De ce resping tinerii biserica?

Sunt multe motive pentru care tinerii părăsesc biserica. Un studiu recent făcut pe adolescenţi ne arată primele motive în top pentru care ei părăsesc biserica. Vom căuta să ne uităm pe rând la aceste motive şi să găsim căi prin care să scădem practic şansa ca tinerii să plece din biserici.

Motivul # 1. Pentru care tinerii părăsesc biserica este pentru că simt că nu este nici o oportunitate de implicare pentru ei în biserici. Ei nu simt că fac parte din biserică. Studiul arată că 75% din tinerii care au plecat din biserică au considerat că acesta este motivul principal. Dacă ei nu se simt de valoare, ei nu vor rămâne mult timp. Fie că vor părăsi biserica, fie că vor găsi un grup de influenţă unde să se simtă importanţi. Studiul arată că cei mai mulţi tineri simt că nu sunt o parte importantă a lucrării din biserica lor. Ei sunt şocaţi atunci când cineva le cere să facă ceva important în biserică. Mulţi dintre ei cred că nu sunt oportunităţi de slujire în biserică. Din păcate, cei mai mulţi dintre ei nici măcar nu se gândesc să intre full-time în lucrarea creştină. Mulţi dintre ei cred chiar că nu sunt suficient de buni pentru a fi folosiţi de Dumnezeu. Isus Hristos îi provoacă încă pe tinerii de azi. Ascultaţi cuvintele Lui: ”Dacă voieşte cineva (un tânăr) să vină după mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze.” ( Luca 9:23).

”Orice ( tânăr ) dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.” ( Luca 14:33). ”Cine îşi va păstra viaţa ( un tânăr),
o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.” ( Mat. 10:39) Unde am greşit deci? În parte este vorba de atitudinea noastră. Mulţi îi vedem pe tineri ca fiind ”biserica de mâine”. Este greşit. Ei sunt parte a bisericii de azi. Unele biserici, din dorinţa de a creşte, şi-au redus lucrarea de tineret la simple programe distractive. Alţii au limitat lucrarea de tineret la corul tinerilor sau la recitarea de poezii, înăbuşind creativitatea generaţiei tinere. Tinerii sunt foarte idealişti şi au o dorinţă şi o nevoie de a avea un impact asupra acestei lumi. Cea mai eficientă cale de a opri acest exod din biserică este să creăm oportunităţi pentru tineri să-L slujească pe Dumnezeu. Asta nu înseamnă că vom folosi vinovăţia sau persuasiunea pentru a îi implica. Nu vom face decât să rănim astfel. Vom crea oportunităţi de implicare atunci când ei vor avea ceva la care să se uite. Dacă nu le vom crea aceste oportunităţi, este o probabilitate mare că îi vom pierde. Dacă oferim doar câteva oportunităţi, cum este corul tinerilor sau recitarea de poezii, atunci îi vom exclude pe cei care nu au calităţi artistice. În Psalmul 18 Dumnezeu ne dă o idee despre planurile Sale cu tinerii noştri şi cu noi înşine: ”Dumnezeu mă încinge cu putere şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă. El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor şi mă aşează pe înălţimile mele. El îmi deprinde mâinile la luptă…” (vv. 32-34). Tinerii iubesc lupta. Împreună cu un ochi ”ascuţit” pentru ipocrizie, ei par să aibă o capacitate înnăscută pentru aventură. Am cultivat neintenţionat cel puţin trei minciuni, nepregătindu-ne tinerii pentru a sluji în biserică. Minciuna # 1. Tinerii nu sunt în stare să fie ucenici. Psihologia modernă spune că adolescenţii nu sunt în stare să funcţioneze responsabil şi să aducă o contribuţie solidă în comunitate. Este un lucru bun că David nu a citit acest raport decât după ce ”i l-a prezentat” pe Goliat Creatorului său. Adevărul este că, de-a lungul istoriei, când li s-a acordat şansa, tinerii au răspuns cu curaj, profund atinşi de porunca lui Isus de a merge în toată lumea pentru a face ucenici. Nimeni nu poate ajunge la tineri aşa cum o pot face tinerii înşişi. Minciuna #2. Este suficient să îi ţii pe tineri ocupaţi şi departe de străzi. Am văzut adolescenţi de 12-13 ani ale căror vieţi au fost revoluţionate, atunci când au fost chemaţi să slujească în lucrarea cu copiii. Obişnuiam să merg cu ei în Mexic, unde îşi dădeau mărturia personală, conduceau cântările, organizau jocuri şi predau povestiri din Biblie. Bineînţeles, erau speriaţi. Şi-au descoperit însă potenţialul şi, ani de zile mai târziu ei sunt încă implicaţi în lucrarea de slujire. Minciuna #3. Tinerii sunt ”biserica de mâine”. Indiferent de cât de nobil ar fi motivul tău, te sfătuiesc să nu le ţii niciodată ”predica” standard despre ”potenţialul” lor, în mod special după ce simţi că ”ţi-au tras clapa” cu ceva. Concentrarea asupra a ceea ce tu speri că ei vor deveni într-o zi îi poate face pe tineri să se simtă nişte biete fiinţe inutile azi. Este normal să ne propunem scopuri concrete în ce îi priveşte pe tinerii noştri, însă niciodată nu trebuie să presupunem că visurile noastre pentru ei sunt totodată ţelul lui Dumnezeu cu ei.

Motivul #4. Influenţa negativă a mass-media. Are mass-media un impact puternic asupra tinerilor? Sondajele arată că cei mai mulţi adolescenţi cunosc top ten-ul curent şi urmăresc videoclipurile MTV. Mulţi tineri creştini cred că nu e nimic greşit în a asculta altceva decât muzică creştină. Mulţi preferă televizorul unei cărţi, chiar dacă majoritatea vor admite că se uită prea mult la televizor. Mulţi tineri creştini cred că nu e nimic greşit să urmăreşti un film plin de sex şi de violenţă, însă aproape niciunul nu urmăreşte programele creştine radio-tv. Cât de mult seamănă adolescenţii tăi cu imaginea adolescentului ”tip”? Tinerii noştri sunt enorm de influenţaţi de ceea ce văd, aud şi citesc. Care este deci mesajul pe care îl transmite mass-media tinerilor? Scriitorul creştin Franky Schaeffer consideră că mesajul mass-media este unul umanist secular - ideea că Dumnezeu nu există sau nu interferează cu problemele umane. Schaeffer spune că o privire rapidă asupra culturii americane va demonstra cum mass-media, prin această perspectivă asupra vieţii, poate schimba o întreagă naţiune de adolescenţi creştini. El spune că 70 % dintre americani pretind că sunt creştini şi 60% spun că credinţa lor religioasă este ceva foarte important pentru ei. Totuşi, doar 50% dintre ei sunt afiliaţi la o biserică şi doar 14% merg regulat la biserică. Tinerii percep de la mass-media un mesaj care se opune perspectivei creştine şi care creează o continuă neînţelegere între ei şi părinţii lor. Studiul lui Schaeffer arată că 90% din cei implicaţi în mass-media spun că avortul ar trebui permis şi 54% nu văd adulterul ca pe ceva greşit. Mass-media dă la o parte tot ce este moral în viaţa tinerilor. Cele 3 mari surse de influenţă ale adulţilor care i-au format pe tineri timp de secole întregi au fost familia, biserica şi şcoala. Acestea au fost înlocuite însă de una singură - televiziunea. Există câteva efecte negative ale televiziunii asupra tinerilor. În primul rând televiziunea îl formează pe tânăr să aştepte răspunsuri uşoare şi rapide la problemele lui, după cum seară de seară observă crize care se rezolvă în 30 sau 60 de minute. Adolescenţii care sunt bombardaţi constant de răspunsurile rapide la probleme pe care le dă televizorul vor găsi drept foarte dificilă rezolvarea propriilor probleme. Ce e cel mai important însă este imaginea lor despre creştinism, care nu numai că nu oferă formule magice, dar încurajează la o perseverenţă responsabilă şi avertizează că suferinţa face parte adesea din planul lui Dumnezeu. În al doilea rând, este un fapt cunoscut că tinerilor din generaţia televiziunii li s-a stimulat emisfera dreaptă a creierului ( emoţii şi senzaţii), în desconsiderarea dezvoltării celei stângi (raţională şi evaluativă). Televiziunea accentuează tendinţa tinerilor de a fi dominaţi de sentimente în defavoarea raţiunii. Combinaţia de răspunsuri facile şi accentul pe senzaţii va conduce tinerii spre o viaţă de împlinire imediată cu sex şi droguri. În al doilea rând, televiziunea îi face pe tineri să evalueze informaţia în regim Alfa. Când mintea unui tânăr funcţionează într-un regim Beta, creierul său analizează fiecare lucru care intră. În regim Alfa creierul primeşte informaţia într-un mod pasiv, fără a mai evalua. Ce vom face deci? Un lucru important este să îi educăm pe părinţi în ce priveşte efectul televiziunii şi să îi încurajăm să limiteze timpul de urmărire a programului TV. Mai mult, învăţaţi să trăiţi fără televizor. Eram dependent de televizor în tinereţea mea. Când m-am mutat la sora mea, care nu accepta prezenţa Tv-ului în casă, viaţa mea s-a schimbat dramatic. Am înţeles că pot trăi fără el şi chiar pot fi mai împlinit astfel. Nepoţii mei nu sufereau din cauza lipsei televizorului. Ei şi-au dezvoltat o imaginaţie mult mai bună jucându-se cu jucării şi citind cărţi. O altă invazie a apărut în casele noastre, odată cu apariţia video-ului. Cinematograful este acum la noi acasă. Părinţii ar trebui să selecteze atent filmele pe care le vizionează tinerii lor şi casetele pe care le aduc acasă. Minţile tinerilor sunt ca nişte bureţi. E nevoie de mare atenţie ca să ştii cu ce se vor umple. Cum stau lucrurile cu muzica? Ce poate face un părinte despre aceasta? În primul rând va trebui să te familiarizezi tu însuţi cu muzica la modă. Vei fi mult mai eficient în a avea un impact asupra tinerilor dacă vei şti ce anume are un impact asupra lor. În al doilea rând, lasă-i pe tineri să aibă propria lor muzică creştină. Multe din imnurile pe care le cântăm astăzi erau cântece populare de bar, la care oameni ca Martin Luther au adăugat versuri creştine. De ce a folosit Luther muzica contemporană? Pentru că a înţeles nevoia omului de a se exprima în muzică. El a creat un precedent care este urmat astăzi de mulţi care scriu cântece creştine pe stiluri de muzică contemporane. Tinerii trec printr-o fază critică a vieţii lor, când au nevoie de modele. Muzica pe care o aleg este o parte importantă a acestei identităţi, iar nişte părinţi înţelepţi vor şti să facă de dorit pentru tinerii lor muzica creştină, mai degrabă decât rock-ul secular. În fine, ia-ţi timp să asculţi muzica lor împreună cu ei. Unele din cele mai importante momente petrecute cu bunica mea pe care mi le amintesc sunt cele în care ea stătea şi asculta împreună cu mine muzica mea creştină. Nu pentru că îi plăcea muzica gălăgioasă, ci pentru că mă iubea. Prezenţa unui părinte le va spune mult - nu în ultimul rând faptul că îţi pasă şi vrei să stai în contact cu lumea lor. Şi de ce nu pentru că noi înşine dorim ca ei să stea în contact cu noi?

Motivul #5 - Relaţii superficiale cu părinţii Acest tânăr nu îl auzise niciodată pe tatăl său spunându-i că îl iubeşte. Credea că dacă va fi bun măcar la fotbal, tatăl său va fi mândru de el. Spre sfârşitul jocului, primise o pasă şi i s-a deschis un culoar pentru gol, însă şutul lui a trecut pe lângă bară. El ştia că tatăl nu avea să-şi mai aducă aminte de cele două goluri pe care le-a dat în prima repriză. Tatăl său urma să se concentreze doar asupra acelui şut care a dus la pierderea meciului. A venit acasă de la şcoală mândru de carnetul său de note. Primise doar medii de 10 cu excepţia uneia de 9, la geometrie. Toate comentariile tatălui său au făcut referire la nota mică: - ”Ce nu înţelegi efectiv la această materie?” l-a întrebat. În acel moment băiatul a încetat să mai încerce să câştige dragostea tatălui. Tânărul a crescut învăţând să-l sfideze pe tatăl său şi căutând să nu-i semene. Tatăl era învăţător de şcoală duminicală şi sponsor al lucrării de tineret. Drept urmare, tânărul se îndrepta inevitabil spre drumul respingerii creştinismului. Un studiu recent în bisericile evanghelice arată că motivul nr. 2 pe care îl invocă tinerii pentru a părăsi biserica se referă la ipocrizia adulţilor. În cartea sa Psychology of Adolescence (psihologia adolescenţei), Dr. Marvin Powell spune: ”mediul familial trebuie să fie un exemplu de influenţă religioasă activă, nu unul care imită de pe buze o religie. Frecventarea bisericii duminică de duminică, urmată de şase zile fără nici o urmă de religie nu va dezvolta un caracter religios în tânăr”. ”Predici” morale care nu sunt urmate de un comportament ca atare nu reprezintă decât o pierdere de timp. Un alt studiu, făcut de Benjamin Keeley a măsurat religiozitatea atât a tinerilor creştini cât şi necreştini. Rezultatele au arătat că tinerii care recunoşteau că părinţii lor sunt profund dedicaţi religiei lor erau mult mai religioşi decât tinerii ai căror părinţi nu aveau nici un interes în religie. Credinţa (sau lipsa de credinţă) a părinţilor are un profund impact asupra credinţei tânărului. Organizează o întâlnire cu părinţii tinerilor şi împărtăşeşte cu ei aceste învăţături. Oferă-le apoi aceste şapte strategii semnificative pe care părinţii le pot folosi pentru a îmbunătăţi relaţia cu copiii lor. #1. Întărirea propriei lor pasiuni pentru Isus: ”Zideşte în mine o inimă curată Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic…. Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale.”(Ps. 51: 10-12). Un părinte înflăcărat pentru Dumnezeu, cu o inimă pentru slujire va avea un impact mult mai mare asupra vieţii unui tânăr decât toate cărţile teologice din lume. Adolescenţii simt ipocrizia imediat, considerând astfel că religia nu are nici o importanţă. #2. Exprimarea verbală a dragostei pentru tânărul lor. ”Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu, ca nişte copii preaiubiţi. Trăiţi în dragoste…( Efeseni 5:1-2). Este un singur lucru pe care un părinte îl poate da unui copil, lucru pe care copilul nu îl poate lua de nicăieri altundeva: dragostea părintească. Studiile au dovedit că dragostea părintească şi disciplina sunt determinante în formarea caracterului unui copil. Dacă un părinte nu-şi exprimă dragostea pentru copil, acesta o va căuta altundeva. Cel mai întâlnit motiv pentru ca o fată să aibă relaţii sexuale în afara căsătoriei este căutarea ei după dragoste. #3. Să înveţe să obţină încrederea tinerilor şi să îi ia în serios. ”Cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat”. (Prov. 11:3). O trăsătură de caracter esenţială pentru dezvoltarea unei relaţii de prietenie solide este abilitatea de a fi confidenţial. Prietenii pecetluiesc o intimitate specială, împărtăşindu-şi unii altora lucruri pe care ar vrea să le cunoască doar puţine persoane. Unii cred că o astfel de relaţie este imposibilă între un adolescent şi părinţii săi. Nu este adevărat. Adevărul este că, dacă tinerii văd că sunt luaţi în serios şi orice dezvăluie este păstrat cu sfinţenie şi nu este folosit împotriva lor, mulţi vor primi pe propriul lor părinte drept prieten. Un părinte înţelept nu tratează cu uşurinţă acele lucruri care sunt importante pentru copilul său. Indiferent că este o notă mică, o experienţă dezamăgitoare în dragoste, un complex, dacă acestea sunt importante pentru tineri, trebuie să fie importante pentru noi. #4. Să fii vulnerabil şi să admiţi că ai greşit. ”Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii casă fiţi vindecaţi” ( Iacov 5:16). Sunt câteva fraze care se aud foarte rar şi care, dacă ar fi spuse într-un mod real, ar putea restabili relaţii rupte între părinţi şi copiii lor adolescenţi: ”îmi pare rău”, ”am greşit”, ”te rog să mă ierţi”. La un moment dat tinerii ajung să realizeze că părinţii sunt fiinţe umane, supuse imperfecţiunii. Problema nu stă în perceperea foarte abilă a imperfecţiunilor noastre, ci în refuzul nostru încăpăţânat de a le admite. Nefiind obişnuiţi să ne vedem sfaturile luate la întrebări şi motivele criticate, mulţi dintre noi devenim defensivi, protejându-ne împotriva criticilor. O astfel de tactică nu va face decât să ne depărteze de tineri. A fi vulnerabil şi a-ţi arăta limitele presupune două beneficii. În primul rând, devii o persoană abordabilă. Este aproape imposibil să te simţi apropiat de cineva care insistă să aibă întotdeauna dreptate. În al doilea rând, tinerii vor face faţă propriilor eşecuri mai bine, dacă noi ne admitem slăbiciunile. #5. Nu îl fă niciodată pe copil să se simtă stânjenit. ”Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur.” ( Matei 18:15). Când ne mustrăm copilul în faţa altora ajungem să îl depărtăm de noi mai mult. #6. Iartă şi uită. ”Dragostea….nu se gândeşte la rău ( nu-şi mai aminteşte răul - engl.)” ( 1 Cor. 13:5). Putem să spunem că am căutat cu sinceritate să ne iertăm tinerii, dacă nu am căutat să uităm ceea ce au făcut? Refuzul de a uita a

