul, monoxidul de carbon, pulberile si plumbul.
2. Masuri tehnico – administrative – prrivesc fie sursele de poluare

sau teritoriile fata de sursele de poluare. Poluantii de natura biologica – se gasesc in aerul atmosferic alaturi de poluantii fizici, chimici si sunt reprezentati de produsele de natura vegetala sau animala. In aer se gasesc bacterii aerobe si anaerobe, fungi care provin de la suprafata solului, apelor. Au o mare rezistenta in mediul extern si sunt implicate in procese defermentatie, putrefactie si degradare. Toate aceste microorganisme formeaza flora saprofita. Pe langa flora saprofita exista si microorganisme de natura umana sau animala rezultate din caile respiratorii (tuse, stranut), din dejecte, produse patologice (secretii, sputa). Toate aceste microorganisme formeaza flora mezofila. Au o rezistenta mai scazuta in mediul extern. In orase este prezenta flora mezofila. Forme de existenta a microorganismelor:
13

1. Picatuiri de secretie nazo – faringiana – se numesc picaturi

Pfluge si sunt particule cu dimensiuni mari si sunt eliminate prin tuse, stranut, cantat si vorbit. Sunt alcatuite din apa, mucus si agenti patogeni (bacterii, virusi, fungi).
2. Nuclee de picaturi – provin din secretii nazo – faringiene,

salivare, bronsice si au dimensiuni mici,raman in aer unde pierd apa astfel incat ramane o pelicula de substanta organica care inconjoara agentul patogen, gradul de contaminare este de 50%.
3. Praful bacterian – este format din particule de praf si agenti

microbieni. Vehiculeaza germeni cu rezistenta crescuta in mediul estern. Exemplu: Bacilul Koch. Principalul mecanism de patrundere in organism este inhalarea suspensiilor contaminate. Boli transmise pe calea aerului se numesc boli aerogene. Indicatori igienico – sanitari – sunt numarul total de germeni (totalitatea microorganismelor dezvoltate in mediul nutritiv la 370 C. Exemple: Streptococul β – hemolitic, stafilococii. Masurile de combatere – sunt ventilatia, curatenia si dezinfectia.

14

CAPITOLUL V
IGIENA APEI
Rol biologic – intervenind in procesul fiziologic al organismului. Rol in dezvoltarea socio – economica. Rol biologic: In organismul uman: - in 60 – 70% din greutatea corpului uamn; - corp 97% din greutatea corpului; - copil de 3 luni – 93%; - copil de 1 an 81% din greutatea corpului. Repartitia apei in tesuturi: - tesutul adipos – 20%; - tesutul osos – 33%; - tesutul muscular – 77%; - tesutul nervos – 85%; - plasma – 90%; - saliva – 99.5%. Bilantul dintre aport si pierderi rezultand echilibru. Exista dezechilibre la gravide si covalescenti. Cantitatea de apa care se pierde zilnic de organismul uman este de 2500 mililitri si se imparte astfel: - urina – 1500 mililitri; - materii fecale – 150 mililitri; - la nivelul tegumentului prin transpiratie – 600 – 800 mililitri; - umidifierea aerului respirat -300 – 400 mililitri.

15

Aportul de apa zilnic al organismului uman este de 2500 mililitri si se imparte astfel: - din bauturi – 15600 mililitri; - restul provin din alimentele consumate precul si din apa endogena (apa rezultata din arderile de la nivelul tesuturilor). Substantele energetice participa la procesele oxidative care se impart in dioxid de carbon si apa. Setea apare atunci cand cantitatea de apa din organism scade pana la o valoare cuprinsa intre 0.1 – 1% din greutatea corpului. Toleranta la sete este de 4 – 5 zile. Reglarea volumului de pa se face ce catre hipotalamus, gland hipofiza si de glandele suprarenale. Dezvoltarea socio – economica: industrie, agricultura rezultand apa folosita. Sursele de apa: Cea mai mare parte de apa este apa sarata aproximativ 97.2%, apa dulce 2.8% care se imparte in ape subterane, ape de suprafata si apele meteorice. Apele subterane: a. Apele freatice. b. Apele de adancime.
a. Apele freatice – se acumuleaza din precipitatii, infiltrarea apelor

raurilor si lacurilor. Ele pot fi superficiale sau mai profunde. Sunt bogate in substante minerale. Sunt usor contaminabile si contin numerosi agenti biologici, (bacterii, virusi si fungi) si agenti poluanti. Apele freatice servesc la aprovizionarea, alimentarea fantanilor rurale.
b. Apele de adancime – sunt situate de obicei sub cele freatice.

