You are on page 1of 25

Caseta 9 – nr. 1 A doua venire a lui Hristos Dragi radioascultători, vă salut în Numele binecuvântat şi sfânt al lui Isus Hristos.

Vom vorbi astăzi despre a doua venire a Domnului. Sunt sigur că fiecare dintre voi a auzit cu o ocazie sau alta predici despre acest eveniment apropiat. Despre tema aceasta s-au spus multe lucruri de-a lungul veacurilor. Oamenii au aşteptat cu mari speranţe revenirea lui Isus Hristos, chiar din primul secol, pentru că EL a făgăduit că va pregăti un loc apoi se va întoarce ca să ne primească la EL. Vremile de prigoană, întemniţările, sărăcia, nenorocirile, i-au determinat pe oameni să se gândească la faptul că răscumpărarea lor s-a apropiat. Dar ce ne permite să credem că am ajuns tocmai la sfârşitul timpului? Primim noi toţi informaţia corectă în legătură cu timpul revenirii Lui şi evenimentele care o însoţesc? Sigur că mulţi predică despre a doua venire a Domnului, la fel cum s-a întâmplat şi la prima Lui venire. Fariseii şi cărturarii învăţau despre venirea lui Mesia dar mesajul prevestitor al acelui eveniment măreţ a fost dat de Ioan botezătorul care s-a ridicat din afara oricărei organizaţii de atunci. O predicare la general despre a doua venire a Domnului Isus Hristos nu este suficientă. Noi trebuie să primim informaţii clare în acest ceas decisiv. După primul război mondial, şi mai ales după cel de-al doilea, predicatorii au vorbit despre a doua venire a lui Hristos. Dar noi trebuie să ştim mai mult – trebuie să cunoaştem diferitele semne şi evenimentele însoţitoare ale acelui eveniment măreţ. Haideţi să deschidem la Isaia 62:6: „Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus nişte străjeri, care nu vor tăcea niciodată, nici zi nici noapte! Voi care aduceţi aminte Domnului de el, nu vă odihniţi deloc!” Există evanghelişti renumiţi care străbat ţările şi vorbesc despre o mare trezire care să pregătească poporul lui Dumnezeu pentru a doua venire a lui Hristos. Dar totuşi ei pot să tăgăduiască lucrurile puternice făcute de Domnul prin trimiterea străjerului Său care să vestească mesajul Său pentru a

1

pregăti Domnului un popor. Noi suntem recunoscători pentru lucrurile făcute de Dumnezeu, dar trebuie să fim informaţi în detaliu despre evenimentele care preced marele eveniment al revenirii Domnului. Dumnezeu a pus străjeri pe zidurile Ierusalimului: ei trebuie să vestească tot ce văd şi ce aud. Ei sunt la datorie zi şi noapte, şi trebuie să amintească lucrurile pe care le are de spus Domnul. În Isaia 21:6 citim: „Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Du-te şi pune un străjer, ca să dea de veste despre ce va vedea.” Domnul nu s-a adresat nici unei organizaţii sau cult, ci El însuşi a rânduit un străjer care vede planul lui Dumnezeu prin descoperire divină. El vorbeşte prin inspiraţie divină şi vesteşte tot planul lui Dumnezeu. În v. 11 se pune întrebarea: „Străjerule, cât mai este din noapte? Străjerule, mai este mult din noapte?” În timpul zilei văd cu toţii. Însă când vine noaptea şi se lasă întunericul, avem nevoie de lumină, avem nevoie de călăuzire, avem nevoie de informaţie din partea Dumnezeului Atotputernic. Scriptura vorbeşte despre ziua mântuirii, ne spune despre timpul serii acelei zile, şi de asemenea vorbeşte despre miezul nopţii care va veni. Toţi credincioşii biblici înţeleg că noi am ajuns în timpul serii zilei harului pentru neamuri. Peste neamuri s-a lăsat un întuneric mare. Acum se pune întrebarea: ce făgăduinţe a dat Dumnezeu pentru timpul serii? Trebuie să întrebăm din nou: „Străjerule cât este ceasul? Străjerule, care este mesajul acestei clipe? Străjerule, cum este cu noaptea care va veni?” Noi nu trăim în vremile trecute, ci trăim acum, în ceasul acesta târziu. Ce făgăduinţă este dată Bisericii Dumnezeului Celui viu? Dacă observaţi, cuvântul „străjer” este la singular. Întotdeauna înaintea unui eveniment major, Dumnezeu a dat informaţii deosebite poporului Său, trimiţând unul din prorocii Săi care trebuia să vestească precum un purtător de cuvânt al Său, ca un străjer, şi trebuia să spună tot ce a văzut. Dacă noi trăim acum în timpul serii, trebuie să ştim ce făgăduieşte Scriptura pentru

acest timp. În Zah. 14:6 Biblia vorbeşte despre o zi care nu este nici senină nici întunecoasă. Această perioadă a celor şapte epoci ale Bisericii – ziua harului – nu va fi nici senină nici întunecoasă, ci mai degrabă o zi ceţoasă. Oamenii nu vor umbla chiar în întuneric, dar în timpul acestei zile totuşi nu era lumina strălucitoare a dimineţii începutului Bisericii nou testamentare. Însă Cuvântul lui Dumnezeu ne dă o făgăduinţă total contrară cursului firesc al zile. În mod normal, seara se întunecă. Dar Biblia spune că lumina dimineţii va reapare după încheierea zilei mohorâte, în timpul serii. Acest lucru îl citim în Zah. 14:7 „Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina.” Este ceva extraordinar, şi nu s-a mai întâmplat niciodată înainte. De obicei lumina apare dimineaţa, şi indiferent cum ar fi ziua seara trebuie să se întunece, vine noaptea, apoi urmează din nou dimineaţa. Dar aici avem făgăduinţa Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu – ceva împotriva cursului natural al lucrurilor: spre seară se va arăta lumina. Aceeaşi lumină, acelaşi soare care a răsărit în dimineaţa zilei harului, s-a arătat şi în timpul serii. Cu aceeaşi putere, este aruncată aceeaşi lumină asupra Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu, în zilele de pe urmă, cum a fost şi în Biserica primară. Generaţia aceasta a fost martoră la aceleaşi învăţături biblice, la aceeaşi manifestare a Duhului Sfânt. În Isaia 60:1-2 citim: „Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine, şi slava Domnului răsare peste tine. Căci iată, întunericul acoperă pământul, şi negură mare popoarele; dar peste tine răsare Domnul, şi slava Lui se arată peste tine. Neamuri vor umbla în lumina ta, şi împăraţi în strălucirea razelor tale.” Biblia ne spune că există două lucruri deodată: întunericul acoperă lumea necredincioasă, dar lumina Cuvântului descoperit al lui Dumnezeu străluceşte peste adevăraţii credincioşi în acest ceas. Dacă observaţi, o cercetare deosebită a Dumnezeului Atotputernic a avut loc la început, şi are loc de asemenea la

3

sfârşit, conform Cuvântului lui Dumnezeu. Isus Hristos este Cel dintâi şi Cel din urmă. EL nu este „între”, ci este Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. El trebuie să fie la sfârşit tot aşa cum a fost la început. Noi am ajuns în timpul serii, şi putem să punem din nou întrebarea: „Străjerule, cât mai este din noapte? Străjerule, mai este mult din noapte?” Înainte de a-l putea întreba pe străjer ce mesaj a venit de la Dumnezeul Atotputernic, noi trebuie să vedem cine este străjerul. Nu trebuie să aşteptăm până la miezul nopţii, ci trebuie să ne pregătim; şi de aceea trebuie să ştim ce precede momentul acela. Dacă trecem pe lângă cercetarea lui Dumnezeu din timpul serii zilei harului, putem fi siguri că la miezul nopţii ni se vor stinge candelele. Noi trebuie să fim conectaţi la descoperirea adevărată a Duhului Sfânt care ne călăuzeşte în tot adevărul. Nu este suficient să vorbim despre Duhul Sfânt şi despre Cuvântul lui Dumnezeu, ci este la fel de important să cunoaştem timpul şi lucrurile premergătoare celei de-a doua veniri a lui Hristos. Auzim mulţi predicatori referindu-se la Mat. 25, vorbind despre cele zece fecioare, dar se pare că ei trec tocmai pe lângă făgăduinţa dată pentru timpul serii. Noi ştim că la miezul nopţii se aude o strigare - „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” – dar înainte ca Duhul şi Mireasa să poată să spună „Vino, Doamne Isuse!” noi trebuie să avem legătura cu lucrurile pe care le face Domnul în timpul serii. Nu sunt eu judecătorul – Dumnezeu îmi cunoaşte inima. Dar dacă nu primim lumina descoperirii lui Dumnezeu adusă prin Cuvântul descoperit pentru acest timp, noi vom fi alungaţi ca fecioare nechibzuite tocmai la miezul nopţii, când va veni Mirele. Dragii mei fraţi, eu nu doresc să înalţ pe nici un om, dar nu putem să trecem pe lângă prorocii din vechime, pe lângă marii apostoli, sau pe lângă ceilalţi bărbaţi ai lui Dumnezeu dacă ne referim la oricare dintre vremile trecute. Eu ştiu că nici un proroc, nici un apostol nu este calea, adevărul şi viaţa. Biblia atribuie aceste calităţi numai Domnului Isus Hristos. El este Dătătorul vieţii. Dar ca şi în Vechiul Testament, Domnul Şi-a trimis mesagerii şi în Noul

Testament. El i-a trimis ca străjeri pe ziduri, ca să vadă tot ce are Domnul de descoperit şi să vorbească prin Cuvântul Dumnezeului Atotputernic. Fără să ezit, eu pot să spun înaintea Dumnezeului Atotputernic că El şi-a dovedit pe slujitorul şi prorocul William Branham ca văzător, ca străjer în generaţia aceasta, care a vegheat cu atenţie şi a văzut evenimentele viitoare înainte ca acestea să aibă loc. El a fost omul folosit de Dumnezeu ca să arate versetele profetice şi Cuvântul făgăduit pentru ceasul acesta. El a fost primul pe care l-am auzit să vorbească despre Zah. 14:6-7 şi să arate că am ajuns la timpul serii, când aceeaşi lumină, aceeaşi putere şi acelaşi Duh al lui Dumnezeu se manifestă în Biserică aşa cum a fost la început. Aceea este adevărata aşezare din nou care trebuie să aibă loc înainte ca Domnul Isus Hristos să se poată întoarce. Dragi prieteni, daţi-mi voie să vă previn cu 1 Tes. 5, să nu fiţi găsiţi în întuneric, „pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.” Să ne rugăm: Tată ceresc, Îţi mulţumim mult pentru paralela din Biblie atât de potrivită pentru timpul nostru: când tot Egiptul era în întuneric, în locurile în care locuiau israeliţii era lumină. O, Dumnezeule, întunericul s-a lăsat peste neamuri, dar în locurile în care locuiesc cei răscumpăraţi este lumină. Îţi mulţumesc pentru lumina puternică pe care ai trimis-o. Te rog deschide ochii ascultătorilor noştri, ca ei să vadă. Mă rog în Numele sfânt al lui Isus. Amin.

5

Nr. 2 A doua venire a lui Hristos - II Dragi radioascultători, vă salut în Numele binecuvântat şi sfânt al Domnului Isus Hristos. Azi vom continua să vorbim despre lucrurile lui Dumnezeu referitoare la a doua venire a Domnului. Ne-am referit la un număr de versete care vorbeau despre lumina din timpul serii, despre străjerul care trebuie să spună tot ce vede şi ce aude. Nu ajunge să spunem că Cuvântul lui Dumnezeu este o candelă pentru picioarele noastre, şi o lumină pe cărarea noastră, cum citim în Ps. 119:105, ci acest lucru trebuie să devină o realitate pentru noi. Dacă se întâmplă aşa, cărarea noastră este luminată de descoperirea divină a Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu. Desigur, toate bisericile vorbesc despre Dumnezeu şi au Cuvântul ca literă, dar lumina vine prin descoperirea divină. Duminica trecută am arătat că Biblia vorbeşte despre ziua harului şi a mântuirii, despre timpul serii şi de asemenea despre miezul nopţii. Până şi în grădina Edenului Domnul a coborât seara ca să aibă părtăşie cu cei făcuţi de El după chipul Său. După învierea Lui, Domnul a mers spre Emaus cu doi dintre ucenicii Săi, dar seara ei L-au rugat să vină cu ei. Când a frânt El pâinea, ochii li s-au deschis şi astfel Cuvântul le-a fost iluminat prin descoperire divină. În 1 Împ. 18:36 citim: „În clipa când se aducea jertfa de seară, proorocul Ilie s-a apropiat şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău, şi că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta.”” Slujba prorocului Ilie a fost model al slujbei lui Ioan botezătorul care avenit înaintea primei veniri a lui Hristos, şi este de asemenea un model al slujbei prorocului trimis de Dumnezeu înaintea celei de-a doua veniri a Domnului Isus Hristos. Acest ultim mesager care trebuia să se arate în timpul serii, ca şi prorocul Ilie a chemat Numele Domnului ca să dovedească Cuvântul şi mesajul. Şi s-a făcut de cunoscut în această generaţie că adevăratul Dumnezeu

este Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul tuturor prorocilor şi al tuturor apostolilor, acelaşi Dumnezeu, în Vechiul şi în Noul Testament. Aşa cum prorocul Ilie a strâns 12 pietre şi a rezidit altarul în Numele Domnului, la fel şi acest proroc al lui Dumnezeu aduce învăţătura celor 12 apostoli înapoi în Biserica Dumnezeului celui viu, şi aşează din nou Cuvântul în timpul serii, la sfârşitul acestei ultime epoci a Bisericii. În 1 Tes. 5:4 Pavel scrie celor ce trăiesc în generaţia noastră: „Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.” – pentru că noi umblăm în lumină. Toată lumea ştie că în vechime, dacă doreai să mergi undeva când se lăsa întunericul, trebuia să iei cu tine o candelă. Aşa este în umblarea noastră duhovnicească: trebuie să ducem cu noi lumina Cuvântului descoperit al lui Dumnezeu, pentru că peste pământ s-a lăsat întunericul spiritual. Fie ca Duhul Sfânt să ţină candela aprinsă şi să ardă în noi până când vom fi gata să-L întâlnim pe Mirele nostru. Isus ne vorbeşte în Matei 25 despre cele zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea Mirelui. El ne-a spus că 5 erau înţelepte şi 5 erau nechibzuite – aceasta arată desluşit că jumătate din cei ce pretind a crede în Hristos şi în Cuvântul lui Dumnezeu în generaţia aceasta, care aşteaptă a doua venire a lui Hristos, vor fi nechibzuiţi în ziua aceea. Aceeaşi lumină care luminează pe cărarea noastră ca noi să putem găsi drumul, ne poate orbi dacă mergem împotriva ei. Ps. 36:9 ne spune: „prin lumina Ta vedem lumina.” „Lumina este semănată pentru cel neprihănit, şi bucuria pentru cei cu inima curată.” Ps. 97:11. Lucrul cel mai important pentru cei ce doresc să facă parte din Mireasă este să recunoască ceea ce face Dumnezeu conform Cuvântului Său în vremea aceasta, să se pună în acord cu aceasta, şi să aibă parte de aceasta. Lucrurile care se întâmplă în Împărăţia lui Dumnezeu nu se fac prin puterea noastră ci prin Duhul Sfânt. În zilele lui Isus era necesar ca oamenii să primească mesajul lui Ioan botezătorul şi să fie pregătiţi să-L

7

primească pe Domnul Isus Hristos. Le fel de fundamental în timpul acesta este să auzim mesajul aşezării din nou care aruncă lumina asupra întregului plan al lui Dumnezeu. Eu nu vorbesc despre mişcările care nu se mai mişcă deloc, ci vorbesc despre lucrarea Duhului Sfânt în copiii lui Dumnezeu care primesc Cuvântul Său făgăduit pentru ceasul acesta. A sosit timpul când trebuie să întrebăm „Străjerule, cât mai este din noapte? Cât mai este din timpul serii, străjerule?” Noi nu putem întreba nici un cult sau pe nici un evanghelist, ci trebuie să-l întrebăm pe cel pus de Dumnezeu, pe acela care poate să vadă şi să sesizeze planurile Celui rău, pe acela care ne poate informa despre lucrurile care se împlinesc conform Cuvântului lui Dumnezeu. Care este datoria străjerului pus de Dumnezeu? El vorbeşte despre făgăduinţele lui Dumnezeu, dar este pus şi să avertizeze despre planurile Duşmanului care umblă ca un leu ce răcneşte încercând să ne înghită. Un străjer adevărat ne arată lumina Cuvântului descoperit al lui Dumnezeu. Nu ajunge numai să fi fost luminaţi de lumina divină şi să-L fi primit pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal sau să fi primit toate celelalte binecuvântări care-i însoţesc pe cei mântuiţi, ci noi trebuie să vedem că lămpile noastre sunt pregătite, că flacăra noastră arde chiar şi la miezul nopţii. În Luca 12:35 citim „Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse.” – pentru că va veni timpul când oamenii vor căuta lumina dar n-o vor găsi, şi vor încerca să primească ulei, dar nu vor reuşi. O, prieteni, ascultaţi cuvintele lui Isus: „Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine umblă în întuneric, nu ştie unde merge. Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.” Ioan 12:35-36. Să nu ni se potrivească Isaia 59:8, unde citim: „Ei nu cunosc calea păcii, şi în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele, nu cunoaşte pacea. De aceea hotărârea de izbăvire este departe de noi şi mântuirea nu ne ajunge. Aşteptăm lumina, şi iată întunericul, lucirea, şi umblăm în negură!”

O cale poate fi croită numai prin însărcinare divină. Ioan botezătorul trebuia să pregătească calea Domnului. Toate eforturile noastre nu netezesc calea: Dumnezeu Însuşi o netezeşte şi-Şi descoperă slava prin slujba Cuvântului şi a Duhului. Cei ce umblă pe cărări omeneşti nu vor afla pacea. Ei vor avea propriile lor argumente, vor critica tot ce nu se potriveşte cu ceea ce fac ei sau cu ceea ce învaţă ei. Dar dacă noi venim în prezenţa Dumnezeului Atotputernic şi recunoaştem ziua şi ceasul şi înţelegem corect timpul în care trăim, dacă primim informaţia divină de la însuşi străjerul, ne vom pune în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu, vom crede făgăduinţele Sale şi vom umbla în lumină, după cum El este în Lumină. Dar Scriptura indică aici că va veni timpul când oamenii vor aştepta lumina dar pentru ei va veni negura. Vor aştepta strălucirea dar vor umbla în întuneric pentru că au respins lumina care le-a fost oferită în timpul serii. Noi trebuie să umblăm în lumină de îndată ce aceasta vine pe calea noastră, ca să ne lumineze cărarea. Când Cuvântul lui Dumnezeu a fost descoperit prin Duhul Sfânt, a fost o lumină strălucitoare pentru cei ce stăteau în întuneric, dar care au dorit să primească lumina dată de Dumnezeu atunci când aceasta a venit. Isaia spune mai departe: „Bâjbâim ca nişte orbi.” Mulţi dintre cei ce cred că li s-au deschis ochii, tot mai sunt în întuneric, pentru că au refuzat să primească informaţia divină şi adevărata lumină dată de Dumnezeu în timpul serii. Ştim că Scriptura spune că Isus Hristos este Lumina lumii. Scriptura spune căci Cuvântul Său este o candelă pentru picioarele noastre, şi o lumină pe cărarea noastră. Dar Scriptura mai spune şi că noi trebuie să ne sculăm şi să ne luminăm imediat ce vine lumina. Isus Hristos a spus ucenicilor Săi: „Voi sunteţi lumina lumii. Voi sunteţi sarea pământului.” Dragi prieteni, noi vedem că ziua harului se încheie. Timpul serii a sosit, şi conform Cuvântului făgăduit, în timpul serii trebuia să fie din nou lumină. Dumnezeu va închide uşa în curând. Nu doriţi să vă aplecaţi acum

