UNIVERSITATEA ORADEA FACULTATEA DE LITERE

REZUMATUL

TEZEI DE DOCTORAT CU TITLUL INFLUENŢE ENGLEZE ÎN ROMANTISMUL ROMÂNESC AL SECOLULUI AL XIX-LEA

Conducător știinţific, Prof. univ. dr. Ioan Derşidan Doctorand, Maria Elena Gherdan ORADEA 2010
CUPRINS BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ.......................................................................16

Consideraţii generale O abordare a romantismului românesc şi a celui englez sub raportul afinităţilor şi confluenţelor se va sprijini pe elementele comune din eterogenitatea acestui curent, pe care va căuta să le identifice. Dacă la romantismul românesc putem constata aliajul clasicismromantism, o anumită dinamică în care intervin totodată şi decepţia post-romantică, eşecul în plan politic al idealurilor paşoptiste, melodrama, sentimentalismul, timpul înlocuit de spaţiu,1 cadrul de evoluţie al romantismului englez este unul diferit. Prin consumarea unei etape istorice, aceea a revoluţiei burgheze a lui Cromwell chiar din secolul al XVII-lea, precum şi prin apariţia preromantismului încă înainte de 1750,2 Anglia deţine pionieratul în privinţa emergenţei unui nou tip de sensibilitate la nivel european. Interesul pentru temă porneşte de la o motivaţie personală. În ultima vreme, în cercurile de specialitate se vehiculează tot mai mult conceptul de „lingvistică cognitivă” şi, prin extensie, de „retorică cognitivă” sau chiar de „poetică cognitivă”. Spre exemplu, recursul la metaforă nu este un simplu exerciţiu de stil şi nu aparţine doar domeniului literaturii şi criticii literare şi stilistice. Metafora – ca model (pattern) de producere a sensului şi comprehensiune a lui – şi alte figuri stilistice sunt asiduu explorate în ştiinţele socio-umane, în pedagogie, în ştiinţele politice, jurnalism, arta negocierii şi mai ales în psihologia cognitivă, ramură a psihologiei în care intră şi deprinderea limbii materne şi a limbilor străine. Tema aleasă a însemnat pentru mine întoarcerea la o epocă a figurilor de stil în plină expansiune, o epocă în care s-a impus lirismul în toate genurile literaturii. Cu toate acestea, romantismul nu a fost o epocă a retoricii goale, ba dimpotrivă, limbajul poetic din epoca romantică a adus discursului o noutate care până atunci a fost cuprinsă doar tangenţial: un anumit mister, dincolo de organizarea retorică a unui grup de cuvinte, un sens mai adânc care se adresează în acelaşi timp raţiunii dar şi sentimentelor receptorului. Această adâncime a apărut în limbaj datorită descoperirii acelui drum tainic ce duce spre interioritate, după cum a spus-o Novalis: „Poezia este reprezentarea sufletului, a lumii lăuntrice în totalitatea sa. (...) Poetul este de-a dreptul lipsit de simţuri exterioare – în schimb totul se află în el. Este (...) subiect şi obiect totodată suflet şi univers. De unde şi caracterul infinit, veşnic, al unui poem bun.”3 Nu mi-am propus o cercetare pur stilistică sau o abordare exclusivă din perspectiva ştiinţelor limbajului, dar am dorit să studiez o epocă în care limbajul nu era înstrăinat, demistificat, aşa cum se petrece nu arareori în perioada postmodernă. De aceea am ales epoca de plină glorie a metaforei, o perioadă care, pentru poezia română a însemnat şi conştientizarea unui raport între semnificat şi semnificant şi aducerea acestei conştientizări în poezie.4 Acelaşi fapt se petrecuse cu puţine decenii înainte şi în poezia romantică engleză. Semnificantul se acordă la semnificat, deşi în lingvistică învelişul sonor al cuvântului este arbitrar, independent faţă de conţinut, de sens. Armonia dintre cele două componente este o doleanţă a romanticilor, ea merge până la inventarea unor cuvinte pentru noţiuni care nu există în concretul imediat, ci doar la nivelul mental (reprezentări noi la nivel de cuvânt pentru spaţiu-timp, increat).
1

Aspecte tipice romantismului Biedermeier specific literaturii române, după cum demonstrează Virgil Nemoianu în Îmblânzirea romantismului. Literatura europeana şi epoca Biedermeier, Bucuresti, Minerva, 1998, p. 24. 2 Dintre primii reprezentanţi ai romantismului englez, Thomas Chatterton se naşte în 1752, iar William Blake în 1757. 3 Novalis, citat în Addenda din volumul Elenei Tacciu, Mitologie romantică, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1973, pp. 321-322. 4 Vezi Mircea Scarlat, Istoria poeziei româneşti, Bucureşti, Editura Minerva, 1982, p. 252

poetul se poate mulţumi să folosească o convenţie stabilită: limba. dar şi a etapelor şi veacurilor precedente.htm . Romantismul este probabil curentul cel mai important pentru identitatea Europei în formula în care se află acum. În unele literaturi foarte dezvoltate. – Bucureşti.”7 În romantism literatura engleză s-a aflat într-un alt moment al evoluţiei sale. am recurs la aşanumitul „bricolaj metodologic”. aş putea spune că elementul nou în limbaj provine din abordarea intuitivă a poeziei. cea mai importantă pentru secolul al XIX-lea. termen propus de recenzenţii cărţii lui Paul Cornea. celtice şi creştine. Eliot. Este epoca în care „resursele limbii” (Wellek şi Warren) sunt exploatate mult mai mult decât în vorbirea obişnuită. Warren. identificată de atunci încolo cu lirismul6 şi a mecanismelor creaţiei poeziei. dar s-a conturat pe parcurs. Despre o metodă interdisciplinară de cercetare în ştiinţele umaniste. în rom. Este un fapt pe care l-am constatat pe parcursul investigaţiei realizate în această teză de doctorat. exact în acelaşi mod în care utilizează simbolurile şi miturile civilizaţiilor clasice. Drumul poeţilor paşoptişti a fost destul de anevoios.ro/Despre-o-metoda-interdisciplinara-de-cercetare-in-stiinteleumaniste*articleID_20926-articles_details. în numai câteva decenii. 1967. Aria de cercetare. de aceea am evidenţiat felul în care anumite teme şi motive şi-au găsit expresia deplină în opera eminesciană. 49. intitulat Eminescu şi literatura engleză. a concepţiei despre poezie. p. ca să spunem aşa. o unitate a materialului ei. op. p. Identitatea europeană nu a fost ipoteza de la care am pornit.”8 Actualitatea temei. precum şi referirile la scriitorii din alte epoci. După parcursul acestei cercetări. şi note de Sorin Alexandrescu. ca în multe schiţe sau povestiri de aventuri . Literatura română a epocii era văduvită de cunoaşterea celor mai importante două capodopere: Istoria ieroglifică de Dimitrie Cantemir şi Ţiganiada de Ion Budai-Deleanu. http://www.observatorcultural. 52. Pentru încadrarea operelor literare în context. Momentul eminescian constituie cea mai înaltă sinteză a epocii romantice româneşti. 7 R.5 o epocă în care se descoperă un nou limbaj. nişte etape neparcurse până atunci. poeţii englezi care i-au succedat lui William Shakespeare şi John Milton au găsit deja o limbă literară capabilă „să poetizeze” pentru ei. A. dar ea poate ajunge până la organizarea complexă. 9 Ştefan Avădanei. nu erau în circulaţie. teutonice. de Rodica Tiniş. Romantismul este primul curent literar în care tendinţa antitetică dintre naţional şi universal se anihilează într-o sinteză superioară. Warren. bine închegată a unor poezii în care este aproape imposibil să schimbi un cuvânt sau poziţia unui cuvânt fără a prejudicia efectul de ansamblu. pentru o mai bună integrare în literatura română şi universală a fenomenului studiat. Teoria literaturii. 10 Laura Mesina. de exemplu imagismul lui Ezra Pound şi T. 6 Epocile ulterioare au contestat tocmai acest aspect. 10 Prin 5 R. deşi existau. Eminescu şi literatura engleză. p. Uneori această unitate este foarte slabă. A.. Iaşi. Această teză are ca obiect principal poezia în romantismul englez şi romantismul român preeminescian. Editura pentru Literatură Universală. Totuşi. cit. studiu introd. struneşte resursele limbii vorbite şi uneori chiar le siluieşte în strădania lui de a ne face să înţelegem. Sunt prezente referiri la romantismul din alte ţări. aparţinând lui Ştefan Avădanei.Am considerat epoca romantismului o perioadă de graţie a literaturilor lumii.9 Metoda utilizată. Am adoptat argumentul lui Wellek şi Warren despre organizarea materialului lingvistic în opera literară. Wellek. care. 8 Ibidem. organizare care în poezie primeşte o formă superioară: „Limbajul poetic organizează. Wellek. După cum afirmă Wellek şi Warren. poetizează pentru el. „poezia reînvie acest caracter metaforic al limbii şi ne face să fim conştienţi de el. ed. deoarece există deja un studiu concludent pe această temă. de a ne cuceri atenţia. şi în special în anumite epoci. 49. Multe dintre aceste resurse scriitorul le găseşte formate şi preformate de munca tăcută şi anonimă a multor generaţii. 1982. fiecare operă literară impune o ordine. Nu am studiat în mod separat opera eminesciană. din punctul de vedere al elitelor şi al valorilor.S. Junimea. o organizare. astfel încât să facă loc etapei junimiste. dar a reuşit să acopere relativ repede.

în funcţie de privirea care-l traversează. Bucureşti. A Critical History of English Literature. ceţoasă. ci „de sugestii emulative. 1931. o latură pe care profesorul Dragoş Protopopescu a evidenţiat-o ca pe una din trăsăturile constante ale literaturii engleze indiferent de epocă. Am pornit de la ipotezele următoare: 1. 2008.”13 Resursele bibliografice au fost folosite cu multă atenţie şi acurateţe. IV. E foarte probabil că în anii ce vin cunoaşterea ştiinţifică a literaturii va progresa. respectiv în germană. estetica şi biografia. care nu se bucurau de cea mai mare circulaţie. pp. Pe lângă bibliografia străină. că cercetarea va dobândi tot mai multă precizie şi fineţe. După cum spune Paul Cornea. Originile romantismului românesc. fiind arareori citate. a fost printre primii care au demonstrat falsul. p.11 Selecţia textelor am făcut-o folosind principiul invocat de Paul Cornea – o metodă care ţine cont de „aproximarea sistemului literar în dezvoltarea sa globală. să înlocuiască relaţia calitativă şi existenţială dintre operă şi cititor.această metodă sunt aduse laolaltă elemente din mai multe dimensiuni care au legătură cu opera literară. Secker & Warburg (first published 1960). Am descoperit multe cărţi importante pentru tema studiată. Spre exemplu. 15 David Daiches. în limba engleză în principal. Ossian. S-ar putea să fie vorba de unul din cele mai mari falsuri literare. autorul poemelor Fingal şi Tamora. culegătorul acestor pseudo-traduceri din limba gaelică sau erse. mişcarea ideilor şi literatura între 1780-1840.16 Faima lui Ossian s-a răspândit în Europa. precum şi alte lucrări în italiană. decât de prima generaţie a romanticilor englezi (Wordsworth şi Coleridge). a publicat în volum fragmente de folclor celtic autentic. bricolajul metodologic al cărţii lui Paul Cornea combină individualul şi gruparea. în cazul cel mai bun. Schelling şi fraţii Schlegel. dar şi mult prea multe poeme „îndreptate” de autor. Shelley. spirit iluminist autentic. pentru că William Blake (1757-1827) este – după cum afirmă David Daiches15– primul romantic european în deplinătatea fenomenului romantic. Keats. 13 Ibidem. Ipoteza investigaţiei. . London. dar a permis o cuprindere mai adecvată a fenomenului romantic. J. Fundaţia Carol I. Editura Cartea Românească. cât şi de radicalitatea postmodernistă”: „Metoda nu e «piatră filosofală». vol. poliedru multiplicat la infinit. care să ţină cont şi de contextul epocii. 181-183. Macpherson nu a reuşit niciodată să arate. Ediţia a II-a. Dar nicio tehnică. îl citează şi pe Shakespeare pentru a ilustra transformările epocii 11 12 Ibidem Paul Cornea. în volumul Romantismul european: conferinţe ţinute în primăvara 1931. Spiritul public. 27. James Macpherson. invocatul bard scoţian. F. iar Samuel Johnson. p. August şi Friederich. practic. ci este mai aproape de generaţia lui Byron. între toate ţările europene. cercetătorul (doctorandul) are nevoie nu de o listă bibliografică foarte lungă. p. El nu este un simplu anticipator. mentalitatea şi ideea politică. o resursă inepuizabilă. 14 Paul Cornea. 2008. romantismul englez este primul romantism cronologic. eficienţa ei depinde de tactul şi abilitatea celui ce o foloseşte. să „producă” manuscrisele originale după care a tradus. 6. – Bucureşti. Partea de documentare a tezei a necesitat o muncă îndelungată. Cu toate acestea.W. 12 Este o poziţie care e „egal depărtată atât de tradiţionalismul rutinier. a ieşit la iveală în 1760. oricât de rafinată. Delimitări şi ipoteze. 857. Consider că fenomenul Ossian ţine de latura gotică. nu va izbuti vreodată să epuizeze valenţele textului.” cu principii flexibile. de un real folos a fost bibliografia scrisă sau tradusă în limba română. 16 Romantismul englez de Dragoş Protopopescu. evenimentul şi contextul. înaintea scriitorilor şi filosofilor romantici germani. să nu fie tăiate punţile cu istoria şi experienţa socială. repere metodologice şi deschideri fructuoase de orizonturi”14 pe care le-am găsit in numeroase din cărţile consultate. Polirom. de spiritul nordic al literaturii engleze. recurg şi ei la nume importante din literatura engleză. în frumuseţea poemelor lui Ossian se întruchipează cu adevărat spiritul romantic. în care internetul ar fi. ea clarifică doar o latură a operei literare. Iaşi. capabilă să servească oriunde şi oricum. Comunicări şi eseuri de teorie literară şi studii culturale.

După cum afirma Dragoş Protopopescu într-o conferinţă din 1931. înseamnă şi o unitate a romantismului. Romantismul francez a funcţionat chiar ca model pentru romantismul paşoptist. având o inerţie tipic orientală. dar şi alte genuri. Poezia preromantică engleză. Toate aceste aspecte arată întâietatea romantismului englez. Multe cauze politice. Edward Young. Bucureşti. Dificultăţile întâmpinate.17 romantismul este o constantă a literaturii engleze. anume marea burghezie. 2. direcţia spre Orient impusă în administraţie şi structurile de guvernare încă pe model fanariot. mai familiar atât romanticilor francezi cât şi paşoptiştilor şi post-paşoptiştilor români. aduc un aer puternic de occidentalizare. depăşind astfel bariera balcanică. influenţa directă prin şcolirea tinerilor români şi circulaţia a numeroase traduceri. Anul 1800 este totodată anul celei de-a doua ediţii a Baladelor lirice de Wordsworth şi Coleridge. 17 18 Ibidem. chiar dacă adeseori ea este una difuză şi nu poate fi măsurată exact. . având în vedere afinităţile de limbă şi contingenţele de evoluţie dintre cele două popoare. romantismul englez ca primul cronologic. sociale şi economice se regăsesc şi în romantismul francez. cât şi prin afinităţi de spirit între romantismul românesc şi cel francez: condiţiile sociale şi reacţia socială. clasicismul funciar. considerat mai „pur”18 a transmis celui german şi francez unele din trăsăturile sale. mai puternic ideologizată decât în cadrul romantismului englez spre exemplu. a cărui influenţă mi-am propus să o studiez. Se explică în acest sens nu numai mişcarea revoluţionară directă. medievalist. Considerând condiţiile care au dus la emergenţa romantismului. Lamartine tradus de Ion Heliade Rădulescu devenind un model în epocă. Premise. menţionată de critică. Influenţa romantismului englez există. având un avans de cel puţin jumătate de secol. Thomas Gray. Romanticism In and Beyond History Editura Fundaţiei „România de mâine“. fenomenul tinerilor din familii de boieri şcoliţi la Paris. am construit argumentaţia necesară pentru a investiga influenţa romantismului englez asupra liricii preeminesciene.178. înaintea celui german şi francez. indirect. deschisă spre supranatural. o resurecţie a unui spirit gotic. romantismul fiind o reacţie violentă împotriva acestora. ceea ce îşi propune lucrarea de faţă. Bogdan Ştefănescu. iluminismul a început în Anglia. p. în schimb transformările majore în poezie le-a adus mai întâi romantismul englez. Thomas Chatterton (1752-1770) este un alt romantic englez cunoscut de francezi. ci a putut funcţiona întrucâtva drept model.contemporane lor. care este aceeaşi în toate ţările. întorşi în ţară. 2001. rusesc şi iberic. romantismul ca o constantă a literaturii engleze şi unitatea de fond a romantismului (în ciuda contradicţiilor). s-a transferat şi asupra literaturii române. teatrul sau pictura. se manifestase deja înainte de 1750. Romantismul englez. având raporturi speciale cu natura nordică. precum şi celui italian şi polonez. care de atunci până la imperiul napoleonian a prins teren. De altfel. un prim moment de sinteză al acestui spirit reprezentându-l Shakespeare. Pornind la cele trei ipoteze. manifestul romantismului englez. autorul Nopţilor. Cel puţin câteva aspecte atestă o înrâurire. William Collins. care. romantismul românesc pare a avea mai multe în comun cu romantismul francez decât cu cel englez. s-a potolit oarecum şi s-a camuflat sub necesităţile unei noi pături sociale. Legătura cu romantismul francez nu e doar una intrinsecă. 3. cu ecou în toată Europa. ceţos. Romantismul german a început cu un deceniu înaintea secolului al XIX-lea. iar astfel. Dacă Goethe şi Schiller au pregătit o anumită latură a efervescenţei creatoare a romantismului. proza. poetul francez Alfred de Vigny a scris o piesă intitulată Chatterton în 1835. Epoca de emulaţie a romantismului. o unitate care poate fi studiată mai în adâncime. Am urmărit în principal poezia. raportată la romantismul românesc preeminescian. Epoca Revoluţiei franceze. atât directă. apărut înaintea celui german. aspectele sociale ale mişcării. el însuşi funciar romantic. datorită unor premise asemănătoare în toată Europa.

Urmează trei capitole analitice. poezia reflexivă şi criteriul frumosului. vezi Byron şi byronismul în literatura română de Ileana Verzea. Argumentul prezintă scopul lucrării. prin poziţia de neclintit pe care o ocupă elementele clasice. românesc şi englez. importantă fiind şi influenţa familiei regale. la interferenţa cu lirismul naturii lui Cârlova şi Wordsworth. relevanţa. Interferenţa celor două romantisme. de expresie a unor culturi diferite temperamental. în plus condiţiile de formare diferite. În intimitatea secolului 19 . deci de o diferenţă de structură. mai vizibilă în cazul acestor ţări. începe prin a arăta că în romantism liricul este genul care invadează toate celelalte genuri ale literaturii. aşadar nu putem vorbi de o antiteză Sud-Nord în cazul Ţărilor Române şi Insulelor Britanice. ambele având ca punct de tranzit teritoriul francez. Capitolul 2 este o concisă incursiune în definirea romantismului pe mai multe căi. fiind mai mult vorba de o sinteză. fără a ilustra acest tip la modul plenar. în accepţiile pe care le are termenul. Care să fie atunci legătura romantismului românesc cu cel englez? Este o legătura directă oare. de multe ori desfăşurate tot prin intermediul Franţei. aşa cum cuplul C. după cum sfera aceasta a romantismului îmblânzit este prezentă şi la celelalte ţări din Europa centrală şi de est. o mutaţie a poeziei care se face în romantismul românesc şi englez deopotrivă. Pentru o analiză mai completă a influenţei lui Byron asupra literaturii române. aşadar după ce trecuse foarte multă vreme. Univers. Există un transfer. Caracterul inovator al cercetării. Capitolul 3. Cred însă că influenţa constă în altceva. şi cea românească mai aproape de a sudului. În acest capitol am analizat pe larg dimensiunea poeziei intuitive. În aceste condiţii apare recuperarea intuiţiei în romantism – tema centrala a acestei secţiuni. (creator al unui anumit tip în literatură. cea engleză aparţinând sferei nordului. după sublinierea sensurilor curentului romantic şi a fenomenului romantic.19 Byron a înrâurit ca model cultura română. modelul cultural german preia un rol important pe vremea lui Maiorescu şi a Junimii. alături de descrierea cadrului în care apare curentul romantic.Pe de altă parte. Nu identificăm un eu expansiv. alături de structura acesteia şi dificultăţile întâmpinate. iar ele ţin de categoria dulcelui.Bucureşti. Eul nu întreprinde nicio acţiune fără a intercala aducerile-aminte. 2005. Rosetti . dar şi multe altele care le contrazic. Humanitas. Aceeaşi liricizare a cadrului natural şi aceeaşi postura a eului poetic. este vizibilă prin aceleaşi tipuri de schimbări de paradigmă. ci solitar şi elegiac. română şi engleză.20 Influenţele directe pot fi speculate (nu arareori au şi fost) dar sunt imposibil de stabilit. exceptând romantismul german. atât în sensul traducerilor cât şi al receptării sau al adoptării unei poze romantice. motivaţia în alegerea temei. Bucureşti. consider că există o schimbare de paradigmă care se desfăşoară urmând un model asemănător în cele două culturi. Cu Franţa desigur asemănarea este şi în sensul de romantism Biedermeier. Cap 1. Structura lucrării. O primă diferenţă între romantismul românesc şi cel englez este una spirituală. A. unde condiţiile de formare au fost altele. vezi şi concepţia lui Goethe în acest sens). influenţa orientală. cel puţin 70 de ani de la afirmarea romantismului german. felul de a se raporta la natura din jur se întâlneşte la poetul român şi la cel englez. dedicate fiecare unui criteriu prin prisma căruia am analizat romantismul englez şi cel român: poezia intuitivă. am ilustrat prin exemple modul cum intuiţia a fost reevaluată şi recuperată. Există foarte multe elemente care se regăsesc în tipologia mediteraneană. 1977 . de formare a culturii şi implicit şi a curentelor artistice ale culturii respective. evidenţiind apoi noul ţel al imaginaţiei – acest concept definitoriu în romantism. cum spune 19 20 Ioana Pârvulescu. Dincolo de această polaritate. aspectul poeziei intuitive. aşa cum a fost în cazul romantismului francez? Nu sunt excluse relaţiile directe.Mary Grant continua să îşi scrie în franceză.

Întocmai ca în romantismul englez. El se preocupă şi se îndeletniceşte cu opera poetică. După situarea romanticilor drept primii moderni. datorată armoniei. istoria. de omogenitate. ca în Franţa şi Italia. răul. se trădează şi din al doilea aspect al lui: lipsa de identitate. de aici nota lui degajată şi simplistă.21 Am arătat că romanticii englezi au investit imaginaţia cu o alchimie aparte. generoasă şi directă. în ciuda apropierilor uneori de prietenie sau familie – nici o ideologie care să-i unească. amintirea. E fiindcă dânşii răsar natural din solul vast al naturei şi vitalităţei engleze. Nimic din gesticulaţia declamatorie a lui Hugo. nici filosofic ca în Germania. ca un specific romantic. şi în cel român se întâlnesc două generaţii. autorului si desăvârşit transpusă în poemele lui Coleridge. aceea de a inventa un limbaj poetic. romantismul englez e un romantism poetic. pur şi simplu. sublunară. poetul profet) şi redescoperirea poeziei populare. op. ci se transformă din meditaţii în romantice în satire şi apoi în pamflete la adresa orânduirii nedrepte. Tot aici am discutat unele concepte folosite de poeţii romantici români: strălucirea „razei de imagine” la Bolintneanu. un poem fiind “înseşi imaginea vieţii exprimată in adevărul ei etern. 22 Cf.) În genere nici o legătură de cenaclu între romanticii englezi.”24 În romantismul poetic românesc. prin lărgirea percepţiei. Shelley. nici de şcoală sau doctrină. iar în încheiere am arătat relaţia stabilită între intuiţie si inspiraţia sacra filtrată prin conştiinţa poetului profet. în defavoarea altora. nu din sera principiilor şi dogmelor preconcepute. 25 Eugen Simion. pur şi simplu: creator. (. nimic. 22. 21 Eugen Simion.23 Această notă. şi ca atare îi găsim multiplii şi feluriţi. romantismul englez nu e „nici polemico-politic. cit. scriitori de dinainte de 1830. natura în strânsă legătură şi consonanţă cu eul liric. 57. nici nu se vrea. fantezia. timpul şi spaţiul. de creaţie şi nu de luptă. Ambele poeme constituie două jurnale în versuri ale călătoriei mediteraneene.. nu cu lansarea ei în funcţie de un curent nou. revolta împotriva tiraniei. spectrală a lui Novalis. În romantismul englez nu se adoptă.”22 Tocmai aceasta imaginaţie înlesneşte poeziei crearea unei lumi fantastice. Dimineaţa poeţilor. melancoliile cu orice preţ ale lui Lamartine sau. binecunoscute despre romantism.. respectiv Bolintineanu. cuprinse în motive care se manifestă acum prima dată sau care dobândesc o mai mare amploare: meditaţia romantică.186 23 Sublinierea mea 24 Romantismul englez de Dragoş Protopopescu. p. Romantismul p.cit. vorbind despre poezia lui Cârlova. filosofice a poeziei. cu totul deosebită de raţiune. sau reveria exacerbată de gând. cei paşoptişti cu prelungirea generaţiei postpaşoptiste. nici o comunitate de concepţie sau temperament. p. Eseu despre începuturile poeziei române. sunt: armonia cu marele Tot. Pe de altă parte.. el e. Aspectele care se reflectă în capitolul dedicat intuiţiei. Cartea Românească. Bucureşti. în vol. O apărare a poeziei in Arte poetice. distincţia care se face pentru prima dată între imaginaţie şi fantezie (în engleză. sau pozele sentimentale ale lui Musset. inspiraţia (sacralitatea ei. nu de şcoală literară sau curent filosofic. 1980. timpul şi iubirea. dânşii sânt poeţi de creaţie. situaţia coincide cu conştiinţa unei necesităţi care se afirmă tot mai tare. construită de închipuirea. Ele nu se limitează a fi explorarea unor locuri exotice. In A Defence of Poetry Shelley descrie poezia ca fiind expresie a imaginaţiei. 7 . descoperirea naturii ca stare de suflet. termenul propus este fancy).25 Capitolul 4 este cel al dimensiunii reflexive. născuta odată cu omul. bolnave ale lui Leopardi.Eugen Simion în Dimineaţa poeţilor. p.. eterogeni ca şi creaţia. Această delimitare mi-a permis tratarea diferenţei între imaginaţie ca proces activ şi fantezie ca proces pasiv – pe care am relevat-o la sfârşitul capitolului. am discutat înrudirea dintre un poem precum Pelerinajul lui Childe Harold de Byron şi poemul Conrad al lui Bolintineanu. Pentru partea teoretică a acestui capitol am pornit de la următoarele aspecte generale. sau ca o ilustrare a unui sistem metafizic.

27” Acelaşi lucru se poate spune şi despre poetul paşoptist. Editura Dacia. cuprinzând astfel toată istoria de la căderea omului până la regenerarea în cetatea eternă. în subcapitolul Timpul şi iubirea. de amplitudine. „ideea fundamentală este căderea şi regenerarea omului. cinismul omului modern (moderni care şi ei au dus bătălii pentru demolarea Romantismului) va duce la o exacerbare. cel al poeziei intuitive. Veronica Focşeneanu. Călinescu. . O componentă importantă. devenind în final un clişeu. natura apărea ca un loc genuin. cu înţelegerea lui ca sentiment. respectiv a protestului radical împotriva tiraniei la Shelley şi Cezar Bolliac. prin prisma ideilor despre destinul omenirii.studiu. Tema istoriei în romantism este percepută ca nostalgie a redescoperirii fazei arhaice a popoarelor. după cum demonstrează Ileana Verzea în cartea sa despre Byron şi byronismul românesc. Cluj-Napoca. semnificativ în poezia erotice. în parte şi datorită crizelor spirituale succesive experimentate de poet. a elementului autohton dinaintea marii cuceriri prin care s-au format cele două popoare. p. Sunt evidenţiate elemente care ţin de natura răului prezent în lume.. La Blake. şi a strâmtorii Dardanelelor în Conrad). antologie. p. ecoul ei. precum şi cele ce ţin de limbaj. Acest lucru înseamnă că se pot aduce anumite amendamente unor teme majore din romantism. Spaţiul şi timpul primesc noi valenţe la cei doi poeţi. reprezintă o dimensiune specifică a poeziei vizionare în cazul lui William Blake şi Ion Heliade Rădulescu. prilej de evocare a unor teritorii noi. Ultimul subcapitol se referă la poezia socială arătând în poezia lui Cezar Bolliac influenţa Nopţilor lui Edward Young cu evidenţierea atitudinii poetului mesianic revoluţionar.Peisajele străbătute împreună cu întinderea mării în călătorii pe nave rezonează cu doi eroi romantici bântuiţi de nelinişti interioare.. Heliade Rădulescu interpretat de. 186. şi adeseori încorsetată într-o paradigmă simplistă. vol II. tabel cronologic şi bibliografie de Paul Cornea. ci prin traducerile în franceză. la dandysm şi la estetica urâtului. Istoria literaturii engleze. Am prezentat în acest context influenţa temelor preromanticilor englezi asupra creaţiei lui Grigore Alexandrescu. inclusiv în manualele şcolare. Mihail Cuciuran. Poetul şi prozatorul. Peisajul este altul decât natura şi amintirea. Am considerat că tratarea temei timpul şi iubirea. În cazul poeţilor analizaţi în capitolul anterior.. decât dacă ar fi fost cuprinsă sub umbrela temei naturii. pentru a defini categoriile spaţiului şi timpului la care se raportează o nouă percepţie. 1994. Acum este vorba de ţărmurile care îi ies personajului în cale. spaţiul şi timpul. căci Heliade visa „să dea marea Biblie modernă ce s-ar fi încheiat cu un apocalips. Tonul scrierilor devine sumbru. Bucureşti. Atât romantismul românesc. Este o percepţie crucială. cât şi cel englez împărtăşesc recuperarea istoriei arhaice. Editura Eminescu. în cadrul poeziei intuitive.26 Tot de dimensiunea reflexivă ţine şi tema istoriei. Cu siguranţă Bolintineanu va fi cunoscut poemul lui Byron. uneori exotice. atât de familiar încât sufletul putea să se regăsească sau să trăiască stări profunde. 1980. Am omis intenţionat relaţia dintre iubire şi natură pentru că aceasta a fost intens exploatată în cazul romanticilor. de la care am pornit cu următoarele ramificaţii: Motivul ruinelor în epoca înainte de 1848: Vasile Cârlova. analizaţi în capitolul precedent. pentru că în deceniile următoare. Alexandru Hrisoverghi. legătura ei cu motivul amintirii şi cu motivul înserării va aduce o anume prospeţime printr-o altă situare. cea a romanticilor. Al treilea mod de a vedea punctele comune ale celor două romantisme şi posibile înrâuriri este prezentat în Capitolul 5 care discută legătura romantismului cu modelul frumosului.”28 În legătură cu tema timpului am situat momentul înserării. natura însă joacă rolul cel mai important în lirica celor doi. care au fost preluate ad literam şi au devenit stereotipuri. 26 27 Ileana Verzea.cit. apocaliptic. 28 G. aşa cum apărea la Wordsworth. 126. poate nu direct. de concordanţa semnificat-semnificant şi de adoptarea unor termeni inexistenţi până atunci în limbă. aşa cum e văzut de romantici. Sever Trifu. alteori amintind de gloria de odinioară (Roma pentru Childe Harold. Iubirea nu are o amploare extraordinară la Cârlova şi Wordsworth. William Blake şi Ion Heliade Rădulescu. în I. Leon Leviţchi. op.

Bucureşti. vezi Henri Zalis. dar cadrul imagistic al literaturii moderne şi contemporane nu este altceva decât o variantă a imagisticii romantice. care se constituie pe conceperea realităţii ca «operă» a lui Dumnezeu. recursul la structurile senzoriale ale individului – aceasta a constituit calea unificatoare a celor două tendinţe. două paradigme. Bucureşti. prin răspândirea ideilor estetice. 1981. după concepţia lui Newton. pp. trecut prin idealismul romantismului german. Biblioteca Centrală Universitară.Legat de frumos. Romanticul s-a străduit să împace cele două tendinţe în conceperea frumosului. traducerea titlurilor în limba franceză Andrei Niculescu). 11. indirectă. 32 Ibidem. . p. 1981. Tot această ultimă secţiune cuprinde şi poezia prerafaelită. În acest capitol se încadrează opera lui John Keats. Romantismul în literatura român : cercetare bibliografică (lucrare elaborată în cadrul Serviciului bibliografic de Henri Zalis . cu componenta romantismului antichizant şi aspectul clasicizant din romantismul românesc. în medicină. care modifică situarea omului în univers. un frumos care să fie deopotrivă veşnic.). în arte. subuman al păcatului plasându-se undeva în adâncul pământului (. romantismul ca mişcare globală s-a manifestat în filosofie. 31 Ibidem. The Drunken Boat: the Revolutionary Element in Revolutions. Spleenul se substituie sau întregeşte melancolia.. 1970. spaţial şi etic fiind reprezentat de cercuri. Frye recunoaşte doar două soluţii ale creativităţii. cu ilustrare a unei paralele din scrierile lui Ruskin şi Odobescu. în volumul The Stubborn Structure. traducerea titlurilor în limba franceză Andrei Niculescu). mai avem şi distincţia obiect-subiect legată de judecata de gust în perceperea operei literare. Capitolul 5 prezintă aspecte ale relaţiei frumosului cu noţiunea de absolut în romantism.” 31 A doua paradigmă este cea a romantismului. cuprinderea infinitului în finit. Imaginea Greciei antice. Romantismul în literatura română: cercetare bibliografică (lucrare elaborată în cadrul Serviciului bibliografic de Henri Zalis . 200-217. în istorie. Sensibilitatea. nemişcarea – sunt teme adese prezente in lirica romantică alături de frumos şi melancolie. Pe lângă literatură. Este vorba mai degrabă de o mişcare post-romantică decât de curente anti-romantice cu adevărat. preluat acum în altă formă. p. preluate şi prelucrate. s-a ajuns la o modelare a societăţii. 24. pe lângă revenirea acestui model. p. în politică. întreaga literatură modernă nefiind altceva decât o continuare a romantismului. imobil. mereu schimbătoare. 24. care în Anglia a survenit după romantism. în ştiinţele exacte. nivelul inferior. dar cu siguranţă a existat o influenţă difuză. Se spune în continuare în prezentarea acestui articol al lui Frye: „romantismul a creat un cadru imagistic diametral opus celui produs de Evul Mediu şi Renaştere. dar şi instabil şi mişcător. desfăşurată la mai multe nivele ale culturii şi societăţii. cu ireversibila prezenţă a divinităţii creatoare.”32 Am considerat că 29 Sociologul Petre Andrei (1891-1940) este autorul studiului Consideraţii asupra romantismului. Romantismul nu a fost numai un curent literar impus de nişte cercuri sau grupări de scriitori. Biblioteca Centrală Universitară. 23-25. de profunzime. a fost o mişcare globală. nivelul superior. apud Henri Zalis. care conţine multe elemente de estetică. Problema arzătoare a scriitorilor romantici a fost aceea de a adecva acest frumos etern. Prin cuprinderea acestei contradicţii a frumosului într-o singură aspiraţie. 30 Northop Frye. De aici şi o plasare spaţială precisă a polilor morali. drept şi sociologie. p. a fost mai mult decât atât. la cerinţele subiectivităţii.30 începând cu simbolismul şi ajungând la literatura contemporană. În literatura română această perspectivă estetică nu este prea bine definită. Menthuen and Co.. o discuţie asupra gustului şi rolului subiectivităţii în concepţia romanticilor si a legii armonizării. decât mai târziu. odată cu romantismul impunându-se o nouă sensibilitate. în ştiinţele naturii. precum si raporturile acesteia cu idealul frumosului. eternul. Tot aici este reliefată „Senzualitatea inteligenţei” în discuţia unor posibile influente ale prerafaeliţilor englezi din Anglia anului 1850 asupra poeţilor români.29 Northop Frye constata că influenţa romantismului pentru literaturile lumii este mai mare decât se crede. London. „Prima este cadrul imagistic al Evului Mediu şi al Renaşterii. O influenţă directă între poeţii prerafaeliţi englezi din jurul anilor 1850 din Anglia şi poeţii români ai aceleiaşi perioade poate că nu a existat într-un mod concret.

traducere de Alina Florea şi Sanda Aronescu. amestecat. op. doar că nu au reprezentat un fenomen social. O explicaţie a acestei unităţi o dă Lucian Blaga în volumul din 1925.33 Arc-romantismul este un alt termen care îşi face loc în studiile de specialitate. adoptate ca puncte programatice. Întrebarea centrală a acestei teze de doctorat este cea a criteriilor unei unităţi a romantismului. cum a fost. Prin urmare. Asemănările însă vizează aceleaşi surse filosofice. 1931. 33 Tudor Vianu. aşa cum a fost cazul clasicismului. în volumul Romantismul european: conferinţe ţinute în primăvara 1931. cit. România şi Marea Britanie. 1968. democratizarea societăţii. Romantismul ca formă de spirit. dar care. nu de puţine ori. Grila prin care am propus interpretarea romantismului românesc preeminescian şi a romantismului englez a vizat trei concepte cheie: intuiţia. Fundaţia Carol I. spre exemplu.apartenenţa la două spaţii diferite.această schimbare de paradigmă. Dragoş Protopopescu şi Ana Cartianu vor lupta cu lipsa tradiţiei şi a cunoştinţelor de engleză la nivelul elevilor de liceu pentru a pune bazele. în romantism. Îmblânzirea romantismului – literatura europeană şi epoca Biedermeier. Un rol important l-a avut în acest sens viteza de propagare. Decalajul între popoare în cadrul romantismului istoric a fost mult mai redus decât în cazul altor mişcări culturale ale efervescenţei creatoare. text îngrijit şi bibliografie de Dorli Blaga. Mai târziu. care desfiinţat atitudinea mimetică faţă de realitate şi a impus actul creator. Concluzii. Problematizarea unei unităţi structurale a izvorât din descoperirea caracterului organic al romantismului. 24. Dan Duţescu. constituie un argument puternic pentru demonstrarea unităţii romantismului. românesc (studiul de faţă se referă preponderent la perioada de dinainte de 1870) şi englez. Editura pentru Literatură. Bucureşti. 36 Lucian Blaga. Curentul romantic nu se aşează pe soliditatea unor norme şi reguli fixe. un romantism hibrid. Minerva. după cum există şi romantismul ca stare de spirit (după expresia lui Tudor Vianu). arătând cum. poate cel mai important factor per ansamblu l-a constituit istoria cu mişcările ei. o unitate pe care cele mai multe studii şi cercetări ale fenomenului o confirmă. s. Feţele unui veac: romantismul este epoca unei efervescenţe extraordinare. modernizarea căilor de transport. formarea unui public mai educat încă din iluminism şi bineînţeles. circulaţia presei. 1998. 81. influenţa spiritului englez asupra esteticii în general prin empirism şi punctul comun (Franţa) prin care se transmit influenţele. ci doar zeci de ani. . s-a pus problema căutării acelor elemente care dau unitate romantismului. intelectuali precum Marcu Beza ori Dragoş Protopopescu vor contribui direct la cunoaşterea reciprocă a literaturilor celor două ţări. aproape simultan pe întreg continentul european şi în literatura mai tânără a continentului american.34 Diferenţa între forma pură a aspiraţiei romantice şi conţinutul la care ajunge opera literară sau opera de artă se reflectă în disocierea pe care o face Virgil Nemoianu35 între High Romanticism şi romantismul de tip Biedermeier. pentru a putea realiza o cercetare comparativă. Feţele unui veac. spontan şi dinamic. impur ca gen. Nu secole au despărţit manifestările scriitorilor romantici de la o ţară la alta (cum s-a întâmplat în Renaştere). catedră care a scos prima generaţie de anglişti: Leon Leviţchi.a. a Catedrei de engleză la Universitatea din Bucureşti. generaţii şi întindere în timp. Tocmai paralelismul domeniilor şi al locurilor de manifestare i-a dat romantismului o forţă explozivă. Ele au fost alese în încercarea de a găsi o unitate conceptuală a celor două romantisme. Există mari diferenţe între romantismul român şi englez în următoarele aspecte: spaţiu cultural . Renaşterea. p. p. Relaţiile directe nu au fost total excluse. frumosul ca sentiment.36 care s-a manifestat în acelaşi timp. Bucureşti. Mihnea Gheorghiu. 34 Bogdan Ştefănescu. Există un romantism istoric. În perioada interbelică. chiar contradicţiile converg spre unitate. se contrazic. după cum demonstrează Virgil Nemoianu. invocată de Frye. Bucureşti. ci poate fi analizat şi înţeles prin prisma unor trăsături specifice. aşa cum au fost relaţiile cu Franţa. în volumul Zări şi etape. reflexivitatea. 35 Aspecte tipice romantismului Biedermeier specific literaturii române. în 1936.

Este vorba de o structură de adâncime a romantismului. a istoriei ca ştiinţă. Aceşti factori ţin de evoluţia societăţii. de exemplu Kant. iar cercetătorul poate fi interesat mai tare de fenomen decât de a semnala. Blanqui. În literatura de călătorie. discipol al lui Fourier. al influenţelor care circulă liber şi interacţionează în romantism.doc. a sociologiei (Auguste Comte). paternitatea ideilor. ajutaţi să se impună de John Ruskin. pe perioada romantismului se dezvoltă şi necesitatea de a uni ştiinţele: fizica matematică. autor al cărţii care se constituie într-un jurnal de călătorie. trec apoi în „flora de sisteme” a romantismului german. Editura Humanitas. până în Anglia ajunge Ion Codru Drăguşanu. o anumită libertate tot este necesară. de informaţiile deja prezentate de alţi cercetători. 37 Vezi rezumat Teza de doctorat Narcisa Ciureanu. empirişti. sunt resintetizate de cei germani. de evoluţia cunoaşterii (Kant. . http://www. de felul în care forme de gândire de la filosofii englezi. După cum se vede. de unde le preia direct un poet precum Coleridge. 39 François Marie Charles Fourier este fondator al socialismului utopic. Romul Munteanu. probabil că rezultatul unei cercetări strict documentare a influenţelor romantismului englez asupra celui român nu ar avea garanţia cuprinderii fenomenului decât la nivel concret. Cu toate că nu am făcut din aspectul traducerilor principalul obiectiv al acestei teze pe domeniul literaturii. Luând în considerare caracterului organic al romantismului (Edgar Papu vorbind de asocierea romantismului cu vegetalul şi formele deschise) am socotit că fenomenul studiat trebuie abordat într-un cadru mai larg. pentru a nu sacrifica viziunea de ansamblu. unor Oscar Wilde şi Walter Pater. pe care am enunţat-o mai sus.unibuc. univ. a dreptului. mişcarea aceasta empiristă nu dispare cu totul. pentru că sunt mult mai mulţi factori implicaţi. a ştiinţelor politice. de evoluţia ştiinţelor exacte (conceptul de infinit în matematică. chimia legată de fizică. a eticii. motivelor. 38 Autorul celebrei cărţi Despre democraţie în America (ediţia românească tradusă de Magdalena Boiangiu şi Beatrice Staicu. analiza comparativă a celor două romantisme nu s-a făcut pornind de la o cercetare a datelor tehnice. La rândul ei. Bucureşti. a liberalismului (Benjamin Constant şi Alexis de Tocqueville. Saint Simon. ci s-a realizat pornind de la premisa unităţii structurale a romantismului. falanster intitulat Societatea agronomică şi manufacturieră sau Colonia soţilor agronomi.ro/studies/Doctorate/NARCISA%20CIUREANU-%20NOI%20SI%20CEILALTI%20IN %20LITERATURA%20ROMANA%20DE%20CALATORII/REZUMAT%20TEZA. foarte strict şi cu dovezi. şi galezul Robert Owen. se regăseşte în estetica engleză. apare confreria prerafaelită formată din poeţi şi pictori. Alţi reprezentanţi: Proudhon. Noi şi ceilalţi în literatura română de călătorii în secolul al XIX-lea. Peregrinul transilvan. de mişcările istorice care s-au produs (Revoluţia franceză. nu numai ca fenomen (vezi exemplul lui Michelet. cunoscut şi la noi prin Teodor Diamant. Aşadar. anul 1848) de poziţia faţă de creştinism şi religie. care a scris cu înflăcărare despre români.Aceste aspecte demonstrează faptul că nu se justifică o căutare forţată a influenţelor directe ale romantismului englez asupra celui românesc mai mult decât cele evidenţiate deja. m-am servit de cercetările deja făcute. 2005). unde a fost cazul. Hegel). O perspectivă imagologică. prin urmare o abordare a similarităţilor şi diferenţelor se justifică şi acolo unde lipsesc traducerile directe. făcându-i mai cunoscuţi compatrioţilor săi). iar ambele legate de biologie) a ştiinţelor naturale.37 Relaţiile directe cu Anglia fiind sporadice. În acest sens am fixat obiectivul prezentei teze de doctorat. fondator al unui “falanster“ la Scăieni Prahova. factual.38 care subordonează statul faţă de individ) dar şi socialismului utopic39 şi a marxismului (Manifestul Partidului Comunist a apărut în 1848). Iată un fenomen amplu al circulaţiei temelor. dar cele mai multe sunt prin intermediar francez. dr. acela de a cuprinde circulaţia influenţelor. de nemulţumirea faţă de rigiditatea prezentă în clasicism. pentru ca apoi direcţia lor să dea naştere decadentismului şi estetismului. general. Conducător ştiinţific : prof. Traducerile există şi direct din limba engleză. pentru a trece din nou în Anglia ca şi cum ar fi de provenienţă germană. în sensul în care există o circulaţie a ideilor. Romantismul este un fenomen de profunzime. dar şi ideilor şi influenţelor.

frumosul absolut era ceea ce există în sine. nu sporeşte şi nu se împuţinează. De exemplu. luate separat. spre exemplu. dar. uitându-se astfel progresul extraordinar pe care îl aduce romantismul. ca elemente ale unui sistem. nu e supusă naşterii şi pieirii. poezia reflexivă şi dimensiunea frumosului pentru că. totalitatea acestor factori. p. Prin urmare.”42 40 Vasile Morar. cu toate că nu l-am anticipat. Faptul că mai apar cărţi despre romantism care vin cu ipoteze noi şi că subiectul nu s-a epuizat după atâta vreme dovedeşte că ne aflăm în prezenţa unui fenomen viu. tocmai prin reinterpretarea acestor concepte cheie în cadrul curentului romantic. considerate rupte de întreg. lucru care n-ar fi fost posibil fără dezvoltarea individualismului în cadrul fenomenului romantic). istorie literară. fără de care noi nu am putea concepe societatea contemporană nouă. omiţând şi complexitatea chestiunii modernismului romanticilor. ci am ales să studiez tematic romantismul englez şi romantismul românesc. e văzut ca o epocă în care toţi oamenii păreau să fie sentimentali. 58. 2003 p. să aibă aspiraţiile înfrânte. frumosul. Aşadar. am ajuns la o întrebare importantă. considerându-le criteriile de bază care pot organiza interpretarea poeziei în romantismul englez şi românesc. Un exemplu este faptul că. ţinând întotdeauna seama de romantism ca sistem. caracter obiectiv şi nu subiectiv. am ales să examinez nu o parte a sistemului. ori traductologie. Platon. nici imanent 40: „Înainte de toate. apare inclus infinitul. este cel al protecţiei individului în faţa statului. 42 Blaga. 1995. 41 . traducere. De aceea. se aduc schimbări majore ale poeziei universale. sub aspectul poeziei.Exemplele menţionate mai sus vin să completeze tabloul domeniilor în care se manifestă unitatea romantismului. Banchetul. supus atâtor diluări semantice. aşadar de schimbările din sfera noţiunii de gust. ci numai acea dimensiune a poeziei prin care romantismul îşi impunea diferenţa şi unicitatea faţă de celelalte curente literare. această Frumuseţe este veşnică. Însă ceea ce trebuie să reflecte acum frumosul romantic este ceea ce Blaga numea pasiunea creatoare: „Spiritul romantic se vrea fântână săritoare. op. Humanitas. Am ţinut să subliniez prin aceste caracteristici caracterul sinergic pe care îl are romantismul. (circulaţia traducerilor. cit. eventual să fie subsumată unui criteriu. anume care ar fi cele câteva criterii care să corespundă caracterului unitar al romantismului şi în acelaşi timp să sistematizeze acest demers critic. Interpretări şi texte. reflexivitatea. prezenţa acelui spirit al veacului. pentru a asigura o unitate metodologică. ci doar să facă parte din acel criteriu. Estetica. studiu introductiv şi note de Petru Creţia. am ales poezia intuitivă. un caracter care-l diferenţiază de toate celelalte curente literare. după care nu se va mai putea gândi la fel. absolut şi nu relativ transcendent.”41 Frumosul în romantism ajunge să fie legat de subiectivitate. lingvistică. am avut în vedere acest efect. Găsirea criteriilor de organizare s-a produs doar în momentul revelaţiei caracterului organic al romantismului. în teoria frumosului din romantism. Sistemul are mecanisme noi faţă de părţile componente. Există clişee în care romantismul. faptul că păstrăm de atunci multe lucruri sau drepturi atunci create. Dată fiind dificultatea de abordare a temei şi hibridizările romantismului. ce aşterne curcubee multicolore peste realitate. am ţinut cont de proprietăţile unui sistem. aşa cum se manifestă acesta în lingvistică. pe măsură ce s-a conturat. (Un drept aproape banal azi. de exemplu) cu o aplicaţie strictă şi cu numeroase posibilităţi de deschidere şi înspre alte domenii. dar ea nu putea să constituie singură un criteriu. În demersul de faţă. În Banchetul lui Platon. evitând capcana de a aluneca prea mult în găsirea detaliilor sau a situaţiilor hibride ale romantismului. 138. are un efect mai mare decât părţile componente. Nu o trăsătură sau alta ar fi putut să se transforme în criteriu. dezvoltate în capitolele tezei: intuiţia. dragostea pentru poezia populară este o trăsătură a romantismului. Am preferat aceste trei criterii enunţate mai sus. Bucuresti : Editura Universitatii din Bucuresti. Este o sinergie a factorilor implicaţi din toate domeniile vieţii care depăşeşte cadrele altor curente şi anunţă o eră nouă.

şi chiar la nivelul inconştientului. cit. iar estetica. Ele sunt cuprinse în unitatea formelor celor mai diverse. până la exaltare. este specia cea mai răspândită a lirismului romantic. prin diferenţa între poezia care tinde spre echilibru. filosofii lansează noi sisteme fără să se lase frânaţi de dubii sau inhibiţii. Bucureşti. Am analizat relaţia dintre primul şi al treilea criteriu (intuiţie-frumos).. trebuie păstrată o unitate între elementele de teorie pe care le-am ales. există în romantism „o floră întreagă” de sisteme metafizice. se poate observa un fapt remarcat de Vera Călin: binele şi răul nu sunt antagonice. „Schelling singur s-a însărcinat să clădească vreo cinci-şase sisteme. pe care a determinat-o să adere la mişcarea romantică şi să-i răspândească ideile în Franţa. Meditaţia.Se observă cu claritate că primul şi al treilea dintre criterii. perfectă. respectiv poezia modernă. nutrind convingerea că toate cele trei criterii trebuie să aibă legătură între ele. 45 Ibidem. 59-60 47 August Schlegel a călătorit cu Madame de Staël în calitate de tutore al copiilor ei. ci trebuie să cuprindă sărbătorirea creaţiei în toate formele ei subiective. dar căreia trebuie să îi lase cale liberă. pentru romantici răul nu este ceea ce se opune binelui. care este acela al unităţii dintre lucruri. The Romantic Age. pp. frumosul. a clasicilor. indivizibilă. o breşă datorită căreia unitatea lumii nu se mai poate reface. raţional. în Dialog despre poezie afirmă că poetul modern trebuie să extragă lumina din interioritatea sa. Friedrich Schlegel. precum şi Jacob Burckhardt şi Friederich Engels.”43 Printre studenţii celebrii care i-au audiat cursurile. închis sau perfect-progresiv şi nelimitat. Vera Călin. După cum afirma Lucian Blaga. fiinţa interioară cu realitatea exterioară. Yale University Press. uneori exprimând păreri contradictorii. a creativităţii. 43 44 Lucian Blaga. legată de al treilea criteriu pe care l-am analizat. 23. Fratele său. Spre exemplu. nu poate exista fără un nou sistem de gândire. pur în ceea ce priveşte genurile–înclinat spre amestecare.”45 Într-adevăr. ci este breşa într-un sistem. Univers. negat sau sublimat de alte curente şi mişcări literare anterioare. a intuiţiei. August Schlegel a întreţinut o prietenie literară cu Madame de Staël. iar frumosul nu poate fi frumos la modul obiectiv. sunt strâns legate între ele: intuiţia este o forţă din adâncurile eului. pe care poetul romantic nu şi-o explică în întregime. Antiteza apare ca o categorie specifică a romantismului. destrămarea unităţii. finit-infinit. op. 46 R. au fost şi filosoful danez Kierkegaard. acest aspect ţinând de specificitatea romantismului. toate acestea apărând dintr-o efervescenţă a forţei creaţiei. 1970. Această forţă a intuiţiei va deschide drumul spre simbolism. Schelling este autorul unui sistem filosofic bazat pe „identitatea absolută între ideal şi real”44. Poezia antică este o operă unică. la legătura dintre al doilea şi al treilea criteriu. care ţine de reflexivitate. încălcarea acestei legi de bază. Romantismul. Wellek. „Natura e identificată cu spiritul. p. altfel se contrazice spiritul romantismului. plastic-pitoresc. Noua mitologie de care are nevoie poetul modern este chiar natura. iar excesul felului în care este privit frumosul în romantism va duce spre decadentism şi estetism. dorinţa de acţiune şi mişcare. Antitezele semnalate de Rene Wellek referitoare la epoca romantismului sunt următoarele: mecanic-organic. Tot aici. mai precis opera de artă a naturii.47 dar l-a influenţat si pe Coleridge care i-a audiat cursurile. Descoperindu-se puterea spontaneităţii. De aceea răul este însoţit de reflecţii asupra destinului universal. El are nevoie e o substanţă care la antici era chiar mitologia. o mişcare plină de patos care se opune clasicismului. dar şi estetice.46 Se ştie ca unul din fraţii Schlegel. 22. A history of modern criticism. care tinde spre infinit. la nivele mai subtile decât fuseseră în alte epoci. iar producţia spontană trebuie unită cu reflecţia. . Pentru a se ajunge la esenţa fenomenului romantic. vol II. p. Legătura între al doilea criteriu şi al treilea – reflexivitate si frumos – o dă conceperea spaţiului şi timpului ca forme apriorice care fac posibilă cunoaşterea. Răul înseamnă atunci ruptura. intuiţia şi frumosul. 1955. p. Unitatea este noua lege de bază. August Schlegel susţine distincţia clasic-romantic. Poezia romantică este numită de Schlegel poezie transcendentală. 85.

pe efectul pe care frumosul îl are asupra simţurilor. cu oarecare diferenţe între receptarea sa la nivel literar. ci este rodul unor căutări. În literatura română. Frumosul din epoca romantică. Prerafaeliţii caută idealitatea artei. la generaţia postpaşoptistă. unitate care merge până la identificarea dintre ideal şi real. dar constituie chiar un model viabil. Şcoala prerafaelită împacă sensibilitatea cu reflexivitatea. nu se mai pune chiar atât de tare accentul pe filiaţiile directe între romantismul englez şi cel românesc. Intuiţia este un raport al cunoaşterii. al reflexivităţii. care fusese mai dedicat păgânismului. precum şi faţă de epocile care l-au precedat. cu demonstraţii din domeniul ştiinţelor exacte. cercul prerafaeliţilor vine ca o victorie a romantismului într-o epocă a realismului victorian. prin estetismul lui John Ruskin. un proces foarte rapid. prerafaeliţii ilustrând la superlativ această direcţie. faţă de naturalism. Au existat mai multe dispute despre apartenenţa intuiţiei. (vezi Chateubriand). dacă ea este o formă a intelectului sau a sensibilităţii. care cuprinde artişti foarte talentaţi atât ca poeţi cât şi ca pictori. a progresului infinit. eleganţă şi subtilitate a poeţilor romantici şi postromantici englezi. devine totodată şi o poezie a nostalgiei nesatisfăcute. fluenţă. Prin urmare. Este vorba de o influenţă directă prin intermediul ideilor filosofice.Se observă aşadar legătura dintre criteriul al doilea pe care l-am ales. refuză materialismul picturii realiste. În domeniul dimensiunii ce ţine de afirmarea frumosului în romantism. În primul rând este . Legătura dintre ramificaţii a venit ca o confirmare a acestui drum al căutărilor. în care era cuprins un univers închis. dintre epocile care îi succed. al frumosului. Accentul cade pe senzorial. Doctrina unităţii. care nu prea pare să aibă mult de-a face cu estetica tradiţională şi cu ce se gândise înainte despre frumos. mai sistematic. La englezi. acest fapt are consecinţe deosebit de importante. nu este sinonim cu dulcegăria sau sentimentalismul. nu numai prin faptul că oferă subiecte legate de baladele şi superstiţiile populare. Această influenţă mai veche a englezilor s-a topit într-o diseminare a romantismului la nivel european. respectiv la nivel social. Legătura între poezie şi pictură este o vocaţie a acestei şcoli. dispută asupra căreia nu voi insista aici. cu ajutorul unor tehnici de pigmentare preluate de la pictura italiană de dinainte de Rafael. Preocupările estetice apar deja ca un lucru aparte. Frumosul în poezia romantică este văzut în legătură cu armonia divină. Abordarea holistică a lui Mihai Stroe. în ce priveşte capitolul 3. deschide gustul pentru rafinament. S-a subliniat în foarte multe lucrări de cercetare delimitarea romantismului faţă de realism. Acest frumos al romanticilor nu este atribuit tuturor lucrurilor. romantismul este al creştinismului. caută să găsească în imagini aceeaşi expresivitate. şi criteriul al treilea. fără excepţie. matematica. fizica. Spre deosebire de clasicism. Exagerarea acestei descoperiri a frumosului în senzualitate se remarcă la generaţia următoare. Poezia reprezintă infinitul pe care filosofia trebuie să-l gândească. Poezia engleză este pentru ei adevărata sursă de inspiraţie. Englezii sunt cei care au dat Europei o filosofie care a contribuit la schimbarea esteticii. afirm că e vorba de o influenţă implicită şi nu trebuie căutate surse directe. Nicolae Filimon avea însemnări despre muzică. întrucât acest aspect este strâns legat de cel de-al treilea criteriu ales. Nu s-ar fi produs procesul de modernizare a societăţii. iar Alexandru Odobescu este un spirit rafinat. al frumosului. a decadenţilor. Cunoaşterea prin simţuri a însemnat un mare pas înainte pe drumul raportului între realitate şi cunoaştere şi astfel s-a putut ajunge la kantianism. precum Ajunul Sfintei Agnes de John Keats şi Lady of Shallot de Tennyson. cei care văd idealul în artă şi nu în natură sau în înrudirea dintre artă şi natură. care educă gustul publicului prin prelegeri. atestă că în romantism teoriile despre infinit nu numai că au o anumită coerenţă şi nu se contrazic. Pictorii prerafaeliţi. Walter Pater. Artistul are „intuiţia originală a infinitului”. spre deosebire de poezia antică. al poeziei intuitive. În teza de faţă m-au preocupat îndeobşte raporturile romantismului cu decadentismul şi estetismul. m-a ajutat în găsirea elementelor comune care se regăsesc în romantismul românesc şi cel englez. Poezia modernă. şi nu s-ar fi născut preocupările estetice şi teoretice de după generaţia paşoptistă. Concepţia pe care o dă Schelling cu infinitul prins în finit este una surprinzătoare.

p. Schiţă morfologică a romantismului. în baza legii armoniei şi unităţii. 109. O astfel de carte nu se va constitui în ceea ce se cheamă influenţă. fapt care evidenţiază mutaţiile judecăţii de gust în cultura românească. traducerea sa înlocuieşte originalul în Italia şi Spania. stă transmiţătorul. după expresia lui Pompiliu Constantinescu. reuşea să împace simţurile cu raţiunea. 49 Paul van Tieghem.51 o carte proastă poate să cunoască un mare succes la public şi să fie foarte tradusă. Odobescu fiind scriitorul care deţine aşa-numita „senzualitate a inteligenţei”. arta. Bucureşti. uneori în dauna lirismului autentic. 48 Edgar Papu. După ediţiile lor s-au făcut traducerile româneşti. El precizează că nu se poate reduce influenţa unui scriitor la aspectul relaţiei emiţător – receptor. Succesul unei anumite cărţi nu e acelaşi lucru cu influenţa. şi receptor. Dima. am recurs la metodologia teoretizată de Paul van Tieghem.frumosul intelectual. care vine cu suportul teoretic. de emiţător. 228. Editura pentru Literatură Universală (ELU). p. Ei păstrau însă legătura cu idealitatea romantică. romantismul francez este transmiţătorul. Pentru a parcurge influenţele romantismului englez asupra celui românesc. de a le oferi cititorilor un frumos cât mai accesibil. spre modernitate. punctul de sosire al influenţei. nu se poate trece direct de la emiţător la receptor fără a ţine cont de veriga intermediară. sunt cei pe care îi menţionează şi cercetătorii români Ileana Verzea şi Paul Cornea. 61. Primii au fost prerafaeliţii. 50 Ibidem. se poate vorbi şi la noi de accentul mai mare pus pe frumosul bazat pe simţuri. în realitate. dar ea nu va contribui substanţial la literatura care o receptează.48 Dacă în romantismul. De aceea. În epoca decadentă. epocile următoare vor pune accentul pe latura senzorialităţii. p. Trebuie deci să ţinem seama atât de transmiţător. cea a transmiţătorului. p. 51 Ibidem. el însuşi autor al unui studiu despre influenţa lui Ossian în Franţa. În 1769. traducerea a transformat în aşa măsură textul. respectiv Pichot). poeţii cei mai implicaţi în traduceri din franceză ale unor texte aparţinând literaturii engleze fiind Ion Heliade Rădulescu şi Dimitrie Bolintineanu. Între emiţător. Romantismul englez este emiţătorul. punctul de plecare. precizează Paul van Tieghem. care au descoperit în imaginarul artistic al poetului John Keats o abundenţă de senzaţii transpuse în imagini subtile dar şi de mare forţă descriptivă. El este identificat cu adevărul. Or. Literatura comparată. de unde rezultă un abuz de expresii poetice pentru a înfrumuseţa textele. Bucureşti. . iar romantismul român este receptorul. care la englezi descinde direct din romantism sau neo-romantism. ideatic al filosofiei. consider că validează un punct de vedere esenţial în ce priveşte influenţa romantismului englez asupra celui român. Odobescu având la noi rolul de ideolog pe care l-a avut John Ruskin pentru prerafaeliţi. a literaturii postpaşoptiste. bazată pe simţurile eului. cât şi de receptor”50. aceste ţări au cunoscut cu totul alte Nopţi. Le Tourneur traduce Nopţile lui Young. crez situat în opoziţie cu cel al realismului. Apare o prejudecată conform căreia poeticul trebuie asociat cu eleganţa şi gingăşia. Exact traducătorii din engleză în franceză pe care-i menţionează Tieghem pentru alte popoare (Le Tourneur. cum îl numeşte Paul Cornea. 61. „adeseori receptorul joacă într-o naţiune şi rolul de trasmiţător. (Un poet precum Shelley a scris Laudă frumuseţii intelectuale.49 După cum precizează van Tieghem. Existenţa romantică.) Romantismul este pentru noi primul vehicul care ne duce spre alte epoci. o modă trecătoare. „Cultul omului sensibil”. În etapa următoare. se formează în literatura română prin intermediul romantismului. încât. Editura Minerva. 1980. dar tocmai pe calea gândirii. fiind mai importantă decât umanitatea. poate mai mult decât romantismul german. va fi doar un succes de moment. Această observaţie a lui Paul van Tieghem. traducere şi prefaţă de Al. devine noua religie. Gustul nou în poezie apare şi din dorinţa poeţilor noştri de a plăcea publicului. 1966.

Herbert Barrows. este cel care decodează mesajul şi îl transformă din alogen în autohton. o influenţă creatoare. vol.U. Acest fenomen este unul hotărâtor pentru destinele unei literaturi. 53 Ibidem. edited by Alexander W. Allison.. Revised. 1986. 1996. structuri care atestă drumul spre originalitate al culturii române. L. rolul decizional. ediţie îngrijită de Leon Leviţchi şi Tudor Dorin. Receptorul. drum care îşi va găsi sensul deplin în opera eminesciană. rolul cel mai important. Iaşi. chosen and edited by John Wain. Caesar R. îi revine receptorului. Edited by Stanley Appelbaum. Dacă imitaţia e întotdeauna posibilă. 1975. dar nu se poate vorbi de imitaţie. până la urmă. după concluzia lui Paul Cornea. Comunicări şi eseuri de teorie literară şi studii culturale. 1954. 2008. p.”53 De la romantismul englez la cel român se poate stabili parcursul unei influenţe. II Sackville to Keats. împotriva voinţei sale. influenţa nu poate avea loc decât dacă e fondată pe preexitenţa unor afinităţi. 1981. The Norton Anthology of Poetry. Bucureşti. Blake.52 Doar receptorul poate hotărî ce anume i se potriveşte. care presupune o dezvoltare autonomă a literaturii române. Polirom. Dover Thrift Editions. New York.Norton & Company. Antologie de poezie engleză. fiindcă nu implică un efort spiritual consistent. p. . el nu se va lăsa influenţat fără voie. care au prins viaţă în literatura română a secolului al XIXlea. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. Editura Minerva. Delimitări şi ipoteze. prefaţă şi tabel cronologic de Dan Grigorescu. „Doar autorii şi operele capabile să se înscrie în parametrii spirituali ai receptorului suscită ecouri şi acţionează ca stimuli creatori. E. English Romantic Poetry: An Anthology. 69. ce să adopte.După cum afirmă Paul Cornea. 70. 52 Paul Cornea. Bucureşti. lipsind contactele directe. Am încercat să demonstrez în această lucrare dezvoltarea unor structuri paralele. Guild Publishing London. Beletristică Antologii Antologia poeziei româneşti de la începuturi până astăzi. The Oxford Library of English Poetry.

Byron. Opere alese. Gerald Enscoe. Hugh Haughton. Opere.. Rădulescu. John. 1957. George Gordon. Univers. ediţie critică de Vladimir Drimba. Editura pentru Literatură. London. 1998. T.150-169. 1989. Wordsworth. Bucureşti. 1982. 3rd edition. (eds. Editura Tineretului. New York. Shelley. Selected poetry and prose . Bucureşti. Poeme. Blake. The Complete Poems. Lord Byron. Keats. pp.). Ediţie bilingvă. Lovejoy. 1961. Arthur O.Bucureşti. Editura Minerva. . Bucureşti. Alexandru. 1994.P. Univers. Opere. ediţie îngrijită. Englands of the Mind în Preoccupations. Bolintineanu. Poezii. edited with an introduction and notes by Jerome J. Grigore. Hertfordshire.Bucureşti. ESPLA. Ion Heliade. Angela Ion. Percy Bysshe. Selected Poetry. cu un studiu introductiv de Al. Adam Phillips. Cârlova. Petre Solomon şi Virgil Teodorescu. Opere alese. Samuel Taylor. Iaşi. a 2a].[Ed. Opere. Cărţile profetice: cei patru Zoa. Hugh.Opere ale autorilor analizaţi Alecsandri. traducere de Mihai A. Rădulescu. vol I-II. Editura de Stat pentru Literatură şi Artă. edited by John Barnard. E. Selected Prose. Middlesex. E. The Wordsworth Poetry Library. Oxford. studiu introductiv şi traducere de Petre Solomon. Odobescu. London. Keats. S. with a selection of letters and essays.S. ediţia citată.L. 2004 . dosar bibliografic şi studiu introductiv de Tudor Vianu. Stroe şi Gabriel Forfota. Vasile. Seamus. traducere de Procopie P.) Wayne State University Press. ediţie îngrijită de Pavel Balmuş . Piru. Bucureşti.Stroe. Heaney. în româneşte de Aurel Covaci. 1967 – 1985. note şi tabel cronologic de Lia Maria Pop. McGann. 66-82. Proză. Dutton. 1988. 1922. Ruinele Tîrgoviştei. 1955. Craiova. 1968-1978. . Antologie şi repere istorico-literare de Marin Mincu. 1980. William. Romantismul. 1969. cu ilustraţii de Gustave Doré. John Versuri.A. arte poetice Alexandrescu. M. în Arte poetice. studiu introductiv şi note de Mihai A. pp. Ion Heliade. Biographia Literaria în *** Arte poetice. Dent & Sons.L. cuvânt înainte de Edgar Papu. 1998. London. Robert F. Vasile. 1974.4 volume. The Poems of Thomas Gray. Balada bătrînului marinar. William.Chişinău. Coleridge. Iaşi. prefaţă şi tabel cronologic de Ştefan Avădanei. J. Cartier. Coleridge. coordonarea volumului Angela Ion. On the Discriminations of Romanticism în Romanticism – points of view. studiu introductiv de Dan Grigorescu. 1975. Detroit. selecţia. 1977. vol I – IV. Câteva cuvinte în loc de prefaţă. Scrisul Românesc. Ioan Aurel Preda. în româneşte de Cicerone Theodorescu. 1985-1990 . edited by Philip Hobsbaum. Routledge. 1958. Ştefan Avădanei. 2005. Romantismul. The Works of John Keats. Haunton. Dimitrie. Institutul European. CUP 1994. New York. Progress and Rhyme: „The Nihghtingale s Nest and Romantic Poetry” în John Claire în Context. Gleckner. studiu introductiv Romul Munteanu. William. Articole. traduceri de Aurel Covaci. Clonţea. Oxford University Press.3 vol. Blake. Faber. Harmondsworth. Institutul European. Bucureşti. Penguin Books. . prezentarea şi traducerea textelor: Sevilla Răducanu. Geoffrez Summerfield (eds. Opera poetică. Ediţie îngrijită de Dan Grigorescu şi Lia Maria Pop.P. Bucureşti.

Bibliografie teoretică *** Artă – morală în istoria gândirii estetice româneşti. I-III. with essays by Coleridge. Zoe (coord). Editura Academiei R.Piru. Grierson. Editura Academiei Republicii Socialiste România. Ediţia a 2-a. 2004-2009. A Critical History of English Literature. Istoria literaturii române: studii/colectivul de autori: M. London. Cluj-Napoca. Ion. Editura Univers. Fundaţia Carol I. Leon. Herbert. with an introduction and notes by David Nichol Smith. Cluj-Napoca. De la Epoca Luminilor până la Junimea. Micu.. David. Editura Univers. Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent . William. Focşeneanu.. editat de Academia Română. Dicţionar analitic de opere literare româneşti. C. Pop. 1994. Sufletul romantic şi visul. II. Casa Cărţii de Ştiinţă. Mircea. Ion O istorie a literaturii române. editura Paralela 45. Trifu. Editura Dacia. Rotaru. Bucureşti. Wordsworth. 1982. Claudia Matei.The Nineteenth Century. Bucureşti. revizuită şi adăugită. prefaţă de Al. Editura Academiei Republicii Socialiste România.R. Anghelescu. sub îngrijirea unui comitet de redacţie. . Béguin. 1988. vol. Bucureşti. Bucureşti. Porto-Franco. Bucureşti. George. Dumitrescu-Buşulenga. . Dan Oprescu. Smith. Albert. Bucureşti. Dumitru Matei. Editura Academiei. Piteşti. Daiches. *** Istoria literaturii române. 1979. New York. Jules. 1969. 1946. antologie alcătuită de Gh. *** Bibliografia relaţiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice (1859-1918). Ediţia a 2-a revizuită şi adăugită. Hazlitt. 1994. ediţie. Leviţchi. 2007. 1992. Bucureşti. 1968-1973. Dumitru. Editura Minerva. 1991. 1970.. editura Minerva. Univers enciclopedic. (part one) Cambridge University Press. vol. 1980-1985 *** Romantismul european: conferinţe ţinute în primăvara 1931. J. Stroia.III. 2000. Bayley. Istoria literaturii române – de la creaţia populară la postmodernism. 1998. Manolescu. vol II . postfaţă de Mircea Martin. în româneşte de Horia Florian Popescu. Negoiţescu. Bucureşti. Istoria literaturii române. 1931. 2008. XI I. IV. 1979. Nicolae. Sever. Scarlat. 1972. Fascinaţia romantismului. coordonator: Eugen Simion. Saeculum. Oxford University Press. Istoria critică a literaturii române. ediţia citată. traducere Dumitru Ţepeneag. M. C. lucrare coordonată de Ioan Lupu şi Cornelia Ştefănescu. Minerva. ***Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900. Veronica Veronica. Ion (coord). Călinescu. editura Eminescu. 1983. Poetry and Prose. De Quincey. vol. J. Galaţi. Vasile Morar. Secker & Warburg. Romantismul. Bucureşti. Istoria poeziei româneşti. I. Introducere în Istoria universală. Zoe Dumitrescu -Buşulenga. John. fragment reprodus în Arte poetice. Bucur. Bucureşti. A Critical History of English Poetry. 2. Istoria literaturii engleze. Istorii şi dicţionare ale literaturii române şi engleze *** Dicţionarul general al literaturii române. Oxford At the Clarendon Press.Michelet.S. Bucureşti. Bucureşti. *** The Cambridge History of English Literature.

Editura Meridiane. în Arte poetice. Maurice. în volumul The Stubborn Structure. kitsch. Hugo. Papu.. 2008. Editura pentru Literatură. Viziera cavalerului.. Bucureşti. p. Furet. 1983. Frye. Oxford University Press. Northop. Polirom. Studii despre estetica şi esteticienii secolului al XVIII-lea. The Emergence of Romanticism. Benedetto. traducere. postmodernism. George. Matei. Iaşi. Fr. prefaţă de Irina Mavrodin. Omul romantic.Bucureşti. W. postfaţă de Ion Bogdan Lefter. Cuţitaru. 2001. . vol. Structura liricii moderne de la mijlocul secolului al 19-lea până la mijlocul secolului al 20-lea. traducere de Mioara şi Pan Izverna. Iaşi. 1968. avangardă. London. Pârvulescu. New York Oxford OUP. în Impresii asupra literaturii spaniole. The Making of Percy's Reliques. Polirom. Bucureşti. Oradea. 2001. Bucureşti.. 1988. New York. Władislaw. Nick. Călinescu. Dragoş. Bowra. the SaintSimonians. Ioan. Despre raportul artelor plastice cu natura (1807).Bucureşti. traducere coordonată de Giuliano Sfichi. baroc. Oxford. Iaşi. comentarii. Molcuţ. Schelling. Editia a 2-a. Conceptul modern de poezie. Romantismul. cu un Argument al autorului. 2005. Givone. vol II. 1970.. 16. traducere: Vasile Dem. 2002. 1999. Omul romantic. Univers. Riasanovsky. Editura pentru Literatură Universală. Humanitas.Bucureşti. vezi supra. Friedrich. p. Codrin Liviu. Polirom. Călin.III. 1970. Zamfirescu şi Alexandru Surdu. note şi bibliografie de Zina Molcuţ. Utopicul. Menthuen and Co. Între clasicism şi romantism. Râmbu.Bucureşti. capitolul Renunţare la imitarea naturii. 1931. Editura Trei. – Bucureşti. Paralela 45. Transcendentalism şi ascendentalism. Nemoianu. traducere Dumitru Trancă. postfaţă de Mircea Martin. Feţele unui veac. Bucureşti. studiu introductiv Nina Façon. Intelectualul (Dandy-ul. Editura Minerva. Albatros. Bucureşti. 1982. Ceri. Matei. 2002. Minerva. romantism. Existenţa romantică. 1995. 2002. traducere de Dieter Fuhrmann. traducere coordonată de Giuliano Sfichi. 1969. studiu introductiv. The Drunken Boat: the Revolutionary Element in Revolutions. Protopopescu. Groom. University of Oxford. Schiţă morfologică a romantismului. Immanuel.Blaga. 1973. Editura Minerva. în volumul Zări şi etape. Virgil. Cinci feţe ale modernităţii: modernism. Călinescu. 1993. Călinescu. Opere. 1995. decadenţă. Iaşi. Michelet. Melancolicul) în F. Bucureşti. Ioana. text îngrijit şi bibliografie de Dorli Blaga. The Romantic Imagination. 1980. De la romantism la avangardă. Crossley. Clasicim. Estetica privită ca ştiinţă a expresiei şi lingvistică generală: teorie şi istorie. Edgar.). Biblioteca Revistei Familia şi Editura Universităţii din Oradea. de Alina Florea şi Sanda Aronescu. Croce. Romantismul. Romantismul filosofic german. French Historians and Romanticism: Thierry. François (coord). 1998. Îmblânzirea romantismului – literatura europeană şi epoca Biedermeier. Routledge. Proiect de fenomenologie culturală a romantismului american. Kant. 200-217. Zina. Fundaţia Carol I. London. Nicolae. în volumul Romantismul european: conferinţe ţinute în primăvara 1931. . Piteşti. Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“. Folkierski. Trasee ale modernităţii româneşti. Romantismul englez. Simbolismul european. antologie. 1970. capitolele Wagnerismul la români (secolul al XIXlea). . Critica facultăţii de judecare. Guizot. Sergio. Univers. Vera. traducere de Tatiana Pătrulescu şi Radu Ţurcanu. . Furet (coord. Derşidan. Lucian. Editura Univers. Nicholas V. 1995. În intimitatea secolului 19 . Bucureşti. Quinet.

. Originile romantismului românesc. Wellek. Bucureşti. Bucureşti. Schaffer. Bucureşti. 1976.. R. 1983. 1966. Editura Minerva. Piru. R. Frankfurt am Main.Schlegel. Cardwell. Ştefan. 2005. Opere. Odobescu. Yale University Press. Teoria literaturii. Bogdan. editura Nemira. Romanticism In and Beyond History Editura Fundaţiei „România de mâine“. Editura pentru Literatură Universală. Despre literatură. Tzvetan. I. Craiova. Ştefănescu. Studii de literatura română şi comparată. în Alexandru Odobescu interpretat de. Ithaca.. Charles. The Romantic Age. 38-77. Institutul European. Cornea. Mişcarea ideilor şi literatura între 1780–1840. Aspecte. Dante Gabriel Rossetti: A Victorian Romantic.. prefaţă. Peter Lang. Wellek. Tudor. 2001. 1955. Cîrstea. traducere de Cristian Preda. Stroe. R.. A. 1975. bio-bibliografie. 1983. Al. (ed. Scrisul Românesc. Bern. 1949. Romantismul. Bucureşti. bibliografie selectivă de Rodica Pandele. Monografii şi studii critice Avădanei. postfaţă de George Gană. Drouhet. Bucureşti. Editura Eminescu. Iaşi. Albatros. Vechiul regim şi revoluţia. 1999. studiu introductiv şi note de Andi Bălu.. R. idei. Beza. Alexis de. Junimea. figuri. Warren. Minerva. 1982. CT. Romanul englez. 1972. Howard. Editura Eminescu. New York. în volumul De la Alecsandrescu la Eminescu. 1966. Bucuresti : Editura Tineretului. postfaţă de Vasile Voia. 2001.) The Reception of Byron in Europe. R. 1967. 1970. Bucureşti. A History of Modern Criticism. Personalitatea estetică a lui Al. A.. Iaşi. ediţie şi note de Gelu Ionescu şi George Gană. 2003. Despre democraţie în America. August Wilhelm şi Friedrich.. ediţie. . .. Cornelia. Editura Univers. Bass.Editie îngrijită. vol II. tabel bio-bibliografic şi postfaţă de Silvia Burdea. Călinescu. Dante Gabriel Rossetti: Poet and Painter. traducere de Magdalena Boiangiu şi Beatrice Staicu. Vianu. editura Humanitas. Paul. prefaţă şi note de Mihai Isbăşescu. Romantismul german şi englez – ştiinţa arhetipurilor. A Structural Approach to a Literary Genre. Bucureşti. Trans. traducere. Studii de estetică. Univers. prefaţă de George Guţu. Bucureşti. Dima. Mihai. Bucureşti. 1978. Editura pentru literatură. Eminescu şi literatura engleză. în româneşte de Rodica Tiniş. London. cuvânt înainte de Zoe Dumitrescu Buşulenga. Bucureşti. Tocqueville. Bucureşti. Cornell University Press. studiu introductiv şi note de Sorin Alexandrescu. pp. Oswald. 1990. Paul. Yale University Press. Spiritul public. 2004. traducere de Rodica Tiniş. Bucureşti. Doughty. New Haven.. Text stabilit şi adnotat de Al. Traduceri şi traducători în prima jumătate a secolului al XIX-lea (Comentarii pe marginea unei aplicaţii statistice la istoria literară). Cornea.Eliade Radulescu şi şcoala sa. Wellek.. Todorov. Tocqueville. Conceptele criticii. 7. ipoteza interfinitudinii şi numărul de aur. The Fantastic. Vol. Eben E. Marcu. George. antologie. Romantismul recuperat. 2004. Alexis de. note.

editura Eminescu.] Structuri tematice şi retorico-stilistice în romantismul românesc: (1830 -1870).Bucureşti. Roxana. Zoe. 1995. a 2-a. Collected Works of N. Iosif.Ediţie îngrijită de Domnica Filimon. Editura Tineretului. 2003. Piru. Odobescu. New York. Bucureşti. Gherdan. 1930. pp. Cezar Bolliac. Geoffrey Summerfield (eds. Marian Papahagi. Bucureşti: Minerva. Titu Maiorescu. Bucureşti. 2005. Titu. Marin. Ghiţă. Tema istoriei la interferenţa pre-romatismului şi romantismului englez cu lirica paşoptistă. 1969. . Casa Cărţii de Ştiinţă. în A I Odobescu. 1984. Dumitrescu Buşulenga.. Metamorfozele poeziei moderne sub semnul romantismului european. English Culture in the Romanian Countries 1790-1850. Editura Evrika. Puncte cardinale europene. Allen. Clusium. 1980. 1962. 1955. Bucureşti. Ioana Em. Cătălin. Iaşi. Elizabeth Gaskell la răscrucea romanului victorian. vol 1. University of Oxford. Gavriliu. 1999.. . Opere. Pîrnuţă. Editura Fundaţiei Culturale Române. tabel cronologic şi bibliografie de Paul Cornea. în volumul Viziuni critice – critică literară. Braşov. Jay. Garabet. Bucureşti. Clasicismul românesc. Scriitori şi curente. Petrescu. Editura Eminescu. Editura Academiei Republicii Socialiste România. CUP 1994. În chestia poeziei populare. Brăila. Dialogul artelor în romantism. Mancas. Grigorescu. o morfotipologie a poeziei vizionare. Pervain. Ioana Em. Studii eminesciene. 2003. ELU Bucuresti. Dimitrie Bolintineanu. John Claire in Context. sub îngrijirea şi cu un studiu introductiv de Paul Cornea. Ileana. Oxford. 1971. Bucureşti. Lancour. Adam Phillips. Ex Ponto. Elena.Duda. filosofie. Kent. antologie. Configuraţii. Ovidiu. Groom.. Petrescu. Orizont romantic. Argonaut. Junimea română din Paris pe la 1852. Shelley. 26. Frye: On Milton and Blake. Ioana Em. antologie şi repere istorico-literare realizate în redacţie de Mihai Dascăl. 2005. 1982. Cluj-Napoca. Ibrăileanu.. Editura Tineretului. Poezia şi proza prerafaeliţilor: Dante Gabriel şi Christina Rossetti. Oana. Ecaterina. pp. Editura Universităţii "Transilvania". 1966. editura Marcel Dekker. The Making of Percy's Reliques. Păcurariu. editura Paralela 45. Hertfordshire. [et al.. Toronto. 2009. Nick. Editura Tineretului. Bucureşti. Gabriela. Sorescu. Philippide.. 1996. în volumul Critice. 256-305. Lumile lui Argus. Editura Eminescu. Editura Academiei. edited by Angela Esterhammer. Introduction to The Works of John Keats. Secvenţe preromantice. Eugenia. Poeţii Văcăreşti. Viaţa Românească. 53-59. Al. 2010.. Papadima. Dimitrie. ediţie îngrijită de Alin-Mihai Gherman. Gherdan. vol. studiu. Aurel Sasu. 1976. Cezar Bolliac în Dicţionarul Scriitorilor Români. Hanţiu.ed. Cluj Napoca. antropologie. 2002. Hugh Haughton.). Daily. istorie – editor Graţian Cormoş. Dan. 2005. Petrescu. William Morris. Păcurariu. Editura Universităţii din Oradea. Victoria University. coordonat de Mircea Zaciu. Maria Elena. Dimitrie. 1999.. 1973. Harold. I. Al. Encyclopedia of Library and Information Science. Al. în volumul Itinerarii prin cultură. .. A-C. Bucureşti. Mihaela. 1967. Bucureşti. Maiorescu. The Wordsworth Poetry Library. Societatea Culturală „Lucian Blaga”.. Heliade Rădulescu interpretat de. 1994. . Minerva. Northop Frye. – Constanţa.

Elvira. Sorohan. ed. Meridiane. Elena. Studiu introductiv la W. Braşov. 1977. Bucureşti. Dimitrie. Henri. Teodor. 1965. Univers. Introducere în opera lui Dimitrie Bolintineanu. Bucureşti. editura Albatros. Opere. Bucureşti. Verzea. Zalis. 1982. 1968. Zalis. Bucureşti. Teutişan. Roman.Popovici. Biblioteca Centrală Universitară. Eros şi reprezentare – Convenţii ale poeziei erotice româneşti. 1968. traducerea textelor de Cristina Micuşan şi Sorin Alexandrescu. Bucureşti. Mircea. n. Dimineaţa poeţilor – Eseu despre începuturile poeziei române. Ruskin. Romantismul în literatura română: contribuţii bibliografice [lucrare întocmită în cadrul Serviciului de bibliografie şi documentare al Bibliotecii Centrale Universitare Bucureşti. Editura Univers. Simion. Editura Minerva. Bucureşti. Henri. Însemnări despre artă. . 1960. Editura de Stat pentru Literatură şi Artă. Editura Cartea Românească. Paralela 45. Romantismul românesc: eseu despre vîrstele interioare ale curentului. – Bucureşti. Tudor. Editura Minerva. Elena. Tacciu. Romantismul românesc: un studiu al arhetipurilor. Editura Cartea Românească. Zalis. Romantismul în literatura română: cercetare bibliografică (lucrare elaborată în cadrul Serviciului bibliografic de Henri Zalis. Introducere în opera lui Cezar Bolliac. Sevilla. 1962. 1977. 1978. prefaţă de Ion Pop . traducerea titlurilor în limba franceză Andrei Niculescu) – Bucureşti. Editura Tineretului. Bucureşti. 1972. Bucureşti. Editura pentru Literatură. 5. Bucureşti. Tacciu. Editura Minerva. 1985. 2005. Alexandru Odobescu. Vârgolici. Scarlat. Ipostaze ale revoltei la Heliade Rădulescu şi Eminescu. Tacciu. Daniel.Piteşti. Aventura lui George Gordon Byron. vol. Mitologie romantică.]. antologie şi prefaţă de Sorin Alexandrescu. Dimitrie Bolintineanu. 1973. John. 2003. 1980. Ileana. 1987. Proză. [s. Bucureşti. Bucureşti. 1982-1987 (3 vol). Bucureşti. 1981. Henri. Răducanu. Byron şi byronismul în literatura română. Minerva. Goethe. Ion. Elena. Personajul istoric în literatura paşoptistă. Eugen. Călin. Cartea Românească. Vianu. de Henri Zalis]. Bucureşti. Vighi. Romantismul românesc. Bucureşti. Editura Aula.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful