You are on page 1of 91

UNIVERSITATEA ANDREI SAGUNA FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

MANAGEMENT FINANCIAR BANCAR

MANAGEMENTUL RISCULUI BANCAR

Indrumator stiintific, Lector universitar dr. Mitea Neluta

Absolvent, Cornea Gabriela

Constanta 2007

CUPRINS
CAPITOLUL 1 DEFINIRE, CONCEPTE SI REGLEMENTARI INTERNE SI INTERNATIONALE PRIVIND RISCUL BANCAR....... 1.1 Abordari conceptuale privind riscul si incertitudinea ...... 1.1.1. Definirea riscului si a incertitudinii ... 1.1.2. Riscul i incertitudinea delimitri conceptuale ... 1.2. Conceptul de risc bancar... 1.2.1. Definirea si componentele riscului bancar . 1.2.2. Conceptul de management al riscului bancar . 1.3. Obiectivele, functiile si particularitatile gestionarii riscurilor ................. CAPITOLUL 2 - RISCUL DE INSOLVABILITATE... 2.1. Fondurile proprii si masurarea lor 2.1.1. Fondurile proprii economice si efectele portofoliilor ................. 2.2. Indicatori de masurare a performantelor financiar-bancare...................... 2.3. Indicatori financiari de masurare a performantelor financiar- bancare ajustati cu factorii de risc ................................................................................. 2.4. Reglementari privind solvabilitatea bancii CAPITOLUL 3 LICHIDITATEA BANCARA SI GESTIUNEA RISCULUI DE LICHIDITATE .................................................................. 3.1. Componentele lichiditatii bancare ........................................................... 3.1.1. Lichiditatea necesar .. 3.2. Gestiunea riscului de lichiditate ............................................................... 3.2.1. Consideratii privind rezervele minime obligatorii .............. 3.2.2. Indicatori ai lichiditatii bancare............................................ 32 32 33 35 36 38 23 26 1 1 1 4 5 5 9 13 17 17 20 21

CAPITOLUL 4 PROFITABILITATEA SI GESTIUNEA RISCULUI RATEI DOBANZII ......................................................................................... 4.1. Profitul unei societati bancare..................................................................... 4.2. Riscul ratei dobanzii.................................................................................... CAPITOLUL 5 RISCUL DE CREDIT... 5.1 Concepte si componente ale riscului de creditare 5.1.1. Riscul incapacitatii de plata ... 5.1.2. Riscul de expunere .. 5.2. Gestionarea a priori a riscului de credit ... 5.2.1. Divizarea si limitarea riscurilor... 5.2.2. Aprecierea capacitatii de rambursare a solicitantilor de credite...... 5.2.2.1. Analiza bonitatii clientului................................................ 5.2.2.2 Analiza perspectivelor financiare pe baza de cash-flow. 5.2.3. Constituirea garantiilor.... 5.3. Gestionarea posteriori a riscului de credit.................................................... 5.3.1 Analiza portofoliului de credite si constituirea de provizioane... 5.3.1.1. Stabilirea nivelului cerut al provizioanelor pentru riscul de credit. 5.3.1.2.Determinarea necesarului de provizioane specifice de risc de credit... 5.3.2. Constituirea rezervei generale pentru riscuri de credit......... CAPITOLUL 6 STUDIU DE CAZ CREDIT PE TERMEN MEDIU SC MARA SRL LA ALPHA BANK ROMANIA SA..................................... 6.1. Reguli generale de analiza si aprobare a propunerii de credit.... 6.2. Solicitarea creditului... 6.3. Analiza si acordarea creditului .. 65 69 70 71 63 64 61 41 41 42 44 44 44 46 47 47 48 49 53 54 61 61

Concluzii Bibliografie

83 86

CAPITOLUL 1 DEFINIRE, CONCEPTE SI REGLEMENTARI INTERNE SI INTERNATIONALE PRIVIND RISCUL BANCAR


1.1. ABORDARI CONCEPTUALE PRIVIND RISCUL SI INCERTITUDINEA
Riscul i incertitudinea reprezint dou fenomene cu care oamenii i organizaiile interacioneaz din cele mai vechi timpuri. Riscul se manifest att n viaa de zi cu zi a oamenilor ct i la nivelul organizaiilor sociale. Practic, orice proces decizional i orice planificare strategic implic riscuri.

1.1.1.Definirea riscului si a incertitudinii


Riscul este un fenomen care afecteaz n mod direct viaa de zi cu zi a oamenilor i a organizaiilor i de aceea influeneaz n permanen capacitatea i voina decizional a acestora. O definire relativ simplificat a riscului ar fi: riscul reprezint potenialul ca un eveniment neateptat s apar sau s nu apar la un momentdat ca urmare a apariiei unor fenomene adverse neateptate. O alt definiie mai riguoas ar fi c riscul reprezint contextul n care un eveniment se produce cu anumit probabilitate sau n care amploarea evenimentului urmez o distribuie de probabiliti1. Conform acestei definiii aciunile i deciziile luate de indivizi au drept consecin un eveniment sau set de evenimente (set de stri cunoscute i sub numele de
1

Sava, S. (coord. pt versiunea in limba romana): Dicionar Macmilian de Economie Modern, Ed.

Codecs, Buc., 1999, pag. 353;

hazard), crora li se poate asocia o probabilitatea sau o distribuie de probabiliti de apariie, iar riscul, este o rezultant a combinaiei dintre probabilitile de apariie a strilor i consecinele acestora. Evaluarea riscului este procesul prin care se obin informaii referitoare la setul de consecine rezultate, la mrimea expunerii i vulnerabilitatea receptorului la aceste consecine. Procesul de evaluarea a riscului presupune utilizarea de tehnici i metode cantitative i calitative care sunt necesare pentru a obine informaii privind natura probabilitilor de apariie a riscului i, n final, estimarea acestor probabiliti cu un anumit grad de ncredere. Analiza riscului este procesul prin care informaiile referitoare la probabiliti, incertitudine i mrimea expunerii sunt organizate n aa mod nct s poat fi utilizate n procesul decizional. Practic, analiza de risc nglobeaz conceptul de evaluare a riscului i identific alternativele decizionale pe care le are la dispoziie managementul riscului. n acelai timp, analiza de risc trebuie s ofere decidenilor predicii i prognoze cu privire la beneficiile incerte ce rezult n urma procesului decizional i riscurile viitoare cu care se vor confrunta acetia. Managementul riscului este un proces decizional n urma cruia se obin un numr de rezultate poteniale care pot sau nu pot fi benefice pentru decident. Fiecrui rezultat obinut i se asociaz o anumit performan reprezentat de diferena dintre beneficii i pierdere. ntr-un proces decizional se presupune c orice decident are interesul s identifice acele opiuni i strategii care s conduc n final la minimizarea pierderilor i la maximizarea beneficiilor asociate riscurilor generate. Prin urmare, pentru majoritatea decidenilor este imposibil i nu este nici recomandabil s determine riscul sub forma unei singure stri cuantificat n form numeric; ei trebuie s dispun de o distribuie de probabiliti privind strile posibile i impactul pe care aceste stri l vor avea n viitor, asupra componentelor riscului. Toate aceste informaii trebuie s fie rezultatul analizei de risc. Decidentul trebuie s stabileasc ulterior politicile i etica care trebuie urmat de organizaie. Un rol important n stabilirea acestor decizii l are

reacia decidentului n faa riscurilor, aspect care este strns legat de latura psihologic a individului sau a grupului de indivizi. Dicionarul MacMillan de Economie Modern defnete incertitudinea ca fiind acea situaie n care probabilitatea de a se produce un eveniment nu este cunoscut.2 n aceste condiii, evenimentului respectiv nu i se poate asocia o distribuie de probabiliti. Incertitudinea exist n acele procese decizionale ale cror rezultate nu sunt cunoscute i pot fi doar estimate, astfel c probabilitatea de apariie a lor nu poate fi cunoscut i nu li se poate asocia o distribuie de probabiliti. La nivelul societii umane, se cunosc dou moduri de percepie a incertitudinii: Rezultatele activitilor umane sunt ntotdeauna certe. Indivizii i organizaiile care au o astfel de percepie consider c activitatea uman are rezultate certe i, n consecin, se poate dezvolta o singur viziune privind viitorul iar strategiile sunt elaborate pentru acest viitor unic dar care este necunoscut. Aceast viziune nu ia n calcul prezena incertitudinii n prezent i viitor iar, n aceste condiii, strategiile elaborate nu pot s reflecte climatul viitor n care vor aciona indivizii. Rezultatele activitii umane sunt n cele mai multe cazuri incerte. O astfel de abordare presupune ca n orice proces decizional s existe incertitudine. Pericolul care poate s apar ntr-o asemenea viziune este de a considera c orice eveniment prezent i viitor este incert, iar n aceste condiii, pot fi puse la ndoial rezultatele proceselor decizionale sau a strategiilor viitoare. O astfel de atitudine se manifest cu precdere la nivelul acelor indivizi/organizaii care sunt dezamgii de rezultatele proceselor decizionale i strategiilor elaborate.

1.1.2. Riscul i incertitudinea delimitri conceptuale

Sava, S. (coord. pt versiunea in limba romana): Dicionar Macmilian de Economie Modern, Ed.

Codecs, Buc., 1999, pag. 196;

Fiind dou concepte care trateaz aspecte asemntoare ale proceselor decizionale, exist numeroase situaii n care riscul i incertitudine nu sunt difereniate i delimitate cu claritate. Conform teoriei deciziei, toate deciziile luate n condiii de risc se refer la decizii luate n condiiile n care probabilitile rezultatelor viitoare sunt cunoscute n prealabil, situaie n care se spune c incertitudinea este cunoscut; deciziile luate n condiii de incertitudine sunt deciziile n care probabilitile rezultatelor nu pot fi estimate, situaie n care se spune c incertitudinea nu este cunoscut. Pentru a nelege mai bine modul cum cunotinele referitoare la un eveniment i consecinele acestuia delimiteaz riscul de incertitudine, n Tabelul 1 sunt sintetizate nivelul cunotinelor de care putem dispune ntr-un proces decizional, cuantificat prin probabilitile i consecinele asupra rezultatelor procesului n raport cu anumii factori care pot influena procesul decizional. Tabelul 1. Conexiunea dintre cunotinele privind probabilitile de producere a unor evenimente, consecinele rezultatelor i influenele asupra riscului i incertitudinii

1.2. CONCEPTUL DE RISC BANCAR


1.2.1. Definirea si componentele riscului bancar

Noiunea de risc bancar cuprinde att categoriile de riscuri specifice activitilor financiar-bancare ct i toate riscurile care afecteaz activitile organizaiilor indiferent de domeniul de activitate al acestora. n literatura de specialitate, riscul bancar este asociat cu precdere riscurilor financiare deoarece, prin natura activitilor pe care le desfoar, bncile sunt primele i cele mai afectate de modificrile condiiilor economico-financiare ale rilor n care-i desfoar activitatea sau de modificrile acestor condiii la nivel global.

Figura 1. Principalele categorii i subcategorii de riscuri bancare n domeniul bancar, au fost identificate patru categorii principale de riscuri care pot afecta activitatea financiar-bancar. n Figura 1 sunt prezentate schematic cele patru categorii de riscuri i subcategoriile specifice. Riscul de pia rezult din modificrile nefavorabile care pot apare n valoarea unui portofoliu, ca urmare a modificrilor intervenite n preurile/randamentele

instrumentelor care compun acel portofoliu, de-a lungul ntregii perioade de via a instrumentelor sau pn la lichidarea acestora prin vnzarea n pia. Valoarea unui portofoliu este dat de profiturile sau pierderile care sunt nregistrate la nivelul acestuia i rezult din tranzaciile cu instrumente efectuate pe piaa financiar. Orice scdere a preului unui instrument achiziionat reprezint pierdere pentru portofoliul n componena cruia a fost nregistrat pe ntreaga perioad de la achiziionare i pn la lichidare prin vnzare n pia sau pn la maturitatea instrumentului. n consecin, riscul de pia este limitat la perioada de via sau de lichidare a instrumentelor care alctuiesc portofoliul. n anumite lucrri de specialitate, riscul de pia este tratat separat de riscul generat de parametrii de pia care influeneaz preurile instrumentelor ce alctuiesc portofoliul (ratele dobnzilor, indicii bursieri sau cursurile de schimb). Astfel, se face o difereniere ntre riscul de pia, care se consider c este specific ntregului portofoliu de active i riscul de rat a dobnzii sau riscul valutar, care sunt tratate individual n raport cu parametrii de pia care-i genereaz. Riscul de creditare reprezint cel mai vechi i poate cel mai important dintre toate riscurile ntlnit la nivel bancar, n termeni de mrime i pierderi poteniale. Riscul de creditare este definit ca reprezentnd pierderile suferite de o instituie bancar n eventualitatea intrrii n incapacitate de plat a unui debitor, ori n eventualitatea deteriorrii capacitii acestuia de a restituii creditul, situaie care n literatura de specialitate este denumit reducerea calitii creditului. La ora actual exist o reorientare privind analiza riscului de creditare, pe baza ctorva linii directoare: 11. Definirea factorilor care genereaz riscul de creditare; 22. Definirea tipurilor riscurilor de creditare riscul portofoliului de credite i/sau instrumente de pia; 33. Msurarea riscului de creditare; 44. Managementul riscului de creditare.

n orice sistem bancar, riscul de creditare trebuie s reprezinte componenta fundamental a analizei de risc deoarece creditarea reprezinta activitatea de baz a unei banci. Indiferent de nivelul de dezvoltare a sistemului bancar i diversitatea activitatilor financiar-bancare din ziua de azi, activitatea de creditare justific n ultim instan nsi existena unei bnci. Riscul operaional reprezint o categorie distinct de risc i cuprinde toate riscurile datorate funcionrii defectuase a unei organizaii. Este o component deosebit de important a riscului iar, n unele situaii, neglijarea sau ignorarea ei poate fi fatal pentru o organizaie. Componentele principale ale riscului operaional sunt: - Riscul de fraud este riscul care apare ca urmare a unor aciuni i practici deliberate ale unui individ sau grup de indivizi i se concretizeaz n obinerea n folosul acestora a unor avantaje sau rezultate nejustificate. Deoarece riscul de fraud se poate manifesta n forme foarte diferite, ncepnd cu iniierea de tranzacii frauduloase i terminnd cu utilizarea de identiti false de ctre clieni, nu se poate concepe un model standard pentru cuantificarea sau prevenirea acestor fraude. Soluia const n dezvoltarea i rafinarea unui sistem de risc care s prezinte un nivel ridicat de senzitivitate la riscul de fraud. Principiile fundamentale ale unui astfel de sistem constau n recrutarea unui personal cu o adevrat cultur pentru integritate i dezvoltarea unor controale interne de audit, n paralel cu angajarea unor auditori externi independeni care s supervizeze activitatea de audit intern; - Riscul de pierdere a controlului este strns legat de riscul de fraud i se manifest prin capacitatea redus a top-managementului de a conduce i controla activitile operaionale ale bncii; - Riscul de lichiditate se datoreaz incapacitii societii bancare de a obine finanare la costuri rezonabile. Exist situaii n care riscul de lichiditate poate conduce la falimentul societii bancare. Sursele riscului de lichiditate sunt numeroase: intrarea n faliment a unei contrapartide fa de care banca are o expunere mare, imposibilitatea de a acoperii pe o anumit perioad valoarea activelor cu pasive corespunztoare,

ieirile neateptate de fonduri, imposibilitatea de a obine fonduri la costuri rezonabile, etc.; - Riscul de transfer este riscul care apare ca urmare a efecturii unor transferuri de fonduri greite. Se manifest n sistemul de pli al unei bnci n urma nregistrrii incorecte a datelor unei tranzacii; - Riscul utilizrii de modele i formule necorespunztoare este riscul datorat incapacitii personalului implicat n operaiuni de tranzacionare sau n activitatea de analiz de a evalua corect preul unui instrument financiar. Este prezent cu precdere la calcularea preurilor instrumentelor derivative; - Riscul utilizrii de sisteme neperformante. Este riscul datorat folosirii de sisteme informatice depite sau a tehnicii de calcul cu o funcionare defectuas. Cu toate c nglobeaz numeroase categorii de riscuri, uneori foarte diverse, care pot produce pierderi cu frecvene sau mrimi diferite, n literatura de specialitate exist anumite ncercri de cuantificare a riscului operaional. Riscul reputaional este riscul care rezult din pierderea unor atribute sau caracteristici specifice activitii desfurate de instituia financiar-bancar i care se concretizeaz n final prin pierderea total sau parial a reputaiei de care se bucur aceasta. Sursele riscului reputaional sunt numeroase: coborrea dintr-o clas superioar ntr-o clas inferioar de rating n urma analizelor efectuate de instituiile specializate, raportarea unor rezultate financiare slabe, lansarea unor zvonuri negative, etc.

1.2.2. Conceptul de management al riscului bancar


Scopul i obiectivul final al oricrui proces de management al riscului este acela de a identifica i pe ct posibil de a elimina riscurile. Toate aceste deziderate implic o serie de costuri iar costul total trebuie s fie n strns legtur cu beneficiul total i

trebuie s se reflecte n mbuntirea performanelor financiare i n asigurarea c instituia nu va suferii pierderi inacceptabile n viitor. Managementul riscului este un proces managerial care nglobeaz toate tehnicile i metodele utilizate la evaluarea i analiza de risc i care n final se concretizeaz prin msurarea, controlul, raportarea i alegerea acelor decizii care s conduc, pe ct posibil, la eliminarea tuturor riscurilor. Managementul riscului nglobeaz opt categorii fundamentale de activiti: nelegerea naturii riscurilor;

Identificarea riscurilor; Controlul riscurilor; Analiza costurilor pe care le implic eliminarea riscurilor; Implementarea strategiilor de eliminarea a riscurilor; Evaluarea rezultatelor obinute n urma implementrii strategiilor.

Msurarea riscurilor;

Comunicarea riscurilor;

Datorit faptului c incertitudinea este un fenomen prezent n permanen n activitatea financiar-bancar, managementul riscului bancar este o activitate justificat deoarece o decizie la nivel financiar nu poate fi luat pe baza ctorva asumii. n acest sens managementul riscului trebuie s ofere bncii viziune ct mai bun cu privire la imaginea viitorului iar politicile i strategiile bancare trebuie dezvoltate n raport cu aceast viziune. Fr managementul riscului este imposibil s se contureze o imagine privind fluctuaiile posibile pe care le vor cunoate rezultatele bncii i este imposibil ca incertitudinea privind aceste rezultate s poat fi controlat. Profitul unei bnci se modific n permanen n funcie de parametrii pieei sau de schimbrile pe care le cunoate mediul de afaceri iar mangementul riscului trebuie s ofere o proiecie privind mrimea i posibilele deviaii de la rezultatele scontate. n acest sens trebuie evaluate costurile pe care le vor genera pierderile poteniale i implicaiile asupra fluctuaiilor profiturilor, ceea ce ofer posibilitatea de a controla i de a contribui la creterea veniturilor bncii.

n literatura de specialitate pierderile poteniale pe care le poate suferi o societate bancar au fost clasificate n raport cu ateptrile referitoare la aceste pierderi n dou mari categorii:

Pierderi ateptate - se calculeaz ca medie aritmetic a profiturilor sau a pierderilor viitoare datorate incertitudinii care este perceput la un moment dat. Pierderi neateptate - reprezint deviaii de la pierderile ateptate. Aceste deviaii apar cu o anumit frecven i sunt de amploare diferit.

n mod tradiional, n anii 80, managementul riscului se concentra asupra msurrii i controlului pierderilor ateptate, care au fost denumite pierderi datorate riscului mediu. Ulterior, ca urmare a frecvenei tot mai mari a pierderilor neateptate, managementul riscului s-a reorientat cu precdere asupra acestor categorii de pierderi. Raionamentul care a stat la baza acestei reorientri a fost urmtorul: este de ateptat, ca ntotdeauna s existe pierderi peste medie i, este practic imposibil ca toate aceste pierderi s fie cuantificate. De aceea, atunci cnd trebuie evaluate costurile pe care le implic pierderile viitoare, este necesar ca, pe lng pierderile ateptate, s fie luate n calcul i pierderile neateptate plus o marj de protecie care s acopere pe ct posibil frecvena pierderilor neateptate. Aceast abordare a condus la definirea pierderilor poteniale viitoare cu ajutorul probabilitilor. Capitalul pe care o banc trebuie s-l constituie pentru acoperirea acestor pierderi trebuie s fie calculat ca funcie de mrimea pierderilor poteniale viitoare. Astfel, a fost introdus conceptul de solvabilitate bancar care a fost definit ca reprezentnd combinaia dintre toate pierderile viitoare, probabilitile asociate acestora i capitalul necesar pentru acoperirea acestor pierderi. Capitalul pe care banca trebuie s-l constituie pentru acoperirea tuturor pierderilor viitoare, cunoscut i sub denumirea de capital de risc nu trebuie s depeasc un prag acceptat de managementul bncii iar, n unele situaii, o depire a acestui nivel, poate duce la falimentul societii bancare. Managementul riscului presupune ca, n urma procesului decizional, s se obin rezultate multiple, fiecare avnd probabiliti diferite de apariie. Procesul decizional

n managementul riscului trebuie s influeneze procesul decizional al topmanagementului ns, nu poate fi substitut acestuia, scopul su fiind de a veni n completarea lui. ndeplinirea acestui deziderat se realizeaz prin activiti de monitorizare i raportare a riscurilor bancare. Monitorizarea riscurilor trebuie s ofere informaii explicite privind riscurile i trebuie s ncurajeze i nu s descurajeze asumarea riscurilor actvitilor comerciale i financiare ale bncii. Cu toate c managementul riscului are o serie de beneficii, scopul pentru care a fost conceput va rmne limitat pentru o lung perioad de timp. Faptul se bazeaz pe abilitatea de a msura riscul, ceea ce n ultim instan presupune msurarea incertitudinii, managementul riscului nu reprezint o activitate tocmai uoar. Beneficiile managementului riscului sau dovedit a fi ns suficient de mari n dezvoltarea i orientarea politicilor la nivelul managementului bancar pentru a justifica aceast nou orientare n msurare i controlul riscurilor bancare. Managementul riscului a devenit o activitate instituionalizat ceea ce a presupus: crearea unor controale interne de risc, stabilirea i elaborarea de proceduri de management al riscului, stabilirea unor relaii de colaborare cu departamentul de audit intern al organizaiei, acordarea de consultan pe domeniul riscului pentru celelalte departamente, creterea importanei managementului riscului n cadrul organizaiei i integrarea analizei i procedurilor de control a riscului n strategia financiar i comercial a organizaiei. Managementul riscului a introdus o nou responsabilitate n procesul decizional. Managerii din ziua de azi simt c rezultatul decizional trebuie s aib o eroare ct mai redus i, din aceast perspectiv, managementul riscului a schimbat responsabilitile i a rsturnat valorile n rndurile managerilor. Modificarea atitudinii fa de risc a adus noi presiuni n procesul decizional al managerilor iar acetia au simit nevoia de a avea noi responsabiliti referitoare la rezultatul dorit. Instituionalizarea managementului riscului a fost esenial pentru a rspunde acestor noi tendine.

Managementul

riscurilor

coordoneaza

nu

numai

activitatile

asociate

managementului riscurilor de credit, de lichiditate, operational, de capital si valutar, dar si pe acelea de metodologie, de risc legal si de conformitate, in vederea realizarii unui management pro-activ al riscurilor, pe langa simpla monitorizare si raportare. Managementul riscurilor este responsabil cu stabilirea procedurilor, politicilor si profilurilor de risc pentru toate riscurile semnificative ale bancii. Obiectivul managementului bancar performant vizeaza maximizarea valorii de piata a bancii sub constrangerea metinerii riscurilor la nivele rezonabile. Un management eficient al riscurilor isi pune amprenta si asupra imaginii publice a bancii, cu repercursiuni asupra eficientei intregii activitati viitoare, dat fiind contextul concurential mai pregnant in sectorul bancar. Managementul riscurilor bancare presupune efectuarea unor cheltuieli suplimentare care sa aiba rolul de prevenire si amortizare a unor socuri. Pentru ca aceste fonduri sa fie cheltuite eficient este necesara elaborarea si aplicarea unor programe adecvate de gestiune si management al riscurilor bancare. Gestiunea moderna a riscurilor bancare are urmatoarele elemente: - identificarea riscurilor presupune identificarea pozitiilor riscante care pot afecta rezultatul bancii; - cuantificarea riscurilor presupune exprimarea in cifre a posibilelor efecte asupra profitului bancar; - elaborarea unei politici de gestionare a riscurilor prin aplicarea unor instrumente specifice; Nivel de decizie Centrala bancii Cuantificare Rentabilitate Rating Lichiditate Valoare de piata Portofoliu de credite Evolutia ratei dobanzii

Centre de profit

Activitate individuala

Risc de tara Solvabilitatea debitorului Garantii

- controlul riscurilor este necesar pentru a verifica daca reglementarile bancare sunt respectate si daca instrumentele de gestiune sunt corect aplicate; - evaluarea performantelor presupune masurarea performantelor obtinute in urma acoperirii expunerilor la risc. Necesitatea evaluarii performantelor acoperirii la riscuri inchide procesul de gestiune. Masurarea performantelor acoperirii arata calitatea gestiunii riscurilor, punctele tari si cele slabe ale acesteia.

1.3. OBIECTIVELE, FUNCTIILE SI PARTICULARITATILE GESTIONARII RISCURILOR


Gestionarea riscurilor are ca obiectiv: optimizarea riscurilor si performantelor si planificarea dezvoltarii si finantarii lor cu consecventa. Cele patru scopuri principale sunt: 1. Asigurarea perenitatii institutiei, prin evaluarea riscurilor, care se traduc mai devreme sau mai tarziu in costurile viitoare. 2. Extinderea controlului intern al urmaririi performantelor prin supravegerea riscurilor associate si posibilitatea compararii performantelor intre centre de responsabilitate, clienti, produse, tinand cont de riscurile asociate. 3. Facilitatea pretului deciziei pentru operatiuni noi prin cunoasterea riscurilor, si, in particular, permiterea facturarii lor la clienti. 4. Reechilibrarea portofoliilor de activitati, sau a portofoliilor de operatiuni, pe baza rezultatelor si efectelor diversificarii portofoliilor. In aceasta optica, chiar o activitate mai putin rentabila se justifica daca ea reduce riscul de ansamblu.

Gestiunea riscurilor stabileste doua tipuri de pasarele: intre gestionarea globala si gestionarea interna, pe de o parte si intre sfera financiara si sfera comerciala pe de alta parte. Legatura intre gestionarea globala si gestionarea interna. Gestionarea riscurilor trebuie sa faca legatura intre gestionarea globala si gestionarea interna. Este vorba de o gestiune verticala de-a lungul ierarhiei institutiei. De jos in sus consta in traducerea obiectelor si a limitelor globale ale riscurilor in semnale adresate responsabililor operationali. De jos in sus consta in consolidarea rezultatelor si riscurilor rezultate din operatiuni, urmarirea realizarilor si compararea cu obiectivele. Un dispozitiv complet de gestionare a riscurilor comporta alte doua relatii catre gestionarea interna performantelor si riscurilor. Obiectivul lor este de a defini semnalele la adresele din diferite unitati operationale, si sa coordoneze informatiile cerute catre varful ierarhiei. Acestea sunt reprezentate de: Sistemul preturilor interne de cesiune intre diferitele centre de responsabilitate. Printre alte functiuni, el permite calcularea marjelor si fixarea obiectivelor. Sistemul alocarii capitalului si riscurilor intre aceste centre de responsabilitate caci, altfel, nici performantele lor, nici riscurile lor nu pot fi comparate. Legarea sferelor financiare si comerciala este a doua functie a gestionarii riscurilor. Pe de o parte, politica comerciala se formuleaza in termenii cuplului: produse-clienti. Pe de alta parte, politica financiara se exprima prin cuplul: rentabilitate-risc. Trecerea dintr-un plan in altul este evidenta. Dimensiunea clienti este imperativ intr-o perspectiva de facturare. Dimensiunea produse este in perspectiva masurarii riscurilor caci expunerea la risc depinde in mod strans de caracteristicile produselor. Dimensiunea entitatii sau functiunii este preponderant intr-o optica a gestiunii interne. Este imposibila omiterea uneia dintre aceste dimensiuni. Toata problema, in materie de gestiune interna a riscurilor, este de a aloca rentabilitatea si riscu de-a lungul acestor axe.

Piramida riscurilor particularitatea este aceea de a fi diversificabile. In mod consecvant, riscul unui portofoliu de tranzactii este intotdeauna inferior sau cel mult egal cu suma riscurilor tranzactiilor individuale. Asa cum atesta regulile intuitive de divizare a riscurilor, concentratia de risc pe o zona geografica, produce riscuri ce sunt reduse prin diversificarea angajamentelor in zone geografice. Daca conjuncturile sunt opuse, efectele nefavorabile cresc in una, cand ele tind sa se reduca in alta. Aceeasi observatie poate fi efectuata pentru riscurile sectoriale diversificate in industrii diferite si ale caror conjuncturi nu evolueaza in paralel. Acestea sugereaza reprezentarea riscurilor prinPiramida riscurilor:
Alocarea riscurilor
Consolidarea riscurilor

Grupe Entitati Tranzacti

Diversificarea riscurilor este din ce in ce mai puternica atunci cand urcam de la baza, nivelul tranzactiilor, catre varf, conducerea instantei sau a grupului. Riscurile sunt mai mici in varf decat la baza si ele diminueaza in trecerea de la un etaj la nivelul imediat superior din cauza diversificarii. Aceasta reducere a riscurilor prin largirea perimetrului portofoliilor in urcare trebuie sa fie cuantificata. Altfel nu putem sa apropiem pretul riscurilor la baza, pe fiecare decizie individuala, la riscul consolidat si diversificat, singurul care trebuie, in ultima instanta, sa fie acoperit din fondurile proprii. In varful piramidei, obiectivele de performata, limitele de risc si alocarile globale de resurse sunt decise. Baza peramidei este locul tranzactiilor individuale. Fiecare fata a piramidei reprezinta o dimensiune a riscului.

Riscurile bancare nu pot fi evaluate eficace fara un sistem de informatii adaptat. Pe baza informatiilor financiare proprii, fiecare banca poate obtine o radiografie a performantelor sau non-performantelor. In acest demers, castigurile si riscurile trebuiesc simultan balansate asa cum se procedeaza in sistemul de analiza Du Pont: Performanta globala Risc (Volatilitarea castigurilor) ROA Randament Active Venituri Total active ROE Leverage Multiplier Marja Total active profitului Profit net Total venituri Capital propriu

ROE rata rentabilitatii financiare (Return on Investiment) ROA rata rentabilitatii economice (Return on Assets) Leverage Multiplier levierul In Romania se observa in ultima perioada un interes crescut al bancilor comerciale pentru evaluarea proprieipozitii pe piata in raport cu grupul concurentei prin contractarea unor astfel de analize si folosirea lor in fundamentarea strategiei de dezvoltare.

CAPITOLUL 2 - RISCUL DE INSOLVABILITATE

Riscul de insolvabilitate este cel de a nu dispune de fonduri proprii suficiente pentru absorbtia pierderilor eventuale. In schimb, riscul de credit arata riscul degradarii solvabilitatii contrapartidelor, nu a institutiei imprumutatoare

Acest risc rezulta pe de o parte din suma totala a fondurilor proprii disponibile si pe de alta parte din riscurile ce se produc (de credit, de piata, de rata, de schimb etc.). Reglementarea prudentiala fixeaza praguri minime pentru fondurile proprii in functie de riscurile la care institutiile bancare sunt expuse. Analizele specifice ale riscurilor sunt indispensabile pentru definirea adecvarii obiective a fondurilor proprii la riscurile realmente posibile. Sumele de fonduri proprii definite in functie de masurarea riscurilor sunt numite fonduri proprii economice. Dificultatile de evaluare a fondurilor proprii economice, adecvate la riscuri, sunt metodologice si practice. Aceasta evaluare necesita evaluarea ce probabilitate a pierderilor posibile si a nivelului de protectie ca fondurile proprii sa faca fata acestor pierderi.

2.1. FONDURILE PROPRII SI MASURAREA LOR


Fondurile proprii economice sunt fondurile proprii necesare pentru a face fata riscurilor masurate cat mai obiective posibil si nu forfetar. Prin definitie, fondurile proprii permit acoperirea pierderilor posibile cu o probabilitate fixata in avans. Ele sunt estimate plecand de la masurari obiective, si nu forfetare, a riscurilor. Probabilitatea ca pierderile sa depaseasca fondurile proprii economice este pragul de toleranta. Pragul de toleranta nu este altceva decat probabilitatea de default a institutiei fiind o masura directa a riscului sau de solvabilitate. Alegerea pragului de toleranta este critica. Din punct de vedere subiectiv, el reprezinta aversiunea fata de risc. Ideal este de a fixa pragul de toleranta la o valoare egala cu rata de default statistica corespunzatoare la rating-ul dorit. Fondurile proprii economice sunt definite plecandu-se de la pierderile care trebuie absorbite. Trebuie acoperite pierderi medii si pierderi neasteptate care apar in cazul unor evolutii adverse.

In mod natural, este imposibil de acoperit toate pierderile viitoare. Pentru definirea fondurilor proprii economice, este comod de divizat pierderile viitoare posibile in trei categorii: Pierderea medie sau speranta de pierdere, in sens static (sau pierderea sperata) se aplica la riscul de credit. Reprezinta pircerea statistica medie, cu atat mai probabila cu cat numarul operatiunilor este mai ridicat. Depinde de mai multi parametrii: probabilitati medii de dfaut a clientilor, volumul expunerilor la risc, rata de recuperare in caz de dfaut. Daca rata de dfaut medie pentru aranjamente expuse la risc de 1000, este de 1%, pierderea medie este 1% x 1000 = 10. Aceasta pierdere medie este constituirea provizioanelor. Pierderile medii reprezinta deci provizioane economice. Pierderea neasteptata sau maximala este o pierdere suplimentara definita printr-un prag de incredere sau prag de toleranta. Este vorba de o borna superioara a pierderilor ce nu poate fi depistata decat intr-un numar mic de cazuri. Intervalele de incredere sunt simplu de definit in cazul distributiilor normale, dar mai delicat de estimat in cazul distributiilor reale. Pierderea anormala sau exceptionala este pierderea ce depaseste pierderea maxima. Pierderile cu adevarat exceptionale sunt prin definitie foarte rare, dar ele pot fi importante. Este vorba de un risc serios. Probabilitatea de aparitie este aproape nula. Dar daca un astfel de accident intervine el poate fi fatal. Este vorba de problema clasica a riscului de ruinare. Cum luam in considerare aceste riscuri? Cu ajutorul scenariilor catastrofa ce dau o idee a acestor riscuri. Aceste pirderi exceptionale sunt insa dificil de considerat intr-o maniera obiectiva intrucat fiecare poate defini propriul sau scenariu extrem. In practica, fondurile proprii economice se exprima sub forma unui multiplu al volatilitatii pierderilor posibile. Acest multiplu era simplu de determinat in probabilitate a pierderilor posibile era o lege simpla, precum o lege normala (fig.2). riscul de credit riscul de piata

Fig.2. Distributia pierderilor Daca pentru riscul de credit, pierderile pentru cazul slabiciunii clientilor urmeaza o lege nesimetrica, mai alungita spre dreapta, pentru riscul de piata, in schimb, o distributie apropiata de legea normala este acceptabila. Masurarea fondurilor, proprii economice rezulta direct din distributia pierderilor posibile. Apoi fondurile proprii economice se exprima sub forma unui multiplu al volatilitatii pierderilor: FPE = K x Volatilitate (pierderi) Multiplul k masoara fondurile proprii necesare pentru o unitate de volatilitate, adica pentru o unitate de risc. Pe de alta parte, k fixeaza riscul de solvabilitate al institutiei. Principala problema este ca distributiile pierderilor reale sunt foarte delicat de estimat. In schimb demersul este clasic cu legi de distributii simple. Ele permit sa se arate care sunt criteriile care intervin in alegerea multiplului. Din nefericire intervin si dificultati legate de cazuri particulare. Intr-adevar relatia intre rata de dfaut anuala si volatilitatea anuala a pierderilor nu este liniara. La fel, variatiile ratelor de dfaut nu sunt nicidecum proportionale cu cele ale rating-urilor. Pentru a se trece de la clasa de rating la alta trebuie sa se obtina castiguri la rata de dfaut din ce in ce mai mari. Tipurile de rate de dfaut anuale sunt, aproximativ, cuprinse intre 0,02% si mai putin de 0,1% pentru categoria investitie si intre 0,2% si 8% pentru investitii speculative. Trecerea de la speculativ la clasa investitii presupune deci un castig considerabil la rata de dfaut. Legea care leaga ratele de dfaut de rating-uri are o alura exponentiala. Acest fenomen este general. Valorile ratelor de dfaut asociate la rating-uri pot varia de la un an la altul, dar forma initiala a relatiei se mentine.

Rating Rata de dfaut anuala Aaa 0,02% Aa 0,04% A 0,08% Baa 0,20% Ba 1,80% B 8,30% Consecinta este urmatoarea. Cunoscand multiplul k scade destul de rapid rata de dfaut anuala. Dar pentru avansarea pe scara rating-urilor, trebuie redusa rata de dfaut mai mult decat proportional. In consecinta, cresterea fondurilor proprii necesare pentru a urca o treapta pe scara ratings este de asemenea mai mult decat proportionala cu rata de dfaut a bancii. Fondurile proprii economice trebuie teoretic sa acopere riscurile de pierderi pana la orizontul expunerilor: cel al aranjamentelor existente pentru riscul de credit si tine cont de profilele temporale ale expunerilor, cel necesar pentru lichidarea pozitiilor pentru riscul de piata.

2.1.1.Fondurile proprii economice si efectele portofoliilor


Suma riscurilor unor operatiuni individuale la un portofoliu nu este identica cu riscul total al portofoliului, care este inferior. Aceasta reducere a riscului tine de efectele diversificarii cand operatiunile sunt consolidate. Aceasta regula se aplica la riscuri masurate prin scaderi maximale a rezultatelor la un prag de toleranta dat. Suma consumarilor fondurilor proprii pe operatiune supraestimeaza riscul global caci ele omit efectul acestei diversificari. Intreaga supraestimare conduce la un excedent de fonduri proprii. Ori fondurile proprii constituie sursa rara care conditioneaza dezvoltarea activitatilor. Eliminarea supraestimarilor justifica un efort al preciziei pentru a tine seama de efectele diversificarii riscurilor. Aceste observatii se extind la sumele riscurilor pe tipuri sau segmente de activitate.

Fondurile proprii economice masoara riscul, si ele trebuie masurate la toate nivelele, global, pe centre de responsabilitate, pe clienti, pe produse, pentru a fi utilizabile.

2.2. INDICATORI DE MASURARE A PERFORMANTELOR FINANCIAR-BANCARE


Activitatea financiar-bancar se reduce n ultim instan la gestionarea activelor i pasivelor. n activitile pe care le desfoar, bncile nu utilizeaz propriul capital. Funcia acestuia este de a asigura solvabilitatea bncii iar mrimea lui trebuie s acopere eventualele pierderi rezultate din operaiunile bancare. Analiza performanelor financiare se realizeaz cu ajutorul a ase indicatori fundamentali i utilizeaz ca surs de date bilanul contabil i contul de profit i pierderi:

Marja net din dobnzi - se calculeaz ca raport ntre venitul net din dobnzi i activele valorificate la un moment dat(1.1):

unde:

di- reprezint dobnzi ncasate; dp- reprezint dobnzi pltite; Av- reprezint activele valorificate calculate ca diferen ntre activele totale i activele nevalorificate.

Rata profitului reprezint raportul dintre profitul net i venituri totale

unde:

- profitul net este diferena dintre veniturile totale i cheltuielile totale;

- venitul total este sum de dobnzi ncasate plus comisioane ncasate plus alte venituri ncasate n perioada de calcul; 1 - cheltulielile totale sunt sum de dobnzi pltite plus comisioane pltite plus alte cheltuieli plus cheltuieli administrative.

Rata de rentabilitate a activelor - se calculeaz ca raport ntre total venituri realizate i total active n perioada de calcul. Este un indicator care depinde de rata dobnzilor i structura activelor bancare.

unde : At - activele totale se calculeaz ca suma creditelor acordate pe termen mediu i lung plus rata rezervelor minime obligatorii constituite la banca central plus disponibiliti valutare plus participri la capitalul altor societi plus active nevalorificate plus plasamente la alte bnci comerciale.

Rata de rentabilitate economic se calculeaz ca raport dintre profitul net i active totale. Este cel mai bun indicator de msurare a performanelor bancare deoarece profitul net al bncii este vzut prin prisma gradului de valorificare al activelor bancare.

Efectul de prghie se calculeaz ca raport ntre active totale i capital. Este invers proporional cu ponderea capitalului n total pasive bancare. Cu ct ponderea capitalului este mai mare cu att efectul de prghie este mai mic i riscul este mai mic.

Rata rentabilitii capitalului se calculeaz ca raport ntre profitul net i capital. Indicatorul arat rentabilitatea investiiei pe care au realizat-o acionarii bncii.

nregistrrile sunt trecute n bilanul contabil ca angajamente n cadrul bilanului, iar conturile sunt denumite conturi bilaniere.

2.3. INDICATORI FINANCIARI DE MASURARE A PERFORMANTELOR FINANCIAR- BANCARE AJUSTATI CU FACTORII DE RISC
La nivelul unei societi bancare, toate instrumentele financiare sunt organizate sub form de portofolii de active financiare, n raport cu natura instrumentelor care intr n componena acestor portofolii. Astfel, o banc dispune de portofolii de titluri, de credite, valute sau poziie valutar, etc. Gestionarea fiecrui portofoliu trebuie s se realizeze n funcie de specificul instrumentelor care altuiesc acel portofoliu, iar la nivelul fiecrui portofoliu trebuie s se calculeze indicatori specifici de msurarea a riscurilor. n ciuda acestor limitri, specialitii au ncercat s stabileasc reguli generale de management pentru un portofoliu de active financiare prin prisma maximizrii profiturilor i minimizrii riscurilor. Pentru nceput, s-au stabilit principiile care trebuie s guverneze activitatea de gestionare a unui portofoliu i anume: optimizarea portofoliului astfel nct obiectivul final s fie maximizarea profitului la orice nivel al riscurilor, sau minimizarea riscului la orice nivel al profitului. Atingerea acestui obiectiv se poate realiza prin modificarea ponderilor activelor care alctuiesc portofoliul.

Raionamentul este urmtorul: tranzaciile realizate cu un activ din portofoliu genereaz o anumit combinaie ntre risc i randament; anumite combinaii sunt eliminate, fiind dominate de alte combinaii care ofer un randament mai ridicat la acelai risc sau un risc mai sczut la acelai randament. n consecin, un portofoliu de active individuale va domina ntotdeauna activele individuale datorit diversificrii. Acestea sunt denumite portofolii eficiente. Modificnd ponderea diferitelor active n cadrul unui portofoliu se obine o optimizare a acestuia, iar valoarea portofoliului se deplaseaz de-a lungul unei curbe numit frontier eficient (Figura 3). Figura 3. Construirea frontierei eficiente pentru un portofoliu de active

Optimizarea portofoliului se poate realiza n dou moduri: - Maximizarea profitului la un anumit nivel al riscului; - Minimizarea volatilitii la un anumit nivel al profitului. Prin optimizare se stabilete ponderea pe care trebuie s o dein fiecare activ n cadrul portofoliului i nivelul volatilitii. Performantele sunt in mod traditional masurate plecand de la date contabile, marje, PNB, indicii marjelor la fonduri proprii, pentru riscuri comerciale, castiguri si pierderi in valoarea de piata pentru operatiunilede piata. Cele trei functii principale ale unui sistem de performanta ajustate prin riscuri sunt deci: compararea performantelor si riscurilor intre activitati si obiective;

ajutorul la decizia de a face angajamente noi la baza cuplului risc-rentabilitate si facturarea clientilor in functie de riscuri; alocarea resurselor pe tipuri, cntre de responsabilitate, activitati sau produse si in cadrul portofoliilor particulare pe baza indiciilor rentabilitate/risc. Metoda masurarii performantelor pe baza indicilor rantabiliate/risc are ca baza de calcul fondurile proprii economice. Masurarile clasice ale performantelor neajustate cu riscurile sunt de tipul responsabilitatii fondurilor proprii: Return On Equity (ROE) sau a responsabilitatilor capitalurilor angajate: Return On Assets (ROA). Cele doua variante de baza ale indicilor rentabilitate/risc sunt cunoscute sub numele de RORAC si RAROC. Rata de rentabilitate a capitalului ajustat cu riscul RORAC sau Return On Risk Adjusted Capital este o rentabilitate calculata pe baza fondurilor proprii ajustate pentru riscurile considerate. Rata rentabilitii ajustate a capitalului cu riscul RAROC sau Risk Adjusted Return On Capital consta in modularea marjelor, mai curand a capitalului pentru corectarea rentabilitatii cerute in functie de risc fara modularea capitalului de referinta. De exemplu, corectarea unei marje a provizioanelor pentru pierderile medii este o ajustare de tip RAROC. Raportarea marjelor la fondurile proprii economice este o ajustare de tip RORAC.
Rezultat Provizioane Economice RAROC = --------------------------------------------------Fonduri Proprii economice

Rezultatele sunt corectate cu pierderile medii. Fondurile proprii reprezinta pierderile neasteptate, sau pirderile maximale la un prag de incredere dat. RAROC masoara performantele corectate cu riscurile. Este vorba de un indicator comparabil de la o operatiune sau de la o activitate la alta.

Odata cunoscute tehnicile masurarii fondurilor proprii economice si RAROC, ramane de examinat aplicatiile lor la gestiunea riscurilor. Sistemele fondurilor proprii economice si ale performantelor ajustate cu riscurile au mai multe functii: - alocarea fondurilor proprii pe centre de decizie, clienti, produse si determinarea consumarii fondurilor proprii globale la portofoliile de operatiuni corespondente si la portofoliul global; - masurarea performantei si compararea dupa centre de decizie, produse, clienti sau operatiuni; - luarea deciziei de angajament si in particular, de facturare in functie de riscuri; - alegerea dotarilor cu fonduri proprii pe centre de responsabilitate, piete sau produse, si masurarile consumatiilorde fonduri proprii la aceste nivele; - gestiunea portofoliilor de operatii in special pentru optimizarea ratei rentabilitate/risc a acestor portofolii.

2.4. REGLEMENTARI PRIVIND SOLVABILITATEA BANCII


Reglementarea prudentiala a solvabilitatii bancii se refera la adecvarea fondurilor proprii la riscurile asumate, fondurile proprii reprezentand ultimul garant al solvabilitatii in fata ansamblului riscurilor. Daca fondurilor nu sunt adaptate la nivelul riscurilor, pentru un motiv oarecare, nici riscul de solvabilitate, nici alte riscuri, nici masurarile performantelor, nu sunt bine stapanite. Obiectivul reglementarii bancare este promovarea stabilitatii si a sigurantei sistemului financiar-bancar prin intermediul normelor prudentiale (nationale si internationale) si prin masuri de supraveghere in scopul reducerii riscurilor. Reglementarile nationale urmaresc trei obiective: protectia depunatorilor, siguranta sistemelor de plati si compensari, prevenirea riscului sistemic.

Reglementarile internationale vizeaza prevenirea riscului sistemic global si armonizarea concurentei pe piata bancara. Noul acord de la Basel3 Conceperea noului acord (Basel II), tine seama de autodisciplina bancilor si de capacitatea lor de a gestiona riscurile in timp real. Noul acord se va ancora pe trei piloni:
-

pilonul 1 este capitalul minim obiectivul este de a corela cat mai bine capitalul bancar cu riscurile asumate pilonul 2 corespunde metodologiei de supraveghere obiectivul retinut consta in interventia cand nivelul de capiltal cerut nu acopera in mod suficient riscul asumat

pilonul 3 vizeaza disciplina de piata obiectivul consta in reducerea asimetriilor existente pe piata.

Basel II se adreseaza in primul rand bancilor active pe plan international: holdinguri bancare, grupuri bancare integrate, precum si tuturor activitatilor financiare (cartile de credit, leasing-ul, gestionarea portofoliilor, activitatile de consiliere, etc) reglementate pana acum sau nu de primul acord. In comparatie cu primul acord, Basel II aduce o serie de inovatii care privesc: - incurajarea bancilor de a-si utiliza propriile modele interne de evaluare a riscului; - introducerea disciplinei de piata ca factor de apreciere al expunerilor; - sensibilitate la marile riscuri; - promovarea sigurantei si stabilitatii sistemului financiar international prin mentinerea unui capital reglementar in sistem; - dezvoltarea unei concurente bancare echitabile; - abordarea globala a riscurilor; - dezvoltarea unor metode care sa cuantifice cat mai corect riscul asumat de fiecare institutie bancara in parte;
3

Dardac, N. (coord): Tehnici bancare note de curs, ASE, Buc. 2004

- cei trei piloni pe care se sprijina acordul formeaza un ansamblu indisociabil. In functie de aria de competenta, fiecare autoritate de reglementare va controla existenta si fiabilitatea metodelor interne de monitarizare a riscurilor asa incat capitalul sa fie mentinut la un nivel acceptabil in raport cu angajamentele asumate. Principiile de supraveghere, asa cum se regasesc in acest acord sunt urmatoarele: - fiecare banca trebuiesa dispuna de o metodologie clara si avizata de determinare a capitalului cerut de noul acord in legatura cu profilul de risc asumat; - autoritatile de supraveghere vor trebui sa vegheze asupra calitatii modelelor destinate evaluarii capitalului minim de catre fiecare banca; - bancilor le este recomandat sa aiba in vedere un surplus de capital pentru activitatile a caror dependenta de ciclul economic este marcanta; - bancile centrale trebuie sa controleze in permanenta nivelul minim de capital. Legislatia bancara din Romania prevede determinarea a doi indicatori de solvabilitate care sa asigure respectarea normelor privind adecvarea fondurilor proprii la nivelul bancilor comerciale: - capitaluri proprii/Expunere neta > 8% - fonduri proprii/Expunere neta > 12% Fondurile proprii ale bancilor sunt alcatuite din: capital propriu, capital suplimentar. Capitalul suplimentar este luat in considerare la calculul fondurilor proprii numai in conditiile unui nivel pozitiv al capitalului propriu si in proportie de cel mult 100% din acestea. Datoria subordonata se ia in calculul fondurilor proprii in proportie de maxim 50% din capitalul propriu. Expunerea neta este insumarea expunerilor nete ale elementelor bilantiere si extrabilantiere. Expunerea neta bilantiera este suma ponderata a activelor la valoarea

neta cu gradul lor de risc de credit. Expunerea neta din elemente extrabilantiere este suma ponderata a elementelor extrabilantiere convertite in echivalent credit. Capitalul propriu se compune din: capitalul social varsat; prime legale de capital, varsate; profitul raportat din exercitiile procedente; profiul rezultatului curent; fondul de rezerva constituit conform legii; fondul imobilizarilor corporale; fondul de dezvoltare. Capitalul suplimentar se compune din: a) b) rezerva generala pentru riscul de credit, constituita conform legii; alte rezerve; alte fonduri; imprumuturi subordonate primite (datoria subordonata). capitalul suplimentar va fi luat in calcul numai intr-o proportie de cel mult datoria subordonata va fi luata in calcul numai intr-o proportie de maxim

La calcularea fondurilor proprii se vor avea in vedere urmatoarele: 100% din nivelul capitalului propriu; 50% din capitalul propriu si va trebui sa fie in intregime varsata, sa aiba un termen de rambursare de cel putin 5 ani si sa nu existe posibilitatea rambursarii anticipate a acesteia; c) din totalul fondurilor proprii se vor deduce participatiile bancii la alte societati bancare (sub forma participatiilor directe sau imprumuturilor subordonate). Comitetul de la Basel, cunoscut si sub numele de Comitetul Cooke, dupa numele presedintelui sau, a instaurat o marime de 8% a indicelui de solvabilitate, calculat ca raport intre fondurile proprii si activele totale ponderate. Aceasta regula se aplica si in Romania: societatile bancare sunt obligate sa asigure in permanenta un

nivel corespunzator de solvabilitate, determinat ca raport intre nivelul fondurilor proprii si totalul activelor si elementelor din afara bilantului, ponderate in functie de gradul lor de risc. Raportul minim de solvabilitate este de minim 8%. Bancile nu pot repartiza dividende daca inregistreaza un nivel de solvabilitate mai mic de 8%. Activele ponderate in functie de risc reprezinta totalul activelor societatii bancare, multiplicate cu o pondere de risc de credit specifica fiecarei categorii de active. In categoria acestor avtive se include si pozitia valutara scurta. Activele se iau in calcul la valoarea lor neta, respectiv dupa deducerea din valoarea acestora a provizioanelor specifice de risc constituite. Structura activelor si modul de ponderare a acestora in functie de risc sunt in tabelul care urmeaza: Criteriile de incadrare a elementelor de activ in categorii de risc de credit: Grad Elemente luate in calcul de risc Numerar si valori din aur, metale si pietre pretioase Elemente de activ constituind creante asupra sau garantate in mod expres, irevocabil si neconditionat de catre administratia publica centrala a statului roman sau BNR Elemente de activ constituind creante asupra sau garantate in mod expres, sau garantate cu titluri emise de administratii centrale din tarile de categoria 0% A sau Comunitatile Europene. Elemente de activ constituind creante asupra administratiilor centrale sau bancilor centrale din categoria B, exprimate si finantate in moneda debitorilor Elemente de activ deduse din fondurile proprii Creante garantate de bancile din Romania Creante garantate expres, irevocabil si neconditionat de catre administratiile regionale sau locale din tarile din categoria A Creante garantate expres, irevocabil si neconditionat de catre bancile din 20% tarle de categoria A Creante, cu scadenta de max 1 an ale bancilor din tarile de categoria B Elemente in curs de incasare (cecuri si alte valori) Creante asupra caselor de compensatie aferente pietelor organizate Credite acordate persoanelor fizice, garante cu ipoteci in favoarea bancii, de 50% ranguri superioare ipotecilor instituite in favoarea altor creditori, asupra

locuintelor ce sunt sau ce vor fi ocupate de debitor sau ce sunt date cu chirie de catre acesta Venituri de primit Creante asupra administratiilor centrale sau bancilor centrale din categoria B, cu exceptia celor exprimate in moneda nationala a debitorului Creante asupra administratiilor regionale sau locale din tarile din categoria B 100% Creante cu scadenta mai mare de 1 an, asupra bancilor din tarile din categoria B Creante asupra sectorului nebancar din tarile din categoria A sau B sau din Romania Imobilizari corporale Alte active Criterii de incadrare a elementelor extrabilantiere in categorii de risc
Grad de risc 100% Elemente extrabilantiere

Angajamente in favoarea altor banci Angajamente in favoarea clientelei Titluri vandute cu posibilitate de rascumparare, pentru care optiunea de rascumparare a fost ferm exprimata Angajamente indoielnice Alte angajamente date Instrumente financiare derivate 50% Cautiuni, avaluri si alte garantii date altor banci Garantii date pentru clientela Titluri vandute cu posibilitatea de rascumparare, pentru care optiunea de rascumparare nu a fost ferm exprimata 0% Titluri date in garantie Lista tarilor din categoria A: Australia, Austria, Canada, Danemerca, Elvetia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Japonia, Luxemburg, Norvegia, Noua Zeelanda, Olanda, Portugalia, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Spania, Statele Unite ale Americii, Suedia, Turcia. Tari din categoria B: Toate tarile, cu exceptia celor de mai sus.

CAPITTOLUL 3 LICHIDITATEA BANCARA SI GESTIUNEA RISCULUI DE LICHIDITATE

Riscul de lichiditate4 are mai multe accepiuni: 1. reprezint riscul unei bnci ca veniturile i capitalul su s fie afectate, datorit incapacitii de a-i onora la termen obligaiile, fr a se confrunta cu pierderi inacceptabile (conform U.S. Office of the Comptroller of the Currency). 2. riscul de lichiditate include: a. incapacitatea bncii de a-i finana portofoliul de active pe maturitile i la ratele de dobnd corespunztoare; b. incapacitatea bncii de a lichida poziia la momentul oportun i la un pre rezonabil (conform J. P. Morgan Chase, Annual Report 2000). 3. riscul de lichiditate decurge din necorelarea maturitilor dintre fluxurile de ncasri i cele de pli (conform Merill Lynch, Annual Report 2000). 4. riscul de lichiditate decurge din necorelarea scadenelor cash-flow-urilor unui grup de active, pasive i instrumente extrabilaniere (conform Cooperative Bank). 5. riscul de lichiditate const n pierderile poteniale de profit i/sau capital ca urmare a eurii n respectarea obligaiilor asumate i deriv din insuficiena rezervelor comparativ cu nevoile de fonduri.

3.1. COMPONENTELE LICHIDITATII BANCARE


Lichiditatea este o proprietate general a activelor, exprimnd capacitatea acestorade a se transforma rapid i cu o cheltuial minim, n moned lichid (numerar saudisponibil n contul curent). Managementul lichiditii bancare este una dintre cele mai importante activiti desfurate de bncile comerciale, ce are ca obiectiv principal asigurarea fondurilor lichide corespunztoare pentru acoperirea obligaiilor financiare pe care le nregistreaz la un moment dat.

Dardac, N. (coord): Managementul sistemelor bancar curs postuniversitar CD-ROM, ASE Bucureti, Biblioteca virtual. pag. 128-129;
4

Prin crearea unei lichiditi corespunztoare, banca poate onora solicitrile de pli n toate situaiile, chiar i atunci cnd se confrunt cu retrageri masive de depozite sau alte situaii neprevzute. Un exemplu edificator a fost situaia Bncii Comerciale Romne, care, datorit unei lichiditi corespunztoare, a fcut fa retragerilor masive de depozite, la finele lunii mai 2000, dup declanarea crizei Fondului Naional de Investiii. Putem spune c, lichiditatea bancar este o problem de gestiune a activelor i pasivelor bancare care au grade diferite de lichiditate i arat capacitatea unei bnci de a-i finana operaiile curente. Atunci cnd exist o probabilitate ca aceast capacitate s fie pierdut, apare riscul de lichiditate. n conformitate cu prevederile Normelor Bncii Naionale a Romniei nr.1/2001 privind lichiditatea bncilor i nr.1/2002 i nr.7/2003 care le modific i completeaz, pentru a putea supraveghea riscul de lichiditate, bncile trebuie s determine permanent lichiditatea efectiv i lichiditatea necesar.

3.1.1. Lichiditatea necesar


Lichiditatea necesar se determin prin nsumarea, pe fiecare band de scaden, a obligaiunilor bilaniere i a angajamentelor date evideniate n afara bilanului5. Benzile de scaden sunt aceleai ca i la lichiditatea efectiv. Obligaiile bilaniere cu scaden la vedere vor fi nscrise n prima band descaden la o valoare ajustat, determinat prin deducerea din soldul curent aferent fiecrei categorii de obligaii a soldului mediu respectiv, calculat pentru o perioad de 6 luni anterioare. n cazul n care valoarea ajustat obinut din calcul este nul sau negativ, obligaiile bilaniere cu scaden la vedere nu vor fi luate n calcul la determinarea lichiditii necesare.

BNR Normele 1/2002 privind lichiditatea bncilor, M.O. nr.113/2002, art 6 (3)

Avnd n vedere c lichiditatea necesar reprezint numitorul raportului din care rezult indicatorul de lichiditate, lichiditatea efectiv fiind numrtorul, este important ca valoarea ei s fie ct mai mic. De aceea pentru situaiile n care o banc nregistreaz deficit n constituirea de rezerve minime obligatorii n perioada de observare anterioar datei de raportare a indicatorului de lichiditate, sau n luna anterioar niveluri ale indicatorilor de solvabilitate sub limitele prevzute de reglementrile Bncii Naionale a Romniei, aceasta va nscrie n banda 1 de scaden, obligaiile bilaniere la vedere la valoarea contabil, fr s beneficieze de ajustarea favorabil menionat. Aceast prevedere oblig aceste bnci ca prin creterea lichiditii activelor si constituie surse pentru acoperirea necesarului de resurse i a crete nivelul indicatorului de solvabilitate. Aceste lucruri se pot realiza de exemplu, prin scderea ponderii creditelor i creterea disponibilitilor. Celelalte obligaii bilaniere se repartizeaz pe scadene, n funcie de durata rmas de scurs, la valoarea contabil. Angajamentele irevocabile i necondiionate date n favoarea terilor se diminueaz cu depozitele colaterale, i se ajusteaz cu un coeficient reprezentnd ponderea angajamentelor a cror executare a fost solicitat bncii ntr-o perioad anterioar de 6 luni fa de totalul angajamentelor de aceast natur, date de banc.

3.2. GESTIUNEA RISCULUI DE LICHIDITATE


Aa cum am menionat, riscul de lichiditate apare atunci cnd banca nu-i mai poate finana operaiunile curente, de fapt este incapabil s-i onoreze obligaiile de

pli curente. De altfel una din condiiile ca o banc s fie considerat n faliment este ca aceasta s nu onoreze integral o crean cert, lichid i exigibil de cel puin 7 zile bancare lucrtoare de la scaden.6 n multe cazuri, bnci care raportaser profituri au intrat n incapacitate de plat deoarece, n special n perioada de tranziie, o perioad a dobnzilor mari, costurile de oportunitate generate de deinerea de numerar i disponibiliti sunt ridicate. Bncile pot pierde multe oportuniti de plasament care le-ar aduce venituri, de aceea sunt tentate s menin un volum mic de astfel de active lichide. Principalele surse de lichiditate ale unei bnci sunt: - numerar (moned efectiv); - disponibiliti i depozite la banca central; - disponibiliti i depozite la bncile corespondente; - portofoliu de bonuri de tezaur, certificate de trezorerie i alte titluri negociabile; - dobnzi i rate scadente la creditele acordate; - mprumuturi sub forma emisiunilor de certificate de depozit; - depozite atrase de la populaie; - mprumuturi de la alte bnci (inclusiv sub forma unor depozite atrase de pe piaa interbancar); - mprumuturi de la banca central (inclusiv credite de refinanare). Principalele destinaii ale lichiditii sunt: - constituirea rezervelor minime obligatorii la banca central; - eventualele cereri de mprumut i nevoile de bani lichizi ale clienilor; - acoperirea eventualelor cereri ale clienilor de retragere de fonduri; - efectuarea decontrilor interbancare; - efectuarea de operaiuni prin bncile corespondente. O bun gestiune a riscului de lichiditate presupune gestionarea poziiei monetare a bncii i urmrirea indicatorilor de lichiditate.
*** OUG nr. 138/2001 pentru modificarea i completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului bncilor, articolul 2.a)
6

3.2.1. Consideraii privind rezervele minime obligatorii


Datorit nivelului ridicat al ratei acesteia putem spune c principala preocupare a unei bnci comerciale n ceea ce privete gestionarea poziiei sale monetare o reprezint ncadrarea n nivelul minim planificat al rezervei obligatorii. Ultima reglementare n domeniu o reprezint Regulamentul B.N.R. nr.6/2002 care stabilete baza de calcul i nivelul acesteia, perioada de observare i perioada de aplicare pentru constituirea rezervei minime obligatorii. Nivelul efectiv al rezervei minime obligatorii trebuie s fie egal cu cel prevzut, nefcndu-se compensri ntre depirea i nendeplinirea rezervelor n lei i n valut. Menionm c aceste rezerve care au nceput s se constituie din anul 1992, au strnit controverse pentru c rata lor a fluctuat atingnd 30 % pentru lei, n decembrie 1999 i pn n iunie 2001, Banca Naional ducnd o politic monetarist de reducere a inflaiei prin diminuarea masei monetare i n special a creditului din economie. Incepand cu perioada de observare 24 februarie-23 martie 2005, la cerinta Bancii Nationale a Romaniei7, ratele rezervelor minime obligatorii sunt urmatoarele: - 18% pentru mijloacele banesti in moneda nationala cu scadenta mai mica de 2 ani de la finele perioadei de observare, pentru sumele in tranzit in moneda nationala si pentru mijloacele banesti in moneda nationala cu scadenta reziduala mai mare de 2 ani de la finele perioadei de observare, care prevad clauze contractuale referitoare la rambursari, retrageri, transferari anticipate; - 0% pentru mijloacele banesti in moneda nationala cu scadenta reziduala mai mare de 2 ani de la finele perioadei de observare si care nu prevad clauze contractuale referitoare la rambursari, retrageri, transferari anticipate, precum si pentru imprumuturile nerambursabile in moneda nationala;
7

BNR - Regulament nr. 6 din 24 iulie 2002, privind regimul rezervelor minime obligatorii (M.O.

nr.566 din 1 august 2002) modificat prin Circulara nr.6/2006;

- 30% pentru mijloacele banesti in valuta cu scadenta mai mica de 2 ani de la finele perioadei de observare, pentru sumele in tranzit in valuta si pentru mijloacele banesti in valuta cu scadenta reziduala mai mare de 2 ani de la finele perioadei de observare, care prevad clauze contractuale referitoare la rambursari, retrageri, transferari anticipate; - 0% pentru mijloacele banesti in valuta cu scadenta reziduala mai mare de 2 ani de la finele perioadei de observare si care nu prevad clauze contractuale referitoare la rambursari, retrageri, transferari anticipate, atrase pana la data de 23 februarie 2005 inclusiv, precum si pentru imprumuturile nerambursabile in valuta;
-

30% pentru mijloacele banesti in valuta cu scadenta reziduala mai mare de 2 ani de la finele perioadei de observare, care nu prevad clauze contractuale referitoare la rambursari, retrageri, transferari anticipate, atrase incepand cu data de 24 februarie 2005 inclusiv, indiferent de data angajarii si/sau contractarii. Cu ct rata RMO este mai mare, cu att mai mult bncile trebuie s mreasc

rata dobnzii la creditele acordate pentru a recupera diferen de dobnd ntre cea pltit deponenilor i cea ncasat de la Banca Naional. De exemplu la o rat a RMO pentru lei de 18 % ct este n prezent, dac nivelul ratei dobnzii pltit deponenilor este de 16 % iar rata dobnzii ncasat pentru RMO n lei este n prezent de 6 %, rezult c diferen de 82 % din depozitul atras trebuie plasat cu cel puin 18,20 %. 18,20 % = [(16 % 18 % x 6 %) : 82 %] Rezult c 2,2 % din ecartul n procente, ntre dobnda activ i cea pasiv este datorat constituirii de rezerve minime obligatorii, ceea ce nseamn circa 20 % dintrun ecart de 11 %. Optimul nivelului RMO este ca s permit creterea economic pn la nivelul la care aceast cretere s nu aib caracter inflaionist, ceea ce nseamn utilizarea eficient i permanent a resurselor umane, materiale i bneti ale societii.

3.2.2. Indicatori ai lichiditii bancare


La nivelul unei societi bancare se calculeaz i se analizeaz o serie de indicatori ai lichiditii n vederea gestionrii eventualelor crize de lichiditate i a evitrii intrrii n incapacitate de plat. Principalii indicatori pe care i calculeaz departamentul de trezorerie i cel de management al riscurilor ntr-o societate bancar, sunt dup cum urmeaz: a) lichiditatea global, care reflect posibilitatea elementelor patrimoniale de activ de a se transforma pe termen scurt n lichiditi pentru a satisface obligaiile de pli exigibile. Se calculeaz ca un raport ntre active lichide (disponibiliti bneti inclusiv la B.N.R., depozitele la alte bnci, titlurile de stat, alte active) i datorii curente (resurse atrase la vedere). Nivelul optim al acestui indicator este 2 - 2,5; b) lichiditatea imediat (de trezorerie), care reflect posibilitatea elementelor patrimoniale de trezorerie (numerar, cont curent la B.N.R., plasamente pe termen scurt) de a face fa datoriilor pe termen scurt (disponibilitile la vedere ale clienilor i mprumuturi pe termen scurt de la alte bnci). Nivelul optim al acestui indicator este 20 %; c) lichiditatea n funcie de depozite la vedere, care exprim capacitatea bncii de a acoperi din activele lichide pasivele cu gradul cel mai ridicat de volatilitate (depozite la vedere). Se calculeaz ca un raport ntre volumul total al activelor lichide i cel al depozitelor la vedere. Valoarea optim a indicatorului este de 15 %, dar variaz n funcie de dezvoltarea pieelor financiare; d) lichiditatea n funcie de total depozite, care exprim posibilitatea elementelor patrimoniale de active lichide de a se transforma rapid i cu cheltuieli minime n lichiditi pentru a putea face fa datoriilor reprezentnd totalul depozitelor. Se calculeaz ca un raport ntre volumul total al activelor lichide i cel al totalului depozitelor (inclusive cele atrase de pe piaa interbancar);

e) ponderea depozitelor la vedere n total depozite, care exprim expunerea bncii n funcie de depozitele la vedere i total depozite i arat tendina de evoluie a depozitelor la termen comparativ cu cea a disponibilitilor la vedere cu influen asupra stabilitii resurselor i nivelului costurilor; f) lichiditatea n funcie de total depozite i mprumuturi, care exprim posibilitatea activelor lichide de a se transforma rapid i cu cheltuieli minime n lichiditi pentru a putea face fa datoriilor reprezentnd totalul depozitelor i mprumuturilor atrase. Se calculeaz ca un raport ntre volumul activelor lichide i cel al depozitelor i mprumuturilor atrase (inclusiv de la B.N.R.); g) lichiditatea n funcie de active, care reflect gradul de lichiditate al activului bilanier, respectiv ponderea activelor lichide n totalul activelor bilaniere; h) ponderea creditelor acordate n totalul resurselor atrase, care arat gradul n care depozitele i mprumuturile atrase sunt plasate n credite, acestea transformndu-se n lichiditi la scaden; i) poziia lichiditii, care se determin ca diferen ntre volumul activelor lichide i al pasivelor volatile. Dac poziia lichiditii este pozitiv, excedentul de lichiditate peste limita admisibil se plaseaz pe termen scurt n depozite pe piaa interbancar; j) indicele de lichiditate, care reprezint raportul dintre suma pasivelor i suma activelor, ambele ponderate cu numrul mediu de zile (ani) sau cu numrul curent al grupei de scadene respective. Dac indicele de lichiditate este: 0 egal sau apropiat de 1, nseamn c banca nu face practice transformare de scadene; 0 subunitar, nseamn c banca face transformare de pasive pe termen scurt n active pe termen lung, situaie avantajoas n condiiile curbei cresctoare a dobnzilor; 0 supraunitar, nseamn c banca face transformare din pasive pe termen lung n active pe termen scurt. n acest caz nu exist practic risc de lichiditate cci activele i ating scadena (devin lichide) naintea surselor care le-au finanat; k) rata lichiditii, care reflect evoluia gradului de ndatorare a bncii fa de piaa monetar. Aceasta se calculeaz periodic funcie de scadena operaiunilor de mprumut, prin raportarea mprumuturilor nou contractate la mprumuturile scadente

n aceeai perioad. Rata lichiditii poate fi: o supraunitar, deci crete gradul de ndatorare i lichiditatea este n scdere, crete dependena fa de piaa monetar i scade capacitatea de a mprumuta n caz de urgen; o egal cu 1, deci situaia rmne aceeai; o subunitar, deci scade gradul de ndatorare i lichiditatea este n cretere, scade dependena fa de piaa monetar i crete capacitatea de a se mprumuta n caz de urgen; l) indicatorul de lichiditate, care reprezint un instrument prin care Banca Naional a Romniei supravegheaz riscul de lichiditate8. Limita minim a indicatorului de lichiditate este 1 i se calculeaz ca raport ntre lichiditatea efectiv i lichiditatea necesar, pe fiecare band de scaden. n cazul nregistrrii unui excedent de lichiditate n oricare dintre benzile de scaden cu excepia ultimei benzi, acesta se va aduga la nivelul lichiditii efective, aferent benzii de scaden urmtoare

CAPITOLUL 4. PROFITABILITATEA I GESTIUNEA RISCULUI RATEI DOBNZII


4.1. PROFITUL UNEI SOCIETI BANCARE

BNR Normele 1/2001 privind lichiditatea bncilor, M.O. nr.201/2001, Seciunea 1

Profitul este, n final, scopul esenial al acionarilor unei bnci iar obiectivul este creterea valorii bncii prin prevenirea i diminuarea riscurilor precum i ntrirea i creterea poziiei bncii pe pia. Profitul bancar reprezint diferena dintre veniturile din dobnzi, comisioane, speze (ncasate sau de ncasat) i cheltuielile efectuate cu dobnzile, comisioanele i taxele pltite, precum i cele cu funcionarea bncii. Profitul bancar poate fi brut sau net dup deducerea impozitului pe profit. Profitul brut reflect eficiena activitii bancare sintetiznd influenele tuturor factorilor care acioneaz direct sau indirect asupra veniturilor i cheltuielilor. Principalele venituri i cheltuieli ale unei bnci sunt veniturile din dobnzile ncasate sau de ncasat i cheltuielile cu dobnzile pltite. Diferena dintre acestea reprezint venitul net din dobnzi. Ea exprim capacitatea bncii de a-i acoperi cheltuielile cu dobnzile, de a asigura susinerea sarcinii bancare (diferena dintre alte cheltuieli bancare i alte venituri bancare) precum i de a obine un profit n concordan cu obiectivele strategice ale bncii. Venitul net din dobnzi depinde foarte mult de diferena dintre rata medie a dobnzii active i rata medie a dobnzii pasive. Aceast diferen reprezint spreadul. Un alt aspect al profitabilitii este modul n care sunt structurate veniturile. Cu ct se vor obine mai multe venituri din servicii, riscurile aferente activitii bancare vor fi mai mici sau mai uor de prevenit, nemaifiind nevoie nici de cheltuieli cu resursele suplimentare atrase. De exemplu la bncile americane, n perioada 1990 - 1997 ponderea veniturilor din dobnzi n total venituri a sczut de la 85,2 % la 76,1 %, crescnd ponderea veniturilor din servicii i alte activiti de la 14,8 % la 23,9 %.9 Spre comparaie, structura veniturilor la Banca Comercial Romn n anul 2001 era 84 % venituri din dobnzi i 16 % venituri din servicii i alte activiti, iar n 2003, 75 % venituri din dobnzi i 25 % venituri din servicii i alte activiti.

Basno, C. (coord.): Produse, costuri i performane bancare, ASE Buc, curs electronic, pag. 64

4.2. RISCUL RATEI DOBNZII


Modificrile ratelor dobnzii pot determina schimbri semnificative n profitabilitateaunei bnci i n valoarea de pia a capitalului su. Fiecare banc i calculeaz o rat activ de baz a dobnzii care trebuie s asigure venitul net din dobnzi de care are nevoie banca pentru a fi profitabil n msura n care au stabilit acionarii si. La stabilirea acestei rate se iau n considerare urmtorii factori10: a) nivelul ratei dobnzii de pe piaa monetar care constituie pentru bnci costul dobnzii aferent resurselor pe care acestea le achiziioneaz pentru a depi probleme de lichiditate; b) nivelul prognozat al inflaiei deoarece exist o relaie direct proporional ntre nivelul inflaiei i al ratei dobnzii. Este important ca ratele dobnzilor att activ ct i pasiv s fie real pozitive pentru ca banca s-i protejeze capitalul propriu mpotriva eroziunii generate de inflaie i pentru protecia deponenilor care altfel fie nu ar mai fi motivai s economiseasc, fie ar alege surse alternative de plasament. c) politica monetar practicat de Banca Naional care prin instrumentele utilizate vizeaz reducerea lichiditilor din economie i a inflaiei. d) costurile de achiziie a resurselor care cuprind att costurile cu dobnda pe care o banc o bonific, ct i alte costuri, cum ar fi cele de operare, de asigurare a resursei, de promovare. Costurile de achiziie sunt specifice fiecrei categorii de resurse, constituind un reper n funcie de care fiecare banc i restructureaz pasivele; e) rata de rentabilitate a capitalului propriu care constituie obiectivul fundamental al managementului din fiecare banc responsabil n faa acionarilor. La stabilirea nivelului de rentabilitate trebuie avute n vedere rata inflaiei prognozate i rata dobnzii la depozitele la termen practicate n sistemul bancar, pentru ca dividendele distribuite s fie mai mari dect eventuala dobnd la termen, iar rata dividendelor mai mare dect inflaia.
10

Stoica, Maricica: Management bancar, curs electronic, ASE, Buc., pag. 96 - 97

Riscul ratei dobnzii este acel risc de deteriorare a situaiei patrimoniale a bncii, sub influena unei modificri adverse a nivelului dobnzilor pe pia. De asemenea, putem considera riscul ratei dobnzii ca exprimnd sensibilitatea rezultatelor financiare la variaia nivelului ratelor dobnzii. Apariia i dezvoltarea riscului ratei dobnzii se afl sub influena unor factori endogeni (importani pentru gestionarea riscului, aciunea asupra lor genernd minimizarea expunerii la risc) i a unor factori exogeni (determinai de evoluia condiiilor economice generale). Exemple de factori endogeni care determin apariia riscului ratei dobnzii sunt: - strategia bncii care poate stabili marje nerealiste; - volumul i structura activelor i pasivelor bancare, existnd diferene ntre ele ca sensibilitate la variaia ratei dobnzii, ntre volumul activelor i pasivelor purttoare de dobnzi; - volumul, structura i calitatea portofoliului de credite. Cu ct volumul creditelor este mai mare, cu att activele sensibile la dobnd vor fi mai mari, tiindu-se c dobnda la creditele n lei n bncile romneti este variabil. Riscul ratei dobnzii trebuie gestionat avnd n vedere obiectivul fundamental, constnd n obinerea unei marje nete a dobnzii ct mai mare i mai stabil n timp.

CAPITOLUL 5 RISCUL DE CREDIT


5.1 CONCEPTE SI COMPONENTE ALE RISCULUI DE CREDITARE
5.1.1. Riscul incapacitatii de plata

Riscul incapacitii de plat este definit prin probabilitatea de intrare n incapacitate de plat a unei contrapartide (client, banc, etc.), de-a lungul unui anumit orizont de timp. Analiza riscului de creditare se realizeaz asupra a dou componente fundamentale:

cantitatea riscului de creditare i

calitatea riscului de creditare. Primul element reprezint soldul creditului acordat la un moment dat unui debitor, respectiv suma de bani pe care o are de restituit debitorul la un moment dat, din valoarea total a creditului acordat. Calitatea riscului de creditare este reprezentat pe de-o parte, din posibilitatea ca debitorul s intre n incapacitate de plat i, pe de alt parte, de garaniile depuse de debitor cu scopul de a reduce riscul de creditare n eventualitatea intrrii acestuia n incapacitate de plat, situaie n care pierderile poteniale ale bncii se reduc proporional cu recuperrile reprezentate de aceste garanii. n consecin, garaniile bancare micoreaz riscul de creditare i reflect capacitatea de negociere a bncii cu clientul, calitatea i/sau renumele clientului, caracteristici care rezult din activitile desfurate de client. Incapacitatea de plat reprezint un eveniment incert i, n cele mai multe cazuri, expunerea bncii n momentul apariiei incapacitii de plat nu este cunoscut de la nceput, deoarece exist puine cazuri n care schemele de restituire a mprumuturilor se stabilesc contractual. n aceste condiii, pierderile cauzate de intrarea n incapacitatea de plat a unui debitor sunt dificil de prognozat n prealabil. La ora actual exist numeroase definiii ale incapacitii de plat: neplata obligaiilor contractuale; nerespectarea acordurilor i nelegerilor convenite;

intrarea n procedur legal de faliment; incapacitate de plat economic, etc.

n literatura de specialitate i n general n practica financiar-bancar internaional, un debitor este declarat n incapacitate de plat atunci cnd neplata obligaiilor ce rezult din acordarea creditelor a depit perioada minim stabilit prin contract care, n cele mai multe cazuri, este fixat la trei luni de zile. Nerespectarea acordurilor convenite reprezint o incapacitate de plat de natur tehnic, care poate duce la intrarea n stare de faliment a debitorului. Incapacitatea de plat economic apare n situaia n care valoarea economic a activelor unui agent economic scade sub nivelul datoriilor contractate. Valoarea economic a unui activ reprezint valoarea ateptat a tuturor fluxurilor de numerar discontat n prezent. Aceast valoare se schimb n mod constant n funcie de condiiile pieei. Dac valoarea de piaa a activelor scade sub nivelul pasivelor atunci toate valorile fluxurilor de numerar viitoare nu pot acoperi datoriile acumulate. Definirea incapacitii de plat este important atunci cnd se estimeaz posibilitile de intrare n incapacitate de plat a unui debitor, care se obin din nregistrrile istorice privind ratele de intrare n incapacitate de plat a agenilor economic. Ageniile de rating consider c un debitor poate fi considerat n incapacitate de plat atunci cnd plile contractate nu se realizeaz n termen de trei luni din momentul stabilit contractual pentru efectuarea plilor respective. Probabilitatea de a intra n incapacitate de plat a unui debitor poate fi msurat direct utilizndu-se serii de date statistice istorice privind apariia incapacitii de plat. Aceste date pot fi stocate fie ca surse interne n banc, sau obinute de la ageniile de rating ori autoriti centrale. Pe baza acestor date statistice se poate calcula rata incapacitii de plat pentru o perioad dat de timp pe un eantion de debitori. Aceast rat poate servi ca o aproximare a probabilitii de intrare n incapacitate de plat. Datele privind frecvenele incapacitii de plat sunt disponibile strucurat pe ramuri industriale sau clase de rating. Evenimentele care genereaz intrarea n incapacitate de plat, nu determin neaprat pierderi imediate, dar cresc probabilitatea de apariie a formei finale a incapacitii de plat care este falimentul.

Riscul incapacitii de plat depinde de calitatea clientului care solicit creditul (debitorul), calitate care la rndul ei depinde de numeroi factori: imagine pe pia, mrimea companiei, factorii competiionali, calitatea managementului i a acionariatului, etc.

15.1.2. Riscul de expunere


Riscul de expunere este definit prin incertitudinea rezultat din suma riscurilor generate de activitile de creditare. Atunci cnd contractele de creditare se realizeaz dup convenii stricte, riscul de expunere se diminueaz sau poate fi nul. n aceast situaie, amortizarea creditului se realizeaz dup o schem bine stabilit, situaie n care soldul datoriei de recuperat este cunoscut dinainte; cu excepia cazurilor plilor anticipate. Practic, pentru asemenea linii de credit nu exist risc de expunere sau, mai exact spus, el poate fi neglijat. Exemple de astfel linii de credite sunt: creditele pentru cumprarea de bunuri cu plata n rate unde sumele mprumutate se restituie cu dobnd n trane egale sau titlurile de stat i obligaiunile care sunt hrtii de valoare cu dobnd fix. Aceste situaii nu se ntlnesc la toate activitile de creditare. Exist anumite produse care ofera beneficiarului posibilitatea ca odat deschis linia de credit, acesta s poat retrage bani oricnd dorete i n orice volum, bineneles n limita sumei contractate prin credit, n funcie de nevoile sale de finanare. Exemple de astfel de produse sunt: scrisoarea de credit care reprezint un document emis de banc n numele unui client prin care este garantat plata cecurilor emise de acesta ctre prile de la care acesta a cumprat bunurile; cambiile care reprezint bilete la ordin utilizate pentru finanarea tranzaciilor de comer exterior. Produsele enumerate anterior confer clienilor dreptul de a dispune de sumele din linia de credit n orice moment i n limitele convenite contractual. Din acest motiv, la un anumit moment, este destul de dificil de estimat gradul de expunere al creditorului fa de debitor. Finanarea

proiectelor implic, de asemenea, o mare incertitudine n ceea ce privete schemele de rambursare. n general, la nivel contabil toate elementele situate n afara bilanului genereaz risc de creditare. Exist ns i situaii n care riscul de expunere nu apare. De exemplu, atunci cnd garaniile pentru mprumut sunt date de o a treia contrapartid care, n situaia n care debitorul nu respect schemele de rambursare trebuie s continue plile. Riscul de expunere poate rezulta i din tranzaciile cu instrumente derivative, situaie n care sursa incertitudinii nu o reprezint evoluia capacitii de plat a contrapartidei, ci micrile pieei.

5.2. GESTIONAREA A PRIORI A RISCULUI DE CREDIT


5.2.1. Divizarea si limitarea riscurilor
Divizarea riscurilor are ca obiectiv evitarea concentrarii riscurilor prin diversificarea plasamentelor. Limitarea riscurilor se realizeaza prin norme stabilite de fiecare banca, dar si prin masuri stabilite de autoritatea de reglementare, apozabile tuturor bancilor. Limitarea autonormativa vizeaza: - limite interne pentru ponderea activitatilor riscante in fondurile proprii, - plafoane de creditare pe debitor, grup de debitori, sector de activitate, zona geografica. Principiul functional al managementului portofoliului consta in diversificarea riscului, realizata printr-o serie de tehnici analitice, ca analiza sectoriala, clasificarea si scoringul creditelor, ratingul de tara. Reglementarile romanesti pentru limitarea riscului de credit se refera la: - expunerea maxima fata de un singur debitor: cel mult 20% din fondurile proprii,

- expunerea maxima agregata: mmmsuma totala a imprumuturilor mari (care depasesc 10% din fondurile proprii ale bancii) nu poate depasii de mai mult de 8 ori fondurile proprii. - expunerea maxima fata de persoanele aflate in relatii speciale cu banca: suma totala a imprumuturilor nete nu poate depasii 20% din fondurile proprii ale bancii. - expunerea maxima fata de personalul propriu, inclusive familiile acestora: suma totala a imprumuturilor nete nu poate depasii 5% din fondurile proprii ale bancii.

5.2.2. Aprecierea capacitatii de rambursare a solicitantilor de credite


Bancile sunt obligate sa limiteze riscul de credit si sa depuna toate eforturile pentru a-si incasa debitorii. In acest scop, vor fi onorate doar solicitarile de credit pentru care exista premisele rambursarii principalului si platii dobanzilor. Evaluarea capacitatii de rambursare a solicitantilor de credit are dimensiuni calitative si cantutative. Etapele in evaluarea calitativa a riscului se refera la obtinerea de informatii legate de responsabilitatea financiara a clientului, determinarea scopului real al cererii de credit si de estimarea eforturilor reale ale clientului in vederea rambursarii. Dimensiunea cantitativa a evaluarii riscurilor de creditare consta in analiza atenta a istoricului datelor financiare ale clientului si proiectare viitoarelor rezultate financiare.

5.2.2.1. Analiza bonitatii clientului Rating-ul reprezinta o modalitate de evaluare a bonitatii clientilor potentiali. Aceasta consta intr-o notatie de apreciere a atributelor solicitantului in vederea acordarii creditului, care sunt apoi agregate intr-o nota totala. Construirea unui sistem de rating presupune rezolvarea urmatoarelor probleme: - alegerea criteriilor relevante de evaluare

- stabilirea intervalelor valorice pentru fiecare dintre criterii, respective notarea fiecarui criteriu - elaborarea metodologiei de agregare a notelor obtinute pentru fiecare criteriu in parte - stabilirea punctajului minim pentru continuarea analizei solicitarii de credit Aplicarea sistemului credit scoring are in vedere compararea punctajului obtinut de solicitant cu limita stabilita pentru acordarea creditului. acest rezultat constituie numai o baza pentru decizia de creditate, aceasta din urma revenind Comitetului de Credite. Alegerea criteriilor relevante de evaluare si stabilirea intervalelor valorice pentru fiecare dintre criterii, respective notarea fiecarui criteriu. Alegerea criteriilor relevante de evaluare are in vedere trei categorii de informatii: financiare, economice, nefinaciare privind clientii: situatia juridica de proprietate, conducerea, personalul societatii, afacerea, piata,etc. Analiza financiara Criteriile ce stau la baza evaluarii performantelor financiare ale clientului si capacitatii acestuia de a-si onora datoria la scadenta se stabilesc de fiecare banca in parte si se aproba de catre BNR-Directia Supraveghere11. In urma acestor evaluari, creditele vor fi incluse in urmatoarele categorii: Categoria A Categoria B Categoria C performante foarte bune, care permit achitarea la scadenta a datoriei, cu mentinerea acestor performante, performante foarte bune, dar fara certitudine pe o perspectiva medie, performante financiare satisfacatoare, cu tendinte de

inrautatire, Categoria D performante financiare scazute si ciclice, Categoria E pierderi si incapacitatea rambursarii. Analiza financiara a clientilor se bazeaza pe informatiile financiare furnizate de client: bilant si raport de gestiune, cont de profit si pierdere, balanta de verificare. Prin aceasta analiza banca urmareste sa identifice si sa cuantifice riscul performantei
11

BNR : Regulamentul nr.5 din 23 august 2002, art.7

clientului, riscul de lichiditate, riscul de insolvabilitate si riscul legat de managementul activelor. Evaluarea rezultatelor economice
Inducatori Formula ACirculante Lichiditate generala LG = PCirculante ACirculante-Stocuri Lichiditate curenta LC= PCirculante Intervale LG 1 1 > LG 0.8 0.8 > LG 0.6 0.6 > LG 0.5 0.5 > LG LC 0.8 0.8 > LC 0.65 0.65 > LC 0.5 0.5 > LC 0.3 0.3 > LC G 0.4 0.4 < G 0.5 0.5 < G 0.7 0.7 < G 0.8 G > 0.8 AD 6 6 > AD 4 4 > AD 3 3 > AD 1 1 > AD RStoc 12 12 > RStoc 8 8 > RStoc 4 4 > RStoc 2 2 > RStoc TC 15zile 15zile < TC 30zile 30zile < TC 60zile 60zile < TC 90zile TC > 90zile Tp > 90zile 60zile < Tp 90zile 30zile < Tp 60zile 15zile < Tp 30zile Tp 15zile

Gradul de indatorare

G = Datorii / AT

RExploatare Acoperirea dobanzilor AD= Chelt.Financiare

Rotatia Stocurilor

RStoc= CA / Stocuri

Termenul de recuparare al creantelor

TC = (Creante * 360) / CA

Termenul de plata al datoriilor

TP = (Datorii * 360) / CA

Rotatia activelor fixe

RAF = CA / AF

Rotatia activelor totale

RAT = CA / AT

Rata profitului

PM = PN / CA

Puterea de castig

BEP = RExpoatare / AT

Rentabilitatea financiara

ROE = PN / CP

RAF 6 6 > RAF 4.5 4.5 > RAF 3 3 > RAT 1.5 1.5 > RAF RAT 2.5 2.5 >RAT 2 2 > RAT 1.5 1.5 > RAT1 1 > RAT PM 0.15 0.15 > PM 0.1 0.1 > PM 0.05 0.05 > PM 0.01 0.01 > PM BEP 0.35 0.35 > BEP 0.3 0.3 > BEP 0.25 0.25 > BEP 0.2 0.2 > BEP ROE 0.2 0.2 > ROE 0.15 0.15 > ROE 0.1 0.1 > ROE 0.05 0.05 > ROE

Analiza economica urmareste sa evalueze puterea economica a solicitantului prin cuantificarea cresterii reale a cifrei de afaceri si a profitului net, modificarea procentuala a activitatii in raport cu media sectorului de activitate si dimensiunea economica a activitatii.
Indicator Cresterea CA in termeni reali Formula CAn %CA= CAn-1x(1+r1) Cresterea PN in termeni reali PNn %PN= PNn-1x(1+r1n) Intervale %CA0.25 0.1%CA<0.25 -0.05%CA<0.1 -0.2%CA<-0.05 %CA<-0.2 %PN0.25 0.15%PN<0.25 0.03%pn<0.15 -0.05%PN<0.03 %PN<-0.05 CA()10.000.000

CA(ROL) Marimea companiei CA()= CS(ROL/EUR) Cresterea CA vs Ev. Sect. = %CA - %ES

(5.MIL : 10 MIL ) (1 MIL : 5 MIL ) (0.25 MIL :1 MIL ) CA()< 250.000 0.1 0.05<0.1 0<0.05 -0.05<0 <-0.05

Relevanta analizarii aspectelor nefinanciare este data de necesitatea aprecierii moralitatii comerciale si a capacitatii manageriale a potentialului client. Dintre criteriile nefinanciare de analiza a bonitatii clientului se detaseaza prin importanta situatia juridica. Indicator Status Capital nemajorat Intrerupere temporara de activitate Reorganizare alte moduri Divizare totala In curs de inmatriculare Reorganizare in cooperative de credite Reorganizare juridica Rezervare pentru schimbare nume firma Divizare partiala Rezervare Schimbare sediu in alt judet Valabilitate sediu expirata Fuziune prin absortie Reoganizare RA in SC Reoganizare sucursale in SC Schimbare forma juridica Functiune Fuziune prin contopire VA < 2 2 VA < 5 5 VA <8 8 VA < 12 VA 12 SA si cotata la BVB SA si cotata la RASDAQ SA necotata

Situatia juridica

Vechimea afacerii

Forma de propietate

SRL Alte forma Stabilirea intervalelor valorice pentru fiecare dintre criterii, respective notarea fiecarui criteriu are la baza analiza discriminanta. Constituirea metodologiei de agregare a rezultatelor obtinute are in vedere stabilirea importantei fiecarui criteriu in parte in ansamblul indicatorilor considerati. Cel mai adesea sistemele de rating folosesc metoda liniara de agregare a rezultatelor apreciindu-se ca aceasta aproximeaza cel mai bine toate situatiile posibile. 5.2.2.2 Analiza perspectivelor financiare pe baza de cash-flow Analistul de credite trebuie sa fundamenteze decizia de creditare nu numai pe situatia financiara istorica a clientului, ci si pe capacitatea acestuia de a genera in viitor fluxuri banesti si deci de a rambursa creditul si a plati dobanda. Instrumentul folosit in acest scop este fluxul de numerar, adica o situatie a intrarilor si iesirilor de numerar (incasari si plati) intr-o perioada data. Rezultatul poate fi pozitiv (disponibil de numerar) sau negativ (necesar de numerar). In realizarea unui flux de numerar, trebuie avut in vedere ca prognozele clientului pot avea la baza o proiectie exagerat pozitiva a evolutiei viitoare, deci impune o corectare a acestora. Structura unui flux de numerar este urmatoarea: Intrari de capital -iesiri de capital +intrari din vanzari -iesiri pentru aprovizionari -salarii -alte cheltuieli -impozit pe profit =flux net al perioadei -disponibil din perioada anterioara =disponibil/necesar de lichiditati curent

5.2.3. Constituirea garantiilor


Conform prevederilor Legii Bancare, acordarea de credite se realizeaza in urma acceptarii de catre Banca a unor garantii aferente acestor credite. Garantiile care se pot accepta sunt: garantii in numerar depozite constituite la Banca de catre imptumutat sau scrisori de garantie bancara in vederea acceptarii unei scrisori de garantie scrisoare de garantie emisa de o Administratie Centrala/Locala; scrisoare de garantie emisa de o entitate juridica sau fizica; diferiteforme de garantii emise de institutii specializate si autorizate sa de catre un tert garant; bancara se verifica existenta unei limite aprobate si disponibile pentru banca emitenta;

emita astfel de garantii (Fondul National de Garantatre a creditelor pentru intreprinderile mici si mijlocii, SA, Fondul de Garantare a creditului rural) garantii materiale considerate la o valoare justa: - ipoteci: proprietati industriale, proprietati cu destinatie de locuinta, alte proprietati - gajuri: echipamente, stocuri, bunuri mobile, altele - cesiuni de creanta: exigibile, viitoare, instrumente de plata emise in favoarea imprumutului si girate bancii, altele. alte garantii considerate acceptabile. Pentru garantiile reale mobiliare, in Raportul de credit se vor prezenta orice informatii care exista cu privire la garantiile propuse, obtinute prin interogarea Arhivei Electronice de Garantii Mobiliare (AEGRM) Valoarea justa in cazul cesiunii de creanta va fi valoarea contractului commercial incheiat de clientul Bancii-imprumutat cu partenerii sai sau a comenzilor ferme de care acesta dispune.

Valoarea justa in cazul instrumentului de plata girat Bancii si a Biletelor la Ordin emise in favoarea Bancii si avalizate, va fi valoarea respectivelor instrumente. Valoarea justa in cadrul scrisorilor de garantie corporative sau a scrisorilor de garantie emise de peesoane fizice va fi insasi valoarea inscrisa in textul scrisorii, reprezentand angajamentul de plata asumat de catre entitatea emitenta. Valoarea justa in cazul garantiilor emise de institutii specializate in garantare va fi insasi valoarea inscrisa in textul documentului, reprezentand angajamentul de plata asumat de catre entitatea emitenta. Contractul de gaj pe mijloace fixe Sub titlul conditii de valabilitate: - gajistul trebuie sa fie proprietarul bunului gajat (in caz de gaj pe un bun viitor = gajul produce efecte in momentul cand debitorul obtine proprietatea asupra bunului respective); - contractul trebuie semnat de reprezentantul legal al gajistului persoana juridica,care are dreptul sa constituie aceasta garantie (conform actelor constitutive si conform legii). Recomandare: sa existe o Hotarare AGA care sa prevada expres constituirea garantiei si desemnarea persoanei imputernicite sa semneze contractul respective (in special in cazul unui gaj constituit nu de imprumutat ci de un garant gajist). Conditii de opozabilitate: inregistrarea gajului in AEGRM pentru a asigura opozabilitatea fata de terti si rangul de prioritate al creditorului. Trebuie urmarit cu precadere: - dovada proprietatii asupra bunului pe baza de documente, cu facturi, contracte de cumparare, declaratii de import, fise de inventar, raport de evaluare (daca nu exista raport de evaluare cu declaratie privind valoarea contabila) - elemente de identificare ale bunului gajat, marca, tip, an fabricatie si destinatia utilajului; utilajul sa poata functiona de sine statator si sa poata fi valorificat individual (conditii esentiale in caz de executate silita);

- asigurarea bunului gajat la cel putin valoarea luata in gaj de creditor (valabilitatea asigurarii pe intreaga perioada de valabilitate a obligatiei principale garantate), plata primei de asigurare si cesionarea drepturilor de despagubire in favoarea bancii; dreptul creditorului de a inspecta bunul constituit in garantie. Contractul de gaj pe stocuri Conditii de valabilitate: - gajistul trebuie sa fie proprietarul stocului gajat (in caz de gaj pe un bun viitor = gajul produce efecte in momentul cand debitorul obtine proprietatea asupra bunului respective); -contractul trebuie semnat de reprezentantul legal al gajistului persoana juridica care are dreptul sa constituie aceasta garantie (conform actelor constitutive siconform legii). Recomandare: sa existe o Hotarare AGA care sa prevada expres constituirea garantiei si desemnarea persoanei imputernicite sa semneze contractul respective (in special in cazul unui gaz constitut nu de imprumutat,ci de un garant gajist). Conditii de opozabilitate: inregistrarea gajului in AEGRM, pentru a asigura opozabilitatea fata de terti si rangul de prioritate al creditorului. Trebuie urmarit cu precadere: - dovada proprietatii asupra bunurilor din stoc pe baza de documente; facturi, contracte de cumparare, declaratii de import, fise de inventar; - identificarea clara indicand adresa exacta a locatiei unde se afla bunurile gajate; - identificarea cantitativa si calitativa care sunt: indicarea timpului si a cantitatii aferente, indicarea stasului; este recomandat caluarea luata in gaj sa nu depaseasca valoarea medie lunara a stocurilor pe ultimile sase luni conform balantelor contabile lunare; - dreptul crediturului de a inspecta stocurile aduse in garantie; - mentinerea stocului la calitatea si valoarea constituita in garantie;

- asigurarea stocului la cel putin valoarea luata in gaj de creditor (valabilitatea asigurarii pe intreaga perioada de valabilitate a obligatiei principale garantate), plata primei de asigurare si cesionarea drepturilor de despagubire in favoarea bancii. Riscul: dificultatea controlarii stocurilor, cantitativ si calitativ, de catre banca pe parcursul perioadei de valabilitate a obligatiei principale, gradul pe perisabilitate, dificultati legate de vanzarea unor stocuri sezoniere. Contractul de gaj pe cash colateral Conditii de valabilitate: gajistul trebuie sa fie titularul contului al cariu sold creditor se gajeaza. Daca gajistul este persoana juridica, contractul trebuie semnat de reprezentantul legal al persoanei juridice, care are dreptul sa constituie aceasta garantie (conform actelor constitutive si conform legii) Recomandare: sa existe o hotarare AGA care sa prevada expres constituirea garantiei si desemnarea persoanei imputernicite sa semneze contractul respective (de preferat valoarea obligatorie in cazul unui gal constituit un de imprumutai, ci de un tert garant gajist). Daca gajistul este persoana fizica, in cazul in care gajistul este casatorit si soldul gajat este bun comun al sotilor = contractul de gaj este valabil semnat doar de un sot, fiind prezumat prin lege mandatul tacit al celuilalt sot. Riscul privind executarea: - in caz de divort pe durata de valabilitate a garantiei, daca contractul nu este semnat de ambii soti = ca urmare a partajului bunurilor comune, soldul gajat poate reveni sotului cnu a semnat contractul de gaj; - in caz de deces al sotului semnatar = soldul gajat este inclus in masa succesorala care se imparte, conform legii, intre mostenitori: contul respective va trebui indisponibilizat pana la data cand clarifica situatia mostenitorilor = amanarea executarii garantiei. Conditii de opozabilitate: inregistrarea gajului in AEGRM pentru a asigura opozabilitate fata de terti si rangul de proprietate al creditorului.

Contractul de cesiune de creante Conditii de valabilitate: contractul trebuie semnat de reprezentantul legal al cedentului, persoana juridica, care are dreptul sa constituie aceasta garantie (conform actelor constitutive si conform legii). Recomandare: sa existe o hatarare AGA care sa prevada expres constituirea garantiei si desemnarea persoanei imputernicite sa semneze contractul respectiv (in special in cazul unei xesiuni constituite nu de imprumutat, ci de un garant). Conditii de opozabilitate: - inregistrarea cesiunii in AEGRM pentru a asigura opozabilitatea fata de terti si rangul de prioritate al creditorului; - notificarea debitorilor cedati pentru a asigura opozabilitatea fata de acestia. Trebuie urmarit cu precadere: - termenele de incasare prevazute in contractele comerciale sa fie correlate cu maturitatea creditelor; - termenele de valabilitate a contractelor comerciale sa fie corelate cu maturitatea creditului; - modalitatea de plata prevazute in contractele comerciale sa fie asiguratorii (termene certe de plata); - notificarea debitorului cedat asupra cesiunii si dovada acceptarii acestei notificari (din momentul in care debitorul primeste notificarea, acesta se poate elibera de obligatie numai prin efectuarea platii catre cesionar in modul indicat in notificare). Contractul de ipoteca Contractul de ipoteca trebuie sa cuprinda identificarea bunului alocat garantiei (intotdeauna bun imobil) si valoarea creantei garantate (sub sanctiunea nulitatii absolute). Contractul trebuie incheiat in forma autentica (sub sanctiunea nulitatii absolute) si trebuie semnat de proprietarlu actual al bunului ipotecat (nu ipotecat pe un bun viitor): - daca bunul este proprietatea mai multor personae sau este bun comun al sotilor;

- toti coproprietarii ambi soti trebuie sa semneze contractul de ipoteca; - daca exista un drept de usufruct asupra imobilului, contractul trebuie semnat de nudul proprietar si de uzufructuar + o declaratie autentica a uzufructuarului privind renuntarea la uzufruct in caz de executare a ipotecii. Contractul trebuie semnat de reprezentantul legal al proprietarului bunului ipotecat persoana juridica, care are dreptul sa constituie aceasta garantie (conform actelor constitutive si conform legii). Recomandare: -sa existe o hotarare AGA care sa prevada expres constituirea garantiei si desemnarea persoanei imputernicite sa semneze contractul respective (in special in cazul unei ipoteci constituite nu de imprumutat debitor ipotecar, ci de un garant ipotecar); -sa nu existe un sechestru asupra imobilului ipotecat, dispus de organul fiscal pentru datorii la stat ale proprietarului, sechestru anterior inregistrat in Cartea Funciara = contractul de ipoteca ulterior incheiat este nul absolut. Conditii de opozabilitate: - inregistrarea contractului de ipoteca in Cartea Funciara pentru a asigura opozabilitatea fata de terti si rangul de prioritate (intre doi creditori de rang diferit, cel cu rang prioritar, deci cel care a inregistrat-o mai intai, va avea dreptul sa se despagubeasca integral din pretul imobilului ipotecat si, numai apoi, din ceea ce ramane urmeaza a fi chemat sa despagubeasca creditorul ipotecar de rang subsecvent) = la incheierea contractului trebuie verificat daca exista ipoteci inregistrate anterior (au rang prioritar) sau privilegii pentru ca in caz de concurs intre privilegii si ipoteci, legea acorda prioritate privilegiilor. Nu pot fi ipotecate imobilele care compun domeniul public al statului sau unitatilor sale adiministrativ teritoriale. Acestea nu pot fi supuse executarii silite si asupra lor nu se pot constitui garantii reale (sub sanctiunea nulitatii absolute). Conform Constitutiei, bunurile proprietate publica sunt inalienabile. Trebuie urmarit cu precadere dreptul creditorului de a inspecta imobilul ipotecat.

Biletul la ordin emis in garantarea creditului Elemente formale obligatorii: A.Conform Legii 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, biletul la ordin trebuie sa cuprinda: - denumirea de billet la ordin trecuta in insusi textul titlului si exprimata in limba intrebuintata pentru redactarea acestiu titlu: - promisiunea neconditionata de a plati o suma determinate; - aratarea scadentei; - aratarea locului unde plata trebuie facuta; - numele aceluia caruia sau la ordinul caruia plata trebuie facuta; - aratarea datei si a locului emitaree; - semnarea emitentului. B.Prevederi normative cu valoare de recomandare Normele cadru 6/1994 privind comertul facut de societatile bancare si celelalte societati de credit cu cambii si bilete la ordin, norme tehnice ale Bancii Nationale a Romaniei. Recomandare: sa existe o hotarare AGA care sa prevada expres emiterea biletului la ordin in garantie si desmnarea persoanei imputernicite sa semneze biletul la ordin. Trebuie urmarit cu precadere: - avalul nu poate fi dat decat personal de catre avalist; prin urmare, avalistul un poate imputernici prin procura o alta persoanapentru care a avalizat biletul la ordin in numele sau; - in cazul in care avalistul persoana fizica este casatorit, avalul pe billet la ordin ar trebui semnat si de sot/sotie; - in situatia in care biletul la ordin este avalizat de o societate pe actiuni: administratorii pot constitui garantii asupra unor bunuri ale societatii a caror valoare depaseste jumatate din valoarea contabila a activelor societatii la data incheierii contractului numai cu aprobare Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor (aprobata cu majoritatea prevazuta de Actul Constitutiv si/sau de lege).

5.3. GESTIONAREA POSTERIORI A RISCULUI DE CREDIT


5.3.1 Analiza portofoliului de credite si constituirea de provizioane
Este o etapa in gestionarea riscului de credit care urmeaza procesul de acordare a creditelor si vizeaza constituirea de resurse pentru acoperirea de resurse pentru acoperirea pierderilor care apar la portofoliul de credite. 5.3.1.1 Stabilirea nivelului cerut al provizioanelor pentru riscul de credit Se procedeaza mai intai la o clasificare a creditelor in cinci categorii, iar pentru fiecare categorie este normat un nivel de provizioane12:

Categorii de credite standard Coeficient de provizioane 0

observatie

substandard indoielnice pierderi 0.5 1

0.05 0.2 Clasificarea creditelor are in vedere trei criterii: serviciul datoriei

- caracitatea debitorului de a-si onora datoria la scadenta exprimata ca numar de zile de intarziere de plata de la scadenta; - exista cinci intervale de timp in functie de care se apreciaza serviciul datoriei (0-15 zile, 16-30 zile, 31-60 zile, 61-90 zile, minimum 91 zile). performanta financiara - reflectarea potentialului economic si soliditatii financiare ale unei entitati economice, obtinuta in urma analizarii unui ansamblu de factori cantitativi (indicatori economico-financiari calculati pe baza datelor din situatiile financiare anuale si

12

Costica, Ionela (coord): Politici si tehnici bancare, curs electronic, ASE, Buc.,cap 4;

periodice) si calitativi (modul de administrare a antitatii economice analizate, calitatea actionariatului, garantiile primite); - aceasta evaluare se va realiza potrivit normelor interne ale bancilor (conform avizului BNR Directia de Supraveghere); - frecventa cu care se determina categoria de performanta financiara va coincide cu frecventa cu care se intocmesc situatiile financiare; - in cazul in care bancile se gasesc in imposibilitatea de a evolua performanta financiara a unui client din sectorul nebancar, acesta va fi incadrata direct in categoria E.

initierea de proceduri juridice cel putin una dintre urmatoarele masuri

luate in scopul recuperarii creantelor pentru recuperarea creditelor: - darea de catre instanta a hotararii de deschidere a procedurii falimentului; - declansarea procedurii de executare silita fata de persoanele fizice sau juridice. Din combinarea celor trei criterii rezulta clasificarea creditelor conform principiului declararii prin contaminare. Banca clasifica toate creditele din portofoliul sau in conformitate cu reglementarile in vigoare ale Bancii Centrale, astfel: Standard, In Observatie, SubStandard, Indoielnic si Pierdere. Creditele clasificate in ultimele trei categorii sunt considerate clasificate. In clasificarea creditelor va fi folosita urmatoarea matrice: Performanta <15 Standard In Observatie Substandard Indoielnic Pierdere Serviciul Datoriei (zile) 16-30 31-60 61-90 In Observatie Substandard Indoielnic Substandard Indoielnic Pierdere Indoielnic Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere >90 Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere

Financiara

A B C D E

Exceptie: In cazul in care au fost initiate proceduri de faliment sau de recuperare a creditului, creditul va fi clasificat in mod automat Pierdere. 5.3.1.2.Determinarea necesarului de provizioane specifice de risc de credit Se vor parcurge urmaroarele etape: a) determinarea bazei de calcul: - prin deducerea din expunerea bancii fata de debitor a garantiilor acceptate a fi luate in considerare conform Normelor metodologice ale BNR nr.12/2002; - prin luarea in considerare a intregii expuneri, indifferent de garantii, in cazul unui credit clasificat in categoria pierdere, in situatia in care s-au initiat proceduri judiciare sau in situatia in care cel putin una dintre sumele respectivului credit inregistreaza un serviciu al datoriei mai mare de 90 de zile. b) aplicarea coeficientului de provizioane asupra bazai de calcul obtinute. Tipurile de garantie acceptate a fi luate in considerare in vederea reducerii expunerii bancii fata de debitor, conform Normenor metodologice BNR nr. 12/2002 Garantii exprese, irevocabile si neconditionate ale administratiei publice centrale de specialitate a statului roman sau ale BNR Tipuri emise de administratia publica centrala de specialitate a statului roman sau ale BNR Garantii exprese, irevocabile si neconditionate ale adm. centrale, banci centrale din tarile de categ. A sau ale CE Titluri emise de administratiile centrale, bancile centrale din tarile din categoria A sau CE Depozite colaterale plasate la banca insasi Certificate de deposit sau instrumente similare emise de banca insasi si incredintate acesteia Garantii exprese, irevocabile si neconditionate ale bancilor de dezvoltare multilaterala sau ale BEI Titluri emise de bancile de dezv.multilaterala sau ale BEI Garantii exprese, irevocalile si neconditionate ale administratiilor locale din Romania Coeficientul pentru deducere din expunerea bancii fata de entitatea de risc 1 1 1 1 1 1 0.8 0.8 0.8

Garantii exprese, irevocabile si neconditionate ale bancilor din Romania Garantii exprese, irevocabile si neconditionate ale administratiilor regionale din tarile de categorie A Garantii exprese, irevocabile si neconditionate ale bancilor din tarile din categoria A Ipoteci in favoarea bancii, de ranguri superioare ipotecilor instituite in favoarea altor creditori,asupra locuintelor care sunt sau vor fi ocupate de debitor sau care sunt date cu chirie de catre acesta

0.8 0.8 0.8 0.5

5.3.2 Constituirea rezervei generale pentru riscuri de credit


Pe langa provizioanele specifice fiecarui tip de credit exista si posibilitatea constituirii unor reserve generale pentru riscul de credit. Legislatia romaneasca prevede un volum deductibil fiscal al rezervei generale pentru riscul de credit de maxim 2% din soldul creditelor acordate. Aceste reserve pot acoperi pierderile la portofoliul de credite in cazul unei provizionari necorespunzatoare. Rgrc = 2% * Cr unde: Rgrc rezerva generala pentru riscul de credit Cr soldul creditelor acordate

CAPITOLUL 6. STUDIU DE CAZ CREDIT PE TERMEN MEDIU SC MARA SRL LA ALPHA BANK ROMANIA SA
Unul din factorii-cheie care determina calitatea portofoliului de credite al Alpha Bank Romania SA il reprezinta eficacitatea procesului de creditare intern. Procesul de creditare circumscrie toate activitatile, de la identificarea si contactarea initiala a clientului pana la incasarea tuturor sumelor datorate. Obiectivele procesului de creditare sunt de a asigura: Identificarea adecvata a potentialilor clienti si a finantarilor eligibile;

Identificarea, analiza si propunerea de masuri adecvate controlului riscului de credit; Un proces de aprobare eficient si solid; Administrarea si monitorizarea adecvata a creditului; Un echilibru rezonabil intre risc si randament; Maximizarea satisfactiei clientului. Tipurile de facilitati acordate de ALPHA BANK ROMANIA, din punctul de vedere al modalitatii de angajare a fondurilor bancii, sunt: Credite cash : credite si linii de credit (revolving); scontari si forfetari de efecte de comert (bilete la ordin, cambii, trate). Conditia de revolving la liniile de credit este indeplinita atunci cand linia este rulata cel putin o data intr-un interval de 3-6 luni de la acordare, functie de tipul de activitate pentru care s-a acordat facilitatea (comert, productie, servicii, altele). Credite non-cash:
angajamente date pentru clienti: scrisori de garantie, avaluri (pe efecte de

comert), deschideri/confirmari de acreditive. In conformitate cu politica bancii Alpha Bank Romania SA, incepand cu primavara anului 2002, se ofera si un nou produs din familia creditelor: creditul ALPHA BERD, acesta fiind o facilitea de finantare BERD destinata Intreprinderilor Mici si Mijlocii. Banca a demarat un program de finantare a IMM-urilor printr-o linie de credit de 10.000.000 EUR, obtinut de la Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare. Banca este sprijinita in acest demers de o echipa de consultanti ai Uniunii Europene pentru a selecta IMM-urile care indeplinesc criteriile de eligibilitate si care pot beneficia de credite. Consultantii UE, impreuna cu personalul bancii, vor oferi

asistenta companiilor interesate de aceste credite, astfel incat formalitatile si procedurile de acordare a creditelor sa fie simplificate si sa decurga cat mai rapid. Acest imprumut face parte din programul de finantare a Intreprinderilor Mici si Mijlocii (IMM), initiat de BERD si Uniunea Europeana, avand ca scop facilitarea accesului la finantare a IMM-urilor precum si dezvoltarea acestora. Utilizarea liniei BERD destinata IMM-urilor se incadreaza in politica bancii de extindere si diversificare a sectorului de piata prin activitatea de Retail Banking. Prin facilitatea BERD acordata, IMM-urile beneficiaza de un acces sporit la finantare in conditii comparabile cu firmele mari. Creditele reprezinta facilitati de credit acordate in cadrul programului BERD destinate clientilor IMM eligibili, avand urmatoarele caracteristici: Valoarea maxima a creditului este: - pentru proiectele de investitii se acorda pina la 125.000 EUR; - pentru capitalul de lucru se acorda: - 125.000 EUR pentru finantarea capitalului de lucru in productie si prestari de servicii, - 50.000 EUR pentru finantarea capitalului de lucru in comert. suma minima pentru un credit: 10.000 EUR; pentru proiectele a caror valoare depaseste 125.000 EUR, resursele Bancii pot fi suplimentar luate in calcul; se pot acorda maxim doua credite in acelasi timp, unui singur client; suma creditelor nu va depasi valoarea maxima de 125.000 EUR. durata creditului: 1-3 ani. valuta acordarii creditului: EUR. Acest produs a fost lansat printr-o campanie publicitara care a determinat o crestere semnificativa a vanzarilor. Descrierea creditului ALPHA-BERD: Produsul:

- creditul ALPHA-BERD: facilitatea de finantare BERD destinata Intreprinderilor Mici si Mijlocii; - este destinat IMM-urilor, firme, persoane juridice si fizice inregistrate ca intreprinzatori, alte entitati constituite conform legislatiei din Romania, care indeplinesc urmatoarele criterii de eligibilitate: - maxim 100 angajati permanent, inclusiv conducerea; - cifra de afaceri anuala maxima de 40 milioane EUR si activ bilantier de maxim 27 milioane EUR; - actionariatul si managementul sint asigurate in totalitate sau in majoritate de rezidenti romani; - autorizarile si permisele necesare prevazute pentru proiectul ce urmeaza a fi finantat sunt obtinute de beneficiarul creditului; - beneficiarul sa isi deruleze activitatile in conformitate cu cu reglementarile privind protectia mediului. - are dobanda atractiva Pretul:
-

dobinda: prime rate Alpha Bank Romania SA plus o marja de 1%, aceasta marja fiind variabila in functie de celelalte conditii ale creditului, situatia financiara a companiei, garantiile oferite, planurile de afaceri si ale proiectului.

comision flat: 0,9% din valoarea creditului (cheltuieli directe).

Plasamentul: - in lantul de distributie fiind accesibil pe piata datorita retelei de unitati din tara (sucursale, filiale, agentii). Promovarea: - prin reclama, televiziune, radio sau brosuri raspandite pe ghiseele tuturor serviciilor din banca Personalul: - produsul este oferit cu ajutorul personalului din reteaua de sucursale, agentii Profitul:

- intre limitele stabilite de obiectivele strategice ale bancii Produsele finite: - extrasele de cont zilnice si lunare Proiectele eligibile sunt:
-

Proiectele de investitii: modernizare, extindere, incluzand, dar nelimitandu-se la: activitati de comert;

achizitionarea de utilaje si echipamente pentru productie, prestare de servicii, achizitionare de cladiri si terenuri in scopul utilizarii acestora in productie, prestare de servicii sau activitati de comert; proiecte noi sau de modernizare sau dezvoltare a afacerilor existente, in domenii precum productia, agricultura, industria hoteliera si turistica, energie si mediu, constructii, comert, servicii.
-

Capital de lucru, dupa cum urmeaza:

pentru productie sau prestari de servicii; pentru comert. De subliniat faptul ca nu se acorda finantare pentru: - productia de armament sau echipament militar; - institutii financiare sau societati de asigurare; - productia/ comercializarea de tutun si bauturi puternic alcoolizate; - cazinouri, speculatii imobiliare, speculatii financiar- valutare, investitii in titluri de orice fel; - activitati incluse pe lista BERD privind neincadrarea in reglementarile refertoare la protectia mediului inconjurator; - operatiuni de refinantare sau inchidere a altor facilitati de credit. Daca o cerere este acceptata, clientul poate sa traga imprumutul in decurs de 7-14 zile lucratoare din ziua in care el aduce toate documentele necesare pentru a-si sustine afirmatiile facute la inceput. Tot in scopul diminuarii la maxim a perioadei de analiza a unei solicitari de credit, aceasta se realizeaza in doua etape.

6.1. REGULI GENERALE DE ANALIZA SI APROBARE A PROPUNERII DE CREDIT

Metodologia de aprobarea a creditelor cuprinde aspecte si linii directoare de baza privind activitaiile generale de aprobare a creditelor: - Procesul de aprobare a creditului include urmtoarele sub-procese i domenii de activitate: - Colectarea i introducerea informaiilor - Elaborarea propunerii de credit - Evaluarea - Luarea deciziei (Aprobare / Respingere) - Post aprobare (pregtirea contractelor, trageri) - Iniierea fiecrei dintre sub-procesele menionate mai sus necesit realizarea proceselor precedente.

Acordarea creditului

Gestiunea creditului

Desfasurare

Etapa1

Etapa2 Evaluare

Etapa3 Decizie

Etapa4 Post aprobare

Etapa5 Tragere (utilizare)

Credit firme

Obinerea informatiilor

Sarcini cheie

Solicitare a creditului Completare a formularului de solicitare a creditului V erificare a formularului de solicitare Colectare / a verificare a d ocumentatiei

Verificarea in formatiilor obtinute A naliza tranzactiei, a clientului si a garantiilor E valu area riscului creditului Completarea propun erii de credit

D ecizie

In fo rmarea oficiala a clientului P regatirea con tractulu i d e credit

Verificarea con ditiilor stabilite pen tru trageri (ex g aran ties i inteleg eri ) Con tabilizare

6.2. SOLICITAREA CREDITULUI

Pe parcursul interviului initial cu clientul (si ulterioare, daca este cazul) in cazul nostru SC Mara SRL, analistul de credit: a analizat fezabilitatea proiectului; a identificat nevoile financiare ale clientului si sugereaza clientului produsul de credit adecvat; a explicat cerintele suplimentare ale Bancii, procesul de creditare; a oferit clientului Lista Documentelor Cerute pentru Credit; a oferit clientului Cererea de Credit; a programat de principiu o Vizita pe Teren; a completat Raportul de Intalnire. Discutiile s-au concentrat pentru inceput pe cererea clientului: valoarea creditului, destinatia, termenul de rambursare si sursele de rambursare propuse. Analistul de credite trebuie sa aiba o impresie buna despre solicitant, sa inteleaga tranzactia care urmeaza a fi finantata, sa inteleaga nevoile exacte ale clientului si daca Banca poate intr-adevar sa satisfaca asteptarile solicitantului. Interviul pentru credit este una din rarele ocazii de a intelege modul de a gandi/actiona al clientului si de a stabili profilul integritatii acestuia. Dupa primirea Cererii de credit de la SC Mara SRL (anexa nr.1), impreuna cu Lista Documentatiei necesara pentru Credit, analistul de credit a facut o verificare succinta pentru a se asigura ca informatiile sunt complete. Scopul vizitei pe teren este de a obtine informatii suplimentare pentru o analiza de substanta a cererii de credit. Vizita pe teren permite sa se observe activitatea solicitantului si sa verifice testeze veridicitatea informatiilor/documentiei primite deja. Informatiile care au fost obtinute pe teren includ, printre altele: Aspectul general al activelor fixe in care se desfasoara activitatea; Locatia si caile de acces drum, tren, cai de navigatie; Daca se lucreaza si la ce capacitate;

Media de varsta si motivatia angajatilor; Ordinea din birouri si din unitatile de productie; Starea si varsta utilajelor; Echipamente de birou: modele dintre cele mai noi sau depasite; Organizarea si fluxul muncii.

6.3. ANALIZA CREDITULUI


Banca evalueaza riscul de credit pe baza analizei clientului, a industriei in care opereaza si a riscului de tara, daca este necesar. Orice analiza trebuie sa contina ratingul clientului, stabilit pe baza sistemului de rating in vigoare. Scopul principal al procesului de evaluare a creditului este de a determina gradul de risc al tranzactiei si al bonitatii clientului. Totodata, se va evalua gradul de protectie dat de garantia creditului, ca si riscurile structurale si de lichiditate aferente acesteia. Evaluarea riscului de credit se bazeaza pe informatiile obtinute din sursele primare si secundare de informatii. De aceea, strangerea si pastrarea de informatii corecte este esentiala in procesul de decizie privind creditul. Banca nu este dispusa sa colaboreze cu clienti care au tendinta sa evite furnizarea de informatii sau care ofera informatii eronate. Principii

Analiza este un proces de creditare: prin care se asigura analiza si revizuirea corespunzatoare a riscului de credit; prin care se asigura ca riscurile asumate se incadreaza in parametrii politicii si strategiei de creditare ale Bancii. Analiza creditului s-a facut pe baza dosarului adus de catre SC MARA SRL, dosar

ce contine: - cererea de facilitate completata de client (anexa nr.1),

documentele care atesta statutul juridic al clientului/grupului de clienti la documentele care stau la baza determinarii tipului de facilitate/obiectului

momentul solicitarii, creditului, - documentele care atesta tipul si proprietatea garantiilor aduse de client/grup de clienti, documentele contabile utilizate pentru efectuarea analizei economicofinanciare(anexa nr.2, anexa nr.3, anexa nr.4, anexa nr.5), - alte documente necesare formularii unui punct de vedere obiectiv referitor la solicitarea clientului S-a facut o evaluare initiala a fezabilitatii cererii, iar documentatia legala a fost prezentata Consilierului Juridic pentru obtinerea opiniei acestuia. In momentul in care s-a considerat ca exista suficiente motive pentru aprobarea creditului, s-a solicitat efectuarea evaluarii garantiei (in cazul de fata, evaluarea imobilului adus ca si garantie). Analiza de Credit Propriu-Zisa S-a efectuat o analiza de substanta a creditului, urmand principiile de baza in activitatea de creditare si cele mai bune practici internationale in domeniul analizei de credit. Profunzimea analizei variaza in functie de tipul expunerii finantate de Banca. Creditele catre persoane juridice necesita o analiza extinsa. Totusi, creditarea IMMurilor nu necesita o analiza de mare complexitate si semnificativ individualizata, putandu-se baza mai mult pe grile de eligibilitate (scorecards). In orice caz, trebuie efectuata o analiza suficient de detaliata incat sa asigure evaluarea corespunzatoare a integritatii clientului, a capacitatii de rambursare si a valorii colateralului (in cazul in care creditul este colateralizat). Standardele Analizei de Credit Toate creditele trebuie sa raspunda urmatoarelor stardarde minime de documentatie :

Trebuie sa fie conforme cu politica Bancii. Orice abatere de la politica de

creditare trebuie bine argumentata, documentata si aprobata inainte de acordarea creditului; Toate formularele de cerere de credit inaintate spre aprobare trebuie sa prezinte nivelul curent al expunerii aprobate si al garantiilor, la nivel individual al debitorului si consolidat la nivelul grupului de debitori, precum si noul nivel al expunerii si al garantarii potentiale, la nivel individual si consolidat, in cazul in care noile solicitari ale clientului/clientilor sunt aprobate; Descrierea noii solicitari: limita, destinatia fondurilor, grafic de utilizare/rambursare, rata de dobanda, comisioane, alte conditii si clauze speciale, cota pe care Banca o va finanta, ca procent din valoarea totala a tranzactiei; Detaliile de identificare ale clientului, structura completa a actionariatului si organigrama grupului din care face parte clientul inclusiv detalii privind partile afiliate; Evaluarea persoanelor din spatele afacerii: onestitatea, credibilitatea, expertiza profesionala, calitatea si abilitatile manageriale; Documente de natura juridica: acte constitutive, statute ale societatilor, persoanele autorizate sa semneze, hotararea adunarii generale a actionarilor de a contracta creditul etc; Descrierea si istoricul activitatii; Analiza industriei si/sau pietei (climat curent si perspectiva); Analiza situatiei financiare pe baza rapoartelor financiare ale ultimilor 3 ani fiscali (daca agentul economic a avut activitate) si a situatiilor financiare interimare (nu mai vechi de 90 de zile) a imprumutatilor si garantilor/codebitorilor; Conduita tranzactionala a imprumutatului (Rapoarte CRB, CIP, rapoarte de credit emise de companii specializate)

Descrierea si evaluarea garantiei. Documentatia garantiei trebuie sa contina cel putin urmatoarele informatii:

O lista detaliata a garantiilor; Documente juridice si de alt fel care certifica garantia; Polite de asigurare pentru activele aduse in garantie, cesionate in favoarea Bancii; Evaluarea actualizata a activelor luate in garantie. Creditele acordate numai datorita puterii financiare a garantilor sunt de evitat. Este necesar ca situatiile financiare ale garantilor/co-debitorilor sa fie actualizate;

Conduita tranzactionala a garantilor/co-debitorilor;

Ratingul riscului, rapoarte de rating ale companiilor de rating internationale (daca exista) Evaluarea riscului si analiza S.W.O.T.; Concluzii recapitulative asupra nivelului de risc asumat. Recomandari si conditii de aprobare. Recomandarile si Conditiile subliniate de analistul de credit reprezinta etapa finala cheie a procesului de analiza. Verificarea Documentatiei Juridice Unul din factorii importanti in administrarea riscului de credit il constituie documentatia juridica. Aceste documente definesc drepturile si obligatiile partilor si conditiile in care se acorda creditul. Consilierul Juridic poate acorda asistenta in: Evaluarea validitatii legale a tranzactiei si a valorii legale a garantiei; Elaborarea documentatiei legale (contractele de credit si de garantie). Analiza economico-financiara a activitatii. Evaluarea riscului de credit Analiza fortei financiare a imprumutatului se va baza pe informatii financiare curente si complete (bilanturi, situatia contului de profit si perideri, situatia fluxului de

numerar), vizate de autoritatea fiscala si, preferabil, certificate de o parte terta (auditor, cenzor). - Rapoartele financiare provizorii suplimentare pot fi utile dar nu ar trebui niciodata folosite ca baza unica pentru a lua o decizie de credit. Aceste rapoarte pot fi eronate datorita utilizarii estimarilor si recunosterea in avans / cu intarziere in contabilitate a unor tranzactii care pot distorsiona semnificativ rezultatele raportate. - Odata obtinute, rapoartele vor fi revizuite si actualizate periodic, inclusiv dupa acordarea creditului. Analiza economico-financiara are ca obiective principale: - determinarea indicatorilor economico-financiari stabiliti de banca, pe baza datelor din bilanturile contabile si balantele de verificare ; - stabilirea corecta a fluxului de numerar, - stabilirea serviciului datoriei; - stabilirea calitatii creantelor/stocurilor (mai ales a celor acceptate la creditare); - identificarea facilitatilor de credit contractate de la alte banci; - verificarea clientului atat la Centrala Incidentelor de Plati, cat si la Centrala Riscurilor Bancare; - identificarea eventualelor schimbari in structura si strategia activitatii clientului. Nu exista substitut pentru analiza riguroasa a situatiei financiare a clientului. Bilantul contabil, contul de profit si pierderi, situatia fluxului de numerar furnizeaza informatii esentiale pentru evaluarea capacitatii de rambursare prezente si viitoare a clientului. Contul de Profit si Pierdere Analiza veniturilor, structurii acestora si a sustenabilitatii viitoare, analiza costurilor, a marjelor de profit, trebuie sa fie suficient de detaliata incat sa identifice tendintele si anomaliile care ar putea afecta performanta clientului.

