P. 1
Sinteza Doctrine Economice

Sinteza Doctrine Economice

|Views: 19|Likes:

More info:

Published by: Constantin Cirstocea on Jul 09, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/02/2013

pdf

text

original

LIBERALISMUL ECONOMIC CLASIC – PRINCIPALA TENDINTA MAJORA IN GANDIREA ECONOMICA MODERNA

1.1 PERIODIZAREA GANDIRII ECONOMICE Concepţia oamenilor despre muncă şi formele ei, munca fizică şi intelectuală, deci despre economie, a cunoscut schimbări esenţiale de-a lungul evoluţiei societăţii. Consemnarea reflecţiilor economice ale oamenilor, sub forma unor documente, a avut loc mult mai târziu, odată cu descoperirea scrisului. Astfel, cele mai vechi sunt considerate: 1) codul lui Hammurabi din Babilon (1782-1750 î.e.n),ce reprezenta o culegere de legi care regmenentau din punct de vedere juridic sclavagismul Potrivit acestui cod societatea se compunea din: a)Oamenii liberi care aveau drept de proprietate imobiliară, de a face comerţ şi de a se bucura de privilegii; b)Subordonaţii- oameni liberi sau sclavi eliberaţi care dispuneau de proprietate mobiliară; c)Sclavii- oameni aserviţi fără proprietate şi fără drepturi cetăţeneşti. Acest cod cuprindea prevederi referitoare la dobânzi, salarii, durata muncii etc. El urmarea consolidarea statului şi a proprietăţii sclavagiste.

2) scrierile lui Confucius în China 3 ) legile lui Manu în India, ele datând din mileniul I î.e.n., care se refereau
la unele reglementări privind agricultura, meşteşugurile, comerţul, creditul, politica fiscală etc. Volumul foarte mare al lucrărilor şi ideilor acumulate în decursul timpului privind viaţa economică a oamenilor impune o anumită periodizare a gândirii economice, în funcţie de modificările ce au intervenit în obiectul acesteia şi anume: 1)-gândirea economică din antichitate, mileniile II î.e.n. -mijlocul mileniului I î.e.n.; 2)-gândirea economică din evul mediu, mijlocul mileniului I î.e.n.- mijlocul mileniului II î.e.n.;

3)-gândirea economică din epoca modernă, sec.XIV-XIX; 4) -gândirea economică din epoca contemporană, sec.XX.

1

1.2. GANDIREA ECONOMICA DIN ANTICHITATE

Gândirea economică din antichitate a avut un caracter secundar în raport cu alte ştiinţe precum: filosofia, ştiinţele naturii şi un caracter pragmatic, normativ, ea ocupându-se de reguli şi metode de gospodărire cât mai bună a problemelor economice, la nivel casnic şi al cetăţii, aceasta datorită caracterului natural, de subzistenţă al economiei. Gânditorii antici şi-au intensificat cercetările în domeniul economic odată cu apariţia şi dezvoltarea schimbului, a banilor, dezvoltarea comerţului, creditului şi a cămătăriei. Cei mai de seamă reprezentanţi din această perioadă au fost:

1) Platon (427-347 î.e.n). - "Republica, "Legile’’; Protagora,
Banchetul, Sofistul.

2) Aristotel :"Politica", Constituţia atenianǎ, Retorica, Etica lui Eudem,
Etica nicomahică’’. Adepţi ai lui Socrate, cei doi considerau sclavia ca un lucru firesc, erau ostili acumulării de avuţie sub formă bănească, deci se opuneau comerţului şi cămătăriei, subapreciau munca fizică. Cu toate acestea, între ei sunt şi anumite deosebiri.

Platon a fost preocupat de aspectele pragmatice ale economiei, de latura
normativă a cunoaşterii economice, preconizând intervenţia masivă a statului în repartiţia producţiei' create, în reglementarea formelor de consum ale guvernanţilor.
E l a considerat că societatea se compune din 3 clase: 1. Clasa filozofilor –superioară,dominantă şi conducătoare; 2. Războinicii,militarii; 3. Clasa producătorilor (agricultori,meseriaşi,comercianţi); In concepţia lui Platon sclavii nu erau socotiţi clasă socială.

ARISTOTEL(384-322 î.e.n.) - numit şi Stagiritul (după oraşul natal
Stagira) este considerat cel mai mare geniu al antichitaţii: -fiu de medic; -şi-a făcut studiile în Atena; -educator a lui Alexandru Macedon;

2

Se străduieşte să găsească idealul celui mai bun stat. Scopul statului şi al comunitaţii era o bună viaţă morală. În concepţia lui Aristotel statul era format din: 1. oameni liberi; 2. sclavi În cadrul statului, Aristotel distinge 2 feluri de activităţi: 1.Oeconomica – procurarea produselor şi întrebuinţarea lor în viaţa zilnică (agricultura, păstoritul, vânătoarea şi pescuitul). 2.Chrematistica (opusă oeconomiei) arta de a obţine bani (creditul, comerţul cu mărfuri).

Aristotel a fost atras de latura pozitivă a problemelor economice, a pus accentul pe clasificarea şi explicarea unor procese economice: istoria banilor, adică de la troc (schimbul în natură) la circulaţia produselor (schimbul cu ajutorul banilor), valoarea de întrebuinţare şi valoarea produselor, egalitatea în procesul schimbului etc.
1.3. GANDIREA ECONOMICA DIN EVUL MEDIU

In perioada medievală gândirea economică s-a dezvoltat puţin datorită războaielor, ea cunoscând o oarecare dezvoltare odată cu apariţia şi răspândirea creştinismului, a rolului bisericii creştine pe plan religios, moral, cultural şi politic. Scolasticii au dezvoltat ideile lui Aristotel în noile condiţii, ocupându-se de problemele proprietăţii private, a preţurilor, a cămătăriei, din perspectiva învăţăturii creştine ce era preocupată să cultive toleranţa, moderaţia, să condamne excesele şi abuzurile. In sec. XIII Toma d'Aquino în lucrarea sa "Summa Theologica" are preocupări pe linia legitimităţii proprietăţii private (a teoriei preţului just, a camătei, a intervenţiei statului în funcţionarea normală a societăţii, a necesităţii muncii fizice etc. Proprietatea privată era considerată ca semn al civilizaţiei şi condiţie a funcţionării normale a societăţii. Preţul just era, după el, un preţ normal, corespunzător valorii bunurilor schimbate, preţ acceptat de majoritatea oamenilor şi care excludea abaterile individuale şi practicile frauduloase ale unor negustori. Biserica creştină condamna cămătăria, considerând dobânda ca nelegitimă pentru că banii nu nasc bani", deci sunt un păcat. La graniţa dintre evul mediu şi epoca modernă, sec.XVI-XVII, are loc autonomizarea gândirii economice datorită:

3

balanţa trebuie să fie activă -adică să se cumpere mai puţin (cheltuieli mici) de la străini decât se vinde(incasari mari). realizarea unei balanţe monetare active. economie naţională.. ci mai degrabă o lipsă de profunzime şi claritate a ideilor.      4 . o formării economiei şi a pieţei mondiale.4. dar o orientare predilectă spre acţiune . profunzimea ideilor. o 1.o dezvoltării meşteşugurilor şi comerţului. mediu şi lung). după cum susţineau guvernele. cât şi calitative. o formării pieţelor locale. relaţii economice internaţionale). mercantilismul cunoaşte trei etape: 1) mercantilismul timpuriu sau sistemul monetar (sec. 2)mercantilismul matur sau sistemul balanţei comerciale (sec. XVIII). Ca doctrină şi politică economică.. XVII) 3)mercantilismul târziu (sec.  . pe termen scurt. care au ridicat diferite probleme legate de căile şi metodele gospodăririi eficiente a resurselor.  . bogăţia provine din ajutorul acordat comerciantului de către stat( politica protectionista) . XVI). MERCANTILISMUL.PRIMUL CURENT DE GANDIRE ECONOMICA DIN PERIOADA MODERNA Mercantilismul prezinta dubla semnificatie: 1) Doctrina economica 2) Politica economica  Mercantilismul reprezintă prima reflectare teorietică a economiei de piaţă. orizontul temporal al examinării problemelor (static şi dinamic. formării statelor naţionale. economie mondială. Extinderea şi diversificarea economiei moderne de piaţă în această perioadă a fost suportul creşterii cantitative a laturii economice. legată de sfera de cuprindere a problemelor economice (întreprindere. în principal. fără a prezenta o gândire economică fundamentală. 1) Mercantilismul timpuriu urmărea. printre ideile promovate se regăsesc:  . cât şi realismul sau utopismul măsurilor practice propuse.materiile prime trebuiesc utilizate în industria internă şi exportate doar produsele finite. era acumularea de aur şi argint.bogăţia provine din comerţ (comert exterior). o a diviziunii internaţionale a muncii etc. Primele probleme studiate de mercantilişti au fost cele monetare Sursa de îmbogăţire şi dovada de îmbogăţire . a întreprinderilor şi a economiilor naţionale.

