You are on page 1of 15

Răspunsuri la întrebări Brazzaville, 08.07.

2007 Ewald Frank Tată ceresc, ne rugăm în Numele lui Isus Hristos, să fii cu noi, să ne vorbeşti prin Cuvântul şi prin Duhul Tău. Noi îţi aducem toată lauda, cinstea şi gloria. În Numele sfânt al lui Isus. Amin. Luaţi loc. Avem un număr de întrebări. Comparativ cu alte întrebări, acestea sunt foarte uşoare. 1. De ce nu este unitate între slujitorii lui Dumnezeu? Răspunsul se găseşte în Galateni 2, unde Pavel a putut să spună „am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”. Fiecare slujitor al lui Dumnezeu trebuie ca mai întâi să moară împreună cu Hristos; trebuie să fie răstignit faţă de sine însuşi, faţă de părerile sale – numai după aceea ne putem supune voii lui Dumnezeu. Dacă nu putem spune ca apostolul Pavel, „am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine… sunt un prizonier al lui Hristos”. Aşa trebuie să fie cu fiecare slujitor al lui Hristos. Dacă avem motive personale în slujba noastră, acest lucru produce deranj în propria slujbă şi în altele. Toate opiniile diferite între fraţi vor fi văzute în adunări, în biserici. Fraţii care slujesc trebuie ca mai întâi să moară împreună cu Hristos. Numai după aceea va exista unitate şi între adunări, între Biserici. Nu este treaba mea să mă implic în problemele bisericilor locale, dintr-un motiv: când m-a chemat Domnul, în 2 aprilie 1962, chiar înainte de răsăritul soarelui, ultimele două lucruri pe care mi le-a spus au fost
1

acestea: „Robul Meu, nu înfiinţa biserici locale”. Am auzit aceste cuvinte cu urechile mele. „Şi nu publica o carte de cântări, căci acesta este semnul unei denominaţiuni”. Acestea au fost ultimele două lucruri spuse în legătură cu însărcinarea mea. Deci, eu nu mă pot implica în problemele niciunei comunităţi locale, şi nu vă pot spune eu ce să faceţi. Fiecare rob al Domnului trebuie să-şi cunoască poziţia şi slujba în Hristos. De obicei biserica locală este aceea care-şi dă seama ce fel de slujbă are un frate. Nu tu spui „eu sunt învăţător, eu sunt asta sau cealaltă…” – nu! Adunarea îşi dă seama ce slujbă ai. Dar cel mai important lucru este ca fraţii să nu rănească dragostea frăţească. În toţi cei 44 de ani de slujbă internaţională, n-am pomenit niciodată numele unui frate, n-am spus nimic împotriva niciunui frate de pe faţa pământului. Voi corecta cu Scriptura învăţăturile greşite, dar nu voi pomeni vreodată numele unui frate. Nu. Noi trebuie să predicăm adevărul în dragoste; şi nu vom urî niciodată pe vreun frate, indiferent cât de greşit poate fi el. Este imposibil. Noi nu suntem de acord cu învăţăturile greşite… dar nu vrem să intrăm mai în detaliu în aceste lucruri. 2. A doua întrebare se referă la cina Domnului. Dacă citiţi 1 Corinteni 10, nu numai 1 Corinteni 11 ci şi 1 Cor. 10, se spune foarte explicit, aici în v. 16 şi 17: „Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este el părtăşia cu sângele lui Hristos?”. Este vorba despre faptul că prin sângele lui Hristos noi am fost readuşi în părtăşie cu El. Noi nu luăm cina Domnului pentru că aşa face toată lumea, ci vestim moartea lui Hristos, prin care noi am fost împăcaţi, până va veni EL. De fiecare
2

dată când luăm pâinea, de fiecare dată când luăm vinul, ne amintim că Hristos a suferit în trupul Său, şi că Şi-a vărsat sângele. Acest lucru îl vom învăţa şi-l vom predica până va veni EL. Prin aceasta dovedim părtăşia pe care o avem unii cu alţii, şi cu Hristos. Se vorbeşte aici despre paharul binecuvântării – nu este numai un pahar oarecare, ci este paharul binecuvântării, pentru că în Hristos, Dumnezeu ne-a dăruit toate binecuvântările cereşti. Deci, paharul binecuvântării pe care-l binecuvântăm, spune Pavel „nu este el părtăşia cu sângele lui Hristos? Pâinea, pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos?” Apoi în v. 17, „Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine.” Acesta este un lucru foarte important. Dacă mergeţi în Vechiul Testament, citiţi acolo despre trei lucruri: despre ogorul cu grâu, despre cele dintâi roade, şi despre pâine. Dar nu vrem să intrăm în detalii. Cel mai important lucru este acesta: nimic să nu devină o tradiţie, ci noi să ştim că la cină avem părtăşie cu Hristos, prin sânge, pentru că viaţa care era în sânge este acum în noi. De aceea a spus Domnul nostru în Ioan 6, „dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă”. Chiar şi cu acest subiect trebuie să mergeţi la toate referinţele (versetele) biblice, ca să aveţi o imagine completă. 3. De ce sunt divizate bisericile locale? Nu mă întrebaţi pe mine; dar există nişte motive egoiste: pătrunde ceva ce nu este sub controlul Duhului Sfânt. Noi trebuie să vedem (veghem) ce fel de duh ne influenţează, care este motivul care se află în spatele a ceea ce încercăm să facem. Trebuie să fim
3

atenţi la acel motiv. Dacă este un motiv egoist, rezultatul va fi o dezbinare. De fiecare dată se trage aceeaşi concluzie: un slujitor al lui Hristos trebuie să moară faţă de sine însuşi, trebuie să moară faţă de propriile păreri, faţă de tot ceea ce vine de la el. Acesta a fost harul lui Dumnezeu pe care mi l-a dăruit Domnul, şi anume, eu nu am învăţături proprii. N-am avut de la început. N-am nicio învăţătură, dar, aşa cum v-am spus deschis în adunări, când am văzut slujba fratelui Branham, nu vă puteţi închipui cum m-am simţit. Plângeam; eram aşa de copleşit văzând zilele biblice… Habar n-aveam că trebuia să vină un profet făgăduit, nu ştiam de [făgăduinţa din] Maleahi [4.5-6], nu ştiam nimic… Dar pur şi simplu am ştiut în inima mea că acesta era un bărbat trimis de Dumnezeu – Ce învaţă el? Ce crede el? Cum botează? Cum ţine cina Domnului? Am dorit să cunosc de la început învăţăturile adevărate. Şi pas cu pas, Domnul mi-a arătat în Scripturi. Deci, eu n-am adus nimic din denominaţii în mesaj. Acesta este un lucru foarte important. Noi venim din diferite biserici şi denominaţii. Dacă aduceţi în mesaj diferitele învăţături şi păreri, se creează o harababură. Noi trebuie să abandonăm tot ceea ce poate să provoace confuzie. Nu există nicio denominaţie care să fie în ordine cu Dumnezeu sau cu Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa că trebuie să începem corect de la început, apoi zidim pe temelia originală. Acest lucru este foarte, foarte important. 4. Următoarea întrebare se referă la învăţătura „JESUS ONLY” Trebuie să recunosc că nu ştiu exact ceea ce învaţă ei. Dar dacă am înţeles eu bine, ei cred că Isus
4

este singurul Dumnezeu. Dar aceasta este o înţelegere total greşită. Dacă mergeţi la Geneza 1, găsiţi acolo doar cuvântul ELOHIM, până la Geneza 2.5. De 31 de ori găsiţi ELOHIM, şi niciodată YAHWEH. Numai din Geneza 2.5 găsiţi de 6000 de ori combinaţia ELOHIM YAHWEH. Iată taina: Dumnezeu este Duh. Dar Isus Hristos este manifestarea (arătarea) lui Dumnezeu. Aşa cum în Vechiul Testament Dumnezeu era Dumnezeu însă era nevăzut – nimeni nu L-a văzut vreodată, EL locuieşte într-o lumină de care nimeni nu se poate apropia, într-o plinătate de Duh, lumină şi viaţă. Dar EL s-a arătat, la început, nu în veşnicie – la început. De aceea Biblia spune „la început a fost Cuvântul”. Veşnicia nu are început, ci a fost dintotdeauna, însă timpul are început. Deci, la începutul timpului, Dumnezeul nevăzut care este DUH, [s-a descoperit] [lipsă înregistrare…- n.tr.] Isus Hristos este însăşi arătarea vizibilă a Dumnezeului Atotputernic, aşa cum YAHWEH a fost arătarea vizibilă a Dumnezeului nevăzut. Vedeţi, putem spune că învăţătura JESUS ONLY nu este corectă. Isus nu Şi-a vorbit Sieşi, nu S-a rugat la Sine însuşi. Noi credem conform Cuvântului lui Dumnezeu că acelaşi Domn care a fost în Vechiul Testament, care a umblat în grădina Edenului, care l-a creat pe Adam după chipul Său, care a vorbit tuturor profeţilor, care la vizitat pe Avraam în Geneza 18, care a şezut şi a mâncat cu Avraam, cu cei doi îngeri care au mers în Sodoma şi au ajuns seara… dar Domnul a rămas cu Avraam, într-un chip vizibil. El a mâncat şi a băut. De câte ori nu s-a referit fratele Branham la acest lucru şi a spus că acelaşi semn care s-a întâmplat cu Avraam, s-a repetat în slujba lui: Domnul era cu spatele la cort, şi Sara asculta ce spunea Domnul, şi a râs în inima ei. Iar Domnul s-a uitat la Avraam şi a întrebat „Pentru ce a
5

râs Sara?” Ea n-a râs cu voce tare, ci în inima ei. Dar Domnul i-a descoperit gândurile. Fratele Branham s-a întors cu spatele la adunare de şapte ori în total, şi a spus „Ca voi să ştiţi că acelaşi Domn, acelaşi Înger al Legământului este în seara aceasta aici… Este acelaşi Stâlp de Foc”. Deci vedem în Vechiul Testament diferitele arătări ale lui Dumnezeu ca Domn, iar în Noul Testament, Cuvântul s-a făcut trup. În Vechiul Testament EL era Cel care a adus toate lucrurile la existenţă prin cuvântul vorbit, iar în Noul Testament a venit ca să fie ca noi. Acest lucru era necesar pentru răscumpărarea noastră. Vă rog fiţi atenţi, fraţilor: pentru că păcatul de la început a avut loc în trup de carne, Domnul slavei a trebuit să vină El însuşi şi să fie născut în lumea aceasta, să aibă un trup de carne şi sânge pe care să-l verse pe pământul acesta pe care a avut loc căderea, unde s-a petrecut despărţirea de Dumnezeu, unde a venit moartea peste întreaga omenire – ca să-Şi verse sângele, să-Şi dea viaţa, să plătească preţul pentru a ne răscumpăra şi a ne readuce în părtăşie cu Dumnezeu. 5. Ultima trezire va începe ca pe Azussa Street, la Point Noire? Acest lucru nu-l ştiu. N-aş putea să dau un răspuns din Biblie, dar pot să spun doar atât: orice s-ar întâmpla, se va întâmpla la nivel mondial, nu în locuri răzleţe. Va fi lucrarea lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, pretutindeni pe pământ. Toţi cei chemaţi afară în vremea aceea se vor trezi, dacă aparţin de fecioarele înţelepte. În vremea aceea nu va fi vorba de o învăţătură, sau de un bărbat, ci va fi lucrarea Duhului Sfânt în adevărata Biserică Mireasă a lui Isus Hristos.
6

Dar, de obicei fraţii aşteaptă să se întâmple nişte lucruri acolo unde se găsesc ei. Este normal, Dumnezeu să vă binecuvânteze! Şi noi trebuie să aşteptăm acelaşi lucru: în fiecare ţară, în fiecare oraş, trebuie să aşteptaţi ca Domnul să lucreze ceva, şi apoi se va întâmpla. Căci, mai întâi, Dumnezeu pune o dorinţă în inima noastră. Dar de exemplu, dacă voi predicaţi că Dumnezeu va lucra ceva aici, la Point Noire, şi toată lumea va veni aici, nu, nu este aşa. Dar dacă voi puteţi să spuneţi „Noi, în Point Noire, în Brazzaville, aşteptăm ca Domnul să lucreze ceva, şi credem că se va întâmpla”, atunci şi eu cred acest lucru. Cred împreună cu voi, şi nu vom fi dezamăgiţi, ci se va întâmpla – pentru că Dumnezeu va face o lucrare scurtă. Conform Isaia 28, Romani 9, Însuşi Dumnezeu va face încheierea – nu un profet, nu un om. Şi asta este Efeseni 5.27 Hristos Însuşi va înfăţişa înaintea Lui o Biserică, nu eu, nu tu, nici un profet, nici un apostol: EL însuşi Îşi va înfăţişa Biserica fără pată şi fără zbârcitură. Aşa spune Scriptura. 6. Mai avem încă o întrebare, despre Trupul lui Hristos conform 1 Corinteni 12. În 1 Cor. 12 ne sunt arătate diferitele slujbe. De fapt, dacă noi credem ceea ce scrie aici, este suficient. Dar trebuie să ne asigurăm că aceste lucruri devin o realitate şi în slujba noastră. Nu ajunge să citim în 1 Cor. 12.4 „Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh”. Noi trebuie să dorim ca acest lucru să devină realitate şi cu noi. V. 5: „sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn”. Deci, trebuie să dorim ca lucrurile care au existat în zilele apostolice, la început, să fie readuse prin aşezarea din nou, ca aceasta )aşezarea din nou) să fie o realitate.
7

Fratele Branham a avut o slujbă reaşezată: el nu numai că a vorbit despre aşezarea din nou, ci a avut o slujbă reaşezată, apostolică, profetică, de învăţătură. Deci, noi, cei care credem Mesajul acestui ceas, aşteptăm ca aşezarea din nou să devină o realitate cu noi. Şi fratele Branham a spus că s-ar putea să vină o prigoană, dar noi vom fi una; iar Domnul va lucra cum va dori cu noi toţi. Aici avem trei termeni: Duh, Domn, Dumnezeu. V. 4: „acelaşi Duh”, v. 5 „acelaşi Domn”, v. 6 „acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi”. V. 7: „Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul tuturor”. Asta este! Dacă, tu eşti folosit de Dumnezeu, dacă acest verset ţi se potriveşte ţie şi slujbei tale, toată adunarea va beneficia – pentru că nu este un motiv egoist. Tu eşti doar un vas umplut de Duhul Sfânt, folosit de Dumnezeu pentru zidirea Trupului lui Hristos. Deci, când citim Scripturile, iubiţi fraţi, nu foloseşte la nimic să discutăm despre acestea, ci doar să ne rugăm „Doamne, lucrează cu mine după cum doreşti Tu”. Să fie acelaşi Duh, nu un alt duh, ci acelaşi Duh Sfânt, pentru ca să fie păstrată unitatea în Trupul lui Hristos. În clipa când un frate are un motiv egoist, este alt duh. Trebuie să fie întotdeauna acelaşi Duh Sfânt, acelaşi Domn care a dat marea însărcinare, acelaşi Dumnezeu care lucrează totul în toţi. Şi atunci vom vedea acel verset împlinit, şi de asemenea, multe altele. 7. Din nou, despre cele cinci slujbe: sunt la lucru cele cinci slujbe? Această întrebare se potriveşte de fapt cu versetul acesta, şi merge mai departe la 1 Cor. 12.2829, unde Pavel scrie şi învaţă despre diferitele slujbe,
8

„Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, profeţi; al treilea, învăţători”, etc. Dar aceasta este Biserica în starea reaşezată. Noi trebuie să aşteptăm să se întâmple. Ştiu că timpul nostru s-a încheiat… Îi suntem recunoscători Dumnezeului Atotputernic. Aceasta [Biblia] este călăuza noastră. Iubiţii mei fraţi, să trăim în acest Cuvânt, şi acest Cuvânt să trăiască în noi. Să respectăm fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu, şi să lăsăm fiecare cuvânt la locul în care ne-a fost dat.

9

8. Apoi, aici zice să dau lămuriri despre însărcinarea mea, şi anume, dacă aceasta a încetat în anul 2005. Există o învăţătură că slujba fratelui Branham a încetat în 1965, şi că slujba fratelui Frank a încetat 40 de ani mai târziu, în 2005, dar… eu nu ştiu nimic despre acest lucru. Este adevărat că eu îmbătrânesc, dar sunt încă aici, şi încă slujesc cu Cuvântul lui Dumnezeu. Eu spun întotdeauna următorul lucru: dacă un frate vine la mine… şi odată a venit la mine un frate şi a spus: frate Frank, eu sunt aici ca să te informez că Dumnezeu m-a chemat ca să fiu al 8-lea mesager, şi sunt pe punctul de a-mi începe slujba. M-am uitat la fratele, şi i-am spus: „Frate, te rog să-mi spui numai, ziua când doreşti să-ţi începi slujba. Dacă-mi spui ziua în care-ţi vei începe slujba, atunci eu îţi spun că înainte cu o zi mă voi opri din slujbă”. Dar, am spus, „înainte ca tu să faci acest lucru, aş dori să ştiu câte ceva despre chemarea ta”. El a început să vorbească despre nişte vise pe care le-a avut cu ceva ani în urmă. Am spus „Frate, eu nu vorbesc despre vise. Eu te întreb: ai avut tu o chemarea adevărată din partea lui Dumnezeu? Poţi relata despre un loc, o zi, un ceas, în care ai fost chemat?” „Nu.” La urmă, pe fratele respectiv l-a pufnit râsul, în legătură cu ceea ce spusese. A spus „Frate Frank, iartă-mă.” Fraţilor, este importat să aşteptaţi. Dacă nu puteţi aştepta până soseşte timpul lui Dumnezeu, nu veţi putea niciodată să reparaţi stricăciunea pe care-o veţi face. Aşteptaţi, lăsaţi să vină timpul lui Dumnezeu, lăsaţi să se facă voia Lui pe pământ, precum în ceruri. Ştiu că au trecut două mii de ani, şi Domnul încă n-a venit, şi conform 2 Petru 3, batjocoritori vor întreba „unde este făgăduinţa venirii Lui?” Apostolul Pavel a
10

aşteptat să vadă venirea Domnului, Martin Luther a aşteptat să vadă venirea Domnului acum 500 de ani, John Wesley, toţi au aşteptat, inclusiv fratele Branham. Acum, au trecut mulţi ani, dar noi ştim: Domnul va veni, pentru că este făgăduinţa Lui – este o parte din planul de mântuire. Este foarte important să aşteptaţi pe Dumnezeu. Între timp, noi împărtăşim în adunări hrana duhovnicească. Dumnezeu n-a pregătit un om care să facă o armată pentru a lupta cu Babilonul, nu. Dumnezeu cheamă afară din Babilon – acesta este mesajul acestui ceas: „Ieşiţi afară, poporul Meu, nu vă atingeţi de ce este necurat”. Apoi, dacă mergeţi la profeţii vechi testamentari, Ieremia 51.9 acolo spune „Am vrut să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Părăsiţi-l…” – ca să nu fiţi loviţi cu urgiile lui. Deci, acesta este mesajul acestui ceas. Fratele Branham n-a făcut parte din nici o denominaţie. El a fost în cultul baptist, dar când şia început adunările în cort, a ieşit din biserica baptistă. Omul lui Dumnezeu trebuie să iasă întâi, pentru ca poporul să poată să iasă. Înţelegeţi care este mesajul acestui ceas? Mai întâi trebuie să fim chemaţi afară din tot ce este Babilon, confuzie, apoi să zidim pe temelia pusă de Domnul şi de apostoli. Deci, noi nu ne luptăm cu Babilonul. Suntem împotriva Babilonului, dar luptăm pentru adevăr şi predicăm adevărul, şi arătăm cu Scriptura învăţăturile stricate ale bisericilor babiloniene. Dar mesajul este „Ieşiţi afară!” Asta credem noi. Ultima întrebare era dacă slujba a încetat. Vă spun sincer, eu sunt în slujbă de peste 55 de ani. Nu prea cred că sunt mulţi fraţi care să fi avut o slujbă aşa de lungă, dar, prin harul lui Dumnezeu, trebuie să
11

continui. Şi sunt foarte recunoscător pentru voi, fraţilor, să ştiu că staţi de partea adevărului. Am spus deja: aveţi răbdare, nu încercaţi să faceţi voi ceva, nu încercaţi să-L ajutaţi pe Dumnezeu. Dumnezeu trebuie să vă ajute pe voi. Şi ne va ajuta pe toţi. Iubiţi-vă unii pe alţii, rămâneţi în Scriptură… chiar şi în ceea ce priveşte diferitele lucruri pe care le aşteaptă fraţii în legătură cu fratele Branham. Este foarte trist… Dar noi credem conform Cuvântului lui Dumnezeu, că el a fost profetul făgăduit, că slujba lui s-a încheiat – el a făcut ceea ce a fost chemat să facă. Şi acest lucru este, de asemenea, foarte important: fratele Branham o spune de 41 de ori „Aşa cum Ioan Botezătorul a fost trimis să premeargă prima venire a lui Hristos, tu eşti trimis cu un mesaj care va premerge a doua venire a lui Hristos”. Şi apoi fratele Branham spune „nu că eu aş premerge venirea Lui, ci mesajul o va face”. Fraţii din SUA mă urăsc, pentru că eu subliniez afirmaţiile reale făcute de fratele Branham. Ei spun că numai William Branham a avut dreptul să predice Cuvântul lui Dumnezeu. Nu, nu, nu. Noi avem acelaşi drept să predicăm Cuvântul lui Dumnezeu. A fost nevoie de un profet ca să ne descopere Cuvântul… Eu trebuie s-o subliniez din nou: noi nu suntem legaţi de profet, ci de Dumnezeu. Mulţi pot să spună că au fost cu fratele Branham la vânătoare, la pescuit... Şi prima întrebare este, iarăşi: „Ai tu o chemare la slujbă, sau ai numai o impresie?” Noi înţelegem, deci, din Cuvântul lui Dumnezeu, că până şi în zilele apostolului Pavel, nu a avut fiecare aceeaşi experienţă supranaturală, dar toţi fraţii care conlucrau cu el, erau în acelaşi Duh. Este foarte important! Nu era important pentru Timotei să vadă
12

Lumina şi să audă Glasul, dar a fost important pentru el să fie în acelaşi Duh, în acelaşi Trup al lui Hristos, în aceleaşi învăţături. La fel este cu voi, dragi fraţi. Nu trebuie să auziţi Glasul – voi aveţi glasul lui Dumnezeu aici, în Cuvântul lui Dumnezeu. Iar voi împărtăşiţi Cuvântul lui Dumnezeu cu adunările. Eu n-am avut aceleaşi experienţe pe care le-a avut fratele Branham, ci acelea pe care mi le-a dat mie Dumnezeu. Voi le aveţi pe ale voastre, şi Duhul Sfânt va lucra cum va vrea cu fiecare. Ştiţi că fratele Branham a spus că acelaşi Înger al Legământului, care a fost cu Moise, a fost şi cu el. Este extraordinar faptul că noi, în vremea noastră, am avut parte de aceeaşi cercetare din partea lui Dumnezeu. De două mii de ani nu s-a mai întâmplat aşa ceva. Nici apostolul Petru n-a avut o asemenea slujbă; nici Iacov, nici Ioan, nici Pavel, n-au avut aceeaşi slujbă pe care a avut-o fratele Branham. E existat numai o singură perioadă cu Avraam, şi cu Domnul Isus Hristos când umbla pe pământ – trebuia să fie profet, şi de aceea Domnul nostru a spus, ca profet, în Ioan 5.19-20 „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând”. Întâi El a văzut vedenia, apoi a lucrat conform acesteia. Aceeaşi slujbă s-a repetat cu fratele Branham. Înainte de a-i strânge eu mâna, la recepţia hotelului, în 15 august 1955, lunea, el s-a oprit şi s-a uitat l amine spunând: „Tu eşti un slujitor al evangheliei lui Isus Hristos”. Era prima oară când dădeam mâna cu el. Fusesem în adunări, dar după aceea am dat mâna cu el. Dumnezeu îi arăta într-o vedenie persoana pentru care urma să se roage, şi totdeauna era AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Eu am văzut, am auzit, sunt un martor ocular. A fost cea mai mare slujbă, din zilele lui Isus Hristos, Domnul nostru,
13

încoace. A fost ultima slujbă, prin ultimul profet făgăduit. Eu nu sunt un profet, dar Dumnezeu m-a chemat să predic Cuvântul Său. Şi exact asta fac. Eu cred din toată inima, că Dumnezeu v-a chemat. Priviţi-i pe fraţii de aici: pe fratele Inodi, pe fratele Didier, pe toţi ceilalţi fraţi. Noi toţi suntem în acelaşi Duh, în aceleaşi învăţături, aceeaşi descoperire, prin harul lui Dumnezeu. Deci, rămâneţi în Cuvânt, în dragostea lui Dumnezeu, şi Dumnezeul cerului va fi cu noi toţi. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Doamne Dumnezeule, Îţi aducem laudă, cinste şi slavă. Doamne, Tu ştii cum mă simt. Sunt foarte recunoscător pentru toţi aceşti fraţi preaiubiţi, ştiind că ei vestesc acelaşi Cuvânt al lui Dumnezeu, că au recunoscut ziua şi mesajul ei, că au primit mesagerul, profetul făgăduit, pe care Tu l-ai folosit într-un mod atât de nemaipomenit. Doamne, Îţi cer o binecuvântare deosebită, Te rog ca ungerea Duhului Sfânt să fie peste fiecare, ca să se ajungă la unitatea slujbelor, şi nici o învăţătură stricată să nu intre în Trupul lui Hristos. Mă rog în Numele lui Isus Hristos, fii cu fiecare, binecuvântează-le vieţile, slujbele, binecuvântează această ţară, binecuvântează-l pe preşedinte, binecuvântează pe fiecare. Şi fie ca aleşii să fie chemaţi afară, şi Mireasa să fie pregătită pentru revenirea ta ce va avea loc curând. Toată lauda, cinstea şi slava Ţi-o dăm, în Numele scump al Domnului nostru Isus. Aleluia. Amin.

14

15