Contin o cantitate mare de saruri, sunt mai putin contaminate.
16

Apele de suprafata provenite din precipitatii, topirea zapezilor si sunt de 2 categorii: ape curgatoare si ape statatoare. Au uncontinut scazut de saruri si trebuie prelucrate pentru a fi consumate. Ape statatoare – sunt formate din lacuri, oceane si contin cloruri, brom, magneziu, iod si clor. Apele oceanelor solicita material de desalinizare. Apele meteorice – contin precipitatii, topirea zapezilor, contin 64.5% oxigen, 33.5% azot, 1.7% dioxid de carbon, urme de amoniac, argon, ozon. Au un continut scazut de ape minerale. Patologia infectioasa: Bolile infectioase – transmise prin apa pot avea mai multe forme de manifestare in functie de egentul etiologic (care produce boala), in functie de modul de aparitie, numarul de imbolnaviri. Exista 3 tipuri principale de forme: Epidemia – are un caracter exploziv, un numar mare de imbolnaviri intr – un interval scurt de timp. Cazurile sunt grupate intr-un singur teritoriu. Exista aceeasi sursa de contaminare si inceteaza cand sunt tratate bolnavii. Endemia – are un numar mic de imbolnaviri, apar la grupari populationalecu un nivel igienico – sanitar scazut, apare intr-o zona geografica prin consumarea apei de suprafata netratata. Forma sporadica – cazuri izolate. Boli bacteriene transmise prin apa: Dezinteria – produsa de shegella disenteriae, prin ape cu dejecte menajere, forme usoare de boala, prin diaree persistenta, febra. Echilibrate hidro – electrolitica si tratament antibiotice. Holera – constituie un nivel ridicat in zone cu igiena scazuta. Febra tifoida – compusa din paratifoidele A si B, agentul netiologie este determinat de salmonela.
17

Enterite si enterocolite – escherichia coli. Leptospiroza – rezervorul de infectie il constituie soarele, omul bolnav, omul se contamineaza prin dejectele de la aceste animale. Traverseaza mucoasa oculara si tubul digestiv. Produce deces. Ptulangeria – se transmite prin urina si dejecte. Tuberculoza – se transmite prin calea aeriana si mai putin prin apa (irigatii), tuberculoze intestinale. Bruceloza – se transmite prin imbaiere, ingestia apei din fantani. Infectii cutanate – determinate de streptococi si stafilococi. Boli virale transmise prin apa: Hepatita A – afectati sunt mai ales copii. Conjunctivitele. Boli parazitare: Amibiaza. Lambriaza – in zone temperate si tropicale (vegetativa, chistica) infecteeza omul. Tricomoniaza genitala – se transmite sexual, apa din piscini si stranduri), femeile 20 – 80% si barbatii 5 – 25%.

18

CAPITOLUL VI
POLUAREA CHIMICA A APELOR
Auto – purificarea apei: Poluarea apelor – reprezinta alterarea calitatilor fizice, chimice si biologice produsa direct sau indirect de activitatile umane in asa masura incat apa nu mai poate poate fi utilizata. Exista 2 tipuri de poluare: 1. Poluare naturala. 2. Poluare artificiala.
1. Poluarea naturala – calitatea apei poate fi modificata de unele

procese fizice, chimice si biologice. La baza acestor modificari stau rezidurile organice de natura vegetala sau animala care sunt descompuse prin actiunea bacteriilor care traiesc in mod obisnuit in apa. Aceste procese de degradare se produc cu consumul oxigenului din apa si pot produce astfel modificari ale florei cat si a faunei. Exemplu: Inflorirea apei – dezvoltarea in exces ale algelor albastre, verzi sau ale unor flagelate determinand modificari de culoare si de miros ale apei. Apa respectiva obtine o culoare albastra sau verzuie si cu miros urat prin distrugerea acestor alge se elibereaza niste substante toxice care pot determina modificari ale hranei. Daca aceasta apa este consumata de om determina tulburari deoarece sunt tranzitorii.
2. Poluarea artificiala este de 2 tipuri de surse:

a. Poluarea artificiala organizata.

19

b. Poluarea artificiala neorganizata.
a. Poluarea artificiala organizata se clasifica astfel:

• Ape reziduale comunale – provenite din locuinte, instalatii. • Ape reziduale industriale – provenite din industrii care au un continut crescut de substante chimice. • Ape reziduale zootehnice – care au un continut mare de agenti patogeni.
b. Poluarea artificiala neorganizata – apare in cazul unor

accidente care se clasifica astfel: • Deversare accidentala de petrol. • Deversare de substante solide. • Deversare de ape de irigatii contaminate chimic. • Deversare de reziduri solide sau de pozitate pe malul raului. Poluarea chimica Substante chimice: Nitrati – care patrunsi odata cu apa ajung in circulatie unde se combina cu hemoglobina formand un compus stabil care se numeste methemoglobina. Methemoglobina este un compus stabil si determina urmatoarele masuri chimice: dispnee, agitatii, convulsii si chiar deces (existenta unei concentratii mari in sange). Substante pesticide – la om determina efecte acute sau cronice. Expunerea la aceste substante determina cefalee, greturi, varsaturi, crampe abdominale, transpiratie, salivatie, dificultati in respiratie. Efectele cronice sunt determinate prin supunerea organismului in mod repetat la ingestia apei cu aceste substante pesticide. Efectele cronice determinate de substantele pesticide sunt efectele hepato – toxice, neuro – toxice si cancerigene.

20

Metale: Plumbul – determina intoxicatia cu plumb. Plumbul ajunge in apa datorita faptului ca plumbul este folosit la fabricarea conductelor de apa si captusirea rezervoarelor de apa. Efctele climice care le determina sunt anemia, insomnia, greturi, varsaturi si prezenta unui gust metalic. Mercurul – determina urmatoarele manifestari clinice cum ar fi vertij, cefalee, greturi, varsaturi, anemie, insomnie. Poluarea chimica a apelor se poate face cu detergenti. Contaminarea se produce prin deversarea apelor menajere in bazinele naturale de ape. Prezenta detergentilor in apa determina modificari ale proprietatilor fizico – chimice ale apelor, precum si cu modificari organoleptice (gust si miros). O concentratie a detergentilor cuprinsa intre 0.2 – 0.3 miligrame / litru nu determina modificari ale caliattii apei. Cand acestia ating o concentratie de 2 – 3 miligrame / litru apar modificari organoleptice, iar cand concentratia lor atinge valori de 6 – 7 miligrame / litru se produc alterari ale faunei. De obicei apa cu un continut crescut de detergenti nu ajunge in organism datorita modificarilor organoleptice. Auto – purificarea apei – reprezinta sursele de apa care sunt poluate cu capacitatea de a se debarasa de impuritati pe care le primesc partial sau pana la puritatea lor anterioara poluarii. Procesul de auto – piurificare sunt determinati de factori fizico – chimici cat si biologici. Factori fizico – chimici: Dilutia – reprezinta combinarea a 2 medii lichide avand drept rezultat scaderea concentratiei agentului poluant . Sedimentarea – reprezinta depunerea suspensiilor din apa pe fundul albiei raurilor. Radiatii solare:
21

Radiatiile ultraviolete – aceste raze au efect bactericid, adica de omorare a bacteriilor si bacteriostatic, adica de inhibare a inmultirii bacteriilor. Temperatura – scazuta determina un efect bactericid. Poluanti biologici – unele microorganisme cum ar fi bacteriile, fungii, protozoarele actioneaza atat asupra substantelor organice cat si a substantelor anorganice din apa in scopul producerii substratului nutritiv. Substantele organice sunt degradate pana la nivelul de molecula care au o greutate foarte mica dupa care sunt mineralizate, iar substantele anorganice sunt descompuse pana la disparitia lor totala.

