You are on page 1of 37

Caseta 4 – nr.

1
Cuvintele de neabătut ale făgăduinţei Sale - I

Dragi prieteni, aş vrea să vă salut din nou în Numele binecuvântat al lui Isus. De-a lungul călătoriilor mele prin lume, am fost abordat de către predicatori ai diferitelor denominaţiuni care m-au întrebat ce scop şi ce însemnătate are slujba fratelui Branham. Ei au auzit despre numeroasele evenimente supranaturale care au avut loc în viaţa şi în slujba lui. Sute de mii de oameni au fost binecuvântaţi. Pretutindeni sunt mulţi oameni care ascultă predicile înregistrate. Aş vrea ca toţi să ascultaţi o parte a predicii sale intitulată „Cuvintele de neabătut ale făgăduinţei Sale”. (HIS UNFAILING WORDS OF PROMISE - PHOENIX AZ 20.01.1964). Şi acum, fratele Branham: „Să deschidem acum Biblia la cartea sfântului Matei ca să luăm de acolo o temă. Să citim Matei 24, de la v. 32 la 35. „De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. Adevărat vă spun că, nu va trece neamul (generaţia) acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” Aş vrea să iau ca temă de aici „Cuvintele neabătute ale făgăduinţei Sale.” Credinţa noastră se întemeiază pe Cuvântul neabătut al făgăduinţei. De-a lungul vremurilor, omul şi-a pus încrederea în făgăduinţele lui Dumnezeu. Dacă vreodată în viaţa voastră aţi venit la o adunare de vindecare şi aţi vrut să fiţi cât se poate de atenţi, atunci eu vreau s-o faceţi acum. Noi vrem să-L 1

vedem pe Domnul proslăvit. Şi eu cred cu adevărat că fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu, fiecare făgăduinţă pe care a dat-o El este adevărată. Şi este pentru oricine o va accepta. Sunt însă unii care încearcă s-o accepte, şi nu pot. Sunt alţii care o pot accepta. Unii dintre ei o primesc aproape fără să încerce. Noi trebuie să predicăm că Evanghelia care vindecă este pentru toţi, deşi ştim că nu este. Este pentru toţi, dacă ei o pot accepta, însă noi ştim că nu toţi o pot primi. Eu vreau să fiu cât se poate de sincer cu voi. În acelaşi fel trebuie să predicăm mântuirea, să spunem că este pentru toţi, dar noi ştim că nu toţi o pot primi. Nu toţi oamenii pot să vadă aceste lucruri. Isus a spus: „Ferice de ochii voştri că văd, pentru că sunt mulţi care nu pot să înţeleagă.” Iar vindecarea divină este pentru oamenii care cred. Dar tu nu poţi să crezi până când nu este ceva în tine care să te facă să crezi. Şi apoi Isus a mai spus că dacă s-ar fi făcut în Sodoma şi Gomora lucrările făcute în Capernaum şi în cetăţile prin care a trecut El, acelea ar fi rămas în picioare până în ziua aceasta. Şi eu voi spune: dacă s-ar fi făcut în Sodoma lucrările puternice care s-au făcut în Phoenix, aceasta ar fi rămas până în ziua aceasta, şi nu ar fi ajuns pe fundul Mării Moarte. Toţi cei care sunt bolnavi năzuiesc spre aceasta. Dar dacă s-ar opri o clipă şi ar încerca să ia în considerare ce înseamnă Cuvântul…. Credinţa vine prin auzirea Cuvântului, a Cuvântului făgăduinţei. Dacă nu ai o făgăduinţă, atunci te aventurezi pe baza propriei tale credinţe. Dar dacă poţi lua o făgăduinţă a lui Dumnezeu, aceea este făgăduinţa lui Dumnezeu pentru tine. Femeia care a atins veşmântul Lui nu a avut nici 2

o făgăduinţă pentru aceasta. Dar credinţa ei fără o făgăduinţă i-a adus vindecarea. Dacă ea şi-a putut primi vindecarea prin credinţa ei, fără o făgăduinţă legată de ceea ce făcea ea, cu cât mai mult s-ar cuveni ca noi să ne primim vindecarea prin credinţa într-o făgăduinţă pe care Dumnezeu o manifestă şi o legitimează înaintea noastră, şi pe care ne-a adus-o prin Cuvântul Său, pe care L-a şi confirmat. Uitaţi-vă la aceşti nou născuţi pe care tocmai iam dedicat Domnului: amândoi sunt o minune de la Dumnezeu, care trece peste înţelegerea medicilor. Vedeţi? Gândiţi-vă numai la lucrurile care au fost făcute. Se uită Dumnezeu la faţa omului? Cu siguranţă că nu. Dacă îl vindecă pe unul, îl va vindeca şi pe celălalt. Trebuie să faceţi doar un lucru: să vă însuşiţi credinţa aceea. Şi credinţa aceea este ceva ce voi ştiţi, nu e ceva pe ghicite. Voi o ştiţi. Ceva s-a întâmplat. De-a lungul vremurilor oamenii s-au odihnit pe aceasta. Motivul pentru care am luat textul acesta de aici pentru aceste câteva minute, este pentru că El a spus „Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul Meu nu va trece.” Şi El a făgăduit aici: „Această generaţie nu va trece până ce nu vor fi împlinite toate aceste lucruri.” Dacă s-ar întâmpla să fie prezent aici vreun necredincios, aceasta ar fi una dintre cele mai mari pietre de poticnire peste care ar putea da. Ei cred că Isus s-a referit la generaţia căreia i se adresa. Acum, să clarificăm aceasta ca să trecem la subiect: ei I-au pus trei întrebări. Dacă observaţi, la începutul cap. 24 citim aceste cuvinte: „La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. 3

Dar Isus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.” El a şezut jos pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” Ei I-au pus trei întrebări şi El le-a răspuns după cum l-au întrebat: la trei întrebări. Vedeţi? Întâi „Când se vor întâmpla aceste lucruri – de nu va mai rămâne piatră peste piatră?” şi „Care va fi semnul venirii Tale?” şi „Al sfârşitului veacului acestuia?” S-au pus trei întrebări şi EL a răspuns la toate trei. Mari învăţaţi de astăzi aşează cuvintele Sale „Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat” undeva la o dată viitoare a venirii Domnului la sfârşitul lumii. Aceea s-a întâmplat însă în anul 70 d.C. când generalul roman Titus şi armata lui cea mare au venit acolo şi au înconjurat zidurile, după cum prorocise Isus: „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. Atunci, cei din Iudea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el.” Şi unii oameni încearcă să-şi susţină doctrina pe faptul că oamenii vor trăi încă în ceasuri ale sabatului – vor ţine zile de sabat, atunci când vine El. Dar dacă venirea este universală, nu poţi să ţii sabatul. Pentru că într-un loc este sabat, iar în alt loc este duminică. Deci nu este aşa. Păzirea sabatului a fost pentru un popor din pustie, nu pentru Biserica universală. Şi toate aceste lucruri diferite – ei se folosesc de acele texte biblice fără a avea Duhul Sfânt care să le aşeze corect şi să le arate cum stau lucrurile. 4

Dar, după umila mea părere, Isus a vorbit aici despre generaţia care a văzut smochinul înmugurind. Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, cunoaşteţi timpul…” Când veţi vedea toate aceste trei întrebări împlinite, atunci timpul este aproape. Generaţia care vede smochinul… Iar smochinul este întotdeauna Israelul. Şi când Israelul revine în ţara lui natală şi ajunge o naţiune, generaţia aceea nu va trece până ce nu se împlinesc toate aceste lucruri. Şi prieteni, tot ceea ce a spus El aici s-a împlinit; a rămas să mai aibă loc revenirea Lui. Israelul este în ţara sa. Este o naţiune proprie. Au moneda lor, steagul lor, sunt membri ai Naţiunilor Unite. Este o naţiune, pentru prima dată după circa 2500 de ani. Şi Isus a făgăduit că generaţia… Şi în Biblie o generaţie ţine 40 de ani. Patruzeci de ani din momentul în care Israelul a devenit o naţiune, undeva în perioada aceasta va veni El. Şi dacă este adevărat, atunci aceasta aduce venirea... Un alt lucru: pe pământ s-a întâmplat ceva la fiecare 2000 de ani. Politica şi celelalte n-au mai funcţionat, şi Dumnezeu a trebuit să trimită ajutor din cer. În primii 2000 de ani lumea a fost nimicită prin apă. În următorii 2000 de ani a venit Hristos; acum suntem în 1964, şi se spune că mai avem 17 ani până la aceasta. Vedeţi voi, acum timpul este la uşi. Următorul lucru este să veghem pentru venirea Domnului. Toate celelalte semne sunt în armonie cu aceasta. Deci, din acest motiv încerc eu în seara aceasta să-i fac pe oameni să rămână pe Cuvântul făgăduit. Rămâneţi exact pe ceea ce spune Cuvântul.” Dragi prieteni, noi trăim acum în generaţia aceea 5

despre care a vorbit Isus, în care se împlinesc toate prorociile care se referă la venirea Domnului. În aceste vremuri noi trebuie să avem acea credinţă care se odihneşte pe făgăduinţele lui Dumnezeu. De aceea este necesar ca noi să recunoaştem făgăduinţele legate de chemarea, pregătirea şi desăvârşirea Miresei lui Hristos. Cu voia Domnului, duminica viitoare vom asculta continuarea predicii fratelui Branham. Să ne rugăm: Tată ceresc, noi nu vrem să pierdem ziua aceea măreaţă spre care au privit de-a lungul vremilor toţi copiii tăi. Noi ştim că este la scurt timp înaintea noastră. Binecuvântează-Ţi poporul, o, Doamne, dă-i înţelegere ca să vadă prin descoperire divină ceea ce faci Tu acum. Mă rog toate acestea în Numele Scump al Domnului Isus Hristos. Amin.

6

Nr. 2
Cuvintele de neabătut ale făgăduinţei Sale - II

Dragi prieteni, vă salută fratele Frank, în Numele binecuvântat al lui Isus. Astăzi continuăm cu predica fratelui Branham - „Cuvintele de neabătut ale făgăduinţei Sale”. (HIS UNFAILING WORDS OF PROMISE - PHOENIX AZ 20.01.1964). Duminica viitoare voi difuza una dintre multele adunări de vindecare în care fratele Branham a fost folosit de Dumnezeu într-un mod deosebit, ca să se roage pentru bolnavi. Şi acum, fratele Branham: „Când eu am venit la Hristos am ştiut că trebuie să am o temelie pe care să stau. Eu am fost ordinat în biserica misionară baptistă. Apoi când am văzut că doctrina bisericii misionare baptiste era atât de contrară Scripturii, nu mi-am mai putut pune speranţa în învăţătura acestei biserici. M-am gândit apoi să merg în biserica mamei mele. Ea era metodistă. M-am gândit să merg acolo. Am găsit din nou acelaşi lucru. Am ştiut astfel că dacă Isus vine pentru metodişti, cu siguranţă El îi va lăsa jos pe baptişti. Dacă ar veni pentru baptişti, i-ar lăsa pe metodişti. Dar am găsit oameni cumsecade în ambele grupări. Şi am ştiut că dacă El va veni după o biserică, atunci după care va veni? Pentru că sunt nouă sute şi ceva de organizaţii diferite. El nu va judeca oamenii prin intermediul bisericii. El va judeca prin Isus Hristos. Şi Isus Hristos este Cuvântul. Sf. Ioan cap. 1 spune „La început era Cuvântul…” La început, înainte de fi Cuvântul, a fost un gând. „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” A fost numai Dumnezeu. Şi apoi, când Dumnezeu şi-a dat Cuvântul Său, a 7

spus ce va fi, a predestinat biserica Sa înaintea întemeierii lumii, să apară înaintea Lui fără pată sau zbârcitură, şi a început numărătoarea inversă. Şi aşa va fi, o Biserică slăvită, fără pată sau zbârcitură. Eu cred că noi toţi care suntem aici în seara aceasta suntem mădulare ale acelei Biserici. Este numai o singură modalitate de a intra în acea Biserică, şi aceasta nu se face prin nici o organizaţie. În această Biserică se intră prin naştere din nou. Şi voi spuneţi că credeţi acest lucru. Dacă este aşa, atunci veţi sublinia fiecare cuvânt al acestei Biblii cu un „Amin” – tot ce spune Biblia. Pentru că acesta (Cuvântul scris – n.tr.) este Hristos, iar voi sunteţi o parte din Hristos, iar Duhul Sfânt descoperă acest Adevăr. Fiecare epocă a avut partea ei din Cuvânt care trebuia să se împlinească. Dumnezeu trimite întotdeauna un proroc. Cuvântul vine la proroc, Cuvântul scris, deosebeşte gândurile inimii. Aţi observat? […pentru că acel Cuvânt al lui Dumnezeu deosebeşte gândul din inimă, prezice lucrurile.] Aţi văzut vreodată din dicţionarul ebraic ce înseamnă cuvântul „văzător”? Este cineva care are descoperirea Cuvântului scris. Şi cum este acesta legitimat, el anticipează lucrurile pe care le prevesteşte, şi acestea se împlinesc. Cum este aceasta în Scriptură? Este exact aşa. „Dacă va fi între voi cineva care este duhovnicesc sau proroc, Eu Domnul mă voi descoperi Lui, îi voi vorbi în vedenii. Şi dacă aceste lucruri se împlinesc, atunci este la lucru Dumnezeu. Dacă nu se împlinesc, atunci nu-l ascultaţi. Nu vă temeţi deloc de el, nu daţi atenţie lucrurilor spuse de el.” Dar Cuvântul lui Dumnezeu este întotdeauna corect. În acest mod trăgeau ei concluzia despre omul care vorbea - dacă el avea sau nu avea 8

descoperirea corectă a Cuvântului. Dacă era Cuvântul divin, însemna că Cuvântul Domnului venise la el. Noi stăm acum aici; noi ne punem încrederea în acest Cuvânt. Voi spuneţi: „Frate Branham, prorocii au fost în Vechiul Testament.” Dumnezeu a spus în Biblie, în Evrei 1: „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul.” Vedeţi, este vorba despre Isus Hristos. Şi Isus este Cuvântul. El îşi descoperă Cuvântul prin Isus Hristos. Cuvântul se descoperă. Face viu Cuvântul. În punctul acesta au dat greş oamenii în a-L recunoaşte. În felul acesta L-a recunoscut femeia de la fântână. Ea a ştiut repede. Imediat ce El i-a spus ceva despre ea, ea a spus: „Domnule, văd că eşti proroc. Noi ştim că vine Mesia. Şi când vine El, ne va spune aceste lucruri, ne va arăta toate lucrurile.” El a spus: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” Cum mai putea ea să nege afirmaţia Lui, când mai întâi avusese loc lucrarea? Mai întâi a fost legitimată lucrarea, şi anume că El era acel proroc. Sute de ani ei nu mai avuseseră proroci. Iar Omul acesta trebuia să fie proroc, şi se dovedea ca fiind acel Mesia făgăduit. Nu-i de mirare că acea femeie a putut alerga în oraş şi să spună „Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus ce am făcut. Nu este acesta chiar Mesia?” Noi credem că Dumnezeu, în epocile pentru care a dat o parte din Cuvântul Său, acel Cuvânt va fi descoperit în Adevărul Său. Va fi legitimat, pentru că Dumnezeu a făgăduit astfel. Şi acest lucru este adevărat întotdeauna. Noe… Oamenilor le-a fost greu să-l înţeleagă pe Noe în vremea lui. El l-a auzit pe Dumnezeu vorbind. El a ştiut că acesta era Cuvântul, căci el era prorocul lui 9

Dumnezeu. Dumnezeu l-a trimis înainte să vestească venirea unui potop. În vremuri de critică, el continua să construiască arca; pentru Noe nu conta câţi criticau. El era lumina acelui timp. El era Cuvântul lui Dumnezeu manifestat pentru timpul acela, pentru că Dumnezeu a nimicit oamenii. Moise - un teolog înalt, un om renumit, născut să fie proroc. Totuşi, cu toată teologia şi cunoştinţa lui teoretică despre Dumnezeu, el nu i-a putut elibera pe copiii lui Israel prin cunoştinţă. Vedeţi, prorocul nu se putea lua după cunoştinţă. El trebuia să meargă prin inspiraţie: inspiraţie. Şi când Cuvântul Domnului a venit la el în pustie într-un rug ce ardea, şi i-a vorbit şi i-a descoperit cuvântul pe care i-l vorbise lui Avraam… Ce a făcut EL? I-a arătat Cuvântul scris pentru ceasul acela, şi apoi l-a chemat pe Moise pentru lucrare. El se temea să încerce să elibereze Israelul cu ajutorul unei armate, şi acum merge acolo cu un toiag… Dumnezeu lucrează atât de tainic, încât pur şi simplu mintea firească este bulversată. Aceasta nu mai poate gândi. L-aţi observat vreodată pe Ioan botezătorul stând în apă, - el era un proroc, premergătorul, cel ce stătea între proroci şi Fiul lui Dumnezeu care trebuia să vină. Lui nu i-a fost teamă să spună oamenilor „Între voi este acum Cineva.” Gândiţi-vă numai ce siguranţă a avut. „Chiar acum este Unul între voi pe care nu-L cunoaşteţi. Eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei. El va fi Cel ce vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” El era atunci în mijlocul poporului. Ioan ştia că El trebuia să vină în generaţia lui, pentru că el îşi văzuse locul în Scriptură, văzuse Duhul lui Dumnezeu peste El. „Îmi voi trimite solul înaintea Feţei Mele ca să 10

