You are on page 1of 98

REGLAREA GLICEMIEI ROLUL FICATULUI

FIZIOLOGIA METABOLISMULUI

• Se face prin: – Glicogenogeneza, Glicogenoliza, Gluconeogeneza – Glicoliza anaeroba si aeroba – Transformarea glucozei in produsi neglucidici (AG, AA) • Controlat de hormoni si actiunea SN: – Hipoglicemiant • Parasimpatic • Insulina – Hiperglicemiant • Simpatic • Hormonii hipofizari • Hormonii CSR • Hormoniii tiroidieni • Glucagon

ROLUL FICATULUI IN MENTINEREA CONSTANTA A GLICEMIEI
• Cand glicemia este crescuta: – Stocare sub forma de glicogen (la persoanele cu afectare hepatica – glicemia postprandiala creste de 2-3 ori mai mult decat la normali) • Cand glicemia este scazuta: – Gluconeogeneza din AA, glicerol

METABOLISMUL GLUCIDIC

1

REGLAREA GLICEMIEI FACTORI HIPOGLICEMIANŢI: INSULINA
1. Acţiune net hipoglicemiantă:

REGLAREA GLICEMIEI FACTORI HIPERGLICEMIANŢI
Glucagonul - efecte • stimularea glicogenolizei (creşte activitatea fosforilazei active din ficat prin stimularea adenilat ciclazei, producând astfel creşterea glicemiei)

creşterea permeabilităţii majorităţii celulelor la glucoză (cu excepţia celulei hepatice, eritrocitului, celulei nervoase, celulelor insulelor Langerhans)
creşterea concentraţiei şi activităţii unor enzime ca: glucokinaza, fosfofructokinaza, 6-fosfogluconat dehidrogenaza (glicoliza), glicogensintetaza.

• inhibă glicogenosinteza
• stimularea gluconeogenezei prin stimularea hidrolizei trigliceridelor din ţesutul adipos. (Acizii graşi prin -oxidare dau naştere la o mare cantitate de acetil-CoA, care dirijează piruvatul spre gluconeogeneză)

2. Se opune mecanismelor hiperglicemiante (glicogenoliza, gluconeogeneza) • reducând activitatea unor enzime ca fosforilaza activa, glucozo-6-fosfataza

scăzând glucoza în sânge printr-o metabolizare rapidă a ei.

• creşte lipoliza în ţesutul adipos (prin activarea triglicerid lipazei hormono-dependentă), cu creşterea concentraţiei acizilor graşi liberi din sânge.

REGLAREA GLICEMIEI FACTORI HIPERGLICEMIANŢI
Adrenalina
• stimularea glicogenolizei datorate creşterii activităţii fosforilazei active (mecanisme?) • creşte lipoliza în ţesutul adipos (prin activarea triglicerid lipazei hormono-dependentă), cu creşterea concentraţiei acizilor graşi liberi din sânge. Glucocorticoizii

• stimularea gluconeogenezei, crescând activitatea enzimelor principale ale acestui proces.
GH, ACTH, hormonii tiroidieni.

2

REGLAREA GLICEMIEI REGLAREA GLICEMIEI FACTORI HIPERGLICEMIANŢI FACTORI HIPERGLICEMIANŢI
Mecanismele de actiune pentru glucagon si adrenalina:
Hormon Glucagon Adrenalina Receptor glucagon adrenergic
2

TULBURĂRILE METABOLISMULUI GLUCIDIC - HIPERGLICEMIA
• • Hiperglicemia = ale nivelului glicemiei “a jeun” la valori de peste 120 mg/100ml Cauzele hiperglicemiei = deficit de insulină - Relativ - în urma descărcărilor de catecolamine şi glucocorticoizi (stări emoţionale, stress chirurgical, stări de şoc) - Absolut - diabetul zaharat ƒ scăderea pătrunderii glucozei în celule; ƒ scăderea utilizării glucozei de către diferitele ţesuturi; ƒ creşterea producţiei de glucoză (gluconeogeneza) de către ficat; ƒ depleţia de proteine în ţesuturi; ƒ mobilizarea lipidelor din zonele de depozitare.

subtip

G

Mesager secund cAMP PKA PKA PKA inactivă Ca2+ PKC

Răspuns metabolic

Gs Gi Gq

cAMP cAMP IP3 DAG

Reglarea activităţii enzimatice

1

+glicogenoliza/ -glicogenosinteza

TULBURĂRILE METABOLISMULUI GLUCIDIC - HIPOGLICEMIA
• Hipoglicemia = a glucozei sanguine sub 40 mg/100ml. • Cauzele hipoglicemiei: – hipoglicemia indusă de insulină şi de antidiabeticele orale – hipoglicemia reactivă (secreţie excesivă şi trecătoare de insulina) – hipoglicemia “a jeun” - insuficienţă a mecanismelor de mobilizare a glucozei din rezerve sau o deficienţă a proceselor de gluconeogeneză – hipoglicemia indusă de alcool - la persoane cu rezerve hepatice de glicogen epuizate şi cu gluconeogeneza blocată de alcool – insulinomul (adenomul celulelor ) este o tumoră insulinosecretantă, cu caracter benign.

METABOLISMUL LIPIDIC

3

abdominali • Bogat la nou nascut.Protector mecanic LIPOGENEZA Definiţie: sinteza de trigliceride din acizi grasi si glicerol-fosfat Surse de glicerol-fosfat: – metabolizarea glucozei în adipocit – hidroliza TG din LP captate Surse de AG: – hidroliza TG din LP captate (VLDL.Homeostazia energetică .stimulat de: simpatic. catecolamine ADIPOCITUL • Depozitează TG – 80-95% din volum • Nucleul la periferie • Depozitele de lipide (TG) in citoplasma: preadipocit +TG -TG adipocit nucleu Celula plină cu picături lipidice FIZIOLOGIA ŢESUTULUI ADIPOS 2.FIZIOLOGIA ŢESUTULUI ADIPOS Proporţie: reprezinta 21% din greutatea corporala Categorii: 1. pericard.Reglarea aportului alimentar = lipostat . Ţesutul adipos alb • Subcutanat şi perivisceral • Slab vascularizat • Inervaţie adrenergică şi colinergică • Roluri: .Termoreglare .termogeneză .Homeostazia glucidică . torace.metabolism . suprarenale. ggl. cu vârsta • Bine vascularizat • Bine inervat (adrenergic şi colinergic) • Rol: . Ţesut adipos brun (1% din greutatea corporala) • Interscapular. chilomicroni) – din precursori glucidici – lipoliza adipocitară – AG plasmatici (legaţi de albumine) Adipocitul sintetizează lipoproteinlipaza: ƒ Actioneaza la nivelul endoteliului capilar: LP plasmatice => AG +glicerol ƒ Activata de: glucoza si insulina ƒ Inactivata de AMPc 4 .

ACTH. muscular şi hepatic) – sinteza de proteine la nivel ribozomal – catabolismul proteinelor • Prolactina – anabolic (similar STH) • Insulina – anabolic – transportul transmembranar de AA (în special la nivel muscular) – proteinosinteza (în special la nivel muscular şi hepatic) – utilizarea AA pentru gluconeogeneză – catabolismul proteic Clasificarea lipolizei: • Bazală • Hormono-sensibilă: – Legata de sistemul receptor membranar-AMPcfosfodiesteraza – Stimulata de activarea receptorilor care AMPc: • adrenergici β1 • prostaglandinici 2 • pentru glucagon. STH. T4 – Inhibata de activarea receptorilor care AMPc: • adrenergici α2 • prostaglandinici 1 • insulinici REGLAREA ENDOCRINĂ A METABOLISMULUI PROTEIC • Androgenii – anabolic – stimulează sinteza proteinelor tisulare şi osteogeneza METABOLISMUL PROTEIC • H. muşchi scheletic. rinichi.LIPOLIZA Definiţie: hidroliza trigliceridelor la glicerolfosfat si acizi grasi.Tiroidieni – Anabolic . T3.proteinosinteza – In exces au efect catabolic (bilanţ azotat negativ) • Glucagon – catabolic – Catabolizarea AA la nivel hepatic • Cortizol – catabolic – Sinteza de proteine – catabolismul proteic (excepţie: la nivel hepatic intensifică neoglucogeneza din AA) 5 . Acizii grasi rezultati sunt: – Transportati la ficat. miocard – Folositi pentru βoxidare REGLAREA ENDOCRINĂ A METABOLISMULUI PROTEIC • STH – anabolic – transportul de AA prin membrana celulară ( (în special la nivel osos.

6 .

să cunoască tipurile de nociceptori. ale căilor ascendente somato–senzitive 5. Funcţiile generale ale neuronului şi nevrogliei. somestezice elementare 7. neuronului şi a nevrogliei şi să înţeleagă relaţia reţea neuronală-nevroglie I. ORGANIZAREA MORFOFUNCȚIONALĂ A SISTEMULUI NERVOS 3. mediatorii şi comediatorii implicaţi. Asist. subcortical şi cortical) 2. cerebel. ORGANIZAREA MORFOFUNCȚIONALĂ A SISTEMULUI NERVOS SISTEMUL NERVOS CENTRAL (SNC) • Nivelul medular (măduva spinării): Este conectat cu receptorii şi efectorii prin nervii spinali Transformă comenzile simple în funcții complexe SISTEMUL NERVOS CURSUL 1A Principii generale de organizare funcţională a sistemului nervos central. căile de conducere a inf. Descrie proiecţia informaţiilor somestezice elementare la nivelul ariei somato-senzitive primară I şi secundară (II) din lobul parietal şi să discute rolul cortexului parietal posterior în integrarea inf. Descrie fcț. Cunoască criteriile de clasificare a receptorilor somato-senzoriali. medular. proiecţia corticală şi rolul reflexului de axon 8. nociceptive. mecanismele de producere a potenţialului de receptor şi mecanismele de adaptare a receptorilor somato–senzoriali 4.Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babes” Timisoara Disciplina de Fiziologie I. receptorii. punte. Descrie organizarea morfo-fcț. ggl. Daciana Carmen Nistor • Nivelul subcortical este format din: bulb. talamus. Descrie rolul talamusului în proiecţia corticală a informaţiilor somestezice 6. hipotalamus. tipurile speciale de durere cu importanţă clinică 7 . a SNC (niv. Definească nocicepţia. Univ. mezencefal. Dr. Cunoască mecanismele de modulare a durerii. Descrie pincipalele caracteristici fcț. bazali • Nivelul cortical (cortexul cerebral): Reprezintă o imensă bază de date stocate Funcționează întotdeauna în asociere cu centrii nervoși subjacenți Convertește informațiile imprecise venite de la centrii nervoși subjacenti în comenzi precise OBIECTIVELE CURSULUI Studentul trebuie să: 1.

ORGANIZAREA MORFOFUNCȚIONALĂ A SISTEMULUI NERVOS 1. NEURONUL • Tipuri: –Senzitivi: recepţionează stimuli prin dendrite –Motori: transmit comenzi prin axon –Intercalari (de asociaţie): realizează legătura dintre neuronii senzitivi şi neuronii motori • Structură: pericarion → formează substanţa cenuşie prelungiri → formează substanţa albă • unică = axon • multiple = dendrite DENDRITE AXON PERICARION Componenta senzorială Componenta motorie 8 . rădăcinii dorsale și ggl. ORGANIZAREA MORFOFUNCȚIONALĂ A SISTEMULUI NERVOS SISTEMUL NERVOS PERIFERIC • Componenta senzorială – Reprezentată de: • receptorii senzoriali • neuronii primari aferenţi din ggl.I. COMPONENTELE CELULARE ALE SISTEMULUI NERVOS 1. CELULA GLIALĂ: celulă interstiţială cu rol trofic şi de protecţie • Componenta motorie – Reprezentată de: • neuronii motori somatici din măduva spinării • neuronii vegetativi din trunchiul cerebral – Rol: generează mişcări sau secreţii glandulare I. NEURONUL: celulă specializată în generarea şi conducerea excitaţiei 2. cranieni – Rol: detectează evenimentele din mediu II.

1. permeabile pentru fluxuri ionice necesare conducerii excitaţiei acoperă majoritatea fibrelor nervoase → fibre mielinice lipseşte la nivelul fibrelor nervoase cu diametrul<2 m → fibre amielinice • Rol: izolator electric 1.STRUCTURĂ Tecile axonului: 1.1 NEURONUL . POTENŢIALUL DE REPAUS NEURONAL (PR) • Definiția: PR reprezintă diferenţa de potenţial între suprafaţa internă (-) şi suprafaţa externă (+) a membranei neuronale în condiţii de repaus funcţional • Valoarea normală a PR: -90 mV • Cauza existenței PR → repartiţia neuniformă a ionilor de o parte şi de alta a membranei: permeabilitatea selectivă a membranei (K+>Na+) prezenţa ATP-azei Na+/K+ 9 . Teaca de mielină: structură lipidoproteică dispusă în straturi concentrice în jurul axolemei.1.2. Teaca Schwann – prezentă doar la nivelul SNP • de natură glială • asigură sinteza şi regenerarea (1 – 4.STRUCTURĂ Dendritele . NEURONUL . NEURONUL .STRUCTURĂ 2. secretată de nevroglii: • Celula Schwann: la nivelul sistemulului nervos periferic (SNP) • Oligodendroglie: la nivelul sistemului nervos central (SNC) g prezintă discontinuităţi.1. Teaca Henle – prezentă doar la nivelul SNP • de natură epitelială • acoperă teaca Schwann • asigură rezistenţa mecanică a fibrei nervoase Axonul = fibra nervoasă Nervul = un ansamblul de fibre nervoase 1.5 mm/zi) tecii de mielină 3. denumite strangulaţii sau noduri Ranvier.transmit informaţia aferent dinspre periferie spre pericarion Axonul – prelungire lungă (până la 1 m) • prezintă o îngroşare la bază = con axonal • prezintă terminaţii = butoni terminali • membrana axonală (axolemă) conduce excitaţia eferent dinspre pericarion spre butonii terminali • citoplasma (axoplasma) – transportă veziculele cu mediator chimic de la pericarion la butonii terminali Tecile axonului: 1.

4. PERIOADELE EXCITABILITĂȚII NEURONULUI Perioada refractară relativă (PRR) • membrana este hipoexcitabilă • cuprinde: ultima parte a repolarizării postpotenţialul pozitiv 10 .3.3. PERIOADELE EXCITABILITĂȚII NEURONULUI Perioada refractară absolută (PRA) • membrana este inexcitabilă • cuprinde: faza de depolarizarea rapidă canale de Na+ activate prima parte a repolarizării canale de Na+ inactivate 1. POTENŢIALUL DE ACŢIUNE (PA) Dinamica porților canalelor de Na+ și K+ în timpul PA Conductanța pentru Na+ și K+ în timpul PA 1. POTENŢIALUL DE ACŢIUNE (PA) • Definiția: inversarea rapidă şi complet reversibilă a polarităţii membranei neuronale. care devine (+) la interior şi (-) la exterior • Fazele PA: Prepotențialul Depolarizarea → mecanism: • influx de Na+ Repolarizarea → mecanism: • sistarea influxului de Na+ • eflux de K+ Postpotenţialul pozitiv → mecanism: • intervenția ATP-azei Na+/K+ • restabilirea echilibrului ionic 1.1.4.

(+) la interior şi (-) la exterior • Propagarea excitaţiei → saltator de la un nod Ranvier la altul (singurele zone permeabile pentru schimburile ionice.1.de la pericarion spre butonul terminal fără decrement – fără pierderi ale amplitudinii PA debutează la nivelul conului axonal → nr. CONDUCEREA EXCITAŢIEI (PA) PRIN FIBRA NERVOASĂ • Conducerea prin dendrite: celulipet . PERIOADELE EXCITABILITĂȚII NEURONULUI Perioada excitabilă normală • răspuns complet (amplitudine maximă) la stimuli cu intensitate prag conform legii “totul sau nimic” • cuprinde PR toate canalele de Na sunt în repaus 1.5. teaca de mielină are rol de izolator electric) de-a lungul membranei autoregenerativ şi nedecremenţial viteza de conducere: • mare → număr ↑ de canale de Na+ voltaj–dependente la nivelul nodului Ranvier • direct proporţională cu diametrul axonului şi distanţa dintre noduri V (m/s) = 6 diametru axon ( m) consumul energetic este redus 11 .4. CONDUCEREA EXCITAŢIEI PRIN FIBRELE MIELINICE • Depolarizarea localizată apare la nivelul conului axonal care devine zonă activă.2.1. sarcinile (+) înlocuiesc sarcinile (-).5. maxim de canale de Na+ voltaj–dependente (prag de excitabilitate scăzut) → autopropagarea PA 1.cu pierderi ale amplitudinii PA • Conducerea prin axon: celulifug .5. atât la exteriorul cât şi la interiorul membranei zona activă se repolarizează zona adiacentă atinge pragul pentru generarea unui PA • Propagarea curenţilor locali (PA) de-a lungul membranei autoregenerativ şi nedecremenţial curenţii HERMANN se propagă din aproape în aproape viteză de conducere redusă consum mare de energie 1.CONDUCEREA EXCITAŢIEI PRIN FIBRELE AMIELINICE • Depolarizarea localizată apare la nivelul conului axonal care devine zonă activă: (+) la interior şi (-) la exterior • Apariţia curenţilor electrici locali HERMANN: între zona activă şi zonele adiacente.de la periferie spre pericarion cu decrement .

Legea integrităţii fiziologice: fibra nervoasă secţionată sau parţial lezată. SINAPSA • Definiţie: ansamblul joncţional care asigură transmiterea unidirecţională a potenţialului de acţiune • Structura morfo-funcţională: sinapse chimice → prin mediator chimic sinapse electrice → contact membranar direct Sinapsa chimică Sinapsa electrică = CONEXON 1.CLASIFICAREA SINAPSELOR În funcție de mecanismul de transmitere: sinapse chimice → prin mediator chimic sinapse electrice → contact membranar direct 1. Particularităţi Localizare 3. miocard muşchi neted unidirecţională mică bidirecţională mare Conducere Viteza Răspuns postsinaptic excitator sau inhibitor excitator 12 . excitaţia nu se transmite la fibrele învecinate.1. Sinapsa chimică Sinapsa electrică majoritatea sinapselor anumite regiuni ale din SNC şi SNP creierului. comprimată.6. CONDUCEREA EXCITAŢIEI PRIN FIBRELE AMIELINICE ȘI MIELINICE 1. Legea conducerii nedecremenţiale: conducerea excitaţiei se face fără scăderea amplitudinii potenţialului de acţiune propagat de-a lungul fibrei. 2.7. 4. tracţionată. LEGILE CONDUCERII PRIN AXON • 1. respectând legea “totul sau nimic”. Legea conducerii bilaterale: o fibra nervoasă excitată la mijlocul ei conduce excitaţia în ambele sensuri: ortodromic spre butonul axonal şi antidromic spre pericarion.5. Legea conducerii izolate: fibrele nervoase conduc independent impulsurile.1. refrigerată sau novocainiyată NU poate conduce excitaţia.7.

7.7.1. STRUCTURA GENERALĂ A SINAPSEI CHIMICE • Componenta postsinaptică reprezintă porţiunea diferenţiată a membranei postsinaptice asupra căreia acţionează mediatorul chimic prezintă structuri receptoare specifice pentru fixarea mediatorului chimic → receptori nicotinici şi muscarinici .1.1.2. CLASIFICAREA SINAPSELOR • În funcție de tipul de răspuns postsinaptic: sinapse de tip excitator → depolarizare sinapse de tip inhibitor → hiperpolarizare • În funcție de tipul de mediator chimic: acetilcolină → sinapsă colinergică noradrenalina → sinapsă adrenergică 1.2. CLASIFICAREA SINAPSELOR • În funcție de natura segmentului postsinaptic: sinapse interneuronale → cu alt neuron placa motorie → cu fibra musculară striată sinapse neuroefectoare (vegetative) → cu fibra musculară netedă şi miocardică → cu celula epitelială endocrină şi exocrină Sinapse interneuronale 1.pentru acetilcolină (Ach) → receptori adrenergici α şi .7. STRUCTURA GENERALĂ A SINAPSEI CHIMICE • Componenta presinaptică este terminaţia butonată a axonului prezintă canale Ca2+ voltajdependente (tip N) cuprinde vezicule cu mediator chimic prezintă o “zonă activă” la nivelul căreia veziculele cu mediator chimic se fixează în vederea exocitozei • Fanta sinaptică este spaţiul cuprins între membrana presinaptică şi postsinaptică asigură direcţionarea mediatorului chimic spre membrana postsinaptică Placa motorie Sinapse neuroefectoate 1.7.pentru noradrenalină (NE) Sinapsă colinergică Sinapsă adrenergică Sinapsă colinergică Sinapsă adrenergică 13 .

STRUCTURA GENERALĂ A SINAPSEI CHIMICE • prezintă structuri cu activitate enzimatică care fixează şi hidrolizează mediatorul chimic → acetilcolinestaraza (AchE) pentru acetilcolină → catechol-O-metil transferaza (COMT) pentru noradrenalină 1. Invazia butonului presinaptic de către PA: • depolarizarea membranei presinaptice • activarea canalelor de Ca2+ voltajdependente din membrana presinaptică • influx de Ca2+ în butonul presinaptic • activarea alosterică a proteinelor de fuziune din membrana veziculelor cu mediator chimic • fixarea şi fuziunea membranei veziculelor cu membrana presinaptică la nivelul “zonei active” • eliberarea mediatorului chimic în fanta sinaptică prin exocitoză 1.3.000 molecule de Ach/cuantă) • un singur PA determină eliberarea simultană a mai multor cuante (ex: 150-300 de cuante pentru Ach) • în butonul sinaptic se găseşte depozitată o cantitate de mediator care asigură transmiterea unui număr maxim de PA = labilitatea funcţională a sinapsei (ex: ~10.1. Difuziunea mediatorului chimic în fanta sinaptică • numărul de molecule de conţinute într-o veziculă se numeşte cuantă (ex: 2.10. SECVENȚA FENOMENELOR TRANSMITERII SINAPTICE 1.7. Eliberarea mediatorului chimic în fanta sinaptică • asigură propagarea transsinaptică a influxului nervos cu o întârziere de 0.000 .2. TRANSMITEREA SINAPTICĂ 2.7.3.7 msec (întârziere sinaptică) • cantitatea de mediator chimic eliberată: este direct proporţională cu mărimea influxului de Ca 2+ depinde de tipul sinapsei şi a mediatorului chimic Sinapsă colinergică Sinapsă adrenergică 1.7.7.3.000 în cazul Ach) • efectul fiecărei molecule de mediator chimic asupra membranei postsinaptice se sumează temporo-spaţial 14 .4 – 0. TRANSMITEREA SINAPTICĂ 3.

3.7. TIPURI DE RĂSPUNSURI POSTSINAPTICE • Prin receptori ionotropici receptorii postsinaptici sunt canale ionice operate de ligand mediatorul chimic are un efect postsinaptic direct şi rapid → modificări de potenţial postsinaptic MAO = monoaminoxidaza Sinapsă colinergică Sinapsă adrenergică PPSE = potenţial postsinaptic de tip excitator PPSI = potenţial postsinaptic de tip inhibitor 15 . COMT) din membrana postsinaptică desfac complexul mediator chimic/receptor şi hidrolizează mediatorul chimic • Recaptare presinaptică mediatorul chimic este recaptat în veziculele presinaptice sau este inactivat de enzime citoplasmatice (ex: MAO pentru NE) • Difuziune extrasinaptică mediatorul este captat de celulele gliale şi apoi inactivat 1.3. TRANSMITEREA SINAPTICĂ 4.4. TRANSMITEREA SINAPTICĂ 5.reglează (feed-back) eliberarea mediatorului din butonul presinaptic 1.SUMAȚIA SPAȚIALĂ ȘI TEMPORALĂ 1. Acţiunea mediatorului chimic asupra receptorilor: • Postsinaptici – generează răspunsul postsinaptic receptori – canale ionice operate de ligand receptori enzimatici sau cuplaţi cu proteina G • Presinaptici (autoreceptori) . Inactivarea mediatorului chimic • Inactivare postsinaptică enzime (AChE.7.7.

sau eflux de K+.4.7.7. cu amplitudinea aproximativ 20 mV.4.4.1.7. care se sumează temporo-spaţial generarea unui până la valoarea potenţialului prag potenţial de acţiune Exemplu: acetilcolina (receptori nicotinici) şi glutamatul deschid canale de Na+ influx de Na+ excitator 1. cu amplitudinea 20 mV. TIPURI DE RĂSPUNSURI POSTSINAPTICE • Potenţialul postsinaptic de tip excitator (PPSE) potenţial local de tip depolarizant prin influx de Na +.7. care scade excitabilitatea membranei postsinaptice Exemplu: GABA şi glicina deschid canale de ClCl. TIPURI DE RĂSPUNSURI POSTSINAPTICE • Potenţialul postsinaptic de tip inhibitor (PPSI) potenţial local de tip hiperpolarizant prin influx de Cl. TIPURI DE RĂSPUNSURI POSTSINAPTICE →Efect inhibitor: • acetilcolina (Ach) acţionează pe receptori muscarinici (M) cuplaţi cu guanilat-ciclaza • adrenalina (Adr) acţionează receptori 2 -adrenergici cuplaţi cu proteina Gi deschid canale de K+ şi generează un eflux de K+ inhibitor Ach Receptor M Adr Receptor 2 GC Proteina Gi GABA = acidul gama-aminobutiric GC = guanilat – ciclaza 16 .inhibitor influx de 1.4. TIPURI DE RĂSPUNSURI POSTSINAPTICE • Prin receptori metabotropici receptorii postsinaptici sunt cuplaţi cu enzime sau proteina G mediatorul chimic are efect un efect postsinaptic indirect şi lent → producţia de mesageri intracelulari →Efect excitator: noradrenalina (NE) acţionează pe receptori 1ţ deschide canale de Ca2+ adrenergici cuplaţi cu proteina Gs 2+ intracelular cu efect excitator şi creşte Ca NE Receptor 1 AC = adenilat-ciclaza AC Proteina Gs 1.