22

CAPITOLUL VII
CONDITII DE POTABILITATE A APEI
Pentru a fi potabila trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:
1. Conditii organoleptice – se refera la gust si la miros.

Gustul – este rezultatul procesului in apa a elementelor minerale si a gazelor dizolvate (O2) care afera prospetimea apei. Excesul de dioxid de carbon in apa ii confera un gust intepator, fierul – gust metalic, calciu – gust salciu, magneziu – gust amar, clorurile – gut sarat. Mirosul – apei potabile este inodor, iar materialele organice, care se descompun produc mirosuri neplacute ca si prezenta in apa a unor substante chimice (calciu, produse petroliere).
2. Conditii fizice – aceste conditii fizice sunt determinate cu

ajutorul aparatelor si cuprinde pH-ul, conductivitatea electrica, temperatura, culoare si turbiditate. pH-ul – este determinat de de concentratia ionilor de hidrogen din apa. Valoarea normala a pH-ului este de 6.5 – 7.4. Scaderea sau cresterea concentratiei ionilor de hidrogen din apa exercita efecte nocive asupra mucoasei gastrice. Conductibilitatea electrica – exprima cantitatea de saruri dizolvate in apa. Temperatura apei – trebuie sa fie cuprinsa intre 6 – 150 C. In ceea ce priveste temperatura apei, apele subterane au o temperatura a apei cu atat mai constantacu cat se afla la o adancime mai mare. O temperatura mai mare de 170 C determina un gust neplacut din cauza gazelor pierdute, iar

23

otemperatura mai mica de 70 C are efecte nocive asupra organismului (laringite, faringite). Culoarea – este data de substantele organice dizolvate in apa. Turbiditatea – ete produsa de materia insolubila care este prezenta in apa sub forma de particule in suspensie.
3. Conditii chimice – se refera la substantele chimice care se

gasesc sub forma de compusi naturali ai apei sau care provin din poluare. Au efecte negative asupra organismului.
4. Conditiile bacteriene – apa potabila nu trebuie sa contina

bacterii patogene insa indentificarea lor nu este intotdeauna posibila fie din cauza concentratiei reduse, fie din cauza unor echipamente sau metode de determinareadecvate.
5. Conditii biologice – organismele din apa atat cele animale cat

si cele vegetale se grupeaza in asociatii care se numesc bio – cianoze. Compunerea acestor asociatii depinde de conditiile fizice, chimice si biologice ale apei in care traiesc. Astfel exista microorganisme care traiesc in apa bine oxigenata, altele traiesc in apa lipsite de hidrogen, iar alte microorganisme sunt adaptate la diferiti poluanti din apa (fero – bacteriile sau bacterii sulfo – oxidante). Prezenta lor in mediu releva mediul in care se dezvolta. Analiza lor este rapida si nu necesita tehnici deosebite.
6. Conditiile de radio – activitate a apei – apa potabila are un

grad scazut de radio – activitate datorita substantelor radio – active care se gasesc in solul ce delimiteaza sursele de apa. Aceasta este radio – activitatea naturala a apei. Pe langa aceasta se poate adauga si radio – activitatea artificiala provenita din reversarea apelor uzate cu conditiile radio – activitatilor.
24

