You are on page 1of 30

Caseta 3 Nr. 1 – Biserica din Filadelfia Dragi prieteni, sunt fratele Frank şi vă salut în Numele scump al Domnului Isus.

Prietene drag, dorinţa noastră este să-ţi facem de cunoscut lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu în timpul nostru. Cei mai mulţi creştini privesc înapoi, la lucrurile făcute de Dumnezeu în trecut. Alţii privesc înainte, ca să vadă ceea ce va face El. Dar se pare că aproape toţi trec pe lângă ceea ce face El în prezent. Mesajele adresate celor şapte epoci ale Bisericii ne vorbesc despre lucrurile pe care trebuie să le ştim pentru a putea avea parte de răpire. Astăzi vom vorbi despre marea epocă misionară – epoca dragostei frăţeşti. Vă rog deschideţi cu mine în Apoc. 3:7: „Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: „Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide.” În acest salut Domnul Isus Hristos se prezintă din nou în dumnezeirea Lui. Domnul însuşi vorbeşte. El este Sfânt şi Adevărat. El are cheia lui David. Isaia 22:22 proroceşte despre El: „Voi pune pe umărul lui cheia casei lui David: când va deschide el, nimeni nu va închide, şi când va închide el, nimeni nu va deschide.” El are autoritate absolută. Unde închide El, nimeni nu mai poate deschide. „Ştiu faptele tale: iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu, şi n-ai tăgăduit Numele Meu.” În această măreaţă epocă misionară bărbaţi ai lui Dumnezeu au mers până la marginile pământului ca să predice evanghelia slăvită a Domnului Isus Hristos, Cuvântul descoperit pentru timpul acela. În această epocă a dragostei frăţeşti Evanghelia nu a fost discutată, ci a fost vestită şi trăită. Nici un alt lucru din

1

Biblie nu este atât de proeminent cum este dragostea divină. Petru vorbeşte despre aceasta: „Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.” 1 Pet. 4:8. Dacă avem în inimile noastre această dragoste adevărată a lui Dumnezeu, avem de asemenea şi părtăşie adevărată unii cu alţii. Chiar dacă nu avem acelaşi punct de vedere în unele învăţături biblice, dragostea desăvârşită îl socoteşte mai presus pe fratele, chiar dacă sunt diferenţe în înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu. Un creştin adevărat este părtaş naturii divine. El a scăpat de stricăciunea care este în lume prin pofte. (2 Pet. 1:4). Noi trebuie să ne dăm toate silinţele ca să unim cu credinţa noastră fapta, cunoştinţa, înfrânarea, răbdarea, evlavia, dragostea de fraţi. „Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii închişi, şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate.” 2 Pet. 1:9. „Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el.” 1 Ioan 4:16. A sosit timpul când toate versetele trebuie să se descopere în viaţa noastră duhovnicească. Nu putem doar să vorbim, să predicăm, să cântăm despre dragostea desăvârşită, ci trebuie ca în aceste zile de pe urmă să fim făcuţi desăvârşiţi prin harul Său, în dragostea Lui desăvârşită. Noi nu trebuie să-i permitem duşmanului să ne biruiască prin diverse gânduri ale unuia împotriva celuilalt. Trebuie să avem gândul şi dragostea lui Hristos. Atunci se poate împlini vers. 9: „Iată că îţi dau din cei ce sunt în sinagoga Satanei, care zic că sunt Iudei şi nu sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit.” Acei iudei nu şi L-au recunoscut pe Mesia şi nici ceea ce a făcut Dumnezeu în Noul Testament . Un iudeu adevărat este iudeu pe dinăuntru. La fel sunt mulţi careşi spun creştini şi care pretind că sunt umpluţi cu Duhul Sfânt, dar fără ca semnele să-i urmeze. Dacă nu L-au

2

recunoscut pe Isus Hristos descoperindu-se în Biserica Lui, ei mint. Domnul le spune celor aleşi din acea epocă: „… căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu, şi n-ai tăgăduit Numele Meu.” Uşa deschisă nu a fost închisă niciodată pentru cei ce au dorit să umble cu Hristos. Chiar dacă avem puţină putere şi aceasta vine de la Dumnezeu, noi suntem păstraţi în Cuvântul Său şi suntem păziţi prin Cuvântul Său. De aceea nu putem tăgădui Numele Lui. Săptămâna trecută am amintit că biserica din Sardes a tăgăduit Numele Lui. Ei au folosit titlurile „Tată, Fiu, şi Duh Sfânt” în locul Numelui lui Isus Hristos. Mat. 28 este o parte din Cuvântul lui Dumnezeu ca şi Fapte 2:38. Dar fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu trebuie înţeles prin descoperirea divină a Duhului Sfânt. Isus a dat însărcinarea ca noi să botezăm în „Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”, nu în titluri, făcând astfel o formulă. Înainte de putea să botezăm în Numele Lui noi trebuie să ştim care este Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt. În diferite ocazii Petru, Pavel şi Filip au dat răspunsul. Ei toţi i-au botezat pe credincioşi în Numele Domnului Isus Hristos ascultând astfel însărcinarea din Matei 28. Un verset biblic niciodată nu-l contrazice pe un altul. Contradicţia se găseşte în minţile şi în învăţăturile noastre, dar nu în Cuvântul lui Dumnezeu. Titlurile sunt folosite de mulţi însă Numele este descoperit adevăraţilor copii ai lui Dumnezeu. Ei nu pot tăgădui Cuvântul şi nici Numele Domnului. Ei sunt un grup mic cu puţină putere, dar ei iubesc Cuvântul şi Numele lui Isus Hristos mai presus decât orice. „Căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi, decât Numele Domnului Isus Hristos.” Ucenicii adevăraţi ai lui Isus Hristos folosesc Numele Lui atunci când se roagă pentru bolnavi sau pentru păcătoşi. Orice facem cu cuvântul sau cu fapta

3

spre slava lui Dumnezeu, conform Cuvântului Său, o facem în Numele Domnului Isus Hristos. „Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.” Ceasul încercării nu a venit în timpul epocii Filadelfia. Urma să vină în ultima epocă a Bisericii, epoca în care trăim noi acum. Acesta este timpul în care binele şi răul sunt atât de apropiate încât numai cei aleşi vor deosebi şi astfel vor scăpa de cursa duşmanului. Domnul îi va păzi pe ai Lui în vremea necazului, când ceasul încercării va veni peste lumea întreagă. Dar condiţia este să păzim Cuvântul Său şi să nu tăgăduim Numele Lui. „Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.” Ce semnificaţie are cununa? Vorbeşte despre biruinţă, despre domnia peste un domeniu. „El făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu…” Ce făgăduinţă minunată pentru biruitori. „Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.” Toţi biruitorii din fiecare epocă vor moşteni toate făgăduinţele care li s-au făcut. Ei vor fi făcuţi stâlpi în Templul lui Dumnezeu, vor fi parte a temeliei, după cum sunt şi zidiţi pe învăţătura apostolilor şi a prorocilor, Hristos fiind piatra din capul unghiului. Biruitorii au intrat prin uşă – Domnul Isus Hristos. Ei vor primi acolo Numele nou al lui Dumnezeu, pentru că aici pe pământ nu au tăgăduit Numele Lui. Ca să fim acolo în oraşul lui Dumnezeu, noi trebuie să fim în locul în care locuieşte aici pe pământ Cel Preaînalt, şi anume în Biserica Lui. Oricine este interesat de locul unde-şi va petrece veşnicia, nu trebuie să trateze cu uşurătate Cuvântul lui Dumnezeu. Înainte de a ne fi date cununile de biruinţă trebuie

4

câştigată lupta şi cursa trebuie încheiată. „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.” Trebuie subliniat din nou că mesajul către Biserică nu vine din partea unui predicator, ci însuşi Domnul slavei ne face de cunoscut tainele Cuvântului lui Dumnezeu şi lucrurile pe care trebuie să le ştim înainte de a trece din timp în veşnicie. Fie ca noi toţi să dorim a ne număra printre aceia care vor birui, care vor fi socotiţi vrednici de răpirea glorioasă a Miresei Domnului Isus Hristos. Niciodată să nu tăgăduim Numele sau Cuvântul Său. Să ne rugăm: Tată ceresc, îţi mulţumim pentru descoperirea binecuvântată pe care ne-ai dat-o în aceste zile de sfârşit al timpului. Doamne Te rog deschide inimile oamenilor. Unge-i cu Duhul Tău, dă-le alifie pentru ochi ca ei să poată să vadă Cuvântul pentru acest ceas. Cuvântul Tău a fost dat, şi nu se va întoarce gol. Tată ceresc, Îţi mulţumim pentru belşugul de har. Vindecă pe cei bolnavi, fii cu cei nevoiaşi Dumnezeule, căci Te rog toate acestea în Numele Scump al Domnului Isus Hristos. Amin. Nr. 2 Biserica din Laodicea Dragi prieteni, astăzi aş dori să vă salut în Numele binecuvântat al Domnului Isus Hristos, şi vă transmit salutări de la creştinii din toată lumea pe care tocmai iam vizitat în călătoriile mele misionare. De-a lungul anilor trecuţi am atins multe ţări europene prin intermediul postului de radio Luxemburg, cea mai puternică staţie de radio din Europa centrală. Aceasta transmite pe unde scurte şi medii, şi ajunge la distanţe mari, chiar până în Rusia. A fost foarte încurajator răspunsul venit din aceste ţări. Dumnezeu într-adevăr îşi cheamă pentru ultima dată copiii Săi din cele patru

5

colţuri ale pământului ca să-Şi pregătească un popor pentru Numele Său. Noi am primit circa o sută de scrisori numai într-un singur sfârşit de săptămână, scrisori în care oamenii şiau exprimat recunoştinţa faţă de Dumnezeul Atotputernic, pentru aceste mesaje venite la timpul potrivit. Dragi ascultători, sper ca aceste transmisiuni să fie o mare binecuvântare pentru voi. Fie ca în timpul emisiunilor Domnul să vă deschidă înţelegerea pentru planul Său măreţ şi divin cu omenirea, aşa cum a făcut cu ucenicii Săi după înviere, când le-a deschis înţelegerea ca ei să priceapă Scripturile. Azi aş vrea să vorbesc despre epoca Bisericii care ne interesează cel mai mult pe noi, pentru că atinge starea duhovnicească de haos în care ne aflăm. Trăim într-un timp de confuzie şi agitaţie la nivel naţional. Dar starea duhovnicească în care se găseşte biserica Laodicea este şi mai rea. Vă rog deschideţi cu mine în Apoc. 3:14: „Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu:…”” În acest salut Domnul Isus Hristos se prezintă cu ultimul titlu al dumnezeirii Sale: Cel ce este Amin, adică „Aşa să fie!” Ceea ce spune El este absolut şi final. Nu poate fi modificat. El este Cel credincios şi Martorul adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu. Nu începutul zidirii acestei lumi sau a universului, ci Începutul zidirii lui Dumnezeu. Din punct de vedere natural, cu toţii suntem urmaşii lui Adam şi am căzut în păcat împreună cu el. Dar după Duh (sau: din punct de vedere spiritual – n.tr.), noi suntem zidirea lui Dumnezeu, am devenit fii şi fiice ale lui Dumnezeu prin Cuvântul creator şi prin Duhul Domnului. Hristos este Cel întâi născut. Noi suntem numiţi întâi născuţi. El este Fiul lui Dumnezeu, noi suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu. El este Marele Preot şi Împăratul. Noi suntem împăraţi şi preoţi ai lui

6

Dumnezeu. Dacă privim cu atenţie la această biserică, vedem că nu are nimic pentru care să poată fi lăudată, aşa cum au avut epocile trecute. Laodicea primeşte cuvinte grele de mustrare şi corectură din partea Dumnezeului Atotputernic. „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!” Ce stare groaznică! Ziua în care trăim noi nu se poate numi nici zi nici noapte. Este o zi înnourată şi înceţoşată. Dar Domnul a făgăduit că în timpul serii se va arăta lumina. (Zah. 14:7) AŞA VORBEŞTE DOMNUL despre starea creştinilor din această epocă: ei nu sunt nici reci nici în clocot. Ei sunt căldicei. Însuşi Dumnezeu vorbeşte şi întotdeauna judecăţile Sale sunt corecte, indiferent care ar fi părerile noastre despre noi înşine. El ne cunoaşte starea mai bine ca oricine altcineva. El rosteşte o judecată groaznică asupra Laodicei: „Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.” Ea nu este înflăcărată pentru Dumnezeu, ci într-o stare căldicică trăind cu nişte pretenţii, fără a poseda de fapt ceva. Dumnezeu însuşi s-a făcut trup pentru ca noi să putem fi salvaţi de sub blestemul care este asupra omenirii. El a curăţat calea pentru noi, ca să devenim fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Dacă suntem în Hristos, ardem datorită focului Duhului Sfânt. Dacă suntem păcătoşi El ne poate salva. Dacă suntem botezaţi cu Duhul Sfânt şi cu foc atunci radiem prezenţa Lui şi El ne poate folosi. Dar dacă suntem într-o stare căldicică suntem nefolositori şi El trebuie să ne verse din gura Lui. „Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic", şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol…” Ce descriere potrivită a bisericilor de azi! Lumea s-a furişat înăuntru. Bisericile n-au fost niciodată aşa de bogate cum sunt acum. Ele n-au numai conturi mari în bancă, ci se leagănă într-o stare de mulţumire, crezând că nu au nevoie de nimic. Dar

7

banii şi averea nu satisfac sufletul. Cum scăpăm de o asemenea stare groaznică? Mai întâi trebuie să recunoaştem starea în care ne găsim, aşa cum este descrisă de Acela ai cărui ochi sunt ca flăcările focului. El nu se ia după presupunerile şi pretenţiile noastre, ci după ceea ce suntem noi de fapt în faţa Lui. Suntem bogaţi şi ni se pare că nu ducem lipsă de nimic. Dar cel mai jalnic lucru care se poate întâmpla, a avut loc în Laodicea. Conform Cuvântului Său, noi nici măcar nu ştim că suntem nenorociţi, săraci, ticăloşi, orbi şi goi. Această epocă este în cea mai jalnică stare dintre toate. Nu este destul de rău dacă cineva este nenorocit, sărac, orb şi gol? Dar dacă nici măcar n-o ştim, ceva este din caleafară de greşit. Însă Domnul, în mila Sa, încă ne mai vorbeşte chiar şi în starea noastră fără de speranţă. „…te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi.” Aceasta este dorinţa lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. În mila Lui El ne oferă aur curăţit prin foc şi haine albe ca la venirea Lui să nu se vadă ruşinea goliciunii noastre. Ochii noştri să fie unşi cu alifie ca să putem vedea Cuvântul descoperit al acestui ceas. Dar înainte de orice trebuie să ne recunoaştem starea noastră pierdută şi să venim pe calea hotărâtă de Dumnezeu. Noi nu avem nevoie de bunăstare şi de bogăţii, ci de o trăire cu Dumnezeul Atotputernic. Să ne descotorosim de tot ce este lumesc în viaţa noastră ca să devenim vase neprihănite, sfinţite şi umplute cu Duhul Sfânt, ca să fim găsiţi curaţi şi sfinţi în ziua slăvită a arătării Lui. Da, Laodicea este bogată, ea posedă aurul bunăstării pământeşti, dar Dumnezeu ne oferă aurul adevărat care a fost încercat prin focul lui Dumnezeu. Şi rămăşiţa, aleşii lui Dumnezeu din această generaţie vor

8

primi Cuvântul descoperit. Ei se întorc la calea de modă veche, şi-L predică pe Hristos răstignit. Ei trăiesc naşterea din nou, botezul Duhului Sfânt, aşa cum le-au experimentat şi creştinii de la început. „Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te!” Dumnezeu ne arată calea înapoi la El, spunându-ne să ne pocăim. De obicei pocăinţa este predicată păcătoşilor, dar duhul de pocăinţă trebuie să vină în acest ceas decisiv peste creştini. Domnul spune: „Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” Acesta este unul dintre cele mai triste tablouri din Biblie. Domnul slavei stă în afara bisericii Lui, bătând la uşă, cerându-ne s-o deschidem. Desigur că biserica mai cântă şi predică despre El. Dar ei nici măcar nu-şi dau seama că El nu mai este cu ei. Lucrarea Duhului Sfânt a fost înlocuită cu activităţi lumeşti. Pentru ei a fost uşor să-L primească ca Fiu al lui Dumnezeu, care le-a luat păcatele la Golgota, dar când El s-a descoperit în această generaţie în slujba Sa profetică, ca Fiu al omului, conform făgăduinţei Sale, a fost respins şi scos afară de către aceia care pretind căL iubesc. L-au lăsat afară, şi El bate la uşă. În general noi avem amabilitatea de a deschide uşa atunci când cineva bate. Dar în cazul acesta însuşi Domnul slavei bate tandru spunând: „Dacă aude cineva glasul meu.” Aici este cheia: „Dacă aude cineva glasul meu…” EL bate şi vorbeşte, El este gata să intre şi să cineze cu noi. El are pregătită o masă pentru aceia care vor să vină. Aţi putea întreba ce este glasul Lui. Este Cuvântul Său descoperit pentru ceasul în care trăim noi. Şi biruitorii vor auzi şi vor asculta glasul Stăpânului lor. „Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” O făgăduinţă mai mare nu ni se putea da. Aşa cum EL a

9

biruit şi s-a aşezat pe scaunul de domnie din ceruri, la fel toţi biruitorii vor domni cu El în împărăţia de o mie de ani şi vor sta cu EL pe scaunul Lui de domnie, când El, Fiul lui David, va domni o mie de ani. După aceea vom fi cu El în toată veşnicia. Dragi prieteni, în ziua aceea veţi fi singuri: biserica ta, prietenii sau familia nu te vor ajuta atunci când vor cădea judecăţile lui Dumnezeu, şi El te va trage la răspundere. Lasă-L să-ţi ungă ochii şi să te îmbrace cu o haină nouă. „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.” Pe plan firesc, toţi au urechi, însă unii sunt surzi. Toţi au ochi, dar nu toţi văd. Acelaşi lucru este valabil şi în domeniul duhovnicesc. Să ascultăm glasul Duhului! Să ne rugăm: Tată ceresc, Îţi mulţumim pentru harul şi mila pe care ne-o arăţi. Îţi mulţumim că ne dai o cale de scăpare din starea groaznică în care suntem. Fie ca ascultătorii noştri să aibă ochii deschişi pentru Cuvântul scump al acestui ceas, să asculte ceea ce spune Duhul bisericii epocii noastre. Cer toate acestea în Numele Scump al lui Isus. Amin. Nr. 3 Pilda celor zece fecioare Dragi prieteni ascultători, vă salut în Numele binecuvântat al Domnului Isus Hristos. Cred că aţi fost binecuvântaţi în ultimele noastre transmisiuni, în care am atins cele mai importante puncte ale epocilor Bisericii. Dacă aţi dori să primiţi studii mai aprofundate asupra acestor teme, suntem bucuroşi să vă trimitem literatură gratuită. Noi nu reprezentăm o anumită biserică sau o denominaţiune. Sunt binevenite scrisorile în care poporul lui Dumnezeu pune întrebări biblice. Eu cred că fiecare întrebare biblică are un răspuns biblic. În emisiunea din ultima duminică am vorbit

10

despre epoca bisericii Laodicea, epoca în care trăim noi. Am văzut că aceasta este o epocă deosebită de toate celelalte. Ea n-a primit decât mustrare din partea Domnului care stă în afara propriei Sale biserici, bătând la uşă. Ea este bogată în bunuri pământeşti, dar este săracă din punct de vedere duhovnicesc. Dar chiar într-o asemenea stare fără speranţă Dumnezeu îşi are copiii Săi, biruitorii cărora li s-a făgăduit să stea cu El pe scaunul Lui de domnie. La sfârşitul acestei epoci, sfinţii lui Dumnezeu vor fi mutaţi şi răpiţi, conform 1 Tes. 4:1617. Se ridică acum întrebarea: cine sunt biruitorii din această ultimă epocă a bisericii? Cine nu va vedea moartea, ci va fi mutat şi luat în slavă? Toţi creştinii se aşteaptă mai mult sau mai puţin să ajungă cumva în ceruri. Dar Dumnezeu are o anumită cale pe care noi trebuie să mergem. Aşa cum pe pământ n-o putem lua pe oriunde ca să ajungem la o anumită destinaţie, la fel trebuie să mergem pe calea hotărâtă de Dumnezeu. În întreaga natură Dumnezeu a pus nişte reguli pentru a guverna universul. El a lăsat de asemenea un model pe care trebuie să-l urmeze ai Săi. Nimeni nu poate veni pe calea sa proprie, sau după părerile lui. Noi trebuie să îndeplinim cerinţele lui Dumnezeu. Niciodată nu a fost o preocupare atât de puternică faţă de pilda celor zece fecioare, cum este acum. De aceea aş dori să deschideţi cu mine la Matei 25. Isus a spus : „Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care şi-au luat candelele, şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate, şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare! ” Atunci

11

toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele.” Când a avut loc strigarea de la miezul nopţii, toate fecioarele s-au trezit, ca să-I iasă în întâmpinare. Simbolurile profetice folosite în Cuvântul lui Dumnezeu au un anume înţeles. Noi am văzut în emisiunile trecute că sfeşnicul de aur reprezintă Biserica lui Isus Hristos. Candelele de pe sfeşnic dau lumină şi reprezintă iluminarea (înţelegerea, descoperirea) dată de Duhul Sfânt în timpul celor şapte epoci ale bisericii. În Vechiul Testament preotul trebuia să pregătească zilnic candelele din Templu şi să le umple cu ulei. Aceste lămpi dădeau lumina pe care o primeau din ulei. În Noul Testament, Biserica Dumnezeului Celui Viu este Templul. Fie ca Dumnezeu să dăruiască fiecăruia har să nu meargă împotriva luminii şi să fie orbit, ci să umble în lumina pe care o aruncă El pe calea noastră. Domnul ne-a făcut împăraţi şi preoţi. Noi ar trebui să cunoaştem responsabilitatea ce rezultă dintr-o astfel de chemare înaltă. Să nu ne luăm numai candelele , care vorbesc despre iluminarea din timpul prezent. Noi trebuie să umblăm în continuu în lumină şi să fim legaţi la plinătatea Duhului Sfânt şi să ne umplem zilnic candelele noastre. Ce reprezintă cuvântul fecioară? Maria, care a dat naştere lui Isus Hristos, este numită fecioară. Ea a găsit har înaintea lui Dumnezeu, a auzit Cuvântul făgăduit din gura îngerului, Duhul Sfânt a venit peste ea şi puterea celui Preaînalt a umbrit-o, şi atunci a avut loc cea mai mare minune din toate timpurile: Cuvântul s-a făcut trup. Cele zece fecioare vorbesc despre credincioşii din această ultimă generaţie. Ca şi Maria, ele au găsit har înaintea lui Dumnezeu, sunt curăţate prin sângele Domnului Isus Hristos, şi aud făgăduinţa timpului prezent adusă nouă de mesagerul trimis de Dumnezeu. Lumina luminează în întuneric. Ele văd, aud şi ascultă

12

Cuvântul. Duhul Sfânt coboară peste ele şi Cuvântul făgăduit este descoperit prin ele. Ele sunt preoţi ai lui Dumnezeu. Dar aşa cum preoţii din Vechiul Testament nu puteau aprinde lumina o singură dată şi apoi s-o lase aşa, căci astfel lumina s-ar fi stins, la fel şi noi trebuie să ne pregătim zilnic candelele şi să fim siguri de curgerea constantă a Duhului Sfânt. Cuvântul a devenit trup prin făgăduinţa dată Mariei. În acelaşi fel Cuvântul făgăduit pentru azi se împlineşte în fecioarele înţelepte care sunt Mireasa lui Hristos, şi ele vor merge la ospăţul nunţii Mielului. Făgăduinţele lui Dumnezeu se împlinesc acum ca şi atunci. Simplul fapt de a fi credincios nu garantează nimănui că va avea parte de răpire. De ce? Toate cele zece erau fecioare. Dar de ce au fost nechibzuite cinci dintre ele, şi au eşuat? Cuvântul fecioară vorbeşte despre curăţie şi sfinţenie, referindu-se la credincioşii care nu comit adulter spiritual prin a adăuga răstălmăciri personale la Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, amestecându-l cu gândurile şi părerile lor. Toate cele zece fecioare au ieşit din robia spirituală şi trebuie să treacă acum prin încercări, aşa cum s-a întâmplat cu copiii lui Israel la eliberarea lor din robia egipteană. La început totul era măreţ, ei jubilau datorită minunilor făcute de Domnul în mijlocul lor. În fiecare zi aveau o trăire nouă cu Dumnezeu. Dar a venit apoi timpul încercărilor. Ei au început să comenteze şi să judece lucrurile duhovniceşti cu o minte firească. Pentru că nu au înţeles anumite lucruri au păcătuit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva prorocului Său Moise. Credincioşilor din această generaţie care au avut parte de lucrarea Duhul Sfânt li se aplică în general denumirea de fecioare. Dar a sosit timpul când trebuie să avem credinţă şi să ne ducem până la capăt mântuirea noastră cu frică şi cutremur. Fiecare făgăduinţă a lui Dumnezeu trebuie crezută. Noi nu putem să rămânem pe loc, ci trebuie să înaintăm şi să fim siguri de alimentarea

13

constantă cu ulei pentru a umple lămpile. Nu ajunge să se vorbească doar despre o iluminare (claritate, înţelegere) sau o ungere deosebită, dacă noi nu suntem gata să mergem tot drumul cu Domnul Isus Hristos până când ajungem la desăvârşire şi suntem pregătiţi să-L întâlnim şi să fim uniţi cu El. Dacă privim în urmă putem vedea că cei mai mulţi dintre credincioşii fiecărei treziri au rămas întotdeauna pe loc după o vreme. La fel se întâmplă cu aceia care au trăit harul lui Dumnezeu sub slujba puternică a fratelui Branham. Ei au recunoscut făgăduinţele pentru această epocă şi au crezut. Ei văd înţelesul duhovnicesc al sfeşnicului de aur. În ciuda acestor lucruri este totuşi posibil să se piardă legătura cu lucrarea continuă a Duhului Sfânt. Oamenii devin nemulţumiţi şi încep să se plângă de slujitorii lui Dumnezeu pe care El i-a folosit într-un mod deosebit. Acela este primul semn al rămânerii pe loc în viaţa noastră duhovnicească. Fecioarele înţelepte nu au timp să se plângă. Ele sunt ocupate cu pregătirea pentru acel eveniment măreţ care este acum atât de aproape. Ele-şi păstrează candelele pline şi pregătite şi rămân întotdeauna legate la sursa de energie a vieţii – lucrarea Marelui Duh Sfânt. Ele nu vorbesc numai despre ceea ce a făcut Dumnezeu prin slujba fratelui Branham, ci ele experimentează supranaturalul şi înaintează cu Dumnezeu, căci Duhul Sfânt îndeamnă spre desăvârşire. Toate zece au avut acelaşi început. Toate au ieşit în întâmpinarea Mirelui. Dar în ceasul decisiv totul va fi adus la lumină. În fiecare epocă a Bisericii făgăduinţa este dată numai biruitorilor. În lunile trecute am văzut importanţa uleiului şi nenorocirile pe care le aduce lipsa uleiului. Nu cumva ar putea să fie acesta şi un tablou al părţii duhovniceşti? Ar putea să fie acesta timpul despre care citim în Mat. 25, în care lămpile celor nechibzuite se vor stinge? Desigur că noi suntem foarte

14

recunoscători pentru înţelegerea pe care am primit-o, şi prin care am recunoscut biserica în prorocie, prin care Lam văzut pe Domnul ca Fiu al omului în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur ţinând în mâna dreaptă cele şapte stele – cei şapte îngeri mesageri: dar toate acestea încă nu garantează participarea la răpire, dacă nu menţinem pasul zilnic, ceas de ceas, cu lucrarea Duhului Sfânt. Nu ajunge doar să vorbim despre ceea ce a făcut Domnul în 1933, 1946, 1963! Noi trebuie să ne punem întrebarea: ce a reuşit să facă El în viaţa mea şi în a ta? Dragi fraţi şi surori în Hristos, în curând Matei 25 va fi de domeniul trecutului. Unde vom sta noi în ziua aceea? Dacă ar veni Domnul astăzi care ar fi consecinţele asupra noastră? Să ne rugăm: Tată ceresc, nu am cuvinte să-mi exprim mulţumirea adâncă faţă de Tine, şi nici nu pot să subliniez destul de tare seriozitatea acestui timp. Dar Te rog Doamne ca Duhul Tău să vorbească fiecărei inimi. Dacă ascultătorii nu au primit lumina acestui ceas, deschide-le ochii Doamne, toarnă Duhul Tău peste fiecare inimă înfometată, umple-le candelele, o, Dumnezeule. Noi trăim chiar în ultimele clipe ale timpului. Mântuieşte-i pe păcătoşi cât mai este har, vindecă bolnavii şi binecuvântează-Ţi toţi copiii. Mă rog în Numele Scump al lui Isus Hristos, Domnul nostru. Amin. Nr. 4 Cuvântul făgăduinţei şi cei aleşi Dragi prieteni, vreau să vă salut din nou în Numele sfânt al Domnului Isus Hristos. În transmisiunile anterioare ne-am ocupat de perioada Bisericii dintre neamuri, şi am văzut cum aceasta a trecut prin şapte perioade distincte. În ciuda confuziei şi a încurcăturii vremurilor, Isus Hristos va avea o Mireasă fără pată şi fără zbârcitură, care va trăi făgăduinţa

15

minunată din 1 Tes. 4:17 „Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” Cuvântul lui Dumnezeu nu dă niciodată greş. El încă veghează asupra făgăduinţelor Sale şi le împlineşte la vremea Lui. Vă rog deschideţi cu mine la Gal. 4:28: „Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sunteţi copii ai făgăduinţei.” De la începutul timpului Dumnezeu a dat făgăduinţe persoanelor individuale, lui Israel, şi Bisericii Sale. Cuvântul său făgăduit nu se poate împlini în vieţile noastre decât dacă îl credem. Ştiu că în timpul acesta sunt mulţi care pretind a fi copiii lui Dumnezeu, dar ei sunt total orbiţi faţă de Cuvântul făgăduinţei din timpul nostru. Sunt sigur că atunci când am vorbit despre epocile Bisericii, în emisiunile noastre anterioare, aţi observat că făgăduinţele au fost date numai biruitorilor din fiecare epocă a Bisericii. Biruitorii sunt aceia care primesc Cuvântul făgăduit în fiecare epocă. Ei au crezut mesajul ceasului respectiv şi au recunoscut ceea ce le spunea Duhul. La fel este şi astăzi. Dacă noi suntem copiii făgăduinţei, noi vom moşteni ca şi Isaac. Isaac a moştenit toate averile lui Avraam pentru că a fost fiul făgăduit. Biblia spune că sunt mulţi chemaţi dar puţini sunt aleşi. Aleşii lui Dumnezeu sunt copiii făgăduinţei. Ei sunt răscumpăraţi prin sângele Mielului. Ei sunt născuţi din Duhul Său, şi Duhul Sfânt îi conduce spre desăvârşire. Ei încă moştenesc tot ceea ce are Dumnezeu pentru ei, pentru că ei cred fiecare făgăduinţă a Dumnezeului Atotputernic. Pavel spune limpede că cei născuţi în chip firesc îi urăsc şi prigonesc pe cei născuţi din Duhul. Nu toţi aceia care pretind că sunt creştini sunt şi născuţi şi călăuziţi de Duhul. Scriptura spune: „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.” Duhul a dat Cuvântul făgăduinţei iar aceia care l-au crezut nu sunt numai chemaţi, ci ei sunt

16

cei aleşi. Pavel dorea să prezinte lui Hristos o Mireasă care să aibă aceleaşi însuşiri ca şi Mirele. El nu era numai un evanghelist ci şi un adevărat învăţător al Cuvântului. El a învăţat lucrurile adânci ale sfatului lui Dumnezeu. El îi scrie lui Tit: „Pavel, rob al lui Dumnezeu, şi apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi cunoştinţa adevărului, care este potrivit cu evlavia…” El nu se adresează celor chemaţi ci vorbeşte aleşilor, celor ce au recunoscut Adevărul. În Col. 3:12 el îi sfătuieşte pe aleşii lui Dumnezeu: „Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.” Aceia care cred că sunt aleşii lui Dumnezeu conform cunoştinţei Lui mai dinainte, trebuie să se alinieze la standardul cerinţelor lui Dumnezeu. Când în această lume se naşte un copil, el trebuie îmbrăcat şi crescut până ce ajunge la maturitate. La fel noi, copiii aleşi ai lui Dumnezeu, care suntem născuţi din Duhul Său, trebuie să fim hrăniţi şi îmbrăcaţi până când în noi se vor găsi însuşirile desăvârşite ale lui Isus Hristos. Ca să ajungem la statura de om desăvârşit trebuie să ne îmbrăcăm cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Acestea sunt roadele Duhului. Dacă cineva nu este îmbrăcat, se vede ruşinea goliciunii lui. De aceea în această ultimă epocă a Bisericii Isus Hristos ne vorbeşte şi ne arată situaţia ei disperată. Apoc. 3:17 ne spune cum ne vede El. Dacă în noi este adevărul atunci vom recunoaşte judecata Lui dreaptă. Numai atunci putem asculta glasul Lui. „…te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi.” Mesajul timpului de sfârşit, Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu descoperit prin Duhul Sfânt, este trimis pentru a chema o Mireasă din

17

această generaţie. Ea trebuie să-şi dea seama că nu ajunge o simplă mărturie despre Hristos. Ea trebuie să creadă făgăduinţele pentru această epocă, înainte ca acestea să poată fi descoperite. Credinţa adevărată se poate odihni numai pe făgăduinţele lui Dumnezeu. Cu toţii cunoaştem versetul care spune că Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire. Dar înainte ca Avraam să poată să creadă, Dumnezeu i-a dat o făgăduinţă, astfel ca credinţa lui să poată să aibă un sprijin. Domnul i-a făgăduit că va izbăvi sămânţa lui Avraam cu un braţ puternic, după ce ei fuseseră patru sute de ani într-o ţară străină. Poate că odată cu trecerea timpului copiii lui Israel uitaseră această făgăduinţă, dar Dumnezeu îşi aduce aminte de fiecare făgăduinţă pe care a făcut-o. El a auzit strigătul poporului Său, a văzut durerile lor şi i s-a arătat lui Moise, prorocul Său, şi l-a însărcinat să-i elibereze pe copiii lui Israel. De fiecare dată când soseşte timpul împlinirii făgăduinţelor lui Dumnezeu, noi putem fi siguri că El lucrează tainic pentru a împlini supranaturalul şi face semne şi minuni în mijlocul acelora care cred făgăduinţele Lui. Au existat făgăduinţe pentru începutul Bisericii nou testamentare: prorocul Isaia şi Maleahi au prezis slujba lui Ioan botezătorul în Isaia 40 şi Mal. 3. El a fost un proroc făgăduit care urma să-L prezinte pe Mesia. Noi trăim în timpul sfârşitului. Deci să ne uităm la făgăduinţele pentru a doua venire a lui Hristos. Prorocul Maleahi a prezis slujba asemănătoare cu aceea pe care a avut-o Ilie. El urma să vină înaintea zilei celei mari şi înfricoşate a Domnului. Isus însuşi a făgăduit că va veni Ilie şi va reaşeza toate lucrurile. El nu vorbea despre Ioan botezătorul. Despre acesta şi despre slujba lui, Isus a spus „Ilie a şi venit”. Noi trebuie să cercetăm Scripturile ca să aflăm ce a fost făgăduit pentru timpul nostru. Domnul a făgăduit să reaşeze toate lucrurile. El şi-a

18

împlinit făgăduinţa şi a trimis prorocul făgăduit cu Cuvântul făgăduit pentru acest ceas. Aşa cum Pavel a vorbit aleşilor din timpul lui, la fel şi mesajul timpului de sfârşit se adresează şi este înţeles numai de cei aleşi de Dumnezeul Atotputernic pentru a fi în Mireasa lui Isus Hristos. Evanghelia se predică în toată lumea, tuturor neamurilor, dar Dumnezeu a trimis şi un mesager făgăduit cu AŞA VORBEŞTE DOMNUL din Cuvântul Său făgăduit. El arată aleşilor lui Dumnezeu făgăduinţele din Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. În zilele lui Moise copiii lui Israel s-au adunat în jurul manifestării supranaturale a Dumnezeului Atotputernic, când El şi-a împlinit Cuvântul Său făgăduit. Când a venit Ioan botezătorul cu un mesaj „din cer”, aleşii lui Dumnezeu s-au strâns în jurul lui ca să audă Cuvântul făgăduit pentru timpul lor. Aşa a fost de-a lungul generaţiilor, ori de câte ori s-a ridicat un proroc adevărat al lui Dumnezeu cu o slujbă dată de Dumnezeu , vestind făgăduinţele făcute de Domnul. Noi trăim încă în zile biblice. Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci. El nu se schimbă niciodată. Cuvântul său făgăduit pentru ceasul acesta a fost adus de către vasul Său ales, îngerul-mesager al acestei epoci a bisericii. Mireasa este chemată afară din toate organizaţiile şi denominaţiile, din toate crezurile şi dogmele omeneşti, ca să se alinieze la Cuvântul făgăduit al lui Dumnezeu, să fie îmbrăcată în haine de nuntă şi să ajungă desăvârşită în chipul binecuvântat al lui Isus Hristos, Mirele. Ca şi Isaac, noi suntem copii ai făgăduinţei. Noi am îmbrăţişat Cuvântul făgăduit al lui Dumnezeu, astfel că fiecare făgăduinţă pe care ne-a făcut-o se poate împlini în vieţile noastre şi în mijlocul nostru. Dragi prieteni, acesta nu este un joc de cuvinte. Acesta este adevărul Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu. Nu toţi cei ce spun „Doamne, Doamne” vor intra în cer, ci aceia care recunosc şi împlinesc voia lui Dumnezeu. Aceste ultime câteva

19

clipe ale timpului sunt prea scumpe pentru a fi irosite. Fie ca noi să răscumpărăm vremea şi să folosim doctoria pentru ochi ca să putem vedea Cuvântul făgăduit al lui Dumnezeu. Maria a crezut Cuvântul făgăduit pentru timpul ei. Apostolii l-au crezut pe cel din timpul lor. Fie ca noi să recunoaştem ziua şi ceasul nostru ca să putem primi binecuvântările Dumnezeului Atotputernic şi să moştenim tot ceea ce a pregătit El pentru noi. Să ne rugăm: Tată ceresc, mă rog pentru toţi aceia care ne ascultă. Deschide-le ochii pentru făgăduinţele Tale şi împlineşte-le în viaţa fiecăruia personal. Doamne Dumnezeule, fie ca noi să nu credem numai cea ce ai vorbit Israelului, sau numai ceea ce ai spus în vremile trecute. Tu eşti Dumnezeul prezent întotdeauna, care-şi face de cunoscut Cuvântul. Tu Îţi împlineşti toate făgăduinţele la vremea potrivită. Harul şi mila Ta să fie cu toţi copiii Tăi de pretutindeni. Ei să fie părtaşi naturii dumnezeieşti şi să scape de osânda care va veni în curând peste acest pământ. Fie ca ei toţi să creadă şi să aibă parte de împlinirea Cuvântului Tău făgăduit pentru timpul acesta. Mă rog toate acestea în Numele scump al Domnului Isus Hristos. Amin.

20

Nr. 5 A fi răpit în Duhul Dumnezeu este Unul Legământul lui Dumnezeu Dragi prieteni în Hristos, vă salut în Numele scump al Domnului Isus Hristos. Suntem recunoscători pentru scrisorile pe care le-am primit de la prieteni din toată lumea, care sunt binecuvântaţi prin emisiunile noastre în limba engleză. Sunt foarte recunoscător Dumnezeului Atotputernic pentru şansele pe care ni le-a dat de a aduce la cunoştinţa copiilor Săi mesajul acestui ceas. Azi am vrea să continuăm studiul nostru biblic cu cartea Apocalipsei. Lui Ioan i s-a dat o vedere profetică asupra celor şapte epoci ale bisericii care se află în Apoc. cap. 2-3. Apoi el a fost răpit în Duhul ca să vadă lucrurile ce aveau să urmeze. Vă rog deschideţi cu mine la Apoc. 4:1: „După aceste lucruri, m-am uitat, şi iată că o uşă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbiţe, şi care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici, şi-ţi voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!” acelaşi glas pe care l-a auzit Ioan la începutul vedeniilor sale pe insula Patmos, i-a vorbit pe parcursul întregii cărţi a Apocalipsei. Exprimarea „Suie-te aici” nu se referă la răpirea lui Ioan sau a Bisericii la ospăţul de nuntă al Mielului. Ioan a fost răpit în Duhul în ceruri ca să vadă lucrurile care urmau să se întâmple în viitor. Ori de câte ori prorocii din vechime aveau vedenii, ei erau răpiţi în Duhul ca să vadă evenimentele ce urmau să aibă loc. Ezechiel mărturiseşte în cap. 1 „sau deschis cerurile, şi am avut vedenii dumnezeieşti”. În v. 26 Îl descrie pe Acela pe care l-a văzut pe scaunul de domnie. Descrierea făcută de el este asemănătoare cu ceea ce a văzut Ioan în Noul Testament. „Numaidecât am fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun

21

de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva.” Aici nu ne ocupăm cu vedeniile despre care vorbesc oamenii deseori. Acestea sunt vedenii date de Dumnezeul Atotputernic atunci când prorocii sau apostolii aceia au fost răpiţi în Duhul. Ei L-au văzut pe Domnul ca un singur Dumnezeu. Cu toţii ştim că Dumnezeu s-a fost descoperit ca Tată, Fiu şi Duh sfânt. Mintea firească se aşteaptă să vadă în ceruri trei persoane. Dar oricine este răpit în Duhul va vedea pe Unul singur pe scaunul de domnie. Ioan n-a văzut doi sau trei, ci Unul singur. La fel şi prorocul Ezechiel. Când vom ajunge în cer Îl vom vedea pe Acela care ne-a iubit şi ne-a răscumpărat cu sângele Său scump. Deşi Dumnezeu s-a descoperit ca Tată, Fiu şi Duh Sfânt, El rămâne singurul Dumnezeu veşnic. Acei bărbaţi ai lui Dumnezeu nu erau teologi care să vorbească din înţelegerea lor sau din ceea ce au învăţat – ei erau proroci şi apostoli care au fost răpiţi în Duhul lui Dumnezeu ca să vadă vedenii şi să primească descoperiri ce ţineau de planul de mântuire. Astfel de vedenii sunt adevărate întotdeauna. Fratele Branham, care a văzut multe vedenii, a putut spune cu siguranţă că nici una dintre ele nu a dat vreodată greş. Duhul lui Dumnezeu este Duhul Adevărului. Ceea ce arată El nu poate da greş niciodată. Să nu se creadă că fiecare credincios va avea astfel de experienţe cu Dumnezeu în fiecare zi! Domnul Îşi alege slujitorii Săi pentru o astfel de slujbă. Dar fiecare credincios trebuie să fie născut din nou şi umplut cu Duhul Sfânt. În cer s-a deschis o uşă şi lui Ioan i s-a spus: „Suie-te aici, şi-ţi voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri.” El a fost răpit imediat în Duhul. El nu a văzut numai cele şapte mesaje profetice pentru biserică, ci a văzut decursul întregului plan de mântuire. Noi trăim acum în momentele decisive ale timpului, în care toate lucrurile ajung la deznodământ. O pare din

22

lucrurile care erau la viitor atunci când le-a văzut Ioan, s-au împlinit în decursul istoriei. Multe prorocii se împlinesc acum în această ultimă epocă. Lucrurile care atunci erau la viitor sunt acum prezente. Este timpul ca noi să recunoaştem împlinirea Cuvântului profetic prezis pentru timpul nostru. Ceea ce a fost ascuns de-a lungul anilor este descoperit acum poporului Său. Conform Scripturii, taina lui Dumnezeu se apropie de sfârşit acum, după cum a vestit El robilor Săi, prorocilor. Tot ceea ce au văzut prorocii lui Dumnezeu este adevărat pentru totdeauna. Orice interpretare contrară, nu provine din aceeaşi sursă dumnezeiască. Prorocii nu au răstălmăcit niciodată Cuvântul lui Dumnezeu. Ei l-au vorbit prin descoperire divină. Prorocul Mica a spus: „Viu este Domnul că voi vesti ce va spune Dumnezeul meu.” 2 Cro. 18:13. „Ascultaţi dar cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Său de domnie, şi toată oastea cerurilor stând la dreapta şi la stânga Lui.” Vers. 18. Când prorocul Ezechiel şi Ioan L-au văzut pe Domnul în toată slava Lui, amândoi au căzut cu faţa la pământ ca şi morţi. Prietene, dacă aceşti oameni ai lui Dumnezeu care au fost răpiţi în Duhul au avut o asemenea reacţie, cum vei sta tu când Îl vei auzi pe EL vorbindu-ţi la judecată? Aceşti bărbaţi au auzit glasul iubitor al Domnului lor: „Nu te teme.” Prorocii erau în Duhul şi Duhul era în ei. Ei erau purtătorii de cuvânt ai lui Dumnezeu. Acelaşi Duh trebuie să fie în noi dacă vrem să înţelegem tainele lui Dumnezeu. El trebuie să vorbească şi să descopere, iar noi toţi trebuie să ieşim din răstălmăcirile şi înţelegerile fireşti ale Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu, şi să fim găsiţi în Duhul, căci Domnul ne-a vorbit cu adevărat în aceste zile de pe urmă. Acei bărbaţi ai lui Dumnezeu nu-şi imaginau şi nu bănuiau despre Domnul sau despre chipul Lui. Ei au fost capabili să-L descrie pe deplin, după cum citim: „şi

23

scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smarald la vedere.” Aşa este cu mântuirea noastră: noi nu putem să ne gândim că vom aluneca cumva în ceruri. Biblia spune în 2 Pet. 1:10 „De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.” Dumnezeu a făcut un legământ cu noi. Ioan L-a văzut cu un curcubeu în jurul scaunului de domnie. Curcubeul ne aminteşte de legământul făcut după potop. El a făcut un legământ în Vechiul Testament dar a făcut unul şi în Noul Testament. El dă făgăduinţe în Vechiul Testament şi le împlineşte în Noul Testament. După ce copiii lui Israel au fost scoşi din robie şi au văzut supranaturalul conform făgăduinţei, Domnul le-a dat Cuvântul legământului Său. Moise „a luat cartea legământului, şi a citit-o în faţa poporului. Ei au zis: „Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul.” Moise a luat sângele, şi a stropit poporul, zicând: „Iată sângele legământului, pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte.” Exod. 24:6-7. Un legământ este o înţelegere, un contract între două părţi. Domnul Dumnezeu a făcut o înţelegere cu copiii lui Israel, de aceea a făcut un legământ cu ei. În Noul Testament El a făcut un legământ cu cei ce sunt răscumpăraţi prin sângele Mielului. Isus Hristos, Domnul nostru, a spus în Marcu 14:24: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi.” După ce Moise a citit poporului cuvintele legământului, ei au spus că vor asculta şi vor face tot ce a cerut Domnul. După aceea el a stropit poporul cu sângele legământului. La fel şi credincioşii Noului Testament trebuie să asculte toate cuvintele legământului dacă vor să fie sub sângele legământului. Un testament este ultima dorinţă a unei persoane, făcut cu aceia care urmează să moştenească toată averea. Pe crucea de pe Golgota Isus Hristos a răscumpărat totul

24

pentru noi. Noi trebuie să credem fiecare cuvânt, fiecare făgăduinţă pe care ne-a făcut-o El. Dragi fraţi şi surori în Hristos, aţi fost voi în Duhul în aşa fel încât să fiţi în stare să primiţi descoperirea lui Dumnezeu pe care a arătat-o El slujitorilor şi prorocilor Săi? Noi suntem recunoscători Dumnezeului Atotputernic pentru trimiterea slujitorilor şi prorocilor Săi. Ei au avut parte de ceea ce a făcut Dumnezeu şi numele lor sunt scrise în Biblie. Noi nu ezităm să mărturisim că acelaşi Dumnezeu din Vechiul şi din Noul Testament şi-a adus în această generaţie Cuvântul făgăduit prin slujba slujitorului şi prorocului Său, William Branham. Mie nu mi-e ruşine de alegerea lui Dumnezeu din timpul nostru. Fie ca noi să auzim glasul lui Dumnezeu în timpul nostru, şi să fim în Duhul ca să vedem împlinirea lucrurilor. Să ne rugăm: Tată ceresc, Îţi mulţumesc pentru această şansă de a vorbi copiilor Tăi din toată lumea. Binecuvântează-i pe fiecare cu înţelegerea tuturor cuvintelor legământului. Fie ca ei să aplice sângele, Cuvântul şi Duhul în viaţa lor. Fie ca ei să-şi dea seama că Tu le-ai dat semnul. Binecuvântează pe fiecare, te rog în Numele Sfânt al lui Isus. Amin. Nr. 6 Învierea Dragi prieteni în Hristos, azi aş vrea să vă salut în Numele scump al lui Isus. Este privilegiul meu să vă vorbesc despre Cuvântul sfânt al Dumnezeului Atotputernic. Aceasta este ziua când creştinătatea comemorează cea mai mare biruinţă din toate veacurile: învierea slăvită a Domnului Isus Hristos. El nu a purtat doar păcatele noastre, bolile noastre, şi ne-a răscumpărat prin sângele Său sfânt şi scump, ci când trupul Său era în mormânt El a coborât în locurile de jos

25

şi a biruit moartea, iadul şi pe Diavolul. El a înviat a treia zi, după Scripturi, şi după aceea s-a arătat persoanelor individuale sau grupurilor. După aceea a rămas 40 de zile cu ucenicii Săi. (Fapte 1). „După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.” Fapte 1:3. Pentru că El trăieşte, vom trăi şi noi. El a făgăduit că ne va trimite Mângâietorul, când a spus: „Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” Întregul plan de mântuire se împlineşte conform Cuvântului lui Dumnezeu făgăduit. Nici o putere nu se poate împotrivi scopului Său. Isus Hristos este Biruitorul cel Tare care a învins toate puterile duşmanului prin moartea Lui de pe crucea Golgotei. Pavel o exprimă în aceste cuvinte: „A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi lea făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.” Col. 2:15. Nu a fost numai o predare parţială a duşmanului, ci a fost o biruinţă totală a Domnului Isus Hristos. Pentru că biruinţa a fost a Lui, noi am primit putere să biruim în lupta noastră spirituală care nu este împotriva cărnii şi a sângelui, „ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” Efes. 6:12. Noi vestim acum biruinţa şi posedăm făgăduinţelor Dumnezeului Atotputernic. Păcătoşii încă mai pot veni să creadă în mântuirea făgăduită pentru sufletul lor. Bolnavii încă mai pot să creadă în Cuvântul făgăduit pentru vindecarea lor, pentru că El a purtat bolile noastre, păcatele noastre şi durerile noastre. Dacă noi avem poziţia corectă faţă de orice făgăduinţă a lui Dumnezeu şi o pretindem prin Isus Hristos Domnul, vom fi mai mult decât biruitori şi vom intra în posesia ei. Duşmanul, păcatul şi boala, toate acestea au fost biruite

26

dar acum trebuie ca noi să ne biruim pe noi înşine, necredinţa noastră, şi să pretindem biruinţa asupra tuturor acestor lucruri, în Isus Hristos, Domnul nostru. Învierea lui Isus Hristos nu este ceva ce trebuie comemorat, ci este ceva ce trebuie trăit. Pentru că El a înviat, noi suntem înviaţi cu El. Scriptura o spune clar că noi eram în Hristos, am murit cu El, am fost îngropaţi cu El, am înviat cu El la o viaţă nouă. Cei care au crezut în făgăduinţele lui Dumnezeu în Noul Testament şi în Vechiul Testament au avut cele mai glorioase biruinţe pentru că Dumnezeu este cu aceia care-şi pun încrederea în El şi cred Cuvântul Său. Despre Isus Hristos Domnul nostru a fost prorocit în Psalmul 16:10 „Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.” Din pricina acelui cuvânt, Isus Hristos a înviat înainte ca putrezirea să înceapă. Scriptura trebuia să fie împlinită. Noi avem făgăduinţa că vom fi ca El atunci când putrezirea se va îmbrăca în neputrezire şi ce este muritor se va îmbrăca în nemurire. „Când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!” 1 Cor. 15:54-56. Noi n-avem de ce să ne îngrijorăm. Noi credem Cuvântul lui Dumnezeu făgăduit. La sfârşitul călătoriei noastre vom spune cum este scris în 1 Împ. 8:56: „Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate făgăduinţele Lui! Din toate bunele cuvinte pe care le rostise prin robul Său Moise, nici unul n-a rămas neîmplinit.” Noi suntem mulţumitori şi mărturisim că toate

27

făgăduinţele lui Dumnezeu sunt „Da şi Amin” prin Isus Hristos. Cu toţii suntem cuprinşi în făgăduinţele lui Dumnezeu. După ce Petru şi cei 120 au experimentat făgăduinţa făcută de Domnul Isus Hristos, apostolul s-a ridicat şi a vestit împlinirea prorociei lui Ioel: „Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel:… făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” Drag prieten, îţi dai seama că tu şi eu suntem incluşi în această făgăduinţă? Noi toţi putem trăi revărsarea Duhului Sfânt aşa cum a trăit-o biserica primară la Rusalii. Noi avem făgăduinţa că vom fi reaşezaţi în starea în care a fost Biserica la început. Toate învăţăturile şi practicile bisericii primare trebuie reaşezate înainte de a doua venire a lui Hristos. Prorocul Ioel a prezis reaşezarea. În Mal. 4:5-6 citim despre aceasta, şi Isus a confirmat această prorocie în Mat. 17:11, când a spus că această reaşezare urma să aibă loc prin prorocul Ilie. Apoc. 10:7 spune desluşit că taina lui Dumnezeu urma să se încheie în zilele glasului celui de-al şaptelea înger. În transmisiunile precedente am văzut că fiecare epocă a bisericii a avut un înger-mesager. Noi trăim în clipele de final ale timpului, la sfârşitul epocii Laodicea. Fără îndoială că această făgăduinţă trebuie să se împlinească în timpul slujbei prorocului rânduit de Dumnezeu pentru această generaţie. Celor care trăiesc în momentul revenirii lui Hristos li s-a făgăduit că nu vor vedea moartea, ci vor fi schimbaţi într-o clipeală de ochi. Celor ce au adormit în Hristos li s-a făgăduit că vor învia mai întâi şi apoi împreună vom fi răpiţi şi-L vom întâlni pe Domnul în văzduh, conform făgăduinţei. Sunt atâtea făgăduinţe în Cuvântul lui Dumnezeu, în care trebuie ancorată credinţa noastră. Noi ca sămânţa făgăduită a lui Avraam, trebuie să credem Cuvântul făgăduit al lui Dumnezeu ca să putem vedea Cuvântul legitimat în

28

vieţile noastre. Înainte ca un păcătos să poată experimenta mântuirea El trebuie să creadă în Hristos, Mântuitorul, şi să creadă făgăduinţele date păcătoşilor. Cei ce vor să aibă parte de reaşezare, trebuie să creadă în Isus Hristos şi să creadă că este dată o asemenea făgăduinţă. Bolnavii trebuie să creadă că Isus Hristos este Vindecătorul lor şi să primească Cuvântul făgăduit pentru vindecarea lor. Poporul lui Dumnezeu doreşte să aibă parte de răpire, dar mai întâi ei trebuie să creadă în Domnul Isus Hristos care li s-a descoperit ca Fiul omului aducând Cuvântul profetic pentru această epocă. El dat o ultimă chemare pentru cei ce vor ieşi din toate crezurile omeneşti şi din toate organizaţiile, după ce au auzit glasul Lui. Mai întâi ei trebuie să se despartă de toată necredinţa şi de lucrurile care nu corespund cu Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. Aşa cum verigile unui lanţ sunt legate una de alta, la fel sunt legate şi evenimentele biblice, de la Geneza la Apocalipsa. Biserica lui Isus Hristos ajunge acum la punctul culminant al istoriei sale. Dacă ratezi un eveniment, dacă treci pe lângă o făgăduinţă, ratezi totul . Dacă pierzi învierea, nu vei avea parte de răpire. Ai pierdut legătura cu următoarea lucrare a lui Dumnezeu. Nimic nu poate fi sărit, şi nu poţi face doi paşi deodată. Tu trebuie să vii pe calea stabilită de Dumnezeu, ca să primeşti credinţa de răpire, ca să reuşeşti şi să ai parte de răpire. Dragi fraţi şi surori în Hristos, într-un ceas atât de târziu se cuvine să ne rugăm ca niciodată înainte, şi să cerem lui Dumnezeu să ne arate întreg tabloul planului Său măreţ care se încheie în timpul nostru. Cei care au pierdut slujba lui Ioan botezătorul n-au recunoscut nici slujba Domnului Isus Hristos şi nici făgăduinţele pe care le-a împlinit Dumnezeu după aceea. Noi trebuie să fim legaţi de lucrarea continuă a Duhului Sfânt până ce ajungem la desăvârşire şi vom fi modelaţi în chipul binecuvântat al lui Isus Hristos.

29

Ziua biruinţei lui Hristos este ziua biruinţei pentru aceia pe care i-a răscumpărat El pe crucea Golgotei. El a biruit ca să facă din noi biruitori. El a înviat ca şi noi să putem învia. Pentru că El trăieşte, noi vom trăi pentru totdeauna cu El. Să ne rugăm: Tată ceresc, îţi mulţumim în Numele Domnului Isus Hristos pentru că ne-ai dat făgăduinţele Cuvântului Tău. Îţi mulţumim pentru nădejdea slăvită pe care o avem datorită biruinţei de pe crucea Golgotei şi datorită învierii lui Isus Hristos. Tată, fă ca ochii aleşilor să fie deschişi să vadă făgăduinţele din aceste momente de sfârşit al timpului, înainte ca mânia să fie turnată pe ste pământ. Dumnezeule, mă rog pentru bolnavi şi suferinzi, atinge-i acum şi dă-le o nouă nădejde şi încurajare. Mă rog totul în Numele Domnului Isus Hristos. Amin.

30