pregătească calea.” Şi el a ştiut că venirea lui Mesia era aproape. Deci, în timp ce prorocul stătea în apă prorocind, Cuvântul a venit la el. Isus a fost Cuvântul. În felul acesta L-a cunoscut prorocul, pentru că era Cuvântul, cu semnul care-i fusese dat. „Eu Îl cunosc pentru că Cel care mi-a spus în pustie „Mergi şi botează cu apă” a spus „Acela peste care vei vedea Duhul coborânduse şi rămânând, El va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.”” Şi când a venit Cuvântul, semnul a venit cu Cuvântul în apă. Însuşi Isus când a venit, a ştiut că El era Cuvântul. Era absolut sigur de asta. Pentru că El, când avea numai 12 ani, era doar un băieţel, Îl vedem stând în Templu şi discutând cu preoţii. Cunoştinţa Lui depăşea tradiţiile lor, şi El îi învăţa pe ei. Şi când chiar mama Lui a venit şi i-a spus un cuvânt greşit, uitaţi-vă cum Cuvântul a corectat greşeala. Cuvântul corectează întotdeauna greşeala. Dacar putea oamenii să vadă în timpul acesta – Cuvântul corectează greşeala. Totul a devenit o greşeală. Dar Cuvântul lui Dumnezeu este ceea ce este corect. El a spus „Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul Meu nu va trece.” Şi Cuvântul care este prorocit pentru timpul acesta, corectează greşeala acestui timp. Înţelegeţi? Însuşi Cuvântul corectează greşeala. Oamenii din vremea aceasta spun: „O, să ne alăturăm. Să mergem în consiliu. Să facem toate aceste lucruri.” Aceasta este o greşeală. Şi Cuvântul se întoarce şi corectează acea greşeală făcându-se de cunoscut pe Sine, ceasul, şi timpul din acel ceas. Noi ştim că lucrurile acelea sunt adevărate. Acum, în următoarele zece minute, cu voia Domnului, vă voi da o mică mărturie personală. Dacă 11

nu greşesc, cred că fratele John Sharritt... Eu nu ştiu dacă el este în seara aceasta aici. Nu l-am văzut. El este un prieten foarte apropiat, un frate scump. El a fost cu mine la începutul lucrării. Câţi aţi fost aici când am venit pentru prima oară în Phoenix, acum 16 ani? Să vedem mâinile voastre. Uitaţi-vă numai, practic o treime din oameni. Câţi îşi mai aduc aminte cum atunci când mă rugam pentru bolnavi ei îşi puneau mâna în mâna mea şi li se spunea ce aveau? Câţi îşi mai aduc aminte? Şi câţi îşi mai amintesc că v-am spus că îngerul Domnului din Stâlpul de Foc care mi s-a arătat acolo, mi-a spus că dacă voi fi sincer se va întâmpla că voi cunoaşte chiar tainele inimii. Câţi îşi mai aduc aminte?” Dragi ascultători, cred că aţi fost binecuvântaţi prin această predică – unul dintre multele mesaje predicate de acest bărbat al lui Dumnezeu. Duminica viitoare mi-ar place să ascultaţi o parte a adunării de vindecare, pentru a fi martori la darul deosebit pe care i l-a dat Dumnezeu. Să ne rugăm: Tată ceresc, mă rog pentru toţi cei care tocmai au auzit această transmisiune. Fie ca ei să vadă deosebirea dintre o slujbă dată de Dumnezeu şi toate celelalte imitaţii. Fie ca ei să-şi dea seama că a fost un mesaj al restituirii, care a urmat trezirea de vindecare. Fii cu fiecare. Eu mă rog toate acestea în Numele scump al lui Isus. Amin. Nr. 3 Uniţi sub un singur Cap - I Salutări tuturor în Numele scump al lui Isus. Astăzi îl veţi auzi pe fratele Branham vorbind înaintea începerii unui serviciu de vindecare. Veţi auzi cum 12

oamenii au răspuns, şi sper că şi dvs. veţi răspunde Cuvântului şi Duhului lui Dumnezeu cu inima. Şi acum, fratele Branham: (predica „Uniţi sub un singur Cap” – MIDDLETOWN OH. Vineri 26.03.1958) „Cum ar trebui să ne purtăm noi? Ca fii şi fiice ale Împăratului, noi ar trebui să ne îmbrăcăm, să acţionăm, să trăim, să vorbim, să mărturisim ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Deşi suntem străini, suntem într-o ţară străină dintr-o lume muribundă, noi totuşi suntem fii şi fiice ale Împăratului, Iehova Dumnezeu. Ar trebui să fim de acord cu Cuvântul Său. Ar trebui să spunem „amin” Duhului Său. Ar trebui să ne unim împreună ca fraţi şi ca surori şi să ne purtăm ca fii şi fiice ale Împăratului. Oh, Doamne. Acest lucru este cam greu pentru un baptist. (să strige – n.tr.) Dar eu mă simt foarte bine acum. Cred că aş putea să strig. Dacă voi nu credeţi că baptiştii strigă, ar trebui să staţi pe lângă mine câteodată. Oh, eu mă simt bine, pentru că ştiu că Duhul Dumnezeului Celui Viu este aici. Tocmai am văzut întâmplându-se ceva ce mi-a aprins sufletul. Oh, binecuvântat să fie Numele Lui. Dumnezeu va avea o biserică… Aceasta nu este departe. Noi vom fi una. Scopul nostru va fi unul singur. Ca atunci când la zidirea Templului pietrele au fost aduse împreună şi timp de 40 de ani acolo nu s-a auzit sunet de ciocan. Dumnezeu ciopleşte dintre metodişti, baptişti, prezbiterieni, toate acele pietre, dar într-una din aceste zile Duhul Sfânt va veni, şi Piatra aceea din capul unghiului care a fost lepădată va merge împreună cu clădirea fără nici un zgomot. Se vor potrivi exact. Piatra care a fost lepădată este Piatra din capul unghiului. Voi, zidari ai acestor denominaţiuni, ţineţi minte acest lucru. Piatra lepădată este Piatra din capul 13

unghiului. În seara aceasta EL este aici. Eu Îl cred. Oh, ce minunat. Ce glorios. Eu ştiu că El este prezent. Oh, aş fi vrut ca şi voi să simţiţi ce simt eu. Poate par zăpăcit, dar nu sunt. Poate credeţi că nu ştiu ce-i cu mine, dar eu ştiu. Oh, este Duhul Dumnezeului celui viu. Eu pur şi simplu nu mai pot predica. Este pur şi simplu ceva – clopotele bucuriei sună în mine. Nu mi s-a mai întâmplat niciodată aşa. Eu ştiu că vine o vreme. Vine ceva ce se va întâmpla. Eu văd aceasta în viitorul apropiat – Duhul lui Dumnezeu revărsându-se proaspăt peste Biserica Lui – se va întâmpla ceva. Eu aud un freamăt în duzi. Ceva tocmai a vorbit inimii mele şi a spus: „Nu te teme, predicatorule. Într-una din aceste zile ei vor fi una. Ei vor crede.” S-ar putea să fie nevoie de prigoană pentru ca noi să fim aduşi împreună, dar Dumnezeu îşi va strânge Biserica împreună, sub un singur Cap – Hristos, la fel de sigur cum stau eu la acest amvon. Hristos va fi Capul. Capul nu va fi nici o denominaţiune. Hristos va fi capul fiecărui credincios. Aleluia. Nu vă speriaţi de „aleluia”. „Aleluia” înseamnă „laudă Dumnezeului nostru”. El merită toată lauda pe care I-o putem aduce. Da, domnule. Cu ceva timp în urmă predicam aici, şi o doamnă care aparţinea de un anumit cult religios a venit la mine şi a spus: -Frate Branham, în predicarea ta este numai un lucru care mie nu-mi place. -Oh, doamnă, cred că sunt o mulţime de lucruri. -Numai un singur lucru: tu te lauzi prea mult cu Isus.” -Doamnă, eu nu-L laud destul. Dacă aş avea zece mii de limbi, nu L-aş putea lăuda suficient. El este atât de adevărat.” -Dar tu încerci să-L faci divin. 14

-El este Divin. -El a fost numai un proroc. -Dacă El a fost doar un proroc, atunci este cel mai mare înşelător din lume. Dar El a fost mai mult decât un proroc. EL a fost Dumnezeul prorocilor. -Tu încerci să-L faci Dumnezeu. Ai spus că eşti fundamentalist. -Da, sunt. -Dacă eu îţi dovedesc cu ajutorul Bibliei că El a fost numai un om, vei accepta acest lucru? -Dacă Biblia spune aşa. -Ioan 11… Biblia spune că Isus a plâns atunci când s-a dus la mormântul lui Lazăr. -Acela este versetul tău? -Sigur că da. El nu putea să fie Dumnezeu şi să plângă. -Doamnă, argumentul dumitale este mai prăpădit ca supa făcută din umbră de pui mort de foame. La Dumnezeu asta nu ţine. Dumneata n-ai văzut că atunci când a plâns la mormântul lui Lazăr, era un om. Însă când Şi-a îndreptat umerii şi a spus „Lazăre, vino afară”, şi un om mort de patru zile a înviat, putrezirea şi-a cunoscut Stăpânul, şi un duh şi-a cunoscut Stăpânul. Şi un om mort de patru zile a stat pe picioarele sale. Acolo a fost mai mult decât un om. Acolo Dumnezeu vorbea printr-un om. El a fost şi om şi Dumnezeu. Acest lucru este adevărat. Când în noaptea aceea a coborât de pe munte înfometat, uitându-se în tufiş după ceva de mâncare, acolo era un om flămând. Dar când a luat cinci pâini şi doi peşti şi a hrănit cinci mii de inşi, acolo a fost mai mult decât un om. Da, a fost mai mult decât un om. El a fost un om în seara aceea pe mare, când a fost atât de obosit şi nu mai avea putere pentru că 15

toată ziua avusese vedenii şi vindecase bolnavii. El a fost un om obosit, întins acolo, atât de obosit că nici chiar valurile nu L-au trezit, atunci când zece mii de draci de pe mare au jurat să-L înece. Când era obosit, El a fost un om, dar când a pus piciorul pe vela corăbiei şi s-a uitat în sus şi a spus „Taci. Fără gură!” iar vânturile şi marea L-au ascultat, acolo a fost mai mult decât un om. Cu siguranţă că a fost mai mult decât un om. Eu vreau să fiu unit sub puterea Lui. Vreau să fiu unit în seara aceasta cu voi, bărbaţi şi femei, sub puterea Lui. El a strigat pe cruce „Tată, pentru ce M-ai părăsit?” El a murit ca un om. Dar în dimineaţa Paştelor, când a rupt sigiliul roman şi a rostogolit piatra şi a înviat triumfător, El a dovedit că era Dumnezeu. El a dat fiori inimilor. El arăta ca Dumnezeu. El lucra ca Dumnezeu. El este Dumnezeu. Acest lucru este adevărat. Nu-i de mirare că poetul a spus: „Trăind, El m-a iubit; murind, m-a mântuit; îngropat – mi-a luat păcatele; înviind, El a dăruit neprihănirea pentru totdeauna; într-o zi El vine. Oh, ce zi minunată!” Aşa este. Nu-i de mirare că oarba Fanny Crosby a putut să spună „Nu trece pe lângă mine, bunule Mântuitor. Ascultă-mi strigătul smerit; când îi chemi pe alţii, nu trece pe lângă mine. Tu eşti izvorul mângâierii mele, eşti mai mult decât viaţa pentru mine, pe cine am eu pe pământ în afară de Tine? Sau în ceruri pe cine am eu în afară de Tine?” Aşa este. „Pe această piatră voi zidi biserica Mea. Voi uni biserica Mea sub conducerea Duhului Sfânt, şi toate porţile locuinţei morţilor n-o vor birui.” Sigur. Amin. Sub Acesta vreau eu să fiu unit, sub puterea şi conducerea Duhului Sfânt ca să mărturisesc că fiecare 16

Cuvânt al lui Dumnezeu este adevărat. Amin. Eu cred că Dumnezeu poate electriza chiar acum pe aceşti oameni de aici pentru un serviciu de vindecare cum n-aţi mai văzut până acum, dacă noi credem. Eu cred că prezenţa Lui este aici. Împăratul – este un strigăt al Împăratului. Mulţi dintre voi, predicatori din denominaţiuni priviţi la acest grup care strigă şi ţipă, şi aveţi aceeaşi părere pe care a avut-o şi Balaam. Ei au greşit; asta-i drept. Şi voi aţi greşit, dar ştiţi cum să vă ascundeţi greşelile. Aşa este. Voi spuneţi: „O, acel predicator penticostal a fugit cu nevasta altui om.” La fel au făcut şi baptiştii şi prezbiterienii. Dar ziarele tac atunci când e vorba de ai voştri. Voi ştiţi, păcatele unora merg înainte, ale altora vin pe urmă. Mie daţi-mi puterea unită a Duhului Sfânt şi luaţi tot restul la o parte. Eu sunt de acord cu Eddie Perronett când a spus „Aclamaţi puterea Numelui lui Isus! Îngerii să se proştearnă; aduce-ţi diadema împărătească şi încoronaţi-L Domn al tuturor.” Amin. Sigur. Asta este. Asta este, fraţilor: uniţi sub un singur cap, Dumnezeu, o singură conducere, Duhul Sfânt, un singur ţel, Împărăţia lui Dumnezeu. Este El. Oh, ce glorios. Cât mi-ar plăcea să-L văd. Marea Lui putere este acum aici. Eu nici nu voi chema un rând de rugăciune. Dumnezeu vă va chema de pe această scenă. Eu cred că Împăratul este în această tabără. Balaam s-a uitat la moralitatea lor. Dar el nu a văzut şarpele de aramă şi stânca lovită. Acesta-i necazul cu bisericile de azi. Ele sunt tari la cerbice, netăiate împrejur la inimă şi la urechi. Ele nu văd acel Duh Sfânt care merge înaintea bisericii. Acolo unde este Dumnezeu, au loc semne supranaturale. Hristos, Capul Bisericii vrea să ne unească în 17

seara asta ca o singură inimă, un singur ţel. Voi toţi, baptişti, metodişti, prezbiterieni, penticostali, noi ar trebui să ne unim ca o singură inimă, ca o singură persoană, sub un singur Împărat, Dumnezeu, un singur domeniu, cerul. Toată Biserica Dumnezeului Celui viu, prezbiterieni, menoniţi, tot ce sunteţi voi, Dumnezeu ne doreşte. El este aici; Duhul Lui este aici. Fie ca El să vă dovedească în seara aceasta că eu v-am spus adevărul. Câţi oameni de aici sunt bolnavi? Ridicaţi mâinile. Bine, credeţi. Credeţi numai. Credeţi că Împăratul este în tabără. Credeţi că Hristosul cu rănile de la cuie, Duhul Lui este în tabără. Lăsaţi-L să intre în acel apartament mic al vostru în care El vrea să intre. Lăsaţi-L să intre şi să spună „Eu sunt Împăratul. Nu lua în seamă ce zice episcopul. Eu sunt Împăratul. Eu sunt Împăratul. Tu crede Cuvântul Meu. Eu sunt acelaşi Împărat care a umblat prin Galileea.” „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” El a răspuns: „Tu ai spus aşa.” Toţi cei care sunteţi bolnavi, credeţi acum. Să începem din partea asta. Voi cei de aici, care sunteţi bolnavi, Îl credeţi pe Dumnezeu? Credeţi că Isus a înviat din morţi? Aveţi credinţă acum; credeţi. Ce este cu femeia aceasta care stă cu capul aplecat la capătul rândului? Doamnă, aveţi un bilet de rugăciune? Nu aveţi? Îl credeţi pe Dumnezeu? Credeţi că El este Împăratul? Credeţi că Eu Îl reprezint pe El ca slujitor, aşa cum fac şi ceilalţi bărbaţi, aceşti predicatori? Eu nu sunt un predicator aşa cum ar trebui să fie un predicator - învăţat. Dar ştiu despre ce vorbesc. Eu am numai şapte clase primare, dar am învăţat bine. Poate că nu cunosc prea bine Cartea Lui, dar Îl cunosc bine pe Cel ce a scris-o. Acesta este lucrul principal. 18

Dacă eu Îl cunosc pe Autor, El Îşi va descoperi Cartea. Zici că nu ai bilet de rugăciune? Crezi tu că Dumnezeu îmi poate spune care este necazul tău? Dacă crezi, boala aceea de femei nu te va mai necăji niciodată. Crezi? Dacă primeşti, atunci ridică mâna. Cel din spatele tău este soţul tău. Aşa este. Voi sunteţi soţ şi soţie. Eu nu vă cunosc, nu v-am mai văzut. Dacă este aşa, atunci ridică mâna, domnule. Îl crezi pe Dumnezeu? Crezi că ce-ţi spun eu este adevărul? Tu ai o boală de stomac. Dacă este aşa, ridicaţi-vă mâinile amândoi şi mişcaţi-le. Ce este aceasta? Împăratul este în tabără.” Dragi prieteni, îmi pare rău că serviciul de vindecare trebuie întrerupt în acest punct. Dar duminica viitoare veţi avea o mare surpriză, când vom continua cu acest rând de vindecare. Voi ar trebui să fiţi mai interesaţi să ştiţi despre lucrurile făcute de Dumnezeu în această generaţie. Să ne rugăm: Tată ceresc, încredinţez în mâinile Tale toate aceste lucruri. Te rog să lucrezi după plăcerea Ta cu toţi copiii Tăi şi să-i binecuvântezi într-un mod puternic. Căci eu o cer în Numele Sfânt al lui Isus. Amin.

19

Nr. 4 Uniţi sub un singur Cap - II Dragi prieteni în Hristos, vă aduc salutări din partea multor creştini din întreaga lume, care se bucură de mesajele fratelui Branham pentru că au recunoscut timpul împlinirii prorociei biblice. Astăzi vom continua cu serviciul remarcabil de vindecare, al fratelui Branham. Să nu vă sperie strigătele şi bucuria celor care au fost prezenţi în adunare. Eu sunt sigur că dacă aţi fi fost acolo aţi fi strigat împreună cu ei, pentru că acolo a fost prezent Împăratul împăraţilor, şi El descoperea gândurile din inimile oamenilor şi confirma Cuvântul lui Dumnezeu prin semnele care-l însoţeau. Acum, fratele Branham: „Împăratul este în tabără. De ce? El a spus: „Aceste lucrări pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” Voi cei din partea aceasta, credeţi? Cei de la balcoane, credeţi şi voi? Aveţi credinţă în Dumnezeu. Bărbatul care stă acolo, descheiat la gulerul cămăşii, chiar acolo pe rândul acesta. Domnule, crezi tu? Da, domnule. Tu Îl lăudai pe Dumnezeu. Eu cred că eşti un om cinstit. Voi vedea dacă Dumnezeu va vorbi. Judecă tu singur. Tu te rogi... Tu te rogi pentru problemele pe care le ai cu nasul. Tu ai nişte excrescenţe în nas. Ridică-ţi mâna, dacă este aşa. Eu nu te cunosc, nu-i aşa? Mişcă-ţi mâna. Bine. Acum dute, şi fii vindecat. Domnul care stă lângă el - ce ai crezut despre aceasta? Am văzut că te uitai la el foarte atent. Apoi ţiai aplecat capul ca să te rogi. Aşa-i că noi nu ne cunoaştem? Bine. Tu, care stai pe rândul al doilea, tu nu doreşti rugăciune pentru tine. Tu doreşti rugăciune pentru altcineva. Persoana respectivă nu este aici. Crezi tu că Dumnezeu îmi va spune despre cine este 20

vorba? Vei crede tu că Împăratul a fost în tabără, şi că I-ai atins hainele? Tu ştii că te atingi de Ceva. Tu te rogi pentru soţia ta. Ea are tensiune. Exact aşa este. Dacă e adevărat, ridică-ţi mâna. Bine. Primeşte-o. Crede-o. „Puteţi primi ceea ce cereţi, dacă credeţi.” Oh, ce minunat. Toţi care sunteţi aici, indiferent unde sunteţi, începeţi să credeţi. Împăratul este în tabără, Duhul lui Dumnezeu. Eu pot să spun numai ce îmi arată El. Isus a spus: „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” Ce spune Biblia? Femeia s-a atins de haina Lui. Ea a mers şi a spus altora: „Atingeţi-vă de haina Lui.” El s-a întors şi a văzut cine era. El nu a ştiut cine L-a atins, dar a ştiut care era necazul ei şi i-a spus că e vindecată. Biblia spune că El este acelaşi, ieri, şi azi şi în veci. Dacă voi puteţi să credeţi… El este marele EU SUNT. Acolo este un bărbat scund care se scarpină la ureche, şi se uită la mine. Ce crezi tu, domnule? Crezi tu? Crezi tu că eu sunt slujitorul Lui? Domnule, Lumina este deasupra ta. Dacă Dumnezeu îmi va descoperi care este necazul tău, vei crede tu că eu sunt slujitorul Lui? Ridică-te în picioare. Dacă vei asculta o clipă, nu vei mai avea probleme cu auzul. Tu n-ai probleme numai cu auzul... Mă auzi acum? Tu ai şi astm, tuşeşti, nu-i aşa? Şi asta îţi agită inima. Tu nu eşti din acest oraş. Nu eşti de aici. Nu eşti din oraşul acesta. Eşti din alt oraş. Aşa este. Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Crezi tu că Dumnezeu te va vindeca? Vino aici. Aplecaţi-vă capetele. Dumnezeule veşnic şi binecuvântat, noi nu cerem minuni. Noi cerem îndurare. Îndură-te de omul acesta. Îndepărtează-l pe duşman de la el. Scoate din el duhul surd, ca el să poată să audă, spre slava lui Dumnezeu, în Numele lui 21

Isus. Fiecare cap să fie aplecat. De cât timp eşti în starea asta? Crezi tu că Dumnezeu te poate vindeca? El a făcut-o deja. Eu nu fac decât s-o spun. Acum eşti bine. Acum vreau să te întorci în Franklin, Ohio, de unde ai venit, domnule Wesley Miller. Aşa te cheamă. Tu ţi-ai primit auzul. Tu eşti vindecat. Nu mai ai astm. Du-te, bucură-te şi fii fericit. Dumnezeu să te binecuvânteze. El poate să audă şi o şoaptă. O, ce minunat... Tu, cea care stai lângă el, ce crezi? Crezi tu din toată inima? Da, tu ai probleme cu rinichii şi cu inima. Şi tu eşti din Franklin. Bine, doamnă Baker, ridică-te în picioare şi fii vindecată, în Numele Domnului Isus. Dacă credeţi, toate lucrurile sunt posibile. Credeţi? Aveţi credinţă în Dumnezeu. El este aici. El este Minunat. El este Mare. El este Puternic. Eu văd o doamnă care stă la capătul rândului, cu batista ridicată, uitându-se aici. Lumina este deasupra femeii. Doamnă, crezi tu? Nu-i aşa că noi nu ne cunoaştem? Tu ai probleme cu vezica biliară. Aşa este. Nici tu nu eşti din oraşul acesta. Eşti din Hamilton, Ohio. Te cheamă Henderson. Dacă este aşa, ridică-te în picioare. Acum întoarce-te acasă şi fii vindecată, în Numele lui Isus Hristos. Aveţi credinţă Dumnezeu. Doamna care stă în spatele ei, şi plânge şi-şi şterge nasul cu batista, ce crezi tu? Îl crezi tu pe Dumnezeu? Da? Atunci tu te-ai atins de Ceva. Ai bilet pentru rugăciune? Nu. Nu ai nevoie. Crezi tu că suferinţa aceea intestinală te-a părăsit? Dacă tu crezi, atunci fă semn cu mâna. Bine, atunci poţi să mergi şi să fii vindecată. Eu vă provoc să credeţi. Aleluia! Dacă puteţi să credeţi... Ce crezi tu, femeia care stai aici şi te-ai uitat la mine, cu batista în mână... Nu-i aşa că ai probleme cu 22

inima? Tu eşti din Lebanon, Ohio. Maria, dacă tu crezi, poţi să mergi acasă vindecată. Ridică-te în picioare, Maria, ca să ştie oamenii cine eşti. Bine. Dumnezeu să te binecuvânteze. Haideţi să spunem „Slavă lui Dumnezeu”, dacă voi credeţi. Doamna aceasta care stă aici, tu ai probleme cu nervii – femeia care stă aici şi se şterge la ochi. Crezi tu că Dumnezeu te va vindeca de nervozitatea aceea? Dacă tu crezi, poţi să primeşti vindecarea. Pune-ţi mâna peste doamna de lângă tine, cât timp Duhul Sfânt este aproape de ea acolo. Ea are diabet. Doamnă, dacă este aşa, ridică-ţi mâna... Aşa este. Crezi tu? Tu ce crezi, care stai şi tu lângă ea? Crezi tu din toată inima? Tu ai probleme cu ficatul şi cu nervii – doamna cu o haină albă. Crezi tu că Dumnezeu te va vindeca acum? Ridică-ţi mâna şi poţi primi vindecare. Du-te acasă. Aleluia! Împăratul este în tabără. Care Împărat? Împăratul Isus. Acolo în spate, câteva rânduri în spate, acolo stă o doamnă, lângă cele două femei de culoare. Doamnă, tu ai probleme cu sinusul. Crezi tu că Dumnezeu te va vindeca? Doamna de culoare care stă lângă ea, are varice. Crezi tu că Isus Hristos te va vindeca? Dacă tu crezi, poţi primi vindecare. Dacă crezi… Doamna de culoare care stă lângă tine suferă cu stomacul... Dacă tu crezi, poţi fi vindecată. Provoc fiecare persoană să creadă. Noi suntem uniţi sub o singură domnie, domnia lui Hristos. Hristos este aici. Să ridice mâinile cei care doresc să-şi unească în seara asta inima cu Hristos, inima aceea mică din voi, care are în ea superstiţie şi 23

îndoială, şi tot felul de temeri. Amin. Câţi dintre voi doresc ca din inimile voastre să fie scoase lumea, păcatul, necredinţa, denominaţiunile, crezurile, şi voi să puteţi să fiţi uniţi cu Hristos? Mulţumiri fie aduse Dumnezeului celui viu. Atunci ridicaţi-vă în picioare. Amin. Numai o clipă. Eu am văzut ceva. Doamnă, tu teai ridicat în picioare. Crezi tu că eu sunt prorocul lui Dumnezeu? Tu ai probleme în coastă, nu-i aşa? Cel de pe targa aceea este soţul tău. Domnule, tu vei muri dacă rămâi acolo. Tu ai un cancer care te ucide. Crezi tu că eu sunt slujitorul lui Dumnezeu? Mă vei crede pe cuvânt, ca slujitor al lui Dumnezeu? Ridică-ţi patul şi mergi acasă şi fii vindecat în Numele Domnului Isus. DOMNUL, ÎMPĂRATUL ESTE ÎN TABĂRĂ! ISUS HRISTOS… VOI, CEILALŢI, CE CREDEŢI? CU CE A FOST EL UNIT? CU PUTEREA IUBIRII LUI DUMNEZEU. UITAŢI-VĂ LA EL CUM FUGE, ŞI CUM SARE ŞI-L SLĂVEŞTE PE DUMNEZEU. ÎMPĂRATUL ESTE ÎN SLAVA SA. HALELUIA. RIDICAŢI-VĂ ÎN PICIOARE ŞI CEILALŢI. DAŢI SLAVĂ LUI DUMNEZEU!” Dragi prieteni, eu sunt copleşit de fiecare dată când ascult înregistrările acelor adunări binecuvântate. Noi simţim încă într-un mod deosebit prezenţa Dumnezeului Atotputernic. Aceste înregistrări ne amintesc de adunările acelea minunate, în care eu am avut privilegiul să fiu prezent, atât pe continentul nord american, cât şi în Europa. De fapt slujba aceasta a fost un punct de cotitură în viaţa mea de creştin. Aşa să fie şi pentru voi. Să ne rugăm: Tată ceresc, Îţi mulţumesc pentru posibilitatea de a asculta aceste înregistrări, după ce anii au trecut. Binecuvântează-i pe toţi aceia care au ascultat această transmisiune. Fie ca ei să înţeleagă faptul că nu 24

slujitorul şi prorocul tău William Branham a făcut acele lucruri, ci a fost prezenţa Ta sfântă în adunări, atunci când ai vindecat bolnavii cu sutele şi cu miile, şi când iai mântuit pe cei pierduţi. Fie ca toţi să poată să deosebească între ceea ce ai făcut Tu, şi imitaţiile care au urmat slujba aceasta. Încredinţez în mâinile Tale pe toţi copiii Tăi. Mă rog în Numele sfânt al lui Isus. Amin.

25

Nr. 5 Apa din stâncă, prezentă întotdeauna - I Dragi prieteni, sunt fratele Frank şi vă salut în Numele scump al Domnului Isus Hristos. Pentru că aşa de mulţi au fost binecuvântaţi când l-au auzit pe fratele Branham predicând şi rugându-se pentru bolnavi când darul deosebirii era în acţiune, îl vom lăsa să ne vorbească din nou prin predica „Apa din stâncă, prezentă întotdeauna” (JEFF.IN Duminică, 23.07.1961, dimineaţa). Acum, fratele Branham: „Să deschidem în Exod cap. 17, şi să începem să citim de la versetul 5, până la 6: „Domnul a zis lui Moise: „Treci înaintea poporului, şi ia cu tine vreo câţiva din bătrânii lui Israel; ia-ţi în mână şi toiagul cu care ai lovit râul, şi porneşte! Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stânca Horebului; vei lovi stânca, şi va ţâşni apă din ea, şi poporul va bea.” Moise a făcut aşa, în faţa bătrânilor lui Israel.” Pentru lecţia din dimineaţa aceasta, aş lua ca temă: „Apa din stâncă, prezentă întotdeauna” Noi ştim că Israelul a fost întotdeauna un exemplu istoric pentru Biserică. Căci Israelul a fost poporul lui Dumnezeu până a ieşit din Egipt, şi după aceea ei au fost biserica lui Dumnezeu pentru că au fost despărţiţi de restul lumii. Şi noi devenim Biserica atunci când suntem despărţiţi de lucrurile lumii. Dar cât timp ne încurcăm cu lumea, noi nu suntem în Biserică. Eu am încredere acum că lucrul acesta va pătrunde adânc. Vedeţi, noi nu suntem Biserica până nu suntem despărţiţi de lume. Despărţiţi-vă, ieşiţi din mijlocul oamenilor necuraţi, nu vă încurcaţi cu ei, şi nu fiţi părtaşi la păcatele lor. Nu vă înjugaţi cu necredincioşi, ci despărţiţi-vă de lucrurile lumii. Iar când Israelul a fost în Egipt, ei erau poporul 26

lui Dumnezeu. Apoi când au fost chemaţi afară, sau când a avut loc exodul lor, atunci au fost numiţi biserica, atunci când ei au fost despărţiţi de restul lumii. Cuvântul „biserică” înseamnă „chemaţi afară”. Fiecare dintre noi, ca şi creştini, am avut un exod în viaţă. Am avut un timp când am fost chemaţi afară din mijlocul celor cu care eram asociaţi, am fost chemaţi afară din mijlocul oamenilor cu care am avut părtăşie odată, şi am devenit un altfel de popor, ca să vorbim unui popor diferit care se poartă diferit şi vorbeşte diferit. În viaţa noastră a fost un exod. Israel ne-a dat un exemplu foarte frumos când i-a chemat Dumnezeu afară. Ei au avut un exod, şi au ieşit din mijlocul popoarelor lumii, şi au devenit un popor despărţit pentru Dumnezeu, un popor ciudat. Ei umblau la umbra tronului de îndurare. Ei locuiau şi umblau cu marele Stâlp de Foc. Şi Dumnezeu i-a dus din Egipt în ţara pe care le-o făgăduise. Iar în acest exod li s-a dat un conducător spiritual – Moise – un mare proroc uns, care a fost un bărbat deosebit. Era un om sfânt; aşa s-a născut el. Dumnezeu l-a chemat din pântecele mamei lui, ba chiar mai dinainte; Dumnezeu a hotărât înaintea întemeierii lumii ca el să fie un conducător al generaţiei aceleia, ca să-i ducă pe oameni în exodul acesta. Cu ceva timp în urmă am vorbit copilaşilor de aici, am avut o mică predică pentru ei, şi le-am arătat cum s-au rugat Iochebed şi Amram, tatăl lui Moise, pentru eliberarea poporului. Iar Amram a văzut într-o vedenie cum Dumnezeu, sau un Înger, arăta spre nord, şi i-a spus ce se va întâmpla. Apoi s-a născut micuţul Moise. Iar lor nu le-a fost teamă de poruncile împăratului, ei nu s-au temut de pericole. Ei au ştiut că 27

mâna lui Dumnezeu era peste Moise, şi asta a rezolvat problema. Aşa este. Indiferent ce spunea împăratul, sau lumea politică, sau altcineva, ei au ştiut că mâna lui Dumnezeu era peste Moise. Lor nu le-a fost frică să-i dea drumul în mijlocul crocodililor care se îngrăşaseră cu copilaşii evreilor. Moise a fost pus într-o micuţă arcă şi trimis drept în mijlocul crocodililor. Pentru că ei nu se temeau de nimic; ei au ştiut că mâna lui Dumnezeu era peste Moise. Dacă noi am putea să ştim acum acelaşi lucru, şi anume că marele nostru Conducător, Duhul Sfânt, a fost trimis de Dumnezeu, şi El este Conducătorul nostru. Şi nu contează ce spune lumea, şi cât de mult râd ei de voi, noi Îl urmăm pe Conducător. Dumnezeu a trimis Duhul Sfânt ca să fie Conducătorul nostru. „Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea. Dar voi Mă veţi vedea, căci voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii.” Aşa că marele nostru Conducător, Duhul Sfânt, este cu noi. Acum noi trebuie să-L urmăm şi să facem exact cum spune El. Şi acest Conducător nu ne va lua niciodată de pe cale, ci ne va ţine tot timpul în graniţele Scripturii. El nici o dată nu se va abate la stânga sau la dreapta. El va sta drept pe calea Scripturilor. Iar Moise trebuia să treacă cu Israelul chiar peste Marea Roşie, peste Iordan, spre ţara făgăduită, prin pustie. Nu Moise a fost acela care a ieşit din rânduială. Nu Dumnezeu a ieşit din rânduială. Poporul a ieşit din rânduială şi a provocat necazul. Haideţi să ne gândim acum la aceste lucruri. Moise, acest conducător uns, le-a arătat în cele din urmă prin semne şi minuni, că numai Dumnezeu poate să facă acest lucru. El a făcut înaintea bătrânilor lui Israel aceste semne şi minuni, până când ei au fost convinşi că acest Moise era cel uns ca să-i scoată afară 28

din Egipt şi să-i ducă în ţara aceea binecuvântată care le fusese făgăduită. Când ei au văzut semnele mari pe care le-a făcut Moise în Numele lui Dumnezeu, au fost gata să-l urmeze. Şi el i-a scos afară, şi i-a dus prin Marea Roşie, au trecut prin mare ca pe uscat, şi au călătorit prin pustie. Călătoria prin pustie a fost timpul încercărilor. Când cineva Îl primeşte pe Hristos ca Mântuitor al său, parcă pluteşte pe înălţimi. Dar înainte ca această persoană să poată să fie botezată cu Duhul Sfânt, trebuie mai întâi să treacă printr-un proces de sfinţire. El trebuie să treacă prin nişte încercări. Voi toţi aţi trecut prin asta. Biblia spune: „Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Dar dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii.” Dar dacă noi suferim pedeapsa, ştiind că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, atunci suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu; apoi El ne pecetluieşte cu Duhul Sfânt până în ziua răscumpărării noastre. Iar Israelul, ca un simbol istoric, a trebuit să treacă prin această corectare. Când ei erau în Egipt, Dumnezeu l-a trimis pe Moise şi el a întins toiagul, şi au venit păduchi şi muşte... El a întins toiagul spre soare şi acesta a apus. A întins toiagul către ape şi ele s-au transformat în sânge. Iar Israelul avea un timp minunat în Gosen; soarele nu s-a întunecat; urgiile nu i-au atins; ei se bucurau, ca şi voi atunci la început, când aţi fost mântuiţi. Parcă şi păsările cântau altfel, şi toată lumea era cumsecade. Oh, când aţi fost mântuiţi totul era minunat. Apoi a venit timpul încercării, al corectării, al sfinţirii, când aţi fost sfinţiţi faţă de lucrurile lumii, când trebuia să daţi la o parte orice piedică şi păcatul care 29

vă înfăşura aşa de uşor. Bărbaţii au trebuit să se lase de fumat, de băut, să nu mai meargă să joace cărţi şi să facă pariuri. A trebuit să vă sfinţiţi faţă de toate acele lucruri prin credinţa în sângele lui Isus Hristos. Femeile au trebuit să-şi lase părul să crească, să poarte fuste lungi şi să se comporte altfel: a fost un timp al sfinţirii. Mulţi s-au răzvrătit şi s-au întors înapoi; copiii lui Dumnezeu nu procedează aşa. Un copil al lui Dumnezeu se uită drept spre Calvar şi ştie că aceste lucruri se întâmplă spre binele lui. În acest timp de încercare a venit lepădarea în Israel. Au început să comenteze: „Am fi vrut să rămânem în Egipt. Ni s-au scârbit sufletele de această hrană proastă.” În timpul nostru ar suna cam aşa: „Oh, în fiecare miercuri seara avem adunare de rugăciune. În fiecare duminică dimineaţa mergem la biserică. Ce vedem acolo? Tot acelaşi lucru; predicatorul se ridică şi predică; se cântă; şi tot aşa.” Dacă aşa vorbiţi, atunci voi mergeţi acolo numai din obligaţie. Voi nu sunteţi închinători. Un închinător merge acolo ca să se închine lui Dumnezeu, să se roage Dumnezeului său, să-L laude pe Dumnezeu pentru bunătatea Lui; el ţine de fiecare Cuvânt. Este ca într-o poveste de dragoste. Dacă în tinereţe ai mers cu un bărbat numai din obligaţie, sau voi bărbaţii aţi mers cu o fată numai din obligaţie... „Mama vrea să ies cu tipul acesta, dar eu nu-l pot suporta.” Nu te-alegi cu nimic de la vizitele lui. Sau dacă un băiat iese cu o fată... Tu ieşi cu ea, dar ea te plictiseşte; mama ta vrea să ieşi cu ea pentru că este genul de fată pe care ea o place. Vedeţi, asta te-ar face să te plictiseşti; acolo nu este dragoste. Dar pe tine nu te interesează fata; tu nu te aranjezi ca să mergi s-o vezi; tu nu vrei să mergi s-o vezi. Este un 30

lucru îngrozitor. Iar când el vine să te vadă pe tine, tu ai vrea să stea puţin şi să plece. La fel este atunci când voi spuneţi: „De ce predică aşa de mult?” Vedeţi, voi nu sunteţi îndrăgostiţi. Dar când pentru tine contează fiecare Cuvânt, aşa cum v-a avertizat azi dimineaţă Duhul (este vorba despre o vorbire în limbi care a avut loc înaintea predicii – n.tr.) (vedeţi?), „Ţineţi de fiecare Cuvânt.” S-ar putea ca despre asta să vă fi vorbit El. Fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu este viaţa veşnică. Este o bucurie să mergi la biserică indiferent de situaţie. Chiar dacă a prea cald, sau e prea frig, chiar dacă oamenii se agită, sau se plâng, indiferent ce fac ei, tu tot te bucuri când auzi Cuvântul Domnului. Atunci eşti îndrăgostit de Hristos; vouă vă place atunci să mergeţi la biserică.” Să ne rugăm: Tată ceresc, binecuvântează-i pe toţi aceia care au ascultat predicarea Cuvântului Tău. Doamne, atinge pe fiecare. Deschide inimile copiilor Tăi de pretutindeni. Eu mă rog în Numele Domnului Isus. Amin. Duminica viitoare vom asculta continuarea predicii fratelui Branham. Tocmai a fost tipărită ultima mea broşură: „Hristos şi Biserica Lui în lumina Cuvântului profetic.” Dacă doriţi să primiţi o copie, sau alt fel de literatură, vă rog să ne scrieţi. Nr. 6 Apa din stâncă, prezentă întotdeauna - II Dragi prieteni, vă salut încă odată Numele scump al Domnului Isus Hristos. Astăzi îl vom asculta din nou pe fratele Branham vorbindu-ne prin predica „Apa din stâncă, prezentă întotdeauna” (JEFF.IN Duminică, 23.07.1961, dimineaţa). Acum, fratele Branham: 31

„Dar dacă voi sunteţi cu adevărat hotărâţi să rămâneţi pe cale, rămâneţi cu acest Conducător, Duhul Sfânt, rămâneţi cu Cuvântul. Şi dacă rămâneţi cu Duhul, Acesta vă va ţine în Cuvânt. Aşa este. Vă va conduce de-a lungul căii Cuvântului. Şi să nu vă fie teamă de Cuvânt. Acesta nu va răni; acesta vă va ajuta, dacă sunteţi răniţi. Acesta va vindeca toate rănile; Duhul Sfânt o va face. Acum, noi constatăm că de-a lungul acestui drum, ei au ajuns la un loc numit Horeb. Haideţi să descompunem numele acesta: H-o-r-e-b. Acest nume înseamnă „un loc secetos” sau „deşert”. Iar când noi ne depărtăm de părtăşia unuia cu celălalt în biserică, şi când ne depărtăm de părtăşia cu Duhul Sfânt, lucrul acesta ne aduce într-un loc secetos, într-un deşert, unde nu este nimic viu, şi tot ce există acolo are ţepi. Aţi ştiut ce este de fapt un ţepuş de felul acesta? Este o frunzuliţă delicată care nu a avut parte de apă; ea s-a răsucit atât de mult şi s-a strâns încât a ajuns un ţepuş. Şi dacă vedeţi pe cineva care se comportă în felul acesta, poate că el este un suflet scump care dacă ar fi fost udat în mod corect, ar fi fost o frunză delicată. Dar în loc de aceasta s-a răsucit până când a devenit un ţepuş care înţeapă totul – ştiţi voi, cineva care tot timpul bagă vină. Singurul lucru de care are nevoie este apa. Asta-i tot. Are nevoie de o trezire, de o înviorare de la Domnul. Dacă o veţi pune în apă, frunzuliţa aceasta se va desface. Dar cei ce se află într-un astfel de loc trebuie să îndure situaţia de acolo. Iar cei ce doresc să fie în atmosfera aceea unde totul înţeapă, este zarvă, ceartă, frământare – voi vă veţi găsi în atmosfera aceea; asta-i tot. Dar noi nu trebuie să fim acolo; nu trebuie să rămânem acolo. Acest Horeb a fost locul în care Dumnezeu a fost 32

dezamăgit de popor, pentru că ei au ajuns în starea aceasta. Şi El i-a făcut să ocolească pentru că nu au vrut să meargă pe cale. Ei au părăsit calea principală şi au luat-o pe partea aceasta. Lucrul acesta l-a determinat pe Dumnezeu să facă ceva extraordinar. Dumnezeu a trebuit să-l facă pe Moise să ia toiagul judecăţii cu care a judecat naţiunea şi să lovească Stânca pentru a da apă. Aici este o lecţie frumoasă, dacă am putea s-o înţelegem. Pentru că noi ne-am depărtat atât de tare şi am fost prinşi de lume, Dumnezeu a trebuit să ia judecata lumii şi să-L lovească cu aceasta pe Fiul Său la Golgota, ca noi să putem fi liberi. Înţelegeţi ce vreau să spun? Pentru ca oamenii aceştia să primească apă după ce au ajuns acolo, locul acesta secetos a fost făcut o Golgotă. Şi acolo Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Ia toiagul, şi cheamă adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Să vorbiţi stâncii acesteia în faţa lor, şi ea va da apă. Să le scoţi astfel apă din stâncă, şi să adapi adunarea şi vitele lor.” Şi Stânca aceasta era Hristos. Iar Moise a luat toiagul care adusese judecata peste naţiunea lui Israel, şi cu acesta a lovit Stânca – cu judecata lui Dumnezeu. Înţelegeţi? El a luat păcatele poporului pe acest toiag. În loc să lovească poporul, el a lovit Stânca. Şi printr-o lucrare a lui Dumnezeu Stânca a adus mântuire, a dat apă unui popor pieritor. Aceasta a dat apă unui popor care era pe moarte. Şi acesta este lucrul pe care l-a făcut Dumnezeu atunci când a înfăşurat păcatele mele şi ale voastre pe un toiag al judecăţii; noi ar fi trebuit să fim loviţi, însă Cel lovit a fost Hristos; ca din El să iasă ape, care semnifică Duhul. Duhul Sfânt a ieşit din El ca să ne dea nouă viaţă. Acum noi avem viaţă veşnică. Stânca aceea era Hristos. 33

Acum să fim atenţi. Eu am văzut atâtea ilustrări fireşti, intelectuale, ale acestei Stânci. Nu demult am văzut una care le întrecea pe toate: în vârful unui deal era o mică stâncă, iar Moise trebuia să o lovească, şi Israelul era acolo jos cu o ceaşcă de ceai, ca să soarbă dintr-un mic izvor care curgea din această stâncă. Dar aceasta este doar părerea cuiva. Însă atunci când Stânca aceasta a dat apă, au fost acolo peste două milioane de oameni, în afară de boi, cămile şi tot ce au mai fost, care au băut cantităţi mari de apă. Acolo a ţâşnit şuvoi. În felul acesta încearcă ei azi să-l facă pe Hristos, pe Duhul Sfânt: doar o mică stropitură, numai atât cât să vă facă să credeţi că există un Dumnezeu. Nu. Este Apă din belşug. David a spus: „…paharul meu este plin de dă peste el.” Este pur şi simplu un şuvoi, o revărsare a Duhului Sfânt. Oamenii se tem de Acesta. Unii spun: „Mi-e puţin frică să nu fac cutare sau cutare lucru, sau să nu merg prea departe. Eu pot să-ţi arăt pe cineva care a mers puţin cam departe.” Dar voi niciodată nu arătaţi spre aceia care nu au mers destul de departe. Vedeţi? Cum este cu cei care nu au mers destul de departe? Noi am avut pe unii care au făcut lucruri fireşti şi au călcat cu stângul. Şi în cazul acesta nu Dumnezeu este de vină, ci pentru că oamenii nu au fost călăuziţi corect au călcat cu stângul şi s-au băgat în nişte fanatisme. Şi după aceea toată lumea, Diavolul, arată spre ei: „Vezi? Vezi?” Daţi-mi voie în dimineaţa asta să arăt spre cei al căror număr este mai mare de zeci de milioane de ori, şi care nici măcar nu au avut un început. Cum este cu ei? Uitaţi-vă la starea lor. Uitaţi-vă la unul ca Eichman, unul dintre cei mai şcoliţi oameni din lume. Se spune: „Penticostalii nu sunt civilizaţi şi sunt lipsiţi de etică, nu 34

au şcoală” şi aşa mai departe. Dar priviţi la Eichman, unul dintre cei mai bine pregătiţi oameni din lume. Şi el a trimis la moarte şase milioane de copii şi femei şi bărbaţi, şase milioane de suflete. Dar voi nu vreţi să arătaţi spre cineva de acest fel. Dar dacă un neînsemnat care de-abia citeşte, care stâlceşte vreun nume din Biblie, sau care a făcut sau a spus ceva greşit, toate ziarele vor să relateze şi spun „Nu te poţi bizui pe ei.” Atunci dacă pe aşa ceva nu vă puteţi bizui, de ce nu vă bizuiţi pe educaţie şi pe intelectualismele pe care le avem azi? Uitaţi-vă la Adolf Hitler. Priviţi la „creierele” lumii de azi. Uitaţi-vă la ei. Ceea ce trebuie să faceţi voi, este să fiţi în stare să despărţiţi prin Duhul Sfânt ce este corect de ceea ce este greşit. Acum, noi constatăm că apele vieţii au ţâşnit din această Golgotă pe care au avut-o ei acolo. Unii oameni se gândesc că tot Israelul a băut, apoi au încărcat cămilele şi aşa mai departe, şi şi-au luat copiii şi au călătorit altundeva, şi au lăsat acolo Stânca din care ţâşnea apă. Este greşit. Stânca aceea a mers după ei, şi apa aceea i-a urmat. Cred că puteţi găsi acest lucru în 1 Cor. 10:4: Stânca venea după Israel. Oriîncotro au mers din ziua aceea încolo, Stânca a mers cu ei, şi apele i-au urmat. Ce tablou minunat, şi o nădejde pentru credinciosul de azi care ştie Stânca aceea care a fost lovită odată, Apa aceea care a curs odată de pe Golgota, merge cu noi oriunde ne aflăm. Oh, Doamne. Nu ne întoarcem într-un loc anumit şi spunem: „Păi alaltăieri noi am avut apă aici.” Noi avem Apă astăzi chiar aici, pentru că Stânca aceea era Hristos. Şi Hristos este acelaşi, ieri, azi şi în veci. Vedeţi? Stânca aceea a mers după Israel. Nu ei au mers 35

după Stâncă, ci Stânca a mers după ei. Amin. Israelul a mers mai departe în călătoria lui. Ei aveau de făcut un singur lucru, şi anume să ţină ruta corectă, drept spre ţara făgăduită. Iar Stânca şi apa i-a urmat... Stânca venea după ei... aşa spune în 1 Cor. 10. Stânca aceea era Hristos. Dumnezeu a pus peste Hristos judecata care ar fi trebuit să-i lovească pe oameni, şi L-a lovit. Aţi remarcat că a existat o spărtură în Stâncă din acel moment încoace? Stânca avea o spărtură în locul în care a lovit-o Moise. Şi Hristos a avut o spărtură în locul în care a fost lovit. „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” Din acea Viaţă au ieşit Râurile de Apă vie de care noi ne bucurăm aşa de mult astăzi. Ţineţi minte că Viaţa lui Hristos rămâne cu Biserica. Aleluia. O, dacă ne-am putea opri gândurile noastre aici pentru următoarele 10 minute! Hristos nu părăseşte Biserica. „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Oamenii Îl părăsesc pe Hristos nu Hristos pe oameni. Oamenii Îl părăsesc prin necredinţa lor. Ei Îl părăsesc pe Hristos, nu Hristos pe ei. Israel a părăsit izvorul, nu izvorul pe ei. Vedeţi? Pentru că Biblia spune clar că Stânca şi apa l-au urmat pe Israel: l-a urmat. Oriunde se duceau ei, Stânca mergea cu ei. Aş vrea să deschidem în dimineaţa aceasta, dacă mai avem timp, la Iosua capitolul 1, unde El a spus: „Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru, vi-l dau, cum am spus lui Moise. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi. Întăreşte-te şi îmbărbătează-te…” Dumnezeu mergea 36

cu Iosua… Acelaşi Dumnezeu merge cu Biserica în dimineaţa aceasta. În orice loc faci un pas, acolo Dumnezeu este cu tine să-ţi dea apa şi Viaţă. „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.” Să ne rugăm: Tată ceresc, mă rog în Numele lui Isus Hristos ca toţi aceia care tocmai au ascultat Cuvântul Tău vestit prin slujitorul Tău, să primească descoperirea asupra a ceea ce doreşti Tu să împlineşti. Dăruieşte-ne lucrul acesta Doamne, căci mă rog în Numele scump al lui Isus Hristos. Amin.

37