distrus căsnicii şi relaţii între părinţi şi copii. Dumnezeu Însuşi spune ”nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor” ( Evrei 8:12). Dacă Cel Atotputernic poate uita păcatele, înseamnă că ne va călăuzi şi pe noi ca să uităm greşelile tinerilor noştri. ”Făcându-le tinerilor loc să greşească” vom ajunge să ne îmbunătăţim relaţia cu ei. Calea spre înţelepciune pentru un părinte trece prin punctul în care trebuie luată decizia că nu există păcate de neiertat şi de neuitat în ce îi priveşte pe tineri. #7. Dă-le timpul tău tinerilor. ”Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele” ( Efeseni 5:16). Prea multe cărţi despre problemele părinţilor spun că trebuie să petrecem un timp ”de calitate” cu tinerii noştri, când, de fapt, ”cantitatea” de timp este lucrul pe care ei îl doresc. Tinerii cer timp. Motivul #6 - Presiunea grupului Statisticile nu sunt încurajatoare. Puţine fenomene îi îngrijorează mai tare pe părinţi decât faptul că copilul lor este împins spre un comportament sexual distructiv datorită presiunii de grup negative. Nu este nici o modalitate de a garanta faptul că tinerii noştri vor rămâne curaţi din punct de vedere sexual, însă exisă câteva măsuri pe care le putem lua pentru a îi ajuta să facă alegeri potrivite. 1. Abordează sexul drept un dar pozitiv de la Dumnezeu. În multe familii, subiectul sexului este tabu. Problema este că tinerii sunt curioşi în legătură cu acest subiect, punând întrebări şi primind răspunsuri. Nu întotdeauna de la oamenii potriviţi. Dacă noi refuzăm să abordăm acest subiect, nu facem decât să îi privăm de răspunsuri pe care Dumnezeu le are cu privire la acesta. Dumnezeu ne-a făcut fiinţe sexuale. Sexul nu este un cuvânt murdar, ci o parte a creaţiei lui Dumnezeu, care este bună. Trebuie să îi învăţăm pe tineri frumuseţea sexului în limitele căsătoriei, aşa cum a fost proiectat de Dumnezeu ( Prov. 5:18-19). A îl feri pe tânăr de acest subiect nu este o decizie înţeleaptă. Trebuie să îi învăţăm că sexul este un dar minunat de la Dumnezeu şi că întrebuinţarea lui neadecvată poate fi devastatoare. 2. Nu fii suspicios ( 1 Cor. 13:7) Comunică încrederea ta în ei constant. Aceasta va crea în ei o legătură puternică de dragoste care va face mai puţin probabil ca ei să încalce încrederea ta în ei. Dacă eşti tot timpul suspicios în ce îi priveşte şi îi acuzi de un comportament sexual neadecvat atunci când nu este cazul, te vei asigura de un comportament sexual ilicit din partea lor în viitor. 3. Încurajează-i pe tineri să dea socoteală ( Iov 31:1) Am dat odată peste un tânăr din biserica mea, care era lider de grup. Când am intrat în încăpere, el a ascuns imediat ceva la care se uita. Era evident că era ruşinat de ceea ce citea. L-am abordat cu dragoste şi până la urmă mi-a mărturisit că citea o revistă pornografică. Puteam în acest moment să strig la el şi să îl fac ”pervers”, dându-l afară din biserică. În schimb, am stat lângă el şi am folosit această împrejurare ca pe un moment învăţabil. Am discutat despre răul pe care îl produce pornografia. La sfârşitul timpului pe care l-am avut împreună, mi-a spus plin de frustrare că a încercat să renunţe la pornografie, însă nu a rezistat. Am aranjat ca el să poată da socoteală faţă de un alt lider de grup; amândoi s-au legat să se împotrivească acestei ispite. 4. Pregăteşte-i să facă faţă cuvintelor seducătoare ( Proverbe 5:3). Conform unui studiu recent despre comportamentul sexual al tinerilor, o tânără experimentează adesea sexul premarital datorită insecurităţii emoţionale. Mulţi tineri recurg la sex pentru a găsi acea relaţie strânsă pe care nu au găsit-o în familiile lor. Acesta este motivul pentru care băieţii spun ”te iubesc” prea devreme, iar fetele îi cred prea repede. Când nu primesc dragoste acasă, este o probabilitate mai mare că vor fi înşelaţi de iluzia unei iubiri în afara familiei.

5. Aminteşte-le de iertarea lui Dumnezeu (Tit 2:11-12).
Indiferent de măsurile de prevenire pe care le vei lua, s-ar putea să vină momentul în care vei fi în situaţia de a retrăi scena în care Isus a vorbit cu femeia prinsă în adulter. ”Nimeni nu te-a osândit?…Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti”. (Ioan 8:10-11). Îmi amintesc de un moment în tabără când una dintre adolescentele din grupul meu a izbucnit în lacrimi. Avusese relaţii sexuale cu prietenul ei şi credea că Dumnezeu nu o va ierta niciodată, fără să mai vorbim de faptul de a o folosi în lucrarea Lui. I-am amintit de faptul că Biblia spune că Dumnezeu nu numai că ne iartă păcatele, ci le curăţă şi le uită. I-am spus că dacă I-a cerut lui Dumnezeu să o ierte, El a şi făcut acest lucru în viaţa ei. I-am spus că rezultatul va fi acela că Dacă

cineva Îl va întreba pe Dumnezeu dacă ea este virgină, Dumnezeu va răspunde ”da”, pentru că El nu îşi va mai aduce aminte de păcat. Presiunea de grup negativă este un motiv major pentru care tinerii resping religia. În sondajul făcut între tinerii care au părăsit biserica, majoritatea au răspuns că acţionează într-un fel când sunt între prietenii lor creştini şi total diferit când sunt cu prietenii lor necreştini. Majoritatea se temeau să nu fie respinşi din activităţile în care erau implicaţi prietenii lor necreştini. Cei mai mulţi adolescenţi au spus că preferă să fie cu prietenii lor decât cu familiile lor. Aproape toţii au spus că încearcă să ţină pasul cu cele mai noi stiluri în modă şi că opiniile prietenilor necreştini sunt foarte importante pentru ei. Mulţi au spus că preferă să ceară sfatul prietenilor, mai degrabă decât al părinţilor. Majoritatea sunt stânjeniţi când prietenii lor necreştini cred despre ei că sunt prea religioşi. Şi, în sfârşit, adolescenţii n-au mai putut da un răspuns concret în legătură cu faptul dacă cred că prietenii lor necreştini au o influenţă puternică asupra lor sau nu. Pentru mulţi tineri, grupul de prieteni este adevărata lume. Dacă pentru prietenii lor religia înseamnă puţin sau nimic, este nerealist să te aştepţi ca tinerii să fie entuziasmaţi de credinţa lor, ori să fie activi în biserică. În ciuda aspectului negativ al grupului de prieteni, grupul de prieteni este un dar de la Dumnezeu şi este o parte necesară în dezvoltarea unei persoane. În anii de adolescenţă, o persoană învaţă să aibă propriile opinii. Ani de zile ei şi-au fundamentat identitatea pe relaţiile cu părinţii. Ceea ce părinţii lor au spus sau au făcut a fost în mare măsură ceea ce ei au acceptat ca bun, adevărat sau util. Acum însă ei se află în schimbare, atât din punct de vedere fizic cât şi intelectual. Parte a acestui proces este să înveţe să aibă propriile opinii şi să fie deschişi la influenţa prietenilor. Devreme ce acesta este un aspect normal al dezvoltării sociale, trebuie să ne împăcăm cu această situaţie. În loc să luptăm contra grupului de presiune, trebuie să învăţăm să îl facem să lucreze pentru noi.

1. Roagă-te ca tinerii tăi să clădească relaţii de prietenie solide cu creştini (Proverbe 13:20).
Mama mea se ruga zilnic pentru mine acest lucru. Ea se mai roagă încă ca Dumnezeu să mă călăuzească spre o viaţă sfântă. Cred că rugăciunile ei sunt cele care m-au ţinut în siguranţă până acum în viaţă. Când amintesc nevoia fiecărui tânăr creştin de avea relaţii care să îi fie de ajutor, nu mă refer la un grup mare de prieteni. Un tânăr are nevoie doar de unul sau doi prieteni care împărtăşesc aceleaşi valori, urmărind să aibă puterea de a rezista presiunii de grup.

2. Încurajează-i pe părinţi să se împrietenească cu prietenii copiilor lor.
Când eram tânăr, prietenii mei doreau tot timpul să vină la mine acasă. Motivul era că părinţii mei îi iubeau aşa cum nu o făceau proprii lor părinţi. Le plăcea să fie pe lângă adulţi cărora le pasă de ei. Tinerii sunt influenţaţi foarte mult atunci când merg la altcineva acasă. Dacă părinţii creează o atmosferă caldă pentru prietenii copiilor lor, aceştia vor petrece mai mult timp cu proprii lor părinţi.

3. Arată încredere în tinerii tăi.
Barry St. Clair spune că sunt două motive principale pentru care tinerii cedează presiunii de grup. În primul rând, o imagine precară despre ei înşişi îi face să fie foarte suspicioşi. Ei au o dorinţă acută ca alţii să fie de acord cu ei. Astfel, ei îşi conformează comportamentul în aşa fel încât să pară acceptabil pentru prietenii lor. În al doilea rând, tinerii se tem să apară în grup cu un punct de vedere sau stil de viaţă contrar: se tem că creştinismul este prea rigid, limitându-le distracţia: teama de a pierde un prieten pentru că sunt prea religioşi. Tinerii care sunt siguri pe ei şi pe ceea ce cred au o şansă mai mare de a face faţă presiunii de grup negative.

4. Nu permite ca biserica ta să devină o ”instituţie a adulţilor”.
Într-un studiu recent pe adolescenţi, Ernest Smith a observat că conflictul dintre instituţiile adulţilor şi adolescenţi este reliefat de retragerea tinerilor din instituţiile adulţilor (de exemplu - biserica). O cultură a tinerilor foarte complexă vine să umple această spărtură în sistemul social, cauzată de retragerea lor. Cea mai bună metodă de a rezolva această problemă este aceea de a elimina tendinţa tinerilor de retragere, asigurându-ne de faptul că biserica nu va deveni niciodată o instituţie exclusivistă a adulţilor. Biserica poate îndeplini această sarcină incluzându-i pe tineri în structura sa de putere şi în misiune. Motivul #7 - Dictatura

Dictatura bisericilor şi a părinţilor este un factor care îi face pe tineri să se depărteze de credinţa lor. Iată câteva dintre afirmaţiile făcute de tineri care au părăsit biserica:

”Nu îmi plac standardele şi atitudinile bisericii. Probabil că voi schimba religia când voi absolvi”.

” Tot ce vreau să fac este greşit în ochii bisericii. Vreau să-mi trăiesc viaţa şi să nu fiu criticat de fiecare dată când fac
ceva ce nu convine bisericii”.