5.7. Neuropeptidele = transmiţători sinaptici cu acţiune lentă şi eliberare prelungită modificări pe termen lung a numărului de receptori neuronali deschiderea/închiderea pe termen lung a canalelor ionice modificări în numărul de sinapse sau în dimensiunea sinapselor Hormoni hipotalamici TRH.5.7. Hormonii gastro-intestinali Factorul de creştere nervoasă Neurotensina • Tipuri: Oligodendrocitul – sinteza tecii de mielină în SNC Astrocitul – rol trofic şi de susţinere în SNC Microglia – capacitate de fagocitoză Celula ependimară – secreţia LCR Celula Schwann – sinteza tecii de mielină în SNP Celula glială satelit – rol trofic şi de susţinere în SNP 17 .7.CELULELE GLIALE • Caracteristici: celula interstiţială a ţesutului nervos nu generează şi nu conduce excitaţia număr de 10 x mai mare decât neuronii se divide intens Schwann Astrocit Oligodendrocite Microglie Peptide hipofizare Peptide care acţionează pe intestin şi creier Adenohipofizare Retrohipofizare Enkefalina. MODULAREA TRANSMITERII SINAPTICE 3. Mediatorii chimici (neurotransmiţătorii) = molecule mici cu rol de transmiţători sinaptici cu acţiune rapidă Clasa I Clasa a II-a: Amine biogene Acetilcolina Noradrenalina Dopamina Serotonina Histamina Acid gama-aminobutiric (GABA) Glicina Glutamat Aspartat Oxidul nitric (NO) 1. MODULAREA TRANSMITERII SINAPTICE 2. Neuromodulatorii = neurotransmiţători de tip amine biogene.5. dar nu sunt implicați direct în procesul transmiterii sinaptice hidrolizați enzimatic sau reabsorbiți în butonul presinaptic secretaţi de un grup mic de neuroni după care difuzează pe arii întinse ale sistemului nervos efecte neuronale multiple: • modifică cantitatea şi durata eliberării neurotransmiţătorilor • modifică sensibilitatea receptorilor postsinaptici pentru mediator • efecte moderatoare sau facilitatoare asupra transmiterii sinaptice • cresc complexitatea procesării informaţiei la nivel neuronal Clasa a III-a: Aminoacizi Clasa a IV-a 1. MODULAREA TRANSMITERII SINAPTICE • Există 3 categorii de substanţele neuroactive: 1. somatostatina 2. Substanţa P.1. LRH.

2. OLIGODENDROCITELE 2.2. dar cu aspect spinos • Funcții: –protejează neuronii din SNC . ca satelit al neuronilor și al vaselor sanguine –în substanța albă sunt situate ca satelit prefibrilar • Răspândire: în SNC → substanța albă și substanța cenusie • Structură: – sunt mai mici decât astrocitele – diferă de astrocite prin faptul că prelungirile sunt mai numeroase și mai scurte – prelungirile lor nu vin în contact cu capilarele.3.de exemplu. foarte polimorf –nucleul este alungit în axul mare al celulei și prezintă o cromatină foarte condensată –prelungirile microgliei sunt scurte. CELULELE GLIALE 2. dens și alungit. CELULELE MICROGLIALE • Răspândire: în SNC –predominanat în substanța cenușie.1. între ele intrepunându-se prelungirile lamelare ale astrocitelor • Funcții: – formează rețeaua de susținere din jurul neuronilor din SNC – produc mielina în jurul axonilor neuronilor din SNC • Structură → dimensiuni reduse: –corpul celular este mic. formă de stea: –multe prelungiri care se întind în rețeaua de fibre din jur –nucleu sferoidal situat central • Clasificare: –astrocite protoplasmatice se găsesc în substanța cenușie –astrocite fibroase se găsesc în substanța albă • Funcții: –alimentează cu substanțe nutritive neuronii –îndepărtează excesul de neurotransmițători –ajută la migrația neuronilor în timpul dezvoltării creierului –ajută la formarea barierei hematoencefalice –posibil să participe la procesele de stocare a informațiilor 2. prin curățarea zonei de celule moarte (fagocitoză) 18 . CELULELE ASTROGLIALE (ASTROCITE) • Răspândire → în SNC • Structură →cele mai mari nevroglii.

CELULELE SCHWANN • Răspândire: în SNP • Funcții: – sunt parte din structura mielinei din jurul neuronilor din SNP → important deoarece nervii cu teacă de mielină conduc mai rapid impulsurile nervoase decât nervii fără teacă de mielină – ajută la regenerarea axonilor din SNP Observație! • Oligodendrocitele și celulele Schwann facilitează formarea mielinei din jurul axonilor celulelor nervoase • celulele Schwann se găsesc în SNP și formează mielina din jurul unei singure porțiuni dintr-un singur axon • oligodendrocitele se găsesc în SNC și fiecare oligodendrocit poate să formeze mielina în jurul mai multor axoni 3. învatare.2. etc) 19 . rezultând membrana limitantă internă care delimitează ventriculii cerebrali și plexurile coroide 2.4.5. alături de neuroni. intervenind în desfășurarea normală a metabolismului acestora – nevrogliile sunt implicate în degenerarea și regenerarea fibrelor nervoase – se presupune că nevrogliile au un rol în stocarea informațiilor. la procesele de memorie. CELULELE EPENDIMARE • Răspîndire: în SNC • Structură → celule modificate cu microvili: – prelungirile celulelor ependimare se unesc cu cele ale astrocitelor. nevrogliile formează un schelet de suport pentru neuronii din SNC – nevrogliile sunt elemente izolatoare între vasele de sânge și neuroni formând un sistem de apărare al neuronilor – nevrogliile au rol în nutriția neuronilor. contribuind. RELAȚIA NEURON-NEVROGLIE – împreună cu vasele pe care se sprijină.6. CELULELE GLIALE SATELIT • Răspândire: înconjură neuronii din SNP • Funcții: – rol asemănător cu astrocitele din SNC – se ocupă în principal cu aprovizionarea cu nutrienți a neuronilor din jurul lor – sunt interconectate și răspund la ATP prin eliberarea Ca 2+ care se află intracelular – sunt foarte sensibile la inflamații și vătămare și contribuie la stările patologice precum durerea cronică • Funcții: – căptușesc și protejază sistemul ventricular – căptușesc și protejează plexurile coroide – intervin în formarea și circulația LCR – în transportul neurohormonilor și a factorilor eliberatori și inhibitori 2.

20 .

) – în cadrul aceleiaşi modalităţi senzoriale există mai multe calităţi senzoriale (culoarea roşie. fenomen denumit transducţie 21 . mediatorii şi comediatorii implicaţi. a SNC (niv. proiecţia corticală şi rolul reflexului de axon 8. Descrie proiecţia informaţiilor somestezice elementare la nivelul ariei somato-senzitive primară I şi secundară (II) din lobul parietal şi să discute rolul cortexului parietal posterior în integrarea inf. Descrie pincipalele caracteristici fcț. denumite modalităţi senzoriale (văz. medular. să cunoască tipurile de nociceptori. căile de conducere a inf. Descrie rolul talamusului în proiecţia corticală a informaţiilor somestezice • Stimulii: – variaţiile de energie – determină apariţia unor senzaţii subiective diferite. Cunoască mecanismele de modulare a durerii. etc. receptorii. auz. tipurile speciale de durere cu importanţă clinică • Receptorii senzoriali: – structuri specializate care transformă (traduc) variaţii de energie din mediu în potenţiale de acţiune neuronale. Descrie fcț. somestezice elementare 7. neuronului şi a nevrogliei şi să înţeleagă relaţia reţea neuronală-nevroglie 1. ale căilor ascendente somato–senzitive 5. Descrie organizarea morfo-fcț. nociceptive. Cunoască criteriile de clasificare a receptorilor somato-senzoriali.Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babes” Timisoara Disciplina de Fiziologie SISTEMUL SOMATOSENZORIAL • Culege informaţii de la: –exteroceptori –proprioceptori • Fiecare nerv spinal inervează o zonă a tegumentului = dermatom → informaţiile ajung la segmentul corespunzător al măduvei spinării → distribuţie metamerică • Cunoaşterea dermatoamelor şi a segmentelor spinale corespunzătoare are importanţă în neurologie pentru localizarea proceselor patologice SISTEMUL NERVOS Cursul 1B Fiziologia sistemului somato-senzitiv. subcortical şi cortical) 2. CARACTERISTICI ALE STIMULILOR ŞI RECEPTORILOR SENZORIALI 3. mecanismele de producere a potenţialului de receptor şi mecanismele de adaptare a receptorilor somato–senzoriali 4. Definească nocicepţia. culoarea verde) 6. miros. OBIECTIVELE CURSULUI Studentul trebuie să: 1.

organismului – interoceptori → sensibili la stimuli de la viscere – proprioceptori → sensibili la stimuli de la muşchi. denumiți stimuli adecvaţi 4. tendoane. articulaţii. receptorii din articulaţii şi tendoane detectează rata de variaţie a stimulilor creierul poate să prevadă poziţia membrelor. CLASIFICAREA RECEPTORILOR SENZORIALI • În funcţie de localizare: – exteroceptori → sensibili la stimuli din ext. tip de stimuli. oase • În funcţie de forma de energie a stimulului: – mecanoreceptori → detectează modificări mecanice – termoreceptori → detectează modificări de temperatură – chemoreceptori → detectează modificări ale compoziţiei chimice a lichidelor organismului – nociceptori → detectează stimuli de intensitate mare care ar putea determina leziuni tisulare – receptori electromagnetici → detectează lumina !!! Receptorii senzoriali răspund la un sing. ADAPTAREA RECEPTORILOR • Receptori cu adaptare lentă: –transmit impulsuri atâta timp cât stimulul este prezent –informează asupra stării corpului şi a relaţiei sale cu mediul –dacă stimulul rămâne absolut constant receptorii se pot adapta după ore sau chiar zile • Receptori cu adaptare rapidă: –reacţionează doar atunci când are loc o variaţie a stimulului –informează asupra modificării stimulului creierul poate prevedea cum va evolua stimulul şi poate lua decizii în consecinţă –exemplu: când o persoană aleargă.2. cu câteva momente înainte ca acestea să ajungă efectiv în poziţia respectivă corecţiile necesare pot fi făcute în timp util RELAȚIA ÎNTRE POTENȚIALUL DE RECEPTOR ȘI POTENȚIALUL DE ACȚIUNE • când potențialul de receptor atinge valoarea potențialului prag se generează potențialul de acțiune 22 . POTENȚIALUL DE RECEPTOR • Definiție: –variația potențialului electric membranar al celulelor receptoare ca răspuns la acțiunea unui stimul • Mecanisme: –prin deformarea mecanică a receptorului care determină deschiderea de canale ionice –prin aplicarea de substanțe chimice asupra receptorului care determină deschiderea de canale ionice –prin modificarea temperaturii membranei care determină variația permeabilității membranare –prin efectele radiațiilor electromagnetice asupra receptorilor vizuali care determină direct sau indirect modificarea fluxului ionic prin canalele membranare 3.

în țesuturile conj. în țesuturile conjunctive profunde pielea glabră. presiune Organul Golgi tendoane lentă tensiune 23 .buze) generalizată rapidă atingere rapidă Fusuri neuromusculare atingere. presiune tensiune rapidă • Clasificare: −fusul neuro-muscular −organul tendinos Golgi rapidă tendoane lentă 5. vibraţii 6. zone cu sensibilitate mare (degete. FUSUL NEURO-MUSCULAR • Structura: . PROPRIOCEPTORII • Definiţie: sunt receptori mecanici de întindere şi de tensiune care nu se adaptează la excitant Corpusculi Paccini Corpusculi Meissner Terminaţii nervoase libere Organul Golgi imediat sub tegument. MECANORECEPTORII Tipul receptorului Discuri Merkel Aspectul Localizare imediat sub tegument.1. profunde Adaptare Tipul de stimul rapidă atingere. zone rapidă cu sensibilitate mare (degete. buze) generalizată rapidă atingere.capsulă conjunctivă Corpusculi Ruffini pielea glabră. motorii proprii tip . MECANORECEPTORII Tipul receptorului Aspectul Localizare Adaptare Tipul de stimul 6. vibraţii atingere rapidă atingere. intrafusale • o porţiune centrală bogată în nuclei terminaţii nerv.fibrele musc. extrafusale dispuse “în paralel” cu fibrele musculare intrafusale .2-10 fibre musc.5. senzitive • două porţiuni periferice contractile term.

cu nucleii dispuşi într-un singur rând • Fibrele senzitive → dendrite mielinizate cu orig. spinal: Fibrele senzitive primare .de tip II: • predomină la nivelul fibrelor cu lanţ nuclear • au o dispoziţie în “buchet” • conduce excitaţia cu viteză mai mică.cu nucleii aglomeraţi în zona centrală −fibre cu lanţ nuclear . dispus “în serie” cu de fibrele tendinoase • are distribuite fibre senzitive de tip Ib. cu originea în ggl. spinal • funcţionează ca un dublu receptor mecanic: – de întindere → descarcă impulsuri la întinderea tendonului (percuţia tendonului) – de tensiune → descarcă impulsuri la punerea în tensiune a tendonului ca urmare a contracţiei musculare 6.6. FUSUL NEURO-MUSCULAR • Fibre intrafusale (după dispunerea nucleilor în porţ. centrală): −fibre cu sac nuclear . FUSUL NEURO-MUSCULAR • Fibrele motorii: –sunt axonii motoneuronilor spinali de tip –determină contracţia porţiunilor periferice al fusului –cresc sensibilitatea fibrelor senzitive la întinderea porţiunii centrale Fibre motorii dinamice • se distribuie exclusiv la nivelul fibrelor cu sac nuclear • asigură componenta fazică (dinamică) a reflexului miotatic • motoneuronii de origine se află sub controlul centrilor nervoşi motori supramedulari Fibre motorii statice • se distribuie pe ambele tipuri de fibre intrafusale • asigură componenta tonică (statică) a reflexului miotatic • motoneuronii de origine se află sub control strict medular 7.2. de 80-120 m/sec • asigură răspunsul de tip dinamic Fibrele senzitive secundare .1. în ggl. ORGANUL TENDINOS GOLGI • receptor pasiv.de tip I Aα: • predomină la nivelul fibrelor cu sac nuclear • au o dispoziţie “spiralată” • conduc excitaţia cu viteză mare. TERMORECEPTORII • Caracteristici: –informează creierul asupra schimbărilor de temperatură din mediul extern şi intern • Localizare: –imediat sub tegument –răspândiţi în mod neuniform: • mai deşi la nivelul buzelor și degetelor • foarte rari la nivelul trunchiului • Clasificare: –receptori pentru rece –receptori pentru cald –există de 3-10 ori mai mulţi receptori pentru rece decât pentru cald 24 .1. de 30-70 m/sec • asigură răspunsul de tip static 6.

întotdeauna. CĂILE SISTEMULUI SOMATO-SENZORIAL • Caracteristici: – conduc informaţia de la receptorii senzoriali până la regiunile de proiecţie corticală – sunt formate din mai mulţi neuroni – fiecare modalitate senzorială are o cale proprie – căile tuturor modalităţilor senzoriale se incrucişează informaţiile de la o parte a corpului se proiectează. ale corpului sunt aşezate medial • fibrele din reg.4 – 2 Termoreceptori (rece) Nociceptori (durerea acută rapidă) Termoreceptori (rece şi cald) Nociceptori (durerea cronică lentă) 8. la nivelul scoarţei de partea opusă Organizare: – Sistemul coloanei dorsale şi a lemniscului medial – Sistemul coloanei anterioare şi laterale 8.→ coloana posterioară medulară de aceeaşi parte → bulb prin fasciculele Goll şi Burdach –dispunerea fibrelor nervoase în coloana dorsală este foarte riguroasă: • fibrele din reg.7.120 neuro-musculare Organul tendinos Golgi Receptori tactili încapsulaţi 30 – 70 Terminaţii secundare ale fusului neuro-muscular 2 – 30 Delta ( ) C (-M) - III – se adaptează: • iniţial destul de repede (în câteva secunde) • ulterior rămân într-o stare de activare timp îndelungat IV 0. producând descărcarea de potenţiale de acţiune cu frecvenţă joasă – dacă temperatura creşte: • receptorii pt. spinali: –axonii pătrund în măduvă prin porţiunea mediană a rădăcinii post. cald descarcă cu frecv. mai mare • receptorii pt. sup. TERMORECEPTORI • Mecanism de acţiune: – la temperatura normală a corpului: • ambele tipuri de receptori sunt activi. SISTEMUL COLOANEI DORSALE ŞI A LEMNISCULUI MEDIAL • conduce informaţiile tactile şi proprioceptive fine care necesită: –localizare exactă –gradare exactă –viteză mare de transmitere • este alcătuit din neuroni cu fibre nervoase mielinice groase • Primul neuron → în ggl.. progresiv. se adaugă. mai mică – senzaţia subiectivă de cald sau rece ia naştere prin analiza activităţii ambelor tipuri de receptori Grupe A (+M) Sub grup Alfa ( ) Beta (β) CLASIFICAREA FIBRELOR NERVOASE ATAŞATE RECEPTORILOR Tip Viteză fibră (m/sec) Ia Ib II Terminaţii somato-senzitive Terminaţii primare ale fusului 70 . spre lateral 25 • .1. rece descarcă cu frecv. inf.

2.1. pentru sensibilitatea mecanică şi termică 26 . SISTEMUL COLOANEI ANTERIOARE ŞI LATERALE • conduce informaţiile exteroceptive (termice și dureroase) şi proprioceptive grosiere care: – nu necesită localizare precisă – nu necesită gradare precisă – nu sunt transmise cu viteză mare • este alcătuit din neuroni cu fibre mielinice subţiri • Primul neuron→ în ggl. V) → conduc aceleaşi modalităţi senzoriale de la nivelul extremităţii cefalice • Al treilea neuron: –se găseşte în talamus la nivelul complexului ventrobazal –axonul său are proiecţie corticală 8.1. SISTEMUL COLOANEI DORSALE ŞI A LEMNISCULUI MEDIAL • Al doilea neuron: –se găseşte la nivelul nucleilor bulbari gracilis şi cuneatus –face sinapsă cu mai mulţi neuroni primari din aceeaşi regiune a corpului (sumaţie spaţială) –axonii se incrucişeaza şi apoi urcă spre talamus prin lemniscul medial –la acest nivel se alătură şi axonii de la nervii cranieni (ex. SISTEMUL COLOANEI DORSALE ŞI A LEMNISCULUI MEDIAL 8. n.2. SISTEMUL COLOANEI ANTERIOARE ŞI LATERALE • Al doilea neuron: –se găseşte în cornul posterior medular –axonii trec în partea opusă şi apoi urcă spre talamus prin ş coloanele antero-laterale două tracturi: • tractul spino-talamic anterior • tractul spino-talamic lateral –fibrele nervoase au o dispoziţie difuză şi nu permit localizarea exactă a câmpurilor receptoare –din tractul spino-talamic pleacă şi fibre nervoase spre formaţiunea reticulată a trunchiului cerebral (tractul spinoreticulat) • Al treilea neuron: –se află în talamus (complexul ventrobazal).8. spinali: – axonii pătrund în măduvă prin porţiunea laterală a rădăcinii posterioare a nervilor spinali → cornul posterior medular → sinapsă cu neuronul secundar 8.

toate căile senzitive care merg la scoarţa cerebrală (excepţie sensib. şi lat. în funcţie de tipul informaţiilor conduse Primul neuron Ggl.8. spinal Al doilea neuron Nucleii GollBurdach (bulb) Cornul post. spinal Ggl. SISTEMUL COLOANEI ANTERIOARE ŞI LATERALE ROLUL TALAMUSULUI ÎN PROIECŢIA INFORMAŢIILOR SOMESTEZICE Structura talamusului: Funcțiile talamusului: – Transmiterea specifică a mesajelor senzoriale – Transmiterea specifică a mesajelor nesenzoriale – Transmiterea activităţii senzoriale asociative – Reglarea activităţii corticale CĂILE SENSIBILITĂŢII TACTILE. sensibilitatea interoceptivă după o staţie în hipotalamus axonii neuronilor talamici se proiectează strict somatotopic în aria somato-senzitivă principală. TERMICE ŞI PROPRIOCEPTIVE Modalitatea senzorială Tactilă fină Tactilă grosieră Termică. conştientă spinal Complexul Fascicululele spinoventrobulbare postero-lateral Proprioceptivă Ggl. TRANSMITEREA SPECIFICĂ A MESAJELOR SENZORIALE • Caracteristici: staţie pt. Fascicululele spinotalamice ant. olfactivă) stație pt. dureroasă 1. şi lat. inconştientă spinal Cornul posterior medular Complexul • Fasciculul spinoventrocerebelos direct postero-lateral (Flechsing) • Fasciculul spinocerebelos încrucișat (Gowers) 27 . medular Nucleii GollBurdach (bulb) Al treilea neuron Complexul ventro-bazal Complexul ventro-bazal Complexul ventro-bazal Calea de transmitere a informațiilor Fasciculele spinobulbare Fascicululele spinotalamice ant.2. Proprioceptivă Ggl. spinal Ggl. medular Cornul post.

nespecifică pe scoarţa cerebrală – interconexiuni între nucleii talamici • Sindromul talamic: – se produce prin tulburări de irigaţie talamică – se caracterizează prin: • manif. ant. circuitul implicat în reacţii afectivo-emoţionale care constituie calea hipocampo-mamilo-talamo-cingulară 28 . TRANSMITEREA SPECIFICĂ A MESAJELOR NESENZORIALE • Releu talamic pt. REGLAREA ACTIVITĂŢII CORTICALE • intervine în reglarea activităţii corticale prin eferenţele sale: – specifice ale sensibilităţilor – nespecifice. TRANSMITEREA SPECIFICĂ A MESAJELOR SENZORIALE • Relee specifice senzoriale pentru: –sensibilitatea somatică→nucl. transmise prin subst. informaţiile de la cerebel. profundă) • dureri paroxistice persistente • mişcări involuntare în jumătatea de corp opusă leziunii • o mică parte a aferenţelor cerebeloase ajung la nucleul ventromedian. • aferenţe prin lemniscul medial • eferenţe pentru scoarţa somestezică 3. ventro-postero-lat. reticulată a trunchiului cerebral. cu proiecţie difuză • în talamusul medial există două sisteme difuze de proiecţie antagoniste care determină starea de conştiență: – Sistemul facilitator: • prelungirea a sistemului reticulat activator ascendent • induce starea de veghe – Sistemul inhibitor: • deprimă tonusul cortical • induce starea de somn –sensibilitatea vizuală → corpul geniculat lateral • aferenţe prin tractul optic • eferenţe destinate ariilor vizuale –sensibilitatea auditivă → corpul geniculat median • aferenţe prin lemniscul median • eferenţele pentru ariile corticale acustice 2. cu origine în: – cerebel – nucleii bazali cu destinaţia scoarţa cerebrală – hipotalamus • nucleul ventro-lateral îndeplineşte următoarele funcţii: – releu pt. ventro-postero-med. de tip anestezie (mai ales pt sensib. pallidum (o parte a aferenţelor pallidale ajung la nucleul ventral anterior) – reglare a motilităţii şi tonusului muscular 4. ajung în nucleul centro-median al talamusului – proiecţia difuză. TRANSMITEREA ACTIVITĂŢII SENZORIALE ASOCIATIVE • unele informaţii senzoriale.1. iar de aici la scoarţa frontală • aferenţele din hipotalamus abordează nucl. căile specifice nesenzoriale. • aferenţe prin lemniscul medial • eferenţele sunt destinate scoarţei somestezice –sensibilitatea facială şi gustativă→nucl.

