Nădejde în Întuneric

Alege viaţa acceptînd soluţia lui Dumnezeu

© Beniamin Fărăgău Editura Logos, 1994 ISBN 973-95597-5-1 Toate drepturile rezervate Varianta electronică, 2009 Această versiune nu conţine imagini grafice.
Pentru mesaje audio, cărţi şi ghiduri de studiu din programul de studiu biblic Istoria Binecuvântării, ne puteţi contacta la: Fundaţia Istoria Binecuvântării Str. Piersicului nr. 19, Cluj-Napoca, 400263 Tel/Fax: 0040 (0) 264 439669 e-mail: fib@ib-ro.org www.ib-ro.org

Dedic această carte tinerilor din Cluj, a căror foame după Cuvînt a stîrnit-o şi mai mult pe a mea

PROGRAMA DE STUDIU BIBLIC

PARTEA I
LECŢIA
Lecţia 1 Lecţia 2 Lecţia 3 Lecţia 4 Lecţia 5 Lecţia 6 Lecţia 7 Lecţia 8 Lecţia 9

Atunci cînd vinovăţia noastră a fost dovedită, nimic nu ne poate scuti de pedeapsă TEXTUL IDEEA CENTRALĂ
de citit: Isaia 1-66 şi perioada celor 4 împăraţi (2 Cron.26-32) Isaia 1:1-9; 5:1-7; 6:1-13 / de citit: Is. 1-6 Alege viaţa ca să trăieşti, tu şi sămînţa ta după tine! O privire de ansamblu asupra cărţii Ce nădejde mai poate fi atunci cînd vinovăţia noastră întîlneşte dreptatea lui Dumnezeu?

Isaia 1:10-2:4 / Cel care încearcă să-şi ascundă păcatul sub de citit: Is. 1-6; Rom. 2:17-29 masca religiozităţii îşi agravează pedeapsa. Isaia 7:1-25; 8:11-22 / de citit: Is. 7:1-10:4 Isaia 10:5-26 / de citit: Is. 10:5-19:25 Isaia 24:23b-27:13 / de citit: Is. 20:1-27:13 Cel care, în loc să se întoarcă la Domnul, aleargă la un alt mîntuitor, va pieri. Succesul nu acoperă nelegiuirea, chiar dacă Dumnezeu Însuşi este cel care te foloseşte. Numai pe calea judecăţii lui Dumnezeu mai este nădejde pentru cel vinovat.

Isaia 29:9-16; 30:1-33/ (vezi Cei care pun la îndoială cuvîntul lui 19:1-17) Dumnezeu se prind în laţul necredinţei lor. de citit: Is. 28:1-35:10 Isaia 37:1-38 / Deşi vinovat, cel care se smereşte înaintea de citit: Is. 36-39 Domnului va fi mîntuit. Isaia 39:1-8 / de citit: Is. 10:5-39:8; 2 Cron. 32:24-33 Cel care uită că a fost mîntuit spre slava lui Dumnezeu, nu spre propria lui slavă, se va întîlni cu dreptatea Lui.

PROGRAMA DE STUDIU BIBLIC

PARTEA II
LECŢIA Lecţia 10 Lecţia 11 Lecţia 12 Lecţia 13 Lecţia 14 Atunci cînd vinovăţia noastră a fost dovedită, singura nădejde de mîntuire este în Dumnezeu TEXTUL IDEEA CENTRALĂ Isaia 40:1-31 / Orice făptură este ca iarba: Cum ar putea să de citit: Is. mîntuiască lucrarea mîinilor ei? 40:1-48:6a Isaia 41:1-42:8 / Pentru că Domnul Dumnezeu orchestrează istoria, de citit: Is. soarta celui ales de El este în mîna mîntuitoare a 40:1-48:6a Robului Său. Isaia 43:1-44:5 / Nu pentru tine, ci pentru Mine îţi şterg fărădelegile de citit: Is. şi vei şti că afară de Mine nu este nici un mîntuitor. 40:1-48:6a Isaia 50:1-51:8 / Cum l-am mîntuit pe Avraam, aşa vă voi mîntui şi de citit: Is. pe voi, deci cine dintre voi se teme de Domnul să 48:6b-57:21 asculte de Robul Său. Isaia 52:13-54:17 / Odată ce nelegiuirea noastră, a tuturor, a căzut de citit: Is. asupra Robului Domnului, pot să se mute munţii, dar 48:6b-57:21 dragostea lui Dumnezeu nu se va muta de la noi. Isaia 58:1-59:21 / Deşi se oferă tuturor, mîntuirea lui Dumnezeu o vor de citit: Is. avea numai cei care îşi recunosc păcatul. 58:1-62:12 Isaia 63:1-6; Cei care, ne vrînd să se întoarcă de la păcatele lor, 66:1-24 / resping mîntuirea lui Dumnezeu, vor gusta pedeapsa de citit: Is. Lui. 63:1-66:24 de citit Isaia „Înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu, şi 1:1-66:24 după Mine nu va fi, Eu sînt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun Mîntuitor“ - Recapitulare.

Lecţia 15 Lecţia 16

Lecţia 17

CUVÂNT ÎNAINTE
Atunci cînd vremurile sînt aşezate, cînd există stabilitate politică şi economică şi cînd societatea îşi trăieşte viaţa în tipare morale şi sociale stabile, omul este încrezător în sine, pentru că totul pare previzibil. Dar cînd trăim vremuri în care se dezintegrează imperii şi ţări, vremuri de haos politic şi economic, de haos moral şi social, cînd ritmul cu care se modifică cadrul existenţei este ameţitor, teama se cuibăreşte în sufletele noastre: teama de ziua de mîine, teama pentru noi şi mai ales teama pentru copiii noştri. Trăim vremuri asemănătoare cu cele ale lui Ezechia (Is. 36, 37). Ierusalimul existenţei noastre este asediat. În jurul nostru se strînge tot mai mult cercul haosului politic, economic şi ecologic. Este suficient să luăm un ziar, să deschidem aparatele de radio, să privim pe ecrane evenimentele zilei în lume, ca să ne îngrozim. Ca-n zilele lui Noe, se pare că toate întocmirile gîndurilor din inima omului sînt îndreptate în fiecare zi numai spre rău. Pămîntul întreg este stricat, pentru că orice făptură şi-a stricat calea. În astfel de vremuri, mulţi dintre noi privim spre viitor îmbrăcaţi în sacul şi cenuşa deznădejdii... Să fi fost oare lăsaţi în voia soartei? Sau există totuşi un Dumnezeu la cîrma acestei istorii zbuciumate? În astfel de vremuri, cei care Îl cunosc pe Dumnezeul lui Ezechia au un Templu şi un Altar la care să vină cu ştirile ce ameninţă existenţa noastră şi a copiilor noştri (Is. 37:14-20). Dar cei care nu-L cunosc vor încerca, ca şi Ahaz, să ia în mîinile lor tremurînde roata istoriei, străduindu-se din răsputeri s-o mişte înspre zodii mai bune. Între aceste două perspective asupra istoriei vibrează întreaga carte a lui Isaia. Prin conţinutul ei, profetul încearcă să polarizeze opţiunea noastră în jurul recunoaşterii falimentului nostru. Cei care se lasă convinşi de el, vor privi uimiţi cum întunericul răzvrătirii lor este brăzdat de lumina iertării lui Dumnezeu. Cartea lui Isaia are două părţi. În prima parte (1-39), istoria se plămădeşte modelată de această zbatere umană între încrederea şi neîncrederea în Dumnezeu, fără însă ca ea să umbrească în vreun fel suveranitatea Celui care-i determină de fapt cursul. Partea a doua (40-66) se desprinde din imediatul istoric şi, colindînd dimensiunile profetice ale viitorului, ni-L revelează pe Dumnezeu aplecat asupra

istoriei ca s-o modeleze după planurile Lui mîntuitoare, în pofida falimentului poporului Său. Fiecare strop de lumină şi nădejde ce brăzdează întunericul răzvrătirii noastre împotriva lui Dumnezeu se datorează Lui, nu nouă. În faţa acestei lumini ne întrebăm uimiţi, împreună cu profetul: „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?“ Dar cel care a recunoscut în braţul Domnului pe Domnul Însuşi, a înţeles că istoria noastră nu e un joc al şansei, nici chiar atunci cînd prin încăpăţînata noastră neascultare am făcut totul praf în noi şi în jurul nostru. Pentru cel care acceptă soluţia lui Dumnezeu vor răsări din nou zorile.

Cui se adresează cartea şi ce cuprinde ea?
Cartea se adresează căutătorilor de Dumnezeu şi celor care, după ce au gustat din bunătatea Lui, s-au pomenit şi mai flămînzi şi mai însetaţi după neprihănire. Celor care, dorind mai mult, sînt gata să plătească preţul unei munci susţinute. Cartea are două volume şi conţine cinci părţi. După o scurtă introducere care încearcă să definească locul cărţii Isaia în programul anului de studiu, partea a doua - Privire de ansamblu - survolează întreaga carte şi o ancorează în contextul istoric, literar şi teologic care o determină. De-a lungul a cincisprezece lecţii, partea a treia (lecţiile 1-9, vol. I) şi a patra (lecţiile 10-17, vol. II) parcurg cartea pas cu pas, încercînd să ofere pentru întregul context comentarii cît mai ample şi să sugereze mai multe actualizări. Va rămîne în seama cititorului să judece relevanţa lor. Studiul propriu-zis al cărţii Isaia se încheie cu un capitol rezumativ ce îşi propune să prezinte forma finală a structurii, mesajului şi scopului cărţii, şi să puncteze temele teologice majore din carte. Cartea conţine de asemenea două anexe, una inclusă în primul volum, iar cealaltă în al doilea. Ele au fost concepute în aşa fel încît să ne ajute atît în formarea şi dezvoltarea deprinderilor de studiu biblic, cît şi în procesul efectiv de studiere a cărţii. Prima anexă se ocupă de bazele studiului biblic, iar a doua conţine date istorice şi arheologice importante legate de cartea Isaia.

Cum să folosim cartea?
Celor ce vor să profite cît mai mult de pe urma acestei cărţi, le recomandăm să-l citească în primul rînd pe Isaia însuşi, notînd cu grijă toate referinţele istorico-geografice din carte: date, evenimente, perioade istorice, ţări, zone geografice, localităţi etc. Imediat după aceea, este important să fie citită cu atenţie Anexa I (vol. I), chiar dacă la prima vedere va părea searbădă datorită mulţimii datelor ce le cuprinde. Ocupîndu-ne de o carte profetică, trebuie să ştim că ea nu poate fi înţeleasă decît în contextul istorico-geografic căruia i s-a adresat. Al

desfiinţînd astfel graniţa dintre sfera sacrului şi a profanului nu prin profanarea sacrului.pentru a vedea care sînt temele teologice majore pe care dorim să le aprofundăm. care a suspinat alături de mine (şi nu rareori din pricina mea) pentru naşterea fiecărei pagini şi care va continua poate s-o facă încă mult timp după ce se va fi uscat cerneala de tipar pe hîrtia acestei cărţi. Mulţumiri. în jurul Scripturii şi în rugăciune: lui Vasile Lucaci. să ajungem să integrăm aceste adevăruri în trăirea noastră de zi cu zi.Privire de ansamblu.. În primul rînd lui Dumnezeu. Odată identificate. Dorel Codreanu. mulţumesc societăţilor misionare RomAF. Marcel Salahoru. . ce reclamau energia fiecăruia dintre noi. SGA şi ILA pentru întregul lor suport prin care au contribuit la tipărirea acestei cărţi. Mulţumesc Bisericii din Iris care prin răbdarea ei a asistat şi a susţinut naşterea conţinutului acestei cărţi şi scrierea ei. Dacă se cuvin mulţumiri celor care în modurile amintite mai sus au susţinut scrierea acestor pagini. Nelu Carţiş.Rezumarea cărţii . forma literară specifică acestei cărţi. Apoi familiei mele. George Ille şi Adi Pastor. Este bine să ne amintim scopul pe care ni l-am propus prin această serie de studii biblice intitulată Istoria Binecuvîntării: să-L cunoaştem pe Dumnezeu din întregul planurilor Lui. a cărui frumuseţe descoperită pe paginile cărţii lui Isaia a fost o răsplată îmbelşugată pentru fiecare ceas petrecut în faţa ei. atunci cu cît mai mult tuturor celor care-şi vor regăsi pe paginile ei gîndurile împărtăşite împreună. Şi nu în ultimul rînd. săptămînal. ci prin sacralizarea profanului. încercînd să înţelegem mai bine contextul istoric. prin studierea Bibliei pe cărţi şi prin aşezarea unei baze vechi testamentale solide. locul şi rolul cărţii în contextul întregii Scripturi. ele vor putea fi aprofundate cu mai multă consecvenţă de-a lungul studiului. înţelegînd absenţa mea de la alte activităţi în momente de încordare intensă..treilea pas reclamă citirea atentă a părţii a doua . Se recomandă şi citirea părţii a cincea . Abia după ce am parcurs toţi aceşti paşi vom fi pregătiţi să începem analiza cărţii. să ajungem să comunicăm clar şi coerent adevărurile lui Dumnezeu. Mulţumesc Mirelei Rădoi şi prin ea tuturor celor de la Editura Logos. prin al căror efort cartea a prins contururile ei finale. În această secţiune vom aborda cartea lui Isaia ca întreg.

partea I INTRODUCERE .

prezenţa lui în Manuscrisele de la Marea Moartă a pus capăt odată pentru totdeauna unor astfel de acuzaţii. descoperirile de la Marea Moartă au făcut vîlvă atît în cercurile celor interesaţi să critice Scripturile. locuitorii micii comunităţi Qumran erau iubitori ai scripturilor Vechiului Testament. Isaia.DE CE ISAIA? La acest sfîrşit de secol XX. în care se afla şi mult disputatul capitol 531? Imaginea morţii şi învierii lui Hristos este atît de clară în acest capitol. concluzia clară e că Deuteronom. Dacă ar fi să le judecăm preferinţele după cărţile ce par să fi fost folosite cel mai frecvent. În mod evident. Or. din multele manuscrise şi fragmente descoperite în peşterile de la Marea Moartă. Profeţii Mici şi Daniel au fost cele mai citite. încît foarte mulţi au afirmat că a fost introdus fraudulos în cartea lui Isaia de către Biserică. cît şi în cercurile celor care luptă pentru apărarea ei. primul sul care a fost publicat a fost sulul cărţii Isaia. le-a dirijat atenţia în primul rînd spre cartea Isaia. Psalmii. 1 . O simplă statistică a numărului de citate sau aluzii din Vechiul Testament pe care le găsim în Noul Testament relevă că Isaia este cartea cea mai frecvent citată. Atunci cînd Duhul Sfînt a inspirat autorii Noului Testament. Oare ce au găsit credincioşii de-a lungul timpului pe paginile acestei cărţi. ca să zidească pe adevărurile ei o bună parte a materialului Noului Testament? Este oare o întîmplare faptul că. de au făcut-o una dintre cărţile de căpătîi ale credinţei lor? Ce anume din cartea lui Isaia l-a îndemnat pe Domnul Isus să citeze atît de frecvent din ea? Ce a găsit Duhul Sfînt în Isaia.

. Legătura dintre Isaia şi Deuteronom sau încadrarea cărţii în programul de studiu Am văzut în Shema Israel! că miezul legămîntului este relaţia dintre Dumnezeu şi poporul Său. Pe Mine Mă va părăsi şi va călca legămîntul Meu. cît de disperată este de fapt situaţia omului.. în dragostea Lui. acest păcat edenic al negării autorităţii finale a lui Dumnezeu. pecetluite prin jurămîntul poporului. vom înţelege de ce oamenii din toate timpurile au alergat la această carte. stă în păzirea poruncilor Lui. Dumnezeul nostru este singurul Domn. acest duh de curvie spirituală era atît de adînc înrădăcinat în fiinţa omului. Deşi. Atunci cînd noi înşine ne vom adînci în studierea adevărurilor de pe paginile ei. 31:16). Şi poporul acesta se va scula şi va curvi după dumnezeii străini ai ţării în care intră.»“ (Deut. Iar iubirea de Dumnezeu. 6:4. de aceea blestemele urmau să devină o realitate atît de dură pentru poporul răzvrătit şi idolatru. În Deuteronom.. 5). poate mai mult decît la alte cărţi din Scriptură. în pofida dimensiunilor ei şi în pofida dificultăţii pe care o ridică forma literară ce o defineşte. încît numai o tăiere împrejur a inimii. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta. cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta“ (Deut. Plătind preţul studierii ei. Această profundă răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. atîţia alţii au găsit în ea un izvor al cunoaşterii lui Dumnezeu. continuă Moise. această relaţie a fost definită de Moise în marele Shema: „Ascultă Israele! Domnul. vom înţelege. Dacă alături de Domnul nostru Isus Hristos. Dumnezeul părinţiilor lor. pe care l-am încheiat cu el“ (Deut. noi întindem în mod invariabil mîinile spre moarte. cum a stricat păcatul inima noastră. În pofida acestei chemări. încît neamurile din jur aveau să întrebe: „«Pentru ce a făcut Domnul astfel ţării acesteia? Pentru ce această mînie aprinsă.. cartea se termină cu o dezvăluire pe care Dumnezeu Însuşi i-o face lui Moise: „Iată tu vei adormi împreună cu părinţii tăi. făcută de însăşi . cu siguranţă că şi noi vom avea de cîştigat. Unei astfel de situaţii disperate se adresează Isaia în cartea lui. sper. dezvăluind înaintea ochilor noştri şi soluţia desăvîrşită a iubirii lui Dumnezeu. pentru că s-au dus să slujească altor dumnezei. această mare urgie?“ Şi li se va răspunde: «Pentru că au părăsit legămîntul încheiat cu ei de Domnul. 29:2426). Dumnezeu ne oferă viaţa.Poate că astfel de întrebări ne vor da curaj să ne apropiem de această carte. Un Dumnezeu sfînt nu putea lăsa nepedepsit păcatul.

63:1-6. prin credinţă. „căci toţi au păcătuit şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu“. este redefinită în Isaia în termenii revărsării Duhului Sfînt (44:1-5). promisă în Deuteronom (30:6). Miresmele Împărăţiei lui Dumnezeu se simt pretutindeni în atmosfera cărţii. Domnul Însuşi trebuia să intervină. Dar cei care Îl calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu.mîna lui Dumnezeu. Acea misterioasă tăiere împrejur a inimii. ca să trăieşti“ (Deut. 16:5-11). În teascul mîniei lui Dumnezeu vor trebui strivite toate popoarele. 6:23). tot aşa. în Isaia. mai putea schimba ceva. termeni care-şi găsesc cu uşurinţă corespondenţi în Evanghelia lui Ioan (1:33. Şi tocmai lucrul acesta îl promite Dumnezeu în auzul lui Moise: „Domnul. cei care pîngăresc sîngele legămîntului şi batjocoresc astfel Duhul harului Său (Evrei 10:29-31) şi-au ales ei înşişi pedeapsa. Moartea ispăşitoare a Robului Domnului pentru păcatele întregii lumi oferă încă o dată şansa alegerii deuteronomice între viaţă şi moarte (Deut. iar promisiunea din Isaia este că El o va face prin Robul Său. Cartea Isaia. vor avea viaţa. înţelegem că planul lui Dumnezeu a intrat pe porţiunea dreaptă dinaintea liniei de sosire. stîrnind în noi un irezistibil sentiment de anticipare a bucuriei biruinţei. scrisă în pragul împlinirii cuvintelor lui Dumnezeu rostite la sfîrşitul cărţii Deuteronom. şi aşteptările poporului Israel de-a lungul istoriei lui. în locul nostru călcîndu-Se pe Sine Însuşi în acest teasc al mîniei Lui. . o pedeapsă veşnică. 14:15-23. Dar adevărata nădejde trebuia să vină pe această linie a tăierii împrejur a inimii omului pentru care nu era suficientă nici o soluţie omenească. acelaşi Dumnezeu amplifică lumina nădejdii la proporţiile întunericului pedepsei. Ea îl face pe Iosua să îndrăznească să intre în slujbă. viaţa şi moartea capătă dimensiuni cosmice. iar „plata păcatului este moartea“ (Is. Odată ajunşi în cartea Isaia. Şi tot ea alimentează şi nădejdea. acceptă substituirea în moarte. vine să anunţe pedeapsa iminentă ce bătea la uşă. Dumnezeu a asociat promisiunile pedepsei cu cele ale nădejdii. din toată inima ta şi din tot sufletul tău. 30:15-20). cartea Isaia poate fi considerată o ultimă răscruce de drumuri înaintea ajungerii la ţintă. Dar după cum. Dumnezeul tău. Cei care. Dar Dumnezeu oferă iertarea. În lumina previziunilor lui Dumnezeu făcute în Deuteronom. Rom. îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale şi vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău. 3:23. încă în Deuteronom. Această promisiune aduce nădejde în mijlocul deznădejdii. 30:6). De data aceasta însă. escatologice.

partea a II-a PRIVIRE DE ANSAMBLU .

Toate cele trei etape vor fi parcurse în cadrul lecţiilor de studiu biblic.sînt tratate în capitole separate.ne spune apostolul Pavel (Rom. Primul pas . Această mişcare între întreg şi detaliu am fundamentat-o în adevărul biblic conform căruia Dumnezeu este contextul ultim al oricărui lucru. mesajul ei şi scopul în care a fost scrisă. Acest principiu ne obligă să interpretăm detaliile în contextul căruia îi aparţin. Prima şi ultima lecţie vor fi lecţii de sinteză. etapele de sinteză .pregătirea şi rezumarea cărţii . Pregătirea cărţii sau creionarea unei priviri de ansamblu Să pornim deci la drum pentru a creiona o privire de ansamblu asupra cărţii. În această fază a studiului nostru.analiză . analiza rămînînd pentru restul de cincisprezece lecţii. Creionarea întregului o vom face respectînd cei patru paşi parcurşi şi în cazul cărţii precedente: cu autorul prin carte sau cartea privită prin prisma structurii. analiza cărţii şi rezumarea cărţii. respectiv a ultimei lecţii. Şi în cartea de faţă. a mesajului şi a scopului în care a fost scrisă. Ele au fost eşalonate pe durata a şaptesprezece întîlniri. cu cartea prin istorie sau cartea privită în contextul istoric al Bibliei. cu cartea prin literatură sau cartea privită prin prisma formelor literare specifice ei. Cele trei etape le-am numit: pregătirea cărţii. toate .sinteză.ISAIA -privire de ansamblu- Cei care aţi parcurs cu noi cartea Deuteronom aţi putut constata că studiul cărţii s-a făcut în trei etape: sinteză . 11:36). prin El şi pentru El sînt toate lucrurile“ . pentru că înţelesul lor este întotdeauna determinat de context.ne va ajuta să înţelegem structura cărţii. pentru ca adevărurile din fiecare lecţie să poată fi înţelese în lumina întregii cărţi. pentru că „din El.cu autorul prin carte . cu cartea prin Biblie sau cartea privită în contextul celorlalte cărţi din Biblie. Materialul cuprins în ele va fi folosit la pregătirea primei.

(Vezi Fig. Creionarea contextului istoric al cărţii ne va ajuta să înţelegem mai bine scopul în care a fost scrisă cartea. El este de la început şi nimeni nu izbăveşte din mîna Lui. cînd lucrează El. Deşi a trăit pe vremea a patru împăraţi . adică în etapa a treia a studiului nostru. Cristalizarea lor va continua cu fiecare din paşii următori. 2.Ozia. din vremurile străvechi. 1.de cînd am făcut pe oameni. 43:10 13).afirmaţiile trebuie considerate ca avînd un caracter preliminar.structurii . 2.mesajului şi . Autorul demonstrează suveranitatea lui Dumnezeu punînd în evidenţă puterea Lui de a prevesti viitorul şi puterea Lui de a face ca prevestirile să se împlinească în cele mai mici detalii. El a vestit şi tot El a mîntuit. Iar privind cartea prin prisma formelor literare specifice acesteia.. Structura 1. să prevestească. Încercarea de a determina locul cărţii pe care o studiem între celelalte cărţi din Biblie ne va ajuta să înţelegem mai bine mesajul ei central.) Afirmaţiile legate de structura. Iată de ce nu i a fost greu. În carte. care i a cauzat de fapt şi nenorocirea. alegerea lui Cirus ca instrument al împlinirii planurilor Lui. a Dumnezeului său. Pe baza lui putem afirma şi noi unitatea structurală a cărţii. să vestească viitorul şi ce are să se întîmple?“ (Is. Începutul şi Sfîrşitul. Negarea autenticităţii lor ar însemna negarea argumentului cărţii lui Isaia şi. Prin asemenea profeţii Dumnezeu Se prezintă pe Sine ca Domnul. Structura cărţii De la simpla răsfoire a cărţii înţelegem că autorul a fost selectiv în ce priveşte materialul inclus în carte. vom înţelege mai bine structura cărţii. tot ceea ce se va întîmpla. 44:7) se constituie într un laitmotiv. nimeni nu I se poate împotrivi (Is. . El este deci Alfa şi Omega. texte de genul: „Cine a făcut proorocii ca Mine . Iotam. Această demonstraţie se constituie într-un argument central al scrierii lui. mesajul şi scopul cărţii se vor constitui în concluzii finale abia în etapa de rezumare a cărţii.scopului în care a fost scrisă A. încercînd astfel să convingă poporul de nebunia idolatriei. istoria se derulează în căuşul palmei Lui şi de aceea poate El să spună dinainte. de exemplu. Cu autorul prin carte sau cartea privită prin prisma . cu mai bine de o sută cincizeci de ani înainte. în cele mai mici detalii.. Astfel. Unitatea structurală a cărţii Ipoteza de la care am plecat în abordarea cărţii este cea pe care Isaia însuşi îşi clădeşte întreaga scriere: Dumnezeu există şi El este absolut suveran! El este Domnul şi afară de El nu este nici un alt Mîntuitor. implicit.

Isaia se vede nevoit să-şi considere încheiată slujba faţă de contemporanii săi. Isaia a rostit în auzul lui verdictul judecăţii ce avea să vină peste ţară un secol mai tîrziu. Momentul redactării cărţii lui Isaia poate fi considerat deci o cumpănă a apelor. dacă s-ar fi smerit înaintea lui Dumnezeu. în vremurile de strîmtorare pe care şi le-a pricinuit el însuşi prin neascultarea sa. Tot ce mai putea face pentru ei era să aştearnă în scris verdictul lui Dumnezeu. a ales să se smerească. pete de lumină ce nu puteau fi justificate în nici un fel de purtarea poporului său (1:9. 18. se naşte întrebarea cum anume se leagă capitolele 40-66 de restul cărţii? Evenimentele descrise în aceste ultime capitole transcend contextul istoric în care a trăit profetul. 2:2-4. Cei doi. Frămîntarea i-a fost alimentată şi de faptul că. 27 etc.Ahaz şi Ezechia .el alege să includă în cartea sa numai evenimente legate de viaţa ultimilor doi dintre ei: Ahaz şi Ezechia. el alege să n-o facă şi astfel verdictul rămîne final şi irevocabil. . 4:2-6. el vedea în fiecare din profeţiile pe care. deşi smerirea lui Ezechia înaintea lui Dumnezeu străluceşte întrun contrast desăvîrşit pe fondul încăpăţînării lui Ahaz în neascultare. 11. În faţa acestei alegeri a lui Ezechia. de-a lungul anilor. respectiv a evenimentelor legate de viaţa celor doi împăraţi . Ce l-a determinat să scrie aceste capitole? Care este rolul lor în carte? Isaia pare să se fi oprit imediat după ultima lui profeţie legată direct de contextul istoric în care a trăit (39:5-7) şi. Însă. 14. aşezîndu-l în contextul profeţiilor trecute şi al promisiunilor ce priveau vremurile viitoare. Înfruntîndu-l pe Ezechia pentru mîndria lui nesăbuită (Is. Din această frămîntare s-a născut cartea. Iar dacă primele 39 de capitole constituie o retrospectivă asupra istoriei. reprezintă două extreme: Ahaz este exponentul a ceea ce a avut Iuda mai rău pînă în acel moment. 26. în faţa trimişilor babilonieni a ales să arate spre sine.).începe abia din capitolul 7. ca şi Habacuc. Dumnezeu le-a pus în gura lui pentru a prevesti pedeapsa. Ezechia în schimb. iar Ezechia a ceea ce a avut Iuda mai bun. 39:1-8). nu spre Dumnezeu. vinovat fiind. şi prin cele două personaje Isaia ilustrează cele două răspunsuri posibile pe care cineva le poate da atunci cînd. Deşi. Isaia a început să se frămînte cu decizia lui Dumnezeu. pentru că ea viza desfiinţarea naţională a poporului său. deşi tată şi fiu. 25. 6:13b. Ezechia ar fi putut comuta pedeapsa. stă în faţa pedepsei lui Dumnezeu. 24-27. în ultimă instanţă şi acesta s-a dovedit a fi tot ca iarba atunci cînd. Ahaz a ales să se încăpăţîneze în neascultare.Ahaz şi Ezechia (1:1) . Este ciudat însă faptul că depănarea materialului istoric. 12. La fel de ciudat este şi faptul că abia în capitolul 6 este relatată chemarea lui Isaia în slujbă sau poate chemarea lui în slujba specifică a anunţării verdictului lui Dumnezeu. în pofida vinovăţiei evidente a poporului.

cetăţile vă sînt arse de foc. profeţii rostite în jurul a patru momente istorice importante: 735 î. 7-39).Hr. vom putea constata o paralelă şocantă între situaţiile descrise. Acest fapt ne conduce la concluzia că versetele 7-9 din capitolul 1 nu sînt altceva decît o descriere încapsulată a realităţii din 701 î. Privire înapoi sau discutarea primei părţi (1-39) Partea istorică cuprinde deci profeţii de pe vremea celor doi împăraţi sau.Hr.Aflîndu-se la capătul culoarului istoric al lucrării sale (Is. din perspectiva evenimentelor din jurul anului 701 î.anul confruntării armatelor asiriene cu Dumnezeu. . Dar prefaţa însăşi pare să înceapă cu o concluzie: primele nouă versete ale cărţii.Hr. fiecare complet în el însuşi. . constatăm că aceste trei versete exprimă într-o formă foarte condensată realitatea de pe vremea invaziei lui Sennaherib (701). 711 î. cărora li se adaugă multe altele şi pe care le vom discuta la momentul potrivit. Traducerea integrală a textului o veţi găsi în Anexa I (vol. primul an al domniei lui Ahaz. o vom face atunci cînd vom privi cartea prin prisma formelor literare specifice conţinute.provocarea pe care Aşdodul i-o face lui Ezechia ca să-l înduplece să intre în coaliţia anti-asiriană şi 701 î. ca o cetate împresurată“. Comparînd atent situaţia politico-administrativ-teritorială din capitolele 36 şi 37 cu versetele 7-9 din capitolul 1. Aceste patru momente istorice devin fusurile istorice2 ale cărţii. Materialul istoric al cărţii (7:1-39:8) este prefaţat de concluzia lui Isaia. Cercul din centru cuprinde primele nouă versete ale cărţii. ci şi versetele 8-13 din capitolul 6 par să fie o explicaţie a ultimei profeţii a lui Isaia (39:5-7). pustiesc şi nimicesc ca nişte sălbatici. Aceste suprapuneri de texte. I). străinii vă mănîncă ogoarele sub ochii voştri. 36-37). 3 2 . În jurul acestor evenimente se înfăşoară întregul material profetic cuprins în primele treizeci şi nouă de capitole. Dar nu numai primele nouă versete ale cărţii corespund situaţiei descrise în capitolele 36 şi 37.Hr. care înfăşoară în jurul lui un număr oarecare de oracole ce pivotează în jurul evenimentului respectiv. Comparînd această descriere a lui Isaia cu inscripţia găsită pe Prisma lui Sennaherib3. anul urcării pe tron a lui Ezechia). care de fapt devine un „fus profetic“ al cărţii. Isaia scrie privind înapoi şi înainte. Discutarea detaliată a conceptului de „fus istoric“. Prisma lui Sennaherib este un document înscris pe o prismă de piatră care se află în Muzeul Britanic şi care descrie a treia campanie militară a lui Sennaherib. mai precis.Hr.primul an al domniei lui Ezechia. campanie despre care vorbeşte Isaia (cap. Şi fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie. înţelegem cu cîtă precizie a descris Isaia situaţia: „Ţara vă este pustiită.Hr. ne încurajează să lansăm ipoteza că Isaia şi-a organizat cartea în cercuri concentrice. Dacă privim harta de mai jos. Cele două texte se referă la unul şi acelaşi eveniment: Robia Babiloniană. 715 î. iar Fusul istoric poate fi considerat un ax ancorat într-un eveniment istoric major (de exemplu anul 715. ca o covercă într-un cîmp de castraveţi. cuprinsă în primele şase capitole şi care încapsulează întreaga carte. .

iar Dumnezeu i-a dat răspunsul prin profeţiile din capitolele 40-66. primele şase capitole ale cărţii. după ani şi ani. Privire înainte sau discutarea părţii a doua (40-66) De ce a inclus Isaia capitolele 40-66 în cartea sa? Încercînd să ilustrăm cu pete de culoare diferenţa dintre capitolele 1-39 şi 40-66. care cuprinde întreaga carte. Dacă Dumnezeu este drept şi dacă plata păcatului este moartea. Ultimul cerc. pentru că descrie vinovăţia poporului şi pedeapsa lui Dumnezeu. Dar la o citire mai atentă şi în primele 39 de capitole găsim pete de lumină ce apar în mod inexplicabil. striviţi de povara robiei. urmau să se întrebe: Nu este oare ascunsă soarta noastră dinaintea lui Dumnezeu? Să mai poată oare El mîntui pe poporul Său din mîinile puternicului Marduk. 25. pentru ca apoi să privească înainte (40-66) la ceea ce. 27. Astfel. primele 39 de capitole ale cărţii pot fi considerate o analiză a istoriei din perspectiva dreptăţii lui Dumnezeu.). Însă lumina aparent nejustificată a nădejdii prezentă de-a lungul tuturor acestor capitole se cerea explicată. în . primul pare o pată uriaşă de întuneric. întreaga carte a profetului Isaia Îl revelează pe Dumnezeu Însuşi şi o face astfel încît să pregătească inimile celor care. Ele par o fereastră deschisă de dragostea lui Dumnezeu spre evenimente din istoria viitoare. 2:1-4. 4:2-6. din 766 de versete. 26. în pofida vinovăţiei şi a pedepsei. o analiză ce se încheie cu verdictul pedepsei. 194 aduc în mijlocul întunericului un mesaj al nădejdii (1:9. adaugă la acest material retrospectiv al cărţii lui Isaia (1-39) o perspectivă profetică asupra evenimentelor viitoare (40-66). dumnezeul Babilonului? La urma urmelor. În ultimă instanţă. prezenţa lui ne obligă să căutăm un răspuns. pentru că în el abundă mesajul îndurării lui Dumnezeu. Cercul al treilea cuprinde primele treizeci şi nouă de capitole. 9:1-7. 11. 14.cercul imediat următor. Odată observat acest paradox. în comparaţie cu ultimul grup de capitole. pe ce se bazează aceste promisiuni aducătoare de nădejde ale lui Dumnezeu. Ultimul grup de capitole alcătuieşte o uriaşă pată de lumină. 27 etc. Concluzie Am văzut că Isaia priveşte înapoi (1-39) şi analizează istoria care s-a derulat înaintea ochilor săi. 26. 18. am putea afirma în mod cert că. Iar ultimele 27 de capitole vin tocmai ca o rezolvare a paradoxului din capitolele precedente. 6:13b. cine este adevăratul Dumnezeu? 3. În primele 39 de capitole. Aceste pete de lumină în mijlocul întunericului din primele 39 de capitole creează o cadenţă ce face ca paradoxul să nu poată trece neobservat. care Îl disculpă pe Dumnezeu în faţa oricăror acuzaţii ce s-ar fi putut ridica în prima parte a cărţii. din moment ce vinovăţia a fost dovedită? Cred că această întrebare l-a frămîntat şi pe Isaia.

el şi-a atribuit sieşi minunea pe care a făcut-o de . pentru că treptat relaţia lui cu Dumnezeu s-a restrîns la o închinare de pe buze (29:15). Ahaz nu crede spusele lui Dumnezeu şi de aceea aleargă să caute mîntuire sub ocrotirea Asiriei. În ce priveşte prima parte (1-6). Răcirea relaţiei a făcut ca Dumnezeu să-i pară distant şi mai puţin demn de încredere decît Egiptul aflat în vecinătatea imediată a ţării lui. Din nefericire. conţine o rugăciune de mijlocire a lui Isaia. şi ţara lui. Dumnezeu a pregătit pentru poporul Său. 4. Neîncrederea şi neascultarea lui de Dumnezeu au fost pedepsite prin asediul asirian şi. Însă în loc să se bucure de mîntuirea visată. luîndu-L pe Domnul ca Mîntuitor. Înţelegînd natura lui Dumnezeu. poporul se afundă tot mai mult în nelegiuire. În primele nouă versete. Dumnezeu cheamă cerul şi pămîntul. De aceea. în afaceri şi în relaţii. Această secţiune centrală formată dintr-o privire înapoi şi înainte este flancată de-o parte şi de alta de cele două părţi rezumative ale cărţii (vezi Fig. În prima fază. Pedeapsa ce se pregătea era deci bine meritată (7-9). Ahaz. ar fi fost nimicit şi el. Pentru ca el să nu repete greşeala tatălui său. în faţa martorilor Lui. Sînt învitaţi în ea. În Isaia 7:1-10:4 Dumnezeu îl ia ca martor pe Ahaz. el îndrăzneşte să se agaţe de El şi să strige după mîntuirea poporului său. În faţa lor este declarată întreaga vinovăţie a lui Israel (1:1-6). am văzut deja că ea conţine o încapsulare a mesajului întregii cărţi. dacă Ezechia nu s-ar fi smerit înaintea lui Dumnezeu în ultimul moment. În Isaia 10:5-39. Dumnezeu este obligat să rostească verdictul pentru întreaga ţară (6:8-13). la care în capitolul 6 se adaugă şi profetul Isaia. Nelegiuirea pătrunsese peste tot: în Templu şi în locul de judecată. Structura cărţii lui Isaia este formată deci din ansamblul celor patru părţi. Dumnezeu promite mîntuire pentru el şi pentru întreaga ţară. martorul lui Dumnezeu este Ezechia. În versetele ce urmează. B. Dar pe măsură ce au trecut anii. În auzul lui.dragostea Sa. cartea sugerează o uriaşă sală de judecată. în viaţa publică şi în cea particulară. Dumnezeu îi pregăteşte inima prin proorociile lui Isaia. Prin atitudinea sa. însă nu fără a se împăca în final cu voia Lui. neacceptînd să intre în coaliţia militară anti-asiriană. Şi. Mesajul Încă de la primele versete. asistă la distrugerea pe care falsul mîntuitor o aduce peste el şi peste poporul său. vinovăţia declarată mai sus este dovedită pe îndelete. p. Însă lecţia primită n-a ţinut prea mult. se pare că Ezechia a înţeles şi. Mîndria i-a fost din nou aţîţată de trimişii babilonieni. A doua parte. 32). martorii lui Dumnezeu. pe rînd. în loc să se întoarcă la Dumnezeu ca să fie iertat. Ezechia pare să fi învăţat în sfîrşit că Domnul este singurul mîntuitor. rezumativă (63-66). deşi dovedit vinovat. ochii inimii lui Ezechia s-au întunecat. refuză oferta Filistiei şi a popoarelor din jur. Prin experienţa mîntuirii în acel ultim moment.

fără însă ca dreptatea lui Dumnezeu să fie călcată în picioare şi fără să fie pîngărit Numele Său. nu ne va mîntui din prăpastia în care ne împinge propria noastră inimă. Pentru că Robul Domnului este Domnul Însuşi (Is. după această nesocotire a Sfîntului lui Israel. Ea trebuie căutată în însăşi natura lui Dumnezeu. Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv. Eu. Domnul a putut spune: „Voi sînteţi martorii Mei. 42:8. 34:7b). o sămînţă sfîntă se va naşte iarăşi din poporul acesta“ (6:13. ca împăraţi ai lui Israel. mîntuirea noastră nu va fi desăvîrşită. afară de Mine nu este nici un Mîntuitor“ (Is. Iar această geană de lumină pe care o găsim în nenumărate alte texte din carte. iartă fărădelegea. în pofida totalei noastre neputinţe.. cînd sînt tăiaţi. 43:10. Cu toate că vinovăţia lui era reală şi pedeapsa vestită era pe deplin meritată. Dar vestea bună e că El. 6:9-13a). 39:5-7. Eu sînt Domnul. încet la mînie.). Dumnezeu rosteşte verdictul (Is. subl. Pe fondul ei înţelegem că Ahaz şi Ezechia. este hotărît să ne mîntuiască.. căci El a zis despre Sine: „Domnul. vor fi nimiciţi şi ei la rîndul lor.. tăind-o împrejur prin lucrarea Robului Domnului. întunericul pedepsei este străpuns de o geană de lumină: „Şi chiar a zecea parte de va mai rămînea din locuitori. şi după Mine nu va fi. În primele şase capitole ale cărţii. Şi mîntuirea lui este posibilă numai prin viaţa şi lucrarea Robului Domnului. care ni se dezvăluie în Numele cu care El S-a prezentat poporului Său în Exod. 11). erau doar exponenţii vinovăţiei şi că de fapt mînia lui Dumnezeu se revărsa pe drept asupra întregului popor. Imediat după această crasă neobrăzare a lui Ezechia. voi şi Robul Meu pe care L-am ales. Faptul că lumina de la sfîrşitul capitolului 6. .. ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sînt: înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu. Is. Dumnezeu este deopotrivă dragoste şi dreptate. răzvrătirea şi păcatul. ca să ştiţi. cere o explicaţie teologică. care Îşi ţine dragostea pînă la mii de neamuri de oameni. Însă Numele lui Dumnezeu conţine şi o a doua parte: „dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte fărădelegea. 7a). De aceea cartea este o demonstraţie convingătoare a imperativului mesianic ca singură soluţie pentru împlinirea nădejdii mîntuirii noastre.. este împinsă în istoria de după pedeapsa exilului nu constituie o explicaţie suficientă. plin de bunătate şi credincioşie. care în capitolele 40-66 se transformă într-o adevărată baie de soare.“ (Ex. Dar după cum terebintul şi stejarul îşi păstrează butucul din rădăcină. De aceea Dumnezeu îi descoperă lui Isaia taina Robului Domnului .fapt numai Dumnezeu şi a cărei veste ajunsese pînă în Babilon. n.“ (Ex.. tot aşa. Prima parte a Numelui Său pare să justifice lumina. Prin El mîntuirea devine posibilă. găsim adevărata dimensiune a vinovăţiei poporului lui Dumnezeu. Pînă cînd Dumnezeu. 63:1-6). care constituie o concluzie a întregii istorii acoperite de cele 39 de capitole. singurul Mîntuitor. 34:6. care este singurul Domn.următorul Său martor.

în ultimă instanţă.Hr. p. i se subordonează primele treizeci şi nouă de capitole. 53:11). ci trebuie să încercăm să înţelegem scopul cărţii ca întreg. 4 455 din versetele Noului Testament (84 sînt citate şi 371 sînt aluzii sau paralele verbale) sînt determinate ca şi conţinut de adevărurile din cartea Isaia (Kurt Aland. prin ea. Dacă însă cartea a fost redactată în forma ei actuală imediat după anul 701 î. ca să fie vindecaţi şi ca să fie scutiţi de pedeapsa exilului. pregătite în Robul ce urma să sufere şi să moară în locul nostru. şi prin moartea Lui a pus „pe mulţi într-o stare după voia lui Dumnezeu“ (Is. Bruce M.. trebuie să facem o diferenţă între scopul cu care au fost spuse iniţial diferitele oracole din carte şi scopul cu care a fost scrisă cartea. United Bible Societies. el va alege neascultarea şi. care cunoştea inima poporului Său şi ştia că. The Greek New Testament.Ahaz şi Ezechia. mesajul cărţii poate fi formulat astfel: Luînd pedeapsa noastră asupra Lui Însuşi. pentru ca blestemul pedepsei să nu cadă peste el. Pentru că în carte avem două personaje istorice importante . mesajul ei devine solul din care creşte adevărul nou-testamental despre Cuvîntul care „S-a făcut trup şi a locuit printre noi plin de har şi de adevăr“ (Ioan 1:14). atunci nu putem vorbi numai de un scop al oracolelor. Dumnezeu a dorit. îi descoperă lui Isaia mesajul din capitolele 40-66. exilul. Capitolele 1-6 se adresează întregului popor. nu numai celor doi împăraţi şi curţii lor. Acestui scop. lumina mîntuirii Lui. ca să pregătească inimile celor ce urmau să ajungă în Robia Babiloniană şi a tuturor generaţiilor viitoare de oameni. Martini. Isaia fiind una dintre cărţile cele mai frecvent citate de autorii Noului Testament4. oracolele profetice din capitolele 7-39 au fost rostite cu scopul de a îndupleca în primul rînd inima celor doi împăraţi la ascultare de Dumnezeu. Dar Dumnezeu. Scopul Pentru a putea vorbi de scopul materialului din Isaia. În Israel. Prin ea. Carlo M. să înduplece inima generaţiilor ce i-au urmat lui Ezechia să se întoarcă la Domnul. rolul profetului era să înduplece poporul să se întoarcă la Dumnezeu. al tuturor. pentru actul mîntuirii desăvîrşite. a murit în văzul poporului Său şi în locul nostru. Matthew Black. Metzger & Allen Wikgren. probabil.Într-o singură frază. de pildă. . Dumnezeu aduce în întunericul totalei noastre vinovăţii şi neputinţe. 1983. Stuttgart. C. 897-910). prin Robul Său.

Deşi la vremea scrierii cărţii. este de fapt verdictul judecăţii lui Dumnezeu. afară de Mine nu este nici un Mîntuitor. Acţiunea a început la moartea lui Ozia (6:1).Eu sînt dela început şi nimeni nu izbăveşte din mîna Mea. prin chemarea lui Isaia în slujbă. ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sînt: înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu. avînd ca martori cerul şi pămîntul. în sala de judecată a istoriei. Ezechia. şi după Mine nu va fi. Isaia ni-L prezintă pe Dumnezeu în adevărata Lui frumuseţe. Profeţia trebuie înţeleasă deci în contextul ei istoric.Scopul scrierii cărţii este bine prins în versetele 10-13 din capitolul 43: „. cine se poate împotrivi?“ Privită prin prisma legămîntului dintre Dumnezeu şi Israel. pentru Ahaz şi poate şi pentru Ezechia. la vremea rostirii profeţiilor ce alcătuiesc cartea mesajul . Iată de ce îşi înfăşoară Isaia cartea în jurul unui sîmbure istoric. care străluceşte şi mai tare pe fundalul răzvrătirii şi stricăciunii poporului Israel. Şi pentru că într-o relaţie ajunsă în criză se dezvăluie caracterul celor aflaţi în ea. Iotam.. Cu cartea prin istorie sau cartea privită în contextul istoric al Bibliei A. selectat cu multă grijă din perioada celor patru împăraţi menţionaţi încă în primul ei verset: Ozia. . pentru că textul nu poate să însemne astăzi ceea ce n-a însemnat atunci. profetul a trăit şi a vorbit pentru ca să-i înduplece.. în primul rînd pe cei din preajma sa.. soluţie cu totul ieşită din comun. la pocăinţă şi la ascultare de Dumnezeu. Profetul a fost trimis de Dumnezeu în primul rînd la cei din vremea lui Ca trimis al lui Dumnezeu. pregătindu-i totodată pentru soluţia mîntuirii Lui. El este rostit de Dumnezeu Însuşi prin gura profetului. mesajul lui Isaia rămînea doar un mesaj de condamnare. cînd lucrez Eu. cartea este scrisă într-un moment de criză. Deci Isaia a scris: ca să ridice ochii generaţiei lui şi ai generaţiilor viitoare spre adevăratul Dumnezeu şi spre singurul Mîntuitor. iar pe banca acuzării fiind poporul Israel sub domnia a doi dintre cei patru împăraţi: Ahaz şi fiul său.ca să ştiţi.. Eu sînt Domnul. Eu. Ahaz şi Ezechia (1:1). 2. Mesajul pe care Dumnezeu îl pune în gura lui este un mesaj de condamnare.

cu capitala la Ierusalim. M-au părăsit şi au slujit altor dumnezei“ (1 Sam.). pentru a stîrni iubirea de Dumnezeu în primul rînd în cei vizaţi de mesajul şi de implicarea Lui imediată. În Romani 11:33-36. pe care Biblia o numeşte perioada judecătorilor. regatul se divide între Roboam şi Ieroboam. cît şi pentru întregul popor. şi se închina la dumnezeii străini ai ţării. în lumina istoriei care i-a urmat. Solomon. Iuda şi Beniamin. şi tot prin ei Îşi lucrează El şi mîntuirea. Totul este „din El.Hr. Perioada Regatului Unit este datată fie între 1050-931 î. cu capitala la Samaria. prin El şi pentru El“ şi de aceea întreaga slavă I se cuvine numai Lui (Is.Hr. dacă optăm pentru exodul timpuriu (1446 î. atît pentru Ahaz şi Ezechia. de cînd i-am scos din Egipt pînă în ziua de astăzi. După moartea lui Solomon (931 î. În acest proces al lucrării Lui în oameni şi prin ei ni se revelează natura şi caracterul lui Dumnezeu. întemeiază Regatul lui Israel. ca să nu mai domnesc peste ei. sub conducerea lui Iosua. de Dumnezeu. Moartea lui Iosua a deschis drumul unei perioade tulburi.Hr.).Hr. El Se revelează pe Sine implicîndu-Se în istoria lor şi tot prin oameni Îşi împlineşte şi planurile. iar al doilea.aduce la cunoştinţa lui Dumnezeu cererea poporului de a avea un împărat. ci pe Mine Mă leapădă. împreună cu celelalte zece seminţii. Biblia ne ajută să înţelegem că Dumnezeu lucrează în acelaşi timp prin oameni şi pentru oameni. iar apoi în toţi cei care în generaţiile viitoare iau act de mesajul şi de lucrările Lui. poporul a intrat în Ţara Promisă.ultimul judecător din această perioadă . Primul adună în jurul lui două seminţii. Atunci cînd Samuel . ci pentru că poporul s-a lepădat de împăratul lor. La o citire atentă a cărţii Judecători. 8:7. El judecă şi pedepseşte folosind împăraţi şi împărăţii ca instrumente ale judecăţii Lui. 5 . întemeind Regatul lui Iuda.fiecărei profeţii era de fapt şi o ofertă a îndurării lui Dumnezeu. Ei se poartă cu tine cum s-au purtat întotdeauna. Dumnezeu îi spune: „Ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune.. urmat de David şi apoi de fiul acestuia. înţelegem că pe vremea aceea fiecare făcea ce-i plăcea. 42:8).. fie între 1025-931 î.Hr.Hr. Samuel le împlineşte cererea şi perioada regatului unit (1050-931 î. fiecare făcea ce-i plăcea“ (Jud. 21:25). Pavel recunoaşte absoluta suveranitate şi autosuficienţă a lui Dumnezeu. 8). căci nu pe tine te leapădă.)5 începe cu domnia lui Saul. Scrierea lui Isaia trebuie înţeleasă într-un context istoric mai larg După derularea evenimentelor descrise în cartea Deuteronom. B.). Cartea Judecători se încheie cu o frază ce caracterizează foarte bine întreaga perioadă: „Pe vremea aceea nu era împărat în Israel. dacă optăm pentru un exod tîrziu (1290 î. ca toate celelalte popoare din jur. Cu toatea acestea. nu neapărat pentru că nu era împărat în Israel.

punctul focal al fiecărei profeţii rămîne totuşi Dumnezeu. 53) şi escatologice (Is.Hr. (oferta pe care Aşdodul. 7 6 . el şi-a propus să-L creioneze înaintea ochilor contemporanilor săi pe Dumnezeu în toată frumuseţea dreptăţii şi îndurării Lui. una dintre cetăţile filistene. exemplificate prin Ahaz şi Ezechia. marea majoritate a materialului profetic din a doua parte (cap. 43:11). dar că. sugerează că scopul său nu a fost să facă o analiză a istoriei pe care el a trăit-o. Numai înţelegerea lui Dumnezeu din implicarea Lui în realităţile concrete ale acelor vremi va face cartea relevantă pentru noi În Anexa I (vol. Isaia a vrut să le spună lor şi continuă să ne spună şi nouă.7 Contextul istoric în care a trăit şi căruia i s-a adresat Isaia era de fapt o consecinţă a istoriei precedente şi deci trebuie înţeles în lumina istoriei care l-a născut. I) veţi găsi un tabel cu cronologia împăraţilor din cele două regate.primele 39 de capitole . nu evenimentul istoric pe care profeţia este construită.căderea Regatului de Nord. ci Dumnezeu este în centrul cărţii lui Isaia Faptul că din perioada celor patru împăraţi Isaia include în cartea sa numai selecţiuni ce vizează probabil două extreme. Pentru o mai bună înţelegere a contextului istoric acoperit de cartea Isaia. mai degrabă. 715 î. (anul întronării lui Ezechia). ele se focalizează pe evenimentele din jurul anilor 735 î. vizînd în primul rînd Regatul de Sud. 16:1-20. vorbind în numele Dumnezeului care l-a trimis: „Eu. 40-66) se înfăşoară în jurul celui de al cincilea mare fus istoric . este bine să citim şi textele din 2 Cronici 26-32 şi 2 Împăraţi 15:1-7. de evenimente selectate din ea. 711 î. Ca să facă lucrul acesta.Hr. Nu evenimentele istorice. 32. Deşi evenimentul Robiei Babiloniene (587 î. D.întoarcerea din Robia Babiloniană (539 î.spre realităţi viitoare în care se îngînă dimensiuni istorice din viitorul imediat (căderea Samariei) sau mai îndepărtat (întoarcerea din Robia Babiloniană) cu cele mesianice (Is. (anul asedierii Ierusalimului de către Sennaherib). Eu sînt Domnul şi afară de Mine nu este nici un Mîntuitor!“ (Is.Hr. a făcut-o lui Ezechia ca să intre în coaliţia anti-asiriană) şi 701 î. 66). Folosindu-se.Hr. Deşi profetul se adresează unor realităţi concrete ale vremii respective. respectiv de domnia celor patru împăraţi menţionaţi în primul verset al cărţii. (urcarea lui Ahaz6 pe tronul lui Iuda).Hr). Din Figura 7 înţelegem că profeţiile lui sînt rostite în preajma primului dintre cele două evenimente critice . C. 18:1-20:21.Isaia a trăit şi a profeţit în Iuda. 38.Hr. cartea decolează de pe această pistă istorică concretă .) este amintit în profeţiile din carte. În figura de mai sus sînt reprezentate cele cinci mari fusuri istorice ale cărţii. Astfel. el a trebuit să coboare în realitatea concretă a vremii lui.

mesajul cărţii şi scopul în care a fost scrisă cartea . cu totul ieşită din comun. Deci cu cît vom înţelege mai bine acel context specific. el a dorit să îndrepte privirea generaţiei lui şi a generaţiilor viitoare. Armonia cu întregul va fi testul afirmaţiilor noastre legate de mesajul 8 Vezi Anexa I din cartea Shema Israel! (Deuteronom). nu spre moarte. am cîştigat în claritatea înţelegerii scopului cu care a fost scrisă cartea. Dumnezeu S-a adresat unor realităţi istorice. Or. 26). Iar pentru că El nu Se contrazice. spre adevăratul Dumnezeu şi singurul Mîntuitor.Cele spuse mai sus sînt în perfectă armonie cu cele patru axiome hermeneutice fundamentale8 pe care le-am prezentat cu ocazia studierii cărţii Deuteronom. Logos. în contextul specific în care trăim. între care ne aflăm şi noi. prezentat în şaizeci şi şase de volume. 1992.vom încerca să cîştigăm în limpezimea mesajului cărţii. văzîndu-L pe Dumnezeu implicat în evenimentele concrete ale acelor vremi. adică a vorbit pentru cei din vremea respectivă şi a vorbit pe înţelesul lor. ci planul Său unic.le adîncim şi le verificăm în paşii următori. poate. Această trecere de la ei la noi este posibilă pe baza următoarelor două axiome hermeneutice: (3) Dumnezeu nu Se contrazice şi (4) cuvintele Lui rămîn veşnic relevante şi autoritare. Fiecare carte din Biblie contribuie prin mesajul ei specific la întregirea acestui plan unic. Deci mesajul cărţii lui Isaia trebuie înţeles prin prisma aportului specific al cărţii la realizarea întregului.structura cărţii. tocmai în acest scop a scris Isaia cartea. am prezentat relaţia dintre cei patru paşi pe care trebuie să-i parcurgem în pregătirea cărţii pentru studiu. 3. cu atît ne va deveni mai clar ce anume aşteaptă El de la noi în situaţia noastră concretă.cu cartea prin Biblie . O astfel de înţelegere a lui Dumnezeu ne va ajuta să luăm decizii spre viaţă. revelîndu-Se pe Sine în contextul acelor realităţi. deşi pare. ne putem aştepta ca principiile respective să fie valabile şi pentru noi. Cluj. cu atît Îl vom putea înţelege mai bine pe Dumnezeu Însuşi. acum şi aici. Deşi trăim într-un cu totul alt context istoric. politice şi sociale concrete. atunci şi acolo. Ele afirmă că (1) Dumnezeu a vorbit ca să Se facă înţeles şi de aceea (2) El a vorbit în timp şi spaţiu. Privind cartea prin prisma contextului istoric al Bibliei. Ed. vom putea deduce principiile pe baza cărora Dumnezeu S-a raportat la ei. Cu cartea prin Biblie sau cartea privită în contextul celorlalte cărţi din Biblie În schema din Figura 2 (p. pentru ca să ne înduplece să acceptăm soluţia mîntuirii Lui. . Dumnezeu nu ne-a dat în Scriptură şaizeci şi şase de cărţi rupte una de alta. Prin pasul pe care ne pregătim să-l parcurgem . Cele trei elemente pe care le-am obţinut în urma primului pas . Şi cu cît mai bine Îl vom înţelege pe Dumnezeu.

“. Moise se numeşte pe sine prooroc sau profet. ci din pricina lungimii acestora. trebuie să ne reamintim conceptul de legămînt şi de legămîntul pe care Dumnezeu l-a încheiat cu poporul său prin Avraam (Gen. Cine erau profeţii? Definiţia biblică a profetului o putem deduce din cuvintele pe care Dumnezeu i le spune lui Moise în Exod 4:10-16 şi 7:1. Dacă ar fi să respectăm ordinea cronologică a scrierii lor. 2:24. Aaron. putînd însă viza şi cursul evenimentelor din viitorul apropiat şi îndepărtat. 17:7. Dumnezeu îl cheamă pe Moise pentru a-l trimite înaintea lui Faraon. pentru că împăraţii şi profeţii au convieţuit în Israel. cel prin care Dumnezeu Îşi face cunoscut mesajul. Locul lor în canonul biblic nu a fost determinat pe considerente cronologice. La eschivările lui repetate. cărţile profetice ar trebui aşezate pe o axă paralelă cu cărţile istorice sau. El va vorbi poporului pentru tine. 3:7. Cluj.cărţii. 8) şi prin Moise (Ex. cărţile profetice sînt grupate şi aşezate după cărţile istorice şi cele poetice. A. 19:4-9). aşa cum l-am formulat în primul pas al studiului nostru. Iar în textul următor „Domnul a zis lui Moise. Logos. n. În Deuteronom 18:15-22. Tu vei spune tot ce-ţi voi vorbi Eu. Ed. trebuie să descoperim mai întîi relaţia dintre Isaia şi celelalte cărţi ale Scripturii.10 Din textele de mai sus se poate desprinde o definiţie generală: profetul este cel care vorbeşte oamenilor din partea lui Dumnezeu.una dintre cărţile profetice Sîntem în faţa uneia dintre cele şaptesprezece cărţi profetice ale Vechiului Testament.. omul prin care Dumnezeu Se adresează în primul rînd contemporanilor profetului respectiv. va vorbi lui Faraon. îţi va sluji de gură. În Vechiul Testament. Dar cine erau profeţii şi ce rol au jucat ei în Israel?9 1. Cei doi termeni sînt sinonimi. Tu îi vei vorbi şi vei pune cuvinte în gura lui şi eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui şi vă voi învăţa ce aveţi de făcut. mai bine zis. . Cărţile profetice includ scrierile a patru profeţi „mari“ şi a doisprezece profeţi „mici“. supranumiţi aşa nu din pricina importanţei scrierilor lor. Dumnezeu răspunde cu aceste cuvinte: „Nu-i oare acolo fratele tău Aaron?. şi tu vei ţine pentru el locul lui Dumnezeu“ (subl. ar trebui împletite cu ele. Trebuie apoi să urmărim ce s-a întîmplat cu acest legămînt în perioada cuceririi ţării sub conducerea lui Iosua şi în perioada judecătorilor...). H. Diagrame şi tabele cronologice ale Vechiului Testament. La sfîrşitul 9 10 Vezi J. Deci proorocul sau profetul este unul care slujeşte de gură lui Dumnezeu. Walton. Dar pentru a putea aplica acest test mesajului. Ca să lărgim şi mai mult cercul înţelegerii funcţiei profetului în Israel. iar fratele tău. Isaia .. iată că te fac Dumnezeu pentru Faraon şi fratele tău va fi proorocul tău. 2.

faptul că Domnul este Dumnezeu şi că atunci cînd lucrează El nimeni nu I se poate împotrivi. . avertizînd prin lucrarea lor cele două naţiuni ajunse pe buză de prăpastie. ceilalţi profeţi. Or. în cartea sa Isaia demonstrează. pentru ca blestemele să nu se abată peste el. Dar Israel se încăpăţînează şi Dumnezeu îi trimite împotriva lor pe asirieni. Le urmează apoi. Fiind printre profeţii care au asistat la căderea Regatului de Nord.? Ce caracterizează această perioadă istorică? 2. o mare parte a poporului este dusă în robie. Cel care se încăpăţînează în neascultare va fi zdrobit de mînia Lui. al VII-lea şi celor care au trăit la începutul secolului al VI-lea î. Grava apostazie religioasă a poporului L-a obligat pe Dumnezeu să aducă împlinirea blestemelor promise încă prin Moise. Dumnezeu îl ridică pe Amos (760). ca prin ei să mai dea o şansă poporului Israel. şi 587 î. pentru că El nu vrea moartea păcătosului.Hr. Ele vestesc blestemele ce urmau să se împlinească în deportările din 722 î. Profetul urma să fie vocea lui Dumnezeu în Regatul lui Israel. apoi pe Osea (755). anul 722 î.acestei perioade se consacră în Israel funcţia de profet. voce care trebuia să avertizeze poporul de toate încălcările legămîntului şi care trebuia să-l recheme la ascultare de Dumnezeu. poate mai palpabil decît orice alt scriitor al Vechiului Testament. Imediat după aceşti doi profeţi sînt chemaţi în slujbă Isaia şi Mica. Prin el. Înţelegînd rolul profetului în Israel. cartea Isaia poate fi înţeleasă pe deplin numai în lumina Pentateuhului. Dumnezeu Şi-a prevenit poporul înainte să-l pedepsească.Hr.Hr. nu trebuie să ne mire faptul că majoritatea profeţiilor sînt adresate celor din secolele al VIII-lea.Hr. Dumnezeu a considerat să păstreze pentru generaţiile viitoare numai lucrarea a şaptesprezece profeţi şi de ce lucrarea lor acoperă tocmai perioada dintre anii 760-460 î. B. Scopul mesajului profetic Răspunsul la întrebările de mai sus îl găsim dacă analizăm relaţia dintre poporul Israel şi Dumnezeu din această perioadă. Isaia şi Pentateuhul Avînd rădăcinile în legămîntul pe care Dumnezeu l-a încheiat cu poporul Său.Hr. De ce totuşi din mulţimea profeţilor care s-au ridicat în Israel. iar în 722 î. unul după altul.Hr. Însă Dumnezeu nu pedepseşte pe nimeni înainte să-l avertizeze de pedeapsa ce urmează. timp în care Dumnezeu continuă să-i cheme înapoi la legămînt prin proorocii pe care i-a trimis. se apropia cu repeziciune. Iuda supravieţuieşte încă aproximativ o sută de ani. Mesajul profetic este dovada dragostei lui Dumnezeu. încercînd astfel să-i ofere şansa mîntuirii.

Totuş poporul se strica mereu“ (2 Cron. unul dintre cei patru împăraţi enumeraţi la începutul cărţii Isaia: „El a făcut ce este bine înaintea Domnului. ele fiind ancorate în promisiunile făcute de Dumnezeu cu ocazia încheierii legămîntului (Deut. 2 Împăraţi şi 1. după 587 î. întocmai cum făcuse tatăl său Ozia. 4:29-31). promisiunile mîntuirii se intensifică şi profeţii încep să vorbească de binecuvîntarea specifică pe care o va aduce întoarcerea poporului la Dumnezeu. dintre cei nouăsprezece împăraţi care au urmat. Isaia şi cărţile istorice pre-exilice Am văzut că mesajul cărţilor profetice acoperă perioada istorică din jurul celor două exiluri. promisiuni izvorîte din însăşi natura lui Dumnezeu.)..este faptul că în pofida vinovăţiei. Întrebarea ce se ridică imediat în faţa unui astfel de text este: Cine a pornit avalanşa pe care nici măcar purtarea bună a lui Iotam n-a mai putut-o opri? Ca să răspundem la ea. trebuie să ne întoarcem la răzvrătirile dintotdeauna ale acestui popor. C. deci după ce pedeapsa venise peste poporul Israel. În tot Regatul de Nord. 2 Samuel. de aceea este important să înţelegem această istorie aşa cum o găsim în cărţile Iosua. nu s-a ridicat nici măcar unul despre care să se fi putut spune: „A făcut ce este bine înaintea Domnului“. Mesajul profeţilor cuprindea (1) dovedirea vinovăţiei şi vestirea pedepsei. Dacă socotim faptul că Solomon „a avut şapte sute de crăiese împărăteşti şi trei sute de ţiitoare“. 11:1-8).. cum fusese inima tatălui său David“. 1. Dar nici unul dintre aceste aspecte nu constituie o contribuţie originală. Călcînd porunca lui Dumnezeu. 12:25-33). Bazaţi tot pe aceste promisiuni ale legămîntului. este ruptă în două de Dumnezeu (1 Împ. iar la bătrîneţe „nevestele i-au aplecat inima spre alţi dumnezei“ şi nu numai că „inima nu i-a fost în totul a Domnului. străluceşte şi promisiunea izbăvirii pentru cei care se vor întoarce la Dumnezeu.Ceea ce însă nu poate să treacă neobservat . care par însă să atingă proporţii alarmante pe vremea lui Solomon. perioadă în care vinovăţia poporului atinsese punctul ei culminant. dar el a ridicat în Ierusalim temple şi altare pentru dumnezeii tuturor nevestelor lui străine. 9-13). obişnuit de Solomon cu dumnezeii străini şi cu templele lor. este edificator să citim istoria lui Iotam. care şi-a început existenţa aşezînd la Dan şi Betel în locul lui Dumnezeu cîte un viţel de aur (1 Împ. 2 Cronici. ne putem imagina cum arăta Ierusalimul (1 Împ. a . Domnul S-a mîniat pe Solomon şi imediat după moartea lui împărăţia este ruptă de la fiul lui.Hr. 1. ci cum de i-a tolerat Dumnezeu mai bine de două sute de ani! Regatul de Sud. ba mai mult.Hr.şi lucrul acesta îl vom discuta în detaliu pe parcursul studierii lui Isaia . Dar vinovăţia care a declanşat pedeapsa aducătoare de robie a fost o vinovăţie acumulată de-a lungul istoriei ce a urmat scrierilor lui Moise. Întrebarea este nu de ce a căzut Samaria în mîinile Asiriei (722 î. (2) chemarea la pocăinţă şi (3) promisiunea mîntuirii. Judecători. el şi-a umplut palatul cu femei străine.. 27:2). Ca o dovadă a celor spuse mai sus. în mijlocul întunericului vestit de profeţi. Dumnezeului Său.

). profeţii care i-au urmat au vestit de aproape. F. Dar nu numai ele. începînd cu Matei şi terminînd cu Apocalipsa. Mica profeţeşte în Iuda în acelaşi timp cu Isaia.). cît şi contextul care ne ajută să apreciem şi mai mult frumuseţea Dumnezeului lui Isaia. a fost nimicit de Imperiul Babilonian. spus prin Isaia şi prin profeţii care i-au urmat. Osea. Iar atunci cînd el a fost chemat în slujbă (Is.Hr. pentru că poporul lui Dumnezeu nu a ascultat cuvintele lui Isaia. trebuie să citim şi celelalte trei cărţi profetice scrise în aceeaşi perioadă. întreaga lui carte fiind o profeţie despre căderea cetăţii Ninive (612 î. Imperiul Asirian trebuia să cadă sub babilonieni.) este cel care finalizează ce a început Isaia. Cînd înţelegem vinovăţia poporului în acumularea ei istorică. tot ceea ce ne spune Isaia devine atît o solemnă atenţionare pentru fiecare dintre noi astăzi.Hr. Iată de ce cărţile lui Ezra şi Neemia. E. nu pentru a-i strivi însă prin prezicerea lui. Habacuc (609 î. Ceea ce Isaia a văzut de departe. 6). Profeţi contemporani cu Isaia Nu trebuie să uităm apoi faptul că Amos. Însă împietrirea inimii poporului a făcut ca istoria să-şi urmeze cursul conform profeţiilor făcute. Isaia era copil cînd Amos îşi desfăşura lucrarea în Israel. Ţefania (640 î. Pentru ca să se poată împlini cuvintele lui Dumnezeu rostite împotriva lui Iuda prin Isaia.Hr. lui Amos i se alăturase şi Osea.) şi Ieremia (627-580 î. prin deciziile lor prezente.Hr. după cuvîntul Domnului. Dacă vrem să înţelegem vinovăţia lui Israel şi a lui Iuda condamnată de Dumnezeu în cartea lui Isaia. un Dumnezeu care nu oboseşte iertînd. Naum (650 î. Dar a venit şi eliberarea din robie. tot după cuvîntul Domnului.) vestesc urgia ce urma să se abată în curînd asupra Ierusalimului (587 î. Rădăcinile istoriei post-exilice în cartea lui Isaia A venit robia şi peste Iuda.Hr. Mica şi Isaia sînt contemporani. o sută de ani mai tîrziu. ci pentru a-i provoca să schimbe viitorul în bine. mai ales că severitatea pedepsei lui Dumnezeu a fost pe deplin simţită de fraţii lor din Regatul de Nord. D. pentru că promisiunile mîntuirii din Isaia sînt mult mai mari decît mîntuirea pe care a putut-o aduce Cirus. capitala Imperiului Asirian.şchiopătat de ambele picioare pînă cînd.Hr. Isaia deschide fereastra spre viitor. îşi au rădăcinile tot în cartea lui Isaia. împăratul . Profeţi care au tratat subiecte comune cu Isaia Ca să-şi înduplece contemporanii. care descriu întoarcerea din robie. ci şi întregul Nou Testament.).

În cartea sa.“ (Is. Eu sînt Domnul. Moise vine cu o cerere ciudată înaintea lui Dumnezeu: „Acum să se arate puterea . Iar cerul nou şi pămîntul nou din Apocalipsa. la întoarcerea celor douăsprezece iscoade. şi Dumnezeu vrea să-i strivească. vrînd să-i omoare.. mai ales cînd mesajul central al cărţii este legat de această extraordinară mîntuire pe care numai Dumnezeu o putea da: „Voi sînteţi martorii Mei . şapte secole mai tîrziu. Concluzie Ne întrebăm care este deci aportul specific al cărţii lui Isaia la întregul pe care Dumnezeu ni l-a revelat în Biblie. de ce nu puteau să fi fost acolo şi cu şapte sute de ani înainte. Însă niciunul dintre ei nu deschide atît de larg fereastra spre mîntuirea lui Dumnezeu cum o face Isaia. 43:10-11)? Atunci cînd. nu ne mai miră faptul că. pe care le aşteptăm încă să se împlinească. poate fi numit „Evanghelistul Vechiului Testament“. ne oprim sub Crucea Domnului Isus. toţi profeţii aduc şi nădejde prin mesajul lor.3. despre o mîntuire pe care numai Robul Domnului o putea aduce. afară de Mine nu este nici un Mîntuitor“ (Is.. dar în acelaşi timp şi plin de îndurare (Ex..Persiei.zice Domnul . Totuş El suferinţele noastre le-a purtat. G. Dimensiunile ei reale le înţelegem însă abia cînd. ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sînt: înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu. în pofida vinovăţiei. Isaia a vorbit despre o mîntuire din robia păcatului. mîntuirea lui Dumnezeu capătă contururi inimaginabile pînă atunci. era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El.. toţi profeţii condamnă vinovăţia poporului şi. ca să ştiţi. Iar dacă erau acolo cu două sute de ani înainte.4). poporul se răzvrăteşte împotriva lui Moise şi Aaron. 34:5-7). 53:1. Privind legăturile care se stabilesc între cartea lui Isaia şi întreaga Biblie. Aceste profeţii s-au împlinit abia în Noul Testament.. El este cel care. Ce anume din ceea ce spune Isaia nu găsim în celelalte cărţi profetice? Fiind purtătorii de cuvînt ai unui Dumnezeu drept. pe drept cuvînt. Eu. încît secole în şir. alături de Deuteronom şi Psalmi.voi şi Robul Meu pe care L-am ales. Atît de şocante sînt profeţiile lui Isaia despre Robul Domnului. om al durerii şi obişnuit cu suferinţa. şi după Mine nu va fi. criticii au susţinut că texte ca cel din capitolul 53 au fost fraudulos inserate de către Biserică. A trebuit ca Dumnezeu să îngăduie descoperirile de la Marea Moartă ca să se dovedească că ele existau în manuscrisul lui Isaia cel puţin cu două sute de ani înainte de Crucea lui Isus. Abia acolo înţelegem pe deplin cuvintele profeţiei lui: „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?. Dispreţuit şi părăsit de oameni. au fost profeţite tot în Isaia. este cartea cea mai frecvent citată de către autorii Noului Testament şi de către Domnul Isus Însuşi..

Parcurgînd acest pas ar trebui să limpezim în continuare structura cărţii.Domnului în mărimea ei. nădejdea pare să fie un adaos nejustificat. cum ai iertat poporului acestuia din Egipt pînă aici»“ (Num. Robul Domnului din Isaia trebuia să sufere şi să moară pentru poporul Său. Elementele arhitectonice de bază ale literaturii profetice şi raţiunea ce stă în spatele lor Pentru a confrunta auditoriul său cu nevoia luării unei decizii morale. Prezenţa acestui al treilea element în scrierile profetice ne obligă să ne întrebăm care este originea lui şi ce anume Îl îndreptăţeşte pe Dumnezeu să vorbescă despre el. ca să se ştie că Domnul este Dumnezeu şi că afară de El nu este nici un Mîntuitor.şi ţinînd cont de faptul că profetul este chemat pe scena istoriei lui Israel în momente în care vinovăţia nu mai putea fi tolerată de Dumnezeu. Pe baza adevărurilor din Isaia a putut spune Pavel cu atîta tărie că Evanghelia pe care a fost trimis s-o propovăduiască este „Evanghelia lui Dumnezeu pe care o făgăduise mai înainte prin proorocii Săi în Sfintele Scripturi“ (Rom. construind de la simplu la complex. pedeapsă şi nădejde. Din moment ce nelegiuirea este o realitate de netăgăduit. dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat. Dar îndurarea Lui se putea naşte numai pe altarul jertfirii de Sine. înţelegînd cum anume a comunicat profetul prin forma literară specifică de care s-a folosit şi pe care am numit-o „literatură profetică“.plata păcatului este moartea . ar lipsi poate multe din rădăcinile vechi-testamentale ale Crucii. după mărimea îndurării Tale. Iată ce anume este specific cărţii lui Isaia. apare şi un al treilea element: nădejdea. 14:17-19). Plecînd de la o realitate fundamentală ce caracterizează universul lui Dumnezeu şi deci legămîntul pe care Dumnezeu l-a făcut cu poporul Său . Vom analiza textul din perspectiva formei literare. Fără mesajul ei. Puterea Domnului stă în îndurarea Lui. 1:2). 4. ale mîntuirii lui Dumnezeu şi ale divinităţii lui Hristos. iartă fărădelegea şi răzvrătirea. profetul îşi construieşte oracolele cu ajutorul a trei elemente de bază: nelegiuire. Iartă dar fărădelegea poporului acestuia. Dar alături de cele două. este normal ca mesajul profetului să cuprindă primele două dintre elementele amintite mai sus: nelegiuire şi pedeapsă. . Cu cartea prin literatură sau cartea privită prin prisma formelor literare specifice ce o caracterizează Cu aceasta ne-am apropiat de ultimul capitol al lungii noastre priviri de ansamblu asupra cărţii Isaia. A. şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam. cum ai spus cînd ai zis: «Domnul este încet la mînie şi bogat în bunătate.

judecata şi dreptatea pot aduce numai pedeapsă şi nimicire totală. de altfel bine meritat de popor. ci şi mărimea şi claritatea lor. 27. pe care el însuşi trebuia să le ducă poporului. Şi chiar a zecea parte de va mai rămîne din locuitori. aşa cum este ea descrisă de Dumnezeu Însuşi. să n-audă cu urechile. 9:1-7. De aceea. 11. urmează un „dar. nu mîntuire. iar aceasta se cheamă moarte. 8:9. să nu înţeleagă cu inima. pînă cînd nu va mai fi nimeni în case şi ţara va fi pustiită de tot. ca şi cum însăşi natura Sa nu L-ar fi lăsat s-o facă. Dacă ar fi să aplicăm acest verset la starea lui Israel. 14.adaugă Isaia (1:27). 1:24-2:4.. pînă va îndepărta Domnul pe oameni şi ţara va ajunge o mare pustie. Judecata şi dreptatea (1:27) nu puteau rosti decît astfel de cuvinte.“: „Dar după cum terebintul şi stejarul îşi păstrează butucul din rădăcină. Isaia îndrăzneşte să întrebe: „Pînă cînd Doamne?“ Răspunsul Domnului este şi mai dur: „Pînă cînd vor rămînea cetăţile pustii şi lipsite de locuitori. creşte nu numai frecvenţa petelor de lumină. 6:13b. cînd sînt tăiaţi. ca şi cum Dumnezeu n-ar fi putut să-Şi încheie mesajul pe nota pedepsei. 10. mai ales atunci cînd îl privim în contextul lui. Lucrul acesta îl confirmă verdictul lui Dumnezeu din capitolul 6 şi el este în armonie cu dreptatea lui Dumnezeu: „Du-te şi spune poporului acestuia: «Întruna veţi auzi şi nu veţi înţelege. chiar şi în mesajul propriuzis al pedepsei pe care i l-a încredinţat Dumnezeu în acel moment. Exemplele sînt foarte numeroase în cartea lui Isaia şi ele devin din în ce în ce mai frecvente pe măsură ce ne apropiem de momentul în care verdictul devine irevocabil (1:18. lumina apare pe neaşteptate acolo unde întunericul este mai mare. Dar Dumnezeu fiind şi dreptate. 6:9-13). şi încă prin pedeapsă.). vor fi nimiciţi şi ei la rîndul lor“ (Is. De ce. 25. Ea trebuia ispăşită. Îngrozit de aceste cuvinte.Şi mai intrigant este însă faptul că. Pe măsură ce înaintăm în carte. tot aşa o sămînţă sfîntă se va naşte iarăşi din poporul acesta“. 4:2-6. este firesc să ne întrebăm: cum se va putea face aşa ceva fără ca dreptatea lui Dumnezeu să fie călcată în picioare? „Sionul va fi mîntuit prin judecată şi cei ce se vor întoarce la Domnul vor fi mîntuiţi prin dreptate“ . ultimele cuvinte vestesc nădejdea în mijlocul pedepsei. Curios însă că după acest verdict. nu numai dragoste. aparent fără nici o logică. De vor fi păcatele voastre cum e cîrmîzul se vor face albe ca zăpada. 30:18-33 etc. 19. ca să nu vadă cu ochii. 12. Numărul versetelor luminoase din Isaia aproape că le egalează pe cele care vestesc pedeapsa. Lucrul acesta este cu atît mai curios cu cît Isaia pare să fi fost chemat în slujba de profet ca să vestească de fapt pedeapsa (Is. fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii. Cu toate acestea. zice Domnul. de vor fi roşii ca purpura se vor face albe ca lîna“. nelegiuirea nu putea fi iertată pur şi simplu. în faţa unui verset ca cel din 1:18: „Veniţi totuşi să ne judecăm.. să nu se întoarcă la Mine şi să nu fie tămăduiţi!“. dacă ar fi să judecăm după cele spuse despre el în primele cinci capitole. şi nicidecum mîntuire. 6:9-13) şi s-o facă în termeni foarte categorici. Doamne? Şi cum se va putea face aşa ceva? Iată . 26. întruna veţi vedea şi nu veţi pricepe!» Împietreşte inima acestui popor.

de la rîul Egiptului pînă la rîul cel mare.am putea poate răspunde cu un eveniment din îndepărtata istorie a patriarhilor.întrebările la care găsim răspunsul numai dacă ne întoarcem să privim în cartea Genesei istoria revelării de Sine a lui Dumnezeu. Ca şi cum Domnul ar fi strigat: După cum sînt trupurile acestor dobitoace. s-a făcut un întuneric adînc. sînt Eu“ (Ioan 8:58).»“ (17. 18). pe culoar a trecut numai Domnul. şi trebuiau să strige: „După cum sînt trupurile acestor dobitoace. în această promisiune. şi va curăţi Ierusalimul de vinovăţia de sînge din mijlocul lui. 1:4). Sămînţa femeii A doua întrebare . De fapt. frîngerea trupului lui Hristos a precedat pînă şi încheierea legămîntului cu Avraam. Însuşi Domnul Isus le spune iudeilor: „Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat“ (Ioan 8:56. şi după cum sînt trupurile acestor dobitoace. După obiceiul vremii. sub chipul acelor flăcări. 5: „După ce va spăla Domnul murdăriile ficei Sionului. venind din direcţii opuse. cele două părţi care urmau să intre în legămînt trebuiau să treacă pe culoar. Avraame. am putea spune că în planul şi în hotărîrea lui Dumnezeu. n. în Hristos. după o lungă şi chinuitoare aşteptare. Cred că aici. pentru că „mai înainte ca să se nască Avraam.“ (subl.). rîul Eufrat. aşa să fie trupul Meu dacă tu. Domnul. Domnul va aşeza peste toată întinderea muntelui Sionului şi peste locurile lui de adunare. n.. trebuie să căutăm sursa luminii ce apare brusc în profeţii. subl. În ziua aceea Domnul a făcut un legămînt cu Avraam şi i-a zis: «Seminţei tale dau ţara aceasta. „după ce a asfinţit soarele.. pe care-l ştia şi Avraam şi după care a şi pregătit animalele. voi călca legămîntul făcut cu tine. Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii (Efes.. cu duhul judecăţii şi cu duhul nimicirii.devine şi mai intrigantă atunci cînd o punem în lumina unor versete ca cele din Isaia 2:4. un nor de fum ziua şi un foc noaptea.). în pofida verdictului care trebuia rostit de dreptatea lui Dumnezeu împotriva poporului vinovat. aşa să fie şi trupul meu dacă voi călca legămîntul făcut cu tine!“ Ciudăţenia a fost că la acel asfinţit.. pe culoarul pe care Avraam l-a făcut din trupurile despicate ale animalelor pentru a intra cu Domnul în legămînt. Atunci cînd apostolul Pavel ne spune că. În acea zi El a luat asupra lui responsabilitatea ambelor părţi. În baza acestui scenariu. aşa să fie şi trupul Meu dacă Eu. Legămîntul Avraamic La prima întrebare .De ce? . Avraame. şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate. una pe lîngă cealaltă. fără acoperire. vei călca legămîntul făcut cu Mine!“. înţelegem că promisiunea pe care Dumnezeu a făcut-o atunci lui Avraam n-a fost o promisiune pripită. Ce urma să mai rămînă după ce Domnul avea . promisiunea ce urmează este unilaterală şi irevocabilă.Cum se va putea face aşa ceva? . În Genesa 15.

Capitolul 26 precizează că Domnul trebuie aşteptat „pe calea judecăţilor Lui“ (8). Părintele veşniciilor. deoarece dreptatea Lui nu-I îngăduie să vină la întîlnirea cu noi în altă parte.spune Isaia . avem şi logica care stă în spatele ultimelor capitole din carte. Focalizarea imaginii continuă şi mai mult în capitolul 25.să cureţe cu duhul judecăţii şi cu duhul nimicirii murdăriile poporului Său? Răspunsul se conturează pas cu pas pe măsură ce citim cartea lui Isaia. Odrasla va ieşi din tulpina lui Işai şi Duhul Domnului se va odihni peste El şi va instaura prin El Împărăţia cea veşnică a lui Dumnezeu. să-i frîngă boldul. deja în 7:14. vor zice: «Iată. începînd cu capitolul 9. învelitoarea care înfăşoară toate neamurile va fi înlăturată . oprindu-se pe un anume munte. lacrimile vor fi şterse de pe toate feţele şi ocara poporului lui Dumnezeu va fi îndepărtată de pe tot pămîntul. pe Muntele Sionului. 7)? Judecata şi dreptatea aducătoare de mîntuire despre care vorbise Isaia în 1:27 se reîntîlnesc în Copilul care S-a născut şi în Fiul care ni S-a dat. Iar judecăţile Lui aduc pedeapsa pentru . Aceasta îţi va zdrobi capul. Ea apare după ce Dumnezeu a fost obligat să rostească blestemul împotriva creaturii Sale. Capitolul 11 focalizează şi mai mult imaginea. urma să se nască în termen de cîteva luni. avem toate elementele din care Isaia îşi construieşte petele de lumină din carte.moartea va fi nimicită pe vecie. ca Ahaz să vadă şi să priceapă că Domnul este Dumnezeu. acesta este Dumnezeul nostru. Ba mai mult. mahrama care acopere toate popoarele. prin natura dublă realizată printr-o subtilă suprapunere a perspectivelor profetice. Prin acest ospăţ. Versetul 9 din capitolul 25 continuă: „În ziua aceea. acum să ne veselim şi să ne bucurăm de mîntuirea Lui!»“. Domn al păcii“. capul Şarpelui va fi zdrobit. Deci soluţia lui Dumnezeu urma să vină prin sămînţa femeii. ne este prezentată ca fiind Cel ce urma să împrăştie întunericul. care trebuia să se confrunte cu Cel Rău şi să-i zdrobească capul. Cu alte cuvinte. Dumnezeu Tare. Ne miră oare faptul că. dar care. între sămînţa ta şi sămînţa ei. acesta este Domnul în care ne încredeam. Oare nu acelaşi tipar îl regăsim şi aici? Lumina apare atunci cînd întunericul este mai dens. pe de altă parte. prin judecată şi dreptate. pe de o parte. de acum şi-n veci de veci (6. cea de pe culoarul jertfelor din Genesa 15 cu cea din Genesa 3:15. în care aveam încredere că ne va mîntui. 3:15). iar tu îi vei zdrobi călcîiul“ (Gen. Dacă punem alături cele două imagini. nesocotindu-L prin neascultare. unde Domnul Oştirilor pregăteşte un ospăţ pentru toate popoarele. semnul pe care Domnul îl dă lui Ahaz prezintă acea sămînţă a femeii care. să-i frîngă puterea prin care ţinea întreaga omenire în robie. Sfetnic. Rădăcinile lui trebuie însă căutate în promisiunea făcută primilor doi oameni în grădina Edenului: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie. a capitolelor care vorbesc despre Robul Domnului ce urma să sufere în locul nostru. Cel „Minunat. care a ales să-I întoarcă spatele. împărăţia Lui fiind sprijinită prin judecată şi neprihănire.

Abia atunci cînd va veni El se va descoperi slava Domnului în aşa fel încît orice făptură o va vedea. Ce anume s-a întîmplat pentru ca Domnul să poată cînta o nouă cîntare despre via Sa? „Eu. iar mai tîrziu poporului Său în Deuteronom? El a promis: „Domnul. înlocuindu-l pe robul Domnului. atunci cînd plata păcatului este moartea? Răspunsul la aceste întrebări prinde contururi mai clare abia începînd cu capitolul 40. profetul operează cu aceeaşi subtilă suprapunere de imagini. Şi aici. Numai aşa putea Dumnezeu să schimbe în capitolul 27 cîntarea viei pe care o cîntase în capitolul 5. sînt păzitorul ei“. pentru Mine şi nu-mi voi mai aduce aminte de păcatele tale“ (43:22-25). cu Robul Domnului. Ospăţul nu se putea fără judecată şi dreptate. Cum se poate aşa ceva? întreabă oricine compară cele două cîntări. Răspunsul îl avem în versetul 9 din capitolului 27: „nelegiuirea lui Iacov a fost ispăşită. Dar Cel care nu S-a mulţumit niciodată să dea copiilor Săi mîntuirea cu jumătăţi de măsură schimbă pe nesimţite imaginea. prin Alesul Său în care-Şi găseşte toată plăcerea.nelegiuire. iar altul va scrie cu mîna lui: «Al Domnului sînt!»“. Capitolul 41 începe prin prezentarea unui rob pămîntesc. Mesia. da Eu.“. Dar răspunsul însuşi se cere explicat şi de aceea se mai ridică alte două întrebări: (1) De către cine sau prin ce a fost ispăşită nelegiuirea? şi (2) A fost oare suficientă pedeapsa robiei. Eu îţi şterg fărădelegile. Robul Domnului. Cel care i-am smuls gardul cu mîna Mea ca s-o pască vitele. Cel care am poruncit norilor să nu mai ploaie peste ea. Cel care am lăsat-o pradă străinilor. „N-am nici o mînie“ împotriva celor care în loc de judecată au vărsat sînge nevinovat. ca şi în capitolele 7-9. a lui Cirus. Ce sînt aceste cuvinte dacă nu împlinirea promisiunii pe care Dumnezeu a făcut-o lui Avraam în Genesa. Domnul. împăratul Persiei. Pe El L-a chemat Dumnezeu ca să dea mîntuirea. Iar primele şase versete din capitolul 44 sînt o încununare a promisiunilor Lui Dumnezeu: Duhul Lui va fi turnat peste Iacov şi în urma lucrării Lui „Unul va zice: «Eu sînt al Domnului!» Altul se va numi cu numele lui Iacov. de aceea „un glas strigă: pregătiţi în pustie calea Domnului“.. El. „Eu o ud în fiecare clipă“. deci fără pedepsirea păcatului. şi M-ai obosit cu nelegiuirile tale. urma să „deschidă ochii orbilor şi să scoată din temniţă pe cei legaţi şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric“ (42:6-7). Dumnezeul . Soluţia putea fi adusă numai de Dumnezeu Însuşi. Israele“. prin care Dumnezeu urma să-Şi împlinească planurile de mîntuire legate de eliberarea poporului Său din Robia Babiloniană. căci te-ai obosit de Mine. Odată ce Robul Domnului a apărut pe scenă. deşi „tu M-ai chinuit cu păcatele tale. Dar din capitolul 42 Isaia Îl prezintă pe Domnul venind prin Robul Său. pe El L-a luat de mînă ca să-L pună legămînt al poporului şi Lumina Neamurilor. Cirus.. afirmaţiile lui Dumnezeu referitoare la nădejdea pe care El dorea s-o aducă devin şi mai îndrăzneţe: Deşi „tu nu m-ai chemat Iacove. Eu. „Eu o păzesc zi şi noapte ca să n-o vatăme nimeni“. Eu. Eu.

Începînd cu capitolul 49 promisiunea capătă noi dimensiuni.).cartea profetică. profetul alcătuieşte din aceste elemente de bază mesaje de dimensiuni ceva mai mari. aşa cum o avem noi astăzi. studierea cărţii profetice ne va obliga să ne mişcăm mereu între detaliu . De aceea te pun să fii lumina Neamurilor.nelegiuirea. Totuşi. fiecare oracol este un mesaj independent şi el trebuie înţeles aşa cum a fost rostit şi aşa cum a fost înţeles de cei care l-au auzit. intuim faptul că în lucrarea sa. Iar în lumina acestei raţiuni. În paginile precedente am enumerat nu numai elementele arhitectonice de bază ale profeţiei . Înainte de a le face. Lucrul acesta era de aşteptat. Această mişcare se va realiza prin strădania noastră de a izola şi de a înţelege oracolele individuale ale cărţii. şi nu scris. ca să duci mîntuirea pînă la marginile pămîntului“ (49:6. care au fost rostite cu anumite ocazii. Iată de ce zice Domnul Robului Său: „Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. au fost redactate mai tîrziu de către profet într-un întreg literar .oracolul individual . dacă ne aducem aminte de promisiunea lui Dumnezeu făcută lui Avraam: „. trebuie să înţelegem că mesajul profetului a fost în primul rînd vorbit. numite oracole. Aceste oracole independente. B. acoperă o perioadă de timp considerabilă. probabil. n. înţelegem că Dumnezeu n-a făcut promisiuni gratuite. la originea lui.ci şi raţiunea sau baza biblică care justifică prezenţa lor.şi întreg . Am văzut că ea trebuie căutată în natura lui Dumnezeu şi în natura legămîntului pe care El l-a făcut cu poporul Său. . El a pregătit soluţia care să permită materializarea lor. De la Israel.. legate fiecare de evenimentul istoric specific care a ocazionat mesajul profetului. Dar. Oracolul profetic sau structurile în care se compun elementele de bază ale literaturii profetice În capitolul precedent am vorbit despre elementele arhitectonice de bază ale literaturii profetice . Avînd în vedere funcţia profetului şi natura preponderent orală a lucrării lui.toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine“ (Gen.cartea profetică. Aceste mesaje profetice. pentru ca apoi să le integrăm din nou în întregul pe care profetul însuşi l-a alcătuit din ele. pedeapsa şi nădejdea .nelegiuirea. pedeapsa şi nădejdea . Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău. 12:3). subl. ea se deschide spre toate Neamurile. ca să trăieşti“ (30:6). Deci.tău îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale şi vei iubi pe Domnul. nu trebuie să uităm că la porunca lui Dumnezeu şi sub inspiraţia Duhului Sfînt.şi despre raţiunea care justifică prezenţa lor în profeţie. profetul a luat aceste oracole independente şi le-a „ţesut“ într-un întreg unitar din punct de vedere literar şi teologic. De aceea..

mesajul său a luat forma unei acţiuni judiciare. Nu de puţine ori. în pofida pedepselor primite.11 Oracolul de o anumită formă s-a născut prin folosirea cu preponderenţă a cîte unuia dintre elementele arhitectonice de bază ale profeţiei. în cărţile profetice avem o varietate de forme ale oracolelor profetice: acţiunea judiciară sau procesul. Au părăsit pe Domnul. martorii Săi: „Am hrănit şi am crescut nişte copii. dar ei s-au răsculat împotriva Mea. 1992. În primele nouă versete este afirmată vinovăţia poporului. poporul Meu nu ia aminte la Mine. dovezi ale vinovăţiei şi verdictul. Forma oracolelor profetice Izolarea oracolelor individuale este facilitată de cunoaşterea formelor lor specifice.. 11 . În componenţa ei vom găsi o acuzaţie directă. Logos. cap. 10. Primele şase capitole din Isaia pot fi considerate o amplă acţiune judiciară. 1:2-4). I-au întors spatele“ (Is.Problema care îngreunează studiul este generată tocmai de procesul de „redactare“ a cărţilor profetice. oracolele au fost aşezate „în rol“. Iată de ce întreabă Isaia: „Ce pedepse noi să vă mai dea. cetatea întreagă este pîngărită (2:6-5:30). Nu întotdeauna cele trei tipuri de oracole sînt independente. Acuzaţia este directă şi clară şi vinovăţia lor este cu atît mai mare cu cît. au dispreţuit pe Sfîntul lui Isarel. înaintea cerurilor şi înaintea pămîntului. Iar situaţia este cu atît mai gravă cu cît niciunul nu poate răspunde la întrebarea acuzării: „Ce aş mai fi putut face viei Mele şi nu i-am făcut?“ (5:4) Odată vinovăţia dovedită. tot aşa. Uneori ele se cuprind unul în celălat şi. de cele mai multe ori. În carte veţi găsi o tratare mai extinsă a formelor oracolului profetic. mai marii norodului sînt pîngăriţi (1:21-2:4). În unele cărţi. Ea se deschide printr-o acuzaţie adusă direct de Dumnezeu (3:13) împotriva poporului Său. cel mai complex oracol este „acţiunea judiciară“. 1.. în cadrul ei vom întîlni „vaiete“ şi „promisiuni“. poporul a curvit după dumnezei străini. Biblia ca literatură. Boul îşi cunoaşte stăpînul şi măgarul cunoaşte ieslea stăpînului său. Nelegiuirea lor a spurcat Templul (1:10-20). Principii hermeneutice. ei tot nu s-au întors la Domnul. cînd voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău?“ (1:5). a) acţiunea judiciară sau procesul Atunci cînd profetul a dorit să dovedească vinovăţia poporului. verdictul este dur şi irevocabil (6:9-13). Ed. Vezi Gordon Fee & Douglas Stuart. După cum în Biblie avem o varietate de forme literare. Începînd cu versetul 10 al primului capitol începe dovedirea acestei vinovăţii. dar Israel nu Mă cunoaşte. Cluj. vaietul sau bocetul şi promisiunea sau oracolul mîntuirii. fiind extrem de greu să observăm unde se termină un oracol şi unde începe celălat.

“ (14-19). Cel care rosteşte de fapt aceste vaiete.. atît în mijlocul „acţiunilor judiciare“ cît şi în 12 Vezi Gordon Fee & Douglas Stuart.Grindina va surpa locul de scăpare al neadevărului şi apele vor îneca adăpostul minciunii. pare să nu Se poată răbda să nu strecoare în mesajul Său petele de lumină de care am vorbit. împăratul Asiriei.. Iată că vine de la Domnul un om tare şi puternic. Logos. 16. vă va apuca. prevestirea unei schimbări radicale şi prevestirea binecuvîntării. zi şi noapte. au ameţeli din pricina băuturilor tari. Deşi în mod evident stăm în faţa unui oracol pe care l-am putea încadra în categoria „vaietelor“. apar peste tot.. îndoindu-se de Domnul. este totuşi extraordinar că Dumnezeu. deşi în el distingem atît „vaiete“. 22-29). Ei zic: «Pe cine vrea să înveţe el [profetul Isaia] înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături?“ (7-13). s-au dus să caute ajutor în Egipt. ca o vijelie nimicitoare.“ (1-6)... Capitolul se termină cu imaginea mîinii întinse a lui Dumnezeu. c) promisiunea sau oracolul mîntuirii Promisiunea ca oracol conţine trei părţi distincte: referirea la viitor.. 17. peste Ezechia şi Ierusalim... nu este de mirare că acţiunea judiciară cuprinsă în ele pare să fie un singur oracol complex.. cînd va trece urgia apelor năvălitoare. cît şi „promisiuni“. şi numai vuietul ei vă va îngrozi. cum le numeşte Stuart Douglas12. . nu ne miră faptul că „oracolele mîntuirii“. nu ne va atinge.. Vaietul cuprinde în general trei elemente: anunţarea dezastrului. b) vaietul sau bocetul Vaietul era un „discurs liric“ frecvent folosit în Israel în mijlocul dezastrelor sau în faţa morţii.Primele şase capitole fiind un fel de rezumat cu care profetul şi-a prefaţat cartea. Cînd va trece urgia apelor năvălitoare veţi fi striviţi de ea. căci va trece în toate dimineţile. şi astfel vaietul este amestecat cu promisiunea (28:5. Capitolul 28 se deschide cu anunţarea dezastrului: „Vai de cununa îngîmfată a beţivilor lui Efraim. Toate mesele sînt pline de vărsături murdare şi nu mai este nici un loc curat.. Biblia ca literatură. Dumnezeu pune în gura profeţilor un astfel de „discurs“ pentru ca.. într-o formă cît mai expresivă. să avertizeze poporul despre dezastrul ce urma să vină peste el din pricina neascultării lui. Ori de cîte ori va trece. care oferă de fapt mîntuirea. pentru că. căci avem ca loc de scăpare neadevărul şi ca adăpost minciuna!» . Urmează apoi explicarea cauzei dezastrului: „Preoţii şi proorocii sînt îmbătaţi de vin. ca o furtună de piatră. 6. motivul dezastrului şi prezicerea dezastrului. Din versetul 13 începe prevestirea dezastrului: „De aceea ascultaţi cuvîntul Domnului batjocoritorilor. am făcut o învoială cu locuinţa morţilor. Capitolele 29-33 sînt astfel de vaiete rostite înaintea dezlănţuirii urgiei pe care urma s-o aducă Sennaherib. În lumina celor spuse despre inima lui Dumnezeu. Ed. Principii hermeneutice. care stăpîniţi peste poporul acesta din Ierusalim! Pentru că ziceţi: «Noi am făcut un legămînt cu moartea.

6:13. pentru că lipseşte formula de comparaţie. 32:15-18 etc. iar în Isaia 1:8. ci mai ales conotaţiile lor. şi toată inima sufere de moarte. 2:2-4. 9:1-7. trebuie să ne întrebăm de ce a ales profetul imaginea pe care ne-o prezintă şi de ce a ales s-o includă tocmai aici. 13 În esenţă. 2. O astfel de exprimare trebuie mai întîi s-o percepi. ci numai răni. Ele ne vor indica natura oracolului pe care-l studiem şi ne vor ajuta la interpretarea lui. am observat că profetul îşi construieşte mesajul din elemente familiare ascultătorilor săi. În acţiunea judiciară şi în promisiuni regăsim motive ale legămîntului. 4:2-6. profetul ne obligă să avem mereu înaintea ochilor o imagine dublă şi întotdeauna cea adevărată este cea conotativă. Este totuşi important să distingem diferitele accente din diferitele porţiuni de text: vinovăţia. pe străzile cetăţilor apăreau bocitoarele care. dar implicită. vînătăi şi carne Cluj. Uneori promisiunea. 31:4-9. De aceea. încercînd să le exemplificăm în scrierea lui Isaia. se constituie într-o adevărată insulă în marea de întuneric ce o înconjoară (25.motivul legămîntului şi motivul vaietului . 27). Spre exemplificare. hiperbola. în Isaia 1:10 veţi găsi o metaforă. Dar pentru că şi exprimarea în imagini îşi are logica ei. O bună parte din scrierile profetice sînt de natură poetică. 10. personificarea etc. În cazul unei astfel de comunicări trebuie să ne străduim să înţelegem nu numai denotaţiile cuvintelor.).mijlocul „vaietelor“ (Is. Din tălpi pînă în creştet. 26. este că ele nu pot fi separate uşor. 30:18-33. . fie se împletesc unele cu altele. 9. metafora este tot o comparaţie. nimic nu-i sănătos.13 Construindu-şi mesajul cu ajutorul metaforei şi al comparaţiei. alteori vaietele se termină de fapt în promisiuni (28:22-29. iar „vaietele“ folosesc un motiv cultural larg răspîndit în Israel. comparaţia. Imaginile cu care operează autorul sînt construite cu ajutorul figurilor de stil clasice: metafora. pedeapsa sau promisiunea. ca apoi s-o poţi interpreta.). 7:14. în cărţile profetice întîlnim o exprimare în imagini. Limbajul oracolelor profetice Încercînd să izolăm diferitele tipuri de oracole individuale. 1992. Dar concluzia clară la care am ajuns. Am vorbit despre trei categorii de oracole. care se întinde de-a lungul mai multor capitole în şir. Iată un exemplu: „Tot capul este bolnav. În vremurile de restrişte personală sau naţională. Cele mai frecvent întîlnite sînt metafora şi comparaţia. 10:24-12:6 etc. La aceste două elemente . prin vaietele lor. evocau nenorocirea ce s-a abătut asupra cetăţii. Dimensiunea şi frecvenţa lor creşte pe măsură ce înaintăm în carte. 29:17-24. Diferitele tipuri de oracole fie se cuprind unele pe altele. cap. o comparaţie.trebuie să adăugăm şi natura limbajului profeţiilor.

Intenţia profetului este să înduplece voinţa ascultătorilor săi. fiecare va aduna în jurul lui o parte din . putem spune că cele trei elemente arhitectonice de bază ale profeţiei se organizează în mesajul profetic. În concluzie. Fusul profetic sau grupuri de oracole în cartea Isaia Din elementele arhitectonice de bază ale profeţiei. care trebuie înţelese în lumina scopului cărţii. Legătura pe care autorul o face prin comparaţia respectivă poate fi validată prin observaţie şi prin analiză raţională. oracolele individuale au fost compuse de profet în fusuri profetice complexe. Folosirea metaforei şi a comparaţiei îşi are logica ei. fie „promisiune“ sau „oracol al mîntuirii“. Evenimentele istorice în jurul cărora este înfăşurat fiecare grup de profeţii pot fi identificate cu primul an al domniei lui Ahaz (735). Această metaforă care descrie de fapt ţara după asedierea ei în 701 î. Or. perioada în care Ezechia a fost ispitit să intre în coaliţia militară cu Aşdodul (în preajma anului 711). 46) am ilustrat cele cinci fusuri profetice majore ale cărţii lui Isaia. profetul şi-a construit oracolele.vie nestoarse. în procesul de redactare. oracolele au fost grupate în fusuri profetice. Limbajul poetic. Forma şi limbajul dau oracolului forţa lui specifică. în oracole individuale. primul an al domniei lui Ezechia (715). de către Asiria (7). fie „vaiet“ sau „bocet“. limbajul imaginilor. nelegate şi nealinate cu untdelemn“ (Is. este înlocuită în versetul 8 cu o comparaţie explicită: „Şi fiica Sionului [Ierusalimul] a rămas ca o colibă în vie. oferă profetului o posibilitate mult mai mare de a stîrni emoţii în ascultătorii lui decît ar putea s-o facă o înlănţuire de argumente logic-discursive. În pasul următor ne propunem să înţelegem cum anume şi-a organizat profetul oracolele individuale atunci cînd şi-a redactat cartea.Hr. asedierea Ierusalimului de către armatele asiriene în 701 şi întoarcerea din Robia Babiloniană din 539 î. Este ca şi cum în fiecare din acele puncte ale istoriei ar fi înfipt cîte un fus sau cîte un ax. Dacă începem să răsucim aceste axe. adică în lumina întregului. lucrul acesta se realizează mult mai bine atunci cînd argumentele adresate raţiunii ajung la ea prin poarta sentimentelor.). pentru că la redactare. C. ca o covercă într-un cîmp de castraveţi“ (subl. prin accentuarea unui anumit element. Profetul va alterna cele două figuri de stil în funcţie de forţa pe care doreşte s-o dea expresiei. Forţa exprimării în cazul folosirii metaforei este mult mai mare decît în cazul folosirii comparaţiei. Aceasta conferă oracolului individual o identitate pe care în rîndurile de mai sus am numit-o fie „acţiune judiciară“ sau „proces“. Dar izolarea oracolelor individuale şi descifrarea limbajului lor nu încheie încă efortul nostru de a înţelege literatura profetică. Asemenea exemple pot fi găsite pe fiecare pagină a cărţii lui Isaia. 1:5-6).Hr. Apoi. n. În schema din Figura 8 (p.

177) şi hărţile V şi VI (p. Însă Ezechia se trezeşte la realitate abia atunci cînd ajunge închis în cetatea Ierusalimului. Anexa I (vol. inima lui este înduplecată să refuze intrarea în alianţa pe care i-o propune Aşdodul şi în 711 î. Prin panorama politică14 pe care Isaia o deschide înaintea lui Ezechia. în nădejdea că el se va smeri înaintea Sa. nădăjduia el. Tăcerea durează aproape douăzeci de ani.. Pentru o mai bună înţelegere a pasajului 10:5-19:25. Axul celui dintîi (20:1-27:13) este înfipt în evenimentele care au precedat intrarea în coaliţia anti-asiriană cu Egiptul. în acest fus profetic se amestecă vaiete profetice cu promisiuni profetice de mari întinderi. 15 Vezi traducerea textului de pe Prisma lui Sennaherib. sau Isaia a ales să nu includă nici un oracol din această perioadă în cartea sa. fiul lui Ahaz. El porneşte să pregătească inima tînărului împărat pentru alegerea ce urma să o facă. întregul bazin mediteranean a început să se frămînte. Începînd cu capitolul 20. împăratul Asiriei care stăpînise lumea cu mînă puternică de-a lungul întregii domnii a lui Ezechia. I). se pare să sîntem în al treilea mare fus profetic al cărţii (20:1-35:10). Primul înfăşoară în jurul lui textul din Isaia 7:1 pînă la 10:4. prin cel de al doilea fus (28:1-35:10). p. cînd Aşdodul cade sub Asirieni. Ezechia însuşi este prins de această febră şi îşi trimite în ascuns solii în Egipt ca să pecetluiască cu darurile lui alianţa care. Materialul profetic adunat în jurul fiecărui sîmbure istoric l-am denumit „fus profetic“. Odată cu urcarea pe tron a lui Ezechia. Dumnezeu vine şi vorbeşte din nou inimii lui Ezechia. Întrebarea era dacă Ezechia se va încrede în Domnul sau va alerga după ajutorul popoarelor din jur. Sargon al II-lea. Odată ce decizia a fost luată. Prin profeţiile care încep cu versetul 5 din capitolul 10. El poate fi subîmpărţit în două fusuri profetice mai mici.Hr. „ca o pasăre în colivie“ . aşa cum a făcut tatăl său.materialul cărţii.ca să cităm cuvintele lui Sennaherib. Materialul cărţii se împarte deci între aceste cinci fusuri profetice.15 Despre aceste evenimente este vorba în al patrulea fus profetic (36:1-36:9).Hr. Dumnezeu vine să ofere o nouă şansă generaţiei acestuia. În pofida acestei decizii Dumnezeu nu încetează să vorbească inimii lui Ezechia. Hotărîrea lui Ezechia de a sta lîngă Domnul a slăbit cu fiecare an. De aceea. Dar zarurile erau aruncate. Au început să se lege alianţe politice în nădejdea unei izbăviri din robia asiriană. Isaia vine să condamne decizia lui Ezechia de a intra în coaliţie. îl va ajuta să scuture povara jugului străin de pe grumazul ţării. 319-320). Prin profetul Său. Imediat după ce Ahaz ia decizia finală de a refuza oferta lui Dumnezeu şi de a se rezema pe ajutorul Asiriei. 14 . moare în anul 705 î. Acest al doilea fus profetic înfăşoară în jurul lui textul din 10:5-19:25. vezi Harta III (Lecţia 5. Dumnezeu pare să nu mai vorbească prin profetul Său. Ezechia se convinge de înţelepciunea deciziei de a asculta de Dumnezeu. Într-un astfel de moment.

1-6 F1 Is. 36:1-39:8 Deşi mîntuit ca prin foc. În acest ultim grup de profeţii descoperim frecvente alunecări înspre dimensiunile mesianice şi escatologice ale planului lui Dumnezeu. 10:5-19:25 Prefaţa cărţii Ahaz respinge oferta mîntuirii lui Dumnezeu. Lucrarea Robului Domnului se ancorează în aşteptarea eliberării din Robia Babiloniană şi vine să ofere acea tăiere împrejur a inimii pe care a promis-o Dumnezeu în cartea Deuteronom (30:6). 48:6b-57:21 Numai mîntuirea lucrată de Robul Domnului putea fi o soluţie finală atît pentru problemele poporului Său. Idolii n-o pot da. Înţelegerea conceptului de element spiritual şi moral în profeţie îl datorez scrierilor lui Alfred Edersheim.am avut ocazia să limpezim structura cărţii.întoarcerea din Robia Babiloniană (539 î. Is. 58:1-62:12 Vor beneficia de mîntuirea lui Dumnezeu numai cei care se întorc de la păcatele lor. Reconstruind cartea de la elementele arhitectonice de bază spre fusul profetic. deschizînd astfel poarta pentru pedeapsă. aşa cum este ea relevată de cele cinci fusuri profetice majore. F5 Is. Prophecy and History in Relation to the Messiah. Is. El adună în jurul lui capitolele 40 la 62. 28:1-35:10 Rezemat pe trestia frîntă a Egiptului. mîntuirea vine de la El. 63-66). The Warburton Lectures for . F4 Is. Cele cinci fusuri profetice mari sînt flancate de-o parte şi de alta de o prefaţă (Is.fus profetic.Hr. 40:1-48:6a Pentru că Domnul hotărăşte cursul istoriei. El prezintă atît soluţia definitivă a mîntuirii lui Dumnezeu prin lucrarea Robului Său. Ezechia este confruntat cu verdictul judecăţii lui Dumnezeu şi cu promisiunea mîntuirii Lui. Is.).cu cartea prin literatură . 7:1-10:4 F2 Is. în acest ultim pas al pregătirii cărţii pentru studiu . Ezechia întoarce spatele lui Dumnezeu. cît şi pentru cele ale întregii lumi. F3 Is. P Is. Ezechia se lasă înduplecat de profet şi respinge oferta Aşdodului. 63:1-66:24 Postfaţa cărţii D. Elementul spiritual şi elementul moral în profeţie17 16 17 P înseamnă prefaţă sau postfaţă. Adăugînd la cele cinci fusuri profetice majore prefaţa şi postfaţa. 20:1-27:13 Dumnezeu pregăteşte inima lui Ezechia pentru alegerea ce urma s-o facă privind coaliţia anti-asiriană. structura cărţii lui Isaia va arăta astfel:16 P Is. iar F .Ultimul mare fus profetic este înfipt în solul unor evenimente care pentru Isaia ţineau de istoria viitoare . cît şi pedeapsa definitivă care va cădea peste toţi cei ce vor respinge oferta mîntuirii Lui. 1-6) şi de o postfaţă a cărţii (Is. deoarece ei nu sînt nimic.

Pentru aceasta Dumnezeu ne-a ales în Hristos înainte de întemeierea lumii. opuse unul celuilalt. toate lucrurile: cele din cer şi cele de pe pămînt“ (Efes. binecuvîntarea şi blestemul. Am văzut apoi că din aceste elemente de bază se plămădesc oracole individuale de diferite forme. binecuvîntarea şi blestemul se definesc prin sănătatea. Dorinţa lui pentru noi nu poate fi limitată la 1880-1884. 1:4-7). planul lui Dumnezeu este să-Şi unească „într-unul singur. toate celelalte decurg în mod natural din ea. Cele două elemente îşi au originea în legămîntul pe care Dumnezeu l-a încheiat cu poporul Său. iar a doua. În cuvintele apostolului Pavel. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta. Oracolele au fost grupate de către autor în structuri mai complexe pe care le-am denumit fusuri profetice. Sănătatea relaţiei depindea în ultimă instanţă de împlinirea unei singure porunci. al doilea vizează decizia prezentă a celor cărora le-a fost adresat oracolul profetic. respectiv prin perturbarea acestei relaţii. . 6:4. Dumnezeul Tău. Importanţa unică a acestei porunci a fost subliniată de Însuşi Domnul Isus: „Aceasta este cea dintîi şi cea mai mare poruncă“ (Mat. în care avem răscumpărarea şi iertarea păcatelor (Efes. ne-a rînduit ca să fim înfiaţi prin Isus Hristos. Continuitatea acestor spaţii profetice trebuie legată de faptul că planul lui Dumnezeu alcătuieşte un întreg inseparabil. 30:19. Esenţa legămîntului fiind relaţia dintre Dumnezeu şi poporul Său. 5). ascultînd de glasul Lui şi lipindu-te de El!“ (Deut. Încheierea legămîntului a fost pecetluită prin următoarele cuvinte: „Iau azi cerul şi pămîntul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea. 1955. a marelui Shema: „Ascultă Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Odată intrat în aceste spaţii. cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta“ (Deut. Michigan. Grand Rapids.Am pornit de la elementele arhitectonice de bază ale profeţiei . în Hristos. iubind pe Domnul.nelegiuire. De aceea. Baker Book House. tu şi sămînţa ta. pedeapsă şi nădejde. Primul vizează dimensiunile viitoare ale planului lui Dumnezeu. profetul alunecă cu uşurinţă prin ele de la un capăt la altul. Împărăţia Celui Rău sau Împărăţia Întunericului. 1. Alege viaţa ca să trăieşti. care acoperă prezentul şi viitorul în toată complexitatea lor. 20). 22:38). Ele constituie două realităţi spirituale opuse. Dumnezeu nu poate vorbi de izbăvirea din ziua de mîine fără ca odată cu ea să ne-o ofere şi pe cea care urmează ei. 1:10). În cadrul fusului profetic distingem un element de prezicere pe care-l vom numi „elementul spiritual“ din profeţie şi un element didactic pe care-l vom numi „elementul moral“ din profeţie. Elementul spiritual în profeţie sau spaţiul continuu al binecuvîntărilor şi al blestemelor Binecuvîntările şi blestemele sînt spaţii continue. prima fiind numită Împărăţia lui Dumnezeu sau Împărăţia Luminii.

În scrierile profetice. a) elementul spiritual pozitiv: . noi percepem Împărăţia lui Dumnezeu în desfăşurarea ei. „Eu voi fi Dumnezeul tău“ însemna şi „Eu voi fi viaţa ta!“. profeţia alunecă prin întregul spaţiu.„binele“ pe care. ar fi putut avea adevărata binecuvîntare.atunci cînd noi înclinăm să ne mulţumim cu o bucăţică din binecuvîntare. Aceste dimensiuni ale binecuvîntării şi ale pedepsei alcătuiesc fusuri profetice complexe. dintotdeauna. Nu întîmplător a zis Isus Hristos: „Şi viaţa veşnică“ . Cu efortul cu care am obţine ceea ce aşteptăm pentru nevoia noastră imediată. Ceea ce a uitat mereu este faptul că. adică relaţia cu El. de la binecuvîntări imediate cum ar fi cele din . în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine“ (Gen. cu efortul cu care le putea obţine pe acestea. 17:7). la cea finală. Ea a descins în sfera noastră odată cu venirea lui Hristos şi se va desăvîrşi la a doua Sa venire. Dar. totuşi. de la o mîntuire imediată spre una finală sau de la pedeapsa imediată. omul . 10:28). pe care L-ai trimis Tu“ (Ioan 17:3). Iar ceea ce este adevărat în spaţiul continuu al promisiunilor este adevărat şi în cel al pedepsei. Chiar dacă Împărăţia lui Dumnezeu este un tot indivizibil şi de aceea putem să vorbim de spaţiul continuu al binecuvîntării. refacerea identităţii naţionale a lui Israel. din pricina problemelor prin care trecem. am putea avea întregul BINE. de fapt singurul şi adevăratul BINE . Această promisiune a relaţiei stă la baza legămîntului pe care Dumnezeu l-a făcut cu Avraam: „Voi pune legămîntul Meu între Mine şi tine şi sămînţa ta după tine din neam în neam.viaţa veşnică. pe linia promisiunii sînt incluse o mulţime de elemente. acesta va fi un legămînt veşnic. de fapt viaţa însăşi . Atunci cînd ne jucăm cu focul mîniei lui Dumnezeu sîntem în pericolul de a fi arşi de toată puterea Lui. la limita palpabilului: izbăvirea din robia asiriană sau cea babiloniană.promisiunea mesianică şi escatologică pozitivă Deoarece Dumnezeu priveşte viaţa ca pe un întreg indivizibil. cu umbra ei.„este aceasta: să Te cunoască pe Tine. pentru că trăim în spaţiu şi timp. întreaga binecuvîntare pe care El a pregătit-o pentru noi. şi pe Isus Hristos.s-a mulţumit cu binecuvîntări imediate pe care le-a aşteptat mereu la limita inferioară. pentru că Dumnezeu este un foc mistuitor şi „grozav lucru este să cazi în mîinile Dumnezeului celui viu“ (Evrei 12:29. Iată de ce Dumnezeu nu ezită să Se ofere pe Sine . îl aşteptăm azi.esenţa binecuvîntării . revenirea exilaţilor în Sion. ori de cîte ori Dumnezeu pune în faţa poporului binecuvîntarea sau blestemul. rezidirea Ierusalimului. pentru că El a pregătit pentru noi un BINE şi mai mare. Dimensiunile viitoare imediate sau mai îndepărtate pe care le distingem în oracolul profetic alcătuiesc elementul spiritual sau de prezicere al profeţiei. binecuvîntări pe cîmp şi în casă etc.Israelul de atunci şi noi cei de astăzi . singurul Dumnezeu adevărat.adică viaţa de cea mai bună calitate.

În Isaia găsim astfel de alunecări înspre abisurile pedepsei lui Dumnezeu în profeţiile despre Babilon. De aceea Dumnezeu nu Se opreşte la binecuvîntări imediate. Or. 27:1-8. Prima tentaţie este să atribui aceste alunecări limbajului poetic. poate. Este vorba din nou despre căderea Babilonului. De fapt. 59:1.Cum ai căzut din cer. îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu. 35:1-10 etc.). pînă la promisiuni ce urmau să se împlinească peste cîţiva ani (32:10) sau chiar peste cîteva generaţii. Cînd citeşti asemenea texte simţi o alunecare înspre o dimensiune care nu poate fi explicată pe tărîmul istoriei. 65:17). la capătul miază-noaptei. păcatul este cel care-L împiedică pe Dumnezeu să-l asculte pe om (Is. pentru ca pe nesimţite să alunece spre spaţii cu dimensiuni abisale: „Locuinţa morţilor se mişcă pînă în adîncimile ei. în adîncimile mormîntului“ (Is. într-adevăr. Dar astfel de promisiuni sînt insuficiente în ele însele..Isaia 37:6. a fost la un moment dat împăratul Babilonului. pentru că lasă nerezolvată însăşi esenţa problemei păcatul. 14:9-15). 33-35. tot aşa poate să conţină şi un element spiritual negativ. fiu al zorilor! Cum ai fost doborît la pămînt. Babilonul însuşi ajunge să fie în Biblie un simbol al răului. voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor.„promisiunea“ anticristică şi escatologică negativă După cum profeţia poate să conţină un element spiritual pozitiv. Iată cîteva exemple: Isaia 2:2-4. tocmai păcatul sau nelegiuirea este zidul de despărţire între om şi Dumnezeu. mă voi sui pe vîrful norilor. ci merge mai departe la cele mesianice şi chiar mai departe. 11:1-12:6. 33:20-24. Pe nesimţite. cum ar fi întoarcerea din Robia Babiloniană (44:26-28 etc. prăpastia în care se prăvăleşte Babilonul îşi cască adîncimile. pentru că în nenumărate texte se vorbeşte despre Cel Rău. de cîteva zile. şi . Luceafăr strălucitor. pe toţi mai marii pămîntului. culminînd cu cerul nou şi cu pămîntul nou al Împărăţiei Lui (Is. El „nu Se rabdă“ să nu ne ofere imaginea binecuvîntării finale. Aceste imagini escatologice pozitive se înmulţesc în a doua parte a cărţii. ea trezeşte înaintea ta umbrele. 2). Dar restul Scripturii te obligă să cauţi şi o altă explicaţie. Toţi iau cuvîntul ca să-ţi spună: «Şi tu ai ajuns fără putere ca şi noi!» . voi fi ca Cel Prea Înalt!» Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor. tu biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: «Mă voi sui în cer. dezvăluind dimensiuni abisale: „Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă. ca să te primească la sosire. b) elementul spiritual negativ: . Profetul începe să vorbească despre cetatea Babilon (13:1-14:3).. făcute lui Ezechia şi care urmau să se împlinească în termen de cîteva ore sau. 7. scoală de pe scaunele lor de domnie pe toţi împăraţii neamurilor. care abundă în scrierile profetice. Un alt text care exemplifică elementul spiritual negativ în profeţie este cel din Isaia 24:14-23. al cărui exponent. Acesta poate fi definit prin acea alunecare de la pedeapsa imediată înspre spaţiile anticristice şi escatologice ale pedepsei. dar a cărui realitate trece dincolo de perimetrul Imperiului Babilonian.

cît şi ale legămîntului Său cu omul sînt legea conform căreia „plata păcatului este moartea“. păcatul lui îl apasă. 20. Luna va fi acoperită de ruşine şi soarele de groază. Această apelare la libertatea de alegere a omului şi la responsabilitatea lui de a alege binele constituie „elementul moral“ al profeţiei. pămîntul se crapă.). şi. pămîntul se clatină ca un om beat. 3.„în cer. împăraţii pămîntului“ . cade şi nu se mai ridică. subl. Imediat după actul creaţiei. în general. căci se deschid stăvilarele de sus şi se clatină temeliile pămîntului! Pămîntul se rupe. 30:19. iar pe pămînt.este imposibil să rezolvăm interpretarea textului punînd totul pe seama imaginilor poetice.cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ. Alege viaţa. sîntem atraşi de elementul spiritual sau de elementul de prezicere din profeţie. 2. căci de aceasta atîrnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale“ (Deut. n. căci Domnul oştirilor va împărăţi pe muntele Sionului şi la Ierusalim. Dumnezeu îl aşează pe om într-un cadru în care acesta să-şi poată exercita libertatea de a alege între viaţă şi moarte. iar pe pămînt pe împăraţii pămîntului. precum şi libertatea omului de a alege între viaţă şi moarte. Poate cel mai bun mod de a înţelege importanţa elementului moral în profeţie este compararea profeţiei biblice cu ghicitul. vor fi închişi în gherle. În profeţia biblică. Observînd îngînarea celor două dimensiuni . iubind pe Domnul Dumnezeul tău. tu şi sămînţa ta. oştirea de sus. Indiferent pe ce cale încearcă cineva să . vor fi pedepsiţi. Această libertate de a alege între viaţă şi moarte constituie esenţa responsabilităţii morale a omului şi tocmai ea este elementul pe care îl viza Dumnezeu prin includerea binecuvîntărilor şi blestemelor în cadrul legămîntului şi în mesajul profetic. elementul spiritual este subordonat elementului moral Deşi. nu trebuie să uităm că acesta este întotdeauna şi în întregime subordonat elementului moral. În ziua aceea. Elementul moral în profeţie sau obligaţia de a alege între viaţă şi moarte Tot părţi integrante atît ale creaţiei lui Dumnezeu. după un număr mare de zile. strălucind de slavă în faţa bătrînilor Lui“. Domnul va pedepsi în cer oştirea de sus. binecuvîntarea şi blestemul. Acelaşi lucru l-a pus Dumnezeu şi în legămînt: „Iau azi cerul şi pămîntul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea. între binecuvîntarea dependenţei de Dumnezeu şi blestemul despărţirii de El. ca să trăieşti. ascultînd de glasul Lui şi lipindu-te de El. tremură ca o colibă. între binecuvîntare şi blestem. pămîntul se sfărîmă. Aceştia vor fi strînşi ca prinşi de război şi puşi într-o temniţă.

prevestind o pedeapsă.. Citind astfel de texte ne întrebăm ce anume deosebeşte profeţia biblică de ghicire? Răspunsul este evident: tocmai prezenţa elementului moral. se întoarce de la răutatea lui. Dumnezeu îl aplică concret la locuitorii Ierusalimului: „Aşa vorbeşte Domnul: «Iată pregătesc o nenorocire împotriva voastră şi fac un plan împotriva voastră. va naşte un fiu. De aceea întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea. pînă va şti să lepede răul şi să aleagă binele. nici mai înţelepţi. 18:11). şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi). că-l voi smulge. ţara de a cărei doi împăraţi te temi tu va fi pustiită. Tot aşa însă. Sau atunci cînd Dumnezeu pune înaintea noastră o promisiune. ci ne desface. Dar dacă neamul acesta face ce este rău înaintea Mea şi n-ascultă glasul Meu. Cei care încearcă să afle viitorul în acest fel sînt aruncaţi într-un fatalism depersonalizant.ghicească viitorul. S-ar prea putea ca şi acesta să fi fost unul dintre motivele pentru care Dumnezeu a condamnat şi interzis cu desăvîrşire ghicitul. de ce-i spune Isaia lui Ahaz: „Ascultaţi totuş. El o face ca noi să alegem să ne bucurăm de ea şi să n-o respingem prin răzvrătirea neascultării noastre.Domnul însuş vă va da un semn: Iată fecioara va rămîne însărcinată. 48:18-19. Întrebarea cu care ne confruntă Dumnezeu în profeţia biblică vizează întotdeauna prezentul. ne punem întrebarea de ce găsim totuşi în profeţiile biblice aceste ferestre deschise spre viitor? De exemplu. pentru ca ei să-l . Viitorul se prăvăleşte peste el. atunci îmi pare rău şi de binele pe care aveam de gînd să i-l fac“ (18:7-10). În pofida curiozităţii noastre. Chiar şi atunci cînd ne vorbeşte despre viitor. nu ne face mai puternici. Domnul va aduce peste tine şi peste poporul tău şi peste casa tatălui tău zile cum n-au mai fost niciodată. ştim că ele au încercuit Ierusalimul. îndreptaţi-vă umbletele şi faptele!»“ (Ier. Nu trebuie să uităm că Ieremia profeţea la puţină distanţă în timp de prăbuşirea Ierusalimului sub atacurile armatelor lui Nebucadneţar. că-l voi zidi sau că-l voi sădi. El va mînca smîntînă şi miere. acesta îi este prezentat ca o realitate dură şi implacabilă. Dacă aşa stau lucrurile. Dar înainte ca să ştie copilul să lepede răul şi să aleagă binele.. cunoaşterea viitorului nu ne împlineşte ca oameni. despre care am vorbit astfel. despre o împărăţie. că au dărîmat Templul lui Solomon şi că au deportat marea majoritate a populaţiei. ne chirceşte. 7:14-17).) Tocmai de aceea le-a vestit Dumnezeu viitorul prin Ieremia. „Deodată zic despre un neam. Privind istoria din perspectiva noastră. casa lui David! . atunci şi Mie îmi pare rău de răul pe care Îmi pusesem în gînd să i-l fac. pentru că în faţa lui trebuie să coborîm neputincioşi mîinile. După ce a enunţat acest principiu prin profetul Său. „Dar dacă neamul acesta. strivindu-l cu realitatea lui rece şi nemiloasă. din ziua în care s-a despărţit Efraim de Iuda (adică pe împăratul Asiriei)“ (Is. că-l voi surpa şi că-l voi nimici“ zice Dumnezeu în Ieremia. El o face oferindu-ne posibilitatea să schimbăm viitorul prin decizile noastre prezente. abandonînd orice responsabilitate. Putea oare poporul din Ierusalim să evite această catastrofă? Noi spunem că nu! Biblia spune că da! (Vezi şi Is. că i-au dărîmat zidurile. deodată zic despre un neam sau despre o împărăţie.

schimbe prin pocăinţa lor. ci pentru că atunci cînd a fost profeţit. în literatura profetică. Scopul oracolelor profetice este să declanşeze în ascultători. Atunci cînd confrunţi pe cineva cu o alegere vitală. În această complexitate este demonstrată afirmaţia lui Dumnezeu: „Eu nu doresc moartea păcătosului“. şi nu un scop în sine. Pentru că în orice grup social vor exista indivizi care comunică mai bine pe canalul anumitor forme literare. respectiv în cititori. Viitorul profeţit a devenit o realitate nu pentru că a fost profeţit. El a folosit întreaga paletă a formelor literare: naraţiunea. decretele de lege. poezia. Dumnezeu a dorit să nu piardă din vedere pe niciunul dintre cei cărora se adresa profetul. pildele. E. Dar nu trebuie să uităm că în oracolul profetic elementul spiritual sau de prezicere este şi rămîne întotdeauna un mijloc spre un scop. literatura sapienţială (de înţelepciune). această complexitate extraordinară a literaturii profetice dezvăluie cum nu se poate mai bine inima lui Dumnezeu. Textul însă continuă: „Dar ei zic: «Degeaba! [adică degeaba tot vorbeşti Ieremio!] Căci noi ne vom urma gîndurile noastre şi vom lucra fiecare după pornirile inimii noastre rele»“ (Ier. Este important deci să ne deprindem să observăm în oracolele profetice aceste două elemente: elementul moral şi elementul spiritual. 18:12). Avînd în vedere faptul că mesajul profetic era adresat în general unui popor confruntat cu o alegere între viaţă şi moarte. Diversele forme literare s-au statornicit ca moduri distincte ale comunicării scrise sau verbale. Materializarea lor a fost posibilă pentru că Dumnezeu a pus în noi. oamenii. De aceea. Complexitatea literaturii profetic . capacitatea şi nevoia de exprimare prin intermediul lor. dimensiunile dragostei Lui. . procesul care să ducă la decizia morală a ascultării de Dumnezeu. drama. poporul a luat decizia de a nu-l schimba. este important ca cel care alege între viaţă şi moarte să fi înţeles mesajul care i s-a comunicat.o dovadă a dragostei lui Dumnezeu Natura literaturii profetice este determinată în mare măsură de scopul ei. vorbirea metaforică etc.

Studierea cărţii întinzîndu-se pe durata a patru luni. Încă imediat după primul pas . Paşii pe care trebuie să-i parcurgem în fiecare din aceste două etape îi vom putea observa în cadrul fiecărei lecţii. atunci şi acolo? În etapa de actualizare vom încerca să răspundem la întrebarea: Ce înseamnă textul pentru noi. În această etapă va trebui să răspundem la întrebarea: Ce a însemnat textul pentru ei. mesajul ei şi scopul cu care ea a fost scrisă. Iar prin parcurgerea ultimului pas în pregătirea cărţii . lecţiile vor fi parcurse în două etape: pregătirea lecţiei sau exegeza textului şi planificarea lecţiei sau actualizarea textului.capitolele 39-40. Este important ca desfăşurarea fiecărei lecţii să fie evaluată18 de către colectivul care lucrează la pregătirea şi prezentarea lecţiilor. Exegeza vizează înţelegerea textului în contextul cultural căruia i s-a adresat cartea. Concentrarea maximă de lecţii o vom găsi în jurul punctului de cumpănă al cărţii . în acestea incluzîndu-se şi lecţia introductivă şi cea de recapitulare. Pentru că lecţiile nu vor putea acoperi întregul text din carte. O evaluare sistematică este absolut necesară pentru a creşte în capacitatea studierii şi prezentării adevărurilor Scripturii.cu cartea prin literatură . Pentru a cîştiga în obiectivitate. Obiectivul nostru major a fost să ne formăm o imagine de ansamblu asupra cărţii. cît şi asupra celorlalte două segmente ale cărţii . Înţelegerea aportului specific pe care îl are cartea la întregirea mesajului Bibliei ne-a ajutat să verificăm şi să clarificăm mesajul cărţii. Ca şi în cazul studiului cărţii Deuteronom. Încadrarea cărţii în contextul istoric al întregii Scripturi ne-a ajutat să clarificăm scopul cu care ea a fost scrisă. Textul lecţiei este ales în aşa fel încît să permită o sinteză a întregului context de care aparţine. acum şi aici?. formulările făcute la acea fază au fost în mod evident încărcate de subiectivism.cu autorul prin carte . Avînd o privire de ansamblu asupra cărţii putem începe analiza ei.am încercat o formulare a acestor trei elemente. înţelegînd structura cărţii.prefaţa şi postfaţa. în secţiunea ce urmează am fost obligaţi să ne limităm la numai şaptesprezece lecţii.CONCLUZIE ŞI PERSPECTIVĂ Am parcurs împreună patru paşi mari în vederea pregătirii cărţii pentru studiu. Fiind abia la începutul studiului.am fost ajutaţi să vedem care este raţiunea din spatele structurii cărţii lui Isaia. am parcurs paşii următori. 18 . Panorama distribuţiei textelor care vor fi studiate în lecţiile ce urmează arată că pe parcursul studiului atenţia noastră se va focaliza pe rînd atît asupra fiecărui fus profetic în parte. este important ca textele lecţiilor ce vor urma să fie studiate în contextul lor. Înaintea lecţiilor de studiu biblic veţi regăsi formularul de evaluare pe care l-aţi întîlnit şi în cartea Shema Israel! (Deuteronom).

partea a III-a LECŢIILE 1-9 .

am formulat scopul lecţiilor şi pe planul deprinderilor de studiu. Se prea poate ca mulţi să considere Evanghelia un concept strict nou-testamental şi astfel scopul pe care l-am propus să le pară nerelevant. Prin desluşirea rolului şi locului cărţii Isaia în întregirea înţelesului acestei teme. într-o măsură mai mare sau mai mică. am adăugat în anexa din volumul doi cîteva pagini care să ne ajute să zidim în continuare răspunsul la întrebarea cum anume trebuie să studiem Scriptura. vom continua să clădim doctrina mîntuirii privită din perspectiva Vechiului Testament. Celor care gîndesc astfel le reamintim că Pavel a fost pus deoparte ca să vestească Evanghelia pe care Dumnezeu „o făgăduise mai înainte prin proorocii Săi în Sfintele Scripturi“. pentru că am crescut cu ele. Dar pentru că dorinţa noastră este să ajutăm biserica să ajungă la independenţa de a-şi crea propriile programe de studiu biblic. Deci încercarea de a descoperi rădăcinile vechi-testamentale ale Evangheliei nu numai că este pe deplin îndreptăţită. bazele ei fiind deja puse în urma studierii cărţii Deuteronom. ci întregul Nou Testament este clădit pe adevărurile Vechiului Testament şi de aceea deplina lui înţelegere trebuie să ia în considerare ceea ce spune Dumnezeu în întreaga Scriptură. ajutîndu-ne să renunţăm la prejudecăţile pe care. Dacă însă vom neglija înţelegerea lor. . Pentru a veni în întîmpinarea efortului pe care va trebui să-l depunem pentru studierea fiecărei lecţii. Pe planul conţinutului direcţia este trasată de tema generală care guvernează programul primului an de studiu . le avem cu toţii. La o astfel de evaluare a Evangheliei în lumina rădăcinilor ei vechi-testamentale ne va ajuta studierea cărţii celui care nu întîmplător este numit „Evanghelistul Vechiului Testament“. cît şi mesajului pe care îl propovăduim.intrarea în relaţie cu Dumnezeu. dar este şi absolut necesară pentru o mai bună înţelegere a esenţei ei. Pe planul conţinutului urmărim să înţelegem adevărurile pe care Dumnezeu a vrut să ni le comunice. De fapt. Înţelegerea bazelor vechi-testamentale ale adevărurilor din Noul Testament va da forţă şi claritate atît convingerilor noastre. vom continua să fim purtaţi încoace şi încolo de vînturile de învăţătură care s-au adăugat adevărului de-a lungul istoriei. nu numai Evanghelia.CUVÂNT INTRODUCTIV LA LECŢIILE DE STUDIU BIBLIC O simplă răsfoire a paginilor care urmează ne va ajuta să observăm că scopul fiecărei lecţii a fost formulat pe două planuri: pe planul conţinutului şi pe planul deprinderilor de studiu.

Moartea Lui este preţul vindecării relaţiei noastre cu Dumnezeu.Pe planul deprinderilor de studiu. cu sute şi mii de ani înainte ca ea să fi fost înfiptă în Dealul Căpăţînii. Chiar dacă Dumnezeu ne-ar da mîntuirea pe orice alt plan . pe toate aceste planuri. În rîndurile de mai jos veţi găsi atît scopul pe care ni l-am propus prin studierea cărţii ca întreg.demonstrează că nu există nădejde să ieşim singuri din acestă robie care ne-a curbat înspre noi înşine. . Parcurgerea listei ne va ajuta să înţelegem atît direcţia studiilor ce urmează. aduce o lumină incontestabilă asupra unicităţii soluţiei cristice şi scoate astfel din joc orice altă pretenţie de rezolvare a relaţiei omului cu Divinitatea.ne poate elibera de forţele care au creat haosul în domeniile amintite. Această prezenţă a crucii lui Hristos în planul lui Dumnezeu. chiar şi viaţa celor mai buni dintre noi .economic. ecologic.spune Isus. 1:4). Ce anume trebuie să urmărim pe acest plan ne va fi indicat în formularea scopului fiecărei lecţii. alături de elemente de ordin general. deoarece adevărata libertate este libertatea iubirii de Dumnezeu.există în planul lui Dumnezeu încă dinainte de întemeierea lumii . va trebui să ne însuşim elementele de studiu specifice formei literare ce caracterizează cartea. prin care Duhul lui Dumnezeu să revitalizeze credinţa noastră în Hristos şi să ne dea astfel tăria de a rămîne în picioare în bătaia vînturilor de învăţătură care se înteţesc de pe o zi pe alta.cum a fost Ezechia . În lumina scopului cu care a fost scrisă cartea lui Isaia. politic. Să devenim conştienţi de faptul că. Adevărul şi Viaţa . deşi. etnic etc. cu sine şi cu semenii: „Eu sînt Calea. am dori: 1. creştinismul este într-o opoziţie ireconciliabilă cu orice altă religie care neagă sau marginalizează jertfa lui Hristos. libertatea corectei iubiri de sine şi de semeni. Or.Adevărul . Scopul studierii cărţii Isaia Parcurgerea paginilor acestei cărţi am dori să imprime în adîncul fiinţei noastre cîteva adevăruri. problema noastră esenţială tot nu ar fi rezolvată. singura soluţie mîntuitoare este moartea Domnului Isus Hristos pentru păcatele omenirii. Astfel înţeles. a vindecării noastre morale şi sociale. nevoile omenirii sînt imense. jertfa lui Hristos ca unică soluţie pentru problema fundamentală a omenirii despărţirea noastră de Dumnezeu .ne spune Pavel (Efes. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine“. în cazul nostru elementele de studiu specifice literaturii profetice. Numai Hristos . Fiind robi ai păcatului. cît şi o listă cu scopul fiecărei lecţii. dintotdeauna. cît şi contribuţia fiecărei lecţii la atingerea scopului propus.

adînc în el.În vremuri în care tot mai multe voci propun o unire între religiile lumii . Această realitate este exprimată. el izbucneşte în laude la adresa lui Dumnezeu: „Binecuvîntat este Domnul. de exemplu. Iar el a apelat la astfel de soluţii nu pentru că n-ar fi vrut una desăvîrşită. în toate zilele vieţii noastre“ (Luca 1:68-75). tatăl lui Ioan Botezătorul. Problema dintotdeauna a omului a fost mulţumirea lui cu soluţii imediate. printre altele. Dumnezeul lui Israel. fără de care nu se poate trăi o viaţă creştină. trăind înaintea Lui în sfinţenie şi în neprihănire. deci. pentru ca apoi să le interpretăm în contextul istoric căruia îi aparţin. pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său. 3. a acceptării compromisurilor . Vom evita astfel alegorizarea textului.. omul tînjeşte după o rezolvare radicală şi definitivă a problemei relaţiei lui cu Dumnezeu. tăria de a-L mărturisi pe Hristos înaintea oamenilor. Să ne formăm deprinderea de a studia cărţile profetice: să învăţăm cum anume este construit un oracol profetic şi cum putem delimita oracolele individuale. 10:16-39). şi datoriă înţelegerii adevărurilor pe care le vom descoperi în cartea lui Isaia. 30:6). Aceasta ne va dezvălui diferenţa fundamentală dintre . 2..înţelegerea acestor adevăruri ne va da tăria lui Iosua de a merge împotriva curentului (24:15). fără de care relaţia cu Dumnezeu nu poate exista. Bucuria lui Zaharia a fost posibilă. Stînd în pragul evenimentelor care erau menite să aducă împlinirea acestei dorinţe adînci. să învăţăm să distingem perspectivele profetice în Isaia şi să înţelegem relaţia dintre elementul spiritual şi elementul moral în profeţie. Şi ne-a ridicat o mîntuire puternică în casa robului Său David. . ne va îngădui să-I slujim fără frică.mîntuire de vrăjmaşii noştri şi din mîna tuturor celor ce ne urăsc! Astfel. cari au fost în vechime. îi permit să rămînă în obişnuitul vieţii sale. chiar dacă vom fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor.o cale a sincretismului religios. cu implicaţii morale mult prea adînci. care în ultimă instanţă s-au dovedit a fi insuficiente şi. Soluţiile imediate îi permit omului să-şi continue existenţa în mizeria care este pe placul cărnii lui. ca să slujim de mărturie înaintea lor şi înaintea Neamurilor (Mat. Să înţelegem cum anume se poate ajunge la acea tăiere împrejur a inimii (Deut. ci pentru că soluţia care ar fi răspuns adevăratei lui probleme părea mult prea dureroasă. În pofida complacerii lui în această situaţie. false. de acel „în sfîrşit“ care răzbate din bucuria lui Zaharia. cum vestise prin gura sfinţilor Săi prooroci.

texte care aduc înaintea noastră dimensiunea reală a problemei omului şi faptul că încercarea soluţionării ei pe orice alt plan în afara celui propus de Dumnezeu este inadecvată.). vor fi texte reprezentative pentru literatura profetică. războiul lui Ezechia cu Sennaherib (701 î. pentru că numai astfel vom putea interpreta corect adevărul lui Dumnezeu comunicat nouă prin Isus Hristos. pe de altă parte. să învăţăm să distingem rădăcinile vechi-testamentale ale adevărurilor Noului Testament. 6:1-13 .Hr. Isaia 1:1-9. Din pricina elementului moral care caracterizează toate profeţiile biblice. ci şi ca să fie ascultat.).Hr.). Ezechia (711/715 î. mesajul profeţiei nu poate fi deplin înţeles decît în contextul istorico-cultural în care a fost rostită profeţia. Deprinderi: 2. 1. 5:1-7. pe de o parte. Scopul urmărit prin fiecare lecţie: Prin fiecare dintre cele şaptesprezece lecţii ce urmează am dori să facem cîte un pas înspre atingerea scopului pe care l-am enunţat în rîndurile de mai sus. În această lecţie am dori să ajutăm biserica să înţeleagă structura cărţii lui Isaia: încadrînd cartea în contextul istoric al Bibliei. Prin ascultarea sau neascultarea noastră noi făurim istoria alături de atotputernicul Dumnezeu.) şi întoarecerea din Robia Babiloniană (539 î.Hr. subliniind prioritatea elementului moral din profeţie. Isaia 1:1-66:24 Conţinut: Dumnezeu a vorbit nu numai ca să Se facă înţeles. iar.profeţia biblică şi ghicire şi ne va ajuta să înţelegem mai bine inima lui Dumnezeu în relaţie cu omul. Scopul pe care ni l-am fixat va determina ce texte vom alege pentru lecţiile de studiu biblic. Ele vor fi.Hr. Scopul va fi urmărit pe cele două planuri amintite: planul conţinutului şi planul deprinderilor de studiu. identificînd fusurile istorice în jurul cărora este înfăşurat materialul profetic: Ahaz (735 î.

promiţîndu-ne că mîncarea şi îmbrăcămintea . 11. pedeapsă şi nădejde .). 5. Să înţelegem că Dumnezeu nu ne poate binecuvînta atîta vreme cît. pentru a fi motivaţi să ne întoarcem la El ca să fim tămăduiţi. Să învăţăm să delimităm oracolele individuale din contextul textului nostru. 8:1. 11. nu omului. în suveranitatea Lui. pedeapsă şi nădejde.la care se reduc cel mai adesea lucrurile pentru care am fi tentaţi să-L părăsim . profetul îşi zideşte cartea cu ajutorul a trei elemente fundamentale: vinovăţie.să le ilustrăm în textul de faţă. Să ajutăm biserica să înţeleagă că. şi neprihănirea Lui“ (Mat. să ne familiarizăm cu noţiunea de fus profetic şi astfel să ne întărim convingerea că interpretarea profeţiilor trebuie să se facă în contextul istoric în care au fost rostite. 10. folosindu-ne de formulele introductive (7:3. oricît de mult ar fi cineva folosit de Dumnezeu. 9. operînd în cadrul legămîntului. încercăm să ne ascundem vinovăţia sub masca unei false religiozităţi. 6:33). Deprinderi: 4. slava I se cuvine Domnului. 20:1 etc. 10:4.Conţinut: Să subliniem că Dumnezeu este credincios în pofida necredincioşiei noastre. Deprinderi: 3. Isaia 10:5-26 Conţinut: Să înţelegem că deşi Dumnezeu. 8:11-22 Conţinut: Să înţelegem că Dumnezeu ne cheamă să căutăm „mai întîi Împăraţia. Isaia 7:1-25. 14:28. fiind o simplă unealtă în mîna Lui. Isaia 1:10-2:4 Conţinut: Să înţelegem de ce este o urîciune înaintea lui Dumnezeu separarea religiei de viaţa de zi cu zi. subliniind paradoxul prezenţei promisiunilor mîntuirii atunci cînd nelegiuirea este dovedită a fi reală. poate alege să-Şi facă lucrarea prin oameni. nu trebuie să uite că.nelegiuire.. 9:8). în loc să ne lăsăm judecaţi şi condamnaţi de dreptatea Lui. 8:4.ni se vor da pe deasupra. 16. Deprinderi: 5. Deprinderi: . Învăţînd să distingem indicativele de timp din text (7:1.. cum anume se poate ea manifesta astăzi şi care sînt consecinţele ei. Revenind asupra celor trei elemente arhitectonice fundamentale ale profeţiei .

de în să în Deprinderi: Să înţelegem relaţia dintre forma oracolului şi mesajul lui. 22:1-14. Deprinderi: 7. nu spre slava noastră.6. ca apoi să ne atribuim nouă înşine slava ce-I aparţine Lui. în lumina numărului mare de texte în care sînt menţionate evenimentele descrise în capitolele 36 şi 37 (1:1-9.şi subliniind faptul că forma oracolelor din această porţiune de text . . să devenim conştienţi că oricît înţelepte par a fi planurile noastre. aduc moartea. Să înţelegem principiul motivării pozitive. deoarece am fost mîntuiţi spre slava lui Dumnezeu. înţelegem că făţărnicia nu compensează neîncrederea noastră Dumnezeu. ci o agravează. 10:5-34. Să revenim asupra structurii cărţii şi să arătăm că. De asemenea. 8. exemplificînd cele trei forme de oracole . atunci cînd sînt făcute neascultare de Dumnezeu. 6:8-13. aceste evenimente constituie punctul pivotal al cărţii lui Isaia. Isaia 24:23b-27:13 Conţinut: Prezentarea lui Dumnezeu în toată frumuseţea dreptăţii şi îndurării Lui să fie pentru cel vinovat un imbold la a întinde mîna după mîntuirea care vine pe calea judecăţilor Lui. Isaia 39:1-8 Conţinut: Privind la experienţa lui Ezechia să înţelegem că: nu putem striga după ajutorul lui Dumnezeu. Deprinderi: 9.vaietul sau bocetul. acţiunea judiciară sau procesul şi promisiunea sau oracolul mîntuirii .vaietul sau bocetul . şi în capitolele 28-33). Isaia 29:9-16. 24:1-13. 30:1-33 (vezi 19:1-17) Conţinut: Privind experienţa lui Ezechia. revenind asupra celor trei elemente arhitectonice fundamentale ale profeţiei şi subliniind modul în care este folosită lumina sau nădejdea în profeţie pentru a îndemna la luarea unei decizii corecte.sugerează gravitatea situaţiei în care a adus Ezechia ţara prin deciziile lui. Isaia 37:1-38 Conţinut: Înţelegînd realitatea păcătoşeniei noastre să ne bucurăm de harul pe care Dumnezeu îl oferă cu generozitate tuturor celor care se smeresc înaintea Lui.

Să ne familiarizăm cu tiparul suprapunerii de imagini în profeţie: prunc/PRUNC. pentru ca să trezească în noi nevoia mîntuirii şi astfel să ne facă s-o acceptăm în dimensiunea ei desăvîrşită. Deprinderi: 11. 1-39). puteau exista şi alte oracole. Teoretic.atunci cînd facem promisiuni lui Dumnezeu. oracolele profetice vizînd perioada vieţii lui Ezechia încetează19. Deprinderi: 12. să ne familiarizăm cu paralelismul din poezia ebraică şi cu natura limbajului poetic din profeţii. şi să distingem astfel legătura dintre Deprinderi: 19 Afirmaţia trebuie judecată în contextul revelaţiei pe care o avem în cartea lui Isaia. acest oracol poate fi socotit ca fiind şi ultimul. să fim motivaţi să recunoaştem în Dumnezeu pe singurul Mîntuitor. să învăţăm că ieşirea din situaţiile limită este posibilă numai dacă păstrăm o perspectivă corectă asupra lui Dumnezeu. trebuie să ne aşteptăm ca ele să fie testate în cuptorul încercărilor pe care El le va trimite peste noi. avem şanse să înţelegem şi faptul că Dumnezeu este cel care ne trece prin focul purificator al pedepsei. deci implicit şi asupra omului şi a idolilor pe care acesta şi-i plămădeşte. Isaia 43:1-44:5 Conţinut: Înţelegînd că nu există nici o diferenţă între dragostea pe care Dumnezeu a avut-o pentru Israel şi dragostea pe care o are faţă de noi în Hristos. Isaia 40:1-31 Conţinut: Privind experienţa lui Israel. 10. mîntuire/MÎNTUIRE. Folosindu-ne de exemplele pe care le avem în Isaia 44:1-5. Dumnezeu este cel care orchestrează istoria. dar Isaia nu găseşte cu cale să le mai includă în cartea sa. să ne reamintim importanţa elementului moral şi spiritual al profeţiilor biblice (Ier. Deprinderi: Observînd faptul că imediat după răspunsul dat de Ezechia lui Isaia. . rob/ROB.care ne va ajuta să înţelegem forţa acestei profeţii pentru cei ajunşi în Robia Babiloniană.dumnezeii Babilonului şi ritualurile religioase din Babilon . ceea ce confirmă faptul că. Isaia 41:1-42:8 Conţinut: Înţelegînd că Domnul. Să ne familiarizăm cu contextul cultural . pentru scopurile vizate de el. 18:7-10) şi să-l exemplificăm pe textul parcurs pînă în prezent (Is.

Isaia 52:13-54:17 Conţinut: Să ajungem să înţelegem că o promisiune ca cea din Isaia 54:7-10 nu putea fi făcută decît în baza adevărurilor din capitolul 53. . pentru ca astfel să ajungem să înţelegem profunzimea mesajului lui (ex. Deprinderi: Să încercăm să identificăm în textul lecţiei. Deprinderi: 14. precum şi faptul că fără pocăinţă n-a existat. „Braţul Domnului“ 51:9. iar pe de altă parte. înţelesul conceptului de pocăinţă atît în Vechiul. Deprinderi: Să înţelegem că există o logică în modul în care foloseşte profetul imaginile.Duhul promis lui Israel şi binecuvîntarea promisă lui Avraam (vezi şi Gal. Isaia 58:1-59:21 Conţinut: Să ne ajute să înţelegem relaţia dintre credinţa în Hristos şi pocăinţă. rădăcinile învăţăturii lui Isus din Predica de pe Munte.Isus Hristos. pe de o parte. 15. să înţelegem că piedica cea mai mare în calea mîntuirii sînt propriile noastre idei preconcepute cu privire la ea. cît şi în Noul Testament. Să învăţăm să distingem paralelele care există între Robul Domnului şi Isus Hristos. 53:1). între modul în care a fost mîntuit Avraam şi mîntuirea în Hristos. Aceasta va contribui la formarea deprinderii de a explica înţelesul Noului Testament în lumina adevărurilor care l-au născut. Astfel vom ajunge să apreciem şi mai mult jertfa Domnului Isus Hristos. 3:14). Isaia 50:1-51:8 Conţinut: Privind tragedia lui Israel. mîntuirea a venit şi va veni întotdeauna prin credinţa în Robul Domnului . 13. În lumina Scripturii. şi nu există răscumpărare. 52:10.

Isaia 1:1-66:24 Conţinut: Punctînd adevărurile despre Dumnezeu pe care le-am găsit în carte. el poate fi şi foarte dureros. Deprinderi: Evaluarea lecţiei Înainte de a intra în studierea propriu-zisă a cărţii. noi ne alegem destinul. Întrebările pe care le conţine ne vor ajuta în procesul evaluării. 66:1-24 Conţinut: Să atragă atenţia asupra realităţii celor două destine şi asupra faptului că odată ce Dumnezeu Şi-a terminat lucrarea în Hristos. Deprinderi: Să identificăm şi să încercăm să explicăm suprapunerea de imagini din primele şase versete din Isaia 63. care ne opreşte să facem din profeţie un obiect al curiozităţii noastre şi ne provoacă la o decizie concretă şi imediată. a modului în care a fost structurat şi a modului în care a fost prezentat. Isaia 63:1-6. Trebuie să înţelegem. Evaluarea este absolut necesară pentru a putea accelera şi măsura progresul. de asemenea. să revenim asupra celor trei elemente arhitectonice de bază ale profeţiei şi asupra relaţiilor dintre ele. Dar pentru că prin subiectivismul implicat în procesul evaluării. să rămînem cu o imagine clară a structurii şi mesajului cărţii. trebuie să cădem de acord asupra lucrurilor care trebuie evaluate şi asupra aşteptărilor legate de fiecare dintre aceste lucruri. 17. ca să înţelegem mai bine jertfa Domnului Isus. Formularul de mai jos cuprinde analiza conţinutului. să reafirmăm prioritatea elementului moral. că frumuseţea îndurării Lui agravează vinovăţia celor care continuă totuşi să-I respingă oferta. am dori să oferim cîteva sugestii pentru evaluarea unei lecţii de studiu biblic. .16. să ajungem la convingerea că El a făcut şi face totul ca să mîntuiască pe cel păcătos.

Materialul ajutător Întrebările au fost clare? Au stimulat discuţiile? Ilustraţiile şi exemplele au fost bine alese pentru punctele respective? Au fost interesante.FORMULAR DE EVALUARE Conţinut şi structură 1. Adaptarea la auditoriu A fost lecţia adaptată la preocupările şi nevoile auditoriului? Dar la nivelul lor de cunoştinţe? A reuşit să antreneze sala în discuţie pentru ca să ajungă împreună la adevărurile lecţiei? 7. variate. Introducerea lecţiei A captat atenţia? A servit la introducerea subiectului. între diferitele părţi ale lecţiei? Au existat concluzii şi recapitulări suficiente care să permită urmărirea cu uşurinţă a lecţiei? 6. Încheierea S-a îndreptat lecţia către un punct culminant? A existat o rezumare adecvată a ideilor? Au existat întrebări aplicative clare? Au existat direcţii clare de aplicare? . Structura lecţiei A existat o idee centrală clară în lecţie? Materialul lecţiei a fost structurat logic şi coerent? Punctele principale ale lecţiei se leagă în mod logic de ideea centrală a lecţiei? Au existat puncte clare de legătură. specifice şi suficiente? 5. adică a îndreptat atenţia bisericii spre subiect? 3. Conţinutul lecţiei A fost subiectul important şi potrivit pentru biserică? 4. Scopul lecţiei A existat un scop clar al lecţiei? A fost el comunicat în mod clar pe parcursul lecţiei? 2.

Focalizarea intelectuală Vorbirea a fost alertă? S-a simţit că vorbitorul doreşte să comunice? Vorbitorul a fost familiar în prezentare? Sau a fost mecanic şi rece. . Calitatea limbajului A fost exprimarea corectă din punct de vedere gramatical? Vocabularul a fost viu şi variat? Cuvintele au fost folosite corect şi au fost alese adecvat pentru biserică? 2. ca şi cum ar fi memorat ceea ce a avut de spus? A avut o faţă expresivă? 3.Modul de prezentare 1. Contactul vizual cu publicul A păstrat contactul vizual cu sala? A ţinut cont de reacţiile sălii? Dacă formularul pare prea complicat. ritmul. putem lua părţi din el care se potrivesc mai bine nevoilor immediate. pauzele) 4. Prezentarea orală A fost vorbirea lui uşor de ascultat? A avut o dicţie clară? A avut varietate în voce? (tonul. Dar nu trebuie să uităm că fără evaluare progresul este mult frînat. Prezentarea fizică A fost implicat în prezentarea materialului cu întregul corp? Gesturile au fost potrivite şi clare? A avut ticuri care au distras atenţia ascultătorilor? 5.

32. 20 Ambele contexte au fost creionate pe larg în partea a II-a a cărţii . mesajul Lui se adresează în mod specific realităţii istorice. Deci. adică El nu Se contrazice. azi şi în veci. Iar pentru că El este acelaşi ieri. pentru o mai bună înţelegere a cadrului istoric va trebui să citim şi istoria celor patru împăraţi în timpul cărora a trăit şi a profeţit Isaia. tu şi sămînţa ta după tine! Pregătirea lecţiei sau exegeza textului Dumnezeu a vorbit ca să Se facă înţeles şi. . Stînd în faţa unei cărţi profetice nu trebuie să uităm deci că orice profeţie trebuie înţeleasă. 38.20 Mai departe. caracteristic profeţiei biblice. prin care Dumnezeu încearcă să înduplece pe cei vizaţi de mesajul Său să ia decizia de a se întoarce la El.Privire de ansamblu. cu ajutorul informaţiilor pe care le vom găsi acolo. Acest principiu al revelării de Sine a lui Dumnezeu este valabil de-a lungul întregii Scripturi. Pregătirea acestei lecţii pretinde însă şi discutarea contextului literar. Iar pentru că Dumnezeu a vorbit nu numai ca să Se facă înţeles. 16:1-20. odată ce am făcut legătura dintre caracterul lui Dumnezeu şi contextul istoric respectiv. numai ţinînd cont de contextul istoric specific al cărţii Isaia Îl vom putea înţelege cu adevărat pe Dumnezeul lui Isaia. vom putea înţelege şi ceea ce are Dumnezeu să ne spună nouă. care ne este relatată în cartea Împăraţilor şi Cronicilor (2 Împ. pentru ca. ci şi ca să fie ascultat. fiindcă textul nu poate însemna astăzi ceea ce n-a însemnat atunci. să putem planifica lecţia de faţă. politice. 15:1-7. în lumina Noului Testament. în primul rînd.Lecţia 1 Alege viaţa! Textul lecţiei: Isaia 1-66 de citit: 2 Cronici 26-32 Ideea centrală a lecţiei: Alege viaţa ca să trăieşti. Este recomandabilă deci recitirea ei în întregime. sociale şi morale concrete a celor vizaţi. astăzi. în fiecare oracol profetic vom distinge un element moral. în contextul ei istoric specific. de aceea. 18:1-20:21 şi 2 Cronici 26-32).

II.). Contextul istoric al cărţii 1. războiul lui Ezechia cu Sennaherib (701 î.Planificarea lecţiei sau actualizarea textului Textul lecţiei: Isaia 1-66 Titlul lecţiei: Alege viaţa! Ideea centrală a lecţiei: Alege viaţa ca să trăieşti. I). 21 . mesajul profeţiei nu poate fi deplin înţeles decît în contextul istorico-cultural în care a fost rostită profeţia.Hr. Ezechia (711/715 î. identificînd fusurile istorice în jurul cărora este înfăşurat materialul profetic: Ahaz (735 î. vezi Anexa I. Structura cărţii Numim „indicative de timp“ orice informaţie care ne-ar putea ajuta să precizăm perioada istorică la care se referă textul pe care-l studiem. ci şi ca să fie ascultat. În această lecţie am dori să ajutăm biserica să înţeleagă structura cărţii lui Isaia: încadrînd cartea în contextul istoric al Bibliei. subliniind prioritatea elementului moral din profeţie. tu şi sămînţa ta după tine! O privire de ansamblu asupra cărţii Scopul lecţiei: Conţinut: Dumnezeu a vorbit nu numai ca să Se facă înţeles.Hr. vol.). Veniţi să răsfoim cartea împreună şi să descoperim indicativele de timp21 din carte.).Hr. Iar prin ascultarea sau neascultarea noastră noi ne făurim istoria alături de atotputernicul Dumnezeu. Ce perioadă istorică acoperă lucrarea profetului Isaia? (Pentru anii de domnie ai împăraţilor lui Israel şi Iuda. Planul lecţiei I. Deprinderi: Din pricina elementului moral care caracterizează toate profeţiile biblice.Hr.) şi întoarcerea din Robia Babiloniană (539 î.

Ce învăţăm din istoria lui Israel despre noi înşine şi despre Dumnezeul nostru? Comentarii / Aplicaţii: Nu-L putem învinovăţi pe Dumnezeu pentru situaţia în care ne aflăm. p. 26-32 şi 2 Împ. De care dintre cei patru împăraţi menţionaţi în versetul 1 se ocupă profeţiile lui Isaia şi ce pasaje din carte credeţi că se referă la perioada domniei fiecăruia? 2. Scopul cărţii în lumina legămîntului 1. cînd banii se împuţinează în timp ce-i ţinem în mînă se pune întrebarea: Pe cine vom învinovăţi de situaţia deplorabilă în care ne aflăm? Unde vom alerga după ajutor? În cine sau în ce ne vom pune încrederea? . Ce a urmărit Dumnezeu prin mesajul profetic adresat poporului Său în situaţiile istorice respective? IV. Care sînt temerile tale în acest an? În luna ianuarie 1991 bancnota de zece lei a fost înlocuită cu moneda de 10 lei. Cum caracterizează Biblia viaţa celor patru împăraţi în lumina legămîntului lui Dumnezeu? (2 Cron. Care sînt evenimentele istorice majore pe care le putem identifica şi ce porţiuni de text pot fi atribuite fiecărui eveniment? 3. 1000 şi 5000 de lei. Relevanţa cărţii pentru noi 1. 50 şi 100 de lei. primele nouă versete ale cărţii fiind o concluzie inclusă în prefaţa ei. Aceste noutăţi în sistemul monetar constituie semnul evident al unei inflaţii care nu ştim ce ne va aduce. 15:1-7. În anul 1992 au fost scoase pe piaţă bancnotele de 500. pe care le susţine prin argumentele pe care le aduce din perioada domniei a doi dintre cei patru împăraţi: Ahaz şi Ezechia (Is. III. 2. 32. 16:1-20. În acest caz abordarea lui Isaia este deductivă. 34) ne va ajuta să înţelegem mai bine că s-ar putea să fie vorba de una şi aceeaşi situaţie istorică. 38.1. Deja în decembrie 1991 aveam şi monedele de 20. 7-39). Ce legătură vedeţi între situaţia istorică descrisă de primele nouă versete şi cea descrisă de capitolele 36 şi 37? Harta situaţiei politice a bazinului mediteranean de pe vremea lui Sennaherib (vezi Harta I. În asemenea vremuri. 18:1-20:21). 1-6). El începe prezentîndu-şi concluziile (Is.

pe care noi o numim istorie. împăratul Egiptului. Pentru cel care nu-L cunoaşte pe Dumnezeu. făcîndu-ne vinovaţi de idolatrie. Dumnezeu a văzut acest pericol şi de aceea cartea Deuteronom se încheie cu această dureroasă destăinuire: „Iată. . întrebări de genul celor de mai sus nu fac altceva decît să-i răscolească şi să-i amplifice neliniştea. El a pus înaintea noastră viaţa şi moartea. atunci putem arunca asupra Lui îngrijorările noastre. cu alte cuvinte. 17:7-23). pînă cînd ne înfăşoară în plasa lui. 31:16). de sub mîna lui Faraon. Şapte sute cincizeci de ani mai tîrziu. Nu trebuie să uităm că esenţa acestui legămînt este însăşi relaţia noastră cu Dumnezeu. şi noi sîntem mult mai dispuşi să recurgem la soluţiile concrete pe care le plămădeşte mintea noastră. nu dă buzna peste noi. Catastrofa naţională la care asista Isaia nu era un accident. pînă cînd ne ucide cu veninul lui. şi va călca legămîntul Meu. ascultarea de toate poruncile Lui. Iar după ce întregul Regat al lui Israel este dus în robia asiriană. care-i scosese din ţara Egiptului. Iar atunci cînd soluţiile noastre nu s-au născut din dependenţa de Dumnezeu. care nu este altceva decît înstrăinarea noastră de Dumnezeu. tu vei adormi împreună cu părinţii tăi“ . 5:7). Scriptura comentează evenimentul în următorii termeni: „Lucrul acesta s-a întîmplat pentrucă copiii lui Israel au păcătuit împotriva Domnului. ea devine o realitatea de netăgăduit. Aceasta este dovada unei relaţii sănătoase cu Dumnezeu. noi am ales de fapt un alt dumnezeu. Pe măsură ce răsfoim paginile ce urmează acestei destăinuiri.Putem arunca totuşi asupra lui Dumnezeu îngrijorările noastre. şi ne-a îndemnat să alegem viaţa. pentru că au desconsiderat relaţia cu adevăratul Dumnezeu. ci ea se plămădise în timp. binecuvîntarea şi blestemul. ci se strecoară puţin cîte puţin în viaţa noastră. ne învaţă că păcatul. Ca să creionăm tabloul este suficient să parcurgem cîteva texte care comentează această istorie. „Şi poporul acesta se va scula şi va curvi după dumnezeii străini ai ţării în care intră. pe care l-am încheiat cu el“ (Deut. Pe Mine Mă va părăsi. De la evenimentele din Deuteronom pînă la cele din Isaia trecuseră secole. noi şi copiii noştri (Deut. întocmai ca poporul Israel.îi spune Dumnezeu lui Moise. decît la soluţia credinţei în Dumnezeu. Ceea ce Dumnezeu le promisese în Deuteronom (30:17-18) se împlinea în zilele lui Isaia. A alege viaţa înseamnă a alege dependenţa totală de Dumnezeu. Numai că. istoria zbuciumată a lui Israel confirmă această sumbră prevestire. 30:19). care pare să ne scape printre degete. iar cînd această relaţie există. Dumnezeului lor. Dar noi ne lăudăm cu Dumnezeul nostru. Noi am intrat în legămînt cu El şi ar trebui să trăim în baza legămîntului pe care Dumnezeu l-a încheiat cu noi. şi pentru că s-au închinat la alţi dumnezei“ (2 Împ. Această curgere a timpului dintre atenţionare şi pedeapsă. deoarece ştim că El Însuşi îngrijeşte de noi (1 Pet. pentru că n-o putem aşeza întotdeauna cu uşurinţă în compartimentele logicii noastre. ca să trăim.

în Israel se stabileşte o cale: „Calea Împăraţilor lui Israel“. poruncindu-i: „Cînd Domnul. o cale ce a dus la moarte pe toţi cei nouăsprezece împăraţi ai lui Israel. aşezaţi unul la Betel. Există Cineva la dreapta lui Dumnezeu . pentru ca apoi să ridice altare pentru toţi dumnezeii nevestelor lui (1 Împ. Cu aceasta. făcînd doar următorul pas previzibil de la situaţia religioasă în care adusese Solomon ţara prin nevestele lui străine. . 12:25-33). Iar atunci cînd ne oprim în faţa lui şi-i privim tenebrele. Ieroboam înlocuieşte Templul cu doi viţei de aur. 11:1-13).Marele nostru Preot. Dumnezeu a trebuit să le spună: Fiindcă nu aţi nimicit popoarele ţării. 2:1-15). nu ne miră faptul că Isaia profeţeşte pedeapsa. ei vor fi permanent o ispită pentru voi (Jud. La numai cîţiva ani după aceea. Dacă umplem spaţiile dintre aceste texte. Dumnezeul tău ţi le va da în mîini [pe popoarele Canaanului]. ca să găsim îndurare în astfel de situaţii. Solomon îşi ia neveste străine. 7:2-5). Ceea ce ne miră însă este că Dumnezeu mai găseşte îndurare pentru un astfel de popor. iar celălalt la Dan (1 Împ. Schimbînd încrederea în Dumnezeu cu maşinaţiile politice. După scindarea împărăţiei. Isus Hristos . Există ceva în Dumnezeu care ne dă ghes să venim la El în vreme de nevoie.Înainte de intrarea în Ţara Promisă. trimiţînd pe profeţii Săi ca să le mai ofere o şansă. obţinem tabloul complet al relaţiei poporului Israel cu Dumnezeu. să nu închei un legămînt cu ele şi să n-ai milă de ele“ (Deut. Dumnezeu Îşi avertizează poporul. Dar tocmai aceasta alimentează nădejdea şi încrederea noastră. şi le vei bate. să le nimiceşti cu desăvîrşire.care ne ajută să ne apropiem de El cu încredere.

.

. 6:1-13 Profetul Isaia este chemat în slujba vestirii pedepsei. 1-6) 1-6 Vinovăţie şi pedeapsă 1:1-9 Atît istoria lui. cît şi pămîntul şi cerul sînt martori ai vinovăţiei lui Israel. 6:1-13 de citit: Isaia 1-6 Ideea centrală a lecţiei: Ce nădejde mai poate fi atunci cînd vinovăţia noastră întîlneşte dreptatea lui Dumnezeu? Pregătirea lecţiei sau exegeza textului Schiţa întregului context: (cap.Lecţia 2 Vinovăţia cere pedeapsă Textul lecţiei: Isaia 1:1-9. 5:1-7. 1:10-5:30 Vinovăţia lui Israel este dovedită în toate aspectele vieţii.

vinovăţie. primele şase capitole ale cărţii. iar pe de altă parte. pentru ca apoi să Se poată îndura de păcătos. pe de o parte. pentru ca astfel blestemul să fie schimbat în binecuvîntare. Dar nu numai Templul. ci şi cetatea este plină de vinovăţie. Dumnezeu nu avea nevoie de întreaga suită de dovezi ale vinovăţiei lui dintr-o anumită perioadă de timp. Am văzut că cercul din centru cuprinde primele nouă versete ale cărţii. Vinovăţia este dată la iveală începînd din Templu (1:10-20). Dar este suficientă o simplă survolare a cărţii ca să ne dăm seama că. pedepsirii şi mîntuirii ni se revelează natura şi caracterul lui Dumnezeu. Această triadă . Isaia include în cartea sa numai selecţiuni ce vizează probabil două extreme: viaţa lui Ahaz şi viaţa lui Ezechia. În definitiv. Dreptatea şi sfinţenia Lui Îl obligă să pedepsească păcatul. Cadrul istoric (1:1) în care se vor derula toate evenimentele al căror martor a fost Isaia. ca să condamne un popor. Cercul al treilea cuprinde primele treizeci şi nouă de capitole. Pe lîngă vinovăţia celor acuzaţi. care împreună se constituie într-un rezumat cu care autorul şi-a prefaţat cartea. Primul întruchipează ceea ce a avut Iuda mai rău pînă la acea oră. primele nouă versete fiind un fel de rezumat al rezumatului cărţii. De aceea. nădejde . Un Dumnezeu nevăzut nu Se putea revela pe Sine decît implicîndu-Se în istoria noastră.Comentarii: Comentariul succint al întregului context: Istoria este în căuşul palmei unui Dumnezeu sfînt şi drept. mîntuind. judecînd şi pedepsind. Cercul imediat următor. Dacă primele nouă versete au afirmat vinovăţia poporului. Isaia alege totuşi să vorbească despre viaţa celor doi împăraţi ca să imprime în memoria poporului său dimensiunile şi gravitatea vinovăţiei lui. Judecata şi sentinţa puteau fi rostite de El în orice moment al istoriei în care vinovăţia acestuia ar fi fost dovedită. Şi o face în nădejdea că se vor întoarce la Domnul. 35). de care se vor lega toate hotărîrile lui Dumnezeu şi în care se vor naşte sau se vor stinge toate nădejdile poporului este creionat încă din primul verset. întreaga carte. p. pedeapsă. realitatea istorică este contextul în care se materializează capetele de acuzare pe care Dumnezeu le aduce împotriva poporului Său. Şi El o face. hotărîrile Lui nu pot fi corect înţelese decît în contextul istoric care le-a generat. Isaia creionează înaintea ochilor noştri şi Acuzatorul. Sînt vinovaţi cei mari şi sînt vinovaţi şi cei mici (1:21-2:4). al doilea ceea ce a avut Iuda mai bun. În acest proces al judecării. 5. Fiind vorba de o carte profetică. Tocmai în această sală de judecată a istoriei ni Se revelează Dumnezeu în toată frumuseţea dreptăţii şi îndurării Lui. Rădăcina . prin evenimentele selectate din istoria pe care a trăit-o. aceasta începe să fie demonstrată din versetul 10 al primului capitol. iar ultimul cerc. din perioada celor patru împăraţi (1:1).o regăsim în fiecare din cele patru cercuri concentrice ale cărţii lui Isaia (vezi Fig. Contextul lecţiei noastre este cuprins deci în primele două cercuri.

Primele şapte versete din capitolul 5 accentuează vinovăţia pe fondul a ceea ce Dumnezeu a făcut pentru ei. cîteva texte reprezentative. a dreptăţii şi a îndurării lui Dumnezeu. Invocarea martorilor ne aduce imediat aminte de momentul înnoirii legămîntului dintre Dumnezeu şi poporul Său. 5:1-7. iar martorii sînt cerul şi pămîntul. 6 5:7 Ce a făcut Vierul viei Lui Dovedirea vinovăţiei în faţa martorilor Pedeapsa pentru vinovăţie Interpretarea pildei viei Isaia 6:1-13 Profetul Isaia este chemat în slujba vestirii pedepsei. descriu atît situaţia politică în care se afla poporul în momentul în care hotărîrea pedepsei a devenit irevocabilă. După cei patruzeci de ani de pustie. fiind o încapsulare a mesajului cărţii. Înainte de intrarea în Ţara Promisă. care sînt de fapt un rezumat al cărţii. 4 5:5. Isaia 1:1-9 Istoria. 6:1-13) Pentru că lecţia noastră îşi propune o privire de ansamblu tematică asupra cărţii. am ales din primele şase capitole. 1:1 1:2-8 1:9 Contextul istoric al cărţii Vinovăţia poporului şi consecinţele ei Din pricina lui Dumnezeu. iar capitolul 6 vesteşte pedeapsa în lumina sfinţeniei. 6:1-4 6:2-7 6:8-13a 6:13b Arătarea lui Dumnezeu în Templu Spaima lui Isaia şi iertarea lui Dumnezeu Isaia este trimis să vestească pedeapsa O licărire de speranţă Isaia 1:1-9. Textul sugerează o uriaşă sală de judecată în care Acuzatorul este Dumnezeu. acuzaţii sînt poporul Israel împreună cu mai marii lui. 6). Schiţa şi comentariul textului lecţiei: (1:1-9. pămîntul şi cerul sînt martorii vinovăţiei lui Israel. cît şi situaţia morală care L-a determinat pe Dumnezeu să rostească prin Isaia această pedeapsă. 5:1-7 1:1-4 / 5:1-7 Primele nouă versete. mai este încă nădejde Isaia 5:1-7 Cîntarea Domnului despre via Lui 5:1. Domnul a părăsit pe poporul Său „pentru că sînt plini de idolii Răsăritului şi dedaţi la vrăjitorie ca Filistenii“ (2:2. 2 5:3.vinei este idolatria. . Primele nouă versete ne descriu vinovăţia poporului. Moise şi poporul se aflau în Cîmpia Moabului.

Evreii erau mari cultivatori de vie şi de aceea toţi ştiau răspunsul la întrebarea Vierului. Mesajul era limpede. dar ei s-au răsculat împotriva Mea!“ (Is. lui Avraam.a fost plantată de Însuşi Dumnezeu într-o cîmpie foarte mănoasă. Însă pe fondul credincioşiei lui Dumnezeu. îi voi surpa zidul. El i-a săpat pămîntul. ascultînd de glasul Lui. 29). Aici.casa lui Israel şi bărbaţii lui Iuda (5:7) . binecuvîntarea şi blestemul. Atunci cînd El Se aştepta la judecată şi dreptate. Via . a sădit în ea viţele cele mai alese. şi tocmai acest contrast îi conferă forţa. Ea este astfel formulată încît să scoată în evidenţă contrastul dintre ceea ce a făcut Dumnezeu pentru popor şi ceea ce a făcut poporul împotriva lui Dumnezeu. ca să . cînd Eu mă aşteptam să facă struguri buni?“ (5:3. şi nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici. Dumnezeul tău. Acuzaţia este directă şi clară. După tot ce a făcut viei Lui. acolo. în ţara unde curge lapte şi miere. şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi. nu ca să asiste la încheierea legămîntului. Poporul se afla pe punctul împlinirii cuvintelor spuse de Dumnezeu. de data aceasta. iubind pe Domnul. Alege viaţa. tu şi sămînţa ta. a zidit în mijlocul ei un turn şi a săpat în ea un teasc. După aproape şapte sute cincizeci de ani. Fiind vorba de un legămînt. ci ca să depună mărturie împotriva lui Israel şi să asiste la pedeapsa pe care poporul însuşi a adus-o asupra sa. După ce toate promisiunile au fost făcute (Deut. dacă răspunsul era evident. O incursiune în primele şapte versete ale capitolului 5 ne va ajuta să înţelegem mai bine semnificaţia cuvintelor de mai sus. Scena se repetă. 30:19. a curăţit-o de pietre. poporul Lui s-a umplut de nedreptatea sîngelui vărsat şi de strigăte de apăsare (5:6. ca să fie păscută de vite. Dumnezeu le face o ultimă atenţionare: „Iau azi cerul şi pămîntul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea. în Cîmpia Moabului. 20). era oare de mirare faptul că Vierul a luat o astfel de hotărîre: „Îi voi smulge gardul. Domnul cîntă o cîntare despre via Sa. era normal ca Vierul să întrebe: „Acum dar. locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda.Dumnezeu reînnoieşte cu noua generaţie legămîntul pe care-l încheiase cu părinţii lor la Horeb. nu numai că vinovăţia poporului reiese şi mai mult în evidenţă. în prezenţa poporului Său. Isaac şi Iacov“ (Deut. îndelunga răbdare a lui Dumnezeu atinsese limitele. 7). dar. Dumnezeu cheamă cerurile şi pămîntul. poporul ar fi putut invoca. cel puţin circumstanţe atenuante. Numai prin ascultare de Dumnezeu se putea alege viaţa şi deci binecuvîntarea. dacă nu o totală anulare a legămîntului şi deci o comutare a pedepsei. Or. dacă Dumnezeu Şi-ar fi călcat cuvîntul. dar este zădărnicită şi orice încercare de dezvinovăţire: „Am hrănit şi am crescut nişte copii. şi lipindu-te de El: căci de aceasta atîrnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale. 1:2). 4). ca să trăieşti. judecaţi voi între Mine şi via Mea! Ce aş mai fi putut face viei Mele.

Dar fiica Sionului „n-a cunoscut că Eu îi dădeam grîul. De oriunde i-ai lua. mustul şi untdelemnul. sărbătorile ei. nu numai cei patruzeci de ani în pustie.fie călcată în picioare. Sabatele ei. Pe drept cuvînt a putut spune Dumnezeu: „Am crescut şi am hrănit nişte copii. la numai cîteva zile după minunea de la Marea Roşie. a profeţit în Israel (spre deosebire de Isaia care a profeţit în Iuda). Şi acum îi voi descoperi goliciunea înaintea ibovnicilor ei. Dar dacă ne întoarcem şi mai mult în timp. spini şi mărăcini vor creşte în ea! Voi porunci şi norilor să nu mai ploaie peste ea“ (5:5-6)? Cu cîtă forţă se încarcă afirmaţia lui Dumnezeu din capitolul 1 în lumina cîntării Lui de mai sus: „Dar ei s-au răsculat împotriva Mea“ (1:2)! Vinovăţia poporului nu era nici de azi şi nici de ieri. vom observa că vinovăţia poporului era aceeaşi şi pe vremea lui Ilie. iar după aceea răzvrătirile s-au ţinut lanţ. şi a închinat slujbei lui Baal argintul şi aurul pe care i-l dădeam. Voi face să înceteze toată bucuria ei. A trebuit să lase peste ţară trei ani şi jumătate de secetă pentru ca poporul să-şi vină în fire şi să recunoască că Yahweh este Dumnezeu (1 Împ. poporul Meu nu ia . mustul şi inul. De aceea Îmi voi lua iarăşi înapoi grîul la vremea lui şi mustul la vremea lui şi îmi voi ridica iarăşi de la ea inul pe care i-l dădusem ca să-i acopere goliciunea. goliciunea religiei lor şi goliciunea exterioară. Îi voi pustii şi viile şi smochinii. O voi pedepsi pentru zilele cînd tămîia Baalilor. atît în cei patruzeci de ani de peregrinări prin pustie. Osea a fost contemporan cu Isaia şi. Dumnezeu a trebuit să le ia înapoi grîul. 17. cît şi după intrarea în ţară. cu salba ei şi alerga după ibovnicii ei. ci era o vinovăţie acumulată de-a lungul istoriei lui. despre care zicea: «Aceasta este plata pe care mi-au dat-o ibovnicii mei!». Au ajuns mai rău ca boul şi ca măgarul.vine belşugul. goliciunea ritualurilor lor. uitînd de Mine. Dumnezeu a crescut şi a hrănit acest popor. dar ei s-au răsculat împotriva Mea“. zice Domnul“ (Osea 2:8-13). Şi atunci tot Domnul le dădea ploaie la vreme ca să poată semăna şi secera. nici săpată. dacă-i hrăneşti şi-i creşti o vreme. cînd se gătea cu veriga de nas.ziceau ei . nu va fi curăţită. şi toate praznicele ei. 18). Un bou sau un măgar poate avea la urma urmelor orice stăpîn. Nu era probabil nici chiar de pe vremea celor patru împăraţi. pentru că el se ataşează de mîna care-l hrăneşte şi-l ocroteşte. Comparaţia din versetul 3 subliniază şi mai bine vinovăţia. poporul s-a răzvrătit împotriva Domnului. ca să se poată bucura de pîinea de pe masă şi de grăsimea cirezilor şi a turmelor lor. boul îşi va cunoaşte stăpînul şi măgarul va recunoaşte ieslea stăpînului său. Care a fost însă răspunsul lor? Au închis uşa Templului şi au adus mulţumirile lor lui Baal. Ne aducem aminte că. Aceştia îşi recunosc stăpînul şi ieslea „dar Israel nu Mă cunoaşte. cu puţin timp înainte de el. şi nici unul n-o va scoate din mîna Mea. lunile ei cele noi. pentru ca să le descopere goliciunea lăuntrică. o voi pustii. căci de la el . ci şi în fiecare zi după intrarea lor în ţară.

spun că întunericul este lumină şi lumina .spune Isaia (Is. vînătăi şi carne vie. cu Moise. I-au întors spatele. popor încărcat de fărădelegi. vezi şi versetele 8-14). ne stoarse. 1:5). Ahaz Îl respinsese pe Dumnezeu şi închisese uşile Templului. pentru că legea lui Dumnezeu este înscrisă în conştiinţa fiecăruia dintre noi. 1:18-20)... Dar nu numai capul (împăratul) şi inima (judecătorii. nimic nu-i sănătos: ci numai răni. “ (4). au dispreţuit pe Sfîntul lui Israel. ci în mîndria lui. ei s-au răzvrătit „din ce în ce mai mult“. Începînd cu primul dintre ei. şi-a atribuit lui însuşi meritele pentru minunile pe care le făcuse Domnul (Is. Pe drept cuvînt putea continua Dumnezeu cu descrierea din versetul 4: „Neam păcătos.ei făceau ce este rău înaintea Domnului şi tatăl lor nu i-a mustrat şi nu i-a oprit (1 Sam. sămînţă de nelegiuiţi. vinovăţia lui este cu atît mai mare.. în această situaţie era poporul lui Dumnezeu. ne legate şi ne alinate cu untdelemn“ (1:6). fie prin pedepse. preoţi şi prooroci sînt îmbătaţi de băuturi tari.aminte la Mine“. se clatină de vin. Nu numai capul. se clatină cînd proorocesc. versetul următor vine să întregească tabloul vinovăţiei: „Ce pedepse noi să vă mai dea. Fiecare îşi consumă energia ca să „înşire case lîngă case. sînt stăpîniţi de vin. Ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu ne-a fost descoperit în noi înşine. nelegiuirea lor putea fi rezumată în cuvintele: „Au părăsit pe Domnul. Dumnezeu a dorit să aducă şi să păstreze „un duh de dreptate pentru cel ce şade pe scaunul de judecată. Poporul întreg este prins de febra cîştigului. pînă nu mai rămîne loc. “ (5:8). copii stricaţi!“ În esenţă. Dacă cineva nu este atenţionat de răul pe care-l face. şi o putere pentru cei ce dau pe vrăjmaşi înapoi pînă la porţile lui. La data la care Isaia îşi rosteşte profeţia „tot capul este bolnav [adică mai marii norodului sînt plini de răzvrătire]“. cînd voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău?“ (5). 39:1-6). „numesc răul bine şi binele rău. se poticnesc cînd judecă“ (Is. 28:6-7. aşa că nimeni nu se poate dezvinovăţi (Rom. Dar şi ei. 32:23). Or. Dis de dimineaţă aleargă după băuturi ameţitoare şi şed pînă tîrziu noaptea şi se înfierbîntă de vin! (5:11). 1:5-6 Dacă Dumnezeu S-ar fi purtat cu poporul Său ca Eli cu copiii lui . ci şi „toată inima sufere de moarte!“ . 3:13) vinovăţia lui Israel n-ar fi părut chiar aşa de gravă. ogor lîngă ogor. fie prin mesajele iubirii. „Trag nelegiuirea cu funiile minciunii şi păcatul cu şleaurile unei căruţe“ (5:18).. şi băuturile tari îi ameţesc. Profeţii au adus la cunoştinţa lui atenţionările izvorîte din dreptatea şi din iubirea lui Dumnezeu. iar Ezechia nu s-a mulţumit cu darurile pe care le-a primit şi cu faptul că Dumnezeu l-a înălţat în ochii tuturor popoarelor (2 Cron. Şi totuşi. Iată de ce. ci „din tălpi pînă-n creştet. au ameţeli din pricina băuturilor tari. vinovăţia lui rămîne totuşi. Dumnezeu nu a încetat să-Şi cheme poporul înapoi. preoţii şi proorocii) sînt bolnave. Dar atunci cînd cineva a avut parte în repetate rînduri de atenţionările lui Dumnezeu şi continuă totuşi să se răzvrătească.

Vezi şi discuţia din capitolul Pregătirea cărţii / Cu cartea prin literatură. iar poporul era „popor al Gomorei“ (1:10) şi dacă Domnul ar fi lucrat după merite.întuneric. se va amplifica din ce în ce mai mult de-a lungul cărţii.Hr. I. . Ierusalimul trebuia să zacă acum în ruine pe vecie. 32:31). şi iau drepturile celor nevinovaţi“ (5:23). 37:36). nimic nu-i sănătos: ci numai răni. 8). cămile şi alte animale mici şi mari pe care nu le puteai număra“22. au scăpat ca prin urechile acului de furia împăratului Asiriei. 1:9 Dacă n-ar fi intervenit Dumnezeu în acea noapte (Is. Ţara vă este pustiită. 33-34). cai. El însuşi. vînătăi şi carne vie. măgari. p. femei şi bărbaţi. La boală şi în faţa morţii. cum anume se justifică această oprire a mîniei lui Dumnezeu. Aici. pustiesc şi nimicesc ca nişte sălbatici. în acest verset. cetăţile vă sînt arse de foc.spune Isaia . ca Sodoma şi Gomora. Ezechia pierduse „46 dintre cetăţile întărite şi nenumăratele sate din vecinătatea lor. căruia îi vor urma multe altele asemănătoare.. Şi fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie. căci căpeteniile poporului erau „căpetenii ale Sodomei“.„am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora“ (1:9). ca o cetate împresurată“ (1:5. în pofida vinovăţiei. p. Iar El a făcut-o. 300-303). În acest moment . pentru ca să cunoască tot ce era în inima lui“ (2 Cron.ne spune Biblia . catîri. în urma smeririi lui Ezechia. Iată vinovăţia în întreaga ei dimensiune! 1:7-8 S-ar părea că omul este mai deschis spre Dumnezeu atunci cînd trece prin necaz. apare parodoxala intervenţie a lui Dumnezeu. „de nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o mică rămăşiţă“ . nu ne mai miră cuvintele lui Dumnezeu: „Ce pedepse noi să vă mai dau?. nu pentru că o merita cineva în Iuda. Imaginîndu-ne situaţia Ierusalimului după invazia asiriană. vezi Pregătirea cărţii. tineri şi bătrîni. pentru mită.. 7. împreună cu mica rămăşiţă închisă între zidurile cetăţii Ierusalim. Versetele 7 şi 8 descriu situaţia în care se afla ţara după invazia asiriană (701 î.150 de prizonieri (afară de mulţimea celor morţi). această licărire de nădejde care. dau amărăciune în loc de dulceaţă şi dulceaţă în loc de amărăciune“ (5:20). străinii vă mănîncă ogoarele sub ochii voştri. pînă ce va culmina cu baia de soare a capitolelor 40-66?23 22 23 Vezi traducerea textului de pe Prisma lui Sennaherib.. Iată concluzia: „Din tălpi pînă-n creştet. ne legate şi ne alinate cu untdelemn“ (1:6). ca o covercă într-un cîmp de castraveţi. dar „scot cu faţa curată pe cel vinovat. ne stoarse. Nu se poate însă spune aşa ceva despre Israel şi despre Iuda.„Dumnezeu l-a părăsit [pe Ezechia] ca să-l încerce. Din moment ce plata păcatului este moartea şi din moment ce vinovăţia este dovedită. omul pare mai dispus să-şi evalueze viaţa şi să se pocăiască. Au scăpat numai pentru că. Dumnezeu Şi-a întins mîna izbăvitoare şi a făcut o minune care a pus pe gînduri toate popoarele din jur. „Se socotesc înţelepţi şi pricepuţi“ (5:21). Anexa I (vol. 200.

Ne credem buni. Tot pămîntul este plin de mărirea Lui!“ 6:5-7 Înţelegem mai bine semnificaţia sfinţeniei lui Dumnezeu din reacţia pe care a avut-o Isaia cînd s-a pomenit în prezenţa Lui. 3:18). Domnul oştirilor“ (5). ci şi în lumina sfinţeniei Lui. şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul. pleacă şi uită îndată cum era“. din slavă în slavă. căci sînt un om cu buze necurate.Isaia 6:1-13 6:1-4 Vinovăţia poporului trebuie însă înţeleasă nu numai în lumina credincioşiei lui Dumnezeu. locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate. şi totuşi mesajul lor este unul singur: „Sfînt. Completul de judecată se retrage pentru a delibera. slava Domnului şi sîntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui. nu realizăm păcătoşenia noastră. Oare de ce? Probabil că harul lui Dumnezeu trebuie să aducă în viaţa fiecăruia o experienţă similară cu cea a lui Isaia. ci ca un împlinitor cu fapta. Dar nici unul dintre noi nu părem aşa de tulburaţi de păcatele noastre încît să cădem cu faţa la pămînt şi să tremurăm din toate încheieturile în aşteptarea implicaţiilor păcatului nostru. 3:23). Conform spuselor Scripturii „toţi au păcătuit şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu“ (Rom. nu ca un ascultător uituc. El este Domnul şi El şade pe scaunul Său de domnie. ajuns pe vîrful unui munte ineditul priveliştei care se deschide în faţa ochilor te copleşeşte. 5) sau o experienţă ca cea a lui Pavel pe drumul Damascului (Fapte 9). aşa cum se întîmplă privitorului în faţa unui tablou celebru. Putea să rămînă cu răsuflarea tăiată în faţa frumuseţii lui Dumnezeu. a fost trîntit la pămînt de povara acestuia: „Vai de mine! Sînt pierdut. şi va stărui în ea. Nu este ciudat însă că reacţia lui Isaia este cu totul alta? În prezenţa lui Dumnezeu a fost copleşit de conştienţa păcatului. merituoşi în toate privinţele. În prezenţa lui Dumnezeu. Iar această oglindă este oglinda prezenţei lui Dumnezeu. după ce s-a privit. nu sîntem confruntaţi cu sfinţenia lui Dumnezeu. aşa cum ţi se taie respiraţia cînd. conştiinţa lui Isaia s-a limpezit. într-un fel sau în altul. sfînt.. în care „noi toţi privim cu faţa descoperită. morali. Pînă cînd. prin Duhul Domnului“ (2 Cor. Este nevoie de o oglindă ca să realizăm că faţa şi inima ne sînt murdare. seamănă cu un om. Capitolul 6 oferă un contrast de acest fel. care este legea slobozeniei. religioşi. cînd înaintea lui a apărut mîna lui Dumnezeu şi a scris sentinţa pe peretele palatului său (Dan. împăratul Babilonului. de pe care judecă întregul pămînt.. va fi fericit în lucrarea lui“ . Iar Iacov ne spune că „dacă ascultă cineva Cuvîntul şi nu-l împlineşte cu fapta. materializată în Cuvîntul Întrupat şi în Cuvîntul Scris. o experienţă ca cea a lui Belşaţar. care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă şi. sfînt este Domnul oştirilor. Judecata Lui este rostită în lumina naturii Sale sfinte. În prezenţa lui Isaia îngerii puteau striga o mulţime de lucruri la adresa lui Dumnezeu. Numai „cine îşi va adînci privirile în legea desăvîrşită. civilizaţi. El putea să cadă în extaz în faţa măririi lui Dumnezeu. Primele imagini din capitol Îl prezintă pe Dumnezeu. înţelegînd care era de fapt starea lui şi a celor între care locuia.

Păcatele nu pot fi negate. Atingînd cărbunele de buzele lui şi spunînd: „Nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit“ (7). cu atît mai mult ne obişnuim cu păcatul şi cu atît mai străină ne va fi pocăinţa. căci sînt un om cu buze necurate şi locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate.(Iac. Dovadă stă experienţa lui Ezechia. fie nu ne-a împărtăşit încă taina acestei iertări.. Iar în astfel de situaţii vom fi treziţi la realitate numai atunci cînd vom fi copleşiţi şi trîntiţi la pămînt de realitatea sfinţeniei lui Dumnezeu. sfinţenia Lui ne striveşte. Odată vinovăţia stabilită. Dacă cel vinovat n-o face. alături de Isaia. l-a recunoscut. tot aşa acum. după asemănarea Noastră!“ (Gen. cu faţa în ţărînă. 6:8-13a Pînă în acest moment. Dar tot experienţa lui Ezechia (de data aceasta ultima lui experienţă descrisă în Isaia 39:1-8) ne arată că atunci cînd vinovăţia noastră este confruntată cu sfinţenia şi cu dreptatea lui Dumnezeu şi noi nu ne pocăim înaintea Lui. Dumnezeu este obligat de sfinţenia Lui să vestească pedeapsa. tocmai lucrul acesta se întîmplă în versetele care urmează: „Am auzit glasul Domnului întrebînd: «Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?»“ (8). Aceasta este singura soluţie şi această soluţie i-a fost aplicată lui Isaia. serafimul nu a negat păcatul lui Isaia şi nici nu l-a trecut cu vederea. dacă acesta şi-ar fi recunoscut vinovăţia. descoperim şi o taină. din pricina sfinţeniei Sale. harul iubirii lui Dumnezeu găseşte o soluţie pentru rezolvarea vinovăţiei lui. glasul lor a rostit decizia nimicirii. 37). aceiaşi „Noi“ au zis: „Să facem om după chipul Nostru. Dar acolo. Creatorul are drepturi asupra creaţiei Lui şi lucrul acesta l-a înţeles Isaia . Ele trebuie îndepărtate prin ispăşire. “ (5). 1:23-25). mîna Lui izbăvitoare a intervenit. Ceea ce Isaia a creionat însă cu multă claritate este relaţia dintre vinovăţie şi pedeapsă. Dumnezeu mai aşteaptă o vreme să vadă dacă cel vinovat se pocăieşte de vinovăţia lui sau nu. 1:26). pe lîngă realitatea păcatului şi a păcătoşeniei noastre. 4:2-6) şi a simţit-o el însuşi atunci cînd a căzut cu faţa la pămînt înaintea Lui (6:5-7). aducînd mîntuirea pentru întregul Ierusalim (Is. nu pot fi trecute cu vederea şi nu pot fi pur şi simplu uitate. Or. Atunci cînd el s-a smerit înaintea lui Dumnezeu. Dar nu numai lui. După cum. Cu cît punem deoparte mai puţin timp ca să privim frumuseţea sfinţeniei lui Dumnezeu în oglinda Cuvîntului Său. la Creaţie. 18. Dumnezeu nu poate trece cu vederea păcatul şi El nu poate socoti pe cel vinovat drept nevinovat. ci oricui ar fi fost sau este gata să cadă cu faţă la pămînt şi să strige: „Vai de mine! Sînt pierdut. în momentul în care cineva cade cu faţa la pămînt şi îşi recunoaşte vinovăţia.. în primul rînd. deşi Isaia a văzut iertarea lui Dumnezeu oferită poporului vinovat (1:9. ci. Dumnezeu ar fi făcut acelaşi lucru chiar şi cu poporul vinovat. 2:1-4. La prima vedere nu există nici o explicaţie logică prin care să se poată justifica ceea ce unul dintre serafimi a făcut pentru Isaia. Deşi. 19. fie n-a înţeles.

căci „Dumnezeu nu este un om ca să mintă. pentru că nici promisiunea pedepsei din Deuteronom nu s-a oprit aici. Dar în mînia dreptăţii Sale. 4:26-28). care nu te va părăsi şi nu te va nimici. 6:13b Dar Isaia. El nu va uita legămîntul pe care L-a încheiat prin jurămînt cu părinţii tăi“ (Deut. Doamne?“ Răspunsul lui Dumnezeu seamăna prea mult cu cuvintele pe care El le spusese poporului prin Moise. vor fi nimiciţi şi ei la rîndul lor“ (Is. Dumnezeu nu Se mulţumeşte să facă o constatare. Dumnezeul tău este un Dumnezeu plin de îndurare. ci rosteşte verdictul pedepsei: „Împietreşte inima acestui popor. nici să audă. să nu înţeleagă cu inima. te vei întoarce la Domnul. ca Isaia să nu şi le fi amintit: „Iau azi martori împotriva voastră cerul şi pămîntul. care cunoştea Scripturile şi care-L cunoştea pe Dumnezeu. care acum luase locul preşedintelui completului de judecată. Doamne?“ pe care Isaia o pune cu groază. durerea pentru soarta poporului său îl constrînge să pună o întrebare: „Pînă cînd. că veţi pieri de o moarte repede din ţara pe care o veţi lua în stăpînire dincolo de Iordan. se întreba poate Isaia în timp ce asculta verdictul din gura lui Dumnezeu? Şi El a rostit-o. care ştia din propria lui experienţă că cel care se întoarce la Dumnezeu este tămăduit (Is. pînă cînd nu vor mai fi oameni prin case şi ţara va fi pustiită de tot. Exista în acel text o promisiune pe măsura legămîntului. Isaia. căci veţi fi nimiciţi de tot. Trecuseră aproape opt sute de ani şi avertismentul de atunci pare gata să devină acum o realitate. fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii să nu vadă cu ochii. Domnul răspunde: „Pînă cînd vor rămînea cetăţile pustii şi lipsite de locuitori. nici să miroase“ (Deut. 4:30. 6:11-13a). mai aştepta ceva din partea Lui. să nu se întoarcă la Mine. de piatră. să n-audă cu urechile. Oare o va rosti Dumnezeu şi acum. nici un fiu al omului ca să-i pară rău. Dumnezeul tău. 6:5. care nu pot nici să vadă. 31). Mesajul nu se putea termina aici. 6:9). pînă va îndepărta Domnul pe oameni. o promisiune unilaterală şi irevocabilă. Şi acolo veţi sluji unor dumnezei care sînt o lucrare făcută de mîini omeneşti. deşi stă în faţa Celui de trei ori sfînt. Dumnezeu îi spusese lui Moise: „Şi după ce ţi se vor întîmpla toate aceste lucruri în strîmtorarea ta. 6:10). se cutremură la auzul acestor cuvinte şi. a pus în gura lui Isaia mesajul pedepsei care trebuia rostit în auzul poporului vinovat: „Du-te şi spune poporului acestuia: «Într-una veţi auzi şi nu veţi înţelege. Ce a spus. Acolo. nici să mănînce. şi ţara va ajunge o mare pustie. şi să nu fie tămăduit!“ (Is. căci Domnul. oare nu va face? Ce a . văzînd mărirea Lui care umplea întregul pămînt şi văzînd că de glasul Lui „se zguduiau uşiorii uşii“ Templului. şi nu veţi avea zile multe în ea. 6). în zilele de pe urmă. La întrebarea: „Pînă cînd.văzîndu-L „pe un scaun de domnie foarte înalt“. Şi chiar a zecea parte de va mai rămîne din locuitori. Domnul vă va împrăştia printre popoare. de lemn. în Cîmpia Moabului. într-una veţi vedea şi nu veţi pricepe!»“ (Is. nu veţi rămînea decît un mic număr în mijlocul neamurilor unde vă va duce Domnul. Creatorul. şi vei asculta glasul Lui.

Scopul cu care a inclus autorul textul în carte: Alegînd o abordare deductivă. Isaia îşi începe cartea cu un enunţ rezumativ în care este încapsulat întregul adevăr al cărţii. cînd sînt tăiaţi. oare nu va împlini?“ (Num. „Duhul Domnului Se va odihni peste El. după cum terebintul şi stejarul îşi păstrează butucul din rădăcină. era ceva în natura lui Dumnezeu care oferea şi o licărire de speranţă. pedeapsă şi nădejde . Iar în ce privea planul lui Dumnezeu. Şi „după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat. pe de altă parte. iar pedeapsa este rostită în capitolul 6. Vinovăţia este detaliată în Isaia 1:10-5:30. Prin cunoştinţa Lui. probabil. o sămînţă sfîntă se va naşte iarăşi din poporul acesta“ (Is. Odrasla. duh de înţelepciune şi de pricepere. cititorul poate să guste pe deplin frumuseţea Dumnezeului lui Isaia. 53:10. Autorul include acest rezumat şi pentru a expune în cîteva cuvinte elementele de bază cu care urmează să construiască mesajul profetic al cărţii.făgăduit. 2:13). 6:13b). din tulpina lui Işai avea să iasă un vlăstar. dar. chiar „dacă sîntem necredincioşi. pe de o parte. duh de sfat şi de tărie. Aceste ultime cuvinte din mesajul pe care Dumnezeu l-a pus în gura lui Isaia i-au dat. 23:19). 2). 11:1. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Într-adevăr. Titlul textului: Vinovăţie. cînd a şi auzit glasul lui Dumnezu adăugînd la mesajul pedepsei: „Dar. Ideea exegetică: Vinovăţia lui Israel este dovedită şi totuşi Dumnezeu n-a mers cu pedeapsa pînă la capăt. credincios legămîntului Său. chiar dacă nu s-ar fi aflat nimeni altcineva. va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mîinile Lui. Robul Meu cel neprinănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povoara nelegiuirilor lor“ (Is. precum şi cadrul istoric la care se referă judecata lui Dumnezeu şi în care este rostită pedeapsa. va vedea o sămînţă de urmaşi. Probabil că Isaia n-a apucat să termine de citat versetul din Deuteronom în mintea lui. În lumina unei astfel de concluzii prezentate încă de la început. duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul“ (Is. tot aşa. totuş El rămîne credincios. acestuia puterea să se ridice şi să meargă înaintea împăratului şi înaintea poporului. 11). căci nu Se poate tăgădui singur“ (2 Tim. de către un Dumnezeu sfînt şi drept. deoarece Isaia a înţeles că deşi urma să vestească pedeapsa.

Planificarea lecţiei
sau actualizarea textului Textul lecţiei: Isaia 1:1-9; 5:1-7; 6:1-13 Titlul lecţiei: Vinovăţia cere pedeapsă Ideea centrală a lecţiei: Ce nădejde mai poate fi atunci cînd vinovăţia noastră
întîlneşte dreptatea lui Dumnezeu?

Scopul lecţiei:
Conţinut: Să subliniem că Dumnezeu este credincios în pofida necredincioşiei noastre, pentru a fi motivaţi să ne întoarcem la El ca să fim tămăduiţi.

Deprinderi: Să ajutăm biserica să înţeleagă că, operînd în cadrul legămîntului, profetul îşi zideşte cartea cu ajutorul a trei elemente fundamentale: vinovăţie, pedeapsă şi nădejde.

Planul lecţiei
I. Bunătatea şi sfinţenia lui Dumnezeu formează cadrul în care este judecată vinovăţia poporului. 1. Prin ce s-a manifestat bunătatea lui Dumnezeu faţă de Israel de-a lungul istoriei lui? Cum aţi putea comenta adevărul rostit de Dumnezeu în prima parte a versetului 2 din carte: „Am hrănit şi am crescut nişte copii... “? 2. În ce mod scoate în evidenţă şi agravează vinovăţia poporului sfinţenia şi bunătatea lui Dumnezeu faţă de el? (Is. 1:2, 5:1-7; 6:1-5; vezi şi Rom. 2:1-16) II. Nelegiuirea poporului văzută la curte, în Templu şi în cetate. 1. În primele opt versete ale cărţii, nelegiuirea este descrisă prin imagini. Care ar fi corespondenţele ce s-ar putea stabili între aceste imagini ale nelegiuirii şi realitatea lor din capitolele ce urmează? (Is. 1:10-5:30) 2. Care este nelegiuirea specifică a poporului, văzută în Templu, la curtea împărătului şi în cetate?

III. Judecată dreaptă şi totuşi, nădejde. 1. Marea majoritate a materialului din textele la care am făcut referire se ocupă de problema vinovăţiei şi a pedepsei. Dar la o citire mai atentă vom descoperi şi un al treilea element: nădejdea. Ea este strecurată în mesajul lui Dumnezeu rostit prin profet, în pofida faptului că el a fost chemat să aducă de fapt verdictul pedepsei lui Dumnezeu. Aţi putea descoperi asemenea versete în următoarele texte: 1:1-9; 6:9-13; 39:1-8, şi aţi putea explica existenţa lor? 2. Ce diferenţă esenţială descoperiţi între primele două texte (1:1-9; 6:9-13) şi cel din 39:1-8? 3. Oare capitolele 40-66 n-ar putea juca rolul acelei lumini care apare la sfîrşitul primelor două texte? Dacă da, cum am putea creiona structura cărţii, făcînd paralela dintre 1:1-9, 6:9-13 şi cartea ca întreg?24 4. Dacă nu există o explicaţie legică pentru aceste pete de lumină, cum am putea legitima apariţia lor în baza legămîntului pe care Dumnezeu l-a încheiat cu Avraam (Gen. 15:1-21) şi pe care l-a reînnoit cu poporul Său în Cîmpia Moabului (Deut. 4:25-31; 30:1-10)? 5. Nădejdea izvorăşte din caracterul lui Dumnezeu, şi nu din meritele noastre, totuşi, pentru a beneficia de ea, ce trebuie să facă cel căruia, fiind judecat de un Dumnezeu sfînt şi drept, i s-a dovedit vinovăţia? (Is. 6:1-7) IV. Situaţia noastră nefiind diferită de a lor, şi pentru noi nădejdea poate veni numai în acelaşi mod. 1. Ce texte din Noul Testament dovedesc că şi noi sîntem în aceeaşi situaţie ca cea în care se afla poporul pe vremea lui Isaia? 2. Există vreo promisiune în Noul Testament care să ne dea posibilitatea să nădăjduim că vom putea fi mîntuiţi, şi nu pedepsiţi, indiferent cît de gravă ne este vinovăţia? 3. Care este condiţia în baza căreia, astăzi, cineva poate beneficia de mîntuire, atunci cînd i s-a dovedit vinovăţia înaintea lui Dumnezeu? (Is. 1:18; 6:5-7. Rom. 3:21-25)

Ceea ce este versetul 9 pentru primul text şi a doua parte a versetului 13 pentru textul al doilea, aceea sînt capitolele 40-66 pentru întreaga carte.

24

Comentarii / Aplicaţii:
După ce, în faţa cerului şi în faţa pămîntului vinovăţia poporului este afirmată (1:1-9), iar apoi demonstrată în detaliu (1:10-5:30), se pune realmente întrebarea: Ce nădejde mai poate exista atunci cînd vinovăţia noastră întîlneşte dreptatea lui Dumnezeu? Ca să găsim răspuns la această întrebare trebuie să încercăm să înţelegem natura lui Dumnezeu, natura omului şi natura soluţiei pe care ne-o oferă Dumnezeu.

Dumnezeu
În toate aceste capitole se vede clar frămîntarea lui Dumnezeu. El ar dori să binecuvinteze, nu să pedepsească, dar Îl împiedică, pe de o parte, nelegiuirile poporului, iar pe de altă parte, dreptatea şi sfinţenia Sa. Pedeapsa pe care o vesteşte proorocul este pe măsura păcatelor poporului, dar ceea ce ne surprinde în cartea lui Isaia este faptul că acolo unde pedeapsa este mai aspră, proorocul se opreşte ca să aducă o rază de lumină, de nădejde. Această îngînare dintre întunericul mîniei şi lumina iubirii lui Dumnezeu Îl tălmăceşte pe Dumnezeu ochilor noştri. Şi din această frămîntare a iubirii lui Dumnezeu în faţa dreptăţii Lui se naşte soluţia cristică a substituirii noastre în pedeapsă: „Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El şi prin rănile Lui sîntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor... “ (53:4-6).

Omul
Lepădarea de Dumnezeu a adus destrămarea vieţii noastre morale şi sociale. În aceste prime capitole din Isaia se vede relaţia clară dintre cele două dimensiuni înscrise pe Tablele Legii - relaţia cu Dumnezeu şi relaţia cu semenii. Relaţia cu semenii este expresia relaţiei noastre cu Dumnezeu. Viaţa are un singur „robinet principal“ - relaţia cu Dumnezeu - prin care ea este alimentată cu energia vitală. Cînd acest robinet se închide, viaţa se desface, se stinge, lăsînd în urma ei o zbîrcitură de viaţă, o caricatură. „Ce aş mai fi putut face viei Mele şi nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, cînd Eu Mă aşteptam să facă struguri buni?“ - întreabă Dumnezeu (Is. 5:4). Aceste fraze caracterizează cu prisosinţă situaţia disperată a omului. Există în noi o „condiţionare negativă“, care ne împinge să răsplătim binele cu rău, iubirea lui Dumnezeu cu dispreţul nostru. Există în noi o înclinaţie spre răzvrătire, spre blasfemie: „Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfîntul lui Israel. I-au întors spatele... “ (Is. 1:4). Această înclinaţie am numit-o „condiţionare negativă“ nu pentru că am putea fi absolviţi de responsabilitate în faţa ei! Textul ne spune clar că pedeapsa lui Dumnezeu este dreaptă, pentru că ea este meritată. „Vai de cei ce trag după ei

nelegiuirea cu funiile minciunii şi păcatul cu şleaurile unei căruţe şi zic: «Să-Şi grăbească, să-Şi facă iute lucrarea, ca s-o vedem! Să vină odată hotărîrea Sfîntului lui Israel şi să se aducă la îndeplinire, ca s-o cunoaştem!»“ (5:18, 19). Probabil realitatea descrisă de versetele de mai sus l-a inspirat pe Pavel în scrierea Epistolei către Romani: „Şi, măcar că ştiu hotărîrea lui Dumnezeu, că cei ce fac astfel de lucruri sînt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac“ (Rom. 1:32). Putea Dumnezeu să numească „inocenţă“ o astfel de atitudine voit sfidătoare? De aceea, ne întrebăm din nou: Ce nădejde mai este pentru noi atunci cînd vinovăţia noastră întîlneşte dreptatea lui Dumnezeu?

Soluţia
„După ce Domnul va spăla murdăriile fiicelor Sionului, şi va curăţi Ierusalimul de vinovăţia de sînge din mijlocul lui, cu duhul judecăţii şi cu duhul nimicirii, Domnul va aşeza peste toată întinderea muntelui Sionului şi peste locurile lui de adunare, un nor de fum ziua, şi un foc de flăcări strălucitoare noaptea. Da, peste toată slava va fi un adăpost“ (Is. 4:4-6). Din confruntarea întunericului păcatelor omenirii cu natura lui Dumnezeu se naşte lumina soluţiei nou-testamentale. În Isaia încă nu vedem răsărind zorile, dar toată cartea creează o stare de irezistibilă anticipare. Iar pentru noi, cei care am citit Noul Testament şi am gustat şi deznodămîntul, anticiparea se transformă în bucuria certitudinii. Atunci cînd Dumnezeu face să răsară soarele Lui cu credincioşie peste noi, în fiecare dimineaţă, şi cînd ploaia Lui udă pămîntul ca să ne dea pîinea cea de toate zilele, cînd suflarea Lui ne ţine zilnic în viaţă, răzvrătirea noastră împotriva Lui îşi merită din plin pedeapsa. Şi cu toate acestea, tot El este Cel care aşteaptă să Se îndure de noi. Ce provocare extraordinară la pocăinţă! Or, şi pentru noi, astăzi, ca şi pentru Israel, atunci, pocăinţa, adică curajul de a veni înaintea lui Dumnezeu cu viaţa noastră pentru a fi judecaţi şi condamnaţi de El, este singura soluţie pentru mîntuire. Pare un paradox şi, totuşi, numai cel care şi-a recunoscut vinovăţia şi şi-a acceptat condamnarea ca fiind dreaptă se va bucura de iertare şi de viaţă, privindu-şi pedeapsa purtată de un Altul, de Cel care în cuptorul celor trei din Babilon semăna cu un Fiu de Dumnezeu.

Lecţia 3
Masca religiei nu ne poate acoperi vinovăţia
Textul lecţiei: Isaia 1:10-2:4
de citit Is. 1-6 ; Rom. 2:17-29

Ideea centrală a lecţiei: Cel care încearcă să-şi ascundă păcatul sub masca
religiozităţii îşi agravează pedeapsa.

Pregătirea lecţiei
sau exegeza textului
În lecţia precedentă am discutat pe larg inclusiv contextul textului pe care-l vom studia cu această ocazie, de aceea, după o scurtă rezumare, ne vom focaliza atenţia asupra textului lecţiei. În primele nouă versete am descoperit elementele de bază ale mesajului profetic: vinovăţie, pedeapsă şi nădeje. Din aceste trei ingrediente se va plămădi întreaga carte. Am văzut apoi că aceste versete pot fi considerate un rezumat al întregii cărţi. Primele opt versete sînt concluzia primelor 39 de capitole, iar versetul 9 va fi detaliat în capitolele 40-66.

Schiţa textului lecţiei: (1:10-2:4)
Isaia 1:10-2:4 Vinovăţie în Templu, la curte şi în cetate 1:10-20 Cînd în loc să ne pocăim de vina păcatului nostru, încercăm să ne ascundem vinovăţia sub masca religiozităţii, nu facem decît să amplificăm mînia dreptăţii lui Dumnezeu. 1:21-2:4 Dorinţa lui Dumnezeu este să binecuvinteze, nu să blesteme. Dar binecuvîntarea va veni numai prin judecată şi dreptate.

Comentariul textului lecţiei:
Isaia 1:10-15
În versetele 9 şi 10 din primul capitol găsim un termen ciudat de comparaţie: Sodoma şi Gomora. Dar în cele două versete el este folosit în două moduri diferite. În primul verset termenul de comparaţie este luat pe plan fizic, iar în al doilea, acelaşi termen de comparaţie este folosit pe plan moral. Dacă pe vremea lui Ezechia, Domnul nu Şi-ar fi întins mîna mîntuitoare asupra Ierusalimului, ţara ar fi ajuns ca Sodoma şi Gomora, adică ar fi fost distrusă complet de armatele lui Sennaherib. În versetul următor însă, Dumnezeu ne dezvăluie starea morală a celor din Ierusalim. Chiar dacă din punct de vedere fizic, cetatea nu ajunsese ca Sodoma şi Gomora, din punct de vedere moral nu era nici o deosebire între ea şi aceasta: „Înfăţişarea feţei lor mărturiseşte împotriva lor, şi ca şi Sodomiţii îşi dau pe faţă nelegiuirea, fără s-o ascundă“ (Is. 3:9). Ca să-şi argumenteze afirmaţia, profetul începe să colinde cetatea, pătrunzînd în toate ungherele ei. În versetele 10 la 20 profetul se opreşte în Templu. Acolo venea întreaga cetate, de la mic la mare, ca să se închine lui Dumnezeu. Templul era punctul focal al sărbătorilor poporului, despre care se pretindea că sînt aduceri aminte ale lucrărilor mîntuirii lui Dumnezeu din istoria părinţilor lor şi din istoria lor. Un ochi care nu putea pătrunde dincolo de aparenţa lucrurilor n-ar fi putut distinge nimic în neregulă. Pe altarul Templului erau aduse jertfele după hotărîrea lui Dumnezeu. Una nu lipsea la număr. Erau prezente darurile de mîncare şi tămîia. Deasupra jertfelor erau întinse mîini de rugăciune înspre Dumnezeul cerurilor. Ritualul era perfect. Era ca şi în biserica de mai tîrziu, din Efes, sau din Sardes: osteneală, răbdare, suferinţă, trudă, un nume bun răspîndit pretutindeni. Dar Cel care priveşte dincolo de aparenţe a trebuit să spună poporului Său din vremea lui Isaia aceleaşi cuvinte ca cele pe care le-a rostit în auzul bisericilor amintite: „Ştiu faptele tale, ştiu că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort!“ (Apoc. 3:1, subl. n.). Şi atunci cînd în spatele ritualurilor noastre religioase este moarte, adică o relaţie ruptă cu Dumnezeu, atunci grăsimea berbecilor şi a viţeilor devine o povară pentru Dumnezeu, o spurcăciune pentru curţile Domnului. Darurile de mîncare şi tămîia devin o scîrbă înaintea Domnului. În loc ca El să Se bucure de sărbătorile noastre, ajunge să le urască. Murdăria de pe mîinile noastre întinse în rugăciune Îl obligă să-Şi întoarcă faţa de la noi. De ce? Pentru că păcatul nu poate fi ascuns sub masca religiozităţii noastre. Adevărata noastră religie este viaţa noastră. Şi cînd mîinile ne sînt pline de sînge, cînd viaţa ne este plină de fapte rele, de asuprire şi nedreptate, atunci ritualurile religioase nu fac altceva decît să adîncească vinovăţia noastră.

deoarece Domnul poate fi întîlnit numai de cei care-L aşteaptă pe calea judecăţilor Lui (26:8). de vor fi păcatele voastre cum e cîrmîzul. Iar acest răspuns îl vom descoperi în cartea sa.. Tot ce ne spune El este că cel care se va încumeta să se prezinte la judecata lui Dumnezeu va mînca cele mai bune roade ale ţării. În acest stadiu al cărţii lui. ci pentru că Domnul este Cel care a vorbit. orice ritual religios fără acoperire în viaţa de zi cu zi devine o scîrbă înaintea Domnului şi o condamnare în plus pentru cel care îl practică. acolo unde se adunau bătrînii ca să judece. cînd şerpii înfocaţi făceau prăpăd în tabără (Num. Cum poate un Dumnezeu drept să ierte păcatele..va întreba oricine în faţa acestui text. trebuie să ne spălăm şi să ne curăţim.. 1:16. Abia cînd aceasta va deveni o realitate în viaţa voastră . schimbarea faptelor rele (16) cu cele bune (17) nu este suficientă. 21:4-9). de vor fi roşii ca purpura. Religia noastră fiind însăşi viaţa noastră. 17 Puneţi lucrurile în ordine . Totuşi. Isaia 1:21-31 Din Templu. această curăţire se face numai prin judecată şi prin dreptate (1:27). Ştiu că pentru mulţi dintre noi un astfel de răspuns nu numai că nu este satisfăcător. Isaia nu ne dă răspuns la întrebarea noastră. cetatea întreagă „a . argumentul lui Isaia . Lucrurile se vor întîmpla aşa. se vor face albe ca zăpada. pentru că erau vinovaţi. dar ce se întîmplă de fapt cu păcatele? . Pentru a putea fi primiţi de Dumnezeu. Bine. Aceasta trebuie să fie ordinea lucrurilor.. Iată de ce a doua parte a soluţiei pe care o oferă Dumnezeu este chemarea poporului Său la judecată: „Veniţi totuş să ne judecăm.pare să nu difere cu nimic de cel pe care l-au primit Israeliţii în pustie. De aceea el stă înaintea Domnului aşteptînd un răspuns complet la întrebările sale. dar şi contrariază. El le oferă o şansă. 1:18-20 Deşi necesară. 17). pagină cu pagină. 1:20) . Şi pentru că în preajma scaunului de judecată nu era dreptate. în cazul experienţei lui Isaia (6:5-7).le spune Dumnezeu prin profetul Său: „Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele. le oferă o soluţie pentru situaţia în care se aflau. de sabie va fi înghiţit (19.Isaia 1:16-20 Dumnezeu putea să-i nimicească în mînia Lui. dar cel care n-o va face. 20). pur şi simplu? Aceasta este întrebarea cu care am fost confruntaţi şi în lecţia trecută.. se vor face ca lîna“ (18). nu pentru că cineva înţelege sau nu ceea ce a vorbit Domnul.. Or. Iar.le spune Dumnezeu . aşa. în esenţa lui.„Căci Domnul a vorbit!“ (Is. Şi cu siguranţă l-a contrariat şi pe Isaia. Isaia iese la poarta cetăţii. pe măsură ce o vom studia. “ (16.abia atunci jertfele şi sărbătorile voastre vor fi bine primite înaintea Mea.

28). Iar într-o astfel de situaţie.spune Domnul Ierusalimului . 8:22-61). vor pieri“ (1:27. poate. între bătrînii poporului. Abia atunci . 16). locul spre care se întorcea întregul popor în vremuri de nevoie (1 Împ. Nedreptatea din instanţele judecătoreşti a ajuns în curînd în pieţe. şi să n-aibă milă de rodul pîntecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita. deşi nelegiuirea lui era evidentă. dreptatea Sa L-ar fi obligat pe Dumnezeu să nimicească întreaga cetate. cu locuitorii lui. De aceea spune El: „Sionul va fi mîntuit prin judecată şi cei ce se vor întoarce la Domnul. Cel care nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat nu putea să treacă cu vederea păcatul de dragul iubirii Lui pentru Sion. în palatele împărăteşti. Iar soarta celor două categorii urma . Dreptatea Lui trebuia să se răzbune pe vrăjmaşii Săi (24). Isaac şi Iacov. Numai „după aceea vei fi numită cetate neprihănită. Iată te-am săpat pe mîinile Mele. Poate de aceea n-a transformat Dumnezeu Ierusalimul într-o Sodomă sau într-o Gomoră. în afaceri (22). Isaia se adresa la două categorii distincte: celor „ce se vor întoarce la Dumnezeu“ şi celor „ce părăsesc pe Domnul“ (1:27. dar pieirea va atinge pe toţi cei răzvrătiţi şi păcătoşi şi cei ce părăsesc pe Domnul. mîna Lui trebuie să se întindă ca să topească zgura şi să îndepărteze „toate părticelele de plumb“ din Sion. totuş Eu nu te voi uita cu nici un chip. şi zidurile tale sînt întotdeauna înaintea ochilor Mei!“ (Is. împreună cu el: Cum va fi posibil aşa ceva şi cînd va împlini Domnul aceste cuvinte? Dreptatea Îi oferea lui Dumnezeu doar o singură cale: cea a judecăţii şi a pedepsei. 49:15. Avraam. ceva parcă stătea în cale mîniei lui Dumnezeu. Sionul era locul unde se odihnea Numele Lui. Cu toate acestea. Dumnezeu aştepta de la ei un răspuns. Această iubire a legămîntului a determinat hotărîrea Domnului de a mîntui Sionul prin judecată.ajuns o curvă“. Această iubire era iubirea legămîntului pe care Dumnezeu îl încheiase cu părinţii lor. Pentru că erau agenţi morali responsabili de nelegiuirea lor. Era în inima lui Dumnezeu o dragoste pentru Sion care nu-L lăsa să-l strivească pur şi simplu. Toţi cei care auzeau cuvintele Domnului rostite de Isaia se întrebau. Dumnezeu încheiase cu ei un legămînt. În baza acestui legămînt a putut El spune Sionului: „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează. De aceea a întins El mîna şi a oprit mînia semeţului împărat al Asiriei. Un răspuns ca cel pe care l-a dat Isaia în momentul în care s-a pomenit în faţa sfinţeniei şi a măririi lui Dumnezeu (6:1-7).judecătorii tăi vor fi „ca odinioară şi sfetnicii tăi ca la început“. Nu tot aşa stăteau însă lucrurile cu cei din Sion. 28). Restaurarea Sionului făcea parte din planul lui Dumnezeu şi nimeni şi nimic nu-L putea determina să-Şi schimbe planurile. spune Isaia. vor fi mîntuiţi prin dreptate. cetate credincioasă“ (1:26). Şi tot de aceea vorbeşte El acum prin gura proorocului Său.

). Se pune întrebarea prin ce anume diferă cele două categorii de oameni şi cărui fapt se datorează soarta lor diferită. atunci şi unii şi alţii ar fi pierduţi. Iar pentru că plata păcatului este moartea. n. Primii vor fi mîntuiţi prin dreptate. 64:6. aşa cum I-au dat dreptate vameşii şi păcătoşii de pe vremea Domnului Isus. Dar trebuie să ne fie clar că după cum mîntuirea unora nu este prin fapte. nici unul măcar!»“ (Rom. am adăuga noi]. nici răspunsul lui Dumnezeu nu poate fi acelaşi pentru cele două categorii de oameni. nu numai ei. tot prin dreptate . 10). Înseamnă a-I da dreptate lui Dumnezeu. iar cei din urmă vor pieri. Ce înseamnă să te întorci la Domnul? Oare nu să accepţi să vii să te judeci cu El. în loc să-şi plece urechea la atenţionările Lui. vor pieri pentru că au refuzat dreptatea sau neprihănirea oferită de Dumnezeu.). Şi mai ştim . Dar acum [ca şi pe vremea lui Isaia. Şi unii şi alţii fac parte dintre cei pe care-i condamnă profetul în versetele anterioare. adică mărturisindu-şi public atît păcatele care îi despărţeau de Dumnezeu.continuă Pavel . fie Iudei. „căci toţi am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre bune sînt ca o haină mînjită“ înaintea Lui. sînt sub păcat. iar alţii I-au întors spatele şi L-au părăsit. Deci cei care vor fi mîntuiţi vor fi mîntuiţi pentru că au acceptat dreptatea sau neprihănirea oferită de Dumnezeu. Atunci cînd reacţiile la oferta mîntuirii lui Dumnezeu sînt atît de diferite. Dacă ar fi să le analizăm viaţa şi deci măsura vinovăţiei lor. subl. Iar dacă acest singur lucru îi diferenţiază. cît şi nevoia lor de Dumnezeu (Luca 7:29). Singura diferenţă între ei este că unii s-au întors la Domnul. Cît de clar sună acum mesajul apostolului Pavel din Romani: „Sîntem noi mai buni decît ei? Nicidecum! Fiindcă am dovedit că toţi. după cum este scris: «Nu este nici un om neprihănit. în ultimă instanţă nici pieirea celorlalţi „nu este prin fapte“. n. subl. 3:9. iar cei care vor pieri. fie Greci. nici alţii nu pot face nimic pentru a rectifica nelegiuirile comise. luaţi de la ţîţă?“ (Is. s-a arătat o neprihănire sau o dreptate pe care o dă Dumnezeu. Şi totuşi. iar ceilalţi vor pieri.despre ea mărturisesc Legea şi . au răspuns cu dispreţ celui pe care Dumnezeu îl trimisese: „Pe cine vrea El să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături?“ Ne crede oare nişte „copii înţărcaţi de curînd.să fie cu totul diferită. aşa cum nu I-au dat dreptate fariseii şi învăţătorii Legii din vremea Domnului Isus (Luca 7:30) şi aşa cum L-au respins cei din vremea lui Isaia. A nu te întoarce la Dumnezeu înseamnă a nu-I da dreptate Lui. unii vor fi mîntuiţi. atunci este important să înţelegem ce înseamnă aceasta. ci a-ţi da dreptate ţie. aşa cum I-a dat dreptate Isaia: „Vai de Mine! Sînt pierdut. 28:9). cînd. deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. şi unii şi alţii ar trebui să împărtăşească aceeaşi soartă. Dacă am vorbi despre fapte. primind botezul lui Ioan. fără lege .spune Dumnezeu. Nici unii. să fii dispus să-ţi analizezi viaţa în lumina cuvîntului Său? A te pocăi înseamnă a da dreptate lui Dumnezeu. căci sînt un om cu buze necurate!“ (6:5. ci şi noi. „Toţi sîntem ofiliţi ca o frunză şi nelegiuirile noastre ne iau ca vîntul“ (Is.că „nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii. nu am găsi nici o deosebire între ei.

ci va deveni o realitate. pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire“ (Rom. Iar prezenţa realităţii spre care alunecă profetul dovedeşte că împlinirea planurilor lui Dumnezeu este certă. mînia lui Dumnezeu va fi dreaptă. Isaia deschide fereastra mîntuirii lui Dumnezeu. 22). Isaia 2:1-4 În contrast cu perspectiva care-i aşteaptă pe cei care au întors spatele lui Dumnezeu. în pedeapsă. Domnul va străluci acolo şi neamurile vor veni ca să I se închine. în pedeapsă. 1:31). . vor recunoaşte ei că numai Domnul este Dumnezeu şi că în afară de El nu este nici un Mîntuitor. fereastra împlinirii planurilor Lui faţă de Sion şi faţă de cei care s-au întors la El ca să fie tămăduiţi. căci atunci „omul tare va fi ca un cîlţ şi lucrarea lui ca o scînteie. noul Ierusalim. şi „grozav lucru este să cazi în mîinile Dumnezeului celui viu“ (Evrei 10:31). Ca şi pe vremea lui Isaia. iar alţii Îi vor întoarce spatele şi-I vor dispreţui oferta. Dar oare tu şi cu mine vom face parte din poporul lui Dumnezeu? Dumnezeu aşteaptă răspunsul de la noi. cetatea sfîntă. unii se vor întoarce la Dumnezeu. 3). Abia acolo. Dar cei care nu se vor întoarce la Domnul ca să accepte această îndreptăţire. Dorinţa dintotdeauna a lui Dumnezeu de a avea un popor care să fie al Lui nu va rămîne un vis. vor recunoaşte aceştia că terebinţii în care-şi găseau plăcerea şi idolii în care-şi puneau nădejdea le-au înşelat aşteptările. care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: «Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui. Cartea Apocalipsei se încheie cu imaginea acestei împliniri: „Şi eu am văzut coborîndu-se din cer. Această alunecare a profetului de la mîntuirea imediată spre dimensiunile ei desăvîrşite o vom întîlni aproape ori de cîte ori profetul va vorbi despre mîntuire. şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. pentru cei care vor călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu. Abia acolo. Şi am auzit un glas tare. Prin fereastra deschisă se întrezăresc dimensiuni escatologice.şi anume neprihănirea dată de Dumnezeu.proorocii . „se va întîmpla în scurgerea vremilor că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte“ (2:2). 3:19. care vine prin credinţa în Isus Hristos. de la Dumnezeu. 21. El va fi Dumnezeul lor» “ (21:2. ca să fie iertaţi şi primiţi de El în poporul Său. Dar atunci va fi prea tîrziu. Chiar dacă acum Ierusalimul a ajuns doar la un pas de soarta Sodomei şi a Gomorei şi chiar dacă cei ce-l locuiesc nu se deosebesc cu nimic de locuitorii celor două cetăţi. amîndoi vor arde împreună şi nimeni nu-i va stinge“ (Is. gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. respingîndu-I oferta plătită cu însuşi sîngele Său.

Scopul lecţiei: Conţinut: Să înţelegem de ce este o urîciune înaintea lui Dumnezeu separarea religiei de viaţa de zi cu zi. Scopul cu care a inclus autorul textul în carte: Textul nostru face parte dintr-un context mai larg în care este dovedită vinovăţia poporului. în loc să venim la judecata Lui. Deprinderi: Revenind asupra celor trei elemente arhitectonice fundamentale ale profeţiei . . în loc să ne lăsăm judecaţi şi condamnaţi de dreptatea Lui. pedeapsă şi nădejde . Pentru că celui care i s-a dat mult i se va cere mult. subliniind paradoxul prezenţei promisiunilor mîntuirii atunci cînd nelegiuirea este dovedită a fi reală. În baza acestor dovezi este rostită sentinţa de la sfîrşitul capitolului 6.să le ilustrăm în textul de faţă.Ideea exegetică: Dumnezeu nu ne poate binecuvînta atîta vreme cît. ne ascundem vinovăţia sub masca unei false religiozităţi. Titlul textului: Nu jertfe şi sărbători. cît şi între mai marii norodului.nelegiuire. Textul subliniază deci vinovăţia poporului lui Dumnezeu evidentă atît în Templu. ci pocăinţă! Planificarea lecţiei sau actualizarea textului Textul lecţiei: Isaia 1:10-2:4 Titlul lecţiei: Masca religiei nu poate acoperi vinovăţia Ideea centrală a lecţiei: Cel care încearcă să-şi ascundă păcatul sub masca religiozităţii îşi agravează pedeapsa. cum anume se poate ea manifesta astăzi şi care sînt consecinţele ei. Să înţelegem că Dumnezeu nu ne poate binecuvînta atîta vreme cît. încercăm să ne ascundem vinovăţia sub masca unei false religiozităţi. judecata lui Dumnezeu începe întotdeauna din casa Lui.

Is. El nu este nici astăzi mai puţin mînios în faţa ei. S-ar putea aplica la noi. Relaţia cu Dumnezeu nu poate fi limitată la ritualurile noastre religioase. cei care sîntem Templul lui Dumnezeu. 6:19. 5:3). 1. Avînd în vedere rolul profetului în Israel. în toate domeniile ei (Rom. 25. cei care ne numim creştini. 1. 58. Cu ce fel de mesaj a fost trimis Isaia la popor (6:8-13) şi ce răspuns aştepta el la mesajul lui? III. o parte din mesajele lui erau prezentate sub forma unor acţiuni judiciare (1:2. Dumnezeu a condamnat poate cel mai tare făţărnicia.prin „parlament“ în sistemul legislativ. să cădem în păcatul celor de pe vremea lui Isaia şi să rupem religia (care în accepţiunea multora se limitează la acte cum ar fi milostenia. pot nădăjdui.Planul lecţiei I. 10:31. Toţi sîntem vinovaţi! Cu toate acestea. Apoc. pentru că nu ritualurile. 20. cei care dau curs citaţiei lui Dumnezeu şi acceptă să vină la judecata Lui. Cum s-a manifestat separarea între viaţă şi religie la cei de pe vremea lui Isaia? 3. soluţia pe care o oferă Dumnezeu poporului Său: „Spălaţi-vă Deşi vinovăţia este vinovăţie indiferent de ce natură ar fi ea. 4:2-6) Cine sînt cei care beneficiază de ea şi pe ce cale trebuie aşteptată această nădejde? (1:27-28) 5. 1 Cor. Cum se explică totuşi prezenţa nădejdii în text? (1:18-20. Rom. Răul începe în Templu. Dintotdeauna. 25 . 1 Pet. 6. 1 Cor. Care era rolul profetului în Israel? 2. 3:1-6) 4. 1:13-19) II. 14:7-9. 1. Col. Pe baza căror argumente nou-testamentale am putea spune că problema separării religiei de viaţă este actuală şi pentru noi? (Rom. 1:18.ceea ce astăzi am numi parlament şi preşedinţie . apoi în viaţa de toate zilele. Este oare posibil ca noi. se extinde apoi între bătrînii şi între liderii poporului . În faţa tuturor martorilor. 4:17)25 3. de aceea. 14. ci viaţa însăşi ne este religia. Care sînt aceste domenii şi în ce consta vinovăţia? 2. vinovăţia poporului a fost dovedită în toate domeniile existenţei lui. 11:17-22. 2:17-29). 3:24. Ce legătură există între diferitele domenii? De ce începe judecata în Templul lui Dumnezeu? (1 Pet. 3:13. 1:18-32. Cina Domnului şi în general la activităţile bisericii) de viaţa noastră de zi cu zi? (Mat. cele trei categorii de vinovăţie despre care vorbeşte Isaia în text se propagă totuşi într-o anumită succesiune. postul. Casa lui Dumnezeu. 2:1-4. 1 Cor. De care aspecte ale vieţii este interesat Dumnezeul pe care-L prezintă Isaia în textul nostru? 2. rugăciunea.

4:12. degradare morală manifestată în beţie (11-17). ce ar trebui să însemne practic lucrul acesta şi care ar fi implicaţiile lui? Comentarii / Aplicaţii: Isaia ne prezintă un Dumnezeu care este implicat atît în problemele individului (1:16. minciună şi înşelăciune (18. voievozi şi împăraţi. Masca religiozităţii era impecabilă (1:10-20). Am fost cumpăraţi cu preţul scump al sîngelui lui Isus.. 3:10). 1 Cor. 21) pe care-l impusese Dumnezeu prin legămînt. să iubim mila. Răsfoind Noul Testament. 1:16. se bizuiau pe aurul şi pe argintul lor... 14:7-9. şi viaţa lui Israel trebuia să fi fost însăşi religia lui (Deut.deci şi curăţiţi-vă! . De dragul lui Dumnezeu şi a Împărăţiei Lui. 19).Încetaţi să mai faceţi răul! . fără însă să nege guverne. Un Dumnezeu care ridică şi coboară dregători. să umblăm smeriţi cu Dumnezeul nostru (Mica 6:8 . 10:31. pe idolii şi pe vrăjitoriile lor. de o totală răsturnare a sistemului de valori (20.ne spune El prin Mica: să facem dreptate. Col. structurile economice. Aşa că sîntem ai Domnului cu trupul şi cu sufletul . în loc să se sprijine pe Domnul.subl. 3:24. ca să fim sfinţi în toată purtarea noastră.). Codul moral şi codul legal. 25). credincioşii nou-testamentali. n. 17.Învăţaţi să faceţi binele!“ (Is. În Templu. structurile sociale şi structurile politice ale lui Israel trebuiau să fi fost subordonate lui. iar în ţară domnea haosul politic şi social (3:1-7). Viaţa întregului popor era caracterizată de materialism (8-10). tratative şi strategii militare. în problemele sociale pe care le creează relaţiile dintre indivizi (1:22.. Un Dumnezeu care ne-a lăsat în administrare pămîntul şi aşteaptă de la noi trei lucruri majore . În faţa unui astfel de Dumnezeu viaţa noastră nu poate fi compartimentată în domenii sacre şi profane. 17) Dacă da. cît şi în frămîntările dintre naţiuni (1:9). Este suficient însă să comparăm Isaia 1:10-20 cu restul textelor din primele şase capitole ca să vedem totala discrepanţă dintre masca religiozităţii pe care o afişa poporul în Templu şi toate celelalte aspecte ale vieţii lui. Dar lucrul acesta este adevărat şi pentru noi. Religia lui Israel trebuia să fi fost însăşi viaţa lui. pe caii şi pe carele lor. Dar în viaţa de zi cu zi liderii poporului erau părtaşi cu hoţii (1:21-2:22). 13). toate jertfele erau aduse la vreme şi după poruncile pe care le dăduse Dumnezeu prin Moise. ce zi ţine şi ce zi nu ţine cineva (Rom. nu ne este greu să observăm că pe paginile lui găsim menţionate şi lucruri aparent banale: ce mănîncă şi ce nu mănîncă cineva. Legămîntul lui Dumnezeu ar fi trebuit să pătrundă viaţa poporului în toate aspectele ei. 23). toate aceste domenii trebuie subordonate scopurilor Lui. Toate sărbătorile erau ţinute cu stricteţe şi toţi erau prezenţi la ele.

. să aducă o informaţie în plus pentru niniveni. Ascultăm buletinele de ştiri sperînd că vom auzi.nostru. .ne-ar spune acest mesaj . ci ca să determine un stînga împrejur în relaţia noastră cu El. binecuvîntarea se va îndepărta de noi tot mai mult. pentru ca să nu fie obligat să-Şi verse întreaga mînie a dreptăţii Lui peste vieţile noastre răzvrătite. o practic eu şi o practici tu. Vom accepta provocarea de a scoate la lumină răzvrătirea şi degradarea în care ea ne-a adus. mesajul nădejdii. Dumnezeu nu l-a trimis să strige pe străzile Ninivei: „Încă patruzeci de zile şi cetatea va fi nimicită“ (Iona 3:4). această delimitare există! A practicat-o Israel. ci răspunsul nostru la ea determină cursul evenimentelor viitoare (Ier. Nu profeţia. ca şi în faţa lor atunci. Şi totuşi.atunci şi acum . mesajul instaurării păcii pe pămînt. 20. în ce priveşte viaţa. doar ca.. pînă nu de mult. în mesajul pedepsei se poate descifra şi mesajul nădejdii.„. Oare să fie Dumnezeu mai puţin supărat pe făţărnicia noastră decît pe făţărnicia celor din vremea lui Isaia? Trăim vremuri tulburi! Se dezintegrează imperii. Cu toate acestea. să primim o veste direct de la Dumnezeu! Să primim un mesaj profetic despre şi pentru vremurile pe care le trăim! Sînt convins că el nu s-ar deosebi prea mult de cel pe care îl întîlnim pe paginile cărţii Isaia. deşi ne numim creştini iubitori de Dumnezeu. Auzind mesajul pus în gura lui Isaia de către Dumnezeu. binecuvîntarea şi blestemul şi ne îndeamnă să alegem viaţa! Iată ce l-a făcut pe Isaia să vorbească în pofida verdictului lui Dumnezeu ce părea implacabil . Dacă nu ne vom întoarce la Dumnezeu . Dumnezeu ne vorbeşte nu ca să ne satisfacă curiozitatea. Dumnezeu a aşezat viaţa şi moartea. 1:13-19). al sfîrşitului confuziei şi al frămîntărilor. 6:10-13). O practicăm fiecare dintre noi. 6:19. caută să se distrugă reciproc. Se pune însă întrebarea ce vom face cu atenţionările Lui. în faţa lui Dumnezeu nu poate fi vorba de o delimitare a sacrului de profan (1 Cor. acum. Iar această nădejde este ancorată în natura lui Dumnezeu. în buletinul de ştiri din ziua respectivă. 18:6-12). Grupuri etnice care. şi ea vine întotdeauna pe calea judecăţii lui Dumnezeu. pînă cînd vor rămînea cetăţile pustii!“ (Is. Dumnezeu ne vorbeşte atît prin Cuvîntul Său. Un exemplu grăitor este cel al lui Iona.confuzia şi durerile se vor înteţi. Pericolul mare însă este să confundăm mesajul lui Dumnezeu cu un simplu buletin de ştiri. orice nădejde a poporului ar fi putut părea zadarnică. De aceea. cît şi prin evenimentele pe care le trăim şi de care noi înşine sîntem responsabili. 1 Pet. sau vom placa întreaga murdărie cu masca religiozităţii noastre făţarnice? În faţa noastră astăzi.cere un răspuns imediat şi radical din partea celor cărora le este adresat. Ce nu am da ca în locul buletinelor de ştiri transmise de diferitele agenţii. în sfîrşit. Mesajul lui Dumnezeu . nu în meritele poporului. au trăit în bună vecinătate.

care a înţeles inima lui Dumnezeu. se va găsi cineva care să se întoarcă la Domnul ca să nu fie nimicit. .Isaia. doar. s-a grăbit să-şi facă lucrarea. doar.

.Hr.. mai precis de primul an al domniei lui (735 î. 8:11-22 / de citit: Is. trebuie să ne aducem aminte de cele spuse în capitolul Pregătirea Cărţii / Cu cartea prin literatură. vaiete sau bocete şi promisiuni sau oracole ale mîntuirii.). În rîndurile ce urmează am dori să mai adăugăm doi factori care ne pot ajuta în delimitarea oracolelor individuale: formula introductivă a oracolului şi evenimentul istoric particular vizat de oracol.. “ 9:8 „Domnul trimite un cuvînt împotriva lui Iacov.. Acolo am arătat că în funcţie de conţinutul şi de forma lor.Lecţia 4 Un alt mîntuitor nu există Textul lecţiei: Isaia 7:1-25. va pieri... în loc să se întoarcă la Domnul.. Pentru a delimita oracolele ce alcătuiesc fusul istoric de care ne ocupăm. Fiecare tip de oracol este construit prin accentuarea unuia dintre cele trei elemente de bază ale profeţiei: vinovăţie. aleargă la un alt mîntuitor. “ 7:10 „Domnul a vorbit din nou lui Isaia.. “ 8:1 „Domnul mi-a zis. găsim cîteva formule introductive de acest fel: 7:3 „Atunci Domnul a zis lui Isaia.. “ 8:5 „Domnul mi-a vorbit iarăş.. În fusul istoric în care ne aflăm (7:1-10:4).. primul fiind legat de domnia lui Ahaz. “ . am văzut că întreaga carte este înfăşurată în jurul cîtorva fusuri istorice. 7:1-10:4 Ideea centrală a lecţiei: Cel care. “ 8:11 „Aşa mi-a vorbit Domnul cînd. oracolele individuale pot fi acţiuni judiciare sau procese. pedeapsă sau promisiune.. Pregătirea lecţiei sau exegeza textului Schiţa întregului context: (7:1-10:4) Începînd cu capitolul 7 intrăm în materialul istoric al cărţii lui Isaia. Atunci cînd am vorbit despre contextul istoric al cărţii.

Dumnezeu îi oferă lui Ahaz o alternativă. vede că profeţiile lui Isaia se împlinesc. dar. Rezultă că subîmpărţirea textului nostru trebuie să pornească de la analiza acestor posibile noduri ale textului. ceea ce dovedeşte că Dumnezeul lui Israel este Domnul. deschizînd înaintea ochilor lui fereastra binecuvîntărilor şi blestemelor viitoare. poporul a întors dispreţuitor spatele lui Dumnezeu. dar este confruntat cu consecinţele deciziei lui. Pentru că. Dacă formula introduce şi un nou context istoric specific. deşi pedepsit de Dumnezeu. Trebuie să ne aducem aminte că el era „gura lui Dumnezeu“ în relaţia dintre Dumnezeu şi popor. Israel nu s-a întors la El. Deşi frazele de mai sus diferă între ele. Comentariul întregului context: (7:1-10:4) Isaia 7 1-9 Oracolul propriu-zis începe din versetul 3 şi este introdus prin formula: „Atunci Domnul a zis lui Isaia. Dumnezeu îl îmbărbătează pe profetul acuzat de trădare de către propriii săi compatrioţi. Iată deci o posibilă împărţire a textului (7:1-10:4). Primele două versete sînt un comentariu editorial prin care autorul creionează contextul istoric în care au fost rostite oracolele ce . Isaia 7:1-10:4 Ahaz respinge oferta mîntuirii lui Dumnezeu. 7:1-9 7:10-25 8:1-4 8:5-10 8:11-9:7 9:8-10:4 Oferindu-Se pe Sine ca ajutor. toate se aliniază definiţiei de mai sus şi de aceea ele ar putea sugera începutul unui nou oracol şi totodată o posibilă subîmpărţire a secţiunii în care ne aflăm. aducînd astfel peste sine verdictul pedepsei Lui. Elementul de control care ne va ajuta să verificăm această ipoteză va fi contextul istoric specific la care se referă textul introdus prin formula respectivă.. “. Ahaz alege totuşi ca mîntuitor pe împăratul Asiriei. Dumnezeu anunţă pedeapsa finală . împărţire pe care o vom confirma sau infirma pe măsură ce vom comenta fiecare oracol..Importanţa unor astfel de fraze în delimitarea oracolului este sugerată de funcţia profetului. În pofida împlinirii primei părţi din profeţia lui Isaia. pe care le-am identificat prin formulele introductive de mai sus. atunci avem de-a face cu un nou oracol. spre groaza lui.exilul. Profeţia lui Isaia este întărită prin naşterea pruncului care a fost anunţat ca semn al veridicităţii ei.

Şi după toate cele pătimite. 28:1-8. tînărul împărat. Va crede oare cuvîntul lui Dumnezeu sau va căuta o altă soluţie. nici nu e de mirare. fiul lui Ozia. De ce te temi..Hr.Hr. fiul lui Iotam. Maaseia (2 Cron. cum făcuse tatăl său David. 28:17.armatele invadatoare erau la aproximativ 50 de kilometri de Ierusalim .). „a tremurat inima lui Ahaz şi inima poporului său.27 „Domnul l-a dat în mîinile împăratului Siriei“ (735 î. după unii 25) este înfrînt în patru confruntări militare consecutive. de data aceasta de coaliţia siro-israelită. şi să nu ţi se moaie inima. În ziua aceea a fost ucis şi unul dintre fiii lui Ahaz. nu dumnezei? Numai Reţin (nu un dumnezeu) este capul Damascului şi numai Pecah (nu un dumnezeu) este capul Samariei. El ajunge pe tronul lui Iuda în anul 735 î. „Edomiţii au venit iarăşi.). care i-a pricinuit o mare înfrîngere. din pricina acestor două cozi de tăciuni cari fumegă: din pricina mîniei lui Reţin şi a Siriei. Ahaz. Viena. Strîns cu uşa . Apoi „a fost dat şi în mîinile împăratului lui Israel. după urîciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel“ (2 Cron... protagonistul principal al acestor oracole.. cum se clatină copacii din pădure cînd bate vîntul“ (Is. BEE. Călătorie prin Vechiul Testament. Cînd aude că este atacat a cincea oară. fiul lui Remalia. pe drumul care duce la ogorul nălbitorului“ (7:3) şi-i oferă ajutorul Domnului: „Ia seama şi fii liniştit. 735 î. şi a trecut pe fiii săi prin foc. probabil. „Filistenii au năvălit în cetăţile din cîmpie şi din partea de miazăzi a lui Iuda“. a ars tămîie în valea fiilor lui Hinom. Or.. şi-a făcut chiar şi chipuri turnate pentru Baal. nu te teme de nimic. . 28:18. Nu ştim ce anume s-a 26 Samuel J. a ucis într-o singură zi în Iuda o sută douzeci de mii de oameni. “ (1). pentru că decizia pe care acesta trebuia s-o ia urma să fie ori spre moarte. Răspunsul ni-l dă tot Scriptura: Ahaz „n-a făcut ce este bine înaintea Domnului.Hr. apelînd la ajutorul unui alt mîntuitor? 9-25 Isaia pare să-i acorde timp de gîndire lui Ahaz. 735 î.Ahaz trebuie să ia o hotărîre. 27 S-ar putea ca toate aceste confruntări militare să fi venit peste el deodată. A umblat în căile împăraţilor lui Israel. 7:2). au bătut pe Iuda şi le-au luat prinşi de război“ (2 Cron.“. 318. Nu ştii că cei care te-au atacat sînt simpli muritori.Hr. împăratul lui Iuda. tînărul Ahaz (avea numai 20 de ani. Shultz. şi din pricina fiului lui Remalia!“ (7:4). Ahaz? pare să întrebe Dumnezeu. p. ori spre viaţă. Singurul argument pe care i-l aduce profetul Isaia este argumentul identităţii Celui care-i face oferta.urmează: „S-a întîmplat pe vremea lui Ahaz.Hr. ne este prezentat încă din primul verset.). Iuda find atacat din trei direcţii. Toate acestea într-un singur an. 28:1-3). Iată de ce l-a dat Domnul în mîinile tuturor acestor împăraţi. Oare de ce? . luîndu-le cîteva cetăţi (2 Cron. Pecah. 735 î. susţinut de partidul pro-asirian26. Încă în primul an al domniei lui.). Domnul Însuşi îţi spune că ceea ce şi-au pus ei în gînd nu se va întîmpla.se întreba. În acest context îi iese Isaia înainte „la capătul canalului de apă al iazului de sus.

16). oferindu-i şi posibilitatea să ceară un semn de la Dumnezeu. într-o doară. 65. au dat peste maluri. Făţărnicia lui Ahaz trezeşte mînia lui Isaia. ba chiar şi barba“ (7:20). aproape să nimiceasă Ierusalimul (8:7. Interpretarea acestei profeţii este îngreunată însă de versetele imediat următoare: „El va mînca smîntînă şi miere. va transforma în urgie mîntuirea după care Ahaz întinsese mîna.28 Dar Isaia nu se opreşte aici. mîntuirea după care a întins Ahaz mîna s-a dovedit a fi urgia apelor puternice. în urechile celui care tocmai decisese să se reazeme pe ajutorul împăratului Asiriei. nimeni n-a luat seama la cele spuse de el. cel puţin în principiu. şi a convocat consiliul de război ca să discute situaţia. au năvălit şi au ajuns pînă la gît. După prima lui întîlnire cu Isaia.. Domnul. mîntuitorul va deveni „un brici. de mai obosiţi şi pe a Dumnezeului meu?“ (7:13). în palat. cel care a fost dat la o parte de Ahaz şi înlocuit cu Asiria. părul de pe picioare. Urmau să vină zile „cum n-au mai fost niciodată de cînd s-a despărţit Efraim de Iuda“ (7:17).întîmplat între versetele 9 şi 10. Vezi sugestiile de interpretare care au fost date în capitolul Pregătirea Cărţii / Cu cartea prin literatură. dar îl pedepseşte şi pe Ahaz.împăratul Asiriei. Întrebarea este dacă va mai rămîne ceva neras. va naşte un fiu. Poate că. . Împăratul Asiriei cucereşte Damascul şi pustieşte Israelul. 83. Isaia rosteşte cel mai neaşteptat mesaj. după cuvîntul Domnului spus prin Isaia. Ceea ce ne relatează însă Isaia e că Ahaz respinge oferta lui Dumnezeu cu o prefăcută smerenie: „Nu vreau să cer nimic. Să fi luat decizia de unul singur? Să fi cedat presiunilor cabinetului său de război? Nu ştim. Ahaz le-o fi amintit şi de discuţia pe care a avut-o cu profetul Isaia. p.. Domnul însuş vă va da un semn: Iată fecioara va rămîne însărcinată. luat cu chirie de dincolo de Rîu“. Dar înainte ca să ştie copilul să lepede răul şi să aleagă binele. Isaia rosteşte prima profeţie din cartea sa: „. tot ce am spus despre Ahaz pînă acum pare adevărat: „Ascultaţi totuş. adică nepedepsit. inima lui Ahaz era deja întoarsă spre o altă soluţie . va fi pustiită“ (7:15. Ahaz s-a întors. 8). care au intrat în Iuda. ci. Din răspunsul lui putem deduce că. pînă va şti să lepede răul şi să aleagă binele. În mîna lui Dumnezeu. 1:23). 9 28 Profeţia este importantă şi pentru că este confirmată de autorii Noului Testament ca profeţie mesianică (Mat. Isaia 8. în împărăţia lui Iuda? Într-adevăr. Nu ştim nici cît timp s-a scurs între evenimentele relatate în cele două versete. Imediat după aceste cuvinte. Atunci cînd Isaia se prezintă din nou înaintea lui Ahaz şi înnoieşte promisiunea izbăvirii lui Dumnezeu. ţara de ai căror doi împăraţi te temi tu. ca să nu ispitesc pe Domnul“ (7:12). şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi)“. aşa. probabil. la capătul de sus al canalului de apă. casa lui David! Nu vă ajunge să obosiţi răbdarea oamenilor. oricum însă. cu care Domnul va rade „capul.

16:10-20). Probabil în întîmpinarea unor astfel de planuri vine Dumnezeu prin profeţia lui Isaia şi face lucrul acesta pentru ca Ahaz şi toţi cei din jurul lui să ştie că istoria este în căuşul palmei lui Dumnezeu şi că El îi determină cursul. Iar versetul următor repetă profeţia din 7:15. 29:1). Cu alte cuvinte. Templul a fost rearanjat pe gustul noului dumnezeu-mîntuitor pe care şi-l alesese Ahaz. se pare că Isaia continuă oracolul precedent. După ce descrie dezastrul care va fi adus de împăratul Asiriei peste Ahaz şi peste ţara sa. Iar textul ne spune că Ahaz a făcut toate schimbările în Casa Domnului „de hatîrul împăratului Asiriei“ (18). De data aceasta însă se schimbă scena. Martorii trebuiau să fie dintre cei care puseseră la îndoială oferta lui Dumnezeu prin Isaia şi se încrezuseră în împăratul Asiriei. ci în prezenţa altor două personaje: preotul Urie şi Zaharia. ea zămisleşte un fiu căruia îi pune acelaşi nume cu mesajul de pe tabla din cetate: „Grăbeşte-te de prădează. împăratul Asiriei şi generalii lui hotărau să cotropească şi ţara celui care-i chemase în ajutor (Ahaz). dar tot El i-a hotărît şi limitele: „Faceţi . Isaia se opreşte brusc şi comută mesajul profetic pe un cu totul alt plan. Pare să fie vorba despre acelaşi semn al copilului din capitolul 7. pentru ca dominaţia lor să fie definitiv consolidată în întregul bazin mediteranean. Se pare că Zaharia a fost socrul lui Ahaz (2 Cron. Dintru-nceput. după retragerea lor. Drumul din Ninive pînă în Siria era prea lung pentru ca asirienii să fi riscat ca. este extrem de greu să spunem dacă stăm sau nu în faţa unui nou oracol. se apropie de proorociţă (soţia lui). cel din versetele de faţă (8:6-10) repetă partea a doua a oracolului din capitolul 7:17-25. se vor lua dinaintea împăratului Asiriei bogăţiile Damascului şi prada Samariei“ (8:4). Schimbarea cadrului ne permite să afirmăm că este vorba de un nou oracol. aruncă-te asupra prăzii“ (8:3).. Ahaz să se răscoale împotriva lor şi să le rîdă în nas. Preotul Urie a fost acela care la porunca lui Ahaz a schimbat în Templu altarul Domnului cu un altar făcut după chipul celui din Damasc (2 Împ. “. De data aceasta el nu este rostit în prezenţa lui Ahaz. Apoi. Tematic. în prezenţa a doi martori . nici nu ne-ar mira să fi fost aşa.8:1-4 Deşi în versetul 1 din capitolul 8 avem o nouă formulă introductivă: „Domnul mi-a zis. Domnul l-a transformat pe mîntuitorul lui Ahaz în brici şi nuia pentru pedeapsă. Isaia ia o tablă mare pe care scrie mesajul lui Dumnezeu şi o aşează în piaţa cetăţii ca să fie văzută de toţi. Există totuşi ceva ce deosebeşte cele două texte. lucrurile trebuiau duse pînă la capăt.a preotului Urie şi a lui Zaharia. 8:5-10 Dacă oracolul din primele patru versete ale capitolului 8 pare să repete prima parte a oracolului precedent (7:10-16).. Al doilea personaj care asistă la punerea în scenă a acestui oracol este Zaharia. Probabil că în timp ce Isaia rostea cuvintele acestei proorocii. 16: „înainte ca să ştie copilul să spună: «Tată!» şi «mamă!». Avînd în vedere scopul lui Isaia.

Nădejdea care este articulată în versetele 9 şi 10 ale capitolului 8 îşi are rădăcinile înfipte adînc în planul lui Dumnezeu. 7). adică de căderea lor. părţii care a vestit pedeapsa pentru Iuda.. 16). Unul care urma să se nască în mai puţin de un an. Această suprapunere de imagini reiese în evidenţă mai puternic în profeţiile care urmează (9:1-7). se clădesc pe el şi se întorc la el. făcîndu-le promisiuni cu caracter unilateral şi irevocabil. 10. 9. de la care am plecat. Atunci cînd Dumnezeu a încheiat legămîntul cu Avraam şi cu urmaşii lui. Or.planuri cît voiţi. făcînd lucrul acesta. În aceste capitole pruncul nu mai este Maher-Şalal-Haş-Baz. căci vor fi fără urmări! Căci Dumnezeu este cu noi (Emanuel)“ (8:10). asediază Damascul şi-l cucereşte în anul 732 î.Hr. Dar tocmai această deschidere a versetului îi permite profetului să clădească pe el toate adevărurile din capitolele următoare (9. pentru ca înainte ca el să ştie să spună „Tată!“ sau „Mamă!“. deşi „s-au bucurat de Reţin şi de fiul lui Remalia“. al cărui nume a stat scris pe o tablă în cetate. adică pe Domnul (8:6). Părintele veciniciilor. şi mai ales cei care ţineau de cercul celor doi martori . 11 etc. care în lumina exemplelor viitoare se va dovedi plauzibilă. . cele două planuri ale profeţiei pot fi uşor observate. Toate promisiunile de mîntuire pleacă de la realitatea acestui adevăr. pe a cărui umeri va fi aşezată o domnie veşnică (9:6. La o privire atentă. împăratul Asiriei. 1:4. pentru că înainte de întemeierea lumii a hotărît ca Fiul Său să moară pentru păcatele poporului Său şi pentru ale întregii omeniri (Efes. Domn al păcii“. ci este Însuşi Fiul lui Dumnezeu.Hr. este că în profeţia lui Isaia sînt suprapuşi doi prunci. Sfetnic. „au dispreţuit apele din Siloe cari curg lin“. în 733 î. 10). Dumnezeu tare. au deschis de fapt drum împlinirii celeilalte părţi a profeţiei lui Isaia. cel al lui Isaia. Deci primul prunc. Tiglat-Pileser III.să vadă împlinită profeţia lui Dumnezeu asupra Damascului şi asupra Samariei. cei din jurul lui. El avea spatele acoperit. Iată de ce Isaia îşi începe profeţia cu versetul 7:14. Această ultimă frază ne readuce la profeţia din versetul 14. Explicaţia. a cărui deschidere este mult mai mare decît o cere mesajul versetelor imediat următoare (7:15.). În acelaşi an este prădat şi Israelul. Dar ei. Într-adevăr. pentru că Domnul avea un plan cu poporul Său. O pedeapsă care în miezul ei conţinea şi un sîmbure de speranţă. care avea să se numească „Minunat. căci nu se va alege nimic de ele! Luaţi la hotărîri cît voiţi. a fost un semn pentru întregul Ierusalim.Urie şi Zaharia .

„eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul. Şi atunci El va fi un locaş sfînt. Dumnezeu îl trimite pe Isaia în mijlocul bucuriei cu mesajul pedepsei (8:6-8). un adevăr ce avea să marcheze întreaga istorie viitoare. Cine ar fi crezut atunci cuvintele lui Isaia? Nu e de mirare că el este numit uneltitor împotriva împăratului şi trădător de ţară. care locuieşte pe muntele Sionului“ (18). Adevărul spus de Domnul lui Isaia este un adevăr universal valabil. 6:13b şi 8:9. În capitolele precedente am sesizat. ci Domnul hotărăşte soarta omului. pe cei ce spun viitorul. căci. nici nu vă speriaţi“ (12). Iar aceştia nu erau cîţiva în Iuda. 10. cari şoptesc şi bolborosesc“ (19). Nu împăratul şi nu poporul care s-au transformat în acuzatori ai lui Isaia. Dumnezeul părinţilor lui. Iar atunci cînd cineva a hulit pe Dumnezeul lui. Iar El va fi mîntuire pentru unii. ci un popor întreg. „De El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi. ori încotro va privi. spre cer sau spre pămînt. 2:2-4. că în mesajul profetic lumina apare în cea mai adîncă beznă: 1:9. În acest moment de descumpănire. dar şi o piatră de poticnire. negură.8:11-9:7 Al doilea prunc este adus de fapt pe scenă abia atunci cînd profetul Isaia este acuzat de contemporanii săi de uneltire împotriva împăratului şi a bunelor lui planuri şi de trădare. probabil. Damascul a căzut şi Israel a fost pedepsit. 4:2-6. Isaia a încercat să-l oprească pe Ahaz să cheme Asiria în ajutor. şi se va vedea izgonit în întunerec beznă“ (22). un laţ şi o cursă pentru locuitorii Ierusalimului! Mulţi se vor poticni. vor cădea şi se vor sfărîma. îndemnîndu-l să se încreadă în Domnul. Probabil că profetul s-a întristat în sinea lui. Dacă eşti trimisul lui Dumnezeu. În El îmi pun încrederea“ (17)! Şi orice ar spune împăratul şi cetatea întreagă. „El [poporul] va pribegi prin ţară apăsat şi flămînd şi cînd îi va fi foame se va mînia şi va huli pe Împăratul şi pe Dumnezeul lui“ (21). De aceea Dumnezeu îi cere lui Isaia să pecetluiască şi să învelească această mărturie pentru ca cei ce se tem de Domnul să vadă împlinirea ei şi să se apropie mai mult de El. nevoie neagră. Nu este greu să ne imaginăm ce s-a întîmplat. sfinţeşte-L pe Dumnezeu. Domnul l-a apucat de mînă ca să-l îmbărbăteze: „Nu numiţi uneltire tot ce numeşte poporul acesta uneltire şi nu vă temeţi de ce se teme el. Ce mărturie extraordinară se naşte în gura celui care se încrede în Dumnezeu. Iar în momentul profeţiei din Isaia 8:5-10 se părea că el a avut dreptate. iar poporul întreg se bucura şi lăuda planurile înţelepte ale lui Ahaz. şi pierzare pentru alţii. postura sa era ingrată. atunci cînd este îmbărbătat de El: „Eu nădăjduiesc în Domnul. nu va vedea decît „necaz. vor da în laţ şi vor fi prinşi“ (13-15). Şi ce abis se deschide în faţa celor care Îi întorc spatele. care îşi ascunde faţa de casa lui Iacov. într-adevăr. o stîncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel. în faţa celor care în loc să întrebe pe Domnul se duc să întrebe „pe cei ce cheamă morţii. sîntem [şi vom rămîne] nişte semne şi nişte minuni în Israel. 18-20. Ahaz stăruie însă în planurile sale. Şi cu cît mai . din partea Domnului oştirilor.

încrezîndu-se în propriile lor puteri: „Au căzut nişte cărămizi. Lama Sabactani?“ adică: „Dumnezeul Meu. Putea exista oare un întuneric mai mare decît cel din ultimele versete ale capitolului 8? Am putea să-l asemănăm cu întunericul în care s-au pomenit izgoniţi Adam şi Eva.ne spune textul (2 Împ.ultimul împărat al lui Israel . fie că se va uita spre pămînt. ca într-o astfel de bine meritată beznă să aducă lumina nădejdii Lui: „Totuş întunerecul nu va domni veşnic pe pămîntul în care acum este necaz.spune Isaia. aprinde desişul pădurii. în loc să se întoarcă la Domnul. Şi totuşi.. aşa cum a făcut poporul în vremea lui Isaia. Acest al doilea prunc din profeţia lui Isaia nu era un semn pentru căderea a doi împăraţi mărunţi. ci era semnul instaurării Împărăţiei veşnice a lui Dumnezeu (9:6. Pedeapsa a fost lăsată cu măsură peste Israel. dar vom zidi cu pietre cioplite. deşi „nu ca împăraţii.Hr.. care umbla în întuneric. în primul rînd. au fost tăiaţi nişte smochini din Egipt. încît se încetăţenise o vorbă ce caracteriza întunericul neascultării lor: „Calea împăraţilor lui Israel“.. Eli. Cu toate că în urma năvălirii asiriene (733-732 î. Însă rebeliunea lui împotriva lui Dumnezeu era prea mare pentru ca Israel să înţeleagă mesajul.adîncă este bezna.. ţara parcă ar fi . ! Ce fel de Dumnezeu a avut Isaia. După ce l-a asasinat pe Pecah. atunci cînd. 27:46). nevoie neagră. să-l biruiască. “ (9:1). hulindu-L. pentru ce M-ai părăsit?“ (Mat. 17:2).). „Poporul. cu atît mai strălucitoare este lumina. în fiecare din noi (Ioan 1:9). Dumnezeul Meu. 3) sau cu întunericul în care S-a pomenit Isus Hristos din pricina păcatelor noastre..) o bună parte dintre locuitorii din nordul ţării sînt duşi în robie (2 Împ. Osea . atunci cînd a strigat: „ Eli. Cînd cineva este părăsit de Dumnezeu sau cînd L-a părăsit pe Dumnezeu. asemenea lui Ahaz. vede o mare lumină“. din care se înalţă stîlpi de fum“ . în mod deliberat şi-au ales un alt Dumnezeu (Gen. nu se găsise un singur împărat care să facă ce este bine înaintea Domnului. Avalanşa răului însă nu mai putea fi oprită: „Răutatea arde ca un foc. au nesocotit atenţionarea Lui şi s-au îngîmfat. De-a lungul a mai bine de două sute de ani (931-722 î. şi se va vedea izgonit în întuneric beznă“. lumina pruncului care s-a născut ca să înfrunte întunericul şi să-l biruiască (Ioan 1:5). Isaia 9:8-10:4 Ultimul oracol din această secţiune a cărţii (7:1-10:4) este rostit împotriva lui Israel.a continuat să facă ce este rău înaintea Domnului. cei care au rămas. Păcatul şi răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu erau atît de adînc înrădăcinate în acest popor. 15:29).Hr. în nădejdea că el se va „întoarce la Cel ce-l loveşte“ şi va căuta pe Domnul oştirilor. „De mînia Domnului oştirilor. negură. care mănîncă mărăcini şi spini. dinaintea lui“ .. 7). iată nu va fi decît necaz. dar îi vom înlocui cu cedri“ (9:10). atunci „fie că va ridica ochii în sus.

Schiţa textului lecţiei: (7:1-25.). În ziua aceea.Hr.Hr. şi rămîne flămînd. ca să primească de la El semnul pedepsei Lui. unii au fost îngenunchiaţi între cei prinşi de război. oare mai avea rost să i se prelungească agonia? Cuvintele lui Pavel din Romani 1:18-32 se potrivesc întocmai lui Israel. pentru că Domnul îi lăsase în voia minţii lor blestemate.Domnul avea să smulgă din Israel şi capul (bătrînul şi dregătorul). Cînd un popor a ajuns într-o asemenea decădere morală. fiecare jefuieşte în dreapta. şi coada (proorocul care învăţa pe oameni minciuni). Dumnezeu încearcă să liniştească inima lui Ahaz.aprinsă şi poporul este ars de foc. Într-o singură zi . Ahaz fusese atacat de Siria şi Efraim pentru că refuzase să intre în coaliţia anti-asiriană. nu dumnezei. prin care autorul schiţează contextul istoric în care a fost rostit mesajul său. Focul îi mistuia pe dinăuntru şi pe dinafară. . 2). Profeţia lui Isaia urma să se împlinească cu repeziciune. Salmaneser V împresoară Samaria şi după trei ani de asediu o cucereşte (august sau septembrie 722 î. 8:11-22) Am văzut că primul text al lecţiei noastre cuprinde două oracole individuale (7:3-9 şi 7:10-25) şi un comentariu editorial (7:1. 7:10-16 Ahaz respinge semnul mîntuirii lui Dumnezeu. 7:1-2 7:3-9 Vestea atacului siro-efraimit tulbură inima lui Ahaz. 7:17-25 Pedeapsa va veni prin cel pe care Ahaz şi l-a ales ca mîntuitor. pentru că refuzase să aprobe planurile lui Ahaz. Al doilea text este o parte dintr-un oracol mai lung (8:11-9:7) şi el a fost inclus în lecţie ca să pună în contrast alegerea lui Ahaz cu cea a lui Isaia. Cei doi se aflau în pericole comparabile. mănîncă în stînga şi nu se satură. punînd înaintea lui o alternativă. şi toate aceste n-au fost un simplu joc al soartei. La urmă îşi mănîncă fiecare carnea braţului său: Manase mănîncă pe Efraim. aducîndu-i aminte că cei doi împăraţi care l-au atacat sînt doar două cozi de tăciune care fumegă. iar Isaia fusese acuzat de uneltire şi trădare. iar alţii au rămas întinşi între cei morţi (10:4). nimeni nu cruţă pe fratele său. Efraim pe Manase şi amîndoi pe Iuda“ (9:18-21).în ziua căderii Samariei . ci revărsarea mîniei Dumnezeului căruia I-au întors spatele şi pe care L-au hulit. 8:11-16 Dumnezeu îl îmbărbătează pe Isaia. În 725 î.

Isaia 7:1-10:4 vine să dovedească vinovăţia lui Ahaz şi a poporului său. Ideea exegetică29: Respingînd oferta mîntuirii lui Dumnezeu. poate. Subiectul este răspunsul la întrebarea: Despre ce este vorba în text? Iar complementul este răspunsul la întrebarea: Ce se spune despre subiect? Cele două răspunsuri trebuie apoi combinate într-o frază logic coerentă. 1:5) . atitudine care ascunde în ea dispreţul faţă de Dumnezeu şi încrederea în dumnezeii popoarelor din jur. Exemplu: Subiectul: Despre ce este vorba în text? Despre alegerea lui Ahaz. o Că respingînd oferta lui Dumnezeu prin ea.„Ce pedepse noi să vă mai dea cînd voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău?“ (Is. este declarată în textele istorice din Împăraţi şi Cronici. nu prin credinţă. Ahaz şi-a ales de fapt pedeapsa prin mîna celui pe care l-a socotit mîntuitor. Unii s-ar fi aşteptat.îşi găseşte materializarea în acest prim grup de oracole din istoria lui Israel.8:17-18 Isaia alege să se încreadă în Domnul şi rămîne astfel un semn în Israel. Idolatria lui Ahaz. 29 O formulare completă a ideii exegetice implică existenţa a două părţi: subiectul şi complementul. În ele sînt vestite pedepsele care aveau să fie urmate de cele de pe vremea lui Ezechia. pentru că i s-a oferit o alternativă. pentru ca cei ce pregătesc lecţiile de studiu biblic să încerce să revadă explicaţiile care au fost date în cartea Deuteronom. adică ideea extrasă din text. Vinovăţia care a fost enunţată în primele şase capitole începe să fie ilustrată în istoria poporului de pe timpul lui Ahaz. Vinovăţia constă în respingerea ofertei mîntuirii lui Dumnezeu. ca o astfel de explicaţie să fie dată la Lecţia 1. Complementul: Ce se spune despre alegerea lui Ahaz? o Că ea este făcută conştient şi deliberat. o Că ea este făcută prin vedere. Ahaz îşi alege pedeapsa prin mîna celui pe care şi l-a ales ca mîntuitor. deşi nu este afirmată explicit în textul lui Isaia. . Ea a fost amînată în mod deliberat. Scopul cu care a inclus autorul textul în carte: Să dezvăluie îndurarea lui Dumnezeu. 8:19-22 Toţi cei care vor întoarce spatele Domnului vor fi înghiţiţi de întunericul pe care l-au ales. Această frază se va numi „idee exegetică“. care nu vrea moartea păcătosului şi de aceea încearcă să-l întoarcă de pe calea lui prin atenţionările binecuvîntărilor şi ale pedepselor Lui. Acea întrebare a lui Isaia din introducerea cărţii .

Titlul textului: Cel care. demonstrativă sau aplicativă. Cînd cineva alege să se întoarcă la Dumnezeu. Atunci s-ar putea să fie nevoie de motivare în vederea aplicării adevărului ei. abordarea lecţiei va fi explicativă. se pune întrebarea care este de fapt nevoia grupului vizavi de adevărul ideii exegetice.subl. iar cînd cineva alege să Îl părăsească pe Dumnezeu. aleargă la un alt mîntuitor. în loc să se întoarcă la Domnul. În funcţie de nevoia majoră a bisericii. Planificarea lecţiei sau actualizarea textului Textul lecţiei: Isaia 7:1-25. n. în loc să se întoarcă la Domnul. Prin exerciţii de acest fel ar trebui să ne deprindem să facem toate trecerile de la ideea exegetică a textului la ideea centrală a lecţiei. aleargă la un alt mîntuitor. Trebuie el explicat sau demonstrat? Sau nici una nici alta. dar pieirea va ajunge pe toţi cei răzvrătiţi şi păcătoşi şi ceice părăsesc pe Domnul vor pieri“ (1:27. Să presupunem că adevărul ideii exegetice trebuie demonstrat grupului care studiază textul. În acest caz ideea centrală a lecţiei ar putea fi formulată astfel: Cel care. el devine beneficiarul blestemului în toată complexitatea lui abisală.). în oraşul şi în grupul de oameni care studiază acest text. Iată o posibilă formulare: Respingînd oferta mîntuirii lui Dumnezeu. el devine „beneficiarul“ binecuvîntării în cea mai desăvîrşită formă a ei. 30 . va pieri. prin alegerea lui. în general. îşi alege de fapt pedeapsa. va pieri. Afirmaţia de mai sus a fost adevărată pentru Ahaz. Ideea exegetică ar putea fi deci formulată şi în termeni mai generali. în particular. în ţara noastră. şi la noi. Acest adevăr general valabil este confirmat de la un capăt la celălalt al Scripturii. pentru că ideea este înţeleasă de grupul de studiu sau de biserică şi adevărul ei nu este pus sub semnul întrebării. 8:11-22 Titlul lecţiei: Un alt mîntuitor nu există Ideea centrală a lecţiei: Cel care. fără ca prin aceasta să afectăm adevărul ei.30 Pentru a ne reaminti lucrurile pe care le-am discutat cu ocazia studierii cărţii Deuteronom vom ilustra din nou procesul prin care ajungem la ideea centrală a lecţiei. omul îşi alege pedeapsa prin mîna celui pe care şi l-a ales ca mîntuitor. Actualizarea textului ne obligă să ne întoarcem din timpurile lui Ahaz şi ale lui Isaia în timpurile noastre. dar am văzut că o putem extinde şi la om. În cartea Isaia avem un principiu. respinge oferta harului lui Dumnezeu. 28 . în baza căruia sînt rostite toate profeţiile biblice: „Ceice se vor întoarce la Dumnezeu vor fi mîntuiţi prin dreptate. Acum că am reformulat ideea exegetică în aşa fel încît să se poată aplica şi celor care studiază textul astăzi.

iar el Îl alege pe Domnul. II.Scopul lecţiei: Conţinut: Să înţelegem că Dumnezeu ne cheamă să căutăm „mai întîi Împăraţia. ne alegem de fapt destinul. 1. 16:5-20) 4. Isaia este confruntat şi el cu o alegere (8:11-18).ni se vor da pe deasupra. 11. Planul lecţiei I. folosindu-ne de formulele introductive (7:3. Sub ameninţarea celor care l-au numit uneltitor şi trădător de ţară. promiţîndu-ne că mîncarea şi îmbrăcămintea . 9:8). dar el îl preferă pe împăratul Asiriei. Care este esenţa mesajului prin care Dumnezeu îl îmbărbătează pe Isaia şi în ce mod se aseamănă el cu mesajul care i-a fost adus lui Ahaz? 3. Care era pericolul sau pericolele cu care era confruntat Ahaz atunci cînd profetul Isaia i-a ieşit în cale ca să-i vorbească? 2. 2 Împ. Alegerea lui Isaia (8:17. indiferent cît de mare ar fi pericolul. 1. 5. Care erau opţiunile între care avea Ahaz de ales în acea situaţie? 3..la care se reduc cel mai adesea lucrurile pentru care am fi tentaţi să-L părăsim . Cînd ne alegem dumnezeul. Deprinderi: Să învăţăm să delimităm oracolele individuale din contextul textului nostru. Ahaz era confruntat cu o alegere de natură spirituală. Ce anume ne dă dreptul să spunem că situaţiile lui Ahaz şi Isaia erau comparabile? 2. 28:16-25. Care credeţi că au fost factorii care l-au determinat pe Ahaz să respingă oferta mîntuirii lui Dumnezeu şi să apeleze la ajutorul Asiriei? Menţionaţi-i în mod special pe cei de natură spirituală. Care a fost esenţa mesajului lui Isaia în acea situaţie? 5. 18) dovedeşte că se poate opta pentru Dumnezeu. cu o alegere de dumnezeu. 10: 8:1. Care credeţi că au fost factorii care l-au determinat pe Isaia să-L aleagă pe Domnul? III. .. şi neprihănirea Lui“ (Mat. 6:33). De unde anume ştim că alegerea cu care era confruntat Ahaz era de natură spirituală? (2 Cron.

ne conducem viaţa după principiile lumii. în întunericul acelei vremi. Care sînt falşii mîntuitori după care întindem mîna astăzi. Numai o alegere ca cea a lui Isaia ne va consacra pe noi. în slujba noastră profetică. seduşi fiind de feluriţi dumnezei care ne promit „mîntuirea“. neîncrezîndu-ne în Domnul. opresorii noştri nu sînt armatele siriene şi efraimite. Astăzi. poate. şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra“? 5. În dorinţa noastră de a scăpa de ei. pentru a descoperi adevăratele valori. dar. vocea profetică era vocea lui Isaia. 1. ea cheamă individul sau naţiunea să-şi aleagă. şi de aceea a pregătit o soluţie salvatoare pentru toţi cei care îşi recunosc păcatul şi se întorc la El. adică să nesocotim poruncile Lui şi standardele sfinţeniei Lui. care pedepseşte încăpăţînarea neascultării. mizeria. destinul. sărăcia. vocea profetică a Bisericii trebuie să arate atît spre judecata. rolul profetic al Bisericii este să declare că Domnul este singurul Dumnezeu adevărat. Pe ce bază am putea construi o paralelă între rolul profetului atunci şi rolul Bisericii astăzi? 2. ca şi Ahaz.1. care nu doreşte moartea păcătosului. Ca şi în cazul profetului. un Dumnezeu iubitor. vom fi tentaţi. în pofida pericolului în care se afla. Care au fost consecinţele alegerii lui Ahaz? Dar cele ale alegerii făcute de Isaia?31 IV. cînd Dumnezeu ne spune: „Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui. un Dumnezeu drept. iar aceasta s-ar putea să implice renunţare. Ce ne-ar putea determina să alegem şi noi în baza aceloraşi principii ca şi Ahaz? 4. 31 . nu ale lui Dumnezeu? Comentarii / Aplicaţii: În vremuri în care după ani de sufocare economică se iveşte posibilitatea ajungerii la prosperitate materială. ci probabil lipsurile. Cu ce probleme este confruntată astăzi Biserica şi societatea? 3. Şi pentru că profeţia are înzidit în ea elementul moral. această voce trebuie să fie vocea Bisericii. de fapt. Oare aşa ceva să însemne pentru noi. Ce se întîmplă cu rolul nostru profetic în lume atunci cînd. alegerea între Dumnezeu şi un alt mîntuitor? Pentru a-L alege pe Dumnezeu ca Mîntuitor va trebui să cîntărim atenţi ofertele. Ahaz L-a lepădat pe Domnul şi s-a „sfărîmat“ de El. iubirea de bani etc. în acelaşi timp. Astfel. Isaia L-a sfinţit pe Domnul. dorinţa de a ieşi din ele. cît şi spre slava care sînt pregătite în viitor. ca de hatîrul lor să aruncăm afară altarul Domnului. Atunci. astăzi. ca Biserică. şi a găsit în El o stîncă de scăpare.

ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?“ (Mat. aşa cum a stat Isaia. Noi şi copiii noştri.Multe biserici au fost aşezate de Dumnezeu în oraşe mari. Este ca şi cum Dumnezeu ar striga unei noi generaţii: „La Lege şi la mărturie!“ Dar strigătul Lui se va auzi în cetate numai prin viaţa preoţilor Lui. El doreşte ca în bisericile noastre să crească oameni care să fi răspuns la întrebarea pe care Hristos a pus-o ucenicilor săi: „Ce ar folosi unui om să cîştige toată lumea. apoi să şi creştem pe alţii să facă acelaşi lucru. Dumnezeu doreşte ca în primul rînd. noi să fim purtători ai candelei Împărăţiei Lui pentru toată ţara. 9:37. El doreşte ca fiecare biserică a Lui să devină un centru misionar. Biserica lui Dumnezeu din această ţară. afacerile şi şcoala noastră. în centre universitare în care trăiesc. în pofida batjocurii şi a presiunilor ce rezultă din faptul că mergem împotriva curentului. O nouă generaţie pare să fie chemată de Dumnezeu la conducerea lucrării în bisericile din toată ţara. care prin toate mijloacele de care dispune să contribuie la echiparea lucrătorilor pentru lucrarea Împărăţiei Lui. prin viaţa ta şi a mea. Ne aflăm într-un moment istoric crucial: Evenimentele din decembrie 1989 ne-au deschis orizonturi nebănuite în lucrare. activităţile noastre mici şi mari trebuie să fie „nişte semne şi nişte minuni“ în cetate. ca şi pe vremea Domnului Isus. dar. muncesc şi învaţă mii de tineri din toate colţurile acestei ţări. Dacă noi nu vom avea curajul să stăm lîngă Dumnezeu. din partea Domnului oştirilor şi pentru El. prin viaţa acelora pe care i-a transformat Duhul lui Dumnezeu prin Cuvîntul Său. Dumnezeu a păstrat încă (fără să ştim însă pînă cînd) inimile tinerilor deschise pentru Cuvîntul Său. Dar nu numai bisericile din oraşele mari. cadrul în care Dumnezeu să-Şi pregătească lucrătorii . ci bisericile din întreaga ţară se confruntă cu o provocare unică. Dumnezeu Şi-a înteţit parcă lucrarea în ţară. 38). 16:26). scoţînd Biserica Sa dintre zidurile care deveniseră obrocul ce ascundea lumina şi care-i invalidau astfel însăşi funcţia pentru care a lăsat-o El pe pămînt. dar puţini sînt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul Secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui“ (Mat. în pofida multiplelor opţiuni şi ispite. dacă şi-ar pierde sufletul? Sau. Şi acum. Este nevoie de lucrători în secerişul lui Dumnezeu din România! Sîntem gata să-L rugăm să scoată lucrători la secerişul Său? Vrem să devenim noi. Dumnezeu a adus aceste evenimente în momentul unui schimb de ştafetă. nevoia este aceeaşi: „Mare este secerişul. strigătul nostru nu se va putea face auzit.

sau vom continua . Dragostea dintîi este dragostea de Dumnezeu care naşte dragoste de semeni. 2:1-5). Dragostea de Dumnezeu se exprimă prin păzirea poruncilor Lui.să lucrăm şi să ne ostenim în direcţii secundare Împărăţiei (Apoc. nu în termenii noştri.pentru seceriş? Sînt eu gata să plătesc preţul ca să fiu unul dintre ei? Sînt gata să contribui cu ceea ce Dumnezeu mi-a dat la împlinirea acestei nevoi din Împărăţie? De fapt. prin slujirea oamenilor în termenii lor. .ca biserica din Efes . iar dragostea de semeni. Numai dragostea dintîi ne poate păstra rolul profetic şi poate astfel mijloci extinderea Împărăţiei lui Dumnezeu prin noi. întrebarea la care trebuie să răspundem este dacă vrem să fim angajaţi în acele lucrări în care este interesat şi Dumnezeu.

Sîntem deci nevoiţi să încercăm delimitarea oracolelor individuale căutînd să distingem natura oracolelor. „totuş. Şi într-adevăr. Dacă răsfoim capitolele ce urmează în secţiunea pe care o studiem. a fost rostită această proorocie“ (14:28).10:5-12:6 . La o analiză mai atentă a textului. 10:5-26 de citit: Is.. în versetele 5 şi 12 găsim expresia „zice Domnul“. care la prima vedere seamănă cu formulele introductive pe care le-am întîlnit în lecţia precedentă. Dumnezeul oştirilor“. Aceste formule introduc oracole ce prezic căderea ţărilor respective. „În anul morţii lui Ahaz. De exemplu. Încercînd să delimităm oracolele individuale din această parte de text. în secţiunea precedentă (7:1-10:4) ne-am folosit de formulele introductive ale oracolelor. “. vedem că textul este introdus prin interjecţia caracteristică vaietului profetic. motivul dezastrului (10:6-15) şi . aşa vorbeşte Domnul. 10:5-19:25 Ideea centrală a lecţiei: Succesul nu acoperă nelegiuirea. ci mai degrabă o formulă de întărire în cadrul oracolului. Dar pe lîngă cele trei elemente caracteristice vaietului profetic . Prima parte a contextului nostru însă . expresii de tipul „Aşa vorbeşte Domnul. iar în versetul 24.anunţul dezastrului (10:5).Lecţia 5 Succesul NU este dovada nevinovăţiei Textul lecţiei: Is..pare să fie puţin diferită. observăm un alt gen de formule introductive: „Proorocie împotriva Babilonului“ (13:1). „Proorocie împotriva Moabului“ (15:1) etc. chiar dacă Dumnezeu Însuşi este cel care te foloseşte Pregătirea lecţiei sau exegeza textului Schiţa întregului context: (10:5-19:25) Delimitarea oracolelor individuale Pentru a delimita oracolele individuale. ar trebui să plecăm de la cele cîteva astfel de expresii. observăm însă că nici una dintre aceste expresii nu este de fapt o formulă introductivă.

Iată deci o posibilă schiţă a întregului context: Isaia 10:5-26 Proorocia împotriva Asiriei aduce nădejde pentru Iuda Vaietul (5-19) Dumnezeu promite pedeapsa. se va întoarce la Domnul. 7-11 Asiria s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu şi a creaţiei Sale. Dumnezeu pregăteşte pedepsirea Asiriei. 5-6 Mandatul pe care Dumnezeu l-a dat Asiriei. Promisiunea 11:1-5 11:6-12:6 6-10 11-16 12:1-6 Odrasla mesianică Împărăţia escatologică a lui Mesia Pacea acestei împărăţii Adunarea copiilor lui Israel Recunoaşterea faptului că Domnul a lucrat La aceasta se adaugă oracolele care sînt clar demarcate în restul contextului: 13:1-14:23 14:24-27 14:28-32 15:1-16:14 17:1-14 18:1-7 19:1-17 19:18-25 Proorocie împotriva Babilonului Confirmarea căderii Asiriei Proorocie împotriva Filistiei Proorocie împotriva Moabului Proorocie împotriva Damascului şi a lui Iacov Proorocie împotriva Etiopiei Proorocie împotriva Egiptului Promisiune pentru Israel . Promisiunea (20-27) O rămăşiţă a lui Israel.găsim în text şi elemente caracteristice promisiunii profetice . care va scăpa din faţa invaziei asiriene. care se termină apoi cu o nouă promisiune profetică (11:1-12:6). Versetele care au mai rămas din capitol (28-34) am putea să le asemănăm cu un reportaj de război. Isaia 11:1-12:6 Intervenţia lui Dumnezeu prefigurează o mîntuire mult mai mare decît izbăvirea din faţa puhoiului asirian. 12-19 Pentru mîndria ei.prezicerea dezastrului (10:16-19) .referirea la viitor (20a). cu o descriere telegrafică a evenimentelor. menţionarea unei schimbări radicale (20b-23) şi menţionarea binecuvîntării (24-27). Reportajul (28-34) Descrierea năpustirii armatelor asiriene asupra Ierusalimului. pentru că în mîndria ei Asiria şi-a depăşit mandatul şi s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu.

alimentate de mîndria lui nesăbuită.32 Căderea cetăţilor Calno (738 î. vestind căderea Samariei sub asirieni. La prima vedere. Hamat (720 î.) sînt considerate evenimente istorice trecute.).. Oare de ce? 32 Pentru datarea acestor evenimente trebuie să apelăm la surse externe Bibliei. Iar pentru că moartea lui Ahaz este menţionată în Isaia 14:28. profetul s-a adresat celor din Israel. vol.Hr.Hr). Cu aceeaşi nuia urma să pedepsească Dumnezeu şi pe Ahaz. În mod evident. ba chiar şi barba“. Asiriei îi urmează apoi Babilonul.Comentariul întregului context: (10:5-19:25) Între versetul 1 şi versetul 5 ale capitolului 10 există o oarecare asemănare.). Căderea cetăţilor amintite în versetul 9 sînt cîteva evenimente care ne-ar putea ajuta în acest sens. probabil. 10). Damascul. Atunci. Ambele versete încep cu interjecţia caracteristică vaietului sau bocetului profetic. fără să aibă de gînd însă să distrugă Ierusalimul (8:9. Dar Dumnezeu a văzut că împăratul Asiriei „nu gîndeşte aşa“ (10:7). Dumnezeu rosteşte prin gura profetului Său acest mesaj la adresa Asiriei (10:5-34). Moabul. Ea va veni şi va pedepsi Samaria. Doar căderea Ierusalimului era încă un eveniment viitor în mintea împăratului Asiriei: „Cum am făcut Samariei şi idolilor ei. probabil. I. adică semeţia lui Israel şi a liderilor lui.) şi Damasc (732 î. iar poporul Israel va merge în robie. De aceea. Vezi Anexa I.Hr. . profeţiile au fost rostite. n.. după anul 716 î. Karkemiş (717/716 î.). pentru că Asiria ia căderea lor ca dovadă a atotputerii ei (vezi Harta II). Samaria (722 î. Domnul a luat cu chirie briciul Asiriei ca să radă „capul şi părul de pe picioare.Hr. Arpad (740 î. subl. Etiopia. Filistia.). De ce am inclus atunci primele patru versete în pasajul precedent şi de ce am considerat versetul 5 ca început al secţiunii ce urmează? La o citire atentă vedem că din versetul 5 se schimbă conţinutul oracolelor.Hr. . În Isaia 9:8-10:4. “ (7:18). de ce au fost ele rostite? Cine erau cei care trebuiau să le audă şi ce anume trebuiau să înveţe ei din ele? Ca să putem vorbi despre rolul mesajelor profetice care urmează. trebuie să înţelegem momentul istoric în care au fost rostite. .anul căderii Karkemişului. cu aproximativ cincisprezece ani înainte de eveniment. ne surprinde prezenţa acestui grup de oracole care vizează soarta ţărilor din jurul lui Iuda. Planurile lui expansioniste. Egiptul şi Tirul (Is.Hr. Înseamnă că profeţiile ce urmează au fost rostite. 13-23). nu voi face şi Ierusalimului şi icoanelor lui?“ (10:11.Hr. ele au fost rostite în Ierusalim şi nu ştim dacă ţările despre care este vorba în ele au ajuns să le cunoască vreodată conţinutul. vizau nu numai mult mai mult decît hotărîse Domnul (10:10-11). înainte şi imediat după anul 715 î.Hr. ci şi altfel decît hotărîse El (10:7). Domnul a „şuierat muştelor de la capătul rîurilor Egiptului şi albinelor din ţara Asiriei.anul morţii lui Ahaz.

321). pentru a înregistra campaniile militare. căci în ultimă instanţă.În urma alegerii lui. Dumnezeu tăcea de multă vreme. p. vezi Harta VI. a Edomului şi a Arabiei (21:11-17). cel puţin conform informaţiilor pe care le avem în cartea lui Isaia. paşii următori ar fi fost Iuda. care pe vremea lui ajunseseră evenimente aproape anuale. a Moabului (15:1-16:14. alegîndu-L pe Domnul ca adăpost împotriva invaziei asiriene sau va alege moartea. Panorama începe cu cele două puteri mari care urmau să joace un rol decisiv pe scena politică a lumii de atunci (vezi Harta III): Asiria (10:5-12:6) şi Babilonul (13:1-14:28). ci prin profetul Său îl îndeamnă şi-l ajută să aleagă viaţa. 21:1). şi Ezechia urma să fie confruntat cu o alegere. p. În planurile ei. Pentru aceasta Dumnezeu creionează înaintea tînărului împărat panorama politică a întregului bazin mediteranean. înţelegem forţa extraordinară a acestor profeţii şi rolul pe care l-au jucat în îndreptarea inimii lui Ezechia în direcţia cea bună (Prov. Înainte ca să ia apoi la rînd toate ţările din jurul lui Iuda. Ca şi tatăl său.Hr. Să vedem ce ne spun Cronicile eponime33 despre Asiria. Cred că. a Egiptului (19:1-20:6. a Damascului (17:1-14. 321). Aceste cronici au ajuns un fel de sistem auxiliar de datare.Hr. p. La momentul în care Isaia începe să rostească acest nou şir de profeţii. şi ei au asistat la împlinirea ei. pentru că suflarea acestui imperiu era simţită la acea oră în Ierusalim. Mărturia lui Isaia a fost învelită şi pecetluită între ucenicii Domnului (8:16) imediat după 735 î.). Alegerea trebuia făcută prin credinţă. Împlinirea tuturor acestor profeţii ţinea de domeniul viitorului şi Ezechia putea să creadă sau nu spusele profetului. Acum. Dumnezeu oferă o nouă şansă generaţiei care se ridica. cînd privim retrospectiv evenimentele de pe arena politică a vremii respective. p. în harul Său. Ahaz trăsese obloanele (7:1-25) şi de aceea. Primele zece versete din capitolul 21 sînt o descriere amănunţită a căderii Babilonului sub medo-perşi. deoarece conţineau . 320). Cel care hotărăşte destinul popoarelor este Domnul Însuşi. arătîndu-i că toate popoarele la care ar putea alerga după ajutor vor cădea unul cîte unul. Anexa I. 33 Cronicile eponime au început să fie scrise după ascensiunea la tronul Asiriei a lui Salmanasar III (858 î. Domnul confirmă încă o dată soarta Asiriei (14:24-27). 319). prin profeţiile care urmează. Anexa I. Iar pentru că moartea lui Ahaz era aproape. Egiptul şi Etiopia. alergînd la ajutorul popoarelor din jur? Ca şi în Deuteronom. a Etiopiei (18:1-7. Ezechia urma să devină în curînd rege cu drepturi depline. tînărul Ezechia era coregent cu tatăl său. vezi Harta VII. Filistia. Începînd cu Isaia 14:28. nu coaliţiile militare şi alianţele politice. Anexa I. binecuvîntarea şi blestemul. Oare ce avea să facă tînărul împărat într-o astfel de situaţie? Va alege viaţa. Dumnezeu nu Se mulţumeşte să pună înaintea lui Ezechia viaţa şi moartea. Anexa I. Dumnezeu îi prezintă lui Ezechia soarta Filistiei (14:28-32). Harta VII. Asiria îşi continua expansiunile militare. iar în 23:1-18 este descrisă căderea Tirului. vezi Harta V. Ahaz.

Hallo & William Kelly Simpson. faraonul Egiptului. în drum spre casă. învins pentru prima oară. 127. dar nu înainte de a-Şi isprăvi lucrarea pe care o are de făcut prin ea. care fusese asediat încă de către Salmanasar V în 725. cît şi diferite evenimente ocazionale de natură religioasă sau civilă din fiecare an. care domnea şi în Re'e.A History.). De data aceasta alegerea a trebuit făcută între oferta lui Dumnezeu şi cea a Aşdodului. După retragerea Asiriei liniştea în bazinul mediteranean a fost de scurtă durată.Hr. 1971. Damascul. 138-141. la oraşul Rîul Egiptului (probabil Raphia-Rapikhu). care îl chema să intre într-o coaliţie anti-asiriană. Egiptul a fost obligat să plătească tribut. În ea a fost implicat Yaubidi care a cucerit Hamatul. Alegerea lui Ezechia s-a dovedit înţeleaptă. Hatarika şi Samaria şi care s-a aliat cu Hanuni din Gaza. Ideea exegetică: Spre nădejdea poporului Său. Ezechia fiind scăpat de mîna lui Dumnezeu. pentru că în 719-718 Karkemişul se revoltă împotriva Asiriei şi Sargon distruge nu numai cetatea Karkemiş (717-716). San Diego.A history. atît campaniile militare majore. În timpul acestor evenimente moare Ahaz (Is. de fapt. Coborînd din nou la porţile Egiptului. Ecron şi Gaza au fost rase de pe faţa pămîntului. Simirra. dovedind astfel că a ales altfel decît tatăl său. Prin această reformă El Îl declară pe Yahweh Domn şi Dumnezeu. Sargon şi-a continuat campania înspre sud şi cetăţile filistene. Iuda a fost obligat să plătească tribut. Harcourt Brace Jovanovich. împotriva Asiriei s-a ridicat o coaliţie militară. Asiria a avansat spre porţile Egiptului şi. Domnul Însuşi va pedepsi Asiria pentru mîndria ei. Sargon II cucereşte Tirul. Samaria recapturată. 14:28-32). Hallo & William Kelly Simpson. Mai ales tînărul Ezechia. p. începînd cu perioada de mijloc a domniei lui Salmanasar III (858-824). Impactul acestei campanii militare asupra tuturor ţărilor afectate a fost uriaş. Yaubidi a fost înfrînt şi executat lîngă Qarqar. p. Harcourt Brace Jovanovich. la acea oră. În această campanie. The Ancient Near East . . datorită ascultării sale. pînă în primul an de domnie a lui Sennaherib (704-681). în Egiptul de Jos. care-l seconda pe tatăl său în conducerea treburilor ţării. Este deci evident că începînd cu 10:5 ne aflăm într-un grup de oracole cu totul diferit de cel care s-a terminat cu versetul precedent.34 Sargon a pornit împotriva celor doi rebeli abia în 720. Arpadul. Vezi William W. pentru că în 712 Sargon II porneşte împotriva Filistiei şi în 711 el distruge Aşdodul. The Ancient Near East . aparţinea Imperiului Asirian.Imediat după moartea lui Salmanasar V (722 î. ci zdrobeşte orice opoziţie care a mai rămas după campania precedentă (720). a păstrat în minte forţa puhoiului asirian. San Diego. 34 Vezi William W. l-a învins pe Shilkanni sau Osorkon. Ezechia îşi începe domnia cu o reformă religioasă (715) la care invită şi pe cei din Israel. ţară care. Hamatul a fost distrus (720). 1971.

în suveranitatea Lui. 9.Scopul cu care a inclus autorul textul în carte: Prin panorama politică pe care o creionează în faţa ochilor tînărului împărat. 16. care ştia că numai decizia ascultării de Dumnezeu putea opri împlinirea ei. nu omului. 10:5-26 Titlul lecţiei: Succesul nu este dovada nevinovăţiei Ideea centrală a lecţiei: Succesul nu acoperă nelegiuirea. Deprinderi: Învăţînd să distingem indicativele de timp din text (7:1. poate alege să-Şi facă lucrarea prin oameni. oricît de mult ar fi cineva folosit de Dumnezeu. Scopul lecţiei: Conţinut: Să înţelegem că deşi Dumnezeu. 14:28.). Titlul textului: Îngîmfarea duce la pieire! Planificarea lecţiei sau actualizarea textului Textul lecţiei: Is. . chiar dacă Dumnezeu Însuşi este cel care te foloseşte. fiind o simplă unealtă în mîna Lui. Isaia încearcă să înduplece inima lui Ezechia să ia decizia de a nu intra în coaliţia anti-asiriană cu Aşdodul. 11. 20:1 etc. a fost menită să rămînă un avertisment pentru Ezechia. 8:4. să ne familiarizăm cu noţiunea de fus profetic şi astfel să ne întărim convingerea că interpretarea profeţiilor trebuie să se facă în contextul istoric în care ele au fost rostite. descrisă cu un aşa mare lux de amănunte (9:8-10:4). slava I se cuvine Domnului. Promisiunea pedepsei împotriva Ierusalimului. nu trebuie să uite că. 10:4.

astăzi? . 1. de exemplu. 1. Nefiind poporul lui Dumnezeu. 39:1-9)? 2. de ce a fost socotită Asiria vinovată de planurile şi de atitudinile ei? Cum se poate extinde acest principiu la judecarea necreştinilor? (Rom. 4:22-26)? Dar în experienţa lui Ezechia (Is. printr-o intervenţie directă. la rugăciunea lui Ezechia (Is. 1. 6. 1. Cînd şi cu ce scop a fost rostit acest oracol şi cele care urmează? 2. În ce fel găsiţi ilustrat acest adevăr în experienţa lui Moise (Ex. Cum l-a ajutat Dumnezeu pe Ezechia prin acest şir de oracole în alegerea pe care urma s-o facă? II. Care a fost locul pe care l-a hotărît Dumnezeu pentru Asiria în împlinirea planurilor Sale şi de ce? (Is.Planul lecţiei I. 37:36). de ce n-a făcut-o El Însuşi? O putea face. Deşi folosită de Dumnezeu în împlinirea planurilor Lui cu privire la Israel. cum a făcut-o mai tîrziu. Dumnezeu lucrează prin oameni. Prin ce anume s-a făcut vinovată Asiria înaintea lui Dumnezeu? 3. 22) 2. De ce lucrează Dumnezeu prin oameni? III. Asiria nu a fost transformată într-o unealtă impersonală? 4. iar mai tîrziu Babilonul ca să pedepsească pe Israel. pentru că omului i-a încredinţat administrarea acestei planete. 9:8-10:4. Profeţiile referitoare la viitorul poporului lui Dumnezeu erau menite să ducă la decizii ce trebuiau luate în prezentul rostirii acelor profeţii. 10:5. Îngîmfarea îl duce la pieire chiar şi pe cel pe care l-a ales Dumnezeu Însuşi ca să-l folosească. Asiria este pedepsită pentru că nu şi-a recunoscut locul în planul lui Dumnezeu. 2:1-16) IV. 7:1-25. Cum ni se aplică acest adevăr nouă. De ce a ridicat Dumnezeu Asiria. sau printr-o calamitate naturală. deşi folosită de Dumnezeu în împlinirea planurilor Lui. Cum anume poate sluji vinovăţia Asiriei drept dovadă că.

În faţa unui astfel de text ne trec probabil prin minte mai multe întrebări: Dacă Dumnezeu este mîniat pe poporul Său. el adaugă: „Şi ne-a încredinţat nouă slujba acestei împăcări!“ (subl. Biserica este „plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi“. Dumnezeu a găsit cu cale să mîntuiască pe cei credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii“ (1:21 . ca să-l jefuiască. Astfel. la prima citire. Dumnezeu a hotărît să încredinţeze omului administrarea acestei planete. iar în 2 Corinteni 5:19. pe Ceauşescu. ne întrebăm ce fel de Dumnezeu este acesta? Groaza noastră este şi mai mare însă cînd. de ce nu-Şi rezolvă problemele singur.). iar pe de altă parte. Iată afirmaţia lui Pavel din prima sa epistolă către Corinteni: „Întrucît lumea. cum se raportează El la uneltele pe care le foloseşte pentru împlinirea planurilor Lui? Dumnezeu a hotărît să lucreze prin oameni Prin Mandatul Creaţiei (Gen. prin care Îşi duce apoi planurile la îndeplinire. după ce afirmă că Dumnezeu Însuşi a fost cel care a murit pe cruce pentru a ne împăca cu Sine. Biserica. El a ridicat şi pe Cirus ca să elibereze pe poporul Său şi să-l readucă în ţară cu mîinile pline de bogăţii. sîntem mădularele lui Hristos pentru împlinirea lucrării lui Hristos. 1:26-28). 20. . n. valoarea lui în ochii lui Dumnezeu. 10:6). să-l calce în picioare ca noroiul de pe uliţă“ (Is. Ce am spune noi dacă ar trebui să asistăm la pedepsirea propriului nostru popor de către Dumnezeu prin asirieni. avem impresia că pe lîngă faptul că a adus nenorocirea peste poporul Său. Dumnezeu pare s-o şi scape de sub control (7). popoare şi imperii. cu înţelepciunea ei. pe Stalin. iar acum că textul biblic ne spune că războiul a fost pus la cale de Însuşi Dumnezeu. Această chemare a omului la conlucrare cu Dumnezeu dovedeşte. Oare tot El să-i fi ridicat şi pe Hitler. n-a cunoscut pe Dumnezeu. în planul lui Dumnezeu. El a ridicat Asiria şi Babilonul. l-am trimis împotriva unui popor pe care sînt mîniat.subl. în înţelepciunea lui Dumnezeu. pe de o parte.). cei mai cruzi cotropitori pe care i-a cunoscut istoria? Pînă şi în filme ne îngrozesc atrocităţile războiului.Comentarii / Aplicaţii: „I-am dat drumul împotriva unui neam nelegiuit. şi El o face nu numai pe plan fizic. sau pe Bush şi pe Gorbaciov? Dumnezeu lucrează prin oameni. Noi. ci şi pe plan spiritual. de ce încredinţează altor popoare pedepsirea acestuia ? Nu este riscul prea mare să apelezi la cea mai crudă armată din istorie ca să-ţi duci la îndeplinire planurile? Iar odată ce Dumnezeu a făcut-o. împlineşte nevoia de semnificaţie ce este săpată adînc în fiecare dintre noi. n. El ridică şi coboară voievozi.

nici unei împărăţii n-a putut să izbăvească pe poporul lui din mîna mea. Dumnezeu nu ne anihilează personalitatea Dumnezeu este Cel care ne ridică. şi pentru trufia privirilor lui semeţe. !»“ Ajuns sub zidurile Ierusalimului ca să pedepsească neascultarea lui Ezechia. 11).subl. aşa cum ridică un meşter o unealtă. l-am trimis împotriva unui popor pe care sînt mîniat. voi pedepsi .Deşi lucrează prin noi. ci „a trimis o scrisoare batjocoritoare pentru Domnul. n. noi nu sîntem roboţi impersonali. Şi nu s-a mulţumit cu atît. căci sînt priceput. 10:6.. Iar gîndurile asirianului sînt şi pe buzele lui: „Cum am făcut Samariei şi idolilor ei. ci sîntem şi rămînem fiinţe morale libere şi deci responsabile pentru tot ce facem. “ (17) şi „a vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pămîntului. ci el nu se gîndeşte decît să nimicească. Isaia nu discută problema controlului lui Dumnezeu asupra situaţiei. cari sînt lucrarea mîinilor omeneşti“ (19). de a părăsi cercul voii Lui. Faptul că personalitatea şi libertatea nu ne sînt anihilate în acest proces este dovedit de posibilitatea omului sau a poporului pe care-L foloseşte Dumnezeu de a „ieşi din matcă“. generalul asirian a strigat poporului: „Să nu vă amăgească Ezechia dar şi să nu vă înşele astfel. să-l calce în picioare ca noroiul de pe uliţă. decît să prăpădească neamurile cu grămada“. Dumnezeul lui Israel. atunci cînd ne încredinţează părţi din planul Său ca să le aducem la îndeplinire.). Ce se întîmplă? Să fi scăpat oare Dumnezeu uneltele Sale de sub control? Stă Dumnezeu neputincios şi asistă la atrocităţile făcute de asirieni. chiar dacă asirianul „nu se gîndeşte decît să nimicească. Dumnezeu pedepseşte mîndria De fapt. El o face fără să anihileze personalitatea şi deci libertatea noastră. după ce totul s-a potolit de la sine.pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngîmfate.zice Domnul . 32:15 .întreabă el cu îngîmfare (Is. ca să-l jefuiască. cum ridică un gospodar o secure sau cum ridică un părinte o nuia. Şi totuşi.. şi din mîna împăraţilor mei: cu cît mai puţin vă va izbăvi Dumnezeul vostru din mîna mea!“ (2 Cron. ci atitudinea cu care Asiria îşi îndeplinea misiunea încredinţată de Dumnezeu. . Dar el nu gîndeşte aşa şi nu acesta este gîndul inimii lui.. pentru ca mai tîrziu. decît să prăpădească neamurile cu grămada“. aşa cum a făcut-o şi Asiria: „I-am dat drumul împotriva unui neam nelegiuit. să pedepsească pe cel care a depăşit măsura? Deşi la prima vedere aşa ceva s-ar părea că spune textul. căci el a zis: «Prin puterea mîinii mele am făcut aceste lucruri şi prin înţelepciunea mea. nu voi face şi Ierusalimului şi icoanelor lui?“ .. „După ce Domnul Îşi va împlini toată lucrarea Lui pe muntele Sionului şi la Ierusalim. din versetul 12 înţelegem că Dumnezeu este totuşi în control. nu vă încredeţi în el! Căci dumnezeul nici unui neam. În mîna Lui. 7. programaţi de Dumnezeu şi folosiţi de El împotriva voii noastre.

n. uităm că sîntem simple unelte în mîna Lui şi. cînd Dumnezeu a reînnoit legămîntul cu poporul Israel. uneltele Lui. 17 . Să nu cumva să-ţi însuşeşti slava pe care o merită numai Dumnezeu. cei prin care Dumnezeu îşi zideşte Biserica. Lumina lui Israel se va preface într-un foc şi Sfîntul lui Israel într-o flacără care va mistui şi va arde spinii şi mărăcinii lui într-o zi“ (Is. i-a avertizat de un pericol care îi pîndea pe fiecare dintre ei . cît şi pentru noi. şi între aleşii lui va izbucni un pîrjol. Dumnezeu Se vede obligat să ne pedepsească. adăugăm la poruncile lui Dumnezeu obiceiurile noastre. Atunci cînd sîntem folosiţi de Dumnezeu. Dumnezeul oştirilor va trimite ofilirea prin [nu printre] războinicii lui cei voinici. cei de acum şi de aici. cei de atunci şi de acolo.„Cum am făcut Samariei şi idolilor ei.). vezi să nu zici în inima ta: bunătăţii mele. depăşindu-ne mandatul. Noi punem datina noastră în rînd cu Cuvîntul lui Dumnezeu (Marcu 7:1-8). ca pîrjolul unui foc. nu sîntem roboţi. 10:11). Asirianul s-a ridicat mai presus de Dumnezeu .cînd îi vei birui pe duşmani şi-i vei vedea alungaţi dinaintea ta şi te vei aşeza în case mari cu cămări pline. În exemplul Asiriei vedem de ce este în stare omul. Isaia ne spune că „Domnul.le spune Domnul . căci vei pieri. Asirianul şi-a pus dumnezeii făcuţi de mîna omului în rînd cu Dumnezeul cel viu. n. în pofida faptului că ne-a folosit la împlinirea planurilor Sale. Pe cît de adevărat este că El a ridicat Asiria şi Babilonul. atît pentru ei. atunci cînd lucrurile îi merg bine. cît şi pentru israeliţi. pe atît de adevărat este că tot El le-a şi sfărîmat trufia. În Deuteronom. Uneori noi.ispita îndumnezeirii. şi deci nu avem puterea de a zădărnici planurile Lui. uităm lucrul acesta. mărimii mele şi puterii mele datorez totul. El a ales s-o zidească prin mine şi prin tine. El a făcut o afirmaţie ce dezvăluie suveranitatea deplină a lui Dumnezeu în împlinirea planurilor Lui: „Pe această piatră [pe piatra recunoaşterii divinităţii lui Isus] voi zidi Biserica Mea şi porţile locuinţei morţilor n-o vor birui!“ (Mat. atunci cînd succesul pare să-i confirme acţiunile în faţa lui Dumnezeu. Faptul că sîntem folosiţi de Dumnezeu nu desfiinţează raportul Dumnezeu/om. şi ori de cîte ori noi. El nu-Şi împarte slava cu nimeni.Un asemenea afront la adresa lui Dumnezeu nu putea rămîne nepedepsit. De aceea. În discuţia pe care Domnul Isus a avut-o cu ucenicii Săi în Cezareea lui Filip.subl. Dumnezeu ridică şi foloseşte cînd pe unul cînd pe altul. El este Cel care-Şi zideşte Biserica. Cu aceeaşi impertinenţă însă ne ridicăm şi noi deasupra lui Dumnezeu atunci cînd desfiinţăm Cuvîntul Lui ca să ţinem datina noastră (Marcu 7:9).). dar indiferent cît de mare este lucrarea pe care o face prin ei. Totuşi. Cînd vei intra în ţară şi vei avea succes . scoatem din ele pe cele care ne incomodează în atingerea propriilor noastre planuri sau ne purtăm în Biserica lui Dumnezeu. 16:18 . nu . Acest avertisment este valabil atît pentru asirieni. dar nu sîntem nici dumnezei. nu voi face şi Ierusalimului şi icoanelor lui?“ (Is. în profeţia sa. 10:16.subl.

„Se făleşte oare securea împotriva celui ce se slujeşte de ea? Sau se mîndreşte fierestrăul faţă de cel ce-l mînuieşte? Ca şi cum nuiaua ar mişca pe cel ce o ridică. prin El şi pentru El sînt toate lucrurile“ şi că a Lui trebuie „să fie slava în veci! Amin“ (Rom. calea veşniciei este calea recunoaşterii lui Dumnezeu în toate căile noastre.făcîndu-ne pildă turmei. a înţelegerii faptului că Îi aparţinem în întregime. 24). în Psalmul 19. 26:12). ci chiar şi atunci cînd îi merge rău. Pentru ca să nu uităm că tot ce facem noi. libertatea de a ne exersa plenitudinea capacităţilor noastre creatoare implică şi o serioasă responsabilitate. 10:15). 139:23. Pe Ozia35 şi pe Ezechia i-a împins la îndumnezeire succcesul. Iar cînd în mijlocul succesului inima ne este ispitită de mîndrie. 4:7). al căror sunet să fie auzit“ şi. de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?“ (1 Cor. 19:13). Faptul că Dumnezeu ne acordă libertatea de a rămîne noi înşine atunci cînd sîntem folosiţi de El. pe Ahaz insuccesul. Poate cineva să se bată cu pumnul în piept şi să zică: Eu voi sta în picioare!? Biblia însăşi ne spune în repetate rînduri: „Cine stă în picioare să ia seama să nu cadă!“. Probabil de aceea. căci îngîmfarea duce la pierire chiar şi pe cel pe care Dumnezeu Însuşi l-a ales ca să-l folosească. Tragedia constă însă în faptul că omul se ridică deasupra lui Dumnezeu nu numai atunci cînd îi merge bine. David se roagă: „Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mîndrie. ziua şi noaptea care. să ne aducem aminte de cuvintele Scripturii: „Cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit. 11:33). ca să nu stăpînească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană. parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!“ (Is. Numai aşa vom putea confirma cu convingere că: „Din El. De aceea. 5:1-4). în slujba Lui. cei ce se îngîmfă astăzi vor pieri şi ei. că existenţa noastră atîrnă de El şi că Lui Îi vom da socoteală pentru fiecare gînd şi pentru fiecare faptă. îşi împlinesc misiunea „fără vorbe. Dumnezeule. Dumnezeu Însuşi împlineşte pentru noi (Is. Şi din acelaşi motiv. . Or. în oglinda „smereniei“ tăcute a întregului univers. şi cunoaşte-mi inima! Vezi dacă sînt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei!“ (Ps. deşi folosiţi de Dumnezeu. nevinovat de păcate mari!“ (Ps. văzînd cerurile care spun slava lui Dumnezeu. ca şi cum Biserica lui Dumnezeu ne-ar fi căzut la împărţeală (1 Pet. ci ca şi cum am stăpîni peste ea. 35 2 Cron. trebuie să lăsăm ca rugăciunea lui David să ne pătrundă fiinţa în fiecare zi : „Cercetează-Mă. cei care s-au îngîmfat atunci au pierit. fără cuvinte. 26:16-21. văzîndu-şi tendinţa firească a inimii de a se umfla de mîndrie şi de a fura slava ce nu i se cuvine.

. şi domnitorii s-au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său». Isus . crede că a luat lucrurile în propriile lui mîini şi că el decide cursul evenimentelor.Şi cel care. .. împotriva Robului Tău celui sfînt. în nesăbuita lui ignoranţă. „ca să facă tot ce hotărîse mai dinainte mîna Ta şi sfatul Tău“ (Fapte 4:25-28). În adevăr. s-au însoţit în cetatea aceasta Irod. Ce coaliţie! Dar la urma urmelor au făcut-o. constată ei. Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel“. să ia seama la constatarea ucenicilor Domnului Isus: „«Pentru ce se întărîtă neamurile şi pentru ce cugetă noroadele lucruri deşerte? Împăraţii pămîntului s-au răsculat. bucurîndu-se de succes.

în Egipt se ridicase o nouă dinastie. Primul grup de oracole .Isaia 10:5-19:25 . ele au fost adresate în primul rînd lui Ezechia şi poporului său şi s-ar prea putea să fi fost adresate în exclusivitate lor. Ezechia ar fi privit spre Babilon. înţelegem că în perioada celor doi ani Ezechia a fost ispitit ca. Pregătiri pentru anul 711 Începînd cu versetul 5 al capitolului 10 din Isaia.fiind rostit aproximativ între anii 716-712. împotriva cuvîntului lui Dumnezeu.Hr.Lecţia 6 Numai la Domnul este mîntuire Textul lecţiei: Isaia 24:23b-27:13 de citit: Isaia 20:1-27:13 Ideea centrală a lecţiei: Numai pe calea judecăţii lui Dumnezeu mai este nădejde pentru cel vinovat. Fiind rostite în Ierusalim. Dacă ar fi fost să-şi caute aliaţi pentru a scutura jugul asirian. Etiopia şi Egipt. găsim o serie de profeţii rostite împotriva ţărilor din jurul lui Iuda. Aceste ţări plăteau tribut greu Asiriei. Pregătirea lecţiei sau exegeza textului Creionarea contextului istoric Pentru că studiul capitolelor ce urmează (20:1-35:10) trebuie să-l comprimăm în două lecţii. frustrarea ce derivă din analizarea unei părţi atît de mici dintr-o porţiune de text aşa de mare. dinastia a XXV-a.) şi deci de cel al urcării pe tron a lui Ezechia. Moab. Între timp. poate fi legat de evenimentul morţii lui Ahaz (715 î. Nu avem indicii care să ateste că profeţiile ar fi fost auzite de către cei vizaţi în ele. Înţelegerea întregului va diminua. să intre în coaliţiile anti-asiriene. supranumită şi Dinastia . cred. în rîndurile de mai jos vom creiona întregul context istoric. Explicaţia o găsim în dorinţa lui Dumnezeu de a pregăti inima tînărului împărat pentru două mari evenimente care-l aşteptau: anul 711 şi anul 701. aşa că aveau toate motivele să se gîndească la libertate. Filistia. Privind istoria retrospectiv.

2). 231-244. Michigan. rostită cu ocazia morţii lui Ahaz (14:28-32). iar scopul ei era să-l prevină pe Ezechia de pericolul ispitei încrederii în oameni.). Vol. Întreaga atenţie a lui Ezechia era focalizată asupra Egiptului şi a Etiopiei. Prima parte (20:1-27:13) a fost rostită imediat după căderea Aşdodului (20:1. p. după ce a rostit profeţii împotriva Filistiei şi împotriva Moabului. i-a propus o coaliţie militară împotriva Asiriei (cca.). Israelul şi Tirul nu mai contau de mult pe scena politică şi militară. Lipsea Iuda. febra libertăţii va cuprinde din nou ţările din bazinul mediteranean.). Merril Tenney. Dumnezeu dorea să scutească ţara de distrugerea ce ar fi urmat şi de aceea l-a trimis pe Isaia cu acest nou şir de oracole (Is. viaţa lui Sargon era măsurată şi Dumnezeu ştia că. s-a împlinit prin mîna generalului lui Sargon (Is. Dumnezeu l-a convins pe Ezechia să refuze propunerea Aşdodului. Decizia lui Ezechia şi a C. formînd astfel două grupe distincte. Următorul grup de oracole (20:1-27:13) a fost rostit ca să-l pregătească pe Ezechia pentru alegerea ce urma s-o facă cînd noul val de ispite avea să se prăvălească peste el.Hr. Prin prezentarea prealabilă a panoramei politice a întregului bazin mediteranean. Ezechia a realizat înţelepciunea deciziei pe care a luat-o atunci cînd. Era probabil momentul politic cel mai prielnic pentru o răzvrătire împotriva dominaţiei asiriene. Ezechia luase deja hotărîrea să întoarcă spatele lui Dumnezeu şi să ceară ajutor Egiptului împotriva Asiriei. 1975.36 Alături de Babilon. Într-adevăr. profeţia lui Isaia asupra Filistiei. 20:2).Hr. una dintre cetăţile împărăteşti din Filistia. imediat după moartea acestuia (705 î.37 deci Siria. 2.Hr. 36 . cînd Dumnezeu l-a şi trimis pe profetul Său ca. 37 Vezi discuţia detaliată de la lecţia precedentă. în văzul şi în auzul tuturor. 7103/712 î. obligîndu-l astfel pe Ezechia să cumpănească bine deciziile cu care avea să fie confruntat curînd. În 716 căzuse şi Karkemişul. În această mişcare avea să fie atras şi Ezechia. A doua parte (28:1-36:10) a fost rostită cu „un an şi cîteva zile“ (32:10) înainte de încercuirea asiriană (701). ele au fost probabil rostite în două etape. în 711 î. Aşdodul.Nubiană sau Cuşită (715-656 î. În această coaliţie fuseseră atraşi probabil şi Moabul şi Egiptul. de bizuirea pe coaliţiile militare şi nu pe Dumnezeu.Hr. The Zondervan Pictorial Encyclopedia of the Bible. Egiptul şi Etiopia. 20:1-35:10). Deşi toate oracolele din Isaia 20:1-35:10 vizează în ultimă instanţă evenimentele din preajma anului 701. Revolta lui Yaubidi şi Hanuni a fost înfrîntă (720). Înaintea lui Dumnezeu. să vorbească din nou Ierusalimului. Isaia continuă cu Etiopia (18:1-7) şi cu Egiptul (19:1-17). Nu este deci de mirare că. Pregătiri pentru anul 701 Încă nu se stinsese bine ecoul dezastrului pe care armatele asiriene l-au adus asupra Moabului (713) şi asupra Filistiei (711). imediat după ce Ezechia a preluat puterea în Iuda. -76. Grand Rapids. se conturau la orizont ca o putere militară ce ar fi putut rivaliza cu Asiria. Regency Reference Library. unite într-un singur regat.

toate cele trei grupuri de oracole se termină cu promisiuni de mari întinderi. . Pedeapsa este adusă înaintea ochilor lui în termeni cît se poate de clari: „Apoi voi împresura pe Ariel. Dar. 10:5-12:6 13:1-14:23 14:24-27 14:28-32 15:1-16:14 17:1-14 18:1-7 19:1-17 19:18-25 38 Proorocie împotriva Asiriei în contextul mîntuirii lui Dumnezeu Proorocie împotriva Babilonului Confirmarea căderii Asiriei Proorocie împotriva Filistiei Proorocie împotriva Moabului Proorocie împotriva Damascului şi a lui Iacov Proorocie împotriva Etiopiei Proorocie împotriva Egiptului Promisiune pentru Israel Forma acestui tip de oracole a fost discutată în capitolul Pregătirea cărţii / Cu cartea prin literatură. aşa va ocroti Domnul oştirilor Ierusalimul. Dar la fel de clare sînt şi promisiunile mîntuirii şi soluţia prin care se poate alege între pedeapsă şi mîntuire: „Totuş. Este ca şi cum Dumnezeu Însuşi ar depune eforturi să-l salveze pe Ezechia şi de aceea încearcă să-l înduplece pe orice cale. 20:1-27:13 şi 28:1-35:10) vestesc pedeapsa. plînsete şi gemete vor fi în ea. căci te voi împresura din toate părţile. îl va cruţa şi-l va mîntui. Schiţa întregului context: (10:5-35:10) I.. Întoarceţi-vă la Acela de la care v-aţi abătut mult. pe lîngă faptul că sînt presărate cu pete de lumină caracteristice profeţiei lui Isaia. Isaia 10:5-19:25 Profeţii prin care Dumnezeu pregăteşte inima lui Ezechia pentru alegerea ce urma s-o facă în jurul anilor 712-711.. spre uimirea noastră. te voi înconjura cu cete de străjeri şi voi ridica întărituri de şanţuri împotriva ta. Aceasta vine să confirme faptul că îndelunga răbdare şi îndurarea lui Dumnezeu fac totul ca să întoarcă inima poporului la Sine. Vei fi doborît la pămînt şi de acolo vei vorbi.. Domnul aşteaptă să se milostivească de voi“ (30:18) şi „cum îşi întind păsările aripile peste puii lor.. copii ai lui Israel!“ (31:5. toate cele trei grupuri de oracole (10:5-19:25. pentru ca astfel să nu fie obligat să-l nimicească. îl va ocroti şi-l va izbăvi. “ (29:2-4). 6).curţii sale este întîmpinată de Isaia cu „vaietele profetice“38 care alcătuiesc aceste capitole ale cărţii şi prin care Dumnezeu anunţa pedeapsa ce se pregătea pentru întreaga ţară. Numai o pocăinţă sinceră şi deschisă ar mai fi putut s-o comute. Aceste promisiuni ale mîntuirii adăugate la mesajul pedepsei au menirea să amplifice elementul moral al profeţiei. În esenţa lor.

pregătindu-i inima pentru evenimentele din 701. v. 1). care era şi el parte a contextului politic al vremii sale.Hr. Isaia 20:1-27:13 Profeţii prin care Dumnezeu pregăteşte inima lui Ezechia pentru alegerea ce urma s-o facă în jurul anilor 703-701. Isaia 28:1-35:10 Profeţii prin care Dumnezeu condamnă alegerea lui Ezechia. împotriva cetăţii orbite de făţărnicie şi minciună Vaietul rostit împotriva poporului care a călcat legămîntul. Cronicile eponime confirmă spusele lui Isaia. în contextul ofertei mîntuirii pentru cei ce se întorc la Domnul Vaietul rostit împotriva nebuniei alegerii lor. Iar pentru Ezechia. nebunie dată în vileag de intervenţia lui Dumnezeu Vaietul rostit împotriva pustiitorului Promisiune pentru Israel Comentariul întregului context: (20:1-27:13) Isaia 20 Această profeţie a fost rostită în preajma anului căderii Aşdodului (711 î. iar Dumnezeu Îşi trimite profetul ca să-i pregătească inima pentru deciziile cu care urma să fie confruntat. El se îndrepta deci spre o nouă răscruce de drumuri.. 28:1-29 29:1-24 30:1-33 31:1-32:20 33:1-34:17 35:1-10 Vaietul rostit împotriva liderilor batjocoritori ai Ierusalimului Vaietul rostit. care a cucerit Aşdodul. 20:1-6 21:1-10 21:11-12 21:13-17 22:1-14 22:15-25 23:1-18 24:1-23 25:1-27:13 Proorocie împotriva Egiptului şi Etiopiei Proorocie împotriva Babilonului Proorocie împotriva Edomului Proorocie împotriva Arabiei Proorocie împotriva Ierusalimului Proorocie împotriva dregătorului Şebna Proorocie împotriva Tirului Pedepsirea lui Iuda şi abisul escatologic Promisiune pentru Israel III. afirmînd că Sargon a rămas în ţară şi şi-a trimis comandantul de oşti (funcţie numită „tartan“). Împotriva acestei coaliţii cu Aşdodul îl avertizase Dumnezeu pe tînărul împărat în preajma evenimentului urcării sale pe tron. 39 .II. se pregăteau ispite asemănătoare cu cele prin care trecuse cu cîţiva ani în urmă.39 Căderea Aşdodului nu a pus însă capăt frămîntărilor politice din zonă. cu nădejde însă.

De data aceasta oracolul profetic este dublat de drama acţiunii lui Isaia. Deşi făcea parte din nobilimea lui Iuda, Isaia a fost trimis de Dumnezeu să umble, timp de trei ani, gol şi desculţ în văzul tuturor. Faptul că Isaia apelează la astfel de mijloce de comunicare, dovedeşte atît gravitatea situaţiei în care se afla poporul, cît şi dorinţa lui Dumnezeu de a Se face auzit cu orice preţ. Dacă vorbele profetului deveniseră banale pentru urechile lui Iuda, această punere în scenă a mesajului profetic ar fi trebuit să-i atragă totuşi atenţia. Drama pe care o juca Isaia prevestea soarta Egiptului şi a Etiopiei, dar mesajul ei trebuia să ajungă la urechile lui Ezechia şi ale curţii lui. Probabil că acolo, la curte, se discuta şi se frămînta iniţiativa perfectării unei alianţe politice cu aceste ţări. Or, Dumnezeu a încercat prin profetul Său să le atragă atenţia asupra deşertăciunii eforturilor şi planurilor lor. „Atunci“ - cînd vor vedea pe egipteni şi pe etiopieni cu spinările goale şi în lanţuri, duşi spre Asiria ca robi - „se vor îngrozi şi se vor ruşina cei ce îşi puseseră încrederea în Etiopia şi se făleau cu Egiptul“ (20:5).

Isaia 21
Dacă decizia majoră în faţa căreia stătea Ezechia era intrarea în coaliţia militară anti-asiriană, coaliţie în care Egiptul urma să joace rolul decisiv, ne întrebăm de ce se adresează Isaia în acest capitol Babilonului? Am putea da un posibil răspuns dacă ne amintim discuţia despre elementul moral şi spiritual al profeţiilor.40 Operînd în cadrul legămîntului lui Dumnezeu, profetul încearcă să înduplece inima ascultătorilor săi atît prin vestirea pedepsei, cît şi prin vestirea mîntuirii. Dar am văzut că atît binecuvîntarea, cît şi blestemul sînt realităţi spirituale ce pot fi asemănate cu spaţii continue în care, odată intrat, profetul poate aluneca dintr-un capăt în celălalt. Nu trebuie să ne mire deci faptul că, odată intrat în spaţiul pedepsei, profetul ne prezintă tot ce urmează. Acolo, în spaţiul profetic al pedepsei, el a întîlnit Babilonul (21:1-10), Edomul (11, 12), Arabia (13-17), Ierusalimul (22:1-14), pe dregătorul Şebna (22:15-25), Tirul (23:1-18) şi pustiirea lui Iuda (24:1-13). După pustiirea lui Iuda, profeţia pare să sondeze abisul pedepsei escatologice (24:14-23). Din momentul în care hotărîrea de a întoarce spatele lui Dumnezeu a fost luată, întreg acest spaţiu al pedepsei era deschis înaintea lui Iuda. Era deci firesc ca Iuda să tragă concluzia de la sfîrşitul capitolului precedent, concluzie care se transformă într-o întrebare de groază: „Iată ce a ajuns încrederea noastră, pe care ne bizuiserăm, ca să fim ajutaţi şi să fim izbăviţi de împăratul Asiriei! Cum vom scăpa acum?“ (20:6). Această întrebare urma să se repete ori de cîte ori avea să treacă urgia apelor năvălitoare. Şi ea „va trece în toate dimineţile... şi numai vuietul ei vă va îngrozi“ - avea să le spună Isaia (Is. 28:18, 19). Într-adevăr, poporul lui Dumnezeu a rostit cu groază întrebarea aceasta şi în 701 şi în 605 şi în
40

Vezi capitolul Privire de ansamblu / Cu cartea prin literatură, p. 77-85.

597 şi în 586 şi în 66 î.Hr. şi în 70 d.Hr. şi de multe alte ori după aceea. De fiecare dată, răspunsul însă putea fi unul singur: Vom scăpa numai prin mîna Domnului, pentru că El ridică şi coboară voievozi şi împărăţii, pentru că în căuşul palmei Lui se hotărăsc şi se derulează toate evenimentele istoriei. Dar vor scăpa prin mîna Lui numai cei care se vor întoarce la El, cei care vor îndrăzni să-L caute pe calea judecăţilor Lui (Is. 1:18; 26:8). Iar pentru că în cazul fiecărei pedepse era pregătită şi o alternativă, profetul nu se mulţumeşte să vorbească numai de pedeapsă, ci el porneşte să colinde şi spaţiul mîntuirii lui Dumnezeu. El vă va mîntui şi în 701 din mîinile împăratului Asiriei le spune Isaia - şi în 539 din Robia Babiloniană. După hotărîrea lui Dumnezeu, în timp ce voievozii Babilonului vor sta la ospăţ cu Belşaţar, Babilonul va cădea într-o singură zi (Is. 21:4, 5; Dan. 5). Iar pentru că mîntuirea pregătită de Dumnezeu era mult mai mare decît cea pe care Cirus, împăratul Persiei, putea s-o aducă, Isaia nu se opreşte la ea, ci glisează mai departe prin spaţiul profetic al mîntuirii înspre vremurile mesianice (25:6-8) şi escatologice (24:23-27:13). Cînd înţelegem atît dimensiunea pedepsei, cît şi cea a mîntuirii care se leagă de prezenţa Babilonului în istoria lui Israel, nu ne mai miră prezenţa lui în şirul profeţiilor lui Isaia. Babilonul rămîne în istoria lui Israel atît un simbol al pedepsei, cît şi un simbol al mîntuirii. Am putea da însă şi un alt răspuns la întrebarea legată de prezenţa Babilonului în acest grup de oracole care pregăteau inima lui Ezechia pentru decizia ce urma s-o ia în curînd. Răspunsul devine plauzibil atunci cînd îl privim prin prisma evenimentelor din capitolul 39. Merodac-Baladan împreună cu tatăl său constituiau o permanentă ameninţare la adresa Asiriei. Între anii 721-710 Merodac-Baladan II a reuşit să menţină independenţa Babilonului faţă de Asiria.41 Sargon II şi-a petrecut ultimii ani ai vieţii înăbuşind răscoalele din această parte a imperiului său. Alături de Egipt, Babilonul continua să fie deci o forţă demnă de luat în seamă pentru toţi cei care visau să scuture jugul asirian. Prin această profeţie, Dumnezeu îl avertizează deci pe Ezechia că şi Babilonul este tot în mîna Sa. La porunca Domnului atît cetatea, cît şi icoanele dumnezeilor ei vor fi sfărîmate şi trîntite în ţărînă (21:9). Adăugînd apoi Egiptului, Etiopiei şi Babilonului Edomul (11-12) şi Arabia (13-17), Isaia încearcă să-l descurajeze pe Ezechia în eventualele lui intenţii de răzvrătire împotriva Asiriei.

Vezi William W. Hallo & William Kelly Simpson The Ancient Near East - A History, Harcourt Brace Jovanovich, San Diego, 1971, p. 145.

41

Isaia 22, 23
În capitolele precedente Isaia a zugrăvit tabloul politic al ţărilor spre care Iuda s-ar fi putut întoarce după ajutor militar. În esenţă, Isaia îi spune tînărului împărat al lui Iuda: Frămîntările vor continua şi pe vremea domniei tale. Vei trece prin situaţii dificile din pricina păcatelor părinţilor tăi şi a păcatelor poporului Meu, care a călcat legămîntul cel veşnic (24:5). În mijlocul frămîntărilor, văzîndu-te ameninţat de puterea asiriană, vei fi ispitit şi tu, ca şi tatăl tău, să te reazemi pe oameni, să aştepţi scăparea de la puterile politice, militare şi economice ale vremii. Ascultă dar cuvîntul Domnului: „Toate ţările din jurul tău vor avea aceeaşi soartă. Babilonul, cel mai puternic rival al Asiriei, va cădea. La vremea hotărîtă de Domnul, va cădea şi Asiria, dar pînă atunci vor trebui să cadă Filistia, Moabul, Damascul, Etiopia şi Egiptul. Bagă deci bine de seamă în cine te vei încrede. Domnul îţi oferă din nou ajutorul. Primeşte-l dar, ca să trăieşti, tu şi poporul tău. Cu alte cuvinte, Isaia reînnoieşte oferta deuteronomică: „Ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvîntarea şi blestemul. Alege viaţa!“ Alege-L pe Dumnezeu, „ca să trăieşti, tu şi sămînţa ta!“ (Deut. 30:19). 22:1-14 Ca să se facă auzit, în versetele ce urmează Isaia zugrăveşte Ierusalimul încercuit. Există o mare divergenţă de păreri între comentatori privind evenimentele zugrăvite de versetele 1-14. Considerate în întregul context al profeţiilor precedente, tabloul ce urmează pare să fie continuarea firească a celui pe care Isaia l-a început în 10:28. Acolo Isaia a descris traseul armatelor asiriene. În textul nostru el descrie încercuirea asiriană şi dramatismul acelor zile. După ce au căzut cetăţile Aiat, Migron, Micmaş, Gheba lui Saul, Galim, Lais, Anatot, Madmena, Ghebim şi Nob (10:28-32), caii, carăle şi călăreţii au umplut văile Chedron şi Hinon. Ierusalimul este împresurat. Presiunea încercuirii face să cedeze pînă şi ultimele întărituri ale cetăţii. Zidurile sînt sparte peste tot. Întregul Ierusalim este implicat în apărarea cetăţii. Nici un strop de energie nu este cruţat. Se dărîmă case pentru a repara zidul. Se strîng rezervele de apă cu multă grijă... Deasupra cîmpului de luptă stă Dumnezeul cel Atotputernic şi aşteaptă un singur cuvînt de pocăinţă din partea împăratului şi a poporului, pentru ca să intervină şi să-i scape, cum a promis şi cum a făcut-o în atîtea alte dăţi. Dumnezeu priveşte toată truda lor disperată de a rezista asediatorilor şi se miră că nu se găseşte unul măcar care să ridice capul spre „Cel care a vrut aceste lucruri, spre Cel ce de mult

le-a pregătit“. Acel „Şi totuş... “ din versetul 12 vine să întrerupă această cădere în abisurile pedepsei: „Şi totuş Domnul, Dumnezeul oştirilor vă cheamă în ziua aceea să plîngeţi şi să vă bateţi în piept, să vă radeţi capul şi să vă încingeţi cu sac“. Răspunsul lor la această chemare avea să determine verdictul. Dacă o vor face, vor fi scăpaţi, dacă nu, vor pieri. Tabloul din aceste paisprezece versete este construit pe a doua opţiune. Dumnezeu vă cheamă să plîngeţi şi să vă pocăiţi (11, 12), măcar în acest ceas din urmă, „dar iată în schimb veselie şi bucurie! Se junghie boi şi se taie oi, se mănîncă la carne şi se bea vin: «Să mîncăm şi să bem căci mîine vom pieri!»“. O astfel de atitudine nu putea rămîne nepedepsită. De aceea ultimul verset al profeţiei aduce verdictul pedepsei lui Dumnezeu: „Nu, nelegiuirea aceasta nu vi se va ierta pînă nu veţi muri, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor“ (14). Isaia mai adaugă o piesă în mozaicul profetic prin care dorea să-l înduplece pe Ezechia să se întoarcă la Domnul. El îl atenţionează, spunîndu-i: Manevrele politice nu te vor ajuta prea mult. Dacă te vei încrede în oameni, ai ales de fapt moartea, căci toţi sînt sortiţi căderii şi morţii. Dacă te vei încăpăţîna să rezişti de unul singur, priveşte ce te aşteaptă pare să-i spună profetul prin zugrăvirea scenei de mai sus. Există totuşi o mulţime de detalii în text care nu pot fi armonizate cu ceea ce spune Isaia că se va întîmpla cu ocazia încercuirii din 701: „Aşa vorbeşte Domnul despre împăratul Asiriei: «El nu va intra în cetatea aceasta, nu va arunca săgeţi în ea, nu-i va sta înainte cu scuturi şi nu va ridica întărituri de şanţuri împotriva ei, ci se va întoarce pe drumul pe care a venit, şi nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul, căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s-o scap, din pricina Mea şi din pricina robului Meu David!»“ (Is. 37:33-35). Iar versetele următoare ne spun că aşa s-a şi întîmplat. Cum explicăm atunci profeţia din textul nostru? Ca să rezolve problema, unii comentatori - printre care şi Calvin - spun că Isaia a profeţit aici căderea Ierusalimului din anul 586 î.Hr. Alţii disting în acest text o alunecare de la evenimentele din 701 spre cele din 586, deci o imagine a decăderii treptate a Ierusalimului.42 În rîndurile ce urmează vom încerca să explicăm acest text în lumina rolului profeţiei şi al principiului ce guvernează mesajul profetic, principiul existenţei unui element moral în profeţie, despre care am vorbit anterior.43
Homer Hailey, A Commentary on Isaiah - with Emphasis on the Messianic Hope, Baker Book House, Grand Rapids, Michigan, 1985, p.181-184. 43 Vezi capitolul Privire de ansamblu / Cu cartea prin literatură, discuţia despre elementul moral din profeţii (p. 82-84).
42

Ca jocul pe o tablă de şah, realitatea care ne priveşte în mod direct stă în faţa lui Dumnezeu cu ambele ei alternative - şi cea a pocăinţei noastre, şi cea a încăpăţînării noastre în neascultare. Dar, conform cuvîntului lui Dumnezeu spus prin Ieremia, noi alegem alternativa care se va împlini: „Deodată zic despre un neam, despre o împărăţie, că-l voi smulge, că-l voi surpa şi că-l voi nimici! Dar dacă neamul acesta despre care am vorbit astfel se întoarce de la răutatea lui, atunci şi Mie Îmi pare rău de răul pe care Îmi pusesem în gînd să i-l fac“ (Ier. 18:7-8). Există deci posibilitatea ca Isaia să fi zugrăvit tabloul în alternativa pedepsei şi a făcut-o în nădejdea că Ezechia şi poporul se vor întoarce la Domnul şi vor comuta astfel pedeapsa promisă de Dumnezeu. Or, cred că tocmai lucrul acesta s-a întîmplat în acest caz. Atunci cînd în anul 701, cele mai frumoase văi ale Ierusalimului s-au umplut de oştile asiriene şi cînd carăle şi călăreţii s-au înşiruit în rînduri de bătaie la porţile Ierusalimului, „împăratul Ezechia şi-a sfîşiat hainele, s-a acoperit cu un sac şi s-a dus în casa Domnului“ (Is. 37:1), şi, alegînd prima opţiune, a răspuns chemării pe care Domnul o făcuse prin profetul Său (Is. 22:12). Din pricina pocăinţei lui Ezechia, în anul 701, profeţia din Isaia 22:13, 14 nu s-a mai împlinit. Este adevărat că au urmat zile în care pedeapsa din versetul 14 a venit peste Ierusalim, după cuvîntul Domnului rostit prin Isaia. De aceea, împlinirea ultimei părţi a profeţiei poate fi văzută în oricare dintre anii 605, 597, mai puţin în 586, pentru că în text nu se pomeneşte nimic despre distrugerea Templului. Dar ipoteza că profeţia s-a împlinit în timpul vieţii lui Ezechia se armonizează mult mai bine cu rolul profetului. După cum vom vedea în capitolele ce urmează, este adevărat şi faptul că de împlinirea de mai tîrziu a acestei profeţii s-a făcut vinovat chiar şi Ezechia. După ce Domnul a izbăvit Ierusalimul prin intervenţia Lui directă (Is. 37:36), în loc să plîngă pe fraţii lui duşi în robie şi în loc să plîngă dezastrul de care era înconjurat Ierusalimul44, Ezechia s-a bătut cu pumnul în piept în faţa solilor lui Merodac-Baladan. Iar pentru că a întors astfel spatele Celui ce Se îndurase de el, Dumnezeu a adus peste urmaşii lui împlinirea profeţiei din versetul 14, profeţie care a fost repetată apoi în concluzia cu care Isaia şi-a prefaţat cartea: „Nu, nelegiuirea aceasta nu vi se va ierta pînă nu veţi muri“ (22:14), „pînă cînd vor rămîne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori, pînă cînd nu va mai fi nimeni în case şi ţara va fi pustiită de tot, pînă va îndepărta Domnul pe oameni şi ţara va ajunge o mare pustie. Şi chiar a zecea parte de va mai rămîne din locuitori, vor fi nimiciţi şi ei la rîndul lor“ (Is. 6:11b-13a).

Pe Prisma lui Sennaherib se menţionează că la acea ocazie armatele asiriene au distrus în Iuda 46 de cetăţi întărite şi au dus în robie 200.150 de prizonieri, printre care erau şi fetele lui Ezechia. Traducerea integrală a inscripţiei de pe Prisma lui Sennaherib o veţi găsi în Anexa I, vol. I, p. 300-303.

44

22:15-23:18 Profeţia din versetele 15-25, fiind singura profeţie îndreptată împotriva unui individ, pare a fi o intercalare ciudată în şirul profeţiilor din carte. Întrebarea este de ce a inclus-o Isaia în cartea sa şi de ce a inclus-o aici, între profeţia despre Ierusalim (22:1-14) şi cea despre Tir (23:1-18). Explicaţia trebuie căutată, credem noi, pe aceeaşi linie, pe care am urmat-o şi pînă acum: dorinţa lui Dumnezeu de al îndupleca pe Ezechia să ia hotărîrea care va duce la viaţă, nu la moarte. Prin ceea ce urmează, Dumnezeu pare să intre ceva mai adînc în frămîntările de la curtea tînărului împărat. Menţionarea dregătorului Şebna este făcută în dorinţa de a-i da lui Ezechia un reper inconfundabil. Am văzut că o profeţie, ca cea din versetele precedente, era suficient de vagă ca să poată fi puse sub semnul întrebării atît momentul, cît şi modalitatea exactă a împlinirii ei. Dar atunci cînd avea să stea în faţa împlinirii unei profeţii de genul: „Du-te la curteanul acela, la Şebna, dregătorul casei împărăteşti şi zi-i: «...Vei fi izgonit din dregătoria ta şi... voi chema pe robul Meu Eliachim, fiul lui Hilchia, îl voi îmbrăca cu tunica ta, îl voi încinge cu brîul tău şi voi da puterea în mîinile lui»“ (15, 19-21), orice încercare a lui Ezechia de a pune la îndoială cuvîntul Domnului ar fi fost spulberată. Fiind dregătorul casei împărăteşti, este imposibil ca Şebna să nu fi fost implicat în luarea hotărîrilor de la curtea lui Ezechia (vezi capitolul 28). Iată de ce, prin această profeţie, Dumnezeu putea să-i spună lui Ezechia: Este acolo la tine un dregător, Şebna45. El este sfetnicul tău, primul tău ministru. El te îndeamnă să te întorci spre Tir după ajutor. E adevărat - îţi spune el - că Tirul nu este o teribilă forţă militară, dar este o extraordinară putere economică. Nu este Tirul „împărţitorul cununilor“, nu sînt negustorii lui ca nişte voievozi şi tîrgoveţii lui cei mai bogaţi de pe pămînt (23:8)? Soluţia - mai spune el - este un uriaş împrumut financiar cu care să-ţi cumperi libertatea46. Nu a făcut oare aşa şi tatăl tău Ahaz, cînd a jefuit Templul ca să trimită daruri împăratului Asiriei? (2 Cron. 28:21).

Probabil de origine siriană după nume. Originea lui străină poate fi dedusă din cîţiva factori: nu avea un loc de mormînt familial, ca ceilalţi mari demnitari, şi nu este menţionat tatăl său ca şi în cazul evreilor (vezi de exemplu v.20). 46 În 2 Împăraţi 18:13-16 se spune că văzîndu-se atacat de puternicele oştiri ale lui Sennaherib, „Ezechia, împăratul lui Iuda, a trimis să spună împăratului Asiriei la Lachis: «Am greşit! Depărtează-te de mine. Ce vei pune asupra mea, voi purta.» i împăratul Asiriei a cerut lui Ezechia, împăratul lui Iuda, treisute de talanţi de argint şi treizeci de talanţi de aur“. Ca să-şi plătească tributul, Ezechia a trebuit să despoaie uşile Templului de aurul de pe ele, decizie care nu cred că a luat-o prea uşor. Propunerea lui ebna pe care o prezentăm mai sus putea fi o alternativă plauzibilă.

45

. era firesc să cînte şi să laude măreţia Domnului. îi răstoarnă faţa. Dumnezeul oştirilor“. Oare cu acest scop să fi inclus profetul profeţia schimbării lui Şebna din funcţia de dregător şi înlocuirea lui cu Eliachim. Isaia 24 Deşi cu încheierea capitolul 23 tabloul pedepsei se întregise destul de bine. în acele momente de criză. Şi apoi. „Numai pustiire a mai rămas în cetate. Cetatea este pustită şi dărîmată. numai datorită harului Său mai sînt ei încă în viaţă şi în ţară.Adu-ţi aminte la ce a folosit tatălui tău o astfel de strategie . nu mai intră nimeni în ele.. . 24:14-23 Cei puţini care au scăpat neduşi în robie par să se dezmeticească. Ezechia să-şi fi adus aminte de profeţia lui Isaia (22:15-25) şi văzînd împlinirea ei. respectiv să reia şi să ducă mai departe gîndul din 22:14: „Nu. aşa cum am văzut-o în toate celelalte profeţii de pînă acum. Aşa se va întîmpla dacă Ezechia nu se va întoarce la Domnul. iar Şebna fusese coborît la postul de logofăt. şi nu se va putea ajuta nici atunci cînd Sennaherib va veni împotriva lui şi-l va împresura şi-l va zdrobi. să fi fost înduplecat la pocăinţă. fiul lui Hilchia? Deşi nu avem certitudinea deplină a răspunsului.pare să-i spună Isaia. zice Domnul. în care eşti îndemnat să-ţi pui nădejdea.“. o pustieşte. fie plecaţi în robie. Nici pe sine nu s-a putut ajuta în faţa armatelor lui Salmanasar. el pare cît se poate de plauzibil şi se armonizează cu intenţia lui Dumnezeu.000 de prizonieri. 24:1-13 Cuvîntul Domnului se împlineşte cu putere: „Domnul deşartă ţara. Acest moment ar putea fi asociat foarte bine cu retragerea armatelor asiriene de sub zidurile Ierusalimului la intervenţia directă a lui Dumnezeu (Is. după ce pustiiseră totul în jur şi după ce luaseră peste 200. priveşte ce se va întîmpla cu puterea economică a Tirului. nelegiuirea aceasta nu vi se va ierta pînă nu veţi muri.47 Atunci cînd Ierusalimul a fost împresurat de asirieni. profeţia aceasta referitoare la Şebna era deja împlinită.. Se prea poate deci ca. 32:23). Isaia 37:2 ne spune că Eliachim era căpetenia casei împărăteşti. După aşa un dezastru şi după ce zile în şir locuitorii Ierusalimului au crezut că le-a bătut ceasul.“ (12).. tot aşa. 37:36). în 572. Cronicile spun că „mulţi au adus Domnului daruri în Ieusalim“ (2 Cron. realizînd că după cum dezastrul a fost de la Dumnezeu. La cîntarea lor se adăugau alte cîntări de la marginile pămîntului (16). Toate casele sînt închise. Este ca şi cum ţara întreagă ar fi o uriaşă faţă de masă pe care Dumnezeu o scutură şi în care fărîmiturile sînt poporul lui Iuda. Locatarii sînt fie morţi. 47 Tirul a fost asediat în 585 şi a căzut după 13 ani de asediu. Dumnezeu găseşte de cuviinţă să mai adauge la el o ultimă trăsătură de penel.

Domnul va pedepsi în cer oştirea de sus. imaginea din versetul 23 pare să fie escatologică. pentru ca să se oprească pe „muntele acesta“. acolo urma să se înlăture „măhrama care acopere toate popoarele şi învelitoarea care înfăşoară toate neamurile“ (vezi 2 Cor. pămîntul se clatină ca un om beat. Alunecarea de pe imaginea mesianică spre cea escatologică este evidentă mai ales . păcatul lui îl apasă. iar pe pămînt pe împăraţii pămîntului“. Conul judecăţii şi al pedepsei lui Dumnezeu se deschide din ce în ce mai mult. cînd Templul este dărîmat şi poporul este dus în robie. ca apoi să se lărgească la întregul pămînt. acolo urma să fie nimicită moartea pe vecie (vezi 1 Cor. cade. Promisiunile au început încă în a doua parte a ultimului verset din capitolul 24: „Domnul oştirilor va împărăţi pe muntele Sionului şi la Ierusalim. după care să cuprindă chiar şi cerurile şi oştirea lor. 3:16-18). 25:1-9 Drumul spre acest cadru escatologic al mîntuirii trebuia să parcurgă mai întîi pustia. trecînd de la pustiirea din 701 la cea din 587/586. cu înăbuşirea cîntărilor lor de biruinţă. Ajuns în acest spaţiu profetic al pedepsei profetul alunecă cu repeziciune din pedeapsă în pedeapsă. A început cu Israel. 39:1-2) îl face însă pe Isaia să întrerupă cîntecele lor. tremură ca o colibă. În ziua aceea. strălucind de slavă în faţa bătrînilor Lui“. 25:6-8 Dar mîntuirea lui Dumnezeu nu se opreşte aici. 23) Isaia 25 Textul pe care-l studiem face parte dintre promisiunile cu care se încheie acest al doilea grup de oracole pe care l-am prezentat în rîndurile de mai sus. pe Golgota. la întoarcerea din Robia Babiloniană. Actele mîntuirii lui Dumnezeu vor începe cu domolirea zarvei străinilor. cu dărîmarea cetăţii celei tari pentru a nu mai fi locuită niciodată. Acolo urma să se pregătească ospăţul pentru toate popoarele. Apoi acest întuneric care în mai puţin de un secol urma să acopere Iuda se extinde cu repeziciune şi în viziunea profetului cuprinde pămîntul şi cerurile şi se dezlănţuie în pedeapsa finală apocaliptică: „Pămîntul se rupe. În contextul în care este amplasată.Păcatul mîndriei lui Ezechia (Is. afară din cetate. pentru că ochii lui zăresc valul pustiirii măturîndu-l pe Iuda. Dar judecata şi pedeapsa nefiind singura opţiune aşezată înaintea lui Ezechia. pămîntul se crapă. pămîntul se sfărîmă. 15:55-57) şi acolo urmau să fie şterse lacrimile de pe toate feţele de către Însuşi Dumnezeu. şi nu se mai ridică. imaginea finală a capitolului 24 se opreşte pe realitatea luminoasă a domniei Domnului oştirilor în Ierusalim (v. După eliberarea din Robia Babiloniană. ea avea să parcurgă străzile înguste ale Ierusalimului.

şi totuşi călcaţi în picioare! Realitatea acestor două destine dovedeşte că mîntuirea lui Dumnezeu va veni numai peste cei care se smeresc şi acceptă soluţia Lui. Minunea mîntuirii constă în faptul că în camera pedepsei prin care urma să ducă în mod inevitabil drumul fiecărui muritor. 1:27. un adăpost şi un umbrar pentru Israel (Is. reprezentaţi prin Moabul îngîmfat.. 27:1. numai pe calea pedepsei Lui. „cu duhul judecăţii şi cu duhul nimicirii“. 62). iar pentru alţii o stîncă de păcătuire. Ambele sînt cîntate în contextul acelei victorii finale pe care Isaia ne-a prezentat-o în cîteva cuvinte la sfîrşitul capitolului 24. Mîntuirea lui Dumnezeu putea fi întîlnită numai pe calea judecăţilor Lui. de vor fi roşii ca purpura. 2. Cînd noi realizăm murdăria noastră. Iată de ce aceeaşi piatră de preţ. Capitolul 26 este cîntarea „viei“ despre Domnul. 28:16. „cum este călcat în picioare paiul în bălegar“.Te aşteptăm Doamne şi pe calea judecăţilor Tale. 25:9-12 Cu toate că masa va fi pusă pentru toate popoarele.. se vor face albe ca lîna“ (Is. Nelegiuirea noastră. pentru că „plata păcatului este moartea“. alţii. El a trebuit să aducă peste Fiul Său blestemul. se vor face albe ca zăpada. fiind reală. iar capitolul 27 este cîntarea Domnului despre „via“ Sa. frîngîndu-L în locul nostru.atunci cînd comparăm textul cu cel din Apocalipsa 21: „El va şterge orice lacrimă din ochii lor. aceeaşi piatră de temelie pusă în Sion (8:14. 15. Iată de ce apare în Isaia . înainte ca Dumnezeu să fi putut turna peste noi binecuvîntarea. „îşi vor întinde mîinile ca să înoate“ în mijlocul unei băltoace. Chemaţi la ospăţ. pentru unii va fi un sprijin. Ziua victoriei finale este „ziua aceea“ (26:1. 1 Pet. 1:18). Dumnezeu a înfipt crucea Domnului Isus Hristos şi mînia Lui a lovit în trupul Fiului Său. Şi moartea nu va mai fi. El trebuie să judece şi să pedepsească înainte ca să poată ierta. unii se vor bucura de mîntuirea Domnului. 4:4-6). 13) sau „vremea aceea“ (12) a cîntării.. am dori să găsim o formulă prin care totul să fie uitat şi să fim transportaţi instantaneu din spaţiul pedepsei în cel al luminii şi nădejdii. vinovăţia şi nelegiuirea noastră. dar vor fi călcaţi în picioare. Iată de ce trebuia să cureţe murdăriile fiicei Sionului şi Ierusalimul de vinovăţia de sînge.zice Domnul. Numai aşa putea deveni Dumnezeu din nou un nor şi un stîlp de foc.“ (v. Problema e că din nelegiuire nu este drum spre nădejde decît prin pedeapsă (vezi Fig. 53). prin rănile Lui sîntem tămăduiţi“ (Is.. Şi astfel „pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El. Israel trebuie să accepte chemarea Domnului la judecată: „Veniţi să ne judecăm .spune Isaia . 2:6-8). un locaş sfînt. 10. Din pricina dreptăţii Lui. înainte să ne fi putut invita la ospăţul pregătit pe Muntele Sionului. un mijloc de poticnire şi de cădere.. 27 În capitolele 26 şi 27 găsim două cîntări. chiar dacă e greu.. a oamenilor. „De aceea . p. 8). Isaia 26. Dar ca să ajungă la mîntuirea din acea zi. pentru că lucrurile dintîi au trecut“ (4). De vor fi păcatele voastre cum e cîrmîzul.

aşa am fost noi. Dacă cel rău ar fi iertat. Mîntuirea este darul pe care Domnul îl face tuturor celor care se încred în El (3). Cetatea tare este oferta nemeritată a lui Dumnezeu. . Numai cel care Îl aşteaptă pe Domnul pe calea judecăţilor Lui va fi scutit de ea. „trebuia să pătimească“. dreptatea lui Dumnezeu ar fi călcată în picioare. au stăpînit peste noi. 26:1-19 Conştient de realitatea soluţiei lui Dumnezeu şi făcînd şi el parte din „via Domnului“. abia atunci realizăm toată pierderea pe care am „acumulat-o“ în timp ce eram departe de Dumnezeu: „Ţara nu este mîntuită şi locuitorii ei nu sînt născuţi“ (18b). Pentru ca Isaia să fi putut substanţializa promisiunile de lumină şi nădejde pe care. El ar dori ca poporul lui să se poată ascunde de ea. Isaia îşi începe cîntarea din capitolul 26 cu această declaraţie solemnă: „Avem o cetate tare. dar acum numai pe Tine. cînd iertarea vine pe calea judecăţilor lui Dumnezeu. Realitatea unei astfel de schimbări se vede din profunzimea pocăinţei: „Cum se zvîrcoleşte o femeie însărcinată. afară de Tine. 10). le-a rostit pînă în acest capitol. iar cel rău n-ar învăţa neprihănirea (9.acel Rob al Domnului care suferă. şi numai Numele Tău îl chemăm“ (13). Atît pedeapsa cît şi mîntuirea sînt sigure. socotindu-ne neprihăniţi. mîntuirea lui Dumnezeu nu putea veni decît pe calea judecăţilor Lui. Or. Am fi avut nişte promisiuni spre care nu am fi zărit drumul. mînat de Duhul Sfînt. Dar în cetatea mîntuirii lui Dumnezeu va intra numai „neamul cel neprihănit şi credincios“ (2). atunci în noi se întîmplă o adevărată naştere din nou. alţi stăpîni. Cel care alege nelegiuirea îşi alege pedeapsa. atunci am vrea ca toţi morţii să se scoale. ca pămîntul să scoată afară pe cei morţi (19). atunci are loc acea tăiere împrejur a inimii care să ne permită să spunem: „Doamne. 18). capitolele Robului Domnului. 26:20-27:1 Zilele în care Israel va putea rosti cuvintele acestei cîntări vor fi zilele escatologice ale mîntuirii lui. faptul că mîntuirea ne-o dă El. gata să nască şi cum strigă ea în mijlocul durerilor ei. conform celor spuse în scripturile Vechiului Testament. am simţit dureri şi cînd să naştem am născut vînt“ (17. el trebuia să scrie capitolele 40-66. Dumnezeul nostru. sîntem aduşi la viaţă. Dar pînă atunci profetul vede venind pedeapsa. Am zămislit. Dumnezeu ne dă mîntuirea ca ziduri şi întăritură“ (1). înaintea ochilor noştri ar fi rămas un întuneric de nepătruns în ce priveşte înţelegerea planurilor lui Dumnezeu. Fără aceste capitole. pur şi simplu. Iar pentru ca. nu ne-o cîştigăm noi înşine. Mesia care. Cînd vedem provocarea extraordinară de a trăi cu Dumnezeu şi pentru Dumnezeu. [cînd eram] departe de faţa Ta. Iar atunci cînd. fiind atinşi de Duhul lui Dumnezeu. Doamne. El să rămînă totuşi neprihănit.

Pentru poporul legămîntului. Suflarea năpraznică a vîntului de răsărit (Babilonul) l-a biciuit. afară de Tine. pentru că acolo în ţărîna smeririi lor se naşte pocăinţa. Dar aceea a fost cîntarea mîniei lui Dumnezeu. . Ierusalim“ (13). Dar cînd sîntem judecaţi. judecăţile şi pedepsele lui Dumnezeu sînt focul curăţitor şi aducător de neprihănire. nelegiuirea lui l-a scos în piaţă şi l-a îngenunchiat între cei luaţi robi. Se vor închina înaintea Domnului oştirilor care „va împărăţi pe muntele Sionului şi la Ierusalim. au stăpînit peste noi. Dumnezeu mai cîntase o cîntare despre via Sa în capitolul 5. 32). dar acum numai pe Tine. dacă nu se vor întoarce la Mine şi dacă nu vor face pace cu Mine (5). Imaginea este preluată de Pavel în 1 Corinteni: „Dacă ne-am judeca singuri. strălucind în faţa bătrînilor“ (24:23b). dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei. 11). 27:10-13 Cercul deschis prin versetul 24:23b pare să se închidă. în capitolul 27 sîntem întîmpinaţi de cîntarea Domnului despre „via“ Sa. Cîtă asemănare cu cuvintele Domnului Isus: „Nimeni nu-i va smulge din mîna Mea“ (Ioan 10:27)! Eu voi lupta împotriva mărăcinilor ei. Cînd păcatele vor fi ispăşite. Eu o voi păzi „ca să n-o vatăme nimeni“ (3). ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui“. De data aceasta. pe muntele cel sfînt. rodul iertării va fi spulberarea altarelor străine şi dărîmarea definitivă a stîlpilor Astarteii. alţi stăpîni. profetul vedea iertarea care avea să aducă o profundă renaştere spirituală. şi numai Numele Tău îl chemăm“ (26:13). Este adevărat şi faptul că „orice pedeapsă. Numai astfel va putea rosti Israel adevărul din Isaia 26:13: „Doamne. Dar dincolo de abisurile profetice ale pedepsei. mînia Domnului faţă de via Sa este potolită: „N-am nici o mînie“ zice Domnul. făcîndu-l să simtă astfel pedeapsa pentru nelegiuirile lui. Ei se vor închina înaintea Domnului. Este adevărat că „Dumnezeu ne pedepseşte“ dar El o face „pentru binele nostru. roada dătătoare de pace a neprihănirii“ (Evrei 12:10.27:2-5 După cîntarea „viei“ despre Domnul ei. ca să nu fim osîndiţi odată cu lumea“ (11:31. n-am fi judecaţi. „În ziua aceea se va suna cu trîmbiţa cea mare şi atunci se vor întoarce cei surghiuniţi din ţara Asiriei şi fugarii din ţara Egiptului. sîntem pedepsiţi de Domnul. 27:6-9 Deşi profetul ar fi dorit să-şi poată ascunde poporul din faţa pedepsei lui Dumnezeu. Dumnezeul nostru. Nu numai că n-am să-i mai smulg gardul. Pe ai Săi Dumnezeu îi pedepseşte ca să-i poată mîntui. dar Eu însumi voi fi un gard pentru ea. Versetul 9 din Isaia 27 ar putea fi pus în paralel cu Evrei 12:1-14. deocamdată pare o pricină de întristare şi nu de bucurie.

. aceste promisiuni ale mîntuirii aveau să-i dea ghes să se smerească înaintea lui Dumnezeu şi să capete îndurare în vreme de necaz. Scopul cu care a inclus autorul textul în carte: Ezechia avea să se lepede de Domnul. şi totuşi călcaţi în picioare! Cei care-L aşteaptă pe calea judecăţilor Lui vor cînta cîntarea mîntuirii 26:20-27:1 Cei nelegiuţi vor fi pedepsiţi de Domnul 27:2-5 27:6-9 Domnul va cînta o cîntare nouă despre via Sa Rodul iertării va fi nimicirea altarelor străine 27:10-13 Va veni o zi cînd se va vedea diferenţa dintre cei care au încheiat un legămînt cu Domnul şi cei care n-au făcut-o Ideea exegetică: Cîntarea noastră despre Domnul se va armoniza cu cîntarea Lui despre noi numai dacă vom accepta să ne întîlnim cu El pe calea judecăţilor Lui..Schiţa textului lecţiei: (24:23b-27:13) 24:23b 25:1-5 25:6-8 25:9-12 26:1-19 Imaginea escatologică a domniei lui Dumnezeu Mîntuirea va începe prin judecarea Babilonului Mîntuirea va fi oferită de Domnul la ospăţul pregătit de El pe Muntele Sionului Chemaţi la ospăţ. Titlul textului: Mîntuirea vine pentru cei care acceptă judecata lui Dumnezeu Planificarea lecţiei sau actualizarea textului Textul lecţiei: Isaia 24:23b-27:13 Titlul lecţiei: Numai la Domnul este mîntuire . Atunci cînd laţul se va fi strîns în jurul gleznei lui. alergînd după ajutorul Egiptului.

15:55-57) căci . El este un adăpost împotriva furtunii şi un umbrar împotriva căldurii pentru cel slab. 1:10). ci a fi în stare să presari lumină în mijlocul întunericului. nimic nu-L ia prin surprindere.se spune în el . 1. pentru că la cuvîntul Lui se ridică şi cad împărăţii. El domoleşte zarva străinilor şi înăduşe cîntările de biruinţă ale asupritorilor (25:2-5). Dumnezeu fiind Plănuitorul istoriei. ci striveşte. 49 Textul din Isaia 25:6-8 este confirmat în Noul Testament ca fiind mesianic (2 Cor. A motiva pozitiv nu înseamnă a trece cu vederea păcatul. 27:12. 3:14-18 şi în 1 Cor. 6-8.49 24:22. Atît copiii cît şi adulţii sînt mereu confruntaţi cu eşecurile lor. în nădejdea că vor fi motivaţi să le depăşească. 10-12)50 Trăim într-o lume în care se practică cel mai mult principiul motivării negative. tot în Hristos vede ridicîndu-se ocara poporului Israel. revenind asupra celor trei elemente arhitectonice fundamentale ale profeţiei şi subliniind modul în care este folosită lumina sau nădejdea în profeţie pentru a îndemna la luarea unei decizii corecte. Deprinderi: Să înţelegem principiul motivării pozitive48. Ce anume din text dovedeşte că Dumnezeu este Plănuitorul şi care sînt planurile pe care El le-a întocmit în Sine Însuşi ca să le aducă la îndeplinire şi despre care vorbeşte textul? (Is.Ideea centrală a lecţiei: Numai pe calea judecăţii lui Dumnezeu mai este nădejde pentru cel vinovat.în Hristos este luată măhrama care acoperea toate popoarele şi tot în Hristos este nimicită moartea pe vecie. Dumnezeu nu putea fi Plănuitorul dacă nu-Şi asuma şi funcţia de Disciplinator al întregului univers. 48 . Ce anume din textul nostru vorbeşte despre această funcţie a lui Dumnezeu? (25:2-5. pentru că El este slava poporului Său. Trăim într-o lume care a uitat că sentimentul vinovăţiei nu motivează. Dar ceea ce este mai surprinzător e că Dumnezeu are ochi şi pentru cel slab şi pentru cel nenorocit. 50 Cînd planurile lui Dumnezeu se împlinesc. 25:2. 1. 25:9-12. Iar bătrînul Simion. Planul lecţiei I. Ce învăţăm din textul lecţiei despre Dumnezeu şi despre planurile Lui? II. pentru cel care este în necaz (25:4). Scopul lecţiei: Conţinut: Prezentarea lui Dumnezeu în toată frumuseţea dreptăţii şi îndurării Lui să fie pentru cel vinovat un imbold la a întinde mîna după mîntuirea care vine pe calea judecăţilor Lui. popoarele puternice Îl slăvesc şi cetăţile neamurilor puternice se tem de El. spune Luca 2:30-32 (vezi şi Efes. 23. 13) 2. aşa cum a făcut Dumnezeu cu poporul Său.

6-8. or. În ce fel l-ar fi putut ajuta pe Ezechia cunoaşterea acestor lucruri. Ce înseamnă să-L aştepţi pe Dumnezeu pe calea judecăţilor Lui? (26:8) 8. atunci cînd tot El a rostit şi cuvintele din Isaia 5:1-7? 6. Dacă L-ar fi cunoscut astfel pe Dumnezeu. Cine sînt cei care se vor bucura de mîntuirea lui Dumnezeu şi ce se va întîmpla cu ceilalţi? (27:6-13) 7. am putea spune că El este Plănuitorul. 1. Care era situaţia în care se afla Ezechia atunci cînd Domnul l-a trimis pe Isaia cu aceste profeţii la el? 2. Protectorul şi Susţinătorul universului în care trăim. aşa cum este ea prezentată în capitolul 26? 4. 1. Bucuria mîntuirii nu poate fi separată de lucrarea dreptăţii lui Dumnezeu. răul trebuie judecat şi pedepsit pentru ca mîntuirea să fie posibilă. Ceea ce este adevărat pe plan fizic este adevărat şi pe plan spiritual. pentru că mîntuirea presupune mîntuire din ceva rău sau de la ceva rău. 26:1-7) 2. Cum se aplică la noi faptul că numai pe calea judecăţii lui Dumnezeu mai este nădejde pentru cel vinovat?52 Comentarii / Aplicaţii: Dacă ar fi să adunăm doctrina despre Dumnezeu Tatăl în cîteva concepte. Ce-I dă lui Dumnezeu dreptul să cînte o astfel de cîntare despre via Sa (27:2-5). O astfel de cunoaştere a lui Dumnezeu ne va ajuta în alegerile noastre. 31:3)51 5. Cel care are curajul să recunoască drept adevărată părerea lui Dumnezeu. Ezechia ar fi înţeles că „Egipteanul este om. Ce trebuia să înveţe Ezechia din aceste profeţii? 4. şi caii lui sînt carne. Care este condiţia mîntuirii. nu duh“ (Is. Cînd şi cum le-a aplicat el în viaţa sa? IV. nu Dumnezeu.III. 51 . Puteţi distinge cele două aspecte în textul nostru? (25:2-5. atunci cînd a fost ispitit să alerge după ajutorul Egiptului şi să-şi ia astfel soarta în propriile lui mîini? (Is. cel care se lasă deci judecat de El. 31:3) şi n-ar fi făcut nebunia să se lepede de Domnul şi să-şi pună nădejdea în ajutorul Egiptului. Care sînt elementele comune şi care sînt diferenţele dintre mîntuirea prezentată în acest capitol şi cea prezentată în Noul Testament? 5. 52 Pocăinţa este tocmai o astfel de judecare a noastră înşine în lumina Cuvîntului lui Dumnezeu. Disciplinatorul. Cu ce scop a fost oare rostit întregul grup de oracole (20:1-27:13) şi ce anume a urmărit Isaia cînd a decis să-l încheie cu aceste oracole ale promisiunii (24:23b-27:13)? 3. beneficiază de iertarea mîntuirii Lui. Despre cîte etape ale mîntuirii vorbeşte Isaia în textul nostru? Cum se explică prezenţa lor în text şi ordinea în care sînt prezentate? 3.

1:18). şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?“ (9:20-23). El surpă. Nu este oare nedrept Dumnezeu cînd face o astfel de diferenţiere? Nu este El părtinitor? Răspunsul ar putea fi dat în termenii lui Pavel din Romani: „Dar. prăbuşeşte întăriturile înalte ale zidurilor tale. prin El şi pentru El sînt toate lucrurile“ (Rom.În primul rînd. El este PROTECTORUL poporului Său şi de aceea El îi pregăteşte mîntuirea. El l-a lovit şi l-a pedepsit pe Iuda. aşa va ocroti Domnul oştirile Ierusalimului. dar Moabul [şi toţi cei reprezentaţi prin el] este călcat în picioare pe loc. cum este călcat în picioare paiul în bălegar. Pentru că Dumnezeu este contextul ultim a tot ce există şi se întîmplă în univers. Deşi am putea privi consecinţele păcatului ca fiind efectul unei legi impersonale. care înnăduşe adevărul în nelegiuirea lor“ (Rom. 11:36). spune Isaia. În mijlocul acestei băltoace. ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: «Pentru ce m-ai făcut aşa?» Nu este olarul stăpîn pe lutul lui. dar Domnul îi doboară mîndria. 31:5). şi face de nimica dibăcia mîinilor lui. cine eşti tu. pentru că fiecare dintre noi ne trăim viaţa în prezenţa lui Dumnezeu. 25:10-12). Dumnezeu este Cel care trebuie văzut în spatele evenimentelor istorice. mai degrabă. le prăbuşeşte la pămînt. În al treilea rînd. În ultimă instanţă. Isaia putea spune cu încredere: „Planurile Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioşie“ (25:1). El a prefăcut „cetatea într-o grămadă de dărîmături“. luîndu-l cu suflarea năpraznică a vîntului de răsărit (27:7-8). împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor. Domnul a încheiat cu poporul Său un legămînt şi în baza lui El a devenit protectorul poporului Său. El a „domolit zarva străinilor“ (25:2-6) şi tot El a înăbuşit cîntările de biruinţă ale asupritorilor. El Îi atribuie lui Dumnezeu evenimentul. Nimeni nu este singur cu păcatele lui. Biblia ne spune că „Mînia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu. el îşi întinde mîinile. Deşi trăim într-o lume guvernată de legea cauzei şi efectului. cum le întinde înotătorul ca să înoate. îl va cruţa şi-l va mîntui“ (Is. El este Disciplinatorul fiecăruia dintre noi şi totodată al întregului univers. Pavel spune că „din El. Dumnezeu este PLĂNUITORUL şi El hotăreşte mersul tuturor lucrurilor în univers. Dumnezeu este însă şi DISCIPLINATORUL întregului univers şi nimeni nu-L poate sfida şi nu-I poate sta împotrivă. în ţărînă“ (Is. omule. . ca din aceeaşi frămîntătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste. îl va ocroti şi-l va izbăvi. El le-a plănuit „mai dinainte“ şi El a hotărît momentul împlinirii lor. Este o mare diferenţă între cei care sînt în legămînt cu Domnul şi cei care nu sînt: „Căci mîna Domnului se odihneşte pe muntele acesta. nu în aceşti termeni explică Isaia căderea Babilonului. „Cum îşi întind păsările aripile peste puii lor.

ele mor şi se întorc în ţărîna lor. cît şi despre planurile Lui. „El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni. ele sînt zidite şi înnoieşti astfel faţa pămîntului“ (Ps. El îi va călca în picioare numai pe aceia care. Îţi ascunzi Tu faţa. au pîngărit sîngele legămîntului care li se oferea şi au batjocorit pe Duhul harului. şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi“ (Mat. Dumnezeu îndeamnă la pocăinţă pe toţi oamenii. El este SUSŢINĂTORUL întregului Univers. 2:4.. Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului. din mîna Lui aşteaptăm „pîinea noastră cea de toate zilele“. Îţi trimiţi Tu suflarea. Toţi cei care în textul nostru sînt reprezentaţi prin Moab vor fi călcaţi în picioare de Domnul. împotrivindu-I-se (Evrei 10:29). Cu toate acestea.„ca să le dai hrana la vreme. 5:45). care-i înfrumuseţează faţa şi pîine. 104). Îţi deschizi Tu mîna. pentru toate popoarele. Toate vieţuitoarele Te aşteaptă“ . El a binevoit să ne spună mult mai mult. inclusiv pentru Moab şi pentru cei reprezentaţi prin el.. Prin bogăţiile bunătăţii.. au călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu. Din locaşul Tău cel înalt. ele tremură. 5).spune psalmistul . cei ce sîntem ai Lui. îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări (Rom. în dorinţa de a revărsa peste toţi cea mai mare binecuvîntare posibilă: prezenţa Sa veşnică. „cum este călcat în picioare paiul în bălegar“. abia după ce au refuzat ospăţul pe care Domnul Însuşi l-a pregătit pe Muntele Sionului. untdelemn. Tu faci să crească iarba pentru vite şi verdeţuri pentru nevoile omului. le iei Tu suflarea. Dar pînă la venirea zilei mîniei Lui.. Dar bunătatea Lui se extinde şi peste cei care Îl resping şi-L necinstesc. „Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi şi ele curg printre munţi. ele o primesc. fără ca noi să-L putem acuza în vreun fel. ele se satură de bunătăţile Tale. . care-i întăreşte inima. la rîndul lor. Le-o dai Tu.Suveranitatea absolută a lui Dumnezeu I-ar da dreptul lui Dumnezeu să Se limiteze şi la un astfel de răspuns. Tu uzi munţii şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale. atît despre Sine.. Noi. vin care înveseleşte inima omului..

iar ultimul (28:1-35:10) a fost rostit cu puţin timp înainte de anul 701. cu nădejde însă. 28:1-35:10 Ideea centrală a lecţiei: Cei care pun la îndoială cuvîntul lui Dumnezeu se prind în laţul necredinţei lor. Textul lecţiei noastre aparţine acestui ultim grup de oracole. următorul (20:1-27:13) imediat după căderea Aşdodului (711). Primul grup (10:5-19:25) a fost rostit în jurul anului urcării lui Ezechia pe tronul lui Iuda. împotriva cetăţii orbite de făţărnicie şi minciună Vaietul rostit împotriva poporului care a călcat legămîntul. considerăm totuşi necesar să oferim schiţa ultimului grup de oracole (28:1-35:10) şi în rîndurile de mai jos. în contextul ofertei mîntuirii pentru cei ce se întorc la Domnul . 30:1-33 (vezi 19:1-17) de citit: Is. deci şi cea a grupului de oracole care constituie obiectul lecţiei de faţă. Pregătirea lecţiei sau exegeza textului În lecţia precedentă am discutat pe larg contextul istoric care a determinat rostirea oracolelor legate de domnia lui Ezechia (10:5-35:10). Schiţa întregului context: (28:1-35:10) În lecţia precedentă am formulat schiţa întregului context. pregătindu-i inima pentru evenimentele din jurul anului 701: 28:1-29 29:1-24 30:1-33 Vaietul rostit împotriva liderilor batjocoritori ai Ierusalimului Vaietul rostit.Lecţia 7 A te îndoi înseamnă a te juca cu focul Textul lecţiei: Isaia 29:9-16. anul invaziei asiriene. Am văzut apoi că şirul de oracole se împarte în trei grupuri distincte. Însă pentru o mai uşoară urmărire a comentariilor legate de text. Isaia 28:1-35:10 Profeţii prin care Dumnezeu condamnă alegerea lui Ezechia. În acest text Isaia condamnă hotărîrea lui Ezechia de a intra în coaliţia anti-asiriană cu Egiptul şi cu ţările din jur.

judecătorii şi liderii poporului. El a vorbit ca să Se facă înţeles. se mănîncă la carne şi se bea la vin: «Să mîncăm şi să bem. Astfel de imagini pune Dumnezeu sub ochii lor ca să-i mustre atunci cînd. iar versetul 14 se adresează clar „batjocoritorilor care stăpîniţi în Ierusalim“. socială şi economică: „vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă“ (1:22). 22. 24:7. Întreaga carte este caracterizată de acest limbaj: 1:22. . şed pînă tîrziu noaptea şi se înfierbîntă la vin. „dis de dimineaţă aleargă după băuturi tari.. cununa îngîmfată a beţivilor lui Efraim.... 11). 11. 28:1-6: „. 12). deşi la un pas de moarte. căci mîne vom muri!»“ (22:12. 14. dar nu iau seama la lucrarea Domnului şi nu văd lucrul mîinii Lui“ (5:11. 13).. nebunie dată în vileag de intervenţia lui Dumnezeu Vaietul rostit împotriva pustiitorului Promisiune pentru Israel Comentariul întregului context: (28:1-35:10) Isaia 28 Capitolul se deschide cu un vaiet: „Vai de cununa îngîmfată a beţivilor lui Efraim.. 27:2-6 etc. Deci cea mai plauzibilă concluzie privind destinatarii acestui oracol pare să fie a doua. Este suficient să ne aducem aminte de ciorchinele de strugure pe care cele douăsprezece iscoade l-au adus înapoi din călătoria lor.. 12. “ Motivul viei este pregnant în întreaga carte a lui Isaia. Se junghie boi şi se taie oi. 17:10.. “ Să fie el oare adresat locuitorilor lui Efraim sau este o vorbire figurativă adresată celor din Ierusalim? Părerile comentatorilor sînt împărţite. oracolul pare să aibă cursivitate de la un capăt la celălalt. Versetele 7-13 condamnă preoţii.. ca să înţelegem de ce Isaia şi mulţi alţi autori ai Vechiului Testament apelează la aceste imagini viticole. se afundau în amorţeala pe care o aduce vinul: „Domnul oştirilor vă cheamă. Tot de ele se foloseşte Isaia ca să descrie dezastrul pe care-l vor aduce asirienii (7:23.. Cu ajutorul unor astfel de imagini descrie Isaia corupţia morală. în loc să se pocăiască ridicînd ochii spre Dumnezeu. 12. 13) sau răzvrătirea lui Israel împotriva lui Dumnezeu atunci cînd s-a coalizat cu Siria (17:10. 13.31:1-32:20 33:1-34:17 35:1-10 Vaietul rostit împotriva nebuniei alegerii lor. 7:23-24. Privind contextul capitolului. Dar iată în schimb veselie şi bucurie. cu ocazia pregătirilor de război împotriva Asiriei. 5:1-7.. Avem înaintea ochilor noştri un exemplu de contextualizare a mesajului lui Dumnezeu. Oracolul a fost rostit între anii 705-701. 11. 24. 24:7-13. de aceea Şi-a îmbrăcat mesajul în hainele culturale ale celor care trebuiau să-L înţeleagă.. 3:14. 22:2.

Urie.“ (7). 10). Şebna era unul dintre ei.. vă va vorbi Dumnezeu (11). Este mormîntul cu cea mai lungă inscripţie de pe el. nici n-a aşteptat ca Ahaz să se întoarcă din Damasc şi a şi spurcat Casa Domnului. 53 . Deşi trag după ei nelegiuirea cu şleaurile unei căruţe. Ei sînt batjocoritorii care stăpînesc peste poporul din Ierusalim (28:14). ca o rupere de nori cu mari şivoaie de ape. se socotesc singur înţelepţi şi sînt tari cînd este vorba de amestecat băuturi tari şi cînd este vorba de făcut nedreptate. vă veţi zdrobi.. . obişnuiţi cu calea lui Ahaz. sînt „cununa îngîmfată a beţivilor lui Efraim“. El era preocupat de strălucirea carelor lui şi a mormîntului pe care şi-l săpa în stîncă53. unde în perspectiva profetică erau suprapuşi doi prunci. Dacă nu vreţi odihna Lui (12).atunci să ştiţi că prin oameni cu vorbirea bla. bla. dar pentru casa stăpînului său era o ocară şi nu un tată. 28:16-22 Ca şi în Isaia 7:14 şi în 8:1. veţi da în laţ şi veţi fi prinşi“(13). i-au rîs în nas lui Isaia zicînd: . „Noi am făcut un legămînt cu moartea. bla pentru voi . aşa cum s-ar fi aşteptat de la un adevărat dregător (22:15-25). „floarea veştezită. „veţi cădea pe spate. 2). bla. cînd va trece urgia apelor năvălitoare nu ne va atinge“ (15). Aceasta dovedeşte preocuparea lui ebna pentru numele său. ca o vijelie nimicitoare.. adică printr-un popor a cărui vorbire n-o veţi înţelege.! Mai taci odată din gură..Ce tot bla. Aceştia toţi. cel din versetul 2 şi cel din În Ierusalim s-a descoperit un mormînt care se presupune că ar fi mormîntul despre care este vorba în 22:16. Pînă şi „preoţii şi proorocii sînt beţi. cei din jurul lui Ezechia. înlocuind altarul Domnului cu cel făcut după chipul celui pe care împăratul i l-a trimis din Damasc. Tînărul Ezechia era înconjurat de un popor obişnuit cu răzvrătirea împotriva Domnului. ei sînt cei descrişi de acesta în 5:20-22. că doar nu vorbeşti unor prunci înţărcaţi de curînd! Nu sîntem noi capii lui Iuda? Planurile noastre nu vor da greş! Am scăpat pe vremea lui Ahaz şi vom scăpa şi de data aceasta. o învoială cu locuinţa morţilor. veţi auzi răcnetul mîniei Lui. De aceea. Dacă aşa era marele preot cum puteau fi preoţii? Ei.. care pentru floarea viei voastre va fi „ca o furtună de piatră. bla.le răspunde Isaia ... Totul va începe cu venirea unui om tare şi puternic (era vorba de asirian). de la marele preot pînă la dregător. care o doboară cu putere la pămînt“(2).28:7-16 Climatul moral în care vine să proorocească Isaia la moartea lui Ahaz pare să fi fost pe măsura lui Ahaz. bla. O totală debusolare! Răzvrătiţi împotriva tuturor sfaturilor lui Isaia (9.Dacă vorbirea mea este bla.. strălucirea podoabei ei“ (1. bla. care în rîvna lui pentru rău şi în răzvrătirea lui împotriva lui Dumnezeu.. au ameţeli cînd proorocesc. Lîngă Ezechia era probabil un mare preot. şi aici se pare că avem suprapuşi doi oameni.

28:23-29 Imaginea pe care Isaia o creează prin versetele 23-29 vine să descrie înţelepciunea şi îndurarea lui Dumnezeu demonstrată prin varietatea intervenţiilor Lui şi prin motivaţia din spatele lor. Mat. Isaia 29 29:1-7 Pentru că batjocoritorul nu s-a oprit din nebunia lui. Plecînd de la situaţia căreia i se adresează (18). 42. şi în 300.. Dar pe cînd să se audă pîrîitul porţilor şi trosnetul zidurilor cetăţii. cu vijelii şi furtună. Furtuna va fi adusă de „mulţimea neamurilor care vor lupta împotriva lui Ariel. Acum că privim din perspectiva împlinirii acestor profeţii.“ şi în 701. 9:1-5. Şi toate acestea se vor întîmpla.. Cel pe care l-aţi respins. piatra din capul unghiului clădirii.. căci Domnul. 1 Petru 2:6-8 şi 1 Cor. Pavel reia gîndul din acest verset şi-l aplică la lucrarea răscumpărătoare a lui Dumnezeu în Hristos: „O. 27:2-9). El trebuie mai întîi să pedepsească (1:27.. înţelegem că „piatra încercată. şi o va face întocmai ca pe vremea lui David.Hr. prin intervenţia Lui directă. 14:9-17). 1 Cron. şi în 586. ci să ridice şi să binecuvinteze. 4:3-6 6:13b. dar cel care o va respinge se va prăvăli peste ea şi va fi zdrobit (8:14). Ori de cîte ori va trece vă va apuca. El Însuşi fiind piatra. strîngîndu-l de aproape“. 22:41. în lupta cu filistenii la Peraţim şi în valea Gabaon (2 Sam. înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecăţile Lui.Hr. şi în 605. şi în 1940 d. cutremure de pămînt şi pocnet puternic.. Isaia glisează prin spaţiul profetic continuu al pedepsei. temelia puternică pusă în Sion“ este Domnul Isus Hristos.Hr. dar intenţia Domnului nu este să distrugă şi să nimicească. Isaia recunoaşte în tot ceea ce i s-a dat să vadă planul minunat al lui Dumnezeu (28:29). Dumnezeu spulberă strînsoarea duşmanului şi îi zădărniceşte planurile (8). cu flacăra unui foc mistuitor“ (6). 5:20-25. „cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă“ pentru că va găsi în ea un adăpost. Primele şapte versete ne descriu asedierea Ierusalimului. . Pedeapsa care va veni de la Domnul va fi „cu tunete.. şi în 130 d. şi în 400. El va veni ca nuiaua pentru măzăriche şi ca roata pentru grîu. Din pricina puterii lui Dumnezeu care se odihnea peste această „piatră“. la o întoarcere de bună voie la Dumnezeu.. ca să poată binecuvînta. şi cît de neînţelese sînt căile Lui!“ (Rom. şi în 597. şi în 70 d.versetul 16. adîncul bogăţiei. pedeapsa lui Dumnezeu se va abate peste Ierusalim. Scopul Domnului este aducerea poporului la pocăinţa din 26:13. 11:25-36).Hr. „Nimicirea întregii ţări este hotărîtă“ spusese Isaia în versetul 22. 3:11). Dar. El le spune batjocoritorilor care se credeau în siguranţă la adăpostul legămîntului pe care-l făcuseră: „Cînd va trece urgia apelor năvălitoare. 12. şi versetul 28:16 este confirmat în Scriptură ca fiind un verset mesianic (Ps. veţi fi striviţi de ea. se va scula să-şi facă lucrarea. şi în 66 î. şi în 165. Întocmai ca şi versetul 7:14. 118:22. piatra de preţ.

În baza unei astfel de imagini.. Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele..spune Isaia . şi ochii orbilor.le spune Dumnezeu . izbăviţi de negură şi întunerec. şi frica pe care o are de Mine. fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii ca să nu vadă cu ochii. să nu se întoarcă la Mine. Dar cine erau cei care se ascundeau? De cine se ascundeau ei? De Asiria? Sau de Isaia şi deci de Domnul? 54 Primele şase capitole constituie un fel de rezumat cu care Isaia şi-a prefaţat cartea. „Îl vor sfinţi pe Sfîntul lui Iacov şi se vor teme de Dumnezeul lui Israel“ (23). nădăjduind că vor scăpa nedescoperiţi. care îşi fac faptele în întuneric şi zic: «Cine ne vede şi cine ne ştie?»“. „Stricaţi ce sînteţi!“ . Aici. Pavel avea tot dreptul să scrie capitolele 9-11 din Romani.. nu El trebuie învinuit pentru aceasta.ca vorbele unei cărţi pecetluite“ (11). Deşi Domnul este Cel care a turnat duhul de adormire peste popor. între vas şi Cel ce l-a făcut. Dumnezeu este un foc mistuitor şi cel care se joacă cu El se va arde. de aceea au încercat să-şi ascundă de El planurile lor. găsim poate cea mai clară descriere situaţiei fatale în care se afla poporul. este fatală. să nu înţeleagă cu inima. şi să nu fie tămăduit“ (6:10). Isaia 30 30:1-5 În capitolul 29:15 Isaia rostise un „vaiet“ cu caracter general împotriva celor care îşi „ascund planurile dinaintea Domnului. nu este decît o învăţătură de datină omenească“. 29:17-24 Cu toate că întregul popor merita pedeapsa. toată descoperirea dumnezeiască a ajuns pentru voi .54 Păstrarea unei faţade religioase. sau poate vasul să zică despre olar: «El nu se pricepe?»“ (16). Cel care de bună voie şi nesilit de nimeni l-a ales pe Israel ca popor al Său stă şi priveşte peste timp la vremurile în care „surzii vor auzi cuvintele cărţii. în nădejdea de a-L îmbuna sau de a-L împăca pe Dumnezeu sau în nădejdea de a plăcea celor din jur.„Oare olarul trebuie privit ca lutul?. Domnul tot mai trage nădejde că se vor întoarce la El. Ei ajunseseră să nu mai facă distincţie între Olar şi lut.. dar cu inima lui este departe de Mine.29:9-14 Versetele 9-14 ne aduc aminte de verdictul pus în gura lui Isaia în momentul chemării lui în slujbă. O astfel de religie a dus la compromisurile pe care le descrie Isaia în 29:15. . Situaţia era disperată „pentru că Domnul a turnat peste ei un duh de adormire. în profeţia din 29:9. 10. Dumnezeu îi spusese: „Împietreşte inima acestui popor. Cauza o găsim afirmată în versetul 13: „Cînd se apropie de Mine poporul acesta. 16. să nu audă cu urechile. vor vedea“ (18). De aceea. la vremurile în care copiii celor de azi vor vedea în mijlocul lor lucrarea mîinilor lui Dumnezeu şi-I vor sfinţi Numele. Adevărul din acest verset este reluat şi detaliat în capitolul 1:10-15.

nici nu le va folosi. în special). 30:8-17 Febra planurilor revoltei anti-asiriene cuprinsese întregul Ierusalim. Hamatul (720). p. Dar pentru ei atunci. Între timp Ezechia însuşi se pregăteşte intens de război. 32:1-8). Împietrirea poporului a rămas astfel imortalizată în mesajul săpat pe tablă (9-11). cetatea filisteană a cărei propunere de a intra în coaliţia anti-asiriană o refuzase Ezechia. nici nu-i va ajuta. Ocupaţi şi entuziasmaţi de noua perspectivă a planurilor lor. cu cît Ezechia însuşi asistase la dezlănţuirea puterii distrugătoare a Asiriei care a măturat Samaria (722). De atunci trecuseră însă cîţiva ani şi încrederea în sine a lui Ezechia crescuse şi ea. ceea ce se putea pipăi părea să ofere o mai mare garanţie decît încrederea într-un Dumnezeu nevăzut. Karkemişul (717/716) şi în 711 Aşdodul. ci va fi spre ruşinea şi ocara lor“ (5). cari zic văzătorilor: «Să nu vedeţi!» şi proorocilor: «Să nu proorociţi adevăruri. dar textul ne spune că nici nu mai voiau să le audă. 55 Vezi traducerea textului de pe Prisma lui Sennaherib. Şi căutarea unui sprijin sigur era cu atît mai presant. Tirul şi cu două cetăţi filistene. probabil tocmai datorită influenţei lui Isaia (Is. este îndepărtat de pe tron şi întemniţat în Ierusalim de către Ezechia.55 30:6-7 În momentul în care Isaia vine să-şi rostească proorocia. de origine etiopiană. Decizia era luată şi Isaia le stătea în drum: „Poporul acesta este un popor răzvrătit. Verdictul lui Isaia este scurt şi clar: „Toţi vor rămînea de ruşine din pricina unui popor care nu le va fi de nici un folos. Iată de ce. la moartea lui Sargon II. sapă tunelul de apă pentru izvorul Siloamului şi întăreşte zidul cetăţii (2 Cron. cei din cetate ajunseseră tari de urechi şi Isaia nici nu mai era auzit de popor şi de conducătorii lui. vol. Astupă izvoarele din jurul cetăţii. Cuvîntul Domnului era clar atît pentru Ezechia. ca şi pentru noi acum. Dumnezeu îi spune să scrie proorocia pe o tăbliţă. 300-303. lăsaţi-ne în pace cu Sfîntul lui Israel!»“ (9-11). În această situaţie.Isaia vestise soarta tuturor naţiunilor în care ei căutau acum să-şi pună nădejdea. Anexa I. să intre în această coaliţie. nişte copii care nu vor să asculte Legea Domnului. să o sape într-o carte ca să rămînă ca mărturie pentru momentele în care cuvintele Domnului se vor împlini. care a refuzat intrarea în coaliţie. ci spuneţi-ne lucruri măgulitoare. I. deşi pe spinarea măgarilor Ezechia trimitea o bună parte din aurul visteriei împărăteşti. Ascalon şi Ecron. solii lui Ezechia intraseră deja în Egipt şi băteau la porţile Ţoanului şi ale Hanesului (4). daţi-vă deoparte de pe cărare. proorociţi-ne lucruri închipuite! Abateţi-vă din drum. nişte copii mincinoşi. . ca să-l înduplece pe Shabaka (710-696). faraonul Egiptului. 10:5-19:25 în general şi 14:28-32. împăratul Ecronului. Nu numai că nu auzeau cuvintele proorocului. el a decis să intre într-o alianţă anti-asiriană cu Egiptul. Rolul conducător al lui Ezechia în iniţierea şi în formarea alianţei anti-asiriene se vede din faptul că Padi. cît şi pentru dregătorii lui.

Dumnezeul tău..pentru că veţi fi fugăriţi de cai mai iuţi decît ai voştri şi veţi fi nimiciţi.. s-a acoperit cu un sac şi s-a dus în Casa Domnului.). şi pe cei mai bătrîni dintre preoţi. Da. 30:18-33 Dar mînia Domnului este săpată pe o tăbliţă şi scrisă într-o carte ca mărturie în nădejdea că poporul va lua aminte şi se va întoarce la Dumnezeu. voi v-aţi încăpăţînat şi aţi respins oferta Lui. Această nădejde. Egiptenii nu s-au ţinut de cuvînt şi Ezechia s-a pomenit singur în faţa puhoiului asirian. acoperiţi cu saci. Minunea este că Domnul pare că abia a aşteptat să audă cuvintele de pocăinţă ale lui Ezechia şi a şi venit în ajutorul lui. După ce a colindat tărîmuri escatologice. la proorocul Isaia.. 15.. este redată de versetele care urmează. iar acum abia că îndrăzneşte să mai vină la Isaia şi să îngaime un „poate că Domnul. Aici găsim ilustrat principiul din Ieremia 18:7-11. Profetul a fost trimis ca să vestească nenorocirea pentru ca Dumnezeu să nu fie nevoit s-o aducă peste popor.. n. „totuş Domnul aşteaptă [tînjeşte] să Se milostivească de voi. căpetenia casei împărăteşti. 37:1-4).Versetele 12-17 sînt răspunsul lui Dumnezeu la această deliberată răzvrătire a poporului. 16). Şi pentru că Isaia vorbeşte despre Dumnezeul care Şi-a alcătuit planurile încă înainte de întemeierea lumii şi care le duce la îndeplinire fără ca mîna să Îi tremure. acesta „şi-a sfîşiat hainele. în timp ce Israelul va cînta ca în noaptea în care se prăznuieşte sărbătoarea (30:21-30). şi Se va scula să vă dea îndurare. Oare nu tocmai acest lucru îl spusese Isaia în proorocia sa? Da. logofătul.. cum va auzi. te va asculta“ (30:19). «Poate că Domnul Dumnezeul tău. ochii lor vor vedea şi inima lor va lepăda idolii şi idolatria pentru totdeauna (21. n.“ (subl. »“ (Is. Sennaherib a venit şi a înconjurat Ierusalimul. În ziua în care duhul de adormire turnat de Domnul peste Israel va fi ridicat. veţi fugi .. Domnul va pune o zăbală înşelătoare în fălcile popoarelor. fiul lui Amoţ..). „El Se va îndura de tine cînd vei striga.. ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El!“ (30:18 ... urechile lor vor auzi. Ezechia întorsese spatele ofertei lui Dumnezeu (30:9-11. Cînd cuvintele de ameninţare ale generalului asirian au ajuns la urechile lui Ezechia. Isaia .. căci Domnul este un Dumnezeu drept. Dar ei n-au voit! Ci au zis: „Nu! Ci vom fugi pe cai. Şi Domnul a aşteptat ca să Se milostivească de popor. pe Şebna. care izvorăşte din însăşi natura lui Dumnezeu. 22). în seninătate şi încredere va fi tăria voastră“ .subl. Ce Dumnezeu extraordinar! Istoria pe care Isaia ne-o prezintă în capitolele 37-39 vine să confirme această incredibilă promisiune prin relatarea împlinirii ei.“. „În linişte şi odihnă va fi mîntuirea voastră. Poate că Domnul Dumnezeul tău îl va pedepsi. Înalţă dar o rugăciune pentru rămăşiţa care a mai rămas.zice Domnul . A trimes pe Eliachim. pînă în ultimul moment. profetul alunecă pe nesimţite de la mîntuirea imediată la o mîntuire mesianico-escatologică. a auzit cuvintele lui Rabşache. iar vînătăile poporului vor fi vindecate.le spusese Domnul prin Isaia.

Din nou. 4). pînă şi asirianul este doar o nuia în mîna Mea (Is. zi în care „ochii celor ce văd nu vor mai fi legaţi. Isaia 32 Dar biruinţa Domnului nu este o biruinţă de moment. Victoria finală va veni cînd „se va turna Duhul de sus peste noi“. dar nu a unui om. şi urechile celor ce aud vor lua aminte“. 17). “ (8). şi pomătul va fi privit ca o pădure.. copii ai lui Israel“ (3. . Forţa îndemnului stă în sentinţa directă şi clară pe care Domnul o rosteşte împotriva Asiriei. „Lumina lui Israel se va preface în foc. spune Isaia. 4). nu Dumnezeu . spre victoria lui Dumnezeu asupra inimii poporului său. îl va nimici o sabie. gătit pentru împărat. care va mistui şi va arde spinii şi mărăcinii lui. în care Domnul vorbeşte direct despre atacul asirian ce avea să urmeze foarte curînd. şi Sfîntul lui Israel într-o flacără. Acesta este motivul pentru care Isaia îşi începe profeţia rostind un „vaiet“ împotriva celor care L-au lepădat pe Dumnezeu schimbîndu-L cu Egiptul. Atunci „inima celor uşuratici va pricepe şi va înţelege..spune Isaia . Nu şansa l-a făcut învingător pe Dumnezeu. elementul moral al profeţiei străluceşte prin faptul că tot ceea ce Dumnezeu vorbeşte şi lucrează vizează în primul rînd întoarcerea poporului la El. cu foc şi lemne din belşug.. 23:19) au fost probabil încurajaţi să vină la El după ajutor: „Asirianul va cădea ucis de o sabie. Dar pînă cînd va veni această zi a victoriei finale. „Egiptul este om.şi caii lui sînt carne nu duh. Isaia 31 Ultimele versete din capitolul 30 au pregătit trecerea înspre capitolul 31. şi limba celor gîngavi va vorbi iute şi desluşit“ (3. Iuda va trebui să treacă prin pedeapsă şi dezolare (9-14). nici un fiu al omului ca să-i pară rău“ (Num. adînc şi lat este făcut. ci glisează mai departe în timp. Suflarea Domnului [nu a omului] îl aprinde ca un şuvoi de pucioasă“ (30:33). dar nu a unui om. zicînd: „Cui sînt dator să-i plătesc? Sub cer totul este al Meu“ (Iov 41:11). lucrarea neprihănirii va fi pacea. spre victorii viitoare mult mai mari. Cei care au auzit promisiunea Celui „care nu este un om ca să mintă. într-o zi“ (10:17). Întoarceţi-vă la Acela de la care v-aţi abătut mult. 10:12] este pregătit un rug. Nu este El Cel care i-a vorbit lui Iov. 10:5)? De aceea Isaia nu se poate opri la victoria Domnului din 701. Atunci. „Atunci pustia se va preface în pămînt. roada neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie“ (15.se întoarce în prezentul ce îl ardea pe Iuda şi în vesetele 31-33 rosteşte sentinţa finală a lui Dumnezeu asupra Asiriei: „Căci de multă vreme [vezi Is..

Iată ce va conta în acele momente.56 Ţara jăleşte şi este tristă. 33:10-24 Imaginea se mută apoi de la prezenţa potenţială a lui Dumnezeu. „Domnul este înălţat şi locuieşte în înălţime. 9. Iuda era poporul Legămîntului. Deşi acum aceste cuvinte sînt departe de a fi adevărate pentru poporul lui Dumnezeu. Asiria va călca învoiala de a-l ierta pe Ezechia. păcătoşii sînt îngroziţi la vederea Domnului şi a măreţiei Lui. iată comoara Sionului“. iar în cetate. Suflarea Lui arde pe duşmanii Ierusalimului. ca şi cum ar fi vrut să pregătească poporul pentru momentele în care profeţia urma să se materializeze. făcînd planuri care nu vin din Duhul Său. Din gura tuturor se ridică aceeaşi întrebare: „Cine din noi va putea rămîne lîngă un foc mistuitor? Cine din noi va putea rămîne lîngă nişte flăcări veşnice?“ (14). „Ochii tăi vor vedea pe Împăratul în strălucirea Lui.«sînt statornice.continuă Isaia . cel ce îşi trage mîinile înapoi ca să nu primească mită. vrea să le spună Isaia. deci să nu uitaţi să-L chemaţi cînd veţi fi în strîmtorare. Ei ştiau răspunsul. frica de Domnul. Situaţia este disperată pentru că. Saronul şi Carmelul. pentru că numai la glasul Lui fug popoarele. Acum v-aţi răzvrătit împotriva Lui. dar „El aşteaptă totuşi să Se milostivească de voi“ (30:18). la implicarea Lui directă. lucru pentru care Dumnezeu trebuie să şi pedepsească nelegiuirea. ai cărui ţăruşi nu vor mai fi scoşi niciodată şi ale 56 Probabil se referă la faptul că deşi Ezechia urma să plătească un tribut foarte mare. Iată de ce la El se ridică strigătul de ajutor. ci încăpăţînarea lor de a întoarce spatele lui Dumnezeu. În astfel de momente Domnul este singura nădejde.000 kg de argint şi 900 kg de aur. tot ceea ce era mai frumos în toată regiunea Mediteranei. cel ce îşi astupă urechile ca să n-audă cuvinte setoase de sînge şi îşi leagă ochii ca să nu vadă răul“ (15). Basanul. de a-L nesocoti şi de a-L dispreţui. va pustii totul şi va tăbărî sub zidurile Ierusalimului. numai cînd strigă El se împrăştie neamurile (3). Isaia vede duşmanul ameninţînd cu urgia şi nimicind chiar şi Cetatea Sfîntă: „Solii păcii plîng cu amar. înţelepciunea şi priceperea sînt un izvor de mîntuire».Isaia 33 33:1-9 Duşmanul pustieşte şi încă el n-a fost pustiit (1). El umple Sionul cu nepărtinire şi dreptate“ . De aceea. drumurile sînt pustii pentru că nimeni nu umblă pe ele. vor privi ţara în toată întinderea ei“ (17). în viziunea sa. «Zilele Tale» . restul capitolului se deschide spre nădejdea împlinirii acestor condiţii. Isaia Îl prezintă pe Dumnezeu ca singură nădejde. „Ochii tăi vor vedea Ierusalimul. În mijlocul imaginii dezolante pe care a adus-o împresurarea asiriană. dar alături de ea stă în ruşine şi jale Libanul. ca un cort care nu va mai fi mutat. răspunsul vine ca o îngînare a întrebării: „Cel ce umblă în neprihănire şi vorbeşte fără vicleşug. Problema lor nu era lipsa informaţiei. Asur a rupt legămîntul“. din gurile lor. Dramatismul profeţiei lui Isaia creşte pe măsură ce creşte strînsoarea oştilor vrăjmaşe.cu ceea ce acum lipseşte cu desăvîrşire din Sion (28:8). ca locuinţă liniştită. .

59 Un lucru însă este cert: Dumnezeu este absolut suveran. Întreg restul capitolului vizează Edomul. şi nu făcuseră nici bine nici rău. Aici ne limităm să ridicăm întrebarea. Isaia ne va obliga să revenim la această problemă. Deşi rude de sînge. . asupra poporului pe care l-am sortit nimicirii“ (4. 77-85). cum cade frunza de smochin“ (4). căci sabia Mea . 57 . şi toată oştirea lor cade.s-a îmbătat în ceruri. un an de răsplătire şi răzbunare pentru Sion“ (8). şi cu toate acestea întreaga revelaţie pe care o avem în cartea profetului Isaia zădărniceşte orice încercare de a-L acuza pe Dumnezeu că este un despot capricios. Totuşi. lăsînd pe cititor să mediteze asupra ei. ca şi cum profetul l-ar fi luat drept ilustraţie pentru zugrăvirea tabloului apocaliptic. Iată de ce ultimul verset se încheie cu această nestrămutată nădejde: „Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui!“ (24). 58 Am numit-o apocaliptică pentru că apostolul Ioan reia termenii folosiţi de Isaia în Apocalipsa 6:13-17. iată se va pogorî asupra Edomului. „căci este o zi de răzbunare a Domnului. ca să descrie „ziua cea mare a mîniei Lui“. Domnul este Legiuitorul nostru.zice Domnul . Isaia 34 Elementul spiritual57 al profeţiei se amplifică pe măsură ce se apropie sfîrşitul. Această decizie apriorică a lui Dumnezeu ridică în noi întrebări teologice spinoase. discuţia despre elementul moral şi spiritual în profeţii (p. nici alta nu va da greş. . În lumina istoriei ce a urmat decizia lui Dumnezeu se adevereşte a fi fost dreaptă. „Căutăţi în cartea Domnului şi citiţi! Niciuna din toate acestea nu va lipsi. pentru că lucrul acesta era hotărît de Domnul. Domnul este Împăratul nostru: El ne mîntuieşte“ .s-a zis Rebecii: «Cel mai mare va fi rob celui mai mic». Este ciudat însă faptul că acestă scenă apocaliptică58 se focalizează asupra Edomului: „Toată oştirea cerurilor piere. Cu toate acestea. „căci Domnul este Judecătorul nostru. pentru că El pedepseşte ca să poată binecuvînta. Oracolul din capitolul 34 nu pare să fie rostit ca să nu se întîmple. 35 aduc înaintea ochilor noştri întunericul şi lumina finală. cerurile sînt făcute sul ca o carte.spune Isaia. 9:11-13). 5)..cărui funii nu vor mai fi dezlegate“ (20). „Toată oştirea cerurilor piere. duşmănia dintre Vezi capitolul Privire de ansamblu / Cu cartea prin literatură. 59 Comentariul de faţă nu-şi propune dezbaterea detaliată a problemei atinse. lumina. Capitolele 34. dincolo de pedeapsă Isaia vedea nădejdea. nu prin fapte. ei aşteptau împresurarea asiriană. Oare de ce? Am putea oare identifica rădăcinile acestei realităţi în alegerea pe care a făcuto Dumnezeu Însuşi între Iacov şi Esau? „Căci măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă. pentru că el însuşi va reveni asupra ei în contextul capitolelor din a doua parte a cărţii sale. Din punct de vedere istoric. ci prin Cel ce cheamă. prin care se făcea o alegere. Cu un astfel de Dumnezeu există nădejde.ca să rămînă în picioare hotărîrea lui Dumnezeu. după cum este scris: «Pe Iacov l-am iubit. nici una.. iar pe Esau l-am urît»“ (Rom. ci ca să simţim finalitatea lui ireversibilă. prădarea şi nimicirea întregii ţări. care alege sau respinge pe cineva în mod absolut arbitrar şi nedrept. cum cade frunza de viţă. căci gura Domnului a vorbit!“ (16).

Nu este de mirare că mulţi dintre profeţii Vechiului Testament condamnă Edomul (Ps. Cu o astfel de certitudine se încheie capitolul: „Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cîntări de biruinţă. Isaia 35 După cum pedeapsa finală este irevocabilă. Poate din acest motiv zugrăveşte Isaia tabloul apocaliptic punîndu-l pe Edom în centrul lui. Pe fundalul acestei realităţi. Ier. cînd. cînd profeţia pedepsei se transformă în realitatea asedierii asiriene. Edomul este singura naţiune pentru care nu găsim ca Dumnezeu să fi făcut vreo promisiune prin care să-Şi extindă mila spre ei. înşelaţi în aşteptările lor de către cei cărora le-au dus pe asini bogăţiile pentru a le cere ajutorul. între soluţiile pe care le putem noi înşine fabrica şi cele pe care ni le oferă Dumnezeu. subl. Dramatismul acestor capitole este accentuat de contrastul pe care-l creează înţelegerea frumuseţii lui Dumnezeu. 137:7. Ea străluceşte pe fundalul răzvrătirii inimii umane. Dintre toate naţiunile din jurul lui Israel. întoarcem spatele lui Dumnezeu ca să ne ancorăm în aburul pe care l-a născut mintea şi eforturile noastre omeneşti. tot aşa şi mîntuirea sau victoria finală a lui Dumnezeu este certă. Amos 1:11. transformînd-o în ceea ce mai tîrziu avea să se numească Idumeea. a ocupat partea de sud a Iudeii. veselia şi bucuria îi vor apuca. Ce extraordinar Dumnezeu! . cînd vezi că „totuş Domnul aşteaptă [tînjeşte] să se milostivească de noi“ şi cînd vezi că la cel mai mic semn de pocăinţă El „Se va scula să ne dea îndurare“ te prăbuşeşti total dezarmat în faţa bunătăţii şi dragostei Lui. Ce fantastică pregătire pentru evenimentele ce urmează în capitolele următoare. O bucurie veşnică le va încununa capul. Isaia a zugrăvit prin ele tot ce era necesar pentru ca în vremurile de restrişte Ezechia şi liderii poporului să-şi poată călca pe îngîmfata lor inimă ca să se întoarcă la singurul Dumnezeu care poate mîntui. 11:14. iar durerea şi gemetele vor fugi!“ (10. Is. Sîntem atît de ancoraţi în ţărînă încît ori de cîte ori sîntem puşi să alegem între văzut şi nevăzut. n.). 34:5-17. 12. privesc cu groază distrugerea finală ce-i aşteaptă! Dacă cuvintele capitolelor 28-35 au fost rostite doar „cu un an şi cîteva zile“ (32:10) înaintea evenimentelor. cînd Edomul s-a alăturat Babilonului în cotropirea şi dărîmarea Ierusalimului.Edom şi Israel dura de secole şi ea avea să se manifeste în cel mai dramatic mod în 587. 49:7-22). O astfel de lumină inundă capitolul 35.

37:9). pe vremea lui Ezechia (Is. uitînd cu cine au a face. succesorul lui Piankhy. vezi 19:1-17)60 29:1-24 Vaietul rostit împotriva cetăţii orbite de făţărnicie şi minciună. 6-7 În nebunia lor. care cotropise Egiptul în 728. ca general al armatelor fratelui său Shebitku. Nubiană (715-656 î. Titlul textului: Neîncrederea în Domnul naşte o făţărnicie aducătoare de moarte Isaia 19:1-17: În jurul anului în care se rostea această profeţie (715). au respins oferta mîntuirii Lui şi s-au prins în plasa propriilor lor planuri. 27-33 Spre bucuria poporului Său. a început dinastia a XXV-a. dovedesc că au uitat cu Cine au a face (Ev. 8-17 Cei care în nebunia lor au respins oferta izbăvirii lui Dumnezeu vor fi striviţi de silnicia şi vicleşugurile în care s-au încrezut. 13-16 Cei care cred că pot să ascundă planurile lor de Domnul. 30:1-33 Vaietul împotriva poporului care a călcat legămîntul. Cei care iau hotărîri în neascultare de Dumnezeu vor gusta rodul nebuniei lor. a venit în întîmpinarea armatelor asiriene atunci cînd a fost atacat Ierusalimul în 701. să le arate consecinţele deciziilor lor şi să le atragă atenţia asupra bunătăţii lui Dumnezeu. intervenţia Domnului va spulbera pe asirian. Domnul este pregătit să binecuvinteze pe cei care arată chiar şi cel mai mic semn de pocăinţă. rostit din perspectiva ofertei mîntuirii făcută pentru cei ce se vor întoarce la Domnul. 60 .37:9) sau Tharhaka a fost unul dintre cei care au domnit peste Etiopia şi Egipt din această dinastie. Odată cu cucerirea Egiptului (715).Hr. în nădejdea că se vor întoarce la El ca să fie izbăviţi de pedeapsa care-i aştepta. Scopul cu care a inclus autorul textul în carte: Să demaşte planurile ascunse ale curţii lui Ezechia. Dumnezeu mai oferă o şansă celor care.).Schiţa textului lecţiei: (29:9-16. 4:13). 18-26 În pofida vinovăţiei lor. ei cîntăresc argint pentru deşertăciune şi nimic. trăgînd masca religiei peste nelegiuirea inimii. nu fără nădejde însă. 30:1-33. Tirhaka (Is. El a fost cel care. să nu se mire de orbirea spirituală în care se află. 1-5 Ideea exegetică: În bunătatea Lui. 9-12 Cei care încearcă să înşele pe Domnul. se pregătea invazia nubiană a lui Shabako.

Dumnezeu S-a revelat.Planificarea lecţiei sau actualizarea textului Textul lecţiei: Isaia 29:9-16.vaietul sau bocetul. iar apoi în răzvrătire făţişă. 20:1-6)61 2. A avut Ezechia un cuvînt clar din partea lui Dumnezeu. 1. iar acest răspuns este motivat fie de încrederea. Neîncrederea în Dumnezeu este o orbire spirituală care degenerează în făţărnicie.vaietul sau bocetul . Cum poate fi explicată făţărnicia poporului din Isaia 29:13-16? 61 Neîncrederea în Dumnezeu poate fi definită în baza unor promisiuni certe din partea lui Dumnezeu. acţiunea judiciară sau procesul şi promisiunea sau oracolul mîntuirii .sugerează gravitatea situaţiei în care a adus Ezechia ţara prin deciziile lui. 30:1-33 (vezi şi 19:1-17) Titlul lecţiei: A te îndoi înseamnă a te juca cu focul Ideea centrală a lecţiei: Cei care pun la îndoială cuvîntul lui Dumnezeu se prind în laţul necredinţei lor. să înţelegem că făţărnicia nu compensează neîncrederea noastră în Dumnezeu. a unui cuvînt clar spus de El sau a unei istorii prin care El S-a revelat. să devenim conştienţi că oricît de înţelepte par a fi planurile noastre. aducătoare de moarte. În clipa în care. aceasta obligă la un răspuns. fie de neîncrederea noastră în El. Deprinderi: Să înţelegem relaţia dintre forma oracolului şi mesajul lui. ci o agravează. 19:1-17. exemplificînd cele trei forme de oracole . care să-l fi putut ajuta să nu alerge la ajutorul Egiptului şi în lumina căruia se face vinovat de toată neîncrederea sa? (Is. atunci cînd sînt făcute în neascultare de Dumnezeu. Scopul lecţiei: Conţinut: Privind experienţa lui Ezechia. aduc moartea. .şi subliniind faptul că forma oracolelor din această porţiune de text . Planul lecţiei I. De asemenea. într-un fel sau altul.

3. de ce s-au dovedit neînţelepte planurile lui Ezechia şi care au fost consecinţele neascultării lui? 5. agravînd situaţia celor din Ierusalim? 4. ele duc la moarte. Cum se manifestă această nebunie în textul din Marcu 7 şi care este pericolul de a fi noi înşine vinovaţi de ea? 3. Făţărnicia nu rezolvă. Care este acuzaţia majoră pe care o aduce Isaia curţii lui Ezechia. dintre vas şi Cel care l-a făcut. De ce neascultarea de Dumnezeu duce întotdeauna la moarte. orbirea spirituală descrisă în 29:9-12 şi încăpăţînarea batjocoritoare din versetele 30:9-11? II. Privite dintr-o perspectivă umană şi în contextul istoric respectiv. Oricît de înţelepte ne-ar părea planurile făcute în neascultare de Dumnezeu. legat de planurile ei? 3. chiar dacă o astfel de soluţie ni se pare mai înţeleaptă la un moment dat? (Prov. În lumina istoriei ce a urmat. 15:1-9. Ce profeţii anterioare susţin acuzaţiile făcute. sîntem cel mai frecvent tentaţi să adăugăm la cuvîntul lui Dumnezeu sau să scădem din el? . din pricina neîncrederii noastre în El. 1. În ce context citează Domnul Isus textul din Isaia 29:15 şi ce şanse ar fi ca noi să ne facem vinovaţi astăzi de acelaşi păcat? (Mat. 14:12) III. ci agravează consecinţele neascultării noastre de Dumnezeu 1. Ce relaţie există între făţărnicia descrisă în Isaia 29:13-16. ce anume din planurile lui Ezechia putea fi considerat o dovadă de înţelepciune? 2. Marcu 7:1-22) 2. Care sînt domeniile în care. Nebunia poporului de pe vremea lui Isaia consta în faptul că n-au reuşit să păstreze distincţia clară dintre Olar şi lut.

ar fi rămas cu noi. 11). dar nu după mult timp şi-au dat arama pe faţă. proorociţi-ne lucruri închipuite. va cădea în genunchi înaintea Lui şi va spune ca Toma: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!“ (Ioan 20:28). nu spre viaţă. zicînd „văzătorilor: «Să nu vedeţi!» şi proorocilor: «Să nu proorociţi adevăruri. Nu erau ei cei care doar cu cîţiva ani în urmă întorseseră întregul Ierusalim pe dos cu reforma pe care au iniţiat-o (2 Cron. probabil. Ar fi pierdut. în loc să se apropie şi să cadă în genunchi înaintea Lui. va găsi noi şi noi motive prin care să-şi alimenteze îndoiala. dar nu erau dintre ai noştri. 31:1-3). apropiaţi-vă de El. Abateţi-vă din drum. Căci dacă ar fi fost dintre ai noştri. pentru că de fapt lucrul acesta şi l-a dorit tot timpul. 29-31)? Ar fi fost prea de tot ca acum să-şi dea pe faţă răzvrătirea. deşi luaseră decizia de a întoarce spatele lui Dumnezeu şi de a alerga la ajutorul Egiptului (30:1-6. dar îndoiala îi stătea în drum. Ba mai mult. de ochii lumii. va păstra o mască a făţărniciei religioase. Mai devreme sau mai tîrziu. daţi-vă în lături de pe cărare. după ce a gustat şi a văzut că bun este Domnul. că „Olarul trebuie privit ca lutul“. 4). piatra lepădată de oameni. Cel care începe prin a se îndoi de Dumnezeu. lăsaţi-ne în pace cu Sfîntul lui Israel»“ (30:10. va termina prin a-L batjocori în faţă. La fel s-a întîmplat şi cu cei de la curtea lui Ezechia. în nebunia lor. Cel a cărui îndoială este spre moarte. suportul poporului. Un astfel de om a luat de mult decizia în inima lui şi toată mascarada nu are alt scop decît să-i adoarmă conştiinţa şi să rezolve eventualele presiuni care ar putea fi exercitate asupra lui de grupul căruia îi aparţine. moartea din spatele îndoielii îşi va arăta colţii. Atenţie deci. au căutat totuşi să păstreze o mască a religiozităţii (29:15). 2:3. dar trăind o viaţă dublă. Cel a cărui îndoială este spre viaţă va răspunde imediat şi cu bucurie acestei chemări. cinstind pe Dumnezeu cu buzele. ci au ieşit ca să se arate că nu sînt dintre ai noştri“ (1 Ioan 2:19). se va apropia de Domnul. ci spuneţi-ne lucruri măgulitoare. Unor îndoielnici le spune Dumnezeu prin Petru: „Dacă aţi gustat în adevăr că bun este Domnul. crezînd. dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu“ (1 Pet. cei care pun la îndoială cuvîntul lui Dumnezeu se prind în laţul necredinţei lor! Iar acest proces al prăbuşirii în moarte poate fi oprit numai de o pocăinţă sinceră şi imediată înaintea lui Dumnezeu. .Comentarii / Aplicaţii: Există o îndoială care duce la moarte şi una care duce la viaţă. Ezechia şi curtea sa. Dar o viaţă ruptă în două nu poate fi ascunsă multă vreme. crezîndu-se mai înţelept decît El. Totul depinde de motivaţia care stă în spatele ei. Vorbind despre cei a căror îndoială era spre moarte. O vreme şi-au ascuns planurile. Ioan ne spune în prima sa epistolă: „Ei au ieşit din mijlocul nostru.

Pregătirea lecţiei sau exegeza textului Schiţa întregului context: (Isaia 36-39) De-a lungul primelor treizeci şi nouă de capitole ale cărţii Isaia. 31. în capitolele 28. 10:5-34. cel care se smereşte înaintea Domnului va fi mîntuit. 30. 29. 22:1-14. fiind deci scrisă din perspectiva lui.Lecţia 8 Cel ce se smereşte va fi mîntuit Textul lecţiei: Isaia 37:1-38 de citit: Is. 6:8-13. 24:1-13. 32 şi 33). Privind mulţimea pasajelor care fac referire la aceste evenimente. Isaia 36 Asediul asirian 1-3 Contextul istoric 4-20 Ameninţarea lui Rabşache 21-22 Tăcerea trimişilor lui Ezechia Isaia 37 Soluţia lui Dumnezeu ca răspuns la smerirea lui Ezechia 1-7 Mesajul trimis de Ezechia lui Isaia 8-13 Mesajul de ameninţare al împăratului Asiriei 14-20 Rugăciunea lui Ezechia 21-35 Răspunsul lui Dumnezeu prin Isaia 36-38 Împlinirea promisiunii lui Dumnezeu Isaia 38 Boala şi însănătoşirea lui Ezechia 1 Anunţarea morţii lui Ezechia . 36-39 Ideea centrală a lecţiei: Deşi vinovat. putem afirma că există posibilitatea ca prima parte a cărţii să fi fost în mod deliberat construită spre acest punct focal. profetul a făcut de nenumărate ori aluzie la evenimentele pe care le găsim în capitolele care constituie obiectul acestei lecţii (1:6-9.

şi întemniţarea lui la Ierusalim. I. împăratul Ecronului. În ochii împăratului Asiriei. În astfel de condiţii capitulează Ezechia. 63 Un talant cîntărea 30 kg. la 40 de kilometri sud-vest de Ierusalim. Deci. după ce a stins focarul răzvrătirilor din sud-est. după care pătrund în Iuda şi pustiesc tot ce le cade în cale. În 705. el trebuie să golească visteria Templului şi să despoaie zidurile şi stîlpii acestuia de aurul cu care erau acoperite (2 Împ.2-3 4-8 9-22 Cererea lui Ezechia Răspunsul lui Dumnezeu şi semnul împlinirii lui Cîntarea de laudă a lui Ezechia Isaia 39 Profeţia finală a lui Isaia. În pofida capitulării şi a tributului greu la care se obligă. apoi coboară în Filistia şi bat cetăţile răzvrătite. dispreţuieşte cetăţile. porneşte spre vest ca să instaureze pacea şi în Canaanul răzvrătit şi coalizat cu Egiptul împotriva dominaţiei asiriene. 300-303. 18:7.). una dintre cetăţile fortificate care. 18:13-20:21) Capitolele 28-35 încheie pregătirile pentru momentul confruntării militare dintre Iuda şi Asiria (701 î.62 Textul biblic ne lasă să înţelegem că între cele 46 de cetăţi ar fi fost şi Lachisul (36:2. Tot el este cel care a aranjat şi intrarea Egiptului în coaliţie (Is. După căderea acestei cetăţi. Anexa I. Ezechia trebuia pedepsit. ca răspuns la mîndria lui Ezechia 1-2 Solii babilonieni primiţi de Ezechia 3-4 Discuţia dintre Isaia şi Ezechia 5-8 Profeţia lui Isaia Comentariul întregului context: (Isaia 36-39 / 2 Cron. Ezechia era unul dintre capii coaliţiei anti-asiriene (2 Împ. nu se uită la nimeni“. Se împlineşte astfel profeţia din Isaia 33:7. conform socotelilor lui Sennaherib.Hr. pentru că el a fost acela care. Vezi traducerea textului de pe Prisma lui Sennaherib. ca să pună capăt răscoalei din sud-estul imperiului.150 de prizonieri. solii păcii plîng cu amar. Asur a rupt legămîntul. 8: „Iată vitejii tăi strigă afară. 62 .63 Pentru a putea plăti tributul. vol. p.000 kg de argint şi 900 kg de aur. 18:14-16). împăratul Asiriei încercuieşte totuşi Ierusalimul pentru a-i da lui Ezechia lecţia cuvenită. 37:8). Sennaherib ia locul tatălui său Sargon II şi porneşte împotriva Babilonului. 30:6). Ascalon şi Ecron. drumul spre Ierusalim era deschis. nimeni nu mai umblă pe drumuri. 32/ 2 Împ. Trupele lui Sennaherib coboară în Fenicia şi cuceresc Tirul. Analele asiriene vorbesc despre cucerirea a 46 cetăţi întărite şi luarea a 200. la refuzul cetăţii filistene Ecron de a intra în coaliţie. deci Ezechia a fost obligat la un tribut de 9. 8). aranjează detronarea lui Padi. Drumurile sînt pustii. obligîndu-se la plata unor despăgubiri de război imense: 300 de talanţi de argint şi 30 de talanţi de aur. În 703. străjuia valea ce urca spre Muntele Sionului.

„El nu vede nici o fărădelege în Iacov. oare nu va face? Ce a făgăduit.Comparînd textele biblice care tratează această perioadă din viaţa lui Ezechia cu relatările istoricilor. Dumnezeul lui Israel. 23:19). În planul lui Dumnezeu. poporul era mai mult decît acea parte a indivizilor din el pe care-i viza verdictul pedepsei. 23:21). «că voi face întocmai cum aţi vorbit în auzul urechilor Mele. oare nu va împlini?“ (Num. o fac în termeni deosebit de elogioşi: „El s-a alipit de Domnul. Ce a spus. cu cît ambele cărţi care vorbesc despre viaţa lui. abandonîndu-Şi poporul definitiv şi irevocabil. fără însă ca aceasta să-L împiedice pe Dumnezeu să rămînă credincios promisiunilor pe care le-a făcut lui Avraam. veselia lui“ (Num. Ba mai mult. Acest verdict este dat în urma unei evaluări făcută de Dumnezeu Însuşi cu privire la starea poporului Israel. a căror numărătoare s-a făcut. Domnul. El s-a răsculat împotriva împăratului Asiriei şi nu i-a mai fost supus“ (2 Împ. trebuie să încercăm să înţelegem perspectiva din care textele au fost . este cu el. n-a fost niciunul ca el“. 14:28. Întrebarea se pune cu atît mai acut. Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. căci „Dumnezeu nu este un om ca să mintă. nu vede nici o răutate în Israel. dovedind astfel realitatea nelegiuirii lor. care a izbutit în tot ce a făcut. Din pricina credincioşiei lui Dumnezeu faţă de promisiunile făcute lui Avraam. şi care aţi cîrtit împotriva Mea»“ (Num. Dumnezeul lui. Care este totuşi adevărul? Concluziile pripite pot fi evitate. Trebuie să excludem neapărat unul dintre aceste două texte pentru ca celălalt să poată fi adevărat? Nu cred! Mai degrabă trebuie să înţelegem perspectiva din care au fost spuse profeţiile din cele două texte. 7). cît şi cartea Cronicilor. versetul 5 adaugă: „El şi-a pus încrederea în Domnul. şi dintre toţi împăraţii lui Iuda. În lumina unor astfel de texte. nici un fiu al omului. Cu toate acestea. dacă privim în paralel două texte. El este Împăratul lui. Voi toţi. atît cartea Împăraţilor. ca să-I pară rău. cari au venit după el sau cari au fost înainte de el. Deci în interpretarea unor texte de acest fel. indiferent cît de mare ar fi fost numărul lor. nu s-a abătut de la El şi a păzit poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul. deci nimeni n-ar putea să nege corectitudinea ei. care la prima vedere par să se contrazică. ambele referitoare la Israel. 29). Ele ne atrag atenţia asupra nevoii unei interpretări mai atente în asemenea cazuri: „«Pe viaţa Mea!» zice Domnul. absolut nimic nu L-ar fi putut determina să-Şi calce legămîntul. 18:6. Pedeapsa promisă de Dumnezeu a căzut asupra tuturor celor vizaţi de ea. atunci cînd acelaşi Dumnezeu vorbeşte prin Balaam despre acelaşi popor. Şi Domnul a fost cu Ezechia. pare să se spulbere orice încercare de învinovăţire a lui Ezechia pe baza afirmaţiilor pe care le găsim despre el în Isaia. ne întrebăm în ce măsură a fost de fapt el însuşi vinovat înaintea lui Dumnezeu pentru deciziile care au fost luate în aceste vremuri tulburi. numărîndu-vă de la vîrsta de douăzeci de ani în sus.

De fapt. 8 şi în Isaia 30:6. acelaşi principiu îl va aplica Dumnezeu tuturor celor care vor fi primiţi în prezenţa Sa. Într-adevăr. Exact aşa trebuie să înţelegem şi comentariile legate de viaţa lui Ezechia. nu nevinovăţia lui Ezechia. fiind astfel o ocară pentru stăpînul său. Faptul că Dumnezeu îl iartă imediat ce Ezechia se smereşte înaintea Lui. lucrul acesta părea să facă parte în mod firesc din pregătirile de război despre care se vorbeşte în Cronici (2 Cron. cît extraordinara dragoste a unui Dumnezeu care continuă să-Şi păstreze credincioşia faţă de el. Analele istoriei confirmă implicarea lui Ezechia în această coaliţie. ci vinovăţia lui îl obligă pe Isaia să caute răspunsurile pe care le vom găsi în partea a doua a cărţii sale. „dintre toţi împăraţii lui Iuda. unde avem părerea lui Dumnezeu despre responsabilitatea ce apăsa pe umerii dregătorului Şebna. 30:2). Iată deci cîteva din argumentele care scot în evidenţă vinovăţia lui Ezechia faţă de Dumnezeu: 1. Cei care l-ar scuza pe Ezechia. Planurile sînt clar etichetate ca „legăminte cari nu vin din Duhul Meu“ . n-a fost nici unul ca el“ (2 Împ. nu neagă păcatele lui Ezechia. Isaia condamnă însă coaliţia. pe drept. 7.. şi condamnarea pare să vizeze atît coaliţia însăşi. păcat peste păcat!“ (30:1. 3. 18:5). ca să fugă sub umbra Egiptenilor!“ (31:1). cît şi atitudinea cu care ea a fost făcută: Planurile au fost făcute în ascuns. Biblia pare să confirme şi ea lucrul acesta în 2 Împăraţi 18:7. „fără să Mă întrebe“ . „se pogoară în Egipt. Vom descoperi astfel că texte care vorbesc elogios despre un popor ca poporul Israel. fără să Mă întrebe. lepădîndu-L pe Dumnezeu. nu evidenţiază atît de mult meritele poporului.zice Domnul (29:15. În ultimă instanţă. 2). pentru că. cari au venit după el sau cari au fost înainte de el. ci cum a putut spune Dumnezeu astfel de lucruri despre El. 15-17). 32:1-8). în pofida acuzaţiilor pe care diavolul le va aduce. 2.zice Domnul. În Ierusalim exista un spirit de îngîmfare şi de răzvrătire împotriva Domnului (30:8-11. Acesta a fost motivul pentru care Isaia anunţă .scrise. este preocupat de strălucirea carelor lui şi de strălucirea mormîntului lui. În ochii lui Ezechia şi ai dregătorilor lui. împotriva fiecăruia dintre ei. declarîndu-l astfel un om după inima Sa. este suficient să recitească Isaia 22:15-25.. dar întrebarea este nu cum a putut trăi Ezechia o astfel de viaţă. El este acuzat de Isaia că în loc să fie un „tată pentru cetate“. făcînd-o uneori pe căi care par a fi neînţelese pentru cei care se mărginesc la o citire superficială a textului. dînd vina pe dregătorii de la curtea lui. Prin ele ei „îngrămădesc.

64 7. împăratul Asiriei. 9).. Dacă Şebna. Deci Ezechia nu poate fi socotit nevinovat. Mulţi comentatori spun că boala. Mînia Domnului a venit peste el. pentru că în 703 este înfrînt de Sennaherib şi alungat în exil. 64 . textul ne spune că „Ezechia n-a răsplătit binefacerea pe care a primit-o. însănătoşirea lui Ezechia şi venirea solilor din Babilon au precedat evenimentele din 701. şi poate că Domnul Dumnezeul tău îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit“ (37:4 . atunci capitolele 38 şi 39 trebuie datate imediat după anul 701. în timpul asedierii Ierusalimului de către asirieni.Hr. unde conform înscrisurilor babiloniene moare la scurt timp. înseamnă că el a fost bolnav în anul 701. să batjocorească pe Dumnezeul cel viu. Aşa cum a impus reforma în 715. stăpînul său. pentru că Ezechia nu apelează la neprihănirea lui. Textul însuşi cuprinde expresii care ne plasează în această perioadă: „în vremea aceea Ezechia a fost bolnav. ci la onoarea lui Dumnezeu. 4. Nu ni se spune de ce şi cînd s-a îmbolnăvit Ezechia. pare totuşi să împingă evenimentele după 701. pe care l-a trimis împăratul Asiriei. sau imediat înainte sau după acest eveniment.. Dumnezeul tău a auzit cuvintele lui Rabşache. Deşi Domnul l-a vindecat de boala lui şi i-a dat un semn. care îşi căuta aliaţi pentru a răsturna dominaţia asiriană. În special cuvintele lui din versetul 9 sînt clar confirmate de Isaia (31:1). peste Iuda şi peste Ierusalim. putea şi trebuia să intervină şi acum în 701. 5. Deşi cuvintele După datele istorice de care dispunem.“. 6. pentru că tot ce s-a făcut în cetate împotriva Cuvîntului lui Dumnezeu rostit prin Isaia trebuia să se fi făcut cu ştirea şi cu aprobarea lui. şi aceasta pare cel mai plauzibil motiv care să fi putut trezi interesul Babilonului. ca împărat. Aceasta ar explica mai bine textul din 2 Cronici 32:24-26. Dar versetul 31. se pare că Merodac-Baladan (care tălmăcit înseamnă „zeul Marduk mi-a dat un Fiu“) a reuşit să păstreze independenţa Babilonului între 721-710. Dar dacă la anul morţii lui.shimbarea lui din funcţie. Dacă minunea a fost victoria împotriva Asirienilor. 686 î. n. cu cît mai mult Ezechia.. ca dregător. căci i s-a îngîmfat inima.subl. La moartea lui Sargon II el se răscoală şi restabileşte independenţa Babilonului. Atunci Ezechia s-a smerit din mîndria lui. Nici una dintre cele două poziţii nu rezolvă toate problemele ridicate de datarea acestor evenimente. referindu-se la „minunea care a avut loc în ţară“. adăugăm cei 15 ani pe care i-a mai primit de la Domnul. ceea ce s-a şi întîmplat (37:3). Şi cuvintele pe care solii trimişi de Ezechia la Isaia le rostesc în numele lui: „Poate Domnul.) par să fie dovezi în continuare în defavoarea lui Ezechia. Aceasta deschide o alternativă pentru datarea capitolelor 38 şi 39 din Isaia. Generalul asirian îl acuză pe Ezechia de răzvrătire şi de coalizare cu Egiptul împotriva Asiriei (36:6. împreună cu locuitorii Ierusalimului şi mînia Domnului n-a venit peste ei în timpul vieţii lui Ezechia“. Cuvintele Scripturii din 2 Cronici 32:24-33 afirmă şi ele clar vinovăţia lui Ezechia. Dar lucrul acesta nu durează mult. cînd a fost supus de Sargon II. este socotit responsabil pentru cetate.

9. Dumnezeu Însuşi condiţionase legămîntul cu poporul Său de o astfel de poruncă. de fapt. 32:23). ci Domnului. îl acuză de fapt: „Acum voi umbla smerit pînă la capătul anilor mei. şi am făcut ce este bine înaintea Ta!“ . nici în alianţe şi coaliţii şi nici în puterea ta economică. a adăugat el. Cu alte cuvinte. să n-aibă multe neveste şi să nu strîngă grămezi mari de argint şi de aur“. Ezechia. sau cel puţin aceasta este atitudinea care transpare din cuvintele lui.„Doamne. o fi zis Ezechia. imediat după vindecare. Doar cîteva generaţii înaintea lui. ci Domnul va fi păzitorul tău. Pe deasupra. se cuveneau nu lui.rugăciunii lui par să pledeze în favoarea neprihănirii lui .. această atitudine era o blasfemie la adresa lui Dumnezeu. Dumnezeu a vindecat boala şi tot El a dat şi semnul. securitatea ta Israele . cînd în Deuteronom 17 a poruncit ca împăratul: „să n-aibă mulţi cai.ne întrebăm dacă nu cumva promisiunea pe care el o face lui Dumnezeu. Ajutorul omenesc părea să ofere o securitate mai mare regatului său decît cea pe care ar fi oferit-o Dumnezeu. Dumnezeu l-a părăsit ca să-l încerce. Căci. Şi nu trebuie să uităm că pînă şi ceea ce avea venise tot datorită minunii pe care a făcut-o Dumnezeu în ţară (2 Cron. 20:1-30). 32:31). ca împărat. Ezechia a avut o demonstraţie extraordinară a împlinirii acestor cuvinte (2 Cron. Ezechia şi-a însuşit laudele şi aprecierile care. dar el n-a voit (30:15). Poate că numai la cîteva zile sau la cîteva luni după promisiunea pe care a făcut-o Domnului.nu va sta nici în forţa militară. În concluzie. Or. şi a dovedit astfel fragilitatea neprihănirii umane. „După mine potopul!“. pentru ca să cunoască [sau poate ca să-i dovedească lui Ezechia însuşi] ce era în inima lui“ (2 Cron. dar Ezechia în loc să arate spre Dumnezeu. care nici ele nu puteau fi prea multe dacă a trebuit să despoaie Templul ca să plătească tributul la care s-a obligat şi pe care l-a trimis la Lachis pentru împăratul Asiriei. Însăşi coalizarea cu o ţară străină era o călcare a poruncilor Lui. trebuia să aibă la . vinovăţia lui Ezechia este clară. În îngîmfarea lui. atrăgînd atenţia oaspeţilor săi asupra bogăţiilor şi armurilor sale.“ (38:15)? 8. adu-ţi aminte că am umblat înaintea ta cu credincioşie şi cu inimă curată. care ne este relatată în paginile ce urmează promisiunii lui. în seninătate şi în încredere“. Dumnezeu a cîştigat victoria. pe care l-ai rostit este bun. Dumnezeu îi promisese o mîntuire „în linişte şi în odihnă. pe vremea lui Iosafat. măcar în timpul vieţii mele va fi pace şi linişte!“ (39:8). Ezechia nu avea nici un motiv de laudă. Deci.voia să spună Dumnezeu . pare să fi uitat de El şi a arătat spre sine. Tot aici se aliniază şi răspunsul pe care Ezechia îl dă lui Isaia după ce este mustrat de acesta: „Cuvîntul Domnului. conform poruncii lui Dumnezeu. Semne de întrebare ridică însăşi istoria vieţii lui Ezechia. cum a promis imediat după vindecarea sa. atunci cînd trimişii din Babilon au venit să vadă „minunea care avusese loc în ţară..

despre meritele lui sau despre absenţa acestora. şi mîndria ta a ajuns pînă la urechile Mele. 1:18). Isaia nu ne spune că cel care se smereşte înaintea lui Dumnezeu se va întîlni cu reproşurile Lui. “. Iar mai tîrziu. Ezechia însă a călcat toate cele trei prevederi ale Cuvîntului lui Dumnezeu: a intrat în coaliţii militare.“ (Deut. Or.. Este evident că . de vor fi păcatele voastre cum e cîrmîzul. se vor face albe ca zăpada“ (Is. „în toate zilele vieţii lui. ci că se va întîlni cu iertarea Lui. în cererea şi în rugăciunea sa. Ezechia. Dumnezeu se implică direct în confruntare. Faptul că pedeapsa împotriva Ierusalimului n-a fost dusă pînă la capăt se explică numai prin smerirea lor înaintea lui Dumnezeu. nu din pricina ta. „Deci pentru că eşti mînios împotriva Mea. n. Dumnezeu spune: „căci Eu voi ocroti cetatea ca s-o scap. 17:18-20).. zice Domnul. că El este Cel care a ridicat Asiria ca pe o nuia pentru ca prin ea să-Şi împlinească planurile pe Muntele Sionului (10:5-8). în ultimul moment. pare să spună textul printre rînduri. Ezechia apelează la onoarea lui Dumnezeu. iar Ezechia pare să fi fost pur şi simplu scos din tot ceea ce urmează. 29). din pricina Mea şi din pricina robului Meu David“ (subl. Ezechia pare să nu aibă cunoştinţă de vinovăţia sa.. spuse imediat în versetul 6. nu la propria lui neprihănire. Întregul text prezintă deci o confruntare directă dintre Dumnezeu şi îngîmfata Asirie. tocmai lucrul acesta se întîmplă şi în cazul lui Ezechia. Din pricina cuvintelor generalului asirian. în versetul 35. în toată cartea lui. care „a batjocorit pe Domnul“ (37:24). cînd ieşi afară. Iar dacă el a fost totuşi vinovat. răspunsul l-am putea căuta în caracterul lui Dumnezeu şi în natura specifică a căilor Lui pe care ni le-a descoperit deja în carte: „Veniţi să ne judecăm.el o copie a Cărţii Legii pe care s-o citească regulat. uitînd că El este Cel care are în căuşul palmei Lui istoria. să păzească şi să împlinească toate cuvintele din Legea aceasta şi toate poruncile acestea. De aceea nu vorbeşte Isaia nimic despre vinovăţia sau nevinovăţia acestuia. Cuvintele lui Isaia din partea Domnului.. Nicăieri. Dumnezeul lui. iar aceasta a stîrnit mînia lui Dumnezeu împotriva lui şi împotriva Ierusalimului. îi spune Domnul asirianului. şi te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit“ (28. atunci cum se explică faptul că înainte de a-l mîntui. „Eu ştiu cînd stai jos. Dumnezeu nu-l mustră pe Ezechia în mod direct pentru planurile lui ascunse şi pentru neîncrederea sa? Cum se explică intervenţia lui Dumnezeu în favoarea lui Ezechia? Pe de o parte. cînd intri şi cînd eşti mînios împotriva Mea“. în rugăciunea pe care o face lui Dumnezeu în acel moment de criză. ca să înveţe să se teamă de Domnul. Pe de altă parte. şi izbăvirea vine pe această cale.). Ceea ce şochează însă este că. vin să confirme aceste lucruri: „Nu te înspăimînta de cuvintele pe care le-ai auzit şi prin care M-au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei. voi pune veriga Mea în nările tale şi zăbala Mea între buzele tale. s-a mîndrit cu mulţimea bogăţiilor lui şi cu casa lui de arme (echivalentul mulţimii cailor din Deuteronom).

Pavel avea să spună: „nu este nici un om neprihănit. cît şi de restul textelor din Biblie. n. Intrînd în capitolul 40. Dacă şi cei mai buni dintre cei mai buni sînt ca iarba. atît de Isaia. prin credincioşia. între cei despre care. pentru trufia privirilor lui semeţe“ şi Asiria urma să fie pedepsită pentru îngîmfarea ei. Asirianul nu s-a gîndit decît să nimicească şi să prăpădească neamurile cu grămada“ (10:7). Privind înapoi la anii în care Isaia şi-a asistat poporul prin lucrarea sa profetică.. nici unul măcar. şi aşa este şi tratată. tocmai de aceea. nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Aceste cuvinte par să vină şi să-l aşeze pe Ezechia la locul lui. Aceste adevăruri sînt legate atît de Dumnezeu şi de lucrările Lui. 14:24-25. În contrast cu ceea ce a fost mai bun în Iuda şi care. el concluzionează: „Orice făptură este ca iarba. şi toată strălucirea ei. care-şi cunosc cel puţin stăpînul şi ieslea. Or. numai intervenţia directă a lui Dumnezeu mai poate oferi nădejde. Ceea ce a declanşat împlinirea profeţiilor au fost cuvintele îngîmfate ale generalului asirian. 23 . prin puterea şi prin bunătatea Sa. 3:10.problema era între Dumnezeu şi Asiria. Nu trebuie să uităm însă termenul de comparaţie. şi nicidecum în comparaţie cu standardele sfinţeniei lui Dumnezeu. poporul este ca iarba“ (Is. Iar aceasta s-a întîmplat ca să se împlinească proorociile rostite de Isaia împotriva Asiriei cu paisprezece ani în urmă (10:5-34. atunci. dar poporul îngîmfat şi încrezător în trestia . cît şi de om.. „Domnul Şi-a împlinit toată lucrarea Lui pe muntele Sionului şi la Ierusalim“. Cel care este gata totuşi să ierte şi să izbăvească este tot Dumnezeu.subl. într-adevăr. El oferise poporului pace şi mîntuire în liniştea şi în seninătatea încrederii în Dumnezeu. Iarba se usucă. Ezechia a fost bun în comparaţie cu împăraţii care au domnit înainte de el sau după el. ca floarea de pe cîmp. 40:6 . s-a uscat şi a căzut jos. întoarcem pagina spre a doua parte a cărţii. această analiză a vieţii lui Ezechia în lumina standardelor lui Dumnezeu scoate şi mai mult în evidenţă valoarea unică a soluţiei pe care Dumnezeu o pregăteşte în a doua parte a cărţii. cu strălucirea ei. care pare să iasă din cadrul istoric imediat. 31:8.).subl. Nu este nici unul care să aibă pricepere. mai tîrziu. pentru că „în inima lui.). a ajuns mai rău decît măgarul şi boul. pentru faptul că s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu. pentru a comenta adevărurile mari pe care istoria de pînă acum le-a pus înaintea noastră. În adevăr. floarea cade. Fiind unul dintre cei mai buni împăraţi ai lui Iuda. Domnul este cel care străluceşte prin statornicia. Acest contrast evident între om şi Dumnezeu ni-L descoperă pe Dumnezeu în toată frumuseţea caracterului Său. iar acum împăratul Asiriei urma să fie pedepsit pentru „rodul inimii lui îngîmfate. 11. testul final al interpretării noastre trebuie să-l căutăm în armonia întregii Scripturi. pe care l-a crescut şi l-a hrănit. Deşi pare că am fost nedrepţi caracterizîndu-l astfel pe Ezechia. n. Putem vorbi de strălucirea florii ierbii numai în mijlocul ierbii. El este gata să audă pe cel care-L cheamă în ajutor şi este gata să adauge ani la viaţa celui care plînge înaintea Lui. cînd suflă vîntul Domnului peste ea. Ezechia ar putea fi asemănat cu floarea ierbii. ca iarba şi ca floarea ei. Deşi poporul Său. toţi au păcătuit şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu“ (Rom. 9).

Eu o păzesc zi şi noapte ca să n-o vatăme nimeni. popor al Ierusalimului. Da. N-am nici o mînie. sînt gata să-L cheme în ajutor. 25:6-8). căci „dacă ne mărturisim păcatele. trupul şi sîngele Celui prin care moartea urma să fie nimicită pe vecie (1 Cor. 21-29 Domnul dă în vileag trufia lui Sennaherib şi pedeapsa care-l aşteaptă.“ (Is. daţi-vă în lături de pe cărare. pîinea şi vinul. „Totuş Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi. El a pregătit încă înainte de întemeierea lumii (Efes. Ce extraordinar Dumnezeu! Atunci cînd noi. Cum va auzi. Da. acesta este Dumnezeul lui Isaia... ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire“.. Dumnezeu promite mîntuirea c etăţii. 15:55-57) şi prin care să fim apoi socotiţi neprihăniţi şi împăcaţi cu Dumnezeu prin credinţă (Rom. lăsaţi-ne în pace cu Sfîntul lui Israel!“ .. te va asculta“ (30:18. Cel care Se oferă pe Sine şi ne aşteaptă pe calea judecăţilor Lui. 15). afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea.. 8-13 Inima lui Ezechia este pusă la încercare prin mesajul de ameninţare al împăratului Asiriei. ţărîna răzvrătită împotriva Creatorului. Dumnezeu poate exclama: „N-am nici o mînie! Dar dacă voi găsi mărăcini şi spini. apelînd la onoarea Lui. este tot Dumnezeu. se încredinţează în mîna Lui. Privindu-ne prin sîngele Fiului Său. El a dorit şi încă doreşte să cînte despre via Sa cîntarea din capitolul 27 din Isaia : „Eu Domnul sînt păzitorul ei. Şi pentru ca această dorinţă a lui Dumnezeu să poată deveni realitate. un ospăţ de vinuri vechi şi limpezite“ (Is. cînd vei striga. 1-7 .. Însă „dacă zicem că n-am păcătuit. şi Se va scula să vă dea îndurare. 5). Aceasta este finalitatea spre care se îndreaptă planurile Lui pentru cei care. ar trebui să cădem cu faţa la pămînt înaintea Lui. voi merge la luptă împotriva lor. ca să ne curăţească şi să ne ierte. 10). 27:4. El este credincios şi drept. din neputinţa lor. şi-i voi arde pe toţi. Schiţa textului lecţiei: (37:1-38) Isaia 37 Intervenţia mîntuitoare a lui Dumnezeu. căci Domnul este un Dumnezeu drept. ca răspuns la smerirea lui Ezechia Ca răspuns la smerirea lui Ezechia. Experienţa lui Ezechia ne revelează inima lui Dumnezeu. El Se va îndura de tine.au strigat ei proorocilor Săi (30:11.!“. 5:1). Îl facem mincinos. 1:4) „un ospăţ de bucate gustoase. vor face pace cu Mine. Eu o ud în fiecare clipă. 14-20 Ezechia Îl declară pe Yahweh Domn şi.frîntă a propriilor lui soluţii I-a întors spatele şi L-a dispreţuit: „Abateţi-vă din drum. şi Cuvîntul Lui nu este în noi“ (1 Ioan 1:9. 19).

rămînînd ca o mărturie pentru generaţiile viitoare. Scopul cu care a inclus autorul textul în carte: De-a lungul întregii cărţi. Asemenea împliniri ale promisiunilor lui Dumnezeu vin să pecetluiască credincioşia Lui. decimînd tabăra asiriană. îndemnînd poporul şi pe liderii lui la pocăinţă. atunci cînd cineva se smereşte înaintea Lui.30-35 Domnul Însuşi va izbăvi cetatea din pricina Sa. 36-38 Domnul Îşi împlineşte promisiunea. aceste evenimente constituie punctul pivotal al cărţii lui Isaia. cît şi mîndria ajung pînă la urechile lui Dumnezeu Planificarea lecţiei sau actualizarea textului Textul lecţiei: Isaia 37:1-38 Titlul lecţiei: Cel ce se smereşte va fi mîntuit Ideea centrală a lecţiei: Deşi vinovat. Ideea exegetică: Dumnezeu răspunde cu mîntuire la smerenia lui Ezechia şi cu pedeapsă la trufia împăratului asirian. 6:8-13. Prin relatarea unor evenimente ca cele din lecţia de faţă. promisiunile mîntuirii le însoţesc pe cele ale pedepsei. Scopul lecţiei: Conţinut: Înţelegînd realitatea păcătoşeniei noastre. . Titlul textului: Atît smerenia. 24:1-13. 10:5-34. iar garanţia izbăvirii lui Ezechia va fi semănatul şi seceratul din cel de-al treilea an. Isaia ilustrează modul în care-Şi materializează Dumnezeu promisiunile mîntuirii. să ne bucurăm de harul pe care Dumnezeu îl oferă cu generozitate tuturor celor care se smeresc înaintea Lui. 22:1-14. Deprinderi: Să revenim asupra structurii cărţii şi să arătăm că. în lumina numărului mare de texte în care sînt menţionate evenimentele descrise în capitolele 36 şi 37 (1:1-9. cel care se smereşte înaintea Domnului va fi mîntuit. şi în capitolele 28-33).

nu din pricina bunătăţii şi neprihănirii lui Ezechia. Ce ne spune despre scopul pe care l-a urmărit prin cartea sa.Planul lecţiei I. 6:8-13. Importanţa strategică a acestor capitole pentru scopul cu care a fost scrisă cartea. Cum explicaţi faptul că foarte multe din elementele pedepsei nu s-au împlinit? 3. În baza căror promisiuni anterioare a intervenit Dumnezeu ca să mîntuiască cetatea şi ca să-L pedepsească pe împăratul Asiriei? . II. În ce a constat vinovăţia lui Ezechia descrisă în lecţia trecută? Care sînt textele care o dovedesc? (Is. Ce anume din textul nostru dovedeşte smerirea lui Ezechia înaintea Domnului? 2. 1. III. Dumnezeu i-a oferit mîntuirea. 1. 32:9-14. 29:9-16. Cum aţi putea descrie în cîteva cuvinte contextul istoric al lecţiei noastre? 2. 33:7-9). 30:12-17. Ezechia se smereşte înaintea lui Dumnezeu. Am putea lega de acest eveniment aportul specific al cărţii la mesajul general al Scripturii? Explicaţi în cîteva cuvinte răspunsul pe care l-aţi dat. Strîns cu uşa de pedeapsa care s-a abătut peste el şi peste ţara lui. 1. 30:1-33) 2. Vinovăţia lui Ezechia este clar dovedită de faptele lui şi de aceea pedeapsa care se pregăteşte pentru el este dreaptă. ci în urma smeririi lui. şi capitolele 28-33). faptul că Isaia şi-a presărat cartea cu profeţii legate de acest eveniment istoric ? 3. În ce anume urma să constea pedeapsa pe care Dumnezeu i-o vesteşte lui Ezechia? (22:1-14. De-a lungul cărţii am întîlnit nenumărate texte care se referă la evenimentele din textul de faţă (1:1-9. 22:1-14. 24:1-13. 24:1-13. 29:1-7. 10:5-34. Ce anume s-a împlinit şi ce nu s-a împlinit din pedeapsa pe care i-a promis-o Dumnezeu lui Ezechia? 2. 1. Este smerirea lui Ezechia o împlinire a chemării din Isaia 1:18? Cum explicaţi răspunsul pe care l-aţi dat? IV.

şi tînărul împărat îşi începe domnia printr-o reformă religioasă radicală. Poporul a început să-L uite pe Dumnezeu. Un duh de amorţeală a căzut peste popor şi peste liderii lui (29:9-12). Dar anii au trecut. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi. fraţilor. Fiecare clipă din viaţa noastră trebuie să fie o clipă de veghere. . ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă. Ritualurile religioase din Templu au continuat ca forme goale. Care este lecţia pe care o învăţăm din viaţa lui Ezechia? 2. Tot ceea ce a stricat tatăl său Ahaz.. Ezechia a hotărît să repare. A curăţit Templul şi cetăţile lui Iuda şi a chemat poporul înapoi la Dumnezeu. dar inima lui este departe de Mine. Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos. poate uita că Dumnezeu este cetatea de scăpare care nu te face de ruşine cînd îţi pui nădejdea în El. dacă păstrăm pînă la sfîrşit încrederea nezguduită de la început“. Cît de adevărate sînt cuvintele din Evrei 3:12-14: „Luaţi seama dar. care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. cu poporul şi cu liderii lui? Ce s-a întîmplat cu reforma? Istoria trezirilor spirituale de la sfîrşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea vine nu numai să confirme curba relaţiei cu Dumnezeu a poporului de pe vremea lui Ezechia. Oricine doreşte mîntuirea din mîna lui Dumnezeu trebuie să înveţe lecţia pe care Dumnezeu ne-a lăsat-o prin viaţa lui Ezechia: Deşi vinovat. şi frica pe care o are de Mine. Harul lui Dumnezeu a învins. Probabil prospeţimea spirituală care inundase ţara în urma hotărîrii lor de a se întoarce la Domnul a dispărut.V. Domnul priveşte starea poporului şi prin gura lui Isaia rosteşte judecata: „Cînd se apropie de mine poporul acesta. Ce s-a întîmplat cu Ezechia. cîtă vreme se zice: «Astăzi». Victoria de ieri nu este şi garanţia victoriei de mîine. ci şi să tragă un semnal de alarmă pentru fiecare dintre noi. Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele.. lipsite de viaţă. nu este decît o învăţătură de datină omenească“ (29:13). Fiecare dintre noi poate uita binecuvîntările de ieri. cel ce se smereşte înaintea lui Dumnezeu va fi mîntuit! 1. Care este baza biblică nou-testamentală care ne ajută să înţelegem că Dumnezeu lucrează în acelaşi fel şi astăzi? Comentarii / Aplicaţii: Lecţii din viaţa omului Ezechia Profeţiile din capitolele 10:5-35:10 au fost rostite ca să pregătească inima tînărului Ezechia pentru o domnie după voia lui Dumnezeu. Biblia ne spune că de pe vremea lui Solomon n-a mai fost aşa bucurie în Iuda.

şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni. 14 „Degeaba dar mi-am curăţit eu inima. pe deasupra. „Da. Într-adevăr. . cînd vedeam fericirea celor răi. Cum mă pot pregăti pentru acele zile negre în care simţurile vor domina gîndirea mea.atunci este foarte de greu să continui să mergi pe drum cu Dumnezeul tău. încă pe vremea lui Solomon..). Mintea lui n-a reuşit să pătrundă calculele cerului. care pare că te-a părăsit. n. N-au parte de suferinţele omeneşti. cînd cele văzute vor părea că oferă mai multă siguranţă decît un Dumnezeu nevăzut? Experienţa lui Ezechia şi a multora dintre noi este extrem de plastic descrisă de Asaf în Psalmul 73. Acesta a fost motivul căderii lui Ahaz. bun este Dumnezeu cu Israel... dar zadarnică mi-a fost truda. par să prospere.. deşi Îl neagă pe Dumnezeu şi îşi trăiesc viaţa după bunul lor plac. pînă ce am intrat în sfîntul locaş al lui Dumnezeu. şi trupul le este încărcat de grăsime. şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi“ (subl. este imposibil să supravieţuim presiunii ce vine din comparaţia cu cel căruia îi merge bine. Cu alte cuvinte. nu excepţia.Care este soluţia ce ar putea preveni această uitare? Întrebarea este cu atît mai relevantă cu cît se pare că experienţa lui Ezechia şi cea a poporului constituie regula. Deaceea aleargă lumea la ei. şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?»“ (10.. După ce a suferit şi a patra înfrîngere în primul an de domnie. eram ca un dobitoc înaintea Ta“ (21. „Totuş. că nu ceea ce pare să fie dureros de adevărat astăzi este şi tot ce există. era să mi se îndoaie piciorul. Atunci cînd privirile noastre se opresc la orizontul văzutului. cu cei cu inima curată“ . Şi cînd. şi mă simţeam străpuns în măruntaie. „Cînd mi se amăra inima. el s-a întrebat: „Oare nu este dumnezeul Siriei mai mare ca Yahweh“? Şi Ahaz n-a putut să-şi ridice ochii deasupra liniei orizontului unde vedea înşirate oştirile siro-efraimite. se împlinesc şi cele spuse de versetele 13. şi mi-am spălat mîinile în nevinovăţie: căci în fiecare zi sînt lovit. că a uitat de tine. Ochii lui s-au luminat în clipa în care a înţeles că nu linia văzută a orizontului este capătul drumului. nimic nu-i tulbură pînă la moarte. A fost el o excepţie în Israel sau doar un exemplu din istoria unei întregi naţiuni? Nu aceasta este oare experienţa lui Israel de-a lungul întregii lui istorii? Şi nu aceasta este oare şi experienţa noastră? Din versetul 16 perspectiva psalmistului se schimbă însă brusc şi iată tîlcul: „M-am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep. 22). şi zice: «Ce ar putea să ştie Dumnezeu. eram un prost şi fără judecată. 11). psalmistul se întreabă dacă planurile omeneşti nu oferă mai multă garanţie decît încrederea în Domnul. Este imposibil să nu privim în jur şi să nu ne comparăm cu cei care.spune psalmistul.“ .. şi în toate dimineţile sînt pedepsit. şi erau să-mi alunece paşii! Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi. Ahaz a rămas blocat la ceea ce-i vedeau ochii lui şi la ceea ce mintea lui a reuşit să plăsmuiască.

trebuie să fi ajuns la concluzia psalmistului din versetele 25-28: „Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea decît în Tine! Carnea şi inima pot să mi se prăpădească. în momentele prin care a trecut şi Ezechia şi prin care trecem fiecare dintre noi. 28:16). . Indiferent cît de mare este problema. va fi pierdut şi nimicit printr-un sfîrşit năpraznic. Ce diferenţă! Dar pentru ca cineva să se poată bucura de soarta de la urmă a celor buni. pe cînd cel care a ales să rămînă lîngă Dumnezeu va fi apucat de mîna dreaptă. Iată de ce Ezechia. atunci cînd a dat peste piatra încercată pusă în Sion. Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sînt necredincioşi! Cît pentru mine. Nouă. o decizie care l-a adus aproape de Dumnezeu.Numai dobitoacele se limitează la ceea ce văd şi simt. ca să povestesc toate lucrările Tale“. începutul rezolvării ei este întotdeauna în mîna noastră. Căci iată că ceice se depărtează de Tine. Provocarea extraordinară este că noi ne hotărîm soarta. ce dimensiuni are. fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire. pentru că începutul rezolvării ei este smerirea noastră înaintea lui Dumnezeu. Istoria este în căuşul palmei lui Dumnezeu şi El îi determină cursul. Unii sînt striviţi de cursul ei. pier. Ezechia a luat o decizie în tinereţea lui. Doamne. va fi călăuzit şi apoi va fi primit în slavă. o decizie care în momentul de criză i-a dat curajul să se întoarcă şi să strige după ajutor şi să fie astfel izbăvit. ne ceri să privim mai sus. Ne ceri să privim lucrurile din perspectiva Ta. mai departe. fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost. O astfel de cunoaştere a lui Dumnezeu va aduce nădejde în momente de criză. pe cînd tatăl său Ahaz şi atîţia alţii „s-au lovit“ de ea şi „s-au sfărîmat“ (8:13-15. este înţelept cel care prin tot ce face astăzi are în vedere „ziua de mîine“ (Luca 16:1-13). acel „mîine“ care-l va obliga să se confrunte cu dreptatea judecăţii Tale. psalmistul a înţeles că cel rău va aluneca şi va fi nimicit într-o clipă. alţii sînt ocrotiţi şi binecuvîntaţi. În ochii Tăi. Privind spre soarta de la urmă a omului. a găsit ocrotire şi adăpost.

ca să-i facă 65 Schiţa şi comentariul întregului context le veţi găsi la lecţia precedentă. se pare că Ezechia nu mai poate interveni: „. 242-243. ieşiţi din tine. 2 Cron. iar contextul istoric care să ne ajute la înţelegerea evenimentelor din text îl veţi găsi atît în Lecţia 6. Pregătirea lecţiei sau exegeza textului Schiţa textului lecţiei65: (39:1-8) Isaia 39 Faptul că Ezechia nu s-a smerit înaintea lui Dumnezeu a lăsat pedeapsa să continue să atîrne deasupra capului urmaşilor săi. cît şi în nota de subsol de la pag. vor veni vremurile cînd vor duce în Babilon tot ce este în casa ta şi tot ce au strîns părinţii tăi pînă în ziua de azi. în comentariile la capitolul 21 din Isaia. Şi vor lua din fiii tăi. Ezechia nu s-a pocăit. Comentariul textului lecţiei: (39:1-8) Capitolul 39 se termină cu o profeţie în care. 1-2 3-4 5-8 Solii babilonieni sînt primiţi cu bucurie de Ezechia. la prima vedere. .. pe care-i vei naşte. 32:24-33 Ideea centrală a lecţiei: Cel care uită că a fost mîntuit spre slava lui Dumnezeu. zice Domnul. deschizînd astfel drum liber pedepsei pe care a anunţat-o Isaia. nu spre propria lui slavă.Lecţia 9 Mîntuit spre slava Lui . se va întîlni cu dreptatea Lui..nu spre slava mea Textul lecţiei: Isaia 39:1-8 de citit: Isaia 10:5-39:8. Întrebarea lui Isaia demască greşita focalizare a lui Ezechia. nimic nu va mai rămîne.

). neafectat de profeţia lui Isaia. părînd să nu-l intereseze ziua de „mîine“ a lui Dumnezeu.fameni în casa împăratului Babilonului“. potopul!“ El a uitat că. Ezechia însă s-a mulţumit cu ziua sa de „azi“. Dumnezeu ne vorbeşte pentru ca noi înşine să intervenim prin decizia noastră în cursul evenimentelor. Noi „făurim“ istoria alături de Dumnezeu. Ezechia se pomeneşte confruntat cu vestea pedepsei lui Dumnezeu. şi vor lua din fii tăi. Nu ştim exact ce anume s-a întîmplat şi ar fi nebiblic şi nedrept să punem în seama lui Ezechia toate răutăţile fiului său. Iarba se usucă. Dumnezeu îl ridicase la harul cooperării cu Sine în veşnicele Lui planuri. Manase s-a născut şi a crescut în casa tatălui său. pe care-i vei naşte ca să-i facă fameni în casa împăratului Babilonului“ (subl. Ezechia . ca şi cum ar fi zis: „După mine. la întoarcere la Dumnezeu.pare să-l întrebe Dumnezeu. Dumnezeu nu ne vorbeşte aşa cum ne vorbeşte diavolul prin cei care ghicesc viitorul sau prin cei ce cheamă morţii. Scopul cu care a inclus autorul textul în carte: „Orice făptură este ca iarba şi toată strălucirea ei. Răspunsul lui Ezechia. Ezechia şi-a tăiat pur şi simplu legăturile cu generaţiile viitoare. Aşa i-a vorbit Dumnezeu lui Ezechia şi de data aceasta: „Iată vor veni vremurile cînd vor duce în Babilon tot. Nu ştim dacă acesta a venit la tatăl său să-l întrebe: Ce-s cu legile şi poruncile acestea? Ce-i cu Dumnezeul acesta pe care-L iubeşti şi pe care-L respecţi atît de mult? Nu ştim dacă Ezechia i-a povestit lucrările extraordinare pe care Dumnezeu le-a făcut în viaţa sa şi în viaţa poporului său. spune Isaia. pare iresponsabil. dar se pare că istoria minunilor care au avut loc în ţară şi pe care Ezechia le-a tăinuit din faţa trimişilor babilonieni a rămas tăinuită şi în faţa fiului său. Viaţa fiului său o confirmă pe deplin. Manase. privind înapoi la experienţa lui Ezechia şi. la întreaga . floarea cade. ca floarea de pe cîmp. generalizînd acest adevăr. n. nu se pare ca Ezechia să fi auzit ceea ce i-a spus profetul. vei trăi tu oare azi în aşa fel încît slava Mea să fie mai mare mîine?“ . Ezechia a acţionat ca unul care şi-a atins scopurile în viaţă şi de aceea nu mai aşteaptă nimic de la ea. din care lipseşte aspectul moral provocator care să-l fi obligat pe Ezechia la acţiune.. 40:6. Dumnezeu nu Se contrazice! Dumnezeu nu ne încarcă cu informaţii pe care să nu le putem atinge în nici un fel. privit din perspectiva istoriei care a urmat. 7). La prima vedere s-ar părea că ultima profeţie este mai degrabă un verdict irevocabil. la apropiere de Dumnezeu. Dar nu. cînd suflă vîntul Domnului peste ea“ (Is. Prin el..pare să-i spună Isaia . Cu siguranţă că ar fi avut ce povesti! Ideea exegetică: Însuşindu-şi slava ce-I aparţinea lui Dumnezeu şi crezînd că poate să trăiască numai pentru sine. fără ca acesta să-i fi săpat pe inimă responsabilitatea pentru generaţia sa şi pentru generaţiile ce urmau să vină.e vorba de fiii tăi! Din informaţia care o avem în Biblie. Auzi. „Ezechia. ieşiţi din tine. prin legămînt.

Teoretic.realitate umană. să ne reamintim importanţa elementului moral şi spiritual al profeţiilor biblice (Ier. oracolele profetice vizînd perioada vieţii lui Ezechia încetează66. pentru scopurile vizate de el. Scopul lecţiei: Conţinut: Privind la experienţa lui Ezechia să înţelegem că: nu putem striga după ajutorul lui Dumnezeu. Isaia incluzînd în cartea sa aceste ultime capitole ale părţii istorice. dar Isaia nu găseşte cu cale să le mai includă în cartea sa. Titlul textului: Mîndria merge înaintea căderii! Planificarea lecţiei sau actualizarea textului Textul lecţiei: Isaia 39:1-8 Titlul lecţiei: Mîntuit spre slava Lui. nu spre slava noastră. puteau exista şi alte oracole. ceea ce confirmă faptul că. nu spre slava mea Ideea centrală a lecţiei: Cel care uită că a fost mîntuit spre slava lui Dumnezeu. trebuie să ne aşteptăm ca ele să fie testate în cuptorul încercărilor pe care El le va trimite peste noi. ci devenim şi mult mai receptivi la soluţia lui Dumnezeu care se pregăteşte pentru noi în capitolele care urmează. înţelegem nu numai realitatea disperată din fiecare din noi. deoarece am fost mîntuiţi spre slava lui Dumnezeu. se va întîlni cu dreptatea Lui. 18:7-10) şi să-l exemplificăm pe textul parcurs pînă în prezent (Is. atunci cînd facem promisiuni lui Dumnezeu. Aceasta este ceea ce a urmărit. 66 Afirmaţia trebuie judecată în contextul revelaţiei pe care o avem în cartea lui Isaia. Deprinderi: Observînd faptul că imediat după răspunsul dat de Ezechia lui Isaia. . 1-39). ca apoi să ne atribuim nouă înşine slava ce-I aparţine Lui. În lumina acestui final. acest oracol poate fi socotit ca fiind şi ultimul. nu spre propria lui slavă. probabil.

2 Cron. 29-31) 2. Cum aţi descrie harul pe care l-a revărsat Dumnezeu asupra lui Ezechia de-a lungul vieţii sale? II. dovedindu-l a fi ca iarba. Ce anume trebuie să cunoaştem din contextul istoric pentru ca evenimentele descrise în capitolul 39 să-şi capete semnificaţia lor deplină? 2. Cum este calificată în Biblie viaţa lui Ezechia? (2 Împ. ca floarea de pe cîmp. Care anume din faptele lui l-au îndreptăţit pe Ezechia să primească elogiile pe care i le aduce Biblia? III. 32:20-23) 3. a fost „vîntul flatărilor“. Care a fost în lumea de atunci ecoul intervenţiei lui Dumnezeu din anul 701 î. În baza legii lui Dumnezeu şi judecînd după şansele pe care le-ar fi avut.? (2 Cron. viaţa lui întreagă trebuie atribuită lucrării harului lui Dumnezeu. 1. călcînd pe urmele părintelui său. Ce se ascunde oare în spatele ei? Ce a dorit să-i comunice Isaia prin ea lui Ezechia? 2. 1.Planul lecţiei I. Manifestarea harului lui Dumnezeu în viaţa lui Ezechia se poate vedea de la un capăt la celălalt al ei. 1. 18:1-8. Care ar fi putut să fie motivele pentru care au venit solii lui Merodac-Baladan la Ezechia? (2 Cron. Dacă unuia care poate fi pus între cei mai buni din Iuda i s-a întîmplat aşa. „Vîntul Domnului“ (40:7) care a suflat peste Ezechia. Elogiile pe care le aduce Biblia lui Ezechia îl dovedesc a fi unul dintre cei cei mai buni împăraţi din şirul împăraţilor lui Iuda. Putea Ezechia să facă mai mult decît a făcut în faţa profeţiei lui Isaia? Care este baza biblică a răspunsului pe care-l dăm? . 32:20-31) IV. ce şanse avem noi? 1. Întrebarea lui Isaia (39:3) pare foarte ciudată.Hr.

arogîndu-şi dreptul de a face slujba de preot. 1. Dacă ar fi să judecăm după slova Legii. Să nu te închini înaintea lor. a trebuit să trăiască izolat pînă la sfîrşitul vieţii sale. Un părinte temător de Dumnezeu este urmat pe tron de un fiu rebel şi idolatru. fiul său. Domnul. Numai harului lui Dumnezeu îi putem atribui hotărîrile lui bune: „El a făcut ce este bine înaintea lui Dumnezeu. repudiind toate faptele rele ale tatălui său. care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii pînă la al treilea şi al patrulea neam al celor ce mă urăsc. Numai prin ea vom reuşi să trăim cu întreaga fiinţă spre slava Celui care ne-a mîntuit. întocmai cum făcuse tatăl său David“ (2 Cron. se îngîmfă.. atunci cînd toţi am aştepta ca viaţa să se deruleze după zicala: „Aşchia nu sare departe de butuc“? Atunci cînd Dumnezeu a dat Legea. Prin ce se aseamănă cazul lui Petru cu cel al lui Ezechia? Care este diferenţa esenţială dintre răspunsurile celor doi? (Ioan 13:36-38. singura noastră nădejde rămîne lucrarea harului lui Dumnezeu. Oare ce ne învaţă aceste schimbări neaşteptate de comportament. pentru că în lumina moştenirii şi a copilăriei lui. Care sînt adevărurile mari pe care le putem învăţa din experienţa lui Ezechia? Comentarii / Aplicaţii: Istoria ne oferă cele mai neaşteptate surprize. şi mă îndur pînă la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele“ (Ex. Cu toate acestea. 26:16). Iotam. căci Eu. pare să fim într-un „sistem închis şi determinat“ din care nu mai există ieşire. dar văzînd că este binecuvîntat de Dumnezeu. Iar harul lui Dumnezeu îi oferă fiecăruia dintre noi şansa de a rupe determinările mediului în care creştem.. decizia lui Ezechia din primul an al domniei lui dovedeşte lucrarea harului lui Dumnezeu în viaţa sa. sînt un Dumnezeu gelos. şi să nu le slujeşti. Moştenirea lui Ezechia Stră-străbunicul său. viaţa lui Ezechia stă ca o extraordinară încurajare pe paginile Sfintelor Scripturi. sau un părinte rebel şi idolatru este urmat pe tron de un fiu care schimbă macazul cu 180 de grade. iar pentru aceasta Dumnezeu îl loveşte cu lepră (2 Cron. 20:1-6). ca lepros. 26:69-75. învaţă o lecţie aspră: răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu aduce pedeapsa. Is.V. O lecţie pe care Dumnezeu a . 39:8) 2. În faţa acestei triste realităţi pe care o descoperim în fiecare dintre noi. care este obligat să preia treburile împărăţiei pentru că Ozia. începe bine. Mat. Ozia. Să nu-ţi faci chip cioplit. El a zis: „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Dumnezeul tău. 29:2).

„a deschis uşile Casei Domnului“ (2 Cron. comite cele mai grave păcate împotriva lui Dumnezeu. La vîrsta cînd eşti cel mai deschis pentru Dumnezeu. (2 Cron. în pofida moştenirii şi a experienţelor copilăriei. Siria. Această lecţie îl face pe Iotam să stea lîngă Dumnezeu în ciuda faptului că „poporul se strica mereu“ (2 Cron. Templul şi ţara întreagă sînt curăţite de idolatrie. Imaginaţi-vă efectul acestor lucruri asupra unui copil de 5-7 ani! Decizia lui Ezechia Ezechia avea numai douăzeci şi cinci de ani cînd a ajuns împăratul lui Iuda şi. Domnul. spurcă Templul şi-l închide. . iar slujbele în Templu sînt restaurate în vederea sărbătoririi Paştelui. Căpeteniile poporului sînt numite „căpetenii ale Sodomei“. atunci cînd îşi vizita tatăl lepros ca să-i ceară sfaturi privind treburile împărăţiei. asemenea lui Iosua. căci El s-a legat să pedepsească „nelegiuirea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam“. cum n-a mai fost în ţară de pe vremea lui David şi Solomon (2 Cron. Avea numai şapte ani cînd asirienii l-au înşelat pe tatăl său şi au prădat ţara din nou. „popor al Gomorei“ (1:10). operînd în viaţă. Preoţii. dacă ar fi fost să judecăm după exemplul pe care i l-a oferit tatăl său. Se leapădă de El. Deşi Iotam trăieşte o viaţă plăcută Domnului. 24:15). 27:2). pîngărind altarul lui Dumnezeu şi închizînd uşile Templului (2 Cron. rînd pe rînd. eu şi casa mea vom sluji Domnului“ (Ios. lege care. Ierusalimul arăta aşa cum îl descrie Isaia în primele şase capitole ale cărţii. Dumnezeul tău cu toată inima ta cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta“. deşi a trăit în mijlocul unui popor răzvrătit. îşi trece copiii prin foc în cinstea lui Moloh etc. în anul întîi al domniei lui. primeşte iertarea Lui şi textul ne spune că a fost o bucurie aşa de mare. Israel. Ahaz. i-a adus pe oamenii de pretutindeni la concluzia proverbului: „Aşchia nu sare departe de butuc“. Ezechia îşi începe domnia cu o reformă religioasă radicală. el l-a văzut pe tatăl său intrînd în Templu.continuat s-o sape în mintea lui. zi de zi. 28:1-5. smerindu-se înaintea lui Dumnezeu. 30:21-27). ne întrebăm ce şanse i-am fi dat lui Ezechia. Tînărul Iotam. 16-25). iar poporul întreg. Dumnezeul tău este singurul Domn! Să iubeşti pe Domnul. Edom şi Filistia au atacat şi au devastat ţara. 29:3). Cînd Ezechia urcă pe tronul lui Iuda. fiul său. scoţînd afară uneltele Templului. probabil la vîrsta cînd el tocmai învăţase porunca din Deuteronom: „Ascultă Israele. care-i urmează la domnie. Copilăria lui Ezechia În lumina Legii lui Dumnezeu. a ştiut să spună: „Cît despre mine. 28). Poporul întreg. Ahaz? Ezechia avea cinci ani cînd. nu cu o spoială.

dar falimentar în faţa flatărilor trimişilor din Babilon. Ne mîndrim cu faptul că sîntem fiinţe raţionale care nu se mai cade să trăiască în obscurantismul religios de altă dată. demnă de luat în seamă: Victoria de ieri n-o garantează şi pe cea de astăzi. cînd intri în Casa lui Dumnezeu. Acceptînd sau respingînd oferta harului lui Dumnezeu. atunci în lumina harului lui Dumnezeu. legile care determină viaţa noastră. căci Dumnezeu este sus în cer şi tu pe pămînt. pentru că.. Şi astfel viaţa lui Ezechia pune înaintea noastră şi o altă lecţie. Cei mai mari atei sînt gata să promită că se vor întoarce la Dumnezeu. el se . Minunea vieţii lui Ezechia în linia predecesorilor săi dovedeşte faptul că harul lui Dumnezeu este gata să ne asiste pe fiecare în deciziile pe care le luăm în viaţă. Cuptorul lui Ezechia Deşi începutul domniei lui Ezechia părea să-i prevestească o viaţă de biruinţă. în nădejdea că vom supravieţui. Testul războiului (Is. Este ciudat însă că în clipa în care securitatea noastră este ameninţată. pe atît de uşor se şi leapădă de ele. de aceea să nu spui vorbe multe.Oare cîţi dintre noi.nu zăbovi s-o împlineşti. prins în laţul lor. pentru că a ales pe Domnul ca scut şi sprijin. ci decizia ta prezentă hotăreşte istoria ta viitoare. dăm vina pe moştenirea genetică. circumstanţe. căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta. cînd sîntem puşi faţă în faţă cu realitatea unei boli incurabile care s-a cuibărit în trupul nostru. Fiind confruntat cu perspectiva morţii (Is. decizia de început a lui Ezechia dovedeşte lucrarea harului lui Dumnezeu în viaţa sa. sîntem dispuşi să ne supunem celor mai ciudate tratamente. Iar căderea lui este amplificată de pripeala propriei lui promisiuni (Is.. 38:1). şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu. Ezechia a întors spatele lui Dumnezeu ca să se încreadă în ajutorul Egiptului. a ştiut să se smerească şi să se întoarcă la Dumnezeu. 38). Tocmai lucrul acesta l-a făcut Ezechia. căci Lui nu-i plac cei fără minte. Dacă în lumina moştenirii şi a copilăriei lui. La fel s-a întîmplat şi în cazul bolii lui (Is. 38:15). Dumnezeu l-a aruncat în cuptorul încercărilor. diavolul a ştiut să readucă şi în viaţa lui ispitele cu care au fost confruntaţi predecesorii săi. Nu te grăbi să deschizi gura. decizia finală a lui Ezechia dovedeşte fragilitatea credincioşiei umane. 1-5). fie n-a cunoscut cuvintele înţeleptului Solomon: „Păzeşte-ţi piciorul. noi înşine sîntem cei care hotărîm dacă vom fi striviţi sau ocrotiţi de Dumnezeul istoriei în care trăim. fie a uitat. dacă vor fi vindecaţi de El. În asemenea cazuri. şi apropie-te mai bine să asculţi. decît să aduci jertfa nebunilor. Dar pe cît de uşor face omul astfel de promisiuni.. Ezechia a fost biruitor în faţa ameninţării oştilor asiriene..continuă Solomon . soartă etc. Mai bine să nu faci nici o juruinţă. Iar atunci cînd. 36 şi 37) l-a dovedit aur pe Ezechia. decît să faci o juruinţă şi să n-o împlineşti“ (Ecl. fiind trîntiţi de păcat sau stînd neputincioşi în faţa unor decizii majore. Dar testul flatărilor şi al laudelor a descoperit zgura din el.? Nu istoria trecută. fiind strîns cu uşa. Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu .

smereşte înaintea lui Dumnezeu şi este vindecat. Iar după ce a „strigat pînă dimineaţa, ca un leu“ (13) şi după ce Domnul i-a răspuns, adăugînd încă cincisprezece ani la viaţa lui, era normal, spunem noi, ca Ezechia să izbucnească în cîntări de laudă şi să facă promisiuni lui Dumnezeu. „Acum - spune el - voi umbla smerit pînă la capătul anilor mei“ (15). Nimeni nu l-a obligat pe Ezechia să facă o astfel de promisiune lui Dumnezeu „voi umbla smerit pînă la capătul anilor mei“. Domnul s-ar fi bucurat poate mai mult de un simplu oftat al lui Ezechia: „Ajută neputinţei mele!“ Dar pentru că Ezechia a făcut promisiunea, „Dumnezeu l-a părăsit - spune textul din Cronici - ca să-l încerce, ca să cunoască tot ce este în inima lui“ (2 Cron. 32:31). Cîtă asemănare descoperim între Ezechia şi Petru: „Doamne, i-a zis Petru, de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi da viaţa pentru Tine!“ (Ioan 13:37). Atît Ezechia, cît şi Petru au uitat că astfel de promisiuni pripite sînt trecute prin foc de Dumnezeu, şi nu pentru că El n-ar şti cine este cel care face promisiunea şi cît valorează ea. În cazul lui Petru, Isus îi răspunde imediat: „Îţi vei da viaţa pentru Mine? Adevărat, adevărat îţi spun, că nu va cînta cocoşul, pînă te vei lepăda de Mine de trei ori“ (Ioan 13:38). Din pricina inimii noastre îngîmfate Se dă Dumnezeu deoparte atunci cînd facem astfel de promisiuni, pentru ca să aflăm noi înşine ce este de fapt în inima noastră şi cît valorează promisiunile pe care le facem. Nimeni nu trăieşte în prezenţa lui Dumnezeu prin propriile lui realizări, ci prin harul Său. Or, acest adevăr trebuie să-l învăţăm cu toţii. Petru l-a învăţat, pentru că în momentul în care a auzit cocoşul, a ieşit afară şi a plîns cu amar. Ezechia însă a cumpănit cuvintele lui Isaia, a văzut că nu-l vizează pe el în mod direct şi a exclamat cu nonşalanţă: „Cuvîntul Domnului pe care l-ai rostit este bun. Căci, a adăugat el, măcar în timpul vieţii mele va fi pace şi linişte“, iar după mine, potopul, o fi gîndit Ezechia! O biruinţă nu o garantează neapărat şi pe următoarea. Fiecare avem cuptorul încercărilor noastre. Fiecare avem „preţul“ nostru şi diavolul va încerca să-l găsească, pentru ca să poată aduce robia şi distrugerea, pentru ca să poată opri înaintarea Împărăţiei lui Dumnezeu. Iar din cuptorul încercărilor vom ieşi biruitori numai dacă nu vom uita că am fost mîntuiţi spre slava Lui Dumnezeu, nu spre propria noastră slavă. Cele spuse în Isaia 37:20 sînt adevărul ce răzbate din întreaga carte: „Toate împărăţiile pămîntului să ştie, că numai Tu, Doamne, eşti Dumnezeu“. Iar El nu-Şi împarte slava cu nimeni - ne spune Isaia.

partea IV

LECŢIILE 10-17

INTRODUCERE
Am ajuns la un fel de cumpănă a apelor în carte. Avînd în vedere că am parcurs 39 din cele 66 de capitole, e ca şi cum am fi pe paginile albe dintre Testamente. Dar nu numai numărul de capitole, ci şi conţinutul lor sugerează aceasta. Tot ceea ce era doar o umbră în prima parte a cărţii va prinde contur în partea a doua. Să presupunem deci că tocmai am întors ultima pagină din „Vechiul“ şi ne pregătim să intrăm în „Noul Testament“ al cărţii lui Isaia. Cine a scris profeţiile care urmează şi pentru cine au fost ele scrise? Raportul dintre momentul în care a fost rostită o anumită profeţie şi evenimentele despre care vorbeşte ea determină funcţia ei pentru cei care au auzit-o. Şi numai atunci cînd înţelegem perspectiva din care este făcută profeţia, ne putem bucura cu adevărat de frumuseţea Celui care stă în spatele ei, fără s-o alterăm prin presupunerile noastre pe care le putem aduce uşor în interpretarea textului. Înainte de a formula o concluzie cu privire la momentul istoric în care a fost rostită profeţia, trebuie să menţionăm poziţia criticilor legată de cartea lui Isaia.67 Începînd cu jumătatea secolului al XIX-lea, o serie de teologi germani, negînd supranaturalul şi deci posibilitatea ca Isaia să fi vorbit despre evenimente viitoare, au rezolvat problema prezenţei în carte a unor astfel de profeţii atribuind capitolele 40 la 66 unui al doilea (deutero) Isaia şi chiar unui al treilea (tritero) Isaia. O astfel de presupunere dezbracă profeţia de întreaga ei forţă, deformează chipul Dumnezeului pe care a vrut să ni-L prezinte autorul, estompînd frumuseţea Lui în relaţia cu poporul. Premisa pe care am zidit comentariile de faţă este că întreaga carte aparţine unui singur autor, lui Isaia, cel care a profeţit pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia şi că Isaia şi-a redactat el însuşi profeţiile. Validitatea unei astfel de premise trebuie să poată fi dedusă din însăşi coerenţa argumentelor cărţii şi din unitatea ei, şi nădăjduim că tocmai lucrul acesta va ieşi în evidenţă din comentariile acestei ultime părţi a cărţii lui Isaia. Ultimul verset din capitolul 39 se încheie cu cuvintele lui Ezechia: „...măcar în timpul vieţii mele va fi pace şi linişte“. Deşi vorbesc de pace, aceste cuvinte prevestesc de fapt furtuna, fiind o lumină verde pentru pedeapsa vestită de Dumnezeu.
67

Vezi nota de la pagina 29, vol. I.

Este adevărat că Dumnezeu vesteşte pedeapsa prin profeţii Săi ca să nu trebuiască s-o împlinească (Ier. 18:7-11). Dar odată ce, prin indolenţa sa, Ezechia a respins şansa de a schimba, prin pocăinţă şi ascultare, cursul istoriei profeţite, el pare să fi deschis poarta larg pentru împlinirea cuvintelor spuse de Dumnezeu prin Isaia (39:6-8). Iată de ce capitolul 40 ne mută în mijlocul unor evenimente ce urmau să se împlinească aproximativ 170 de ani mai tîrziu. Plasat în prezentul acestui „viitor profetic“, Isaia spune: „Robia Ierusalimului s-a sfîrşit şi nelegiuirea lui este ispăşită“. Nădejdea noului început nu putea fi pusă în oameni, căci „Orice făptură este ca iarba şi toată strălucirea ei este ca floarea de pe cîmp. Iarba se usucă, floarea cade cînd suflă vîntul Domnului peste ea“ (40:6, 7). Soluţia - spune Isaia trebuie să vină de la Domnul. Este nevoie de El în persoană, de puterea Lui, de braţul Lui cel tare. Numai El poate să-Şi pască turma şi El va trebui să-Şi ia mieii în braţe. Era firesc deci ca acel glas să strige: „Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!“ (40:3). Ce sens avea o astfel de profeţie pentru cei care la împlinirea ei aveau să fie de mult „oale şi ulcele“? Ca să dăm un răspuns, este suficient să ne aducem aminte că în întreaga istorie despre care ne-a vorbit Isaia pînă aici, problema majoră a fost neîncrederea în Dumnezeu. Or, tocmai puterea lui Dumnezeu şi frumuseţea caracterului Său sînt scoase în evidenţă de profeţiile care urmează. Atît Ezechia, cît şi urmaşii lui aveau să se confrunte cu alegerea între încrederea şi neîncrederea în Domnul. Cunoaşterea lui Dumnezeu era deci vitală pentru cei de faţă şi pentru toţi cei care urmau să vină după ei. Ce Dumnezeu extraordinar! Cu ani în urmă, El pregătise inima tînărului Ezechia pentru deciziile bune pe care acesta le-a luat şi astfel ţara a putut gusta binecuvîntările lui Dumnezeu. Dar acum zarurile par să fi fost aruncate. Nelegiuirile poporului, la care s-a adăugat decizia lui Ezechia de a ridica stăvilarele ascultării şi ale pocăinţei, au deschis drum revărsării mîniei lui Dumnezeu. Şi totuşi, Dumnezeu continuă să pregătească inima lor pentru zilele grele care-i aşteptau. Cît de mult trebuia să ţină Dumnezeu la poporul Său dacă a fost dispus să înceapă să-i pregătească inima pentru acel eveniment crucial distrugerea Ierusalimului şi a Templului - cu mai bine de 100 de ani înainte? Însă numai un Dumnezeu care are istoria în căuşul palmei putea face aşa ceva, şi tocmai recunoaşterea acestui fapt de către popor este obiectivul urmărit de Dumnezeu prin toate proorociile ce urmează. Din punct de vedere istoric, pasul care avea să urmeze capitolului 39 din Isaia era blestemul desfiinţării naţionale - exilul. Dar în spatele întregii scene se afla legămîntul veşnic al lui Dumnezeu, un act juridic unilateral şi irevocabil, încheiat în faţa cerului şi în faţa întregului pămînt de un Dumnezeu neschimbător în credincioşia Lui.

Capitolele ce urmează par să fie o confruntare între dumnezei. Atunci cînd poporul Israel a văzut Ierusalimul împresurat, Templul lui Dumnezeu dărîmat şi pîngărit şi vasele sfinte duse în Babilon, şi-a simţit ameninţată nu numai fiinţa naţională, ci şi întreaga temelie a credinţei. Tot ceea ce Dumnezeu le dăruise prin legămîntul încheiat cu părinţii lor Avraam, Isaac şi Iacov - sămînţă, ţară şi binecuvîntare - se risipea în ţărîna pe care o călcau în picioare în drumul robiei lor. Floarea tineretului lui Iuda zăcea ucisă pe dealurile ţării. Ţara însăşi a rămas pustie, pentru că locuitorii ei luaseră calea exilului. Iar odată cu dărîmarea Templului, binecuvîntarea însăşi - prezenţa lui Dumnezeu - părea să se fi dus. Şi astfel, din poporul Domnului au ajuns poporul nimănui, un popor de robi, întocmai ca în anii dinaintea eliberării din Egipt. Într-o lume idolatră în care zeii erau în spatelele tuturor evenimentelor şi în care poporul Israel se vedea părăsit de Dumnezeul lui, întrebarea care avea să revină mereu în mintea lor era: Oare nu am greşit alegerea dumnezeului nostru? Nu cumva este mai mare dumnezeul popoarelor care ne asupresc? Comparînd un Dumnezeu nevăzut, care pe deasupra pare să fi şi uitat de durerile poporului Său, cu zeii de aur şi de argint cîntărind sute de tone, înconjuraţi de fastul de nedescris al Babilonului, cărora i se închinau puternicii lumii de atunci, era firesc ca îndoiala să pună stăpînire pe inimile lor. Şi lucrul acesta avea să se accentueze pe măsura scurgerii anilor. Omul rezistă o zi, două, o săptămînă, două, hai să zicem un an, doi... Dar 70 de ani, o viaţă de om pare mult prea mult... Să păstrezi un popor, împuţinat şi adus la grea robie, să-l păstrezi mergînd împotriva curentului, într-o lume plină cu zei înzestraţi cu o aparentă omnipotenţă, într-o lume în care şi cei mici, şi cei mari se închinau lor şi-i venerau, şi s-o faci rămînînd distant din pricina dreptăţii Tale care Te obligă să-l pedepseşti, lăsîndu-l în mîini străine, era o sarcină care, după toate normele noastre, se învecina cu imposibilul. La o astfel de sarcină îl cheamă Dumnezeu pe Isaia atunci cînd îi pune pe inimă cuvintele din a doua parte a cărţii sale (40-66).

Lecţia 10
Cu cine Mă veţi asemăna?
Textul lecţiei: Isaia 40:1-31
de citit: Is. 40:1-48:6a

Ideea centrală a lecţiei: Orice făptură este ca iarba: Cum ar putea să
mîntuiască lucrarea mîinilor ei?

Pregătirea lecţiei
sau exegeza textului

Schiţa întregului context: (40:1-48:6a)
Pentru că textele următoarelor trei lecţii au fost alese din acelaşi context 40:1-48:6a - în rîndurile următoare vom prezenta schiţa întregului context, dar comentariul de mai jos se va mărgini doar la capitolul 40, urmînd ca în lecţiile următoare să continuăm comentarea porţiunii de context aferente fiecărei lecţii în parte. 40:1-11 Pentru că orice făptură este ca iarba, cei care aşteaptă mîntuirea trebuie să pregătească o cale pentru Domnul.

40:12-31 Domnul este mai presus de toţi dumnezeii, de aceea robia nu este un accident, ci este parte a planului Său. 41:1-20 Pentru că Domnul, Dumnezeu orchestrează istoria, poporul pe care El Însuşi L-a ales nu va fi uitat în iureşul evenimentelor ei.

41:21-29 Puterea Domnului de a prezice şi de a împlini evenimente viitoare dovedeşte faptul că, într-adevăr, El este Cel care orchestrează istoria. 42:1-8 Pentru adevărata izbăvire pe care Domnul dorea s-o dea era nevoie de soluţia radicală pe care numai Robul Domnului o putea oferi.

Israele. Domnul a hotărît ca această zi a mîntuirii din Robia Babiloniană să fie adusă prin robul Său Cirus şi vai de cine va încerca să i se împotrivească. este o nebunie să aştepţi mîntuirea de la idolii ciopliţi şi turnaţi de mîna omului. 43:22-28 Iar lucrul acesta va fi posibil pentru că o voi face de dragul Numelui Meu şi nu pentru meritele tale. apele nu te vor îneca şi focul nu te va arde. şi vei iubi pe Domnul cu toată inima. Atunci cînd proorociile făcute mai dinainte L-au dovedit pe Domnul a fi singurul Dumnezeu. 44:6-22 44:23-28 Iar faptul că El este singurul Dumnezeu şi singurul Mîntuitor va trebui declarat în ziua mîntuirii. se va vedea diferenţa dintre Cel care din tinereţea ta. cu tot sufletul şi cu tot cugetul tău. 42:18-25 Adevărata robie este robia păcatului şi de aceea mîntuirea din Robia Babiloniană nu va rezolva încă problema. Cu toate acestea. căci Eu sînt Domnul şi afară de Mine nu este nici un Mîntuitor. 43:1-7 43:8-21 Pentru că ai preţ în ochii Mei. Cel care am mîntuit în trecut. Eu. 45:1-13 În suveranitatea Lui absolută. 44:1-5 Desăvîrşirea mîntuirii Mele se va concretiza în revărsarea Duhului Meu peste tine şi peste sămînţa ta.42:9-17 Şaptezeci de ani de aşteptare au pus la grea încercare dragostea lui Dumnezeu pentru poporul Său şi pentru că dragostea Lui nu mai poate fi stăvilită. te-a purtat pe umăr şi cei care trebuie purtaţi pe umăr. cum ai promis atunci cînd Domnul a încheiat cu tine un Legămînt. va fi oare cineva în Israel gata să recunoască adevărul pe care istoria întreagă îl declară despre Dumnezeu? 46:8-13 . voi mîntui şi acum. Israele. Dumnezeu Îşi va mîntui poporul din robie. recunoscînd că dreptatea locuieşte numai în Domnul. 46:1-7 Cînd idolii răsăritului vor cădea în ţărînă înaintea Domnului. 45:14-25 Suveranitatea lui Dumnezeu se va vedea însă abia atunci cînd orice genunchi se va pleca înaintea Lui şi orice limbă va jura pe El.

Din totdeauna Dumnezeu a vorbit ca să se facă înţeles. an de an. pentru marele Marduk. din pricina încăpăţînării lor. Această profeţie a lui Isaia. Această „cale a domnului“ la care lucrau ei era „calea sacrelor procesiuni“. 48:1-6a Comentariul textului lecţiei: (40:1-31) Isaia 40:1-11 Mîngîiaţi. mîngîiaţi pe poporul Meu. Toate aceste lucruri au fost vestite mai dinainte ca să zdrobească inima împietrită a lui Israel şi s-o întoarcă de la idoli la Dumnezeu. oare nu cumva marele Marduk?“ Înţelese în acest context.duşmanul nu va birui. incredibilul sistem de apărare pe care-l constituiau zidurile triple ale cetăţii. strigătul crainicului babilonian . cine este adevăratul Domn. în pofida strălucirii lui şi a descîntecelor vrăjitorilor lui. prin ele.. Cuvintele rostite prin Isaia în capitolul 40 erau menite să rezoneze în urechile celor aplecaţi pe caldarîmul Babilonului ca să pregătească „calea domnului“. canalul de apă şi porţile uriaşe.. „calea sacrelor procesiuni“68 . o cale zidită cu truda şi sudoarea a mii de robi evrei şi de alte naţionalităţi. încercau să-i copleşească cu măreţia dumnezeului pentru care pregăteau ei o cale. timp de şaptezeci de ani ei au pregătit calea pentru un alt domn. zi de zi. va marca începutul intervenţiei mîntuitoare a lui Dumnezeu. „Calea Domnului“ pregătită în pustie urma să fie calea ce duce din Babilon înapoi în Ierusalim. urmau să fie reactualizate de strigătele vătafilor babilonieni care. Iar după ce calea şi templele au fost terminate. Yahweh arunca o provocare dumnezeilor Babilonului. transformînd-o într-o întrebare: „De fapt. ajunseseră robi în Babilon. avea menirea să trezească pe cei care. Pentru aceasta a pus Dumnezeu în gura profetului Său cuvinte care.„pregătiţi calea domnului“ adîncea durerea din inima poporului apăsat. Toţi iudeii ajunşi în robie ştiau că acest text ar trebui să poarte în el un mesaj al nădejdii. . Prin ea. cuvintele profetului capătă o semnificaţie deosebită: 68 În contextul discuţiilor prezente este semnificativ şi numele acestei căi a procesiunilor: Ai-ibur-sabu . dumnezeul Babilonului.47:1-15 Prăbuşirea Babilonului. Tot aşa Îl vedem lucrînd pe Dumnezeu şi de data aceasta. ar fi făcut pe orice muritor să încline capul respectuos la auzul numelui acestei căi şi să zică într-adevăr „duşmanul nu va birui“. rostită cu mult timp înainte ca evenimentele amintite în ea să se întîmple. Şi ca să se facă înţeles El a vorbit în timp şi spaţiu. Măreţia de neînchipuit a imensei statui de aur care-l reprezenta pe Marduk. trăgînd nădeje că această provocare avea să rezoneze în inimile împietrite ale poporului Său. în prag de sărbătoare. fastul extraordinar al sărbătorilor. Cu toate acestea.

În ţară nu era împărat. şi pe Israel în mîinile jăfuitorilor? Oare nu Domnul. şi acest ultim strop de nădejde în inima robului iudeu. Dar pentru ca. la vremea potrivită. Dar oare va binevoi El s-o aducă? Şi apoi. „Cine a dat pe Iacov pradă jafului. Iar atunci cînd acest Dumnezeu a lăsat în Cuvîntul Său şi promisiuni ale mîntuirii. Un glas strigă: „Pregătiţi calea Domnului!“ Prima parte a acestui capitol (1-11) este adunată în jurul a două „strigăte“.„Mîngîiaţi. pentru că nu mai exista nici împărăţie. în joc este însăşi slava lui Dumnezeu. dar măsurată.încearcă să le spună Isaia (42:24). Prin cele două strigăte se pun faţă în faţă cele două soluţii teoretic posibile pentru izbăvirea după care tînjea fiecare iudeu expatriat: omul şi Dumnezeu. ostile şi nemiloase.“.. De aceea scăparea putea veni numai de la Dumnezeu. în adîncul lui se frămîntau gînduri legate nu de existenţa lui Dumnezeu. să mai poată Dumnezeu izbăvi pe poporul Său? Tocmai de aceea anunţă Isaia intervenţia directă a unui Dumnezeu atotputernic şi binevoitor.a fost dărîmat şi ars de armatele unor dumnezei străini. înţelegi că nici chiar exilul nu înseamnă o totală desfiinţare naţională şi în consecinţă priveşti cu încredere spre ziua izbăvirii. Domnul Dumnezeu este binevoitor faţă de poporul Său. Atunci cînd ştii că pedeapsa nu este lovitura unei soarte impersonale. ci este pedeapsa dreaptă. Dar anii mulţi şi grei de robie au stins.Templul cu Locul Prea Sfînt . nelegiuirile sînt cauza directă a pedepsei. Dumnezeu este Domnul cel atotputernic. mîngîiaţi pe poporul Meu. a mîniei lui Dumnezeu pentru nelegiuirile călcării legămîntului încheiat cu El. orice făptură este ca iarba. Robia a fost impusă de unul dintre cele mai puternice imperii - . că nelegiuirea lui este ispăşită“ (40:1. zice Dumnezeul vostru! Vorbiţi bine Ierusalimului şi strigaţi-i că robia lui s-a sfîrşit.. mîngîierea pregătită de cuvintele lui Isaia să-şi poată face efectul. şi deci nu era cine să facă planuri şi alianţe militare pentru rezolvarea problemei. În versetul 3: „Un glas strigă. cei cărora le era adresată profeţia trebuiau să înţeleagă toate elementele ei: Cel care a adus pedeapsa peste ei a fost Dumnezeu. odată ce ochii lor au văzut cum însuşi locul prezenţei lui Dumnezeu . împotriva căruia am păcătuit?“ . mai este încă nădejde. Trăind şi lucrînd zi de zi la umbra statuii marelui dumnezeu babilonian. poate. Nădejdea pe care ar fi putut s-o pună în oameni nu prea avea nici un suport obiectiv. iar în versetul 6: „Un glas zice: «Strigă!»“. 2). ci de atotputerea Lui şi de bunăvoinţa Lui faţă de el. în ultimă instanţă. pedeapsa a fost dată cu măsură şi de aceea există nădejdea ca exilul să se sfîrşească.

. Împăratul a intrat în templu. dar jertfele pentru dumnezeii Babilonului şi Borsippei au fost aduse conform ritualului complet“. În luna. 204. Deci. ci să-Şi pască turma ca un Păstor.. şi de aceea tocmai pe El îl anunţă Isaia: „Iată Domnul.. Vol. ei au ţinut festivalul Anului Nou conform ritualului complet. a măturat totul în calea lui. Şi împăratul Babilonului să fie oare ca iarba? Şi dumnezeii Babilonului să fie oare o lucrare făcută de mîna omului? Oare şi pentru ei să fi fost adevărate cuvintele lui Isaia? Iată întrebările stîrnite de acest al doilea 69 Dovada acestor procesiuni anuale o găsim pe tableta de lut care descrie căderea Babilonului: „Anul al unsprezecelea: Împăratul (Nabonide) a rămas în Tema. experienţa lor era destul de grăitoare ca să nu fi fost nevoie de cuvinte multe pentru argumentarea acestor afirmaţii. floarea cade. Îndoiala putea să vină atunci cînd cuvintele profetului ar fi fost asociate cu măreţia Babilonului. „Anul al şaptesprezecelea: . Pentru fiecare rob evreu acest prim strigăt trebuia să fie glasul aceluia care.“ (10). mîngîierea putea fi adusă numai de Unul care era mai puternic decît puternicii vremii. El vine nu să apese în continuare. Numai venirea Lui putea fi o mîngîiere sigură. Al doilea strigăt este strigătul lui Isaia la porunca directă a Domnului. Numai Cel care a stîrnit furtuna mai putea s-o oprească. El reprezintă de fapt replica Domnului la mîndria şi semeţia celor care se închinau chipului turnat al dumnezeului Babilonului: „Orice făptură este ca iarba. cu glasul crainicului care anunţa festivalul religios anual închinat lui Marduk. Zababa şi dumnezeii cetăţii Kish. 203.care. În ceea ce-i privea pe ei înşişi.. templul lui Gula şi templul lui Ninutura. Apoi. Iarba se ususcă. I p. cînd suflă vîntul Domnului peste ea“ (6. Lugal-Marada şi ceilalţi dumnezei ai oraşului Marada. Împăratul n-a venit în Babilon pentru (ceremonialurile) lunii Nisanu.. era aşteptat să vestească eliberarea din robie. The Ancient Near East.. 22. Nebo n-a venit în Babilon. 25. zeiţa Ninlil (şi ceilalţi dumnezei ai) cetăţii Husagkalama au intrat în Babilon. Cele două „strigăte“ constituie o posibilă cheie pentru înţelegerea forţei extraordinare a acestor profeţii.. În realitate însă.. fie dumnezei. şaptezeci de ani la rînd. “ Intrarea în Babilon se făcea pe poarta Iştar şi se parcurgea apoi „calea procesiunilor“. deoparte şi de alta a acestei căi se aflau templele lui Iştar. B... (Pritchard J. Bel a ieşit pentru procesiune. Vezi şi planul cetăţii Babilon. an de an. Bel n-a ieşit (din Esagila în procesiune). să-Şi ia mieluşeii în braţe. oficialităţile şi armata erau în Akkad. de la o zi la alta. fie împăraţi. să-i ducă la sînul Lui şi să călăuzească blînd oile care alăptează (11). în mod dureros. şi toată strălucirea ei ca floarea de pe cîmp.. ale lui Marduk pînă la Esagila (templul turn). Prinţul urmaş la tron. fig. Iar venirea Lui aduce o mîngîiere deplină pentru că atotputerea Lui este însoţită de bunăvoinţa Lui faţă de poporul Său. avînd ocrotirea lui Marduk.Imperiul Babilonian . festivalul Anului Nou nu s-a ţinut.) . probabil. acest strigăt s-a confundat. Imediat în vecinătatea porţii era templul lui Ninmah. pag..69 Şi această durere era provocată de faptul că tocmai cuvintele care trebuiau să le vestească eliberarea erau cuvintele care subliniau realitatea crudă a robiei şi-i obligau să plece umiliţi capul în ţărînă. 7).. Nebo a plecat din Borsippa pentru procesiunea lui Bel. Dumnezeu vine cu putere şi porunceşte cu braţul Lui..

Ştiind că Nebucadneţar a domnit între 605-562 î. Adăugînd la acestea grădinile suspendate71 şi palatele somptuoase. p. se deschidea „calea sacră a procesiunilor“ care lega templele majore din Babilon de templul turn (ziguratul) din mijlocul cetăţii. vocea unui crainic se auzea prin cetate: „Pregătiţi calea domnului!“ An de an în inima iudeului reînvia ura faţă de dumnezeii străini pentru care construiau şi pregăteau „calea“ şi an de an procesiunile religioase readuceau în Pe lîngă cele 50 de temple. 19-20. De exemplu. deportarea continuînd în 597 î.. Bruce. The Paternoster Press.. probabil. apreciată şi deci cunoscută. Ambiţiile lui Nebucadneţar au făcut din cetatea de pe Eufrat o minune a lumii antice. pavată cu piatră şi străjuită de ziduri imense placate cu ceramică colorată. Împrejmuită cu trei rînduri de ziduri de apărare.) 70 . fiica medului Astyages. descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă au dovedit că în mica comunitate Qumran. pentru a cimenta alianţa cu Imperiul Med şi pentru ca să-i aducă aminte tinerei lui soţii de meleagurile deluroase ale ţării ei (Merrill C. înţesată de temple70 şi palate somptuoase.Hr. 605 î. Se spune că ele au fost construite de Nebucadneţar cu ocazia căsătoriei lui cu Amytis. p. Second thoughts on the Dead Sea Scrolls. străbătută în toate direcţiile de străzi largi.Hr. cetatea îşi merita pe deplin faima.. dintre care numai Nebucadneţar a clădit cincisprezece. 1956. este aproape sigur că la construirea acestei căi au lucrat şi robii evrei care au început să fie duşi în Babilon încă din primul an al domniei lui. Imediat după poarta Iştar. Să încercăm acum să înţelegem mai bine cum anume au operat aceste cuvinte în inimile celor striviţi de povara robiei. 71 Grădinile suspendate au ajuns să fie considerate una dintre cele şapte minuni ale lumii.Hr. cu acea ocazie. de strigătul profetului la porunca expresă a Domnului. ea trebuia pregătită pentru procesiunea religioasă principală a anului şi.72 Ne putem imagina ce impact a avut profeţia asupra celor care au trudit la pregătirea acestei „căi sacre a procesiunilor“ pentru dumnezeii Babilonului! Babilonul fremăta de ritualurile religioase închinate tuturor acestor zeităţi.strigăt. Periodic. vom înţelege nu numai amploarea ambiţiilor edilitare ale lui Nebucadneţar. „Calea sacră a procesiunilor“. ci şi faptul că ele reclamau toată mîna de lucru disponibilă. cartea lui Isaia a fost una dintre cărţile Vechiului Testament cele mai frecvent folosite. existau în cetate 180 de locuri de închinare ale zeiţei Iştar şi peste 1800 de nişe sacre.Hr. Pictorial Encyclopedia of the Bible. Cei peste 100 de ani care s-au scurs de la scrierea pînă la împlinirea profeţiei au oferit răgazul necesar pentru ca profeţia să se poată imprima în inima iudeilor. a fost construită de Nebucadneţar pentru ca în procesiunile anuale zeii să poată fi purtaţi de la un templu la celălalt. F. piedestale sau locuri sfinte pentru alţi dumnezei. şi finalizîndu-se în 586 î. Exeter. Calea a fost pregătită şi continua să fie întreţinută cu multă trudă şi cu multă cheltuială. Din descoperirile arheologice aflăm că în Babilon existau peste cincizeci de temple. Tenney. (F. cînd Nebucadneţar a dărîmat cetatea şi Templul lui Solomon. 440). 72 Din frecvenţa cu care este citat Isaia în diferitele scrieri rezultă că era o carte citită.

„podoaba împăraţilor. împreună cu Dumnezeul lor. 13:19). 14:6). cetatea viselor lor. loveau popoarele cu lovituri fără răgaz“ şi care „în mînia lor supuneau neamurile“ (Is. însemna să fi fost copleşit de măreţia şi puterea tuturor acestor lucruri. Dumnezeu care a ştiut mai dinainte toate aceste detalii i-a spus lui Isaia: „Strigă: «Orice făptură este ca iarba şi toată strălucirea ei ca floarea de pe cîmp»“. Dar pentru Dumnezeu. poate. În fiecare dimineaţă. falnica mîndrie a Haldeilor. pe cari le-a nimicit Dumnezeu“. Măreţia profeţiei lui Isaia constă în faptul că ea mută comparaţia dintre mîna de robi şi Marele Babilon. între Marele Dumnezeu şi Babilon . „biruitor al neamurilor“ avea să fie doborît la pămînt (Is. falnica mîndrie a Haldeilor“ (Is. 14:12). că acest „Luceafăr strălucitor“. roşie şi albă. împreună cu tot ceea ce au creat ei. chiar şi strălucirea împăraţilor Babilonului. acest „fiu al zorilor“. 24). 21. în cetatea somptuoaselor palate placate cu ceramică albastră.mintea iudeului promisiunea lui Dumnezeu din cartea profetului Isaia.„praful de pe cumpănă“. cînd te gîndeşti că aceste cuvinte au fost rostite cu aproape 170 de ani înainte ca ele să se fi împlinit! Dar ce extraordinar este Dumnezeul revelat de o astfel de profeţie! Cît de mult trebuia să-Şi iubească El poporul pentru ca să pregătească cu atîta meticulozitate mîngîierea pentru inimile ce urmau a fi frînte de aspra pedeapsă împotriva răzvrătirii! Is. 40:12-31 Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Marele contrast pentru cei ajunşi în Robia Babiloniană trebuie să fi fost contrastul dintre mîna de robi neputincioşi şi grandoarea împărăţiei babiloniene. Da. a puterii ei copleşitoare. va fi ca Sodoma şi ca Gomora. 13:19. Cine ar fi putut scoate din mîinile puternice ale împăratului pe acest mic popor iudeu? Grandoarea a tot ce-i înconjura era poate mult prea copleşitoare pentru ca în inima lor înfrîntă să se fi putut naşte nădejdea mîntuirii. falnica mîndrie a haldeilor“. Ce detalii uluitoare. toiagul de fier care pleca la pămînt orice îndrăzneală de împotrivire. despre faptul că această „podoabă a împăraţilor. Şi Domnul promisese că va porunci vîntului Său să sufle. Babilonul era „podoaba împăraţilor. Isaia vorbise de multe ori despre căderea Babilonului (capitolele 13. robii iudei aşteptau să-l vadă pe trimisul lui Dumnezeu apărînd în cetate şi aducînd „Sionului vestea cea bună“. Pentru mîna de robi iudei. a oştirilor şi împăraţilor ei. în cetatea grădinilor suspendate şi a falnicilor împăraţi care „în urgia lor. . Aşteptau momentul în care se va striga de pe un munte înalt robilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru!“ Aşteptau momentul în care drumul adevăratei procesiuni va traversa pustia pentru ca. Dar să fi fost rob în Babilon. să se poată întoarce în Ierusalim. „Iarba se usucă şi floarea cade cînd suflă vîntul Domnului peste ea“. 14.

Babilonul întreg era ca iarba şi toată strălucirea lui, ca floarea de pe cîmp. Cum ar fi putut iarba sau floarea ei să rămînă în picioare în faţa Celui care a măsurat apele cu mîna şi cerurile cu palma şi care a strîns ţărîna pămîntului într-o treime de măsură, a Celui care a cîntărit munţii cu cîntarul şi dealurile cu cumpăna? (40:12). Nu sînt toate Neamurile înaintea Lui ca o picătură de apă în vadră, ca praful de pe cumpănă? Cum de îndrăzniţi să faceţi comparaţia - pare să-i întrebe Dumnezeu? Uitaţi-vă la chipul de aur al lui Marduk! Oricît de impunător ar fi el73, istoria lui este banală: „Meşterul toarnă idolul şi argintarul îl îmbracă cu aur, şi-i toarnă lănţişoare de argint...“ (40:19). Cu el vreţi să Mă asemănaţi? „Nu ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-aţi gîndit niciodată la întemeierea pămîntului? [Nu Marduk, ci Yahweh] şade deasupra cercului pămîntului şi locuitorii lui sînt ca nişte lăcuste înaintea Lui. El întinde cerurile ca o măhramă subţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el. [Nu Marduk, ci Yahweh] preface într-o nimica pe voievozi, şi face o nimica din judecătorii pămîntului. De abia sînt sădiţi, de abia sînt sămănaţi, de abia li s-a înrădăcinat tulpina în pămînt: şi El suflă peste ei, de se usucă, şi un vîrtej îi ia ca pe nişte paie“ (40:21-24). De fapt, ce sînt cei 70 de ani, cît a durat strălucirea Imperiului Babilonian? Ce au fost cei 45 de ani de domnie ai lui Nebucadneţar? Frica se naşte dintr-o comparaţie, din compararea puterii mele cu puterea duşmanului, a şanselor mele cu cele ale duşmanului, a Dumnezeului meu (greşit înţeles), cu dumnezeul duşmanului (la fel de greşit înţeles). Calea şi templele la care lucrau iudeii în Babilon erau pregătite pentru marele Marduk sau Bel, dumnezeul cetăţii Babilonului. Cetatea şi Templul lui Yahweh zăceau în ruine, iar cetatea şi templul lui Marduk străluceau de frumuseţe! În astfel de momente o înţelegere greşită a lucrurilor putea fi fatală. Deznădejdea s-ar fi aşternut iremediabil în inimile celor ce erau şi aşa destul de apăsaţi de robie. Cu numai un secol în urmă, Ahaz a căzut în această greşeală, cînd, învins de sirieni, a dat vina pe Yahweh şi I-a închis Templul, înlocuindu-L cu dumnezeii Siriei care păreau mai puternici la acea oră. Dar nu numai Ahaz, ci toată istoria lui Israel stă mărturie acestei greşeli, iar acum Dumnezeu încearcă s-o prevină prin întrebarea pe care o repetă de două ori în acest oracol: „Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu?... «Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el», zice Cel Sfînt?“ (40:18, 25) Eu sînt Făcătorul cerului şi al pămîntului. Locuitorii lui sînt ca nişte lăcuste înaintea Mea şi întreaga lor istorie atîrnă de Mine. Pînă şi oştirea cerului Mă ascultă, Eu chem stelele pe nume şi una nu lipseşte.
Chipul de aur al lui Marduc era înalt de 26,7 m şi lat de 2,7 m, iar împreună cu masa de aur cîntărea 25 t.
73

În faţa unor astfel de cuvinte, robii evrei ar fi întrebat surprinşi: Şi atunci de ce mai zăboveşti, Doamne? De ce nu izbăveşti pe poporul Tău? Robia a durat 70 de ani. Timp suficient pentru ca o generaţie de oameni să-şi ducă speranţele neîmplinite cu ei în mormînt. Cu fiecare coşciug coborît în ţărîna străină a robiei, întrebarea din inimile iudeilor se transforma în convingere: „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu!“ (40:27) Dar, nu! Prin acest capitol din cartea proorocului Isaia Dumnezeu iese în întîmpinarea acestei resemnări. Cel care are timp de oştirea cerurilor şi de voievozii pămîntului, cum să nu ştie de soarta poporului cu care a intrat într-un legămînt veşnic? „Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele, soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu? Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeu cel vecinic, Domnul a făcut marginile pămîntului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină, dar cei ce se încred în Domnul îşi înoiesc puterea, ei sboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc“ (40:27-31).

Schiţa textului lecţiei: (40:1-31)
40:1-11 Pentru că orice făptură este ca iarba, cei care aşteaptă mîntuirea trebuie să pregătească o cale pentru Domnul. 40:12-31 Domnul este mai presus de toţi dumnezeii şi de aceea robia nu este un accident, ci este parte a planului Său.

Ideea exegetică: În pofida realităţii robiei, Dumnezeu nu poate fi nici comparat
cu zeii Babilonului, nici acuzat de nepăsare faţă de poporul Său.

Scopul cu care a inclus autorul textul în carte:Isaia include acest text
pentru ca în scurgerea anilor, prin el, poporul să-L vadă pe Dumnezeu coborînd pe caldarîmul Babilonului ca să-şi trezească poporul şi să-l facă să se întrebe: „Cine este de fapt adevăratul Dumnezeu?“

Titlul textului: Cunoaşterea lui Dumnezeu aduce nădejde celor în necaz

Planificarea lecţiei
sau actualizarea textului

Textul lecţiei: Isaia 40:1-31 Titlul lecţiei: Cu cine Mă veţi asemăna? Ideea centrală a lecţiei: Orice făptură este ca iarba: Cum ar putea să
mîntuiască lucrarea mîinilor ei?

Scopul lecţiei:
Conţinut: Privind experienţa lui Israel, să învăţăm că ieşirea din situaţiile limită este posibilă numai dacă păstrăm o perspectivă corectă asupra lui Dumnezeu, deci implicit şi asupra omului şi a idolilor pe care acesta şi-i plămădeşte.

Deprinderi: Să ne familiarizăm cu contextul cultural - dumnezeii Babilonului şi ritualurile religioase din Babilon - care ne va ajuta să înţelegem forţa acestei profeţii pentru cei ajunşi în Robia Babiloniană.

Planul lecţiei
I. Orice făptură este ca iarba! Deci cum ar putea fi lucrarea mîinilor ei? 1. Ce evenimente istorice vizează profeţia din capitolul 40? 2. Cum se explică preocuparea profetului pentru un viitor atît de îndepărtat, atunci cînd, de obicei, profetul era trimis să vorbească celor din vremea lui? 3. Care ar putea fi scopul lui Dumnezeu prin cele spuse de Isaia în acest capitol? 4. Puteau lucrurile spuse în acest capitol să fie de folos şi pentru cei din vremea profetului? Dacă da, în ce fel? Ce ar fi putut lucra o astfel de profeţie în Ezechia şi în popor, sau în urmaşii lor? 5. Ce dorea Isaia să comunice poporului prin afirmaţia: „Orice făptură este ca iarba şi toată strălucirea ei ca floarea de pe cîmp. Iarba se usucă, floarea cade cînd suflă vîntul Domnului peste ea“? 6. De ce era important pentru poporul ajuns în robie să înţeleagă că orice făptură este ca iarba? În situaţia lor, care puteau fi implicaţiile ignorării acestui adevăr?

II. Yahweh este Dumnezeu, indiferent cu cîtă strălucire ar fi înconjuraţi idolii Babilonului. 1. Ţinînd cont de situaţia în care avea să se afle Ierusalimul şi Templul în momentul la care se referă profeţia şi ţinînd cont de contextul cultural al vremii respective, de ce puteau idolii Babilonului constitui o ameninţare pentru credinţa poporului lui Dumnezeu ajuns în robie? 2. De ce credeţi că Isaia Îl prezintă pe Dumnezeu în contrast cu idolii? 3. Cum este prezentat Dumnezeu în acest capitol? 4. Isaia putea spune multe lucruri despre Dumnezeu. Este oare la întîmplare faptul că el Îl prezintă drept Creator al universului şi Guvernator al întregului pămînt, ca Cel care determină cursul astrelor şi al istoriei?74 III. Inima lui Dumnezeu aşteaptă să se îndure de cei care se încred în El. 1. Ce spune despre rolul binecuvîntărilor şi blestemelor faptul că Dumnezeu nu renunţă să vorbească poporului chiar dacă acesta a ales moartea de bună voie? 2. Ce spune despre Dumnezeu faptul că El începe să pregătească inima poporului Său cu mai bine de 100 de ani înainte de exil? 3. Ce spune despre Dumnezeu faptul că, deşi Şi-a trimis profeţii să vestească pedeapsa pentru încălcarea Legămîntului, nici una dintre cărţile profetice din Biblie (cu excepţia cărţii lui Naum, care vesteşte căderea cetăţii Ninive) nu se termină cu nota pedepsei, ci a nădejdii mîntuirii? 4. Ce paralelă distingeţi între atitudinea lui Dumnezeu, care vorbeşte poporului Său ce se pregătea de robie, şi atitudinea Domnului Isus în faţa lui Petru, care urma să fie confruntat cu ispita lepădării? (Luca 22:31-34) 5. De ce era important pentru poporul ajuns în robie să înţeleagă că toţi idolii sînt lucrarea mîinii omului, şi nu dumnezei? Ce anume din realitatea istorică respectivă putea fi o ameninţare pentru încrederea poporului în Dumnezeu? 6. În situaţia noastră, mai este oare important să ştim că orice făptură este ca iarba? Care sînt lucrările mîinii omului care ameninţă astăzi încrederea noastră în Dumnezeu şi care sînt forţele spirituale din spatele lor? 7. În acel context cultural, era important ca Dumnezeu să fie prezentat drept Creator şi Guvernator al universului. Cum trebuie să-L prezentăm pe El în contextul cultural în care trăim noi?

Capitolul 47 din Isaia sugerează faptul că cei din vremea respectivă socoteau că în spatele puterii Imperiului Babilonian, în spatele dumnezeilor lui era puterea astrologilor şi a vrăjitorilor.

74

Comentarii / Aplicaţii:
În Deuteronom 30:15-20, Dumnezeu pusese înaintea poporului viaţa şi moartea, binecuvîntarea şi blestemul. Ba mai mult, El a folosit orice ocazie pentru a-i ajuta să aleagă viaţa ca să trăiască, ei şi copiii lor după ei. Acum că alegerea a fost făcută, şi ea nu s-a oprit asupra vieţii ci asupra morţii, în loc să-i abandoneze, Dumnezeu ia totul de la capăt şi cu multă migală le pregăteşte inima pentru momentele întunecate pe care le-au ales. Bătălia mare pentru israeliţi urma să fie nu bătălia pentru bucata de pîine - la urma urmelor pînă şi în Egipt au avut oalele lor cu sarmale - ci bătălia de a-şi păstra credinţa ancorată în Dumnezeu. În Împărăţia lui Dumnezeu nici binecuvîntarea şi nici blestemul nu sînt „staţii terminus“ pentru poporul lui Dumnezeu. Deci valoarea supremă nu trebuie căutată în binecuvîntări, şi pierderea supremă nu poate fi blestemul, indiferent cît de greu şi apăsător ar fi el. Dumnezeu le foloseşte pe amîndouă ca mijloace spre un scop, şi nu ca scop în sine. Scopul este relaţia noastră cu El, şi cînd privim existenţa noastră prin prisma acestui sistem de valori, atunci înţelegem cu adevărat ce a vrut să spună Pavel în Romani 8:28. Cînd suferinţa şi greutăţile mă apropie de Dumnezeu, ele sînt cel mai bun prieten al meu şi oricît de tare ar durea prezenţa şi lucrarea lor în mine, voi ajunge să spun împreună cu Pavel: „Pe de altă parte ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu!“ (Rom. 8:28). Iată de ce nu se dă bătut Dumnezeu atunci cînd poporul Său a ales moartea, în pofida eforturilor Lui de a-i deschide ochii şi de a-l îndupleca, pentru ca întorcîndu-se la El să-l poată binecuvînta. Iată de ce Isaia nu-şi putea încheia profeţia după ultimele versete ale capitolului 39, deşi cuvintele lui Ezechia, care nu făceau decît să reverbereze dureroasa realitate a autosuficienţei şi răzvrătirii întregului popor, ar fi legitimat tăcerea definitivă a lui Dumnezeu. Dacă Isaia s-ar fi oprit la capitolul 39, ar fi contrazis tiparul profeţiilor biblice. Deşi majoritatea dintre ei au fost trimişi să vestească pedeapsa, din cei şaisprezece profeţi ale căror scrieri le avem în Vechiul Testament, numai Naum îşi termină cartea pe tonul pedepsei. Şi face lucrul acesta pentru că profeţia lui viza căderea cetăţii Ninive. Toţi ceilalţi profeţi îşi termină cartea cu nota mîntuirii pe care Dumnezeu avea s-o aducă peste poporul Său. Fiind purtătorii de cuvînt ai aceluiaşi Dumnezeu, toţi trebuiau să fie fideli naturii Celui pe care-L reprezentau. Nici Isaia nu putea face excepţie. Atunci cînd se pregătea „furtuna“ pentru ucenicii Domnului Isus, atunci cînd Petru urma să fie tîrît în lepădare de Hristos de o biată slujnică din curtea Marelui Preot, singurul lucru pe care Domnul Isus i-l spune este: „Simone, Simone, Satana a

cerut să vă cearnă ca grîul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu să întăreşti pe fraţii tăi“ (Luca 22:31-32). Or, tocmai acesta este şi scopul capitolelor 40-66. Ele au fost adăugate celor în care a fost rostită sentinţa, în nădejdea că, înţelegînd gravitatea situaţiei, poporul se va întoarce la Dumnezeu şi pedeapsa va fi comutată. Confruntat însă cu refuzul poporului, acelaşi Dumnezeu, care cu aproape 800 de ani mai tîrziu S-a rugat pentru credinţa lui Petru, mijlocea păstrarea credinţei poporului Său în momentele de cumpănă ale existenţei lui. Toate aceste profeţii au fost rostite ca peste ani, ele să fie şi să rămînă o dovadă a dumnezeirii lui Yahweh: „Voi sînteţi martorii Mei... voi şi Robul Meu, pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sînt: Înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu şi după Mine nu va fi, Eu, Eu sînt Domnul, şi afară de Mine nu este nici un Mîntuitor! ...Eu sînt de la început, şi nimeni nu izbăveşte din mîna Mea; cînd lucrez Eu, cine se poate împotrivi?“ (43:10, 11, 13). Numai cel care a păstrat o perspectivă corectă asupra lui Dumnezeu va găsi ieşirea din situaţiile grele în care s-ar putea să se pomenească în viaţă. O perspectivă corectă asupra lui Dumnezeu aduce după sine o perspectivă corectă asupra omului. Iar cel care recunoaşte că împreună cu orice altă făptură şi el este ca iarba, va accepta soluţia mîntuitoare pe care numai Braţul Domnului o poate aduce.

40:1-48:6a Ideea centrală a lecţiei:Pentru că Domnul Dumnezeu orchestrează istoria. în mod clar.vrea să spună acest text . . nădejdea lui nu putea să reînvie. că tot ceea ce se întîmplă este parte a planului Meu. Pregătirea lecţiei sau exegeza textului Comentariul capitolelor 41 şi 42: Isaia 41 1-20 În durerea lui. nu poţi zice nicidecum că soarta ta este ascunsă dinaintea Domnului şi dreptul tău este trecut cu vederea dinaintea Dumnezeului tău (40:27). Iacove.tot ce se întîmplă este parte a planului Său suveran. ci mîna suverană a lui Dumnezeu dirijează cursul istoriei. şi nu în nedreptatea Lui]. Deci. Domnul cheamă ostroavele şi popoarele la o analiză a istoriei. De aceea provocarea Domnului continuă: „Cine a ridicat de la răsărit pe acela [Nebucadneţar] pe care. Israele. Israel pare să nu mai audă şi să nu mai înţeleagă cuvintele Domnului. poporul lui Dumnezeu nu avea să recunoască faptul că nu şansa. îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune neamuri şi împăraţi?“ (2). De aceea. soarta celui ales de El este în mîna mîntuitoare a Robului Său. Însă pînă cînd. el apare în versetele de la sfîrşitul acestui capitol. în pofida întunericului acelor zile. Mulţi comentatori îl văd în personajul din primele versete ale acestui capitol pe Cirus. Întrebarea pe care le-o adresează în versetul următor le obligă să caute şi să recunoască pe Acela care orchestrează evenimentele istoriei. Înţelege dar. în neprihănirea Lui [adică în dreptatea Lui. Şi fiindcă Yahweh este adevăratul Dumnezeu . pentru că.Lecţia 11 Dreptul de a mîntui nu-l voi da altuia Textul lecţiei: Isaia 41:1-42:8 de citit: Is.

pe Cel care a iniţiat şi stăpîneşte urgia ce se dezlănţuie. sămînţa lui Avraam. salcîmi. pustia a început deja să se retragă. Versetul 5 descrie groaza care a apucat ostroavele.Dar oare despre el să fie vorba? Scopul profetului fiind să demonstreze că soarta poporului nu putea fi trecută cu vederea înaintea Celui care orchestra cu propria Lui mînă evenimentele istoriei. nu Nebucadneţar. publicată de David Press. El este în spatele a tot ce s-a întîmplat şi El hotărăşte şi ceea ce are să se întîmple în viitor. te aleg şi nu te leapăd!»“ (9. prietenul Meu. De aceea. Şi atunci cînd se dezlănţuie urgia. în secvenţe succesive. ci tu. ce pot să facă pentru ei argintarul şi lemnarul? Israel însă Îl are de partea lui pe Dumnezeul cel viu. pe care te-am ales. evenimentele istoriei viitoare. el desfăşoară înaintea ochilor noştri. cu mulţi dinţi care vîntură şi risipeşte munţii şi dealurile ca pleava şi care se laudă cu Sfîntul lui Israel. şi toată trufia li se va risipi. Intenţia institutului este să recupereze cît mai mult teren din pustia Neghev. „ca să vadă cu toţii şi să ştie. În aceste cuvinte regăsim o întreagă istorie. ei vor pieri cu toţii. din luna August 1990. mirţi şi chiparoşi75. Unde sînt neamurile care l-au apăsat atunci pe Israel? Dar pînă şi acum. În revista „Via“ Nr. Întregul tablou sugerează groaza pe care a răspîndit-o Imperiul Babilonian în expansiunea lui. în pofida faptului că în faţa puhoiului urgiei babiloniene toţi păreau o apă şi-un pămînt. David Ben-Gurion). Singura nădejde a neamurilor sînt idolii ţintuiţi în cuie. nici ambiţiile expansioniste ale unui Nebucadneţar. Israele. Cît de adevărate au fost aceste cuvinte. acum cînd le privim împlinite în istorie. şi Sfîntul lui Israel le-a zidit“ (20). Cel care ridică şi coboară pe toţi aceşti voievozi. Israel n-a ajuns încă o sanie ascuţită. bătuţi cu ciocanul şi lustruiţi de mîini omeneşti. 7. ci Domnul. editor Joseph H.Israele. salcîmului. vei rămîne. făcîndu-l locuibil şi cultivabil. precum şi mobilizarea lor şi a dumnezeilor lor în nădejdea că vor scăpa de urgia care ameninţa. În urma eforturilor celor ce lucrează în acest institut. robul Meu. 75 . n. Nu soarta. tu. Profeţia nu este încă împlinită în întregime. şi nu Cirus. 32. Intenţia profetului este să zugrăvească diferenţa dintre poporul lui Dumnezeu şi popoarele din jur. Hunting. Şi pentru că El este cel care a zis lui Israel: „Te-am ales şi ţi-am zis: «Tu eşti robul Meu. este mai probabil că cel la care se referă profetul este Nebucadneţar. Iacove.. pe care te-am luat de la marginea pămîntului şi pe care te-am chemat dintr-o ţară îndepărtată. căruia ţi-am zis: «Tu eşti Robul Meu. după aproape trei milenii. există un articol în care se vorbeşte despre realizările institutului Ben-Gurion (denumit astfel în memoria primului prim ministru al Israelului. o istorie care avea menirea să-l convingă pe Iacov că lucrurile nu stăteau aşa cum credea el. Vol. subl. Sfîntul lui Israel continuă să lucreze cu mînă tare pentru poporul pe care L-a ales şi pe care nu L-a lepădat nici azi. să priceapă şi să înţeleagă că mîna Domnului a făcut aceste lucruri. făcînd loc „cedrului. 9). Desăvîrşirea escatologică a mîntuirii Primele semne au început deja să se arate în pustia Neghev. te aleg şi nu te leapăd!»“ (8. Este surprinzător modul în care Se adresează Dumnezeu poporului Său: „. Văile şi dealurile nu s-au umplut încă de izvoare şi pustia n-a fost încă sădită cu cedri.). nu cei care te asupresc acum..

Dumnezeu l-a declarat pe Iacov robul Său pe care El Însuşi l-a ales şi nu-l va lepăda. .Israel . şi după ce. Dumnezeu promite o izbăvire mai mare decît şi-ar fi putut imagina poporul Israel. Vinovăţia poporului cerea o rezolvare mult mai radicală decît ar fi putut aduce Cirus sau decît ar fi putut realiza Israel. Astfel. El ne-a vorbit de alte două personaje .Nebucadneţar şi Cirus . Iar drumul spre această fază finală a mîntuirii trebuia să treacă prin alte faze intermediare. Dar la o privire mai atentă. În capitolele următoare profetul i se va adresa pe îndelete acestuia din urmă. 9). pentru ca Israel să ştie că El este Domnul. Şi. Trebuia să vină o izbăvire din orbirea care i-a adus în această robie. dar mîntuirea pe care o pregătea Dumnezeu era mult mai mare decît repatrierea şi rezidirea Templului.întreabă Isaia? „Oare nu Domnul. Or. El zice Sionului: „«Iată-i. Mîntuirea lui Dumnezeu viza reînnodarea relaţiei dintre El şi popor. vedem de fapt că personajul colectiv . Acum l-a adus pe scenă doar pentru că l-a întîlnit în spaţiul mîntuirii pe care Dumnezeu S-a legat s-o aducă peste Israel. 8. 44:26. 27). Cirus era unsul Domnului pentru întoarcerea poporului din exil. în 41:8-10. viza deschiderea ochilor şi urechilor unui popor orb şi surd. pentru că numai Domnul are puterea să spună de la început ce se va întîmpla. „Cine a dat pe Iacov pradă jafului şi pe Israel în mîinile jăfuitorilor“ .împăratul persan Cirus. profetul pare să se întoarcă la personajul colectiv . iată-i!» Şi Ierusalimului: «Îţi trimit un vestitor de veşti bune!»“ (27). Ea va începe cu izbăvirea din Robia Babiloniană în vederea unei restaurări naţionale (41:27. ne întrebăm despre cine este vorba în primele opt versete ale capitolului 42? Folosind aceleaşi expresii ca şi în versetele 8 şi 9 din capitolul precedent. 14. împotriva căruia am păcătuit? Ei n-au voit să umble pe căile Lui.robul Domnului . dar nu se va opri aici. prin profetul Său. viza tăierea împrejur a inimii lui. Cirus era prea mic şi prea puţin pentru o astfel de lucrare. pentru ca poporul să iubească pe Domnul din toată inima.promise aşteaptă încă. Isaia 42 1-8 După ce. în acest capitol se întîlnesc atît robul Domnului care va ţine loc de nuia Nebucadneţar . mîntuirea din Robia Babiloniană fiind prima dintre ele. din tot sufletul şi din tot cugetul lui.pe care le-a ridicat ca să-Şi împlinească planurile prin ele.la Israel.a mirtului şi măslinului“ (p.cît şi robul Domnului care va ţine loc de mîntuitor . 21-29 Domnul a ridicat de la răsărit pe cel care a adus asuprirea şi exilul şi tot El va ridica şi pe cel prin care va veni izbăvirea. 13. De aceea Domnul continuă să-Şi descopere planurile Lui în capitolul următor. şi n-au ascultat de Legea Lui“ (42:24).

Să fie atunci oare vorba de Cirus. ca să devină legămînt al poporului şi ca să fie adevărata lumină a neamurilor. 76 Edictul lui Cirus. deşi o continuare firească a ceea ce a început primul. era de fapt împlinirea ei pe planuri care nu puteau fi atinse de primul: nimicirea morţii pe vecie şi deschiderea ochilor orbilor şi a urechilor surzilor. Înţelegînd natura profeţiei biblice. el a fost ridicat ca să vestească Neamurilor judecata lui Dumnezeu împotriva Babilonului. de ce n-ar putea fi numit aici „Robul Domnului“. pentru ca să fie un semn pentru Ahaz şi pentru poporul întreg. Tot ce se spune despre Robul Domnului în capitolul 42 se potriveşte mult mai bine acestui personaj.9:6. chemat să aducă mîntuirea din Robia Babiloniană şi Robul Domnului. decît lui Cirus. şi Pruncul pe al cărui umăr avea să fie pusă domnia şi care urma să aducă peste pămîntul întreg o „pace fără sfîrşit“ . Dar mai mult.spune Domnul în versetul 8 . nu am putea pune pe umerii lui Cirus lucrarea din versetele 6-8.Hr.fost înlocuit cu un personaj individual. a cărui lucrare. împăratul Cirus. El va vesti neamurilor judecata“ (42:1). Iar pentrucă plăcerea Lui avea să fie frica de Domnul. unde în perspectiva profetică erau suprapuşi doi prunci (cel care urma să se nască peste cîteva luni de zile. Pînă şi cuvintele pe care le spune Domnul despre acest Rob al Său par să fie mult prea mari pentru Cirus: „Alesul Meu. „Alesul Domnului“? Într-adevăr. Cirus este numit „păstorul Domnului“. Imaginea creată în primul verset al acestui capitol ne obligă mai degrabă să ne întoarcem la „Odrasla“ ce urma să iasă din tulpina lui Isai (Is. şi la propriu şi la figurat (25:6-8). oricît am încerca. devenind astfel nădejdea ostroavelor. dimensiunea lucrării atribuite Robului Domnului din acest capitol întrece cu mult ceea ce Cirus ar fi putut face pentru Israel. . Deci. în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El. slava Lui n-o va da altuia. 7). faţă de popoarele deportate de babilonieni. lucrarea aceasta . el s-a arătat chiar binevoitor faţă de „trestiile frînte“. nici cinstea Lui idolilor. Totuşi. pe care l-au prezentat ultimele vesete ale capitolului precedent? Dacă în Isaia 44:28. şi a decretat repatrierea lor76. în El putea să-Şi găsească plăcere sufletul Domnului. adică să deschidă ochii orbilor şi să scoată din închisoare pe cei ce locuiesc în întuneric. ca în 7:14 şi 7:15. 539 î. Pe umerii lui avea să se odihnească Duhul Domnului. ca să vestească neamurilor judecata. un personaj cu totul distinct de primul. peste care Domnul a turnat Duhul Său. iar în 45:1 „unsul Domnului“. în capitolele 41 şi 42 se suprapun doi „robi ai Domnului“. 11:1-5).Îi aparţine Lui Însuşi. tot aşa şi aici. Era nevoie de un alt Rob al Domnului ca să dea mîntuirii dimensiunile ei desăvîrşite. nu ne este greu să-l vedem pe profet alunecînd de la mîntuirea din Robia Babiloniană spre mîntuirea din orbirea şi surzenia spirituală care a dus de fapt la prima robie. Or.

este şi va fi: „Eu sînt Domnul. este Cel care „nu va striga. Identitatea Lui ne este dezvăluită de versetul 8. Este vorba de o comunicare prin suprapuneri de imagini. El este Cel care „nu va slăbi şi nu se va lăsa pînă va aşeza dreptatea pe pămînt [chiar dacă aceasta Îl va costa viaţa]. pentru a sublinia un adevăr pe care se clădeşte întreaga soluţie mîntuitoare a lui Dumnezeu: „Eu sînt Domnul. El este Cel despre care a spus Dumnezeu: „Eu. care la prima vedere pare o adăugire ciudată la textul precedent. Primul este doar un pas intermediar. el nu putea fi legămînt al poporului. şi nu-l va face să se audă pe uliţe“. nici altul nu aveau o lege a lor în care să fi putut nădăjdui neamurile. mîntuire/MÎNTUIRE. Or. În mod evident. toată această descriere se abate şi de la ceea ce s-ar fi potrivit „robului Domnului Cirus“. Mesia. Cel care „va vesti judecata după adevăr“. Ceea ce am spus despre Mine atunci este adevărat şi astăzi. Acest tipar explică de ce. care îşi ţine . şi ostroavele [popoare străine de Israel] vor nădăjdui în Legea Lui“ (2-4). şi deci Numele Lui adună în el tot ceea ce Dumnezeu a fost. încet la mînie. acesta este Numele Meu. prin suprapuneri ale perspectivelor profetice: prunc/PRUNC. ca să fii Lumina neamurilor“ (42: 6. nu-şi va ridica glasul. „căci cerul şi pămîntul vor trece. Domnul. 32-34). 24:35). unsul şi alesul lui Dumnezeu pentru o anumită fază din mîntuirea pe care Domnul urma s-o aducă peste Israel. Numele pe care l-am strigat înaintea lui Moise în pustie. şi de aceea a pecetluit-o cu însuşi Numele Domnului. Dar el este adăugat în mod deliberat. Pentru ca restaurarea naţională a lui Israel să aibă sens. şi slava Mea n-o voi da altuia. şi va fi adevărat în veci. El este Cel care „trestia frîntă n-o va zdrobi. Dar. versetul spune ceva mai mult. Este ca şi cum Dumnezeu ar fi vrut să demonstreze că această lucrare se va face cu certitudine. vezi şi Ioan 1:4-14). iar Cirus nu avea absolut nimic cu legămîntul. plin de bunătate şi credincioşie. Isaia Îl aduce pe scenă pe Robului Domnului (42:1-6). ci Robul Domnului. şi de la ceea ce s-ar fi potrivit „robului Domnului . chiar dacă el a fost numit păstorul. Această diferenţiere între diferitele personaje devine şi mai clară atunci cînd înţelegem cine este de fapt Robul prin care va lucra Domnul. Iată deci Numele Meu din neam în neam: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv. pentru că inima Lui este focalizată de fapt asupra celui de al doilea aspect. atunci nu Cirus. Dumnezeu ştie că în primul rînd trebuie rezolvată esenţa problemei .De fapt ne aflăm în faţa unui tipar al profeţiei lui Isaia. acesta este Numele Meu“. Domnul nu poate fi divizat pe secole şi epoci.relaţia lui Israel cu Dumnezeu. Te voi păzi şi te voi pune ca legămînt al poporului. şi mucul care mai arde încă nu-l va stinge“. Te-am chemat ca să dai mîntuire şi Te voi lua de mînă. rob/ROB. nici cinstea Mea idolilor“. Nici unul.Israel“. imediat după ce a fost amintit Cirus la sfîrşitul capitolului precedent. atunci cînd întregul Israel s-a făcut vinovat înaintea Mea şi de aceea am vrut să-l nimicesc (Ex. Israel era în legămînt. Ori de cîte ori este vorba de primul aspect. Dumnezeu Se simte parcă obligat să vorbească şi despre al doilea. la o privire mai atentă. dar Cuvintele Mele nu vor trece!“ (Mat.

dragostea pînă în mii de neamuri de oameni. iar în 35:4 Isaia a spus: „El Însuşi va veni şi vă va mîntui. Robul Domnului care va fi pus ca legămînt al poporului şi Lumină a neamurilor. Isaia a spus: „Închideţi ochii şi fiţi orbi! . văzătorilor. dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat. Alături de nabateeni. În capitolul 25 Isaia profeţise că va veni o vreme cînd. surzii aud. căci „slava Mea n-o voi da altuia. iartă fărădelegea. Cine să fie atunci Robul Domnului prin care va veni mîntuirea. care trebuie să izbucnească din gura tuturor. de la o margine a pămîntului la cealaltă. Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire»“ (Mat. atunci şchiopul va sări ca un cerb şi limba mutului va cînta de bucurie. 34:6. 77 . Numele Domnului îl obligă pe Isaia ca prin capitolele ce urmează să zidească înspre deznodămîntul din marele capitol 53. în care Robul. apoi în 29. Încă în capitolul 6. morţii înviază şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia. pustia şi cetăţile ei. leproşii sînt curăţiţi. chedariţii au fost unul dintre triburile arabe ismaelite cele mai importante. satele locuite de Chedar77 şi locuitorii stîncilor. Atunci se vor deschide ochii orbilor şi se vor deschide urechile surzilor. Iar prin faptul că ea este atribuită Robului Domnului. şi v-a acoperit capetele. prin ceea ce va face Domnul Însuşi pe Muntele Sionului. toţi trebuie să dea slavă Domnului. 7). De aceea toată descoperirea dumnezeiască a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărţi pecetluite“ (29:9-11).pentru că Domnul a turnat peste voi un duh de adormire. nici cinstea Mea idolilor“. pentru că numai aşa îl putea ierta.. luînd asupra Sa nelegiuirea noastră a tuturor. 11:3-6). aceasta o voi aduce Eu. Versetele 10-12 cheamă la o cîntare nouă. v-a închis ochii proorocilor. Domnul.. a făcut dreptate întregului Nume al lui Dumnezeu.. 9-17 Cum se leagă versetele care urmează de cele precedente? Care sînt cele dintîi lucruri care s-au împlinit şi care sînt lucrurile noi care urmează să fie vestite înainte ca ele să se întîmple? (9).“. dacă nu Domnul Însuşi? Iar ca să rămînă credincios Numelui Său. identitatea acestuia devine clară. răzvrătirea şi păcatul. căci în pustie vor ţîşni ape şi în pustietate pîraie. şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor pînă la al treilea şi al patrulea neam!“ (Ex. Isus face aluzie evidentă la textele din Isaia: „Duceţi-vă şi spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi: «Orbii îşi capătă vederea. Atunci cînd trimişii lui Ioan Botezătorul vin la Isus şi-L întreabă: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?“. Dacă va fi mîntuire pentru Israel. Domnul trebuia să pedepsească păcatul. Aceasta urma să fie lucrarea directă a Domnului. Cei care locuiesc pe insulele mării şi cei care călătoresc pe ea. în răspunsul Său.. şchiopii umblă. măhrama va fi luată (6-8).

împotriva căruia au păcătuit? Ei n-au voit să umble pe căile Lui şi n-au ascultat de Legea Lui. Dar din pricina orbirii lui. îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei. odată cu decretul lui Cirus. Domnul Îşi priveşte poporul înapoindu-se în ţară. robie faţă de care au fost orbi şi în vremea ieşirii din Babilon.Versetele ce urmează (13-17) sînt un poem al iubirii lui Dumnezeu pentru Israel. De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mîniei Lui şi grozăviile războiului: războiul l-a aprins din toate părţile şi n-a înţeles. Iar dacă rădăcina care a adus pedeapsa . l-a ars. Acestea sînt lucrurile noi pe care Domnul abia aşteaptă să le împlinească pentru Israel. Imaginea este cutremurătoare. înseamnă că adevărata robie nu s-a sfîrşit. voi gîfîi şi voi răsufla. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile naşterii.am tăcut şi M-am ţinut. Dar există o robie din care decretul lui Cirus nu putea aduce eliberarea. cînd Domnul Isus. Sînt lăsaţi de pradă şi nimeni nu-i scapă! Jăfuiţi. deşi Israel va fi obiectul izbăvirii lui Dumnezeu. voi preface întunericul în lumină. în loc să cînte împreună cu poporul izbăvit din Robia Babiloniană. Şaptezeci de ani I s-au părut parcă prea mulţi Domnului: „Am tăcut multă vreme zice El . le spune iudeilor: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi“ (Ioan 8:32). 25). pe care îl trimet [din Babilon spre ţara lui]? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu şi orb ca robul Domnului?“ (19). Domnul întreabă: „Cine a dat pe Iacov pradă jafului şi pe Israel în mîinile jăfuitorilor? Oare nu Domnul. A venit ziua izbăvirii. şi nimeni nu zice: «Dă înapoi!»“ (22). Dar Isus le vorbea de robia păcatului. crezînd că ea se rezolvă prin simpla apartenenţă la grupul celor ce se coborau din Avraam. Cirus. reluînd acest subiect. Dumnezeu îl priveşte mîhnit. ei îi răspund: „Noi sîntem sămînţa lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui. şi n-a luat seama“ (24. Dumnezeu nu vorbeşte aici de robia fizică. înaintea lor. Dar în loc să se bucure cu el. dacă nu robul Meu şi surd ca solul Meu. amestecîndu-Şi durerea cu bucuria lor: „Şi totuş poporul acesta este un popor prădat şi jefuit! Toţi zac înlănţuiţi în peşteri şi înfundaţi în temniţe.n-a fost smulsă. Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei. cum zici Tu: «Veţi fi slobozi!»“ (Ioan 8:33). 18-25 Nu era normal ca Dumnezeu să stea şi să se mire: „Cine este orb. n-a fost suficient pentru mîntuirea de care avea de fapt nevoie Israel. ea avea să se sfîrşească. încărcat cu daruri. şi locurile strîmbe în locuri netede: iată ce voi face şi nu-i voi părăsi“ (14. Iar orbirea lui vine din încrederea lui în idolii ciopliţi şi turnaţi. pentru că. un poem al Numelui lui Dumnezeu care este „Îndelungă Răbdare şi Îndurare“. Ca să le atragă atenţia asupra ei. el nu se va putea prinde în cercul cîntării de laudă la adresa lui Dumnezeu.păcatul împotriva Domnului . pe care-i consideră dumnezeii lui. considerîndu-se de-a dreptul jigniţi. . şi faţă de care rămăseseră orbi pînă în ziua aceea. Secole mai tîrziu. 16). Iată de ce robul Domnului. ca la ieşirea din Egipt (Ezra 1:4).

n.pentru ca ea să fie completă. În capitolele ce urmează.avea să fie adînc înrădăcinată în inima poporului. 42:1-8 Pentru adevărata izbăvire pe care Domnul dorea s-o aducă era nevoie de soluţia radicală pe care numai Robul Domnului o putea oferi. „Cine a dat pe Iacov pradă jafului şi pe Israel în mîna jăfuitorilor? Oare nu Domnul. El este Cel care orchestrează istoria. 41:21-29 Puterea Domnului de a prezice şi de a împlini evenimente viitoare dovedeşte faptul că. Întrebările lor trebuiau să se mişte de la „Cine?“ la „De ce?“. teama exprimată în 40:27 . poporul pe care El Însuşi L-a ales nu va fi uitat în iureşul evenimentelor ei. Ideea exegetică: Soarta celui ales de Domnul este în mîna Lui mîntuitoare.Această orbire încearcă s-o rezolve sfîrşitul capitolului (18-25). pentru că puterea Lui de a prezice viitorul Îl dovedeşte a fi Domnul. deşi tot ce li s-a întîmplat este dictat de suveranitatea Lui. să-i oblige să-şi pună întrebări legate de identitatea adevăratului Dumnezeu şi să vadă că. Titlul textului: Domnul orchestrează istoria . Acel „Pregătiţi calea Domnului“ din 40:3 a avut menirea să-i trezească din somn. într-adevăr. prin Robul Domnului.„Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu“ . Dumnezeul care orchestrează istoria. Dar pentru ca această nădejde să poată deveni realitate. atrăgînd însă atenţia şi asupra faptului că mîntuirea trebuie să vină pe planul adevăratei robii . poporul trebuia să-şi recunoască vinovăţia.). subl. Schiţa textului lecţiei: (41:1-42:8) 41:1-20 Pentru că Domnul. demonstrînd contrariul.cea a păcatului . Dumnezeu orchestrează istoria. Scopul cu care a inclus autorul textul în carte: După şaptezeci de ani de robie. Domnul încearcă să le spulbere teama. împotriva căruia am păcătuit?“ (42:24. în planurile Lui faţă de ei exista totuşi nădejde.

Scopul lecţiei: Conţinut: Înţelegînd că Domnul Dumnezeu este Cel care orchestrează istoria. dacă ar fi cunoscut planul lui Dumnezeu? (41:10-20) . Care sînt evenimentele istorice amintite în text şi care sînt personajele menţionate în el? (41:1-42:25) 2. soarta celui ales de El este în mîna mîntuitoare a Robului Său.Planificarea lecţiei sau actualizarea textului Textul lecţiei: Isaia 41:1-42:8 Titlul lecţiei: Dreptul de a mîntui nu-L voi da altuia Ideea centrală a lecţiei: Pentru că Domnul Dumnezeu orchestrează istoria. mîntuire/MÎNTUIRE. Pentru cei care sînt ai Lui. Să ne familiarizăm cu tiparul suprapunerii de imagini în profeţie: prunc/PRUNC. Faptul că Domnul vesteşte mai dinainte ceea ce are să se întîmple şi că tot El împlineşte ceea ce a vestit dovedeşte că Dumnezeu orchestrează istoria. Domnul Dumnezeu orchestrează istoria! Cum ar putea fi ascunsă soarta noastră dinaintea Lui? 1. În ce fel putea fi ajutat Israel să înfrunte îndoiala. De ce era important ca poporul să recunoască mîna lui Dumnezeu în spatele tuturor evenimentelor istoriei? II. Domnul are un plan. pentru ca să trezească în noi conştiinţa necesităţii mîntuirii. şi astfel să ne facă s-o acceptăm în dimensiunea ei desăvîrşită. 1. Ce face Dumnezeu ca să-Şi convingă poporul de suveranitatea Lui? (41:1-4) 3. pecetluit prin legămînt. Deprinderi: Planul lecţiei I. avem şanse să înţelegem şi faptul că Dumnezeu este Cel care ne trece prin focul purificator al pedepsei. rob/ROB.

De ce erau imperative prezenţa şi lucrarea Robului Domnului pentru planul mîntuirii lui Dumnezeu? IV. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile naşterii. dar fără păcat. 15) 4. Să ne apropiem . 1. În ce va consta lucrarea Robului Domnului? 5. 1. 16). Cînd ajungi să cunoşti adevărata faţă a lui Dumnezeu.. tocmai în astfel de momente trebuie să vină cineva să ne dezvăluie adevărata faţă a lui Dumnezeu. inima Lui bate pentru mîntuirea acestuia. 7:14. în dreptatea Lui.am tăcut şi M-am ţinut. Ce anume din lucrarea Lui a fost transferată Bisericii Lui şi cum trebuie s-o împlinim în contextul în care ne-a aşezat Dumnezeu? Comentarii / Aplicaţii: Atunci cînd sîntem învinşi de păcat. Dumnezeu le oferă o mîntuire desăvîrşită. diavolul nu va mai putea să te ţină departe de El. Cei care sînt în legămînt cu El se bucură de atenţia Lui specială. voi preface întunericul în lumină înaintea lor şi locurile strîmbe în locuri netede. Or. El este obligat să-l pedepsească pe păcătos (Is. Este suficient să ascultăm cu atenţie freamătul inimii lui Dumnezeu dezvăluit la sfîrşitul capitolului 42 ca să înţelegem cine este El de fapt: „Am tăcut multă vreme . „n-avem un Mare Preot. Valul istoriei pare să-i apuce pe toţi. şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu“. şi nu-i voi părăsi“ (14. iată ce voi face. Care este. Voi aduce pe orbi pe un drum neştiut de ei. de aceea ar fi trist să ne mulţumim cu mai puţin. Dar cine va face pentru cel căzut slujba pe care a făcut-o Isaia pentru poporul său? Autorul Epistolei către Evrei ne îndeamnă să venim cu încredere la Dumnezeu. dorinţa Celui Rău este să ne facă să credem că am fost total abandonaţi de Dumnezeu şi să cădem astfel în disperare. totuşi. care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre.zice Domnul . ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi. Iar disperarea este calea cea mai directă spre abandon: „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului. diferenţa dintre cei care sînt ai Domnului şi cei care nu sînt? (41:5-9) 2. 42:24a). Există vreun argument în text care să afirme divinitatea Robului Domnului din 42:1-8? 3.. În baza căror argumente din text putem identifica fiecare personaj în parte? 2. căci în El. Celor aleşi de El. Care este tiparul profetic de care se foloseşte Isaia în textul nostru şi cum poate fi el explicat? (vezi şi Is. voi gîfîi şi voi răsufla. deopotrivă.III. îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei. Deşi.

voi care sînteţi duhovniceşti [adică voi care purtaţi în voi chipul Dumnezeului celui nevăzut]. pentru că. 42:24a. 6:1). Fiind „Chipul Dumnezeului celui nevăzut“ (Col. Această slujbă a ridicării celui căzut a fost încredinţată celor care au fost ei înşişi ridicaţi. ne spune sfîntul apostol Pavel: „Chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală. 5:18-19). Trestia frîntă n-o va zdrobi şi mucul care mai fumegă încă nu-l va stinge. 5:9. 1:15). 1:5. 18:17). Numai astfel de oameni vor putea purta spre semenii lor lumina nădejdii. nu noi. Ce slujbă extraordinară! Şi ce extraordinară provocare ne face Dumnezeu.. 42:2-7). El a venit ca să ne dezvăluie adevărata faţă a Tatălui şi să ne încurajeze astfel să ne apropiem cu încredere de El.“. Chipul Tatălui nostru ceresc pe care-L purtăm în noi şi între noi ne va obliga să privim spre cel căzut aşa cum a privit Dumnezeu Însuşi spre poporul Său (Is. pînă va aşeza dreptatea pe pămînt. . să-l ridicaţi cu duhul blîndeţii“ [adică să vă purtaţi cu el în aşa fel încît să îndrăznească să revină la Dumnezeu şi să fie mîntuit] (Gal. pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie“ (4:15-16). 2 Cor. Dar Domnul Isus Hristos a încredinţat această slujbă şi Bisericii Sale. nici nu se va lăsa. ca să căpătăm îndurare şi să găsim har. pînă va scoate din temniţă pe cei legaţi şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric (Is. Evrei 7:24. Mat. El nu va slăbi. de pe căile lui strîmbe.dar cu deplină încredere de scaunul harului. şi nu-l va face să se audă pe uliţe... Slujba aceasta este o slujbă cu sorţi siguri de izbîndă. 42:14-16) şi să n-avem odihnă pînă cînd nu-l vedem adus la lumină din întuneric. Nouă. iar Isaia ne spune că El „nu va striga. aşa cum S-a frămîntat Dumnezeu pentru poporul Său ajuns în robie (Is. pe un drum neted. El este Mijlocitorul între omul păcătos şi Dumnezeu (1 Tim. ci Robul Domnului este Cel care îi ridică şi-i tămăduieşte. scoşi din întunecimea temniţei eului lor şi îmbrăcaţi cu chipul Celui care i-a mîntuit. Isus este Marele nostru Preot. Bisericii lui Hristos. 25). nu-Şi va ridica glasul. chemîndu-ne să călcăm pe urmele Lui şi să ne angajăm să facem şi noi această slujbă a împăcării! (Mat.. în ultimă instanţă. pînă va deschide ochii orbilor. să ne frămîntăm.

te aleg şi nu te leapăd!“ a spus Domnul în capitolul 41.. ar fi putut spune Domnul celui ce i-ar fi pus întrebarea.“ (1. „tu eşti robul Meu. pentru că eşti preţuit şi te iubesc. 2).. nu te va arde şi flacăra nu te va aprinde. Ce anume a văzut Dumnezeu în Israel ca să-l poată preţui atît de mult încît să spună: „Pentru că ai preţ în ochii Mei. Dacă vei trece prin ape.Lecţia 12 Să ştiţi şi să credeţi că Eu sînt! Textul lecţiei: Isaia 43:1-44:5 de citit: Is. ci pentru Mine îţi şterg fărădelegile şi vei şti că afară de Mine nu este nici un mîntuitor. Isaia 43 1-7 Israele. şi rîurile nu te vor îneca. nu în meritele lui Israel. rămînînd ca în lecţia de faţă să continuăm comentarea textelor ce ne-au mai rămas din context (Is. pentru că porţi Numele Meu şi pentru că te-am făcut pentru slava Mea (7). 40:1-48:6a Ideea centrală a lecţiei: Nu pentru tine. Pentru că te iubesc. . în capitolul 43. 43:1-48:6a). Pregătirea lecţiei sau exegeza textului Comentariul capitolelor 43-48: În lecţia precedentă am comentat inclusiv textul capitolului 42. dau oameni pentru tine. În contextul întregului capitol răspunsul trebuie ancorat în iubirea lui Dumnezeu. căci Eu te izbăvesc. te chem pe nume. dacă vei merge prin foc. Eu voi fi cu tine. Dumnezeu poate să spună: „Nu te teme de nimic. şi popoare pentru viaţa ta“? (4). eşti al Meu. Iar pentru că în capitolul 42 a deschis fereastra spre mîntuirea ce urma să fie adusă de Robul Domnului.

din pricina alegerii Sale. dar nu prin mare. Eu îţi vestesc toate aceste lucruri înainte să se fi întîmplat. 12. de cîntarea care a izbucnit pe buzele voastre cînd aţi văzut izbăvirea pe care v-am adus-o (Ex.. voi face ceva nou. pentru că zice El . Domnul le aduce aminte de „drumul“ pe care odinioară puterea şi dragostea Lui l-a croit prin mare.dar tu M-ai [şi] chinuit cu păcatele tale. Eu sînt Domnul şi afară de Mine nu este nici un Mîntuitor“ (43:10-11). n.nu numai că „tu nu M-ai chemat Iacove. atunci cînd plînsul se va fi transformat în bucurie. un joc al soartei impersonale. atunci cînd avea să fie confruntat cu greul robiei. ce promisiuni extraordinare îi face. Nu meritele lui Israel Îl înflăcărează pe Dumnezeu. Ca un laitmotiv.. Această promisiune a intervenţiei lui Dumnezeu avea să întreacă cu mult aşteptarea oricărui iudeu aflat în robie. de „războinici viteji. subl.. aduceţi-vă aminte de Marea Roşie. Tot ce va face Dumnezeu pentru Israel va face din pricina Sa. Ca să-i motiveze la pocăinţă şi la încredere în Dumnezeu. pentru că nu veţi ieşi din Egipt. un popor care şi-a uitat Dumnezeul. să recunoşti că „Eu sînt: înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu şi după Mine nu va fi! Eu.“ (43:19). Eu îţi şterg fărădelegile.? Unde este Domnul. Dumnezeu porneşte să pregătească inima poporului pentru zilele în care robia avea să devină o realitate. avea să se întrebe poate: De ce. Rămîn totuşi cîteva întrebări: Să facă Dumnezeu toate acestea pentru un popor încăpăţînat. pur şi simplu. Ca să pricepeţi ceea ce voi face pentru voi. 42:23-25. şi-i gata să se întîmple. de cărarea făcută prin apele adînci. soartei sau lui Dumnezeu? Iată de ce scrie Isaia ceea ce urmează după capitolul 39. care nici nu are de gînd să se întoarcă la Domnul? Oare esenţa . şansei. căci te-ai obosit de Mine“. 21-29. pentru ca tu. de mulţimea de care şi călăreţi. şi rîuri în locuri secetoase. Să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie. 15) . şi M-ai obosit cu nelegiuirile tale“. ci din Babilon. Un popor cu ochii în ţărîna lumii văzute (8). [nu pentru tine] şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale“ (22-25.).. el revine mereu cu întrebarea: Cine din ei a vestit aceste lucruri? Care din ei a făcut cele dintîi proorocii? Cine a făcut şi a împlinit aceste lucruri? (41:4. Israele. 22-28 Este impresionant să vezi cu ce cuvinte întîmpină Dumnezeu pe Israel.le spune Domnul. ca să nu se mai scoale. ci prin pustie.. Tot Eu sînt Cel care vă pregăteşte drumul eliberării din robie şi de data aceasta. Apoi le spune: „Iată.8-21 Acum că zarurile robiei Ierusalimului erau aruncate (39:6-8). Cu toate acestea „Eu. pentru Mine.. 17). şi toate acestea în pofida răzvrătirii lui. culcaţi deodată. Da. 43:9. împreună..? Iar dacă exilul şi repatrierea aveau să fie percepute de popor ca fiind. 44:7. . de care nu-I pare rău. nimiciţi şi stinşi ca un muc de lumînare“ (43:16. oare cui avea să dea el slavă? Cui se va închina: istoriei. 8). la întoarcerea în ţară.. 19.

Iar toate acestea le fac pentru Mine. 19:8. pe care l-am ales. 19:4-6). n. Dumnezeu le spusese: „Voi să-Mi fiţi sfinţi. nu ţara cu binecuvîntările ei materiale. aducîndu-Şi poporul înapoi în Ţara Promisă. Dumnezeu nu Se mulţumeşte să-Şi apere Numele în faţa străinilor.cea a preoţiei (Ex. iar ei să fie poporul Lui. ci prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul poporului era punctul focal al legămîntului pe care Dumnezeu îl încheiase cu ei. pentru că te-am făcut spre slava Mea. Iar în această dimensiune.. pentru că eşti preţuit şi te iubesc“. „Nu te teme de nimic robul Meu Iacov. ţară şi binecuvîntări materiale? Iată de ce dezvăluirile planului lui Dumnezeu continuă în capitolul următor. Domnul aştepta de la ei împlinirea promisiunii pe care întregul Israel I-a făcut-o la încheierea Legămîntului (Ex. În faţa unor astfel de profeţii. Domnul. Nu era suficient ca El să locuiască în Cort sau în Templu în mijlocul lui Israel. ci inima lor trebuia tăiată împrejur pentru ca ei să poată striga: „Eu sînt al Domnului!“ (44:5). Israelul Meu... . atunci cînd „cel dintîi tată al tău a păcătuit şi învăţătorii tăi s-au răzvrătit împotriva Lui. 20:26). Să reprezinţi un Dumnezeu. Isaia 44 1-5 Promisiunile pe care alege Dumnezeu să le facă lui Israel continuă şi se amplifică în versetele ce urmează. iar altul va scrie cu mîna lui «Al Domnului sînt» şi va fi cinstit cu numele lui Israel“ (2-5. ne mirăm oare că Zaharia. Nu. pentru că ţi-am dat să porţi Numele Meu şi pentru că eşti al Meu. 25-26). voi turna Duhul Meu peste sămînţa ta şi binecuvîntarea Mea peste odraslele tale. 7). căci Eu sînt sfînt.. Dar să Se fi mulţumit oare Dumnezeu cu o relaţie în care să nu existe nici un strop de reciprocitate? Cu siguranţă că nu! Pentru că. Dumnezeu Însuşi trebuie să opereze o schimbare radicală în inima lui Israel.).legămîntului la care a chemat Dumnezeu poporul nu este mai mult decît fiinţă naţională. subl. relaţia rămînea complet paralizată din pricina stării lui Israel. Unul va zice «Eu sînt al Domnului» altul se va numi cu numele lui Iacov. Nu trupul lor. El i-a ales şi i-a purtat de la naşterea lor pentru ca EL să fie Dumnezeul lor. relaţia cu Israel avea şi o altă dimensiune . la urma urmei. Eu. iar toţi aceşti ani au dovedit cu prisosinţă că pentru materializarea acestei promisiuni. De aceea şi sînt gata să dau oameni şi popoare pentru ca să te izbăvesc. cînd toate căpeteniile sfîntului locaş sînt nişte pîngăriţi“ (43:27. Eu v-am pus deoparte dintre toate popoarele ca să fiţi ai Mei“ (Lev. ca Dumnezeul lui Israel. De atunci trecuseră în jur de 750 de ani. Nu mulţimea seminţei lui Avraam. 28) este o contradicţie în termeni. În capitolul precedent Dumnezeu a făcut o mărturisire uluitoare: „Pentru că ai preţ în ochii Mei. Căci voi turna ape peste pămîntul însetat şi rîuri peste pămîntul uscat. ci trebuia să vină să locuiască în inima fiecărui individ din poporul Său. pentru că tu nu o meriţi (43:3-6. 24:3.

cei de pretutindeni. 4). Nu vă temeţi. Astfel. 2:21-22). antitetic sau sintetic). şi rîuri pe pămîntul uscat. ca sălciile lîngă pîraie. În textul nostru. şi nu tremuraţi. Voi turna Duhul Meu peste sămînţa ta. în Hristos. pentru că s-a împlinit promisiunea pe care Dumnezeu a făcut-o: „Voi turna Duhul Meu peste sămînţa ta. şi cari sînt tăiaţi împrejur în trup de mîna omului.. aţi fost apropiaţi“. numiţi netăiaţi împrejur de către aceia cari se cheamă tăiaţi împrejur. Dumnezeu întreabă: „Cine a făcut proorocii ca Mine.. căci nu ţi-am vestit şi nu ţi-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi îmi sînteţi martori! Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stîncă. În funcţie de natura lui (sinonimic. Dar profeţia din Isaia 44 deschide o perspectivă care depăşeşte cu mult perimetrul poporului Israel. Profeţia anticipează parcă cuvintele apostolului Pavel din Efeseni 2:11-22: „De aceea voi. fără drept de cetăţenie în Israel“. oameni din casa lui Dumnezeu“. profetul se foloseşte de paralelismul ebraic în exprimarea gîndurilor lui. 14:15-23. am devenit un lăcaş al lui Dumnezeu. „dar acum. A fi cinstit cu numele lui Israel (44:5) presupune ca anterior să nu fi făcut parte din Israel. paralelismul repetă. aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos..tatăl lui Ioan Botezătorul. un templu sfînt. trăind înaintea Domnului în neprihănire şi sfinţenie în toate zilele vieţii lor (Luca 1:67-75). cari altădată eraţi neamuri din naştere. profetul foloseşte paralelismul sinonimic: „Voi turna ape peste pămîntul însetat. aţi fost făcuţi „împreună cetăţeni cu sfinţii. 7:37-39. ofta încă în aşteptare? Încă nu sosise vremea în care poporul să fi fost izbăvit din acea robie interioară care să le permită să slujească lui Dumnezeu fără frică.“ (44:3. Efes. adică fără dreptul de a fi cinstiţi cu numele lui Israel şi cu binecuvîntările ce derivă din el. avînd intrare liberă şi directă la Dumnezeu. Dar de-a lungul istoriei lui. şi binecuvîntarea Mea peste odraslele tale. şi binecuvîntarea Mea peste odraslele tale“ (44:3). şi vor răsări ca firele de iarbă între ape.. poporul . pune în contrast sau elaborează cele două linii ale gîndului autorului. 8). Acest adevăr trebuia să-l înveţe şi să-l mărturisească Israel ca să fie vindecat. 6-22 Ca să pecetluiască aceste promisiuni. Pentru că o bună parte din textele profetice au o natură poetică. binecuvîntarea este identificată cu această revărsare a Duhului prin care noi. nu cunosc alta!“ (7. care să permită prezenţa Lui nemijlocită în noi şi între noi (Ioan 1:33.

47:1-15) încearcă să-şi ajute poporul să-şi vină în fire şi să-şi înţeleagă nebunia. şi deci prin tot ce spune în ele despre idoli şi idolatrie (40:12-31. Dumnezeu nu poate ierta fărădelegea fără ca aceasta să fi fost ispăşită. căci Eu te-am răscumpărat“. ci îngenunchind înaintea lui.. poporul să ştie că în spatele a tot ce s-a întîmplat este Domnul: „Eu Domnul am făcut toate aceste lucruri. Dacă Israel avea să ţină minte aceste lucruri. 26. Iertarea pe care Dumnezeu urma s-o dea lui Israel. Eu zic despre Cirus: «El este păstorul Meu. comparaţia pe care Dumnezeu a făcut-o între Sine şi idolii neamurilor este finalizată într-o concluzie care defineşte atît adevăratul Mîntuitor. Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor. ajunşi în robie... Israele. n-a încetat să fie fascinat de strălucirea lor şi să fie amăgit de aura falsă a puterii lor. 23-28 Domnul a vestit mai dinainte toate aceste lucruri . Iacove şi tu. la întoarcerea din robie. El se miră de prostia celor care îşi fac ei înşişi idolii. 46:1-9.. de fastul cu care este înconjurat şi de credincioşia cu care este venerat de babilonieni. trudeau de dimineaţa pînă seara pentru idolii Babilonului . cît şi adevărata mîntuire: „Ţine minte aceste lucruri. el va zice despre Ierusalim: «să fie zidit iarăş!» Şi despre Templu: «Să i se pună temeliile!»“ (25. şi el va împlini toată voia Mea. şi arăt ca înşelători pe ghicitori. în versetele 9-22. căci tu eşti dumnezeul meu!“ (20:15-17). Eu zic despre Ierusalim: «Va fi locuit!». În versetul 21.şi robia şi izbăvirea . nici măcar nu le trece prin cap să se întrebe: „N-am oare o minciună în mînă?“. deşi au pus pe foc o parte din lemnul din care şi-au cioplit dumnezeul. Este adevărat că acum voi „pregătiţi o cale pentru Domnul Marduk“ . Dumnezeu reia subiectul idolatriei. Dumnezeu era liber nu numai să facă astfel de promisiuni. şi păcatele ca o ceaţă: întoarce-te la Mine. 28). avea să fie o iertare în baza unei răscumpărări. Acesta este deci motivul pentru care.. ci era gata să le şi împlinească. Nu trebuie să uităm că Isaia scrie aceste capitole cu mai bine de o sută de ani înaintea exilului.dar nu cumva să vă lăsaţi înşelaţi de grandoarea lui. şi le voi ridica dărîmăturile». atunci cînd. la . Cine era cu Mine? Eu zădărnicesc semnele proorocilor mincinoşi.pentru ca atunci cînd ele vor avea loc. Eu singur am desfăşurat cerurile. i se închină. îl cheamă şi strigă: „Mîntuieşte-mă. Dar pentru că ispăşirea fusese deja pregătită încă înainte ca Dumnezeu să-l fi ales pe Israel.n-a reuşit să-şi desprindă ochii de pe chipurile cioplite ale dumnezeilor neamurilor între care trăia. şi despre cetăţile lui Iuda: «Vor fi zidite iarăş. A trebuit să vină peste poporul Israel focul curăţitor al exilului ca să ardă şi să cureţe idolatria din inima lui. De aceea inima lui a fost mereu împărţită între Dumnezeu şi idolii cu care n-a încetat să curvească.. Eu am întins pămîntul. 44:6-22.pare să le spună Dumnezeu celor care.

. Domnul este Cel care l-a ridicat pe Cirus şi. ca să dovedească împlinirea profeţiilor biblice. profetul se întoarce şi se adresează lui Cirus. în acest capitol. merge înaintea lui. Dar niciodată Dumnezeu nu lucrează în mod arbitrar. cînd neamurilor din jurul lui. n-au înţeles că mîntuirea lui Dumnezeu e mai mult decît o ţară cu binecuvîntările ei materiale. deşi a făcut-o de dragul poporului Său. iar capitolul 44 se termină cu prevestirea întoarcerii din robie. Aici. iar alţii. ales de Domnul pentru eliberarea poporului Său din Robia Babiloniană. n. 11:28. a rezidirii Ierusalimului şi a Templului prin mijlocirea lui Cirus. Domnul Isus a continuat să le adreseze chemarea lui Dumnezeu: „Veniţi la Mine. răsunaţi de veselie adîncimi ale pămîntului! Izbucniţi în strigăte de bucurie munţilor! Şi voi păduri cu toţi copacii voştri! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov.). şi Eu vă voi da odihnă“ (Mat. asemănări ce devin şi mai contrariante atunci cînd înţelegem că unii le-au folosit ca să nege paternitatea lui Isaia asupra acestor texte. Şi-a arătat slava în Israel!“ (23. Este însă important să reţinem faptul că între prevestirea robiei şi prevestirea repatrierii. subl. 13). întoarce-te la Mine. veţi găsi traducerea textului găsit pe Cilindrul lui Cirus şi comentariul legat de asemănările dintre textul biblic şi cel de pe cilindru. cu prevestirea rezidirii Ierusalimului şi a Templului. a făcut-o totuşi în dreptatea Lui. n. Isaia intercalează acel aspect al mîntuirii care întrece cu mult în valoare realitatea repatrierii şi fără de care repatrierea însăşi îşi pierde sensul: „Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor şi păcatele ca o ceaţă.). pentru că Yahweh este Domn sus în cer şi jos pe pămînt şi El ridică imperii ca să-Şi facă lucrarea prin ele şi ridică voievozi ca să împlinească prin ei ceea ce a promis.78 „unsul Domnului“. n. I. vol. Secole mai tîrziu. La sfîrşitul capitolului 44 şi în întreg capitolul 45. sfărîmă înaintea lui porţile de aramă şi rupe zăvoarele de fier. subl. fără ca aceasta să le fi adus odihna. căci Eu te-am răscumpărat“ (44:22.). dimpotrivă. Dumnezeu s-a adresat cînd lui Israel. Da. toţi cei trudiţi şi împovăraţi. Capitolul 39 s-a terminat cu prevestirea Robiei Babiloniene. Şi tot în dreptatea Lui. îl cheamă pe nume şi i se 78 În Anexa I. subl. Dumnezeu îl ia de mînă. găsim încă o dovadă a faptului că istoria întreagă este în căuşul palmei lui Dumnezeu şi că El îi determină cursul. celor care. de la Israel şi de la ostroavele din jur. Isaia 45 1-13 Începînd cu capitolul 40. Îi dă bogăţii şi visterii ascunse. el avea să strige: „Bucuraţi-vă ceruri! Căci Domnul a lucrat. şi nu dintr-un capriciu (4. ca şi pe vremea lui Isaia.vindecarea lui de orbire şi surzenie. celor care erau de mult întorşi din Robia Babiloniană. îi netezeşte drumurile muntoase.

Yahweh. 6:25-28). „Din dragoste pentru robul Meu Iacov şi pentru Israel. trebuie să se ştie „de la răsăritul soarelui. a deschis poarta mîntuirii tuturor celor care L-au primit (Ioan 1:11. putem să ne imaginăm ce efect vor fi avut aceste cuvinte asupra lui: „Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! . pînă la apusul soarelui“ că Cel ce face aceste lucruri este Domnul.81 nu ne este greu să facem legătura dintre profeţia lui Isaia şi decretul pe care-l dă Cirus în vederea rezidirii Ierusalimului şi a Templului (Ezra 1:2. vol. 12).. 80 Daniel. Dumnezeul lui Israel. I. deoarece afară de El nu este alt Dumnezeu. 3). Eu te-am încins.. Eu. A venit mai întîi la ai Săi şi abia cînd ai Săi L-au respins. Încă de la început. În Anexa I. şi aduc restriştea. nu ne-am mai permite să ne jucăm cu păcatul. Domnul. Isus Hristos. înainte ca tu să Mă cunoşti“. planurile Lui care vizau popoarele din jur urmau să treacă totuşi prin poporul Israel. alesul Meu. care era încă în viaţă în al treilea an al domniei lui Cirus (Dan. a venit pe linia aceleiaşi strategii. vol. ar fi putut foarte bine să-i citească profeţiile care-l priveau pe împărat. Dar prin oricine şi oricum ar veni mîntuirea. ba mai mult. Cuvintele cu care se termină inscripţia de pe Cilindrul lui Cirus par să indice că el n-a înţeles că Domnul este Dumnezeu. Ştiind că a fost mai mult decît posibil ca Cirus însuşi să fi citit această profeţie a lui Isaia80. şi fac întunericul. 7). 81 Vezi traducerea textului de pe Cilindrul lui Cirus. Cu toate că Dumnezeu Îşi alege unsul dintre neamuri. socotindu-se el însuşi chemat de zei să stăpînească pămîntul. fac toate aceste lucruri“ (5. veţi găsi dezbătută această problemă mai detaliat. ca toţi cei din vremea lui. ca să-l înveţe că El. este Domnul. Anexa I. afară de Mine nu este Dumnezeu.79 Eu întocmesc lumina.Un ciob dintre cioburile pămîntului! Oare lutul zice el celui ce-l făţuieşte: «Ce faci?» Şi lucrarea ta zice ea despre tine: «El n-are mîini»?“ (45:9).descoperă. Fiind un închinător la idoli. te-am chemat pe nume. Eu dau propăşirea. Însuşi Robul Domnului. şi nu mai este altul. Dacă L-am vedea aşa şi dacă L-am cunoaşte în felul acesta. 79 . pentru că în faţa Făcătorului nostru ne-am vedea „ca un ciob. 10:1) şi era unul dintre dregătorii de vază ai împăratului (Dan. I. ţi-am vorbit cu bunăvoinţă“ (4). dintre cioburile pămîntului“ (9). 9-13 O astfel de imagine despre Dumnezeu îi lipsea atunci lui Israel şi ne lipseşte şi nouă astăzi. şi crezînd că soarta lui atîrnă de dumnezei. Lucrul acesta trebuie să-l recunoască şi cei care sînt folosiţi de Dumnezeu. Iată de ce îi spune Domnul lui Cirus prin profet: „Eu sînt Domnul. strategia lui Dumnezeu a fost să ajungă la neamuri prin poporul pe care Şi L-a răscumpărat cu mînă tare ca să facă din el o împărăţie de preoţi. chiar dacă nu sînt din poporul Său.

Cirus este surprins nu atît de promisiuni. Şi totuşi. care a întocmit pămîntul. singurul Dumnezeu. Domnul? Nu este alt Dumnezeu decît Mine. Israel ar fi putut foarte uşor crede că izbăvitorul lui era Cirus. pînă cînd popoarele din jurul lui Israel aveau să-i dea curs. „Cine a proorocit aceste lucruri de la început şi le-a vestit de mult? Oare nu Eu. El a cucerit Babilonul şi tot El a dat decretul de repatriere pentru poporul Israel. Dar în lumea idolatră a lui Cirus. oameni de statură înaltă. vor trece înlănţuite. în faţa Ta „toţi sînt ruşinaţi şi uluiţi. toţi pleacă plini de ocară. Israel urma să fie confruntat cu diferenţa izbitoare dintre adevăratul Dumnezeu şi idolii în care şi-a pus nădejdea.Hr. 23. Eu sînt singurul Dumnezeu drept şi mîntuitor. subl. vor trece la tine şi vor fi ale tale. Popoarele acestea vor merge după tine. 17).. Dialogul devine şi mai incitant dacă ne gîndim că există posibilitatea ca aceste rînduri să fi fost citite de către Cirus însuşi. Cambise. cît de ciudăţenia Celui care le face. proorociile din toate aceste capitole. Dialogul se deschide cu promisiunea pe care i-o face Dumnezeu cu privire la cucerirea Egiptului şi a Etiopiei:82 „Cîştigul Egiptului şi negoţul Etiopiei şi ale Sabeenilor. făuritorii idolilor. Ajuns în robie din pricina idolatriei lui.“ (16. cu sute de ani înainte de a se întîmpla.sau ca Marduk. . Dumnezeu a oferit mîntuirea poporului Său (45:25). În versetele 18-25 Domnul Însuşi i se prezintă: „Eu sînt Domnul şi nu este altul“ (18). şi nu este alt Dumnezeu afară de El»“ (14). împăratul Persiei. şi nu altul. se vor închina înaintea ta. adevărul iese din gura Mea şi cuvîntul Meu nu va fi luat înapoi: orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va jura pe Mine“ (22. De dragul poporului Său au fost scrise.ca Bel şi Nebo . Pe Mine însumi Mă jur. Tu Dumnezeul lui Israel.. l-a făcut nu ca să fie pustiu.)? Isaia 46 1-7 Deşi chemarea din capitolul precedent se adresa întregului pămînt (45:22). Cirus pare să-i răspundă în versetele 15-17: „Dar Tu eşti un Dumnezeu care Te ascunzi. nu era firesc ca Dumnezeu să zică: „Întoarceţi-vă la Mine şi veţi fi mîntuiţi toţi ceice sînteţi la marginile pămîntului! Căci Eu sînt Dumnezeu. Şi dacă afară de El nu este alt Dumnezeu. alt Dumnezeu afară de Mine nu este“ (21).14-25 În versetele 14-25 găsim un interesant dialog care se înfiripează între Dumnezeu şi un împărat păgîn. Eu sînt „Făcătorul cerurilor. l-a făcut şi l-a întărit. Mîntuitorule“ (15). Dacă ar fi privit istoria din perspectivă umană. şi-ţi vor zice rugîndu-te: «Numai la tine se află Dumnezeu. Dar Israel va fi mîntuit de Domnul. Ca şi cum ar fi zis: Tu nu eşti ca dumnezeii părinţilor mei . prin fiul lui Cirus. toţi erau convinşi că în 82 Împlinirea acestei profeţii a avut loc în 525 î. domnul dumnezeilor Babilonului. sau ca ceilalţi dumnezei ai neamurilor. ci l-a întocmit ca să fie locuit“ (18). n.

Cu acest gînd a inversat el direcţia politicii imperiilor de dinaintea lui. Israel ar fi atribuit-o de fapt dumnezeilor lui Cirus. şi tot vreau să vă mai port. În timp ce. Este uşor să ne imaginăm confuzia care era în mintea lui Cirus cu privire la cine este adevăratul Dumnezeu. A făcut toate acestea în nădejdea că toţi aceşti dumnezei vor pune o vorbă bună pentru el pe lîngă domnul său.. Răspunsul pe care-L dă Dumnezeu prin Isaia unei astfel de filosofii de viaţă este direct şi simplu: „Bel se prăbuşeşte. în cazul lor. vol. 8-13 Cu toate acestea. citim următoarea rugăciune: „Fie ca dumnezeii pe care i-am reaşezat în cetăţile lor sfinte să-l roage în fiecare zi pe Bel şi pe Nebo să-mi dea o viaţă lungă şi să mă recomande lui Marduk. idolii sînt puşi pe vite şi dobitoace.Bel şi Nebo.83 Credinţa lui Cirus. Marduk. a repatriat popoare. cu atît vor fi mai mari şansele lui de a avea parte de binecuvîntare. el rămînea totuşi unul dintre dumnezeii mărunţi. În Anexa I. vrăjmaşi ai neprihănirii“ (12). I. ei îşi cărau dumnezei în spinare. v-am purtat pe umăr de la naşterea voastră“ (3). sau Nebo. „Veniţi-vă în fire păcătoşilor!“ (8) . „Ascultaţi-Mă oameni cu inima împietrită. Iată măreţia acestor pretinşi dumnezei . atunci cînd. V-am purtat. o povară pentru vita obosită“ (46:1). pe cilindrul care a fost găsit la mormîntul lui.. fiul lui. acel Dumnezeu ciudat care Se ascunde (15) în pofida proorociilor pe care Acesta le făcuse despre el şi care se împlineau acum. aceştia se aflau în vîrful piramidei panteonului divinităţilor.pare să spună Yahweh. acela era Bel. Yahweh. Ultimele şase rînduri au fost distruse. . idolii pe care-i purtaţi voi au ajuns o sarcină. Domnul continuă: „Pînă la bătrîneţea voastră Eu voi fi acelaş. veţi găsi traducerea completă a inscripţiei de pe Cilindru. împăratul care ţi se închină şi Cambise. Putea fi asemănat un astfel de Dumnezeu cu idolii popoarelor în care era ispitit să se încreadă Israel? (5-7). pentru Cirus. domnul meu. Deci atribuind lui Cirus eliberarea din robie. în cazul adevăratului Dumnezeu lucrurile stăteau invers: El Însuşi Îşi purta poporul în spinare: „V-am luat în spinare de la obîrşia voastră. spunîndu-i: «Cirus. pînă la cărunteţele voastre Eu vă voi sprijini. Israel era orbit de păcatele lui. În mintea şi în credinţa lui Cirus. era că cu cît va reuşi să îmbuneze mai multe divinităţi. dar nu era cine să vadă şi 83 Aceste rînduri încheie înscripţia de pe Cilidrul lui Cirus. să vă sprijinesc şi să vă mîntuiesc“ (4). sau Marduk. Mîna lui Dumnezeu era gata să împlinească ceea ce El vestise cu mult înainte. găsit în mormîntul lui. care transpare din propriile lui cuvinte. Şi pentru ca poporul să nu creadă că tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru el a fost ceva de circumstanţă. Iar dacă ar fi fost să-şi pună totuşi nădejdea în careva dintre ei.. Întreaga lui istorie marcată de faptele şi de profeţiile lui Dumnezeu n-a putut să-l trezească din adormire.le strigă Dumnezeu prin Isaia.spatele faptelor lui se aflau dumnezeii lui . a reclădit templele şi altarele dumnezeilor lor.»“.. Nebo cade. care în cel mai bun caz putea să pună o vorbă bună pentru el şi pentru casa lui la „marele dumnezeu“.

sau mai bine zis. s-a crezut cel puţin asemenea lui Dumnezeu: „Tu ziceai: «În veci voi fi împărăteasă. că grumazul îţi este un drug de fier. Umflat de mîndrie. tocmai Acela avea să-i aducă pieirea. Babilonul şi-a luat prea în serios rolul. fiica Babilonului trebuia să fie despuiată de frumuseţea ei.„aceste două lucruri ţi se vor întîmpla deodată. numele tău n-ar fi fost şters şi nimicit înaintea Mea“ (Is. Versetul 9 este o proorocie ce vine să finalizeze ceea ce profetul a spus în capitolul 21. 1:2-3). Iată care este rostul proorociilor pe care Dumnezeu le-a rostit prin gura lui Isaia începînd cu capitolul 40. şi că ai o frunte de aramă. „O! de-ai fi luat aminte la poruncile Mele. Dumnezeu era pe punctul de a revărsa peste Sion neprihănirea şi mîntuirea Lui. cari vestesc. Acolo totul s-a oprit la strigătul străjii: „În picioare voievozi. „Ştiind că eşti împietrit. ţi-am vestit de mult aceste lucruri. ţi le-am spus mai înainte ca să se întîmple. poporul Meu nu ia aminte la Mine“ (Is. pentru a dovedi că strigătul a venit mult prea tîrziu . Isaia 48 Capitolul 48 pare să fie cheia tuturor capitolelor parcurse din această a doua parte a cărţii. „Şi totuş“ . Domnul dăduse pe Israel în mîna acesteia. Ceea ce n-a vrut Babilonul niciodată să ştie . atunci pacea ta ar fi fost ca un rîu. ungeţi scutul!“ (21:5). după lunile noi. ca să nu poţi să zici: «Idolul meu le-a făcut. 19). Vinovăţia lui Israel este clară şi el nu poate da vina pe nimeni. Sămînţa ta ar fi fost ca nisipul. în „cei ce împart cerul. 48:18. ce are să.cine să priceapă. şi măgarul cunoaşte ieslea stăpînului său: dar Israel nu Mă cunoaşte. Oare nu această împietrire şi răzvrătire împotriva lui Dumnezeu a fost cauza tuturor durerilor care au venit peste Israel? Cartea lui Isaia a început cu vinovăţia capitală a poporului. 8) Babilonul îşi închipuia că tăria lui stă în mulţimea vrăjitoriilor lui. chipul meu cioplit sau chipul meu turnat le-a poruncit!»“ (48:4. în ciuda vrăjitoriilor tale şi a multelor tale descîntece“ (47:9). în aceeaş zi: şi perderea copiilor şi văduvia...tocmai aceea. dovedită de Dumnezeu în faţa cerurilor şi a pămîntului: „Am hrănit şi am crescut nişte copii. Boul îşi cunoaşte stăpînul. se întîmple“ (13). eu şi numai eu.. Va fi oare cine să-L aştepte şi cine să se bucure de El? Isaia 47 Înainte ca neprihănirea şi mîntuirea să poată veni peste Israel ca naţiune.că există un Dumnezeu adevărat în mîna căruia se află soarta fiecărui om şi a fiecărei împărăţii . dar. cari pîndesc stelele. era gata să coboare încă o dată în toată slava Sa peste Israel. ca Asiria odinioară.spune Domnul. nu voi fi niciodată văduvă şi nu voi fi niciodată lipsită de copii!»“ (7. dar ei s-au răsculat împotriva Mea. vor cădea asupra ta cu putere mare.. şi fericirea ta ca valurile mării. De ce se mai îndură Dumnezeu de un astfel de popor? De ce toate aceste capitole scrise cu mult timp înainte ca lucrurile vestite în ele să se întîmple? De ce atîta . 5).. şi roadele pîntecelui tău ca boabele de nisip.

43:8-21 Eu. Israele. cu tot sufletul şi cu tot cugetul tău. 48:9-11). Domnul pregăteşte o mîntuire desăvîrşită (44:1-5) celor ce sînt săpaţi pe inima Lui (43:1-7. Dumnezeu Se implică în ea. Cel care am mîntuit în trecut. Contribuţia specifică a textului lecţiei noastre pare să se focalizeze pe contrastul dintre dragostea lui Dumnezeu şi împietrirea lui Israel pe . din dragoste pentru Mine vreau să lucrez! Căci cum ar putea fi hulit Numele Meu? Nu voi da altuia Slava Mea“ (Is. şi nu pentru meritele tale. te-am pus în cuptor. apele nu te vor îneca şi focul nu te va arde. pînă la cei mici. Într-un fel. 5). dar nu te-am găsit argint. poporul a ales moartea. este o nebunie să aştepţi mîntuirea de la idolii ciopliţi şi turnaţi de mîna omului. ţi-am vestit demult aceste lucruri. prin răzvrătire împotriva Sfîntului lui Israel. ca să nu poţi să zici: «Idolul meu le-a făcut. ca să nu te nimicesc. 44:1-5 Desăvîrşirea mîntuirii Mele se va concretiza în revărsarea Duhului Meu peste tine şi peste sămînţa ta. Schiţa textului lecţiei: (43:1-44:5) 43:1-7 Pentru că ai preţ în ochii Mei. pentru slava Mea Mă opresc faţă de tine. nici cinstea Mea idolilor“ (Is. 44:6-22 Atunci cînd proorociile făcute mai dinainte L-au dovedit pe Domnul a fi singurul Dumnezeu. ci pentru Numele Său (25). Iată. şi vei iubi pe Domnul cu toată inima. cum ai promis atunci cînd Domnul a încheiat cu tine un legămînt. te-am lămurit în cuptorul urgiei. aceste două versete din Isaia definesc scopul întregului context în care ne aflăm. Din dragoste pentru Mine. că grumazul îţi este un drug de fier şi că ai o frunte de aramă. Pentru că lupta se desfăşura pe un plan mult mai înalt (era o luptă între dumnezei) şi pentru că Yahweh declarase: „Eu sînt Domnul. Ideea exegetică: Fiind singurul Dumnezeu în cer şi pe pămînt (43:8-13). 43:22-28 Iar lucrul acesta va fi posibil pentru că o voi face de dragul Numelui Meu. Scopul cu care a inclus autorul textul în carte: „Ştiind că eşti împietrit. acesta este Numele Meu şi slava Mea n-o voi da altuia. ţi le-am spus mai înainte ca să se întîmple.trudă din partea lui Dumnezeu pentru a învinge încăpăţînarea şi pentru a înmuia grumazul înţepenit al lui Israel? „Din pricina Numelui Meu sînt îndelung răbdător. şi o face nu pentru meritele lor (43:22-28). chipul meu cioplit sau chipul meu turnat le-a poruncit!»“ (48:4. 42:8). voi mîntui şi acum. în pofida faptului că de la cei mari. 14-21). căci Eu sînt Domnul şi afară de Mine nu este nici un Mîntuitor.

să fim motivaţi să recunoaştem în Dumnezeu pe singurul Mîntuitor. Titlul textului: Domnul oferă mîntuirea. ci pentru Numele Său. Deprinderi: Folosindu-ne de exemplele pe care le avem în Isaia 44:1-5. . să ne familiarizăm cu paralelismul din poezia ebraică şi cu natura limbajului poetic din profeţii.care-l găsim în 43:22-25. Scopul lecţiei: Conţinut: Înţelegînd că nu există nici o diferenţă între dragostea pe care Dumnezeu a avut-o pentru Israel şi dragostea pe care o are faţă de noi în Hristos. şi să distingem astfel legătura dintre Duhul promis lui Israel şi binecuvîntarea promisă lui Avraam (vezi şi Gal. acest contrast avea menirea să-l ajute pe Israel să realizeze desăvîrşita frumuseţe a lui Dumnezeu şi să recunoască mîna Lui în spatele acţiunilor Lui mîntuitoare. Planificarea lecţiei sau actualizarea textului Textul lecţiei: Isaia 43:1-44:5 Titlul lecţiei: Să ştiţi şi să credeţi că Eu sînt! Ideea centrală a lecţiei: Nu pentru tine. 3:14). nu pentru meritele noastre. În ziua mîntuirii. ci pentru Mine îţi şterg fărădelegile şi vei şti că afară de Mine nu este nici un mîntuitor.

Care este portretul pe care îl face Isaia poporului său în acest text? 2. Dumnezeu trebuie pus faţa în faţă cu idolii zilelor noastre. fiind singurul Dumnezeu. Găsiţi vreo diferenţă esenţială între dragostea pe care. Care este împlinirea nou testamentală a acestei promisiuni? (Ioan 1:33. în Hristos. Domnul. fiind singurul Dumnezeu. De ce le reaminteşte Dumnezeu evenimentul trecerii Mării Roşii şi cu ce evenimente viitoare îl compară? (16-21) 4. Pentru aceasta.Planul lecţiei84 I. Pot aceste profeţii din Isaia împlini şi pentru noi aceeaşi funcţie? Cum aţi putea explica lucrul acesta? Pentru a atinge scopul pe care ni l-am propus prin această lecţie trebuie să ajungem să putem compara dragostea pe care a avut-o Dumnezeu pentru Israel cu cea pe care a arătat-o faţă de noi în Hristos.) 3. Domnul. poporul să înţeleagă desăvîrşita Lui frumuseţe şi să se întoarcă la El. III. 84 . Dumnezeu Îşi dovedeşte dragostea pentru Israel în pofida încăpăţînării acestuia. Atunci scopul acestor profeţii a fost ca prin contrastul pe care-l creează între încăpăţînarea lui Israel în răzvrătirea lui împotriva lui Dumnezeu şi dragostea şi mîntuirea cu care-i întîmpina Dumnezeu. 1. De ce era important ca Israel să vadă mîna lui Dumnezeu în spatele evenimentelor care se pregăteau? II. este şi singurul Mîntuitor. 3:1-13. Puteţi explica de ce promisiunea din primele cinci versete ale capitolului 44 urma să fie punctul culminant al mînturii lui Dumnezeu? 2. 14:15-23 etc. 7:37-39. ce anume Îl determină pe Dumnezeu să rostească aceste cuvinte extraordinare? (43:1-7. În ce se vede nevoia de mîntuire a semenilor noştri? În ce se materializează căutarea mîntuirii de către cei din jurul nostru? 2. 25-28) 3. Dumnezeu ne-a iubit cu aceeaşi dragoste cu care l-a iubit pe Israel. 1. în textul nostru. Care sînt cîţiva dintre falşii mîntuitori ai zilelor noastre? 3. Odată ce Israel a ales moartea (43:22-24). 5:5-10. Concluzia lecţiei va trebui să sublinieze faptul că dintre toţi pretendenţii la funcţia de Mîntuitor. 1. Dumnezeu a manifestat-o faţă de Israel şi dragostea pe care El o are pentru noi în Hristos? (Rom. este şi singurul Mîntuitor. 8:31-39). O comparaţie atentă ne ajută să înţelegem că.

Este adevărat că orice pedeapsă.. fericirea sau nenorocirea. atunci pacea ta ar fi fost ca un rîu şi fericirea ta ca valurile mării. Sămînţa ta ar fi fost ca nisipul şi roadele pîntecelui tău ca boabele de nisip. Deci robia şi mîntuirea sînt parte a planului lui Dumnezeu. . sisteme şi structuri politice. nici norocul şi nici zeii zilelor noastre . Deşi Domnul este Dumnezeu şi El face tot ce vrea în cer şi pe pămînt.. De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mîniei Lui. binecuvîntarea sau blestemul. 11. 10). viaţa sau moartea.Comentarii / Aplicaţii: Ca să ne trezească la realitate. „Ai văzut multe“ . relaţii şi pile. Răspunsul la întrebările noastre va veni însă doar atunci cînd am recunoscut că nu soarta sau destinul. care în ultimă instanţă urmăreşte mîntuirea. 42:20-25).. dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei. Domnul a voit pentru dreptatea Lui să vestească o lege mare şi minunată. ideologii. bunuri agonisite. Eu voi fi cu tine. căci „Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru. ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui“ (Evrei 12:6. 43:1. nici întîmplarea. şi mîntuirea. ca pe Fiul Risipitor (Luca 15:14-17).teorii. Dacă vei trece prin ape. dacă vei merge prin foc. Deşi Domnul este Dumnezeu şi El face tot ce vrea sus în cer şi jos pe pămînt. eşti al Meu. Dumnezeu trebuie să ne aducă la roşcove. eu îmi aleg şi robia. în loc să-l lepede. poziţii sociale.. sisteme economice. Dar ceea ce ne uimeşte şi mai mult este faptul că după ce Israel a ales moartea.ci Domnul. Cine dintre voi însă a plecat urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele şi să asculte pe viitor? Cine a dat pe Iacov pradă jafului şi pe Israel în mîinile jăfuitorilor? Oare nu Domnul. Abia acolo ne venim în fire şi abia acolo avem timp să ne punem întrebări în modul cel mai serios. Atunci cînd recunosc mîna Lui în spatele problemelor prin care trec. împotriva căruia am păcătuit? Ei n-au voit să umble pe căile Lui. . roada dătătoare de pace a neprihănirii“. îi spune: „Nu te teme de nimic. 2). deocamdată pare o pricină de întristare. Iar cîteva capitole mai tîrziu. căci Eu te izbăvesc. Domnul spune: „O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele. te chem pe nume. l-a ars şi n-a luat seama“ (Is. totuşi. nu te va arde şi flacăra nu te va aprinde“ (Is.. este uimitor faptul că El ne-a dat libertatea să ne alegem soarta. şi nu jocul şansei. Dumnezeu este sus în cer şi El face tot ce vrea (Ps. nu de bucurie. bani puşi la ciorap etc. ai deschis urechile. şi grozăviile războiului: războiul l-a aprins din toate părţile şi n-a înţeles.. şi rîurile nu te vor îneca. numele tău n-ar fi fost şters şi nimicit înaintea Mea“ (48:18-20). descopăr că totul se desfăşoară după o logică. nu pierderea mea: „Căci Domnul pedepseşte pe cine iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte. 115). dar n-ai auzit.îi spune Dumnezeu lui Israel „dar n-ai luat seama la ele.

în toate ţările. ne putem bucura de acea pace care întrece orice pricepere. ca să încerce pe toţi locuitorii pămîntului“ (Apoc. chiar şi în mijlocul unei lumi tulburate. poporul Lui. te voi păzi şi eu de ceasul încercării. Ca pe vremea lui Isaia. Deşi noi. ci un popor împrăştiat în mijlocul popoarelor. promisiunile lui Dumnezeu sînt la fel de actuale şi pentru noi. Şi cu toate acestea. nu mai sîntem o naţiune trăind printre naţiunile pămîntului. Biserica Lui. care are să vină peste lumea întreagă. Avînd un astfel de Dumnezeu şi astfel de promisiuni din partea Lui. ci în Numele scumpului Său Fiu. în întreaga lume. aceste extraordinare promisiuni sînt ancorate nu în performanţele noastre. nu ne este greu să vedem cum se strînge şurubul pe toate planurile. poporul lui Dumnezeu. de pacea Lui. Iar acei puţini ar trebui să fim noi. puţini sînt aceia care recunosc mîna lui Dumnezeu în spatele evenimentelor istoriei. Cel care pe vremea lui Isaia a promis poporului Său că îi va purta de grijă în mijlocul revărsării apelor şi în mijlocul pîrjolului focului promite astăzi acelaşi lucru şi Bisercii Lui: „Fiindcă ai păzit cuvîntul răbdării Mele. ca pentru Israel. 3:10).Privind în jur. .

deci cine dintre voi se teme de Domnul să asculte de Robul Său. ascunse. în pofida respingerii ei de către Israel. se deschide spre dimensiuni mesianice şi escatologice nebănuite. din pricina Numelui Său. Deşi copiii lui Israel au respins oferta mîntuirii lui Dumnezeu. deşi începe la nivelul istoric imediat. Aducătorul adevăratei mîntuiri este Robul Domnului şi. Lucrurile noi privesc o mîntuire care. ziua Împărăţiei 48:12-22 49:1-7 49:8-26 .va veni o zi a restaurării lor naţionale şi spirituale. 48:6b-57:21 Ideea centrală a lecţiei: Cum l-am mîntuit pe Avraam. Pregătirea lecţiei sau exegeza textului Schiţa-rezumat a întregului context: (48:6b-57:21) Următoarea porţiune mare de context din această a doua parte a cărţii lui Isaia este 48:6b-57:21. 48:6b-11 Deşi Israel nu a fost găsit argint în cuptorul urgiei.Lecţia 13 Nu mai umblaţi în lumina focului aprins de voi înşivă! Textul lecţiei: Isaia 50:1-51:8 de citit: Is. şi de aceea . El o va duce pînă la marginile pămîntului.spune Domnul . Dumnezeu nu i-a abandonat. Dumnezeu este gata totuşi să-i vestească lucruri noi. În rîndurile de mai jos vom încerca să oferim o privire de ansamblu asupra conţinutului întregului context. în dragostea Lui. pe inima Lui. urmînd ca în continuare să comentăm doar prima parte din el (48:6b-52:12). căci sînt săpaţi pe palmele Lui. necunoscute de el. aşa vă voi mîntui şi pe voi.

Ferice deci de omul ..care se va alipi de Domnul 55:1-13 56:1-12 .oricine ar fi el . A sosit momentul izbăvirii şi Domnul Însuşi va lua din mîna lui Israel potirul mîniei Sale. Dar atunci cînd Domnul a oferit mîntuirea. Cei care au acceptat şi cunosc neprihănirea lui Dumnezeu sînt încurajaţi să rămînă tari lîngă această neprihănire. 54:1-17 De aceea. Mîntuirea din apăsarea robiei va fi adusă de acelaşi Braţ al Domnului care odinioară a despicat marea în faţa poporului Său. 11). Bucuraţi-vă şi voi toţi cei însetaţi.. dispreţuind. avea să li se pară mult prea ciudat.. n-a fost nimeni din poporul Israel care s-o aştepte şi s-o primească. biciuind şi omorînd pe Cel care le aducea mîntuirea. Pentru ca Israel să nu-şi poată justifica refuzul cu: „N-am ştiut!“ sau cu „N-am înţeles!“. Ei au preferat să umble în lumina focului lor şi în tăciunii pe care i-au aprins. Robul Meu Cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor“ (53:10. chiar dacă acest cuvînt. 50:1-3 Promisiunile mîntuirii lui Dumnezeu erau înrădăcinate în actul juridic unilateral şi irevocabil al legămîntului. materializat în Robul Domnului care suferă şi moare. tot aşa pentru multe popoare va fi o pricină de bucurie. Domnul te cheamă înapoi. căci „după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat. bucură-te Israele! Pe baza lucrării Robului Său. căci Robul Domnului va chema la El neamuri pe care nu le cunoaşte şi popoare care nu-L cunosc vor alerga la El. în pofida dispreţului semenilor lor. ca să Se îndure de tine cu o dragoste veşnică.escatologice a lui Dumnezeu. cei care caută neprihănirea sînt avertizaţi că ea va veni exact aşa cum a venit şi pentru părintele lor Avraam: prin credinţa în cuvîntul lui Dumnezeu. 50:4-11 51:1-6 51:7-8 51:9-16 51:17-23 52:13-53:12 După cum pentru mulţi a fost o pricină de groază..

el ne dezvăluie motivul pentru care lucrurile acestea au fost ţinute ascunse dinaintea poporului său: „Căci ştiam că ai să fii necredincios şi că din naştere ai fost numit răzvrătit“ (8) . te-am pus în cuptor. După astfel de cuvinte spuse la 85 R. Michigan. Grand Rapids. unii comentatori. Isaia nu ne spune despre ce anume este vorba. pentru că aici se întîlnesc cele dintîi proorocii. cu cît mai mult ar fi trebuit s-o facă cei în auzul cărora au fost rostite aceste proorocii şi cei care au fost şi obiectul împlinirii lor. 86 Merrill F. Oare nu cumva o astfel de întrebare vine să confirme faptul că izbăvirea din robie şi readucerea poporului în ţară. a făcut să se deschidă o fereastră spre vremurile ce vor urma: „De acum îţi vestesc lucruri noi.86 consideră capitolul 45 ca un prim punct de turnură în text. nici acum şi nici mai tîrziu nu aveau să fie şi soluţia finală pentru problema lor? Întreaga lucrare a lui Dumnezeu . Domnul îl va tămădui pe omul zdrobit şi smerit. cu vestirea „unor lucruri noi. căci Domnul îi va da în casa Lui un nume mai bun decît cel de fiu sau fiică. Comentariul întregului context: (48:6b-52:12) Isaia 48:6b-11 Atunci cînd împart textul din capitolele 40 la 66. 11). în capitolul 48. Dumnezeu avea tot dreptul să-i spună lui Israel la reîntoarcerea din Robia Babiloniană: „Ai auzit toate aceste lucruri pe care le vezi acum!“ (48:6). Deşi în acest moment. Hodder and Stoughton. Dacă acest adevăr trebuia mărturisit de lumea întreagă.“ (6a). dar nu te-am găsit argint. London..spune Domnul. cît şi împlinirea lor . ne spune Dumnezeu: „Ca să ştiţi. În acest capitol se pare că avem o cumpănă a apelor asemănătoare cu cea dintre capitolele 39 şi 40. Dar ce să însemne oare întrebarea pe care Dumnezeu o pune poporului Său imediat după aceea: „Şi nu vreţi să le mărturisiţi acum?. Şi tocmai acest adevăr pare să nu-l fi înţeles poporul lui Dumnezeu. rostite de multă vreme şi puse deoparte pînă cînd avea să vină vremea împlinirii lor. Unger. 1984. 57:1-21 Deşi îi cunoaşte căile. The Hoffer Bible Handbook. Tensiunea care s-a născut în momentul în care tăcerea nerecunoştinţei lui Israel s-a întîlnit cu dragostea lui Dumnezeu. ascunse.K. „Iată. printre care şi Harrison85 şi Unger. ascunse. 1969. 241. ca să Mă credeţi că Eu sînt! Înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu şi după Mine nu va fi! Eu.ca să-I slujească şi să iubească Numele Domnului. Pentru că cele dintîi lucruri fuseseră rostite cu mult timp înainte. Eerdmans.. 764. necunoscute“ de Israel. Eu sînt Domnul şi afară de Mine nu este nici un alt Mîntuitor“ (43:10. Harrison. p. te-am lămurit în cuptorul urgiei“ (10). . necunoscute de tine“ (48:6).avea un singur scop. p.atît proorociile făcute. Părerea noastră e că punctul de turnură s-ar afla mai degrabă aici. Introduction to the Old Testament.

. din dragoste pentru Mine vreau să lucrez! Căci cum ar putea fi hulit Numele Meu? Nu voi da altuia slava Mea“ (9. pentru slava Mea Mă opresc faţă de tine. Domnul. Dar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său. Iacove! Şi tu. Înţelepciunea este cea care spune: „Şi acum. a fost Acela care L-a învăţat calea pe care trebuie să meargă (46:17. Cirus este „acela pe care-l iubeşte Domnul“. şi braţul lui va apăsa împotriva Haldeilor. Acest personaj este apoi trimis de Domnul Dumnezeu împreună cu Duhul Său. 48:14-15). Căci cel ce mă găseşte. Ce să ascundă oare lucrurile noi pe care profetul se pregăteşte să le vestească? 12-22 Citind textul ce urmează simţim că ne aflăm încă o dată pe un teren mişcător. deoarece textul continuă: „Şi acum. Eu am vorbit şi Eu l-am chemat“ . Ce extraordinară imagine a Trinităţii! El. Ea. El „va împlini voia Lui împotriva Babilonului. Din dragoste pentru Mine. 35. 8:32. 42:1-8). dimpotrivă. de la obîrşia acestor lucruri am fost de faţă“? Cînd a vorbit Cirus ceva şi la ce anume a fost el de faţă? Textul sugerează mai degrabă o paralelă cu acea Înţelepciune personificată din Proverbe 8:22-36. Înţelepciunea. pare să fie şi personajul care a fost de faţă atunci cînd Domnul a hotărît chemarea şi trimiterea lui Cirus. versetul următor pare destul de încurcat: „Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi! De la început n-am vorbit în ascuns. ca să nu te nimicesc.ca şi cum Cirus ar vorbi în numele său despre timpuri care existau numai în planul lui Dumnezeu . pe care te-am chemat! Eu. Israele. 48:12. ne-am aştepta ca „lucrurile ascunse“ să vestească verdictul final al pedepsei.spune Domnul . Să fie oare vorba tot de Cirus? Afară de faptul că tot ce spune versetul trebuie înţeles în sens metaforic . Eu sînt Cel dintîi.adresa poporului Său. s-au înfăţişat îndată“ (Is.„Eu l-am adus şi lucrarea lui va izbuti“ (15). Cum adică „De la început n-am vorbit în ascuns. Dar. 36). ascultaţi-mă. iubesc moartea (Prov. Mîna Mea a întemeiat pămîntul. şi tot Eu sînt şi Cel de pe urmă.adevărul din el este prea mare ca să poată fi aşezat pe umărul lui. toţi cei ce mă urăsc pe mine... Despre cine să fie vorba? La prima vedere. era de faţă de la obîrşia tuturor lucrurilor pe care profetul le numise puţin mai sus: „Ascultă-Mă. asistăm din nou la o întorsătură radicală şi neaşteptată: „Din pricina Numelui Meu sînt îndelung răbdător. adică atunci cînd Domnul Şi-a întocmit planurile (Is. Tot ea. şi dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am chemat. 11). . 13). Domnul.. de la obîrşia acestor lucruri am fost de faţă“ (16). Dumnezeu m-a trimis cu Duhul Său“ (16). Dacă înţelesul versetului 15 pare să fie destul de clar. Imaginea profetică glisează între dimensiunea palpabilă a personajului Cirus şi o dimensiune înfăşurată în mod evident în jurul unui personaj care se detaşează net de primul. căci ferice de cei ce păzesc căile mele!. găseşte viaţa şi capătă bunăvoinţa Domnului. se pare că Domnul vorbeşte despre Sine. fiilor. această Înţelepciune personificată. Aceste cuvinte neaşteptate din partea lui Dumnezeu ne incită curiozitatea. Dar de fapt este vorba de altcineva.

Iar atunci cînd mărturisirea lui Petru (Mat. The Complete Works of Josephus. atunci pacea ta ar fi fost ca un rîu. şi fericirea ta ca valurile mării. „Nici nu le-ai auzit. mulţi dintre ei au rămas în Babilon. zădărniceşte tot ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru el prin aceste „lucruri noi“. împreună cu leviţii şi cu preoţii au plecat în grabă la Ierusalim. ascunse. Sămînţa ta ar fi fost ca nisipul. 1960. În inima lui Isus rezonau poate cuvintele lui Isaia: „Căci ştiam că ai să fii necredincios.. numele tău n-ar fi fost şters şi nimicit înaintea Mea“ (18. Pînă acum Dumnezeu nici măcar n-a considerat că este cazul să-i vorbească despre ele. v. nici nu le-ai ştiut . p. numele tău n-ar fi fost şters şi nimicit înaintea Mea“ (46:18. că are să fie omorît şi că a treia zi are să învieze“ (Mat. Reacţia imediată a lui Petru (22-27) explică de ce anume a ezitat Isus să le destăinuie aceste lucruri noi. fiindcă n-au fost dispuşi să-şi lase averile“ (Josephus Flavius. decizie ce din păcate avea să adeverească spusele profetului: „O de ai fi luat aminte la poruncile Mele. Kregel Publications. Cartea XI. I.şi nici nu-ţi era deschisă odinioară urechea la ele: căci ştiam că ai să fii necredincios. şi că din naştere ai fost numit răzvrătit“ (46:8). El ştia că odată cu destăinuirea acestor „lucruri noi“ avea să se limpezească şi să se precipite decizia poporului Său cu privire la persoana Sa. care refuzase să recunoască în Dumnezeu pe singurul Mîntuitor.spune El . 16:16) a adus ceasul acestei destăinuiri. Tragedia însă constă în faptul că acum cînd Dumnezeu S-a hotărît să le destăinuie. 87 . Antiquities of the Jews. Iar cei care au ieşit din ea.. 16:21). moartea şi învierea Sa (Mat. Totuşi. 16:13-28). şi roadele pîntecelui tău ca boabele de nisip. Cap. din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor. Isus o face parcă cu teamă: „De atunci încolo. 19). neştiute de ei“. nici înţeles şi nici ascultat de o bună parte dintre cei aflaţi în robie. 3). Israel pare să nu fie gata pentru ele. 228. Michigan. n-au recunoscut că „Domnul a răscumpărat pe robul Său Iacov“. Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim. Este izbitoare paralela dintre adevărurile din acest text şi modul în care Isus Hristos a găsit cu cale să destăinuie lucrurile privitoare la suferinţa. În aceste versete se pare că Israel. să pătimească mult din partea bătrînilor. conducătorii seminţiei lui Iuda şi Beniamin. 19). Capitolul 48 se încheie cu o tristă constatare: „Cei răi n-au pace!“ (22). Din lecturarea textului am putea înţelege că El Însuşi a aşteptat un moment potrivit pentru a dezvălui ucenicilor Săi „lucruri noi. Ea vine după un îndemn (20) despre care analele istoriei87 ne spun că n-a fost nici auzit. „Cînd Cirus a spus aceste lucruri Israeliţilor. Grand Rapids. pentru că a rămas neclintit în încăpăţînarea sa. şi că din naştere ai fost numit răzvrătit“ (8).Dar ascensiunea gîndului încurajată de cele spuse în Isaia 48:12-17 este întreruptă brusc de părerea de rău care răzbate din versetele următoare: „O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele.

53). 11:1-4) şi a împlinirii lor nou testamentale naşterea lui Isus din fecioară (Luca 1:30-38). acolo fiind vorba de o sămînţă a lui Avraam (singular. însă prin neascultarea lui. 32:24-29)? Şi versetul următor (49:4) se poate aplica Robului Domnului (vezi Is. În textul din Genesa 3:15 se vorbeşte de o sămînţă a femeii.Isaia 49 1-7 „Lucrurile noi. pare să se stingă pe măsură ce acestuia din urmă i se atribuie valenţe ce nu se mai potrivesc lui Cirus. l-a acoperit cu umbra mîinii Lui şi l-a ascuns în tolba Lui cu săgeţi (49:2). în text este vorba de obîrşia lui Israel în planul pe care Dumnezeu l-a alcătuit cu privire la poporul Său încă înainte ca acesta să fi existat. nu literală: „Domnul M-a chemat din sînul mamei şi M-a numit de la ieşirea din pîntecele mamei“ (49:3). Acesta este numit în 49:3 „Israele. 25:8. necunoscute“ de Iacov (48:6) continuă să se limpezească în capitolul de faţă. confirmarea care a venit peste Isus în apa Iordanului adjudecă texte ca cele din Isaia 42:1-8. „pîntecele mamei“ pot fi. În 48:15. este în mod evident vorba de Cirus. Lucrul acesta este confirmat de bătrînul Simeon în momentul . de exemplu. 3 pe care s-a zidit mandatul preoţiei dat lui Israel în Exod 19:4-6.şi nu personajul individual . el fiind adevăratul Israelit (Ioan 1:51). fără însă ca cele spuse în el să aibă vreo legătură cu Cirus. îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorîndu-se peste Fiul omului“. 3:15). ele puteau fi spuse fără nici un fel de probleme despre Mesia. dovedind astfel că El era adevăratul israelit (Ioan 1:51. atît în baza profeţiilor care au precedat chemarea lui Avraam (Gen. am putea afirma că Dumnezeu l-a luat pe Israel. Dar dacă citim atenţi promisiunea din Genesa 12:2. în versetul 3 avem personajul colectiv .Robul Domnului. 7. şi noul personaj. Într-un fel deci.Israel . Tu eşti Robul Meu. În el ni se spune că lui Israel i s-a încredinţat mandatul preoţiei pentru întregul pămînt. Însă imediat din versetul următor identitatea personajului din text se complică. Luca 2:29-32). Isaia 48:16 şi 49:1-6 lui Isus. am văzut că pînă şi acest verset poate fi foarte bine atribuit lui Hristos. obligîndu-ne să identificăm în text un personaj cu totul distinct de primul.spun unii . Israel s-a umplut de ocara neîmplinirii misiunii care i-a fost încredinţată. ascunse. 28:10-15. înţelegem că există posibilitatea să luăm textul şi în sens literal. Deşi unii ar putea interpreta versetul 3 ca fiind o referire la Israel. Gen. cel chemat de Domnul ca să izbăvească pe poporul Său din Robia Babiloniană. 9:6. nu plural). iar această ocară trebuia ridicată de cineva (Is. O astfel de interpretare are o mai bună acoperire biblică. cît şi în baza profeţiilor din Isaia (7:14. Un text ca cel din Exod 19:4-6 s-ar părea să confirme o astfel de ipoteză. ba chiar ar trebui să fie luate în sens literal. În timp ce astfel de cuvinte nu s-ar fi potrivit în nici un fel lui Cirus. deci expresiile „sînul mamei“. Nu deasupra Lui fusese văzut „cerul deschis şi.că în primele versete ale capitolului 49 avem o vorbire figurativă. În cazul acesta. Mai mult. care a venit să ridice ocara poporului Său. Am putea însă considera . în care mă voi slăvi“ (49:3). Iar atunci. Îngînarea dintre Cirus.

Robul Domnului. lumina care luminează neamurile şi slava poporului Tău Israel“ (Luca 2:30-32. nu ne surprinde această glisare în spaţiul profetic. De aceea te pun să fii Lumina neamurilor. la întîia Lui venire. Următorul verset din Ioan pare să fi fost scris pe baza versetului 6 din Isaia 49: „Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. iar celălalt idealului mesianic. Deşi a fost ales încă din pîntecele mamei Lui şi deşi Domnul Însuşi L-a numit: „Robul Meu în care Mă voi slăvi“. Deşi. Dar ei n-au putut zădărnici întreaga Sa lucrare. adică celor ce cred în Numele Lui le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu. Domnul Însuşi. 28:18-20..“ (Ioan 1:11). el intenţionează să producă o decizie morală în acel „acum“ istoric vizat de profet. de aceea Ioan a putut continua: „dar tuturor celor ce l-au primit. sfîrşitul vieţii Robului părea să confirme cu prisosinţă cele spuse în 49:4: „Degeaba am muncit. ca să duci mîntuirea pînă la marginile pămîntului“. Şi tot în baza acestui verset (49:6) Isus dă ucenicilor Săi mandatul preoţiei pentru toate neamurile: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pămînt. toată truda lui Hristos a fost zadarnică pentru ai Săi. Isus Hristos avea mandatul mîntuirii pentru toate neamurile. După părerea noastră această a doua interpretare pare să se armonizeze mai bine cu întreaga carte a lui Isaia. prin care profetul alunecă în toată libertatea.Israel . n. Paralela din partea a doua a cărţii ar putea fi cei doi robi.şi în cea a binecuvîntării sau a mîntuirii.Cirus . Această glisare prin spaţiul continuu al profeţiei dovedeşte că Dumnezeu nu vorbeşte despre mîntuire fără să se gîndească la MÎNTUIRE. botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh.şi unul individual .aparţine imediatului istoric. pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor. dar al doilea este Mesia . Ducîndu-vă.. Într-adevăr. Unul aparţinea imediatului istoric. şi în cea a blestemului sau a pedepsei . FACEŢI UCENICI DIN TOATE NEAMURILE. în zadar şi fără folos Mi-am istovit puterea“. ci prin prezicerea lui. Primul . În capitolele 7-9 am întîlnit cei doi prunci.. şi învăţîndu-i să păzească tot ce v-am poruncit“ (Mat.în care luînd pruncul în braţe a zis: „Au văzut ochii mei mîntuirea Ta..Robul Domnului sau între o interpretare figurativă şi una literală a textului. Robul . Versetul 49:7 subliniază garanţia victoriei finale. pentru că a fost zădărnicită de ei înşişi.“ (Ioan 1:12). Glisarea în acest spaţiu profetic continuu pare a fi o explicaţie mai plauzibilă a textului decît schimbarea de planuri între un personaj colectiv . subl.există acel spaţiu profetic continuu. pentru că intenţia lui nu este să prezică viitorul în sensul liniar cu care sîntem noi obişnuiţi.). luaţi ca popor. Adevărul acestor cuvinte îl certifică Ioan cînd spune în Evanghelia sa că Isus „a venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit. traducerea autorului). În ambele direcţii . la mîntuirea desăvîrşită pe care a pregătit-o în Fiul Său încă înainte de întemeierea lumii. Înţelegînd natura profeţiilor.

şi zidurile tale sînt întotdeauna înaintea ochilor Mei!“ (15. ele vor aduce înapoi pe fiii tăi pe braţele lor. 23).stîrnind gelozia celor care au fost tăiaţi din măslin. izgonită: cine i-a crescut? Rămăsesem singură: unde erau aceştia?“ (21). care nu aparţinuseră dintru început măslinului. de pildă. la dimensiunea escatologică a mîntuirii lui Dumnezeu. din pricina Sfîntului lui Israel. principiu enunţat în Ieremia 18:7-11. Dar planul lui Dumnezeu cu Israel n-a fost abandonat. care Te-a ales“ (49:7). în Privire de ansamblu. Domnul îi cheamă înapoi .. spune Pavel în Romani 11. „Se poate lua prada celui puternic? Şi poate să scape cel prins din prinsoare?“ (24) Cine s-ar fi gîndit că la sfîrşitul secolului al XX-lea mai stau în „prinsoarea sovietică“ între patru şi şase milioane de evrei? Dar cine s-ar fi gîndit că toţi aceştia vor fi scăpaţi deodată din mîinile celor ce-i ţineau prinşi? 88 Principiul de care vorbim a fost discutat pe larg în primul volum. ca să vedem că aceste profeţii se împlinesc sub ochii noştri. Iată că te-am săpat pe mîinile Mele.ne spune Pavel . tocmai prin cei altoiţi în el. va veni ziua cînd „Împăraţii vor vedea lucrul acesta [faptul că toată puterea în cer şi pe pămînt I-a fost dată Robului].“ (22. ci dovada libertăţii şi responsabilităţii omului de a-şi făuri istoria alături de Dumnezeu prin deciziile lui personale. şi în primul rînd de aceasta. căci Domnul zisese: Chiar dacă o femeie ar uita copilul pe care l-a născut. şi împărătese te vor alăpta. Dar reîntoarcerea lor va fi posibilă numai pe calea Crucii lui Hristos. Din pricina neascultării.Domnului a fost „dispreţuit şi urît de popor“. Israel trebuie să aibă parte şi de o restaurare spirituală.. şi voievozii se vor arunca cu faţa la pămînt şi se vor închina. iar de atunci încoace nu de puţine ori urmaşii Lui au fost obligaţi să semene sămînţa cu lacrimi. Acum că înţelegem principiul fundamental ce guvernează profeţia. . calea pe care Robul Domnului a deschis-o pentru toate popoarele. „Eu nu te voi uita cu nici un chip. şi-Mi voi înălţa steagul spre popoare. şi vor duce pe fiicele tale pe umeri. eram roabă. „Iată. 16). Această dimensiune pare să explice cel mai bine tot ce se spune în acest capitol. au fost tăiate ramuri din măslin şi au fost altoite în locul lor altele. Textul pare însă să ţintească şi mai departe. Nu se aude oare strigătul fiilor lui Israel: „locul este prea strîmt pentru mine. 8-26 În planul lui Dumnezeu pentru Israel a fost intercalată o paranteză. şi se vor scula. din pricina Domnului. Este suficient să ne gîndim la tot ce se face astăzi pentru integrarea evreilor care se întorc în ţară din Rusia. Şi nici nu putea fi abandonat. fă-mi loc ca să pot să mă aşez“? (20) Iar ţara pare să se întrebe în inima ei: „Cine mi i-a născut? Căci eram fără copii şi stearpă. Te vor hrăni împăraţi.88 înţelegem şi faptul că această paranteză intercalată în istoria lui Israel nu este dovada socotelilor greşite ale lui Dumnezeu. sau din Etiopia. Dar dincolo de această restaurare naţională începută în 1948. care este credincios. Robului Domnului i s-a dat să ridice seminţiile lui Iacov şi să aducă înapoi rămăşiţele lui Israel (49:6). voi face neamurilor semn cu mîna.

Ei L-au răstignit pe Hristos „pentrucă Sholmo Hizak şi George Ekeroth. dar este o pedeapsă spre vindecare şi nu dovada lepădării sau renunţării Mele la voi .şi nu M-am împotrivit. vin să fac voia Ta. chiar dacă trebuie să-mi dau spatele celor ce Mă lovesc şi obrajii celor care Mă scuipă şi-Mi smulg barba (5. 6). „pentru că nu era nimeni cînd am venit“ cu ea. Cel mai Mare Eveniment al Secolului. în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine“ . ci blestem şi pedeapsă. Iar legămîntul acesta urma să fie „un legămînt veşnic. 10.spune Robul Domnului . care printre altele spune: „De la începutul anului. La cererea lor. 8:23-27. 11.Trăim „cel mai mare eveniment al secolului“! Acesta este titlul unui articol publicat de revista Via. 50:1). printr-unul din punctele de transfer din Europa de Est. nici nu M-am tras înapoi“ (4). ca Unul care cu mustrarea Lui usucă marea (Mat. pentru cei care L-au scuipat şi I-au smuls barba. Nimeni nu putea să-L învinuiască deci pe Dumnezeu nici de neputinţă. în sulul cărţii este scris despre Mine. Dumnezeule!“ (Evrei 10:7). în pofida refuzului lui Israel de a-L primi pe Cel ce „a venit la ai Săi“. Nu a răspuns nimeni cînd am strigat. 89 . ca Unul care are puterea să îmbrace cerurile cu negură şi să le învelească cu un sac (50:2. vino afară!“ (Ioan 11: 43). 3).i-a spus Dumnezeu lui Avraam (Gen. Deşi a venit „dispreţuit şi părăsit de oameni“ (53:3). „Vin să fac voia Ta. pedeapsa urma să cadă asupra capului lor şi asupra capului copiilor lor. sau căruia dintre cei ce M-au împrumutat v-am vîndut?“ (Is. Vindecarea însă nu vine. ci am zis: „Iată-Mă. şi nici de reavoinţă (2). 17:7). Pentru bucuria care-Mi este pusă înainte. Domnul a pregătit un plan minunat pe care urma să-l aducă la îndeplinire prin Robul Său. căci ştiu că nu voi fi dat de ruşine. voi dispreţui ruşinea. Pe El Îl prezintă versetele 4-10. El a venit totuşi ca Dumnezeu. pentru ca apoi să Mă aşez la dreapta scaunului de domnie a lui Dumnezeu (Evrei 12:2). Ceea ce voi trăiţi acum este pedeapsa Mea pentru fărădelegile voastre. s-a întîmplat adesea ca pînă şi o mie de oameni să sosească într-o singură seară cu avionul din Rusia.pare să spună Domnul. „Domnul Mi-a deschis urechea . Dar pentru mulţi din Israel. ca Unul care are putere să spună unui mort de patru zile: „Lazăre. 13:22-32) şi preface rîurile în pustie. Seară de seară. 4-11 Dar pentru ca Legămîntul să poată fi materializat.89 Ce extraordinar sfîrşit de secol al împlinirii profeţiilor! Isaia 50 1-3 Dumnezeu a încheiat cu poporul Său un legămînt. Era firesc deci ca Dumnezeu să întrebe prin profet: „Unde este cartea de despărţire prin care am izgonit pe mama voastră. „Via“. septembrie 1991. p. voi suferi crucea. Dumnezeule“. mulţi israeliţi aşteaptă la aeroportul Ben-Gurion doar pentru a avea ocazia să privească bucuria noilor veniţi. Crucea şi suferinţa lui Hristos urmau să mîntuiască pe mulţi. sîngele Lui urma să fie nu mîntuire. cînd aceştia sînt întîmpinaţi cu flori şi dragoste în Ţara Promisă“.

„S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci prin alunecarea lor s-a făcut cu putinţă mîntuirea neamurilor. în loc să le fie lumină. focul lor i-a ars. Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său pe care l-a cunoscut mai dinainte“. cari umblaţi după neprihănire. voi. iar ceilalţi au fost împietriţi“ (Rom. voi cari cunoaşteţi neprihănirea. trezeşte-te. 11:25-27). Pavel spune: „Nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire. li Se adresează numai lor.. Numai rămăşiţa aleasă a căpătat. Contrastul s-a născut din atitudinea acestora faţă de Robul Domnului. ca să facă pe Israel gelos“ (11). cari căutaţi pe Domnul!“ „Ascultaţi-Mă. Isaia 51:1-52:12 Capitolul 50 s-a terminat cu un contrast între două grupări de oameni. trezeşte-te! Scoală-te Ierusalime. Dar „Israel n-a căpătat ce căuta. şi să se bizuie pe Dumnezeul Lui!“ (10). Dar tot în baza proorociilor lui Isaia. 11:1.necunoscînd neprihănirea pe care o dă Dumnezeu. ca să zăceţi în dureri“ . Nu s-au supus neprihănirii pe care Domnul le-o vestise prin Isaia: „Cine dintre voi se teme de Domnul. popor care ai în inimă Legea Mea!“ „Trezeşte-te.. Împărţirea textului este facilitată de formulele introductive pe care le găsim în text: 51:1 51:7 51:9 „Ascultaţi-Mă. Dar.zice Domnul (11). şi îmbracă-te cu putere. dupăcum este scris: «Izbăvitorul va veni din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. 7). ca şi cum Dumnezeu ar fi ştiut că majoritatea poporului Său se va încăpăţîna să fie în grupa celor care îşi aprind propriul lor foc ca să umble în lumina lui. „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum!. Apoi. În acest capitol distingem tiparul după care Pavel avea să-şi construiască mai tîrziu capitolul 11 din Romani. să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în întuneric şi n-are lumină. 11). care ai băut din mîna Domnului potirul mîniei Lui!“ . să se încreadă în Numele Domnului. 10:3). şi nu s-au suspus astfel neprihănirii. Acesta va fi legămîntul pe care-l voi face cu ei cînd le voi şterge păcatele»“ (Rom. 2. din ascultarea şi neascultarea de glasul Lui (10. „Din mîna Mea vi se întîmplă aceste lucruri. au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi. Şi atunci tot Israelul va fi mîntuit. braţ al Domnului!“ 51:17 „Trezeşte-te. Ei însă s-au încăpăţînat să umble în lumina focului lor şi în tăciunii pe care i-au aprins. pe care o dă Dumnezeu“ (Rom. care va ţine pînă va intra numărul deplin al neamurilor.

aşa voi lucra şi pentru voi.52:1 „Trezeşte-te. ce folos au avut israeliţii din întoarcerea lor din exilul babilonian? S-au întors din robie doar ca să se pregătească pentru o robie şi mai mare.“ (3. n. 90 . În lumina aceasta.“ Undeva de-a lungul istoriei lui Israel s-a petrecut o schimbare radicală de paradigmă. subl. subl.. model. Neprihănirea Mea este aproape. şi braţele Mele vor judeca popoarele. Domnul are milă de Sion. Domnul le plasează în perspectiva lor escatologică. ci una de dimensiuni cosmice. Întrebarea este: Se vor teme ei de Domnul ca să asculte glasul Robului Său? Vor accepta ei din mîna Domnului întreaga Lui mîntuire sau se vor mulţumi.). ca de pildă eliberarea din Robia Babiloniană. pildă. cum am lucrat pentru Avraam. cari umblaţi după neprihănire. poporul Meu.).. şi voi pune Legea Mea lumină popoarelor. dar luaţi aminte la ce vă spun: ea va veni aşa cum a venit şi peste Avraam! „Tot astfel. „Cerurile vor pieri ca un fum. 5. Ca poporul să poată înţelege importanţa acestor cuvinte. n. îndemnul din capitolul precedent capătă şi mai multă forţă: „Cine dintre voi se teme de Domnul. Dumnezeu face o paralelă între ceea ce a făcut pentru ei la început şi ceea ce intenţionează să facă pentru ei în viitor. dar. neamul Meu! Căci din Mine va ieşi Legea. să se încreadă în Numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul Lui!“ (Is. pămîntul se va preface în zdrenţe ca o haină şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte. În lumina ei trebuiau judecate toate fragmentele mîntuirii.. cu cea imediată şi vor întoarce din nou spatele Sfîntului lui Israel? Paradigmă: Exemplu. deci şi mîntuirea din Robia Babiloniană pe care o profeţea Isaia. poporul a început să se întoarcă şi din această mare robie. şi mîngîie toate dărîmăturile lui. ne întrebăm. voi „umblaţi după neprihănire“. 50:10). n. căci nu va mai intra în tine nici un om netăiat împrejur sau necurat. „Ia aminte spre Mine.. Ce am făcut pentru Avraam (2).. să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în întuneric şi n-are lumină.. vezi şi Is. ca şi Ezechia. voi „căutaţi pe Domnul“. În cazul nostru este vorba de o schimabare radicală a modulului de raportare la Dumnezeu. Da. pleacă urechea spre Mine. El va face pustia lui ca un rai şi pămîntul lui uscat ca o grădină a Domnului. trezeşte-te! îmbracă-te cu podoaba ta. 63:1-5). În 1948. Refuzarea acestei mîntuiri însemna refuzarea întregii binecuvîntări pe care Domnul o oferă.90 Focul pe care l-au aprins ca să umble în lumina lui nu era de aceeaşi natură cu cel pe care îl aprinsese Dumnezeu dintru început. “ 1-6 „voi. Sioane!. am să fac şi pentru voi (3). mîntuirea Mea se va arăta.. eterne. Testul urma să fie armonia căilor lui Dumnezeu. Privind retrospectiv împlinirile profeţiilor. ostroavele vor nădăjdui în Mine şi se vor încrede în braţul Meu“ (51:4. doar ca să înlocuiască cei 70 de ani cu o robie de 20 de ori mai mare. dar mîntuirea Mea nu va avea sfîrşit“ (subl. pe drept cuvînt. Pentru ca să-i ajute să înţeleagă ce anume se întîmplă cu ei. Deci Robul Domnului nu avea să aducă o mîntuire parţială. învăţătură (DEX).

Dar cînd asupritorii tăi îţi zic: „Îndoaie-te. Este prea mare asemănarea dintre cuvintele lui Isaia atribuite acestor oameni şi cele ale lui Ieremia ca să nu facem conexiunea cu Noul Legămînt: „Iată vin zile. să realizăm unitatea planului lui Dumnezeu. Mat.. te aleg. 17-23 „Trezeşte-te. Atunci mîntuirea este nu numai posibilă. 11). Ce folos ar avea propovăduirea unei mîntuiri ce va veni cîndva. braţul Său a făcut pentru mîntuirea lor. cînd spinarea ţi-e ca un pămînt şi ca o uliţă pentru trecători (23). aceia care vor striga: „Sînt al Domnului!“. Ierusalime. 33). 5:10-12).. ca să trecem peste tine!“. 9-16 „Trezeşte-te. înţelegînd legăturile dintre testamente. Aceste cuvinte par să fie adresate celor care au recunoscut semnele mîntuirii lui Dumnezeu prezentate în versetele precedente şi au decis „să asculte glasul Robului“. profetul se întoarce spre „cei care cunosc neprihănirea“ şi care „au Legea Domnului în inima lor“. fără să le vorbească şi să le ofere şi mîntuirea din robia care îi apăsa la acea oră. braţ al Domnului. odinioară. aceia care vor scrie cu mîna lor: „Al Domnului sînt!“. vor fi dispreţuiţi şi părăsiţi de oameni. 44:1-5). Nu este El Cel care a doborît Egiptul şi care a croit în adîncimile mării un drum pentru trecerea celor răscumpăraţi (10.“ „Domnul are milă de Sion. ca şi Robul prin care au intrat în legămînt. şi nu te lepăd!“ (41:9)? Nu este El Cel care a încheiat cu Israel un legămînt veşnic şi ale cărui planuri se vor sfîrşi cu pămîntul nou şi cu cerurile noi în care El îi va spune lui Israel: „Tu eşti poporul Meu!“ (51:6. zice Domnul.Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor. Am considerat necesară această notă pentru că dorinţa noastră este ca. s-au încrezut în Numele Domnului şi s-au bizuit pe Dumnezeu. Apoc. abandonîndu-şi tăciunii în lumina cărora umblau (50:10. care ai băut din mîna Domnului potirul mîniei Lui!“91 Dar Domnul nu oferă o mîntuire escatologică (16). şi mîngîie dărîmăturile lui“.. în versetele care urmează Dumnezeu se prezintă pe Sine. spune Isaia în versetul 3. 11)? Nu este El Cel care a întins cerurile şi a întemeiat pămîntul (13)? Nu este El Cel care a zis lui Israel: „Tu eşti robul Meu. atunci cînd asupritorii tăi îţi zic acum: „Îndoaie-te ca să trecem peste tine!“ (23). cînd voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legămînt nou.. îţi este greu să dai crezare cuvintelor profetului. De aceea. atunci cînd spinarea lui Iacov Imaginile apocaliptice ale potirelor mîniei lui Dumnezeu îşi au.“ De la „cei care umblă după neprihănire“ şi care „caută pe Domnul“. din pricina neprihănirii pe care au ajuns s-o cunoască şi din pricina Celui prin care au primit-o (51:7. iar ei vor fi poporul Meu“ (Ier.7-8 „voi cari cunoaşteţi neprihănirea. Dar tot ei vor fi şi aceia care. aducîndu-le aminte de tot ceea ce este El şi de tot ceea ce.. probabil. 21:1-3)? Cînd ai un astfel de Dumnezeu. 31:31. ci şi sigură. trezeşte-te şi îmbracă-te cu putere. atunci promisiunile Lui nu mai par vorbe goale.. Ei vor fi aceia peste care va turna Domnul Duhul Său. aceia care „vor fi cinstiţi cu numele lui Israel“ (Is. originea în limbajul poetic al lui Isaia. o voi scrie în inima lor. 91 . trezeşte-te! Scoală-te.

. care ai băut din mîna Domnului potirul mîniei Lui. tocmai din pricina acelei modificări esenţiale de paradigmă care intervenise în gîndirea lui Israel. 8. 11. căci văd cu ochii lor cum se întoarce Domnul în Sion. picioarele celui ce aduce veşti bune. care vesteşte mîntuirea! Picioarele celui ce zice Sionului: «Dumnezeul Tău împărăţeşte!». atunci cînd Iacov este beat acum. Pînă atunci însă bucură-te de izbăvirea pe care ţi-o pregătesc acum: „Ce frumoase sînt pe munţi picioarele celui care aduce veşti bune. dar nu de vin ci de mînia Domnului? (20. Ca şi cum ar spune Ierusalimului: Ceea ce am pregătit pentru tine este mult mai mult decît tot ce-ai auzit! Cum aş putea tăinui dorinţa Mea de a-ţi da totul? „Eu pun cuvintele Mele în gura ta. Iar acest lucru nou trebuia să fie acceptat pe baza împlinirilor de pînă atunci şi trebuia judecat pe baza tiparului neschimbat după care operase Dumnezeu de la Avraam încoace. Ierusalime. Nu ieşiţi în grabă. acolo lîngă rană. Dumnezeu urma să aducă ceva nou. 21). care vesteşte pacea. trezeşte-te! Îmbracă-te în podoaba ta. Sioane! Pune-ţi hainele de sărbătoare. El „nu Se rabdă“ să nu amestece în promisiunile „pentru acum“ şi pe cele „pentru mîine“. ieşiţi din Babilon! Nu vă atingeţi de nimic necurat! Ieşiţi din mijlocul lui! Curăţiţi-vă cei ce purtaţi vasele Domnului. Iată glasul străjerilor tăi răsună. şi să zic Sionului: «Tu eşti poporul Meu!»“ (16). trezeşte-te! Îmbracă-te cu podoaba ta. trezeşte-te! Scoală-te Ierusalime. atunci cînd fiii leşinaţi ai Ierusalimului zac în toate colţurile uliţelor acum. ai sorbit pînă la fund potirul ameţelii“ (17). căci Domnul a deschis calea. căci Domnul vă va ieşi înainte şi Dumnezeul lui Israel vă va tăia [vă va deschide] calea“ (52:7. 52:1-12 „Trezeşte-te. Timp de mai bine de 100 de ani poarta a rămas deschisă. N-a fost nevoie de grabă. ceva neaşteptat de Israel. dînd înapoi pînă şi vasele sfinte ale Domnului. Aceste împliniri istorice imediate urmau să creeze cadrul împlinirilor viitoare.. Dar ele aveau să fie mult mai greu de înţeles. atunci cînd paharul mîniei lui Dumnezeu este sorbit pînă la fund acum de Israel (17). Plecaţi. care ai băut. „Trezeşte-te. şi te acopăr cu umbra mîinii Mele. cetate sfîntă!“ (52:1) Da. Cu toate că în versetele precedente Domnul vorbeşte durerilor lor imediate. noi ştim că aceste profeţii s-au împlinit cuvînt cu cuvînt. nu plecaţi în fugă... Sioane!. Iată de ce promisiunea lui Dumnezeu începe acolo unde doare. Dar Eu am pregătit şi mai mult decît atît pentru tine! Eu visez la ziua în care „nu va intra în tine nici un om netăiat împrejur sau necurat“ (52:1b). căci nu va mai intra în tine nici un om netăiat împrejur sau necurat“..este plecată şi prefăcută acum într-o uliţă pe care calcă asupritorul (23). „fără plată aţi fost vînduţi.. Ieşirea n-a fost în grabă. şi nu veţi fi răscumpăraţi cu preţ de argint“ (52:3). 12).. pentru că Domnul a mişcat inima lui Cirus şi acesta a oferit izbăvirea cu mînă largă. ca să întind ceruri noi şi să întemeiez un pămînt nou. pentru că împlinirea promisiunilor ce vizau viitorul apropiat avea să constituie garanţia împlinirii celor ce vizau viitorul îndepărtat: „Trezeşte-te. Privind înapoi în timp.. plecaţi.

dispreţuind. materializat în Robul Domnului care suferă şi moare. 51:1-6 Pentru ca Israel să nu-şi poată justifica refuzul cu: „N-am ştiut!“ sau cu „N-am înţeles!“. chiar dacă acest Cuvînt. Pentru aceasta Dumnezeu le spune că neprihănirea este dată în acelaşi mod în care ea a fost dată şi lui Avraam. 50:4-11 Ei au preferat să umble în lumina focului lor şi în tăciunii pe care i-au aprins. Dar atunci cînd Domnul a oferit mîntuirea. cei ce caută neprihănirea sînt avertizaţi că ea va veni exact aşa cum a venit şi pentru părintele lor Avraam: prin credinţa în cuvîntul lui Dumnezeu. avea să li se pară mult prea ciudat. O astfel de renunţare era absolut necesară pentru a putea beneficia de neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin Robul Său. Cei care au acceptat şi cunosc neprihănirea lui Dumnezeu sînt încurajaţi să rămînă tari lîngă neprihănire în pofida dispreţului semenilor lor. Scopul cu care a inclus autorul textul în carte: Privind înainte la momentele în care o bună parte din evenimentele descrise în capitolul 53 se vor fi consumat. Dumnezeu încearcă să-Şi pregătească poporul pentru marea renunţare renunţarea la propria lor neprihănire. 51:7-8 Ideea exegetică: Dumnezeu va mîntui prin Robul Său pe toţi cei care acceptă mîntuirea pe aceeaşi cale pe care Domnul a dat-o lui Avraam prin legămîntul Său. Titlul textului: Propria voastră neprihănire stă în calea primirii neprihănirii lui Dumnezeu . biciuind şi omorînd pe Cel care le aducea mîntuirea. n-a fost nimeni din poporul Israel care s-o aştepte şi s-o primească.Schiţa textului lecţiei: (50:1-51:8) 50:1-3 Promisiunile mîntuirii lui Dumnezeu erau înrădăcinate în actul juridic unilateral şi irevocabil al legămîntului.

Dragostea lui Dumnezeu faţă de poporul Său este la fel de nestrămutată ca şi credincioşia Sa. dovedesc că versetele din Isaia 50:4-9 se referă la Isus Hristos? 2. mîntuirea a venit şi va veni întotdeauna prin credinţa în Robul Domnului .cea faţă de propriile noastre tradiţii . 1.Isus Hristos. deci cine dintre voi se teme de Domnul să asculte de Robul Său. aşa vă voi mîntui şi pe voi. Care sînt argumentele din text care. Scopul lecţiei: Conţinut: Privind tragedia lui Israel. în lumina împlinirii lui nou testamentale.care poate sta însă în calea mîntuirii noastre.Planificarea lecţiei sau actualizarea textului Textul lecţiei: Isaia 50:1-51:8 Titlul lecţiei: Nu mai umblaţi în lumina focului aprins de voi înşivă! Ideea centrală a lecţiei: Cum l-am mîntuit pe Avraam. Care este dovada faptului că nu Dumnezeu. Pe ce bază putea pune Dumnezeu o întrebare ca cea din Isaia 50:1? 2. Planul lecţiei I. În lumina Scripturii. Există un fel de credincioşie . 1. Deprinderi: Să învăţăm să distingem paralelele care există între Robul Domnului şi Isus Hristos. să înţelegem că piedica cea mai mare în calea mîntuirii sînt propriile noastre idei preconcepute cu privire la ea. între modul în care a fost mîntuit Avraam şi mîntuirea în Hristos. Care sînt paralelele pe care le putem distinge între cele spuse de Isaia în capitolele 50 şi 51. ci Israel este vinovat de nemîntuirea lui? II. şi cele spuse de Pavel în Romani 9-11? .

Care sînt sau care ar putea fi tradiţiile noastre ce ne-ar putea separa de Dumnezeu? 3. În ultimă instanţă. Catolicii vor spune că adevărul este cu siguranţă la ei. Cum anume încearcă Dumnezeu să le pregătească inima pentru alegerea cea bună. Există o zbatere furibundă pentru legitimitate. De cînd există. Dar orice argumente am aduce pe această linie şi deci oricîtă vechime am putea dovedi că avem pe scena religiilor lumii. n-a ajuns la Legea [tradiţia] aceasta. ci alinierea noastră la planul unic al lui Dumnezeu.spun ei . În capitolul următor Pavel continuă: „Le mărturisesc că ei au rîvnă . întotdeauna ni se va reproşa că noi. încît nu se poate să avem adevărul de partea noastră.III. pentru acceptarea mîntuirii pe care urma s-o aducă prin Robul Său? (Is. care umbla după o Lege [în contextul istoriei lui Israel am putea schimba foarte bine cuvîntul Lege cu tradiţie] care să dea neprihănirea. Acest joc este practicat din nefericire chiar şi de bisericile evanghelice. ne va aduce legitimitatea. 50:10-51:8) 2. În ce fel se exercită presiunea tradiţiei prin cei din jur asupra celor care au decis să acorde totuşi prioritate Cuvîntului lui Dumnezeu? Comentarii / Aplicaţii: Cartea care se joacă azi în lupta dintre diferitele confesiuni este cartea vechimii pe arena istorică. În ultimii ani s-au ridicat religii şi secte care reclamă o şi mai mare vechime. evanghelicii. Tradiţiile noastre trebuie mereu verificate în lumina Scripturilor. a hinduismului sau a budismului. Ei s-au lovit de piatra de poticnire. 1. omul a căutat să se legitimeze prin rădăcinile lui istorice.să stăpînim anumite teritorii sau să reclamăm altele. Comentînd textul lecţiei noastre. fie ca ascultare de Dumnezeu. Aceasta ne dă dreptul . pentru că nu vechimea noastră pe scena religiei. zoroastrianismului. Pavel spune în Epistola către Romani: „Israel. citatul este din Isaia 8:14). deoarece piatra este o persoană] nu va fi dat de ruşine» “ (Rom. atît pe planul fizic cît şi pe cel al ideilor sau al credinţelor. Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă. Trăind într-o ţară cu o populaţie preponderent ortodoxă. trebuie să înţelegem că problema în sine n-are importanţă. întrucît . [nu în ea. ci prin fapte. existăm de aşa puţin timp. revelat în Scripturi. Probabil că foarte multe dintre frămîntările etnice şi religioase din lumea în care trăim îşi caută justificarea în acest gen de argumente. Ceea ce-i împiedică pe cei mai mulţi să ia în serios cuvintele Scripturii este tradiţia strămoşească. toate pretenţiile noastre de adevăr vor putea fi catalogate fie ca umblare în lumina focului şi a tăciunilor noştri.rădăcinile lor sînt adînc înfipte în filozofia milenară a confucianismului. pentru că biserica catolică a fost „prima“ biserică în arena creştinismului. 9:31-33. după cum este scris: «Iată pun în Sion o piatră de poticnire şi o stîncă de cădere şi cine crede în El.zicem noi .

dar fără pricepere. dacă este cu putinţă. pentru ca murind El. şi nu pe calea tradiţiilor noastre. cît şi ideile au nevoie de o perioadă mai lungă de timp ca să se decanteze şi ca să se impună. Cel ce. dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta fără să-l beau. a Braţului care a făgăduit să facă un cer nou şi un pămînt nou în care să continue să-Şi manifeste dragostea pentru răscumpăraţii Lui (51:16). care a băut în locul nostru potirul mîniei lui Dumnezeu. Dar ea vine nu pe calea tradiţiei noastre strămoşeşti. ci prin credinţa în Isus Hristos. Prin împlinirea acestei voi a lui Dumnezeu este posibilă mîntuirea noastră. În faţa acestui potir S-a înfiorat Domnul Isus. ci a Braţului care a izbăvit pe Israel. în dreptatea Lui. care în urma răzvrătirii noastre ne-a lăsat în voia minţii noastre blestemate (Rom. croind un drum în adîncimile mării pentru trecerea celor răscumpăraţi (51:9-11). Căci Hristos este sfîrşitul Legii. . pentru că atît ritualurile. în Grădina Ghetsimani. 53). nu prin umblarea în lumina focului pe care l-am aprins noi înşine.pentru Dumnezeu. 26:39.. 1:18-32) şi ne-a pus în mîini potirul mîniei Lui ca să-l bem pînă la fund. atunci înţelegem de ce mîntuirea vine numai pe calea hotărîtă de Cel al cărui Braţ o lucrează. ci rezultatul intervenţiei unui Dumnezeu personal.. depărtează de la Mine paharul acesta! Totuş. 42). Dar atunci cînd înţelegem că mîntuirea noastră reclamă o intervenţie directă a Braţului Domnului. a Braţului care a întins cerurile şi a întemeiat pămîntul (51:12-15). Argumentul tradiţiei îl aduce numai acela pentru care mîntuirea se reduce la un ritual sau la un sistem filozofic. Într-o lume în care confuzia şi debusolarea noastră nu sînt efectele unor legi impersonale. facă-se voia Ta!“ (Mat. Tată. 10:2-4). întrucît n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu. ci cum voieşti Tu. pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea“ (Rom. au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. ci trebuie şi să-l bea în locul nostru. nu cum voiesc Eu. pînă la fund. să trăim noi (Is. trebuie nu numai să ni-l ia din mîini.. ne-a pus potirul mîniei Lui în mîini. mîntuirea noastră reclamă intervenţia aceluiaşi Dumnezeu. atunci cînd a strigat: „Tată. nu a unui pachet de precepte. pentrucă.

ostroavele şi neamurile se vor alătura fie unui grup. parcă obsesiv. în versetele 13-15. subl. la binecuvîntarea pe care o va aduce Robul Domnului. a tuturor. în capitolul 50. tot aşa şi aici. Pregătirea lecţiei sau exegeza textului Comentariul părţii a doua din context: 52:13-57:21 În lecţia precedentă am creionat schiţa întregului context . el se întoarce mereu la unul dintre ele: la binecuvîntarea mesianică. În rîndurile de mai jos vom continua comentarea părţii de context care a mai rămas. căci vor vedea ce nu li se mai istorisise. aceeaşi faţă. n.). Dar după cum.Lecţia 14 Mîntuirea este pe măsura preţului cu care a fost plătită Textul lecţiei: Isaia 52:13-54:17 de citit: Is. Isaia 52:13 . profetul ar fi putut să se oprească la oricare dintre aspectele particulare ale binecuvîntării. poporul Israel s-a împărţit în două categorii de oameni. Dar de data aceasta nu numai Israelul este împărţit în cele două categorii de oameni. ci lumea întreagă. va fi o pricină de bucurie. pot să se mute munţii.53:12 Dimensiunea mondială a mîntuirii În acest spaţiu continuu al promisiunilor lui Dumnezeu. în faţa lucrării Robului. şi vor auzi ce nu mai auziseră“ (15. Dimensiunea etnică este înlocuită de cea mondială: „pentru multe popoare va fi o pricină de bucurie. înaintea lui împăraţii vor închide gura. dar dragostea lui Dumnezeu nu se va muta de la noi. a căzut asupra Robului Domnului. Isaia subliniază contrastul dintre cei pentru care faţa Lui schimonosită va fi o pricină de groază şi cei pentru care.şi am comentat prima parte a contextului. . Cu toate acestea. 48:6b-57:21 Ideea centrală a lecţiei: Odată ce nelegiuirea noastră. fie celuilalt.48:6b-57:21 .

subl. n. n. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre. de orice limbă. lovit de Dumnezeu şi smerit. Expresia trebuie înţeleasă ca referindu-se la poporul lui Dumnezeu care urma să se nască din lucrarea Robului Său. cu sute de ani mai tîrziu. oricărei limbi şi oricărui norod“ (Apoc. Dar chiar şi această expresie trebuie interpretată ca referindu-se la un cadru mult mai larg decît cadrul etnic al poporului Israel.)? Pe ce bază ar fi putut spune Ioan în Apocalipsa: „Am văzut un înger care zbura prin mijlocul cerului.. ucenicilor săi: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile. pentru că a purtat păcatele multora şi s-a rugat pentru cei vinovaţi“ (10. zdrobit pentru fărădelegile noastre. de orice limbă.Întregul capitol 53 este formulat în termeni care nu restrîng lucrarea Robului la Israel..). vorbind despre lucrarea ispăşitoare a Mielului spune: „Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile. Dacă moartea ispăşitoare a Robului Domnului s-ar limita numai la Israel..).. Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor“ (3.“ (subl. pentru ca s-o vestească locuitorilor pămîntului. te pun să fii lumina neamurilor. n. şi ei vor împărăţi pe pămînt“ (Apoc.. şi prin rănile lui sîntem [noi toţi] tămăduiţi. subl. oricărui neam... din orice norod şi din orice neam.. oameni din orice seminţie. La aceştia se referă el şi în capitolul 21: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui. În acest „ocean planetar“ al mîntuirii. Dumnezeu Însuşi spusese prin profetul Său: „Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. din orice norod şi din orice neam se referă deci şi Isaia în capitolul 53.. cu sîngele Tău. pedeapsa care ne dă [nouă. format din oameni din orice seminţie..... 10. n. tuturor] pacea a căzut peste El.).. oricărei seminţii. 4. 12. cu o evanghelie veşnică.). 5.. va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. Pe ce bază ar fi putut spune Hristos. De aceea. căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu. ar însemna că cele spuse în capitolele care urmează (de exemplu 56:1-8) ar fi în totală contradicţie cu afirmaţia de faţă.)? Tot Ioan. n.. ca să duci mîntuirea pînă la marginile pămîntului“ (49:6. va vedea o sămînţă de urmaşi. . subl. pusă deopartea doar pentru Israel: „. subl.). Iar „după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat. ci deschid posibilitatea ca aceasta să depăşească graniţele lui. El. n. 5:9. La acest popor. 6. el este absorbit în dimensiunea mondială a mîntuirii. n. 14:6.“ (3. Chiar dacă versetul 8 poate fi socotit şi ca o particularizare la momentul istoric al morţii lui Hristos. 11.dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pămîntul celor vii şi lovit cu moarte pentru păcatele poporului Meu?“ (8. oferindu-se tuturor: „Dispreţuit şi părăsit de oameni.. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru. n. la o privire superficială pare să se zărească totuşi o mică insuliţă. subl. subl. suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui şi noi am crezut că este pedepsit. Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari.. dacă expresia „pentru păcatele poporului Meu“ nu ar cuprinde toate familiile pămîntului. subl.).

31. prin care toate lucrurile au venit în fiinţă. 93 James D. Veniţi să urmărim împreună argumentul lui Isaia şi să încercăm să înţelegem ce spune el despre natura Robului Domnului. (John Leith H. Braţul care a doborît Egiptul este braţul Domnului. Creeds of The Churches. SCM Press LTD.. adică din esenţa (realitatea) Tatălui [ek tes ousious tou patros]. ci un curios şi nejustificat salt evolutiv. xii. Iar dimensiunea mondială a mîntuirii ce răzbate din aceste capitole este pe măsura Mîntuitorului care o aduce. 92 . i El va veni să judece vii şi morţii“. 30. la pom). G. marea majoritate a teologilor liberali susţin că Isus nu era conştient nici de dumnezeirea Lui. Christology in the Making.. 12:2. 51:9-16 Trezeşte-te.şi ea a făcut-o reinterpretînd viaţa şi lucrarea lui Isus Hristos în lumina evenimentului învierii. şi S-a înălţat la cer. O primă afirmare a divinităţii lui am văzut-o în capitolul 42. trezeşte-te şi îmbracă-te cu putere.. Din descrierea pe care o găsim în Isaia 51:9-16 putem deduce că este vorba de Însuşi Dumnezeu. Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. de aceeaşi natură cu conţinutul lor. Biserica a fost cea care a pus în gura Lui toate aceste lucruri . şi într-un singur Domn Isus Hristos. Luisville. El a întins „Noi credem într-un singur Dumnezeu. căci ele nu au de fapt la originea lor acea sămînţă. născut nu făcut [poiethenta]. Cu alte cuvinte. 3:15. Dumnezeu. în cer şi pe pămînt. braţ al Domnului! Cel care a izbăvit şi în trecut poporul din Egipt (9-11).94 Ceva asemănător găsim şi în textele de faţă. care să le poată justifica existenţa.. Traducerea în limba română a fost făcută de autor). Fiul lui Dumnezeu. Întregul context vorbeşte de faptul că neprihănirea va fi lucrată de Dumnezeu şi El o va da pe aceeaşi cale pe care i-a dat-o şi lui Avraam. John Knox Press. ed. de pildă. Pentru ca neprihănirea să poată veni. născut din Dumnezeu.Hr. de aceeaşi esenţă (realitate) cu Tatăl [homoousion to patri]. El a suferit şi a treia zi a înviat. p. 3).. p. Dunn. El a uscat marea şi tot El a croit în adîncul mării un drum pentru trecerea celor răscumpăraţi. Isaia cheamă „braţul Domnului“ în ajutor. Să ne aducem aminte de schiţa capitolului precedent. an Inquiry into the Origins of the Doctrine of the Incarnation. Dumnezeu din Dumnezeu. afirmaţii ale divinităţii lui Hristos ca cele pe care le găsim. în crezul de la Niceea (325 d. devenind om [enanthropesanta]. Lumină din Lumină.spun ei . 94 Vezi comentariile de la Lecţia 11. şi nici de finalitatea lucrării Lui. Cel care a făgăduit să facă un cer nou şi un pămînt nou şi să-Şi păstreze dragostea pentru Israel chiar şi atunci (16).)92 nu sînt rezultatul unei creşteri organice93 (de la sămînţă. Southhampton. care pentru noi oamenii şi pentru mîntuirea noastră S-a coborît şi S-a întrupat. Cel care a întins cerurile şi a întemeiat pămîntul (12-15). 1980. Natura divină a Mîntuitorului În sistematizările cristologice. singurul Lui născut.dimensiune avută în vedere de Dumnezeu încă de la început (Gen. 1982.

26. 65:17. În capitolul 11. cît şi în capitolul 52 sîntem puşi în faţa unei imagini escatologice. La această mîntuire chemase profetul întregul Sion în versetele din 52:1-12.. 7. 6.cerurile şi tot El a întemeiat pămîntul. 5. 35:1. 49:8. 12. trebuia rezolvată şi problema prezentă a Sionului. 10. strălucind de slavă în faţa bătrînilor“ (24:23b).. 59:19. Iată lista lor completă: Is. 23. 5. trezeşte-te! Îmbracă-te cu podoaba ta.. 43:10. 60:1. 25. 3. care ai băut din mîna Domnului potirul mîniei Lui!“ Domnul este Cel care ţi-a pus în mînă acest potir (17-21). „De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mîniei Lui.95 Atît în capitolul 11. 95 . 7. 19. 8:14. 7. 57:14. 75 le găsim în Pentateuch. 41:18. 13. Atunci lupul va locui împreună cu mielul şi pardosul se va culca împreună cu iedul. 18:5. 7. 40:1. 52:3. 11. pînă cînd Domnul oştirilor va ajunge să împărăţească „pe muntele Sionului şi la Ierusalim. 56:1. 5. acest braţ al Domnului pare să fie identificat cu Odrasla din capitolul 11:1-5. 6. 29.“ (42:24. 2. cele două Talmuduri şi Midraşimul vechi) se citează 456 de texte din Vechiul Testament ca fiind texte mesianice. Dar pînă cînd se va împlini această promisiune. 4. 42:1. 7. 15. 25:8. căci nu va mai intra în tine nici un om netăiat împrejur sau necurat“. 9. Domnul Îşi descopere braţul Său cel Sfînt. 51:12. n. Tot El ţi-l şi ia din mînă. 3. 10. text pe care chiar şi scrierile rabinice îl citează între textele mesianice. 17. 45:22. 10:27. 64:4. 30:18. 20. Anexa XI). 24:23. subl. Şi tot El îl va pune în mîna vrăjmaşilor tăi (23). 25). 25. ca să nu mai bei din el (22). 12.. 17. Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfînt“ . 14. 54:5. 9:6... 243 în cărţile profetice şi 138 în cărţile poetice. 52:1-12 „Trezeşte-te. Pregăteşte-te deci şi pentru mîntuirea din robia ta prezentă (2-12). 62:10. Jesus The Messiah. 15. 10). 32:14. 51:17-23 „Trezeşte-te. 15:2. înaintea tuturor neamurilor şi toate neamurile pămîntului vor vedea mîntuirea Dumnezeului nostru“ (8.spune Domnul (11:4-9). Sioane!. care a păcătuit împotriva Domnului. 13. 14:2. 1:25. 4:2. 4. 21:11. 20. nevoind să umble pe căile Lui. 26:19. În Isaia rabinii au interpretat 102 texte ca referindu-se la Mesia. În capitolul 53 întîlnim acelaşi braţ al Domnului.. 21.). şi cu suflarea buzelor lui va omorî pe cel rău. 12. 5. căci văd cu ochii lor cum Se întoarce Domnul în Sion. (Alfred Edersheim. 25 şi 66:7. 26. 7:21.. 20. 5. 10. 9. 10. 53:5. 26. 22. încît profetul însuşi se întreabă: „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?“ (1. 27:10. 2.. În capitolul 52 Isaia adaugă: „glasul străjerilor tăi răsună. 16. 16.. 11:1. 62:2. 55:12. În scrierile rabinice (Targumim. 2:4. 4. 61:1. Domnul a pregătit pentru tine o mîntuire escatologică (1). În versetul următor. 11. 10. Odrasla „va lovi pămîntul cu toiagul cuvîntului Lui. dar ipostaza este atît de diferită de cea descrisă în textul precedent. 23:8. 9. trezeşte-te! Scoală-te Ierusalime. 8. 8. 13. 21. ei înalţă glasul şi strigă toţi de veselie. 4. 28:5.

această personificare a Braţului Domnului din capitolul 53 este Mesia. şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului. Imaginea care a început să se contureze în capitolul 48.. moartea avea să fie urmată de înviere. Totuş. eu [Braţul Domnului] eram meşterul Lui. în textul din Isaia 53. era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El.96 şi El este unul şi acelaşi cu Cel care a doborît Egiptul şi a uscat marea.. Braţul Domnului se arată aşa cum nimeni din vremea aceea n-ar fi crezut: „Dispreţuit şi părăsit de oameni. la lucru lîngă El. Domnul Însuşi este Robul Domnului. 4). În viziunea lui Isaia. El este acelaşi cu Făcătorul cerului şi cu Întemeietorul pămîntului. Domnul Dumnezeu m-a trimis cu Duhul Său. jucînd pe rotocolul pămîntului şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor“ (Prov. care este unul şi acelaşi cu Cel care odinioară a doborît Egiptul şi a uscat marea. mormîntul urma să se deschidă pentru a da drumul Celui care. croind în adîncimile mării un drum pentru cei răscumpăraţi. Dar după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat. se întregeşte parcă prin această nouă imagine a Braţului Domnului de care se foloseşte Isaia. eu [Braţul Domnului] eram de faţă. Deci chiar aici. 8:27-31). şi 96 În scrierile rabinice textul este considerat a fi mesianic. cînd a pus un hotar mării. călcase moartea însăşi. va vedea o sămînţă de urmaşi. pînă la fund. El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui.“ (Is.. Cînd colo. .. va trăi multe zile. ca apele să nu treacă peste porunca Lui. care în urma descoperirilor de la Marea Moartă s-a dovedit a fi fost scris cu cel puţin 200 de ani înainte ca Isus Hristos să se nască pe pămînt. 48:16). Deja în aceste texte profetice. şi în toate zilele eram desfătarea Lui. cînd a pironit norii sus. pentru că El a spus că slava Lui n-o va da altuia şi nici cinstea Lui idolilor (42:8).Iar pentru rezolvarea acestei probleme. şi noi nu l-am băgat în seamă. stătea acum întins să ia paharul mîniei Lui din mîna noastră şi să-l deşerte în locul nostru. Suprapunînd peste imaginea din Proverbe pe cea din Isaia am putea citi textul astfel: „Cînd a întocmit Domnul cerurile. cu Cel care a întins cerurile şi a întemeiat pămîntul. prin moarte. şi noi am crezut că este pedepsit de Dumnezeu şi smerit“ (53:3. jucînd neîncetat înaintea Lui. „Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă. „Braţul Domnului“. prin paralela dintre acel personaj ciudat şi Înţelepciunea personificată din Proverbe 8. cînd a tras o zare pe faţa adîncului. om al durerii şi obişnuit cu suferinţa. găsim suficiente elemente care să fi justificat în Isus conştienţa naturii Sale mesianice divine. „Şi acum. cînd a pus temeliile pămîntului.

de orice putere.... „va împărţi prada cu cei puternici“ şi nu ei o vor împărţi cu El. Pentru că numai El poate mîntui cu adevărat. traducerea autorului)? Da. de orice stăpînire. 2:14. a dezbrăcat domniile şi stăpînirile [care se ascundeau în spatele zeilor de lemn. promiţîndu-le că nu-i va mai părăsi niciodată.!“. Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu. n. 15)..“ (Efes. Domnul Isus Hristos. „cea lăsată de bărbat“.. Era oare ceva nou în ceea ce a spus Isus ucenicilor Săi înainte de înălţarea Sa la cer: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pămînt. „care nu mai naşti“. Iată de ce capitolul următor începe astfel: „Bucură-te. Prin cunoştinţa Lui. nu numai în veacul de acum. de piatră şi de metal] şi le-a făcut de ocară înaintea lumii.“ (10-12. şi atunci cînd El a luat pe cineva în mîna Lui. De aceea îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari şi va împărţi prada cu cei puternici. operau în baza unei paradigme total străine de cea pe care Dumnezeu a pus-o în Scripturi.. Era nevoie oare ca Ioan să pună cuvinte în gura Domnului Isus atunci cînd a zis: „Eu le dau viaţă veşnică. dar acum îi chema înapoi (5-8). Eu şi Tatăl una sîntem!“ (Ioan 10:28-30)? La auzul cuvintelor Lui „Iudeii au luat iarăşi pietre ca să-L ucidă“ (31) pentru că necunoscînd Scripturile. faceţi ucenici din toate neamurile. care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic şi l-a nimicit pironindu-l pe cruce.. de orice dregătorie şi de orice nume care se poate numi. după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce“ (Col. în locurile cereşti. care vorbeau de fapt despre El exact în aceşti termeni. 1:20-22). „Izbucneşte în strigăte de bucurie şi veselie. El. „care nu mai ai durerile naşterii“. 28:18-20. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. ci şi în cel viitor“. că niciodată nu se va mai mînia pe ei (9-17). şi iată că Eu sînt cu voi pînă la sfîrşitul veacului“ (Mat. poarta nădejdii a fost larg deschisă. El.... Cea lăsată de bărbat. în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mîna Mea. deci El este Domnul! El „a şters zapisul cu poruncile lui. Ducîndu-vă..). El a dovedit că Domnul este singurul Dumnezeu şi că nu este alt Dumnezeu afară de El. mai pe sus de orice domnie.. „femeie părăsită şi cu inima întristată“. Isaia 54 Domnul îi lăsase în voia minţii lor blestemate (1-4). Tatăl Meu care mi le-a dat este mai mare decît toţi.!“ Dar oare cui îi sînt adresate aceste cuvinte? Cine este cea pe care profetul o numeşte: „stearpo“. Dumnezeu „i-a pus totul sub picioare.lucrarea Domnului va propăşi în mîinile Lui. „văduvă“. nimeni nu le poate smulge din mîna Tatălui Meu. nimeni nu-l poate smulge de acolo. „nevastă din . Odată ce capitolul 53 a fost rostit de gura Domnului. se rătăceau. subl. Pentru că El a „fost pus să şadă la dreapta lui Dumnezeu.

cine i-a crescut? Rămăsesem singură. Există o logică în modul în care foloseşte profetul imaginile. unde erau aceştia?»“ (Is. pînă va îndepărta Domnul pe oameni şi ţara va ajunge o mare pustie“ (11. şi din felul în care au fost făcute aceste promisiuni cele trei elemente nu pot fi separate. să n-audă cu urechile. Locurile tale pustiite şi pustii. sămînţa şi binecuvîntarea. Promisiunile Legămîntului explică într-un fel acest mod de a privi lucrurile. fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii ca să nu vadă cu ochii.... Este interesant însă faptul că imaginile pe care le foloseşte profetul sînt atribuite cînd poporului. Doamne“? Iar El a răspuns: „Pînă cînd vor rămînea cetăţiile pustii şi lipsite de locuitori. 49:15. mai ales în capitolul 49). În capitolul 6. Domnul deşartă ţara şi o pustieşte. „părăsită“. 20. ca şi cum cele două ar fi un tot unitar. căci . vin la tine. Dumnezeu îi spusese: „Împietreşte inima acestui popor. Ţara este pustiită de tot şi prădată. fă-mi loc ca să mă aşez».).. vedem că ele se aranjează într-o secvenţă de trei tablouri. cînd pămîntului ţării. 16). Imaginile din primul tablou . Ţara este tristă. sleită de puteri. căpeteniile poporului sînt fără putere. Capitolul 24 descrie modul în care urmau să se împlinească aceste cuvinte: „Iată. Şi vei zice în inima ta: «Cine mi i-a născut? Căci eram fără copii şi stearpă. care nu mai ai durerile naşterii“ (54:1) . izgonită. locuitorii sînt mîhniţi şi tînjesc. el se adresează atît ţării (ceea ce este evident în textele de mai sus. „Ridică-ţi ochii de jur împrejur şi priveşte: toţi aceştia se strîng.. Pînă cînd pustia din ei va chema pustia din afara lor. îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii. pînă cînd nu vor mai fi oameni în case şi ţara va fi pustiită de tot. înţelegem că este vorba de Israel şi de ţara lui.. în cetate şi în ţară. De aceea.. 21. Ele includeau: ţara.prezintă o realitate de care ei înşişi s-au făcut vinovaţi. 49:18.tinereţe care a fost izgonită“. Dacă urmărim cu atenţie imaginile textului.„stearpo. să nu înţeleagă cu inima. totuş Eu nu te voi uita cu nici un chip: Iată că te-am săpat pe mîinile Mele şi zidurile tale sînt totdeauna înaintea ochilor Mei“ (Is. cît şi poporului. „cea faţă de care Domnul Şi-a ascuns faţa pentru o clipă“? Răspunsul ni-l dă tot Isaia în nenumărate texte: „Poate o femeie să uite pe copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pîntecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita. profetul s-a întrebat îngrozit: „Pînă cînd. căci Domnul a hotărît aşa. Fiii aceştia de care ai fost lipsit vor spune mereu la urechile tale: «Locul este prea strîmt pentru mine. ţara ta nimicită vor fi strîmte pentru locuitorii tăi. eram roabă. Ce pustiu lăuntric mai mare poate fi imaginat? În faţa lui. n. Dacă mai adăugăm şi textele din 62:1-7 şi 66:6-8. subl.. care nu mai naşti. Pînă cînd golul din ei îşi va găsi corespondentul în afara lor. la chemarea lui Isaia în slujbă. Cînd profetul rosteşte epitetul „stearpo“. 12). să nu se întoarcă la Mine şi să nu fie tămăduit“ (10). inseparabil. 19.

8).. pentru nepăstrarea lui Dumnezeu în conştiinţa noastră este să fim lăsaţi în voia minţii noastre blestemate. căci Domnul vorbeşte: «Am hrănit şi am crescut nişte copii. groapa şi laţul vin peste tine.“ (Is. Catastrofa din viaţa lui Israel se datora răzvrătirii lui. dar Israel nu Mă cunoaşte. 1:2-4). cea devastată. uliţele. 54:7. locuitor al ţării! Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă şi cel ce se ridică din groapă... şi cu poporul Său. într-o izbucnire de mînie Îmi ascunsesem faţa de tine. popor încărcat de fărădelegi. Păstrarea acestei asemănări cu Dumnezeu era posibilă numai în măsura în care omul ar fi continuat să se oglindească în . 3. 1:26) şi „pentru slava lui Dumnezeu“ (Is. cetatea întreagă stau triste şi părăsite (24:7-13) şi pînă şi puţina nădejde a celor rămaşi în viaţă şi în ţară este risipită: „Groaza.“ (24:17. casele. ci creionează înaintea ochilor noştri un al doilea: stearpo..ne vorbeşte despre cauza care a dus la dezastrul descris în primul tablou. ar trebui să lăsăm neputincioşi braţele în jos. „nevastă din tinereţe care a fost izgonită“.. de aceea mănîncă blestemul ţara şi sufăr locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor. Era normal deci ca răspunsul lui Dumnezeu să fi fost acesta: „Cîteva clipe te părăsisem.. „femeie părăsită şi cu inima întristată“. Următoarea secvenţă de imagini pe care le descoperim în versetele 4. cea care nu mai ai durerile naşterii. 3.. în general. Noi am fost creaţi „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu“ (Gen. neam păcătos.. în special. El i-a dat omului dreptul să-şi făurească istoria împreună cu Atotputernicul Dumnezeu. Vai. cea care nu mai naşti. Dacă dezastrele prin care trecem uneori ar fi pur şi simplu jocul întîmplării.ţara a fost spurcată de locuitorii ei. Ce tablou înspăimîntător! Dar profetul nu se limitează la acest prim tablou.„cea lăsată de bărbat“. Nici istoria poporului Israel şi nici istoria noastră nu sînt un joc al şansei.“ (Is. 6).“ „ţara este pustiită şi prădată. I-au întors spatele. 5. de aceea sînt prăpădiţi locuitorii ţării şi nu mai rămîne decît un mic număr din ei“ (24:1. Versetele următoare desfăşoară înaintea ochilor noştri imaginea întregului pustiu: mustul. „cea văduvă“. 4. căci se deschid stăvilarele de sus şi se clatină temeliile pămîntului. „Domnul deşartă ţara. sămînţă de stricaţi! Au părăsit pe Domnul. se prinde în laţ.. poporul Meu nu ia aminte la Mine».. căci Domnul a hotărît aşa“ (24:1. pustiită şi dezolată. care spune că pedeapsa ultimă pentru necinstirea lui Dumnezeu. 6 şi 8 . subl.. Boul îşi cunoaşte stăpînul şi măgarul cunoaşte ieslea stăpînului său. Citind aceste expresii ne vin în minte cuvintele lui Pavel din Romani 1:18-32. de a preveni sau de a repara nenorocirea. „cea faţă de care Domnul şi-a ascuns faţa o clipă“ . Isaia şi-a introdus cartea cu scena unei săli de tribunal în care se rostesc următoarele cuvinte: „Ascultaţi ceruri şi ia aminte pămîntule. au dispreţuit pe Sfîntul lui Israel. vinul. n. pentru înăbuşirea adevărului în nelegiuire. Biblia ne spune însă că Dumnezeu are istoria în căuşul palmei Lui şi că prin legămîntul pe care l-a încheiat cu omul..). pentru că ne-ar fi negată orice posibilitate de a interveni. 18). dar ei s-au răsculat împotriva Mea. 43:7).

să privească spre El cu faţa descoperită. de nu ţi-ai adus aminte şi nu ţi-a păsat de Mine? Şi Eu tac. ci în voia minţii lui blestemate.. Pentru că cele spuse mai sus erau o descriere fidelă a lui Israel. Nu în voia minţii lui. a „schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană. şi faptele tale nu-ţi vor folosi! Şi atunci să strigi să te izbăvească mulţimea idolilor tăi! Căci îi va lua vîntul pe toţi. Dumnezeu l-a lăsat în voia minţii lui blestemate“.. spirituală şi naţională. lor le torni jertfele de băutură şi le aduci daruri de mîncare: «Pot Eu să fiu nesimţitor la lucrul acesta? Pe un munte înalt şi ridicat îţi faci culcuşul. într-o izbucnire de mînie. intrăm în vria dezintegrării morale şi sociale. Pentru că a schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi a slujit şi s-a închinat făpturii în locul Făcătorului.. o suflare îi va ridica. păsări. îmi ascunsesem faţa de tine. Oboseşti mergînd şi nu zici: „Încetez!“ Tot mai găseşti putere în mîna ta. de cine te temeai de nu Mi-ai fost credincioasă. ei nu numai că le fac. dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare. dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac“ (32). S-a fălit că este înţelept şi a înnebunit (Rom. singurul standard moral absolut. 1:21. ele sînt soarta ta. l-a tras după sine în abis. în abisul dezintegrării morale şi sociale (Rom. iar pe . ajungem ca o frunză bătută de furtună. Trei epitete care zugrăvesc implicaţiile despărţirii de Dumnezeu.“. socială. astfel că „măcar că ştiu hotărîrea lui Dumnezeu că cei ce fac astfel de lucruri sînt vrednici de moarte. Dar acum îţi voi da pe faţă neprihănirea.. Pe fiica Sionului Dumnezeu o numeşte „stearpo“.»“ (Isaia 57:4-13). nu L-a proslăvit ca Dumnezeu. care seamănă cu omul muritor. În clipa în care omul. Iar în nebunia lui. Ce a însemnat lucrul acesta pentru Israel? Dezintegrare morală. de aceea nu te temi tu de Mine.. de aceea nu te doboară întristarea. sub crăpăturile stîncilor? În pietrele lustruite din pîraie este partea ta de moştenire. în abisul unui sistem de valori pervertit în întregime. să stea în prezenţa Lui prin ascultare de El.. şi încă de multă vreme.. Şi acest blestem. bătuto de furtună şi nemîngîiato“. care să ne poată oferi o direcţie. în momentul în care-L pierdem. care în forma lui cea mai hidoasă este însuşi dumnezeul pe care omul şi l-a ales. tot acolo te sui să aduci jertfe. măcar că a cunoscut pe Dumnezeu. a ajuns deşert (gol) în gîndire şi inima lui fără pricepere s-a întunecat. nici nu I-a mulţumit. Şi de cine te sfiai. 28-31). iar apoi în cea a dezintegrării economice şi naţionale. Oare nu tocmai în aceşti termeni vorbeşte Dumnezeu şi despre Israel? „Cîteva clipe te părăsisem. care se înfierbîntă pentru idoli sub orice copac verde. „cea care nu mai naşti. De această relaţie neobturată dintre noi şi Dumnezeu ar fi depins păstrarea întregii Lui frumuseţi în noi.. iar în capitolul 57 avem o descriere detaliată a realităţii calificate prin aceste epitete: „Nu sînteţi voi nişte copii ai păcatului. El fiind sistemul nostru corect de referinţă.. singurul punct fix. care junghie pe copii în văi. 22).“. era absolut firesc ca profetul să introducă şi a treia secvenţă de imagini: „nenorocito.Dumnezeu.. o sămînţă a minciunii.

nici cele viitoare. căci nu vei rămînea de ruşine. deşi stupefiantă. zice Domnul. nici îngerii. mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică“ (subl. totuşi adevărată. ca pe o nevastă din tinereţe care a fost izgonită. n. sau strîmtorarea. pentru că o face în termenii unui legămînt unilateral şi irevocabil: „Cîteva clipe te părăsisem. În lumina acestor confirmări nou testamentale. încît Isus Hristos Însuşi a repetat-o hotărît: „Eu le dau viaţă veşnică. Pot să se mute munţii.deasupra înstrăinării de Dumnezeu. nici puterile. iar Pavel o reia în epistola sa către Romani prin întrebarea căruia tot el îi şi răspunde: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul. ne pomenim înstrăinaţi şi de noi înşine şi de semenii noştri. sau sabia?. ci şi realizată pe crucea de pe Calvar. care este în Hristos. nici viaţa.. 10. Apoi.). Dumnezeu face o comparaţie cu legămîntul încheiat cu Noe: „Şi lucrul acesta va fi pentru Mine ca şi cu apele lui Noe: După cum am jurat că apele lui Noe nu vor mai veni pe pămînt.. pentru a da contururi definitive acestor expresii.. Atît de adevărată. Bucuria se naşte în urma unei schimbări radicale în bine.. sau foametea. subl. sau primejdia. Şi ce bine mai mare putea să ne facă Domnul decît să ne cheme înapoi la Sine? „Nu te teme. astfel de cuvinte sună a pripeală. Cuvintele cu care El se adresează lui Israel fac să strălucească frumuseţea Sa.. pot să se clatine dealurile. nici o altă zidire. nici adîncimea. n. căci Domnul te cheamă înapoi. nici înălţimea. ci Cel care cheamă înapoi: Dumnezeu.. a negîndire. nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu. zice Domnul“ (4. Sînt bine încredinţat că nici moartea.. Domnul te cheamă înapoi. ci vei uita şi ruşinea tinereţii tale şi nu-ţi vei mai aduce aminte de văduvia ta. Deşi Israel este cel chemat înapoi de Domnul şi deşi el este beneficiarul acestui extraordinar privilegiu. totuşi Cel care străluceşte în acest context este nu cel chemat înapoi. ca pe o femeie părăsită şi cu inima întristată. În gura noastră.). Iar împlinirea lor a fost nu numai profeţită (capitolul 53 din Isaia). dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legămîntul Meu de pace nu se va clătina. în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mîna Mea“ (Ioan 10:28. Dacă înţelegem abisul în care ne aflăm şi cauza care ne-a aruncat în el.). nici stăpînirile. care are milă de tine“ (9. 6). ceea .. subl. nici lucrurile de acum. n. dar te voi primi înapoi cu mare dragoste. a oamenilor.. înţelegem că Dumnezeu rostea adevăruri pe care El era pregătit să le şi împlinească. sau prigonirea. Dar în gura lui Dumnezeu ele sînt o promisiune. tot aşa jur că nu Mă voi mai mînia pe tine şi nu te voi mai mustra. Domnul nostru“ (Romani 8:35-39). sîntem pregătiţi să înţelegem şi bucuria cu care ne îmbie profetul. sau lipsa de îmbrăcăminte..

veniţi şi cumpăraţi bucate. „fără bani şi fără plată“ (1). promisiunea mîntuirii nu se limitează la poporul Israel. de vinuri vechi. tot aşa şi Cuvîntul Meu. l-am pus martor pe lîngă popoare. ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele“ (8-11). pe care nu le cunoşti. deci cu . ci udă pămîntul şi-l fac să rodească şi să odrăslească. Acesta pare să fie ospăţul „de bucate gustoase. care iese din gura Mea. Această dimensiune mondială a mîntuirii se leagă deci din nou de acel personaj pe care l-am întîlnit şi în capitolul 53. Revenind în capitolul 55. Şi pentru ca să pecetluiască credibilitatea promisiunii Lui. de acel „Braţ al Domnului“.. vedem că din versetul 3.. ca să nimicească „moartea pe vecie“ şi să şteargă „lacrimile de pe toate feţele“. Împlinirile imediate aveau să fie o garanţie pentru împlinirile de mai tîrziu. Acel „Veniţi la ape. apele. veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte. şi veniţi la Mine. pentru ca să înlăture „măhrama care acopere toate popoarele şi învelitoarea care înfăşura toate neamurile“. de vinuri vechi şi limpezite“ despre care ne-a vorbit Isaia în capitolul 25:6-8. vin şi lapte. pentru că Domnul Însuşi Îl proslăveşte (5). De aceea.ce i-a permis lui Pavel să spună: „Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că pe cînd eram noi încă păcătoşi. pentru ca să dea sămînţă semănătorului şi pîine celui ce mănîncă. Care planuri? Cele despre care a vorbit în versetele precedente. cum L-a numit Isaia în capitolele precedente. pline de măduvă.. şi popoare care nu te cunosc vor alerga la El“. Hristos a murit pentru noi“ (Rom. chemaţi-L.spune Cel care a făcut şi chemarea de mai sus. 4). să vină să se sature cu bucate.. Cele conform cărora neamuri şi popoare vor alerga la Cel pe care Domnul L-a pus „martor pe lîngă popoare. Redescoperim astfel acea dimensiune mondială despre care am vorbit în capitolul 53. 5:8). ci pare să fie mult mai cuprinzătoare. cîtă vreme este aproape“ (6). nu se întoarce la Mine fără rod. capitolul se încheie cu promisiunea eliberării din Robia Babiloniană. El a fost pregătit pe Muntele Sionului. cap şi stăpînitor al popoarelor“ (3.) să vină la ape şi să bea.. ascultaţi şi sufletul vostru va trăi“ . Ospăţul a fost pregătit de Domnul oştirilor pentru toate popoarele. n. Domnul aduce ca termen de comparaţie funcţia ploii şi a zăpezii: „Căci după cum ploaia şi zăpada se pogoară din ceruri. şi nu se mai întorc înapoi. vinul..“ s-a transformat deci în „Căutaţi pe Domnul cîtă vreme se poate găsi. Ea include şi pe cei ce nu fac parte din poporul Israel. cu promisiunea că spinii şi mărăcinii vor ceda locul chiparosului şi mirtului. „Iată. cap şi stăpînitor al popoarelor“. El este Cel care „va chema neamuri. de bucate miezoase. laptele şi bucatele gustoase din versetele precedente sînt înlocuite cu o persoană: „Luaţi aminte. Isaia 55 Deşi „cea lăsată de bărbat“ este Israel. Capitolul 55 îi chemă pe „toţi cei însetaţi“(subl.

pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire“ (Rom.zic ei . idolatri. „Lucrul acesta va fi o slavă pentru Domnul. căci mîntuirea Mea este aproape să vină. chemarea din versetul 1 este din nou o chemare largă. capitolul 57 se încheie cu promisiunea unui Dumnezeu care. fără să renunţe la sfinţenia şi la curăţia Lui. întorcîndu-se la acel aspect mesianic al mîntuirii care pare să-l fi preocupat în majoritatea capitolelor precedente. o sămînţă a minciunii“ (4). . poporul Său se pregătea s-o refuze: „Veniţi .spune Isaia. necredincioşi legămîntului. el a glisat de fapt din nou spre planuri mai îndepărtate.îi întreabă Domnul prin profet. un nume veşnic. curvari. trufaşi. ucigaşi. un semn vecinic. lăudăroşi . 56:6). pentru că Isaia continuă să se adreseze famenilor şi străinilor care se vor alipi de Domnul „ca să-I slujească şi să iubească Numele Domnului. Popoarelor pe care Domnul le va adăuga la cei strînşi de El acum dintre cei risipiţi ai lui Israel (8). Oare să fie vorba aici despre acea neprihănire spre care a arătat apostolul Pavel cînd a spus: „Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu fără lege [adică fără bani şi fără plată] .am să caut vin. Se apleacă şi Se îndură de cel care-L cheamă: „Aşa vorbeşte Cel Prea Înalt. 22)? Se pare că da. Ce tragedie se conturează însă înaintea ochilor noştri în ultimele versete (9-12) ale capitolului! În timp ce Dumnezeu pregătea o astfel de mîntuire pentru Israel. neprihănirea dată de Dumnezeu. Isaia 56 Deşi ultimele două versete au vorbit despre repatrierea celor aflaţi în Robia Babiloniană şi deci mîntuirea despre care pomeneşte profetul în primul verset al acestui capitol s-ar părea să se refere la aceasta. De aceea. care nu se va stinge“ (5).despre ea mărturisesc Legea şi proorocii . urîtori de Dumnezeu.97 În pofida acestei realităţi. adresată tuturor: „Păziţi ce este drept. obraznici.promisiunea rezidirii cetăţilor lui Israel. şi neprihănirea Mea este aproape“.şi anume. care vine prin credinţa în Isus Hristos. 3:21. şi faceţi ce este bine. nepieritor“ . ba încă şi mai rău!“ (12) Isaia 57 „De cine vă bateţi voi joc? Împotriva cui vă deschideţi voi gura larg şi scoateţi limba? Nu sînteţi voi nişte copii ai păcatului. a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este 97 Primele paisprezece versete ale capitolului pot fi considerate o sinteză a ideilor pe care Pavel le dezvoltă în primul capitol din epistola sa către Romani. şi ne vom îmbăta cu băuturi tari! Mîine vom face tot ca azi. pentru ca să fie slujitorii Lui“ (Is. un loc înlăuntrul zidurilor Lui şi „un nume mai bun decît fii şi fiice. Domnul le promite un loc în Casa Lui.

profetul ne-a descris implicaţiile lucrării Lui. ascunse. În pofida dispreţului şi a desconsideraţiei noastre. pace celui de departe şi celui de aproape! . pe el şi pe cei ce plîng împreună cu el. M-am ascuns. dar o pricină de bucurie pentru alţii (52:13-15). Robul Domnului şi lucrarea Lui unică au fost „lucrurile noi. să poată promite reînvierea ţării (54:1-4). 54:9.. încît profetul se întreabă: „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise?“ Cine ar fi crezut că Cel care se lasă zdrobit pentru fărădelegile noastre este Domnul Însuşi? Capitolele 51-53 au fost incluse deci în carte. pentru ca. cea „lăsată de bărbat“ şi „nenorocită“ (54). Pentru a pecetlui hotărîrea de a chema înapoi pe Israel. El S-a lăsat străpuns pentru păcatele noastre (53:1-6). 10) şi (b) lucrarea ploii şi a zăpezii (55:8-11).). ci şi asupra întregului pămînt.Da Eu îl voi tămădui! Dar. faţă de creaturile Sale. a căror vestire a fost promisă în 48:6b. subl. pentru ca prin ele Isaia să dea contururi definitive . Cu ajutorul lor înţelegem dimensiunile iubirii lui Dumnezeu faţă de poporul Său.. dar sînt cu omul zdrobit şi smerit. Scopul cu care a inclus autorul textul în carte: „De acum îţi vestesc lucruri noi. ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite. Domnul a trebuit să-L zdrobească pe Robul Său în locul nostru.. şi totuş îl voi tămădui. «Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie. Concluzie Isaia 49:6b-57:21 pare să constituie un întreg. necunoscute“ pentru Israel. Ideea exegetică: Ca să poată promite o mîntuire aşa de mare. să poată promite reînnodarea relaţiei (54:5-8). Schiţa textului lecţiei: (52:13-54:17) Robul Domnului va fi o pricină de groază pentru unii. necunoscute de tine“ .Îi spusese Domnul lui Israel în Isaia 48:6b. găsindu-şi apogeul în capitolul 53. şi împreună cu el multe alte popoare. Pînă şi famenul şi străinul vor găsi un loc şi un nume veşnic în Casa lui Dumnezeu (56). n. I-am văzut căile.zice Domnul . Voi pune lauda pe buze: «Pace. ascunse. îl voi călăuzi şi-l voi mîngîia.. Domnul ne dă doi termeni de comparaţie: (a) Legămîntul cu Noe (Is. în baza jertfei Lui: să poată ridica o sămînţă de urmaşi (53:10-12). care se răsfrîng nu numai asupra lui Israel. să poată promite o mîntuire veşnică (54:9-17).Sfînt. Lucrurile s-au dovedit într-adevăr atît de noi şi de ascunse. Se pune însă întrebarea cine a înţeles că Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească în locul nostru (53:7-9). în supărarea Mea. şi cel răzvrătit a urmat şi mai mult pe căile inimii lui. Persoana şi lucrarea Robului s-au conturat apoi cu fiecare capitol. cei răi n-au pace» zice Dumnezeul meu“ (57:15-21. Din pricina păcatului lăcomiei M-am mîniat şi l-am lovit. Imediat după aceea.

Deprinderi: Să înţelegem că există o logică în modul în care foloseşte profetul imaginile.divinităţii Robului Domnului. iar apoi şi primele şase capitole din carte. a tuturor. Epitetele prin care este descrisă ţara şi locuitorii ei pot fi grupate în aşa fel încît să alcătuiască o secvenţă de trei tablouri. Care îl determină pe care? 4. Atunci cînd cunoaştem istoria lui Israel. Încercaţi să le grupaţi şi să descoperiţi logica relaţiei dintre cele trei tablouri. Cum se explică această legătură între ţară şi oamenii din capitolul 54? De ce amestecă profetul cele două elemente? 3. cît şi întregului pămînt. cît şi cea care i-a . Despre cine este vorba în text? 2. 5. dar dragostea lui Dumnezeu nu se va muta de la noi. pot să se mute munţii. pentru ca astfel să ajungem să înţelegem profunzimea mesajului lui (ex. Titlul textului: Mîntuirea noastră este rodul muncii sufletului Lui Planificarea lecţiei sau actualizarea textului Textul lecţiei: 52:13-54:17 Titlul lecţiei: Mîntuirea este pe măsura preţului cu care a fost plătită Ideea centrală a lecţiei: Odată ce nelegiuirea noastră. 1. De ce l-a părăsit Dumnezeu pe Israel? Recitiţi primele nouă versete. În capitolul 54 Dumnezeu rosteşte o promisiune copleşitoare. 53:1). a căzut asupra Robului Domnului. 52:10. Planul lecţiei I. Capitolul 54 este un strigăt de bucurie. Scopul lecţiei: Conţinut: Să ajungem să înţelegem că o promisiune ca cea din Isaia 54:7-10 nu putea fi făcută decît în baza adevărurilor din capitolul 53. divinităţii Aceluia care avea să aducă mîntuirea atît lui Israel. atît cea biblică. „Braţul Domnului“ 51:9. Astfel vom ajunge să apreciem şi mai mult jertfa Domnului Isus Hristos.

s-a stricat. Celor doi ucenici de pe drumul spre Emaus Isus le-a zis: „«O nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima. Există vreo legătură cauzală între capitolele 53 şi 54? Care este ea? În ce fel este determinat capitolul 54 de 53? 2. Putem argumenta din text faptul că aceste extraordinare promisiuni ne vizează şi pe noi. Există în textul lecţiei noastre argumente care să-I fi permis lui Isus să ridice astfel de pretenţii în faţa ucenicilor Săi? Care sînt ele? 3. 3:1-8) 2. (3) Rupîndu-ne de Dumnezeu. Jertfa lui Hristos este condiţia necesară şi suficientă pentru împlinirea promisiunii din Isaia 54.) 5. mai există vreo bază obiectivă care să-I fi dat dreptul lui Dumnezeu s-o facă? II. Pe lîngă cea din Psalmul 115:3. şi le-a tîlcuit. 53-57) 3. cum susţin rabinii evrei? 4. şi dreptatea Lui cerea pedepsirea noastră. cînd este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?» Şi a început de la Moise şi de la toţi proorocii. şi nu de Israel ca naţiune sau de un individ oarecare. Era deci nevoie de vindecarea Lui. Mîntuirea noastră cerea rezolvarea unei triple probleme. Regăsim astfel de promisiuni şi în Noul Legămînt ? Identificaţi şi comentaţi cîteva dintre ele. nu numai pe Israel? (Is. (2) Păcatul a rupt relaţia dintre noi şi Dumnezeu. Cum am putea argumenta divinitatea Robului descris în capitolul 53? (Comparaţi expresia „Braţul Domnului“ din 51:9 cu cea din 52:10 şi 53:1. ce anume a făcut Isus Hristos pentru soluţionarea acestei triple probleme care împiedica mîntuirea noastră? III. noi ne-am vîndut Celui Rău şi în consecinţă trebuia să fim şi răscumpăraţi. . Dumnezeu putea rosti promisiuni de dimensiunea celor din Isaia 54 numai în baza unei soluţii care să fi satisfăcut pe deplin dreptatea Lui. Citind Isaia 53. (1) Noi L-am necinstit pe Dumnezeu. şi astfel omul s-a „îmbolnăvit“. 1. în toate Scripturile.urmat. atunci ce s-a întîmplat cu ea? A fost ea desfiinţată de neascultarea lui Israel? (Rom. ce era cu privire la EL“ (Luca 24:25-27). Prima era legată de Dumnezeu. S-a împlinit ea pentru Israel pînă acum? Dacă nu. 1. promisiunea din versetele 9 şi 10 pare de-a dreptul necugetată. Cum anume putem argumenta faptul că în Isaia 53 este vorba de Mesia. a doua de Om şi a treia de Păcat.

n. Robul Domnului.„toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine“ (Gen. n. dar: «S-au poticnit ei [poporul Israel] ca să cadă?» Nicidecum! Ci. orice promisiune poate fi primită sau refuzată. Pe baza promisiunii iniţiale făcute lui Avraam . Isus Hristos. proslăveşte Numele Tău!» Şi din cer s-a auzit un glas. căci „Evanghelia este puterea lui Dumnezeu spre mîntuirea fiecăruia care crede. a zis: „«Acum sufletul Meu este tulburat.Sîngele lui să cadă asupra noastră şi asupra copiilor noştri“ (Marcu 15:13. poporul Israel a decis s-o refuze. 32. şi va . 27:25). Dar tocmai pentru aceasta am venit pînă la ceasul acesta! Tată. acum stăpînitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. materializat în strigătul poporului din curtea lui Pilat: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L! .. O parte din Israel a căzut într-o împietrire. Ce s-a întîmplat atunci cu promisiunea făcută? A fost ea anulată de refuzul lui Israel? Nicidecum! Pentru că lui Dumnezeu nu-I pare rău de promisiunile făcute.. care zicea: «L-am proslăvit. nemaiauzit (48:6b). explică într-un fel istoria care a urmat. 28.... „. pe Biserică. 31. Şi atunci tot Israelul va fi mîntuit. Mat. ceea ce Dumnezeu pregătea prin profeţiile lui Isaia era un lucru cu totul nou. fiind între timp comutată pe Noul Israel. dă-mi voie să mă retrag şi să-Mi las misiunea neîmplinită]. [şi abia] apoi a Grecului“ (Rom. stînd în faţa momentului împlinirii acestor promisiuni. Murind pe cruce. care va ţine pînă va intra numărul deplin al Neamurilor. Conform acestui principiu. dar nu anulată în ce-l priveşte pe Israel. şi-L voi mai proslăvi!»“ Iar Isus. acel personaj care în Isaia este numit „Robul Domnului“ sau „Braţul Domnului“.. Promisiunea a fost amînată. 11:11. Acest refuz. rămînem nedumeriţi în faţa a tot ceea ce a urmat în istoria agitată a acestui popor. s-a făcut cu putinţă mîntuirea Neamurilor. 14.promisiunea lui Dumnezeu din aceste capitole ale cărţii Isaia este oferită tuturor. Dar cui îi erau adresate aceste cuvinte? Dacă considerăm că ele îl vizau numai pe Israel. Tată izbăveşte-Mă de ceasul acesta? [Adică. 12:3) . a continuat: „Acum are loc judecata lumii acesteia..). Dar ce s-a întîmplat şi ce se va întîmpla cu Israel vizavi de această promisiune? Împreună cu apostolul Pavel: „Întreb. subl.Comentarii / Aplicaţii: În mod evident. Şi după ce voi fi înălţat de pe pămînt. Iar în cazul nostru.). Isus a împlinit promisiunea din Isaia 54. subl. voi atrage la Mine pe toţi oamenii“ (Ioan 12:27.“ (Rom. n.. subl.. Singurul răspuns pe care l-am putea da văzînd contrastul dintre promisiunea din Isaia 54 şi istoria care i-a urmat. prin alunecarea lor. şi ea viza pe toţi oamenii. nu numai pe Israel..). poate fi găsit în principiul enunţat de Dumnezeu în Ieremia 18:7-11. Şi ce voi zice?. [chiar dacă] întîi a Iudeului. 1:16. după cum este scris: «Izbăvitorul va veni din Sion.

Şi odată ce am fost vizaţi de ea. Ce vom zice de rachetele „Patriot“. 17). ne putem chiar şi juca cu ea. zice Dumnezeul meu“ (57:21) . Dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică“ (Gal. cînd le voi şterge păcatele». şi de atunci fiii de care ţara a fost lipsită şi pe care la semnul făcut de Dumnezeu. Aceasta este moştenirea robilor Domnului. înţelegem că răspunsul la întrebarea: „Se poate naşte o ţară într-o zi?“ (Is. izgonită. folosite în Războiul din Golf în 1991? Nu se împlineşte prin ele cuvîntul Domnului: „Iată.Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit. ei sînt vrăjmaşi. zice Domnul“ (54:16. Isaia cunoştea bine atenţionarea lui Dumnezeu din Deuteronom: „Nimeni. ci o lume întreagă priveşte şi se minunează în faţa unui Dumnezeu care a profeţit aceste lucruri cu atîta exactitate cu mai bine de 25 de secole în urmă. ar fi poate foarte uşor să presupunem că binecuvîntarea iertării şi a mîntuirii va veni în mod nediferenţiat peste toţi oamenii. aşa este mîntuirea care vine de la Mine. sînt iubiţi. unde erau aceştia?“ (Is. Este suficient să ne gîndim la războiul din 1964 şi la cel din 1973.îndepărta toate nelegiuirile lui Iacov. 29:19. 11:25-29). fă-mi loc ca să pot să mă aşez“ (49:22. 20). Eu am făcut pe meşterul. Oare nu sub ochii noştri au început să se împlinească şi ultimele versete din capitolul 54? „Oricine se va uni împotriva ta. şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta. şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete». Dar tot Eu am făcut şi pe nimicitor ca s-o sfărîme. după ce a auzit cuvintele legămîntului acestuia încheiat cu jurămînt.ca şi cum ar vrea să clarifice ceea ce spusese mai înainte. Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere. Cine seamănă în firea pămîntească. va cădea sub puterea ta“. Neamurile îi aduc înapoi în braţe. dintr-o dată. „Nu vă înşelaţi . la Războiul de Şase Zile. din pricina părinţilor lor.„Cei răi n-au pace. 20). care trăim la peste 2500 de ani de la rostirea promisiunilor pe care Dumnezeu le-a făcut prin Isaia. pe care-l voi face cu ei.pare să spună el . şi aceasta spre binele vostru. 49:21). ce seamănă omul aceea va şi secera. 8). Ţara însăşi întreabă buimăcită: „Cine mi i-a născut? Căci eram fără copii şi stearpă. spun mereu la urechea pămîntului ţării: „Locul este prea strîmt pentru mine. Dar nu numai ţara. dar în ce priveşte alegerea. 6:7. Căci lui Dumnezeu nu-i pare rău de darurile şi de chemarea făcută“ (Rom. să nu se laude în inima lui şi să zică: «Voi avea pacea. chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele. Iată de ce cred că Isaia termină cu această atenţionare . Pe acela Domnul nu-l va ierta“ (Deut. 66:8) este DA! În 14 Mai 1948 s-a reînfiinţat statul Israel. Un neam întreg s-a născut aşa. Sub ploaia copleşitoarelor promisiuni. Acesta va fi legămîntul. o vei osîndi. În ce priveşte Evanghelia. Noi. eram roabă. care suflă cărbunii în foc şi face o armă după meşteşugul lui. . cine i-a crescut? Rămăsesem singură. va secera din firea pămîntească putrezirea.

după cum este scris: «Cel neprihănit va trăi prin credinţ㻓 (Rom. căci dragostea lui Dumnezeu este garantată tuturor celor care acceptă smerenia credinţei ca singură cale spre Dumnezeu. pe „cel cu inima zdrobită“. apoi a Grecului. Iată de ce Isus Hristos a spus: „Ferice de cei ce plîng. să auzi totuşi şoapta hotărîtă a Domnului: „Ţi-am văzut căile şi. şi-l voi mîngîia. 5:3.Da. şi o face cu mînă largă: „I-am văzut căile şi totuş îl voi tămădui. Iar mîngîierea aceasta va fi mîngîierea împăcării cu Mine zice Domnul. subl.. Dumnezeu oferă binecuvîntarea Sa tuturor. n. 53).). deoarece în ea este descoperită o neprihănire. 2:11-18).zice Domnul . fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede: întîi a Iudeului. care ne oferă o mîntuire plătită în întregime de Hristos. păcatul nu mai stă în calea rezolvării relaţiei omului cu Dumnezeu. vezi şi Efes. pe cel „trudit şi împovărat“.Da. te voi călăuzi şi te voi mîngîia. n. Te voi primi înapoi şi pacea cu Mine va fi mîngîierea ta“. „pot să se mute munţii. într-adevăr. „Voi pune lauda pe buze: «Pace celui de departe şi pace celui de aproape . În faţa ei. ci şi de valoare şi puterea jertfei Robului Său. Din pricina soluţiei pe care a pregătit-o Domnul (Is. înaintea sfinţeniei lui Dumnezeu. Faptul că extraordinarele promisiuni ale lui Dumnezeu n-au putut fi spulberate de răzvrătirea lui Israel. . Or. prin credinţă şi care duce la credinţă. şi totuş îl voi tămădui. îl voi călăuzi. subl.. ne vorbeşte nu numai de credincioşia lui Dumnezeu. totuşi.). dar numai pe „cel cu duhul smerit“. 17. 57:18. pot să se clatine dealurile“.!“. 4). pe care o dă Dumnezeu. Ce mîngîiere mai mare decît aceasta poate exista? Atunci cînd. 57:19. ai izbucnit în plînsul celui care a înţeles toată mizeria păcatului lui şi totodată şi totala neputinţă de a face ceva pentru rezolvarea lui. pe el şi pe cei ce plîng împreună cu el“ (Is. cine n-ar putea spune împreună cu Pavel: „Mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos. 1:16. căci ei vor fi mîngîiaţi!“ (Mat. Eu îl voi tămădui!»“ (Is. Domnul a hotărît lucrul acesta şi nimic nu-L va determina să-Şi schimbe hotărîrea: „I-am văzut căile. în faţa unei astfel de Evanghelii. te voi tămădui.

58 cap.Lecţia 15 Pocăinţa este o condiţie a răscumpărării Textul lecţiei: Isaia 58:1-59:21 de citit: Is. 58:1-62:12 Ideea centrală a lecţiei: Deşi se oferă tuturor. cap. Atunci cînd Israel va accepta răscumpărarea lui Dumnezeu pe calea hotărîtă de El (59:20. Dragostea legămîntului încheiat cu poporul Său nu-I va da odihnă Domnului pînă cînd nu-l va putea numi pe Israel: „Popor sfînt. ci strigătul ascultării noastre de Dumnezeu este auzit de El. 60 cap. Răscumpăraţi ai Domnului“ (12). Răscumpărarea lui Dumnezeu va veni prin Cel peste care Se odihneşte Duhul lui Dumnezeu şi cei eliberaţi de El vor fi preoţi ai Domnului pentru toate neamurile. dar este gata să-l răscumpere pe cel care se întoarce de la păcatele lui. 21). 62 . slava Domnului va răsări peste el şi toate popoarele o vor vedea. 61 cap. mîntuirea lui Dumnezeu o vor avea numai cei care îşi recunosc păcatul. 59 Nu strigătul ritualurilor noastre. Dumnezeu nu-l va ajuta pe cel care îşi găseşte plăcerea în a face rău. Pregătirea lecţiei sau exegeza textului Schiţa întregului context: (58:1-62:12) cap.

împotriva păcatelor pe care poporul încerca să le acopere cu ritualuri religioase. refuzînd trupului mîncarea. Nu în Domnul este problema. neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nedîndu-te la flecării. ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară. şi dacă-L vei cinsti. pentru ca seara să-ţi pleci capul ca un pipirig şi să te culci în sac şi cenuşă (58:5). deznoadă legăturile robiei. ci în tine. celor care credeau că nimeni şi nimic nu-i va putea scăpa din mîna celor tari ai vremii (40:6. ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfîntă. Nu. acopere-l.7). Atît Vechiul. Profetul se adresează unui popor care-L căuta pe Dumnezeu: „În toate zilele Mă întreabă şi vor să afle căile Mele. Israele . şi rupe orice fel de jug. 7).dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim sufletele dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?“ (58:3. dacă vei da mîncarea ta celui flămînd. vindecarea. dacă vei sătura sufletul lipsit.. şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost. adică „dezleagă lanţurile răutăţii. şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?»“ (40:27).). rezolvă cauza tăcerii lui Dumnezeu faţă de tine. soarta ta nu este trecută cu vederea înaintea Domnului.. Deşi cu alte cuvinte. mîntuirea. Paralela cu 40:27-31 este revelatoare. atunci te vei putea desfăta în Domnul“ (13. în nădejdea că Dumnezeu le va trece cu vederea şi va răspunde cererii lor. cît şi Noul Testament ne spune că toată Legea se cuprinde în . Îmi cer hotărîri drepte. 14). „dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului. ca să sfinţeşti pe Domnul. şi nu întoarce spatele semenului tău“ (6. Israele. căci Domnul nu Se poate schimba! Nu mîna Domnului este prea scurtă. cu rugăciuni şi posturi.îi spune Isaia. Chiar dacă ţi-ai chinui sufletul o zi întreagă. n. Mai precis. Israele. Isaia se adresează unui popor care a obosit în căutări: „La ce ne foloseşte să postim . neurmînd căile tale. dacă Sabatul va fi desfătarea ta. adică atunci vei vedea lumina. indiferent cît de costisitoare ar fi ele pentru tine. Dumnezeu tot nu te-ar putea asculta dacă n-ai făcut paşi concreţi spre împlinirea voii Lui. propăşirea ta şi a celor dragi ai tăi..zic ei .“ (9). Dumnezeu a poruncit lui Isaia să strige spre mîngîierea celor apăsaţi de Robia Babiloniană. Domnul le dă acelaşi răspuns ca în capitolul 40: „Pentru ce zici tu.Comentariul întregului context: (58:1-62:12) Isaia 58 Îndemnul la strigare cu care se deschide acest capitol ne reaminteşte de Isaia 40. Iacove. „Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău. împarte-ţi pîinea cu cel flămînd. Strigătul ritualurilor tale religioase nu se ridică pînă la Dumnezeu. slăvindu-L. ci atitudinea ta este rea. Dacă vezi pe un om gol. Acolo. Israele: «Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului. dă drumul celor asupriţi. pentru ce zici tu.. De data aceasta însă strigătul se îndreaptă împotriva poporului. subl. doresc să se apropie de Mine“ (58:2).

cît şi Domnul Isus ne spun că beneficiem de mîntuire nu prin ceea ce avem. călcîndu-I însă voia pe care ne-a descoperit-o în mod expres. încăpăţînarea mea. 19:18).porunca: „Să iubeşti pe Domnul. „I-am văzut căile şi totuşi îl voi tămădui. şi asupriţi pe simbriaşii voştri“. „postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi. ci prin ceea ce nu avem: „Ferice de cei săraci în duh . Aici. 30:19. vei striga şi El va zice: «Iată-Mă!»“ (58:8. 57:15). vă lăsaţi în voia pornirilor voastre. peste cel sărac în duh. 22:35-39. neprihănirea ta îţi va merge înainte. în aceste capitolele din Isaia găsim rădăcinile faimoasei Predici de pe Munte a Domnului Isus. cu toată inima ta. numai atunci cînd vei pune capăt păcatului. numai atunci „lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta va încolţi repede. «Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie. 4). . Problema ta. Problema voastră . Lev. Isaia 59 1-2 „Nu mîna Domnului este prea scurtă ca să mîntuiască. „aşa vorbeşte Cel Prea Înalt.nu poate fi rezolvată prin ritualurile voastre religioase goale (Is. ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite»“ (Is. şi Domnul va răspunde. a cărui locuinţă este vecinică şi al cărui Nume este sfînt. 6:4. pe El şi pe cei ce plîng împreună cu El“ (Is. 5:3. Deut. ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru. Dumnezeu tău. [şi] pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ (Mat. 4). şi slava Domnului te va însoţi. îl voi călăuzi şi-l voi mîngîia. 57:18).a spus Domnul Isus . peste cel care recunoaşte că nu are nimic cu care să-şi poată cumpăra mîntuirea şi care vine totuşi s-o cumpere „fără bani şi fără plată“ (55:1). şi cu tot cugetul tău. 59:1. peste cel care se smereşte înaintea Lui. ca să vi se audă strigătul sus“ (58:3. Teologia Lui este adînc ancorată în adevărurile Vechiului Testament. nu în ritualuri religioase goale prin care încercăm să-L îmbunăm pe Dumnezeu. nu postiţi cum cere ziua aceea. ca să bateţi răutăcios cu pumnul. Atît Isaia. „În ziua postului vostru. fiind păcatele tale. păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să vă asculte!“ (Is. 58:3).. cu tot sufletul tău. Atunci tu vei chema. 5. Singura piedică care a mai rămas în calea rezolvării relaţiei mele cu Dumnezeu este răutatea Mea. 1:10-16. 9).. cu alte cuvinte refuzul meu de a-mi recunoaşte sărăcia. 2). Iar „dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui“ (1 Ioan 5:3. refuzul meu de a-mi recunoaşte vinovăţia şi de a-mi plînge păcatul.le spune Isaia . 20). Şi totuşi. recunoscînd că prin el întristezi faţa lui Dumnezeu. Mîntuirea vine peste cel care-şi recunoaşte sărăcia şi neputinţa în faţa lui Dumnezeu. nici urechea Lui prea tare ca să audă. Israele.căci a lor este Împărăţia Cerurilor! Ferice de cei ce plîng căci ei vor fi mîngîiaţi!“ (Mat. dar sînt cu omul zdrobit şi smerit. Deut.

aduce moartea. pentru a-l obliga să se oprească din calea lui.. Toată cartea lui Isaia. Tot ce aşteaptă Dumnezeu de la noi este să ne recunoaştem sărăcia şi goliciunea. va întoarce la fel vrăjmaşilor săi. vorbesc despre dorinţa lui Dumnezeu de a Se îndura de cel păcătos. Restul a luat El asupra Sa. Pentru ca Domnul să Se poată îndura de noi. 16). clocesc ouă de basilic şi ţes pînze de paianjen. de a nu ne smeri înaintea Lui. Dar aşa cum am văzut deja în numeroase alte locuri în Isaia. Concluzia lui este dovada pocăinţei lui: „De aceea [din pricina fărădelegilor noastre] hotărîrea de izbăvire este departe de noi şi mîntuirea nu ne ajunge. Dacă lucrul acesta nu se întîmplă. atunci „El va răsplăti fiecăruia după faptele lui. şi păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră. „Domnul vede cu privire mînioasă că nu mai este nici o neprihănire. şi se miră că nimeni nu mijloceşte“ (15). prin care ne-am declarat duşmani ai lui Dumnezeu. Păcatul.. trebuie să ne oprim din alergarea noastră spre rău. contrar tuturor aşteptărilor noastre (15. El vede că nu este nici un om.3-8 Domnul nu-l poate ajuta pe cel care comite în mod premeditat răul. Domnul nu aşteaptă de la noi lucrul acesta. În faţa unei astfel de realităţi ne întrebăm oare ce va face Domnul? Dreptatea Lui ar cere ca El să-Şi verse mînia peste ei. zămislesc răul şi nasc nelegiuirea. găsindu-şi plăcerea în el şi grăbindu-se să-l facă. nu cunoaşte pacea“ (8). buzele şi limba lor sînt cufundate în păcat.. pentru că nu stă în puterea noastră să-l facem. apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele. dar nu numai ea. odată înfăptuit. iertarea nu poate veni peste noi. Fără pocăinţă sau părere de rău. ci întreaga Biblie. ci decizia noastră de a nu ne pocăi. 15b-21 Întoarcerea de la păcate (20) nu înseamnă şi rezolvarea lor sau anularea lor. Şi aşa sînt cei descrişi de aceste versete: mîinile.. se întîmplă ceva de neconceput: . s-a oprit să judece. şi se bizuiesc pe lucruri deşarte. Citind-o cu atenţie înţelegem că nu păcatele noastre stau în calea rezolvării relaţiei. Nici una dintre intervenţiile lui Dumnezeu din Isaia nu se bazează pe neprihănirea poporului. Trebuie să revenim asupra deciziei noastre de răzvrătire deliberată... fărădelegile noastre sînt cu noi. va da potrivnicilor Săi mînia.“ (9). „Niciunuia nu-i place dreptatea. Descrierea se termină cu o concluzie: „Ei nu cunosc calea păcii şi în căile lor nu este dreptate. 9-15a În versetul 9 apare însă lumina. şi ne cunoaştem nelegiuirile noastre“ (12). „Fărădelegile noastre sînt multe înaintea Ta. pentru că cel rău s-a oprit să-şi privească starea. şi va da ostroavelor plata cuvenită“ (59:18) Pedeapsa dreptăţii lui Dumnezeu este dată pentru a trezi pe cel păcătos. Picioarele le aleargă la rău şi se grăbesc să verse sînge nevinovat“ (3-7).

La urma urmelor. pentru că nici unul. Îşi pune pe cap coiful mîntuirii. ia răzbunarea ca o haină şi Se acopere cu gelozia ca şi cu o manta. prezenţa lui Dumnezeu a creat o oază a vieţii. Dumnezeu a spus: „Îi voi tămădui“ (58:18). cari se vor întoarce de la păcatele lor. Din pricina dreptăţii Lui. pentru cei ai lui Iacov. nu pe baza meritelor noastre. Dar pentru că „pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El [peste Robul Său]. Această revărsare a Duhului lui Dumnezeu avea să fie nu numai repetarea. Rom. 17). vinovăţia şi are curajul să spună: „Îmi pare rău. arătarea slavei lui Dumnezeu aduce LUMINA. În concluzie. Mîntuirea nu este prin fapte. Doamne. goliciunea. sărăcia. 59:18. pentru că neprihănirea noastră nu există. Ce altceva putea spune Isaia în faţa unei astfel de promisiuni. decizia iertării şi a mîntuirii a fost luată de Dumnezeu. singura soluţie era să ne îmbrace cu neprihănirea Lui. nici din gura copiilor tăi. Cel care îşi recunoaşte starea.în mijlocul întunericului care acopere pămîntul. Diferenţa dintre cei doi se vede în momentul în care degetul lui Dumnezeu se îndreaptă osînditor spre fiecare dintre ei. După cum odinioară.“ (16. nici din gura copiilor copiilor tăi. „Lumina lumii“ 98 Vezi comentariul de la capitolul 53. Se îmbracă cu neprihănirea ca şi cu o platoşă. zice Domnul: «Duhul Meu care se odihneşte peste tine şi cuvintele Mele pe care le-am pus în gura ta. zice Domnul»“ (59:20. şi a fost luată pe baza îndurării Lui. Cel care se încăpăţînează în răutatea lui va pieri. nu se vor mai îndepărta din gura ta. iartă-mă!“. 44:1-5). . în pustia morţii fizice. nici celălalt nu le are. 40:34). o lumină pe care „întunericul n-a biruit-o“ (Ioan 1:5). tot aşa . timp de 40 de ani. beneficiază de mîntuirea lui Dumnezeu. „Da. 1:18). de acum şi pînă-n veac.ne spune Isaia . decît: „Scoală-te.. zice Domnul. Isaia 60 Am văzut că mîntuirea desăvîrşită a lui Dumnezeu va veni atunci cînd Duhul Său va fi turnat peste sămînţa lui Iacov (Is..„Atunci braţul Lui98 Îi vine în ajutor şi neprihănirea Lui Îl sprijineşte. ci şi împlinirea desăvîrşită a ceea ce Israel a trăit în pustie. Toţi cei care îşi recunosc vinovăţia şi se întorc de la păcatele lor vor beneficia de ea. Dumnezeu este obligat să răsplătească „fiecăruia după faptele lui“ şi să dea „potrivnicilor Săi mînia“ (Is. luminează-te! Căci lumina ta vine şi slava Domnului răsare peste tine“ (60:1). dar tămăduirea noastră vine numai prin rănile Lui. n. Şi iată Legămîntul Meu cu ei. precizează Isaia în ultimele versete ale capitolului precedent (59:20). Ce mică este diferenţa între cel ce va pieri şi cel care va fi mîntuit prin harul lui Dumnezeu! Pe planul meritelor nu este nici o deosebire. Dar ea va fi turnată numai peste aceia „cari se vor întoarce de la păcatele lor“. subl. prin rănile Lui sîntem tămăduiţi“ (53:5). 21.). cînd slava lui Dumnezeu a umplut Cortul Întîlnirii (Ex. va veni un Răscumpărător pentru Sion.

se pare că profetul alunecă totuşi spre personajul colectiv . Deja în versetul 7 este evident că ne aflăm în viitorul în care „casa slavei Mele o voi face şi mai slăvită“ (subl.spune Domnul . şi nimeni nu trecea prin tine. Isaia văzuse slava din Templu. Diferenţa dintre personajul individual şi cel colectiv este atît de fin prezentată. ci în locul Sfîntului Locaş.. În textul de faţă. Dar Templul urma să fie dărîmat de Nebucadneţar (587 î. chiparosul. în care se odihneau picioarele Domnului (6:1). În capitolul 6.). te voi face ca o podoabă veşnică. Deci în acest capitol. Scena pe care încearcă să ne-o descrie el nu seamănă oare cu cea zugrăvită de Ioan. profetul vorbeşte de vremurile în care crengile ce au fost tăiate din măslin vor fi altoite din nou în el. ca să împodobească locul sfîntului Meu locaş. L-a luat de mînă şi L-a pus să fie „legămînt al poporului“ şi „Lumina neamurilor“ (42:6). din neam în neam“ (15).). o pricină de bucurie pentru oameni. Este deci normal ca lucrarea lui Dumnezeu din vremurile din urmă să înceapă nu în Sfîntul Locaş. „ca nişte porumbei care zboară spre porumbarul lor“ (8).Hr. cu toţii laolaltă.spune Ioan . Isaia ne-a spus că Domnul. tocmai ca să facă posibilă alunecarea spre cel colectiv. „De unde erai părăsită şi urîtă. iar în cele din urmă de oştile lui Titus în anul 70 d. Vin de departe. care să locuiască cu El în veci. lumina în care vor umbla toate Neamurile (Is. pentru că Domnul Dumnezeul. sînt Templul ei“ (subl. subl. Împreună cu ei vin bogăţii nesfîrşite pentru Numele Domnului. n. şi El va veni tocmai ca să aducă în existenţă acel popor răscumpărat pentru Dumnezeu. Odată ce Împărăţia lui Dumnezeu a descins printre noi prin Fiul Său. nu am putea să limităm împlinirea acestor profeţii la întoarcerea din Robia Babiloniană. pentru ca să nu mai fie rezidit pînă în zilele noastre.). ca şi Mielul. Străinii îi zidesc zidurile şi împăraţii îi vor sluji. împlinirea ei escatologică nu mai poate fi oprită de nimic.Israel.în timpurile în care „Slava Libanului va veni la tine.Hr. 60:3). Templul era locul pe care-l umpleau poalele mantiei Domnului.Hr. ci de locul lui. ulmul şi merişorul. Explicaţia o găsim în natura Împărăţiei Mesianice. va veni un Răscumpărător pentru Sion“ (59:20). Chiar dacă am încerca. n. n.n-am văzut niciun Templu. În capitolul 42. „Da. în unitatea ei indivizibilă. care poate fi clar distins la sfîrşitul capitolului 59 şi care ar putea fi identificat şi în primele versete din capitolul 60. căci Eu voi proslăvi locul unde se odihnesc picioarele Mele“ (13.(Ioan 8:12). apoi de Pompei (64 î. Nu cred că este la întîmplare faptul că Isaia nu vorbeşte de Sfîntul locaş. Cel Atotputernic.). de vremuri în care la poporul . Dumnezeu Şi-a chemat Robul. „Ridică-ţi ochii împrejur şi priveşte: toţi se strîng şi vin spre tine! Fiii tăi vin de departe şi fiicele tale sînt purtate pe braţe“ (4). vin pe corăbii din Tarsis. de la personajul individual.) . Cîtă lumină cade peste Israel în acest capitol! Cei ce fuseseră împrăştiaţi printre popoare se întorc în ţară. în Apocalipsa 21:22? „În cetate .

. n. Dar mîntuirea lui Dumnezeu nu poate fi zădărnicită de neascultarea unora: „Şi ce are de-a face dacă unii n-au crezut?“ . şi nimeni nu trecea prin tine.întreabă Pavel. Ei şi-au însuşit slava care se cuvenea a fi dată numai Domnului.). Datorită intervenţiei directe a lui Dumnezeu se putea scrie pe zidurile Sionului „Mîntuire“ şi pe porţile lui „Laudă“. „Sionul Sfîntului lui Israel“ (14. Dumnezeu va adăuga pe aceia din poporul Israel care se vor întoarce la El. nici măcar cu poporul pe care L-a ales ca să-Şi manifeste slava prin el. Soarele tău nu va mai asfinţi. te voi face o podoabă veşnică.).).. şi de aceea în locul binecuvîntării au cules blestemul. Dimensiunea apocaliptică a imaginilor din acest capitol capătă atestarea finală prin faptul că apostolul Ioan le-a considerat potrivite pentru ultimele capitole din Apocalipsa: „Nu soarele îţi va mai sluji ca lumină ziua. 18). ca să facă pe Israel gelos. Totul a fost făcut de mîinile Lui şi spre slava Lui (21). Privind astfel de profeţii spuse despre Israel. Puternicul lui Iacov (16). Istoria lui Israel dovedeşte că tocmai acest element vital a fost pierdut din vedere de către popor. şi zilele suferinţei tale se vor sfîrşi“ (60:19. 12:3). Răscumpărătorul lui.. prin alunecarea lor s-a făcut cu putinţă mîntuirea Neamurilor. locul unde se odihnesc picioarele Lui (13). şi luna ta nu se va mai întuneca. Apoc. Dumnezeu a declarat că nu-Şi va împărţi slava cu nimeni (42:8). Slava Libanului vine ca să împodobească locul sfîntului locaş al lui Dumnezeu. ce va fi primirea lor din nou. 21:22-27). a Sfîntului lui Israel care îl proslăveşte pe Israel (9). 20. subl. o pricină de bucurie pentru oameni din neam în neam. Israelul şi Ierusalimul urmau să fie numite „Cetatea Domnului“. Israel trebuia să înţeleagă că „turmele Chedarului“ şi „berbecii din Nebaiot“ care vor veni la el vor veni ca să fie „o jertfă plăcută lui Dumnezeu“ (7. şi Dumnezeul tău va fi slava ta. Nicidecum! Ci. nu o gaură neagră. subl. decît viaţă din morţi“? (Rom. ne întrebăm cînd va veni împlinirea lor şi de ce n-a venit pînă acum? Răspunsul este legat probabil de tensiunea existentă în text între slava lui Israel şi slava Domnului. nici luna nu te va mai lumina cu lumina ei. dacă. „Necredinţa lor va nimici ea . ci vei numi zidurile tale «Mîntuire» şi porţile tale «Laudă» “ (60:15. subl. „De unde erai părăsită şi urîtă. Faptul că Dumnezeu are un plan pentru Israel reiese clar din epistola către Romani a sfîntului apostol Pavel: „S-au poticnit ei ca să cadă? întreabă el. Ostroavele şi corăbiile din Tarsis îl aşteaptă pe El şi acţionează pentru Numele Domnului. n. 11:11-15. Israel trebuia să recunoască deci că Yahweh este Domnul şi Mîntuitorul lui. care să fure slava lui Dumnezeu. căci Domnul va fi Lumina ta pe vecie. Israel a fost ales să fie o oglindă a slavei lui Dumnezeu (Gen.? Căci dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii. Dumnezeului lui Israel. nici de pustiire şi prăpăd în ţinutul tău.răscumpărat al Bisericii Lui. ci Domnul va fi Lumina ta pe vecie.. Nu se va mai auzi vorbindu-se de silnicie în ţara ta. ce va fi plinătatea întoarcerii lor. n. deci alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume şi paguba lor a fost o bogăţie pentru Neamuri.

ca să slujească spre slava Lui“ (61:3).. 4). această putere a lui Dumnezeu pentru mîntuire a fost oferită mai întîi iudeilor. să putem fi altoiţi în locul lor (Rom. 25:8). să vestesc un an de îndurare. sînt gata s-o lase să lucreze în viaţa lor.. 1:23). de cei peste care Se odihneşte Duhul Domnului.. Isaia 61 Pentru cei care cred că Noul Testament este prisma prin care trebuie înţelese adevărurile Vechiului Testament. 3:3. ea a fost pusă la dispoziţia fiecăruia care crede (Rom. vei ridica din nou temeliile străbune. prin Cel care poate să spună: „Mă bucur în Domnul. 21). recunoscîndu-şi falimentul. de cei care vor primi „o haină de laudă în locul unui duh mîhnit. chiar dacă toţi oamenii ar fi găsiţi mincinoşi. o bucurie veşnică“ (7). Citind aceste versete înţelegem de ce vorbeşte Pavel despre tăierea unor ramuri pentru ca noi. Iar paralela dintre „ei vor zidi iarăşi vechile dărîmături. considerînd-o „o pricină de poticnire“ (1 Cor. credincios promisiunilor făcute (Rom. doar ca prin Odrasla care urma să ridice ocara lui Israel. prin jertfa Lui mîntuitoare. şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu. puterea mîntuitoare a lui Dumnezeu a devenit operantă pentru toţi cei care. 2) pare să fie evidentă. este rezolvată de faptul că în Noul Testament. Din momentul în care pe crucea de pe Calvar Isus a rostit acel: „S-a isprăvit!“ sau „S-a săvîrşit!“.“ (59:21) şi „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine. conform planului dintotdeauna al lui Dumnezeu (Gen. ca să fie numiţi «terebinţi ai neprihănirii».. această intervenţie escatologică în Israel va trebui să treacă prin Isus Hristos. şi ca o mireasă... 1:16). vei fi numit «Dregător de spărturi». ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească..credincioşia lui Dumnezeu? Nicidecum!“ Dimpotrivă. 11-24). vor ridica iarăşi năruirile din vechime. este de asemenea evidentă. Şi toate acestea vor fi posibile prin Cel peste care Se odihneşte Duhul Domnului. «Cel ce face ţara cu putinţă de locuit»“ (58:12). Poporul Israel a respins mîntuirea. Dumnezeu va fi găsit totuşi adevărat. în locul ruşinii. «un sad al Domnului». M-a acoperit cu mantaua izbăvirii. orice dilemă privind identitatea celui căruia îi vorbeşte Dumnezeu atît la sfîrşitul capitolului 59 (20. dar în momentul în care ei au respins-o.. cei care sîntem dintr-un măslin sălbatic. Despre cei care o vor accepta vorbeşte în continuare profetul.. Paralela dintre „Duhul Meu care se odihneşte peste tine şi cuvintele Mele pe care le-am pus în gura ta.“ (61:1. căci M-a îmbrăcat cu hainele mîntuirii. vor înnoi cetăţi pustiite rămase pustii din neam în neam“ (61:4) şi „Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărîmăturile de mai înainte. să mîngîi pe toţi cei întristaţi. Dărîmăturile străbune vor fi zidite de cei ce vor fi vindecaţi prin întîlnirea lor cu Robul Domnului. Da.. cît şi la începutul acestui capitol. Oricum şi oricînd va fi ea. 12:3). căci Domnul M-a uns ca să vestesc veşti bune celor nenorociţi. ea să vină peste întreaga lume (Is. împodobită cu sculele . cînd zice: „În locul ocării voastre veţi avea îndoită cinste. Isus Hristos Îşi atribuie Sieşi aceste afirmaţii.

De aceea şi capitolul de faţă se deschide cu: „De dragostea Sionului nu voi tăcea. „Puterea lui Dumnezeu este spre mîntuirea tuturor. pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău. în faţa tuturor neamurilor“ (11. Hristos a venit mai întîi la ai Săi. şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră. deşi Pavel are perfectă dreptate cînd adaugă: „întîi Iudeului. însă ca trimis al lui Dumnezeu. căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema. Din momentul în care Robul Domnului a apărut pe scenă.). cugetul meu luminat de Duhul Sfînt îmi este martor. nu mint. Vor veni peste tine zile. un untdelemn de bucurie în locul plînsului. tuturor celor întristaţi li se oferă „cununa împărătească în loc de cenuşă. a fost şi Pavel. cît şi toţi cei dinaintea lui şi de după el au avut ca suport astfel de texte pentru speranţa lor.părînd uneori că nu ştie exact cum anume să aleagă între ele. cînd vede că şansa împlinirii acestor promisiuni a fost respinsă de Ierusalim: „Dacă ai fi cunoscut şi tu măcar în această zi lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum.cea etnică şi cea mondială . este obligat să vestească întregul adevăr. pînă nu se va arăta mîntuirea lui. ar dori să-şi vadă neamul mîntuit. Abia cînd ai Săi nu L-au primit. „pînă va aşeza din nou Ierusalimul. pentru că n-ai cunoscut vremea cînd ai fost cercetată“ (Luca . Isaia 62 Acest tipar: „mai întîi Iudeului. să vestească planul lui Dumnezeu în toată complexitatea lui. De aceea şi spune el: „Căci. apoi Grecului“ (Rom 1:16). că simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă.. Tot în aceste texte se ancorează şi durerea Domnului Isus. Aceste ultime versete vin ca o încununare a ceea ce a spus Isaia în întregul capitol. de dragostea Ierusalimului nu voi înceta. o haină de laudă în locul unui duh mîhnit“. te vor împresura. „Anul de îndurare“ este vestit tuturor robilor. Duhul lui Dumnezeu care l-a înflăcărat pe Isaia la înflăcărat şi pe Pavel: „Spun adevărul în Hristos. şi-l va face o laudă pe pămînt“.. pentru mijlocirea lor şi pentru încrederea lor. Isaia se mişcă mereu între două dimensiuni . şi te vor strînge din toate părţile: te vor face una cu pămîntul. şi după cum o grădină face să încolţească sămănăturile ei. 22:1-10). cînd vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri. pentru fraţii mei. De-a lungul istoriei. în lungul şir al străjerilor puşi de Dumnezeu pe zidurile Ierusalimului pentru ca să-i aducă aminte necurmat de el. aşa va face Domnul. despărţit de Hristos. În acest capitol şi-a găsit Pavel baza teologică pentru rîvna ce-a arătat-o faţă de neamul său. după cum pămîntul face să răsară lăstarul lui. Dumnezeu să răsară mîntuirea şi lauda. 9:1-3). Ca iudeu. pentru că Dumnezeu a oferit-o mai întîi celor din Sion (3). rudele mele trupeşti“ (Rom. Atît el. ele sînt ascunse de ochii tăi. S-a întors spre cei de la răscrucea drumurilor (Mat. Pe baza legămîntului lui Dumnezeu făcut cu Israel.n. apoi Grecului“ îl găsim pretutindeni în ultimele capitole din Isaia. el ştie că ambele dimensiuni sînt cuprinse în planul lui Dumnezeu. subl.ei“ (10).“ (1).

pentru că pacea putea veni numai în urma pedepsei pentru păcate. în clipa aceea orice făptură o va vedea. Cu sfîrşitul capitolului 39.. L-au nesocotit pe Sfîntul lui Israel şi s-au răzvrătit împotriva Lui (Is.„şi Adevărul vă va face slobozi“ (Ioan 8:32. Isaia încearcă absolut totul pentru a pregăti în pustia inimii lor o cale pentru Domnul.urma să spună mai tîrziu Cel care este „Calea. calea pe care avea să se arate slava Lui. 1:2-5).). deşi crescuţi şi hrăniţi de El. Atunci se va zice: „Iată Domnul. Răscumpăraţi ai Domnului“ (62:12). strigătul profetului din capitolul 40 capătă nota unui dramatism neobişnuit.“ Îl viza pe Domnul Isus Hristos..). ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună. calea Domnului. Calea Crucii Robului.. iată plata este cu El şi răsplătirile merg înaintea Lui“»“. croiţi drum. 3:3) înţelegem că strigătul lui Isaia: „pregătiţi în pustie calea Domnului. înalţă-ţi glasul cu putere. Mîntuirea Lui. În lumina confirmărilor Noului Testament (Mat. Atunci cînd nelegiuirea a umplut paharul şi atunci cînd verdictul mîniei lui Dumnezeu a fost dat.19:41-44. atunci s-ar fi împlinit şi proorocia din 62:10: „Treceţi... singura soluţie salvatoare urma să fie cea a Robului Domnului.“ (5). În această lumină. Adevărul şi Viaţa“ . treceţi pe porţi! Pregătiţi o cale poporului! Croiţi. Iată plata este cu El şi răsplătirile vin înaintea Lui“ (40:10). Singura cale pentru popor urma să fie calea Domnului. El ştia că numai atunci cînd în inimile noastre I se deschide o cale Domnului. n. daţi pietrele la o parte!“ (subl.. Iar cei care au croit în inimile lor calea credinţei în Hristos sînt numiţi de Dumnezeu: „Popor sfînt. Paralela dintre Isaia 40:9 şi 62:11 dă de fapt tiparul soluţiei lui Dumnezeu: „Suie-te pe un munte înalt.!“ (3) Cînd calea pentru Domnul va fi pregătită. I-au întors spatele. nu te teme şi spune cetăţilor lui Iuda: «Iată Dumnezeul vostru»“ (40:9). „atunci se va descoperi slava Domnului. Dacă Israel ar fi pregătit o cale pentru Domnul. . subl. În toate capitolele ce urmează acestui strigăt. Isaia nu face altceva decît să împlinească acest imperativ. Dumnezeu vine cu putere şi porunceşte cu braţul Lui. numai atunci se deschide şi pentru noi o cale de ieşire din robia noastră. Iar în 62:11 găsim cuvintele: „Iată ce vesteşte Domnul pînă la marginile pămîntului: «Spuneţi fiicei Sionului: „Iată Mîntuitorul tău vine. Pentru că stătea în faţa unui popor cu inima împietrită şi pustiită de răzvrătire. Cît de amară trebuia să-I fi fost durerea cînd El ştia că refuzul lor avea să întîrzie împlinirea marilor promisiuni ale lui Dumnezeu făcute prin Isaia cu mai mult de 2000 de ani? Isaia 40 a început cu un strigăt: „Pregătiţi.. n. Numai prin rănile Lui puteau fi tămăduiţi. înalţă-ţi glasul. 14:6). toate stăvilarele au fost ridicate din faţa mîniei lui Dumnezeu care urma să se reverse împotriva celor ce. ca să vesteşti Sionului vestea cea bună.. „Veţi cunoaşte adevărul“ .

Aceasta va contribui la formarea deprinderii de a explica înţelesul Noului Testament în lumina adevărurilor care l-au născut. Scopul cu care a inclus autorul textul în carte: Încă de la încheierea legămîntului cu poporul Său. 4:25-31. Deprinderi: Să încercăm să identificăm în textul lecţiei. Dumnezeu a condiţionat răscumpărarea din pedeapsă de întoarcerea poporului la Dumnezeu. 30:1-6). pe de o parte. iar pe de altă parte. Titlul textului: Nu încerca să obţii prin post şi rugăciune ceea ce poţi obţine numai prin pocăinţă Planificarea lecţiei sau actualizarea textului Textul lecţiei: (58:1-59:21) Titlul lecţiei: Pocăinţa este o condiţie a răscumpărării Ideea centrală a lecţiei: Deşi se oferă tuturor. cît şi în Noul Testament. Scopul lecţiei: Conţinut: Să ne ajute să înţelegem relaţia dintre credinţa în Hristos şi pocăinţă. înţelesul conceptului de pocăinţă atît în Vechiul. Şi tocmai de aceea include profetul aceste capitole în carte. Dar Israel nu trebuia să uite că numai cel care era gata să se smerească înaintea lui Dumnezeu avea să beneficieze de ea. totuşi Dumnezeu aude şi răscumpără pe cei care se întorc de la păcatele lor. de recunoaşterea vinovăţiei lui (Deut. În aceste ultime capitole strălucirea mîntuirii pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru poporul Său ajuns în robie capătă accente uimitoare. precum şi faptul că fără pocăinţă n-a existat şi nu există răscumpărare.Ideea exegetică: Deşi pocăinţa nu rezolvă nelegiuirea. rădăcinile învăţăturii lui Isus din Predica de pe Munte. mîntuirea lui Dumnezeu o vor avea numai cei care îşi recunosc păcatul. .

59:9-21? 5. Cum aţi defini în propriile voastre cuvinte pocăinţa? 2. 1.Planul lecţiei I. fără pocăinţă. Ştiind că la întrebarea temnicerului din Filipi . De ce nu Se putea El mulţumi cu ritualurile religioase ale poporului. Ce legătură vedeţi între textul din Deuteronom 4:25-31. Ritualurile religioase nu pot înlocui pocăinţa. Ce relaţie este între credinţa în Isus Hristos şi pocăinţă? 3. Ce se întîmplă cînd noi încercăm să substituim pocăinţa cu ritualuri religioase? 4. Pocăinţa este o condiţie obligatorie a mîntuirii pe care ne-o oferă Dumnezeu. credinţa nu este o credinţă mîntuitoare. făcînd din pocăinţă o condiţie a mîntuirii nu adăugăm la Scriptură? (Fapte 16:16-34) 2. comparaţi 59:3-8 cu 59:9-15a). 1:6-10. indiferent cît de complicate şi de costisitoare ar fi ele. Nu îndeamnă Isaia 58 la un fel de mîntuire prin fapte? Cum aţi putea argumenta din text răspunsul pe care-l daţi? 4. Fapte 15:30. cum aţi defini din text pocăinţa? Cum poate fi ea ilustrată din viaţa celor despre care vorbeşte Isaia? (59:20. 1 Tes. Ioan 3:16. este pocăinţa o condiţie a mîntuirii? (Fapte 2:37-40. 1. Rom. În mod evident. profeţia lui Isaia nu se abate de la cadrul Legămîntului pe care Dumnezeu l-a încheiat cu poporul Său. 3. 18. în ce termeni o face? 6. 58:6-14. Ce legătură vedeţi între textul din Matei 5:3-12 şi Isaia 57:15. În ce termeni aştepta Dumnezeu să vadă pocăinţa în viaţa poporului Său? 2. Vorbeşte Domnul Isus Hristos despre nevoia de pocăinţă în „Fericiri“? Dacă da. cu postul şi cu rugăciunea lor? 3. Există şi azi pericolul de a „intra în Biserică“ sau de a „trăi în Biserică“. 10:9. 10) II. Citind capitolul 59. încercînd să substitui pocăinţa cu ritualurile religioase? Cum ar trebui prezentată Evanghelia ca să diminuăm procentul celor care se înşală singuri în acest fel? . Adevărata credinţă în Isus Hristos include pocăinţa şi. 29:16-30:6 şi textul din Isaia 58 şi 59? 4. În contextul Noului Testament.Ce trebuie să fac ca să fiu mîntuit? . De ce credeţi că pocăinţa sau întoarcerea la Dumnezeu era o condiţie a răscumpărării? 5. Care este esenţa fariseismului pe care-l condamnă Domnul Isus în Matei 23? III. şi vei fi mîntuit tu şi casa ta“.Pavel îi răspunde: „Crede în Domnul Isus. 1.

deznoadă legăturile robiei. şi umblăm în întunerec. Sacră este duminica şi probabil cîteva dintre ritualurile noastre religioase pe care le practicăm pentru a ne adormi conştiinţa. Fiul Lui. 7). după cum El Însuş este în lumină. cu blîndeţe. 58:6). cu relaţiile noastre rupte şi nerezolvate. Nu te obosi să practici ritualuri goale şi seci cu care să-ţi chinui sufletul. numai dacă ne vom îmbrăca cu dragostea mai pe sus de orice şi dacă pacea lui Hristos la care am fost chemaţi ca să alcătuim un singur trup va stăpîni în inimile noastre (Col. Dar nu este suficient să emitem pretenţia unei inimi curate.zicem noi . cu îndelungă răbdare. nu te osteni să-L mai cauţi. „Dacă zicem că avem părtăşie cu El. Ori sîntem ai Lui. minţim şi nu trăim adevărul. În termeni nou testamentali. 2. Acestea sînt scara noastră spre Dumnezeu. Şi ce bine . dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug“ (Is. Mulţi dintre noi găsim că este mai comod să ne trăim viaţa avînd delimitări clare între sfera sacrului şi cea a profanului. 3:12-15). şi sîngele lui Isus Hristos. cum ne-a iertat Hristos. Nu există o a treia opţiune. iar dacă unul are pricină să se plîngă de altul.Comentarii / Aplicaţii: Domnul Isus a spus: „Ferice de cei cu inima curată. Dacă nu vrei să fii al Domnului în întregime. iar cînd ne pomenim cu ea sfărîmată în pumni ne-ar plăcea să putem rezolva problema printr-o jertfă. nici cu limba. în sfera relaţiilor tale imediate! Înainte ca Domnul să poată revărsa peste noi binecuvîntarea promisă. Ne-ar plăcea să ne trăim viaţa nestingheriţi. printr-o rugăciune sau în cazuri mai grave printr-o zi de post. avem părtăşie unii cu alţii. ci cu fapta şi cu adevărul“ (1 . noi. „Să nu iubim cu vorba. ne vom ierta unul pe altul. pentru că tot nu ajută la nimic. ori nu. căci ei vor vedea pe Dumnezeu“ (Mat. trebuie să fim gata să facem trei lucruri: 1. cei care ne numim popor al lui Dumnezeu şi care strigăm la El. cu smerenie. „Dezleagă lanţurile răutăţii. Vrei să fii ascultat de El? Începe acolo unde doare.că toate acestea nu trebuie amestecate cu afacerile noastre. 5:8). ne curăţeşte de orice păcat“ (1 Ioan 1:6. numai dacă ne vom îngădui unii pe alţii în dragoste. cu bunătate. Ideea de Dumnezeu ne place. dar numai dacă avem dreptul să-I spunem noi în ce anume din viaţa noastră să se amestece şi în ce nu. Domnul ne spune în textul lecţiei că în faţa Lui nu este recunoscută o astfel de divizare a vieţii. Pretenţia de a fi ascultaţi de Dumnezeu şi primiţi de El nu poate fi împăcată în nici un fel cu complacerea noastră în păcat sau cu dosirea păcatelor sub masca ritualurilor noastre religioase. Cît depinde de noi să trăim în pace cu toţi oamenii. dar dacă umblăm în lumină. lucrul acesta va fi posibil numai dacă ne vom îmbrăca cu o inimă plină de îndurare. cu răutatea noastră faţă de semeni etc.

nu ca pentru oameni. Cel dintîi tată al tău a păcătuit şi învăţătorii tăi s-au răzvrătit împotriva Mea. dacă vrem ca atunci cînd noi chemăm. nici cu postul şi nici cu jertfele. trebuie să învăţăm să ne împărţim pîinea cu cel flămînd. Atunci însă cînd ne încăpăţînăm să trăim o viaţă împărţită. atunci cînd „am voinţa să fac binele. peste cel trudit şi împovărat. Să trăim o viaţă vindecată. mila şi credincioşia. Cîtă asemănare între cuvintele Domnului din Isaia şi cele rostite de Domnul Isus în Matei 25:31-46 sau în Matei 5:12-16! Aceasta dovedeşte o dată în plus faptul că Dumnezeul Noului Testament este acelaşi cu Cel al Vechiului Testament. cînd „binele pe care vreau să-l fac nu-l fac.. atunci cînd continuăm să ne amăgim cu ritualul nostru religios. Şi iată de ce şi acum. Domnul să zică „Iată-Mă!“. atunci cînd în pofida nelegiuirilor noastre care pun un zid de despărţire între noi şi Dumnezeul nostru. 7:23)? Nu tocmai din pricina neputinţei mele am ajuns în starea în care sînt? N-a spus Domnul Însuşi despre Israel: „Adu-Mi aminte să ne judecăm împreună. 3. într-o lume care adună ca să risipească în plăcerile ei. Iar aceasta n-a putut fi înlocuită atunci şi nu poate fi înlocuită nici astăzi cu ritualuri religioase de nici un fel: nici cu rugăciunea. care este în mădularele mele“ (Rom. Răscumpărătorul vine numai pentru cei „care se vor întoarce de la păcatele lor“ (59:20). dar n-am puterea să-l fac“ (Rom. Într-o lume avară. 7:19). care de fapt nu exprimă curăţia inimii noastre. Dumnezeu cere ascultare de poruncile Lui. care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului. ci răul pe care nu vreau să-l fac. iacă ce fac“ (Rom. poate. Să încetăm să mai construim religii ale blidelor curăţite numai pe dinafară şi ale mormintelor văruite. Să învăţăm să adăugăm izmei. De aceea am socotit ca nişte pîngăriţi pe căpeteniile sfîntului locaş. să aducem în casa noastră pe nenorociţii fără adăpost. ca şi atunci. Cum este posibil aşa ceva. continuăm să încercăm să-L întîlnim pe Dumnezeu pe drumurile ocolite ale făţărniciei. nu peste cel care se crede destul de puternic ca să se descurce singur. Să învăţăm să-L cinstim pe Dumnezeu şi cu inima. ei atunci şi ne întrebăm şi noi astăzi. vom termina gustînd amărăciunea celor cărora le-a vorbit profetul şi vom întreba împreună cu ei: „La . o viaţă în care orice facem să facem ca pentru Domnul.. ce lucru bun pot aştepta de la mine? . ci s-o împlinească. Minunea mîntuirii lui Dumnezeu constă în faptul că ea vine peste cel sărac în duh.. Iată de ce Domnul Isus n-a venit să strice Legea. chimenului şi mărarului şi dreptatea. pentru că „văd în mădularele mele o altă lege.“ (43:26-28). 58:7). nu numai cu buzele..ar fi putut spune oricare israelit şi putem spune oricare dintre noi. o viaţă în care diferenţa dintre sacru şi profan nu mai există. Dacă ei au fost aşa. 7:18). să îmbrăcăm pe un om gol şi să nu întoarcem spatele semenului nostru (Is.Ioan 3:18). s-au întrebat.

Atunci Îl vom vedea pe Dumnezeu lucrînd în noi şi împlinind tot ceea ce noi înşine n-am putut! Pocăinţa nu trebuie confundată cu realizările noastre. 58:3).ce ne foloseşte să postim dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim sufletul. Domnul ne va curăţi inima prin sîngele Fiului Său şi va coborî să locuiască în noi prin Duhul Său cel Sfînt (59:21). dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?“ (Is. Dar dacă ne întoarcem de la păcatele noastre. . Ea este acea deschidere înspre Dumnezeu care face posibilă lucrarea Lui în noi.

deoarece Domnul a rămas acelaşi ca în zilele de odinioară. 65 cap. resping mîntuirea lui Dumnezeu. 66 . cei care se vor încăpăţîna să-L caute pe o altă cale decît cea pregătită de El vor pieri. El a trebuit să taie ramurile măslinului şi să altoiască altele în el. Dar chiar şi atunci cînd Domnul va fi gata să readucă strălucirea Ierusalimului şi a poporului Său. 66:1-24 de citit: Is. De aceea. 63 Îndurerat şi confuz. cap. Isaia priveşte cum poporul alege mînia lui Dumnezeu prin fiecare act al neascultării lui. Nu Domnul. Israel avea posibilitatea să aleagă răscumpărarea. ci poporul Israel este cel care-şi zădărniceşte mîntuirea. 64 cap. dar încăpăţînarea acestuia I-a stat în cale. ne vrînd să se întoarcă de la păcatele lor. deşi. şi Isaia ştie că poate striga oricînd la Dumnezeu pentru mîntuire. în baza jertfei Robului Domnului. pînă la vremea aşezării Împărăţiei Lui în Sion. Pregătirea lecţiei sau exegeza textului Schiţa întregului context: (63:1-66:24) cap.Lecţia 16 Alternativa mîntuirii este pedeapsa Textul lecţiei: Isaia 63:1-6. vor gusta pedeapsa Lui. Domnul Însuşi era gata să răspundă unui popor care nu-L căuta. 63:1-66:24 Ideea centrală a lecţiei: Cei care.

. lăsînd ca sîngele lor să ţîşnească pe veşmintele Tale? Consternarea lui Isaia rezultă din asocierea mîntuirii cu nimicirea. în haine strălucitoare“.„Toată oştirea cerurilor piere. Nu este la întîmplare faptul că personajul lui Isaia se întoarce din Edom. venind din Edom. “ (Isaia 34:1. Lecţia 7. Încă în capitolul 34 din Isaia am văzut că Edomul este un simbol al pedepsei totale şi ireversibile ce va cădea peste întregul pămînt.99 peste toţi cei care s-au încăpăţînat să-L înfrunte pe Dumnezeu şi să respingă oferta mîntuirii Lui.).. cu sîngele mieilor şi ţapilor. şi plin de urgie pe toată oştirea lor: El le nimiceşte cu desăvîrşire.s-a îmbătat în ceruri. n. şi toată oştirea lor cade.Comentariul întregului context: (63:1-66:24) Isaia 63 1-6 Au fost atunci şi sînt şi astăzi mulţi care nu vor să pregătească o cale pentru Domnul. cum cade frunza de smochin. Căci este o zi de răzbunare a Domnului. subl.. un an de răsplătire şi răzbunare pentru Sion. Deşi în text pedeapsa pare să fie subordonată mîntuirii. şi veşmintele. Toată oştirea cerurilor piere. căci Domnul ţine praznic de jertfe la Boţra. se va pogorî asupra Edomului. cerurile 99 Vezi comentariile de la capitolul 34 din Isaia.. le măcelăreşte de tot. unsă cu grăsime. care „calcă mîndru. aducînd pe scenă un personaj „în haine roşii.zice Domnul . 5.„de ce îţi sînt hainele roşii. asupra poporului pe care l-am sortit nimicirii. 229-230. identitatea şi lucrarea personajului crează un contrast izbitor: „Eu sînt Cel care am făgăduit mîntuirea şi am puterea să izbăvesc!“ (subl. În dialogul care se înfiripă în urma întrebării „Cine este acesta. peste toţi cei care nu au vrut să pregătească Domnului o cale prin pocăinţă sinceră. 6. Căci sabia Mea . el şi ce-l umple. din Boţra. prin smerirea lor înaintea lui Dumnezeu. vol I. ca veşmintele celui ce calcă în teasc?“ Cu alte cuvinte. neamuri. 2... o cale deschisă prin pocăinţă sinceră. Ce se va întîmpla cu ei? La această întrebare răspunde Isaia în primele versete din capitolul 63. 4. ?“. ca să-l pedepsesc. să slujească mîntuirea. ce fel de mîntuire aduci Tu. O astfel de categorie de oameni era avertizată de profet în capitolul 34: „Apropiaţi-vă. 8. iată. cerurile sînt făcute sul ca o carte. cu grăsimea rărunchilor berbecilor. imaginea este apocaliptică . Sabia Domnului este plină de sînge. luaţi aminte! S-asculte pămîntul.. n.. p. în plinătatea puterii Lui“ (1). Dacă tu eşti cel aducător de mîntuire -întreabă Isaia consternat .). cum cade frunza de viţă. şi un mare măcel este în ţara Edomului.. În mod clar. lumea cu toate făpturile ei! Căci Domnul este mîniat pe toate neamurile. ea nu se confundă cu ea. unde în mînia Ta şi în urgia Ta ai zdrobit popoarele. să auziţi! Popoare.

în haine strălucitoare. vor fi mîntuiţi prin dreptate. Isaia a spus că „Sionul va fi mîntuit prin judecată şi cei ce se vor întoarce la Domnul în el.). Este evident deci faptul că în primele versete ale capitolului 63 Isaia ne prezintă acea zi a judecăţii şi a pedepsei escatologice pregătită de Dumnezeu pentru toţi cei răi. Isaia ne spune că a călcat în teasc? Dacă da. Încă de la începutul cărţii sale. Edomul şi Boţra stau ca simbol a tot ceea ce Domnul va nimici în ziua judecăţii Lui. şi toată oştirea lor cade“ . cu împietrirea inimii tale. Iar sfîrşitul nu va fi acelaşi pentru cel care respinge oferta mîntuirii lui Dumnezeu ca pentru cel care o primeşte.) ai Domnului. căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului“ (Romani 2:3-11).. de la un „praznic de jertfe“. Slavă.sînt făcute sul ca o carte. va da viaţă veşnică celor ce. din duh de gîlceavă.iar în centrul ei. îţi aduni o comoară de mînie pentru ziua mîniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu. căci în el sînt puse alături ziua răzbunării cu cea a răscumpărării. îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar. avertizîndu-l: „Crezi tu. dar pieirea va atinge pe toţi cei răzvrătiţi şi păcătoşi. Avînd în vedere ceea ce simbolizează Edomul în planul lui Dumnezeu. se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire. din Boţra. Pe un astfel de om îl întreabă Pavel. în 63:3. cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întîi peste Iudeu.). Şi anume. versetul 4 le pune înainte acel sfîrşit care va diferenţia între oi şi capre (Mat. care nu vrea să se pocăiască. în plinătatea puterii Lui“. subl. cinstea şi nemurirea. 28. vine din Edom.. n. prin stăruinţa în bine. 25:31-46). pentru că în inima Lui era „o zi de răzbunare“. 100 . Oare despre aşa ceva să fie vorba şi aici? Păstrînd în minte această posibilitate. care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. înseamnă că în textul nostru ne este descrisă judecata escatologică a lui Dumnezeu. ea nu prezintă un concept nou în Isaia. între cei mîntuiţi şi cei pierduţi. Cel care a călcat în teasc. n. dar şi pentru că venise „anul celor răscumpăraţi“ (subl. subl. şi cei ce părăsesc pe Domnul vor pieri“ (1:27. să vedem ce ne spune textul? Cel „în haine roşii. [Cel care] calcă mîndru. omule. Domnul urma să spele murdăriile fiicei Sionului şi să cureţe Ierusalimul de vinovăţia de sînge „cu duhul judecăţii şi cu duhul nimicirii“ (4:4. n. că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii. ne întrebăm dacă nu cumva de la acest „măcel“ sau de la acest „praznic de jertfe“ Se întoarce Cel despre care. Celor care continuă să se încăpăţîneze în răzvrătirea lor nădăjduind că la urmă totul va fi bine. apoi peste Grec. apoi peste Grec. caută slava. şi va da mînie şi urgie celor ce. Ce combinaţie ciudată!100 Oare ce vrea să spună Isaia? De ce amestecă profetul Oricît de ciudată ar fi formularea. de la un „mare măcel“ (34:6). Necaz şi strîmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întîi peste Iudeu. Dar oare numai atît? Pentru a putea răspunde este important să ne reamintim că profetul a folosit în repetate rînduri suprapunerea de imagini.

depărtează de la Mine paharul acesta! Totuş nu cum voiesc Eu.două concepte .răscumpărarea şi răzbunarea . Comparînd cuvintele lui Isaia cu cele ale Domnului Isus începem să înţelegem „întristarea de moarte“. facă-se voia Ta!“ (Mat.. rămîneţi aici şi „Mă uitam împrejur. Căci în inima Mea era o zi de răzbunare. Acolo în Grădina Ghetsimani.. unde „Eu singur am călcat în teasc. 6. a fost călcată în teasc întreaga omenire. Dar ce s-a întîmplat. şi Mi-am mînjit toate hainele Mele cu el. dar nu era cine să Mă sprijinească. Dar ucenicii. şi Mă îngrozeam. dacă este cu putinţă. dar nu era ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună nimeni să Mă sprijinească“ (3. 5). şi nici un om dintre popoare nu era cu Mine. Ce. atunci braţul Meu Mi-a fost într-ajutor şi urgia Mea M-a sprijinit! Am călcat în picioare popoare în Mînia Mea. 42). i-am călcat astfel în mînia Mea şi i-am zdrobit în urgia Mea. La o considerare mai atentă. “ „Tată. ci cum voieşti Tu.. Mă întorc din Edom. de fapt. în loc să vegheze cu el în lupta Lui extraordinară. subl. pentru că mîntuirea nu putea veni decît în urma pedepsirii păcatului. acolo pe Calvar. Paralela cu suferinţele lui Isus este remarcabilă: „Eu singur am călcat în teasc şi nici un „Sufletul Meu este cuprins de o om dintre popoare nu era cu Mine“ şi întristare de moarte. lăsîndu-L singur.). 26:38) Acestea sînt cuvintele pe care le-a spus Isus ucenicilor Săi în Ghetsimani..care sînt în mod evident opuse unul celuilalt? Dacă în Isaia 63:1-5 este vorba de judecata finală a lui Dumnezeu. iar pentru ca s-o pot da. un să mă ajute şi Mă îngrozeam. cu Mine!“ (Mat. Mînia lui Dumnezeu s-a . 26:39. dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta. fără să-l beau. şi nu era nimeni care vegheaţi împreună cu Mine. „tulburarea“ care a cuprins sufletul Domnului Isus: „Mă uitam împrejur şi nu era nimeni care să Mă ajute.. tocmai Mă întorc din Edom. versetele 3 şi 5 aduc şi o a doua imagine înaintea ochilor noştri. atunci. ce caută în text conceptul mîntuirii şi al răscumpărării? De ce îşi dezvăluie Cel care a călcat oameni în teascul mîniei Lui şi un al doilea aspect al identităţii Sale „Cel care am făgăduit mîntuirea şi am putere să izbăvesc!“ (1)? De ce spune El că aceaşi zi este şi ziua răzbunării şi a răscumpărării (4)? Este important să observăm ordinea în care ne sînt prezentate cele două concepte şi relaţia care se stabileşte între ele: „Eu sînt Cel care am făgăduit mîntuirea“. aşa că sîngele lor a ţîşnit pe hainele Mele. 4). n. le-am îmbătat în urgia Mea şi le-am vărsat sîngele pe pămînt“ (5. şi venise anul celor răscumpăraţi ai Mei“ (3. în Grădina Ghetsimani? Care a fost lupta care a trebuit s-o dea Isus în singurătatea Lui? Ce este în spatele acelor strigăte disperate: „Tată. au adormit.

Avraame. vei călca legămîntul“. cum să nu spună Isaia: „Voi vesti îndurările Domnului. a trebuit să se frîngă trupul lui Dumnezeu. Ca şi cum mesajul profetic primit din partea lui Dumnezeu s-ar fi terminat. dreptatea lui Dumnezeu a fost satisfăcută. plăcută lui Dumnezeu. 3:25. dacă tu. să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încît. Avraame. pe Calvar. Şi cum să nu fi strigat şi Pavel atunci cînd a înţeles aceste mari adevăruri: „Vă îndemn dar fraţilor. să fie neprihănit. Acolo. În aceste şase versete din Isaia 63 se suprapun cele două veniri ale lui Hristos: cea în care. Aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească“ (Rom. subl. iar Isaia priveşte şi comentează tot ceea ce a primit de la Domnul pînă la acea oră. oamenii. pentru ca noi să trăim. 12:1. căci Avraam şi sămînţa lui au călcat legămîntul. Dumnezeu a luat asupra Lui responsabilitatea ambelor părţi. Trecînd de unul singur pe culoarul dintre jertfe. faptele lui minunate. pentru îndurarea lui Dumnezeu. Nu putea exista un alt răspuns la tot ceea ce a făcut Domnul pentru noi. şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus“ (Rom. în teascul Calvarului. nicăieri altundeva decît pe calea judecăţilor Lui (Is. prin credinţa în sîngele Lui. 26:8). 26). Gestul Lui echivala de fapt cu o declaraţie solemnă: . Cît de legitimă este deci întrebarea lui Pavel din Romani 6:3: „Nu ştiţi că toţi cîţi am fost botezaţi în Hristos am fost botezaţi în moartea Lui?“ Ca şi cum ar fi întrebat: Nu ştiţi că acolo pe Calvar voi toţi aţi fost călcaţi în teascul mîniei lui Dumnezeu. Acolo.). 7-19 După tot ce a văzut în imaginile din primele şase versete (63:1-6). pe cruce. El a venit să aducă mîntuirea şi cea în care va veni să judece pămîntul cu dreptate. Cît de frumoasă şi cît de profundă este imaginea substituţiei din aceste versete! „Pe El Dumnezeu L-a rînduit mai dinainte să fie. iar sîngele Lui nevinovat ne-a spălat pe noi de păcat. conform obiceiului vremii respective. pentruca. după tot ce a făcut Domnul pentru noi!“ (7). 15). să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie sfîntă.. Ceea ce urmează în Isaia începînd cu 63:8 pare să fie meditaţia şi rugăciunea lui Isaia. Şi trupul Lui s-a frînt în locul nostru. prin moartea Sa pe cruce în locul nostru. a încheiat un legămînt cu Avraam (Gen. sîngele nostru vinovat a ţîşnit pe veşmintele Lui. atunci cînd.Ca trupul acestor dobitoace să fie trupul Meu dacă Eu voi călca legămîntul făcut cu tine. o jertfă de ispăşire. pentru că Dumnezeu nu poate fi întîlnit de nimeni. în vremea de acum. În aceste versete se amestecă mîntuirea şi judecata. în mînia Lui şi în urgia Lui.. şi tot trupul Meu să fie ca trupul acestor dobitoace. . n. deşi. El singur a călcat în teasc şi tot El singur a fost şi Cel călcat în teasc? Acolo. s-a împlinit jurămîntul pe care l-a făcut Dumnezeu.descoperit din cer împotriva oricărei necinstiri de Dumnezeu şi astfel.

Isaia. Domnul Şi-a ascuns faţa de ei şi i-a lasat pradă duşmanilor. „Tu. Doamne. promis în Ieremia 31:33. Este posibilă însă şi o altă explicaţie. s-ar părea că el a fost scris după dărîmarea Ierusalimului şi a Templului... 19. amplificat la dimensiunea lui escatologică. 44:1-5). în speranţa că-l va îndupleca pe Israel să se întoarcă de la nelegiuirea lui sau.. Is. “ (19) Isaia 64 1-7 Paternitatea textelor care urmează este pusă sub semnul întrebării de către mulţi comentatori. din locuinţa Ta cea sfîntă şi slăvită: unde este rîvna şi puterea Ta? Fiorul inimii Tale şi îndurările tale nu se mai arată faţă de mine! Totuş Tu eşti Tatăl nostru!“ Chiar dacă Avraam şi Israel ne-au renegat. În primele şapte versete ale capitolului 63 regăsim verdictul lui Dumnezeu din Isaia 6:9. Poporul era deja dus în robie şi ţara era pustiită (63:18. din vecinicie.. ea a rămas rece şi distantă.). „ei au fost neascultători şi au întristat pe Duhul Lui cel sfînt. vede că în ciuda eforturilor lui Dumnezeu de a mişca inima poporului Său. pentru seminţiile moştenirii Tale!“ (subl. poate încurajaţi de exemplul lui Isaia.Textul ce urmează pare să fie o paralelă amplificată a profeţiei din 6:9-13. El vede că pînă şi ultima ofertă a lui Dumnezeu prin Robul Domnului va fi respinsă de poporul său. te numeşti «Mîntuitorul nostru» “ (16). şi ne împietreşţi inima ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-te. 31) şi a cărei rezolvare era posibilă numai prin tăierea împrejur a inimii noastre prin revărsarea Duhului lui Dumnezeu peste noi (Deut. aproape că se ceartă cu El: „Priveşte din cer şi vezi. iar versetele 8-19 sînt o amplificare a întrebării din Isaia 6:10: „Pînă cînd Doamne. Doamne. Domnul a prevestit prin profetul Isaia întregul necaz şi robia care urmau să vină peste ţară. Ţara i-a scuturat din sînul ei. În pofida tuturor ofertelor iubirii lui Dumnezeu. iar acum. Acest strigăt de disperare al lui Isaia recunoaşte şi confirmă realitatea din noi despre care vorbise Dumnezeu (Deut. iar El li s-a făcut vrăjmaş şi a luptat împotriva lor“ (10). Isaia. ne laşi să rătăcim de la căile Tale. în cel mai rău caz. Fără această intervenţie a harului lui Dumnezeu noi toţi ne-am putea alătura lui Isaia recunoscînd că: „Am ajuns ca un popor pe care nicioadată nu l-ai stăpînit Tu. ?“ Întrebarea lui Isaia începe cu o rememorare a istoriei lui Israel (8-14). eşti Tatăl nostru. Isus Hristos. 30. care vede toate aceste lucruri... care a fost canalul tuturor cuvintelor lui Dumnezeu rostite de-a lungul cărţii. în speranţa că 101 Daniel. n. profetul îşi varsă înaintea Domnului amarul. încearcînd să-I vorbească în numele întregului popor101: „Pentru ce. şi peste care niciodată nu s-a chemat Numele Tău. Tu. strigă la Domnul. 34 şi pecetluit prin sîngele Fiului Său. 29. în versetul 16. 64:10-12). Din dovezile interne ale textului. 10. Neemia şi mulţi alţii o vor face mai tîrziu. . din dragoste pentru robii Tăi. La acest strigăt a răspuns Dumnezeu prin Legămîntul Său cel Nou. 30:6.

noi sîntem lutul şi Tu olarul. 2). Îndrăzneala profetului este stîrnită de amintirea faptelor mîntuitoare ale lui Dumnezeu din trecut (3. Isaia îşi presărase întreaga profeţie îi dădeau acum ghes să strige la Dumnezeu: „Dar. Ierusalimul o pustietate! Casa noastră cea sfîntă şi slăvită. ca de un foc care face să dea apa în clocot! Ţi-ar cunoaşte atunci vrăjmaşii Numele. Isaia nu vrea să cedeze în mijlocirea lui.sau care să se trezească şi să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns faţa Ta şi ne laşi să pierim. În acest capitol Dumnezeu îi răspunde lui Isaia. din pricina nelegiuirilor noastre“ (7).şi pentru nelegiuirile părinţilor voştri. căci toţi sîntem poporul Tău. Nu Te mînia prea mult. îi voi pedepsi.“ (8. şi ar tremura neamurile înaintea Ta!“ (64:1. nu în Dumnezeu. 8-12 Deşi ştie şi recunoaşte vinovăţia poporului. deşi poporul nu Mă căuta şi nu chema Numele Meu (1). deşi Israel nu întreba de Mine. profetul recunoaşte că piedica este în popor. De aceea spune El: „Eram gata să răspund“. a cărui împlinire era de acum certă (6:10-13). Dumnezeu nu-Şi pedepsea cu plăcere poporul. în mod paradoxal. care au ars tămîie pe munţi. care umblă pe o cale rea. 4). ca de un foc care aprinde vreascurile. pentru că în perspectiva profetică el vede nenorocirea ţării şi a poporului lui: „Cetăţile Tale cele sfinte sînt pustii. s-ar topi munţii înaintea Ta. în voia gîndurilor lui!“ (2) Această explicaţie. Tu eşti Tatăl nostru. în care părinţii noştri cîntau laudele Tale. Acele pete de lumină cu care. sîntem cu toţii lucrarea mîinilor Tale. Sionul este pustiit. 9). El îşi dădea seama că numai o intervenţie supranaturală a lui Dumnezeu mai putea schimba situaţia: „O! de ai despica cerurile şi Te-ai coborî. se plasează în acel „prezent“ al viitorului profetic. „Mi-am întins mîinile toată ziua spre un popor răzvrătit. ca şi odinioară în Egipt. dar „nu este nimeni care să cheme Numele Tău recunoaşte Isaia înaintea lui Dumnezeu . spre noi. iar din felul în care este formulat răspunsul Său. care atribuie şi această partea a cărţii tot lui Isaia este susţinută şi de capitolul 65. Pedeapsa pare să fie încă viitoare: „Iată ce am hotărît în Mine: «Nici gînd să tac. care ne-ai întocmit. da. Doamne. şi nu-Ţi aduce aminte în veci de nelegiuire! Priveşte dar. şi M-au batjocorit pe înălţimi. a ajuns pradă flăcărilor şi tot ce avem mai scump a fost pustiit“ (10. Pentru nelegiuirile voastre . ci îi voi pedepsi.zice Domnul . Isaia 65 1-7 Intuiţia lui Isaia era corectă. Isaia văzînd pe Israel hotărît să refuze să se smerească înaintea Celui care-l îmbia cu mîntuirea. şi încearcă să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru poporul său. deducem că poporul este încă în ţară şi continuă să trăiască în idolatrie (3-6).Israel se va trezi cel puţin la vederea împlinirii lor. în pofida faptului că a fost trimis să vestească pedeapsa. Dar cunoscînd bine caracterul lui Dumnezeu. 11). El ar veni şi de data aceasta. de aceea le voi măsura plata pentru . Doamne.

Ele au început imediat după Războiul de Şase Zile din 1967. clădindu-şi pe el o moschee. subl. numele poporului lui Dumnezeu a fost un blestem pentru cei care l-au purtat. planul lui Dumnezeu avea să capete accente de un dramatism neobişnuit. «Domnul. „Dar pe voi. Imediat după război. cari puneţi o masă «Norocului» şi umpleţi un pahar în cinstea «Soartei».102 clădit încă de Irod cel Mare.Muntele Templului. vă sortesc sabiei. O lume întreagă s-a întors împotriva lor. cari părăsiţi pe Domnul. Între timp aleşii lui Dumnezeu au primit „un alt nume“. ci aţi făcut ce este rău înaintea Mea şi aţi ales ce nu-Mi place“ (11. Prin construirea zidului. n. n. subl. dragostea lui Dumnezeu pentru Sion Îl face să strecoare în mesajul pedepsei şi promisiunea: „Voi scoate o sămînţă din Iacov şi din Iuda un moştenitor al munţilor Mei. încît profetul o îmbracă în hainele escatonului. cari uitaţi muntele Meu cel sfînt. a început una din cele mai importante lucrări de escavare arheologică din istoria Ierusalimului. o vede venind abia cînd Dumnezeu va face „ceruri noi şi un pămînt nou“ (17).faptele lor din trecut»“ (6. în mijlocul pedepsei şi urgiei. n. Irod a continuat şi a înfrumuseţat lucrările de fortificare începute de Macabei pe Muntele Sionului . Deşi tensiunile dintre israeliţi şi musulmanii care au ocupat între timp Muntele Sionului. 102 . Isaia 66 Acest ultim capitol pare să se adreseze poporului lui Dumnezeu din vremurile noastre. Iar în cel privea pe Israel. leul va mînca paie ca boul şi şarpele se va hrăni cu ţărînă“ (25). Generaţii după generaţii.). Deşi promisiunea binecuvîntării este acolo. 64:1-12).). cînd „lupul şi mielul vor paşte împreună. sînt acute. şi va da robilor Săi un alt nume“ (15. 8-25 Deşi hotărîrea pedepsei era luată (6:10-13a) şi nimicirea era atît de evidentă încît Isaia o şi vede şi o simte (63:18-19. căci Eu am chemat şi n-aţi răspuns. 12. aleşii Mei vor stăpîni ţara şi robii Mei vor locui în ea“ (9). ea pare să fie atît de departe. şi toţi veţi pleca genunchiul. Dar pînă atunci planul lui Dumnezeu avea să-şi urmeze cursul. trecînd chiar prin puncte în care cursul lui va suferi schimbări radicale de traiectorie: „Veţi lăsa numele vostru ca blestem aleşilor Mei. am vorbit şi n-aţi ascultat. acela de „creştini“. 7. răstingnindu-L pe o cruce şi cerînd ca sîngele Lui să cadă asupra lor şi asupra copiilor lor. ca să fiţi junghiaţi. cînd El Însuşi Se va „veseli asupra Ierusalimului“ şi Se va bucura de poporul Său (19). Zidul de Vest a fost dezvelit. am răspuns. subl. Numele Robului pe care Israel L-a respins. pas cu pas. Dumnezeu vă va omorî». cînd soldaţii israeliţi au ajuns la Zidul de Vest al Ierusalimului. săpăturile pentru a descoperi adevăratul perimetru al Templului continuă.). Timp de douzeci de ani. şi anume.

„spre cel ce suferă şi are duhul mîhnit. p. În 1985. afară de cei care sînt creştini. nu este mai bun decît cel ce ucide un om. pentru ca în sfîrşit religia lor milenară să poată fi turnată în formele pe care le-a poruncit Dumnezeu. de Ginni Walsh. Melbourne. n-au răspuns. „Iată spre cine îmi voi îndrepta privirile“ . 103 . au fost deschise vizitatorilor. şi toate şi-au căpătat astfel fiinţa . Sînt primiţi cu bucurie de oriunde şi oricine. evreii sînt întîmpinaţi de Isaia cu un mesaj foarte ciudat: „Cine junghie un bou ca jerfă.zice Domnul . cine aduce un dar de mîncare este ca cel care varsă sînge de porc. Western Wall Excavation . Australia. decembrie 1990.dărîmarea Templului.A Point of Consensus. continuă El.Astăzi există un tunel care se termină undeva sub cartierul musulman. Hunting. ci au făcut ce este rău înaintea Mea şi au ales ce nu-Mi place!“ (4) 5-6 Astăzi asistăm la un uriaş val de repatrieri ale evreilor din întreaga lume. cine jertfeşte un miel este ca cel care ar rupe gîtul unui cîine. David Press. şi cînd am vorbit Eu. n-au ascultat. care pînă la acea dată au fost făcute în secret. Profeţia lui Isaia din aceste versete este o mîngîiere pentru cei care sînt urîţi şi izgoniţi de fraţii lor „din princina Numelui“ lui Dumnezeu. desfiinţarea sistemului jertfelor prin împlinirea lor în Hristos . O astfel de dorinţă este întîmpinată de Dumnezeu în acest ultim capitol din Isaia: „Aşa vorbeşte Domnul: «Cerul este scaunul Meu de domnie şi pămîntul este aşternutul picioarelor Mele! Ce casă aţi putea voi să-Mi zidiţi. dar. Dumnezeu nu numai că a dat un nume nou aleşilor Lui (65:15). revista „Vineyard“.„doar mîna Mea le-a făcut. Pe ceilalţi îi va ajunge pedeapsa Domnului.103 1-4 Dorinţa evreilor e să vadă Templul rezidit. şi sufletul lor găseşte plăcere în urîciunile lor“ (3). cel care dă deoparte sîngele Fiului lui Dumnezeu înlocuindu-l cu sîngele ţapilor şi al viţeilor este „ca şi cum s-ar închina la idoli“.6-9. Între timp căile Domnului au ajuns pe platoul împlinirii tiparelor vechi testamentale. toţi aceştia îşi aleg căile lor. spre cel ce se teme de cuvîntul Meu“ (2). cine arde tămîie este ca cel care s-ar închina la idoli. din pricina faptului că au ascultat de Cuvîntul Domnului. Şi aceasta se va întîmpla pentru că atunci „cînd am chemat Eu. „Toate aceste lucruri“ . editor Joseph H. Cel care se încăpăţînează să placă lui Dumnezeu pe calea pe care Domnul Însuşi a înlocuit-o cu una mai bună. Chiar dacă Templul ar fi rezidit şi întregul ritual al jertfelor ar fi restabilit după toate detaliile vechi testamentale. lucrările.zice Domnul“ (2). Jertfa desăvîrşită a lui Isus Hristos a pus capăt sistemului jerfelor. şi ce loc Mi-aţi putea voi da ca locuinţă?»“ (1). în pofida strădaniilor lor de a plăcea Domnului pe căi pe care El nu le mai porunceşte.

12). Iar vremurile acestea par să fie foarte aproape.. Se împlinesc sub ochii noştri cuvintele lui Isaia: „Vor aduce pe fraţii voştri din mijlocul tuturor neamurilor. să aleagă binecuvîntarea. Căci după cum cerurile cele noi şi pămîntul cel nou.. pentru a îndupleca poporul ca. fii ei se întorc acasă. Poporul a înţeles valoarea îndurării şi bogăţia dragostei lui Dumnezeu abia cînd. ca dar Domnului. deci. la muntele Meu cel sfînt. vor dăinui înaintea Mea .aşa va dăinui şi sămînţa voastră şi numele vostru“ (66:20-22). 11:11.7-24 Faptul că Domnul a dat un alt nume aleşilor Săi în Isus Hristos şi faptul că astăzi. cei care s-au temut de Domnul şi au ascultat cuvîntul Lui sînt prigoniţi de fraţii lor. ca porumbeii la porumbarul lor.vor veni să se închine înaintea Lui şi se vor bucura de binecuvîntarea prezenţei Lui. ca să facă pe Israel gelos. Schiţa textului lecţiei: (63:1-6. în cară şi pe tărgi. pe cari le voi face. 66:8).ne spune profetul . şi paguba lor a fost o bogăţie pentru Neamuri. 63:7-15 . pe catîri şi pe dromadere. Ţara s-a născut într-o zi (14 Mai 1948). Chiar şi după ce profetul a fost adăugat la numărul înaintaşilor lui. încercînd parcă să anticipeze ceea ce apostolul Pavel a scris în Epistola sa către Romani: „S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci prin alunecarea lor s-a făcut cu putinţă mîntuirea Neamurilor. alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume. prin decizia lui prezentă de a se întoarce la Domnul. cartea zugrăveşte două grupuri de oameni. Dacă. dar cei care „s-au răzvrătit împotriva Domnului“ vor rămîne o veşnică privelişte de groază. 66:1-24) 63:1-6 Cei care n-au acceptat mîntuirea prin Cel care S-a lăsat călcat El Însuşi în teascul mîniei lui Dumnezeu în locul lor. ce va fi plinătatea întoarcerii lor?“ . au gustat mînia Lui. mesajul profeţiei sale a continuat şi continuă să rămînă şi în zilele noastre o permanentă provocare la luarea acelei decizii morale care ne poate aduce viaţa în locul morţii. În încheiere. călcînd-o în picioare. pe cai. Binecuvîntarea şi blestemul au fost spaţiile profetice pe care le-a colindat Isaia în profeţiile lui.zice Domnul .întreabă Pavel (Rom. înseamnă oare că Dumnezeu l-a părăsit pe Israel şi că a uitat Sionul? Nicidecum! La multele imagini escatologice. nemaiuzitul devenind o realitate (Is. „căci viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge“ (24) Între aceste două deznodăminte finale a oscilat întreaga carte. la Ierusalim. Cei care au ascultat de Domnul . vor fi striviţi de mînia Lui.. Isaia o adaugă şi pe cea din finalul cărţii lui.

care. În mijlocul nelegiurii şi sub apăsarea pedepsei. poporul a continuat în încăpăţînarea răzvrătirii lui. Titlul textului: Credincioşia lui Dumnezeu nu exclude pedeapsa Planificarea lecţiei sau actualizarea textului Textul lecţiei: (63:1. . cît şi în cea a încăpăţînării poporului de a călca în picioare bogăţia dragostei Lui.65:7) Titlul lecţiei: Alternativa mîntuirii este pedeapsa Ideea centrală a lecţiei: Cei care. aducerea aminte a faptelor lui Dumnezeu din trecut trezeşte o licărire de speranţă în profet. Alternativa pe care o adună în ea ziua răzbunării şi a răscumpărării (63:4). părea definitiv pecetluită. care conţin rugăciunea de mijlocire a lui Isaia. 64:8-12 65:1-7 Ideea exegetică: Credincioşia lui Dumnezeu oferă un punct de sprijin profetului. se constituie într-o ultimă încercare de a schimba soarta poporului care. în ciuda răzvrătirii constante a poporului său. ci încăpăţînarea poporului în nelegiure.63:15-19 64:1-7 Strigătul disperat după ajutor al profetului îşi găseşte un punct de ancorare doar în credincioşia lui Dumnezeu. de altfel. îl obligă însă pe profet să recunoască că justeţea mîniei lui Dumnezeu trebuie cîntărită atît în lumina eforturilor Acestuia de a oferi mîntuirea. nevrînd să se întoarcă de la păcatele lor. îndrăzneşte să mijlocească pentru el. Aceste capitole din carte (63:1-66:24). Va tăcea oare Dumnezeu în faţa strigătului deznădejdii ce se înalţă din mijlocul dezastrului? Nu Dumnezeu este vinovat de apăsarea pedepsei. Scopul cu care a inclus autorul textul în carte: În pofida eforturilor lui Dumnezeu de a-l îndupleca la pocăinţă. resping mîntuirea lui Dumnezeu vor gusta pedeapsa Lui.

Fiecare alegem unul dintre cele două destine pe care Dumnezeu le-a pus înaintea noastră prin crucea lui Hristos. mîntuire/MÎNTUIRE. 1. rob/ROB. Planul lecţiei I.Scopul lecţiei: Conţinut: Să atragă atenţia asupra realităţii celor două destine şi asupra faptului că odată ce Dumnezeu Şi-a terminat lucrarea în Hristos. 25:31-46) Ce relaţie vedeţi între textele din Matei. a celor mîntuiţi prin El şi a celor zdrobiţi de El. De ce se adună în crucea lui Hristos două destine complet opuse? (Evrei 10:1-31) II. Care este garanţia faptului că alegerea este posibilă. Cum ne sînt prezentate în Noul Testament cele două destine între care trebuie să alegem? (Mat. Cu ce intenţie a pus Dumnezeu înaintea noastră aceste două destine? Cum putem alege între ele? 3. atunci cînd îl comparăm cu cel din Matei 26:39-42? 3. 1. Ce lumină aduce acest text asupra jerfei ispăşitoare a lui Isus Hristos. Care a fost baza lui Isaia în mijlocirea sa pentru popor. De-a lungul cărţii am văzut că suprapunerea de imagini face parte dintre uneltele profetice. Deprinderi: Să identificăm şi să încercăm să explicăm suprapunerea de imagini din primele şase versete din Isaia 63. Responsabilitatea personală pentru această alegere nu împiedică mijlocirea pentru alţii. În crucea Domnului Isus se întîlnesc destinele a două categorii de oameni. ca să înţelegem mai bine jertfa Domnului Isus. Iată cîteva exemple de imagini suprapuse: prunc/PRUNC. 1. cel din Isaia 63:1-6 şi Isaia 66? 2. atunci cînd poporul . indiferent cît de mare ne-ar fi vinovăţia înaintea lui Dumnezeu? III. Ce l-a determinat pe Isaia să mijlocească pentru poporul Său? 2. noi ne alegem destinul. Ce anume din text ne dă dreptul să interpretăm primele şase versete din Isaia 63 în acelaşi fel? Pe ce bază putem afirma că în el se găsesc suprapuse ziua răzbunării şi ziua răscumpărării lui Dumnezeu? 2.

fiecare dintre noi. aceste două destine au fost numite binecuvîntare şi blestem. 5:2-7 / 27:2-9). Unii încercăm să-l suprimăm. tocmai ca să ne înduplece să alegem viaţa. fiecare. Apoi va zice celor de la stînga Lui: «Duceţi-vă de la Mine. În cartea Isaia l-am văzut pe profet glisînd de nenumărate ori de la un capăt la celălalt prin spaţiul continuu al ambelor realităţi.se întreabă. şi o face mai clar decît toţi cei care au vorbit înainte de el.. 30:19). facem ceva cu acest gînd. 20). Isaia ne spune că da! El îşi scrie cartea şi ne poartă prin toate spaţiile blestemului şi ale binecuvîntării. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: «Veniţi binecuvîntaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia. Dacă n-ar fi posibil să revenim asupra alegerii noastre iniţiale şi să alegem viaţa. Iar noi sîntem tămăduiţi prin rănile Lui. ne întrebăm cum ar fi fost posibil ca acelaşi Dumnezeu să cînte două cîntări atît de diferite despre aceeaşi vie? (Is. În Deuteronom (30:19.ne spune Legea lui Dumnezeu. cît trăim pe pămînt. Dumnezeu S-a călcat pe Sine în teascul Calvarului . Mai este oare scăpare? . Răspunsul ni-l dă tot Isaia. iar sfîrşitul cărţii lui pare să se oprească pe imaginea finală a veşniciei. este suficient să citească Biblia în fugă şi să vadă că există totuşi două destine foarte diferite. i-a spus: „Alege viaţa. Această realitate finală a vieţii este explicată de Matei astfel: „Cînd va veni Fiul omului în slava Sa. iar moartea a trecut asupra noastră a tuturor. pentru că plata păcatului este moartea ... blestemaţilor.şi astfel pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El.ne spune profetul .». aşa încît astăzi ne vedem înfăşuraţi în mrejile ei. între care fiecare din noi alegem acum şi aici. Atunci cînd Dumnezeu a aşezat aceste două destine în faţa omului. poate. În ce mod ne ajută pe noi exemplul lui Isaia? Comentarii / Aplicaţii: Eclesiastul ne spune că Dumnezeu a pus în noi gîndul veşniciei. De aceea putem sta la masa pe care a pregătit-o pentru noi toţi. Deasupra capului nostru atîrnă sabia lui Damocles.. iar noi. Dar atunci şi de fiecare dată după aceea omul a ales moartea. va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. cu toţi sfinţii îngeri. iar alţii încercăm să-l înţelegem şi să găsim un răspuns la întrebările pe care ni le ridică existenţa lui. 41). 25:31-34. care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!» “ (Mat. din bucatele gustoase ale trupului Său. cum desparte păstorul oile de capre. care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.. în focul cel veşnic.continua să se încăpăţîneze în răzvrătirea lui? 3. viaţă şi moarte. El îi va despărţi pe unii de alţii. ca să trăieşti tu şi sămînţa ta după tine“ (Deut. În ce mod l-a ajutat pe Isaia în mijlocire cunoaşterea lui Dumnezeu? 4. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. . Cei care îşi trăiesc viaţa crezînd că la urmă va fi bine.

a spus Isus . dragostea lui Dumnezeu a găsit soluţia care să-i permită dreptăţii Lui să ne ofere din nou viaţa. 39:6-8. 16. 63:1-5). 25:6-9. 7:3-14) Sau te poţi juca cu ea ca Ezechia! (Vezi Is. vezi şi Is. Deşi am ales moartea.Iar „cine mănîncă trupul Meu şi bea sîngele Meu . 30:1-3.are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua de apoi (Ioan 6:54. 6:9-13. ca Ahaz! (Is.) Bagă însă bine de seamă să nu păţeşti ca ei! (Vezi Is.) . Ce vei face cu oferta lui Dumnezeu? O poţi respinge. 29:15. 53:1-12.

şi afară de Mine nu este niciun Mîntuitor. precum şi capitolul următor din acest volum .Recapitulare Textul lecţiei: Isaia 1:1-66:24 de citit Is. într-un fel sau altul.Lecţia 17 Ce Dumnezeu extraordinar! . El a fost scris ca să ne ajute în rezumarea mesajului şi a structurii cărţii Isaia. .Rezumarea cărţii. Eu sînt Domnul. Eu sînt Domnul. Eu. 43:10. Planificarea lecţiei sau actualizarea textului Textul lecţiei: Isaia 1:1-66:24 Titlul lecţiei: Titlul lecţiei: Ce Dumnezeu extraordinar! Ideea centrală a lecţiei: „Înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu şi după Mine nu va fi. Dumnezeu ne-a vorbit fiecăruia. şi după Mine nu va fi.“ Pregătirea lecţiei sau exegeza textului Nădăjduim că pe parcursul studierii cărţii lui Isaia. pentru ca apoi să le împărtăşim şi altora. În vederea pregătirii lecţiei va trebui să recitim întreaga carte a profetului Isaia. 1-66 Ideea centrală a lecţiei: „Înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu. Lecţia aceasta îşi propune să ne ajute să medităm asupra adevărurilor pe care Dumnezeu le-a pus pe inima noastră. 11). precum şi în sistematizarea cîtorva adevăruri majore din carte. şi afară de Mine nu este nici un Mîntuitor“ (Is.

De ce o face Isaia? Cum argumentăm scopul lui Isaia în .plata păcatului este moartea . În carte descoperim destul de multe texte în care Isaia Îl compară pe Dumnezeu cu idolii. Care sînt adevărurile mari din aceste versete? III. să reafirmăm prioritatea elementului moral. cum putem argumenta faptul că verstele 10-13 din Isaia 43 sînt o încapsulare a mesajului ei? 2. Cum sînt ilustrate aceste posibile opţiuni în deciziile lui Ahaz şi Ezechia? 4. Deprinderi: Planul lecţiei I. Trebuie să înţelegem. Ce ne spune despre Dumnezeu faptul că deşi vinovăţia este clar dovedită şi pedeapsa pentru ea este clar afirmată în Legea lui Dumnezeu .Scopul lecţiei: Conţinut: Punctînd adevărurile despre Dumnezeu pe care le-am găsit în carte. Cum se poate împărţi cartea Isaia şi care sînt argumentele tematice pentru împărţirea propusă? II. că frumuseţea îndurării Lui agravează vinovăţia celor care continuă totuşi să-I respingă oferta. să ajungem la convingerea că El a făcut şi face totul ca să mîntuiască pe cel păcătos. care ne opreşte să facem din profeţie un obiect al curiozităţii noastre şi ne provoacă la o decizie concretă şi imediată. să rămînem cu o imagine clară a structurii şi mesajului cărţii. Mesajul cărţii 1. Dumnezeul lui Isaia 1. de asemenea. Care sînt opţiunile care stau în faţa fiecăruia dintre noi atunci cînd Dumnezu ne oferă mîntuirea? 3.El oferă totuşi o soluţie pentru ispăşirea vinovăţiei şi pentru reînnodarea relaţiei dintre Dumnezeu şi om? 2. să revenim asupra celor trei elemente arhitectonice de bază ale profeţiei şi asupra relaţiilor dintre ele. În lumina structurii cărţii. Structura cărţii 1.

va face şi astăzi totul pentru a produce ascultare în omul rebel. de exemplu. căderea Babilonului. ) 9. exemplul lui Isaia şi nevoia actuală urgentă cheamă Biserica la împlinirea slujbei ei profetice în societatea în care trăim. în esenţa lui. 8. 11. De ce au o importanţă vitală pentru argumentul cărţii aceste elemente de profeţie care vizează viitorul? (Vezi Isaia 43:10-13. Foarte frecvent vom găsi în această a doua parte a cărţii lui (40-66) întrebarea: „Cine a făcut proorocii ca Mine. tocmai pe motivul prezenţei acestor detalii concrete legate de viitor: ajungerea în Robia Babiloniană (atunci cînd pe vremea lui Isaia. Cum aţi putea rezuma doctrina despre Duhul Sfînt din Isaia? (11:2. Babilonul însuşi era încă în robie). 30:1. să vestească viitorul şi ce are să se întîmple?“ (44:7). sau pe motivul prezenţei unor detalii concrete legate de persoana şi lucrarea lui Hristos (de exemplu.Israel sau unui alt individ oarecare? (Vezi discuţia despre natura şi funcţia Robului) Cum am putea dovedi din text natura divină a Robului? O bună parte din cartea lui Isaia este o profeţie care vizează evenimente istorice viitoare. 42:1. Cum aţi putea argumenta biblic afirmaţia că Bisericii i-a fost încredinţată această funcţie profetică pentru societatea în care a fost aşezată? Comentarii / Aplicaţii: Este adevărat că există două destine şi că alegem între ele prin deciziile pe care le luăm acum. Care a fost funcţia profetului în Israel? 2. instrumentul prin care El Îşi avertiza poporul rechemîndu-l înapoi în relaţie cu Sine. lumina contextului cultural al vremii respective? Care este rolul Robului Domnului în profeţia lui Isaia? De ce era absolut necesar ca El să fie parte a planului lui Dumnezeu? De ce n-am putea atribui ceea ce se spune despre Robul Domnului unui exponent uman. Mulţi neagă paternitatea lui Isaia asupra acestei părţi din carte.. ridicarea împăratului Cirus.. 61:1 şi 63:10. Este de asemenea adevărat că Dumnezeul lui Isaia este acelaşi şi astăzi şi că nici omul nu s-a schimbat. revenirea din Robia Babiloniană. 7. lui Cirus sau personajului colectiv . 1. 34:16. 48:16. 6.5. Atunci.. pentru că El nu vrea moartea păcătosului. Isaia 53). 59:19. 14) IV. 44:3. Planul lui Dumnezeu. profetul era instrumentul dragostei lui Dumnezeu. Astăzi. 40:13. Dumnezeu a încredinţat această funcţie profetică Bisericii Sale. . Cel care a făcut atunci totul ca să-Şi aducă creatura la ascultare de Dumnezeu. pentru ca s-o poată scuti de pedeapsă şi să o poată binecuvînta. 32:15. 21.

acum. în Austria. nu lucrează nimic. e adevărat că de multe ori umblăm cu umerii apăsaţi de deznădejde. şi-au vîndut tot din casă. ca şi ei. Inima şi mintea le era acolo. Te întîlneai cu ei pe drum şi îţi zîmbeau. ci să scoată Iadul din noi. în America. Fără nădejde ne uscăm. Totul era ancorat în ziua de mîine pe care o aşteptau de ani de zile. au adunat puţinul care le-a mai rămas în două valize pentru a aştepta momentul plecării. mai ales atunci cînd privim la realităţile materiale din jurul nostru. şi noi ca şi Avraam aşteptăm o cetate cu temelii tari.. încercînd să readucem zîmbetul pe buze cel puţin aici. Se termină însă programele bisericii şi ne întoarcem acasă la aşteptarea noastră monotonă. Pavel a trebuit să le scrie cuvinte apăsate pentru a-i trezi la realitatea vieţii pe care o cere Dumnezeu de la cei ce sînt ai lui: „Auzim. în Australia etc. că ne dăm seama de realitatea în care trăim şi realizăm cît de departe este nădejdea după care tînjim de atîta vreme. 10). poate.. întrebarea este cum ne trăim prezentul? În prima epistolă către Tesaloniceni. Tendinţa în astfel de situaţii este să lăsăm mîinile în jos şi să aşteptăm inactivi şi retraşi. . Acum. Isus a venit pentru ca viaţa noastră să fie o viaţă veşnică. şi care nu mai venea. să ne scoată din Iad. cîndva. acum. mulţi dintre noi am cunoscut familii care.Avînd această încredinţare profetică. în Domnul nostru Isus Hristos. 12. El n-a venit pentru ca odată. că unii dintre voi trăiesc în neorînduială. modul în care ne trăim viaţa acum şi aici este de importanţă vitală. o viaţă trăită în cel mai înalt grad pentru Dumnezeu. spunea Stanley Jones. Şi tocmai în astfel de clipe este important să avem în noi certitudinea unui final de drum victorios în Hristos. să ne ducă în Rai. . oamenii erau altfel. o viaţă de calitate dumnezeiască. în Germania. între noi.. şi noi sîntem aici străini şi călători. avînd paşapoartele în mînă. În primele cîteva luni după „revoluţie“. Totuşi. Prezentul era o povară grea şi timpul trecea chinuitor de încet. ci se ţin de nimicuri. al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu. în cel mai bun caz ne retragem în clădirile bisericilor. Cum ne trăim viaţa în timp ce parcurgem drumul înspre destinul pe care l-am ales în Hristos? Ce ne preocupă în viaţa de zi cu zi: acel atunci şi acolo. acolo în viitorul nedefinit. Pavel ne spune că mulţi creştini şi-au lăsat slujbele şi s-au adunat în comunităţi în aşteptarea venirii Domnului. care va veni cîndva sau acest acum şi aici pe care-l trăim în lumina acelui atunci şi acolo? În anii trecuţi. Într-un fel. cîndva. 3:11. Se vedea pe feţele lor nădejdea. patria noastră este în ceruri. Este adevărat că e greu. ci ca să aducă Raiul în noi. să-şi mănînce pîinea lucrînd în linişte. nici să nu mănînce» “ (1 Tes. Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim. zîmbetul a dispărut. Isus n-a venit ca odată. «Cine nu vrea să lucreze. acum. Ca creştini.

Dumnezeu să reverse peste noi binecuvîntarea ce decurge din cunoaşterea Lui şi din ascultarea de El. ci şi ca să-i călăuzim pe alţii în alegerea destinului lor. înainte de a fi lumea“ (Ioan 17:5)? Cum ar fi fost dacă toţi cei treizeci şi trei de ani şi jumătate S-ar fi limitat la aceste cuvinte şi la o astfel de atitudine? Ar mai fi putut rosti El vreodată: „Eu te-am proslăvit pe pămînt. aşteptînd clipa întoarcerii în slava Sa. Noi nu sîntem aici ca să ne plîngem de milă atunci cînd lumea ne marginalizează. „Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit“. să ridici temeliile străbune. Matei 28:18-20 etc. Pentru că funcţia profetului din vechime a fost încredinţată Bisericii . ci şi ca Dumnezeu să învieze morţii folosindu-se de noi. să-i ajutăm să ajungă la nădejdea pe care au nesocotit-o. şi despre care ne-a vorbit Isaia în cartea sa: Biserică din România. ca un izvor care nu seacă.Imaginaţi-vă cum ar fi fost dacă Isus Hristos ar fi venit pe pămînt şi. cînd îşi rîde de noi din pricina nădejdii cu care ne lăudăm şi pentru care trăim. plîngînd de mila celor de care îşi rîde păcatul. să fii ca o grădină bine udată. Dar înainte de a porni la treabă. sîntem aici ca să continuăm lucrarea pe care Domnul Isus a început-o pe pămînt. proslăveşte-Mă la Tine cu slava. Luca 24:50. Da. omul are nevoie de o binecuvîntare. Tată. Ai tăi să zidească iarăşi pe dărîmăturile de mai înainte.mie şi ţie. Domnul să te suie pe înălţimile ţării şi El să fie desfătarea ta! . şi nouă împreună . pe care o aveam la Tine. să fii numit dregător de spărturi. Cum ar suna însă o astfel de binecuvîntare? CE ANUME ar putea conţine ea? În Biblie avem multe exemple de astfel de binecuvîntări: Genesa 1:28. să dea putere mădularelor tale. am sfîrşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac“ (Ioan 17:4)? Noi nu sîntem aici doar ca să ne alegem destinul. să-ţi sature sufletul chiar şi în locurile fără apă. pentru ca apoi să-l aşteptăm în tăcere şi în resemnare. văzînd mizeria de aici. Lumina ta să răsară ca zorile şi vindecarea ta să vină repede! Lumina ta să răsară peste întunecime şi întunericul tău să fie ca ziua în amiaza mare! Neprihănirea ta să-ţi meargă înainte şi slava Domnului să te însoţească! Domnul să te călăuzească neîncetat. S-ar fi retras în El Însuşi. Sîntem aici ca să sfîrşim lucrarea pe care Domnul ne-a dat-o s-o facem. la Tatăl. ci ca. Noi nu sîntem aici doar ca să aşteptăm învierea morţilor. Cum ar fi fost dacă întreaga Lui energie s-ar fi focalizat asupra clipei în care avea să spună: „Şi acum.

.Este cineva care doreşte să spună „Amin“! după o astfel de binecuvîntare? Acela să nu uite că „aminul“ poate fi spus numai prin ascultarea de Dumnezeu pe care o lucrează în noi Duhul Său cel Sfînt.

partea V REZUMAREA CĂRŢII .

Şi va fi canonică.REZUMAREA CĂRŢII Ne apropiem de sfîrşitul unui studiu care. deşi a cerut efort. spaţiul nepermiţînd o incursiune de amploare nici chiar în temele teologice majore ale cărţii. Abia acum sîntem în măsură să încercăm să adunăm structura cărţii într-o diagramă care să ne ajute s-o reţinem mai uşor şi să încercăm o formulare finală atît a mesajului cărţii. Invităm pe cititor să considere fiecare dintre aceste adevăruri un capitol deschis. Aceasta este menirea celei de a treia etape în studierea unei cărţi: etapa rezumării cărţii. cît şi a scopului ei. dacă nu din punctul în care ne aflăm în acest moment cu studierea cărţii? Să începem deci parcurgerea acestei etape de studiu. Ea va fi exegetică. atunci cînd sistematizările se vor integra în ansamblul planului lui Dumnezeu revelat în Scriptură. Aceste sistematizări teologice vor constitui un prim pas spre construirea unei teologii biblice. . atunci cînd sistematizările adevărurilor ei sînt făcute în lumina contextului exegetic al cărţii. în pofida vinovăţiei noastre. pentru a-şi zidi astfel convingeri personale cu privire la fiecare din aceste adevăruri. ne-a adus şi multă bucurie. Deşi nu ne-am propus să scriem o carte despre teologia lui Isaia. cît şi canonică. simţim că e nevoie de un ultim pas pentru a sistematiza tot ceea ce am învăţat. ne oferă şansa împăcării cu El. Acum că am parcurs etapele precedente . încercînd să creionăm forma finală a structurii. în capitolul de faţă ne propunem totuşi să punctăm cîteva din ele. Or. la finalizarea căruia va trebui să lucreze el însuşi. de unde altundeva ar trebui începută zidirea edificiului unei astfel de teologii. bucuria întîlnirii cu un Dumnezeu care.privirea de ansamblu asupra cărţii şi analiza cărţii . a mesajului şi a scopului cărţii lui Isaia.stînd şi privind la întreaga noastră muncă. Orice teologie biblică trebuie să fie atît exegetică.

accentul cade pe răscumpărarea din Robia Babiloniană.Ahaz şi Ezechia (7-39).Hr. Profeţiile sînt grupate în jurul a patru evenimente istorice importante: întronarea lui Ahaz (735 î. pe Robul Domnului. îmbrăcînd dimensiuni mesianice şi escatologice şi astfel. de supremaţia absolută a lui Dumnezeu atît în lumea văzută a frămîntărilor sociale şi politice.) şi atacul armatelor asiriene din anul 701 î. deci pe dimensiunea mesianică. fiecare fus fiind ancorat într-unul din evenimentele amintite mai sus.pot fi regăsite în fiecare din fusurile profetice ale acestei părţi. Oracolele individuale se adună în patru fusuri profetice complexe.).în care autorul şi-a expus concluziile. Iar concluziile lui se constituie într-o provocare ce-şi păstrează actualitatea peste timp şi spaţiu.cel imediat. Prima parte cuprinde profeţii rostite pe vremea a doi împăraţi . coaliţia antiasiriană propusă de Aşdod (711 î. El poate fi împărţit în două părţi mari. lumi spre care omul este tentat să întindă mîna ca să găsească mîntuire etc. datorită accentului predominant pus pe unul sau altul dintre cele trei aspecte. Mesajul şi scopul cărţii Fiind o carte deosebit de complexă. A doua parte cuprinde profeţii ce vizează evenimente legate de Robia Babiloniană. iar al treilea ne aduce în faţa ochilor împărăţia escatologică pe care o pregăteşte Dumnezeu. fiecare fus în parte îşi are identitatea lui. întronarea lui Ezechia (715 î.Hr. optînd astfel pentru o abordare deductivă . atenţia profetului este focalizată asupra evenimentelor escatologice. . pe drept cuvînt.Hr. această răscumpărare transcende imediatul istoric. al doilea vizează vremurile lui Mesia.ne este prezentat miezul cărţii. în primul fus profetic (40:1-48:6a).). În al doilea (48:6b-57:21).care este rugăciunea disperată a celui care îşi vede poporul strivit de mînia lui Dumnezeu pentru că a respins toate ofertele de mîntuire ale lui Dumnezeu . Însă pe paginile cărţii.Hr.şi încheierea ei (63-66) . Această ultimă parte a scrierii lui Isaia (40-62) a fost menită să pregătească inima poporului pentru răscumpărarea pe care. în pofida răzvrătirii lor.Hr. Astfel.Hr. Isaia vorbeşte de condiţia umană. cît şi în lumea spirituală.Structura cărţii Între prefaţa cărţii (1-6) . Primul vizează răscumpărarea din Robia Babiloniană (539 î. cel mesianic şi cel escatologic .). oracolele din a doua parte a cărţii pot fi grupate în jurul a trei evenimente istorice majore.). de disponibilitatea lui Dumnezeu de a se implica în situaţia omului în pofida condiţiei acestuia. Deşi cele trei aspecte ale promisiunii . Dumnezeu era hotărît să le-o ofere din nou. mesajul ei are mai multe dimensiuni. iar în al treilea (58:1-62:12). în special moartea şi învierea Lui (30 d.

.şi-au zis ei. şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu“ (Rom. ca întotdeauna de-a lungul istoriei. căci te-ai obosit de Mine.zice Domnul . Atunci răspunsul se putea citi pe feţele răvăşite de dezamăgire ale celor care şi-au pus nădejdea în ei: „Într-adevăr Domnul este Dumnezeu şi în afară de El nu este alt Mîntuitor“ (subl. [iar. „toţi au păcătuit.Condiţia omului Parcurgerea întregii istorii prezentate în capitolele 7:1-39:8 ne conduce în mod inevitabil la concluzia lui Pavel din Romani: „Nu este nici un om neprihănit. de altfel. nici poporul său şi nici chiar Ezechia] care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu“ (Rom. La urma urmelor. şi-au ales mîntuitorul pe baza reclamelor. au devenit blestem. În cartea lui Isaia sîntem copleşiţi nu atît de măreţia şi de puterea lui Dumnezeu. Nu este nici unul care să aibă pricepere. nu de vinovăţia omului sau de justeţea pedepsei pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru el. Israele! Nu M-ai cinstit cu jertfele tale. de ce numai Domnul Dumnezeu ar putea mîntui? . 3:22). ne surprinde nu faptul că Dumnezeu a pregătit pedeapsa pentru poporul Său. Iată o rezumare cum nu se poate mai bună a acestei părţi din Isaia. de tot ceea ce ne-a spus el însuşi în primele şase capitole. pe drept cuvînt. nedumeriţi de pretenţiile exclusiviste ale lui Dumnezeu şi încrezători în propria lor înţelepciune. 11). îi numeşte un „neam păcătos“ şi o „sămînţă de nelegiuiţi“. Ba mai mult.tu eşti „poporul pe care Mi L-am alcătuit ca să vestească laudele Mele. ci faptul că El face tot ce-I stă în putinţă ca să nu trebuiască s-o aducă peste popor. materialul acestei prime părţi se focalizează asupra dovedirii vinovăţiei şi asupra vestirii pedepsei. Nu este nici unul [nici Ahaz. nici măcar de posibilitatea comutării ei. păşind alături de profet pe tărîmul vinovăţiei lui Israel. de exemplu. Deşi. niciunul măcar. ca volum. Israele ... şi tu nu m-ai chemat Iacove. pe deasupra] M-ai [şi] chinuit . este totuşi surprinzător că în mintea noastră se zbate o întrebare legată de Dumnezeu. ceea ce ne atrage totuşi atenţia este efortul depus de Dumnezeu pentru a oferi iertare şi nădejde celor pe care. Or. n. cît de incredibila Lui jertfire de Sine. Unor astfel de oameni le răspunde Isaia în partea a doua a cărţii (40-66) şi o face lăsîndu-i să dea ei înşişi răspunsul. atunci cînd plata păcatului este moartea. ci pînă şi sentimentul de dreptate din noi? Dar. au existat şi pe vremea lui Isaia oameni care. deşi ambele sînt prezente (vezi. 3:10. Ne întrebăm ce fel de Dumnezeu este Acesta care oferă mîntuirea în condiţii ce par să contrazică nu numai dreptatea şi sfinţenia Lui. întinzînd mîna spre ceea ce părea să fie cea mai sigură alegere a zilei.). Isaia 40:12-31). confirmată. ne afundăm tot mai mult în realitatea ei. Iar răspunsul a venit atunci cînd cei care au promis a fi binecuvîntare. Inima lui Dumnezeu Deşi.

trecînd cu vederea păcatul. şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul. din casa robiei. Biserica lui Hristos. Întreaga istorie zbuciumată a lui Israel este legată de această poruncă. pedepsindu-l.cu păcatele tale şi M-ai obosit cu nelegiuirile tale“. Provocarea cu care ne confruntă un Dumnezeu suveran „Eu sînt Domnul. Să ne aducem aminte de experienţa lui Isaia. Eu îţi şterg fărădelegile. pentru ca toţi cei ce cred în El să fie mîntuiţi. voi şi Robul Meu pe care L-am ales. S-a călcat pe Sine Însuşi în teascul mîniei dreptăţii Lui. Un astfel de Dumnezeu putea să ne ierte numai după ce a rezolvat problema păcatului. 43:21-25). Şi tocmai lucrul acesta L-a făcut El cînd a luat asupra Lui pedeapsa păcatelor noastre. dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legămîntul Meu de pace nu se va clătina. Nu ne miră deci faptul că. pot să se clatine dealurile. „Pot să se mute munţii. Căci îndelunga Lui răbdare nu este o răbdare fără sfîrşit şi deci există o zi a judecăţii. care te-a scos din ţara Egiptului. adîncimea şi înălţimea“ iubirii lui Dumnezeu faţă de noi în Hristos. Domnul oştirilor!“ (Is. zice Domnul.. Dumnezeul tău. 104 . şi nu-Mi voi aduce aminte de păcatele tale“ (Is. lungimea.104 Un Dumnezeu sfînt şi drept nu putea rosti astfel de cuvinte şi nu putea face astfel de fapte. Cu această poruncă începe Decalogul şi de păzirea ei atîrnă nu numai păzirea tuturor celorlalte porunci. el s-a prăbuşit îngrozit cu faţa la pămînt. Totuşi. cei care calcă în picioare oferta mîntuirii lui Dumnezeu şi preţul ei uriaş. căci sînt un om cu buze necurate. privind înainte pe culoarul istoriei spre vremuri de după experienţa dură a exilului.i-a spus Domnul lui Israel la Muntele Horeb. Ajuns în prezenţa lui Dumnezeu.. făcînd să cadă asupra Lui pedeapsa care ne dă pacea şi lăsînd să se deschidă în trupul Lui rănile prin care noi sîntem tămăduiţi. Domnul spune poporului Său: „Voi sînteţi martorii Mei. „Eu. dreptatea lui Dumnezeu nu este anulată de iubirea Lui. lăsîndu-Se zdrobit pentru fărădelegile noastre. blestemul. Iată tabloul care ne copleşeşte în Isaia! În acest tablou. ca să ştiţi. vor fi ei înşişi călcaţi în picioare în teascul mîniei Lui. 6:5). Pavel mijloceşte pentru noi. locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate. Dimpotrivă! De aceea. să ajungem să pricepem „care este lărgimea. Probabil că profeţiile lui Isaia l-au obligat pe Pavel „să spargă“ spaţiul tridimensional care nu putea cuprinde imensa dragoste a lui Dumnezeu. iar din călcarea ei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!“ . ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sînt: înainte de Mine n-a fost făcut nici un Ne miră oare faptul că în rugăciunea sa din Efeseni (3:14-21).. care are milă de tine“ (54:10). Din împlinirea ei a decurs binecuvîntarea.. pentru Mine. ci însăşi fericirea noastră şi a copiilor noştri. din pricina necurăţiei lui: „Vai de mine! Sînt pierdut.

am mîntuit.că Eu sînt Dumnezeu. în semeţia lor nebună Îl vor înfrunta. Dar cei care. Eu sînt de la început şi nimeni nu izbăveşte din mîna Mea.)? De ce se încăpăţînează omul să se hrănească „cu cenuşă“. de-alungul istoriei lui. cînd lucrez Eu. furibunda zbatere din adîncurile lui continuă. atunci cînd lucrează El. încăpăţînîndu-se să strîngă în braţe dumnezeii făuriţi de ei înşişi. Omul încearcă noi formule de mîntuire şi făureşte noi dumnezei. să-şi lase „inima lui amăgită să-l ducă în rătăcire. pe mulţi i-a abandonat. După cîteva milenii. Dar atunci va fi prea tîrziu! Prin cartea sa.de la cele mai simple. frămîntarea căutării a caracterizat întotdeauna fiinţele cuvîntătoare ce o populează. De cînd există această mică planetă Pămînt în imensul ocean galactic. Cei care recunosc în Domnul pe singurul Dumnezeu şi cei care se vor pleca smeriţi înaintea Lui vor descoperi în El pe Singurul Mîntuitor. Eu. cine se poate împotrivi?“ (Isaia 43:10-13). nu sînt străin între voi. şi afară de Mine nu este nici un Mîntuitor. Eu sînt Domnul. profetul Isaia a stîrnit în adîncul nostru întrebări legate de noi . Voi Îmi sînteţi martori . mîntuire din faţa morţii. căutînd cu orice preţ să-şi prelungească agonia. dîndu-le formele cele mai ciudate . existenţa omului este inundată de pleiada dumnezeilor pe care acesta şi i-a făurit. n. pe care le-a modelat natura însăşi. De ce refuză el oare să ridice ochii spre Cel care dintru început este acelaşi şi care stă cu mîna întinsă să-i ofere mîntuirea pe care o caută? De ce refuză să-şi plece genunchiul în faţa Celui care de milenii continuă să spună: „Eu sînt: înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu şi după Mine nu va fi. din mizerie morală şi socială. Eu am vestit. am proorocit.zice Domnul . văzîndu-se minţit şi înşelat în aşteptări.Dumnezeu şi după Mine nu va fi. Adevărurile cuprinse în aceste versete se constituie într-o extraordinară provocare pentru toate timpurile şi pentru toate stadiile de dezvoltare ale civilizaţiei umane. vor afla că nimeni nu izbăveşte din mîna Lui şi că. ca să nu-şi mîntuiască sufletul. omul a numit mîntuirea în fel şi chip. cît şi scopul ei. Acestea par să fie versetele cheie ale cărţii. şi să nu zică: «N-am oare o minciună în mînă?»“ (Is. din finitudine etc. Eu sînt Domnul. pînă la expresia complexă şi lunecoasă a gîndului sau a sistemelor de tot felul. din izolare. 44:20). nimeni nu I se poate împotrivi. Eu. Deşi. Dintotdeauna omul s-a zbătut să găsească „mîntuirea“: mîntuire din necunoaştere. Ele încapsulează atît mesajul. şi afară de Mine nu este nici un Mîntuitor“ (subl. dintotdeauna el s-a străduit să caute sau să făurească mîntuitori. De aceea. între timp. din sărăcie. Deşi. din boală. din suferinţă. un lucru a rămas însă clar pentru el: mîntuirea trebuie căutată cu trudă şi sudoare şi resursele lui nu par a fi suficiente.

făcîndu-se vinovat de călcarea stipulaţiilor lui. ca şi Ahaz. Concepte teologice majore în cartea lui Isaia Este de la sine înţeles faptul că. Pentru că Domnul. cît şi binecuvîntarea mîntuirii viitoare. Tocmai de aceea ar fi util să găsim un element integrator. profetul opera în cadrul Legămîntului. te întrebi şi tu nedumerit: De ce numai Domnul Dumnezeu ar putea să mîntuiască? . înţelegem că de fapt toate aceste întrebări se adună într-una singură. conceptul de legămînt ar putea constitui un astfel de element integrator. nu idolii. de Dumnezeu. Văzîndu-te strivit de consecinţele propriei tale neascultări. Fiind o carte profetică. nici teologică. Întregul mesaj al profetului era ancorat în promisiunile Legămîntului. încercînd .înşine. şi vei constata cu suprindere cît de adevărate sînt cuvintele pe care Isaia le-a afirmat despre Dumnezeu: „Totuş [în pofida răzvrătirii voastre] Domnul aşteaptă să se milostivească de voi. ci Yahweh singur este Dumnezeu (40:1-48:6a). indiferent de ce natură ar fi ei. Cel care a chemat universul în existenţă prin Cuvîntul Său. socotindu-l pe împăratul Asiriei mai demn de încredere decît Dumnezeu (7:1-10:4). iar aceasta nu este o întrebare pur filosofică. într-o carte atît de complexă cum este cartea lui Isaia. de mîntuire şi de pedeapsă.ascultă răspunsul lui Isaia: Pentru că. şi Se va scula să vă dea îndurare. Însă la o privire mai atentă. Ca agent al lui Dumnezeu. poţi întinde disperat mîna după ea. Pentru că mîntuirea putea veni numai în urma substituirii noastre în pedeapsă cu Robul Domnului (48:6b-57:21). are şi ultimul cuvînt în istoria lui (58:1-62:12). în ultimă instanţă. Iar dacă. Funcţia lui în Israel era să recheme poporul la Legămîntul pe care acesta îl rupsese. stînd între mulţimea de dumnezei ai lumii în care trăieşti. ci una existenţială: Ce faci cu oferta mîntuirii pe care ţi-o face un astfel de Dumnezeu? O poţi respinge. cum s-a jucat Ezechia. există multe adevăruri teologice care ar merita discutate. Te poţi juca cu ea. care să guverneze şi să asiste încercările noastre de sistematizare. în pofida descoperirilor pe care i le-a făcut Dumnezeu prin Isaia (10:5-35:10). 36:1-39:8). ca şi Ezechia. căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi ceice se încred în El!“ (30:18. Pe baza lui vestea profetul atît blestemul pedepsei.

într-una veţi vedea şi nu veţi pricepe! Împietreşte inima acestui popor. Dreptatea Fiind partea trădată în Legămîntul pe care L-a încheiat cu poporul.unic şi personal . Iar atunci cînd El lucrează. Fiind în Vechiului Testament.atributele Lui La început Dumnezeu. Prin coordonatele lui. Mîntuitorule!“ (45:15). Comparîndu-L cu dumnezeii a căror materializare o vedea în chipurile cioplite din jurul lui. dacă dragostea şi credincioşia Lui nu L-ar fi îndemnat la acţiune.doctrina despre Dumnezeu şi doctrina despre om . mîntuire şi Mîntuitor. La aceste două trăsături particulare ale Lui . în particular. El dovedeşte vinovăţia poporului şi rosteşte verdictul pedepsei: „Într-una veţi auzi şi nu veţi înţelege. Dumnezeu devine Acuzatorul poporului Său.se adaugă a treia: nevăzut. El este Creatorul şi Susţinătorul întregului univers. conceptul de legămînt integrează atît adevărurile teologice care vizează părţile implicate în legămînt . Nevăzutul ni se învederează pe paginile cărţii lui Isaia datorită atributelor Lui.doctrina despre păcat.. împărăţia escatologică în care se finalizează promisiunile legămîntului lui Dumnezeu etc. Veniţi deci să intrăm în perimetrul acestui concept şi să punctăm cîteva dintre adevărurile subordonate lui. fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii ca să nu vadă cu ochii.cît şi adevărurile teologice care vizează relaţia dintre părţile implicate în legămînt . în general. El. n-ar exista o istorie a omului.! Dacă n-ar fi fost aşa. Cirus afirmă surprins: „Dar Tu eşti un Dumnezeu care te ascunzi. În lumea politeistă în care a trăit Isaia. respectiv toate păcatele omului. binecuvîntare sau revărsarea Duhului Sfînt. ne pare normal ca pe paginile lui să-L întîlnim pe Dumnezeu Tatăl. noi nu L-am putea percepe pe Dumnezeu. Această simplă enumerare a adevărurilor majore implicate în conceptul de legămînt dovedeşte cuprinderea teologică a acestui concept. să . judecată şi pedeapsă. În faţa cerului şi a pămîntului. Alături de conceptul de împărăţie şi cel al promisiunii. să n-audă cu urechile. singurul Dumnezeu în cer şi pe pămînt.astfel să întoarcă inima poporului spre Dumnezeu. istoria lui Israel şi Legămîntul pe care Dumnezeu l-a încheiat cu el. omniscienţa şi omniprezenţa Lui Îl dovedesc a fi Domnul. el poate fi considerat a fi una din temele de sinteză ale Scripturii. Dumnezeul pe care ni-l prezintă el străluceşte ca Dumnezeu unic şi personal. Tu. Doctrina despre Dumnezeu . omnipotenţa. Dumnezeul lui Israel. Dacă dreptatea şi sfinţenia Lui.. Dar El este şi Iniţiatorul Legămîntului şi Cel în care lovesc toate încălcările stipulaţiilor acestui Legămînt.

Să ierţi un păcătos. Să fii mîntuit prin judecată. Iar cele două trăsături ale caracterului lui Dumnezeu .dreptatea şi dragostea . Şi pînă cînd îngerul nu s-a atins de buzele lui cu cărbunele aprins şi pînă cînd nu i-a spus: „Nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit“. urma să fie făcută prin „duhul judecăţii“. Isaia întreabă: „Pînă cînd. 6:11-13a). pentru Israel. pare o contradicţie în termeni. sfînt este Domnul oştirilor! Tot pămîntul este plin de mărirea Lui!»" (Is. şi exact aceasta a şi fost menirea ei: „Ce se întîmplă cu cel care se întoarce totuşi la Domnul“? Tot în formularea de mai sus a pedepsei găsim şi un răspuns. vor fi nimiciţi şi ei la rîndul lor“ (Is. tămăduirea putînd fi împiedicată numai de neîntoarcerea la Dumnezeu. În prezenţa unui astfel de Dumnezeu. Realitatea pedepsei. dar mai ales dimensiunile şi intensitatea ei ne vorbesc din plin despre dreptatea lui Dumnezeu. pînă cînd nu va mai fi nimeni în case şi ţara va fi pustiită de tot. îngrozit de mesajul pe care trebuia să-l ducă poporului său. Şi chiar a zecea parte de va mai rămîne din locuitori. Şi astfel. şi să rămîi totuşi drept. sfînt. Atunci cînd. să nu se întoarcă la Mine şi să nu fie tămăduit“ (Is. Doamne?“ Domnul a răspuns: „Pînă cînd vor rămîne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori. Dragostea nu poate anula dreptatea şi dreptatea nu poate opri dragostea. pedepsindu-l pe păcătos. . serafimii „strigau unul la altul şi ziceau: «Sfînt. Dragostea Dar în însăşi formularea verdictului pedepsei descoperim şi o altă faţă a lui Dumnezeu: „împietreşte inima acestui popor. 6:10). Însăşi formularea ne sugerează o întrebare. Din pricina dreptăţii Lui. pînă atunci Isaia nu a putut sta în prezenţa lui Dumnezeu. adică al dreptăţii şi prin „duhul nimicirii“. indiferent cine este cel care-l comite: poporul Său. dragostea lui Dumnezeu se va manifesta întotdeauna. Cînd Isaia L-a văzut pe Domnul în Templu. Sfinţenia Această înverşunare a lui Dumnezeu împotriva păcatului derivă din însăşi natura Sa.nu pot fi separate. Sfinţenia Lui arde păcatul. ca să nu se întoarcă la Mine şi să nu fie tămăduit“ (6:10). 6:1-3). tu sau eu. în faţa păcatului. Dumnezeu este drept şi dreptatea Lui nu poate lăsa păcatul nepedepsit. pînă va îndepărta Domnul pe oameni şi ţara va ajunge o mare pustie. în mijlocul focului dreptăţii lui Dumnezeu străluceşte îndurarea dragostei Lui. împăratul Asiriei sau al Babilonului. Isaia s-a prăbuşit cu faţa la pămînt. conştient de păcătoşenia lui. dar numai pe altarul dreptăţii Lui.nu înţeleagă cu inima. adică al aplicării dreptăţii (4:4). pedeapsă şi nimicire. care deşi implicit. Mîntuirea care. Păcatul nu poate sta alături de sfinţenia lui Dumnezeu. este foarte clar: „Cine se va întoarce la Domnul va fi tămăduit“. Lumina lui Israel se preface într-un foc şi Sfîntul lui Isrel într-o flacără care arde păcatul... implica „spălarea murdăriilor fiicei Sionului şi curăţirea Ierusalimului de vinovăţia de sînge“. atunci cînd propria ta lege îl condamnă. Din pricina credincioşiei Lui.

Acest aparent paradox îl obligă pe Isaia să nu se oprească după istoria lui Ezechia. iar mai tîrziu reînnoit în cîmpia Moabului (Deuteronom). credincioşia este posibilă numai prin atotputere. Şi totuşi: „Într-o izbucnire de mînie. zice Domnul.). din neam în neam“ i-a spus Dumnezeu lui Avraam. în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine“ (Gen. Răspunsul trebuie să-l căutăm în El. 7:1-8:22) pare imposibil. Şi lucrul acesta va fi pentru Mine ca şi cu apele lui Noe: după cum jurasem că apele lui Noe nu vor mai veni pe pămînt. Pot să se mute munţii. Credincioşia Citind cartea lui Isaia ne întrebăm ce anume Îl determină pe Dumnezeu să lupte cu un popor încăpăţînat şi răzvrătit. Atributelor . Toată partea a doua a cărţii lui se naşte din imperativul explicării acestor promisiuni aparent nejustificate ale lui Dumnezeu. dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legămîntul Meu de pace nu se va clătina. te distreţuiesc şi îţi întorc spatele (1:1-5. a fost călcat de Israel şi deci pedeapsa care a căzut peste el era binemeritată. aceste ambiţii umane păcătoase se răsfrîng şi asupra istoriei în cadrul căreia trebuie să-Şi împlinească Dumnezeu promisiunea. ca să avem imaginea completă a atributelor care stau în spatele acţiunilor prin care Cel Nevăzut ni se descopere. „Acesta va fi un legămînt vecinic. Răscumpărătorul tău. dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste vecinică. Dar nuiaua îşi permite să se sumeţească împotriva Celui care se slujeşte de ea. Ba mai mult. pot să se clatine dealurile. zice Domnul. Astfel. tot aşa jur că nu Mă voi mai mînia pe tine şi nu te voi mai mustra. „Voi pune legămîntul Meu între Mine şi tine şi sămînţa ta după tine. În astfel de condiţii.pare un paradox. n. cu toate că i-ai crescut ca pe copiii tăi. Legămîntul încheiat la Horeb (Exod). să se creadă Dumnezeu şi să schimbe planurile lui Dumnezeu cu propriile ei planuri (10:5-19). să schimbe rolurile. la sfinţenia. nu în noi. deşi zarurile au fost aruncate din pricina îngîmfării acestuia. Să rămîi credincios într-un legămînt în care cealaltă parte este necredincioasă prin definiţie. subl. Lucrînd prin oameni. în care. ei se răzvrătesc împotriva ta. 17:7. Paradoxale sînt toate apariţiile luminii în mijlocul întunericului vinovăţiei lui Israel. care are milă de tine“ (Isaia 54:8-10). Atotputerea (omnipotenţa) Dar să rămîi credincios promisiunilor tale atunci cînd în jur totul îţi este ostil nu este lucru uşor. la dreptatea şi la dragostea lui Dumnezeu trebuie să adăugăm şi credincioşia Lui. Dumnezeu îi ia în mînă aşa cum iei în mînă un topor sau o nuia. Îmi ascunsesem o clipă faţa de tine.

de cînd am făcut pe oameni din vremile străvechi. adevărul şi bunătatea. În faţa Lui neamurile sînt ca o picătură de apă în vadră.. 2:4).. „Eu am vestit de la început ce are să se întîmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui. da. chiar dacă se întărîtă neamurile şi chiar dacă se răscoală împăraţii pămîntului. 91-102). Atotştiinţa (omniscienţa) Citind cartea lui Isaia. Teologii zilelor noastre care îi neagă lui Isaia paternitatea capitolelor 40-46. 13). Prima afirmă. Ca poporul Său să recunoască diferenţa dintre Adevăratul Dumnezeu şi dumnezeii de lemn şi de piatră. la atotputerea Lui Dumnezeu trebuie să adăugăm şi atotştiinţa Lui. Apoi în mînia Lui le vorbeşte şi-i îngrozeşte cu urgia Sa“ (Ps. o fac cu preţul negării atotştiinţei lui Dumnezeu. atotştiinţa lui Dumnezeu se îmbină cu atotputerea Lui. cînd lucrez Eu. El are supremaţia absolută şi în lumea spirituală. dreptatea.cum le numeşte Thiessen . Prelegeri de Teologie Sistematică. 43:10.care. Dar Isaia ne spune că Domnul este singurul Dumnezeu. El îi întreabă: „Cine a făcut proorocii ca Mine . cine se poate împotrivi?“ (Is. deci nici una nu poate lipsi. „Atributele nonmorale sînt acele afirmări necesare ale esenţei divine care nu implică calităţi morale“: omniprezenţa (atotprezenţa). tocmai un astfel de Dumnezeu ne prezintă Isaia. ca praful pe cumpănă (Is..morale . „Atributele morale sînt acele afirmări morale necesare ale esenţei divine care implică calităţi morale“: sfinţenia. Eu sînt de la început şi nimeni nu izbăveşte din mîna Mea. În astfel de afirmaţii. să vestească viitorul şi ce are să se întîmple?“ (44:7). Domnul îşi bate joc de ei. Thiessen.. un Dumnezeu absolut suveran. La capriciile omului trebuie să adăugăm împotrivirile lumii spirituale. cît şi în lumea văzută a istoriei umane. Datorită suveranităţii Lui absolute „Cel ce şade în ceruri rîde.. Atotştiinţa lui Dumnezeu dovedită în prezicerile pe care El le-a făcut prin Isaia se constituie în argumentul major al supremaţiei Lui între dumnezeii cu care L-a înlocuit poporul Său. Un astfel de Dumnezeu poate să rămînă credincios promisiunilor Sale. p. 105 . omniscienţa (atotştiinţa). înseamnă negarea lui Dumnezeu.»“ (46:10. căci El ridică şi El coboară voievozii.. Eu am spus şi Eu voi împlini. 11). a doua împlineşte. Eu zic: «hotărîrile Mele vor rămîne în picioare şi îmi voi duce la îndeplinire toată voia Mea. pe scurt. Iată de ce se prezintă Dumnezeu astfel: „Eu sînt! [adică] Înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu şi după Mine nu va fi. care subsumează dragostea. Or. în ultimă instanţă. 40:12-31). trebuie să le adăugăm pe cele non morale. iar oştirea cerului ascultă cuvîntul Lui (40:26).C. îndurarea şi harul lui Dumnezeu.105 Atotputerea lui Dumnezeu face posibilă împlinirea planurilor Lui atît în lumea nevăzută a spiritelor. ceea ce. un Dumnezeu atotputernic. pe care trebuie să-i pui pe catîri şi să-i porţi pe spate în vreme de necaz.să spună şi să-Mi dovedească . omnipotenţa (atotputerea) şi imuabilitatea (neschimbarea) (H. bunăvoinţa. În căuşul palmei Lui se desfăşoară istoria. le-am amintit mai sus.

Numai aşa putea Dumnezeu să se aplece pe caldarîmul Babilonului. C.Atotprezenţa (omniprezenţa) Iar la atotştiinţa lui Dumnezeu trebuie să adăugăm şi atotprezenţa Lui. în rîndurile ce urmează vom încerca să elaborăm învăţătura lui Isaia despre celelalte două Persoane ale Dumnezeirii: Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfînt. ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite. în acelaşi timp. toate cele trei Persoane ale Dumnezeirii se remarcă clar pe paginile cărţii lui Isaia. revelîndu-Şi astfel atributele Sale personale106: sfinţenia. Atotprezenţa Lui dă curaj şi nădejde celui uitat de soartă. priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. cît şi în lumea nevăzută a duhurilor. omniprezent şi omniscient. recomandăm cartea Prelegeri de Teologie Sistematică. . 21). nici nu osteneşte. scrisă de Thiessen H. Iată de ce. ne aşteptăm însă mai puţin să-I întîlnim pe Dumnezeu Fiul şi pe Dumnezeu Duhul Sfînt. tocmai pentru că sîntem în Vechiul Testament. Iacove. Divinitatea Robului Domnului sau doctrina despre Fiul Nu încape nici o îndoială asupra faptului că Isaia ne spune că Dumnezeu este UNUL: „Înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu şi după Mine nu va fi“ (43:10). Dar. El este prezent nu numai în acelaşi timp în toate locurile. . alături de robii poporului Său şi să vorbească inimii lor deznădăjduite: „Pentru ce zici tu.. Isaia ne prezintă deci un Dumnezeu omnipotent. „Omni“-urile definesc absoluta Lui suveranitate atît în lumea văzută a istoriei. El nu oboseşte. dreptatea şi dragostea. credincioşia. pentru ce zici tu Israele: «Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului. dar sînt cu omul zdrobit şi smerit. Cu toate acestea. El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin“ (Is. 91-102. S-a apropiat de noi. ci şi în acelaşi loc în toate timpurile. acest Dumnezeu „de departe“. Doctrina despre Dumnezeu . a intrat în relaţie cu noi.natura Lui triună Dacă ne pare normal să-L întîlnim pe Dumnezeu Tatăl pe paginile cărţii lui Isaia. dar cei răi n-au pace» zice Dumnezeul Meu“ (Is. 57:15. şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezelui meu»? Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic. p. „Eu sînt Cel dintîi şi Cel de pe urmă şi afară de Mine nu este alt 106 Pentru detalierea acestei sistematizări legate de persoana lui Dumnezeu.. a cărui locuinţă este vecinică şi al cărui Nume este sfînt: «Eu locuiesc în locurile înalte şi în sfinţenie. 40:27-29). Domnul a făcut marginile pămîntului. celui apăsat de necaz şi de singurătate şi tot ea ar trebui să semene teama în inima celui rău şi răzvrătit: „Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt.

Părintele veciniciilor. şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi)“ (7:14) . El.Vlăstarul lui Isaia va fi un steag pentru popoare.). al Fiului care „ni s-a dat“ este aşezată domnia. [El va fi pus] ca legămînt al . începînd cu prima rostire profetică .. peste Odrasla ieşită din tulpina lui Isai se coboară Duhul Domnului. duh de sfat şi de tărie. va naşte un fiu.. căci pămîntul va fi plin de cunoştinţa Domnului ca fundul mării de apele cari-l acopăr. după personajele cărţii lui. Nu ne miră deci faptul că Isaia Îl numeşte: „Minunat. Sfetnic.. El va vesti neamurilor judecata. începînd din capitolul 42. cînd „lupul va locui împreună cu mielul. 16 (care este acelaşi cu cel din 8:3. şi lăsîndu-L mereu dosit. În ziua aceea . Cu fiecare epitet. 7:1-16).. şi slava Mea n-o voi da altuia!“ (42:8. pe umărul copilului care „s-a născut“. în care îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Dumnezeu a promis-o lui David. 2:7. 2).Dumnezeu“ (44:6. 110:4). pe care-L sprijinesc. profetul va adăuga trăsături din ce în ce mai complexe la identitatea personajului său. Domn al păcii“ (9:6. 4) rămîne undeva în umbră. Iar lucrul acesta este spus în contextul în care în cartea lui Isaia avem declaraţia solemnă a lui Dumnezeu Tatăl: „Eu sînt Domnul. Cu toate acestea. n. şi pardosul se va culca împreună cu iedul. subl. acesta este Numele Meu. va aşeza dreptatea pe pămînt. pînă cînd divinitatea Lui va ajunge de netăgăduit. [Cînd] nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfînt. 8). şi vitele îngrăşate. ci şi pacea vremurilor escatologice. subl. Am pus Duhul Meu peste El. după ce pruncul din 7:15. vezi Ioan 17:5). şi slava va fi locuinţa Lui“ (11:6-10. Dumnezeu Tare.. Folosindu-se apoi de instrumentul subtil al suprapunerii de imagini. şi marginile pămîntului în stăpînire!“ (Ps. fecioara va rămîne însărcinată. Lui îi atribuie profetul nu numai dreapta judecată pe pămînt (2-5). [cînd] viţelul. Cel despre care Domnul Însuşi a spus: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut. Cere-Mi. „duh de înţelepciune şi de pricepere. ea continuă să se contureze la umbra unui rob: „Iată Robul Meu. 7). Sau Cel căruia Domnul I-a jurat cînd a zis: „Tu eşti preot în veac. Cine să fie oare Cel descris în acest text? Dacă în capitolele 7.continuă Isaia . puiul de leu. prin legămînt (2 Sam. În capitolul 11. fără să se confunde însă cu persoana lui Dumnezeu Tatăl. identitatea personajului devine tot mai complexă şi mai şocantă. Acest prunc din Isaia pare să fie deci împlinirea promisiunilor Legămîntului Davidic. duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul“ (11:1. Alesul Meu. n. acea domnie veşnică pe care. În capitolul 9:6-7. 9 şi 11 identitatea acestui personaj „ciudat“ s-a plămădit la umbra unui prunc. şi le va mîna un copilaş. subl.. El pare să fie cel cîntat în psalmii profetici ai lui David.). n.. vor fi împreună. în felul lui Melhisedec“ (Ps.„Iată. cu fiecare pagină. parcă. şi-Ţi voi da neamuri de moştenire.Isaia aduce pe scenă un personaj aparent ciudat.

nu trebuie să uităm că Dumnezeu a vorbit ca să Se facă înţeles. nimănui nu i se potrivesc mai bine cuvintele spuse despre el decît lui Dumnezeu Însuşi. robul Domnului. 12). Iar Isaia o face în capitolele 51-53. Dacă în primele două versete braţul Domnului Îl reprezintă în mod clar pe Domnul Dumnezeu. 62:8.poporului [şi ca] Lumina neamurilor“ (42:1. 40:10. personajul nostru S-ar putea să fie totuşi Dumnezeu. cu care pare să se confunde uneori! Nu este nici Dumnezeu Tatăl. 59:16. 109 În 30:30 Braţul Domnului este un instrument al judecăţii.1. 63:5.n. 4. Isaia îi identifică pe cei doi. El nu foloseşte un argument logic-discursiv. să deschidă ochii orbilor. în spatele căruia pare să se „ascundă“. 6). 52:10. să scoată „din temniţă pe cei legaţi. O regăsim în mai multe texte de-a lungul întregii cărţi (30:30. personajul nostru a ajuns la o statură comparabilă cu a lui Dumnezeu. 53. este imposibil să ne scape forţa argumentului său. şi porunceşte cu braţul Lui“ (subl. Această îndrăzneaţă afirmaţie. Or. nu ca să ne încurce. 107 .108 Dintr-un prunc apărut brusc pe paginile cărţii lui Isaia în 7:14. apoi din ce în ce mai dezinvolt. Braţul Domnului pedepseşte pe împăratul Asiriei din pricina inimii lui îngîmfate. prin atributele şi prin funcţia Lui. pentru care nu puţini iudei ar fi gata să ne împroaşte cu pietre. pentru că regulile limbii ne obligă să diferenţiem între cei doi107. 108 Discuţia este detaliată în comentariul pasajului 42:1-8. 9. La început timid parcă. înlocuind pe nesimţite în text pe unul cu celălalt sau folosind aceeaşi imagine şi pentru unul şi pentru celălalt.109 din momentul în care Robul Domnului este adus pe scenă (42:1). În 40:10 Braţul Domnului este un instrument al deciziei: „Domnul Dumnezeu vine cu putere. Ba mai mult. Argumentul lui este realizat din imagini şi odată ce am înţeles logica după care Isaia foloseşte imaginile. După ce în 50:10 găsim cuvintele: „Cine dintre voi se teme de Domnul. nu Se putea numi pe Sine „Alesul Meu pe care-L sprijinesc“. azi şi în veci s-ar contrazice pe Sine. imaginea începe să oscileze între Domnul şi Robul Său. şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întunerec“. Cel care este acelaşi ieri. şi de aceea mult prea mulţi dintre noi îl trecem cu vederea. Pe El L-a chemat Domnul ca să dea mîntuire. 51:5. Imaginea cheie în argumentarea lui Isaia este imaginea „braţului Domnului“. se cere argumentată în continuare.). să asculte Domnul nu putea fi propriul Său Rob. 12). Eu sînt Domnul şi afară de Mine nu este nici un Mîntuitor! (43:11. Dacă am socoti că ele se referă la altcineva. Domnul nu Se putea chema pe Sine la lucrarea care trebuia făcută. cel puţin în limitele regulilor limbajului. Şi întrebarea revine parcă cu mai multă insistenţă pe buzele noastre: Cine să fie acest ciudat personaj? Nu poate fi Cirus. în Lecţia 11. şi aceasta în pofida declaraţiei solemne pe care Dumnezeu a făcut-o cu privire la Sine: „Eu. în comentariul capitolului 42 ne-am luat chiar îndrăzneala să afirmăm că deşi altul în persoană decît Dumnezeu Tatăl. Şi totuşi.

Dar pînă cînd se va împlini această promisiune. pînă cînd Domnul oştirilor va ajunge să împărăţească „pe muntele Sionului şi la Ierusalim. şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!“ (subl. să proiecteze cu întreaga ei forţă lumina divinităţii asupra Robului Domnului. înaintea tuturor neamurilor şi toate neamurile pămîntului vor vedea mîntuirea Dumnezeului nostru“ (8. Dumnezeu.).. 10). El a întins cerurile şi tot El a întemeiat pămîntul.de Robul Său! Cine umblă în întunerec şi n-are lumină. Iar pentru rezolvarea acestei probleme. ci] în legea Lui [a Robului]“ (42:4). care a păcătuit împotriva Domnului.. La această mîntuire chemase profetul întregul Sion în versetele din 52:1-12. În capitolul 11. Braţul Domnului avea să se arate aşa cum nimeni din vremea aceea n-ar fi crezut: „Dispreţuit şi părăsit de oameni. Din descrierea pe care o găsim în Isaia 51:9-16 rezultă clar că este vorba de Însuşi Dumnezeu.. ipostaza este atît de diferită de cea descrisă în textul precedent. pînă va aşeza dreptatea pe pămînt. mîntuirea Mea se va arăta. Întregul context vorbeşte despre neprihănirea pe care Dumnezeu o va da pe aceeaşi cale pe care a primit-o şi Avraam. încît profetul însuşi se întreabă: „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?“ (1). şi noi nu L-am băgat în 110 Chiar şi scrierile rabinice citează acest test între textele mesianice. acest braţ al Domnului pare să se identifice cu Odrasla din 11:1-5. nici nu se va lăsa.. 25). deşi imaginea este aceeaşi. Dacă în versetul precedent (51:5) imaginea a oscilat între Domnul şi Robul Domnului.. Domnul Îşi descopere braţul Său cel Sfînt. în versetul care urmează (51:16) ea se polarizează clar de partea Domnului Dumnezeu.). „De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mîniei Lui. n. ci despre Robul Său se spune că „nu va slăbi. Odrasla „va lovi pămîntul cu toiagul cuvîntului Lui. Tot despre El este vorba şi în 52:10. n. “ În capitolul 52 Isaia adaugă: „glasul străjerilor tăi răsună. şi braţele Mele vor judeca popoarele. În versetul următor. strălucind de slavă în faţa bătrînilor“ (24:23b). Isaia cheamă „braţul Domnului“ în ajutor. era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El. Braţul care a doborît Egiptul este braţul Domnului.. întrebarea revine pe buzele noastre: Despre cine este vorba în text? Pe cine reprezintă braţul Domnului? În capitolul 42. şi ostroavele vor nădăjdui [nu în Domnul cum spune 51:5. în 51:5 continuă: „Neprihănirea Mea este aproape. Însă în capitolul 53. om al durerii şi obişnuit cu suferinţa. doar pentru ca în capitolul 53. ostroavele vor nădăjdui în Mine. nu despre Domnul. să se încreadă în Numele Domnului.“ (42:24. El a uscat marea şi tot El a croit în adîncimile mării un drum pentru trecerea celor răscumpăraţi. şi cu suflarea buzelor lui va omorî pe cel rău. căci văd cu ochii lor cum Se întoarce Domnul în Sion.110 Atît în capitolul 11. . Cînd considerăm cu atenţie întregul context. trebuia rezolvată şi problema prezentă a Sionului. Pentru ca neprihănirea să poată veni. cît şi în capitolul 52 imaginea este escatologică. ei înalţă glasul şi strigă toţi de veselie. şi se vor încrede în braţul Meu“ (subl. nevoind să umble pe căile Lui.

tot Braţul Domnului a rezolvat dilema păcatelor: „Mă uitam împrejur. 62:8 şi de două ori în capitolul 63. Cel care a călcat în teasc de unul singur. dincolo de ea. El este acelaşi cu Făcătorul cerului şi cu Întemeietorul pămîntului. Şi dacă ar fi un „Filip“ alături de noi l-am întreba: „Rogu-te. argumentarea lui Isaia nu se opreşte aici. dar nu era cine să Mă sprijinească. suficient. şi smerit“ (53:3. trece. Domnul Însuşi este Robul Domnului. Cel reprezentat prin această imagine este Isus Hristos. El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui. subl. şi urgia mea M-a sprijinit!“ (63:5). Braţul Domnului din capitolul 53 este Mesia111. şi El este unul şi acelaşi cu Cel care a doborît Egiptul şi a uscat marea. pentru că El a spus că slava Lui n-o va da altuia şi nici cinstea Lui idolilor (42:8). deşi distinctă de Persoana Domnului Dumnezeu. În ziua răzbunării şi în anul îndurării lui Dumnezeu. Cel puţin în Isaia 53 şi 63 Braţul Domnului este în mod clar o Persoană. Pentru detalierea argumentului vezi comentariile de la Lecţia 14.). pe CINEVA) prin care Dumnezeu lucrează.seamă. de aceea întrebarea noastră. cu braţul Său cel slăvit. Cel care a întins cerurile şi a întemeiat pămîntul . poate. Concluzie Citind cu atenţie textele în care Isaia conturează identitatea Robului Domnului folosindu-se de imaginea Braţului Domnului. care despica apele înaintea lor. ca să-Şi facă un nume vecinic“. croind în adîncimile mării un drum pentru cei răscumpăraţi. 4.Cel care odinioară a doborît Egiptul şi a uscat marea. simţim că ne frămîntă o întrebare asemănătoare cu cea a famenului etiopian: „Rogu-te. „Braţul Domnului . Asupra Aceluia „care punea în mijlocul lor [a lui Israel] Duhul Lui cel sfînt. călcîndu-Se de fapt pe Sine pentru noi. În Isaia 63:1-6 se suprapun cele două veniri ale lui Hristos. lovit de Dumnezeu. iar începînd cu În scrierile rabinice textul este considerat a fi mesianic. atunci braţul Meu Mi-a fost în ajutor. despre cine vorbeşte prorocul astfel? Despre sine sau despre un altul?“ (Fapte 8:34).112 Deşi ar fi. Această imagine o mai găsim în Isaia 59:16. pînă la fund. Totuş. În cartea lui Isaia Braţul Domnului reprezintă ceva (mult mai corect spus. În viziunea lui Isaia. 111 112 . dspre cine vorbeşte proorocul astfel? Despre Dumnezeu Tatăl sau despre Robul Său?“ Iar răspunsul ar veni direct şi clar: şi despre Unul şi despre Celălalt.113 Iar în ultimul text din Isaia în care apare expresia "braţul Domnului" (63:12).stătea acum întins să ia paharul mîniei Lui din mîna noastră şi să-l deşerte în locul nostru. deşi seamănă cu a famenului. identică cu El în dumnezeire. şi Mă îngrozeam. n. şi noi am crezut că este pedepsit. 113 Pentru detalierea argumentului vezi comentariile de la Lecţia 16. care povăţuia dreapta lui Moise. imaginea se opreşte din nou asupra lui Dumnezeu. Cînd colo. de fapt. Pruncul din capitolul 9. Odrasla din capitolul 11. şi nu era nimeni să M-ajute. Noi ştim răspunsul lui Filip.

115 .capitolul 42 Robul Domnului şi Braţul Domnului sînt una şi aceeaşi persoană: a doua Persoană a Dumnezeirii.. născut nu făcut. care în urma descoperirilor de la Marea Moartă s-a dovedit a fi fost scris cel puţin cu 200 de ani înainte ca Hristos să se fi născut pe pămînt. prin care toate lucrurile au venit în fiinţă. Dumnezeu din Dumnezeu.ne spune Isaia şi nu ei o vor împărţi cu El.. Luisville. ca cele pe care le găsim. Cu alte cuvinte. Dunn în Christology in the Making. Fiul lui Dumnezeu. Southhampton. în textul din Isaia 53.. SCM Press LTD. mulţi teologi susţin că Isus nu era conştient nici de dumnezeirea Lui.Hr. G. nu sînt rezultatul unei creşteri organice (de la sămînţă. an Inquiry into the Origins of the Doctrine of the Incarnation. El. nu numai în 114 Reluăm aici nota de la pagina 95: „Noi credem într-un singur Dumnezeu. mai pe sus de orice domnie. şi iată că Eu sînt cu voi pînă la sfîrşitul veacului“ (Mat. de fapt. Traducerea în limba română a fost făcută de autor). Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. i El va veni să judece vii şi morţii“. p. şi într-un singur Domn Isus Hristos. despre Mesia? Chiar şi aici. Ducîndu-vă. în cer şi pe pămînt. de orice stăpînire. găsim dovezi suficiente care să fi justificat în Isus conştiinţa naturii Sale mesianice divine. traducerea autorului)? Da. pentru că. şi S-a înălţat la cer. nici de finalitatea lucrării Lui. pentru că mormîntul urma să se deschidă pentru a-L lăsa să iasă pe Cel care prin moartea Sa călcase moartea însăşi. Creeds of The Churches. xii. 30. în crezul de la Niceea114 (325 d. Deja în aceste texte profetice ni se spune că moartea urma să fie continuată cu o înviere. ele nu au la originea lor o sămînţă de aceeaşi natură cu conţinutul lor. Domnul Isus Hristos. John. El a suferit şi a treia zi a înviat. la pom)115. Lumină din Lumină. de aceeaşi esenţă (realitate) cu Tatăl (homoousion to patri). 28:18-20. În lecţia 14 spuneam că în sistematizările cristologice din teologie. 31. 1980. ci un curios şi nejustificat salt evolutiv. Pot fi oare împăcate astfel de afirmaţii cu ceea ce am văzut că spune Isaia despre Robul Domnului. Pentru că El a „fost pus să şadă la dreapta lui Dumnezeu. Aceasta este poziţia susţinută de teologul James D. singurul Lui născut. adică din esenţa (realitatea) Tatălui (ek tes ousious tou patros). Dumnezeu Fiul. Biserica a fost cea care a „pus în gura Lui“ toate aceste lucruri . „va împărţi prada cu cei puternici“ . născut din Dumnezeu. afirmaţii despre divinitatea lui Hristos. care pentru noi oamenii şi pentru mîntuirea noastră S-a coborît şi S-a întrupat. de pildă.).. 1982. editor. (Leith H. de orice putere.spun ei după ce a reinterpretat viaţa şi lucrarea lui Isus Hristos în lumina evenimentului învierii. p. devenind om (enanthropesanta). Era oare ceva nou în ceea ce Isus a spus ucenicilor Săi înainte de înălţarea Sa la cer: „Toată puterea mi-a fost dată în cer şi pe pămînt. faceţi ucenici din toate neamurile. în locurile cereşti. . de orice dregătorie şi de orice nume care se poate numi. care să le poată justifica existenţa. John Knox Press.

11. 1:20-22).credem noi esenţiale . necunoscînd Scripturile. 61:1). El. ci şi în cel viitor“. Întregul context ne spune că este vorba de Dumnezeu. 48:16. Tatăl Meu care Mi le-a dat este mai mare decît toţi. 44:3). ci şi pe Dumnezeu Duhul Sfînt (11:2. cît şi peste întreaga sămînţa a lui Iacov (32:15. a dezbrăcat domniile şi stăpînirile [care se ascundeau în spatele zeilor de lemn.. 15). deci El este Domnul! El „a şters zapisul cu poruncile lui. Cînd citim aceste texte în mintea noastră se ridică două întrebări: Ce relaţie este între Duhul Domnului şi Dumnezeu? şi Ce relaţie este între Duhul Domnului şi om? Prima întrebare este generată de faptul că în cîteva din textele de mai sus Isaia substituie pe Dumnezeu cu Duhul Său şi atribuie Duhului calităţile unei persoane. nimeni nu le poate smulge din mîna Tatălui Meu. ca să ia învăţătură? Cine L-a învăţat cărarea dreptăţii?“ (Is. Duhul Domnului se va odihni atît peste Odrasla ieşită din tulpina lui Isai (11:2. 30:1. 59:21. Relaţia dintre Domnul Dumnezeu şi Duhul Domnului „Cine a măsurat apele cu mîna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma şi a strîns ţărîna într-o treime de măsură? Cine a cîntărit munţii cu cîntarul şi dealurile cu cumpăna?“ Răspunsul imediat şi evident este: „Domnul Dumnezeu! El este Făcătorul cerului şi al pămîntului!“ Cu toate acestea Isaia continuă astfel: „Cine a cercetat Duhul Domnului şi cine L-a luminat cu sfaturile lui? Cu cine S-a sfătuit El. 61:1 şi 63:10. 21. ca să-L ucidă (31)? Oare nu pentru că. atunci de ce au luat iudeii pietre la auzul acestor cuvinte. de piatră şi de metal] şi le-a făcut de ocară înaintea lumii. în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mîna Mea. ci şi în multe alte capitole din carte. El este comparat cu idolii. 32:15.legate de doctrina Duhului Sfînt în Isaia. după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce“ (Col.. 42:1. . 48:16.veacul de acum. operau pe baza unei paradigme total străine de cea pe care Dumnezeu a pus-o în Scripturi? Şi oare nu acelaşi lucru este adevărat în cazul multor teologi din zilele noastre? Doctrina Duhului Sfînt în Isaia Pe paginile cărţii lui Isaia. A doua rezultă din importanţa deosebită pe care revărsarea Duhului pare s-o aibă pentru relaţia omului cu Dumnezeu. Eu şi Tatăl una sîntem!“ (Ioan 10:28-30)? Dacă nu. În paginile ce urmează am dori deci să subliniem cele două aspecte . 14). Dumnezeu „i-a pus totul sub picioare. nu numai aici. 59:19. Şi totuşi Isaia foloseşte expresia „Duhul Domnului“ în locul lui Dumnezeu. Ţinînd cont de regulile limbii şi privind la textele din Isaia. 42:1.“ (Ef. Duhul Domnului este o persoană. 2:14. Era nevoie oare ca Ioan să pună cuvinte în gura Domnului Isus atunci cînd a zis: „Eu le dau viaţă veşnică. ca şi cum ar fi realităţi sinonime. 12-31). 40:13. 44:3. alături de Dumnezeu Tatăl Îl întîlnim nu numai pe Dumnezeu Fiul. 34:16. care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic şi l-a nimicit pironindu-l pe cruce.

. Eu [Domnul Dumnezeu] voi locui în mijlocul copiilor lui Isarael. şi-a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise şi a zis: «Unde este Acela care i-a scos din mare... Acolo Mă voi întîlni cu copiii lui Israel. căci se va duce culesul viilor şi strîngerea poamelor nu va mai veni. Dumnezeu a vorbit ca să se facă înţeles şi de aceea Şi-a codat mesajul folosindu-se de regulile limbajului şi de haina culturii căreia i s-a adresat. şi îţi voi vorbi. măgarii sălbatici se vor juca în ele şi turmele vor paşte. Dumnezeu Îşi va turna Duhul Său peste odraslele lui Israel (32:15. dealul şi turnul vor sluji pe vecie ca peşteri. Domnul încerca din răsputeri să-Şi înduplece poporul la pocăinţă. aş dori să plecăm de la textul din Isaia 32:15...Hr. fără ca ei să se poticnească» “ (63:10-13). Ca persoane sînt distincte. Profeţia ar putea fi plasată în jurul anului 702 î.aşa cum Domnul Însuşi este o persoană. totuşi Unul. După cum am mai spus. Pe pămîntul poporului Meu cresc spini şi mărăcini. 45). ..ca limbajul să aibă sens . nu se poate să nu ne izbească teologia profund trinitariană a profetului.spune Robul în Isaia 63:1.. Deşi trei. 43. În acest context este rostită şi prorocia la care ne referim. Dumnezeu Tată. chiar şi în toate casele de plăcere ale cetăţii celei vesele. Casa împărătească este părăsită. Pentru Iuda se pregăteau zile grele.116 care povăţuia dreapta lui Moise. Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfînt sînt acolo. ne-am confrunta cu o inconsistenţă în limbaj. care îi călăuzea prin valuri ca un cal pe loc neted. Atunci poporul Său. Prin profetul Său. totuşi trei. cu braţul Său cel slăvit. pentru că Domnul. Cînd pătrundem limbajul imaginilor din Isaia. şi voi fi Dumnezeul lor“ (Exod 29:42. „Într-un an şi cîteva zile veţi tremura nepăsătoarelor.“ . Domnul a pus Duhul Său peste Robul Său (42:1). Armatele asiriene erau aproape. şi deşi Unul. cu păstorul turmei sale? Unde este acela care punea în mijlocul lor Duhul Lui cel sfînt. dacă n-ar fi aşa. iar El li s-a făcut vrăjmaş şi a luptat împotriva lor. „Duhul Domnului Dumnezeu [nu Dumnezeu] este peste Mine. cetatea gălăgioasă este lăsată.. pînă cînd se va turna Duhul de sus peste noi. prevestind o nimicire soră cu cea a Sodomei şi Gomorei. Domnul este una cu Duhul Său. or. Şi cu toată această diferenţă de persoană între Duhul şi Domnul. Isaia spune despre Israel: „Ei au fost neascultători şi au întristat Duhul Lui cel Sfînt. şi locul acela va fi sfinţit de slava Mea. deşi . Relaţia dintre Duhul Domnului şi poporul Său Ca să definim relaţia dintre Duhul Domnului şi poporul Său.trebuie să fie totuşi diferiţi ca persoană. Dar ele nu se confundă. peste tot pe paginile cărţii lui. Cine era Cel care călăuzea pe Moise prin mijlocul valurilor ne spune clar Isaia în 51:9-16: Dumnezeu Tatăl Ziditorul. Dar ca să putem împăca ceea ce afirmă textele din Exod şi Levitic cu cele spuse în Isaia. lucrarea neprihănirii va fi 116 „Acolo [la uşa Cortului Întîlnirii] Mă voi întîlni cu voi.. Dumnezeu Tatăl şi Duhul Domnului trebuie să fie una. 44:3) El. Atunci.. care despica apele înaintea lor ca să-Şi facă un Nume veşnic.

este format dintr-o serie de „vaiete“ profetice. 28). Dar starea lor dovedea o înstrăinare atît de mare de Dumnezeu încît Domnul Se vede obligat să spună: „Nu.. nişte copii cari nu vor să asculte Legea Domnului. mai marii norodului .pacea. n. Răzvrătirea împotriva Domnului era făţişă: „Poporul acesta este un popor răzvrătit. Dar Duhul nu putea fi turnat peste ei aşa. Mesele le erau „pline de vărsături murdare“ şi gura de batjocură (28:8. subl. Acest ceva. Ierusalimul întreg era copleşit de fiorii morţii (22:1-14).. acum că pînă şi jertfele ajunseseră o scîrbă înaintea Domnului (Is.„Se junghie boi şi se taie oi. este numită de Isaia „turnarea Duhului de sus peste noi“. 1:10-15).ne spune Isaia în 1:4. roada neprihănirii. spre Cel care aştepta să Se îndure de ei. căci mîine vom muri!»“ (22:12. în ochii lor Olarul şi lutul erau totuna (29:16). Focul de sub jertfa necurmată nu avea voie să se stingă. cît cauza lui cu toate implicaţiile ei pentru relaţia poporului cu Dumnezeu.“ . vom încerca totuşi să spicuim cîteva texte din el ca să înţelegem cîte ceva despre dimensiunile abisale ale păcatului lui Israel. Dumnezeu trebuia să facă cu el ceva ce nu mai făcuse pînă acum. Deşi spaţiul nu ne permite să parcurgem întregul context. pur şi simplu.Isaia 20:1-35:10 . Prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul poporului reclama curăţie şi sfinţenie din partea lor. poporul Legămîntului. abia după ce neascultarea de .). 10:1-7) ca să înţelegem lucrul acesta. ci spuneţi-ne lucruri măgulitoare. Dar pentru tema pe care o dezbatem. Mare parte din contextul acestui text . pentru ca prezenţa sfinţeniei lui Dumnezeu să nu-i mistuie. şi învăţătorii tăi s-au răzvrătit împotriva Mea. în loc să-şi ridice ochii spre Dumnezeu. proorociţi-ne lucruri închipuite! Abateţi-vă din drum.arşi de vii înaintea Domnului (Lev. lăsaţi-ne în pace cu Sfîntul lui Israel!»“ (30:9-11. poporul s-a pus pe benchetuit . dar. în loc să se bată cu pumnul în piept. această lucrare radicală care mai putea să aducă nădejde. Iar toată această realitate nu era nici de azi şi nici de ieri: „Cel dintîi tată al tău a păcătuit. I-au întors spatele. ne interesează nu atît dezastrul în sine. să-şi radă capul şi să se încingă cu sac. au dispreţuit pe Sfîntul lui Israel. nelegiuirea aceasta nu vi se va ierta pînă nu veţi muri“ (22:14). 13). Ele aveau menirea să anunţe teribilul dezastru care bătea la uşă. şi batjocorii pe Israel“ (43:27. „Au părăsit pe Domnul. Dacă Israel n-ar fi fost poporul lui Dumnezeu. daţi-vă în lături de pe cărare. De aceea am socotit ca nişte pîngăriţi pe căpeteniile sfîntului locaş. Este suficient să ne aducem aminte de cei doi fii ai lui Aaron .ajunseseră să fie numiţi de Dumnezeu „cununa îngîmfată a beţivilor lui Efraim“. subl.preoţi. odihna şi liniştea pe vecie“ (Isaia 32:10-17. se mănîncă carne şi se bea vin: «Să mîncăm şi să bem. n. cari zic văzătorilor: «Să nu vedeţi!» şi proorocilor: «Să nu proorociţi adevăruri. am dat pierzării pe Iacov. vina nu le-ar fi fost atît de mare. Religia le ajunsese o formă goală (29:15). 14). Or.).Nadab şi Abihu . cum S-ar fi putut coborî Duhul Domnului peste ei? Duhul lui Dumnezeu putea să fie turnat peste poporul Său. proroci şi dregători . Ca să se schimbe starea acestui popor.

Iar turnarea Duhului avea să marcheze o împăcare definitivă cu Dumnezeu. ca sălciile lîngă pîraiele de apă. iar altul va scrie cu mîna lui: «Al Domnului sînt!» Şi va fi cinstit cu numele lui Israel“ (Isaia 44:1-5. Unul va zice: „Eu sînt al Domnului!» Altul se va numi cu numele lui Iacov. Dar în dragostea Lui. „strîngerea poamelor nu va mai veni“. 25) „Ascultă acum. robul Meu. Eu îţi şterg fărădelegile. pe care te-am ales! Aşa vorbeşte Domnul. în ambele texte. Dumnezeu era obligat de sfinţenia Sa să cînte despre via Sa cîntarea din capitolul 5: „Îi voi smulge gardul. spini şi mărăcini vor creşte în ea! Voi porunci norilor să nu mai ploaie peste ea“ (5:5. revenirea Lui în mijlocul poporului Său. ca să fie călcată în picioare. pe care l-am ales. Iacove. îi voi surpa zidul. Dumnezeul lor“ (Ex. Dumnezeu a făcut un plan. n. ca să locuiesc în mijlocul lor. voi turna Duhul Meu peste sămînţa ta. şi nu-mi voi mai aduce aminte de păcatele tale“ (43:24. revărsarea Duhului Sfînt urma să aducă o schimbare radicală în ce priveşte relaţia omului cu Dumnezeu. şi care de la naşterea ta este sprijinul tău: «Nu te teme de nimic. Revărsarea Duhului lui Dumnezeu avea să fie împlinirea promisiunii pe care Domnul a făcut-o în Genesa. şi vor răsări ca firele de iarbă între ape. Căci voi turna ape peste pămîntul însetat şi rîuri peste pămîntul uscat. Abia după aceea putea spune Dumnezeu: Deşi „M-ai chinuit cu păcatele tale şi M-ai obosit cu fărădelegile tale. oprit în faţa unui Avraam cu pumnii goi. Cîtă vreme păcatul nu era rezolvat în întregime. Eu. Dumnezeul lor.Dumnezeu va fi fost pedepsită. pentru Mine. Ei vor cunoaşte că Eu sînt Domnul. . o voi pustii. dar schimbarea trebuia să înceapă în primul rînd în inima omului. Mai tîrziu Domnul a spus poporului Său: „Eu voi locui în mijlocul copiilor lui Israel şi voi fi Dumnezeul lor. care i-am scos din ţara Egiptului. În mod evident. subl. robul Meu Iacov. 6).). care te-a făcut şi întocmit. Ca şi cum ar fi vrut să prindă ocazia. Israelul Meu. Israele.prezenţa nemijlocită a lui Dumnezeu: „Avraame. 46). nu te teme. nici săpată. adică pînă atunci Israel nu va mai gusta odihna şi liniştea ce vine din binecuvîntarea prezenţei lui Dumnezeu. Eu sînt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare“ (15:1. Avraam renunţase la binecuvîntările pe care i le oferise împăratul Sodomei ca răsplată pentru binele pe care i l-a făcut. nu va mai fi curăţită. n. Domnul îi întoarce ochii de la binecuvîntările la care tocmai renunţase spre adevărata binecuvîntare . Eu sînt Domnul. 29:45. subl. cîtă vreme poporul mai păstra în inima lui răzvrătire. Iar acest plan urma să fie adus la îndeplinire prin Robul Său. şi binecuvîntarea Mea peste odraslele tale. Pînă cînd nu se va întîmpla lucrul acesta. Isaia continuă: „Via Domnului oştirilor este casa lui Israel.). ca să fie păscută de vite. Iar pentru cei care s-ar fi îndoit de identitatea celor pe care-i reprezintă această vie. şi bărbaţii lui Iuda sînt viţa pe care o iubea“ (7).

privind înapoi la acele zile. 21. Cum se va şti că am căpătat trecere înaintea Ta.) . mă voi bucura în Dumnezeul mîntuirii mele!" (Hab. Asiriei sau Babilonului. oile vor pieri din staule.„Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac. nici cultura lui. fără ca ei să se poticnească?“ (63:10-13. pe atît de mare este şi ispita căreia trebuie să-i facem faţă atunci cînd prezenţa lui Dumnezeu se revarsă de sus peste noi. Pentru că n-a înţeles că răsplata lui cea foarte mare. ne vom închina Astarteii. Duhul lui Habacuc -"Chiar dacă smochinul nu va înflori. rodul măslinului va lipsi. prezenţa Lui în mijlocul lor. şi nu vor mai fi boi în grajduri. de toate popoarele de pe faţa pămîntului?“ (Ex. de-a lungul întregii lui istorii. eu şi poporul Tău. părăsit de Dumnezeu din pricina răzvrătirii lui. 34:15. n. Siriei. n.? Ei ar fi răspuns fără ezitare: Atunci ne vom căuta alţi dumnezei. .Isus Hristos117.nu a părăsit nicioadată pe poporul desprins din coapsele lui. subl. 16). că esenţa binecuvîntării este Domnul Însuşi. eu şi poporul Tău? Oare nu cînd vei merge Tu cu noi şi cînd prin aceasta [prin prezenţa nemijlocită a lui Dumnezeu] vom fi deosebiţi.Pe vremea lui Isaia.) . n. Or. pe cît de mare este binecuvîntarea prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. posibilele beneficii ale prezenţei lui Dumnezeu înaintea persoanei lui Dumnezeu.). 28:20. atunci Domnul va fi Dumnezeul meu“ (Gen. şi cîmpiile nu vor mai da hrană.. Acea atitudine idolatră care se desprinde din cuvintele lui Iacov . 117 Vezi Galateni 3:1-4:6. care îi călăuzea prin valuri ca un cal pe loc neted. nu ne lăsa să plecăm de aici. poporul a întrebat: „Unde este Acela care i-a scos din mare. cînd vorbeşte despre turnarea Duhului Domnului peste sămînţa lui Israel. ci prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul lui. cu braţul Său cel slăvit. În lumina celor spuse mai sus se încarcă cu adevărata ei semnificaţie afirmaţia lui Moise: „Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi. cu păstorul turmei sale? Unde este Acela care punea în mijlocul lor Duhul Lui cel sfînt. Ceea ce deosebeşte cu adevărat un popor de cele din jurul lui nu este nici limba lui. Israel a pus darurile înaintea Dătătorului. Vom merge după Baal. dacă-mi va da pîne să mănînc şi haine să mă îmbrac. zeilor Canaanului.. Iar Cel care urma s-o medieze avea să fie sămînţa lui . din pricina păcatului din noi. şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu. Cu această binecuvîntare a prezenţei nemijlocite a lui Dumnezeu urmau să fie binecuvîntate în Avraam toate familiile pămîntului (Gen. eu tot mă voi bucura în Domnul. 3:17. care povăţuia dreapta lui Moise. nici sistemul politic pe care l-a îmbrăţişat şi nici cel economic. Dar. Dacă i-ai fi întrebat cumva: Şi dacă nu. care despica apele înaintea lor ca să-Şi facă un Nume vecinic. tocmai lucrul acesta îl vesteşte Isaia. subl. 12:3). viţa nu va da niciun rod. subl.n-a reuşit să învingă în ei duhul lui Iacov.

Isaia o aduce aproape de fiecare dintre noi. n.Această focalizare greşită este. subl. Iată adevăratul semn al coborîrii Duhului Sfînt peste cei ce cred în Isus Hristos. Dumnezeul tău îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale. ci dragostea lor pentru Dumnezeu. Iar „dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui şi poruncile Lui nu sînt grele“ pentru cel care ascultă pentru că iubeşte (1 Ioan 5:3). La revărsarea Duhului se va împlini promisiunea pe care a făcut-o Dumnezeu în Deuteronom: „Domnul.spune Domnul în Isaia (43:11). 59:10. Concluzie Deoarece nu ne-am propus să scriem o carte despre teologia lui Isaia. „Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu sau să fi turnat un idol şi să nu fi tras nici un folos din el“ întreabă Dumnezeu prin Isaia? (44:10. pentru ca noi să trăim. ne face să strigăm: „Ava. ne vedem obligaţi să lăsăm netratate multe alte adevăruri pe care le găsim în acestă carte. ca să trăieşti“ (30:6. „Iată legămîntul Meu cu ei . şi vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău [nu darurile Lui]. Isaia ne zugrăveşte doctrina păcatului şi doctrina mîntuirii noastre din păcat cu forţa neobişnuită a limbajului imaginilor. n. aşteptăm izbăvirea. Atunci „unul va striga: «Sînt al Domnului!».). Iar întrebarea lui Dumnezeu conduce la miezul problemei: Cine a fost făcut pentru cine? Dumnezeu a fost făcut pentru slava noastră sau noi am fost făcuţi pentru slava Lui? De această întrebare atîrnă existenţa noastră. şi nu este. Altul va scrie cu mîna lui: «Al Domnului sînt!» şi va fi cinstit cu numele lui Israel“ (44:5). aşteptăm mîntuirea şi ea este departe de noi“ (Is. Deşi. zugrăvindu-ne harul pe care Dumnezeu l-a pregătit în Hristos pentru toţi cei „care se vor întoarce de la păcatele lor“ (59:20). adică Tată“ (Gal. „Afară de Mine nu este nici un Mîntuitor“ . ne văietăm ca nişte porumbei. 4:6). Şi tocmai la această întrebare urma să găsească răspuns omul atunci cînd Duhul lui Dumnezeu avea să fie turnat peste pămîntul uscat al sufletelor noastre. ci de Dumnezeu Însuşi. Această tăiere împrejur a inimii. Cei care au fost botezaţi cu Duhul Sfînt. de fapt. pe care Dumnezeu o face în noi prin Duhul Său. „Bîjbîim ca nişte orbi. atunci cînd o căutăm prin eforturile noastre şi cînd o aşteptăm în baza meritelor noastre. esenţa idolatriei. „Toţi sîntem ofiliţi ca o frunză şi nelegiuirile noastre ne iau ca vîntul“ . ci El vine să locuiască în noi.). mormăim ca nişte urşi. iar apoi nu numai că El Însuşi coboară în întunericul păcatelor noastre. care . din toată inima ta şi din tot sufletul tău. Pentru aceştia „va veni un Răscumpărător“. lăsîndu-se ţintuit pe o cruce în locul nostru.ne spune el (Is. cei peste care s-a turnat Duhul lui Dumnezeu vor fi preocupaţi în primul rînd nu de ceea ce le dă Dumnezeu prin Duhul Său. subl. mîntuirea este departe de noi.zice Domnul: «Duhul Meu. 11). 64:6). Nu darurile Duhului vor fi preocuparea lor primordială. şi ia chip de om.

pe care L-ai trimis Tu“ (Ioan 17:3). vor gusta din dulceaţa vieţii veşnice. singurul Dumnezeu adevărat. şi pe Isus Hristos. doctrina despre harul lui Dumnezeu. nu se vor îndepărta din gura ta. şi cuvintele Mele pe care le-am pus în gura ta. La doctrina despre Dumnezeu Tatăl. ne întrebăm dacă mîntuirea putea fi conturată mai clar decît o face Isaia. despre împărăţia Lui escatologică. Fiul şi Duhul Sfînt şi la adevărurile despre păcat şi mîntuire. căci „viaţa veşnică este aceasta: Să Te cunoască pe Tine. Multe dintre doctrinele Noului Testament fiind ancorate în aceste adevăruri. copiilor tăi. în studiile ce urmează vom fi obligaţi să le reluăm. în care El va face un cer nou şi un pămînt nou şi va locui în mijlocul celor care L-au recunoscut ca singur Dumnezeu şi s-au smerit înaintea Lui. nici din gura copiilor. am putea adăuga doctrina despre om. Fiind încă pe paginile Vechiului Testament. despre libertatea şi despre responsabilitatea lui de a alege sau de a respinge oferta mîntuirii lui Dumnezeu. să le adîncim şi să continuăm să ne frămîntăm cu integrarea lor în vieţile noastre.Se odihneşte peste tine. . nici din gura copiilor tăi. de acum şi pînă în veac»“ (59:21). Cei care o vor face.

pe de altă parte. Datarea evenimentelor biblice Am văzut că Biblia există pentru că Dumnezeu a vorbit. par aride şi obositoare. Dumnezeu a voit să Se facă înţeles. în funcţie de sursele pe care le consultăm. prin regulile ei.ANEXA I DATE ISTORICE ŞI ARHEOLOGICE A. Aceasta L-a obligat să-Şi îmbrace mesajul în haina culturală a celor prin care a vorbit şi a celor cărora li S-a adresat. Deci. am constatat cu surprindere că acelaşi eveniment este datat uneori diferit în diferite surse. elementele majore care contribuie la formarea ei sînt limba. pe de o parte de limbă. ne-am lovit de nevoia cunoaşterii unui număr mare de date istorice şi am fost obligaţi să colindăm multe spaţii geografice. El a vorbit prin oameni şi pentru oameni. în sine. adresîndu-se unui grup specific de oameni. De pildă. . spaţiul geografic şi contextul istoric în care trăieşte un anumit grup de oameni. În studierea unei cărţi profetice cum este cartea Isaia. de contextul istorico-geografic în care s-a născut cultura celor cărora le-a fost adresat mesajul. Cultura fiind întreaga realitate materială şi spirituală pe care o creează omul. de pildă. Pe lîngă numărul mare de date care. BIBLIA ŞI ISTORIA rolul şi locul istoriei în studierea Scripturii 1. în dragostea Lui. Iar pentru că. textul biblic este condiţionat.

60. 119 Samuel J. The Archaeology of Palestine.121 Consultarea surselor extrabiblice este obligatorie. într-o sursă120 şi între 783-742 î. „înainte ca să ştie copilul să lepede răul şi să aleagă binele“ etc. Middlesex. 120 H. La ce eveniment istoric se referă profetul? Care sînt izvoarele istorice pe baza cărora poate fi datat evenimentul? Cum se explică diferenţele în datarea aceluiaşi eveniment? Iată numai cîteva dintre întrebările la care trebuie să găsim răspuns atunci cînd încercăm să interpretăm o carte profetică.Hr. 118 H.Hr. Domnia lui Ozia este datată între 792-740 î. 121 W. 1978. p. Michigan.Hr.118 cît şi 734 î. John Walton. Academie Books. p. deoarece. Albright. de obicei. F. John Walton. în alta. Viena. „în anul morţii lui Ahaz“. 318. Călătorie prin Vechiul Testament. 1949. Chronological and Background Charts of The Old Testament. „pe vremea lui Ahaz“. Penguin Books. Schultz. Harmondsworth. Grand Rapids. Biblia nu dă date istorice.războiul siro-israelit împotriva lui Iuda este datat atît 735. BEE. 1978. Academie Books. Chronological and Background Charts of The Old Testament. Grand Rapids. Michigan. .119. ci face referire la evenimentul respectiv în termeni destul de vagi: „în primul an de domnie a lui Ezechia“.

2. 1:8. Mult timp s-a afirmat că premisa validării unor date istorice în domeniul interpretării Scripturii o constituie confirmarea lor simultană de toate cele trei categorii de dovezi. în realitate arareori se întîmplă să găsim un eveniment confirmat astfel.122 [Pietrele şi Biblia] ne spune că există trei izvoare primare pentru obţinerea datelor istorice: tradiţia (materiale scrise de dimensiuni mari). datarea evenimentelor reclamă astfel de corelări. Cu toate acestea. În cazul studierii unei cărţi ca cea a profetului Isaia. datarea evenimentelor este necesară. Neavînd contextul care să ne fixeze în timp şi spaţiu evenimentele la care se referă profetul. . Hoerth. evenimentelor şi personajelor importante menţionate în cartea lui Isaia. Poate unii se vor întreba de ce este necesară o datare a evenimentelor atunci cînd profetul n-a găsit cu cale s-o facă? Răspunsul este legat de depărtarea noastră în timp faţă de evenimentele care atunci puteau fi identificate foarte uşor de către cei vizaţi de profet. Curs litografiat. de ce s-ar pretinde ea în cazul Scripturii? Suprapunerea tradiţiei cu inscripţiile şi cu dovezile materiale este deci de dorit. În acest caz se ridică întrebarea dacă datele neconfirmate simultan de cele trei categorii de izvoare pot fi considerate valide. J. Şi ea este posibilă numai prin corelarea datelor biblice cu cele extrabiblice . Anexa a fost astfel concepută încît să ne ajute 122 A. p. 1987. Partea a patra cuprinde traducerea unor inscripţii relevante pentru scrierea lui Isaia.istoricitatea lui Pilat din Pont sau a lui Irod cel Mare. relaţia dintre cele trei categorii de izvoare poate fi ilustrată prin trei cercuri suprapuse mai mult sau mai puţin (vezi figura alăturată). Părţile unu şi trei discută rolul şi locul istoriei. în ordine alfabetică.inscripţii sau dovezi materiale. Anexa abordează cartea lui Isaia din două perspective: una istorică şi una arheologică. din pricina contextului „cald“. Ceea ce era clar atunci. Partea a doua cuprinde o listă. respectiv arheologiei în studierea Scripturii. Ea conţine cinci părţi. în cartea sa The Stones and the Bible. inscripţiile (înscrisuri de dimensiuni mici pe diferite obiecte) şi dovezile materiale (obiecte materiale scoase la lumină de săpăturile arheologice). Dacă în nici un alt domeniu nu se insistă asupra necesităţii aceastei duble confirmări. Old Testament Archaeology. În concepţia lui. deoarece profetul a precizat doar contextul istoric al evenimentelor şi a făcut-o în termeni foarte vagi. a localităţilor. totuşi despre existenţa nici unuia dintre ei nu s-a găsit nici măcar o singură „inscripţie“ pînă în anii 1960. nu mai este la fel de clar astăzi.spune el . dar în nici un caz nu poate fi reclamată ca obligatorie pentru a putea da crezare uneia sau alteia dintre dovezi. Nimeni nici nu s-a gîndit vreodată să pună sub semnul îndoielii . Or. Yamauchi scoate în evidenţă inconsecvenţa celor care au emis pretenţia nevoii imperative a unei duble confirmări pentru fiecare dată istorică din Biblie. Izvoare istorice Edwin Yamauchi. tocmai lucrul acesta vrea să-l faciliteze anexa de faţă. cum am văzut mai sus.

Kelly Williams. SCM Press LTD. Grand Rapids. 3. John. 1948. Michigan. 1960. II. New York. 1987. Old Testament Bible History. . History of the Persian Empire. 7. James. Bright. I. 1971. Albright. W. Middlesex. 11. 10. T.să identificăm şi să datăm cît mai uşor evenimentele istorice din carte.. The Kingdom of God. 9. 1949. Regency Reference Library. Chicago-London. William. Grand Rapids.Bary. 12. H. The University of Chicago Press. Baker Book House. Grand Rapids. 1976. The Ancient Near East . Merrill. Princeton University Press. Pritchard. noi fiind obligaţi să interpretăm interpretarea altora. Michigan. 1981. Grand Rapids. Alfred. Harmondsworth. 1953. 1876-1887. 1985. Olmstead. Publications. The Complete Works of Josephus. H. M. I-V. Tenney. Revised Edition. A History of Israel.. Harcourt Brace Jovanovich. Nashville. Merrill. J. 8. A. New Jersey. Michigan. Eerdmans. Walton. Kingdom of Priests. 1973. The Zondervan Pictorial Encyclopedia of the Bible. Michigan. Bright. Moody Press Chicago. W. Flavius Josephus.123 3. A history of Old Testament Israel. F. Abingdon Press. Hallo. Vol. La baza tuturor datelor din anexă stau sursele bibliografice menţionate mai jos. Bloomsbury Street. Surse bibliografice 1. 6. The Archaeology of Palestine. Kregel. The Moody Atlas of The Bible Lands. London. Edersheim. 2. John. Princeton. B.. Beitzel. Simpson. 5. translated by William Whiston. 4. Chronological and Background Charts of the Old 123 Precizăm că toate aceste surse trebuie considerate surse secundare. Vol. C. A. 1975. Eugene.A History. The Ancient Near East / An Anthology of Texts and Picture. John. sursele primare sau izvoarele istorice primare fiind însăşi inscripţiile şi dovezile materiale după care au fost întocmite sursele de mai jos. Această depărtare cu un pas de sursele primare interpune între noi şi ele interpretarea autorilor surselor secundare. Penguin Books.

Asiria (Puterea militară şi politică principală de care se ocupă Isaia) Perioada neo-asiriană (900-612). în vecinătatea Hamatului. 612 Recîştigă o libertate parţială.Testament. The University of Chicago Press. în care au fost atrase şi Arpadul. 732 Atît Amonul cît şi Moabul şi Edomul ajung să plătească tribut Asiriei sub Tiglat-Pileser III (745-727). sub titlul Tabele şi diagrame cronologice ale Vechiului Testament. . motiv pentru care este menţionată mereu împreună cu Hamatul. 581 Se răzvrăteşte împotriva Babilonului. 741/740 După un asediu de trei ani. Wilson. odată cu căderea cetăţii Ninive. În rîndurile de mai jos vom oferi date legate de împăraţii Asiriei şi conflictele militare în care au fost implicaţi: 124 Cartea va apare la Editura Logos. Academie Books. 1978. John. Arpadul (Is. Michigan. 1951. 10:9. 738 Îşi recîştigă libertatea. împreună cu Moabul. revolta iniţiată de Ilu-bindi din Hamat. Cluj. 37:13) Cetatea se găseşte în nordul Siriei. Arpadul este încorporat în sistemul provinciilor asiriene de către Tiglat-Pileser III. The Culture of Ancient Egypt. Damascul şi mai multe cetăţi din Palestina.124 13. B. în Siria de Nord. DATE ISTORICE Amon (Is. A. 11:14) relevante pentru studiul cărţii Isaia: o listă alfabetică de date istorice125 780 Este cucerit de Ozia şi Ieroboam II. 720 Sargon II înfrînge lîngă Qarqar. Chicago. 125 Toate datele care urmează sînt înainte de Hristos. 607 Împreună cu Moabul şi Edomul atacă Iuda în numele Babilonului. scuturînd jugul lui Iotam (2 Cron 27:5). Grand Rapids. 36:19. dar este recucerit. Pentru cartea Isaia este relevantă perioada care începe cu domnia lui Tiglat-Pileser III 745-727.

Hiram. Osea a refuzat să-şi plătească tributul anual.după spusele analelor lui . înlăturîndu-l de la putere pe Pecah. Filistia.Tiglat-Pileser III (745-727) 744. Sargon distruge Karkemişul şi-i deportează pe locuitori. atrăgînd în coaliţie . 720 Marduk-apa-iddina (Merodac-Baladan) se răscoală şi reuşeşte să cîştige şi să păstreze independenţa Babilonului între 721-711. Edomul şi Moabul sînt silite să plătească tribut Asiriei. Nu se ştie exact de ce n-a fost la comanda armatelor sale la căderea Samariei în 722. Salmanasar V a asediat Samaria. Salmanasar V (2 Împ. 739. Iuda (Ahaz). 743/742 Aziru din Yaudi (posibil să fie vorba de Ozia.6. Salmanasar V (727-722) 725 Cînd în al şaptelea an al domniei lui. Tiglat-Pileser III. 713 Aşdodul se răzvrăteşte. şi Reţin. împăratul lui Iuda) şi aliaţii lui sînt înfrînţi. în care au fost atraşi şi Arpadul. împăratul lui Israel. revolta iniţiată de Ilu-bindi din Hamat.17:5. Ascalon şi Gaza se răzvrătesc. Babilon şi din alte cetăţi. dar sînt înfrînte de armatele asiriene. Încurajate de Egipt. împăratul Siriei. între rîurile Tigru şi Zagros. încorporează Arpadul în sistemul provinciilor asiriene. 741 734 733 După un asediu de trei ani. Printre cei obligaţi să plătească tribut s-au numărat şi Menahem (752-742). 717 În urma răzvrătirii sale. p. cu toate că Samaria fusese asediată încă cu trei ani înainte de fratele şi predecesorul său. 719 În locul celor deportaţi în 722 sînt aduşi şi aşezaţi în Samaria oameni din Hamat. Bătălia s-a dat la Der. pentru a-i obliga să plătească tribut şi pentru a-i împiedica să se alieze cu regele Sarduri din Urartu. principalul său oponent din nord. 737 raiduri regulate împotriva împăraţilor din Munţii Zagros. fiul lui Remalia. 720 Înfrînge lîngă Qarqar. 297). Damascul şi Palestina. chemat de Ahaz în ajutor. în Siria de Nord. cucereşte Damascul (733/732) şi nordul lui Israel. vezi şi traducerea inscripţiilor despre căderea Samariei. împăratul Tirului. Sargon II (721-705) 722 Se declară cuceritorul Samariei.

Grand Rapids.Sargon . Sennaherib (704-881) 705 Merodac-Baladan recucereşte tronul Babilonului 703 Sennaherib învinge armatele lui Merodac-Baladan la Kiş şi deportează 208. A doua zi dimineaţă. Aceasta explică şi trimiterea mesagerilor lui la Ezechia (Is. ultimul bastion al rezistenţei asiriene Babilonul (Is. Merrill Tenney. 701 Răspunzînd unei revolte din vest. iar Merodac-Baladan este obligat să fugă. Atît textul biblic. 710 Asiria atacă Babilonul. iar Merodac-Baladan este obligat să fugă. 39:1. 340. Merodac-Baladan se retrage în sud. 21:9. p. 300-303. 48:14. care deportează 208. 3. un mare număr dintre ei au pierit. 47:1. Sennaherib coboară în Palestina şi înfrînge cetăţile răzvrătite. cît şi analele asiriene confirmă promisiunea de ajutor din partea Egiptului. 6. 19. 22. Vol. Regency Reference Library. C. pînă cînd trei ani mai tîrziu reuşeşte să obţină ajutor militar din Elam. . care noaptea au devorat tolbele cu săgeţi ale duşmanului şi toate chingile de la scuturi. cînd au pornit la luptă. Bătălia s-a dat la Der. Herodot spune că nereuşita asedierii Ierusalimului s-a datorat „unei mari mulţimi de şoareci de cîmp. Relatînd cele întîmplate. 39). 710 Asiria atacă Babilonul. Merodac-Baladan se retrage în sud.şi pe Iuda. 39). Sennaherib înfrînge coaliţia. 7. Aceasta explică şi trimiterea mesagerilor lui la Ezechia (Is. Sennaherib înfrînge coaliţia. Edom şi Moab. 43:14. 1975. p.126 pustieşte Iuda şi încercuieşte Ierusalimul.000 de prizonieri.127 612 Căderea cetăţii Ninive 610 Căderea cetăţii Haran 605 Căderea cetăţii Karkemiş. Iuda. The Zondervan Pictorial Encyclopedia of the Bible. 13:1. între rîul Tigru şi Zagros. 126 127 Vezi cetăţile menţionate pe Prisma lui Sennaherib. V.000 de prizonieri. 703 Armatele lui Merodac-Baladan sînt învinse la Kiş de către Sennaherib. Caldeea şi Aram. 14:4. pînă cînd trei ani mai tîrziu reuşeşte să obţină ajutor militar din Elam. neavînd arme cu care să se apere“. 20) 720 Marduk-apa-iddina (Merodac-Baladan) se răscoală şi reuşeşte să cîştige şi să păstreze independenţa Babilonului între 721-711. 1976. 705 Merodac-Baladan recucereşte tronul Babilonului. Moabul şi Edomul sînt obligaţi să plătească tribut Asiriei. dar trebuie să se întoarcă în ţară fără să-l poată cuceri. 711 Aşdodul este cucerit. Michigan. Caldeea şi Aram.

Nabopolasar (625-605) Nebucadneţar (605-562) 605 îi bate pe egipteni la Karkemiş Nabonide (556-539) Slăbirea imperiului a fost accentuată de faptul că. stîrnind mînia preoţilor şi a poporului.128 Karkemiş (Is. Este foarte probabil să fie vorba de cetatea care astăzi poartă numele de Kullan Koy. Cirus a intrat în Babilon şi s-a prezentat preoţilor şi poporului drept un eliberator trimis de zei. În 10 octombrie cade cetatea Sippar. împăratul Asiriei (Is. care marchează locul cetăţii biblice Calno“. În septembrie sînt învinse armatele babiloniene în localitatea Opis. 1976. Vol. 717 Karkemişul a fost capturat de Sargon II. Belşaţar. 46:2). Calno (Is. Pe de altă parte. la 60 de mile nord de Alep. În 12 octombrie 539 cetatea Babilon cade în mîinile armatelor lui Cirus. pe de o parte. capturează cetatea. în ultimii paisprezece ani ai domniei lui. a neglijat cultul zeilor Babilonului. aşezată la şase mile nord de Arpad. i-a învins pe egipteni şi a cucerit-o. iar Belşaţar este omorît. pe Tigru. 609 Neco II. urmărindu-i pînă la Hamat (Ier. Grand Rapids. împăratul Egiptului. Ultimul împărat independent al Karkemişului a fost Pisiris. Nabonide a lăsat administrarea metropolei fiului său. 605 Nebucadneţar II. 10:9) Cetatea era situată în nordul Siriei. făcînd din ea o bază militară de unde a continuat să-i atace pe babilonieni (2 Cron. Regency Reference Library. 35:20). 128 C.I. The Zondervan Pictorial Encyclopedia of the Bible. Michigan. p. 10:9). 1975. 694. îmbrăţişînd cultul zeului Sin din Haran. atacînd prin surprindere cetatea. 10:9) „În documentele asiriene este menţionată frecvent cetatea Kullania în conjuncţie cu Arpadul. Merrill Tenney. . pe rîul Eufrat.

răzvrătit împotriva Asiriei. făcînd din cetatea Hebron capitala lor. Ier. Acest teritoriu este cunoscut în perioada nou-testamentală sub numele de Idumeea. ultimul faraon al celei de a XX-a dinastii. 41:25. 22. bucurîndu-se de înfrîngerea duşmanului lor de secole (Ps. 539 Cirus a intrat în Babilon şi s-a prezentat preoţilor şi poporului drept un liberator binevoitor. 48:14. 45:1-15. 31. împreună cu Moabul şi cu Amonul. Egipt (În nenumărate versete răspîndite în capitolele: 7. 23. pe care l-a întîlnit la graniţele Egiptului pentru a-i dărui doisprezece cai mari. 44:28. În numele Babilonului atacă Iuda. Ajunge să plătească tribut lui Tiglat-Pileser III (745-727). Ier. 45. Se supune de bună voie şi va rămîne sub dominaţia babiloniană. 36. 30. 19. 11:14. 34:5-17. 49:7-22. Odată cu căderea cetăţii Ninive îşi recapătă parţial libertatea. capitala ţării. Obad. 52). 15). 4:21. probabil o prescurtare pentru Osorkon IV. 46:11. Cirus (539-530) (Is. cere în zadar ajutor lui So (2 Împ. Edomul se aliază cu Israel şi Aram şi îşi recîştigă libertatea. Isaia în 45:14. Se aliază cu Babilonul în atacul asupra Ierusalimului. împăratul Asiriei. Neputinţa lui Osorkon este ilustrată clar în faptul că în 716 a trebuit să cîştige bunăvoinţa lui Sargon II. 63:1) 794 780 735 732 612 607 604 587 Amaţia (796-767) invadează Edomul şi cucereşte Sela. Despre acest eveniment a profeţit. 27.17:4). luînd chiar prinşi de război de la Ahaz. 945-715 dinastia a XXII / XXIII-a 725 Osea. cucereşte Egiptul. 43. Edom (Is. 20. 12 Oct. 137:7. Cucerirea ţării este terminată de Ozia şi Ieroboam II.10. fiul lui Cirus. 20:11. ultimul împărat al lui Israel. O gupare de edomiţi a ocupat sudul Iudeii. 12. probabil. În primul an de domnie a lui Ahaz.Cambise (530-522) 525 Cambise. . 10-16). 11. Plîng.

Am afirmat că Isaia şi-a redactat oracolele profetice nu mult după evenimentele din 701 î. El devine împărat al ţării Cuş. 666 / 665 Egiptul este invadat din nou de Asiria. punînd capăt dinastiei a XXIV-a. În acest caz menţionarea morţii împăratului Sennaherib (Is. Shebitku. Dinastia Cuşită sau Nubiană 715 Shabako din Nubia a invadat Egiptul. a trecut la o politică mult mai ambiţioasă şi deci mult mai agresivă faţă de Asiria. dar Iosia. Cu această ocazie cade Teba. S-ar putea ca această menţionare să constituie un adaos editorial ulterior scrierii cărţii. 671 Egiptul este cotropit de Asiria. Is. 130 129 . 720-715 dinastia a XXIV-a 720-715 Bekenranef. 727-720 Tefnakht. 664 / 663 Prin politica sa ostilă faţă de Asiria. ca exponent al dinastiei a XXIV-a. 23:29). şi a întîrziat astfel suficient de mult Vezi traducerea fragmentului din Cronicilor eponime legat de căderea Aşdodului.Hr. la strîmtoarea de la Meghiddo.Hr. Tanwetamani (sau Tanutamon) atrage asupra Egiptului o nouă invazie asiriană. Nu ştim de ce îl menţionează Isaia ca împărat al Etiopiei în textul nostru (Is. el l-a extrădat pe împăratul Aşdodului. Tirhaca era prinţul moştenitor al tronului. şi împărat al Egiptului abia în 690/689. Shabako a fost neutru faţă de Asiria. Unii susţin că deoarece Isaia menţionează ca împlinite evenimentele legate de moartea lui Sennaherib (681).).730-715 Două noi puteri au început să-şi dispute întîietatea în Egipt. împăratul lui Iuda i-a tăiat calea (2 Împ. 664-525 dinastia a XXVI-a Egiptul şi-a recîştigat independenţa şi a redevenit o ţară prosperă. 37:9). 37:38) ridică probleme. pentru că evenimentul a avut loc mult mai tîrziu (681 î. a cîştigat împărăţia. trimiţîndu-l legat în Asiria. sau al Etiopiei. În 712/711. în vara anului 609. 609 Neco II a vrut să vină în ajutorul Asiriei. Pe vremea aceea. punîndu-se astfel capăt dinastiei a XXV-a. situaţie care a dăinuit mai bine de un secol. El a fost probabil faraonul care l-a trimis pe fratele său mai tînăr Tirhaca în ajutorul lui Ezechia (2 Împ.129 701 Succesorul său. 715-664 dinastia a XXV-a. împotriva Babilonului. 37:9). fiul lui Tefnakht a domnit singur peste Egipt. succesorul lui Tirhaca. la cererea lui Sargon II. prinţul cetăţii Sais. 19:9.130 s-ar prea putea ca din această perspectivă să fi privit Isaia şi funcţia lui Tirhaca.

Aşdodul se revoltă împotriva Asiriei.înaintarea armatelor egiptene pentru ca Babilonul să dea lovitura de graţie Asiriei în Haran. Despre acest eveniment a profeţit. Ascalon şi Gaza . Iuda refuză. 605 Nebucadneţar II. Aşdod. Cuşită sau Nubiană. şi care voia să îndepărteze pericolul asirian de la graniţele ţării lui. Neco II. încercînd o coaliţie militară la care. 11:14. 28:18). 46:2) 601 Armatele lui Nebucadneţar s-au ciocnit într-o luptă deschisă cu armatele egiptene ale lui Neco II. fiul lui Cirus. persanul. atacînd prin surprindere cetatea Karkemiş. 11:11. cucerindu-i multe cetăţi. împăratul Egiptului. 701 După cucerirea Tirului şi după ce cetăţile Byblos. Sennaherib coboară şi bate Ecronul şi Ascalonul. dar sînt înfrînte de armatele asiriene ale lui Tiglat-Pileser III şi obligate să plătească tribut. capturează cetatea Karkemiş. Etiopia (Is. Edomul şi Amonul se grăbesc să plătească tributul supunerii lor. împăratul lui Iuda. 18:18). au fost invitaţi să ia parte şi Iuda. 715 Ezechia cucereşte cetatea Gaza (2 Împ. Iosia a plătit cu viaţa îndrăzneala sa. 35:20). după datele pe care le avem în Cronicile eponime. 714/713 La îndemnul lui Shabako din Nubia. 2:6. făcînd din ea o bază militară de unde a continuat să-i atace pe babilonieni (2 Cron. Moabul şi Edomul.se răzvrătesc. precum şi Moabul. şi este inclusă în istoria Egiptului. Arvad. Isaia în 45:14. învingîndu-i pe Egipteni şi urmărindu-i pînă la Hamat (Ier. Filistia (Is. probabil. 9:12. iar revolta este înăbuşită de Sargon II şi Aşdodul este cucerit în 712/711 (Is. 20). 37:9) Perioada din istoria Etiopiei care este relevantă pentru studierea cărţii Isaia priveşte dinastia a XXV-a. Is. cetăţi . 18:1-7. 734 Încurajaţi de Egipt. 525-402 Dinastia a XXVII-a (sub dominaţie persană) 525 Egiptul este cucerit de Cambise. 20:1-6. care cu un an înainte invadase Egiptul instaurînd dinastia a XXV-a Cuşită sau Nubiană. 14:28-32) 785 Subjugată de către Ozia. 735 Filistia invadează Iuda în timpul lui Ahaz (2 Cron. a cucerit cetatea.două dintre cetăţile împărăteşti ale Filistiei . Ninive căzuse deja în 612.

în 738. 11:11. împăratul Siriei. Sargon II cucereşte Samaria după un asediu de trei ani. 131 . împreună cu locuitori din diferite alte teritorii ocupate de el (Is.filistene răzvrătite. Osea (732-722) 722 În urma răzvrătirii lui Osea. 36:19. O parte din locuitorii cetăţii au fot duşi şi aşezaţi în Samaria. 10:9. 37:13) O cetate din Siria. fiul lui Menahem (742-740). 735 fiul lui Remalia (752-732). chemat de Ahaz în ajutor. fiul lui Ieroboam (753-752).10:9. fiul lui Gadi (752-742). împăratul Israelului. Israel Împăraţii şi conflictele militare ale lui Israel Ieroboam II (793-753). Al doilea rînd de date vizînd anii de domnie ai împăraţilor lui Israel şi Iuda sînt date după calculele lui W. împăratul Asiriei. un cunoscut arheolog născut în America de Sud şi educat în Statele Unite. îl atacă pe Ahaz (Is. şi îl pune pe tron pe Osea (732-722). Fixînd data morţii lui Menahem. 37:13). 7:1-17) fără să-l poată însă birui. (745) Menahem. (737-732) Pecah împreună cu Reţin. F. ultimul faraon al celei de a XXII-a dinastii). supune Israelul şi îl înlătură pe Pecah. membru şi director al colii Americane de Cercetări Orientale între 1919-1936. a condus numeroase echipe de arheologi în excavările din Palestina. el datează domnia lui Ozia între anii 783-742. (786-746)131 Zaharia. (738-737) Pecah. străbătută de rîul Orontes. în nădejdea că va primi ajutor din partea lui So (2 Împ. W. 740 720 Tiglat-Pileser a cucerit cetatea şi a obligat-o să plătească tribut. început de Salmanasar V. fiul lui Remalia. care refuză să plătească tribut. (746-745) fiul lui Iabeş (752). împotriva lui Reţin şi Pecah. Hamat (Is. Albright. F. Şalum. 36:19. probabil o prescurtare pentru Osorkon IV. Sargon II cucereşte şi dărîmă cetatea. Albright. 733/732 Tiglat-Pileser III. (745-738) Pecahia. 17:4.

împăratul lui Iuda şi aliaţii lui sînt înfrînţi de armatele lui Tiglat-Pileser III şi obligaţi să plătească tribut Asiriei. 26:16-21). deşi chemat de Ahaz în ajutor. s-a purtat cu el cum s-ar purta cu un vrăjmaş şi nu l-a ajutat“. probabil. şi Pecah. „a venit împotriva lui. Iotam (750-731) Din 750 coregent cu tatăl său Ozia. a Moabului. 701 În pofida atenţionărilor lui Isaia. şi i-a biruit. dimpotrivă. dar a cucerit cetatea Elat. zece mii de cori de grîu. 735 Edomul nu numai că şi-a reafirmat independenţa. Ezechia a intrat în coaliţia militară împotriva Asiriei. au atacat Iuda. în urma refuzului lui Iotam de a li se alătura în coaliţia anti-asiriană. şi zece mii de orz.Iuda Împăraţii şi conflictele militare ale lui Iuda Ozia (792-740). După înfrîngerea Tirului şi a cetăţilor filistene şi după capitularea Edomului. 27:5). 2 Cron. Fiii lui Amon i-au dat în anul acela o sută de talanţi de argint. l-a obligat la vasalitate şi la plata unui tribut greu. amoniţii au refuzat. Iotam „a fost în război cu împăratul fiilor lui Amon. 733/732 Tiglat-Pileser III. împăratul lui Israel. şi i-au plătit tot atît pe anul al doilea şi al treilea“ (2 Cron. pentru că Iotam a murit chiar în acel an. Ezechia (715-686) 715 Ezechia atacă Filistia şi o bate. (783-742) 743/742 Ozia. 28:17). 738 După moartea lui Ozia (740). a Amonului şi a cetăţilor Arpad şi Byblos. dar atacul a lovit în Ahaz. împăratul Siriei. Reţin. să plătească tributul pe care-l plăteau înainte lui Ozia. Ahaz (735-715) Coregent din 735 cu tatăl său Iotam. 735 Filistia a cucerit cetăţi din Neghev şi Şefela. întrucît acesta a devenit lepros datorită neascultării de Dumnezeu (2 Cron. port la Golful Aqaba şi au invadat partea de sud a lui Iuda (2 Împ. 735 . împăratul Asiriei. Sennaherib a pustiit Iuda şi a încercuit Ierusalimul. 14:22.

Ezechia a fost obligat să plătească un tribut greu. Ahaz şi Ezechia. 11:14. 17:1-2) (cu capitala la Damasc) Reţin (750-732) 740 Reţin şi Menahem. Se revoltă împotriva Asiriei. Ajunge să plătească tribut Asiriei sub Tiglat-Pileser III (745-727). 28:17). Este subjugat de Nebucadneţar. capitulează în faţa lui Sennaherib şi se obligă la plătirea unui tribut anual. au plătit tribut lui Tiglat-Pileser III. 15:1-16:14. pe care au dat-o Edomului (2 Împ. 16:6. Siria (Is. 7:1-15). împăratul Asiriei. Analele asiriene nu menţionează însă Moabul. Sirienii au coborît pînă la Golful Aqaba şi au cucerit cetatea Elat. După căderea Tirului. care tocmai urcase pe tron după moartea tatălui său. împăratul Asiriei. 25:10) 780 732 711 701 690 612 605 581 Este cucerit de Ozia şi Ieroboam II şi rămîne sub ocupaţia lui Iuda pe vremea lui Iotam. 7:1-17. dar revolta este suprimată de Sennaherib. 2 Cron. . după ce bate Tirul obligîndu-l să plătească tribut şi Israelul deportînd o parte din locuitorii lui (Is. Reţin a fost omorît la căderea cetăţii. Fiind unul dintre membri coaliţiei iniţiate de cetatea filisteană Aşdod. Moabul este cucerit de Sargon II. Moab (Is. asediază Damascul. Odată cu căderea cetăţii Ninive îşi recapătă parţial libertatea. la refuzul lui Iotam de a intra în coaliţia anti-asiriană pe care o pregăteau. iar după doi ani îl cucereşte. împăratul lui Israel. 8:1-6.fără să poată intra însă în cetate. 732 Tiglat-Pileser III. răspunzînd la chemarea lui Ahaz. s-au aliat împotriva lui Iuda. Se răzvrăteşte şi este recucerit de Babilon. atacîndu-l pe Ahaz (Is. 737-735 Reţin şi Pecah. împăratul lui Israel. 9:10).

132 . „împărţitorul cununilor împărăteşti. înainte de a coborî în Israel şi înainte de a se răfui cu Damascul. Biblia şi Arheologia132 După ploaia de atacuri din ultimii două sute de ani. ai căror negustori erau nişte voievozi“ . 23:12). 23:1-18) Important port fenician. care este doar o ramură a arheologiei. 300-303). Aceasta dovedeşte rolul important pe care l-au atribuit Tirului cei din coaliţie (vezi Isaia 23 şi traducerea inscripţiei de pe Prisma lui Sennaherib. precum şi flota comercială şi de război foarte bine organizată. După înfrîngerea Tirului. aerul proaspăt pe care descoperirile arheologice ni-l facilitează este din ce în ce mai bogat.Tirul şi Sidonul (Is. împăratul Asiriei. atunci cînd vedem cu ochii noştri lucrurile despre care am citit. probabil. C. BIBLIA ŞI ARHEOLOGIA rolul şi locul arheologiei în studierea Scripturii 1. care s-a concentrat în primul rînd asupra istoricităţii textului Scripturii. în mijlocul atmosferei poluate de ofensiva liberală. pe vremea lui Isaia Tirul era. 701 Sidonul şi Tirul sînt printre primele cetăţi din coaliţia anti-asiriană care sînt cucerite şi distruse de Sennaherib. printre cei obligaţi să plătească tribut s-a numărat şi împăratul Tirului. Iar îndoiala privind istoricitatea textelor biblice degenerează în îndoială cu privire la mesajul teologic al acestor texte.„fiica Sidonului“ (Is. au făcut din cetăţile ei. Iar de o sută de ani încoace. multe dintre celelalte membre ale coaliţiei capitulează. în majoritatea dintre noi s-a strecurat îndoiala. Împăratul Tirului fuge în Cipru şi este înlocuit cu un domnitor pe placul Asiriei. aşezarea ei geografică şi configuraţia coastei marine care a permis amenajarea porturilor maritime. Iată de ce. p. Deşi Fenicia era o ţară săracă din punct de vedere al posibilităţilor agricole. Tir şi Sidon. 743/742 Cînd în 743 Tiglat-Pileser III porneşte în campania sa împotriva cetăţilor răzvrătite din vest. obligîndu-l să plătească tribut. şi bucuria pe care o ai văzînd astfel de dovezi arheologice Tot ceea ce discutăm în continuare se referă la arheologia biblică. aşezat la 25 de mile sud de Sidon. constituind doar o fracţiune din cercetările ei şi din domeniul ei de interes. Ca orice reacţie însă. 732 Tiglat-Pileser III. bate Tirul. o colonie a Sidonului .spune Isaia (23:8). am ajuns să respirăm o gură de aer proaspăt. răspunzînd la chemarea lui Ahaz. e ca şi cum.

basoreliefurile care odinioară împodobeau somptuoasa sală festivă a palatului său. nimeni nu ar îndrăzni să afirme. Cu mii de ani în urmă. Dacă am afirma deci că Biblia nu poate fi corect înţeleasă fără aportul arheologiei. această apatie a durat pînă în 1947. Descoperirile arheologice sînt departe de a fi complete Muzeul Britanic din Londra. În 1906 au fost aduse la lumina zilei ruinele capitalei Imperiului Hitit.. ar trebui să negăm tot ce s-a făcut în domeniul teologiei în cele nouăsprezece secole precedente. care în 701 î. Arheologia .o disciplină relativ tînără Pentru cei care vor fi ispitiţi să supraliciteze aportul arheologiei la interpretarea Scripturii.134. este important să subliniem faptul că arheologia este o disciplină relativ tînără. ca şi cum fără aceste dovezi ale arheologiei textele Scripturii n-ar putea fi interpretate corect. despre care s-a afirmat multă vreme că de fapt nici n-a existat. La zidirea întregii cetăţi au lucrat şi robii evrei expatriaţi de Nebucadneţar. poarta străjuia calea procesiunilor sacre din Babilon.!“. ca disciplină. cel care în 539 î. 134 133 . Poarta Iştar era placată cu ceramică glazurată albastră. În 1929 s-a făcut marea descoperire de la Ras Shamra. pe cînd alţii vor da din mînă cu dezinvoltură şi vor spune: „Se poate şi fără. Cu sporadice întreruperi. După Primul Război Mondial s-a încheiat un acord între Palestina şi Marea Britanie în vederea excavărilor sistematice în ara Sfîntă. Perioada arheologiei ştiinţifice începe odată cu dezvoltarea şi generalizarea tehnicilor arheologice.îşi are extremele ei. Poarta se află expusă la Muzeul Pergamum din Berlin. şi rezidirea Ierusalimului şi a Templului. ce reprezintă dragonul „muşnuşşu“ al lui Marduk alternînd cu rînduri ce reprezintă boul lui Hadad.. Cilindrul lui Cirus. Conflictul arabo-israelian care s-a declanşat după Al Doilea Război Mondial a îngreunat însă foarte mult cercetările arheologice în Palestina. 2. În 1899 au început excavările ruinelor Babilonului. avînd pe ea zeci de basoreliefuri din ceramică colorată. nu are nici o sută de ani încă. a introdus metoda datării pe baza secvenţelor ceramice.Prisma lui Sennaherib133. împlinind astfel profeţia lui Isaia etc. Unii vor fi ispitiţi să exclame: „În sfîrşit. Începuturile ei sînt legate de numele lui Flinders Petrie. a decretat repatrierea robilor evrei. 37:36). fabuloasa Poartă Iştar. El este cel care. în ultima decadă a secolului al XIX-lea. Acest scurt sumar este suficient să sublinieze că arheologia ştiinţifică. După Flinders săpăturile arheologice s-au intensificat. ceea ce. dispuse în şiruri. cînd descoperirile de la Marea Moartă au reaprins febra cercetărilor.!“.. a simţit nuiaua mîniei lui Dumnezeu (Is. 3.. dezvelindu-se rămăşiţele înfloritoarei civilizaţii ugaritice.Hr. Aceste două extreme se cuvin comentate şi tocmai lucrul acesta îl vom încerca în rîndurile ce urmează. bineînţeles.Hr. . puternicul împărat al Asiriei.

Old Testament Archaeology. arheologia lasă în seama noastră să facem pasul decisiv: să descoperim semnificaţia teologică a textului pe care ea l-a clarificat sau l-a 135 Edwin Yamauchi. devenind astfel accesibil experţilor şi publicului larg. . 159. The Stones and the Scriptures. de pildă. 1993. Grand Rapids. Yamauchi afirmă că: a. 1:7. de vîrsta arheologiei ştiinţifice se leagă direct şi realizările ei. nu trebuie oare să conchidem că încrederea în mesajul spiritual ne este întărită imens ori de cîte ori arheologia demonstrează veridicitatea contextului unei afirmaţii teologice?“.Pe de altă parte. numai un procent din procentul foarte mic de informaţii acumulate în urma excavărilor a fost publicat. p. pe Howard Vos: „. Edwin Yamauchi ne oferă cîteva informaţii care ne ajută să devenim şi mai ponderaţi în bucuria ce o simţim în faţa descoperirilor arheologice. J. e. să aşeze în perspectiva corectă cronologii.135 4. c. p. Curs litografiat.. trebuie să adăugăm încă un avertisment pentru cei care sînt prea entuziaşti în faţa descoperirilor ei. 136 A. Hoerth. Baker Book House. Michigan.din moment ce strategia duşmanului mesajului teologic al Bibliei a fost să arunce îndoiala asupra acestui mesaj prin a ataca afirmaţiile cu caracter istoric şi ştiinţific din Scriptură. evenimente obscure şi obiceiuri sociale ciudate şi să confirme istoricitatea cuvintelor Scripturii. b. 1987. În cartea sa The Stones and the Scriptures [Pietrele şi Scriptura]. Dar după ce şi-a împlinit cu prisosinţă rolul. Dovada istorică nu este şi o dovadă teologică La vîrsta tînără a arheologiei şi la numărul limitat de informaţii furnizate de ea pînă în prezent. foarte puţine din localităţile antice au fost descoperite sau chiar identificate.136 Într-adevăr. multe dintre aceste locuri abia dacă au fost atinse şi totala lor excavare ar dura secole. În acest sens Hoerth îl citează. probabil mai puţin de 2% din toate localităţile cunoscute şi identificate au fost cercetate. rolul arheologiei biblice este să aducă la lumină limbi uitate. d. Nu de puţine ori teologii evanghelici au considerat că descoperirile arheologice sînt dovezi ce confirmă că spusele Scripturii sînt adevărate nu numai pe planul istoriei. ci şi pe cel al teologiei. foarte puţin din ceea ce s-a făcut sau din ceea ce s-a scris în antichitate a supravieţuit pînă în zilele noastre..

caracterul Său. 9:8. arheologia poate schimba atitudinea noastră faţă de textul biblic. . înţelegem că porunca are un caracter de prevedere şi că ea a fost dată ca să-l ajute pe israelit să evite ispita idolatriei. Celor care ar putea să creadă că fără cunoştinţe de arheologie este imposibil să înţelegi Biblia. a. Ajutîndu-ne să înţelegem cultura poporului lui Dumnezeu şi cultura popoarelor din jur despre care ne vorbesc naraţiunile biblice. evenimente şi obiceiuri. Deci a condiţiona interpretarea corectă a Bibliei de 137 A. b.137 În lumina textului din Exod 34:10-28. ci şi o bază istorică solidă pentru concluziile noastre teologice. cit. unde porunca este dată în contextul Sărbătorii Primelor Roade. Concluzie Văzînd că exponenţilor ambelor poziţii analizate mai sus li se cere moderaţie în susţinerea părerilor lor. trebuie să le reamintim că (1) arheologia este o disciplină relativ tînără. ceea ce Dumnezeu a intenţionat să comunice ţine tocmai de această semnificaţie teologică a celor relatate în Scriptură. am dori să rezumăm atenţionările de mai sus. Pentru aceştia am dori să punctăm aportul arheologiei la interpretarea Scripturii. 6. Dumnezeu S-a comunicat de fapt pe Sine . (2) descoperirile ei sînt departe de a fi complete şi (3) dovada istorică nu este şi o dovadă teologică. op. cu voinţa noastră. dîndu-ne încrederea că interpretăm un document istoric. arheologia ne ajută să înţelegem anumite texte care. au devenit ermetice pentru el. J. în ultimă instanţă.confirmat prin ceea ce a adus la lumina zilei. Prin rolul ei. planurile Sale şi voinţa Sa. deoarece credinţa reclamă un act de voinţă. Or. Contribuţia arheologiei la interpretarea Scripturii Rîndurile de mai sus ar putea părea argumente în favoarea celor care se grăbesc să afirme că Biblia se poate interpreta foarte bine şi fără aportul descoperirilor arheologice. prin mijlocirea descoperirilor arheologice. Lucrul acesta îl omite Vos. c. Prin descoperirile ei specifice. nu un mit. 5. Un exemplu ar fi textul din Exod 23:19b şi Exod 34:26b „Să nu fierbi iedul în laptele mamei lui“! Abia în acest secol am aflat. Aceasta ne oferă nu numai motivaţie în studierea Scripturii. Iar acceptarea sau respingerea semnificaţiei teologice a ceea ce Dumnezeu ne-a comunicat are de-a face. arheologia facilitează o înţelegere mai adîncă şi mai exactă a semnificaţiei teologice a textului şi a implicaţiilor lui. din pricina prăpastiei culturale mereu crescînde ce se cască între cititor şi lumea Bibliei. cronologii. pentru că prin limbă. că această practică ţinea de un ritual canaanit al fertilităţii. p. Hoerth.

22:1-14. 14. În plus. Biblia ar fi luată din mîna majorităţii oamenilor. 28:21.. la căderea Aşdodului (Is. 30:29-33. 2:12-15. Numărul mare de texte care poartă amprenta evenimentelor din jurul anului 701 şi distribuirea lor în aproape toate capitolele cărţii ne obligă la o cunoaştere cît mai temeinică a ceea ce s-a întîmplat atunci. după cuvintele lui Isaia. Evenimentele de mai jos sînt prezentate în ordinea lor cronologică. Acest ultim document este frecvent amintit în carte. să renunţăm la nădejdea că Biblia va fi cîndva corect interpretată. 6:11-13. care ar rămîne neînţelese fără aportul ei.descoperirile arheologice ar însemna. veţi găsi traduceri care se referă la căderea Samariei (Is. 45 etc. Ca şi în multe alte domenii. (2) poate facilita o înţelegere mai adîncă şi mai exactă a semnificaţiei teologice a textului şi (3) poate chiar să ne ajute să înţelegem semnificaţia anumitor texte. sau. 9. DATE ARHEOLOGICE relevante pentru studiul cărţii Isaia: . 20:1). 10:16-25. deoarece prin descoperirile ei (1) arheologia poate schimba atitudinea noastră faţă de textul biblic.). 18:5-5. Este vorba de asedierea Ierusalimului de către Sennaherib în anul 701 î. 14:25. 24. Is. . iar pe de altă parte. 36:1) La acest eveniment fac referire textele: 1:1-9. 8. 33:1. 29:3-8. pe de o parte. cîţi sînt aceia care au acces la astfel de informaţii? Celor care au posibilitatea să cunoască informaţiile facilitate de descoperirile arheologice legate de textul biblic şi nu-şi iau oboseala s-o facă. 21) şi traducerea inscripţiilor de pe Cilindrul lui Cirus. pentru că referirile lui Isaia la alegerea şi la lucrarea lui Cirus constituie. 13. 28-34. 32:10. cele mai şocante profeţii pentru cei care pun la îndoială faptul că ele ar aparţine lui Isaia (Is. Avînd în vedere acest lucru am insistat pe traducerea a cît mai multe informaţii legate de acest eveniment. În definitiv. „în al patrusprezecelea an al împăratului Ezechia“ (Is. 7:5-10:4).!“. 10. probabil. la căderea Babilonului (Is.. 44:26-28. afirmînd că „se poate şi fără.Hr. se cuvine să aplicăm şi în problema rolului arheologiei în interpretarea textului Scripturii dictonul Scripturii: „Cercetaţi totul şi luaţi ce este bun“! D. la căderea Ierusalimului sub Nebucadneţar (Is. 34:1-3. 39:6-8). 36-37. 5:13-17. pentru a putea înţelege cît mai bine mesajul cărţii. trebuie să le amintim că a renunţa la lumina pe care arheologia ne-o oferă prin descoperirile ei constituie o pierdere la fel de mare. 24:1-13. 31:1.evenimente din Isaia atestate de descoperirile arheologice Studierea cărţii Isaia ne-a ajutat să vedem că există un eveniment major asupra căruia se concentrează autorul şi pe care ne-am străduit să-l ilustrăm şi noi prin inscripţiile a căror traducere o vom oferi în continuare.

Pe Hanno l-am capturat personal. Aceste completări există în textul din limba engleză. Multe dintre profeţiile lui Isaia (13:1-19-25. 140 James B. a uneltit ca să nu mai trimită tributul şi a trimis împăraţilor (care trăiau) în vecinătatea lui mesaje (pline) de ostilităţi împotriva Asiriei. Dintre ei am format un contingent de 50 de care şi i-am făcut pe locuitorii care au rămas să-şi asume poziţia lor (socială). împăratul Aşdodului. de la Samsi. Aceste inscripţii aduc lumină asupra condiţiilor în care s-a organizat coaliţia anti-asiriană iniţiată de Aşdod în care a fost invitat să intre şi Ezechia imediat după urcarea lui pe tron. An Anthology of Texts and Pictures.900 de locuitori. 1958. editată de Pritchard James B. An Anthology of Texts and Pictures. 138 .(711 î.ca şi ei înşişi. Leo Oppenheim. Anul al unsprezecelea: Azuri.Hr. În baza acestor fapte pe care le-a comis. În furia mea. Am primit tribut de la Pir'u din Musuru. şi n-a mai fost văzut. 2. fratele lui mai tînăr. În paranteze sînt trecute completări menite să întregească înţelesul textului şi transliterările anumitor cuvinte. 139 Inscripţiile erau probabil afişate pe pereţi. I. Princeton University Press. 198. Conform inscripţiilor afişate139 Am încercuit şi am cucerit Samaria (Sa-me-ri-na). Princeton University Press. p. The Ancient Near East. 197. împăratul Gazei şi de asemenea Sib'e. împărat peste ei. Princeton. cai (şi) cămile.(722 î. nu am (aşteptat) să adun întreaga putere a armatei mele (sau) să James B.1. New Jersey. Căderea Aşdodului . 195. n-a avut nici un respect faţă de autoritate .Hr. alături sau ca parte componentă a basoreliefurilor din palatul lui Sargon II. I-am bătut. regina Arabiei (şi de la) It'amar Sabeanul: aur în formă de praf. turtanul Egiptului (Mu-şu-ri). iar apoi 20:1) sînt legate de acest eveniment. New Jersey. Traducerea este făcută din culegerea de texte intitulată Ancient Near Eastern Texts Relating to the Old Testament. I. care întotdeauna plănuiesc fapte rele. Vol. în 1955 (prescurtat ANET). Sib'e a fugit de frică (numai) la auzul zgomotului armatei mele (ce se apropia). Isaia fiind contemporan cu evenimentele pe care le-a profeţit. Pritchard. fără să poată ridica nici o pretenţie la tron. au urît domnia lui şi au pus un grec (Ia-ma-ni) să domnească peste ei. au pornit din Rapihu împotriva mea ca să dea o bătălie decisivă. Pritchard. 1958. Vol.)140 Conform inscripţiilor afişate. Acesta. Dar (aceşti) Hitiţi. Traducerea din limba engleză aparţine autorului. Traducătorul în limba engleză a întregului capitol: Assyrian and Babylonian Historical Texts (p. Hanno. Princeton. 196. Căderea Samariei .)138 Căderea Samariei a fost profeţită de Isaia în capitolele 7:5-10:4. Am numit peste ei pe unul dintre ofiţerii mei şi le-am impus tributul care a fost plătit şi de împăratul de dinainte. The Ancient Near East. pg. i-am retras (dreptul la) domnie peste poporul ţării lui şi l-am făcut pe Ahimiti. 189-208) este A. am luat ca ca prinşi de război 27.

. [Dar aceşti] blestemaţi [hitiţi] au conceput [ideea] de a nu trimite tributul şi au pornit o rebeliune împotriva domnitorului lor. pe zeii.. pe vremea cînd apele lor erau gata să se reverse.. Iuda (Ia-u-di).din zile de demult pînă acum . drumul [de care este. de departe.. 3.. ai cărui părinţi ... despre apropierea expediţiei mele şi a fugit în teritoriile lui Musru . personal. [au pregătit] un şanţ adînc de 20 + x (cubits). Asedierea Ierusalimului de către Sennaherib (701 î. Gath.Hr..care aparţin (acum) Etiopiei . fratele lui mai tînăr peste [ei].. mi-am condus armata peste Tigru şi Eufrat ca şi pe uscat... Apoi a transmis domnitorilor din Palestina (Pi-lis-te).. şi a trimis (de asemenea) daruri lui Pir'u.n-au trimis mesageri ca să se intereseze de sănătatea înaintaşilor mei împărăteşti. Ahmiti. împăratul lor. devotat celor spuse de Nebo şi Marduk. pe soţia şi pe copii lui. Totuşi acest grec... într-o regiune de care nu te poţi apropia. Sargon.) .un potentat incapabil să-i mîntuiască ... Moab (şi) celor cei care trăiesc (pe insule) şi aduc tribut şi daruri tâmartu domnului meu Ashur. eu l-am făcut domnitor. care şi-a pus încrederea în propria lui putere şi (de aceea) nu s-a plecat în faţa domniei mele (poruncită de divinitate).pregătesc echipamentul de campare.e. domnitorul de drept. am pus asupra lui un tribut ca cel al împăraţilor de [dinainte].. pentru a. la revăsarea de primăvară. a auzit chiar şi de la o distanţă atît de mare despre grandoarea lui Ashur. ei l-au pus să şadă [tocmai pe tronul] stăpînului său [de mai înainte] şi [ei. l-au alungat. Am numit un ofiţer de-al meu peste ei şi i-am declarat cetăţeni asirieni.. a auzit despre apropierea expediţiei mele (în timp ce eu eram încă) departe. pe grec) în lanţuri. iar ei au tras funiile (jugului meu). Inscripţia de pe prisma spartă A [Aziru. nici chiar în zonele care ne sînt prietene. toată averea şi comoara palatului lui cît şi pe locuitorii ţării lui i-am luat ca pradă de război. Nebo (şi) Marduk. Pe (Ia-ma-ni) un grec oare[care.. el a atins (chiar) apele subterane.şi ascunzătoarea lui n-a putut fi găsită. Împăratul Etiopiei care (trăieşte) într-o [ţară îndepărtată]. şi l-au adus în Asiria.. Ed[om]. împărat] al Aşdodului (lipsă) în baza [acestei crime] din. Am asediat şi am cucerit cetăţile Aşdod. (lipsesc trei rînduri). şi splendoarea domnului meu Ashur l-a copleşit şi. a fugit. nenumărate minciuni rele pentru a-i înstrăina de mine.. împrejurimile lui. El l-a aruncat (i.. Dar eu. împărat în Musru .. cătuşe şi obezi de fier.. Strălucirea împărăţiei mele care inspira veneraţie l-a orbit şi frica l-a copleşit. ci am pornit către Aşdod (numai) cu acei luptători care nu mă părăsesc niciodată.. Dar acest grec a auzit. Am reorganizat (administraţia) acestor cetăţi (şi) am aşezat acolo oameni din (regiunea de) Est pe care am cucerit-o eu. fără vreun drept la tron] ca să fie împărat peste ei.şi i-au cerut să le devină aliat.] cetatea lor pentru atac.].. păzind (cu sfinţenie) poruncile lui Ashur. Asdudimmu. o călătorie lungă.

ilegal.şi (acum) el trage funiile (jugului meu). Prisma lui Sennaherib este o prismă hexagonală din piatră.li s-a făcut frică şi au apelat (după ajutor) la împăraţii Egiptului (Muş(u)ri) (şi) la arcaşii. 170-180 mm şi înălţimea de cca. a fugit departe peste mări şi a pierit.şi ei au şi venit ca să-i ajute. Zaribtu. Joppa. la carele şi la cavaleria împăratului Etiopieie (Meluhha). Le-am cucerit şi le-am prădat. The Ancient Near East. (pentru că el a fost) loial jurămîntului solemn. Banai-Barqa.care l-au aruncat în lanţuri pe Padi. fără întrerupere. Princeton University Press. Pe cîmpia Eltekeh (Al-ta-ku-u) liniile lor de bătaie s-au înşirat împotriva mea şi ei şi-au ascuţit James B. An Anthology of Texts and Pictures. Vol. pg. Akzib şi Akko. 400-450 mm. cetăţi aparţinînd lui Sidqia. împăratul lor. 141 . Urumilki din Biblos. şi mi-au sărutat picioarele. Micul Sidon. şi ele s-au plecat în supunere la picioarele mele.Prisma lui Sennaherib141 ANET. iudeul (Ha-za-qi-(i)a-u amel Ia-u-da-ai . pe care l-a copleşit strălucirea inspiratoare de teroare a puterii mele. Insă pe Sidqia. Luli. l-am deportat şi l-am trimis în Asiria: pe dumnezeii familiei lui. Cît despre toţi împăraţii Amurrului: Menahem (Mi-in-hi-im-mu) din Samsimuruna. care nu s-au plecat (destul de) repede la picioarele mele. împăratul Sidonului. şi care l-au dat în mîinile lui Ezechia. Kammusunadbi din Moab (şi) Aiarammu din Edom. Mitinti din Aşdod. Tuba'lu din Sidon. Abdili'ti din Arvad. peste locuitorii Ascalonului şi i-am impus plătirea unui tribut (şi a) unui dar .(şi) pe care el (Ezechia) l-a ţinut în temniţă. Mahalliba. fiul lui Rukibtu. împăratul lor de mai înainte. am mărşăluit împotriva lui Hatti. Buduili din Bet-Ammon. L-am aşezat pe Sharruludari. În continuarea campaniilor mele militare am asediat cetăţile Dagon. Splendoarea „Armamentului“ lui Ashur.katru (cuvenit) mie (ca) stăpîn al lor . o armată care nu se putea număra .grelele lor daruri tâmartu. Domnul meu. pe nevasta lui. cu deschiderea hexagonului de cca. 199-201. (cu care s-a jurat) pe dumnezeul Ashur. pe copii lui. pe fraţii lui şi pe toţi descendenţii de parte bărbătească din familia lui. Ushu (cetatea de pe mal a Tirului). pe el. care inspira teamă şi veneraţie a copleşit cetăţile lui cele puternice: Marele Sidon. Ea se află în Muzeul Britanic din Londra. 1958. I.împătrit . (toate) cetăţi întărite cu ziduri şi (bine) aprovizionate cu hrană şi apă pentru garnizoanele lui. patricienilor şi oamenilor (de rînd) din Ecron . Bit-Zitti. împăratul Ascalonului. Azuru. Oficialilor. New Jersey. Princeton. 287-288 În a treia mea campanie militară. ei au adus daruri somptuase (igisu) şi . Pritchard. L-am instalat pe tron pe Ethbal (Tuba'lu) ca să fie împăratul lor şi i-am impus un tribut (datorat) mie ca stăpîn (al lui) (ce trebuie plătit) anual. care nu s-a plecat sub jugul meu. ca şi cum el (Padi) i-ar fi fost duşman .

măreaţa mea cetatea de scaun. Cucerirea Ierusalimului de către Nebucadneţar (586 î. la Niniveh. obligîndu-l la plata tributului ce mi se cuvenea mie ca stăpîn. lemn de abanos. combinînd asaltul cu aruncătoare de pietre şi scări cu atacurile pedestraşilor.armele. Cît despre Ezechia. L-am făcut pe Padi. lui Padi. În baza unui oracol (primit) din partea lui Ashur. iudeul. pe care i l-am impus mai tîrziu pe deasupra tributului precedent. cămile. el nu s-a supus jugului meu. împărat al lor. reşedinţa sa regală. cai. împăratul Gazei.care mi se cuvenea mie. ca pe o pasăre în colivia ei. 4. pentru a o întări. cu fildeş. (Ur-sa-li-im-mu) şi l-am aşezat pe tron ca domn al lor.katru . lemn de merişor turcesc (şi) tot felul de comori valoroase. împăratul Aşdodului. bucăţi mari de piatră roşie. ca stăpîn al lui. catîri. Astfel i-am ciopîrţit ţara şi pe deasupra i-am şi mărit tributul şi darul . şi care a fost părăsit de trupele lui de elită şi de voluntari pe care le adusese în Ierusalim. antimoniu. Pe oamenii (de rînd) care erau mai puţin vinovaţi. L-am înconjurat cu întărituri de pămînt pentru a molesta pe cei care ar fi ieşit pe poarta cetăţii lui. domnul meu. Pe ceilalţi. Pe el însuşi l-am făcut prizonier în Ierusalim. care mi-a (inspirat) încredere. În focul bătăliei eu personal am capturat de vii pe luptătorii din carele egiptene împreună cu prinţul lor şi (de asemenea) pe luptătorii din carele împăratului Etiopiei. i-am considerat prizonieri de război. pentru a fi plătit anual. tineri şi bătrîni. Am asediat Ecronul şi i-am ucis pe oficialii şi pe patricienii care erau vinovaţi. venit din Ierusalim. le-am cucerit şi le-am prădat. mi-a trimis. Pentru a preda tributul şi pentru a face actul de supunere el a trimis pe mesagerul său (personal). folosindu-mă de rampe (de pămînt) bine bătătorite şi de berbeci aduşi (astfel) aproape (de ziduri). măgari. animale mari şi mici fără de număr şi le-am considerat captură de război. reşedinţa lui regală. care (acoperite) cu fildeş. spînzurîndu-le trupurile pe stîlpi în jurul cetăţii. care nu au fost acuzaţi de crimă sau de purtare rea i-am eliberat. m-am luptat împotriva lor şi i-am învins. care a fost copleşit de splendorile puterii mele ce inspirau teroarea. I-am asediat 46 dintre cetăţile puternice. pe lîngă 30 de talanţi142 de aur şi 800 de talanţi de argint. le-am luat ţării lui şi le-am dat lui Mitinti. jilţuri-nîmedu (acoperite). împăratul Ecronului şi lui Sillibel. concubine şi muzicanţi femei şi bărbaţi.) 142 Un talant cîntărea 60 de kg. Insuşi Ezechia. fortăreţe întărite şi nenumăratele sate din vecinătatea lor şi le-am cucerit. I-am luat 200150 de prizonieri. piei de elefant. Cetăţile pe care i le-am prădat. .Hr. femei şi bărbaţi. Am asediat cetăţile Eltekeh şi Timnah (Ta-am-na-a). mai tîrziu. pietre scumpe. pe propriile lui fiice.

The Ancient Near East. A înscăunat în cetate un (nou) împărat. Traducerea este făcută din culegerea de texte intitulată Ancient Near Eastern Texts Relating to the Old Testament. armatele s-au ciocnit într-o luptă deschisă. după placul său. Anul 6. 1958.. Pritchard. Princeton University Press.) şi în luna Shabatu s-a reîntors în ţara sa. Impăratul Egiptului a auzit şi şi-a trimis armatele (în întîmpinare). Anul 4: Împăratul Akkadului şi-a strîns armata şi a mărşăluit împotriva ţării Hatti. a luat multă pradă de război şi a adus-o în Babilon. luna Kislimu: Impăratul Akkadului şi-a dus armata în ţara Hatti. pg. editată de Pritchard James B. Traducerea din limba engleză aparţine autorului.. 113. În paranteze sînt trecute completări menite să întregească înţelesul textului şi transliterările anumitor cuvinte. Aceste completări există în textul din limba engleză. El şi-a organizat carăle şi mulţi cai. Anul 8. În luna Kislimu el a luat comanda trupelor sale şi a coborît spre Egipt. În luna Addaru împăratul s-a întors în ţara sa. pricinuindu-şi unii altora pierderi grele. (de asemenea) şi cirezile lor şi chipuri divine în mare număr. New Jersey. luna Kislimu: Impăratul Akkadului şi-a condus trupele în ţara Hatti. luînd multă pradă de război din ţara Arabilor. Leo Oppenheim. 112.) din (. în 1955 (prescurtat ANET). a asediat cetăţile lui Iuda (Ia-a-hu-du) şi împăratul a cucerit cetatea în ziua a două a lunii Addaru.Tableta Babiloniană (ANET 563-564)143 De pe tableta pe care a fost consemnată perioada care începe cu ultimul an (al 21-lea) al lui Nabopolassar şi pînă la al unsprezecelea an al fiului şi succesorului său Nebucadneţar II. luna Tebetu: Împăratul Akkadului a mers în ţara Hatti pînă la Karkemiş (. El şi-a trimis armata din ţara Hatti. Impăratul Akkadului şi armata sa s-au retras şi s-au întors în Babilon. este A.. Au trecut prin ţara Hatti fără să întîmpine vreo rezistenţă. Anul 5: Împăratul Akkadului (a rămas) în ţara sa. Traducătorul în limba engleză a întregului capitol: Babylonian and Assyrian Historical Texts (p. 143 . II.. An Anthology of Texts and Pictures. Vol. ei au invadat deşertul. secţiunea care menţionează evenimentele dinaintea şi de după cucerirea Ierusalimului au fost traduse în rîndurile de mai jos. Anul 7.. 94-119).. Princeton. James B.

Tigris. Căderea Babilonului144 ANET. zeiţa Ninlil [şi ceilalţi dumnezei din] Hursagkalama au intrat în Babilon. În luna. (Însă) dumnezeii din Borshippa. Gutiemii (purtători) de scuturi au stat James B. locuitorii Akkadului s-au revoltat... 1958.. Ziua a 16-a. au intrat în Babilon.. s-a sărit peste festivalul Anului Nou. Zababa şi (ceilalţi) dumnezei din Kiş... şi Sippar nu au intrat. Pînă la sfîrşitul lunii Ululu (toţi) dumnezeii Akkadului. Princeton University Press.kalam. cînd a atakat Cirus armatele Akkadului la Opis pe Tigru.145 prinţul moştenitor. fără luptă. (în parte 146 neinteligibil) [Be]l a ieşit (în procesiune). în t[emplu]. [Lugal-Marada şi ceilalţi dumnezei] ai cetăţii Marad. Împăratul n-a venit în Babilon pentru (ceremoniile din) luna Nisanu..tur.5. Nebo [a plecat] din Borshippa pentru procesiunea lui [Bel. Nebo n-a venit la Babilon. Ziua a 14-a. În luna Tahritu... dar el (Nabonide) a masacrat pe locuitorii dezorientaţi. ţara de lîngă mare.. [armata a atacat]. [În luna] Addaru (chipul) lui Ishtar din Uruk. cetatea Sippar a fost cucerită fără luptă. 204..ma. An Anthology of Texts and Pictures. ei au celebrat festivalul Anului Nou conform (ritualului) complet.. Princeton. 306-307 Anul al unsprezecelea: Împăratul (a rămas) în Tema. II. cei de deasupra de IM şi (cei) dedesupt de IM. Vol... The Ancient Near East. Nabonide a fugit. Pînă la sfîrşitul lunii. pg.] [împăratul] a intrat în templu E.. 145 ederea prelungită şi aparent neîntemeiată a lui Nabonide în Tema a dat naştere la o bogată literatură. Pritchard. guvernatorul din Gutium şi armatele lui Cirus au intrat în Babilon. 144 .. După aceea Nabonide a fost capturat în Babilon cînd s-a întors (acolo). New Jersey.. Gobryas (Ugbaru). 203. [Anul al şaptesprezecelea:].. Kutha.. oficialii şi armata lui (erau) în Akkad.. Bel n-a ieşit (din esagila în procesiune).. (dar) jerfele pentru dumnezeii Babilonului şi Borshippei au fost aduse (conform ritualului) complet. . 146 Acest incident pare să fi avut loc cu ocazia festivalului Anului Nou...

I. (dar) nimeni n-a purtat arme în Esagila şi în clădirile (aferente). În luna [Arahshamnu. În ziua a 4-a.ma. New Jersey. 300 mm.kalam.. An Anthology of Texts and Pictures. Cambise. timpul corect (pentru ceremonii) n-a fost schimbat. The Ancient Near East.PA a lui Nebo... pg.Hr. Din ziua a 27-a a lunii Arahshamnu pînă în ziua a 3-a a lunii Nisanu a avut loc în Akkad un „bocet“ (oficial) toţi oamenii au ieşit pe străzi cu părul răvăşit. Textul aflat între paranteze drepte [...) 6.] indică restaurarea lui. În luna Arahshamnu. viţelul.. Din luna Kislimu pînă în luna Addaru. Gobryas a murit.. jertfe de miei în faţa lui Bel şi a dumnezeului Mâ/r]-b[îti]. în ziua a 3-a.starea de „Pace“ (şulmu) a fost instaurată în cetate.în Esagila. Gobryas. avînd diametrul de cca. Nebo s-a întors în Esagila. suliţe şi scări.sum.. 206-208.marginile (pămîntului). preotul E.ma. 150 mm şi lungimea de cca. 147 . al XIX-lea.. Cirus a intrat în Babilon.. găsit de către Hormuzd Rassam în sec. care. În luna Arahshamnu. Princeton.... ridicat în jurul anului 529 î. În prezent cilindrul se află în Muzeul Britanic din Londra. Inscripţia de pe Cilindrul lui Cirus147 Cirus (557-529) Inscripţie tradusă de pe un cilindru de lut. guvernatorul său. a instalat (sub)guvernatori în Babilon. un slăbănog a fost întronat ca şi „enu“ al ţării lui.. Pritchard. [el a îndepărtat chipurile adevărate ale dumnezeilor de pe tronurile lor]. în noaptea celei de a unsprezecea zi.PA . ramuri verzi au fost aşternute înaintea lui . ziua. Vol. (Sfîrşitul înscrisului nu s-a păstrat. dumnezeii Akkadului pe care Nabonide i-a făcut să coboare în Babilon. s-au întors în cetăţile lor sacre. fiul lui Cirus s-a dus la templu e... Princeton University Press. din. în mormîntul lui Cirus din Pasargadae din Iran. so]ţia împăratului a murit.NIG.. tolbe cu săgeţi. ordonînd să se James B. Primul rînd al inscripţiei este distrus .. ei au venit (şi) au făcut „legănarea“ cu ajutorul torţilor şi cînd a condus chipul lui Ne[bo. Cirus a trimis salutări întregului Babilon. 1958.

împăratul Anshanului. marele împărat. el a statornicit în cetăţile sacre. Trupele lui desfăşurate numărul lor. (Dar) Marduk [căruia îi pasă de]. (Mai mult). el l-a făcut să intre în cetatea sa.an. Şi el.an.dingir. ca şi apele unui rîu. s-au plecat înaintea lui (Cirus) şi i-au sărutat picioarele. El l-a dat în mîinile lui (Cirus) pe Nabodinus. i-a pronunţat numele. el a întrerupt în mod drăcesc jertfele regulate. A cercetat toate ţările.TIRki) ca prieten şi (cînd) mi-am aşezat scaunul guvernării mele în locul (cuvenit) domnitorului. nu putea fi socotit . împărat al celor patru margini (ale pămîntului).au mărşăluit cu armele lăsate la locul lor. fiul lui Cambise (Ka-am-bu-zi-ia). mînioşi că el i-a adus în Babilon (Su.. Atunci el a pronunţat numele lui Cirus (Ku-ra-as). rostind zilnic bîlbîieli (în loc de rugăciuni). Marduk. Închinarea la Marduk. domnul dumnezeilor a devenit teribil de mînios şi [a plecat din] regiunea lor. descendent al lui Teispes (Si-is-pi-si). mare împărat. împăratul care nu i s-a închinat lui (Marduk). zilnic obişnuia să facă rău împotriva oraşului lui (Marduk).. mare împărat. Marduk. a cărui domnie place lui Bel şi lui Nebo. a privit cu plăcere la faptele lui (Cirus) bune şi la inima lui dreaptă şi (de aceea) i-a poruncit să pornească împotriva cetăţii lui Babilon (Ka. El a făcut ca ţara Guti şi toate hoardele Manda să se plece în supunere la picioarele lui (Cirus). (De asemenea ceilalţi) dumnezei care trăiau între ei şi-au lăsat locuinţele. cruţînd Babilonul (Ka. ca pe un stăpîn prin al cărui ajutor ei veniseră (din nou) din moarte la viaţă. împăratul Sumerului şi al Akkadului.. şi-a întors mînia şi şi-a făcut milă de ei. I-a [chinuit] pe [locuitorii] lui.naki). iar locuitorii Sumerului şi ai Akkadului au ajuns ca nişte morţi. pentru Ur şi alte cetăţi sacre ritualuri nepotrivite. (Cirus) a încercat întotdeauna să se poarte după dreptate cu capetele-negre pe care el (Marduk) l-a făcut să le cucerească.aşeze în locul lor imitaţii.ra) de orice calamitate. l-a chemat pe nume). O replică a templului Esagila el a. el a făcut. apăsîndu-i cu corvezi grele. marele domn. cît şi cei din întreaga ţară Sumer şi Akkad. mare împărat.. împăratul lumii. un împărat legitim.na).TIRki).TIRki).. fiind izbăviţi de stricăciune şi dezastru. împărat în Ashnan. Cînd am intrat în Babilon (DIN.ra). mergînd alături de el ca un prieten adevărat. împăratul Babilonului. protector al poporului său. nepotul lui Cirus. bucuroşi şi cu feţele strălucinde că el (a primit) împărăţia. i-a ruinat pe toţi fără milă.. domnitor al întregii lumi. marele Domn (i-a făcut) pe locuitorii Babilonului (să mă . din pricina (faptului) că sanctuarele tuturor aşezărilor lor erau în ruine. în mijlocul jubilărilor şi a bucuriei. dintr-o familie (care) a împărăţit întotdeauna. împăratul Anshanului. (inclusiv) prinţii şi guvernatorii.. împărat al Anshanului.dingir. pe care ei îl vreau ca împărat pe placul inimii lor. El (Marduk) l-a făcut să pornească pe drum spre Babilon (DIN. Fără să se dea nici o luptă. al închinătorilor săi. La plîngerile lor. căutînd un conducător drept care să fie dispus să-l poarte pe el (pe Marduk) (în procesiunile religioase anuale). Eu sînt Cirus. Toţi locuitorii Babilonului (DIN. L-au salutat fericiţi. şi s-au închinat numelui lui. Babilon (Su.. l-a declarat (literar. împăratul dumnezeilor a [transformat]-o într-o abominaţiune....

Eu m-am hotărît să le repar locuinţele lor.. Marduk. nu am îngăduit nimănui să terorizeze (nici un loc) din [ţara Sumer] şi Akkad. Me-Turnu. (i-am înapoiat) nevătămaţi. Iosif Flaviu despre Daniel şi Cirus Paralela dintre sfîrşitul capitolului 44 . locurile care-i fac pe ei fericiţi. pentru eliberarea din robie a poporului Său şi pentru rezidirea Ierusalimului şi a ..ra) şi în toate (celelalte) cetăţi sacre. fiul lui. Toţi împăraţii de pe întregul pămînt.“ .. [care] împotriva voinţei zeilor [au. cît şi tuturor trupelor mele. domnul meu. la porunca lui Marduk. unsul Lui.dingir.an. despre o chemare pe nume.iubească). raţe şi turturele. marele domn. stînd înaintea lui în pace. Eshnunna.toţi cei pe care i-am reaşezat în locuri de pace. domnul dumnezeilor. în sanctuarele lor. 7.. cetăţile Zamban. cît şi regiunea Gutianilor. pe care i-a făcut-o Marduk. iar eu m-am obligat să mă închin zilnic lui.naki).TIRki) în pace.na)..an.. Agade. cît şi (cei) care trăiesc în altfel [de clădiri]. şi care l-a chemat ca să aibă cine să-l poarte în procesiunile religioase anuale şi ca să readucă pacea şi fericirea în oraşul lui Marduk.. toţi împăraţii Vestului care trăiesc în corturi. capitolul 45 şi inscripţia descoperită pe mormîntul lui Cirus. fiul meu. şi-au adus greul lor tribut şi mi-au sărutat picioarele în Babilon (Su. chipurile care locuiseră acolo şi le-am zidit sanctuare permanente. În textul biblic. care nu se potrivea cu statutul lor (social). lui Cambise. eu le-am desfiinţat] jugul. nu Marduk. Textul babilonian vorbeşte despre o alegere. marele zeu al cetăţii Babilon... ci Dumnezeu este cel care-l alege şi-l cheamă pe Cirus. lui Cirus. spre mînia domnului dumnezeilor. cei care sînt aşezaţi în sălile tronurilor lor.. am aşezat la locul lor toţi dumnezeii Sumerului şi Akkadului pe care Nabodinus îi adusese în Babilon (Su. numindu-L păstorul Lui. (În ce priveşte regiuni) ca şi Ashur şi Susa. Am adunat (de asemenea) pe locuitorii (de mai înainte) ai acelor locuri şi le-am înapoiat locuinţele lor. M-am străduit să păstrez pacea în Babilon (Ka. privind chemarea lui.. marele domn. am înapoiat (acestor) cetăţi sacre de pe celălalt mal al Tigrului. Fie ca toţi dumnezeii pe care i-am reaşezat în cetăţile lor sfinte să ceară zilnic lui Bel şi Nebo o viaţă lungă pentru mine şi fie ca ei să mă recomande lui Marduk. împăratul care ţi se închină şi Cambise. Cît despre locuitorii Babilonului (DIN. este evidentă. punînd astfel capăt plîngerii lor (principale). în Babilon.TIRki). spunînd: „Cirus. (ultimele şase rînduri sînt distruse). Am ajutat repararea caselor lor dărîmate.. Der. a găsit plăcere în faptele mele şi mi-a trimis binecuvîntări prieteneşti mie. împăratul care i se închină. Ba mai mult. Numeroasele mele trupe au umblat prin Babilon (DIN. lăstarul coapselor [mele]. iar noi toţi [am lăudat] marea lui [dumnezeire] cu bucurie. sanctuarelor care au fost în ruine de multă vreme.. de la Marea de Sus pînă la Marea de Jos.

Cînd evenimentele sînt privite însă din perspectiva culturii căreia îi aparţinea Cirus. atribuind nu lui Marduk.. porţile nenumăratelor cetăţi au fost deschise după cuvîntul Domnului rostit prin Isaia (45:1). fiul lui Amoţ. în Iuda şi să zidească acolo Casa Domnului. Şi astfel pe Cilindrul lui Cirus evenimentele sînt relatate din perspectiva idolatră a lumii căreia îi aparţinuse Cirus. brîul împăraţilor a fost dezlegat. Cum poate fi explicată asemănarea dintre cele două texte? Criticii cărţii lui Isaia. 45:13). Cîştigul Egiptului şi negoţul Etiopiei (capetele negre din textul nostru) au trecut la El şi popoarele s-au închinat înaintea lui.cunoscători ai inscripţiei de mai sus. Cei care-L cunosc pe Domnul. respingînd supranaturalul şi deci negînd posibilitatea prevestirilor profetice. după cuvîntul Domnului (45:14). Cine dintre voi este din poporul lui? Dumnezeul lui să fie cu El şi să se suie la Ierusalim. Dumnezeului lui Israel! El este adevăratul Dumnezeu care locuieşte în Ierusalim. ci lui Yahweh chemarea şi lucrarea lui Cirus. atunci înscrisul de mai sus este o extraordinară confirmare a împlinirii profeţiei lui Isaia. aur. în Iuda. Dacă însă textul aparţine lui Isaia. Dumnezeul lui Israel. şi mi-a poruncit să-i zidesc o casă la Ierusalim. pe lîngă darurile de bună voie pentru casa lui . şi dacă el a fost scris nu mult după anul 701 î. Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărăţiile pămîntului. Ea poate fi găsită în decretul lui Cirus. S-ar putea să existe totuşi o explicaţie pentru asemănarea dintre conţinutul înscripţiilor legate de Cirus şi tot ceea ce Scriptura spune despre el. Oriunde locuiesc rămăşiţe din poporul Domnului.Templului (44:28. plasează scrierea capitolelor 40-66 în perioada post-exilică. se spune că el a făcut totul ca să capete bunăvoinţa dumnezeilor pe care i-a reaşezat în sanctuarele lor de mai înainte. avere şi vite. Aceasta ar explica cu multă uşurinţă asemănarea dintre cele două texte. Neamurile au fost doborîte înaintea lui. au luat şi au adaptat cele spuse în ea situaţiei lor. Cărturarii evrei . oamenii din locul acela să le dea argint. pe care-l avem menţionat în Ezra 1:2-4: „Aşa vorbeşte Cirus. vor răspunde într-un glas: „Pentru că întreaga istorie este în căuşul palmei lui Dumnezeu şi pentru că în mîna Lui inima împăratului este ca un rîu“.susţin ei . De ce a făcut Cirus toate aceste lucruri? Răspunsul diferă în funcţie de perspectiva din care sînt privite lucrurile. Cirus a venit să împlinească tot ce vestise Domnul mai dinainte prin Isaia.Hr. împăratul Perşilor: «Domnul. Tot la porunca Domnului s-a rezidit prin Cirus şi Ierusalimul şi au fost eliberaţi şi prinşii de război ai Domnului (45:13).

şi să le scrie domnitorilor şi guvernatorilor care erau în ţările din jurul Iudeii ca să contribuie şi ei cu aur şi argint la rezidirea Templului şi pe lîngă aceasta cu animale pentru jertfă“. a admirat puterea divină şi a fost cuprins de o dorinţă şi de o ambiţie sinceră de a împlini ceea ce a fost scris. pg. pentru că acest profet a spus că Dumnezeu i-a vorbit astfel într-o vedenie secretă: «Voia Mea este ca Cirus. 10:5-14). 228. împăratul: «Din moment ce Dumnezeul cel Atotputernic m-a numit să fiu împăratul întregului pămînt locuit. urmînd ca el însuşi să-i ajute. nu neapărat printr-un vis sau printr-o vedenie. El putea să afle despre Dumnezeul lui Israel.Dumnezeu. în ţara lui Iuda». Nu putem şti precis modul în care Dumnezeu călăuzea inima unui împărat păgîn. eu cred că El este acelaşi cu Dumnezeul căruia I se închină poporul Israel. pe care acesta a lăsat-o în urma lui. Astfel. . 1960. El a chemat pe cei mai eminenţi iudei care erau în Babilon. care este la Ierusalim!»“ Există toate motivele să credem că aceste cuvinte sînt ale lui Cirus. dar faptul că nu de puţine ori intenţiile lui Dumnezeu erau pervertite de inima îngîmfată a acestor împăraţi este certificat de Isaia însuşi. să trimită poporul Meu înapoi în ţara lui şi să-Mi zidească Templul» Acest lucru a fost profeţit de Isaia cu o sută patruzeci de ani înainte ca Templul să fie dărîmat. Michigan. Kregel Publications. 13:11. împăratul Persiei“ (Dan. 148 Josephus Flavius. 25:11. Acestea i-au fost cunoscute lui Cirus din citirea cărţii profeţiilor lui Isaia. ci printr-o confruntare directă cu Daniel. în profeţia lui despre Asiria (Is. Cunoscînd povara de pe inima lui Daniel. The Complet Works of Josephus. relaţia dintre Daniel şi Cirus este uşor de explicat. Ier. Deci nu trebuie să ne surprindă aspectul propagandistic pe care Cirus l-a dat faptelor sale. care a trăit cel puţin pînă în „al treilea an al domniei lui Cir. dorinţa lui de a vedea împlinindu-se proorocia lui Ieremia (Ier. Grand Rapids. 12). şi le-a spus că îi lasă să se întoarcă în ţara lor ca să rezidească Ierusalimul şi Templul lui Dumnezeu. Lucrul acesta îl confirmă istoricul Iosif Flaviu: „Aşa vorbeşte Cirus. 14:13-17. căci într-adevăr el a prezis numele meu prin profeţi şi faptul că eu trebuie să-I zidesc o casă la Ierusalim. despre Babilon (Is. pe care l-am ales ca să fie împărat peste multe şi mari popoare.148 Nu avem motive să nu credem spusele lui Iosif Flaviu mai ales atunci cînd o bună parte din cartea lui Daniel susţine spusele lui. pentru a se pune bine cu popoarele pe care le-a cucerit şi mai ales cu locuitorii Babilonului. 10:1). 25:12) etc. cînd Cirus a citit aceste lucruri. ne putem imagina că el a făcut totul ca să aducă înaintea împăratului aceste profeţii. Avînd în vedere istoria lui Daniel în cursul domniilor precedente şi mai ales confruntarea dramatică dintre el şi Belşaţar chiar în noaptea căderii Babilonului.

Buletinele de ştiri ne aduceau zilnic informaţii cu privire la evenimentele din scena acţiunilor militare. 37:36. o covercă într-un cîmp de castraveţi“ (Is. Arheologii acelor vremuri viitoare ar privi stupefiaţi informaţia provenită de la cele două părţi implicate în conflict şi s-ar întreba cine are dreptate. iar el a trebuit să se întoarcă acasă ruşinat că n-a putut cuceri ceea ce Domnul Însuşi a numit „o colibă în vie. făcînd din ele autoritatea supremă prin care verificăm textul Bibliei. Este suficient să ne aducem aminte de Războiul din Golf din primăvara anului 1991. de pildă. Oricît am aprecia inscripţii ca cele a căror traducere am lecturat-o în rîndurile de mai sus. 1:8. 37). dar trece sub tăcere deznodămîntul conflictului. Să ne imaginăm că informaţiile transmise de agenţiile irakiene şi cele transmise de armatele aliate ar fi fost săpate în piatră sau ar fi fost scrise pe tablete de lut. Este deci înţelept să ne folosim de orice informaţii adiţionale care ne ajută să înţelegem cît mai bine Scripturile. Sennaherib. CONCLUZIE Efectele atacurilor teologiei liberale asupra istoricităţii mesajului biblic nu pot fi negate. forţele aliate vorbesc despre o minune a strategiei militare a secolului al XX-lea. trebuie să ne aducem aminte că şi ele au fost scrise de oameni care în esenţa lor semănau foarte bine cu cei pe care i-am amintit mai sus. . fără însă să idealizăm ceea ce lopata şi tîrnăcopul scot la lumina zilei.E. Odată ce am înţeles aceste lucruri vom avea libertatea şi înţelepciunea să profităm de informaţiile noi pe care arheologia le pune an după an la dispoziţia noastră. Irakienii se laudă cu sute de avioane doborîte. aliaţii nu recunosc decît cîteva. urmînd a fi descoperite peste o mie de ani.000 de oşteni. nu ne va fi greu să explicăm nici diferenţele pe care le găsim între diferitele documente care relatează unul şi acelaşi eveniment. „ca pe o pasăre în colivia ei“. Irakienii celebrează o mare victorie asupra duşmanului. faptul că într-o singură noapte îngerul Domnului i-a ucis 185. se laudă că l-a închis pe Ezechia în Ierusalim. Înţelegînd caracterul propagandistic al multora dintre inscripţiile pe care le citim. aşa cum nu poate fi negat sentimentul pe care-l trăim în faţa vestigiilor culturilor antice pe care arheologia le scoate la lumina zilei.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Cancel anytime.