”Biserica este plină de reguli şi nu chiar atât de asemenea lui Hristos pe cât ar trebui”. ”Nu sunt în stare să fiu eu însumi: Totdeauna sunt atent la ce vor gândi ceilalţi despre mine”. ” Petrecem atât de mult timp gândindu-ne la ceea ce putem sau nu să facem, încât nu mai avem timp să gustăm
bucuria de a trăi”.
Studiile asupra delicvenţei juvenile arată că pedeapsa (a nu se confunda cu disciplina) nu numai că eşuează în a îndrepta comportamentul greşit, ci chiar ajunge să îl provoace. Metodele de disciplină se schimbă după cum copilul se maturizează. De exemplu, bătaia nu mai aste eficientă asupra unui adolescent ca şi formă de disciplină, aşa cum era pentru un copil. Copiii experimentează propriile lor ”perioade”, care sunt importante pentru ei. La şase ani sunt destul de în vârstă să fie trimişi la şcoală. La 10 ani, pot să stea treji cu o jumătate de oră mai mult decât sora lor de 6 ani. La 13 ani deodorantele, parfumurile, ştrampii de nylon şi alte asemenea lucruri marchează o nouă conştientizare a statusului lor social. La 16 ani li se permite să se întâlnească cu prietenii lor seara. La ce vârstă oare nu mai au nevoie de disciplină? Întotdeauna vom avea nevoie de disciplină. Chiar şi adulţii sunt disciplinaţi de un Tată Ceresc plin de dragoste (Ioan 15:2). Scopul disciplinei este să îi ajute pe tineri să crească înspre maturitate, nu pentru pedeapsă. Scopul disciplinei este să-l înveţe pe tânăr să se autoguverneze. Dorim ca tinerii noştri să fie în stare nu numai să ia propriile lor decizii, ci să facă faţă consecinţelor acestora, indiferent că sunt bune sau rele. Sunt trei tipuri de disciplină: autoritară, permisivă şi dictatorială. Dictatorul este dur. Dictatorul îşi scoate în evidenţă propria autoritate şi, uneori, poate deveni nervos şi necontrolat. El îi umileşte constant pe copii în public, foloseşte porunci spuse cu voce tare şi forţa. Rezultatul este că tânărul devine mai predispus să fie rebel: se distruge voioşia şi ambiţia copilului, îl împinge pe tânăr la comportament distructiv şi distruge tot respectul pentru autoritate. Tinerii care sunt crescuţi în această manieră nu învaţă cum să ia decizii pentru ei înşişi şi nu au nici o încredere în propria lor judecată. Al doilea tip este autoritatea permisivă. Acest fel de părinţi le permit tinerilor să facă ceea ce vor, folosindu-se de ”mită” pentru a-i pune pe tineri la treabă.. Rezultatul este de asemeni rebeliune pe faţă şi sfidarea autorităţii. Tânărul învaţă să mintă pentru a scăpa de pedeapsă. Al treilea tip este persoana cu autoritate. Ei sunt democraţi şi folosesc o formă de disciplină ”în dragoste”. Ei sunt controlaţi, iubitori şi calzi. Ei se împrietenesc cu copilul lor. Totuşi sunt fermi şi stricţi în disciplina pe care o impun. Rezultatul este un tânăr inspirat să devină curajos, care îşi iubeşte părinţii şi care este ascultător din principiu, nu din impunere. Rezultatul s-ar putea să nu apară dintr-o dată, însă se dezvoltă pentru o întreagă viaţă. Efeseni 6:4 este versetul de bază pentru adultul cu autoritat Motivul #8- Lupta pentru independenţă faţă de părinţi

”Nu voi putea niciodată să mă aştept la respect de la cineva care mi-a schimbat scutecele” a spus un tânăr odată. Cel mai important pas de la adolescenţă înspre maturitate este dobândirea unei independenţe sănătoase.
Ca şi copii, tinerii au experimentat securitatea faptului de a fi controlaţi de părinţi. Valorile părinţilor erau automat adoptate de către copil. Acum însă a venit timpul ca tinerii să-şi dezvolte propria lor personalitate. Studiile arată că tinerii care au fost disciplinaţi cu dragoste în sensul independenţei de controlul părintesc au mai multe sentimente pozitive faţă de familiile lor decât cei care au fost educaţi cu o severitate foarte mare. Un tânăr căruia i-a fost asigurată autonomie faţă de părinţi va menţine o relaţie apropiată cu ei. Se întâmplă rar însă ca această tranziţie să aibă loc fără traume. De fapt, unii tineri cred că singura cale pentru ei de a obţine independenţa este aceea de a respinge valorile părinţilor. Părinţii care practică dictatura ajung în mod ironic să îşi îndepărteze copiii de valorile lor. Şi mulţi dintre aceşti tineri vor respinge biserica doar ca să îşi supere părinţii. Biserica nu este adevărata ţintă a tinerilor. Planifică un timp cu părinţii tinerilor tăi şi pune-le la dispoziţie căi practice prin care pot evita aceste lucruri. Iată câteva idei pe care le poţi împărtăşi cu ei. 1. Lăsaţi ca scopul lui Dumnezeu pentru tineri să fie acelaşi cu al părinţilor (Efeseni 4:13-14). Este scopul lui Dumnezeu pentru tineri să ”lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos şi să mergem spre cele desăvârşite (Evrei 6:1)”. Adolescenţii vor rămâne ”bebeluşi” spirituali dacă părinţii nu vor face paşi graduali de a restrânge autoritatea lor părintească faţă de ei. Este responsabilitatea părinţilor de a-şi pregăti copiii să fie nişte creştini maturi, care se guvernează singuri?