CORTEXUL SOMATO-SENZORIAL • este plasat în lobul PARIETAL • primeşte informaţiile somatosenzitive prin intermediul complexului talamic ventrobazal • cuprinde arii primare cu rol în percepţia elementară a excitaţiei somatice = aria somatosenzitivă I (ariile 3a. braţului şi piciorului • cuprinde arii secundare (de asociaţie) cu rol în integrarea complexă a informaţiilor somestezice elementare = cortexul parietal posterior (ariile 5 şi 7. cortexul parietal posterior și aria 4 • la nivelul ariei 3 se proiectează exclusiv sensib. de receptori senzitivi cuprinde: • aria segmentară (de specialitate) corespunde reprezentării corticale a mâinii şi policelui asociată cu motilitatea fină a extremităţii distale • aria de expresie senzitivă corespunde reprezentării corticale a feţei şi limbii asociată cu limbajul articulat şi expresivitatea feţei ARIA SOMATOSENZITIVĂ II • localizată în partea laterală şi inferioară a girusului postcentral • cuprinde o reprezentare bilaterală de importanţă mai mică. 1 şi 2) şi aria somatosenzitivă II ARIILE SOMATO-SENZITIVE PRIMARE ARIA SOMATO-SENZITIVĂ PRIMARĂ (I) • la nivelul ei se găseşte HOMUNCULUS SENZITIV: reprezentarea corticală a tuturor segmentelor corpului predomină reprezentarea contralaterală proiecția depinde de nr. exteroceptivă și proprioceptivă conştientă • la nivelul ariei 2 se proiectează exclusiv sensibilitatea proprioceptivă conştientă ARIILE SOMATO-SENZITIVE PRIMARE Ariile somato-senzitive primare Homunculus senzitiv 29 . tactilă epicritică • la nivelul ariei 1 se proiectează în proporţie egală sensib.1 şi 2 peste care se suprapune sensibilitatea viscerală corespunzătoare cuprinde în porţiunea inferioară aria 43 . a feţei.aria gustului stabileşte relaţii cu cortexul motor (aria 4). 39 şi 40) ARIILE SOMATO-SENZITIVE PRIMARE ARIA SOMATO-SENZITIVĂ PRIMARĂ (I) • este plasată la nivelul girusului postcentral • este o arie senzitivo-motorie somato-vegetativă deoarece: cuprinde ariile somestezice 3. 3b. participând la constituirea căilor piramidale şi extrapiramidale • are conexiuni cu aria II.

libere (dendrite ale neuronilor din ggl. spinali) care pot fi: • Fibrele Aδ (mielinice) →transmit senzaţia de durere ascuţită. specifice pt. adoptarea unor poziţii antalgice → evitarea amplificării stimulului dureros 1. termici sau chimici cea mai mare parte a nociceptorilor este sensibilă la toate categoriile de stimuli → receptori polimodali o mică parte a nociceptorilor sunt sensibili la stimuli mecanici sau termici → receptori unimodali acționează asupra nociceptorilor prin intermediul bradikininei. care cuprinde: – fenomenele legate de transducţia stimulilor dureroşi la nivelul receptorilor periferici (nociceptori) – transmiterea informațiilor pe calea ascendentă senzitivă – proiecţia corticală a impulsurilor – apariţia percepţiei stimulului dureros • Experienţa senzorială nociceptivă se însoţeşte: – întotdeauna de manifestări afectiv-emoţionale negative durerea este o senzaţie neplăcută trebuie evitată – în majoritatea cazurilor. aparatul locomotor și viscere DUREREA. fiecare subst. cationi (în special Ca2+ şi Na+) –stimulii chimici → acţionează prin mai multe mecanisme (canale ionice operate de ligand. prin pipăit ARIILE 39 şi 40 • reprezintă aria tactognostică • integrează informaţiile somestezice elementare pentru recunoaşterea tactilă a schemei corporale 1. activare prin mesager secund). ↑TA. serotonina • Transducţia are loc prin depolarizarea membranei neuronale: –stimulii mecanici → activează canale membranare de Na+ –stimulii termici (cald) → activează un canal neselectiv pt. stimulului – informaţia este transmisă rapid și serveşte la: • localizarea stimulului • declanşarea reflexelor de apărare – se găsesc în tegument și aparatul locomotor • Fibrele C (amielinice) → transmit senzaţia de durere surdă. acută. care apare imediat după acţ. difuză. de apariţia unor reacţii vegetative: ↑FC.ARIILE SOMATO-SENZITIVE SECUNDARE CORTEXUL PARIETAL POSTERIOR (ariile 5 şi 7) • reprezintă aria somatopsihică de gnozie • integrează inf. prostaglandina E2. ↑ secreţiei sudorale. a n. bine localizată. care apare la câteva secunde după acţiunea stimulului – informaţia este transmisă şi structurilor implicate în viaţa ia es afectivă instalarea caracterului neplăcut al durerii – se găsesc în tegument. NOCICEPŢIA • Nocicepţia reprezintă latura senzorială a durerii. NOCICEPTORII • Stimulii pot fi: mecanici. NOCICEPTORII • Definiție: sunt terminaţii nerv. 30 . modificarea respiraţiei – fenomene motorii somatice: reflexe de apărare. elementare necesare recunoaşterii tactile Topognozia = capacitatea de a identifica aria tegumentară pe care este aplicat un stimul tactil Stereognozia = capacitatea de a recunoaşte un obiect pe cale tactilă. spinali de pe traseul rădăcinii post.

–ATP –glutamat 3. de neuromediatori: –substanţa P (SP) vasodilataţie –neurokinina A (NKA) ↑ permeabilitatea endoteliului vascular. WDR) –primesc aferenţe de la nociceptori cutanaţi. a nervilor spinali – se distribuie în laminele I. a nocicepţiei – prin neuropeptidele eliberate 3. dependent de măsura în care sunt stimulate fibrele C 31 .Aδ la talamusul lateral fasciculul talamocortical care se proiectează la nivelul ariilor somestezice primare şi secund. care nu au legătură cu nocicepţia (fibre Aβ) –realizează integrarea câmpurilor receptoare de la mai mulți receptori într-un câmp receptor comun.2. punctiform • Caracteristici: –are loc în 3 etape: eritem și edem local și eritem înconjurător –nu implică axonii. CALEA DE CONDUCERE A INFORMAŢIILOR NOCICEPTIVE • Neuronii primari -axonii – pătrund în măduvă prin rădăcina post. contribuie la localizarea şi caracterizarea senzorială a stimulului dureros – participă la declanşarea şi întreţinerea inflamaţiei. de histamină –CGRP (calcitonin gene-related peptide) ↑NO vasodil. CALEA DE CONDUCERE A INFORMAŢIILOR NOCICEPTIVE Tractul neospinotalamic: • conduce informaţii de la fb. REFLEXUL DE AXON • Importanța reflexului de axon: – funcţie trofică → în condiţii normale stimulii nedureroşi care ajung la fibrele C: • nu determină apariţia unei senzaţii de durere • produc eliberarea unor cantităţi mici de neuropeptide: – vasodilataţie locală → rol trofic pentru ţesuturi – efect de stimulare de către neuropeptide a proliferării fibroblaştilor şi a angiogenezei – modularea perif. cu răspuns dinamic larg (wide dynamic range. REFLEXUL DE AXON • Definiție: reacţia locală cutanată la un stimul dureros. mai întins • numeroşi neuroni intercalari • Neuronii secundari → axonii trec în cordoanele anterioare medulare de partea opusă și formează tracturile spinotalamice 2. apariţia imediată a senzaţiei de durere • împreună cu informaţiile de la ceilalţi receptori cutanaţi. ce se proiectează în aceeaşi zonă. ci dendritele neuronilor primari nociceptivi • Mecanism: –stimulul acţionează asupra unei dendrite: • este transmis spre corpul celular al neuronului • se propagă la celelalte dendrite elib.degranularea mastocitelor și elib. II şi V ale cornului posterior – fac sinapsă cu: • neuroni secundari nociceptori specifici (fac sinapsă numai cu fibre provenind de la nociceptori) • neuroni sec. viscerali şi mecanorec.

CALEA DE CONDUCERE A INFORMAŢIILOR NOCICEPTIVE 5. subcorticale • informaţiile transmise pe această cale au funcţie senzorială redusă. MODULAREA DURERII • Caracteristici: –modificarea pragului receptorilor şi a intensităţii senzaţiilor. în funcţie de starea sistemului nervos şi a organismului –se produce la toate nivelurile căii de conducere nociceptive. CALEA DE CONDUCERE A INFORMAŢIILOR NOCICEPTIVE Tractul paleospinotalamic: • conduce imp. C la talamusul medial şi subst. PROIECŢIA CORTICALĂ A INFORMAŢIILOR NOCICEPTIVE • Proiecţia corticală se face în: –lobul temporal –lobul frontal –ariile asociative –ariile integrative din rinencefal şi hipotalamus percepţia dureroasă dependentă de personalitatea individului componenta afectivă şi emoţională a durerii • Integrarea corticală: −capacitatea de evaluare cantitativă a senzaţiei dureroase (aspectul cognitiv al durerii) −reacţia motivaţional-afectivă. pentru a produce senzaţia complexă de durere 4. determinând reducerea sau amplificarea senzaţiei dureroase • Reducerea sensibilităţii receptorului faţă de stimul • este mai rar întâlnită • se poate produce sub acţiunea locală a opiaţilor endogeni 32 . dar determină apariţia modificărilor emoţionale şi a fenomenelor vegetative ce însoţesc nocicepţia. realizată prin conexiunile cortexului cu rinencefalul şi hipotalamusul −modificările vegetative asociate durerii (la care participă nuclei din hipotalamus şi substanţa reticulată a trunchiului cerebral) 3.3. reticulată • din talamusul medial pornesc proiecţii difuze spre arii corticale extinse şi spre struct. de la fb.

MODULAREA DURERII • Sistemul antinociceptiv descendent este constituit din: – fascicule polisinaptice: • punct de plecare cortexul şi hipotalamusul • traiect descendent spre coarnele post. MODULAREA DURERII • Stimul dureros de durată şi intensitate mică: – eliberează glutamat în fanta sinaptică – glutamatul se fixează de receptorii specifici • receptorii AMPA determină o depolarizare de scurtă durată transmiterea sinaptică • receptorii NMDA nu au nici un efect. mişc. NKA. citokine (IL.5. libere ale fb. MODULAREA DURERII • Creşterea sensibilităţii receptorului faţă de stimul: –Apare atunci când: • se produce o leziune tisulară însoţită de inflamaţie • un stimul dureros acţionează un timp mai îndelungat –La locul leziunii se eliberează: K+.TNFα) din leuc. este dureroasă –după expunerea prelungită la soare (sensibilizare termică şi chimică). deoarece necesită o deploarizare prealabilă a celulei • Stimul dureros de durată şi intensitate mare: – eliberează glutamat în fanta sinaptică – eliberează neuropeptide (în special substanţa P) → receptori specifici (NK1) depolarizare prelungită a neuronilor secundari se activează şi receptorii NMDA 5. medulare → fac sinapsă cu n. ciclooxigenazelor kinine (bradikinină) din pereţii vaselor lezate histamină. ATP şi enzime litice din celulele distruse PG din acid arahidonic sub acţ. (denumiţi după liganzii sintetici): – AMPA (α-amino-hidroxi-metil-izoxazol) – NMDA (N-metil-D-aspartat) – Kainat 5. CGRP) – prostaglandine (PG) – oxidul nitric (NO) – GABA – opiaţi endogeni – sistem accesor: coboară prin substanţa reticulată spre neuronii intercalari medulari 33 . MODULAREA DURERII • la nivelul sinapsei între primul şi al doilea neuron are loc transmiterea imp. dar după apariţia inflam. de la nivelul leziunii neuropeptide proinflam. nervos și modularea informaţiei nociceptive • trei categorii de rec. intercalari inhibitori • med. (sensibilizare chimică). chimici: AA excitatori → glutamat (Glu) şi aspartat (Asp) • cotransmiţători şi modulatori: – neuropeptide (SP. C amplificarea răspunsului nociceptorilor • Exemple: –mişcările normale nu produc durere articulară. din term. nerv. atingerea uşoară a pielii produce durere 5.

nociceptive spre talamus • sunt activaţi de: – sistemul descendent antinociceptiv – aferenţe de la n.dependenţă membr.mioză .analgezie .5. Receptor Ligand Efecte specifici: – receptori pt. chim. pe rec. cu aceiaşi neuroni secundari ca şi nociceptorii somatici – la nivel central. 5.euforie – receptori pt. secund. dinorfine . primului n. Hiperalgezia: – senzaţia de durere de intensitate mult mai mare decât intensitatea stimulului dureros – explicația: fenomene de sensibilizare periferică centrală 2. sinaptică a n. în măduvă.constipaţie . MODULAREA DURERII Neuroni intercalari: • GABA-ergici eliberează GABA • opiat-ergici eliberează opiaţi endogeni • GABA şi opiaţii endogeni: – inhibă elib. Allodinia: – senzaţia de durere produsă de stimuli normal nedureroşi – se poate explica prin fenomenul de sensibilizare centrală 3. primari senzitivi somatici (în special tactili). Durerea cronică: – stimularea nociceptivă prelungită şi de intensitate mare duce la apariţia sensibilizării centrale şi periferice → se menţine o perioadă lungă de timp întreţinută nu numai de stimulii dureroşi ci şi de stimulii tactili sau termici – în timp pot să apară descărcări spontane de impulsuri în absenţa stimulilor de la periferie → „memoria durerii” 5. endorfine e .mioză eflux de K+ hiperpolariz. supramedulare ale căii nociceptive • se constituie în sistemul opiat-ergic inhibitor al durerii • opiaţii endogeni acţ. enkefaline. Durerea referită: – leziuni viscerale pot fi percepute ca durere tegumentară sau musculară – fibrele de la nociceptorii vicerali fac sinapsă.sedare înch. MODULAREA DURERII Neuronii opiat-ergici: • se găsesc la toate niv. neuronilor ↓ excitab. med. de la niv. nu se mai face corect localizarea stimulului – exemplu . canalelor de Ca2+ . care intră în coarnele posterioare medulare inhibiţia durerii de către stimuli somatici efectul antalgic a masajului terapeutic TIPURI SPECIALE DE DURERE CU IMPORTANŢĂ CLINICĂ 1.diureză – receptori pt. rpola .la nivel supraspinal – 6. endorfine .durerea cardiacă pe partea internă a braţului stg. Hipoalgezia şi analgezia: – reducerea sau abolirea senzaţiei de durere – asociată altor tulburări neurologice 34 • principalul efect al opiaţilor endogeni este analgezia enkefaline .analgezie cuplaţi cu prote proteina Go . Durerea în membrul fantomă: – reprezintă durerea apărută după amputaţii – percepută ca fiind localizată la nivelul membrului amputat – originea . dinorfine .disforie TIPURI SPECIALE DE DURERE CU IMPORTANŢĂ CLINICĂ 4. – hiperpolarizează membr.depresie inhibitoare închiderea respiratorie 2+ canalelor de Ca . – ↓ transmiterea inf.analgezie .

Definească motricitatea voluntară şi automată şi să cunoască structurile nervoase implicate în controlul fiecărui tip de motricitate 5. Cunoască criteriile de clasificare şi particularităţile funcţionale ale căilor motorii descendente piramidale şi extrapiramidale 8. monosinaptice şi polisinaptice. Descrie organizarea funcţională a cortexului motor şi să discute rolul fiecărei arii motorii în controlul motricităţii voluntare şi automate 6. Asist. Discute rolul nucleilor motori ai nervilor cranieni şi a nucleilor proprii ai trunchiului cerebral în controlul motricităţii 35 . cortico – subcorticale şi rolul talamusului în desfăşurarea şi controlul motricităţii 7. Cortexul motor şi căile motorii. SUBSTANŢA CENUŞIE • este constituită din corpul neuronilor • este dispusă central (aspectul literei “H” în secţiune transv.) şi este structurată în comisura cenuşie şi coarne: –coarnele posterioare (dorsale) → neuroni somatosenzitivi ataşaţi căilor ascendente specifice –coarnele laterale → neuroni vegetativi (senzitivi şi motori) simpatici (T1 – L5) şi parasimpatici (S2 – S4) –coarnele anterioare (ventrale) → dispozitivul somatomotor: • motoneuroni → contracţia musculară • motoneuroni → reglarea tonusului muscular SISTEMUL NERVOS CURSUL 2 Fiziologia sistemului somato–motor. Descrie reflexele elementare somatice spinale. Descrie circuitele funcţionale corticale. Cunoască organizarea morfo-funcţională a dispozitivului somato-senzitiv şi somatomotor de la nivelul măduvei spinării 2. şi să discute importanţa practică a determinării ROT şi cutanate 4. Univ. Daciana Carmen Nistor OBIECTIVELE CURSULUI Studentul trebuie să: 1. ORGANIZAREA MORFOFUNCŢIONALĂ A MĂDUVEI SPINĂRII 1. ORGANIZAREA MORFOFUNCŢIONALĂ A MĂDUVEI SPINĂRII 2. termică. dureroasă) • Proprioceptivă (conştientă şi inconştientă) • Interoceptivă (viscerală) Fascicule descendente→ale motilităţii voluntare şi involuntare 3. Enumere principalele caracteristici ale reflexelor somatice elementare spinale 1. Dr. SUBSTANŢA ALBĂ • este constituită din prelungirile neuronale • este dispusă la periferie sub formă de cordoane anterioare.Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babes” Timisoara Disciplina de Fiziologie 1. laterale şi dorsale: Fascicule ascendente → ale sensibilităţii specifice: • Exteroceptivă (tactilă. Funcţia motorie a măduvei spinării şi a trunchiului cerebral.

1. cu axoni groşi. tendinoşi Golgi. STRUCTURA ARCULUI REFLEX: RECEPTORII • Definiţie → sunt celule diferenţiate pentru detectarea şi recepţionarea variaţiilor energetice din interiorul sau exteriorul organismului. ACTIVITATEA REFLEXĂ ELEMENTARĂ ACTUL REFLEX → răspunsul elementar al SN la acţiunea unui stimul (funcţie a măduvei spinării şi trunchiului cerebral) REFLEXELE ELEMENTARE → reflexe înnăscute. CONTROLUL SPINAL AL ACTIVITĂŢII MOTORII 1. CONTROLUL SPINAL AL ACTIVITĂŢII MOTORII 2.) • o colaterală a axonului motoneuronului activat face sinapsă cu celula inhibitorie RENSHAW (RC) din coarnele anterioare • circuitul nu este influenţat de bucla gamma sau centrii supramedulari 36 .2. DISPOZITIVUL SOMATOMOTOR situat la nivelul coarnelor anterioare • MOTONEURONI celule mari. DISPOZITIVUL NEURONILOR INTERCALARI • populaţie de 30 x mai numeroasă decât motoneuronii spinali • primesc cea mai mare parte a aferenţelor senzitive (periferice) şi motorii (supramedulare) şi apoi le distribuie motoneuronilor • stabilesc conexiuni interneuronale complexe CIRCUITUL RENSHAW = “mecanism de autofrânare” care scade nivelul de descărcare a motoneuronului : 3. pe care le transformă în impuls nervos • Caracteristici → au prag de excitabilitate diferit în funcţie de: –aspectul structural –extinderea suprafeţei receptoare –intensitatea şi durata stimulului • Clasificare în funcţie de natura excitantului: −Mecanoreceptori −Termoreceptori −Fotoreceptori −Chemoreceptori −Interoceptori (visceroceptori) −Proprioceptori (corp. fusuri neuromusc. de tip A( ) inervează fibrele musculare extrafusale • MOTONEURONI celule mici. cu axoni subţiri de tip A( ) inervează porţiunile contractile ale fibrelor musculare intrafusale 3. care se manifestă constant şi fără participarea conştienţei • somatice: exteroceptive şi proprioceptive • vegetative (interoceptice): simpatice şi parasimpatice ARCUL REFLEX → ansamblul neuronal care asigură suportul structural al actului reflex: • Receptorul • Calea aferentă • Centrul nervos • Calea eferentă • Efectorul • CONTROLUL MOTOR SUPRASPINAL coactivarea motoneuronilor şi 2.

determină contracţia nr.3. de numărul neuronilor intercalari) –arcuri reflexe directe. polisinaptice (segmentare şi intersegmentare) 37 .1. monosinaptice –arcuri reflexe difuze. STRUCTURA ARCULUI REFLEX: CENTRUL REFLEX • Localizare → intranevraxial: –măduva spinării –trunchiul cerebral –centrii nervoşi superiori • Rol: –prelucrarea. STRUCTURA ARCULUI REFLEX: CALEA AFERENTĂ • prelungiri dendritice şi axonice ale neuronilor senzitivi → asigură conducerea ascendentă a informaţiilor de la nivelul receptorilor specifici spre centrii nervoşi reflecşi 3. ascendente sau descendente → realizează cordoanele de conducere spino-talamo-corticale • la nivelul sinapselor interneuronale → fenomene de inhibare. STRUCTURA ARCULUI REFLEX: CALEA EFERENTĂ • fibre motorii care asigură contracţia muşchilor scheletici • constituită dintr-un singur neuron → coarnele anterioare ale măduvei spinării → mediator chimic acetilcolina (placa motorie) • fibrele spinale au prelungiri axonale: –scurte → închid arcul reflex la nivel medular –lungi. ACh = acetilcolină.1. de asociaţie.1. N = receptori nicotinici • fibre mielinice Aα → viteză mare de conducere • fibre gama-motorii = „bucla gama” 3. arcurilor reflexe (în fcţ. aferenţelor trimise spre măduvă prin terminaţiile senzitive intrafusale activarea/inhibiţia motoneuronilor • Motoneuronul . corespunzător de fibre extrafusale pentru: desfăşurarea adecvată a activităţii reflexe somatice spinale menţinerea tonusul muscular în repaus pregătirea şi ajustarea permanentă a tonusului muscular în timpul mişcării • Clasif.primeşte aferenţe de la centrii motori supraspinali (extrapiramidali) şi trimite eferenţe motorii către porţiunile periferice ale fibrelor intrafusale contracţie/relaxare • Modificarea lungimii zonei centrale a fibrelor intrafusale modifică frecv. filtrare şi amplificare a aferenţelor senzitivo-senzoriale Placa motorie. integrarea şi stocarea informaţiile primite pe căile aferente –elaborarea de reacţii adecvate BUCLA GAMMA = mecanism de control al tonusului muscular • Motoneuronul .

rapid (fracţiuni de sec) • Stimul → întinderea bruscă a m.) a moton.de flexie şi de extensie încrucişată • reflexele cutanate • reflexele intersegmentare 38 . de stim. REFLEXUL MIOTATIC DE ÎNTINDERE (DE EXTENSIE) A. Polisinaptice . ACh = acetilcolină. nociceptivi/tactili pe tegum.3. tendinos Golgi → ROT Exteroceptive–declanş. REFLEXUL DINAMIC DE ÎNTINDERE .Reflexul miotatic de întindere 2.PROPRIOCEPTIVE • Caracteristici funcţionale: • la nivelul fibrelor musculare scheletice se găsesc numai receptori colinergici.Reflexele osteotendinoase 3. sinapsă între neuronul senzitiv situat în ggl. STRUCTURA ARCULUI REFLEX: ORGANELE EFECTOARE • reprezentate de musculatura striată scheletică • răspunsul acestora depinde de tipul şi densitatea receptorilor specifici de la nivelul membranelor celulare 3.prezintă pe traseul medular un număr variabil de neuroni intercalari activatori şi inhibitori (celula Renshaw) • După tipul de receptor: Proprioceptive . spinal şi neuronul motor situat la nivelul coarnelor ant. extensor activarea terminaţiilor senzitive primare (tip Ia) ale fusului neuro-muscular cu sac nuclear • La nivel spinal: activarea directă a motoneronului -extensor (agonist) inactivarea indirectă (interneuron inhib.1. extensor readuce muşchiul la lungimea iniţială se opune continuării întinderii acestuia Monosinaptice . N = receptori nicotinici 1.1.Reflexul miotatic inversat 3. REFLEXE SOMATICE MONOSINAPTICE .2. tendinos Golgi → reflexul miotatic inversat • punerea în tensiune a org.2. -flexor (antagonist) • Răspuns → contr.o sing. rapidă a m. predominant nicotinici declanşate prin excitarea proprioceptorilor prezintă un singur interneuron central au o perioadă de latenţă foarte scurtă (sunt rapide) răspunsul este limitat la un grup muscular sunt infatigabile (rezistente la oboseală) • Rol: întreţin tonusul muscular asigură poziţia fiziologică a corpului • Clasificare: Placa motorie.declanşate de: • întinderea porţiunii centrale a fusului neuro-muscular → reflexul miotatic de întindere • întinderea org. • reflexe de nocicepţie . TIPURI DE REFLEXE MEDULARE SOMATICE • După numărul de sinapse de pe traseul arcului reflex: 1.

. în exces reflex diminuat → stim. extensor (sub acţiunea gravitaţiei) care determină activarea termin.contracţia muşchiului extensor determină punerea în tensiune a organului tendinos Golgi (fibre Ib) • La nivel spinal: inhibiţia indirectă (interneuron inhibitor) a ( motoneuronului -extensor activarea indirectă (interneuron activator) a motoneuronului -flexor • Răspuns – contracţia muşchiului flexor: limitarea extensiei excesive declanşată de reflexul miotatic de întindere asigură controlul feed-back al tensiunii musc. prelungită a m. REFLEXUL MIOTATIC INVERSAT • Stimul . muşch. extensor: se opune forţei care determină alungirea excesivă a muşchiului extensor contribuie la mecanismul de amortizare a componentei . senzitive primare (Ia) şi secund. REFLEXUL STATIC DE ÎNTINDERE – lent (minute. prea slab 3.1. prelungite: • reflex accentuat → inhibă muşchiul care se contr. REFLEXELE OSTEOTENDINOASE (ROT) • Caracteristici: contracţii musculare obţinute prin percuţia tendonului muscular şi excitarea organului tendinos Golgi ca receptor de întindere • Clasificare: ROT Bicipital Tricipital Rotulian Achilian Centru Răspuns C5-C6 flexia antebraţului pe braţ C6-C7 extensia antebraţului pe braţ L2-L3 extensia gambei pe coapsă L5-S1 flexia dorsală a piciorului pe gambă • La nivel spinal → activarea indirectă (interneuron activator) a moton. (II) ale fusului neuro-muscular cu lanţ nuclear 3. care se contr. în timpul contracţii musc. REFLEXUL MIOTATIC DE ÎNTINDERE (DE EXTENSIE) B.dinamice întreţine tonusul muscular • Modificări patologice: • Diminuarea ROT = leziunea măduvei spinării • Exagerarea ROT = leziunea căii motorii piramidal 2. ore) • Stimul → stingerea componentei dinamice sau întinderea lentă a m. REFLEXELE OSTEOTENDINOASE (ROT) 39 .extensor • Răspuns → contr.

Reflexe cutanate 3. m. REFLEXUL NOCICEPTIV • Caracteristici .aplicarea unui excitant dureros cu intensitate declanşate prin excitarea exteroceptorilor prezintă un număr mare de interneuroni centrali (iradierea excitaţiei) au perioadă de latenţă lungă (sunt lente) răspunsul este extins la mai multe grupe musculare sunt fatigabile (nu rezistă la oboseală) au o importantă componentă supramedulară (corticală) • Rol: redusă determină flexia membrului excitat (în câteva msec) îndepărtarea membrului de stimulul dureros − Visceroceptiv .Reflexul nociceptiv 2.T9 T10 -T11 L1-L2 L5 – S1 Răspuns Contracţia drepţilor abdominali Contr.presupun un arc reflex polisinaptic cu circuite spinale complexe: homolaterale (de aceeaşi parte) → reflexul de flexie heterolaterale (de partea opusă) → reflexul de extensie încrucişată • Circuite spinale: Divergente: de iradiere a excitaţiei la mai mulţi motoneuroni De inhibiţie reciprocă: între motoneuronii -agonişti/ antagonişti Reverberante: de postdescărcare repetitivă după ce aplicarea stimulului dureros a încetat • Caracteristici: 2.determină reflexe sau semne locale: −iritaţia cronică a meningelui → “rigiditatea cefei” −iritaţia peritoneală → “abdomen de lemn” • Reflexul de extensie încrucişată: aplicarea unui excitant dureros cu intensitate crescută determină extensia membrului de partea opusă Ö îndepărtarea întregului corp de stimulul dureros apare la 0.T7 T8 . cremaster Flexia degetelor • Modificări patologice: Babinski (+) = leziunea căii motorii piramidale 40 .Superior .Inferior Cremasterian Plantar → Babinski (-) Centru T6 .Reflexe intersegmentare 1.3.2 – 0.2. REFLEXELE POLISINAPTICE EXTEROCEPTIVE • Caracteristici funcţionale: 1. REFLEXELE CUTANATE −contracţia reflexă a mușchiului declanşată prin excitarea superficială a pielii • Clasificare: Tipuri Abdominale .2. REFLEXUL NOCICEPTIV • Reflexul de flexie: − Exteroceptiv .Mijlociu .5 sec după declanşarea reflexului de flexie are la bază activarea circuitelor complexe spinale în apărare şi executarea unor mişcări complexe (ex: mers) • Clasificare: 1.

mâna. MOTRICITATEA B. rezultate în urma unui proces de învăţare → funcţie a cortexului cerebral • Elementară: Ortostatismul = capacitatea de a sta în picioare Mersul = proces motor automatizat care presupune o secvenţă a mişcărilor care permite deplasarea pe distanţe lungi şi adaptat modificărilor terenului j • Majoră: Praxiile = gesticulaţia Exprimarea limbajului . somatice elementare • Activitatea motorie automată: act motor care se desfăşoară după un program central → ex: mersul (alternanţă automată de flexii şi extensii ale membr. MOTRICITATEA VOLUNTARĂ = totalitatea activităţilor motorii cu obiect şi scop bine determinate. scris 5. CORTEXUL MOTOR ARIA MOTORIE PRIMARĂ (aria 4): • situată la nivelul girusului precentral frontal • aria de origine a tractului cortico-spinal lateral • cuprinde HOMUNCULUSUL MOTOR: reprezentare corticală a fiecărui segm. reflexe şi automate care asigură: • repartiţia optimală a tonusul muscular (de repaus) • adaptarea tonusului postural (poziţia sau postura corpului) • păstrarea echilibrului (static şi dinamic) • Activitatea motorie reflexă: act motor care se desfăşoară într-un mod previzibil. alergare) prin declanşarea succesivă şi alternanţa ritmică a reflexelor de flexie şi extensie la nivelul membrelor inferioare Reflexul coordonare a mişcărilor mâinilor cu cele ale picioarelor în timpul locomoţiei Reflexul de ştergere Reflexul de scărpinare 4. care participă la un act motor în raport cu importanţa funcţională şi complexitatea mişcărilor care pot fi executate proiecţie maximă: faţa. REFLEXE INTERSEGMENTARE • Caracteristici: −sunt reflexele polisinaptice cele mai complexe −cuprind mulţi centrii medulari situaţi la diverse niveluri • Clasificare: Reflexul de păşire . măduva spinării 4. stereotip → ex: refl.vorbit.3. cerebel.stă la baza locomoţiei (mers. MOTRICITATEA INVOLUNTARĂ – totalitatea activităţilor motorii inconştiente. policele • Rol: –controlul mişcărilor voluntare fine –învăţarea actelor motorii –optimizarea permanentă a actului motor 41 . MOTRICITATEA Motilitatea reprezintă funcţia organismului de efectua o mişcare. nuclei bazali.) • Funcţie a numeroase structuri nervoase: cortex motor. trunchi cerebral. A.

adecvate scopului final (execuţia mişcărilor fine) 6. pe baza informaţiilor primite de la ariile vizuale de asociaţie occipitale • Aria rotaţiei capului orientarea voluntară a capului către un obiect. vizuale. CORTEXUL MOTOR ARIILE MOTORII SPECIALIZATE: • Aria lui BROCA şi a vorbirii formarea şi pronunţarea cuvintelor • Aria optică frontală întoarcerea voluntară a ochilor către un obiect. vestibulare. auditive şi tactile − Sistemul motor propriu-zis . CORTEXUL MOTOR ARIA PREMOTORIE (aria 6): • aria de origine a tractului cortico-spinal anterior • cuprinde “programele motorii” necesare coordonării mişcărilor controlate de aria 4 ARIA MOTORIE SUPLIMENTARĂ: • aria de origine a fibrelor extrapiramidale • controlează activităţi motorii bilaterale (ex: mişcări de apucare ale mâinii implicate în căţărat) • controlul tonusului muscular şi a mişcărilor posturale complexe necesare desfăşurării mişcărilor comandate de ariile 6 şi 4 6. DESFĂȘURAREA ȘI CONTROLUL MOTRICITĂȚII • Sisteme participante: − Sistemul senzorial . pe baza informaţiilor primite de la aria optică frontală • Aria îndemânării (“hand skills”) mişcarea coordonată a mâinii. DESFĂȘURAREA ȘI CONTROLUL MOTRICITĂȚII • Etape în executarea unei mişcări voluntare: −Decizie −Programare −Comandă efectivă −Execuție controlată 5.ariile corticale motorii care iniţiază şi controlează răspunsul − Sistemul reglator: • elementar medular reprezentat de bucla de autoreglare • integrator superior reprezentat de structurile care asigură: – fondul tonic postural şi de echilibru – mişcările automate care însoţesc desfăşurarea actului motor 42 .5.ariile corticale somato-senzitive care integrează aferenţe proprioceptive.

ROLUL TALAMUSULUI CONTROLUL MOTRICITĂŢII 43 . CIRCUITE FUNCȚIONALE CORTICO-SUBCORTICALE • Formaţiuni implicate: –Cortex cerebral –Nucleii bazali (putamen.conectează nucleii bazali la talamus şi nucleul subtalamic –Talamusul • nucleii centro-median și ventro-lateral • conectează nucleii bazali la cortexul motor 6. caudat) Nucleul subtalamic (corpul lui Luys) .3. CIRCUITE FUNCȚIONALE CORTICO-SUBCORTICALE 6.și interemisferice) • Circuite cortico-cerebelo-talamo-corticale implicate în planificare și coordonare motorie și cognitivă 6.6.2.2.1.conectează nucleii bazali la formaţiunea reticulată ventromediană sau sistemul reticulat descendent inhibitor Subst. CIRCUITE FUNCȚIONALE CORTICALE • Circuite care leagă cortexul executiv frontal și prefrontal de cortexul asociativ temporo-parieto-occipital (conexiuni corticocorticale intra. neagră .

• Clasificare: – după originea şi funcţia fibrelor motorii: • calea piramidală • calea extrapiramidală – în funcţie de localizarea motoneuronilor: • sistemul descendent lateral • sistemul descendent medial 7.7.1. CĂILE MOTORII DESCENDENTE • Definiție: căile motorii descendente reprezintă totalitatea fibrelor motorii cu origine corticală şi care au ca staţie finală motoneuronul din trunchiul cerebral şi coarnele anterioare ale măduvei spinării. cortico–nuclear şi corticobulbar pentru controlul voluntar tractul rubro-spinal pentru controlul involuntar ƒ tracturile străbat măduva prin cordoanele laterale 7. SISTEMUL MOTOR DESCENDENT LATERAL • face sinapsă în coloana motorie laterală a măduvei spinării • controlează activitatea motorie a capului şi a extremităţiilor distale ale membrelor • cuprinde fibre motorii care formează: tracturile cortico–spinal lateral. CĂILE MOTORII DESCENDENTE • Motoneuronul central (de comandă) → cortexul motor • Motoneuronul periferic (de execuţie) → trunchiul cerebral şi coarnele anterioare ale măduvei 7.1. SISTEMUL MOTOR DESCENDENT LATERAL TRACTUL CORTICO-SPINAL LATERAL • are originea în aria motorie primară 4 • cuprinde 85% fibrele motorii descendente ale căii piramidale • fibrele motorii se încrucişează la nivel bulbar fascicul piramidal încrucişat Calea piramidală = calea motilităţii voluntare → conexiune directă a motoneuronului central cu cel periferic Calea extrapiramidală = calea motilităţii involuntare → conexiune indirectă a motoneuronului central cu cel periferic Coloană motorie laterală 44 .

pentru muşchii masticatori 7. X.2.IX. VI . SISTEMUL MOTOR DESCENDENT MEDIAL • face sinapsă în coloana motorie medială a măduvei spinării • controlează activitatea motorie a musculaturii axiale (ceafă.1.pentru musculatura extrinsecă a globilor oculari V . cranieni: VII .7. SISTEMUL MOTOR DESCENDENT MEDIAL TRACTUL CORTICO-SPINAL ANTERIOR • are originea în aria premotorie 6 • cuprinde 15% din fibrele motorii descendente ale căii piramidale • fibrele motorii se încrucişează la nivel spinal fascicul piramidal direct • leziunea la nivelul nucleului roşu postura de decerebrare (coma profundă) extensia antebraţului extensia/pronaţia mâinii Coloană motorie medială 45 . trunchi) şi a extremităţiilor proximale ale membrelor • cuprinde fibre motorii care formează: tractul cortico–spinal anterior pentru controlul voluntar tracturile tecto–spinal.pentru muşchii limbii Nucleii motori (stânga) ai nervilor cranieni 7. reticulo–spinal şi vestibulo-spinal pentru controlul involuntar • tracturile străbat măduva prin cordoanele anterioare TRACTUL CORTICO-BULBAR • cuprinde fibre motorii cu originea în nucleii motori ai n. cranieni: III.2. IV.1. SISTEMUL MOTOR DESCENDENT LATERAL TRACTUL RUBRO-SPINAL • are originea în nucleul roşu din mezencefal • efect facilitator pe muşchii flexori şi inhibitor pe muşchii extensori ai membrelor • leziunea deasupra nucleului roşu postura de decorticare (coma superficială) flexia antebraţului flexia/supinaţia mâinii 7.pentru muşchii mimicii nucleul ambiguu . laringelui XII . SISTEMUL MOTOR DESCENDENT LATERAL TRACTUL CORTICO-NUCLEAR • cuprinde fibre motorii cu originea în nucleii motori ai n. XI pentru muşchii faringelui.

7.2. SISTEMUL MOTOR DESCENDENT MEDIAL
TRACTUL TECTO-SPINAL • are origine în coliculii cvadrigemeni superiori (mezencefal) şi face sinapsă cu motoneuronii cervicali (ai cefei) • primeşte informaţii de la cortexul vizual și facilitează direcţionarea capului şi a ochilor către un obiect aflat în câmpul vizual
Coliculi cvadrigemeni

TRACTUL RETICULO-SPINAL • are origine nucleii formaţiunii reticulate din bulb şi punte • facilitează controlul fin al posturii prin acţiune predominantă asupra muşchilor extensori TRACTUL VESTIBULO-SPINAL • are origine în de la nucleii vestibulari din bulb • primeşte informaţii de la analizatorul vestibular şi asigură menţinerea posturii şi a echilibrului prin acţiune predominantă asupra muşchilor extensori

46

Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babes” Timisoara Disciplina de Fiziologie

1. FIZIOLOGIA CEREBELULUI
• denumit şi “creierul mic”, localizat post. de trunchiul cerebral • Structura: • substanţa cenuşie este organizată în: scoarţă cerebeloasă - situată la suprafaţă, primeşte aferenţele cerebeloase nuclei cerebeloşi - situaţi în profunzime, trimit eferenţele cerebeloase • substanţa albă

SISTEMUL NERVOS CURSUL 3
Fiziologia sistemului somato–motor. Rolul cerebelului şi a nucleilor bazali în controlul motricităţii. Controlul integrat al tonusului muscular, posturii şi echilibrului
Asist. Univ. Dr. Daciana Carmen Nistor

Aferenţe cerebeloase

Eferenţe cerebeloase

OBIECTIVELE CURSULUI
Studentul trebuie să: • Cunoască organizarea funcţională a cerebelului şi criteriile (anatomice, filogenetice şi funcţionale) de clasificare a subdiviziunilor cortexului cerebelos • Discute rolul vestibulocerebelului în reglarea echil. şi a tonusului postural şi să descrie relaţia funcţională cu analiz. vestibular, analiz. optic, nucleii n. cranieni (III, IV şi VI) şi motoneuronii spinali • Discute rolul spinocerebelului în ajustarea tonusului muşchilor posturali şi să descrie relaţia funcţională cu nucleul roşu şi măduva spinării • Discute rolul corticocerebelului în controlul activităţii cortexului motor şi să descrie mecanismul feed-back („circuitul reverberant”) prin care corticocerebelul asigură execuţia mişcărilor voluntare fine comandate de cortexul motor • Cunoască criteriile de clasificare a structurilor nervoase componente ale nucleilor bazali şi să descrie conexiunile funcţionale ale acestora cu talamusul, cortexul motor extrapiramidal, formaţiunea reticulată şi substanţa neagră • Descrie căile prin care nucleii bazali îndeplinesc un important rol reglator/integrator a motricităţii controlate pe calea extrapiramidală şi să discute rolul neurotransmiţătorilor în realizarea acestei funcţii • Definească postura, să descrie mecanismele menţ. posturii şi echil. şi să înţeleagă rolul reflexelor statice şi statokinetice în controlul integrat al posturii şi echil. • Definească sist. facilitatoare şi inhibitoare de control integrat al tonusului muscular

1. FIZIOLOGIA CEREBELULUI
Subdiviziunile cortexului cerebelos • Anatomic: în plan antero-posterior: 3 lobi: anterior, posterior, floculonodular 2 fisuri majore: primară şi postero-laterală în plan sagital: vermisul, 2 hemisfere și reg. paravermală

• Filogenetic: g Arhicerebelul Paleocerebelul Neocerebel
• Funcţional: – Vestibulocerebel – Spinocerebel – Corticocerebel

47

1.1. VESTIBULOCEREBELUL (arhicerebelul, lobul floculo–nodular)
• Aferenţe: de la analizatorul vestibular şi optic • Eferenţe: către coloana motorie medială spinală • prin formaţiunea reticulată a punţii → tractul reticulo-spinal • prin nucleul vestibular bulbar → tractul vestibulo–spinal către nucleii motori ai nervilor cranieni III, IV, VI • Rol: controlul activităţii musc. în timpul modif. rapide ale poziţiei corpului p pentru menţinerea echil. controlul mişcărilor globilor oculari pentru menţinerea echilibrului • Lezarea determină: tulburări de echilibru tulburări de mers (mers ebrios) astazie (mers cu o bază de susţinere lărgită

1.3. CORTICOCEREBELUL (neocerebelul, lobul posterior)
• Aferenţe: de la cortexul motor prin punte (aferenţa cortico-pontocerebeloasă) → primeşte informaţii despre “intenţia motorie” de la proprioreceptori prin fascicule spino–cerebeloase → primeşte informaţii despre “performanţa motorie” • Eferenţe: către cortexul motor prin nucleul roşu şi talamus (eferenţa dento-rubro-talamo-corticală) → trimite informaţii despre “performanţa motorie”

1.2. SPINOCEREBELUL (paleocerebel, lobul anterior)
• Aferenţe: de la proprioreceptori prin fasc. spino-cerebeloase • Eferenţe: către coloana motorie medială şi laterală spinală prin formaţiunea reticulată a punţii → tractul reticulo-spinal prin nucleul vestibular bulbar → tractul vestibulo–spinal prin nucleul roşu → tractul rubro-spinal • Rol: controlul tonusului muscular şi postural prin modularea activităţii reflexe spinale coordonarea mişcărilor voluntare a extremităţilor distale ale membrelor • Lezarea determină: hipertonie musculară exagerea ROT tulburări de mers şi de echil.

1.3. CORTICOCEREBELUL (neocerebelul, lobul posterior)
• Rol: optimizează cortexul motor în planificarea, iniţierea şi execuţia mişcărilor fine voluntare în cadrul unui “circuit reverberant” cortex corticocerebel (circuit de conexiune inversă), prin care corticocerebelul: este informat asupra comenzilor motorii corticale informează cortexul motor asupra îndeplinirii mişcărilor compară “intenţia motorie” cu “performanţa execuţiei motorii” corectează erorile posibile stabileşte viteza, succesiunea, forţa mişcărilor fine
• Leziunile determină: hipotonie musculară ataxie (tremuratură intenţională declanşată de o mişcare voluntară) dismetrie (alterarea probei index-nas) asinergie (imposibilitatea de a asocia două mişcări sinergice)

48

CONTROLUL ACTIVITĂȚII CORTEXULUI MOTOR • Calea directă (activatoare): dezinhibiţia talamusului facilitează mişcările comandate de cortexul motor 49 . FIZIOLOGIA NUCLEILOR BAZALI • Funcţiile principale ale nucleilor bazali → rol reglator/integrator al motricităţii controlate pe calea extrapiramidală: 1. Controlul activităţii cortexului motor prin două căi: • directă – activatoare • indirectă – inhibitoare • Conexiunile nucleilor bazali: 1. nucleul subtalamic Luys → prin numeroși mediatori chimici 2. substanţa neagră (mezencefal) 4. Staţie principală pe calea extrapiramidală • inhibiţia tonusului muscular • inhibiţia mişcărilor motorii suplimentare în condiţii de repaus şi în timpul execuţiei unei mişcări voluntare 2. cortexul motor şi alte reg.CONEXIUNILE NUCLEILOR BAZALI • Conexiunile neostriatului: • Conexiunile paleostriatului: 2. talamusul (nucleu ventral lateral) 2. corticale 3.1. talamus şi formaţiunea reticulată (SRDI) • Organizare structurală: – nucleul caudat – putamen + globus pallidus = nucleu lentiform • Organizare funcţională: – nucleul caudat + putamen = neostriatul – globus pallidus intern (GPi) + extern (GPe) = paleostriatul 2.2.2. FIZIOLOGIA NUCLEILOR BAZALI • Componente: totalitatea structurilor subcorticale interpuse între cortexul motor.

cortexului motor –sunt inseparabile și se condiţionează reciproc • Exemple: –Poziţii fiziologice: clinostatism. facies inexpresiv. micrografie (scris mic. ROLUL NEUROTRANSMIȚĂTORILOR • Boala Parkinson Cauza: deficit de dopamină prin degenerarea a 70% din neuronii din substanţa neagră activarea căii inhibitoare Aspect clinice: • Bradikinezie . ROLUL NEUROTRANSMIȚĂTORILOR • Glutamatul –mediatorul chimic al sinapselor neuronilor cortexului motor cu neuronii neostriatului –stimulează calea directă și calea indirectă • GABA/cotransmiţători (enkefalină. etc) –Poziţii particulare: poziții antalgice. ghemuit. musculo-osteo-articulare –sunt controlate printr-un mecanism nervos ce implică: măduva spinării. substanţa P) –mediatorul chimic al sinapselor neuronilor neostriatului cu neuronii paleostriatului şi structurilor subcorticale –inhibă calea directă și calea indirectă • Dopamina –mediatorul chimic al neuronilor djn substanţa neagră (pars compacta) cu neuronii neostriatului –stimulează calea directă şi inhibă calea indirectă 3.2. CONTROLUL ACTIVITĂȚII CORTEXULUI MOTOR • Calea indirectă (inhibitoare): 2.3. bazali. LOCOMOȚIA • Definiții: –Postura = o anumită orientare a corpului în spaţiu (ex: staţiunea bipedă) sau a unor părţi din corp în raport cu altele –Locomoţia = capacitatea de a deplasa corpul întreg sau diferitele sale segmente • Caracteristici: –se realizează cu participarea comp. tremurat) • Rigiditate musculară . motorii (stând pe un picior. lent.lentoare a mişcărilor. poziţii în executarea activ.creşterea tonusului muscular.2. poziții vicioase create de procesul patologic în evoluţie 50 . vorbire monotonă. trunchiul cerebral. ortostatism. ggl. cerebelul. POSTURA. postură caracteristică şi instabilitate posturală • Tremor de repaus – dispare/diminuă în timpul unei mişcări voluntare inhibiţia talamusului inhibă mişcăre comandate de cortexul motor 2.3.

contribuie la asigurarea redresărilor reflex-condiţionate 51 . extensori (spasticitate) • Rigiditatea prin decerebrare –Cauza: lezarea trunchiului cerebral –Caracteristici: • hipertonie marcată a muşchilor extensori • extensia membrelor. pe m. ca atare.3. dar asociată cu alţi stimuli reflexogeni absoluţi şi prin repetare. de redresare în cazul pierderii echilibrului • reflexe stato-kinetice – rol de menţinere a echilibrului în timpul mişcării.travaliului static al grupelor musc.2.areflexie temporară • după 2-3 săptămâni . de postură: – reflexul miotatic (de extensie) . MENȚINEREA POSTURII • Mecanism . are o valoare redusă. nucleii motori oculari şi nucleul roşu) • scoarţa cerebrală (lobul temporal) 3.3.dezvoltat la nivelul muşchilor extensori (antigravitaţionali) – reflexe complexe. în special a flancurilor. direcţiei în plan orizontal • sacula semnalizează modificarea direcţiei în plan vertical –Receptorii ampulari sunt sensibili la deplasările accelerate sau decelerate. a coloanei vertebrale şi a gâtului • Rigiditatea de decorticare –Cauza: lezarea cortexului motor –Caracteristici: • hiperextensia membrelor inferioare • flexia membrelor superioare 3. flexori • ulterior – hiperexcitab. înlănţuite. omul reuşeşte rapid. fără un efort deosebit.1. la contactul unilateral –calea de conducere este exteroceptivă –la om această cale. AFERENŢELE REFLEXELOR STATICE ŞI STATO-KINETICE • Aferenţe vestibulare –Receptorii maculari sunt excitaţi de modificările poziţiei capului în repaus: • utricula semnalizează modif. cu centrii în trunchiul cerebral: • reflexe statice – rol de menţinere a posturii. mai ales circulare –informaţiile ajung prin nervul vestibular la nucleii vestibulari –nucleii vestibulari trimit eferenţe către: • măduvă (tractul vestibulo-spinal) • arhicerebel • substanţa reticulată din bulb (centrii vegetativi vagali) • mezencefal (corpii cvadrigemeni. membrelor → informează asupra poziţiei membrelor în spaţiu –calea de conducere : • tractul spino-cerebelos → paleocerebel • tractul spino-bulbar → cortex • Aferenţe exteroceptive –provin de la pielea trunchiului. AFERENŢELE REFLEXELOR STATICE ŞI STATO-KINETICE • Aferenţe proprioceptive –provin de la nivelul: • muşchilor gâtului → informează asupra poziţiei capului faţă de trunchi • mușchilor trunchiului. de echilibrare.3. prin ajustarea tonusului muscular şi prin mişcări musculare adecvate • Observație: – aceste reflexe posturale complexe se pot desfăşura la om numai în condiţiile integrităţii corticale – Graţie componentei corticale.hiperexcitabilitate pe m. întreţinut prin contracţii izometrice declanşate şi reglate prin refl. LEZAREA STRUCTURILOR IMPLICATE ÎN CONTROLUL POSTURII • Şocul spinal –Cauza: fracturi de coloană vertebrală –Caracteristici: • iniţial . să-şi menţină stabilitatea într-o infinitate de situaţii neobişnuite (exerciţii acrobatice şi sportive) 3.

permiţând iniţierea. Reflexele posturale: • Reflexe posturale locale • Reflexe posturale segmentare • Reflexe posturale generale • Reflexe posturale intersegmentare • Reacţia de adaptare la suprasarcină 2. declanşând reflexul prin care creşte tonusul extensor din membrul opus (iniţial flectat) 52 . controlul.3. dirijarea şi imaginarea unei atitudini 4.1. REFLEXELE POSTURALE 4. Reflexe posturale segmentare • Reflexul de extensie încrucişată –asigură menţinerea poziţiei –excitarea dureroasă a unui membru determină flexia homolaterală şi extensia membrului heterolateral care va primi o capacitate de susţinere sporită • Acţiunea întinderii unui membru asupra tonusului membrului opus –se produce când omul este împins într-o parte (deplasat lateral) –constă în flectarea membrului de partea deplasării şi extensia membrului de partea de unde se împinge –deplasarea corpului va determina şi întinderea adductorilor corespunzători.1. normală când aceasta a fost pierdută • Clasificare 1. Reflexe posturale locale • Reacţia de magnet –contribuie la menţinerea ortostatismului în cazul în care suprafaţa pe care se staţionează prezintă mişcări (barcă. REFLEXELE STATICE • Importanța: – asigură menţinerea poziţiei normale a corpului în repaus – readuc corpul în poz. platforma unui vehicul. AFERENŢELE REFLEXELOR STATICE ŞI STATO-KINETICE • Aferenţe vizuale –asigură redresarea pe baza reflexelor condiţionate –excitaţiile vizuale informează asupra poziţiei capului şi corpului în spaţiu –semnalul vizual informează imediat asupra atitudinilor şi poziţiei corpului. Reflexele de redresare: • Reflexe de redresare labirintică • Reflexe de redresare ale corpului asupra capului • Reflexe de redresare ale corpului asupra corpului • Reflexul de redresare a gâtului • Reflexe de redresare optică 4. vapor.1. REFLEXELE POSTURALE 4.3. gâtului • Reacţia de susţinere –determină fixarea statică a membrului –este provocată de excitaţiile proprioceptive datorate contrapresiunii solului asupra plantei în ortostatism –are la bază reflexul miotatic. etc) –apare la excitarea exteroceptorilor plantei –determină întinderea prelungită a membrului –se asociază cu contracţia muşchilor spatelui.2.1.1. ci cuprinde totalitatea muşchilor agonişti şi antagonişti care vor acţiona sinergic 4. dar nu se limitează numai la muşchii ce suferă întindere.

Reflexe posturale intersegmentare • modificarea poziţiei unui segment corporal –influenţează tensiunea musculară în segmentul respectiv –în mod reflex va induce modificări de tonus în celelalte segmente ale corpului • exemplu: atingerea tălpii determină creşterea tonusului întregului corp 4. Reflexe de redresare labirintică • asigură.2. Reflexe de redresare optică • asigură redresarea capului pe baza controlului vizual al poziţiei anormale a capului în spaţiu • se realizează pe baza centrilor vizuali din scoarţa cerebrală cu participarea centrilor oculocefalogiri 53 .4. Reflexe de redresare ale corpului asupra corpului • au loc în cazul în care capul este imobilizat şi împiedicat să se redreseze corpul se redresează în poziţia lui normală faţă de cap • sunt declanşate şi realizate de excitaţii inegale în zona exteroceptivă din cele două jumătăţi ale corpului 4.1. sup. lângă nucleul roşu. REFLEXELE POSTURALE 4.1.3.1. inf. Reacţia de adaptare la suprasarcină • încărcarea cu o greutate anumită plasată pe cap. ce declanşează redresarea capului . tonusul în musculatura membrelor inferioare ↑ –Flexia dorsală a capului: ↑ tonusul extensorilor în membr.2. sup.2. indiferent de poziţia corpului în spaţiu.2. REFLEXELE POSTURALE 4.5. sup.2. • Reflexele tonice cervicale –survin în cazul modificărilor poziţiei capului faţă de corp –Flexia ventrală a capului: ↓ tonusul extensorilor membr. tonusul în musculatura membrelor inferioare ↓ –Rotirea capului: ↑ tonusul extensorilor la membrele spre care priveşte capul întors 4. REFLEXELE DE REDRESARE 4. REFLEXELE DE REDRESARE 4. Reflexe posturale generale • Reflexe tonice labirintice –survin în cazul modificării poziţiei capului faţă de coordonatele spaţiale –Flexia ventrală a capului: ↑ tonusul postural în membr. care tind să se flecteze –Flexia dorsală a capului: ↓ tonusul postural în membr. trunchi sau membre induce accentuarea tonusului de susţinere proporţional cu suprasarcina • această reacţie are la bază reflexe proprioceptive ce necesită integrare corticală 4.2.1. şi ↓ tonusul extensor în membr. inf.4. Reflexe de redresare ale corpului asupra capului • au ca punct de plecare excitaţiile exteroceptive de pe flancul în decubit lateral • are la bază excitarea exteroceptorilor numai dintr-o singură latură a corpului. 4.3.4.1. şi face să ↑ tonusul extensorilor din membr. menţinerea sau readucerea imediată a capului în poziţie normală • are la bază informaţiile venite de la maculele otolitice şi induse de direcţia forţei gravitaţionale • centrul acestor reflexe se găseşte în nucleul roşu şi substanţa reticulată adiacentă 4.aducerea lui în poziţie normală • centrul acestui reflex este în mezencefal. sup.2.1.

apoi segmentul inferior • centrul acestui reflex se găseşte în zona limită pontomezencefalică • acest reflex urmează de obicei reflexul de redresare labirintic. sub acţiunea zonelor de integraţie superioare care stabilesc sinapse cu motoneuronii alfa şi gama statici. şi care se grupează în două sisteme: • Sistemul facilitator • Sistemul inhibitor 54 . CONTROLUL INTEGRAT AL TONUSULUI MUSCULAR • Poziţia corpului şi a diverselor sale segmente se asigură pe baza repartiţiei optime a tonusului muscular în raport cu solicitarea • Adaptarea tonusului muscular este necesară pentru desfăşurarea optimă a oricărei mişcări: voluntară sau automată • Tonusul muscular – este întreţinut la nivel medular prin componenta tonică sau statică a reflexului miotatic – este adaptat.pregătire de a sări (se însoţeşte de extensia membrelor) • Aceste reflexe adaptează tonusul muşchilor şi poziţia membrelor pentru a anticipa pierderea posturală normală şi căderea corpului • Numai în cazul în care ele au fost insuficiente şi postura normală a fost pierdută. REFLEXELE STATO-KINETICE • Caracteristici: –sunt determinate de excitaţii ce survin în urma deplasărilor active sau pasive ale corpului sau ale unor segmente corporale –asigură menţinerea poziţiei corpului aflat în mişcare –sunt reflexe foarte rapide. 5.5. cu punct de plecare labirintic.asigură repartiţia adecvată a tonusului muscular în timpul rotirii şi ridicării corpului (poziţia de discobol) –Reacţia ascensorului (tendinţa de flectare a membrelor). Reflexul de redresare a gâtului • se produce atunci când capul are o poziţie anormală faţă de trunchi • torsiunea gâtului declanşează un reflex proprioceptiv care redresează întâi segmentul superior al corpului. adică după redresarea poziţiei capului se redresează poziţia corpului care este adus în prelungirea normală a direcţiei capului. la care se asociază şi stimuli proprioceptivi • Clasificare: –Reflexe de acceleraţie-deceleraţie unghiulară → cu punct de plecare crestele ampulare ale canalelor semicirculare –Reflexe de acceleraţie-deceleraţie liniară → cu punct de plecare maculele otolitice utriculare şi saculare 6.2.asigură menţinerea poziţiei corpului în timpul deplasării cu un vehicul care accelerează sau frânează brusc (poziţia de deplasare a centrului de greutate) –Reflexe de acceleraţie sau deceleraţie unghiulară . REFLEXELE DE REDRESARE 4.2. REFLEXELE STATO-KINETICE • Tipuri de reflexe stato-kinetice fundamentale: –Reflexe de acceleraţie sau deceleraţie liniară .4. în raport cu situaţia. intervin reflexele de redresare 5. –Reacţia de aterizare .

CONTROLUL INTEGRAT AL TONUSULUI MUSCULAR Sistemul facilitator • rol: creşte tonusul muscular • are un tonus propriu care tinde să mărească continuu excitabilitatea centrilor medulari • constituit din: –substanţa reticulată dorso-laterală a trunchiului cerebral (sistemul reticulat descendent activator) –nucleii vestibulari Sistemul inhibitor • rol: scade tonusul muscular • constituit din substanţa reticulată ventro-mediană a trunchiului cerebral (sistemul reticulat descendent inhibitor) → generează stimuli inhibitori sub acţiunea formaţiunilor supresoare din scoarţa cerebrală. nucleul roşu şi cerebel • este calea finală.cu participarea scoarţei cerebrale • periferic .cu participarea form. nucleii bazali. comună a tuturor sistemelor inhibitorii • acţionează asupra motoneuronilor prin celulele Renshaw 6. bazali (paleostriatul) 55 . CONTROLUL INTEGRAT AL TONUSULUI MUSCULAR • Nucleii bazali au efect inhibitor: • central . în mod deosebit. reticulate ventro-med. CONTROLUL INTEGRAT AL TONUSULUI MUSCULAR • Cerebelul acţionează: – facilitator prin corticocerebel – inhibitor prin spinocerebel • Talamusul acţionează: – facilitator prin: • nucleul ventro-medial conectat cu corticocerebelul • nucleul dorso-median care recepţionează informaţii hipotalamice și transmite informații spre scoarţa cerebrală – inhibitor prin: • nucleul ventro-lateral • nucleul ventro-anterior conectat cu nucleii bazali • Scoarţa motorie acţionează: • facilitator pe baza interelaţiilor vestibulo-reticulare • inhibitor pe baza interrelaţiilor cu ggl. asupra reflexelor tonice şi posturale 6. parte componentă a eferenţelor sistemului extrapiramidal –se descriu două sisteme (facilitator şi inhibitor) care realizează un control permanent asupra reflectivităţii medulare şi. –paleostriatul are ca funcţie specifică: • determinarea unui tonus muscular de fond • repartiţia tonusului musculaturii neparticipante la mişcarea voluntară • Rolul formaţiunii reticulate în controlul motricităţii somatice –este mediată de căile reticulo-spinale.6.

56 .

stocare. ca principal centru subcortical cu rol integrator. în cadrul mecanismelor de control a func iilor vegetative ale organismului 6. mecanisme de semnalizare intracelular ) úi efectele stimul rii simpaticului asupra func iilor organismului 3. Daciana Carmen Nistor OBIECTIVELE CURSULUI Studentul trebuie s : 1. CARACTERISTICILE SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV (SNV) SISTEMUL NERVOS CURSUL 4 Fiziologia sistemul nervos vegetativ. Defineasc úi s descrie componentele úi rolul sistemului limbic în controlul func iilor vegetative 1.Dr. ale m duvei spin rii • în nucleii motori ai nervilor cranieni –pt. SNV în ganglionii nervoúi extranevraxiali • Termina iile efectoare: –pt. metabolizare). Descrie func ia vegetativ . simpatic/parasimpatic. SNS în SNC: • în coarnele ant. SNV termina ii libere 57 . reglarea balan ei hidrice. • integreaz úi coordoneaz func iile viscerale: –dirijeaz activitatea organelor interne –intervine în reglarea func iilor metabolice • se afl în strâns leg tur cu sistemul nervos somatic (SNS) Asist. Descrie activitatea reflex vegetativ a m duvei spin rii úi a trunchiului cerebral 5. DIFEREN E STRUCTURALE ÎNTRE SNV I SNS • Neuronii efectori: –pt.Universitatea de Medicin úi Farmacie “Victor Babes” Timisoara Disciplina de Fiziologie 1. Defineasc úi s descrie componentele úi rolul forma iei reticulate în controlul func iilor vegetative 8. a balan ei corporale úi a comportamentului alimentar. Descrie func ia hipotalamusului în controlul temperaturii corpului. Discute despre media ia vegetativ colinergic (sintez . afectiv – emo ional úi a ritmurilor biologice 7. endocrin úi metabolic a hipotalamusului. afinitate.univ. mecanisme de semnalizare intracelular ) úi efectele stimul rii parasimpaticului asupra func iilor organismului 4. sexual. Descrie organizarea func ional a componentei simpatice úi parasimpatice a sistemului nervos central úi periferic 2. afinitate. metabolizare) úi receptorii colinergici (distribu ie. receptorii adrenergici (distribu ie. SNS forma iuni speciale (pl cile neuromusculare) –pt. Discute despre media ia vegetativ adrenergic (sintez . stocare.

dilatarea pupilei. 2. 14 poate opri miúc rile respiratorii. 6. 4.1. 3. Por iunea periferic • este situat în afara SNC • este reprezentat de: –Ganglionii vegetativi au diferite dispozi ii: • de o parte úi de alta a coloanei vertebrale ganglionii paravertebrali sau laterovertebrali • în fa a coloanei vertebrale ganglioni prevertebrali sau previscerali • dispuúi în pere ii viscerelor ganglioni intramurali –Fibrele nervoase vegetative sunt alc tuite din: • fibre senzitive • fibre motorii: –preganglionare –postganglionare (amielinice) 2. chimice a c ror efect continu úi dup încetarea excit rii lor • Sub aspect func ional: –sec ionarea nervilor somatici motori produce paralizia mu chilor scheletici –sec ionarea nervilor vegetativi efectori nu produce paralizia muúchilor netezi sau suprimarea secre iilor glandulare 2. modif. efecte respiratorii. 5. modific presiunea sângelui úi miúc rile gastrointestinale –hipocamp • Centrii vegetativi subcorticali: –Hipotalamusul cel mai important are leg turi cu: • hipocampul prin intermediul talamusului úi al trigonului cerebral • scoar a cerebral prin intermediul corpilor stria i –Centrii vegetativi inferiori: m duva spin rii i trunchiul cerebral 3. STRUCTURA FUNC IONAL A SNV 2. 32 de pe fe ele inferioare úi interne a lobilor frontali • Stimularea electric a ariilor 24. piloerec ie. 25. 14. Por iunea central cuprinde centrii nervoúi vegetativi situa i în: • Scoar a cerebral : –ariile 13. Structura sistemului nervos vegetativ simpatic Receptorii adrenergici Media ia vegetativ adrenergic Ac iunea catecolaminelor Efectele stimul rii simpaticului Func iile sistemului nervos vegetativ simpatic 58 . 24. STRUCTURA FUNC IONAL A SNV 1. TA • Stimularea ariilor 13. DIFEREN E STRUCTURALE ÎNTRE SNV I SNS • Modalitatea de transmitere a impulsului nervos la efector: –aplicarea unui stimul pe un nerv efector somatic 1 PA contrac ia muúchiului –aplicarea unui stimul pe un nerv efector vegetativ 1 PA contrac ia de lung durat a mu chiului (EMG o serie de deflexiuni asincrone ce se men in mai mult timp) fibrele vegetative îúi exercit ac iunea prin intermediul unor subst. SISTEMUL NERVOS VEGETATIV SIMPATIC (SNVS) 1. 25 FC.

1. STRUCTURA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV SIMPATIC Ganglionii paravertebrali c. vascular. STRUCTURA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV SIMPATIC 1. glandele lacrimale.L3 –au o dispozi ie metameric destul de precis : • centrul cilio-spinal C8-T2 • centrul cardioaccelerator reg. intermezenteric d. Regiunea coccigian – 1 ganglion coccigian nepereche unde se întâlnesc cele dou lan uri ganglionare 59 . glandele tiroid úi paratiroid b. Regiunea lombar – este alc tuit din 4-5 perechi de ganglioni – fibre postganglionare ce formeaz plexurile: lombar. STRUCTURA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV SIMPATIC Ganglionii paravertebrali a.1. glandele salivare. Por iunea periferic este alc tuit din: • Fibre aferente • Ganglionii paravertebrali. vaginal sau prostatic e. axonii lor constituie fibre preganglionare • Centrii simpatici bulbari ac ioneaz asupra centrilor medulari prin fasciculele descendente reticulospinale –centrii integratori ai vasomotricit ii –centrul adrenalinosecretor –centrii pilomotricit ii úi sudora iei 3. uterin. previscerali. Regiunea sacral – cuprinde 4-5 perechi de ganglioni – fibrele postganglionare • trec prin ramurile comunicante cenuúii în nervii rahidieni sacrali • formeaz plexul hipogastric superior. vezical.3.1. a fe ei úi a membrelor superioare • plexuri pentru inim .1. intramurali • Calea eferent format din: fibre nervoase preganglionare úi postganglionare Ganglionii paravertebrali • sunt situa i de o parte úi de alta a coloanei vertebrale • formeaz dou lan uri simpatice laterovertebrale alc tuite din 22-24 ganglioni lega i între ei prin fascicule interganglionare • fiecare ganglion este unit de nervul rahidian mixt prin dou ramuri: – ramura comunicant alb (fibre preganglionare mielinizate) – ramura comunicant cenuúie (fibre postganglionare amielinice) 3. dou plexuri hipogastrice inferioare i plexurile secundare: hemoroidal. esofagian úi cardiac 3. fiind constitui i din unirea ultimei perechi de neuroni cervicali cu prima pereche toracal ) – fibrele postganglionare formeaz : • plexuri pentru glandele sudoripare. vase úi muúchii firelor de p r din regiunea capului. Por iunea central • Centrii simpatici medulari –alc tui i din neuronii vegetativi situa i în coarnele anterioare medulare toracolombare C8 . medii úi inferiori (stela i. Regiunea cervical – este format din 3 perechi de ganglioni cervicali: superiori. STRUCTURA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV SIMPATIC 2. cervicodorsal úi par ial lombar • centrul adrenalinosecretor T5-L3 • centrii genitourinar úi anorectal regiunea lombar . Regiunea toracal – este format din 10-12 perechi de ganglioni – fibrele postganglionare particip la formarea plexurilor pulmonar.

5. mai pu in importan i: ggl.4. plexurilor carotidiene úi cardiace. plexului renal. RECEPTORII ADRENERGICI 1. 3. uterin sunt situa i în pere ii viscerelor Ganglionii intramurali • în pere ii tubului digestiv: – 3 plexuri intramurale ce se anastomozeaz între ele: • plexul subseros (plexul Vorobiov) • plexul muscular (plexul Auerbach) • plexul submucos (plexul Meissner) – un neuron din coarnele laterale medulare d naútere la 30 de ramifica ii preganglionare scurte. generalizat 3.5-trisfosfat (IP3) creúterea Ca2+ citosolic prin mobilizarea lui din RE diacilglicerol (DAG) stimuleaz proteinkinaza C (PKC) fosforilarea proteinelor int • AFINITATE pentru ambele catecolamine NA i A • 1-blocant: PRAZOSIN 60 .glicemia • MECANISM DE AC IUNE: 1-rec. hemoroidal. splenic. pupil (muúchi radiari). 2.2. STRUCTURA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV SIMPATIC 1. ganglionii mezenterici superiori úi inferiori • al i ggl. 1-receptorii adrenergici 2-receptorii adrenergici 1-receptorii adrenergici 2-receptorii adrenergici 3-receptorii adrenergici 3.RECEPTORII ADRENERGICI • EFECTE: – contrac ia musculaturii netede: vase. vezical. sunt cupla i cu proteina Gq activarea fosfolipazei C (PLC) transform IP2 în: inozitol-1. în evantai inerveaz mai multe organe r spuns extins.1. muúchii fir de p r – celule hepatice . STRUCTURA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV SIMPATIC Ganglionii previscerali sunt situa i în apropierea viscerelor • cei mai importan i sunt: ganglionii celiaci (semilunari). uter.1.3. ggl. 4.

din muúchi scheletici. cerebrale: VD • bronúii :BD • uter • intestin • MECANISM DE AC IUNE: 2-rec. sunt cupla i cu proteina Gs stimuleaz adenilatciclaza AMPc • AFINITATE pentru ambele catecolamine NA i A • • 1-blocant: METOPROLOL -blocant neselectiv: PROPRANOLOL 3-RECEPTORII ADRENERGICI  recent caracteriza i  localiza i în esutul adipos (în special în esutul adipos brun) • EFECTE: –termogenic –anti-obezitate –antidiabetic • AFINITATE: –mare pentru NA –foarte slab pentru A (opus 2.RECEPTORII ADRENERGICI • EFECTE: – contrac ia musculaturii netede: vase.receptorilor) 61 .2. sunt cupla i cu proteina Gs stimuleaz adenilatciclaza AMPc • AFINITATE: –mare pentru A –foarte slab pentru NA • 2-blocant: BUTOXAMINA 1-RECEPTORII ADRENERGICI • EFECTE: –predomin în miocard: efecte + pe propriet ile inimii –hepatocit : glicogenoliza + neoglucogeneza glicemia – esut adipos: lipoliza • MECANISM DE AC IUNE: 1-rec. intestin – pe glandele sudoripare: suda ia • MECANISM DE AC IUNE: -2 receptorii sunt cupla i cu proteina Gi inhib adenilatciclaza AMPc intracelular efecte opuse -receptorilor ( AMPc intracelular) • AFINITATE pentru ambele catecolamine NA i A • 2-blocant: YOHIMBIN 2-RECEPTORII ADRENERGICI • EFECTE: –predomin în musculatura neted relaxare • vase coronare.

EFECTELE STIMUL RII SIMPATICULUI Efectele stimul rii simpaticului Eliberarea de acizi graúi liberi în sânge Glicogenoliz Contrac ie Creúterea fluxului biliar Contrac ie – Relaxarea muúchiului detrusor Contrac ia sfincterului vezical intern Creúterea tonusului úi a motilit ii Secre ie de noradrenalin úi adrenalin Contrac ia sfincterului vezical intern Secre ie Contrac ie Vasoconstric ie Vasodilata ie Vasoconstric ie Contrac ie Vasoconstric ie Vasodilata ie Vasoconstric ie Efectele stimul rii parasimpaticului – – Sc derea fluxului biliar – Creúterea secre iei endocrine úi exocrine Contrac ia muúchiului detrusor Relaxarea sfincterului vezical intern – – – – – Vasodilata ie în unele zone – – – Vasodilata ie în unele zone – – Depozitele de lipide Ficatul • NORADRENALINA (NA) –ac iune dominant pe aparatul cardiovascular –afinitate pe receptorii adrenergici .4.3. Scurtarea perioadei refractare Coronaroconstric ie Creúterea tonusului úi a motilit ii Relaxarea sfinctelor Stimularea secre iei 3. EFECTELE STIMUL RII SIMPATICULUI Efectele stimul rii simpaticului Contrac ie cu dilatarea pupilei (midriaz ) – Contrac ia fibrelor radiare Acomodare pentru vederea la distan Vasoconstric ie Vasoconstric ie Secre ie vâscoas bogat în mucin Vasoconstric ie Bronhodilata ie Creúterea for ei de contrac ie úi a FC Dilatarea vaselor coronare Sc derea tonusului úi a motilit ii Contrac ia sfincterlor Efectele stimul rii parasimpaticului Nu este inervat Contrac ie cu micúorarea pupilei (mioz ) Contrac ia fibrelor circulare Acomodare pentru vederea de aproape Vasodilata ie úi secre ie Vasodilata ie Secre ie apoas abundent Bronhoconstric ie Stimularea glandelor mucoase FC.5. AC IUNEA CATECOLAMINELOR Organul inervat 3. glucocorticoizi • METABOLIZARE 2 sisteme enzimatice: –COMT metenefrina i normetenefrina –MAO acid vanilmandelic eliminat renal (VAL=1-7mg/ml) furnizeaz informa ii despre func ia MSR • EFECTE: prin ac iunea pe receptori specifici Organul inervat Fibrele musculare radiare din iris Fibrele musculare circulare din iris Muúchiul corpului ciliar Glande lacrimare Glandele salivare Bronhii Inim úi artere coronare Stomac úi intestin 3. 1 i 3 ( 2) C ile biliare extrahepatice Splin Pancreas • ADRENALINA (A) –ac iune dominant pe musculatura neted úi metabolism –afinitate pe receptorii adrenergici . MEDIA IA VEGETATIV ADRENERGIC • CATECOLAMINELE: –adrenalina (A) –noradrenalina (NA) –dopamina • SINTEZA ùI STOCAREA: –în celulele cromafine (feocromocite) –sintetiza i din tirozin –stimulat de SNVS.5.3. 1 i 2 ( 3 ) • DOPAMINA –ac iune dominant pe aparatul cardiovascular: efect inotrop+ i RPT –tipuri de receptori: DA1(excitatori) i DA2 (inhibitori) Vezica urinar Uretra Medulosuprarenala Vezicule seminale Glandele sudoripare Muúchii pilomotori Vasele pielii Vasele muúchilor Vasele creierului Muúchii pilomotori Vasele pielii Vasele muúchilor Vasele creierului 62 .

mucoasei bucale úi nasofaring. 5. de pericol. STRUCTURA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV PARASIMPATIC (SNVP) 1. când au loc desc rc ri masive. secretorii úi trofice – stimularea SNVS are ca efect general o creútere a reac iilor catabolice 4. de la nivelul: • trunchiului cerebral – parasimpaticul cranian • m duvei sacrate – parasimpaticul sacrat • Parasimpaticul cranian: – În mezencefal: • nucleul accesor al oculomotorului (Edinger-Westphal) n. salivator inferior n. FUNC IILE SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV SIMPATIC • Extirparea total a lan ului simpatic paravertebral supravie uire numai într-un mediu cât mai constant posibil • Muúchii scheletici: – inerva ia func ional fibre somatice – inerva ie trofic ce influen eaz capacitatea lor de munc fibre postggl. 3. salivare parotide n.salivator superior n. simpatice trec prin ramul comunicant cenuúiu se al tur fibrelor somatice ale nervului rahidian muúchii scheletici la un muúchi obosit cu putere de contrac ie sc zut . iar sânger rile la nivelul pl gilor diminueaz – bronhiile se dilat p trunderea mai uúoar úi în cantitate sporit a aerului în pl mân úi o hematoz mai bun – dilata ie pupilar úi p trunderea în receptorul vizual a unei cantit i mai mari de lumin 4. IX gl. Por iunea central n. concentra ia AGL plasmatici produc ia de energie – vasoconstric ie cutanat redistribuirea sângelui pe teritoriul coronarian úi cerebral. preg tind organismul pentru "lupt sau fug “: – activitatea cardiac este intensificat . • nucl. grupa i în centrii veget.3. 2.6. FUNC IILE SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV SIMPATIC • Rolul cel mai important const în interven ia sa în situa ii speciale. 4. lacrimal n.1. SISTEMUL NERVOS VEGETATIV PARASIMPATIC (SNVP) 1. VII gl. Structura sistemului nervos vegetativ parasimpatic Receptorii colinergici Media ia vegetativ colinergic Mecanismul de ac iune a acetilcolinei Efectele stimul rii parasimpaticului Func iile sistemului nervos vegetativ parasimpatic 3. III muúchii intrinseci ai globului ocular – În punte: • nucl.6. dup aplicarea de excita ii pe fibrele lui simpatice creúterea amplitudinii contractile stimularea procesele biochimice musculare eliberatoare de energie • Concluzie: – SNVS îndeplineúte func ii motorii. X organele interne 63 • nucleul dorsal al vagului . TA o perfuzare mai bun cu sânge a muúchilor úi organelor vitale – glicemia . 6. intermediar Wrisberg (VII bis) glandele salivare submandibulare úi sublinguale – În bulb: • nucl.

pelvini (dr.1. din pere ii ureterelor. intramurali. vaginului.1.4. vezicii urinare. STRUCTURA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV PARASIMPATIC (SNVP) 4. hipogastric plex format dintr-o re ea de fibre simp. úi stg. STRUCTURA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV PARASIMPATIC (SNVP) 2. uterului. Por iunea periferic cuprinde: • • fibre senzitive n. rectului etc. colinergici: • fibre preganglionare • fibre postganglionare: SNVP i SNVS colinergic  Eliberare în fanta sinaptic o “în cuante” • METABOLIZARE: Colina + acetilCoA acetil-colin • Ach esteraza • EFECTE:  interac iunea cu receptori specifici Ÿr spuns  interac iunea cu receptorul presinaptic Ÿautoreglare colina (recaptare) + acetat 64 . prostatei. preggl. • Exemple: –centrul mic iunii (vezicospinal sacrat) –centrul defeca iei (centrul anospinal sacrat) –centrul erec iei (centrul genitospinal sacrat) 4. veziculei seminale. STRUCTURA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV PARASIMPATIC (SNVP) • Parasimpaticul sacrat –cuprinde centri preganglionari situa i în coarnele laterale ale m duvei (S2 .2. n. úi parasim. MEDIA IA VEGETATIV COLINERGIC : ACETILCOLINA (Ach) • SINTEZA ùI STOCAREA: acetil-colin Ach Ÿ captare în vezicule transferaza  Stocare în veziculele din butonii terminali ai n. vegetativi grupa i/nu în ganglioni viscerali parasimpatici situa i în vecin tatea/în peretele organelor pe care le inerveaz : – ganglionul ciliar – ganglionul otic – ganglionul submaxilar fibre nervoase motorii (preganglionare úi postganglionare) 4.) intr în constitu ia n. uretrei.1. multipolari • o mic parte din fibre fac sinaps cu neuronii de aici • restul fibrelor vor sinapsa în ggl. în ochiurile c ruia se afl n.S4) sau în neuronii periependimari –fibrele parasimp.

ezerina Vasoconstric ie Secre ie de saliv vâscoas bogat în mucin Vasoconstric ie Bronhodilata ie Creúterea for ei de contrac ie úi a frecven ei cardiace a miocardului Dilatarea vaselor coronare Sc derea tonusului úi a motilit ii Contrac ia sfincterlor Bronhii Inim úi artere coronare Stomac úi intestin 65 . beladona – ACETILCOLINESTERAZICE: fizostigmina.4. scopolamina.4. creier • CLASIFICARE: 5 tipuri de receptori M1-M5 Organul inervat Fibrele musculare radiare din iris Fibrele musculare circulare din iris Muúchiul corpului ciliar Glande lacrimare úi conjunctiva Glandele salivare 4. muúchi neted) on IP3 + DAG – M5 on IP3 + DAG • pe vase: Ach o sinteza de NO o GMPc o vasodilata ie 4. miocard.3. RECEPTORII COLINERGICI RECEPTORII MUSCARINICI (EPSP lent) • STIMULARE: muscarin • LOCALIZARE: fibre musculare netede. glande. EFECTELE STIMUL RII PARASIMPATICULUI Efectele stimul rii simpaticului Contrac ie cu dilatarea pupilei (midriaz ) Efectele stimul rii parasimpaticului Nu este inervat – Contrac ie cu micúorarea pupilei (mioz ) Contrac ia fibrelor radiare Acomodare pentru vederea la distan Vasoconstric ie Contrac ia fibrelor circulare Acomodare pentru vederea de aproape Vasodilata ie úi secre ie Vasodilata ie Secre ie apoas abundent Bronhoconstric ie Stimularea glandelor mucoase Sc derea frecven ei cardiace Scurtarea perioadei refractare Coronaroconstric ie Creúterea tonusului úi a motilit ii Relaxarea sfinctelor Stimularea secre iei • BLOCANTE: – PARASIMPATICOLITICE: atropina. muúchi neted) on IP3 + DAG mbloca i de pirenzepin – M2 (miocard.5. stomac. canal ionic operat de ligand Ÿinflux de Na+ Ÿdepolarizare • BLOCANTE: –Ganglioplegice (hexametoniu) –Curara 4. muúchi neted) o p AMPc m bloca i de gallamin – M3 o p AMPc – M4 (glande. RECEPTORII COLINERGICI RECEPTORII NICOTINICI (EPSP rapid) • STIMULARE: nicotina • LOCALIZARE: –Ganglionii vegetativi postsinaptici –Jonc iunea neuromuscular –SNC (pre/postsinaptic) • MECANISM DE AC IUNE: –Rec. MECANISMUL DE AC IUNE AL ACETILCOLINEI • 5 tipuri de receptori cupla i cu proteina G: – M1 (creier.3.

i algoreceptori – calea aferent axonii neuronilor receptorilor viscerali – centrul reflex coarnele laterale ale maduvei spinarii – calea eferent – 2 neuroni: • fibre preggl. volo. volo. Reflexul parasimpatic • apare în momentul stimul rii SNVP ac iuni mai discrete. EFECTELE STIMUL RII PARASIMPATICULUI Organul inervat Depozitele de lipide Ficatul C ile biliare extrahepatice Splin Pancreas Vezica urinar Uretra Medulosuprarenala Vezicule seminale Glandele sudoripare Muúchii pilomotori Vasele pielii Vasele muúchilor Vasele creierului Muúchii pilomotori Vasele pielii Vasele muúchilor Vasele creierului Efectele stimul rii simpaticului Eliberarea de acizi graúi liberi în sânge Glicogenoliz Contrac ie Creúterea fluxului biliar Contrac ie – Relaxarea muúchiului detrusor Contrac ia sfincterului vezical intern Creúterea tonusului úi a motilit ii Secre ie de noradrenalin úi adrenalin Contrac ia sfincterului vezical intern Secre ie Contrac ie Vasoconstric ie Vasodilata ie Vasoconstric ie Contrac ie Vasoconstric ie Vasodilata ie Vasoconstric ie Efectele stimul rii parasimpaticului – – Sc derea fluxului biliar – Creúterea secre iei endocrine úi exocrine Contrac ia muúchiului detrusor Relaxarea sfincterului vezical intern – – – – – Vasodilata ie în unele zone – – – Vasodilata ie în unele zone – – 5.5. lungi – efectorii muschii netezi de la nivelul viscerelor – mediatorul chimic adrenalina • Exemple: reflexele cardioacceleratoare. FUNC IILE SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV PARASIMPATIC • inerveaz musculatura neted . chemo-. defeca ie i sexual 66 . reflexele de mic iune. secretorii úi trofice –stimularea SNVP are ca efect general o creútere a reac iilor anabolice 5. reflexele vasoconstrictoare i reflexele pupilodilatatoare 4. cardiac úi glandele • produce vasodilata ie localizat la nivelul organelor pe care le inerveaz • ac iunile sunt discrete úi difuze • favorizeaz digestia i absorb ia parasimpaticul este un sistem anabolic • are efect protectiv: –asupra inimii are ca efect FC úi a puterii de refacere protejaz inima de efort úi de un consum mare de energie –constric ia pupilei (mioz ) protejeaz ochiul de o lumin prea intens . ACTIVITATEA REFLEX VEGETATIV A M DUVEI SPIN RII 1. pilomotor. scurte –organele efectoare fibre musculare netede i glande –mediatorul chimic acetilcolina • Exemple: reflexul sudoral. lungi • fibre postggl. care ar fi d un toare • Concluzie: –SNVP îndeplineúte func ii motorii.4.6. osmo-. ACTIVITATEA REFLEX VEGETATIV A M DUVEI SPIN RII 2. dar mult mai extinse în condi ii obi nuite de via • structura arcului reflex: –receptori specifici = interoceptori baro-. chemo-. când organismul este pus în condi ii optime pentru “fug ” sau “lupt ” • structura arcului reflex: – receptori specifici = interoceptori baro-.i algoreceptori –calea aferent axonii neuronilor receptorilor viscerali –centrul reflex coarnele laterale ale m duvei spin rii –calea eferent – 2 neuroni: • fibre preggl. osmo-. scurte • fibre postggl. periculoase. Reflexul simpatic • apare în momentul stimul rii SNVS în situa ii neobi nuite.

3. REFLEXUL DE STR NUT • este un reflex expirator declanúat pe cale trigeminal • excitan i: factorii iritan i din c ile respiratorii superioare 6. REFLEXELE RESPIRATORII • ariile respiratorii (centrii respiratori) bulbare sunt formate din: centru inspirator centru expirator • caracteristicile centrilor respiratori: sunt o re ea neuronal întins au automatism au activitate ritmic prin mecanism oscilant • controlul centrilor respiratori bulbari se face de c tre: centrul pneumotaxic din punte care inhib centrul inspirator i stimuleaz centrul expirator centrul apneustic din punte care activeaz centrul inspirator • centrii respiratori bulbari asigur : frecven a i amplitudinea bazal a respira iei în repaus ritmicitatea • efectorii motoneuronii musculaturii respiratorii 1. 4. 7. digestiv . 8.3.5. ACTIVITATEA REFLEX BULBAR 6. Reflexele cardiomotorii úi vasomotorii Reflexele respiratorii Reflexele de tuse Reflexele de str nut Reflexele de sughi Reflexul de degluti ie Reflexul de vom Reflexul salivator inferior 6. ACTIVITATEA REFLEX BULBAR 6. 5. ACTIVITATEA REFLEX BULBAR 6.4. ACTIVITATEA REFLEX BULBAR 6. REFLEXELE CARDIOMOTORII ùI VASOMOTORII • Reflexele presoare (cardioacceleratoare úi vasoconstrictoare) sunt dominante în condi ii de solicitare eferen a este simpatic efecte: • FC i for a de contrac ie • DC • vasoconstric ie • Reflexele depresoare (cardiomoderatoare úi vasodilatatoare)  sunt dominante în repaus  eferen a este parasimpatic  efecte: • FC i for a de contrac ie • DC • vasodilata ie 6. 6.2. REFLEXUL DE SUGHI • rezult în urma excit rii nucleului vagal bulbar 67 . cardiac ) 6.6.1. REFLEXUL DE TUSE • centrul tusei este stimulat de c tre excitan ii: de la nivelul diverselor segmente ale aparatului respirator din alte zone receptoare (pelvin . 2.

ACTIVITATEA REFLEX PONTIN 1. REFLEXUL DE DEGLUTI IE • centrul degluti iei: –este situat în vecin tatea centrilor respiratori –stimularea sa neuroreflex determin oprirea pentru scurt timp a respira iei i închiderea laringelui • zona receptoare istmul bucofaringian • calea aferent nervii V. ACTIVITATEA REFLEX PONTIN 7. Reflexul de sugere 9. REFLEXUL SALIVATOR SUPERIOR • calea aferent fibrele senzitive ale n. REFLEXUL SALIVATOR INFERIOR • reflex necondi ionat –excitarea chimic úi mecanic a receptorilor din mucoasa gustativ a limbii.7. IX úi X • calea eferent : –parasimpatic n. esofagian • reflex condi ionat –cu participarea cortexului –prin influen e intercentrale • calea aferent ramurile nervilor VII. auriculo-temporal –simpatic : m duva spin rii (T1-T2) ggl. Reflexul maseterin 12. salivator i vasomotor • calea eferent : –nervii: V. IX. Reflexul de respira ie 11. Reflexul cornean de clipire 4. coarda timpanului • organele efectoare gl. IX. XII –nervii spinali pentru diafragm úi muúchii abdominali 7. IX ggl. lacrimal din vecin tatea nucl. Reflexul lacrimal 2. mucoasa bucal . VII. X. faringian . Reflexul salivator superior 3. otic n.VIIbis) i n. REFLEXUL LACRIMAL • dou componente: –elementar irita ia corneei. salivare submaxilare úi sublinguale 68 . ACTIVITATEA REFLEX BULBAR 6. cervical superior • organ efector glanda salivar parotid 7. cortical ) • centrul reflex nucl. X. XII 6. facialului • calea eferent fibrele parasimpatice • organele efectoare glandele lacrimale 7. Reflexul de mimic expresiv 10. Reflexul auditivo-oculogir 6. intermed Wrisberg (n. IX úi X • centrul reflex nucleul salivator superior • calea ef: n. mucoasei nazale –cortical plânsul • calea aferent : –fibre trigeminale ascendente (comp.2. conjunctivei. laringian .1. elementar ) –fibre corticale descendente (comp. REFLEXUL DE VOM • centrul vomei este situat în vecin tatea centrilor respirator. Reflexul oculo-cardiac 7.8. ACTIVITATEA REFLEX BULBAR 6. X • calea eferent prin nervii V. Reflexul masticator 8.6. Reflexul auditiv de clipire 5. Reflexul miotatic 6.6. IX.

REFLEXUL DE MIMIC EXPRESIV • exist dou tipuri de mimic : –mimica automat .9.REFLEXUL MASETERIN • subiectul are gura întredeschis • se produce contrac ia maseterului la percu ia arcadei dentare inferioare 7. REFLEXUL AUDITIV DE CLIPIRE • stimul sunetul reflex de ap rare a gl. ACTIVITATEA REFLEX PONTIN 7.11. ACTIVITATEA REFLEX PONTIN 7. ceea ce induce reflex. IV úi VI • calea eferent fibrele motorii ale n. for ei de contrac ie miocardic . VS.7. auditiv.3. ACTIVITATEA REFLEX PONTIN 7. oculari • calea aferent n. REFLEXUL AUDITIVO-OCULOGIR • stimul sunetul • calea aferent n. oculomotori III. determin stimularea fusurilor neuro-musculare. REFLEXUL CORNEEAN DE CLIPIRE • stimul excitarea mecanic a corneei sau conjunctivei • calea aferent fibrele senzitive ale nervului V • centrul reflex nucleul facialului • calea eferent fibrele motorii ale facialului • efect contrac ia muúchilor pleoapelor i închiderea ochiului • este ultimul reflex care dispare în com úi în anestezie general • este utilizat ca mijloc de apreciere a profunzimii narcozei 7.4. REFLEXUL DE SUGERE • la sugar. VII úi IX • centrul reflex nucleul masticator din punte • calea eferent fibrele motorii din nervii V. REFLEXUL OCULO-CARDIAC • stimul compresiunea ferm a globilor oculari. IV úi VI • const în întoarcerea rapid a ochilor (sau/úi a gâtului) în direc ia sunetului 7. contrac ia maseterului urmat de închiderea gurii 69 . spontan controlat de corpii stria i –mimica voluntar controlat de scoar a cerebral 7.8.7. REFLEXUL MASTICATOR • stimuli substan e sapide receptorii tactili úi gustativi • calea aferent fibrele senzitive din nervii V.10. IX. XII • la om se realizeaz în condi iile leg turii corticale prin c ile cortico-pontine 7. ACTIVITATEA REFLEX PONTIN 7. cu pleoapele închise • calea aferent fibrele senzitive din nervul trigemen • centrul reflex centrul depresor cardiac • calea eferent nervul vag • r spuns: – FC. DC – vasodilata ie hipotensiune arterial 7. tuberculii acustici úi fasciculul longitudinal posterior • centrul reflex nucleii nervilor oculomotori III. REFLEXUL MIOTATIC • întinderea maseterului prin coborârea mandibulei. auditiv tuberculii acustici din punte • centrul reflex nucleul facialului • calea eferent fibrele motorii ale facialului • organele efectoare muúchii pleoapelor Ÿ clipitul verificarea simul rii surzeniei • în expertizele medico-legale 7.6. atingerea buzelor sau a zonelor din apropiere declanúeaz suptul • dispare în jurul vârstei de 1 an • lipsa lui leziune pontin 7.5.

apneustic • stimuleaz centrul expirator – centrul apneustic stimuleaz centrul inspirator atunci când nu func ioneaz centrul pneumotaxic • o leziune deasupra centrului apneustic: respira ia apneustic (prin absen a influen ei inhibitoare a pneumotaxicului) inspiruri lungi. Zona de integrare parasimpatic (trofotrop ) • localizat în hipotalamusul anteromedian • stimularea modific ri de tip parasimpatic:  FC i TA mioz bronhoconstric ie  peristaltismului intestinal relaxarea sfincterelor tubului digestiv mic iune reflex 70 . simpatice:  FC i TA midriaz bronhodilata ie  peristaltismului intestinal contrac ia sfincterelor tubului digestiv  glicemiei  metabolismului bazal  temperaturii corpului piloerec ie 2. 4. 2. 6. FIZIOLOGIA HIPOTALAMUSULUI este situat la cap tul anterior al diencefalului se întinde între chiasma optic úi un plan vertical care trece dorsal de corpii mamilari formeaz podeaua ventriculului III la baza creierului corespunde fosei interpedunculare hipotalamusul este format dintr-o multitudine de nuclei úi arii nucleare 8. 7. FIZIOLOGIA HIPOTALAMUSULUI 1. Hipotalamusul úi func iile vegetative Hipotalamusul úi func iile endocrine Hipotalamusul úi func iile metabolice Rolul hipotalamusului în reglarea temperaturii corpului Rolul hipotalamusului în controlul balan ei ponderale Hipotalamusul úi ritmurile biologice Hipotalamusul úi comportamentul 8. REFLEXUL DE RESPIRA IE • în punte exist : – centrul pneumotaxic: • nu are automatism • inhib centrul inspirator.12. ACTIVITATEA REFLEX PONTIN 7. 5. întrerupte de scurte expiruri 8. 3. Zona de integrare simpatic (ergotrop ) • localizat în hipotalamusul postero-lateral • stimularea modif.7. HIPOTALAMUSUL ùI FUNC IILE VEGETATIVE 1.1.

sistemul port hipofizar • are leg turi nervoase cu hipofiza post. rectal >41°C timp îndelungat lez. IFN. HIPOTALAMUSUL ùI FUNC IILE METABOLICE • Metabolismul lipidic – în tumori de hipotalamus medial genital: • creúterea esutului adipos • distrofie genital sindromul adiposo- • Metabolismul glucidic – zona de integrare simpatic creúterea glicemiei – STH creúterea glicemiei – sistemul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian creúterea glicemiei • Metabolismul proteic – eliberarea de somatoliberin creúterea secre iei de STH activarea anabolismului proteic • Metabolismului hidromineral – prin osmoreceptorii din apropierea nucleului supraoptic influen eaz secre ia de ADH úi senza ia de sete 8.hormoni hipofizotropi: cu rol stimulator (liberine) cu rol inhibitor (statine) 3. virale. • Temperatura rectal atinge 43°C úocul termic úi moarte inh. macrofagele úi celulele Kupffer secre ia de citokine (IL-1 . fungice • Temp.) str bat bariera hematoencefalic ac ioneaz asupra ariei preoptice a hipotalamusului –direct asupra centrilor termoreglatori –indirect prin inducerea eliber rii locale de PG • EFECTELE BENEFICE ALE FEBREI: –inhib creúterea microorganismelor –activeaz sinteza de anticorpi –poate încetini creúterea unor tumori –reduce infec iile bacteriene. de PG71 • Aspirina ac . ireversib.neurotransmi tori sinaptici intervin în reglarea local : –adrenalin –dopamin –serotonin 2. IFN. ROLUL HIPOTALAMUSULUI ÎN REGLAREA TEMPERATURII CORPULUI FEBRA • MECANISMUL DE PRODUCERE stimulii pirogeni: activeaz monocitele.8. sint.2. tractul hipotalamohipofizar • reglarea func iilor endocrine mecanisme de feedback negativ (axul hipotalamo-hipofizo-gland endocrin ) 8.hormoni locali: cibernine • are leg turi vasculare cu hipofiza ant. direct asupra hipotalamusului . nerv.. HIPOTALAMUSUL ùI FUNC IILE ENDOCRINE • hipotalamusul produce patru categorii de secre ii: 1.2.hormoni retrohipofizari: –ADH –oxitocin 4. IL-6.3..4.TNF. HIPOTALAMUSUL ùI FUNC IILE ENDOCRINE 8.

ROLUL HIPOTALAMUSULUI ÎN CONTROLUL BALAN EI PONDERALE • echilibrul dintre aportul caloric úi consumul energetic greutatea corporal • interven ia hipotalamusului în reglarea apetitului pentru alimente depinde de interac iunea a dou arii: –o arie lateral = “centrul foamei” situat la nivelul nucleilor bazali din bandeleta median a creierului anterior –o arie median = “centrul sa iet ii” situat în nucleul ventromedian • lezarea hiperfagie obezitatea hipotalamic • ipoteze privind controlul aportului alimentar: –ipoteza lipostatului –ipoteza peptidelor intestinale –ipoteza glucostatului –ipoteza termostatului 8.6. al sa iet ii úi centrul setei controleaz cantitatea de alimente ingerate foamea brut hipotalamic • Cortexul controleaz preferin ele i obiceiurile alimentare 8. Alternan a somn-veghe: • hipotalamusul posterior: induce influen e facilitatoare pe sistemul reticulat activator ascendent starea de veghe lezarea hipersomnie • hipotalamusul anterior : induce influen e inhibitoare pe sistemul reticulat activator ascendent somnul lezarea hiposomnie 2.8.centrii diencefalici. Ritmuri lunare: dependente de hormonii gonadotropi la femeie 3.úi neocortex 72 . ROLUL HIPOTALAMUSULUI ÎN COMPORTAMENT 1.7. Comportamentul alimentar: • Hipotalamusul: con ine centrul foamei. HIPOTALAMUSUL ùI RITMURILE BIOLOGICE 1.7. Comportamentul sexual • Hipotalamusul: centrii pentru activitatea sexual : • la b rbat este centrul tonic cu activitate continu • la femeie exist centrul tonic i centrul ciclic regleaz secre ia de hormoni gonadotropi determin comportamentul sexual primitiv • Paleo. ROLUL HIPOTALAMUSULUI ÎN COMPORTAMENT 3. mezencefal. Ritmuri circadiene: –ritmul somn-veghe: • starea de veghe depinde de activitatea zonei ergotrope • somnul depinde de activitatea zonei trofotrope –ritmul circadian termic úi metabolic: • temperatura este minim la ora 6 diminea a • temperatura este maxim dup -amiaz –ritmul circadian cardiovascular: • ziua predomin activitatea simpaticului • noaptea predomin activitatea parasimpaticului –ritmul circadian hormonal: axul hipotalamo-hipofizo-glandular (Ex: varia ia zilnic a CRH-ACTH-cortizol) 2. Comportamentul afectiv-emo ional • are la baz starea subiectiv de pl cere sau suferin • depinde de: hipotalamus. paleo.i neocortexul moduleaz controlul hipotalamic 4.5. Ritmuri sezoniere: –vara FC úi iarna FC –creúterea în în l ime are un ritm mai mare iarna decât vara 8.

prin forma iune reticulat se în elege numai cea care se g seúte în regiunea trunchiului cerebral úi hipotalamus (bulbo-ponto-mezencefalic úi a hipotalamusului posterior) 9. FORMA IUNEA RETICULAT • STRUCTURA – este format din celule úi fibre nervoase – constituit dintr-o multitudine de nuclei 5 grupe: • nuclei cu conexiuni cerebeloase • nuclei ce formeaz ariile respiratorii bulbare. FORMA IUNEA RETICULAT • ROLUL FORMA IUNII RETICULATE ÎN CONTROLUL FUNC IILOR VEGETATIVE – este asigurat de prezen a centrilor vegetativi. FIZIOLOGIA SISTEMULUI LIMBIC 73 . FORMA IUNEA RETICULAT • LOCALIZARE –în regiunea periependimar a m duvei –de-a lungul trunchiului cerebral –în regiunea ventriculului IV –în jurul apeductului Sylvius –se extinde pân în: • hipotalamus (mai ales cel posterior) • subtalamus • nucleii talamici nespecifici. a c ror activitate este modulat de hipotalamusul posterior úi mediat de c ile reticulo-spinale – func iile vegetative reglate de forma iunea reticulat sunt: • Respira ia • Vasomotricitatea • Saliva ia • Voma • Degluti ia • Secre ia • Motilitatea gastro-intestinal • Mic iunea • Termoreglarea • Metabolismul 9. cu proiec ie difuz • În mod curent.9. presoare úi ariile de inhibi ie a reflexului miotatic • nuclei cu rol receptor úi asociativ • nucleii rafeului median din tegmentum mezencefalic • nuclei ce corespund ariei limbice a mezencefalului 10.

de prolactin • neuroni serotoninergici stimuleaz secre ia de prolactin 4. COMPORTAMENTUL DE AUTOCONSERVARE . reuúit /nereuúit . ROLULUL SISTEMULUI LIMBIC 1. ROLULUL ÎN COMPORTAMENTUL AFECTIV-EMO IONAL • filtreaz selectiv informa ia în func ie de tonalit ile sale emo ionale: interesesant /monoton .2.10. COMPORTAMENTUL ALIMENTAR –pe fondul de foame brut hipotalamic sistemul limbic intervine prin crearea apetitului dicriminativ preferin e sau repulsii pentru unele alimente 3. armonie/conflict.1. lobul insulei úi zonele mediale ale lobilor cerebrali –subcorticale nucleul amigdalian. regleaz úi integreaz : –comportamentul motiva ional –comportamentul afectiv-emo ional (creier emo ional) –expresia viscero-vegetativ (creier visceral) • structuri: –paleocorticale hipocampul. aflat în rela ie cu sistemul olfactiv –neocorticale polul anterior al lobilor temporali. securitate/insecuritate. nucleii septali. secr. pragului de stimulare a neuronilor –imp. COMPONENTELE SISTEMULUI LIMBIC • totalitatea structurilor corticale úi subcorticale care genereaz . limbice gonadostatul hipotalamic pubertatea: • n.AP RARE –are la baz senza iile de pl cere-suferin . dependente de hipotalamus –asigur reac iile adecv. lobul orbital. girusul hipocampic úi girusul cingulat care fac parte din structura rinencefalului. sexuali modif. care fixeaz h. corpii mamilari. secr. nucleii anteriori ai talamusului úi nucleii hipotalamici 10. ROLULUL SISTEMULUI LIMBIC 2. în raport cu situa iile tr ite/imaginate –nucleul amigdalian centrul agresivit ii 10. LH úi FSH úi inh. emo iile puternice) blocheaz orice reactivitate a zonelor corticale • este impermeabil oric rei logici de tip ra ional • este sediul impulsurilor. calitatea úi intensitatea odorant a mediului influen eaz comportamentul emo ional úi sexual 74 . dopaminergici stim.2. COMPORTAMENTUL SEXUAL –sistemul limbic celule steroido-sensib. al ac iunii imediate úi negândite • prin zonele rinencefalului. pl cere/nepl cere • transmite informa iile la cortex: informa iile apreciate ca interesante ajung mai repede la creier úi stimuleaz zonele cortexului la care se refer informa ia pozitiv o informa ie negativ sub aspect afectiv poate fi blocat la nivelul hipocampul reac ia intens a sistemului limbic (frica.

include: • Irisul . Rolul ariilor vizuale primare şi de asociaţie în percepţia şi interpretarea informaţiilor vizuale. Funcţia de receptor a retinei cu referire la: mecanismele fotochimice implicate în procesul vederii.contracţia muşchiului constrictor pupilar → p Φ (SNVp). 2. . Organizarea funcţională a componentelor ochiului: aparat dioptric. Stratul intern = retina . 9.diametrul (Φ) variabil Ÿ controlează cantitatea de lumină ce ajunge la retină. 8.Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” Timişoara 1. anterioară de posterioară • conjunctiva. procesul acomodării ochiului emetrop.are structură fibroasă.conţine receptorii pentru lumină (fotoreceptorii). mecanismul excitării celulei fotoreceptoare. organul receptor (retina). ORGANIZAREA FUNCȚIONALĂ A COMPONENTELOR OCHIULUI • Pupila: . 7. mecanismul vederii culorilor. Organizarea funcţională a papilelor gustative şi a mugurilor gustativi. adaptarea la lumină şi la întuneric. 4. Stratul mijlociu = choroida STRUCTURA OCHIULUI . .deschiderea centrală a irisului. . receptorii olfactivi şi mecanismele de stimulare a receptorilor olfactivi. Descrierea stimulilor olfactivi. mecanismele de stimulare a receptorilor gustativi.partea anterioară conţine: . Segmentele analizatorului gustativ. erorile de refracţie şi corectarea lor cu lentile. • Corpul ciliar: . 5.contracţia muşchiului dilatator pupilar → nΦ (SNVs). 6.separă camerele • corneea transparentă. medii refringente. ANALIZATORI Cursul 6 ANALIZATORUL VIZUAL ANALIZATORUL GUSTATIV ANALIZATORUL OLFACTIV OBIECTIVELE CURSULUI Studentul trebuie să cunoască: 1. şi dă culoarea ochilor. activitatea neuronală la nivelul retinei. mediile refringente ale ochiului. . Segmentele analizatorului olfactiv. 3. 75 . Noţiuni legate de formarea imaginilor: principiile fizice ale formarii imaginilor.muşchiul ciliar – prin contracţie Ÿ bombarea cristalinului. Caracterizarea pragului sensibilităţii gustative şi adaptarea gustativă. 3. • sclera albă şi opacă. 1. precum şi mecanismele producerii potenţialelor de acţiune. . Stratul extern şi asigură nutriţia ochiului. ORGANIZAREA FUNCȚIONALĂ A COMPONENTELOR OCHIULUI 2.este bogată în vase sanguine 1. .procesele ciliare → secretă umoarea apoasă în camera posterioară a ochiului.

patologic: poate fi compromisă prin creşterea presiunii intraoculare (glaucom). . Cristalinul .când celule cu conuri sau bastonaşe sunt stimulate.este porţiunea fotosensibilă a ochiului.3 cm de ochi. umoare apoasă.RETINA . • La ochiul normal (emetrop) • razele de la obiecte îndepărtate sunt paralele. la trecerea prin mediile refringente. se transmit impulsuri prin toate straturile retinei → fibrele nervului optic → cortexul cerebral.este transparent. ORGANIZAREA FUNCȚIONALĂ A COMPONENTELOR OCHIULUI APARATUL (SISTEMUL) DIOPTRIC OCULAR • Aparatul optic • sistem de medii refringente.localizat la 6 m de ochi → vederea clară fără acomodare. cristalin.conţine celule fotoreceptoare: • celule cu conuri responsabile de vederea colorată şi la lumină.este lentila naturală convergentă a ochiului. • punctum remotum . Ochiul . Corneea . corp vitros. • măsoară puterea de refracţie a ochiului. 76 . 1.poate să-şi schimbe convergenţa. .localizat la 8. . • razele se focalizează pe retină la 23 mm în spatele corneei (lungimea axului antero-posterior al ochiului). . ORGANIZAREA FUNCȚIONALĂ A COMPONENTELOR OCHIULUI ORGANUL RECEPTOR .este o membrană transparentă. • refracţia oculară este dată de devierile razelor luminoase provenite de la obiectele fixate cu privirea.are putere mare de refracţie (40 dioptrii) şi deviază traiectoria luminii. elastic. aproape instantaneu "reglând focalizarea" Ÿ vederea aproape şi departe.1.face parte din sistemul dioptric al ochiului. pentru a ajunge la retină. . 1. • Dioptrie • inversul distanţei focale. 1. • format din: cornee. . . . avasculară. avascular. . • celule cu bastonaşe responsabile de vederea în alb-negru şi vederea la întuneric. ORGANIZAREA FUNCȚIONALĂ A COMPONENTELOR OCHIULUI MEDIILE REFRINGENTE ALE OCHIULUI 1. .patologic: se poate opacifia (cataractă).se hrăneşte prin difuziune de la nivelul umorii apoase. ORGANIZAREA FUNCȚIONALĂ A COMPONENTELOR OCHIULUI MEDIILE REFRINGENTE ALE OCHIULUI 2.pe măsură ce individul îmbătrâneşte cristalinul devine rigid. .asigură vederea clară pe o distanţă între două puncte: • punctum proximum .face parte din sistemul dioptric al ochiului.

contracţia pupilei. stratul nuclear extern 5.se măsoară în dioptrii (D). • Acomodarea = abilitatea ochiului de a forma imaginea pe retină în condiţiile în care distanţa între obiect şi ochi variază. limitanta externă 4. 1. . ORGANIZAREA FUNCȚIONALĂ A COMPONENTELOR OCHIULUI STRATUL CELULELOR CU CONURI ŞI BASTONAŞE .distanţa focală .determină adunarea razelor de lumină paralele într-un singur plan. • Lentila divergentă (negativă) . .vederea nocturnă şi necolorată.componentele acomodării: bombarea cristalinului. stratul celulelor cu conuri şi bastonaşe 3.refracţia → fenomenul de schimbare a direcţiei de propagare a razelor la interfaţa dintre două medii cu indici de refracţie diferiţi .imaginea formată este reală şi răsturnată.Distribuţia celulelor fotoreceptoare → neuniformă în retină: • la periferie . stratul celulelor pigmentare 2.prezintă numai conuri Ÿ cea mai mare acuitate vizuală. NOŢIUNI LEGATE DE FORMAREA IMAGINILOR PRINCIPIILE FIZICE ALE FORMĂRII IMAGINILOR . • Lentila convergentă (pozitivă) . stratul plexiform extern 6.lipsită de fotoreceptori. • Lentila cilindrică .se realizează prin intermediul unui reflex controlat de SNV → nervul cranian III. • celulele cu bastonaşe → Rodopsina . • fovea centralis (depresiunea centrală): .distanţa de la lentilă la punctul focal.explicaţie: pentru obiectele situate la infinit. • pata oarbă: . limitanta internă 2. stratul nuclear intern 7.determină focalizarea imaginii într-un punct = punct focal. ORGANIZAREA FUNCȚIONALĂ A COMPONENTELOR OCHIULUI ORGANUL RECEPTOR – RETINA . . . maxim în regiunea centrală a retinei = macula lutea (pata galbenă). . cristalinul se bombează sub acţiunea muşchilor ciliari → imaginea rămâne tot pe retin㠟 ochiul a realizat acomodarea.locul de emergenţă al nervului optic.structurile transparente ale ochiului se comportă ca lentilele. convergenţa privirii. .puterea de refracţie a unei lentile .creşte progresiv. rezultând o linie focală.determină dispersia razelor de lumină paralele în raport cu centrul său. 77 . stratul plexiform intern 8. • numărul conurilor .vederea diurnă şi colorată.1.numai celule cu bastonaşe. Apropiind obiectul. într-un unghi tot mai mare. ochiul formează imaginile pe retină fără nici un efort de modificare a cristalinului. stratul fibrelor optice 10. NOŢIUNI LEGATE DE FORMAREA IMAGINILOR PROCESUL ACOMODĂRII OCHIULUI EMETROP • Ochiul emetrop = ochiul care poate focaliza pe retină razele paralele care vin de la obiecte depărtate. stratul ganglionar 9. . 2. .Conţine pigmentul fotosensibil: • celulele cu conuri → Iodopsina . în condiţiile în care muşchii ciliari sunt complet relaxaţi.conţine 10 straturi: 1.

2. • Formarea imaginii: imaginile formate sunt deformate. • Corecţie: defectul poate fi corectat prin intermediul unei lentile convergente. Miopia • Forma ochiului: mai alungit decât cel normal. 4. 2. NOŢIUNI LEGATE DE FORMAREA IMAGINILOR PROCESUL ACOMODĂRII OCHIULUI EMETROP 2. Astigmatismul • Forma ochiului: corneea prezintă numeroase deformaţii care conduc la anomalii de refracţie. • Formarea imaginii: imaginile obiectelor situate la distanţă nu se formează pe retina ci în spatele ei Ÿ un obiect îndepărtat poate fi văzut clar dacă ochiul îşi măreşte puterea de refracţie prin acomodare (bombarea cristalinului) şi să aducă imaginea pe retină. • Corecţie: prin intermediul unei lentile cilindrice. NOŢIUNI LEGATE DE FORMAREA IMAGINILOR ERORILE DE REFRACŢIE ŞI CORECTAREA CU LENTILE 2. • Corecţie: defectul se corectează prin intermediul unei lentile divergente. Presbitismul • Cauză: scăderea capacităţii de acomodare a ochiului asociată cu înaintarea în vârstă.2. • Corecţie: se utilizează lentile convergente. Hipermetropia • Forma ochiului: mai scurt decât cel normal. NOŢIUNI LEGATE DE FORMAREA IMAGINILOR ERORILE DE REFRACŢIE ŞI CORECTAREA CU LENTILE 3. ci în faţa ei Ÿ obiectul trebuie apropiat până la o anumită distanţă pentru ca imaginea să se formeze pe retină cu ochiul neacomodat. 78 . • Formarea imaginii: imaginile obiectelor situate la distanţă nu se formează pe retină. NOŢIUNI LEGATE DE FORMAREA IMAGINILOR ERORILE DE REFRACŢIE ŞI CORECTAREA CU LENTILE 1.

cu un maxim de absorbţie la 570 nm.celulele cu conuri sunt responsabile pentru vederea colorată . stimularea unei singure categorii de conuri → senzaţia culorii absorbite. NOŢIUNI LEGATE DE FORMAREA IMAGINILOR ERORILE DE REFRACŢIE ŞI CORECTAREA CU LENTILE 3. Observaţie: Cis-retinal = forma activă a vitaminei A. . FUNCŢIA DE RECEPTOR A RETINEI MECANISMUL VEDERII CULORILOR .sunt asemănătoare la celulele cu conuri şi bastonaşe. FUNCŢIA DE RECEPTOR A RETINEI MECANISME FOTOCHIMICE IMPLICATE ÎN PROCESUL VEDERII .2.stimularea egală a celor trei tipuri de conuri → senzaţia de alb.cu un maxim de absorbţie la 535 nm. • conuri verzi .la bastonaşe există un ciclu de 3 reacţii principale: 1. Reacţie rapidă: 3.stimularea lor produce senzaţii diferenţiate. 2. Refacerea Rodopsinei se face pe 2 căi: a) calea rapidă: b) calea lentă: 3. în funcţie de tipul de pigment vizual pe care îl conţin Ÿ trei tipuri de conuri: • conuri roşii . FUNCŢIA DE RECEPTOR A RETINEI 3. 79 . Trans-retinal = forma inactivă a vitaminei A.cu un maxim de absorbţie la 445 nm. La acţiunea luminii în continuare: • conuri albastre . .

3. corespunzatoare uneia dintre cele trei culori fundamentale. . .la lumină – 6 minute – pentru descompunerea pigmenţilor. nu este semnal de tip “tot sau nimic”.transmit impulsurile direct de la celulele fotoreceptoare sau de la celulele orizontale la celulele ganglionare sau la amacrine. modificarea sensibilităţii celulelor fotoreceptoare: • la lumină .fac sinapsă cu celulele bipolare şi cu cele orizontale.pupila se dilată. văd în locul culorii respective un ton cenuşiu.trimit impulsuri în 2 direcţii: de la celulele bipolare la celulele ganglionare sau în stratul plexiform intern. FUNCŢIA DE RECEPTOR A RETINEI ACTIVITATEA NEURONALĂ LA NIVELUL RETINEI • Modul de organizare al neuronilor la nivelul retinei: • În regiunea centrală a retinei (mai ales la nivelul foveei): .transmit impulsuri de la celulele fotoreceptoare la celulele bipolare.creşte sensibilitatea celulelor la lumină. .cel mai frecvent lipsesc celulele cu con sensibile la verde şi cele sensibile la roşu (daltonism). Patologic: hemeralopia nocturnă (lipsa vitaminei A). ci prin conducere electrotonică = deplasarea unui flux de curent electric în citoplasma neuronului de la punctul de excitaţie la sinapsa de ieşire. FUNCŢIA DE RECEPTOR A RETINEI ACTIVITATEA NEURONALĂ LA NIVELUL RETINEI Implică activitatea următoarelor celule: • Celulele fotoreceptoare: conuri şi bastonaşe .pupila îşi micşorează diametrul. . • Durată: . • Discromatopsie – lipsa perceperii unei culori principale: . glicina şi dopamina. • Celulele ganglionare . albastru şi verde sunt culori primare sau fundamentale. . Prin amestecul lor în diferite proporţii Ÿ celelalte culori ale spectrului. câştigate): • Acromatopsie – lipsa totală a perceperii culorilor (percepe nuanţe de luminozitate).există convergenţa informaţiei.patologic: tulburări ale vederii colorate (congenitale. 3. 2. .persoanele care nu au din naştere celule cu con. prin nervul optic către creier.1 con → 1 celulă bipolară → 1 celulă ganglionară. Ÿ pragul de sensibilitate scade progresiv. • la întuneric . . • Celulele amacrine . 80 . FUNCŢIA DE RECEPTOR A RETINEI ADAPTAREA LA LUMINĂ ŞI LA ÎNTUNERIC • Definiţie: proprietatea ochiului de a-şi modifica sensibilitatea în funcţie de intensitatea stimulului luminos.3. FUNCŢIA DE RECEPTOR A RETINEI MECANISMUL VEDERII CULORILOR 3. • Importanţă: permite conducerea gradată a intensităţii semnalului. • Celulele orizontale .la întuneric – 30 minute – pentru refacerea pigmenţilor.transmit semnale în afara retinei.mai multe celule bipolare → 1 celulă ganglionară. • În regiunea periferică a retinei: . • Transmisia semnalelor prin retină: • Nu prin potenţiale de acţiune.nu există aproape nici o convergenţă a informaţiei. • la lumină puternică . • Mecanisme: 1. inclusiv alb.scade sensibilitatea celulelor fotoreceptoare. • inhibitori → GABA. modificarea diametrului pupilei: • la întuneric . Mediatori chimici: • excitator → glutamatul.culorile roşu. • Celulele bipolare .mai multe conuri şi bastonaşe → 1 celulă bipolară.

impulsuri din jumătatea temporală a retinei de aceeaşi parte. ROLUL ARIILOR VIZUALE ÎN PERCEPŢIA ŞI INTERPRETAREA INFORMAŢIILOR VIZUALE CÂMPUL VIZUAL • Definiţie = porţiunea de spaţiu care se proiectează pe retină când ochiul este imobil • Clasificare: .câmpul vizual monocular . a retinei spre cortex.pe marginile scizurii calcarine. . . ROLUL ARIILOR VIZUALE ÎN PERCEPŢIA ŞI INTERPRETAREA INFORMAŢIILOR VIZUALE SEGMENTUL DE CONDUCERE • nervul optic → chiasma optică → fasciculele nazale se încrucişeaz㠟 tractul optic de o parte va conduce: . .câmpul vizual binocular • Proiecţia câmpului vizual pe retină → încrucişat: . .reflexele pupilare (reflexul fotomotor).mişcările oculare coordonate cu sunetele. Cortexul vizual primar Localizare: . .rol → filtru pentru informaţiile vizuale ce se proiectează cortical.Aferenţe inhibitorii: • de la cortexul vizual şi de la formaţiunea reticulată: .proiecţia punct cu punct.percepţia vizuală.regiunile periferice ale retinei → se proiectează concentric. ROLUL ARIILOR VIZUALE ÎN PERCEPŢIA ŞI INTERPRETAREA INFORMAŢIILOR VIZUALE CORTEXUL VIZUAL • Localizare . ROLUL ARIILOR VIZUALE ÎN PERCEPŢIA ŞI INTERPRETAREA INFORMAŢIILOR VIZUALE SEGMENTUL DE CONDUCERE . 4.partea laterală → retina nazală .partea medială → retina temporală • Patologic: pierderi ale unor porţiuni din câmpul vizual al unuia sau ambilor ochi Ÿ leziuni în diferite puncte ale căilor vizuale 4. 4.în lobul occipital • Conţine: 1.4. Funcţii: . foarte exactă. • spre nucleii pretectali şi nucleul Edinger-Westphal: . în jurul proiecţiei maculei (pe suprafaţă redusă).analiza simplă a informaţiilor vizuale. • corpul geniculat lateral .regiunea maculei → se proiectează în apropierea polului occipital pe o porţiune de câteva sute de ori mai mare decât regiunile periferice. . .nucleu talamic → staţie de releu pentru informaţiile vizuale. 81 . . • spre nucleul suprachiasmatic hipotalamic: .regiunea inferioară → se proiectează inferior.impulsuri din jumătatea nazală a retinei de partea opusă.regiunea superioară a retinei → se proiectează superior.controlează ritmul circadian. .mişcări reflexe oculare. • spre formaţiunea reticulată → creşte tonusul acesteia.mişcările oculare rapide. .Eferenţe: • spre coliculul superior → controlează: .

lateral. ANALIZATORUL GUSTATIV • Simţul gustului = funcţia mugurilor gustativi din cavitatea bucală la care contribuie în mare măsură şi simţul olfactiv. 2.4.Permite evitarea alimentelor nedorite şi a celor letale. .bogate în mitocondrii. Fungiforme . • alcătuiesc nervii gustativi.mari în număr de 8-12. Foliate .în acord cu necesităţile tisulare pentru substanţe nutritive specifice.faţa internă a obrajilor. ORGANIZAREA FUNCŢIONALĂ A PAPILELOR GUSTATIVE Clasificare: 1. • Importanţa gustului: .în acord cu dorinţele individului.Permite selecţia alimentelor: .situate pe faţa dorsală a limbii. • Simţuri chimice: simţul gustului face parte împreună cu mirosul din categoria simţurilor chimice. Cortexul secundar sau de asociaţie Localizare . Celule de susţinere 3. superior şi inferior de cortexul primar Funcţii . .diferenţă între imagini Ÿ cortexul deduce: distanţa până la obiect şi poziţia obiectului.informaţiile de la cele 2 retine → integrate Ÿ o singură imagine spaţială a obiectului • în poziţie normală.X • la origine sunt amielinice. ROLUL ARIILOR VIZUALE ÎN PERCEPŢIA ŞI INTERPRETAREA INFORMAŢIILOR VIZUALE 2. . anterior. . • devin mielinice. 2. . 3. . 5. .ajung prin porul gustativ la suprafaţa limbii.alungite (5 – 40) • prezintă la extremitatea apicală microvilozităţi (cili gustativi) . Celule gustative . • colorată.IX. .vin în contact cu substanţele dizolvate în salivă. 82 .marginea limbii (număr de 150). 4. Fibre nervoase ale n cranieni VII.capacitatea analizatorului vizual de a aprecia profunzimea obiectelor din mediu. 4. Integrare corticală . • înconjoară polul bazal al celulelor gustative. ORGANIZAREA FUNCŢIONALĂ A MUGURILOR GUSTATIVI Structură: 1.dispuse în "V" la baza limbii. Câmpuri gustative accesorii: .numeroase.situate la vârful şi în 2/3 anterioare ale limbii.analizează semnificaţia informaţiilor vizuale Simţul stereoscopic: .în regiunea stâlpilor faringieni. Filiforme .faţa anterioară a palatului moale. 5.este util pentru obiecte relativ apropiate. Calciforme . .distanţa dintre globii oculari Ÿ aceeaşi imagine va fi privită sub unghiuri diferite de cei doi ochi. Celule bazale . .

să aibă o anumită temperatură (optimă 38°C). 83 . Condiţiile pentru stimulare: .modificări ale compoziţiei sângelui.000008 M pentru chinină. . amide.01 M pentru NaCl. Senzaţiile gustative primare: • Gustul dulce: . • Gustul amar: .durata aplicării. stricnina. • Mecanism general: . .suprafaţa de aplicare. glicoli.0. . .se percepe cu vârful limbii. esteri. .substanţele chimice se fixează de proteine receptoare. . . • Substanţele gustative determină depolarizare Ÿ PR se transformă în potenţial de recepţie pentru gust. .prezenţa senzaţiei de foame. Ÿ se deschid canale ionice. 3. .este dat în special săruri ionizate. PRAGUL SENSIBILITĂŢII GUSTATIVE • Definiţie: concentraţia minimă de soluţie necesară pentru a genera senzaţii gustative. • PA sunt produse diferit în funcţie de substanţe.5. .0. • Valori: . . .pozitiv la exterior. aldehide.este produs de acizi (acizii mai tari → senzaţie mai intensă).0009 M pentru HCl. alcooli.solubilizarea într-un mediu lichid.este dat de: alcaloizi (morfina. . .răspândirea şi omogenizarea pe suprafaţa receptoare. chinina) şi substanţe organice cu lanţ lung care conţin azot. Ÿ pătrund ionii de sodiu. • Factorii de care depinde: .01 M la zaharoza. • Gustul sărat: . cetone. .determinat de substanţe organice: zaharuri.să acţioneze sub formă de soluţie ionizată de săruri sau acizi. aminoacizi.se percepe pe partea laterală a limbii mai anterior. . Ÿ depolarizarea celulei.se percepe pe partea laterală a limbii. MECANISMELE DE STIMULARE A RECEPTORILOR GUSTATIVI • Gustul acru: 6. 5.0. 2.se percepe la baza limbii. MECANISMELE PRODUCERII POTENŢIALELOR DE ACŢIUNE • Membrana celulei gustative este încărcată: . MECANISMELE DE STIMULARE A RECEPTORILOR GUSTATIVI 1. . lumină.pentru determinarea timpului de circulaţie → gust amar). Stimulii .factori de ordin psihofiziologic.graviditate.substanţe sapide (prin proprietăţile lor chimice) introduse în cavitatea bucală sau în circulaţia sanguină (decolina .negativ la interior.temperatură. .0. 5.

termică şi dureroasă. SEGMENTELE ANALIZATORULUI GUSTATIV CALEA GUSTATIVĂ . .VII). .în partea inferioară a circumvoluţiei parietale ascendente (aria 43 = aria gustului).proprioceptivă a muşchilor masticatori.trece de partea opusă. 7.apare mai rapid pentru substanţele sărate şi dulci.urcă în lemniscul medial. . căilor reflexe gustative (tractul solitar bulbar).cel mai încet gustul amar. . . .6. . • Protoneuronul este localizat în: .în apropiere de centrii senzoriali şi motori ai limbii.în nucleul ventro-postero-median al talamusului. SEGMENTELE ANALIZATORULUI GUSTATIV • Caracteristici: .impulsurile din 1/3 posterioară → nervul glosofaringian . musculaturii masticatorii şi centrului deglutiţiei.participă sensibilităţile: . ADAPTAREA GUSTATIVĂ • Definiţie: diminuarea până la dispariţie a senzaţiei gustative sub acţiunea prelungită a unui stimul. din bulb. . • Restabilirea sensibilităţii gustative: . . 7.impulsurile gustative din cele 2/3 anterioare ale limbii → nervul coarda timpanului (ramură a nervului facial . . • Deutoneuronul . • Conştientizarea gustului . epiglotă. CORTEXUL GUSTATIV • Localizare .mecanism: • stimularea receptorilor.calea gustativă .cel mai repede se restabileşte gustul sărat. laringe → prin n. X tot în tractul solitar. .ganglionul Andersch pentru glosofaringian. • proiecţia gustativă corticală alături de a sensibilităţilor.tactilă. .este proporţională cu intensitatea stimulului. .impulsurile de la baza limbii.ganglionul geniculat pentru nervul coarda timpanului.olfactivă. palat moale.în nucleul gustativ din tractul solitar bulbar . 7.urmează adaptarea gustativă.IX.gustativă. faringe. • Al III-lea neuron . 84 .

mirosuri de flori.ANALIZATORUL OLFACTIV 8. .culoare gălbuie. .mirosuri de putrefacţie.mirosuri de răşină.receptori olfactivi. • Structură: . .mirosuri de fructe. RECEPTORII OLFACTIVI • Localizare . .sunt neuroni bipolari modificaţi care au: 1.creşterea volatilităţii intensifică excitaţia receptorilor olfactivi. • Senzaţii olfactive principale (prisma olfactivă Hening) .mucoasa olfactivă la nivelul cornetului superior. • să se dizolve în mucusul ce acoperă epiteliul olfactiv.afectiv: • plăcut. • să aibă o anumită presiune parţială a vaporilor. RECEPTORII OLFACTIVI • Caracteristicile stimulilor olfactivi: . .suprafaţa de 2. • neplăcut. 2. 85 .inodore în sine care stimulează terminaţiile nervului V (substanţe iritante). o prelungire centrală care: x intră în alcătuirea nervului olfactiv. . o prelungire periferică care: x ajunge până la suprafaţa mucoasei.specifici (adecvaţi) . • să se dizolve în lipidele din compoziţia membranelor celulare Ÿ difuziunea rapidă.se face prin tonusul emoţional . .5 cm2. .mirosuri de prăjire. x prezintă cili olfactivi(10-12 cili/neuron receptor).celule secretoare de mucus. • Caracteristici . x se termină cu o porţiune dilatată ca o cupă = vezicula olfactivă. 8.pentru a determina senzaţie olfactivă: • să fie volatili .nespecifici (inadecvaţi) . 8.substanţe chimice .substanţe odorifere ai căror vapori stimulează celulele olfactive. STIMULII OLFACTIVI • Aprecierea senzaţiei olfactive: .celule de susţinere. . 8. • Compoziţie .mirosuri de condimente. STIMULII OLFACTIVI • Clasificare: .

• Mecanism: .fixează. . CĂILE DE CONDUCERE • Protoneuronul .receptorii sunt cuplaţi cu proteina Gs Ÿ stimulează adenilat ciclaza. . substanţa odorantă .rol: se formează senzaţia olfactivă grosieră.celulele olfactive cu rol în recepţie şi conducere. • cortexul prefrontal. MECANISME DE STIMULARE A RECEPTORILOR OLFACTIVI 9. . .axonii . Ÿ influx de Na+ în celulele receptoare.rol: se formează senzaţia olfactivă conştientă.localizaţi în: • cortexul prepiriform (care reprezintă proiecţia specifică principală). • hipocamp.formează nervul olfactiv. Ÿ potenţial de receptor. • mezencefal.produc mişcări reflexe şi răspunsuri vegetative la stimulii olfactivi. . Ÿ depolarizare.8. • cortexul periamigdalian. MECANISME DE STIMULARE A RECEPTORILOR OLFACTIVI • Mucusul conţine proteine fixatoare de substanţe odorante care: .concentrează. . 9. • Centrii olfactivi secundari . Ÿ hidrolizează ATP în AMPc.leagă hipocampul (rinencefalul) cu centrii din: • diencefal. CĂILE DE CONDUCERE • Centrii corticali terţiari: . Ÿ AMPc se leagă de poarta canalelor ionice. .transferă receptorilor Ÿ cilii celulelor olfactive → receptori specifici pentru substanţele odorante. 86 . • nucleii trunchiului cerebral.străbat lama ciuruită a osului etmoid.localizaţi în: • lobul temporal.ajung bulbul olfactiv (centrii olfactivi primari). Ÿ deschide canalele cationice.celulele mitrale şi celulele în pensulă din bulbul olfactiv. • formaţiunea reticulată. • Deutoneuronul . 8. • Căile olfactive reflexe (corticofuge): .

9. CĂILE DE CONDUCERE 87 .

88 .

la conversaţii normale intensitatea sunetului = 60 dB (de 1000 de ori mai mare decât valoarea prag). Descrie funcţiile urechii externe. transformarea stimulului mecanic în energie bioelectrică.sunete cu intensităţi mai mari de 140 dB → senzaţie dureroas㠟 distrucţii ale organului receptor al auzului. • se măsoară în decibeli (dB).000 – 3. 2. 8. • Unitate de măsură = cicli/sec sau Hz. . • Variaţii: . transmise prin aer sau alte medii elastice (apa). Cunoască organizarea funcţională a analizatorului auditiv (segmentul periferic. presbitacuzia. Descrie organizarea funcţională a vestibulului membranos.vocea umană emite sunete între 1.000 Hz. Pragul auditiv (pragul sonor) • Definiţie: cea mai mică intensitate a unui sunet care poate fi perceput de urechea umană. Descrie organizarea funcţională a segmentelor analizatorului vestibular. Frecvenţa sau tonalitatea • Definiţie: numărul de vibraţii cu care se propagă un sunet în unitatea de timp. Descrie caracteristicile undelor sonore. 2.urechea umană percepe sunete între 20 – 20. cu un maxim la 2. 9. 10. stimulii pentru canalele semicirculare (acceleraţia unghiulară). Intensitatea: • este dată de amplitudinea vibraţiilor.024 – 4. dispersia undei sonore.096 Hz. • Unitate de măsură = dB. Caracteristici: 1. 89 . . să cunoască structurile pe care le traversează unda sonoră până la receptorii auditivi. • Variaţii: . mecanismul transducţiei la nivelul receptorilor şi funcţia maculelor statice.urechea umană percepe sunete între 0 şi 140 dB. Cunoască manifestările clinice ale leziunilor aparatului vestibular.000 Hz. 4. Descrie organizarea funcţională a canalelor semicirculare. 6. 3. de conducere şi central). SISTEMUL NERVOS CURSUL 7 ANALIZATORUL AUDITIV ANALIZATORUL VESTIBULAR OBIECTIVELE CURSULUI Studentul trebuie să: 1. Timbrul • este dat de forma undei. urechii medii şi urechii interne.000 Hz. UNDELE SONORE 3. 5. stimulii pentru vestibulul membranos (acceleraţia liniară). 7. mecanismul depolarizării. Cunoască mecanismul percepţiei auditive cu referire la: transportul undei sonore. • permite deosebirea între 2 sunete de aceeaşi tonalitate şi intensitate.sunetele cele mai bine auzite de om au frecvenţe între 1. acufenele.Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” Timişoara Disciplina de Fiziologie ANALIZATORUL AUDITIV UNDELE SONORE Definiţie: vibraţii sonore cu frecvenţa cuprinsă între 16-20. mecanismul transducţiei la nivelul receptorilor şi funcţia celulelor senzoriale. traumatismul cronic sonor). tinitusul.Cunoască rolul ariilor auditive în percepţia şi integrarea sunetelor precum şi rolul ariilor corticale implicate în menţinerea echilibrului.048 Hz. . Cunoască principalele tulburari ale auzului (surditatea. . codificarea informaţiei auditive.

Segmentul periferic • Urechea externă • Urechea medie • Urechea internă Urechea medie SEGMENTUL PERIFERIC URECHEA MEDIE • Delimitare .tensor timpanii. • cei 2 muşchi au o acţiune sinergică. timpanul • rol . • celulele mastoidiene.casa timpanului conţine: 1. . • rol . . .prin contracţie reflexă → rigidizarea sistemului timpanooscicular (reflex stapedian) Ÿ la sunete cu intensitate mare → reducerea în intensitate a sunetului în apropierea urechii interne. • Cuprinde: un sistem de cavităţi aerate. Segmentul de conducere 3. .direcţionează undele sonore spre componenta receptor a aparatului auditiv.muşchiul scăriţei sau stapedius. 2. Segmentul central SEGMENTUL PERIFERIC URECHEA EXTERNĂ Urechea externă • Delimitare: . • Cuprinde .este separată de urechea internă prin fereastra ovală şi fereastra rotundă.conduce undele sonore de la timpan la urechea internă.ORGANIZAREA FUNCȚIONALĂ A ANALIZATORULUI AUDITIV Analizatorul auditiv conţine: 1. 90 . • prezenţa sa este esenţială pentru auzul normal. doi muşchi ai acomodaţiei: .este separată de urechea externă prin membrana timpanică. nicovala şi scăriţa • rol . 3.meatul auditiv extern.este delimitată de urechea medie prin membrana timpanică. SEGMENTUL PERIFERIC URECHEA MEDIE Urechea medie . săpate în stânca temporalului şi tapetate de mucoasă: • casa timpanului. un lanţ de oscioare: ciocanul.canalul auditiv.vibrează la atingerea undelor sonore. . • Rol: .pavilionul auricular.canalul auditiv extern conţine glande care secretă cerumen cu rol protector şi de autocurăţire. 2. • transmite vibraţiile către oscioare. • trompa lui Eustachio care comunică cu faringele.

superior .spaţiile endolimfatice → endolimfă.labirintul anterior (cohleea) → cu receptorii acustici. . • posterior de membrana bazilară.labirintul osos. • sunetele cu frecvenţe mai mici de 20 Hz sau mai mari de 20.labirintul membranos → în interiorul celui osos.000 Hz nu sunt deloc amplificate.spaţiile perilimfatice → perilimfă.SEGMENTUL PERIFERIC URECHEA MEDIE Urechea medie • Rol: . 3.000 – 5.vestibul şi canalele semicirculare → receptorii vestibulari. • Localizare: în interiorul stâncii temporalului.rampa vestibulară . canalele semicirculare.amplificarea intensităţii sunetului perceput de ureche (funcţionează pe principiul unui dispozitiv de impedanţă): • amplificarea este maximă pentru sunete cu frecvenţe cuprinse între 2. 91 . .inferior . • Formată din două segmente: . • extern de periostul canalului cohlear (ligamentul spiral). Urechea internă SEGMENTUL PERIFERIC URECHEA INTERNĂ • Labirintul osos conţine: 1.000 Hz (zona conversaţională).labirintul posterior . vestibulul. este separată de membrana bazilară în 2 etaje: .ductul (canalul) cohlear membranos este delimitat: • anterior de membrana vestibulară a lui Reissner. • Conţine: . cohleea: x este un tub rulat de 2½ în jurul unui ax central (modiol). x helicotrema SEGMENTUL PERIFERIC URECHEA INTERNĂ Urechea internă SEGMENTUL PERIFERIC URECHEA INTERNĂ • Labirintul membranos din interiorul celui osos conţine: .rampa timpanică .creşterea presiunii: • suprafaţa membranei timpanice este de 17 ori mai mare decât suprafaţa ferestrei ovale. . astfel că aceeaşi forţă este concentrată pe o suprafaţă mai mică. 2. .

. .90% din fibre se încrucişează cu cele de partea opusă. • Nucleii olivari superiori .vizuale.undele sonore → vibraţia membranei bazilare p stimularea celulelor senzoriale p impulsuri nervoase pe calea acustică p cortex SEGMENTUL DE CONDUCERE • Receptori .reflexele oculo-cefalogire. • Rol .detectează direcţia sunetului. → axonii proximali formează nervii auditivi.SEGMENTUL PERIFERIC URECHEA INTERNĂ Urechea internă .celulele sunt receptori auditivi (mecanoreceptori) în contact cu terminaţiile nervului auditiv (VIII). . . .coordonarea mişcărilor capului şi ochilor spre zgomot. • Mecanism de stimulare: .toate → nucleii olivari superiori. • Structură: conţine celule senzoriale (celule cu cili) şi celule de susţinere acoperite de membrana tectoria. • Nucleul geniculat medial din talamus → sinapsă cu neuronul III 92 .10% rămân pe aceeaşi parte.Organul lui Corti • Localizare: pe membrana bazilară. .porţiunea laterală .reflexele auditivo-oculo-cefalogire. . • Protoneuronul . .ventral şi dorsal din bulb: .Eferenţe spre: • măduva cervicală → căile tecto-spinale.tresărirea la zgomot. → întoarcerea cap şi ochi spre obiect.detectează durata de timp dintre două vibraţii sonore. • Deutoneuronul . URECHEA INTERNĂ ORGANUL CORTI SEGMENTUL DE CONDUCERE • Coliculii cvadrigemeni inferiori .în ganglionul spiral → situat în columelă: → dendritele se conectează cu receptorii.reprezintă zona de recepţie primară a auzului.în nucleii cohleari . • nucleii motori ai nervilor cranieni: Ÿ coordonarea mişcărilor ochilor şi gâtului în: .zonă de integrare pentru reflexe auditive şi vizuale. . • aria occipitală 19 → urmărirea obiectului în mişcare.Aferenţe .porţiunea medială . .Rol .auditive.celulele senzoriale cu cili (organul Corti).

se realizează la nivelul celulelor senzoriale din organul lui Corti.sunt excitate: • secundar prin impulsuri provenite de la cortexul auditiv primar. . endolimfă) Ÿ o concentrare a vibraţiilor sonore. • Ariile auditive de asociaţie (aria 22) .este excitat .asociază sunetele cu informaţii din alte regiuni senzoriale.realizează analiza mecanică a frecvenţelor sonore. • prin proiecţii ce provin din arii talamice de asociaţie adiacente corpilor geniculaţi mediali.rol: . . 93 . → se propagă prin neuronul aferent.determină o scădere a pragului auditiv.la nivelul girusului temporal superior.rol: .dirijează şi concentrează. sub formă de val migrator → helicotremă TRANSFORMAREA BIOELECTRICĂ STIMULUI MECANIC ÎN ENERGIE .direct de către proiecţiile care provin de la nivelul corpilor geniculaţi mediali. mai ales pe frecvenţele conversaţionale prin efectul de rezonanţă. • Sistemul timpano-oscicular .când este depăşită valoarea prag Ÿ potenţialul de acţiune → urmează legea “tot sau nimic”.transmite undele sonore din aer în lichid (perilimfă.stimularea mecanică a cililor de către membrana tectoria → depolarizarea lor. MECANISMUL PERCEPŢIEI AUDITIVE DISPERSIA UNDEI SONORE • Cohleea . SEGMENTUL CENTRAL • Localizare .rol: . vibraţiile din z direcţii . spre timpan. realizată prin egalizarea presiunii din urechea medie cu cea din CAE. .localizarea în spaţiu a sunetelor. !!! Condiţie principală a unei bune transmisii sonore: = mobilitate maximă a membranei timpanice.rol: .transformă vibraţii periodice ale scăriţei în fereastra ovală în vibraţii aperiodice. • Cortexul auditiv primar (ariile 41 şi 42) .rol: . • Membrana bazilară . • Conductul auditiv extern (CAE) . Ÿ o creştere a intensităţii cu aproximativ 25 dB.SEGMENTUL DE CONDUCERE MECANISMUL PERCEPŢIEI AUDITIVE TRANSMISIA SAU TRANSPORTUL UNDEI SONORE • Pavilionul urechii .

MECANISMUL PERCEPŢIEI AUDITIVE
MECANISMUL DEPOLARIZĂRII 1. K+ pătrunde în celula senzorială datorită: deschiderii canalelor de K+ determinate de mişcările celulelor cu cili Ÿ depolarizarea celulei 2. se deschid şi canale cationice de Ca2+ Ÿ intrarea Ca2+ în celul㠟 eliberarea unui transmiţător sinaptic Ÿ stimularea terminaţiilor nervului auditiv 3. când cilii se mişcă în direcţia proeminenţei spirale (medial) Ÿ canalele de K+ se închid Ÿ celula devine hiperpolarizată 1. Surditatea

PRINCIPALELE TULBURĂRI ALE AUZULUI
• Definiţie: pierderea totală sau parţială, uni- sau bilaterală

a acuităţii auditive. • Categorii: - surditatea de transmisie → defect localizat la nivelul urechii externe şi/sau urechii medii, - surditatea de percepţie → afecţiuni localizate la nivelul urechii interne sau a nervului VIII, - surditatea mixtă. 2. Tinitusul
• Definiţie: o senzaţie sonoră asemănătoare sunetului

produs de o sonerie. • Cauze: stimulare iritativă a urechii interne sau a nervului vestibulocochlear.

MECANISMUL PERCEPŢIEI AUDITIVE
CODIFICAREA INFORMAŢIEI AUDITIVE • Frecvenţa sunetului care activează o celulă ciliată depinde de localizarea celulei pe membrana bazilară pentru că: - membrana bazilară este: • îngustă şi rigidă la baza cohleei (lângă ferestra ovală şi rotundă) → rezonează la sunete cu frecvenţe înalte, • mai largă şi compliantă la apexul cohleei, lângă helicotremă → rezonează la frecvenţe joase. • Codificarea intensităţii sunetului. Un sunet de intensitate n → • excitarea mai puternică a celulelor senzoriale, • depolarizare mai frecventă, • creşte numărul potenţialelor de acţiune = codificarea intensităţii sunetului prin modularea în frecvenţă a PA. • Codificarea frecvenţelor la nivel cohlear: • fiecărui neuron îi corespunde o anumită frecvenţă.

PRINCIPALELE TULBURĂRI ALE AUZULUI
3. Acufenele • Definiţie: senzaţii auditive percepute de o persoană, fără a fi determinate de o excitaţie sonoră.
4. Presbiacuzia • Cauză: îmbătrânirea fiziologică a structurilor neurosenzoriale ale urechii interne şi a centrilor de integrare auditivă, cu diminuarea percepţiei auditive. 5. Traumatismul sonor cronic sau surditatea profesională • Definiţie: deficit auditiv însoţit de acufene. • Cauză: expunerea prelungită la zgomot în timpul muncii.

94

ANALIZATORUL VESTIBULAR
ANALIZATORUL VESTIBULAR • Rol - asigură: - menţinerea echilibrului static şi dinamic, - informaţii despre natura mişcării organismului şi poziţia în spaţiu.
• Anatomic - un sistem de canale şi cavităţi: - labirintul osos, - labirintul (vestibulul) membranos - în interiorul celui osos, - în interiorul labirintului membranos se afla endolimfa.

STIMULII PENTRU VESTIBULUL MEMBRANOS
ACCELERAŢIA LINIARĂ

• Acţionează pe: - macula utriculară - situată orizontal, - macula saculară - orientată vertical. • Rezultatul acţiunii acceleraţiei liniare: - mişcare a otoliţilor în sens opus, - deplasarea cililor celulelor receptoare maculare, - generarea unui impuls în fibra nervoasă.
• În repaus: - macula descarcă impulsuri sub acţiunea gravitaţiei asupra otoliţilor responsabile de: • reflexul de redresare a capului, • alte ajustări importante ale posturii.

• Funcţional - labirintul membranos conţine: - utricula - detectează acceleraţia liniară - sacula - stabilesc poziţia capului (gravitaţia) - canale semicirculare A, P, L - detectează acceleraţia unghiulară.

ORGANIZAREA FUNCŢIONALĂ A VESTIBULULUI MEMBRANOS
VESTIBULUL MEMBRANOS

ACCELERAŢIA LINIARĂ

• Reprezentat de: - utriculă, - saculă.
• Utricula şi sacula conţin maculele statice = arii senzoriale (Φ = 2 mm) cu: - celule senzoriale ciliate, - celule de susţinere, - masă gelatinoasă MPZ, - otoliţi (cristale de carbonat de calciu).

• Rol: 1. detectarea acceleraţiei lineare,
2. stabilirea poziţiei capului (gravitaţia).

95

MECANISMUL TRANSDUCŢIEI LA NIVELUL RECEPTORILOR
• Celulele receptoare vestibulare = celule ciliate care prezintă: - 30 - 150 stereocili: - au dimensiuni reduse, - sunt formaţi din filamente paralele de actină. - 1 kinocil: - este un cil lung, imobil, - se găseşte la una din extremităţile celulei. • Potenţialul de membrană - în repaus – 60mV • Potenţialul de acţiune - depolarizarea celulei: - când stereocilii se deplasează în direcţia kinocilului, - deschiderea canalelor de K+ Ÿ influx de K+, - pătrunde în celulă Ca2+ → se eliberează un mediator sinaptic Ÿ depolarizarea neuronilor aferenţi.

ORGANIZAREA FUNCŢIONALĂ A CANALELOR SEMICIRCULARE
CANALELE SEMICIRCULARE

• Există 3 canale denumite după orientarea faţă de vestibul: - lateral, - anterior, - posterior. • Canalele au 2 extremităţi: - extremitate ampulară, - extremitate neampulară care conţine endolimfă.
• Ampulele canalelor conţin: - creste ampulare → cu celule senzoriale.

MECANISMUL TRANSDUCŢIEI LA NIVELUL RECEPTORILOR
- hiperpolarizarea celulei: - când stereocilii se deplasează în sens contrar kinocilului, - scădere a influxului de K+, - este eliberată o cantitate mică de mediator.

ORGANIZAREA FUNCŢIONALĂ A CANALELOR SEMICIRCULARE
• Celulele senzoriale - cilii celulelor senzoriale + substanţa gelatinoasă = cupula • formă de pensulă, • ajunge până în tavanul ampulei, • constituie un perete despărţitor mobil în calea curentului endolimfatic. • Rol: detectarea acceleraţiei unghiulare.

96

• de la maculă se termină în nucleii lateral şi inferior.celulele senzoriale receptoare.neuronii bipolari cu: • dendrite care vin în contact cu celulele receptoare. • Protoneuronul .curent endolimfatic utriculofug de partea opus㠟 hiperpolarizare • Efect în canalele semicirculare verticale → situaţia este inversă ACCELERAŢIA UNGHIULARĂ SEGMENTELE ANALIZATORULUI VESTIBULAR . componenta vestibulară de parte opusă. . • Efecte în cele două canale semicirculare orizontale: .Fibrele aferente: • de la ampulă se termină în nucleii vestibulari superior. lateral şi inferior) .Localizare: bulb şi punte .în nucleii vestibulari (superior. → fac sinapsă la nivelul nucleilor vestibulari (bulb).curent endolimfatic utriculopet Ÿ depolarizare. medial. din cauza inerţiei sale. • Deutoneuronul .determină o mişcare a endolimfei în canalele semicirculare aflate în planul ei de acţiune: • în direcţia opusă rotaţiei.Legături cu: • lobul floculonodular cerebelos.tractul medial) p controlul balansului şi menţinerea poziţiei capului • Proiecţia corticală .tractul lateral şi ai muşchilor gâtului . • produce flexia cupulei. • axonii → componenta vestibulară a nervului auditiv (VIII). • Efect: . talamusul.Fibrele eferente: • din nucleii vestibulari superiori şi mediali p fasciculul longitudinal medial p nucleii oculomotor p controlul asupra mişcărilor globilor oculari (reflexul vestibulo-cochlear) • din nucleii vestibulari laterali şi mediali p tracturile vestibulo-spinale laterale şi mediale (controlează activitatea muşchilor posturii . lateral şi inferior. vagul. • stimularea bilaterală a receptorilor de la acest nivel.STIMULII PENTRU CANALELE SEMICIRCULARE ACCELERAŢIA UNGHIULARĂ SEGMENTELE ANALIZATORULUI VESTIBULAR • Receptori . • Loc de acţiune: .Localizare: ganglionul lui Scarpa .crestele ampulare. formaţiunea reticulată. .în girusul temporal superior 97 .

3. TULBURĂRILE DE ECHILIBRU • Manifestări: . ROLUL ARIILOR AUDITIVE • ARIA 41 . ROLUL ARIILOR IMPLICATE ÎN MENŢINEREA ECHILIBRULUI • CENTRUL CORTICAL AL ECHILIBRULUI .lezarea unilaterală produce hipoacuzie bilaterală.Localizare: în porţiunea postero-superioară a lobului temporal. VERTIJUL • Definiţie: senzaţie subiectivă de deplasare în unul din cele trei planuri ale spaţiului. • Cauză: .mişcări oscilatorii involuntare. • ARIILE 42 ŞI 22 .Leziunile determină: .Rol: asigurarea şi menţinerea echilibrului. • Factori declanşatori: .mişcări rapide ale corpului. NISTAGMUSUL • Manifestări: . .Leziunile produc: .agnozie auditivă sau surditatea verbală (aude. cuvinte.tulburări de echilibru. .Leziuni: . ale globilor oculari spre partea lezată.tendinţa de cădere.reprezintă aria auditivă primară .paloare.lezarea bilaterală produce surditate. LEZIUNILE APARATULUI VESTIBULAR 2.deviaţii de mers.disfuncţia unuia dintre labirinte Ÿ diferenţe de tonicitate ale muşchilor oculomotori. dar nu înţelege).modificări ale poziţiei corpului.Rol: procesare a informaţiilor auditive. . . . . . . .Localizare: în girusul temporal superior.Rol: în gnozia auditivă (înţelegerea limbajului). . de deplasare a corpului). ritmice.halucinoze auditive complexe (aude diverse melodii.transpiraţii reci.reprezintă arii audiopsihice . 98 .LEZIUNILE APARATULUI VESTIBULAR Manifestările clinice: 1. .greţuri.vărsături. • Însoţit de: . fraze). . .halucinaţii de tip vestibular (senzaţia de plutire. Explicaţie: conexiunea nucleilor vestibulari cu cei vagali Ÿ fenomene vegetative în timpul crizelor vertiginoase.