9

capetele împreună cu mine şi să-i cerem lui Dumnezeu să reverse lumina Sa în inimile voastre, ca să vă lumineze, să vă deschidă ochii şi urechile, ca să puteţi vedea şi auzi, şi să pricepeţi strigătul străjerului? Fie ca voi să fiţi număraţi printre cei ce au păzit Cuvântul lui Dumnezeu. Soarele răsare dimineaţa şi apune seara, dar aleşii lui Dumnezeu pot totuşi să mai vadă razele strălucirii soarelui, pentru că Dumnezeu Şi-a trimis lumina în timpul serii. Să ne rugăm: Tată ceresc, mă rog acum pentru toţi aceia flămânzi după Cuvântul Tău, pentru cei ce doresc să fie gata în ziua slăvitei arătări a Domnului nostru. O, Dumnezeule, lumina serii făgăduită de Tine pentru ceasul acesta, să fie revărsată în inima fiecărui ascultător. Fii cu cei bolnavi şi suferinzi. Marele Duh Sfânt să-i atingă acum. Mă rog toate acestea în Numele scump al Domnului Isus Hristos. Amin. Nr. 3 Răbdarea lui Iov Dragi radioascultători, vă salut în Numele binecuvântat şi sfânt al Domnului Isus Hristos. În ultima transmisiune am vorbit despre împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu care a avut loc atunci când s-a arătat lumina. Mesajul acestui ceas a fost dăruit pentru aşezarea din nou şi pentru pregătirea copiilor lui Dumnezeu, ca ei să-L întâlnească pe Domnul Isus Hristos în văzduh atunci când El va reveni. Toate străduinţele noastre nu sunt suficiente. Toate lucrurile pe care le face Dumnezeu se împlinesc prin Cuvântul şi Duhul Său. La început a fost Cuvântul – la sfârşit este tot Cuvântul. La început Duhul s-a mişcat – acelaşi Duh se mişcă la sfârşit. Puterea lui Dumnezeu s-a manifestat la început – se manifestă şi la sfârşit. Domnul Isus Hristos este Alfa şi Omega, El nu este „la mijloc”. El este Cel dintâi şi Cel din urmă, acelaşi ieri, azi şi în veci. Cuvântul lui Dumnezeu ne sfătuieşte să-l luăm pe Iov ca exemplu de răbdare. Iov a trăit o restituire deplină, într-un mod minunat. În Iacov 5:7 citim: „Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului.” El dă exemplul plugarului care după ce

seamănă sămânţa aşteaptă cu răbdare până ce soseşte vremea potrivită, după ce a căzut şi ploaia timpurie şi cea târzie. Pământul rodeşte roada scumpă a secerişului. Atât Domnul Isus Hristos cât şi ucenicii Lui au vorbit în termeni uşor de înţeles de către poporul de rând. Acest verset din Iacov tratează tema venirii Domnului. Vorbeşte despre răbdarea pe care trebuie s-o avem ca să aşteptăm până ce răsare roada, pentru că trebuie să treacă o anumită perioadă de timp. Biserica lui Isus Hristos a primit ploaia timpurie la început, când a fost semănată sămânţa. Dar mai este şi făgăduinţa ploii târzii, la vremea secerişului. Lucrul principal este să ştim ce fel de sămânţă a fost pusă în pământul inimii noastre, pentru că ploaia şi soarele nu schimbă sămânţa. Acestea doar stimulează procesul de creştere. Sămânţa rodeşte după felul ei. Omul va secera ce a semănat. În Iacov 5:8 suntem din nou îndemnaţi să fim răbdători şi să ne întărim inimile căci venirea Domnului este aproape. Eu cred că acest verset ne este adresat nouă, celor ce trăim în timpul revenirii lui Isus Hristos. Răbdarea este unul dintre lucrurile esenţiale, unul dintre cele mai importante lucruri în legătură cu venirea Domnului. În Evrei 10:35-37 citim: „Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. „Încă puţină, foarte puţină vreme”, şi „Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi.”” Credinţa, răbdarea şi primirea făgăduinţelor merg împreună. Noi avem făgăduinţa că aceia care trăiesc pentru Hristos, care aşteaptă revenirea Lui şi sunt gata să-L întâlnească vor fi transformaţi din trupurile muritoare în nemurire. Dar trebuie să fim răbdători şi să aşteptăm până când soseşte ceasul final. Noi trebuie să folosim timpul încredinţat de Dumnezeu ca să ne întărim inimile, cum tocmai am citit. În v. 9 din Iacov 5 citim că aceia care-L aşteaptă pe Domnul nu trebuie să se plângă unii împotriva altora şi în inimile noastre să nu se ridice nici o rădăcină de

11

amărăciune, ca nu cumva să ne osândim singuri. „Iată că Judecătorul este chiar la uşă.” Noi vom fi judecaţi cu aceeaşi judecată pe care o rostim asupra altora. Aşa că este mai bine să lăsăm toate lucrurile în seama lui Dumnezeu, iar judecata noastră să fie judecata Cuvântului lui Dumnezeu. Atunci numai El este răspunzător de aceasta. Până acum ar fi trebui să ajungem la maturitate şi să deosebim corect astfel încât să ştim dacă cineva predică Cuvântul sau dacă răspândeşte răstălmăcirile Cuvântului. Noi ştim că la început a fost Cuvântul, nu răstălmăcirea. Cuvântul dăruit primelor fiinţe umane a însemnat viaţă veşnică, bucurie veşnică, protecţie veşnică, binecuvântare veşnică şi părtăşie veşnică cu Cel Atotputernic care vorbise copiilor Săi. Dar credinţa în răstălmăcirea dată prin şarpe, a adus despărţirea veşnică. Toate nenorocirile aduse asupra neamului omenesc au fost provocate de primul păcat. Cuvântul lui Dumnezeu în forma lui originală este adevăr şi viaţă. Răstălmăcirea lui este o minciună şi aduce moartea. De aceea Domnul a spus: „în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.” Iacov continuă să ne îndemne: „Fraţii mei, luaţi ca pildă de suferinţă şi de răbdare pe proorocii, care au vorbit în Numele Domnului.” Nouă, ca şi copii ai lui Dumnezeu care trăim chiar înaintea revenirii Domnului, care aşteptăm venirea Lui ni se spune să luăm ca pildă pe prorocii din vechime. Ei au trecut prin multă suferinţă şi necaz dar au aşteptat cu răbdare împlinirea Cuvântului rostit de ei sub inspiraţie divină. Nici unul dintre prorocii vechi testamentari nu a trăit ca să vadă împlinirea multelor preziceri despre prima şi a doua venire a lui Hristos. Ei au fost folosiţi ca Dumnezeu să-şi vorbească prin ei Cuvântul Său, aici pe pământ, şi au dat făgăduinţele cu sute şi chiar cu mii de ani înainte. Avraam a primit făgăduinţa dar a trebuit să aştepte mulţi ani până când a avut loc împlinirea acesteia. Rom. 4:3 ne spune: „Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”” Adevărata credinţă este ancorată în Cuvântul făgăduit al Dumnezeului Atotputernic. Tot ceea ce ne trebuie este

răbdarea până când soseşte vremea împlinirii. Iacov 5:11 spune: „Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov, şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul, şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare.” Mulţi oameni au predicat despre Iov, dar Iacov doreşte ca noi să ne gândim la sfârşitul lui Iov. Înainte de a putea vorbi despre lucrurile care s-au petrecut la sfârşit, trebuie să vedem cum a fost el întărit la început; pentru că aşezarea din nou pe care a trăit-o Iov trebuie să se împlinească cu Biserica Dumnezeului Celui viu în aceste zile de pe urmă. Noi am primit Cuvântul făgăduit, mesajul aşezării din nou, şi suntem pe cale să primim puterea şi deplina aşezare din nou în aceeaşi stare în acre a fost Biserica de la început. Cred că sunteţi familiarizaţi cu toţii cu cartea lui Iov. Chiar în Iov 1:1 citim: „omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, şi se abătea de la rău.” El era binecuvântat în tot ce întreprindea. Toată casa lui a beneficiat de binecuvântările şi protecţia Celui Atotputernic. Când fiii lui Dumnezeu au venit să se înfăţişeze înaintea Domnului, a fost şi Satana printre ei. Şi Domnul l-a întrebat: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.””Iov 1:7-8. În Matei 22 citim despre o altă strângere din ceruri, despre cei ce au fost invitaţi la ospăţul de nuntă al Mielului. Şi acolo Domnul se adresează unui om şi-l întreabă cum de a putut intra acolo fără haină de nuntă. Dragi fraţi şi surori, eu pot numai să spun că dacă Iacov a vorbit despre venirea Domnului şi arată spre proroci şi-l dă ca exemplu de reaşezare pe Iov, trebuie ca acest lucru să aibă o semnificaţie pentru vremea noastră, pentru că noi trăim acum la venirea Domnului Isus Hristos. Vă rog observaţi că binecuvântările Celui Atotputernic au fost cu Iov la început. El a fost un om desăvârşit înaintea Domnului. A urmat apoi un timp întunecos de încercare, de

13

neînţelegere, de controversă, de argumente, când el a stat pe cenuşă. Dar Domnul i-a vorbit dintr-o furtună şi i-a spus să se încingă pentru că El era pe cale să-i vorbească şi să-i descopere planul lui Dumnezeu. Iov poseda în inima lui mărturia, şi a putut să spună „Ştiu că Răscumpărătorul Meu trăieşte şi se va ridica la urmă pe pământ.” A venit vremea când robia lui Iov s-a sfârşit, când el s-a rugat pentru prietenii lui. Domnul i-a dat lui Iov la sfârşit de două ori mai mult decât avusese la început. Aşa va fi reaşezarea Bisericii Dumnezeului celui viu înaintea revenirii lui Isus Hristos. Biserica nou testamentară a avut un început glorios, dar prin deschiderea celor şapte peceţi am înţeles cum şi-a început Antihristul lucrarea, ca să nimicească Biserica Dumnezeului celui viu. A urmat apoi timpul epocilor întunecoase, dar făgăduinţa a rămas pentru zilele din urmă: „Vă voi răsplăti, zice Domnul.” Pentru că noi trăim acum la sfârşitul călătoriei noastre, aşteptăm o reaşezare deplină, o măsură dublă din lucrurile pe care le are Dumnezeu. Prin harul lui Dumnezeu vom aştepta până când vine ziua aceea; şi aceasta este aproape. Să ne rugăm: Tată ceresc, Îţi mulţumesc pentru Cuvântul Tău scump şi sfânt, fie din Vechiul, fie din Noul Testament. Tu ne vorbeşti şi ne descoperi tainele planului tău. Îţi mulţumesc pentru mesajul reaşezării. Îţi mulţumesc pentru trimiterea slujitorului şi prorocului Tău William Branham. Îţi mulţumesc pentru exemplul vieţii lui Iov, care a găsit har înaintea Ta, aşteptând cu răbdare, ştiind în inima lui că Răscumpărătorul său trăieşte. El a aşteptat până când a putut să aibă loc reaşezarea. Doamne Dumnezeule deschide-ne ochii pentru Cuvântul făgăduit al acestui timp şi dă-ne răbdare, pentru că numai Tu vei împlini reaşezarea aceasta şi în cele din urmă vei fi slăvit în Biserica Ta. Binecuvântează-i pe toţi cei care au auzit acum Cuvântul Tău şi fii cu ei. Mă rog în Numele scump al lui Isus Hristos. Amin. Nr. 4 Iov - II

Dragi radioascultători, vă salut în Numele binecuvântat al lui Isus Hristos. Nădăjduiesc că aţi fost binecuvântaţi cu toţii prin transmisiunea de duminica trecută. Pentru mine, Cuvântul lui Dumnezeu este Duh şi Viaţă şi oferă informaţia completă despre venirea Domnului Isus Hristos. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune ce ni se cere ca să avem parte de răpire. Biblia vorbeşte despre reaşezare şi despre toate lucrurile pe care trebuie să le ştim dacă dorim să luăm parte la ospăţul de nuntă al Mielului. Noi am ajuns în zilele din urmă, în ultimele clipe ale timpului, şi ar trebui să fim preocupaţi de lucrurile lui Dumnezeu mai mult decât de orice altceva. Ar trebui să lăsăm la o parte toate lucrurile care ne irosesc timpul. În ultima predică ne-am referit pe scurt la tema „răbdarea lui Iov.” Însuşi Domnul Dumnezeu a mărturisit că nimeni de pe pământ n-a fost ca el, „fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, şi se abătea de la rău.” El a fost binecuvântat în toate lucrurile. Tot ce avea era păzit pentru că Însuşi Dumnezeul Atotputernic era scutul Său. Dar a urmat după aceea ceasul încercării: necazurile l-au lovit unul după celălalt. El a primit în continuu felurite mesaje despre nimiciri, moarte, etc. Satana l-a lovit pe Iov. Durerea lui a fost atât de mare încât şi soţia lui i-a spus: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu, şi mori!” Iov trebuie să fi fost într-o situaţie îngrozitoare. Nenorocirile care au căzut peste el erau aproape de nesuportat. Prietenii lui chiar l-au acuzat, iar soţia lui l-a sfătuit să blesteme pe Dumnezeu şi să moară. Dar în toate aceste lucruri Iov n-a păcătuit împotriva Domnului. El a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul? În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui.” De obicei copiii lui Dumnezeu se pot bucura când totul merge bine dar imediat ce o tragedie loveşte casa noastră, biserica noastră, familia noastră, ne pierdem echilibrul. Dacă ne-am da doar seama că este un timp de încercare ce a venit peste noi! Noi trebuie să fim curăţaţi ca să ieşim curaţi ca aurul. Ne gândim la începutul glorios al Bisericii nou testamentare.

15

Familia lui Dumnezeu fusese binecuvântată din toate punctele de vedere. Erau prezente darurile Duhului, aveau roada Duhului şi aveau viaţa Duhului. Erau călăuziţi de Duhul Sfânt. Erau într-un singur gând. Nici o răstălmăcire a Cuvântului nu se găsea între ei, pentru că aveau descoperirea divină a Cuvântului, şi aveau parte de împlinirea acestuia. Când Isus Hristos Şi-a însărcinat ucenicii, El nu le-a spus „Voi sunteţi evangheliştii Mei, sau predicatorii Mei.” El le-a spus: „Voi sunteţi martorii Mei.” Un predicator sau un evanghelist poate să vorbească despre lucrurile pe care nu le-a văzut şi nu le-a auzit. El poate avea propriile-i închipuiri, dar asta nu înseamnă că el este un martor al respectivului eveniment. Un martor a fost prezent atunci când s-a întâmplat ceva. Adevăraţii ucenici ai lui Isus Hristos au fost prezenţi, au fost martori ai Cuvântului făgăduit al lui Dumnezeu, în vremea lor. Ei văzuseră lucrările lui Dumnezeu manifestate şi au mărturisit despre acestea. În epistola sa, Ioan scrie: „ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii, - aceea vă vestim şi vouă.” Nu este suficient să vorbim despre mesajul timpului de sfârşit, sau să cunoaştem toate citatele despre Cuvântul făgăduit şi despre reaşezare. Noi trebuie să devenim martori vii ai Domnului Isus Hristos şi trebuie să fim în stare să mărturisim despre reaşezarea efectivă. Iov a ştiut că Răscumpărătorul Său trăieşte. A ştiut că în cele din urmă neprihănirea lui va fi descoperită şi Dumnezeu în harul Lui îi va schimba starea şi-l va binecuvânta din nou. Noi, ca Biserică a Dumnezeului celui viu din aceste zile de pe urmă, credem exact acelaşi lucru. Noi credem că Isus Hristos a înviat din morţi. Noi mărturisim despre lucrurile pe care le-am văzut şi auzit şi mărturisim Cuvântul făgăduit al lui Dumnezeu pentru vremea noastră. Înainte ca Iov să fi experimentat reaşezarea, Domnul a trebuit să-i vorbească într-o limbă foarte clară. El îl întreabă: „Cine este cel ce Îmi întunecă planurile, prin cuvântări fără

pricepere?” Prin cuvintele noastre noi întunecăm planul lui Dumnezeu, dar dacă Cuvântul lui Dumnezeu este reaşezat şi descoperit prin Duhul Sfânt, noi primim lumina şi înţelegem căile lui Dumnezeu cu poporul Lui. Iov a mărturisit însă după aceea: „Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură. Am vorbit odată, şi nu voi mai răspunde; de două ori, şi nu voi mai adăuga nimic.” Când Iov a făcut mărturisirea aceasta Domnul i-a vorbit din furtună spunându-i: „Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz.” Iov mărturiseşte mai târziu: „Ştiu că Tu poţi totul, şi că nici un gând nu poate fi ascuns de Tine.” KJV. Aceasta ne aminteşte de slujba profetică din generaţia aceasta, prin care au fost descoperite până şi gândurile din inimile oamenilor – Evrei 4:12. Iov spune în continuare: „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.” Înainte de aceasta Iov s-a certat cu prietenii lui, dar a trebuit să înveţe că reaşezarea nu vine prin argumente sau prin dovedirea punctelor de vedere ale cuiva. Aceasta vine prin puterea Dumnezeului Atotputernic. Atunci suntem convinşi că Dumnezeu Îşi ţine Cuvântul şi poate să facă toate lucrurile conform făgăduinţei Sale. Odată ce Domnul a început să-i vorbească lui Iov, discuţiile sale cu prietenii lui au încetat. Dragi fraţi şi surori în Hristos, aceasta este o lecţie pe care trebuie s-o învăţăm: reaşezarea nu va avea loc dacă noi încercăm să discutăm cu alţii ca să ne apărăm. Aceasta poate veni numai dacă noi Îl lăsăm pe Domnul să ne vorbească prin Cuvântul Său descoperit. Noi trebuie să ne deschidem inimile, să tăcem, să ne încredem în El pe deplin, aşteptând cu răbdare ziua finală a reaşezării din nou a tuturor lucrurilor, care a fost făgăduită prin gura sfinţilor Săi proroci din vechime. Dumnezeu, în mila Sa, a trimis prorocul Său mesager ca să ne aducă la cunoştinţă faptul că Dumnezeu a plănuit o aşezare din nou a Bisericii la începutul său glorios, înainte ca ea să fie luată în slavă. Aceeaşi putere care L-a înviat pe Isus Hristos trebuie să fie şi în mădularele Trupului Său, dacă noi urmează să fim

17

transformaţi şi luaţi în slavă. O vreme chiar şi Iov a întunecat planul lui Dumnezeu prin cuvintele sale. El a vorbit despre lucruri pe care nu le-a înţeles. Dar apoi ni se spune în cap. 42:10 „Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.” Şi noi trebuie să avem grijă ce spunem, să gândim cum gândeşte Dumnezeu, să avem gândul lui Hristos, şi să vorbim Cuvântul Celui Atotputernic, ca să fim luminaţi deplin şi să recunoaştem planul lui Dumnezeu în aceste zile de pe urmă. Biserica nou testamentară a avut un început minunat, dar după aceea a venit un timp de întuneric. La sfârşit ea trebuie să posede aceeaşi putere a învierii lui Isus Hristos, să fie unsă cu acelaşi Duh Sfânt şi să aibă în ea acelaşi Cuvânt al adevărului. Noi ştim că Răscumpărătorul nostru trăieşte. Noi credem Cuvântul Său făgăduit. El ne-a eliberat din robie şi ne-a scos din Babilon, ne-a scos din multele culte. Noi ne rugăm pentru prietenii noştri cu care ne-am certat şi cu care am discutat mai înainte despre aceste lucruri. Noi ne rugăm pentru cei care ne-au înţeles greşit, şi Domnul ne va da o măsură dublă. Dragii mei prieteni, dragi fraţi şi surori în Domnul Isus Hristos, Iacov a arătat în capitolul 5 că noi trebuie să-i luăm pe prorocii din vechime ca exemple de suferinţă şi de îndelungă răbdare. El ne-a mai spus de asemenea să privim la sfârşitul pregătit lui Iov de Domnul în mila şi îndurarea Lui. Noi nu trebuie să ne oprim la mijlocul drumului. Trebuie să ne întoarcem la început, ca să ştim ce se întâmplă la sfârşit. În Iov 42:12 Biblia spune: „În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi.” Acest lucru este minunat. Poate că puterea lui Dumnezeu ce urmează să se descopere în ploaia târzie va trebui să fie manifestată cu mai multă putere decât în ploaia timpurie, pentru că acum avem nevoie de credinţa de răpire. Noi nu ne temem, ca turmă mică din aceste zile de pe urmă. Suntem siguri că Dumnezeu ne-a dăruit

reaşezarea într-o măsură dublă în aceste zile de pe urmă. Suntem convinşi pe deplin că Dumnezeul Atotputernic nu Şi-a pierdut nimic din puterea Lui. Noi credem că El va realiza o lucrare puternică în aceste zile de pe urmă, şi Mireasa lui Isus Hristos va avea parte de aceasta. Să ne rugăm: Tată ceresc, Îţi mulţumesc pentru Cuvântul Tău scump şi sfânt. Noi suntem foarte încurajaţi când ştim că Tu încă domneşti cu aceeaşi putere şi Te descoperi în mijlocul celor ce au crezut în timpul acesta Cuvântul Tău făgăduit. Noi ştim că Răscumpărătorul nostru trăieşte. El Şi-a trimis slujitorul şi prorocul înaintea celei de-a doua veniri a Sale cu mesajul reaşezării. Ei sunt cei ce vor vedea şi vor fi martori la puternica reaşezare. O, Doamne, pregăteşte-Ţi poporul. Binecuvântează-i pe toţi cei ce au auzit Cuvântul Tău. Mă rog în Numele sfânt al lui Isus. Amin. Caseta 9 – nr. 5 Lucrări supranaturale Dragi radioascultători, vă salut în Numele binecuvântat şi sfânt al Domnului Isus Hristos. Vă mulţumesc foarte mult pentru că aţi ascultat emisiunile noastre. Începând de duminica viitoare vom transmite în limba germană. Dar dorim să vă încurajăm să ne scrieţi, fie în germană fie în engleză, şi vom fi bucuroşi să vă răspundem în oricare dintre cele două limbi. Avem disponibile de asemenea în ambele limbi literatură, predici tipărite sau înregistrate ale fratelui Branham. Sunt sigur că acestea vă vor fi o mare binecuvântare. În această ultimă emisiune aş dori să vă relatez unele dintre lucrurile la care am fost martori în ultimele câteva săptămâni. Haideţi să deschidem la Ioel 2:21: „Nu te teme, pământule, ci bucură-te şi înveseleşte-te, căci Domnul face lucruri mari!” Aceasta este făgăduinţa pe care o avem. Dumnezeu este un Dumnezeu mare şi El poate să facă lucruri mari. Vom continua să citim v. 25 ca să vedem ce este cuprins în restituire. Domnul spune: „vă voi răsplăti

19

(restitui) astfel anii, pe care i-au mâncat lăcustele Arbeh, Ielec, Hasil şi Gazam, oştirea Mea cea mare, pe care am trimis-o împotriva voastră.” Aceste patru insecte care distrug recolta firească şi roada firească a pământului, sunt arătate în prorocie. Acelaşi lucru este arătat mai târziu în cartea Apocalipsei unde citim despre primele patru peceţi, despre primii patru călăreţi, care simbolizează sistemul Antihristului în diferite stadii, sistem ce vine împotriva Bisericii nou testamentare. Dar făgăduinţa Cuvântului lui Dumnezeu este „vă voi răsplăti”. Această făgăduinţă este veşnic adevărată şi trebuie să se împlinească. V. 26 ne spune ce se va întâmpla când va avea loc reaşezarea: „Veţi mânca şi vă veţi sătura, şi veţi lăuda Numele Domnului, Dumnezeului vostru, care va face minuni cu voi, şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară!” Aceasta nu este o făgăduinţă generală, ci este adresată fiilor şi fiicelor lui Dumnezeu. Această făgăduinţă aparţine poporului pe care Domnul îl numeşte „poporul Meu”. În fiecare din cele şapte mesaje din cele şapte epoci ale Bisericii suntem îndemnaţi să ascultăm ce spune Duhul Bisericilor. Aceia dintre noi care experimentează reaşezarea vor avea din belşug şi se vor sătura şi vor lăuda Numele Domnului, Dumnezeul nostru, pentru că El s-a ocupat de noi într-un mod minunat. Prorocul Ioel vorbeşte despre revărsarea Duhului Sfânt peste toţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu, şi de asemenea peste robi şi peste roabe. Apoi citim de asemenea despre ziua Domnului care va veni după ce se încheie vremea harului. Însă acum noi trăim încă în ziua potrivită, în ziua mântuirii. Aceasta a avut un început minunat, dar a devenit apoi înnourată şi întunecată. Dar conform Cuvântului făgăduit, în timpul serii s-a arătat lumina. În cartea lui Amos Domnul subliniază faptul că El nu va face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi prorocii. Apoi citim în Apoc. 10:7 că taina lui Dumnezeu se va încheia în zilele glasului celui de-al şaptelea înger. Toate aceste făgăduinţe aparţin timpului de sfârşit. De aceea trebuie să verificăm Cuvântul lui Dumnezeu prin care

suntem informaţi despre lucrurile pe care le face Dumnezeu. Biblia nu vorbeşte numai despre reaşezare ci ne şi arată cum se întâmplă. Domnul Isus Hristos însuşi a spus în Matei 17:11 aceste cuvinte: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie, şi să aşeze din nou toate lucrurile.” Dacă observaţi, Isus a folosit viitorul: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie.” Slujba lui Ioan botezătorul se încheiase deja. O parte a acestei profeţii se împlinise deja în slujba lui. El întorsese inimile părinţilor la copii, cum spune Luca 1:17. Când Isus a vorbit despre Ioan, a spus: „Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut.” M-am ocupat de lucrurile acestea în unele dintre emisiunile noastre precedente, şi de asemenea în cele trei broşuri pe care le-am scris. Reaşezarea nu urma să aibă loc printr-un grup de oameni, printr-o biserică sau printr-un cult, ci printr-o slujbă profetică precum cea a lui Ilie şi Ioan botezătorul. Cuvântul Domnului, în special când se referă la prorocie, este descoperit prin slujba unui proroc trimis de Dumnezeu. În Fapte 3:21 citim despre Domnul Isus Hristos „pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime.” Chiar acum are loc o reaşezare în Biserica Dumnezeului celui viu. În paralel cu aceasta, Israelul este reaşezat conform Cuvântului făgăduit. Dar înainte să aibă loc punctul culminant al reaşezării evreilor, trebuie să se petreacă răpirea Miresei dintre neamuri, Biserica lui Isus Hristos. Însă înainte ca evenimentul acesta să se poată întâmpla, trebuie să vină reaşezarea deplină a tuturor lucrurilor. Lunile trecute am fost martori ai lucrării Duhului Sfânt în mijlocul nostru, într-un mod foarte minunat. Dumnezeu ne-a dăruit trecere înaintea oamenilor şi sute de persoane participă la adunările noastre. În timpul adunării noastre de rugăciune de miercuri seara, pe 24 septembrie, Domnul şi-a manifestat prezenţa într-un mod remarcabil. După ce am vorbit despre prorocie şi despre calea lui Dumnezeu cu Biserica nou testamentară, despre cum a dăruit El călăuzire prin Duhul Sfânt prin vedenii, ş.a.m.d., am avut un timp în

21

care ne-am rugat. Nimeni nu aştepta să se întâmple aşa ceva. Eu nu am mai văzut aşa ceva înainte. Despre un eveniment asemănător mai citim numai în Fapte 13, când Biserica din Antiohia era adunată în post şi rugăciune, şi Duhul Sfânt a pronunţat dintr-o dată numele acelor fraţi rânduiţi la slujbă. În acea miercuri seara, un frate tânăr tocmai îşi terminase rugăciunea, când a fost dată o prorocie în care el era numit cu numele şi prenumele şi era poftit să vină în faţă pentru punerea mâinilor, ca să primească darul care-i fusese rânduit înaintea întemeierii lumii. Fratele acesta a mers în faţă. Conform Cuvântului lui Dumnezeu noi ne-am pus mâinile peste el şi l-am binecuvântat în Numele Domnului, pentru slujbă. M-am simţit apoi călăuzit să mă rog pentru doi fraţi mai bătrâni care trebuiau să ia parte la împărţirea cinei. Imediat după aceea a urmat o altă prorocie în care un alt frate a fost chemat pe nume. S-a spus că Dumnezeu l-a adus dintr-un ţinut îndepărtat ca să contribuie la această slujbă. Fratele acesta a venit din cea mai îndepărtată parte a Rusiei, printr-o minune a lui Dumnezeu, şi acum este responsabil pentru transmisiunile noastre în limba rusă. Nu pot să intru în detalii despre lucrurile care s-au întâmplat în timpul acestei adunări. Sub inspiraţia Duhului Sfânt am spus cuvintele acestea: „Conform Apocalipsa 3:20, Însuşi Domnul cinează cu noi pentru că noi am auzit ciocănitul Lui, am primit mesajul Lui şi am ieşit afară şi am fost uniţi cu EL.” Eu nu am ştiut că Domnul arătase exact acelaşi lucru într-o vedenie – cum El însuşi a pregătit masa pentru noi, şi îi slujea pe ai Săi. I-am chemat în faţă pe cei ce doreau să-şi rededice vieţile Domnului Isus Hristos. Dumnezeu arătase şi acest lucru întro vedenie. A fost arătată până şi ultima persoană din rândul de rugăciune. După ce ne-am rugat pentru toţi oamenii aceştia, m-am simţit călăuzit să chem în faţă întreaga adunare, de circa 300 de persoane. Eu nu am ştiut că şi lucrul acesta fusese arătat într-o vedenie înainte să se întâmple. Slava Domnului s-a coborât într-un mod atât de minunat. Cu adevărat, noi am fost mutaţi din nou în zilele

Bibliei, ştiind că acelaşi Dumnezeu care a făgăduit că va reaşeza a fost prezent în mijlocul nostru lucrând cu noi în acelaşi fel cum a făcut în Biserica de la început. Acestea au fost ceasuri tainice într-o atmosferă cerească. Toţi cei ce au fost prezenţi acolo nu mai pot să fie aceiaşi: efectul lucrurilor făcute de Dumnezeu în mijlocul nostru va fi cu ei pentru totdeauna. Dragii mei fraţi şi surori, timpul nu-mi îngăduie să vă spun despre multele cercetări supranaturale ale Celui Atotputernic pe care le-am trăit în ultimii ani, în ultimele luni şi săptămâni. Prezenţa nelipsită a Dumnezeului Atotputernic este cu aceia care au primit Cuvântul Său făgăduit pentru acest timp. Haideţi să încetăm cu toate răstălmăcirile şi cu joaca de-a biserica şi să credem Cuvântul. Haideţi să ne pregătim inimile înaintea Domnului, ca EL să poată coborî cu prezenţa şi puterea Lui ca să-Şi dovedească în cele din urmă Cuvântul Său de reaşezare prin reaşezarea în sine. Dumnezeu Însuşi este propriul Său interpret şi El Îşi va împlini Cuvântul. Când acest lucru are loc, este dovada că noi suntem adevăraţii ucenici ai lui Isus Hristos şi martorii Lui adevăraţi din această generaţie. Fie ca Domnului să-I facă plăcere să vă permită tuturor să aveţi parte de aceste binecuvântări ale reaşezării, cum aveţi privilegiul să auziţi mesajul acestui ceas acum. Nu trataţi cu uşurătate lucrările supranaturale ale lui Dumnezeu cu poporul Său. Dacă nu aţi trăit asemenea binecuvântări reale care au fost prezente în Biserica de la început, nu judecaţi, ci rugaţi-vă ca Domnul să vă fie îndurător şi să vă permită să cunoaşteţi şi să înţelegeţi ce face El acum. Daţi-mi voie să vă adresez această avertizare solemnă: nu ajunge să numai mărturisim cu buzele, sau să credem mesajul timpului de sfârşit: trebuie să-l credeţi din inimă, şi apoi veţi vedea slava lui Dumnezeu. Noi nu aşteptăm mai puţin decât a avut la început Biserica nou testamentară; din contră, aşteptăm mai mult din aceste binecuvântări din timpul acesta, pentru că suntem atât de aproape de timpul când vom fi duşi în slavă. Să ne rugăm: Tată ceresc, fii cu toţi aceia care Ţi-au ascultat

23

Cuvântul şi Ţi-au crezut mesajul. Fie ca ei să recunoască restituirea şi apoi ei înşişi să fie reaşezaţi. Îţi mulţumim foarte mult pentru trimiterea slujitorului şi prorocului Tău, iubitul nostru frate Branham, cu mesajul care să premeargă a doua venire a Ta. Îţi mulţumim pentru prezenţa Ta şi pentru adevărata ungere a Duhului Sfânt în plus faţă de adevărata descoperire a Cuvântului Tău prin slujba profetică. Lucrează cu noi toţi după cum doreşti Tu până Te vom întâlni şi vom fi cu Tine pentru totdeauna. Mă rog toate acestea în Numele scump al lui Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.

25