1

MECANICA FLUIDELOR
-CURS 2-



OBIECTIVELE CURSULUI

1. Tipuri de fluide nenewtoniene
2. Vâscoelasticitatea


1) Tipuri de fluide nenewtoniene

Dacă vâscozitatea nu depinde de viteza de deformare fluidul se numeşte newtonian. Apa,
uleiurile minerale pure şi alte lichide larg utilizate în tehnică satisfac această condiţie. Numeroase
lichide funcţionale, îndeosebi cele sintetice conţin aditivi cu greutăţi moleculare mari, care conferă
un caracter nenewtonian comportării vâscoase (fig. 1).
Fig. 1 Caracteristicile curgerii şi curbele de variaţie a vâscozităţii

a) Lichide pseudoplastice

O categorie răspândită de lichide prezintă scăderi drastice ale viscozităţii odată cu creşterea
vitezei de deformare ¸ (curbele 2 în fig. 1.10). De exemplu, produsele farmaceutice sunt pompate
rapid prin conducte şi tuburi capilare, vopselurile sunt aplicate prin pulverizare sau cu ajutorul unei
pensule, pasta de dinţi şi cremele sunt extrase prin presare sau scuturare din tuburi sau sticle şi cu
cât aceste procese se desfăşoară mai rapid cu atât vâscozitatea scade mai mult. În fapt, aceasta
înseamnă că pentru aceeaşi forţă sau presiune mai mult material este făcut să curgă, asociată cu
reducerea energiei necesare pentru menţinerea curgerii. În general, acest comportament este specific
emulsiilor, suspensiilor sau dispersiilor solide în fluide.
Multe lichide în aparenţă omogene sunt compuse din particule cu forme neregulate sau
neomogenităţi ale fazei lichide. Pe de altă parte există soluţii de polimeri cu lanţuri moleculare lungi
sau buclate. În repaus, toate aceste materiale sunt caracterizate printr-o structură internă neregulată
şi în consecinţă se opun curgerii, având viscozitate ridicată (fig. 2).
2

Fig. 2 Explicarea curgerii pe baza structurii interne

Odată cu creşterea vitezei de deformare particulele constituente se orientează în direcţia
curgerii. Lanţurile moleculare din topituri sau soluţii se desfac, se întind şi se orientează paralel cu
direcţia de acţiune a forţelor ce tind să deformeze domeniul fluid. Această orientare permite
alunecarea relativă între straturile fluide, corespunzător unei reduceri a vâscozităţii. Deformarea
poate produce dezagregarea aglomerărilor de particule, având ca efect accelerarea curgerii, deci
reducerea vâscozităţii.
Pentru majoritatea fluidelor comportamentul pseudoplastic este reversibil, cu o anumită
întârziere, deci vâscozitatea creşte odată cu scăderea vitezei de deformare şi se reface orientarea
dezordonată a particulelor constituente, datorită agitaţiei browniene.

b) Lichide dilatante

Lichidele dilatante se caracterizează prin creşterea vâscozităţii odată cu creşterea vitezei de
deformare ¸ (curbele 3 în fig. 1). De exemplu pentru un material plastic de tip PVC, odată cu
creşterea vitezei de depunere rigiditatea materialului creşte.
Comportamentul dilatant este întâlnit la suspensiile foarte concentrate în care particulele
solide sunt amestecate cu lichidele plastifiante. Acestea umplu interstiţiile dintre particulele solide,
dens aglomerate. În repaus sau la viteze de deformare reduse, lichidul plastifiant unge suprafeţele
particulelor solide şi permite alunecarea relativă între straturi. Acest comportament este specific
lichidelor. La viteze de deformare mai ridicate se manifestă frecări mari între particulele solide şi
lichidul plastifiant este expulzat dintre acestea, consecinţa fiind creşterea importantă a vâscozităţii.
Pentru lichide, acest tip de comportament este destul de rar.

c) Lichide plastice

Lichidele plastice se deosebesc de cele pseudoplastice prin apariţia unui prag al efortului
tangenţial
0
t (curbele 4 în fig. 1). Lichidele plastice caracterizează comportamentul unor lichidele
şi al unor solide. Ele sunt de cele mai multe ori dispersii, care în repaus prezintă o reţea
intermoleculară de forţe de legătură (forţe de natură electrică, Van der Waals, etc.). Aceste forţe
împiedică modificarea poziţiei relative a elementelor constituente, conferind substanţei un
comportament solid, deci cu vâscozitate infinită. Toate forţele exterioare aplicate domeniului ocupat
de fluid vor conduce la apariţia unor deformări elastice. Când forţele exterioare cresc, depăşind
forţele de coeziune se poate produce modificarea ireversibilă a formei domeniului material şi apare
curgerea specifică fazei lichide.
1) Lichide în repaus
2) Lichide ce curg în sensul sãgeþilor
3
Câteva substanţe ce prezintă un astfel de comportament sunt: noroiul de foraj, unsorile, rujul
şi pasta de dinţi.

d) Lichide cu comportament tixotrop

La creşterea vitezei de deformare particulele lichidelor pseudoplastice se orientează în
direcţia curgerii. Acest comportament este tipic pentru diferite dispersii, la care se manifestă şi o
interacţiune moleculară variabilă în timp. Se formează astfel o reţea de structuri moleculare
tridimensionale, cunoscute sub denumirea de gel. După intervale mai mari de timp aceste structuri
se dezmembrează, conducând la scăderea viscozităţii, în condiţiile aceleiaşi viteze de deformare
(fig. 3). Vâscozitatea minimă atinsă este specifică stării de soluţie a dispersiei.
Fig. 3 Mecanismul curgerii la lichidele tixotrope
Tixotropia este proprietatea lichidului de a reveni la starea de gel, odată cu punerea în repaus
a acestuia. Trecerea dintr-o stare în cealaltă se poate face de un număr nedefinit de ori.

Particule de hidroxid de Si
Legãturã
hidrogenoidã
Particule în starea iniþialã Conglomerate
În repaus
Sub deformaþie
Structurã tip reþea Conglomerate
4
Tixotropia se manifestă semnificativ la o serie de materiale, precum vopselurile, produsele
alimentare, cosmetice şi farmaceutice. De exemplu, la vopseluri este necesar ca revenirea la starea
de gel să se facă cât mai rapid pentru a evita scurgerea ei pe perete.

e) Lichide reopective

Lichidele reopective sunt caracterizate prin creşterea vâscozităţii, odată cu intervalul de
existenţă a curgerii. Când aceste lichide revin la starea de repaus ele îşi recapătă vâscozitatea
iniţială.
Reopexia şi tixotropia sunt comportamente opuse, inclusiv sensul de parcurgere al curbelor
dependenţei efortului tangenţial şi vâscozităţii de viteza de deformare. Comportamentul reopectiv
este mult mai rar întâlnit, în comparaţie cu cel tixotropic.
Este de remarcat că la unele materiale se manifestă creşterea viscozităţii în timp, fără a fi un
comportament de tip reopectiv. Cauza este modificarea structurii fizico-chimice, transformările
fiind nereversibile.
Mărimea histerezisului la comportamentul reopectiv este influenţată de acceleraţia rotorului
vâscozimetrului. Este necesar ca regimurile tranzitorii să fie evitate, pentru a nu influenţa
corectitudinea rezultatelor măsurătorilor. Pentru un lichid de mare vâscozitate, la acceleraţii mari
ale rotorului, se poate greşit concluziona un comportament.

2) Vâscoelasticitatea

Lichidele vâscoelastice prezintă comportamente speciale în condiţii identice de încercare cu
cele ale fluidelor newtoniene (fig. 4). Astfel, apa şi o soluţie de polimeri transparentă nu pot fi
diferenţiate semnificativ în condiţii de repaus absolut. Când un rotor este introdus în cele două
lichide comportamentul este diferit. Lichidul vâscoelastic se ridică pe tija rotorului, datorită
eforturilor normale suplimentare de natură elastică. O parte din energia lichidului este acumulată
sub formă de energie potenţială, restul inducând curgerea şi fiind disipată sub formă de frecare
vâscoasă. În acest caz, este necesară o abordare specială pentru a obţine informaţii corecte despre
comportarea materialului supus încercărilor.
Fig. 4 Experimente comparative pentru lichidele vâscoase şi elastice

La viteze de deformare mici toate fluidele se comportă predominant vâscos,
elasticitatea putând fi neglijată. La viteze de deformare mari situaţia se inversează.
Pentru înţelegerea comportării vâscoelastice se apelează la modele foarte simple ale
substanţei (combinaţii de resoarte şi amortizoare vâscoase). Acestea nu au un corespondent direct în
structurile moleculare, dar pornesc de la modelul Rouse-Zim şi concentrează fenomenele în vederea
Lichid în repaus
Nu se manifestã
fenomene reologice
Lichid vâscos
Forþele centrifuge
contribuie în
urcarea lichidului
pe pereþi
Lichid elastic
Forþele de tip elastic
depãºesc forþele centrifuge
ºi lichidul urcã pe tija
rotorului
5
aplicării unei tratări matematice accesibile.
În reometrie există două tipuri de teste experimentale:
- test de fluaj, care corespunde aplicării unui efort ) (
0
t H · =t t ºi măsurării-înregistrării
deformaţiei ¸ . H(t) este funcţia treaptă unitară a lui Heaviside;
- test de relaxare, care corespunde aplicării unei deformaţii ) (
0
t H · = ¸ ¸ şi măsurării-
înregistrării efortului t .
Vor fi analizate modelele matematice pentru elementele tip şi pentru câteva combinaţii
reprezentative.

a) Solidul ideal (fig. 5)
Fig. 5 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru solidul ideal

Un solid ideal răspunde instantaneu printr-o deformaţie proporţională cu efortul aplicat, în
domeniul elastic. La dispariţia efortului deformaţia dispare şi corpul revine la forma iniţială. Prin
intermediul modulelor longitudinal (Young) şi transversal, se pot scrie următoarele ecuaţii
constitutive ce descriu comportarea materialului:

¸ t
¸ o
G
E
=
=
(1)
unde: o este efortul longitudinal; t - efortul transversal; ¸ - deformaţia; E - modulul lui Young; G
- modulul de elasticitate transversal.
Acest comportament poate fi descris printr-un resort elastic.

b) Lichidul newtonian (fig. 6)

Fig. 6 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru lichidul newtonian

Pentru lichide, viteza de deformare este proporţională cu efortul; când acesta dispare
deformaţia rămâne constantă. Relaţia de legătură dintre efort şi viteza de deformare este legea lui
Newton:
dt

q ¸ q t = =  (2)
unde: q este coeficientul de vâscozitate dinamică.
6
Acest comportament poate fi descris printr-un amortizor vâscos ideal.

c) Fluide vâscoelastice

Prin combinaţii de resoarte elastice şi amortizoare vâscoase ideale, cuplate în serie, paralel
sau mixt pot fi descrise comportamentele materialelor vâscoelastice şi deduse ecuaţiile constitutive
corespunzătoare.
Cele mai reprezentative modele sunt Kelvin-Voigt (solidul vâscoelastic) şi Maxwell
(lichidul vâscoelastic).

c1) Solidul vâscoelastic Kelvin-Voigt (fig. 7)
Fig. 7 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru modelul Kelvin-Voigt

Solidul vâscoelastic este modelat prin cuplarea în paralel a modelelor simple anterioare.
Deformaţia celor două elemente este aceeaşi, iar efortul total este suma eforturilor parţiale
aplicate resortului şi amortizorului:
Kv Ke K
Kv Ke K
¸ ¸ ¸
t t t
= =
+ =
(3)
(4)
Ecuaţia constitutivă corespunzătoare se scrie:
K K K K K
G ¸ q ¸ t  + = (5)
Soluţia ecuaţiei diferenţiale precedente este:
|
|
.
|

\
|
÷ =
÷
K
e
G
t
K
K
ì
t
¸
1
0
1 ) (
(6)
unde:
K K K
G / q ì = se numeşte timp de fluaj;
0
t - treapta de efort aplicată la momentul iniţial.
Deformaţia remanentă se poate calcula cu relaţia ( · ÷ t ):
K
K K
G
t
0
0
) (
t
¸ ¸ = =
·
(7)
Întârzierea răspunsului, determinată de amortizor este caracterizată prin constanta de timp
K
ì , măsurată aproximativ prin intersecţia dintre tangenta în origine la curba de evoluţie a
deformaţiei şi dreapta
0 K K
¸ ¸ = .
La dispariţia efortului deformaţia revine la zero după o lege asemănătoare cu (6). Constanta
de timp de relaxare este identică cu timpul de fluaj.

7
c2) Lichidul vâscoelastic Maxwell (fig. 8)
Fig. 8 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru modelul Maxwell

Lichidul vâscoelastic este modelat prin cuplarea în serie a unui resort elastic cu un amortizor
vâscos.
Efortul este acelaşi, iar deformaţia totală este suma deformaţiilor parţiale specifice resortului
şi amortizorului:
Mv Me M
¸ ¸ ¸ + = (8)
Mv Me M
t t t = = (9)
Ecuaţia constitutivă corespunzătoare se scrie:
M
M
M
M
M
M
M M
M
M
G
t
q
ì
q
t
t
q
t
¸    + = + =
1
(10)
unde
M
ì este timpul de relaxare al fluidului de tip Maxwell.
Ecuaţia diferenţială precedentă are următoarea soluţie:
M M
M
G
t t
0 0
) (
t
q
t
¸ + = (11)
Când efortul dispare (momentul t1) deformaţia scade instantaneu la o valoare constantă
nenulă, corespunzător destinderii resortului. Deformaţia remanentă este o măsură a curgerii
vâscoase din faza de fluaj.
d) Lichidul vâscos neliniar Norton (fig. 9)

Fig. 9 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru modelul Norton

Pentru modelul Norton este valabilă ecuaţia constitutivă:
N
1
¸ ì t  = (12)
8
e) Solidul rigid perfect plastic (fig. 10)
Fig. 10 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru solidul rigid perfect plastic

Pentru solidul rigid perfect plastic este valabilă ecuaţia constitutivă:
( ) ¸ t t  sign
S
= (13)
deformaţia ¸ putând lua valori arbitrare.

f) Solidul elastic perfect plastic Saint-Venant (fig. 11)
Fig. 11 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru solidul elastic perfect plastic
Pentru solidul elastic perfect plastic este valabilă ecuaţia constitutivă (13), deformaţia ¸
fiind calculată cu relaţia:
p
SV
SV
G
¸
t
¸ + = (14)
ultimul termen din ecuaţia de mai sus putând lua valori arbitrare.

g) Solidul elastic perfect vâscoplastic Bingham-Norton (fig. 12)
Fig. 12 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru solidul elastic perfect vâscoplastic

9
Pentru solidul elastic perfect vâscoplastic sunt valabile ecuaţiile constitutive:
) ( , t
t
¸ ¸ ¸ ¸ t t
t
¸ t t
f
G
G
p e S
S
+ = + = ÷ >
= ÷ <


(15)





acest tip de comportament este destul de rar.). dens aglomerate. se întind şi se orientează paralel cu direcţia de acţiune a forţelor ce tind să deformeze domeniul fluid. De exemplu pentru un material plastic de tip PVC. Lanţurile moleculare din topituri sau soluţii se desfac. consecinţa fiind creşterea importantă a vâscozităţii. etc. Ele sunt de cele mai multe ori dispersii. odată cu creşterea vitezei de depunere rigiditatea materialului creşte. 2 Explicarea curgerii pe baza structurii interne Odată cu creşterea vitezei de deformare particulele constituente se orientează în direcţia curgerii. 2 . datorită agitaţiei browniene. Pentru lichide. Van der Waals. Această orientare permite alunecarea relativă între straturile fluide. La viteze de deformare mai ridicate se manifestă frecări mari între particulele solide şi lichidul plastifiant este expulzat dintre acestea. care în repaus prezintă o reţea intermoleculară de forţe de legătură (forţe de natură electrică. Toate forţele exterioare aplicate domeniului ocupat de fluid vor conduce la apariţia unor deformări elastice. Comportamentul dilatant este întâlnit la suspensiile foarte concentrate în care particulele solide sunt amestecate cu lichidele plastifiante. Deformarea poate produce dezagregarea aglomerărilor de particule. având ca efect accelerarea curgerii. conferind substanţei un comportament solid. Aceste forţe împiedică modificarea poziţiei relative a elementelor constituente. depăşind forţele de coeziune se poate produce modificarea ireversibilă a formei domeniului material şi apare curgerea specifică fazei lichide. Acest comportament este specific lichidelor. c) Lichide plastice Lichidele plastice se deosebesc de cele pseudoplastice prin apariţia unui prag al efortului tangenţial  0 (curbele 4 în fig. deci cu vâscozitate infinită. Lichidele plastice caracterizează comportamentul unor lichidele şi al unor solide. Când forţele exterioare cresc.1) Lichide în repaus 2) Lichide ce curg în sensul sãgeþilor Fig. deci vâscozitatea creşte odată cu scăderea vitezei de deformare şi se reface orientarea dezordonată a particulelor constituente. b) Lichide dilatante Lichidele dilatante se caracterizează prin creşterea vâscozităţii odată cu creşterea vitezei de deformare  (curbele 3 în fig. lichidul plastifiant unge suprafeţele particulelor solide şi permite alunecarea relativă între straturi. 1). corespunzător unei reduceri a vâscozităţii. Pentru majoritatea fluidelor comportamentul pseudoplastic este reversibil. Acestea umplu interstiţiile dintre particulele solide. În repaus sau la viteze de deformare reduse. cu o anumită întârziere. 1). deci reducerea vâscozităţii.

la care se manifestă şi o interacţiune moleculară variabilă în timp. După intervale mai mari de timp aceste structuri se dezmembrează. cunoscute sub denumirea de gel. 3 . odată cu punerea în repaus a acestuia. rujul şi pasta de dinţi. 3). 3 Mecanismul curgerii la lichidele tixotrope Tixotropia este proprietatea lichidului de a reveni la starea de gel. Trecerea dintr-o stare în cealaltă se poate face de un număr nedefinit de ori. Se formează astfel o reţea de structuri moleculare tridimensionale. Particule de hidroxid de Si Legãturã hidrogenoidã Particule în starea iniþialã Conglomerate În repaus Sub deformaþie Conglomerate Structurã tip reþea Fig. Acest comportament este tipic pentru diferite dispersii. unsorile. d) Lichide cu comportament tixotrop La creşterea vitezei de deformare particulele lichidelor pseudoplastice se orientează în direcţia curgerii.Câteva substanţe ce prezintă un astfel de comportament sunt: noroiul de foraj. Vâscozitatea minimă atinsă este specifică stării de soluţie a dispersiei. conducând la scăderea viscozităţii. în condiţiile aceleiaşi viteze de deformare (fig.

datorită eforturilor normale suplimentare de natură elastică. 4 Experimente comparative pentru lichidele vâscoase şi elastice Lichid în repaus Nu se manifestã fenomene reologice Lichid vâscos Forþele centrifuge contribuie în urcarea lichidului pe pereþi Lichid elastic Forþele de tip elastic depãºesc forþele centrifuge ºi lichidul urcã pe tija rotorului La viteze de deformare mici toate fluidele se comportă predominant vâscos. odată cu intervalul de existenţă a curgerii. Cauza este modificarea structurii fizico-chimice. se poate greşit concluziona un comportament. Mărimea histerezisului la comportamentul reopectiv este influenţată de acceleraţia rotorului vâscozimetrului. Lichidul vâscoelastic se ridică pe tija rotorului. cosmetice şi farmaceutice. elasticitatea putând fi neglijată.Tixotropia se manifestă semnificativ la o serie de materiale. pentru a nu influenţa corectitudinea rezultatelor măsurătorilor. la acceleraţii mari ale rotorului. Comportamentul reopectiv este mult mai rar întâlnit. La viteze de deformare mari situaţia se inversează. 2) Vâscoelasticitatea Lichidele vâscoelastice prezintă comportamente speciale în condiţii identice de încercare cu cele ale fluidelor newtoniene (fig. 4). Acestea nu au un corespondent direct în structurile moleculare. transformările fiind nereversibile. Este necesar ca regimurile tranzitorii să fie evitate. fără a fi un comportament de tip reopectiv. precum vopselurile. Pentru un lichid de mare vâscozitate. Astfel. De exemplu. O parte din energia lichidului este acumulată sub formă de energie potenţială. Când un rotor este introdus în cele două lichide comportamentul este diferit. e) Lichide reopective Lichidele reopective sunt caracterizate prin creşterea vâscozităţii. Fig. Reopexia şi tixotropia sunt comportamente opuse. Pentru înţelegerea comportării vâscoelastice se apelează la modele foarte simple ale substanţei (combinaţii de resoarte şi amortizoare vâscoase). În acest caz. inclusiv sensul de parcurgere al curbelor dependenţei efortului tangenţial şi vâscozităţii de viteza de deformare. dar pornesc de la modelul Rouse-Zim şi concentrează fenomenele în vederea 4 . produsele alimentare. Este de remarcat că la unele materiale se manifestă creşterea viscozităţii în timp. este necesară o abordare specială pentru a obţine informaţii corecte despre comportarea materialului supus încercărilor. la vopseluri este necesar ca revenirea la starea de gel să se facă cât mai rapid pentru a evita scurgerea ei pe perete. apa şi o soluţie de polimeri transparentă nu pot fi diferenţiate semnificativ în condiţii de repaus absolut. restul inducând curgerea şi fiind disipată sub formă de frecare vâscoasă. în comparaţie cu cel tixotropic. Când aceste lichide revin la starea de repaus ele îşi recapătă vâscozitatea iniţială.

în domeniul elastic. La dispariţia efortului deformaţia dispare şi corpul revine la forma iniţială. G . Acest comportament poate fi descris printr-un resort elastic.test de fluaj.modulul lui Young.deformaţia. 6) Fig.  . În reometrie există două tipuri de teste experimentale: .test de relaxare. care corespunde aplicării unei deformaţii    0  H (t ) şi măsurăriiînregistrării efortului  . b) Lichidul newtonian (fig. Vor fi analizate modelele matematice pentru elementele tip şi pentru câteva combinaţii reprezentative. 5 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru solidul ideal Un solid ideal răspunde instantaneu printr-o deformaţie proporţională cu efortul aplicat. Relaţia de legătură dintre efort şi viteza de deformare este legea lui Newton: d (2)      dt unde:  este coeficientul de vâscozitate dinamică. Prin intermediul modulelor longitudinal (Young) şi transversal. E .modulul de elasticitate transversal. care corespunde aplicării unui efort    0  H (t ) ºi măsurării-înregistrării deformaţiei  .  . . 6 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru lichidul newtonian Pentru lichide.aplicării unei tratări matematice accesibile. 5) Fig. viteza de deformare este proporţională cu efortul. când acesta dispare deformaţia rămâne constantă. H(t) este funcţia treaptă unitară a lui Heaviside.efortul transversal. a) Solidul ideal (fig. 5 . se pot scrie următoarele ecuaţii constitutive ce descriu comportarea materialului:   E (1)   G unde:  este efortul longitudinal.

iar efortul total este suma eforturilor parţiale aplicate resortului şi amortizorului:  K   Ke   Kv (3)  K   Ke   Kv (4) Ecuaţia constitutivă corespunzătoare se scrie: (5)  K  GK  K   K  K Soluţia ecuaţiei diferenţiale precedente este:  K (t )  GK   0   1 e  1 K     (6) unde:  K   K / GK se numeşte timp de fluaj. cuplate în serie. 7 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru modelul Kelvin-Voigt Solidul vâscoelastic este modelat prin cuplarea în paralel a modelelor simple anterioare.Acest comportament poate fi descris printr-un amortizor vâscos ideal. paralel sau mixt pot fi descrise comportamentele materialelor vâscoelastice şi deduse ecuaţiile constitutive corespunzătoare. măsurată aproximativ prin intersecţia dintre tangenta în origine la curba de evoluţie a deformaţiei şi dreapta  K   K 0 . c1) Solidul vâscoelastic Kelvin-Voigt (fig.treapta de efort aplicată la momentul iniţial. 7) Fig. c) Fluide vâscoelastice Prin combinaţii de resoarte elastice şi amortizoare vâscoase ideale.  0 . determinată de amortizor este caracterizată prin constanta de timp  K .  K 0 (t )   K  0 6 . Constanta de timp de relaxare este identică cu timpul de fluaj. Cele mai reprezentative modele sunt Kelvin-Voigt (solidul vâscoelastic) şi Maxwell (lichidul vâscoelastic). Deformaţia celor două elemente este aceeaşi. Deformaţia remanentă se poate calcula cu relaţia ( t   ): (7) GK Întârzierea răspunsului. La dispariţia efortului deformaţia revine la zero după o lege asemănătoare cu (6).

corespunzător destinderii resortului.c2) Lichidul vâscoelastic Maxwell (fig. 9) Fig. 8) Fig. Ecuaţia diferenţială precedentă are următoarea soluţie:  M (t )  0  t 0 M GM (11) Când efortul dispare (momentul t1) deformaţia scade instantaneu la o valoare constantă nenulă. 8 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru modelul Maxwell Lichidul vâscoelastic este modelat prin cuplarea în serie a unui resort elastic cu un amortizor vâscos. Deformaţia remanentă este o măsură a curgerii vâscoase din faza de fluaj. 9 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru modelul Norton Pentru modelul Norton este valabilă ecuaţia constitutivă:    1 N (12) 7 . iar deformaţia totală este suma deformaţiilor parţiale specifice resortului şi amortizorului: (8)  M   Me   Mv (9)  M   Me   Mv Ecuaţia constitutivă corespunzătoare se scrie:    1   (10)  M  M  M  M  M M  M GM M M unde  M este timpul de relaxare al fluidului de tip Maxwell. Efortul este acelaşi. d) Lichidul vâscos neliniar Norton (fig.

12)    SV (14) Fig. 10 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru solidul rigid perfect plastic Pentru solidul rigid perfect plastic este valabilă ecuaţia constitutivă:    S sign  deformaţia  putând lua valori arbitrare. g) Solidul elastic perfect vâscoplastic Bingham-Norton (fig. 11) (13) Fig. deformaţia  fiind calculată cu relaţia:  p GSV ultimul termen din ecuaţia de mai sus putând lua valori arbitrare.e) Solidul rigid perfect plastic (fig. 12 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru solidul elastic perfect vâscoplastic 8 . f) Solidul elastic perfect plastic Saint-Venant (fig. 11 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru solidul elastic perfect plastic Pentru solidul elastic perfect plastic este valabilă ecuaţia constitutivă (13). 10) Fig.

  9 .Pentru solidul elastic perfect vâscoplastic sunt valabile ecuaţiile constitutive:  S    G   G  f ( ) (15)    S     e   p .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful