Vasile Marius Dumitru Moloman George Roşca

Cheagă Ovidiu

Tâlhăria. Culegere de practică judiciară

-2007Editura Moroşan

CUPRINS
1

1. 2.

Absorbire Abuz de

tâlhărie.

Violare

de Tâlhărie.

domiciliu…………………………………… încredere. Distincţie.................................................. 3. Abuz de încredere (art. 213 cod penal). Elemente specifice de conţinut................................................................................ ............ 4. Achitare. Lovire sau alte violente. juridice........ 5. Achitarea unuia din cei doi inculpaţi pe motiv că fapta nu este săvârşită de 6. 7. Acte materiale acesta. Schimbarea încadrării juridice Acţiunea smulgere.................................................................... diferite săvârşite de inculpaţi. Coautorat...................... 8. Admisibilitatea apelului declarat de partea civilă cu privire la soluţia dată laturii penale, când acţiunea penală se exercită din oficiu............... 9. 10. 11. Agresiune Agresiune în scopul însuşirii după unor comiterea cu bunuri.......................................... exercitată Ameninţarea arma.................................................................... furtului.................................. de pentru celălalt inculpat.......... Schimbarea încadrării

2

12.

Ameninţarea

cu

un

obiect

impropriu................................................ 13. Apelul procurorului declarat în favoarea inculpatului, nu se poate transforma, ca urmare a modificării motivelor de apel 14. cu ocazia dezbaterilor Apel Coautorat............................................................... 15. Apel. Trimiterea spre rejudecare pentru nerezolvarea fondului cauzei............................................................................. 16. Aplicarea legii penale mai favorabile.......................................... 17. Asesori populari. Nulitate absolută. Tâlhărie . Compunerea instanţei.......................................................... 18. Asistenţa juridică obligatorie. Consecinţa nerespectării dreptului .. 19. Autor. Complice.............................................................. 20. Circumstanţe atenuante facultative. Condiţii de acordare. Inculpat recidivist............................................................................... ..... 21. Circumstanţe atenuante privitoare la faptă. Criterii de Tâlhărie. la apărare................................................................................. în apel în defavoarea .tâlhărie. inculpatului..............................

3

apreciere.................................................................... 22. 23. Coautor................................................................................. ..... 24. Coautorat.............................................................................. ... 25. Coautorat. indirectă............................................... 26. Coautorat............................................................................. 27.Coautorat. Tâlhărie. Viol. Perversiuni sexuale.............................. 28. Coautorat.tâlhărie. Condiţii................................................ 29.Coautorat. 30. Competenţa.......................................................................... ..... 31.Competenţă 32. după calitatea persoanei. Militar în termen.................... Competenţă. flagrantă............................................... 33. Competenţa după materie. Tâlhărie (art. 211 alin. 2 cod penal, dacă fapta a avut vreuna dintre urmările arătate în art. 182). Hotărâri nedefinitive pronunţate anterior legii nr. 45/1993........................... Infracţiune Tâlhărie. Condiţii. Distribuirea sarcinilor..................... Contribuţie Circumstanţă locuinţă............ de agravare. Săvârşirea faptei într-o

4

34. 35. 36.Complicitate. Condiţii..................................................... 37.Complicitate. Tâlhărie........................................................ 38.Complicitate. 39. 40. 41. Complicitate la tâlhărie. Favorizarea Modalitate Competenţă Tâlhărie....................................................

Competenţă materială............................................................... materială. Coautorat. Instigare. de Complicitate morală......................................................................... infractorului. Tăinuire. Distincţie................ Complicitate. Diferenţiere.................................................

săvârşire.................................................

42. Concursul de infracţiuni. Aplicarea fără temei a art. 33 lit. A cod penal, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. 2 ........ 43. Concurs de infracţiuni. Tâlhărie. Lipsire de libertate în mod ilegal..................................................................................... ... 44.Concurs infracţiuni........................................................................ Tâlhărie. Omor deosebit de grav. Condiţii........................................... de cod penal.....................................................................................

5

45.concurs de infracţiuni............... 46.Concurs de infracţiuni .tâlhărie. Violare de domiciliu.............. 47. 48. Concurs ideal de infracţiuni. Tâlhărie. Concurs real............................................................................. 49. Condiţia relaţiei cauzale de la mijloc la scop între violenţă şi furt............ 50.Condiţii. Violenţa prin intermediul obiectului şi prin surprindere. 51.confiscare. Lucru dobândit prin săvârşirea Intensitatea infracţiunii. persoanei Ultraj..................................

violenţei................................................................... Despăgubirea vătămate............................................................. 52.Concurs de infracţiuni. Tâlhărie........................................... 53. Contestaţie la executare. Invocarea legii penale mai favorabile. Condiţii................................................................................... 54.Condiţii de reţinere a prevederilor art. 211 alin.2 lit "a" cod penal............ 55.Concurs real de infracţiuni............................................................. 56. Competenţa materială. Tâlhărie (art. 211 alin. 2 şi 3 cod penal). Situaţie tranzitorie.................................................................... 57.Cunoaşterea provenienţei banilor sustraşi prin comiterea unei tâlhării..................................................................................

6

.......Criterii 63........... 66. 64................................... Distincţie.. Abuz de încredere-tâlhărie.........Consumarea faptei..................... Diferenţiere tâlhărie............. 68................. abuz Suferinţe fizice de şi încredere................................... Concurs de infracţiuni.............. furt..................... 69................................... de Tâlhărie.............. 61.. 71............................... Deosebiri Şantaj. Daune morale..... Criterii de diferenţiere a infracţiunii de tâlhărie fată de infracţiunea 65............................ Delimitare tâlhărie...........Deosebiri Furt................................................................... Diferenţiere între infracţiunea de tâlhărie si infracţiunea de şantaj....... 58....................... Şantaj.............tâlhărie......................................Contribuţie 62... Încadrare juridica....................... Coautorat......... 70... de Criterii diferită diferenţiere de la fată săvârşirea de faptei.......................... diferenţiere....................... tâlhărie.................... consumată....... Furt.. 59...... Condiţia violenţelor şi a scopului acestora...... 60................................................................ infracţiunea Tâlhărie.. 7 ........................ psihice... 67...

........... 78............................................................................. Eroare cu privire la calitatea persoanei agresate...tâlhărie............. Tâlhărie......................... 77. Infracţiune complexă ....................... de Distincţie tâlhărie..... Furt........... 73................................................ 85.... 81..... Furt...... 76............ ...... Furt............ Distincţie................ Distincţie .................. 74............... 75................... Distincţie.............. Distincţie.. Inculpate încadrate în muncă la partea 84........... furttâlhărie.................... Distincţii........tâlhărie. Şantaj..... încredere...............................abuz încredere............. Tâlhărie............ 79................................................ Tăinuire............................ Tâlhărie......................... Neplata salariului inexistenţa Elemente caracteristice... Abuz Furt de calificat......................... vătămată..... şantaj- 8 ... Diferenţiere Distincţie...Distincţie..........................................tâlhărie.......72.......... 80............. 83............. Tâlhărie....... Elemente infracţiunii........ Distincţie.......tâlhărie................... Tâlhărie........... Elemente constitutive.................................. 82...... Diferenţiere... Furt calificat.......

......................constitutive....... 100............. Lipsire de libertate............... tâlhăriei............................................................ Elemente constitutive ale laturii obiective................................ Tâlhărie.................................. Achitare... 97..................... Elemente de distincţie...................................... 90.. Furt........................................................................ 89.. Expertiză psihiatrică......... Şantaj......... Faptă care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni...........................elemente 92.... Elemente constitutive........... 87............................. Elemente de diferenţiere....... 91................. ale ale furtElementul material....................... Elemente Elemente de constitutive constitutive diferenţiere Elemente constitutive............ 9 ..... 94..................... Existenţa Îndoială asupra stării elementului psihice a de inculpatului... Elemente constitutive............... 95........................... Tâlhărie......................... 98........................................... 86................................................................................. 93.............. 88........................ Elemenul material........................................ tâlhăriei.. constrângere........ 96............... Elemente constitutive. tâlhărie........................................................ 99.................................

................... 104.................... asigura fuga........ 107............. Portul 103.......... 102........................................................ 106. singur patrimoniu... 109.......... Faptă consumată.......................................... Faptă săvârşită de o persoană având asupra sa o armă............................... 110........................... Fapte comise în realizarea în unei singure timpul rezoluţii nopţii.............. vătămate............... 108... Încadrare Forma continuată.. Folosirea violenţei asupra a două persoane.............................................. Pluralitate de infracţiuni...... Fapte fără distincte drept dacă sunt ale de mai armă multe albă... Faptă Tentativă...... infracţionale......... Prejudicierea unui ......... Faptă săvârşită Înţeles............................. 112.. consumată.................... juridică... Folosirea de violenţe şi ameninţări împotriva a două persoane................................... Forme agravate infracţiunii................ Furt urmat de întrebuinţarea de violenţe pentru ca juridică. 105... persoane Încadrare Achitare.......................... 10 .... Folosirea de către inculpat a unui spray paralizant pentru a-şi 111...................................................................... 101.......

..................... ........... Inculpat minor........................... Schimbarea încadrării juridice a faptei... 119...................... nopţii.................... 207/2000..... Inculpat major ...................................... absolută... materială................... 456/2001............... 334 din codul de procedură penală.................. Hotărâre nelegală...................... comis Condiţii....... Individualizarea pedepsei.. 117................ 114......făptuitorul să-şi asigure scăparea... Desfiinţarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare......... prin încheiere............. 118... Necesitatea extinderii acţiunii penale............. în condiţiile sesizării in rem cu privire la două fapte de tâlhărie săvârşite de inculpat..... Nulitate Competenţă ............ Punerea în discuţia părţilor a dispoziţiilor art...... Incidenţa dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă a guvernului nr........... aprobată prin legea nr........ 115..................... sustragerea Furt bunului şi în exercitarea timpul violenţelor..................... Intervalul de timp scurs între 113... Relevanţă...... Inculpat minor. la cererea procurorului.. Tâlhărie....... Inculpat minor.. Suspendarea executării pedepsei................... 116..... Imposibilitatea suspendării executării pedepsei pentru o infracţiune pedepsită cu închisoare mai mare de 15 ani..... Măsură educativă. 11 ................

.............................. 122. Furtul — componenta principală.......... Tâlhărie întreruptă şi reluarea ulterioară a acţiunii de furt însă fără a 126.. faptei............. Tâlhărie........... 132......... infracţiuni.... Infracţiune unică.................... Individualizarea pedepsei.. Fapte săvârşite asupra 128. 12 . consumată... Infracţiune aceluiaşi patrimoniu.. morală.... Tâlhărie.. Concurs de Distincţie....... 130.... Condiţii de existenţă. de Încadrare juridică.... Furt.................... Infracţiune unică....... 127.......... 123.. Criterii de diferenţiere..... Infracţiune Participaţie................................. unică......131......... Distrugere....... Tâlhărie.... 124................. Infracţiunea complexă.mai agresate... complexă........ 125..... Infracţiune complexă... infracţiuni........120... multe Încadrare persoane juridică.... Degradare Infracţiune complexă.. Gravitatea 121......................................... Tâlhărie..... 129.... se mai comite acte de violenţă........ Tentativă................ Concurs Concurs de infracţiuni........ Infracţiune Infracţiune continuată............. Concurs......... Modalitatea de executare....... Furt.. Tentativă....... Infracţiune consumată............................. Infracţiune continuată. Infracţiune complexă.......................... în aceeaşi împrejurare..........

...... unică.................... Smulgerea obiectului din mâna victimei........... Însuşirea unui lucru aflat asupra persoanei vătămate....... Încălcarea dreptului la apărare în faza de urmărire penală............ la de Tâlhărie...................... însuşire Element tâlhărie............................... Întrebuinţarea de violenţe..................................................... bunurilor.................. 134........ 137............... Nulitate absolută...................................... Furt............................ 140..........tâlhărie.......................... Înţelesul ...... a de Intenţie............................. 142... 139.. Instigare Intenţia Intenţie...............................Violenţa 133.. 13 ......... distincţie.............. 136.... 141..................................................................... 135.............................. noţiunii de violenţă............................. Însuşire prin smulgerea bunului aflat asupra persoanei vătămate ....................................................................... Încadrare juridică............. — componenta Infracţiune adiacentă.................... Încadrare juridică a furtului urmat de întrebuinţarea violenţelor pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea............................................ 138.......... ........................ Furt......................

. Luarea agravantelor prevăzute de Pen............... în Tâlhărie.... Consecinţe............ 154.............. ilegal.... 146.............. 14 ......... Latura subiectivă.................... Întrebuinţare de ameninţări.... 149............ Încadrare juridică........................ 145............... Tâlhărie..... 2 c...................... Lipsa Lipsirea Loviri sau de alte laturii libertate violenţe......... Tâlhărie săvârşită de mai persoane............................. Înşelăciune......................................... Latură civilă............... mod Furt........................... 144.... Calitatea de parte civilă a societăţii de ..................................................................................................................... Acţiunea principală — furtul............. Latura secundară obiectivă şi — latura folosirea subiectivă a violenţei.... Latura obiectivă a infracţiunii. Înscenarea violenţei........ 147. Însuşire prin smulgerea bunului aflat asupra persoanei vătămate. acţiunea 150.. multe în considerare a tuturor art....... 148... subiective................... asigurarereasigurare................... 152....... 151...................... 211 alin................ Încadrare juridică....... infracţiunii. 143..... 153.

............................... Condamnare... de juridică................ Măsuri de siguranţă....................................... Modificarea nerespectare.. materiale... 164................... 157.................Delimitare...... Infracţiune unică...... Tâlhărie........ Concurs infracţiuni...................... Confiscare specială.......................................... Modalitate de săvârşire.................... furt... Tâlhărie............... Luarea prin violenţă a bunului dăruit.. 156........... Condiţii............ cale de atac................................ 158.... faţă 162... de consecinţe......................... Violenţe asupra a două persoane pentru ca făptuitorul să-şi asigure Încadrare scăparea....... .... 104 din codul penal........................... 161. Măsuri educative.............. infracţiunea săvârşire....... Măsura educativă prevăzută de art................ Lucruri sustrase din acelaşi patrimoniu.............. Modalitate 15 ............... Minor........ 159.. 163.................... 155. Neagravarea situaţiei în propria ..................................... 160................... Minoritate ........... Mai multe persoane vătămate..................................... de Modalitate competenţei de Element de distincţie de Furt.

............... Condiţii ............................ 169............................................ Pedeapsa detenţiunii pe viaţă............................. 170.......... de către apelanţi.......... 172...... Participaţie cu persoane lipsite de discernământ..... Concurs real......... Încadrare juridică......săvârşire....... Răsfrângere asupra altor participanţi..................................... ........ Tâlhărie... 165................ Condiţii... 171.. Tâlhărie........... 167. victimei............. Art....................... Participaţie............... 166....... consumării 16 ....... Evaluarea de aplicare........... Momentul infracţiunii........... Pericol social............................................... Omor comis pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării........... 181 cod penal.................................. Circumstanţe reale...... 173...... Tâlhărie urmată de moartea . Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi....................... 168................................ Diferenţiere. Obligaţia legală a instanţei de a soluţiona toate motivele invocate ............... Omor deosebit de grav........................................ Aplicarea pedepselor complimentare a interzicerii unor drepturi şi a degradării militare........................ Omor deosebit de grav...

persoane Pluralitatea pasivi.................. 17 ...................................... 174................. Pluralitate de părţi Infracţiune unică....................... infracţiuni.............. 178.criteriilor................. Plângere vătămate.. ..... Infracţiunea continuată...... 181............. Mijloace de probă... Admisibilitate.................... 182................... de concursului greşit îndreptată175......... Probe............... Provocare........................ Valoarea probantă a acestora.... . Revizuire.................... vătămate.... Infracţiune Concurs de unică......................................... Pluralitate inexistenţa ...................... 180................ 185..... Tâlhărie... Pluralitate Pluralitate de de părţi vătămate........... 177.... infracţiuni.................................................... subiecţilor de infracţiuni...................................... 179................. Reţinerea circumstanţei agravante a comiterii faptei de mai 183..................................... 184............................................ Săvârşirea faptei într-o locuinţă.................... Săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane multe persoane împreună...................... 176..............................

................................................... Tâlhărie prevăzută de art.... 188...................... Smulgerea din mână a Smulgere................... Participaţie................... 193....... 211 alin......................... 186.. 75 împreună............ 192.......... 18 .... Schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat................................... Tâlhărie calificată.....împreună.......... 191............... Infracţiune consumată... 190............ Săvârşirea faptei de o persoană având asupra sa o armă........................................ Smulgerea pe la spate a obiectului purtat în mână de victimă .................. 189.......... tâlhăriei într-o multe persoane alin............ A cod Neaplicarea A............... 1 lit................................... de trei sau mai art..................................... Săvârşirea Săvârşirea faptei penal.............. .................... locuinţă..................................... ............... .............................. Smulgerea unui lănţişor de la gât... Încadrare juridică. Violare de domiciliu.............. 187...... Violenţă.................. unui condiţia violenţei....... 2 lit..... 194................................... Săvârşirea tâlhăriei într-o locuinţă.................................

. Încadrare juridică......... Abuz de încredere...... ....................................... Stabilirea pedepsei............... 201........................ 199.............. Paznic................................ Subiect infracţiunii..... 203.... 198........................................... 200...Tâlhărie............ 206......................... Tâlhărie...... 205........ părţii căciuli..... Subiect pasiv.. 196... Diferenţiere.......... Criterii......... 195...................... Tentativă................................ Spray lacrimogen................................ 19 ................................. 202........................................ formă agravată....obiect.. Smulgerea Smulgerea unui de pe fragment capul pasiv de lănţişor vătămate al de a la unei gât........... ................... Suspendarea condiţionată a executării pedepsei în cazul infractorilor minori care au comis infracţiuni intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani............................. 197.... Smulgerea obiectului aflat asupra persoanei..... Tâlhărie Tăinuire.................................... Tâlhărie....... 204.. Substanţă narcotică... Substanţă narcotică...................................................complicitate..............

...... Distincţie...................... Tâlhărie......................... Violare Viol... Tâlhărie..... Ultraj... public.... 20 .......................... .........Distincţie..... 215...................... Smulgerea obiectului .. Coautorat............... Act calificat................................. 209......... de moarte..... Tâlhărie ................. ............................Diferenţiere........... Concurs ............................................................................ Tâlhărie.... real de infracţiuni.............................. Concurs ideal de infracţiuni.. 208..... Furt.................... Tâlhărie..... 214...... Tâlhărie........... Tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei loviri cauzatoare . violenţă..... Furt....... 207. săvârşită de Perversiuni în loc domiciliu..... Tâlhărie................................. Condiţii.............. 211... Tâlhărie Tâlhărie Şantaj.......... Tâlhărie......... Furt calificat........... Furt Distincţie... sexuale.............. 210.. de Distincţie............................ 217......................................... Deosebiri........... 213............................................................ Întrebuinţarea de violenţe... 212................................. 216.....................................

... Furt calificat........... Tentativă............... Tâlhăria săvârşită într-o locuinţă............... 218.......... 223.........elemente de diferenţiere faţă de infracţiunea de furt................ 221................ 220..............din .... Tâlhărie... Tentativa................................. Violare de domiciliu............... Furt calificat............................ 219....... 33 lit.. Tâlhărie................ Tâlhărie .. 227....... Infracţiune continuată... Tâlhărie................. 224.......................... Fapta Tâlhărie......... Distincţie........... A cod penal cu infracţiunea de violare de domiciliu..................... Concurs de infracţiuni.. violare de domiciliu............................ 21 ........ Încadrarea juridică....... Inexistenţa concursului prevăzut de art................. ..................... Diferenţieri........ ...................... Concurs de infracţiuni...... 225.. Tentativă............................ 222..... 140/1996. mâna victimei........... Infracţiune complexă.......................................... Fapte comise anterior modificării Codului penal prin legea nr........... 226.................... furt prin efracţie.......................................... Tâlhărie .......

......... Condiţii............... Tentativă la tâlhărie.......... Violare violenţa de în domiciliu....... 238................... penal...... scopul Tâlhărie însuşirii comisă unor într-o bunuri.... Distincţie. 229......................... Condiţ.................................... .... la D tâlhărie......... 233......................... Concurs de infracţiuni........... 235................ Condiţii.. infracţiune.......... Tentativă lit.................................. 231. Tentativă..................... Tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav...... juridică.............................. Furt..... Infracţiune Tentativă Distincţie............Tâlhărie..................... locuinţă........ Tâlhărie..................... Tentativă..................... Subiect pasiv special al infracţiunii..................... 237.. Tentativă.......... 232........... Lipsa intenţiei de a folosi 239......... 176 230.......... juridică.. 22 .consumată................ Condiţii........ Unitate Uzurpare de complexă... Vătămare corporală...... 228........... la furt calificat..... consumată..... Infracţiunea 236... Complicitate.................. Ultraj......... din Tentativă Încadrare Încadrare de cod furt.... Concurs naturală calităţi de de oficiale infracţiuni........... 234. Art................. Complicitate.. Tentativă..............................

.... s-a dispus în baza art. şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art..243 din 11 aprilie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia a ll-a penală.000 lei şi actul de identitate. condamnarea inculpatului CD. morală……………………………………....a şi b Cod penal....... după lăsarea serii. 1. la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.TÂLHĂRIE.. Violenţă asupra persoanei (nu asupra obiectului).211 alin..240. Infracţiune unică………….64 lit. În baza dispoziţiilor art...2 Cod penal. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea. Furtul săvârşit într-o locuinţă sau dependinţă a acesteia. care absoarbe în conţinutul său infracţiunea de violare de domiciliu.. 242. inculpatul a aruncat spre ei cu pietre şi cărămizi găsite 23 .. acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.64 lit... f Cod penal.. Fiind surprins de partea vătămată şi fiul acesteia..... existenţa Constrângere infracţiunii.. VIOLARE DE DOMICILIU...192 alin. Violenţă exercitată asupra a două persoane.... Prin sentinţa penală nr. condiţie esenţială 241.2 lit.......G... prin întrebuinţarea de violenţe pentru păstrarea bunului sustras ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea. inculpatul a pătruns în holul locuinţei părţii vătămate I.b Cod penal... Violenţă pentru ... în care se aflau suma de 800... Instanţa de fond a reţinut în fapt că la data de 26 octombrie 1999.a şi 34 lit... de 6 ani închisoare..33 lit.. ABSORBIRE.211 alin.. Conform prevederilor art.d şi f Cod penal..... constituie infracţiunea de tâlhărie în formă calificată prevăzută de art.. de unde a luat o haină a acestuia.a şi b Cod penal...2 lit.

pen. pentru a putea fugi. în orice caz. exprimat în limitele de pedeapsă care sunt de la 5 la 20 de ani închisoare. Potrivit prevederilor art. Curtea a constatat că apelul este fondat. cu un grad mai ridicat de pericol social. inculpatul G. prin acte de violenţă. că nu a comis faptele reţinute în sarcina sa şi că. săvârşirea infracţiunii de tâlhărie „într-o locuinţă sau în dependinţe ale acesteia" conferă faptei caracter calificat.2 Cod penal.2 lit.2 lit. precum şi din oficiu potrivit prevederilor art. Prin sentinţa penală nr.2 lit.371 alin. 211 alin. a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunile prevăzute de art. TÂLHĂRIE.33 lit. decizia nr. într-o singură infracţiune prevăzută de art.f Cod penal. cu aplicarea art. Curtea de Apel Bucureşti .Secţia I penală. 199 din 6 noiembrie 1997 a Tribunalului Braşov. constituind o modalitate agravată a infracţiunii de tâlhărie. ABUZ DE ÎNCREDERE.în curte.211 alin.2 Cod penal. a sumei de bani primite cu ocazia discuţiilor privind un schimb valutar.211 alin.. încadrarea juridica este greşită. deoarece acei bani nu erau deţinuţi în virtutea unui raport juridic încheiat. Aşa fiind. în sensul celor arătate în continuare. condamnându-l pe inculpat la o singură pedeapsă. arătând. cât şi pentru cea de violare de domiciliu prevăzută de art.2 Cod proc.211 alin. 2 lit. constituie infracţiunea de tâlhărie.a Cod penal. iar nu infracţiunea de abuz de încredere. ce nu s-a mai efectuat. Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei în raport de criticile formulate. este greşită condamnarea inculpatului atât pentru infracţiunea de tâlhărie în formă calificată. e Cod penal. Pătrunderea fără drept într-o locuinţă sau o dependinţă a acesteia.192 alin.625/2000 2. se absoarbe în conţinutul ei constitutiv şi îşi pierde individualitatea. Curtea a admis apelul.d şi f Cod penal.d şi f Cod penal şi art.Gh. Astfel. în principal. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art.192 alin. şi rejudecând cauza în fond. 24 . DISTINCŢIE Însuşirea. a desfiinţat în parte sentinţa. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul.

Astfel. a fost menţinută soluţia de condamnare a inculpatului pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.. Penală. în ziua de 4 august 1997.S-a reţinut că. pentru a păstra banii în posesia cărora a intrat în timpul discuţiei cu privire la schimbul valutar. ABUZ DE ÎNCREDERE (ART. acei bani.M. 211 alin. e Cod penal. deoarece banii respectivi nu i-a deţinut în virtutea unui raport juridic încheiat cu partea vătămată. prin violenţă. Recursul procurorului este fondat. 211 alin. După ce a primit suma de 700. Declarând recurs. iar nu infracţiunea de abuz de încredere prevăzută de art. din probele administrate în cauză rezultă că între 25 . 213 alin. 1 Cod penal. inculpatul a refuzat să mai facă schimbul valutar pe motiv că suma ce i s-a dat este mai mică decât cea convenită. de care inculpatul a profitat în scopul de a-şi însuşi. în vederea unui schimb valutar care nu a mai avut loc. Fapta inculpatului de a-şi însuşi. procurorul a criticat soluţia de schimbare a încadrării juridice. 213 alin. inculpatul a refuzat să restituie cei 700. suma de bani primită de la partea vătămată. 1 Cod penal. constituie infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 169/A din 22 decembrie 1997. încadrarea juridică corectă a faptelor comise de persoana în cauză este infracţiunea de abuz de încredere prevăzută de art.000 lei de la S. ELEMENTE SPECIFICE DE CONŢINUT Apelul inculpatului este fondat.3 zile.s. să-i vândă suma de 100 dolari SUA. Într-adevăr. a admis apelul inculpatului şi. casând în parte sentinţa. 2 lit. însuşindu-şi-i prin violenţă. 3. inculpatul a convenit cu partea vătămată S. ci în condiţiile situaţiei create în legătură cu schimbul valutar. decizie penală 1857 din 2 iulie 1998 nr. Totodată. Curtea de Apel Braşov. admiţându-se recursul procurorului.M. 2 lit. 213 COD PENAL). e din Codul penal. inculpatul a lovit cu pumnul pe partea vătămată. Curtea Supremă de Justiţie . Ca urmare. care să justifice încadrarea juridică în infracţiunea de abuz de încredere. prin violenţă. cauzându-i leziuni vindecabile în 2 . Astfel. prin decizia penală nr. a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de abuz de încredere prevăzută de art.000 lei. 213 Cod penal.

Instanţa a reţinut. colega lor.inculpat şi partea vătămată exista un raport juridic civil.la art. nu schimbă semnificaţia juridică a elementelor menţionate. elevi ai Liceului Matei Basarab. constituie infracţiunea de abuz de încredere. a achitat pe inculpat pentru infracţiunea prev.a rap.2 lit.11 pct.d C. inculpatul s-a îndreptat către aceasta.000 lei.000 lei. inculpatul fiind însoţit şi de doi prieteni. a apucat-o cu o mână de gât şi i-a aplicat o lovitură cu capul în obraz. că aceasta întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni pentru care sesizarea instanţei se face la plângerea prealabilă. infracţiune care se caracterizează prin existenţa unor raporturi juridice între făptuitor şi cel vătămat.10 lit f comb. în jurul orei 13:00.S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 ore devcatre organul de cercetare al poliţiei şi s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză. La 2 aprilie 1999. existau animozităţi determinate de împrejurarea că ambii simpatizau aceeaşi fată. la scadenţă. Refuzul de a restitui. SCHIMBAREA ÎNCADRĂRII JURIDICE.pen. suma respectivă părţii vătămate.10 lit. Profitând de faptul că partea vătămată nu i-a restituit suma de 10. În 26 .e din C.de art. Decizie penală nr. obiectul material fiind deţinut de cel în cauză pe baza unui titlu.pr. Tribunalul Bucureşti -secţia I penală.pen. neputând. în temeiul art. suma de 700. apoi i-a cerut banii pentru a-şi cumpăra ţigări. ci. 169/a din 22 decembrie 1997 4.11 pct. că între inculpat şi partea vătămată. a fi vorba de infracţiunea de tâlhărie cum greşit s-a stabilit. în temeiul art. Mircea Vodă. la refuzul victimei. Faptul că refuzul restituirii a generat conflicte şi chiar unele violenţe. Instanţa legal sesizată prin rechizitoriu cu o faptă constatând. amintindu-i că-i datorează acei bani.pr.211 alin.cu art. nu poate pronunţa soluţia de achitare. în virtutea căruia a ajuns la inculpat.314 din 19 mai 2000. cu just titlu. LOVIRE SAU ALTE VIOLENTE. în fapt. cei doi s-au întâlnit pe str. din dezbateri. va dispune încetarea procesului penal pentru noua faptă. ACHITARE. dacă partea vătămată declară că nu înţelege să facă plângere împotriva inculpatului. fireşte.b C.2 lit. i-a cerut o ţigară şi. condiţii care în cauză sunt prezente. Curtea de Apel Braşov.2 lit. punând în discuţie schimbarea încadrării juridice.pen. Prin sentinţa penală nr.

pr.211 Cpen. Într-adevăr. care este componenta principală. pe de o parte. partea vătămată a scos o bancnotă de 10. că infracţiunea de tâlhărie este complexă.pen. împrejurare în care nu s-au exercitat acte de violenţă.e în art. partea vătămată a suferit leziuni pentru vindecarea cărora nu fost necesare 6-7 zile de îngrijiri medicale. prin întrebuinţarea de violenţe său ameninţări. cum rezultă din declaraţiile părţii vătămate.000 lei şi i-a înmânat-o inculpatului. pe fondul unor discuţii dintre cei doi. Cum toate probele administrate în cauză. În speţă. precum şi din declaraţiile constante ale inculpatului (care nu a recunoscut infracţiunea reţinută în sarcina sa) incidentul dintre inculpat şi partea vătămată (ambii elevi ai Liceului Matei Basarab) a avut două faze. unde inculpatul i-a mai aplicat victimei un pumn în faţă.acostat-o pe partea vătămată şi i-a solicitat restituirea sumei de 10. din declaraţiile martorilor. dacă noua încadrare juridică. constituie tâlhărie furtul săvârşit. inculpatul a.acest context. Curtea a constatat că apelul este fondat. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.nu s-a realizat. Astfel. pentru următoarele considerente: Potrivit art. rezultă că elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie nu sunt îndeplinite.000 iei (suma datorată). referitoare la o prietenă comună.334 C. de către instanţă a probelor. furtul. inculpatul a fost refuzat să fie servit cu o ţigară pe care o ceruse părţii vătămate.211 alin. inclusiv declaraţiile părţii vătămate. printre altele. întrucât componenta principală a tâlhăriei . Pe de altă parte. în primul moment.pen. cauzându-i leziunile descrise în raportul de expertiză medicolegală. pentru greşita achitare a inculpatului pentru fapta din rechizitor şi încălcarea dispoziţiilor art. nemijlocit. elementele constitutive ale infracţiunii nu sunt îndeplinite. În faza a doua.2 C.180 alin. Rezultă astfel. dată faptei a rezultat cu ocazia dezbaterilor. prin nepunerea în discuţie a schimbării încadrării juridice a faptei din art. moment în care a lovit-o pe aceasta. mai uşoară. din examinarea textului citat. în concluziile sale (inclusiv cele scrise) a avut în vedere situaţia intervenită în urma administrării. aşa cum bine a reţinut şi instanţa de fond. după care ambii s-au îndreptat spre intrarea în liceu. Aceste elemente adiacente trebuie să preceadă.2 lit. iar pe de altă parte actele de violenţă. să fie concomitente sau imediate deposedării victimei de un bun. iar apărătorul inculpatului. în structura ei intrând.În urma acestor lovituri.. relevă faptul că inculpatul nu a deposedat victima de vreun bun.furtul . 27 .

180 alin. trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. Instanţa de judecată a reţinut că inculpatul S. să dispună încetarea procesului penal în temeiul art. 211 lit. a şi d Cod penal. a schimbat încadrarea juridică a faptei din art.11 pct.pen.. prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art.T. se impune pentru celălalt inculpat schimbarea încadrării juridice.pen.pr.2 C. a avut o altercaţie cu partea vătămată C. Curtea a desfiinţat hotărârea şi. în fond. eventual amânarea judecăţii.11 pct.2 lit. cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.486/2000 5. în stare de arest.pr.nu se poate susţine că soluţia pronunţată este lovită de nulitate datorită încălcării prevederilor art. pentru pregătirea apărării. şi C.180 alin.334 C. prevăzută de art. la art.pr.D. Dacă sub acest aspect hotărârea este temeinică şi legală. 99 şi urm. 2 lit. şi. SCHIMBAREA ÎNCADRĂRII JURIDICE PENTRU CELĂLALT INCULPAT.pen.. decizia . sustrăgând prin violenţă de la aceasta suma de 500.000 lei şi un ceas marca „Geneva". şi. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru lipsa plângerii prealabile. Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti au fost trimişi în judecată. Dacă unul din cei doi inculpaţi.2 lit. în art. 211 alin. a Cod penal..10 lit. referitoare la schimbarea încadrării juridice.b rap.D. instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală. Secţia nr.pen. în baza art.10 lit. deoarece.211 alin. Din 28 I penală. Curtea de Apel Bucureşti.pen. ea este greşită.S.f din C.2 din C. inculpaţii S.e în art. nu era necesară lăsarea cauzei mai la urmă. sau.f C..211 alin. ACHITAREA UNUIA DIN CEI DOI INCULPAŢI PE MOTIV CĂ FAPTA NU ESTE SĂVÂRŞITĂ DE ACESTA.b rap. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în dauna avutului particular. în condiţiile arătate.e C. sens în care trebuia să dispună schimbarea încadrării juridice din art.la art.2 lit. cu brăţară metalică. Cod penal. în raport de precizarea părţii vătămate că nu înţelege să formuleze plângere prealabilă. admiţând apelul Parchetului. Neprocedând astfel. cu aplicarea dispoziţiilor art. eliminându-se dispoziţiile prevederilor de la litera a (a infracţiunii de tâlhărie).2 lit. a fost achitat pe motiv că fapta nu este săvârşită de acesta. pen. Ca urmare. întrucât instanţa nu a analizat infracţiunea de lovire comisă de inculpat.

la săvârşirea faptei.S. Se va schimba astfel încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului S. în urma achitării inculpatului C. nu a participat la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. Curtea de Apel Bucureşti. Mai mult chiar. Se impune. făptuitorul înfrânge în mod violent contactul persoanei vătămate cu bunul său. 149/24.deposedarea victimei şi luarea în stăpânire a bunului . din cea prevăzută de dispoziţiile art. agresase şi tâlhărise pe partea vătămată.S. Smulgând prin surprindere obiectul. asupra victimei. va fi achitat pe motiv că fapta reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei nu este săvârşită de el.S. deoarece fapta nu a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună. ca încadrarea juridică a faptei. deoarece acesta nici măcar nu intrase în curtea grădiniţei unde inculpatul S. Faţă de această situaţie de fapt. COAUTORAT În înţelegere cu concubinul ei. inculpatul C. 211 alin. deoarece şi în aceste condiţii scopul urmărit de făptuitor.D. violentarea lucrului răsfrângându-se asupra persoanei însăşi. cu aplicarea art. nu l-a sprijinit. să se schimbe.1997 6.administrarea probelor se reţine că inculpatul C. s. Cod penal. a II-a pen.S. 2 lit.D. 211 alin.. rezultă că inculpatul C. Apel Bucureşti. nr. în sensul că nu mai poate fi reţinută încadrarea de la lit. din probele administrate..se realizează prin mijlocirea violenţei. d Cod penal. 211 Cod penal. 99 şi urm.06. 2 lit. C. Violenţa specifică tâlhăriei subsistă şi în cazul smulgerii intempestive a obiectului din mâna sau de pe corpul victimei. nu poate fi neglijat în caracterizarea faptei ca tâlhărie. sentinţa nr. respectiv infracţiunea de tâlhărie reţinută în sarcina inculpatului S.D. a a art. Secţia I-a penală. ACTE MATERIALE DIFERITE SĂVÂRŞITE DE INCULPAŢI. inculpata a ademenit victima 29 . şi nu aceea de furt. nici măcar moral pe inculpatul S. 505/1998 7.ACŢIUNEA DE SMULGERE Smulgerea violentă şi intempestivă a unui lănţişor de aur de la gâtul persoanei vătămate constituie infracţiunea de tâlhărie.D. dec. a şi d Cod penal în cea prevăzută de art. iar impactul psihologic al faptei.

aceasta căzând jos. c Cod procedură penală în cazul în care conform legii. decizie penală 1998 8. decizie penală septembrie 1998 nr. a.ADMISIBILITATEA APELULUI DECLARAT DE PARTEA CIVILĂ CU PRIVIRE LA SOLUŢIA DATĂ LATURII PENALE. Inculpata a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie. 2 lit. indiferent de criticile ce ar putea fi aduse soluţiei. Curtea de Apel Bacău. împrejurarea că cei doi inculpaţi au participat în mod diferit la realizarea laturii obiective a tâlhăriei . Prin apelul declarat partea civilă a susţinut că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt prea blânde faţă de gradul ridicat de pericol social al faptelor comise. motivând că actele de agresiune au fost exercitate numai de concubinul său. pe baza unui plan conceput în comun. timp în care inculpata i-a sustras portmoneul din buzunar. ci se exercită din oficiu. pentru care a fost condamnată. d. 7 ani şi respectiv 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. iar celălalt acte de însuşire . e. În asemenea condiţii.unul comiţând numai violenţe. care a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri. prevăzută de art. e Cod penal. 223 din 13 august 30 . a.000 lei despăgubiri civile şi 10. 1 lit. 362 alin. ambii inculpaţi sunt coautori. 211 alin. 3 inculpaţi au fost condamnaţi la pedepsele de 6 ani. CÂND ACŢIUNEA PENALĂ SE EXERCITĂ DIN OFICIU Potrivit art.000.000. În speţă. după care s-a apropiat inculpatul (concubinul). Apelul declarat de partea civilă a fost respins ca inadmisibil.din moment ce au desfăşurat în mod concordant activităţile materiale prin care s-a realizat infracţiunea. 251 din 10 nr. 2 lit. fiind lipsită de relevanţă. Curtea de Apel Bacău. 211 alin. acţiunea penală nu se porneşte la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. în infracţiunea de furt calificat. partea vătămată nu are legitimarea procesuală activă pentru a ataca hotărârea în ce priveşte soluţia dată laturii penale. h Cod penal.000 lei daune morale. Totodată au fost obligaţi în solidar să plătească părţii civile suma de 60.într-un loc dosnic şi întunecos. d. Instanţa de apel a considerat că cererea este neîntemeiată.

Prin sentinţa penală nr. iar nu de lovire urmată de furt. Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpatul S. în consecinţă. din buzunarul victimei au căzut două telefoane mobile şi un portofel conţinând 180. Ambii fiind sub influenţa băuturilor alcoolice consumate. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. pen. Curtea de Apel Braşov. inculpatul şi partea vătămată se aflau într-un bar.F. unde s-au certat.9. desprinzându-se fără echivoc că în momentul în care partea vătămată era căzută urmare loviturilor aplicate de inculpat. tocmai ca urmare a agresiunii din partea inculpatului. 211 alin. Din probele administrate rezultă că instanţele au stabilit o situaţie de fapt corespunzătoare realităţii. (2) lit. 524 din 29 septembrie 2004. acesta i-a sustras bunurile menţionate.AGRESIUNE ÎN SCOPUL ÎNSUŞIRII UNOR BUNURI Urmărirea părţii vătămate de către inculpatul aflat în stare de beţie. survenită după ce partea vătămată a căzut şi lucrurile i-au căzut din buzunar. recursul a fost respins. nefiind semnificativ faptul că. după ce a ajuns-o. a admis apelurile declarate de procuror şi de inculpat şi a modificat pedeapsa. În seara zilei de 21 mai 2004. constituie infracţiunea de tâlhărie. cartela telefonică şi permisul de port armă. prin decizia penală nr. Recursul declarat de inculpat cu privire la încadrarea juridică faptei este nefondat. Partea vătămată a ieşit din bar fiind urmată la scurt timp de inculpat care. agresarea părţii vătămate. până ce aceasta a căzut. Ca atare. bunuri pe care inculpatul le-a însuşit. hotărârea de a sustrage lucrurile a fost spontană. critica vizând încadrarea juridică a faptei nu are temei de drept şi. doborârea ei şi apoi însuşirea mai multor bunuri care i-au căzut din buzunar victimei în urma agresiunii. 135 din 28 aprilie 2005. În aceste împrejurări. b) şi c) C. eventual. a lovit-o cu pumnii. cel din urmă crezând că inculpatul vrea să-i sustragă portofelul. acte de identitate. În urma agresiunii partea vătămată a suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 14-15 zile de îngrijiri medicale.000 de lei. în cele din urmă s-au împăcat. ceea ce înseamnă că a comis infracţiunea de tâlhărie. În mod corect au reţinut instanţele că inculpatul a sustras bunurile după ce partea vătămată a pierdut posesia acestora. la plecarea acesteia după o ceartă într-un local. 31 .

Apel Bucureşti. acesta constituie o infracţiune distinctă. nr. Decizie nr. ci acelea ale infracţiunii de ultraj. într-un magazin şi sub ameninţarea armei .C. 211 alin. b. 21/1998 32 . 2 lit. Întrucât actele de ameninţare nu au survenit în timpul desfăşurării furtului şi nici imediat după consumarea acestuia. secţia penală.AGRESIUNE EXERCITATĂ DUPĂ COMITEREA FURTULUI Pentru existenţa infracţiunii de tâlhărie. unul dintre ei pe piaţă. pentru înlăturarea urmelor infracţiunii sau pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăpare. În speţă. într-o seară.. au fost legitimaţi de un subofiţer de poliţie. 1663/1992 11.C. La înapoiere. Dacă violenţele sau ameninţările nu intervin imediat după consumarea furtului. s.J. şi infracţiunea de furt comisă anterior. decizia nr. Această faptă a fost corect încadrată de prima instanţă în dispoziţiile art.un pistol-jucărie -. C. iar inculpaţii de frică să nu fie descoperită fapta lor l-au ameninţat pe acesta. d şi e C. Curtea Supremă de Justiţie. I pen. pen. fapta nu întruneşte trăsăturile caracteristice ale infracţiunii de tâlhărie. secţia penală. şi-a însuşit mai multe bunuri. 6310 din 8 noiembrie 2005 10. inculpaţii au sustras doi cai din grajdurile unei cooperative agricole de producţie valorificând.AMENINŢAREA CU ARMA Inculpatul a pătruns. îndreptată împotriva vânzătoarei. a doua zi.Î.. dec. în modalitatea furtului urmat de întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări pentru păstrarea bunului furat. la care se adaugă bineînţeles. este necesar ca întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări să se producă în timpul săvârşirii furtului sau imediat după consumarea acestuia.

d Cod penal. prevăzută de art. Tribunalul Botoşani l-a condamnat pe inculpat pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie.125 din 16 iunie 1998. deposedarea urmând a se realiza dacă nu intervenea acel bărbat străin care a întrerupt activitatea infracţională. 3 Cod penal. NU SE POATE TRANSFORMA. Curtea de Apel Suceava . Decizia nr. CA URMARE A MODIFICĂRII MOTIVELOR DE APEL CU OCAZIA DEZBATERILOR ÎN APEL ÎN DEFAVOAREA INCULPATULUI În motivele scrise de apel. finalitatea acesteia (împuşcarea) fiind imposibil de realizat cu acel pistol inapt de a produce moartea. 211 alin. Cum în magazin a intrat un bărbat. 174. îndreptând spre gestionară un pistol de jucărie (asemănător unuia adevărat) a ameninţat-o. AMENINŢAREA CU UN OBIECT IMPROPRIU Prin sentinţa penală nr. că o împuşcă dacă nu-i predă banii rezultaţi din încasări. constrângerea fiindastfel realizată. 176 lit.12. APELUL PROCURORULUI DECLARAT ÎN FAVOAREA INCULPATULUI. fiind la scurt timp imobilizat de cetăţenii alertaţi de victimă. în infracţiunea de tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei. nut inexistenţa infracţiunii de tâlhărie. procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav. 31/A din 27 iulie 1998 13. reţinând că. Deci esenţială a fost nu atât obiectul folosit de făptuitor. constrângerea victimei prin ameninţarea cu un pistol adevărat era de natură a o determina să predea banii. Ori. Curtea de Apel Suceava a respins apelul inculpatului care a susţi-. prevăzută de art. obiectul material al infracţiunii de tâlhărie îl constituie furtul prin folosirea unor mijloace de constrângere. dar. inculpatul a fugit. pentru 33 . Dacă s-ar fi adus în discuţie infracţiunea de omor. pe motivul că ameninţarea nu a fost serioasă. într-adevăr ne-am afla în faţa unei tentative absolut imposibile. cât convingerea viictimei că se află în pericol real.

372 alin. 719 din 5. b) din Codul de procedură penală. 2 Cod procedură penală. fiind corectă încadrarea juridică pentru ambii inculpaţi în infracţiunile concurente de tâlhărie prevăzută de art. Decizie penală nr.care se prevede pedeapsa de la 7 la 20 ani închisoare. APEL . Curtea de Apel Bacău. TRIMITEREA SPRE REJUDECARE PENTRU NEREZOLVAREA FONDULUI CAUZEI Hotărârea primei instanţe.TÂLHĂRIE. 39 din 16.XII. întrucât tribunalul nu a soluţionat fondul cauzei. 40/a din 13 martie 1995 14. Procurorul de şedinţă nu a mai susţinut motivele de apel scrise şi a invocat alte două motive şi anume: neobligarea inculpatului la plata unor despăgubiri civile şi faptul că instanţa nu a dispus menţinerea măsurilor asiguratorii luate asupra bunurilor inculpatului în cursul urmăririi penale.J. COAUTORAT Este lipsită de relevanţă împrejurarea că numai unul dintre făptuitori ar fi săvârşit actele de constrângere.V. 379 pct. câtă vreme acţiunile lor au fost concomitente şi cooperante în vederea realizării aceluiaşi scop. constatând că apelul a fost declarat de parchet în favoarea inculpatului. decembrie 1993 decizie penală nr. nu a analizat motivele orale ale procurorului ce vizau agravarea situaţiei acestuia. 2 lit. 34 . 211 alin. APEL. Curtea de Apel Bacău. 1 şi 2 din Codul penal. iar celălalt ar fi executat actele de deposedare de bunuri. conform art. Decizia penală nr.1994. prin care inculpatul a fost condamnat la o singură pedeapsă pentru săvârşirea a trei infracţiuni de tâlhărie.S. 39/a din 16 15.1993 a rămas definitivă prin decizia C. nr. ceea ce atrage desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare. în cauză fiind aplicabile prevederile art. este nelegală. Instanţa. în sensul că trebuia să aplice câte o pedeapsă pentru fiecare din cele trei infracţiuni de tâlhărie aflate în concurs.

5 Alexandria. 1 Decembrie . pe aleea din spatele Prefecturii Teleorman şi prin violenţă i-a smuls acesteia geanta în care se aflau suma de 1. a) din Codul penal şi art. 2 lit. nefiind posibilă recuperarea acestui bun.2004.03. 37 lit. a) din Codul penal (o faptă). a sustras de la partea vătămată O. 34 lit.500. Negăsind bani sau alte bunuri în geanta părţii vătămate. inculpatul i-a luat geanta şi a fugit. Partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 2 . însoţit de minor au urmărit-o pe partea vătămată până la etajul I. inculpatul I. tribunalul a reţinut următoarele: În seara zilei de 19. un telefon mobil marca "Motorola". Telefonul mobil a fost recuperat şi restituit părţii vătămate O.C.G.01. În seara zilei de 2.I.2004. Leziunile cauzate părţii vătămate au necesitat 7 . a). În seara zilei de 26.. 37 lit. În seara zilei de 26. pe care ulterior l-a vândut.09.Libertăţii. la 6 ani închisoare.Prin Sentinţa penală nr. În ziua de 1. inculpatul. a) din Codul penal. inculpatul a abandonat-o în zona Şcolii Generale nr.3 zile îngrijirii medicale.2004. inculpatul a urmărit pe partea vătămată G.C. în zona str. inculpatul a urmărit-o pe minora T. a condamnat pe inculpatul I. 33 lit. 33 lit. Telefonul mobil al părţii vătămate a fost vândut de către inculpat unei persoane necunoscute.V. în zona blocului I. a). b) şi c) din Codul penal (trei fapte) cu aplicarea art.01. după ce partea vătămată a căzut la pământ. art. prin violenţă. 2 lit.. 33 lit. cu aplicarea art.A. a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare. 211 pct.D.2004.. 2 lit. 37 lit. în timp ce inculpatul V. b) din Codul penal. bunuri pe care inculpatul şi le-a însuşit. 211 pct. Inculpatul I. au urmărit pe partea vătămată N.I. În baza art.A. în jurul orelor 22. c) din Codul penal (o faptă).000 lei şi un telefon "Nokia 3310". c) şi art. inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată S.I. 211 pct. a) din Codul penal. 223 din 14. art.2004 a Tribunalului Teleorman. În baza art.M. şi minorul G.13 pe Str.G.C. În baza art. a condamnat pe acelaşi inculpat la 7 ani închisoare. Pentru a se pronunţa astfel. Dunării şi prin violenţă a deposedat-o de telefonul mobil "Siemens". 33 lit. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. pe care ulterior l-a vândut. Telefonul mobil a fost recuperat şi restituit părţii vătămate. în baza art. în scara blocului unde aceasta locuia. împreună cu coinculpatul V.01. a 35 .8 zile îngrijiri medicale.03. a) din Codul penal şi art. a lovit-o cu o unitate pentru cântar de 500 grame şi.2004.

M.. După ce au ieşit din scară. Împotriva acestei sentinţe.A. Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a criticat sentinţa primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie. de bunuri. a) din Codul penal. trebuia ca instanţa să aplice trei pedepse. care prin violenţă a deposedat-o pe partea vătămată de geanta în care aceasta avea suma de 300. 75 lit. în termen legal.C. fiind vorba de trei persoane diferite. 2 pct. faptele inculpatului I. au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi inculpatul I. atât în minută cât şi în dispozitiv trebuiau să se regăsească 5 pedepse. c) din Codul penal. a intervenit inculpatul I. cupoane de pensie. de un telefon mobil marca "Siemens". care a deposedat.C. pe partea vătămată T.A.I. s-au reţinut 5 infracţiuni de tâlhărie. Ulterior.. precum şi celelalte bunuri aflate în geantă. b) şi c). 211 alin. prin violenţă. G. de geantă. 211 pct. 211 alin. c) şi alin. s-ar înţelege că acestea s-au comis sub o 36 . în minută şi dispozitiv inculpatului i s-au aplicat numai trei pedepse şi anume 6 ani închisoare. şi O. 211 alin. că deşi în considerentele sentinţei în sarcina inculpatului I. în raport de cele 5 părţi vătămate. cu aplicarea art. Întrucât minorul nu a reuşit să-i smulgă părţii vătămate geanta. dar pentru fiecare dintre aceste fapte. acestea se află în concurs real.G. b) şi c) din Codul penal (trei fapte).V.. În cursul urmăririi penale a fost recuperată geanta părţii vătămate N.C.rămas la scara blocului pentru a asigura paza celor doi. 2 lit.D. invocând între altele. adică tâlhăria prevăzută de art. cei trei au împărţit suma de bani.V.000 lei.000 lei. alte documente. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. a deposedat prin violenţă într-un loc public pe partea vătămată N. care împreună cu inculpatul V. În mod corect. luând fiecare câte 50.C. deoarece. 2 lit. mai puţin suma de 300.. i-a plasat geanta celuilalt inculpat şi au fugit toţi trei de la locul faptei. c) din Codul penal. iar de restul sumei şi-au cumpărat mâncare şi ţigări.C. care pe timp de noapte şi în locuri publice a deposedat prin violenţă pe părţile vătămate S... 2 lit. 2 lit.C.000 lei. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. inculpatul I. 5 ani închisoare şi respectiv 7 ani închisoare.C. Optând pentru soluţia de mai sus şi făcându-se menţiunea din paranteză "trei fapte". Fapta inculpatului I. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.C. şi cu minorul G. au aceeaşi încadrare juridică. două ceasuri vechi de damă. Este adevărat că trei fapte săvârşite de inculpatul I. În drept. Fapta inculpatului I.I. aşa cum de altfel s-a reţinut în considerente.

prin Rechizitoriul nr.M. b) din Codul de procedură penală. 211 pct.A. 179/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman. Prima instanţă. Curtea a reţinut că apelurile sunt întemeiate.rezoluţie unică.. pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală. asupra părţii vătămate T. infracţiunea prevăzută de art. cât şi din dispozitivul hotărârii. Mai mult. 2 lit. 211 alin. în baza art. b) şi c) din Codul penal asupra părţilor vătămate S. respectiv trei infracţiuni de tâlhărie prevăzute de art. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv. cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti. şi infracţiunea prevăzută de art. şi nu cu rezoluţii multiple. b) şi c) din Codul penal. 871/a din 17 noiembrie 2004 37 . cu aplicarea art.V. c) din Codul penal. Decizie penală nr. dar şi din oficiu sub toate aspectele.G. şi O. 2 lit. 2 lit. G. aceasta trebuind să aplice câte o pedeapsă pentru fiecare din cele trei infracţiuni de tâlhărie prevăzute de art.secţia a II-a penală. întrucât tribunalul nu l-a condamnat pe inculpat decât la o singură pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni de tâlhărie. la 6 ani închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni prevăzute de art. 2 lit. 33 lit. 2 din Codul de procedură penală. În consecinţă. infracţiuni ce se află în concurs real. 211 pct. 2^1 lit. 2 lit. Procedând astfel. 75 lit. 2 lit. a desfiinţat în totalitate sentinţa penală apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.I. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate. prevăzut de art. Hotărârea pronunţată este însă nelegală. reţinând în sarcina inculpatului săvârşirea a cinci infracţiuni de tâlhărie.C. 371 alin. săvârşite asupra celor trei părţi vătămate. conform art. a stabilit corect situaţia de fapt. 211 pct. aspect ce rezultă atât din minută.. 379 pct. c) şi pct. Curtea a admis apelurile declarate în cauză.C. ceea ce exclude existenţa unei erori materiale strecurate în dispozitivul sentinţei. prima instanţă nu a soluţionat fondul cauzei. a) din Codul penal. b) şi c) din Codul penal". 211 pct. pentru considerentele ce urmează: Inculpatul I.A. Curtea de Apel Bucureşti . în considerentele sentinţei se arată că "tribunalul îl va condamna pe inculpatul I. asupra părţii vătămate N. pentru săvârşirea unui număr de 5 infracţiuni de tâlhărie. a) din Codul penal. cu ocazia rejudecării urmând a fi avute în vedere şi celelalte critici formulate în cauză de parchet şi inculpat. c) din Codul penal.

toate celelalte cauze penale. COMPUNEREA INSTANŢEI Conform art. în primă instanţă. 1410/1990 nr. în loc de art. 4 şi 5 din Legea nr. Constatându-se greşita încadrare juridică şi neaplicarea legii penale mai favorabile. 1 litera d Cod penal. constituie o cauză de nulitate absolută a hotărîrii pronunţate în aceste condiţii. 26 alin. 152 din 28 mai 38 . TÂLHĂRIE . 58/1968 pentru organizarea judecătorească.16. în complet format din 2 judecători. conform art. 3859 pct. cele care privesc infracţiunile de omor. precum şi pricinile privind alte infracţiuni în cazurile anume prevăzute de lege. Curtea Supremă de Justiţie. care este obligatorie. 13 Cod penal. în primă instanţă. în complet din 2 judecători şi 3 asesori populari. 171 Cod procedură penală se impune casarea şi modificarea corespunzătoare a calificării juridice. Curtea de Apel Bacău. Decizie penală 1998 17. Prezenţa asesorilor populari în completul instanţei de judecată învestită cu soluţionarea unei cauze al cărei obiect îl constituie infracţiunea de tîlhărie avînd drept urmare moartea victimei.10. 26 alin. hotărârea atacată este nelegală şi existând cazul de casare înscris în art. în mod greşit a fost condamnat inculpatul pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. precum şi cererile de orice fel de competenţa tribunalului judeţean în primă instanţă se judecă în complet format din 2 judecători. 211 al. 4 şi 5 din Legea nr. tribunalul judeţean judecă. NULITATE ABSOLUTĂ. Infracţiunea de tîlhărie nefiind prevăzută printre cele limitativ arătate în art. loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. ASESORI POPULARI. 58/1968 se judecă de tribunalul judeţean. 2 teza I cu aplicarea art. Decizie nr. secţia penală. APLICAREA LEGII PENALE MAI FAVORABILE Întrucât fapta dedusă judecăţii a fost comisă la data de 24. 211 al. pricinile referitoare la infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu moartea (înlocuită cu detenţie pe viaţă).1995. 13 Cod penal.

Recursul a fost admis conform art. 6 Cod procedură penală.. S.. sancţiune prevăzută de art. ASISTENŢA JURIDICĂ OBLIGATORIE. motiv pentru care este lovită de nulitate absolută. invocând printre alte motive şi încălcarea dreptului său de apărare.V. Apelul declarat de inculpaţi împotriva sentinţei de condamnare a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.Judecătoria Bacău.V. a Cod penal. Verificând hotărârea atacată. Decizie penală noiembrie 1995 nr..C. Curtea de Apel Bacău. instanţa de apel nu a observat această nulitate. cu aplicarea art. 3214/1994 pronunţată de Judecătoria Bacău au fost condamnaţi inculpaţii S. În termen legal. 385^15 pct. 1 Cod penal pentru care sancţiunea prevăzută de lege este de la 2 la 7 ani închisoare. 385^9 pct. prevăzută de art. 476/A/1995 a Tribunalului Bacău. inculpatul a lipsit fiind încorporat în vederea satisfacerii stagiului militar şi s-a prezentat abia la ultimul termen. 211 alin. 211 alin. fără ca acestuia să i se asigure apărător din oficiu. 3 Cod procedură penală. când au avut loc dezbaterile în fond şi când a fost asistat de avocat ales. împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. la câte 3 ani închisoare. 75 lit. 197 alin. pronunţând la rândul ei o hotărâre nelegală. 171 alin.18. instanţa de recurs a constatat că deşi inculpaţii au fost judecaţi pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. c Cod procedură penală cu referire la art. s-a casat decizia şi sentinţa pronunţată în cauză şi s-a trimis cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă . 1 Cod penal. inculpatul recurent a fost audiat de prima instanţă la data de 21 decembrie 1993. instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor art. La următoarele termene. Procedând în acest mod. în lipsa apărătorului ales. şi M. CONSECINŢA NERESPECTĂRII DREPTULUI LA APĂRARE Prin sentinţa penală nr. Deşi trebuia. 2 Cod procedură penală. 2 lit.C. 428/r din 14 39 .

inculpatul S.A. Recursul nu este fondat. Curtea Supremă de Justiţie .M. Prin sentinţa penală nr. în scopul de a nu fi recunoscuţi. a fost reţinută corect deoarece. prin asigurarea transportului celorlalţi inculpaţi la locul unde urmau să atace pe victimă şi stingerea de către el a luminii electrice. cu aplicarea art. ca şi prin aşteptarea acestora în autoturism. prin decizia penală nr. a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt. prevăzută în art.C. în seara de 30 ianuarie 1995. procurorul a declarat recurs. Instanţa a reţinut că. au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. fapta persoanei care. 76 din 24 iunie 1997 a Tribunalului Olt.C. a Cod penal. susţinând că fapta inculpatului B. TÂLHĂRIE. Curtea de Apel Craiova.000 lei.19.A.. Decizie penală 441 din 20 februarie 1998 nr. a lovit-o pe partea vătămată luându-i plasa în care se afla suma de 4. cu aplicarea art. în baza unei înţelegeri prealabile. inculpaţii. AUTOR. inculpatul B. dându-le posibilitatea acestora să deposedeze pe victimă.. 1. a creat fiecăruia dintre ei convingerea că luarea prin violenţă a banilor aflaţi asupra victimei se realizează prin corelarea activităţilor tuturor într-o acţiune unică de deposedare.A. Calitatea de coautor a inculpatului B. la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.s. obţinută din vânzarea unor animale.P. 211 alin. apoi. vine spre casă cu o sumă importantă de bani. 75 lit. de o importantă sumă de bani şi să-şi asigure scăparea. a transportat alte două persoane cu autoturismul proprietate personală.A. a Cod penal. cunoscând că partea vătămată B. a stins lumina electrică. 40 . În momentul în care partea vătămată a ajuns la domiciliu. deoarece n-a participat efectiv la lovirea şi deposedarea de bani a părţii vătămate. a bruscat persoana care însoţea pe partea vătămată. Penală. 211 alin.800. pentru a-i îndepărta din zona respectivă.G. s-au deplasat până la domiciliul acesteia cu autoturismul condus de inculpatul B.D. inculpaţii B. şi S. trebuia încadrată în complicitate la infracţiunea de tâlhărie. Împotriva acestei decizii. iar inculpatul S..P. până în apropierea locuinţei victimei şi. prin violenţă. prevăzută în art. 75 lit. a întrerupt iluminatul electric. S. 1. COMPLICE Constituie acte de coautorat la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.A. 338 din 20 noiembrie 1997. unde au aşteptat-o.

M. 23 din 31 ianuarie 2001. CONDIŢII DE ACORDARE. nu este justificată reţinerea circumstanţelor atenuante. e din Codul penal cu aplicarea art. în raport de statutul de recidivist şi de poziţia nesinceră a inculpatului. a desfiinţat sentinţa şi rejudecând. Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad invocând netemeinicia hotărârii prin greşita reţinere a circumstanţelor atenuante. Totodată. de 667 zile închisoare. 211 alin. Curtea de Apel Timişoara a admis apelul. 2 lit. Decizie penală aprilie 2001 nr. 74 şi 76 din Codul penal. S-a apreciat că. care nu recunoaşte săvârşirea faptei şi nu a reparat prejudiciul cauzat prin infracţiunea de tâlhărie. a menţinut liberarea condiţionată pentru un rest de pedeapsă neexecutat. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.V. a şi art. 182 din 19 41 . CIRCUMSTANŢE ATENUANTE FACULTATIVE.20. cu atât mai mult cu cât fapta are un grad ridicat de pericol social. Prin Sentinţa penală nr. 37 lit. Instanţa a reţinut că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în zona feţei şi i-a luat o brăţară de aur. INCULPAT RECIDIVIST Nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante în cazul unui inculpat recidivist. Tribunalul Arad l-a condamnat pe inculpatul B. El nu a recunoscut fapta aşa cum aceasta a fost dovedită. a înlăturat circumstanţele atenuante aplicând o pedeapsă de 5 ani închisoare pe care a contopit-o cu restul neexecutat de 667 zile. d. Curtea de Apel Timişoara. ci a susţinut că a luat brăţara cu titlu de garanţie pentru o datorie anterioară pe care partea vătămată o avea la el. în temeiul art.

Inculpatul a săvârşit fapta într-un loc public şi. CIRCUMSTANŢE ATENUANTE PRIVITOARE LA FAPTĂ.21. menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei. cu aplicarea art. aplicarea prevederilor art. 2 lit. Prin sentinţa nr. 490 din 8 octombrie 1999 a Tribunalului Bucureşti. prin decizia nr. aflată în Piaţa Obor. Peste 3 zile a sustras de la o altă parte vătămată un telefon mobil. b. între altele. Curtea de Apel Bucureşti. a ameninţat cu un cuţit pe partea vătămată şi pe un gardian public care a intervenit în sprijinul acesteia. Instanţa a reţinut că. cu motivarea că valoarea bunului sustras. 74 şi 76 Cod penal fiind greşită. secţia I penală. 74 şi 76 Cod penal. de altfel. valoarea relativ redusă a bunului sustras este lipsită de semnificaţie. 74 şi 76 Cod penal. cu motivarea. precum şi a infracţiunilor de furt calificat şi de ultraj.V. iar în urma înlăturării aplicării prevederilor art. inculpatul D. b şi e Cod penal. pentru a păstra bunul sustras. 211 alin. Valoarea redusă a bunului sustras are o mai mică importanţă atunci când se evaluează împrejurările săvârşirii faptei pentru a se conchide cu privire la reţinerea unor circumstanţe atenuante reale care vizează în primul rând condiţiile şi modul în care fapta a fost comisă. recursul urmează a fi admis. 2 lit. În consecinţă. inculpatul a sustras din geanta părţii vătămate. reţinerea unor circumstanţe atenuante reale în favoarea inculpatului referitor la infracţiunea de tâlhărie. neputând justifica acordarea de circumstanţe atenuante reale. Recursul declarat de procuror. în cazul furtului altui telefon mobil nu au fost reţinute. este fondat. 211 alin. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. care. un telefon mobil şi la intervenţia părţii vătămate şi a unui gardian public i-a ameninţat pe aceştia. Într-adevăr. secţia I penală. un telefon mobil. este redusă. valoarea relativ redusă a lucrului sustras un telefon mobil . CRITERII DE APRECIERE În cazul săvârşirii de către inculpat a tâlhăriei în loc public. că reţinerea circumstanţelor atenuante pentru infracţiunea de tâlhărie nu se justifică. pedeapsa va fi 42 . 623 din 17 decembrie 1999. În aceste împrejurări. la 3 iunie 1999. a admis apelul declarat de procuror şi a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de tâlhărie în prevederile art.nu are semnificaţia unei circumstanţe atenuante reale. prin ameninţarea cu cuţitul a părţii vătămate şi a unui gardian public pentru a-şi asigura scăparea. este greşită.

04. fapta de violare de domiciliu. că inculpatul.331. de 3 ani închisoare. aplicată inculpatului. constituie o variantă infracţiunii de tâlhărie şi. cheltuieli judiciare către stat. În baza art. a Cod penal. a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 19. a Cod penal. nu s-a constituit parte civilă. a fost condamnat la 16 ani închisoare. 37 lit. a pătruns prin forţarea uşii. S-a reţinut. 37 lit.majorată. prin violenţă sau ameninţare. b Cod penal. după ce a consumat băuturi alcoolice.N. a Cod penal şi la 5 ani închisoare. pentru infracţiunea de violare de domiciliu. cu aplicarea art. în vârstă de 74 de ani. în seara zilei de 18. cu aplicarea art. pentru infracţiunea de tâlhărie. Decizie penală 2041 din 11 mai 2000 nr. 1. 211 alin. cu aplicarea art. 2 Cod penal. situaţie.. a şi 34 lit. prevăzută de art. cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti. 1 Cod penal. în locuinţa părţii vătămate D.000 lei. şi. prevăzută de art. În baza art. 37 lit. d şi f Cod penal. cu dobânda legală. tribunalul a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea. despre care ştia că locuieşte singură.04. prin constrângere. Penală. s-a menţinut liberarea condiţionată.1997 a Judecătoriei Buftea. 61 Cod penal. SĂVÂRŞIREA FAPTEI ÎNTR-O LOCUINŢĂ Pătrunderea într-o locuinţă şi sustragerea unor acest loc. producându-i ruptură de vagin. a luat act că partea vătămată D.1998 a Tribunalului Ialomiţa.M. pentru infracţiunea de viol. 8 ani închisoare. şi la 600. CIRCUMSTANŢĂ DE AGRAVARE. 192 alin.164 lei. bunuri din agravată a în această pierzându- Prin sentinţa penală nr. pentru restul de 469 zile rămas neexecutat din pedeapsa anterioară. 202/23. prevăzută de art. este absorbită în infracţiunea de tâlhărie calificată. instanţa a menţinut starea de arest a inculpatului. Curtea Supremă de justiţie . la zi.07.M. 22. şi astfel autonomia. 43 .s. a avut cu aceasta raport sexual. 2 lit. în fapt.243/1. prin sentinţa penală nr.1998. deci.1998. 33 lit. de 16 ani închisoare. inculpatul C.12. 197 alin. Totodată. şi a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.

cu producerea unor vătămări corporale) şi persoanei inculpatului (recidivist). şi traumatism facial. prin violenţă sau ameninţare. în condiţiile de fapt expuse. nu este întemeiată. potrivit art. Curtea de Apel Bucureşti . dar pentru alt motiv. De frică. a lovit-o cu piciorul. şi i-a cerut să-i dea banii din casă. cât şi prin apărătorul său. decizia penală nr. f Cod penal. solicitând atât personal. rezultă că instanţa de fond. urmează a se admite apelul declarat de inculpat. 192 alin. şi. constituie tâlhărie calificată. Împotriva sentinţei penale menţionate. a stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului. pentru a nu fi văzut. fără apărare. Din examinarea hotărârii pronunţate în cauză. dat fiind pericolul deosebit de mare al infracţiunilor comise în împrejurările de fapt expuse (asupra unei bătrâne. Prin urmare. în această situaţie. reprezentând pensia primită cu câteva zile în urmă. O astfel de pedeapsă este necesară pentru reeducarea inculpatului şi prevenirea comiterii altor infracţiuni. şi a se dispune.000 lei. prevăzută de art. care se regăseşte ca circumstanţă de agravare în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. Apelul declarat de inculpat este fondat. 2 Cod penal. constituie o împrejurare agravantă a infracţiunii de tâlhărie şi. în sensul arătat. profitând de faptul că locuia singură. În consecinţă. La plecare. potrivit dispozitivului de mai jos. pentru vindecarea cărora a avut nevoie de îngrijiri medicale timp de 22-25 zile. 2 lit. tâlhăria săvârşită într-o locuinţă sau în dependinţe ale acesteia. şi a lucrărilor dosarului. Într-adevăr. partea vătămată i-a dat suma de 70. ar însemna. printre altele. ca infracţiuni. pătrunderea într-o locuinţă şi sustragerea unor bunuri din acest loc. producându-i traumatism cranio-cerebral minor. pierzându-şi astfel autonomia. o dublă incriminare. la încadrarea juridică a faptelor comise. inculpatul a declarat apei. însă greşit a reţinut. inculpatul a legat-o la ochi. şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani. motive pentru care cererea de a i se reduce pedepsele. Secţia l-a penală. 211 alin. f Cod penal. pe care o consideră prea severă. reducerea pedepsei închisorii. deci. A le reţine pe amândouă. cu fracturarea oaselor nazale. este absorbită în infracţiunea de tâlhărie calificată. fapta de violare de domiciliu. 2 lit. stabilindu-i-se o pedeapsă în cuantumul aplicat de instanţa de fond.În continuare. 117/1999 44 . întemeindu-se pe probe administrate. 211 alin. şi infracţiunea de violare de domiciliu. pentru a o determina să nu alarmeze vecinii. ce se va arăta în continuare.

şi inculpatul F. indiferent dacă. atacă o persoană . b şi e C.l. sustrage bunuri aflate asupra părţii vătămate. I pen. prev. COAUTORAT. 25. şi S.. secţia penală. aşa cum s-a arătat. 374/1997. deoarece chiar dacă această contribuţie este indirectă.pen. în jurul 45 . Decizie nr. Prin sentinţa penală nr. C. Curtea Supremă de Justiţie. ea a servit la paralizarea rezistenţei părţii vătămate şi înlăturarea posibilităţii intervenţiei altor persoane pentru a întrerupe actele celorlalţi inculpaţi.23. amândouă au calitatea de autori ai infracţiunii de tâlhărie. nr. S-a reţinut că. actele caracterizând latura obiectivă a infracţiunii au fost săvârşite numai în parte de către fiecare dintre făptuitori. CONTRIBUŢIE INDIRECTĂ Fapta inculpatului de a se interpune între locul unde partea vătămată era deposedată prin violenţă şi călătorii din tramvai reprezintă coautorat la infracţiunea de tâlhărie. dec.pen. concomitent.10.1999 a Tribunalului Bucureşti –secţia a ll-a penală au fost condamnaţi inculpaţii l..529 din 29. la câte 6 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie..de art.a. în baza unui plan conceput în comun activităţile materiale prin care s-a realizat acţiunea constitutivă a infracţiunii de tâlhărie.b C.Apel Bucureşti. cu aplicarea art. la 5 ani închisoare.căci.37 lit. pentru aceeaşi faptă. 719/1994 24.211 alin. ei sunt coautori. din moment ce ei au desfăşurat în mod concordant şi. după o prealabilă înţelegere. s.M.V. COAUTOR În cazul în care două persoane.2 lit. COAUTORAT Este lipsită de relevanţă împrejurarea că cei doi inculpaţi au participat prin acte materiale diferite la realizarea laturii obiective a tâlhăriei . în seara zilei de 25/26 septembrie 1998.unul comiţând doar acte de violenţă şi celălalt doar acte de însuşire .unul săvârşind actele de violenţă iar celălalt.

în desfăşurarea acţiunii ilicite. în acest timp. Curtea a respins apelurile inculpaţilor. luându-i două brăţări de argint de pe mână şi o sumă de 167. Inculpatul l. se afla la o distanţă de 0. ambii inculpaţi sunt autorii infracţiunii de tâlhărie. Violenţa a fost comisă de 46 . în timp ce inculpatul F. iar inculpatul S.E.V. Apoi. pentru a întrerupe actele celorlalţi doi inculpaţi Curtea de Apel Bucureşti. deoarece. l-au împins pe partea vătămată.l. întrucât nu a participat la săvârşirea faptei. a executat actele de violenţă.l. şi inculpatul S. a participat la săvârşirea faptei în calitate de coautor. s-au urcat prin uşa din faţă a tramvaiului 41 cu intenţia de a coborî la Podul Ciurel. care stăteau în picioare pe platforma din spate a vagonului.M.l. Astfel. pentru greşita condamnare. activitatea lui a servit la paralizarea rezistenţei părţii vătămate şi înlăturarea posibilităţii intervenţiei altor persoane. creînd un paravan între locul unde partea vătămată era deposedată şi călătorii din tramvai. şi prietena acestuia. decizia nr.l. s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. inculpaţii i-au remarcat pe partea vătămată G. I. chiar dacă unul dintre ei I-a îmbrâncit pe celălalt spre partea vătămată. inculpaţii l. un foc şi... a contribuit nemijlocit la actele de violenţă şi de furt.V. Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii l. COAUTORAT Întrucât cei doi inculpaţi au avut o înţelegere prealabilă în vederea urmăririi părţii vătămate şi smulgerii lănţişorului de aur de Ia gât.pen. în privinţa inculpaţilor l.500 lei din buzunarul pantalonilor părţii vătămate.orei 22:00.V.. profitând de întuneric. inculpaţii. Secţia I penală. ca nefondate. şi F. inculpatul LI. şi F. în mod corect. ochelarii au fost smulşi de inculpatul l.l. amândoi au fugit pentru a-şi asigura scăparea. inculpatul S.M. astfel că. pentru greşita individualizare a pedepsei.l.V.l. cu faţa spre călători. urmare refuzului acestuia. i-a cerut părţii vătămate G. inculpatul F. a sustras bunurile. apoi. Cei trei inculpaţi s-au apropiat de cei doi şi i-au înconjurat.l..50 m de ceilalţi doi inculpaţi. a fost condamnat. întrucât.V.72 şi 52 C. inculpatul l. şi F.M..M. şi numai acesta din urmă i-a smuls lănţişorul. a scos din buzunar un cuţit şi i-a tăiat şnurul ochelarilor de soare ce atârnau pe pieptul părţii vătămate. pentru a merge la un alt local.M. s-a reţinut corect că inculpatul S. De asemenea.2/2000 26. după ce au consumat băuturi alcoolice într-un local din Piaţa Crângaşi. Întrucât în vagon erau puţini călători. chiar dacă această contribuţie a fost indirectă.

Inelele au fost vândute. 369/1999 27. Atunci când a coborât. TÂLHĂRIE. şi B.unul I-a îmbrâncit pe celălalt înspre partea vătămată. unde. în condiţiile de loc şi de timp arătate. 2 lit.G. 211 alin. au supus-o la raporturi sexuale normale şi la perversiuni sexuale. au condus-o într-un imobil. să-i sustragă două inele din aur.1998. după o prealabilă înţelegere. apoi au abandonat-o la o intersecţie de străzi. ambii fiind minori. Observând că aceasta purta la gât un lănţişor de aur. Secţia l-a penală.amândoi . în. Curtea de Apel Bucureşti. VIOL. apoi al doilea. 2 Cod penal. prin întrebuinţare de violenţe fizice şi ameninţări.G. atunci când inculpaţii au acţionat împreună. decizia penală nr. în momentul impactului. Prin sentinţa penală nr. au acostat victima. nu înainte ca doi din cei trei inculpaţi. Curtea a respins apelurile. inculpaţii circulau întrun autobuz în care se afla şi partea vătămată. 52 şi 72 Cod penal. 2 lit. la infracţiunile de viol şi perversiuni sexuale prevăzute de art.S.seara de 26. cât şi de datele ce caracterizau persoana făptuitorilor. 99 Cod penal. moment în care B. 2 lit. inculpaţii s-au angajat în urmărirea ei. s-au hotărât să-l sustragă. cerând reducerea pedepselor. art.COAUTORAT. profitând de întuneric. 47 . ei s-au apropiat de ea. prevăzută de art. ca nefondate. respectiv. a.02. l-a îmbrâncit pe celălalt inculpat spre victimă. agresând-o. întrucât la individualizarea pedepselor s-au respectat toate criteriile prevăzute de art. a. a smuls lănţişorul de la gâtul victimei. a. au ameninţat-o cu violenţe fizice în cazul în care îi va denunţa autorităţilor. de pe degete. d şi e Cod penal. 201 alin. S-a reţinut că.S. ţinându-se seama atât de pericolul social concret al faptei comise. iar banii obţinuţi au fost cheltuiţi de toţi inculpaţii. şi. i-a smuls lănţişorul de la gât şi ambii inculpaţi au fugit. 258/1999 a Tribunalului Bucureşti secţia a ll-a penală au fost condamnaţi inculpaţii V. d şi e din Codul penal. V. Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii. PERVERSIUNI SEXUALE. la o pedeapsă de patru ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. împotriva voinţei acesteia. Există coautorat la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 197 alin. Profitând de întuneric. cu aplicarea art.

i-a sustras un inel. inculpatul P. 1 lit. Într-adevăr. cei trei inculpaţi au vândut inelele unei persoane. Cât priveşte acordul subiectiv al celor doi făptuitori. 321/1999 28. 26 raportat la art. Secţia l-a penală.E. urmând a fi respins în condiţiile art. 197 alin. astfel că poate răspunde cel mult pentru infracţiunea de complicitate la furt (art. un alt inel. prevăzută de art. în realitate el nu a comis nici un act de violenţă împotriva victimei.30 au acostat-o pe partea vătămată V. 1 Cod penal). d şi e Cod penal. CONDIŢII În recursul său inculpatul P. fiind limpede că s-au înţeles să atace violent victima şi să o deposedeze de geantă. iar inculpatul N. perversiuni sexuale. 201 alin. inculpatul recurent nu a exercitat personal acte de violenţă asupra victimei.O. în seara zilei de 29. critică încadrarea juridică a faptelor sale drept infracţiune de coautorat la tâlhărie (art. 2 lit. împotriva voinţei acesteia.1998. Ulterior. 211 alin.S. iar banii obţinuţi au fost împărţiţi în mod egal. Apelurile declarate de cei trei inculpaţi împotriva sentinţei au fost respinse ca nefondate. 211 alin. prevăzută de art. pentru existenţa coautoratului este nesemnificativ dacă numai violenţele unuia dintre participanţii 48 . observând că partea vătămată avea asupra sa două inele din aur. lovind-o şi ameninţând-o.TÂLHĂRIE. el este deplin demonstrat în cauză. 1.04. b Cod procedură penală. decizia penală nr. prezenţa sa în chiar momentul comiterii faptei în locul respectiv.. Pe drum. pentru săvârşirea infracţiunilor de viol. unde. fiind de natură să contribuie direct la anihilarea şi înfrângerea forţei de împotrivire a victimei. a.S.04. 208 alin.E. După consumarea acestor fapte. şi au condus-o într-un imobil. a Cod penal). 38515 pct. prevăzută de art. dar din probele administrate în cauză rezultă că a participat direct la pregătirea şi realizarea infracţiunii (al cărui iniţiator şi autor moral este).S. B. 209 lit. 17/13. în jurul orelor 20. Recursul inculpatului este nefondat. a Cod penal. 2 lit.Prin sentinţa penală nr.M. 1999 a Tribunalului Bucureşti -secţia a ll-a penală au fost condamnaţi inculpaţii P. au întreţinut raporturi sexuale normale şi orale. şi N. inculpaţii au dus partea vătămată până la staţia de tramvai şi au ameninţat-o cu violenţe fizice în cazul în care va relata cuiva cele întâmplate. reţinându-se că. Curtea de Apel Bucureşti. 2 Cod penal şi tâlhărie. COAUTORAT.V.

Decizie penală septembrie 1997 nr.prezenţi la locul faptei au fost suficiente pentru a înfrânge victima şi a i se putea lua astfel obiectul din mână. dacă fapta a avut urmările prevăzute de art.. decizie penală nr. că în fapt şi-au distribuit sarcinile. 211 alin. 2 lit. Curtea de Apel Braşov. 27 pct. pen. pen. iar tribunalul în mod greşit a procedat la judecarea cauzei în fond. "a". partea vătămată a necesitat pentru vindecarea leziunilor un număr de 15 zile îngrijiri medicale. 57/r din 26 februarie 1997 29.. 49 . în loc să-şi decline competenţa în favoarea judecătoriei. "d" şi "f" Cod penal). este nefondat. COMPETENŢA Potrivit art. se admite recursul inculpatului şi se trimite cauza spre rejudecare instanţei competente. "b". Susţinerea inculpatului apelant că nu s-ar face vinovat pentru infracţiunea de tâlhărie la comiterea căreia nu ar fi participat. 2 C. Este convingător probat în dosar că cei doi inculpaţi au acţionat în condiţiile unui acord subiectiv. este infirmată de probele administrate în cauză care demonstrează neîndoielnic participarea sa directă la acte specifice infracţiunii în discuţie. În speţă.COAUTORAT.V. pen.. în timp ce coinculpata i-a luat banii.în calitate de coautor . competenţa materială pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 182 C. 103/a din 10 30. 1 lit. În consecinţă. DISTRIBUIREA SARCINILOR Apelul inculpatului B. a C. pr. 211 alin. TÂLHĂRIE. Este clar stabilit în dosar că apelantul este cel care a pus cuţitul în gâtul părţii vătămate. astfel că fiecare a comis . CONDIŢII. faptele sale fiind corect caracterizate juridic drept tâlhărie (art. Curtea de Apel Braşov. revine tribunalului.infracţiunea de tâlhărie.

176 lit. prevăzută în art. iar conform art. Prin sentinţa penală nr.Decizie penală nr. 2 din Legea nr. deoarece. 2 din acelaşi cod. dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute. 1 modificat. hotărârile sunt supuse casării când nu au fost respectate dispoziţiile legale privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei. Conform art. inculpaţii S. Prima instanţă a reţinut că inculpaţii. prin cruzimi. 1 pct. III pct. 197 alin. pe care le-au jefuit. nu mai avea calitatea de militar şi a fost condamnat de tribunal. 3 alin. MILITAR ÎN TERMEN. 1 din Codul de procedură penală. Recursurile declarate de inculpaţi sunt fondate. prevăzută în art. şi de tâlhărie. Prin decizia penală nr. în anul 1990. anterior modificării Codului de procedură penală prin Legea nr. 31 din 3 martie 1994. când hotărârea atacată este 50 . b şi d. potrivit art. Curtea de Apel Timişoara 31. 3859 alin. 1 din Codul penal. De asemenea. Cauza privind o infracţiune săvârşită de un militar în termen care. 40 alin. în timp ce-şi satisfăceau stagiul militar. Curtea de Apel Cluj a modificat sentinţa sub aspecte ce nu privesc condamnarea pentru infracţiunile reţinute de prima instanţă. şi alţii au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav. a. 124/1994. Potrivit dispoziţiilor art. 49 din 2 noiembrie 1992 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.I. două persoane. trebuie judecată în apel de Tribunalul Militar Teritorial. apelurile se judecă de către instanţa devenită competentă potrivit noii legi. în urma modificării textelor privind competenţa şi potrivit dispoziţiilor finale din legea menţionată. 45/1993. instanţa este competentă a judeca şi după ce inculpatul nu mai are calitatea care determină competenţa. 45/1993.COMPETENŢĂ DUPĂ CALITATEA PERSOANEI. 174 raportat la art. recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a acestei legi vor fi considerate apeluri şi vor fi judecate potrivit competenţei prevăzute de această lege. 211 alin. referitor la încălcările care atrag nulitatea. la data judecării în primă instanţă. au ucis.

s. Decizie nr. dispoziţiile privitoare la competenţa instanţelor după calitatea persoanei. chiar dacă. pen. de a lovi cu un par peste mâna poliţistului în care acesta ţinea pistolul. în martie 1994. 1 lit. b raportat la art. 1 din Codul de procedură penală. 40 alin. 211 alin. decizie penală 1027 din 30 aprilie 1996 32. revenea Curţii Militare de Apel. competenţa judecării apelurilor din această cauză. 431/1995. 2 C. Curtea Supremă de Justiţie . 45/1993.supusă apelului. 282 pct. Tribunalul Militar Teritorial judecă în primă instanţă. prevede că în cazurile când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului. În speţă. COMPETENŢĂ. Penală. Unul dintre făptuitori a lovit cu parul peste mâna poliţistului în care acesta avea pistolul. inculpatul nu mai are acea calitate. cum regulile de procedură sunt de strictă interpretare. a se casa decizia atacată şi a se trimite cauza pentru soluţionarea apelurilor Curţii Militare de Apel Bucureşti. conform art. şi infracţiunea de omor săvârşită de militari până la gradul de căpitan inclusiv. 19 iulie 1990. instanţa rămâne competentă a judeca. între altele. art. 2 din Codul de procedură penală. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 51 . INFRACŢIUNE FLAGRANTĂ Fapta unuia dintre infractorii urmăriţi pentru comiterea unor furturi. 45/1993. inculpaţii au fost militari în termen. în agravanta prevăzută de art. 1 lit. Or. ceea ce a declanşat o împuşcătură fiind ucis un martor ocular. iar conform art. secţia nr. o echipă de control din care făcea parte şi un poliţist a surprins pe făptuitori în momentul în care furau fructe din livada unei ferme. constituie infracţiunea de tâlhărie. În fapt. Aşa fiind. penală Curtea Supremă de Justiţie. 27 pct. urmează a se admite recursurile declarate. astfel cum s-a arătat mai sus. 28 pct. fiind prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute. după săvârşirea infracţiunii. la data săvârşirii infracţiunii. în care au fost prinşi în flagrant. după intrarea în vigoare a Legii nr. ceea ce a declanşat împuşcătura care s-a soldat cu moartea unui martor ocular. a din acelaşi cod.

Conform art.S. 2 Cod penal. 45/1993 Potrivit art. 3 din Legea nr. decizia penală nr. TÂLHĂRIE (ART.XII. sa procedat la reţinerea şi judecarea cauzei în fond. 2 Cod procedură penală. 1044/1. 45/1993. S-au admis recursurile declarate.decizia penală nr. când hotărârea este supusă apelului. dacă fapta a avut vreuna dintre urmările arătate în art.1993.1994 a C. 182. 211 alin. Tribunalul Bacău.J. recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare .VII. pronunţând o decizie lovită de nulitate absolută. 1 Cod penal.33. competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva unor condamnări pentru art. Cum tribunalul a reţinut recursurile declarate apeluri şi a procedat la soluţionarea acestora. 88 din 23 52 . DACĂ FAPTA A AVUT VREUNA DINTRE URMĂRILE ARĂTATE ÎN ART. prin decizia penală nr.80 zile îngrijiri medicale) şi 211 alin. COMPETENŢA DUPĂ MATERIE. Prin sentinţa penală nr. 45/1993. aparţine Curţii de Apel. Idem: . Decizie penală nr. 94/23. În acelaşi sens: . 27/20 ianuarie 1994. 281 pct. 182). 211 alin. 2 COD PENAL.decizia penală nr. vor fi considerate apeluri şi se vor judeca după competenţa prevăzută de aceasta. 1793 din 8 iunie 1993 Judecătoria Bacău a condamnat pe doi inculpaţi la pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 4 luni închisoare şi respectiv 7 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. s-a casat decizia şi constatându-se că acestea sunt apeluri de competenţa Curţii de Apel. 2 Cod penal (cauzându-i-se unei părţi vătămate leziuni care au necesitat pentru vindecare 70 . III pct. HOTĂRÂRI NEDEFINITIVE PRONUNŢATE ANTERIOR LEGII NR.1 iulie 1993. 77 din 16 septembrie 1993 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi. se constată că şi-a depăşit competenţa materială stabilită prin Legea nr. Curtea de Apel Bacău. 211 ALIN.

353/1994. 2 C. pr. dacă fapta a avut vreunadin urmările prevăzute de art. pen. Aşa încât. 180 alin. 1 C. pen. pen. nu de Parchetul de pe lângă Tribunal. pen. 506 din 9 martie 1994. pen. nu tribunalul. pen. pen. victima a avut nevoie de 11 . fiind încălcate dispoziţiile art. 3859 pct. pr. pen.. arătând că în cauză nu s-a produs vreuna dintre urmările prevăzute de art. 211 alin. iar cauza a fost trimisă Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ competent a efectua urmărirea penală şi a sesiza legal tribunalul. 2 lit. urmărirea penală fiind efectuată de un procuror de la Parchetul de pe lângă judecătorie. COMPETENŢĂ MATERIALĂ. 1 C.. 38515 pct. inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 209 C. 2 C. ceea ce înseamnă urmări prevăzute de art. pronunţată de judecătoria Piatra Neamţ. 211 alin.12 zile îngrijiri medicale. pr. Decizie penală nr. s-a desfiinţat sentinţa judecătoriei. şi nu urmări prevăzute de art.. iar Tribunalul Neamţ a constatat din oficiu că în speţă a fost încălcată competenţa materială. 2 Cod penal. COMPETENŢĂ MATERIALĂ. 27 alin. TÂLHĂRIE 53 . În consecinţă. cu excepţia celei reglementate de art. Recursul este întemeiat întrucât infracţiunea de tâlhărie este de competenţa materială a judecătoriei. 182 C. aşa cum rezultă din certificatul medicolegal. 211 alin. 2 C. în baza art. apelul a fost admis. 182 C. pe considerent de nelegalitate. se casează în întregime decizia Tribunalului Neamţ şi cauza se trimite spre rejudecarea apelului aceluiaşi tribunal. întrucât conform art. pen. Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat apel inculpatul. Curtea de Apel Bacău 35. Prin sentinţa penală nr. Deci. recursul se admite.decembrie 1993 34. 182 C. competentă să judece cauza era judecătoria. c şi art. Procurorul a declarat recurs împotriva acestei decizii pronunţate în apel. era competent tribunalul să judece în prima instanţă o infracţiune prevăzută de art.. şi deci competentă material era judecătoria.

. dacă fapta a avut vreuna dintre urmările prevăzute în art. 182 din Codul penal. Curtea de Apel Bucureşti. 180 alin. 81/A din 14 aprilie 1994. Instanţa a reţinut că. 182 din Codul penal şi anume o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile sau care a produs vreuna dintre următoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ. ori punerea în primejdie a vieţii persoanei. sau vreuna din urmările arătate în 54 . care a cauzat acesteia leziuni necesitând 12 zile îngrijiri medicale. prevede că tribunalul judecă în primă instanţă infracţiunea prevăzută în art. sau vreuna dintre urmările arătate în art. 28 din Codul de procedură penală. 2 şi art. referitor la competenţă. sluţirea. şi-a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Călăraşi. 1 lit. 211 alin. a suferit modificări. iar judecarea apelului revine în aceste condiţii curţii de apel. 180 alin. 2 din Codul penal. 27 pct. care a avut urmarea arătată în art. 181 din Codul penal. Art. a furat diferite bunuri. 45/1993. învestit pentru judecarea apelului. competentă să judece cauza este judecătoria în prima instanţă şi tribunalul în apel. în noaptea de 23 iunie 1993.G. 211 alin. Prin sentinţa penală nr. Cod procedură penală. Tribunalul Călăraşi. potrivit art. 211 alin. 27 pct. Astfel. în noua sa redactare. prin decizia nr. prin violenţă. tribunalului. La rândul său.În cazul tâlhăriei calificate. de unde. 2 a avut vreuna dintre urmările arătate în art. 2 din Codul penal. 27 pct. apelul care priveşte o condamnare în temeiul art. Numai când tâlhăria prevăzută în art. art. încetarea funcţionării acestora. Judecătoria Călăraşi a condamnat pe inculpatul D. În soluţionarea conflictului negativ de competenţă se constată că. este de competenţa Curţii de apel. 575 din 2 septembrie 1993. Cod penal iar vătămarea a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 10 zile.P. prin decizia penală nr. cu motivarea că. 1 lit. titlul II din Codul de procedură penală. a. 2 din Codul penal se referă la două forme de tâlhărie calificată: una când tâlhăria a avut urmarea arătată în art. potrivit art. inculpatul a pătruns în locuinţa părţii vătămate I. 211 alin. avortul. 37/A din 7 februarie 1994. competenţa de a judeca procesul în primă instanţă revine. 2. a din Codul de procedură penală. iar vătămarea a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 10 zile. o infirmitate permanentă fizică sau psihică. 211 alin. 2 din Codul penal. prin Legea nr. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti. 2 din Codul penal.

reţinându-se că amândoi au sustras prin violenţă bijuterii de la partea vătămată. 181.S. iar tribunalul este competent să judece apelul împotriva hotărârii pronunţate de această instanţă. 322/1998 Curtea de Apel Timişoara - 55 . în primă instanţă. şi a doua când tâlhăria a avut vreuna din urmările arătate în art. instanţa competentă. în modalitatea în care fapta a avut fie urmarea arătată în art. 2 teza a II-a şi anume dacă fapta a avut vreuna din urmările arătate în art. 180 alin. CONDIŢII Fapta celui care asigură paza în timp ce un altul sustrage bunuri prin violenţă. COAUTORAT. şi C. 27 pct. 31/1998 Tribunalul Arad i-a condamnat pe inculpaţii R. fiind coautori. fie vreuna din urmările prevăzute în art. decizie penală 1044 din 1 iulie 1994 nr. Ca atare. 211 alin. iar vătămarea a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 10 zile. a şi c Cod penal.COMPLICITATE. în modalitatea în care fapta a avut urmarea arătată în art. În competenţa de primă instanţă a tribunalului s-a dat numai infracţiunea de tâlhărie prevăzută în art. 2 din Codul penal. 211 alin. 2. deoarece partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 12 zile îngrijiri medicale. Prin sentinţa penală nr. 2 din Codul penal. conform raportului medico-legal. 2. infracţiunea comisă de inculpat a avut urmarea arătată în art. 182 din Codul penal. este judecătoria. 2 Cod penal.art. 2 din Codul de procedură penală. 211 alin. 182 din Codul penal. căruia i se va trimite dosarul. 180 alin.s. 2 lit. Prin decizia penală nr. nu constituie coautorat la infracţiunea de tâlhărie ci complicitate la această faptă. În speţă. judecătoria rămânând competentă să judece. infracţiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art. 211 alin. În raport cu cele expuse. 36. în baza art. de vreme ce cauza priveşte infracţiunea de tâlhărie în forma agravată prevăzută în art.G. Curtea Supremă de Justiţie . potrivit art. Penală. 182 din Codul penal. după materie. 181 din Codul penal. deci a avut vreuna din consecinţele arătate în art. 180 alin. urmează a se stabili că instanţa competentă să judece cauza în apel este Tribunalul Călăraşi. să judece în primă instanţă.

Potrivit dispoziţiilor art. precum şi sfaturi privind modul de acţionare în săvîrşirea infracţiunii de tîlhărie. precum şi aceea care promite înainte sau în timpul săvârşirii acesteia că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor. Actele de complicitate. 26 Cod penal. Curtea de Apel Timişoara. INSTIGARE. 26 Cod penal raportat la art. a şi c Cod penal. fapta celui care a asigurat paza în timp ce un altul sustrăgea bunuri prin violenţă nu constituie coautorat la infracţiunea de tâlhărie ci complicitate la această faptă. 365/1989 nr. ci din cel concret. 322 din 12 38.COMPLICITATE. Tribunalul suprem. Decizie penală martie 1998 37. deoarece din probele de la dosar rezultă că inculpatul R.COMPLICITATE. 211 alin. Toată această activitate caracterizează participarea inculpatului respectiv la infracţiunea de tîlhărie sub forma complicităţii şi nu a instigării.G. s-a schimbat încadrarea juridică din art. Instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică. "complice este persoana care cu intenţie înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea faptei prevăzută de legea penală. secţia penală decizie nr. spre deosebire de cele de coautorat. De aceea. TÂLHĂRIE Din probele administrate în cauză rezultă că unul dintre inculpaţi a dat relaţii altor doi inculpaţi despre sumele de bani deţinute de persoana vătămată şi particularităţile locuinţei acesteia. 2 lit. 211 alin. 2 lit. a şi c Cod penal pentru inculpatul R. în complicitate la această infracţiune prevăzută de art.G.secţia penală a admis apelul declarat de parchet. aşa cum greşit s-a statuat prin hotărîrile pronunţate în cauză. a asigurat doar paza în timp ce celălalt inculpat a tâlhărit pe partea vătămată sustrăgându-i prin violenţă bijuteriile. MODALITATE DE SĂVÂRŞIRE 56 . a desfiinţat hotărârea primei instanţe şi în rejudecare. nu fac parte din conţinutul legal al infracţiunii. chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită".

s. d. CSJ. activitatea inculpatului recurent. în scopul de a o lăsa pe aceasta singură pentru a putea fi mai uşor atacată şi deposedată de bani. în seara zilei de 23 decembrie 1997. ceea ce a si realizat. imobilizând-o cu un spray paralizant. a folosit.Constituie complicitate la tâlhărie. a ajutat desigur. 26 raportat la art. ceilalţi trei inculapţi au urmărit partea vătămată şi. de către o persoană care cunoaşte că acel bun provine din săvârşirea unei fapte penale. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de tâlhărie prevăzută în art. pe care au împărţit-o cu cel dintâi. iar nu tăinuire de bunuri. după o înţelegere prealabilă cu autorii. inculpatul a invitat pe martor. la comiterea tâlhăriei prin aceea că a pus victima în situaţia să rămână singură şi să nu poată fi ajutată pentru a se apăra. a folosit. Recursul nu este fondat. Inculpatul a fost condamnat. schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de tăinuire. o persoană ce însoţeşte partea vătămată. inculpatul a cerut.000 de lei. d şi e C. Împrejurarea că inculpatul nu a comis nici un act de ajutor în timpul atacării şi deposedării victimei nu are relevanţă cât timp acţiunea sa. imediat. 209/1999 39. prin aceea că partea vătămată a rămas singură şi nu s-a mai putut apăra atunci când a fost atacată pentru a fi deposedată de bani. Apelul declarat de inculpat a fost respins. Este adevărat că dobândirea unui bun. totuşi. totuşi.. a. 2 lit. necontestată. care ieşise cu partea vătămată dintr-un bar să consume împreună cu el bere. b. întrucât. Dar. de a promite celorlalţi inculpaţi ca va îndepărta martorul de partea vătămată. la comiterea ei. pen. 211 alin. urmată de participarea la împărţirea acelor bani. fără să fi fost indispensabilă. pen. au doborât-o şi au deposedat-o de suma de 460. 221 C. la săvârşirea faptei de tâlhărie. fapta celui care îndepărtează. între alţii. deşi nu a fost indispensabilă. S-a reţinut că. constituie infracţiunea de tăinuire prevăzută în art. COMPLICITATE MORALĂ 57 . pen. După ce inculpatul a intrat cu martorul într-un alt bar. în înţelegere cu alţi trei inculpaţi. Declarând recurs.

sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. 50 din 28 aprilie 1999. La locul stabilit. pen. a condamnat pe inculpatul M. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 1 raportat la art. aceasta din urmă caracterizându-se prin faptul că efectele sale vizează psihicul 58 . După comiterea tâlhăriei infractorii s-au întors la restaurant. să plece cu partea vătămată în maşina acesteia. înlesneşte. cu toţii plecând la Vatra Dornei unde au cheltuit banii sustraşi. unde au stat de vorbă cu persoana vătămată. 26 raportat la art. şi a complicităţii ia infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. Inculpatul şi ceilalţi. 211 alin. Curtea de Apel Suceava . unde li s-a alăturat inculpatul. partea vătămată a fost atacată şi deposedată de diferite bunuri.Secţia penaiă. sfătuirea unuia dintre ceilalţi participanţi în legătură cu atragerea părţii vătămate în locul unde a îcst agresată şi participarea la împărţirea folosului realizai prin săvârşirea tâlhăriei. a respins apelul inculpatului. 122 din 11 august 1999. Conform art. cu intenţie. pentru executarea planului de a o jefui. 26 teza I-a C. unde să fie blocată de maşina infractorilor. inculpatul ia dat instrucţiuni femeii care făcea parte din grupul infractorilor. 2 lit. Recursul declarat de inculpat. Instanţa a reţinută că. 209 aiin. împreună cu partea vătămată au mers la un restaurant unde. Tribunalul Suceava Secţia penală. d şi e din acelaşi cod. se deplasau cu autoturismul. 1 lit. în seara de 25 octombrie 1997. pen. prin decizia nr. împreună cu alţi trei inculpaţi condamnaţi pentru infracţiunea de tâlhărie. a. de sume în valută şi în lei. cu motivarea că nu a participat la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. oprind în satul Liteni.S. complice este persoana care. e şi g C. 208 alin. constituie elemente ce caracterizează complicitatea morală la fapta prevăzută de legea penală Prin sentinţa nr. inculpatul.Participarea la plănuirea infracţiunii. care coborâse dintr-un microbuz pe care îl conducea. La săvârşirea nemijlocită a tâlhăriei inculpatul nu a participat. precum şi de diferite acte. nu este fondat. el rămânând în restaurant din cauza stării de ebrietate în care se afla. determinând-o să circule spre comuna Baia. În acest timp inculpatul a sustras din microbuz o geantă cu diferite bunuri pe care a pus-o în autoturismul grupului de inculpaţi. Contribuţia complicelui poate fi materială sau morală.

Împrejurarea că inculpatul nu a participat efectiv la comiterea sustragerii bunurilor prin violenţă.S. rugat fiind. a şi e Cod penal.S. în fapt. S-a reţinut. s-a deplasat împreună cu ultimul la imobilul situat în str.la prima şi. Prin Sentinţa penală nr. a îndemnat pe femeia din grup să determine partea vătămată să urmeze cu maşina ei un anumit traseu. pentru a-i tâlhări. În consecinţă.000. 26 Cod penal. a smuls o geantă în care se afla suma de 7.06. a căzut de acord cu ceilalţi făptuitori să o urmărească pe partea vătămată pentru a-i lua prin violenţă şi alte bunuri. nu înlătură calitatea sa de complice. iar inculpatul i-a împiedicat pe cei doi cetăţeni chinezi să-l urmărească pe autorul sustragerii. fiind apoi atacată şi jefuită în locul stabilit. respectiv. În speţă. favorizator.1999. după caz. în prealabil. 1334 din 29 martie 2000 40. după ce inculpatul a sustras din maşina părţii vătămate o geantă cu bunuri. sau. În acel loc..J..A. 310 din 10. C. spre a-i indica cetăţeni străini. neavând o contribuţie materială la tâlhărie. care a fugit şi s-a sustras urmăririi penale. numitul N. 2 lit. atâta timp cât el a înlesnit realizarea faptei prin întărirea şi întreţinerea hotărârii celorlalţi de a săvârşi infracţiunea.. DISTINCŢIE Criteriul referenţial de evaluare şi statuare a uneia dintre cele două infracţiuni este momentul temporal (prealabil sau în timpul săvârşirii . COMPLICITATE LA TÂLHĂRIE. decizia nr. Tribunalul Bucureşti . din coroborarea probelor rezultă că. postcomitere . raportat la art. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de tâlhărie. patronii săi. Radovanu. muncitor în cadrul Complexului comercial "E. apoi.".Secţia I penală a dispus condamnarea inculpatului C. în restaurant. unde locuia familia de cetăţeni chinezi L.D.la cea de-a doua) al înţelegerii stabilite între făptuitor şi complice. prin întărirea sau întreţinerea intenţiei de a comite fapta prevăzută de legea penală. FAVORIZAREA INFRACTORULUI.D. recursul inculpatului a fost respins. şi Z. prevăzută de art. 211 alin. 59 .autorului. de numitul N.000 lei. care umblă cu sume importante de bani asupra lor. împărţindu-şi atribuţiile. că inculpatul. la o pedeapsă de 5 ani închisoare. Secţia penală.A. sectorul 2.

.. cât şi modul de împiedicare a părţii vătămate de a-l urmări pe autor. DIFERENŢIERE Prin sentinţă penală nr. 41. Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpat pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie.83 din 17 aprilie 1998. precum şi persoana care promite. din probele administrate în cauză. pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală.pentru că legea prevede expres acest lucru . ci numai complicitate. de Curtea de Apel Suceava. Codul penal. reţinând că. 264 Cod penal. înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.000 lei. Apelul inculpatului vizând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de tăinuire a fost respins.. prevăzută de art. promisiunea nu este îndeplinită. în art. ulterior săvârşirii infracţiunii. TĂINUIRE. chiar dacă.infracţiunea prevăzută în art. II-a penală. Decizie penală 374 din 1999 nr. judecata sau executarea pedepsei.2 lit. dacă promisiunea de favorizare a avut loc înainte sau concomitent cu săvârşirea infracţiunii. fapta nu va putea constitui . cel care primeşte un bun ştiind că 60 . cu intenţie. prevăzută de art. Critica invocată este nefondată. Art. înainte sau în timpul săvârşirii faptei că .. Or. solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de favorizare a infractorului. ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii. iar după ce autorii au deposedat-o de bani.a C.). privind atât modalitatea concretă de comitere a ei. ca nefondat. după săvârşirea faptei.Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul. defineşte complicele ca persoana care.pen. 26.pen.26 raportat la ari. autorul a fost efectiv favorizat. a primit de la aceştia suma de 90. în sensul art. Cu alte cuvinte. după o înţelegere prealabilă împreună cu ceilalţi doi inculpaţi (coautori) a urmărit-o pe partea vătămată până într-un loc ferit. 211 alin. între autorul infracţiunii de tâlhărie şi apelantul inculpat a avut loc o înţelegere prealabilă anterioară săvârşirii faptei. chiar dacă.. COMPLICITATE. va favoriza pe făptuitor. Potrivit art. 264 Cod penal defineşte infracţiunea de favorizare a infractorului ca fiind ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii.. 26 Cod penal. (. Curtea de Apel Bucureşti . 264 Cod penal.s.221 C.

a fost admis recursul. 2 Cod penal privind infracţiunea continuată. au fost greşit aplicate prevederile art. 41 ALIN. 211 61 . într-o singură infracţiune continuată de tâlhărie. s-a reţinut că. fiind desfiinţată în parte sentinţa în sensul reducerii sporului de pedeapsă aplicat inculpatului. 42/R din 29. prevăd că persoana care cu intenţie înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei infracţiuni răspunde pentru complicitate la acea infracţiune.1998 a Curţii de Apel Piteşti. iar hotărârile au fost casate în parte în sensul schimbării încadrării juridice din cele trei infracţiuni de tâlhărie. 33 lit. a Cod penal.1995.11. aparţinând mai multor persoane. 334 Cod procedură penală. În fapt.element în raport cu care instanţa de fond a făcut o corectă încadrare juridică a faptei. Prin decizia penală nr. 33 lit. Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti şi de inculpat a fost admis prin decizia penală nr. acesta a sustras 9 miei dintr-o turmă de oi. la data de 17.26 C. CONCURSUL DE INFRACŢIUNI. 41 alin. 33 lit.1996 a Judecătoriei Piteşti.01. APLICAREA FĂRĂ TEMEI A ART.19/A din iulie 1998 42.121 din 18. A COD PENAL.04. Curtea de Apel Suceava . deoarece întreaga activitate infracţională a avut la bază o rezoluţiune infracţională unică.pen. a Cod penal. 3. Acesta a recurat ambele hotărâri.provine din infracţiune este tăinuitor (poziţie pe care s-a situat inculpatul-apelant). solicitând schimbarea încadrării juridice în baza art. a Cod penal privind concursul de infracţiuni. 2 COD PENAL În cauză.12.000 lei . inculpatul a fost condamnat la trei pedepse a câte 5 ani închisoare pentru infracţiuni de tâlhărie. iar dispoziţiile art. Prin sentinţa penală nr. cu aplicarea art. fiind aplicabile dispoziţiile art.381 din 19. 33 LIT. 1. asupra cărora a exercitat acte de violenţă. în infracţiunea prevăzută de art. cu aplicarea art. ÎN CAUZĂ FIIND APLICABILE DISPOZIŢIILE ART. sprijin recompensat cu suma de 90. el a înlesnit comiterea infracţiunii prin sprijinul moral dat autorilor (acceptarea urmăririi părţii vătămate şi prezenţa sa la locul săvârşirii infracţiunii). Decizia nr. deşi inculpatul nu a ajutat efectiv la imobilizarea victimei şi sustragerea banilor.1997 a Tribunalului Argeş. În speţă.

conţinutul aceleiaşi infracţiuni. f Cod penal. 41 alin. 41 alin. 33. din cele trei infracţiuni de tâlhărie. 189 alin. tâlhărie şi furt calificat. s-a reţinut că. potrivit art. b Cod penal şi art. În cauză. 2 Cod penal şi au fost înlăturate prevederile art. În motivarea soluţiei. În consecinţă. 37 lit. 1. decizie penală 1998 nr. Analizând materialul probator administrat atâl în faza de urmărire penală cât si în cea de judecată. tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt: 62 . 2 Cod penal. aşa cum s-a stabilit pe baza probelor administrate. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea. este evident că la baza întregii activităţi infracţionale a stat o rezoluţie infracţională unică. cu aplicarea art. în concurs real.V. a infracţiunilor de lipsire de liberate în mod nelegal. În aceste condiţii. 42/r din 29 ianuarie 43. LIPSIRE DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL. cu aplicarea art. mieii sustraşi de inculpat făceau parte dintr-o turmă de oi aparţinând mai multor persoane. 33 lit a Cod penal. prevăzute de art. cu aplicarea ari. inculpatul sustrăgând în aceleaşi împrejurări şi la intervale mici de timp. neavând relevanţă faptul că acesta a lovit mai multe persoane pentru a intra în posesia mieilor din turma de oi care aparţineau mai multor persoane. infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la intervale de timp diferite. Inculpatul P. potrivit căreia inculpatul a acţionat. în concurs real. Pentru infracţiunea continuată de tâlhărie. 211 alin. Curtea de Apel Piteşti. 34 Cod penal şi sporul aplicat. 2 Cod penal. punându-i şi un căluş în gură pentru a nu putea striga după ajutor. a fost schimbată încadrarea juridică în infracţiunea prevăzută de art. acţiuni sau inacţiuni care prezintă. Fapta inculpatului de a lovi un copil de 9 ani şi de a-l lega de mâini şi de picioare. 1. CONCURS DE INFRACŢIUNI TÂLHĂRIE. 12 miei din acea turmă. dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii. 2 Cod penal.alin. fiecare în parte. pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. 211 alin. inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 5 ani închisoare. urmată de sustragerea din locuinţă a mai multor bunuri constituie infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în concurs cu infracţiunea de tâlhărie. 2 lit. 41 alin.

În aceste condiţii inculpatul a sustras din locuinţă aparatură electronică. 1 Cod penal.. Secţia I penală. inculpatul a intrat în casă. 211 alin. După ce l-a imobilizat. inculpatul l-a ameninţat pe copil că-I omoară dacă încearcă să se dezlege ori să strige după ajutor. dar nu a reuşit întrucât celălalt inculpat i-a legat mâinile şi a lovit-o. a Cod penal. timp în care copilul se juca în aceeaşi încăpere. care însă nu a avut efect şi a început să-l lovească ameninţându-l cu pistolul trăgând şi un foc în tavan.01.CONCURS DE INFRACŢIUNI. CONDIŢII Dacă inculpatul a comis infracţiunea de omor. 2 lit f Cod penal. sentinţa nr. aflat singur acasă.03. prevăzută de art. unul din inculpaţi a declanşat un jet de gaze în faţa acestuia. În timp ce stăteau la masă împreună cu bătrânul.1998 44. cele două fapte fiind în concurs real prevăzute de art. s-a aşezat în sufragerie unde a vizionat o casetă video. TÂLHĂRIE. Sub pretext că vrea să dea un telefon. Alarmată a venit şi soţia victimei care a încercat să-şi salveze soţul.1997.P. cu care acesta susţine că este prieten.În ziua de 10. el va răspunde pentru un concurs de infracţiuni: omor deosebit de grav prevăzut de art. Victima a încercat să-l dezarmeze. 77 din 26. trântindu-l la podea cu faţa în jos. În fapt cei doi inculpaţi ce erau găzduiţi de o familie în vârstă din Iugoslavia s-au hotărât să-i jefuiască pe aceşti bătrâni. 176 lit. inculpatul a sunat la uşa părţii vătămate A. inculpatul l-a lovit puternic pe copil cu podul palmei peste ceafă. În drept. La un moment dat. dar pistolul s-a descărcat 63 . A deschis uşa copilul părţii vătămate în vârstă de 9 ani. activitatea infracţională a inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în formă agravată prevăzută de art. OMOR DEOSEBIT DE GRAV. 189 alin. după care la legat de mâini şi de picioare cu nişte bretele aflate pe pat şi i-a introdus o cârpă de bucătărie în gură pentru a nu putea ţipa după ajutor. căruia inculpatul i-a spus că este «un prieten al lui tati». bunuri de îmbrăcăminte şi 50 de mărci germane. 2 Cod penal (victima fiind minor) şi ale infracţiunii de tâlhărie într-o locuinţă. d Cod penal şi infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. Tribunalul Bucureşti. 33 lit. 211 alin. în scopul de a tâlhări victima şi a reuşit să săvârşească şi fapta de tâlhărie.

cu aplicarea art.D.1997 a pătruns în camera nr.. susţinând că greşit s-a reţinut o singură infracţiune continuată.000 lei aparţinând părţii vătămate F.1999 a Tribunalului Bucureşti . S-a reţinut în fapt că inculpatul. Prin sentinţa penală nr.000 lei părţii civile T.1998 la 13. 176 lit. prin ameninţare. reprezintă două infracţiuni de tâlhărie în concurs real şi nu o infracţiune în formă continuată. Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul A.C. inculpatei A. 99 Cod penal. 28 din acelaşi cămin şi.000 lei. 1 Cod penal. 211 alin.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Totodată. 2 lit. iar în ziua de 29. După împuşcarea victimelor. 41 alin. decizie penală noiembrie 1995 nr. şi 30. 211 alin.D. 40 din incinta Căminului Internat al Grupului Şcolar Material Rulant nr. Sustragerea la un interval de 3-4 luni de bani şi bunuri de la două părţi vătămate. aflată în concurs cu infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.1999 şi l-a obligat. în solidar cu părţile responsabile civilmente. folosind violenţa. suma de 30. b şi d Cod penal. a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 11. să plătească 78. 64 . 18 din 13. despăgubiri. a pătruns în camera nr.şi un glonte a lovit mâna stângă a inculpatului. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.01. care au decedat.06. Faptele săvârşite de inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav prevăzut de art. într-o zi din cursul lunii iunie 1997. inculpaţii au furat 500 şilingi austrieci şi mai multe bunuri de uz gospodăresc şi au plecat spre ţară.secţia a ll-a penală.01. Curtea de Apel Bacău. instanţa a menţinut starea de arest a inculpatului. 161/a din 14 45. a sustras de ia partea vătămată.CONCURS DE INFRACŢIUNI. T. precum şi 250. prin ameninţare. întrucât nu au la bază aceeaşi rezoluţiune infracţională şi vizează două persoane vătămate.C.000 lei părţii civile F. în loc de două infracţiuni în concurs real. a sustras un aparat radio marca „Sport" în valoare de 78. f. din buzunar. 2 şi art.D. Acesta a tras câte două gloanţe în fiecare din cei doi soţi. Parchetul a criticat sentinţa numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat.D. comis asupra a două persoane şi pentru a săvârşi o tâlhărie.09. 1 Bucureşti şi.

prin ameninţare. de la doi elevi. limitele de pedeapsă prevăzute de lege. şi anume starea de minorat.D. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. În consecinţă. un aparat de radio şi. 199/1999 46. la un interval de 3-4 luni. Curtea de Apel Bucureşti. deci. Rezultă. Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive. În acest sens. se va desfiinţa sentinţa în limitele arătate şi se va decide potrivit dispozitivului de mai jos. aflate în concurs. a pătruns în incinta unui internat şcolar. referitor la pedepse. 33 lit. în raport de intervalul de timp mare în care au fost comise. şi a sustras. inculpatul. respectiv. de a pătrunde fără drept în locuinţa victimei şi apoi de a o ameninţa şi deposeda pe aceasta de o sumă de bani. a stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului. precum şi cel declarat de inculpatul A. starea de minorat şi comportarea sinceră în cursul procesului penal. prin violenţă. Secţia l-a penală.Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei. urmează a se admite apelul declarat de Parchet sub acest aspect. 1 Cod penal. 72 Cod penal. 192 alin. au la bază rezoluţii distincte şi vizează două părţi vătămate. pe care o consideră prea severă în raport de împrejurările concrete în care a comis faptele. decizia penală nr. a Cod penal referitoare la concursul real de infracţiuni. Apelurile declarate sunt fondate.000 lei.TÂLHĂRIE. valoarea redusă a prejudiciilor cauzate şi comportarea sinceră în cursul procesului penal. după cum s-a arătat cu ocazia expunerii stării de fapt. în loc de prevederile art.CONCURS DE INFRACŢIUNI . 211 alin. VIOLARE DE DOMICILIU. 65 . 2 Cod penal referitoare la infracţiunea continuată. Din examinarea sentinţei pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţa de fond. la individualizarea cărora se vor avea în vedere criteriile prevăzute de art. 41 alin. astfel că. 2 Cod penal şi art. însă a dat o încadrare juridică necorespunzătoare faptelor penale comise de inculpat. suma de 30. întemeindu-se pe probele administrate. că faptele. în două rânduri. Fapta inculpatului. greşit s-au aplicat prevederile art.

Inculpatul CA. Faptele inculpatului de a sustrage un bun şi de a întrebuinţa violenţa pentru a-şi asigura scăparea. CONCURS IDEAL DE INFRACŢIUNI. În acest moment minorul C.1997 inculpatul s-a deplasat în zona pavilionul «H» din Parcul Herăstrău. Aici inculpatul s-a întâlnit cu minorii T. spunând «Staţi! Poliţia!». inculpatul a scos din buzunar o sticlă de bere de 1/2 l. unde sunt amplasate mai multe unităţi comerciale.11. l-a aruncat în iarbă. TÂLHĂRIE..F. Apropiindu-se de grupul celor trei. lovindu-l în cap pe subofiţer. Din mijloacele de probă administrate în cauză tribunalul reţine că în data de 28. inculpatul a intrat în tufişuri şi a revenit în câteva minute cu un radiocaselofon sustras dintr-un autoturism.s. Aceştia se aflau în ţinută civilă pentru a asigura discreţia necesară îndeplinirii misiunii. cu mâna stângă. şi împreună s-au deplasat către zona împădurită din apropierea parcului. nr. scoţând legitimaţia de serviciu pentru a se prezenta. a scos pistolul şi l-a somat pe 66 .. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi ultraj cu violenţă asupra unui agent de poliţie. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tâlhărie şi ultraj cu violenţă aflate în concurs ideal. Penală. După ce a executat somaţia şi s-a legitimat. Toată această activitate a inculpaţilor a fost observată de un grup de subofiţeri din cadrul Secţiei 2 poliţie. subofiţerul de poliţie l-a prins pe inculpat cu mâna dreaptă şi pe minorul CM. un alt subofiţer de poliţie s-a apropiat în fugă. unde erau parcate mai multe autoturisme. În timp cu minorii au rămas să supravegheze zona. violenţă exercitată asupra unui subofiţer de poliţie aflat în misiune ordonată. care primise între timp radioul de la inculpat. care avea ca misiune ordonată constatarea infracţiunilor de înşelăciune şi furturi din autoturisme. ULTRAJ. încercând în acest fel să scape din mâna acestuia.B. Observând agresiunea la care era supus colegul său. Decizie penală 427 din 19 februarie 1992 47. inclusiv restaurante şi cluburi. şi CB. Profitând de faptul că atenţia subofiţerului era îndreptată către minorul CM. asupra căruia s-a aflat ultima dată bunul sustras.Curtea supremă de justiţie . unul dintre subofiţeri i-a somat să se oprească.

rezultă că somaţia lucrătorului de poliţie a fost cât se poate de clară şi explicită şi că acesta a arătat şi legitimaţia. 2 Iit. neavând în momentul luării hotărârii reprezentarea activităţii infracţionale pe care urma să o desfăşoare. 2 şi 3 Cod penal. 267 din 25. sentinţa nr. împreună cu ceilalţi făptuitori minori. la un interval de timp. iar inculpatul a încercat să scape prin agresarea subofiţerului. în concurs ideal. în contexte diferite. prevăzute de art. În drept. Astfel.06 1998 48. Rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză că pentru a-şi asigura scăparea. Că cei trei făptuitori nu au avut nici un dubiu cu privire la calitatea de lucrător de poliţie a părţii vătămate rezultă şi din reacţiile pe care le-au avut aceştia. inculpatul a exercitat acte de violenţă asupra unui subofiţer de poliţie care-şi declinase calitatea. minorul CM.T. prin violenţe. prezentând şi legitimaţia de serviciu. În cele din urmă cei doi subofiţeri au reuşit să-l imobilizeze pe inculpat si să-l ducă la secţia de poliţie. tribunalul reţine că inculpatul se face vinovat de săvârşirea. de bunuri de la doua părţi vătămate (chiar dacă toate bunurile însuşite aparţineau uneia dintre acestea). s-a aşezat pe trotuar şi a început să plângă.incupat. a infracţiunilor de tâlhărie. spunând «Stai că trag.F. Din declaraţia martorului ocular A. în ansamblul său. 33 lit. Tribunalul Bucureşti. 67 . 239 alin. nu mai da! Poliţia!» Cu toate acestea. prin modalităţi şi în locuri diferite. b Cod penal. Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din tâlhărie în furt calificat şi achitarea pentru infracţiunea de ultraj întrucât nu a cunoscut calitatea părţii vătămate. iar nu o infracţiune de tâlhărie în forma continuată deoarece făptuitorul a acţionat pe baza unor rezoluţii distincte. a aruncat radioul în iarbă. Secţia l penală. după ce furase un bun dintr-un autoturism. Cererile inculpatului sunt neîntemeiate. CONCURS REAL Sustragerea.cu aplicarea art. minorul T. e Cod penal şi ultraj cu violenţă prevăzut de art. inculpatul a continuat să-l lovească pe subofiţerul care-l prinsese. constituie două infracţiuni de tâlhărie în concurs real. 211 alin. reînnoite de fiecare data când i s-a ivit prilejul să comită o nouă faptă penală.

. fiind necesar. prin urmare. Recursul declarat de procuror. este fondat. deci. În consecinţă. şi i-a sustras o brăţară de la mână. 211 alin. cu privire la greşita încă. între altele. prin decizia penala nr.81 din 11 februarie 2004. S. pen.pen. inculpatul. să se stabilească faptul că în momentul luării hotărârii făptuitorul a avut reprezentarea activităţii infracţionale pe care urma să o desfăşoare.. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. s-a realizat în contexte diferite. c C. 2 din acelaşi Cod. ulterior.A.pen. una împotriva părţii vătămate S. iar cea de-a doua împotriva părţii vătămate B.B.Prin sentinţa penală nr. după puţin timp. 3389/2004 68 . sunt aplicabile prevederile art. împotriva voinţei acesteia. a respins apelurile procurorului şi inculpatului. a tras de mână şi de tricou pe partea vătămată S. 2 lit. dec.. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. aflându-se întro gară. . 211 alin. 211 alin. i-a luat telefonul mobil. şi.A. în loc de două infracţiuni de tâlhărie prevăzute în art. între altele. recursul a fost admis şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul considerentelor ce preced. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a comis două infracţiuni de tâlhărie în concurs real. care era prins de gât cu un şnur. cu aplicarea art. Pentru existenţa infracţiunii unice continuate este necesar ca toate acţiunile sau inacţiunile care prezintă. 2 din acelaşi Cod. la 25 iulie 2003. la un interval de timp. 2 lit. 202 din 7 aprilie 2004. a imobilizat pe partea vătămată B. c C. În cauză.. reînnoite de fiecare dată când i s-a ivit prilejul sa comită o nouă faptă penală şi. chiar dacă toate bunurile însuşite aparţineau uneia dintre acestea.drare juridică a faptei în prevederii art. deposedarea celor două părţi vătămate.. 1 şi alin. 41 alin. a C.. în ansamblul sau. 2 C. Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul R. 33 lit. 41 alin. 1 şi alin. c cu aplicarea art. 2 lit.pen. prin modalităţi şi în locuri diferite. Instanţa a reţinut că.C.. 41 alin. iar nu cele ale art. ci a acţionat pe baza unor hotărâri distincte. 1 şi alin. conţinutul aceleiaşi infracţiuni să fi fost săvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii.pen. fiecare în parte. ceea ce impune concluzia ca inculpatul nu a avut de la început reprezentarea concretă şi de ansamblu a activităţii infracţionale desfăşurate ulterior. Curtea de Apel Galaţi.B.

) în furt (art 208. prima instanţă a reţinut. 209 lit e şi g C.49. pen. Curtea de Apel Braşov a admis apelul parchetului pentru alte motive altele însă decât cele formulate de acesta. Curtea de Apel Braşov. d şi e C. în esenţă. În sarcina inculpatei s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art 211 alin. pen. 2. b C. schimbând încadrarea juridică atribuită faptelor din tâlhărie (art. într-un local public. întrucât aceasta prin violenţă a deposedat-o pe partea vătămată de lănţişorul pe care îl avea la gât. Instanţa de apel a reţinut în esenţă.. faptă petrecută în timpul nopţii. Pentru a hotărî astfel. 76 lit. fără nici o legătură cu furtul. în baza art. 180/Ap din 19 septembrie 2000 69 . inculpata a fost condamnată la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. 2 lit 1 şi e C. Decizia penală nr. lit e şi d C. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov solicitând majorarea pedepsei. 211 alin. că în speţă nu poate fi vorba de tâlhărie. pen. 2 lit. cu aplicarea art 74 lit. violenţe petrecându-se în condiţii şi cu explicaţii precise.00 în barul „George Moroianu" din oraşul Săcele între inculpată şi partea vătămată a izbucnit o altercaţie. după consumarea violenţelor. pen. i-a smuls lănţişorul de aur de la gât şi a plecat. 187 din 12 iunie 2000 pronunţată de Tribunalul Braşov. Inculpata a lovit-o pe partea vătămată până când aceasta a căzut la pământ şi profitând de poziţia ei. pen.) cu menţinerea circumstanţelor uşurătoare şi aplicarea unei sancţiuni corespunzătoare. CONDIŢIA RELAŢIEI CAUZALE DE LA MIJLOC LA SCOP ÎNTRE VIOLENŢĂ ŞI FURT Prin sentinţa penală nr. ci numai de furt întrucât nu există nici o relaţie cauzală între actele de violenţă şi sustragere. următoarele: La 15 decembrie 1999 în jurul orelor 22.. b şi c şi art. 211 alin.. ideea acestuia venind ulterior.

întrucât smulgerea lănţişorului de la gâtul victimei exprimă o violenţă asupra obiectului şi nu asupra persoanei cum impune.Secţia I penală a condamnat pe inculpaţii M. Obiecţiunile sale că faptele nu constituie tâlhărie (art. sunt lipsite de consistenţă.B. întrucât. În seara respectivă. deoarece au servit la despăgubirea persoanei vătămate.CONFISCARE.50. este nefondat. LUCRU DOBÂNDIT PRIN SĂVÂRŞIREA INFRACŢIUNII. banii obţinuţi de el din vânzarea lucrului nu pot fi confiscaţi în temeiul art.valoare. astfel încât făptuitorul. o sumă de bani reprezentând valoarea lucrului sustras. oricum n-ar putea fi vorba de tâlhărie. pentru 70 . INTENSITATEA VIOLENŢEI Apelul inculpatului B. fiind în stare de ebrietate. infracţiunea de tâlhărie. Curtea de Apel Braşov . 118 lit. prin conţinutul său specific.) cum a reţinut Tribunalul Covasna ca instanţă de fond.C.R.CONDIŢII. Probele administrate în cauză demonstrează în afara oricărei îndoieli că inculpatul a smuls brutal lănţişorul de la gâtul victimei rămânând cu cruciuliţa în mână pe care şi-a însuşit-o. DESPĂGUBIREA PERSOANEI VĂTĂMATE Când inculpatul plăteşte celui păgubit. 211 alin. Prin Sentinţa penală nr. s-a dezechilibrat. în cursul procesului. 536 din 10 iunie 2002. Lipsită de fundamentare este şi obiecţiunea formulată în subsidiar. în grabă nu l-a mai putut ridica. 2 lit d şi e C. d) din Codul penal. VIOLENŢA PRIN INTERMEDIUL OBIECTULUI ŞI PRIN SURPRINDERE. rupând din eroare lănţişorul de la gâtul părţii vătămate. pen. ca de pildă inele.250/Ap din 22 noiembrie 2000 51. inculpatul a avut câteva încercări de a-şi apropia prin violenţă obiecte de. şi C. hotărârea primei instanţe fiind legală şi temeinică. Tribunalul Bucureşti . în realitate. În atari condiţii faptele sunt demonstrate cu claritate fiind evident prezente elemente de conţinut specifice infracţiunii de tâlhărie. Decizia penală nr. smulgerea lănţişorului părţii vătămate fiind prima acţiune pe care a reuşit-o. în sensul că în speţă. Nu a putut lua şi lănţişorul pentru că acesta s-a rupt şi a căzut jos.

respectiv a complicităţii la această infracţiune. au vândut-o cu 600. aflându-se într-un autobuz. mai multe persoane să-i dea bani ori alte bunuri de valoare. luat în considerare din oficiu. se impune înlăturarea ei. 211 alin. Totodată. 3859 alin.secţia penală. 3683 din 11 septembrie 2003 52. decizie penală nr.Secţia a II-a penală. motiv pentru care aceasta nu s-a constituit parte civilă. câte 300. de a constrânge. concomitent. sunt supuse confiscării lucrurile dobândite în mod vădit prin săvârşirea infracţiunii. tot atâtea infracţiuni de tâlhărie în concurs real şi nu o infracţiune unică. recursurile declarate de inculpaţi au fost admise. constituie. s-a dispus confiscarea sumei de 600. 118 lit. Ca atare. Curtea Supremă de Justiţie . 487/A din 13 august 2001. TÂLHĂRIE Fapta inculpatului.000 de lei. a respins recursurile inculpaţilor. datorită pluralităţii subiecţilor pasivi şi a rezultatelor produse.s. Instanţa a reţinut că.săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. Decizie penală nr. În cauză s-a stabilit că inculpaţii au vândut brăţara sustrasă. prin violenţă. Curtea de Apel Bucureşti . la 27 octombrie 2001. Curtea Supremă de Justiţie . măsura confiscării fiind deci contrară dispoziţiilor legale menţionate.000 de lei de la fiecare inculpat. 2 lit. ulterior. suma cu care inculpaţii au vândut lucrul sustras a servit la despăgubirea persoanei vătămate. 1 pct. 784 din 6 mai 1993 71 . 171 din Codul de procedură penală. Potrivit art. dobândită prin comiterea infracţiunii. despăgubind apoi partea vătămată cu suma de trei milioane de lei. dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. inculpaţii au deposedat partea vătămată. În consecinţă. Penală. dispunându-se potrivit considerentelor ce preced. chiar dacă victimele au remis banii şi bunurile în acelaşi moment. a) şi b) din Codul penal. d) din Codul penal.000 de lei.CONCURS DE INFRACŢIUNI. prin Decizia nr. de o brăţară pe care. prin ameninţări cu bătaia. Recursurile declarate de inculpaţi sunt fondate pentru cazul de casare prevăzut în art.

atunci când succesiunea reglementărilor în timp s-a produs până la acest moment. contestatorul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzute de art. În fapt. Instanţa de recurs a statuat. de către cele de control judiciar. CONTESTAŢIE LA EXECUTARE. 348/2002 a Curţii de Apel Bucureşti . 326 din 4 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti .I. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzute de art. astfel încât contestaţia sa apare ca inadmisibilă. solicitând admiterea contestaţiei şi micşorarea pedepsei. 939/2003 a Curţii Supreme de Justiţie. s-a făcut. Condamnatul a solicitat ca pe calea contestaţiei la executare să se facă aplicarea legii penale mai favorabile. 13 din Codul penal se face de către instanţele de fond sau. INVOCAREA LEGII PENALE MAI FAVORABILE. Prin Sentinţa penală nr. În caz contrar. CONDIŢII Pe calea contestaţiei la executare se poate invoca aplicarea legii penale mai favorabile. sub un prim aspect. 13 din Codul penal. a).Secţia I penală. Prima instanţă a stabilit că. 13 din Codul penal. rezultă că prin Sentinţa penală nr.Secţia a II-a penală. 939/2003 a Curţii Supreme de Justiţie. 74 lit. 211 alin. deşi prin 72 . Apelul este nefondat.I.53. Din actele şi lucrările dosarului. 1178 din 16 decembrie 2003. inculpatul D. în recurs. 2 lit. d). 939 din 25 februarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie. că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. e) din Codul penal. aplicarea art. Această sentinţă a fost confirmată prin Decizia penală nr.Secţia a II-a penală a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de condamnatul D. aplicarea art. rămasă definitivă prin Decizia penală nr. Tribunalul Bucureşti . a) din Codul penal cu aplicarea art. prin Decizia penală nr. cu aplicarea art. 2 lit. 211 alin. b) şi c) din Codul penal. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva ambelor hotărâri a fost admis prin Decizia penală nr. după caz. însă numai în situaţia în care o asemenea lege a intervenit după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. în sensul că. 13 cu privire la infracţiunea pentru care petentul a fost condamnat. s-a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 326/2002 a aceleiaşi instanţe.

în mod corect contestaţia la executare a fost respinsă ca inadmisibilă. unul a avut calitatea de autor iar celălalt pe aceea de complice. cum instanţa supremă a făcut referire explicită la prevederile art. această înăsprire a regimului sancţionator. Aşadar. survenită după comiterea faptei. de fiecare dată. 13 din Codul penal se face de către instanţele de fond. Decizia penală nr. Curtea de Apel Bucureşti . chiar dacă. atunci când există o succesiune de reglementări în timp până la acest moment.2 lit. ca efect exclusiv al înlăturării circumstanţelor atenuante reţinute anterior în favoarea inculpatului. 211 ALIN. 193/Ap din 4 octombrie 2000 73 .211 alin. de art.Legea nr. 88 din 10 februarie 2004 54. Întrucât inculpaţii au săvîrşit aceste infracţiuni împreună se impune ca în încadrarea juridică reţinută de prima instanţă să fie adăugată şi agravanta prev.M.CONDIŢII DE REŢINERE A PREVEDERILOR ART.M. aplicarea prevederilor art. nu se aplică inculpatului. pr. de principiu. în cadrul aceloraşi limite ale sancţiunii. Curtea reţine. Or. cât şi de inculpatul BC. pen."a" C. de cele de control judiciar. însă numai în situaţia în care o asemenea lege a intervenit după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. după caz.334 C. decizie penală nr. 169/2002 limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de tâlhărie săvârşită de două sau mai multe persoane au fost majorate. În caz contrar. motiv pentru care încadrările juridice vor fi schimbate în acest sens în temeiul art. Curtea de Apel Braşov. 13 din Codul penal.secţia a II-a penală. Pedeapsa a fost însă majorată la 6 ani închisoare.2 LIT "A" COD PENAL Din starea de fapt pe care instanţa de fond a reţinut-o în mod corect rezultă că infracţiunile de tâlhărie au fost săvârşite atît de inculpatul V. pen. sau. că pe calea contestaţiei la executare se poate invoca aplicarea legii penale mai favorabile.

invitat la o petrecere etc. inculpaţii au solicitat achitarea pentru infracţiunea de violare de domiciliu. Din probele administrate în cauză instanţa reţine următoarea situaţie de fapt: În seara zilei de 30. (unde cele două părţi vătămate locuiau în gazdă). 211 alin. le-a relatat celor doi inculpaţi că în ziua respectivă a avut o discuţie contradictorie cu părţile vătămate M.şi au pătruns în interior.00 s-au deplasat la locuinţa vizată.care nu era încuiată . Agresiunea inculpaţilor a fost întreruptă de venirea la locul faptei a gazdei. 2 lit. întrucât tâlhăria comisă într-o locuinţă nu presupune neapărat şi o pătrundere fără drept în acea locuinţă. 2 lit. şi CD. inculpaţii le-au pulverizat acestora spray lacrimogen. inculpaţii CV. 2 lit. Ajunşi în faţa casei.55. pe cele două părţi vătămate. 211 alin.CONCURS REAL DE INFRACŢIUNI. f ale art. întruna din camere.. a Cod penal. 211 alin. Infracţiunea de violare de domiciliu nu este absorbită în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. în stare de arest preventiv. f Cod penal. infracţiunea de violare de domiciliu trebuie reţinută ca o infracţiune distinctă. Din moment ce săvârşirea acestei infracţiuni în condiţiile alin. le-au aplicat mai multe lovituri. în concurs real cu infracţiunea de tâlhărie. 74 . 211 Cod penal nu presupune în mod obligatoriu şi pătrunderea fără drept în acea locuinţă. 33 lit. neputându-se considera că este absorbită de aceasta. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti au fost trimişi în judecată. P. i-a rugat pe inculpaţi să-l însoţească până la domiciliul martorei CI. numitul P.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 192 alin. a. aparţinând părţilor vătămate. fără să ceară permisiunea cuiva. prevăzută de art. au deschis uşa casei . cerându-le să le dea toţi banii pe care îi au. 2 lit.03. Susţinerea inculpaţilor este nefondată. susţinând că aceasta este absorbită în infracţiunea de tâlhărie. şi D.) şi poate comite infracţiunea de tâlhărie.D. 2 Cod penal. a rămas la poarta. b şi f Cod penal şi art. luând o geacă din piele şi un radio-ceas electronic. Cu ocazia dezbaterilor în fond. împrejurare în care inculpaţii au părăsit în fugă imobilul. Inculpatul se poate afla în locuinţa părţii vătămate şi cu permisiunea acesteia (în vizită. numitul P. cu aplicarea art.1997. Găsind.D. Considerându-se jignit de aceste persoane. Inculpaţii au acceptat şi în jurul orelor 23.D. f Cod penal. iar cei doi inculpaţi au traversat curtea.G.

02. 1 Cod penal. 211 ALIN. s-a modificat şi completat Codul penal. 260/11. stabilindu-se că infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.11. 2 şi 3 Cod penal este de competenţa tribunalului.. competenţa de soluţionare rămânând în seama instanţelor unde cauzele respective se 75 .1996.1996. În conformitate cu prevederile art. care a intrat în vigoare la 14.V.11. în timpul nopţii. TÂLHĂRIE (ART. În această lege nu se face nici o precizare prin dispoziţiuni tranzitorii -.N. sentinţa nr. Prin Legea nr.A. 211 alin. sens în care dosarul a fost trimis Curţii de Apel Braşov. COMPETENŢA MATERIALĂ.1997 a declinat . 41 alin.1996. Judecătoria Braşov a declinat competenţa în favorea Tribunalului Braşov. şi L. SITUAŢIE TRANZITORIE Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov la 5.la rându-i . de data la care au fost comise şi momentul în care a fost sesizată instanţa.. 211 alin. 2 ŞI 3 COD PENAL).11. 141 din 5.11. ivindu-se astfel un conflict negativ de competenţă care a impus un regulator. 2 Cod procedură penală. 2 din Cod procedură penală. nu atrage incompetenţa instanţei de judecată. inculpaţii P. Printre modificările operate sunt şi cele referitoare la competenţa materială a instanţelor. C. au fost trimişi în judecată. schimbarea calificării faptei printr-o lege nouă intervenită în cursul judecării cauzei. În aceste condiţii.Curtea de Apel Bucureşti . se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani. 19/S din 6. Secţia I-a penală. este neîndoielnic că sunt aplicabile prevederile art. 140/5. pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.V.1997 56. Acesta prin Sentinţa penală nr. Prin Legea nr. în faţa Judecătoriei Braşov. Curtea de Apel Braşov analizând actele dosarului stabileşte că.competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov. de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică. afară de cazul când prin acea lege se dispune altfel.11. Între altele s-a stabilit că tâlhăria comisă de două sau mai multe persoane împreună.1996 s-a modificat şi completat Codul de procedură penală. competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Braşov. într-un loc public sau într-un mijloc de transport etc. privind competenţa de continuare a judecăţii a cauzelor aflate în curs la judecătorie. în raport de faptele comise de inculpaţi. 41 alin.

a fost dedusă prevenţia. constituie două infracţiuni de tâlhărie aflate în concurs real şi nu o infracţiune unică. 221 C. 41 alin. dec. 2 Cod procedură penală. fapta unei persoane care.secţia a ll-a penală a fost condamnat inculpatul V. b şi e C. 28^1 pct. pen.aflau pe rol în momentul modificării legii. în temeiul art. Prin sentinţa penală nr. s. prevăzută în art.a şi b C.02. În consecinţă. 26/a din 5 martie 1997 57. a cheltuit împreună cu acesta. acest din urmă text având dispoziţii specifice situaţiei din speţă. cunoscând provenienţa banilor.pen.. Se mai impune precizat că. decizie penală nr. S-a menţinut starea de arest. Curtea de Apel Braşov. 41 alin.pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 112/1997 58.211 alin. de bani şi bunuri. Apel Bucureşti. -faptă la a cărei săvârşire nu a participat. I pen. 4 Cod procedură penală urmează a se admite sesizarea formulată de Tribunalul Braşov şi a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în seama Judecătoriei Braşov. în mod greşit Judecătoria Braşov. pe o durată 76 .b C. când corect trebuia să îşi întemeieze hotărârea pe prevederile art. CONCURS DE INFRACŢIUNI.2 C. de către un prieten al său.. nr.pen. după comiterea unei infracţiuni de tâlhărie.37 lit.62/02.de art. la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. dar despre care a luat cunoştinţă -. pentru băutură şi jocuri mecanice...2000 a Tribunalului Bucureşti . şi art.CUNOAŞTEREA PROVENIENŢEI BANILOR SUSTRAŞI PRIN COMITEREA UNEI TÂLHĂRII Constituie infracţiunea de tăinuire.64 lit. Fapta inculpatului de a deposeda prin ameninţarea cu cuţitul. atunci când a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Braşov.pen. 1 Cod procedură penală.2 lit.N. două persoane. C. cu aplicarea art.F. s-a referit numai la prevederile art. o parte din suma sustrasă.41 alin.

F. şi R. În fapt.. aflate în concurs real. iar la insistenţele acesteia de a-i plăti contravaloarea lor. În consecinţă.C.000 lei.41 alin.C. din probele administrate rezultă că deposedarea părţii vătămate R. pen. Tribunalul nu a dat faptelor o încadrare juridică corespunzătoare.b C. S-au constatat acoperite parţial prejudiciile cauzate părţilor vătămate P. Analizând apelul declarat de inculpat. Deposedând doua părţi vătămate de bunuri şi bani. lovirea sau alte violenţe. iar în baza art. de suma de 200. ce vizează schimbarea 77 .de art. Apelul declarat de parchet este fondat.213 Cpen. infracţiunea de tâlhărie nu este susceptibilă să atragă incidenţa dispoziţiilor art.C. întrucât părţile vătămate i-au dat de bunăvoie banii şi bunurile. a părăsit localul.F.81 Cpen.ameninţarea. în condiţiile art. care de frică. inculpatul a desfăcut lama briceagului pe care îl avea asupra sa şi a ameninţat-o pe partea vătămată. inculpatul a solicitat părţii vătămate P. şi aplicarea unei pedepse în raport cu noua încadrare juridică. Incluzând în conţinutul său atât o infracţiune contra patrimoniului -furtul -cât şi o infracţiune contra persoanei .. inculpatul a săvârşit două infracţiuni de tâlhărie. Astfel.. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul. Inculpatul solicită schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. În aceeaşi zi. trei pachete cu ţigări LM şi două pachete KENT. iar în ceea ce o priveşte pe partea vătămată P.000 Iei.T.T. în concurs real. de suma de 200. ameninţându-le cu un briceag. aceasta a fost ameninţată de inculpat cu briciul în momentul când i s-a cerut achitarea contravalorii ţigărilor.000 lei a avut loc în urma ameninţării cu briceagul de către inculpat. aflânduse pe terasa PENTAGON inculpatul prin ameninţare cu un briceag a deposedat-o pe partea vătămată R. s-a reţinut că la data de 18 septembrie 1998. datorită pluralităţii subiecţilor pasivi. Curtea constată că acesta nu este fondat. s-a confiscat de la inculpat suma de 94.F.T. solicitând schimbarea încadrării juridice şi reţinerea a două infracţiuni de tâlhărie.2 Cpen. se va admite apelul Parchetului. Deşi a reţinut corect situaţia de fapt.de 4 ani.118 lit. Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti critică hotărârea sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptelor.

34 lit.000 lei. din moment ce amândoi au descărcat şi au încărcat într-un sac aceste lucruri.de art. ca nefondat. Decizia penală nr. În speţă această relaţie este cert demonstrată. atâta vreme cât agresiunea a avut drept scop.b şi alin.b Cpen. care s-a şi finalizat. 80/1994 78 .b C. Apel Bucureşti . din moment ce acesta era prezent şi a fost conştient că fără agresarea paznicului nu-şi putea asigura scăparea şi păstrarea bunurilor sustrase. Curtea de Apel Constanţa. să se asigure scăparea pentru ambii inculpaţi şi pentru păstrarea lucrurilor furate. 53IR din 21 februarie 1996 60.278/2000 59. actele de violenţă şi ameninţare au fost practicate de inculpat pentru a-i lua victimei suma de 5. Este. Curtea de Apel Bucureşti. Decizie penală nr. cu aplicarea art. deci fapta. apelul declarat de inculpat şi se va computa durata reţinerii şi arestării preventive.CONSUMAREA FAPTEI Faptul că numai unul dintre coinculpaţi a exercitat violenţe asupra paznicului care i-a surprins nu înseamnă că numai acesta se face vinovat de infracţiunea de tâlhărie.încadrării juridice a faptei. decizia nr. urmând să execute pedeapsa cea mai grea. componentă a infracţiunii de tâlhărie. de asemenea. toate fiind asupra celuilalt coinculpat. era consumată. va fi condamnat inculpatul pentru două infracţiuni de tâlhărie. Folosirea violenţei faţă de paznic în scopurile arătate constituie o circumstanţă reală care se răsfrânge şi asupra celuilalt făptuitor. ceea ce evidenţiază o relaţie precisă ce trebuie să rezulte clar din materialul dosarului. pen. Secţia a ll-a penală. C. potrivit art.. prev. se impune ca violenţele să se fi întrebuinţat în scopul realizării furtului.. lipsit de relevanţă faptul că coinculpatul care a exercitat violenţa nu avea asupra sa nici unul din lucrurile furate.37 lit. CONDIŢIA VIOLENŢELOR ŞI A SCOPULUI ACESTORA Pentru existenţa infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin. ceasul de la mână şi un inel de pe deget.2 lit. Se va respinge. 211 Cod penal.3 Cpen.

iar celălalt săvârşind atât acte de violenţă. cât şi acte de însuşire a bunurilor . din infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. faţă de schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpaţi. a Cod penal.N. În consecinţă. 286 din 01.03.. s-au urcat în tren.G. fiind indiferent dacă doi au săvârşit numai acte de violenţă. infracţiunea de tâlhărie. 2 Cod penal. iar inculpaţii au început să o lovească pe partea vătămată. 2 cu aplicarea art. din infracţiunea de tâlhărie.doi comiţând numai violenţe.1995 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti în baza art. toţi trei inculpaţi sunt coautori la infracţiunea de tâlhărie. în infracţiunea de lovire prevăzută de art. iar altul numai acte de deposedare a victimei. inculpaţii P. 75 lit. prima instanţă a reţinut că.CONTRIBUŢIE DIFERITĂ LA SĂVÂRŞIREA FAPTEI. Se susţine că inculpaţii au acţionat pe baza unui plan conceput în comun. după care inculpatul P. în noaptea de 11/12 februarie 1994. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Prin sentinţa penală nr. prevăzută de art. 2 Cod penal.din moment ce ei au desfăşurat în mod concordant activităţile materiale prin care s-a realizat infracţiunea.C.G. Pentru a pronunţa această hotărâre.C. În baza art. D.C. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul P. COAUTORAT. infracţiunea de lovire.G. au cooperat în mod nemijlocit. În aceste condiţii. Datorită faptului că inculpaţii au început să fumeze. a deposedat-o pe victimă de bagajele sale. text în baza căruia s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare. în infracţiunea prevăzută de art. a Cod penal. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpaţii D. în acelaşi compartiment cu partea vătămată LA. cu aplicarea art. cei trei inculpaţi sunt 79 . şi B. 211 alin. 75 lit. Este lipsită de relevanţă împrejurarea că cei trei inculpaţi au participat în mod diferit la realizarea laturii obiective a tâlhăriei . prima instanţă a reţinut în sarcina inculpaţilor D. cauzându-i vătămări ce au necesitat 15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.61.211 alin. şi B.334 Cod de procedură penală. In asemenea condiţii. la realizarea elementului material al infracţiunii de tâlhărie..G.N. partea vătămată le-a atras atenţia politicos că erau într-un compartiment de nefumători.. şi B. 2 Cod penal. 334 Cod procedură penală. 211 alin.. în baza unui plan conceput în comun.N. chiar dacă în mod diferit. iar pentru inculpatul P. text în baza căruia inculpaţii au fost condamnaţi la câte 1 an şi 2 luni închisoare.

că. că este un vagon de nefumători. deşi îşi menţinea cu greu echilibrul. 1035/11. 75 lit.G. decizia nr. a precizat. Inculpatul P. fiind o infracţiune complexă. a deposedat-o de cele dona genţi de voiaj. în noaptea de 11/12 februarie 1994. a reuşit să ajungă pe intervalul dintre scaune. cei trei inculpaţi s-au urcat la staţia CFR „Periş" în trenul nr. fiind atenţionaţi de către aceasta. Apelul este întemeiat. Inculpaţii s-au aşezat în jurul victimei şi şi-au aprins ţigările. În atare situaţie. 2 cu aplicarea art. unde a fost reţinut de conducătorul de tren S. iar celălalt a săvârşit atât acte de violenţă. analizând actele şi lucrările dosarului reţine. toţi fiind de acord. sunt coautori toţi inculpaţii care au participat la realizarea laturii obiective. că au urcat într-un vagon unde era un singur bărbat.CRITERII DE DIFERENŢIERE FATĂ DE INFRACŢIUNEA CONSUMATĂ Tâlhăria se consideră ca fiind consumată după cum infracţiunea principala — furtul — a rămas în faza tentativei.10. fapta inculpatului de a încerca să 80 . singură. tribunalul urmând să admită apelul parchetului şi să dispună condamnarea celor trei inculpaţi în baza art. încercând să fugă spre capătul culoarului. inculpaţii au început să o lovească cu pumnii şi picioarele pe partea vătămată care. împrejurare în care inculpatul P. 211 alin. Fată de aceste considerente.C. în mod politicos.coautori la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. ori s-a consumat. şi că el a sugerat celorlalţi „să-l facem". a Cod penal.G. în sensul că doi dintre inculpaţi au comis numai acte de violenţă. chiar dacă participarea lor a fost diferită. în baza unui plan conceput în comun. Probele administrate în cauză au demonstrat că cei trei inculpaţi au desfăşurat în mod concordant activităţile materiale. Curtea de Apel Bucureşti. Infracţiunea de tâlhărie. schimbarea încadrării juridice a faptei de către prima instanţă este nelegală şi netemeinică.1995 62. Tribunalul. hotărându-se să profite de aceasta.. în fapt. spre a-i sustrage bunurile. Profitând de superioritatea lor numerică. 5008 şi au ocupat un compartiment unde au observat-o pe partea vătămată LA. Secţia a ll-a penală. condiţii în care toţi sunt coautori. cât şi acte de însuşire a bunului. în declaraţia dată la urmărirea penală.

a inculpatului Gh. e Cod penal.deposedeze partea vătămată de o sumă de bani. 2 lit. e Cod penal. Sesizând că cineva încearcă să-i sustragă banii. prevăzută de art. Momentul iniţial al tentativei este marcat de începutul unui act de executare. V. anunţând ulterior organele de poliţie. de o sumă de bani pe care o avea în buzunarul pantalonilor în momentul în care urcau în tramvaiul oprit în staţia din zona Podului Basarab. s-a reţinut că în data de 2 mai 1997 incupatul a încercat să o deposedeze pe partea vătămată CI.1997 concluzionează că CI. lovind-o apoi în zona capului pentru a-şi asigura scăparea. Martorul l-a urmărit pe inculpate şi a reuşit să-I imobilizeze. se arată în art. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art.V. lovind-o apoi în zona capului pentru a-şi asigura scăparea. în urma căreia a căzut la pământ şi şi-a pierdut cunoştinţa. în stare de arest.. a declarat că la dala de 2. 20 alin. de o sumă de bani. aflându-se la volanul maşinii sale a observat când inculpatul a încercat să o deposedeze de bani pe partea vătămată şi apoi a lovit-o după care a fugit. V. 211 alin.07. 2 lit. constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea. 211 alin. Martorul ocular P. prezintă leziuni traumatice pentru a căror vindecare are nevoie de 12-14 zile îngrijiri medicale. raportat la art. raportat la art. e Cod penal) fapta inculpatului Gh. Împrejurarea că inculpatul nu a reuşit să sustragă suma de bani face ca fapta să întrunească în drept elementele constitutive ale 81 . Această faptă este un act de executare care vădeşte scopul în vederea căruia fusese făcut şi lasă să se vadă legătura cu furtul pe care inculpatul se hotărâse să-l comită. În fapt. partea vătămată a început să strige „hoţii" însă în momentul imediat următor a primit o lovitură puternică în zona capului. Constituie un asemenea act de executare a infracţiunii de tâlhărie (art. constituie tentativă la infracţiunea de tâlhărie.05. 20. care a încercat să deposedeze pe partea vătămată C. executare care a fost întreruptă sau nu şi-a produs efectul. 2 lit. 1 Cod penal. A1/8601/9. 211 alin. de a trăda sau de a da în vileag rezoluţia infracţională în vederea căreia au fost comise.1997.I. Tentativa. Raportul de expertiză mcdico-legală nr. audiat fiind. Acte de executare sunt acele acte care au aptitudinea sau capacitatea. 20 Cod penal. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sa dispus trimiterea în judecată. prin ele însele sau raportate la împrejurările în care au fost efectuate.

la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie. c) şi alin. Fiind surprins de partea vătămată A. Secţia a II-a penală. In acest moment. simpla scoatere a briceagului.1998 63. în sensul că fapta trebuia încadrată în infracţiunea de furt şi nu în cea de tâlhărie.G. prima instanţă a reţinut că. în condiţiile în care fusese urmărit şi prins 82 . Apelul este nefondat. susţinând că nu a întrebuinţat violenţe pentru a-şi asigura scăparea. „Z" SRL şi a sustras băuturi alcoolice şi ţigări. În aceste împrejurări. că nu a încercat să o lovească pe partea vătămată. motiv pentru care aceasta i-a dat drumul şi inculpatul a fugit.C. Împotriva hotărârii de mai sus a declarat apel inculpatul solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat. pen. reuşind astfel să scape.05. 134/19 martie 2003. Cu privire la critica adusă încadrării juridice. aceasta speriindu-se şi dându-i drumul. 168 din 20.E.tentativei la infracţiunea de tâlhărie şi nu ale formei consumate a acestei infracţiuni. în jurul orelor 5. este de observat că prima instanţă a reţinut corect starea de fapt. Tribunalul Braşov l-a condamnat pe inculpatul M. TÂLHĂRIE. (2) lit. Însuşi inculpatul recunoaşte că a scos din buzunar briceagul.G. în dimineaţa zilei de 9 iunie 2002.30. 211 alin. prevăzută de art. inculpatul a spart geamul magazinului aparţinând S. probele administrate conducând la concluzia că inculpatul a încercat să o lovească pe partea vătămată cu un briceag.D şi martorul V. Pentru a pronunţa această hotărâre. dar nu a ameninţat-o cu el pe partea vătămată. sentinţa nr. (2)1 lit. chiar dacă s-ar admite apărarea inculpatului. Tribunalul Bucureşti. FURT Prin sentinţa penală nr. inculpatul a scos din buzunar un briceag cu care a încercat să o lovească în abdomen pe partea vătămată. CRITERII DE DIFERENŢIERE. b) C. inculpatul a fugit dar a fost apoi prins de partea vătămată care a făcut apel la sprijinul a doi gardieni publici.

pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei. (1) C. suspendarea condiţionată a acesteia şi stabilind un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni. pe durata căruia. Aceeaşi percepţie au avut-o şi martorii care erau de faţă. 74 şi 76 lit. 83 şi 864 C. iar după această vârstă 1-a obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute în art. pen. Decizia penală nr. (2) lit.pentru spargerea magazinului. 211 alin. lipsind elementul de violenţă în deposedarea părţii vătămate. încercând să o vândă în zona Gării CFR Braşov pentru suma de un milion lei. prevăzută de art. cu aplicarea art. prima instanţă a reţinut că. constituie ameninţare şi deci elementul material adiacent infracţiunii de tâlhărie. pen. prevăzută de art. 130/Ap din 21 mai 2003 64.A. l-a încredinţat în supravegherea Serviciului de Supraveghere şi Reintegrare Socială. curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente: În condiţiile în care inculpatul şi partea vătămată nu se cunoşteau şi dată fiind vârsta de numai 13 ani a părţii vătămare. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de abuz de încredere. în baza art.. în ziua de 3 iulie 2002. este evident că partea vătămată i-a dat bicicleta de frică. Tribunalul Braşov ia condamnat pe inculpatul L. Curtea de Apel Braşov. 81 şi 110 C. 863 alin. Verificând hotărârea atacată. pen. prin aceasta inculpatul asigurându-şi scăparea. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie. d) C.. până la împlinirea vârstei de 18 ani. 213 C. pe strada Toamnei din Braşov. Pentru a pronunţa această hotărâre. că nu a ameninţat-o cu bătaia. i-a luat prin ameninţare cu bătaia bicicleta părţii vătămate D. în vârstă de 13 ani. Relevantă sub acest aspect este declaraţia unui martor care 83 . 310/31 iulie 2003. pen.. inculpatul minor. pen.A. CRITERII DE DIFERENŢIERE A INFRACŢIUNII DE TÂLHĂRIE FATĂ DE INFRACŢIUNEA DE ABUZ DE ÎNCREDERE Prin sentinţa penală nr. atrăgându-i atenţia asupra dispoziţiilor art. astfel cum constant a declarat. în vârstă de 16 ani. chiar dacă s-ar reţine apărarea inculpatului. dispunând. c).

a). 2 lit. şi lovirea ei în cap. cei 11 inculpaţi au atacat pe B. este fondat. şi l-au lovit cu o furcă în cap. 154 din 27 decembrie 2000 a Tribunalului Giurgiu. pentru a o jefui.arată că inculpatul a pus mâna pe ghidonul bicicletei şi a dat-o jos de pe aceasta pe partea vătămată. Instanţa a reţinut că. Recursul părţii civile. Faţă de cele arătate. inculpatul intrând în posesia bunului prin violenţă. SUFERINŢE FIZICE ŞI PSIHICE Atacarea unei persoane. Curtea de Apel Braşov. Curtea de Apel Bucureşti. recursul părţii civile a fost admis şi s-a dispus obligarea solidară a inculpaţilor la plata sumei de 19 milioane lei cu titlu de daune morale. a respins apelurile declarate de inculpaţi şi de partea civilă. proprietarul unei tarlale cu pepeni. 326/R din 12 noiembrie 2003 65. decizie penală 389 din 24 ianuarie 2001 nr. care a început să plângă. Prin Sentinţa penală nr. b) şi d) din Codul penal. 84 . după care i-au sustras de pe câmp pepeni pe care i-au încărcat în două căruţe. cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de abuz de încredere este nefondată. inculpatul D. prin Decizia nr. prevăzută în art. îndreptăţesc partea vătămată să primească despăgubiri cu titlu de daune morale de la făptuitor. cu consecinţa unor grave traumatisme craniene. cu motivarea că instanţele trebuiau să oblige pe inculpaţi la plata unor daune morale.D. Decizia penală nr.secţia penală. în urma căreia victima a suferit un grav traumatism cranian cu tulburări de memorie şi hipoacuzie. Curtea Supremă de Justiţie .. 121 din 27 februarie 2001.A. TÂLHĂRIE. în timp de noapte. în noaptea de 27 iulie 2000. În adevăr. 211 alin. şi alţii au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. faţă de suferinţele fizice şi psihice la care a fost supusă datorită faptei săvârşite de inculpaţi. DAUNE MORALE. inculpaţii trebuiau obligaţi la plata daunelor morale. În consecinţă.

211 alin. prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile ari. 2 din rechizitoriu. cu aplicarea ari.1997 pronunţată de Judecătoria sectorului 4 s-a hotărât.A. 41 alin. 1 Cod penal. S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor. pentru remiterea unui bun. 2 Cod penal. 1 Cod penal.1997 la zi. este necesar să se producă celui constrâns o stare de temere care să aibă o anumită durată de timp. cu aplicarea art. şi S. 898 din 31. inculpaţii vor executa pedeapsa cea mai grea. DELIMITARE . au ameninţat şi constrâns prin violenţă victimele. 2 Cod penal. 194 alin. 200. din infracţiunea prevăzută de art. 74. 1 Cod penal. prevăzută si pedepsită de dispoziţiile art.000 lei şi 1. în infracţiunea de şantaj.500.400 dolari S . în baza art. P. a şi art. atâta timp cât inculpaţii. la câte 1 an şi 6 luni închisoare. si s-a dedus prevenţia de la 24. 41-42 Cod penal. prima instanţă a reţinut că 85 . ceea ce în cazul în speţă nu-şi găseşte aplicabilitatea.64 Cod penal. 41 alin. a Cod penal.TÂLHĂRIE.10. În baza ari.d Cod penal. 194 alin. obţinând astfel pe loc sume de bani şi bijuterii. 14.I. 33 lit...P. 41 alin. 2 Cod penal. după cum urmează: Pentru inculpatul V.M. cu aplicarea art. Pentru a fi încălcată libertatea morală. 71-64 Cod penal. de 1 an şi 6 luni închisoare. 1 din rechizitoriu şi similar pentru fapta de la pct. sporită cu 6 luni. prevăzută de art. 41 alin. cu aplicarea ari. 194 alin.M. 194 alin. 211 alin.în infracţiunea de şantaj. urmând să execute 2 ani închisoare cu aplicarea art. În baza art. Prin sentinţa penală nr. schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu.02. capul de acuzare nr. 1 Cod penal.. 1 Cod penal.M.U. Este nelegală soluţia de schimbare a încadrării juridice din tâlhărie în şantaj. Pentru a se pronunţa astfel. 14 şi 346 Cod procedură penală au fost obligaţi inculpaţii la despăgubiri civile către părţile vătămate constituite părţi civile: P. în baza art. cu aplicarea art. În baza ari. instanţa a condamnat pe inculpaţi la cate 1 an închisoare.000 lei. l. făcând aplicarea ari. deoarece în principal se încalcă avutul persoanei şi nu libertatea ei morală. 34 lit. ŞANTAJ. cu aplicarea ari. În aceste condiţii fapta constituie tâlhărie şi nu şantaj.din infracţiunea de tâlhărie. 1 Cod penal.66. 334 Cod procedură penală. 350 Cod procedura penală. 2 Cod penal. În baza ari. pentru fapta de la pct. Pentru inculpatul S. instanţa a condamnat pe inculpaţii V.I. 13 şi 74 lit.

din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de şantaj.A. Împotriva sentinţei au declarai apel Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 şi inculpaţii V.P. refuză să restituie împrumutul. Apelurile declarate de inculpaţi vizează...000 lei şi 1.000 lei.M. solicitânduse redozarea acesteia. l-ar fi jignit. art. se critică hotărârea instanţei pentru greşita schimbare de încadrare a faptelor din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de şanlaj. sub pretextul că partea vătămată P. În apelul declarat de parchet. 1 Cod penal.M. care şi-au oferit serviciile pentru recuperarea banilor. prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice. cu suma de 1. Tribunalul apreciază ca fiind întemeiat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 şi neîntemeiate apelurile declarate de inculpaţi.I. 211 alin. prin violenţa au deposedat partea vătămată P.inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor prevăzute de art. 41 alin.P. bijuterii). folosindu-se de faima pe care şi-o crease în cartier. 194 alin. Inculpatul S. 1 Cod penal.I. În atare situaţie. constatând ca inculpaţii nu au acţionat în nici un fel asupra obiectului material al infracţiunii (bani. 2 Cod penal.000.M. din infracţiunea de tâlhărie în aceea de şantaj. cu aplicarea art. partea vătămata P. astfel încât să se permită punerea lor în libertate.500.000 lei sub forma taxei de proiecţie.400 dolari USD în următoarele împrejurări: În februarie 1995 partea vătămata P. a apelat la inculpaţii V. 1 Cod penal şi art. inculpaţii.000 lei. l-au determinat pe P. să dea suma de 300. a determinat-o pe partea vătămata A. Pentru că V. este 86 .N. ambele. şi S.M. În actul de sesizare a instanţei se arată că inculpaţii. de suma de 14.M. şi S. În acelaşi mod. Critica formulată în apelul parchetului cu privire la greşita schimbare a încadrării juridice pentru primele două fapte descrise în rechizitoriu. faptă săvârşita in decembrie 1995. a refuzat cooperarea cu inculpaţii. tot prin ameninţări.I. l-a determinai pe acesta să-i dea suma de 200.M.N. P. acelaşi motiv de netemeinicie cu privire la individualizarea pedepsei. În baza probelor administrate.M. ci acesta a trecut din posesia părţii vătămate în posesia inculpaţilor prin acţiuni de renunţare sau de dare efectuată de părţile vătămate. Luând cunoştinţă de la fratele său de modalitatea pe care incujpaţii înţelegeau să o folosească pentru recuperarea prejudiciului. folosind ameninţarea şi constrângerea fizică. inculpatul V.500 USD şi 2. să dea în mod repetat diferite sume de bani în lei şi valuta şi mai multe bijuterii. 211 alin. l-a împrumutat pe V .

în baza art.000 lei. serveşte ca un criteriu pentru a deosebi şantajul de tâlhărie. În declaraţia sa. În această situaţie. dacă din cauza violenţei sau ameninţărilor exercitate de făptuitor.000. nu este corectă. 2 lit. a Cod procedură penală. partea vătămata le-a dat inculpaţilor bijuterii în cantitate de 200 gr. cereri care se referă la remiterea unui bun. Atunci partea vătămată le-a cerut inculpaţilor voie sa vorbească cu sora sa şi împreună au hotărât să dea inculpaţilor nişte bijuterii din aur. Pentru a delimita tâlhăria de şantaj. iar în ipoteza tâlhăriei acestea sunt luate de către inculpat. ci de un pericol care urmează să se producă în viilor.00 noaptea şi i-au spus că are 5 minute la dispoziţie să plătească o amendă de 5. fapta constituie tâlhărie şi nu şantaj. nu mai poate fi vorba de realizarea elementului material al infracţiunii de şantaj. în sensul că acţiunea sa de împotrivire este paralizată. inculpaţii au solicitat remiterea unor sume de bani şi a unor bunuri. ci al infracţiunii de tâlhărie. iar părţile vătămate au satisfăcut de îndată aceste cereri.fondată. partea vătămată P. i-a fluturat părţii vătămate un cuţit în faţă. 379 pct. Ori de câte ori. care se deosebesc esenţial prin aceea că în cazul şantajului sunt încălcate în primul rând relaţiile sociale referitoare la libertatea persoanei. integritatea corporală. între momentul ameninţării şi momentul când ameninţarea urmează să se traducă în fapt. Revenind la speţă. este atinsă libertatea fizică a persoanei.M. arată că inculpaţii au venit la domiciliul său în jurul orei 1. deoarece în principal se încalcă avutul persoanei şi nu libertatea ei morală. Întrucât cel constrâns a satisfăcut de îndată cererile inculpaţilor. tribunalul. în cazul infracţiunii de şantaj nu este vorba de un pericol iminent pentru drepturile persoanei. urmează să admită apelul parchetului şi în 87 . În tot acest timp inculpatul V. iar în cazul tâlhăriei sunt încălcate în primul rând relaţiile referitoare la patrimoniu.M. Tocmai această distanţă în timp. aur. sănătatea şi libertatea fizică a persoanei. trebuie să se aibă în vedere obiectele juridice speciale ale celor două infracţiuni. iar inculpaţii au fost de acord să ia aurul drept garanţie pentru două zile când partea vătămata urma să le dea cele 5. tribunalul constată că în primele două situaţii de fapt descrise în rechizitoriu.000 lei. În timp ce în cazul tâlhăriei trebuie creat un pericol iminent pentru viaţa. Motivarea primei instanţe în sensul că diferenţa dintre cele două infracţiuni constă în împrejurarea că în cazul şantajului banii sau bunurile sunt date de partea vătămată. Pentru aceste considerente.000.

211 al. prin ameninţare a determinat victima să-i dea lănţişorul din aur şi banii. Recursul în anulare declarat în cauză este fondat.DEOSEBIRI . Aşa fiind. decizia nr. un lănţişor din aur şi o sumă de bani de la partea vătămată. reţinând încadrarea juridică dată prin rechizitoriu.. pen. 1 lit. c. Inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută in art. constituie latura obiectivă a infracţiunii de tâlhărie. 208 al. dispunând condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. a ameninţat-o că o va lovi cu cuţitul dacă nu-i va da lănţişorul. pen..fond să înlăture schimbarea încadrării juridice pronunţate de prima instanţă. 1 C. astfel încât apelurile declarate de aceştia sub aspectul individualizării pedepsei urmează a fi respinse conform ari. S-a reţinut. d. cu aplicarea art. tribunalul apreciază că nu se impune reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor. e şi g. în furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări. prin ameninţare.1998. pen. a. infracţiunea de tâlhărie constă. s.TÂLHĂRIE. 41 al. constituie infracţiunea de tâlhărie. Faţă de pericolul social deosebit de ridicat al faptelor. C. 67. 1 C. pentru a obţine lănţişorul de aur pe care victima îl purta la gât şi banii. între altele. săi dea un bun mobil. prin intimidare. Apelul şi recursul declarate de inculpat au fost respinse. Secţia a II-a penală. Tribunalul Bucureşti.. 379 pct. Această atitudine a inculpatului care. 408/A din 31. CSJ. pe care apoi şi-l însuşeşte. 1 lit. 211 al. 1 raportat la art. se impune ca această faptă să fie încadrată în prevederile art. pen. Potrivit art. că inculpatul a sustras. 2. între altele. 209 al. FURT Fapta inculpatului de a determina victima. b Cod procedură penală.03. 1018/1999 88 . Inculpatul.

Recursul inculpatului.68. Inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea unui număr de 27 de tâlhării prevăzute în art. bunul său. ele se deosebesc prin aceea că. Apelul declarat de inculpat a fost respins. prin ameninţări şi prin exercitarea violenţei. prin care se solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracţiunea de şantaj prevăzută în art. infractorul întrebuinţează violenţa sau ameninţarea în scopul obţinerii ulterioare a unei sume de bani ori altor valori. de regulă. ca în speţă. relaţiile sociale referitoare la libertatea persoanei. pen. Cele două infracţiuni se deosebesc între ele prin aceea că obiectul juridic principal al tâlhăriei îl constituie patrimoniul persoanei. Deşi între infracţiunea de şantaj şi infracţiunea de tâlhărie există asemănări. în timp ce infracţiunea de tâlhărie este caracterizată.TÂLHĂRIE. sume de bani cuprinse între 500 şi 70. Instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit infracţiunile de tâlhărie sustrăgând. după care părţile vătămate fie că dădeau banii de teamă. de la mai mulţi elevi ai unei şcoli. De asemenea. le imobiliza şi le lovea. în principal. în principal. DEOSEBIRI . În cazul şantajului. fie că erau deposedaţi prin luarea cu forţa a banilor. în timp ce obiectul juridic principal al şantajului este libertatea morală a acesteia. în cazul şantajului sunt încălcate. relaţiile sociale referitoare la patrimoniul acesteia. pe când în cazul tâlhăriei sunt încălcate.000 de lei. simultană cu luarea bunului. pen. e C. 194 C. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul acosta victimele cerându-le bani şi că. 211 al. 2 lit. Şantajul este o infracţiune îndreptată în principal împotriva libertăţii morale a persoanei. ambele având ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la libertatea persoanei şi cele referitoare la patrimoniul acesteia. ŞANTAJ. la refuzul acestora. 89 . este nefondat. în cazul tâlhăriei exercitarea violenţei sau ameninţării este. prin simultaneitatea violenţei sau ameninţării cu actul victimei de a da. de regulă. libertate care este încălcată prin faptul constrângerii acesteia să facă sau să nu facă ceva împotriva voinţei sale. pe când în cazul şantajului violenţa sau ameninţarea se exercită în scopul dobândirii ulterioare a unui folos injust.

În consecinţă.Olteniţei. „Stadion".2 lit.T.pen. s. inculpatul a săvârşit infracţiunea de tâlhărie pentru care. profitând şi de întuneric. în mod corect. lovire şi punerea părţilor vătămate în imposibilitatea de a se apăra acţionând asupra lor cu intenţia de a le deposeda de bani. faţă de modul în care a acţionat inculpatul.d şi e Cod penal. îndepărtându-se în fugă. încerca să se urce într-un tramvai. Prin sentinţa penală nr. a fost condamnat CSJ. 90 .a Cod penal. potrivit prevederilor art.A. în baza art. În aceste condiţii sunt întrunite elementele caracteristice ale infracţiunii de tâlhărie. neputând fi primită cererea de schimbare a încadrării juridice. inculpatul s-a apropiat din spatele acesteia şi prin surprindere i-a smuls telefonul mobil prins la centură.4266/1999 69. prin activităţile de ameninţare.TÂLHĂRIE.371 alin. el a pus victima în neputinţa de a se apăra. mai ales că imediat a părăsit locul faptei în fugă. telefonul mobil aflat la centura părţii vătămate.B. Curtea a apreciat că apelul inculpatului nu este fondat. cu aplicarea art. Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei sub aspectul criticilor formulate. S-a reţinut în fapt că în seara zilei de 19 iunie 2000. pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia I penală s-a dispus. îndepărtându-se în fugă de locul respectiv. inculpatul se afla pe refugiul staţiei R. DIFERENŢIERE FURT. susţinând că în mod greşit prima instanţă a dispus condamnarea pentru infracţiunea de tâlhărie. Fapta inculpatului de a smulge.N.630 din 5 octombrie 2000. la pedeapsa de 6 ani închisoare. prin surprindere. condamnarea inculpatului S. întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie şi nu ale celei de furt. d. deşi activitatea sa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt.2 Cod proc. A solicitat schimbarea în acest sens a încadrării juridice. cât şi din oficiu. S-a motivat că. de pe şos.pen. astfel încât apelul inculpatului a fost respins.211 alin. ca nefundat. şi anume prin smulgerea telefonului părţii vătămate. 37 lit. În timp ce partea vătămată C. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul.A.. în jurul orelor 22:00.

s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare. b). 211 alin. (2) lit. s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. Aceasta din urmă a solicitat inculpatului verificarea conţinutului materialului fotografic. împreună cu martorul R. unde au întreţinut relaţii sexuale. pen. Cu aceeaşi ocazie. 23 alin. c) C.. DIFERENŢIERE ÎNTRE INFRACŢIUNEA DE TÂLHĂRIE SI INFRACŢIUNEA DE ŞANTAJ Prin sentinţa penală nr. c) C. iar împreună cu inculpatul şi doi martori s-au deplasat la o terasă din apropiere. pen. 485/2003 a Tribunalului Braşov s-a dispus respingerea cererii inculpatului P. pen. 350 C. invitând-o la domiciliul unei cunoştinţe. b). tribunalul a reţinut următoarele: În data de 3 iunie 2003 partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul la locuinţa fratelui acestuia din urmă. 211 alin. pen. 41 alin. simţindu-se ameninţat de posibilitatea ca partea vătămată să-i stopeze finanţarea inculpatul a solicitat acesteia suma de 3000 euro în caz de refuz urmând a face publice materiale fotografice conţinând imagini cu tentă sexuală.Curtea de Apel Bucureşti . aceasta conformându-se imediat. pen. 194 C. 88 C. În baza art. cu aplicarea art. După studiul filmului partea vătămată a constatat că acesta nu cuprinde imagini cu caracter obscen la adresa sa. 632/2000 70. deducerea în baza art.A. Secţia I penală. 71.. 41 alin. motiv pentru care amândoi. 346 C. (4) din Constituţia României. (2) C. compromiţătoare pentru partea vătămată. ocazie cu care a comunicat că intenţionează să se deplaseze la muncă în străinătate. a reţinerii şi arestării preventive din 4 iunie 2003 la zi şi menţinerea acestei măsuri preventive în temeiul art. pen. s-au deplasat să developeze filmul la un atelier foto. inculpatul a comunicat părţii vătămate că îi va restitui bijuteriile în aceeaşi seară. pen. proc. În vederea recuperării bijuteriilor. în infracţiunea de şantaj prevăzută de art. art. proc. pen. de schimbare a încadrării juridice din infracţiu¬nea de tâlhărie prevăzută de art. (2) C.. Aici inculpatul a ameninţat partea vătămată că va fi bătută şi i-a solicitat inelele de pe degete şi brăţara de la picior. 64 C. 2) lit. In baza art. S-a dispus aplicarea art. Pentru a dispune astfel. partea vătămată s-a deplasat 91 . decizia nr. pen. cu aplicarea art.B.

inculpatul a insistat ca partea vătămată să-i predea suma de 1000 euro şi o cameră video şi fiind refuzat. după care a fost lăsată în pace să plece. să nu facă sau să sufere ceva. pen. Potrivit art. În cazul de faţă. 334 C.. pe baza materialului şi lucrărilor din dosarul cauzei. Partea vătămată fiind ameninţată şi lovită a predat imediat inculpatului bijuteriile solicitate. 92 . proc. Împotriva acestei hotărâri a formulat apei inculpatul criticând-o pentru greşita reţinere a stării de fapt şi în consecinţă a încadrării juridice. 63 alin. 378 C. pen. 194 C. să dea. a încercat smulgerea de la gâtul părţii vătămate a bunului. curtea a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente: In mod judicios. pen. A susţinut că în realitate pe fondul relaţiilor anterioare dintre părţi. Ceea ce deosebeşte cele două infracţiuni este împrejurarea că în timp ce tâlhăria se caracterizează prin simultaneitatea violenţelor sau ameninţărilor cu actul victimei de a ceda bunul său.. i-a dat bijuteriile. să facă.oo la locuinţa martorei amintite. în timp ce tâlhăria este o infracţiune contra patrimoniului. proc. dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul. Infracţiunea de şantaj este îndreptată împotriva libertăţii psihice a persoanei. Fiindu-i teamă de ameninţările şi loviturile primite. compromiţătoare pentru persoana ameninţată. unde inculpatul a continuat sa o ameninţe comunicându-i faptul că nu îi va înapoia bijuteriile şi a lovit-o. 194 C.. iar aceasta. (2) C. a lovit-o din nou pe partea vătămată şi a încercat să-i smulgă lanţul de la gât. partea vătămată şi-a dat singură jos bijuteriile de la gât şi a înmânat-o inculpatului. pentru a1 păstra ca persoană apropiată. Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de şantaj prevăzută de art. autorul întrebuinţând violenţa sau ameninţarea. inculpatul a lovit şi ameninţat partea vătămată. pen. La scurt timp. pentru a obţine ulterior bunul. însă raportat la datele speţei nu se impune aplicarea art. infracţiunea de şantaj presupune o anumită durată de timp. şantajul constă în constrângerea unei persoane prin violenţă sau ameninţare. Infracţiunea are o formă agravată când constrângerea constă în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare. cu respectarea prevederilor art. pentru soţul sau pentru o rudă apropiată. inculpatul a aplicat o palmă părţii vătămate. Judecând apelul în temeiul art.în jurul orelor 21.

În ceea ce priveşte critica referitoare la greşita încadrare juridică se constată de asemenea că este nefondată. aşa cum este susţinut prin probele administrate în cursul urmăririi penale. 211 şi art. infracţiune contra demnităţii persoanei. prima instanţă a efectuat o analiză amplă şi corectă a elementelor de diferenţiere a infracţiunilor prevăzute de art. pen. ca şi pe cele administrate în cursul cercetării judecătoreşti.. pen. Faţă de acestea apărarea invocată de inculpat în apel. Pedeapsa stabilită a fost individualizată cu respectarea criteriilor prevă¬zute de art. Apărarea inculpatului în sensul că partea vătămată şi-a oferit bijuterii pentru a-l reţine după ce fusese lovită de inculpat este lipsită de susţinere în probe. Revenirile din declaraţiile date în cursul judecăţii sunt nejustificate. Plângerea părţii vătămate a fost confirmată prin declaraţia dată la urmă¬rirea penală în faţa organului de cercetare al poliţiei si a procurorului. Din perspectiva elementului material s-a constatat corect că deposedarea apropiată de momentul violenţei este specifică tâlhăriei. prima instanţă a constatat că probele nu au o valoare dinainte stabilită şi a analizat în egală măsură pe cele administrate în cursul urmăririi penale. în mod întemeiat s-a reţinut că apărările se bazează pe afirmaţiile contradictorii atât în ce priveşte declaraţiile aceleiaşi persoane în diferite faze ale procesului. cu referire specială la obiectul juridic special şi elementul material specific. Faţă de acestea. ca şi la fond nu este susţinută de probele administrate în ansamblul lor.proc. În mod întemeiat prima instanţă a analizat credibilitatea susţinerilor din declaraţii atât faţă de relaţiile dintre persoanele care au cunoscut despre faptă. şi este de natură a 93 . nefiind administrate noi probe în apel. infracţiune contra patrimoniului şi nu şantajului. cât şi în raport de logica desfăşurării. analizate de prima instanţă. 194 C. s-a constatat ca fiind corect reţinută starea de fapt. Astfel. de către martora care a relatat că inculpatul a lovit şi ameninţat pe partea vătămată şi i-a luat inelul şi lanţul de la gât cerându-i să-i aducă 3000 Euro şi o cameră video. 72 C. pe baza probelor administrate. Pe de altă parte. în prezenţa apărătorului. pen. cât şi în ce priveşte declaraţiile părţilor şi martorilor.

Pentru existenţa infracţiunii de tâlhărie este necesară o acţiune principală de furt. 94 . Inculpatul a luat telefonul.. 211. Or. Curtea de Apel Bucureşti. în baza acestui text de lege. Curtea de Apel Braşov. 62/Ap din 4 martie 2004 . alin. Decizia penală nr. 333 din 9 martie 2003. pen. în schimbul sumei de 400.atinge scopul pedepsei. prin care a cerut schimbarea încadrării juridice în prevederile art 213 C. cu consimţământul părţii vătămate. de luare a unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia. 213 din acelaşi cod şi. în seara zilei de 31 martie 2003. fără consimţământul acestuia. din infracţiunea de tâlhărie prevăzută în art. 396 din 26 mai 2004. a admis apelul procurorului şi a schimbat încadrarea juridică în prevederile art. Prin sentinţa nr. Recursul declarat de inculpat. de ameninţare sau de folosire a altor mijloace de constrângere. a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul D. DISTINCŢIE.G. este fondat. Tribunalul Bucureşti. pen. în infracţiunea de abuz de încredere prevăzută în art. (2) lit b) şi c) C. 71. ÎNCADRARE JURIDICA Luarea de către inculpat a unui telefon mobil. secţia I penală. Instanţa a reţinut că. a condamnat pe inculpat. b) şi c) C. 211 alin. pen. partea vătămată a înmânat inculpatului telefonul mobil pentru a-l repara. în scopul de a-l repara în schimbul unei sume de bani. nu l-a mai restituit părţii vătămate. iar nu pe cele ale infracţiunii de tâlhărie. partea vătămată şi inculpatul s-au întâlnit într-un autobuz şi. în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz de încredere. ABUZ DE ÎNCREDERE-TÂLHĂRIE. în scopul reparării acestuia. Prin decizia nr. în urma discuţiilor purtate. urmată de refuzul de a-l restitui. deoarece partea vătămată a dat telefonul de bunăvoie inculpatului.000 de lei. urmând ca inculpatul să i-l restituie după două zile. întrucât inculpatul a intrat în posesia bunului mobil în baza unui raport juridic patrimonial. (2) lit. în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept şi o acţiune adiacentă de exercitare a violenţei. dar după ce a constatat că nu-l poate repara. secţia I penală.

pen. 213 C.211 alin.S. restul rămas neexecuta de 447 zile de închisoare din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni. 95 .a C. (tâlhărie în stare de recidivă post condamnatorie).71 şi 64 C.2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia a ll-a penală a fost condamnată inculpata C.Fiind dovedit că inculpatul a intrat în posesia telefonului mobil cu consimţământul părţii vătămate. S-a menţinut măsura stării de arest . a împins-o pe aceasta.09..C.39 alin. în momentul în care..37 lit.2 lit.pen.a observat pe partea vătămată A.2 Cpen. concomitent cu sustragerea banilor din buzunarul victimei. fiind contopit. inculpata C. iar nu a celei de furt. iar nu în condiţiile art. Prin sentinţa penală nr. recursul a fost admis. inculpata urmând să execute în final 6 ani de închisoare.J. cu aplicarea art.pen. în baza art. decizia nr. cu aplicarea art. provocându-i astfel căderea şi lovirea la cap întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie. pen. în fapt. deci pe baza unui raport juridic patrimonial. cu pedeapsa aplicată în cauză.e C..71 şi 64 C.TÂLHĂRIE. Prima instanţă a reţinut. şi a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. În consecinţă.1997 a Judecătoriei Târgovişte. fiind într-un magazin second-hand a băgat o suma de bani în buzunarul de la piept al cămăşii şi s-a hotărât să-i sustragă aceşti bani. 439 din 20 ianuarie 2005 72. secţia penală. FURT.587/18.2000.C. În temeiul art. 61 C.T. 211 C..pen.. încadrarea juridică corectă a faptei este în prevederile art. că la data de 29. Î. pentru a-l repara contra unei sume de bani. decizia atacată a fost casată şi s-a dispus menţinerea sentinţei pronunţate de prima instanţă. aplicată prin sentinţa penală nr.. s-a interzis inculpatei dreptul de a se afla în Municipiul Bucureşti pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. DISTINCŢIE.10.08. s-a luat act că prejudiciul a fost acoperit integral prin restituire părţii vătămate A. la pedeapsa de 6 ani închisoare. pen.S. Fapta inculpatei care.pen.a fost dedusă prevenţia. privind infracţiunea de abuz de încredere.T. cu aplicarea art. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art .792/15. a fost revocată liberarea condiţionată pentru pedeapsa anterioară.

în timp ce se afla în Bucureşti.T. care au alertat organele de poliţie.08.000 lei şi.000 lei nu a mai reuşit să fugă de la locul faptei. Infracţiunea de tâlhărie este o infracţiune complexă. cât şi al laturii subiective. neexistând violenţe asupra părţii vătămate.. dezechilibrându-se şi căzând pe trotuar. sectorul 1.700.2000. prevăzută de art.000 lei. a recunoscut săvârşirea faptei în condiţiile reţinute şi în actul de sesizare.2 lit. Apelul inculpatei este neîntemeiat.000 lei şi 600. de suma de 2.100.fapta sa constituie infracţiunea de furt şi nu de tâlhărie. Fiind audiată la urmărirea penală inculpata C. inculpata C. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei încadrării juridice.T. îndreptându-se în viteză către ea. sustrasă prin violenţă de la partea vătămată A.S. de unde a sustras suma de 2.000 lei 2. fapta inculpatei C. al cărei element material constă într-o acţiune principală . i-a băgat mâna în buzunarul de la piept al cămăşii.S.000 lei în bancnote de 50. În drept. La urmărirea penală.S.În realizarea acestei rezoluţii infracţionale. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata C. l-a împins. a considerat că pedeapsa aplicată este prea mare în raport cu circumstanţele personale.700.. Cu ocazia percheziţiei corporale efectuată de poliţie asupra inculpatei a fost găsită în mâna stângă suma de 2.L.000 lei.T. însă cu precizarea că nu a intenţionat să o lovească pe partea vătămată. şi o acţiune 96 . în sensul că. constând în aceea că.700. care în speţă îmbracă forma intenţiei directe. iar la cercetarea judecătorească şi-a menţinut declaraţia.211 alin. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie. la data de 29. Ulterior. partea vătămată a indicat şi recunoscut pe inculpata C.S. inculpata a urmărit partea vătămată.furtul. ca fiind persoana care i-a smuls din buzunar banii şi l-a îmbrâncit. având în mână suma de 2. Instanţa de fond a reţinut ca dovedită fapta inculpatei atât sub aspectul elementului material al laturii obiective..S. cu ocazia efectuării recunoaşterii din grup. şi L.. De asemenea. concomitent.pen.e C. l-a deposedat prin violenţă pe partea vătămată A.700. fiind surprinsă şi imobilizată în imediata apropiere de martorii L. partea vătămată căzând şi lovindu-se la cap.000 lei în bancnote de 100.

pen.adiacentă . totodată. Curtea de Apel Bucureşti. dar este recidivistă. a dedus prevenţia de la 29.2000 la 24. Secţia a II-a penală.2 C.pen.72 C. având în vedere atât pericolul social concret al faptei.381 C. şi. 97 . în baza art.pr. Tribunalul a aplicat corect criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. care a fost sinceră. din care onorariul avocatului din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei. Curtea.violenţa. deci ea a comis o infracţiune de tâlhărie şi nu una de furt. s-a apropiat de ea. pedeapsa de 6 ani închisoare. aplicată de prima instanţa este aptă să realizeze cerinţele prevăzute de art.pr.08.pen. DIFERENŢIERE FURT-TÂLHĂRIE În fapt. Activitatea infracţionala a inculpatei se circumscrie în această ultimă modalitate. Faţă de aceste considerente. după care a fugit. existând tâlhărie.192 alin. cât şi datele ce caracterizează persoana inculpatei.52 C.000 lei.619/2000 73.pen. care se afla în Gara de Nord. chiar dacă violenţa ce constituie acţiunea adiacentă din conţinutul acestei infracţiuni s-a concretizat în simpla îmbrâncire a persoanei vătămate. Din probele dosarului rezultă că inculpata concomitent cu sustragerea banilor din buzunarul victimei a şi împins-o.379 pct. Astfel. aceasta căzând şi lovindu-se la cap. limitele de pedeapsă.. De asemenea. i-a smuls-o pe neaşteptate. ameninţarea sau punerea victimei în stare de inconştienţii ori neputinţă de a se apăra.2000 şi conform art. inculpatul.1 lit. văzând că persoana vătămată are în mână o bancnotă de 50.pen. Alte modalităţi normative a acestei infracţiuni există atunci când furtul este urmat de mijlocele descrise mai sus pentru păstrarea lucrului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.pr.11. a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat. fiind anterior condamnată la 5 pedepse pentru infracţiunea de furt. a respins apelul inculpatei. este orientată spre minimul special. şi profitând de neatenţia acesteia. decizia nr.b C. în baza art..

inculpaţii. 200 lit. pen. ca atare. nu constituie o tâlhărie. pen. întrucât. superficial. fără ca deţinătorul să poată opune vreo rezistenţă. 211 alin. Lipsind acţiunea violentă sau ameninţarea în sensul prevederilor art. Inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunii de furt. În principiu. dec.în art. suferinţe fizice şi morale. iar deposedarea sa nu i-a produs. . nu în raport cu ceea ce a crezut făptuitorul că se întâmplă. răspunderea penală este determinată de ceea ce s-a întâmplat în realitate. nr. inculpatul a fugit. s. societate comercială cu capital integral de stat. Curtea de Apel Constanţa. însă în mod greşit tribunalul a schimbat încadrarea juridică a faptei comise de aceştia.. l-au lovit pe acesta. după săvârşirea acestei fapte. 208 combinat cu art. C. Corecta calificare a faptei este în infracţiunea de furt calificat. a şi e Cod penal. EROARE CU PRIVIRE LA CALITATEA PERSOANEI AGRESATE Atunci când există eroare cu privire la persoana agresată. până când cel bătut le-a dezvăluit adevăratul său rol. În speţă. ca acţiuni adiacente care -alături de acţiunea de principată. fiind convinşi că persoana pe care au găsit-o la locul faptei este paznic de seră. a II-a pen. TÂLHĂRIE. violenţele ca şi ameninţarea. 1 lit. de natură a-i înfrânge împotrivirea la deposedarea împotrivirea. 211 C. FURT. DIFERENŢIERE. de furt . Apel Bucureşti. 348/1998 74. care intenţionau să fure morcovi dintr-o seră. ianuarie 1993 decizie penală nr. prevăzută de art. nu a adus atingere relaţiilor sociale ce constituie obiectul juridic adiacent al infracţiunii de tâlhărie şi.Încadrarea juridică . e C. când în realitate aceasta era un hoţ ca şi ei. ci un furt. luarea în mod brusc a lucrului aflat asupra unei persoane prin simpla detaşare a acestuia dintr-un contact nemijlocit.dată acestei fapte de către prima instanţă nu este corectă.intră în compunerea elementului material al infracţiunii de tâlhărie. 65 din 1 98 . pot consta în orice acţiune fizică sau psihică îndreptată împotriva persoanei vătămate.. în infracţiunea de tâlhărie. în timpul desfăşurării acţiunii de furt.

000. datorită violenţei sau ameninţării folosite de făptuitor. iar victima.75. 2 C. în speţă. Ceea ce deosebeşte. au fost trimişi în judecată pentru săvâşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. să-i dea suma de 300. M. în cazul infracţiunii de şantaj nu este vorba ca în cazul tâlhăriei . în esenţă. 2 C. sub forma unei "taxe de protecţie". Această soluţie a fost desfiinţată prin admiterea apelului declarat de parchet. 41 alin. Pe de altă parte.000 lei. iar inculpatul S. în sensul că s-a revenit la încadrarea juridică dată faptelor prin actul de trimitere în judecată: aceea de tâlhărie comisă în mod continuat. în următoarele împrejurări: într-o noapte. 194 C. în raport cu situaţia de fapt 99 . 200 gr. neavând momentan bani. 41 alin. în cazul tâlhăriei sunt lezate în principal relaţiile sociale privitoare la patrimoniu şi numai în mod adiacent. P. prevăzută în art. soluţia instanţei de apel. infracţiunea de şantaj de infracţiunea de tâlhărie este obiectul lor juridic. I. le-a dat ca "garanţie". Acestea fiind criteriile care deosebesc infracţiunea de şantaj de cea de tâlhărie. să-i plătească suma de 200. În cazul şantajului sunt încălcate cu prioritate relaţiile sociale referitoare la libertatea persoanei -şi anume libertatea psihică -. l-a obligat pe numitul P. în primul rând. de bijuterii din aur. şi. de asemenea. pen. 1-a determinat pe numitul A. DISTINCŢIE ŞANTAJ-TÂLHĂRIE Inculpaţii V. tot prin ameninţări şi folosindu-se de faima pe care şi-o crease în cartier. pentru 2-3 zile. 211 cu aplicarea art. şi S. şi i-a condamnat pentru infracţiunea de şantaj la pedepse privative de libertate.000 lei sub pretextul că l-ar fi jignit. în recurs. I. este atinsă libertatea fizică sau psihică a persoanei. 194 cu aplicarea art. susţinând că faptele reţinute în sarcina lor constituie infracţiunea de şantaj. inculpaţii au venit la domiciliul părţii vătămate P.000 lei. ameninţând-o cu un cuţit. Prima instanţă a schimbat încadrarea juridică a acestor fapte în art. pen. o formă mai gravă a infracţiunii de ameninţare. M. P.de un pericol iminent pentru drepturile persoanei. Inculpaţii critică. pen. inculpatul V M. fapta fiind. ci de un pericol care urmează să se producă în viitor. i-au cerut ca în cinci minute să le plătească o "amendă" de 5.. este evident că.

exercită acţiuni violente pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori 100 . Declarând recurs.D. suma de 15. Prin sentinţa penală nr. Din examinarea acestui text de lege rezultă. după comiterea furtului. TÂLHĂRIE. 211 C. mai rezultă că există infracţiune de tâlhărie nu numai în cazul când furtul este comis printr-o acţiune violentă îndreptată contra unei persoane.. I pen.în art. Fapta inculpatului de a-şi însuşi o sumă de bani din geanta unei persoane.. 2 Cod penal. 2 lit. inculpatul i-a lovit cu o bară din material dur. iar nu infracţiunea de furt în concurs cu infracţiunea de ultraj. Fiind urmărit de doi gardieni publici. 211 alin. 239 alin. C. Apel Bucureşti.000 lei.Secţia I penală.N. . Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia penală nr. din geanta părţii vătămate F. 211 alin.DISTINCŢIE. Tribunalul Teleorman a condamnat pe inculpatul B.este corectă. deci. însuşindu-şi-o. Recursul nu este fondat. pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie prevăzută de art. constituie tâlhărie "furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra. 78 din 27 martie 1998 a Curţii de Apel Bucureşti . 1 din Codul penal. în componenţa căreia intră infracţiunea de furt şi o acţiune violentă îndreptată contra persoanei. care au intervenit pentru a-l prinde. în concurs cu aceea de ultraj. Potrivit art. că tâlhăria este o infracţiune complexă. ci şi atunci când făptuitorul. inculpatul a sustras. nr. s. de către instanţa de apel . FURT. încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpaţi. dec. aflându-se în piaţa centrală din municipiul Alexandria. S-a reţinut că în ziua de 4 august 1997. Totodată. 681/1998 76. precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea". pen.reţinută de prima instanţă. e Cod penal şi de ultraj prevăzută de art. urmată de exercitarea de violenţe împotriva organelor de ordine. constituie infracţiunea de tâlhărie. inculpatul a cerut schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în tentativă la infracţiunea de furt. 129 din 10 noiembrie 1997.

. Prin Sentinţa penală nr. în art. 208 alin. nu este necesară concomitenţa apriorică a poziţiei subiective raportată la ambele acţiuni (cea de lovire şi cea de furt) şi este suficient ca autorul să conceapă săvârşirea numai a uneia dintre infracţiuni (în speţă lovire). Astfel fiind. cu aplicarea art.M. FURT CALIFICAT. a) din Codul penal (două fapte). 1154/2003.TÂLHĂRIE. inculpatul a lovit organele de ordine ce se aflau în urmărirea lui. neputându-se considera că s-a săvârşit doar un furt. 211 alin.art.pentru inculpatul I. cu poziţie subiectivă complexă. 334 din Codul de procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpaţii: . 211 alin.s. 2^1 lit. acesta să hotărască săvârşirea şi a celeilalte acţiuni. 2^1 lit. infracţiunea complexă de tâlhărie nu poate fi divizată. b) şi alin. Penală. 1050 din 14 noiembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti . a) din Codul penal în art. În acest mod.Secţia a II-a penală. 209 alin. elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie sunt pe deplin întrunite în această faptă a inculpatului. a).S. Chiar dacă lovirea. pentru a-şi asigura scăparea. b) şi alin. 26 din Codul penal raportat la art. Ca urmare.pentru a-şi asigura scăparea. 1 lit. situaţie în care s-ar putea susţine reţinerea a două infracţiuni. e). Decizie penală nr. 2 lit. chiar dacă rezoluţia infracţională nu a fost luată anterior săvârşirii primului act material. urmând ca. . 20 din Codul penal raportat la art. concepând îmbinarea între acţiuni şi rezultatul acestora. recursul declarat de inculpat a fost respins. g) din Codul penal. 20 din Codul 101 . cum se pretinde prin motivul de recurs. INFRACŢIUNE COMPLEXĂ . Curtea Supremă de Justiţie . din art. DISTINCŢII. a) din Codul penal. din art. pronunţată în Dosarul nr. Pentru a reţine infracţiunea de tâlhărie. în baza art. autorii au săvârşit o infracţiune complexă.pentru inculpata B.. ca acţiune adiacentă.D. furtul fiind astfel consumat. Or. rămas în fază de tentativă. a fost prima declanşată şi se susţine că ulterior a survenit ideea săvârşirii furtului. după ce a deposedat pe partea vătămată de bani. 2 lit. este de observat că. în timpul desfăşurării acesteia. 2099 din 29 iulie 1998 77. 33 lit. 1 .

În baza art. a). 863 din Codul penal. 76 alin. b) şi c) şi alin. 1 lit. cu aplicarea art. respectiv 3 ani închisoare. b) şi c) şi alin.. 208 alin. b) din Codul penal.M.M. urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea. 1 lit. 1 lit. 74 alin. 2 lit. 33 lit. a). În baza art. cu aplicarea art. cu aplicarea art. 1 lit. a fost condamnată la 3 ani închisoare. 211 alin. 863 din Codul penal. 14 din Codul de procedură penală raportat la art. nu s-a constituit parte civilă în cauză. a) din Codul penal.. e).M. 76 alin. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului. a) şi c) din Codul penal şi art. c) din Codul penal.. e). În jurul orelor 24. c) din Codul penal. s-a luat act că partea vătămată T.penal raportat la art. a) raportat la art. 2 lit. a) din Codul penal (două fapte). a) şi c) din Codul penal şi art. 34 alin. cu aplicarea art. 1 .art. 2^1 lit. prejudiciul fiind recuperat în natură. s-au contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză. 74 alin. 346 din Codul de procedură penală. cu termen de încercare pentru 8 ani.07.D.2002.00. aceeaşi inculpată a fost condamnată la 2 ani şi 6 luni închisoare. în locuinţa acesteia aflându-se în vizită şi martorele B. 208 alin. c) din Codul penal. şi cu aplicarea art. şi L. şi cu aplicarea art. Pentru a pronunţa această soluţie. c) din Codul penal. 74 alin. 211 alin. 1 . 1 lit. a). a primit vizita inculpatului I. 2 lit. În baza art. În baza art. În baza art. inculpata B.art.S. În acelaşi apartament. g) din Codul penal. s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere. În baza art. 1 lit. instanţa a reţinut că la data de 23.V. a) din Codul penal. 1 lit. 1 lit. g) din Codul penal. 20 din Codul penal raportat la art. 1 lit. fost concubin al inculpatei B. pe un termen de 8 ani.C. În baza art. 33 lit.D. e). întrucât a fost rugat de martore să le ducă la domiciliul cu autoutilitara 102 . a fost condamnat inculpatul I. 21 lit. 1 lit. g) din Codul penal. 34 alin. 1 . 74 alin.D. b) din Codul penal. respectiv 3 ani închisoare. 209 alin. 33 lit. s-a dispus suspendarea pedepsei supravegheate. în sufragerie. 26 din Codul penal raportat la art. 76 alin. 2 1 lit. 26 din Codul penal raportat la art. la 3 ani închisoare. În baza art. acelaşi inculpat a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare. 861 din Codul penal. cu aplicarea art.C. martorul P. urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea. 1 lit. 1 lit. a) şi c) din Codul penal şi art.S. partea vătămată a părăsit apartamentul. 209 alin. a vizitat-o pe inculpata B. În baza art. a) din Codul penal raportat la art. 20 din Codul penal raportat la art. partea vătămată T. b) şi c) şi alin. a) şi c) din Codul penal şi art. proprietarul casei. a) din Codul penal şi art.A. 86^1 din Codul penal. 76 alin. 208 alin.art. 209 alin. 1 lit. 211 alin.

iniţial partea vătămată fiind controlată la buzunar şi lovită. Trecând prin dreptul locului unde se afla parcată maşina şi observând portiera deschisă. ulterior. care au parcurs pe jos traseul urmat de partea vătămată cu maşina. În acelaşi sens. Dacă întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări nu a servit sau nu a fost realizată pentru a servi ca mijloc de a determina victima să cedeze bunul. rămânând o perioadă scurtă de vorbă.C. apreciind că trăsătura caracteristică a infracţiunii de tâlhărie este simultaneitatea acţiunilor de violenţă sau ameninţare cu acţiunea de deposedare a victimei de bunuri. inculpaţii. Ulterior au împărţit bunurile. trăsătura caracteristică a infracţiunii de tâlhărie (respectiv simultaneitatea violenţelor cu cedarea bunului) nu este îndeplinită. plecând spre domiciliul său. constatând că partea vătămată nu mai cobora din scara blocului 103 . inculpata B. când a considerat că inculpaţii au plecat din faţa scării.D. iar B. apoi. lovind pe partea vătămată şi încercând a face acelaşi lucru şi martorei.300 m. care au lovit-o din nou.M.sa. rămânând în continuare de vorbă cu partea vătămată. apoi s-au îndepărtat. a fugit o distanţă de 200 . L. partea vătămată a oprit. iar inculpatul l-a întrebat dacă are bani asupra sa şi.V. a coborât şi s-a îndepărtat în sensul opus locului unde îşi parcase maşina. însă a fost ajunsă de inculpaţi. situaţie în care tribunalul a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor.M. la răspunsul negativ al părţii vătămate. care însă s-a depărtat în fugă. iar martorele au coborât. a pătruns în interior şi a sustras borseta părţii vătămate. sub aspectul laturii subiective. susţinută moral de inculpatul I.D. În momentele următoare. din modalitatea concretă de desfăşurare a faptelor a rezultat că inculpaţii au luat rezoluţii infracţionale distincte. În condiţiile în care între momentul exercitării violenţelor de către inculpaţi şi momentul însuşirii borsetei s-a scurs o perioadă relativ lungă de timp. inculpata B. aceasta nu face parte din latura obiectivă a infracţiunii de tâlhărie. pentru a nu se mai întâlni cu aceştia. Partea vătămată s-a refugiat în scara unui bloc.S. apoi alergată cu intenţia vădită de a fi agresată şi. încercând să scape de inculpaţi şi a aşteptat un timp. Partea vătămată T. a controlat în zona buzunarelor. s-au apropiat de cei doi. fără a introduce mâna în interior. În momentul când au ajuns la o intersecţie. iar la momentul însuşirii borsetei partea vătămată se afla refugiată într-o scară de bloc la o distanţă mare de maşină (circa 200 300 m). Tribunalul a reţinut această încadrare juridică.

371 alin. în urma deplasării spre strada principală. În acest mod. a constatat că apelul formulat este fondat. deplasându-se spre strada principală.S. criticând-o sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice a faptelor comise de inculpaţi. vătămare corporală etc. inculpaţii au decis să părăsească locul unde se aflau. cu poziţia subiectivă complexă ce este caracteristică. fiind susţinută moral de inculpatul I. insistenţa celor doi inculpaţi în săvârşirea altor acte materiale (faptul că au urmărit-o pe partea vătămată. Cei doi inculpaţi au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.). conform art. cât şi din oficiu. urmând ca. ci ca o 104 . chiar dacă rezoluţia infracţională nu a fost luată anterior săvârşirii primului act material. încercând să o bată. Curtea. în cauză infracţiunea complexă de tâlhărie nu poate fi divizată. concepând combinarea între acţiuni (cea de lovire şi cea de furt) şi rezultatul acestora. a luat o nouă rezoluţie infracţională. lovire sau alte violenţe.D. a lovit-o şi a căutat-o în buzunare pe partea vătămată) şi chiar instanţa a consfinţit această conexitate subiectivă prin reţinerea în sarcina inculpatului a infracţiunii de tentativă la tâlhărie. Pentru a reţine infracţiunea de tâlhărie nu este necesară concomitenţa apriorică a poziţiei subiective raportată la ambele acţiuni şi e suficient ca autorul să conceapă săvârşirea numai a uneia dintre infracţiuni (în cazul nostru cea de lovire). respectiv de a sustrage bunuri din autoturism. în timpul desfăşurării acesteia. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti. până când aceasta s-a refugiat într-o scară de bloc unde inculpaţii nu au mai avut acces şi faptul că apoi i-au sustras bunuri din autoturism) nu poate fi interpretată ca o rezoluţie infracţională diferită. Tâlhăria este o infracţiune complexă în care la conţinutul infracţiunii de furt se adaugă conţinutul specific altor infracţiuni (ameninţare. autorii au săvârşit o infracţiune complexă. care era cu uşa deschisă. 2 din Codul de procedură penală. inculpaţii au ajuns în dreptul autoturismului părţii vătămate. este evident că inculpata B. analizând sentinţa atacată sub aspectul criticilor formulate. precum şi sub aspectul nelegalităţii pedepselor aplicate. Poziţia subiectivă a autorului a fost conturată încă de la primele acte materiale (atunci când inculpatul I. În contextul în care.unde se refugiase.D. Chiar dacă acţiunea adiacentă (lovirea) a fost prima declanşată şi s-a susţinut că ulterior a survenit ideea săvârşirii furtului.M.S. acesta să hotărască să săvârşească şi cealaltă acţiune. situaţie în care s-ar putea susţine reţinerea a două infracţiuni. Ca atare.

1993 inculpatul A. Ambele infracţiuni sunt contra patrimoniului. 1957 din 12. 1 lit. prima instanţă a reţinut. Curtea a admis apelul Parchetului. împreună cu partea 105 . şi T. F. F. La tâlhărie. pe când la infracţiunea de abuz de încredere făptuitorul dobândeşte licit detenţia. Pentru a pronunţa această hotărâre. DISTINCŢIE . că la data de 17. complicitate la tentativă de tâlhărie).TÂLHĂRIE.consumare a tentativei la tâlhărie ce putea fi reţinută în prima fază. 21 lit. prin singura sa voinţă. 211 alin. cum greşit a reţinut instanţa. 211 alin.05. Curtea de Apel Bucureşti . ulterior. Faţă de aceste motive. s-a dispus condamnarea inculpaţilor A. a desfiinţat în parte sentinţa penală.M.. făptuitorul obţine în mod ilicit detenţia bunului. dar. şi.a aplicat lovituri părţii vătămate -. întrucât această acţiune era dublată de aplicarea de lovituri. a) din Codul de procedură penală şi. nu se putea reţine decât tentativă la tâlhărie (şi nu. şi pentru aceasta se poate reţine că rezoluţia infracţională pentru infracţiunea de tâlhărie a fost luată în acel moment. 1 Cod penal. cu aplicarea art. V. interverteşte.secţia a II-a penală decizie penală nr. a). în fapt. a condamnat pe fiecare din cei doi inculpaţi la câte 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. pentru că inculpata a desfăşurat şi ea acte materiale din conţinutul infracţiunii de tâlhărie .D. G. 2 lit. 74 alin. b) şi alin..1994 pronunţată de Judecatoria Sectorului 5 Bucureşti. ca atare. a căutat-o pe partea vătămată în buzunare pentru a-i lua banii.S. dar se deosebesc prin modul în care operează transferul patrimonial al bunului. G. a) din Codul penal. 379 pct. Din faptul că inculpatul I. rezultă că rezoluţia infracţională pentru infracţiunea de furt a fost luată din acel moment şi. în acea primă fază a desfăşurării infracţiunii. în temeiul unui raport juridic. în baza art. ABUZ DE ÎNCREDERE. Şi pentru inculpata B. nu se putea reţine pentru această fază decât tentativă la infracţiunea complexă de tâlhărie. 413 din 2 iunie 2004 78. 2 lit. Faptul că inculpata a sustras la scurt timp bunuri din autoturismul părţii vătămate a dus la consumarea infracţiunii de tâlhărie. c) din Codul penal. iar faptul că partea vătămată a fugit a împiedicat consumarea acestei infracţiuni la acel moment.08. simpla detenţie într-o stăpânire deplină. la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare fiecare. Prin sentinţa penală nr. rejudecând în fond. conform prevederilor art.

In speţa de faţă.. pentru suma de 30.. inculpatul A.. să-i dea voia să conducă el autoturismul. Ajunşi în oraşul Mangalia. D. V. D. o butelie de aragaz aflată în portbagajul maşinii.000 lei. În localitatea 2 Mai. D. pe bancheta din spate aflându-se inculpatul T. i-a cerut părţii vătămate C. totodată. aducându-sc astfel o vătămare raporturilor sociale de ordin patrimonial. care critică soluţia primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie. pe când la infracţiunea de abuz de încredere. chiar mai mult. G. C. care a trecut astfel pe scaunul din dreapta. deosebeşte abuzul de încredere de tâlhărie este modul în care operează acest transfer patrimonial. s-a întâlnit cu o veche cunoştinţă a sa.G. Ceea ce caracterizează şi. A. a deschis portiera şi l-a determinat pe numitul C. Din Mangalia. intervertirea nu a mai avut loc. în mod abuziv. din care au primit 150 DM şi 50. transformă (interverteşte) simpla detenţie într-o stăpânire deplină. în sensul că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere. dar. Astfel. A. 106 . cei doi inculpaţi s-au deplasat în oraşul Buşteni unde contra sumei de 400. s-au deplasat din Bucureşti spre localitatea 2 Mai. bruscându-l şi ameninţându-l. F. Inculpatul T. au înstrăinat autoturismul numitului P. prevăzută de art. G. autoturism pe care partea vătămată îl împrumutase de la numitul B. prin singura sa voinţă. 213 Cod penal. D. inculpatul T. în timp ce acesta se deplasa cu viteză redusă. şi împreună cu acesta şi partea vătămată C. şi anume transferul licit al detenţiei. pe care îl ia din posesia altei persoane.D. aflată la volan. făptuitorul dobândeşte în mod licit detenţia. făptuitorul obţine în mod ilicit detenţia bunului.vătămată C. G. F. propunere acceptată de către numitul C. sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptei comise.F. nu a existat nici premisa abuzului de încredere. a exercitat violenţe asupra părţii vătămate C. ulterior. în temeiul unui raport juridic. D. La ieşirea din localitatea Schitu.. prin săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. F. sunt infracţiuni contra patrimoniului. timp în care inculpatul A. Împotriva sentinţei au formulat apel inculpaţii A. cei doi inculpaţi au vândut numitului G. fără consimţământul acesteia. Infracţiunea de tâlhărie.. ca şi infracţiunea de abuz de încredere. şi T.000 lei. Apelul inculpaţilor este neîntemeiat.000 lei. deoarece prin săvârşirea lor un bun mobil este scos din patrimoniul unei persoane şi trecut pe nedrept în stăpânirea făptuitorului. V. V. au plecat din localitatea 2 Mai spre localitatea Schitu..V. cu autoturismul Dacia 1300. să părăsească autoturismul. Judeţul Constanţa. inculpatul A.

inculpaţii au intrat în stăpânirea bunului (autoturismului) p r i n v i o l e n t ă f i z i c ă şi verbală. dar datorită unor constrângeri. doborând-o. TÂLHĂRIE.în sens juridic . Pentru aceste considerente. datorită violenţelor exercitate asupra sa. în ziua de 3 mai 1997. pentru a înlătura apărarea inculpaţilor. a şi e. 3 C. potrivit art. respectiv. pierde contactul cu bunul. în sensul că partea vătămată a coborât de bună voie. dar această remitere nu s-a bazat pe un titlu civil. sau. cu aplicarea art. persoana vătămată nu a înţeles nici o clipă să cedeze în legătură cu bunul elementul „corpus" al posesiei. 211 alin. G. 1 lit. decizia nr. Apelul declarat de inculpat a fost respins..11. Curtea de Apel Bucureşti.000 de lei pe care i-au împărţit ulterior. Mergând mai departe. urmează să se respingă apelurile inculpaţilor ca nefondate. 379 pct. pe care făptuitorul şi-l însuşeşte imediat. ori încredinţarea făcută de partea vătămată făptuitorului. Declarând recurs. S-a reţinut că. trebuie arătat faptul că este imposibil ca cineva să dorească a coborî din maşină de bunăvoie. 11 ani) au lovit partea vătămată.Autoturismul a fost remis de bună voie inculpatului A. Pentru existenţa infracţiunii de tăinuire se cere ca inculpatul să nu participe în nici un mod la săvârşirea infracţiunii ci. pen. Chiar. Infracţiunea de tâlhărie s-a consumat în momentul sustragerii bunului din detenţia părţii vătămate.al detenţiei. ci totul ocazional. 221 107 . Secţia a II-a penala. 1019/14. Recursul nu este fondat. deoarece acea încredinţare a bunului nu înseamnă un transfer . nu se poate acredita nici ideea unei situaţii premisă a infracţiunii de abuz de încredere. inculpatul şi alţi doi minori (în vârstă de 13 şi. F. mai mult. fără ca aceasta să oprească. când. 99 alin. recunoscută chiar de ei. b Cod procedură penală. Deci. respectiv atunci când partea vătămată a fost constrânsă să coboare d i n maşină. după care inculpatul şi unul dintre minori au imobilizat-o în timp ce al treilea i-a sustras din buzunar 15. şi nu în momentul vânzării autoturismului. DISTINCŢIE. în baza ari. TĂINUIRE Inculpatul minor a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. inculpatul a cerut schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de tăinuire. 2 lit.1994 79.

telefonul mobil. DISTINCŢIE.TÂLHĂRIE. Curtea a respins acest apel. inculpatul a comis acte intrând în conţinutul laturii obiective a infracţiunii de tâlhărie. 211 alin. Din modalitatea săvârşirii faptei rezultă cu certitudine că inculpatul a intenţionat să sustragă telefonul şi nicidecum să-I cumpere şi. pen. s. care i-a cerut nişte ţigări. Or. Încadrarea juridică dată faptei fiind corectă. i-a cerut să-I examineze. cerând schimbarea încadrării juridice a faptei comise din infracţiunea de tâlhărie. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul. e Cod penal. În momentul în care partea vătămată a încercat să-I oprească. Tribunalul Bucureşti -secţia I-a penală I-a condamnat pe inculpatul P. 368/1999. 211 alin.ABUZ DE ÎNCREDERE Fapta inculpatului care. reţinând că. d. e şi nu infracţiunea de abuz de încredere. 2 lit.C s-a întâlnit cu inculpatul. CSJ. arătând că. ca nefondat. în ziua de 13. a ameninţata cu un cuţit şi a fugit. doar să primească sau să înlesnească valorificarea unui bun. a vândut telefonul. participând prin acte de violenţă la săvârşirea faptei ce a avut ca urmare deposedarea victimei de bani. cunoscând că provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. invocând pretextul amintit. Inculpatul a introdus telefonul în buzunarul hainei şi a vrut să plece. Acţiunea sa de a lovi şi imobiliza victima se corelează cu activităţile celorlalţi făptuitori.. din 108 . constituie infracţiunea de tâlhărie.C. apoi a refuzat să-I restituie şi. pentru a-şi asigura scăparea. apoi i-a solicitat să-i dea telefonul mobil să-I vadă. prevăzută de art. 74-76 Cod penal.000 de lei împărţită între toţi participanţii. prevăzută de art. al căror rezultat final a condus la deposedarea victimei de suma de 15. partea vătămată V. I-a ameninţat şi a fugit. inculpatul a scos un cuţit din buzunar. pen. în infracţiunea de abuz de încredere. 336/1999 80. 2 lit. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. recursul a fost respins.. Ulterior.03. dacă prin aceasta a urmărit să obţină un folos material.1999. a determinat partea vătămată să i-l încredinţeze. de la partea vătămată. eu aplicarea art.D. Prin sentinţa penală nr. sub pretextul că doreşte să cumpere.

decizia penală nr. partea vătămată O. întrucât acţiunea de smulgere impli¬că o violenţă exercitată asupra victimei pentru a o deposeda de bun. 525/1999 81. nefiindu-i încredinţat cu nici un titlu. Curtea de Apel Bucureşti. 449/1999. Prin sentinţa penală nr. DISTINCŢIE. atâta timp cât sustragerea banilor s-a făcut prin violenţă. FURT CALIFICAT. la o pedeapsă de 5 ani închisoare. Smulgerea. a dorit să cumpere un radiocasetofon. din mâna părţii vătămate. Tribunalul Bucureşti . Secţia l-a penală. TÂLHĂRIE. este caracterizată prin 109 . În acest scop.este faptul că infractorul întrebuinţează violenţa sau ameninţarea în scopul obţinerii ulterioare a unei sume de bani ori alte valori.. consti¬tuie infracţiunea de tâlhărie. Infracţiunea de tâlhărie. în timp ce se afla într-un magazin. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul. cu care aceasta intenţiona să facă o plată şi fuga de la locul faptei. Curtea de Apel Bucureşti . exercitată asupra părţii vătămate. Inculpatul i-a smuls banii din mână şi a fugit. TÂLHĂRIE.06.modalitatea desfăşurării faptei rezultă cu certitudine faptul că inculpatul a intrat în posesia bunului fără drept. arătând că instanţa de fond a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptei. ŞANTAJ Ceea ce caracterizează infracţiunea de şantaj deosebind-o de cea de tâlhărie .V. DISTINCŢIE. a găsit telefonul şi I-a luat.secţia a ll-a penală l-a condamnat pe inculpatul M.1998. a scos din buzunar mai multe bancnote. Secţia I-a penală. iar în primele declaraţii date la poliţie inculpatul a menţionat că „am vrut să fur telefonul". ca nefondat.C. Din declaraţiile părţii vătămate se reţine că inculpatul I-a controlat în buzunar. decizia penală nr. S-a reţinut că. cerând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat şi reducerea pedepsei. 211 alin. în seara de 3. dimpotrivă. în baza art. iar pentru a-l păstra a folosit ameninţarea cu un cuţit. Curtea a respins apelul. a unei bancnote. pe care Ie-a întins vânzătorului. 2 lit. d şi e Cod penal. 548/1999 82.

ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra.1999. a fost condamnat inculpatul R. defineşte tâlhăria ca fiind furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări. cu aplicarea art. „PESCO" . prin agresare fizică. În fapt.165/2.G. inculpatul. d şi e C.2 C. Ceea ce deosebeşte. la 1 an închisoare. să nu facă sau să sufere ceva. solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie.. s-a reţinut că în seara zilei de 8. un folos pentru sine sau pentru altul. acelaşi inculpat a fost condamnat la 1 an închisoare. iar şantajul o infracţiune contra libertăţii morale.pen.08.06. Aceasta. Peştera. partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale. în contul unui rest de bani.000 lei Pentru aceasta. sau prin ameninţare.S. astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice. prin violenţă.. deoarece. în infracţiunea de şantaj.2000. unde inculpatul l-a obligat pe D. în primul rând. în mod injust. 110 . în zona Restaurantului Perla din municipiul Slobozia. Tâlhăria este o infracţiune contra avutului persoanei.A. s-a dispus ca inculpatul R.pen. l-au deposedat pe D.211 alin.74-76 C. de un auto marca Nissan. Ca urmare a agresiunilor. dintr-o marfă vândută victimei. În temeiul art. să dea.211 Cpen. inculpatul şi celelalte trei persoane au obligato pe partea vătămată să urce în autoturism şi s-au deplasat în Medgidia.a. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul.N.N. cu aplicarea art.pen.simultaneitatea violenţei sau ameninţării cu actul victimei de a ceda bunul său.. prin care ceda autoturismul Nissan în contul datoriei către S. În baza art. să facă.189 alin. este obiectul lor juridic: în cazul şantajului.pen.74-76 C..2 lit.pr. în baza art.. Art. dacă fapta este comisă spre a dobândi.pen. şantajul constă în constrângerea unei persoane. precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace.G. să scrie un act de vânzare.194 C. pronunţată de Tribunalul Ialomiţa.pen.3334 C. Prin sentinţa penală nr.C.000. ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea. însoţit de alte trei persoane. infracţiunea de şantaj de infracţiunea de tâlhărie. în cuantum de 400. să execute 1 an închisoare. Instanţa de apel a reţinut că încadrarea juridică dată faptelor a fost corect stabilită de instanţa de fond. potrivit art. pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpaţii. 18 C.000 lei. proc. Secţia a II-a penală. la câte doi ani de închisoare cu suspendarea executării pedepsei. prin sentinţa penală nr. relaţiile sociale privitoare la patrimoniu şi numai în mod adiacent. 13 C. decizia nr. 1. şi. i-au sustras suma de 337. datorită violenţei sau ameninţării folosite de făptuitor. Curtea de Apel Bucureşt . De asemenea. cu aplicarea art. şi anume libertatea psihică. 111 . în cazul tâlhăriei. şi în efectiva diminuare a patrimoniului victimei. prin ameninţare. infractorul întrebuinţează violenţe sau ameninţarea pentru a obţine ulterior un bun. ceea ce deosebeşte cele două infracţiuni este împrejurarea că tâlhăria se caracterizează prin simultaneitatea violenţei sau ameninţării cu actul victimei de a ceda bunul său.la şantaj . Din punct de vedere al consumării.sunt încălcate cu prioritate relaţiile sociale referitoare la libertatea persoanei.A. INCULPATE ÎNCADRATE ÎN MUNCĂ LA PARTEA VĂTĂMATĂ. motiv de casare pre¬văzut de art. În cazul tâlhăriei. şi MO. Apelurile inculpaţilor au fost respinse de către tribunalul Suceava prin decizia penală nr. 74 din 8 februarie 1999. iar în cazul tâlhăriei sunt lezate. criticându-le. şantajul se finalizează în momentul creării stării de pericol. neavând relevanţă dacă făptuitorul a mai obţinut sau nu folosul urmărit. este atinsă libertatea fizică sau psihică a persoanei. în principal.D. Urmarea imediată constă într-o stare de pericol . ELEMENTE CONSTITUTIVE. pentru infracţiunea de tâlhărie prevă¬zută şi pedepsită de art 211 alin. în timp ce în cazul şantajului. NEPLATA SALARIULUI INEXISTENŢA INFRACŢIUNII Judecătoria Suceava. pen. deoarece ambele instanţe au comis o gravă eroare de fapt când au reţinut existenţa infracţiunii de tâlhărie. consumarea faptei este în directă legătură cu obţinerea bunului de către făptuitor. 1307/1998 i-a condamnat pe inculpaţii M. 3859 pct. 440/2000 83.cu privire la valorile ce alcătuiesc obiectul faptei. S-a reţinut că la data de 22 august 1995. pen. inculpaţii au mers la sediul firmei patronului S.

instanţa de recurs a reţinut că inculpatul M.V. a luat suma de bani lăsată de patron pe masă. când va fi patronul de faţă. aflat în curtea liceului „Anghel Saligny". proc. Aşa fiind.. 112 .D. neputându-se susţine că a fost sustrasă pe nedrept. ELEMENTE CARACTERISTICE Constituie infracţiunea de tâlhărie — iar nu doar cea de furt — smulgerea unei brăţări de la mâna persoanei vătămate.. 211 Cod penal.000 lei. 10 lit. o brăţară de argint în valoare de 150. pen. a C. Însoţit de fratele său. Cuantumul sumei datorate nu s-a putut stabili cu exactitate. în baza art. a lucrat ca şofer la firma părţii vătămate timp de 7 luni fără a fi plătit şi că. După plecarea părţii vătămate.D.000 lei. nefiind dat nici unul din elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie. Analizând probele administrate în cauză. raportat la art.D. Secretara a avut un conflict cu inculpatul M.C. Prin urmare. întrucât partea vătămată a refuzat orice cooperare. partea vătămată a părăsit încăperea furişându-se pe geam. la data de 22 august 1995. tribunalul a reţinut în fapt că în ziua de 30 mai 1997 inculpatul S.Pentru a pronunţa această decizie. spunându-i secretarei că a doua zi. se impune achitarea inculpaţilor. va întocmi o chitanţă pentru toţi banii. s-a deplasat la sediul firmei unde partea vătămată i-a servit cu coniac şi a pus pe masă 200. acesta insultând-o. Decizia penală nr.P. Curtea de Apel Suceava.000 lei în contul salariului. În aceste împrejurări. suma de bani luată de la partea vătămată. inculpaţii nu au folosit nici violenţă şi nici ameninţări pentru a putea intra în posesia banilor. iar pe de altă parte. după care a mai luat din sertar.D. a smuls de la mâna părţii vătămate E. reprezintă parte din salariul cuvenit. M. a primit un telefon de la patron să vină să-şi ia salariul.M. 11 pct 2 lit a. 546 din 27 septembrie 1999 84. fără violenţă sau ameninţări. În camera alăturată se aflau secretara şi soţul ei G. deoarece în asemenea situaţie violentarea lucrului s-a răsfrânt asupra persoanei. ceea ce înseamnă că prin săvârşirea faptei s-a adus o atingere ambelor obiecte juridice — patrimoniul şi persoana umană — ocrotite prin incriminarea din art. M. suma de 137.

un ceas de mână. 36 din 5. Luarea de pe mâna părţii vătămate a ceasului ca urmare atât a unei violenţe fizice cât şi a unei violenţe psihice. în toaleta Liceului „Ion Creangă" din Bucureşti.1994 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.M.1997. la 22. prin schimbarea calificării juridice din art.C.03. 208 alin. pe care.. 668/13. În baza art.08. I s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 12. şi D. prevăzută de art. sau contravaloarea acestuia stabilită la momentul executării. nu s-au constituit părţi civile în proces. la 9.000 lei.1998 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti a fost condamnat inculpatul L. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui lănţişor din aur în greutate de 4 gr.04.A. 118 lit.09. cheltuieli judiciare statului. prin violenţă. a luat de la partea vătămată M. Apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 113 .02. pe baza probelor administrate.l. că. În baza art.C.A. suportat de victimă (cu atât mai mult cu cât inculpatul avea şi sprijinul moral al unui terţ) realizează elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.12.l. Tribunalul Bucureşti. ulterior. concretizată prin impactul psihologic al faptei. inculpatul a fost obligat doar la 300. 211 alin. l-a dat în schimb lui D. în fapt.04. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare. dispunându-se arestarea sa. 1 Cod penal. 211 alin.1994 şi de la 22. pedeapsă ce o va execută pe lângă pedeapsa de 1 an închisoare. ELEMENTE CONSTITUTIVE. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1 Cod penal. pentru un lănţişor din aur. 431 din 17. deci 2 ani închisoare.1998 85. aplicată prin sentinţa penală nr. Prin sentinţa penală nr. nu a solicitat cheltuieli de judecată.1997. Pentru a pronunţa această sentinţă. iar partea vătămată M. de 18 karate. Secţia a II-a penală.04. e Cod penal. Constatând că M.L. d din Cod procedură penală.În raport cu această situaţie s-a constatat că în cauză sunt întrunite elememele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie. prima instanţă a reţinut. sentinţa nr.L la 1 an închisoare. la data de 8. 2 lit. cu aplicarea art 71 şi 64 Cod penal.

38515 pct. inculpatul a fost condamnat. la 5 ani închisoare. 211 alin. modul de desfăşurare a faptelor dovedind intenţia coinculpaţilor ca prin ameninţare şi intimidare să deposedeze victimele de bani. 3859 pct. 114 . după ce i-a răsucit mâna şi l-a împins. Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză. inculpatul fiind obligat doar la plata contravalorii acestuia. 17 din Codul de procedură penală. 1 Cod penal. S-a menţinut măsura revocării suspendării executării pedepsei de 1 an închisoare. unul dintre ei plasându-se în aşa fel în preajma acestora şi încurajându-l pe celălalt coinculpat să sustragă bani.Bucureşti a fost admis prin decizia penală nr. aceştia vor exercita violenţe grave împotriva lor. pentru a-i dezechilibra în vederea păstrării bunului luat. rezultă că. ce avea prezenţa şi ajutorul moral al martorului CP. deoarece fapta săvârşită constituie infracţiunea de furt şi nu cea de tâlhărie. Secţia l-a penală. luarea de pe mâna părţii vătămate a ceasului s-a făcut împotriva voinţei acesteia. în baza art. în timp ce celălalt coinculpat efectua sustragerea. invocând ca motiv de casare dispoziţiile art. 3 din Codul de procedură penală. a sentinţei. Din declaraţiile inculpatului. conform art. Conform art.11. timp în care unul dintre ei le sustrăgea banii. În fapt. 385 9 alin. după desfiinţarea.l. decizia penală nr. s-a înlăturat confiscarea lănţişorului din aur. Ca atare. şi martorului CP. în parte. 1 lit.secţia a ll-a penală şi. după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. părţii vătămate M. recursul fiind nefondat. b din Codul de procedură penală.. urmează a se respinge. Curtea de Apel Bucureşti. Împotriva acestei ultime hotărâri judecătoreşti a declarat recurs inculpatul. 1513/A din 16. 118 lit. d din Codul penal. ELEMENTE CONSTITUTIVE Fapta coinculpaţilor de a acosta victimele creându-le convingerea că dacă vor opune rezistenţă. prin înlăturarea schimbării calificării juridice.1998 a Tribunalului Bucureşti . 307/1999 86. Critica formulată nu este întemeiată. dispunându-se astfel ca inculpatul să execute în final 4 ani închisoare. aflat în neputinţă de a se apăra singur împotriva inculpatului. inculpaţii acostau victimele. constituie infracţiunea de tâlhărie.

În faţa instanţei de judecată coinculpaţii au susţinut că nu au exercitat violenţe asupra victimelor.R. cu aplicarea art.1998. 2 lit. ELEMENTE CONSTITUTIVE Sesizând faptul că i-a fost sustras portmoneul. 10/Ap din 17 ianuarie 2001 88. în timp ce se afla pe 115 . Apărarea formulată de inculpaţi nu a fost reţinută nici de prima instanţă. 74-76 Cod penal. la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. Tribunalul Călăraşi l-a condamnat pe inculpatul P. cu motivarea susmenţionată. Decizie penală nr. constituie infracţiunea de tâlhărie. ELEMENTE CONSTITUTIVE. Pentru a pronunţa această sentinţă. Curtea de Apel Bacău 87. 356/1994. 211 alin. iar acesta a scos o jumătate de lamă cu care a ameninţat. nici de instanţele de apel şi recurs. faptă prevăzută şi pedepsită de art. deci faptele lor trebuiau încadrate în prevederile legale referitoare la comiterea infracţiunii de furt. 32/1999. Prin sentinţa penală nr. Deşi partea vătămată datora inculpatului o sumă de bani. instanţa a reţinut următoarele: În ziua de 21. inculpatul P. acţiunea acestuia care a lovit-o şi i-a smuls din mână un telefon mobil. Decizia penală nr. partea vătămată a solicitat sprijinul călătorilor din autobuz pentru imobilizarea inculpatului. d şi e Cod penal..S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. urmărind să creeze o stare de panică pentru a scăpa. Agresiunea desfăşurată de inculpat a fost destinată să-i asigure scăparea şi să păstreze bunul sustras. Curtea de Apel Braşov. aspecte care intra în latura obiectivă a infracţiunii de tâlhărie.08.R.

dând o încadrare juridică corespunzătoare. căreia îi dăduse o importantă sumă de bani pentru achiziţionarea unor bunuri. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel parchetul şi inculpatul. a avut loc o discuţie în legătură cu o sumă de bani. a bunului. Nu se poate reţine că partea vătămată i-ar fi dat inculpatului telefonul. prin violenţă. Discuţia dintre cei doi a degenerat. întrucât nu ar fi fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.furtul. fiind însoţită de mai multe persoane. inculpatul a invocat nelegalitatea hotărârii. fapta inculpatului de a deposeda pe partea vătămată de un telefon mobil. cât şi persoana făptuitorului. Partea vătămată s-a deplasat a masa la care se afla inculpatul şi între cei doi. după circa 150 m. în condiţii ilicite. iar victima nu-şi onorase obligaţia de 116 . în contul datoriei. deoarece sub raportul laturii subiective lipseşte scopul însuşirii pe nedrept. După comiterea faptei inculpatul a părăsit localul. în textul art. ca nefondate. Acesta nu avea antecedente penale. 2 lit. arătându-se că la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere atât pericolul social concret al faptei comise. nu prezintă relevanţă pentru încadrarea juridică a faptei. care se cunoşteau. Parchetul a criticat sentinţa pentru netemeinicie. Pretenţiile sale băneşti puteau fi realizate pe căi legale. 211 alin. inculpatul aplicându-i o lovitură cu pumnul părţii vătămate şi luându-i un telefon mobil. constituie infracţiunea de tâlhărie. situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului. se cunoştea de mai multă vreme cu partea vătămată. iar inculpatul a acţionat în scopul însuşirii pe nedrept. a fost oprit de un echipaj de poliţie care a găsit cu ocazia percheziţiei corporale asupra lui telefonul mobil. deoarece nu poate înlătura caracterul nedrept. Inculpatul îi reproşa victimei că nu i-a restituit banii împrumutaţi pentru perfectarea unei convenţii comerciale. din moment ce deposedarea victimei s-a făcut prin mijloace violente. dar. nerealizându-se activitatea principală . La rândul său. Împrejurarea că victima datora inculpatului o sumă de bani.terasă unui local a observat-o pe partea vătămată care consuma băuturi alcoolice la o masă alăturată. motiv pentru care a solicitat achitarea. arătând că în mod corect instanţa de fond a reţinut pe baza probelor administrate. susţinând că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică. l-a ridicat şi restituit părţii vătămate. Într-adevăr. Curtea de Apel Bucureşti a respins ambele apeluri. Apelul parchetului a fost considerat nefondat. arbitrar al deposedării şi nu poate duce la concluzia că inculpatul nu a avut intenţia să sustragă bunul. d si e Cod penal.

ELEMENTE CONSTITUTIVE ALE TÂLHĂRIEI Prin sentinţa penală nr. precum şi de către inculpat.M. De altfel. Secţia l-a penală. nefiind stabilit fără dubiu că inculpatul ar fi exercitat ameninţări asupra martorilor E.Z. ulterior a scos arma şi „văzând că martorii se îndreaptă spre el. arătând că la momentul surprinderii sale. 117 . şi E. care a criticat schimbarea încadrării juridice şi durata pedepselor aplicate.I. acesta din urmă solicitând reducerea pedepselor. b) C. în cea de furt calificat prevăzută de art.b).restituire. acesta căuta ceva în portbagaj. 373/1999 89. pen.i) C. (2) jit. declaraţiile acestor doi martori (singurii prezenţi în momentul imobilizării inculpatului) se coroborează cu declaraţiile date în mod constant de către inculpat. a încercat să fugă. De altfel. Curtea de Apel Bucureşti.e). în raport cu declaraţiile amănunţite date de aceşti doi martori în faza de cercetare judecătorească. până la venirea organelor de poliţie". 208 alin. în cursul urmăririi penale cei doi martori E. din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. alin. cu mâinile la spate. rezultă un puternic dubiu în ceea ce priveşte exercitarea ameninţării de către inculpat în momentul prinderii şi imobilizării sale de către cei doi martori. S-a apreciat de către prima instanţă că nu există indicii temeinice că inculpatul ar fi exercitat violenţe asupra martorilor în vederea păstrării autoturismului sustras ori a înlăturării urmelor faptei de sustragere.pen. (1).g).Z. 209 lit. şi E. decizia penală nr. povestesc modul în care l-au prins şi imobilizat pe inculpat. În opinia majoritară a membrilor completului de divergenţă constituit pentru judecarea apelurilor s-a apreciat că încadrarea juridică a fost schimbată în mod legal de către prima instanţă. 211 alin.I. 130 din 3 martie 2004 a Tribunalului Braşov s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru una din faptele săvârşite de inculpatul N. Această sentinţă a fost atacată cu apel de către Parchet. c). acesta negând exercitarea vreunei ameninţări cu arma asupra celor doi martori. {2)/1 lit. dar a fost prins de martori şi imobilizat.

cum că inculpatul i-a ameninţat cu arma pe cei doi martori şi că. 235/Ap din 7 iulie 2004 90. ELEMENTE CONSTITUTIVE ALE TÂLHĂRIEI Fapta inculpatului de a lovi partea vătămată. la 3 ani 118 . 1411 din 19. este o împrejurare care nu-l face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. Decizia penală nr. 75 lit. 1 lit. Martorul E. ci dimpotrivă. pe fondul consumului de băuturi alcoolice. 208.C. cu aplicarea art. a) din Codul penal. prin prisma prezumţiei de nevinovăţie.07. Intervenţia inculpatului minor în sprijinul inculpatului (tatăl său) poate fi apreciată ca o reacţie faţă de lovirea tatălui său şi. Ca atare. nu îndeplineşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie. în mod judicios a conchis prima instanţă în sensul ca nu există probe temeinice care să ateste exercitarea ameninţării de către inculpat (astfel încât să subziste în cauză elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie). arătând ca inculpatul nu i-a ameninţat cu arma. respectiv cu spatele către martori. chiar ameninţaţi fiind cu o armă tip carabină. deoarece practic nici nu a avut timpul necesar nu le-a adresat nici un cuvânt şi nu a opus rezistenţă.2001 a Judecătoriei Slobozia. fiind prins „din spate. Curtea de Apel Braşov.Z. procedând la imobilizarea sa. nu poate profita decât inculpatului. martorii l-au ignorat şi au înaintat spre inculpat.Este şi puţin credibilă varianta afirmată de organul de urmărire penală. c) din Codul penal. Prin Sentinţa penală nr. În faţa instanţei martorii clarifică aspectele neclare din declaraţiile date în faza de urmărire penală. în ciuda acestui real pericol. a arătat în cuprinsul declaraţiei sale chiar poziţia în care se afla inculpatul în momentul imobilizării sale. întrucât nu cunoştea motivul disputei. imobilizându-i mâinile’’. neavând legătură cu aşa-zisa deposedare prin violenţă a părţii vătămate de mielul în discuţie. există un puternic dubiu care.209 alin. a fost condamnat inculpatul S. luându-l practic în braţe. în baza art. disputa purtându-se pe marginea dreptului de proprietate asupra unui miel (dispută în care inculpatul ripostează).

C. a mai fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare. S-a luat act că părţile vătămate M. ca nefondate. 1 şi 2 lit.D şi M. 99 alin. 1 lit. nu s-au constituit părţi civile în cauză şi au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat. deoarece conflictul dintre inculpaţi şi părţile vătămate nu s-a datorat intenţiei de a sustrage ovine din turmă. 99 alin. tribunalul a arătat că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt. în fapt. Pentru a decide astfel. şi S. în baza art. În baza art. Tribunalul Ialomiţa a respins. cu o încadrare juridică corespunzătoare. Pentru a pronunţa această soluţie. a) din Codul penal. a) din Codul penal.03. 75 lit.D. şi a apreciat în mod judicios vinovăţia fiecărui inculpat. b) din Codul penai şi s-a dispus ca inculpaţii să execute pedepsele cele mai grele. 258/A din 15 mai 2002. deoarece. cei doi miei găsiţi la domiciliul lor au fost rătăciţi de turmă şi găsiţi de ei în această stare. s-a solicitat achitarea.D.2001. 211 alin.D. pentru fiecare cu aplicarea art. în baza art. Faţă de infracţiunea de tâlhărie. a fost condamnat şi inculpatul S. 33 lit. şi M. în realitate.închisoare. Faţă de infracţiunea de furt.C. Prin aceeaşi sentinţă penală. cei doi inculpaţi (tată şi fiu) au exercitat violenţe asupra părţilor vătămate M.. c) din Codul penal. 10 lit.l. Apoi. În baza art.D. 10 lit. În subsidiar. a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani şi 6 luni închisoare.l. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii. şi anume intenţia.03. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. d) din Codul de procedură penală. în baza art. respectiv 5 ani închisoare pentru inculpatul S.2001 la zi.D. cu aplicarea art. pe baza unei 119 . a) . Prin Decizia penală nr. cu aplicarea art. în urma cărora au sustras un miel din turma păstorită de aceştia din urmă. 1 şi 2 din Codul penal. şi 2 ani şi 6 luni închisoare pentru S. S-a făcut aplicarea art. a) din Codul de procedură penală. la un interval de câteva ore.34 lit. ci unui refuz al ciobanilor de a perfecta un schimb de animale.. la 1 an şi 6 luni închisoare.I. apelurile declarate de inculpaţii S. 71 şi 64 din Codul penal. s-a solicitat achitarea. instanţa de fond a reţinut. ca.C. în ziua de 25. arătându-se că acesteia îi lipseşte unul din elementele constitutive. 211 alin. 3 din Codul penal. şi s-a dedus prevenţia pentru acesta de la 26. 3 din Codul penal. cu aplicarea art. s-a solicitat reducerea pedepselor.209 alin. 208 . S-a menţinut starea de arest pentru inculpatul S. cei doi inculpaţi au mai sustras doi miei din aceeaşi turmă.

S-a mai susţinut că instanţele nu s-au pronunţat cu privire la unele probe. acesta este nefondat. inculpaţii au declarat recurs. 3859 pct. înlăturându-se art. 1 din Codul de procedură penală. părţile vătămate şi martorii şi-au modificat declaraţiile iniţiale. 9. pentru următoarele considerente: Cu privire la primul motiv de recurs. în mod greşit. 3859 pct. motiv de casare prevăzut de art. 9 şi 10 din Codul de procedură penală). Se reţine că. 211 alin. instanţa de fond a avut în vedere prevederile art.analize complete şi critice a tuturor probelor administrate în cauză. 3 din Codul de procedură penală.C. nepunând în discuţie schimbarea încadrării juridice. 71 şi 64 din Codul penal. prin actul de sesizare (art. pe parcursul procesului penal. instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului S. asupra unor cereri esenţiale pentru părţi. indicând ca motiv de casare dispoziţiile art. 3859 pct. referitor la S. 3859 pct.42 din Codul penal. Curtea. din contră. 41 . 41 . o situaţie mai favorabilă. astfel că le-a admis. în sensul că hotărârea instanţei de fond este lovită de nulitate.. potrivit art. 197 alin. De asemenea. 1 din Codul de procedură penală. 2 din Codul penal şi.. în limita motivelor invocate. astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. tribunalul (ca şi instanţa de fond) a apreciat că primele depoziţii date în cauză reflectă adevărul şi converg către situaţia de fapt. însă. 334 din Codul de procedură penală. s-a susţinut că. 12 şi 171 din Codul de procedură penală). inculpaţilor necreându-li-se o situaţie mai grea. au fost condamnaţi pentru infracţiunile de tâlhărie şi furt. 72 din Codul penal. 10 din Codul de procedură penală. 3859 alin. fără a fi pusă în discuţia părţilor schimbarea de încadrare juridică.I. a constatat că ambele recursuri sunt fondate. solicitându-se achitarea. ca o consecinţă. 120 .C. cât şi din oficiu. acesta fiind minor (motiv de casare ce vizează dispoziţiile art.42 din Codul penal. Împotriva acestor hotărâri. S-a mai reţinut că. în formă calificată. potrivit dispoziţiilor art. în condiţiile în care au fost înlăturate dispoziţiile art. în scopul atenuării gravităţii faptelor şi a răspunderii penale a inculpaţilor. 10. având în vedere recursul declarat. pentru că nu au fost prezentate motive întemeiate pentru aceste schimbări de declaraţii. s-a creat pentru inculpatul S. 197 alin. s-au aplicat greşit dispoziţiile art. conform art. la individualizarea pedepselor aplicate fiecărui inculpat. în sensul că s-au înlăturat dispoziţiile art. de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului. inculpaţii. sub toate aspectele de fapt şi de drept. 12 şi 171 din Codul de procedură penală. astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond. şi ca.

în sensul că greşit s-au aplicat minorului S. care în nici un caz nu sunt de revenire asupra declaraţiilor. partea vătămată a făcut precizarea că "s-au încăierat şi că el l-a lovit pe inculpat". în zonele unde se ajunge la păşunat. ceea ce a determinat de altfel o reacţie violentă a inculpatului S. nemairespectându-şi propunerea acceptată cu privire la acel schimb. a fost o înţelegere de a face un schimb de animale. într-o asemenea situaţie.Nulitatea decurgând din nerespectarea dispoziţiilor art. se desprinde o altă situaţie de fapt. 12 din Codul de procedură penală. Curtea i-a achitat pe cei doi inculpaţi cu privire la infracţiunea de tâlhărie. rezultă că conflictul dintre părţi a luat amploare în condiţiile în care partea vătămată. chiar în faza de urmărire penală. nu poate să dispună. ci se fac precizări omise sau neluate în seamă la urmărirea penală. Apărarea inculpatului. nu poate fi primită.l. referitor la infracţiunea de tâlhărie. În motivarea soluţiei. Referitor la infracţiunea de furt. în lipsa stăpânului cârdului de oi. în prezenţa reprezentanţilor comunali. pentru care au fost condamnaţi inculpaţii. că anterior acestui schimb au consumat împreună băuturi alcoolice şi.. 3859 pct. iar primul care a lovit a fost partea vătămată. că primul care a lovit a fost partea vătămată D. cel care o invocă trebuie să facă dovada unei vătămări. s-au certat. acesta neavând dreptul să reţină animalele la locuinţa sa. nu s-a procedat legal. instanţa fondului îşi însuşeşte declaraţiile martorului din faza de urmărire penală.C. Curtea a reţinut că numai inculpatul S. 334 din Codul de procedură penală este relativă şi deci. 121 . din probele dosarului. este o replică la lovirea tatălui său de către partea vătămată. Cu privire la motivul prevăzut de art. înlăturându-le nejustificat pe cele din instanţă. care însă nu are legătură cu aşa-zisa deposedare prin violenţă a părţii vătămate de mielul în discuţie. Reacţia violentă a inculpatului minor S. în care să se constate dacă s-au creat daune şi dacă se fac responsabili pentru eventualele distrugeri ce ar fi fost constatate. oierii obişnuiesc să ofere daruri pentru a fi toleraţi. a spus că. se face vinovat de furt. în sensul de a se încheia un proces-verbal. În faţa instanţei de apel. că părţile au consumat împreună băuturi alcoolice şi s-au certat.C. De altfel. pentru a opera. Curtea a apreciat că.l. din probele dosarului. în condiţiile în care.D. se poate trage concluzia că inculpaţii nu au folosit violenţa pentru a-şi însuşi oile. şi anume aceea că între partea vătămată şi inculpatul S. Aşa fiind. Curtea reţine şi faptul că.C. cum că cei trei miei pe care i-a adus la locuinţa sa au fost ca zălog pentru distrugerile pe care le-au provocat animalele la păşunat. ajunşi în stare de ebrietate. Este de notorietate faptul că. Critica din recurs. din probeie administrate.

209 alin. de natură a-i înfrânge împotrivirea la deposedarea sa. . a) raportat la art. şi profitând de neatenţia acesteia. b) din Codul penai. pen. 33 lit. 2 lit. cu aplicarea art. c) din Codul de procedură penală. în infracţiunea prevăzută de art. cu aplicarea art. c) din Codul penal. şi art. e C. 10 lit. cu aplicarea art. 11 pct. În baza art. De asemenea.intră în compunerea elementului material al infracţiunii de tâlhărie. de furt . Curtea l-a achitat pentru infracţiunea de tâlhărie. ca acţiuni adiacente care -alături de acţiunea de principală. 208 . Având în vedere considerentele ce mai sus. pentru infracţiunea de furt calificat la care a fost condamnat. Curtea l-a achitat pe inculpatul minor S. 71 şi 64 din Codul penal. Decizia nr. s-a apropiat de ea. 211 alin. l-a achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunea de tâlhărie. din infracţiunea prevăzută de art. a) din Codul de procedură penală. pot consta în orice acţiune fizică sau psihică îndreptată împotriva persoanei vătămate. a).TÂLHĂRIE În fapt. 1 şi 2 lit. a) . În principiu. aşa cum rezultă din probe. 1 lit. violenţele ca şi ameninţarea. 2 lit. 1 lit. Dacă violenţa 122 .ELEMENTE DE DIFERENŢIERE FURT. A menţinut starea de arest şi a computat prevenţia la zi. 211 alin. 1 din Codul penal. Încadrarea juridică -în art. 11 pct. Curtea a admis recursurile declarate de inculpaţi. pe care l-a însoţit în condiţiile menţionate. 71 şi 64 din Codul penal. inculpatul.34 lit. a).000 lei.dispoziţiile art. acesta neavând nici o contribuţie la săvârşirea furtului de către tatăl său. text în baza căruia l-a condamnat pe inculpat ia 1 an şi 6 luni închisoare.C.l. 75 lit. 10 lit. c) din Codul penal. 1382 din 29 iulie 2002 Secţia I penală 91. care se afla în Gara de Nord văzând că persoana vătămată are în mână o bancnotă de 50. Curtea de Apel Bucureşti. după care a fugit. a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul S. acesta nefăcându-se vinovat de această faptă. este nefondată. 75 lit. a) raportat la art. cu aplicarea art.dată acestei fapte de către prima instanţă nu este corectă. i-a smuls-o pe neaşteptate. În baza art. 208 alin.

smulgerea bancnotei din mâne persoanei vătămate nu s-a făcut prinţi-o formă de constrângere a acesteia. superficial. însoţii de concubina sa D. în jurul orelor 19. cu aplicarea art. s-a deplasat în staţia de autobuz 135. iar deposedarea sa nu i-a produs. 211 C. întrucât. ci un furt. ELEMENTUL MATERIAL În cazul tâlhăriei. În urma acestei lovituri partea vătămată a căzut. după săvârşirea acestei fapte.P. opunerea acestuia şi apoi abandonarea lucrului în mâna agresorului. Prin rechizitoriul parchetului a fost trimis în judecată în stare de arest inculpatul I. d şi e Cod penal. 348/1998 92..P. pen. Apel Bucureşti. rezistenţa. luarea în mod brusc a lucrului aflat asupra unei persoane prin simpla detaşare a acestuia dintr-un contact nemijlocit. În cazul din speţă.226.. Lipsind acţiunea violentă sau ameninţarea în sensul prevederilor art. ca atare. Ajuns în apropierea părţii vătămate. a II-a pen. inculpatul I. inculpatul a provocat-o să joace scanderbeg şi. după ce a consumat băuturi alcoolice la terasa „Dacia Galaţi"'..V. unde a observat-o pe partea vătămată S. S-a reţinut în actul de sesizare că la data de 12. nr. a Cod penal.S. s.30-20. în timpul desfăşurării acţiunii de furt. violenţele se pot exercita şi anterior începerii actului de deposedare a părţii vătămate. pentru a-i înfrânge împotrivirea. suferinţe fizice şi morale. iar 123 . se afla însoţită de prietena sa T.E. C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. acestea constituind o acţiune adiacentă furtului şi înscriindu-se în elementul material al tâlhăriei. a lovit-o cu pumnul în zona feţei. 211 alin.01. ori dacă nu este săvârşită în astfel de circumstanţe încât să facă posibilă reacţia.00. dec. fără ca deţinătorul să poată opune vreo rezistenţa. să reprezinte o ameninţare pentru detentor. nu constituie o tâlhărie..asupra lucrului nu este de natură să creeze o teamă. de asemenea. nu a adus atingere relaţiilor sociale ce constituie obiectul juridic adiacent al infracţiunii de tâlhărie şi. întrucât aceasta a refuzat. ea nu poate realiza infracţiunea de tâlhărie. 37 lit. care. ca urmare a relaţiei de conexiune dintre infracţiunea-mijloc şi infracţiunea-scop. 2 lit.1997. inculpatul a fugit.

211 alin. Tribunalul Dolj.1997. profitând de starea de neputinţă a acesteia de a se apăra. având în vedere modalitatea săvârşirii faptei.03.T. 189 alin. d şi e Cod penal în art. Tribunalul Bucureşti. profitând de neatenţia părţii vătămate care aşteaptă să 124 . Din actele şi lucrările dosarului tribunalul reţine că în noaptea de 11/12.ELEMENTE DE DIFERENŢIERE. TÂLHĂRIE Smulgerea unui lănţişor de la gâtul unei persoane constituie infracţiunea de tâlhărie şi nu aceea de furt. elementul «violenţă» caracteristic tâlhăriei este realizat. 211 alin.000 lei şi actele de identitate. 180 alin. ne aflăm în faţa unei infracţiuni de sine stătătoare. În faza dezbaterilor.1998 93. 2 C. fiind întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de ari.07. apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din art. respectiv lipsirea de libertate prevăzută de art. sentinţa nr. LIPSIRE DE LIBERTATE Atunci cînd imobilizarea victimei excede acţiunile necesare în desfăşurarea laturii obiective a infracţiunii de tîlhărie. 101/1989 94. d. FURT. aflându-se într-un magazin privatizat de pe Şoseaua Olteniţei.inculpatul. ELEMENTE CONSTITUTIVE ALE LATURII OBIECTIVE. e Cod penal. prevăzută de art. 2 lit. Secţia a ll-a penală. 2 Cod penal. Verificând actele şi lucrările dosarului. prin smulgerea obiectului material al infracţiunii. tribunalul constată vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptei de tâlhărie şi nu de lovire. 109 din 27. Inculpatul R. pen. 2 lit. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. Decizie penală nr. 211 Cod penal. i-a sustras din buzunar portofelul ce conţinea suma de 40.

ŞANTAJ. a Cod penal.G. ele pot consta şi în alte acţiuni agresive. prin întrebuinţarea de violenţe. 125 . care se săvârşeşte prin constrângerea unei persoane să dea bunurile. constituie infracţiunea de tâlhărie. 190 din 21.V. Secţia I penală. Cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpat este nefondată. 2 lit. Prin smulgerea lănţişorului de la gâtul persoanei vătămate. inculpatul i-a smuls de la gât lănţişorul de aur cu cruciuliţă. dar nu a găsit lănţişorul asupra acestuia. 37 lit. să nu facă sau să sufere ceva în viitor. dacă aceasta a fost de natură a înfrânge voinţa acesteia. Cruciuliţa s-a găsit la locul săvârşirii faptei iar cu privire la lănţişor inculpatul a declarat că l-a pierdui în timp ce aleargă. d şi e. însuşinduşi-le. sentinţa nr. Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie în aceea de furt calificat. S-a reţinut că în seara zilei de 5 ianuarie 1997. prin ameninţare. i-a luat suma de 11. Inculpatul a fugit de la locul faptei. susţinând că nu a exercitat nici un fel de violenţe asupra părţii vătămate în scopul deposedării sale de lănţişor. TÂLHĂRIE. astfel că fapta inculpatului constituie tâlhărie şi nu furt. Fapta inculpatului de a lua. prin ameninţare. între altele. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art.I. aflându-se în discoteca unui bar. inculpatul a acostat pe minorul P. Tribunalul Bucureşti. Prin violenţe în sensul textului de lege sus-menţionat. nu trebuie să înţelegem numai una din formele prevăzute de art. constituie infracţiunea de tâlhărie furtul săvârşit. este realizat elementul «violenţă» cerut de art. 211 alin. 211 alin. iar nu infracţiunea de şantaj.000 lei şi ceasul de la mână. 1 Cod penal. şi.primească restul de bani în urma cumpărării unui pachet de ţigări. ca acţiuni adiacente. 1 Cod penal. bunuri aflate asupra victimei. Conform art.1998 95. cum ar fi smulgerea bunului aflat asupra părţii vătămate.04. fiind urmărit de partea vătămată care a reuşit să-l imobilizeze. cu aplicarea art. 211 alin. ELEMENTE DE DISTINCŢIE. să facă. 212 din 16 octombrie 1997 a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul S. 180-182 Cod penal. Prin sentinţa penală nr.

iar inculpaţii au acţionat în scopul însuşirii pe nedrept a bunurilor. în scopul de a şi le însuşi pe nedrept. nu s-a mai prezentat la instanţă pentru a preciza dacă a suferit un prejudiciu nu are relevanţă juridică şi nici nu este de natură să influenţeze tragerea la răspundere penală a inculpaţilor. 1 Cod penal. Recursul nu este fondat. Or. acţiunea de sustragere aparţine în întregime inculpatului. inculpatul nu a constrâns pe victimă să dea. Potrivit art. fără consimţământul acesteia. să nu facă sau să sufere ceva. 194 alin. 96. ELEMENTE CONSTITUTIVE Deşi partea vătămată datora o sumă de bani. Deposedarea părţii vătămate s-a făcut prin mijloace violente. susţinând că fapta trebuia încadrată în infracţiunea de şantaj prevăzută de art. de frica inculpaţilor. fapta inculpatului de a lua victimei banii şi ceasul de la mână. care o deposedează de bunuri fără consimţământul acesteia. ci a constrâns-o să-l lase să-i ia bunurile. 2 lit. să nu facă sau să sufere ceva.Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia penală nr. 194 alin. prin activitatea de ameninţare. pentru sine sau pentru altul".s. Penală. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs. acţiunea inculpaţilor de a lua mai multe bunuri din locuinţa părţii vătămate sub ameninţarea unui cuţit constituie infracţiunea de tâlhărie. partea vătămată acţionează personal. în cursul judecăţii. 56 din 12 martie 1998 a Curţii de Apel Bacău. recursul declarat de inculpat a fost respins. partea vătămată. Împrejurarea că. În consecinţă. dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos. Aşa fiind. 211 alin. d şi e din Codul penal. să facă. în cazul tâlhăriei. Curtea Supremă de Justiţie . Este de observat că în cazul şantajului. să facă. Decizie penală 1979 din 9 iulie 1998 nr. iar nu infracţiunea de şantaj în care s-a cerut schimbarea încadrării juridice. să dea. infracţiunea de 126 . pentru care a fost condamnat. prin violenţă sau ameninţare. constituie infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. sub imperiul constrângerii exercitate asupra sa de inculpat. 1 Cod penal. infracţiunea de şantaj constă în "constrângerea unei persoane. prin constrângerea ei cu ameninţări. în raport de cerinţele textului de lege la care s-a făcut referire. în timp ce.

211 alin. a folosit asupra acesteia şi a martorului un spray lacrimogen. împreună cu inculpaţii S. urmând a se casa decizia şi a se menţine sentinţa fondului. S.C.C. datorează 100 USD inculpatului S.A.B. inculpaţii au împărţit bunurile sustrase..B. inculpaţii S. au fost condamnaţi la câte 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.T. pe care i l-a pus la gât. inculpaţii C.P. inculpatul S. în fond. un video "Laser".C..B. Referitor la recursurile declarate de inculpaţi. pentru punerea victimei în imposibilitate de a se apăra.M. examinând decizia recurată.C.C. a pus într-un cearceaf un televizor "Panasonic".. 81 din Codul penal. Între timp.P. nu a putut fi identificată partea vătămată spre a fi prezentă şi pentru a se stabili dacă a suferit vreun prejudiciu. d) din Codul de procedură penală. a) şi art.L.P.C. 10 lit.. Ulterior.T. aflat în vizită la partea vătămată. a aplicat prevederile art. Ajunşi la locuinţa părţii vătămate. acesta din urmă. a luat dintrun sertar al unui corp de mobilă un portofel. timp în care inculpatul S. cu privire la greşita aplicare a prevederilor art. Apoi.M. şi inculpaţii S.06. astfel. Tribunalul Bucureşti -Secţia a ll-a penală a admis apelurile inculpaţilor şi. şi S.L.A. Prin Decizia penală nr. a ameninţat-o cu un cuţit. 1878 din 21 decembrie 2000.T.B.L. De altfel. S-a reţinut în fapt că în ziua de 4 decembrie 1995. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti. cu toate diligentele depuse în cursul procesului penal. un disc "Pionner" şi o combină muzicală "Philips". au transportat bunurile sustrase în autoturismul cu care veniseră.tâlhărie urmărindu-se din oficiu. 75 lit.M. inculpatul S. 1. care au solicitat achitarea în baza art.C.C.. prin pulverizare pe faţă. Inculpatul F. şi C. 13 din Codul penal.2000 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti. întrucât. elementele constitutive ale infracţiunii sesizate. iar inculpatul F. sub pretextul că partea vătămată E. să îi ia uneie lucruri. cu aplicarea art.T. şi F.C.L. Prin Sentinţa penală nr. în caz contrar. şi S. a ameninţat pe martorul Y. S. lipsind.C. 656 din 04.M. inculpaţii au recunoscut că au pătruns în locuinţa părţii vătămate pentru recuperarea datoriei ce o avea aceasta faţă de unul din 127 .. cu un alt cuţit. s-a constatat că instanţele au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor..000 lei..A. 81 din Codul penal. s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate pentru a o constrânge să-i restituie suma datorată şi. a constatat că recursul parchetului este fondat. Curtea. F.A.T. conţinând 400 USD şi 100.

primul inculpat a aflat despre sustragere şi a acceptat să consume băutură plătită din banii victimei. Decizia nr. în cursul judecăţii. C. Or. Pentru existenţa infracţiunii. lipsa uneia (în speţă furtul) conducând la inexistenţa acestei fapte penale. după care inculpaţii au dispus de ele fără drept. au imobili¬zat-o în uşă şi i-au sustras o sumă de bani. este lipsită de relevanţă juridică şi nu este nici de natură să influenţeze tragerea la răspundere penală a lor. a surprins victima la toaleta restaurantului şi a lovit-o. câtă vreme bunurile au fost sustrase de la partea vătămată.inculpaţi şi că au luat bunurile descrise în actul de sesizare cu titlu de gaj. prevăzută de art.a.. ca răspuns la o agresiune anterioară.pen. Curtea de Apel Bucureşti. Când acesta a încercat să fugă. de frica inculpaţilor. nemaiputând fi găsită. nu s-a mai prezentat la instanţă şi a dispărut. ELEMENUL MATERIAL Prin sentinţa penală nr.constă într-o acţiune principală (de furt) şi una adiacentă (de exercitare a violenţei. reducând corespunzător pedeapsa. Ulterior. 928 din 25 iunie 2001 — Secţia I penală 97. infracţiunea de tâlhărie urmărindu-se din oficiu.pen. de aceeaşi persoană. de ameninţare sau de folosire a altor mijloace de constrân¬gere). Pentru considerentele arătate. 128 . d şi e.infracţiune complexă . Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpat (printre alţii) pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. Curtea de Apel Suceava a admis apelul şi a desfiinţat parţial sentinţa în sensul că a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de tăinuire. fără consimţământul acesteia. Curtea a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi. 221 C.151 din 22 iulie 1998. alţi doi inculpaţi care urmăreau conflictul fără ştirea primului. aceste două acţiuni trebuie exerci¬tate împreună.211 lit. Elementul material al tâlhăriei . Din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul. Împrejurarea că. partea vătămată. corect s-a reţinut în sarcina lor comiterea infracţiunii de tâlhărie.

mai multe bunuri de la partea vătămată. Existând. tranchilizante şi antiparchinsoniene. Instanţa a reţinut că. pen.Curtea de Apel Suceava . împreună cu un alt inculpat. este obligatorie efectuarea expertizei psihiatrice. Inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art 221 al. pen. pen. în raport cu actele privind antecedentele medicale ale inculplatului. Potrivit art. 2 lit. între alte cazuri. s. a C. EXPERTIZĂ PSIHIATRICĂ. când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului. Decizia nr. că necesită dispensarizare psihiatrică. conform art. Recursul în anulare declarat în cauză este fondat. pen. efectuarea expertizei psihiatrice este obligatorie.. Apelul şi recursul declarate de inculpat au fost respinse.181 din 4 noiembrie 1998 98.. ÎNDOIALĂ ASUPRA STĂRII PSIHICE A INCULPATULUI În cazul în care. 2. precum şi supraveghere din partea familiei. Din conţinutul acestui act rezultă. prin violenţă. pr. există motive temeinice de îndoială asupra stării psihice a acestuia.781/1999 129 . instanţele trebuie să dispună efectuarea unei expertize psihiatrice. 117 C. pr. 117 C.pen. d.. motiv pentru care hotărârile atacate au fost casate şi s-a dispus trimitere cauzei spre rejudecare la prima instanţă. în condiţiile prevăzute în art. CSJ. de asemenea. la 22 august 1994. că inculpatul are antecedente psihiatrice. pr. Din biletul de ieşire din spitalul de psihiatrie rezultă că inculpatul a fost internat în secţia psihiatrie cu diagnosticul de psihoză discordantă. 117 C. că în perioada internării i s-a aplicat tratament cu neuroleptice majore. inculpatul a sustras. motive temeinice de îndoială asupra stării psihice a inculpatului. deci.

pentru infracţiunea de tâlhărie. 74.. Aceştia au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiu¬nea de tâlhărie în aceea de furt calificat.de art..06.211 alin. şi art. i-a condamnat pe inculpaţi la pedepse de câte 3 ani închi¬soare fiecare.10 lit. pen. Apelurile sunt nefondate.pen.pr.a rap.91 C.A. nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni. conform art. a fost achitat. pen. Probele administrate demonstrează cu certitudine că paznicul a fost ameninţat cu un bici pentru a nu se opune sustragerii. conform art.2 lit. Curtea de Apel Braşov . EXISTENŢA ELEMENTULUI DE CONSTRÂNGERE Tribunalul. ACHITARE.pen. susţinând că nu au exercitat violenţe împotriva paznicului societăţii din care au sustras bunurile. pentru săvârşirea infracţiunii prev.410/26.99 C. FAPTĂ CARE NU PREZINTĂ GRADUL DE PERICOL SOCIAL AL UNEI INFRACŢIUNI.99.a şi e Cpen. 130 .C. Prin sentinţa penală nr. Fapta inculpatului minor de a fi doar prezent la locul săvârşirii faptei săvârşite de alt inculpat minor. cu aplicarea art. 13l/Ap din 12 iulie 2000 100.. a fost sancţionat administrativ cu amendă de 5 milioane lei. "a" cu aplicarea art. iar inculpatul T.181 Cpen. cu privire la săvârşirea.G..secţia I penală a fost condamnat inculpatul minor N.Ia art. pen.M. Elementul constrângerii este prezent şi el a fost folosit pentru a se putea realiza sustragerea. 75.2000 a Tribunalului Bucureşti . Împotriva sentinţei. şi a fost internat. 76 C. în baza art. iar de frică acesta s-a retras într-o gheretă unde a fost blocat de inculpaţi prin închiderea uşii. întrun centru de reeducare.11 pct.211 alin.b1 C. Decizia penală nr. şi în baza art.2 lit.2 lit. au formulat apel inculpaţii. aceleiaşi infracţiuni.104 C.

se respinge apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.pen. nu este suficientă în raport de pericolul social al faptei săvârşite şi a persoanei inculpatului care a abandonat şcoala şi este cercetat şi pentru săvârşirea mai multor fapte de sustragere din autoturisme. decizia nr. este de natură să-i asigure inculpatului minor posibilitatea de a dobândi o învăţătură necesară şi o pregătire profesională corespunzătoare.A.118 lit. rezultă că. măsura educativă a internării sale într-un centru de reeducare. Aşa fiind.80. dată fiind contribuţia majoră a acestuia la comiterea faptei. inculpaţii s-au deplasat în curtea Şcolii generale nr. Curtea de Apel Bucureşti.C. în ziua de 24. inculpatul este la prima abatere de natură penală.A. a avut o contribuţie redusă la comiterea faptei.93 Bucureşti. Secţia I penală.02. constând într-o simpla prezenţă a sa la sustragerea de către inculpatul N.M. recomandarea din raportul medico-legal psihiatric de internare a făptuitorului. prin prezenţa sa alături de celălalt inculpat. prin ameninţare. Împotriva sentinţei a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti motivat de faptul că.G.M. fapta neprezentând gradul de pericol social al unei infracţiunii .81 Cpen.. Inculpaţii au vândut ceasul martorului M. faţă de vârsta inculpatului (14 ani). lei. cu suma de 40. în prezenţa inculpatului T. unde.G.S-a constatat că prejudiciul este recuperat şi s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a câte 20.. la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Management.104 C.C. curs de zi. În consecinţă.În ceea ce-l priveşte pe inculpatul minor N. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul minor T.C. fără temei. prev.M.G.000 lei.V. S-a reţinut faptul că.M.A. a sustras de la partea vătămată A.1998. s-a apreciat că fapta comisă de inculpatul minor T. inculpatul N. Pe de altă parte. ceasul de la mână şi bluza de trening.000. în prezent fiind student în anul II.A. conform art.. astfel încât se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea în condiţiile art. măsura educativă a internării într-un centru de reeducare a inculpatului minor N.543/2000 131 .. ca nefondat. a absolvit bacalaureatul cu media 8.d Cpen.. Apoi. Apelul Parchetului nu este fondat.C a bunurilor părţii vătămate. nu prezintă pericolul social al infracţiunii de tâlhărie.. coroborate cu concluziile anchetei sociale. fapta putând fi comisă şi fără prezenţa sa.de art. soluţia de fond este corectă.

101. iar geaca părţii vătămate se afla în autoturism. întrucât geaca. a sustras bunuri din autoturismul părţii vătămate. deoarece momentul consumării infracţiunii de tâlhărie. a) C. a deschis portiera cu ajutorul unui instrument şi în momentul în care a intenţionat să o sustragă. în tentativă la infracţiunea de tâlhărie. nu a ieşit din sfera de dispoziţie a părţii vătămate. de altfel inculpatul nu avea nimic în mână când a fost prins. formă consumată. În ceea ce priveşte însă consumarea acestei infracţiuni este de observat că.L. reţinând că. 413/2002 a Tribunalului Braşov s-a dispus condamnarea inculpatului M. FAPTĂ CONSUMATĂ. scop care este infracţiunea de furt. care presupune realizarea celor două momente şi anume momentul deposedării părţii vătămate şi momentul imposedării inculpatului . pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. prin decizia penală nr. a fost surprins de partea vătămată şi martor.ori în speţă nu a fost realizat nici momentul deposedării. 13 şi 37 lit. inculpatul a intenţionat să sustragă geaca de piele care se afla pe bancheta autoturismului părţii vătămate. ci de aceea cu care inculpatul era îmbrăcat. se raportează la momentul consumării infracţiunii principale. Curtea de Apel. a relatat că inculpatul a luat-o la fugă urmărit fiind de partea vătămată şi că el l-a prins de geacă. (2) lit. pentru următoarele considerente: Inculpatul a executat actul de violenţă nu ca o ripostă la agresiunea părţii vătămate ci pentru a-şi asigura scăparea. potrivit teoriei apropriaţiunii. astfel încât nu s-a realizat deposedarea acesteia. astfel încât acest act de violenţă face să existe infracţiunea de tâlhărie. a fost lăsată în interiorul autoturismului. Consumarea infracţiunii de furt se apreciază potrivit teoriei apropriaţiunii. b).martorul L. la 16 noiembrie 2000. în mod greşit prima instanţă a apreciat că este vorba de o infracţiune de tâlhărie în formă consumată. în speţă. aceste împrejurări sunt susţinute cu depoziţiile martorilor . 162/2003 a admis apelul inculpatului şi a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie. e). prevăzută de art.. dar nu de geaca pe care ar fi sustras-o părţii vătămate. TENTATIVĂ Infracţiunea de tâlhărie se consumă în momentul consumării infracţiunii de furt.A. pen. Prin sentinţa penală nr. chiar dacă inculpatul a avut-o în mână pentru un moment. exercitând acte de violenţă pentru a-şi asigura scăparea. ca infracţiune complexă. ca infracţiune principală ce intră în conţinutul constitutiv al tâlhăriei. 211 alin. cu aplicarea art. aşa cum rezultă din procesul verbal de 132 .

Decizia penala nr. republicată. PORTUL FĂRĂ DREPT DE ARMĂ ALBĂ. 61/1991. întrucât posesia unei arme atrage incidenţa agravantei infracţiunii de tâlhărie şi face parte din conţinutul 133 . Prin urmare. fără a se produce nici o dovadă că inculpatul a încercat să sustragă şi acest bun. asupra sa au fost găsite: o legătură de chei. o leră şi un spray paralizant. La percheziţia corporală a inculpatului efectuată imediat după prinderea lui. FAPTĂ SĂVÂRŞITĂ DE O PERSOANĂ AVÂND ASUPRA SA O ARMĂ. pen. Mai mult. acesta i-a povestit că în urmă cu o jumătate de oră i s-a furat un telefon mobil. ACHITARE Inculpatul trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. pen. În ceea ce priveşte încărcătorul de la telefonul mobil. este de observat că numai partea vătămată face vorbire de sustragerea acestui obiect. 1^1 alin. 20 C. Curtea de Apel Braşov . în forma calificată prevăzută de art. proc. în timp ce se afla cu partea vătămată într-un bar. faptă săvârşită de o persoană având asupra sa o armă. 162/Ap din 25 iunie 2003 . 1 pct. Atât timp cât geaca se afla în autoturism după prinderea inculpatului rezultă în mod evident că acesta nu a sustras bunul respectiv. în interiorul autoturismului. b) din Codul penal. a relatat că. acest lucru demonstrează că telefonul mobil a fost sustras de o altă persoană decât inculpatul. încadrarea juridică legală a faptei săvârşite de inculpat este aceea de tentativă la infracţiunea de tâlhărie şi pentru care instanţa va proceda potrivit art 334 C. 102. 1 din Legea nr. martorul L. şi care pe cale de consecinţă impune aplicarea unei pedepse corespunzătoare în limitele prevăzute de art. iar dacă acesta ar fi încercat să sustragă şi încărcătorul atunci l-ar fi abandonat odată cu geaca. ori acest lucru se întâmpla înainte ca inculpatul să pătrundă în autoturismul său. nu poate fi condamnat şi pentru infracţiunea prevăzută de art. care intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de tâlhărie.cercetare la faţa locului. 211 alin.A. 2 lit. cum în speţă nu a fost consumată infracţiunea de furt.

G. 211 alin.2003. b) din Codul penal. a) şi art. republicată.. 1 din Legea nr." SRL. c) şi alin. despre care a arătat că este prea severă. a) din Codul de procedură penală raportat la art. mai multe sticle de băutură şi o cantitate de ţigări. 21 lit. a) din Codul de procedură penală. 33 lit. b) din Codul penal. S-a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente de 7 ani închisoare. cum posesia unei arme. s-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi rejudecându-se cauza în fond s-a înlăturat aplicarea art. 1^1 134 . şi. 1 lit. 211 alin. 61/1991.04. Inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare în baza art. astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 1 lit. astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 34 alin. 11 pct. sa dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. a) şi art. 61/1991. 169/2002. deţinerea cuţitului "nu există" ca infracţiune autonomă. 1 lit. 11 din Legea nr. Tribunalul Ialomiţa a dispus condamnarea. 11 alin. 2 lit.2003. 33 lit.01. b) din Codul penal. Inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. criticândo în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei. în baza art. astfel încât Curtea a dispus achitarea pentru această faptă. Apelul este nefondat. a inculpatului A. 1 an închisoare care au fost repuse în individualitatea lor. în speţă un cuţit.constitutiv al acesteia. făcându-se aplicarea art. 2 lit. inculpatul. Prin Sentinţa penală nr. nu mai subzistă din punct de vedere juridic infracţiunea prevăzută de art. 2^1 lit. în seara zilei de 13. "persoană având asupra sa o armă". ducându-se într-un bar aparţinând SC "P. atrage incidenţa agravantei infracţiunii de tâlhărie şi face parte din conţinutul constitutiv al acesteia. 1 pct. În consecinţă. 317 din Codul de procedură penală.000 lei. În aceste condiţii. 10 alin. în stare de ebrietate. b) din Codul penal. respectiv. s-a dispus achitarea apelantului inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul. la 7 ani închisoare. În baza art. 169/2002. În aceste condiţii. 34 alin. republicată.V. 90 din 9. în ceea ce priveşte susţinerea inculpatului. determinându-l să-i dea suma de 480. Instanţa de fond a reţinut în fapt că. Apelul este însă întemeiat sub un alt aspect sesizat de instanţă din oficiu. l-a ameninţat cu un cuţit pe T. În baza art.

Dacă fapta a fost săvârşită în timpul nopţii. prevăzută în art. cu urmarea morţii acesteia după o lună. 61/1991. FAPTE DISTINCTE DACĂ SUNT MAI MULTE PERSOANE VĂTĂMATE În cazul în care inculpaţii au lovit şi deposedat de bunuri două persoane.secţia a II-a penală decizie penală nr. într-un loc public. Penală. Victima a suferit un traumatism cranio-cerebral care s-a complicat cu o bronhopneumonie.V. 1 pct. prin aplicarea unor repetate lovituri cu pumnii şi cu picioarele. 109/A din 28 februarie 2003 a Curţii 135 . în noaptea de 21 august 2001.Secţia a II-a penală a condamnat pe inculpatul P. de două sau mai multe persoane împreună ori în alte împrejurări agravante prevăzute în art. fiecare dintre ei a săvârşit două infracţiuni distincte de tâlhărie. 211 alineatul final. Tribunalul Bucureşti . inculpatul a deposedat pe C. Instanţa a reţinut că. la încadrarea juridică trebuie să se ţină seama şi de aceste agravante. 211 alin. astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. republicată. 211 din Codul penal. ÎNCADRARE JURIDICĂ Tâlhăria care a avut ca urmare moartea victimei se încadrează în prevederile alineatului final al art. Curtea de Apel Bucureşti . 340 din 12 iunie 2003 103.F. decizie penală nr. de bani şi de alte bunuri pe care le avea asupra sa.s. 1 din Legea nr. aflate în concurs. FORME AGRAVATE ALE INFRACŢIUNII. care vor fi avute în vedere la stabilirea pedepsei în limitele prevăzute în art. 169/2002. 463 din 21 februarie 1992 104. Prin Decizia penală nr. Prin Sentinţa nr. Curtea Supremă de Justiţie .alin. la 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. 2 şi 3 din Codul penal. 1152 din 26 noiembrie 2002. 211 alineatul final din Codul penal.

în loc public şi pe timp de noapte. d) şi e) şi alineatul ultim din Codul penal. Instanţa a reţinut că. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de furt calificat prevăzută în art. 211 din Codul penal. 20 raportat la art.secţia penală. Prin sentinţa penală nr.pen. Pentru a-şi asigura scăparea. una rămasă neidentificată. au fost respinse prin 136 . pentru corecta încadrare juridică a faptei trebuie avute în vedere toate agravantele infracţiunii. se constată că infracţiunea de tâlhărie a fost săvârşită de două persoane împreună. şi utilizarea de către acesta a unui spray paralizant pentru a-şi asigura scăparea.. tâlhăria având ca urmare moartea victimei. partea vătămată a surprins pe inculpat în timp ce se îndrepta spre uşă. având asupra sa bunurile părţii vătămate. 1 lit. Intrând în locuinţă. 2 lit. fapta săvârşită de inculpat se încadrează în prevederile art. 1 şi art.pen. a fost admis recursul declarat de procuror şi s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului.Secţia I penală. făptuitorul fiind surprins în momentul în care încerca să părăsească locul. Curtea Supremă de Justiţie . Examinând probele de la dosar. FAPTĂ CONSUMATĂ Fapta de a sustrage bunuri dintr-o locuinţă. iar nu ale tentativei la infracţiunea de furt calificat. Decizie penală nr. 3726 din 12 septembrie 2003 105. Apelul şi recursul inculpatului. 209 alin. Judecătoria Oneşti a condamnat pe inculpatul U. Ca atare. a).C.de Apel Bucureşti . Chiar dacă pedeapsa aplicabilă inculpatului se raportează la alineatul ultim al art. motiv pentru care recursul procurorului a fost admis. în noaptea de 8 iunie 2003. prin care a solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea prevederilor art. 211 alin. 81 C. toate aceste împrejurări constituind forme agravate ale infracţiunii. cu o geantă de voiaj în care adunase mai multe bunuri. inculpatul a pătruns prin escaladare în apartamentul părţii vătămate. 208 alin. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie săvârşite de o persoană având asupra sa o substanţă paralizantă. 636 din 14 iulie 2003. inculpatul a pulverizat spre partea vătămată din conţinutul unui spray paralizant. g şi i C. hotărârile atacate au fost casate şi s-a dispus condamnarea inculpatului la 20 de ani închisoare în baza noii încadrări juridice.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. realizează conţinutul infracţiunii consumate de furt. 211 alin. Aşa cum rezultă din probele administrate în cauză. până în momentul surprinderii sale. Din aceleaşi probe rezulta că. pentru a-şi asigura scăparea. inculpatul reuşind să deposedeze partea vătămată de bunuri însuşindu-le. 980 din 11 august 2003 a Tribunalului Bacău şi decizia penală nr. în cauză sunt incidente prevederile ari. în loc de art.. b C. Recursul în anulare declarat în cauză. în aceea de tâlhărie prevăzută în art. în momentul surprinderii sale în apartament.decizia penală nr. Aceste acte de constrângere.pen.pen. S. 657 din 9 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bacău. s. 1 lit. recursul în anulare a fost admis şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice din tentativa la infracţiunea de furt calificat.. în scopul de a scăpa şi de a păstra bunurile furate. fapta inculpatului. pen.. se află în legătură directa cu acţiunea de furt. 21 lit. 2717/2004 106. cu alte cuvinte. 211 alin. a II-a. 20 raportat la art. 209 alin. 21 lit. în forma violenţei. Folosindu-se în realizarea actelor de violenţa de o substanţă cu efect paralizant.pen. inculpatul a pulverizat o substanţă paralizantă asupra părţii vătămate. 41 alin. atâta vreme cat faptele au fost comise în realizarea unei singure rezoluţii. 211 alin. nu impune reţinerea unui concurs de infracţiuni. 2 C. cu privire la încadrarea juridică dată faptei în prevederile art. nr. 1 şi art. 208 alin. 4/1998 137 . C. Aşa fiind. 21 lit. inculpatul avea asupra sa o geantă de voiaj cu bunuri sustrase şi se pregătea să părăsească locuinţa. În acest stadiu al executării elementul material al laturii obiective a infracţiunii de furt este realizat. Apel Bucureşti. dec. dec. realizând astfel conţinutul infracţiunii complexe de tâlhărie. În consecinţă. b C.pen. este fondat. FAPTE COMISE ÎN REALIZAREA UNEI SINGURE REZOLUŢII INFRACŢIONALE În cazul infracţiunii de tâlhărie pluralitatea subiecţilor pasivi nu exclude aplicarea art. referitor la infracţiunea continuată sau. pen. b C. privind tâlhăria săvârşită de o persoană având asupra sa o asemenea substanţă.. g şi i C.

mai multe bunuri. Curtea de Apel Bucureşti. condamnarea inculpatului B. Apelul este întemeiat. FAPTĂ SĂVÂRŞITĂ ÎN TIMPUL NOPŢII. inculpatul. a schimbat încadrarea juridică în infracţiunea prevăzută de art.M. în baza prevederilor art. au sustras de la partea vătămată F. decizia nr.d Cod penal (comiterea infracţiunii în timpul nopţii) este incidenţă chiar şi atunci când fapta este săvârşită într-un loc care nu este expus niciodată lunimii naturale. întunericul nopţii nu pot fi percepute (o staţie de metrou). nu prezintă nici o relevanţă sub aspectul menţionat. Secţia I penală. d şi e Cod penal. Prin sentinţa penală nr. condiţii favorizante pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăpare sunt pe deplin întrunite. prin violenţă. în jurul orei 5:30. astfel încât operează în cauză agravanta prevăzută de lit. S-a susţinut că fapta fiind săvârşită în timpul nopţii. în fond. respectiv. cu motivarea că instanţa a dat o încadrare juridică greşită infracţiunii comise. rejudecând cauza. Aşa fiind.a şi e Cod penal. împreună cu alţi doi participanţi (rămaşi neidentificaţi). în dimineaţa de 4 ianuarie 2000).6L3/2000 138 .74-76 Cod penal. la pedeapsa de 3 ani închisoare.În mod cert. sunt incidente şi dispoziţiile lit.211 alin. infracţiunea de tâlhărie a fost comisă în timpul nopţii (în jurul orelor 5:30.. Aceasta deoarece temeiurile care imprimă faptei un caracter agravant . Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.2 lit.2 lit.211 alin.a.M.211 alin. Împrejurarea că fapta s-a săvârşit întrun loc în care lumina naturală şi. ÎNŢELES. S-a reţinut în faptul că în dimineaţa zilei de 4 ianuarie 2000.prezenţa mai redusă a publicului şi a organelor de poliţie. Agravanta prevăzută de art. cu aplicarea art. Curtea a admis apelul. a desfiinţat în parte sentinţa şi.d a articolului 211 din Codul penal. care se afla în staţia de metrou „Izvor".2 lit. dispunând condamnarea inculpatului pentru această din urmă infracţiune.107.d a articolului 211 Cod penal. deoarece împrejurările care imprimă faptei un caracter mai grav sunt întrunite în acest caz.236 din 11 aprilie 2000 a Tribunalului Bucureşti -secţia a ll-a penală s-a dispus.

au încercat să-l reţină. Apel Bucureşti. prevăzută în art. iar necesitatea unei ocrotiri diferenţiate a fiecărei victime este mai corespunzător asigurată în cadrul unei pluralităţi de infracţiuni decât în cel al unei infracţiuni unice. s-a reţinut că. le-a silit să-i dea fiecare o sumă de bani. s.şi nu o infracţiune unică -.. aceasta nu va imprima un caracter de unitate . dec. prejudiciind un singur patrimoniu. folosirea violenţei asupra a două persoane care. aşa cum au considerat prima instanţă şi instanţa de apel. chiar dacă fapta de furt ar fi unică. lovind pe una şi ameninţând-o pe cealaltă. PREJUDICIEREA UNUI SINGUR PATRIMONIU Atâta vreme cât inculpatul a comis un singur furt . nr. în modalitatea concursului .activităţii de tâlhărie în ansamblu. care jucau table. pen. în acelaşi timp. a II-a pen. urmată de obţinerea unor sume de bani de la cei agresaţi fizic sau verbal. în concurs. ci un concurs de infracţiuni. imprimă un pericol mai accentuat faptei de furt. supuşi violenţelor sau ameninţărilor de către inculpat. 781/1997 109. Apel Bucureşti. Folosirea de violenţe şi ameninţări împotriva a două persoane.legală sau naturală . FOLOSIREA DE VIOLENŢE ŞI AMENINŢĂRI ÎMPOTRIVA A DOUĂ PERSOANE. observând săvârşirea faptei. într-o zi.. 41 alin. dec. nu se poate considera că el a săvârşit două infracţiuni de tâlhărie. inculpatul s-a apropiat de cele două persoane vătămate. nr. dată fiind existenţa unor subiecţi pasivi multipli. Deşi tâlhăria este o infracţiune contra proprietăţii. după care. C. PLURALITATE DE INFRACŢIUNI În fapt. pluralitatea persoanelor vătămate excluzând posibilitatea existenţei unei infracţiuni unice. pluralitatea subiecţilor pasivi. FOLOSIREA VIOLENŢEI ASUPRA A DOUĂ PERSOANE. 210/A/1997 139 . 211 combinat cu art.dintr-un chioşc al unei societăţi comerciale -. C. s. I pen.. Aceste fapte nu constituie o singură infracţiune continuată de tâlhărie.108.. constituie o pluralitate de infracţiuni. 2 C.

l. respectiv. punându-le în imposibilitate de a se 140 . unde. criteriile de incidenţă sunt relative la un „modus operandi" comun actelor multiple de executare şi.300 lei/dolar. Tribunalul Botoşani 1-a condamnat pe A. au pătruns în locuinţele a şase părţi vătămate. Prin sentinţa penală nr. 37 lit. FOLOSIREA DE CĂTRE INCULPAT A UNUI SPRAY PARALIZANT PENTRU A-ŞI ASIGURA FUGA. proc. Prin sentinţa penală nr. folosindu-se de un spray paralizant. după primirea bancnotei. în temeiul art. Curtea de Apel Suceava. 211 alin. la o pedeapsă de 10 ani şi 6 luni închisoare. o bancnotă de 100 $ USA la schimbul de 8. ca nefondat. c C. FORMA CONTINUATĂ.1999 a Tribunalului Bucureşti . unor intervale de timp relativ scurte şi care. în fapt. 41 alin. a. prin folosirea unor substanţe narcotice au adormit victimele. că în perioada iulie-noiembire 1996. constând în aceea că Ia 24 februarie 1998. Pentru evaluarea formei continuate a infracţiunii de tâlhărie. b Cod penal. Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul arătând că partea vătămată avea faţă de el o datorie neachitată. 1 lit. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. sub imperiul căreia sunt comise acestea. Decizia penală nr.M. 2 Cod penal şi art.M. a dispărut fără a-i remite echivalentul în lei. 2 lit.. la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 379 pct. fără a face dovada susţinerii.03.V. aflându-se în Piaţa Halei din Botoşani. 6 A din 6 ianuarie 1999 111. ÎNCADRARE JURIDICĂ. pen. 96 din data de 30.secţia a il-a penală a fost condamnat inculpatul D. Considerând soluţia instanţei legală şi temeinică. şi M. pen. coroborate. apelul inculpatului. cu aplicarea art. instanţa a respins.. inculpatul cerându-i lui C. S-a reţinut. inculpaţii D. b C. denotă o unică rezoluţie delictuoasă. b şi f Cod penal. 2 lit.M.110.. 211 alin. 217/1998.

decizia penală nr. prin condiţiile stipulate de normă. infracţiunea de tâlhărie fiind una complexă. în sensul că pluralitatea subiecţilor pasivi nu este compatibilă cu unitatea infracţională (fie sub forma infracţiunii continuate. obiectul său juridic principal fiind patrimoniul şi doar cel secundar îl constituie anumite atribute ale persoanei. fie sub forma unităţii naturale colective). datorită echivalenţei juridice a conţinutului acestora.l. deşi. Curtea de Apel Bucureşti . şi M. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti. în cazul săvârşirii. cu acelaşi prilej a unor acţiuni care prezintă.M. actele materiale comise de coautorii inculpaţi D. 2 Cod penal. tâlhăria este o infracţiune cu conţinuturi alternative şi. fiind îndeplinite condiţiile cerute de dispoziţiile art. în modalitatea concursului real de infracţiuni. Legiuitorul a încriminat infracţiunea de tâlhărie în cadrul titlului privind infracţiunile contra patrimoniului. În acelaşi timp. la intervale de timp relativ scurte. de a săvârşi prin acelaşi modus operandi. dar această incriminare este contra patrimoniului (avutului privat) nu împotriva persoanei. fiind în baza unei unice rezoluţii infracţionale. elementele unuia dintre conţinturile respective. în cazul tâlhăriei nu operează regula specifică infracţiunilor contra persoanei. Mai mult.apăra. ambii inculpaţi având reprezentarea faptelor pe care le comit. 223/1999 112. Secţia a ll-a penală. sub aspectul neschimbării încadrării juridice din modalitatea continuată a săvârşirii infracţiunii de tâlhărie. se aduce atingere unor valori sociale intim legate de persoana umană (integritatea corporală sau libertatea psihică). aşa cum este cazul în speţă. criticând-o ca nelegală. FURT URMAT DE ÎNTREBUINŢAREA DE VIOLENŢE 141 . iar în baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale au săvârşit şase acte materiale de sustragere de bunuri şi sume de bani din locuinţele victimelor. Motivul de critică invocat este nefondat. are loc comiterea unei singure infracţiuni. infracţiunea de tâlhărie poate îmbrăca forma infracţiunii continuate. În consecinţă. 41 alin. fiecare în parte.

00.08. şi A. 998 şi următoarele din Codul civil. când s-a reîntâlnit cu partea vătămată. a condamnat pe inculpatul P.209 alin. b) şi c) din Codul penal. conform art. 211 alin. În baza art.2003 la zi. în condiţiile în care aceasta din urmă a încercat să-l imobilizeze şi i-a cerut să-l însoţească la poliţie. în jurul orelor 23. b) din Codul penal în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art.. 14 şi 346 din Codul de procedură penală. S-a făcut aplicarea art. 211 alin. 852 din 22 iunie 2004. este de netăgăduit că scopul exercitării violenţelor a fost ca inculpatul să-şi asigure scăparea. Timpul scurs între sustragerea bunului şi exercitarea violenţelor asupra părţii vătămate nu înlătură relaţia de intercondiţionare a celor două fapte.64 din Codul penal. S-a arătat că în seara zilei de 18. împrejurare care rezultă din faptul că după sustragerea telefonului. 1 lit. în timp ce se afla pe terasa "Cuibul Rândunelelor". art. câtă vreme este evident că infracţiunea-mijloc (violenţele) a fost comisă pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea după comiterea infracţiunii-scop (furtul). Tribunalul Bucureşti . RELEVANŢĂ Constituie infracţiunea de tâlhărie furtul urmat de întrebuinţarea de violenţe pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea. A fost obligat inculpatul la 1.PENTRU CA FĂPTUITORUL SĂ-ŞI ASIGURE SCĂPAREA.I. dar nu a 142 . iar după circa 20 de minute.000 lei cheltuieli judiciare către stat. În baza art. Prin Sentinţa penală nr. 208 . inculpatul a fugit. În baza art. a fost obligat inculpatul la 5.F. INTERVALUL DE TIMP SCURS ÎNTRE SUSTRAGEREA BUNULUI ŞI EXERCITAREA VIOLENŢELOR. În speţă.L. 2 lit. e) din Codul penal ca neîntemeiată. s-a menţinut măsura arestării preventive. Partea vătămată a plecat în urmărirea inculpatului. inculpatul s-a apropiat de masa unde se afla partea vătămată R.Secţia I penală a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. a luat telefonul mobil al părţii vătămate aflat pe masă. S-a dedus prevenţia de la 15.2003.M. 1 din Codul de procedură penală. a lovit-o şi a fugit din nou.000 lei despăgubiri civile către partea vătămată R. împreună cu martorii T.F.000. 2 lit. 71 .500.07. 88 din Codul penal. după care a părăsit în fugă localul. 350 alin.

07. inculpatul i-a răspuns că tocmai l-a vândut. partea vătămată a pus mâna pe inculpat. inculpatul a revenit asupra recunoaşterii făcute cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală. s-au apropiat de inculpat. şi A.L. dar a susţinut că violenţele exercitate asupra acesteia la un oarecare interval de timp nu au avut drept scop săşi asigure scăparea. 208 . La data de 22.209 alin.. cât şi martorii T. motiv pentru care s-a îndreptat împreună cu martorii către Secţia de Poliţie 19 pentru a depune reclamaţie. cerere 143 .23. îl cunoşteau pe inculpat sub porecla de "Giani". Partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 3 . şi B. doborând-o la sol şi aplicându-i mai multe lovituri. în timp ce se plimba cu prietenii săi I.L. inculpatul a plecat în fugă. nici telefonul. 1 lit. în jurul orei 22. toţi trei au indicat fotografia reprezentându-l pe inculpat. ci a fost o reacţie la atitudinea agresivă a părţii vătămate. După agresarea părţii vătămate. l-au indicat pe inculpat ca fiind autorul faptei comise la data de 18.I. Este de precizat că atât partea vătămată.08. inculpatul a admis că a sustras telefonul părţii vătămate. dar acesta a ripostat. În timp ce martorul A. organele de poliţie au procedat la efectuarea unor recunoaşteri din grup. La cererea părţii vătămate de a-i fi restituit telefonul. Pe drum. Pentru acest motiv a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de furt calificat. cât şi martorul T. cerându-i să o însoţească la poliţie.10. În acel moment. Cu ocazia dezbaterilor în fond.I. cu calea R. că a cheltuit o parte din bani şi că nu-i va restitui nimic.2003. partea vătămată l-a observat pe inculpat coborând dintr-un taxi împreună cu alte persoane.4 zile de îngrijiri medicale.07.reuşit să-l prindă.2003. trântindu-l la pământ şi solicitându-i nejustificat restituirea unui telefon mobil. Audiat în instanţă. iar cu ocazia prezentării unor albume foto existente la Secţia 19 Poliţie. motiv pentru care a fost dat în urmărire locală. partea vătămată şi martorul T. fiind prins la 15. partea vătămată însoţită de încă două persoane l-a lovit fără nici un motiv. La aceeaşi dată.L.2003. dar a prezentat o versiune diferită de cea susţinută în timpul urmăririi penale.30 . ulterior sustrăgându-se urmăririi penale. inculpatul a negat comiterea infracţiunii reţinute în sarcina sa. ocazie cu care atât partea vătămată. pe calea Ferentari. cu precizarea că în seara de 18. Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale. la intersecţia str. s-a procedat la reaudierea inculpatului şi la prezentarea materialului urmăririi penale în prezenţa apărătorului ales. B. la acel moment nici nu mai avea telefonul asupra sa.00. nici banii.2003 de către Secţia 10 Poliţie. e) din Codul penal. ocazie cu care inculpatul a revenit asupra depoziţiilor anterioare şi a precizat că recunoaşte şi regretă fapta comisă. prevăzută de art. a rămas în autoturism.

între furtul telefonului şi exercitarea violenţei asupra părţii vătămate s-au scurs circa 20 minute. De menţionat că nu s-a putut stabili dacă în momentul exercitării violenţelor inculpatul avea sau nu telefonul asupra sa. datorită atitudinii acestuia de negare a săvârşirii faptei. precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea." În speţă. astfel că nu se poate reţine existenţa a două infracţiuni distincte. În speţă. Scopul exercitării acestor violenţe a fost în mod evident acela ca inculpatul să-şi asigure scăparea. 1 din Codul penal. Este adevărat că acţiunea adiacentă trebuie să se comită înainte. în timpul sau imediat după aceasta. cerându-i să o însoţească la secţia de poliţie. 211 alin. Prin noţiunea de "imediat" nu trebuie înţeles însă că violenţele se exercită neapărat în momentul următor actului de smulgere. care a recunoscut că a lovit-o pe aceasta. sustragerea telefonului este temeinic dovedită cu probele administrate. Acesta nu a fost prins de organele de poliţie în acea seară. una de furt calificat şi una de lovire sau alte violenţe. 144 . astfel că nu se poate susţine că violenţele au pierdut legătura cu scopul inculpatului de a-şi asigura scăparea sau de a-şi asigura păstrarea bunului. Potrivit art.apreciată de tribunal ca nefondată. relaţii de conexitate între infracţiunea-scop şi infracţiunea-mijloc. ale martorilor. conform declaraţiilor părţii vătămate şi ale martorilor. constituie infracţiunea de tâlhărie "furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra. 1 din Codul penal. 211 alin. Chiar dacă la momentul când s-a reîntâlnit cu partea vătămată inculpatul nu mai avea bunul asupra sa. inculpatul însuşi recunoscând în cele din urmă acest lucru. astfel că acest aspect nu s-a putut lămuri prin efectuarea unei percheziţii corporale. în doctrină fiind admis că este posibil ca între cele două momente să treacă un interval de timp necesar urmăririi şi prinderii făptuitorului.există relaţia de intercondiţionare cerută de art. între cele două componente . Prin urmare. cu constatările şi concluziile certificatului medico-legal şi chiar cu declaraţia inculpatului.acţiunea de smulgere şi acţiunea de exercitare a violenţelor . Existenţa violenţelor exercitate asupra părţii vătămate de către inculpat este de asemenea dovedită în mod cert cu declaraţiile părţii vătămate. acesta a lovit-o în clipa în care partea vătămată a pus mâna pe el.

cum este cazul în speţă. Examinând hotărârea pronunţată în cauză sub aspectele invocate de inculpat. înainte. În consecinţă. În cauză. a folosit violenţe. cât şi din oficiu. e) şi g) din Codul penal şi art. să şteargă urmele infracţiunii sau să-şi asigure scăparea. Al doilea element component. sub toate aspectele de fapt şi de drept. Aceste elemente componente sunt într-o relaţie de condiţionare.209 alin. conform art. Împotriva acestei sentinţe.Dar. De asemenea. pentru a-şi asigura scăparea. 2 din Codul de procedură penală. a formulat apel inculpatul.4 zile de îngrijiri medicale. 208 alin. tâlhăria este un furt comis cu violenţe. 2 lit. Curtea a constatat că apelul formulat de inculpat este nefondat. fie că inculpatul mai avea sau nu bunul sustras asupra sa în momentul reîntâlnirii cu partea vătămată. b) şi c) din Codul penal. Este de netăgăduit că scopul exercitării violenţelor a fost ca 145 . 2 din Codul penal. în termen legal. adiacent faţă de primul. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie. în sensul că infracţiunea de tâlhărie există numai atunci când violenţele sunt săvârşite în scopul comiterii furtului. unică prin voinţa legiuitorului. dacă nu şi pentru păstrarea bunului. 1 lit. soluţia primei instanţe fiind legală şi temeinică. în timpul sau imediat după aceasta. 211 alin. având în vedere că inculpatul nu a exercitat violenţele asupra părţii vătămate pentru a reţine bunul sustras. 1 . solicitând schimbarea încadrării juridice date faptei din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea prevăzută de art. Potrivit art. cum sunt furtul. dar în limitele efectului devolutiv. cauzându-i victimei leziuni care au necesitat 3 . 211 din Codul penal. ameninţarea. să şteargă urmele infracţiunii sau să-şi asigure scăparea. şi elementul material al infracţiunii are o structură complexă. o condiţie esenţială a infracţiunii este săvârşirea efectivă a actului adiacent. Acesta este alcătuit în primul rând din elementul material al infracţiunii de furt. 180 alin. 371 alin. prevăzută de art. tribunalul a reţinut că acesta a exercitat violenţe asupra părţii vătămate cel puţin pentru a-şi asigura scăparea. care constituie componenţa principală a structurii complexe a elementului material al infracţiunii de tâlhărie. fapta inculpatului. care în seara zilei de 18 iulie 2003 a sustras telefonul părţii vătămate şi ulterior. În conţinutul infracţiunii sunt întrunite infracţiuni distincte. fiind o infracţiune complexă. fapte care aduc atingere integrităţii corporale sau sănătăţii persoanei. care trebuie să se comită în raport cu furtul. îl reprezintă o violenţă fizică prin intermediul căreia făptuitorul săvârşeşte furtul sau încearcă să păstreze bunul furat. să păstreze bunul sustras.

din 24 septembrie 2004 NOTĂ: Decizia a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 209 lit. neputându-se reţine existenţa a două infracţiuni distincte (furt şi violenţe). schimbându-se încadrarea juridică în art. În sarcina inculpatului s-a reţinut că în ziua de 30 iunie 1997. g şi i Cod penal. Timpul scurs de la sustragerea telefonului şi până la exercitarea violenţelor asupra părţii vătămate nu înlătură relaţia de intercondiţionare a celor două fapte.inculpatul să-şi asigure scăparea. Instanţa a considerat că în momentul când a fost identificat şi 146 . împrejurare care rezultă din faptul că după sustragerea telefonului inculpatul a fugit. fiind evident că infracţiunea-mijloc (violenţele) a fost comisă pentru a-şi asigura scăparea după comiterea infracţiunii-scop (furtul). 211 alin. Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe a fost admis. iar în momentul în care partea vătămată a încercat să-l imobilizeze şi i-a cerut să-l însoţească la poliţie. însă după circa 20 de minute de la comiterea furtului partea vătămată l-a reîntâlnit pe inculpat (pe care de altfel îl căutase împreună cu martorii audiaţi în cauză). În noaptea următoare. dar a fost surprins de lucrătorii de poliţie şi martorii care asigurau paza bunurilor în vederea prinderii autorului. Decizie penală nr. prevăzută de art. 209 lit. care de altfel intră în conţinutul constituit al infracţiunii complexe.2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 113. 208. tribunalul l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă privativă de libertate. în jurul orelor 18. În raport de aceste considerente.00. inculpatul a lovit-o. 208. 2 lit. bunuri pe care le-a învelit în pături şi le-a ascuns într-un lan de porumb aflat în apropiere. Curtea de Apel Bucureşti . i Cod penal. a sustras mai multe bunuri în valoare de 3 milioane lei. b Cod penal în infracţiunea de furt calificat. 6196 din 22. după care a reuşit să fugă. prin care s-a respins ca nefondat recursul inculpatului. inculpatul a revenit pentru a lua bunurile ascunse.secţia a II-a penală.11. CONDIŢII Prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. FURT COMIS ÎN TIMPUL NOPŢII. acesta a pătruns în curtea părţii vătămate şi prin forţarea lacătului de la uşa locuinţei. rezultă că în cauză s-a comis o infracţiune complexă. respectiv tâlhărie.

a) din Codul penal. s-a făcut aplicarea art.Biroul Poliţie Judiciară se aflau în exercitarea atribuţiilor de serviciu.A. pronunţată de Tribunalul Bucureşti .Secţia a II-a penală. S-a luat act că partea vătămată S. PUNEREA ÎN DISCUŢIA PĂRŢILOR A DISPOZIŢIILOR ART. nu s-a constituit parte civilă. 2 1 lit. c) şi alin. a fost condamnatul I. 211 alin. 2 lit. SCHIMBAREA ÎNCADRĂRII JURIDICE A FAPTEI. 2 lit. la 7 ani închisoare.Secţia 7 Poliţie . la cererea procurorului. Soluţia a fost menţinută de Curtea Supremă de Justiţie prin respingerea recursului declarat de parchet. c) şi alin. a condamnat pe inculpat la două pedepse pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie. ÎN CONDIŢIILE SESIZĂRII IN REM CU PRIVIRE LA DOUĂ FAPTE DE TÂLHĂRIE SĂVÂRŞITE DE INCULPAT. 71. ocazie cu care au observat un grup de 3 indivizi care urmăreau un cetăţean în vârstă care părea a fi în stare avansată de ebrietate. a fost condamnat inculpatul D. a) din Codul penal) şi fără a extinde. 198 din 2 iulie 1998 114. astfel că nu se justifica aplicarea agravantei prevăzută de art. PRIN ÎNCHEIERE. 2 1 lit. 64 din Codul penal. prin încheiere. Prin Sentinţa penală nr.prins. 211 alin. g Cod penal.I.F. În baza art. 2 lit. LA CEREREA PROCURORULUI. 304 din 27. În baza art. acţiunea penală. Pentru a pronunţa această sentinţă. 211 alin. decizie penală nr. 21 lit. s-a făcut aplicarea art. 64 din Codul penal. 2 1 lit. anterior momentului agresiunii. c) şi alin. a fost condamnat inculpatul D. HOTĂRÂRE NELEGALĂ. ofiţeri de poliţie din cadrul sectorului 2 . 5810/2002. 209 lit. b). infracţiunea de furt era consumată. b). NECESITATEA EXTINDERII ACŢIUNII PENALE. în Dosarul nr. a) din Codul penal. la 7 ani închisoare. a) din Codul penal.2003. 211 alin. b). fără a pune în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului (trimis în judecată pentru săvârşirea unei singure infracţiuni prevăzute de art. 147 . 71. prima instanţă a reţinut în fapt pe baza probelor administrate că. DESFIINŢAREA HOTĂRÂRII CU TRIMITERE SPRE REJUDECARE Instanţa de fond.R. la 7 ani închisoare.03. 334 DIN CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ. în baza art. b). c) şi alin. Curtea de Apel Bacău. 2 lit.

s-a reuşit imobilizarea doar a unui agresor. 211 alin. prevăzută şi pedepsită de art. 2 lit. urma să fie pus în executare. c) şi alin. l-a trântit la pământ şi. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii. 211 alin. examinând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt şi de drept. a fost trimis în judecată. a) din Codul penal. 195 din Codul de procedură penală şi. art.R. au exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate şi au deposedat-o de suma de 400. fără a pune în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina acestui inculpat şi fără a extinde.000 lei. 33 lit. În acele moment. prin dispozitivul hotărârii pronunţate în cauză.Când cei trei au ajuns în dreptul acelui cetăţean. 2 lit.000 lei. pentru săvârşirea unei singure infracţiuni de tâlhărie prevăzute de art. dispozitiv care a fost comunicat şi inculpatului. Instanţa de fond. prevăzută de art. 21 lit. acţiunea penală faţă de inculpat. moment în care cei 3 agresori au fugit. Partea vătămată a declarat că agesorii i-au sustras din buzunar suma de 400. c) şi alin. Primul dintre agresori a scos din buzunarul drept al pantalonilor părţii agresate suma de 500 lei şi un ştecăr. 196 din Codul de procedură penală. şi.05. cu armamentul din dotare. individul cu pantaloni scurţi de culoare gri şi bluză din trening albastră l-a îmbrâncit pe cetăţean. 2 lit. împreună cu ceilalţi doi.2002. b). pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie. care a fost identificat în persoana inculpatului D. s-a desfiinţat hotărârea apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. prin încheiere. apelurile au fost admise în baza art. a) din Codul penal. 211 alin. Curtea.Secţia a II-a 148 . în stare de arest preventiv. 21 lit. în cazul rămânerii definitive a acestei hotărâri. instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală. a dispus condamnarea inculpatului D. a). care în noaptea de 25/26. în cauză nu există vreun caz de eroare materială sau o omisiune vădită. a constatat fondate apelurile pentru următoarele considerente: Inculpatul D. 379 pct. prevăzute de art. b) din Codul de procedură penală. respectiv.I. a) din Codul penal. având în vedere că în speţă există cazul de indivizibilitate prevăzut de art. Procedând astfel. Tribunalul Bucureşti . la cererea procurorului. într-un loc public. a) din Codul penal. 21 lit. în plan vertical. 2 lit. la două pedepse de câte 7 ani închisoare. în stare de arest şi care. Prima instanţă a apreciat că faptele săvârşite de inculpaţi. b). care nu au înţeles să motiveze apelurile în scris. Continuând urmărirea. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie. c) şi alin. a început să-l buzunărească pentru a-l deposeda de bunuri.R. motiv pentru care a fost executat un foc de avertisment. organele de poliţie au intervenit somând "Stai poliţia".

Pentru a pronunţa această sentinţă.07.secţia a II-a penală. 207/2000. pronunţată de Tribunalul Teleorman . decizie penală nr.12. 1 din Codul penal s-a revocat liberarea condiţionată privind pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr.penală. a) şi b) din Codul penal. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. 456/2001. c). COMPETENŢĂ MATERIALĂ. "Cauzele penale aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor continua să fie judecate de instanţele legal învestite. Prin Sentinţa penală nr. 64 lit. inculpatul urmând să execute în final 10 ani şi 6 luni închisoare. d) şi f) din Codul penal. a) şi a art. 211 alin. cu aplicarea art. de 10 ani şi 6 luni închisoare. la pedepse de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. iar. competentă să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul era judecătoria. 37 lit. tribunalul a reţinut. aceasta rămânând competentă potrivit dispoziţiilor legale invocate. b) din Codul penal să execute pedeapsa cea mai grea. 241 din 18. NULITATE ABSOLUTĂ Potrivit art. În baza art. cu aplicarea art. 197 alin. conform art. a fost condamnat inculpatul D. b1). 197 alin.2000 a Judecătoriei Piteşti. a) din Codul penal. şi s-a contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară de 330 de zile cu pedeapsa aplicată în cauză. Curtea de Apel Bucureşti . încălcarea dispoziţiilor relative la competenţa după materie este sancţionată cu nulitatea absolută. 61 alin.2001. 2 din Codul de procedură penală." La data sesizării instanţei. 306 din 27 mai 2003 115.V.Secţia penală. INCIDENŢA DISPOZIŢIILOR ORDONANŢEI DE URGENŢĂ A GUVERNULUI NR. 2 lit. în condiţiile art. 149 . şi 10 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 65 din Codul penal. 37 lit. 207/2000. a) din Codul penal. APROBATĂ PRIN LEGEA NR. 2 lit. neapelată. 2698 din 06. 34 lit. Inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complimentară a interzicerii drepturiior prevăzute de art. 33 lit. III al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. urmând ca în baza art. în fapt.

În după-amiaza şi seara zilei de 31. În drept. d) şi f) din Codul penal şi art.că inculpatul D. de a fura din bucătăria părţii vătămate D.V. Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate sub aspectul încadrării juridice a faptelor. judeţul Teleorman. Inculpatul. c). Partea vătămată D.F. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 211 alin.. şi fapta de a întreţine relaţii sexuale cu bunica sa. dar la revenirea în pat. fiind surprins astfel de partea vătămată.2001.M. 33 lit.M. pe timp de noapte.00 noaptea a plecat din local hotărât să sustragă bunuri de la partea vătămată D. a) din Codul penal şi art.M. cu aplicarea art. un cuţit şi o pungă cu carne. este bunica sa. reprezentantul parchetului a solicitat desfiinţarea în totalitate a sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la 150 . Ajuns în camera unde dormea bunica sa. considerând că instanţa trebuia să pună în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor şi să-l condamne pe inculpat şi pentru săvârşirea infracţiunii de incest prevăzută de art. 197 alin. inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în diferite regiuni ale corpului. a fost eliberat din penitenciar în martie 2001 şi pentru că a vândut imobilul în care locuia. a luat o bardă de pe verandă şi a ameninţat-o pe aceasta. inculpatul a plecat în fugă la bunica sa. a fost găzduit de bunica sa. după care a întreţinut cu ea un act sexual complet.F.V. inculpatul a consumat băuturi alcoolice la un bar din localitatea Tătărăştii de Jos..F. pentru că partea vătămată se împotrivea. iar în jurul orei 1. Pentru că partea vătămată i-a pronunţat numele şi a început să ţipe cerând ajutor vecinilor. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi inculpatul D. a dezbrăcat-o cu forţa şi.03. partea vătămată N. având asupra sa bunurile sustrase de la D. proprietatea sa. De această dată a deschis uşa şi în apropiere a văzut o persoană care stătea ghemuită şi avea pe faţă un obiect textil pentru a nu fi recunoscută. s-a reţinut că fapta inculpatului D. mascat. cu care gospodărea.M. folosind violenţe şi ameninţări. 203 din Codul penal. a) din Codul penal. partea vătămată N. s-a trezit din somn în urma zgomotului produs de forţarea uşii şi uitându-se pe fereastră nu a văzut nimic. fapt pentru care i-a astupat gura cu un prosop. b ) din Codul penal. 37 lit. inculpatul a luat hotărârea să întreţină cu aceasta relaţii sexuale. 2 lit. întrucât partea vătămată N. la scurt timp a auzit iarăşi zgomot. 2 lit. apoi a încercat să o îmbrâncească în casă cu mâna. apoi s-a deplasat la intrarea în locuinţă şi a încercat să intre în casă. Cu ocazia dezbaterii apelului.V. vecină cu bunica lui Inculpatul a pătruns în curte şi mai apoi într-o bucătărie ce a avut uşa neasigurată şi a sustras de aici o pungă cu came şi un cuţit de bucătărie.

2000.2001. lege potrivit căreia tribunalul a redevenit competent să soluţioneze în primă instanţă infracţiunea prevăzută de art.11. în mod greşit judecătoria a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman. 197 alin. c) din Codul de procedură penală. cu aplicarea art. 2 din Codul de procedură penală.V. care a rămas însă în vigoare: "Cauzele penale aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor continua să fie judecate de instanţele legal învestite. iar onorariul avocatului din oficiu a fost suportat din fondul Ministerului 151 . 10 lit. nulitate care nu poate fi înlăturată în nici un mod şi poate fi invocată în orice stare a procesului. a) din Codul de procedură penală. b) din Codul de procedură penală.05. 2 din Codul penal. În apelul său. Astfel. 207 din 15. a admis ambele apeluri. aceasta rămânând competentă potrivit dispoziţiilor legale invocate. 1 lit. şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman. a desfiinţat în totalitate sentinţa penală apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Videle. în baza art. În raport cu dispoziţiile cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr." În speţă. 203 din Codul penal. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. Apelul declarat de parchet este întemeiat. prin Sentinţa penală nr. urmând ca la judecarea în fond a cauzei să se pună în discuţie şi extinderea procesului penal cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 207/2000. Ulterior. 207/2000 a fost aprobată prin Legea nr.10. a) din Codul penal. competenţa soluţionării cauzei în fond revenind judecătoriei. a) raportat la art. 197 alin. 29. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Videle cu nr. 2 lit. 37 lit.instanţa competentă. la data sesizării instanţei. 2 lit. competentă să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul era judecătoria. 27 pct. 33 lit. 456/2001. cu ocazia rejudecării urmând a se avea în vedere şi celelalte motive de apel invocate. 282/P din 28.2001. a fost trimis în judecată. 11 pct. 211 alin. încălcarea dispoziţiilor relative la competenţa după materie este sancţionată cu nulitatea absolută. Inculpatul D. inculpatul a solicitat achitarea în baza art. III al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. Prin ordonanţa de urgenţă a Guvernului menţionată au fost modificate dispoziţiile art. respectiv Judecătoria Videle.05. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 385 din 11. d) şi f) din Codul penal şi art. fiind menţinută starea de arest a inculpatului. a) din Codul penal şi art. c). 2 lit. conform art. 211 alin.2001. Aceasta. Judecătoria Videle fiind legal învestită cu soluţionarea cauzei. Curtea. iar. b1) din Codul penal. 2 lit. Potrivit art. 379 pct.

74. în baza art. arătând că tatăl minorei este decedat. La vârsta de 17 ani minora este suficient de matură pentru a putea aprecia consecinţele faptei sale. după care a tras-o pe aceasta într-un coridor izolat. Decizia nr. 211 din 10 mai 117. în grija căreia se află. 100. a desfiinţat sentinţa şi. Tribunalul Arad a dispus luarea unei măsuri educative faţă de minora S.M. în baza art. este în măsură să o supravegheze în mod corespunzător. iar mama nu este în măsură să o poată supraveghea eficient. 81 . 114/A din 6 martie 2002 Secţia a II-a penală 116. Curtea de Apel Timişoara decizie penală 2001 nr. INCULPAT MINOR. la vârsta de 17 ani. rejudecând. minora a deposedat-o pe partea vătămată C. cu atât mai mult cu cât tatăl minorei este decedat. Curtea de Apel Timişoara a admis apelul parchetului. S-a apreciat că. Măsura educativă nu reflectă în mod corect relaţia dintre pericolul social concret al faptei comise şi scopul sancţiunii ce se impune a fi aplicată. Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad criticând-o în raport de greşita aplicare a măsurii educative. Prin Sentinţa penală nr. 109 din Codul penal. 76.L. IMPOSIBILITATEA SUSPENDĂRII 152 .Justiţiei. discernământul inculpatei nu este pe deplin format. în vârstă de 9 ani. încredinţând-o spre supraveghere mamei sale. suspendarea condiţionată a executării pedepsei. iar mama sa. Faţă de pericolul social ridicat al faptei se apreciază că se impune aplicarea unei pedepse. MĂSURĂ EDUCATIVĂ Nu este justificată aplicarea măsurii educative a libertăţii supravegheate inculpatului minor care a săvârşit o infracţiune de tâlhărie în formă calificată. a condamnat-o pe inculpată la 6 luni închisoare. TÂLHĂRIE. e din Codul penal cu aplicarea art.G. În fapt. Curtea de Apel Bucureşti . de o pereche de cercei folosind violenţa. 211 alin. La această vârstă nici supravegherea mamei nu mai poate fi eficientă. 223 din 21 octombrie 1998. dispunând.INCULPAT MINOR. 2 lit.82 din Codul penal.

c) şi alin. VI din 19 octombrie 1998 a Secţiilor unite ale Curţii Supreme de Justiţie. 81 alin. 2^1 lit. s-ar putea. 197 alin. 211 alin. 81 alin. pentru un infractor minor care a săvârşit o infracţiune de omor (pedepsită cu închisoare de la 5 la 10 ani închisoare). 76 din Codul penal. Una ar fi aceea că.6 ani închisoare) nu ar putea beneficia de acelaşi tratament. 110 din Codul penal faţă de inculpatul minor. 211 alin. iar potrivit art. b). art. Aplicarea deciziei date în interesul legii conduce la discriminări inadmisibile. art. 182. sau. 3 din Codul penal cu închisoare de la 5 la 153 . 21 lit. 182 alin. 267^1 alin. aplica suspendarea condiţionată a executării pedepsei. 281/2003. c). prin Decizia penală nr. După cum ne-am exprimat şi cu altă ocazie. pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. ca nefondat. 1 din Codul penal (pedepsită cu închisoare de la 1 la 3. chiar în cazul aceleiaşi infracţiuni. 197 alin. în principiu. 74 şi art. c) şi alin. Tribunalul Suceava a condamnat un inculpat major la 4 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.EXECUTĂRII PEDEPSEI PENTRU O INFRACŢIUNE PEDEPSITĂ CU ÎNCHISOARE MAI MARE DE 15 ANI Prin Sentinţa penală nr. b). 3 din Codul penal se înţelege pedeapsa rezultată din aplicarea dispoziţiilor de reducere ale art. 4142 din Codul de procedură penală. 1 din Codul penal la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. a) cu aplicarea art. Apelul inculpatului major a fost respins. prin Legea nr. Infracţiunea de tâlhărie în încadrarea reţinută de instanţă este sancţionată cu închisoare de la 7 la 20 de ani. în timp ce un alt inculpat minor trimis în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. Sentinţa tribunalului este nelegală sub aspectul aplicării art. întrucât a fost pronunţată înainte de modificare. infractorul minor care a săvârşit un viol urmat de moartea victimei (pedepsită de art. 109 alin. 3 din Codul penal suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. 1 şi 2 din Codul penal. nu ni se pare argumentată corespunzător şi nici nu este obligatorie pentru instanţe. 2 lit. iar pe un inculpat minor l-a condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei. prin care s-a admis recursul în interesul legii şi s-a statuat că în cazul infractorilor minori prin pedeapsă prevăzută de lege în sensul art. precum şi în cazul infracţiunilor prevăzute la art. art. a art. 81 şi art. 99 din Codul penal. Decizia nr. 183. 1 şi 2 şi art. 75 lit. 2 lit. a) cu aplicarea art. 12 din 21 ianuarie 2004. 72 din 1 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava.

precum şi 4 infracţiuni pedepsite cu până la 15 ani închisoare. 81 alin. împreună cu minorul R. fie ei majori sau minori) şi anume toate infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.75 lit. Apelul declarat de inculpat a fost admis de Tribunalul Suceava. 1 din Codul penal cu închisoare de la 1. 1 C. cu aplicarea art.pen. Decizie penală nr. considerate destul de grave totuşi pentru a fi excluse de la posibilitatea neexecutării pedepselor de către cei ce le-au săvârşit şi indiferent dacă ne aflăm în faţa infracţiunilor consumate sau rămase în fază de tentativă. reţinându-se că în ziua de 1 ianuarie 1995. Curtea de Apel Suceava..C.12.pen. după ce a ameninţat-o pe partea vătămată CD. INCULPAT MINOR.D.1337 din 18 decembrie 1995. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul pe care l-a motivat în sensul că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. O a doua discriminare ar fi aceea că infractorului major care săvârşeşte o tentativă la infracţiunea de omor nu i s-ar putea suspenda executarea pedepsei.461 din 30 septembrie 1996 desfiinţând în parte sentinţa judecătoriei şi reducând pedeapsa aplicată inculpatului la 2 ani închisoare. 81 alin.500 lei. pedeapsa se reduce şi în acest caz. 197 alin.6 la 5 ani închisoare) să nu poată avea acelaşi tratament. de la 5 la 10 ani închisoare nefiind exceptată de art.. prin decizia nr. potrivit art.81 C. INCULPAT MAJOR . în timp ce un alt inculpat minor ce a comis infracţiunea de viol în formă simplă (pedepsită de art.6 ani închisoare) ar putea fi condamnat la o pedeapsă cu suspendarea executării. 72 din 1 martie 2004 118. 3 din Codul penal. Concluzia ce se desprinde din argumentarea făcută în precedent nu poate fi decât una singură şi anume că dispoziţiile art. instanţa de apel nu a dispus suspendarea 154 .e din acelaşi cod. la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. deşi.211 alin. aşa încât fără temei. i-a luat din buzunar suma de 10. Secţia penală. 3 din Codul penal exceptează de la suspendarea executării pedepsei numai infracţiuni (nu şi infractori. 21 din Codul penal. l-a condamnat pe inculpatul R. prin sentinţa penală nr. SUSPENDAREA EXECUTĂRII PEDEPSEI Judecătoria Suceava. în mod obligatoriu.

este nefondat. a casat parţial decizia instanţei de apel. 211 alin.executării pedepsei.. Curtea de apel Suceava a admis recursul inculpatului.000 lei. este arestat preventiv pentru o altă infracţiune de omor. luându-i geanta. 2 teza I Cod penal cu aplicarea art. a recunoscut şi regretat fapta. 13 Cod penal privind legea penală mai favorabilă.pen. banii fiind cheltuiţi la jocuri mecanice şi băuturi alcoolice. punânduri-şe în vedere inculpatului consecinţele prevăzute de art. apelul declarat fiind nefondat.19 zile îngrijiri medicale. motiv care formează convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea ei. în argumentarea soluţiei adoptate a reţinut că inculpatul a avut în trecut o bună conduită. Instanţa de recurs.pen. 365 din 8 155 . constatându-se în fapt că în seara de 29 noiembrie 1994 a urmărit partea vătămată care se deplasa pe un drum public din cartierul Lucăceşti . Decizie penală decembrie 1998 nr. precum şi sentinţa instanţei de fond în sensul că. este tânăr şi are ordin pentru încorporare la 25 februarie 1997. Ca urmare a loviturilor primite. manifestând perseverenţă infracţională şi un grad accentuat de pericol social.81 C. Curtea de Apel Bacău. Decizia nr. făcând aplicarea art. victima a prezentat leziuni traumatice corporale vindecabile în 18 . Din actele dosarului rezultă că apelantul a mai fost condamnat pentru tentativă de omor şi tâlhărie.57 din 17 februarie 1997 119. în cazul nerespectării condiţiilor. elemente analizate judicios de prima instanţă la dozarea pedepsei. Curtea de Apel Suceava . Investită cu judecarea recursului. a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe timp de 4 ani.. Motivul de apel invocat.83 şi următoarele din C. privind greşita individualizare a pedepsei.Moineşti. INDIVIDUALIZAREA PEDEPSEI Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. a lovit-o cu pumnii şi picioarele şi i-a sustras din buzunar suma de 79. nu are antecedente penale.

2 lit. în al cărei conţinut intră şi violarea de domiciliu. DEGRADARE MORALĂ Tribunalul Braşov a respins apelul parchetului. într-o formă specială în discuţie posibilitatea sa de a se îndrepta şi fără privare de libertate. totuşi faţă de efortul de a acoperi despăgubirile civile.întro locuinţă sau în dependinţele acesteia . Apel Bucureşti. Într-adevăr. C. ceea ce pune. 86^1 Cod penal.INFRACŢIUNE COMPLEXĂ Tâlhăria săvârşită în condiţiile art. INDIVIDUALIZAREA PEDEPSEI. f C. 211 alin.120. pe timp de noapte. fapta pe care a comis-o constituind un accident în viaţa sa.este o infracţiune complexă. a comis o infracţiune de tâlhărie. pen.. care astfel îşi pierde autonomia. 44/r din 12 121. februarie 1997 decizie penală nr. dec. pedeapsa urmând a fi executată în regimul de detenţie. lipsit de antecedente penale. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov.C. 861 Cod penal). considerând că deşi inculpatul M. Curtea de Apel Braşov. toate punând în evidenţă o asemenea degradare morală a celui în cauză încât posibilitatea sa de îndreptare şi fără privare de libertate este exclusă. astfel că se impune înlăturarea aplicării art. nu există garanţia posibilităţii îndreptării acestuia şi fără privare de libertate. fiind şi un element tânăr. faptele de tâlhărie ale inculpatului s-au produs în asemenea condiţii încât ele prezintă o periculozitate socială deosebită. a Il-a pen. susţinând că în raport de gravitatea deosebită a faptelor săvârşite de inculpat. se conchide că prima instanţă a considerat just că îndreptarea sa se poate realiza şi fără privare de libertate. nr. . 343/1998 156 . La acestea se adaugă săvârşirea infracţiunii într-un loc public (staţie de tramvai). GRAVITATEA FAPTEI. Recursul parchetului este fondat. în condiţiile instituţiei suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. MODALITATEA DE EXECUTARE. s.

având în vedere că tâlhăria este o infracţiune contra patrimoniului. Inculpatul a fost prins de martorii alertaţi de strigătele părţii vătămate. Tentativa la infracţiunea de tâlhărie este în realitate o tentativă la furt. timp în care făptuitorul B. a fost condamnat inculpatul I. în ceea ce priveşte infracţiunea de tâlhărie.. care a strigat după ajutor.A. Curtea constată că apelul este fondat.F. deoarece s-a sustras de la urmărire.2001. fiind dat în urmărire generală. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei.F. au sărit gardul şi au mers la coteţul de păsări. instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt. Inculpatul a fost prins de maieu de partea vătămată.122. însă pentru următoarele considerente: În baza materialului probator administrat în cauză. În jurul orei 21.C. Cu privire la făptuitorul B. Sub aspectul încadrării juridice însă. a lovit-o pe aceasta în cap şi a fugit.INFRACŢIUNE CONSUMATĂ. datorită loviturii aplicate. 225/2001 a Tribunalului Teleorman. Prin Sentinţa penală nr. prevăzută de art. în care acţiunea principală este furtul. suntem în prezenţa infracţiunii de tâlhărie sub forma tentativei. 2 lit. însă acţiunea de sustragere a bunurilor a fost întreruptă. în după-amiaza zilei de 10. cauza a fost disjunsă.. TENTATIVĂ. au consumat băuturi alcoolice la un bar din Turnu Măgurele şi spre seară au revenit la domiciliul acestuia din urmă. Examinând sentinţa apelată.C. a luat un par de lemn.F. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul I.F. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.10. 211 alin.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. Partea vătămată. în limitele efectului devolutiv. prin prisma criticii formulate şi din oficiu. Curtea constată că în mod eronat prima instanţă l-a condamnat pe inculpat 157 . DISTINCŢIE Consumarea infracţiunii de tâlhărie este în funcţie de consumarea acţiunii principale (de furt).00 aceştia au plecat la locuinţa părţii vătămate I. b) şi d) din Codul penal. S-a reţinut că. Aici au luat hotărârea să meargă să fure găini dintr-o gospodărie vecină. În timp ce încercau să sustragă păsări au fost surprinşi de partea vătămată. În situaţia în care acţiunea adiacentă (violenţa fizică sau psihică) este realizată efectiv. inculpatul împreună cu făptuitorul B.C. a).

2190 din 16 noiembrie 1994 a Judecătoriei Constanţa. sustragerile săvârşite la intervale de mai multe luni. ca făptuitorul să săvârşească acţiunile sau inacţiunile în realizarea aceleiaşi rezoluţii. Decizia nr. INFRACŢIUNE CONTINUATĂ. În consecinţă. care. desfiinţând în parte sentinţa apelată. 213/A din 17 aprilie 2002 . încuind-o într-o încăpere.pentru săvârşirea infracţiunii în formă consumată.I. Fiind o infracţiune complexă. Tentativa la infracţiunea de tâlhărie este în realitate o tentativă la furt. în raport cu acţiunea principală (furtul). Curtea de Apel Bucureşti. precum şi în furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea. 41 158 . constituie infracţiunea de tâlhărie. În consecinţă. 209. acţiunea adiacentă este realizată efectiv. Fapta de a pătrunde cu forţa într-o locuinţă şi de a izola o persoană. cum este şi cazul în speţă. în împrejurări diferite. CONCURS DE INFRACŢIUNI. 41 alin. rămasă definitivă prin neapelare. având în vedere că tâlhăria este o infracţiune contra patrimoniului în care acţiunea principală este furtul. TÂLHĂRIE. Curtea va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei din tâlhărie în tentativă la infracţiunea de tâlhărie. în timpul sau imediat după aceasta. Prin sentinţa penală nr. prevăzută în art. dintre care unele sunt furturi. suntem în prezenţa infracţiunii de tâlhărie sub forma tentativei. iar nu aceea de furt calificat. 2 din Codul penal. o condiţie esenţială pentru existenţa infracţiunii de tâlhărie este efectiva săvârşire a acţiunii adiacente. 208 raportat la art. iar altele tâlhării. infracţiunea de tâlhărie constă în furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţă sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra. Potrivit art. 211 alin. Pentru a se reţine infracţiunea continuată se cere. însă acţiunea de sustragere a bunurilor a fost întreruptă. apelul inculpatului va fi admis şi. 1 din Codul penal. trebuie să se comită înainte. FURT. a fost condamnat inculpatul G. nu pot constitui o unică infracţiune continuată. conform art.Secţia a II-a penală 123. pentru săvârşirea infracţiunii continuate de furt calificat. pentru a sustrage bunuri. iar acţiunile sau inacţiunile să prezinte. fiecare în parte. În situaţia în care. cu aplicarea art. conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

deci. pe de altă parte. a 100 dolari SUA şi 100 mărci germane de către inculpat din locuinţa în care a fost primit de minor. în mod nejust. fără a fi observat. iar autorul lor a acţionat pe baza unor hotărâri autonome. luate de fiecare dată în raport cu prilejul ivit. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune. care a profitat de naivitatea unui copil în vârstă de numai 7 ani. în scopul obţinerii pentru sine. a sumei de 30. Sustragerea. 41 alin. inculpatul. în vârstă de 7 ani. Instanţa a reţinut că. inculpatul a sustras 100 dolari SUA şi 100 mărci germane.. a sunat la intrare şi după deschiderea uşii a pătruns prin forţă în apartament. a pătruns în apartamentul acesteia şi a sustras un videocasetofon şi suma de 13. împrejurări care. 2 din Codul penal. toate acţiunile repetate comise să prezinte. fiecare. cu alt prilej. 1 din Codul penal. că pentru a se reţine existenţa infracţiunii continuate este necesar. activitatea infracţională pe care o va desfăşura. de neputinţa de a se apăra a minorului. văzându-l pe minorul M. Recursul în anulare declarat în cauză este fondat. prevăzută în art. La 14 martie 1994. sub pretextul că nu avea voie să intre în acel local. cum greşit a reţinut prima instanţă.000 lei. apoi de neatenţia acestuia şi. fiecare în parte. dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii.V. Rezultă. 159 .alin. la aceeaşi dată. prin modul cum faptele au fost concepute şi realizate într-un interval mare de timp. 2 din Codul penal. găsind cheile de la locuinţa părţii vătămate I. 215 alin. l-a încuiat pe minor în dormitor şi a sustras suma de 45. conţinutul aceleiaşi infracţiuni. ca. iar. într-o sală de jocuri mecanice. în speţă. inculpatul i-a cerut să plătească o amendă de 30.A. Fapta inculpatului. impun concluzia că fiecare dintre ele prezintă conţinutul altei infracţiuni.000 lei. cele 4 fapte au fost comise de inculpat în condiţii diferite. Cu acelaşi prilej. iar ulterior de găsirea cheilor de la locuinţa celei de-a doua părţi vătămate). conjunctural prielnice (iniţial a profitat de naivitatea unui copil de 7 ani. infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp. prevăzută în art. La 31 mai 1994. Potrivit art. în momentul luării rezoluţiei unice inculpatul să-şi fi reprezentat. Împreună. s-au deplasat la locuinţa minorului şi acesta i-a înmânat suma cerută. între altele.000 lei. pe de o parte. la 11 martie 1994. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt. Or. acţiuni sau inacţiuni care prezintă.000 lei. în întregul ei.. după ce s-a asigurat că acelaşi minor este singur în casă. conţinutul aceleiaşi infracţiuni. şi nu ale infracţiunii de furt calificat. situaţie în care există concurs real de infracţiuni. prin inducerea acestuia în eroare cu privire la plata unei amenzi pentru faptul că s-ar fi aflat ilegal într-o sală de jocuri mecanice.

a actelor de violenţă de către unul dintre participanţii la infracţiune şi a actelor de însuşire de ceilalţi participanţi atribuie tuturor calitatea de autori ai infracţiunii de tâlhărie. 1 din Codul penal. I. 211 alin. şi P. 211 alin. 209 lit. Sub acest aspect. 1 din Codul penal. PARTICIPAŢIE Săvârşirea. Curtea Supremă de Justiţie . prevăzută în art. la 31 mai 1994. cum. precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.S. prevăzută în art.L. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.7 din Codul de procedură penală şi. 1017 din 26 aprilie 1996 124. 410 alin. constituie infracţiunea de tâlhărie furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe şi ameninţări.A izolându-l pe minorul M. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.000 lei şi un videocasetofon. când prin violenţă a pătruns în apartamentul părţii vătămate M. în consecinţă. Decizie penală nr. d Cod penal.208 alin. potrivit art. Penală. ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra. a pătruns în apartamentul victimei şi a sustras suma de 13.G.V.000 lei. 273 din 8 iunie 1999. În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat se mai constată că. Prin Sentinţa penală nr.. de asemenea eronat. cea comisă în dauna părţii civile I. 1 din Codul penal. prevăzută în art.şi a sustras suma de 45. a reţinut prima instanţă. 208 raportat la art. fapta săvârşită de inculpat la 14 martie 1994. pe baza unei înţelegeri prealabile. când. Tribunalul Constanţa a condamnat pe inculpatul R. urmează a se casa sentinţa atacată. în sensul considerentelor ce preced. 209 lit. ceea ce constituie motivul de recurs în anulare prevăzut în art. 2 lit. Condamnându-l pe inculpat numai în temeiul acestui text. 208 raportat la art. g. g din Codul penal. 211 alin. întruneşte elementele infracţiunii de furt calificat. instanţa de fond a dat o greşită încadrare juridică faptelor comise. 1 pct. şi pe inculpaţii P. INFRACŢIUNE COMPLEXĂ.A. prevăzută 160 .V. S. şi nu ale infracţiunii prevăzute în art. găsită într-o servietă. Numai ultima faptă a inculpatului. ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.s. într-o încăpere . prin folosirea fără drept a unei chei adevărate.

V. prin Decizia penală nr. instanţa de apel a motivat corect că folosirea violenţei şi ameninţării faţă de paznicul societăţii unde au fost săvârşite sustragerile reprezintă o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor. restul de lucruri luându-le ulterior când nimeni nu mai era acasă. CONDIŢII DE EXISTENŢĂ. 1 C. ceea ce atribuie tuturor participanţilor calitatea de autori ai infracţiunii de tâlhărie. 208 alin. prin care au solicitat menţinerea încadrării faptelor ca infracţiuni de furt calificat. Instanţa a reţinut că.. luând şi o parte din bunuri. TÂLHĂRIE ÎNTRERUPTĂ ŞI RELUAREA ULTERIOARĂ A ACŢIUNII DE FURT ÎNSĂ FĂRĂ A SE MAI COMITE ACTE DE VIOLENŢĂ. fiind astfel împiedicat să intervină. fiind surprins de o rudă.V. Penală. recursurile declarate de inculpaţi au fost respinse. d şi g din acelaşi cod. pen. au sustras 360 de litri de motorină din rezervoarele unei ferme. 211 alin. nu sunt fondate. 209 alin. 302 din 8 decembrie 1999.în art. Decizie penală 2953 din 7 iunie 2001 nr. constituie infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. Sentinţă penală nr.s. după o înţelegere prealabilă. Judecătoria Baia Mare. 125. Recursurile declarate de aceşti 3 inculpaţi.L. S. în timp ce paznicul era ameninţat cu o bară metalică de inculpatul R. a. se constituie 161 . Curtea de Apel Constanţa. ca infracţiune complexă.MAI MULTE PERSOANE AGRESATE Infracţiunea de tâlhărie.G. În consecinţă.S. şi P. 2 lit. a şi d Cod penal pentru inculpaţii P. i-a aplicat acesteia lovituri pentru a-şi asigura scăparea. 2 lit. Cei 3 inculpaţi recurenţi au fost conştienţi că fără agresarea paznicului de către inculpatul R. 211 alin. INFRACŢIUNEA COMPLEXĂ. INFRACŢIUNE COMPLEXĂ. Sub aspectul încadrării juridice a faptelor. ÎNCADRARE JURIDICĂ Fapta inculpatului care a pătruns în locuinţa părţii vătămate cu intenţia de a sustrage unele lucruri şi care.S.L.. 252/1991 126. 1 raportat la art. inculpaţii P. Curtea Supremă de Justiţie . nu era posibilă sustragerea motorinei şi păstrarea bunului furat. a admis apelul procurorului şi a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de furt calificat în aceea de tâlhărie prevăzută în art.. la 3 noiembrie 1998. şi P.G. S.

Prin Sentinţa nr. 1 şi art.din acţiunea principală. numai pentru că a exercitat violenţe asupra a două persoane. 1 lit. CONCURS. comise anterior actelor de violenţă sau. 211 alin. a lovit-o cu cuţitul pentru a-şi asigura scăparea. inculpatul G. Tribunalul Sibiu 127. inculpatul a pătruns prin escaladare în curtea părţii vătămate şi a luat din garaj o bicicletă pe care a dus-o la poarta curţii pentru a o lua la plecare.M. b). g) şi i) din Codul penal. dar. Faptul că s-au exercitat violenţe asupra mai multor persoane . după caz. în noaptea de 26 decembrie 2001. Instanţa a reţinut că. 208 alin. 42/1992. Nu este posibil ca acţiunile secundare să aibă drept efect multiplicarea acţiunilor principale. infracţiunea unică de tâlhărie.nu poate schimba structura acţiunii principale. agresiunea finală având ca scop scăparea făptuitorului de tragerea la răspundere pentru toate sustragerile. de tentativă de furt şi de tentativă de furt prin întrebuinţare de violenţe săvârşite în aceeaşi împrejurare şi asupra aceluiaşi patrimoniu constituie. consumate şi tentate. Curtea de Apel Bucureşti . 2 lit. 20 raportat la art. ÎN ACEEAŞI ÎMPREJURARE. 983 din 15 octombrie 2002 a Tribunalului Bucureşti . cauzându-i leziuni vindecabile în 8 zile. prin Decizia nr. INFRACŢIUNE UNICĂ. pentru toate faptele. FURT.ceea ce constituie acţiuni adiacente . care este acţiunea scop (în speţă sustragerea unor vase) şi acţiunea secundară.Secţia I penală. De asemenea. din moment ce a comis o singură infracţiune. Decizie penală nr. pentru păstrarea bunurilor sustrase succesiv. după ce a pătruns în interiorul acestuia prin efracţie. inculpatul nu poate fi condamnat pentru două infracţiuni de tâlhărie. Ceea ce este determinant şi caracterizează infracţiunea complexă este acţiunea scop. d) şi f) şi a tentativei la infracţiunea de furt calificat prevăzute în art. FAPTE SĂVÂRŞITE ASUPRA ACELUIAŞI PATRIMONIU.Secţia a II-a penală. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzute în art. nu a reuşit să-l pornească şi a renunţat. care este acţiunea mijloc (lovirea a doi paznici). 81 din 13 februarie 2003. Apoi inculpatul a intrat în locuinţă pentru a sustrage alte bunuri. a admis apelul procurorului şi a schimbat 162 . În consecinţă. TÂLHĂRIE. 209 alin. fiind surprins de partea vătămată. ÎNCADRARE JURIDICĂ Faptele succesive de furt consumat. a încercat să fure autoturismul aflat în curte.

dar având ca comun al acestora.încadrarea juridică a faptei de furt calificat privind sustragerea bicicletei.secţia penală. b). Încercarea de a sustrage autoturismul nu a fost reţinută ca infracţiune. cu motivarea că faptele săvârşite de inculpat constituie o unică infracţiune de tâlhărie. d) şi f) din Codul penal. ceea ce a şi reuşit în privinţa bicicletei. decizie penală nr. INFRACŢIUNE UNICĂ. astfel. el nu a reuşit să pornească autoturismul. CONCURS DE INFRACŢIUNI. întrerupând din proprie iniţiativă executarea faptei. furtul rămânând. nu au fost comise în condiţiile unei pluralităţi de infracţiuni. fiind săvârşite prin mai multe acte de executare. în fază de tentativă. iar pentru a păstra bunul şi a-şi asigura scăparea a lovit partea vătămată. instanţa de apel motivând că inculpatul s-a desistat. din tentativă în infracţiune consumată. Procurorul a declarat recurs. Cum faptele de sustragere au vizat acelaşi patrimoniu. inculpatul a acţionat cu intenţia de a sustrage bunuri ale părţii vătămate. Din probele administrate în cauză rezultă că instanţa de apel a considerat greşit că inculpatul s-a desistat de la furtul autoturismului. 211 alin. recursul declarat de procuror a fost admis. s-a schimbat încadrarea juridică în sensul celor ce preced şi s-a dispus condamnarea inculpatului în baza textului de lege menţionat. în realitate el a făcut acte de executare specifice acţiunii de sustragere dar. 3582 din 9 septembrie 2003 128. constituie o pluralitate de infracţiuni aflate persoanelor agresate. în raport cu numărul 163 . Recursul este fondat. în aceeaşi împrejurare. În consecinţă. în sarcina inculpatului trebuia să se reţină infracţiunea unică de tâlhărie prevăzută în art. cu toate încercările. iar nu tâlhărie şi furt aflate în concurs. Furtul săvârşit prin multor persoane. 2 lit. întrebuinţarea de violenţe asupra mai obiect material bunuri din patrimoniul infracţiune unică de tâlhărie. Curtea Supremă de Justiţie . Această faptă. iar nu o în concurs. furtul autoturismului şi al altor bunuri rămânând în fază de tentativă. împreună cu furtul bicicletei şi încercarea de a sustrage bunuri din locuinţa părţii vătămate.

întrucât bunurile sustrase constituiau patrimoniul lor comun. iar pentru 2 dintre inculpaţi se impunea şi aplicarea art. a menţinut condamnarea inculpaţilor. INFRACŢIUNE CONTINUATĂ. Potrivit art. şi de violare de domiciliu. 138 A din 7 martie 1995. a din acelaşi cod. a din Codul penal. 1360 din 12 aprilie 1994 a Judecătoriei 164 . prevăzută în art. 192 alin. în noaptea de 21 aprilie 1994. prevăzută în art. Tribunalul Braşov. 410 din 22 august 1994. 75 lit. împreună. deşi acestea au fost supuse unor violenţe. 33 lit. reţinerea unei singure infracţiuni de tâlhărie pentru toţi inculpaţii este corectă. Prin sentinţa penală nr. cauzându-le leziuni ce au necesitat cel mult 12 zile de îngrijiri medicale şi au sustras bunuri ale acestora în valoare de 2. în locuinţa părţilor vătămate. 2 din Codul penal. prin decizia penală nr. Neavând o reprezentare iniţială a acţiunilor succesive. decizie penală 1291 din 24 mai 1996 nr. dacă faptele au fost comise pe baza unor rezoluţii spontane. 211 alin. 37 lit.s. fiind săvârşite în condiţiile concursului prevăzut în art. instanţa de fond trebuia să facă aplicarea art.A.000. În ceea ce priveşte. nu are semnificaţia unei infracţiuni continuate. iar nu patrimoniul distinct al fiecăreia dintre ele. în raport cu condiţiile concrete ale fiecărui caz. Cum în cauză infracţiunile de tâlhărie au fost comise de cinci inculpaţi. constituie circumstanţă agravantă săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună. şi pe alţi 4 coautori pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie. Instanţa a reţinut că inculpaţii. a condamnat pe inculpatul D.Judecătoria Făgăraş. Curtea Supremă de Justiţie . 75 lit. prin sentinţa penală nr. Ca atare. 2. Recursul în anulare declarat în cauză este fondat. familie compusă din 4 persoane. CONCURS DE INFRACŢIUNI. 129. cele două fapte constituie o pluralitate de infracţiuni. au pătruns.000 lei. la interval de 3 zile. a din Codul penal. pe care le-au lovit. în împrejurări şi împotriva unor persoane diferite. a din Codul penal. este de observat că nu sunt realizate toate trăsăturile specifice acestei infracţiuni în raport cu fiecare dintre părţile vătămate. Săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie. Penală. însă. critica referitoare la concursul de infracţiuni de tâlhărie. fără drept. TÂLHĂRIE.

Degradarea îmbrăcăminţii persoanei vătămate. luate în mod spontan.care. conţinutul aceleiaşi infracţiuni. prin decizia penală nr. în zilele de 5 şi de 9 octombrie 1993. inculpaţii B. 211 alin. Instanţa a reţinut că. 2 din Codul penal. Curtea Supremă de Justiţie . ca urmare a violenţelor exercitate contra ei de inculpat în încercarea de a-şi asigura scăparea constituie infracţiunea complexă. au profitat de anumite condiţii prielnice -. de tâlhărie.V. au deposedat de bani şi bunuri părţile vătămate S. fiecare în parte.C. pentru existenţa infracţiunii continuate este necesar. Potrivit art. acţiuni sau inacţiuni care reprezintă.Bacău. TÂLHĂRIE.D. cauzându-i celui dintâi leziuni ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale. de fiecare dată. Decizie penală 364 din 15 februarie 1996 nr. au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. Aşadar. în întregul ei.D. 531 din 18 octombrie 1994. Penală. cu aplicarea art. 41 alin. în cauză cele două fapte comise de inculpaţi . 41 alin. şi D. a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul D. în momentul rezoluţiei unice. Autorii au acţionat pe baza unei hotărâri autonome. Recursul în anulare declarat în cauză este fondat. a. inculpatul să-şi fi reprezentat. a admis apelul declarat de procuror numai privitor la pedeapsă. 2. Curtea de Apel Bacău. între altele. DISTRUGERE. când o persoană a săvârşit la diferite intervale de timp. fiind aplicabile dispoziţiile art. 2 din Codul penal. şi nu cele ale art.R.s.. prin modul cum au fost concepute şi realizate impun concluzia că fiecare dintre ele prezintă conţinutul unei infracţiuni distincte. 41 alin. fiecare în parte. 2 din Codul penal. INFRACŢIUNE UNICĂ. 33 lit. prin decizia penală nr. Or. Tribunalul Bacău. iar acţiunile repetate săvârşite de acesta să prezinte. în realizarea aceleiaşi rezoluţii. ca. unică. reînnoite de fiecare dată când au avut prilejul. activitatea infracţională pe care o va desfăşura. infracţiunea este continuată. astfel că în cauză există concurs de infracţiuni. prin violenţe şi ameninţări. în care 165 . conţinutul aceleiaşi infracţiuni. şi B. 52 din 7 februarie 1995. 130. inculpaţii.

fapta de distrugere este absorbită. b şi e C. 2 lit. Prin sentinţa nr. 2 lit. 217 alin. în art. a admis apelul declarat de procuror. prin decizia nr. a) şi d) C. 217 alin.S. şi câte 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj. prevăzută de art. la 18 martie 1998. 1 şi art. TENTATIVĂ. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. INFRACŢIUNE CONSUMATĂ. a schimbat încadrarea juridică a faptelor din art. astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de apel. intrând în conţinutul infracţiunii de tâlhărie. 236 din 10 decembrie 1998. 211 alin. 207 din 20 martie 2000. Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpaţii M. Tribunalul Bucureşti . pen. împrejurare în care infracţiunea de distrugere a fost absorbită în conţinutul infracţiunii de tâlhărie. 2 lit. pen. P şi CA. a. decizia nr. încerca să-şi asigure scăparea..Secţia l-a penală. pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. Secţia penală.. prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 2 lit. pen. Motivul de recurs nu poate fi luat în considerare. 211 alin. Instanţa a reţinut că. 211 alin. pen. 211 alin. 1 C. 611 din 16 noiembrie 1999. prin care cere schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de distrugere. pen. recursul a fost respins. 20 raportat la art. a) şi d) C. întrucât ruperea hainei de blană a victimei s-a produs în momentul în care inculpatul. 20 raportat la art. CRITERII DE DIFERENŢIERE Prin sentinţa penală nr. pen. 211 alin. În consecinţă. 2 lit. 239 166 . inculpatul a lovit-o şi i-a rupt haina de blană cu care era îmbrăcată. b şi e C. C. în pericol de a fi prins. a.J. a condamnat pe inculpatul T. a. încercând să fugă de la locul faptei. Recursul inculpatului. şi a infracţiunii de distrugere prevăzută de art..S. inculpatul a sustras dintr-un autoturism suma de 500.000 de lei. b şi e C.Secţia l-a penală. Partea vătămată încercând să-l oprească. 3411 din 15 septembrie 2000 131. la următoarele pedepse: câte 2 ani şi 6 luni închisoare. nu este fondat.. Curtea de Apel Bucureşti . text în baza căruia inculpatul a fost condamnat.

respectiv cantitatea de 500 kg în valoare de 725 000 lei. rezultă că ambii inculpaţi au săvârşit infracţiunea de furt în formă consumată. au reuşit să scoată 5 saci în afara depozitului. P. Faptul că 167 . după ce au pătruns în depozit pe o fereastră. moment în care au fost surprinşi de paznici şi din acest motiv activitatea de sustragere a fost întreruptă. a fugit spre gară. pen. Inculpatul C. Au luat asupra lor 17 saci din rafie şi un băţ. Apelul a fost admis. 2 C.alin. Inculpaţii. Sentinţa a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui invocându-se greşita schimbare a încadrării juridice din infracţiunea consumată de tâlhărie în tentativă la această faptă şi pe cale de consecinţă cuantumul neîndestulător al pedepselor aplicate. Au reuşit să scoată doar cinci saci şi au fost surprinşi de paznicul de noapte.A. pentru a sustrage seminţe de floarea soarelui. bazată pe probele administrate în cauză. Vaslui. inculpatul a aruncat cu pietre asupra paznicului. iar apoi. S-a reţinut în motivarea sentinţei că infracţiunea de tâlhărie nu s-a consumat. au umplut cei 17 saci cu seminţe de floarea soarelui. producându-i leziuni pentru a căror vindecarea au fost necesare 2-3 zile îngrijire medicală. l-a lovit cu băţul peste mână pe celălalt paznic care încerca să intre în depozit pe fereastră.C. pentru a-şi asigura scăparea. însă a fost urmărit de unui din paznici. inculpatul C. întrucât inculpaţii nu au reuşit să scoată sacii din depozit şi de aceea s-a dispus schimbarea încadrării juridice. de câte 2 ani şi 6 luni închisoare. A. S-a reţinut în fapt că inculpaţii fiind vecini. au ajuns la unitatea sus-menţionată şi au pătruns în interior pe fereastră. „CEREALCCOM" S. faţă de intervenţia paznicilor. Din situaţia de fapt cu care a fost investită instanţa prin rechizitor. La rândul său. A. În urma contopirii s-a dispus ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea. a ieşit pe geam spre a primi sacii de la coinculpatul M. au folosit violenţa. lovindu-l şi cauzându-i astfel leziuni vindecabile în 1-2 zile îngrijire medicală. P. inculpatul M. Organele de poliţie chemate imediat la faţa locului au găsit 12 saci plini cu seminţe de floarea soarelui în depozit şi 5 saci în afara depozitului. După ce au încărcat sacii cu seminţe. în noaptea de 28 mai 1998 s-au hotărât să meargă la Baza de recepţie Roşieşti a S. Pentru a-şi asigura scăparea.

împrejurare ce face să fie întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în formă consumată şi nu de tentativă. desfiinţată în parte sentinţa în sensul schimbării încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de tâlhărie. au folosit violenţa pentru păstrarea bunurilor sustrase şi pentru a-şi asigura scăparea. 211 alin. INFRACŢIUNE COMPLEXĂ. Ciurea. cei doi inculpaţi fiind sub influenţa băuturilor alcoolice. a) şi d) C. a). V. Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpaţii M. C.160 lei. inculpaţii au susţinut că fapta comisă de ei nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie şi au cerut achitarea. fiind de 5 ani închisoare. fiind surprinşi de consăteni. A. Curtea de Apel Iaşi. a reţinut că apelurile declarate sunt fondate şi le-a admis. P. şi au sustras un număr de 20 şpalieri din beton în valoare de 318. la pedepse de câte 5 ani şi 3 luni închisoare. în urma recontopirii. deci din locul unde se păstra produsul respectiv confirmă consumarea infracţiunii de furt. S-a reţinut în fapt că în seara zilei de 8 aprilie 1997. însă în limitele şi pentru considerentele ce urmează: încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpaţilor prin rechizitor şi menţinută de prima instanţă este 168 . Curtea. S-a menţinut pedeapsa de câte 1 an închisoare pentru infracţiunea de ultraj. A fost admis apelul parchetului. b) şi d) C. "Agroind" S.parte din saci au fost scoşi din depozit. Sentinţa a fost apelată de cei doi inculpaţi. Motivându-şi apelurile. C. Ciurea. pen. s-au deplasat cu căruţele proprietate personală în via fostului C. fiind criticată pentru nelegalitate. al cărui patrimoniu a fost preluat ulterior de S. A. în tâlhărie prevăzută de art. pen. pedeapsa rezultantă ce urmează a fi executată. primul pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. şi I. 22 din 19 ianuarie 1999 132. şi a fost aplicată inculpaţilor câte o pedeapsă de 5 ani închisoare. FURTUL — COMPONENTA PRINCIPALĂ. VIOLENŢA — COMPONENTA ADIACENTĂ Prin sentinţa penală nr. verificând actele şi lucrările dosarului. 212 din 9 iunie 1998. tocmai în scopul de a-şi asigura scăparea.. Decizia penală nr. iar secundul pentru complicitate la aceeaşi faptă. 2 lit. urmată de actele de violenţă asupra paznicilor care i-au surprins. 211 alin. 2 lit.

Instanţa a reţinut că inculpatul a lovit o persoană şi i-a sustras o sumă de bani. au folosit violenţa împotriva celor ce voiau să-i oprească şi să-i predea autorităţilor.211 alin. Apelurile inculpaţilor au fost însă admise şi au fost reduse pedepsele aplicate de prima instanţă la câte 1 an închisoare. A. a fost de acord cu ele şi a profitat de situaţia creată. dispunând executarea pedepsei rezultante de 6 ani închisoare. inculpatul M.corectă.2 lit. Curtea de Apel Suceava a 169 .a. urmarea produsă. poziţia procesuală a inculpaţilor. INFRACŢIUNE UNICĂ Prin sentinţa penală nr. 74 . V. Esenţial este faptul că inculpaţii. Ciurea şi. pentru a păstra bunurile sustrase. Curtea de Apel Iaşi. Tâlhăria este o infracţiune complexă.76 C. Lipsită de relevanţă juridică este şi împrejurarea că partea vătămată S. care este componenta principală.. nu era proprietarul bunurilor sustrase şi nici nu le asigura paza. Tribunalul Botoşani l-a condamnat pe inculpat la câte 6 ani închisoare pentru comiterea a două infracţiuni de tâlhărie prevăzute de art. Au fost avute în vedere împrejurările concrete în care s-a comis fapta. pen. a exercitat violenţe asupra părţii vătămate. d şi e C. valoarea modică a prejudiciului cauzat. precum şi faptul că sunt căsătoriţi şi au câte patru copii minori în întreţinere.. celălalt coinculpat a asistat la acestea. cât şi actele de violenţă. P. Chiar dacă numai inculpatul M. care constituie componenta adiacentă. reuşind astfel să-şi păstreze şpalierii sustraşi. În baza probelor administrate s-a reţinut că cei doi inculpaţi au sustras împreună şpalieri din via fostului C. pentru a-şi asigura scăparea. pentru a-şi asigura scăparea şi a păstra bunurile deja sustrase. prevăzute de art. G. V. Decizia penală nr. 345 din 12 octombrie 1999 133. producându-i leziuni vindecabile în 3-4 zile de îngrijire medicală. după ce au fost reţinute în favoarea acestora largi circumstanţe atenuante.pen. din structura ei făcând parte furtul. apoi a lovit-o şi pe a doua persoană (care a încercat să-l reţină). a aplicat lovituri părţii vătămate S.21 din 12 februarie 1998. G.

a determinat pe inculpaţii minori P. să o deposedeze de bani pe partea vătămată. acţiunea sa fiind componentă a unei unice fapte. prin decizia penală nr. inculpatul.admis apelul inculpatului şi a desfiinţat parţial sentinţa. Prin lovirea şi a altei persoane. Curtea de Apel Suceava . INSTIGARE LA TÂLHĂRIE. a reţinut situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu şi a condamnat pe inculpat pentru instigare la infracţiunea de furt calificat prevăzută în art. 3822 din 24 noiembrie 1996. şi S. inculpatul nu a comis o a doua infracţiune de tâlhărie. prin sentinţa penală nr. latura obiectivă fiind realizată în momentul deposedării victimei de bunuri. urmată de agresarea ei prin folosirea sprayului şi aplicarea de lovituri şi cu urmarea unor vătămări corporale. inculpatul fiind conştient că a determinat pe autor la săvârşirea unui furt prin întrebuinţare de violenţe. care încerca să-l reţină. Decizie nr. avea asupra ei o importantă sumă de bani. Inculpatul C. au restituit inculpatului sprayul şi i-au dat 30. reţinându-se că. văzând că partea vătămată. barman într-un local. 208 şi 209 din Codul penal. nu constituie instigare la infracţiunea de furt. prin violenţă.000 de lei din banii luaţi de la partea vătămată.V. Apoi au revenit în local. au folosit împotriva ei sprayul şi au lovit-o. 34 din 10 martie 170 . Tribunalul Dîmboviţa.64 din 15 aprilie 1998 134. inculpatul a spus celor doi minori că banii se află în buzunarul stâng al cămăşii părţii vătămate şi le-a dat un spray lacrimogen pentru a anihila o eventuală rezistenţă a acesteia.G. Tâlhăria este o infracţiune contra patrimoniului. Judecătoria Târgovişte. care consumase băuturi alcoolice în local. 25 raportat la art. 1 teza I din Codul penal. inculpaţii minori au urmărit-o. 25 raportat la art. în seara de 17 octombrie 1994. dându-i un spray pentru a înfrânge opunerea acesteia. În acest sens.A. într-o singură infracţiune de tâlhărie. 211 alin. După ce partea vătămată a părăsit localul. în sensul schimbării încadrării juridice.000 de lei. INTENŢIE Determinarea unei alte persoane să deposedeze partea vătămată de o sumă de bani. luându-i suma de 100. ci la aceea de tâlhărie. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea instigării la infracţiunea de tâlhărie prevăzută în art. Aceasta a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale.

Potrivit art. pe plan subiectiv.12. instanţa de fond a reţinut 171 . instigator este persoana care.1993. în baza art. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a îndemnat pe inculpaţii minori să deposedeze de bani partea vătămată. 1299 din 20.1995. În aceste condiţii. Prin sentinţa penală nr. anterior modificării prin Legea nr. 25 din Codul penal. ca urmare firească a comportamentului violent al autorilor. cu intenţie. 1 Cod penal. Penală decizie penală nr. Pentru a pronunţa această sentinţă. şi anume luarea prin violenţă a banilor. spunându-le că avea în buzunar o importantă sumă de bani şi dându-le un spray lacrimogen pentru anihilarea unei posibile rezistenţe. determină pe o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti. la pedeapsa de 2 ani închisoare. Intenţia deposedării există pentru că implică şi reprezentarea faptului că bunul este luat fără consimţământul posesorului iar. scop pe care acesta îl urmăreşte (dacă victima nu îl va urma pe inculpat în interiorul magazinului). 140/1996. 211 alin. Recursul în anulare declarat în cauză este fondat. a fost condamnat inculpatul E. Aşa fiind. fapta săvârşită de inculpat trebuia încadrată în prevederile art. bunul va rămâne definitiv în posesia făptuitorului. prin neîndeplinirea condiţiei. M. 1699 din 3 iulie 1997 135. inculpatul a prevăzut şi a urmărit producerea rezultatului faptei la săvârşirea căreia i-a determinat pe cei doi minori. Curtea Supremă de Justiţie . 2 din Codul penal. a respins apelul declarat de procuror. în vederea obţinerii altei finalităţi (pentru a determina partea vătămată să-l urmeze pe inculpat în interiorul magazinului unde-şi desfăşura serviciul de pază). 211 alin. Aceste împrejurări evidenţiază că. Pentru existenţei infracţiunii de tâlhărie nu interesează dacă făptuitorul a urmărit deposedarea victimei mai înainte de exercitarea violenţei ori ameninţării sau dacă această hotărâre a intervenit în timpul săvârşirii unor asemenea acţiuni. INTENŢIA DE ÎNSUŞIRE A BUNURILOR. inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii unor leziuni traumatice părţii vătămate.s. 25 raportat la art.

Se susţine că inculpatul a luat-o de jos. după care a fugit.. Lipsind intenţia de însuşire a bunului. situată pe B-dul 1848. care l-a somat să se oprească. unde s-a refugiat. pentru efectuarea rondului de pază. În dezvoltarea motivelor de apel.01. l-a văzut în faţa consignaţiei EDMOND din apropiere pe partea vătămată P. care se afla în zonă pentru găsirea unui taximetrist şi care. având asupra sa bunul victimei. In momentele imediat următoare a apărut un echipaj mobil al poliţiei.00. întrucât atât din declaraţiile sale. atât din punct de vedere al motivelor de apel formulate. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. lucrătorii de poliţie l-au identificat pe inculpat în incinta casei de schimb valutar EDMOND. luându-i şi căciula de blană de pe cap. i s-a pulverizat conţinutul unui spray lacrimogen în ochi. în jurul orelor 1. 172 . unde l-a lovit cu pumnul şi picioarele. În ceea ce priveşte împrejurarea că inculpatul s-a opus la somaţia organelor de poliţie. Inculpatului. cât şi ale părţii vătămate rezultă că partea vătămată a folosit asupra sa un spray lacrimogen. ci de a o determina pe partea vătămată s-o urmeze în interiorul magazinului. nu poate fi reţinută infracţiunea de tâlhărie. dar inculpatul a continuat să fugă.. moment în care a urmărit partea vătămată până în zona magazinului COCOR. fiind angajat ca lucrător specializat în acest sens la acea unitate. N. inculpatul E. împrejurare ce l-a determinat pe inculpat să-l urmărească pe acesta şi apoi să-l lovească spre a-l deposeda de spray. l-a agresat cu un spray lacrimogen. logic ar fi fost să-l deposedeze de acel bun de la început. M.că în noaptea de 1. în condiţiile în care a rugat-o pe partea vătămată să-şi ia mâinile de pe grilaj şi să se depărteze. dar nu în scopul de a şi-o însuşi. dar partea vătămată a fost aceea care. după ce inculpatul l-a atenţionat să se îndepărteze de grilajul magazinului. cât şi din oficiu. M. unde se afla celălalt paznic. Ulterior. comportarea părţii vătămate creându-i inculpatului impresia că acesta ar fi avut intenţia de a sparge magazinul de bijuterii pe care inculpatul îl avea în pază.. în acel moment. inculpatul arată că greşit instanţa de fond consideră întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.1993. dacă intenţia inculpatului ar fi fost aceea de a-şi însuşi căciula părţii vătămate. Se mai susţine că. astfel încât violenţa exercitată de inculpat nu a avut drept scop însuşirea bunului ce aparţinea părţii vătămate. ocazie cu care părţii vătămate i-a căzut căciula de pe cap. se susţine că acestea nu purtau uniforma specifică. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul E. era sprijinit de grilajul consignaţiei. în timp ce ieşea din incinta Casei de Schimb Valutar „Edmond". Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate.

Toate aceste elemente sunt de natură a crea convingerea tribunalului că încadrarea juridică este corectă. şi că nu se impune achitarea inculpatului. În speţă. 371 Cod procedură penală. este vorba totuşi de un furt. Legea prevede şi un scop al faptei.conform art. Secţia a II-a penală. dacă ea pregăteşte iminent posibilitatea producerii sustragerii. Acest scop va exista totdeauna când făptuitorul a luat bunul cunoscând că acţionează contrar voinţei posesorului. al intrării în posesia bunului. Astfel. ci pentru a determina partea vătămată să aibă un anumit comportament (aşa cum susţine acesta în declaraţia dată în cadrul cercetării judecătoreşti). tâlhăria se săvârşeşte numai cu intenţie. Scopul furtului este pur şi simplu cel al apropriaţiunii. 327/12.1995 173 .04. la care se raportează în special acţiunea adiacentă. Instanţa de fond a reţinut o corectă încadrare juridică a faptei. Luarea bunului fără consimţământului posesorului relevă voinţa de a trece bunul în proprietatea sa. nu se poate susţine lipsa intenţiei. luând un bun fără consimţământul victimei. Latura subiectivă nu se reduce la această infracţiune numai la intenţie. Violenţa se poate săvârşi şi anterior furtului. decizia nr. Scopul însuşirii pe nedrept trebuie înţeles în antiteză cu scopul însuşirii de drept. existând relaţia de conexitate între infracţiune şi scop. tribunalul constată critica neîntemeiată. Chiar dacă inculpatul a luat bunul. întrucât ceea ce interesează este numai faptul că inculpatul a avut reprezentarea luării unui bun material din posesia părţii vătămate şi a ştiut că ia acel bun împotriva voinţei sale. nu pentru a-l trece definitiv în posesia sa. Bunul a fost luat fără consimţământul părţii vătămate. tâlhăria este un furt comis cu violenţă. Inculpatul a recunoscut luarea bunului din posesia părţii vătămate şi violenţele exercitate asupra acesteia. însă chiar această formă a vinovăţiei are o structură în care se include intenţia cu care se săvârşeşte acţiunea principală (furtul) şi intenţia cu care se comite acţiunea adiacentă (violenţa). Într-adevăr. Curtea de Apel Bucureşti.

217 din 7 iulie 1998 a Curţii de Apel Iaşi. de furt. susţinând că. 211 alin. făptuitorul să urmărească unul din scopurile prevăzute în art. Din examinarea textului art. Prin sentinţa penală nr. cât şi în cea adiacentă. este obligatoriu ca. în cauză. 142 din 9 aprilie 1998 a Tribunalului Iaşi a fost condamnat inculpatul I.. constituie infracţiuni distincte. b Cod penal. având un schimb de cuvinte cu C. 2 lit. iar hotărârea de a-i sustrage un anumit bun a survenit ulterior. pentru a pune victima în stare de inconştienţă sau în neputinţă de a se apăra. Inculpatul a declarat recurs. fără legătură subiectivă între ele. 211 alin. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. Recursul este fondat. inculpatul l-a lovit şi. ci răzbunarea sau alte asemenea scopuri. S-a reţinut că în ziua de 14 iunie 1997. de furt. el a fost lovit de partea vătămată. este necesar ca această formă de vinovăţie să fie prezentă atât în acţiunea principală. Or. prin acţiunea adiacentă. cele două acţiuni ale sale. în realitate. ELEMENT DE DISTINCŢIE Pentru existenţa infracţiunii de tâlhărie. 37 lit. 1 Cod 174 . această formă de vinovăţie trebuind să existe atât în raport cu acţiunea principală. care se săvârşeşte numai cu intenţie directă. FURT. urmând a fi încadrate în infracţiunea de lovire şi aceea de furt. inculpatul nu a urmărit deposedarea acesteia de bunuri. i-a luat haina. păstrarea bunului furat sau înlăturarea urmelor infracţiunii. respectiv furtul.M. 211 alin. e.V. 211 alin. în urma căderii acestuia. INTENŢIE. cu aplicarea art. În cazul în care. Mai mult. 1 Cod penal. prin lovirea victimei. din probele administrate rezultă cu certitudine că inculpatul nu a lovit pe victimă în scopul de a-i sustrage vreun bun şi nici în vreunul din celelalte scopuri prevăzute la art.136. pentru realizarea laturii subiective a acestei infracţiuni. 1 Cod penal rezultă că infracţiunea de tâlhărie se săvârşeşte cu intenţie directă. cât şi în raport cu acţiunea adiacentă de punere a victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra prin exercitarea de violenţe sau ameninţări asupra acesteia. după ce ea a căzut. încadrarea juridică dată faptei fiind greşită. însuşindu-şi-o. Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia penală nr. TÂLHĂRIE. de exercitare de violenţe sau ameninţări.

211 alin. Decizie penală 1999 nr. 211 alin. inculpatul. astfel că partea vătămată a putut să-l recunoască. deghizată sau travestită". faptă pe care prima instanţă a calificat-o în tâlhărie prevăzută de art. ÎNCADRARE JURIDICĂ În timp ce partea vătămată se îndrepta spre casă printr-o pădure. într-un loc public. 209 lit. e Cod penal. ci pentru că el o considera implicată în desfacerea contractului său de muncă. astfel cum prevede textul de lege menţionat. 2 lit. Curtea Supremă de Justiţie . În consecinţă. ci constituie infracţiuni distincte. care îl urmărise. iar fapta de a lua. neexistând legătura subiectivă cerută de lege între acţiunea de lovire şi aceea de furt. i-a ieşit în cale. Ca urmare. recursul inculpatului a fost admis în sensul arătat.s. 180 alin. fără consimţământul acesteia. c Cod penal. în scopul de a şi-o însuşi pe nedrept. 199 din 2 iulie 175 .10 zile de îngrijiri medicale. 208 alin. 1 Cod penal. haina părţii vătămate. 104 din 19 ianuarie 1999 137. a determinat-o să-i dea banii ce-i avea asupra sa. aceste două fapte ale inculpatului nu pot fi încadrate în infracţiunea de tâlhărie. şi-a tras gluga peste cap şi prin ameninţare. Curtea a admis apelul inculpatului şi ţinând seama că gluga pe care inculpatul o avea pe cap nu-i acoperea integral faţa. 1 raportat la art. cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare i-au fost necesare 8 . fapta inculpatului de a lovi pe partea vătămată cu o piatră. Curtea de Apel Bacău. În atare situaţie.penal. Instanţa de apel a considerat că fapta săvârşită de inculpat nu întruneşte trăsăturile constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. constituie infracţiunea de lovire prevăzută de art. c Cod penal nefiind vorba de o faptă comisă de o persoană "mascată. a schimbat încadrarea juridică în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 2 lit. 211 alin. Penală decizie penală nr. 2 Cod penal. cu reducerea corespunzătoare a pedepsei. constituie infracţiunea de furt calificat prevăzută de art.

1 lit. la data de 16. 26 din Codul penal raportat la art. şi nu a două infracţiuni aflate în concurs real. e) şi g) şi alin. a) din Codul de procedură penală pentru infracţiunea prevăzută de art. una de furt simplu (art. prevăzută de art. e). 1 . 73 din Codul penal (pentru fapta din 16. respectiv 4 ani închisoare. În baza art. a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de tâlhărie. În baza art. 1 lit.art. 1 din Codul penal) şi cealaltă de loviri sau alte violenţe (art.2005.2004. 1 lit. 1 . 1 din Codul penal şi de aplicare a dispoziţiilor art. 33 . 180 alin.R. S-a respins cererea formulată de inculpat. 1 . a fost condamnat inculpatul N. a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 ani închisoare. b) din Codul penal. În baza art. în baza art. 180 alin. 211 alin.07.138.2004). 209 alin. e). 176 . în infracţiunea prevăzută de art. h) din Codul penal. 208 alin.art. 209 alin. 1 din Codul penal. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.2004 din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. În baza art. 3 lit. 10 alin. 3 lit.07. 208 alin. a). Prin Sentinţa penală nr. 208 alin.art. 140 din 20. 2 din Codul penal). 209 alin. 64 din Codul penal. Tribunalul Călăraşi. prin apărător. 1 din Codul penal şi infracţiunea prevăzută de art. g) şi alin. la 1 an închisoare. 1 lit. S-a respins cererea formulată de inculpat. h) din Codul penal în art. 3 lit. a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare. 208 alin. săvârşită de inculpatul N. s-a interzis inculpatului N.R. a). 2 din Codul penal. În baza art.09. 71 din Codul penal. h) din Codul penal. 208 alin. 208 alin.R. 2^1 lit.34 din Codul penal. de schimbare a încadrării juridice pentru fapta din data de 3/4. g) şi alin. prin apărător. 180 alin. începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei. 2 din Codul penal. a). exerciţiul drepturilor prevăzute de art. de achitare în baza art.10. 334 din Codul de procedură penală. 1 şi alin. ÎNCADRARE JURIDICĂ A FURTULUI URMAT DE ÎNTREBUINŢAREA VIOLENŢELOR PENTRU CA FĂPTUITORUL SĂŞI ASIGURE SCĂPAREA Sustragerea de bunuri mobile urmată de lovirea părţilor vătămate pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii complexe de tâlhărie.

dar nu a reuşit acest lucru. partea vătămată a apucat de lama cuţitului 177 .2005 a Tribunalului Călăraşi. În baza art. aşa cum s-a stabilit prin Sentinţa penală nr. rămasă definitivă prin Decizia penală nr. care între timp coborâse din căruţă cu cuţitul.V.00." SA a despăgubirilor civile în sumă de 9. a început să se roage de aceasta să-i restituie ţeava. Ajungându-l din urmă.2005 a Curţii de Apel Bucureşti. Inculpatul a mai mers cu căruţa circa 100 m. rămasă definitivă prin Decizia penală nr.M. a început să-l lovească cu pumnii. s-a hotărât să ia câteva braţe din aceasta. ameninţând-o pe partea vătămată că se va întoarce cu fraţii lui pentru a o bate aşa cum şi aceasta îl bătuse. la plata cheltuielilor judiciare către stat.. 118 lit.02. este arestat în altă cauză. Fiul părţii vătămate a reuşit să ajungă mai repede la căruţa în care se afla inculpatul şi a reuşit să tragă din căruţă o ţeavă." SA. Între cei doi a izbucnit o altercaţie şi inculpatul.04. a abdomenului şi pe obrazul stâng în timp ce aceasta încerca să-l deposedeze.M. la plata către partea civilă SC "R. Inculpatul a reuşit să scape şi a luat-o la fugă cu căruţa. a înţepat-o în spate cu un cuţit luat din căruţă. B. În cele din urmă.S-a luat act că inculpatul N.. înfuriat de ceea ce încerca să facă partea vătămată. în solidar cu inculpatul N.04.2005 a Curţii de Apel Bucureşti. însă acesta a continuat să încarce lucerna.R. 324/A din 20. care se afla. împreună cu fiul său. A fost obligat inculpatul N. partea vătămată şi fiul său au început să alerge după inculpat. pe o mirişte de grâu apropiată. b) din Codul penal. l-a observat pe inculpat şi l-a strigat să nu mai fure. în jurul orelor 16.. reuşind să o taie în zona braţului drept.2004. Partea vătămată s-a apropiat de inculpat şi.07. fără să-i ceară acestuia să-i dea înapoi lucerna furată. 324/A din 20. văzând-o pe partea vătămată. Partea vătămată s-a înfuriat şi a început să alerge după inculpat. întrucât inculpatul. a încercat să deshame iapa (prin desfacerea ştreangului). Partea vătămată B.R. instanţa a reţinut că în ziua de 16. s-a confiscat de la inculpat cuţitul folosit la săvârşirea infracţiunii. a început să fluture arma în faţa părţii vătămate. nu s-a constituit parte civilă în cauză. trecând pe lângă o parcelă cu lucernă cosită. se afla cu căruţa pe câmp şi. formulată de partea civilă SC "R. În aceste condiţii..R. după care s-a oprit şi.462 lei. 17 din 9.R. Pentru a hotărî astfel.569. S-a luat act că partea vătămată B. S-a admis cererea de despăgubiri civile. inculpatul N. A fost obligat inculpatul N.V.

Astfel. Astfel. pentru păstrarea ei sau pentru a-şi asigura scăparea. 2 din Codul de procedură penală. Pentru cea de-a doua faptă reţinută în rechizitoriu. deoarece din probele administrate rezultă că inculpatul a sustras lucerna şi a încercat să fugă. din probele administrate rezultă că inculpatul a sustras lucerna şi a încercat să fugă. 2 din Codul penal. Probele administrate relevă faptul că inculpatul a sustras lucerna şi că a exercitat acte de violenţă în cauză. Pentru a-şi lua ţeava şi a-şi asigura scăparea. împrejurare ce a determinat-o pe partea vătămată să-i mai aplice o lovitură în zona feţei (în maxilar) cu o ţeavă. inculpatul l-a prins pe fiul acesteia cu mâinile de gât. conform prevederilor art. 73 lit. sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat. el fiind agresorul. Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate în raport de criticile aduse. 371 alin. Pentru a-şi recupera ţeava care rămăsese la victimă. Inculpatul a plecat după aceea pe jos. probele administrate nu sunt relevante. De asemenea. întrucât calul fugise cu căruţa în timpul altercaţiei. deoarece activitatea infracţională a inculpatului constă în faptul că a dat o mână de ajutor inculpatului principal pentru a încărca capacele în căruţă. inculpatul a criticat sentinţa pentru greşita sa condamnare. dar acestea nu au fost folosite pentru sustragerea lucernei. şi nu ceilalţi care nu erau înarmaţi. Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi. Curtea a constatat următoarele: Instanţa a făcut o greşită interpretare a probelor şi a dat o necorespunzătoare încadrare juridică faptelor comise de inculpat. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. ameninţându-l că îl omoară. 1 din Codul penal şi art. Privitor la infracţiunea de furt. nici cu unelte. b) din Codul penal. Acţiunea inculpatului de a ataca victima nu poate fi disociată 178 . inculpatul a agresat partea vătămată. dar i-a căzut din căruţă o ţeavă pe care s-a întors să o recupereze pentru ca părţile vătămate să nu aibă o dovadă împotriva sa. 180 alin. prin apelul declarat. inculpatul a agresat partea vătămată. Pentru a recupera ţeava căzută din căruţă. iar privitor la infracţiunea de lovire. a solicitat să se dispună schimbarea încadrării juridice. prevăzută de art. prevăzută de art. apoi a aruncat cuţitul în iarbă. 208 alin. fiind cu lucerna în căruţă. acestea fiind declaraţia părţii vătămate şi a fiului acesteia. precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept. greşit nu s-a reţinut în favoarea sa circumstanţa atenuantă a provocării. în sensul de a se reţine complicitatea la acest furt.şi a tras de ea îndoind-o.

În baza art. nu se poate reţine circumstanţa provocării.M. Nu este întemeiată nici critica inculpatului referitoare la greşita condamnare pentru fapta de furt. 2 din Codul de procedură penală neinstituind o ordine de preferinţă după cum acestea au fost administrate în faza de urmărire penală ori în aceea a judecăţii. Instanţa a făcut o examinare judicioasă a probatoriilor administrate. 63 alin. în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie. 2^1 lit. prin care recunoaşte săvârşirea faptelor. ia aplicat inculpatului o corecţie. 2 lit.34 din Codul penal. criteriul determinant în aprecierea probelor administrate într-o cauză îl constituie forţa acestora de a exprima adevărul. orele 2. a fost condamnat la 7 ani închisoare. b) din Codul penal.2004. Astfel.09. De asemenea. Curtea. Pe cale de consecinţă. inculpatul N. acelaşi inculpat a fost condamnat la 4 ani închisoare. a) şi b) 179 .2005. 1 lit. coroborându-se cu declaraţia martorului M. 33 . unde aceştia au abandonat căruţa şi au fugit. dată în faţa Curţii de Apel Bucureşti cu ocazia judecării apelului la data de 13. h) din Codul penal.209 alin. a admis apelul declarat de parchet. aşa cum greşit a apreciat instanţa fondului. fiind prins doar inculpatul N. în fond. a). dar şi persoana inculpatului.F. 71 şi 64 alin. Împrejurarea că inculpatul a revenit asupra declaraţiilor date la urmărirea penală. lucrătorii Postului de Poliţie Grădiştea i-au urmărit pe cei doi inculpaţi. supărată de cele întâmplate. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. e). art. g) şi alin. în temeiul art.00. pe o stradă laterală în comună. În acest context. 1 lit. 73 lit. La individualizarea judiciară a pedepsei. violenţa exercitându-se în strânsă legătură cu furtul de lucernă. 1 şi alin. l-a condamnat pe inculpat pentru faptele care au fost reţinute prin rechizitoriu. a desfiinţat parţial sentinţa şi.de furtul lucernei. prevăzută de art. vinovăţia inculpatului s-a stabilit cu certitudine de instanţa fondului. deoarece este nejustificată şi nu se încadrează în ansamblul probator administrat. inculpatul a furat lucernă de la partea vătămată şi aceasta. nu este relevantă. pentru a-şi asigura scăparea şi pentru a-şi lua ţeava căzută din căruţă. care a avut o atitudine procesuală nesinceră.R. cu aplicarea art. din procesul-verbal de constatare reiese că în noaptea de 3/4.E.04. 211 alin. instanţa a avut în vedere gravitatea deosebită a faptelor. După modul cum s-au desfăşurat faptele. În consecinţă. 379 pct. 1 . în baza art. Aşa fiind. în curtea părţii vătămate M. declaraţia inculpatului de recunoaştere a sustragerii pieselor. b) din Codul penal. 3 lit. 208 alin. care transportau cu un atelaj hipo piese metalice. a) din Codul de procedură penală.

SMULGEREA OBIECTULUI DIN MÂNA VICTIMEI Recursul inculpatului K. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. astfel că fapta sa constituie furt. 79 din 7 februarie 2006 139. este neîndoielnic prezentă această condiţie. încadrarea juridică de tâlhărie atribuită faptelor este corectă. care depunea forţa obişnuită necesară atunci când se poartă un obiect în mână. Din punct de vedere juridic. nu există o diferenţă esenţială între cazul când se smulge prin surprindere şi pe la spate un obiect 180 . Susţinerea inculpatului că smulgerea genţii din mâna victimei faptă care a surprins victima ce astfel nu a putut schiţa nici o împotrivire -. care reglementează infracţiunea de tâlhărie. cât timp. Ceea ce contează este faptul că obiectul era în contact direct cu victima. este nefondat. În speţă. 379 pct. b) din Codul de procedură penală. În temeiul art. forţă care a fost clar învinsă prin actul violent de smulgere practicat de făptuitor. nu poate fi vorba de o violenţă asupra obiectului şi nu asupra persoanei. prin intermediul obiectului şi anume prin acţiunea de smulgere a acestuia a fost înfrântă forţa directă investită de victimă pentru. vorbeşte de întrebuinţare de violenţă ca o condiţie specifică existenţei infracţiunii. Curtea de Apel Bucureşti . S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.Decizie penală nr. 211 Cod penal. deci această susţinere nu poate fi primită. În speţă. a purta obiectul în mână. inculpatul folosind violenţa pentru a desprinde obiectul din mâna victimei. nu constituie un act de violenţă din cele specifice conţinutului infracţiunii de tâlhărie. smulgerea genţii din mâna victimei întrunind condiţia violenţei.secţia I a penală . ÎNTREBUINŢAREA DE VIOLENŢE. Art. care astfel n-a opus nici o rezistenţă la acţiunea de smulgere a obiectului din mâna sa.F.din Codul penal. 1 lit. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

neştiind 181 . violenţele. de pildă. 211 alin. În principiu. C. realizează latura obiectivă a infracţiunii de tâlhărie. 1 Cod penal. dar nu poate împiedica producerea acestui rezultat. este atunci când. acte ce constituie conţinutul altor infracţiuni cu obiecte juridice speciale şi laturi subiective distincte. de natură a-i înfrânge împotrivirea la deposedarea sa. în cazul tâlhăriei săvârşite prin aceste modalităţi. Apel Bucureşti. prin smulgerea ei de pe capul acesteia. persoana vătămată ştie că avutul ei va suferi o diminuare prin acţiunea făptuitorului. Decizia penală nr. fie pentru că opunerea ei a fost anihilată. furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţă sau ameninţări. pot consta în orice acţiune de agresiune fizică sau psihică îndreptată împotriva persoanei vătămate. fie pentru că nu îndrăzneşte să se opună. care până la urmă a fost totuşi smuls de infractor. se desprinde prin tăiere cu lama . Datorită caracterului său complex. sustragerea căciulilor de pe capul persoanelor vătămate s-a făcut fără ca acestea să poată opune rezistenţă. ÎNŢELESUL NOŢIUNII DE VIOLENŢĂ Deposedarea părţii vătămate de căciula pe care o poartă. între altele. ca acţiuni adiacente care. constituie infracţiunea de furt. ÎNSUŞIREA UNUI LUCRU AFLAT ASUPRA PERSOANEI VĂTĂMATE. Prin urmare. O tipică situaţie de violenţă îndreptată împotriva obiectului şi nu asupra persoanei. iar nu de tâlhărie. ca şi ameninţarea. deoarece lipseşte cerinţa privind întrebuinţarea de violenţe la care se referă art. 211 alin. 1 Cod penal. tâlhăria în această formă include în conţinutul său.o bijuterie de pe paltonul victimei fără ca aceasta să simtă. alături de acţiunea principală de furt. şi unele acte de violenţă sau ameninţare îndreptate împotriva persoanei.purtat în mâna victimei şi smulgerea aceluiaşi obiect în condiţiile când victima sesizând intenţia agresorului s-a împotrivit ţinând strâns obiectul. constituie infracţiunea de tâlhărie. pe lângă acţiunea care constituie fapta de furt. În speţă. 99 din 25 mai 1996 140. fără exercitarea vreunei acţiuni agresive de natură a-i înfrânge opunerea. Potrivit art.

208 raportat la art. la 18 februarie 1996. fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 1 raportat la art. în timp ce infractorul se îndepărta. inculpatul a smuls părţii vătămate poşeta de sub braţ.s. pen. inculpatul T. Potrivit art. pen. rămasă definitivă prin neapelare. Ca atare. a. Penală decizie penală nr. 1210 din 8 octombrie 1998 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. în timpul desfăşurării acţiunii de furt. 211 alin. 1 C. suferinţe fizice sau morale. precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor 182 . fugind de la locul săvârşirii faptelor. pentru că inculpatul s-a apropiat pe întuneric. cu motivarea că faptei i s-a dat o încadrare juridică greşită. ele fiind deposedate brusc de căciulile pe care le purtau. constituie infracţiunea de tâlhărie furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări. 63 din 6 mai 1991 141.M. şi realizând cele îmtâmplate după epuizarea elementului material al acţiunii de furt. Instanţa a reţinut că. c C. În raport cu aceste considerente. ÎNSUŞIRE PRIN SMULGEREA BUNULUI AFLAT ASUPRA PERSOANEI VĂTĂMATE . sustragerea unei căciuli de pe capul celui care o poartă. în împrejurările menţionate. încadrarea corectă fiind în prevederile art. prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra. Fapta de a smulge poşeta ţinută sub braţ de persoana vătămată constituie Infracţiunea ce tâlhărie. 211 alin. iar deposedarea nu i-a produs. iar nu aceea de furt. nu s-a făcut printr-o formă de constrângere a acestuia pentru a-i înfrânge împotrivirea. 209 lit.. 1 C. Împotriva sentinţei s-a declarat recurs în anulare. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. c şi e din Codul penal. Prin sentinţa penală nr. după care a fugit. Recursul în anulare este fondat. pe stradă. pen. 208 alin.TÂLHĂRIE.nimic despre acţiunile ce urmau să se comită împotriva lor. FURT. 209 lit. Curtea Supremă de Justiţie .

se face menţiunea că acesta nu solicită apărător.J. din neputinţă. Se constată că împotriva inculpatului s-a pus în mişcare acţiunea penală la 16 martie 1994 şi în aceeaşi zi s-a dispus arestarea preventivă. în declaraţia dată de inculpatul neasistat. În sensul textului de lege citat există violenţă şi atunci când bunul este smuls din mâna sau de pe corpul părţii vătămate. deoarece probele au fost refăcute de instanţa de judecată (inclusiv ascultarea inculpatului). s-a restituit cauza la procuror pentru refacerea urmăririi penale constatându-se că inculpatul minor trimis în judecată pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de articolul 211 aliniat 2 teza a II-a Cod penal a fost ascultat la urmărirea penală fără să fie asistat de avocat. ca atare. 21 din 9 februarie 1995 a Tribunalului Bacău. inculpatul s-a repezit la partea vătămată şi i-a smuls geanta de sub braţ. s-a admis recursul în anulare iar inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. iar nu a celei de furt. deşi pentru inculpatul minor asistenţa juridică era obligatorie potrivit articolului 171 aliniat 2 Cod procedură civilă.. Tot la 16 martie 1994. 299 din 27 ianuarie 142. spaimă sau din cauza surprizei nu a opus rezistenţă făptuitorului. pentru a realiza furtul.infracţiunii. Secţia penală. ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea. C. din declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor. chiar dacă aceasta. s-a susţinut în esenţă că nu era necesară restituirea cauzei. 183 . a acţionat asupra lucrului. NULITATE ABSOLUTĂ Prin sentinţa penală nr. În recursul declarat de parchet. aparent. în realitate comportamentul său a reprezentat o modalitate de constrângere a victimei şi. inculpatul a fost ascultat în prezenţa apărătorului. decizia nr. inculpatul a adoptat o atitudine violentă şi chiar dacă. În consecinţă. se impunea reţinerea infracţiunii de tâlhărie. Aşadar.S. Or. Prin noţiunea generică "violenţă" se înţelege orice acţiune prin care se exercită o constrângere fizică sau psihică asupra unei persoane. ÎNCĂLCAREA DREPTULUI LA APĂRARE ÎN FAZA DE URMĂRIRE PENALĂ. pe stradă. iar în faza de urmărire penală odată cu punerea în mişcare a acţiunii penale.

65 din 22 iulie 1999. 2 C. deşi incidente în cauză. i-a sustras prin întrebuinţarea de violente suma de 490. pen. Prin apelul procurorului s-a arătat că fapta. trebuie încadrată şi în prevederile art.000 de lei. prin decizia penală nr. LUAREA ÎN CONSIDERARE A TUTUROR AGRAVANTELOR PREVĂZUTE DE ART. d C pen. e C. 3859 alin.. aplicabile în speţă. fiind comisă în loc public. Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a condamnat pe inculpatul CC. 211 alin. concordă sau nu cu cele declarate în instanţa de judecată şi în funcţie de situaţia constatată să aprecieze dacă este sau nu cazul restituirii în vederea refacerii urmăririi penale. 2 lit. Curtea Militară de Apel. 1 pct 17 C. ceea ce ar inadmisibil. 211 alin. 241/r din 20 iunie 143. în noaptea de 29 decembrie 1998. decizie penală 1996 nr.În aceleaşi condiţii de încălcare a dreptului la apărare. Aceasta ar însemna că aceeaşi dispoziţie legală. întâlnind partea vătămată pe şosea. Instanţa de apel a motivat că adăugarea acestui text de lege la încadrarea juridică a faptei nu este de natură să schimbe nici natura şi nici cuantumul 184 . a cărei nerespectare este sancţionată cu nulitatea absolută a actului procedural respectiv. pen. 67 din 26 aprilie 1999. Încadrarea juridică a infracţiunii trebuie să se facă în raport cu toate împrejurările agravante prevăzute de art. inculpatul a fost ascultat şi ulterior la datele de 31 martie şi 7 aprilie 1994. 211 alin. 2 C. 2 lit. PEN. Susţinerea procurorului că instanţa ar trebui să analizeze dacă declaraţiile inculpatului la urmărirea penală fără apărător. 211 ALIN. putând fi chiar ocolită. considerente faţă de care recursul a fost respins ca nefondat. pen. nu corespunde prevederilor legale. duce la casarea hotărârii în temeiul art. aplicarea unor cazuri de agravare şi omiterea altora. Instanţa a reţinut că. să fie apreciată de la caz la caz. ÎNCADRARE JURIDICĂ. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. ceea ce ar da naştere la arbitrariu şi la neaplicarea uniformă a legii. proc. a respins apelurile declarate de procuror şi de inculpat. Curtea de Apel Bacău. chiar dacă noua încadrare nu duce la modificarea pedepsei Prin sentinţa nr.

după ce a consumat băuturi alcoolice împreună cu partea vătămată în locuinţa acesteia din urmă. recursul declarat de procuror. nu este de natură să schimbe natura infracţiunii şi sancţiunea aplicată este greşită.. 211 alin. 2 C. Recursul declarat de procuror cu privire la încadrarea juridică dată faptei este fondat. a fost admis. cu o căruţă. fiind ajutat să îi transporte de către mai multe persoane rămase necunoscute. fiind incidente. pen. 2688 din 13 iunie 2000 144. 337 din 11 august 2003 a Tribunalului Braşov s-a dispus condamnarea inculpatului Z.J. cu aplicarea art. nu au fost contestate de instanţa de apel şi. 185 . d şi e C. 72 C. 2 lit. 211 alin. s-a schimbat încadrarea juridică în sensul considerentelor ce preced şi a fost menţinută pedeapsa aplicată de prima instanţă. corespunzătoare şi în raport cu noua încadrare juridică dată faptei. ÎNCADRARE JURIDICĂ. Motivarea instanţei în sensul că. Agravantele infracţiunii de tâlhărie prevăzute de art. (2)1 lit. aplicarea lor nu este la latitudinea instanţei. chiar şi reţinerea agravantei de la litera e din art.pedepsei aplicate inculpatului.I. 37 lit. pen. TÂLHĂRIE SĂVÂRŞITĂ DE MAI MULTE PERSOANE Prin sentinţa penală nr. pen. aceasta având obligaţia să reţină încadrarea corectă în textele de lege şi că aplice pedeapsa corespunzătoare în raport cu natura infracţiunii comise. pe care le-a aşezat în mai mulţi saci. Ea avea obligaţia să reţină încadrarea juridică prin luarea în considerare a tuturor împrejurărilor agravante ale infracţiunii de tâlhărie şi să decidă dacă se impune menţinerea sau majorarea pedepsei aplicate de prima instanţă.S. pen. b) C. inculpatul a aplicat mai multe lovituri părţii vătămate. C. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. c) C. Secţia penală. de împrejurările care agravează răspunderea penală şi de celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. decizia nr. după care şi-a însuşit mai multe bunuri din locuinţă. 211 alin.. Sub acest aspect. În fapt s-a reţinut în esenţă că în data de 15 aprilie 2003. pen.

Decizia penală nr. pen. 379 pct. proc. în timp ce inculpatul a cerut instanţei de apel reducerea acesteia. pen.. deşi a reţinut că bunurile au fost sustrase de către inculpat împreună cu alte persoane care l-au ajutat la transport. în condiţiile art. În cadrul rejudecării în aceste limite. 2 lit. indiferent dacă acestea acţionează cu sau fără vinovăţie. Reglementarea cuprinsă în art. pen. pen. a) C. proc.. 334 C. a) C. (2)1 lit. este de natură să reducă posibilităţile de apărare ale victimei. 186 . Curtea de Apel Braşov. sancţionând astfel săvârşirea faptei împreună cu alte persoane. Sub aspectul individualizării pedepsei. a) C. are menirea de a sancţiona participarea mai multor persoane la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. în baza art. (2)1 lit. în urma admiterii apelului declarat de parchet în baza art. 211 alin. pentru considerente ce nu vor fi dezvoltate cu această ocazie. pen. Ceea ce se impune a fi menţionat este că. 211 alin. aceasta a fost majorată în cadrul rejudecării la 10 ani închisoare.Parchetul a criticat sentinţa pentru netemeinicie. a fost desfiinţată în parte hotărârea primei instanţe. deoarece ceea ce textul de lege impune este ca la săvârşirea faptei să participe mai multe persoane. prima instanţă nu a încadrat juridic în mod corespunzător această împrejurare. a) C. iar nu aceea de furt. (2)1 lit. Ca atare. în condiţiile în care prezenţa mai multor per¬soane la locul săvârşirii faptei sporeşte curajul autorului ei. solicitând majorarea pedepsei. în sensul reţinerii şi a prevederilor art. respectiv în ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptei săvârşite şi durata pedepsei stabilite. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei săvârşite de inculpat. 211 alin. ÎNSUŞIRE PRIN SMULGEREA BUNULUI AFLAT ASUPRA PERSOANEI VĂTĂMATE Fapta de a smulge poşeta ţinută sub braţ de persoana vătămată constituie infracţiune de tâlhărie. 345/Ap din 3 decembrie 2003 145.. în cauză fiind necesar a se reţine săvârşirea infracţiunii de tâlhărie de două sau mai multe persoane împreună. să sporească posibilităţile de ascundere a bunurilor provenite din infracţiune şi de sustragere de la jude¬cata a autorului faptei care a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege..

constituie infracţiunea de tâlhărie furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări. ÎNŞELĂCIUNE Fapta şoferului de taxi. se impunea reţinerea infracţiunii de tâlhărie. la 18 februarie 1996. chiar dacă aceasta. inculpatul a smuls părţii vătămate poşeta de sub braţ. Tribunalul Dolj 187 . să plătească sume ce depăşesc tariful normal al unor curse. Aşadar. 209 al. pe stradă. iar nu de înşelăciune. d. şi nu a celei de furt. Or. după care a fugit. prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra. CSJ. inculpatul a adoptat o atitudine violentă şi chiar dacă. S. Potrivit art. 1 lit. 211 al 1 C. în realitate comportamentul său a reprezentat o modalitate de constrângere a victimei şi. pe stradă. Prin sentinţa penală nr. din declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor rezultă că. sub ameninţări şi blocarea portierelor pentru a împiedica coborârea acestora. de a sili pe pasageri. din neputinţă. precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii. Recursul în anulare este fondat. pen. În consecinţă. iar inclupatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. ÎNTREBUINŢARE DE AMENINŢĂRI. inculpatul s-a repezit la partea vătămată şi i-a smuls geanta de sub braţ. În sensul textului de lege citat există violenţă şi atunci când bunul este smuls din mână sau de pe corpul părţii vătămate. În cauză s-a declarat recurs în anulare. Instanţa a reţinut că. pen. 299/2000 146. cu motivarea că faptei i s-a dat o încadrare juridică greşită. Sentinţa nu a fost atacată cu apel. c C. pentru a realiza furtul. s-a admis recursul în anulare. 208 al.Inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută in art. pen. 1 raportat la art. a acţionat asupra lucrului. spaimă sau din cauza surprizei nu a opus rezistenţă făptuitorului. ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea. Prin noţiunea generică de „violenţă" se înţelege orice acţiune prin care se exercită o constrângere fizică sau psihică asupra unei persoane. aparent. 255 din 18 martie 2004. cea corectă fiind în prevederile art 211 al 1 C.. pen. constituie infracţiunea de tâlhărie. ca atare.

s-a reţinut că părţile vătămate au fost induse în eroare de inculpat prin stabilirea unui preţ iniţial şi apoi prin majorarea acestuia.M.000 de lei după care le-a permis să coboare din autoturism. pe un ton ridicat.a schimbat încadrarea juridică din două infracţiuni de tâlhărie prevăzute. a achitat pe inculpat pentru două infracţiuni de tâlhărie.000 de lei. Instanţa a reţinut că. inculpatul a desfăşurat activitatea de taximetrie în municipiul Craiova. inculpatul a pornit autoturismul. preţul cursei la 25. inculpatul le-a mai cerut 150.000 de lei. în perioada 2002-2003. În această situaţie. Recurgând la blocarea sistemului de închidere a portierelor şi la ameninţări cu acte de violenţă. aflându-se cu autoturismul în zona Gării Craiova. spunându-le că trebuie să plătească şi staţionarea autoturismului cu motorul pornit. Sub această presiune. a) raportat la art 10 alin. iar pe o stradă din oraş a oprit şi le-a spus celor doi pasageri că până în acel loc trebuie să plătească 400. au constatat că sistemul de închidere al portierelor era blocat. Părţile vătămate au refuzat să continue deplasarea. În baza art. Ajunşi la destinaţie. La 27 octombrie 2002.000 de lei şi. inculpatul a determinat părţile vătămate să-i dea suma de 550. stabilind. (1) din acelaşi cod şi a condamnat pe inculpatul S. în art 211 alin. pentru a le permite să plece.E. părţile vătămate au acceptat.. După ce părţile vătămate au urcat pe bancheta din spate. în două infracţiuni de înşelăciune prevăzute în art. (2) lit c) C. şi S. iar majorarea sumelor s-a făcut fără ameninţare şi agresare fizică. şi G. acestea plătind banii ceruţi.I. în momentul în care au intenţionat să coboare din maşină.M. (1) lit a) C.000 de lei. pen. spunând că vor achita suma de 25. Numai după ce a primit şi această sumă şi văzând că una dintre părţile vătămate a început să plângă. să-i transporte în localitatea Mofleni.000 de lei. instanţa a reţinut că inculpatul a negociat preţul curselor cu părţile vătămate. la două pedepse de câte 6 luni închisoare. a pornit autoturismul şi s-a deplasat într-un alt cartier. proc. 11 pct 2 lit. 215 alin. În ziua de 12 septembrie 2003. inculpatul a fost solicitat de părţile vătămate B. pe un ton categoric. au apelat la serviciile inculpatului părţile vătămate MI. pen.000 de lei cum s-a convenit. ambii în vârstă de 16 ani. săvârşind în acest mod infracţiunea de înşelăciune 188 . să-i dea această sumă. spunându-le că nu pot ieşi din autoturism până nu vor achita banii. unde le-a arătat că aparatul de taxat indică suma de 700. În acel moment. le-a cerut aceşti bani.000 de lei şi fiindcă aceştia au refuzat. În privinţa încadrării juridice în primul caz. inculpatul a deblocat sistemul de închidere al portierelor. inculpatul le-a cerut suma de 400.. inculpatul le-a cerut celor doi pasageri suma de 350. de teamă. de comun acord. spunând că preţul este exagerat.

ÎNSCENAREA VIOLENŢEI Înţelegerea între două persoane de a sustrage un bun aflat 189 . iar ceasul de marcat a indicat un preţ pe care părţile vătămate l-au plătit în mod voluntar. minori. pen.faţă de părţile vătămate S.D. şi S. Î.M. 333 din 2 iulie 2004. Constatându-se că decizia instanţei de apel este legală şi temeinică. În ziua de 27 octombrie 2002 părţile vătămate B. cel amăgit să fi luat o decizie cu caracter patrimonial păgu bitoare. urmând să execute 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie. secţia penală.I. ca inculpatul să fi săvârşit o acţiune de inducere în eroare a altei persoane prin orice mijloace şi. astfel că. decizia nr..C.J. 135 din 10 ianuarie 2005 147. la care s-au adăugat 150. în dauna părţilor vătămate G. Pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune se cere.A. se constată că inculpatul a acţionat in scopul de a însuşi pe nedrept acele sume de bani. ca urmare a acestei activităţi. Cu privire la cea de-a doua faptă. a) şi 34 C. recursul inculpatului a fost respins. şi B. Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de procuror şi a condamnat pe inculpat la câte 2 ani închisoare. În atare situaţie.D. fiind ţinute câteva minute în autoturism cu portierele blocate printr-o comandă la dispoziţia exclusivă a inculpatului şi presaţi să achite suma de 400.C. deposedarea părţilor vătămate făcându-se prin mijloace violente. şi M.000 de lei pentru staţionare. condiţii în care au acceptat să remită inculpatului sumele solicitate pentru a putea coborî din maşină.000 de lei pentru o parte din cursă. 33 lit. În cauza de faţă părţile vătămate nu au luat o asemenea decizie. în mod corect. sub aspectul laturii obiective. instanţa a hotărât că nu se poate reţine vinovăţia inculpatului de vreme ce nu s-a stabilit un preţ iniţial al cursei.I. s-au simţit ameninţate şi în imposibilitate de a se apăra. este nefondat. a contopit pedepsele aplicate. Recursul declarat de inculpat.. În acelaşi mod a procedat inculpatul şi în ziua de 12 septembrie 2003. instanţa de apel a dispus condamnarea lui şi pentru această faptă. iar în baza art. ci au remis inculpatului o sumă de bani sub ameninţarea cu acte de violenţă. elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie fiind întrunite.. Prin decizia penală nr.

acesta a căzut. care a luat banii. inculpatul M. reţinută de prima instanţă şi cea de apel. şi inculpatul M. respectiv a complicităţii la această infracţiune.R.G.R. M. susţinând că fapta trebuia încadrată ca furt calificat. contabilă la SC "C. inculpatul a aşezat banii într-o sacoşă. pe baza înţelegerii stabilite între cei doi inculpaţi. după încasarea sumei de 350 de milioane de lei.R. Fapta celor doi inculpaţi constituie infracţiunea de furt calificat săvârşită de unul în calitate de autor. În urma cercetărilor s-a stabilit că între inculpatul I.asupra uneia dintre ele. 576 din 9 august 2004. a sustras cele 350 milioane de lei.R. iar el i-a smuls sacoşa cu bani şi a fugit. Recursul este fondat.. Din probele administrate rezultă că inculpatul I. a existat o înţelegere în vederea sustragerii acestora.R. s-a deplasat la bancă pentru a ridica banii pentru salarii împreună cu inculpatul I. dar aparţinând alteia.. mergând apoi împreună cu contabila spre locul unde se afla autoturismul. cei doi luând legătura prin telefon şi în timpul deplasării spre bancă. constituie infracţiunea de furt. la 12 aprilie 2001. i-a smuls sacoşa cu banii din mână şi a fugit. a) şi e) din Codul penal. Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză.R. Pentru existenţa infracţiunii de tâlhărie. prin simularea unei agresiuni asupra acesteia şi luarea bunului de cea de-a doua.G. s-a apropiat o persoană care l-a lovit pe I. După încasarea banilor. se cere ca violenţele să fie exercitate asupra 190 . iar nu ca tâlhărie. În timp ce inculpatul încerca să deschidă portiera..". prevăzută în art. La sediul băncii. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. iar după ce acesta a căzut. fiind ajutat de inculpatul I.G. iar celălalt în calitate de complice. Aşadar. În următoarele zile inculpaţii au împărţit banii sustraşi. 211 alin. i-a aplicat o lovitură cu palma peste faţă. şofer însoţitor pentru asemenea transporturi. Prin Sentinţa nr. procurorul a declarat recurs.R. agent de pază. a respins apelurile declarate de procuror şi de inculpaţi. cu palma peste faţă.Secţia I penală. S.. a comunicat celuilalt inculpat că urmează să se deplaseze la bancă să ridice o importantă sumă de bani. simulând că îl atacă pe I. Tribunalul Bucureşti Secţia I penală a condamnat pe inculpaţii M. (2) lit. Curtea de Apel Bucureşti . 486 din 19 mai 2003. şi I. prin Decizia nr. Instanţa a reţinut că. însuşirea bunului nefiind săvârşită printr-o agresiune reală asupra unei persoane vătămate.E.G. iar nu aceea de tâlhărie.

s-au casat hotărârile atacate. a) şi e) din Codul penal. (1) raportat la art. la 2 pedepse de câte 7 ani închisoare. 208 alin. 1 lit. 3711 din 16. d). Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . Prin Sentinţa penală nr. 6236 din 24 noiembrie 2004 148. cu aplicarea art. Decizie penală nr. 211 alin. beneficiara asigurării tip CASCO la societatea de asigurare-reasigurare X. TÂLHĂRIE. (1) lit. CALITATEA DE PARTE CIVILĂ A SOCIETĂŢII DE ASIGURARE-REASIGURARE În condiţiile în care parte vătămată. SC "C. aplicată prin Sentinţa penală nr.Secţia I penală. a) şi b) din Codul penal şi art. a fost condamnat inculpatul M. LATURĂ CIVILĂ. nu se poate reţine ca reală una din acţiunile specifice infracţiunii complexe de tâlhărie. Inculpaţii înţelegându-se să însceneze furtul prin violenţă.. în speţă. cu aplicarea art. În baza art. 71 şi 64 din Codul penal. în Dosarul nr. or. ci numai a infracţiunii de furt calificat prevăzută în art. a declarat că nu are pretenţii civile de la inculpat. în baza art. pronunţată de Tribunalul Bucureşti . e) din Codul penal.1999 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1 an. 13 din Codul penal. 1257 din 23. unde s-a deschis un dosar de daune pentru repararea autoturismului proprietatea sa. pentru recuperarea daunei plătite asiguratului său. încercând prin aceasta să împiedice stabilirea realităţii. 209 alin. inculpatul având de executat 2 pedepse de câte 7 ani 191 .2002." SRL Bucureşti. în cadrul infracţiunii de tâlhărie săvârşite asupra şoferului de taxi. avariat. inculpaţii au simulat că unul îl loveşte pe celălalt. trebuie introdusă în cauză ca parte civilă societatea de asigurarereasigurare X.12. 37 alin.11. În consecinţă recursul procurorului a fost admis.secţia penală. identificarea făptuitorilor şi recuperarea prejudiciului. s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare. 2 lit. 61 din Codul penal.persoanei vătămate. a). 4 luni şi 15 zile închisoare cu fiecare din cele 2 pedepse aplicate în prezenta cauză.C. 5532/2002. s-a schimbat încadrarea juridică în sensul considerentelor ce preced şi s-a dispus condamnarea inculpaţilor potrivit noii încadrări.

. aparţinând Companiei "R. 34 alin.B. s-au reţinut următoarele: În seara de 3. după care s-au înţeles cu acesta să-i dea suma de 150. Astfel. în zona Gării de Nord. cu numărul de înmatriculare B-38-AAY.D. inculpaţii M. 116 din Codul penal. s-a aşezat pe banca din spate. sau contopit pedepsele de mai sus într-o singură pedeapsă de 7 ani închisoare.12.000 lei. b) din Codul penal. cei doi au îndrumat partea vătămată să conducă pe o stradă lăturalnică.C. 192 . a solicitat partea vătămată C. în timp ce inculpatul M. În timp ce C. în baza art.C. În seara zilei de 10. inculpaţii M. condus de partea vătămată F. 1 lit. Prejudiciul faţă de partea civilă F. şi. În acest scop.12. a unei roţi de rezervă. a ocupat locul din dreapta părţii vătămate. a smuls din contact cheile autoturismului. Aceştia s-au urcat în autoturismul "Dacia 1310". şi C. 71 şi 64 din Codul penal. pentru a lua un taxi cu care să ajungă în comuna D. după executarea pedepsei închisorii.D. s-au deplasat în Piaţa M. acesta oprindu-se.D. În fapt. Inculpatul a fost obligat la 3. C. nu s-au constituit părţi civile în cauză. Prejudiciul s-a constatat acoperit prin restituirea autoturismului. care în seara zilei respective efectua serviciul de taximetrie pe autoturismul "Dacia 1310"." SRL şi C. În baza art.închisoare.C. Intrând în comuna D.000 lei despăgubiri civile faţă de partea civilă F..B. a fost găsit abandonat în Bucureşti. a triunghiului reflectorizant. 33 lit.B. a imobilizat partea vătămată. s-a dedus prevenţia acestuia de la data de 6. Ulterior.D. către comuna B.D." SRL.". autoturismul "Dacia 1310".2001 la zi.D.2000. s-a făcut aplicarea art..11. aparţinând SC "C. s-a interzis inculpatului dreptul de a se afla pe raza municipiului Bucureşti o perioadă de 5 ani. A fost menţinută starea de arest a inculpatului. 88 din Codul penal.C. cu numărul de înmatriculare 2-B-48843. după ce au consumat împreună băuturi alcoolice. înconjurându-i gâtul cu braţul. cu numărul de înmatriculare B-38-AAY. după aproximativ 50 m determinând-o prin ameninţare să oprească autoturismul. a trusei medicale şi extinctorului auto. inculpatul M. din acesta constatându-se lipsa staţiei de emisie-recepţie. bunuri care nu au putut fi găsite. conform art. În baza art. luându-se act că partea vătămată SC "C.C. s-a constatat acoperit parţial prin restituire. sustras de inculpaţi. în dreptul scaunului şoferului. au luat un taxi. a) şi art. şi C.C. 350 din Codul de procedură penală.000.2000.

000 lei. inculpatul C. Bunul sustras de inculpat. 1257 din 23.2000. iar inculpatul C. practic instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei. cu numărul de înmatriculare B-38-AAY. Întrucât SC "C. privitor la latura civilă a cauzei.D. la care a fost deschis Dosarul de daună nr. în zona lacului C.D.C. Cu toate că autoturismul a fost recuperat. respectiv a laturii civile. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul M.500 lei.Inculpatul C. prin violenţă.D.. a scos din contact cheile autoturismului. la semnul inculpatului C. i-a sustras acestuia ceasul de la mână şi un inel din aur. Neprocedând în acest mod.344.C. în noaptea de 3/4. împotriva Sentinţei penale nr. 294 din 22 mai 2003 193 . iar inculpatul M. în ceea ce priveşte nerezolvarea fondului cauzei. pe bancheta din spate a autoturismului. în calitate de parte civilă şi să dispună citarea ei în cauză pentru a-i da posibilitate să se constituie parte civilă şi să-şi recupereze contravaloarea lucrărilor efectuate la autoturismul asiguratului său. instanţa trebuia să dispună introducerea în cauză a acestei societăţi de asigurare.D. prinzând-o de gât. este proprietatea SC "C. b) din Codul de procedură penală.12. În timp ce inculpatul M. pronunţată de Tribunalul Bucureşti .C. s-au constatat avarii şi lipsa unor bunuri. 2 lit.C. Ca urmare. Curtea de Apel Bucureşti .. în valoare de 11. a luat din portbagajul autoturismului o pompă de umflat cauciucuri." SRL a comunicat că autoturismul era asigurat CASCO la societatea de asigurare-reasigurare X. După ce partea vătămată a reuşit să scape. inculpatul M.2002. a imobilizat partea vătămată cu o mână.C. Ajunşi în comuna B.D. cu care a lovit partea vătămată în zona spatelui. S-a reţinut şi judecarea cauzei cu o lipsă de procedură de citare a inculpatului.Secţia I penală. s-a aşezat în dreapta şoferului. Apelurile declarate sunt fondate. a deposedat partea vătămată de suma de 580. 379 pct. iar cu cealaltă mână strângând în jurul ei centura de siguranţă.C." SRL. s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul M. respectiv autoturismul "Dacia 1310".12. inculpatul C. fiind aplicabile dispoziţiile art. inculpatul M. lovea partea vătămată. s-a desfiinţat sentinţa penală apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.. 24417/2000. Decizie penală nr.secţia a II-a penală. După ce a lovit-o cu pumnul în zona feţei şi a capului.

Tribunalul Iaşi a dispus în baza art. aceea de furt. din situaţia de fapt prezentată nu rezultă intenţia inculpatului de a-şi însuşi suma de bani luată din mâna părţii vătămate. pen. Pentru a nu se rupe bancnotele.C. ACŢIUNEA SECUNDARĂ — FOLOSIREA VIOLENŢEI Prin sentinţa penală nr. Aceasta a refuzat şi a trecut spre un alt jucător. şi-a cheltuit toţi banii la jocurile electronice pierzând o sumă importanţă. Inculpatul când i-a smuls banii din mână a afirmat că între aceştia sunt şi cei pierduţi de el în seara respectivă.. partea vătămată le-a dat drumul când inculpatul a prins şi a tras forţat de ele. 10 lit. d şi e) C.N. 2 lit. pen.149. achitarea inculpatului M. 37 lit. Cu privire la acţiunea principală. ACŢIUNEA PRINCIPALĂ — FURTUL. faptă prevăzută de art.. 372 din 5 octombrie 1999. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 350 alin. inculpatul s-a îndreptat spre partea vătămată şi a prins de banii pe care aceasta îi avea în mână şi îi număra.. 90 din 17 martie 1999 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi. a) raportat la art. unde mergea în mod obişnuit şi se distra la jocurile electronice. În fapt s-a reţinut că inculpatul în seara de 8 februarie 1999 se afla la barul S. i-a cerut părţii vătămate C.M. 2 Cod pr.R. dar în acelaşi timp a ţipat şi a solicitat ajutorul agentului de pază care. să îl crediteze cu puncte în valoare de încă 100. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. pen. pen. Inculpatul i-a reproşat părţii 194 . Prima instanţă a reţinut în motivarea sentinţei că tâlhăria se realizează sub aspectul laturii subiective. LATURA OBIECTIVĂ A INFRACŢIUNII. Fiind sub influenţa alcoolului. Dorind să continue jocul. intenţia trebuie să reprezinte atitudinea psihică a făptuitorului. cu aplicarea art. În baza art. Fiind o infracţiune complexă. 2 lit. b) C. numai cu intenţie directă.000 lei. la rândul său a cerut sprijinul lucrătorilor de poliţie. atât în raport cu acţiunea principală (furtul) cât şi în raport cu acţiunea adiacentă (folosirea violenţei). 211 alin.L. 11 pct. d) Cod pr. banii fiind încasaţi de la jucătorii din unitate. Indignat. "Leila" S.

a ţipat şi a cerut ajutorul agentului de pază şi al colegilor pentru a recupera banii. de fapt. ia smuls din mână întreaga sumă realizată din încasări. S-a susţinut că materialul probator administrat a dovedit împrejurarea că sustragerea banilor s-a realizat prin constrângerea părţii vătămate. în noaptea de 8/9 februarie 1999. şi a dispus achitarea. la ţipetele părţii vătămate au intervenit agenţii de pază care au chemat organele de poliţie şi au 195 .000 lei. el nici nu a avut la dispoziţie timpul material necesar pentru a părăsi localul. a condus prima instanţă la convingerea că în cauză lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie. l-au imobilizat pe inculpat şi în aceste împrejurări s-au recuperat banii. Această atitudine a inculpatului. Aceştia au intervenit.vătămate că nu îl creditează cu puncte în valoare de 100. S-a solicitat admiterea apelului. Susţinerile inculpatului că nu a ascuns banii în buzunar şi nu a părăsit localul sunt lipsite de relevanţă în ce priveşte încadrarea juridică. raportată la contextul în care a fost săvârşită fapta. invocând nelegalitatea soluţiei de achitare a inculpatului. respectiv 800. Manifestările ulterioare luării banilor nu au dovedit intenţia de însuşire. dar sub toate aspectele de fapt şi de drept. verificând actele şi lucrările dosarului.N.M. desfiinţarea integrală a sentinţei şi condamnarea inculpatului. în condiţiile în care o mare parte din banii pe care îi ţinea în mână erau din cei pierduţi de el la jocurile electronice. fiind sub influenţa alcoolului. a refuzat să îi alimenteze instalaţia electronică de joc pe datorie. inculpatul M. respectiv intenţia de însuşire pe nedrept a banilor. Violenţa—ca acţiune adiacentă — s-a realizat prin agresiunea psihică exercitată asupra părţii vătămate şi care a ţipat şi a cerut ajutor agentului de pază spre a putea recupera banii. prin prisma motivelor invocate. deoarece. inculpatul nu a ascuns banii şi nu a părăsit barul. Curtea. a reţinut că apelul este fondat şi 1-a admis cu următoarea motivare: aşa cum rezultă din amplul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi reconfirmat în faza cercetării judecătoreşti.000 lei. Aceasta a opus rezistenţă. surescitate de împrejurarea că pierduse la jocurile electronice o sumă importantă de bani şi indignat de faptul că salariatul de serviciu — partea vătămată C. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi.

489 din 16 decembrie 1999. Surprinsă de atitudinea inculpatului şi pentru ca acesta să nu îi rupă.P. cu aplicarea art. CM. prevăzută de art. Violenţa s-a exercitat asupra părţii vătămate spre a-i înfrânge voinţa de păstrare a banilor. 2 Iit.. în raport cu cea dintâi. iar folosirea violenţei sau a ameninţării apare. cu aplicarea art. pen. printr-o acţiune brutală.imobilizat inculpatul. pen. şi P. 211 alin. d) şi e) C. partea vătămată a dat drumul banilor dar în acelaşi timp a ţipat şi a cerut ajutor. 107 din 30 martie 2000 150. La dozarea pedepsei s-a avut în vedere şi împrejurarea că inculpatul mai avea în antecedente o condamnare tot pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. a fost admis apelul declarat de Parchet. prevăzută de art. 2 lit.. de natură a-i înfrânge orice împotrivire în scopul abandonării banilor în mâinile inculpatului. a) şi d) C. Tâlhăria este o infracţiune complexă.. În prezenta cauză nu se poate susţine că acţiunea principală nu s-a realizat. fără consimţământul acesteia. Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpaţii: A. dintre care furtul este acţiunea principală. la pedepse de câte 2 ani închisoare. 2 lit. În latura obiectivă a acesteia intră două activităţi strâns legate între ele. desfiinţată integral sentinţa pronunţată de Tribunal şi rejudecând cauza s-a dispus condamnarea inculpatului M. fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie. 3 7 lit. 211 alin. În baza art. b) C pen..M. Decizia penală nr. pen.76 C. A fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă promovată de partea 196 . a) C.pr. 74 . Aşa fiind. ca fiind secundară. 71 raportat la art.M. pen. la pedeapsa de 5 ani şi 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. pen. atâta timp cât suma de bani a fost luată din posesia părţii vătămate. 379 pct. 64 C. S-au aplicat inculpaţilor dispoziţiile art. LATURA OBIECTIVĂ ŞI LATURA SUBIECTIVĂ A INFRACŢIUNII Prin sentinţa penală nr. Curtea de Apel Iaşi.

S-a reţinut în fapt că în ziua de 28 februarie 1999.P.vătămată şi au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare. exercitau acte de violenţă asupra părţii vătămate în timp ce inculpatul A.M. şi CM. pentru a-i obliga să se îndepărteze. În urma loviturilor aplicate. a mers la coteţul amplasat în spatele colibei şi şi-a însuşit un curcan în greutate de 4 kg. coinculpatul A. Inculpaţii i-au cerut permisiunea de a încărca căruţa cu lemne. 2 C pen. De asemenea.00.C. partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 23 . La întoarcere. 1-a lovit cu furca în picior pe inculpatul C. a mers la coteţ de unde a furat un curcan — nu are relevanţă în ce priveşte încadrarea juridică a faptei în textul prevăzut de art.R. Totodată. împrejurare ce i-a determinat să-i adreseze injurii. pentru a-i îndepărta. şi P. iar partea vătămată. cei trei inculpaţi s-au deplasat în com. Jordas Forest" S.M. pentru a sustrage lemne. inculpaţii CM. Constituie infracţiunea de tâlhărie.M. Bosia cu căruţa inculpatului CM. în timp ce inculpaţii P. Acest inculpat a luat o scândură din căruţă şi a lovit partea vătămată care s-a îndreptat în fugă spre colibă. fiind lipsit de relevanţă dacă inculpaţii au urmărit deposedarea părţii vătămate de un anumit bun mai înainte de exercitarea de violenţe sau ameninţări sau dacă acest scop a intervenit în timpul folosirii unor asemenea mijloace în vederea realizării altei finalităţi. inculpatul A.M. şi au vândut 500 araci. În timp ce inculpaţii CM. au hotărât să meargă la Parchetul de Exploatare "Brazi" aparţinând S. s-au întâlnit cu partea vătămată I. este lipsită de relevanţă 197 . Din banii obţinuţi au consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 23.P. continuau să exercite acte de violenţă asupra părţii vătămate. inculpaţii au început să încarce lemne în căruţă. şi P. Ajunşi la parchetul de exploatare. iar apoi. 211 alin. însă au fost refuzaţi.24 zile îngrijire medicală. orice furt săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări. a sustras curcanul. Faptul că inculpaţii au urmărit iniţial să fure lemne dar datorită intervenţiei paznicului nu au reuşit. care îndeplinea funcţia de paznic. Ceilalţi inculpaţi au aruncat cu bucăţi de lemn după inculpat. Prima instanţă a reţinut că inculpaţii au acţionat în calitate de coautori la săvârşirea faptei. aruncau cu bucăţi de lemn spre coliba în care se adăpostise partea vătămată.L.P.N.

Motivându-şi apelurile. 185 din 1 iunie 2000 198 . câtă vreme acţiunile lor au fost concomitente şi cooperante. iar ceilalţi doi au ripostat. cât şi acte de însuşire — din moment ce ei au desfăşurat în mod concordant activităţile materiale prin care s-a realizat infracţiunea. cei trei inculpaţi s-au deplasat cu căruţa la Parchetul de exploatare "Brazi" al S. Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii.N. iar celălalt deposedarea. pentru a sustrage material lemnos şi găsindu-1 pe paznicul I.000 lei. i-au cerut voie să încarce lemne. Acesta a luat o scândură din căruţă şi a lovit partea vătămată. Faţă de această situaţie de fapt. inculpatul A. a înţepat cu furca în picior pe inculpatul CM. aşa cum s-a reţinut prin actul de învestire şi prin hotărârea primei instanţe. Decizia penală nr. cei trei inculpaţi sunt coautori.P. Curtea de Apel Iaşi. iar partea vătămată pentru a-i opri. iar celălalt atât acte de violenţă. "Jordas Forest'' S. realizează — obiectiv şi subiectiv — toate elementele infracţiunii de tâlhărie. În timp ce inculpaţii P. a mers la coteţ şi i-a sustras un curcan. oferindu-i în schimb o sticlă cu vin şi suma de 10.. invocând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii.C. Curtea a respins apelurile ca nefondate cu următoarea motivare: aşa cum rezultă din situaţia de fapt reţinută in faza de urmarire penală şi reconfirmată în faza cercetării judecătoreşti.L. iar ceilalţi au început să arunce cu bucăţi de lemn asupra lui. în noaptea de 28 februarie 1999.R.M.împrejurarea că numai unul dintre făptuitori a săvârşit actul de constrângere. în asemenea condiţii. obligându-1 să se refugieze în colibă. aruncau asupra părţii vătămate cu bucăţi de lemn. Este lipsită de relevanţă şi împrejurarea că inculpaţii au participat în mod diferit la realizarea laturii obiective a infracţiunii de tâlhărie — unii comiţând numai violenţe. şi CM. Chiar dacă iniţial inculpaţii au exercitat actele de violenţă asupra părţii vătămate pentru a-i înfrânge voinţa de a asigura paza materialului lemnos. inculpaţii au arătat că în mod greşit a fost reţinută în sarcina lor infracţiunea de tâlhărie în condiţiile în care partea vătămată a fost cea care a declanşat conflictul lovind pe inculpatul CM. aruncând cu lemne asupra colibei şi pentru a se răzbuna. inculpaţii au început să încarce lemne în căruţă. Fiind refuzaţi. i-au luat un curcan. deposedarea ulterioară de curcanul proprietatea sa. în mod corect prima instanţă a reţinut în sarcina inculpaţilor săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în condiţii de coautorat.

Recursul procurorului este nefondat. în scopul de a-1 însuşi pe nedrept. dar nu s-a probat şi nici nu s-a susţinut că inculpatul a intenţionat să-şi însuşească autoturismul acesteia. d şi 11 pct. 208 alin.. Judecătoria l-a achitat pe inculpat. 1 C. i-a avariat autoturismul într199 . pr. 211 alin. după ce partea vătămată B. Scopul său a fost să-l determine pe autorul accidentului de circulaţie să-l despăgubească pentru daunele provocate. fără consimţământul acestuia.G.151. parcând-o la poarta părinţilor săi şi spunându-i că o va restitui dacă va primi costul reparaţiilor propriului autoturism. pen. în temeiul art. s.. Nefiind întrunite. Apelul declarat de procuror a fost respins. 10 lit. Potrivit art. la data de 11 martie 1996. pen: d. inculpatul a oprit-o. LATURA SUBIECTIVĂ Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. În cauză s-a dovedit deposedarea prin violenţă a părţii vătămate. a dat-o jos de la volan şi i-a luat maşina. cumulativ. a C. Curtea de Apel Suceava.M. reţinându-se că.. LIPSA LATURII SUBIECTIVE. 1 C. cele două condiţii cerute de lege deposedarea prin violenţă şi scopul însuşirii bunului . a fost trimis în judecată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. iar art. după ce partea vătămată i-a avariat autoturismul într-un accident de circulaţie. 242/1999 152. Inculpatul S. CONSECINŢE. pen.în mod corect şi legal instanţele au considerat că nu este realizat conţinutul infracţiunii de tâlhărie şi au pronunţat achitarea. pen. se sancţionează furtul comis prin întrebuinţare de violente sau ameninţări. 211 alin. 211 C. 1 defineşte infracţiunea de furt prin luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia. pen. 2 lit. reţinându-se în rechizitoriu că la data de 11 martie 1996.

ca nefondat. proc. prin sentinţa penală nr. 62/1998. 10 lit. Dacă în cauză s-a dovedit deposedarea prin violenţă a părţii vătămate. 1-a respins. 242 din 3 mai 1999 153. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava. cu motivarea că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.în mod corect şi legal instanţele au concluzionat că nu este dat conţinutul infracţiunii de tâlhărie şi au pronunţat achitarea. inculpatul a oprit-o. pen. proc. defineşte infracţiunea de furt ca fiind luare unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia. prin decizia penală nr. 11 pct. prin conţinutul său concret. motiv de casare prevăzut de art. Curtea de Apel Suceava. pen. 200 . 385 pct. iar art. cu motivarea că dispoziţiile art. pen. Judecătoria Fălticeni. pen. 211 C. a dat-o jos de la volan şi ia luat maşina.l-a achitat pe inculpat. Apelul declarat de procuror a fost respins. secţia penală. Scopul său a fost să-l determine pe autorul accidentului de circulaţie să-l despăgubească pentru daunele provocate. investită cu judecarea recursului. 1 C. elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. Nefiind întrunite cumulativ cele două condiţii cerute de text -deposedarea prin violenţă şi scopul însuşirii bunului . Decizia penală nr. criticându-le pentru că instanţele au comis o eroare gravă de fapt. fără consimţământul acestuia în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept. nu s-a probat şi nici măcar nu s-a susţinut că inculpatul a dorit să-şi însuşească autoturismul acesteia. 18 C. 769 din 12 octombrie 1998 a Tribunalului Suceava. respectiv intenţia. LIPSIREA DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL Imobilizarea victimei şi urcarea sa cu forţa într-o maşină întruneşte. Curtea de Apel Suceava. a C. 2 lit. d şi art. parcând-o la poarta părinţilor săi şi spunându-i că o va restitui dacă va primi contravaloarea reparaţiilor propriului autoturism. 208 alin. sancţionează furtul comis prin întrebuinţare de violenţă sau ameninţări. ca nefondat. în temeiul art.un accident de circulaţie.

D. care l-au deposedat de bani şi acte. pentru a o duce la poliţie. Alţi doi inculpaţi au fost achitaţi. pentru infracţiunea de tâlhărie.. 2 lit. c Cod penal şi. cu aplicarea art. 2 lit.D. în incinta unui local. Pe drum. 75 lit.I. 137/1997. c. 75 lit. fără nici un motiv. 2 lit. S-a constatat pedeapsa graţiată integral. iar cealaltă a stat pe bancheta din spate. 10 lit. a avut o altercaţie cu partea vătămată S. a continuat să-i aplice victimei mai multe lovituri. 189 alin. la 500. urmat de celălalt inculpat. inculpatul C. 211 alin. au văzut-o pe partea vătămată. În acelaşi mod s-a schimbat încadrarea juridică şi a fost condamnat şi inculpatul C. cu aplicarea art. În autoturism se mai aflau alte două persoane. 211 alin. 75 lit. tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt: În ziua de 24. C. Tribunalul Bucureşti secţia I-a penală a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art.C. iar aceasta i-a cerut să-l lase în pace şi să nu-l ducă la poliţie.1997 inculpatul C. b din Legea nr. întrucât. Din maşină a coborât mai întâi inculpatul C.D. aceasta îl îmbrâncise. a şi e Cod penal. 2 Cod penal. în infracţiunea prevăzută de art. c Cod penal. raportat la art.. 75 lit. pentru infracţiunea prevăzută de art. a Cod procedură penală. l-a îmbrâncit pe inculpat. Pentru a pronunţa această sentinţă. 180 alin. text în baza căruia l-a condamnat pe inculpatul C. Faţă de declaraţiile oscilante ale victimei. i-a spus şoferului să întoarcă maşina şi să lase victima la locul de unde a ridicat-o. prevăzută de art.C.D. respectiv. pe inculpatul C. inculpatul C. 11 pct. care iniţial s-a plâns că a fost bătut de toţi inculpaţii. Pe parcursul drumului spre sediul Poliţiei. cei doi inculpaţi au urcat victima în autoturism.D. Toţi inculpaţii au mai fost achitaţi. cu aplicarea art. a raportat la art. Ulterior. care. Incidentul a fost provocat de partea vătămată.D. Împreună.D. 2 Cod penal. 1 lit. împreună cu inculpatul C. care s-a apropiat de victimă şi a început s-o lovească. mai devreme.C. 10 lit. în baza art. în baza art. în local. fără însă să-i sustragă ceva. şi C. cu aplicarea art. a şi e Cod penal. oprind maşina în dreptul acesteia. tribunalul a reţinut vinovăţia inculpaţilor C. numai pentru 201 . apoi a revenit. 99 Cod penal. c Cod penal. arătând că numai doi inculpaţi l-au lovit. art. a. păzind-o.04.C. deplasându-se cu un autoturism spre ieşirea din localitate. b^1 Cod procedură penală.Prin Sentinţa penală nr.. 11 pct. unde a consumat băuturi alcoolice. dar una a condus autoturismul. care şi el a aplicat lovituri victimei.000 lei amendă penală. 540/1998. au părăsit localul. 2 lit.D.. în baza art. care nu au avut nici o contribuţie la lovirea şi imobilizarea victimei. După aproximativ 10 minute. inculpatul C.

urmate de însuşirea unor bunuri ale părţilor vătămate. Curtea de Apel Bucureşti . nu este justificată şi nu este conformă cu realitatea. LOVIRI SAU ALTE VIOLENŢE. asupra primelor declaraţii. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie si nu cele ale infractiuni de lovire sau alte violenţe. Decizie penală 576 din 1 iunie 1999 nr. în raport de conţinutul concret al faptelor. fapta de lipsire de libertate în mod ilegal nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. împotriva voinţei ei. date în faţa organului de cercetare al poliţiei si procurorului. Prin sentinţa penală nr. care a susţinut că toţi inculpaţii l-au deposedat prin violenţă de suma de 320. în ceea ce priveşte imobilizarea victimei timp de 10 minute şi transportarea ei cu autoturismul. cât şi pentru cea de lipsire de libertate în mod ilegal. S-a motivat că inculpaţii au avut reprezentarea că acţiunea lor este nelegală. în privinţa infracţiunii de tâlhărie şi că a apreciat greşit lipsa de pericol social al unei infracţiuni. de către partea vătămată şi unul dintre martori. achitându-i pe ceilalţi doi inculpaţi. 2 şi greşita achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. Din declaraţiile constante în cursul urmăririi penale. 180 alin. S-a considerat că tribunalul a apreciat greşit probele. a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi. Curtea de apel a admis apelul. ale părţii vătămate. Curtea a reţinut vinovăţia tuturor inculpaţilor pentru infracţiunile menţionate în actul de inculpare. 180 alin. 59/2004 a Tribunalului Braşov s-a 202 . cât şi pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal. în instanţă. 2. rejudecând.infracţiunea de lovire. 189 alin. scopul urmărit şi timpul foarte scurt de sechestrare a victimei. prevăzută de art. DELIMITARE Exercitarea de acte de violenţă de către inculpaţi.s. Revenirea. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel parchetul. invocând greşita schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. I penală. TÂLHĂRIE. coroborate cu relatările făcute de trei martori oculari. 2 Cod penal. i-a condamnat pe toţi inculpaţii atât pentru infracţiunea de tâlhărie. 154. dar.000 lei şi de actul de identitate. FURT. împrejurările comiterii lor. atât pentru tâlhărie.

H. b). starea de fapt este diferită. lovindu-l în regiunea mandibulei.P a luat de pe jos telefonul mobil care aparţinea lui C. art. B. (2)1 lit. respectiv art.G. La masa lor au stat mai multe persoane între care şi cele două părţi vătămate C. pen. (1). şi B.G. a luat o piatră şi a aruncat-o spre A.I. în 40-45 zile de îngrijiri medicale. 209 lit. în timp ce încerca să se îndepărteze. 75 lit. în acelaşi timp H.C.dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din tâlhărie. a suferit leziuni traumatice vindecabile în 3-4 zile de îngrijiri medicale iar A. pen. B.G. şi A. l-a căutat prin buzunare şi i-a sustras un milion lei.00. iar inculpatul B. aruncând spre această parte vătămată mai multe pietre. reţinându-se ca: În seara de 19 aprilie 2003 cei trei inculpaţi se aflau în incinta localului „La Marina" din Zărneşti şi consumau băuturi alcoolice. s-a apropiat şi 1-a lovit pe C.P. şi furt calificat prevăzut de art.C. În cursul agresiunii părţii vătămate i-a sărit din buzunar telefonul mobil. au hotărât să bată cele două părţi vătămate şi să le ia banii.C. l-a doborât la pământ pe A. c). acţiune cu care s-a declarat de acord şi H.C. Ca urmare a incidentului partea vătămată C. a) C. 211 alin. (1). g) C. 208 alin. pen. a). şi-a acoperit faţa cu un fes care îi aparţinea lui B. S-a reţinut ca cei trei inculpaţi nu au avut posibilitatea să vadă ce sume de bani aveau asupra lor părţile vătămate.C. e).V.G.C. B.G. Pe parcursul cercetărilor penale organul de poliţie a recuperat telefonul mobil şi s-a restituit părţii vătămate. cu aplicarea art. 181 alin.I. în cap.V.G. prevăzute de art. cu aplicarea art. alin.P. 2) lit. l-a lovit pe C. şi B. d).G. B. (2). c) C. a).G. Cele două părţi vătămate au părăsit localul în jurul orelor 0. B..V.P.C. 180 alin. în infracţiunea prevăzută de art. partea vătămată fiind doborâtă la pământ în timp ce era în continuare lovit de B.G.20 -1. că nu există probe din care să rezulte că 203 . după care s-a deplasat rapid la locul unde era agresat C. s-au oprit din agresiune iar H. Când cele două părţi vătămate au fost ajunse din urmă.C. iar cei trei inculpaţi s-au hotărât să îi urmărească.G. şi a părăsit în fugă locul faptei. Instanţa de fond a apreciat că în urma administrării nemijlocite a probelor în faţa sa. B. l-a lovit pe A. Cei trei inculpaţi au pornit după cele două părţi vătămate. În acel loc a apărut la un moment dat un autoturism condus de martorul H. Aici intervenţia sa a fost decisivă. 75 lit.

aşa cum s-a stabilit de prima instanţă.G. Imobilizarea lui C. 203/2004 a admis apelul Parchetului şi a dispus condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. proc. pen. 200 C.inculpaţii au luat anterior hotărârea de a. că ambele părţi vătămate au avansat posibilitatea că telefonul şi banii să le fi căzut din buzunare în timpul agresiunii şi nu să fi fost buzunăriţi. 63 alin. Din coroborarea tuturor probelor administrate în procesul penal rezultă următoarele împrejurări: Anterior comiterii faptelor cei trei inculpaţi au observat cele două părţi vătămate în local şi au remarcat că aceştia au asupra lor diferite sume de bani. prin decizia penală nr. ultim C.P. a dus la căderea din buzunarul exterior al gecii de piele a telefonului mobil Alcatel. bate părţile vătămate pentru a le fura banii. pen. Ceea ce trebuie observat este împrejurarea corespunzător căreia versiunile prezentate în faţa instanţei sunt sau nu credibile. obiectul urmăririi penale îl constituie strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunii la identificarea făptuitorilor şi stabilirea răspunderii lor. 75 lit. că declaraţiile date de inculpaţi în cursul urmăririi penale sunt neclare şi empirice. are o vârstă sub 18 ani.. În concluzie s-a apreciat că lipseşte scopul în care au fost exercitate violenţele şi este necesară schimbarea de încadrare astfel cum s-a dispus prin hotărâre. au exercitat asupra lor acte de violenţă. Partea vătămată A. Instanţa de fond a stabilit o stare de fapt bazată în principal pe probele administrate nemijlocit în faza cercetării judecătoreşti.000. Curtea de apel. Este adevărat că potrivit art. S-a înlăturat reţinerea art. nu a avut faţa acoperită cu fesul în momentul acţiunii. fără a le spune coinculpaţilor despre acest lucru. că nici un martor asistent la reconstituire nu a văzut ca vreun inculpat să arate cum i-a buzunărit pe cele două părţi vătămate. că telefonul mobil a fost luat de H. fără o discuţie prealabilă. Aceasta nu conduce însă la concluzia că probele administrate în faza cercetării judecătoreşti au valoare preponderentă întrucât s-ar încălca dispoziţiile art.C. că leziunile provocate părţilor vătămate s-a datorat acţiunilor de lovire a tuturor celor trei inculpaţi. că nu s-a găsit la inculpat vreo sumă mare de bani.P. pentru inculpaţii majori întrucât nu există certitudinea că aceştia ştiau că H. c) C.000 Iei în buzunarul interior al gecii de blugi iar suma i-a fost sustrasă în timp ce 204 . pen. Cei trei inculpaţi au părăsit împreună barul urmărind părţile vătămate şi. care a fost imediat însuşit pe nedrept de inculpatul H.P.G. proc. că inculpatul B. avea suma de 1.

Când s-a apropiat cu autoturismul care avea farurile aprinse a observat că agresorii se îndepărtează în fugă iar cele două părţi vătămate prezentau urme vizibile de violenţă. Ca urmare. a purtat un fes tras pe faţă în timpul evenimentelor se constată că aceasta nu a fost motivată de H.G.G.P.G.C. În ce priveşte împrejurarea că B.V. a arătat că ideea săvârşirii infracţiunilor a aparţinut lui B.C. s-a deplasat în Piaţa Agroalimentară Zărneşti şi a cumpărat o pereche de adidaşi şi 5 perechi de şosete deşi nu avea nici un venit şi nici bani asupra lui la acea dată.L a declarat că fratele său H. a arătat că aceasta s-a datorat faptului că pe B. În aceeaşi zi B.În ce priveşte bunurile sustrase se constată că martora H. una din ele arătând că i-a fost sustras telefonul mobil. îl dureau măselele.C. având intenţia de a ascunde adevărul obiectiv. nefiind susţinute de vreo probă. Cele două părţi vătămate au arătat constat că au fost agresate fără nici un motiv de toţi cei trei inculpaţii. inculpatul B. a luat de pe jos telefonul părţii vătămate C.V. a arătat că hotărârea infracţională a aparţinut celorlalţi doi coinculpaţi recunoscând că după agresiunea exercitată de cei doi inculpaţi asupra părţilor vătămate.. care a surprins sfârşitul incidentului a observat pe stradă mai multe persoane care se băteau.P.D.C. este cel care l-a atacat din spate şi i-a luat suma de bani. În ce priveşte versiunile inculpaţilor se observă că în faza urmăririi penale în faţa procurorului. A mai arătat că ideea comiterii faptei a aparţinut celorlalţi doi coinculpaţi şi că şi-a acoperit faţa cu fesul pentru a nu fi recunoscut. modificările depoziţiilor inculpaţilor din faza judecăţii nu se dovedesc a fi eficiente faţă de scopul urmărit de ei. Partea vătămată A.G. a adus acasă în acea dimineaţă un telefon mobil gri şi i-a spus că B. În faţa instanţei inculpaţii au modificat aceste depoziţii invocând faptul că au fost agresaţi de organele de anchetă. 205 . Nu au recunoscut scopul cu care au acţionat. Inculpatul B. a arătat că B. s-a bătut cu un băiat căruia i-a căzut telefonul mobil pe care el l-a însuşit.V.C. Plecarea precipitată a celor trei inculpaţi din local în urmărirea celor două părţi vătămate a fost confirmată de martorul C.P. respectiv însuşirea bunurilor pe nedrept. Inculpatul H. care l-a buzunărit pe A.se afla doborât la pământ de către H.C.C.C. a recunoscut că după agresiune a buzunărit-o pe partea vătămată A. Se constată că această motivare nu este susţinută de nici un indiciu sau probă în dosar. iar coinculpatul B. Martorul I. Aceste ultime justificări ale coinculpaţilor se dovedesc a fi lipsite de credibilitate. De altfel aceştia au recunoscut agresarea celor două părţi vătămate pe fondul consumului de alcool.

dacă sustragerea este săvârşită dintr-un singur patrimoniu. d) şi f) şi la două pedepse pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prevăzute în art. Curtea de Apel Braşov. 794/1997 156. decizia penală nr. a). 1. indiferent de numărul persoanelor agresate de făptuitor pentru însuşirea lucrului sau pentru păstrarea bunului furat. 2 lit. aceea de furt. pen. 239 alin. din posesia persoanei vătămate. Apel Bucureşti. a II-a pen. pe inculpatul M. 211C. 206 . Tribunalul Bucureşti Secţia I penală a condamnat. VIOLENŢE ASUPRA A DOUĂ PERSOANE PENTRU CA FĂPTUITORUL SĂ-ŞI ASIGURE SCĂPAREA. b). LUAREA PRIN VIOLENŢĂ A BUNULUI DĂRUIT Luarea prin violenţă. 2 şi 3 din Codul penal. C. a unui obiect pe care anterior inculpatul îl dăruise acesteia constituie infracţiunea de tâlhărie prevăzută în art. LUCRURI SUSTRASE DIN ACELAŞI PATRIMONIU. Acţiunea lor agresivă nu s-a datorat consumului de băuturi alcoolice. între alţii. ÎNCADRARE JURIDICĂ Unitatea sau pluralitatea de infracţiuni complexe de tâlhărie prevăzută în art. Instanţa a reţinut că. la două pedepse pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. Prin Sentinţa nr.. 211 din Codul penal este determinată de obiectul acţiunii principale. ci a fost o modalitate de a atinge un scop bine definit acela de a-şi însuşi bunurile părţilor vătămate. ca atare. dec. 497 din 30 mai 2002.N. 203/ Ap din 9 iunie 2004 155.respectiv diminuarea răspunderii penale. în noaptea de 31 decembrie 1997. există o unică infracţiune de tâlhărie. nr. s. pentru înlăturarea urmelor infracţiunii sau pentru a-şi asigura scăparea.

Secţia a II-a penală. prin Decizia nr. Împotriva sentinţei inculpatul a declarat apel. constituie tot atâtea infracţiuni de tâlhărie. Instanţele. între altele.inculpatul. 4271 din 7 octombrie 2003 157. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. 698 din 24 octombrie 2002. INFRACŢIUNE UNICĂ. şi nu la numărul subiecţilor pasivi ai acţiunii adiacente de întrebuinţare de violenţe pentru a-şi asigura scăparea. Curtea de Apel Bucureşti . a pătruns într-o locuinţă de unde au sustras diferite bunuri. concomitent asupra mai multor persoane vătămate. în concurs cu două infracţiuni de ultraj reţinute corect în sarcina acestuia. Curtea Supremă de Justiţie . Prin recursul declarat. împreună cu alţii. câţi subiecţi pasivi sunt. motivând că încadrarea faptelor în două infracţiuni de tâlhărie este corectă. componentă principală. Recursul este fondat. au pronunţat hotărâri cu greşita aplicare a legii. s-a schimbat încadrarea juridică şi s-a dispus condamnarea inculpatului pentru o singură infracţiune de tâlhărie. Fiind surprinşi de organele de poliţie. decizie penală nr. inculpatul a formulat aceeaşi critică privind încadrarea juridică a faptelor. doi poliţişti care încercau să-l imobilizeze. Tâlhăria este o infracţiune complexă. Prin urmare. cu motivarea. faptele de tâlhărie se raportează la numărul subiecţilor pasivi ai faptei de furt. reţinând în sarcina inculpatului săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie. MAI MULTE PERSOANE VĂTĂMATE. CONCURS DE INFRACŢIUNI Săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. Sub acest aspect recursul inculpatului a fost admis. cât şi actele de violenţă. aflate în concurs real. iar nu o singură infracţiune continuată. prin ameninţare. s-au casat hotărârile atacate. pentru a scăpa. a lovit. de vreme ce inculpatul. întrucât prin acţiunea de sustragere a fost vizat un singur patrimoniu. din structura ei făcând parte atât furtul. inculpatul. că s-a reţinut greşit săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie.secţia penală. care constituie componenta adiacentă. 207 . a lovit doi poliţişti. încercând să-şi asigure scăparea. cu motivarea că pentru a-şi asigura scăparea a lovit doi lucrători de poliţie. succesiv.

L." S. a) şi art.2000. suma de 1. d) din Codul penal a fost confiscată de la inculpata I.s. 33 lit.000. sunt supuse confiscării speciale lucrurile dobândite în mod vădit prin săvârşirea infracţiunii. d) din Codul penal. 2 lit. CONDIŢII Potrivit art. două inele din aur. 118 lit. În baza art. 34 lit.A. a) din Codul penal s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea.000 lei cheltuieli judiciare către stat.Curtea Supremă de Justiţie . 118 lit. în baza art. În baza art. dacă nu sunt restituite părţii vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. închiriind o cameră în locuinţa părţii vătămate T. la 7 ani închisoare.R. confiscarea sumei de bani primite de inculpat de la dobânditorul de bună-credinţă. de 7 ani închisoare. a) din Codul penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea. la data de 3. în baza art. 115 din 15 februarie 2001 a Tribunalului Bucureşti . Penală. 158. "T. 2 lit.05. MĂSURI DE SIGURANŢĂ. imobilizând-o cu un cablu şi o bucată de sfoară. d) din Codul penal. Dacă bunul sustras a fost vândut de către inculpat unui cumpărător de bună-credinţă. 34 lit.160 lei către partea civilă S. la 5 ani şi 6 luni închisoare. Decizie penală 376 din 9 martie 1994 nr. şi la 1. inculpaţii i-au sustras acesteia cerceii din ureche. Prin Sentinţa penală nr. dacă acesta s-a constituit parte civilă în cauză.A. 2 din Codul penal a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare. a fost condamnat inculpatul N.. În baza art. 189 alin. CONFISCARE SPECIALĂ. instanţa nu poate dispune.000 lei.100. a fost condamnată inculpata I.A. S-a reţinut ca situaţie de fapt că la sfârşitul lunii aprilie 2000. În baza art. În baza art. În baza art. 211 alin. 33 lit. În baza art.000 lei către partea vătămată T. de 5 ani şi 6 luni închisoare. de la care a fost ulterior ridicat şi restituit părţii vătămate. În baza art. a) şi f) din Codul penal. câteva 208 . 189 alin.000. un radiocasetofon.G. 2 din Codul penal a fost condamnată aceeaşi inculpată la 5 ani închisoare.414.C. a) şi f) din Codul penal. a) şi art. 191 din Codul de procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la 2. 14 şi 346 din Codul de procedură penală au fost obligaţi în solidar inculpaţii la 4. 211 alin.Secţia I penală.A. 118 lit.

2 din Codul penal. Curtea a constatat întemeiat doar apelul inculpatei I. necontestată de altfel nici de inculpaţi. acestea sunt apte să asigure îndeplinirea scopului lor general prevăzut de art. în urma unei înţelegeri prealabile.. Din oficiu însă. în virtutea efectului devolutiv al apelului." S.C. "T. a primit în mod corect încadrarea juridică în infracţiunea de tâlhărie în varianta agravată prevăzută de art. respectiv gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise. circumstanţele personale ale inculpaţilor. respectiv. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambii inculpaţi. patru inele.A.A. 52 din Codul penal.05.A.2000. prin prisma criticilor formulate.A. şi către mediu pentru inculpatul N. Situaţia de fapt.. în sensul că după ce la sfârşitul lunii aprilie au închiriat o cameră în locuinţa părţii vătămate. a sumei de 1. care au recunoscut în mod constant. instanţa de fond a omis să constate că. la S. faptele comise. infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal. Sub aspectul individualizării pedepselor au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. prin orientarea pedepselor în mod diferit către minimul special pentru inculpata I. a) şi f) din Codul penal şi. cât şi din oficiu. atât în cursul urmăririi penale. de asemeni în varianta agravată.C." S.R. legându-i mâinile şi picioarele cu un cablu şi o bucată de sfoară. criticând-o sub aspectul individualizării pedepselor pe care le-au considerat mult prea severe în raport de conduita lor pe parcursul procesului penal şi împrejurarea că prejudiciul a fost acoperit. 211 alin. În aceste condiţii. în schimbul amanetării bijuteriilor sustrase.L. ca şi atitudinea manifestată pe parcursul procesului penal şi împrejurarea că prejudiciile cauzate celor două părţi civile nu au fost acoperite. 189 alin.000 lei pe care a obţinut-o de la S.100.CD-uri. bijuteriile însă fiind amanetate de inculpata I. o mare parte din bunuri fiind recuperate. precum şi alte bunuri pe care le-au găsit în locuinţă. din care două din aur. însă pentru următoarele considerente: Din materialul probator administrat în cauză rezultă că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond. au imobilizat-o pe partea vătămată T.. Dincolo de faptul că temeiul de drept indicat pentru măsura confiscării este greşit.A. În scurt timp partea vătămată a reuşit să se dezlege şi să anunţe organele de poliţie. Curtea a constatat că în mod nelegal prima instanţă a dispus confiscarea de la inculpata I. alte două inele. cei doi inculpaţi. un telefon mobil marca Bosch şi produse cosmetice. prevăzută de art. Examinând sentinţa apelată. 72 din Codul penal. 2 lit.R. cât şi în faţa instanţei. după care i-au sustras cerceii din ureche. "T.L. în limitele efectului devolutiv. în 209 . în ziua de 3.

414. Curtea de Apel Bucureşti . În raport de împrejurarea în care se comite o faptă de tâlhărie (smulgerea unei poşete de pe umărul părţii vătămate) în public şi cu un pericol social sporit. 104 şi 106 din Codul penal. trăind pe străzi. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1. "T.R. 13 din Codul penal. şi nu măsura educativă prevăzută de art. cunoscut cu antecedente penale). În consecinţă. a înlăturat măsura confiscării pentru suma de 1.C. 107 din Codul penal. în cauză nu se mai putea dispune confiscarea sumei obţinute de această inculpată prin săvârşirea infracţiunii.A. măsura educativă a internării minorului într-un centru de reeducare constă în aşezarea minorului. 99 şi următoarele din Codul penal şi art. 104 din Codul penal.A. pe de o parte. 118 lit. însă numai sub acest aspect. d) din Codul penal lucrurile dobândite în mod vădit prin săvârşirea infracţiunii sunt supuse confiscării. privind condiţiile revocării internării minorului. MINOR.C. se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate." S. potrivit cu aptitudinile sale.. s-a dispus internarea într-un centru de reeducare a inculpatului minor M.100. în fond.secţia a II-a penală. în baza art. fugit de acasă. 211 alin. într-un asemenea centru.160 lei reprezentând contravaloarea bijuteriilor amanetate de inculpata I. CONDAMNARE Potrivit art. şi ridicate ulterior şi restituite părţii vătămate. în vederea realizării a două obiective: reeducarea morală. 104 DIN CODUL PENAL. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 1165 din 29 noiembrie 2002. şi posibilitatea de a dobândi învăţătura necesară şi o pregătire profesională. 2 lit. e) din Codul penal. cu aplicarea art. Decizie penală nr. 210 .V. întrucât potrivit art. 10 din Codul penal. Curtea l-a admis. a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi. pronunţată de Tribunalul Bucureşti . 403/a din 21 iunie 2001 159. constatând întemeiat apelul inculpatei I. pe o perioadă determinată. Au fost puse în vedere inculpatului minor dispoziţiile art. ca şi de persoana inculpatului (neşcolarizat. Prin Sentinţa penală nr. pe de altă parte. însă numai în măsura în care nu sunt restituite persoanei vătămate şi nu servesc la despăgubirea acesteia. 104 din Codul penal. raportat la art.condiţiile în care S.L.000 lei. MĂSURA EDUCATIVĂ PREVĂZUTĂ DE ART.Secţia a II-a penală.

1990/P/2002. îşi va fi format convingerea că tocmai această măsură va 211 . prima instanţă a reţinut că. apare ca fiind cea mai potrivită cu cerinţele reeducării morale. 211 alin. printrun gest brusc.. În baza art. instanţa va dispune internarea minorului într-un centru de reeducare numai dacă. 13 din Codul penal. 1 şi 2 din Codul de procedură penală. Tânărul respectiv a reuşit să se îndepărteze doar circa 20 m de locul respectiv. 490 alin.06. deoarece lucrătorii de poliţie au procedat la imobilizarea lui cu operativitate. într-un asemenea centru. pe baza probelor şi circumstanţelor cauzei. Pentru a pronunţa această sentinţă.2002. nu a formulat pretenţii civile în cauză. şi. S-a constatat că partea vătămată C. Potrivit art. măsura educativă a internării într-un centru de reeducare constă în aşezarea minorului. după care a luat-o la fugă în direcţia B. în vederea realizării a două obiective: pe de o parte. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzute şi pedepsite de art.000 lei. lucrătorii de poliţie din cadrul Secţiei 8. pe o durată nedeterminată. asigurarea posibilităţii de a dobândi învăţătura necesară şi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale. iar cel al inculpatului nefondat.15.2002. a fost executată de îndată măsura luată.B. prejudiciul fiind integral recuperat. la data de 20. 88 din Codul penal. în cazul concret. s-a computat perioada reţinerii şi arestării preventive. au observat cum un tânăr s-a apropiat în fugă de o doamnă. asupra sa găsindu-se geanta sustrasă prin violenţă în care se găseau actele de identitate ale părţii vătămate.A. emis la data de 13. 104 din Codul penal. i-a smuls geanta pe care aceasta o purta pe umăr. care. bunuri care au fost restituite părţii vătămate. un telefon mobil şi un portofel care conţinea suma de 200. şi. 99 şi următoarele din Codul penal şi art. reeducarea sa morală. pe de altă parte. S-a trimis o copie de pe hotărârea administraţiei locului de deţinere care a luat măsuri de internare a minorului.L. instanţa trebuie să fie călăuzită de imperativul alegerii acelei măsuri. în stare de arest preventiv. s-a dispus trimiterea în judecată.În temeiul art. în Dosarul nr. Apelul parchetului este fondat. e) din Codul penal. în jurul orelor 15. În fapt. care umbla în portbagajul unui autoturism.03. a inculpatului minor. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul. Aşadar. prin restituire. 2 lit. s-a reţinut că. cu aplicarea art.03.2002 la zi. începând cu data de 20. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti. Atunci când este confruntată cu problema luării unei măsuri educative. aflaţi în serviciul de patrulare pe şoseaua M.

prezintă dezinteres faţă de viitorul şcolar şi profesional. pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art.C. înclinat spre comiterea de fapte cu caracter penal. care este neşcolarizat. de împrejurările în care a fost comisă.Secţia a II-a penală. 104 Cod penal.C. MĂSURI EDUCATIVE.V. De altfel. împotriva aceleiaşi sentinţe penale. 99 din Codul penal şi art. şi nu luarea unei măsuri educative. 1 şi 2 din Codul de procedură penală. a fost condamnat inculpatul M. calificat se impunea aplicarea unei pedepse privative de libertate. s-au aplicat prevederile art. NEAGRAVAREA SITUAŢIEI ÎN PROPRIA CALE DE ATAC Inculpatului minor i s-a aplicat prin sentinţă măsura educativă a internării într-un centru de reeducare prevăzută de art. s-a înlăturat aplicarea art. În raport de gradul de pericol social sporit al faptei săvârşite de inculpat. 2 lit.2000 a fost cercetat pentru mai multe infracţiuni de furt. Curtea de Apel Bucureşti . faţă de pregătirea sa şi faţă de valorile sociale şi are un comportament antisocial. s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. la 2 ani şi 6 luni închisoare. Ca urmare. rejudecând. în public şi prin smulgerea de pe umăr a genţii părţii vătămate. s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. e) din Codul penal.V. 1 Cod 212 . 71 şi 64 din Codul penal. Decizie penală nr. pronunţată de Tribunalul Bucureşti . 211 alin. de persoana inculpatului. MINORITATE . iar în cursul anilor 1999 . Cu toate că inculpatul este la vârsta adolescenţei. în modul cel mai eficient. prin întreaga sa atitudine prezintă un total dezinteres faţă de muncă. a fugit în repetate rânduri de acasă. din raportul de expertiză medico-legală a rezultat că inculpatul M. 356 din 19 iunie 2003 160. 490 alin.contribui în situaţia dată. cu aplicarea art.secţia a II-a penală. 101. în baza art. 104 şi 107 din Codul penal şi art. în condiţiile lipsei de supraveghere parentale. a debutat în activitatea infracţională de la vârsta de 8 ani. S-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi. la reeducarea minorului. trăind pe străzi. 1165 din 29 noiembrie 2002. 211 alin. 13 din Codul penal.C.

MODALITATE DE SĂVÂRŞIRE. solicitându-se aplicarea unei pedepse cu închisoare sau măsura libertăţii supravegheată prevăzută de art. Împotriva celor trei hotărâri s-a declarat recurs în anulare. c şi e. precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi 213 . b Cod penal. 291 din 23 iunie 1997 a Curţii de Apel Suceava. 1 Cod penal. 211 alin. 101 lit. 209 lit. Apelul şi recursul pe care inculpatul le-a declarat au fost respinse prin decizia penală nr. Ca urmare. "furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra. 450 din 13 februarie 1997 a Judecătoriei Botoşani a fost condamnat inculpatul N. ELEMENT DE DISTINCŢIE FAŢĂ DE INFRACŢIUNEA DE FURT Furtul realizat prin acte de violenţă constituie infracţiune de tâlhărie. susţinându-se că fapta trebuia încadrată în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 1 raportat la art. Faţă de gravitatea faptelor comise şi de datele privitoare la inculpat. inculpatul i-a luat un lănţişor din aur de la gât. măsura libertăţii supravegheate nu are nici o justificare. 1 Cod penal. Curtea de Apel Bacău. 75 lit.penal cu aplicarea art. 211 alin. septembrie 1994 decizie penală nr. Recursul în anulare este fondat. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. ceea ce ar contraveni dispoziţiilor art. cu aplicarea art. 1 Cod penal.I. trebuie încadrată în infracţiunea de tâlhărie. la cererea acestuia. prin smulgerea şi ruperea lui de la gâtul părţii vătămate. c Cod penal şi art. respectiv. 317/r din 29 161.C. TÂLHĂRIE. iar pe de altă parte. 372 Cod procedură penală. Prin sentinţa penală nr. în propria cale de atac. S-a reţinut că în seara zilei de 16 aprilie 1996. fapta de însuşire a unui lănţişor din aur.P. profitând de împrejurarea că partea vătămată A. În cererea de recurs s-au reiterat aceleaşi critici formulate în apel. 99 şi următorii Cod penal. iar nu în infracţiunea de furt. 303 din 23 aprilie 1997 a Tribunalului Botoşani şi. apelul fiind respins ca nefondat. 99 şi 13 alin. Potrivit art. nu se poate aplica recurentului o măsură mai gravă şi anume pedeapsa închisorii. decizia penală nr. 208 alin. se afla în stare avansată de ebrietate.

asigure scăparea" constituie infracţiunea de tâlhărie. Or, din actele dosarului rezultă că inculpatul a luat lănţişorul din aur de la gâtul părţii vătămate prin smulgere, rupându-l, ceea ce constituie un act de violenţă prin comiterea căruia şi-a asigurat posibilitatea însuşirii bunului respectiv. În atare situaţie, rezultând că sunt întrunite cerinţele înscrise în art. 211 alin. 1 Cod penal, încadrarea faptei în infracţiunea de furt calificat este greşită, pentru săvârşirea acesteia nefiind necesară violenţa. În consecinţă, recursul în anulare a fost admis şi, casându-se hotărârile cu privire la încadrarea juridică a faptei, aceasta a fost schimbată în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 Cod penal. Curtea Supremă de Justiţie - s. Penală, Decizie penală 2215 din 8 septembrie 1998 nepublicată 162. MODALITATE DE SĂVÂRŞIRE. FURT. TÂLHĂRIE. Constituie infracţiunea de tâlhărie, iar nu de furt, fapta de sustragere urmată de întrebuinţarea de violenţe pentru păstrarea bunului ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea, chiar dacă între cele două acţiuni s-a scurs un anumit interval de timp. Prin sentinţa penală nr. 183 din 30 iunie 1997 a Tribunalului Dolj, inculpaţii B.Fl. şi C.V. au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. a, d şi e Cod penal. S-a reţinut că, în seara zilei de 29 noiembrie 1996, cei doi inculpaţi au spart vitrina unui chioşc şi, intrând înăuntru, au sustras mai multe treninguri, ciocolată, ţigări şi alte bunuri pe care le-au pus într-o geantă de voiaj. Fiind observaţi în momentul când părăseau chioşcul, inculpaţii au fost urmăriţi de un grup de tineri, care au încercat să-i prindă. Pentru a scăpa de cei doi tineri, ce se apropiaseră de ei, inculpaţii i-au lovit cu un par şi cu o sapă, cauzându-le leziuni vindecabile în 7 - 8 zile. Până la urmă, inculpaţii au fost imobilizaţi şi duşi la postul de poliţie. Inculpatul B.Fl. a declarat apel, acesta fiind respins prin decizia penală nr. 86 din 26 februarie 1998 a Curţii de Apel Craiova. Acelaşi inculpat a declarat recurs, susţinând că fapta trebuia încadrată în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 raportat la art. 209 lit. a, e, g şi i din Codul penal.
214

nr.

Recursul nu este fondat. Potrivit art. 211 alin. 1 Cod penal, constituie tâlhărie şi furtul urmat de întrebuinţare de violenţe pentru păstrarea bunului furat ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea. Pentru realizarea conţinutului acestei infracţiuni complexe, legea nu cere ca acţiunile ce o caracterizează să se succeadă imediat, între ele putând să existe un oarecare interval de timp. De altfel, între acţiunea de sustragere şi actele de violenţă exercitate, nu s-a scurs decât un interval de timp necesar celor două victime pentru a-i ajunge din urmă pe inculpaţi, după ce aceştia au părăsit chioşcul din care au luat bunurile. Aşa fiind, în mod corect s-a considerat că fapta inculpatului recurent constituie infracţiunea de tâlhărie, pentru care a fost condamnat, iar nu infracţiunea de furt calificat în care a solicitat să fie schimbată încadrarea juridică. Ca urmare, recursul a fost respins. Curtea Supremă de Justiţie - s. Penală, Decizie penală 1839 din 1 iulie 1998 nepublicată nr.

163. MODIFICAREA COMPETENŢEI MATERIALE; NERESPECTARE; CONSECINŢE Prin sentinţa Judecătoriei Piatra Neamţ, inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, la 5 ani închisoare. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, care a criticat soluţia numai sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, motivând că este prea severă. Examinându-se apelul, s-a constatat din oficiu că a fost încălcată competenţa materială, întrucât conform art. 27 alin. 1 Cod procedură penală, Tribunalul era competent să judece în primă instanţă cauza ce are ca obiect o infracţiune prevăzută de art. 211 alin. 2 Cod penal şi nu Judecătoria. Totodată, s-a reţinut că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 209 Cod procedură penală, urmărirea penală fiind efectuată la Parchetul de pe lângă Judecătorie în loc de Parchetul de pe lângă Tribunal, considerente faţă de care apelul a fost admis, s-a desfiinţat sentinţa şi s215

a trimis cauza la Parchetul competent a efectua urmărirea penală şi a sesiza legal tribunalul. Decizia instanţei de apel a fost recurată atât de Parchet cât şi de inculpat, ambele recursuri fiind întemeiate. Conform art. 25 Cod procedură penală, Judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe. Infracţiunea de tâlhărie este de competenţa Judecătoriei, cu excepţia celei reglementate de art. 211 alin. 2 Cod penal, dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute de art. 182 Cod penal. Din constatarea medico-legală aflată la dosar, rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni post traumatice produse prin lovire, ce au necesitat pentru vindecare 11 - 12 zile îngrijiri medicale, deci tâlhăria dedusă judecăţii a avut urmarea arătată în art. 180 alin. II Cod penal, nu cea prevăzută în art. 182 Cod penal. Faţă de această situaţie, competenţa de a judeca cauza în primă instanţă aparţine Judecătoriei, iar apelul Tribunalului şi pe cale de consecinţă recursurile urmează a fi admise, a se casa în întregime decizia şi a fi trimisă cauza Tribunalului, pentru rejudecarea apelului. În acest sens: - decizia C.S.J. s.p. nr. 1044/1.VII.1994. Curtea de Apel Bacău, Decizie penală octombrie 1994 nr. 353/r din 18

164. MODALITATE DE SĂVÂRŞIRE Constituie infracţiunea de tâlhărie, iar nu de furt, fapta de sustragere urmată de întrebuinţarea de violenţe pentru păstrarea bunului ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea, chiar dacă între cele două acţiuni s-a scurs un anumit interval de timp. Prin sentinţa penală nr. 183 din 30 iunie 1997 a Tribunalului Dolj, inculpaţii B.Fl. şi C.V. au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. a, d şi e Cod penal. S-a reţinut că, în seara zilei de 29 noiembrie 1996, cei doi inculpaţi au spart vitrina unui chioşc şi, intrând înăuntru, au sustras mai multe treninguri, ciocolată, ţigări şi alte bunuri pe care le-au pus într-o geantă de voiaj. Fiind observaţi în momentul când părăseau chioşcul, inculpaţii au fost urmăriţi de un grup de tineri, care au încercat să-i prindă. Pentru a scăpa de cei doi tineri, ce se apropiaseră de ei inculpaţii i-au lovit cu un par şi cu o sapă, cauzându-le leziuni vindecabile în 7 - 8 zile. Până la urmă, inculpaţii au fost imobilizaţi şi duşi la postul de poliţie.
216

Inculpatul B.Fl. a declarat apel, acesta fiind respins prin decizia penală nr. 86 din 26 februarie 1998 a Curţii de Apel Craiova. Acelaşi inculpat a declarat recurs, susţinând că fapta trebuia încadrată în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 raportat la art. 209 lit. a, e, g şi i din Codul penal. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 211 alin. 1 Cod penal, constituie tâlhărie şi furtul urmat de întrebuinţare de violenţe pentru păstrarea bunului furat ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea. Pentru realizarea conţinutului acestei infracţiuni complexe, legea nu cere ca acţiunile ce o caracterizează să se succeadă imediat, între ele putând să existe un oarecare interval de timp. De altfel, între acţiunea de sustragere şi actele de violenţă exercitate, nu s-a scurs decât un interval de timp necesar celor două victime pentru a-i ajunge din urmă pe inculpaţi, după ce aceştia au părăsit chioşcul din care au luat bunurile. Aşa fiind, în mod corect s-a considerat că fapta inculpatului recurent constituie infracţiunea de tâlhărie, pentru care a fost condamnat, iar nu infracţiunea de furt calificat în care a solicitat să fie schimbată încadrarea juridică. Ca urmare, recursul a fost respins. Curtea Supremă de Justiţie - s. Penală, Decizie penală 1859 din 1 iulie 1998 165. MOMENTUL CONSUMĂRII INFRACŢIUNII nr.

Tâlhăria fiind infracţiune cu obiect juridic principal, relaţiile sociale privind patrimoniul, iar obiect juridic secundar relaţiile sociale privind integritatea corporală, sănătatea, viaţa, libertatea persoanei, comiterea în formă consumată sau tentată este indicată de consumarea, sau respectiv rămânerea în forma tentativei a furtului, infracţiune scop, parte a infracţiunii complexe. Prin decizia nr.428 din 2.10.2001 a Curţii de Apel Braşov a fost admis recursul inculpatului împotriva deciziei nr.453/2001 a Tribunalului Braşov cu privire la individualizarea pedepsei. Critica inculpatului privind greşita încadrare juridică a faptei este nefondată. Starea de fapt reţinută pe baza probelor administrate este următoarea: Inculpatul a observat pe partea vătămată în momentul în care aceasta şi-a numărat banii din poşetă şi pentru că avea o situaţie materială precară a hotărât să sustragă aceşti bani. Prin urmare, s-a

217

apropiat în fugă de partea vătămată şi cu ambele mâini a încercat să-i smulgă poşeta, însă partea vătămată a opus rezistenţă, ţinând geanta de cureaua care s-a rupt, moment în care s-a realizat deposedarea părţii vătămate şi imposedarea inculpatului. Deoarece partea vătămată a strigat după ajutor, inculpatul s-a speriat şi a aruncat geanta spre partea vătămată, continuând să fugă. Prima instanţă şi cea de apel au reţinut corect încadrarea juridică a tâlhăriei în formă consumata. Astfel în esenţă s-a reţinut: Infracţiunea complexă a tâlhăriei reuneşte în elementul material acţiuni specifice furtului şi lovirii ori vătămării corporale sau amenţării. Infracţiunea fiind o infracţiune contra patrimoniului, definirea formei de comitere, tentată sau consumată, este determinată de comiterea furtului în formă tentată sau consumată. În speţă, potrivit teoriei apropriaţiunii, infracţiunea s-a consumat în momentul deposedării părţii vătămate şi respectiv imposedării inculpatului. Împrejurarea că la scurt timp, din proprie voinţă sau la intervenţia victimei, cum este cazul prezent, inculpatul părăseşte bunul sustras prin violenţă, este o împrejurare ulterioară consumării infracţiunii. Aceasta poate avea relevanţă privind individualizarea pedepsei şi soluţionarea laturii civile, nu şi cu privire la încadrarea juridică a faptei. Curtea de Apel Braşov , Decizia penală nr.428/R din 2 octombrie 2001 166.OBLIGAŢIA LEGALĂ A INSTANŢEI DE A SOLUŢIONA TOATE MOTIVELE INVOCATE DE CĂTRE APELANŢI Prin sentinţa penală nr. 555 din 13 iunie 1994, judecătoria sectorului 4, a condamnat pe inculpatul P.N. la 5 ani închisoare, în baza art. 211 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal. Inculpatul a declarat apel solicitând reducerea pedepsei şi înlăturarea stării de recidivă postcondamnatorii, deoarece la data judecării cauzei nu exista un mandat definitiv privind executarea pedepsei anterioare care i-a atras starea de recidivă. Tribunalul Bucureşti, prin decizia nr. 837 din 28 septembrie 1994, a respins apelul ca nefondat, considerând pedeapsa bine şi corect individualizată.
218

Acelaşi inculpat a declarat recurs, criticând decizia pronunţată în apel, care nu a examinat şi motivul invocat în sensul greşitei reţineri a stării de recidivă postcondamnatorii. Curtea de Apel Bucureşti, a admis recursul şi a dispus casarea deciziei şi trimiterea cauzei la Tribunalul Bucureşti, pentru a soluţiona şi al doilea motiv de apel formulat de inculpat, cu privire la starea de recidivă. Curtea de Apel Bucureşti - s. II-a penală - dosar nr. 1378/1994, decizie penală nr. 584 din 10 noiembrie 1994

167. OMOR DEOSEBIT DE GRAV. OMOR COMIS PENTRU A SĂVÂRŞI SAU A ASCUNDE SĂVÂRŞIREA UNEI TÂLHĂRII. TÂLHĂRIE URMATĂ DE MOARTEA VICTIMEI. DIFERENŢIERE Ceea ce deosebeşte omorul comis pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării, de tâlhăria urmată de moartea victimei, este latura subiectivă: dacă în primul caz făptuitorul ucide cu intenţia şi în scopul săvârşirii sau ascunderii tâlhăriei, în cea de-a doua ipoteză moartea victimei este un rezultat praeterintenţionat. În condiţiile în care inculpatul a lovit victima cu putere în zona feţei, în scopul sustragerii telefonului mobil, având în vedere constituţia fragilă a victimei şi disproporţia vădită în care aceasta se găsea cu inculpatul, obiectivată în multiplele leziuni traumatice provocate de lovitura ce i-a fost aplicată, se poate aprecia că moartea victimei survenită în aceste împrejurări reprezintă un rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, inculpatul l-a acceptat ca posibilitate, ceea ce caracterizează intenţia indirectă, ca formă de vinovăţie pentru omorul deosebit de grav. Prin Sentinţa penală nr. 569 din 27 aprilie 2004 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, în baza art. 334 din Codul de procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul R.N. din infracţiunea prevăzută de art. 174, art. 175 alin. 1 lit. i), art. 176 alin. 1 lit. d) şi art. 211 alin. 2 lit. c) din Codul penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 alin. 1 lit. a) din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) din Codul penal, texte în baza cărora inculpatul a fost condamnat la 25 de ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 din Codul penal.
219

1 lit.În baza art.Ş. X marca Motorola T190. s-a confiscat de la inculpat suma de 1. 29. În baza art. A fost obligat inculpatul la plata a 12. după care şi-a pierdut cunoştinţa. Victima stabilise cu S. În cele aproximativ cinci minute din momentul în care victima i-a dat un semnal martorei S. d) din Codul penal. a găsit-o pe V.. 65 din Codul penal. A observat că avea sânge în zona capului şi a gurii. Întrucât din primele cercetări a rezultat că victimei i-a fost sustras telefonul mobil. 77/2003 a Tribunalului Prahova şi s-a contopit restul neexecutat de 712 zile în pedeapsa aplicată în prezenta cauză. a primit un semnal de la victimă şi a coborât după aproximativ 5 minute. S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 25 iunie 2003 la zi.00 la Liceul "Petru Maior" şi a stabilit cu prietena S.A. A fost obligat inculpatul la plata a 59.M. Timişoara nr. dar în ciuda îngrijirilor medicale acordate a decedat la 2 iulie 2003. 64 alin. cu ce am greşit?". inculpatul. sectorul 6. lovitură din cauza căreia victima s-a prăbuşit la pământ. În momentul în care a ajuns la parter.A. 118 lit. aflat sub influenţa băuturilor alcoolice.Ş. la 24 iunie 2003. 61 din Codul penal. Victima a fost transportată cu salvarea la Spitalul Universitar unde a suferit o intervenţie chirurgicală.I. a ajuns pe bd. Inculpatul a luat telefonul victimei şi a fugit. a) şi b) din Codul penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. ca în jurul orei 12. au fost contactaţi părinţii acesteia care au declarat că victima avea telefonul mobil nr. văzând-o pe victimă că vorbeşte la telefon.00 să se întâlnească la adresa din Bucureşti. T.L. căzută cu capul pe spate în holul de la intrarea blocului. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în faţă.000 lei cheltuieli judiciare către stat.349 lei despăgubiri civile către Casa de Asigurări de Sănatate a Municipului Bucureşti. În timp ce se afla la T. Victima a mai avut puterea să o întrebe "Doamne. s-a deplasat în jurul orei 11. martora S.M.000 lei reprezentând contravaloarea telefonului sustras. inculpatul.459. În fapt s-a reţinut că.I.000. Timişoara.M. 220 . nu s-a constituit parte civilă. s-a revocat liberarea condiţionată pentru pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. acolo unde locuia o altă colegă a lor. bd. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. şi până la venirea acesteia.000. S-a luat act că partea vătămată D. ca în momentul în care ajunge în faţa blocului să-i dea un semnal (un bip) de pe telefonul său mobil. În baza art. iar buza era spartă.M. Victima V.

La ora 12. recunoscând fapta săvârşită.O. Prima instanţă a mai analizat şi procesul-verbal întocmit cu ocazia cercetării la faţa locului. Acesta a susţinut în esenţă că a lovit-o pe victimă o singură dată în faţă.43 şi 13. prilej cu care i-a spart buza. Aceasta a declarat în faza de urmărire penală că a fost sunată de inculpat. imediat după uciderea victimei. prima la un interval foarte scurt în raport de momentul agresiunii.A fost solicitat de la SC "Mobifon" SA (CONNEX) listingul convorbirilor efectuate la 24 iunie 2003 de la postul în cauză. iar victima a căzut la pământ. care a precizat că leziunile care au dus la moartea victimei au fost produse prin lovire cu un corp dur.54 s-au purtat 13 convorbiri telefonice la acelaşi număr. s-a datorat hemoragiei şi dilacerării meningo-cerebrale consecutive unui traumatism craniocerebral cu fractură craniană. iar cu ocazia examinării din punct de vedere criminalistic nu au fost prelevate nici alte categorii de urme.42 a fost efectuată o convorbire de 142 secunde cu numărul Y. cu care avusese relaţii de concubinaj în 1998. scăpând telefonul din mână pe jos. din care a rezultat că.M. Prima instanţă a reţinut însă că aceste concluzii ştiinţifice nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. urmare a impactului fiind fractura craniului. care a arătat că a găsit-o pe victimă având capul spart şi buza spartă. aceasta a căzut pe spate. La autopsie s-a mai constatat o plagă contuză suturată la buza inferioară care s-a putut produce prin lovire cu un corp dur. În raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp dur.M. La 25 iunie 2003. Inculpatul o suna acum pentru că fusese eliberat din închisoare şi vroia să o convingă să reia relaţia de concubinaj. în legătură de cauzalitate directă necondiţionată cu decesul. de pe telefonul sustras au fost efectuate mai multe convorbiri telefonice. motiv pentru care s-au despărţit. Posesoarea acestui număr de telefon a fost identificată în persoana numitei I. s-a concluzionat că moartea victimei a fost violentă. În intervalul cuprins între orele 12. din care rezultă că nu s-au observat urme de natură biologică la locul indicat. ceea ce confirmă ipoteza că inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură cu pumnul în zona feţei. respectiv cu declaraţiile inculpatului şi cu declaraţiile martorei S. în legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată cu moartea victimei. în legătură de cauzalitate directă necondiţionată cu decesul. Aceste concluzii au fost avizate de comisia de avizare şi control. perioadă în care observase că îşi asigura existenţa prin săvârşirea de furturi şi tâlhărie. inculpatul a fost depistat şi audiat. 221 ..

L. locul faptei ar fi arătat altfel. În procesul-verbal întocmit de către organele de urmărire penală se reţine că muncitorii care lucrau la o conductă de apă în apropiere nu au văzut tineri staţionând şi nu au auzit nimic. Apelul este fondat. dacă victimei i-ar fi fost aplicate multiple lovituri cu un corp dur. iar aceasta ar fi căzut şi în cădere s-ar fi lovit la cap. 2 din Codul de procedură penală. ceea ce ar contrazice ipoteza că victimei i-au fost aplicate multiple lovituri care ar fi determinat-o pe aceasta să ţipe şi să ceară ajutor. iar aprecierea fiecărei probe se face de către organele judiciare în urma tuturor probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului. iar victima a căzut pe spate. martorii ar fi precizat aceasta în declaraţiile date. iar. parchetul a criticat sentinţa sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice. în ce priveşte valoarea probatorie în declaraţiile inculpatului. considerând că lovirea victimei cu putere într-o zonă vitală s-a făcut în scopul sustragerii telefonului mobil. În motivarea apelului său. care sunt exacte şi amănunţite şi unde se menţionează totdeauna că victima prezenta o leziune la buza inferioară. aceasta trebuie apreciată în măsura coroborării acestora cu celelalte probe administrate în cauză. singurele probe directe relevante în cauză sunt. Dacă victima ar fi avut multiple leziuni datorate multiplelor lovituri aplicate de inculpat. în sensul că ar fi fost văzute şi găsite urme de sânge (stropi) şi pe pereţi sau cutiile de scrisori despre care se face vorbire în procesul-verbal. în legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată cu moartea victimei. Este adevărat că. locatarii din blocul unde s-a produs incidentul nu au auzit zgomot. Prima instanţă a apreciat că declaraţiile inculpatului exprimă 222 . declaraţiile inculpatului în care acesta a recunoscut că a agresat-o pe victimă. probele nu au o valoare dinainte stabilită.M. provocându-i leziuni ce au condus la decesul acesteia. În speţă. însă a susţinut că a lovit-o o singură dată cu pumnul în faţă. conturând un concurs de infracţiuni între infracţiunea de omor deosebit de grav şi tâlhărie în formă agravată. pe de o parte.. potrivit cu care leziunile care au dus la moartea victimei au fost produse prin lovire activă cu un corp dur. Tot astfel.Or. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti. Faptul că în urma agresiunii nu a fost găsită decât o baltă de sânge confirmă declaraţia inculpatului cum că ar fi aplicat o singură lovitură victimei. concluziile raportului de autopsie avizate de Comisia de avizare şi control a I. potrivit art. De asemenea. 63 alin. pe de altă parte.

constă în latura subiectivă. Pentru a-şi susţine punctul de vedere. şi anume aceea că leziunile atestate de raportul de autopsie şi care au condus la moartea victimei ar fi trebuit să fie produse prin multiple lovituri aplicate în zona capului atât frontal. cum în speţă lovirea victimei cu putere într-o zonă vitală s-a făcut în scopul sustragerii telefonului mobil. 211 alin. concluziile raportului de autopsie atestă doar faptul că moartea victimei a fost violentă. nu infirmă mecanismul activ de producere a leziunilor. d) din Codul penal (pentru a săvârşi sau ascunde săvârşirea unei tâlhării) şi tâlhăria urmată de moartea victimei. se coroborează cu declaraţiile inculpatului. inculpatul a acceptat-o. după cum şi lipsa unor martori. ca variantă agravată a infracţiunii de tâlhărie prevăzute de art. Curtea a apreciat că lovirea victimei în zona feţei. În aceste condiţii este irelevant faptul că la faţa locului nu sau găsit urme de sânge pe pereţi sau cutiile de scrisori. dimpotrivă. Ţinând seama de zona vizată. 3 din Codul penal. iar această lovire a provocat multiple leziuni traumatice ce au dus în final la deces. dacă în cazul tâlhăriei moartea victimei este un rezultat praeterintenţionat. Curtea reţine că diferenţierea între omorul deosebit de grav prevăzut de art. ceea ce caracterizează intenţia indirectă a formei de vinovăţie a omorului. 1 lit. de constituţia fragilă a victimei şi disproporţia în care aceasta se găsea cu inculpatul (şi implicit cu forţa pe care acesta o avea). cu pumnul. chiar şi o singură dată. prima instanţă a plecat de la o concluzie eronată. victima a fost practic în imposibilitatea de a reacţiona nu doar fizic. ci şi verbal. sentinţa desfiinţată în parte şi în fond condamnat inculpatul deopotrivă pentru 223 . cât şi posterior. urmare pe care. Prin urmare. în legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată cu decesul. Astfel. chiar dacă nu a urmărit-o. în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav făptuitorul ucide cu intenţia şi în scopul săvârşirii sau ascunderii tâlhăriei. în realitate leziunile producându-se prin lovire cu sau de corpuri dure. ţinând seama şi de faptul că datorită agresiunii spontane a inculpatului. sens în care apelul parchetului este întemeiat şi a fost admis.adevărul şi infirmă concluziile ştiinţifice ale actului medico-legal. 176 alin. Curtea a apreciat. iar leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp dur. acesta recunoscând lovirea victimei în zona capului. încadrarea juridică a faptelor inculpatului este cea din rechizitoriu. care să ateste vreun ţipăt din partea victimei sau vreo cerere de ajutor. putea conduce la provocarea unor leziuni traumatice ce au determinat în final decesul. că raportul de autopsie avizat în mod explicit în ce priveşte mecanismul activ de producere a leziunilor letale. În realitate.

infracţiunile de omor deosebit de grav şi tâlhărie. a infracţiunilor de omor deosebit de grav.M. pentru care au fost sesizate autorităţile judiciare din România. şi F.2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 75 lit. apt a produce rezultatul letal.12.1993. inculpatul E. 674/a din 14 septembrie 2004 NOTĂ: Decizia a rămas definitivă prin Decizia penală nr. situat în localitatea Bernau. victima decedând. prevăzută de art.01. respectiv. după care au părăsit oraşul. pe care au lovit-o cu pumnii. intenţia fiecărui autor se caracterizează esenţialmente prin reprezentarea subiectivă că acţiunea specifică infracţiunii se realizează prin activitatea sa unită cu aceea a celorlalţi coautori. TÂLHĂRIE. după care au târât-o în curte. raportat la art. şi. în concurs real.. d Cod penal. prin care s-a respins ca nefondat recursul inculpatului. tâlhărie în dauna avutului privat. 1 Cod penal. prevăzută de art. la o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare. obiectul contondent utilizat. împreună cu numiţii S. OMOR DEOSEBIT DE GRAV.N. 168.N. 6621 din 9. că. în scop de jaf. I.M.Z. Din raportul medico-legal efectuat de autoritatea competentă germană a rezultat că moartea victimei a fost cauzată de aspiraţia terminală de sânge şi conţinut de stomac în urma zdrobirii scheletului 224 . a Cod penal.. a Cod penal. CONCURS REAL Pentru subzistenţa infracţiunii de omor deosebit de grav trebuie decelate corespondenţa în realitatea situaţiei de fapt reţinute a regiunii anatomice vizate. 211 alin. Prin Sentinţa penală nr. nu înainte însă de a mai comite un furt. Curtea de Apel Bucureşti . cei 4 făptuitori au sustras mai multe bunuri din locuinţă. cu aplicarea art. S-a reţinut. 476 din 24 noiembrie 1998 a Tribunalului Bucureşti secţia I penală s-a dispus condamnarea inculpatului E.secţia a II-a penală decizie penală nr. pe baza probelor administrate. în fapt. 74 lit. în caz de coautorat. picioarele şi cu o sticlă. În continuare. Pe de altă parte. unde au fost surprinşi de victimă. cu aplicarea art. pentru săvârşirea. 174 Cod penal. au pătruns prin forţarea uşii de acces în locuinţa cetăţeanului german B. în seara zilei de 31. 176 lit..S. intensitatea loviturilor aplicate şi mobilul săvârşirii faptei.

S.1992. b Cod procedură penală. cu contuzie cerebrală. şi A. există legătură cauzală directă. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul E. actele medicolegale.M.L. La reţinerea încadrării juridice a infracţiunii de omor deosebit de grav s-au avut în vedere următoarele elemente: . cât şi din oficiu.regiunile anatomice vizate de agresori . pe care au lovit-o cu pumnii. în varianta prevăzută de art. următoarele aspecte: a) în scopul comiterii unor delicte penale.M.. au plecat în Germania. b) în cadrul activităţii infracţionale desfăşurate pe teritoriul Germaniei. şi I. a înlăturat. autopsia relevând o moarte nenaturală. coinculpaţii au pătruns fără drept în locuinţa cetăţeanului german B. sub toate aspectele. în conformitate cu art. victima fiind apoi târâtă în curtea imobilului.. în mod riguros. D. coinculpaţii au sustras bunuri şi valori din imobil. (audiată prin comisie rogatorie). Examinând legalitatea hotărârii apelate în raport de motivul de critică invocat.L. precum şi a fracturării craniului şi a bazei craniului. 3 Cod penal. Curtea constată că apelul formulat de inculpat este nefondat şi urmează a fi respins. c) după comiterea unei spargeri de locuinţă. în esenţă. însoţiţi de alte persoane. ca nesinceră. care a susţinut că nu a intrat în locuinţa victimei cu intenţia de a-l ucide. unde a fost găsită decedată.J.M. e) după uciderea victimei. întocmit de autorităţile competente din Germania. coinculpaţii E.cutia craniană şi 225 . S. pe care le-au transportat la locuinţa lor din Berlin.D. solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de tâlhărie. respectiv procesul-verbal de cercetare la faţa locului. în seara zilei de 31. d) după pătrunderea în locuinţă. reţinând corect situaţia de fapt imputată. 371 alin. fiind vădit contrazisă de celelalte mijloace de probă administrate în cauză. în cursul anului 1992. ea reflectând poziţia subiectivă a acestuia în scopul înlăturării sau diminuării răspunderii penale. picioarele şi o sticlă. Din probele administrate au rezultat. unde urmau să comită mai multe furturi. declaraţiile martorilor M. în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct.N.. 211 alin.feţei. depoziţia inculpatului.. ca atare. criticând-o ca nelegală.V. unde au fost împărţite între participanţi.. 1 lit. coinculpaţii au fost surprinşi de victimă. cei trei s-au deplasat cu un autoturism marca "Opel Kadett" în localitatea Bernau. pentru următoarele considerente: Prima instanţă. şi ale soţiei victimei .10. f) între loviturile aplicate de inculpaţi şi moartea victimei B.L. 2 Cod procedură penală. imediată şi nemijlocită.

constituind astfel cauza din care rezultă efectul dorit de el. 75 lit. CIRCUMSTANŢE REALE. PARTICIPAŢIE. Nu este necesar ca fiecare coautor să aibă intenţia de autor unic . Aşa fiind. s-a reţinut că. RĂSFRÂNGERE ASUPRA ALTOR PARTICIPANŢI. a fost agresată de mai multe persoane.s. rămânând 226 . Curtea de Apel Bucureşti . Într-adevăr. circumstanţa agravantă prevăzută de art. el oferindu-se să asigure deplasarea autorilor la locul faptei şi de la locul faptei. decesul acesteia survenind ca urmare a asfixiei mecanice. adică ştiinţa şi voinţa ca activitatea sa să se completeze cu a altuia. . este fondat.obiectul contondent utilizat de coinculpaţi . intenţia fiecărui autor se caracterizează prin conştiinţa că acţiunea constitutivă a infracţiunii se realizează prin activitatea sa unită cu aceea a celorlalţi coautori. în mod corect. inculpaţii reuşind să-şi însuşească mai multe obiecte şi valori din locuinţa victimei. care au determinat multiple fracturi la nivelul cutiei craniene şi toracelui. CONDIŢII Recursul inculpatului C.M.adică de a îndeplini singur întregul act de executare . a Cod penal.o sticlă de băutură alcoolică . decizie penală 116 din 1 iunie 1999 nr. care conţin organe şi vase de sânge importante pentru menţinerea vieţii. II-a penală. iar topografia situării lor (cutia craniană şi regiunea toracică) şi multitudinea acestora demonstrează că victima B.ci este suficientă existenţa intenţiei de coautor. .mobilul omorului a fost jaful.care este apt să producă leziuni traumatice cu efect letal. s-a reţinut. sens în care. în acest caz. având în vedere numărul coautorilor. . 169.L. inculpatul recurent a participat în calitate de complice la infracţiunea comisă de ceilalţi participanţi. în raportul medico-legal de necropsie se menţionează că leziunile traumatice au fost create de obiecte diferite.intensitatea şi multitudinea loviturilor aplicate cu pumnii şi picioarele. În ceea ce priveşte calitatea de coautori a coinculpaţilor. Loviturile aplicate de coautori sunt materializate în tabloul lezional al victimei.cea toracică.

Decizie penală nr. 26 raportat la art. inculpatul. 208. 209 lit.în maşină în timp ce autorii au operat. Inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 2 Cod penal. iar probele administrate în cauză nu demonstrează contrariul şi nici nu îndreptăţesc concluzia că ar fi prevăzut modalităţile comiterii sustragerii. 211 al. a C. au lovit partea vătămată. 35/r din 5 februarie 1997 170. Curtea de Apel Braşov . 211 al. ÎNCADRARE JURIDICĂ Cerinţa prevăzută în art. Potrivit art. cerând schimbarea încadrării juridice în prevederile art. împreună cu o altă persoană (iresponsabilă din cauza alienaţiei mintale). greşit i s-a reţinut în sarcină infracţiunea de complicitate la tâlhărie (art. Inculpatul recurent a negat permanent că ar fi cunoscut modalităţile concrete în care urma să fie realizată sustragerea. Inculpatul a declarat recurs. 1 Cod penal) faptele sale constituind complicitate la furt calificat (art. pen. luându-i bicicleta cu care aceasta circula. pen. privind săvârşirea infracţiunii de tâlhărie „de două sau mai multe persoane împreună" este îndeplinită şi în cazul când una din cele două persoane participante la comiterea infracţiunii nu are discernământ. rămânând permanent în interiorul autoturismului. Apelul declarat de inculpat a fost respins. 2 lit. 2 lit. pen. S-a reţinut că. a C. în seara zilei de 19 august 1997. Recursul nu este fondat. 211 227 . Cum folosirea violenţei în cadrul unei sustrageri constituie o circumstanţă de fapt esenţială pentru încadrarea juridică şi cum recurentul nu a cunoscut-o şi nici nu a putut-o prevedea. 1 C. 28 alin. "a" Cod penal) sens în care urmează a se opera toate corecţiile ce se impun. circumstanţele privitoare la faptă (reale) se răsfrâng asupra participanţilor numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut. Recurentul nu a fost în holul blocului unde s-au consumat actele de sustragere prin folosirea violenţelor. PARTICIPAŢIE CU PERSOANE LIPSITE DE DISCERNĂMÂNT. adică folosirea violenţei. 211 al. 211 alin. Forma agravată a infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art.

pentru încadrarea faptei în dispoziţia de agravare prevăzută în art. pen. În baza art. pen. când victima M. 2 lit. 1 Cod penal. În atare situaţie. la care s-a adăugat un spor de 5 ani. i-a comunicat inculpatului că doreşte să întrerupă relaţiile intime pe care le întreţinea cu el. 67 Cod penal. precum şi interzicerea timp de 8 ani a drepturilor prevăzute în art.P. cât şi pedeapsa complimentară a degradării militare. pentru comiterea a două infracţiuni de tâlhărie prevăzute în art. prevăzută în art.176 lit. 64 lit. d Cod penal.. prevăzută în art.D. iar cealaltă în art. a şi b Cod penal. 174 . a C. inculpatul s-a apropiat de patul pe care aceasta 228 . cerinţa legii fiind îndeplinită ori de câte ori la săvârşirea tâlhăriei participă cel puţin două persoane. a condamnat pe inculpatul M. 64 lit. CSJ. c şi d Cod penal. chiar dacă una dintre ele nu răspunde penal. la câte 20 ani închisoare. una prevăzută în art. 211 alin. care se referă la numărul efectiv de persoane ce participă la înfrângerea voinţei victimei de a se apară sau la intimidarea ei pentru a-i putea lua mai uşor bunurile. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 20 ani închisoare. 2 lit. a şi b Cod penal şi degradarea militară pentru săvârşirea a două infracţiuni de omor deosebit de grav. constă în săvârşirea acestei infracţiuni de două sau mai multe persoane împreună. în total 25 ani închisoare. 81/1999 171. Tribunalul Bucureşti. S-a reţinut că în ziua de 17 octombrie 1993.al. îi sunt aplicabile atât pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi. pen. d. 64 Cod penal. PEDEAPSA DETENŢIUNII PE VIAŢĂ. 174 176 lit. 211 al. Din această dispoziţie a legii. nu rezultă cerinţa ca fiecare participant să acţioneze cu vinovăţie. este lipsită de relevanţă juridică împrejurarea dacă a doua persoană participantă este alienată mintal. 66 din 9 aprilie 1997. APLICAREA PEDEPSELOR COMPLIMENTARE A INTERZICERII UNOR DREPTURI ŞI A DEGRADĂRII MILITARE În cazul condamnării inculpatului la pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Secţia a II-a penală. s. a Cod penal. interzicerea timp de 8 ani a drepturilor prevăzute în art. 34 lit. a C. Prin sentinţa penală nr. Inculpatul a mai fost condamnat şi la două pedepse de câte 7 ani închisoare.

un videocasetofon "Panasonic". a şi b Cod penal şi degradare militară. în baza art.M. 366 din 13 februarie 1998 229 .M. a şi b Cod penal şi degradare militară pentru infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. la data de 21 mai 1992 a întâlnit pe victima T. oferindu-se să o conducă acasă. inculpatul s-a înfuriat şi a strâns-o de gât. a din Codul penal. producându-i moartea. descontopind pedepsele. Ca urmare au fost menţinute pedepsele stabilite. considerându-se că pedepsele au fost stabilite cu respectarea criteriilor de individualizare. precum şi suma de 60. 64 lit. Anterior. inculpatul i-a luat victimei cerceii.s. 34 lit. atât pedeapsa cea mai grea a detenţiei pe viaţă. cât şi pedepsele complimentare a interzicerii exercitării timp de 10 ani a drepturilor prevăzute în art. 174 şi 176 lit. 64 lit. la pedeapsa detenţiunii pe viaţă. 64 lit. un lanţ şi un medalion din aur. inculpatul a luat de la aceasta verigheta şi o pereche de cercei. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea. decizie penală nr. 174 şi 176 lit. prevăzută de art. d Cod penal (săvârşită asupra victimei M. Apoi.Secţia I-a penală a respins apelul inculpatului. solicitând să-i fie aplicată pedeapsa închisorii pe o durată de 25 ani pe motiv că a săvârşit infracţiunile sub influenţa băuturilor alcoolice consumate. pentru infracţiunea de omor deosebit de grav. Curtea Supremă de Justiţie . a condamnat pe inculpat la 20 ani închisoare. precum şi dispoziţia ca inculpatul să execute. Curtea de Apel Bucureşti . precum şi la două pedepse de câte 7 ani închisoare pentru două infracţiuni de tâlhărie prevăzute de art. provocându-i decesul. interzicerea timp de 10 ani a drepturilor prevăzute în art. 211 alin. 64 lit. apoi i-a imobilizat capul cu corpul său. 1 Cod penal. Recursul a fost respins.). l-a admis pe cel declarat de procuror şi. 209 din 8 octombrie 1997. detenţiunea pe viaţă. După decesul victimei. telefonul robot. a Cod penal.). Penală. interzicerea timp de 10 ani a drepturilor prevăzute în art.se afla şi a strâns-o de gât. pe care ia vândut unor persoane neidentificate.. interzicerea timp de 8 ani a drepturilor prevăzute de art. În baza art. au consumat băuturi alcoolice şi. pentru că victima a refuzat să întreţină relaţii intime. a şi b Cod penal şi degradarea militară. a înlăturat sporul de 5 ani închisoare. Prin decizia penală nr. a şi b Cod penal şi a degradării militare.P. Ajungând la domiciliul acesteia.000 lei. Inculpatul a declarat recurs. două ceasuri electronice de damă. 34 lit. c şi d Cod penal (săvârşită asupra victimei T.

07. prin restituirea bunului sustras. prima instanţă a reţinut că în ziua de 31.12.1998.G. în baza art. aflate în serviciul de patrulare pe Splaiul Unirii. ţinându-se cont de natura şi gravitatea infracţiunii. motivându-se că. fiind insuficientă pentru reeducarea inculpatului. din care 200. care se plimba cu bicicleta prin parcarea auto din faţa S.V. în mod greşit. Pentru a pronunţa această sentinţă. se afla pe Splaiul Unirii. l-au prins şi imobilizat pe inculpat.1998. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 75. încercând să scape. motivând că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică. 407 din 3.A. cu aplicarea art. criticând-o pentru netemeinicie. i-a smuls lănţişorul de aur de la gât.F. moment în care organele de poliţie. S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 31.secţia a II-a penală a condamnat. S-a luat act că partea vătămată şi-a recuperat prejudiciul. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.D. a şi b Cod penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei. cât timp pedeapsa aplicată este mai mică de 2 ani. PEDEAPSA COMPLIMENTARĂ A INTERZICERII UNOR DREPTURI.172. aceasta neavând alte pretenţii civile faţă de inculpat.000 lei. Se critică soluţia instanţei de fond şi pentru nelegalitate. care a fost restituit părţii vătămate. cheltuieli judiciare statului. 64 lit.000 lei. La un moment dat. "Dâmboviţa" şi. 230 . împreună cu martora D. 211 alin.C. Partea vătămată a strigat după ajutor. 74 şi 76 Cod penal. Tribunalul Bucureşti . a Cod penal. la care era ataşată o cruciuliţă. CONDIŢII DE APLICARE Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi se aplică în cazul în care pedeapsa închisorii aplicate este de cel puţin 2 ani. 2 lit.1998 la zi.07. Prin Sentinţa penală nr. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare. partea vătămată Z. când s-a apropiat.64 Cod penal. În timp ce fugea. pe lângă ea a trecut inculpatul. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti. S-a făcut aplicarea art. onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei. inculpatul a aruncat lănţişorul. 71 . solicitând aplicarea unei pedepse în raport de pericolul social concret al faptei comise. pe inculpatul R. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară.

Analizând sentinţa instanţei de fond sub aspectul motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, sub toate celelalte aspecte, Curtea reţine că apelul parchetului este fondat doar în parte, urmând a fi admis ca atare. Primul motiv de apel nu este întemeiat. Prima instanţă a făcut o corectă individualizare a pedepsei, ţinând seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, şi anume: gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea şi împrejurările în care s-a comis fapta, în sensul că inculpatul nu a agresat-o pe partea vătămată, ca şi circumstanţele personale ale inculpatului, aflat la primul conflict cu legea penală, faptul că a avut o poziţie sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând şi regretând fapta comisă. De asemenea, s-a avut în vedere şi starea de sănătate a inculpatului, din expertiza medico-legală întocmită în cauză rezultând că acesta a avut discernământul scăzut în raport de fapta comisă. Având în vedere aceste împrejurări, în mod corect, prima instanţă a făcut aplicarea art. 74 Cod penal, coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, dând astfel eficienţă dispoziţiilor art. 76 Cod penal. Cel de-al doilea motiv de apel este întemeiat. Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată numai în cazul în care pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani. Faţă de împrejurarea că pedeapsa aplicată inculpatului este de 1 an şi 6 luni, în mod greşit prima instanţă i-a aplicat acestuia şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b Cod penal, în acest caz nefiind incidente dispoziţiile art. 64 Cod penal. Faţă de aceste considerente, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul parchetului, va desfiinţa în parte sentinţa penală şi, rejudecând, va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 65 Cod penal. Va computa prevenţia inculpatului de la 31.07.1998 la 5.03.1999. Curtea de Apel Bucureşti - s. I penală, decizie penală nr. 70 din 1 iunie 1999

173. PERICOL SOCIAL. ART. 181 COD PENAL. TÂLHĂRIE. EVALUAREA CRITERIILOR
231

Valoarea redusă a prejudiciului şi comportarea anterioară bună a făptuitorului nu sunt relevante faţă de modul de săvârşire a infracţiunii de tâlhărie prin acte grave de violenţă pentru asigurarea scăpării. Prin sentinţa penală nr. 176 din 13 decembrie 1999, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul H.E. pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. e, de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal şi de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 38 din Decretul nr. 328/1966. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2 milioane de lei despăgubiri către partea civilă S.C. "Facos" Suceava. Instanţa a reţinut că, la 12 august 1997, inculpatul, lăcătuş mecanic la S.C. "Facos" Suceava, şi-a însuşit un număr de cârlige de inox pentru transportul cărnii, dintr-o secţie a unităţii. Pentru a le păstra, l-a îmbrâncit pe paznic şi apoi, demarând în viteză cu maşina, l-a târât pe o distanţă de 8 - 10 m pe directorul unităţii care s-a prins cu mâinile de portieră pentru a-l opri, suferind vătămări corporale ce au necesitat 30 - 35 de zile îngrijiri medicale, după care a părăsit locul accidentului. Curtea de Apel Suceava, secţia penală, prin decizia nr. 51 din 6 martie 2000, a admis apelul inculpatului, a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. a, art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal şi art. 38 din Decretul nr. 328/1966, în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. e Cod penal, l-a achitat pe inculpat în baza art. 18^1 Cod penal şi a constatat că sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii prevăzută de art. 92 Cod penal a fost executată ţinând seama că inculpatul a fost arestat preventiv 30 de zile. De asemenea, a redus despăgubirile la 13.900 de lei. Instanţa de apel a motivat că fapta săvârşită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, în raport cu valoarea mică a pagubei şi faţă de conduita inculpatului anterioară comiterii faptei. Recursul declarat de procuror, cu motivarea că prevederile art. 18^1 Cod penal au fost greşit aplicate, este fondat. Potrivit art. 18^1 alin. 1 Cod penal, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. În aprecierea, în concret, a gradului de pericol social, trebuie să se ţină seama, potrivit alineatului 2 al aceluiaşi articol, de modul şi
232

mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului. În speţă nu era cazul a se face aplicarea art. 18^1 Cod penal, din examinarea lucrărilor dosarului rezultând că fapta săvârşită de inculpat prezintă pericolul social al unei infracţiuni. Referitor la modul şi mijloacele de săvârşire a faptei este de reţinut că pentru a-şi asigura scăparea şi păstrarea bunurilor sustrase, după comiterea furtului, inculpatul a ripostat cu violenţă mai întâi faţă de paznic şi apoi faţă de directorul unităţii, într-un mod care depăşeşte semnificaţia unei fapte lipsite în mod vădit de importanţă. Urmările produse persoanei vătămate, leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare îngrijiri medicale timp de 30 - 35 de zile, nu pot fi considerate ca lipsite de gravitate. Împrejurările menţionate vădesc existenţa pericolului social al faptei şi făptuitorului, ce caracterizează fapta comisă ca infracţiune, valoarea redusă a prejudiciului şi conduita anterioară bună a inculpatului nefiind de natură să ducă la altă concluzie. În consecinţă, recursul procurorului a fost admis, decizia atacată a fost casată şi inculpatul condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. Curtea Supremă de Justiţie - s. Penală, decizie penală 4503 din 15 noiembrie 2000 174. PLÂNGERE GREŞIT ÎNDREPTATĂ În cazul când din plângerea prealabilă adresată de partea vătămată direct instanţei pentru săvârşirea împotriva sa a infracţiunii de lovire rezultă, în raport cu descrierea faptelor, că inculpatul i-a furat un bun, iar când a cerut restituirea lui a lovit-o pentru a păstra bunul furat, că, deci, în realitate, a fost săvârşită infracţiunea de tâlhărie, instanţa trebuie să dea faptei semnificaţia juridică corectă, să observe că este sesizată cu o plângere îndreptată greşit şi să o trimită, conform art. 285 C. pr. pen., organului competent să efectueze urmărirea în cazul infracţiunii de tâlhărie, iar nu să judece cauza în raport cu încadrarea juridică greşită dată faptei de partea vătămată. În speţă, după ce a consumat băuturi alcoolice cu inculpatul acesta i-a sustras din buzunarul părţii vătămate suma de 10.000 lei, iar la insistenţele acesteia de a-i restitui banii, inculpatul a refuzat şi a lovito, trântind-o la pământ, după care a continuat să o lovească cu picioarele. nr.

233

Decizie nr. 2390/1995, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală

175. PLURALITATE DE PĂRŢI VĂTĂMATE. INFRACŢIUNE UNICĂ

Fapta inculpatului de a sustrage un bun şi de a exercita acte de violenţă asupra a două persoane nu poate determina existenţa a două infracţiuni de tâlhărie, aflate în concurs, ci întruneşte elementele constitutive ale unei singure fapte de tâlhărie, fiind vorba despre o unitate naturală de infracţiune. Prin Sentinţa penală nr. 291 din 26 aprilie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală în Dosarul nr. 1618/2000, s-au dispus următoarele: În baza art. 211 alin. 2 lit. a) şi e) din Codul penal, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) din Codul penal şi art. 76 lit. b) din Codul penal a fost condamnat inculpatul S.L. la două pedepse de câte 4 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) din Codul penal sau contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute 4 ani închisoare. Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele: La 31 ianuarie 2001 inculpatul şi învinuitul au plecat împreună spre intersecţia dintre Calea Rahovei cu str. Sebastian. Ajunşi în faţa magazinului, aparţinând S.C. "R." S.R.L., inculpatul a observat în vitrina magazinului un telefon mobil şi s-a hotărât să-l sustragă. Astfel, inculpatul a pătruns singur în magazin, învinuitul rămânând la intrare. În aceste împrejurări inculpatul i-a solicitat părţii vătămate P.C., vânzător la raionul CONNEX, să-i prezinte un telefon mobil marca BOSCH. După ce i-a fost prezentat telefonul, inculpatul a scos un spray lacrimogen din buzunar şi a pulverizat gazul spre ochii părţii vătămate, după care a alergat spre ieşirea din magazin. Partea vătămată I.C., vânzătoare în acelaşi magazin, a pornit în urmărirea inculpatului, care pentru a-şi asigura scăparea i-a pulverizat acesteia gaz lacrimogen în ochi. Ulterior, partea vătămată P.C. a pornit în urmărirea inculpatului, dar a fost împiedicat să iasă din magazin de învinuitul S.M. care i-a blocat trecerea.

234

În aceste condiţii, inculpatul a reuşit să părăsească în fugă locul săvârşirii faptelor. După ce a făcut câţiva paşi pe trotuarul din faţa magazinului, inculpatul a alunecat şi a căzut, fiind prins şi imobilizat de către partea vătămată împreună cu alţi trecători şi o patrulă de poliţie, alarmaţi de aceasta. Cu ocazia imobilizării inculpatului s-a recuperat telefonul mobil. În urma acţiunii inculpatului de a pulveriza gaz lacrimogen în ochii părţilor vătămate, acestea au suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile îngrijiri medicale, în cazul părţii vătămate P.C, şi 2 - 3 zile îngrijiri medicale, în cazul părţii vătămate IC. Părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză, iar prejudiciul cauzat S.C. "R." S.R.L. a fost recuperat prin plată, părinţii inculpatului plătind telefonul şi suma de 5.283.539 lei solicitaţi de societate. S-a apreciat că faptele inculpatului aşa cum au fost arătate mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. 2 lit. a) şi e) din Codul penal (două fapte), pentru care a fost condamnat. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul S.L. În apelul parchetului este criticată hotărârea pentru nelegalitate sub aspectul încadrării juridice, în sensul că în mod greşit au fost reţinute în sarcina inculpatului două infracţiuni de tâlhărie, deoarece această infracţiune fiind îndreptată împotriva patrimoniului, nu trebuia să se reţină atâtea fapte câţi subiecţi pasivi sunt, ci o singură infracţiune. Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atât sub aspectul motivelor invocate, cât şi din oficiu sub toate aspectele, conform art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, Curtea a constatat următoarele: În primul rând, apelul parchetului trebuie considerat ca fiind făcut în favoarea inculpatului, pentru următoarele considerente: Schimbarea încadrării juridice dintr-un concurs de infracţiuni într-o infracţiune continuată constituie o uşurare a situaţiei inculpatului, deoarece în locul a două sau mai multor infracţiuni, pentru care s-au stabilit două sau mai multe pedepse, se va reţine o singură infracţiune de acelaşi tip - pentru care se va aplica o singură pedeapsă, iar potrivit art. 34 şi art. 41 din Codul penal sporul de pedeapsă ce se poate aplica în ambele situaţii este identic. Dacă schimbarea încadrării juridice dintr-un concurs de infracţiuni într-o infracţiune continuată constituie o situaţie uşurătoare pentru inculpat, cu atât mai mult constituie o uşurare a situaţiei inculpatului schimbarea încadrării din concurs de infracţiuni într-o infracţiune unică, mai ales că în acest caz nici nu se pune problema
235

sporului. În al doilea rând critica formulată de parchet este fondată. Fapta inculpatului de a fi sustras dintr-un magazin un telefon mobil, ocazie cu care a exercitat acte de violenţă asupra a două persoane, nu justifică concluzia primei instanţe că el a săvârşit două infracţiuni de tâlhărie, atâta vreme cât acţiunea principală - furtul - este unică, după cum şi subiectul pasiv principal -unitatea comercială prejudiciată - este unic. Faptul că acţiunea adiacentă -violenţa - a fost săvârşită împotriva mai multor persoane nu poate determina existenţa unui concurs de infracţiuni, atâta vreme cât pluralitatea nu priveşte şi acţiunea principală sau subiectul pasiv principal. Întrucât este vorba de o infracţiune complexă cu două acţiuni, în care acţiunea absorbantă (furtul) este îndreptată împotriva altei valori sociale decât cele care privesc persoana, rezultatul care se răsfrânge asupra întregii infracţiuni, determinându-i regimul juridic, este acela al acţiunii principale, deci rezultatul principal. În asemenea situaţie, tâlhăria rămâne unică, indiferent dacă, în scopul săvârşirii unui furt, s-au exercitat violenţe asupra mai multor persoane. În lumina celor de mai sus se poate conchide că, în principiu, în cazul tâlhăriei - infracţiune contra patrimoniului - pluralitatea subiecţilor pasivi nu exclude existenţa unei unităţi infracţionale. Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, a admis apelurile parchetului şi inculpatului, a desfiinţat în parte sentinţa şi în fond a schimbat încadrarea juridică din două infracţiuni de tâlhărie în una singură şi i-a aplicat inculpatului o pedeapsă coborâtă sub minimul special, prin care să se dea eficienţă corespunzătoare circumstanţelor atenuante reţinute. Curtea de Apel Bucureşti, Decizia nr. 458/A din 17 iulie 2001 Secţia a II-a penală

176. PLURALITATE DE INFRACŢIUNI. INFRACŢIUNEA CONTINUATĂ; INEXISTENŢA CONCURSULUI DE INFRACŢIUNI Inculpaţii în executarea aceleiaşi rezoluţiuni delictuoase au participat la săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, la unele în calitate de coautori iar la altele de complici prin asigurarea pazei. În sensul art. 41 alin. 2 Cod penal, cerinţa unităţii de rezoluţie este realizată atunci când autorul a prevăzut, chiar şi în linii mari, activitatea ori inactivitatea ce va înfăptui şi rezultatele şi cunoscând mai
236

mult sau mai puţin generic condiţiile în care se vor săvârşi acţiunile componente. Unitatea la care se referă textul - ca o condiţie de existenţă a infracţiunii continuate - nu este afectată de faptul că unele din acţiunile săvârşite sunt susceptibile de încadrare în textul care prevede infracţiunea de bază, iar altele în forma de participaţie a complicităţii. Sub acest aspect, în mod greşit prima instanţă a reţinut existenţa în concurs a infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. a, d şi e Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. 2 lit. a, d şi e Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în loc de o singură infracţiune, în formă continuată, de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. a, d şi e Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, sens în care apelul declarat de inculpaţi este întemeiat. Curtea de Apel Bacău, Decizie penală noiembrie 1998 nr. 337 din 12

177. PLURALITATE DE PĂRŢI VĂTĂMATE. INFRACŢIUNE UNICĂ.

Fapta inculpatului care a sustras un bun aparţinând mai multor părţi vătămate, după care, pentru a-şi asigura scăparea, a exercitat violenţe împotriva acestora, întruneşte elementele constitutive ale unei singure infracţiuni de tâlhărie, fiind vorba despre o unitate naturală de infracţiune, determinată de unicitatea rezoluţiei infracţionale. Prin sentinţa penală nr, 172/16.11.1999 a Tribunalului Teleorman s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul L.C. din infracţiunea de tâlhărie prev.de art.211 alin.2 lit.d şi f C.pen„ cu aplic.art.37 lit .b C.pen., în două infracţiuni de tâlhărie prev.de art.211 alin.2 lit.d şi f C.pen. cu aplic.art. 37 lit b.Cpen. şi art.33 lit.a C.pen. A fost condamnat inculpatul la două pedepse a câte 6 ani închisoare pentru săvârşirea celor două infracţiuni de tâlhărie, urmând ca în baza art.33 lit a şi art.34 lit.b C.pen. inculpatul să execute 6 ani închisoare.

237

îmbrăcând forma unităţii naturale. ce presupune o acţiune principală.specifică infracţiunii de furt .şi una adiacentă.. cu ciomagul peste faţă (în cazul părţii vătămate P. inculpatul a escaladat gardul şi a sustras o curcă şi un curcan. respectiv cu patentul în zona feţei (în cazul părţii vătămate P. fiind vorba despre o rezoluţie infracţională unică.C. sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice. hotărând să sustragă păsări de la familia P. prima instanţă a apreciat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de tâlhărie. întrucât. Ajungând la domiciliul părţilor vătămate.pen. în realitate inculpatul a săvârşit o singură infracţiune. ci infracţiunea rămâne unică.. Partea vătămată P. Infracţiunea de tâlhărie este o infracţiune complexă.71 şi 64 C. între altele. s-a reţinut că în noaptea de 27/28 aprilie 1999 inculpatul L. sustragerea . domiciliată în aceeaşi comună.S-a făcut aplic. Inculpatul a abandonat păsările şi a lovit părţile vătămate.). Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul L.C. infracţiunea de tâlhărie este o infracţiune cu conţinuturi alternative (furt săvârşit prin violenţă sau ameninţări ori furt urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace). a consumat băuturi alcoolice la domiciliul său. Inculpatul a luat asupra sa trei sacoşe.T. de patrimoniu. Având în vedere această situaţie de fapt. Fapta inculpatului de a deposeda prin violenţă părţile vătămate de bunurile ce le aparţineau şi care făceau parte din patrimoniul lor comun întruneşte elementele constitutive ale unei singure infracţiuni de tâlhărie.). violenţa sau ameninţarea. deşi s-a reţinut că în cauză există două părţi vătămate. căreia însă îi este indispensabilă îndeplinirea condiţiei ca la baza celor două acţiuni alternative să se fi aflat o singură rezoluţie infracţională. S-a dedus prevenţia şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.M. însă săvârşirea cu aceeaşi ocazie a acţiunilor ce caracterizează ambele conţinuturi nu generează o pluralitate de infracţiuni. un patent şi mai multe bucăţi de sfoară.. care se îndrepta spre câmp. În acelaşi timp. 238 .art. sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice. Apelul este fondat. criticând-o. a fost alarmat de soţia sa şi a pornit în urmărirea inculpatului. un ciomag. Pentru a pronunţa această sentinţă.T. fiind vorba de o pluralitate de părţi vătămate.

1 Cod penal. în concurs ideal. inculpatul. Săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. Apelul esle întemeiat. şi nu 239 . În consecinţă. abandonând bunurile sustrase.N.28/2000 178. Curtea urmează a admite apelul inculpatului. constituie tot atâtea infracţiuni de tâlhărie. şi la 180. parchetul a susţinut că inculpatul nu a săvârşit o singură infracţiune de tâlhărie.000 lei despăgubiri către partea civilă C.. prin ameninţare şi lovire. aflate în concurs ideal. inculpatul O. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 10 luni închisoare. În fapt.pr. abandonându-şi bunurile. care au reuşit să fugă.1994. Secţia a ll-a penală. folosind violenţele pentru a-şi asigura scăparea.09. a desfiinţa în parte sentinţa apelată şi în fond vă înlătura dispoziţiile art.datorită pluralităţii subiecţilor pasivi şi a rezultatelor produse . Prin apelul declarat în cauză. privind schimbarea încadrării juridice şi-l va condamna pe inculpat pentru o singură infracţiune de tâlhărie. Curtea de Apel Bucureşti. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300.pen.N. Totodată.M.334C.Or. constituie . s-a reţinut că la data de 22.1997. câţi subiecţi pasivi sunt.tot atâtea infracţiuni de tâlhărie. Fapta inculpatului de a fi ameninţat şi lovit concomitent două persoane în scopul însuşirii bunurilor acestora. a Cod penal. în care se afla şi partea vătămată M.01. au oprit autotrenul condus de partea vătămată C. pe care şi lea însuşit. 33 lit. iar nu o singură infracţiune. pronunţată de Judecătoria Buftea. inculpatul a acţionat în baza unei unice rezoluţii infracţionale de a deposeda părţile vătămate de pasări. în condiţiile concrete din speţă.000 lei către partea civilă M. în baza art. concomitent asupra mai multor persoane. 81/22. împreună cu alte 3 persoane. Prin sentinţa penală nr. inculpatul le-a ameninţat şi agresat fizic pe cele două părţi vătămate. prevăzut de art. Urcând în cabina autotrenului.N. ci două asemenea infracţiuni.N. astfel încât cele două conţinuturi alternative ale infracţiunii de tâlhărie reprezintă o unitate naturală de infracţiune. PLURALITATE DE PERSOANE VĂTĂMATE.. decizia nr. CONCURS DE INFRACŢIUNI. 211 alin.

2 C. instanţa va reţine că sunt expresia adevărului numai acele declaraţii care se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Curtea de Apel Bucureşti . nu impune reţinerea unui concurs de infracţiuni. nr. mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal. astfel. 129 din 8 iunie 1998 a Tribunalului Arad a fost condamnat inculpatul R. cum greşit a apreciat instanţa de fond. VALOAREA PROBANTĂ A ACESTORA Potrivit art. atunci când declaraţiile lor sunt contradictorii. Apel Bucureşti. s. 4/1998 180. C. MIJLOACE DE PROBĂ. în ceea ce priveşte forţa lor probantă. pen. 879/1997 179. cu alte cuvinte. Secţia I-a penală. dec. PROBE. că numai una dintre ele este expresia adevărului. decizia nr. având obligaţia de a le înlătura motivat pe celelalte. referitor la infracţiunea continuată sau. se va admite apelul. a Ii-a. pentru săvârşirea infracţiunii de 240 . instanţa poate să considere. În consecinţă. legea nefăcând nici o deosebire. Neexistând. se va desfiinţa sentinţa şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.una singură. nici un temei legal pentru a se crea o ordine de preferinţă între declaraţiile succesive ale inculpatului sau ale martorilor. Prin sentinţa penală nr. în raport cu împrejurarea dacă ele au fost administrate în cursul urmăririi penale ori al cercetării judecătoreşti. Ca urmare.. 41 alin. 62 Cod procedură penală. PLURALITATEA SUBIECŢILOR PASIVI În cazul infracţiunii de tâlhărie pluralitatea subiecţilor pasivi nu exclude aplicarea art.S. atâta vreme cât faptele au fost comise în realizarea unei singure rezoluţii.

iar în conformitate cu art. în vederea aflării adevărului. oferindu-i vânzătoarei o bancnotă de 10.T. soluţia de achitare a inculpatului M. fiind menţinută. b. Apelul declarat de procuror a fost admis prin decizia penală nr. şi cum legea nu face nici o distincţie în ceea ce priveşte valoarea probantă în raport cu faza în care mijloacele de probă sunt administrate. a şi b Cod penal. că mijloacele de probă. a raportat la art..T. căruia i s-a imputat faptul că a intrat şi el în magazin. 64 din Codul de procedură penală.T. 37 lit. la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie pentru care au fost trimişi în judecată. numai în sensul majorării pedepsei aplicate inculpatului R. Astfel.S. că inculpatul R. Rezultând. folosindu-se de un spray lacrimogen împotriva vânzătoarei M. a reuşit să sustragă suma de 950. În ceea ce priveşte pe inculpatul M. cu care a fugit din magazin. el a sustras cei 950. astfel. Soluţia de achitare a inculpatului M. este de observat că. unde a cerut ţigări. precum şi că o serie de împrejurări.000 lei. fără justificare. 63 alin. 2 Cod procedură penală. iar în timp ce celălalt inculpat a folosit împotriva vânzătoarei sprayul lacrimogen. s-a considerat că probele administrate nu confirmă participarea acestuia la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. inclusiv în aceea a urmăririi penale. 11 pct. cu aplicarea art. inculpatul R. alături de coinculpatul R.D..T. Recursul procurorului este fondat.T. În această privinţă. în temeiul art.T. fiind ignorate. Declarând recurs împotriva acestei decizii. s-a considerat că relatarea făcută de inculpatul 241 . lit.000 lei. 10 lit. Ca urmare. a participat. 211 alin. pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni. cauza sub toate aspectele. 390 din 7 octombrie 1998 a Curţii de Apel Timişoara.T. potrivit art. în noaptea de 25/26 noiembrie 1997. iar inculpatul M. este greşită.S. rezultate din declaraţiile martorilor audiaţi. S-a reţinut că. a negat participarea sa la comiterea faptei.000 lei din magazin. pe bază de probe. pot fi administrate în orice fază a procesului penal. a fost achitat. a susţinut că a săvârşit fapta singur.S. la care se referă art. 2. procurorul a susţinut că achitarea inculpatului M. sunt de natură a confirma susţinerile celor doi inculpaţi.. se impune ca din coroborarea ansamblului probator administrat în cauză să se ajungă la concluzia că inculpatul M. 2 lit. d şi e.. 62 din acelaşi cod. s-a avut în vedere că inculpatul M. organul de urmărire penală şi instanţa de judecată au îndatorirea să lămurească. c Cod procedură penală. cele de la urmărirea penală. a intrat într-un magazin din municipiul Arad unde.tâlhărie prevăzută de art.S. se întemeiază doar pe probele administrate în faza cercetării judecătoreşti. probele nu au valoare dinainte stabilită.

b din acelaşi cod. a.V. Obiectiv. Recursul în anulare este întemeiat. pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută în art. În actul medico-legal s-a menţionat că loviturile aplicate lui B. solidar. la puţin timp după ce au coborât din autoturismul cu care au mers până în apropierea magazinului. 73 lit. 211 alin.I. în timp ce o loveau şi insultau pe aceasta. corespunde adevărului deoarece este confirmată de doi martori. Împotriva ambelor hotărâri. Judecătoria Brăila a condamnat pe inculpatele O. care a precizat în instanţă că ambii inculpaţi au participat la atacarea sa şi sustragerea banilor. provocarea nu este posibilă în cazul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie şi.s. i-au provocat leziuni ce au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale.I. procurorul general a declarat recurs în anulare. Curtea Supremă de Justiţie . 367 din 30 iunie 1995. în general. considerându-le a fi fost pronunţate cu încălcarea legii. inculpatele au fost obligate să plătească. admiţând apelurile inculpatelor. şi C.T. 2 lit.. a infracţiunilor îndreptate împotriva patrimoniului. la urmărirea penală că a săvârşit fapta împreună cu inculpatul M. 103. În ce priveşte latura civilă. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor pe durate de câte 2 ani şi 8 luni.R. Penală. b din Codul penal. inculpatul M.S. produsă prin violenţă. 211 alin. În consecinţă. instanţa a reţinut că. 429 din 21 februarie 1995. PROVOCARE. în ziua de 28 iulie 1994. .T. Potrivit prevederilor art. Decizie penală 1634 din 28 aprilie 1999 181. constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii. ambii inculpaţi s-au înapoiat şi au împărţit banii. cu aplicarea art.A. Pentru a pronunţa hotărârea. 1 din Codul penal.060 lei despăgubiri şi 36. Tribunalul Brăila.075 lei cheltuieli judiciare părţii civile B.I. admiţându-se recursul declarat de procuror. Prin decizia penală nr. printr-o atingere gravă a 242 nr. care au declarat că. b. aflându-se sub stăpânirea unei puternice tulburări provocate de manifestările lui B. precum şi de victimă. TÂLHĂRIE. Prin sentinţa penală nr. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. d şi e Cod penal. au deposedat-o de mai multe bunuri purtate la gât şi pe braţe. determinată de o provocare din partea persoanei vătămate. 73 lit.

în cazul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie şi. în ziua de 28 iulie 1994. în oricare din modalităţile sale.demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. comportarea anterioară necorespunzătoare a părţii vătămate. a circumstanţei atenuante a provocării are la bază ideea că acţiunea ilicită a provocatorului constituie cauza infracţiunii săvârşite şi că infractorul nu ar fi comis fapta fără existenţa acţiunii provocatoare. prevăzută în art. trebuie să fi fost de aşa natură încât să fi trezit. a infracţiunilor îndreptate împotriva patrimoniului. b din Codul penal. Penală. inculpatele au deposedat partea vătămată. 73 lit. între altele. în persoana împotriva căreia a fost îndreptat. este necesar să existe o legătură de la cauză la efect între actul provocator şi tulburarea psihică sau emoţia sub stăpânirea căreia s-a săvârşit infracţiunea. Astfel. Din verificarea lucrărilor cauzei. Ca atare. Deşi instanţa a reţinut o situaţie de fapt reală. apare ca nefiind posibilă provocarea. sufletească. Curtea Supremă de Justiţie . 73 lit. şi lipirea de afişe cu conţinut jignitor la adresa inculpatei C. în mod greşit instanţa a aplicat în favoarea inculpatelor dispoziţiile art.. Decizie penală 841 din 4 aprilie 1996 nr. REŢINEREA CIRCUMSTANŢEI AGRAVANTE A COMITERII FAPTEI DE MAI MULTE PERSOANE ÎMPREUNĂ. de mai multe bunuri personale. prin violenţă. prin violenţă. a dat faptelor inculpatelor o încadrare juridică nelegală. prin lege. 182. 243 . de mesaje injurioase. cu finalitate infracţională. sau o puternică emoţie. în general. se reţine că. Actul provocator. Obiectiv. de unele bunuri personale. inculpaţii au urmărit un grup de turişti care erau într-un autocar şi sub ameninţare au luat de la aceştia câte 5000 lei de persoană. violenţele provocându-i acesteia leziuni ce au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale. o intensă reacţie psihică. deposedarea acesteia.s.A. constând în transmiterea prin telefon. nu putea avea ca reacţie psihică. ADMISIBILITATE În fapt. neapreciind corect probatoriul administrat. Pentru existenţa circumstanţei atenuante. Reglementarea. o stare de tulburare puternică. cu consecinţa diminuării răspunderii penale. b din Codul penal.

a Cod penal. din punct de vedere social. făcându-se şi aplicarea dispoziţiilor art. 75 lit. deşi tocmai datorită participării mai multor persoane la comiterea infracţiunii. Curtea de Apel Timişoara. s-ar crea posibilitatea aplicării aceleiaşi pedepse pentru cel care a comis singur o infracţiune de tâlhărie.. prin aplicarea agravantei prevăzută de art. într-adevăr. 244 . susţinând. cât şi acelor care au comis în grup o asemenea infracţiune. agravanta comiterii faptei de două sau mai multe persoane. infracţiunea de violenţă sau ameninţare. 75 lit. instanţa a constatat că nu s-a putut face proba neîndoielnică a comiterii de către condamnat a tâlhăriei asupra părţii vătămate CE. REVIZUIRE Verificând probele administrate în raport cu împrejurările noi invocate de revizuent. 183. Apelul declarat de inculpaţi împotriva sentinţei prin care s-a reţinut încadrarea juridică sus-menţionată a fost respins. că nu trebuia făcută şi aplicarea prevederilor art. 75 lit. componentă a infracţiunii complexe de tâlhărie. dar inculpaţii au declarat recurs împotriva deciziei de apel. 75 lit. nu include o asemenea agravantă. ea absorbind şi acţiunea de furt simplu sau calificat. a Cod penal (dispoziţii cu care infracţiunea de violenţă este absorbită în infracţiunea de tâlhărie). 208 combinat cu art. Recursul este neîntemeiat. adică şi infracţiunea de furt comisă de mai multe persoane împreună. a Cod penal. include. Decizie penală 3812 din 1 ianuarie 1993 nr. 75 lit. 211 Cod penal. 209 lit. De altfel. întrucât infracţiunea de tâlhărie este o infracţiune complexă. a Cod penal să însoţească dispoziţiile art. formându-şi astfel convingerea că inculpatul nu se face vinovat de fapta reţinută în sarcina sa. după analiza amănunţită a probelor. prevăzută de art. printre altele. a Cod penal. dacă s-ar înlătura prevederile art. astfel că atunci când infracţiunea de violenţă sau ameninţare este comisă de mai multe persoane sunt aplicabile dispoziţiile art. deoarece dacă infracţiunea de furt calificat. a Cod penal. impunându-se majorarea pedepsei. a Cod penal. fapta acestora este mult mai periculoasă. 75 lit.Fapta inculpaţilor a fost încadrată în prevederile art. urmând ca dispoziţiile art. care constituie o acţiune adiacentă. care constituie circumstanţa agravantă a comiterii faptei de mai multe persoane. 211 Cod penal.

cu motivarea că din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror nu s-au constatat date suficiente pentru admiterea revizuirii. decizia nr.pr. 10 C. Nepronunţându-sc asupra unui motiv esenţial de apel. a desfiinţat sentinţa atacată şi a respins cererea de revizuire. Examinându-se decizia instanţei de apel. enumerând doar probele administrate cu ocazia judecării revizuirii. la rejudecarea după admiterea în principiu instanţa. instanţa a încălcat dispoziţiile art. 245 . pe lângă greşita admitere în principiu a cererii de revizuire şi greşita achitare a inculpatului. c) C. 1 lit. reanalizând faptele pe baza probelor deja administrate. 52 din 11 februarie 2003. în care partea vătămată locuia şi care era adaptat condiţiilor de locuit se încadrează în prevederile art. în sensul art. 3859 alin. 1 pct. 394 alin. 184. cu motivarea că prin administrarea probelor propuse care nu au avut decât rolul de a suplimenta probatoriul deja administrat cu ocazia judecăţii în fond a cauzei. ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art. prin decizia nr. instanţa nu a soluţionat pe fond apelul. deoarece. ceea ce este inadmisibil în cadrul procedurii de revizuire. Recursul declarat revizuient este fondat. Secţia penală. (21) lit.pen. iară a face o analiză a acestora care să-i permită a se pronunţa motivat asupra celui de-al doilea motiv de apel care a vizat greşita achitare a inculpatului. având drept consecinţă admiterea recursului. din oficiu.pen. se constată că aceasta este afectată de omisiunea esenţială. Instanţa de apel a mai motivat că nici revizuientul prin cererea sa şi nici prima instanţă nu au stabilit care sunt faptele sau împrejurările ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei. a admis apelul declarat de procuror. a C. SĂVÂRŞIREA FAPTEI ÎNTR-O LOCUINŢĂ Infracţiunea de tâlhărie săvârşită într-un vagon. 1189 din 17 februarie 2005.pr.pr. Secţia I penală.pen. instanţa de apel nu a examinat şi acest din urmă motiv de apel. pen. casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 211 alin. referitoare la tâlhăria săvârşită într-o locuinţă. 371 C.Împotriva sentinţei procurorul a declarat apel. Curtea de Apel Bucureşti. cu toate că prin apelul declarat s-a invocat.

3120 din 18 mai 2005 185.I. 211 alin. Recursul declarat de inculpat prin care a solicitat menţinerea hotărârii primei instanţe. (21) lit c) C.C.J. 87 din 18 martie 1999.C. recursul inculpatului a fost respins. 103 din 15 martie 2005. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art 211 alin. (1) raportat la art. Simpla prezenţă a unor persoane la locul faptei. TÂLHĂRIE CALIFICATĂ. (1) C. este nefondat. este necesar ca tâlhăria să fie săvârşită de două sau mai multe persoane în condiţiile participaţiei. astfel încât încadrarea juridică în prevederile art 211 alin.G. 211 alin. Prin sentinţa penală nr.. fiind surprinşi de ploaie şi aflându-se în apropierea unui schit. Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul P. este cea legală. lumină electrică şi telefon instalat deci era adaptat condiţiilor de locuit. (1) raportat la art 211 alin. Instanţa a reţinut că. 23 din 4 februarie 2004. SĂVÂRŞIREA FAPTEI DE DOUĂ SAU MAI MULTE PERSOANE ÎMPREUNĂ. 2 lit. Tribunalul Neamţ a condamnat pe inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de 246 . a din Codul penal. profitând de neputinţa acesteia de a se apăra. unde. I.. c) din acelaşi cod. inculpatul a lovit partea vătămată cu pumnii şi picioarele şi. au fost primiţi de partea vătămată să se adăpostească în vagonul dormitor amplasat lângă schit.N. pen. secţia penală. prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în forma agravată prevăzută în art. ulterior. (21) lit c) C. care îl însoţesc pe făptuitor fără să comită vreun act de participaţie nu are semnificaţie sub acest aspect. (21) lit. pen. decizia nr. PARTICIPAŢIE. la 28 august 2004.Prin sentinţa penală nr.. 211 alin. Curtea de Apel Bacău. În mod corect instanţa de apel a reţinut că vagonul avea destinaţia exclusivă pentru locuit nefiind prevăzut cu motor şi roţi şi având un pat sobă. a luat aparatul telefonic şi ceasul părţii vătămate. a desfiinţat sentinţa atacată şi a "dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. prin decizia penală nr. 211 alin. pen. Prin urmare. pe fondul consumului de băuturi alcoolice. Pentru a fi aplicabilă agravanta prevăzută de art. a admis apelul procurorului. inculpatul împreună cu martorul R.

prin schimbarea încadrării juridice a faptei din prevederile art. ci o infracţiune unică de tâlhărie prevăzută în art. pe stradă. 211 alin. ÎNCADRARE JURIDICĂ În cazul infracţiunii de tâlhărie.s. Aşa fiind. Recursul declarat de procuror este fondat. 77 din 9 martie 2004.I. nu au contribuit cu nimic la activitatea infracţională a inculpatului.tâlhărie prevăzută de art. pe lângă motivul invocat în recurs cu privire la pedeapsă. 211 alin. 2 lit. Prin decizia penală nr. 2 lit. a a art. împrejurare reţinută de altfel şi de instanţa de fond. d şi e din Codul penal.V. (21) lit. pe care doar îl însoţeau. 211 alin. şi V. nu există concurs de infracţiuni între violarea de domiciliu şi tâlhărie. 2 din Codul penal care îşi găseşte aplicarea numai în situaţia în care tâlhăria este săvârşită de două sau mai multe persoane împreună. în locuinţa părţii vătămate. constatându-se. în seara de 24 mai 1997. întrucât a fost însoţit de cei doi martori. pen. a din Codul penal. S-a mai menţionat că cele întâmplate au fost văzute de cei doi martori care îl însoţeau pe inculpat. violarea de domiciliu fiind absorbită în această variantă agravată a infracţiunii de tâlhărie. 186. fără drept.S. d şi e. 211 alin. Curtea Supremă de Justiţie . Penală. Instanţa a reţinut că. Prin sentinţa penală nr. 276/A din 2 iulie 1998. din oficiu. SĂVÂRŞIREA TÂLHĂRIEI ÎNTR-O LOCUINŢĂ. simpla prezenţă a mai multor persoane la locul faptei nerealizând condiţiile pentru reţinerea acestei agravante. Tribunalul Gorj a 247 . Din probele administrate rezultă că martorii I. săvârşită prin pătrunderea inculpatului. în mod greşit fapta a fost încadrată şi în prevederile de la lit. inculpatul a acostat pe partea vătămată B. a lovit-o cu pumnii şi cu picioarele şi i-a sustras bicicleta. 211 alin. că încadrarea dată faptei este greşită. Instanţa a reţinut că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi de art. a. c)C. 2 lit. referitor la săvârşirea tâlhăriei într-o locuinţă sau în dependinţe ale acesteia. VIOLARE DE DOMICILIU. Decizie penală 2603 din 12 iunie 1999 nr. Curtea de Apel Galaţi a admis apelul inculpatului şi a modificat pedeapsa.

a schimbat încadrarea juridică a faptei de tâlhărie din prevederile art. 273/2004. inculpatul a pătruns în locuinţa părţii vătămate cu intenţia de a fura. între altele. raportat la art 211 alin. (21) lit c) C. căuta lucruri într-un şifonier. b) şi alin. Prin decizia penală nr.G. În consecinţă. (2) lit. pen. este fondat. fapta sa rămânând în faza de tentativă. recursul a fost admis şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice şi condamnarea inculpatului în sensul considerentele ce preced. cât şi violarea de domiciliu. (2) lit. constituie tentativă la infracţiunea de tâlhărie prevăzută în art. (2) lit b) şi alin. şi a tentativei la infracţiunea de tâlhărie prevăzută în art 20 C. Instanţa a reţinut că. Această faptă. a îmbrâncit-o şi a trântit-o pe scări. (2 1) lit c) C. comisă în timpul nopţii şi într-o locuinţă. inculpatul a folosit violenţe. secţia penală. în jurul orelor 23. pen. inculpatul a pătruns. b) şi alin. c) din acelaşi cod. a pus în executare hotărârea infracţională.condamnat pe inculpatul B. 192 alin. (21) lit c) din acelaşi cod. în locuinţa părţii vătămate. În cauză. 211 alin. 398 din 19 ianuarie 2005 248 . Ca atare. 211 alin. pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută în art.. dar nu a reuşit să sustragă bunuri. 20 raportat la art. inculpatul a fost surprins de partea vătămată şi fiica acesteia. Curtea de Apel Craiova a admis apelurile procurorului şi inculpatului şi. inculpatul şi-a tras tricoul peste faţă şi a încercat să părăsească camera.00. Recursul declarat de inculpat prin care s-a cerut schimbarea încadrării juridice a faptelor în tentativă la infracţiunea de tâlhărie. (2) C. (3) lit. (2) lit. înainte de a pune în executare hotărârea de a sustrage bunurile. Este adevărat că. în cele ale art. pen. la 31 iulie 2003. iar în momentul în care partea vătămată a încercat să-l imobilizeze. pen. c) C. fără drept. b) şi alin. 211 alin. în timpul nopţii. pen. iar pentru a-şi asigura scăparea. 211 alin. (3) lit. însă violarea de domiciliu comisă în aceste condiţii este absorbită în tentativa la infracţiunea de tâlhărie.C. decizia nr. inculpatul a pătruns în locuinţa părţii vătămate pentru a sustrage bani şi bunuri. prima instanţă şi instanţa de apel au dat o încadrare juridică greşită faptei săvârşite. reţinând atât tentativa la infracţiunea de tâlhărie. referitoare la tâlhăria săvârşită într-o locuinţă sau în dependinţe ale acesteia. în sertarele de la vitrină şi într-o casetă. deşi această din urmă infracţiune se regăseşte ca element circumstanţial de agravare în prevederile art. cu ajutorul unei lanterne. Pentru a-şi asigura scăparea şi a nu fi recunoscut. 20 raportat la art. În timp ce.C.30 24. Î.J.

Activitatea inculpaţilor de a pătrunde.M. în data de 9/10 martie 2000. 249 . Folosindu-se de acestea. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. cei patru au deplasat bara de inox până la calea ferată.211 alin.G. pentru a sustrage bunuri din metal inox în vederea valorificării.b C. pen.d cu aplicarea art. a fost dus la poartă şi sesizate organele de poliţie. pentru a sustrage bunuri din metal inox. s-a smucit şi împreună cu partea vătămată L. a. INFRACŢIUNE CONSUMATĂ. o bară din inox tip V2A în greutate de 420 Kg pe care au târât-o câţiva metri. cu ajutorul unei platband şi a unui laţ şi de a exercita violenţe pentru a-şi asigura scăparea. şi nu cele ale tentativei la infracţiunea de furt calificat. 76 C. În timp ce paznicii îi conduceau pe cei doi spre poartă.I. Ca stare de fapt. împreună cu alte persoane. sub cuvânt că bucata de fier folosită de inculpat ar răspunde cerinţelor legale care să îndreptăţească concluzia că ar fi vorba de o "armă". prevăzută de art. au căzut în baltă.V. în dreptul unei secţii.2 lit.2 lit.a.M. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii consumate de tâlhărie. pen. s-a reţinut că. În ajutorul celor doi din urmă au venit martorii P. d C. dar şi de platband şi lanţul găsit. pentru prima dată.S au fost imobilizaţi. Prin sentinţa penală nr. Odată ajunşi în interiorul curţii au găsit. inculpatul C. pe care au transportat-o.M.M. 367/2000 a Tribunalului Braşov s-a dispus condamnarea inculpatului C. a pătruns împreună cu alte persoane în incinta SC “Celohart „ SA Zărneşti.. SĂVÂRŞIREA FAPTEI DE O PERSOANĂ AVÂND ASUPRA SA O ARMĂ.211 alin.211 alin. pen. Aici au fost surprinşi de paznicii societăţii.74. în incinta unei societăţi comerciale.V.V. de unde au sustras o bară din inox. şi B. inculpatul şi celelalte persoane s-au reîntors acasă pentru a aduce o sanie şi nişte funii. cere completarea încadrării juridice prin adăugarea şi a elementului de calificare prevăzut de art.187. Dându-şi seama că pentru a o transporta au nevoie de obiecte ajutătoare.M.2 lit. şi astfel inculpatul C. În apelul său parchetul. prevăzută de art. iar inculpatul şi M.V. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare. inculpatul C.

profită inculpatului. "arme" în sensul legii sunt instrumentele. probele sunt contradictorii în acest sens. susţinând că în speţă nu ar fi vorba de o tâlhărie. În alin. pentru prima dată în apel.2 lit. desigur. pen. aşadar scopul pentru care s-a pregătit cu bucata respectivă de platband a fost cu totul altul decât pentru a ataca vreo persoană sau a scăpa de vreo persoană sau mai multe persoane. obiect care-după opinia parchetului ar satisface cerinţele de armă în sensul art. în caz de nevoie. referindu-se în acest sens la orice obiecte de natură a putea fi folosite ca arme şi care au fost întrebuinţate pentru atac. potrivit dispoziţiilor art. Trebuie observat în acest sens că.. întrucât. cu referire la art. Aşadar. Într-adevăr. Aşadar. legiuitorul lărgeşte considerabil aria obiectelor ce pot fi socotite "arme" prin asimilare. În al doilea rând. pentru a o folosi drept armă în caz de nevoie.b C. parchetul remarcă faptul că inculpatul CM. În raport cu aceste dispoziţii şi o bucată de platband ar putea.211 alin. piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziţiile legale. există o condiţie şi anume a anteriorităţii în prezenta căreia s-ar putea defini 250 . contradicţiile fiind de natură să fundamenteze existenţa unor dubii care. cu condiţia că făptuitorul să o fi procurat pentru a o întrebuinţa într-un atac posibil sau deliberat a unei sau unor persoane. referitoare la faptul că făptuitorul a avut asupra sa o armă. Dimpotrivă. împreună cu ceilalţi. fi socotită armă. este de remarcat că niciodată până în apel parchetul nu s-a referit la această agravantă şi nu a manifestat nici o preocupare pentru a aprofunda probaţiunea şi aspectele specifice acestei agravante.211 alin. 2 al aceluiaşi articol. Susţinerea parchetului că în cauză este aplicabilă şi circums¬tanţa agravantă prevăzută de art. inculpatul critică încadrarea juridică atribuită faptelor. fiind vorba de o piesă de inox în greutate de 400 Kg care nu putea fi transportată decât folosindu-se mijloace speciale în raport cu orice caracterizare juridică. în sine.În apelul său.2 lit. ar fi avut o bucată de platband în mână. ci de o tentativă de furt. pen. pentru a-şi asigura păstrarea obiectului vizat. pe de o parte cel în cauză nu a folosit violenţe. trebuie reţinut că materialul probator nu confirmă că inculpatul s-ar fi pregătit cu această bucată de platband.2 din acelaşi cod. nu poate fi primită din următoarele considerente: În primul rând. într-adevăr. nu s-ar putea avea în vedere decât o tentativă şi nu o infracţiune consumată de sustragere. sa-l sustragă.151 alin.151 C. pen. iar pe de altă parte.b C. unele din probele administrate atestă că a folosit bucata de platband pe care o avea în mână la mişcarea obiectului pe care a vrut.

în speţă. Este cât se poate de limpede şi literatura de specialitate ca şi practica judiciară este clară din acest punct de vedere.l şi 2 C. s-a conchis că având un asemenea instrument asupra sa făptuitorul este încurajat să promoveze un atac. Susţinerea din apelul inculpatului că fiind vorba de un obiect foarte greu. astfel că nu s-ar putea avea în vedere decât o tentativă.În practica judiciară şi literatura de specialitate. iar victima poate avea temeri suplimentare văzând că agresorul nu o atacă cu mâna goală. a obiectului furtului care avea o greutate considerabilă. face ca infracţiunea respectivă să se fi consumat. dacă el s-a înarmat cu acesta tocmai pentru a-1 folosi împotriva altei sau altor persoane în caz de nevoie. în speţă. rezultă că infracţiunea complexă de tâlhărie are multiple modalităţi ale laturii obiective între care şi aceea de întrebuinţarea violenţelor pentru păstrarea bunului furat. în speţă nu este demonstrat faptul că bucata de platband a fost pregătită de făptuitor pentru un eventual atac asupra unei sau unor persoane. Precum s-a arătat. pen.211 alin. necontestate de inculpatul apelant. rap. nu poate fi primită. Din probele administrate. obiectul fiind 251 . Aşadar. la art. ci pentru un cu totul alt motiv şi anume folosinţa bucăţii de metal. În legătură cu încadrarea juridică este de observat că din conţinutul art. pentru mişcarea din loc .211 alin.l C. nu putea fi transportat decât prin folosirea unor mijloace speciale care nu erau la îndemâna făptuitorului. Pentru toate aceste considerente.2 lit b C. sau de întrebuinţare a violenţelor pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru că făptuitorul să-şi asigure scăparea. ca pârghie. unanim acceptată în practica judiciară. 151 alin. Este evident. pentru a-şi asigura scăparea. pen. nu orice obiect pe care făptuitorul l-ar avea în mână sa acoperă definiţia "armei" în sensul legii. Prin efectul teoriei ablaţiunii. rezultă că obiectul respectiv a fost mişcat şi mutat de la locul lui prin acţiunea fizică a inculpatului şi a celorlalţi făptuitori. indiferent de greutatea şi de distanţa mişcării. mişcarea obiectului vizat de la locul lui. teza parchetului nu poate fi primită. s-ar putea accepta chiar ipoteza că se asimilează unui atac şi situaţia când cel surprins îndată după comiterea unui furt sau chiar în timpul actelor de executare foloseşte un asemenea obiect pe care îl poartă în mână. pen. că inculpatul a folosit ameninţările cu violenţa şi chiar violenţa pentru a-şi asigura scăparea şi nu pentru a păstra bunul sustras.drept armă în sensul legii orice obiect capabil a ajuta la susţinerea unui atac. Printr-o interpretare cuprinzătoare. nefîind întrunite cerinţele art.

este o infracţiune complexă. acestea fiind cele două elemente esenţiale ce definesc consumarea sustragerii. 211 alin. 211 ALIN. SĂVÂRŞIREA FAPTEI DE TREI SAU MAI MULTE PERSOANE ÎMPREUNĂ.. această circumstanţă fiind cuprinsă în forma agravată a tâlhăriei. şi F. apreciindu-se exact din punct de vedere juridic.întro locuinţă sau în dependinţele acesteia . 1 LIT. 2 lit. SĂVÂRŞIREA TÂLHĂRIEI ÎNTR-O LOCUINŢĂ Tâlhăria săvârşită în condiţiile art. 2 din 4 ianuarie 2000 a Tribunalului Giurgiu.F. A II-a pen.neîndoielnic mişcat de făptuitor mai mulţi metri. Art. Apel Bucureşti. C. Curtea de Apel Braşov . dec. s. 16 din 24 ianuarie 2001 188. că s-a produs deposedarea şi imposedarea.. cei trei inculpaţi au pătruns în curtea părţii vătămate pentru a fura păsări. 211 alin. 75 ALIN. care astfel îşi pierde autonomia. A COD PENAL. 2 LIT. fapta se încadrează în prevederile art. pen. Decizia penală nr. în al cărei conţinut intră şi violarea de domiciliu. Prin sentinţa penală nr. 1 lit. f C. d şi f. cu aplicarea art. infracţiunea a fost corect considerată consumată. în noaptea de 19 septembrie 1999. inculpaţii P. nr. inculpaţii i-au 252 . au fost condamnaţi pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. M. a. 2 lit. . 20 raportat la art. NEAPLICAREA ART. a Cod penal. Instanţa a reţinut că. A În cazul săvârşirii tâlhăriei de către trei persoane împreună. nu este aplicabil. a. a Cod penal. 75 alin. 343/1998 189. 211 alin.T. 75 alin. 1 lit. Surprinşi asupra faptului şi pentru a-şi asigura scăparea. care se referă la circumstanţa agravantă legală a săvârşirii faptei de trei sau de mai multe persoane împreună. TÂLHĂRIE PREVĂZUTĂ DE ART.D. 2 lit.

inculpaţii M. împrejurarea agravantă fiind luată în considerare de către instanţe la încadrarea faptei în prevederile art. a Cod penal. 228 din 30 octombrie 1997. decizie penală 3525 din 21 septembrie 2000 nr.N. iar pentru a asigura şi transportul acestora. Curtea de Apel Bucureşti.N.. 2 lit. Penală. atunci când o împrejurare agravantă este prevăzută în norma penală specială ca element de încriminare a unei infracţiuni. 75 alin. 2 lit. recursurile au fost admise şi s-a înlăturat aplicarea art. au intrat cu căruţa şi de sub un şopron au sustras un număr de 10 saci cu ciment. a legat uşa 253 . a Cod penal este greşită. Prin decizia nr. 176/A din 11 aprilie 2000.C. 1 lit. În speţă. d Cod penal a condamnat pe inculpaţii M. l-au antrenat şi pe inculpatul minor T. iar nu şi dispoziţia din partea generală a Codului penal care se referă la aceeaşi împrejurare agravantă. Inculpatul M. 190. Or. la încadrarea juridică a faptei se aplică numai norma specială. a respins apelul inculpaţilor. doborândo.S. a. a Cod penal care pedepseşte tâlhăria săvârşită de două sau mai multe persoane împreună. şi P.C. 211 alin. menţinându-se pedepsele aplicate.aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnul şi cu picioarele. Potrivit textului menţionat. prin sentinţa penală nr. şi P. Cei trei inculpaţi s-au deplasat la sediul societăţii.C. Curtea Supremă de Justiţie . instanţa de fond a reţinut că în seara zilei de 6 mai 1997.V. infracţiunea a fost săvârşită de cei trei inculpaţi împreună. Pentru a pronunţa această soluţie. iar împotriva inculpatului minor T.V. 1 lit. la intrarea în incinta societăţii. pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie. Recursul declarat de inculpaţi este fondat. a luat măsura educativă a "mustrării". constituie circumstanţă agravantă săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.L. secţia a II-a penală.R. "Viandous" S. s-au hotărât să sustragă bunuri de la S. 75 alin. Aplicarea în cauză a prevederilor art. la diferite pedepse privative de libertate.s. SCHIMBAREA ÎNCADRĂRII JURIDICE ÎN INFRACŢIUNEA DE FURT CALIFICAT Tribunalul Bacău. prevăzută de art. 211 alin. În consecinţă. Moineşti.

aceasta având posibilitatea reală de a ieşi fără efort. a reţinut în sarcina inculpaţilor comiterea infracţiunii de tâlhărie. apelurile au fost admise şi schimbată încadrarea juridică din infracţiunea de tâlhărie în aceea de furt calificat. s-a reţinut că prin introducerea unei bucăţi de sârmă în cele două belciuge a uşii de la baraca în care se afla paznicul. libertatea. nu a putut fi reţinut în cauză. S-a motivat că în raport de probele administrate. sustragerea s-a săvârşit prin întrebuinţare de violenţă. nu s-a adus nici o atingere relaţiilor sociale privind viaţa. situaţii cunoscute şi de ceilalţi inculpaţi. Curtea de Apel Bacău. deoarece când victima a simţit că inculpatul vrea să-i smulgă lănţişorul de la gât. în aceste condiţii. 20 din 3 191. inculpatul a sustras de ia gâtul persoanei vătămate o bucată dintr-un lănţişor de aur. Decizie penală februarie 1998 nr. Faţă de această situaţie. Cum acest al doilea element al infracţiunii complexe de tâlhărie. lănţişorul s-a rupt iar inculpatul a reuşit să-şi însuşească numai un fragment. au declarat apel inculpaţii. Fapta săvârşită în condiţiile de mai sus întruneşte elementele 254 . împotriva persoanei acestuia neexercitându-se nici un fel de acţiune din partea inculpaţilor. iar pe de altă parte baraca fiind prevăzută cu geamuri. pe de o parte pentru că legătura era formală. Instanţa de fond. care a fost admis. integritatea corporală. Împotriva acestei sentinţe. le putea folosi. nu există nici un dubiu cu privire la realizarea primului element al infracţiunii reţinute . sănătatea. însuşirea bunului de către inculpaţi nu s-a realizat prin violenţă sau prin punerea paznicului în neputinţă de a se apăra. onoarea persoanei care asigura paza. desfiinţată sentinţa şi pe fond s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea de tâlhărie în aceea de furt calificat. Cu privire la al doilea element al infracţiunii complexe de tâlhărie.sustragerea celor 10 saci cu ciment fiind recunoscută de către toţi inculpaţii.barăcii în care se afla paznicul şi a întrerupt curentul. SMULGEREA UNUI LĂNŢIŞOR DE LA GÂT În fapt.furtul . l-a prins de mână şi.

uşa fiind deschisă. C. întrucât violenţa s-a exercitat şi asupra persoanei. Decizia penală nr. 211 alin. SMULGEREA PE LA SPATE A OBIECTULUI PURTAT ÎN MÂNĂ DE VICTIMĂ CONDIŢIA VIOLENŢEI. Or. Apel Bucureşti. d şi 2 C. a apucat sacoşa pe care partea vătămată o avea lângă ea. chiar dacă nu 255 . C. pe timp de seară. În fapt. inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. Fapta inculpatului N. însă inculpatul a smuls-o şi a târât partea vătămată agăţată de sacoşă până pe culoarul vagonului. În scopul de a se opune faptei. acolo unde aceasta i-a dat drumul de frică să nu cadă din tren. constituie tâlhărie (art. 2 lit. profitând de faptul că a rămas singur cu aceasta din urmă. a II-a pen. pe la spate. cu intenţia evidentă de a şi-o însuşi. această rupere brutală a contactului material pe care deţinătorul îl avea cu obiectul. pen. poşeta purtată în mână de victimă. partea vătămată a apucat sacoşa de partea sa inferioară. 94 din 15 mai 1996 193. nu numai asupra obiectului din mâna victimei . s. constituie şi o violenţă ce afectează direct persoana prin înfrângerea violentă a forţei fizice pe care victima o exercită pentru purtarea obiectului. Fapta săvârşită de inculpat întruneşte trăsăturile infracţiunii de tâlhărie întrucât sustragerea sacoşei s-a făcut prin smulgere a obiectului aflat în mâinile părţii vătămate. inculpatul care călătorea în acelaşi compartiment de tren cu partea vătămată. VIOLENŢĂ Prin rechizitoriu. şi nu doar pe acelea ale infracţiunii de furt. nr. Apel Bucureşti.constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.A.chiar dacă prin surprindere şi fără posibilitatea împotrivirii -. 187/1998 192. dec. SMULGERE. 211 Cod penal) şi nu furt.. de a smulge.

34 C. 211 alin. 8/1997.... un inel şi suma de 60. la 5 ani închisoare. nr. a Il-a pen.C. Sentinţă penală nr. pen. d şi e. în care se aflau un ceas. cu aplicarea art. b C pen. asupra victimei.deposedarea victimei şi luarea în stăpânire a bunului . şi nu aceea de furt. dec. Apel Bucureşti. Tribunalul Covasna 194. Violenţa specifică tâlhăriei subsistă şi în cazul smulgerii intempestive a obiectului din mâna sau de pe corpul victimei. şi i-a smuls de pe umăr poşeta în care avea suma de 70. Prin sentinţa penală nr. prezintă totuşi o violenţă fizică şi mai ales psihică. SMULGEREA DIN MÂNĂ A UNUI OBIECT Smulgerea violentă şi intempestivă a unui lănţişor de aur de la gâtul persoanei vătămate constituie infracţiunea de tâlhărie. iar la scurt timp i-a smuls poşeta părţii vătămate B. ÎNCADRARE JURIDICĂ. deoarece şi în aceste condiţii scopul urmărit de făptuitor . inculpatul a urmărit-o pe stradă pe partea vătămată CV.. s.000 lei şi două ceasuri de mână. o siluire a voinţei deţinătorului. violentarea lucrului răsfrângându-se asupra persoanei însăşi. nu poate fi neglijat în caracterizarea faptei ca tâlhărie. ceea ce reprezintă o trăsătură specifică a infracţiunii de tâlhărie. 2 lit. pe inculpatul CM. 37 lit.a fost însoţită de lovire sau vătămare corporală a părţii vătămate.000 lei. executarea pedepsei de 5 ani închisoare. iar impactul psihologic al faptei. făptuitorul înfrânge în mod violent contactul persoanei vătămate cu bunul său. dispunându-se în temeiul art. C.se realizează prin mijlocirea violenţei. Instanţa de fond a reţinut că în seara zilei de 13 ianuarie 1999. a şi art. 33 lit. 256 . Smulgând prin surprindere obiectul. SMULGEREA OBIECTULUI AFLAT ASUPRA PERSOANEI. 505/1998 195.pentru 2 infracţiuni de tâlhărie prevăzute şi pedepsite de art. Tribunalul Botoşani l-a condamnat. sporită la 5 ani şi 6 luni închisoare. 199/1999.

în aceste condiţii. pen. l-a respins ca nefondat. dec. investită cu judecarea apelului. lănţişorul s-a rupt iar inculpatul a reuşit să-şi însuşească numai un fragment. şi nu doar pe acelea ale infracţiunii de furt. Curtea de Apel Suceava. Apel Bucureşti. 211 C. sustragerea s-a săvârşit prin întrebuinţare de violenţă. Curtea de Apel Suceava. Fapta săvârşită în condiţiile de mai sus întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie. nr. 208 alin. 187/1998 197. şi nu o simplă însuşire a bunului altuia. în sensul prevăzut de art. SMULGEREA DE PE CAPUL PĂRŢII VĂTĂMATE A UNEI CĂCIULI. deoarece acţiunea de smulgere implică o violenţă exercitată asupra victimei. l-a prins de mână şi. infracţiuni de furt calificat şi nu de tâlhărie. acestea con¬stituind.. de înfrângere a rezistenţei. cu motivarea că smulgerea unei poşete de la o persoană care instinctiv opune rezistenţă la deposedare. pen. în sensul art. inculpatul a sustras de la gâtul persoanei vătămate o bucatădintr-un lănţişor de aur. în opinia sa. constituie act de violenţă. pentru a o deposeda de 257 . Decizia penala nr. iar pedepsele aplicate sunt prea mari. deoarece când victima a simţit că inculpatul vrea să-i smulgă lănţişorul de la gât. SMULGEREA UNUI FRAGMENT DE LĂNŢIŞOR DE LA GÂT În fapt. a unei căciuli constituie infracţiunea de tâlhărie.TÂLHĂRIE Smulgerea.Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul susţinând că instanţa a făcut o greşită încadrare juridică a faptelor. C. de pe capul părţii vătămate. 1 C. a Il-a pen. s. 139 A din 1 septembrie 1999 196.

acelaşi inculpat. respectiv.La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere dispoziţiile art..e C pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.72 C.33 lit. Conform art. În baza art. o rupere brutală a contactului material pe care deţinătorul îl avea cu obiectul. o căciulă din blană de vulpe argintie. prin ameninţarea implicită pe care o exprimă.211 alin. Curtea a apreciat că pedeapsa a fost bine individualizată.Este lipsit de relevată faptul că nu s-a produs lovirea sau vătămarea corporală a victimei.bun.2 lit.M.72 C. Pentru a pronunţa această şedinţă..C.211 alin.2 lit. a smuls de pe capul părţilor vătămate P. că..34 Cpen. art. câte o căciulă din blană de vulpe argintie.P. ca nefundat.pen.211 alin. antecedentele penale ale inculpatului şi criteriile generale prevăzute de art. ca neîntemeiată. prev. 354/2000 258 .d şi e Cpen. formulată de inculpatul Z. P solicitând reducerea pedepsei.ti. în timp ce se afla în locuri publice.d şi e Cpen. respectiv 6 ani şi 6 luni închisoare. în zilele 31 decembrie 1999.de art.e Cpen.a şi art. apreciind că orice smulgere a unui obiect aflat pe capul victimei implică o violenţă. Faţă de gravitatea faptelor comise.A.pen. Tribunalul a reţinut că faptele săvârşite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie. Apelul a fost respins. Prin sentinţa nr.2 lit. în aceste cazuri existând o violenţă psihică.P. perseverenţa infracţională a inculpatului. a fost condamnat inculpatul Z. şi.211 alin. prima instanţă a reţinut. la 3 pedepse de câte 3 ani şi 6 luni închisoare.G. 4 ianuarie 2000 şi 10 ianuarie 2000. Curtea de Apel Bucure. Secţia a ll-a penală. De asemenea.266 din 3 mai 2000. în timp ce se afla într-un loc public. Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel inculpatul Z. în fapt.2 lit. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare. În baza art. în noaptea de 6 ianuarie 2000. decizia nr. a smuls de pe capul părţii vătămate D.A. Tribunalul a reţinut această încadrare juridică a faptelor. I. pe baza probelor administrate. Tribunalul Bucureşti -secţia I penală a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor. şi G. inculpatul.

s. SUBIECT PASIV AL INFRACŢIUNII. la 12 august 1997. aflat în exerciţiul funcţiunii. paznicul poate fi subiect pasiv al infracţiunii de ultraj. timp în care ceilalţi inculpaţi au sustras scânduri. d. cu motivarea că paznicul nu are calitatea de funcţionar public. Partea vătămată. Conform art. inculpatul. Curtea de apel a admis apelurile declarate de procuror şi de inculpat şi a înlăturat condamnarea pentru ultraj. CSJ. PAZNIC Personalul de pază al societăţilor comerciale este asimilat. Recursul declarat de procuror este fondat. pen. care întregeşte dispoziţiile Codului penal şi.198. 2 lit a şi d şi de ultraj prevăzută în art 239 aL 2 C. referindu-se la paza obiectivelor. 18/1996. Inculpatul l-a imobilizat pe acesta prin violenţă. pen. Instanţa de apel nu a ţinut seama de prevederile Legii nr. a pătruns în depozitul unei societăţi comerciale pentru a sustrage scândură şi a fost prins de paznic. pen. lovirea sau orice acte de violenţă. ca atare. 28 că personalul de pază al regiilor autonome şi al societăţilor comerciale este asimilat pe timpul exercitării serviciului. constatând că sunt întrunite atât elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie. 2775/1999 259 . precum şi vătămarea corporală săvârşită împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat. 2 C. stabileşte în art. persoanelor cu activităţi ce implică exerciţiul autorităţii publice. potrivit Legii nr. 18/1996... Inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie prevăzută în art 211 al. persoanelor cu activităţi ce implică exerciţiul autorităţii de stat. constituie infracţiunea de ultraj. Faţă de această precizare. Instanţa a reţinut că. condamnarea inculpatului de către prima instanţă pentru săvârşirea acestor infracţiuni a fost legală. cât şi ale celei de ultraj. bunurilor şi valorilor. atunci când a fost agresată îndeplinea funcţia de paznic la depozitul unei societăţi comerciale. 239 al. însoţit de alte două persoane.

Tribunalul Bihor.30. 211 C. la ora 17. Recursul se admite pentru considerentele sus-menţionate. nr. iar sentinţa instanţei de fond se modifică în sensul reţinerii unei singure infracţiuni de tâlhărie. 2 lit. 230/A/1997 201. b al art. dar 260 . Numai în cazul în care violenţele ar fi fost săvârşite nu în scopul săvârşirii furtului ar fi putut fi reţinute atâtea infracţiuni contra persoanei câte părţi vătămate sunt. trebuie să se reţină ca fiind comisă o singură infracţiune şi nu atâtea infracţiuni câte persoane au fost agresate. un grup de inculpaţi au atacat violent un alt grup de persoane pe care le-au jefuit de bunurile pe care le posedau. SUBSTANŢĂ NARCOTICĂ.. Decizie penală nr. Aşa încât. Apel Bucureşti. pentru a o face inofensivă pe farmacistă. făcând aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la cumulul real de infracţiuni. dec. În speţă. C. SUBIECT PASIV Infracţiunea complexă de tâlhărie este îndreptată împotriva patrimoniului şi nu a persoanei.care voia să sustragă o sumă de bani . inculpatul . dacă ea are ca subiecţi pasivi două sau mai multe persoane. SUBSTANŢĂ NARCOTICĂ Folosirea unui spray lacrimogen pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie nu atrage aplicarea agravantei prevăzute în alin. Prima instanţă a condamnat pe fiecare dintre coinculpaţi pentru comiterea atâtor infracţiuni de tâlhărie câte părţi vătămate au fost. 92/1991 200. pen deoarece spray-ul lacrimogen nu poate fi asimilat unei substanţe narcotice. fiind înlăturată aplicarea prevederilor legale privind concursul. s. SPRAY LACRIMOGEN În ziua de 33 septembrie 1997.199.a intrat într-o farmacie şi. a II-a pen. a folosit un spray lacrimogen.

aşa cum a considerat prima instanţă. deoarece nu se puteau aplica dispoziţiile art. Apelul declarat de Parchet a fost respins de Curtea de Apel Bacău cu motivarea că prin pedeapsa prevăzută de lege în sensul art. d Cod penal cu art. C. (în timpul nopţii). Apel Bucureşti. 211 alin. deoarece. Tentativa de tâlhărie reţinută în sarcina inculpatului a fost săvârşită nu numai în împrejurările agravante prevăzute în art. e cu art. 109 alin. Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ care a susţinut că este nelegală. 182/1998 202. 1 din Codul penal la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. 3 Cod penal nu poate fi luată în considerare decât prin coroborarea ei cu dispoziţia obligatorie de reducere a limitelor pedepsei închisorii. pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de tâlhărie comisă de inculpat fiind mai mare de 12 ani. 211 pct. 99 şi 109 Cod penal.. dar şi în condiţiile agravantei prevăzută în art. 81 alin. d C. prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. 81 Cod penal. prin pedeapsa prevăzută de lege în sensul art. 3 Cod penal se înţelege pedeapsa rezultată din aplicarea dispoziţiilor de reducere ale art. 74.05. 3 Cod penal se înţelege pedeapsa rezultată din aplicarea 261 . I pen. după cum rezultă din actele dosarului. De aceea. 2 lit. e C. pen. dec. la data comiterii faptei soarele a apus la ora 17. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei. SUSPENDAREA CONDIŢIONATĂ A EXECUTĂRII PEDEPSEI ÎN CAZUL INFRACTORILOR MINORI CARE AU COMIS INFRACŢIUNI INTENŢIONATE PENTRU CARE LEGEA PREVEDE PEDEAPSA ÎNCHISORII MAI MARE DE 12 ANI Pentru infracţiunile săvârşite în stare de minoritate condiţia restrictivă prevăzută la art. În baza art. în cazul infractorilor minori. s. nr. 2 lit. 1 din Codul penal. în raport cu proporţia fixată prin art. 81 alin. 81 alin. b (de către o persoană având asupra sa o substanţă narcotică) şi 2 lit. 75 lit. pen.farmacista a început să strige şi inculpatul a fost prins. (într-un ioc public). Tribunalul Neamţ a dispus condamnarea inculpatului minor la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 109 alin. 211 alin. 2 lit.

În fapt. Când partea vătămată a intrat într-un imobil. În acest interval de timp.V. din complicitate la tâlhărie. au intrat în holul imobilului şi au atacat victima de la care au luat 63 milioane de lei. însă. Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs procurorul care a susţinut că instanţele în mod greşit au încadrat faptele comise de inculpaţii P...D. au mers în acel loc.D. care. Din probele administrate îh cauză rezultă că prima instanţă a 262 . pentru infracţiunea de tâlhărie.V.. Curtea de Apel Bacău. În consecinţă. pentru infracţiunea de tăinuire. factor poştal. M. iar inculpaţii B.V. tineri care se cunoşteau de mai multă vreme.M.D.S.V.V.C. 109 alin. 1 din Codul penal la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. şi T. În apel. CRITERII În speţă.S.L. în infracţiunea de tăinuire. decizie penală nr.COMPLICITATE. şi T.dispoziţiilor de reducere ale art. ei au pornit în urmărirea altei femei. banii sustraşi fiind împărţiţi între toţi inculpaţii. în loc de complicitate. D.S.L. şi să-şi însuşească prin violenţă banii destinaţi plăţii pensiilor. dar dându-şi seama că aceasta îl cunoştea pe unul dintre inculpaţi s-au întors la oficiul poştal. iar pe inculpaţii M. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul P.. au rămas lângă oficiul poştal unde. şi D. pentru complicitate la această infracţiune. să agreseze o femeie. toţi inculpaţii au aşteptat-o la ieşirea din oficiul poştal pe femeia factor poştal cu privire la care se hotărâseră s-o jefuiască.V. Recursul procurorului este fondat. şi D. aflaţi asupra ei. după săvârşirea tâlhăriei.M.C.. pe inculpatul P. de data aceasta pornind în urmărirea părţii vătămate doar inculpatul P. grupul de inculpaţi a fost anunţat de inculpatul P.D. au revenit şi ceilalţi inculpaţi. 298 din 13 octombrie 1998 203. şi D. în tăinuire la această infracţiune. au hotărât la sugestia şi pe baza semnalmentelor date de inculpatul P. TĂINUIRE. prima instanţă i-a condamnat pe inculpaţii B. la acelaşi oficiu. tot factor poştal. M. dar aceasta nepărând. s-a reţinut că toţi inculpaţii. DIFERENŢIERE. îi ţinea pe ceilalţi la curent cu traseul parcurs de aceasta folosinduse de un telefon mobil.

dar nu cu participarea efectivă a tuturor inculpaţilor datorită. 2 263 . împrejurarea că s-au produs consecinţele prevăzute de art. Sub acest aspect. dar nu a fost deposedată de banii aflaţi asupra sa datorită intervenţiei poliţiei. însă. cunoscând că provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Deci. în condiţiile stabilite de ei datorită unui concurs de împrejurări. motiv pentru care planul a fost schimbat de inculpaţi. 20 raportat la art. atâta vreme cât ei au hotărât împreună să săvârşească infracţiunea şi să participe efectiv la aceasta lucru ce nu s-a realizat. din tăinuire în complicitate la infracţiunea de tâlhărie Curtea Supremă de Justiţie. din primirea unui bun. În consecinţă. faptului că persoana urmărită îl cunoştea pe unul dintre ei şi exista riscul ca făptuitorii să fie uşor identificaţi. STABILIREA PEDEPSEI În cazul în care urmare a violenţelor exercitate de inculpaţi. motiv pentru care aceste modificări ale planului privind persoana vizată şi participarea efectivă a inculpatului nu prezintă relevanţă juridică. ca autori. 2 Cod penal. inculpaţii care nu sunt autori ai tâlhăriei au acţionat în calitate de complici. 204. recursul declarat de procuror se admite. iar după comiterea ei au împărţit cu toţii banii sustraşi prin violenţă. această instanţă şi. TENTATIVĂ. prevăzută de art. 211 alin.stabilit o corectă stare de fapt. dar. nu ca tăinuitori. O dată ce au hotărât împreună să săvârşească infracţiunea. hotărârile atacate se casează şi se schimbă încadrarea juridică a faptelor celor patru inculpaţi la care se referă recursul. fără vreo contribuţie cu caracter de înlesnire a săvârşirii acesteia de către autor. fiind urmărită o altă persoană în modalitatea stabilită iniţial. se stabileşte conform regulilor înscrise în art. TÂLHĂRIE FORMĂ AGRAVATĂ.12 zile îngrijiri medicale. nu datorită voinţei lor. secţia penală. pedeapsa pentru tentativa la infracţiunea complexă de tâlhărie. chiar dacă în cele din urmă nu toţi au participat efectiv la aceasta. este de reţinut că persoana vizată nu a apărut. sub acest aspect. cea de apel au considerat greşit că cei patru inculpaţi la care se referă recursul sunt tăinuitori. victima a suferit leziuni necesitând 11 . infracţiunea de tăinuire constând. între altele. apoi. 769 din 12 februarie 2002. în principal. decizia nr. planul a fost din nou modificat. 21 Cod penal. 180 alin.

360 din 5 octombrie 2000. d şi e Cod penal. inculpatul a înfrânt. 211 alin. decizie penală nr. Tribunalul Bucureşti . aşa cum corect au reţinut instanţele. 2 lit. sub aspectul întrebuinţării de violenţe.Secţia I penală a condamnat pe inculpatul S. aflat pe refugiul unei staţii RATB. inculpatul s-a apropiat prin spate şi. prin smulgerea telefonului prins de centura părţii vătămate.s. i-a smuls telefonul mobil pe care aceasta îl avea prins de centură. iar nu o simplă luare din posesie.A. Penală. TÂLHĂRIE. DISTINCŢIE. Recursul este nefondat. decizie penală 1569 din 23 martie 2001 nr. neviolentă. în timp ce partea vătămată încerca să se urce într-un tramvai. Curtea de Apel Bucureşti . pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. evident. Curtea Supremă de Justiţie . ceea ce constituie un act de violenţă. 264 . prin surprindere. actul smulgerii fiind un mijloc violent de a înfrânge voinţa acesteia. 206. Penală. după care a fugit. Inculpatul a declarat recurs.Cod penal. cu motivarea că încadrarea juridică dată faptei nu este corectă. TÂLHĂRIE Smulgerea telefonului prins la centura părţii vătămate constituie o însuşire prin întrebuinţarea de violenţe. este lipsită de relevanţă. nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie. ABUZ DE ÎNCREDERE.s. Curtea Supremă de Justiţie . Referitor la caracterizarea faptei ca infracţiune de tâlhărie. voinţa acesteia. 632 din 29 noiembrie 2000.Secţia I penală a respins apelul declarat de inculpat. În consecinţă. Prin Sentinţa nr. recursul a fost respins. Prin Decizia nr. a lucrului. Instanţa a reţinut că. 578 din 1 aprilie 1993 205. în seara zilei de 19 iunie 2000.

condiţie preexistentă pentru infracţiunea de abuz de încredere. şi Z. în cauză.M. în baza unui raport juridic. prin smulgere. iar.Or.l. intrând împreună cu partea vătămată într-o scară a unui bloc.Smulgerea lănţişorului de la gâtul părţii vătămate constituieinfracţiunea de tâlhărie..V. care reprezintă o acţiune violentă exercitată asupra părţii vătămate.d C. apelul. întrucât acţiunea de smulgere implică oviolenţă exercitată asupra victimei pentru a o deposeda de bun.pen. o reprezintă situaţia că lănţişorul nu se afla în detenţia inculpatului.2 lit. După ce au coborât împreună din autobuz şi au parcurs o porţiune scurtă de drum. arătând că instanţa de fond a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei. care are ca situaţie de către inculpat „cu orice titlu". s-a apreciat că distincţia între infracţiunea de tâlhărie şi cea de abuz de încredere.Alta ar fi fost situaţia dacă inculpatul ar fi făcut dovada că partea vătămată i-ar fi dat lănţişorul de bunăvoie. respectiv.pen. a profitat de imposibilitatea părţii vătămate de a se apăra şi şi-a însuşit lănţişorul de la gâtul acesteia şi.vătămate s-a făcut prin violenţă exercitată asupra acesteia...516/1999 a Tribunalului Bucureşti secţia a ll-a penală a fost condamnat inculpatul R. atâta timp cât însuşirea lănţişorului de aur aparţinând părţii . martorii rămânând afară. ca nefondat. pe care au întâlnit-oîn apropierea staţiei RATB Răsăritului şi pe care au însoţit-o în troleibuz pânăla staţia Apusului. împreună cu martoriiI.a C. cu aplicarea art. pentru a fi îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.În speţă.V.S. deci implicit cu acordul iniţial al părţii vătămate.S-a reţinut că.Tribunalul a reţinut că această situaţie de fapt este confirmată de depoziţia martorului I.R.Într-adevăr. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.Curtea a respins. ceea ce înseamnă că partea vătămata nu a fost de acord ca inculpatul să aibă lănţişorul. deşi aceasta a ţipat. în sensul că infracţiunea săvârşită este abuz de încredere şi nu tâlhărie. pe care inculpatul o cunoscuse cu câteva ore înainte. în subsidiar.. dar acesta a refuzat. în baza art.. Prin sentinţa penală nr.37 Iit.Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul. partea vătămată. este necesar ca însuşirea bunului aparţinând părţii vătămate să se facă prin violenţă. pentru ca acesta să-l deţină în scopul păstrării. la data de 4 martie 1997. iarnu abuz de încredere. a „ţipat" şi a „strigat" ca inculpatul să-i restituie lănţişorul. în anumite condiţii. inculpatul nu i l-a restituit.211 alin. inculpatul. 265 . în raport de situaţia de fapt reţinută. a solicitat reducerea pedepsei. la o pedeapsă de 6 ani închisoare. inculpatul. contrar celor susţinute de inculpat. D. au intrat în discuţie cu partea vătămată.G. conservării sau folosirii.

a şi e C. în locuinţa celor două victime. 3 C.decizia nr 41/2000 207. prin efracţie. iar cealaltă a suferit leziuni vindecabile în 89 zile. nu în raport cu ceea ce a crezut făptuitorul că se întâmplă. 211 al. cu scopul de a-şi însuşi bunuri. pen.În acest context. 208 combinat cu art. până când cel bătut le-a dezvăluit adevăratul său rol. inculpatul le-a aplicat lovituri puternice. DEOSEBIRI Inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. Curtea de Apel Constanţa. Fiind surprins de acestea după ce a sustras o cuvertură şi un televizor. fiind convinşi că persoana pe care au găsit-o la locul faptei este paznic la acea seră.Secţia I penală. prevăzută de art. inculpaţii care intenţionau să fure morcovi dintr-o seră. Decizie penală nr. în urma cărora una din victime a decedat. răspunderea penală este determinată de ceea ce s-a întâmplat în realitate. În speţă. în ziua de 15 ianuarie 1998. TÂLHĂRIE .DIFERENŢIERE Atunci când există eroare cu privire la persoana agresată. în infracţiunea de tâlhărie. TÂLHĂRIE CARE A AVUT CA URMARE MOARTEA VICTIMEI LOVIRI CAUZATOARE DE MOARTE. 266 . Corecta calificare a faptei este în infracţiunea de furt calificat. 200 lit. când în realitate aceasta era un hoţ ca şi ei. l-au lovit pe acesta. pen. Curtea de Apel Bucureşti. S-a reţinut că. Curtea a mai arătat ca inculpatul nu a putut explica de ce partea vătămată ar fi fost de acord să-i dea lănţişorul şi de ce a ţipat cerând restituirea bunului său. Inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunii de furt. inculpatul a pătruns. 65/1993 208. însă în mod greşit şi nevinovat tribunalul a schimbat încadrarea juridică a faptei comise de aceştia. societate comercială cu capital integral de stat.

iar nu aceea de furt. 267 .secţia I penală. din care a sustras unele bunuri. a şi c din Codul penal. Declarând recurs. constituie un act de violenţă. 982 din 22 noiembrie 1991 a Tribunalului Municipiului Bucureşti . prin acţiunea sa principală. după ce a consumat băuturi alcoolice cu partea vătămată V. moartea victimei este un rezultat praeterintenţional obiectul lor juridic este diferit. la plecare i-a smuls de la gât un lănţişor de aur. 208 raportat la art. 211 alin. pen. Prin sentinţa penală nr. inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice in infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte. în noaptea de 11 mai 1991. 1169/1999 209. Instanţa a reţinut că inculpatul. pen. 3 C. 211 al. rezultă că o atare faptă cu caracter complex trebuie încadrată în infracţiunea de tâlhărie ce a avut ca urmare moartea victimei prevăzută în art. condamnarea a fost menţinută. este îndreptată atât contra patrimoniului. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art.M.. 183 C.Apelul declarat de inculpat a fost respins. pen CSJ. cât şi împotriva persoanei. Recursul nu este fondat. pen. 211 al. 638 din 15 august 1991.. Cum inculpatul a vizat. în timp ce infracţiunea prevăzută în art. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a condamnat pe inculpatul C. TÂLHĂRIE. 3 C. d. într-un local. FURT Smulgerea unui lănţişor de la gâtul persoanei vătămate. 1 din Codul penal. fapta constituind infracţiunea de tâlhărie. 209 lit.. 3 teza a II-a C. 183 C. pen. pen. patrimoniul victimelor. este o infracţiune contra persoanei. însuşindu-l. Prin decizia penală nr.M. Chiar dacă atât în cazul infracţiunii de tâlhărie ce a avut ca urmare moartea victimei prevăzută în art. s. în sensul prevederilor art. iar violenţele ce le-a exercitat s-au subsumat acestui scop şi au fost urmate de rezultatul praeterinteţionat survenit. 211 al. cea prevăzută în art. împotriva voinţei acesteia. cât şi în cazul infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută în art.

b).s. cum este smulgerea bunului aflat asupra persoanei vătămate. S-a făcut aplicarea art. Conform prevederilor art. 238 din 02.2004. şi nu de furt calificat. la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. chiar dacă personal nu a exercitat violenţe asupra acesteia. în sensul întăririi convingerii coinculpatului că va primi sprijinul său. inculpatul a întărit convingerea celuilalt inculpat că va zădărnici rezistenţa părţii vătămate. alin. În baza art. 109 din Codul penal. ca acţiuni adiacente. Prin prezenţa sa. 71. 64 din Codul penal. dacă aceasta a fost de natură a înfrânge voinţa acesteia.M. 211 alin. partea vătămată fiind ameninţată de celălalt inculpat. a fost condamnat inculpatul C. Penală.07. b). 86^2 din Codul penal. s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani termen de încercare.182 din Codul penal. furtul săvârşit. 1 din Codul penal. c) din Codul penal. stabilit în condiţiile art. între altele. 21 lit. c) din Codul penal. 1 lit. la 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. 75 alin. a). b). prin întrebuinţarea de violenţe constituie infracţiunea de tâlhărie. nu trebuie să îmbrace. DISTINCŢIE Fapta inculpatului de a pătrunde împreună cu un alt inculpat în camera în care dormea partea vătămată şi de a sustrage bunuri. 211 alin. 2 lit. cu aplicarea art. 99 şi art.Recursul extraordinar declarat în cauză este întemeiat. 2 lit. 363 din 8 martie 1994 210. 180 . întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie. a fost condamnat inculpatul minor S. c) din Codul penal. Curtea Supremă de Justiţie . ele pot consta şi în alte acţiuni agresive îndreptate împotriva persoanei vătămate. pronunţată de Tribunalul Giurgiu. alin. prima instanţă a reţinut că la data 268 . b). Decizie penală nr. Violenţele la care se referă textul. în baza art.M. cu aplicarea art. 86^1 din Codul penal. având practic un rol de stimulent psihologic. 211 alin. una din formele prevăzute de art. Din examinarea actelor cauzei se constată că încadrarea juridică a infracţiunii este greşită. TÂLHĂRIE. FURT CALIFICAT. în mod necesar. 21 lit. a). Pentru a se pronunţa astfel. În baza art. Prin Sentinţa penală nr.

în mod corect instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.M.M.M. b). care era şi o persoană în vârstă. pentru a fura bunuri. Inculpatul C. care s-a şi trezit. în locuinţa părţii vătămate P. trezindu-se şi dorind să îi urmărească pe infractori. a pătruns. fiind spartă şi constatând că în ea se află obiecte de îmbrăcăminte şi prosoape. profitând de faptul că aceasta nu i-a simţit.M. deşi a pătruns împreună cu S.M. Instanţa a reţinut corect că inculpaţii au întrerupt intenţionat lumina electrică la locuinţa părţii vătămate. c) din Codul penal. că altfel îl omoară. în camera în care dormea partea vătămată. prin prisma criticii formulate de apelantul inculpat. 211 alin. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.. însă fiind simţit de aceasta. fiind urmărit. c) din Codul penal. fiind vinovat de faptul că în seara zilei de 3 martie 2004. a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzute de art. Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul C. a fost îmbrâncită de aceştia.M. nu a exercitat violenţe asupra acesteia.de 3 martie 2004 cei doi inculpaţi s-au deplasat la locuinţa părţii vătămate P. însă. prin prezenţa sa a întărit convingerea coinculpatului că va zădărnici rezistenţa părţii vătămate. s-a reîntors în camera unde se afla partea vătămată pentru a căuta şi alte bunuri. în sensul întăririi convingerii inculpatului minor că va primi sprijinul său.. Lada astfel însuşită au scos-o afară din locuinţă. prin determinarea inculpatului minor S. de a participa alături de el. În interiorul locuinţei părţii vătămate inculpaţii au căutat bunuri şi bani în camere. Din declaraţia părţii vătămate rezultă că unul din cei doi bărbaţi care au pătruns în locuinţa sa l-ar fi ameninţat în sensul de a tăcea.A. cu aplicarea art..A. 2 lit. Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului apelant. 75 alin. 2^1 lit. d) şi alin. fără drept. solicitând reducerea acestuia. având practic un rol de stimulent psihologic. fiind corect respinsă cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat. În mod corect instanţa fondului a apreciat pe baza probelor administrate în cauză că inculpatul C. în raport de criteriile 269 . instanţa a apreciat că aceasta a fost just individualizată. Curtea a reţinut următoarele: Inculpatul C. cu scopul de a sustrage bunuri. au luat o ladă. a). În considerentele de mai sus. în condiţiile în care coinculpatul minor a ameninţat partea vătămată. a ieşit în fugă din cameră. după care s-au hotărât să pătrundă şi în camera în care dormea partea vătămată. împrejurare în care aceasta. Analizând actele şi probele din dosarul cauzei. 1 lit. unde.

după care a vândut-o unei persoane necunoscute. pentru care a fost condamnat. de a-şi fi însuşit. 37 lit. e. Penală. astfel că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie şi nu doar pe cele ale infracţiunii de furt. În consecinţă. deoarece smulgerea este act de violenţă. Ca urmare. 121 din 16 mai 1998 a Tribunalului Arad a fost condamnat inculpatul P. constituie infracţiunea de tâlhărie. în baza art.secţia a II -a penală.M. TÂLHĂRIE. 2 lit. într-un loc public. 211 alin.Al. 211 alin. 602 din 17 august 2004 211. DISTINCŢIE. o bicicletă. 1719 din 4 mai 1999 270 . S-a reţinut că. smulgerea bicicletei din mâinile minorului este un act de violenţă. inculpatul a smuls bicicleta din mâinile unui minor. plecând cu ea. Curtea Supremă de Justiţie . Curtea de Apel Bucureşti . în furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări. e Cod penal. a Cod penal. iar nu doar de furt. infracţiunea de tâlhărie constă. constatându-se că fapta inculpatului. recursul a fost respins. prin smulgerea acesteia din mâinile minorului căruia îi aparţinea. în timp ce acesta o spăla la o pompă de apă. între altele. b) din Codul de procedură penală. 52 din Codul penal.s. 2 lit. 1 Cod penal. 379 pct. 1 lit. Declarând recurs. Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia penală nr. cu aplicarea art. Recursul nu este fondat. inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt. decizie penală nr. prin smulgerea acesteia din mâinile unui minor. FURT. Potrivit art. Prin sentinţa penală nr. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. Or. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. ACT DE VIOLENŢĂ Furtul unei biciclete. Decizie penală nr.prevăzute de art. 211 alin. 456 din 5 noiembrie 1998 a Curţii de Apel Timişoara. în după amiaza zilei de 30 mai 1997.

Infracţiunea de ultraj împotriva poliţistului se află în concurs ideal cu cea de tâlhărie. 33 lit. 239 alin. ci infracţiunile de tâlhărie şi de ultraj. 239 alin. Tâlhăria.s. prevăzută în art. trebuie reţinută în modalitatea furtului urmat de întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări pentru păstrarea bunului furat şi pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea. Prin sentinţa penală nr. 1. cei patru inculpaţi au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat. prevăzută în art. a din Codul penal. cu aplicarea art. cu aplicarea art. 2. 271 . câte persoane au fost vătămate prin această infracţiune. CONCURS IDEAL DE INFRACŢIUNI. Instanţa a reţinut că. Recursul în anulare declarat în cauză este fondat. Sustragerea unor bunuri de către patru persoane. 208 alin.212. FURT CALIFICAT. Curtea Supremă de Justiţie . urmată de ameninţarea şi lovirea celor doi poliţişti. a. a şi art. 34 lit. în raport cu fiecare poliţist agresat. fiind surprinşi de doi poliţişti. 1 şi câte două infracţiuni de ultraj prevăzute în art. a. la 13 iulie 1994. nu constituie infracţiunea de furt calificat în concurs cu cea de ultraj. a din Codul penal. prevăzută în art. 211 alin. 211 alin. 29 din 17 ianuarie 1995 a Judecătoriei Sectorului Agricol Ilfov. TÂLHĂRIE. 209 lit. i-au lovit pe aceştia pentru a-şi asigura scăparea. a şi 34 lit. care au încercat să-i legitimeze şi să-i împiedice să plece cu bunurile sustrase. inculpaţii au sustras de la o fermă pomicolă 132 kg de prune. Penală. decizie penală 2611 din 26 noiembrie 1996 nr. CONCURS REAL DE INFRACŢIUNI. 75 lit. ULTRAJ. şi de ultraj. dar există atâtea infracţiuni de ultraj aflate în concurs real. 33 lit. rămasă definitivă prin neapelare. faptele săvârşite de către fiecare dintre inculpaţi constituie câte o singură infracţiune de tâlhărie prevăzută în art. art. În consecinţă. 1 din Codul penal. 2. raportat la art.

. nr. TÂLHĂRIE. s. a Cod penal. 197 alin. a II-a pen. prin violenţă sau ameninţare.213. a Cod penal şi la 5 ani închisoare. 2 Cod penal. Apel Bucureşti.are loc imediat după exercitarea violenţelor sau ameninţării. 1 Cod penal. realizarea în viitor a acestui folos nu este însă obligatorie. dimpotrivă. fiind fără relevanţă pentru existenţa infracţiunii dacă persoana vătămată a satisfăcut sau nu. 211 alin. prevăzută de art. dec. nu aceea de şantaj. prin violenţă sau ameninţare. 37 lit. tribunalul a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea. prevăzută de art. cu aplicarea art. ori concomitent cu folosirea lor. a Cod penal.N. rezultatul trecerea bunului sub puterea de dispoziţie a făptuitorului . este absorbită în infracţiunea de tâlhărie calificată. C.sub pretextul că îi datorează o sumă de bani -. ŞANTAJ Infracţiunea de şantaj este îndreptată împotriva libertăţii psihice a persoanei. pierzându-şi astfel autonomia. 202 din 23 decembrie 1998 a Tribunalului Ialomiţa. pentru infracţiunea de violare de domiciliu. să nu facă sau să sufere ceva. 8 ani închisoare. pentru infracţiunea de tâlhărie. pe când tâlhăria este o infracţiune contra patrimoniului. În baza art. constituie infracţiunea de tâlhărie. 37 lit. 272 . constituie o variantă agravată a infracţiunii de tâlhărie şi deci fapta de violare de domiciliu. în această situaţie. pentru ca făptuitorul să dobândească în mod injust un folos. 26/1997 214. Prin Sentinţa penală nr. a fost condamnat la 16 ani închisoare. pentru infracţiunea de viol. DISTINCŢIE Pătrunderea într-o locuinţă şi sustragerea unor bunuri din acest loc. 192 alin. să facă. silind-o să iscălească pe loc un act fictiv de vânzare-cumpărare. inculpatul C. d şi f Cod penal. prevăzută de art. de 16 ani închisoare. b Cod penal. a şi 34 lit. să dea. VIOLARE DE DOMICILIU. Persoana şantajată este constrânsă. 33 lit. TÂLHĂRIE . 2 lit. 37 lit. De aceea. ulterior. La tâlhărie. prin violenţă şi ameninţare. fapta inculpatului de a o fi determinat pe victimă. cu aplicarea art. cu aplicarea art. pretenţiile făptuitorului. să-i dea autoturismul său .

04. a luat act că partea vătămată D. şi infracţiunea de violare de domiciliu. prin constrângere. constituie o împrejurare agravantă a infracţiunii de tâlhărie şi deci fapta de violare de domiciliu. în seara zilei de 18. De frică. 1. tâlhăria săvârşită într-o locuinţă sau în dependinţe ale acesteia. la încadrarea juridică a faptelor comise. despre care ştia că locuieşte singură.1998. de 3 ani închisoare. a lovit-o cu piciorul. Din examinarea hotărârii pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului.164 lei. constituie tâlhărie calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani. Apelul declarat de inculpat este fondat. a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 19. în vârstă de 74 de ani. prin Sentinţa penală nr. aplicată inculpatului. la zi. rezultă că instanţa de fond. prin violenţă sau ameninţare.M.331. însă greşit a reţinut. Prin urmare. reprezentând pensia primită cu câteva zile în urmă. ce se va arăta în continuare.04. s-a menţinut liberarea condiţionată.1998. printre altele. inculpatul a legat-o la ochi. f Cod penal. pierzându-şi astfel autonomia.25 zile. 273 . pentru restul de 469 zile rămas neexecutat din pedeapsa anterioară. Împotriva sentinţei penale menţionate. cheltuieli judiciare către stat. cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti. cu fracturarea oaselor nazale.. 192 alin. a stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului.1997 a Judecătoriei Buftea. producându-i ruptură de vagin. inculpatul a declarat apel. şi la 600. partea vătămată i-a dat suma de 70. instanţa a menţinut starea de arest a inculpatului. pătrunderea într-o locuinţă şi sustragerea unor bunuri din acest loc.M. prevăzută de art. 2 lit. solicitând atât personal. după ce a consumat băuturi alcoolice. pentru vindecarea cărora a avut nevoie de îngrijiri medicale timp de 22 . şi. Totodată. dar pentru alt motiv. producându-i traumatism cranio-cerebral minor. f Cod penal. 211 alin. în această situaţie. întemeindu-se pe probele administrate. potrivit art.În baza art. a avut cu aceasta raport sexual. La plecare. şi i-a cerut să-i dea banii din casă. în locuinţa părţii vătămate D. este absorbită în infracţiunea de tâlhărie calificată. în fapt. cât şi prin apărătorul său. pentru a o determina să nu alarmeze vecinii. reducerea pedepsei închisorii. 2 lit. pentru a nu fi văzut. a pătruns prin forţarea uşii.000 lei.243 din 1.07. că inculpatul.000 lei. În continuare. 211 alin. pe care o consideră prea severă. Într-adevăr. care se regăseşte ca circumstanţă de agravare în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 2 Cod penal. şi traumatism facial. nu s-a constituit parte civilă şi a obligat pe inculpat la plata sumei de 1. S-a reţinut. cu dobânda legală. 61 Cod penal.

PERVERSIUNI SEXUALE. 201 alin. şi N. 2 lit. a. nu înainte ca doi din cei trei inculpaţi să-i sustragă două inele din aur de pe degete. stabilindu-se o pedeapsă în cuantumul aplicat de instanţa de fond. au acostat victima. B. reţinându-se că.A le reţine pe amândouă ca infracţiuni ar însemna.04.. I penală.secţia a II-a penală au fost condamnaţi inculpaţii P. 117 din 1 iunie 1999 215. 211 alin. 197 alin.30 au acostat-o pe partea vătămată V. perversiuni sexuale. unde. au întreţinut raporturi sexuale normale şi orale. inculpaţii au dus partea vătămată până la staţia de tramvai şi au 274 . iar banii obţinuţi au fost cheltuiţi de toţi inculpaţii.1998. 2 Cod penal şi tâlhărie. profitând de faptul că locuia singură. pentru săvârşirea infracţiunilor de viol. au condus-o într-un imobil. împotriva voinţei acesteia. împotriva voinţei acesteia.S. VIOL. lovind-o şi ameninţând-o. art. prin întrebuinţare de violenţe fizice şi ameninţări.s. în jurul orelor 20. Inelele au fost vândute. motive pentru care cererea de a i se reduce pedepsele nu este întemeiată. 2 lit. o dublă incriminare. 211 alin. 201 alin.S. şi. 17 din 13 aprilie 1999 a Tribunalului Bucureşti . O astfel de pedeapsă este necesară pentru reeducarea inculpatului şi prevenirea comiterii altor infracţiuni. respectiv. şi au condus-o într-un imobil. Decizie penală nr. prevăzută de art. a. COAUTORAT Există coautorat la infracţiunea de tâlhărie. Prin Sentinţa penală nr. în condiţiile de fapt expuse. În consecinţă. prevăzută de art.M. atunci când inculpaţii au acţionat împreună. 2 lit. d şi e Cod penal. urmează a se admite apelul declarat de inculpat şi a se dispune în sensul arătat. 197 alin. După consumarea acestor fapte. prevăzută de art. 2 Cod penal. la infracţiunile de viol şi perversiuni sexuale. d şi e Cod penal. au ameninţat-o cu violenţe fizice în cazul în care îi va denunţa autorităţilor. fără apărare. unde. TÂLHĂRIE. au supus-o la raporturi sexuale normale şi la perversiuni sexuale. a Cod penal. cu producerea unor vătămări corporale) şi persoanei inculpatului (recidivist). prevăzute de art. dat fiind pericolul deosebit de mare al infracţiunilor comise în împrejurările de fapt expuse (asupra unei bătrâne. în seara zilei de 29. 2 lit. Curtea de Apel Bucureşti . a. apoi au abandonat-o la o intersecţie de străzi.E. prevăzută de art.

Cum inculpatul a atacat pe victimă şi i-a luat banii pe un drum dintre două sate. . prin destinaţie. S-a reţinut că în ziua de 14 ianuarie 1998. iar nu în art. 2 lit.ameninţat-o cu violenţe fizice în cazul în care va relata cuiva cele întâmplate. 211 alin. 211 alin. Recursul în anulare este fondat. 290 din 28 mai 1998 a Tribunalului Călăraşi. Potrivit art. Curtea de Apel Bucureşti . TÂLHĂRIE SĂVÂRŞITĂ ÎN LOC PUBLIC. 152 lit. 2 lit. luându-i prin violenţă suma de 350. "e" Cod penal.E. e Cod penal. constituie loc public în accepţiunea art. cei trei inculpaţi au vândut inelele unei persoane. Prin sentinţa penală nr. s-a susţinut că fapta trebuia încadrată în art. fiind un loc care. observând că partea vătămată avea asupra sa două inele din aur. a Cod penal. I penală. 118 din 11 martie 1998 a Judecătoriei Lehliu Gară a fost condamnat inculpatul T. Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia penală nr. este totdeauna accesibil publicului.I. întâlnind pe drumul dintre două sate pe L. Declarându-se recurs în anulare împotriva celor două hotărâri. infracţiunea de tâlhărie se consideră comisă în formă agravată dacă a fost săvârşită "într-un loc public sau într-un mijloc de transport". deci într-un loc public în accepţiunea art. CONDIŢII Drumul dintre două sate..000 lei. 211 alin. 2 lit. 1 Cod penal. inculpatul l-a atacat. 211 alin. a Cod penal.s. este evident că fapta sa întruneşte elementele constitutive 275 nr. 211 alin. Ca urmare. fapta de tâlhărie săvârşită pe un astfel de drum trebuie încadrată în art. Decizie penală 321 din 1 iunie 1999 216. i-a sustras un inel.D. potrivit căruia fapta se consideră săvârşită "în public" atunci când a fost comisă "într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului. Apelurile declarate de cei trei inculpaţi împotriva sentinţei au fost respinse ca nefondate. e Cod penal. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. iar banii obţinuţi au fost împărţiţi în mod egal. Ulterior. iar inculpatul N. chiar dacă nu este prezentă nici o persoană". un alt inel. Pe drum.S. 152 lit. 1 Cod penal. inculpatul P.

prin intermediul obiectului şi anume prin acţiunea de smulgere a acestuia a fost înfrântă forţa directă investită de victimă pentru a purta obiectul în mână. deci această susţinere nu poate fi primită. Curtea Supremă de Justiţie . Susţinerea inculpatului că smulgerea genţii din mâna victimei. F. fiind lipsit de importanţă că fapta a surprins victima. În consecinţă. astfel că fapta sa constituie furt. cât timp. inculpatul folosind violenţa pentru a desprinde obiectul din mâna victimei. faptă care a surprins victima ce astfel nu a putut schiţa nici o împotrivire. 211 alin. 1 Cod penal. În speţă. forţă care a fost clar învinsă prin actul violent de smulgere practicat de făptuitor. care depunea forţa obişnuită necesară atunci când se poartă un obiect în mână. 2 lit. 2 lit. Art. smulgerea genţii din mâna victimei întrunind condiţia violenţei. Aşadar. trimiţându-se cauza instanţei competente să judece fapta sub încadrarea prevăzută de art. vorbeşte de întrebuinţare de violenţă ca o condiţie specifică existenţei infracţiunii respective.ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. e Cod penal. 211 Cod penal care reglementează infracţiunea de tâlhărie. este neîndoielnic prezentă această condiţie. nu constituie un act de violenţă din cele specifice conţinutului infracţiunii de tâlhărie. ÎNTREBUINŢAREA DE VIOLENŢE. SMULGEREA OBIECTULUI DIN MÂNA VICTIMEI Recursul inculpatului K. Decizie penală 1772 din 6 mai 1999 nr. în speţă nu poate fi vorba de o violenţă asupra obiectului şi nu asupra persoanei. Penală. 211 alin. încadrarea de tâlhărie atribuită faptelor este corectă. recursul în anulare a fost admis. Ceea ce contează este faptul că obiectul era în contact direct cu victima. încât a fost greşit încadrată în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.s. care astfel n-a opus nici o rezistenţă la acţiunea de smulgere a obiectului din mâna sa. Din punct de vedere juridic. "e" Cod penal. 217. este nefondat. 211 alin. TÂLHĂRIE. nu există o diferenţă esenţială între cazul când se smulge prin surprindere şi pe la spate un obiect purtat în mână de victimă şi smulgerea aceluiaşi obiect în condiţiile când 276 .

Decizie penală ianuarie 1997 nr. 246 din 7 mai 1998 a respins apelul inculpatului. O asemenea situaţie este evident diferită de cea a smulgerii unui obiect purtat în mână de victimă. 211 alin. VIOLARE DE DOMICILIU. Auzind zgomote. 2 lit. partea vătămată a ieşit din casă şi apropiindu-se de locul unde se aflau păsările a fost lovită cu pumnul de către inculpat. ci o singură infracţiune complexă prevăzută de art. ca element sau circumstanţă agravantă. ca element sau ca circumstanţă agravantă. se desprinde . care până la urmă a fost totuşi smuls de infractor. chiar dacă acţiunea violentă a fost exercitată pe la spate. surprinzând astfel victima. cerând reducerea pedepsei. 2 şi de tâlhărie prevăzută de art. infracţiunea este complexă când în conţinutul său intră. TÂLHĂRIE. este atunci când. o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.o bijuterie de pe paltonul victimei. 34 din 17 februarie 1998 a Tribunalului Olt. f din Codul penal. Potrivit art. Curtea de Apel Craiova. 192 alin. 41 alin.victima sesizând intenţia agresorului s-a împotrivit ţinând strâns obiectul. Curtea de Apel Braşov.prin tăiere cu lama . a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. trebuie să 277 . fără ca aceasta să simtă. secţia penală. Prin sentinţa penală nr. inculpatul S. 3 din Codul penal.I. Recursul este fondat pentru un alt motiv. CONCURS DE INFRACŢIUNI. inculpatul a pătruns în curtea casei părţii vătămate de unde a sustras mai multe păsări. Aceasta înseamnă că infracţiunea absorbită în conţinutul infracţiunii complexe. O tipică situaţie de violenţă îndreptată împotriva obiectului şi nu asupra persoanei. în noaptea de 15 septembrie 1997. 211 alin. pentru a-şi asigura scăparea. INFRACŢIUNE COMPLEXĂ Tâlhăria săvârşită într-o locuinţă sau în dependinţe ale acesteia nu constituie infracţiunile de violare de domiciliu şi de tâlhărie calificată aflate în concurs. 2 lit. 17/r din 22 218. invocat din oficiu. de pildă. prin decizia nr. Inculpatul a declarat recurs. Instanţa a reţinut că. f din Codul penal.

Decizie penală 2494 din 17 iunie 1999 nr. cu aplicarea art. 219. infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp. este fondat. Recursul declarat de procuror. inculpatul şi-a însuşit prin violenţă genţile altor două părţi vătămate. În consecinţă. tot în casa scării unui bloc. iar nu o singură infracţiune continuată de tâlhărie.s. f că tâlhăria este agravată dacă s-a săvârşit într-o locuinţă sau în dependinţele acesteia. inculpatul a smuls cu violenţă geanta de pe umărul părţii vătămate N. 2 lit. Curtea de Apel Bucureşti. la date diferite. TÂLHĂRIE. Tribunalul Teleorman a condamnat pe inculpatul T. săvârşite în concurs. Prin Legea nr. 211 alin. Penală. 2 din Codul penal. pentru săvârşirea a 4 infracţiuni de tâlhărie prevăzute de art. prin violenţă. A doua zi. fiecare în parte. 284 din 8 octombrie 1998.C. conţinutul aceleiaşi infracţiuni. 23 din 23 februarie 1998. 278 . 41 alin. 2 din Codul penal. şi după ce a lovit-o. d din Codul penal. constituie tot atâtea infracţiuni de tâlhărie săvârşite în concurs.. 211 din Codul penal. ci concurs de infracţiuni. stabilindu-se în alineatul 2 lit. a admis apelul inculpatului şi a schimbat încadrarea juridică a faptelor din 4 infracţiuni de tâlhărie aflate în concurs. de la mai multe persoane vătămate. i-a smuls geanta de pe umăr şi a fugit. Instanţa a reţinut că în seara zilei de 14 noiembrie 1997 inculpatul a urmărit pe partea vătămată N. Prin sentinţa penală nr. Infracţiunea s-a produs pe scara unui bloc.V. 211 alin.I. ci numai această din urmă infracţiune. Curtea Supremă de Justiţie . a. secţia I penală. acţiuni sau inacţiuni care prezintă. 140/1996 a fost completat şi modificat art. 41 alin. într-o unică infracţiune continuată de tâlhărie prevăzută de art. Potrivit art. prin decizia nr. în aceeaşi zi şi în ziua următoare. instanţele nu trebuiau să reţină infracţiunea de violare de domiciliu în concurs cu cea de tâlhărie săvârşită într-o locuinţă sau dependinţă. În împrejurări asemănătoare. însuşind-o. CONCURS DE INFRACŢIUNI Sustragere de bunuri. cu motivarea că faptele nu constituie infracţiune continuată. 2 lit. INFRACŢIUNE CONTINUATĂ. dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii.fie indicată în norma de drept încriminatoare în mod expres.

bunurile sustrase constituind patrimoniul distinct al fiecăreia dintre ele. iar pe de altă parte. 279 . 192 alin. ca. 192 alin. printre altele. 2 lit. 33 lit. În speţă cele 4 fapte au fost comise de inculpat în condiţii conjuncturale prielnice. toate acţiunile repetate să prezinte. TÂLHĂRIA SĂVÂRŞITĂ ÎNTR-O LOCUINŢĂ. Apelurile declarate de parchet şi inculpat asupra acestei sentinţe au fost admise şi potrivit art. Curtea Supremă de Justiţie . 2 Cod penal este inclusă în elementul circumstanţial al infracţiunii de furt şi absorbită în infracţiunea mai gravă. în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. Ca urmare. 211 alin. în împrejurări diferite. asupra a 4 părţi vătămate diferite. Penală. 2 lit. că pentru a se reţine existenţa infracţiunilor continuate este necesar. INEXISTENŢA CONCURSULUI PREVĂZUT DE ART. d şi e Cod penal şi art. în momentul luării rezoluţiei unice inculpatul să-şi fi reprezentat.Rezultă deci. 211 alin. d şi f Cod penal. astfel că faptele sale constituie o pluralitate de infracţiuni. Instanţa a considerat că infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. decizie penală 2226 din 2 iunie 1999 nr. prevăzută de art. conţinutul aceleiaşi infracţiuni. 2 lit. fiecare. a din Codul penal. activitatea infracţională pe care o va desfăşura. 211 alin. 33 LIT. 220. prevăzute de art. A COD PENAL CU INFRACŢIUNEA DE VIOLARE DE DOMICILIU Inculpatul a fost condamnat. constând în aceea că în noaptea de 31 iulie 1997 a pătruns prin violenţă în locuinţa unchiului său asupra căruia a exercitat acte de constrângere pentru ca acesta să-i dea o sumă de bani.s. pe de o parte. pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 192 alin. între altele. inculpatul nu a avut o reprezentare iniţială a acţiunilor succesive. în întregul ei. fiind comise în condiţiile concursului prevăzut de art. d şi f Cod penal şi violare de domiciliu. 2 Cod penal. 2 Cod penal. 334 Cod procedură penală s-a modificat încadrarea juridică din infracţiunile concurente de tâlhărie şi violare de domiciliu. el acţionând spontan.

2 litera d şi c Cod penal cu aplicarea art. Inculpatul a declarat apel pentru greşita calificare a faptelor în tâlhărie însuşindu-şi numai acuzaţia de furt. Conform art. Cum în speţă este demonstrat că. producând şi distrugeri la bordul autoturismului în încercarea de a smulge radiocasetofonul. iar motivul de apel invocat nefondat. Fiind observat de partea vătămată a fugit. inculpatul a fugit de la locul faptei şi ajuns de victimă. Curtea de Apel Bacău. Verificându-se actele şi lucrările dosarului sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei se constată că soluţia apelată este legală şi temeinică. inculpatul i-a aplicat lovituri în scopul de a-l îndepărta din cale şi a-şi continua fuga. d şi f Cod penal. decizie penală 1998 nr. 126/26 august 1998 a Tribunalului Neamţ inculpatul a fost condamnat printre altele la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 2 lit. 37 litera b Cod penal constând în aceea că în noaptea de 10 noiembrie 1997 a spart geamul maşinii părţii vătămate de unde a sustras bunuri.complexă. 211 Cod penal constituie infracţiunea de tâlhărie şi furtul urmat de întrebuinţare de violenţe pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea. fiind surprins de partea vătămată asupra spargerii maşinii. 211 alin. 219 din 11 august 221.5 zile îngrijiri medicale şi o deteriorare a lucrării dentare. dar după cca. agresiune ce a avut ca urmare producerea unor leziuni corporale vindecabile în 4 . în încercarea de a-şi asigura scăparea. Curtea de Apel Bacău. Decizie penală noiembrie 1998 nr. 211 alin. a cărei corectă încadrare juridică este cea prevăzută de art. asigurându-şi astfel scăparea. 7 metri a fost ajuns de victimă.ELEMENTE DE DIFERENŢIERE FAŢĂ DE INFRACŢIUNEA DE FURT Prin sentinţa penală nr. TÂLHĂRIE . 333 din 10 280 . de tâlhărie comisă într-o locuinţă. pe care a lovit-o cu pumnul în faţă. încadrarea juridică de tâlhărie este corectă.

nu se putea reţine în afara tâlhăriei şi o altă infracţiune concurentă. 1 lit. 1 lit.F. 2 din Codul penal cu aplicarea art. inculpatul i-a smuls lănţişorul de aur de la gât.10. la 2 ani închisoare..violare de domiciliu şi tâlhărie. Pentru a hotărî astfel.15. Tribunalului Bucureşti . FURT PRIN EFRACŢIE. 334 Cod procedură penală din două infracţiuni concurente . 75 litera a şi c cât şi art.222.Secţia I penală. se deplasa pe str. 208 alin. c) din Codul penal. inculpaţii au săvârşit un furt calificat (prin efracţie) şi prin violenţă. 351 din 24 223. 334 din Codul de procedură penală. la data de 17. 211 alin. 13 Cod penal. cu aplicarea art. deoarece acţiunea de smulgere implică o violenţă exercitată asupra victimei pentru a o deposeda de bun.64 din Codul penal. VIOLARE DE DOMICILIU. 76 din Codul penal. fugind apoi într-o direcţie necunoscută. Decizie penală noiembrie 1998 nr. TÂLHĂRIE . ÎNCADRAREA JURIDICĂ În speţă. FAPTE COMISE ANTERIOR MODIFICĂRII CODULUI PENAL PRIN LEGEA NR. 2 lit. 1. instanţa de fond a reţinut că. DIFERENŢIERI Smulgerea de la gâtul părţii vătămate a unui lănţişor constituie infracţiunea de tâlhărie.A. art. care la rândul ei absoarbe şi furtul calificat (prin efracţie) şi faptele de violenţă. În baza art.05 . în timp ce partea vătămată C. cu aplicarea art.2003. într-o singură infracţiune de tâlhărie prevăzută de art. apelul a fost admis ca fondat şi pe cale de consecinţă s-a modificat încadrarea juridică în baza art. 281 . în jurul orei 15. 209 alin. 74 alin. în art. în dreptul imobilului nr.F. 140/1996. a cărei latură obiectivă (pătrundere fără drept) intră în conţinutul unic al infracţiunii complexe de tâlhărie. 71 . a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. a condamnat pe inculpatul D. aşa cum s-a invocat în apelul declarat de parchet. Constatându-se greşita calificare juridică dată faptelor. O. context în care. 209 alin. 1141 din 24.2003. c) şi art.11. Curtea de Apel Bacău. 1 lit. de violare de domiciliu. TÂLHĂRIE.07. 12. în adevăr. 211 alin. e) din Codul penal. Prin Sentinţa penală nr. FURT CALIFICAT. 208. în baza art. e) din Codul penal.

Inculpatul a solicitat aplicarea art. s-a desfiinţat parţial sentinţa şi. c). 74 din Codul penal. spaimă sau din cauza surprizei. chiar dacă aceasta. care. 2 lit. Instanţa de apel a mai reţinut că este adevărat că violenţa astfel exercitată nu este de intensitate foarte mare şi aceasta se datorează gradului de rezistenţă al lănţişorului. 76 din Codul penal. Curtea a constatat ca fiind fondat apelul parchetului şi nefondat cel declarat de inculpat. nu a opus rezistenţă. pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei. ceea ce presupune violenţă fizică asupra corpului părţii vătămate. iar inculpatul este autorul faptei. 282 . S-a arătat în motivarea apelului că există violenţă şi atunci când bunul este smuls din mâna sau de pe corpul părţii vătămate. 72 din Codul penal.Martorii O. chiar dacă a acţionat asupra lucrului. în sensul că lănţişorul a fost luat de la gâtul părţii vătămate.L. cu aplicarea art. până când s-a rupt. ci prin smulgere. 211 alin. 211 alin. condamnarea inculpatului la o pedeapsă corespunzătoare.I. Împrejurările că inculpatul este tânăr. a şi realizat faptul că i se fură lănţişorul. pentru următoarele considerente: Situaţia de fapt a fost corect reţinută. motiv pentru care s-a admis apelul parchetului. au observat incidentul şi au plecat cu autoturismul în urmărirea inculpatului. după care l-au condus la sediul Secţiei 13 Poliţie. pe fond. iar în dreptul pieţii S. 1 din Codul penal. din neputinţă. şi D.76 din Codul penal. în baza art. s-a dispus. cu efectele prevăzute la art. 81 din Codul penal. respectiv furt cu violenţă. având în vedere criteriile prevăzute la art. Lănţişorul nu a fost luat prin desfacerea sistemului de închidere. adică printr-o acţiune de tragere a acestuia. Pentru a realiza furtul. cu mâna. iar elementul surpriză care a stat la baza săvârşirii faptei este incompatibil cu crearea unor suferinţe psihice. dar este suficientă ca furtul să devină o acţiune complexă. din acest motiv. reprezintă circumstanţe atenuante prevăzute de art. l-au prins şi imobilizat pe inculpat. inculpatul a adoptat o atitudine violentă şi. S-a reţinut că smulgerea lănţişorului nu reprezintă o violenţă. în sensul art. comportamentul său a reprezentat o modalitate de constrângere a victimei. Din declaraţia părţii vătămate nu rezultă că acţiunea de smulgere i-a cauzat o suferinţă fizică. S-a constatat astfel că instanţa de fond a schimbat în mod greşit încadrarea juridică a faptei. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul. care să fie îndreptată împotriva părţii vătămate. fără antecedente penale. 74 . Verificând sentinţa atacată. Parchetul a criticat sentinţa pentru greşita schimbare a încadrării juridice şi netemeinicia pedepsei aplicate.

03. TÂLHĂRIE.2003.patrimoniul şi persoana umană . b) din Codul penal a fost condamnat S. decizie penală nr. a aruncat bunul sustras. Inculpatul a susţinut că nu a exercitat violenţe asupra părţii vătămate şi nu a avut intenţia de a sustrage telefonul. Violentarea lucrului s-a răsfrânt asupra persoanei însăşi.ocrotite prin incriminarea din art. S-a respins apelul inculpatului ca nefondat. Examinând cauza în 283 . Curtea de Apel Bucureşti . la 3 ani închisoare. susţinând că fapta săvârşită de el nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.76 alin. constatându-se că executarea în regim de detenţie a pedepsei este singura modalitate care asigură atingerea scopului pedepsei prevăzute la art. Prin Sentinţa penală nr. DISTINCŢIE Smulgerea. S-a făcut aplicarea art. în intenţia sa fiind a face o glumă cu partea vătămată. 211 din Codul penal. Această decizie a rămas definitivă prin Decizia penală nr. ceea ce înseamnă că prin săvârşirea faptei s-a adus atingere ambelor obiecte juridice . 52 din Codul penal.G. 71 şi 64 din Codul penal şi s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive. i-a smuls telefonul şi a coborât din autobuz.30. a luat-o la fugă. 211 alin.2002. însoţit de mai mulţi prieteni. luându-se act de retragerea recursului formulat de inculpat. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul S. 74 . a telefonului mobil din mâna părţii vătămate constituie infracţiunea de tâlhărie. se afla în autobuzul 268 şi la coborâre a observat partea vătămată care vorbea la telefonul mobil şi aştepta să urce în autobuz. şi nu cea de furt calificat.secţia I penală. Partea vătămată a apelat la o patrulă de poliţie care l-a imobilizat pe inculpat. 5 din 12 ianuarie 2004 224.2004. 1 lit. FURT CALIFICAT. după câţiva metri. 217 din 6. în baza art. 2577 din 12. instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt: În seara zilei de 22. în jurul orelor 23. urmărit de partea vătămată. pe neaşteptate.S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. Pentru a pronunţa această sentinţă. pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie..05.07. b) şi c) din Codul penal cu aplicarea art. Inculpatul a profitat de neatenţia părţii vătămate. s-a dedus prevenţia la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului. pronunţată de Tribunalul Bucureşti .Secţia I penală.G. 2 lit. şi. inculpatul.

deoarece după ce a luat lucrul inculpatul a fugit.este necesar ca făptuitorul să fi luat bunul ce constituie obiectul material al acestei fapte penale. b şi c Cod penal. trebuia să restituie bunul de îndată şi în alte condiţii. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzuta în art. 371 din Codul de procedură penală. 211 alin.secţia a II a penală. Curtea de Apel Bucureşti .ocrotite prin incriminarea din art. dar şi din oficiu. între altele. a condamnat pe inculpatul F. Instanţa a reţinut că. în scopul însuşirii pe nedrept.L. Secţia a II-a penală. Această cerinţă. văzându-se urmărit. b) din Codul de procedură penală. conform art. aşa cum susţine inculpatul. 379 pct. fiind urmărit de partea vătămată. în jurul orelor 1100. ci pe caldarâm. 1 lit. TENTATIVĂ Smulgerea unui lanţ de la gâtul părţii vătămate constituie infracţiunea de tâlhărie în forma consumată. la 28 mai 2003.fapta componentă a infracţiunii de tâlhărie . 746 din 27 mai 2004.patrimoniul şi persoana umană . Violentarea lucrului s-a răsfrânt asupra persoanei însăşi. sub toate aspectele de fapt şi de drept. 211 alin. În consecinţă. decizie penală nr. la locul săvârşirii faptei. b) şi c) din Codul penal. Tribunalul Bucureşti. 277/a din 13 mai 2003 225. Ca să existe furt . 284 . chiar dacă bunurile sustrase nu au fost găsite asupra inculpatului. iar nu tentativă la infracţiunea de tâlhărie. Dacă ar fi fost o "glumă". 211 din Codul penal. conform art. În fapt. a fost respins apelul ca nefondat. prin sentinţa nr. Inculpatul a aruncat bunul în final. Curtea a reţinut următoarele: Inculpatul a smuls pe neaşteptate telefonul părţii vătămate. în mod corect instanţa a reţinut că fapta săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.raport de motivele de apel formulate. 2 lit. în timp ce partea vătămată se deplasa pe o alee. care constituie acţiunea principală a infracţiunii de tâlhărie s-a consumat în momentul în care inculpatul a smuls lanţul de la gâtul părţii vătămate. de ordin subiectiv. inculpatul a imobilizat-o şi i-a smuls de la gât un lanţ din aur pe care se aflau şi alte bijuterii din aur şi argint. Faţă de aceste considerente. 2 lit. este îndeplinită. ceea ce înseamnă că prin săvârşirea faptei s-a adus atingere ambelor obiecte juridice . deoarece furtul.

întrucât prin folosirea unui dispozitiv special de spargere a pneurilor. prin decizia nr. iar nu tentativă la această infracţiune. Curtea de Apel Bucureşti. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. s-a realizat şi acţiunea adiacentă a infracţiunii de tâlhărie. Fiind condamnaţi pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie (deoarece nu au reuşit să-şi finalizeze planul datorită unor factori care i-a determinat să renunţe). ci s-a consumat în momentul în care lanţul a fost smuls de la gâtul părţii vătămate. 5601/2004 226.pen. a şi b C. secţia a II-a penala. numai pe lângă pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. 64 lit. iar prin smulgerea lanţului. inculpatul a fost imobilizat de un martor. inculpaţii s-au hotărât să atace autovehiculele care circulau pe drumul public. TENTATIVĂ În fapt. pentru a determina oprirea accidentală a 285 . dec. s-a consumat în momentul în care inculpatul a smuls lanţul de la gâtul părţii vătămate. iar bijuteriile smulse de la gâtul părţii vătămate au fost găsite pe caldarâm şi recuperate de aceasta. fiind reţinut pana la sosirea organelor de poliţie. 545 din 22 iulie 2004. recursul a fost respins. Împrejurarea că lucrurile sustrase au fost găsite căzute. pentru ca apoi să poată sustrage din acele autovehicule bunuri pe care le transportau. a admis apelurile declarate de procuror şi de inculpat cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute în art.La strigătele părţii vătămate. deoarece aruncarea bunurilor sustrase este o activitate ulterioară consumării furtului. Recursul este nefondat. Încadrarea juridică dată faptei fiind corectă. Fapta săvârşită de inculpat constituie infracţiunea de tâlhărie în forma consumată. întrucât furtul. S. prin care s-a cerut schimbarea încadrării juridice în tentativă la infracţiunea de tâlhărie. la locul săvârşirii faptei. este lipsită de relevanţă juridică pentru încadrarea juridică a faptei. Recursul declarat de inculpat.. folosind un dispozitiv special de oprire accidentală a acestora prin spargerea pneurilor. care constituie acţiunea principală a infracţiunii de tâlhărie. care constituie un act de violenţă. furtul nu a rămas în fază de tentativă. inculpaţii au declarat recurs susţinând că în mod greşit fapta lor a fost încadrată ca fiind tentativă de tâlhărie. iar nu asupra inculpatului. este nefondat. pen. Prin urmare.

Secţia a II-a penală.FAPTA CONSUMATĂ Lovirea persoanei vătămate aflate în stradă în scopul de a o jefui.M. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de tâlhărie şi a complicităţii la infracţiunea de furt calificat.autovehiculelor. Tribunalul Bucureşti. cum nici poziţia lor psihică. Decizie penală nr. nu se poate disocia activitatea inculpaţilor de lovire de cea de însuşire a bunurilor. Secţia a II-a penală. echivalentă cu o stare de ameninţare specifică conţinutului infracţiunii de tâlhărie.TENTATIVA. 211 C. prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie pentru ambii inculpaţi. Potrivit art.. cu timpul şi locul săvârşirii faptei şi cu scopul urmărit de făptuitor. prin sentinţa nr. a condamnat pe inculpatul I. S-a reţinut că. respectiv complicitate la aceasta. au sustras de acolo borseta acesteia.pen. Curtea de Apel Bucureşti. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor şi a condamnat pe inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. Tribunalul Braşov. iar pe inculpatul B. 1050 din 14 noiembrie 2003. prin decizia nr. deoarece fapta are caracterul unei infracţiuni unice în raport cu persoana victimei. Recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate. pentru complicitate la tentativa de tâlhărie şi furt calificat. urmată de îndată de sustragerea unor bunuri din autoturismul persoanei vătămate aflat în apropiere constituie infracţiunea complexă de tâlhărie. În speţă. la 23 iulie 2002 inculpaţii au lovit partea vătămată şi au căutat dacă are bani asupra ei. iar nu tentativă de tâlhărie în prima fază şi furt în cea de-a doua. 518/1993 227. din moment ce partea vătămată nu mai avea 286 . faţă de modul cum au acţionat şi perioada scurtă de timp între lovire şi furt.D. Instanţa a considerat că primă faptă a inculpaţilor constituie tentativă la tâlhărie. În fapt. împărţind conţinutul. negăsirea unor bunuri asupra ei şi fuga acesteia spre a se salva. iar inculpaţii au mers la autoturismul din care partea vătămată coborâse. furtul săvârşit prin violenţă constituie infracţiunea de tâlhărie. s-a provocat o stare accentuată de panică şi temere a şoferilor. respectiv complicitate la aceasta. procurorului. 413 din 2 iunie 2004 a admis apelul. iar sustragerea din autoturism a fost considerată furt. Aceasta a reuşit sa fugă.

209 lit. 211 lit. TENTATIVĂ. e Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. dec. s-a hotărât să sustragă bani şi bunuri din locuinţe. pentru a-şi procura bani. situat la parterul blocului 6 de pe str. a pătruns în apartamentul părţii vătămate B. având în mână un cuţit şi un pistol. Pentru a pronunţa această soluţie. g. la pedeapsa de 4 ani închisoare. a fost prins şi imobilizat. pentru a sustrage mai multe bunuri.D. d. instanţa a reţinut că în ziua de 3 august 1997.I. 4 casete audio şi 4 şurubelniţe. cu care a ameninţat organele de poliţie. Al.I. După mai multe încercări. de unde a sustras un radiocasetofon. b Cod penal. A fost observat de un vecin şi au fost sesizate organele de poliţie iar acestea l-au somat pe inculpat să se predea. 1 Mai din Oneşti. a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. a forţat uşa şi a pătruns în interior. S. a supravegheat mai mult timp un apartament situat la parterul blocului 13 de pe str. cu motivarea că furtul din apartamentul situat în blocul 13 de pe str.Gh. 249 din 24 noiembrie 1997 pronunţată de Tribunalul Bacău. inculpatul a venit în balcon. prevăzută de art. inculpatul a consumat băuturi alcoolice şi fiind în această stare. In consecinţă. inculpatul. 37 lit. găsindu-şi refugiu în scara unui bloc. cu aplicarea art. la pedeapsa de 7 ani închisoare.. S-a mai constatat că în aceeaşi seară. f Cod penal. 208. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul. iar pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. CONCURS DE INFRACŢIUNI Prin sentinţa penală nr. b. După ce a sărit din balcon. 287 . a escaladat geamul de la balcon. încadrarea juridică dată faptei de către instanţa de apel este în concordanţă cu probele administrate şi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie. în urma agresiunii. s-a constatat că pistolul cu care a ameninţat era de fapt un pistol jucărie. Cuza din Oneşti şi după ce s-a asigurat că în interior nu se află nici o persoană. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare. Astfel. Condus la organele de poliţie. b Cod penal. motiv pentru care recursul inculpaţilor a fost respins. Al. inculpatul F. 5886/2004 228..posesia bunurilor. prin escaladare. Prin aplicarea regulilor de la concursul de infracţiuni. pen.

Cuza, a rămas în fază de tentativă, iar pistolul era o jucărie, situaţie faţă de care nu se putea reţine că tâlhăria a fost consumată. Apelul inculpatului a fost admis prin decizia penală nr. 18 din 3 februarie 1998 a Curţii de Apel Bacău, a fost desfiinţată sentinţa sub aspectul încadrării juridice pentru infracţiune şi a celei de executat, ca urmare a aplicării regulilor de la concursul de infracţiuni. Conform art. 334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. b, d, f Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, în infracţiunea de tentativă de tâlhărie, prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 2 lit. b, d, f Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal şi redusă pedeapsa aplicată pentru această infracţiune la 4 ani închisoare. Refăcându-se concursul de infracţiuni, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare. S-a motivat că tâlhăria este o infracţiune complexă, din structura ei făcând parte atât furtul, care este componenta ei principală, cât şi actele de violenţă, care constituie componenta adiacentă. Ca atare, tâlhăria se consideră a fi tentată sau consumată după cum infracţiunea principală, furtul - a rămas în faza tentativei ori s-a consumat. În speţă, infracţiunea nu s-a consumat. Fapta inculpatului de a răvăşi şi de a arunca pe pat o parte din bunuri, fiind surprins mai înainte de a putea lua bunurile, după care, în condiţiile arătate, a ameninţat organele de poliţie, constituie tentativă la infracţiunea de tâlhărie şi nu tâlhărie în forma continuată. Curtea de Apel Bacău, decizie penală 1998 229.TENTATIVĂ LA INFRACŢIUNEA DE OMOR DEOSEBIT DE GRAV. ART. 176 LIT. D DIN COD PENAL Încercarea de a sustrage bunuri ale victimei, lovind-o cu cuţitul în abdomen, agresiune ce i-a pus în primejdie viaţa, nu constituie tentativă la infracţiunea de tâlhărie prevăzută în art. 20 raportat la art. 211 alin. 2 din Cod penal, ci tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 lit. d Cod penal, în concurs cu tentativa la infracţiunea de tâlhărie prevăzută în art. 20 raportat la art. 211 alin. 1 Cod penal, de vreme ce lovitura aplicată cu intensitate în abdomen a cauzat victimei evisceraţii de anse intestinale şi perforaţii de organe interne, ceea ce caracterizează intenţia de a ucide, iar nu pe
288

nr. 18 din 13 februarie

aceea de a vătăma grav integritatea sa corporală. Curtea Supremă de Justiţie - s. Penală, decizie penală 1258 din 8 septembrie 1994 nr.

230. TENTATIVĂ LA TÂLHĂRIE. TENTATIVĂ DE FURT. CONDIŢII

Dacă inculpatul, pătrunzând fără drept în curtea uneia dintre părţile vătămate, a cerut acesteia să descuie uşa, iar la strigătele de ajutor ale victimei a părăsit curtea, nu se poate prezuma ca el a pus astfel în executare o hotărâre de a sustrage bunuri sau bani şi care a fost întreruptă, astfel că nu există fapta de tentativă la tâlhărie sau furt. Prin sentinţa penală nr.112 din 26 aprilie 2000, Tribunalul Ialomiţa l-a condamnat inculpat la mai multe pedepse, cu rezultanta de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea unor infracţiuni prev. de art.192 alin.1 C. pen., art. 192 alin.2 C. pen., art.211 alin.2 lit. f C.pen., art.211 alin.2 lit.d şi f C. pen. şi art.217 alin.1 Cpen. Pentru o infracţiune concurentă prev.de art.211 alin.2 lit.d şi f C.pen. şi una prev. de art.217 alin.1 C.pen., împotriva uneia din părţile vătămate, inculpatul a fost achitat, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a C.pr.pen., reţinându-se săvârşirea numai a infracţiunii prev.de art.192 alin.2 C.pen. şi pentru care a fost condamnat la 2 ani închisoare, luându-se act că această parte vătămată nu s-a constituit parte civilă. Inculpatul a fost obligat la despăgubiri către celelalte două părţi civile. Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt: în ziua de 18 ianuarie 2000, după ce a consumat băuturi alcoolice la un bufet, în drum spre casă inculpatul a pătruns în curtea părţii vătămate D.S., apoi în locuinţă, cerând să-i dea bani, pentru că, în caz contrar îi va sparge geamurile. În aceste condiţii, partea vătămată a scos din buzunar 150.000 lei, pe care inculpatul i-a smuls din mână şi a părăsit locuinţa. În seara aceieeaşi zile, după ce a cheltuit banii luaţi de la D.S., inculpatul a pătruns în curtea părţii vătămate D.E. şi a mers la uşă, constatând că aceasta este încuiată. Sesizând prezenţa unei persoane, partea vătămată a întrebat cine este, dar inculpatul şi-a dat alt nume. Totuşi el a fost văzut de partea vătămată, întrucât a aprins becul din

289

curte. Inculpatul a stins becul, deşurubându-l, şi a cerut părţii vătămate să deschidă uşa. Aceasta a început să ţipe şi să ceară ajutor, fapt ce la determinat pe inculpat să plece. În actul de sesizare s-a reţinut şi că inculpatul ar fi spart geamurile părţii vătămate, însă din probele administrate, mai ales din declaraţia acestei părţi, nu rezultă că inculpatul ar fi ameninţat-o, că ar fi spart geamurile sau că a sustras ori a încercat să sustragă ceva de la aceasta, motiv pentru care instanţa l-a achitat pentru tentativă la tâlhărie şi distrugere. Reprezentantul Parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice a acestei fapte din art.20 rap.la art.211 alin.2 lit.d şi f C.pen., în art.20 rap.la art.208-209 C.pen., instanţa respingând cererea cererea, cu motivarea că singura pătrundere în curtea părţii vătămate şi încercarea de a pătrunde în casă nu sunt elemente care să conducă la convingerea că inculpatul intenţiona să sustragă ceva. În aceeaşi seară, în jurul orei 22:00, inculpatul a pătruns în curtea părţii vătămate V.S. şi a început să strige să-i aducă bani. Pentru a o determina să facă acest lucru, inculpatul a spart mai multe geamuri şi, în cele din urmă, a pătruns în locuinţă, a lovit-o pe partea vătămată şi, din buzunarul unui capot, i-a sustras suma de 20.000 lei, după care a parăsjt locuinţa. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa. Inculpatul, invocând motive familiale, a solicitat reducerea pedepsei. Parchetul a criticat, în scris, sentinţa, pentru două motive: greşit instanţa nu a schimbat înadrarea juridică a faptei de tentativă la tâlhărie,îin tentativă de furt calificat şi condamnarea inculpatului pentru aceasta; pedepsele aplicate inculpatului pentru tâlhărie sunt prea severe, motiv care nu a mai fost susţinut oral. Curtea a respins ambele apeluri, ca nefondate, reţinând următoarele: Instanţa fondului a apreciat corect probele administrate, pronunţând achitarea pentru faptele de tentativă la tâlhărie şi distrugere în dauna părţii vătămate D.E. Declaraţia acestei părţi vătămate se coroborează cu alte probe, respectiv declaraţiile inculpatului şi martorilor, din care rezultă că inculpatul nu a pus în executare o hotărâre de a sustrage bani sau bunuri şi că această hotărâre ar fi fost întreruptă. Este adevărat că, după aceea inculpatul a mers şi la partea vătămată N.S., de la care a luat bani, dar nu se poate prezuma că el venise la D.E. pentru a lua sume de bani, pentru că această prezumţie nu există în procesul penal. Or, pentru pronunţarea unei condamnări

290

trebuie să existe elemente de fapt, care să servească la constatarea existenţei infracţiunii şi în speţă aceste elemente lipsesc în ce priveşte existenţa faptelor de tentativă la tâlhărie sau furt şi distrugere. De asemenea, Curtea a reţinut şi că în cauză s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, în sensul dispoziţiilor art.72 C.pen., pentru atingerea scopului prevăzut de art.52 C.pen. Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, decizia nr.418/2000

231. TENTATIVĂ. COMPLICITATE. ÎNCADRARE JURIDICĂ. CONDIŢII Pentru încadrarea juridică corectă a infracţiunii de tâlhărie se impune reţinerea celor două componente constitutive, respectiv: furtul şi violenţele sau ameninţările. Este nefondată critica asupra soluţiei prin care s-au reţinut două tentative la tâlhărie, în condiţiile în care s-a sustras un singur lucru, însă s-au exercitat violenţe asupra a două părţi vătămate. Pentru definirea participării la comiterea unei fapte penale în calitate de complice este necesară intenţia acestuia, iar nu modul mai mult sau mai puţin mascat de participare demonstrat în faţa victimei unei asemenea fapte. Prin Sentinţa penală nr. 2102/2001, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, inculpatul P.C.G. a fost condamnat la două pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru două tentative la tâlhărie, în baza art. 20 raportat la art. 211 alin. 2 lit. a), b), d) şi e) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 şi următoarele din Codul penal. În baza art. 33 - 34 din Codul penal, inculpatul a urmat să execute o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal. Prin aceeaşi sentinţă penală, a mai fost condamnat şi inculpatul A.M., la două pedepse de câte 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru complicitate la două tentative la tâlhărie, în baza art. 26 raportat la art. 211 alin. 2 lit. a), b), d) şi e) din Codul penal, cu aplicarea art. 75 lit. c) din Codul penal. În baza art. 33 - 34 din Codul penal, s-a dispus ca inculpatul A.M. să execute o singură pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal. În baza art. 118 lit. b) din Codul penal s-a confiscat un spray
291

lacrimogen. În fapt, s-a reţinut că, în seara de 24.08.1998, inculpaţii P.C.G. şi A.M. au observat doi tineri, un băiat şi o fată, şi au sesizat că tânărul avea ataşat la cureaua pantalonilor un telefon mobil. Cei doi inculpaţi s-au hotărât să-i sustragă telefonul mobil, astfel încât s-au apropiat de cei doi tineri şi inculpatul P.C.G. a încercat să smulgă cu mâna dreaptă telefonul mobil, care era agăţat de cureaua pantalonilor, însă husa în care era introdus aparatul nu a cedat uşor, astfel că inculpatul a trebuit să insiste. Părţile vătămate, soţii B.C. şi B.A., s-au alarmat şi au început să-i ceară explicaţii inculpatului asupra comportamentului său, împrejurare în care inculpatul P.C.G. a scos din buzunar un spray lacrimogen, cu care a început să-i ameninţe pe cei doi pentru a-şi asigura scăparea. În aceste condiţii, numitul B.C. l-a lovit pe inculpat peste mâna în care ţinea spray-ul, după care între cei doi s-a produs o altercaţie. În momentul în care numita B.A. încerca să recupereze sprayul căzut, în ajutorul inculpatului P.C.G. a intervenit şi inculpatul A.M., care a lovit-o cu piciorul peste mână pe aceasta, împiedicând-o astfel să ridice spray-ul lacrimogen. Imediat, inculpaţii au încercat să fugă de la faţa locului, însă au intervenit poliţiştii care se aflau în acea zonă. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel cei doi inculpaţi, pentru nelegalitate şi netemeinicie. Prin apelul său, inculpatul P.C.G. a solicitat, în baza art. 334 din Codul de procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor într-o singură tentativă la infracţiunea de tâlhărie, întrucât a încercat să sustragă un singur bun mobil de la o singură persoană, şi, de asemenea, aplicarea art. 81 şi 110 din Codul penal. Inculpatul A.M., prin apelul său, a criticat hotărârea primei instanţe pentru greşita condamnare, deoarece nu a participat la acţiunea de sustragere a bunului respectiv, ci numai a oprit-o pe partea vătămată B.A. să intre în posesia spray-ului care îi aparţinea inculpatului P.C.G., solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. c) din Codul de procedură penală. Prin Decizia penală nr. 1891/A/2001, Tribunalul Bucureşti Secţia I penală a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii P.C.G. şi A.M. În motivarea acestei decizii penale s-a arătat că, din starea de fapt, rezultă că inculpatul P.C.G. a acţionat cu violenţă şi prin ameninţări asupra celor două părţi vătămate, soţ şi soţie, B.C. şi B.A., în scopul de a le deposeda de telefonul mobil şi, în consecinţă, acţiunile sale întrunesc elementele constitutive a două tentative la tâlhărie, iar nu una singură.
292

Totodată s-a arătat că modalitatea concretă de săvârşire a faptelor denotă un ridicat grad de pericol social concret, manifestat prin atitudinea făţişă de sfidare a legilor într-un loc public şi prin folosirea violenţei, împrejurări care conduc la concluzia că scopul preventiveducativ prevăzut de art. 52 din Codul penal nu se poate realiza decât prin executarea pedepsei în regim de detenţie. Cu privire la apelul inculpatului A.M., tribunalul a constatat că instanţa de fond a reţinut corect starea de fapt, din care a rezultat fără dubii că acesta a plănuit împreună cu inculpatul P.C.G. deposedarea victimelor de telefonul mobil, distribuindu-şi anterior rolul pe care să-l joace în faţa părţilor vătămate, şi anume acela de împăciuitor, dar care în realitate avea ca scop asigurarea scăpării inculpatului minor P.C.G. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpaţii A.M. şi P.C.G. Inculpatul A.M. şi-a întemeiat recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 385^9 pct. 18 din Codul de procedură penală, invocând că a fost condamnat pentru complicitate, deşi în dosar nu sunt probe că a comis faptele respective, şi a cerut achitarea în temeiul art. 10 lit. d) din Codul de procedură penală, pentru că lipseşte latura obiectivă a infracţiunii. Recursul inculpatului P.C.G. a vizat motivul de casare prevăzut de art. 385^9 pct. 17 şi pct. 14 din Codul de procedură penală, reţinând, în esenţă, că încadrarea juridică este greşită, faptele comise întrunind elementele constitutive ale unei singure tentative la tâlhărie, iar scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, având în vedere că este minor. Recursurile sunt nefondate. În ceea ce priveşte critica recurentului A.M., probele administrate în ambele faze procesuale (respectiv plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate B.C. şi B.A., rapoartele de expertiză medico-legală şi de expertiză criminalistică, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor) converg către situaţia de fapt ce a fost reţinută de instanţa fondului şi confirmată de instanţa de apel. Cum participarea infracţională a inculpatului A.M., atât sub aspect obiectiv, cât şi sub aspect subiectiv, a fost probată în condiţiile legii, rezultă că este nefondată critica formulată, nefiind comisă vreo eroare în aprecierea probatoriului. De asemenea, sunt nefondate şi criticile aduse de inculpatul P.C.G. hotărârii atacate. Astfel, cu privire la primul motiv de casare nu se poate reţine greşita încadrare juridică a faptelor, în speţă fiind reţinute corect două tentative la infracţiunea de tâlhărie, iar nu una singură, întrucât, după ce
293

pentru a nu fi folosit în apărare. încerca să ridice tubul de spray căzut. 513/r din 27 martie 2002 232. dat fiind gradul ridicat de pericol social concret al faptelor comise. a). încercând să pulverizeze conţinutul asupra ambelor părţi vătămate. Este nefondată critica asupra soluţiei prin care s-au reţinut două tentative la tâlhărie..secţiaI penală.C. în momentul în care partea vătămată B. 2102/2001. Referitor la cea de-a doua critică. TENTATIVĂ. b) din Codul de procedură penală. 385^15 pct. a fost condamnat la două pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru două tentative la tâlhărie.. după ce a scăpat din mână spray-ul. recursurile declarate de către inculpaţi.. ca urmare a loviturii primite de la partea vătămată B.5 zile îngrijiri medicale. ÎNCADRARE JURIDICĂ. ameninţându-le în acest fel. Pentru definirea participării la comiterea unei fapte penale în calitate de complice este necesară intenţia acestuia.a încercat fără succes să sustragă telefonul mobil de la partea vătămată B. a lovit-o cu piciorul peste mână provocându-i leziuni care au necesitat 4 . inculpatul P. în baza art. COMPLICITATE.M.G. chiar dacă tentativa de sustragere a bunului (componentă a infracţiunii complexe de tâlhărie) s-a exercitat doar asupra părţii vătămate carte îl avea în posesie. decizie penală nr. a scos din buzunar un tub spray lacrimogen.C. pentru a-şi asigura scăparea. celălalt inculpat A. respectiv: furtul şi violenţele sau ameninţările. 1 lit. Curtea de Apel Bucureşti . Curtea a respins. agresiunea s-a produs asupra a două părţi vătămate şi deci suntem în prezenţa a două infracţiuni. 211 alin. iar nu modul mai mult sau mai puţin mascat de participare demonstrat în faţa victimei unei asemenea fapte. însă s-au exercitat violenţe asupra a două părţi vătămate. în condiţiile în care s-a sustras un singur lucru.C. se impunea ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenţie. Prin Sentinţa penală nr. în conformitate cu prevederile art. CONDIŢII Pentru încadrarea juridică corectă a infracţiunii de tâlhărie se impune reţinerea celor două componente constitutive. Prin urmare. În continuare. 20 raportat la art.G.C. d) şi e) din 294 .A. 2 lit. b). Pentru considerentele care preced. pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti. inculpatul P. în mod corect s-a stabilit că. ca nefondate.

b) din Codul penal s-a confiscat un spray lacrimogen.Codul penal. s-au alarmat şi au început să-i ceară explicaţii inculpatului asupra comportamentului său. şi au sesizat că tânărul avea ataşat la cureaua pantalonilor un telefon mobil. Inculpatul A. cu care a început să-i ameninţe pe cei doi pentru a-şi asigura scăparea. 33 . a scos din buzunar un spray lacrimogen. 118 lit. aplicarea art.C. după care între cei doi s-a produs o altercaţie. a intervenit şi inculpatul A. au observat doi tineri.M. pentru nelegalitate şi netemeinicie. inculpaţii P. 26 raportat la art. 211 alin.C. de asemenea. cu aplicarea art.C. s-a dispus ca inculpatul A. În fapt. un băiat şi o fată. 33 . şi B.G. În baza art.A.1998.C. astfel încât s-au apropiat de cei doi tineri şi inculpatul P. a încercat să smulgă cu mâna dreaptă telefonul mobil. c) din Codul penal. în baza art. cu aplicarea art. a). însă au intervenit poliţiştii care se aflau în acea zonă.C. inculpatul a urmat să execute o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare. 99 şi următoarele din Codul penal. însă husa în care era introdus aparatul nu a cedat uşor.G.. pentru complicitate la două tentative la tâlhărie. cu aplicarea art.C. În baza art.34 din Codul penal. Prin apelul său. cu aplicarea art. d) şi e) din Codul penal. încerca să recupereze sprayul căzut.A. 334 din Codul de procedură penală. 81 şi 110 din Codul penal. în ajutorul inculpatului P. În momentul în care numita B. să execute o singură pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare..M.G. a solicitat. schimbarea încadrării juridice a faptelor într-o singură tentativă la infracţiunea de tâlhărie. 71 şi 64 din Codul penal. deoarece nu a participat la 295 . 2 lit.08. astfel că inculpatul a trebuit să insiste. inculpatul P. 75 lit.. prin apelul său.M. numitul B. a mai fost condamnat şi inculpatul A. în seara de 24.C. care era agăţat de cureaua pantalonilor.M. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel cei doi inculpaţi. împiedicând-o astfel să ridice spray-ul lacrimogen. soţii B. întrucât a încercat să sustragă un singur bun mobii de la o singură persoană. care a lovit-o cu piciorul peste mână pe aceasta. Prin aceeaşi sentinţă penală. Cei doi inculpaţi sau hotărât să-i sustragă telefonul mobil. 71 şi 64 din Codul penal. Imediat. b). Părţile vătămate. În aceste condiţii. şi. l-a lovit pe inculpat peste mâna în care ţinea spray-ul. la două pedepse de câte 2 ani şi 6 luni închisoare.M.G. în baza art.34 din Codul penal..G. În baza art. inculpaţii au încercat să fugă de la faţa locului. a criticat hotărârea primei instanţe pentru greşita condamnare. şi A. s-a reţinut că. împrejurare în care inculpatul P.

B.G. În motivarea acestei decizii penale s-a arătat că.. în esenţă. distribuindu-şi anterior rolul pe care să-l joace în faţa părţilor vătămate.C.C. şi a cerut achitarea în temeiul art. ci numai a oprit-o pe partea vătămată B. soţ şi soţie. Tribunalul BucureştiSecţia I penală a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii P. c) din Codul de procedură penală. a) cu referire la art. tribunalul a constatat că instanţa de fond a reţinut corect starea de fapt. Recursurile sunt nefondate.A.C. din starea de fapt. că încadrarea juridică este greşită. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpaţii A. din care a rezultat fără dubii că acesta a plănuit împreună cu inculpatul P.C.C. dar care în realitate avea ca scop asigurarea scăpării inculpatului minor P. sa intre în posesia spray-ului care îi aparţinea inculpatului P. Prin Decizia penală nr. reţinând.G. rezultă că inculpatul P. iar scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie.M. iar nu una singură. 1891/A/2001. în consecinţă. 3859 pct. solicitând achitarea în baza art. în scopul de a le deposeda de telefonul mobil şi.G. invocând că a fost condamnat pentru complicitate. a vizat motivul de casare prevăzut de art. 52 din Codul penal nu se poate realiza decât prin executarea pedepsei în regim de detenţie. Cu privire la apelul inculpatului A. 11 pct.G.. 14 din Codul de procedură penală. 2 lit. Totodată s-a arătat că modalitatea concretă de săvârşire a faptelor denotă un ridicat grad de pericol social concret.. manifestat prin atitudinea făţişă de sfidare a legilor într-un loc public şi prin folosirea violenţei.C.C. şi P..M. 3859 pct. 10 lit. având în vedere că este minor. probele administrate în ambele faze procesuale (respectiv plângerile şi 296 . d) din Codul de procedura penală.acţiunea de sustragere a bunului respectiv. împrejurări care conduc la concluzia că scopul preventiveducativ prevăzut de art. Inculpatul A. acţiunile sale întrunesc elementele constitutive a două tentative la tâlhărie. şi anume acela de împăciuitor. deposedarea victimelor de telefonul mobil. pentru că lipseşte latura obiectivă a infracţiunii.G. şi-a întemeiat recursul pe motivul de casare prevăzut de art.G. 17 şi pct.M.C. 18 din Codul de procedură penală.A. şi B. Recursul inculpatului P. deşi în dosar nu sunt probe că a comis faptele respective. şi A.M.M. a acţionat cu violenţă şi prin ameninţări asupra celor două părţi vătămate.G. În ceea ce priveşte critica recurentului A. faptele comise întrunind elementele constitutive ale unei singure tentative la tâlhărie. 10 lit.

A. Decizia nr. 38515 pct. Curtea a respins. Referitor la cea de-a doua critică. ca nefondate. Astfel.G. în momentul în care partea vătămată B.Secţia I penală 233. dat fiind gradul ridicat de pericol social concret al faptelor comise. b) din Codul de procedură penală. recursurile declarate de către inculpaţi. încerca să ridice tubul de spray căzut. TENTATIVĂ. coroborate cu declaraţiile inculpaţilor) converg către situaţia de fapt ce a fost reţinută de instanţa fondului şi confirmată de instanţa de apel.. a scos din buzunar un tub spray lacrimogen.M. a lovit-o cu piciorul peste mână provocându-i leziuni care au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale. INFRACŢIUNE CONSUMATĂ. întrucât. pentru a nu fi folosit în apărare. agresiunea s-a produs asupra a două părţi vătămate şi deci suntem în prezenţa a două infracţiuni. a fost probată în condiţiile legii.M.C. se impunea ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenţie. atât sub aspect obiectiv.G. Prin urmare. Curtea de Apel Bucureşti .. cât şi sub aspect subiectiv. DISTINCŢIE 297 . Pentru considerentele care preced. în mod corect s-a stabilit că..A. ameninţându-le în acest fel. 51 Z/R din 27 martie 2002 . iar nu una singură. sunt nefondate şi criticile aduse de inculpatul P. raportul de constatare tehnico-ştiinţifică.C. celălalt inculpat A.declaraţiile părţilor vătămate B. încercând să pulverizeze conţinutul asupra ambelor părţi vătămate.C. Cum participarea infracţională a inculpatului A. pentru a-şi asigura scăparea. după ce a încercat fără succes să sustragă telefonul mobil de la partea vătămată B. în conformitate cu prevederile art. În continuare. 1 lit. şi B. rapoartele de expertiza medico-legaiă şi de expertiză criminalistică. hotărârii atacate.C. nefiind comisă vreo eroare în aprecierea probatoriului. ca urmare a loviturii primite de la partea vătămată B.C. rezultă că este nefondată critica formulată. chiar dacă tentativa de sustragere a bunului (componentă a infracţiunii complexe de tâlhărie) s-a exercitat doar asupra părţii vătămate carte îl avea în posesie. De asemenea. în speţă fiind reţinute corect două tentative la infracţiunea de tâlhărie. după ce a scăpat din mână spray-ul. inculpatul P. cu privire la primul motiv de casare nu se poate reţine greşita încadrare juridică a faptelor.

pentru ceilalţi doi inculpaţi neputând schimba încadrarea juridică în propriul lor apel. c şi alin 21 lit. într-o staţie de autobuz. D. Prin decizia nr. 298 . 41 alin.G. 21 lit..A. Curtea de Apel Braşov. 211 alin. c şi alin. Însă.L. O. c şi alin. este fondat. a C. c şi alin. Inculpaţii. 21 lit. 2 lit. patru infracţiuni de tâlhărie în raport cu cele patru persoane vătămate. 20 raportat la art. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. şi T.pen.pen. Secţia penală. 211 alin. a spus inculpaţilor că nu are bunuri sau bani asupra sa. Instanţa de apel a reţinut că încadrarea juridică a faptelor comise într-o singură infracţiune de tâlhărie continuată este greşită..A.D. care au fost luaţi de inculpaţii D. din prevederile art.G.P. este fondată. părţile vătămate M. a admis apelul inculpatului F.A. întrucât aceasta nu avea asupra sa bunuri. întrucât de la această parte vătămată inculpatul nu a luat nici un bun.G. 2 din acelaşi Cod în patru infracţiuni distincte de tâlhărie prevăzute în art. 41 alin.D.G. 2 lit.pen. cu aplicarea art. Recursul declarat. fapta constituie tentativă la infracţiunea de tâlhărie. se aflau pe o bancă.A. pentru că partea vătămată nu avea asupra sa bunuri.G. Cererea procurorului şi a inculpatului D. fapta rămânând în fază de tentativă prin proferarea ameninţărilor asupra acesteia. 21 lit. şi G. 211 alin.A.A. a C. Prin sentinţa penală nr.A. 211 alin. şi G.. au ameninţat părţile vătămate cu bătaia şi le-au cerut să le dea tot ce aveau în buzunare.A.. 2 lit. G.L. Instanţa a reţinut că. au scos banii. a C. între alţii. pen. a schimbat încadrarea juridică numai pentru acesta. părţile vătămate M. întrucât recursul procurorului a vizat numai pe inculpatul D. de procuror şi de inculpatul D.. la 11 mai 2003.G. din infracţiunea consumată de tâlhărie prevăzută în an. 332 din 17 septembrie 2004. a C.Dacă inculpatul nu a luat nici un bun de la partea vătămată faţă de care a întrebuinţat ameninţări în scop de furt.. 2 lit. iar T. 211 alin. iar nu infracţiunea de tâlhărie în forma consumata. de schimbare a încadrării juridice a faptei de tâlhărie săvârşită în dauna părţii vătămate T. existând. 2 lit.P. cu aplicarea art. R. coborând împreună din autobuz. şi T.P..pen. 21 lit. cu privire la greşita încadrare juridică a faptei săvârşite de acest inculpat împotriva părţii vătămate T. 2 din acelaşi cod. 172 din 23 martie 2004 Tribunalul Braşov a condamnai pe inculpaţii F. în tentativă la aceeaşi infracţiune prevăzută în art.. a admis apelul declarat de procuror şi a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul D.. în realitate. cu privire la individualizarea pedepsei şi a respins apelurile inculpaţilor D. a C. c şi alin.

producându-i leziuni traumatice.1999. Critica este nefondată. prin exercitarea de violenţe fizice. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul.878/22. că în după-amiaza zilei de 4. Secţia penală. atestate prin raportul medico-legal nr. Al/8. criticând-o ca nelegală. în fapt. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. ci doar a încercat să-i smulgă lanţul de aur pe care îl purta la gât. cu intenţia de a-i smulge lanţul de aur. 234. inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată CA. TENTATIVĂ LA TÂLHĂRIE. în mod esenţial. 1234 din 18 februarie 2005. Întrucât victima a opus rezistenţă şi a început să ţipe.1998.01. întrucât încercarea inculpatului de a deposeda victima de bunul avut s-a făcut. fapt care este de esenţa infracţiunii de tâlhărie. raportat la art. f Cod penal. recursurile au fost admise şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice şi condamnarea inculpatului în sensul considerentelor ce preced Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.F.În consecinţă.06. deoarece încercarea inculpatului de a o deposeda pe partea vătămată de lănţişorul pe care-l purta s-a făcut prin 299 . în cea de tentativă la infracţiunea de furt calificat contra patrimoniului. Prin sentinţa penală nr. 20 Cod penal. la o pedeapsă de 4 ani închisoare. Astfel. Nu poate avea incidenţă schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă Ia infracţiunea de tâlhărie în aceea de tentativă la infracţiunea de furt calificat. care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile îngrijiri medicale.06. DISTINCŢIE. sectorul 6. inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu braţele şi pumnul peste faţă. 211 alin. solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de tâlhărie. S-a reţinut. 2 lit. situat în Aleea Compozitorilor. arătând că nu a exercitat ameninţări sau violenţe asupra victimei. TENTATIVĂ LA FURT CALIFICAT.1998. 31/25. în imobilul în care aceasta locuieşte. prin înfrângerea rezistenţei acesteia. Tribunalul Bucureşti secţia a ll-a penală a dispus condamnarea inculpatului B. în cauză nu poate opera schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea în tâlhărie în tentativă la infracţiunea de furt calificat. decizia nr. iar în lift sa repezit la gâtul ei.

1. ULTRAJ.M. Din probele administrate în cauză. şi ale martorelor N. Rezultă că apelantul inculpat a exercitat violenţe asupra victimei. 47/1998. 2 lit. vecine ale părţii vătămate. respectiv declaraţiile părţii vătămate CA. Martorele au arătat că au observat că partea vătămată era speriată şi prezenta urme de violenţă pe gât şi pe mâini. a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. art. sens în care cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice este lipsită de suport probator. care au fost alertate de strigătele acesteia. rezultă că inculpatul. 208 alin. constituie un concurs ideal între infracţiunea de ultraj şi cea de tâlhărie. a Cod penal. g şi i Cod penal şi art. INFRACŢIUNEA COMPLEXĂ. CONCURS DE INFRACŢIUNI Lovirea unui poliţist de către autorul infracţiunii de furt care doreşte să îşi asigure scăparea. Secţia a ll-a penală. 211 alin. 20 Cod penal combinat cu art. şi D. SUBIECT PASIV SPECIAL AL INFRACŢIUNII. d 300 . Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad. în încercarea nereuşita de a-i sustrage lănţişorul părţii vătămate. 2 şi alin. 239 alin. Curtea de Apel Bucureşti. 3 Cod penal cu aplicarea art. 20 Cod penal combinat cu art. care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale. fapt care este de esenţa infracţiunii de tâlhărie.F. a început să o lovească pe aceasta (mai ales când a început să strige) cu palmele peste faţă şi gât.. Tribunalul Arad a schimbat încadrarea juridică în art. Mai mult decât atât. decizia penală nr. 33 lit. partea vătămată a suferit leziuni traumatice. 209 lit. Prin sentinţa penală nr.exercitarea de violenţe. ca urmare a violenţelor exercitate de inculpat. care au fost produse prin lovire cu un corp dur. fiind făcută în scopul diminuării răspunderii penale. 143/1999 235. CONDIŢII.

301 . februarie 1998 decizie penală nr. pentru a-şi asigura scăparea a folosit violenţa faţă de lucrătorul de poliţie. nu constituie două infracţiuni de tâlhărie. 256 din 25 236. 1 C. într-o noapte. una comisă prin folosirea violenţei pentru săvârşirea furtului şi cealaltă prin întrebuinţarea aceluiaşi mijloc în scopul păstrării bunurilor furate . 2 Cod penal în concurs cu tentativa la infracţiunea de tâlhărie. pen. iar după comiterea sustragerii i-au lovit din nou pentru păstrarea oilor furate. motivând că fapta inculpatului de a încerca pe timp de noapte şi din loc public de a sustrage bunuri aparţinând avutului particular şi fiind surprins. sau fiind o singură acţiune intră în conţinutul acestei din urmă infracţiuni.aşa cum a considerat prima instanţă -. lovindu-i. sub aspectul laturii obiective constituie o singura infracţiune. Curtea de Apel Timişoara a admis apelul declarat de parchet. reţinând că unul dintre lucrătorii de poliţie a fost lovit de inculpat pentru a-şi asigura scăparea. 211 alin. pronunţând o hotărâre nelegală. de furt săvârşit cu violenţă .fiind indiferent dacă violenţa a fost folosită pentru a fura sau pentru a păstra bunul furat. constituie o singură infracţiune complexă de tentativă la infracţiunea de tâlhărie. furând mai multe oi. înarmaţi cu răngi şi bâte. doi ciobani aflaţi cu oile pe câmp. uneia din cele două modalităţi ale infracţiunii de tâlhărie prevăzute în art. corespunzătoare. au atacat. trebuia să stabilească dacă lovirea lucrătorului de poliţie (avându-se în vedere calitatea specială a subiectului pasiv) constituie sau nu infracţiunea de ultraj prevăzută de art. ori în vederea ambelor finalităţi -.şi e Cod penal. 239 alin. fiecare în parte. săvârşite succesiv şi diferite în materialitatea lor. aceea de apropiere a bunurilor altuia prin violenţă. Prima instanţă. a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi a trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalul Arad. iar sub aspectul laturii subiective există o singură rezoluţie infracţională. Activitatea inculpaţilor nu se poate disocia în două infracţiuni de tâlhărie distincte. ci o singură infracţiune de tâlhărie. Nepronunţându-se asupra acestui aspect. UNITATE NATURALĂ DE INFRACŢIUNE Fapta inculpaţilor care. atâta vreme cât. prima instanţă nu a judecat fondul cauzei. Curtea de Apel Timişoara. Ea trebuie privită ca un întreg. prin schimbarea încadrării juridice.

apreciind că infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale este absorbită în infracţiunea de tâlhărie.TÂLHĂRIE. s. când inculpatul a săvârşit infracţiunea de tâlhărie prin mascare. deghizare sau travestire. concurente. şi S-a reţinut că.577/15.c C. Infracţiunea prev. la data de 26. însoţită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate. de tâlhărie.211 alin. Prin sentinţa penală nr. Apelul a fost apreciat.de art.211 alin.D. Întrucât simpla deghizare a unei persoane nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale. prev. C. UZURPARE DE CALITĂŢI OFICIALE . împrejurare în care acesta a sustras prin violenţă bunuri aflate asupra părţii vătămate.. Apel Bucureşti.2 lit.F.c C. au fost lovite mai multe persoane. prev.211 alin.şi chiar dacă în săvârşirea unui furt unic.de art. 127/A/1997 237. nu 302 .37 lit.pen..10.care sau succedat fără pauze semnificative.pen.2 lit.c C. întruneşte elementele constitutive atât ale infracţiunii de tâlhărie.211 alin.1999. în aceleaşi condiţii de timp şi loc .1998. cât şi ale aceleia de uzurpare de calităţi oficiale prev.F.pen.pen. inculpatul S. împrejurare în care i-a sustras prin violenţă un telefon mobil. nr. la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.pen.. Deghizarea inculpatului în poliţist. l-a legitimat pe partea vătămată P. deghizat în uniformă de poliţist. dec. a II a pen. au în vedere o agravare a răspunderii penale.. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul.11. cu aplicarea art.c C. ca nefondat.2 lit.pen. fiind săvâr¬şite cu aceeaşi ocazie. fiind respins cu următoarea motivare: Dispoziţiile art. constă din folosirea fără drept a unei calităţi oficiale..Chiar dacă au fost comise mai multe acte de violenţă .b C.2 lit.pen. de art.. Tribunalul Bucureşti secţia a ll-a penală l-a condamnat pe inculpatul S. aceste împrejurări nu sunt de natură a justifica caracterizarea juridică a faptelor ca doua infrac¬ţiuni.de art.240 C. urmată de îndeplinirea unui act legat de acea calitate. autonomia celor 2 infracţiuni decurgând din specificitatea elementelor constitutive ale fiecăreia.240 C.de art.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul nu a lovit victima cu scopul de a sustrage un bun şi nici în vreunul din celelalte 303 . Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul B. de art. privind infracţiunea complexă. de vreme ce întrebuinţarea violenţei nu s-a făcut în scopul sustragerii bunului. Instanţa a reţinut că. elementele constitutive ale fiecăreia dintre acestea păstrându-şi autonomia. Prin recursul declarat inculpatul a susţinut că nu a săvârşit infracţiunea de tâlhărie. partea vătămată a avut nevoie pentru vindecare de 33 . decizia nr. în seara zilei de 23 octombrie 1999. întâlnind pe drum partea vătămată aflată într-o căruţă. inculpatul a luat o furcă din căruţă şi a lovit-o.211 alin.3 C. Prin Sentinţa penală nr.c C. iar nu aceea de tâlhărie. Secţia a Il-a penală..2 lit. În urma leziunilor suferite. 339 din 5 octombrie 2000 a respins apelul inculpatului. nu se poate argumenta legal faptul că infracţiunea prev.pen.35 de zile de îngrijiri medicale. 486 din 7 septembrie 2000. ocazie cu care i-a căzut căciula din cap.240 C. TÂLHĂRIE. aceasta căzând pe şosea.166/2000 238.C. faptele constituie infracţiunile de vătămare corporală şi furt. 1 Cod penal. VĂTĂMARE CORPORALĂ. d şi e Cod penal. Curtea de Apel Iaşi. LIPSA INTENŢIEI DE A FOLOSI VIOLENŢA ÎN SCOPUL ÎNSUŞIRII UNOR BUNURI În cazul în care făptuitorul loveşte persoana vătămată ca urmare a unor neînţelegeri anterioare. Curtea de Apel Bucureşti. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art.sunt realizate cerinţele art. 211 alin.pen. Pentru realizarea laturii subiective a infracţiunii de tâlhărie se cere ca făptuitorul să urmărească unul din scopurile prevăzute de art.pen. păstrarea bunului furat sau înlăturarea urmelor infracţiunii. după care îşi însuşeşte un obiect al acesteia căzut pe jos în cursul agresiunii. ci din răzbunare. 2 lit. Prin urmare. FURT. este absorbită de cea prev.de art. prin Decizia penală nr. şi anume însuşirea unui bun aparţinând persoanei vătămate.41 alin.. 211 alin. Inculpatul a luat de jos căciula părţii vătămate şi a părăsit locul agresiunii.

33 lit.pen.VIOLARE DE DOMICILIU.pen.pen. 208 alin.a si art. 304 . ce-i căzuse victimei din cap.. decizie penală nr. în orice mod.. prevăzute de art.. elementele constitutive fiind aceleaşi. instanţa de apel a motivat că agravanta de la art. aceste două fapte ale inculpatului nu pot fi încadrate în infracţiunea de tâlhărie. TÂLHĂRIE COMISĂ ÎNTR-O LOCUINŢĂ Prin sentinţa penală nr. dispoziţiile art. 1. Reţinând o singură infracţiune. constituie infracţiunea de violare de domiciliu. cu aplicarea art. Curtea de Apel Suceava a admis apelurile declarate de procuror şi de inculpaţi şi a desfiinţat parţial sentinţa. 642 din 8 februarie 2001 239. inculpatul a fost condamnat pentru cele două infracţiuni menţionate.scopuri prevăzute de art.192 alin. provocându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 33 . În atare situaţie.211 alin.a C.. într-o locuinţă. 181 alin. constituie infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. Ca urmare. 209 lit.2 lit. În consecinţă. 211 alin. Curtea Supremă de Justiţie . ci constituie infracţiuni distincte. 1. pătrunderea fără drept. încăpere. în urma schimbării încadrării juridice. neexistând legătura subiectivă cerută de lege între acţiunea de lovire şi aceea de furt. care este soţul mamei sale. recursul a fost admis şi. Pe de altă parte.34 lit.35 de zile de îngrijiri medicale. pronunţând achitarea pentru infracţiunea de violare de domiciliu. Tribunalul Suceava i-a condamnat pe inculpaţi pentru infracţiunile de tâlhărie şi violare de domiciliu. referitoare la concursul de infracţiuni.f şi art. iar fapta de a lua în loc public şi în timpul nopţii căciula.pen. constituie infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. absoarbe infracţiunea de violare de domiciliu. fapta inculpatului de a lovi pe partea vătămată cu furca. dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea.211 alin. e şi g Cod penal. ci pentru a se răzbuna datorită unor neînţelegeri mai vechi cu partea vătămată.s.211 alin. 1 raportat la art.f C. Potrivit art.pen.2 lit.192 C.2 C. Penală. prevăd ca agravantă a infracţiunii de tâlhărie (pedepsită mai aspru decât infracţiunea tip) comiterea acesteia într-o locuinţă sau în dependinţele acesteia.2 lit.f C.150 din 22 iulie 1998.

M. Decizie penală 1997 nr. VIOLENŢĂ . în afara cadrului legal. Curtea de Apel Braşov. sau ca urmare a înfrângerii împotrivirii sale de a lăsa obiectul din mână. CONSTRÂNGERE MORALĂ Însuşirea pe nedrept la care se referă dispoziţiile art. prin această conduită inculpatul nu face altceva decât să-şi însuşească. VIOLENŢĂ ASUPRA PERSOANEI (NU ASUPRA OBIECTULUI). întrucât persoana vătămată este constrânsă să îndeplinească pretenţiile făptuitorului pentru a-şi redobândi lucrurile. Aceasta. prin violenţă. Smulgerea obiectului purtat în mână de o persoană.. ceea ce nu constituie o violenţă asupra persoanei ci asupra obiectului. este lipsit de semnificaţie dacă desprinderea obiectului din mâna victimei s-a făcut dintr-o dată.atribuită faptelor de Tribunalul Braşov este legală. Acţiunea de smulgere a obiectului .prin intermediul obiectului -. Sub aspectul existenţei infracţiunii de tâlhărie. şi nu o violenţă asupra obiectului.de tâlhărie . constituie neîndoielnic o violenţă asupra persoanei . nu poate fi acceptată. în scopul de a determina.. CONDIŢIE ESENŢIALĂ PENTRU EXISTENŢA INFRACŢIUNII Solicitarea din apelul inculpatului S. altfel făptuitorul urmând să dispună de ele.Curtea de Apel Suceava.prin excelenţă violentă vizează înfrângerea forţei fizice pe care victima o exercita pentru a purta în mână obiectul. pen.184 din 18 noiembrie 1998 240. 305 . 61/a din 7 mai 241. bunurile respective. de a se schimba încadrarea juridică din tâlhărie în furt. 208 C. întrucât bunul a fost sustras prin smulgerea lui intempestivă din mâna victimei. încadrarea juridică . în sensul legii penale. există şi în situaţia în care bunul este reţinut pe nedrept de inculpat. prin surprinderea acesteia. Decizia nr. De fapt. persoana vătămată să îndeplinească pretenţiile sale derivând dintr-un litigiu patrimonial.L.

2 lit. Curtea Supremă de Justiţie. adică să-şi facă dreptate singur. INFRACŢIUNE UNICĂ Prin sentinţa penală nr. secţia penală 242.211 alin.cum este cazul analizat). Oricum. lovind-o când a încercat să se opună. VIOLENŢĂ EXERCITATĂ ASUPRA A DOUĂ PERSOANE.infracţiune complexă .211 alin.2 lit. Decizia nr. chiar dacă pentru.Este fără relevanţă scopul în care au fost luate bunurile. 1732/1995.2 lit.pen. a lovit-o şi pe aceasta fracturându-i trei dinţi. de ameninţare sau folosire a altor mijloace de constrângere. Curtea Supremă de Justiţie. pentru a păstra bunul.a C. inculpatul urmărind să-şi rezolve un litigiu patrimonial în afara cadrului legal.pen. la intervenţia unei alte persoane. Elementul material al tâlhăriei . Curtea de Apel Suceava a admis apelul şi a schimbat încadrarea juridică a faptelor într-o singură infracţiune de tâlhărie prevăzută de art.pen.pen.211 alin. iar apoi. S-a reţinut că inculpatul a sustras din căruţa părţii vătămate un sac cu zahăr. iar victimă a acţiunii adiacente poate fi atât posesorul bunului cât şi o altă persoană (sau şi posesorul bunului şi altă persoană .e şi h C.47 din 19 martie 1998. secţia penală 306 .constă într-o acţiune (principală) de furt şi o acţiune (adiacentă) de exercitare a violenţei.120/A din 15 iulie 1998. şi una prevăzută de art.) tâlhăria îmbracă forma unei singure infracţiuni ori de câte ori s-a furat de la o singură persoană. Tribunalul Botoşani l-a condamnat pe inculpat pentru săvârşirea de două infracţiuni de tâlhărie.e C. fiind o infracţiune contra patrimoniului (Titlul III din C. una prevăzută de art. ceea ce este inadmisibil. Decizie nr. Victimă a acţiunii principale este persoana deposedată de bun. deposedare şi pentru păstrarea bunului furat au fost agresate mai multe.