Bilantul contabil Bilantul contabil poate releva semnale timpurii de avertizare pentru calitatea creditului, daca activele se degradeaza sau structura bilantiera se modifica. Firmele genereaza venituri si lichiditati pe baza activelor pe care le detin, astfel ca analistii trebuie sa examineze compozitia acestor active si modul in care ponderile lor bilantiere se modifica. Capitalizarea si lichiditatea necesita o analiza atenta deoarece ele determina capacitatea clientului de a face fata recesiunii sau unor evenimente negative neprevazute. Fluxul de numerar Fluxul de numerar operational reprezinta veniturile din exploatare mai putin costurile operationale achitate, plus cheltuielile non-cash cum ar fi deprecierea si amortizarea. Desi conceptul este simplu, calculul fluxului de numerar este adesea complex. In multe activitati comerciale fluxul de numerar se calculeaza diferit datorita naturii activitatii respective si a ciclului de conversie a numerarului. Variatia capitalului de lucru trebuie revizuita pentru intelegerea implicatiilor fluxului de numerar. Se vor analiza iesirile de numerar rambursarea datoriilor nu este singura destinatie a utilizarii cash-ului. Modificarile effective sau planificate ale cheltuielile de capital trebuie de asemenea analizate. Un client aflat in dificultate va reduce adesea cheltuielile de capital pentru a genera disponibilitati pentru onorarea datoriilor. Desi aceasta produce o relaxare pe termen scurt, astfel de reduceri ale chetuielilor de capital pot pune in pericol viitorul unei afaceri. Deficitele de numerar sau deteriorarea ratei serviciului datoriei sunt de regula indicatorii cei mai clari ai unui credit problematic. Analiza Ratiilor Financiare Ratiile financiare furnizeaza informatii esentiale, prin analiza in evolutie a performantei financiare a clientului sau prin raportare la performantele medii ale ramurii sau la performatele competitorilor directi. Analiza de trend a acestor ratii poate identifica potentiale elemente de slabiciune. Oricand o ratie deviaza

semnificativ de media relevanta a industriei, CA trebuie sa aprofundeze cauza acestei deviatii. n timpul evaluarii i luarii deciziei, elementele enumerate mai jos trebuie s fie luate n considerare pentru analiza si formularea unei opinii clare: - Principalele surse de rambursare: - Tranzacia scopul tranzaciei i metoda de rambursare - Clientul bonitate i situaie financiar - Surse secundare de rambursare (elemente de reducere a riscului): - Garanii valoarea i gradul de lichiditate al garaniilor reale i personale i evaluarea garantiilor Termeni utilizai n vederea evaluarii categoriei de risc Performanta financiara: reflectarea potentialului economic si a soliditatii financiare ale unei entitati economice, obtinuta in urma analizarii unui ansamblu de factori cantitativi (indicatori economico-financiari calculati pe baza datelor din situatiile financiare anuale si periodice denumite in continuare situatii financiare) si factori calitativi. Serviciul datoriei: capacitatea debitorului de a-si onora datoria fata de Banca la scadenta, exprimata ca un numar de zile de intarziere la plata, de la data scadentei. Pentru a determina Performanta financiara se calculeaza urmatorii indicatori. Indicatorii calitativi Sunt determinati dupa cum urmeaza: Disciplina platilor : fara incidente CIP / CRB Bun

- cu incidente CIP mai vechi de 6 luni si fara interdictie bancara, sunt acceptate aici Satisfacator si incidentele minore mai noi de 6 luni; .si/sau - restante CRB mai mici de 30 zile in ultimele 6 luni;

- cu incidente CIP mai noi de sase luni si/sau cu interdictie bancara si/sau - cu restante CRB mai mari de 30 zile in Nesatisfacator ultimile 6 luni Calitatea managemetului/actionariatului: se va determina pe baza de punctaj. In cazul studiat de noi SC MARA SRL in urma verificarilor facute a rezultat ca firma nu are incidente CIP, CRB drept urmare i se acorda califiativul BUN. Apoi se calculeaza indicatorii economico-financiari stabiliti prin reglementari interne, pe baza datelor din ultimele doua bilanturi contabile (pentru care se va prezenta dovada depunerii la DGFPS - Directia Generala a Finantelor Publice ale Statului), ultima balanta de verificare incheiata si balanta de verificare incheiata pentru aceeasi luna din anul precedent (interval de 12 luni). Interpretarea indicatorilor economico-financiari si a informatiilor din documentele prezentate se va face in dinamica. Au la baza date cuprinse in situatiile financiare ale entitatii economice intocmite conform reglementarilor emise de Ministerul Finantelor Publice sau de autoritati cu competente similare din alte tari (bilant, balanta de verificare). Analiza financiara are ca obiectiv diagnosticarea starii de performanta financiara a firmei la inchiderea exercitiului. Informatiile necesare analizei sunt furnizate de documente contabile de sinteza: bilantul contabil, contul de rezultate si anexa la bilant. Indicatorii financiari constituie instrumente de analiza ce permit managerilor sa evalueze rezultatele obtinete si pozitia financiara a firmei, viitoarele oportunitati, modul de utilizare a activelor. Analiza acestor indicatori permite bancilor sa verifice modul in care firma isi gestioneza resursele de care dispune (anexa nr.6). Indicatori de profitabilitate Evolutia vanzarilor Costul bunurilor vandute / vanzari Chelt. Generale / vanzari Profit inainte de deducerea amortizarii / vanzari Profitul din activitatea curenta / vanzari Profit net / vanzari Indicatori de lichiditate

Rata curenta Rata rapida Debitori (zile) Creditori (zile) Stocuri totale (zile) Gradul de indatorare al capitalului In cazul SC Mara Srl, acesti indicatori sunt cuprinsi in anexa nr.6. Inaintarea Propunerii de Credit catre Comitetele de Credit Competente Analistul de credit a inaintat dosarul catre Comitetele de credit competente pentru revizuire si pentru evaluarea riscului. Dosarul respectiv va contine, cel putin: Formularul de crere de credit (anexa nr.7); Credit Memorandum (anexa nr.8); Situatiile Financiare ale Clientului; Opinia legala.

Aprobarea creditului Rezultatul final al procesului de aprobare a creditului este formalizarea deciziei luate de comitetul de credit. Decizia poate fi:

Aprobare fara Rezerve (creditul este acordat in exact aceiasi termeni care au fost propusi de originatorul propunerii de credit);

Aprobare Partiala (anumite facilitati solicitate de client sunt aprobate asa cum au fost propuse, in timp ce altele sunt refuzate);

Aprobare cu Rezerve (creditul este acordat, sub rezerva indeplinirii anumitor conditii inainte si/sau dupa utilizarea creditului. De asemenea, aprobarea va fi implementata efectiv numai dupa modificarea anumitor termeni ai facilitatilor de credit solicitate

Refuz (cererea este respinsa deoarece nu sunt suficiente aspecte pozitive care sa compenseze riscurile identificate);

Amanare / Clarificari suplimentare (cererea este trecuta in lista de asteptare pana la primirea de catre comitetul de credit a unor date suplimentare satisfacatoare relativ la aspectele pentru care comitetul a considerat ca este necesara o verificare/clarificare suplimentara) In cazul nostru, in urma analizarii dosarului de credit, s-a luat decizia de aprobare

fara rezerve a creditului. Dupa aprobarea creditului, analistul de credite a informat in scris clientul Sc Mara Srl asupra termenilor deciziei luate de banca, conditiile / cerintele aprobarii si s-a solicitat clientului sa confirme acceptarea termenilor propusi. Toate facilitatile de credit se pun la dispozitia clientilor numai dupa semnarea contractului de facilitate de ambele parti si indeplinirea conditiilor stabilite. Orice modificare adusa conditiilor de creditare stabilite prin contractul de facilitate va fi stipulata in acte aditionale la acesta, semnate in aceleasi conditii . Contractele de facilitate se vor inregistra in Registrul unic de evidenta a contractelor de credite, organizat la nivelul sucursalei, in care se vor preciza: - numarul contractului, care va fi acelasi cu numarul curent, - data incheierii contractului, - denumirea clientului/clientilor, inclusiv forma de organizare, - valoarea facilitatii aprobate, tipul si obiectul facilitatii, perioada de creditare, - numar addendum / act aditional. Addendum-urile/actele aditionale la contractul de credit (Anexa nr.9) se vor inregistra la aceeasi pozitie in registrul de evidenta, mentionandu-se numarul de addendum/act aditional. Administrarea Creditului Conform Legii bancare, Banca are dreptul si obligatia sa verifice respectarea termenilor aprobarii creditului, prevazute in Contractul de Credit si de Garantie, privind destinatia creditului, respectarea clauzelor contractuale, existenta garantiei,

pentru a se asigura ca rambursarea sumelor avansate si/sau stingerea angajamentelor extrabilantiere se va face fara probleme si la datele convenite. Administrarea incepe din momentul intrarii in vigoare a Contractelor de credit si de Garantie. Riscul unei expuneri de credit va fi evaluat atat inainte cat si dupa acordarea creditului. Imprumutatul poate performa la nivelul asteptat sau chiar peste, dar se poate confrunta de asemenea cu situatii nefavorabile. Scopul procesului de monitorizare este de a mentine curent serviciul datoriei si de a maximiza recuperarea in cazurile in care, in ciuda masurilor de protectie luate, calitatea creditului se deterioreaza. Procesul de monitorizare urmareste fundamental:

Sa asigure ca limitele expunerii pe creditor nu sunt depasite; Sa asigure respectarea conditiilor aprobarii; Sa asigure ca fondurile din credit sunt utilizate pentru destinatia aprobata; Sa asigure ca rambursarile sunt respectate si ca se iau masuri prompte in cazul restantelor; Sa evalueze capacitatea de rambursare, in functie de tipul de credit si de specificul tranzactiei / proiectului finantat; Sa asigure faptul ca fluxurile de numerar generate de proiectele de investitii finantate vor acoperi serviciul datoriei; Sa asigure acoperirea adecvata cu garantii in raport cu situatia curenta a clientului (in cazul expunerilor colateralizate); si Sa constate existenta, proprietatea si starea garantiei, astfel incat sa asigure in orice moment sursa secundara de rambursare, in cazul unui default.

Monitorizarea si Urmarirea

Monitorizarea scadenarelor de plat, oricnd este cazul Monitorizarea clauzelor din contractul de mprumut; Vizite pe teren i actualizarea analizei financiare Monitorizarea garaniei

Clasificarea / reclasificarea si provizionarea creditului Rambursarea integrala a principalului i a dobnzii aferente, a comisioanelor etc. Administratorul de Credit pregtete formularul de eliberare a garaniei i il nainteaz Managerului Sucursalei spre aprobare Se semneaz formularul de eliberare a garaniei Garania este eliberat n final sarcini si este scoasa din evidenta contabila

CONCLUZII
Transformarea rapid i permanent a mediului economic n general i a sistemului financiar n special induce, n sfera activitii bancare, la interferena unui spectru larg de riscuri, att endogene, ct i exogene sistemului bancar. Orientarea tot mai mare a bncilor ctre pia, accentuarea concurenei i diversificarea produselor i serviciilor oferite clientelei conduc la inovarea continu a instrumentelor i tehnicilor utilizate n managementul riscurilor financiar-valutare, n special a celor extrabilaniere, n scopul meninerii sau creterii profitabilitii bancare. n ceea ce urmeaz, vom prezenta principalele concluzii la care am ajuns n cele sase capitole ale lucrarii, n care am urmrit identificarea i analiza cerinelor i opiunilor n managementul riscurilor bancare, abordate din punct de vedere teoretic i practic, punnd n lumin avantajele, dezavantajele, eficiena i eficacitatea fiecrei alternative care poate conduce la atenuarea expunerii la risc a bncilor. Este, desigur evident ca o strategie bancara performanta trebuie sa cuprinda atat programe cat si proceduri de gestionare a riscurilor bancare care vizeaza, de fapt, minimalizarea probabilitatii producerii acestor riscuri si a expunerii potentiale a

bancii. Sustinem ca este evident deoarece obiectivul principal al acestor politici este acela de minimizare a pierderilor sau cheltuielilor suplimentare suportate de banca, iar obiectivul central al activitatii bancare il reprezinta obtinerea unui profit cat mai mare pentru actionari. Teoretic, solvabilitatea poate fi mentinuta fara nici un capital, atat timp cat pierderile sau cheltuielile sunt resorbite din profitul nedistribuit si provizioane. Evident ca o banca in aceasta situatie s-ar afla permanent in pericolul de faliment brusc, ceea ce echivaleaza cu un risc inacceptabil pentru deponenti . Existenta fondurilor propriisi dimensionarea corespunzatoare a acestora (in raport cu activele totale sau cu activele ponderate in functie de risc) confera bancii securitatea finala, fiind a treia linie de aparare dupa profituri si provizioane. In practice bancile isi stabilesc marimea capitalului potrivit reglementarilor de adecvare in vigoare pe plan intern si international si in conformitate cu cerintele lor de eficienta economica, primordialitatea celor doua repere facand obiectul unor indelungi dispute in randul specialistilor . Avnd n vedere dezvoltarea teritorial accelerat a bncilor romneti, am pus n evide eficiena abordrii managementului riscului de credit al portofoliilor bancare pe baza cuplului risc-recompens (modelul RAROC) care permite alocarea adecvat a capitalului la nivelul bncii, a unitilor de afaceri, precum i msurarea riscului de credit i a performanelor n condiii de risc att n cazul portofoliilor, ct i pentru tranzaciie individuale ce intr n componena acestora. Managementul lichiditatii presupune echilibrarea fluxurilor de fonduri de-a lungul unor benzi de timp, astfel incat, in conditii normale banca sa aiba o pozitie confortabila in onorarea obligatiilor scadente . Interesul imediat se focalizeaza asupra situatiilor pe termen scurt, intrucat pe masura ce activele si obligatiile bancii se maturizeaza, ele sunt inlocuite, iar modelul fluxurilor angajate la distante mai mari in timp se reconstituiede cateva ori inainte de apropierea momentului de realizare efectiva. Tratarea riscului de lichiditate incumba utilizarea unor instrumente diferite, dintre care vom propune cateva mai importante si cu aplicabilitate in contextul actual.

Mentinerea unui stoc de active lichide de calitate reprezinta o optiune generala a managerilor, eventualele controverse vizand marimea recomandabila a unui asemenea portofoliu de urgenta. Pornind de la preocuprile bncilor pentru meninerea unei lichiditi corespunztoare, am identificat existena a trei opiuni n domeniul managementului riscului de lichiditate, care depind de obiectivele proprii fiecrei bnci i de nclinaia ctre risc a conducerii bncii, dup cum urmeaz: i) risc minim de lichiditate i obinerea profitului determin banca s stabileasc o politic rigid de ncadrare n limitele stabilite. ii) risc mediu de lichiditate i obinerea profitului presupune un risc asumat controlat care asigur obinerea unui profit cel puin de nivel mediu comparativ cu indicatorii de profitabilitate globali realizai n sistemul bancar. iii) risc maxim de lichiditate i profit maxim urmrete obinerea unui profit considerabil i ntr-un timp foarte scurt, n condiiile unui risc de lichiditate major. Astfel, considerm c n procesul de alegere a opiunii care s asigure lichiditatea optim, trebuie s se in seama de configuraiile previzionate ale elementelor bilaniere, din punct de vedere al modificrii veniturilor din dobnzi. Concluziile la care am ajuns relev existena unei legturi putenice ntre mrimea bncii, dat de valoarea activelor i utilizarea derivativelor ca instrument de management al riscului ratei dobnzii, ceea ce face ca ponderea activelor lichide n total active s fie mai mare n cazul bncilor conservatoare. Pentru multi observatori principala operatiune bancara este creditarea. Intradevar, intre plasamentele bancilor, pe primul loc se situeaza creditele. Felul in care banca aloca fondurile pe care le gestioneaza poate influenta intr-un mod hotarator dezvoltarea economica la nivel local sau national. Pe de alta parte, orice banca isi asuma, intr-o oarecare masura, riscuri atunci cand acorda credite si, in mod cert, toate bancile inregistreaza in mod curent pierderi la potofoliul de credite, atunci cand unii dintre debitori nu-si onoreaza obligatiile. Oricare ar fi insa nivelul riscurilor asumate, pierderile la portofoliul de credite pot fi minimizate daca operatiunile de creditare sunt organizate si gestionate cu profesionalism.

Deoarece riscurile bancare sunt o surs de cheltuieli neprevzute, gestiunea lor adecvat pentru stabilizarea veniturilor n timp are rolul unui amortizor de oc. Totodat, consolidarea valorii aciunilor bancare se poate realiza doar printr-o comunicare real cu pieele financiare i implementarea unor programe adecvate de gestiune a riscurilor bancare. Toate bncile trebuie s-i mbunteasc nelegerea i practica managementului riscurilor pentru a-i putea gestiona cu succes diferite game de produse. Dac bncile folosesc paradigma de analiz si gestiune a riscurilor n vederea creterii eficienei, atunci vor avea succes.

BIBLIOGRAFIE
1) BNR Norma 8/1999 privind limitarea riscului de credit al bncilor, M.O.

nr.245/1999;
2) BNR Norma 9/1999 privind calculul valorii activului i pasivului bncilor n

vederea stabilirii strii de insolvabilitate a acestora, M.O. nr.472/1999;


3) BNR Norma 9/2000 privind capitalul minim al bncilor i al sucursalelor

bncilor strine, M.O. nr.474/2000;


4) BNR Normele 1/2001 privind lichiditatea bncilor, M.O. nr.201/2001; 5) BNR Normele 1/2002 privind lichiditatea bncilor, M.O. nr.113/2002; 6) BNR Normele 7/1999 privind fondurile proprii ale bncilor, M.O.

nr.206/1999;
7) BNR - Regulament nr. 6 din 24 iulie 2002, privind regimul rezervelor minime

obligatorii (M.O. nr.566 din 1 august 2002) modificat prin Circulara nr.6/2006;
8) BNR - Norma nr.10 din 27 iulie 2005, privind limitarea riscului de credit la

creditele destinate persoanelor fizice

(M.O. nr.683 din 29 iulie 2005)

modificat prin Norma nr.20 din 13 septembrie 2006 (M.O. nr.800 din 22 septembrie 2006);
9) Van Greuning, Hennie: Analiza si managementul riscului bancar - evaluarea

guvernatiei corporatiste si a riscului financiar - analyzing and managing banking risk (traducere autorizata de banca mondiala) (editie bilingva romana engleza) -, Editura Irecson, Buc., 2004
10) Tudorache, Dumitru (coord.): Management financiar-bancar Ed. Cartea

Universitara, Buc., 2004


11) Dardac, N. (coord): Managementul sistemelor bancar curs postuniversitar

CD-ROM, ASE Bucureti, Biblioteca virtual;


12) Basno, C. (coord.): Produse, costuri i performane bancare, ASE Buc, curs

electronic;
13) Dedu, Vasile: Gestiune bancar, E.D.P., Buc., 1999; 14) Dedu, Vasile: Gestiune i Audit Bancar, Ediia a-III-a, Ed. Naional, Buc.,

2001;
15) Berea, A.O. (coord.): Creditul bancar coordonate actuale i perspective, Ed.

Expert, Buc., 2003;


16) Mogo, Ciprian: Metode i tehnici de analiz statistic a riscului bancar (tez

de doctorat), ASE, Buc., 2006


17) Sava, S. (coord. Pt versiunea in limba romana): Dicionar Macmilian de

Economie Modern, Ed. Codecs, Buc., 1999;


18) Basno, C. (coord): Produse, costuri i performane bancare, curs electronic,

ASE, Buc.;
19) Stoica, Maricica: Management bancar, curs electronic, ASE, Buc.; 20) Costica, Ionela (coord): Politici si tehnici bancare, curs electronic, ASE, Buc.; 21) Dardac, N. (coord): Tehnici bancare note de curs, ASE, Buc. 2004

22)www.bnro.ro