ABUZUL SI MALTRATAREA COPILULUI IN FAMILIE CUPRINS Argument I. De la violenta sociala la maltratarea copilului in familie 1. Violenta si agresivitate 2.

Violenta familiala ca tip de violenta sociala 2.1. Familia-celula de baza a societatii 2.2. Familia-mediu conflictual II. Abuzul si maltratarea copilului ca forme agravante ale violentei familiale 1. Definirea fenomenului 2. Teorii privind abuzul si neglijarea copilului in familie III. Forme specifice de abuz si neglijare 1. Abuz fizic 2. Abuz psihologic 3. Abuz sexual 4. Neglijarea copilului IV. Impactul maltratarii si abuzului asupra dezvoltarii fizice si psihice a copilului V. Legislatia in domeniul protectiei copilului maltratat 1. Perceptia asupra copilului in cadrul familiei -; perspectiva istorica 2. Sistemul legislativ romanesc de protectie a copilului 2. 1. Inainte de 1989 2.2. Perioada 1990 -1996 2.3. Din 1997 pana in prezent VI. Cadrul cercetarii 1. Obiectivele cercetarii 2. Emiterea ipotezelor 3. Metode si tehnici folosite in cercetare 4. Rezultatele analizei 5. Concluzii 6. Solutii Bibliografie generala ARGUMENT Intr-o societate in care majoritatea oamenilor nu-si urmaresc decat propriile interese si castiguri, intr-o societate in care violenta de orice tip este considerata ca ceva normal si chiar necesar, intr-o societate in care aderarea la "principiile" democratiei occidentale devanseaza respectarea individului ca entitate umana, copilul nu-si gaseste locul ce ar trebui sa-l ocupe, atat in "familie, cat si in societate. Copilul trebuie respectat ca o persoana distincta. Copiii trebuie recunoscuti ca cetateni, la fel ca adultii. Ei au drepturi fundamentale, atat ca fiinte omenesti, cat si ca cetateni ai unui stat: dreptul la o viata particulara, dreptul la intimitate, dreptul la o dezvoltare normala. Pe langa acestea, copiii au nevoi speciale si au dreptul ca acestea sa fie indeplinite (dreptul copilului la protectie, libertate). Cresterea violentei indreptata asupra copilului constituie una din problemele sociale cele mai dramatice cu care se confrunta societatile contemporane. Desi este dificil de estimat numarul copiilor care sunt maltratati chiar de catre parintii lor, datorita rezervelor firesti ale acestora din urma de a raspunde la intrebarile anchetelor, diferitele studii Intreprinse si statistici publicate arata ca acest numar este in crestere. In Romania a fost acordata mai putina atentie asupra acestui fenomen, larg constientizat in tarile cu traditie in domeniul protectiei copilului. In 1995, Comitetul National pentru Protectia Copilului nu considera abuzul si neglijarea copilului ca fiind o prioritate pentru politica de protectie a copilului. La presiunea diferitelor organisme internationale si fundatii neguvernamentale, guvernul Romaniei elaboreaza abia in anul 1998 Legea nr. 108 privind protectia copilului aflat in dificultate. Desi aceasta lege urmareste principiile de protectie ale copilului cuprinse in Conventia ONU referitoare la acest domeniu, nivelul lor de aplicabilitate in practica lasa multe de dorit. In consecinta, exista reglementari legislative care prevad asigurarea protectiei si bunastarii copilului, dar specialisti care sa le puna in practica, nu prea exista. Abuzul si maltratarea in contextul socio-economic actual romanesc se caracterizeaza prin: - nerespectarea drepturilor copilului; - nerecunoasterea institutiilor de protectie a copi1u1 de catre copil si familie; - existenta unor tabu-uri, secrete si false pudori (in special in privinta abuzului sexual); - saracia accentuata a multor familii;

- copii sunt grupul cel mai expus saraciei; - situatia locativa a multor familii; - interactiunea inadecvata dintre parinti si copii; - persistenta mentalitatilor si practicilor puritive, atat in familie, cat si in mediul social; - numarul redus de consilieri (psihologi si asistenti sociali) in scoli. In prezenta lucrare mi-am propus sa raspund unor intrebari referitoare la acest fenomen: "In ce fel sunt maltratati copii?"; "cine sunt cei care abuzeaza si neglijeaza copilul?"; "ce fel de comportamente le vom defini ca abuzive?"; "care sunt consecintele acestor tratamente asupra dezvoltarii copilului care va deveni adult si parinte la randul Iui?"; "ce face statul roman pentru a stopa acest fenomen?". Astfel, studiul de fata isi propune, intr-o prima faza, sa contribuie la o mai buna cunoastere a fenomenului abuzului si neglijarii copilului in familie: cauze si factori de risc, formele de abuz si neglijare, consecinte, masuri legislative in acest domeniu. Un alt obiectiv il reprezinta studierea fenomenului in contextul tarii noastre. In acest sens, am incercat identificarea factorilor de risc in expunerea minorilor la abuz si neglijare in familie, formele cele mai raspandite ale acestui fenomen, distributia socio-demografica a copiilor-victime, precum si consecintele maltratarii in dezvoltarea fizica si psihica a copilului. O societate sanatoasa nu poate sa existe decat daca ea are o baza sanatoasa. Iar aceasta nu poate fi decat familia, in general, si copilul, in particular. Astfel spus, constructia unei societati armonioase trebuie sa se fundamenteze pe protectia si bunastarea copilului. Copii de azi sunt parintii de maine. Un copil abuzat si neglijat va ap1ica probabil un tratament asemanator copiilor lui, generandu-se astfel un cerc vicios, din care cu greu se va mai putea iesi. CAPITOLUL I DE LA VIOLENTA SOCIALA LA MALTRATAREA SI ABUZUL COPILULUI IN FAMILIE 1. Violenta si agresivitate Agresivitatea, ca si componenta a fiintei umane, a constituit si constituie preocuparea multor specialisti din cele mai diverse domenii: psihologi, sociologi,antropologi, juristi si altii. Agresivitatea este "0 stare a sistemului psihofiziologic, prin care persoana raspunde printr-un ansamblu de conduite ostile in plan constient, inconstient si fantasmatic, cu scopul distrugerii, degradarii sau umilirii unei fiinte sau lucru investite cu semnificatie, pe care agresorul Ie simte ca atare si reprezinta pentru el o provocare" (Paunescu, 1994, 15). Psihologia moderna considera ca "agresivitatea este o calitate a organismelor vii, care pentru supravietuire, adaptare, dezvoltare, deci, ca o conditie a existentei, consta in actiunea acestora asupra mediului inconjurator in scopul apararii, cautarii hranei, perpetuarii speciei" (Dragomirescu, 1976, 88). Din perspectiva psihologiei sociale, Nicolae Mitrofan (1996, 434) considera "agresivitatea ca fiind orice forma de condu1ta orientata cu intentie catre obiecte, persoane sau catre sine, in vederea producerii unor prejudicii, a unor raniri, distrugeri si daune". Explicatia agresivitatii a suscitat numeroase dispute. Daca "agresivitatea este o trasatura innascuta sau dobandita? "ramane o intrebare de actualitate. Cautand cauzele principale a1e agresivitatii, psihologia sociala incearca sa puna in ordine mu1titudinea de teorii referitoare la acest fenomen. Astfel, principalele directii ar fi urmatoarele (Mitrofan, 1996, 436): - Agresivitatea este innascuta, sustin Sigmund Freud si Konrad Lorentz. - Agresivitatea este un raspuns la o frustrare, afirma Leonark Berkowitz si John Dollard. - Agresivitatea este un comportament social invatat. Aceasta pozitie este legata de numele lui Albert Bandura, care formuleaza teoria invataturii sociale a agresivitatii. El considera ca, cel ma1 adesea, modelele de conduita agresiva pot fi intalnite in familie (parinti copiilor abuzati si maltratati au fost si ei la randul lor supusi unor tratamente asemanatoare in copilarie), in mediul social (influenta subculturilor), in mass-media (in special televiziunea, care ofera aproape zilnic modele de conduita agresiva verbala, fizica sau sexuala). Destul de frecvent, agresivitatea este asociata si chiar confundata cu violenta. Totusi, aria agresivitatii este mult mai extinsa decat cea a violentei, ea manifestandu-se atat la nivel atitudinal, comportamental cat si pulsional, afectogen. Agresivitatea are mai multe forme de manifestare (Paunescu, 1994,17): excitabilitate, impulsivitate, propulsivitate, violenta, comportament aberant, comportament agresiv. Violenta este o forma agresiva de comportament care a existat de la inceputul comunitatii umane, dar care azi a inceput sa capete proportii exagerate si ingrijoratoare. De la manifestarea fata de natura, concretizata prin poluare si distrugere, de la reactiile necontrolate in relatiile interumane, care se manifesta prin molestare, schilodire, perversiuni, viol, crima, pana la dereglarea relatiilor interstatale care pot declansa razboaie, violenta reprezinta un factor regresiv al civilizatiei.

In sens generic, violenta presupune "utilizarea fortei si constrangerii de catre un individ, grup sau clasa sociala in scopul impunerii vointei asupra altora" (Radulescu, 1998, 658). Ea dobandeste semnificatii particulare in functie de contextul de referinta in care isi fixeaza sensul. Astfel, din perspectiva juridica, violenta presupune utilizarea fortei fizice sau a autoritatii personale cu scopul producerii unui prejudiciu sau vatamari integritatii unei persoane (violenta criminala, omucidere, raniri si loviri voluntare, violuri etc.). In sociologia politica, a claselor sociale, violenta reprezinta modalitatea prin care o clasa sociala isi exercita dominatia asupra altei clase. La nivelul relatiilor internationale, inter-statale, violenta se concretizeaza in razboaie de cucerire, terorism internationa1 (violenta colectiva sau institutionala). In antropologia culturala, violenta este echivalenta cu constrangerea exercitata de o anumita comunitate culturala asupra alteia sau de un anumit sistem normativ asupra altora, prin intermediul unor agenti represivi cu caracter economic, politic sau spiritua1, in scopul adoptarii modefu1ui dominator (Radulescu, 1998, 658). Constantin Paunescu (1994, 18) propune o abordare psihologica a fenomenului: violenta este „ o manifestare comportamentala de relatie interumana si exprima sub diversele sale forme, structuri sau acte ale unei stari de agresivitate”. Psihologia considera aceasta stare de agresivitate ca rezultat al unei frustrari. Incercand o analiza sociologica a violentei, Ioan Mihailescu (2000, 154) propune o definitie operationala: "actiunea coercitiva asupra unor persoane in vederea obtinerii unui raspuns conform anumitor interese" (2000, 155) desemneaza violenta. Operand aceasta definitie, Ioan Mihailescu considera violenta ca o "relatie sociala". Aceasta relatie presupune existenta a trei elemente: a) Cel care exercita violenta (autorul violentei). Acesta poate fi un individ sau un grup de indivizi, o organizatie sau o institutie societala. EI poate actiona atat in vederea indeplinirii propriilor scopuri sau interese, cat si a intereselor si scopurilor altor indivizi sau grupuri de indivizi. b) Cel care suporta violenta (victima violentei). EI poate fi un individ, un grup, o categorie sociala sau o societate in totalitatea ei. c) Actiunea coercitiva (violenta ca atare). Ea poate fi concretizata atat prin mijloace directe cat si ind1recte. Prin exercitarea ei, autorul violentei urmareste sa obtina de la victima violentei un raspuns, o atitudine, un comportament care sa-i permita sa-si realizeze scopurile si interesele proprii sau ale altora considerand violenta o "manifestare tipic umana", Ioan Mihaifescu (2000, 155) atrage atentia ca in analiza acestui fenomen trebuie considerata intreaga relatie si nu numai situatia victimei, pentru a se putea stabili mai bine cauzele violentei, dar si pentru a aprecia natura ei. Analizand sensurile pe care le ia violenta in domeniul sociologiei, Radulescu (1998, 659) apreciaza ca alaturi de clasele sau grupurile privilegiate si cele defavorizate sau marginalizate, alcatuite din indivizi lipsiti de resurse, neintegrati social ori socializati in mod deficitar, recurg la violenta ca un mijloc compensator prin care pot dobandi acces la "oportunitati sociale". Violenta apare astfel ca "o consecinta a marginalizarii, a proceselor de dezorganizare sociala, a anomiei si neintegrarii sociale, manifestandu-se prin comportamente agresive care incalca legea sau codurile normative nescrise". In afara de sensul sugerat mai sus, violenta are si alte conotatii in sociologie (Radulescu, 1998, 659): - violenta maritala sau familiala (ansamblul conflictelor din grupul familial care au ca efect maltratarea parteneru1ui sau a copilului); - violenta protestatara (actiunile violente intreprinse de grupurile minoritare ca raspuns la prejudicii si discriminari etnice sau rasiale); - violenta socializata (dobandirea tehnicilor care implica violenta colectiva prin intermediul mass-mediei); - violenta simbolica (notiune propusa de sociologul francez Pierre Bourdieu pentru a caracteriza autoritatea sau inf1uenta culturala exercitata de clasele dominante in scopul asigurarii puterii); - violenta structurala (termen utilizat de sociologul francez Madeleine Grawitz cu referire la procesul de mentinere in tarile subdezvoltate a unor structuri economice care favorizeaza neo-colonianismul). In lucrarea sa, "Conditia si agresivitatea umana", Constantin Paunescu ( 1994, 20) il citeaza pe JeanClaude Chesnais (1981) care sugereaza trei cercuri ale violentei: "Violenta fizica (cauzeaza moartea persoanei, vatamarea corporala, atenteaza la libertatea individului). Aceasta forma de violenta este brutala, cruda, salbatica. - Violenta economica (se refera la frustrarile produse de bunurile materiale). - Violenta morala (specifica societatii moderne). In acceptiunea lui Chesnais violenta fizica este caracteristica omului din toate timpurile. Aparitia claselor sociale, a stratificarii societatii a generat violenta economica. Modernitatea, prin ideile iluministe pe care le-a promovat a dus la dezvoltarea unei noi forme de violente: violenta morala. Pornind de la schema lui Chesnais ) Constantin Paunescu ( 1994, 21-22) propune o tipologie a violentei: A. Violenta privata 1. Violenta criminala: a) mortala (omor, asasinat, otravire, executii capitale, etc.); b) corporala (loviri si raniri voluntare); c) sexuala (violul). 2. Violenta non-criminala: a) suicidul si tentativa de suicid; b) accidente (rutiere, de munca, etc.). B. Violenta colectiva 1. Violenta cetatenilor contra puterii: a) terorismul; b) revolutiile si grevele.

2. Violenta puterii contra cetatenilor: a) terorismul de stat; b) violenta industriala. 3. Violenta paroxistica-razboiul. Ioan Mihailescu (2000, 171 ) propune patru criterii de clasificare a formelor de violenta: - natura intereselor afectate (fizica, biologica, psihologica, culturala); - termenii intre care se stabileste relatia de violenta (inter-individuala, de grup, societala, inter-societala); - modul de manifestare; - modul de apreciere (pozitiva-negativa). Combinand aceste criterii, el realizeaza o clasificare dihotomica a fenomenului: - violenta directa si indirecta; - violenta ofensiva si defensiva; - violenta personala si structurala; - violenta materiala si violenta simbolica; - violenta legala si nelegala; - violenta legitima si nelegitima. Exista controverse in ceea ce priveste etiologia violentei atat din cauza diversivitatii formelor de violente cat si din cauza multiplelor pareri ale teoreticienilor care s-au ocupat de acest fenomen. Explicatiile oferite pana acum pot fi grupate in trei mari teorii: teoria violentei innascute, teoria violentei - frustrarea si teoria violentei - invatare (teoria culturala). Teoria violentei innascute considera ca violenta este o caracteristica de baza a fiintei umane. Tendintele agresivitatii umane sunt inerente; numai societatea prin procesul de socializare, tine violenta sub control. Aceasta teorie nu s-a putut testa prin cercetarea stiintifica. Ca o contrareplica la aceasta teorie, cercetarile biologice, psihologice, sociologice au demonstrat ca violenta nu este innascuta, ci apare pe parcursul socializarii indivizilor si este determinata de conditiile in care traiesc oamenii si grupurile umane (Newcombe, 1978, 798-817, apud Mihailescu, 2000, 160). Explicatiile care stau Ia baza cercetarii stiintifice sunt teoria frustrarii si teoria socializarii. Teoria violenta - frustrare considera ca violenta este rezultatu1 frustrarii, al privarii indivizilor de placerea satisfacerii anumitor trebuinte si dorinte (Prescott, 1975, 66-74 apud Mihailescu, 2000, 161). Aceasta teorie sustine ca: in masura in care indivizii pot sa-si satisfaca nevoile, sunt neagresivi. Cand insa acest lucru nu se intampla, ei devin agresivi. In explicarea cauzelor frustrarii s-au luat in calcul atat factori naturali cat si socia1i. Ca factor natural, a fost invocat cel mai adesea raritatea produselor. Insa aceasta explicatie este plauzibila numai la nivelul lumii arhaice, nu moderne. Pentru a explica frustrarea in lumea moderna s-a facut apel la factorii sociali. Teoria violentei - frustrare prin factori sociali prezinta mai multe variante: teoria privarii relative, elaborata de Ted Robert Gurr, teoria frustrarii sistematice, elaborata de I.K. Keieraberd si Nosvold teoria frustrarii prin modernizare a lui Samuel Huntington (Mihailescu, 2000, 162). Teoria violenta - invatare. Teoria culturala explica violenta prin procesele de socializare, prin influenta pe care o exercita modul de functionare si organizare al societatii, asupra socializarii si comportamentelor indivizilor. Aceasta teorie porneste de la stabilirea factorilor societali care determina, sau cel putin favorizeaza comportamentele violente: somajul, recesiunea, cresterea economica, mobilitatea geografica si sociala, scaderea functiei socializatoare a familiei, suprapopularea, discriminarea rezidentiala, marimea imobilelor, a oraselor, alcoolismul, drogurile, etc. Tot in aceasta directie se inscriu si cercetarile lui Herbert Marcuse, care considera ca sursele agresivitatii sunt "dezumanizarea procesului de productie si a procesului de consum" si "starea de supraaglomerare, vacarm, convietuire fortata caracteristice societatii de masa. Teoria frustrarii si teoria invatarii nu sunt incompatibile. Knud Larsen (Larsen,1963, apud Mihailescu, 2000, 167) propune o explicatie sintetica a celor doua teorii. In conceptia sa violenta este in functie de nivelu1 de frustrare de riscul de represalii si de sprijinul colectiv .Ea nu se produce cand nivelul frustrarilor este scazut, cand riscul represaliilor este ridicat si cand sprijinul grupului este slab. Cele doua teorii nu pot explica in intregime fenomenul violentei. Prima explica violenta directa, personala" motivatia violentei si impulsurile violente. Ea este considerata o teorie a violentei-raspuns. Teoria culturala explica modul in care se exercita violenta, modul in care se poate solutiona frustrarea, tehnica violentei, raspandirea ei. Este o teorie a violentei-invatare. Limitele acestor teorii impun extinderea etiologiei vio1entei. Teoria violentei - functionalitate. Aceasta explicatie plaseaza cauzele violentei in interiorul sistemelor si organizatiilor societale, in modu1 for de functionale. Pentru multe organizatii si sisteme, violenta este un mijloc facil direct de realizare a scopurilor si intereselor; ea asigura functionarea lor. Violenta functionala nu este o forma de patologie, sociala; ea este la fel de normala pe cat sunt normele societatilor respective. Toate aceste trei explicatii etiologice ale violentei prin frustrare, socializare si functionalitate sunt complementare.

Violenta in formele ei individuale sau colective, spontana sau organizata, mergand pana Ia actiuni teroriste - cunoaste o larga raspandire la ora actuala in lume. Trebuie mentionat, totusi, ca secolul XX a reprezentat o explozie a inventiilor, mass-media nefacand abstractie de la aceasta dezvoltare. Televizorul, internetul si in general tot ce tine de audio-vizual, au contribuit intr-o masura mai mica sau mai mare la formarea unor indivizi capabili de acte violente. In ultimul timp, s-a incercat explicarea violentei prin influenta mass-mediei (Julian si Kornblum, 1983, 213-215). Aceasta teorie sustine ca mass-media influenteaza comportamentul uman intr-un mod indirect, prin impacturile sale in invatarea valorilor si atitudinilor sau prin impresiile generale pe care le comunica despre realitatea sociala. S-a constatat ca programele in care predomina violenta au audienta mai mare la public. Violenta excesiva din aceste programe conduce direct la comportament agresiv si violent in randul adolescentilor in special, afirma sustinatorii acestei teorii. Tinerii nu devin neaparat violenti, dar pot deveni toleranti la violenta. Delicventa si infractionalitatea constituie formele de varf ale manifestarii violentei. Statisticile intocmite in diferite tari arata o crestere ingrijoratoare a ratelor acestui fenomen, la sfarsitul celui de-al doilea mileniu. Numai In SUA, de exemplu, la fiecare 6 minute se comite un viol; In fiecare minut, o alta persoana devine victima unui atac talharesc; la fiecare 22 de secunde se comite un furt de masina; la fiecare 25 de minute se comite un omor, etc. (Karmen, 1990, apud Mitrofan, 1996, 433). Romania nu face abstractie de la acest model. In special, in perioada de tranzitie, tara noastra a cunoscut o amplificare fara precedent a violentei sub toate formele sale. In legislatia romaneasca sunt considerate ca infractiuni de inalta violenta omorul, tentativa de omor,. uciderea din culpa, lovirile cauzatoare de moarte, talharia cu decesul victimei, vatamarea corporala grava s! pruncuciderea, fapte pedepsite cu mare asprime de Codul Penal Roman datorita pericolului social deosebit de ridicat al acestora. Elementul definitoriu al criminalitatii il reprezinta omorul, definit la art. 174 din Codul penal ca "uciderea unei persoane", cu variantele sale: omorul calificat (art.175), omorul deosebit de grav (art.176), pruncuciderea (art.177) si uciderea din culpa (art. 178). Analizand perioada de tranzitie, in special intensificarea diferitelor forme de violenta, Sorin Radulescu (Radulescu, 1998, 124), afirma ca aceasta nu este altceva decat reflectarea unui climat social, care in Romania de astazi, poate fi descris" cel mai bine prin notiunea de anomie. 2. Violenta familiala ca tip de violenta sociala 2.1. Familia - celula de baza a societatii De-a lungul existentei umane, familia s-a dovedit a fi una dintre cele mai vechi si mai stabile forme de comunitate umana, cea carI asigura perpetuarea speciei, evolutia si continuitatea vietii sociale. in sens sociologic familia, caracteristica specifica a speciei umane, este formata din doua persoane unite prin casatorie. Familia constituie o realitate sociala distincta. Caracteristicile specifice ale familiei provin din numeroasele functii ale acesteia: fiziologice, psihologice, morale, educationale, economice, emotionale. Se poate adauga rolul juridic, care nu este intotdeauna legat de celelalte functii Totusi, complexitatea vietii de familie depaseste toate aceste aspecte, atingand diferite nivele de dezvoltare a societatii. Daca rolul moral este de asemenea, indeplinit (dragoste, afectiune, intelegere si respect reciproc), avem de-a face cu o familie puternica, legata emotional, ceea ce se traduce prin satisfacerea reciproca a nevoilor si aspiratiilor celor doi parteneri, prin implinirea ca indivizi, ca familie in societate. Aceasta familie va genera un c1imat favorabil in care copiii pot creste si pot fi educati. Familia indeplineste functii importante in societate: - ingrijirile biologice si de sanatate; - satisfacerea nevoilor emotionale; - un scop comun al familiei; - control social asupra comportamentului membrilor familiei ( In special asupra copiilor); - instruire pedagogica si morala a copiilor; - continuitate culturala prin transmiterea mostenirii culturale; - instruirea economica. Din aceste motive, familia este o forma speciala a comunitatii umane, legata in permanenta de realitatea sociala, care nu poate fi separata de numeroasele fenomene si procese care caracterizeaza societatea la un moment dat. La nivel social, structura familiei traditionale in care parintii si bunicii nostri aveau locuri bine definite, a intrat in criza. Structura familiei se baza pe rolul afectiv al mamei. Participarea femeii la viata profesionalI a generat multe schimbari sociale in cadrul familiei, cum ar fi, planificarea familiala si posibilitatea femeii de a avea si alte activitati in afara maternitatii. In consecinta, tatii au inceput sa-si integreze si ei componenta afectiva in rolul lor familial, ceea ce n-a fost intotdeauna usor pentru acestia.

In prezent, relatiile cuplului trec prin transformari care le influenteaza echilibrul. Astfel, fiecare are un rol dublu: acela de a fi simultan suport afectiv si economic al familiei. De aici inainte, structura emotionala a culturii moderne se sprijina pe relatii democratice si interpersonale. Nu mai este vorba de fuziunea a doi indivizi, ci de unirea constienta a doua persoane independente, care decid sa aiba o relatie bazata pe cooperare si intelegere. Autoritatea absoluta a tatalui slabeste. In ciuda acestei schimbari, mentalitatea nu s-a schimbat. Totusi, adevarata imbunatatire a societatii si a fiecarui individ nu se poate face decat plecand de la o schimbare de valori in interiorul fiecarei fiinte. Felul in care familia isi indeplineste rolul specific intr-o societate data este influentat si de o succesiune de factori sociali, de exemplu, un sistem totalitar sau democratici nivelul de dezvoltare economic, nivelu1 general de cultura si de educatie, legislatia si politicile sociale, etc. Exista totusi si factorii interni cum ar fi statutul juridic al familiei, marimea ei, controlul in familie, personalitatea membrilor ei, etc. Intemeierea unei familii trebuie sa fie un act constient, un act pregatit cu mult timp inainte in cadrul familiei. Printre functiile familiei, cea mai importanta este comportamentul de reproducere. Atunci cand apare un copil In fam1lie, datoriile morale, materiale si sociale ale parintilor se schimba. Familia este locul in care evolueaza individul, unde isi construieste o mare parte a relatiilor, si care il determina, in prima instanta, ca fiinta sociala. Fiinta umana isi petrece o mare parte din viata in familie. In consecinta, aici invata sa stabileasca numeroase relatii cu ceilalti: "eu" se transforma in "eu - tu" si in "noi". Oricare ar fi organizarea familiala si identitatea ei etnica, religioasa ori politica, ea prezinta o organizare dinamica, ce ii este proprie si prin care se manifesta o retea de interdictii ce ii asigura o mobilitate continua. Datorita acestei mobilitati, familia este capabila de a se transforma si de a se adapta diferitelor circumstante, ceea ce ii permite sa evolueze. Din acest motiv, familia este considerata prima si cea mai importanta "nisa" socializanta a individului, datorita coabitarii permanente si dinamicii inter-relationale a membrilor sai. "Familia este prima unitate cu care copii au continuu contact si primul context In care se dezvolta pattern-urile socializarii. Ea este o lume cu care nimic nu se poate compara si astfel cel mai important agent al socializarii" (Elkin si Handel, 1984, 124, apud Mitrea, 1991, 149). In familie se realizeaza socializarea de baza sau primara. Copilul invata ca indivizii au dorinte, interese si obiceiuri de care celalalt trebuie sa tina seama, invata ca trebuie sa imparta resursele limitate, (hrana, locuinte, obiecte, afectiune), invata cum asteapta societatea ca el sa se poarte, invata cum sa actioneze pentru a-si satisface un scop, o dorinta. Socializarea realizata in cadrul familiei este esentiala pentru integrarea sociala a copiilor. Esecurile socializarii in familie au consecinte negative la nivelul comunitatilor si al societatii. In mod normal, socializarea in familie este convergenta cu normele si valorile promovate de ta nivel societal. Exista insa si situatii in care socializarea in familie se face in discordanta cu normele si valorile sociale generale. "Copiii socializati in acest mod vor fi neintegrati si in conflict permanent cu societatea. Comparativ cu familiile din societatile traditionale, functia socializatoare a familiei a inceput sa fie tot mai preluata de alte institutii sociale (scoala, institutii culturale, mijloace de comunicare in masa). Cu toate aceste transferuri de competente socializatoare, familia continua sa ramana una din principalele institutii de socializare. Avantajul socializarii in familie este ca ea se realizeaza intr-un climat de afectivitate care faciliteaza transmiterea si insusirea valorilor si normelor sociale. In mod normal, familia trebuie sa indeplineasca toate functiile care ii sunt proprii. Disfunctiile din cadrul familiei au consecinte asupra sotilor, asupra copiilor, asupra relatiilor familiei cu exteriorul. Disfunctiile din cadrul familiei devin evidente in conditiile separarii partenerilor, abandonului familial, violentei domestice sau in conditiile delicventei juvenile. Violenta in familie, de natura fizica, psihologica sau sociala, este una din cele mai serioase probleme cu care se confrunta societatile moderne. Calitatea vietii multor copii poate fi inteleasa prin abuzul la care sunt supusi in mediul familial, uneori chiar de la nastere. De asemenea, nu exista indoieli ca multi adulti sunt serios afectati de propria lor nefericire, de relatiile sociale ca rezultat al relelor tratamente la care au fost supusi in propria lor copilarie. Fara indoiala, ca familia, ca institutie de baza (primara) a societatii, reprezinta "o conditie sine-qua-non a implinirii personalitatii si a realizarii profesionale" (Jinga si Negret, 1999, 127). Dar pe langa aceste calitati, familia poate reprezenta si un grup in care au loc tensiuni si conflicte, care nu vor trece fara urmari in viata copilului. 2.2. Familia - mediu conflictual „Fara indoiala ca familia, primul mediu de viata al copilului exercita o influenta considerabila asupra dezvoltarii acestuia. Istoria fiecarei familii, cu problemele ei specifice care-i confera o nota proprie in raport cu toate celelalte, contribuie in mod hotarator la conturarea profilului personalitatii copilului, acest „candidat la umanitate”, cum admirabil il defineste Pieron”. (Stela Iancu, 2000, 23).