Aprovizionarea cu apa a populatiei – se face cu ajutorul diferitelor tipuri de instalatii:
1. Instalatii centrale – reprezinta ansamblul constructiilor si

instalatiilor folosite pentru colectarea, transportul, corectarea calitativa a apelor, inmagazinarea si distribuirea apei potabile. Avantajele acestor instalatii: - Este aleasa cea mai buna sursa de apa, apoi se face corectarea calitativa a apelor. - Permite realizarea unei protectii sanitare organizate. - In ultimul rand se poate face un control permanent asupra calitatii apelor. Exista 2 tipuri de instalatii centrale:
a. Instalatii centrale cu apa de suprafata – care au mai

multe sectoare: • Sectorul de captare – reprezinta totalitatea dispozitivelor plasate in axul central al apei. • Sectoare de transport ala apei. • Sectoare de tratare: - Sedimentarea. - Filtrarea. - Dezinfectia. • Sectoare permanent. • Sectoare de distributie – reprezinta toatalitatea conductelor situate substeran in care apa circula cu presiune. Conditiile retelei de distributie sunt urmatoarele: de in inmagazinare bazine de – apa este aerate inmagazinata beton,

25

• Conductele trebuie sa aiba o panta de inclinare prin care sa se asigure o buna circulatie a apei. • Sub zona d inghet se evita incrucisarea cu conductele de apa uzata si sa se asigure dezinfectia acestor conducte.
b. Instalatii centrale cu apa de profunzime – contin un

sector de tratare, unul de transport si un sector de inmagazinare a apei. Important: Dedurizarea apei – reprezinta indepartarea sarurilor de calciu si magneziu aflate in exces prin adaugarea unor substante chimice (carbonat de sodiu) care reactiveaza cu aceste saruri formand compusi insolubili. Acestia sunt indepartati apei, prin procesul de filtrare sau sedimentare. Se face deasemenea deferizarea demanganizarea apei (indepartarea ferului si mangneziului in exces).
2. Instalatii de microcentrale – sunt constructii in colectivitatea

scolilor, spitalelor, acestea asigura apei curente la consumatori in cantitati mai mari decat sistemele locale. Aceste instalatii permit si un anumit grad de prelucrare a apei, iar calitatea apei poate fi supravegheata.
3. Instalatii locale – se gasesc in mediul rural si sunt reprezentate

de fantani. Sursa este apa freatica (cu cat panza freatica este mai profunda cu atat apa este mai buna). Controlul fantanilor: Depistarea si eliminarea surselor de poluare cum ar fi depozitele de gunoi, depozite de substante chimice, reconditionarea fantinilor trebuie cercetate deficientele de constructie. Dezinfectia fantanilor
26

trebuie realizata prin metode chimice, adica adaugarea de substante clorigene cum ar fi cloramina, clorura de var, hipocloritul de sodiu in lipsa substantelor clorigene se adauga iod sau brom determinand gust neplacut. Metode fizice – fierberea se face timp de 20 minute, metoda care se foloseste foarte rar, doar in cazul epidemiilor sau a contaminarii apelor de adancime.

27

CAPITOLUL VIII
IGIENA SOLULUI
Proprietati fizice ale solului: 1. Permeabilitatea pentru apa si aer. 2. Capilaritatea. 3. Filtrarea. 4. Temperatura.
1.

Permeabilitatea – solurile solubile cu porozitate crescuta au o capilaritate crescuta. Permeabilitatea pentru apa a solului este importanta in formarea si acumularea rezervelor de apa subterana si asigurarea apei necesare vegetatiei. Cucat un sol este mai permeabil pentru apa cu atat gradul de salubritate al solului respectiv e mai scazut.

2.

Capilaritatea – reprezinta capacitatea solului de a permite ridicarea apei subterane prin pori catre straturile superficiale telurice. Capilaritatea variaza invers proportional cu starea de granulatie a solului si anume: solurile cu granulatie mare au capilaritate scazuta (apa se ridica cu 0.3 – 0.5 metri).

3.

Filtrarea – este capacitatea solului de a retine in porii saidiferite impuritati care il strabate. In general solul esterau conducator de caldura. Solurile alcatuite din granule finesiumede se incalzesc mai gru si pierd caldura mai gru, iar cele alcatuite din granule mari se incalzesc usor, dar pierd usor caldura inmagaznata.

Proprietati chimice ale solului:

28

Solul este alcatuit din substante minerale care pot fi de 2 feluri:
-

Macroelemente – calciu siliciu, aluminiu, ferul, magneziul. Microelemente – flor, iod, brom, cupru, mangan.

Unele substante au proprietati radiocative – uraniu. Substante organice care provin din degradarea organismelor vegetale si animale – cernoziomul. Proprietati fiziologice ale solului: Solul este bogat in microorganisme. Acestea se gasesc mai ales in straturile superficiale, iar la o adancime mai mare de 4 metri solulsolull este aproape steril.

POLUAREA SOLULUI
Se poate face prin depozitarea neigienica a rezidurilor solide, lichide, a dejectelor animalelor, depozitarea neigienica a dejectelor industriale, utilizarea necorespunzatoare in agricultura a substantelor fertilizante sau cele impotriva daunatorilor sau poluarea cu ape irigante. Substante chimece poluante sunt: 1. Rezidurile menajere organice (lichide sau solide) care afecteaza primii 10 – 20 centimetri din sol. 2. Substantele fertilizante utilizate in exces contin mari cantitati de fosfor, nitrati, azot. 3. Pesticidele se gasesc in sursele de ape subterane, organismul uman, organo – cloruratele care persista foarte mult timp la suprafata si in interiorul solului timp de ani. Substantele organo – fosforice care rezista saptamani sau luni in sol. 4. Substante provenite din industrii. 5. Substante radioactive. Poluarea cu agenti biologici a-i solului:
29

Flora microbiana coontin agenti patogeni, sporulate. Microorganismele au drept surse:
-

Intestinul uman – bacilul tific, bacilul paratific, virusurile de hepatita A si E (care se transmit pe cale orala). Intestinul animalic – vibrionul holerei, bacilul dezinteriei, stafilococul Escherichia Coly. In dejectele si cadravele animalelor – bacilul tetanic, bacilul botulinic, clostridiile care pot polua solul cu leptospire si brucele.

-

-

- Fungii, geo – helmintii (Ascaris Limbricoides), bio – helmintii (teniile). Criterii sanitare de apreciere a poluarii solului: Aprecierea poluarii solului se face cu ajutorul indicatorilor igienico – sanitari. Sunt indicatori chimici si indicatori biologici. Indicatorii biologici – reprezinta numarul total de germeni la temperatura de 370 C. Sol nepoluat 10000 germeni / gram de sol; sol poluat 100000 germeni / gram de sol; sol foarte poluat peste 1000000 germeni / gram de sol. Bacterii coliforme – reprezinta bacteriile provenite din intestinul uman si a animalelor. Bacteriile sulfito – reducatoare – cand in sol exista un numar mare de bacterii sulfito – reducatoare. Bacteriile termofile – se dezvolta in solurile bogate in ulei. Ouale de geo – helminti – in solurtile curate nu exista oua, solurile putin poluate au cel mult 10 oua / gram de sol, solurile poluate au intre 10 – 100 oua / gram de sol si solurile foarte poluate au peste 100 oua / gram se sol. Indicatori chimici – sunt reprezentati de produsii intermediari a-i proceselor de bio – degradare. Gradul de impurificare a solului se
30

apreciaza dupa cantitatea de substanta in curs de degradare sau in curs de mineralizare prezenta in sol in comparatie cu solul asemanator ca structura, dar nepoluat. Masuri de protectie sanitara si asanare a solului: Protectia sanitara cuprinde totalitatea m,asurilor care au drept scop limitarea patrunderii in sol a diferitelor impuritati pana la intensitati care nu deregleaza procesul de autoepurare, nu contribuie la acumularea substantelor nocive in plante, nu polueaza aerul astmosferic si nici apa. 1. Unitati sanitaro – tehnice de colectare si neutralizare a deseurilor. 2. Utilizarea rationala a substantelor chimice in agricultura. 3. Pentru solurile umede masuri de aerare si de drenare. 4. Solurile contaminate se pot supune dezinfectiei atunci cand exista poluare microbiana, dar aceasta se face pentru portiuni reduse deoarece necesita mari cantitati de dezinfectanti (10 – 15 kilograme – metru patrat).

31