You are on page 1of 30

Caseta 1 Nr. 1 Felul de lucrare al lui Dumnezeu Dragi prieteni, sunt rev. Ewald Frank din Germania de Vest.

Aş dori să vă salut pe toţi în Numele scump al Domnului Isus Hristos. Consider că este un privilegiu pentru mine să vă vorbesc despre mesajul timpului de sfârşit, despre lucrurile măreţe descoperite de Dumnezeu în timpul nostru. În anii trecuţi am călătorit prin întreaga lume, şi simt o povară pe inima mea: aceea de împărtăşi cu voi Cuvântul scump al lui Dumnezeu care aparţine timpului nostru. Prin harul lui Dumnezeu ne vom ocupa de multe teme biblice controversate, şi de fiecare dată vom lăsa Cuvântul lui Dumnezeu să vorbească. Convingerea mea este că Sfânta Scriptură nu trebuie tâlcuită de nimeni. Cum este scris în 2 Pet. 1:20, „mai întâi de toate, să ştiţi că nici o prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură.” Mulţi s-au îngrijit ca să prezinte exprimările profetice ale Bibliei. Acest lucru însă nu este posibil până când nu soseşte timpul lui Dumnezeu, când lucrurile sunt descoperite prin Duhul Sfânt, prin vasele alese de El. Putem vedea ce rezultate au adus în mijlocul copiilor lui Dumnezeu interpretările personale ale Scripturii. Acestea i-au făcut pe mulţi să se poticnească, sau să cadă în înşelăciune. Oamenii au primit mai uşor numeroasele interpretări, în loc să ia Cuvântul lui Dumnezeu în felul în care este scris. Permiteţi-mi să afirm chiar aici că Cuvântul lui Dumnezeu este sămânţa originală, şi duh şi viaţă. Acesta trebuie lăsat în felul în care a fost vorbit. Oricine îndrăzneşte să-l interpreteze într-un mod personal, aduce moartea spirituală peste sine şi peste cei care cred interpretarea. Lucrul acesta poate fi urmărit până în grădina Edenului. Cât timp Adam şi Eva au păzit Cuvântul lui Dumnezeu în felul în

1

care fusese vorbit, ei au fost protejaţi de capcana duşmanului şi au rămas în părtăşie cu Creatorul lor. Dar îndată ce au crezut interpretarea venită prin şarpe, ei au murit şi şi-au pierdut părtăşia cu Dumnezeu. Fiecare biserică, fiecare persoană, fiecare slujitor să fie sincer înaintea Atotputernicului Dumnezeu, şi să se verifice cu acest Cuvânt. Cu toţii să cercetăm Scriptura pentru a afla răspunsul la lucrurile lui Dumnezeu. Fiecare slujitor adevărat al lui Dumnezeu a avut Cuvântul scris al lui Dumnezeu ca bază pentru învăţăturile lui. „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” – a spus Isus, Domnul nostru. Hristos însuşi a învins duşmanul prin Cuvântul la care a făcut referire de repetate ori. În Luca 24:27-45 citim că ucenicilor le-a fost dat să înţeleagă scrierile sfinte. Acelaşi lucru este valabil pentru toţi copiii lui Dumnezeu în timpul harului. Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci. El şi astăzi face ceea ce a făcut în mijlocul ucenicilor Săi după înviere. În zilele acelea El a păşit în mijlocul lor pentru că ei au crezut în El, conform Cuvântului Său făgăduit: „Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” Ori de câte ori Isus Hristos este în mijlocul alor Săi, El începe să-Şi descopere Cuvântul, şi arată împlinirea acestuia. El ne deschide ochii şi înţelegerea la fel cum a făcut cu aceia care erau în drum spre Emaus – Luca 24:27: „Şi a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.” Pentru a le arăta de ce a fost necesar ca Hristosul să sufere aceste lucruri şi să intre în slava Sa, El a trebuit să se refere la cuvintele prorocilor. Noi ştim că în trecut mişcările religioase au luat părţi din Scriptură şi le-au făcut să se potrivească în concepţiile lor. Dar ori de câte ori vorbeşte Domnul Isus Hristos, se face de cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu din Geneza la Apocalipsa. Toţi slujitorii adevăraţi ai lui

2

Dumnezeu au făcut acest lucru la fel, aşa cum mărturiseşte Pavel în Fapte 20:27 „Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.” Acest lucru se întâmplă în felul acesta cu fiecare bărbat adevărat al lui Dumnezeu. Ei nu vestesc specialităţi, ci tot planul lui Dumnezeu conform însărcinării divine pe care au primit-o. Ei sunt vasele folosite de Domnul pentru a vorbi unui popor muribund cuvintele vii ale Dumnezeului Atotputernic. Ca să recunoaştem timpul în care trăim, şi noi trebuie să ne întoarcem la Cuvântul lui Dumnezeu pentru a vedea ce s-a prorocit pentru vremea noastră. În Biblie există două cărţi care se ocupă în principal cu partea profetică a planului de mântuire care se împlineşte în această generaţie. Acestea sunt Daniel şi Apocalipsa lui Isus Hristos. Când prorocul Daniel a văzut evenimentele referitoare la timpul de sfârşit, lui i s-a spus în cap. 12: „Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte… El a răspuns: „Du-te Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului.” Dar urma să sosească timpul descoperirii lucrurilor pecetluite în aceste prorocii. Conform Apoc. 5, urma să fie deschisă cartea pecetluită. Noi îi suntem foarte recunoscători Dumnezeului Atotputernic pentru predicarea Evangheliei depline a lui Isus Hristos. Dar atenţia noastră se îndreaptă şi asupra Cuvântului profetic care se împlineşte în timpul acesta. Noi trebuie să fim atenţi la evenimentele premergătoare revenirii lui Hristos. Acestea arată apropiata revenire a lui Hristos. În timpurile trecute, ori de câte ori urma să se producă un eveniment important, Dumnezeu informa poporul trimiţând un proroc care să vestească ceea ce era ascuns. Este scris: „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci.” Dacă privim în urmă la istoria Vechiului şi a

3

Noului Testament, vedem că ori de câte ori urma să aibă loc un eveniment supranatural, Domnul Dumnezeu şi-a avut întotdeauna slujitorii Săi. Înainte ca pământul să fie nimicit prin apă, Domnul Dumnezeu l-a trimis pe prorocul Său Noe cu mesajul acelui timp. Înainte ca focul să cadă peste Sodoma şi Gomora, Domnul Dumnezeu la vizitat pe prorocul Său Avraam şi i-a descoperit că urma să vină nimicirea. În mod repetat în decursul istoriei, Dumnezeu nu şi-a lăsat niciodată poporul în întuneric. Întotdeauna El a trimis un proroc legitimat, cu Cuvântul pentru acel ceas. Ei au avut pe „Aşa vorbeşte Domnul”, şi niciodată n-a dat greş. Dragi prieteni, unde este azi glasul din pustie? Copiii lui Dumnezeu au avut întotdeauna responsabilitatea de a recunoaşte ziua şi mesajul. Cu toţii suntem de acord că trăim în cel mai crucial ceas al istoriei, în care toate lucrurile se împlinesc şi ajung la punctul culminant. Noi trebuie să ne întoarcem la Cuvântul lui Dumnezeu şi să ne dăm seama ce a fost prorocit pentru timpul nostru. Isus Hristos a prezis că timpul dinaintea venirii Sale va fi ca timpul lui Noe şi al lui Lot. În ambele cazuri, înainte ca judecata să lovească pământul, Cuvântul lui Dumnezeu a fost descoperit unui proroc. Noi trebuie să recunoaştem nu numai situaţia din vremurile acelea, ci să recunoaştem şi mesagerul trimis seminţei lui Avraam. În timpul nostru, când sunt glasuri care strigă din toate părţile, pentru noi este cel mai important să fim siguri că ascultăm la unicul glas adevărat al lui Dumnezeu, care este Cuvântul Său descoperit prin Duhul Sfânt. În săptămânile ce vor urma, ne vom ocupa de subiecte de seamă din Cuvântul lui Dumnezeu, cu încrederea că El va răspunde întrebărilor voastre, şi vă va binecuvânta puternic. Să ne rugăm: Tată ceresc, venim înaintea Ta, în Numele scump al lui Isus Hristos, Domnul nostru, rugându-Te să binecuvântezi aceste câteva cuvinte. Fie ca acestea să

4

pătrundă în inimile tuturor prietenilor care le ascultă. Mântuieşte pe cei pierduţi, şi vindecă pe cei bolnavi. Binecuvântează pe fiecare. Cerem totul în Numele lui Isus Hristos, Domnul nostru. Amin. Nr. 2 Mesajul timpului de sfârşit Dragi prieteni, vă vorbeşte acum rev. Ewald Frank din Germania de Vest. Aş dori să vă salut pe toţi în Numele scump al Domnului Isus Hristos, cu Isaia 14:2627: „Iată hotărârea luată împotriva întregului pământ, iată mâna, întinsă peste toate neamurile. Domnul oştirilor a luat această hotărâre: cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă: cine o va abate?” Trezirile care s-au întins peste popoare au fost timpuri de înviorare de la Domnul, în care El a atras atenţia copiilor Săi la Cuvântul făgăduit pentru vremea lor. Chiar şi în Epocile întunecate, ei au fost în stare să sufere persecuţii sălbatice şi torturi, pentru că Dumnezeu era cu ei. În timpul Reformei a răsărit o rază de lumină, atunci când s-a predicat neprihănirea prin credinţă. Au urmat trezirile sfinţirii, cu experienţa sfinţirii. Aproximativ la cotitura acestui secol, întregul pământ a fost străbătut de o trezire mondială. Oameni din diferite biserici au primit botezul Duhului Sfânt, şi în Trupul lui Hristos au fost restituite darurile. Fiecare trezire a fost mai mult sau mai puţin însoţită de supranatural. Dar este trist s-o spunem: după un timp, oameni cu o gândire firească au format noi denominaţiuni şi s-au organizat în jurul unei anumite învăţături, fără a mai dori să primească lumină în continuare. Însă Dumnezeu a mers mai departe. Acolo unde este El, este slobozenie în Duhul. El nu se poate descoperi în graniţele unei denominaţiuni, pentru că este imposibil să-L restrângi pe Dumnezeu.

5

În fiecare trezire spirituală oamenii au fost scoşi din robie şi aduşi în libertatea Duhului. Sistemele religioase îi leagă pe oameni prin tradiţii. Dar Dumnezeu eliberează cu un braţ puternic, trimiţând aleşilor din fiecare epocă Cuvântul făgăduit. În timpul nostru Dumnezeu a înaintat din nou şi a descoperit tainele ascunse de-a lungul epocilor. Aşa cum a făgăduit El, cartea pecetluită a fost deschisă şi taina descoperită. Domnul a descoperit detaliile planului veşnic de mântuire. Din vremea apostolilor, Cuvântul Lui nu a fost predicat în plinătatea lui, cu legitimare divină, aşa cum a fost în această trezire de restituire. S-au întâmplat semne mari şi minuni. Isus Hristos şi-a descoperit puterea şi S-a dovedit a fi acelaşi ieri, azi şi în veci. Mii de oameni din întreaga lume pot mărturisi despre acest lucru. Mulţi care au privilegiul să trăiască în această ultimă epocă a bisericii, au văzut lumina şi au fost scoşi din întunericul spiritual. Mireasa-Cuvânt, aleşii lui Dumnezeu s-au întors la învăţăturile originale ale Scripturii, sub călăuzirea Duhului Sfânt. Prin harul Său ne-a fost deschisă înţelegerea pentru Cuvântul Său şi pentru împlinirea Scripturii în timpul nostru. Noi am auzit sunetul trâmbiţei, Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu descoperit în această generaţie, şi ne-am întors de la toate dogmele şi crezurile omeneşti. Noi vedem acum împlinirea Scripturii în timpul în care trăim. Ne ocupăm cu tema MESAJUL TIMPULUI DE SFÂRŞIT. Toţi creştinii biblici ştiu că noi trăim acum în timpul sfârşitului. Dar ce este cu mesajul către Biserică? Noi trebuie să vă facem de cunoscut mesajul dat de Dumnezeu pentru ceasul acesta. Multe prorocii se împlinesc. Revenirea lui Isus Hristos este foarte aproape. Fiecare are dreptul din partea lui Dumnezeu, să fie informat despre lucrurile pe care le are Dumnezeu pentru timpul acesta. Întotdeauna când urma să se întâmple ceva

6

extraordinar, El şi-a informat fiii şi fiicele, şi pe locuitorii pământului, printr-unul din slujitorii Săi. Înainte ca potopul să lovească pământul, Dumnezeu l-a trimis cu un mesaj pe prorocul Său Noe. Şi Domnul a spus: „Duhul Meu nu se va lupta pururea cu omul…” Gen. 6:3. Isus a făcut o paralelă între zilele lui Noe şi ultima generaţie. Fără îndoială că noi trăim în timpul acela. De aceea nouă ni se potriveşte acum acelaşi pasaj biblic. Cu siguranţă că va veni judecata, şi vor scăpa numai câţiva. În multe cazuri, chiar copiii lui Dumnezeu nu au dat atenţie avertizărilor Duhului. În zilele acelea, fiii lui Dumnezeu, care erau din sămânţa lui Set, s-au amestecat cu sămânţa lui Cain, şi de aceea Domnul a hotărât să pună capăt oricărei făpturi. „I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ, şi S-a mâhnit în inima Lui.” De la începutul timpului au existat două genealogii (două seminţe), şi sunt încă prezente şi azi: copiii lui Dumnezeu şi copiii acestei lumi. Chiar acum suntem martori la cea mai mare înşelătorie din istoria omenirii. Toţi se străduiesc să vină împreună, unindu-se sub un cap nepotrivit. Dumnezeu strigă din nou: „Duhul Meu nu se va lupta pururea cu omul…” Oamenii încearcă să ajungă la unitate în fiecare domeniu: religie, politică, economie, etc. dar o astfel de unitate nu foloseşte la nimic fără Hristos şi fără Cuvântul lui Dumnezeu descoperit în timpul nostru. Numai credincioşii adevăraţi ascultă avertizarea din 2 Cor. 6:14: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?” Noi vedem că judecăţile lui Dumnezeu vor lovi pământul. Situaţia de azi este la fel ca în vremea lui Noe. Dar atenţia noastră nu trebuie să fie numai asupra păcatului şi nelegiuirii din jurul nostru. Dumnezeu încearcă să ne atragă atenţia la Cuvântul făgăduit pentru timpul nostru. Când judecata era pe cale să fie

7

pronunţată în vremea aceea, Dumnezeu a avut un mesaj profetic, şi a fost creată o cale de scăpare. El a oferit salvarea, i-a avertizat pe oameni, a trimis un proroc cu „Aşa vorbeşte Domnul!” El a avut Cuvântul avertizării, şi anume că judecata era inevitabilă. Acest bărbat al lui Dumnezeu a fost însărcinat să construiască o corabie. El spunea oamenilor să ia seama la avertizarea lui Dumnezeu şi să vină să primească ceea ce le dădea Dumnezeu spre salvare. Cu toate acestea ei au râs şi au batjocorit. Nu putem înţelege cum de oamenii au putut să dispreţuiască şi să respingă singura lor cale de salvare. Dar să ne aducem aminte că însuşi Domnul Isus Hristos a comparat generaţia noastră cu zilele lui Noe. Mă întreb dacă noi înţelegem semnificaţia spirituală a acestor cuvinte în timpul nostru. Dacă Dumnezeu a trimis un proroc cu un mesaj, şi a fost pregătită o cale de scăpare pentru aceia care au crezut, atunci Dumnezeu trebuie să-şi ţină Cuvântul şi să trimită acestei generaţii un proroc cu un mesaj care să ne arate cum putem scăpa de mânia care este pe cale să vină peste tot pământul. Mulţi se simt în siguranţă, dar sunt ei în siguranţa lui Hristos conform Cuvântului lui Dumnezeu? EL este singurul refugiu. Şi EL este Cuvântul. Ca să fii în Hristos, trebuie să fii în Cuvântul Său. Mulţi l-au cunoscut pe Noe, în vremea lui, dar ei nu au crezut că el era mesagerul lui Dumnezeu din timpul acela. Nu doar necredincioşii nu au înţeles aşa zisele lui păreri şi fapte ciudate, ci şi aceia ce erau numiţi fii ai lui Dumnezeu. Aceasta este partea tristă. Dumnezeu ia din mijlocul nostru un proroc, îi descoperă planul Său şi îi dă să vestească un mesaj. Tot planul lui Dumnezeu trebuie să ne fie vestit de un proroc trimis de Dumnezeu, la care vine Cuvântul Domnului. De obicei Domnul se foloseşte de aceia care în ochii lumii nu sunt nimic. Astfel se poticnesc oamenii de simplitatea unui

8

asemenea om, a mesajului şi a faptelor sale. În acelaşi timp, se împlineşte scopul şi planul lui Dumnezeu. Eu sunt sigur că mulţi au auzit de cel ce a fost rev. William Branham, care a avut o slujbă legitimată în acelaşi fel cum au avut apostolii şi prorocii. El a fost un bărbat trimis de Dumnezeu, cu un mesaj care să-i elibereze pe aceia care vor crede. De nenumărate ori el s-a ridicat cu „Aşa vorbeşte Domnul!” Niciodată n-a dat greş, pentru că întâi îi vorbise Dumnezeu. Dragi prieteni, prin harul lui Dumnezeu noi vrem să scăpăm de judecăţile care vor veni să lovească pământul. Noi suntem gata să plătim preţul, oricare ar fi acesta, şi să ne punem în rânduială cu Cuvântul lui Dumnezeu. În emisiunile noastre viitoare ne vom ocupa de prorociile împlinite ale Cuvântului lui Dumnezeu. Sunt sigur că mulţi îşi vor da seama care sunt căile lui Dumnezeu cu copiii Săi în timpul nostru, când vor vedea că în această generaţie toate lucrurile ajung la punctul culminant. Să ne rugăm: Tată ceresc, venim la Tine în Numele scump al Domnului Isus Hristos şi-Ţi mulţumim pentru Cuvântul preţios care a fost reaşezat şi descoperit. Îţi mulţumim că ai trimis un mesager cu un mesaj pentru a ne arăta calea de scăpare, prin credinţa în Isus Hristos, Domnul nostru, conform Cuvântului lui Dumnezeu. Noi Te rugăm să ai milă de noi toţi. Vindecă pe cei bolnavi, eliberează-i pe aceia care strigă pentru eliberare, atinge pe fiecare. Noi cerem totul în Numele scump al Domnului Isus Hristos. Amin. Nr. 3 Importanţa descoperirii divine a Cuvântului Dragi prieteni, vă vorbeşte acum rev. Ewald Frank din Germania de Vest. Aş dori să vă salut pe toţi în Numele scump al Domnului Isus Hristos, cu Isaia 42:9:

9

„Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple.” Mulţi dintre noi sunt familiarizaţi cu evanghelia lui Isus Hristos. Unii au recunoscut importanţa învăţăturilor biblice. Dar există încă şi din aceia care doresc să-L urmeze pe Domnul Isus până la capăt. Ei sunt ucenicii adevăraţi cărora le este dat să înţeleagă tainele Împărăţiei lui Dumnezeu. În timpul nostru are loc împlinirea lucrurilor despre care au vorbit prorocii. Domnul a rânduit mai dinainte ce trebuie să se întâmple în generaţia aceasta. Cu adevărat, cele dintâi lucruri sau împlinit iar Domnul a descoperit lucruri noi. Tainele ascunse sunt făcute de cunoscut credincioşilor prin descoperire divină. În alt fel nu se poate primi înţelegere duhovnicească! Numai prin descoperirea divină avem acces la tainele adânci ale lui Dumnezeu. Prin aceasta este aruncată lumină asupra adevărurilor Cuvântului lui Dumnezeu iar planul de mântuire este descoperit acelora care sunt gata să umble în lumină. Acest lucru sa dovedit adevărat în toate epocile trecute ale bisericii. Ne amintim de Prov. 4:18: „Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.” Încă de la începutul timpului, sămânţa adevărată a lui Dumnezeu a primit descoperirea duhovnicească. Cain şi Abel s-au închinat amândoi, şi au adus jertfe Dumnezeului Atotputernic. Jertfa lui Abel a fost primită pentru că el a avut descoperirea păcatului din Eden. El a ştiut ce era plăcut lui Dumnezeu, dar jertfa lui Cain a fost refuzată pentru că el nu avea descoperirea divină şi nu s-a supus cerinţelor lui Dumnezeu referitoare la vărsarea sângelui. Lucrurile spirituale pot fi deosebite numai de aceia care sunt cu adevărat călăuziţi de Duhul Sfânt. Lui Abel i-a fost descoperit că Dumnezeu cerea vărsarea sângelui, şi nu roadele câmpului. Sângele vărsat al mielului vorbea deja despre răscumpărarea

10

prin sângele Răscumpărătorului care avea să vină. Isus Hristos este Mielul lui Dumnezeu care a ridicat păcatele lumii. Sămânţa lui Dumnezeu – fiecare credincios adevărat a avut descoperirea divină pe care se bazează adevărata părtăşie cu Dumnezeu. Pentru a avea părtăşie cu El, este nevoie de o experienţă personală cu Hristos, Domnul nostru. În grădina Edenului erau doi pomi: pomul cunoştinţei binelui şi răului, şi pomul vieţii. Până în timpul acesta, cei mai mulţi dintre oameni iau din pomul cunoştinţei. Ei doresc înţelepciune şi cunoştinţă. Dar înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu, şi rezultatul este moartea duhovnicească. Noi trebuie să ne întoarcem la pomul vieţii. Dumnezeu nu s-a schimbat. În toate epocile a fost vorba despre descoperirea divină. La fel trebuie să fie şi astăzi. La prima venire a lui Hristos, toţi cărturarii şi conducătorii religioşi credeau că au Cuvântul lui Dumnezeu, însă de fapt ei au făcut Scriptura fără putere pentru oameni, şi predicau datini omeneşti şi propriile lor tâlcuiri. Ei au rămas în întuneric pentru că nu aveau descoperirea duhovnicească. Îşi aduceau jertfele, aveau slujbe religioase, predicau despre venirea lui Mesia, cântau psalmii dar erau în întuneric în ceea ce priveşte împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu. Când a venit Hristos şi a împlinit fiecare făgăduinţă spusă mai dinainte despre El, ei nu L-au recunoscut pe Mesia al lor, deşi El a fost descoperirea directă a lui Dumnezeu în trup. Însă când femeia de la fântână L-a întâlnit pe Isus, şi El a manifestat semnul lui Mesia, lumina descoperirii a venit peste ea. Ea a fugit în cetate şi a spus tuturor ceea ce a trăit ea. Aici vedem contrastul: cei care ar fi trebuit să cunoască mai bine, pentru că erau familiarizaţi cu Scriptura, L-au respins şi L-au numit Beelzebul. Dar această femeie cu un renume prost a primit cu

11

recunoştinţă lumina descoperirii. Noi trăim acum în generaţia ce va vedea a doua venire a lui Hristos. „Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple.” Aceasta este făgăduinţa lui Dumnezeu. Nu ajung întâlnirile cu caracter religios: noi avem nevoie de descoperirea divină a Cuvântul lui Dumnezeu pentru ceasul acesta. Dumnezeu nu face nimic fără a-şi descoperi mai întâi taina Sa slujitorilor Săi prooroci. De aceea noi trebuie să cercetăm Cuvântul lui Dumnezeu pentru a recunoaşte Cuvântul făgăduit pentru timpul nostru. Suntem obligaţi să privim în jur şi să vedem dacă acele lucruri se împlinesc. Sunt siguri că mulţi dintre cei ce trăiesc în generaţia aceasta vor trece pe lângă vremea cercetării lui Dumnezeu şi aceasta doar din cauză că nu s-au plecat şi nu s-au smerit ca să se roage pentru o descoperire adevărată a Cuvântului lui Dumnezeu descoperit. Prea mulţi creştini au o cunoştinţă intelectuală, însă nu au o trăire în inimă. Dumnezeu nu s-a schimbat. Isus Hristos este Acelaşi ieri şi azi şi în veci. În ciuda tuturor învăţăturilor biblice pe care le-am avut, noi avem nevoie de adevărata descoperire divină prin Duhul Sfânt, care aruncă lumină nouă asupra Cuvântului. Aceasta este urgenţa, pentru că noi trăim acum atât de aproape de revenirea lui Isus Hristos. El nu a făgăduit că va lua o anumită denominaţiune sau organizaţie, ci a făgăduit că va lua acasă Mireasa Lui pe care a răscumpărat-o cu sângele Lui scump şi sfânt, pe crucea de pe Golgota. El va lua acasă un popor spălat în sânge, sfinţit cu adevărat prin Cuvântul adevărului, umplut şi pecetluit cu Duhul Sfânt. Ca şi Enoh, ei trebuie să aibă mărturia că sunt plăcuţi lui Dumnezeu. Miezul nopţii a sosit. „Iată că cele dintâi lucruri sau împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple.” Ultima chemare se aude prin mesajul

12

profetic al acestei epoci - Cuvântul descoperit al lui Dumnezeu. „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.” Cu toţii vrem să ne asigurăm că ascultăm de ceea ce vorbeşte Duhul. Noi am ascultat mulţi pastori, predicatori, evanghelişti, şi alţii care au stat în spatele amvoanelor, dar a sosit ceasul ca toţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu să recunoască Cuvântul Dumnezeului Atotputernic descoperit şi inspirat prin Duhul – mesajul timpului de sfârşit vestit acestei generaţii prin mesagerul timpului de sfârşit. În emisiunile noastre viitoare vom vorbi despre cele şapte epoci ale bisericii, pe care le găsim amintite în ultima carte a Bibliei, şi care sunt înfăţişate sub forma celor şapte sfeşnice de aur. Ne vom minuna când vom vedea felul în care s-a ocupat Dumnezeu de biserica Lui de-a lungul istoriei. Sper ca aceste lucruri să nu treacă peste capetele oamenilor, aşa cum s-a întâmplat în vremurile trecute, ci fie ca ele să pătrundă în inima fiecărui copil al lui Dumnezeu. Fiecare să aibă o dorinţă puternică să asculte toate cuvintele al Domnului şi să dorească să calce pe urmele Învăţătorului. Fiecare să fie gata să-şi jertfească părerile lui şi să primească Cuvântul Dumnezeului Atotputernic. Un credincios adevărat nu pune la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu. El va încerca din răsputeri să se pună de acord cu fiecare Cuvânt. Cu adevărat „cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.” Dragi prieteni ascultători, în timp ce se pare să fiecare este atât de ocupat cu pregătirile care se fac acum pentru comemorarea primei veniri a lui Hristos, noi să nu uităm să ne pregătim pentru a doua Sa venire. Noi nu ne uităm după un nou Betleem, în care El să vină ca un nou născut într-o iesle – ci noi privim spre ceruri, aşteptând ca Domnul să se arate cu putere şi slavă, pentru a-i lua pe ai Săi. Ne amintim din nou de Isaia 42

13

„Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple.” Noi trebuie să recunoaştem că s-au împlinit toate lucrurile dintâi pe care le-a plănuit Dumnezeu. Ne dăm seama de asemenea că însuşi Domnul a vestit lucrurile care se împlinesc acum, la sfârşitul acestei epoci. El şi-a trimis slujitorul şi proorocul Său, conform sfântului Său Cuvânt. Noi trebuie să recunoaştem mesajul timpului de sfârşit si să vedem în ce timp trăim. Să ne rugăm: Tată ceresc, venim în prezenţa Ta în Numele puternic şi scump al Domnului Isus Hristos, şi Îţi mulţumim pentru privilegiul de a trăi, de a fi sănătoşi. Îţi mulţumim pentru mântuire, pentru bunătatea Ta faţă de noi. Tu ne-ai permis să vedem lucrurile care s-au întâmplat deja, şi ne-ai deschis tainele care au fost ascunse de-a lungul epocilor, pentru a ne permite să cunoaştem ce este pe cale să se întâmple. Mă rog Dumnezeule să lucrezi cum doreşti Tu cu fiecare din copiii Tăi care ascultă această emisiune. Fie ca binecuvântările Dumnezeului Atotputernic să fie peste ei. În Numele scump al lui Isus. Nr. 4 Vizite ale îngerilor în trecut şi în prezent Dragi prieteni în Hristos, vă vorbeşte acum rev. Ewald Frank din Germania de Vest. Aş dori să vă salut în Numele scump al Domnului Isus Hristos. În acest anotimp în care creştinii din întreaga lume comemorează naşterea lui Hristos, noi ne gândim la evenimentele care au însoţit prima venire a Domnului. Istoria atinsese punctul culminant, pentru că venise vremea când Dumnezeu şi-a împlinit făgăduinţa Sa referitoare la venirea lui Mesia. Data de 25 decembrie a fost aşezată de către oameni. Noi ştim că Hristos, Domnul nostru, a venit în această lume ca să ne răscumpere. În această legătură aş vrea să vorbesc

14

despre numeroasele vizite ale îngerilor, atât în Noul Testament cât şi în Vechiul. Îngerii i-au vizitat pe aceia care au fost implicaţi în mod direct în împlinirea unor evenimente profetice de importanţă majoră. Dumnezeu a trimis de multe ori un înger atunci când trebuia să se întâmple ceva deosebit. Îngerul Gabriel a fost trimis la Maria şi a purtat o discuţie cu ea. El i-a adus la cunoştinţă faptul că ea urma să aibă un fiu, pe care să-L cheme Isus. Iosif a fost nedumerit şi nu a înţeles minunea care s-a întâmplat cu Maria. În inima lui el nu înţelegea, şi a vrut s-o lase. „Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului, şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt.”” Şi naşterea lui Ioan botezătorul a fost vestită de un înger. În Luca 1:18-19 citim: „Zaharia a zis îngerului: „Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, şi nevasta mea este înaintată în vârstă.” Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună.” Lui Zaharia i-a venit greu să creadă în supranatural. „Iată că vei fi mut, şi nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mel e, care se vor împlini la vremea lor.” Dacă toţi aceia care nu înţeleg sau care se îndoiesc de făgăduinţele lui Dumnezeu ar păstra tăcerea până ce vor vedea împlinirea, ei înşişi ar beneficia de aceasta. Oricine se îndoieşte de Cuvântul făgăduit al lui Dumnezeu, seamănă sămânţa necredinţei. Dar toţi aceia care cred făgăduinţele lui Dumnezeu, prin aceasta Îl cinstesc pe Domnul. Pavel scrie: „Însă fiindcă avem acelaşi duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!” Toţi aceia care cred cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu acceptă supranaturalul şi văd împlinirea

15

făgăduinţelor. Dar cei care au doar o cunoştinţă teoretică a Cuvântului lui Dumnezeu, de fapt ei neagă supranaturalul şi nu recunosc vremea cercetării lui Dumnezeu. Întotdeauna Dumnezeu a fost un Dumnezeu al supranaturalului. Ce minunat este să ştim că El comunică cu cei care au parte de împlinirea Cuvântului Său făgăduit. Acesta este lucrul cel mai important, pentru că adevărata credinţă se poate odihni doar pe făgăduinţele lui Dumnezeu. Dacă noi nu putem să recunoaştem Cuvântul făgăduit pentru acest ceas, nu putem avea credinţă adevărată, pentru că temelia credinţei noastre este tocmai Cuvântul lui Dumnezeu făgăduit pentru ceasul acesta. Moise nu ar fi putut veni cu mesajul lui Noe. El a fost însărcinat să scoată afară din Egipt pe copiii lui Israel şi să-i ducă în ţara făgăduită. La fel nici Noe nu ar fi putut predica mesajul lui Moise. El trebuia să-i cheme pe oameni la pocăinţă, pentru că Dumnezeu urma să nimicească pământul prin potop. Noi trebuie să ne punem în acord cu Cuvântul acestui ceas, aşa cum a făcut atunci Maria spunând „facă-mi-se după cuvintele tale!” „În ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu, şi zicând „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”” Dacă urmărim mulţimea de vizite supranaturale ale îngerilor, la prorocii din

16

vechime, la slujitorii săi apostoli, şi la copiii lui Dumnezeu, de-a lungul întregii Biblii, observăm că Dumnezeu a folosit îngeri pentru a-i învăţa. Cu toate că prorocii şi apostolii se aflau sub călăuzirea directă a Duhului Sfânt, Domnul a trimis în mod repetat un înger pentru a lămuri ceea ce au văzut ei într-o vedenie. Aşa s-a întâmplat cu prorocul Daniel. Citim în cap. 8:16 „Gabriele, tâlcuieşte-i vedenia aceasta.” Cap. 9:22 „El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine, şi mi-a zis: „Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea.” În ultima carte a Bibliei, Apocalipsa lui Isus Hristos, în cap. 22 se spune „Şi Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile, care au să se întâmple în curând.” Orice bărbat chemat de către Dumnezeu la slujbă, fie el evanghelist, păstor, învăţător, etc., va şti sub călăuzirea Duhului Sfânt ceea ce trebuie să predice. În slujba evanghelistică este subliniată în mod preponderent mântuirea sufletului. Învăţătorul are capacitatea dată de Dumnezeu de a învăţa pe alţii Cuvântul. Un păstor îşi va cunoaşte sarcinile sale – să pască turma. Dar când este vorba despre Cuvântul prorociei, de împlinirea Scripturii, ori de câte ori urmează împlinirea unor evenimente de importanţă majoră, Dumnezeu găseşte de cuviinţă să trimită un înger, un mesager ceresc, pentru a-i învăţa pe slujitorii lui, sau pe proroci, sau pe aceia implicaţi direct în împlinirea prorociei. Dragi prieteni, ce aţi fi spus voi – aţi fi ascultat mărturia păstorilor atunci când s-au întors de pe câmp şi au relatat experienţa lor cu îngerul şi cu oastea cerească? Aţi fi crezut mărturia? Care ar fi reacţia voastră dacă aţi auzi despre vizita unui înger în timpul nostru? Poate că vă minunaţi de lucrurile făcute de Dumnezeu în trecut. Poate că aşteptaţi lucrarea viitoare a lui Dumnezeu. Dar nu cumva treceţi pe lângă ceea ce face El azi? Dumnezeu să vă dăruiască harul de a

17

recunoaşte ziua şi ceasul în care trăim noi. În 1933, în iunie, când fratele Branham boteza în râul Ohio un număr însemnat de oameni care-l primiseră pe Hristos ca Mântuitor personal al lor, o lumină strălucitoare ca o stea s-a arătat în jurul orei 14, în acea duminică la amiază. Au fost prezenţi cam patru mii de oameni. Spre uimirea lor, lumina aceasta s-a oprit deasupra fratelui Branham, şi i-au fost spuse următoarele cuvinte: „Aşa cum a fost trimis Ioan botezătorul ca să premeargă prima venire a lui Hristos, tu eşti trimis cu un mesaj pentru premergerea celei de-a doua veniri a lui Hristos.” În 1946 fratelui Branham i s-a arătat un înger pentru a confirma această însărcinare. Când l-am auzit pe fratele Branham relatând pentru prima dată această experienţă, bucuria izvora din sufletul meu. El a putut să descrie mărimea îngerului, greutatea lui, etc. Eu aş fi putut să ascult ore în şir această mărturie. Dacă cineva este născut din Duhul lui Dumnezeu şi aude despre lucruri supranaturale adevărate, el le crede, pentru că duhul lui este în acord cu Duhul lui Dumnezeu. Problema din timpul nostru este că prea mulţi creştini nu au o experienţă supranaturală adevărată cu Isus Hristos. Prea mulţi au doar teoria lucrurilor mărturisite de Scriptură, dar ei neagă orice lucru supranatural pe care Dumnezeu încă îl face. Cum poate un copil adevărat al lui Dumnezeu, care este o parte a supranaturalului, să nege lucrurile pe care le face Dumnezeu? Dragi prieteni, Dumnezeu încă este un Dumnezeu al supranaturalului. Orice a făcut în trecut, mai face şi azi. Lucrurile din Împărăţia lui Dumnezeu sunt lucruri supranaturale. De aceea noi trebuie să vă informăm despre lucrurile făcute de Dumnezeu în decursul istoriei omenirii, până în timpul acesta. Orice slujitor adevărat al lui Hristos are mărturia lui Isus Hristos. El mărturiseşte despre lucrurile pe care le-a văzut şi auzit, prin

18

descoperire divină. Dumnezeu Îşi are calea Lui cu poporul Lui, în mijlocul întregii confuzii şi necredinţe. El Şi-a trimis îngerul, mesagerul ceresc, pentru a-l învăţa pe slujitorul şi prorocul Său – mesagerul de pe pământ – ca noi să cunoaştem lucrurile care se vor împlini în curând. Dacă prima venire a Domnului a fost însoţită de evenimente supranaturale şi vizite ale îngerilor, nu ar trebui să fim surprinşi dacă auzim că a doua Sa venire este însoţită de aceleaşi lucruri. Duminica viitoare îl vom auzi pe fratele Branham dând propria mărturie despre vizita îngerului, şi credem că se va dovedi o binecuvântare pentru voi toţi. Să ne rugăm: Tată ceresc, îţi mulţumim în Numele scump al Domnului Isus Hristos pentru că Te descoperi în timpul nostru. Îţi mulţumim pentru toate evenimentele supranaturale scrise în Cuvântul Tău scump şi sfânt. Noi ne rugăm ca Tu să ne umpli cu Duhul Sfânt – dăruieşte-o Doamne – ca fiecare să aibă o experienţă supranaturală. Dovedeşte-le că Tu eşti acelaşi ieri şi azi şi în veci. Ajutăne să fim martori adevăraţi ai lucrurilor întâmplate în generaţia noastră. Eu mă rog în Numele Scump al lui Isus. Amin. Nr. 5 Interviu cu fratele Branham Dragi prieteni vă vorbeşte acum rev. Ewald Frank. Astăzi este privilegiul meu să vă aduc salutări de la creştinii din ţările est europene. Am fost în Polonia, Cehoslovacia, România, Ungaria, şi Iugoslavia. A fost din nou o experienţă emoţionantă să întâlnesc creştinii din ţările comuniste. Este copleşitor impactul pe care-l are acolo mesajul sfârşitului. Duminica trecută am promis că în emisiunea aceasta fratele Branham va relata experienţa sa cu privire la vizita îngerului. Dintre toţi

19

marii evanghelişti recunoscuţi pe plan internaţional care au venit în Europa, cel mai mare impact l-a avut slujba fratelui Branham. S-au strâns mii de oameni chiar şi din ţările vecine, ca să-l audă pe acest bărbat vestind Cuvântul cu autoritatea dată de Dumnezeu. Oamenii mai vorbesc şi astăzi despre vindecările puternice şi minunile care au avut loc, cu nimic mai prejos decât acelea care sunt relatate în cartea Faptelor. Acele adunări de natură apostolică au fost punctul de cotitură în viaţa multora. Noi ne-am dat seama că Isus Hristos este cu adevărat acelaşi ieri, azi şi în veci, în cuvânt şi în fapte. Cei care locuiţi aici în vecinătate ar trebui să ascultaţi măcar odată predicile lui William Branham predicate în ţara aceasta. Departe de noi să înălţăm un om. Noi recunoaştem doar ceea ce a făcut Dumnezeu în această generaţie a timpului de sfârşit, şi suntem mulţumitori pentru aceste lucruri. Acum este privilegiul meu să vi-l prezint pe omul folosit de Dumnezeu pentru a face străpungerea în această ultimă trezire de restituire. Acum, fratele Branham în interviul cu fraţii din Los Angeles: [Fr. Kopp spune: „Frate Branham, în cele două mari evanghelizări ale tale din Los Angeles, de la Calvary Temple, am observat că Domnul Isus Hristos a lucrat cu tine într-un mod deosebit prin aceste daruri extraordinare: cunoaşterea gândurilor din inimilor oamenilor şi a bolilor acestora, şi semnele de vindecare şi minunile care au avut loc. A fost minunat. Suntem interesaţi să auzim mai multe despre această slujbă unică pe care ţi-a dat-o Dumnezeu.”] Bine, frate Kopp. Să mergem la început. M-am născut în estul Kentucky-ului, într-o micuţă colibă de lemn, lângă Burkesville. Părinţii mei mi-au spus că în dimineaţa naşterii mele a venit o lumină în cameră şi a stat deasupra mea. Ai mei nu erau nişte oameni religioşi. Nu mergeau la nici o biserică. Desigur că acest

20

lucru a stârnit agitaţie între ei. Această lumină m-a urmat întreaga mea viaţă. Recent, ei au fotografiat-o. Probabil că sunteţi familiarizaţi cu această fotografie. Ştiinţa a dovedit că este singura fiinţă supranaturală fotografiată vreodată. După părerea mea, este acelaşi Înger al lui Dumnezeu care a însoţit copiii lui Israel din Egipt în Palestina. Învăţaţi fiind, voi înşivă ştiţi că acela era Îngerul Legământului, nimeni altul decât Domnul nostru Isus Hristos. Când a fost aici pe pământ, descoperit în trup, El nu a pretins că este cineva mare. El a spus: „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând…” În Ioan 5, Isus a trecut prin această scăldătoare vestită de la Betesda. Acolo erau mulţi şchiopi, bolnavi, uscaţi care aşteptau mişcarea apei. Ciudat este faptul că El s-a ocupat numai de unul dintre ei. Dar dacă observaţi, El a ştiut unde era persoana respectivă. Tatăl îi arătase. Pe acesta El l-a vindecat. Poate că nu era un invalid. El stătea doar pe un pat, însă Isus l-a vindecat. Şi mai târziu, în vers. 19 din acelaşi capitol, vedem că iudeii l-au luat la întrebări. Poate că şi astăzi s-ar ridica întrebarea de ce ar trece Dumnezeu printr-un loc unde toţi erau şchiopi, uscaţi şi orbi, şi nu i-ar vindeca pe toţi. Dar voi cita aici cuvintele Sale. El a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.” Atunci, conform propriilor Sale cuvinte, slujba Lui se baza pe vedeniile pe care le primea de la Tatăl Său. N-ar fi ceva neobişnuit atunci ca slujba Lui să fie continuată cum a făgăduit El ucenicilor: „Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl.” El a spus: „Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea; dar voi Mă veţi vedea, căci Eu voi fi cu voi, chiar în voi,

21

până la sfârşitul lumii.” Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci. Eu cred că în aceste zile de pe urmă este o confirmare a învierii lui Isus Hristos, care trăieşte în mijlocul poporului Său, făcând aceleaşi semne şi minuni pe care le-a făcut când era pe pământ. Când aveam şapte ani, ne-am mutat din Kentucky în Indiana, puţin mai departe de unde stăm acum. Pe atunci noi scoteam apă dintr-o fântână care era la câteva străzi în spatele casei. Într-o frumoasă după amiază de septembrie, în timp ce mă întorceam de la cişmea, pe la jumătatea drumului dintre casă şi cişmea – era acolo un plop. Trecând pe acolo, am văzut în copacul acela ceea ce numim noi aici un vârtej de vânt. Fenomenul nu era ciudat pentru acea perioadă a anului în partea aceasta a ţării. Însă vârtejul rămânea în copac. Nu se depărta. Eu m-am oprit să văd ce este. Şi un glas a vorbit din vârtej spunând: „Niciodată să nu fumezi sau să bei sau să-ţi, sau să-ţi întinezi trupul în vreun fel, pentru că vei avea de făcut o lucrare când vei fi mai în vârstă.” Speriat? Nu este cuvântul potrivit. Am fugit repede acasă spunându-i mamei că mi-a vorbit un om din copac. Ea a crezut că eram prea speriat. M-a pus în pat. Dar de atunci încolo au început să vină vedeniile. Şi când aceasta vine peste mine, se produce o vedenie. Pot spune oamenilor nu este în regulă cu ei, şi ceea ce trebuie să facă ei în viaţă, şi păcatele din viaţa lor. La 37 de ani, într-o noapte mă rugam în camera mea, şi când m-am ridicat am observat că pe podea era o lumină. Uitându-mă în jur să văd de unde venea lumina, am văzut că venea de sus. Stâlpul de Foc era deasupra şi arunca lumina pe podea. Am auzit pe cineva păşind. M-am uitat. A venit un bărbat în această lumină, în cameră. Avea circa 90 de kg. Avea un păr negru până la umeri, şi un ten măsliniu. Şi era desculţ. Sigur că m-am speriat. El mi-a spus: „Nu te teme.”

22

Îndată ce am auzit glasul acela, am ştiut că era aceeaşi voce care-mi vorbise din totdeauna. De data asta era pentru prima oară când îl vedeam în chip omenesc. El a spus: „Eu sunt trimis din prezenţa lui Dumnezeu ca să-ţi spun că tu te vei ruga pentru bolnavi. Slujba ta va fi însoţită de mari semne şi minuni, şi te vei ruga pentru regi” şi aşa mai departe. Eu i-am spus că sunt un om sărac. Nu am şcoală. Nu voi fi în stare să fac această slujbă. El a spus: „Aşa cum lui Moise i-au fost date două semne pentru confirmarea slujbei sale, şi ţie îţi vor fi date două semne. Unul din ele va fi rugăciunea pentru bolnavi, minunile, iar celălalt va consta în faptul că vei cunoaşte tainele din inimile oamenilor.” Eu i-am spus că mă rugasem în privinţa aceasta, pentru că oamenii mi-au spus că slujba aceasta era de la diavol. El a amintit multe versete, de exemplu atunci când Filip l-a întâlnit pe Natanael şi acesta a venit la Isus. Isus i-a spus că fusese sub smochin atunci când l-a găsit Natanael. Şi multe alte versete, ca de exemplu acela cu femeia de la fântână, căreia i-au fost descoperite păcatele atunci când Isus i-a spus că ea a avut cinci bărbaţi. Ea a fugit în oraş şi a spus: „Acesta este Hristos.” El a amintit multe alte versete. M-a asigurat că va fi întotdeauna cu mine. Frate Kopp, tu şi întreaga lume ştie despre lucrurile care au loc în această slujbă. Noi ne întrebam dacă eu pot să ţin minte multă vreme viziunile. Cu ceva timp în urmă am avut una – acum circa patru ani, ca să fiu mai exact – despre un băieţel lovit de o maşină şi omorât. El urma să fie înviat din morţi. Eu am spus tuturor despre aceasta, am prorocit în SUA şi Canada. Pe spatele a mii de Biblii a fost notat lucrul acesta. Într-o zi în timp ce am avut evanghelizările în ţările scandinave, am venit prin Finlanda, de la Kuopio. Lângă şosea erau adunaţi un grup de oameni. Am mers să vedem despre ce este

23

vorba. Acolo era băieţelul, scena aceea exact cum îmi fusese arătat. I-am spus fratelui Moore, „Priveşte în Biblia ta şi vezi dacă nu este scena aceea.” „Da!” a spus el. Eu am îngenuncheat şi i-am cerut Domnului nostru Isus să-Şi confirme Cuvântul pe care mi l-a arătat, şi despre care mi-a spus că se va întâmpla. Băieţelul a fost înviat de Domnul nostru Isus. Astăzi trăieşte şi este sănătos. Frate Kopp, acestea sunt doar câteva dintre lucrurile pe care le face azi Domnul nostru Isus în slujba pe care mi-a încredinţat-o. După umila mea părere acestea se întâmplă pentru confirmarea Cuvântului Său. Noi vedem întâmplându-se în timpul acesta lucrurile despre care El a făgăduit că vor avea loc în ziua aceasta.” Dragi ascultători, sper că aţi fost binecuvântaţi prin această mărturie. Dumnezeu să vă dea harul să cercetaţi Scripturile pentru voi înşivă şi să vedeţi responsabilitatea legată de o astfel de însărcinare. Nu mai ascultaţi de alte glasuri care sunt contra. Să ne rugăm: Tată ceresc, venim în prezenţa Ta sfântă, cu inimi recunoscătoare, în Numele scump al lui Isus Hristos. Noi recunoaştem ceea ce ai făcut Tu de la începutul timpului. Binecuvântează pe toţi care au auzit această emisiune. Fie ca ei să-şi dea seama cât de târziu este ceasul, şi să recunoască Cuvântul descoperit al lui Dumnezeu, mesajul sfârşitului. Eu mă rog pentru toate acestea în Numele scump al lui Isus. Amin.

24

Nr. 6 Descoperirea lui Isus Hristos Dragi prieteni vă vorbeşte acum rev. Frank din Germania. Vă salut în Numele scump al Domnului Isus Hristos. Cred că aţi fost binecuvântaţi prin ultima emisiune. De data aceasta vreau să folosesc ocazia şi să vă mulţumesc pentru scrisorile de încurajare, pentru rugăciunile voastre şi ajutorul pe care-l acordaţi acestei slujbe. Cu adevărat, Domnul Isus Hristos se descoperă aşa cum a făcut-o în vremurile trecute. Dorinţa sufletului meu este aceea de a-L preamări pe El. Cu ajutorul lui Dumnezeu vom începe să ne ocupăm de ultima carte a Bibliei, Apocalipsa lui Isus Hristos, şi vom continua în emisiunile viitoare. Vor fi incluse şi alte pasaje biblice care aruncă lumină asupra lucrurilor despre care se vorbeşte în această carte profetică, pentru a arăta planul lui Dumnezeu cu Biserica lui Isus Hristos. Nici o altă carte a Bibliei nu a devenit un asemenea subiect de dispută la un astfel de nivel, cum este Apocalipsa. Au fost scrise multe comentarii în care autorii au încercat să-şi prezinte interpretările lor. Rezultatul constă în afirmaţii care se contrazic unele pe altele. Duhul Sfânt este autorul acestei cărţi şi El singur poate să dăruiască interpretarea divină. Introducerea din cap. 1 v. 1 arată clar că expresia „Descoperirea lui Ioan” este incorectă. Ioan este doar cel care a scris-o, dar este descoperirea lui Isus Hristos. În cele patru evanghelii şi în epistole, Hristos este descris ca Mielul lui Dumnezeu, Mijlocitorul, ca Fiul al lui Dumnezeu, Fiu al lui David, Fiu al omului, Împărat, Preot şi Proroc, etc., dar în această ultimă carte, în descoperirea Sa finală El este descoperit în dumnezeirea Lui, în mărirea şi slava Lui. În cap. 1:8 se găseşte mărturia Lui personală şi suficientă: „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi

25

Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.” Cuvântul „apocalips” înseamnă dezvăluire sau arătare (descoperire – n.tr). Toţi copiii adevăraţi ai lui Dumnezeu primesc această mărturie a lui Isus Hristos. Noi Îl vedem dezvăluit ca fiind Cel Dintâi şi Cel din urmă, Cel Atotputernic. În această descoperire finală noi îl vedem în prorocie, nu doar aşa cum este descris în cele patru evanghelii sau în epistole în diferite aspecte ale lucrării de răscumpărare. El se arată aici ca Domnul slavei, Cel Atotputernic. Ori de câte ori Isus Hristos este arătat în slujba lui de răscumpărare, sau dacă este vorba despre Biserică, noi Îl vedem lângă Dumnezeu. Dar aici El este dezvăluit în dumnezeirea Sa deplină. Noi ştim în Cine credem. „Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie.” Apoc. 1:4. Ioan salută astfel cele şapte biserici din Asia mică. Dar aceste cuvinte ni se adresează şi nouă astăzi, pentru că fiecare pasaj biblic vorbeşte fiecărui credincios din orice epocă. Deşi mesajele sunt adresate unor biserici locale, ele sunt date pentru a sfătui şi învăţa credincioşii de-a lungul epocilor bisericii. Citim despre şapte biserici, şapte îngeri şi şapte duhuri ale lui Dumnezeu care sunt înaintea scaunului de domnie. Singurul Dumnezeu adevărat lucrează prin Duhul Său în cele şapte epoci ale bisericii. Denumirea de „cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu”, din Apoc. 4:5 nu înseamnă că Dumnezeu are şapte duhuri, ci este vorba despre lucrarea înşeptită a Duhului Sfânt în timpul celor şapte epoci ale bisericii. Cele şapte Duhuri se află înaintea scaunului de domnie. Acest lucru vorbeşte despre şapte perioade diferite prin care trece biserica nou testamentară. Sunt acolo şapte mesageri – îngeri care primesc de la tronul harului prin Duhul Sfânt descoperirea divină a Cuvântului pentru timpul lor.

26

Citim în continuare salutul: „şi din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului! A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său, şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.” El s-a făcut trup, descoperit ca Fiu al lui Dumnezeu, ca noi să putem deveni fii şi fiice ai lui Dumnezeu. Dragi prieteni, cel mai important lucru pentru noi este să primim descoperirea lui Isus Hristos, şi să credem cuvintele prorociei şi să păzim lucrurile scrise în ea. Binecuvântarea vine asupra celor care citesc, ascultă şi le păzesc. Dumnezeu a avut întotdeauna mesagerii Lui, chiar şi în timpul nostru. Cuvântul a fost reaşezat şi lumina divină s-a arătat din sfeşnic. Tot poporul lui Dumnezeu poate primi învăţăturile divine. Ei pot să vadă descoperirea lui Isus Hristos. Ferice de toţi aceia cărora le este împărtăşit harul de a-L recunoaşte pe Isus Hristos în descoperirea Sa divină. Ei sunt aceia care văd şi împlinirea planului de mântuire prin Isus Hristos care este taina lui Dumnezeu descoperită. Pavel scrie: „pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste, şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.” Col. 2:2-3. Comorile divine ale înţelepciunii şi ştiinţei sunt ascunse în Hristos şi sunt descoperite acelora care şi ei sunt în Hristos. Dacă Hristos este descoperit în viaţa noastră, noi vom fi descoperiţi împreună cu El în slavă. (Col. 3:4). Descoperirea divină este singura cale prin care putem avea acces la comorile ascunse ale lui Dumnezeu. Cunoştinţa se poate acumula, însă descoperirea ne este dăruită. Aceasta nu poate fi învăţată, nici predicată. Trebuie primită şi trăită. După ce a primit descoperirea

27

lui Isus Hristos, Ioan a avut o imagine panoramică a lucrurilor ce urmau să vină. Scopul acestei descoperiri a fost „ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând.” Aceasta ne aminteşte de cuvântul „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci.” Un adevărat slujitor al lui Dumnezeu însărcinat de Domnul Său primeşte descoperirea lui Isus Hristos aşa cum a primit-o şi Ioan. Apoi îi sunt arătate lucrurile care trebuie să se întâmple în curând. Un slujitor al lui Dumnezeu nu este în nesiguranţă, ci pătrunde în planul de mântuire al lui Dumnezeu prin Cuvântul şi Duhul lui Dumnezeu. „Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând prin îngerul Său la robul Său Ioan.” Dumnezeu trimite îngerul la slujitorul Său, pentru a-i descoperi planul Său. Noi am spus deja că Dumnezeu se descoperă în mod supranatural. Îngerii Săi sunt mesageri cereşti, şi El are mesageri care vestesc mesajul Său pe pământ. Voia Lui se face în ceruri şi pe pământ. Ioan a putut mărturisi că i-a fost făcută de cunoscut descoperirea lui Isus Hristos şi că un înger i-a fost trimis pentru a-i arăta lucrurile care urmează să se întâmple. Putem mărturisi noi despre lucrurile lui Dumnezeu cu aceeaşi siguranţă cu care a făcut-o Ioan, „care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos, şi a spus tot ce a văzut” ? Un bărbat însărcinat de Dumnezeul Atotputernic mărturiseşte despre lucrurile pe care le-a văzut şi auzit. Isus le-a spus ucenicilor Lui: „Voi Îmi veţi fi martori.” Oricine a primit o chemare divină vorbeşte cu autoritate şi vesteşte Cuvântul lui Dumnezeu iar aceia care sunt aleşi de Dumnezeu ascultă Cuvântul Domnului şi pătrund şi înţeleg prin acelaşi Duh lucrurile care au fost descoperite slujitorului lui Dumnezeu. Căci Duhul cercetează toate lucrurile, chiar lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. Multe taine urmau să rămână pecetluite până la vremea sfârşitului.

28

Noi am ajuns la vremea sfârşitului şi acum aceste lucruri sunt descoperite. „Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!” Dumnezeu a aranjat lucrurile: mai întâi dă descoperirea lui Isus Hristos. Apoi ne arată lucrurile care se vor întâmpla în curând şi-i declară binecuvântaţi pe aceia care citesc şi ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea. În Vechiul Testament prorocul Daniel a găsit har în faţa lui Dumnezeu, ca să vadă prin descoperire profetică venirea evenimentelor viitoare, în primul rând în ceea ce priveşte Israelul. Îngerul Gabriel a fost trimis să-l înveţe. În Noul Testament Ioan a avut privilegiul să vadă luptele şi biruinţa finală a lui Isus Hristos şi a Bisericii Sale din vremea sfârşitului. Şi la el a fost trimis un înger. Dragi prieteni, noi trăim acum în zilele de pe urmă şi Dumnezeu împlineşte lucrurile despre care au vorbit Daniel şi Ioan. Domnul este pe cale să-Şi desăvârşească planul cu Biserica Lui. Nimeni nu poate primi descoperirea lui Isus Hristos numai pentru că face parte dintr-o biserică. Voi trebuie să aparţineţi lui Hristos. Cel mai important este să-L recunoşti în timpul acesta pe Domnul slavei în felul cum lucrează El în mijlocul poporului Său. Să ne rugăm: Tată ceresc, venim la Tine în Numele Scump al Domnului Isus Hristos. Te rugăm să deschizi inimile tuturor celor ce tocmai au ascultat Cuvântul Tău. Dăruieşte fiecăruia înţelepciunea Cuvântului Tău descoperit. Doamne fie ca noi să înţelegem şi să ne pregătim pentru ziua slăvită a venirii Tale apropiate. Noi cerem totul în Numele lui Isus Hristos. Amin.

29

30