Din aceasta perspectiva, violenta intrafamiliala este denuntata ca fiind un efect al propagarii si mentinerii ideologiei patriarhale, conform careia cel care detine puterea, are drept absolut asupra celorlalti, drept impus si mentinut prin violenta. Conform afirmatiei facute de Gelles si Straus (1980, apud, Popescu si Munteanu, 2000, 38) este mult mai probabil ca o persoana sa fie lovita sau ucisa in propria familie, de un alt membru al familiei, decat oriunde altundeva, de oricine altcineva. Violenta familiala este un concept relativ nou in sociologie, aparut in anii 70. Ea a intrat in atentia strategiilor de protectie sociala cand miscarea feminista a propus un nou model de abordare teoretica. Familia a fost astfel redefinita ca fiind acel loc in care convietuiesc "oameni care au activitati diferite si interese diferite, si care in acest proces intra adesea in conflict" (Hartmann, 1981 apud Popescu si Muntean, 2000, 37). In definirea violentei intra-familiale trebuie luate in considerare doua dimensiuni de analiza: relatiile interumane pe care ne centram si natura violentei in discutie. Din perspectiva relatiilor interumane pe care ne centram, Buzawa (1990, apud Popescu, 1998, 56) defineste violenta intrafamiliaia Ia nivelul relatiilor dintre adultii heterosexuali, care coabiteaza, sau care au coabitat in trecut, Intro relatie de tip conjugal. Desi la nivelul relatiilor de cuplu putem vorbi atat despre violenta indreptata impotriva femeilor, cat si despre violenta indreptata impotriva barbatilor, statisticile arata ca aria de manifestare a violentei impotriva barbatului este numeric mai restransa. In urma cercetarilor efectuate s-a ajuns la concluzia ca la nivelul relatiei de cuplu, victimele violentei domestice sunt, in proportie de 95%, femei. Acest fapt se datoreaza in parte socializarii barbatului spre violenta si in parte normelor socio-culturale impregnate de concepte patriahale privind distributia rolurilor si puterii in familie. In afara de violenta la nivelul relatiei de cuplu, dintre sot si sotie, violenta domestica mai poate produce si alte comportamente agresive, cum sunt: - abuzul copilului In familie; - violenta intre frati; - abuzul si violenta asupra parintilor sau membrilor varstnici ai familiei. In ceea ce priveste natura violentei in literatura de specialitate se face distinctie intre violenta si abuz. Oponentii criminalizarii violentei intrafamiliale tind sa foloseasca termenul de abuz al sotului/sotiei pentru a minimaliza si restrange incidentul violent la nivelul relatiilor familiale. In acelasi timp, definitiile folosite in textele de lege tind sa foloseasca termenul de violenta intrafamiliala pentru a putea inscrie acest tip de comportament in randul compartimentelor cu raspundere penala. Din perspectiva naturii violentei, M. Pagelow (1984, 21, apud Popescu,1998, 58) realizeaza o definitie mult mai cuprinzatoare a violentei intrafamiliale. "Violenta intrafamiliala se refera Ia orice act comis sau omis de catre membrii familiei si orice consecinte ale acestor actiuni sau inactiuni, prin care alti membrii ai familiei sunt deprivati de drepturi si libertati egale si/sau care impieteaza asupra dezvoltarii lor optime si asupra exercitarii libertatii la alegere". Violenta intrafamiliala face parte si din preocuparile institutiilor de sanatate. Astfel, perspectiva clinica asupra violentei domestice, este : "violenta domestica este o amenintare sau provocare petrecuta in prezent sau in trecut, a unei raniri fizice in cadrul relatiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu".(Popescu si Muntean, 2000, 38). Abordarea eficienta si profesionala a violentei intrafamiliale necesita mai departe definirea conceptelor prezentate in contextul specificului socio-cultural al spatiului romanesc. Astfel, Codul Penal Roman (1997, 95100) cuprinde notiunea de violenta domestica, referindu-se Ia cazurile de violenta in general, clasificate in rubrica "Infractiuni contra persoanei" sau "Infractiuni contra vietii, integritatii corporale si sanatatii". In aceasta categorie se includ mai multe forme de violenta domestica printre care unele deosebit de grave: - omorul calificat (art.175), pedepsit cu inchisoarea de la 15 Ia 20 de ani si interzicerea unor drepturi. Aceasta infractiune se refera printre altele, la relatiile de rudenie dintre autor si victima (de exemplu: uciderea sotiei de catre sot sau invers a sotului de catre sotie). - omorul deosebit de grav (art.176) pedepsit cu inchisoare de la 15 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi; - pruncuciderea (art. 177), pedepsita cu inchisoarea de la 2 la 7 ani. - lovirea sau alte acte de violenta, cauzatoare de suferinte fizice (art.180). Aceasta infractiune se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda, iar daca ea a determinat o vatamare care necesita ingrijiri medicale de cel mult 20 de zile, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. - vatamarea corporala (art.181). O asemenea infractiune se refera la acte de violenta care prejudiciaza sanatatea victimei si care solicita, pentru vindecare, ingrijiri medicale de cel mult 60 de zile. Se pedepseste cu inchisoarea de la 6 Iuni la 3 ani. - vatamarea corporala grava (art.182) se refera la actele de prejudiciere a sanatatii victimei (infirmitate permanenta fizica ori psihica, slutire, avort, etc.) si care necesita, pentru vindecare, ingrijiri medicale de peste 60 de zile. Se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.

- lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte (art.183), adica acele acte de violenta care au avut ca urmare, dar fara intentie, moartea victimei. O asemenea infractiune se sanctioneaza cu inchisoare de la 3 la 1 0 ani. - vatamare corporala din culpa (art.184), referitoare la toate acele acte de violenta care au produs, din vina agresorului, vatamari ale integritatii corporale si ale sanatatii victimei, in asa fel incat aceasta solicita ingrijiri medicale de peste 10 zile. Pedepsele se acorda diferentiat in functie de numarul de zile necesar pentru ingrijirea medicala a victimei. Violenta domestica include ansamblul actelor abuzive sau de natura fizica, sexuala sau psihologica intervenite in mediul familial. In ceea ce priveste violenta fizica, am enumerat mai sus comportamentele si actele agresive pe care codul penal roman le incrimineaza. La nivelul anului 1995, situatia actelor violente care s-au petrecut in interiorul familiei in Romania, era urmatoarea: 60 de infractiuni de omor in care barbatii si-au ucis propriile sotii; 25 de infractiuni de omucidere in care femeile si-au ucis proprii soti (Radulescu si Banciu, 1997, 46). In primele luni ale anului 1996 au fost comise in cadrul familiilor romanesti, 192 de infractiuni deosebit de grave, printre care 115 omoruri, 41 tentative de omor, 12 vatamari corporale si 24 lovituri cauzatoare de moarte (Radulescu si Banciu, 1997 , 46), Cifrele se mentin ridicate si in 1997: 19 tentative de omor, 13 lovituri cauzatoare de moarte, 66 de omoruri, 341 de vatamari corporale (Popescu si Muntean, 2000, 37). Anul 1998 nu aduce schimbari majore: 203 vatamari corporale, 42 tentative de omor, 21 lovituri cauzatoare de moarte, 56 omoruri (Popescu si Muntean, 2000, 37). La nivelul anului 1999, In Romania 32% din totalul infractiunilor au fost comise in mediul familial (Abraham, 2000, 327). Astfel, au fost inregistrate: 27 de omoruri, 58 de tentative de omor, 26 de lovituri cauzatoare de moarte, 15 vatamari corporale grave, 19 pruncucideri, 14 rele tratamente aplicate minorilor, 38 incesturi (Abraham, 2000, 327-328). In ceea ce priveste participarea la savarsirea infractiunilor intrafamiliale, configuratia lor este urmatoarea (Abraham, 2000, 328): Publicatia americana "The New York Times" (17.01.1991, apud Catoiu, 1997, 55)., din SUA, arata ca in, 1973, dintr-un total de 2,5 milioane de agresiuni cu victime femei, 25% au fost comise de parteneri. In 1990, sau raportat, tot in SUA, 4000 de cazuri de femei ucise de partenerii lor, reprezentand aproape 30% din totalul de crime contra femeilor ("New York Times", 17.04.1992, apud Catoiu, 1997, 55). Un studiu efectuat in SUA, arata ca peste 1,5 milioane de femei, anual, necesita tratament medical datorita traumelor suferite, in urma unor episoade de violenta domestica. Toate aceste cifre sunt relative, incomplete si imprecise deoarece multe dintre victime nu fac plangere din diferite motive: isi mai iubesc inca sotul, din motive materiale, se invinovatesc pe ele insele pentru aceste evenimente, spera sa nu se mai repete, se simt rusinate de reactia pe care o pot produce celor din jur. Violenta intrafamiliala constituie un secret de grup, bine ascuns din cauza solidaritatii in pastrarea unei imagini morale a institutiei familiale. Numai violentele foarte grave ajung sa fie cunoscute. Atitudinea societatii cu privire Ia actele de violenta difera, atat din punct de vedere legislativ, cat si al opiniei pub1ice In functie de anumiti factori socio-culturali. De exemplu, legislatia romaneasca, cu exceptia omorului calificat, nu se ocupa in mod special, de cazurile de violenta domestica si nu sunt prevazute sanctiuni speciale sau agravante pentru acele cazuri in care sotul isi maltrateaza sotia sau o supune unor agresiuni care ii prejudiciaza sanatatea sau integritatea corporala. De obicei, atunci cand este solicitata interventia politiei de catre sotie, po1itistii care sunt barbati si au in marea lor parte o mentalitate patriarhala, considera ca victimele si nu agresorii sunt vinovate pentru ca au fost maltratate, reprosandu-li-se ca au avut "ceea ce merita". O asemenea mentalitate este impartasita si de opinia publica, de rude sau de vecini, care in conformitate cu vechiul proverb romanesc, considera ca „bataia este rupta din rai” (Radulescu si Banciu, 1997 , 46). Printre formele violentei psihologice se numara urmatoarele (Ciuperca,2000,248): - agresiunea emotionala: umilirea in fata familiei, a rudelor, a prietenilor si chiar a strainilor, punerea victimei in situatii dificile; - agresiunea prin intermediul copiilor: Indepartarea copiilor de unul dintre parinti, limitarea accesului si intalnirilor cu acestia, amenintari legate de copii; - agresiunea prin control: interzicerea intalnirilor cu prietenii, impiedicarea crearii de noi prieteni, verificarea agendei, a programului zilnic, a corespondentei sau a jurnalului intim; - agresiunea prin intimidare: observatii cu privire la orice activitati, distrugerea anumitor lucruri indragite de victima, amenintari; - agresiunea prin status social: amenintari legate de sex, rasa, clasa sociala, varsta, ocupatie, sanatate, deficiente fizice sau psihice; - agresiunea financiara: limitarea dorintei de a munci si de a capata o independenta financiara, neconsultarea in problemele financiare ale familiei; - agresiunea prin invinovatirea si denigrarea victimei: nerecunoasterea actului de violenta prin invinovatirea victimei.

Relatiile violente sunt progresive si au la baza lipsa de comunicare si intelegere reciproca, dar si traume din copilarie, multi agresori fiind martori la scene violente dintre diversii membrii ai familiei lor. Violenta sexuala in interiorul familiei se poate manifesta in doua directii: violul marital si formele de violenta sexuala dintre parinti si copii. In ceea ce priveste violu1 marital, aceasta este extrem de greu de probat, deoarece, pe de o parte, aceasta infractiune se consuma intr-un spatiu intim si privat, unde nu exista martori, iar pe de alta parte, sotul se poate prevala de reglementarile juridice cuprinse in Codul familiei, care stabilesc obligatia exercitarii drepturilor conjugale. In plus, declaratia sotului despre consimtamantul anterior acordat de sotie, inaintea producerii agresarii, inlatura, de fapt, acuzatia de viol. Cu alte cuvinte, cea mai mare parte a reglementarilor juridice din Romania cu privire la cazurile de viol, discrimineaza femeia. In ceea ce priveste incestul, ca abuz sexual asupra copilului, ma voi ocupa de el mai pe larg intr-un capitol viitor. In concluzie, conf1ictul conjugal poate fi definit ca "o patologie de cuplu, determinata de problematica legaturii complexe conjugale, in conditii1e societatii contemporane" (Paunescu, 1994, 91). Pornind de la definitia data de Catalin Zamfir problemei sociale si de la cele doua nivele (manifest si latent) ale unei probleme sociale, surprinse de Merton, Marciana Popescu (1998, 55) concluzioneaza ca violenta intrafamiliala poate fi considerata o "problema sociala latenta in Romania, miscarile internationale actuale intervenind acut in stimularea redefinirii sale ca o problema manifesta", CAP1TOLUL II ABUZUL SI MALTRATAREA COPILULUI CA FORME AGRAVANTE ALEVIOLENTEI FAMILIALE 1. Definirea fenomenului Abuzul reprezinta o problema sociala ce trebuie definita adecvat, care necesita interventie sociala si institutii de asistenta sociala si de sanatate specializate, cadru juridic corespunzator pentru protectie. Inca din 1960, cand a fost pentru prima oara identificat ca o problema sociala "moderna", s-a scris foarte mult despre abuzul asupra copiilor. In Anglia, Societatea Nationala pentru Prevenirea Cruzimilor asupra copiilor a produs inca de la sfarsitul anilor 60 multa literatura pe baza statisticilor de incidenta din registrele cazurilor de risc si metode de lucru cu familiile care au savarsit abuzuri asupra copiilor. Termenul de "abuz asupra copilului" a fost folosit pentru prima oara de Kempe, in 1962, pentru a descrie "copilul batut". Conceptul a fost extins in mod constant. In anii care au urmat, a ajuns sa fie folosit pentru toate formele de rele tratamente, nu doar pentru abuzul fizic, dar si pentru formele de neglijare si abuz emotional si sexual. Intre anii 1965 si 1985, literatura care analiza abuzurile asupra copilului s-a dezvoltat enorm, mai intai in America si apoi si in Anglia. Schimbarea denumirilor de la copilul batut la raniri neaccidentale, pana Ia abuzurile actuale asupra copiilor, sugereaza ca descoperirile de maine vor face ca definitiile de astazi sa fie necorespunzatoare. De exemplu, conceptul de abuz sexual a fost putin mentionat pana tarziu, in anii 70, dar acum constituie o preocupare majora. Problema abuzului asupra copilului este acum de interes international. In 1976, s-a fondat Societatea Internationala pentru Prevenirea Abuzurilor asupra Copiilor si a Neglijarii acestora, urmata in 1978 de Asociatia Britanica pentru Studiul si Prevenirea Neglijarii si Abuzului asupra Copiilor. Conferintele internationale atrag acum sute de auditori si aproape tot atatea studii si documente legate de acest fenomen. A. W. Franklin, unul din initiatorii acestei preocupari, afirma in 1983 (apud Cooper si Ball, 1993, 1 0): "In ultimul deceniu, am vazut problema copiilor maltratati fizic, deschisa sa includa si maltratarile emotionale, neglijentele, abuzul sexual asupra copiilor, exploatarea sexuala sau prostitutia, pornografia, copiii siliti sa munceasca si manipularea institutionalizata a copiilor". Tot el sugereaza ca cei care lucreaza in acest domeniu ar trebui sa conlucreze cu organisme internationale, cum ar fi Organizatia Internationala a Muncii, Organizatia Internationala a Sanatatii, UNICEF,Liga Impotriva Sclaviei. Multi autori interesati de aceasta problema si-au pus intrebarea: de ce opinia publica nu s-a preocupat inainte de abuzul asupra copiilor. David Gil a incercat sa dea un raspuns acestei intrebari. Ca prim motiv a identificat dificultatea definirii abuzului asupra copiilor, atragand atentia ca este foarte greu sa se faca deosebirea intre comportamentul intentionat sau neintentionat al parintilor. In ce1e mai multe cazuri, parintii sunt cei care depun marturie, copilul nefiind intrebat. Mentalitatea traditionala in ceea ce priveste drepturile parintilor asupra copiilor a constituit un al doilea motiv al intarzierii preocuparii pentru abuzul asupra copilului. Bataia este unul din aceste drepturi. Cultura traditionala aproba pedeapsa corporala si apara dreptul parintilor de a-si creste copiii asa cum cred ei de cuviinta. Aceasta conceptie a inceput sa se schimbe putin cate putin o data cu intrarea in vigoare a drepturilor copiilor promovate de Societatea pentru prevenirea Cruzimilor asupra Copiilor. In Romania postdecembrista pasii care s-au facut in aceasta directie au fost generati mai mult de organismele internationale, decat din proprie initiativa, si de asemenea, mai mult pe plan teoretic, legislativ decat practic. Se pastreaza la noi, in special la nivelul mentalitatilor oamenilor, ideea unei neinterventii a

organismelor statale in problemele familiale si conceptia de sorginte comunista, cum ca o familie isi poate rezolva singura problemele. Pentru Romania, problema abuzului asupra copilului este noua ca preocupare globala. Principalele trasaturi specifice ale contextului in care se produce abuzul si neglijarea copilului in Romania sunt (Fundatia "Salvati Copiii", 2000, 13): - Mentalitatea educativa punitiva, lipsita de empatie pentru copil, pentru nevoile si aspiratiile lui: "trebuie sa fii sever cu copilul"; "copilul trebuie obisnuit cu greutatile vietii"; "trebuie pedepsit orice interes al copilului pentru lucruri interzise"; "bataia este rupta d1n rai"; "copilul trebuie sa asculte" etc. in acest context, putem avansa ideea ca abuzul si neglijarea copilu1ui au ,o oarecare traditie in Romania. - Existenta tabu-urilor, falsa pudoare care explica indiferenta, non-interventia comunitatii in cazuri de abuz notorii: - Consecintele politicii demografice represive a regimului Ceausescu, ce a generat un numar mare de copii nedoriti, un numar mare d:e parinti incapabili sa faca fata responsabilitatilor parentale si a consolidat fenomenul de institutionalizare a copilului, ca pattern predilect de raspuns Ia situatii de criza in aceasta privinta. - Costurile sociale ale tranzitiei care se traduc prin dificultati economice pentru familii - saracie, somaj, criza de locuinte, inf1atie, scaderea consumului. Aceste fenomene sunt resimtite, indeosebi, de familiile cu mai mult de doi copii, ceea ce determina ca principalul grup de risc in ceea ce priveste nivelul de trai sa fie, in Romania de azi, copiii. - Tranzitia se traduce nu numai in dificultati economice ci si in fenomene patologice asociate stresului social pe care il genereaza: scaderea controlului social, cresterea anomiei, a criminalitatii, a violentei (in familie, in scoli, in spatiul public). Datorita pozitiei lor de inferioritate, copii devin, deseori, victime ale acestei patologii sociale. - Inexistenta unui sistem eficient de protectie a copilului -; serviciile medicale, educationale, sociale, juridice actioneaza limitat si dispun de resurse reduse (materiale, financiare, organizatorice, umane, etc.). La aceste deficiente se adauga si mentalitatii inadecvate ale celor ce lucreaza In acest domeniu. Activitatea de preventie este ca si inexistenta. Asistenta sociala pentru familie si copil se reduce la forme pasive, monetariste, care nu fac decat sa redistribuie saracia. Beneficiarii nu sunt incurajati sau sprijiniti, prin politici active, sa aiba o atitudine responsabila, sa devina capabile sa se auto-intretina, sa gaseasca solutii problemelor lor si sa nu astepte o suma de bani din ce in ce mai mica, in realitate din partea statului. Problematica abuzului este slab, vag si incomplet mentionata in legislatia interna. Chiar daca s-au facut anumiti pasi in aceasta directie, masurile luate nu se pot aplica in totalitate, fie din cauza lipsei de resurse materiale si umane, fie din cauza lipsei de interes a practicienilor implicati. In special, nu a fost elaborat sistemul legislativ intern care sa intareasca si sa sprijine aplicarea legislatiei internationale in domeniu, la care Romania a aderat. In definirea notiunii de abuz trebuie tinut cont de situatia copiilor din fiecare tara, de modelul sociocultural, de indicatorii de sanatate ai populatiei infantile, etc. Indiferent de faptul ca exista o gama larga de definiti! ale abuzului toate au doua elemente comune (Zamfir, 1993, 120): sanatatea fizica sau psihica a copilului este afectata; vatamarea este facuta in mod intentionat. Pentru ca sa se considere abuz, este necesara prezenta acestor doua elemente; o vatamare foarte mica a copilului cu o responsabilitate totala si asumata din partea familiei nu constituie abuz. Si la fel, situatia in care se produce o vatamare semnificativa a copilului, iar parintii nu pot fi considerati responsabili, nu constituie abuz. Abuzul este o manifestare a violentei impotriva copilului, profitandu-se de diferenta de forta (fizica, psihica, economica) dintre adulti si copii, "Orice act prin care se produc vatamari corporale si expuneri la situatii periculoase sau percepute ca fiind periculoase de catre copil constituie abuz (Fundatia "Salvati Copiii", 2000, 6). Desi in Dictionarul Explicativ al limbii romane se face distinctie intre "abuz" ("intrebuintarea fara masura a unui lucru") si "maltratarea" ("a trata pe cineva cu asprime, a-i provoca dureri fizice sau morale; a chinui; a brutaliza").) In literatura referitoare la protectia copilului cei doi termeni sunt sinonimi. Dintr-o perspectiva medicala maltratarea este definita ca "orice forma voluntara de actiune sau de omitere a unei actiuni care este In detrimentul copilului si are loc profitand de incapacitatea copilului de a se apara, de a discerne intre ceea ce este bine sau rau, de a cauta ajutor si de a se autoservi" (Popescu si Radut, 1998). Se desemneaza in mod curent ca fiind copil maltratat, copilul care este supus la acte de brutalitate mai mult sau mar putin grave, fie la lipsa de ingrijire, care duce la leziuni fizice sau la tulburari ale dezvoltarii.

Reiese ca maltratarea este orice forma voluntara de actiune sau de omitere a unei actiuni, cu consecinte nocive pentru copil, profitand de pe urma diferentei de putere dintre agresor si victima. Abuzul poate fi regasit oriunde si oricand in istoria si in prezentul societatii omenesti. Formele de rele tratamente cuprind toate aspectele personalitati1: cel fizic, cel psihic (emotional), cel moral si cel sexual. In literatura de specialitate exista o diferentiere uzuala intre patru tipuri de ma1tratare: abuzul fizic, abuzul emotional, abuzul sexual, copii neglijati (Killen, 1998,26). Abuzul fizic implica folosirea fortei fizice asupra copilulu1 si supunerea la munci dificile care depasesc posibilitatile acestuia avand ca rezultat vatamarea integritatii sale corporale. El presupune pedepse ca: asezarea in genunchi a copilului, legarea lui, lovirea, ranirea, otravirea, intoxicarea sau arderi produse in mod intentionat, exploatarea muncii copilului (abuz economic). Abuzul emotional (psihologic) este un comportament inadecvat al adultului fata de copil, cu efecte negative asupra personalitatii in formare a copilului. Respingerea, izolarea fortata, terorizarea, ignorarea, coruperea, exploatarea copilului reprezinta forme ale acestui tip de abuz. Abuzul sexual consta in expunerea copilului la vizionarea de materiale pornografice, seductie (avansuri, mangaieri si promisiuni) sau implicarea sa in acte sexuale genitale, orale sau anale. Neglijarea este incapacitatea sau refuzul adultului de a comunica adecvat cu copilul, de a-i asigura nevoile biologice, emotionale, de dezvoltare fizica si psihica, precum si limitarea accesului la educatie. Neglijarea pune in pericol dezvoltarea normala a copilului - dezvoltarea bio-psiho-socio-culturala. Cele mai grave forme de neglijare sunt: neglijarea hranirii copilului, neglijarea imbracamintei lui, neglijarea curateniei si a sigurantei locuintei, neglijarea supravegherii copilului, neglijarea ingrijirii sanatatii lui, neglijarea educatiei scolare, neglijarea nevoilor sale afective si de comunicare, abandonul copilului. Aceste categorii nu se exclud una pe alta; clasificarea facuta este una artificiala deoarece, in realitate, exista o impletire a diferitelor forme de abuz. Este greu de crezut ca abuzul fizic nu are si consecinte psihice sau ca abuzul sexual nu este insotit de efecte fizice sau psihice asupra copilului abuzat. Abuzul economic poate deveni fizic (daca munca depaseste capacitatea fizica a copilului), psihic (mai ales daca munca este umilitoare), sau sexual (prostitutia, pornografia). Abuzul asupra copilului genereaza traume majore din punct de vedere fizic, psihic, emotional si social. Tensiunile intrafamiliale si lipsa atasamentului intre membrii familiei vor determina aparitia unor sentimente ambivalente, atat fata de familie, cat si fata de persoanele straine. Toate acestea conduc la izolare, agresivitatea, pierderea notiunii de sprijin din partea familiei si a increderii in capacitatea acesteia de a-l proteja, apatia, neintegrarea sociala si compensare prin violenta, delicventa si relationare facila cu persoane dubioase, abandon scolar si chiar parasirea domiciliului cu neintegrare sociala si profesionala. Abuzul impotriva copiilor este privit in general ca un fenomen legat de mediul familial, de persoanele din familia nucleara sau mai larga menita sa ingrijeasca minorii, sau de inlocuitorii acestora. Mai adecvat ar fi insa, asa cum considera Pecora (1992, apud Roth-Szamoskozi, 1999, 62-64) conceptualizarea abuzu1ui comis impotriva copilului la trei nivele: societal, institutional si familial. Abuzul societal reprezinta totalitatea actiunilor, atitudinilor si valorilor societatii care impiedica buna dezvoltare a copilului. Unele (daca nu majoritatea), societati sunt abuzive cu copiii. Ele nu constituie medii prielnice de dezvoltare a copiilor: fie datorita conditiilor economice ce nu pot asigura un nivel de trai corespunzator; fie datorita insuficientei dezvoltari a serviciilor sociale pentru copii; fie datorita unor conditii de razboi sau violentei sociale; fie datorita unor reglementari sau mentalitati discriminatorii in raport cu unele categorii de copii; fie datorita tolerarii diferitelor forme de abuz impotriva copiilor. Abuzul institutional (organizational) se refera la organizatiile si institutiile frecventate de copii sau care ar trebui sa aiba drept preocupare bunastarea copilului. Prin aceasta forma de abuz, unele scoli, autoritati, institutii, unitati medicale opereaza in modalitati discriminatorii sau de nerespectare a drepturilor copiilor si ale omului, in general. Copiii din familiile sarace sau cei apartinand minoritatilor nationale defavorizate (romii) au un risc crescut de abandon scolar. Aceasta se traduce prin neglijarea for din partea institutiilor scolare si a cadrelor didactice. Aceeasi categorie de copii ajunge cel mai adesea in institutiile de ocrotire: se pare ca nici in aceste institutii ei nu sunt scutiti de abuzuri din partea unor persoane care sporesc suferinta copilului, de asta data prin abuzul comis chiar in numele institutiei. In aceste institutii se pot intalni nu numai mentalitati sau practici discriminatorii, dar si forme dintre cele mai grave de abuz fizic sau psihic. Nu e de mirare ca modelul educatiei prin bataie practicat in institutii, de catre profesionisti, va fi preluat si de familiile cu copii, pedeapsa fizica devenind astfel justificabila. In contrast cu abuzul societal si institutional, abuzul familial este comis de membrii familiei copilului in special de catre cei in care copilul are incredere, cei insarcinati cu ingrijirea copilului. Datele statistice referitoare la abuzul copiilor releva ca mediul cu cel mai mare grad de risc ramane mediul familial. Desemnarea unui anumit comportament din cadrul familial ca fiind abuz sau neglijare. depinde de o serie de factori sociali si culturali. Un comportament este considerat intr-o societate data ca fiind abuziv daca el

depaseste standardul cultural obisnuit al comunitatii. Bataia peste fund sau o palma data unui copil sunt considerate in Romania forme acceptabile de pedepse date de catre parinti; chiar daca aceste pedepse se aplica frecvent, parintele nu este condamnat sub nici o forma. Anual, in Statele Unite al Americii se inregistreaza in jur de 1 milion de copii abuzati grav si in urma unor astfel de acte, mor intre 2000 si 5000 de copii (Pecora, Whittaker si Malucio, 1992, apud Roth-Szamoskozi, 1999, 66). Dupa calculele statistice mai recente ale lui Sedlak (1991 apud Roth-Szamoskozi, 1999, 66), din 1000 de copii, total 22,6 trec prin experienta unor rele tratamente care le aduc prejudicii (unii copii trecand, simultan, prin mai mu1te tipuri de rele tratamente). Cifrele estimative arata ca in Franta exista de la 40.000 pana la 50.000 de copii maltratati pe an, cifra care situeaza acest fenomen pe locul doi in lista cauzelor morbiditatii copiilor din aceasta tara. Se pare ca 300 pana la 600 decese sunt, in fiecare an, datorate maltratarii. Cercetatorii care analizeaza fenomenul abuzului asupra copiilor in SUA recunosc limitele activitatii de protectie a copilului. Din 267 de cazuri de copii care au murit in statul Texas intr-un an numai 25% erau in evidenta agentiilor de protectia copilului (Zigler si Hall,¬ 1989, apud Roth-Szamoskozi, 1999, 66). Estimativ, aceasta presupune existenta de patru ori mai multi copii supusi unor abuzuri grave decat numarul cazurilor cunoscute. Aceasta estimare confirma ca de fapt, relele tratamente sunt mult mai frecvente decat cele raportate. Forma extrema de abuz o constituie decesul. Se apreciaza ca in SUA, zilnic, mor trei copii ca urmare a relelor tratamente comise impotriva lor. Pecora (1992, apud Roth-Szamoskozi, 1999, 67) incearca sa stabileasca anumite caracteristici ale copiilor ucisi prin abuz: - Varsta medie a copiilor decedati a fost de 2,8 ani, mult sub media copiilor abuzati, in medie de 7 ,2 ani. - Exista tendinta ca cei decedati sa fie cei mai tineri copii din familie sau copii singuri. In legatura cu reprezentarea celor doua sexe, ea este apropiata, cu o usoara tendinta de suprareprezentare a baietilor. - Mai putin de 2% din copiii decedati au fost abuzati sexual. - S-a constatat supra-reprezentarea copiilor cu anumite handicapuri sau a celor despre care parintii credeau ca au anumite deficiente. Dupa primii ani de confruntare cu cerintele tarilor vestice in problema situatiei copiilor, e timpul ca Romania sa se infrunte ea insasi cu vasta problematica a protectiei copiilor. In Romania, stadiul studii1or intreprinse nu ne permite avansarea unor cifre statistice reprezentative care sa permita aprecierea amplorii fenomenului. Studii de caz releva faptul ca maltratarea copilului este relativ frecventa, iar tendinta de evolutie ascendenta a infractionalitatii prin rele tratamente si in special prin abuz sexual in randul minorilor este semnalata si de Inspectoratul General al Politiei. Dupa 1989, s-a constat o evolutie ascendenta a numarului de victime minori, in cadrul acesteia fiind semnalate noi forme de manifestare a agresiunilor contra copiilor, determinate in parte de o serie de factori interni si externi. Sunt raportate noi tipare de agresiune cum ar fi adoptiile ilegale, traficul de carne vie, prostitutie si turism sexul. La aceste forme se adauga si o recrudescenta a infractiunilor traditionale carora copii au continuat sa le fie victime. Trebuie mentionat faptul ca statisticile au in vedere infractiunile cu violenta (omor, vatamare corporala, pruncucidere) si infractiuni cu privire la abuzul sexual (viol, relatii sexuale cu o minora, relatii sexuale intre persoane de acelasi sex, pervers1une sexuala, coruptie sexuala si incestul) care au vizat copiii la nivelul intregii tari. In Romania, in ultimii ani, numarul cazurilor de abuz sexual comise impotriva minorilor, cunoscute de politie si de directiile de protectie a copilului este in crestere. Conform datelor politiei din totalu1 infractiunilor privitoare la viata sexuala, 30,5% aveau ca victime minorii, iar in anul 1998, procentul a crescut la 40,28. Incidenta si tipurile abuzurilor sexuale raportate la politie in anul 1998 este prezentata in tabelul de mai jos: Infractiuni privitoare la viata sexuala ale caror victime au fost minorii in 1998, in Romania Varsta Violuri Raport sexual cu o minora Seductii Relatii sexuale intre persoane de acelasi sex Perversiuni sexuale Coruptie sexuala Incest 0-14 ani 66 44 6 27 31 62 10 14-18 ani 152 35 38 22 68 73 19 Total 218 79 44 49 99 135 29 (Dupa "Adevarul", 17 Dec. 1998, p.1 0)

O imagine orientativa este data de studiul realizat la Cluj in 1996 de Organizatia World Vision International si Catedra de Sociologie si Asistenta Sociala a Universitatii Babes-Bolyai (Rotariu, Roth, Mezei, Filipoi, Munteanu si Sabau, 1996, 36). Cercetarea a fost aplicata unor loturi reprezentative de parinti (488) si copii (796 elevi, din clasele V -X), din mediul rural si urban, diverse ca etnie (romani, maghiari, romi si germani). Raspunsurile copiilor Raspunsurile parintilor Da Nu Total Da Nu Total Agresiune sexuala 113 14,2% 683 85% 796 100% 80 16,4% 408 83,6% 488 100% Pedeapsa fizica 226 28,4% 570 71,6% 796 100% 126 25,8% 362 74,2% 488 100% Pedeapsa fizica severa 180 22,6% 616 77,4% 796 100% 105 21,5% 383 78,5% 488 100% Neglijare 88 11,1% 708 88,9% 796 100% 46 9,4% 442 90,6% 488 100% Abuz sexual 37 4,6% 759 95,4% 796 100% - 488 100% 488 100%

Dupa Rotariu T. (coord.), 1996. Rezultatele acestui studiu reprezinta estimari ale unor rele tratamente dar nu fapte consumate, ci riscuri posibile. Deci, contrar opiniei publice, dupa care in familia romaneasca nu se comit abuzuri, modalitatile traditionale de crestere a copiilor lasa loc in Romania, ca in toate tarile lumii de altfel, la pedepse cu caracter abuziv , la neglijare si chiar la abuz sexual. Studiul realizat de organizatia "Salvati Copiii" (2000, 54) indica urmatoarele forme de rele tratamente asupra copilului: abuz emotional 90%, abuz fizic 75%. 12% din copii au declarat ca li s-a intamplat sa fie atinsi pe partile intime ale corpului, fara voia lor (deci au fost expusi riscului, unui abuz sexual). Cercetarea mentionata a fost aplicata unui lot de 233 de copii din medii sociale diferite. In domeniul studierii abuzului si neglijarii copilului, cercetarea romanesca se afla intr-un stadiu incipient. Din acest motiv, la nivel national nu exista statistici, ci doar estimari relative ale acestui fenomen. 2. Teorii privind abuzul si neglijarea copilului in familie Pentru ca protectia copiilor impotriva abuzurilor sa poata dobandi consistenta procedurala, specialistii au elabora,t mode!e explicative care sa le permita intelegerea elementelor constitutive si contextuale ale aparitiei relelor tratamente. Friedrich (1990, 3, apud Roth-Szamoskozi, 1999, 131) considera ca un model este menit sa ajute la intelegerea urmatoarelor componente: - contextul de viata al copilului inainte de maltratarea propriu-zisa; - caracteristicile traumatice ale relelor tratamente; - reactiile copilului si ale agentilor semnificativi din mediul sau de viata ca urmare a relelor tratamente si a dezvaluirii acestora; - modul cum se suprapune maltratarea peste dezvoltarea copilului; - cursul recuperarii in urma relelor tratamente (posibilitatile terapeutice). A. Conceptia medicala Aceasta teorie considera abuzul comis impotriva copilului ca fiind o boala. Cel mai cunoscut reprezentant al acestei teorii este H.Kempe, care, prin cercetarile si publicatiile sale de la inceputul anilor '60 asupra cazurilor de sugari cu membre rupte neaccidental a initiat studiul sindromului copilului batut. Patologia specifica acestei boli consta in tulburari de personalitate ale parintilor, tulburari care se manifesta in relatia lor cu propriul copil, sub actiunea unor factori de stres specifici relatiei parinte copil; ea se concretizeaza in manifestari agresive, fizice si verbale, fata de copil. Din perspectiva acestui model Hanson, Mc Culloch si Hartley (1978, apud Roth-Szamoskozi, 1999, 134136) au identificat caracteristicile cheie ale abuzului asupra copilului: Factori parentali

- mama este sub 20 de ani Ia nasterea primulu1 copil; - mama are diagnostic psihiatric de neuroticism si/sau scor ridicat de neuroticism la inventarul de personalitate Eysenck; - mama sau tatal au diagnosticul psihiatric de tulburare de personalitate; - mama are coeficientul de inteligenta subliminar la teste consacrate de inteligenta; - tatal este muncitor manual; - mama sau tatal au dosar penal; - mama are numeroase probleme de sanatate; - mama sau tatal prezinta un traseu EEG tulburat. Factori sociali specifici familiilor - tatal natural al copilului este absent din familie; - mama este necasatorita; - mama si tatal se cunosc de mai putin de sase luni dinainte de casatorie; - mama este nascuta in afara casatoriei; - mama nu gaseste satisfactii in casnicie; - copilul maltratat este nelegitim; - mama crede ca partenerul nu accepta copilul; - mama spune ca nu are cu cine sa discute despre educatia copilului; - mama se considera cea care ia deciziile in familie; - copilul nu are propria camera; - locuinta inadecvata; - mama se intalneste rar cu proprii parinti si cu celelalte rude; - mama nu are posibilitatea de a face pauze de la indatoririle materne; - mama nu are activitati sau relatii sociale; - mama considera venitul ei ca fiind insuficient; - mama este in general nesatisfacuta cu propria ei situatie. Relatiile interpersonale - mama a fost nefericita in copilarie; - mama recunoaste doua sau mai multe simptome neurotice in privinta modalitatilor de stabilire a relatiilor interpersonale; - mama afirma despre sine ca a fost o eleva slaba; - in copilarie mama a avut relatii nesatisfacatoare cu proprii ei parinti; - in prezent mama se intelege rau cu proprii ei parinti; - in copilarie mama a avut relatii proaste cu fratii ei; - in prezent mama se intelege rau cu proprii ei frati; - tatal si/sau mama mamei pedepseau inadecvat copiii; - mama are un scor crescut la scorul de minciuna (din inventarul Eysenck); - mama are un scor crescut la factorul criticism, la cel de ostilitate paranoida si de auto-invinovatire pentru ostilitate; - tatal are scor crescut la factorul auto-invinovatire. Practicile parentale - mama raspunde inadecvat la plansul copilului; - mama are dificultati emotionale in legatura cu alimentarea copilului; - mama are un comportament demonstrativ legat de copil; - mama supravegheaza inconstant copilul; - mama asteapta supunere neconditionata; - mama recurge adesea la pedepse fizice; - tatal recurge adesea la pedepse fizice; - mama recurge adesea la pedeapsa retragerii dragostei; - recompensele oferite de mama pentru comportamentul adecvat al copilului sunt de tip fizic (dulciuri, jucarii); - plansul sugarului si al copilului reprezinta prob1eme grave pentru mama; - partenerul n-o ajuta pe mama asa cum isi doreste ea. Copilul - are un coeficient scazut de dezvoltare;

- la internare in spital apare neglijat fizic; - nu progreseaza conform normelor de dezvoltare; - mama spune ca in timpul zilei nu este vioi, dar nu pune problema oboselii; - este adus cu intarziere la spital; - are o greutate, scazuta la nastere. Steele ( 197 4, 89-133, apud Killen, 1998, 131) identifica si el o serie de caracteristici ale parintilor care isi maltrateaza copiii: - imaturitate, dependenta de altii; - izolare sociala; - stima de sine redusa; - obtinere dificila a placerii; - perceptie falsa despre copil, adesea cu schimbarea rolurilor; - frica de a rasfata copilul; - incredere in valoarea pedepsei; - incapacitate de a dovedi empatie privind nevoile copilului si de a raspunde adecvat. In ceea ce priveste factorii de risc parental cu precizie mare in prezicerea riscului de abuz, C.H.Kempe (1978, apud Browne, 1988, 18) identifica: - parintele a fost batut sever si frecvent in copilarie; - parintele are antecedente de violenta sau acte delicvente; - parintele a mai fost suspectat anterior de abuz fizic; - parintele este suferind de stima scazuta de sine, izolare sociala sau depresie; - parintele este supus unor multiple stressuri, ca de exemplu conflicte maritale, divort, datorii, schimbari frecvente, de domiciliu, pierderea unor persoane dragi; - parintele prezinta explozii de violenta; - parintele are asteptari rigide, nerealiste de la comportamentul copiilor; - parintele aplica pedepse severe copilului; -copi1ul este vazut de parinte ca fiind dificil si provocativ; - parintele respinge copilul sau are dificultati in stabilirea legaturilor de atasament cu acesta. Nu toti parintii care comit abuzuri pot fi incadrati in tablouri psihopatologice distincte. Kempe si Kempe apreciaza ca numai 10% din parintii ce abuzeaza copiii pot fi pasibili de boli mentale. Autorii care sunt adeptii acestei teorii medicale sustin ca variabilele sociale nu intervin in schema cauzala a abuzului copilului. B. Teoria transmiterii multigenerationale a abuzului Conceptia prin care problemele psihosociale se considera a fi transmise din generatie in generatie este larg raspandita. Investigatiile in cazurile de abuz impotriva copiilor au constatat ca multi din parintii abuzivi proveneau din familii cu grad crescut de violenta, respectiv au fost ei insisi abuzati in copilarie. Se spune ca cei care nu sunt in stare sa-si reaminteasca trecutul, sa-l constientizeze, ajung sa-l repete. In aceste cazuri parintii insisi nu au primit o ingrijire afectuoasa care este o preconditie pentru a putea oferi dragoste si caldura copilului. Ei nu impartasesc si nu cunosc sentimente ca grija, dragostea sau simpatia. Insisi parintii lor fusesera exagerat de critici si severi si asteptau ca si coIiii sa poata indeplini sarcini pe care nici ei nu le intelegeau sau indeplineau. Multi parinti care au fost expusi abuzului fizic si care repeta acest mod de educare, apara cu putere dreptul lor nelimitat de a folosi forta fizica. Rutter (1997, apud Killen, 1988, 110) considera ca atitudinile si comportamentele parentale sunt complexe si nici transmiterea lor nu poate fi privita unidimensional. Nu stilul parental este cel care se transmite genetic ci, de exemplu, predispozitia catre unele tulburari psihice. Intergenerational se transmit, de asemenea, dar pe cai sociale si nu genetice-conditiile defavorizante de locuinta, venit, care actioneaza ca, factori de stress social. Sustinatorii acestei conceptii scot in evidenta transmiterea familiala a anumitor modele culturale de crestere a copiilor, modele in care autoritatea parentala, agresivitatea fizica sau verbala, ignorarea sentimentelor copiilor sunt caracteristice. Totusi, nu toti parintii care au fost expusi abuzului isi vor expune copiii aceluiasi lucru, (Killen, 1998, 112). Aceasta fatalitate nu este absoluta. Cercetarile efectuate pe aceasta tema arata ca doar 50¬ - 70% d1n parintii care abuzeaza de copii, au fost supusi abuzului fizic. C. Pozitia feminista privitoare la abuz Prin feminism "practicile sociale, legitime intr-un sistem patriarhal, validate de normele si constructiile traditionale ale masculinitatii, sunt revalorizate, pornind de la un set de norme ce contesta dominarea masculina in diferitele sale forme. Sunt demistificate de asemenea, o serie de "mituri " cu o indelungata traditie, cum ar fi caminul - loc de refugiu - in fata unei lumi agresive. Identificarea si definirea acestui spatiu ca un loc de risc, in care femeile sunt mult mai expuse violentei decat pe strada, submineaza puternic

paradigmele ce au modelat si modeleaza inca perceperea realitatii sociale (Nicolaescu, 1998, 1). Prin interventiile sale in plan social si teoretic, conceptia feminista a reusit sa faca vizibile, la nivel de comunitate internationala, diferite forme de violenta comise in spatiul public si cel familial. Un studiu efectuat de Russel in 1984 (apud Roth-Szamoskozi, 1999, 151) , atrage atentia asupra disproportiei de varsta dintre cele doua sexe in privinta victimizarii copiilor, raportul dintre genul feminin si masculin, fiind de 5/1. Conceptia feminista se foloseste de aceste date pentru a releva expunerea mai mare a sexului feminin la diverse forme de abuz. Un alt fapt de netagaduit, valorificat de curentul feminist, este raportul mai mare al genului masculin printre adultii care comit tipuri de abuz. Exista, de asemenea, diferente intre femei si barbati in privinta formelor de abuz comise: femeile comit mult mai multe abuzuri psihice, emotionale, iar barbatii comit abuzuri grave si mai ales abuzuri de ordin sexual. In ceea ce priveste abuzul sexual, feminismul considera ca inacceptabila orice forma a relatiei sexuale dintre un adult si un copil, chiar si in cazul in care se invoca consimtamantul copilului la .astfel de relatii. Feminismul considera ca este extrem de dificil pentru un copil sa refuze, sa se opuna sau sa reziste solicitarilor venite din partea unui adult, mai ales daca acesta are un statut respectat in familie. Asa zisul consimtamant este adesea obtinut de Ia copii prin forta, adultul profitand de diferenta de putere, prin amenintari si alte tipuri de manifestari. In plus, abordarea feminista subliniaza efectul traumatic prelungit asupra victimei al incestului. In ceea ce priveste responsabilitatea abuzului, se apreciaza ca aceasta revine in intregime celui care a comis fapta si nu victimei. Se recomanda ca abuzatorul, in cazurile in care este posibil, sa fie indepartat din familie, iar victima sa fie crezuta si sustinuta, nu blamata. D. Teoria atasamentului Teoria atasamentului, dezvoltata de Joan Bowlby, evidentiaza rolu1 relatiilor parinte-copil in dezvoltarea personalitatilor de tip armonios ori patologice. Interactiunea dintre parinti si cop1tul lor este decisiva pentru felul cum se percepe pe el insusi copilul si lumea din jurul sau, si cum se dezvolta. Interactiunea este importanta pentru gradul si calitatea atasamentului copilului fata de parinti. Un atasament fata de cineva inseamna sa fii abso1ut dispus sa cauti apropierea si contactul cu persoana in cauza si mai ales, atunci cand situatia este grava. Bowlby, pediatru si psihanalist, a descris nevoia imperioasa pentru sugar si copilul mic a existentei unei persoane stabile care sa-i ofere dragoste si ingrijire. Belsky si Cassidy (1992, apud Roth-Szamoskozi, 1999, 154) considera teoria atasamentului ca fiind o teorie care unifica intelegerea biologica a naturii umane si conceptia psihanalitica, conform careia experientele traite in copilaria timpurie sunt de maxima importanta pentru dezvoltarea ulterioara a personalitatii. Pare a fi o presupunere comuna ca exista intotdeauna atasament pozitiv fata de parinti. Nu este asa. Calitatea interactiunii decide calitatea atasamentului. Kari Killen (1998, 190) a descris trei modele de atasament care pot fi prezente in grade diferite: - Atasamentul sigur. Copilul are incredere ca parintii vor fi disponibili, receptivi si ii vor acorda ajutor daca s-ar ivi situatii dificile sau de teama. Acest model este mentinut si dezvoltat de parinti, ei fiind in primii ani disponibili, atenti la semnalele copilului si capabili sa ii ofere liniste, alinare iubitoare, ori de cate ori are nevoie de ea. - Atasamentul anxios. Copilul este nesigur daca parintii vor fi disponibili, receptivi si gata sa ii ofere ajutorul cand sunt solicitati. Din cauza incertitudinii ) copilul trece prin anxietate/teama de separare si tinde sa fie timorat in manifestarea comportamentului de explorare a mediului sau. Amenintarile cu bataia sau cu abandonul sunt folosite in cresterea si educarea Iui. Acestea duc mai departe Ia trairea unor sentimente de nesiguranta, care pot deveni cronice. - Evitarea anxioasa a atasamentului. Copilul nu are incredere ca parintii vor reactiona in mod pozitiv si gata sa-i ofere ajutorul. dimpotriva, el se asteapta la respingere. Copilul incearca sa se descurce fara dragostea si ajutorul celorlalti. EI lupta pentru a deveni independent emotional. Acest model de atasament este vazut in relatiile parinti/copil, in care copilul a devenit independent in mod prematur. Daca copilul reuseste sa formeze o relatie pozitiva, necontradictorie de atasament, chiar daca aceasta dureaza doar pentru un timp limitat, el va putea sa reduca sau sa contrabalanseze efectele traumei, cel putin partial, fiind capabil sa-si pastreze echilibrul psihic. E. Teoria socio-biologica Teoria agresivitatii, dezvoltata de Konrad Lorenz, sustine ca aceasta nu este caracteristica doar unui numar restrans de indivizi, ci este un comportament uman inalienabil. Datorita acestei conceptii s-a putut Intelege Ca strategia comportamentslui agresiv a aparut In evolutia speciilor fiindca a sporit sansele de adaptare ale unor indivizi.

In privinta explicatiei abuzului Impotriva copiilor, reprezentatii biologiei sociale au In vedere orientarea comportamentului de maltratare a copiilor spre indivizi cu valoare reproductiva mai scazuta: copii handicapati, bolnavi, prematuri sunt supusi relelor tratamente. In urma unor masuratori antropometrice Mc Cabe (1989, 477-492, apud Roth-Szamoskozi, 1999, 158) a constatat ca un indicator al abuzului este conformatia craniano-faciala a copilului. Studiile autorului amintit scot In evidenta frecventa sporita a copiilor maltratati printre copii cu o conformatie cranio-faciala mai deosebita. Daly si Wilson (1985, 197-210, apud Roth-Szamoskozi, 1999, 158) arata ca riscu1 de maltratare a copiilor este crescut mai ales in trei tipuri de familii din societatile moderne: - In cele cu cel putin un parinte vitreg; - In cele cu situatia socio-economica atat de precara, incat familia se afla in pragul destramarii; - In cele in care copii prezinta un handicap fizic sau psihic. F. Teoriile sociologice Explicatiile de acest tip pun in evidenta importanta factorilor sociali pentru producerea relelor tratamente, primordialitatea acestor factori si gradul lor sporit de generalitate fata de factorii explicativi individuali. Cativa cercetatori au accentuat un prim rol al saraciei in abuzul asupra copiilor. Familiile sarace prezinta un risc crescut de abuz impotriva copiilor, datorita numeroaselor stresuri asociate cu saracia: nivelul scazut de scolarizare a parintilor, somajul, venitu1 insuficient pentru a asigura o calitate a vietii la un nivel decent, capacitatea scazuta de a solicita ajutor, dificultati de comunicare intre soti si altele. Alaturi de nivelul socio-economic scazut se constata adesea ponderea crescuta a relelor tratamente in familii cu multi copii. Zigler si HaH (1989, 38-75, apud 40 Roth-Szamoskozi, 1999, 160) afirma ca 40% din cazurile de maltratare din SUA se petrec in familiile cu 4 sau mai multi copii, desi aceste familii sunt reprezentate doar de 20% din populatia totala. Concluzii similare sunt obtinute si din cercetarea privind expunerea minorilor la abuz si neglijare din judetul Cluj (Rotariu si alti, 1996, 42): procentul copiilor expusi maltratarii in familiile cu nivel socio-economic scazut este de aproape trei ori mai mare decat in familiile cu nivel socio-economic ridicat. Pedepsele fizice grave sunt aplicate de peste trei ori mai frecvent in familiile cu 4 si mai multi copii fata de cei cu un singur copil si de doua ori mai frecvent decat in familiile cu doi copii (Rotariu si altii, 1996, 72), Neglijarea educationala este si ea de trei ori mai mare in familiile cu un copil sau doi (Rotariu si altii, 1996, 73). Alaturi de starea materiala si numarul de membrii, un alt factor social relevat pentru expunerea copiilor la riscul maltratarii este gradul de izolare sociala a familiei, respectiv masura in care familia poate mobiliza un suport social adecvat in favoarea ei, in cazul in care singura nu face fata presiunilor sociale. Se afirma ca riscul de abuz creste in familiile nucleare fata de cele traditionale, in care convietuiesc simultan mai multe generatii. Un alt factor social important este apartenenta Ia un grup minoritar. Mecanismul de actiune al acestui factor tine, de asemenea, de stresul social mai ridicat pe care trebuie sa-l confrunte individul apartinand unui grup minoritar. Este cazul populatiei de romi din tara noastra. Studiul efectuat la Cluj (Rotariu si altii, 1996, 7982) a relevat ca numarul copiilor carora li se aplica pedepse fizice, in general, pedepse fizice grave, agresiuni la nivel verbal, dar mai ales neglijare educationala este mai mare in randul acestei populatii. Indicatorii dintr-un asemenea grup etnic, religios etc., nu actioneaza separat, ci sunt corelati cu ceilalti factori de natura comunitara, ca rata delicventei, conditiile de locuit, gradul de scolarizare, accesibilitatea la planificarea familiala si servicii sociale, etc. G. Teoria ecologica - interactionista privind abuzul Mediul socio-cultural, ceea ce astazi se numeste "ecologia sociala", joaca un rol important In cadrul fenomenului de maltratare. Pentru a surprinde varietatea influentelor de mediu" Bronfenbrenner (1979, apud Killen, 1998, 195) propune studiul unei probleme sociale concomitent la diferite nivele ale sistemului pe care il reprezinta mediul social al microsistemului, al mezosistemului si al macrosistemului. Aceste nivele reprezinta diferitele subsisteme ale spatiu1ui ecologic in care apar si trebuie tratate problemele sociale. Analiza la nivelul subsistemului ontogenetic se preocupa de factorii individuali care privesc parintele care comite agresiuni impotriva copiilor sai. In aceasta categorie intra factorii istoriei parentale, gradul de sanatate mentala, nivelul de dezvoltare intelectuala si gradul de scolarizare al parintelui, sentimentele sale fata de copil si intelegerea nevoilor acestora. Microsistemul se refera la relatiile familiale care constituie mediul de viata proxim al copilului. Factorii din aceasta categorie se refera la tipul si marimea familiei, la natura relatiilor maritale, la influentele copilului asupra dinamicii familiale, la pozitia reciproca a membrilor familiei si la acele evenimente familiale care pot avea un rol declansator in producerea unor fenomene de tipul maltratarii.

Exosistemul (corespunzator nivelului mezo) este mediul mai larg de existenta al unui individ sau al unei familii nucleare. EI cuprinde familia largita, vecinatatea in care locuieste familia, comunitatea (etnica, religioasa, etc.) de care ea apartine, incluzand toate valorile si relatiile mai mult sau mai putin suportive din acest sistem. Macrosistemul este cel mai larg cadru de influenta asupra fenomenelor din familie, a carui actiune este incontestabila. In aceasta categorie intra atitudinile societatii fata de violenta si fata de copii, asteptarile fata de scoala, responsabilitatea acordata mass-mediei pentru educarea cetatenilor, nivelul de trai din societate, problemele sociale specifice ale societatii si politicile sociale in vigoare. La nivelul acestor sisteme exista factori facilitatori (de risc) si compensatori ai maltratarii copilului. Printre factorii care contribuie Ia cresterea riscului abuzului pot fi insirate caracteristicile de personalitate ale adultului, respectiv ale copilului, ca de exemplu: nivelul scazut de toleranta a frustrarii, lipsa stimei de sine, manifestarea unei anumite patologii, experienta unui abuz suferit in copilarie. Tot in aceasta categorie intra factorii care definesc situatia copilu1ui si a familiei ca, de exemplu, saracia, izo1area sociala, conditii neadecvate de locuit, tensiuni maritale, tu/burari de comportament al copiilor, boli cronice ale copiilor, familii monoparentale. Se mai pot pune in evidenta factorii de la nivelul macro-social si anume acceptarea culturala a violentei, a pedepselor fizice, a neglijarii copilului. La nivelu1 biologic s-au pus in evidenta tu1burari de dezvoltare de natura ereditara si conformatii fizice atipice. Printre factorii compensatori ai maltratarii sunt notati indicatorii unei relatii stabile mama-copil, care vor permite stabilirea unor relatii armonioase in relatia de ingrijire si educare a copi1ului si vor oferi o baza pentru asigurarea. receptivitatii la nevoile copilului. Tot in aceasta categorie intra increderea parintelui in propriile capacitati parentale, climatul familial stabil, bunele relatii maritale. Dintre factorii biologici pot fi remarcati cei legati de sanatatea membrilor familiei, iar dintre factorii economici se remarca stabilitatea socio-economica, iar, dintre factorii culturali, accentuarea metodelor non-violente de educare si socializare. Maltratarea se explica in acest model prin inter-relatia factorilor compensatori si a celor de risc. Rezulta ca abuzul impotriva copilului este un fenomen multicauzal, in care factorii care privesc dezvoltarea si personalitatea copilului interactioneaza cu factorii personalitatii parintilor, interactiunea lor trebuind analizata d1n perspectiva nivelelor individuale, familiale, interpersonale, organizationale si macrosociale. CAPITOLUL III FORME SPECIFICE DE ABUZ SI NEGLIJARE 1. Abuzul fizic Pentru profesionistii implicati in acordarea unor diverse forme de asistenta a copiilor (medici, surori medicale, educatori, asistenti sociali, psihologi), nivelul de sanatate fizica a unui copil constituie principalul criteriu de apreciere a ingrijirii acordate copilului de catre persoanele care au aceasta indatorire. Sanatatea fizica este un standard central al calitatii vietii copilulu1. Criteriul grijii fata de sanatatea copilului si al cautarii surselor de vatamare fizica este central in protectia copilului. Abuzul fizic se identifica printr-o ranire fizica ca rezultat al lovirii, al inteparii, muscaturilor, lovirii cu picioarele, arderii sau prin orice alta forma de maltratare a copilului. Aceste rani nu sunt accidentale, dar nu sunt in mod obligatoriu premeditate. Daca o ranire se defineste ca abuz ,nu are importanta daca faptasul a intentionat sa produca vatamare. Ranile fizice pot fi un rezultat al unei discipline exagerate sau a unei discipline inadecvate pentru varsta unui copil. Analiza acestu1 tip de abuz a scos in evidenta urmatoarele forme de rele tratamente aplicate minorulu1 de catre parinti: - Lovituri cu palma; - Lovituri cu cureaua, biciul, intepaturi; - Tras de par; - Azvarlire, trantire; - Lovituri cu pumnii. Sindromul W.S.I. - atunci cand copilul este apucat de maini de trunchi si este scuturat in mod repetat intr-o maniera severa. O evaluare medicala va identifica aceasta ranire; - Otravirea - uneori un copil poate fi fortat sa ia un drog, un aliment, un condiment ca forma de pedeapsa. Greata, voma sau lacrimarea ochilor pot indica otravirea; - Sindromul Munchaussen - un parinte raporteaza boli inventate ale copilului fie prin determinarea, fie prin fabricarea semnelor sau simptomelor. Aceasta necesita spitalizare sau/si o baterie de teste medicale care nu este necesara. Vizitele cronice ale unui medic care nu conduc la nici o rezolvare a bolii prezentate pot fi un prim indiciu pentru a suspecta sindromul Munchaussen; - Arsuri - arsuri pe piele, arsuri provocate de diferite substante, contact cu surse ce provoaca arsuri, arsuri chimice, electrice sunt exemple de arsuri abuzive. Abuzul fizic se concretizeaza in: a) Vanatai, contuzii si urme neexplicate; - pe fata, buze, gura;

- pe spate, fese, corp, coapse; - in faze variate de vindecare; - reflectand forme de obiecte folosite pentru a Iovi (cablu electric, curea, etc.); - pe mai multe arii/suprafete diferite; - in mod regulat apar dupa o absenta, weekend sau vacanta. b) Arsuri neexplicate: - arsuri de tigara, in special pe talpi, palme, spate sau fese; - arsuri prin afundare (cu sosete, manusi, forme de aluat presate pe fese sau pe organe genitale); - patternuri de arsuri, ca de exemplu arsuri electrice, cu fierul de calcat, etc. ; - forme de arsuri cu franghia pe brate, picioare, gat sau coapse. c) Fracturi neexplicate: - la cap, nari, structura faciala; - in faze variate de vindecare multipla sau fracturi spiralate. In plan comportamental, copiii abuzati fizic, pot avea urmatoarele manifestari: - neliniste cand alti copii plang; - comportamente extreme: agresivitate sau retragere; - frica de parinti; - frica de a merge acasa. "Bataia este rupta din rai" - spune un vechi proverb romanesc. Bataia aplicata copiilor a reprezentat, de-a lungul timpului, unul din actele cele mai obisnuite, in concordanta cu vechile principii pedagogice conform carora orice sanctiune fizica reprezinta unul din mijloace!e principale de realizare a conformitatii si obedientei fata de parinti. Bataia este o pedeapsa fizica pe care unii parinti o folosesc atunci cand nu percep posibilitatile de Intelegere a!e unu1 copil la o anumita varsta. Adultul se enerveaza si se descarca producand groaza si durere copilului. Copilul, mai ales cel mic, nu poate intelege de ce adultul, care este intr-adevar mai puternic fizic, dar care a dovedit dovezi de dragoste anterior, il ataca asa violent. Permanentizarea bataii nu are efect dorit asupra copilului, In sensul educarii acestuia. Bataia la randul ei devine o sursa de frustrare pentru parinti, care, in timp, vor fi lipsiti de dragostea din partea copilului. Bataia are un efect temporar si In nici un caz nu poate inlocui educatia pe care parintii trebuie sa o acorde copiilor. In conf1ictele maritale, agresiunea care se doreste directionata spre unul din soti poate fi adesea canalizata spre copil. Copilul pare sa functioneze in familie ca un fel de "tap ispasitor" (Killen, 1998, 28). Parintii si adesea fratii si surorile, isi descarca frustrarile si agresivitatea pe copil. Toate acestea sunt probabil mult mai pronuntate in cazul unor dificultati, cum ar fi saracia, somajul si altele. O situatie mult mai complicata pare sa apara atunci cand copilul reprezinta o proiectie negativa pentru parinti. Unii din acesti copii sunt respinsi in mod ex1rem, inca de la inceput, totul petrecandu-se cu repetate abuzuri fizice. Pedepsele fizice impotriva copiilor pot lua forme extreme, culminand cu infanticidul sau pruncuciderea. Desi societatea moderna condamna vehement si pedepseste foarte aspru parintii care savarsesc aceste delicte, in trecut infanticidul a fost o practica tolerata si chiar recomandata din motive demografice, religioase (Chesnais, 1981, 107, apud Radu1escu, 1998, 118). Infanticidul avea mai ales un caracter specific feminin fiind favorizat de forta de munca necesara supravietuirii colectivitatii. In Sparta Antica asemenea practici erau "normale" incurajate chiar de reglementarile oficiale. In societatile agrare sau in curs de industrializare; infanticidul a cunoscut de asemenea o mare raspandire datorita conditiilor economice precare, dar si datorita absentei contraceptiei. Epoca contemporana cunoaste o tendinta de scadere drastica a actiunilor de infanticid, acestea devenind extrem de rare, comise, mai ales, de persoane caracterizate de tendinte patologice (Radulescu, 1998, 118). In literatura de specialitate referitoare Ia maltratarea copilului s-au realizat diferite tipologii ale abuzului fizic. Unele fac diferenta intre ranirile dovedite sau admise a fi deliberate si suspiciunea legata de aceste raniri. Altele fac diferenta intre abuzul activ si cel pasiv. .Problema pe care si-o pun cei care decid daca un copil a fost maltratat este daca parintii recunosc sau nu faptul ca au cauzat vatamari copilului. Este foarte greu de evaluat daca vatamarea produsa este urmarea unui act deliberat sau este urmarea pasivitatii si a neprotejarii copilului. Alte tipologii fac diferente intre pedepse disciplinare si abuzul fizic. Disciplinarea doreste sa-1 educe pe copil, indiferent de faptul ca suntem sau nu de acord cu forma folosita. De cealalta parte, abuzul asupra copilului arata rabufnirile tensiunilor interioare ale parintilor. Cu toate acestea, este greu sa facem o diferentiere clara in practica. Ceea ce incepe ca o relatie disciplinara poate sfarsi ca abuz, deoarece decisiv , din acest moment, este modul in care parintii isi vor stapani tensiunile interioare. Abuzul incepe atunci cand sanatatea fizica sau psihica a copilu1ui este pusa in pericol. Gradul abuzului difera in functie de vatamarea produsa copilului. In functie de acest criteriu, Maria RothSzamoskozi (Roth-Szamoskozi, 1998, 47) distinge intre pedepse minore si pedepse grave.

Pedepsele minore aplicate in mod obisnuit nu dauneaza sanatatii si integritatii corporale a copilului. Nici ele nu sunt insa total lipsite de pericol pentru sanatatea sa mentala. Folosite in mod repetat, impropriu sau in neconcordanta cu faptele comise ele pot sa conduca la traume psihice, deoarece transmit copilului mesajul violentei fizice. Ele pot fi considerate abuzive si in cazurile cand, fara sa fie iesite din comun, sunt aplicate foarte des copiilor, dar si atunci cand pedepsele nu corespund greselilor comise de copil sau cand ele sunt menite sa aduca satisfactii adultului nu sa corecteze comportamentul copilului. Abuzive sunt considerate, in primul rand pedepsele din categoria celor grave, care au un risc crescut pentru sanatatea si integritatea corporala a minorului, chiar la o singura aplicare. In functie de gravitatea efectelor abuzului fizic, putem identifica urmatoarele categorii de copii (RothSzamoskozi, 1998, 48): - copiii supusi abuzului fizic minor (suprafete de piele inrosite, leziuniusoare); - copiii supusi abuzului fizic major (cap spart, maini, coaste rupte, arsuri, etc.); - categoria copiilor cu risc. Aceasta se refera la o populatie de copii necunoscuta precis ca numar sau ca pondere, in privinta carora avem cunostinta despre comportamente si situatii care indica posibilitatea unor rele tratamente care ar fi suportate de catre un minor, dar nu avem certitudinea comiterii lor in prezent. - Categoria minorilor exploatati prin munca face parte din populatia de copii supusa acestui tip de abuz deoarece se refera la includerea copilului in activitati care depasesc capacitatile rezistentei sale fizice. In lume, mai mult de 250 de milioane de copii cu varste cuprinse intre 5 si 14 ani muncesc atat in tarile dezvoltate din punct de vedere economic, cat si in tarile in curs de dezvoltare ("Monitorul privind drepturile copilului", 2001 , 8). Dintre acestia cel putin 120 de milioane sunt angajati cu norma intreaga, 60 de milioane de copii cu varstele cuprinse intre 5 si 11 ani, muncesc in circumstante periculoase si alte milioane sunt implicati in munci domestice si in agricultura ("Monitorul privind drepturile copilului", 2001, 8). Exploatarea muncii copilului nu este un fenomen specific tarilor in curs de dezvoltare. EI se regaseste si in tari ale Europei de Vest, si la fel de bine si in Romania. In Romania, in contextul unei pauperizari accentuate a populatiei, atat in mediul urban, cat si rural, copii s-au indreptat din ce in ce mai mult spre activitati prin care pot castiga bani. Conform unui raport privind cele mai grave forme ale muncii copiilor realizat pe 7 aprilie 2000, de Global March Against Child Labour, in Romania 8% din copii cu varsta cuprinsa intre 15-19 ani muncesc (totalul populatiei sub 18 ani fiind de 5.267.000). Cele mai grave forme ale muncii copilului sunt considerate a fi: traficul de copii, folosirea copiilor in prostitutie si copii implicati in infractiuni ("Monitorul privind drepturile copilului", 2001, 8). Un raport (Conform "Adevarul", 26.03.1998,9) al Institutului National de Cercetare Stiintifica in domeniul Muncii si Protectiei Sociale, realizat in 1998, prezinta date dupa care 5,66% dintr-un lot de familii intervievate au declarat ca isi trimit unul sau mai multi copii sub 15 ani la munca, iar 2,83% au evitat sa raspunda (fara sa nege insa). Dintre muncile prestate de copii se indica un procent de 23,2% de copii care cersesc, 21 ,6% incarca, descarca sau cara marfa, 10,8% spala masini, 8,6% sunt vanzatori ambulanti, fac curatenie, muncesc in agricultura sau zootehnie. Dintre copiii care muncesc, 53,1 % au declarat ca muncesc in timpul anului scolar, 26,6% chiar in timpul programului de studii, 10,7% afirma ca munca nu i-a silit sa abandoneze scoala, dar sunt mult mai obositi, iar 14,4% recunosc ca munca i-a impiedicat sa urmeze scoala. 2. Abuzul psihologic Abuzul psihologic sau emotional este cel mai greu de definit dintre toate formele de maltratare si poate sa apara in situatii foarte diferite. Pe scurt poate fi definit ca o atitudine sau o actiune cronica a parintilor care dauneaza sau impiedica dezvoltarea unei imagini de sine pozitive a copilului. Abuzul emotional nu are de-a face cu intamplarile izolate de respingere care pot fi intalnite in majoritatea familiilor, ci implica un model de comportament continuu si stab11 fata de copil, comportament ce devine o trasatura dominanta a vietii acestuia. Raul facut poate trece neobservat. Cicatricele sunt interne, dar pot ref1ecta daune mai mari decat orice alta forma de abuz. Garbarino, Guttmann si Seeley (1986), precum si Brasard, Germain si Hart (1987) citati de Maria RothSzamoskozi (1999, 49), au propus definirea abuzului psihologic fiind o forma distincta de rele tratamente. Garbarino si colegii sai considerau, in 1986, ca maltratarea psihologica nu trebuie considerata ca fiind doar o consecinta a celorlalte forme de rele tratamente, subordonata fata de ele, ci dimpotriva ar trebui sa fie luata ca pilon central al eforturilor de intelegere a disfunctionarii familiei, precum si a nevoilor de protectie a copilului. Garbarino si colaboratorii (1986) definesc abuzul psihologic comis impotriva unui copil ca fiind "atacul concertat al unui adult asupra dezvoltarii constiintei de sine si a competentei sociale a copilului". In literatura de specialitate privind maltratarea copilului, se considera ca abuzul emotional este prezent in aproape toate cazurile de abuz fizic si sexual si acest tip de abuz este cel care a cauzat cele mai mare daune dezvoltarii copilului.

Categorizarea diferitelor forme de abuz psihologic poate fi facuta pe baza tipului de situatie la care copilul este expus. Formele de abuz emotional cel mai des intalnite sunt cele la care recurg parintii sub forma de diverse pedepse: respingerea, izolarea, terorizarea, ignorarea, coruperea, deprivarea copilului de demnitate (Roth Szamoskozi, 1999, 50). Atitudinea de respingere intentionata, repetata a copilului, manifestata prin nerecunoasterea sistematica a nevoilor si meritelor sale constituie o forma specifica de abuz psihologic. Respingerea se manifesta in doua moduri principale: pe de o parte prin indiferenta si neglijare, pe de alta parte. Ea exprima negarea legitimitatii dorintelor copilului si transmite acestuia ideea ca el e lipsit de speranta de a fi acceptat. Respingerea, ca forma de abuz psihologic, se manifesta prin urmatoarele acte: - ridiculizarea cronica, minimalizarea si umilirea copilului; - pedepsirea copilului pentru activitati de joc specifice varstei sau pentru gesturi si comportamente normale (curiozitatea, manipularea unor obiecte, zambetul, plansul, etc.); - transformarea copilului in "tap ispasitor" al familiei; - refuzul cronic al gesturilor de afectiune; - tratarea unui copil mai mare ca unul de varsta mai mica (infantilizarea unui adolescent); - afisarea unei preferinte evidente pentru unul din copiii din familie, in defavoarea altora; - etichetarea negativa a comportamentului unui copil in mod cronic; - refuzu1 permanent al parintelui de a recunoaste sau de a remarca realizarile copilului. Izolarea copilului de experientele sociale normale ale varstei sale, il rupe de mediul social care ii poate asigura acestuia relatiile sociale necesare dezvoltarii competente1or sociale si formarii identitatii sale. Interzicerea sistematica a jocului cu alti copii, a distractiilor cu cei de aceeasi varsta, impiedica copilul sa lege prietenii si sa-si formeze puncte de reper in mediul social exterior familiei. Aceasta il va face sa se simta singur pe lume si lipsit de speranta de a primi ajutor de la altcineva¬ izolarea copilului in formele sale grave se asociaza cu forme de abuz fizic si/sau sexual. Izolarea mai are ca efect inocularea ideii ca ceea ce se intampla in familie este normal, este ceea ce trebuie sa se intample in toate familiile, in cazul tuturor copiilor. Incercarea copilului de a parasi izolarea este considerata de parintele abuziv ca tradare si este pedepsita. Izolarea poate lua forma interdictiei aderarii copilului sau a adolescentului la activitati de club, antrenamente sportive sau serbari, iar in anumite cazuri, a retragerii copilului de la gradinita sau scoala. Terorizarea copilului pe cale verbala prin amenintari cu pedeapsa, parasirea, alungarea, creeaza acestuia imaginea unei lumi terifiante, ostile. Amenintarile adultului se pot referi la pedepse neprecizate, dar infricosatoare si constau in punerea in pericol a copilului insusi sau a unei persoane iubite, a unui animal sau obiect indragit. Aceasta atitudine este si ea frecventa in cazul abuzului sexual, in care adultul abuziv foloseste o gama larga de amenintari, destinate sa impiedice copilul de a dezvalui secretul relatiei sexuale. Efectul psihic traumatizant al terorizarii se datoreaza, in parte, caracterului sau imprevizibil: descarcarile frecvente de manie ale adultului pot alterna cu perioade in care acesta produce dovezi de atasament fata de copil. Prin specificul ei, terorizarea afecteaza bazele increderii copilului in adulti, in lumea incurajatoare in general. Ignorarea nevoilor copilului: constituie un abuz in masura in care parintele priveaza copilul de stimulii esentiali dezvoltarii sale psihice si cognitive. Gravitatea acestui tip de comportament abuziv provine din faptul ca, pentru dezvoltarea psihica sanatoasa a oricarui copil, este indispensabila receptivitatea adultilor la nevoile acestuia. Refuzul consecvent al comunicarii cu copilul, neobservarea intentionata a dorintelor exprimate de acesta, lipsa de interes a familiei in dezvoltarea abilitatilor copilului sau a performantelor acestuia, refuzul de a raspunde la durerea copilului, la cererea lui de ajutor; neprotejarea lui de agresiunea unor frati, sau al altor copii sunt cateva din formele pe care le poate lua ignorarea. Coruperea copilului inseamna atragerea lui in activitati si comportamente antisociale (in domeniul delincventei, al violentei, al sexualitatii, al consumului de droguri sau alcool). Manipularea in aceasta directie a unui minor poate conduce la angajarea acestuia in pornografie, prostitutie, trafic si consum de droguri, cersetorie, furt, contrabanda, munca in conditii ilegale. Caracteristic pentru acest tip de abuz este antrenarea copilului in activitati ale caror consecinte ii depasesc capacitatea de intelegere si ii pervertesc judecatile morale. Copilul este astfel obligat sa preia atitudinile imorale ale adultului abuziv, in avantajul si spre profitul acestuia. Este cazul numerosilor copii cersetori utilizati de familiile lor pentru a le asigura traiul, copii degradati emotional si mora1 incepand de la varste fragede, care isi pierd stima de sine si demnitatea. Deprivarea copilului de demnitate sau degradarea acestuia este legata de copiii care sunt perceputi negativ de parintii lor, uneori chiar de la nastere. Aceasta forma a abuzului psihologic se concretizeaza in exprimari sau atitudini depreciatoare la adresa copilului, care afecteaza demnitatea acestuia. In acest cadru se inscrie folosirea cu regularitate a unor expresii jignitoare la adresa capacitatilor intelectuale sau practice ale copilului, exprimarea neincrederii in viitorul lui, invinovatirea lui pentru esecurile sale din toate domeniile. Copiii simt ca ceva nu este in regula cu ei, ca sunt "prosti", "rai" sau "nebuni".

Un alt grup de copii care sunt expusi abuzu1ui emotional sunt cei ai caror parinti sunt violenti unii cu altii. " Acesti copii traiesc in anxietate si-si folosesc adesea energia pentru a avea grija de ei insisi si in mod ironic chiar si de parintii lor. Se cunoaste cazul unui copil care a luat cutitul pentru a-si apara mama. Un alt copil de 8 ani nu indraznea sa mearga la culcare decat tarziu, spre dimineata. Acesti copii sunt adesea fortati sa-si asume responsabilitati in situatii pentru care nu sunt suficienti de maturi de le face fata. Nu le mai ramane decat foarte putina energie si bucurie pe care sa o investeasca in joaca, in relatiile cu alti copii si in invatatura (Killen, 1998,34). Pe langa aceste tipuri de abuz emotional, unii autori au mai identificat un sindrom de maltratare: "esecul non-organic de dezvoltare" (ENOD). Acesta se refera la copiii care primesc o ingrijire fizica adecvata dar care sunt neg1ijati din punct de vedere emotional. Suferinta lor in plan afectiv duce la o slaba dezvoltare si la o slaba crestere in greutate. ENOD se manifesta datorita unei slabe interactiuni parinte copil, caracterizate prin lipsa de competenta sau nesiguranta in indeplinirea rolului de parinte si pana la conditiile ce definesc simptomele rejectarii copilului de catre parinte. Perpetuarea in timp a ENOD poate duce la o deteriorare iremediabila a dezvoltarii fizice. Daca nu este tratat, acest sindrom poate provoca chiar si moartea copilului. Desi au incercat o descriere separata a abuzului psihologic, el este prezent si in toate celelalte forme de abuz, fizic sau sexual. Dar spre deosebire de celelalte tipuri de rele tratamente ale caror urme (rani) se pot vindeca, abuzul emotional lasa urme adanci in personalitatea copilului. Efectele lui, daca nu este descoperit si tratat, se vor observa mu1t mai tarziu, afectand viata familiala si sociala a adultului. 3. Abuzul sexual Copiii sunt dependenti de cei care ii ingrijesc pentru satisfacerea nevoilor fizice si emotionale. Din acest motiv abuzul sexual asupra copiilor poate fi savarsit de parinti, bunici si alte rude apropriate. Abuzul sexual cuprinde: atragerea, convingerea, folosirea, coruperea, fortarea si obligarea minorului sa participe la activitati de natura sexuala sau asistarea unei alte persoane in timpul unor activitati care servesc la obtinerea placerii adultului. „Abuzul sexual impotriva copilului este obligarea sau indemnarea acestuia, de catre o persoana adulta, sa participe la activitati sexuale care servesc placerii adultului” (Roth-Szamoskozi, 1999, 53). In cadrul familiei, abuzul sexual asupra minoru1ui se concretizeaza in agresiuni incestuale. "Incestul este comportamentul agresiv sexual care se manifesta intre membrii familiei, avand ca autor pe unul din parinti" (Paunescu, 1994, 60). Datorita stigmatizarii asociate cu aceasta forma de devianta sexuala, lipsesc statisticile reprezentative in acest domeniu. Robert Geiser (1979, apud Radulescu, 1998, 119) considera ca in SUA, pentru fiecare caz de incest raportat exista alte 20 de cazuri neraportate. Estimarile aproximative arata totusi ca peste 90% din cazurile de incest implica tatal si fiica, tatal vitreg si fiica vitrega, bunicul si nepoata, restul de 10% imp1icand relatii homosexuale intre tati si baietii lor (Herman si Hirshman, 1981, apud Radulescu, 1998, 119). Un studiu sociologic, desfasurat In SUA, a evidentiat ca 19% dintre femeile anchetate si 9% din barbatii investigati au declarat ca au fost victime ale abuzului sexual initiat de parinti (Finkelhor, 1979, apud Radulescu, 1988, 119). In ansamblul sau, orice act de incest orice relatie sexuala intre adult si copil, intre tata si fiica sau intre mama si fiu, reprezinta un act de victimizare, de abuz sau violenta, sanctionat de lege. Codul penal al Romaniei sanctioneaza urmatoarele abuzuri comise impotriva minorului: - "Violul" (art.197). Raportul sexual cu o minora de sex feminin, prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a-si exprima vointa; se pedepseste cu inchisoare de la 2 Ia 7 ani. Pedeapsa este de la 3 la 10 ani daca: victima nu a implinit 14 ani; fapta a fost savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna; victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului; s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii. - "Raportul sexual cu o minora" (art. 198). Raportul sexual cu o minora se pedepseste cu inchisoare de la 1 Ia 5 ani. O atingere deosebit de grava a libertatii persoanei de sex feminin este si raportu1 sexual cu o fata care nu a implinit inca varsta de 14 ani sau cu o minora intre 14 si 18 ani, raport sexual realizat de persoanele de sex masculin ce au o anumita calitate in raport cu victima (tutore ori curator, supraveghetor, ingrijitor, medic, profesor, educator). Conditii agravante sunt cele in care raportul se face prin constrangere, Forma agravanta se pedepseste cu Inchisoare de 7 la 15 ani. - "Seductia" (art. 199). Fapta aceluia, care, cu promisiuni de casatorie, determina o persoana de sex feminin mai mica de 18 ani de a avea cu el raport sexual, se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala. - "Coruptia sexuala" (art. 202). Actele cu caracter obscen savarsite asupra unui minor se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda, - "Incestul" (art. 203). Raportul sexual intre rude in linie dreapta directa sau intre frati sau surori se pedepseste cu inchisoare de la 2 ani la 7 ani.

In Romania nu exista date in acest domeniu, cu exceptia unor cazuri semnalate de mass-media. O estimare a acestui fenomen este greu de realizat. Cel mai important obstacol in dezvaluirea unui caz de incest il reprezinta secretul pe care copilul trebuie sa-l pastreze. Secretul este asigurat prin amenintari si corupere (Killen, 1998, 41). "Daca vei spune cuiva ce s-a intamplat, eu voi intra in puscarie. Daca vei spune mamei tale, ea te va uri mereu".Daca abuzul ajunge sa fie cunoscut de mama, o noua bariera intervine in dezvaluirea lui. Credinta ca familia este mediul celor mai profunde relatii afective, in care nu se poate intampla nimic rau, cu atat mai mult un abuz sexual, predomina in societate. Cazurile de parinti care isi maltrateaza copiii sunt considerate a fi izolate, iar oamenii condamna vehement aceste comportamente. De aceea, este mai convenabil ca o familie sa pastreze secretul in interiorul ei, decat sa fie supusa stigmatizarii si marginalizarii sociale. Exploatarea sexuala a minorului se refera Ia supunerea copilului la activitati sexuale prin forta sau contra unor sume de bani, sau alte avantaje. Prostitutia, care afecteaza majoritatea statelor lumii, nu este un fenomen recent. in unele regiuni ea este considerata a fi cea mai veche "meserie". Ea se practica inca din antichitate, in Roma, Atena, Bizant. Daca femei care se prostitueaza au existat dintotdeauna, fenomenul copiilor care practica aceasta munca este de data mai recenta. Exploatarea copilului, prin coruptie, atinge proportii ingrijoratoare in tarile sarace. In Thailanda, Filipine acest fenomen este chiar "institutionalizat" in familii, in societate. Parintii nu cunosc efectele abuzului pentru copii, motiv pentru care nimeni nu crede ca li se face vreun rau. Comportamentul anormal a devenit norma in aceste societati. Exista familii in care bunica, mama, copilul s-au prostituat sau se prostitueaza. Copiii sunt obligati de parinti sa se prostitueze; prin acest mod de viata isi manifesta recunostinta fata de parinti; ei nu-si pot refuza parintii. Datele statistice arata ca In Thailanda, in anii 1993-1994, existau aproximativ 80.000200.000 de copii care se prostituau. Pentru Filipine, Ia nivelul anului 1991, estimarile se situau In jurul valorii de 50.000I60.000 de copii care practicau aceasta "munca". Aprecierea gravitatilor (Roth-Szamoskozi, 1999, 54) faptelor comise in cazurile de abuz asupra copiilor se face in functie de: - varsta copilului, cu cat acesta este mai tanar, cu atat faptele sunt considerate mai grave; - gradul fortei implicate, fapta fiind cu atat mai grava, cu cat forta utilizata este mai mare; - relatia dintre abuzator si victima, fapta fiind cu atat mai grava, cu cat relatia abuzatorului cu victima este mai stransa; - tipul actului sexual la care a recurs agresorul, gravitatea faptelor fiind mai mare daca a avut loc penetrarea copilului. In literatura de specialitate privitoare la maltratarea copilului se prefigureaza o serie de factori de risc care, singuri sau cumu1ati, pot duce la aparitia abuzului sexual in familie: - prezenta unui tata vitreg; - existenta unei perioade din copilarie in care mama a fost absenta; - lipsa de apropriere mama - copil; - lipsa studiilor liceale a!e mamei; - comportamentul represiv al mamei in privinta sexualitatii; - lipsa afectiunii din partea tatalui; - conflictele maritale, violenta domestica; - numar mare de copii in familie; - experienta agresorului de a fi fost el insusi victima unor abuzuri; - venit restrans; - alcoolismul. D. Finkelhor si L.Meyer Williams (apud Roth-Szamoskozi, 1999, 57) realizeaza un studiu asupra a 118 tati incestuosi, incercand o tipologie a acestora: 1. Tatii cu preocupari sexuale excesive (26%). Acesti tati au un interes clar adesea constient si chiar obsesiv, orientat spre fiicele lor. Unii dintre ei si-au asimilat fiica, inca din copilaria timpurie, ca un obiect sexual. In astfel de cazuri, abuzul sexual incepe la varste foarte fragede. 2. Tatii imaturi sau de tipul adolescentului regresiv (33%). Acesti tati se simt din nou Ia varsta adolescentului in prezenta fiicelor lor, mai ales a acelor ajunse la pubertate, a caror maturizare o urmaresc cu un comportament de adolescent. 3. Tatii la care incestul corespunde satisfactiei instrumentale (20%). Acesti tati isi descriu copilul in termeni non-erotici. In clipele de abuz, ei au fantezii legate de sotia lor sau de alte persoane. Corpul copilului e perceput doar ca un recipient pentru a-si trai propriile fantezii sexuale, nu ca obiect al atractiei erotice. Acesti tati au adesea sentimente de vinovatie pentru actele pe care le-au comis. 4. Tatii dependenti emotional (10%). Barbatii din aceasta categorie se simt deprimati, singuri, lipsiti de dragoste, ratati. Ei cauta confort intr-o relatie calda, speciala, exclusiva cu fiica lor. In aceasta relatie intima, ei includ si pe cea sexuala.

5. Tatii agresivi, furiosi (10%). Acest tip de barbati are adesea o istorie de manifestari violente, inclusiv comitere de violuri. Abuzul sexual e comis in momente de furie, negandu-se uneori atractia sexuala fata de copil. Ei considera ca mama copilului este vinovata, fiindca s-au simtit neglijati de ea. 4. Neglijarea copilului Formele de rele tratamente prin care se omite asigurarea nevoilor biologice, emotionale, educationale ale copiilor, punand astfel in pericol dezvoltarea lor fizica, emotionala, cognitiva si sociala, intra in categoria neglijarii. 1) Neglijarea fizica si a sigurantei fizice a copilului care se refera la: - neglijarea alimentatiei copilului; - insuficienta ingrijirii, care conduce la nedezvoltarea copiilor, la o stare de malnutritie si nedezvoltare psihica; - neg1ijarea imbracamintei adecvate; - lipsa asigurarii unei locuinte adecvate, neglijarea unor amenajari pentru siguranta conditiilor de locuit; - neglijarea asigurarii masurilor de protectie si supraveghere; - neglijarea medicala (refuzul ingrijirii sanatatii copilului, intarziere in cererea de ingrijire a sanatatii, omiterea tratarii copilului bolnav acut sau cronic, neglijarea imunizarilor, neglijarea igienei); 2) Neglijarea educatiei copilului si deprivarea lui culturala: - neincadrarea copilului intr-o forma adecvata de invatamant; - neglijarea nevoilor speciale de educare a copilului; - orientarea copilului spre alte activitati (ingrijirea fratilor mai mici); - neocrotirea copilului de influente negative. 3) Neglijarea emotionala a copilului. 4) Abandonul temporar sau definitiv al copilului: - expulzarea din camin pe timpul zilei sau al noptii sau neinteresul fata de lipsa de acasa a copilului; - lasarea copilului timp indelungat nesupravegheat; - abandonarea copilului la o persoana, intr-un spital sau intr-o institutie de ocrotire si neinteresarea fata de copil. Spre deosebire de celelalte forme de abuz, fizic sau sexual, Kari Killen considera ca neglijarea este mai putin evidenta si nu neaparat continua. "Copilul poate fi ridicat doar dupa ce a tipat suficient de mu1t. Poate primi hrana, dar nu neaparat suficienta sau adecvata intotdeauna. Poate avea haine, dar nu neaparat adecvate, poate primi afectiune si ingrijire din partea parintilor, insa prea putine (Klllen, 1998, 31). Forma de neglijare cea mai des intalnita este neglijarea fizica. Un studiu efectuat in SUA, 1 986, stabileste ca incidenta acestor cazuri este de 9 Ia 1.000 de copiii (Costin, Bell si Downs, 1991, apud RothSzamoskozi, 1999, 81). Dupa Sedlak (1991, 3-2 apud Roth-Szamoskozi, 1999, 81), frecventa neglijarii este de 14,6 Ia 1000 de copii: neglijarea fizica are frecventa de 8,1%0, neglijarea educationala de 4,5%0, iar neglijarea emotionala de 3,2%0. Din cercetarea efectuata la noi in tara, la Cluj (Rotariu si altii, 1 996, 36), a rezultat un procent de 9,4% de copii neglijati intr-un lot de 488 de familii. Intr-un alt studiu realizat de fundatia "Salvati Copiii" (2000, 18-24), pe un lot de 233 de copii, s-au obtinut urmatoarele date referitoare la neglijarea copilului in familie: - 17% cazuri de neglijare alimentara; , - 13,5% cazuri de neglijare a imbracamintei copilului; - 33% dintre copii sunt obligati sa-si imparta cu altcineva camera; - 2% dintre copii prezinta riscuri mari de a fi neglijati din punct de vedere medical; -19% cazuri de neglijare educationala; acest procent ajunge pana la 40% in randul familiilor sarace; -16% copii neglijati afectiv . Dintre formele de neglijare, personalul medical se confrunta adesea cu "nedezvoltarea fizica a copilului". Acest sindrom se refera la intarzierea evidenta ale dezvoltarii in greutate si in inaltime a copilului sugar sau ante-prescolar, care ramane astfel sub standardele varstei. Criteriul diagnosticului de neglijare il reprezinta absenta cauzelor organice ale vreunei boli care sa conduca la nedezvoltarea si urmarirea ritmulu1 de crestere in conditii de spitalizare si ingrijire adecvata. Copiii mici neglijati fizic vor incepe sa castige rapid in greutate in urma internarii in spital. Tot neglijat este considerat de Carmen Ciofu (1989, 164) si copilul caruia i se ingaduie practici contrare interesului sau, ca de exemplu privitul indelungat la televizor (6-8 ore/zi), acceptarea frecventa a scuzelor copilului pentru nefrecventarea scolii sau permiterea unei alimentatii nesanatoase, bazate preponderent pe du1ciuri. O forma de neglijare care afecteaza in mod serios sansele copilului de a se integra in viata sociala este "neglijarea educationala si deprivarea sa culturala". Acest tip de neglijare se manifesta prin: neglijarea

scolarizarii copilului, prin omiterea urmaririi frecventei copilului la scoala, omiterea inscrierii la o forma de educatie adecvata nivelului copilului pentru indeplinirea sarcinilor scolare, neasigurarea rechizitelor scolare si a imbracamintei adecvate pentru scoala, neparticiparea la activitatile organizate de scoala pentru parinti, neobservarea succeselor scolare ale copilului, in atentia la nevoile educationale specifice ale copilului. Comparativ cu celelalte forme de rele tratamente indreptate impotriva copiilor "neglijarea emotionala" s-ar putea crede ca ar vatama copiii mai putin. Adevarul este ca lipsa caldurii parentale este la originea tuturor fenomenelor de maltratare si cauzeaza grave suferinte psihice copilului. Dezinteresul, neatentia fata de necesitatile de ordin emotional ale copilului actioneaza asupra acestuia, de obicei, din frageda copilarie si se manifesta in forme ca, de exemplu: reducerea, in diferite grade, a contactelor fizice (copilul nu este luat in brate, nu este mangaiat, imbratisat, sarutat sau leganat). Nu sunt remarcate progresele in dezvoltare ale copilului, succesele sale in formarea unor deprinderi sau in realizarea unor performante; lipsa de receptivitate a parintelui Ia initiative!e de comunicare ale copilului; ignorarea placerilor copilului. Ca urmare, copilul va creste intr-o atmosfera familiala rece, distanta, care poate nu numai sa inhibe formarea atasamentului si a increderii fata de parintele dezinteresat, dar si sa conduca la tulburari de personalitate. Se considera ca abandonul copiilor se manifesta prin trei forme principale: - plasarea copilului intr-o institutie de ocrotire a statului sau a unui organism privat autorizat; - parasirea copilului in maternitate imediat sau in primele saptamani dupa nastere sau intr-o alta institutie medicala (policlinici, sectii de pediatrii in spitale); - abandonarea copilului in strada. Din punctul de vedere al protectiei copilului, abandonul este definit ca fiind parasirea copilului, fara ca parintele sa se asigure de formule adecvate pentru ingrijirea copilului (Pecora si altii, 1992, 195, apud RpthSzamoskozi, 1999 , 88). Conceptul de abandon definit de Pecora se potriveste cazurilor de copii abandonati de mame in spitale sau maternitati. Toti acesti copii sunt lipsiti, in majoritatea cazurilor, de acte de identitate si petrec perioade indelungate de timp in institutiile in care au fost parasiti. In spitale, personalul medical nu poate acorda copiilor ingrijirea adecvata, iar in lipsa unor acte de identitate, transferul copiilor spre alte forme mai adecvate de ocrotire este mult incetinit. In mai 1997, 14% din totalul copiilor internati in institutiile sanitare de pediatrie din Romania erau abandonati (Anghel, 1997). Insuficienta banilor "intrarea in somaj, imbolnavirea grava a unui membru al familiei, imbolnavirea grava a copilu1ui, lipsa locuintei, concubinajul, mama nu este casatorita, tatal nu isi recunoaste copilul reprezinta cateva din motivele pentru care o mama isi abandoneaza copilu1. Legea nr.47/1993 cu privire la declararea judecatoreasca a abandonului copilului precizeaza: "copilul aflat in ingrijirea unei institutii de ocrotire sociala sau medicala de stat, a unei institutii private de ocrotire legal constituita sau incredintat in conditiile legii unei persoane fizice, poate fi declarat prin hotarare judecatoreasca abandonat, ca urmare a faptului ca parintii s-au dezinteresat de el in mod vadit, o perioada mai mare de sase luni". Termenul de "dezinteres" este inteles ca incetare a oricaror legaturi intre parinti si copii, legaturi ce ar putea dovedi existenta unor raporturi parintesti normale. In literatura de specialitate s-a 1ncerca, cel mai adesea, explicarea neglijarii prin saracie. Dar in realitate, lucrurile nu se intampla asa. De exemplu, alcoolismul sau lipsa de autocontrol pot conduce atat la pierderea locului de munca si deci la un nivel de saracie mai accentuat, cat si la tendinta de a neglija sau chiar vatama fizic copilul. In aceste cazuri, In care atat maltratarea, cat si saracia sunt in relatie cu un al treilea factor, o interventie care vizeaza doar saracia nu va elimina actele de neglijare sau de abuz impotriva copiilor. Probabil Ca in majoritatea cazurilor, explicatiile corecte sunt multi-cauzale, fiind necesara o calculare atat a factorilor ce tin de mediul socio-cultural, cat si a factorilor individuali. CONCLUZII Desi, am incercat o descriere a fiecarei forme de abuz, ca si cum s-ar prezenta in stare pura, in realitate lucrurile se petrec astfel. Tipurile de rele tratamente se intrepatrund. Astfel, un copil expus abuzului fizic se Intamp1a ca adesea sa fi fost expus anterior si abuzului emotional. Daca un copil este neglijat o perioada suficient de lunga, exista posibilitatea ca aceasta sa prezinte un comportament agresiv, care, de asemenea, poate predispune la abuz fizic, Copiii expusi abuzului sexual sunt de asemenea, abuzati emotional si de multe ori sunt abuzati fizic. Daca formele de rele tratamente se intrepatrund, cu atat mai mult coexista consecintele lor, care se manifesta simultan sau consecutiv asupra tuturor laturilor personalitatii copilului, putand induce tulburari in dezvoltarea personalitatii pe plan cognitiv, emotional, moral si sexual. CAPITOLUL IV IMPACTUL MALTRATARII SI ABUZULUI ASUPRA DEZVOLTARII COPILULUI Pentru a se dezvolta armonios, pentru a deveni un adult echilibrat si adaptat, copi1ul are nevoie de dragoste din partea celor care il ingrijesc, de conditii optime de dezvoltare fizica si sanatate, de un mediu

familia1 echilibrat, fara tensiuni si conflicte, bazat pe atasament si respect intre membrii familiei, pe acces la educatie si informatie. Abuzul nedepistat si netratat produce modificari grave in structura personalitatii copilului, efecte majore in timp, ce se regasesc la adult intr-un comportament cu dificultati de adaptare si integrare sociala. Copiii aflati in situatii de maltratare trec prin experiente de viata care restrang in diferite grade satisfacerea nevoilor lor. Reactiile copiilor la astfel de situatii variaza in mare masura in functie de (RothSzamoskozi, 1991 , 1 09): - tipul de rele tratamente la care sunt supusi; - varsta lor; - capacitatea lor de intelegere a realitatii; - ajutorul pe care il primesc de la adultii din mediul lor de via!a; - caracteristicile evenimentelor traumatice (violenta cronica va avea, probabil, efecte mai grave decat actele violente izolate); - caracteristicile lor de personalitate, dependente, in parte, de calitatile lor innascute de vulnerabilitate sau, dimpotriva de rezistenta la stres. Formele de rele tratamente genereaza o serie de modificari in structura personalitatii copilului ca de exemplu: - comportament agresiv fata de sine; - consum exagerat de alcool si/sau droguri; - tentative de sinucidere; - automutilare; - comportament agresiv fata de altii; - acte violente; - limbaj agresiv nejustificat. - tulburari in sfera afectiv-emotionala: - impulsivitate si agresivitate; - izolare sociala; - depresie; - neincredere in sine si in ceilalti; - mobilitate psiho-emotionala; - sentimente de inadecvare; - anxietate; - sentimente de culpabilizare; - tulburari de adaptare, integrare si relationare sociala: - dificultati profesionale; - incapacitate de constituire a unui cuplu stabil. - perpetuarea unui comportament abuzator (transmiterea trans-generationala); - disfunctii somatice; - disfunctii in sfera sexuala: - hiper-sexualitate; - respingerea actului sexual; - atractie sexuala fata de copii; - comportament sexual anormal (homosexualitate). Impactul maltratarilor asupra copilului se manifesta atat pe plan afectiv (atasamentul), pe planul dezvoltarii sale (limbajul, grafismul), cat si pe plan scolar (retard, esecuri, abandon scolar) si pe plan social (relatii cu colegii de scoala, cu tovarasii de joaca). Un copil care a suferit o forma de abuz este recunoscut, in principal, dupa modificarea comportamentului, in comparatie cu cel cunoscut pana in acel moment si prezinta urmatoarele manifestari: - tu1burari de somn: - insomnii; - somn agitat; - cosmaruri; - tulburari de alimentatie: - respinge anumite alimente; - bulimie; - anorexie; . - malnutritia; - prezinta anumite ticuri: - rosul unghiilor;

- clipitul; - tremur nervos; - modificarea rapida a dispozitiei afective: - culpabilizare; - impulsivitate, agresivitate nejustificate de situatie; - dificultati de relationare si comunicare; - izolare sociala; - neglijenta in indeplinirea sarcinilor; - incapacitatea de a respecta un program impus; - comportament deviant: - fuge de acasa si/sau de la scoala; - vagabondeaza; - fura; - minte; - se asociaza cu persoane dubioase; - comportament sexual necorespunzator varstei; randamentul scolar scade dramatic. Abuzul in toate formele sale, isi pune amprenta si asupra psihicului copilului victima, acesta prezentand urmatoarele caracteristici: - imagine de sine scazuta; - anxietate puternica; - agresivitate si ostilitate; - sentimente de insecuritate, nesiguranta; - sentimente de slabiciune; - regresie; - hipersensibilitate; - nevoie de putere; - dorinta de afirmare; - sentimente de vinovatie; - nevoia de afectiune si aprobare, asociate. in unele cazuri, cu respingerea severa a acestei nevoi; - identitate sexuala confuza; - preocupari accentuate pentru sexualitate. Malnutritia, considerata o boala organica dar si neorganica, cauzata de o relatie inadecvata mama-copil, constituie una din principalele probleme in Romania, unde circa 50% din copii in varsta de pana la 5 ani sufera de anemie. Parintii cu un venit minim sunt adesea fortati de situatia in care se gasesc (lipsa unei locuinte adecvate, imposibilitatea de a cumpara alimentatie potrivita) sa nu ofere In ciuda bunelor Ior intentii, suficienta ingrijire fizica copiilor lor. Datele privind starea de nutritie a copiilor din Romania, prezentate de Programul National de Supraveghere Nutritionala (Conform Fundatiei "Copiii Romaniei", 1998, 54-55) releva o problema majora de sanatate publica; - intre 1990 si 1995, greutatea medie la nastere a scazut cu circa 54 g, aflandu-se cu circa 2009 sub greutatea medie a copiilor din vest; - durata medie a alaptarii a scazut de la 5,6 luni la 3,6 luni in aceeasi perioada de referinta; - a crescut in mod ingrijorator prevalenta greutatii mici la nastere a crescut de la 17,6% in 1990 la 9,5% in mod ingrijorator prevalenta copiilor de talie mica, raportat la varsta, in special in al doilea an de viata de la 10,9% in 1991, la 23,08% in 1894; - 49 din copiii testati, sub varsta de un an, prezinta anemie! Malnutritia nu este numai o consecinta a saraciei, ci poate fi si rezultatul unui sindrom de deprimare emotionala generat de existenta unor disfunctii familiale, mama, in general, nemaiputand fi capabila de a stabili o relatie normala cu copilul ei. Dereglarile ritmului veghe-somn sunt frecvent intalnite la copiii maltratati. Alterarea capacitatii de autoreg1are a organismului, dorinta inconstienta de a veghea pentru a evita reeditarea abuzului, precum si reinvierea reprezentari!or traumatice constituie cauze frecvente ale insomniilor. Efectele traumatice ale abuzului se pot manifesta si prin dificultati de invatare de insusire a limbajului. Dificultatile de invatare se refera la incapacitatea copiilor de a atinge nivelul performantelor academice, estimate pentru varsta si masurile educationale de care au beneficiat. Alaturi de dificultatile de invatare pot fi prezentate si d1ficultati de insusire a, limbajului, cum ar fi (Ciofu, 1989, 152-156): - Dislexia este incapacitatea scolarului de a invata sa citeasca, manifestata prin modificarea cuvintelor, prin greseli de lectura. 1995;

Copilul are dificultati in recunoasterea literelor izolate, fie pentru ca sunt asemanatoare grafic, fie pentru ca sunt fonetic asemanatoare. - Dificultati in insusirea calculului matematic. Calculul aritmetic si judecata matematica sunt mult subdezvoltate in raport cu nivelul de scolarizare al copilului. El confunda numerele, este incapabil sa numere cursiv si sa faca operatii aritmetice simple. - Dificultatile de insusire a limbajului verbal sunt identificate in limbaj limitat, sarac, cu erori de sens, dificultati de redare a unei idei citite, structuri gramaticale simple, scurte. - Balbaiala semnifica afectarea debitului vorbirii si se caracterizeaza prin tulburari functionale de vorbire. Balbutia este insotita si de manifestari fizice, inrosirea obrajilor, contractii musculare, grimase, etc. Copiii care sufera de balbaiala au o stare psihica speciala si sunt caracterizati prin anxietate, rusine si manie. In cazurile grave de deprimare afectiva, care actioneaza in perioade sensibile de dezvoltare timpurie a copilului, acesta poate prezenta tulburari de personalitate de tipul autismului care insa cedeaza. In conditii adecvate nevoilor copilului. Autismul se manifesta prin ruperea legaturilor psihice cu lumea exterioara si o intensa traire a vietii interne. Lipsa dorintei de a comunica duce la tulburari In modul de exprimare, in limbaj. Ritualurile sunt tipice: are miscari stereotipe; dezvolta un atasament remarcabil fata de obiecte neinsufletite, in contrast cu lipsa totala de afectiune fata de mama sau frati. Cercetarile facute asupra copiilor care au fost expusi abuzului fizic si neglijarii au aratat o aparitie relativ mare a retardului mintal la acesti copii (Killen, 1998, 99). O parte a acestuia este de natura organica, dar poate fi, de asemenea, si rezultatul interactiunii copil-parinte. Poate fi cauzat atat de leziuni cerebrale, subalimentare si de probleme de atasament din timpul alaptarii, precum si de un abuz emotional continuu. In 1980, in literatura privitoare Ia maltratarea copilului s-a introdus sindromul de stres post-traumatic (Post Traumatic Stres Disorder -PTSD). In cadrul acestui sindrom sunt incluse anxietatea accentuata, generalizata, depresia, pierderea respectului de sine, retragerea in sine, comportamentele de evitare, de negare, de furie si cele agresive (Roth - Szamoskozi, 1999, 106). Friedrich, (1995, apud Roth Szamoskozi, 1999, 118) considera ca acest sindrom apare adesea la copiii abuzati sexual, in cazurile in care cel care a abuzat de copil este mai apropiat de el si copilul este lipsit de suport. Tulburarile de comportament sunt simptome des intalnite la copiii care au fost supusi relelor tratamente. In aceasta categorie se insumeaza trei tipuri de tulburari: tulburari de atente, hiperactivitate, impulsivitate, labilitate emotionala; dificultati in obtinerea performantelor academice, relatii improprii cu colegii. Sindromul deficitului de atentie se considera a fi de natura biologica, iar, tratamentul propus, este, de obicei, de natura medicamentoasa. Manifestarea clinica a acestui sindrom este influentata de factori de mediu. Tulburarile de atentie au ca , specific lipsa de concentrare, de rabdare a copilului in efectuarea unor activitati. Hiperactivitatea se caracterizeaza prin miscare excesiva, neliniste, schimbarea locului sau pozitiei corpului, alergare excesiva, copilul vorbeste continuu. Impulsivitatea copilului se manifesta prin: copilul emite raspunsul inainte de a se sfarsi intrebarea; el nu se poate stapani sa nu riposteze; nu are rabdare sa-si astepte randul; ii intrerupe pe ceilalti; nu asculta instructiunile celorlalti. Labilitatea emotionala si reactiile de panica sunt consecinte directe ale diferitelor forme de re!e tratamente. Copii au tendinta de a se supara foarte repede, chiar la provocarile minore, sau fara a fi provocati deloc. In cazuistica copiilor supusi relelor tratamente, reactiile de panica sunt obisnuite. Reactia de panica declansata de un stimul care readuce in mintea copilului imagini terifiante pentru el, are rol de alarma, care nu poate fi stapanite de un copil. Actele autodistructive, suicidale, sunt forme destul de periculoase. Desi rare in populatia de ansamblu a copiilor, ele sunt din pacate - des intalnite in practica psihiatrica a muncii cu adolescentii. Astfel de tulburari de comportament nu sunt specifice doar celor care au suferit vreo forma de maltratare, dar pot aparea si ca urmare a deziluziilor adolescentilor, in cadrul mai larg al straduintei lor de a-si gasi identitatea. Uneori, insa, astfel de simptome ascund disperarea copilului in fata diferitelor forme de tratamente la care el este expus in familie. Disperarea copilului poate lua forme extreme cand se simte singur in fata abuzului, cand nu vede nici o solutie de scapare. Incercarile de sinucidere sunt mai rare la copiii sub 10 ani, dar nu sunt excluse. Ele sunt mai probabile Insa in momente de panica ale copilului (de exemplu: copilul se poate arunca de Ia etaj de frica bataii). Pentru a pune capat esecurilor repetate, denigrarii din partea parintilor, batailor sau pentru a nu mai asista la violenta dintre parinti, unii copii de varsta scolara recurg la ingerarea unor medicamente. Comportamente auto-agresive pot lua diverse forme. Copilul se poate angaja in activitati fizice periculoase, se poate automutila, poate sa refuze alimentatia sau dimpotriva, sa se supraalimenteze, poate sasi roada unghii1e pana la sange, se poate zgaria, impunge sau taia cu cutitul sau lama. Asemenea copii doresc prin aceste comportamente sa simta limitele propriului corp si sa-si dirijeze stimulii durerosi. Semnificatia acestor acte, la cei care au fost supusi unor rele tratamente, este incercarea de a-si dovedi lor ca pot avea autocontrol asupra propriului corp, autocontrol pe care l-au pierdut in momentele in care au trait un abuz.

Comportamente stereotipe sunt si ele forme ale unui comportament tulburat. la varsta copilariei, comportamentul stereotip caracteristic este jocul respectiv, la etatea la care jocul este, un mod obisnuit, caracterizat prin creativitate, la copii supusi maltratarii se constata o pierdere a creativitatii si repetarea la nesfarsit a unor acte ca de exemplu, numaratul, stersul cu un prosop,\rosul unghiilor, aranjatul si rearanjatul lucrurilor. Cei agresati sexual au aceste comportamente, mai ales in prima perioada dupa abuz, sa se spele la nesfarsit, fiindca "se simt murdari". Aceste tulburari se datoreaza si ele, ca si comportamentele agresive, dorintei excesive de autocontrol a celor supusi relelor tratamente. De asemenea, jocul repetitiv al copilului, scaderea gradului sau de creativitate, reducerea capacitatii de invatare sunt semne ale regresului in ansamblu al comportamentului celui abuzat. Ca urmare a acestor efecte neurofiziologice si comportamentale ale relelor tratamente impotriva copiilor, nu este de mirare ca acestia regreseaza si in capacitatea de invatare si implicare in sarcini. Adesea copiii abuzati au performante scolare slabe, ceea ce le scade statutul in grupul de elevi, reducandu-le sansele de integrare sociala. Le lipsesc resursele motivationale de a se mobiliza in vederea realizarii scolare. Uneori parintii au aspiratii prea inalte, raportate la capacitatile copiilor si nu le ofera ajutoru1 de care au copiii nevoie pentru a depasi dificultatile scolare. Alteori parintii sunt dezinteresati de performantele scolare, in aceeasi masura ca si de sentimentele copiilor for, ceea ce din nou are rol demoralizator la invatare. Se intampla ca, in cazul unui copil abuzat in mod cronic, retragerea acestuia, inchiderea sa in sine, demobilizarea sa sa fie atat de pronuntate, Incat copilul sa creeze falsa impresie a unui handicap mental. Comportamentele agresive sunt alte simptome des intalnite la copiii abuzati, Adesea acestea se manifesta exploziv , alteori raman neexprimate, inabusite. Uneori un gest sau o privire a celor din jur sunt suficiente pentru copilul abuzat ca sa-i readuca in minte violenta la care a fost supus si sa reactioneze vehement impotriva unor persoane neutre, care nu inteleg reactiile sale. Acesti copii abordeaza adesea un comportament prin care ataca, pentru a se apara de evenimentele traumatice. Copiii depun mult efort in incercarea de a intelege situatia in care se afla. Ei incearca sa interpreteze situatiile si sa explice comportamentul agresorului intr-un mod care sa-l plaseze pe acesta intr-o lumina buna, in timp ce copilul ia asupra sa intreaga responsabilitate si vina. Copiii traiesc, astfel, sentimente dureroase de auto-invinovatire. In cazurile de abuz, ei isi cauta pe de o parte propria vina in declansarea evenimentului, iar pe de alta parte se auto-invinovatesc fiindca au sentimente de ura de razbunare fata de cel care a comis abuzul. Sentimentele copiilor devin astfel ambivalente, iubirea si ura amestecandu-se. Ambivalenta copiilor fata de parintii care ii supun relelor tratamente se datoreaza comportamentelor contradictorii ale acestora din urma. Ceea ce ii ajuta pe copii in astfel de cazuri este refugiul in jocurile de imaginatie, in care isi creeaza o lume proprie, ideala, in care sunt iubiti. In plan psihologic, unii copii supusi abuzurilor, (in special celor sexuale) dezvolta personalitati multiple. Folosirea disocierii si a negarii creeaza copilului posib11itatea de a se elibera de simptomele si amintirile abuzurilor. Astfel amnezia totala sau partiala a abuzului poate persista timp de luni de zile sau chiar ani. Copilul refuza sa-si aminteasca, momentul considerat de el traumatic este sters din memoria Iui. Copilul are, de obicei, o amnezie a acestor episoade, iar dupa ce acestea se sfarsesc, copilul va rezuma tot ceea ce facea inaintea inceperii episodului, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. O consecinta directa a neglijarii educationale a copilului este abandonul scolar. In cercetarea privind expunerea copiilor din judetul Cluj la abuz si neglijare din lotul chestionat (798 copii) se regaseste un procent de 6,6% copii care au abandonat scoala din diverse motive (Rotariu si altii, 1996, 34 ). La nivelul populatiei scolare a Romaniei, de 20-21% din totalul popu1atiei tarii (4.703.000 In anul scolar 19951996), absenteismul si abandonul scolar reprezinta fenomene ingrijoratoare, cu o tendinta de crestere inregistrata In perioada 1990-1995 (Fundatia "Copiii Romaniei", 1998, 73-74). Fenomenul de abandon sco1ar este deosebit de frecvent in Romania in randul minoritatii romilor. In cercetarea mentionata mai sus (Rotariu si altii, 1996, 81) procentul copiilor romi care au abandonat scoala a fost de 50%, semnificativ mai mare decat al celorlalte etnii implicate in cercetare (romani, maghiari , germani). Neg1ijarea educationala in randul etniei romilor poate fi considerata un fenomen repetitiv peste generatii, in cadrul unui ciclu al neglijarii. Incercarile de analiza a situatiei excluderii scolare a romilor venite din partea Departamentului de protectie a copilului si UNICEF considera ca "excluderea scolara a romilor nu are Ioc printr-un act discriminatoriu explicit si intentionat, ci mai degraba este rezultatul unui proces progresiv de marginalizare / auto-marginalizare"("Situatia copilului si a familiei in Romania, 1997, 145). Un alt efect al abuzurilor si violentelor petrecute in familie, precum si al nesupravegherii copilului este fenomenul "copiii strazii". Frica de pedepsele care Ii asteapta acasa Ii determina pe copii sa-si paraseasca caminul. Atunci cand sunt depistati de profesionisti , ei prezinta numeroase semne de retard si de tulburari In dezvoltare si comportament. De asemenea, se pot constata multiple semne de suferinta, ca urmare a diferitelor tipuri de neglijare si maltratare, la care copiii fugiti au fost expusi chiar inainte de a-si parasi domiciliul. In ciuda dezvoltarii servicii!or sociale de protectie a copilului, numarul acestor copii pare sa fie in

crestere in intreaga lume, dovedind , de fapt, incapacitatea formelor existente astazi de protectie a minorilor sa depisteze si sa stopeze cazurile grave de rele tratamente. Multi copii ai strazii provin din familii conflictuale, cu microclimat tensionat de violenta, cu parinti alcoolici. Data fiind fluctuatia mare a acestor copii si lipsa documentelor, o estimare a dimensiunilor fenomenului in Romania este greu de realizat. Prin extrapolarea unor cercetari facute de lucratorii sociali stradali, s-a estimat ca existau, in 1996, aproximativ 4300 de copii ai strazii, din care 2000 traiau permanent in strada (Fundatia "Copiii Romaniei", 1998, 137). Printre acestia se gasesc mai multe categorii (Alexandrescu, 1998, 105, apud Roth-Szamoskozi, 1999, 87): 1. copii abandonati de catre cei care ar fi trebuit sa se ocupe de ingrijirea si educarea lor; 2. copii care se afla circumstantial in strada, pastrand o oarecare legatura cu familia, dar fiind gata oricand sa rupa aceasta legatura; 3. copii care sunt trimisi de parintii lor sa munceasca, pentru a contribui la veniturile familiei (acestia sunt cei care spala parbrizele, cersesc, sorteaza gunoiul, etc.); 4. copii care se afla in strada alaturi de parintii lor, familia pierzandu-si domiciliul, ca urmare a taxelor mari de intretinere, a somajului, uneori a naivitatii in fata unor escrocherii etc. Categoriile expuse mat sus sunt toate, intr-un anumit grad, victime ale insuficientei materiale; la aceasta trebuie adaugati factori - provenienta din familii cu un consum mare de alcool, din familii monoparentale sau dezorganizate, maltratarea din partea parintilor. Toti acesti copii sunt deosebit de expusi la violenta, mizerie, frig, boli acute si contagioase (digestive, de piele, TBC, respiratorii, cu transmitere sexuale etc.), .consum de substante care creeaza dependenta (tigari, alcool, substante volatile, alte droguriS, prostitutie si abuzuri sexuale (Roth Szamoskozi, 1999, 87S. Copiii in situatii de maltratare sunt slabiti, confuzi, anxiosi, insa fac tot ce pot pentru a supravietui, Multi dintre ei investesc enorm in a-si rezolva, propriile probleme pentru supravietuire. Nevoia copilului de a-si rezolva problemele pot aparea foarte nuantat in familiile abuzive. Multi dintre acesti copii doresc cu toata fiinta lor sa devina independenti. Strategiile de supravietuire pe care si le construiesc ii ajuta, intr-o oarecare masura, sa-si pastreze echilibrul psiho-emotional. Herman (1992, apud Roth - Szamoskozi, 1999, 123-124) enumera trei forme de adaptare (supravietuireS din comportamentul copilului imatur, care il ajuta sa mentina relatia de atasament. Prima modalitate este de a minimaliza, de a rationaliza sau de a scuza abuzul, prin mecanisme de negare, de suprimare a gandurilor si a sentimentelor, sau prin disociere. O a doua modalitate este dezvoltarea unei identitati fragmentate, a unei dubluri de personalitate, prin care copilul isi descopera defectele pentru care merita sa fie rau tratat. Convingandu-se pe sine ca el este cel rau, cresc sansele sa creada ca parintii sai isi vor schimba atitudinea fata de el, daca el va fi suficient de bun. A treia modalitate este cea a producerii unor fenomene patologice, la nivelul corpului sau a1 psihicului. Kempe (apud Killen, 1998, 101) a. deschis doua strategii de supravietuire pe care le folosesc copiii in situatiile de maltratare: "strategia exagerat de bine adoptata" si cea "hiperactiva si distructiva". Cei care apartin primului grup se comporta astfel incat sa indeplineasca dorintele si asteptari1e parintilor. Cei ce apartin celuilalt grup prezinta un comportament continuu provocator, agresiv , distructiv si hiperactiv. Dupa Killen (1998, 100-107) supra-adaptarea se poate manifesta in diferite forme. In cazul copiilor cu un comportament supra-adaptat, super-controlat, ea a pus in evidenta: - grupul copiilor care isi duc cu bine la indeplinire sarcinile, sunt luptatori activi si inving, nu se lasa coplesiti de abuz. - grupul celor care adopta rolul de a avea grija de parintii lor; - copiii care se straduiesc sa nu iasa in evidenta si de aceea sunt retrasi, pasivi. In ceea ce priveste comportamentele explozive, impulsive, Killen a identificat tipurile agresiv, distructiv, fara odihna, de mascarici. Aceasta clasificare nu inseamna ca un copil va prezenta doar una sau alta dintre aceste manifestari, ele putand alterna, in functie de situatia de fapt sau de starea emotionala in care se afla copilul. De exemplu, copilul de obicei tacut si retras poate prezenta uneori comportamente impulsive, cu explozii de furie impotriva unui coleg; copilul linistit, pasiv devine auto-agresiv , facand o tentativa de suicid; copilul maltratat, deosebit de dotat, creativ , ambitios, poate renunta dintr-o data la planurile lui si poate prezenta comportamente antisociale. Killen afirma ca strategiile de supravietuire adoptate de copii depind de tipul de temperament, de nivelul de dezvoltare fizica, de vitalitatea si sensibilitatea lor, de creativitatea si de capacitatea lor intelectuala. Am vazut ca abuzul si neglijarea copilului - efecte atat asupra dezvoltarii sale fizice, cat si asupra evolutiei intelectuale, psihice, emotionale a copilului. Daca un abuz pe termen scurt este mai usor de diagnosticat si tratat, abuzurile care se intind pe perioade lungi de timp, scapa, de cele mai multe ori, observatiei si atentiei (sunt mai greu de depistat). Ne-depistarea si netratarea abuzului va avea efecte nefaste asupra individului. EI va considera ca aceste comportamente abuzive sunt normale, motiv pentru care, de ce1e mai multe ori, se va comporta in familie (si cu proprii copii) in acelasi mod cum s-au comportat parintii sai cu el.

CAPITOLUL V LEGISLATIA IN DOMENIUL PROTECTIEI COPILULUI MALTRATAT 1. Perceptia asupra copilului in cadrul familiei - perspectiva istorica Maltratarea copilului in cadrul familiei a devenit o problema a societatii abia in ultimele decenii in special sub influenta dezvaluirilor facute de mass-media si prin schimbarea perceptiei sociale asupra copilului. In anumite perioade din istoria umanitatii notiunea de copilarie era practic necunoscuta, intre adult si copii neexistand nici un fel de deosebire. Copiii erau folositi intre 12-15 ore pe zi in diferite activitati, muncind in acelasi ritm cu adultii, pentru a-si castiga existenta. O schimbare majora a situatiei copilului sIa petrecut in momentul in care valorile sociale ale societatii sau modificat. Copilul a capatat un "status" social particular si "roluri specifice" (Radulescu, 1994,88). Se poate spune ca modul in care este perceput copilul de catre familie, comunitate si stat depinde de tipul de societate, de cultura , valorile si atitudinile existente intr-o anumita perioada istorica si intr-un anumit spatiu. Astfel, in lucrarea "istoria Si cultura civilizatiilor"Ovidiu Drimba (1998) evoca variate aspecte ale relatiei parinte-copii in societatile oranduirii sclavagiste si feudale. In Egiptul antic sau in vechiul Babilon, copiii se bucurau de o atentie speciala; familiile aveau un numar mare de copii si nu aveau obiceiul de a-si abandona copiii. Ei erau participanti activi la viata familiala. "Poate Ca nici un alt popor din Orientul antic nu a avut despre familie o conceptie atat de sanatoasa si de moderna ca vechii egipteni (Drimba, 1998, vol. I, 174-176). Cultura antica ebraica plaseaza in centrul familiei figura tatalui care-si putea exercita nestingherit autoritatea deplina asupra copiilor. EI decidea asupra vietii propriilor copii; putea sa-si vanda fiicele ca sclave sau sa-si ucida fiii razvratiti si neascultatori. Copiii trebuia sa se supuna regulilor familiei, iar care se impotriveau parintilor puteau fi chiar omorati (Drimba, 1998, vol.l, 240). In India si China antice una din primele obligatii ale familiilor era de a avea cat mai multi copii. A avea copii insemna continuarea cultului stramosilor. Din cauza saraciei si a faptului ca baietii erau considerati de mai mare ajutor pentru familie, uneori fetele erau abandonate si lasate sa moara de foame sau frig (Drimba, 1998, vol. 11, 41-43). In perioada clasica a civilizatiei grecesti (sec. V i.e.n.) nasterea unui copil era considerata un eveniment fericit. Totusi in situatiile in care acesta nu era recunoscut ca legitim sau familia era saraca, el era abandonat intr-un loc public de unde era luat de alte persoane. In Sparta era obligatoriu sa abandonezi copiii nascuti prematur sau cu malformatii congenitale. Daca acesti copii nu-si gaseau alt camin, sarcina ingrijirii lor revenea statului sau copilul devenea sclav si trebuia sa plateasca ulterior pentru a se elibera. in Atena era dezvoltat un sistem de invatamant gratuit de care se ocupa statul. (Drimba, 1998, vol.lll, 111-112), In Roma antica, comunitatea recunostea autoritatea deplina a tatalu1 asupra copii1or, el putand chiar sa-i omoare sau sa-i vanda ca sclavi. In ceea ce priveste, copiii nerecunoscuti legitim sau cei care se nasteau cu malformatii congenitale, erau abandonati si lasati sa moara. Pedepsele corporale erau institutionalizate , iar parintii le foloseau frecvent. Infanticidul in perioada antica era datorat mijloacelor materiale precare ale familiilor care nu puteau acoperi toate necesitatile. Infanticidul nu era pedepsit de autoritatile statale, el fiind chiar incurajat. Omorarea noilor nascuti sau uciderea rituala a copiilor mai mari sunt numai doua exemple in acest sens. Cultura bizantina este mai maleabila decat cultura antichitatii in sensul ca apar modificari in perceperea copilului. Copiii nelegitimi erau recunoscuti. Societatea medievala, caracterizata prin saracie, calamitati naturale, razboaie si epidemii numeroase, conditii precare de igiena, natalitatea foarte mare, mortalitate infantila ridicata, aduce noi valente in modul in care copilul este perceput. Asigurarea supravietuirii fizice era prima ingrijire care se aducea copiilor. Imp1icarea emotionala a parintilor aparea doar in momentul in care ei erau siguri ca, copilul va supravietui. Copilul era usor inlocuit cu altul. Nu exista o mare diferenta intre copil si adult (doar cantitativ). Nu se facea distinctie intre nevoi1e copiilor si cele ale adultilor. In interiorul familiei, tatal detinea autoritatea; e1 avea puteri depline asupra fiului, fetele ramaneau supuse tatilor si sotilor toata viata. Explozia demografica, care incepe din sec.XII, precum si cresterea saraciei datorate acesteia au condus la practicarea infanticidului si a abandonarii copiilor nedoriti pe trepte1e bisericilor. societatea va lua o serie de masuri pentru a rezolva aceasta problema. Aparitia orfelinatelor, precum si incetatenirea adoptiei vor fi solutiile abandonului familial. In ceea ce priveste violenta indreptata contra copiilor, societatea medievala ofera puteri nelimitate parintilor asupra propriilor copii, care nu aveau nici un drept legal de protectie impotriva abuzurilor (Radulescu 1998, 121), pedepsele fizice reprezentand o metoda sigura de asigurare a unei educatii adecvate copiilor. Secolul al XVII-lea, al iluminismului, caracterizat prin rationalism si iluminism, a generat aparitia unor conceptii fata de copil: el nu mai este considerat "un adult in miniatura", ci un personaj cu caracteristici si nevoi proprii.

Diferente notabile se inregistreaza in domeniul educatiei copilului , bataia fiind considerata ineficienta in realizarea acesteia. \ Astfel filozoful englez John Locke (1971, apud Radulescu, 1998, 121), in lucrarea sa "Cateva cugetari asupra educatiei", pune accent pe educatia morala in formarea copilului. EI sugereaza inlocuirea pedepselor corporale cu stimulente morale. Bataia repetata are efecte negative asupra dezvoltarii psihice a copilului. Ideea unei educatii fara sanctiuni corporale o intalnim si in lucrarile "Aventurile lui Telemaque" si "Tratat despre educatia fetelor" ale scriitorului francez Francois Fenelon. In lucrarea "Opera didactica Omnia" Amos Komensky (1958, apud Radulescu, 1998, 122) critica si el metodele primitive folosite impotriva copiilor , sugerand alte metode de educatie. Desi ideile vehiculate in acea epoca combateau sever sanctiunile corporale indreptate impotriva copilului, bataia continua sa fie una din principalele metode de disciplina a copilului. Pe plan legislativ , copilul incepe sa fie protejat abia in secolul al XIX-lea. Primele masuri de reforma contra abuzurilor indreptate impotriva copiilor vor fi luate In SUA. De asemenea, vor fi elaborate si sanctiuni penale impotriva parintilor abuzivi. Astfel, in SUA, apar "Casele de refugiu". Scopul lor era de a proteja copiii de familii si de mediile urbane daunatoare, precum si educarea acestor copii in asa fel inIt sa nu urmeze conditia parintilor lor. O alta etapa in lupta impotriva maltratarii copiilor, pe plan juridic, a reprezentat-o infiintarea unor societati speciale pentru Prevenirea Cruzimii impotriva Copiilor (Radulescu, 1998, 122). Un alt moment este infiintarea primelor tribunale pentru minorii si adoptarea unor legislatii speciale pentru copiii delicventi. Toate aceste initiative nu au avut rezultatul asteptat. In Ioc de a scadea numarul parintilor abuzivi, efectul lor a fost cresterea copiilor institutionalizati. Mai mult decat atat ele nu au reusit sa anihileze teoriile existente in acea epoca cu privire la abuzul si maltratarea copilului, care legau acest fenomen de saracie si dezorganizare sociala. Se credea Ca numai mediile defavorizate social si material se confrunta cu aceasta problema. Schimbarile majore care se produc la sfarsitul sec. XIX¬ -;lea si inceputul sec. XX-lea (industrializarea, somajul, saracia, conditiile precare de igiena), influenteaza si mediul familial. Aceasta perioada se caracterizeaza printr-o rata a mortalitatii infantile ridicata mai ales in populatia saraca. Acest lucru se datoreaza in principal conditiilor precare de viata (malnutritia),dar si neglijarii copiilor de catre proprii parinti. Cercetarile intreprinse in acea perioada asupra dezvoltarii copilului (Freud, Watson) pun accent pe ideea ca viata copilului este strans legata de interactiunile copii-parinti. Se emit pentru prima oara ideile ca, comportamentele copilului sunt invatate de la parinti si ca parintii au responsabilitatea cresterii copilului. Se evidentiaza "rolul familiei, ca sistem, social si mediu de dezvoltare a copilului in primii ani de viata" (Radulescu 1998, 12). Tot in aceasta perioada se iau si o serie de masuri impotriva abuzului si maltratarii copiilor (Radulescu. 1998, 123). a) elaborarea de catre tribunalele pentru minori a unei politici avand ca scop principal predelicventa si nu delicventa minorilor si abandonarea conceptiei penologice conform careia abuzul este numai un act care defineste conduita claselor defavorizate. b) declinul ideii, ca saracia si imoralitatea, sunt strans legate; c) abandonarea conceptiei potrivit careia viciile parintilor sunt indicii certe ale viitorului caracter al copiilor lor, care nu pot deveni ei insusi, decat la fel de viciosi. Aceste modificari au antrenat si o politica de implicare a statului si comunitatii prin intermediul serviciilor de asistenta sociala si prin elaborarea unor masuri legislative de protectie. Organismele implicate in combaterea abuzului si maltratarii copilului s-au lovit de o serie de dificultati generate de lipsa datelor in acest domeniu, precum si de imposibilitati legale de a interveni in relatia parinte-copil. O contributie importanta in dezvaluirea abuzurilor parentale a avut-o medicina. O serie de medici si pediatri au semnalat o multime de cazuri de copii care sufereau de afectiuni fizice sau psihice ce nu aveau cauze organice, ci sociale. Anchetele sociale au scos la iveala ca parintii sunt vinovati. Medicina a instituit in acest sens o noua categorie de diagnostic, si anume "sindromul copilului batut". In prezent, se incearca o sensibilizare a opiniei publice prin intermediul mass-mediei. Copiii abuzati sexual de catre proprii lor parinti, copii de varste foarte mici lasati sa moara de foame sau frig, parinti care-si trimit copii; sa cerseasca sau sa fure sunt cateva exemple in acest sens. In Romania a fost acordat mai putin interes in acest sens, Pana in 1989 se considera ca acest fenomen nu este foarte raspandit. Nu exista un cadru legal bine precizat cu privire la formele de abuz parentale. Nici dupa 1989 situatia copilului nu s-a imbunatatit prea mult. "Declaratia drepturilor copilului" a fost ratificata abia in 1994. Mass-media a fost cea care a sensibiliza statul si a aratat ca incidenta acestui fenomen in tara noastra este destul de mare. Comunitatea internationala a intervenit si de aceasta data prin Infiintarea O.N.G.O. ordonata de guvern privind "protectia copilului aflat in dificultate" a fost elaborata abia In anul 1997 . 2. SISTEMUL LEGISLATIV ROMANESC DE PROTECTIE A COPILULUI

2.1. Inainte de 1989 Codul Familiei si Legea nr.3/1970 privind ocrotirea unor categorii de minori sunt cele doua legi care au configurat timp de cateva decenii sistemul de protectie a copilului in Romania. Codul Familiei (intrat in vigoare la 1 februarie 1945) a constituit prima reglementare a protectiei copilului pe baza unor principii moderne, dintre care o mare parte sunt valabile si in prezent. In acest sens, sunt prevazute: - egalitatea de tratament a copiilor, fara deosebire de faptul ca acestia provin din casatorie, din afara casatoriei sau sunt adoptati; - exercitarea drepturilor si indatoririlor parintesti numai in interesul copilului; - egalitatea parintilor in ceea ce priveste exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti; - realizarea adoptiei numai in interesul celui adoptat. Din pacate in unele cazuri, aceste principii au fost traduse in norme de aplicare prin prisma ideologiei comuniste, care promova prezenta excesiva a statului in relatiile de familie, reprezentantul acestuia (autoritatea tutelara) substituindu-se practic colectivitatii locale din care face parte copilul si chiar parintilor, in rolul pe care ei trebuie sa il aiba in cresterea si educarea copilului (Fundatia "Copiii Romaniei", 1998, 28). In acest sens. poate fi citat articolul 101 din Codul Familiei, care prevede si astazi ca "parintii sunt ob1igati sa creasca copilul, ingrijind de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, in conformitate cu telurile statului socialist". Pe de alta parte o serie intreaga de institutii au fost copiate dupa modele straine, fara a fi adoptate realitatilor si mentalitatilor d1n societatea romaneasca, anumite prevederi reprezentand o traducere aproximativa si incordata a unor dispozitii legale din alte tari (Fundatia "Copiii Romaniei, 1998, 28). Prin aparitia Legii nr.3/1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de copii s-a accentuat controlul intregului sistem de catre stat si centralizarea puterii de decizie, in conditiile incoerentei si chiar a lipsei unor prevederi legale generale, care sa raspunda nevoilor tuturor copiilor. Prin aceasta lege au fost favorizate pana la generalizare formulele de institutionalizare a copilului ca mod de ocrotire, excluzand rolul comunitati in cresterea si educarea copilului, neglijandu-se si activitatile de prevenire a abandonului si sustinere a parintilor pentru a-si asuma responsabilitatile cresterea copiilor. Astfel, aparitia Legii nr. 3/1970 reglementeaza institutionalizarea copiilor ca principala masura de ocrotire a copilului aflat In dificultate. Putem concluziona ca Legea nr.3/1970 a reprezentat doar o transpunere In sistem comunist a unor principii si masuri modeme de protectie a copilului aflat In dificultate, iar consecintele nefaste ale acestui fapt si al necorelarii dispozitiilor acestei Ieg1 cu cele ale Codului Familiei sunt reflectate de situatia critica a majoritatii copiilor internati In institutiile de ocrotire sociala sau medicala de stat. 2.2. Perioada 1990-1996 Imediat dupa schimbarea sistemului politic, protectia cop11ului in Romania a dezvaluit unele din problemele sale si a introdus reglementari "reparative"(Zamfir, 1995, 121): renuntarea la legea interzicerii avorturilor; cresterea numarului de angajati In institutii, egalizarea alocatiilor pentru copiii din mediul rural si cei din mediul urban, acceptarea de ajutoare internationale si organizarea asistentei profesionale de protectie a copilulu1 cu introducerea unor metode noi, pe cheltuiala organizatiilor straine. Urmarea a fost reducerea numarului de copii in institutii, paralel cu un val mare de adoptii internationale legale si mai ales, ilegale (Legea nr.11/1990 privind incuviintarea adoptiei a pus In. aplicare un sistem care a favorizat adoptiile internationale In detrimentul cetatenilor romani domiciliati in tara). In unele institutii de protectie a copi1ului, In care au intrat organizatii din strainatate, s-au introdus cursuri de pregatire pentru personal. Datorita marelui interes international, copiii ramasi in grija statului n-au mai fost dati uitarii. Raportul Dezvoltarii Umane din 1996 accentueaza faptul ca incepand din 1989, sistemul privitor la ingrijirea copilului a preluat treptat reglementarile internationale de baza in acest domeniu: - Conventia Natiunilor Unite cu privire Ia drepturile copilului (aprobata de parlament in 1991 , prin Legea nr.26); - Conventia de la Haga despre rapirea de copii (Legea nr.1 00/1992; - Conventia Europeana cu privire la situatia legala a copiilor nascuti in afara casatoriei (Legea nr.1 01/1992); - Conventia Europeana cu privire la adoptiuni (Legea nr.1511993); - Conventia de la Haga cu privire Ia protectia copilului si colaborarea in domeniul adoptiei (Legea nr.8411994). Scurta perioada de schimbari pozitive a durat aproximativ doi ani. Dupa aceea la vechile probleme s-au adaugat altele noi, specifice perioadei de tranzitie spre economia de piata (Roth-Szamoskozi, 1999, 29):

- Inflatia continua, cresterea somajului, pierderea posibilitatilor de locuire datorita incapacitatii de a acoperi cheltuielile, polarizarea veniturilor , au dus la cresterea numarului de fami1ii incapabi1e sa-si rezolve singure problemele. Accentuarea saraciei in mai multe familii a dus, la randul ei, la persistenta unui numar mare de copii abandonati, in ciuda liberalizarii avorturilor. - Abuzul si neglijarea copilului au devenit si mai vizibile. - Schimbarea rapida a sistemulu1 de valori atat a adultilor cat si a tinerilor, efect al propagarii deschise a sexului si a violentei in mass-media, problema bolii SIDA, aparitia comertului cu droguri au contribuit la complicarea problemelor cu care se confrunta protectia copilului. Sub presiunea organismelor internationale, in 1993 a fost creat Comitetul National pentru Protectia Copilulu1 care a avut ca scop analizarea diferitelor propuneri si oferte venite din partea partenerilor internationali (UN1CEF, PHARE si alte Organizatii neguvernamentale), precum si sarcina de a coordona intreaga activitate din domeniu. Aparitia organizatiilor neguvernamentale in Romania a reprezentat un sprijin important pentru statul roman. A fost de asemenea, abandonata ideea potrivit careia statul singur era capabil sa asigure bunastarea si protectia copiilor. Alte schimbari importante au fost cele din cadrul universitatilor, din facultatile de stiinte socio-umane si cele teologice. in prezent, in contextul social mentionat, exista cel putin 10 universitati de stat care formeaza specialisti cu diploma in asistenta sociala. Abso1ventii acestor facultati au intrat de-acum in activitate. Pana in 1997 , a fost in vigoare doar Legea nr. 3/1970 pentru protectia copilului. Pe langa prevederea de institutionalizare a copiilor ca principala masura de ocrotire a copilului aflat in dificultate, ea mai stabilea si cateva reglementari (Roth-Szamoskozi, 1999, 31-32) pentru apararea copilului. Legea nu prezinta, insa, posibilitati de interventie impotriva abuzului fata de copil, nu deschidea nici o cale pentru copilul abuzat de a se putea adresa autoritatilor si nici ca altcineva sa dezvaluie aceste cazuri. Existau paragrafe in legea pentru protectia copilului care prevedeau posibilitatea de a pedepsi parintele care neglijeaza copilul sau care abuzeaza de el, dar nu se mentionau modalitati practice, nu se arata unde sau la cine sa se adreseze copilul, nici nu se specifica ce reprezinta un caz de urgenta si cum sa se actioneze intrun asemenea caz. Nu existau institutii care sa se ocupe de aceasta. In toate situatiile problematice referitoare la copil, decizia apartinea primarului si Comisiei pentru Minori, alcatuita din reprezentanti ai Departamentelor de Educatie, Sanatate, ai Politiei si al a1tor autoritati. Asistentii sociali nu erau mentionati printre cei care trebuiaI sa participe la vreuna din fazele deciziei. Deciziile se luau pe baza declaratiilor parintilor si a rapoartelor intocmite dupa o singura vizita la domiciliu. Solutia o reprezenta doar institutionalizarea copilului. In domeniul politicilor sociale pentru copii, in aceasta perioada statul va lua urmatoarele masuri (Zamfir, 1999): - acorda copiilor ajutor material, constand In alocatii universale pentru copii; - cresterea alocatiei pentru copiii handicapati care este de doua ori mai mare decat cea pentru copiii normali; - din 1995 a fost introdus ajutorul social pentru familiile si persoanele fara venituri si pentru cei cu venituri extrem de mici; - o alta forma de sprijin este cea care se acorda mamelor incepand de la al doilea copil, pentru fiecare copil nascut ulterior; - persoanele cu situatie materiala deosebit de dificila pot primi gratis sau la un pret minimal doua mese zilnice la o cantina sociala. O analiza critica a modului in care s-au realizat reforma privind situatia copiilor din Romania o intreprinde Maria Roth - Szamoskozi (1999,36): - Comitetul pentru Drepturile Copilului afirma Ca s-a facut "tot ce s-a putut face" pentru ca drepturile copilului, prevazute in Conventia cu privire Ia Drepturile copilului, sa fie cunoscute de acestia. Cele cateva lectii despre drepturile civile din scoala primara (in clasa a IV-a) si din gimnaziu (in clasa a VII) au fost considerate ca suficiente pentru copii. Cazurile de abuz si neglijare a drepturilor copilului semnalate de mass-media erau vazute ca fiind izolate. - S-a spus, de asemenea, ca principiile de baza ale conventiilor internationale nediscriminarea, promovarea intereselor copilului, dreptul copilului Ia viata si dezvoltare, respectarea opiniei copilului - sunt asigurate de legile din Romania, care prevad egalitatea tuturor cetatenilor indiferent de rasa, nationalitate, etnie, limba, sex, religie, etc. In acelasi timp, nu se mentioneaza nimic de reprezentantii guvernului despre modul de aplicare a acestor prevederi si nimic despre domeniile in care ele nu functioneaza (de exemplu, copiii romi nu sunt invatati in scoli sa scrie si sa citeasca in limba romana, copiii maghiari surzi sunt obligati sa invete in limba romana, concomitent cu incercarea lor de a-si invata limba materna ; in casele de copii, cei care

provin din randul minoritatilor nu invata alta limba decat cea oficiala, nu primesc cunostinte despre etnia parintilor si de obicei nu au posibilitatea sa se identifice cu natiunea din care provin). - Raspunsurile oficiale pareau sa arate satisfactie deplina fata de modul in care sunt percepute si aparate drepturile copilului de catre legislatia romana. Legea afirma ca un copil poate sa-si exprime opinia de la 14 ani, aceasta trebuind sa fie respectata In privinta formarii profesionale, a stabiliri1 domiciliului si a mentionarii legaturii cu parintii in caz de divort sau in privinta pastrarii sau schimbarii cetateniei. Copilul peste 10 ani este ascultat in cazul divortului parintilor si In cazul adoptiei. S-a afirmat, de asemenea ca un copil poate si trebuie sa fie ascultat cand se plange de maltratare. Ca urmare a acestor lucruri, se considera justificata afirmatia ca in Romania toate hotararile sunt luate primordial in interesu1 copilului (fireste in absenta unor judecatori pentru copii sau a unor proceduri aparte pentru judecarea cazurilor In care este implicat un copil - ca autor al unui delict sau ca victima). - Raspunsurile par de asemenea foarte multumite de realizari cand este vorba despre reglementarile cu privire la copiii handicapati. Se vorbeste despre medici care sfatuiesc in mod regulat parintii care au copii sub 3 ani. Acest lucru e pretins de Departamentul pentru Sanatate, dar rar e si infaptuit. - De asemenea, se afirma ca: exista sanctiuni severe in caz de pedepse fizice aplicate copiilor in institutii. Dar in realitate, in unele institutii, pedeapsa fizica este considerata o forma obisnuita de disciplinare. - in privinta abuzului, raspunsurile mentionate ca fiecare copil are posibilitatea legala de a se plange de maltratare Ia autoritatile locale pentru minori si la biroul primarului. Dar cum vor afla copiii despre drepturile lor? Acest lucru nu este mentionat nici in raspunsuri, nici in reglementari. Nu sunt mentionate nici un fel de reglementari pentru cazuri de urgenta, astfel, chiar daca copilu1 este periclitat, institutiile nu sunt obligate sa il gazduiasca fara acte oficiale, ori procurarea acestor acte dureaza de obicei cateva zile. - in ceea ce priveste abuzul de alcool si droguri, aceasta problema a fost subapreciata in raportul din 1994, cand Romania nu a fost considerata inca o piata de desfacere pentru comertul cu droguri. Se considera ca po1itia si medicii pot face fata situatiei. - Cat despre prostitutia juvenila, ea parea neinsemnata, crearea unor servicii sau actiuni cu rol preventiv Impotriva acestui fenomen, avand consecinte atat de nefaste, nu a fost considerata in acea vreme necesara. Dupa parerea Mariei Roth - Szamoskozi (1999, 36), reglementarile legislative ar trebui sa se stabileasca abia dupa efectuarea unor cercetari empirice despre functionarea institutiilor si despre modul in care sunt tratati copiii in familii. 2.3. Din 1997 pana in prezent Pana in iunie 1997 nu au existat reglementari juridice pentru posibilitatea aplicarii unei parti insemnate a conventiei internationale mentionate. Altfel spus, desi Conventia privind Drepturi1e copilului si o serie de acorduri internationale mentionate au fost acceptate si legiferate de parlamentul roman, nu au fost reglementate sau precizate procedurile pentru pedepsirea celor care incalca drepturile copilului. Declaratiile si principiile Conventiei pentru Drepturile Copilului afirma ca statul este responsabil de asistenta copiilor cu probleme. Aceasta inseamna, ca cei care sunt platiti pentru a presta activitati de protectie a copilului si voluntarii care activeaza in acest domeniu ar trebui controlati in privinta tuturor activitatilor depuse. Experienta arata ca, cel putin pana in prezent, activitatea de control din partea statului a fost insuficienta. Din aceasta cauza, reforma judiciara a protectiei copilului, abolirea legii nr.3/1970, a fost mu!t asteptata. .f:a a survenit abia in iunie 1997, dupa o lunga perioada de sapte ani si jumatate din momentul cand cetatenii tarii si lumea din Vest a luat cunostinta de cutremuratoarele imagini din institutiile romanesti menite sa ocroteasca copiii parasiti. Principalele reglementari legislative pentru protectia copilului care au fost adoptate in parlamentul roman au fost urmatoarele: 1. Guvernul Romaniei a infiintat (prin Hotararea nr.16/1997) Departamentul Pentru Protectia Copilului, prin reorganizarea Comitetului National Pentru Protectia Copilului si prin inchiderea Secretariatulu1 Comitetului Roman Pentru Adoptii in Departament. Seful Departamentului Pentru Protectia Copilului are rang de secretar de stat si Presedintele Comitetului Roman Pentru Adoptii. Departamentul pentru Protectia Copilului a devenit astfel principalul interlocutor la nivelul administratiei publice centrale pentru problemele care privesc respectarea drepturilor copilului. Princjpa1ele atributii ale acestui Departament sunt (Fundatia "Copiii Romaniei", 1998, 26): elaborarea strategiilor guvernamentale in domeniul ocrotirii si al drepturilor copilului si urmarirea activitatii de punere in aplicare a acesteia; monitorizarea respectarii drepturilor copilului; propunerea de acte normative in vederea perfectionarii reglementarilor legale in domeniul protectiei copilului; participarea la derularea programelor umanitare de urgenta si pe termen lung vizand ocrotirea copilului si a familiei. 2. Legea 108/1998 care se refera in mod direct la "copiii aflati in dificultate" si care functionase un an intreg ca ordonanta nr.26 a Guvernului. Definitia termenului de "copil af1at in dificultate" este frecvent utilizata, in terminologia de specialitate pe plan international. Ea cuprinde factori care pericliteaza integritatea si/sau dezvoltarea fizica si morala a

copilului, aceasta inseamna implicit si o recunoastere a fenomenului de abuz si neglijare, cu toate ca acesti termeni nu au fost niciodata mentionati ca atare in textul ordonantei guvernamentale din 1997 .Acest lucru a fost remarcat de catre profesionisti si considerat ca un semn de rezistenta din partea celor care lucreaza la nivelele decizionale superioare si care accepta cu greu existenta abuzului fata de copil. Ulterior, aceasta deficienta a fost corectata partial in legea 108 care declara ca statul este obligat sa "garanteze protectia copilului fata de orice forma de violenta, inclusiv violenta sexuala, abuzul fizic sau psihic, abandonul sau neglijarea", Articolul 7 din Ordonanta de Urgenta nr.26/1997, prevede urmatoarele masuri de protectie a copilului aflat in dificultate : - Incredintarea copilului unei familii, unei persoane sau unui organism autorizat; - Incredintarea copilului in vederea adoptiei; - Incredintarea provizorie a copilului catre serviciul public specializat; - plasamentul copilului la o familie sau la o persoana; - plasamentul copilului la serviciul public specializat sau Ia un organism privat autorizat; - plasamentul copilului in regim de urgenta; - plasamentul copilului intr-o familie asistata. Un principiu deficitar reprezentat in lege este cel al contributiei profesionistilor din domeniul protectiei copilului. Profesia de lucrator (asistent) social mentionata. Se introduce de asemenea o profesie nou, cea de ”asistent maternal” care pare sa desemneze fie persoane care primesc in plasament copii si persoane platite fie persoane carora li se incredinteaza copii pentru a-i creste o perioada determinata in casa lor. Indepartarea copilului af1at in dificultate din familie pare sa fie singura solutie pentru a rezo1va problema acestor copii. Nu se ia in considerare acordarea unui cat mai mare sprijin pentru familiile cu dificultati, in locul indepartarii copilului din familie. Prin Ordonanta de Urgenta nr.26f1997 se prevedea descentralizarea sistemului de protectie a copilului. S-au creat, astfel, structuri la nivel judetean (Comisii Pentru Protectia Copilului) care se afla in subordinea Comisiilor judetene si indeplinesc atributiile acestora referitoare la stabilirea masurilor de protectie a copilulu1 aflat in dificultate. Reiese asadar faptul ca exista schimbari de baza in sistemul legal al protectiei copilului in Romania. Totusi, chiar daca principiile de baza necesare din perspectiva Conventiei Internationale Pentru Drepturile Copilului sunt prezentate in noua lege pentru protectia copilului in Romania, unele dintre ele sunt incomplet reprezentate, mai ales din perspectiva masurilor concrete de aplicare si a determinarii raspunsurilor pentru soarta copilului. Noile proceduri guvernamentale sustin interesul primordial al copilului ca principiu esential de protectie. Se accentueaza importanta plasarii copilului aflat in dificultate intr-o familie (ca masura preferabila fata de institutionalizare). Cu toate Ca se prevad sume de bani pentru familiile care accepta sa preia in ingrijire copii aflati in situatie dificila, nu se clarifica suficient de clar indatoririle comisiilor pentru protectia copilului In selectarea, educarea si sustinerea familiilor respective. Nu se precizeaza durata plasamentului, detaliile contractelor cu Ingrijitorii si planurile ulterioare. Se permite si se recomanda ca acesti copii sa se Intalneasca periodic cu parintii lor naturali. De asemenea, apare pentru prima data ideea luarii de masuri de urgenta in caz de situatie cu risc sau de vatamare a copilului. Schimbarile legislative privitoare la abuzul fata de copil nu sunt urmate prompt de schimbari practice. Aceste schimbari nu au reusit sa amelioreze pana acum calitatea vietii unui mare numar de copii aflati in situatie dificila. Este imperios necesar ca legislatia romaneasca in domeniu sa fie adaptata celei internationale, aceasta fiind si o conditie de baza in perspectiva integrarii euro-atlantice. CAPITOLUL VI CADRUL CERCETARII In perioada 1 aprilie - 31 mai 2002 am efectuat un studiu pe un grup de 40 de copii in varsta de 7-16 ani, care sunt integrati in programele Fundatiei Familia si Ocrotirea Copilului - FOC din cadrul Scolii Ajutatoare Nr.7 Buzau. In prima etapa, 1-31 aprilie 2002 am observat copii care frecventau centrul fundatiei, urmarind: deprinderi, comunicare verbala si non-verbala, aptitudini, sistem inter-relational. Discutiile le-am orientat in dublu sens: prin interviu, asupra problemelor care ma interesau si le consideram importante pentru emiterea ipotezelor, prin ascultare-depistare - receptare asupra altor nevoi, interese, probleme pe care ei, daca se simteau ascultati si luati in seama doreau sa le comunice. In etapa a doua, 1-31 mai 2002, asistentii sociali de la F.O.C. mi-au pus la dispozitie fise1e de observatie si anchetele socia1e completate de ei, precum si diferite documente (de stare civila, certificate medicale scolare). De asemenea, am discutat cu cadrele didactice (invatatori, profesori si unii, dintre parinti) pentru a obtine mai multe informatii (despre posibilitatile intelectuale, starea psihica si modul de relationare cu ceilalti copii), cu privire la copii investigati.

1. Obiectivele cercetarii Prin metodele si tehnicile folosite, am urmarit aspectele: - grupele de varsta; - repartizarea pe criteriul sexului - apartenenta etnica; - situatia scolara; - mediul de origine al copilului: - dimensiunile familii de origine; - ocupatia parintilor, - nivelul de scolarizare al parintilor; - n1ivelu veniturilor familiei; - caracteristici individuale, ale parintilor si copiilor, care genereaza abuzul si neglijarea copilului in familie; - formele abuzului si neglijarii copilului in familie; - consecinte ale maltratarii copilului in familie; 2. Emiterea ipotezelor a) Copiii expusi in mai mare masura la pericolul de a fi supusi unor rele tratamente, se regasesc in social in familii cu situatie materiala precara. b) Familiile in care unul sau ambii parinti sunt alcoolici prezinta, un risc crescut. de expunerea copilului la abuz si neglijare. c) Expunerea copilului la risc fata de rele tratamente este in functie de numarul de copii din familie, modul de organizare a familiei, structura acesteia, scolarizarea parintilor si situatia de incadrare in munca la intretinatorilor, sexul si etnia copiilor. d) Indiferent de tipul de abuz suferit, copiii - victime prezinta totusi un tablou simptomatologic comun: relationare defectuoasa: scaderea randamentului scolar (eventual abandon scolar), stare agresiva si comportamente agresive. 3. Metode si tehnici folosite in cercetare Am ales ca metoda studiul de caz instrumental, pentru a obtine O imagine holista a fenomenului studiat. Studiile de caz nu se preteaza esantionarii, in sensul , pur statistic; alegerea subiectilor supusi investigatiei are la ,baza selectia componentelor, nu strict reprezentative, ci exemplare ale populatiei (Singly, Blanchet, Gotman si Kaufmann, 1998, p. 146). Cazurile sunt alese nu atat pe baza un,or criterii teoretico-metodologice (concepte, esantionare), ci a ideii ca studierea mai multor cazuri face mai multa lumina in intelegerea fenomenului studiat (Ilut, 1997 , p.1 08). Pe baza studiului de cazuri multiple, am urmarit sa identific anumite trasaturi comune ale acestora, precum si configuratia lor. Interviul semi-structurat constituie tehnica principala de investigare si de obtinere de informatii. Observarea contextelor in care au loc diferitele forme de rele tratamente, cat si analiza unor documente (de stare civila, certificate medicale scolare) sunt tehnici complementare in procesul de culegere a informatiilor. Studii de caz Cazul nr.1 G.L. Sexul feminin, Data nasterii: 12.III.1987; Locul nasterii: Buzau Etnia: romana; Situatia scolara: eleva in clasa a VI-a; a repetat clasa a IV si clasa a V-a. Situatia socio-economica a familiei: a) cuplul: legal constituit; b) tatal: A.L.; 42 de ani, a absolvit opt clase; clasificat in meseria de fierar betonist; dupa perioada de somaj, nu a mai avut serviciu stabil, lucrand ca zilier; c) mama: C.L., 37 de ani, 8 clase; casnica; d) locul printre frati: primul copil din patru frati; e) fratii: -M.L., frate, 12 ani, elev in clasa a IV-a; -N.L., frate, 11 ani, elev in clasa a IV-a -A.L., sora, 6 ani; f) veniturile familiei: - alocatiile copiilor; - veniturile ocaziona!e obtinute de tata; - ajutor social; g) situatie locativa: apartament cu trei camere. La prima vedere, situatia familiala nu pune probleme deosebite. Fetita G.L. a fost integrata in programele Fundatiei F.O.C. din cauza problemelor scolare (ramasese de doua ori repetenta si era, din nou, in pericol de repetentie). La scurta vreme de la venirea ei la fundatie, s-a observat ca fetita era tot mai palida, cu cearcane accentuate si slabea vizibil. Intarzia frecvent la programul educativ si, imediat cum ajungea, intreba de mancare. De asemenea, a fost prinsa furand mancare. Dupa o cercetare mai amanuntita a situatiei, s-a observat ca mediul familial nu este tocmai propice pentru dezvoltarea copilului. Indicatori ai abuzului si neglijarii in familie, in cazului G.L.:

- abuz emotional (respingere, terorizare, izolare, degradare) din partea ambilor parinti; - exploatare (fetita este supra-responsabilizata cu sarcini ce depasesc varsta si posibilitatile fizice si psihice - spalarea hainelor pentru aproape intreaga familie, supravegherea fratilor mai mici, menajul casei); - abuz fizic (aplicarea unor pedepse fizice neconcordante cu gradul de vina, dar si exclusive); - neglijarea hranirii copilului; - neglijarea educatiei scolare; - neglijarea nevoi1or sale afective si de comunicare. Simptomatologie: - izolare sociala; - timiditate; - relationare defectuoasa; - randament scolar scazut; - auto-culpabilizare; - inanitie. Parintii o trateaza, pe G.L., vizibil diferentiat fata de fratii sai. G.L. indeplineste in aceasta familie rolul unui "tap ispasitor"; toate greselile fratilor se sparg in capul acesteia; parintii isi descarca agresivitatea tot asupra ei. Imaturitatea parintilor, precum si necunoasterea nevoilor fundamentale ale unui copil, au generat din partea acestora acest comportament anormal fata de un copil. Situatia Iui G. L. este asemanatoare cu situatia multor copii care sunt primii nascuti in familie: ei preiau multe din muncile parintilor, indeplinind chiar si rol de parinte pentru ceilalti frati ai lor. Prognoza: Situatia Iui G.L. nu va putea fi ameliorata decat in cazul in care parintii isi vor schimba atitud1nea fata de ea. Este indicata, in acest caz, terapia pentru parinti. Caz nr.2 N.-C.M; Sexul: mascu1in; Data nasterii: 27.VIII.1986, Locul nasterii: Buzau Etnia: romana; Situatia scolara: elev in clasa a VIII-a. Situatia socio-economica a familiei: a) cuplul: dezorganizat, separare prin divort in anul 1998; b) tatal: F.M., 39 de ani, a absolvit 10 clase si a urmat jumatate de scoala profesionala; in,prezent este muncitor calificat; c) mama: M. C. , 35 de ani, a absolvit 10 clase si a urmat jumatate de scoala profesionala; muncitor calificat; d) a fost singurul copil al acestui cuplu; e) veniturile familiei - aproximativ 1.400. 000 lei - alocatie de stat; - pensie alimentara; - venituri din munca mamei; f) situatie locativa: apartament cu doua camere. N.-C.M. provine dintr-o familie dezorganizata , in prezent locuind cu mama sa. Motivul separarii cuplului 1-a constituit atitudinea tatalui fata de sotia si copilul sau. Consumul excesiv de alcool influenta in mod major comportamentul tatalui (violenta verbala si uneori fizica). Mama a constientizat pericolul pe care il reprezinta violenta conjugala asupra propriului copil. Ea motiva divortul,astfel;:"cand sotul meu intra in casa. N.-C. se retragea in camera lui , iar cand izbucnea cearta, se ascundea in dulap. Abia dupa mult timp si efort, reuseam sa-l fac sa iasa de acolo. Credea ca, daca va sta ascuns, tatalui, nu o sa-i faca nici un rau: Indicatori ai abuzului si neglijarii in familie, in cazul lui N.-C.M.: - abuz emotiona1 (respingere, terorizare, violenta familiala, degradare morala - abuz fizic (din partea tatalui). Simptomatologie: - anxietate; - stare depresiva; - amintiri obsesive; - inhibitie congenitiv-emotionala; - izolare sociaia; - neincredere in sine si in ceilalti; - auto-culpabilizare; - scaderea randamentului scolar; - tulburari ale ritmului pe somn. Alte comentarii: Mama are o relatie foarte stransa cu fiul sau si se straduieste , sa ii asigure o educatie buna si conditii de viata cat mai decente. Incearca, in acelasi timp, sa suplineasca lipsa tatalui.

In ceea ce priveste educatia scolara, mama a incercat sa il ajute pe N.C. cat a putut de mult, acesta a fost dus la un control neurologic, deoarece rezultatele scolare, erau foarte slabe). N.-C.M. ,a fost inte9rat !n programele Fundatiei F.O.C. incepand din anu1, 1998, iar datorita, evolutiei sale bune i s-a prelungit conventia. Prognoza: Datorita ajutorului primit din partea mamei si incadrarii in programele este posibil ca N.-C.M. sa redevina un copil normal (desi prea devreme maturizat). Punctul slab va ramane relationarea dificila cu cei din jurul sau, precum si increderea scazuta in acestia. Cazul nr.3 Sex feminin; Data nasterii: 14.V.1988; Locul nasterii: Buzau Etnia: romana; Situatia scolara: eleva in clasa a VII-a. Situatia socio-economica a familiei: a) cuplul: legal constituit, separare prin deces; b ) tatal: A. L. functionar public, decedat in 1993;, c) mama: C.L., 37 de ani, a absolvit 12 clase si scoala profesionala; in prezent este secretara. d) locul printre frati: prima din doua surori; e) fratii: - A.L. sora 12 ani, eleva in clasa a VI-a; f) veniturile familiei: suficiente; g) situatia locativa: apartament cu trei camere. I.L. provine, dintr-o familie nucleara, formata din doi printi si, doi copii. In urma decesului sotului ei, mama lui I.L. a suferit o depresie nervoasa. Incercand sa se recasatoreasca, C. L. are diverse legaturi cu barbati. In tot acest timp si-a neglijat copiii nereusind sa stabileasca o relatie normala parinte-copil. Indicatori ai abuzului si neglijarii In familie, In cazullui I.L. - neglijarea hranirii copilului; - neglijarea supravegherii copilului; - neglijarea ingrijirii sanatatii; - neglijarea educatiei scolare; - neglijarea afectiva; - abuz emotional (respingere, terorizare, degradare morala, izolare, negarea raspunsului emotional); - abuz fizic. Simptomatologie: - depresie; - starile de pasivitate alterneaza cu momente de impulsivitate, agresivitate fata de mama sau alte persoane; - izolare sociala; - tulburari de relationare, adaptare si integrare sociala; - neincredere in sine si in ceilalti; - labilitate emotionala; - anxietate conjuncturala legata de persoane, situatii si fapte care au caracterizat situatia de abuz. Observam in acest caz, cum un moment nefericit din viata mamei (decesul sotului) a influentat modul de relationare al acesteia cu fata sa. Din istoria tulburarilor psihice suferite de I.L., mentionez comportamentul agresiv al acesteia fata de propria mama ("... imi doream sa o vad moarta"). In urma unei asemenea situatii, mama o interneaza intr-un spital de psihiatrie (tratamentul va consta din medicamente, I.L. nefiind supusa unui examen psihiatric; nu s-a incercat rezolvarea problemelor ei prin discutii cu un psiholog sau asistent social). In ceea ce priveste situatia scolara, I.L. are rezultate bune in ciuda situatiei familiale. Ea a fost integrata in programele Fundatiei F.O.C. in urma insistentelor unor profesori, care au observat ca dupa momente de interes si participare activ la ore, I,L. manifesta un dezinteres total fata de lectii. Prognoza: Este greu de crezut ca I.L. va ajunge sa se inteleaga mai bine cu mama sa. De asemenea, inadaptarea sociala va continua sa fie o problema majora a ei. In ceea ce priveste evolutia scolara, consider ca I.L. isi va termina studiile chiar cu succes. Ramane de vazut daca va reusi sa constientizeze unde mama sa a gresit fata de ea, precum si motivele care au generat acest comportament inadecvat fata de copilul sau; daca va reusi sa inteleaga aceste lucruri, este de asteptat ca in cazul intemeierii unei familii proprii, sa evite comportamentul mamei sale. Cazul nr. 4 C.N.; Sexul: feminin; Data nasterii: 20.VI.1990; Locul nasterii:Buzau

Etnia romana; Situatia scolara: eleva in clasa a IV-a Situatia socio-economica a familiei: a) cuplu: concubinaj b) tatal: C.C., 40 de ani, a absolvit sapte clase si s-a calificat in meseria de fierar betonist; in prezent lucreaza pe santier; c) mama: L.N., 40 de ani, a absolvit sapte clase, casnica, lucreaza, ocazional, ca menajera pentru cateva familii; d) locul printre frati: al patrulea din sapte frati; e) fratii: - A.C., sora, 17 ani, a absolvit patru clase dupa care a abandonat scoala, in prezent, traieste in concubinaj cu un barbat, in apartamentul mamei acestuia, cu care are impreuna o fetita de 1 an; - G.-P.C., sora, 15 ani, are rezultate scolare foarte slabe si necesita inscrierea la o scoala speciala; - M.C., sora, 13 ani, are rezultate scolare foarte slabe; -N. N., sora, 10 ani, eleva In clasa a II-a are rezultate scolare foarte slabe. Mama a inscris-o cu numele de N., deoarece i-a fost frica sa nu o piarda, (in acea perioada tatal avea legaturi cu persoane dubioase care ii propusesera sa ii cumpere copilul In schimbul unei sume de bani); - R.N., sora, 7 ani, nu este inscrisa Ia scoala; - A.M.C., sora, 6 ani. f) veniturile familiei: - alocatiile de stat pentru copii; - venituri din munca prestata de tata ocazional (aproximativ 1.000.000 lei); g) situatia locativa: familia locuieste intr-o garsoniera. Tatal traieste in concubinaj de cativa ani si cu o vecina de cartier, dar isi sustine (material) in continuare prima familie. Cand vine acasa sub inf1uenta bauturilor alcoolice, isi abuzeaza psihic si fizic sotia si copiii. Modul de viata al parintilor (concubinaj) a inf1uenIat-o pe A.C., care a perpetuat acest stil de viata; de asemenea, acesta reprezinta un eventual risc si pentru celelalte fete din familie. Un alt risc il poate reprezenta abandonul scolar. Mama, din cauza saraciei, situatiei familiale si a numarului mare de copii, nu reuseste sa-si asume rolul normal de parinte. Ceea ce inseamna anormal pentru restul oamenilor, in aceasta familie devine normal. M.N. nu poarta numele tatalui, deoarece cand s-a nascut, parintii erau despartiti. Indicatori ai abuzului si neglijarii in familie, in cazul lui M.N.: - neglijare emotionala; - neglijarea educatiei scolare; - neglijarea hranirii copilului; - neglijarea imbracamintei; - neglijarea curateniei si a sigurantei locuintei (familia traieste intr-o garsoniera ocupata abuziv); - abuz emotional din partea ambilor parinti (injurii verbale, violenta conjugala, respingere, terorizare, degradare); - abuz fizic (din partea tatalui). Simptomatologie: - situatie scolara foarte proasta; risc de abandon scolar; - relationare defectuoasa cu colegii si profesorii: violenta verbala si uneori fizica (a lovit-o pe invatatoare datorita faptului ca i-a dat o nota mai mica decat considera ea ca merita); - minte, fura; - impulsivitate, hiperactivitate; - comportament masculinizat; - fugi repetate de acasa; - relationare defectuoasa cu adultii; M.N. considera ca situatia sa familia!a este normala; nu constientizeaza abuzul asupra sa. Datorita probleme!or sale din mediul scolar a fost reperata de Fundatia F.O.C. In urma unei anchete sociale realizata de un asistent social al fundatiei mentionate, M.N. a fost integrata/in programele „Terapie de Expresie”. „Prevenirea Abuzului Interfamilial Impotriva Copiilor" ,"Prevenirea Abandonului Scolar si/sau Familial". Includerea Iui M.N. in programele amintite nu a condus la rezultate incurajatoare. Munca cu ea este foarte grea (este excesiv de agresiva si de asemenea, necooperanta). Prognoza: Este dificil de spus daca M.N. va reusi sa constientizeze "anormalul" din mediul familial. S-ar putea sa urmeze exemplul surorii ei (care a abandonat scoala si traieste in concubinaj, asemeni mamei ei). O situatie incurajatoare ar fi schimbarea atitudinii (de pasivitate si resemnare) mamei sale. Daca siar lua in serios rolul de parinte, poate ca viitorul fetelor ei ar putea fi diferit decat cel al surorii lor mai mari. Cazul nr. 5 I.M.; Sexul: masculin;

Data nasterii: 7.1.1988 Locul nasterii: Buzau Etnia: romana; Situatia scolara: abandon scolar. Situatia socio-economica a familiei: a) cuplul: legal constituit, separare prin deces; b) tatal: G.M., decedat in 1999 !a varsta de 45 de ani, a absolvit sapte clase. c) mama: E.-M.M., 48 de ani, a absolvit sapte clase; a lucrat pe postul de confectioner incaltaminte in prezent este casnica si se ocupa, ocazional, de ingrijirea unor copii; d) locul printre frati: al treilea din trei copii; e) fratii: - G.M., sora, 27 de ani, casatorita; a absolvit opt clase; - M.M., sora, 16 ani; a urmat doar patru clase, in prezent fiind in situatia de abandon scolar; f) veniturile familiei: - veniturile ocazionale ale mamei (aproximativ 500.000 lei/luna) - pensia de urmas a copiilor nu a mai fost acordata datorita abandonului scolar al acestora; g) situatia locativa: familia locuieste intr-un apartament cu doua camere. Tatal a fost un sot responsabil si un tata bun, asigurand intregii familii toate cele necesare unui trai echilibrat. Decesul acestuia a lasat familia fara mijloace financiare necesare, cei doi copii mai mici fiind siliti sa abandoneze scoala. Mama, in perioada 1978-1992 a fost inregistrata la Spitalul Nifon un numar de 18 internari, avand ca diagnostic "psihopatie cronica functionala", in toata aceasta perioada, a avut nenumarate tentative de suicid, manifestand in mod constant un comportament instabil si iresponsabil. Relationarea inadecvata mama-copil a fost contrabalansata de suportul afectiv al tatalui, care a incercat sa indeplineasca si rolul de mama. Decesul acestuia a avut urmari extrem de negative asupra celor doi copii. Mama s-a dovedit incapabila de a-si asuma rolul de parinte. I.M. a inceput sa se comporte ca un adult, incercand sa aiba grija de mama sa si sa o intretina (prin cersit). Indicatori ai abuzului si neglijarii in familie, in cazul lui I.M.: - neglijare emotionala; - neglijarea alimentatiei, imbracamintei; - neglijare educationala; - exploatare (corupere) prin munca: cersit. Simptomatologie: - Stare depresiva; - izolare sociala; - auto-culpabilizare; - minte fura; - lipsa de incredere in oameni; - limbaj agresiv; - sentimente ambivalente fata de mama. - abandon scolar (nu a terminat patru clase); Saracia, moartea tatalui sau, boala mamei sale, l-au maturizat foarte mult pe I.M.; e1 traieste dramatic situatia familiei sale. In primavara anului 2000, el a fost gasit de catre echipa de asistenti sociali a Fundatiei F.O.C., cersind la intersectie impreuna cu alti minori. Evolutia lui este buna, asistentii sociali; este foarte dornic sa invete. Prognoza: Situatia familiala a lui I.M. este incerta. Daca mama nu va reusi sa-si indeplineasca datoriile de parinte, este posibil ca I.M. sa fie institutionalizat. Cazul nr. 6 A.U.; Sexul: masculin; Data nasterii: 13.VII. 1987; Locul nasterii: Buzau Etnia: romana; Situatia scolara: elev in clasa a V-a . Situatia socio-economica a familiei: a) cuplul: legal constituit, separare prin deces; b ) tatal: M. V ., muncitor calificat, decedat in 1991 ; c) mama: E. V. 40 de ani, 4 se afla in somaj de 3-4 ani. d) locul printre frati: al treilea din cinci frati (ultimii doi sunt gemeni); e) fratii: -D.S., sora, 20 de ani, 10 clase, casatorita, 1 copil; -M.V., frate, 16 ani, locuieste Intr-un camin de copii; -H.V., sora, 10 ani, 2 c!ase; -G.V., frate, 10 ani, 3 clase (SC. ajutatoare); f) veniturile familiei:

- alocatiile copiilor; - ajutor social; - cantina sociala. g) situatia locativa: familia locuieste intr-o garsoniera. Dupa moartea sotului ei, mama s-a recasatorit cu M.N. Cei doi nu s-au inteles prea bine, despartindu-se dupa trei ani. A urmat o noua casatorie a mamei, dar nici de aceasta data lucrurile nu au mers prea bine. Violenta familiala, alcoolismul tatilor vitregi, precum si tratamentul abuziv al acestora fata de A.V., i-au schimbat radical viata. Au urmat fugile de acasa. Prima fuga a Iui A. V. de acasa s-a petrecut in 1993, la numai 6 ani. S-a intors dupa trei luni, in tot acest timp, mama si tatal vitreg nu au intreprins nimic pentru a afla unde este A. V. , Din 1993, A.V. a migrat permanent intre casa si strada Scoala a frecventat-o cu intermitente, repetand clasele a II-a, a III-a si a IV-a. Indicatori ai abuzului si neglijarii in familie, in cazul lui A. V. : - abuz fizic (din partea tatilor vitregi); - abuz emotional (violenta familiala, terorizare, re-respingere, denigrare); - neglijare afectiva; - neglijarea alimentatiei; - neglijarea imbracamintei; - neglijarea nevoilor locative; - neglijarea educatiei scolare; - neglijarea supravegherii. Simptomatologie: - stare depresiva; - relationare defectuoasa; - dificultati de adaptare In mediul scolar, randament scolar redus, abandon scolar); - izolare sociala, interiorizare; - sentimente ambivalente fata de mama sa; - copil al strazii. Cei doi frati mai mici ai lui A. V. urmeaza pana in prezent acelasi traseu (fugi repetate de acasa). In anu1 2000, Fundatia F.O.C., in urma unei anchete sociale prealabile, l-a inclus pe clasa V-a la scoala in urma discutiei avute cu un profesor, am aflat ca A. V. manifesta un interes deosebit pentru anumite materii; el se simte totusi, marginalizat de colegii sai, datorita varstei mai mari. Prognoza: Daca A. V. va reusi sa urmeze scoala si sa nu devina un copil al strazii permanent, depinde de ajutorul pe care il va primi de la mama sa si nu in ultimul rand, de la asistentii sociali ai Fundatiei F.O.C. Cazul nr. 7 C.B.; Sexul masculin; Data nasterii: 15.111.1988; Locul nasterii: Bucuresti Etnia: rom; Situatia scolara: elev in clasa a IV-a; a repetat clasa a II-a de doua ori consecutiv . Situatia socio-economica a familiei: a) cuplu: legal constituit b) tatal: R.B., 43 de ani, scoala profesionala; a lucrat ca matriter sculer timp de 18 ani; in prezent lucreaza la un autoservice; c) mama: V.B., 42 de ani, 8 clase, lacatus; d) locul printre frati: al patrulea din opt frati; e) fratii: -A.B., frate, 19 ani, a promovat 8 clase, muncitor necalificat; -O.-A.B. frate, 18 ani, a promovat 9 clase, somer; -R.F.B, frate, 15 ani, elev In clasa a VII-a; a repetat anterior clasa a V-a de doua ori consecutiv; -M.B. sora, 11 ani, eleva in clasa a III-a, locuieste cu bunica ei; -P.B, frate 9 ani, elev in clasa a II-a; -M.B., sora, 8 ani, eleva In clasa a II-a, locuieste cu bunica ei; -I.B., frate, 2 ani. Veniturile familiei: - salariul mamei (foarte mic) - veniturile oscilante ale tatalui (este platit la lucrare) - alocatiile copiilor; - cantina sociala; - ajutor social; g) Situatia locativa: familia locuieste intr-o garsoniera. C.B. provine dintr-o familie dezorganizata de tip nuclear, structurata numeric din doi parinti si 6 copii. Motivul major al dezorganizarii provine din faptul ca tatal lui

C.B. consuma alcool, in mod excesiv, ii bate pe copii, se cearta cu sotia si, credem noi, o brutalizeaza si pe aceasta. Mama, V.B., este singura care incearca sa mentina unitatea familiei. Saracia, problemele conjugale au determinat-o, totusi, sa renunte la doi dintre copiii sai (in prezent locuiesc cu bunica din partea mamei). In incercarea de a pastra o situatie cat de cat "normala" in familia ei, mama si-a uitat rolurile fundamentale ale unui parinte. Indicatori ai abuzului si neglijarii in familie, in cazul lui C. B. : - neglijarea emotionala; - neglijarea educatiei scolare; - neglijarea supravegherii copilului; - neglijarea hranirii copilului; - neglijarea nevoilor locative; - abuz fizic din partea tatalui; - abuz emotional: violenta in familie; respingerea copilului de catre tata; terorizarea, degradarea acestuia. Simptomatologie: - retard scolar (nu stie sa scrie si sa citeasca); - relationare defectuoasa cu colegii si profesorii, violenta verbala si uneori fizica; - mitomanie; - relationare defectuoasa cu adultii, fata de care manifesta ostilitate crescuta. Alaturi de C.B. si ceilalti copii din familie au fost supusi unui tratament similar. In anul 2000, C.B. este integrat in programul de "Prevenire a Abandonului Scolar si/sau Familial" desfasurat de Organizatia F.O.C.. Problemele de relationare si socializare ale Iui C.B. au facut dificila munca asistentilor sociali cu el. Prognoza: Este posibil ca intr-un viitor apropiat, C.B. sa poata fi re-socializat. In ceea ce priveste problemele scolare pe care le are, datorita retardului scolar, este dificil de prognozat evolutia scolara viitoare. Daca va reusi sa constientizeze influenta negativa a mediului familial asupra dezvo1tarii sale psihice, este de asteptat ca C. B. sa nu perpetueze in propria familie, comportamentul abuzator al tatalui. Cazul nr. 8 M.A.; Sexul: feminin; Data nasterii: 17.1.1990 Locul nasterii: Buzau Etnia: rom. . Situatia scolara: 3 clase; in prezent se afla in situatia de abandon scolar. Situatia socio-economica a familiei: a) cuplu: concubinaj; b) tatal: necunoscut; c) mama: E.A. , 42 de ani, opt clase, vanzatoare de seminte; d) locul printre frati: al saselea din noua frati; e) fratii: - O.N., sora, 25 de ani, sapte clase, fara ocupatie, traieste in concubinaj cu A.V., 2 copii; - I.A., frate, 23 de ani, cinci clase; este Inchis de doi ani pentru furt; - A.A., sora, 22 de ani, a crescut Intr-un camin de copii; - C.A., sora, 17 ani, 4 clase, traieste in concubinaj cu A.A., 1 copil; - V.M., frate, 13 ani, copil al strazii; - M.A., sora, 9 ani,.2 clase, abandon scolar; -E.A., sora, 5 ani; -G.S., frate, 3 ani; f) veniturile familiei: - alocatiile pentru copii; - ajutor social; - castigurile mamei. g) Situatia locativa: familia traieste intr-un apartament cu doua camere (abuziv ocupat); C.A. locuieste impreuna cu concubinul ei tot in acest apartament. Acest model familial este foarte des intalnit in etnia romilor; el este chiar incurajat. Concubinajele succesive ale mamei au generat 4 randuri de frati. Acesti barbati care s-au perindat prin viata mamei" s-au comportat necorespunzator cu minora M.A., aplicandu-i destul de frecvent corectii fizice. Si fratii ei au beneficiat de tratamente asemanatoare. Violenta conjugala, saracia, agresivitatea verbala sunt lucruri frecvente in cadrul etniei romilor. Indicatori ai abuzului si neglijarii in familie, in cazul lui M.A.: - abuz fizic (atat din partea tatilor vitregi, cat si din partea mamei); - agresivitate verba1a; - violenta conjugala; - respingerea copilului; - terorizarea copilului;

- degradarea morala a copilului; - exploatarea copilului prin munca (cersit); - neglijarea alimentatiei; - neglijarea imbracamintei; - neglijarea supravegherii copilului; - neglijarea educatiei scolare; - neglijarea nevoilor locative. Simptomatologie: - relationare defectuoasa; - impulsivitate; - comportamente agresive; - abandon scolar; - mitomanie; - comportament masculinizat. In martie 2001, asistentii sociali de la Fundatia F.O.C. au incercat sa o includa pe M.A. in programele acesteia. Rezultatele nu au fost pe masura asteptarilor: dupa o luna M.A. a incetat sa mai frecventeze centrul fundatiei. A fost surprinsa, de mai multe ori, cersind langa diferite biserici. Prognoza: Cazul lui M.A. este unul nefericit. Ea nu va mai putea fi integrata in scoala. Este de asteptat ca ea va reproduce in viata ulterioara modelul familial in care a trait, asemeni surorilor ei mai mari. Cazul nr. 9 A. T., Sexul: masculin; Data nasterii: 12.XII.1987; Locul nasterii: Constanta; Etnia: romana. Situatia scolara: elev in clasa a VII-a Situatia social-economica a familiei: a) cuplul: legal constituit, separat prin divort; b) tatal: M.T., muncitor necalificat, decedat in 1998 la varsta de 40 de ani; c) mama: A.T., 40 de ani; d) a fost singuru1 copil in aceasta familie. e) veniturile familiale (adoptive): satisfacatoare; f) situatia locativa: apartament cu doua camere (in prima familie); apartament cu trei camere (in familia substitut). Parintii au divortat cand copilul avea doi ani; intre 2 si 11 ani fiind crescut de tata. Tatal copilului, datorita unor probleme de sanatate cronice accentuate de alcoolism, precum si din cauza inadaptarii socio-profesionale, a esuat in incercarea de a prelua o parte din obligatiile materne si de a deveni figura de atasament de care avea nevoie copilul. In consecinta A.T. a dezvoltat o simptomatologie specifica relatiei de stres posttraumatic: anxietate, evaziune familiala, agresivitate in grupul de referinta, stare depresiva, scaderea randamentului si interesului scolar. Starea de stres posttraumatic s-a accentuat in momentul decesului tatalui natural si integrarii copilu1ui intr-o familie substitut (care avea proprii;copii). In aceasta familie a fost permanent marginalizat, stigmatizat, obligat sa faca diferite munci, iar fratii sai vitregi au dezvoltat un puternic complex de rivalitate fraterna. Sanctiunile aplicate de parintii adoptivi au fost preponderent primitive. Dupa varsta de 12 ani au Inceput primele fugi de acasa. Indicatori ai abuzului si neglijarii In familia substitut, in cazul lui A. T. - abuz fizic; - respingerea copilului; - terorizarea copilului; - degradarea morala a copilului; - exploatarea copilului In familie; - negarea raspunsului emotional; - neglijarea supravegherii copilului; - neglijarea educatiei scolare. Simptomatologie: - scaderea interesului fata de activitati pe care inainte le facea cu placere; - auto-culpabilizarea; - tulburari ale ritmului de somn; - mitomanie, furt; - reducerea randamentului scolar, absenteismul scolar.

- fugi de acasa; Datorita problemelor scolare A. T. a fost integrat in programele Fundatiei F.O.C. A. T. a fost deschis, comunicativ inca de la primele intalniri. Este punctual. Nu manifesta rezistenta. Aspectul vestimentar ingrijit, preocuparea pentru propria imagine ofera primele indicii ale unei adaptari sociale corespunzatoare a copilului la regulile de convietuire sociala, la normele si valorile dezirabile. Comportamentele de tip deviant, ca reactii de protest de tip inconstient si mecanisme de aparare (minciuna, furt, evaziune familiala), dezvoltate de A. T., au condus la renuntarea la tutela a familiei substitut. Prognoza: A. T. isi va trai viata ori intr-o institutie pentru copii, ori in alta familie substitut. Reabilitarea Iui A. T. va fi posibila daca va beneficia de un suport afectiv corespunzator unui copil. 1. Rezultatele analizei Din analiza si interpretarea datelor culese in primele doua etape, metodele si tehnicile utilizate, am obtinut urmatoarele rezultate: 1. Grupele de varsta: - Intre 7 si 10 ani: 23% - Intre 11 si 14 ani: 40% - Intre 15 si 16 ani: 37% 2. Repartizare pe criteriul sexului : 67 % fete 33 % baieti Procentul ridicat de fete (67%) supuse relelor tratamente in familie se poate explica prin structura psihicoemotionala mai slaba a sexului feminin. Baietii se adapteaza mai usor unor conditii vitregi de viata. 3. Aparlenenta etnica : 30% romani 70% romi Abuzul si neglijarea copilului in familiile de romi este un fenomen generalizat in cadrul acestei etnii. De exemplu, abandonul scolar este caracteristic atat copiilor, cat si parintilor, bunicilor sau celorlalte rude. 4. Situatia scolara: A - 10% - 1 clasa B - 14% - 2 clase C - 15% - 3 clase D - 28% - 4 clase E - 15% - 5 clase F - 8% - 6 clase G -10% -7 clase Exista un foarte mare decalaj intre nivelul real de pregatire scolara si cel care figureaza in foaia matricola. De multe ori acesti copii repeta clasele (chiar de mai multe ori consecutiv). Scriu si citesc cu foarte mare dificultate; vocabularul lor este extrem de sarac. 5. Mediul de origine a copilului A -24% din familii legal constituite, bi-parentale; B -30% din familii monoparentale (rezultate In urma decesului, divortului, condamnarii unui parinte la inchisoare); C - 38% din concubinaj; D -8% a!te situatii (parasirea familiei de catre unul din parinti fara a fi declarat divortul; recasatorirea unuia din parinti). Concubinajul reprezinta stilul de viata al multor familii cu un nivel scazut de educatie si posibilitati materiale reduse. Acest mod de viata nu deranjeaza membrii familiei; din acest motiv exista riscul perpetuarii acestuia si in evolutia viitoare a copiilor. 6. Dimensiunile familiei de origine: - 18% au peste 6 frati - 45% au intre 3 si 6 frati; - 20% au 2 frati; - 10% au un singur frate; - 7% sunt singuri la parinti.

Concubinajele succesive ale mamelor au dus serii de copii proveniti de la 2-3 barbati. Unirea unor familii monoparentale au dus, de asemenea, la trei serii de frati: unii din partea mamei, altii din partea tatalui; si cei rezultati din casatoria celor doi. 7 .Nivelul de scolaritate al parintilor: 3% mame nu au absolvit nici o clasa 15% tati, 28% mame au absolvit patru clase; 45% tati, 30% mame au absolvit sapte clase; 25% tati, 20% mame au absolvit scoala profesionala; 15% tati, 19% mame au absolvit liceul. Nivelul scazut de pregatire al parintilor explica multe din cazurile de neglijare psihologica si educationala a copilului prin necunoasterea nevoilor acestuia, a etapelor de dezvoltare a copilului si rolului lor ca parinti In structurarea armonioasa a personalitatii copilului. La acest nivel de informare si pregatire al parintilor, regasim comportamente abuzive, modele educative autoritare impuse, fara a lua in considerare copilul ca persoana. 8. Ocupatia parintilor: 30%, 15% mame - lucreaza permanent 55% tati, 38% mame - lucreaza ocazional 10% tati, 17% mame - somaj, pensionati medical 15% tati, 30% mame - nu lucreaza. Parintii care lucreaza ocazional practica munci ca: vanzatori la tarabe, menaj cu ziua (mamele), intretinerea scarilor de bloc, vanzator de seminte, cersit, furt. Aceste munci presupun o slaba pregatire scolara si calificare profesionala si in general, sunt prost platite. Cersitul si furtul sunt considerate de unii copii din lotul investigat drept meserii. O situatie de risc in aceasta privinta o reprezinta perpetuarea modelului familial pe care l-au avut, ei incepand chiar din copilarie sa practice aceste "meserii". 9. Nivelul veniturilor familiale : A. 80% - nu ajung nici pentru strictul necesar; B. 15% - ajung numai pentru strictul necesar; C. 5% - ajung si pentru unele cheltuieli mai deosebite. Copiii din familiile sarace sunt cei mai expusi diferitelor forme de neglijare (a alimentatiei, a imbracamintei, afectiva, educationala si altele). Saracia ii face pe parinti sa devina neglijenti sau chiar abuzivi cu proprii copii. 10. Caracteristici individuale, .ale parintilor si copiilor, care genereaza abuzul si neglijarea copilului in familie : a) parinti cu risc: -60% alcoolici; -1 0% probleme de natura psihiatrica; -20% imaturitate; -5% retard mental; -20% izolare sociala; -20% probleme emotionale; -10% expectatii nerealiste de la copil. b) copii cu risc: 25% - copii rezultati dintr-o legatura sau casatorie anterioara; 10% - copii cu deficiente fizice sau psihice. In realitate acesti factori nu reactioneaza separat in sensul producerii maltratarii copilului. Cu cat sunt cumulati mai multi factori, cu atat creste riscul declansarii abuzului. De exemplu: intr-o fami1ie cu multi copii, cu venituri reduse, cu un grad redus de scolarizare al parintilor, In care unul din parinti (in special tatal) consuma in mod excesiv alcool, exista un risc mai crescut de declansare a abuzului decat intr-o familie in care exista multi copii si in care parintii au o slaba calificare profesionala. 11. Formele abuzului si neglijarii copilului in familie: -70% - abuz fizic (agresiuni fizice, pedepse fizice); -30% - abuz economic (cersit);

-70% - respingerea copilului; -5% izolarea copilulu1; -60% terorizarea copilului; -60% degradarea morala a copilului; -10% exploatarea copilului in familie; -70% negarea raspunsului emotional; -85% neglijarea alimentatiei; -85% neglijarea imbracamintii copilului; -90% neg1ijarea supravegherii copilului; -30% neglijarea ingrijirii sanatatii; -85% neglijarea educatiei scolare; -65% neglijarea nevoilor locative; -5% abandonul copilului; In realitate, copilul nu este expus numai unei singure forme de abuz; tipurile de abuz se intrepatrund. De exemplu, un copil agresat fizic va fi de asemenea agresat si emotional. 12. Consecinte ale maltratarii copilului in familie: 10% - anxietate; 30% - stare depresiva; 10% - tulburari ale ritmului de somn; 30% - izolare sociala; 20% - relationare defectuoasa; 10% - neincredere in sine si in ceilalti; 10% - sentimente ambivalente fata de parinti; 20% - labi1itate emotionala; 10% - auto-culpabilizare; 25% - impulsivitate; 60% - comportamente agresive fata de alte persoane; 80% - rezultate slabe la invatatura; 20% - abandon scolar; 15% fugi repetate de acasa; 20% comportament deviant (furt) Aceste consecinte coexista. Un copil maltratat psihic, de exemplu, se poate caracteriza atat prin stari depresive, cat si prin neincredere in sine si in ceilalti, prin labilitate emotionala, izolare sociala, etc. Acesti copii trec cu usurinta de la o stare la alta, de la inhibitie la hiperexcitabilitate, de la pasivitate la agresivitate. Pe termen lung, abuzul produce modificari grave in structurarea personalitatii copilului, cu consecinte grave in timp, ce se regasesc la adult intr-un comportament cu dificultati de adaptare si integrare familiala. Cel mai grav lucru, care are consecinte si asupra societatii, este perpetuarea modelelor familiale de tip abuzator. Procentul ridicat (80%) de copii cu comportamente agresive indica faptul ca, in cazul lotului investigat, minorii au adoptat strategia hiperactiva si distructiva pentru a supravietui. O explicatie a acestui lucru ar putea fi faptul ca in mediile din care provin acesti copii, comportamentele agresive sunt "normale" si chiar apreciate si incurajate. 5. Concluzii Din datele obtinute prin studiile de caz, se remarca confirmarea ipotezei privind legatura stransa dintre relele tratamente la care sunt supusi minorii si situatia materiala a familiei din care acestia provin. Se observa accentuarea fenomenului in familiile cu greutati materiale, marcate de saracie. Numarul familiilor in care unul sau ambii parinti sunt alcoolici este de asemenea direct proportional cu expunerea la rele tratamente a copilului. In ceea ce priveste marimea familiei, posibilitatea de a fi cuprinsi in categoria copiilor cu risc creste o data cu numarul minorilor din familie. Copiii abuzati si neglijati provin, in special, din familii dezorganizate, reorganizate (de obicei nelegitim concubinaj) sau monoparentale, numeroase, cu status social redus: grad redus de scolarizare, lipsa ori slaba calificare, lipsa ori ocazional loc de munca ocupat, lipsa sau insuficiente venituri Sexul minorilor pare a fi variabila edificatoare in expunerea la abuz si neglijare. Fetele sunt mai adesea supuse unor rele tratamente.

Apartenenta etnica a familiilor abuzive reprezinta de asemenea o variabila importanta .Mode1ele de familie caracteristice etniei romilor cultiva diferite forme de rele tratamente, dintre care cele mai ingrijoratoare par a fi neglijarea educationala si exploatarea prin munca (cersitul). Principalele consecinte ale abuzului si neglijarii sunt: scaderea randamentului scolar, comportament agresiv, impulsivitate, relationare defectuoasa, stare depresiva si izolare sociala. In lotul investigat, nu am reusit sa identific nici un caz de abuz sexual sau eventual riscul unui abuz sexual. Relatiile incestuoase sunt de obicei bine ascunse, parintii abuzivi obligand copilul prin, corupere si amenintari, sa pastreze secretul. Chiar daca se intampla ca mama sa descopere o astfel de relatie intre tata si copil, ea prefera sa pastreze mai departe secretul, in Ioc sa incerce rezolvarea situatiei si familia ei sa fie astfel supusa oprobriului public. ,Copiii din familiile cu status social redus nu beneficiaza de cele mai elementare drepturi: dreptul la supravietuire si dezvoltare, dreptul la protectie din partea parintilor si statului, dreptul la educatie si instruire, dreptul de a se bucura de securitate sociala, dreptul de protectie impotriva violentei fizice si psihice impotriva maltratarii, dreptul la protectie impotriva abuzului, agresiunilor reglementate de legislatia Romaniei, Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului, Ia care si tara noastra a aderat. Studiul de caz este prin excelenta o metoda calitativa (Ilut, 1997 , p.1 05). Informatiile provenite din studiile de caz sunt validate de context; ele nu au nevoie sa fie validate prin probabilitatea de a se produce. Validitatea calitativista este una interpretativa (Ilut, 1997 , p.168). In studiul de fata mi-am propus sa analizez categoria copiilor maltratati de catre proprii parinti. Acesti copii sunt un segment de populatie total dezavantajat de actualele politici sociale ale statului roman. Saracia, alcoolismul, apartenenta etnica a familiilor abuzive conduc la marginalizarea acestor copii ("validitatea ca aparator social"). Abuzul si neglijarea copilului vor continua sa existe atata timp cat statul roman nu va constientiza ca aceste fenomene au inceput sa capete proportii ingrijoratoare. Maltratarea copilului, ca problema sociala, ar putea scadea ca intensitate cand ea va depasi nivelul latent, impunandu-se ca problema sociala, manifesta, constientizata atat de opinia publica, cat si de politicieni. 6. Solutii Lucrarea de fata si-a propus sa evidentieze: factorii de risc care favorizeaza expunerea copilului la abuz si neglijare In familie, formele de rele tratamente aplicate minorilor, precum si consecintele acestora asupra dezvoltarii fizice si psihice a copilului. Metodele de tratament, centrate atat pe copil, cat si de abuzator, nu se inscriu in obiectivele acestei lucrari. Din acest motiv, voi incerca in incheiere sa sugerez cateva solutii de rezolvare a situatiilor abuzive descrise In acest studiu. Se impune in primul rand, crearea unor servicii specializate de reabilitare pentru victimele abuzului ca si pentru abuzator. In acest sens, includerea agresorilor intr-un program terapeutic suportiv de reabilitare in cadrul serviciilor sociale poate conduce la o ameliorare a situatiei copilului in familie. De asemenea, aceste servicii de reabilitare trebuie sa se adreseze in egala masura si familiilor victimelor si abuzatorilor. Rezolvarea unui caz de abuz se poate realiza si juridic prin: scoaterea copilului din mediul abuziv (in vederea internarii sale in regim de urgenta in institutii de ocrotire sau spitale) si stabilirea unor masuri coercitive pentru abuzator. Este de preferat totusi ca minorul sa ramana in familia sa si sa se incerce rezolvarea problemei in schimbul internarii permanente a acestuia intr-o institutie (fie ea de stat sau particulara) sau plasamentului familial. O alta masura utila ar putea fi infiintarea unor centre care sa aiba drept scop informarea opiniei publice asupra actelor de abuz si neglijare a copilului. Astfel, prin aceasta activitate de informare care ar avea ca scop prevenirea unor rele tratamente in familie aplicate minorului, s-ar putea reduce incidenta acestui fenomen. Un lucru .extrem de util pentru prevenirea maltratarii este formarea unor specialisti in acest domeniu, indeosebi a asistentilor sociali si a psihoterapeutilor. De asemenea, instruirea cadrelor didactice in acest sens sau infiintarea unor posturi de psihologie si asistenti sociali In scoli ar putea favoriza depistarea unor cazuri de abuz din timp. Copiii nu stiu cui sa se adreseze, nu au cui sa se adreseze sau, foarte multi, nu constientizeaza ca au fost abuzati, ca situatia lor nu este normala. Dupa modelul Statelor Unite, Belgiei, Frantei, infiintarea unui Tribunal al copiilor, cu judecatori speciali pentru copii, ar putea fi o solutie pentru apararea drepturilor copilului atunci cand ele sunt incalcate. Dupa exemplul Frantei ("NUMAR VERDE"), a fost infiintata o linie telefonica gratuita destinata semnalizarii cazurilor de maltratare. Pe plan legislativ , ar trebui introduse articole de lege care sa precizeze obligativitatea raportarii cazurilor de abuz si neglijare de catre educatori, profesori, medici si chiar de simplii cetateni.

Din raportul de cercetare a rezultat ca saracia predispune cel mai mult la abuzul si neglijarea copilului in mediul familial. In acest context, statul ar trebui sa intervina in ameliorarea nivelului economic al acestor familii prin programe de protectie a somerilor, de recalificare profesionala si integrare in piata muncii (somajul fiind una din principalele cauze ale pauperizarii in Romania actuala). Alaturi de saracie, numarul mare de copii in familie si spatiul locativ redus sunt alti doi factori de risc in expunerea minorului Ia rele tratamente. Din acest motiv , trebuie creat un sistem suport pentru aceste familii, serviciile de asistenta sociala trebuie redirectionate catre acestea. Toate aceste masuri nu au nici o consistenta, daca nu se schimba mentalitatea anumitor persoane (destu1 de multe totusi) care considera ca cea mai buna educatie in familie se formeaza prin pedepse fizice aplicate periodic. Multi oameni nu condamna aceste practici si chiar le aproba ("bataia este rupta din rai"). Cine poate informa copiii si opinia publica ca aceste practici nu sunt normale, acceptabile, ci anormale? De unde pot afla copiii drepturile lor? Consider ca cea mai buna informare si sensibilizare a opiniei publice o poate realiza mass-media. In locul prezentarii unor cazuri disperate de abuz si neglijare (cu scopul de a dezvalui fapte "senzationale" si de a-si creste audienta implicit, mass-media ar trebui sa lanseze intense campanii de informare privind consecintele (unele chiar nefaste) abuzului si neglijarii si de educare a opiniei publice in scopul prevenirii acestui fenomen. De asemenea, ar trebui realizate anchete sociologice pe aceasta tema, iar la finalizarea lor ar fi foarte util sa se prezinte rezultatele atat cetatenilor, cat si juristilor politicienilor. In Romania nu exista o statistica reala a numarului de copii abuzati si neglijati. Ar fi utila o realizare a acesteia in vederea prezentarii opiniei publice si altor factori decizionali pentru a se demonstra ca aceste situatii abuzive nu sunt izolate. Aparitia si apoi cresterea treptata a numarului de organizatii neguvernamentale in acest domeniu, a condus la o relativa imbunatatire a situatiei copilului in familie. Consider ca statul roman ar trebui sa colaboreze mai mult cu aceste fundatii si sa se inspire (in organizarea DPC- urilor¬ din activitatile acestora. Statul roman ar trebui sa constientizeze ca maltratarea copilului este o problema reala si in consecinta ar trebui sa creasca eforturile financiare pentru o ameliorare a acestei situatii. Daca abuzul si neglijarea nu ar avea consecinte decat asupra copilului care ar disparea cand acesta ar deveni adult, situatia nu ar fi decat pe "jumatate" grava. Dar maltratarea influenteaza si viata viitorului adult. Si in acest sens, cel mai mare risc il reprezinta perpetuarea comportamentului abuziv. Copiii abuzati de astazi, devin parinti abuzatori de maine. Singura solutie de iesire din acest cerc vicios nu poate fi decat tratarea si reabilitarea acestor copii. BIBLIOGRAFIE GENERALA 1. Alexandrescu, G., (1998), "Efectele saraciei: copiii strazii - conditii de viata si drepturi". In: " Saracia si drepturile omului", Bucuresti, finantata de PNUD. 2. Anghel, I., (22-28 iulie 1997), " Situatia copiilor din Romania s-a deteriorat continuu din 1990". In: "22Revista de dialog social", nr.29, anul VIII. 6. Catoiu, Florentina (1997), "Violenta conjugala - caracteristici cantitative si factori etiologici in judetul Braila". In: "Revista Romana de Sociologie”: Serie noua, Anul VIII, nr.1-2, Bucuresti. 8. Ciofu, Carmen (1989), „Interactiunea parinti-copii”: Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti. 9. Cooper, David M., Ball, David (1993), „Abuzul asupra copilului”: Ed. Alternative, Bucuresti. 12. Drimba, Ovidiu (1998), „Istoria culturii si civilizatiei”: Vol. I, II, III, Ed. Saeculum I.O., Bucuresti. 16. Fundatia „Copiii Romaniei” (1998), „Cartea alba a copilului”, Departamentul Informatiilor publice a Romaniei, Bucuresti. 17. Fundatia „Salvati Copiii”: (2000), „Abuzul si neglijarea copilului”: Bucuresti. 18. Fundatia „ Salvati Copiii” : „Monitor - drepturile copiilor”,Nr. 10-2001. 24. Hristu, V., A19.9BS, "'Impactul saraciei asupra respectarii conventiei drepturilor copilului". In: Zugravescu, A., "Saracia si drepturile omului", RO:PNUD. 25. Iancu, Stela (2000); „Psihologia scolarului” - „De ce merg unii elevi „incruntati” la scoala?” Ed. Polirom, Iasi. 26. Ilut, Petru (1997), „Abordarea calitativa a socioumanului”: Ed. Polirom, Iasi. 28. Killen, Kari (1998), „Copilul maltratat”: Ed. Eurobit, Timisoara. 29. Komensky, Amos J., (1958), „Opera Didactica Omnia”: Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti. 30. Lambru. Mihaela, Rosu, Cristian, (2000), „Actiunea statului in domeniul protectiei copilului aflat in dificultate din Romania. Profil de reforma” In. Mihailescu, Ioan (coord.), „Situatia copilului si a familiei in Romania”:UNICEF, Bucuresti 31. Locke, John (1971), „Cateva cugetari asupra educatiei”: Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti. 32. Mitrofan, Nicolae (1996), "Agresivitatea". In: Neculau, Adrian (coord.), "Psihologie sociala-aspecte contemporane", Ed. Polirom, Iasi.

33. Mitrofan, Nicolae, Zdrenghea, Voicu, Butoi, Tudorel (2000), "Psihologie judiciara", Casa de editura si presa "Sansa SRL", Bucuresti. 34. Muntean, Ana (2000), „Relatia dintre violenta domestica si maltratarea copilului”. In Revista "Copii de azi sunt parintii de maine", nr. 3, Timisoara. 35. Nicolaescu. M., (Decembrie. 1998),. „Drepturile omului si remodelarea societatii”: In: „22-Revlista de dialog social”: nr.49, Anul IX, Supliment 75. 37. Popescu, Marciana (1998), „Violenta intrafamiliala: tendinte actuale in politicile sociale”: In: „Revista de cercetari sociale”: Nr.2/1998. 38. Popescu, V., Radut, M., (Ianuarie 1998), "Copilul maltratat". In: „Viata Medicala”: 420, nr.2. anul X. 39. Radulescu, Sorin M. (1994), "Sociologia varstelor", Ed. Hyperion XXI, Bucuresti. 40. Radulescu, Sorin M. (1997), "Sociologia si istoria comportamentului sexual deviant", Ed. Nemira, Bucuresti. 41. Rotariu, Traian, Roth,. Maria, Filipoi, Sempronia, Mezei, Elemer, Munteanu, Adrian, Sabau, Valentin (1996), „Expunerea minorilor la abuz si neglijare in judetul Cluj”, Ed. Comprex, Cluj. 42. Roth-Szamoskozi , Maria ( 1999), "Protectia copilului - dileme, conceptii si metode", Ed. Presa Universitara Clujeana, Cluj. 45. Singly, Francois de, Blanchet, Alain, Gotman, Anne, Kaufmann, Jean-Claude (1998), „Ancheta si metodele ei: chestionarul, interviul de prelucrare a datelor, interviul comprehensiv”, Ed. Po1irom, Iasi. 47. UNICEF, „Departamentul de Protectie a Copilului” (1997), „Situatia copilului si a familiei in Romania”, Bucuresti. 48. Zamfir, Catalin (coord.) (1997) „Pentru o societate centrata pe copil” -; raport realizat de Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii, Ed. Alternative, Bucuresti. 49. Zamfir, Elena (1995), „Politica de protectie a copilului in Romania”, In: Zamfir, Catalin, Zamfir, Elena (coord.), „Politici sociale. Romania in context european”, Ed. Alternative, Bucuresti 51. *** (1997) „Codul Penal al Romaniei”, Ed. Lumina Lex, Bucuresti. 52. *** Legea 108/1998. 53. *** Legea 192/1998 54. *** Legea 47/1993 cu privire la declararea judecatoreasca a abandonului. 55. *** (1996) „Raportul Dezvoltarii Umane” 56. *** Conventia cu privire la drepturile copilului. Adoptata de Organizatia Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989; ratificat de Parlamentul Romaniei la 25 septembrie 1990, UNICEF.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful