PROCESUL EDUCAŢIEI ÎN SPAŢIUL UNIUNII EUROPENE

Dimensiunea europeană a educaţiei Incepand din anul 2000, Comisia Europeana a adoptat o serie de recomandari cu privire la promovarea in interiorul fiecarui stat european a unei educatii care sa cuprinda, nu numai structural, ci si in planul continuturilor educationale, elemente de apropiere, de coincidenta.Primele deziderate comune prevazute in documentele europene erau “educatia pentru democratie” ,”educatia pe parcursul intregii vieti”,”educatia multiculturala”.Cu toate acestea, s-a putut observa ca lumea cunoscut, in special in perioadele mai recente, o inflorire a violentei, o recrudescenta a rasismului, a intolerantei religioase si etnice, a xenofobiei. Ca o rezultanta a numeroaselor probleme care apar adesea prin forta evenimentelor, educatia e nevoita sa accelereze gasirea solutiilor optime,remediilor prezente, dar si a celor de perspectiva.Se asteapta de la educatie ca ea sa ofere panacee.Ceea ce trebuie facut insa,pentru inceput,nu este utilizarea acesteia ca un remediu,ci purificarea educatiei astfel incat sa nu constituie ea insasi o sursa de dificultati. Adesea, educatia prin sine insasi devine un instrument, o sursa de inegalitati, de « reproductie socio-culturala », de « fracturi » sociale, etnice, religioase etc. Educatia este unul dintre rarele instrumente aflte la dispozitia statului si a colectivitatii pentru asigurarea unei actiuni de coeziune sociala profunda si de formarea unei atitudini de deschidere si flexibilitate fata de comunitatea internationala, fata de celelate popoare.De aceea rolul acesteia trebuie reconsiderat si forta educatiei regasita.Fara optimism pedagogic si incredere in puterea educatiei, sansele de reusita se vad mult periclitate. După crearea Consiliului Europei (organizaţie paneuropeană distinctă de Uniunea Europeană) ce a cuprins toate ţările Europei geografice, dimensiunea europeană capătă şi sensul de finalitate comună a tuturor sistemelor educative din Europa; finalitate marcată de cele trei valori care asigură identitatea Consiliului Europei, respectiv: drepturile omului, pluralismul şi statul de drept. În această orientare dimensiunea europeană se referă la aceste valori şi la identitatea comună pe care unele ţări o redescopereau pe baza unei culturi

respectiv învăţământul profesional (Iniţiativa Bruges) şi învăţământul superior (Procesul Bologna). a unui spaţiu european pentru învăţământul superior.şi a unui patrimoniu comun.Uniunea Europeană şi Consiliul Europei . prin apropierea celor două planuri . Marea Britanie si Germania a semnat ceea ce a fost numit Declaratia de la Sorbona cu privire la "armonizarea arhitecturii sistemului de invatamant superior european". Accentul cădea pe crearea unei arii. structurilor şi instituţiilor educative. asigurându-i astfel şi dezvoltarea. a nivelurilor implicate în dezvoltarea economiei de piaţă. . dimensiunea se exprimă printr-o cooperare intensă. Au urmat evoluţii spectaculoase de armonizare a politicilor educaţionale. . Italia. Elementele superior.incurajarea mobilitatii studentilor. un grup format din ministrii responsabili cu invatamantul superior din Franta. In data de 25 mai 1998. ca un mod cheie de a promova mobilitatea cetăţenilor şi posibilitatea lor de a se angaja şi de a lucra oriunde pe continent.(după lărgirea considerabilă a ambelor organizaţii) dimensiunea europeană devine modul de a fi al sistemelor educative. care a proclamat pentru prima oară educaţia ca politică europeană. Astfel s-a propus crearea unui spaţiu european pentru învăţare permanentă care să ducă la armonizarea politicilor.o "armonizare progresiva" a cadrului general al derularii ciclurilor de studii si al acordarii diplomelor prin "intarirea experientei deja existente a diplomelor unite.recunoasterea "potentialului pozitiv" al existentei unei arii europene a invatamantului . Declaraţia de la Bologna (19 iunie 1999) Declaraţia de la Sorbona punea în prim plan rolul central al universităţilor în dezvoltarea dimensiunilor culturale europene. După Consiliul de la Lisabona (2000). a initiativelor pilot si a a dialogului" sprijinului incepute crescand prin acordat conventia de de Uniunea la Lisabona. În prezent. Europeana. universitatilor si cercetatorilor prin utilizarea completa Declaratia se incheie cu un apel catre alte state europene pentru a se alatura obiectivului principale ale declaratiei sunt: .

ci si a numarului de oameni. un numar de 29 de ministri europeni au semnat Declaratia de la Bologna document care se sprijina pe principiile generale enuntate prin Declaratia de la Sorbona. In cadrul ciclului de . extinderea competentelor in cunoasterea limbilor si abilitatea de a utiliza noi tehnologii informationale. a bancilor si a economiei".realizarea unui sistem de diplome comparabile .06. Studentii din ciclul de licenta ar trebui sa beneficieze de o varietate de programe. Procesul Bologna reprezinta o dimensiune a procesului de constructie a Europei Unite. sociala si tehnica" sunt alaturi de cele ale "Euro. unde "identitatile nationale si interesele commune pot interectiona si dezvolta reciproc in beneficial Europei". adoptarea unui sistem de diplome "usor de citit si comparat" .2004 privind organizarea studiilor universitare. Derularea Procesului Bologna este realizata de fiecare din tarile participante.implementarea acestei actiuni in Romania a demarat pe baza legii 288/24.crearii unui spatiu European al invatamantului superior. organizatii.pe baza conventiei de la Lisabona . culturala. Tarile si organizatiile implicate pot lansa fara restrictii activitati in concordanta cu prevederile Comunicatului de la Berlin. BOLOGNA DECLARATIA In data de 19 iunie 1999. constituindu-se intr-un efort urias de realizare a unui spatiu European al invatamantului superior. Participarea active a tuturor partenerilor va determina succesul pe termen lung DE al LA Procesului Bologna. Procesul a fost si este caracterizat printr-o crestere continua nu doar a numarului de tari implicate. Declaratia de la Bologna stabileste un set de obiective de prim rang menite sa conduca la realizarea unui spatiu european al invatamantului superior si la promovarea sistemului European de invatamant superior la nivel mondial: 1.faciliteaza recunosterea facila a diplomelor absolventilor universitari 2. El a fost initiat prin Declaratia de la Soborna ai carei autori au avut viziunea unui continent in care dimensiunile "intelectuala. institutii. adoptarea unui sistem de invatamant cu doua cicluri principale (studii universitare de licenta si post licenta: master si/sau doctorat) . inclusiv oportunitati pentru studii multidisciplinare. PROCESUL BOLOGNA : spre un SPATIU EUROPEAN AL INVATAMANTULUI SUPERIOR.

respectand diversitatea noastra. Se subliniaza nevoia unei cooperari stranse. cercetatorilor si personalului administrativ prin "depasirea obstacolelor" ce impiedica libera circulatie. ministrii s-au intalnit din nou la Praga pentru a trece in revista progresele facute si pentru a stabili noi directii si prioritati pentru anii urmatori. 6. In acele timpuri studentii si profesorii circulau liber si raspandeau cunostintele pe intreg continentul. Un spatiu european deschis al invatamantului superior ofera un numar mare de perspective benefice.sistemele de asigurare a calitatii au un rol important in asigurarea unor standarde ridicate de calitate si in facilitarea comparabilitatii calificarilor in Europa. profesorilor. 3. stabilirea unui sistem de credite (Sistemul European de Credite Transferabile . cu circa trei sferturi de mileniu in urma. precum si a increderii reciproce si acceptarii sistemelor nationale de asigurare a calitatii. 4.postlicenta va exista posibilitatea de a alege intre titlul de master de scurta durata si cel de doctor de o durata mai lunga. 5.ECTS ajuta totodata si la facilitarea mobilitatii studentilor in spatial european). cu posibilitatea trecerii de la unul la altul. care ar spori o mobilitate si cooperare din ce in ce mai stransa. Acest lucru va permite validarea acestor credite obtinute de cei care au ales studii initiale sau continui in diferite universitati europene si care ar vrea sa obtina calificari. Sa observat ca scopurile stipulate in Declaratia de la Bologna au fost larg acceptate si . La doi ani de la acesta intalnire. promovarea dimensiunilor europene necesare pentru invatamantul superior (dezvoltarea curriculara. dupa propriul ritm de lucru. programe de mobilitati. Este incurajata o cooperare cat mai stransa intre recunosterea calificarilor si retelele de asigurare a calitatii. cooperare inter-institutionala. In prezent prea multi studenti de-ai nostri absolvesc fara sa fi avut ocazia de a studia in afara hotarelor nationale. Obiectivul este de a stabili o "arie comuna a invatamantului superior" pana in anul 2010. promovarea cooperarii europene in asigurarea calitatii. Bineinteles. studentii din diferite medii sociale trebuie sa poata avea acces la invatamantul superior in orice moment al activitatii lor profesionale. pe parcursul vietii.Universitatile sau "nascut" in Europa. programe integrate de studio. In ambele situatii se va pune accentul pe cercetare si lucru individual. in Europa. cere totodata eforturi continui de inlaturare a barierelor si de dezvoltare a unui cadru pentru predare si studiere. promovarea mobilitatii studentilor. El. pregatire si cercetare).

Iată câteva idei care surprind trăsături tipice care definesc portretul de ansamblu al adolescentului. să trăiască după legile grupului (să fie acceptat şi integrat într-o micro-societate compatibilă cu el). În unele medii opozante lui aceste probleme pot genera scopurile unui comportament inadecvat îndepărtat de regulile grupului: comportamente excentrice-teribiliste pentru a atrage atenţia. 2. inadecvări asumate dublate de dorinţa de distracţie de a face o distracţie din tot ceea ce ceilalţi consideră . el simte încă necesitatea unei activităţi ludice dar. .serios”. Grupările adolescenţilor sunt însă cercuri închise care acceptă cu greu novici. sfiindu-se de „infantilismul” său. Nevoi şi metanevoi ale adolescentului Nevoia de apartenenţă. la unicitate. n-a părăsit joaca. dragoste şi înţelegere din partea voastră. Adolescentul simte nevoia de a se încadra într-un grup de referinţă.jocului de-a sine însuşi” se constituie din nevoia de aventură. concomitent el vrea „să fie ca toţi” şi totodată „să nu semene cu nimeni”. de a fi considerat membru de drept al unui grup. dar. Acest lucru trebuie menţionat în mod deosebit – dezvoltarea normală a adolescentului nu e posibilă fără o activitate vitală încărcată emoţional. .Există o mentalitate specifică tuturor categoriilor de vârstă şi implicit a adolescenţei. Mă schimb foarte repede în toate privinţele dar simt un disconfort din cauza permanentelor schimbări proprii şi a celor din anturajul meu deaceea am stringentă nevoie de acceptare. paradoxal. el se sfiieşte să se joace. Nevoia de aventură şi romantism.. pe care adulţii cu responsabilităţi de educaţie ar trebui să le cunoască: • • Eu cresc foarte repede şi mă intimidează această creştere rapidă. Un mecanism specific de apărare a . dorinţă de putere şi de răzbunare pe cei care-l ignoră sau neagă atitudinal. iar acest fapt creează un spaţiu de singurătate pentru adolescentul cu probleme de comunicare. 3. de romantică. ca si de carte universitati si alte institutii de invatamant superior. La începuturile perioadei adolescentul încă n-a părăsit copilăria. .folosite ca fundament pentru dezvoltarea invatamantului superior de catre majoritatea semnatarilor. Pentru adolescent este caracteristic să-şi apere dreptul la individualitate. Nevoia de unicitate. pentru a domina emoţional pe ceilalţi. de stări afective intense.

De asemenea. El are nevoie de adult ca de un partener de sprijin. a-parte. vreau să seamăn cu adevăraţii eroi.• • • • Eu sunt foarte nesigur în acţiunile mele şi mă străduiesc să ascund această Eu am nevoie de acţiune şi mişcare şi nu înţeleg de ce mă îndopaţi cu discuţii şi Eu nu sunt pregătit să accept drept adevăr absolut cuvintele şi sfaturile voastre. mie nu-mi sunt interesante cotidianul prozaic şi personalităţile banale. Conversaţiile instructive şi lecţiile de morală făcute cu copiii pot fi ineficace. pitoresc şi extraordinar. amplificate de respectarea drepturilor la opinie a adolescentului. cu sine. cunoştinţele evidente despre adolescenţi rămân doar cunoştinţe şi nu prea afectează lumea practicii pedagogice. paradoxal. 5. Toate acestea sunt axiome dar. vreau să-mi formez o părere proprie pentru orice situaţie. tonul „dezmierdător” este inadmisibil în raport cu adolescentul. cu procesul de cunoaştere toate ca deziderat şi rezultat al acţiunilor. Adolescentul are stringentă nevoie de ajutorul adulţilor. eu Mie îmi place tot ce este palpitant. Dominantele de vârstă sunt: . Şi enumerarea poate continua. sensul coerent al instruirii. Anturajul specific copiilor şi adolescenţilor trebuie apreciat însă la justa lui valoare? Deci pedagogii trebuie să înveţe arta complicată de a fi conducător matur al unui colectiv de copii-adolescenţi? ♦ Ne putem imagina cum ar trebui să arate spaţiul de instruire în care ar fi create toate condiţiile pentru activitatea normală a adolescentului? 4. Adolescentul necesită tehnologii de instruire total diferite de cele specifice claselor primare şi gimnaziale. interesant. punct de orientare în lumea aflată în permanentă schimbare. Una din . Eu nesiguranţă prin toate mijloacele posibile. constituirea relaţiilor comode cu lumea.comunicare şi acţiune. de pregătirea profesională sau blocajul de a gândi în raport cu adolescentul. Aceasta este perioada favorabilă de formare a abilităţilor şi deprinderilor de a trăi în societate. în parte. îndrumări. De aici şi necesitatea de a construi în procesul pedagogic relaţii specifice cu adolescentul – relaţii de colaborare. Activitatea pedagogică în lumea adolescenţilor încă abundă de greşeli care depind. dar nu al oricărui adult. Există un singur mod de a-l ajuta să capete practica socială şi să-şi însuşească adevăratele valori morale – să-l includem în practica de transformare a lumii în bine (în concordanţă cu idealurile şi valorile autentice promovate de pedagogi).

De aici rezultă un lucru – haideţi să ne amintim ceea ce ştiam odată foarte bine. putem accepta această afirmaţie dar nu putem accepta faptul că adolescentul rămâne de unul singur în faţa stringentei necesităţi „de a urma o Stea. 7. lider al grupului de copii. Haideţi să restabilim pentru fiecare profesor/diriginte. dezvoltarea colectivului. alt om diferit faţă de tine. Chiar dacă nu prea vrem. nu trebuie să devină obiect al evaluării „e mai bun sau mai rău”. la care emoţiile puternice şi faptele răsunătoare se petrec sub privirea adolescentului. el este pur şi simplu altfel şi. pentru a conştientiza esenţa umanismului actual – altă persoană. specialist care lucrează cu adolescenţii semnificaţia sintagmelor: activitate creatoare în colectiv. sarcini individuale şi colective. adolescentul învaţă cu atât mai bine. cu cât îi este mai interesant.. trebuie să avem în vedere spectrul emoţional şi moral al existenţei sale. linie a trei perspective. Vârsta adolescenţei este perioadă pentru căpătarea experienţei de a colabora cu alte persoane. Deseori acest idol devine cel care . 5. experienţe de vârf (peek-experience).ceea ce le dă un entuziasm specific vârstei şi forţa de exaltare. Adolescentul are nevoie de eroi .sclipeşte”. Adolescentul are nevoie de colectivul de copii ca mediu natural al dezvoltării naturale. e absolut necesar să-i motivăm interesul faţă de cunoaştere. Dacă dorim să ne îngrijim de educaţia adolescentului. totuşi. la romantică. Dacă ne preocupă instruirea adolescentului. adolescentul va căuta întotdeauna un idol demn de urmat. Oricum am încerca să promovăm „ideea marelui adevăr pentru cei mici”. la preocupări şi interese. de a-i urma exemplul”. 6. . alternanţa sarcinilor tradiţionale. un colectiv nu este un scop în sine. la aventuri. Este foarte adevărat – „ trăim un timp nemarcat de eroi şi eroism” . Adolescentul nu se poate lipsi de anturajul copiilor la fel cum un copil nu se poate lipsi de jucării. ci este acel mediu natural absolut necesar pentru formarea personalităţii care trăieşte în societatea altor personalităţi. Altfel spus. Deci. este la fel ca tine ca valoare umană. un grup mic.greşelile tipice în relaţiile cu adolescenţii este să-i tratăm ca pe nişte copii minimalizândule efortul de maturizare. Nevoia de experienţă şi experimentare. Unii vor afirma că problema eroilor nu e de competenţa pedagogilor. că acesta trebuie să fie obiectul oamenilor de artă şi al sociologilor. Un percept pedagogic esenţial este acela de a apăra dreptul adolescentului la emoţii puternice şi sclipitoare. Nevoia de emoţii. 6.

Relaţiile adolescentului cu familia sunt foarte încurcate. munca industriala schimba puternic intregul continut al vietii omului. poate fi considerata o institutie de educatia adultilor. Treptat. Osterrieth). Chiar dezvoltarea puternica a invatamintului universitar la sfirsitul secolului trecut si inceputului secolului al XX-lea. educatia fiind nevoita sa se prelungeasca peste virsta copilariei. ASTRA. Intr-un fel. caracterizata prin activitatea de educatie. De altfel se considera ca ar exista trei mari secvente ale vietii omului: copilaria. „a schimba sensul sensul experientei umane” (A. inca din 1919. Secole de-a rindul a staruit credinta ca educatia omului este cea care se realizeazain prima perioada a vietii omului. . precum si cercetarile despre o astfel de problematica. conceptul de „educatia adultilor” cunoaste modificari majore pe care le parcurge si in prezent. adesea dificile. despre perfectionare. Specificul educaţiei adulţilor Termenul de „educatia adultilor” este de data relativ recenta. cind predomina munca. arata ca era necesara continuarea instruirii si educatiei in perioada adulta. infiintata cu mult inainte. Piaget). ca asociatie pentru cultura poporului roman. Stereotipiile parentale deja formate sunt deseori o piedică în calea constituirii acelor relaţii familiale de care are stringentă nevoie adolescentul – drepturi egale şi obligaţii egale de creare a unei atmosfere familiale confortabile. maturitatea. inconstante. Se vorbeste tot mai des despre invatamintul pentru adulti. a unei simpatii şi înţelegeri reciproce. reciclare si chiar despre universitati pentru virsta a treia. „a finaliza si promova schimbari in organizarea comportamentala a omului” (P. in Marea Britanie se infiinteaza Comitetul pentru Educatia Adultilor.Cercetările demonstrează că evenimentele cele mai importante şi mai memorabile din viaţa adolescentului contemporan se întâmplă în afara şcolii sau a familiei. Adolescentul nu se poate lipsi de comunicare .adapteze. Quellet). adica in copilarie. Definirea educatiei azi se face in mai multe: „transformare a constiintei psihologice a individului” (J. batrinetea. cind se amplifica mult institutiile de profil. ce se cedea a fi o pregatire pentru parasirea acestei lumi. desi din punct de vedere istoric. atmosferă care determină dezvoltarea armonioasă a fiecărui membru al familiei.comunicarea rămâne puntea de legătură cu lumea în care trebuie să se integreze . Despre familie. In limbajul curent al stiintelor educatiei acest termen a intrat mai ales dupa 1960. Treptat. A.

dată la care se încheiau numeroase căsătorii). cultural.şi este influenţat ca sens de literatura pedagogică franceză în care se folosesc termenii de inginerie de formare / inginerie pedagogică. Adult semnifică deci ceea ce a crescut. la rindul ei. cit si din relativ slaba cunoastere a adultului si am spune chiar a copilului si tinarului. sociale. educaţia adulţilor implică politici educaţionale şi o planificare educaţională – concepută ca un demers anticipativ aplicativ care se materializează în documente specifice procesului de învăţământ.adolesco” (ceea ce s-a întărit. astfel intre ceea ce gindeste. Adesea. educatia este constructia si reconstructia continua a unui model interior de cunoastere. Maturizarea cere ea insăşi o raportare la ceva . Cerghit). profesional. a crescut).„modificarea valorii pozitive in comportarea rationala umana” (I. Ea este totodata un proces de umanizare prin care indivizii dobindesc noi calitati umane cu ajutorul carora pot stabili un echilibru relativ stabil cu mediul social. Introducind schimbarea ca mijloc de adaptare. apreciaza si face practic si rezultatele acestora se instituie grave dereglari. emoţionale şi afective. morale. Munca şi viaţa rămân deci termenii de referinţă. dezvoltat. Termenul provine din limba engleză . Cauzele educatiei adultilor deriva din marile dezechilibre ce s-au produs in a doua jumatate a secolului al XX-lea. în societatea românească rurală. presupune acceptarea unui nivel satisfacător in dezvoltarea unor aptitudini (spre exemplu. natural etc. . Teoria educatiei.adult” (adultus) vine de la participiul trecut al lui . este format şi este sinonim cu matur. sistemul judecatilor de apreciere si capacitatile de actiune.la nivelul cerinţelor muncii şi vieţii. Depasirea nu se poate face decit modificindu-se propria cunoastere. intelectuale. Ca orice fenomen instituţionalizat. pentru o tânără se considera satisfacator nivelul de dezvoltare de 16 ani. valorilor si actiunilor specifice omului” (N. Dificultatea conceptului educatiei adultilor deriva atit din ruptura epistomologica produsa in zilele noastre.. programming . „proces de asimilare si practicare a informatiilor. mai ales intre om si lume. Vintanu) etc. traditională. se pare ca nu a incorporat in sine inca ideea ca in fiecare individ exista o istorie a speciei.. Sub raport socio-psihologic stadiul de adult cuprinde simultan maturizarea dezvoltarii fizice. Etimologic cuvântul .grave conflicte. Maturizarea. intemeierea educatiei s-a facut doar pe bazele fiziologiei.planning. In fapt. apreciere si actiune in raport cu lumea in care traim. omul se vede nevoit sa se schimbe si el. anatomiei si psihologiei si nu pe cele ale antropologiei.

. E.dezvoltarea unor relaţii sănătoase. reflexie.D. . . . Principiile specifice activităţii cu adultul Principiile sunt înţelese ca reguli şi legi cu caracter general şi ele se bazează pe caracteristicile învăţării şi condiţiile care facilitează procesul învăţării. practică. „Psihologia vârstelor. „Educaţia adulţilor”.stabilirea unor roluri clare în comunicare.. .implicarea adultului în ceea ce învaţă etc. .Ingineria formării” permite un proiect de educaţie desfăşurat în trepte. Din literatura de specialitate preluăm şi menţionăm doar câteva: . . învăţate. Bucuresti.orientarea spre participanţi.P. Vintanu. pe activităţi. 1998 Curs “Psihopedagogia adolescenţilor.promovarea muncii în echipă. Bucureşti (1997).respectul reciproc. Editura Didactică şi Pedagogică. .secvenţialitatea şi feed-backul. fapt care presupune atât efort individual cât şi colectiv. . Emil.A. Ciclurile vieţii”.transparenţa obiectivelor învăţării pentru evaluarea celor predate.evaluarea nevoilor adultului.. R.tinerilor şi adulţilor. Bibliografie Schiopu. .crearea sentimentului de siguranţă. . Ursula şi Verza. În cazul adultului ele nu rămân propriuzis didactice datorită diminuării pregnante a normativizării (folosită în special la educaţia vârstelor mici).punerea accentului pe învăţarea prin experienţă. Nicolae.