 Tot în această lucrare argumentează că munca necesară pentru producţie reprezintă principala determinantă a valorii de schimb William Petty (1623-1687). REPREZENTANTUL PRINCIPAL:  William Petty fost un economist şi statistician a cărui contribuţie principală la economia politică a fost lucrarea „Tratat asupra impozitelor şi contribuţiilor”  în care analizează rolul statului în economie  şi teoria valorii muncii. XVIII. menţinerea unui nivel înalt al angajării prin politici monetare şi fiscale şi prin lucrări publice. metalele preţioase şi-au menţinut statutul de mărfuri privilegiate o lunga perioadă de timp. al XVIII-lea cercetările economice au căpătat noi caracteristici cum ar fi: tendinţa unor soluţii mai liberale în organizarea economică a naţiunilor  problemele referitoare la bani şi la rata dobânzii devin mai importante. iar studiile economice devin mai analitice. fiind caracteristic Angliei  marchează trecerea spre liberalismul economic. apar teorii referitoare la producţie.Pentru această formă de mercantilism este caracteristică politica externă promovată de: –Spania . să se afle mereu într-o mişcare continuă. În plan teoretic.  Începând cu sec. ci. în lucrarea sa de referinţă “ Esenţa aritmeticii politice şi Anatomia politică”. mercantiliştii au apreciat că banii nu trebuie să staţioneze. crezându-se că abundenţa lor facilitează creditele şi afacerile.  Autorii englezi au început să susţină mecanismele economiei de piaţă. Înţelegând că „banii nasc pui”. ei pronunţându-se pentru o reglementare mai redusă a economiei de către stat. XVI. este o datorie a statului. 3) Mercantilismul târziu  Mercantilismul târziu apare în sec. permiţând o dezvoltare mai rapidă a producţiei  mercantilismul matur cerea impulsionarea comerţului exterior astfel încât suma de bani intrată să fie mai mare decât cea ieşită Principalele lucrări ale mercantilismului matur :  „Tratat de economie politică” – Antoine de Montchrestien  „Bogăţiile Angliei din comerţul exterior” – Thomas Mun. Putem spune că mercantilismul matur priveşte balanţa plăţilor externe de pe poziţiile capitalismului. -Portugalia -Anglia în sec. schimb şi distribuţie: 5 . spre deosebire de liberalii de după Adam Smith că.  El considera. Ei trebuie aruncaţi mereu în circulaţie pentru a se întoarce mai mulţi. caracteristică este lucrarea lui William Stafford – „Analiza critică a unor plângeri ale compatrioţilor noştri”(1581) 2)Mercantilismul matur:  Deşi s-au depreciat.

 salariul pentru muncitor.5 FIZIOCRATISMUL. în sensul că preţurile trebuie să revină mai devreme sau mai târziu la nivelul lor natural. deşi existau acumulǎri de numerar.munca şi pământul.preocuparea redusă pentru teoretizare  .  profitul pentru întreprinzători.  factorul cel mai activ în formarea preţurilor era costul de producţie iar printre elementele lui se include renumerarea muncii. economia. A vorbit despre munca prezentă şi munca trecută ca şi despre avantajele diviziunii muncii.  a prezentat schimbul ca fiind supus legilor naturale. arătând că acesta era un preţ care se stabilea pe piaţă.SCOALA FIZIOCRATA Ca urmare a aplicarii timp de cateva secole a politicilor de facturǎ mercantilistǎ. ele se răzbună. Dacă sunt nesocotite. În sfera distribuţiei distinge 3 mari categorii de venituri:  renta pentru proprietarii funciari. în special a 6 .iluzia armoniei de interese dintre statul modern şi agenţii economici  . Economiştii au sesizat cǎ identificarea banilor cu avutia a fost o greseala şi se pronunta pentru creşterea eficienţei activitǎtilor economice. devenea pe zi ce trece mai sǎracǎ. A crezut că există o lege naturală a salariilor conform căreia acestea se stabileau la un nivel determinat de minimul de existenţă.ignorarea conseciţelor negative ale politicii economice 1. Curentul mercantilist prezintǎ merite şi limite:  Merite : 1) autonomizarea ştiinţei economice 2)interesul faţă de sistemul economiei de piaţă 3) şi problemele economice Limitele mercantilismului  supraaprecierea rolului circulaţiei mărfurilor în raport cu producţia  .   Despre profit el s-a pronunţat împotriva limitării legale a acestuia de către stat. distingea doi factori de producţie .  nu considera capitalul un al 3-lea factor de producţie.

Cu toate acestea.agriculturii. comercianţii. ei au fost primii care au analizat activitatea economică precum un flux continuu de venituri. etc.reprezintă diferenţa de valoare în plus.  realizarea lucrărilor publice. În concepţia fiziocraţilor. ei au fost ultimii care s-au întrebat dacă anumite ramuri de activitate puteau. produsul net .  Clasa ”sterilă”. Pentru Francois Quesnay (1694-1774). administraţia de stat. decât prin redistribuirea celor create în agricultură.  Clasa proprietarilor. 7 . ca reacţie împotriva mercantilismului. Fiziocraţii nu au putut explica veniturile globale şi nete ale unor categorii sociale: industriaşii. 2. formată din proprietarii de pământ: clerul. ca ramurǎ de bazǎ pentru sporirea bogǎţiei unei ţǎri. asigura bogăţia unei naţiuni. fiziocraţii n-au putut ignorat realitatea că venitul nu avea drept unică sursă agricultura. trecând de la o clasă a populaţiei la alta şi au considerat că pot reprezenta aceste diverse fluxuri printr-un tablou sintetic. el trece analiza de la termenul de flux în terminologia de preţuri şi pune bazele teoriei clasice a valorii. Anne Robert Jaques Turgot (1727-1781). Ei au apreciat că agricultura este singura ramură productivă şi singura capabilă să producă venit net. Partea cea mai importantă a teoriei fiziocraţilor a fost “credinţa într-o ordine naturală şi esenţială’.  instrucţia în vederea respectării ordinii naturale. Doctrina economicǎ fiziocratǎ a apǎrut în Franţa secolului al XVIII-lea. Cu toate că adoptă principalele poziţii ale lui Quesnay. funcţiile statului erau următoarele:  păstrarea ordinii naturale.  În viziunea fiziocraţilor. ei au fost primii care s-au întrebat care erau cele mai bune instituţii economice şi au fondat un regim bazat pe libertate şi proprietate. mai bine decât altele. existau 3 clase de indivizi :  Clasa productivă reunind pe lucrătorii (fermieri) pământului. 3. compusă dincomercianţii şi meseriaşii liberi. a făcut tranziţia dintre fiziocraţi şi clasici. Urmatoarele trasaturi permit pozitionarea fiziocraţilor în istoria gândirii economice: 1. faţă de cea necesară acoperirii bunurilor consumate şi nevoilor muncitorilor (faţă de costurile de producţie).

. Concurenţa perfectă ( fără monopol.  Repartizarea bogăţiei între membrii societăţii.. LIBERALISMUL ECONOMIC . Întreaga lui concepţie a fost elaborată în perioada afirmării modului de producţie capitalist în Anglia. probleme de istoria gândirii economice. 8 .  Descoperirea legilor economice obiective.  Adam Smith (1723-1790) . cu condiţia să existe între oameni concurenţă. adevǎratul creator al economiei politice moderne’’. Teza fundamentală a lui Adam Smith este libertatea economică. Lucrarea lui principală "Avuţia naţiunilor. probleme de istorie economică. sau îngrădiri subiective) este macanismul care va asigura libertatea economică. Cercetarea asupra naturii şi cauzelor ei". probleme de finanţe. Pe de altă parte el studiază randamentul nonpromoţional deschizând calea pe care va merge apoi şi Ricardo. Principiile politice şi ale impunerii ‘’(1817).. Preocupările principale ale lui Adam Smith au fost:  Determinarea bogăţiei naţiunilor şi a căilor de creştere a ei .Şcoala engleză Elementele matriceale ale şcolii au fost fixate de Adam Smith.considerat . 1. au fost continuate de David Ricardo în . a apărut în anul 1776 (BIBLIA LIBERALISMULUI CLASIC). Principiile economiei politice’’ (1848).preţurilor şi dobânzii. Alaturi de aceştia pot fi menţionaţi: Thomas Robert Malthus şi economişti clasici francezi Jean Baptiste Say şi Frederic Bastiat. probleme de politică economică. şi de John Stuart Mill în .părintele Economiei Politice’’.  Adam Smith a fost contemporan cu fiziocraţii francezi. Principiile care inspiră întreaga operă sunt:  Diviziunea muncii.6. PROBLEME TRATATE :      probleme de economie politică. în Avuţia naţiunilor. Ordinea naturală se stabileşte spontan. o lucrare ce reprezintǎ fundamentul economiei liberale..

Autorii francezi s-au ferit întodeauna de D. Ricardo ca şi în întreaga economie politică clasică.Ricardo era convins că relaţiile de producţie capitaliste sunt cele mai bune.Smith a avut o serie de admiratori.Ricardo -Ca şi Adam Smith. deoarece ei nu au adoptat niciodată ideile lui în materie de repartiţie a veniturilor. proprietari funciari. D.Ricardo. Malthus. fiecare ţară trebuie să se specializeze pe producerea acelor bunuri pentru care are cele mai abundente şi mai ieftine resurse.″Şcoala franceză″ nu s-a bucurat de un aşa de mare prestigiu ca rivala sa engleză.Pentru D. Ricardo. În legătură cu capitalul. aceea a raportului dintre evoluţia populaţiei şi a mijloacelor de subzistenţă. capitalişti 3. A. sunt veşnice şi corespund naturii umane.  OSB: adică el confundă valoarea mărfurilor cu veniturile diferitelor clase sociale. este abstractizare. A. a societăţii din timpul său: 1. 9 . la începutul secolului al XIX-lea.  sursa acumulării de capital.  Deşi ipotetic şi infirmat de evoluţia ulterioară. muncitori. . Potrivit structurii de clasă. Organizarea spontană a vieţii economice sub acţiunea interesului personal. În virtutea ei. modelul lui Malthus. Teoria despre comerţul internaţional a lui Adam Smith. este extinderea concepţiei sale despre diviziunea muncii. Smith apreciază că valoarea mărfurilor se compune din salariu. Metoda de cercetare în opera lui D. D.  structura capitalului Adam Smith realizează o structură de clasă clară. este considerat iniţiatorul structurilor demografice.. a atras atenţia asupra unei probleme majore şi reale a societăţii. profit şi rentă. Şcoala clasică franceză În Franţa. Adam Smith abordează mai multe aspecte  natura capitalului. egoismul domina atât activitatea economică cât şi etica. Robert Thomas Malthus  Robert Thomas Malthus (1766-1834)  Prin concepţia asupra populaţiei. 2.  Politica liberală.

.7. ca motor al dezvoltării economice.Aportul lui Say la dezvoltarea economiei politice se concretizează prin tratarea problemelor producţiei. Anglia şi Germania sub influenţa mişcărilor asociative. 1. schimbului. In Franţa. -Spiritul său analitic se manifestă în definiţia bine cunoscută a Economiei Politice: ″simpla expunere a manierei în care se formează. devine cu totul nerealistă susţinerea individualismului economic. • diferenţe notabile în ceea ce priveşte distribuirea bogăţiei şi a veniturilor. Liberalismul economic va domina gândirea economică şi viaţa economicosocială a secolului al XIX-lea. o formulă anticipată a teoriei echilibrului economic. a cunoscut-o foarte bine.garanţie a ordinii sociale. Legea debuşelor a devenit în acest fel. Dar cea mai importantă menţiune trebuie făcută referitor la celebra sa lege a debuşeelor: ″Produsele se schimbă contra produse″. • proprietatea privată.Ea a fost totuşi reprezentantă printr-un bun economist. • interventia limitata a statului in economie. Jean Baptiste Say ( 1767-1832) .Această lege a fost interpretată ulterior. Astfel în condiţiile: • acumulării primitive a capitalului. .Raţionamentul deductiv a lui Say este acompaniat de observaţii pozitive asupra vieţii de afaceri pe care ca şi Ricardo. PARADIGMA LIBERALISMUL ECONOMIC CLASIC Liberalismul clasic a reprezentat o revoluţie în ştiinţa economică care a contribuit la dezvoltarea economică a lumii occidentale. . Trăsături ale paradigmei liberalismului clasic • libertatea economică şi libera iniţiativă. • ordinea naturală şi virtuţile autoreglatoare ale pieţei • concurenţa neîngrădită. a inflaţiei şi/sau şomajului. apare 10 . ″în mod necesar şi permanent cererea globală este egală cu oferta globală″. deoarece permite crearea unor diferenţe din ce în ce mai mari între bogaţi şi săraci. ca bază a armoniei sociale. • promovarea interesului individual. repartiţiei. Catolicismul social se pronunţă pentru respectul omului şi de aceea critică liberalismul. de maniera că. se distribuie şi se consumă bogăţiile″. ca sursă a progresului • universalitatea acestor principii • diviziunea muncii Unele teorii s-au dovedit nesatisfăcătoare în ceea ce priveşte explicarea unor fenomene şi procese economico-sociale. • a declanşării crizelor economice. reprezentând principala megatendinţă a gândirii economice în epocile modernă şi contemporană. a liberei concurenţe sau a credinţei în autoreglarea pieţei.

a disfuncţionalităţilor economice. prin intervenţia statului burghez b) REACŢII NAŢIONALE ŞI/SAU PROTECŢIONISTE care criticau nu atât economia de piaţă. inclusiv mizeria materială a unor grupuri sociale.  dificultăţi în vânzarea mărfurilor. la creşterea nemulţumirilor salariaţilor. care se pronunţă pentru reorganizare socială prin proprietate colectivă şi solidaritate. precum şi a aplicării în producţie a noilor descoperiri ale revoluţiei industriale.  se adaugă accentuarea inegalităţilor economice de avere şi venituri între grupurile sociale. la creşterea încrederii şi optimismului oamenilor de afaceri. care preconizau:  fie reorganizarea societăţii pe baze noi  fie reforme substanţiale în funcţionarea economiei de piaţă. la adâncirea inegalităţilor sociale.  iar pe de altă parte. Disfuncţionalităţile care au marcat economia din aceastǎ perioadaǎ au condus apariţia a douǎ tipuri de reactii: a) REACŢIILE SOCIALE ale celor nemulţumiţi de inegalităţile de venituri. CURENTE REFORMISTE SI CONTESTATARE FATA LIBERALISMUL ECONOMIC CLASIC In urma revoluţiilor burgheze şi burghezo-democratice din sec. cât mai ales excesele curentului liberal clasic din gândirea economică. 11 . Pe măsura dezvoltării relaţiilor economice internaţionale capitaliste. creşterea veniturilor claselor sociale.  nepotriviri mari între oferta şi cererea de mărfuri pe piaţă.protestantismul social. ca urmare a adâncirii diviziunii sociale a muncii. se observǎ creşterea ritmului dezvoltării economice. s-au conturat tot mai vizibil şi o serie de disfuncţionalităţi:  politici neloiale în cadrul concurenţial. Creşterea dimensiunilor întreprinderilor şi a producţiei şi desfacerii acestora. au dus:  pe de o parte. bazate pe doctrina liberalismului clasic.XVII-XlX şi formarea statelor naţionale moderne. sporirea productivităţii muncii şi a rentabilităţii activităţii desfăşurate. care uneori îmbrăcau forma unor adevărate crize economice.  munca istovitoare şi incertitudinea zilei de mâine pentru marea masă a micilor producători şi a celor care trăiau din vânzarea capacităţii lor de a munci.

Rosetti.. mic-burghez. aceştia fiind un gen de certificate pentru munca prestată cu care se putea cumpăra orice marfă. reprezentat de Babeuf şi Rabelais. care este bun de la natură. Cezar Boliac.Socialismul episodic. nu în viaţa de apoi. propunea limitarea proprietăţii private prin desfiinţarea dreptului la moştenire. iar proiectele elaborate de ei sunt prezentate ca 12 . In tara noastrǎ influenta socialismului utopic s–a exercitat asupra ideilor lui Ion Heliade Rǎdulescu. asociaţionist. pe baza "banilor-muncă". sugerau o societate fără clase sociale.A.J. a dominaţiei puterilor străine. Analiza critica facuta de catre socialistii utopici feudalismului şi capitalismului este în mare mǎsurǎ moralizatoare. cum susţinea biserica.Falansterul de la Scaieni’’.Campanela condamnau banii şi proprietatea privată. repartiţia să fie făcută "de la fiecare după capacităţi. devotate maselor exploatate împotriva mizeriei şi asupririi. reprezentat de J. idealist-laic. reprezentat de Ch.Ineficienta liberalismului economic clasic a dus la apariţia altor curente de gândire economică care cereau înlocuirea proprietăţii private cu proprietatea comună. susţinea organizarea societăţii pe baze colectiviste. categorii care nu erau compatibile cu egalitatea şi prosperitatea generală. . unde toate persoanele apte de muncă să depună o muncă fizică în folosul colectivităţii. fiecăruia după contribuţia adusă". în cadrul acestora:  munca să se facă în comun. Teodor Diamant. de stat şi de catedră: . prin îmbinarea celei fizice cu cea intelectuală. Socialismul utopic din sec. C. productivist. in anul 1935.Owen. proprietate comună asupra pământului şi a întreprinderilor.  repartiţia să se facă în funcţie de munca depusă. reprezentat de Herni de Saint Simon.Rousseau. capitalul adus şi talentul organizatoric al întreprinzătorului. Jud. a initiat . aşa zisele "falanstere".XVll-XlX se transformă în socialism modern: episodic. Teodor Diamant. . marxist.Fourier şi R. susţinea bunăstarea tuturor oamenilor pe pământ. deci lichidarea mizeriei presupune înlocuirea instituţiilor sociale învechite.socialist utropic.Socialismul asociaţionist. printr-o.Moras şi T. Prahova. El spunea că instituţiile sociale îl "pervertesc" pe om. tipul de societate ideală unde cei mulţi şi exploataţi să trăiască mai bine Th. . reprezentant al fourierismului. exprima revolta intelectualităţii democrate.Socialismul idealist-laic. La graniţa dintre evul mediu şi epoca modernă au apărut "utopiile". înfăptuirea industrializării pentru dezvoltarea societăţii şi asigurarea bunăstării generale.Socialismul productivist.

de aici decurgând crizele de subconsum. precum şi la mica burghezie. Legat de realizarea produsului social.întruchipǎri ale adevarului absolut. clasă exploatată alături dc muncitorii salariaţi. formă care ar duce la lichidarea exploatării şi a mizeriei maselor populare. Interesele micilor producători de mărfuri. au fost reprezentate de Jean Charles Leonard Simonde de Sismondi si P. autorul afirmǎ că deoarece mărfurile la piaţă se vând pe venituri care sunt inegal repartizate pe clase sociale. nevoi şi venituri. meşteşugari. Ideiile celor doi economişti au rămas simple deziderate social-economice. Reacţii critice la adresa liberalismului economic clasic găsim chiar la unii dintre susţinătorii acestuia. Consideră că existenţa capitalismului este imposibilă fără "terţele persoane". In ceea ce priveşte strategia dezvoltării viitoare propune:  lichidarea racilelor şi asigurarea dreptăţii sociale pentru toate clasele sociale. P. Referitor la obiectul economiei politice. care au continuat ideile liberalismului economic clasic. ţărani şi mici producători de mărfuri. asupra căreia să intervină statul cu scopul atenuării sau lichidării contradicţiilor dintre bogaţi şi săraci. pe baza înfiinţării unor "bănci populare".  înlăturarea abuzurilor generate de proprietatea privată.J. ale ratiunii şi dreptaţii eterne. realizarea produsului social şi crizele economice. în societatea mutualistă. în final ridicarea nivelului de trai al populaţiei. a bisericii. Jean Charles Leonard Simonde de Sismondi se ocupă de o vastă problematică economică ce poate fi sistematizată în trei mari părţi: obiectul de studiu al economiei politice.J. situându-se pe poziţiile socialismului utopic în ceea ce privesc metodele lichidării sărăciei şi mizeriei din societate. consideră că aceasta trebuie să-1 reprezinte bunăstarea populaţiei. precum şi strategia dezvoltării economico-socială viitoare.Proudhon critică nedreptăţile şi contradicţiile capitalismului. Aceştia au criticat metoda 13 . organizarea producţiei ar trebui să fie făcută de către muncitori şi micii producători. bazat pe solidaritatea reciprocă dintre producători.  intervenţia statului în legătură cu dezvoltarea micilor gospodării ţărăneşti şi a atelierelor meşteşugăreşti. nefiind dc acord cu autoechilibrarea economiei dc piaţă. criticând dezechilibrele economice şi împărţirea societăţii în bogaţi şi săraci. autoritatea statului ş. în acest fel asigurându-se înzestrarea tehnicomaterială a întreprinderilor. propunând ca formă de organizare a societăţii "mutualismul". care să acorde credite cu o dobândă mică sau fără dobândă. de unde şi utopismul unor idei sau al mijloacelor transformarii sociale. este împotriva proprietăţii private. produsul social nu se poate realiza.Proudhon. creşterea producţiei şi a desfacerii.

suţinând protecţionismul vamal. el critica liberalismul economic clasic. Intensificarea relatiilor externe negative: creşterea frecvenţei şi amplorii crizelor economice.XIX era departe de imaginea ideală a acestui curent economic. cerând măsuri de protecţie a celor săraci.filosofia clasică germană. biserica catolică critică proprietatea privată. Multiplele şi diversele reacţii sociale şi naţionale la adresa liberalismului economic clasic. Intreaga sa operă s-a bazat pe trei izvoare teoretice: . MARXISMUL-CEA DE A DOUA TENDINTA MAJORA IN GANDIREA ECONOMICA ( DOCTRINA ECONOMICA MARXISTA) Perioada de la sfarsitul sec. în care sens statul trebuie să se implice în economie. reprosandu-i ca este:  cosmopolit  individualist  materialist. politica liberului schimb. parintele protectionosmului modern. tendinţa de expansiune economică externă a statelor dezvoltate.. excesele şi abuzurile acesteia.     Aspecte    Toate acestea au contribuit la înmulţirea criticilor la adresa liberalismului economic clasic. a fost initiatorul institutionalismului economic. adâncirea contradicţiilor dintre statele lumii. prin întreaga sa activitate de :  Economist  Ziarist. Totodată. In lucarrea sa . Diversificarea productiei.  Om politic. dovedeau că realitatea economiei de piaţă din sec. Karl Marx. XIX a fost marcata de o serie de procese si fenomene. Sistemul national de economie politicǎ’’ (1841). Friedrich List (1789-1846). -economia politică burgheză 14 . este una din cele mai controversate personalităţi din gândirea economică universală. Aspecte pozitive: Cresterea productivitatii muncii. la necesitatea unei schimbări în gândirea economică. atat de ordin pozitiv cat si negativ. Diversificarea operatiunilor financiar bancare .abstractizării şi deducţiei. susţinând metoda inductivă şi istorică.

. . comparaţia.valoarea (proprietatea mărfii de a putea fi schimbată pe piaţă). preţ de producţie. cu toate aspectele pozitive. K. Pe baza unei analize critice a curentelor de gândire economică ale înaintaşilor săi. concretizându-se în numeroase lucrări. arată că el reprezintă: -o relaţie socială între capitalişti şi muncitori. dintre care se remarcă: 1_"Capitalul". prezintă şi o serie de lacune legate de: -tratarea succintă a unor probleme economice (piaţa mondială).La piaţă mărfurile se schimb între ele cu ajutorul banilor. aceasta. Descoperǎ noi categorii economice: muncă vie şi trecută. precum sunt: analiza şi sinteza. bani de hârtie. K. -sau ignorarea altora (mediul natural. întrucât posesorul acesteia este liber din punct de vedere juridic (nu este sclav sau iobag) şi liber din punct de vedere economic (nu posedă mijloace de producţie şi implicit mijloace de subzistenţă). ipoteza.valoarea de întrebuinţare (utilitatea mărfii) . modelarea matematică. echivalentul general valoric al tuturor mărfurilor. Capitalul poate creste este pe două căi: 1) concentrarea (transformarea unei părti din câştig în capital) 2) centralizarea (unirea mai multor capitaluri într unul singur).deducţia. Aceasta este unitatea dialectică a două laturi: . capabilă să dea raspunsul la gravele probleme economice economice ale timpului. In economia modernă de piaţă devine marfa şi forţă de muncă. -ce îşi are izvorul în valoarea acumulată (însuşirea unei munci fără echivalent). Opera lui K. Pe baza unui :  vast material bibliografic  şi a unor demonstraţii practice. cu cele patru volume ale sale. In legătură cu capitalul. 15 . Impărtăşeşte ideile liberalismului economic clasic în ceea ce priveşte izvorul. 1)La baza sistemului de categorii economice stă marfa – celula de bază a economiei. rolul factorului democratic şi psihologic în procesele economice). inducţia . Marx propune:  o nouă metodă de cercetare şi anume materialismul dialectic şi istoric  alături de o serie de metode empirice şi logice. Marx.-socialismul utopic francez. mărimea şi măsura mărimii valorii mărfii. raritatea resurselor. progresiste. Marx a lărgit obiectul de cercetare al economiei politice pe care o considera o ştiinţă prin excelenţă socială.

însuşită gratuit de capitalişti. pe baza analizei contradicţiilor şi disfuncţionalităţilor acesteia. -profil comercial. totuşi şi în această direcţie găsim idei valoroase cum sunt: -tendinţa de expansiunea ţărilor dezvoltate. Cu toate că problemele pieţei mondiale nu se concretizează într-o lucrare de sine stătătoare şi au fost succint tratate. însuşită de proprietarii de pământ Ocupându-se de reproducţia sociala arată ca aceasta este dedouă feluri: -simplă (reluarea producţiei pe aceeaşi scară) -lărgită (reluarea producţiei pe o scară mai mare). Vorbind de plusvaloare: . exemplu fiind situaţia economicosociaîă din fostele sau actualele ţări socialiste După aprecierea unora dintre cei mai renumiţi economişti de talie mondială. Keynes. Plusvaloarea poate creşte pe două căi: 1) prelungirea zilei de muncă. având la bază acumularea capitalului şi introducerea progresului tehnic în producţie. -profit bancar. Analizând reproducţia socială şi redistribuirea veniturilor. descoperă caracterul ciclic al producţiei şi inevitabilitatea izbucnirii crizelor economice de supraproducţie. însuşit de comercianţi. idee susţinută şi de alţi gânditori înaintea sa . Pe baza analizei contradicţiilor economiei de piaţă. Smith şi J. arată că pe bazaformării ratei mijlocii a profitului. -constant şi variabil . 16 . însuşit de bancheri -şi rentă funciară. comercianţi. M.arată izvorul acesteia il reprezinta munca neplătită a muncitorilor.societate care în practică nu şi-a dovedit viabilitatea. societatea socialistă. ajunge la concluzia înlocuirii orânduirii capitaliste cu o nouă societate bazată pe proprietate colectivă sau comună asupra mijloacelor de producţie. care generează contradicţii şi războaie mondiale. timpul de muncă necesar rămânând constant (plusvaloarea absolută) 2) creşterea timpului de supramuncă pe seama reducerii celui de muncă necesar. -structura eterogenă a statelor lumii.real şi fictiv. ce generează particularităţi ale dezvoltării lor economico-sociale -teoria schimburilor neechivalente dintre state cu nivele inegale de dezvoltare. . K. arendaşi şi proprietari de pământ). precum şi mobilul oricărei activităţi economice. In privinţa perspectivelor economiilor de piaţă. -ea este baza veniturilor celor bogaţi (capitalişti. bancheri. alături de A. Marx rămâne unul dintre pilonii gândirii economice moderne. ziua de muncă rămânând constantă (plusvaloare relativă). acesta îmbiacă forma de: -profit industrial.Capitalul se prezintă sub diferite forme: -fix şi circulant. -politica economică externă este o continuare a celei interne. însuşit de industriaşi.

Acest model sustine:  libera concurenţă . apare un nou curent de gândire economică. în special părţile ei pozitive. XIX SI INCEPUTUL SEC. Marx cu toate lacunele sale. social democraţilor. rămâne o bază teoretică de cercetare. -calculul marginal -libera concurenţă. fie transformând-o într-o apologie. XX. S. ce pune in centrul cercetarii : -psihologia agenţilor economici si întreprinderea . Raritatea mărfurilor este privită prin prisma psihologiei agentului consumator.Prin mesajul general.comportamentul economic raţional elaborând un model ideal de funcţionare a economiei. satisfacţiilor prin minimizarea eforturilor. Walras Metodologia neoclasica are la bază raritatea mărfurilor. Neoclasicii renunţă la folosirea categoriei economice de marfa. LIBERALISMUL NEOCLASIC SI MARGINALIST LA SFARSITUL SEC. neoclasicii au căutat să găsească . Menger  L. de unde decurg două şcoli neoclasice: cea psihologică şi cea matematică.  C. acesta şi-a atras adeziunea întelectualilor democraţi. Alţi gânditori s-au îndepărtat de la opera originală marxistă fie deformând-o. Jevons.XX (MARGINALISM) La sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. cât şi cele negative. democratic şi contestatar tu marxismului.raritate. . Opera lui K. • • BUNUL sau PRODUSUL se clasifica: liber şi economic final şi intermediar 17 . introducând noţiunea de bun sau produs . -psihologie. . respectiv maximizarea plăcerilor. Pe baza folosirii tehnicilor: de calcul diferenţial şi integral a proceselor şi fenomenelor economice.individualism. care în final a dus la dogmatism şi totalitarism.pe baza folosirii unor elemente de psihologie şi matematică Fondatorii acestui curent:  W. NEOCLASICISMUL.  neintervenţia statului în economie Metoda de cercetare neoclasică se bazeaza pe urmatoarele elemente: .

limite: supraaprecierea rolului cererii şi consumului în raport cu oferta şi producţia. Pentru contribuţia adusă. consideră că veniturile primar au aceeasi natură. care în producţie. A fost interesat in special de : • capital • şi dobândă • El considera capitalul un factor derivat din cei originari (muncă şi resurse naturale). acesta este recompensat cu o dobândă a cărui izvor il reprezintă preferinţele indivizilor pentru bunurile economice prezente şi nu viitoare şi are rolul de a fundamenta deciziile. în perioade diferite. în perioade diferite. în funcţie de intensitatea nevoilor. cât şi la acelaşi individ. absolutizarea metodei deductive. deci de aprecierea subiectivă a consumatorului . se determina in functie de productivitatea marginala a factorului respectiv. a microanalizei şi a staticii economice. Utilitatea unui bun economic diferă de la un individ la altul. în funcţie de intensitatea nevoilor. Datorită faptului că neoclasicii privesc producţia şi repartiţia ca faze unificate ale reproducţiei. cât şi la acelaşi individ. 18 . a cererii şi comportamentului consumatorilor.Valoarea unui bun este dată de importanţa pe care individul o acordă acelui bun. In legatura cu valoarea arata ca: 1) Izvorul valorii îl reprezintă utilitatea bunului economic respectiv (utilitatea fiind: totală şi marginală ) 2) mărimea valorii este dată dutilitatea marginală 3)măsura mărimii valorii este dată de intensitatea diferitelor nevoi şi de raritatea sau abundenţa bunului economic respectiv. contribuie la creşterea productivităţii muncii. prin combinare cu ceilalţi. Unul din reprezentanţii marcanţi ai neoclasicismului a fost E. Teoria utilităţii marginale are o serie de: merite: importanţa analizei rarităţii bunurilor economice. Utilitatea unui bun economic diferă de la un individ la altul. Bohm-Bawerk care a facut o analiză în dinamică a economiei de piaţă. MARIMEA LOR ESTE DIRECT PROPORŢIONALĂ CU CONTRIBUŢIA FIECĂRUIA LA CREAREA BUNUL. • • IZVORUL TUTUROR VENITURILOR ESTE UTILITATEA CREATĂ ÎN PRODUCŢIE. adică preţul unor servicii. a aprecierii subiective şi a utilizării calculului marginal în domeniul cercetării.

cel care decide este întreprinzătorul. econometria.apare un profit.pe plan intern 19 .pe baza raportului dintre preţul tuturor bunurilor. caracterul ciclic al economiei contempor DEZVOLTAREA DIRIJISMULUI IN PERIOADA INTERBELICA Schimbarile intervenite dupa primul razboi mondial (1914-1918) au contribuit la diversificarea conditiilor: • • • economice politice. calea autoreglării economiei de piaţă Analiza acestuia conduce la următoarele idei: existenţa a două pieţe în cadrul economiei de piaţă (a produselor şi a serviciilor productive).Alt reprezentant de seamă al neoclasicismului a fost Walras. sociale In aceasta perioada. care are importante contribuţii în ceea ce priveşte rolul progresului tehnic în producţie. Schumpeter. alături de factorii obiectivi economici.A Marshall. Pornind de la limitele neoclasicismului s-au desprins două idei: 1) Unii erau pentru luarea în considerare a aprecierilor subiective ale oamenilor. • a elaborat un model abstract de comportament raţional în economia de piaţă. 2) alţii erau pentru înnoirea acestui curent de gândire economică . • Modelul urmărea: să găsească posibilitatea realizării echilibrului economic general încondiţiile liberei concurenţe.bogaţi şi săraci. careprin metodele folosite a dus la apariţia unei noi ştiinţe. in plan economic. -intensificarea relatiilor economice internationale 2)-adâncirea contradicţiilor dintre învinşi şi învingători ( pe plan extern) .J. datorită monopolului. XX se transformă într-o "ortodoxie".polarizarea societatii. se constata doua tendinte : 1) -Cresterea productivitatii şî diversificarea productiei. economice şi a relaţiilor dintre sferele reproducţiei. unde arată că acesta este de trei feluri: de moment. • dacă producţia îşi găseşte pe piaţă cumpărători nu pot apare crize economice Neoclasicismul la sfârşitul sec. consecinţele dezvoltării întreprinderilor mici. A. pe termen scurt şi pe termen lung. un curent acceptat fără rezerve. care elaborează "teoria echilibrului între cerere şi ofertă". . • când preţul de vânzare depăşeşte costul de producţie. XIX şi începutul sec. rolul dinamizator al întreprinzătorului.care funcţionează pe baza aceloraşi legi ale echilibrului. ECHILIBRUL ECONOMIC SE POATE REALIZA: • prin mişcarea preţurilor.

găsirea unei teorii economice generale valabile oricând şi oriunde.Keynes. -accentul pe cercetarea dezechilibrelor economice.M .deplasarea cercetării de la microanaliză către macroanaliză.KEYNES Gândirea economică interbelică şi postbelică a fost dominată de personalitatea şi opera lui J. . In lucrarea: "Teoria generală a folosirii mâinii de lucru. -necesitatea intervenţiei statului în economie. esenţa legii înclinaţiei spre consum. eficienţa marginală a capitalului.negarea existenţei unor legi naturale obiective -cercetarea proceselor şi fenomenelor economice din punct de vedere material şi valoric. . a dobânzii şi a banilor ‘’ -a încercat şi reuşit să dea răspunsuri la diferite probleme economice cum ar fi: definirea venitului naţional şi împărţirea lui în consum şi investiţii. In aceasta lucrare au fost identificate: • caracteristicile esenţiale ale metodei de cercetare şi anume: -liberalismul clasic este un caz particular cu valoare redusă a teoriei economice generale. a dobânzii şi a banilor" (1936). OPERA LUI J. impunându-se un nou curent de gândire economică – curentul dirijist. raportul dintre cererea de mărfuri şi ocuparea forţei de muncă. . a demonstrat că racilele economiei de piaţă nu pot fi rezolvate prin metodele neoclasice sau liberale clasice.DIRIJÍSM -Doctrină care susine intervenia masivă a statului în dirijarea proceselor economice Aceste fenomene au determinat intervenţia statului în economie prin: • • • folosirea politicii bugetare a celei fiscale şi monetare. a planificării socialiste şi a dirijismului capitalist Criza economică din 1929-1933. 20 . LUCRAREA REPREZENTATIVA: "Teoria generală a folosirii mâinii de lucru.M .

în special cele militare.- justificarea inegalităţii veniturilor etc. precum şi elaborarea unor modele economico-matematice de creştere economică. prin reducerea ratei dobânzii. -a cheltuielilor publice.M. J.Keynes se bazează pe trei elemente esenţiale: 1)variabile . 2)amânarea crizelor şi dezechilibrelor. 21 . Dezvoltarea ştiinţelor economice şi creşterea complexităţtii proceselor şi fenomenelor din economie au impus folosirea unui sistem de metode şi tehnici de cercetare. stimularea înclinaţiei spre consum. A sustinut intervenţia limitată a statului în economie.A. care a realizat o revolutie in gandirea economica din sec. facilităţi de aprovizionare şi desfacere a mărfurilor şi investiţii de stat în ramurile productive şi neproductive. Politica dirijistă elaborată de el sustinea: -pe de a parte. Autorul ajunge la concluzia că economia naţională este în echilibru atunci când venitul global este egal cu suma consumului global şi a investiţiilor globale adică Y =C + I J. consumul şi rata acestora 2) relaţiile dintre acestea (exprimate sub formă de ecuaţii şi inegalităţi) 3) multiplicatorul investiţiilor (gradul de influenţă a unei variabile). In concluzie . cererea şi oferta.creşterea deficitelor bugetare. economiile şi investiţiile. -iar pe de altă parte.venitul naţional. Samuelson. stimularea investiţiilor. asa dupa cum afirma P.Keynes prin modelul elaborat a urmărit să găsească soluţiile practice de atenuare sau lichidare a dezechilibrelor economice şi impulsionare a creşterii economice. pe seama creşterii impozitelor şi taxelor pc venituri. XX.M Keynes este „unul dintre gigantii stiintei economice’’ . Pe termen lung a dus la: . Modelul elaborat de J. Pe termen scurt politica dirijistă a avut efecte pozitive: 1)ducând la reducerea ratei şomajului.M.

22 .. Euken C) Şcoala americanǎ monetaristǎ În perioada interbelică s-au pus bazele unei noi doctrine economice (dirijismul) sustinuta de John Maynard Keynes. XX (tema facultativa) a) Neoliberalismul. Din 1990 se constata. (1) • Economia centralizată (2) ( 1) Economia liberală de piaţă este dominata de următoarele trăsături: • acţiunea liberei iniţiative. Principiile care stau la baza acestui model sunt: • formarea libera a preţurilor. • stabilirea legăturilor între întreprinderi prin intermediul pieţei. întreaga dezvoltare economică a societăţii umane se reduce la două tipuri: • Economia liberala de piaţă. • creşterea bunăstării tuturor. Lucrarea reprezentativa – . revenirea masivă la practicile economice de inspiraţie neoliberală în aproape toate ţările lumii..ŞCOLILE DE GÂNDIRE ECONOMICĂ DIN SEC. In ţările dezvoltate (1933–1975) politicile economice au avut ca sursă principală de inspiraţie dirijismul. • proprietatea privata. • stimularea producătorilor.. Dirijismul -fundamentează cadrul teoretic al intervenţiei statului în economia de piaţă concurenţială. Walter Euken (1891-1950) –a pus bazele neoliberalismului.Principii de bază ale politicii economice” Dezvoltă teoria .TIPURILOR IDEALE’’ DE ORGANIZARE A ECONOMIEI Conform acestei teorii. • autonomia întreprinzătorilor. b) Teoria . • concurenţa fără monopol.tipurilor ideale’’ de economie a lui W.

a avut preocupari diverse de la economia pura la sociologie.ordinii spontane’’. Recunoaste rolul activ dar limitat al statului in economie. 2) economia de piata si libertatea ag. • lipsa stimulilor economici. Neoliberalii nu se opun oricărei forme de planificare economică. Von Hayek. • Principalele idei sustinute de : 1) libertatea si statul de drept. sanatate.Legat pe politica fiscala. precum si pentru invatamant. • subordonarea întreprinderilor unui centru unic. In viziunea lor exista doua tipuri de planificare: 1) tipul concurenţial . politologie si istorie. considera justificate impozitele percepute de stat pentru acoperirea cheltuielilor administratiei centrale si locala. LIBERTATEA este valoarea suprema intr-o societate moderna si prospera. psihologie. ec. statul poate interveni în societate şi deci în economie pentru stimularea intereselor agentilor economici privati.. Exponent de seamă al şcolii austriece Hayek va împărtăşi ideile acestei şcoli. inclusiv a acestuia de a moboliza o parte din veniturile ag.• interventia limitata a statului in economie (2) Economia centralizată are următoarele trăsături: • conducerea birocratică.în care fiecare agent economic este autonom. ec sub forma impozitelor si taxelor. le va amplifica si stila. 2)tipul autoritar . cultura si • 23 . • Într-o astfel de economie toate proporţiile sunt stabilite subiectiv prin încălcarea acţiunii libere a legilor obiective Conform teoriei neoliberale. cu toate ca sustin limitarea interventiei statului in economie .economist austriac. Fr. Aceasta se autoregleaza prin intermediul concurentei. • incompatibilitatea cu iniţiativa producătorilor. fiecare bun face obiectul pieţei şi al mecanismelor cerere.în care preţurile şi cantităţile sunt stabilite prin plan central 2) Şcoala austriacǎ ultraliberalǎ Fr.ofertă. . • 3) politica economica. Von Hayek ca teoretician al .

• 3. • 2.la incalcarea democratiei si libertatii. statul trebuie să se abţină de la a modifica resursele unei economii. 24 . autoritaţile monetare pot controla evoluţia masei monetare în decursul ciclurilor economice. care a şi definit în trei puncte crezul monetarist: • 1. • 3. readuce in atentia economistilor teoria cantitativa a banilor. componentele economice sunt explicate de teoria neoclasică a preţurilor. Milton Fridman. cu o arie de cuprindere mult mai largă. • Gândirea monetaristă îşi are izvorul în teoria cantitativă a banilor. dar ea constituie o contribuţie ampla şi specifică. • B) din punct economica acestea duc la scaderea eficientei economice 3) Şcoala americanǎ monetaristǎ • Monetarismul a apărut ca o reacţie teoretică la ortodoxia keynesistă. piaţa concurenţială este cea mai bună formă de organizare economică. In conceptia sa :  contributia cea mai buna pe care statul o poate aduce in domeniul economic este sa-si reduca la minimum interventia in viata economica a tarii.nejustificate impozitele percepute pentru redistribuirea veniturilor in favoarea unor categorii sociale defavorizate 4) este impotriva oricaror forme de control si conducere centralizata a economie de catre stat deoarece : A) din punct de vedere politic . printre care: • 1. intemeietorul Scolii de la Chicago. evoluţia masei monetare este indicatorul cel mai sigur pentru a măsura impulsurile monetare. • Termenul de monetarism a fost inventat de Karl Brunner. • 2. impulsurile monetare sunt determinante în variaţiile producţiei. ocupării şi preţurilor. acestea duc la totalitarism. • Monetarismul se înscrie în tradiţia Şcolii de la Chicago care începând cu 1930 a susţinut anumite principii. dominantă în anii 1950 în macroeconomie .

gândirea economică s-a format din timpuri străvechi. la conflictele dintre diferitele clase sociale. până la formele acute. 25 . care prezentau un caracter neunitar. gândirea economică critica abuzurile feudalilor şi cotropitorilor străini (zeciuiala. Ideile economice au evoluat de la bogăţie şi formele acesteia. la români gândirea economică a prezentat şi o serie de particularităţi legate de lupta împotriva cotropitorilor străini şi pentru formarea statului naţional unitar. a căilor de rezolvare a acestora. Teza principala a lui Milton Fridman este : orice variatie a masei monetare este urmata de o variatie de acelasi sens a preturilor. primele izvoare fiind creaţiile populare (baladele. dijma. care se stabileste cel mai corect in conditiile pietei libere. În ţara noastră. cerând egalitate între oameni. Odată cu formarea structurilor feudale în ţara noastră şi înmulţirea obligaţiilor ţăranilor din obştile săteşti faţă de proprietarul de pământ şi stat.  INFLATIE SI SOMAJ GÂNDIREA ECONOMICǍ DIN ROMÂNEASCǍ DE LA IZVOARE PÂNǍ LA 1918 1) Principalele probleme economice si curente de gandire economicǎ din tara noastrǎ in perioada 1859-1918. de luptă armată împotriva exploatatorilor autohtoni şi străini. Dintre lucrarile sale reprezentative retinem:  ESEURI IN STIINTA ECONOMICA POZITIVA. Milton Fridman a exercitat o puternica influenta asupra politicii guvernelor conduse de Ronald Regan si Margaret Thatcher.1953. In functionarea ei. Pe lângă acest caracter. ca de altfel şi în celelalte ţări. în funcţie de interesele pe care le reprezentau (ale domnului. economie libera de piata este considerata cea mai buna si eficienta. boierului sau clasei exploatate).  CAPTALISM SI LIBERTATE -1962  ISTORIE MONETARA A STATELOR UNITE 1867-1960 (1963).  intre volumul activitatii economice si masa monetara exista o determinare cantitativa precisa. parazitismul nobililor). rolul cel mai important il are moneda. a productiei si a veniturilor. general valabil la toate popoarele. iar ulterior prin scris. proverbele şi zicătorile) transmise iniţial pe cale orală. robota.

susţinând relaţiile feudale şi urmărind avantajele ce decurgeau din acestea pentru ei. în special "Descrierea Moldovei" rămâne cea mai importantă lucrare de gândire economică. 26 . care în scrierile lor se pronunţau pentru întărirea "puterii" domnului. secularizarea pământurilor mănăstireşti. relaţiile de iobăgie. reprezentat prin două grupări: a) radicală. 4) curentul socialist utopic. care susţinea modernizarea economiei naţionale. în cadrul căreia se distingeau două orientări: . egalitatea şi libertatea în drepturi pentru toţi oamenii. b) moderată. dar şi menţinerea relaţiilor feudale. care reprezenta boierimea conservatoare. In perioada trecerii de la feudalismul târziu la economia modernă de piaţă. în special ţăranilor. de la Scăieni Prahova. Revoluţia lui T. politica fiscală a statului.Vladimirescu. ridicarea bunăstării întregului popor. rolul de frână a dominaţiei străine în dezvoltarea economică. care cerea egalitatea între oameni. ca singurul mijloc de rezistenţă împotriva dominaţiei autonome. instaurarea republicii ca formă de stat. modernizarea economiei naţionale. ducând la autonomizarea acesteia în patru curente. "Ultimatumul" lui Horea adresat nobililor feudali.Diamant şi constituirea "falansterului". a avut un puternic ecou în gândirea economică. Un loc aparte ocupă în gândirea economică românească cronicarii din Moldova şi Ţara Românească. chiar dacă a fost infrântă. pentru libertate economică. republica ca forma de stat.moderată. reprezentat de intelectualitatea legată de popor. dreptul maselor la învăţământ.Un exemplu în acest sens îl reprezintă înţelegerile scrise dintre ţăranii din Transilvania şi nobilii maghiari prilejuite de răscoala de la Bobâlna şi a lui Gh. confiscarea pământurilor nobilimii şi împroprietărirea ţăranilor. dezvoltarea industriei comerţului şi creditului . unirea tuturor românilor într-un singur stat. în el găsindu-se idei legate de: desfiinţarea iobăgiei. importanţa relaţiilor comerciale externe. reprezentat de opera lui T. care cerea desfiinţarea instituţiilor feudale şi împroprietărirea ţăranilor fără despăgubiri. XVII şi începutul sec XVII opera lui D. în care se tratează originea proprietăţii feudale.radicală. Doja. în strânsă interdependenţă cu problemele politice: înfăptuirea unităţii tuturor românilor şi făurirea statului naţional unitar şi independent. 2) curentul liberal. La sfârşitul sec. O contribuţie importantă la dezvoltarea gândirii economice din perioada respectivă a avut-o Şcoala Ardeleană. . a nobilimii şi marilor latifundiari. care punea accentul pe ridicarea culturală a maselor şi bunăvoinţa claselor conducătoare. a reprezentat alt punct nodal în dezvoltarea gândirii noastre economice. care se pronunţa pentru desfiinţarea boierimii şi a iobăgiei. Acestea erau: 1) curentul feudal.Cantemir. care s-a dovedit falimentar. 3) curentul democrat. o particularitate a gândirii economice româneşti a reprezentat-o tratarea problemelor economice: lichidarea relaţiilor feudale şi adoptarea de instituţii liberale favorabile.

calea de lichidare a acesteia (înfăptuirea revoluţiei antifeudale) şi împroprietărirea ţăranilor. .problema naţională şi sarcinile revoluţiei populare antifeudale reprezentau după el mijlocul redobândirii independenţei. Gânditorii perioadei respective erau în unanimitate de acord cu necesitatea dezvoltării şi modernizării economiei naţionale. fără răscumpărarea terenului (pe baza a 2/3 din suprafaţa confiscată. Trecerea ţării noastre la economia modernă de piaţă s-a caracterizat printr-o serie de particularităţi şi anume: dominaţia şi jaful practicat asupra economiei de către puterile străine. deosebirile apărând în privinţa mijloacelor realizării acesteia.XIX. realizarea unităţii naţionale şi lichidarea exploatări puterilor străine. Eie au avut ca efect ritmul lent şi contradictoriu al trecerii la economia modernă de piaţă. ce infrastructură se impunea (dezvoltareatransporturilor. valorificarea potenţialului material şi uman al ţării. Revoluţia antifeudală urmărea patru sarcini: înlăturarea feudalilor şi instaurarea puterii populare. Opera lui N. Pe lângă acestea. de credit). Gândirea sa economică.Bălcescu şi în ceea ce priveşte: modernizarea şi diversificarea economiei naţionale. dijma şi impozitele date statului). nivelul scăzut al venitului naţional şi al nivelului de trai al poporului. rivalitatea dintre moşicrime şi burghezie pentru ocuparea poziţiilor "cheie" în economie şi politică. cum să apărăm producţia internă de concurenţa externă (prin protectionism sau liberschimbism). lichidarea proprietăţii feudale şi democratizarea capitalului. în cadrul său existând două grupări: a) adeptă a industrializării şi protecţionismului vamal şi b) alta moderată . creşterea potenţialului economic al ţării şi ridicarea nivelului de trai al întregului popor. cercetător. telecomunicaţiilor. concurenţa mărfurilor şi capitalurilor străine pe piaţa noastră internă. instituţiilor financiar-bancare. 27 . lipsa capitalului autohton necesar. găsim idei valoroase în opera lui N. în care sens arăta: izvorul proprietăţii feudale (claca. socială şi politică a fost subordonată înfăptuirii a două probleme majore: . ce a influenţat contemporanii şi urmaşii săi până la mijlocul sec.problema agrară. datorită poziţiei lor de clasă. Principalele curente de gândire economică erau: .Bălcescu. Problema principală a etapei date era strategia dezvoltării economice şi anume: ce ramură să aibe rolul conducător (industria sau agricultura). diplomat şi conducător revoluţionar.Dintre gânditorii epocii se remarcă prin întreaga sa activitate de om politic. adeptă a dezvoltării agriculturii şi comerţului.1) curentul liberal . a liberschimbismului.Bălcescu a reprezentat cea mai valoroasă componentă a gândirii economice româneşti. N. ocupa locul central şi era în ascensiune.

prin "învoieli" şi "tocmeli" încheiate între ţărani şi moşieri a dus la adâncirea contradicţiilor dintre cele două clase sociale. ne vom referi succint la dezvoltării două dintre acestea şi anume: "Romania . 3) Controverse teoretice privind strategia dezvoltǎrii teoretice moderne a României de la sfârsitul sec. Stere. Angelescu etc. faţă de care existau două poziţii opuse: 1) Ţăranii clăcaşi .P. industria nu dispunea de resurse financiare şi umane necesare.care se opuneau împroprietăririi. organizarea raţională a acestei ramuri. care a militat pentru emanciparea ţărănimii. Unul din susţinătorii drepturilor ţăranilor din penoada respectivă.2) curentul conservator . iar produsele sale ar fi mai scumpe ca cele străine.. Xenopol. Aurelian. XIX Şi începutul sec. C. Dacă iniţial. practicarea unei agriculturi moderne. Argumentele ce au stat la baza acestei teorii au fost: agricultura era ramura tradiţională. facilităţi fiscale şi credite avantajoase pentru ţărani.curentul socialist . D. . P. a)Teoria "România ţara eminamente/preponderent agricolă" a fost elaborată de M. cu plata unor despăgubiri boierilor 2) marii moşieri . Chiar dacă în 1864 a fost adoptată le-gea reformei agrare. Ghica. complexă şi controversată care a polarizat gândirea economică din ţara noastră peste 150 de ani era problema agrară . dezvoltarea invăţământului agricol. ponderea aproape exclusivă a agriculturii în cadrul economiei. a fost Ion lonescu de la Brad . dezvoltarea industriei ar lăsa agricultura fără forţă de muncă. etc. dimpotrivă. asocierea ţăranilor. erau pentru împroprietărire. cu condiţii pedoclimatice favorabile ţării noastre.ţara eminamente/preponderent agricolă" şi "Teoria industrializării şi politica de protejare a acesteia". prin reprezentanţii lor în divanurile ad-hoc. XX In legătură cu controversele privind strategia economico-sociale. teoria reflecta un fapt real. b)Teoria industrializării României şi politica de protejare a acesteia" a fost fundamentată de M. ulterior ea devine o opţiune social-politică a moşierimii. Kogălniceanu. după unirea din 1859. adept al dezvoltării agricultuni şi menţinerii poziţiilor marii moşierimi.D. ea având la bază trei elemente esenţiale: 28 . adept al marxismului. A. lonescu de la Brad. Ele erau infirmate de experienţa ţărilor cu economie de piaţă dezvoltată şi ulterior spre sfârşitul sec. Suţu şi ulterior susţinută de I. I. 2) Problema agrarǎ Problema cea mai gravă.M. XIX chiar de ţara noastră.S. Marţian. I. aplicarea ei în practică nu a rezolvat dezideratul ţăranilor. arendaşilor şi negustorilor.

prin desfiinţarea 29 . întărirea capacităţii de apărare a ţării. iar cei ai agriculturii erau pentru politica liberului schimb. XIX si începutul sec. 2)politic. Este pentru dezvoltarea industriei. pentru creşterea venitului naţional şi ridicarea nivelului de trai al populaţiei. 2)căile şi metodele înfăptuirii ei 3)politica economică externă ce trebuie adoptată. In privinţa politicii externe. înapoierea economică se datorează menţinerii relaţiilor anacronice feudale în agricultură şi asupririi austro-ungare. a cursurilor pentru adulţi. 3) social. Necesitatea industrializării decurgea din trei puncte de vedere: 1)economic. 4) Gândirea economicǎ din Transilvania de la sfârsitul sec.Bariţiu.1)necesitatea industrializăriii. In legătură cu căile şi metodele de înfăptuire a industrializării existau diferite păreri: . în opera sa el abordează trei probleme principale: problema agrară. bazate pe tehnica modernă. fapt pentru care a susţinut lichidarea rămăşiţelor feudale din această ramură. împroprietărirea ţăranilor. Adepţii industrializării susţineau şi necesitatea înfiinţării unui învăţământ tehnic şi economic adecvat. baza dezvoltării economice a ţării. modernizarea agriculturii şi a celorlalte ramuri.unii erau pentru dezvoltarea tuturor ramurilor care dispuneau de materii prime. creşterea productivităţii muncii şi a avuţiei naţionale. a unităţii naţionale a romanilor şi cea a dezvoltării industriei naţionale. pentru dezvoltarea forţelor de producţie.alţii susţineau dezvoltarea ramurilor prelucrătoare a materiilor prime agricole. a laboratoarelor. pentru asigurarea independenţei şi suveranităţii naţionale. iar alţii susţineau înfiinţarea de întreprinderi mari. valorificarea superioară a resurselor naturale. După el. . continuatorii Şcolii Ardelene şi a revoluţionarilor de la 1848. susţinătorii industrializării erau pentru o politică protecţionistă. prin creşterea numărului de şcoli de specialitate. Deosebiri de păreri existau şi în privinţa formei de organizare a activităţii industriale: unii optau pentru toată gama organizatorică (de la industria casnică la societăţile pe acţiuni). modernizarea agriculturii şi ridicarea nivelului de trai al ţărănimii. XX Dintre gânditorii de frunte din Transilvania. se remarca G. alţii erau pentru întreprinderi mici. lărgirea schimburilor economice externe. a bibliotecilor şi muzeelor.

organizarea agriculturii este capitalist-iobăgistă. în cadrul acesteia. contribuind la accelerarea progresului economico-social al ţării. Gândirea economică românească interbelică 1.1918 şi principalele probleme economice ale României interbelice Formarea României Mari la 1 decembrie 1918 a avut o importanţă istorică deosebită. XX. reflectând lupta seculară a poporului nostru pentru unitate naţională şi faţă de viitor.Principalele probleme economice controversate din perioada interbelică din România Mare 1.Importanţa Marii Uniri de la 1. zeciniala.dec. strategia dezvoltării economice viitoare.1918 şi principalele probleme economice ale României interbelice 2. obligaţiile în natură) cu elemente noi capitaliste (arendarea terenului."breslelor" şi înfiinţarea industriei casnice şi pentru apărarea acesteia printr-un protectionism vamal. fondul ei capitalist îmbinat cu anumite rămăşiţe feudale din agricultură. şi esenţa neoiobăgiei constă în îmbinarea vechii iobagii (robota. se remarcă prin opera sa "Neoiobăgia". dezavantajoasă ţăranilor. cât şi Dintre gânditorii de orientare socialistă care au apreciat. rentă în bani). munca silită. Dobrogeanu-Gherea face trei mari precizări: caracteristicile neoiobăgiei sunt: legarea ţăranului de "glie’’ .dec. autorul se ocupă de: evoluţia societăţilor moderne. în general..XIX şi începutul sec.Principalele curente de gândire economică din România Mare în perioada interbelică (1918-1940) 3. avantajoasă proprietarilor şi obligaţiile în muncă şi produse ale ţăranului faţă de proprietarul pământului. faţă de trecut. Constantin Dobrogeanu Gherea. particularităţile dezvoltării capitalismului în ţara noastră. C. a celei uşoare. realist caracteristicile economiei rcmâneşti de la sfârşitul sec. cauzele şi formele rămăşiţelor feudale în agricultură. Gândirea economică românească din perioada interbelică a cunoscut o 30 .Importanţa Marii Uniri de la 1. Pornind de la conţinutul şi urmările problemei agrare din România.

Taşcă. -economico-social. care au influenţat şi gândirea economică din această perioadă.introducerea votului universal . metodologic economica.aprofundare atat sub aspect teoretic. rămăşiţele feudale din agricultură).Manoileseu.M. Schimbarile in planul politic se caracterizeaza. -I. în special. a celei industriale şi financiare 2.intervenţia statului în dezvoltarea şi protejarea industriei naţionale.creşterea eficienţei comerţului exterior.apărarea proprietăţii private şi a liberei iniţiative a agenţilor economici. .. -. inegalităţi în reprezentarea veniturilor.apariţia a noi partide In plan economic se constata: -stoparea dezvoltarii economice. era un continuator al liberalismului Ideile noi ale neoliberalismului se refereau la: -dezvoltarea economiei pe baze moderne. si al recomandarilor de politica În aceasta perioada s-au înregistrat transformări cantitative şi calitative: -pe plan politic. -Şt. prin: . -Vintilă Brătianu etc. . datorita crizei mondiale (1929-1933) Pe plan social are loc întărirea poziţiei burgheziei naţionale. 2) curentul ţărănist reprezentat de: V.Madgearu. 31 . -asigurarea unei dezvoltări echilibrate a economiei.Principalele curente de gândire economică din România Mare în perioada interbelică 1 ) curentul neoliberal. -M. existenţa unor grave probleme sociale (şomaj.Angelescu. reprezentat: -G.diversificarea partidelor politice -consolidarea regimului parlamentar .Zeletin.

aşa zisa politică a "porţilor deschise".Dobrogeanu-Gherea. 3) curentul socialist se divide în trei grupări: . B) ţăranii mijlocaşi C) ţăranii înstăriţi. 2) diferenţele dintre acestea priveau: etapele ce trebuie parcurse.comunistă . dar cu interese specifice. -C. Limitele sale priveau căile dezvoltării economico-sociale a ţării pe baza pătrunderii capitalului străin. pe de altă parte. . reprezentanţii acestui curent distingeau trei categorii: A)argaţii fără pământ. calea trecerii la o societate mai bună şi mai dreaptă.M. tactica ce trebuie folosită delimitarea aliaţilor şi. 4 )Curentul comunist era reprezentat de: -Gh. 1) -elemente comune : lupta de clasă. perspectivele economiei noastre. -L. adversarilor în această luptă.explicarea reală a situaţiei agriculturii (înapoierea ei şi nivelul de trai scăzut al ţărănimii). pe de o parte şi faţă de socialism. Lupu etc A apărut ca o reacţie faţă de neoliberalism. Meritele acestui curent: .Stere. considerată o clasă omogenă. infirmată de practică. -caracterul capitalist al industriei (cu accente ţărăneşti). Era un apărător al ţărănimii. diferite de cele ale burgheziei şi proletarismului.şi social-democratică Intre aceste grupari exista atat elemente comune .Pătrăşcanu Curentul comunist susţinea: 32 .Cristescu. In cadrul ţărănimii. cat si diferente.- C.socialistă .

Pacea de la Adrianopol’’. celelalte clase sociale fiind considerate reacţionare. ea fiind frânată de slaba dezvoltare a pieţei interne. în raport cu marile metropole care dispuneau şi de o puternică piaţă externă . -nega interesele diferitelor grupări ale ţărănimii. 2) Virgil Madgearu. ţărănist.caracterul imperialist al economiei. P.Jumanca. deci sarcina burgheziei este organizarea şi dezvoltarea industriei pe baze neoliberale. direct la cel financiar. Fluieraş. sărindu-se peste capitalismul industrial. -natura şi particularităţile acesteia.. în lucrarea sa "Agrariarism. I. Curentul socialist-democrat era reprezentat de: Şerban Voinea.. Curentul socialist şi social-democrat susţinea interesele proletariatului industrial şi ale ţărănimii sărace şi mijlocaşe. capitalism. imperialism" considera că în România dezvoltarea economică nu corespunde cu cea din ţările occidentale. Originea şi rolul ei istoric". -subaprecia caracterul progresist al burgheziei. ca urmare a pătrunderii mărfurilor din ţările occidentale pe piaţa noastră şi că el nu a parcurs aceleaşi etape ca şi capitalismul apusean. arăta că în România capitalismul a apărut după . 3. respingea experienţa sovietică de construire a socialismului şi subordonarea faţă de Internaţionala a IlI-a comunistă. -măsurile concrete pentru atingerea obiectivelor urmărite. -a preluat fara sa critice teza trecerii de la capitalism la socialism. în lucrarea sa "Burghezia română. El considera burghezia ca fiind singura clasă progresistă. In România s-a trecut de la capitalismul comercial. Reprezentanţii marcanţi ai curentelor din aceasta perioada: 1) Ştefan Zeletin. neoliberal.Principalele probleme economice controversate din perioada interbelică din România Mare În perioada interbelică principalele probleme care polarizau gândirea economică se refereau la: -originea economiei moderne. 33 .Marc etc. I.

18211907" critica ideile emise de C. capitalismul comercial s-a dezvoltat lent datorită rămăşiţelor feudale din agricultură. politica protecţionistă s-a folosit în special în domeniul datoriei externe.Economia romanească se caracteriza printr-o serie de trăsături specifice şi anume: nu a cunoscut capitalismul industrial. un exemplu fiind "tocmelile agricoie" plătite în bani. Zeletin şi V. Madgearu privind dezvoltarea capitalismului în Romania. analiza surselor industrializării şi influenta lor asupra diferitelor ramuri. Contribuţie la problema dezvoltării capitaliste a României". chiar dacă lupta pentru drepturi democratice şi împotriva unor măsuri guvernamentale. comunist. necesitatea desfăşurării revoluţiei burghezo-democratice şi trecerea imediată la înfăptuirea revoluţiei socialiste (fară a reda efectele cele dintâi idee greşită). . Mavrocordat. 4)Lucreţiu Pătrăşcanu. arăta: necesitatea anlizei acesteia în mod dinamic."Cursul de economie politică şi raţionalizare" Din ideile originale ale sale amintim: economia politică este o "ştiinţă de masă" ce trebuie să descopere legi economice şi să rezolve problemele specifice naţiunii date. socialist. 3) Şerban Voinea . capitalul poate să existe şi fără capitalism. Astfel. St. apariţia unor tendinţe monopoliste în industrie. Dintre gânditorii cei mai de seamă din perioada interbelică se remarcă prin întreaga operă şi activitate desfăşurată M. Considera ca fiind "reacţionari" pe toţi cei care se opuneau dezvoltării capitalismului. -"Neoliberalismul". în lucrarea sa "Un veac de frământări sociale. în lucrarea sa "Marxism oligarhic. După el originea capitalismului se găseşte în reformele lui C. particularităţile acestuia fiind coaliţia burgheziei cu moşierimea. considera greşită identificarea fazelor capitalismului cu formele sale ca şi noţiunile de "capital" şi "capitalism" sau "burghezie" şi "capitalism". Dobrogeanu Gherea. capitalismul presupunând relaţii de producţie capitaliste în toate sferele reproducţiei. în primul rând în producţie.Manoilescu : -"Importanţa şi perspectivele industriei în noua Românie".Arăta că în agricultură pătrunde capitalismul. clasa muncitoare fiind o clasa progresistă. caracterul greşit al con-cepţiei dezvoltării imperialiste a economiei. -Legat de natura şi particularităţile economiei româneşti. industria s-a dezvoltat anacronic fără o suficientă piaţă internă. 34 .

35 . direct din producţie internă.muncii. specializarea producţiei pe ramurile cu o productivitate a muncii ridicate. munca aportul creator real al oricărei activităţi desfăşurate este mărimea producţiei eficienţa sau raţionalitatea economică trebuie apreciată prin productivitatea . adoptarea unui protectionism vamal adecvat. . sau indirect prin import.măsurile practice de optimizare a economiei noastre priveau: industrializarea ţării. nete (valoarea adăugată. munca şi capitalul sunt forţele de producţie esenţiale ale unei naţiuni.bunurile economice necesare satisfacerii nevoilor pot f i dobândite în mod fiind primordială. diferenţa dintre valoare şi cheltuielile de producţie)."constanta Manoilescu" sau "legea" după care ţările industriale cu o productivitate a muncii superioare "exploatează" ţările agrare cu o productivitate a muncii mai redusă. .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->