2. Propuneţi-vă să modelaţi voinţa adolescenţilor, nu să o înfrângeţi (Isaia 42:2-3). Nu trebuie să facem cu tinerii aşa cum facem cu un cal atunci când îl îmblânzim. De fapt, orice încercare de a-l educa pe un tânăr în acest fel este o greşeală gravă, indiferent de cât de bune sunt intenţiile pe care le-ar avea părinţii. Voinţa adolescenţilor trebuie canalizată şi modelată, însă niciodată nu trebuie desconsiderată sau înfrântă. Tinerii au nevoie de toată puterea de care sunt în stare pentru a face faţă ”vocilor” care îi cheamă să urmeze căi greşite în viaţă. Părinţii nu vor fi întotdeauna acolo pentru a decide pentru ei. Ei trebuie să înveţe să decidă pentru ei înşişi. 3. Învaţă-l pe tânăr să îşi acordeze voinţa după voia lui Dumnezeu (Filipeni 2:13). Tinerii vor rămâne neconvinşi, dacă cineva încearcă să-i convingă împotriva voinţei lor. Însă cei care îşi vor pune voia lor la picioarele Domnului (nu ale părinţilor) vor descoperi planul perfect al lui Dumnezeu pentru ei. 4. Fiţi o singură voce atunci când disciplinaţi (Filipeni 2:2). Părinţii care nu sunt uniţi în conducerea familiei lor, îi pun pe tineri în faţa unei dileme. De care dintre ei să asculte? Sau este cel mai bine să nu asculte de nici unul şi să facă ceea ce cred ei de cuviinţă? Primirea de semnale amestecate de la adulţi înseamnă pentru tineri frustrare şi confuzie. Părinţii trebuie să se decidă asupra unei poziţii comune înainte de a lua atitudine faţă de copilul lor. 5. Când vorbiţi, feriţi-vă limba de rău (Proverbe 15:1). Majoritatea cuvintelor care se spun în momente de dezamăgire, trădare, mânie, faţă de tânăr ar fi mult mai bine să rămână nespuse. Stricăciuni ireparabile s-au adus relaţiei părinte / copil prin afirmaţii negândite care, odată spuse, şi-au început lucrarea otrăvitoare în psihicul tânărului. Exemple de astfel de fraze includ: n-o să fii niciodată bun de nimic! Hei, prostule, nu ştii că trebuie să mă asculţi? N-ai fost niciodată altceva decât o ruşine pentru mine! Mi-aş fi dorit să nu te fi născut niciodată! Pavel ne-a lăsat câteva sfaturi în ce priveşte modalitatea de a îi disciplina pe tinerii noştri (Efeseni 4:29). 6. Fii perseverent - nu te da niciodată bătut (Galateni 6:9). Cu toate eforturile tale pentru a îi pregăti pe tineri să se conducă singuri în viaţă, vor fi şi eşecuri. Vor veni momente de descurajare, însă niciodată nu va trebui să renunţi. Nu este niciodată ”şah mat” atunci când regele mai poate face o mutare. 7. Stabileşte puţine reguli şi impune-le (Matei 11:29-30). Dacă jugul lui Hristos pentru noi este uşor, aşa va trebui să fie şi jugul pe care noi îl vom pune asupra tinerilor noştri. Trebuie să avem câteva reguli care sunt îndeajuns de clare pentru a fi înţelese şi impuse cu tărie de către părinte. Tinerii gândesc şi majoritatea vor aprecia pe un adult care este gata să le explice motivele care stau în spatele regulilor. Stabiliţi aceste reguli împreună cu tinerii voştri, încurajându-i să contribuie la stabilirea propriilor lor limitări. Adolescentul care are un cuvânt de spus în stabilirea regulilor limitative în ce îl priveşte le va respecta mult mai uşor. 8. Lasă-i pe tineri să sufere consecinţele greşelilor lor (Romani 5:3-4). Există întotdeauna tentaţia pentru un părinte de a-şi proteja copilul de durere. Încurajându-i însă să evite suferinţa îndepărtăm de la ei singura cale spre un caracter ferm. Învaţăi să ”privească cu o mare bucurie când trec prin felurite încercări” (Iacov 1:2). 9. Călăuzeşte-ţi tânărul spre sursa iertării şi puterii (Ioan 17:3). Nu este nimic mai important pentru un adolescent decât să aibă experienţa mântuirii cu Domnul Isus. A dobândi independenţă faţă de părinţi este un lucru esenţial pentru tânăr. Nu este neobişnuit că revolta împotriva părinţilor care nu încurajează emanciparea copilului lor adolescent este adesea acompaniată de îndepărtarea de religia pe care o practică acei părinţi. Motivul #9 - Concepţia negativă despre religie Un motiv pentru care tinerii creştini părăsesc biserica este ideea falsă pe care ei o au despre creştinism. Cine este Isus şi cum trebuie să te raportezi la El? Pentru prea mulţi tineri, Isus este Cineva de care au auzit în tabără, la un serviciu de închinare, sau în cadrul mărturiei cuiva. Când eram tânăr, mi-L imaginam pe Hristos drept o persoană slabă, care nu avea bani, care mergea din loc în loc pentru ai învăţa pe alţii. Nu prea arăta a super-erou modern. Când am crescut însă, liderul meu de tineret mi-a făcut cunoştinţă cu adevăratul Isus. Această nouă imagine îmi arăta pe Unul care, cu o indignare sfântă, a luat un bici şi a curăţat templul de negustori. Isus era deci un om puternic, care avea un scop. Tinerii care nu sunt siguri de relaţia lor cu Isus tind să aibă două probleme. Prima este izolarea faţă de alţii. Ei devin concentraţi asupra lor şi au o imagine foarte bună despre ei. Cealaltă problemă este aceea că simt că viaţa nu are nici un sens. Mulţi nu au o experienţă personală a harului lui Dumnezeu în vieţile lor şi cred că biserica propovăduieşte o mântuire prin fapte. Într-un studiu recent asupra tinerilor creştini, putem observa câteva din răspunsurile lor. Majoritatea cred că dragostea lui Dumnezeu este dependentă de comportamentul lor. Cu cât sunt mai ascultători, cu atât îi iubeşte Dumnezeu mai mult. Majoritatea cred că pentru a fi acceptat de Dumnezeu, trebuie să încerci să fii bun. Aproape toţi au afirmat că nu credeau că pot fi mântuiţi, pentru că cerinţele erau prea mari. Mulţi cred că cel mai mult se accentuează în Biblie poruncile lui Dumnezeu pentru a trăi într-un mod drept. Aceste răspunsuri ţi se pot părea surprinzătoare, însă ele sunt rezultatul legalismului care există în multe biserici.

Noi tindem să accentuăm ceea ce credem că sunt poruncile lui Dumnezeu (care nu sunt deloc porunci biblice). Să nu râzi în biserică, să nu te joci, fetele trebuie întotdeauna să aibă fuste, unde să stai în biserică, cum să te comporţi, etc. Nu este de mirare că tinerii au căpătat o imagine greşită. Ce trebuie să facem noi, ca şi lideri de tineret? Pavel ne-a dat nişte sfaturi bune în Efeseni 5:1. ”Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi”. Trebuie deci să-L imităm pe Dumnezeu. Fii unul care atinge . Luca 15:20 spune: ”Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult”. Marcu ne spune o altă istorisire care este importantă aici. El ne povesteşte despre un lepros care s-a apropiat de Isus şi I-a zis: „Dacă vrei, poţi să mă vindeci”. Ce ciudat! Eu credeam că ar fi trebuit să spună: ”dacă poţi să mă vindeci, fă-o acum”. Leprosul însă nu se îndoia că Isus îl putea vindeca, el doar se îndoia că Isus vroia să o facă. Leprosul era un paria, unul de neatins, un refugiat într-o condiţie mizeră, care trebuia să-şi anunţe prezenţa bătând din nişte scânduri şi strigând ”necurat”. Următoarele cuvinte din Scriptură sunt: ”lui Isus i s-a făcut milă de el, a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: da, voiesc, fii curăţit”. Cât de mulţi tineri sunt etichetaţi necuraţi şi indezirabili de către biserică. Suntem oare gata să fim umpluţi de milă faţă de ei şi să întindem mâna pentru a-i atinge? Studiile au arătat ce mare valoare are o îmbrăţişare. Îmbrăţişarea poate face o persoană să trăiască mai mult, să fie protejată împotriva bolilor, să alunge depresia şi stresul, să întărească relaţiile în familie şi chiar să ajute pe cineva să doarmă mai bine. Când o persoană este atinsă, cantitatea de hemoglobină din sânge creşte semnificativ. Hemoglobina este o parte componentă a sângelui care transportă rezerve vitale de oxigen către toate regiunile corpului - inclusiv inima şi creierul. O creştere a hemoglobinei este benefică pentru tot corpul, prevenind îmbolnăvirea şi ajutând la recuperare mai rapidă după boală. Sunt şi momente în care tânărul va avea nevoie să păstrezi distanţa faţă de el. Când însă este nevoie de o îmbrăţişare sfântă, eşti oare disponibil? Fii prietenos. ”Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său: ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu” (Ioan15:15). Slujim un Dumnezeu care pune valoare pe prietenie (Iacov 2:23, exod 33:11, Matei 11:19). Sunt totuşi unii care spun că cineva nu poate fi autoritar şi prietenos în acelaşi timp. Dacă însă Dumnezeu, care este autoritatea supremă, doreşte să fie Prieten cu noi, trebuie să Îi urmăm exemplul. Dezvoltă un bun simţ al umorului. Pavel se plânge galatenilor ”unde este dar fericirea (bucuria) voastră?” (4:15). Sunt puţine lucruri care îl atrag pe tânăr mai tare decât râsul. Uneori suntem atât de serioşi încât cu uşurinţă ajungem să uităm că slujim pe un Dumnezeu care pune valoare în râs şi în bucurie - în special în mijlocul tristeţii (Iacov 1:2, 1 Petru 1:6). Caută deci să ai umor între tineri. Urmează aceşti paşi şi vei demonstra dragostea al lui Dumnezeu faţă de tinerii tăi

DE CE NU VIN TINERII LA BISERICA ?

Cautam tot felul de scuze. E o întrebare care nu are raspunsul nici în pastor , nici în comitet, nici în razboiul din Irak. Aceasta mare de tineri pierduti în lume nu vin la biserica: 1. PENTRU CA EI AU NEVOIE DE MODELE SI NOI NU SUNTEM o viata ce nu acompaniaza numele ce îl purtam ei stiu cum trebuie sa se comporte un crestin, cum sa se poarte si diferentele sunt mari 2. PENTRU CA EI AU NEVOIE DE RASPUNSURI SI AICI NU LE GASESC ei vin cu problemele si cu întrebarile lor, iar predicile moarte de cele mai multe ori nu raspund nevoii pe care o au subiectele actuale sunt tratate într-o maniera negativista, care nu-i ajuta. Nu ocolind întrebarea vom scapa de raspunsuri 3. PENTRU CA EI AU NEVOIE DE IUBIRE NU NUMAI DE DEGETE RIDICATE vin dintr-o lume a urii si a indiferentei si aceeasi raceala si nepasare o gasesc si-n bisericile noastre Un om a cazut într-o groapa si nu a mai putut sa iasa afara. Discutii pe marginea gropii: Subiectivul: „Ma doare dupa tine"

Obiectivul: „Omeneste vorbind toti putem cadea" Fariseul: „Numai oamenii rai cad în groapa" Matematicianul: „Groapa are 2 metri, probabilitatea de a iesi afara este de 1,354% " Reporterul TV: „Daca-mi poti povesti amanuntit cum s-a întâmplat" Legalistul: „Îti meriti groapa" Cel ce se auto-compatimeste: „Sa vezi groapa în care am cazut eu" Optimistul: „Putea fi mai rau" Pesimistul: „Sa vezi ce-o sa urmeze" Isus: S-a coborât, l-a apucat de mâna si l-a scos afara.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful