Această carte poate fi multiplicată, copiată şi distribuită în mod liber, însă fără a se face modificări în conţinutul ei, şi nu multiplicată pentru

scopuri comerciale (pentru câştig financiar). Paragrafe din carte pot fi citate în alte lucrări creştine fără permisiunea scrisă a autorului, însă fără a fi modificate, şi să se specifice titlul cărţii (eventual şi pagina). Iar dacă doriţi să traduceţi cartea aceasta în alte limbă, puteţi să o faceţi, însă nu cu scopuri comerciale, şi să îmi trimiteţi şi mie o copie în vederea verificării traducerii. - Alin Işfa

Ediţia I Arad - 2010 1

Cuvânt înainte:
Am scris acest tratat, în urma unei profunde cercetări, asupra doctrinei despre Dumnezeu. În urma examinării Sfintelor Scripturi, am observat că explicaţia precum că Dumnezeul Bibliei ar fi un Dumnezeu Trinitar nu este biblică. În acest material, mă voi concentra asupra neajunsurilor doctrinei trinităţii, vis a vis de Biblie, cât şi prezentarea unui punct de vedere biblic despre Fiinţa lui Dumnezeu, chiar dacă diferit de cel tradiţional. Trinitarieni spun că cine nu crede în Dumnezeu, în modul trinitarian, nu poate fi mântuit (salvat). Astfel mulţi teologi şi lideri religioşi susţin ceea ce a spus Martin Luther: „Cel ce încearcă să nege trinitatea îşi va pierde sufletul, iar cel ce încearcă să o înţeleagă, îşi va pierde minţile”. Există această presiune în biserici sau în şcolile de teologie, oricine pune la îndoială doctrina trinităţii este pus la colţ, este marginalizat în cel mai bun caz, dacă nu: exclus, afurisit, făcut apostat, eretic şi sectar. În general oamenii sunt puşi să creadă această doctrină fără a fi cercetată în mod serios, dacă este biblică sau nu, mulţi sunt șocați dacă le spui că tu nu crezi într-un Dumnezeu trinitar, însă majoritatea nu au cercetat în mod serios această doctrină. Dar oare nu ar trebui cercetat în mod serios o doctrină fundamentală? O doctrină despre Singurul Dumnezeu Adevărat? Să nu uităm, Domnul Isus a spus în Ioan 17:3 o condiţie pentru ca oamenii să primească viaţa veşnică: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” Astfel este în joc, viaţa noastră, relaţia noastră cu Dumnezeu, căci viaţa veşnică depinde de cunoaşterea Adevăratului Dumnezeu şi a Fiului Său Isus Cristos. De asemenea, eu cred că dorinţa oricărui om sincer, este să aibă o teologie sau o imagine corectă despre Adevăratul Dumnezeu, ca să nu se trezească doar în ziua judecăţii, că a avut până atunci o imagine deformată despre Dumnezeu, sau chiar că a slujit unui Dumnezeu fals, închipuit şi creat de mintea lui omenească şi nu pe Adevăratul Dumnezeu aşa cum îl prezintă Sfânta Scriptură. Astfel pentru a răspunde în mod progresiv şi coerent la întrebarea din titlu, am structurat acest material după cum urmează:

2

Cuprins

Pagina:

1.Ce învaţă doctrina trinităţii?......................................................5 2.Învăţătura Biblică despre singurul Dumnezeu: Yahweh!.........................................................................................13 3.Cine este Isus şi care sunt etapele vieţii Lui?...........................39 4.Cine este Spiritul Sfânt?.............................................................98 5.Este doctrina despre un Dumnezeu trinitar o învăţătură Biblică sau post-biblică?.........................................102 6.Mărturii ale scriitorilor timpurii ai bisericii despre: Tată, Fiul şi Duhul Sfânt...............................................................111 7.Câteva informaţii istorice despre luptele pentru stabilirea doctrinei despre Dumnezeu..............................182 8.Creştini pe parcursul istoriei care nu au crezut în trinitate..........................................................214 9.Care sunt raţionamentele şi argumentele trinitarienilor?........238 10.Argumente că Biblia nu susţine un Dumnezeu trinitar!.........369 11.Efectele negative ale doctrinei trinităţii....................................394

3

Notă: Dacă nu se face o precizare, citatele din Biblie sunt din: BC = Biblia Cornilescu, sau BCR = Biblia Cornilescu revizuită (GBV - 1991). Mai jos voi prezenta următoarele sigle ale altor traduceri în limba română folosite în carte: SS 1874 = Sfânta Scriptură de la 1874 (Societatea pentru Britanica şi străinătate). BO = Biblia Ortodoxă (Cu aprobarea sfântului Sinod - 1999). Ntît = Noul Testament pe înţelesul tuturor (a doua ediţie 1990). NT’ Pascal = Noul Testament Dr. Emil Pascal (Ediţia II - 1992), N.T. catolic. CLV = Noul Testament tipărit în 1993 de Societatea: Christliche Literatur – Verbreitung. TLRC = O traducere în limba română contemporană (1998). BB – 2001 = Biblia Bucureşti 2001 (GBV). TLRM = Traducerea în Limba Română Modernă (2002). NT - Sapienţia = se referă la: Noul Testament, traducere şi note de pr. Alois Bulai şi pr. Anton Budau, publicat de Editura Sapienţia, Iaşi 2002. NW = Traducerea Lumii Noi a Sfintelor Scripturi (2000; 2006). NTR = Noua traducerea în limba română a Bibliei (2007). NTTF = Noul Testament Traducerea Fidelă fie din anul 2007, sau din 2008. BFC = Biblia Fidelă Cluj din anul 2009. Alte traduceri vor fi redate în carte prin denumuirea lor nu prin siglă. Citatele din Biblie sunt îngroşate (bold) şi înclinate (italic), iar cele din alte publicaţii sunt doar înclinate. Ghilimele de genul: ‘…’ fie doresc să sublinieze un cuvânt sau o frază importantă (cheie), fie o expresie sau o frază parafrazată din textul Biblic, sau de altundeva. Iar ghilimelele de acest gen: „…” exprimă un citat, un cuvânt din Biblie sau din alte publicaţii. Simbolul d.H. se referă la după Hristos sau era noastră; iar î.d.H. la înaintea de Hristos sau înaintea erei noastre. Prescurtările V.T. = Vechiul Testament, şi N.T. = Noul Testament. Iar n.s. se referă la nota de subsol.

4

CE ÎNVAŢĂ DOCTRINA TRINITĂŢII?
Majoritatea religiilor creştinătăţii, au ca învăţătură fundamentală despre Dumnezeu, cea a Sfintei Treimi sau a Trinităţii, care este definită după cum urmează: Tatăl este Dumnezeu deplin, Fiul este Dumnezeu deplin, Duhul Sfânt este Dumnezeu deplin, toţi trei însă nu formează trei Dumnezei; ci, un singur Dumnezeu. Toţi trei sunt părtaşi la aceiaşi natură divină, şi sunt deo-fiinţă, fiind absolut egali ca: putere, ca înţelepciune, coeterni, etc. Trinitarieni mai explică astfel: „Trei persoane, totuşi un singur Dumnezeu. Un singur Dumnezeu fără împărţire, într-o treime a Persoanelor, şi trei Persoane fără confuzie, într-o unitate a Naturii: o descoperire cu totul supranaturală” (John Arrowsmith). Dumnezeirea deci este de o singura natură (un singur Dumnezeu), dar nu se găseşte sub o singură persoană (doctrina falsa a unităţii - modalismul), ci trei, fără a împărţi esenţa lor şi nici a o înmulţi. Această concepţie a fost prezentată în secolul IV d.H. în diferite crezuri, ca cel ce urmează: CREZUL ATANASIAN „Înainte de toate, cine vrea sa fie mântuit este necesar sa ţină credinţa creştină universală (catolică). Credinţa, care daca nu este ţinută întreagă şi neştirbită, omul piere neîndoielnic pe veşnicie. Iar credinţa creştină universala este aceasta, ca noi ne închinam unui (singur) Dumnezeu în Trinitate, iar Trinităţii în unitate; fără a confunda Persoanele şi fără a diviza făptura (Dumnezeirii). Căci exista o singura Persoana a Tatălui, o alta a Fiului, şi o alta a Duhului Sfânt. Însă Dumnezeirea Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt este întru totul una: egală în glorie, co-eternă în mărire. La fel cum este Tatăl, este şi Fiul, şi la fel este şi Duhul Sfânt. Tatăl ne-creat, Fiul ne-creat, şi Duhul Sfânt ne-creat. Tatăl infinit, Fiul infinit, şi Duhul Sfânt infinit. Tatăl etern, Fiul etern, şi Duhul Sfânt etern. Şi totuşi Ei nu sunt trei Eterni, ci un singur Etern. La fel cum nu sunt trei Infiniţi, nici trei Ne-creaţi, ci unul singur Ne-creat, şi unul singur Infinit. În acelaşi fel, Tatăl este atotputernic, Fiul este atotputernic, şi Duhul Sfânt, atotputernic. Totuşi, nu sunt trei Atotputernici, ci Unul Singur. Cum Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, şi Duhul Sfânt este Dumnezeu. Şi totuşi nu sunt trei Dumnezei, ci Un Singur Dumnezeu. Cum Tatăl este Domn, Fiul este Domn şi Duhul Sfânt este Domn. Şi totuşi nu sunt trei Domni, ci Un Singur Domn. 5

Căci astfel suntem obligaţi de către adevărul creştin să recunoaştem fiecare Persoana ca fiind ea însăşi Dumnezeu şi Domn. Astfel ne este interzis de către credinţa creştină universala să spunem că există trei dumnezei, sau trei domni. Tatăl nu este făcut din nimic: nici creat, nici născut. Fiul este doar al Tatălui: nu este nici făcut (conceput), nici creat, ci născut. Duhul Sfânt este al Tatălui şi al Fiului: nu este nici făcut, nici creat, nici născut, ci purcede. Astfel, exista un singur Tata, nu trei taţi; un Fiu, nu trei fii, un Duh Sfânt, nu trei duhuri sfinte. În aceasta Trinitate nici o Persoana nu este înaintea celeilalte, sau după cealaltă; nici una nu este mai mare sau mai mica decât cealaltă. Ci toate trei Persoanele sunt împreuna co-eterne si co-egale. Astfel ca în toate lucrurile, cum este spus mai înainte, să se aducă închinare Unităţii în treime şi Treimii în unitate. Astfel trebuie sa creadă despre Trinitate cel ce vrea sa fie mântuit. Pe deasupra, este necesar ca pentru mântuirea veşnică omul să creadă de asemenea cu statornicie în întruparea Domnului nostru Isus Christos. Căci dreapta credinţă este ca noi credem şi mărturisim că Domnul nostru Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu şi om. Dumnezeu de natura Tatălui, născut înainte de întemeierea lumii, şi om după natura mamei Lui, născut în lume. Dumnezeu desăvârşit şi Om desăvârşit, cu suflet raţional şi carne omeneasca. Egal cu Tatăl, privitor la Dumnezeirea Lui şi inferior Tatălui, în ceea ce priveşte umanitatea Lui. Care deşi este Dumnezeu şi om, totuşi nu sunt doi, ci un Christos. Unul, nu prin convertirea Dumnezeirii în trup, ci prin luarea (asumarea) omenescului în Dumnezeire. Unul, pe de-a întregul, nu prin amestecarea naturii, ci prin unitatea Persoanei. Căci aşa cum sufletul raţional şi carnea omenească alcătuiesc un singur om, tot aşa Dumnezeu şi omul sunt una în Christos. Care a suferit pentru mântuirea noastră, a coborât în locuinţa morţilor şi a înviat a treia zi din morţi. El s-a înălţat la cer, s-a aşezat la dreapta Tatălui, de unde va veni pentru a judeca viii şi morţii. La a cărui venire toti oamenii vor învia în trupurile lor si vor da socoteala pentru faptele lor. Cei ce au făcut binele, vor intra în viaţa veşnica, iar cei ce au făcut răul, vor merge în focul veşnic. Aceasta este credinţa creştină universală (catolică) în care daca un om nu crede cu statornicie şi neclintire, nu poate fi mântuit.” Conform acestei declaraţii de credinţă se afirmă câteva lucruri, pe care le vom analiza prin ceea ce spune Scriptura, şi vom vedea pe parcursul acestei cărţi dacă:

Dacă Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt un singur Dumnezeu? 6

Dacă aceste trei persoane (ipostaze) sunt de-o Fiinţă? Dacă Fiul şi Duhul Sfânt sunt creaţi şi au un început sau nu? Dacă Fiul şi Duhul Sfânt sunt Atotputernici, ca Tatăl? Dacă Isus este şi Dumnezeu deplin şi om deplin în Sine? Dacă este un singur Domn: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt? Dacă este o egalitate între Tată, Fiul şi Duhul Sfânt? Nici unul ne fiind mai mare sau mai mic în nici un domeniu.  Dacă nici o persoană nu există înaintea celeilalte?  Dacă Biblia învaţă de o închinare şi la Tatăl, şi la Fiul şi la Duhul Sfânt în mod egal?  Dacă Isus nu s-a convertit în carne (trup); ci, a luat omenescul în Dumnezeire (divinitatea Sa)? Acest crez susţine că această credinţă în trinitate este singura credinţă mântuitoare (salvatoare), fără de care un om nu poate primi viaţa veşnică. Cu toate acestea, trinitarieni recunosc că dogma Sfintei Treimi, este o taină imposibil de înţeles, de fapt, ea nu poate fi înţeleasă cu mintea omului, unii creştini nici măcar nu o pot explica în mod corect, cu toate că fac parte din culte trinitariene. De fapt, să ne întrebăm, a primit cineva mântuirea (salvarea) auzind o predică despre trinitate, sau despre împăcarea omului cu Dumnezeu prin Isus Cristos? Dar problema acestui crez este că el susţine: că există trei persoane într-un Dumnezeu, Dumnezeirea Celor trei este una, toţi trei sunt eterni, infiniţi şi Atotputernici, Ei sunt egali în toate, cu toate acestea nu există trei Dumnezei, sau trei Domni, cum ni s-ar părea logic; ci, un singur Dumnezeu, un singur Domn. Trebuie să menţionez, că chiar şi în dogmatica trinitariană sunt doua mari curente de interpretare. Catolicii şi o parte din trinitarieni protestanţi, spun că în trinitate nu există subordonare; ci, toţi sunt de o egalitate desăvârşită şi Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi de la Fiul. Cealaltă partida de trinitarieni, ortodocşii şi o parte din protestanţi, spun că în trinitate egalitatea este doar în ce priveşte natura, dar există subordonare; ca poziţie, deoarece trinitatea este ca o familie, Tatăl este capul lui Isus, iar Duhul Sfânt purcede doar de la Tatăl. Există diferenţe între trinitarieni şi în ce priveşte sensul expresiei „Fiul lui Dumnezeu”, unii susţin că expresia se referă la Isus ca Fiu veşnic născut din Tatăl; în timp ce alţii susţin că Isus nu este Fiul lui Dumnezeu în mod real; ci, El doar joacă rolul de Fiu, ca un actor, iar Dumnezeu Tatăl, doar joacă rolul de Tată fără a fi Tată în mod real. O altă diferenţă este cu privire la naturile lui Isus, trinitarienii ‚adventişti’ şi ‚Fraţii norvegieni’, susţin că Fiul a avut o natură divină deplină dar natura
     

7

umană a Fiului, a fost o natură umană identică cu a noastră, adică o natură umană păcătoasă, dar cu toate acestea, Fiul nu a păcătuit. În timp ce ceilalţi trinitarieni, susţin că Fiul a fost Dumnezeu deplin şi om deplin, dar un om perfect care nu putea păcătui din greşeală; ci, doar într-un mod voit. Au existat trinitarieni care susţineau că natura lui Isus este una singură, această concepţie a primit numele de „monofizism” [gr. mono-physis = o singura fire sau natură]. Doctrină predicată de Eutihie (378-cca 454 d.H.) călugăr din Constantinopol, discipol al patriarhului Chiril de Alexandria, învăţând ca Cristos nu are decât o singura fire sau natură (mono-physis), cea divină, întrucât trupul omenesc l-a luat în mod aparent. Eutihie refuza distincţia între „hypostasis” (ipostas, persoană) şi „physis” (natura, fire), spunând că dacă Cristos e o persoană, El nu poate avea doua naturi. Monofizismul era încurajat de formularea lui Chiril de Alexandria, care a pus în circulaţie şi a apărat cu îndârjire formula: „unica este natura (physis) întrupata a Cuvântului dumnezeiesc”. La fel, iacobiţii care vorbesc despre, un singur ipostas cu o singura fire (natură) a lui Cristos; siriacii, copţii şi armenii care sunt de acord cu ei se considera „monofiziţi”. În timp ce alţii, susţineau că în Isus Cristos sunt două persoane. Nestorie susţinea ca în Isus Cristos exista doua-persoane - persoana divină a Fiului lui Dumnezeu, născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii şi persoana umană sau istorică a lui Isus Cristos, cu care s-a născut din Fecioara Maria. Doctrină elaborata de Nestorie, patriarhul Constantinopolului (380-440 d.H.) şi condamnată de Cosiliul Ecumenic de la Efes. Nestorie afirma că natura umana a lui Isus este independentă de cea divină şi nu recunoştea pe Maria ca fiind „Născătoare de Dumnezeu”, ci numai ca fiind „Maica lui Isus”. Există şi o parte din catolici care cred ca în Dumnezeire trebuie inclusă şi Maria, ca mamă a lui Dumnezeu. Astfel 42 de cardinali catolici şi 500 de episcopi cu spijinul a aproximativ patru milioane şi jumătate de catolici, doresc ca Maria să fie inclusă în dumnezeire conform următorului citat dintr-o publicaţie germană „Welt am Sonntag”, nr. 35 din 31 august 1997: „Ţelul susţinătorilor este proclamarea a trei crezuri noi principale: * Că Maria a contribuit la mântuire personal împreună cu Fiul ei. * Că întregul har care a curs din suferinţa şi moartea Mântuitorului poate deveni lucrător numai prin intervenţia Mariei .... Din trinitate ar putea deveni pătrime: cu Maria ca fiică a Tatălui, mamă a Fiului şi mireasă a Duhului Sfânt...” Acestea sunt câteva partide importante între trinitarieni, pe parcursul istoriei au existat dispute şi lupte asupra unor detalii sau termeni folosiţi pentru a definii această dogmă. Între părinţii bisericii au existat probleme şi faţă de terminii „ousia” (natură) şi „ipostasis” (persoană). În cartea: „Teologie dogmatică — Manual 8

. editată de William Cathcart. 99-115. 47. arată însă deosebirea între ousia şi ipostasis. omenitate. Petru. 1912. Un sinod din Alexandria din 362 arată că răsăritenii şi apusenii folosesc diferite cuvinte pentru a exprima adevărul despre Sfânta Treime. "Ousia (fiinţa. şi face referire la crezul Atanasian. spunând că în Dumnezeu există numai un singur ipostas sau substanţă în trei persoane şi acuzau pe greci că învaţă trei esenţe. între indivizii aceleiaşi specii fondul naturii este unul comun. Spiritul Sfânt este Dumnezeu. conform Crezului atanasian: «Tatăl este Dumnezeu. . care sunt doar trei roluri ale aceleiaşi persoane. este o singură persoană care se manifestă în trei feluri. definind–o în felul următor: „În unitatea Divinităţii există Trei Persoane. nu se poate aplica.”[The Catholic Encyclopedia. Spiritul Sfânt este Iehova . 9 . Sfinţii Părinţi au folosit amestecat cuvintele ousia în sens de fiinţă concretă şi ipostasis ca echivalenţi. Pavel etc. în contrast cu modalismul care susţine că Fiinţa lui Dumnezeu. iar apusenii că Dumnezeu este un ipostas sau substanţă în trei persoane. substanţe sau ipostasuri în Dumnezeu. . 1883. . iar ipostasul elementul propriu. iar ipostasul este individul subzistent concret. în înţeles de fiinţă individuală concretă. ci un singur Dumnezeu. Vasile cel Mare. p. cum rezultă într-o anatemă a Sinodului I ecumenic. întru totul aceşti termeni la Dumnezeu ca la oameni. Fiul şi Spiritul se află la o egalitate exactă cu Tatăl. la p. 38) către fratele său Grigorie de Nyssa. însă.» . aceste Trei Persoane fiind absolut distincte una de alta. The Catholic Encyclopedia numeşte doctrina Trinităţii „doctrina fundamentală a religiei creştine”. Fiinţa sau esenţa fiind elementul comun. care deosebeşte persoanele între ele. ca Tată. Dacă el este Iehova şi ei sînt la fel. eternul Iehova . ca Fiu şi ca Duh Sfânt. ceea ce a dat naştere la neînţelegeri. indivizii subzistă. esenţa) este fondul naturii comune mai multor indivizi de aceeaşi specie. După Sf. .” [The Baptist Encyclopædia.” Cu toate nuanţele existente. de ex. cu toate partidele trinitariene existente. fiecare pentru sine". Astfel. însă. Ea spune: „[Isus] este . Iar apusenii au tradus cuvântul ipostas prin substanţia. . Persoanele sînt egale şi eterne: ele fiind totodată necreate şi omnipotente. Tatăl. se recunoştea: „Un timp.pentru Seminariile teologice”. doctrina trinităţii susţine un Dumnezeu în trei persoane. Răsăritenii învăţau că Dumnezeu este o fiinţă în trei ipostasuri. şi totuşi nu sînt trei dumnezei. Trinitarienii susţin că există o singură Fiinţă a lui Dumnezeu care se manifestă în trei persoane. paginile 1168. Vasile Cel Mare într-o scrisoare (epist. Sf.] Iar în The Baptist Encyclopædia prezintă o definiţie similară. . Fiul este Dumnezeu. Fiul şi Spiritul Sfânt. în care sunt condamnaţi cei ce învaţă că Fiul este "de alt ipostas sau esenţă" decât Tatăl. 1169]. Volumul XV. . fiind Persoane treimice nu sunt indivizi ai aceleiaşi specii divine.

Tatăl nu 10 . nu acţionează niciodată independent sau în opoziţie. Fiul şi Duhul Sfânt. în cazul omului. Când spunem că Dumnezeu este o Unitate înseamnă că. nu sunt identici ca persoane. deşi Dumnezeu este în Sine un centru întreit de viaţă. „Persoană" este o expresie imperfectă a adevărului. dar ca natură Cei Trei sunt egali. pe care le are doar Dumnezeu. sau în opoziţie în lucrare. dar este egal cu Tatăl în toate. omniscienţa. Nu putem gândi în asemenea termeni cu privire la Trinitate. o singură natură divină. Când spunem că Dumnezeu este o Trinitate în Unitate. acţiunii şi sentimentelor care duc la o conduită specifică pentru acea persoană. Există ceva în Fiul care îl distinge pe El ca Fiu. diferit de Tatăl şi de Fiul. Fiul este cu Tatăl şi Tatăl este cu Fiul ca părtăşie. diferit de Tatăl.În Dicţionarul Biblic ilustrat se spune: „În majoritatea formulărilor doctrinei se spune că Dumnezeu este Unul singur în esenţa fiinţei Sale. Trinitarienii mai susţin că Tatăl. imanenţa şi transcendenţa. Astfel Fiul se supune Tatălui. iar Duhul Sfânt purcede de la Tatăl. Fiul este în Tatăl şi Tatăl este în Fiul ca relaţie. În termeni de relaţionare cele trei persoane sunt diferite. Tatăl este Originatorul. eternitatea. însă pe de altă parte ea susţine trei persoane ca fiind în aceea Fiinţă divină şi părtaşe la aceea singură natură divină. înţelegem că există o unitate în diversitate şi că diversitatea se manifestă în Persoane.” [sublinierile îmi aparţin]. Prin urmare. El este Unul în esenţa. ci trei distincţii personale în cadrul unei singure esenţe divine. Natura divină în viziunea trinitarienilor se referă la un complex de atribute ne-transmisibile creaţiei. Şi există ceva în Duhul Sfânt care-l distinge pe El ca Duhul Sfânt. cu toate acestea. iar Numele Lui este unul singur. şi este diferit de Fiul. omniprezenţa. la aceiași natură divină. Trinitarienii afirmă că aceea Unică Fiinţă se manifestă în şi prin aceste trei persoane. Există trei moduri sau forme în care există esenţa divină. Dar în fiinţa lui Dumnezeu nu există trei indivizi. personalitatea şi voinţa Sa. în măsura în care termenul indică pentru noi o individualitate raţională şi morală separată. Duhul Sfânt se supune Fiului dar este egal cu Fiul în toate. Tatăl are ceva ce îl distinge pe El ca Tată. Totuşi. trinitatea susţine un Singur Dumnezeu. chiar dacă unii trinitarieni recunosc o ierarhie ca funcţii. Totuşi. o singură Fiinţă divină. Aceste trei persoane ale Divinităţii există simultan şi veşnic ca un singur Dumnezeu şi Domn Atotputernic. nici nu se confundă ca părţi relaţionale. personalitatea subînţelege indepedenţa voinţei. Prin urmare. însă fără a forma individualităţi separate şi distincte. iar cele trei persoane fiind părtaşe la aceiaşi Ființă. omnipotenţa. în caracteristici şi în operaţiuni. nici nu sunt separaţi în Fiinţa divină. acestea sunt: aseietatea. Deci pe de o parte. Fiecare persoană este conştientă de sine şi auto-direcţionată şi. Fiul este singurul născut veşnic din Tatăl. viaţa Lui nu este împărţită în trei. dar că în fiinţa Sa există trei Persoane.

cu toate că uneori se spune că Trinitatea este implicită în Vechiul şi explicită în Noul. ea fost creionată şi formulată după lungi dezbateri. doar uniţi într-o singură Fiinţă: Tatăl. dar Fiul este din Tatăl. 47. Fiul nu este Dumnezeu. doar împreună. pe parcursul a câteva secole. doar i-au adăugat lămurirea ca Dumnezeul unic revelat evreilor s-a descoperit acum mai mult pe Sine Însuşi. ci. Dacă cei trei despărţiţi. ci. ea nu este explicită nici măcar în Noul Testament. Astfel unele lucrări recunosc: „În Noul Testament nu apare nici cuvântul Trinitate. ca autoritate. Biblia nu confirmă o astfel de teză a trinităţii după cum vom vedea! Trinitarienii mai explică.este din Fiul. recunosc că nimeni n-ar trebui să vorbească despre Trinitate în Noul 11 . el conţine un mare număr de dovezi.. şi atunci ar fi triteism (trei Dumnezei) şi nu trinitarism. lăsându-ne saL cunoaştem în întreita lui Fiinţă: Dumnezeu Tatăl. vol.” („Teologie elementară” de C. iar Noul Testament prezintă clar doctrina despre Dumnezeul triunic. Această doctrină nu a apărut aşa dintr-o dată. „Unii exegeţi şi teologi. ci. cealaltă prezintă un Om Iesus şi Spiritul Sfânt afirmând şi unul şi altul că sunt Dumnezeu. Aşadar. Trinitarienii susţin că Tatăl nu este Dumnezeu. Micropædia.. sublinierea îmi aparţine). sublinierile din citat îmi aparţin). atunci am avea trei Dumnezei. Autorii scrierilor Nou Testamentale nu au modificat învăţătura Vechiului Testament. Din păcate.” (The New Encyclopædia Britannica (1976). aceiaşi lucrare afirmă: „Cu toate că Noul Testament nu conţine o formulare explicită a doctrinei Triunităţii lui Dumnezeu (întrucât 1Ioan 5:7 se pare că nu este o parte a textului original al Noului Testament). căci dacă se dovedeşte că linia a doua de argumentare cade. X. Fiul şi Duhul Sfânt sunt Dumnezeu. atunci cade întreaga doctrină a trinităţii. că Vechiul Testament prezintă aluzii despre Sfânta Triunitate. la fel cum nici triunitatea.” Însă mai departe se explică în ce constă aceste dovezi: „Aceste dovezi se înşiră de lungul a două linii de argumentare: una afirmă că există un singur Dumnezeu adevărat. p. Explicit însemnă „caracterizat printr-o expresie clară şi completă”. inclusiv un număr tot mai mare de romano-catolici..48. Ryrie p. un adjectiv greu de aplicat acestei doctrine. Doctrina s-a dezvoltat treptat. despărţit de Fiul şi de Duhul Sfânt. despărţit de Tatăl şi de Duhul Sfânt. Duhul Sfânt nu este Dumnezeu. nici o persoană a Divinităţii nu există separat şi nu lucrează independent de celelalte. ea nu apare direct în Biblie. de-a lungul multor secole şi în urma multor controverse. despărţit de Tatăl şi de Fiul. Totuşi unii trinitarieni mai sinceri sau mai obiectivi recunosc: „Se ştie că Trinitatea nu este un cuvânt biblic.” Însă rămâne de văzut dacă se poate proba aşa ceva. discuţii avute la mai multe sinoade ecumenice... nici vreo doctrină explicită de acest fel . fiecare ar fi: ‚Dumnezeu’.. 126.Mai mult. Iar la p. Dumnezeu Fiul. Dumnezeu Duhul Sfânt.

1950. ce afirmă că exista Un Singur Dumnezeu. Dimpotrivă. se sare de la perioada de început a creştinismului la aproximativ ultimul sfert al secolului al IV-lea. şi pe deasupra mai exista şi un Duh Sfint. Mintea noastră fireasca nu se poate ridica la înălţimea supranaturalului. 2. De asemenea ei mai spun: „încercările noastre de a explica sfânta triunitate mai mult complică lucrurile. C. Scottdale. Teologii au încercat să exprime acest lucru spunând că cele trei persoane ale trinităţii sunt egale ca natură. Pa. Ei mai afirmă că. cât şi faptul că termenul: ‘Dumnezeu’ este păstrat de preferinţă pentru Tatăl. iar Mângâietorului: ‚Duhul lui Dumnezeu’ sau ‚Duhul Sfânt’. Aceasta nu înseamnă ca nu exista rapoarte temporare sau eterne de subordonare poziţională (dar nu ca substanţă) între Tatăl. Tot ei mai recunosc că termenul „trinitate” nu se afla în textul Scripturii şi din aceasta cauza unii „biblişti” se feresc sa-l întrebuinţeze. Wenger. p. The Doctrines of the Mennonites. Cu toate că doctrina trinităţii nu este explicită în Biblie. p. p. dar care nu este tot una cu Fiul şi un Fiu care are un Tata. Fiul şi Duhul Sfânt. atunci când se face referire la o doctrină trinitară explicită. Trei principii fundamentale alcătuiesc Trinitatea: 1. În acelaşi timp. că Fiul a venit în lumea noastră printr-o hotărâre a Tatălui şi că Duhul Sfânt a fost trimis la noi de Tatăl şi de Fiul. Pluralitatea Dumnezeirii: în Dumnezeire există trei persoane. unii istorici dogmatici şi teologi metodişti recunosc că. Fiul nu este în nici un fel mai puţin divin decât Tatăl. Astfel unii trinitarieni recunosc subordonarea Fiului şi a Duhului Sfânt faţă de Tatăl. distinct de cei doi şi totuşi în relaţie de desăvârşită unitate cu ei.: Mennonite Publishing House. Monoteismul.129). şi nici Duhul nu este lipsit de vreunul dintre atributele pe care le au Tatăl şi Fiul. aşa cum bine sublinia Gerrit Roosen (1612-1711): „Aceasta problema va rămâne pururi neînţeleasă de mintea omeneasca: cum se face că există un Tata care are un Fiu. şi cum se face ca aceştia trei sunt în chip desăvârşit una şi aceeaşi persoană în întreita personalitate. condiţionând ‚mântuirea’ şi ‚viaţa veşnică’ de acceptarea acestei doctrine. nu exista nici măcar un singur pasaj sau o aluzie cât de neînsemnata că cele trei Persoane ale Sfintei Treimi ar fi deosebite una de alta în ceea ce priveşte atributele dumnezeirii lor. Întreita existenţă a Fiinţei divine nu este un obiect pentru înţelegerea raţională. se pare ca Tatăl ocupa poziţia supremă. decât să le lămurească. 295). totuşi trinitarienii fac din această doctrină o piatră de temelie.” (New Catholic Encyclopedia (1967). vol. 1950.Testament fără să aibă mari rezerve.” (Citat in J.1107). I se spune: ‚Fiul Tatălui’. în timp ce Domnului Isus. dar nu este confundabil cu El. considerindu-L de natura filozofica (Van Braght. şi făptura divina va rămâne pentru noi o taină pe care trebuie să o acceptam prin credinţă. 12 . XIV. Martirs Mirror.

s. care este unic. fiecare are toate atributele lui Dumnezeu. Însă majorităţii specialiştilor aderă la forma: Iahve (YaHWeH). forma latinizată: Iehova este cea mai cunoscută şi utilizată în România. 34:5. atunci cade întreaga teorie precum că Dumnezeul Bibliei este un Dumnezeu trinitar. vorbeşte de un singur Dumnezeu adevărat. unii trinitarieni înfocaţi susţin. Trinitarienii susţin sus şi tare. Însă chiar aşa stau lucrurile? Este prezentă învăţătura despre un Dumnezeu trinitar în Biblie? ÎNVĂŢĂTURA BIBLICĂ DESPRE SINGURUL DUMNEZEU: YAHWEH Ar fi necinstit din partea mea. că învăţătura despre existenţa lui Dumnezeu în cele trei persoane ale Sfintei Treimi este atât de clară şi de elocventă prezentată de textul Noului Testament. I. NW. BCR. dacă înainte de a intra în analiza raţionamentelor şi a argumentelor trinitarienilor.3. că orice mişcare „creştină”.. numele divin. Conform traducerile din limba română a Bibliei. Faptul că există un singur Dumnezeu. co-egale. astfel sunt: co-eterne. Exod 17:15 n. ca de pildă: Deuteronom: 4:35: „…ca să cunoşti că DOMNUL („Iehova” SS 1874) El este Dumnezeu şi nu este alt Dumnezeu afară de El”. este denunţată a fi eretică şi păgubitoare. Toate aceste trei persoane au o singură natură. În limba română. etc. şi care s-a descoperit sub numele de: YHWH în limba ebraică. însă datorită răspândirii traducerii Sfânta Scriptură de la 1874 şi a altor traduceri ca BC. etc. 13 . şi că acesta are numele: YHWH (Iehova) reiese din zeci de pasaje biblice. Ba chiar. este tradus cu „Iahve” în Biblia Ortodoxă: Exod 33:19.6 sau cu: „Iehova” în Biblia Cornilescu: Geneza 22:14 n. Numele lui Dumnezeu. încât este dincolo de orice îndoială că ea reprezintă un adevăr pe care Biserica trebuie să-l creadă şi să-l răspândească. coruptă sau înrobită de raţionalism şi de speculaţii. Bineînţeles că dacă vreun principiu din aceste trei cade la testul Scripturii. UN SINGUR DUMNEZEU: YAHWEH Biblia de la început până la sfârşit. fie Yahweh sau Iehova. este pronunţat. ce transcende înţelegerea noastră. scris prin aceste patru consoane: YHWH (pentru că iniţial în scrierea ebraică nu erau trecute şi vocalele).s. sau în Sfânta Scriptură de la 1874. care neagă existenţa Sfintei Treimi ca adevăr Biblic. să nu prezint ceea ce cred eu despre Dumnezeul Bibliei.

Domnul („Iehova” SS 1874) oştirilor: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi în afară de Mine. 4:39. Dumnezeul lui Israel. care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul. indică că evreii erau monoteişti (închinători la un singur Zeu). care sunt doar o mică mostră din întreaga Biblie. Nu vă temeţi şi nu tremuraţi. Maimonide (Rambam) exprimă de fapt acest lucru în Principiile Credinţei Iudaice. ca să se sfătuiască unii cu alţii! Cine a prorocit aceste lucruri de la început şi le-a vestit de mult? Oare nu Eu. 32:39. 44:6-8. este singurul Domn („Iehova” SS 1874). Iar a doua este 14 . 46:9. Dar tot aşa şi creştinii. Eu sunt singurul Dumnezeu drept şi mântuitor. Iudaismul nu acceptă existenţa unui „Dumnezeu Tată.Deuteronomul 6:4: „Ascultă. Dumnezeul tău. 21-22. cu tot sufletul tău. 45:5. Ideea de „Sfânta Treime” este complet străina iudaismului. Israele! Domnul („Iehova” SS 1874) Dumnezeul nostru. Dumnezeul nostru.”  Isaia 37:16: „Doamne („Iehova” SS 1874) al oştirilor. care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul!  Isaia 44:6. alt Dumnezeu în afară de Mine nu este. că Domnul („Iehova” SS 1874). au susţinut de fapt aceiaşi învăţătură monoteistă a Vechiului Testament:  Marcu 12:29-33: „Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: „Ascultă Israele! Domnul („Iehova” NW). nu cunosc alta!”  Isaia 45:21: „Spuneţi-le şi aduceţi-i încoace. este singurul Dumnezeu. chiar Domnul Isus şi apostolii. Domnul („Iehova” SS 1874)? Nu este alt Dumnezeu decât Mine.” 2Împăraţi 19:15: „căruia i-a făcut următoarea rugăciune: „Doamne („Iehova” SS 1874). este un singur Domn („Iehova” NW). cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta”. După cum am observat şi din aceste pasaje. deci. Fiu şi Duh”. 2 Samuel 22:32. Dumnezeul tău. după cum vom vedea şi din câteva mostre din Noul Testament. căci nu ţi-am vestit şi nu ţi-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi Îmi sunteţi martori! Este oare un alt Dumnezeu în afară de Mine? Nu este altă Stâncă. Iudaismul considera ca Dumnezeu este unic si indivizibil şi că nu este format din „părţi”.” Referinţe suplimentare: Deut.8: „Aşa vorbeşte Domnul. cu toată inima ta. Dumnezeul lui Israel.” şi: „Să iubeşti pe Domnul („Iehova” NW). nu este alt Dumnezeu.” Deuteronomul 7:9: „Să ştii. El este un Dumnezeu credincios şi Îşi ţine legământul şi îndurarea până la al miilea neam de oameni faţă de cei ce-L iubesc şi păzesc poruncile Lui. iată porunca dintâi. acestea fiind idei total opuse conceptelor iudaice. 14. Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui. Isaia 37:20: 43:10.

care se exprimă în Cuvântul Său peste tot la singular. şi nu vorbeşte nicăieri despre Sine la plural. pentru a arăta că nu e vorba de un Dumnezeu trinitar. şi astfel să nu fim acuzaţi de neglijenţă. şi că a-L iubi cu toată inima.Dumnezeu. Domnul nostru. ca fiinţă este unic.25: „Iar a Aceluia..”  Iuda 24. 6:27. 15:11. Învăţătorule. Însă pentru că nu dorim să trecem cu vederea argumentele trinitarienilor. 9. că Dumnezeu este „Unul” (Romani 3:30. cu tot sufletul şi cu toată puterea şi a iubi pe aproapele ca pe sine. Mica 7:18. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur.. însă ei cred că acest Dumnezeu există în trei persoane: Tatăl. Până aici şi trinitarienii sunt de acord. că nu este altul în afară de El. Şi nicăieri în Scripturi nu găsim învăţătura unei Făpturi sau Fiinţe a lui Dumnezeu co-existând în trei persoane. 46:5.”  1Timotei 1:17:„ A Împăratului veşniciilor. şi da înţelepciune în dreptate (2Timotei 3. care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale. fără prejudecăţi. Ieremia 10:6-7. vezi: Exod 8:10. 1Împăraţi 8:23. Iacov 2:19).. Psalmul 86:8.următoarea: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. însă spune undeva Biblia aşa ceva? NU! Dar atunci ce prezintă clar şi direct Scripturile? Biblia de la început până la sfârşit învaţă că: Dumnezeu. 25: 44:7.. şi anume că există ‘un singur Dumnezeu’.”  Iacov 2:19: „Tu crezi că Dumnezeu este unul. Isaia 40:18. 9:14. este mai mult decât toate arderile-de-tot şi decât „toate jertfele. Astfel ar fi suficient acest argument. este unul singur. nevăzutului şi singurului Dumnezeu. Galateni 3:20. o singură persoană. singurului Dumnezeu. 15 .”  Ioan 17:3: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine. vom analiza şi profund argumentele trinitarienilor. ne întrebăm: Poate fi cineva persoană dar să nu fie fiinţă? Atunci poate să existe o fiinţă. 1Cronici 17:20. şi raţionamentele lor în lumina Sfintelor Scripturi. prin Isus Hristos.”  Romani 3:30: „deoarece Dumnezeu este unul singur. mântuitorul nostru. cu tot cugetul.. 1 Timotei 2:5. este clar. singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. nu este nimeni ca Dumnezeu (în esenţă). Fiul şi Duhul Sfânt.” Nu este altă poruncă mai mare decât acestea. o singură Fiinţă. măreţie. mai înainte de toţi vecii şi acum şi în veci. Apoi. putere şi stăpânire. 2Samuel 7:22. Amin. să fie slavă..” Referinţe suplimentare: Ioan 5:44.” Cărturarul I-a zis: „Bine. a nemuritorului. să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin. care ne pot da îndrepta.16).”  Galateni 3:20: „. dar trei persoane? Pentru un cercetător sincer.

Ioan 1:1-3. de pildă. însă Dumnezeu a gândit un plan de creiere în Sine însuşi (comp. Apocalipsa 3:14). după ieşirea din El. 1 Sfânta Scriptură foloseşte cu privire la venirea în existenţă a Fiului atât termenul: creat (Proverbe 8:22-25. ca cititorul să afle cum înţeleg eu lucrurile despre Fiinţa lui Dumnezeu. cu Efeseni 1:9). iar cuvântul rostit de Tatăl. 16 . la mărimea asemănătoare cu El. Mica 5:2. o mică parte din Dumnezeu a ieştit. Care este adevărul biblic pe scurt despre Tatăl. 1Ioan 5:18). eternitatea Lui. a făcut din acea sămânţă mică ca dimensiune. la mărimea dorită de Tatăl. Iar Cuvântul creator al Tatălui. doar o mică parte din Fiul are esenţa provenită direct din Dumnezeu.2. Dacă comarăm sămânţa omului cu trupul lui ca dimensiune. o dată cu exprimarea Lui. 30:4). în mod asemănător la creat pe Cristos. prin suflare sau spirit. este cinstit din partea mea. a fost mărită la dimensiunea dorită de Dumnezeu. sămânţa este infimă are o mărime foarte mică. Deci o mică parte din substanţa Fiului este divină în sensul divinităţii Tatălui (fără atributul eternităţii şi aseităţii). Fiul şi Duhul Sfânt? Dumnezeu există din totdeauna (Pslamul 90:2). care a ieşit prin prima exprimarea a Lui.3. mărită (înmulţită). Proverbe 8:22-25. 1Ioan 1:2. dar şi o mică parte din El. Coloseni 1:15-18. iar cealaltă. Proverbe 8:22-25. nici ca mărime. În mod asemănător. nici ca calitate. ca sămânţă spirituală. 2 La începutul primei zile din cele şase zile ale creaţiunii. Fiul nu a fost născut/creat printr-un act sexul. Coloseni 1:15-18. devenind Fiul Său unic născut sau singurul născut din Tatăl (Ioan 1:14. În mod asemănător a creat creaţia. de aceea şi eu folosesc ambii termeni. porunca Lui).Însă în primul rând. şi nici acea sămânţă nu-L exprimă întru-totul pe Dumnezeu. aproape instantaneu Logosul. 1Ioan 5:18). era foarte mică. 1Ioan 1:1-3.18. prin Cuvânt şi Suflare (Psalmul 33:6). la creat pe Fiul. Astfel esenţa Fiului nu este identică cu a Tatălui. a devenit Fiul. dar şi făcut sau creat. ci prin vorbirea Tatălui. spiritul-sămânţă ieşit prin gura Tatălui. cum ar presupune unii. sau existenţa Lui prin Sine. care s-a născut şi ieşit la început 2 din Dumnezeu. Planul facerii a început cu naşterea şi creierea 1 Logosului (Cuvântului) o persoană distinctă de Dumnezeu. cât şi născut (Ioan 1:14. Cuvântul este deci atât născut (avându-şi originiea din Tatăl). a luat fiinţă timpul aşa cum îl cunoaştem noi. şi astfel acest material spiritual provenit din Tatăl. deoarece partea ieşită din Tatăl. Apocalipsa 3:14). Cuvântul. nu îi dădea unicului-născut: vârsta Tatălui. 3:16-18. atunci. Fiul sau Înţelepciunea (Ioan 1:1. Astfel din Tatăl a ieşit: Cuvântul Lui (exprimarea Lui. cu prima rostire sau exprimare verbală a lui Dumnezeu (Isaia 55:11. 5:18.

Şi poate să diferă de el şi în alte calităţi: cunoştinţă. Duhul Sfânt este asemănător cu Fiul (nu identic cu Fiul). Duhul Sfânt s-a născut din Tatăl. Tot la fel Duhul Sfânt. Femeia are aceiaşi natură umană ca bărbatul chiar dacă diferă de el anatomic. Tatăl era sursa substanţei spirituale din care sunt create creaturile spirituale. şi din substanţa Fiul a ieşit: Duhul Sfânt. pentru că Fiul din care provine Duhul este din Tatăl. materialul viitoarei creaţii) şi cuvântul (porunca cuvântul creator) care au dus la naşterea şi creierea Duhului Sfânt. Fiul este asemănător (nu identic cu Tatăl).23). nu identic. şi a devenit Fiul sau Cuvântul lui Dumnezeu. Şi la fel a fost şi cu Duhul Sfânt. şi instantaneu a crescut la dimensiunea Fiului. Efeseni 5:22. la o esenţă asemănătoare cu a Tatălui. nu. şi El a fost sursa. care la porunca Tatălui. prin creşterea sau multiplicare acelei părţi din Dumnezeu. Tot aşa Fiul a fost creat dintr-un Spirit preexistent. etc. având un Sine. Tatăl este substanţă divină întreagă. Eva a fost creat din coasta lui Adam (Geneza 2:21-23). Eva nu a rămas mică cât era o coastă de om. femeie fiind un vas mai slab (1Petru 3:7). în ebraică „işa”. ca vârstă Adam fiind creat înaintea Evei (Geneza 2:7-23. a fost creată dintro materie preexistentă. atât o fiinţă distinctă de Dumnezeu. izvorul vieţii a toate. are înţelesul de: bărbat. nici ca poziţie nici ca atribute. din coasta lui Adam. Fiul este o parte din substanţa Tatălui. nu este identic cu el. în poziţia de autoritate în familie bărbatul este capul (1Corinteni 11:3. dând naştere în final. Este interesant că cuvântul: „femeie”. Cuvântul a ieşit din Tatăl. care era şi este. ci Dumnezeu a făcut-o din coastă prin înmulţire (aşa cum Isus a înmulţit pâinile) un trup de om căreia i-a dat suflare de viaţă. tot aşa Fiul este asemănător Tatălui. Evrei 1:3). nu din nimic. devenind Fiul. tot la fel Isus a fost creat dintr-o parte din substanţa spirituală a Tatălui. este chipul lui Dumnezeu (1Corinteni 11:7-9. în putere. cât era şi o parte 17 . din Spiritul din care era compusă Tatăl. iar după cum Eva este chipul bărbatului (asemănarea lui). după cum Eva. Fiul lui Dumnezeu sau Logosul (Cuvântul). iar femeie „işa”. după cum Cristos Fiul lui Dumnezeu. deoarece Tatăl a poruncit creierea Duhului. bărbată. În ebraică bărbat este „iş”. ea este chipul bărbatului şi slava bărbatului. 1Timotei 2:11-13). o parte din substanţa Fiului. Putem spune că Duhul provine din Tatăl prin Fiul. o voinţă proprie. înţelepciune.a apărut prin creaţie lui Dumnezeu. provine din substanţa Fiului. Fiinţa lui Dumnezeu. Duhul Sfânt. O parte din Dumnezeu a ieşit. iar agentul vieţii era Fiul. deoarece prin Fiul a ieşit spiritul (sămânţa. şi este asemănător cu Fiul nu egal cu El. Duhul este creat şi născut prin Fiul. nu identică în totalitate cu cea a Tatălui. Femeia este foarte asemănătoare cu bărbatul.

Pentru că. existenţa prin Sine. O analiză a acestui concept vei găsi în cartea: „Este Dumnezeul Biblie o trinitate”. p. Coloseni 1:15-17). să-L arate pe Tatăl. Dumnezeu ni le-a descoperit prin Spiritul Lui. 3 Când mă refer la substanţa Tatălui. dar ieşit direct din Fiul. se poate spune despre persoanele trinităţii că: (1) Tatăl îl naşte pe Fiul. adică arătarea lui Dumnezeu. cine dintre oameni ştie cele ale omului. 11:12. şi toată creaţia primordială (inclusiv Fiul şi Duhul Sfânt) au fost creată în cele şase zile de creiere (Exod 20:11). dar prin Fiul deoarece toate sunt create prin Fiul (Ioan 1:1-3. aceea parte ieşită din Dumnezeu a crescut prin putere creatoare a lui Dumnezeu apărând astfel Cuvântul. chiar şi adâncurile lui Dumnezeu. omniştienţa. Cât şi în 1Ioan 4:2. din punct de vedere ontologic4. 5 Astfel doctrina trinităţii recunoaşte o apariţie susccesivă din Tatăl a Fiului. mă refer la spiritul care este Tatăl şi nu la atributele netransmisibile cum ar fi: fără început. aceştia fiind eterni ca Tatăl. cu excepţia Fiului care a fost creat direct de Tatăl. 2Corinteni 5:18. În cartea: „Teologie elementară” de C. şi astfel nu există o naştere în timp a Fiului şi a Spiritului Sfânt. deoarece în El este o parte din Tatăl. Spiritul Cel din Dumnezeu.din substanţa3 lui Dumnezeu. Acum în ce priveşte Duhul Sfânt. putând să-l manifeste. ci s-a petrecut în veşnicie.. pentru că Spiritul cercetează toate. şi din Fiul a Spiritului Sfânt. ci. inclusiv Duhul Sfânt. sau pe Sine. omnipotenţa. tot în acel început. acest Duh a devenit o persoană distinctă de Tatăl şi Fiul. El este atât theofanie. spune formularea trinitară în ce priveşte originea Fiului şi a Duhului Sfânt: „Astfel. 18 . şi El este Cel din care provine sau purcede Spiritul Sfânt.) Deci Biblia afirmă negru pe alb. Fiul îl poate arăta sau manifesta pe Tatăl. numai că această doctrină susţin că acest lucru nu s-a petrecut în început aşa cum reiese din Biblie. cât şi o persoană distinctă de Dumnezeu. Astfel Cuvântul. că Spiritul Sfânt a ieşit „din Dumnezeu” (în greacă: ek = din). ca să le ştim pe cele dăruite nouă de Dumnezeu”. Apocalipsa 11:11. decât Spiritul lui Dumnezeu. deşi Tatăl nu este născut şi nu provine din nimeni.”5. De aceea. Dumnezeu prin Cuvântul Său (Fiul Său unic-născut) a creat/născut pe Duhul Sfânt. cel ce este în el? Aşa şi pe cele ale lui Dumnezeu. care a ieşit din Tatăl şi astfel a apărut o nouă fiinţă. Acest lucru este descris direct în 1Corinteni 2:10-12. 4 Din punct de vedere al existenţei. Ryrie. Duhul Sfânt este un spirit ieşit indirect din Dumnezeu.. nu le cunoaşte nici unu. 50. când nu a existat timp. Dar noi nu am primit spiritul lumii. după Fiul. căci toate provin direct sau indirect din Dumnezeu (Romani 11:36. unde în greacă apare: ek = din – ca şi în 1Corinteni 2:12. decât spiritul omului. NTTF – 2008: „Nouă însă. 1Corinteni 8:6. în greacă: ek = din).

care să fie ne-născută şi necreată. s-a multiplicat. şi Spiritul Sfânt are o divinitate asemănătoare Fiului. Apoi o parte din substanţa Fiului. Cuvântul unic-născut şi întâi-născut? .H. deoarece Duhul îi este inferior şi supus Fiului (Ioan 16:13-15). . Cum s-ar putea ca cineva. 1Corinteni 15:28). şi Cel care este născut este altul. afară numai de Dumnezeu. şi astfel Fiul este mai mare ca El. Observaţi cum au înţeles acest lucru..Totuşi pentru că Spiritul Sfânt. şi. Fiul este derivat din Tatăl. dar îi poate manifesta/arăta pe amândoi. . . să fie mai bătrîn şi din acest motiv cu adevărat mai nobil. . Duhul Sfânt este un derivat din Tatăl prin Fiul. „Şi că în comparaţie cu Tatăl. Origene însă a mai spus şi că: „Tatăl şi Fiul sunt două substanţe. şi Cel trimis este altul. o parte din substanţa Tatălui. care este supus Fiului. el arată că Fiul este diferit de Dumnezeul Atotputernic şi subordonat lui. şi prin Fiul a născut pe Duhul Sfânt. Origene (185-254 d. Dumnezeu (Tatăl) este substanţă întreagă (Ioan 4:24. şi direct din substanţa Fiului. exceptându-l pe Tatăl. provine direct din Fiul care este divin. [sublinierile îmi aparţin]. spunând: „Tatăl este substanţa întreagă. Cel care face este unul. în lucrarea Împotriva lui Praxeas. . iar Duhul Sfânt este supus Fiului. În lucrarea Împotriva lui Hermogene el a scris: „N-ar trebui să presupunem că există vreo altă fiinţă. Fiul Său unic-născut. În cartea: Viaţa lui Constantin Cel mare. unii dintre ‚părinţii bisericii’ timpurii: Tertulian (160-240 d. [Fiul] este o sursă de lumină foarte mică”. iar Cel prin care este făcut lucrul este altul”..). va fi cu mult mai înalt în rang decât acesta [Fiul]. care nu a avut nevoie de un Făcător ca să-l aducă în existenţă.sunt două lucruri în ceea ce priveşte esenţa lor”. Astfel. . sunt supuşi amândoi Tatălui. că [Dumnezeu].H. Teolog din Alexandria care a apărat Creştinismul prin scrierile sale. El nu a derivat direct din substanţa Tatălui ca şi Cuvântul. ce a avut un autor care să-l aducă în existenţă”. rezultând mai o persoană: Duhul Sfânt.). Fiul este supus Tatălui. . Cel care trimite este unul. rezultând Fiul. . aşa cum recunoaşte El Însuşi: ‘Tatăl este mai mare decât Mine’. de asemenea. Astfel Tatăl l-a născut pe Fiul. Tatăl este distinct de Fiul. Fiul şi Duhul Sfânt. dar Fiul este un derivat şi o porţiune din întreg. decât Fiul lui Dumnezeu. iarăşi. de Eusebiu de Cezareea [EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNA BUCUREŞTI – 1991] 19 . A fost un învăţat şi teolog creştin şi unul din cei mai reputaţi Sfinţi Părinţi ai Bisericii. ci indirect din substanţa Tatălui. după cum Cel care naşte este unul. care recunoaşte că Tatăl este mai mare ca El (Ioan 14:28). fiind mai mare decât Fiul.

Astfel atât Fiul cât şi Duhul Sfânt au moştenit cu ocazia naşterii sau creierii lor calităţile Celui din care provin. dar nu chiar la intensitatea egală cu cea a originalului. iar Duhul Sfânt este subordonat lui Hristos. daca El l-a primit de la Hristos. existenţa prin Sine. tot nu poate să fie egală în vârstă cu originalul. mod de gândire. Hristos este subordonat Tatălui. cât şi că fiul prin trăirea lui îl exprimă sau arată pe tatăl. iar Duhul Sfânt este creaţia Fiului. altfel Paracletul nu ar primi de la Hristos dacă nu ar fi mai mic decât El.). caseta copie va reproduce sunetele înregistrare pe caseta originală. personalitate. despre care se spune că a învăţat de la apostolul Ioan spune: „Prezbiterii. expusă de Eusebiu. uneori oamenii zic despre fii unuor oameni: „eşti ca taică-tu”. Aceasta inferioritate a Paracletului demonstrează imediat căci Hristos. şi de asemenea chiar o copie 100% identică. atunci Hristos este mai mare decât Paracletul. ci produsul voinţei sale libere. spun că aceasta este ordinea şi modul de aranjare a celor mântuiţi şi că ei înaintează prin treptele acestei vieţi. iar Duhul sfânt pe Fiul. este Dumnezeu. faptul că Fiul este singurul născut direct din Tatăl. a scris în 235 d. Tot în acel Studiu introductiv. dar Tatăl a dorit să păstreze anumite atribute pentru Sine. care era un asociat al lui Policarp. Fiul a venit în existenţă înaintea Duhului. ei se înalţă la Fiul prin Duhul şi la Tatăl prin Fiul”. Aici deci. Scriind despre Persoana Duhului. calităţi.). de aceea există proverbul: „aşchia nu sare departe de trunchi”. Novaţian notează: „Paracletul a primit mesajul Sau de la Hristos.” [precizarea din paranteza rotundă şi sublinierea îmi aparţine].H. etc. Acest exemplu indică că poate exista o asemănare foarte mare dintre un tată şi un fiu. ucenicii apostolilor. vorbire şi viaţă. acesta considera o forma de subordonare a Tatălui faţă de Fiul. Cu toate că în cazul naşterii Fiului din Tatăl nu putem vorbi de o reproducere cu defect.. 20 . nu este ortodoxă (credinţa dreaptă . etc. şi este mai aproape de Tatăl decât Duhul Sfânt. Fiul a moştenit calităţile Tatălui (cu câteva excepţii: vârsta. avem o mare marturie despre divinitatea lui Hristos şi descoperim ca Paracletul este mai puţin decât El (Iisus). caracter. se mai spune că el a scris: „Despre teologia bisericească” unde „doctrina despre Logos. ci plină de idei subordinaţioniste. Trinitate 18]. În teologia lui Novaţian.). ci şi ca temperament.Se spune în Studiu introductiv că „Eusebiu de Cezareea.trinitariană). 70 .165 d. mai mult. nu doar din punct de vedere fizic. Deci.H. de la care El primeşte mesajul Sau. Duhul Sfânt a moştenit calităţile Fiului (cu câteva excepţii: vârsta.a avut tendinţe ariene”. ILUSTRĂRI: Un fiu poate semăna leit cu Tatăl lui. Fiul nu este de aceeaşi natură cu Tatăl. Atunci când ei o casetă originală şi faci o copie după ea. Novaţian.. Fiul îl exprimă pe Dumnezeu Tatăl. De aceea.” [cf. Papias (cca.

iar Duhul Sfânt Îl glorifică pe Isus (Ioan 16:13-15). Iată că părinţii Bisericii instruiţi la Şcoala din Alexandria susţineau că Logosul persoană nu s-ar fi născut din Tatăl. Isus Cristos pentru Duhul Sfânt este: Domn. Dar aceste divinităţi inferioare care provin din Dumnezeu.[şcolii din] Alexandria despre Logos.” [sublinierea îmi aparţine şi cuvintele din parantezele pătrate].16. din Fiul direct). iar Duhul Sfânt este un indcator spre Cristos. în sensul că dacă Dumnezeu n-ar fi voit să creeze lumea. Efeseni 1:17. dacă Dumnezeu ar fi creat din nimic. prin El Îl cunoaştem pe Tatăl. nici Logosul nu S-ar fi născut. evident sub influenţa filosofiei stoice şi a. prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. arată inegalitatea lor în ce priveşte substanţa. Apocalipsa 3:12). Dumnezeu putea naşte/crea din substanţa Lui. Fiul este un indicator spre Tatăl.16). după cum spune Biblia: „Din El. nu ar fi existat ca persoană 21 . Stăpân (1Corinteni 8:6. o mică parte din substanţa Fiului. Duhul Sfânt. Însă ca toată creaţia să provină direct sau indirect din Dumnezeu. El Îl trimite pe Duhul Sfânt în lucrări în Numele Fiului (Ioan 14:26). tradus cu „de la”.În plus. a fost necesar creierea unor divinităţii inferioare: Fiul. iar Duhul Sfânt. Efeseni 4:4-6. pot da naştere la creaturi inferioare. când afirmă: „. 2Corinteni 5:18. Tatăl pentru Duhul Sfânt este: Tată (Evrei 12:9).. Fiul o mică parte din substanţa Lui. Iar Fiul îi dă din lucrările primite de Isus de la Tatăl. confirmă observaţia mea. Tatăl şi Dumnezeul Lui (1Corinteni 11:3. 16:7). Iar Fiul. îngerii. având în vedere că: Tatăl este substanţă întreagă. În acest caz Logosul ar fi rămas numai ca o însuşire internă faţă de Dumnezeu. din care provin (din Tatăl indirect. şi Fiul Îl trimite pe Duhul Sfânt în lucrări de la Tatăl (Ioan 15:26. prin Duhul Sfânt suntem mai aproape de Fiul. vezi şi: 1Corinteni 8:6. Stăpân (1Timotei 6:15. 11:12. iar Duhul Sfânt supus Tatălui şi Fiului. A Lui să fie slava în veci! Amin” (Romani 11:36. Tatăl pentru Isus este: Capul. 99-115 – la capitolul: „Formularea dogmei Sfintei Treimi şi precizarea terminologiei trinitare”. doar fiinţe asemănătoare cu El (aşa cum este Isus). ca să creieze o diversitate de creaţii de la cele mai inferioare la cele superioare. În ce priveşte poziţia este clar ca Fiul este supus Tatălui care L-a născut/creat. aceea creatură nu iar mai putea spune: Tată. unde apare ek = din.30 cu 1Timotei 6:15.. comp. p. căci ar fi fost din nimic. fiind cel mai aproape de Dumnezeu în atribute. Dumnezeu din El nu ar fi putut da naştere decât la FII asemănători Lui. Fapte 4:27. Iuda 4).în învăţătura apologeţilor despre Logosul divin. prin punerea naşterii Logosului în legătură cu crearea lumii. şi nu ar mai fi fost din Dumnezeu. Stăpânul. Având în vedere aceste lucruri înţelegem de ce. de traducători).. În cartea: „Teologie dogmatică — Manual pentru Seminariile teologice”. indirect.. Ioan 20:17.

cu îngerii şi cu oamenii fideli. şi astfel îşi manifestă prezenţa Sa. ci El se uneşte şi cu Fiul Său. dar la nivelul nostru de suportare şi de înţelegere. poartă chipul lui Dumnezeu mai mult decât oamanii perfecţi ca Adam şi Eva înainte de căderea în păcat. Noi primim doar Theofani sau Cristofani prin îngeri sau prin Duhul Sfânt. cu toate că Dumnezeu este o persoană distinctă de Isus şi îngeri. Chiar Theofaniile şi Cristofaniile. ele susţin creaţia (Fiul şi Duhul Sfânt). 15:4.s. nu are nevoie de nimeni ca să trăiască şi să fie împlinit (vezi n. Dacă noi ca creaturi imperfecte şi păcătoase. şi Îl manifestă pe Dumnezeu în relaţia cu creaturile inteligente. puterea sa şi atributele sale în şi prin ei. pentru că Yahweh Dumnezeu era în ei lucra prin ei. Îl poate manifesta pe Dumnezeu. El fiind YHWH (Iehova). Duhul Sfânt au moştenit prin naşterea lor o natură divină (natura lui Isus este cea mai apropiată Tatălui).16). deoarece atât Duhul cât şi îngerii. dar nu la intesitatea existentă în Tatăl. este dincolo de capacitatea noastră de a rezista la Tehofaniile şi Cristofaniile prin Duhul Sfânt. care trăieşte şi există prin Sine. Duhul Sfânt şi îngerii primesc Numele şi identitatea lui Dumnezeu în lucrarea şi exprimarea Lui. pământul şi tot ce este pe el s-ar topi (Isaia 64:1). Tatăl îi spune: Fiului. 1Ioan 3:24). Astfel Tatăl şi Fiul de ar veni în persoană. Apocalipsa 1:17). Oricum manifestarea Tatălui şi Fiului prin Duhul Sfânt. şi cu mult mai limitate ca Duhul Sfânt sau îngerii. iar fie Duhul Sfânt. Astfel în Biblie. la Exod 3:14). Daniel 10:7-12.distinctă de Tatăl. dacă Dumnezeu nu ar fi creat lumea. aşa numitele: Theofanii. Astfel existând şi rămânând doar Un 22 . fie îngerii acţionează în Numele lui Dumnezeu cu identitatea Lui. Dumnezeu este doar Tatăl. o persoană distinctă de Fiul Său: Isus Cristos. îngerii fideli şi Domnul Isus. 2. au zdruncinat pe cei mai mari dintre sfinţi (Isaia 6:5. deoarece Dumnezeu Tatăl a avut nevoie de aceste divinităţi inferioare doar atunci când s-a decis să facă lumea. manifestându-L pe Dumnezeu. şi prin faptul că Isus. cu mult mai mult atunci Duhul Sfânt şi anumiţi îngeri. se prezintă uneori ca fiind ‘Dumnezeu’. Biblia nu greşeşte când afirmă că Dumnezeu şi Isus locuiesc în credincios prin Duhul (Ioan 14:20. pentru că Duhul moştenind divinitatea chiar dacă nu într-un mod 100% îi poate reprezenta pe pământ. Fiul: Duhului. Romani 8:9. Dumnezeu Tatăl.10. 2Timotei 1:14. totuşi prin manifestare. Coloseni 1:27. 17:23. Prin urmare. având numele YHWH (Yahweh). sau ‘Yahweh’. Referitor la aceste divinităţii inferioare. Efeseni 3:17. Comunicarea fiinţelor spirituale se poate face şi prin gând (telepatic). în unele cazuri Duhul Sfânt le transmite: îngerilor. Astfel am putea concluziona şi preciza: 1. însă nu se limitează la a-şi manifesta Dumnezeirea doar în propria entitate. Isus. îl putem manifesta pe Fiul şi pe Tatăl (Galateni 1:15.

o singură persoană. Dar ca să intrăm mai adânc în miezul problemei. El nu se arată aşa cum este în cer căci pământu s-ar topi. Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi „dumnezei” fie în cer. însă ceea ce nu au înţeles trinitarienii. Deci Isus declară că Singurul Dumnezeu Adevărat este Tatăl.” (Ioan 17:1. 1Corinteni 12:6). un singur Yahweh. care Îl exprimă pe Dumnezeu la intensităţile potrivite cu natura şi cu gradul de suportabilitate a fiecărei creaturi. DOAR TATĂL ESTE DUMNEZEU Învăţătura clară a Domnului Isus. şi alţii. apostolii. Dumnezeul Bibliei însă. însă atunci când Dumnezeu se arată în creaţie.3. Tatăl.singur Dumnezeu care era mai presus de ei. Ioan 4:24). au înţeles tot aşa. prin slujitorii Lui în care este prezent.” (Efeseni 4:6. Domnul Isus nu a spus că Adevăratul Dumnezeu este Tatăl. în mod clar şi direct. El declară în Ioan 17:1.6: „Deci. Duhul Sfânt. la care se ruga El. izvorul vieţii. ci un Dumnezeu UNIC. îngeri. prima afirmaţie pe care am făcut-o despre Dumnezeu: Dumnezeu este doar Tatăl. totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl. ştim că în lume un idol este tot una cu nimic şi că nu este decât un singur Dumnezeu. nici un Dumnezeu în trei persoane. pe care L-ai trimis Tu. şi imanent. este că acest Dumnezeu. Tot la fel. ci. nu este doar transcendent. dar lucra prin ei şi era în ei. Fiul şi Duhul Sfânt. având numele YHWH (Yahweh). care este deasupra tuturor. ceva ce contrazice flagrant trinitatea: „…Isus şi-a ridicat ochii spre cer şi a zis: Tată. şi anume că Dumnezeu este doar Tatăl. fie pe pământ (cum şi sunt într-adevăr mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”). să argumentez cu Biblia. dar nu într-un mod deductiv. adică nu numai transcende. ci. II. şi pe Isus Hristos. a sosit ceasul!…Şi viaţa veşnică este aceasta: să te cunoască pe tine SINGURUL DUMNEZEU ADEVĂRAT. Chiar dacă Dumnezeul transecendent are atributele la intensitate maximă. prin: Isus. de la care vin toate lucrurile şi pentru care 23 . El este prezent în creaţie prin Spiritul Sfânt şi prin alte spirite. Stăpânul Suprem. cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor. ci. Astfel. ci este prezent şi în creaţie. sau este dincolo de creaţie. descris de Pavel ca fiind: „un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor. Avem un singur Dumnezeu: Yahweh.3). o persoană distinctă de Fiul Său: Isus Cristos. şi este prezent în creaţie fiind viaţa fiecărei creaturi. care este mai presus de toţi. şi că acest Dumnezeu este distinct de Domnul Isus:  1Corinteni 8:5. în Scripturi găsim nici un Dumnezeu în trei ipostaze. un singur Dumnezeu. şi care are un corp spiritual şi locuieşte în ceruri (1Împăraţi 8:43.” este şi un Dumnezeu „care lucrează prin toţi şi care este în toţi. în primul rând. arată clar că Dumnezeu este doar Tatăl.

să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire. înaintea lui Hristos Isus şi înaintea îngerilor aleşi.” Iată crezul primilor creştini exprimat simplu. Domnul nostru.” (Efeseni 1:17). nu este altul decât Isus (1Corinteni 1:3. Domnul Isus a şi murit şi a şi fost văzut (Ioan 1:14. se referă la Tatăl ceresc. şi nu cum susţin trinitarienii: ‚Tatăl.10-12. după cum spune Scriptura tot în această epistolă: „Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos. Deci acesta nu poate fi decât Tatăl care locuieşte în ceruri şi care nu a fost văzut de nici un om (Ioan 6:46). fiindcă: „prin El …sunt toate lucrurile”. şi că Acesta este: „Tatăl”. şi studiindu-l în contextul Noului Testament. dar arată şi că persoana „singurului Dumnezeu”. pe când Isus. Romani 6:4-10). ne putem da seama că: Acest „un singur Domn”. Iar Tatăl este diferit de Isus. Dacă Isus este Dumnezeu. are rolul de intermediar (agent.  1Timotei 5:21: „Te rog fierbinte. mediator). 2Corinteni 1. pentru că „de la” El vin toate lucrurile. să păzeşti aceste lucruri. a nemuritorului. fără vreun gând mai dinainte şi să nu faci nimic cu părtinire. această distincţie.” Textul acesta spune clar şi fără echivoc. Amin. Iar „un singur Dumnezeu”.2. că Biblia face o distincţie între Dumnezeu (Tatăl). prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi. Tatăl slavei. o singură credinţă. să fie slavă. un singur botez. Este interesant că această existenţă a unui ‘singur Dumnezeu’. şi deci şi al Domnului nostru Isus.  Efeseni 4:6: „Este un singur trup. vom găsi aproape în toate.” Cine să fie acest Singur Dumnezeu nemuritor şi nevăzut? Conform Scripturii. după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. înaintea lui Dumnezeu. nevăzutului şi singurului Dumnezeu. măreţie.” Observăm din acest text. şi Isus Cristos. este distinctă de ce a lui Isus Cristos. etc. între Dumnezeu.  1Timotei 1:17: „A Împăratului veşniciilor. după cum face o distincţie şi faţă de îngeri. care este prezentat ca fiind: Tatăl. să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin. în cunoaşterea Lui.” Acesta este un alt text care surprinde atât distincţia şi diferenţa dintre Cristos şi Dumnezeu. prezentat ca fiind: Fiu sau Domn. de ce Biblia face această distincţie (diferenţă)?  Iuda 25: „singurului Dumnezeu. prin Isus Hristos. că pentru creştini nu există decât un singur Dumnezeu. un singur Duh. Fiul şi Duhul Sfânt’. Este un singur Domn. mântuitorul nostru. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor. care este mai presus de toţi. putere şi stăpânire.18. Dacă citim introducerile de la toate epistolele Noului Testament. care lucrează prin toţi şi care este în toţi. 1Ioan 4. căci acest singur Dumnezeu este descris ca fiind: „Tată al tuturor”.). prin intermediul căruia Îi dăm slavă. şi Cristos Isus. care este altul 24 . mai înainte de toţi vecii şi acum şi în veci.trăim şi noi şi un singur Domn: Isus Hristos.

iată porunca dintâi. care ne-ai întocmit: suntem cu toţii lucrarea mâinilor Tale. PRIN intermediul căruia Îi dăm lui Dumnezeu: „slavă. nu e exprimat-o cu gândul la Sine.  Marcu 12:29.” ??? Acum după ce am dovedit că Dumnezeu este doar Tatăl. aş dori să argumentez că doar El are numele de YHWH (Yahweh). şi diferit de Isus. ci că Iehova Dumnezeu este un singur sau unicul Iehova (Yahweh).  Isaia 63:16: „…dar Tu.30: „Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: „Ascultă Israele! Domnul („Iehova” NW). este un singur Domn („Iehova” NW). cu tot sufletul tău. este singurul Domn („Iehova” SS 1874). această poruncă a fost citată de un învăţător al legii în Luca 25 . DOAMNE („Iehova” SS 1874). În plus. Noul Testament întăreşte mărturia că Yahweh (Iehova) este UNUL şi anume Dumnezeul suprem. a existat „mai înainte de toţi vecii şi acum şi în veci”. eşti Tatăl nostru…numele tău este din veşnicie”  Isaia 64:8: „Dar. Israele! Domnul („Iehova” SS 1874). Deuteronomul 6:4: „Ascultă. Dumnezeul nostru. cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta”. ci. ca şi cum El ar fi YHWH pe care trebuie să-L iubim. În plus.” şi: „Să iubeşti pe Domnul („Iehova” NW).decât Isus. NUMELE DE YAHWEH ESTE AL TATĂLUI: În continuare voi prezenta câteva texte clare. iar Isus este Fiul Celui prea Înalt (Luca 1:32. este acelaşi. ci El s-a referit la Tatăl Său (vezi: Ioan 5:44. putere şi stăpânire. Tu eşti Tatăl nostru. III. mai înainte de epoci. iar Isus a reiterat porunca de a-L iubi pe El. (vezi şi Matei 22:37-40. Luca 10:27). şi acest nume este din veşnicie şi pentru eternitate (vezi şi Psalmul 106:48. acum şi pentru totdeauna. Doamne („Iehova” SS 1874). la „Tatăl nostru”. Domnul Isus. care arată că numele de Yahweh îi este rezervat lui Dumnezeu Tatăl şi astfel El este singurul: Yahweh (Iehova). este Acelaşi. Dumnezeu nu se schimbă. astfel nu poate fi Yahweh. este „Cel prea Înalt”. după cum reiese din Psalmul 83:18. este nu doar de după naşterea din Maria. mai înainte de toţi vecii şi acum şi în veci. Yahweh. 145:21). despre care a vorbit Isus. Întrebarea care se ridică este următoarea: Dumnezeul Tău. Singurul. vom vedea în capitolul următor nu este din eternitate. cu toată inima ta. se aplică în mod unic. la Fiinţa supremă. 6:27). noi suntem lutul şi Tu olarul. măreţie. Unicul. care există din veşnicie în veşnicie. Cu siguranţă că atunci când Isus a reiterat porunca prima.” Deci acest nume de Yahweh sau Iehova.” Observăm din legea dată lui Israel că nu numai că Dumnezeu e Unul. Dumnezeul nostru. Tot la fel. Dumnezeul tău. 8:28).

Ioan 20:28: „Drept răspuns. şi a iubi pe aproapele ca pe sine. Isus este numit. cu tot cugetul.”. ea se complectează! Dar să dăm doar câteva exemple Biblice în acest sens: Domnul Isus = Dumnezeu Ioan 1:1: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. doar că El este Yahweh. care vorbea despre alticineva ca fiind Singurul Dumnezeu şi YHWH. şi nu este altul afară de El. este mai mult decât toate arderile-de-tot şi decât „toate jertfele. şi că a-L iubi cu toată inima. ŞI SUB NUMELE DE: YAHWEH Problema este că în Biblie şi alte persoane se prezintă sub titlu de ‘Dumnezeu’ (Elohim) şi sub numele de ‘Yahweh’ şi aceste realităţi parcă vin în contradicţie cu afirmaţiile și argumentele clare prezentate mai sus. sau ca „Yahweh” („Iehova”)? IV. În timp ce Tatăl este Dumnezeu ne-născut.33 lui Isus: „ Cărturarul I-a zis: „Bine. cu tot sufletul. Acesta este un motiv pentru care oamenii (unii teologi) au interpretat pe Dumnezeu ca fiind o trinitate de persoane. Dacă Cărturarul a greşit. Cu siguranţă că Acest Dumnezeu la care a făcut referire şi Isus şi Cărturarul şi Învăţătorul legii era Dumnezeu Tatăl. Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 26 . Însă Biblia nu se contrazice.10:25-28. Învăţătorule. care se află în sânul Tatălui. după cum apare în unele manuscrise: „dumnezeul unic-născut”.” [În alte traduceri: „un dumnezeu” NW.” Iată Isus aprobă exprimarea Cărturarului.34: „Isus a văzut că a răspuns cu pricepere. iar acesta îi spune în Marcu 12:32. ŞI ALŢII SE PREZINTĂ SUB TITLU DE: DUMNEZEU. de ce Isus îl laudă prin cuvintele din v. Dar unii s-ar putea întreba: cum se armonizează aceste texte.. pentru că nu au reuşit să explice corect acest aparentă contradicţie. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur.” Iată cărturarul vorbea despre Dumnezeul adevărat că este unul. şi totuşi Isus a aprobat cuvintele învăţătorului. că există ‘Un singur Dumnezeu şi un singur Yahweh’ şi anume: Tatăl ceresc. cu siguranţă că în mintea cărturarului. Interesant că Cărturarul nu spune: „nu este altul în afară de tine (Isus)”.. YHWH nu era Isus cu care stătea de vorbă. Ioan 1:18 (NW): „dumnezeul unic-născut. şi i-a zis: „Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu. Isus îi citează în faţa unui cărturar această primă poruncă. care arată doar Tatăl este Dumnezeu. şi cu toată puterea. cu cele în care Isus şi îngerii sunt descrişi ca: „Dumnezeu”. că nu este altul în afară de El. sau „un Zeu” NTTF – 2007]. În altă ocazie.

Judecători 6:12-16 NW: „Atunci îngerul lui Iehova i s-a arătat şi i-a zis: „Iehova este cu tine. Zaharia 12:8). Atunci Iehova s-a întors spre el şi a zis: „Du-te cu puterea pe care o ai şi-l vei salva pe Israel din mâna Madianului. dar dacă Iehova este cu noi.Evrei 1:8: „pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie. ci. ca mai târziu. şi oamenilor. şi la adresa îngerilor. şi un înger în ea. tot la fel şi expresia: YHWH = Iehova.” Din nou o relatare în care personajul ceresc este descris când a fi îngerul lui Yahweh. pe singurul tău fiu…”. Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai pe sus decât pe tovarăşii Tăi. Înger = Dumnezeu [Elohim] Osea 12:3: „Încă din pântecele mamei. relatarea să spună că Yahweh Dumnezeu era în flacără.” 27 . pe care ni le-au istorisit părinţii noştri. şi vorbea cu Moise. în mijlocul unei tufe de mărăcini. În Noul Testament se confirmă că a fost un înger şi nu Yahweh personal (vezi Fapte 7:30-38). iar el a răspuns: „Iată-mă!” În acest text ni se relatează cum Moise a văzut o flacără de foc.22. este în veci de veci. iată că tufa de mărăcini ardea cu vâlvătăi şi totuşi tufa de mărăcini nu se mistuia. zice Iehova. În timp ce el privea. la început se spune că îngerul lui Yahweh a vorbit cu Avraam. Îngerul lui Iehova = Iehova Geneza 22:15 NW: „Şi îngerul lui Iehova l-a chemat din ceruri pe Avraam a doua oară şi a spus: „«Pe mine însumi jur». Însă Iehova i-a zis: „Eu voi fi cu tine şi vei bate Madianul ca pe un singur om. domnul meu.” Însă expresia ‚Dumnezeu’. Dumnezeu l-a chemat din mijlocul tufei de mărăcini şi a zis: „Moise! Moise!”. şi apoi acesta se prezintă ca Yahweh (Iehova). Oare nu te trimit eu?” Dar el a zis: „Iartă-mă. În acest text. toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate: Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea: de aceea. Dumnezeule. a apucat Iacov pe frate-său de călcâi şi în puterea lui. Exodul 3:2-4 NW: „Atunci îngerul lui Iehova i s-a arătat într-o flacără de foc. jurându-se pe Sine însuşi. iar eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu”. Iehova! Cu ce să-l salvez pe Israel? Iată. zicând: «Nu ne-a scos Iehova din Egipt?» Acum însă. nu apare doar în dreptul Tatălui şi a Fiului. «că. bărbat puternic şi viteaz!” Însă Ghedeon i-a zis: „Iartă-mă. Dumnezeule. Atunci Moise a zis: „Să mă abat din drum ca să privesc mai de aproape această privelişte uluitoare: De ce nu se mistuie tufa de mărăcini?” Când Iehova a văzut că el s-a abătut din drum ca să privească mai de aproape. s-a luptat cu Dumnezeu. când Yahweh (vezi şi Judecători 13:21. întrucât ai făcut lucrul acesta şi n-ai ezitat să mi-l dai pe fiul tău. atunci de ce au venit toate acestea asupra noastră şi unde sunt toate faptele sale minunate. casa mea este cea mai neînsemnată din Manase. Iehova ne-a părăsit şi ne dă în mâna Madianului”.

însă în Osea 12.T. după nota introductivă GBV.Osea 12:4: „S-a luptat cu îngerul şi a fost biruitor. mai presus de toţi dumnezeii [elohim — puternicii]. daţi lui Iehova. Evr.] — când.” Observăm că din Geneza 32:28 şi din Osea 12:3.” Psalmul: 29:1: „Fii ai celor puternici [el — dumnezei]. la rugăciunea mea . Stăpânitorul cerului şi al pământului». termenul „El” (Dumnezeu) apare de 32 de ori. 9.” Că aceasta este o redare potrivită a cuvântului elohim (Dumnezeu) este dovedit prin faptul că apostolul inspirat l-a tradus aşa în greceşte.” Psalmul 95:3: „Iehova este un Dumnezeu mare [el — cel puternic] un Împărat mare. 1.” Ps. 2:7.” Exod 15:11: „Cine este ca Tine între dumnezei [el — puternici].. Iehova?” Geneza 14:22: „Avraam a spus împăratului Sodomei: «Ridic mâna spre Iehova. [Am înlocuit DOMNUL. Daţi lui Iehova slava Numelui Său! Adoraţi-L pe Iehova în splendoare sfântă. numit „dumnezeu” (Elohim = vezi 1Împăraţi 18:27). e. El este mai de temut decât toţi dumnezeii [elohim — puternicii]”. reiese că Iacov s-a luptat cu Dumnezeu.” Psalmul: 50:1: „Dumnezeu. 96:4: „Căci Iehova este măreţ şi foarte vrednic de laudă. Iehova [Atotputernicul] elohim în contrast cu alţi elohim [puternici] Psalmul: 86:6-8: „Pleacă-ţi urechea. Dumnezeul dumnezeilor — el elohim — puternicul puternicilor] DOMNUL (Iehova NW) a vorbit. cu Iehova în text. a plâns şi s-a rugat de el. Iehova L-a] făcut cu puţin mai prejos decât îngerii [elohim] şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.. iar „Elohim” (Dumnezei) de 376 de ori. chiar Dumnezeu [literal. Elohim aplicat la oameni cu autoritate În V. cu totul potrivit deoarece ei au fost puternici sau influenţi pentru închinătorii lor. el spune: „L-ai făcut cu puţin mai prejos decât îngerii”. referindu-se la faptul că Domnul nostru S-a umilit. vezi şi NW şi SS 1874]. uneori cuvântul elohim se referă la bărbaţi — 28 ..4 se spune că de fapt a fost îngerul lui Dumnezeu. Iehova. Dumnezeul [el] Cel Prea Înalt. Un exemplul este Dumnezeul: Baal. daţi lui Iehova slavă şi putere. Elohim [puternici] tradus „dumnezei” Referindu-se la dumnezeii falşi ai păgânilor. da. Nimeni nu este ca Tine între dumnezei [elohim — puternici]. Psalmul 8:5: „L-ai [vers. angelos [îngeri — n. cuvântul elohim [puternici] este folosit şi pentru ei.

ca să-l bagi în seamă? L-ai făcut cu puţin mai pe jos decât îngerii (Elohim) şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste. Exodul: 22:8. de aceea se clatină toate temeliile pământului. putere. Eu am zis: „Sunteţi dumnezei. BCR). apare de fapt Elohim. iar în textul ebraic.” Observăm în acest text cum judecătorii din Israel. Acest cuvânt este uneori redat prin tare. Psalmul 82:1-7: „Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu. şi afirmaţiile Scripturii nu pot fi desfiinţate. „puternic” etc. ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului. că a fost făcut mai prejos ca îngerii (vezi Evrei 2:7 = angelos). nu pricep-nimic.” Exodul: 22:28: „Să nu huleşti pe Dumnezeu. mare etc.. dar acum notăm câteva exemple în care elohim este aplicat la poporul Domnului. daţi dreptate nenorocitului şi săracului. ci umblă în întuneric. 23:5. putând să dispună de ele. cauza celor două părţi să meargă până la judecători [elohim]. Psalmul 8:4: „îmi zic: „Ce este omul. El judecă în mijlocul dumnezeilor.35: „Isus le-a răspuns: „Nu este scris în legea voastră: „Eu am zis: sunteţi dumnezei?” Dacă legea a numit „dumnezei” pe aceia. izbăviţi-i din mâna celor răi. nu doar unul singur... Ioan 10:34.” Însă veţi muri ca nişte oameni. 29 . veţi cădea ca un domnitor oarecare. cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu şi Scriptura nu poate fi desfiinţată” Vedem că însuşi Domnul Isus confirmă că unii oameni sunt numiţi: „dumnezei”. Elohim redat prin „Dumnezeu”. adică ‘Dumnezeu’ sau ‘dumnezeii’.puternici — regi. 9: „Dacă hoţul nu se găseşte.s. stăpânul casei să fie adus înaintea judecătorilor [elohim] . precum: „tremur de la Dumnezeu [tremur mare — K..” [judecători — elohim] A se observa confirmarea acestei traduceri de către apostolul Pavel . toţi sunteţi fii ai Celui Prea Înalt. stă în adunarea dumnezeilor (Elohim). iar Dumnezeul Cel Prea Înalt.” (Evrei 2:7). Deci din text ar reieşi că ar fi mai mulţi ‘dumnezei’.” Dar ei nu vor să ştie de nimic. Până când veţi judeca strâmb şi veţi căuta la faţa celor răi? Faceţi dreptate celui slab şi orfanului. Exodul: 21:6: „Judecătorii [conducătorii.Fapt. în legătură cu lucruri neînsufleţite. sunt numiţi „dumnezei”. unde din nou îngerii sunt descrişi ca fiind „dumnezeii” (vezi n. etc. Tot la fel în Psalmul 97:7. acela pe care judecătorii [elohim] îl vor condamna trebuie să întoarcă dublu aproapelui său. puternicii] lui Israel au fost numiţi elohim: „Stăpânul lui să-l ducă înaintea judecătorilor [elohim]”. Judecătorii din Israel se aflau pe poziţia de reprezentaţi ai lui Dumnezeu în ţară şi aveau o autoritate ca şi a lui Dumnezeu asupra vieţii oamenilor. Observăm că în acest text se vorbeşte despre om. Scăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit.

În Geneza 18:1-14. „Cei puternici [El] dintre cei viteji” (Ezec. citind aceste pasaje din Scripturi. şi relatarea arată că au fost trei bărbaţi în vizită la Avraam. El (Dumnezeu). însă orice creştin autentic. Alte texte în care apar doi Iehova sunt: 30 . De fapt Cuvântul.] [elohim — puternice]” (Gen.] [elohim — puternic]” (1 Sam. cu toate că ştim că în unele pasaje Biblice. 31:29. se afirmă explicit că nu există decât ‘un singur Yahweh’. deci nu a fost vorba de Sfânta Treime sub forma a trei bărbaţi. pe când mintea omului este mărginită (1Corinteni 2:7-9). două peroane cu identificarea de Yahweh. înseamnă „mare” sau „puternic” derivând de la o rădăcină care înseamnă: „puternic” (este de fapt un termen general dat unui zeu în lumea semitică şi mai ales în religia canaanită). a fost vorba de trei îngeri după cum arată şi Noul Testament (Evrei 13:2). sau pare paradoxal.] [El — puternici]” (Ps. Însă nu vom primi dacă neglijăm sau minimalizăm unele părţi din Cuvântul sacru (2Petru 3:16-18). alţii dau un sens simbolic sau figurat. Deci în text apar doi Yahweh. unul care face să cadă foc din cer de la celălalt din cer. J. Unii trinitarienii interpretează că a fost Sfânta Treime prezentă la Avraam. Gen. Proverbe 30:5. Ioan 17:17). trec cu vederea unele texte. ci. 30:8). Şi care este doar Tatăl? Unele secte sau teologi.6.5). Chiar dacă noi nu înţelegem. trebuie să acceptăm toate afirmaţiile din Biblie ca fiind adevărate (Psalmul 119:160). În mod asemănător. Să tragem oare concluzia. J. „Am în mâna mea putere [El].” Deci din acest text apar doi Iehova (Yahweh). sugerând autoritate şi putere. textul spune că Yahweh i s-a arătat lui Avraam şi a vorbit cu Avraam. şi unul a rămas de vorbă cu Avraam. Şi e normal să fie aşa căci Cuvântul lui Dumnezeu este nemărginit (Psalmul 119:96). 14:15). „luptele lui Dumnezeu [lupte mari — K. şi să cerem lumină de la Dumnezeu şi înţelepciune (Iacov 1. dar relatarea îl prezintă şi pe acesta ca fiind Yahweh (Geneza 18:16-33). acceptând doar unele. „munţii lui Dumnezeu [munţii mari — K. trebuie să creadă ca fiind adevărat orice declaraţie a Cuvântului lui Dumnezeu (Psalmul 119:160. însă textul mai târziu arată că doi din ei erau îngeri (Geneza 19:1). unde sunt prezentaţi. 36:6). dacă suntem sinceri. Doi din ei au plecat la Sodoma. 32:21). chiar dacă în mintea lui pare să se contrazică. există pasaje. că există mai mulţi dumnezei? Cum se armonizează aceste afirmaţii cu textele care arată că există doar ‘un singur Dumnezeu’. astfel mai târziu în Geneza 19:24 se relatează: „Atunci DOMNUL („Iehova” SS 1874) a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la DOMNUL („Iehova” SS 1874) din cer.J.

31 . El va împărăţi. vezi şi Matei 3.2: „…Iosua stând în picioare înaintea îngerului DOMNULUI („lui Iehova” SS 1874). din context ar reieşi că primul Iehova ar fi un înger care vorbeşte în Numele lui Iehova (vezi v.3. va lucra cu înţelepciune şi va face dreptate şi judecată în ţară. DOMNUL („Iehova” SS 1874) a zis Satanei: DOMNUL („Iehova” SS 1874) să te mustre. Ioan 1:23).” Observăm din text cum Iehova vine şi locuieşte în Ierusalim. Şi iată cum Îl vor numi: „Domnul („Iehova” SS 1874). Eu voi locui în mijlocul tău.Ţidkenu” (Iehova dreptatea noastră). Satan!”(Deci îngerul lui Iehova prezentat drept Iehova. Iuda va fi mântuit şi Ierusalimul va locui în linişte. Domnul Isus este arătat ca Yahweh: Ieremia 23:5: „Iată vin zile. trimis de celălalt Iehova.” Osea 1:1. Regele şi odrasla lui David.311).” Numeri 25:4: „DOMNUL („Iehova” SS 1874) I-a zis lui Moise:… spânzură-i înaintea (celuilalt) DOMNULUI („Iehova” SS 1874) …pentru ca mânia aprinsă a DOMNULUI („lui Iehova” SS 1874) să se întoarcă de la Israel. şi vor fi poporul Meu. îi spune lui Satan. Multe neamuri se vor alipi de Domnul („Iehova” SS 1874). şi cum îl vor numi oameni: „Yahweh. ca nu cumva să fie nimiciţi.” În aceste texte se arată de domnia lui Isus. neprihănită. iar din Evanghelii ştim că El a pregătit calea lui Isus. deci reiese că Yahweh este Isus. În alte pasaje. Luca 3:4.Exod 19:24: „Şi DOMNUL („Iehova” SS 1874) I-a zis:…să nu rupă barierele ca să se suie la (celălalt) DOMNUL („Iehova” SS 1874). când voi ridica lui David o Odraslă. 7:27. Fiul lui Dumnezeu. În vremea Lui. conform profeţiei din Isaia şi textelor din Evanghelii. şi pe Satan stând la dreapta lui. Marcu 1:3-8: „Glasul celui ce strigă în pustie: „Pregătiţi calea Domnului („Iehova” NW). Neprihănirea noastră. care a venit la Osea…îi voi mântui prin DOMNUL („Iehova” SS 1874) Dumnezeul lor…” (Iehova îi salvează prin Iehova). Neprihănirea noastră!” Ieremia 33:16: „În zilele acelea. ca să i se împotrivească. ca celălalt Iehova să-l mustre). Iuda va fi mântuit şi Israel va avea linişte în locuinţa lui. în ziua aceea. neteziţi-I cărările…” (citat din Isaia 40:3. Zaharia 3:1. fiica Sionului! Căci iată. şi voi locui în mijlocul tău. şi vei şti că Domnul („Iehova” SS 1874) oştirilor m-a trimis la tine. Observăm că misiunea lui Ioan era să pregătească ‘calea lui Yahweh’.7: „Cuvântul DOMNULUI („Iehova” SS 1874). zice Domnul („Iehova” SS 1874). Zaharia 2:10: „Strigă de veselie şi bucură-te. şi iată Numele pe care i-L vor da: „Domnul („Iehova” SS 1874). Eu vin. zice Domnul („Iehova” SS 1874).

unii au dat la o parte sau minimalizat textele în care Isus este numit: ‘Dumnezeu’ (Isaia 9:6. 20:28. care arată că şi alte persoane sunt numite ‘Dumnezeu’ sau ‘Yahweh’. Atunci care este explicaţia care armonizează toate textele acestea aparent contradictorii? VI. pe care de veacuri teologii încearcă să o împace. Aceşti sunt dumnezei datorită faptului că oamenii se închină la ei. Ioan 1:1. în care se spune că: există ‘un singur Dumnezeu’.V. Chiar Satan este numit ‘dumnezeu’(2Corinteni 4. care arată că şi alte persoane sunt numite ‘Dumnezeu’ sau ‘Yahweh’. 33. ci la un pseudo-Dumnezeu. ‘un singur Yahweh’ cu alte texte. ci. sau vorbesc. Marcu 1:3. şi nu explică de ce Biblia susţine într-o grămadă de texte că ‘Singurul Dumnezeu’ e doar Tatăl. se referă la persoane sau lucruri care au putere. însă această explicaţie. ‘un singur Yahweh’: Tatăl. Luca 1:76. În aceste texte cuvântul: ‘dumnezeu’ se referă nu la manifestarea Adevăratului Dumnezeu. afirmaţiile din Biblie. Evrei 1.16. cursive (manuscrise cursive). şi ca singurul Yahweh (acest lucru l-au făcut Unitarienii.4). în 6 Precizare: În anumite traduceri ale Bibliei oamenii sunt numiţi dumnezei cu d mic.9) şi ‘Yahweh’ (Ieremia 23:6. Martorii lui Iehova şi alţii). dar această diferenţiere au făcut-o traducătorii. cum că. ÎNCERCĂRI DE ARMONIZARE: Aici este aparentul paradox. Astfel pentru a încerca să se armonizeze această aparentă contradicţie. au recurs la explicaţia Sfintei Treimi. sunt de fapt trei persoane: Tatăl. se prezintă ca ‘Dumnezeu’ sau ca ‘Yahweh’. nu explică de ce şi îngerii sunt descrişi ca fiind ‘Yahweh’ (Exod 3:2-6. Îi vom împărţi în două categorii: Dumnezei falşi: Titlu de ‘dumnezeu’ sau ‘dumnezei’ 6 apare în Biblie şi la adresa dumnezeilor falşi (idolilor). Zaharia 3:1. aparenta contradicţie. Zaharia 12:7-10. iar Isus cu D mare. şi că au o anumită putere asupra lor.17). există ‘un singur Dumnezeu’. UN ‘DUMNEZEU’ DAR PREZENT ÎN TOŢI Pentru a înţelege această aparentă contradicţie. la acele persoane-lucruri (idoli). sau ‘Dumnezeu’ (compară Geneza 32:28 cu Osea 12:3. care nu sunt dumnezei reali.2). compară şi Isaia 40:3 cu Matei 3:3. Trebuie să precizăm câteva lucruri: Titlu de ‘dumnezeu’. sau vorbesc. Ioan 1:23) punând accent doar pe textele care-l descriu pe Tatăl ca Dumnezeu unic. doar aşa sunt consideraţi de oamenii care nu îl cunosc pe Adevăratul Dumnezeu şi se închină lor (1Corinteni 8:5). de fapt toţi dumnezeii falşi au în spate spirite demonice puternice (Deuteronom 32:16. în care Singurul Dumnezeu: Yahweh. căci în original sau în manuscrise nu apare aşa. de fapt în unele manuscrise toate literele sunt scrise cu litere mari de tipar (manuscrise unicale) iar în altele toate sunt scrise cu litere mici.4). 32 . Fiul şi Duhul Sfânt.8. Alţi teologi. cu alte texte. autoritate. se prezintă ca ‘Dumnezeu’ sau ca ‘Yahweh’.

adică un Dumnezeu relativ numit de Cel Prea Înalt. ei devin o exprimare. numai datorită manifestării lui Yahweh sau a exprimării Lui în ei şi prin ei datorită naturii divine moştenite şi am misiunii prin care au fost trimişi de Dumnezeu. aceşti ‘dumnezei’. Matei 3:3. Astfel. când a fost pe pământ. numite de către Dumnezeul Prea Înalt: ‘dumnezeu’ sau ‘dumnezei’. 2:5-10. 2:9). Tocmai de aceea. Marcu 1:3. tocmai pentru că s-au prezentat ca Yahweh. Astfel. cu putere. reprezentanţi ai Dumnezeului absolut şi Suprem: persoane cu autoritate de la Adevăratul Dumnezeu.11.82:1.29-34. de chip. deci nu un Dumnezeu absolut pentru toţi.10. ci. Puterea acestor dumnezei cât şi numirea lor ca ‘dumnezei’ stătea în minciună. sunt falşi şi pentru ei aceştia ‘dumnezei’ sunt nimic. sau ca îngerii fideli (Psalmul 8:5 compară cu Evrei 2:7). 16:15. ei nu sunt Yahweh prin sine. Coloseni 1:19. şi fiindcă El este prezent în ei şi în unire spirituală cu ei. sau ca judecătorii din Israel. şi când era om.35). Astfel titlu de ‘Dumnezeu’ sau Numele de Yahweh apare în prezentarea persoanelor prin care se arată sau se manifestă Yahweh: În alte texte. absolut. 10:30-33. Dumnezeu pentru faraon. odată cu primirea Duhului Sfânt de la botez (Ieremia 23:6. care au primit autoritatea şi numirea de la Tatăl ceresc. un fel de prelungire a lui Yahweh sau purtătorii Lui. pentru creştinii. Îngerii în general nu şi-au spus numele lor. deplin. 33 . de cuvânt. Dumnezei. Filipeni 3:19). de identitate şi de manifestare. 7:1). buni ca: Moise (Exod 4:16. înşelăciune sau în puterea Satanei şi a demonilor. se închinau şi credeau că sunt reale şi au puteri supranaturale (vezi Fapte 19:26-28. în Numele Lui şi cu puterea Lui (Mica 5:4). într-o poziţie relativă. Şi în cazul Domnului Isus. El este prezentat ca „Yahweh” sau „Dumnezeu”. 17:10. nu Dumnezeul Prea Înalt. În aceste texte expresia ‘dumnezeu’ sau ‘dumnezei’ are sensul de persoană cu autoritate. ca toată gloria să fie a lui Yahweh. şi nu există (1Corinteni 8:4-6). datorită unirii cu Tatăl şi datorită faptului că Tatăl era în El. Ioan 1:23. Astfel de exemplu.16.care oameni sau popoarele. dar nu sensul de Dumnezeu Suprem. 33:16. prin faptul că ei fac lucrarea lui Yahweh. În aceste cazuri. titlu de ‘Dumnezeu’ sau ‘Dumnezei’ apare în Biblie şi la adresa oamenilor. care judecau strâmb dar care au primit autoritatea de la Dumnezeul Suprem (Psalmul 82). în care îngerii sunt prezentaţi drept „Yahweh” sau „Dumnezeu”. Dumnezeul deplin şi suprem este prezentat în mijlocul acestor dumnezei (relativi) – Ps.17. ci. este identitatea pe care o primesc ei. sau datorită naturii lor. sau ca cei care au redactat Sfintele Scripturi (Ioan 10:34. arătare a lui Yahweh. Teofaniile (Dumnezeu arătat sau manifestat). Moise este „Dumnezeu pentru faraon”. nici chiar când au fost întrebaţi (Judecători 13:15-20). şi astfel.

şi a manifestării lui Yahweh în el (Ioan 5:19-23). putem crede că Biblia îl numeşte pe Domnul Isus: Dumnezeu (Isaia 9:6. pe lângă afirmaţia precum că ‘Dumnezeu este doar Tatăl. Coloseni 3:9-11). cum ar fi: Domnul Isus. Dumnezeu Tatăl. Ioan 1:1. Romani 12:3.El nu este Yahweh prin sine. 97:7. 1Petru 4:11. iar Isus împarte cu noi din ceea ce El a primit de la Tatăl. Fiului (Matei 28:18. De fapt. 1Corinteni 7:17). Ioan 17:2.5. nu doar în cadrul propriei fiinţe (entităţi). datorită unirii. puterea. creştinii sunt una cu Dumnezeu şi cu Isus. prerogativele şi atributele divine. Prin urmare. 23:20-22). Ioan 10:35). puterea. după cum urmează: Dumnezeu Tatăl. şi sunt ‘un singur spirit’ (Ioan 17:21-23. şi prin faptul că Isus. Şi apoi anumiţi îngeri care au rolul de 34 . la intensitate mai slabă decât Dumnezeu. Astfel. cu îngerii şi cu oamenii fideli. Exod 14:19-24. sau ‘Yahweh’. îngerii fideli şi Domnul Isus. totuşi prin manifestare. dar că El. voi explica mai pe larg acest concept al unirii. îşi exprimă. Duhul Sfânt. care împarte din ele şi cu noi (Psalmul 82. Astfel în Biblie. Însă aceştia primesc: autoritatea. În continuare. am făcut şi a doua afirmaţie explicativă la adresa lui Dumnezeu. cu toate că Dumnezeu este o persoană distinctă de Isus şi îngeri. puterea sa şi atributele sale în şi prin ei. 1Corinteni 8:6). şi că acesta este Tatăl (Ioan 17:3. putere. Iacov 2:19). Isus. potrivit persoanei lor. Domnul Isus primind autoritate. autoritatea. ci. anumiţi îngeri cu poziţii înalte care sunt folosiţi ca Theofani. şi astfel îşi manifestă prezenţa Sa. pentru că Yahweh Dumnezeu era în ei lucra prin ei. dar nu la intesitatea existentă în Tatăl. prerogativele. de la Tatăl. Ioan 20:21-23. în timp ce acceptăm ca adevărată afirmaţia precum că Dumnezeu e Unul (Galateni 3:20. care au moştenit direct sau indirect o parte din natura lui Dumnezeu. Duhul Sfânt şi îngerii primesc Numele şi identitatea lui Dumnezeu în lucrarea şi exprimarea Lui. 20:28). chiar oamenii şi îngerii sunt numiţi: ‘dumnezei’ (Psalmul 8:5. dar lucra prin ei şi era în ei. 82:6. puterea. gloria. însă nu se limitează la a-şi manifesta Dumnezeirea doar în propria entitate. ci El se uneşte şi cu Fiul Său. manifestă: dumnezeirea. este unicul Dumnezeu prin Sine. şi prin unirea Sa cu copii Săi. Duhul Sfânt au moştenit prin naşterea lor o natură divină (natura lui Isus este cea mai apropiată Tatălui). Dacă vă aduceţi aminte. În acelaşi timp. Coloseni 2:9). având numele de: Yahweh’. ci. şi oameni sfinţi care Îl reprezintă şi Îl exprimă pe El (Ioan 17:2123. Astfel El dăruieşte: autoritatea. Astfel. se prezintă uneori ca fiind ‘Dumnezeu’. Luca 10:16-19. Astfel existând şi rămânând doar Un singur Dumnezeu care era mai presus de ei. Efeseni 4:22-24.

T (Geneza 48:16. ca fiind însuşi: Yahweh sau Dumnezeu. El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul. Însă unirea celor doi. ei trebuie să lucreze unit. (Luca 18:19). existenţa prin Sine (Psalmul 90:2. Isaia 63:9. un gând şi un suflet. şi chiar dacă cei doi îşi păstrează propria voinţă. de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască. însă atât Isus. căci doar Unul este Yahweh (Deuteronom 6:4). cu puterea şi autoritatea lui Dumnezeu. 35 . În mod asemănător. mai ales în V. ei în relaţiile intime. sunt de intensitate mai slabă ca cele existente în Dumnezeu (Matei 26:64. cât şi îngerii sunt Fii ai lui Dumnezeu (Iov 38:7). le manifestă şi prin ei. îngeri speciali. Putem compara şi situaţia numelui. Isaia 43:10. ne-creat. sunt o singură carne. Deci. ei se 7 Atributele manifestate prin fiii lui Dumnezeu. de izvor a toate (1Corinteni 8:6). iar când Yahweh se manifestă printr-un dintre aceştia. numele de Yahweh. soţul şi soţia devin un singur trup (lit. nu se rezumă la relaţia intimă. „cei doi vor fi într-o singură carne” NTTF . ci un singur trup. conlucrând la aceleaşi scopuri. Domnul Isus şi anumiţi îngerii. făcând lucrarea lui Dumnezeu. de ne-născut ne-cauzat. Fapte 10:38. cu toate că ei nu erau însuşi Dumnezeu. veniţi în prezenţa. CONCEPTUL UNIRII: Matei 19:4. inimă. este numele propriu al lui Dumnezeu Tatăl.2008). Romani 16:27). Domnul chiar face precizarea că ei „nu mai sunt doi”. Exod 14:19. ca un singur trup. omul să nu despartă. o singură. compară şi Exod 3:2 cu v. Însă ei lucrând în Numele lui Dumnezeu. Făcând comparaţie cu Dumnezeu. Astfel cei doi.4). de a stabili cine va fi în cer. lucrări şi planuri. Sau preogativele pe care Tatăl le-a păstrat pentru Sine: de a stăpâni timpurile şi perioadele (Fapte 1:7). ei devin Yahweh prin unire. sau doctrina unirii chiar din modelul unităţii în căsătorie. Osea 12:3 compară cu Osea 12:4. 23:20. să dau câteva exemple Biblice: VII. ci doar nişte mesageri ai lui Dumnezeu. ce a împreunat Dumnezeu. după cum urmează: atributul de „bun”. Ioan 6:57). astfel după cum soţia i-a numele soţului prin căsătorie (unire).” Observăm conceptul.5: „Drept răspuns. iar copiii de la naştere.mesageri. la drepta şi la stânga lui Isus (Matei 20:21-23). propriile sentimente. fiind prezent Dumnezeu în ei. Marcu 13:32. propriul intelect. 2Petru 2:11) 7. De asemenea. cunoaştem că Tatăl şi Fiul sunt uniţi (Ioan 10:30). puterea şi autoritatea lui Dumnezeu (Geneza 32:28. ci primindu-l prin unire (căsătorie). Ei nu au numele Yahweh prin sine. propria personalitate. sunt uneori descrişi în Scripturi. ea ne având numele (de familie) respectiv de la naştere. Ca să înţelegem mai bine conceptul de unire. cei doi îşi topesc identitatea proprie într-una a familiei. şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa şi cei doi vor fi un singur trup?” Aşa că nu mai sunt doi. având acelaşi nume de familie. unele atribute sau prerogative sunt rezervate doar persoanei Tatălui şi sunt ne-transmisibile.

” Ceea ce este interesant din text revenind la conceptul unirii. Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că. Însă ei nu şi-au atribuit meritul lor. Ioan 17:21-23). este că Isus s-a manifestat ca Dumnezeu.11: „Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu. Oricine mărturiseşte pe Fiul.” Luca 10:16: „Cine vă ascultă pe voi. şi astfel iudeii când au văzut autoritatea Lui. au spus că este Dumnezeu sau egal cu Dumnezeu (Ioan 5:18-23.” Ioan 14:10. nu le spun de la Mine. deoarece Yahweh s-a manifestat prin El. şi astfel sunt: Yahweh. n-are pe Tatăl. Tot la fel. cu Coloseni 3:2.33. ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei. şi acceptăm astfel identitatea (autoritatea). are şi pe Tatăl. are pe Tatăl şi pe Fiul. ca Yahweh.comportă ca Yahweh.” Ioan 13:20: „Adevărat. nu era Dumnezeu. ci.19. îşi exercită autoritatea ca Yahweh. Ioan 14:12). care este în 36 . Cine rămâne în învăţătura aceasta. Mă primeşte pe Mine. primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. şi cine Mă primeşte pe Mine. ci harul lui Dumnezeu. nesocoteşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Dar Isus era om. prerogativele Lui.” Astfel. Acest lucru îl putem înţelege mai bine şi studiind cu atenţie şi dovezile următoare: Matei 10:40: „Cine vă primeşte pe voi. şi cine vă nesocoteşte pe voi. apostolii care au primit prerogative divine (comp. adevărat. pe Mine Mă nesocoteşte. Mie mi le-aţi făcut. El fiind unit cu Dumnezeu. 10:32. pe Mine Mă primeşte. şi ei au spus ceva asemănător: „…nu Eu. El face aceste lucrări ale Lui. ca şi Domnul Isus. observaţi ce spune Biblia despre unirea lor: Ioan 15:23: „Cine Mă urăşte pe Mine. cine primeşte pe acela pe care-l trimit Eu. deoarece Dumnezeu a lucrat prin El. urăşte şi pe Tatăl Meu. pe Mine Mă ascultă. natura (firea) divină ce o primim prin unire (Efeseni 3:16. acceptăm şi ipostaza că suntem persoane distincte de ei. 2Petru 1:4. ci Tatăl. fiind consideraţi dumnezei de oamenii care au văzut miracolele (Fapte 14:11-18). Luca 5:21). că dacă oamenii ne primesc pe noi. Însă ei locuiesc în noi (comp.” 1Ioan 2:23: „Oricine tăgăduieşte pe Fiul. vorbesc. Marcu 2:7. Noi nu tragem concluzia de aici că noi suntem Tatăl sau Fiul. iar cine Mă nesocoteşte pe Mine. şi cine Mă primeşte pe Mine. Luca 5:21 cu Ioan 20:22.” 2Ioan 1:9: „Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos. au lucrat ca Dumnezeu.23). este tot la fel ca şi cum ar primi pe Fiul sau pe Tatăl. vă spun că. Domnul învaţă despre o unire atât de profundă. lucra ca Dumnezeu. primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Tot la fel stă situaţia cu Dumnezeu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Cristos. credeţi cel puţin pentru lucrările acestea.” Matei 25:40 „Drept răspuns. Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine. ci. n-are pe Dumnezeu. ci. care locuieşte în Mine.

cu calităţi creştine. ci. etc. stăpânirea de sine. 2:20). adică el devine şi o manifestare a lui Cristos (Efeseni 4:20-24. el este o manifestare a lui Cristos. 1Petru 3:22). Iar toţi împreună ca trup al lui Cristos. el nu mai este (un exemplu): român. manifestare a Domnului. a evreului sau a grecului.4. nu pe Domnul care era deja în cer.” Observăm din acest text că creştinii prin unirea cu Cristos. Deci observăm din acest text conceptul unirii. 37 . Galateni 1:15. Ce om? Un om nou.17). Dumnezeu în comparaţie cu Isus: Dumnezeu Tatăl este o persoană distinctă de Fiul Său: Isus Cristos. care locuieşte în Mine. devenind parte din trupul lui Cristos împreună cu celelalte mădulare. a acelui singur om nou în Cristos.23). răbdarea. moştenitori prin făgăduinţă. El face aceste lucrări ale Lui”. sunteţi „sămânţa” lui Avraam. Nu mai este nici Iudeu. nici Grec. Astfel creştinul indiferent de sex. ci. bunătatea.5: „ Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului…El a căzut la pământ şi a auzit un glas. cu caracterul Domnului.mine” (1Corinteni 15:10). fie lovea în El. el devine un un om nou. facerea de bine. corect traducerea din textul grecesc este: „toţi sunteţi unu în Cristos Isus” (NTTF – 2008). sau chiar starea socială. care îşi extrage identitatea din Cristos. nu sunt trăsătura doar a bărbatului sau doar a femeii în Cristos. dar totuşi eşti şi o exprimare. sexul. şi-au pierdut identitatea. nu mai este nici parte bărbătească. nici bărbat. nici parte femeiască. naţionalitate. Tot la fel. Domnul a spus: „Tatăl. Doamne?” a răspuns el. pentru ce Mă prigoneşti?” Domnul considera că fie lovea în ucenicii Lui. naţionalitatea. şi anume. când se uneşte cu Cristos? El îşi pierde identitatea. Şi dacă sunteţi ai lui Hristos. şi au devenit: „una în Hristos”. care-i zicea: „Saule. era tot acelaşi lucru. rasă sau poziţie socială. îi persecuta pe ucenicii (discipolii) Domnului. căci Domnul Isus nu locuieşte doar în ceruri la dreapta Tatălui (Evrei 8:1. nici om liber. fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. nu numai că-l formăm pe Cristos. suntem UNU. (Galateni 5:22. locuieşte şi în credincios. Un alte exemplu elocvent este ceea ce îi spune Domnul Isus lui Saul pe drumul Damascului: Faptele Apostolilor 9:1. ci. Saule. Aici este taina unirii pe care mulţi nu pot să o înţeleagă. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus. Cu siguranţă că iubirea. pentru ce Mă prigoneşti?” „Cine eşti Tu. Să vedem şi alte texte care explică conceptul unirii: Galateni 3:27: „Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos.16. nu mai este nici rob nici slobod. şi fiind un singur duh cu El (1Corinteni 6:16. însă Fiul primeşte identitatea Tatălui prin unire. pe care-L prigoneşti. Saule. însă Domnul Isus îi spune: „Saule. v-aţi îmbrăcat cu Hristos. ce se întâmplă cu un om. primind identitatea Domnului. Un singur om. Aceasta este taina unirii! Prin urmare Tu eşti o persoană distinctă de Domnul. dar conform textului. rasa.” Observăm din această relatare că Saul. o singură fiinţă.

ci Yahweh este totul şi în toţi’. iudeu. cum spune Pavel: „. încât ei îşi pierd într-un fel identitatea. dar chiar şi în Domnul. Deci privind oamenii dintr-un punct de vedere (dintr-un unghi). bărbatul se distinge de femeie. bărbatul cu femeia pot fi unu (o singură carne). însă ca ordine.3. însă din alt unghi. să fii exagerat Domnul? Nu căci el este Adevărul. şi deci o persoană distinctă de El (1Corinteni 11:3). în rânduiala lui Dumnezeu şi în trupul lui Cristos. Isus a luat atributele şi identitatea de Yahweh. doar o manifestare a Satanei? Nu Petru era un om. ci este Cristos. bărbatul rămâne tot bărbat. după cum se spune şi în Coloseni 3:11: „Aici nu mai este nici Grec. maghiar. manifeste în ei şi prin ei.De fapt. nu mai este: grec. Bărbatul în alte texte se diferenţiază de femeie ca poziţie. nici având aceiaşi poziţie de răspundere. ei Îl lasă pe El să se exprime. În mod asemănător. nici Fiu de Dumnezeu.. ei sunt doi. manifestându-se ca Cel fiind totul în toţi. ca fiind Yahweh. ei sunt unitate.13). Noi acceptăm ambele adevăruri. toţi suntem fraţi. ca şi Pavel (parafrazăm – Galateni 2:20): ‘nu mai este nici înger. Îngerii puteau spune ca şi Pavel: ‘nu mai trăiesc eu (îngerul). toţi formăm un singur trup.” Observăm că Domnul Isus îl numeşte pe Petru: „Satan”. Coloseni 3. nu mai trăieşte el. nici heruvim. ci Hristos este totul şi în toţi. dar ei manifestare a lui Cristos sunt „unu”. prin urmare. un pescar 38 . însă aceasta nu elimină celelalte adevăruri din Scripturi.” (Galateni 1:15. nici Iudeu. nici serafim. nici Barbar. ei sunt doi. să tragem concluzia că Petru nu era un om. Atunci. ci gânduri de ale oamenilor. ci. etc. înţelegem de pildă. român. iar bărbatul este capul femeii (1Corinteni 11:3).să descopere pe Fiul Său în mine.16.” (vezi şi Efeseni 2:14. femeia tot femeie. şi în trupul lui Cristos există aceste diferenţa ca mădulare distincte (1Corinteni 11:11. căci el a fost creat primul (vezi 1Timotei 2:11-13). nici Schit.. să luăm şi un caz negativ: Matei 16:23: „Dar Isus s-a întors şi i-a zis lui Petru: „Înapoia Mea. nici rob. nici slobod.. 12:12. Tot la fel Dumnezeu cu Isus. Însă din punct de vedere natural (firesc). nici netăiere împrejur. precum că Dumnezeu e capul lui Isus. şi nu sunt nici aceiaşi persoană. de ce îngerii sau Domnul Isus sunt prezentaţi în Biblie. Deoarece fiind uniţi cu Dumnezeu Tatăl. ci Yahweh trăieşte în mine’.4). spunem. există servicii (slujbe) de conducere. care sunt expresia ordinii divine. iar datorită unirii. Iar creştinii astfel sunt manifestarea lui Cristos. ci. însă din punct de vedere al rânduielii divine. credinciosul lepădându-se de sine şi murind faţă de el. Ca să mai argumentăm conceptul despre unire ce l-am dezvoltat mai sus. Cristos trăieşte în el (Galateni 2:20. Filipeni 1:21.15). nici tăiere împrejur.. ca mădulare în trup. vezi şi 2Corinteni 4:11). În adunare toţi suntem unu. Satan: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu.

cine este Isus. în raport cu afirmaţiile Bibliei şi cu afirmaţiile trinitarienilor. atributele lui. Dar cine se lipeşte de Domnul. nu se formează o entitate. comportamentul Diavolului. Dumnezeu este cel definitoriu în această unire. Tot la fel prin unirea creştinilor cu Dumnezeu. arate) prin alte fiinţe. ci. ci. ca apoi să exprime verbal gândurile lui Satan. Isus fiind expresia Lui. vorbele. vom dezbate etapele vieţii lui Isus. ci.care a devenit apostol. atributele şi identitatea. nu avem un Dumnezeu în trei persoane. a devenit Satan. dar) care lucrează PRIN TOŢI şi care ESTE ÎN TOŢI. explicat şi de Pavel în 1Corinteni 6:16.” (Efeseni 4:6. Filipeni 2:6). care este mai presus de toţi. Dumnezeu Tatăl este Cel care furnizează caracterul. Nu degeaba este numit: „chipul lui Dumnezeu” (2Corinteni 4:4. avem un Dumnezeu care „este UN SINGUR Dumnezeu şi Tată al tuturor. capătă chipul Domnului. sau o Fiinţă la care să contribuie ambele părţi. Astfel Biblia nu susţine doctrina trinităţii şi arată că Dumnezeu este doar Tatăl ceresc. şi apoi vom concluziona cu răspunsul la întrebarea „Cine este Isus?” Să analizăm etapele vieţii Fiului lui Dumnezeu şi particularităţile fiecărei etape. Dumnezeu nu i-a natura umană. însă pentru că a permis ca Satan să-l influenţeze la nivelul minţii. Astfel înţelegem acest concept al unirii. este un singur duh cu El. ci. este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor face un singur trup”. nu se formează o entitate la care să contribuie ambele părţi cu atribute. (deci distinct de toţi. Tot la fel cine se uneşte cu Satan. să vedem în continuare. omul este făcut părtaş la natura divină (2Petru 1:4). În concluzie: În Biblie. şi care sunt etapele vieţii sale: CINE ESTE ISUS ŞI CARE SUNT ETAPELE VIEŢII LUI? În primul rând. vezi şi 1Corinteni 12:6).17: „Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă. calităţile Lui.” Astfel persoana unită cu Domnul. cele IX etape ale vieţii lui. conştient sau inconştient ca şi Petru devine Satan având: gândurile. Mai trebuie precizat că prin unirea lui Dumnezeu Tatăl cu Isus. prerogative. Însă. chiar dacă acest Dumnezeu se uneşte cu alte fiinţe şi alege să se manifeste (exprime. Etapele vieţii lui Isus: 39 .

şi va continua să fie născut pentru totdeauna în viitor. În contrast. Isus Cristos are un început. trinitarienii susţin. jucând doar rolul de Fiu... născut veşnic. susţin că: „Relaţia Tată-Fiu în Dumnezeire trebuie înţeleasă într-un sens metaforic şi nu într-un sens literal” (Max Hatton „Understanding the Trinity” p. rolul de Fiu pentru a îndeplini planul de salvare. veşnic născut printr-o acţiune continua din Tatăl . ci. Ei pretind că Cristos a fost în procesul de a fi născut. aceşti trinitarienii. Începutul existenţei Sale. în timp ce creaţia a fost făcută la început (Geneza 1:1). Cine Este EI?” pag. Însă aceasta este ceea ce învaţă astăzi Biserica Catolică. una dintre Fiinţele divine a acceptat şi a intrat în rolul Tatălui. Spiritul Sfânt. Iar în Adventist Review „Săptămâna de rugăciune” 31 Octombrie 1996. adică la începutul primei zile de creaţie (Proverbe 8:22-25. Biblia arată că Isus este născut din Dumnezeu (Ioan 1:14. fie că Isus a fost etern lângă Tatăl. doar joacă un rol. o alta în rolul Fiului. care susţine că există din totdeauna. au adoptat această idee într-o încercare de a împăca această învăţătură despre Cristos. tot la început:  „Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui. 1Ioan 5:18). fără a fi Fiu în realitate. Acest argument este fals. este încă născut.2).” Aceşti trinitarienii susţin că Isus nu este Fiul real a lui Dumnezeu. Ei pretind că termenul „veşnic născut”. şi că nu este născut literal din Tatăl. fără început.” („Spuneţi-ne Despre Dumnezeu .I. comp. şi că El nu există din totdeauna ca Dumnezeu (Yahweh). se explică: „Pentru a eradica păcatul şi rebeliunea din univers şi pentru a restaura armonia şi pacea. înseamnă că Cristos a fost născut din Tatăl într-o acţiune continuă. în afara timpului.. deci şi Fiul (Exod 20:11).. şi nu are nici o logică. Cu toate că această explicaţie nu este nici Biblică. 97). căci toate lucrurile au fost făcute în cele 6 zile de creaţie. Eu am fost din veac întemeiată de la 40 . înainte de lucrările Lui cele mai de demult. de Knights of Columbus). vă participa şi el în împlinirea planului de mântuire… Acceptând rolurile pe care le-a avut planul. Aparent. creat sau adus în existenţă prin naşterea Sa din Tatăl: Biblia arată că Fiul. Trinitarienii susţin că Isus era la început (Ioan 1:1.30. 1Ioan 5:18) la început. deoarece Biblia spune şi despre Isus că a fost creat / zidit / născut. Fiinţele divine nu şi-au pierdut nici una din puterile Dumnezeirii… Fiinţele divine au intrat în rolurile asupra cărora au fost de acord înainte ca temelia pământului să fie aşezată. Fiinţa divină care a mai rămas. cu mărturiile clare ale Bibliei care spun că Cristos a fost născut din Tatăl Său (Ioan 1:14. Geneza 1:1). din veşnicia trecută. Alţii trinitarieni susţin că Fiul a fost născut din veşnicie din Tatăl. Catolicii definesc termenul „veşnic născut” astfel: „Crezul creştin este ca Hristosul din istorie este Fiul lui Dumnezeu.

. fie domnii. provenit din altcineva.. cel întâi-născut dintre cei morţi. Ei aduc următoarele argumente: Expresia „întâiul născut”.. El fiind începutul şi primul născut din creaţie.. 1Corinteni 8:6. din acest pasaj nu este totuna cu expresia „întâiul creat” (zidit). părinţilor. nici ne-cauzat. Fiul. fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. când s-a născut. El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El. nu este cauzat.14). din zilele veacului. sau a ieşit din Tatăl. toate lucrurile şi fiinţele (deci şi Fiul) au fost create în cele şase zile de creiere (Exod 20:11).” (Proverbe 8:22-25 BO).  „. Tatăl nu are origine. când a venit în fiinţă. nu este Dumnezeu deplin şi absolut ca Dumnezeul care este izvorul sau sursa primară a tuturor creaturilor (Romani 11:36. Argumente că Isus are început şi nu este din totdeauna:  Coloseni 1:15-18: „El este chipul Dumnezeului celui nevăzut. o origine (obârşie) şi deci un început. Şi apoi a creat tot în acel început al primei zile de creiere. cel întâi-născut din toată zidirea. un punct de plecare. Prin urmare. El este începutul.. fie dregătorii. De fapt.începutul creaţiei lui Dumnezeu. pentru că veşnicia nu are început. Nu era adâncul atunci când am fost născută. nici nenăscut ca Tatăl. şi în perioada următoare de cinci zile de creaţie.” (Mica 5:2 Biblia de la Blaj 1795 – Biblie catolică). al Bisericii. Isus are un cauzator.  „. cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii. El este Capul trupului. cerul şi pământul (Geneza 1:1-5).”.” (1Ioan 1:13.. fie stăpâniri. nici egal în ce priveşte vârsta cu Tatăl.” În acest pasaj referitor la Fiul lui Dumnezeu (vezi contextul). pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea. se spune că El este: „cel întâi-născut din toată zidirea” şi „începutul”. nici chiar izvoare încărcate cu apă.. Însă trinitarienii deturnează acest înţeles simplu..început.. (Apocalipsa 3:14 BCR). Daca Pavel ar fi dorit să ne comunice aceasta idee atunci el ar fi avut la dispoziţie alt cuvânt pentru „întâiul 41 .  „. înainte de a se fi făcut pământul. Acesta era cu Dumnezeu.V-am scris. derivat. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ. ei spun că ambele expresii indică întâietatea pe care o are Fiul asupra creaţiei.El este începutul. şi astfel El nu este co-etern. Fapte 17:25). doar că unele au fost create în începutul primei zile de creaţie.şi ieşirile Lui.” (Coloseni 1:18 BC). Însă.. Având în vedere această diferenţă Isus prin Sine.  „Vă scriu. din început. Înainte de a fi fost întemeiaţi munţii şi înaintea văilor eu am luat fiinţă. tot în acel început... născut. fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început.. „El era la început cu Dumnezeu” (Ioan 1:2) – nu în veşnicie. părinţilor. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. iar restul în prima zi de creaţie după început.. Aceste afirmaţii indică că Isus are un început.

28). prin urmare Isus nu este descris în afara zidirii. precum şi ocurenţele biblice unde apare acest termen. În primul rând. Isus a fost dus la Templu de Maria şi Iosif pentru a fi oferit lui Dumnezeu (Luca 2:22-24). *FRAŢII DOMNULUI). poate este cel mai proeminent cetăţean al ei. ar fi spus ca şi în Romani 8:29: „Cel întâi-născut din mulţi fraţi”. În Dicţionarul Biblic ilustrat se explică: „Isus a fost întâiul născut (prototokos) al mamei Sale (Matei 1:25. expresia „întâi născut”. a ajuns sa indice nu primul în timp. În mod similar expresia „întâiul născut”. dar el spune: „cel întâi-născut din toată zidirea”. 1Ioan 5:18). întrucât Luca omite menţionarea unui preţ plătit pentru răscumpărarea copilului. Pavel a folosit „întâi-născut” şi nu „întâiul creat”. Acest argument nu anulează faptul că Isus are început şi a fost creat.creat”. Friberg Lexicon dă ca prim sens: „literal este fiul cel mai vechi ale unei familii”. El este inclus ‚în zidire’ sau ‚în creaţie’ fiind „din toată zidirea”. sensul lui prototokos. O altă explicaţie a trinitarienilor este că cuvântul: prototokos („întâi-născut”) înseamnă următoarele: primul în rang. Un alt exemplu furnizat de trinitarieni este acesta: Primul-ministru al ţării nu este primul ministru pe care ţara l-a avut vreodată. deci El este din categoria creaţiei. ci. Marcu 6:3. ci. Comparaţi de asemenea cu Geneza 41:51 şi 52 (cazul lui Manase) şi cu Ieremia 31:9 (cazul lui Efraim). tocmai pentru a indica că Isus a fost născut din Tatăl (Ioan 1:14. Dar acest pasaj nu susţine crezul atanasian: „născut dar nu făcut”. a căpătat sensul de întâietatea sau primul în poziţie. deşi el nu a fost deloc primul dintre fraţi lui care s-a născut. 22. Să analizăm şi aceste argumente. este de ‚prim născut din cadrul unei familii’. Exemplu: Dumnezeu afirma în Psalmul 89:27. Luca 2:7) şi această expresie ne permite să spunem (dar nu o impune) că Maria a avut alţi copii mai târziu (cf. în sensul că a fost primul copil al ei. despre Înţelepciunea (Isus) se spune că este făcută. Ca atare. întemeiată. Cel ce deţine cel mai înalt rang în stat. pasajul arată că Isus este întâi născut din creaţie. poate că el a intenţionat ca întâmplarea aceea să fie privită ca dedicarea întâiului născut în slujba lui Dumnezeu (cf. superioritate sau întâietate în rang sau poziţia. de ce atunci prototokos. 1 Samuel 1:11. şi anume protoktistos. şi acest sens îl dă orice lexicon. ci. Dacă Pavel ar fi dorit să sugereze că Isus este născut dar nu făcut.” Iată că Isus a fost întâiul născut al Mariei. Astfel cel ce are 42 . tocmai datorită faptului că cineva a fost prim sau întâi născut din punct de vedere al timpului (cronologic). Chiar în Coloseni 1:15. cel ce are întâietatea (ideea afirmată şi în versetul 18). deoarece Isus a fost creat prin naşterea Sa din Tatăl nu din nimic. proeminenţa. să aibă alt sens în Coloseni 1:15? În al doilea rând. ca El îl va face pe David: „întâiul Lui născut”. Dicţionarul UBS: „primul născut”. deoarece am observat că în Proverbe 8:22-25.

Astfel acest text nu anulează sensul de prim creat.25.29) şi primul rege care va domni peste toate râurile (v.27) după cum mulţi Psalmii scrişi de David în care el îşi descrie situaţia sau sentimentele. este menţionată în câteva documente babiloniene vechi. cel întâi născut primea o parte dublă din avere. puterea mea şi pârga tăriei mele.27). ci. este făcut 43 . Psalmul 89:27. oferă şi alte sensuri. sensul ar putea fi că este primul rege a cărui sămânţă va domni veşnic (v. 21:15-17.36). asiriene şi în documente de la Nuzi. această binecuvântare. întâiul meu născut. 2. Primul în ce priveşte proeminenţa Sa faţă de ceilalţi regi ai pământului (v. Astfel şi Psalmul 89:27. Cristos. însă din cauza păcatului lui a pierdut această întâietate. Dar această profeţie se aplică la Isus care va domni veşnic (v. Ezechiel 37:24. Osea 3:5). Geneza 21:9-13. tu nu vei mai avea întâietatea! Căci te-ai suit în patul tatălui tău. ci. de obicei. 43:33. suindu-te în el”. nu vorbeşte despre o naştere literală. această întâietate o avea din cauza dreptului de întâi născut (vezi şi Geneza 25:31-34). mi-ai spurcat patul. Judecători 11:1-2). Iată că Ruben avea întâietatea din cauză că a fost primul născut a lui Iacov (Geneza 29:32). Cu alte cuvinte. cel mai înalt dintre împăraţii pământului. 27:35-36. foloseşte expresia într-un mod figurat. de aici are două sensuri: 1. sensul de întâietate.” În plus. De fapt. sau fizică.4: „Ruben. în Deuteronom 21:15-17. deşi el nu a fost deloc primul dintre fraţi lui care s-a născut. El s-a referit profetic la Cristos. pasajul din Psalmul 89:27. Deuteronom 21:15-17). derivă din realitatea că cineva este primul născut în timp. Să ilustrăm cu exemple din Biblie: Geneza 49:3. întâiul în vrednicie şi întâiul în putere. Conform cu Geneza 43:33. pe lângă acesta. Moştenirea unei părţi duble. ea nu era acordată fiilor ţiitoarelor sau ai sclavelor (cf. Cu siguranţă nu David este cel mai înalt rege. 42:37. Deci expresia „întâiul Lui născut”. şi în alte pasaje. Isaia 61:7).25).Primul dintre mulţi născuţi ca rege dar care va domni veşnic. deşi probabil necunoscută de Patriarhi (Geneza 25:5-6). şi se face aluzie la ea în altă parte în VT (2 Împăraţi 2:9. Năvalnic ca apele.” Cu alte cuvinte Isus. se referă la Isus. se referă profetic la Isus Cristos (vezi v. David îl prefigurează pe Cristos (vezi: Ieremia 30:9.urm. ca El îl va face pe David „întâiul Lui născut”. tu. scriitorii Noului Testament îi aplică la Cristos.. când spune: „Iar Eu îl voi face întâiul-născut.întâietatea o are tocmai datorită faptului că este născut primul. o binecuvântare paternă specială şi un loc de cinste la mesele familiei (Geneza 25:5-6. dar chiar dacă s-ar referi la David. ci. Privilegiile care însoţeau această poziţie erau preţuite foarte mult şi în VT includeau o parte mai mare din moştenire. Iată că întâietatea este strict legată de faptul că a fost făcut. adus în existenţă sau născut primul. atunci când Dumnezeu afirmă în Psalmul 89:27. 37:21 ş. În Dicţionarul Biblic ilustrat se explică: „Poziţia specială a fiului cel mai mare era general recunoscută în Orientul Apropiat deşi. Deut.

Termenul născut este metaforic. exemplul cu Primul-ministru al ţării care nu este primul ministru pe care ţara l-a avut vreodată. dacă Isus este „întâi-născut din toată zidirea”. atunci şi El face parte din zidire (creaţie). sensul de aici este: că Efraim va fi primul restabilit. Şi din nou sensul de întâietate. îl numeşte: „Efraim este întâiul Meu născut”.6. unde se spune: „Mădularele îi sunt mistuite unul după altul. boala nu are sensul de întâietate. dar în acest text. şi Evrei 1:5. În ce priveşte. voi ucide pe fiul tău. întâiul născut aici se referă în mod figurat la boală. mădularele îi sunt mâncate de întâiul născut al morţii”. primul cronologic. Trinitarienii mai aduc ca argumente şi Exod 4:22. Ezechiel cap. ca să-Mi slujească. ci. însă tot indică o venire în existenţă cronologică. 16. În ce priveşte. Galateni 4:24-26). adică îl va aduce din nou în ţara Sa. 7:6-8). îl va naşte în sens figurat. Observăm că Faraon trebuie să dea întâiul să născut (primul fiu al faraonului) pentru Israel. adică Israel este primul popor ridicat şi ales de Dumnezeu (Deut. este şi el din categoria miniştrilor. are sensul de primul rod. derivă din cel de primă existenţă (primul înviat la nemurire).9. iar în context este vorba de restabilirea naţiunii în Sion (Ieremia cap. În Fapte 13:33. prim ministrul este primul cronologic dintre miniştrii.34. deoarece El va restabili pe Efraim (Israel). unde despre Israel se spune: „Tu vei zice lui Faraon: „Aşa vorbeşte Domnul: „Israel este fiul Meu.” Aici naţiunea Israel este numită „întâiul Meu născut”. În acest caz. tocmai pentru că a fost făcut „întâi născut”. întâiul Meu născut. prin urmare. În plus. Astfel sensul acestui text nu este neapărat doar unul figurat. ci. şi apoi sunt numiţi 44 . adică primul înviat la nemurire. adică primul. prima naţiune a lui Dumnezeu. pe întâiul tău născut. de ce? Deoarece. totuşi Dumnezeu în Ieremia 31:9. Ieremia 2:14. În ce priveşte cazul lui Efraim. Prin urmare. Chiar dacă termenul născut este figurat. Efraim este întâiul Său născut. Astfel Dumnezeu se declară ca fiind Tată şi îl numeşte pe Efraim „întâiul Meu născut”. termenul este metaforic. din poziţia Sa nouă de Tată şi nu numai de Judecător. Efraim este un nume generic pentru naţiunea Israel. chiar dacă are întâietate asupra zidirii. indică nu doar o întâietate. dar mai îl găsim în Biblie cu privire la poporul lui Dumnezeu (Isaia 66:8.52). expresia „născut” se referă la învierea lui Isus. Îţi spun: „Lasă pe fiul Meu să plece. poate fi o profeţie despre Mesia. nu este un argument solid. de aceea poate fi „întâiul-născut. chiar dacă este numită: „întâiul născut”. expresia „întâi”. Prim ministrul. sau semn al morţii.23. Iov 18:13. dacă nu vrei să-l laşi să plece. care va fi cel mai înalt rege. ci. cel mai înalt dintre împăraţii pământului”.întâiul-născut dintre împăraţi. El fiind primul născut sau înviat la nemurire (1Corinteni 15:23). 31). care a fost al doilea născut al lui Iosif (Geneza 41:52.

ci. deoarece despre Isus se spune aici că este: „cel întâi-născut dintre cei morţi”. 45 . când spune în 1Corinteni 15:23. şi întâiul din punct de vedere cronologic. 1Samuel 8:2. Levitic 27:26. Observaţi ce însemnă expresia: „întâi născut”. de către Ilie şi Elisei.2. contextul şi cu întreaga Biblie. Deuteronom 15:19. 8:30. 1Cronici 5:1. Apocalipsa 1:5. Trinitarienii. 34:19. deoarece îi întrebăm sincer: cine a fost primul născut dintre morţi la nemurire (Romani 6:9)? Toţi morţi înviaţi în Biblie. nu putem să o înţelegem decât literal. cei ce sunt ai lui Hristos. ci şi ca cronologie.17. în armonie cu textul.32. care ulterior au murit.ceilalţi miniştri care formează guvernul. Iată că Isus este numit: „cel întâi-născut dintre cei morţi”. Astfel interpretarea trinitariană. lăsând Biblia să explice Biblia. Doar în Coloseni 1:18. Numeri 3:13. nu doar pentru a sublinia întâietatea Lui asupra tuturor înviaţilor. şi El are întâietatea deoarece a înviat primul la viaţă veşnică. deoarece „El este începutul” şi „cel întâi-născut din toată zidirea” adică primul născut sau primul creat. la venirea Lui. 18:15.T. apoi. 48:18 . întâietatea lui este nu doar ca poziţie. primul înviat a fost copilul înviat de Ilie (1Împăraţi 17:20-22). 21:16. nicidecum că ar fi un prim născut din familia creaţiei. al Bisericii. nu este primul sens al textului şi nici primul sens al expresiei în contextul Bibliei. se referă în mod literal la oameni sau animale primi născuţi în cadrul familiei lor. 13:15. Zaharia 12:10. Astfel expresia: „…cel întâi-născut din toată zidirea”. expresia: Întâi-născut. ci. În toate aceste pasaje. este sensul cel dă Pavel sub inspiraţie. Exod 13:2.33.” Ei spun: vedeţi întâi născut are sensul de întâietate nu de prim născut. nu este o invenţie a mea. Luca 2:7.” Iată că Isus este „cel dintâi rod”. se referă doar la întâietatea ce Fiul o are asupra creaţiei. Evrei 12:16. El fiind: „cel dintâi rod”. şi anume v. Iar nu Isus a fost primul care a înviat dintre cei morţi. De ce interpretarea trinitariană nu este corectă.18. 43:33. sensul acesta de ‚cel întâi-născut dintre cei morţi la nemurire’. ulterior au murit. El este începutul. care explică că expresia: „întâinăscut”.20. 8:17. Tot aşa El are întâietatea asupra creaţiei. şi anume căutând toate ocurenţele biblice (locurile sau versetele din Biblie) unde apare această expresie: Întâi-născut apare de 35 de ori în BC: Geneza 25:31. unde se spune: „El este Capul trupului. pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.23. 9:36.18. 2Regi 3:27. unde descrie învierile în mod cronologic: „dar fiecare la rândul cetei lui. şi nu cei înviaţi în V. astfel nu putem spune despre cel înviat de Ilie ca fiind „cel întâi-născut dintre cei morţi”. mai aduc argumentul din context. învierea lor a fost ceva temporar. 27:36. În plus. Hristos este cel dintâi rod. Iov 1:13. cel întâinăscut dintre cei morţi. 13:13. sensul este de prim înviat din morţi. deoarece el era mort la ora când scria Pavel. 13:12.34. conform Bibliei.

are sensul de popor restabilit. apare de 4 ori în BC. Exod 6:14. iar contextul cărţii susţine sensul de prim creat sau prim născut (comp. fie prin restabilire (Ieremia 31:9). Astfel întâietatea vine în urma naşterii. ‚primul născut dintre cei morţi’. atât textul precum şi contextul din Coloseni 1:15. ci. Să trecem la o altă categorie de texte. 11:5. este rezultatul şi scopul naşterii Sale din Tatăl şi din morţi. zice: „Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!” Iată că Isus Cristos este numit şi în cartea Evrei „întâi-născut”. În Geneza 49:3 Ruben. de primul rod al morţii. care conţin o expresie înrudită: Întâiul-născut apare de 38 de ori în BC: Geneza 25:13. Întâiul născut apare în 4 pasaje. peste tot sensul este de prim născut. şi aceasta duce ca efect: „ca în toate să aibă întâietatea”. Exod 4:22. respectiv în Exod 4:22. puterea mea şi pârga tăriei mele.Iar în Romani 8:29. Iosua 17:1. Apocalipsa 1:5). Deuteronom 15:19. iar în Ieremia 31:9. În concluzie. Isus este născut din nou înainte de fraţii Săi. Întâi născuţi. 12:29. când duce iarăşi în lume pe Cel întâi-născut. 38:7. În Evrei 1:6. În toate aceste pasaje. i-a şi Hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său. primul adus la viaţă în timp (cronologic). în: Numeri 18:16. 21:15. Tot aşa în Coloseni 1:15-18. ca existenţă. când se afirmă: „Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte.17. fie prin înviere (Coloseni 1:18. Nu există nici un pasaj care să susţină o întâietate fără a fi adus primul cronologic. cu excepţia: Psalmului 89:27. 36:15. 2Cronici 21:3. susţin covârşitor sensul de prim născut. atunci când se afirmă despre El: „Şi. 33:4. Isus este numit din nou „întâi-născut”. 43:33. 46 . tu. 1Samuel 17:13. textul se poate referi la naşterea de sus a Fiului. are un sens figurat. Iov 18:13. În toate aceste texte. Doar în Iov 18:13. care l-am explicat mai înainte. 34:20. 1Cronici 3:1. Psalmul 136:10. Levitic 27:26. Numeri 1:20. întâiul meu născut. dar nu în sensul de întâietate. 26:5. fie că este vorba de întâii născuţi ai lui Israel sau ai Egiptului. şi nu întâietatea este sensul expresiei „întâi-născut”. Deuteronom 25:6. Mica 6:7. Ezechiel 20:26. Întâiul Meu născut apare în 4 pasaje. ci întâietatea este efectul faptului că Isus este „întâi-născut”. are sensul literal de prim născut.” Dar şi aici sensul este unul cronologic. în două din aceste pasaje. după cum urmează: Geneza 46:8. se referă la primii născuţi cronologic. cât şi pasajele unde mai apare această expresie sau expresii înrudite. are sensul de primul popor alcătuit de Dumnezeu (vezi şi Isaia 43:21).23. Isus este prezentat ca fiind: ‚primul născut din creaţie’. fie că prin creare / naştere (sensul marii majorităţi a textelor). întâiul în vrednicie şi întâiul în putere. Psalmul 89:27. 3:2.16.30. fie că este vorba de oameni sau animale. 22:29. pentru ca El să fie cel întâinăscut dintre mai mulţi fraţi. cât şi arată scopul naşterii şi învierii. Evrei 12:16 cu 25:31-34). 18:15.

Dumnezeu este capul lui Isus. Tot aşa „întâiul născut din toată creaţia” însemnă primul născut din creaţie. atunci de ce nu se spune şi despre Tatăl. cu toate că expresia: „ceilalţi”. nu apare în textul grecesc..În adevăr. nu Îl exclude pe Isus din categoria creaturilor. Trinitarienii mai explică. şi interpretarea trinitariană din acest pasaj. că Isus este cel mai în vârstă dintre fiii care alcătuiesc familia lui Dumnezeu.. Însă doctrina Trinităţii ar fi adevărată. sunt aduse în disperarea lor de a găsi un alt sens la această expresie. faptul că în Coloseni 1:16 (BC) se spune: „prin El au fost create toate lucrurile . cel întâi-născut dintre cei morţi. trecând cu vedere alte zeci de pasaje clare. ea se 47 .şi toate se menţin prin El”. arată. înainte de Coloseni 1:15. şi. şi femeia a fost făcută din bărbat. Toate să fie făcute de o fiinţă creată şi în acelaşi timp toate să se „ţină” prin ea.. şi Isus a provenit din Tatăl. cu prejudecăţi.. pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea. ci femeia din bărbat” şi 1Timotei 2:13: „Căci întâi a fost întocmit Adam şi apoi Eva”. că textul din Coloseni 1:15-18. din text nu reiese că „întâi născut” însemnă doar întâietate. BC redă acest termen prin „toţi ceilalţi”. ori de câte ori se referă la creaturi vii. nu bărbatul a fost luat din femeie.. „întâii născuţi” ai animalelor sunt şi ei tot animale. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. are acelaşi sens: întâiul născut care face parte dintr-un grup. ci.. deoarece a existat înaintea Lui. El este Capul trupului. Expresia „întâi născut” apare de zeci de ori în Biblie.” Deci Isus nu poate fi Creatorul a toate şi în acelaşi timp o fiinţă creată.Aceasta este sensul pe care îl dă Scriptura şi reiese şi din paralela descrisă în 1Corinteni 11:3. „Întâiul născut al lui Israel” este unul dintre fiii lui Israel. o formă flexionară a lui pas. Iată că Femeia este supusă bărbatului nu pentru a exista o ordine în familie stabilită ulterior facerii. Toate lucrurile au fost create prin El şi pentru El. Cel ce este înainte de creaţie şi o domina: „prin El au fost făcute toate lucrurile. În plus. De ce? Deoarece cuvântul grecesc tradus aici prin „toate lucrurile” este pánta. El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El. Expresia „întâi născut”. Pasajul din Psalmul 89:28 şi Ieremia 31:9. „întâiul născut al faraonului” este unul primul dintre membrii familiei faraonului. că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.8: „Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat.. al Bisericii. În Luca 13:2. conform sensului ei obişnuit. Îl desemnează pe Isus ca fiind cel ce are întâietate sau superioritate asupra creaţiei. pentru că bărbatul a existat înainte de femeie. El este începutul. tot aşa.. De ce vor atunci unii să atribuie alt sens acestei expresii în Coloseni 1:15? Fiindcă Biblia face aşa sau mai degrabă fiindcă ei ţin cu tărie la convingerile lor şi caută dovezi pentru a le susţine? Cu siguranţă că ei citesc şi studiază Coloseni 1:15-18. şi despre Spiritul Sfânt că sunt întâi născuţi peste toată creaţia? Biblia aplică însă această expresie numai la Fiul.

” În concluzie Isus are întâietatea deoarece este primul născut. fie domnii. fie tronuri. În concluzie. ori veşnicia nu are început. nu dinainte de început. 48 . părinţilor. învăţând pe norod în sinagogi. tot la fel procedăm cu Isus în Coloseni 1:15-17. fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. ca de pildă: Matei 9:35: „Isus străbătea toate cetăţile şi satele. din creaţie. Filipeni 2:21: „Ce-i drept. fiind adus în existenţă la început. Fapte 9:39: „Petru s-a sculat şi a plecat împreună cu ei. Toate celelalte lucruri au fost create prin el şi pentru el. Tot aşa. adică că prin Isus au fost create toate celelalte lucruri.” Cu siguranţă cu nu toate văduvele existente pe pământ au plâns înaintea lui Petru. ea se subînţelege şi în Coloseni 1:15-17. pe când era cu ele. care era în norod.” A vizitat Isus toate cetăţile şi satele din lumea întreagă sau doar din Palestina? Deci toate se referă în sens relativ (restrâns). Astfel sensul în unele pasaje a lui panta şi ale derivatelor din el este relativ. fie autorităţi.. apoi restul creaţiei a fost creată prin El. Matei 12:23: „Toate noroadele. ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?” Cu siguranţă nu toate noroadele din lumea întreagă au zis atunci despre Isus. Când a sosit. el spune că Isus este „Cel ce este de la început”. Cu siguranţă că toţi de aici nu implică că şi însuşi Pavel care spune aceste cuvinte caută foloasele sale.” Ioan explică despre Fiul lui Dumnezeu că existenţa Lui este de la început. Toate văduvele l-au înconjurat plângând şi i-au arătat hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca.subînţelege. toţi umblă după foloasele lor şi nu după ale lui Isus Hristos”. 1Corinteni 15:27: „Dar când zice că totul I-a fost supus [lui Isus]. din veşnicie. l-au dus în odaia de sus.. sau „din totdeauna”. părinţilor. fie guvernări. propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă. pentru că prin el au fost create toate celelalte lucruri din ceruri şi de pe pământ.V-am scris. adică primul adus în existenţă din familia creaţiei.14: „Vă scriu.  1Ioan 1:13. Apostolul Ioan nu spune: „aţi cunoscut pe Cel ce este din veşnicie”. întâiul născut din toată creaţia. sensul din Coloseni 1:15-17.” Iată că „totul” [panta] i-a fost supus la Isus. este cel redat de NW care parafrazează spunând: „El este chipul Dumnezeului nevăzut. Iar dacă se subînţelege că nu trebuie să-l includem pe Pavel în expresia: „toţi”. Din nou toate în sens relativ. fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. mirate.. Fiul lui Dumnezeu are început. se înţelege că în afară de Cel [Tatăl] ce I-a supus totul. ci. dar panta poate avea excepţii cum învaţă însuşi textul.. cele văzute şi cele nevăzute.

etc.. 1) începere. Astfel. arche. întru început. Iată că aceste texte concordă perfect cu Apocalipsa 3:14.3) ceva prin care un lucru începe să fie. 1968. b) într-un sens relativ.Biblia de la Blaj 1795). 3:14: „şi din partea lui Isus Hristos. 22:13).2) persoana sau lucrul care este la început. Apocalipsa 1:5.” (Mica 5:2 . 2Petru 3. a) despre începutul tuturor lucrurilor.. arhanghel (conducător îngeresc). originea cauza activă. că Isus este originea. Io 1:1. izvorul creaţiei sau stăpânitorul creaţiei. Acelaşi cuvânt se găseşte şi în Ioan 1:1. 252).. spre lucrurile Sale. din început. Liddell-Scott lexicon.3) primul loc stăpâniri. Astfel sensul din Ap. ‘sursa supremă’ a acesteia. autorităţi. termenul este trecut asupra îngerilor şi demonilor cărora li s-a dat stăpânire peste anumite domenii. care sens este în armonie şi cu alte texte care vorbesc despre Isus: „Domnul m-au zidit pre mine început căilor Sale. p. Io. Dicţionare şi Lexicoane susţin că acesta este primul sens (vezi: Friberg lexicon. sensul principal al cuvântului arkhé este „început” (Oxford.. Martorul credincios şi adevărat. 8:44. Literar pasajul ne spune ca la origine s-a aflat Cuvântul şi acest Cuvânt era Dumnezeu. din zilele veacului. primul într-o serie. Iar la Coloseni 1:18 BC. Thayer lexicon). versetul ar vrea să spună că Fiul a fost ‘cel care a început creaţia lui Dumnezeu’. 1Io. În dicţionarul Biblic de la CLV (NT ’93). Chiar apostolul Ioan care a scris Apocalipsa.. să nu uităm că primul sens este de: „început” (Greek-English Lexicon. deoarece din termenul grec „arkhe” pe care-l găsim aici au derivat termenii de: arhitect. sursă sau izvor. Isus este numit: „începutul zidirii lui Dumnezeu” (BC) sau „începutul creaţiei lui Dumnezeu” (BCR). despre începutul unui lucru. Trinitarienii dau un alt sens versetului. origine.de aici. conducătorul..Biblia de la Blaj 1795). 3:14. Louw-Nida lexicon. 1.. mai înainte de a face pământul”. Vedem că acest cuvânt are mai multe sensuri. Mai înainte de veaci m-au întemeiat pre mine.4) capătul unul lucru. vorbeşte de arkhe. Dicţionar UBS. De fapt. se spune: „Început: gr. 19:4. Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin. Apocalipsa 21:6.4.. astfel textul ar suna astfel: „originea zidirii lui Dumnezeu” sau „conducătorul zidirii lui Dumnezeu”. Evr.”. după concepţia unora. nu este că Isus este începutul lucrării lui Dumnezeu. Dar. cu sensul de început în contrast cu „sfârşitul” (Ioan 1:1. ei spun că cuvântul în greceşte pentru „început” este arkhe şi înseamnă origine.. Mt. martorul credincios. sensul lui „arkhe” în cartea Apocalipsa este de „început”.. (Proverbe 8:22.23 .. „şi ieşirile Lui. începutul zidirii (creaţiei BCR) lui Dumnezeu” Observaţi că în acest pasaj. doar dacă aici sensul lui 49 .. 1. se spune: „El este începutul”. prima zidire sau fiinţă creată. ci.. de Liddell şi Scott). obârşie.10. Trinitarienii spun că Isus Hristos este ARHITECTUL creaţiei lui Dumnezeu şi nu prima fiinţă creată.1. 2:13..

Este interesant că traducerile chiar trinitariene. iată că „arkhe” are sensul de început. şi nu doar de un rol al lui Isus. iar în NW cu: „unicnăscut”.. care derivă din mo´nos.născut = monogenes Isus Cristos este descris ca fiind „monogenes”.”. are un punct de plecare. singur-născut. Isus este „începutul creaţiei lui Dumnezeu” (BCR). a spus în cap. născut din altcineva. că Isus are un început şi nu este din totdeauna şi este Fiul lui Dumnezeu în mod real şi literal. Acest termen se referă la unu-născut. de la Ioan 1:14. unic-născut. tradus în Biblia Cornilescu cu „singurului născut” (Ioan 1:14) sau „singurul Lui Fiu”. „singur” şi gi 50 .18.. astfel El nu este co-etern. Un pasaj asemănător este Osea 1:2. Scripturile susţin toate aceste afirmaţii după cum urmează: FIUL ESTE NĂSCUT DIN TATĂL: Unic .arkhe este „începutul”. când s-a născut.. un început. Mica 5:2). cu sensul de singurul fiu al unei mame. la subtitlul: II / ETERNITATEA. nu este Dumnezeu deplin şi absolut ca Dumnezeul care este izvorul sau sursa primară a tuturor creaturilor (Romani 11:36. cu „începutul” nu cu „sursa” sau „originea”. adică un moment în timp. nu este cauzat. sau al unui părinte.s. traduc în Apocalipsa 3:14. Alte argumente biblice (Proverbe 8:22-25. 1Ioan 4:9). atunci El este născut din Tatăl. 3:14). El a fost zidit şi întemeiat la început. o origine (obârşie). 3:16. episcop între anii 169-177 d. atunci Scripturile vorbesc de calitatea de Fiu a lui Isus. XV (cartea a II –a): „El a fost chemat Începutul” (Apoc. Tatăl nu are origine.18. atunci El este Fiu înainte de naşterea din Maria. Isus are o cauză. le voi dezbate în capitolul 9. în BO cu „Unul-Născut”. Dacă Isus este Fiul lui Dumnezeu în mod real. unde se spune: „Începutul cuvântului DOMNULUI prin Osea”. începutul creaţiei. Fapte 17:25). Însă observaţi ce explică anumite lucrări de specialitate: Cuvântul grecesc (redat prin ‚unic-născut’) care este întrebuinţat pentru Isus şi pentru Isaac este mo·no·ge·nes´. şi nu ‚unic-născut’ sau ‚singur născut’. nici egal în ce priveşte vârsta cu Tatăl. nici ne-cauzat. în care cuvântul (logosul) profetic a venit la Osea. (Ioan 1:14. sau a ieşit din Tatăl. este un moment în timp (la începutul timpului) când Fiul (Logosul) a venit în existenţă. 1Corinteni 8:6. în Septuaginta este tradus astfel: „arkhe logoy Kyrioy. Prin urmare. Isus prin Sine. vezi n. Având în vedere această diferenţă. nici ne-născut ca Tatăl. Noua traducere românească (NTR) susţine ambele sensuri. Totuşi trinitarienii sugerează că această expresie ar avea sensul mai degrabă de ‚singurul de acest fel’ sau ‚unic de acest fel’. Chiar Theophil al Antiohiei. În mod asemănător. derivat.H. la aceste argumente.

este redat astfel: „îl am numai pe el”. În Ioan 1:14. Robinson. oare puteau scriitorii biblici să folosească acest termen în sens diferit atunci când s-au referit la Isus . verb care înseamnă „a naşte”.T. tatăl unui fiu demonizat Îl roagă pe Isus să-l vindece. o slavă întocmai ca slava singurului născut [monogenoys] din Tatăl”. Deci iată că Isus este monogenes „din Tatăl”. 8:42 (feminin). mai foloseau ei oare acest termen. 9:38. acest fiu era unicul fiu al tatălui. Monogene: [adjectiv acuzativ masculin singular] .Fiul lui Dumnezeu? Dacă.” Această lucrare remarcă. 35:17 (în BC nu este redată expresia din Septuaginta). cu sensul de singurul fiu al unei mame. plin de har şi de adevăr.Ioan 3:16. şi ‚naşterea veşnică’. The Theological Dictionary of the New Testament.” — A Greek and English Lexicon of the New Testament de E. spun că termenul monogenes se aplică la naşterea lui Isus ca Fiu din Maria. 25:16. Dacă în cazul acestor oameni. spune în această privinţă: „(Mo·no·ge·nes´) înseamnă ’descendent unic‘. care desemnează o naştere a Fiului? Cu siguranţă că nu! Unii trinitarienii ca să iasă din această încurcătură. 3:18. afirmă Exhaustive Concordance (Concordanţa exhaustivă) de Strong. unic-născut. „relaţia lui Isus nu este doar comparabilă cu aceea a unui copil unic faţă de tatăl său.´no·mai. Luca 2:7). Această expresie apare în V. adică fără fraţi sau surori. Evrei 11:17. are sensul de: unu-născut. singur-născut. ulterior născând şi alţi copii (Matei 1:25. Isac fiind numit aici: „singurul [monogene] său fiu”. se descrie ducerea lui Isac ca jertfă de către Avraam. Şi noi am privit slava Lui. Însă ce arată Scripturile? Expresia „monogenes”. Monogenoys: [adjectiv genitiv masculin singular] . nu se poate aplica la naşterea lui din Maria. Ioan 1:18. Monogenes: [adjectiv nominativ masculin singular] – Luca 7:12. 3:16. iar în Luca 9:38.56. Psalmul 22:20.”. 13:55. „a deveni [a veni în existenţă]”.Ioan 1:14.. singurul fiu. monogenes are sensul de unic-născut. Iar în N. singurnăscut. în BC. se afirmă: „Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi. iar această expresie „monogenes”. deci unicul copil. ci. editat de Gerhard Kittel.. sau al unui părinte. că în Ioan 1:18. 18 şi 1 Ioan 4:9. întâiul ei născut [gr. deoarece Isus nu a fost unicul fiu al Mariei.T. Observăm din Luca 7:12. prototokon]. nu la naşterea Lui din Tatăl. ei susţineau eternitatea Fiului. iar în 8:42: „o singură [monogenes] fiică. unic-procreat. Iar în Evrei 11:17. nu din Maria! 51 . Mo·no·ge·nes´ se defineşte deci astfel: „Unic-născut. de asemenea. (Septuaginta): Judecători 11:34. ea este acea relaţie a singurului fiu-născut faţă Tatăl”. că Isus a înviat „singurul [monogenes] fiu al mamei lui”. 1Ioan 4:9.

este vorba de 1Ioan 5:18.Unii ar putea replică că traducerea Cornilescu nu redă cel mai exact acest verset. ci. şi nu „din Tatăl” (BC). El nu este venit ‚din Tatăl’. El este născut din Tatăl. deoarece Cristos.” (NTTF – 2008). şi cel rău nu se atinge de el”. din partea unui Tată). aşa cum apare în unele manuscrise: „se păzeşte pe sine” (vezi n. astfel El este descris ca fiind: singurul fiu venit ‘din partea Tatălui’. există traduceri care îl redă în mod corect după cum urmează: BC: „Ştim că oricine este născut din Dumnezeu. ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte. şi nu de existenţa Cuvântului în cer ca spirit. În cele mai bune traduceri fraza cheie este redată astfel: „Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte”. ek) Dumnezeu. El este întâiul născut al Mariei prototokon nu monogenes. ca fiind „născut din Dumnezeu”. şi nu „din (gr. NT . Fiul lui Dumnezeu. ek) Dumnezeu – Romani 11:36. Deci textul literal susţine: „de la un Tată” (NTTF – 2008). când a venit pe pământ. în greacă: „gennaōek Theos”. adică monogenes. Cu siguranţă că singuri nu putem săl înfruntăm pe Diavol. nu păcătuieşte. există un text care se referă la Domnul Isus. şi cel rău nu se atinge de el”. o glorie ca a unui Singur născut de la un Tată. deoarece textul susţine clar că Isus este „Singur născut”. Iar această frază se referă la Isus Cristos care ne păzeşte. Dar de ce Ioan spune: „de la un Tată” (în greacă: para = de la. Chiar dacă unele traduceri umbresc acest adevăr.Sapienţia). îl ţine în siguranţă şi Diavolul nu poate pune mâna pe el”. ci cel ce s-a născut din Dumnezeu se păzeşte pe sine. sensul ideii că Isus este născut din Tatălui? Nu. fiind monogenes (unic-născut). Însă. Nimeni în afară de Isus nu însumează ambele calităţi.s. precum şi are însuşirea de a fi născut din (gr. şi noi am privit gloria Lui. În plus. şi a locuit între noi. aşa cum redă de pildă în BO: „Ştim că oricine e născut din Dumnezeu nu păcătuieşte. venit de la Tatăl. deoarece este pus în contrast „oricine” (orice creştin) şi „Cel”. o persoană unică. El era plin de har şi de adevăr. dar oare schimbă această redare. înainte de a veni pe pământ. 11:12. 52 . 2Corinteni 5:18. Însă traducerea literală a celor mai bune manuscrise. Unele traduceri sugerează însă că credinciosul născut din Dumnezeu se păzeşte singur. cu atât mai mult cu cât toate au izvorât „din” (gr. şi o traducere literală a acestui text ar fi: „Şi Cuvântul S-a făcut carne. aşa cum sugerează versiunea parafrazată Ntît: „Nici un om care a devenit membru al familiei lui Dumnezeu nu face din păcat o practică. este cea care susţine: „Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte”. 1Corinteni 8:6. ek) Tatăl”? Pentru că Ioan în text vorbeşte de venirea Cuvântului ca om. însă nu poate fi monogenes din Maria. care are atât puterea să ne păzească. iar în acest text se arată că o fiinţă tot născută din Dumnezeu îi păzeşte pe cei născuţi din Dumnezeu. Cu siguranţă că această persoană nu poate fi decât Fiul: Isus Cristos.

FIUL ESTE FIU ÎNAINTE DE VENIREA PE PĂMÂNT: În Proverbe 30:4. Inc. 2) Creatorul are un Nume. Folosit cu permisiune. Însă Agur inspirat fiind. căci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte. venit „de la un Tată”. ceea ce dărâmă doctrina trinităţii. şi cel rău nu îl atinge”. dacă Acesta nu are început? Poate cineva să fie Fiu dar să nu fie creat? (vezi şi Proverbe 8:22).NT ’Psacal: „Ştim că cine e născut din Dumnezeu nu păcătuieşte. aceiaşi vârstă cu singurul Fiu născut al lui Dumnezeu (Ioan 5:18)? Dacă Isus ar fi co-etern. se spune: „Cine s-a suit la ceruri şi cine s-a pogorât din ele? Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a hotărât toate marginile pământului? Cum se numeşte el şi cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta?” Cu siguranţă că răspunsul la întrebările: „Cine s-a suit la ceruri şi cine s-a pogorât din ele? Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a hotărât toate marginile pământului?” Răspunsul nu poate fi decât: Dumnezeu. ci. ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte. deoarece: a) El este ‘monogenes’. b) El este „Cel născut din Dumnezeu” (1Ioan 5:18). sau „Cel Bătrân de zile” (Daniel 7:9). În concluzie. Fiul este descris aici ca fiind ‚Fiu al Creatorului’ înainte de naşterea din Maria. Isus apoi a venit din cer pe pământ.18). continuă punând întrebarea: „Cum se numeşte el şi cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta?” Din aceste întrebări deducem două lucruri: 1) Creatorul are un Fiu. poate avea Dumnezeul ne-născut. înainte de naşterea Sa din Maria. cum Îl mai numeşte Biblia. Este interesant că traducătorii au înţeles că este vorba despre Isus Cristos şi au tradus cu „Cel” cu C mare. Poate avea un tată aceiaşi vârstă cu un fiu. În plus. Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte. atunci ar fi numit ‚fratele lui Dumnezeu’ şi nu „Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1:34)! Sau credeţi că Isus doar s-a prefăcut şi a 53 . fiind născut din Dumnezeu nu păcătuieşte. Fiul şi Duhul Sfânt au un singur Nume. TLRM: „Noi ştim că oricine a devenit copilul lui Dumnezeu nu mai continuă să păcătuiască. care susţine că Tatăl. Cel născut din Dumnezeu îl ocroteşte şi Cel Rău nu-l poate atinge”. fiind Cuvântul devenit carne. iar Fiul Său alt Nume.] NTTF – 2008: „Ştim că oricine. [Preluat din Noul Testament în limba română modernă © 2002 by World Bible Translation Center. dar de ce este numit Isus: ‚Fiu’. şi cel rău nu se atinge de el”. sau ‘din partea Tatălui’ (Ioan 1:14). CLV (1993): „Ştim că oricine care este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte. Isus Cristos este născut din Dumnezeu Tatăl. şi cel rău nu-l poate atinge”. 3:16. Tatăl şi Fiul au două Nume distincte. unicul născut (Ioan 1:14.

Ei mai afirmă că cuvântul grec. Trinitarienii se forţează să explice următoarea teorie care este o altă minciună gogonată. cine îl neagă pe Fiul Îl neagă şi pe Tatăl. 1Ioan 4:10-15)? EXPRESIA FIU ESTE LITERALĂ ŞI EXPRIMĂ UN ADEVĂR: Ca urmare. aşa cum presupun mulţi învăţători falşi. foloseşte două cuvinte pentru fiu – unul se referă la demnitatea de poziţie şi altul la relaţia prin naştere. Problema este foarte gravă. a primelor două tipuri de argumente. pe drept cuvânt: erezie nimicitoare (2Petru 2:1). deoarece salvarea (mântuirea) noastră este legată de credinţa în Fiul lui Dumnezeu. vorbesc de o persoană care doar joacă rolul de Fiu fără a fi Fiu în realitate sau ei au crezut într-un Fiu real şi literal al lui Dumnezeu (Ioan 1:14. „fiii mirelui” (Marcu 2:19). tradus Fiul în expresiile „Fiul lui Dumnezeu” şi „Fiul Omului”. ci. nu este folosit întotdeauna pentru a denumi ideea de a fi născut din Dumnezeu sau născut din om. „fiii acestei lumi” (Luca 16:8). dar nu în sensul lui real. pe care o putem considera de fapt. Cuvântul poartă adesea ideea de a fi identificat cu Dumnezeu sau cu omul. dar ne fiind Fiu în realitate aşa cum susţin unii trinitarieni? Oare apostolii când au vorbit şi au scris despre singurul Fiu născut al lui Dumnezeu. Al doilea nu este folosit niciodată cu referire la Domnul nostru Isus în relaţia Sa cu Tatăl. nişte simpli pescari au crezut că de fapt Isus joacă rolul de Fiu şi nu este Fiu în realitate. că aşa numita teorie că Tatăl şi Fiul de fapt nu sunt Tată şi Fiu în mod real. nişte roluri fără vreo legătură cu starea reală a celor două persoane. chiar blasfemiatoare atât la adresa lui Dumnezeu cât şi la cea a lui Isus. rezultă clar că expresia: „Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 3:16. 54 .18. Din start afirmăm că această teorie este falsă deoarece nu există nici un suport Scriptural pentru această teorie. dar şi dăunătoare şi periculoasă. mai degrabă filozofia trinităţii. sau nu ne închipuim că ucenicii. doar teoria. „fii ai luminii şi fii ai zilei” (1 Tesaloniceni 5:5). putem răspunde şi afirma cu toată tăria. 3:18. „fiii neascultării” (Efeseni 2:2). Nu ne închipuim că Dumnezeul dragostei. Acelaşi cuvânt este folosit în următoarele pasaje: „fiii împărăţiei” (Matei 13:38). ei afirmă că originalul din greacă. Biblia a fost scris ca şi un copilaş să poată să o înţeleagă. „fiii tunetului” (Marcu 3:17). şi anume Cuvântul (Logosul) joacă acest rol de Fiu fără a fi Fiu în realitate? În primul rând. este o speculaţie absurdă. ca să iasă basma curată la capitolul relaţiei Tată Fiu. şi nu exprimă doar un rol jucat de un actor.jucat rolul de Fiu ca un actor. doreşte să ne înşele folosind un cuvânt.18). au scornit teoria că Tatăl şi Fiul nu reprezintă nişte realităţi. are un sens real şi literal.

). este vorba de o naştere literală din Tatăl. tekna) lui Dumnezeu" apar în NT. Luca 22:67). afirmaţiile lui Isus despre Sine. Doar Satan a pus la îndoială că Isus este Fiul lui Dumnezeu când a spus în Matei 4:3. 9:6. vezi şi Marcu 14:61. Tot la fel conducătorii religioşi. şi-l zideşti la loc în trei zile. În Matei 27:40 ei au spus: „Tu. hyioi) lui Dumnezeu" şi „copiii (gr.Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: „Te jur. căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta. iar al doilea nu este folosit niciodată cu referire la Domnul nostru Isus în relaţia Sa cu Tatăl. Isus este numit atât fiu al lui Iosif (Matei 13:55. le dărâma teologia şi poziţia de conducători şi învăţători ai legii: „. 16:16). În mod similar doar iudeii care L-au condamnat la moarte pe Isus şi care au strigat: „să fie răstignit” (Matei 27:23). 4:6.. au pus la îndoială calitatea de Fiu a lui Isus. Sensul în NT este bazat pe unul sau altul dintre sensurile expresiei „fiii lui Dumnezeu" din VT. mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu. ceilalţi scriitori biblici folosesc ambele expresii pentru oameni. În greacă pentru expresia Fiu este „hyios” şi se aplică şi la Isus (Matei 3:17. aruncă-Te jos.” (Matei 26:63. ‚Fiu’ nu însemnă născut literal. şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu. pogoară-Te de pe cruce!” 55 .” [sublinierea îmi aparţine]. fiii Satanei. care strici Templul. este un fals şi uz de fals.” (vezi şi Luca 4:3-9). şi la oameni precum Iosif descendent al lui David (Matei 1:20). au pus la îndoială calitatea de Fiu al lui Dumnezeu. şi aceeaşi expresie se foloseşte şi când este numit Fiu al lui Dumnezeu (Matei 4:6. Teoria trinitarienilor precum că originalul din greacă foloseşte două cuvinte pentru fiu – unul se referă la demnitatea de poziţie şi altul la relaţia prin naştere. sau la un fiu în general (Matei 7:9). Fiul lui Dumnezeu. porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini..6: „Ispititorul s-a apropiat de El şi i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu. etc. pe Dumnezeul cel viu.. Ideea lui Ioan despre „copiii lui Dumnezeu" se deosebeşte de cea a lui Pavel numai prin accentul pus. fiind monogenes. ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră. dar fără a se face o distincţie clară între sensurile lor. deşi el foloseşte termenul tekna şi rezervă hyios în exclusivitate pentru Isus. Iată că doar Ioan face această distincţie între tekna şi hyios. ar fi folosit alt termen pentru a desemna relaţia lui Isus cu Tatăl ceresc diferit de relaţia Lui cu Iosif.. să ne spui dacă eşti Hristosul. Observaţi ce recunoaşte Dicţionarul biblic ilustrat Ambele expresii. şi ei Te vor lua pe mâni. 11:27. „fiii (gr.27.De ce aceste explicaţi nu sunt satisfăcătoare şi nici adevărate pentru a explica expresia: Fiul lui Dumnezeu? Deoarece chiar dacă în aceste expresii. Luca 4:22). în cazul lui Isus. Dacă Scriitori Biblicii ar fi susţinut altceva.62. 14:33.

ci o are de la Cel ce I-a zis: „Tu eşti Fiul Meu. pe Dumnezeul cel viu. Cu ocazia transfigurării Dumnezeu Tatăl mărturiseşte că Isus este Fiul Lui. Romani 2:16). sau cu afirmaţia lui Isus despre Sine. copiii lor. în care Îmi găsesc plăcerea. care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit. care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit.” Mărturia lui Isus despre Sine: De nenumărate ori Isus a afirmat despre Sine că este Fiul lui Dumnezeu: Matei 26:63. să ne spui dacă eşti Hristosul.64: „Isus tăcea. şi poporul care la dat la moarte pe Isus. Diavolul şi conducătorii religioşi iudei. este o teorie diavolească. Luca 9:35).” Şi în Evrei 5:5: „Tot aşa şi Hristos. când a susţinut că El este în mod real Fiul lui Dumnezeu? ISUS NU JOACĂ UN ROL DE FIU. mărturiseşte despre El că este Fiul Lui.” (vezi şi Marcu 1:11. Fiul lui 56 . în care Îmi găsesc plăcerea. Tatăl. s-a auzit deasupra Lui un glas. astăzi Te-am născut. Şi din nor s-a auzit un glas. în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” (vezi şi Marcu 9:7. Scripturile îl numesc de nenumărate ori pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu. din slava minunată.” Dumnezeu a inspirat pe Psalmist să declare despre Isus că este Fiul Lui (Psalmul 2:7). astăzi Te-am născut. care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit. înviind pe Isus. Dragă cititorule. cu ce se aseamănă teologia ta despre Isus. iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. cu a acestor persoane care au pus la îndoială calitatea de Fiu a lui Isus. atunci când. Luca 3:22). identitatea de Fiu al lui Dumnezeu pentru Isus.Astfel teoria trinităţii care neagă că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Petru confirmă mărturia lui Dumnezeu consemnată de Evanghelişti în 2Petru 1:17: „Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă. La botezul lui Isus. nu Şi-a luat singur slava de a fi Mare Preot. au pus la îndoială. tocmai pentru a nu trece peste ceea ce este scris (1Corinteni 4:6). după cum urmează: Mărturia lui Dumnezeu Tatăl: Matei 3:17: „Şi din ceruri s-a auzit un glas. CI EL ARE CALITATEA DE FIU: Vă las în continuare în compania Scripturilor. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: „Te jur. şi va fi judecat după acest Cuvânt (Ioan 12:48. Matei 17:5: „Pe când vorbea el încă. cred că comentariile sunt de prisos. oricine doreşte să contrazică acest adevăr se va confrunta cu Cuvântul lui Dumnezeu. În Scripturi se prezintă mărturia a nenumărate fiinţe credibile care au afirmat despre Isus că este Fiul lui Dumnezeu. după cum este scris în psalmul al doilea: „Tu eşti Fiul Meu. iar Pavel confirmă o astfel de interpretare a psalmului când spune în Fapte 13:33: „Dumnezeu a împlinit-o pentru noi.

Cine crede în Fiul. nu este judecat.” Este interesant că Ioan ştia că Fiul are o existenţă preumană. Da. pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!” Domnul Isus a afirmat în mod clar iudeilor că El este „Fiul lui Dumnezeu!” Ioan 11:4: „Dar Isus. Oare dorea Domnul să-l prostească pe acest om să creadă în El ca Fiu al lui Dumnezeu. i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns: „Şi cine este. dacă-L iubeşte. Ioan 3:35. care are ochii ca para focului şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă”.” Domnul Adevărului. dar cine nu crede în Fiul. n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea. a şi fost judecat.Dumnezeu. 57 .” Domnul Isus. aprobă că este Fiul lui Dumnezeu (vezi şi Luca 22:70).. ci ca lumea să fie mântuită prin El. Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată.” „Cred. Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!” Ioan 19:7: „Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o lege şi după legea aceasta. ci spre slava lui Dumnezeu.36: „Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui.” În predicile lui Isus afirmă în mod constant că El este Fiul lui Dumnezeu: Ioan 3:17. dar cine nu crede. Doamne” I-a zis el. în adevăr. nu învaţă teoria potrivit căreia Dumnezeu Tatăl doar joacă rolul de Tată. nu va vedea viaţa. şi I s-a închinat”. Oricine crede în El. Iudeii reafirmă ceea ce Domnul a afirmat în alte ocazii despre Sine: Matei 27:43: „S-a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum Dumnezeu. dacă El nu era cu adevărat Fiu? Ioan 10:36: „cum ziceţi voi că hulesc Eu pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta. când l-a găsit.. sunt. când a auzit vestea aceasta. i-a răspuns Isus. Doamne. Acela este. a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte. şi Isus joacă rolul de Fiu fără a fi Fiu în realitate. pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea. are viaţa veşnică. din relaţia lui Isus cu Tatăl observăm o relaţie reală de Tată – Fiu. a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău.” Ioan 17:1: „După ce a vorbit astfel.” (vezi şi Ioan 5:19-23). Chiar la mulţi ani după glorificarea Sa şi înălţarea Sa la cer Isus a susţinut aceeaşi identitate când spune în Apocalipsa 2:18: „Îngerului Bisericii din Tiatira. ca să cred în El?” „L-ai şi văzut” i-a zis Isus „şi cel care vorbeşte cu tine. Iată că Isus după ce îl vindecă pe orbul din naştere îl întreabă pe acesta dacă crede în Fiul lui Dumnezeu. El trebuie să moară. ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu”. scrie-i: „Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu. Ioan 9:35-38: „Isus a auzit că l-au dat afară.18: „Dumnezeu. Mărturia lui Ioan Botezătorul: Ioan 1:34: „Şi eu am văzut lucrul acesta şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu. ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine. şi. aici pus sub jurământ de marele preot. pentru că s-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.

să-i spună dragă Petru. şi crezând. putem susţine că Isus se preface în a fi Fiul lui Dumnezeu. Matei 14:33: „Cei ce erau în corabie. Oare a crezut Sutaşul.27). atunci de ce evangheliştii au consemnat această mărturie şi au fost de acord cu ea. în timp ce trinitarienii susţin varianta teatrală. Mărturia apostolilor: Ioan 1:49: „Natanael I-a răspuns: „Rabi. astfel Ioan Botezătorul nu susţine că Isus este Fiul lui Dumnezeu doar din momentul naşterii din Maria (Ioan 1:15. au venit de s-au închinat înaintea lui Isus şi I-au zis: „Cu adevărat. Fiul Dumnezeului celui viu!” Domnul Isus nu-l corectează pe Petru. În plus. Ioan 20:31: „Dar lucrurile acestea au fost scrise.” Mărturia sutaşului: Matei 27:54: „Sutaşul şi cei ce păzeau pe Isus împreună cu el. acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”. acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” (vezi şi Marcu 15:39). I-a zis: „Tu eşti Hristosul. fiul lui Iona. Simone. dimpotrivă Isus îi spune: „Ferice de tine. ci. ci. în Fapte 9:20 se relatează: „Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu. pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul. Mărturia îngerilor: 58 . doar se preface în a fi învăţător şi împărat. s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: „Cu adevărat. iubite cititor pe cine vei crede tu?!? Matei 16:16: „Simon Petru. Apostolul Ioan. ci Tatăl Meu care este în ceruri. Tu eşti Împăratul lui Israel!” Doar dacă susţinem că Isus nu este un Rabi (învăţător) în mod real. şi nici un împărat în mod real. Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” Iată că apostolii susţin că cu adevărat Isus este Fiul lui Dumnezeu. dacă ar fi fost falsă? Mărturia Evangheliştilor: Marcu 1:1: „Începutul Evangheliei lui Isus Hristos. Fiul lui Dumnezeu. arată că scopul pentru care a scris Evanghelia care îi poartă numele. vreau să ştii că Eu doar joc rolul de Fiu şi nu sunt Fiu în mod real. Fiul lui Dumnezeu”. că Isus doar joacă rolul de Fiu? Şi dacă a crezut că Isus este „Cu adevărat. şi Pavel susţine aceeaşi mărturie. este tocmai pentru a-şi convinge cititorii că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate. viaţa veşnică depinde de a accepta acest adevăr. drept răspuns.că El era înainte de Ioan. să aveţi viaţa în Numele Lui”. fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta.” La fel ca cei 12 apostoli.

a scos un strigăt ascuţit. cădeau la pământ înaintea Lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. să nu mă chinuieşti!” Luca 4:41: „Din mulţi ieşeau şi draci. ca acesta să mărturisească înainte de botezul său. Isuse. când Îl vedeau. Doamne” I-a zis ea „cred că Tu eşti Hristosul. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine. a căzut jos înaintea Lui şi a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine. după cum nu au minţit când au afirmat că El este Cristosul (Mesia). Fiul lui Dumnezeu. pe care o cunoşteau în cer înainte de căderea lor în răzvrătire.” Cu siguranţă că demonii în unele ocazii mint.” Oare a aşteptat Marta un Mesia care doar joacă rolul de Mesia fără a fi mesia şi doar joacă rolul de Fiu fără a fi Fiu? Mărturia demonilor: Matei 8:29: „Şi iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi şi Tine. Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?” Marcu 3:11: „Duhurile necurate. că Isus este Fiu doar în sensul de rol? Scripturile afirmă fără ocolişuri. Isuse. ci.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” Dar El îi mustra şi nu-i lăsa să vorbească. Luca 8:28: „Când a văzut pe Isus.” Credeţi că Filip ia prezentat famenului un Fiu teatral. pentru că ştiau că El este Hristosul. se poate. aceasta nu este o deducţie şi un adevăr exprimat fără dubii exprimat clar şi consecvent: 59 . însă în aceste întâlniri cu Domnul Isus.Îngerul Gabriel mărturiseşte despre Domnul Isus următoarele în Luca 1:32.” Mărturia lui Marta: Ioan 11:27: „Da. tot aşa nu au minţit cu privire la identitatea Sa de Fiu.” Mărturia celor convertiţi la creştinism: Fapte 8:37: „Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima. Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu. care trebuia să vină în lume. va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. Isuse. şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. care strigau şi ziceau: „Tu eşti Hristosul.. direct că Isus este Fiul lui Dumnezeu.Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri.” Credeţi că demonii se plecau în faţa unui persoane care doar juca rolul de Fiu? Marcu 5:7: „şi a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine.. Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te rog nu mă chinui. Fiul lui Dumnezeu. ei nu au minţit.35: „El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt.

pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi. Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească. Iată că Isus este Fiu înainte de venirea Lui pe pământ. Iată că apostolii nu au predicat o evanghelie filozofică. pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu. a şi fost judecat. adică pe Isus Hristos. în ce priveşte trupul. Ei nu se jucau ca trinitarienii cu cuvintele: Isus este Fiul lui Dumnezeu. atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile. tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl.” Romani 1:1-4: „Pavel. nu în mod real. aici şi peste tot unde e „firea pământească”) o făcea fără putere. n-a fost „da” şi „nu” ci în El nu este decât „da”. atunci trebuie să negăm şi că Isus este Domnul nostru în mod real. DAR. trimeţând. pentru ei Isus este Fiul lui Dumnezeu în mod real. Romani 8:32: „El. dar cine nu crede. ci. împreună cu El. ci să aibă viaţa veşnică. în afară de Tatăl. născut din sămânţa lui David. nu este judecat. Acela L-a făcut cunoscut. care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său. ca să-L vestesc între Neamuri. îndată. care este în sânul Tatălui.” Ioan 3:18: „Oricine crede în El. în afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere”. Domnul nostru. pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Ea priveşte pe Fiul Său. Domnul nostru. cum nu ne va da fără plată. ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt. şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul.Matei 2:15: „Acolo a rămas până la moartea lui Irod. care a fost propovăduit de noi în mijlocul vostru. pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi. singurul Lui Fiu. chemat să fie apostol. doar joacă un rol de Fiu.” Dacă negăm că Isus este Fiul lui Dumnezeu. ci L-a dat pentru noi toţi.” Ioan 3:16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea.” 2 Corinteni 1:19: „Căci Fiul lui Dumnezeu.” Romani 8:3: „Căci-lucru cu neputinţă Legii. Isus Hristos.” Matei 11:27: „Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu. întrucât firea pământească (Greceşte: carnea. Galateni 2:20: „Am fost 60 . iar în ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu. pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului”. pentru ei Isus era DA. să nu piară. nu da şi nu. rob al lui Isus Hristos. că a dat pe singurul Lui Fiu. prin Silvan şi prin Timotei. Galateni 1:16: „să descopere în mine pe Fiul Său. toate lucrurile?” 1 Corinteni 1:9: „Credincios este Dumnezeu. care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos. pentru ca oricine crede în El. Ioan 1:18: „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu. 1 Corinteni 15:28: „Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse. n-am întrebat pe nici un om”. prin învierea morţilor. prin mine. din pricina păcatului.

răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” Galateni 4:4: „Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege”. 1 Tesaloniceni 1:10: „şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său pe care L-a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare”. Evrei 1:2: „la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile”. Iată că Isus este Fiu înainte de venirea Lui pe pământ. Evrei 4:14: „Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile-pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră”. Evrei 6:6: „şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dau să fie batjocorit”. Evrei 10:29: „Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit şi va batjocori pe Duhul harului?” Dragă Pavele ai greşit, ei nu calcă în picioare şi nu răstignesc chiar pe Fiul lui Dumnezeu; ci pe o persoană care doar joacă rolul de Fiu! Sau dacă Isus este Fiu cu adevărat, teologia trinitariană calcă în picioare pe Adevăratul Fiu al lui Dumnezeu. Scripturile afirmă prin comparaţii ‚tată – fiu’ în paralelă cu ‚Tatăl ceresc – Fiul’, că Isus este Fiu iar Dumnezeu este Tată în sens real: Matei 21:37,38: „La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: „Vor primi cu cinste pe fiul meu! Dar vierii, când au văzut pe fiul, au zis între ei: „Iată moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să punem stăpânire pe moştenirea lui.” Fiul din parabolă Îl reprezintă pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, iar Stăpânul pe Tatăl ceresc (vezi contextul). Iar după cum tatăl şi fiul din parabolă nu erau doar actori, tot aşa Tatăl şi Fiul din ceruri nu joacă doar roluri! Scripturile afirmă că Isus este Fiu nu joacă rolul de Fiu, şi că Tatăl ceresc este Tată în sens real: Evrei 1:5: „Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul Meu; astăzi Te-am născut?” Şi iarăşi: „Eu Îi voi fi Tată şi El Îmi va fi Fiu?” Evrei 5:8: „cu toate că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.” Pavel nu spune că Isus se prefăcea a fi Fiu; ci, că era Fiu. Apostolii nu lasă în afirmaţiile lor să se înţeleagă altceva, nici după zeci de ani de reflecţii teologice al lor, după maturizarea lor spirituală, ei susţin acelaşi lucru: Isus este Fiul lui Dumnezeu. 61

Evrei 3:6: „Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.” Evrei 7:28: „În adevăr, legea pune mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii; dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvârşit pentru veşnicie”. 1Ioan 4:9: „Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.” Ioan după aproape 70 de ani, de la înălţarea la cer a Fiului lui Dumnezeu, afirmă clar spre sfârşitul secolului I d.H. că Isus este Fiul lui Dumnezeu. 1Ioan 1:3: „deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos.” Sau a greşit Ioan aici, şi părtăşia noastră este cu două persoane care doar se prefac în a fi Tată şi Fiu? Cu siguranţă că nu, el explică în continuare: 1Ioan 2:22: „Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.” 1Ioan 2:23: „Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n-are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl”. Iată în situaţie gravă se ală trinitarienii, arătând că de fapt duhul de peste ei, este duhul lui Anticrist, iată cine este mincinosul, nu cine afirmă că Isus este Fiul lui Dumnezeu; ci, cine afirmă contrariu. De aceea, dragă cititor să rămânem la învăţătura ce a fost de la început, în 1Ioan 2:24, sunt îndemnaţi: „Ce aţi auzit de la început, aceea să rămână în voi. Dacă rămâne în voi ce aţi auzit de la început şi voi veţi rămânea în Fiul şi în Tatăl.” Şi atunci vom umbla în lumină, „şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.” (1Ioan 1:7). 1Ioan 3:8: „Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu s-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.” 1Ioan 4:9: „Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.” 1Ioan 4:10: „Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre”. 1Ioan 4:14: „Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie mântuitorul lumii”. Iată că Isus este Fiu şi unic-născut (monogenes), înainte de a veni pe pământ! 1Ioan 5:12: „Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa”. 2 Ioan 1:3: „Harul, îndurarea şi pacea să fie cu voi din partea lui Dumnezeu Tatăl şi din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatălui, întradevăr şi în dragoste!” Iată că Isus nu este doar Fiu, nu este numit doar Fiul lui Dumnezeu, ca să dăm un alt sens expresiei, ‚Fiu’; ci, Ioan explică clar că Isus este „Fiul Tatălui”, arătând că expresia ‚Fiu’ este reală şi literală, tot la 62

fel şi expresia ‚Tată’. Isus este Fiul Tatălui deoarece este născut din Tatăl (Ioan 1:14). Mărturia creştină adevărată Îl mărturiseşte pe Isus ca Fiul lui Dumnezeu: 1 Ioan 4:15: „Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el şi el în Dumnezeu”. 1 Ioan 5:5: „Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?” 1 Ioan 5:9-11: „Dacă primim mărturisirea oamenilor, mărturisirea lui Dumnezeu este mai mare; şi mărturisirea lui Dumnezeu este mărturisirea pe care a făcut-o El despre Fiul Său. Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său. Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul Său.” Iubite, cititor, crezi mărturia pe care a făcut-o Dumnezeu Tatăl despre Isus, şi anume că El este Fiul Său, sau Îl faci pe Dumnezeu mincinos? Dragă cititor, vreau să înţelegi că este foarte grav să susţinem altceva, decât învăţătura Scripturii despre Fiul lui Dumnezeu. În 2Ioan 1:9 se avertizează: „Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul.” În concluzie, la această problemă, dacă Fiul are sau nu un început, putem afirma despre Isus, pe baza declaraţiilor clare ale Bibliei, fără a ne fi teamă că greşim, că la Domnul Isus se aplică atât termenul făcut, creat, zidit (Proverbe 8:22; Apocalipsa 3:14), precum şi cel de născut (Ioan 1:14; Coloseni 1:15; 1Ioan 5:18), El este născut din Tatăl, astfel Isus este creat prin intermediul naşterii Sale din Tatăl în „început”, El fiind de fapt începutul. De fapt, însăşi creaţia provine „din” (gr. ek) Dumnezeu Tatăl (Romani 11:33; 1Corinteni 8:6; 11:12), ea nu provine şi nu este creată din nimic 8; ci,
8

„Nimic” este un cuvânt nepotrivit şi nu ar trebui folosit. Însă formularea ‚din nimic’ = „Ex Nihilo”, este veche şi se trage dintr-o carte a Macabeilor, unde se afirma ca Dumnezeu a făcut lumea din nimic. Biblia Ortodoxă susţine această teză atât în cărţile ne-canonice, precum şi prin o traducere defectuoasă a lui Evrei 11:3, unde se spune: „Prin credinţă înţelegem că s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd.” 2Macabei 7:28 BO: „Rogu-te, fiule, ca, la cer şi la pământ căutând şi văzând toate cele ce sunt într-însele, să cunoşti că din ce n-au fost le-a făcut pe ele Dumnezeu şi pe neamul omenesc aşijderea l-a făcut.” Septuaginta (tipărită de Polirom): „...Dumnezeul le-a făcut din nimic. şi astfel a luat fiinţă şi neamul omenesc.” La n.s. se explică: „din nimic, lit. „nu lea făcut din lucruri care erau”...exclude existenţa unei materii premergătoare creaţiei. E prima data când se afirmă cu atâta claritate creaţia din nimic.”

63

din lucruri care nu se văd (Evrei 11:3), şi a fost creată prin intermediul Cuvântului (Isus) (Ioan 1:1-3; Coloseni 1:15-17). Prin urmare şi creaţia are la bază, înainte de modelarea sa, o naştere sau o provenienţă din Tatăl; materialul creaţiei provine din Tatăl, pe care apoi Dumnezeu prin Fiul Său şi prin suflarea Sa (Spiritul Său) l-a modelat întocmind astfel universul (Evrei 1:2; Psalmul 33.6). Însă, doar Isus a fost creat prin naştere direct de Tatăl, din Tatăl şi prin Tatăl, astfel că prima rostire a Tatălui a ieşit şi s-a născut Cuvântul (Logosul) numit şi Înţelepciune şi Fiu unic-născut. Deci o diferenţă între Fiul şi creaţie, este că în timp ce Isus a fost născut / creat direct de Tatăl, ca început al lucrării Lui, creaţia a fost făcută după naşterea Fiului unic născut, în restul perioadei de cele şase zile de creiere, şi prin intermediul Fiului (Geneza 1:1-2:1; Ioan 1:1-3; Coloseni 1:15-17). De fapt, Domnul Isus este întâi născut din creaţie (Coloseni 1:15), deci atât la creaţie, precum şi la Domnul Isus, se aplică atât termenul născut cât şi făcut (creat). Chiar dacă termenii au nuanţe diferite ei sunt sinonimi. Astfel crezul care susţine „născut dar nu făcut”, este demascat ca fiind ne biblic. Conform Bibliei, Isus fiind: făcut, creat, zidit, întemeiat, prin intermediul naşterii din Tatăl. Să trecem la următoarea etapă a vieţii Fiului, după naşterea din Tatăl: II Viaţa ca Cuvânt: După ce s-a născut din Tatăl, Fiul lui Dumnezeu este descris ca fiind „Cuvântul” (Ioan 1:1,2; 1Ioan 1:1-3), sau: „Înţelepciunea” (Proverbe 8:12,22-30 comp. cu 1Corinteni 1:24), care exista cu Dumnezeu, şi prin care a lucrat Dumnezeu. Scripturile arată că înainte de a veni pe pământ, Fiul lui Dumnezeu, a avut o existenţă pre-umană în cer alături de Dumnezeu (Ioan 3:31; 8:32; 17:5). El a existat într-o formă spirituală, fiind numit: „Dumnezeu” (Ioan 1:1) sau „dumnezeul unic-născut”9 (Ioan 1:18 NW). El exista atunci în forma (gr. morfe) lui Dumnezeu, fără a fi însă egal cu Dumnezeul ne-născut: Tatăl (Filipeni 2:6), din care a provenit şi prin care trăieşte (Ioan 1:14; 6:57). Cuvântul este numit „Dumnezeu”, deoarece avea o natură divină, deoarece fiind născut din Acesta, purta chipul lui Dumnezeu (Evrei 1:3), precum şi a avut de la Tatăl, glorie şi prerogative divine (Ioan 17:5), din aceste motive este numit: „Dumnezeu”.
Înţelepciunea lui Solomon 11:17 BO: „Nu era cu anevoie mâinii Tale atotputernice, care a zidit lumea din nimic...” Arius, cât şi alţi ne-trinitarieni, susţin teza că după cum creaţia este făcută din nimic, atunci şi Fiul este la fel făcut din nimic, o teză de altfel greşită, deoarece şi creaţia şi Fiul au fost născuţi din Tatăl. 9 Această expresie apare în unele manuscrise şi în unele traduceri ale Bibliei, la Ioan 1:18.

64

Dar care este sensul expresiei Cuvântul (Logos)? În primul rând, trebuie să precizăm că pentru traducătorul modern este o adevărată provocare să redea cuvântul logos printr-un singur cuvânt echivalent. Logos este derivat din lego, ‘a spune, a vorbi’, iar rădăcina acestuia, leg, înseamnă ‘a aduna sau a aranja’. Pentru greci, a vorbi însemna a exprima un grup sau un aranjament de idei. Acest sens a evoluat în: ‘a vorbi, a cugeta, a gândi’; apoi în ‘cuvânt’, şi în cele din urmă, în ‘raţiune’. Logos este exprimarea lui Dumnezeu, comunicarea lui, la fel cum un cuvânt vorbit este exprimarea gândurilor interioare şi nevăzute ale unui om. Astfel, logos include ideea de: plan, scop, înţelepciune, raţiune şi chiar de putere. Traducerea lui logos prin „Cuvântul”, este o redare într-un singur cuvânt a sensurilor lui, dar nu reuşeşte să exprime toată bogăţia semantică a lui logos în limba greacă; bogăţie care aruncă lumină asupra persoanei Fiului. Astfel Logosul (Cuvântul), este o exprimare a Tatălui, este Cuvântul, raţiunea, puterea, înţelepciunea Tatălui, este o persoană care se naşte din Tatăl, şi Îl exprimă pe Dumnezeu, facultăţile şi atributele Acestuia, în exteriorul Fiinţei lui Dumnezeu. Logosul este şi o persoană distinctă de Dumnezeu, dar şi o exprimare sau manifestare a lui Dumnezeu, El este Cuvântul lui Dumnezeu. Este Cuvântul care are puterea să creeze, să aducă în existenţă (Evrei 11:3), să susţină existenţa (Evrei 1:2,3), să împlinească Cuvântul sau raţiunea şi hotărârile Tatălui (Apocalipsa 19:11-14), dar şi este purtătorul de Cuvânt al lui Dumnezeu (Ioan 7:16-18; 18:37). După cum vom vedea în capitolul 6, părinţii bisericii în general, susţineau că Logosul era: Cuvântul, Raţiunea, Înţelepciunea, Puterea Tatălui, exprimată în afara Tatălui. Ea fiind fie o manifestare sau facultate a lui Dumnezeu, sau atribute divine exprimate în exteriorul Tatălui; fie ceva între putere şi persoană; fie fiind Raţiunea, Înţelepciunea, Puterea Tatălui în Fiul. Din anumite pasaje din Scripturi, în special în V.T. Logosul (Cuvântul) şi Înţelepciunea, pare a fi doar o manifestare sau o facultate impersonală a lui Dumnezeu, exprimată în afara lui Dumnezeu, observaţi: Psalmul 33:6: „Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului şi toată oştirea lor prin suflarea gurii lui.” Proverbe 8:12-31: „Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea şi pot născoci cele mai chibzuite planuri...Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului, când a pironit norii sus şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului, când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului, eu eram meşterul Lui, la lucru lângă el şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui, jucând pe rotocolul pământului Său şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.” 65

Ieremia 10:12: „Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui.” Evrei 11:3: „Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.” În aceste pasaje, agentul prin care Dumnezeu a creat, nu pare a fi o persoană diferită de Dumnezeu; ci, anumite atribute, facultăţi sau capacităţi ale lui Dumnezeu Tatăl. Din aceste pasaje, s-ar desprinde că Cuvântul, Înţelepciunea, Puterea şi Priceperea nu ar fi o persoană distinctă de Tatăl; ci, atribute ale Tatălui sau o manifestare a Lui în exteriorul Lui. Însă sunt alte pasaje care indică că Înţelepciunea, Cuvântul şi Puterea sunt o persoană: Isus Cristos (1Corinteni 1:24; Ioan 1:1-3; 1Ioan 1:1-3; Apocalipsa 19:13), care a devenit carne şi om (Ioan 1:14). Acuma noi trebuie să credem ambele afirmaţii ale Bibliei, Logosul este şi un atribut al Tatălui şi o persoană distinctă de Tatăl. Logosul, Înţelepciunea, Puterea ca atribute au existat din totdeauna în Tatăl, însă ele au ieşit sau ţâşnit din Tatăl şi astfel s-a născut Logosul persoană, care pe de o parte este prelungire a Fiinţei lui Dumnezeu, pe de altă parte este o fiinţă divină distinctă de Dumnezeu Tatăl. Logosul este o facultate a Tatălui exprimată în afara Tatălui într-o persoană: Fiul lui Dumnezeu. Astfel Isus a fost deopotrivă Cuvântul şi Fiul. Aceste două descrieri se suplimentează una pe cealaltă. A te gândi la Isus Cristos doar ca şi Cuvânt, ar putea sugera o facultate impersonală a lui Dumnezeu. Pe de altă parte, a te gândi la El doar ca Fiu ar putea să ne limiteze concepţia despre El. Când cei doi termeni sunt combinaţi, dă naştere la o persoană care este şi distinctă de Tatăl şi o exprimare a Tatălui în afara Lui, exprimată în Fiul. Fiul este născut din Tatăl şi exprimă calităţile acestuia, aceasta nu însemnă că Tatăl acuma, deoarece a născut pe Cuvântul, Înţelepciunea şi Puterea, este lipsit de aceste atribute, cum cred unii trinitarienii. Dumnezeu Tatăl a vorbit, a rostit cuvinte şi fără intermediari, ca şi în următoarele cazuri: botezul lui Isus (Matei 3:17); la muntele schimbării la faţă (Matei 17:5); şi în templu (Ioan 12:27,28). Prin urmare, Tatăl despărţit de Fiul nu este lipsit de Cuvânt, Înţelepciune, Pricepere şi Putere. Problema care se ridică este următoarea: Logosul este un Dumnezeu distinct de Tatăl, sau o manifestare a aceluiaşi Dumnezeu Tatăl? Din Scripturi, reiese ambele forme. El este Cuvântul lui Dumnezeu, exprimarea lui Dumnezeu, din această perspectivă Cuvântul este manifestarea lui Dumnezeu Tatăl (Psalmul 33:6; Ieremia 10:12; Evrei 11:3). Dintr-o altă perspectivă Cuvântul este o persoană distinctă de Dumnezeu Tatăl, „Cuvântul era cu Dumnezeu” (Ioan 1:1; 1Ioan 1:1-3), şi din această perspectivă Cuvântul este o fiinţă divină, diferită de Dumnezeu Tatăl. 66

Putem afirma, că Domnul Isus era Dumnezeu (şi este actualmente) în două sensuri: 1) ca teofanie (manifestare, arătare) a lui Dumnezeu Tatăl, a lui Yahweh, dar şi ca: 2) Dumnezeu distinct de Tatăl, aşa cum este în Ioan 1:1,18, datorită: a) naşterii Sale din Tatăl, primind astfel natura divină; b) primind: autoritate, putere şi poziţie de Stăpân. Fiul este Dumnezeu distinct de Tatăl, deoarece este născut din Dumnezeu, are puterea, autoritatea, prerogative, glorie primite de la Dumnezeu, şi în această ipostază10, El nu este Dumnezeu în acelaşi sens sau egal cu Tatăl. Dar nici ca teofanie meritul de Dumnezeu nu este al Lui; ci, al Tatălui care alege să se manifeste (exprime, arate) în şi prin Fiul (Ioan 14:10; 2Corinteni 5:19). Titlul „Cuvântul lui Dumnezeu” — „Logosul lui Dumnezeu” — este foarte potrivit pentru a descrie lucrarea sau funcţia importantă a Învăţătorului nostru, înainte de venirea Sa în lume. Logosul a fost expresia directă a Tatălui ceresc, El împlinea hotărârile Tatălui, El făcea ca Cuvântul (raţiunea, hotărârea, planul) Tatălui, să nu se întoarcă fără rod înapoi, şi împlinea toate hotărârile şi planurile Tatălui. Dumnezeu a gândit, hotărât şi poruncit, iar Cuvântul (Logosul), era Cel care împlinea, aducea în existenţă. Observăm în Geneza cap. 1. Geneza 1:3: „Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină”. Dumnezeu Tatăl a rostit sau glăsuit iar Logosul a fost Cel care a împlinit, aducând în existenţă lumina. Tot la fel şi la următoarele lucruri create: Geneza 1:6 „Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape şi ea să despartă apele de ape.” Geneza 1:9: „Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost.” Geneza 1:11: „Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost.” Geneza 1:14,15: „Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii; şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost”. Geneza 1:20: „Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.” Geneza 1:24: „Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor.” Şi aşa a fost.” Geneza 1:26: „Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste
10

DEX’ 98: „...aspect, înfăţişare, chip.”

67

păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” Domnul Isus ca Logos, nu doar că a participat la creiere, prin El creându-se toate. Din Tatăl ieşea şi Cuvântul dar şi Suflarea, adică Duhul Sfânt, în Psalmul 33:6, se spune: „Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului şi toată oştirea lor prin suflarea gurii lui”. Cuvântul era Isus înainte de întrupare, iar suflarea era Duhul Sfânt (Iov 32:8; 33:4). Cuvântul împlineşte voia lui Dumnezeu, El este un Cuvânt care împlineşte sau îndeplineşte planul lui Dumnezeu (Matei 5:17; Ioan 4:34; Apocalipsa 19:11-15) folosindu-se de Duhul sau Suflarea lui Dumnezeu (Geneza 1:2; Ioan 20:22; 2Tesaloniceni 2:8; Evrei 1:3). În Isaia 48:13, se spune: „mâna Mea a întemeiat pământul şi dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am chemat, s-au şi înfăţişat îndată”. Iată cum Dumnezeu le-a chemat, cum a rostit cuvântul creator, „s-au şi înfăţişat îndată”, sau cu alte cuvinte au venit în existenţă prin lucrarea Logosului. Dar Logosul era şi purtătorul de Cuvânt al lui Dumnezeu înainte de întrupare trimiţând mesaje prin îngeri (Fapte 7:30,38; Evrei 2:2; Galateni 3:19), uneori vorbeşte prin îngeri şi după înălţarea la cer (Apocalipsa 1:1), însă cu ocazia întrupării, Logosul i-a învăţat direct pe oameni voia Tatălui (Evrei 1:1,2; Luca 4:43; Ioan 1:14-17; 18:37). Putem ilustra acest aspect al rolului Cuvântului, prin o situaţie din vechime, când anumiţi regi se adresau supuşilor prin reprezentanţi, regele stând în spatele unui paravan, în timp ce „cuvântul” sau purtătorul său de cuvânt, stătea în faţa paravanului şi adresa poporului cu voce tare cuvintele şoptite de rege, care era nevăzut: şi un astfel de vorbitor era numit „Logosul Regelui”. În mod asemănător, Tatăl ceresc este un Dumnezeu dincolo de creaţie, un Dumnezeu invizibil, cu o glorie şi sfinţenie ce ar topi creaţia (Exod 33:20; Isaia 31:9; 64:1; 1Timotei 6:16), şi astfel inaccesibil creaţiei, şi Acest Dumnezeu s-a folosit de Logosul devenit carne, care a trecut pragul în creaţia aceasta fizică, şi a devenit om perfect şi sfânt, prin care putem să-L cunoaştem pe Adevăratul Dumnezeu (Ioan 1:18) Sau putem ilustra acest rol al Cuvântului, prin exemplul cu Pavel şi Barnaba. În Fapte 14:12 (BCR), se spune: „Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel Mercur, pentru că el era purtătorul cuvântului”. Păgânii din oraşul Listra, atunci când au văzut că Pavel a vindecat pe acel olog din naştere, au crezut că Zeii: Jupiter şi Mercur, s-au făcut oamenii şi au venit pe pământ făcând miracole, iar pe Barnaba Îl numeau Zeus, conducătorul sau stăpânul suprem al zeilor, iar pe Pavel Mercur, purtătorul de Cuvânt al lui Zeus în mitologia romană. Mercurius (sau Mercur) a fost un zeu în mitologia romană. Corespondentul său din mitologia greacă este 68

pleacă urechea spre Mine.33. dar bineînţeles într-un mod mult mai profund.Hermes.2-12.5: „Ia aminte spre Mine.H. descriu în continuare în mod profetic pe Mesia. şi va răsplăti fiecăruia după faptele Lui (Apocalipsa 20:12). viaţa Lui. Daniel 7:13.” Iată că în mod profetic Isaia. şi toate marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru. mântuirea Mea se va arăta şi braţele Mele vor judeca popoarele. Atunci braţul Lui Îi vine în ajutor şi neprihănirea Lui Îl sprijineşte. este şi El reprezentat profetic ca „braţ” a lui Yahweh: Isaia 40:10 BCR: „Iată. Isaia 59:16-20: „El vede că nu este nici un om şi Se miră că nimeni nu mijloceşte. Matei 12:28 cu Luca 11:20. În unele pasaje ‚braţul lui Yahweh’ sau ‚degetul lui Dumnezeu’. pentru cei ai lui Iacov.). înaintea tuturor neamurilor. după asemănarea noastră”. deci şi braţul lui Dumnezeu. răscumpărătorul pentru Sion (Filipeni 3:9. Neprihănirea Mea este aproape. Isaia 51:4. interpretează textul: „Să facem om după chipul nostru.H. „Da. care este numit Evanghelistul Vechiului Testament. într-un mod asemănător. Un părinte al bisericii. va domni în locul lui Yahweh. etc. poate să se referă la Duhul Sfânt sau la puterea lui Yahweh (Isaia 63:11. Stăpânul DOMNUL va veni cu putere şi braţul Lui va domni pentru El.) Totuşi există exemple în care Domnul nostru Isus. Însă Fiul lui Dumnezeu. mântuirea lui Dumnezeu care se arată. Isus este Logosul Tatălui.14). În lucrarea: „Cinci Cărţi împotriva Ereziilor” (182-189 d. Iată că plata este cu El şi răsplătirea înaintea Lui. adică purtătorii lor de cuvânt. anunţă că braţul lui Yahweh. ostroavele vor nădăjdui în Mine şi se vor încrede în braţul Meu”. putere. Cu siguranţă. şi acest braţ va plăti şi răsplăti. nu este numit doar: Logos. neamul Meu! Căci din Mine va ieşi legea şi voi pune legea Mea lumină popoarelor. Înţelepciune. poporul Meu.. Prin urmare. zice Domnul. va veni un Răscumpărător pentru Sion. Romani 11:26). ambii aveau rolul de a fi mesageri / soli al zeilor. aici braţul lui Yahweh se referă la Isus care va domni (Luca 1:32. şi braţul lui Yahweh. jertfa Lui şi rolul Lui în mântuirea omenirii. care se vor întoarce de la păcatele lor.” Domnul Isus este neprihănirea lui Dumnezeu. pricepere.). comp. Evanghelistul Ioan confirmă că profeţia se referă la Isus (Ioan 12:38-42).” Aici Isus este simbolizat de lumina legii. după cum vom vedea în continuare. deci. Isaia 52:10: „Domnul Îşi descopere braţul Său cel Sfânt.. că trebuie 69 . cel ce vorbea şi acţiona. ci. Ireneu (Irineu) din Lyon (115-190 d.12. după cum Pavel era logosul lui Barnaba. Există şi pasaje care sunt greu de precizat dacă expresia ‚braţul’ sau ‚mâna’ lui Dumnezeu se referă la Isus. la Duhul Sfânt sau la altceva. şi braţul lui Dumnezeu în care trebuie să ne încredem (Luca 2:29-32) Isaia 53:1: „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?” iar v.

Înainte de a dezvolta această etapă. al intervenţiilor lui Dumnezeu în istorie. 1Corinteni 15:45). Irineu Îi numeşte alegoric „Mâinile lui Dumnezeu” (cf. începe cu golirea Lui de Sine. Însă. al creaţiei. şi nu persoanei-instrument. să nu-l contamineze (Luca 1:28-35. sau a unor atribute / facultăţi / abilităţi. 3:22. Galateni 4:4. dar şi ca Fiu (Proverbe 30:4). aş dori să intrăm în analiza pasajului din Filipeni 2:5-11. Putere. braţ a lui Yahweh. 7:28. De ce? Deoarece. Pentru mintea noastră limitată este greu să înţelegem cele două ipostaze sau moduri de a fi a Fiului. El prin golire. Duhul Sfânt a avut grijă ca naşterea lui din Maria.42. Erezii 5: 1. sau Sine propriu. în special ca manifestare a lui Dumnezeu.46. 16:2830.3. pe care. 5:36-38.34. Astfel s-a născut prin Maria ca om.29.T. În pasajele de mai sus. Pe baza acestor pasaje modalişti susţin că Fiul nu este decât o manifestare a lui Dumnezeu. 2:21-24). În al doilea rând. 11:7. Fiul ca Logos în existenţa preumană apare în V. în special în N.25. o fecioară sfântă. există şi pasaje care aruncă lumină asupra celeilalte ipostaze a Fiului. este destul de clar că ‚braţul’ lui Yahweh se referă în mod metaforic la Fiul. având încă înainte de întrupare un Eu. se prezintă clar că Logosul a existat ca persoană distinctă de Tatăl.30. 13:3.20. către Fiul şi către Duhul Sfânt. 24. 6:33-42. Filipeni 2:5-7.38-40. a devenit carne (trup). însă deoarece sunt scripturale trebuie să le acceptăm prin credinţă. Ioan 1:14). adică un om perfect.6-8. cu Psalmul 109:27). 15. a Tatălui. folosită de Dumnezeu (comp. dar cu putere şi înţelepciune primită de la Tatăl. 1).31. distinct de Sinele Tatălui: Marcu 12:6. În concluzie. şi ca persoană distinctă de Tatăl (Geneza 1:26. 1Corinteni 15:47. 5:28. tocmai pentru a indica că Isus a fost un intermediar / agent / instrument. Ioan 1:1-15. de persoană distinctă de Tatăl. Coloseni 1:15-17. Înţelepciune. etc. 5:5. chiar dacă nu le înţelegem pe deplin.49. 10:36. Evrei 10:5-7. însă pe lângă aceste pasaje care pun accentul pe Fiul ca manifestare a Tatălui. spirituală şi cerească. adică de forma (chipul) Sa divină. care susţine că atât Fiul cât şi Duhul Sfânt pot fi numiţi ‚mâna lui Dumnezeu’. prin care trinitarienii susţin că Isus înainte de întrupare a 70 . ca întreaga slavă să-i revină lui Dumnezeu.T.19. 8:23. este numit: Logos (Cuvânt). 3:17. şi a primit Numele de „Isus” (Matei 1:21).50. Deci iată un părinte al bisericii. lipsit de păcat (Romani 5:14. 12:41. Fiul înainte de întrupare.văzut ca un dialog al Tatălui sau ca o adresare a Sa. Isaia 6:8). dar totuşi având imperfecţiunea moştenită. El devenind astfel echivalentul lui Adam. Astfel. şi a luat formă (chip) de sclav şi se asemăna cu oamenii (Filipeni 2:6-8.58. Să trecem acum la următoarea etapă din viaţa Fiului lui Dumnezeu: III Viaţa ca om: A doua etapă a vieţii Fiului lui Dumnezeu. 17:5.

Anumite versiuni ale Bibliei. Dumnezeu fiind în chip.16:12]. [La n. şi încă moarte pe cruce. dar nu s-a gândit să încerce prin forţă să devină egal cu Dumnezeu.GBV): „Pentru ca acest gând să fie în voi. BO traduce: „Care. cu toate că avea chipul lui Dumnezeu. se explică cuvântul chip: „gr. fiind în chip de Dumnezeu. ediţie revizuită de Friedrich Pfäfflin (1965): „El — într-adevăr de natură divină! — n-a avut niciodată mîndria de a se face egal cu Dumnezeu. ascultător făcându-Se până la moarte. nu a considerat că a fi egal cu Dumnezeu era ceva ce trebuia să–şi însuşească cu lăcomie”.7. iar după întrupare. n-a socotit ca un lucru de apucat să fie egal cu Dumnezeu. egal cu Tatăl. n-a ţinut ca la o pradă la egalitatea sa cu Dumnezeu. devenind în asemănarea oamenilor”.” La Bibbia Concordata (1968): „care.” Şi alte traduceri susţin Dumnezeirea lui Isus. totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu. n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu. Ci S-a deşertat pe Sine.s. chip de rob luând. fiind în chipul lui Dumnezeu. The New Jerusalem Bible (1985): „care. sau faptul că înainte de întrupare El avea deja egalitatea cu Tatăl: Sfânta Scriptură (1874): „În chipul lui Dumnezeu fiind. doar a luat umanitatea în divinitate.” Biblia Cornilescu (1921): „El. ci doar a ascunso într-un trup de carne.” Noul Testament CLV (1993): „care. pe baza lui Filipeni 2:5-11. n-a considerat de 71 . morphe. Mc. făcându-Se asemenea oamenilor.” Today’s English Version (1976): „El avea întotdeauna natura lui Dumnezeu. ci sa dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob. Trinitarienii susţin că Isus are aceiaşi natură cu Tatăl. fiind în forma lui Dumnezeu. Biblia Bucureşti (2001 . ar părea să susţină că Isus este Dumnezeu şi egal cu Tatăl. care era şi în Hristos Isus: care. De pildă. El nu s-a golit de natura sa divină. cu toate că era în formă de Dumnezeu. nu a socotit egalitatea cu Dumnezeu ca ceva de apucat. nu a socotit ca o răpire a fi întocmai cu Dumnezeu.fost Dumnezeu deplin. Idem în v.” Gala Galaction (1938): „Cel ce. deşi având chipul lui Dumnezeu. ei susţin că Isus este egal în substanţă cu Dumnezeu. luând un chip* de rob. S-a smerit pe Sine.” Însă remarcaţi cum redau alte traduceri acest pasaj: Das Neue Testament. şi la înfăţişare aflându-Se ca un om. ci s-a golit de Sine Însuşi. formă. făcându-Se asemenea oamenilor.

Trinitarienii susţin câteva aspecte ale dogmei trinităţii pe baza acestui pasaj.5-7). Cuvântul grec: „morfe”. Să analizăm fiecare aspect pe rând. morfe. Morfe) lui Dumnezeu. deoarece nu se golea de atributele divine. când s-a făcut carne. s-a făcut sărac pentru voi…”. Iar dacă Isus a luat natura de sclav golindu-se de cea de Dumnezeu. chip. se explică cuvântul „formă” . El a luat natură de sclav. susţin că Isus avea aceiaşi natură cu Dumnezeu. el a devenit sărac El nu a păstrat bogăţiile atunci când a devenit sărac. aparenţă exterioară]. dacă înainte a avut natura divină. trinitarienii susţinând că chipul. harpagmos] ca la o pradă egalitatea cu Tatăl. al acestei interpretări: 1) Era Isus egal cu Tatăl deoarece avea chipul sau forma Lui? Trinitarienii. după cum şi traduc unele traduceri. El nu a ţinut [gr. ci S-a golit pe Sine Însuşi. care este exprimată în termeni mai simpli de Pavel în altă parte în scrierile sale. cu toate că era bogat. chip. ci. făcându-Se în asemănarea oamenilor”. nu a considerat o răpire. după cum se explică la n. o luare a umanităţii peste divinitate. putând să se smerească şi să se goloească [gr. dar rămânea tot divin. El. ceea ce era şi în Christos Iesus. Noul Testament Traducerea Fidelă (2008): „Cugetaţi aceasta în voi. făcându-Se într-o asemănare a oamenilor. însemnă că Isus după venirea Lui pe pământ nu mai avea natură divină.în greacă: morfe = formă. [La n. luând chip de rob. ci o golire de slava exterioară pentru a lua înfăţişarea oamenilor în exterior. S-a golit pe Sine.s. iar morfe are ca prim sens: „formă. kenoo] de Sine Însuşi pentru a lua formă de sclav. atunci cade trinitatea care susţine că Isus este egal cu Dumnezeu Tatăl în orice timp şi permanent.” (v.s. 72 . În mod asemănător. deoarece El a luat natură de sclav în asemănarea oamenilor! Domnul când a venit pe pământ s-a făcut carne (Ioan 1:14). aparenţă exterioară”. are sensul de natură. se spune: 2 Corinteni 8:9: „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. 6 şi v. luând formă de sclav. În CLV şi NTTF – 2008. Deşi el era bogat. În 2Corinteni 8:9. dacă morfe aici are sensul de natură. De fapt. gr. căci acelaşi cuvânt în greacă apare şi în v. are un sens secundar de natură. în caz contrar el nu era într-adevăr „sărac”. ca să fie egal cu Dumnezeu. după cum urmează: Domnul Isus era Dumnezeu şi egal cu Tatăl având natura (gr. însă cuvântul expres pentru natură în greacă este „fysis”.7. deoarece exista în chipul lui Dumnezeu. Ideea exprimate aici este că el a renunţat la o formă sau tip de existenţă spirituală pentru o altă formă sau tip de existenţă de carne.apucat să fie egal cu Dumnezeu. care în formă de Dumnezeu fiind.

nu s-a întins pe 73 . dacă Fiul care este imaginea Tatălui. din text şi contextul din Evrei 1. ca o literă de tipografie care întipăreşte pe hârtie caracterul respectiv. în zilele acestea din urmă ne-a vorbit prin Fiu. ar fi fost egal cu Tatăl. vorbind în vechime în multe părţi şi în multe feluri părinţilor prin profeţi. textul spune: „Dumnezeu. ci despre Fiinţa lui Dumnezeu şi despre Fiinţa Fiului Său (două Fiinţe). în Levetic 13:28. S-a aşezat la dreapta măreţiei în înălţimi” – Evrei 1:1-3 (NTTF – 2008). chipul sau aparenţa exterioară de Dumnezeu îl făcea egal cu Dumnezeu în toate priviinţele? Fiul are întipărirea Tatălui. de ce? Căci dacă ar fi o egalitate. făcând o curăţire a păcatelor. (comp. ca şi cum arsura care se vindecă este caracterul. din motivele mai sus menţionate. ci are un chip asemănător Tatălui. PRIN care au fost făcute epocile. Aşa cum un fiu poate semăna leit cu tatăl lui. În al doilea rând. character = întipărirea). El este imaginea sau întipărirea înfăţişării exterioare a lui Dumnezeu astfel cuvântul: „character”. de ce Tatăl este modelul originar. eterni. cu Evrei 1:3 gr. Ce înseamna acest lucru? Din acest text reise că Fiul este imaginea lui Dumnezeu. iar pata. buba este întipărirea (sau rezultatul întipăririi). faptul că Fiul avea forma. de ce este Fiul întipărirea Tatălui atunci? De ce în acest pasaj Dumnezeu care ar trebui să fie în viziunea trinitară: Tatăl. Observăm că Isus nu este Însuşi Dumnezeu. are acelaşi sens ca şi „morfe”. ci Fiul Lui Dumnezeu. când de fapt ei sunt egali. care fiind o strălucire a gloriei şi o imagine a Fiinţei Lui. Din text reiese că Isus este imaginea sau chipul lui Dumnezeu şi nu Însuşi Dumnezeu. textul spune: „Dar dacă pata a rămas pe loc. De aici unii pot deduce o egalitate. în al treilea rând. şi au aceiaşi natură din totdeauna şi şi nu există nici o diferenţă în ce priveşte calităţile. Fiul este distinct de Fiinţa numită Dumnezeu.Întrebarea care totuşi se ridică. prin care a făcut şi epocile. Fiul nu este identic cu Dumnezeu ca atribute. se referă o pată produsă de o arsură. atributele dintre ei! Deci. El este imaginea sau întipărirea Fiinţei lui Dumnezeu. dar care seamănă leit cu Tatăl având chipul sau imaginea sa. Fiul şi Duhul Sfânt este distinct de Fiul? Însă acest pasaj nu vorbeşte de o singură Fiinţă în trei persoane sau în două persoane. atunci am fi avut doi Dumnezei absoluţi şi deplini şi nu UN SINGUR DUMNEZEU aşa cum susţine doctrina creştină. după care este întipărit Fiul. ce nevoie are Fiul care în viziunea trinitarienilor este egal cu Tatăl şi co-etern să fie întipărit de Tatăl? Şi în al patrulea rând. şi ţinând toate prin cuvântul puterii Lui. vom vedea că în Septuaginta. Dacă vom căuta ocurenţele lui „character”. acest cuvânt are sensul de un model care întipăreşte forma lui pe altceva. Cel care întipăreşte ar fi Dumnezeu înainte de Cel Întipărit. dar nu este aşa. pe care L-a rânduit moştenitor a toate.

Maiestate. căci este semnul rănii vindecate a arsurii”. Exemplele Scripturii: arsura cu pata sau buba poate fi egală ca zonă afectată. care este asemănătoare cu Tatăl. deoarece ele sunt într-o uniune mai strănsă cu cei pe care i-au născut decât taţii”. este că în Filipeni 2:6. Faptul că atât Tatăl precum şi Fiul au aceiaşi formă (gr. textul nu ar fi vorbit de o posibilitate ca Fiul „să fie [la viitor] egal cu Dumnezeu”. sau în toate aspectele.piele şi a mai scăzut. Fiul întipărit de Dumnezeu nu devine Dumnezeu. care este imaginea Lui. şi Evrei 1:3. Cu toate că Pavel spune că Fiul este întipărirea Tatălui. 74 . utilizată de singurul Dumnezeu (Iuda 25). şi [lason]. conform textului este la dreapta Lui. La ce se referă întipărirea. măreţie. dar Isus stă la dreapta măreţiei. proeminenţa). sau cu siguranţă evreii nu vor fi identic educaţi greceşte ca Iason. preotul să-l declare curat. iar Fiul Său. În Lexiconul Friberg. la personalitate sau la atribute? Întipărirea în Evrei 1:3. proeminenţei). Diferenţa între Filipeni 2:6. Iată! În Evrei SINGURUL DUMNEZEU poartă numirea de Proeminenţă. Dumnezeul distinct de Isus este (măreţia întruchipată. ei ar putea fi asemănători. sau copilul nu va fi identic ca şi mama lui. „Tatăl şi Fiul care sunt Măreţia stau împreună”. se referă la forma exterioară înainte de întrupare. ca şi „morfe”. Dar Pavel nu spune asta. atunci Duhul prin Pavel ar fi spus. se referă la asemănarea exterioară a Fiului cu Tatăl după înviere şi înălţarea la cer a Fiului. îndată i-a impins pe concetăţenii săi la obiceiuri greceşti”. se referă la forma. dar textul nu vorbeşte la prezent ca şi cum înainte de întrupare Fiul a avut egalitatea. ci ar fi vorbit de o realitate existentă ca Fiul: „să nu rămână [la prezent] egal cu Dumnezeu”. El nu este o parte din ea. Dar nici aceste pasaje nu indică neapărat ca cel întipărit şi cu cel ce a făcut întipărirea ar fi egali. căci textul spune clar: „S-a aşezat la dreapta măreţiei în înălţimi”. Evrei 1:3. iar Fiul este reflecatarea ei la cel mai înalt nivel. maiestate utilizat ca nume pentru Dumnezeu (Evrei 1:3). din rădăcina acelaşi cuvânt: morfe). importanţă. dar nu neaparat ca culoare. de mic. 4Macabei 15:4: „Cum ar putea descrie pasiunile părinţilor care îşi iubesc copiii? Noi imprimăm în copil. totuşi el spune că Fiul stă la dreapta măreţiei (maiestăţii. la înfăţişarea exterioară. chipul sau înfăţişarea exterioară. defineşte cuvântul: „megalosune” = lit. maiestatea. Dacă ar fi vorba de egalitate sau două fiinţe identice. este o rană pricinuită de umflătura arsurii. ca pe o pecete minunată. proeminenţă. mai ales [femeile]. morfe) nu însemnă egalitate după cum noi care avem chipul lui Cristos nu suntem egali cu Cristos (Galateni 4:19 în greacă morfo. asemănarea la suflet şi la înfăţişare. punând mâna pe putere. Revenind la Filipeni 2:6. În cărţile necanonice din Septuaginta mai apare la 2Macabei 4:10: „Regele a încuviinţat.

Astfel Ralph Martin. A doua problemă din interpretarea trinitariană asupra textului: 2) Domnul Isus n-a ţinut la egalitatea pe care o avea. spre un alt sens. ’a smulge cu violenţă‘. Cu alte cuvinte. chiar dacă pe baza acestui text am susţine că Isus era egal înainte de întrupare cu Dumnezeu. care semăna cu Dumnezeu. ci. ’a apuca‘. acest pasaj demască trinitatea. o fiinţă care s-a smerit şi nu a încercat ca Lucifer să devină egalul lui Dumnezeu. Totuşi. — The Expositor’s 75 . total diferit. totuşi. a smulge. permanentă şi neîntreruptă a celor trei persoane.” Se mai spune: „Nu găsim niciun pasaj în care [har·pa´zo] sau vreunul dintre derivaţii săi [inclusiv har·pag·mon´] să aibă sensul de «a ţine». tot acest pasaj nu ar susţine trinitatea. Acest verb înseamnă în mod invariabil ’a apuca. sau nu a ţinut să aibă. «a reţine». fiind în chipul lui Dumnezeu. Prin urmare. la cel de ’a ţine cu putere la‘. Chiar şi o astfel de traducere. ci o fiinţă separată de Dumnezeu care are înfăţişarea lui Dumnezeu. derivat din harpazo. având forma lui Dumnezeu. Isus prin faptul că exista în forma lui Dumnezeu. nu indică că era egal cu Dumnezeu. să uzurpe sau să răpească egalitatea cu Dumnezeu Tatăl. traducând harpagmos cu „n-a ţinut” (Gala Galaction 1938). ci o egalitate care a avut-o dar Fiul a pierdut-o prin golirea de Sine şi întruparea Lui în om. nu sugerează o egalitate permanentă şi veşnică. ca şi Gala Galaction: „Cel ce. Însă traducerea harpagmos. Astfel acest pasaj nu susţine trinitatea în nici un fel! Ba chiar. indică că Isus nu era din Fiinţa lui Dumnezeu. deoarece Isus nu este din Fiinţa lui Dumnezeu. chiar faptul spus de Pavel: ‚forma lui Dumnezeu’. nu are sensul de a ţine. Nu este deci permis să deviem de la adevăratul sens de «a acapara» la sensul total diferit de «a ţine strâns»”. a smulge cu violenţă‘. că verbul ar putea să alunece de la sensul său real de ’a apuca‘. cum am mai explicat. ci de a apuca. acela de ’a ţine cu putere‘. nu este permis să deviem de la sensul adevărat. să smulgă egalitatea pe care nu o avea. în The Epistle of Paul to the Philippians (Epistola lui Pavel către Filipeni) face asupra originalului grecesc următorul comentariu: „Ne putem îndoi. a acapara. de unde se subînţelege că avea egalitatea. n-a ţinut ca la o pradă la egalitatea sa cu Dumnezeu”. a uzurpa. era o persoană distinctă de Fiinţa lui Dumnezeu. «a smulge cu violenţă». care învaţă o egalitate eternă. să apuce egalitatea? Trinitarienii susţin că Domnul Isus nu a ţinut la egalitatea pe care o avea deja înaintea întrupării. sensul cuvântului sugerează că Isus nu a dorit ca să apuce. Se pare că acest termen înseamnă întotdeauna: «a uzurpa».“ Iar The Expositor’s Greek Testament (Comentariu interpretativ al Testamentului grec) spune: „Nu se găseşte nici un pasaj în care  ρπάζω [har·pa’zo] sau vreuna dintre derivatele sale să aibă sensul de a ’ţine în posesie‘ sau de ’a reţine‘.Pe lângă toate acestea.

ci „el s-a smerit şi s-a făcut ascultător până la moarte”.Greek Testament. Prin urmare. vol. care era şi în Hristos Isus: El. o ţintă. asemănătoare (inferioară) faţă de Dumnezeu (Tatăl). astfel El nu o avea. cu toate că avea chipul lui Dumnezeu. dacă creştinii sunt din punct de vedere al salvării (mântuirii) egali. având doar forma divină. nu a crezut ca un lucru de apucat (nu a dorit să uzurpe. atunci când îl citim cu ochi obiectivi. trebuia potrivit acestui principiu. În mod asemănător. ci. ci şi la foloasele altora. În concluzie. ei trebuie să-i privească pe ceilalţi mai presus de ei înşişi şi astfel să caute şi foloasele lor. în acest caz nu trebuia 76 . Pavel formulează acest îndemn: „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă. El dă următorul exemplu dinaintea întrupării Fiului: „Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Cristos Isus. Însă doar dacă Isus nu era egal cu El.” Apostolul utilizează aici remarcabilul exemplu al lui Isus pe care trebuie săl aplice creştinii. afirmă exact contrariul: Isus nu se gândea că era potrivit acest lucru. să-l trateze pe Tatăl superior şi pe El inferior. textul grecesc din Filipeni 2:6. însă El nu a urmărit-o. La înfăţişare a fost găsit ca un om. Robertson Nicoll (Grand Rapids. atunci putea să o urmărească. dar nici nu a urmărit-o. iar creştinul în cauză să se smerească să aleagă pentru sine o poziţie inferioară celuilalt. Contextul (versetele 3–8) ne lămureşte asupra modului în care trebuie să înţelegem versetul 6. de W. Domnul Isus nu a considerat o pradă. III. Pavel nu a dorit să spună că ‚Isus nu a considerat un lucru de ţinut să rămână egal cu Dumnezeu’. totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu. sau să smulgă) poziţia de egalitate cu Dumnezeu. s-a smerit şi s-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce. ci s-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob.” Ce „gând”? Gândul că măcar că Isus avea chipul (forma) lui Dumnezeu. ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. un lucru de apucat şi urmărit: egalitatea. 437. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui. a vrut să spună că ‚n-a considerat un lucru de apucat să uzurpe sau să smulgă cu violenţă egalitatea cu Dumnezeu’ Este clar că unii traduceri sucesc regulile limbii greceşti. dacă nu o avea. 436. 1967). pentru a-şi sprijini ideile trinitare. Dacă o avea nu mai avea rost să o urmărească ca pe o pradă. făcându-Se asemenea oamenilor. p. Cu alte cuvinte un creştin este egal cu un alt creştin şi totuşi trebuie să-l privească pe celălalt mai presus de el însuşi (superior) şi să nu încerce să câştige superioritatea pentru sine. deoarece textul spune că El „n-a considerat de apucat să fie egal cu Dumnezeu” (BB 2001). Departe de a sugera faptul că Isus considera un lucru potrivit a se face egal cu Dumnezeu. Să aveţi în voi gândul acesta. Domnul Isus dacă era egal cu Tatăl.

iar cea de smerire. vedem limpede ca lucrul de care s-a dezbrăcat Logosul când s-a întrupat în Isus din Nazaret n-a fost dumnezeirea Sa.să încerce să apuce egalitatea. Aceasta nu înseamnă că natura Sa divină a încetat să mai fie divină ca să poată să devină umană. îmbrăcarea naturii divine în natura umană. să se smerească chiar mai mult decât forma de Dumnezeu. este că golirea lui Cristos de Sine Însuşi. poziţia de smerire ar fi fost poziţia de egal cu omul având chip de sclav. inferioritate faţă de fraţii săi. ci. ci o poziţie între. 77 . 3) Ce a implicat golirea lui Isus de Sine Însuşi? Conform trinităţii. ci să aleagă inferioritatea. Pentru Domnul Isus Cristos. prerogativele Sale: slava şi privilegiile Sale. a implicat o îmbrăcare cu natura umană. ci. iar Isus se transfigureaza ochilor ucenicilor Săi. Dar textul nu spune aşa ceva. De exemplu în timpul schimbării la faţă (Matei 17:1-13) vedem natura Sa divină invizibilă cum răzbate în afară şi devine vizibilă. fără a-i diminua atributele. În timp ce poziţia de înălţare a unui creştin (în cazul mândriei) ar fi fost superioritatea faţă de fraţii săi. aproape de Dumnezeu Tatăl. ea nu a implicat pierderea naturii divine ce o avea Fiul. Practic „kenoza” nu este dezbrăcare. nu au fost atributele Sale divine. poziţia de auto-înălţare (în cazul mândriei) ar fi fost egalitatea cu Dumnezeu. Domnul Isus nu a avut înainte de întrupare poziţia de egalitate (poziţia de înălţare proprie) dar nici cea de om (poziţia de smerire proprie după întrupare). Observaţi explicaţia forţată şi extra-biblică a trinitarienilor: „Din contextul capitolului doi din epistola către Filipeni a apostolului Pavel. luând formă de sclav. dar inferior Lui. smerindu-se (la întrupare) El a devenit egal cu omul. El şi-a acoperit de bună voie slava Sa sub voalul naturii umane pe care a luat-o asupra Lui. O altă problemă ridicată de trinitarienii. În cazul creştinului: auto-înălţarea unui creştin = Smerirea unui creştin = În cazul Domnului Isus Cristos: auto-înălţarea lui Cristos = Smerirea lui Cristos la întrupare = Egalitatea cu Dumnezeu Tatăl Egalitatea cu omul superioritatea faţă de ceilalţi creştini inferioritatea faţă de ceilalţi creştini În conluzie. ci. peste cea divină. Dar în cea mai mare parte Isus şi-a ţinut ascuns acea slavă. Dacă Isus se înălţa devenea egal cu Tatăl.

El era plin de har şi de adevăr. chipul. nu a considerat o răpire. este: De care lucruri s-a golit Isus? Să lăsăm ca textul însuşi să dea răspunsul: „care în formă de Dumnezeu fiind. ci. ci. nu doar se îmbracă cu carne. s-a făcut sau a devenit carne. ei se contrazic. atunci lucrul de care s-a golit. Marcu 9:7). care este unică şi nu are egal. În concluzie. S-a golit pe Sine. adică de natura în care vieţuia. arată clar că Cuvântul care era divin şi Spirit. ca şi cum în Isus era natura divină. nu carnea se adaugă la spirit! Iar argumentul cu momentul transfigurării.” De ce interpretarea trinitariană este eronată? În primul rând. Iar Petru spune că slava şi cinstea a primit-o de la Tatăl. nu este decât un praf în ochii. deoarece El nu era din Fiinţa lui Dumnezeu. şi noi am privit gloria Lui.” Iată că Isus fiind în ‚formă de Dumnezeu’ s-a golit de Sine. o glorie ca a unui Singur născut de la un Tată. Filipeni 2:5-11. A devenit El o formă de Dumnezeu îmbrăcată într-o formă umană? Nu. Hristos nu S-a schimbat atunci când a devenit „trup”. pasajul nu arată că slava (gloria) a izvorât din interiorul lui Isus. Apostolul Petru vorbeşte de acest eveniment şi El îl interpretează ca fiind o prefigurare a venirii viitoare a lui Cristos care va veni în slava Tatălui despre care a vorbit Isus înainte de transfigurare (Matei 16:27. cuvântul „S-a facut” (egeneto) trup (Ioan 1:14). pur şi simplu acest argument este unul venit din imaginaţia bogată a trinitarienilor. Relatarea Biblică din Luca indică că pe când Isus se ruga. Iar textul din Ioan 1:14. textul spune: „Şi Cuvântul S-a făcut carne. trebuie înţeles ca ‚a luat asupra Lui Însuşi’ sau ‚a sosit pe scenă ca om’. după cum un fiu poate seamănă leit cu tatăl Său. făcându-Se într-o asemănare a oamenilor. ce era El înainte de golire? O fiinţă în forma lui Dumnezeu? De ce s-a golit El? De Sine. Deci textul nu spune că Isus s-a dezbrăcat doar de slavă sau prerogative. El a fost transformat (Luca 9:28-31). ci. Cu toate acestea. este însuşi: ‚morfe’. cum susţin trinitarienii. Un argument în plus. şi a locuit între noi. textul spune clar că El a devenit ‚formă de sclav’. Iată că Cuvântul devine carne. susţine că: 1) Isus exista în forma lui Dumnezeu. Spiritul (Logosul) devine carne. era o fiinţă ce semăna cu Dumnezeu. după întrupare. Întrebarea care se ridică. de aceea. dacă ‚morfe’ are aici sensul de ‚natură’. şi nu una asemănătoare lui Dumnezeu.Cu alte cuvinte. o altă fiinţă care semăna 78 . El trăia înainte de întrupare în forma. aparenţa exterioară de Dumnezeu. luând formă de sclav. Iată că natura Lui era una asemănătoare oamenilor. îmbrăcat în cea umană. textul nu spune aşa ceva. iar un nor cu gloria lui Dumnezeu a venit peste El (Matei 17:5. NU. aceasta nu implică egalitatea. Marcu 8:38).” (NTTF – 2008). asemănător oamenilor. umanitate a fost adăugată divinităţii lui Hristos. este tocmai ce a devenit El după golire. sau i-a carnea în divinitate. ca să fie egal cu Dumnezeu. de existenţa Sa în forma de Dumnezeu. nu izvorâtă din divinitatea Lui (2Petru 1:16-18).

Domnul nostru a devenit carne. Ryrie se recunoaşte că spiritul este natura divină. spre gloria lui Dumnezeu Tatăl. una. 3) Isus s-a golit de forma de Dumnezeu. În Teologia elementară de Charles C. şi a devenit om. Mare Preot (Evrei 4:14. că Iesus Christos este Domn. ci. de divinitatea Lui asemănătoare cu a Tatălui (nu identică sau egală). La p. înfăţişare (aparenţă exterioară) de sclav. Ei nu sunt spirite. având o formă. nu are nevoie să fie înălţat de Tatăl.15). şi închinarea este efectuată: „în Numele lui Isus”. căci Cuvântul a devenit sau „S-a făcut carne” (NTTF – 2008). nici această înălţare nu putea viza egalitatea. făcându-Se ascultător până la moarte. însă o moarte de cruce. Astfel Isus când S-a golit de Sine. Da. dar divinitatea Dumnezeului-Om a fost totdeauna numai Spirit”. Ioan 6:63). tot la fel Isus a avut un spirit (Luca 23:46).” Deoarece Domnul Isus nu s-a înălţat pe Sine ca Lucifer. 2) Isus nu a considerat un lucru de apucat (uzurpat) egalitatea cu Dumnezeu. însă acesta era un spirit ca al oamenilor. şi orice limbă să mărturisească spre gloria Dumnezeului Tată. putem spune pe baza Bibliei. ci chiar de natura Sa spiritual-divină. oamenii sunt compuşi din spirit şi carne. dar şi poziţii care înainte nu le-a avut ca cele de: Mijlocitor (1Timotei 2:5). după cum spune textul în continuare: „Şi. să fie înălţată de altă persoană? În ce priveşte Isus ca natură după întrupare. Biblia nu învaţă însă că Isus a fost şi Spirit şi carne. Însă deoarece Dumnezeu este unic. că Isus nu a avut două naturi (divină . al celor din ceruri. că „S-a făcut şi carne”. ci. şi al celor de sub-pământ. El S-a golit nu doar de glorie sau poziţie. ca în Numele lui Iesus să se aplece orice genunchi. în sensul de Dumnezeu (spirit) – om (carne). Dumnezeu Tatăl la înălţat pe Isus într-o pozie superioară celei avute înainte de întrupare.profund cu Dumnezeu. primind înapoi gloria (Ioan 17:5) şi natura divină. deci iată că fiinţa lui Dumnezeu este distinctă de Fiul. de dinainte de întrupare. textul nu spune. 4) Din cauza ascultării Lui. totuşi Isus este înălţat ca Domn. sau: „a fost pus într-o carne sau într-un trup”. deci El cu toate că avea chipul lui Dumnezeu nu era egal cu Dumnezeu.. dacă era egal nu mai avea rost ca să considere un lucru de apucat ceea ce avea deja. S-a smerit pe Sine. 38 se spune: „. la înfăţişare fiind găsit ca un om. 79 . Cu siguranţă că dacă Domnul Isus este egal cu Tatăl. au spirit. şi al celor de pe pământ.umană). De aceea şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Numele cel ce este mai presus de orice Nume.. El a fost înălţat. căci Duhul lui Dumnezeu dă viaţă cărnii (Iacov 2:26. însă ei nu sunt Dumnezei-oameni. căci ce nevoie are o persoană care este Dumnezeu Atotputernic. ci: „S-a făcut carne”.în încarnare. de către Dumnezeu. nu era sau nu a existat ca: Dumnezeu (Spirit) – Om (carne). Cuvântul nu şi-a păstrat parţial existenţa ca spirit ce o avea înainte.

un rol pretins doar. Dumnezeu nu poate fi ispitit. iar Scriptura descrie caracteristici umane despre El cum ar fi: I-a fost foame (Matei 4:2). dar un om perfect fără de păcat. din moment ce El nu a fost personal afectat de acestea. poate să vină în ajutorul celor ce Sunt ispitiţi. dar era Fiu al omului fiind născut ca om (Galateni 4:4). sau ca echivalent al lui Adam (1Corinteni 15:45. Dacă Isus era ‚Dumnezeu’. chiar dacă viaţa Lui a venit din cer. a obosit (Ioan 4:6). echivalentul lui Adam (Evrei 2:6-9. Însă doctrina trinităţii atacă aceste adevăruri şi ca atare este o învăţătură anti-cristă. Intens susţinuta Doctrină a „trinităţii” face din Isus: Dumnezeu Însuşi. aşa spune Scriptura. El trebuia să fie supus morţii pentru ca să poată muri de dragul nostru.50). Aceasta n-a fost o scenă. dar Cristos a fost cu adevărat ispitit. deoarece viaţa Lui provenea din Dumnezeu.” (Evrei 2:18). Isus a fost supus Tatălui (Filipeni 2:6. De fapt. Chiar Isus foloseşte deseori descrierea de „Fiul omului” despre Sine (Matei 17:22. Însă. 1Corinteni 15:45).OM. nu Dumnezeu . Viaţa Sa pe pământ ar fi fost deci o înşelătorie. fiind şi Dumnezeu. dar fără nici un sentiment real faţă de dilemele spirituale şi fizice ale rasei umane. 18:11. având în vedere că Dumnezeu nu poate fi ispitit (Iacov 1:13) şi că nu are posibilitatea de a păcătui. şi El trebuia să fie ispitit pentru a ne putea ajuta. prin dubla natura ce o avea de la naşterea Sa din Maria. trăind experienţa umană. 4:15) pentru a aduce o răscumpărare corespunzătoare (1Corinteni 15:21). dar Adam a fost om. Dumnezeu nu poate fi ispitit. El nu a avut o dublă natură. Unde se spune asta? În Iacov 1:13. Ioan 12:49. atunci El nu putea să fie „mai prejos decât îngerii” (Evrei 2:9). atunci prin moartea sa trebuia să răscumpere păcatele unui Dumnezeu. prin dezvoltarea unui caracter perfect. nu Dumnezeu. 80 .47). atunci cade teoria potrivit căreia a fost şi Dumnezeu şi Om prin Sine. 1 Corinteni 15:21). Iar dacă Isus a fost doar om. Biblia îl prezintă pe Isus ca om (Romani 5:12-19). El s-a numit pe Sine Om (Ioan 8:40). apostolii Îl numesc: om (Fapte 2:23. O persoană care vede totul de la început până la sfârşit nu poate fi ispitită. El era Fiul lui Dumnezeu. a fost ispitit (Evrei 4:15). 26:24. Probabil că una din cele mai mari tragedii ale gândirii creştine este aceea că Domnul Isus Cristos nu a primit respectul care i se cuvenea pentru victoria Sa asupra păcatului. un om perfect (Romani 5:12-19. deoarece înainte de a veni din cer s-a dezbrăcat de forma divină de existenţă. 20:28. înseamnă că Cristos nu a trebuit să lupte cu adevărat împotriva păcatului.Dacă Isus era Dumnezeu (Spirit) – Om (carne). El trebuia să fie om.7.). tot aşa Isus sa făcut om. Înainte de a veni ca om pe pământ. Un alt text precizează: „Şi prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit. Când a fost pe pământ Isus a fost echivalentul lui Adam. etc. i-a fost sete (Ioan 19:28).

se spune: „. deşi nu a făcut-o niciodată. iar Fiul nu poate avea aceeaşi vârstă cu Tatăl. El a avut prin urmare o natură umană. Biblia vorbeşte doar despre două naturi – cea a lui Dumnezeu şi cea a omului. aşa după cum este adesea numit în Noul Testament. că „Dumnezeu nu este un om” (Numeri 23:19. 3Ioan 1:11).” Profetul Isaia spune că înainte ca copilul să crească. Tot la fel profeţia despre Emanuel (Isus) indică clar că acesta când a fost prunc mic nu a avut discernământ. Isus nu ar fi fost expus ispitei. Deci El a avut posibilitatea de a păcătui. şi atunci Isus nu este Dumnezeu. Este de ne-conceput ca Dumnezeu să aibă posibilitatea de a păcătui. El era „Fiul Celui Prea Înalt” (Luca 1:32). el nu putea fi Dumnezeu-om. natura divină iar fi dat putere să treacă cu uşurinţă peste ispite. până va şti să lepede răul şi să aleagă binele. Cred că este clar că Dumnezeu nu poate face răul (Habacuc 1:13. şi atunci nu ar fi putut fi un Mare Preot plin de milă pentru cei ce sunt ispitiţi (Evrei 1:17. prin depăşirea ispitei să poată să ne aducă iertarea. care arată clar că Isus nu este Dumnezeu Însuşi. Dumnezeu nu poate muri. Simplele cuvinte Tată şi Fiu folosite pentru Dumnezeu şi Isus. fiind doar un prunc. 4:15). El va mânca smântână şi miere. Sămânţa lui David promisă în 2Samuel 7:12-16. dar şi despre posibilitatea lui Cristos de a păcătui: „Dacă va face răul. Cristos a avut aceleaşi posibilităţi de a alege. Isus fiind „Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt” (Luca 8:28). Osea 11:9). Prin urmare. căci nu a avut nici El discernământ. Atunci când suntem ispitiţi. Era absolut necesar ca Cristos să fie ispitit asemeni nouă (Ev. Faptul că Dumnezeu Tatăl este „Cel Prea Înalt” indică faptul că El era Stăpânul suprem. Prin natura Sa. nu poate fi ispitit. fundamental. se afirmă: 81 . totuşi Cristos a fost clar „Fiul omului”. Adesea alegem să nu ne mai supunem lui Dumnezeu.. etc. Deşi Fiul poate semăna cu Tatăl său.va naşte un fiu. ei nu pot fi una şi aceeaşi Fiinţă. suntem nevoiţi să alegem între păcat şi supunere faţă de Dumnezeu. Cuvântul „natură” se referă la ce suntem noi în mod natural. ne arată clar că nu sunt unul şi aceiaşi Fiinţă divină. În versetul 14 vorbeşte despre Cristos ca Fiu. El nu va putea distinge binele de rău. dar întotdeauna a ales să se supună.18). Din definiţia noastră pentru cuvântul „natură” ar trebui să ne dăm seama că Cristos nu putea avea două naturi în acelaşi timp.. În Evrei 2:9-18. îl voi pedepsi”. Există de asemenea o serie de diferenţe evidente între Dumnezeu şi Isus. astfel în Isaia 7:14.15. şi Dumnezeu ca Tată. Este evident că Cristos nu a avut natura lui Dumnezeu pe parcursul vieţii Sale.Ni se aduce aminte în Biblie. Era necesar ca Cristos să aibă natura umană pentru a putea trăi şi depăşi aceste ispite. astfel încât. dacă era şi divin. arată că nu putea fi Dumnezeu Însuşi. era Solomon. care Îl prefigura pe Cristos. atunci când Isus a fost mic. şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).

ne poate ierta. a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile. pentru ca acest lucru să fie posibil. deci. 2:14. Prin urmare. adică la natura umană. de dragul lui Cristos. El să guste moartea pentru toţi. Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o. ca să poată fi. era necesar ca Hristos să aibă o natură umană. Mai mult decât toate acestea. El a fost desăvârşit prin suferinţe. De aceea. pe Căpetenia mântuirii lor. adică pe diavolul. El „a trebuit să Se asemene fraţilor Săi” (Ev. nu în locul unui Dumnezeu. A spune că Isus nu avea în totalitate o natură umană. Isus este descris ca fiind părtaş la carne şi sânge. deoarece Cristos a murit în locul nostru. înseamnă a ignora elementele de bază ale Evangheliei lui Cristos. ca „Spirit” el nu poate fi din carne şi sânge. pentru ca. scrierile ce descriu suferinţele Sale finale ar trebui să ne dovedească pe deplin natura sa omenească: „Acum sufletul Meu este tulburat”. De fiecare dată când credincioşii botezaţi păcătuiesc. În orice fel. El nu avea natura îngerilor. şi chiar dacă El are un trup.. ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Dumnezeu. în adevăr. Ev. În contrast „Dumnezeu este Spirit” (Ioan 4:24 NTTF .. Se cuvenea. care venise pentru a aduce mântuire credincioşilor care deveniseră sămânţa lui Avraam. prin moarte. a recunoscut El în timp ce Îl ruga pe Dumnezeu să-l salveze de la moartea pe cruce (Ioan 12:27). Dumnezeu nu poate fi perfecţionat. prin harul lui Dumnezeu. în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu. depăşind tocmai ispita în care aceştia cad.2008) prin natură. El 82 . deoarece El era sămânţa lui Avraam. un mare preot milos şi vrednic de încredere. să nimicească pe cel ce are puterea morţii. prin suferinţe.„Dar pe Acela care a fost făcut „pentru puţină vreme mai pe jos decât îngerii” adică pe Isus. Cristos fiind din „carne” înseamnă că nu a avut în nici un fel natura lui Dumnezeu în timpul vieţii Sale. poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi” Acest pasaj subliniază faptul că Isus a avut o natură umană: El a fost mai prejos decât îngerii. Şi prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit.Astfel. declară că Hristos avea o natură „din carne şi sânge”. 2:17) astfel încât Dumnezeu să ne dăruiască iertarea prin sacrificiul lui Cristos. Este de aceea extrem de important să înţelegem cum Cristos a fost ispitit asemeni nouă. Scrierile din Evanghelie ne oferă multe exemple despre natura omenească a lui Isus. ei pot veni la Dumnezeu. tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele. Datorită acestui fapt. ca Acela pentru care şi prin care sunt toate şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă. ca să răscumpere pe acel Dumnezeu (Efeseni 4:32). Se spune că era obosit şi că a trebuit să se aşeze pentru a putea bea dintr-o fântână (Ioan 4:6). deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii. şi că trebuie neapărat să aibă şi El natura umană. pentru ca. Dumnezeu ştie că Cristos a fost ispitit să păcătuiască asemeni acestor credincioşi. să desăvârşească. să-şi mărturisească păcatele în rugăciuni către Cristos (1Ioan 1:9). dar şi că El a fost perfect.

Luca 2:51.52. Filipeni 2:7. La vârsta de 12 ani.. are „cunoştinţa desăvârşită” (comp. şi a luat un chip de rob… S-a smerit şi s-a făcut ascultător până la… moartea de 83 . ci cum voieşti Tu” (Mat. El „S-a dezbrăcat pe sine însuşi. „Pruncul creştea şi se întărea” (Luca 2:40). Ba mai mult. a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Supunerea în faţa voinţei lui Dumnezeu este ceva ce ar trebui să învăţăm cu toţii pe durata vieţii. chiar şi la sfârşitul vieţii Sale.8. nu cum voiesc Eu. 5:8. Nu era posibil ca Dumnezeu să se supună unor oameni limitaţi. depărtează de la Mine paharul acesta. şi după ce a fost făcut desăvârşit. 12:13. Dumnezeu nu poate creşte în înţelepciune.. Această diferenţă dintre voia lui Cristos şi cea a lui Dumnezeu ne demonstrează că Isus nu era Dumnezeu. Aceste două versete ne prezintă creşterea fizică a lui Cristos în paralel cu creşterea Sa spirituală. sau dorinţa lui Cristos era diferită de cea a lui Dumnezeu. Romani 11:33. cu Iov 11:7. S-a făcut urzitorul unei mântuiri veşnice”. relatează acelaşi proces de creştere spirituală a lui Isus. a recunoscut că nu cunoştea momentul exact al celei de-a doua veniri a Sale. dacă este cu putinţă. păcătoşi şi imperfecţi ca şi Iosif şi Maria. Cristos a trebuit de asemenea să urmeze procesul de învăţare a supunerii faţă de Tatăl Său. Cristos şi-a supus voinţa celei a lui Dumnezeu. pregătinduse pentru această încercare finală a crucii: „Eu nu pot face nimic de la Mine: judec după cum aud: şi judecata Mea este dreaptă. însă Tatăl îl ştia (Marcu 13:32). În toată viaţa Sa. aşa după cum susţine Crezul Atanasian al Trinităţii. pentru că eu nu caut să fac voia Mea.52).Isus creştea în înţelepciune şi statură şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor” (Luca 2:51. El are toată înţelepciunea. ca orice fiu. unor fiinţe limitate şi imperfecte ca Iosif şi Maria. într-un fel. acest lucru nu ar fi fost posibil.” Însă cu toate acestea relatarea Biblică spune în continuare: „Apoi s-a pogorât împreună cu ei. care a culminat cu moartea Sa pe cruce. ci voia Tatălui. „voinţa”. nu a fost Dumnezeu . Isus când a fost copil. Acest lucru indică faptul că. rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui. Isus a fost educat de părinţii Lui în legea lui Dumnezeu. 9). În contrast.Om. Totuşi. procesul de creştere s-a petrecut la El atât în domeniul fizic cât şi în cel spiritual. şi nici să crească „în înţelepciune”. căci cineva care este Atotînţelept nu mai poate creşte în înţelepciune. ca urmare a completei sale dezvoltări spirituale (Ev. care M-a trimis” (Ioan 5:30). El depăşea cu înţelepciunea copiii de vârsta Sa. astfel încă din copilărie. căci El are toată înţelepciunea. El „era plin de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era peste El”. a venit la Nazaret şi le era supus.„s-a rugat. Evrei 4:13). zicând: Tată. „Toţi care-L auzeau. „Măcar că era Fiu. Isus. Dacă „Fiul este Dumnezeu”. căci Dumnezeu nu putea fi „supus”. 26:39).

Sublinierea constantă a iubirii lui Cristos pentru noi ar fi în van. În Ps. pentru a fi drept. neagă orice posibilitate ca El să fi fost Dumnezeu Însuşi. 69:21 se referă la crucificarea lui Hristos (Matei 27.12.cruce”. 6:9). Faptul că Isus a avut aceste opţiuni. Cuvintele folosite aici ilustrează felul în care Isus şi-a grăbit în mod conştient creşterea spirituală. întregul Psalm descrie gândurile lui Hristos pe cruce: „Scapă-Mă Dumnezeule… Apropie-Te de sufletul Meu şi izbăveşte-l… Dumnezeule. 84 .34). Galateni 2:20). ajutorul Tău să Mă ridice” (versetele 1. atunci nu ar fi avut de ales decât să fie perfect şi apoi să moară pe cruce. faţă de voia lui Dumnezeu ca El să moară pe cruce. şi să dezvoltăm o relaţie personală cu El. moartea „nu mai are nici o stăpânire asupra Lui” (Rom. pentru că Îmi dau viaţa… Nimeni nu Mi-o ia cu sila. se profeţeşte despre modul în care Dumnezeu va oferi mântuirea lui Isus: „Îl voi sătura cu viaţă lungă. Astfel el a fost „făcut desăvârşit” reacţionând corect la suferinţele Sale. este subliniată nevoia lui Cristos de a fi mântuit (salvat) de către Dumnezeu: Psalmul 91:11. 17:5). cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel (Dumnezeu) ce putea să-L izbăvească de la moarte. devenind din ce în ce mai umil. putem presupune că multe alte versete din Psalmi se referă tot la El. Majoritatea Psalmilor profeţesc despre Isus. în nici un fel el nu a fost forţat să fie astfel de către Dumnezeu. 12:18. Isus „a adus rugăciuni şi cereri. În mai multe rânduri. rezultând că înainte a avut. ci o dau Eu de la Mine” (Ioan 10:17. şi Şi-a dat viaţa pe cruce pentru acest motiv. Isus ne-a iubit cu adevărat. 91. este citat cu referire la Isus în Matei 4:6. când anumite versete despre Cristos din Psalmi sunt citate în Noul Testament. Aceste scrieri ce descriu mulţumirea Tatălui la supunerea Fiului este o dovadă suficientă că Cristos a avut posibilitatea de a nu se supune. ceea ce ar fi făcut din El o marionetă. 1:5.25. dar că. dacă Dumnezeu L-ar fi forţat să moară pe cruce (Efeseni 5:2. Dacă Isus ar fi fost Dumnezeu. ne ajută să-I apreciem iubirea. în mod conştient. Dumnezeu s-a bucurat atât de mult de Cristos tocmai datorită dorinţei voluntare a acestuia de a-Şi sacrifica viaţa pe cruce: „Tatăl Mă iubeşte. 18). După învierea lui Hristos. şi a fost ascultat din pricina evlaviei Lui” (Ev. Faptul că Dumnezeu a fost atât de mulţumit de această supunere de bună voie a lui Cristos ar fi greu de înţeles dacă Isus ar fi fost Dumnezeu.18. Este evident de aici că Isus a trebuit să facă un efort personal. conştient. Faptul că Cristos a trebuit să-L roage pe Dumnezeu să-L mântuiască de la moarte. Ps. trăind o viaţă într-o formă omenească precum un fel de simbolică asociere cu un om păcătos (Matei 3:17. a ales să Se supună. 5:7). Şi-i voi arăta mântuirea Mea”.29). Ap. astfel încât în cele din urmă „s-a făcut ascultător”.

nu-i aşa? Unii trinitarienii argumentează că Fiul avea două naturi.33. Noi considerăm că dovada faptului că Isus avea natura noastră omenească este copleşitoare. când a primit Duhul fără măsură. fiind cel întâi născut din mulţi fraţi. cea umană. 31).29. în mod asemănător ar trebui să creadă despre Isus.T. Isus s-a manifestat ca Dumnezeu (Ioan 5:18. că Isus prin Sine a avut două naturi. că la botezul Său. a avut-o prin unirea cu Tatăl. 89:26. Însă aceştia uită că şi profeţii din V. atunci toată această subliniere ar fi deplasată. dacă trinitarienii acceptă că noi avem doar o singură natură prin sine.T. Despre Isus. şi a fost transferat în Maria. prin faptul că El a făcut miracole. şi astfel a primit: puterea.15. prin intermediul Spiritului Sfânt care locuia în El (Ioan 1:29-34. De asemenea. Faptul că Dumnezeu este cel care L-a înviat pe Isus. ar trebui precizat. demonstrează superioritatea lui Dumnezeu în faţa lui Isus şi diferenţa dintre Ei. Isus nu ar fi avut nevoie să fie mântuit dacă ar fi fost Dumnezeu. Isus venea din cer. Astfel despre manifestările divine prin Fiul. deoarece Dumnezeu nu poate muri. cea divină. şi ar trebui să renunţe la teoria dublei naturi. vezi: (Fapte 2:24. Ioan 17:2.35. 3:34. Însă din punct de vedere al vieţii sale. şi nu datorită locului Său în cadrul trinităţii (Evrei 5:7).Ps. Ps. care este asemănat cu noi. Isus a primit Spiritul Sfânt. O altă întrebare care se ridică este: cum putea Isus. 89 este un comentariu despre promisiunea lui Dumnezeu către David referitor la Cristos. şi în El (vezi Ioan 14:10). ci a doua natură. Faptul că Fiul a murit şi că Dumnezeu L-a înviat pe Isus şi L-a proslăvit cu nemurirea este o temă majoră din Noul Testament. a devenit om. Dacă Isus ar fi fost Dumnezeu Însuşi. Rugăciunile lui Cristos la Dumnezeu să-l mântuiască au fost auzite. ca echivalentul al lui Adam. au făcut miracole. Isus să fie un descendent al lui David. a devenit carne. prerogativele. prevesteşte: „El îmi va zice (lui Dumnezeu): Tu eşti tatăl Meu. El venea din cer ca Fiu de Dumnezeu. Marcu 2:7-10). şi însuşi prezenţa Tatălui în Isus. Prin însuşi înţelesul cuvântului. dacă este o parte a divinităţii Atotputernice să fie mai prejos ca îngerii aşa cum Îl descrie Scriptura în Evrei 2:9? Însă dacă era om. De aceea. şi unii creştini din N.21-23). Aceasta nu înseamnă.19. ca persoană perfectă. El a fost auzit datorită evlaviei Lui. 8:28. o fiinţă poate avea o singură natură. şi una primită în momentul primirii Spiritului lui Dumnezeu în noi. 5:30. Cristos nu ar fi putut să fie „Dumnezeul etern (cu) două… naturi… divină şi umană”. 3:13. aşa după cum afirmă primul din cele 39 de articole ale Bisericii Anglicane. 85 . autoritatea. Astfel ca viaţă. putea. Dumnezeul meu şi Stânca mântuirii mele”. Iar ca Dumnezeu s-a manifestat şi a fost adeverit doar de la botezul Său. ca din punct de vedere al trupului (al cărnii). pentru că Tatăl era în El şi lucra prin El.32.

datorită faptului că Dumnezeu (Tatăl) era în El şi lucra prin El (Ioan 14:10. de a vindeca. de a judeca. fraţii norvegieni) care susţin că natura umană a Domnului Isus. acest pasaj într-o traducere literală indică şi mai clar că Isus a avut doar o natură umană. trimiţându-L pe Fiul Său într-o asemănare a cărnii păcatului. fiind slabă prin carne. Observaţi cum traduce NTTF – 2008: „Pentru că. şi prezenţa Tatălui în El. Singura diferenţă constă în faptul că Isus nu a păcătuit. 2:9). Isus avea natura lui Adam. Dar chiar textul acesta nu spune că natura Lui a fost identică. trimiţând. iudeii au interpretat că este Dumnezeu sau egal cu Dumnezeu (Ioan 5:18. nu prin Sine (Ioan 5:36. cum ar fi puterea de a ierta (Marcu 2:5-12). de a ierta păcatele. şi făcând ca Tatăl să locuiască în El în mod plenar (Ioan 1:32-34. El însuşi spune că: „Tatăl. chiar dacă a avut o natură păcătoasă. ci. Luca 5:17). de a învia morţii. însă toate aceste lucrări divine le-a făcut prezenţa Tatălui care locuia în El prin Duhul Sfânt (Ioan 14:10.” 86 . nu una identică. imperfectă. sau din cauza unor afirmaţii a Lui. şi făcea lucrări de putere. cea dinaintea căderii lui în păcat. El a făcut toate aceste lucruri prin puterea Tatălui care era în El. puteri divine. nu datorită faptului că El avea două naturi. 3:34. Da. doar „asemănătoare” cu a noastră.35. şi nu natura divină a Fiului. a condamnat păcatul în carne.37. cea perfectă. Astfel natura lui Isus era de om perfect fără de păcat. care locuieşte în Mine. însă una asemănătoare cu natura umană păcătoasă. prin unire cu Tatăl a primit natura de Dumnezeu. şi au considerat că Isus huleşte sau aduce blasfemie. Conform Scripturii. este adevărat că Isus pe pământ a avut prerogative divine ca: puterea de face minuni. De fapt. atunci când El îşi prezenta prerogativele divine. ca Dumnezeu. ci.19). Dumnezeu Tatăl se manifesta prin El. Isus este Fiul lui Dumnezeu. Însă Isus. Astfel. Coloseni 1:19. de a abroga sabatul (Ioan 5:18. doar că Fiul nu a păcătuit.47). şi atunci a primit Duhul Sfânt. care urma să lucreze prin El. tronul şi autoritatea ce o avea în ceruri. Adică Isus a avut o fire păcătoasă ca şi noi.Atunci cerurile au fost deschise şi a văzut gloria cerească. pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului”. Oamenii au interpretat afirmaţiile Sale într-un mod eronat. Textul lor de bază este Romani 8:3 „Dumnezeu. Există ramuri ale trinităţii (adventiştii. manifesta prerogative divine. la botezul Său când s-a coborât Duhul sfânt şi a primit Duhul fără măsură. Dumnezeu. El face aceste lucrări ale Lui”. După concepţia adventiştilor (AZŞ) şi a Fraţilor Norvegieni. 10:24-33).11). 10:32-38).. Numai că El a avut natura lui Adam după căderea în păcat.. 8:28. şi pentru păcat. probabil şi-a revăzut poziţia. ceea ce era imposibil pentru lege. El prin Sine era om (1Corinteni 15:21. era o natură umană păcătoasă. Mântuitorul şi Domnul nostru. să nu uităm. din pricina păcatului.

18: „Tot aşa. pentru ca prin moarte. ca orice altă femeie care a născut. dar nu a păcătuit. adică pe diavolul”. nici carne păcătoasă ca a omanilor păcătoşi. Dar dacă Isus ar fi avut păcat în firea Lui.” Deci Isus este din carne şi sânge nu identic cu oamenii păcătoşi.Iată că Domnul Isus avea o natură: „asemănare a cărnii păcatului”. a fost considerată. este clar. TLRM : „Aceşti copii sunt oameni. prin moarte să desfiinţeze pe cel având puterea morţii. trebuia să împlinească ceremonialul prescris de legea Vechiului Testament. Adventiştii şi Fraţii Norvegieni. nu înseamnă că a avut un corp imperfect cu înclinaţii păcătoase.” Însă. Faptul că Isus a fost părtaş cărnii şi sângelui. tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele. deci. a fost carne şi sânge dar fără păcat. 4:15. ci. adică pe diavolul”. De fapt. deoarece copiii au fost părtaşi sângelui şi cărnii. Noul Testament. alte traduceri redau acest pasaj fie că Isus se asemăna în carne şi sânge cu oamenii: NT ’93: „Deci. Aslaksen mai aduce o dovadă legată chiar de naşterea lui Isus prin care încearcă să susţină natura imperfectă a Fiului. întrebăm noi. „necurată”. din carne şi din sânge. Inc. în chip asemănător a luat şi El parte la ele. „Necurăţia” ei n-are nici o legătură cu caracterul naturii lui Isus. să nimicească pe cel ce are puterea morţii. Deci „firea” lui Isus a fost păcătoasă. prin moartea Sa. E. să-l distrugă pe cel ce are puterea morţii. să nimicească pe cel ce are puterea morţii. jertfa de curăţire pentru Maria ar fi fost de prisos. Evrei 1:3. De aceea şi Isus a devenit om din carne şi sânge. cine L-a izbăvit de acest păcat? Cum poate o fiinţă păcătoasă să nu păcătuiască? Cum poate cineva imperfect să facă fapte perfecte? Isus a spus clar în Matei 7:17. Folosit cu permisiune. pentru ca. însă ne spune clar că Isus n-a avut şi nici n-a comis vreun păcat (Ioan 14:30. pentru ca. ca orice femeie care trăia sub lege. Adam înainte de a păcătui. adică pe Diavolul”. va fi chemat Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1:35). dând naştere unui copil. orice pom bun face 87 . mama Lui. adică pe Diavolul. deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii. despre care îngerul a precizat: „De aceea Sfântul care se va naşte din tine. asemenea lor. ci o „asemănare a cărnii păcatului”.4. De aici rezultă şi „necurăţia” lui Isus. Un alt argument al lor este Evrei 2:14 (BC): „Astfel. exact ca şi a noastră. Ei susţin că Isus „a avut” păcat. „Dacă Isus ar fi avut o fire sfântă.] O traducere literală: „Deci. şi nu avea o carne (un trup) a păcatului! El nu era nici Spirit – om. pentru ca. [Preluat din Noul Testament în limba română modernă © 2002 by World Bible Translation Center. asemănător a luat şi El parte la aceleaşi. că Maria. deoarece copiii sunt părtaşi ai sângelui şi cărnii. 7:26). asemenea lor. prin moarte. în conformitate cu legea Vechiului Testament. fac deosebire între „a avea păcat” şi „a comite păcat”. Maria.

din conducerea Fraţilor Norvegieni. fiind ispitit în toate. El devenind un mare preot. deoarece răul stă lipit de noi.” Astfel un pom rău (o natură păcătoasă) nu poate produce fapte bune.1-10. nici pomul rău nu poate face roade bune. nimic bun nu locuieşte. Ecleziast 7:29). Isus având o natură păcătoasă. Galateni 2:20. poţi birui şi tu.roade bune. Pentru ce a fost testat Isus? Isus înainte de a fi om.5-10). deciziile şi hotărârile Lui. Practic: noi ne putem auto-mântui prin ascultarea noastră. era netestat. nu putem face binele. cineva l-ar fi putut acuza că nu poate să-l înţeleagă problemele lui ca trup. şi El să trăiască în noi. în natura noastră păcătoasă. şi împreună cu El să facem faptele bune pregătite de Dumnezeu mai înainte ca să umblăm în ele (Romani 7:15-25. ci. nu este doar o reflecţie teologică. care la primul test a căzut. 1Corinteni 15:45). Ea are consecinţe practice. Conducerea AZŞ şi „Bătrânii”. argumentează în felul următor: „Aşa cum a biruit Isus. doar dacă vrem putem asculta perfect de Dumnezeu. Coloseni 3. avem nevoie ca să murim. însă nu natura lui Isus a fost făcut perfectă prin suferinţe. dar pomul rău face roade rele. Fiul era perfect (Evrei 7:24-28). Această erezie cum că Isus a avut o natură păcătoasă. să-şi desăvârşească caracterul. nu este singura în istorie. Pomul bun nu poate face roade rele. şi deci să fie un mare preot plin de milă faţă de cei păcătoşi.9). dar acum după ce însuşi Isus a pătimit în trup. a trebuit să demonstreze ascultarea prin suferinţe până la capăt. Natura era ceea ce avea Isus prin naşterea sa din Maria. nu în sensul că caracterul Lui era imperfect. Apostolul Ioan 88 . sau desăvârşirea lui prin suferinţă (Evrei 5:8. 32:4. El poate să înţeleagă. a ascultat perfect. ci: dorinţele. care poate să aibă milă şi să empatizeze cu cel ispitit (Evrei 2:17. nu însemna că Isus nu era perfect. Isus a fost testat prin suferinţă şi şi-a demonstrat ascultarea Lui. Efeseni 2. Însă El ca om perfect. nu din cauză că nu era perfect sau desăvârşit (Deut. a părea sau a apărea). deoarece jertfa Sa a fost perfectă. Isus a trecut toate testele în contrast cu Adam. Aici se arată perfecţionismul. Marcian şi gnosticii au susţinut că Isus Cristos părea să fie doar om (dokeo. însă perfecţiunea în ascultare se dobândeşte prin încercări. au existat multe teorii ce au încercat să explice natura Domnului nostru. şi povara adusă de această doctrină falsă pe umerii oamenilor. ci. nu avea o natură umană perfectă. după cum urmează: Docetismul În ultima parte a primului secol. 4:15). Aspectul acesta al naturii lui Isus. să moară vechea natură. Învăţarea ascultării din partea Fiului. Doar El a avut aceeaşi natură păcătoasă ca şi noi”. aşa putem face şi noi. ca noi să înviem cu Cristos.18. Însă Scriptura arată că în noi. din cauză că şi un om perfect putea decide să nu asculte. Isus era exact ca Adam înainte de cădere (Romani 5:14. Adam a fost testat şi a căzut.

cu toate că Scriptura vorbeşte de spiritul Lui. această erezie susţinea că Isus nu are o existenţă preumană. Natura divină n-a fost 89 . depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu. ci. Acest Logos a dominat corpul şi sufletul omenesc pasiv. dar că El a avut Logosul divin în locul unui spirit omenesc (aceasta presupune o concepţie trihotomică despre om). a căzut cu faţa la pământ şi s-a rugat. 378-454 d.) a susţinut că Isus Cristos a avut un corp omenesc şi un suflet omenesc. ca fiind un spirit omenesc cu reacţii şi atitudini umane (vezi: Marcu 8:12).H. zicând: „Tată.se referă la această învăţătură falsă în 1Ioan 4:1-3. este fiul natural al lui Iosif şi al Mariei. a spus în Matei 26:39: „Apoi a mers puţin mai înainte.) a reacţionat împotriva nestorianismului şi a susţinut că Isus Cristos are o singură natură amestecată. Aceasta a fost o erezie care afectează natura de om a lui Isus. adică Tatăl Său o altă persoană.” Eutychianismul Eutyches (cca. El a explicat că Isus Cristos a fost prosopon (formă sau aparenţă) a unirii celor două naturi. în această concepţie cele două naturi au fost separate. Această erezie subminează nu numai realitatea că Isus a devenit carne. spunând: „nu cum voiesc Eu omul Isus. ci cum voieşte Dumnezeul din Mine Isus”. iar Divinitatea a luat asupra ei forma unui serv. prin trupul şi sângele Lui. Domnul Isus în Gheţimani avea ocazie să arate că în El există două persoane.H. Ebionismul În secolul 2. Dacă Isus nu a avut un trup fizic. şi veridicitatea ispăşirii şi a învierii fizice. Astfel. dacă este cu putinţă. şi nu a putut învia în trup. însă El arătând că este o singură persoană. Naturii omeneşti i-a fost suprapusă forma Dumnezeirii. care a fast ales să fie Fiul lui Dumnezeu cu ocazia botezului. adică susţine că Isus nu a avut un spirit ca orice om. Această învăţătură este cunoscută şi sub numele de monofizitism. Nestorianismul Nestorianismul L-a împărţit pe Hristos în două Persoane (deşi nu este limpede dacă Nestorius însuşi a susţinut în mod clar acest lucru). Apollinarianismul Apollinarius cel Tînăr (care a murit pe la 390 d. atunci nu a putut plăti un preţ de răscumpărare. ci. atunci când El S-a unit cu Cristosul etern. ci cum voieşti Tu. rezultatul fiind apariţia lui Isus din Nazaret. având ca rezultat existenţa a două Persoane: omul Isus şi Dumnezeul Isus într-un singur trup. şi Dumnezeu.

care la un moment dat din viaţa lui (botezul) a fost adoptat de Dumnezeu ca Fiu al Său prin primirea Duhului Sfânt. Trinitarismul: Susţine că Isus are două naturi: umană şi divină. Însă Evangheliile arată că Isus era Fiu şi înainte de botez (Luca 1:32. Sunt trei tipuri de oameni 1. fără schimbare. O eroare similară a apărut după Chalcedon. deşi recunoştea verbal că El are două naturi. şi ea a susţinut că Cristos avea o singură voinţă. Nu negau faptul că părţi ale Vechiului Testament au fost inspirate de Dumnezeu. iar rezultatul a fost o singură natură amestecată.totalmente divină. În viziunea trinitariană cuvintele „natură” şi „substanţă”. 90 . Calvinismul a susţinut că unirea nu implică un transfer al atributelor de la o natură la alta. Deoarece. aşa cum susţineau nestorienii. care a afirmat că cele două „naturi” au fost unite fără amestec. Isus e doar o apariţie. 2. Valentinianismul Valentin respinge posibilitatea întrupării lui Cristos. substanţă. par a fi sinonime. dacă natura ar fi concepută ca o entitate substanţială. totuşi trinitarienii spun că trebuie să facem o distincţie între aceste două cuvinte. Adopţionalismul Isus a fost om. ai sufletului (nu au nici un fel de gnosis). după naştere a posedat o singură natură. caracterizându-L pe Cristos ca fiind o Persoană theo-antropică (Dumnezeu – om). fără divizare şi fără separare. Trinitarienii susţin că existenţa a acestor două naturi care formează o singură Persoană sau ipostază pentru totdeauna. mântuiţi). ai spiritului (cei aleşi. Această concepţie este numită monothelitism. Eubihianismul Isus. carnali (păgânii). Trinitarienii susţin ceea ce a afirmat Crezul de la Chalcedon. 2:49). Susţineau că mitologia gnostică a fost transmisă de Isus ucenicilor. iar Cristos încarnat ar consta din două substanţe şi ar reprezenta în esenţă două Persoane. şi nici natura omenească n-a fost în mod autentic omenească. atunci reuşim să evităm această eroare. 3. dar înainte de întrupare a posedat două naturi. 1:54). esenţă. Dar dacă „natura” e concepută ca un „complex de atribute” (aşa cum sugerează Buswell. atunci natura şi substanţa ar fi unul şi acelaşi lucru. cuvinte de altfel împrumutate din filozofie. însemnând esenţă. dar considerau scrierile lui Moise naţionaliste. Bineînţeles că Biblia nu ne dă o definiţie a cuvintelor: natură.

Luca 22:42). Dacă voinţa este definită ca rezultatul deciziei morale. ubicuitarismul susţine că Cristos este prezent peste tot şi în orice moment în natura Sa omenească.” (Matei 26:42. Iubite cititor. pentru că Iudeii căutau să-L omoare”. ci doar una de slujitor supus Tatălui. găsim noi în Scripturi aşa ceva? Găsim noi că Isus a avut două voinţe? Biblia vorbeşte de voinţa Sa. s-ar schimba amestecul complexelor de atribute şi s-ar produce astfel o schimbare a naturii. deci a avut o singură voinţă. Cu alte cuvinte. Isus nu a spus în Ghetsimani: ‚facă-se nu voia mea de om. Biblia vorbeşte de o singură voinţă a Fiului: Ioan 7:1: „După aceea Isus străbătea Galilea. ci cea de Dumnezeu!’ Ci El a spus: „Tată. căci cum am putea susţine că Isus prin cuvintele: „nu caut să fac voia Mea”.Luteranismul susţine ubicuitatea [însuşire atribuită cuiva (de obicei divinităţii) de a putea fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în acelaşi timp] corpului lui Cristos. Trinitarienii mai susţin că Isus Cristos. dar această concepţie a fost declarată eretică de trinitarieni în Conciliul de la Constantinapol în 680 d. însă a crescut în conştienta de Sine cu privire la natura Sa omenească. Ei explică că dacă voinţa este definită ca un „complex comportamental” aşa cum face Buswell. şi judecata Mea este dreaptă. trinitarienii explică. atunci putem spune că Domnul nostru a avut atât un tipar comportamental divin. dacă voieşti. ceea ce implică un transfer al atributului omniprezentei asupra naturii omeneşti a lui Cristos. nu voia să stea în Iudea. Dacă s-ar întâmpla aşa ceva. fie dintr-o contopire a celor două. facă-se nu voia Mea. a fost conştient în orice moment de natura Sa divină. ceea ce înseamnă că El a avut două „voinţe”. depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi. s-a referit la voia lui de Dumnezeu!?! Dar chiar voinţa Sa. era acea singură voinţă a Fiului. de dinainte de întrupare. ca de o singură voinţă în raport cu voinţa unică a Tatălui. Luther a dezvoltat această doctrină în anii 1527-1528 pentru a susţine credinţa sa în Prezenta Reală a lui Cristos în Cina Domnului. care M-a trimis”. ci voia Tatălui. deci a avut două voinţe. căci Isus spune în Ioan 6:38: „căci M-am pogorât din cer ca să fac 91 . Ioan 5:30: „Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud. În general trinitarismul susţine că atributele nu pot fi transferate dintr-o natură în cealaltă. Totuşi. atunci Persoana lui Cristos a luat totdeauna o singură decizie morală. monothelitii au pus accentul pe faptul că Isus Hristos a avut o singură voinţă. Crezul de la Chalcedon afirmă că există un singur Cristos în două naturi unite într-o singură Persoană. implicând două voinţe. pentru că nu caut să fac voia Mea. Iată că Isus nu avea şi o voinţă de Dumnezeu.H. cît şi unul omenesc perfect. că fiecare decizie a parvenit fie din „voinţa” naturii Sale divine. În secolul 7. aşa cum face Walvoord. ci a Ta. fie din „voinţa” naturii Sale omeneşti.

Isus a primit Duhul fără măsură şi autoritate să boteze cu Duhul (Ioan 1:29-34. Biblia nu susţine nicăieri că Isus a avut două naturi când a fost pe pământ. cea cerească. că El este manifestarea lui Yahweh (Matei 3:3) şi trimisul Tatălui (Ioan 10:36). dar chiar dacă ispitit în toate. Lui i s-a adus aminte de tot 92 . şi să facă lucrări de putere. şi tot la fel după întrupare. la botezul Său în râul Iordan. în chip de sclav. Fapte 10:38). şi nu o singură persoană. de a învia morţii. dar şi aceea era prezenţa şi puterea lui Dumnezeu. şi atunci Isus. fiind părtaş sângelui şi cărnii (Evrei 2:14). nu din greşeală sau inconştient ca şi omul păcătos (Matei 6:12. semne şi minuni care adevereau că El este Fiul lui Dumnezeu (Fapte 2:22. etc. Pe lângă faptul că era un om perfect. Să trecem la o altă etapă a vieţii Sale: IV Botezul Său şi serviciul pământesc: Isus a devenit Mesia sau Cristos care înseamnă Unsul. Cu siguranţă că Isus era Fiul lui Dumnezeu. dar cu siguranţă primirea Spiritului în cazul Lui a însemnat: împuternicire pentru lucrare. (1Petru 1:19 BCR). La botezul Său. deoarece doar El era descris ca fiind: „Mielul fără cusur şi fără pată”. a primit putere. prerogative pe care doar Dumnezeu Tatăl le avea. 16:16. cea umană. având o natură asemănătoare cu a omului păcătos. Doar la botezul Său. de a ierta păcatele. de a vindeca.nu voia Mea. adică a fost uns cu Duhul Sfânt ca rege şi investit cu putere pentru a face lucrarea lui Dumnezeu.22. divină (pe care o primeşte şi creştinul când primeşte Spiritul Sfânt). peste tot Isus este prezentat ca om. ci voia Celui ce M-a trimis”. în concluzie. A susţine că Isus are două voinţe însemnă să susţinem că El are două Egouri. 10:38).35). Isus pe pământ a fost om. Ioan 14:12. era fără păcat (1Ioan 3:5) şi ca natură şi faptic. Trinitatea învaţă nu doar lucruri ne biblice dar şi ilogice. Prerogative pe care le primesc prin Isus şi discipolii (ucenicii) Domnului (Matei 10:8. Matei 3:16. Marcu 16:16-20. Coloseni 2:9). El putea comite păcatul doar într-un mod voit (Matei 4:3-10). două Euri (Sine). cu o singură natură. 1Timotei 1:13). a primit Duhul Sfânt. 3:34. coborâtă în Isus. atunci când s-a coborât Duhul Sfânt în chip de porumbel asupra Lui şi s-a deschis cerul (Vezi şi Luca 3:21.17. Iată că înainte de întrupare a avut o singură voinţă. 20). când s-a deschis cerul. El nu avea nevoie nici să fie convins de păcat căci nu avea păcat. deoarece nu a comis vreun păcat (Evrei 4:15). Ioan 1:29-41. puterea de a face minuni (Isus nu a făcut miracole înainte de botezul Său – Ioan). Atunci a început să se manifeste Dumnezeu prin El în mod plenar (Ioan 10:30-33. El era om. nici direct nici indirect. singurul ce putea plăti un preţ de răscumpărare corespunzător. un om perfect. sau o a doua natură. nu mai avea nevoie de înfiere. Astfel. sunt două persoane.

Naşterea de sus în cazul lui Isus. El astfel născându-se din apă s-a deschis cerul. în Fapte 10:38: „Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret. dacă creştinii când se nasc din nou gustă din darul ceresc pentru prima dată (Evrei 6:4. deoarece El era perfect. nu a însemnat înfierea ca copil al lui Dumnezeu. care umbla din loc în loc. ca prezenţă fără măsură în El. aceasta însemnând că primirea Spiritului Sfânt. care l-a echipat pentru a face miracole. îngerul îi spune la Maria: „Sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1:35). desăvârşit. justificat. a însemnat şi pentru El o naştere de sus. minuni. nu a însemnat îndreptăţire sau a fi declarat drept. la 12 ani El vorbeşte în templul din Ierusalim şi El Îl numeşte pe Dumneze ca fiind: Tatăl Lui (Luca 2:49). Tot Biblia spune că El este „cel întâi-născut dintre mulţi fraţi” (Romani 8:29). Ce nu a însemnat naşterea de sus în cazul Lui? Naşterea de sus în cazul Lui nu a implicat lucrarea de convingere a stării de păcat. (Vezi şi Evrei 1:9). El era echivalentul lui Adam înainte de căderea acestuia în păcat (1Corinteni 15:45). El a fost făcut părtaş Spiritului Sfânt care s-a coborât în formă de porumbel deasupra Lui şi a gustat din puterile epocii viitoare care 93 . Biblia explică clar că Isus a fost uns cu Spiritul Sfânt şi cu putere. a însemnat ungerea cu puterea Spiritului. o curăţire de păcate. nici iertarea. Ungerea lui Isus cu Spiritul a însemnat că a primit atât Spiritul Sfânt ca roadă. învieri din morţi. şi de a împlini planului (mandatul) divin de a se lăsa botezat de Ioan. Evrei 4:15). care avea acest mandat de la Dumnezeu pentru toată naţiunea Israel. făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul.trecutul Său cu Tatăl în cer.5). nu a însemnat: sfinţirea deoarece El era sfânt. a însemnat primirea puterii Spiritului de a face: vindecări. fărădelege sau injustiţie (Matei 12:18-21. naşterea din apă. deoarece El nu avea păcat (Ioan 16:8. Dar atunci. căci Dumnezeu era cu El”. 22:16. Isus a reprimit la botezul Său toate aceste lucruri. împlinind astfel toată dreptatea (Matei 3:1315). şi a regustat bucuria cerului. botezul în apă cu scopul de a se prezenta în faţa Tatălui pentru a împlini voia Sa (Evrei 10:7). vindecări. şi a rămas Fiu al Celui PreaÎnalt şi când s-a născut din Maria (Luca 1:32). El nu a comis nici o nedreptate. arvună. ce a însemnat naşterea de sus în cazul Lui? Naşterea de sus în cazul lui Isus a însemnat: naşterea din apă şi Spirit Sfânt. El era deja Fiu al lui Dumnezeu din cer. iar ungerea cu putere. deoarece El era drept. acont a moştenirii cereşti. pentru o viaţă dedicată lui Dumnezeu şi predicării Evangheliei. Nu a însemnat nici primirea statutului de perfect. exorcizări. de aceea El a putut aduce o jertfă perfectă şi complectă care poate să-i desăvârşească pe credincioşii (Evrei 10:10. primesc un avans.14) deoarece El era perfect. El venind din cer ştia cum este acolo. 1Petru 2:22). iar Isus spune că Însuşi Tatăl la sfinţit când l-a trimis pe pământ (Ioan 10:36).

Evrei 1:9. Dacă El avea Spiritul Sfânt din copilărie. Tot atunci a primit împuternicirea de a începe lucrarea lui Dumnezeu. şi nu în sensul universal aşa cum îl au oamenii mai înţelepţi. fiind persoana în care Tatăl îşi găseşte toată plăcerea. cu daruri spirituale. şi pe de altă parte i-au confirmat aprobarea Sa. a gustat din Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu. prin cuvintele: „Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret. puterea Spiritului. învia). păstor (Ioan 10:11). cu Romani 5:5). vârstă la care iudeii consideră că cineva este adult.34. atunci Spiritul Sfânt s-a pogorât peste El. în care Îmi găsesc plăcerea”. ungere.30). El a venit la Ioan pentru a fi botezat.19. darul minunilor (Fapte 2:22). etc. Ungerea Lui este descrisă şi în Fapte 10:38. nu ca conducătorii religioşi din vremea Sa care au zădărnicit planul divin în ce priveşte botezul (Luca 7:29. deoarece Dumnezeu nu-i dă la Isus. căci a auzit glasul Tatălui spunând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit. Despre Isus a fost profeţit că va fi uns cu Spiritul Sfânt în Psalmul 2:6. care umbla din loc în loc. cu putere. darul vindecărilor şi exorcizărilor (Luca 4:40. „şi a rămas peste El” (Ioan 1:32). în sensul de sigiliu. o sigilare specială spre a da viaţă veşnică celor ce cred în El (Ioan 6:27). În Luca 4:18.10). M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită. 3:34). i-a confirmat că El este Fiul Tatălui ceresc. bucuria Spiritului Sfânt. Este interesant că când avea cam 30 de ani. exorciza.le-a şi folosit după botez (puterea de a vindeca. pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia. primind Spiritul fără măsură. nu poţi pune apă într-o cană plină. aceste cuvinte pe de-o parte i-au confirmat că acceptând botezul El a împlinit voia lui Dumnezeu. făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul. 10:38. atunci de ce l-a mai primit. Cu toate că Isus avea o relaţie cu Dumnezeu şi înainte de botez. şi într-adevăr aceste profeţii s-au împlinit după cum este confirmat în: Luca 4:18 Fapte 4:27. căci Dumnezeu era cu El”. cu o putere deosebită deoarece după botez. se spune: „Duhul Domnului este peste Mine. totuşi acum spiritul Lui L-a umplut în mod supranatural de dragostea lui Dumnezeu (comp. profet (Luca 24:19). 94 . 45:7. învăţător (Matei 23:9. Isaia 61:1. astfel El a avut prezenţa Spiritului. cum ar fi: darul de apostol (Evrei 3:1).41). Spiritul cu măsură (Ioan 1:33. era plin de puterea Spiritului (Luca 4:1). să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor căpătarea vederii. naşterea Sa din Dumnezeu. şi în timp ce Ioan Botezătorul urma să scadă. şi să vestesc anul de îndurare al Domnului”.15). să dau drumul celor apăsaţi. toate acestea pentru slujirea altora. primind atunci Spiritul şi autoritatea de a boteza în Spirit. El urma să crească (Ioan 3:30-34). El a fost şi uns cu Spirit Sfânt. cu un undelemn de bucurie (Evrei 1:9). Tot atunci a fost sigilat (pecetluit) cu Spiritul Sfânt. evanghelist (Marcu 1:14.

deoarece El nu era Dumnezeu.25. Isus nu avea Duhul fără măsură.30. dar şi aceasta nu era a Lui. La nota de susbol din Biblia Noua traducere românească. nu o avea prin Sine. 22:32. datorită prezenţei Tatălui în El. Habacuc 1:1211. unele traduceri moderne preferă această variantă”. 23:34. fiind omorât din punct de vedere fizic. 95 . doar să poruncească. Aceasta era redarea originală. 1Timotei 1:17. deoarece Fraza: ‚făcut viu spirit’. Iar Scriptura spune în Evrei 5:7. Luca 3:21. o. El nu avea autoritate de a face lucrări de putere. dar soferimii au schimbat-o în lo namúth „nu vom muri”.28. Nu. înainte de botezul Său. El nu a făcut minuni (miracole) ca copil. pe parcursul serviciului Să pământesc. lo tamúth. Dacă Isus era prin Sine şi Dumnezeu şi om. atunci trebuia doar să ordone îngerilor. 26:39. şi unirii Lui cu Tatăl. Chiar moartea lui Isus. mergând în 11 În Habacuc 1:12. se explică la Habacuc 1:12: „O tradiţie scribală antică: nu vei muri (sau: eşti nemuritor). iar după primirea Duhului Sfânt a primit şi natura divină. El însuşi spune în Matei 26:53: „Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu. în zilele vieţii Sale pământeşti. ci. etc. din pricina evlaviei Lui”. deoarece Dumnezeu nu moare (Deut. aşa cum a făcut-o deseori: Matei 14:23.20.Această a doua natură (ce o primesc şi creştinii). El ca copil „creştea” în har şi în înţelepciune (Luca 2:40. în greacă este folosit participiul aorist. Prin urmare. 32:40.52). Iehova? O. Ce nevoie are Dumnezeu să fie izbăvit sau mântuit? Dacă Isus era Dumnezeu.43). a avut doar natura umană. este ceva ce a primit. nici cum a fost înainte de întrupare. este vorba de spiritul sau sufletul lui Isus după moarte. a fost la nunta din Cana (Ioan 2:11). aşa cum susţin evangheliile apocrife. 12 În 1Petru 3:18-20. Sfântul meu. 6:12. 8:28. atunci nu trebuia să se mai roage lui Dumnezeu Tatăl. nu este o natură ce Isus o avea prin Sine. sau legiuni de îngeri. Apocalipsa 15:3). ci. ci. sau atribute divine. a fost viu ca spirit sau ca suflet 12 (1Petru 3:18). Dumnezeul meu. Toate acestea indică că înainte de a primi Duhul Sfânt. indică că El nu a fost Dumnezeu. de la naşterea Sa din Maria. nu să ceară de la Tatăl ca Acesta să trimită îngeri (Luca 22:42. tu nu mori!” În Ebr. 9:18. traducerea NW redă astfel: „Oare nu eşti tu din timpuri străvechi. 14:10). Ioan 17:1. şi funcţiona în legătură sau unire cu Tatăl (Ioan 5:19. Până la treizeci de ani.49. El nu a primit Duhul Sfânt ca plinătate. Primul semn miraculos a fost făcut de Isus după primirea Duhului Sfânt. aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte şi fiind ascultat. V Starea morţii lui Isus: După moartea lui Isus. despre Isus că: „El este Acela care. ci. care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” El ca Dumnezeu nu trebuia să roage. însă El ştia că trebuie să-L roage pe Tatăl.

Isus în perioada celor trei zile a fost un spirit (suflet) de om. Astfel gramatical. 1Corinteni 15:4). la sufletul tâlharului. nu a mai fost carne. care indică o activitatea simultană sau la trecut.18. Iuda 6). cât şi a intrat prin uşile încuiate. 1Timotei 3:16. a treia zi. 24:1-6. dar chiar şi Isus a fost participant la propria înviere (Ioan 2:19-22. 13 Ca şi apa din stare solidă se transformă în stare lichidă şi apoi gazoasă. acelaşi corp a lui Isus în timpul serviciului Său pământesc a fost un corp material. în cea spirituală – glorioasă 13 (1Corinteni 15:44-49). 10:17.2007). Domnul a mers tot în aceea zi.T. Evrei 13:20) prin puterea divină. unde stau sufletele credincioşilor din V. Isus a fost văzut şi pipăit. care era acelaşi cu trupul fizic. 1Corinteni 15:45). aşa materia se transformă în spirit şi spiritul în materie. într-o zonă a locuinţei morţilor numită şi „sânul lui Avraam”. VI Învierea Domnului: Duminică dimineaţa. deoarece participiul aorist indică că simultan cu moartea. prin Duhul Sfânt şi prin slava Tatălui (Romani 6:4. transformat.18). care pentru a se arăta ucenicilor.locuinţa morţilor (Fapte 2:27. 1Timotei 2:5).7. Iar Isus a înviat în corpul Său cu care a murit. în paradis. Matei 12:40. Apoi pentru a-şi împlini făgăduinţa faţă de acel tâlhar care s-a pocăit pe cruce fiind alături de Isus. Filipeni 3:21). 96 . acolo a predicat spiritelor (1Petru 3:18-20). Fapte 7:56). sau om (Fapte 17:31. Isus a fost înviat de către Dumnezeu (1Corinteni 15:3. şi de biruinţă asupra lor prin cruce (Coloseni 2:15. şi om (1Timotei 2:5. În concluzie. s-a materializat în anumite momente în corp de carne. sau a dispărut ca un spirit (Luca 24:13-31. doar în altă stare. El era şi Dumnezeu (Ioan 20:28).36-40. un mesaj de judecată. 23:40-43). Romani 10:6. ci doar simultan cu moartea. cât şi „Domnul Spiritul” sau „un Domn-Spirit” (2Corinteni 3:17. cauza acestei vieţi spirituale apărută simultan cu moartea este însuşi faptul că a fost „omorât în carne”. Evrei 2:14). într-un corp spiritual nemuritor (1Corinteni 15:44. şi după înviere. 8:11). aceasta indică că acţiunea însufleţirii nu putea avea loc după un timp de la moarte. cea spirituală. Ioan 20:19-29). aşteptând învierea şi judecata finală (Luca 16:22-26. iar dacă verbul principal este: „omorât”.4. În concluzie. această frază nu se poate referi la învierea Lui ce s-a produs ulterior. adică demonilor legaţi acolo (Geneza 6:1-4. dar acesta slăvit. 2Petru 2:4. însă El este şi „un spirit dătător de viaţă” (1Corinteni 15:45 NW). Isus a fost făcut viu: spirit. Astfel în perioada celor 3 zile a predicat demonilor din tartar mesajul de judecată. Astfel. Isus rămâne „Fiul omului” (Fapte 7:56). după înviere. unde era un loc al mângâieri. Efeseni 4:9). iar acelaşi corp la învierea a fost în altă stare. a trei zi de la moartea Domnului (Luca 23:54-56. NTTF . El este descris după înviere şi ca duh sau spirit (2Corinteni 3:17.18. şi astfel putea oricând să apară în trupul de carne cu care a fost ucis. însă acel corp spiritual.

poziţiei şi gloriei dinainte de întrupare pe care a primit-o înapoi (Ioan 17:5). Luca 21:27.T.22. Fapte 10:42). Luca 9:26). dar este aceiaşi apă! Noi trebuie să acceptăm ambele afirmaţii despre Isus Cel înviat. şi să-şi exercitate autoritatea primită. 2:49. care a devenit carne pentru a se arăta ucenicilor. aşteptând însă timpul când toţi vrăşmaşii Săi vor fi făcuţi aşternut al picioarelor Sale (Psalmul 110:1. Evrei 10:12.6). va veni personal şi literal a doua oară pe pământ (Evrei 9:28. că este Dumnezeu şi om.14. chiar dacă ei erau îngeri. El a început să domnească peste îngeri şi peste adunarea Sa (Efeseni 1:2023.Este greu să înţelegem cum funcţionează. VIII Domnia milenară: Isus va domni împreună cu sfinţii. iar după 40 de zile S-a Înălţat la cer (Fapte 1:3) şi S-a prezentat înaintea Tatălui cu sângele Său (Evrei 9:12. El va veni ca Fiu al Omului. El îşi va manifesta divinitatea. La înviere. însă chiar dacă nu înţelegem pe deplin. VII Venirea Domnului şi domnia milenară: Domnul Isus. Astfel putem vorbi câteva faze evolutive a calităţii de Fiu al lui Isus Cristos: 1) Isus era Fiu de Dumnezeu înainte de naşterea din Maria în viaţa preumană (Proverbe 30:4). sunt îngerii din vechime care s-au prezentat la oamenii lui Dumnezeu din V. doar după înviere. El a fost dovedit cu putere oamenilor ca Fiul lui Dumnezeu (Romani 1:4). Apocalipsa 1:7. acest trup sau corp glorificat. Marcu 14:62). pe care a primit-o înapoi la înviere.om. precum şi după ce s-a născut din Maria (Luca 1:32. Marcu 8:38. când ca carne. deoarece ambele afirmaţii sunt Biblice.3). 1Petru 3:22). Isus a primit toată autoritatea în cer şi pe pământ (Matei 28:18). şi prin executarea judecăţii asupra celor răi şi prin faptul că celor drepţi le va oferi nemurirea (Matei 25:31-46. Fapte 1:9-11). însă Isus este divin. Matei 16:27. şi că este spirit. 26:64. Un exemplu care ne poate ajuta. Însă. datorită naturii. şi om datorită naturii sale de pe pământ. potrivit profeţiilor biblice (Daniel 7:18. deci într-un trup de carne vizibil. noi trebuie să credem afirmaţiile Cuvântului lui Dumnezeu. sau cum este. Ioan 14:2. 3) După înviere şi înălţarea la cer. Această venire va reală. ca bărbaţi. El păstrând şi calitatea de om în mijlocirea Lui pentru noi (1Timotei 2:5. 97 .13). 2) la botezul Său în apă. Fapte 10:38). adică spirite. prin judecata Sa asupra naţiunilor. 1Corinteni 4:8. vieţii. a Sa şi a sfinţilor îngeri (Daniel 7:13. cum de se prezintă şi se arată când ca spirit. însă nu Dumnezeu egal cu Tatăl. cu glorie şi cu norii cerului (Matei 24:30.27. Sau apa poate fi în stare solidă (gheaţa) sau în stare gazoasă (aburul). vizibilă pentru oricine (Zaharia 12:10. dar în gloria Tatălui. Romani 1:3). timp de o mie de ani. cu trup de carne. Isus are o natură dublă prin Sine: Dumnezeu . El a fost uns ca Fiu (Evrei 1:9.24).2.

Sfinţii vor avea şi ei funcţiile de: regi. de natura divină. orice stăpânire şi orice putere. Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse. putem conchide: Fiul are un început.3). Fiul are domnia şi împărăţia datorită Tatălui. ci. de tipul ‚perpetuu mobile’. El îi supune vrăşmaşii. cea divină. iar domnia lui Isus nu va avea sfârşit (Luca 1:33. Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. Daniel 7:27). El nu va mai avea nimic de scăzut sau adăugat la domnia lui Cristos (Apocalipsa 21:3-7. când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl. iar Isus va continua să existe alături de Tatăl. De ce? Deoarece. care va fi nimicit. în sensul de a-i da înapoi autoritatea delegată de a conduce pe care a primit-o la învierea Sa (Matei 28:18). după ce va fi nimicit orice domnie. Fiul lui Dumnezeu a avut o singură natură. atunci Isus va preda domnia primită de la Tatăl la învierea Sa. cea umană. Dumnezeu. El se asemăna cu Tatăl. Înţelepciunea. 98 . în sensul că efectul domniei milenare va fi permanent. ca şi la început (Ioan 1:1). de a nimici pe vrăşmaşi şi a face ca Dumnezeu să fie totul în toţi. efectele şi bunul mers al regatului (împărăţiei) stabilite de Isus. şi după ce a fost nimicită orice domnie şi stăpânire rea. atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile. 20:6.24-28: „În urmă. Cine este Isus? În concluzie. la botezul Său. Atunci va începe veşnicia. se înţelege că în afară de Cel ce I-a supus totul. în timp ce Tatăl era Dumnezeul ne-născut. într-adevăr „a pus totul sub picioarele Lui”. în sensul că Dumnezeu Tatăl. Acest lucru îl găsim descris în 1Corinteni 15. Fiul urmează să se supună Tatălui. Cuvântul. va veni sfârşitul. El este: Începutul. la etapele vieţii Fiului lui Dumnezeu. va fi moartea. la început. Isus era „un Dumnezeu” (Ioan 1:1 NW) sau „dumnezeul unic-născut” (Ioan 1:18 NW). înainte ca Cuvântul să devină carne.” Iată că Fiul nu este egal cu Tatăl. El avea o singură natură. Dar când zice că totul I-a fost supus. El s-a născut din Tatăl. este locuit de prezenţa Tatălui. IX Predarea domniei şi veşnicia: după ce Isus împreună cu sfinţii au domnit o mie de ani (Apocalipsa 20:6). fără a fi identic sau egal în toate atributele cu Tatăl. pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi. Puterea. pe care Isus o are prin unirea cu Tatăl. El şi-a îndeplinit misiunea. chiar şi moartea a fost stârpită. nu în sensul că Cristos va domni efectiv. nici ca poziţie. Astfel înainte de întrupare. După ce Cuvântul a devenit carne. braţul lui Yahweh. o dată pentru totdeauna. 1Corinteni 6:2. Vrăjmaşul cel din urmă. 22:3-5). din nou Tatălui. în prima zi de creiere. nici ca putere. primeşte plinătatea Duhului. primeşte Duhul fără măsură. nu va modifica realizările. nu prin Sine.10. preoţi şi judecători (Apocalipsa 5:9.2Timotei 2:12).

apoi devine un suflet sau duh. oamenii nu se rugau Lui. după înviere. Cel ce a fost. El a fost spirit. este Regele şi Stăpânul nostru (Matei 24:48. care pledează pentru noi în funcţia de Mare Preot (1Timotei 2:5. El este Domnul şi Salvatorul nostru care a murit pentru păcatele noastre (Fapte 4:12. o va avea pe parcursul perioadei: învierea Sa – sfârşitul miei de ani de domnie a Lui. El mai este unsul lui Iahve (Matei 16:16. Isaia 41:4).El moare ca trup. Domnul Isus este neschimbat ca calităţi morale (Evrei 13:8). El este. 5:31). El a domnit. este singurul Domn şi Stăpân rânduit de Tatăl (1Corinteni 8:6. devine. atribute. însă El îşi schimbă natura. Prin urmare. Putem spune. 1Timotei 1:17). a existat o oscilare ca poziţie. El a fost Dumnezeu. nu putem vorbi de o linie neîntreruptă fără schimbări în cazul Fiului lui Dumnezeu. Ioan 12:13). şi Cap al adunării (Efeseni 1:22). El este Rege al regilor şi Domn al domnilor (Apocalipsa 19:16). etc.24). 2Petru 3:18. Dumnezeu Tatăl este din eternitate în eternitate. 1Ioan 1:3). (Maleahi 3:6. Iuda 4. raportat la noi creştinii. astfel El este cel ce judecă şi Cel ce învie morţii (Ioan 5:21-23. şi trebuie să avem o relaţie personală cu El (Fapte 7:59. prerogative. domneşte. dar a devenit rege. de obţinere a vieţii veşnice (Ioan 14:6). Fapte 19:17. de la dumnezeu unic-născut. Fapte 10:42).15). 146:10. Psalmul 102:27.9. El nu a fost rege. Iacov 1:17. este rege. Efeseni 5:20). singurul mod de aflare a adevărului. atribute. precum şi om. apoi devine Dumnezeu –om. Fapte 5:31). a rămas Dumnezeu şi va fi Dumnezeu (Isaia 43:10). continuă să trăiască în locuinţa morţilor. Domnul Isus trebuie omagiat. A treia zi înviază. este Acelaşi nu doar în caracter.5:12). El a fost rege. Chiar dacă poziţia cea mai înaltă. Cel ce este şi Cel ce va fi (Apocalipsa 1:4). El are două naturi pe care şi le va păstra pentru totdeauna. natură. Ioan 4. însă ca suflet / spirit. Domnul Isus. cine sau ce este Duhul Sfânt: 99 . singura cale spre Dumnezeu. onorat şi slăvit (Ioan 5:23. a rămas spirit şi va fi spirit (Iov 9:11. domneşte şi va domni (Psalmi 29:10. şi prin El să avem o relaţie personală cu Tatăl (1Timotei 2:5. că în viaţa lui Isus. Evrei 4:14. dar şi în natură. Însă. care are toata autoritatea (Matei 28:18). om. 1Corinteni 1:2. să vedem în continuare. Daniel 9:25). Isaia 31:3. însă El va preda domnia în mâna Tatălui (1Corinteni 15:24-28). Înainte de întrupare nu avea funcţia de Mijlocitor şi Mare Preot. şi singurul Mijlocitor prin care ne putem apropia de Tatăl. închinarea se făcea direct la Yahweh (Dumnezeu Tatăl). în timpul celor trei zile din mormânt. şi El este atât Dumnezeu. Ap. şi va fi rege. putere.

„Duhul lui Dumnezeu” (1Corinteni 7:40). 10 . trinitarienii susţin că Duhul Sfânt este o persoană egală în natură (atribute divine netransmisibile) cu Tatăl şi cu Fiul. însă nefiind egal cu Tatăl şi Fiul. Ca şi cum Duhul Sfânt NU ar fi o persoană distinctă de Tatăl şi Fiul. ci şi ca atribute. dar îi poate manifesta în măsura în care Dumnezeu şi Cuvântul Său poate fi manifestat şi cunoscut de creaţie. numai pe Sine. Astfel în continuare vom descrie pe scurt despre Duhul Sfânt: Duhul Sfânt este a treia persoană spirituală în poziţie după Tatăl şi Fiul. sau Îi poate manifesta (arăta) pe Tatăl şi pe Fiul. nici ca poziţie/funcţie. Fiul şi Duhul Sfânt. Tatăl îi poate cuprinde în divinitatea Lui pe Fiul şi pe Duhul Sfânt. cine este Isus. în capiolul: 2. Tatăl nu manifestă/arată pe nimeni. putem fi iluminaţi şi putem interpreta corect Scripturile spre viaţa veşnică. ci doar spiritul persoanei Tatălui. după aceea Tatăl prin Fiul (Cuvânt) a adus în existenţă pe Duhul Sfânt. Fiul Îl poate manifesta/arăta pe Tatăl. dar inferioră Tatălui şi Fiului nu doar ca poziţie. în timp ce adevărul este că Duhul Sfânt este o persoană divină. sunt una. după ce Tatăl a adus în existenţă pe Fiul în început. Duhul Sfânt este o persoană divină. Tatăl (izvorul fără origine. însă Duhul Sfânt nu-i cuprinde în divinitatea Lui pe deplin pe Tatăl sau pe Fiul. „Duhul lui Isus” (Fapte 16:7). Creştinii se închină Tatălui în Numele Fiului (prin Fiul) şi prin Duhul Sfânt. Mulţi sunt tentaţi să interpreteze expresiile: „Duhul Tatălui” (Matei 10:20). iar Fiul prin Duhul Sfânt (născut din Tatăl prin Fiul la început).CINE SAU CE ESTE SPIRITUL SFÂNT? Acum după ce am analizat biblic: Cine este Dumnezeu. fără început) Îşi manifestă divinitatea şi lucrează prin Fiul (născut din Tatăl la început). nici ca atribute. descoperii) propria persoană distinctă de Tatăl şi Fiul. şi am înţeles că nu este vorba de un Dumnezeu trinitar. Tot la fel. A. chiar dacă nu sunt identici. este important să vedem în continuare: cine este Duhul (Spiritul) Sfânt? Am deschis cu argumente biblice despre naşterea Duhului Sfânt din tatăl şi Fiul. sunt în unitate. Duhul Sfânt ca Duh al lui Dumnezeu şi a lui Cristos Doar dacă cercetăm Scripturile fără prejudecăţi şi dacă primim revelaţie de la Dumnezeu. „Duhul lui Cristos” (Romani 8:9). primul creat sau născut prin Cuvânt (Logos) a fost Duhul Sfânt şi apoi restul creaţiei. chiar dacă sunt persoane distincte. iar Fiul pe Duhul Sfânt. putem înţelege cine este Spiritul Sfânt. Duhul Sfânt a fost creat la început. ca fiind spiritul propriu al persoanei respective. sau spiritul persoanei Fiului. Tatăl. Duhul Sfânt Îşi poate manifesta (arăta. „Duhul Fiului” (Galateni 4:6). sau pe Sine.

Duhul Sfânt poate să vină ca Duh al Tatălui sau al Fiului. Dar nu aşa stau lucrurile.22. am înţelege: Duhul unui persoane. 8:12). care este Duhul Sfânt al lui Dumnezeu (Efeseni 4:30). dar care în multe ocazii nu se manfestă pe Sine. astfel îi aparţine lor. cât şi Duhul Fiului (căci a ieşit prin Fiul). ci ele însele sunt duhuri. 14:13. fiind proprietatea Lui. astfel putând să-i arate/exprime.14). în anumite pasaje se referă la duhul de om al lui Isus. Romani 8:16. se referă la faptul că Duhul Sfânt a fost creat de Tatăl prin Fiul. deoarece există un singur Duh: Duhul Sfânt. doar oamenii care sunt carne au duhuri. B. şi pe care l-a avut şi Isus când a fost în carne.13. atât: Duhul Sfânt. În plus. b) Strigă (Galateni 4:6) c) Mărturiseşte (Neemia 9:30. un duh supus şi ascultător 15. 28:25. d) Aude (Ioan 16:13. Apocalipsa 2:7.17. Expresia ‚Duhul lui Dumnezeu’ sau ‚Duhul lui Cristos’.29. atunci ar trebui să interpretăm în acelaşi sens şi „cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu”. cu siguranţă că duhul pe care îl are orice om. 10 . ci pe Ei.Însă expresia: „Duhul LUI Dumnezeu”. care după ieşire a devenit persoană distinctă de ei. nu se referă la Duhul Lui personal. deoarece fiinţele spirituale nu au un duh. când a fost om (Marcu 2:8. iar Duhul lui Dumnezeu este şi Duhul lui Cristos (Romani 8:9). deoarece a fost creat din substanţa Fiului. 22:17). Fapte 5:32. prin faptul că descrie însuşirile caracteristice unei persoane în cazul Lui. 1Ioan 5:6. Duhul propriu al lui Dumnezeu. Evrei 10:15. 3:6. ci ele identifică un Duh ieşit din Tatăl prin Fiul.11. cât şi Duhul Tatălui (căcă a ieşit din Tatăl). ar trebui să existe două duhuri: Duhul propriu al Tatălui. care a moştenit de la amândoi personalitatea. Duhul Sfânt o persoană spirituală distinctă de Tatăl şi Fiul: Totuşi Biblia susţin că Duhul Sfânt este o persoană divină. 11:12. Duhul Sfânt de bunăvoie ascultă. şi nu au acelaşi: Sine. cei doi nu sunt identici. Dacă prin ‚Duhul lui Dumnezeu’. 13:2. ci sunt două persoane distincte şi ar trebui să fie două duhuri distincte. Ioan 15:26. ‚Duhul lui Dumnezeu’ şi ‚Duhul lui Isus’14 nu are sensul de duh al unei persoane. 15 Asculatarea şi supunerea Duhului Sfânt nu este robotică sau forţată.8). şi Duhul propriu al Fiului. să manifeste prezenţa Lor şi astfel acest duh poate fi numit. substanţă care a derivat din substanţa Tatălui şi îi poate manifesta/arăta pe Ei. 10:19. ca fiind duhurile Lui proprii. ceea ce mai ar încurca şi mai mult această explicaţie. 1Timotei 4:1. după cum urmează: 1) Lucruri pe care le poate face doar o persoană: a) Vorbeşte (Fapte 8:29. 14 Expresia: „duhul Său”.

d) întristare (Isaia 63:10. Isaia 40:12-14). b) cunoştinţă (Isaia 11:2. Exod 35:31). b) îndurare. g) speranţa (Romani 15:13. b) El poate considera bună/potrivită o anumită hotărâre (Fapte 15:28). Galateni 5:22). c) El poate fi batjocorit (Evrei 10:29). când acesta mergea spre o direcţie greşită în lucrarea de predicare a evangheliei (Fapte 16:610). e) efectul sentimentelor sunt suspinele Duhului Sfânt pentru noi (Romani 8:26. c) gelozie (Iacov 4:5). El are o voinţă proprie (1Corinteni 12:11. 15:13. Iacov 3:17). b) El este martor ca şi apostolii la învierea Domnului Isus (Fapte 5:30-32). Galateni 5:5).2) Duhul Sfânt are raţiune. Ioan 14:26). Filipeni 2:1-3. Efeseni 4:30). emoţii: a) dragoste (Romani 15:30. Luca 12:12. Efeseni 1:17). f) capacitatea de a învăţa (Neemia 9:20. Ezechiel 1:12. c) El a reacţionat oprindu-l pe Pavel. 15:26. d) are capacitatea de a cerceta (1Corinteni 2:10).19-21). c) înţelepciune şi pricepere (Exod 31:3. 7) Duhului Sfânt I se atribuie descrieri care sunt potrivite numai pentru o persoană: a) El poate fi minţit şi ispitit sau încercat (Fapte 5:3). voinţă: a) are gândire (Romani 8:27.27). intelect. Ioan 14:26. e) capacitatea de a sfătui (Isaia 11:2). 2Timotei 1:7). h) El mângâie (Fapte 9:31. b) Cei 120 L-au văzut ca limbi de foc şi au auzit vâjâitul ca unui vânt puternic (Fapte 2:1-4). f) bucuria (Romani 14:17.17). 16:13). 10 . g) în virtutea gândirii Lui. 6) Persoana Spiritului Sfânt a putut fi văzută şi auzită de către diferiţi oameni: a) Ioan Botezătorul L-a văzut sub formă de porumbel (Matei 3:16. 3) Duhul Sfânt are sentimente. 4) Duhul Sfânt are reacţii tipice unei persoane: a) El se poate face vrăşmaş (Isaia 63:10). milă (Zaharia 12:10.

c) în închinare (Romani 15:30.20. „Cine este Duhul Sfânt”].17. nu apare în Sfânta Scriptură. b) a huli pe Fiul are consecinţe diferite cu a huli pe Duhul Sfânt (Matei 12:31. astfel cei ce cred în trinitate se bazează în special pe argumente deductive din Biblie şi nu pe prezentări Scripturale clare a acestei învăţături. 10) Duhul Sfânt are un Sine propriu: a) Duhul Sfânt are un Sine propriu. poziţie sau funcţie (1Corinteni 12:4-6. 3:14. Fiul şi Duhul Sfânt formează un singur Dumnezeu. Voi dezvolta mai pe larg această problemă. 13:2-4).32. trinitarienii sunt de acord că Duhul Sfânt este o persoană. Astfel cei ce cred în trinitate dacă sunt sinceri. îşi pot pune următoarele întrebări:  Pot găsi un text care să menţioneze clar că Dumnezeul Bibliei este o trinitate?  Reiese de undeva din Biblie că Tatăl. El trimite sau însărcinează oameni (Fapte 10:19. Marcu 3:28-30. Efeseni 4:4-6). 5:20. vezi cartea: „Despre Duhul Sfânt”. Efeseni 2:18. 2Corinteni 13:14) b) în lucrare. ci supusă şi inferioară în divinitate faţă de Tatăl şi Fiul. pentru a nu mă repeta. având toţi o natură divină identică? 10 . 9) Duhul Sfânt este un altul decât Isus: a) Duhul Sfânt este un altul decât Isus. nici vreo formulare directă a acestei doctrine. 16:7). Problema lor este că nu înţeleg că Duhul Sfânt. Nu este nevoie să dezvolt. Vol. 1.8) Duhul Sfânt este distinct de Tatăl şi Fiul: a) ca persoane (Ioan 16:12-15. Luca 12:10). nu este o persoană egală cu Tatăl şi Fiul. în capitolul: Care sunt raţionamentele şi argumentele trinitarienilor? Acum să trecem mai departe la: ESTE DOCTRINA DESPRE UN DUMNEZEU TRINITAR O ÎNVĂŢĂTURĂ BIBLICĂ SAU POST-BIBLICĂ? Este demn de menţionat că cuvântul TRINITATE sau SFÂNTA TREIME. 6:18). un alt Mângâietor (Ioan 14:16. [pentru mai multe informaţii despre Duhul Sfânt. El pune deoparte.

Noi nu trebuie să ne cramponăm de tradiţii religioase sau de ceea ce au stabilit Conciliile. ne dă de asemenea motiv de meditare. acolo se precizează: „Din cauză că Trinitatea este o parte atât de importantă a doctrinei Creştine ulterioare. adevărul este că Biblia nu învaţă despre Trinitate. Teologii de după primul secol. Ideile trinitariene ale filozofilor greci. sunt egali în toate privinţele?  Dacă cineva ar citi Biblia în întregime. s-a susţinut fără excepţie natura distinctă şi inferioritatea Fiului. concepţia dezvoltată a trei co-egali parteneri în Divinitate găsită în formulările ulterioare ale crezului nu pot fi detectate cu claritate în cuprinsul canonului [Noului Testament]” (Bruce Metzger şi Michael Coogan. cuvintele de deschidere sub articolul Trinitatea sunt edificatoare. sublinierea îmi aparţine). 1993. Aşa cum spune The Church of the First Three Centuries: „Susţinem că doctrina Trinităţii a apărut în mod treptat şi relativ târziu. „Trinity” – sublinierea îmi aparţine). că Tatăl. şi că numai 10 . p. În The Oxford Companion to the Bible. şi fără a mă baza pe deducţii. este remarcabil că termenul nu apare În Noul Testament. (1996. că îşi are originea într-o sursă complet străină de cea a Scripturilor ebraice şi creştine. II. decât de revelaţia Biblică. s-au infiltrat treptat în învăţăturile bisericii. Astfel. Credinţa noastră trebuie să se sprijine solid pe învăţăturile Sfintei Biblii. Spune undeva Biblia. Am arătat în mod clar. editori. Doar Tatăl este Dumnezeu. cum ar fi Platon. Fiul şi Duhul Sfânt. că ea s-a dezvoltat şi a fost introdusă în creştinism cu ajutorul Părinţilor platonicieni. că Dumnezeul Bibliei este doar Tatăl. direct. şi mult după aceea. Asemănător. care au trăit cu câteva secole înainte de Cristos. Doctrina Trinităţii şi-a început lenta dezvoltare de-a lungul unei perioade de sute de ani. au conceput iniţial această doctrină. ţine mai degrabă de reflecţia teologică a teologilor. fără nici o idee preconcepută referitoare la existenţa unei Trinităţi. şi alţii au adăugat şi au dezvoltat-o de-a lungul veacuri1or. şi am explicat motivul pentru care şi alţii sunt descrişi cu numirea de ‚Dumnezeu’. notează această afirmaţie importantă pe care o găsim în Noul Dicţionar al Bibliei [New Bible Dictionary]: „Termenul Trinitate nu este găsit el însuşi în Biblie… dar a primit circulaţie largă şi elucidare formală numai în secolele IV şi V". 782. că în timpul lui Iustin. Isus a spus: „Cuvântul Tău [al lui Dumnezeu] este adevărul” (Ioan 17:17). De asemenea. dacă ele contrazic Scripturile. ar ajunge oare aceea persoană. la capitolul: Învăţătura Biblică despre singurul Dumnezeu: Yahweh şi la subtitlul. Astfel doctrina despre Sfânta Treime. la concluzia că Dumnezeu coexistă în trei persoane? Faptul că cuvântul Trinitate nu apare nicăieri în Biblie. Termenul ulterior este o cheie vitală în înţelegerea cauzei pentru care credinţa generală creştină a fost încărcată cu doctrina Trinităţii.

A Theological Encyclopedia of the Holy Trinity (O enciclopedie teologică a Sfintei Treimi). ea a fost produsul a trei secole de dezvoltare doctrinală. Trinitas .) La puţin timp după aceea. ceea ce s–ar putea numi dogma trinitariană definitivă despre «un Dumnezeu în trei Persoane» a devenit temeinic asimilată în viaţa şi gândirea creştină.” 10 .” Iar într-o lucrare protestantă se spune: „TRINITATE. [sublinierile îmi aparţin]. această lucrare lansează următorul avertisment: „Nu ar fi bine să tragem concluzii pripite în legătură cu această utilizare. Volumul XIV. Totuşi. . Tot la fel observaţi ce afirmă The Encyclopædia Britannica: „În Noul Testament nu apare nici cuvântul «trinitate». se precizează că Trinitatea „nu este menţionată în mod direct şi nemijlocit în Cuvântul lui Dumnezeu”. New Catholic Encyclopedia face o afirmaţie similară în legătură cu originea Trinităţii: „Exegeţii şi teologii biblici. . în ultimul pătrar al secolului al 4–lea. nu înseamnă că Tertullian a predat învăţătura Trinităţii. 6:4)”. (. Cuvântul Trinitate nu se găseşte Biblie şi deşi a fost folosit de Tertullian în ultimul deceniu al sec.) El nu a fost introdus în mod oficial în vocabularul teologic al bisericii decât în secolul al IV-lea” (The Illustrated Bible Dictionary). (. el apare în forma sa latină trinitas în lucrările lui Tertullian. O lucrare catolică. Cuvântul τρίας [tri´as] [tradus în latină prin trinitas] este întâlnit pentru prima dată la Teofil din Antiohia prin 180 d. face observaţia că unii termeni utilizaţi de către Tertullian au fost utilizaţi mai târziu de alţi autori pentru a descrie Trinitatea. pagina 295). istoricii dogmei şi teologii sistematici recunosc în mod asemănător că atunci când cineva vorbeşte despre un trinitarianism necalificat. inclusiv un număr mereu crescând de romano– catolici. 1967. Isus şi continuatorii săi nu au intenţionat nici ei să contrazică Şema [o rugăciune evreiască] din Vechiul Testament: «Ascultă. recunosc că nimeni nu ar trebui să vorbească despre Trinitarianism în Noul Testament fără o calificare serioasă. The Catholic Encyclopedia spune în legătură cu aceasta: „Până acum nu sa găsit în Scriptură nici un cuvânt special care să le înglobeze pe cele trei persoane divine.Formula însăşi nu reflectă percepţia imediată a perioadei originilor. el nu şi-a găsit locul în teologia bisericii până în sec. nici doctrina explicită a Trinităţii. deoarece el [Tertullian] nu aplică aceşti termeni la teologia Trinităţii. De asemenea. . al 2-lea. . s–a deplasat din perioada originilor creştine. Tot în New Catholic Encyclopedia. Faptul acesta în sine.” (New Catholic Encyclopedia. . ca să zicem aşa. Israele: DOMNUL Dumnezeul nostru este un singur DOMN» (Deut. .primele contururi vagi ale Trinităţii au devenit atunci vizibile”. al 4-lea. .Chr. Abia atunci.

a introdus cuvântul ‘trias’ cam în anul 180 d.H. ci. manifestări. născute din Dumnezeu. Înţelepciunea şi Cuvântul. Mai târziu. adică în cca. după cum credea Tertullian. ceea ce însemnează ‘treime’ şi astfel aceasta noţiune a fost introdusă în scrierile religioase ale creştinătăţii. din 160 până în 230 d. ci. adică. Adică în V. pentru ca ele toate n-ar avea început. Tertullian a propus ideea că Dumnezeu este ‘o substanţă constând din trei persoane’. ca să arate prin ea un individ cu particularităţi personale. a fost apoi. concepţia lui nu era trinitariană. Cu alte cuvinte înţelepciunea şi Cuvântul nu sunt persoane. în afara lui Dumnezeu. [sublinierea îmi aparţine]. Cuvântul (Logosul) şi Duhul Sfânt ar exista dintr-un trecut veşnic. şi el vorbeşte despre Tatăl şi despre Fiul şi despre Spiritul sfânt ca despre ‘trei persoane’ dotate cu raţiune. cum era numit de greci. El afirmă că Tatăl şi Fiul sunt „una” nu „unu”. ci. şi astfel cea de a doua şi a treia sunt entităţi lângă Dumnezeu şi slujitori ai lui Dumnezeu. sau Fiul. Siria. că între ele ar exista unitatea de fiinţă. ci facultăţi ale acestuia ieşite în afara Lui de care El se folosea. existând din eternitate numai ca atribut al Tatălui. sau Logos. o fiinţă reală. ci. Dar aceasta nu însemnă că Teofil a predat învăţătura trinităţii în forma susţinută în prezent.) în ultimul deceniu al secolului II d. şi a susţinut că trias este compus din Tatăl. care a fost episcop în Antiohia. Acest Tertullian a fost primul care a întrebuinţat expresia latină ‘persoana’ sau ‘persoană’. manifestări ale unor atribute ale lui Dumnezeu. ca atribute ale Tatălui. cu toate că Teofil vorbeşte de treime. însă când s-a referit la unitatea de substanţă el nu a susţinut că cei trei subiecţi ar avea aceleaşi atribute netransmisibile aşa cum susţine 10 .T. încercarea de a-l salva pe Tertullian de condamnare [ca eretic] ar fi fără speranţă. . Înţelepciunea ca atribut al Tatălui era eternă. 190 d. . Tertullian (aprox. însă pe prima o numeşte Dumnezeu (nu Tatăl). omul fiind al patrulea.H. Cu alte cuvinte Tertullian nu susţinea eternitatea Fiului ca persoană distinctă de Tatăl. Referitor la Tertullian. un aderent al lui Platon. În acelaşi timp Tertullian susţine. Înţelepciunea şi Cuvântul nu au fost persoane distincte de Dumnezeu. din secolul al doilea..H. Astfel Teofil. Tertullian a tradus cuvântul ‘triás’ în latineşte. el face referire la trinitate folosind cuvântul „Trinitas”. ne fiind persoane din cadrul Dumnezeirii. ‘unitas substantiae’. în sensul unui Dumnezeu trinitar.H.H. în scrierile sale religioase.Judecând în armonie cu explicaţia general acceptată în prezent cu privire la Trinitate.Este adevărat că cuvântul „trias” tradus în latină prin „trinitas” este întâlnit prima oară la Teofil din Atiohia prin 180 d. însă nu ca persoane distincte de Tatăl. Lamson declară: „Această raţiune. Însă aşa cum consemna Henry Chadwick. El vorbeşte de trei entităţi distincte ca număr. schimbat în Cuvântul. ci. El n-ar putea sta în picioare nici un moment în faţa testului”. atribute sau entităţi distincte ale lui Dumnezeu. Tertullian îi atribuia deci un rang subordonat faţă de Tatăl .

doctrina trinităţii. Fiul şi Spiritul Sfânt. . Cardinalul Newman spunea: „Tertullian trebuie considerat un heterodox [care crede doctrine neortodoxe] în ce priveşte doctrina despre naşterea din eternitate a Domnului nostru”. după cum Cel care naşte este unul. . şi Cel care este născut este altul. Tertullian afirmă în continuare că a fost un timp când Fiul nu a existat ca persoană. Cuvântul unic-născut şi întâi-născut? . . care nu a avut nevoie de un Făcător ca să-l aducă în existenţă. Cel care face este unul. dintr-un timp de aproape o suta de ani mai târziu. . în lucrarea „Împotriva lui Praxeas”. . va fi cu mult mai înalt în rang decât acesta [Fiul]. Fiul şi Duhul Sfânt sunt un spirit. . În „Împotriva lui Hermogene”. în acelaşi sens în care era Dumnezeu. decât Fiul lui Dumnezeu. şi. În lucrarea sa: „Împotriva lui Hermogene” el a scris: „N-ar trebui să presupunem că există vreo altă fiinţă. care să fie ne-născută şi necreată. deoarece doctrina lui despre Dumnezeu nu este una ortodoxă. aşa cum recunoaşte El Însuşi: ‘Tatăl este mai mare decât Mine’. dar Fiul este un derivat şi o porţiune din întreg. era că Tatăl. Cel care trimite este unul. Cum s-ar putea ca cineva. exceptându-l pe Tatăl. şi nici atunci creştinii nu credeau în trinitate în sensul de un Dumnezeu compus din trei persoane: co-eterne şi co-egale.) Aşa cum reiese din N[oul] T[estament] şi din celelalte scrieri ale creştinismului timpuriu. 10 . nici imediat după aceea. şi Cel trimis este altul. deoarece el susţinea subordonarea Fiului faţă de Tatăl. . ci. Astfel putem vedea că conceptul de trinitate. fiind mai mare decât Fiul. Tatăl este distinct de Fiul. . că [Dumnezeu]. este diferit de Trinitatea creştinătăţii. el arată că Fiul este diferit de Dumnezeul Atotputernic şi subordonat lui. ce a avut un autor care să-l aducă în existenţă”. sau din primul secol. el ar fi considerat eretic de trinitarienii actuali. creştinii nu au fost trinitari nici în epoca apostolică. afară numai de Dumnezeu. Astfel. Astfel el nu avea în minte trei persoane egale şi eterne. Conceptul lui Tertullian despre Tatăl. creştinii nu erau trinitari (. . iarăşi. de asemenea.” — Encyclopædia of Religion and Ethics (Enciclopedia religiei şi eticii). spunând: „Tatăl este substanţa întreagă. ci. să fie mai bătrân şi din acest motiv cu adevărat mai nobil. De asemenea. dovedind că el nu-l considera pe Fiul o fiinţă eternă. . A fost predată această învăţătură de către primii creştini? PRIMII creştini propagau oare învăţătura Trinităţii? Să vedem ce spun unii istorici şi teologi: „La început. a început să fie formulat nu din timpul apostolilor. unitatea de substanţă în viziunea lui Tertulian. deoarece el susţinea subordonarea. iar Cel prin care este făcut lucrul este altul”. Dar pe ideile sale au clădit unii scriitori de mai târziu care au contribuit la apariţia doctrinei Trinităţii.

(. confirmă aceste păreri. . .” DACĂ termenul „Trinitate” nu se găseşte în Biblie. .” — New Catholic Encyclopedia.“ De asemenea.) Este incontestabil faptul că această filozofie a constituit pentru biserică o sursă de eroare şi corupţie. . . în primele 39 de cărţi ale Scripturilor canonice ebraice nu există nici o explicaţie clară a învăţăturii Trinităţii. . . . declară: „Vechiul Testament (. (. impresii sau ’semne ascunse‘ în legătură cu o Trinitate de persoane înseamnă să trecem peste cuvintele şi intenţiile scriitorilor sacri. în mod implicit sau explicit.” În New Catholic Encyclopedia se poate. de asemenea.” Edmund Fortman. .” În cartea: The Church of the First Three Centuries. despre un Dumnezeu trinitar care ar fi Tată.T. Fiu şi Spirit Sfînt.„Formula ’un Dumnezeu în trei persoane‘ nu a fost stabilită în mod ferm şi nici integrată pe deplin în viaţa creştină şi în profesiunea sa de credinţă înainte de sfârşitul secolului al IV-lea (. direct sau indirect. . citi: „Doctrina Sfintei Treimi nu este conţinută ca învăţătură în V[echiul] T[estament].) Faptul de a vedea în [„Vechiul Testament”] chiar şi numai aluzii.) nu ne spune nimic.) Nu se găseşte nicăieri conceptul trinitar despre trei fiinţe distincte de viaţă şi de activitate divină în aceeaşi divinitate.” O examinare a V. puternic influenţaţi de filozofia lui Platon. (.T. iezuitul Edmund Fortman. Însă ce susţine N. Astfel. în lucrarea sa The Triune God (Dumnezeul triunic). .” 10 .) ea s-a dezvoltat şi a fost introdusă în creştinism cu ajutorul Părinţilor platonicieni.) Nu există nici o dovadă că vreunul dintre scriitorii sacri ar fi presupus măcar existenţa unei [Trinităţi] în Dumnezeu. . declară: „Scriitorii Noului Testament (.) La părinţii apostolici nu se găseşte nimic ce ar aminti. se poate spune oare cel puţin că ea conţine în mod clar această noţiune? Ce ne dezvăluie în această privinţă Vechiul Testament? The Encyclopedia of Religion (enciclopedia religiei) recunoaşte: „Teologii contemporani sînt de acord cu afirmaţia că Biblia ebraică nu conţine doctrina referitoare la Trinitate. .) erau. Lucrarea: The New Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge descrie influenţa filozofiei greceşti: „Doctrinele Logosului şi ale Trinităţii au primit această formă începând de la Părinţii greci care (. . . (. citim: „Doctrina Trinităţii a apărut în mod treptat şi relativ târziu. (.) nu formulează nici o doctrină oficială a Trinităţii şi nu prezintă nici o învăţătură explicită potrivit căreia într-un singur Dumnezeu ar exista trei persoane divine egale. . .) originea sa este complet străină de Scripturile ebraice şi creştine. acest punct de vedere. . chiar pe departe. . .?! Ce putem spune despre Scripturile Noului Testament? Vorbesc ele oare în mod clar despre Trinitate? The Encyclopedia of Religion spune în legătură cu aceasta: „Teologii sînt de acord în unanimitate cu faptul că nici Noul Testament nu conţine vreo doctrină explicită a Trinităţii. (.

în el nu se găseşte. Doctrina pe care el o desemnează nu este niciodată enunţată în mod clar în paginile sale. ar fi apărut în Biblie.” — Origin and Evolution of Religion (Originea şi evoluţia religiei). (.” The New International Dictionary of New Testament Theology spune de asemenea: „Doctrina elaborată a Trinităţii nu este enunţată în N[oul] T[estament]. sau chiar Isus prin Evanghelii. Episcopii bisericilor care nu le recunoşteau erau imediat afurisiţi şi condamnaţi ca eretici. Pavel în teologia sa. Potrivit cuvintelor teologului protestant Karl Barth: „în Biblie nu se găseşte o declaraţie concretă potrivit căreia Tatăl. nu învaţă doctrina Trinităţii. trinitatea nu îşi are originea din învăţătura lui Isus şi a apostolilor. Washburn Hopkins. nici o doctrină a Trinităţii. Fiul şi Spiritul Sfânt sînt de aceeaşi esenţă. atunci de ce au fost lupte. EL care era încă un păgân ne-botezat 10 . profesor la Universitatea Yale. sau Petru. nici altul nu face vreo menţiune despre ea. . nici cele 39 de cărţi ale Scripturilor ebraice adică V. ci. contraziceri între conducătorii bisericii? De ce au existat sinoade care ba au spus că Isus NU este ‘homoi-ousios’ cu Tatăl. Astfel.H.T.) nici unul.” Iar în lucrarea A Short History of Christian Doctrine (O scurtă istorie a doctrinei creştine) Bernhard Lohse declară: „În ceea ce priveşte Noul Testament. Dacă creştinii din primele secole au primit revelaţia despre un Dumnezeu trinitar.Iată ce se poate citi în The New Encyclopædia Britannica: „Cuvântul Trinitate nu figurează în Noul Testament. De pildă la Sinodul I de la Niceea. esenţă sau substanţă’ [Conciliul din Antiohia din 267 d.T.” E. esenţă sau substanţă’ [conciliul de la Niceea – 325 d. În consecinţă. având în vedere aceste lucruri. într-adevăr. şi nici canonul celor 27 de cărţi inspirate care alcătuiesc Scripturile greceşti creştine adică N. fie Isus. fie apostolii ne-ar fi explicat cum stau lucrurile. disputele doctrinale fiind foarte aprinse şi mult prelungite. Şi atunci nu ar mai fi fost luptele pentru stabilirea doctrinei despre Dumnezeu. au avut loc 7 sinoade ecumenice ale Bisericii creştine (dominată de greci) în cadrul cărora.H. Dacă trinitatea ar fi fost o învăţătură a Domnului. . adică ‘de aceiaşi.] ? Astfel de-a lungul a 460 de ani (325-787).. Împăratul bizantin Constantin cel Mare le-a pus capăt hotărând EL care formulări erau corecte şi impunându-şi EL voinţa în final. prin fel şi fel de metode şi stratageme (unele mai ne-creştine decât altele) s-au formulat şi sau impus definitiv doctrinele creştine de bază. este o învăţătură ‘post apostolică’. ne-ar fi explicat această doctrină a unui Dumnezeu în trei persoane. a afirmat: „Doctrina Trinităţii pare să fi fost ceva necunoscut pentru Isus şi Pavel.]. unele fiind adoptate chiar şi în „bisericile evanghelice”. ba au spus că este ‘homoousios’ adică ‘de aceiaşi.

11 . De aceea el a afirmat că Fiul este o creatură deşi. Până la acea data.. El a condus în mod activ discuţiile şi a propus…formula esenţială care avea să exprime relaţia lui Cristos cu Dumnezeu în crezul adoptat de conciliu. Eu cred că acei episcopi trebuiau să-şi rezolve problemele doctrinale în familia creştină. în scopul consolidării imperiului roman cu ajutorul noii religii creştine. sursa fără origine (aggenetos). el considera soarele ca mediator vizibil între Dumnezeul suprem şi oameni. Astfel. mai sînt reprezentate. lucru pe care mulţi l-au făcut împotriva voinţei lor”. Unul dintre episcopii care nu au semnat a fost Arius (Arie) din Alexandria care a avut obiecţii cu privire la modul în care a fost înţeleasă întruparea lui Cristos. episcopii. Cel neschimbător (treptos). de fapt a stat lupta pentru putere. Metodiu de Olimpa şi Sabelie. care fusese monoteist. fără prezenţe străine şi mai ales un păgân să conducă şi să domine prin ameninţarea exilului pe toţi cei care nu semnează crezul. şi anume: ‘de aceeaşi substanţă cu Tatăl’…intimidaţi de Împărat. dar condus şi dominat de un păgân. Fiul. Iată ce se recunoaşte în studiu introductiv . Sursele teologice ale lui Arie au fost Lucian al Antiohiei. Conciliul 1 din Niceea (anul 325 d. are o zi de naştere. Fiul a fost generat de Tatăl (genetos). mai ales al lui Sol (soarelui). auto-proclamat Pontifex Maximus (episcop universal) şi episcopi.” Iată ce spune în acest sens şi Encyclopaedia Britannica: „Constantin a prezidat.) Convocat de împăratul roman Constantin cel Mare (306-337). Părerile împăratului Constantin cel Mare au trebuit să fie acceptate fără împotrivire de către toţi episcopii.dar care a prezidat sinodul. El are un început în afara timpului (pretemporal). totuşi treptat apar şi simbolurile creştine. teza general acceptata de biserica catolica (universală) era că Dumnezeu şi Isus nu au o natură identică. la fel ca tatăl său. au semnat crezul. cu excepţia a doi. Conciliul de la Niceea. esenţa (ousia) Tatăl ne-putând fi împărţit. „nu ca una dintre creaturi”. a suferit şi a fost supus schimbării. este o ruşine pentru episcopii care au fost de acord să i-a parte la aşa ceva! În spatele convocării celor 318 episcopi.pînă în anul 322 chipurile vechilor divinităţi. numai asemănătoare. ci. Deci iată un conciliu numit creştin. între Constantin cel Mare. pe cale de extindere cu succes in Europa. nordul Africii şi Asia Mica a susţinut o Doctrină a Trinităţii. mai cu seamă pe monede. a respins arianismul ca erezie şi a declarat că Isus sa născut nu a fost făcut şi că El a avut aceeaşi substanţă ca şi Tatăl.. Paul de Samosata. pe de altă parte.Viaţa lui Constantin Cel mare de Eusebiu de Cezareea [EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNA BUCUREŞTI – 1991]: „Constantin n-a repudiat dintr-o dată toată moştenirea păgânismului şi. Tatăl-Transcendent.H. Cel indivizibil (diairetos). Dumnezeu este în concepţia lui Arius. şi care sub diferite ameninţări i-a obligat pe cei peste 300 de episcopi prezenţi să semneze actul final.

simple şi clare au devenit atât de abstracte. care au deturnat mai mult. direct. teologia. numiţi şi „părinţi ai bisericii” au manifestat tendinţa de explicare sistematică a principalelor doctrine ale teologiei creştine în termenii filozofiei greceşti.” Totuşi. Însă apostoli. până În 381. ar fi pus bazele din start într-un Dumnezeu trinitar. altele mai filozofice. Toţi aceşti „teologi – scriitori”. nu s-au concentrat pe o descriere filozofică a naturii lui Dumnezeu şi a lui Cristos. însă nu au aşa au stat lucrurile cu unii aşa numiţi: ‚părinţi ai biserici’ care au provenit dintr-un mediu filozofic. atunci nu cred că ar mai fi existat astfel de lupte. Astfel multe doctrine creştine fundamentale. aşa după cum explică un dicţionar: „doctrina formală a Trinităţii a fost rezultatul a mai multor încercări inadecvate ca să se explice cine şi ce este Dumnezeul Creştin. trinitatea. Apostolul Pavel a perceput de la început forţa de impact a filozofiei. II d.Ca să rezolve aceste probleme Părinţii Bisericii s-au întrunit în 325 În Consi1iul de la Niceea ca să producă o definiţie biblică ortodoxă privitor la identitatea divină. sau episcopii ordinaţi de ei. ea nu îl prezintă pe Dumnezeu în mod filozofic.În concluzie. Efeseni 4:4-6). Învăţătura din Biblie e simplă. care au pus accent pe o explicare a raportului şi a naturii celor trei subiecţi.. modelând astfel gândirea creştină timp de trei secole. să ajungă la diferite concluzii. Prin tratatele lor teologico – filozofice în care au acceptat moştenirea filozofică a culturii elene. şi ucenicii lor. au trecut mai întâi prin şcolile filozofice formându-se ca filozofi şi oratori iscusiţi după care s-au convertit la creştinism (Iustin Martirul. disciplinele de studiu erau: filozofia. aşa cum au încercat aşa numiţi „părinţi ai bisericii”. fiind 11 .H. şi crezuri. Aceştia s-au format intelectual în spaţiul cultural dominat de filozofie. în termeni filozofici. Dar chiar şi în şcolile teologice creştine înfiinţate în sec. Însă ulterior oameni proveniţi din diferite medii. Aristide. astfel mulţi dintre „teologii – părinţi ai creştinismului”. „la Consi1iul de la Constantinopol. Este clar că pe apostoli nu i-a interesat o explicare a Fiinţei lui Dumnezeu. aşa cum apare ea în multe biserici actuale. ei s-au străduit şi au reuşit să încadreze concepţia divină (revelată) a teologiei creştine în schemele de gândire umană. Filozofia pe care au considerat-o cea mai potrivită a fost platonismul. clar. astfel că cei ce treceau prin aceste şcoli deveneau mai mult ‚filozofi’ decât ‚teologi’. şi un singur Duh al lui Dumnezeu prin care El lucrează (1Corinteni 8:5. confuze şi de neînţeles (exemplu: doctrina Trinităţii). pentru ei lucrurile erau simple: un singur Dumnezeu: Tatăl.6. Melito. şi retorica. nu a fost afirmată divinitatea Duhului…” Dacă apostolii. unele mai biblice. unitar. adevărul principiilor creştine biblice. nu izvorăşte din Sfintele Scripturi ca un mesaj. etc. un singur Domn: Isus. raţională şi dialectică ale filozofiei greceşti. atât pentru propria lor satisfacţie intelectuală cât şi pentru a-i converti pe păgâni (greci în primul rând). ci.. sau mai puţin. crescuţi la picioarele lor.).

până în sec. Fiului şi Duhului Sfânt. în diferite secole. nu dau răspunsul la toate întrebările despre natura – Tatălui. aşa numiţii: „Părinţi apostolici”. ci. Literatură aceasta a fost scrisă de aşa numiţii: „părinţi ai bisericii”. Chiar dacă Biblia. în timp ce alţii au susţinut-o. de pericolul ca unii creştini să fie furaţi (seduşi).” Însă din păcate. iar alţii sau apropiat mai mult sau mai puţin spre doctrina trinităţii. aceştia se numesc „apologeţi”. pe sistemul teologico – filozofic elaborat de aceşti „teologi – filozofi” se bazează întreaga concepţie creştină răsăriteană ortodoxă şi aproape în totalitate cea apuseană catolică. MĂRTURII ALE SCRIITORILOR TIMPURII AI BISERICII DESPRE: TATĂ. după datina oamenilor. scriitorii creştini din a doua jumătate a secolului I. Astfel doctrina trinităţii nu este produsul revelaţiei. Aceşti părinţi ai bisericii. găsim în ea. care conţine sute de tratate despre diferite subiecte teologice. unii părinţii ai bisericii nu au susţinut-o. scrise de mai mulţi autori. după cum am văzut şi în capitolul precedent. Fiul şi Duhul Sfânt. au fost unii care s-au ocupat mai mult cu apărarea creştinismului. Iar printre „Părinţii Bisericii”. au învăţat şi au scris după „părinţii apostoli”.inspirat de Duhu Sfânt. şi din prima jumătate a secolului al II. FIUL ŞI DUHUL SFÂNT Există o literatură a bisericii numită: „patristică” sau „patrologie”. al deducţiei unor ‚părinţi bisericeşti’. şi continuând timp de câteva secole. şi trei perioade distincte: Din primul grup fac parte. acest termen a fost pus în circulaţie. trei grupuri distincte. târziu de tot. se numesc: „Părinţii Bisericii”. după învăţăturile începătoare ale lumii. în 11 . după cum vom vedea în capitolul următor.H. şi în special N. care au fost ucenici ai Sfinţilor Apostoli sau au cunoscut pe apostoli. începând cu a doua parte a secolul I d. Ei au scris şi despre: Tată. putem menţiona.T.H. de aceasta atenţionându-i pe grecii din Colose prin cuvintele din Coloseni 2:8: „Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă. au alunecat tot mai mult în explicarea lui Dumnezeu spre concepţia trinitariană. VIII d. a avertizat. afirmaţii clare care nu ne lasă să tragem concluzia că Dumnezeul Bibliei ar fi un Dumnezeu trinitar. Să analizăm puţin cele trei grupuri: 1) „Parinţi apostolici”: Antichitatea creştină nu cunoaşte termenul de „Părinţi apostolici”. şi nu după Hristos. Din al doilea grup fac parte cei care au trăit.

predicile si cuvântările. comentariile liturgice si canonice.secolul XVII d. Policarp şi Pastorul lui Herma. Epistola către Romani. sunt analizate cronologic împreună cu apologiile. Epistola către Filipeni]. iar în Codicele Alexandrin. a doua epistolă către Corinteni. de J. Cotelier în lucrarea sa: Patres aevi apostolici. Epistola către Tralieni. cât şi al formei. Ortodocşii întrebuinţează de preferinţă termenul de „Patrologie”. adauga alţi doi.H. în care au lucrat şi au condus Biserica. cu fragmentele din scrierile lui şi pe autorul Epistolei către Diognet. Epistola către Smirneni. ale ereziilor. Tratatele de istorie ale Bisericii. Uneori patrologia poarta şi numele de „Istoria vechii literaturi creştine” sau „Istoria vechii literaturi bisericeşti”.H. în trei perioade: 11 . e împărţită. cronicile. în Codicele Sinaitic. în secolul XVIII (1765-1767) la aceşti cinci Părinţi apostolici. Sfinţii Părinţi individual şi prin Sinoadele ecumenice. În aceasta opera. VIII d. sunt cercetate genetic şi în context reciproc. Ele s-au bucurat de o atât de mare preţuire. Clement Romanul. 2) „Părinţii Bisericii”: sunt toţi creştinii care au scris în perioada secolului I – VIII d. versurile si orice alt produs. Prima denumire e folosita mai mult de protestanţi şi de independenţi. Astfel. 1672. a doua e folosita mai mult de catolici..H. Patrologia – Patristica. tot după textul Noului Testament. Epistola către Filadelfieni. I şi sec. Patrologia cuprinde toate disciplinele teologiei dezvoltate între sfârşitul sec. În secolul XIX. de obicei. B. expunerile dogmatice. fiind incluse în codicele Bibliei. Studiul despre ei şi despre scrierile lor se numeşte patrologie. dar nu-l exclud nici pe cel de „Istoria vechii literaturi bisericeşti” sau „Istoria vechii literaturi creştine”. adică toate cele trei perioade patristice. ale monahilor. Toate aceste discipline sunt înregistrate şi examinate atât sub raportul fondului. morale. omiliile şi comentariile exegetice. Epistola către Magnezieni. Gallandi. Cotelier publica epistolele sfinţilor: Barnaba. şi fiind considerate cel puţin de unele grupuri de creştini ca fiind inspirate. după cărţile Noului Testament se afla Epistola lui Barnaba şi o parte din Pastorul lui Hermas. astfel numărul Părinţilor apostolici s-a ridicat la şapte. Ignatie Teoforul . dialogurile. ca apariţii ale anumitor perioade de timp în anumite spaţii. Ignatie al Antiohiei [Epistola prima către Corinteni. Mai tirziu. care.. pe Papias. prin senzaţionala descoperire din 1873 a „Didahiei” (învăţătura celor doisprezece apostoli) numărul Părinţilor apostolici a crescut la opt. în evoluţia lor istorică. 2 volume. în o noua ediţie a lucrarii lui Cotelier. Epistola către Policarp al Smirnei.Epistola către Efeseni. încât unele din ele au căpătat autoritate canonica. de primul editor al acestor scriitori. sunt adăugate cele doua epistole ale lui Clement Romanul. Scrierile Părinţilor apostolici fac tranziţie între scrierile revelate ale Noului Testament şi literatura patristică. toate.

Literatura perioadei a II-a e scrisă nu numai în limbile greacă şi latină. got. şi până la 636. Grigorie Taumaturgul. Meliton de Sardes. pe baza unor scrieri atribuite Fericitului Augustin. ar rezulta că acest Simbol ar fi de origine romană şi datează de la sfârşitul sec. Dionisie al Alexandriei. adică literatură în apărarea creştinismului. Cipryan al Cartaginei. Acuzaţiile pentru care apologeţii au apărat creştinismul au fost trei: ateismul.H. care să conducă la unitatea în crez. Dar să vedem în continuare ce au scris aceşti scriitori creştini despre Dumnezeu. de acuze false. Tertullian. ca să-l înveţe.. şi apoi din scrierile „Părinţilor Bisericii”. cei 12 apostoli compun acest crez comun pentru a răspândi în lume aceiaşi credinţă creştină.. până la circa jumătatea sec. Iustin Martirul şi Filosoful. înainte de a primi Botezul. Ipolit Romanul. V. După unele mărturisiri din scrierile Sf. în anul 42 d. În citatele din părinţii bisericii redate în continuare. până la începutul secolului IV d. După Rufin de Aquileea. VI d. Isus şi Duhul Sfânt în scrierile lor. dar nu înainte de a face referire la un crez vechi creştin: Crezul Apostolilor: Simbolul apostolic sau Crezul roman vechi este socotit drept rezumat al credinţei apostolilor. d.H. Sf. a literaturii patristice se întinde de la cca. care se reflecta destul de fidel în aceasta. cu scopul de a evidenţia expresii sau fraze cheie şi de a ajuta cititorul să le observe mai uşor. 16 Pentru mai multe informaţii: http://www.16 3)„Apologeţii”: Cei ce au scris: literatura apologetică. armean. În sprijinul acestei afirmaţii. copt. data morţii Sf. Biserica romană a dat acest Simbol catehumenilor. Eusebiu. dar uneori şi critică pe Părinţii perioadelor I și II.I) Perioada întâia sau a începuturilor. Această idee a apărut în sec. 313-325 d. aduna. care merge de la sfârşitul secolului I d. Irineu de Lyon. Ea rezuma până la un punct şi încheie perioadele anterioare. incestul şi canibalismul.H.H. ci. Teofil al Antiohiei. Ioan Damaschin pentru Răsărit.H. II) Perioada a II-a.H. data moţii Sf. III) Perioada a III-a se întinde de la 461 d.ro/html/ 11 .H. I şi începutul celui de-al doilea. Voi cita din scrierile „Părinţilor apostolici”. Dionisie al Corintului. Tertulian. Sf.crestinism-ortodox. Isidor de Sevilla pentru Apus. și de atacul filozofiei. sublinierile sunt făcute de mine. Acești apologeți au fost: Iustin Martirul şi Filosoful. vine şi faptul că la începutul creştinismului era necesară o formulă de credinţă pentru cei care urmau să primească Botezul. a creştinilor de pretudindeni. Minucius Felix. până 749 d. Ignatie al Antiohiei. Alexandru al Ierusalimului. Ea comentează.H. şi în alte idiomuri: siriac.

adunare a sfinţilor. iar în limba latină îl avem datorită redactării dată de Rufin. la anul 340 d. ne îmbibat încă cu vreo filozofie. înainte însă de a pleca ei stabilesc de comun acord norma sau regula viitoarei lor lucrări misionare. Amin. a murit şi a fost îngropat. El ni se face cunoscut pe diferite căi. la anul 400 d.” Observaţi diferenţa? Crezul Apostolic nu vorbeşte de un Dumnezeu trinitar sau manifestat în trei persoane. li s-a poruncit ucenicilor de către Domnul să predice Cuvântul lui Dumnezeu.. majoritatea crezurilor actuale conţin următoarea idee: „Credem într-un singur Dumnezeu.” Observăm un crez simplu. Cu vremea acest crez a fost adăugit.H. cărora le-a dat să vorbească în diferite limbi. de un Dumnezeu distinct de Domnul nostru Isus Cristos. A treia zi a înviat din morţi. Fiul şi Duhul Sfânt. În iertarea păcatelor. Cred în Duhul Sfânt. ei compun un simbol. zămislit prin Duhul Sfânt.” Acest crez ne-a parvenit astfel: cel mai vechi text al acestui simbol şi pe care noi îl avem. doar Tatăl. Astfel îl găsim în limba greacă. ca mărturisire de credinţă oficială şi ca justificare a ortodoxiei sale.H. semn sau lozincă scurtă a viitoarei predici. iar despre Duhul Sfânt. punând la un loc ceea ce credea fiecare şi hotărăsc că aceasta este regula de credinţă care trebuie dată credincioşilor. şi anume credeau într-un singur Dumnezeu: Tatăl. a fost răstignit. Fiul lui Dumnezeu. nu apare în el vreun Dumnezeu trinitar. este în limba greacă. este următorul: „Cred în Dumnezeu Tatăl. I d. Cred într-o biserică creştină universală. Învierea trupului şi viaţa veşnică. ci. în scrisoarea pe care episcopul Marcel de Ancira o trimite. la începutul comentariului sau la „Simbolul Apostolic”: „Potrivit unei tradiţii primite din vechime. SCRIERILE „PĂRINŢILOR APOSTOLICI”: 11 . şi într-un singur Domn Isus. pentru ca nu cumva. S-a înălţat la ceruri. singurul lui Fiu.H. Cel ce a suferit în timpul lui Pilat din Pont. Atotputernicul Creator al cerurilor şi al pământului. veţi vedea din start o diferenţă clară. Şi în Isus Hristos. nu se explică ce este sau cum să-l raportăm la Tatăl sau la Fiul. Isus ca Fiu şi Domn. Domnul nostru. Acest crez din sec. fiecare mergând la câte un popor. Cu toate că acest crez este scurt. Adunaţi toţi la un loc şi plini de Duhul Sfânt. Dacă veţi compara crezurile cultelor creştine de astăzi. stă la dreapta lui Dumnezeu. este suficient ca să ne ajute să înţelegem ceea ce credeau primii creştini. ci. către papa Iuliu I.Iată cum explica Rufin apariţia Simbolului Apostolic. care se manifestă în trei persoane – Tatăl. De unde va veni să judece vii şi morţii. născut de fecioara Maria. atunci când vor fi separaţi unii de alţii să înfăţişeze ceva diferit celora care erau chemaţi la credinţa în Hristos. Tatăl Atotputernic. după înălţarea Domnului şi Coborârea Sfântului Duh asupra Apostolilor. Creatorul este prezentat ca Dumnezeu.

alţi pe Linus. din partea Dumnezeului Atotputernic. unii făcând-l pe Clement succesorul imediat al Sfântului Apostol Petru. Dumnezeu fiind Atotputernic. prin Isus Cristos”. şi introdusă în Noul Testament. Amin. întâia născută a vestului. o să observăm că în prima parte a sec. dovada internă. nici prin înţelepciunea noastră. I. celor care sunt chemaţi şi sfinţiţi prin voia lui Dumnezeu.H. între el şi apostol. Dumnezeul Atotputernic a justificat toţi oamenii. că ea a fost compusă imediat după o persecuţie pe care a suferit-o Biserica Romană (cap. nu suntem justificaţi prin noi înşine. Lista episcopiilor Romani timpurii este într-o confuzie incurabilă. Clement Romanul (a trăit între 30-102 d.). şi distinct faţă de Cristos.H. cu toate că s-au vehiculat ambele poziţii. Nu avem nici un ajutor exterior pentru a da un răspuns la această întrebare. sau evlavia. CAPITOLUL 20: „Marele Creator şi Domnul a făcut ca toate acestea să existe în pace şi armonie. înţelegerea noastră. I. În unele cercuri de creştini.): Data primei epistole.. trebuie să o plasăm undeva spre încheierea primului secol sau începutul celui de al doilea. dacă este vorba de persecuţia lui Nero sau a lui Domiţian? Dacă este prima. nu au susţinut trinitatea. prin Isus Christos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite. de la început.” 11 . este clar din scrierea în sine. scriitorii bisericeşti. şi II. a fost subiectul unei destul de mare controverse. trecea prin mari încercări ale credinţei (Filipeni 4:3). adică un roman.H. În general.În citatele de mai jos. s-a alunecat tot mai mult spre forma actuală a doctrinei trinităţii. Se pare că el a fost la Filipi cu Sfântul Apostol Pavel (57 d. probabilitatea mai mare pare să fie în favoarea perioadei lui Domiţian. data ar fi aproximativ anul 68 d. şi alţii punând tot pe Linus şi Anacletus. Amin.H. a căruia să fie salva şi gloria pentru veci de veci. prin Isus Christos Domnul nostru. şi singura întrebare este. a Lui să fie slava în veci de veci.” CAPITOLU 32: „Şi.) în momente în care aceea biserică. Din nou. fiind chemaţi după voia Sa în Christos Isus. În prima scrisoare lui Clement către Corinteni el afirmă: CAPITOLUL 1: „Biserica lui Dumnezeu care locuieşte în Roma. lasă subiectul sub semnul întrebării. către Biserica lui Dumnezeu care locuieşte în Corint. dacă este cea din urmă. imediat după scrierea Apocalipsei de către Ioan. Probabil Clement era unul dintre neamuri. în timp ce El face bine tuturor. Observăm un salut introductiv asemănător cu cel din epistolele Noului Testament. sau faptele pe care le-am lucrat în sfinţenia inimii. dar în modul cel mai abundent nouă care ne-a găsit refugiul în îndurarea Sa. ci prin credinţa prin care. şi noi. aşa încât epistola poate fi datată în jurul anului 97 d. însă ulterior. epistola lui către Corinteni era socotită inspirată.

şi dintr-o flacără de foc. ca într-o oglindă. Harul Domnului nostru Isus Christos să fie cu voi şi cu toţi de oriunde sunteţi chemaţi de Dumnezeu prin El. a Lui să fie slava. aceasta este modul în care noi îl găsim pe Mântuitorul nostru. prin Marele nostru Preot şi Protector. Pentru că este scris. în pace şi cu bucurie aceşti mesageri ai noştri către voi: Claudius Ephebus şi Valerius Bito. îndelungă-răbdare. prin care Dumnezeu lucrează.” CAPITOLUL 58: „Fie ca Dumnezeu. cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor.” În toate aceste afirmaţii nu găsim nici un Dumnezeu trinitar. Prin El înţelegerea noastră nebună şi întunecată înfloreşte din nou înspre minunata Sa lumină. maiestatea şi domnia veşnică. „Din vânturi face îngeri ai Lui. şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte. Prin El. CAPITOLUL 59: „Trimiteţi înapoi la noi. Marele Preot. spre lauda Numelui Său. fără întârziere. Domnul a dorit ca noi să gustăm cunoaşterea nemuritoare. ci.”. şi ca noi să ne putem bucura mult mai repede de buna rânduială restabilită între voi. pentru a fi un popor special – să dea fiecărui suflet care cheamă numele lui glorios şi sfânt. „Şezi la dreapta Mea. şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui. prin El. şi puterea şi onoarea atât acum cât şi pentru veci. şi schisme şi războaie între voi? Nu avem noi [toţi] un Dumnezeu şi un Christos? Nu un singur Duh al harului a fost turnat peste 11 . pentru că ei sunt aleşii lui Dumnezeu.” Salutul de încheiere seamănă cu cel de început. şi zarvă. Amin. Prin El noi ne uităm la înălţimea cerului. chiar Isus Christos. astăzi Te-am născut. se arată clar că Dumnezeu e Tatăl. „care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui. şi partide. apărătorul şi ajutorul în slăbiciunile noastre. curăţie şi cumpătare. hai să ne alipim de cei buni şi neprihăniţi. Cere-Mi. din veşnicii în veşnicii. prin care. a făcut curăţirea păcatelor. slujitori ai Lui” Dar despre Fiul Său Domnul a vorbit aşa: „Tu eşti Fiul Meu. până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale”. Prin el noi zărim.” Şi din nou El îi zice Lui. frică. De ce există lupte. Clement mai spune: „Prin urmare. Isus Christos. şi susţine o glorificare şi onorare a Tatălui prin Fiul. şi-Ţi voi da neamurile de moştenire. Marele Preot al tuturor darurilor noastre. Amin. prin care a Lui să fie gloria. Prin El ochii inimilor noastre sunt deschişi. Dar cine sunt vrăjmaşii? Toţi cei răi şi cei care se pun în opoziţie cu voia lui Dumnezeu. răbdare. ajungând cu atât mai presus de îngeri. pace. stăpânire de sine. onoarea. care vede toate lucrurile şi care este Stăpânul tuturor duhurilor şi Domnul tuturor trupurilor – care a ales pe Domnul nostru Isus Christos şi pe noi. De fapt. cu Fortunatus: pentru ca ei să ne anunţe mai curând despre pacea şi armonia pe care o dorim cu atâta ardoare şi tânjim după ea [între voi]. puterea. iar Isus este Mântuitorul. credinţă. şi măreţia. şi marginile pământului în stăpânire. imaginea sa imaculată şi cea mai superioară înfăţişare. şi prin care credincioşii au acces la har.CAPITOLUL 36: „Preaiubiţilor.

prin iubitul său Copil Isus Cristos. „Fie ca toate naţiunile să înţeleagă că tu eşti singurul Dumnezeu. Şi nici Spiritului Sfânt. şi afirmă în mod categoric că Tatăl este ‘singurul Dumnezeu’. El mai afirmă în Prima epistolă a lui Clement către corinteni. El arată că Fiul este dependent de Tatăl. El consemnează totodată cu privire la Isus: „Întrucât el reflectă splendoarea lui Dumnezeu. . Arătând că Dumnezeu şi Cristos sînt două identităţi separate şi ne-egale.] Clement nu spune că Isus sau Spiritul Sfânt este egal cu Dumnezeu. El îl prezintă pe Dumnezeul Atotputernic (nu doar pe „Tatăl”) ca fiind distinct de Fiul. în scrierile lui Clement nu există absolut nici o Trinitate. 11 . Primii Părinţi Creştini. paginile 5. Astfel. care este Tatăl ceresc. Dumnezeu este prezentat ca fiind superior. ba mai mult. iar apostolii de Cristos. volumul I. .. volumul 1. editori Alexander Roberts şi James Donaldson. cu toate că cei trei subiecţi. el este cu atât mai mult superior îngerilor. pagina 60]. neîmpărţindu–şi poziţia cu nimeni. adică de Dumnezeu. . Clement nu a considerat niciodată că Isus face parte împreună cu Tatăl dintr-o divinitate. . el afirmă: „Apostolii ne-au predicat Evanghelia din partea Domnului Isus Cristos. soarele. 21. retipărirea americană a ediţiei Edinburgh.” [The Ante-Nicene Fathers. Richardson. Isus reflectă splendoarea lui Dumnezeu. tradus şi editat de Cyril C. 1953. îl vedem prezentat pe Dumnezeu distinct de Cristos şi de Duhul Sfânt (Duhul harului). sunt menţionaţi. cu cît titlul său este mai distins decât al lor”. că Isus Cristos este Copilul tău.noi? Şi nu avem noi o singură chemare în Christos?” Nu observăm menţionată nici un Dumnezeu trinitar. întocmai cum luna reflectă lumina soarelui. nu ar fi fost necesar din partea lui Clement să spună că Isus este superior îngerilor. dar nu o egalează. Aşadar. dar nu egalează sursa luminii. Numai tu eşti păzitorul spiritelor şi Dumnezeul oricărei cărni”. Clement a spus: „Vom cere cu rugăciuni fierbinţi şi implorări ca Creatorul universului să păstreze intact numărul exact al aleşilor săi din lumea întreagă. Dacă Fiul lui Dumnezeu ar fi egal cu Dumnezeu. 16. Clement nu-i atribuie nicăieri egalitate cu Dumnezeu. Isus Cristos a făcut aceasta din partea lui Dumnezeu. paginile 70-1.” [The Library of Christian Classics. Cristos a fost trimis de Dumnezeu.] Clement îl numeşte pe Dumnezeu (nu doar pe „Tatăl”) „cel Preaînalt” şi se referă la Isus ca fiind „Copilul” lui Dumnezeu. Punctul de vedere al lui Clement este foarte limpede: Fiul îi este inferior Tatălui şi este pe o poziţie secundară faţă de el. el este inferior Atotputernicului Dumnezeu. . deoarece acest lucru ar fi fost evident. deoarece Cristos este „trimis” de Dumnezeu şi Dumnezeu „l-a ales” pe Cristos. Înţelegem că tu singurul [Dumnezeu] eşti ‘cel preaînalt între ce este preaînalt’ . 1885. Iar exprimarea lui arată că el recunoaşte faptul că deşi Isus este superior îngerilor. [Ibid.

Să luăm pe rând epistolele sale: Ignatius către Efeseni. el a arătat că Fiul este supus Celui care îi este superior. Celui ce ne-a trimis pe Mântuitorul şi Începătorul nestricăciunii. dar ceea ce rămâne în versiunea mai scurtă tot nu prezintă o Trinitate. Cyclopedia of Biblical. Astfel. Ele conţin dovezi indubitabile ale faptului că sînt produse într-o epocă de mai târziu . prin Care ne-a arătat nouă şi adevărul şi viaţa cea cereasca. editorii Alexander Roberts şi James Donaldson afirmă: „Acum opinia universală a criticilor este că primele opt din aceste pretinse scrisori ale lui Ignatius sînt false. volumul VII.H. nu o dualitate de persoane egale. . . Aceasta a fost. Iată că singurul Dumnezeu este Tatăl. Theological. care este în Asia. Tatălui adevărului. fie într-un fel de dualitatea a lui Dumnezeu: Tatăl şi Fiul Său. Fiului şi Spiritului Sfânt. Şi indiferent care din scrierile sale ar fi autentice. care a scris în apărarea Creştinismului. în nici una dintre ele nu există o egalitate a Tatălui. . Dacă acceptăm versiunea mai scurtă a scrierilor sale ca fiind autentică. ele atestă în modul cel mai favorabil că Ignatius a crezut fie în doi Dumnezei.” [The Ante-Nicene Fathers. 1981. Ignatius (Ignatie) din Antiohia. şi prin consens general ele sînt acum abandonate ca fiind falsuri”. în învăţătura lui Clement. Episcop în Antiohia între anii 68 . 1910. unul mai scurt şi unul mai lung. posedăm două texte greceşti revizuite.5].” [CAPITOLUL XX. în întroducere el spune: „Ignatie numit şi Teoforul. chiar dacă Fiul este numit constant: ‚Dumnezeul nostru’. . ea elimină unele fraze (din versiunea mai lungă) care îl prezintă pe Cristos subordonat lui Dumnezeu. a existat totuşi o opinie preponderentă printre erudiţi. par. Cel nevăzut şi care l-a trimis pe Fiul. .107 d. paginile 644-7]. „Din cele şapte Epistole care sînt recunoscute de Eusebius . volumul I. deoarece Fiul este prezentat întotdeauna ca fiind mai mic decât Dumnezeu şi subordonat lui. volumul IV. retipărită de Baker Book House Co. The Catholic Encyclopedia. celei vrednice de fericire. acceptată cu prioritate faţă de cea mai lungă.. Dar cele 15 scrisori atribuite lui Ignatius sînt oare acceptate ca autentice? În The Ante-Nicene Fathers. a fost. . paginile 46-7. and Ecclesiastical Literature. cele 11 . paginile 490-3. . în general. desigur. Presupunând că toate scrierile care i se atribuie sînt autentice. Dumnezeul Atotputernic. de John McClintock şi James Strong. .În a doua epistolă el spune în încheiere: „Singurului Dumnezeu nevăzut.. în ele nu poate fi găsită o doctrină a Trinităţii. indiferent de modul în care sînt considerate scrierile lui Ignatius. Lui slava în vecii vecilor. . Amin. Deşi forma mai scurtă . volumul I. bisericii Efesului. nu găsim nici o trinitate de persoane în Dumnezeul. că nici chiar aceasta n-ar putea fi considerată ca fiind absolut liberă de interpolări sau de o autenticitate neîndoielnică.

Despre Isus. Dumnezeu (Ioan 20:28).” El încheie epistola către corinteni cu cuvintele: „Fiţi sănătoşi în Dumnezeu Tatăl şi în Isus Hristos. este voinţa Tatălui.că unul este Dumnezeu.binecuvântat în măreţia şi plinătatea lui Dumnezeu Tatăl.. Isus este un fel de manifestare a lui Dumnezeu sau a Logosului (Cuvântului) lui Dumnezeu. Care s-a arătat prin Isus Hristos. VII. Mântuitorul nostru. celei binecuvântate în harul lui Dumnezeu Tatăl în Isus Hristos. iar închinarea se acordă Tatălui prin Isus Cristos.. După cum Domnul n-a făcut nimic. Adunaţi-vă cu toţi ca într-un templu al lui Dumnezeu. Iată că Ignatie susţine un crez monoteist. întru care o îmbrăţişez şi îi doresc multă bucurie în Dumnezeu Tatăl şi în Isus Cristos. dacă Ignatie ar crede într-un Dumnezeu trinitar.” Iată că Dumnezeu este prezentat diferit de Isus. care a ieşit de la Unul Tatăl. care este Cuvântul ieşit din tăcere. În cap. luând în unire melodia lui Dumnezeu să cântaţi prin Isus Hristos cu un glas Tatălui. ca la un altar. aşa cum şi Toma Îl numeşte ope Isus. el afirmă: „având întâi-stătător pe episcop. În plus. cărora li s-a încredinţat slujirea lui Isus Hristos. există un singur Dumnezeu.2. care este unul şi la Tatăl s-a întors. Se pare că în concepţia lui Ignatie. ar fi inclus şi Duhul Sfânt în introducerea sa.” O introducere asemănătoare cu introducerile unor epistole din N. şi în armonia înţelegerii dintre voi.. iar acest Dumnezeu s-a arătat prin Isus Fiul Lui. nici prin El Însuşi. el afirmă: „1. care este în locul lui Dumnezeu. cei rânduiţi până la marginile lumii. bisericii care este în Magnezia lângă râul Meandru. VI.. sunt în voinţa lui Isus Cristos. în jurul unuia Isus Hristos. Ignatie către Magnezieni.T. cu care era unit. viaţa noastră cea nedespărţită... însă arată că Isus este Dumnezeu şi viaţa noastră datorită voinţei Tatălui. nici prin apostoli.Fiecare din voi deci să fiţi un cor. în introducere el spune: „Ignatie numit şi Teoforul. fără Tatăl. nădejdea noastră comună.prin voinţa Tatălui şi a lui Isus Hristos Dumnezeu nostru.. el afirmă: „2.. se arată clar că Isus a ieşit literal din Tatăl. după cum şi episcopii. deci El s-a născut din Tatăl nu jocaă doar rolul de Fiu.. fără Tatăl cu care era unit. pe presbiteri care sunt în locul soborului Apostolilor şi pe diaconi care-mi sunt aşa de dragi. multe salutări. era la Tatăl şi la sfârşit s-a arătat. Fiul Lui. diferă de diakoni care au slujirea lui Isus. după cum episcopii care sunt în locul lui Dumnezeu.. care mai înainte de veci. În cap.” El mai afirmă în această epistolă că „Isus Hristos. El nu poate face nimic prin El Însuşi.. VIII. Isus este Cuvântul care s-a născut la un 12 .” Ignatius Îl numeşte pe Isus ‚Dumnezeu’. deci acest singur Dumnezeu nu este Isus. el spune că exista înainte de veci sau de epoci la Tatăl.” Iată că Domnul Isus este descris ca fiind dependent de Tatăl. Care în toate a bineplăcut Celui ce L-a trimis”... Iar în cap.

multă bucurie fără prihană în Isus Hristos. „după voinţa şi puterea lui Dumnezeu”. el afirmă: „care cu voia lui Dumnezeu şi a lui Isus Hristos a venit în Smirna”. iar pe presbiteri ca pe un sobor al lui Dumnezeu şi ca adunare a Apostolilor.. şi el este supus Tatălui. Ignatie către Policarp. lui Policarp. De asemenea.. bisericii celei miluite prin măreţia Tatălui Celui prea înalt şi a lui Isus Hristos. toţi să respecte pe diaconi ca pe Isus Hristos. în introducerea epistolei el spune: „Ignatie numit şi Teoforul.. unde Dumnezeu e Tatăl.. şi Isus este Domn. bisericii celei iubite şi luminate prin voinţa Celui ce voieşte pe toate câte sunt. celui care Îl are ca episcop pe Dumnezeu Tatăl şi pe Domnul Isus Hristos. potrivit credinţei şi dragostei lui Isus Hristos. rsotind primul cuvânt. însă din nou... Iată că în această epistolă. episcopul Bisericii smirnenilor.. singurul Lui Fiu. Fiul Tatălui.. Iar în cap. Cu toţi să urmaţi pe episcop. Iată că Dumnezeu este privit aici distinct de Isus Hristos.” Introduceri asemănătoare cu introducerile unor epistole din N. Dumnezeul nostru. Dumnezeul nostru. după cum urmează Isus Hristos pe Tatăl. bisericii lui Dumnezeu Tatăl şi al iubitului Isus Hristos. bisericii lui Dumnezeu Tatăl şi a Domnului Isus Hristos. VIII: „1. I.T. după cum există o diferenţă între episcopi şi diakoni..” Iată că cu toate că Isus este proclamat ca Dumnezeu. bisericii celei iubite de Dumnezeu. multă bucurie. nu-l numeşte şi pe Duhul Sfânt aşa.moment dat din tăcerea Tatălui. în introducere el spune: „Ignatie numit şi Teoforul. dar mai bine spus. adică atunci când Tatăl a rupt tăcerea. III El spune: „1. ci. Ignatie nu include şi pe Duhul Sfânt în introducerea sa. Vă doresc sănătate de-a 12 . Ignatie către Tralieni. după cum creştinii trebuie să se supună episcopului. care v-a înţelepţit aşa. I.” În încheierea epistolei el scrie: „3. pe care o salut în numele lui Isus Hristos. şi indică o diferenţă între ei.”. el face o distincţie între Tatăl Dumnezeul Cel prea Înalt şi Isus Hristos singurul Lui Fiu. în introducerea epistolei el spune: „Ignatie numit şi Teoforul..” Iar în cap. în introducerea epistolei el spune: „Ignatie numit şi Teoforul.. către Smirneni el afirmă: „Slăvesc pe Isus Hristos Dumnezeu. Logosul a fost născut de la Acel unul Tatăl.care cu adevărat este din neamul lui David după trup dar Fiu al lui Dumnezeu după voinţa şi puterea lui Dumnezeu.Bisericii care stă în fruntea dragostei. În plus.”. Dumnezeu este declarat ca fiind Tatăl lui Isus. Tatăl lui Isus Hristos. cu toate acestea. Ignatie către Filadelfieni.. În Cap. Ignatie către Romani.” Ignatie către Smirneni... să respecte şi pe episcop. care ţine legea lui Hristos.. Iar în cap. El este Fiul lui Dumnezeu nu prin putere proprie. născut cu adevărat din fecioară.. care este chipul Tatălui. botezat de Ioan. care poartă numele Tatălui.” Ignatie îl numeşte pe Fiul: ‚Dumnezeul nostru’.... în introducerea epistolei el spune: „Ignatie numit şi Teoforul.

cap. . Iată că nu este vorba de trei persoane într-un Dumnezeu. . pagina 52]. prin care sunt toate lucrurile”. . care este Cuvântul său care a purces din tăcere şi i-a plăcut în orice privinţă lui [Dumnezeu] care l-a trimis. Scrierile patristice îl numesc de multe ori pe Isus ca ‚Dumnezeu’. Domnul nostru. potrivit lui Ignatius. Grant. nu încape îndoială că persoanele în cauză erau Philo şi Agathopus. VI. pagina 58]. Iar în lucrarea „Martirajul lui Ignatius”. ‘cuvântul pe care îl auziţi nu este al Meu. care s-a încheiat cu 12 . toţi aceştia fiind menţionaţi de Ignaţiu (Epistola către Smirna. X. Este adevărat că Ignatie îl numeşte pe Fiul „Dumnezeu Cuvântul”.. poate împreună cu Crocus. de Robert M. de doi Dumnezei. care mai numit şi Fiu şi Domn.. Ignatius arată că Fiul nu este o persoană eternă. Sau: „Există un singur Dumnezeu care s-a manifestat pe sine prin Isus Cristos. VII). din care sunt toate lucrurile. Domnul tuturor. cap. Ba mai mult. a fost creat. volumul I. ne-a anunţat lucrurile pe care El le-a primit de la Tatăl. către Roma. şi un singur Domn Isus Cristos. XI. Tatăl lui Cristos. în care facă Dumnezeu să rămâneţi în unirea şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu. un Dumnezeu Tatăl şi un altul: Isus Cristos. Tatăl este prezentat ca superior Fiului. (Compară cu 1Corinteni 8:6).Fiţi sănătoşi în Domnul”. Tatăl şi Născătorul singurului Fiu-născut”. Să nu uităm că trinitatea nu susţine existenţa a doi sau trei Dumnezei.” [The Apostolic Fathers. El mai scrie: „Spiritul Sfânt nu vorbeşte propriile Sale lucruri. ci a trei persoane într-un singur Dumnezeu. pag. 116). care m-a trimis’” [Ibid. cap. El vorbeşte despre „Dumnezeu Tatăl şi Domnul Isus Cristos” [10. Căci. de asemenea. Iar dacă este recunoscută veridicitatea acestei relatări. . Iată că cu toate că îl numeşte pe Isus „Dumnezeul nostru”. Ibid. Dar utilizarea cuvântului „Dumnezeu” cu referire la Fiul nu înseamnă neapărat egalitate cu Dumnezeul Atotputernic. el vorbeşte şi de un alt Dumnezeu care să îi facă să rămână pe creştini în unirea aceasta cu Isus Domnul.. Fiul a spus: „Domnul M-a creat. începutul căilor Sale” [Ibid. căci. . Fiul fiind „supus Tatălui”. ci. dar şi Îl prezintă ca fiind un Dumnezeu distinct de Tatăl. (The Anti-Nicene Fathers Volumul I. El mai spune: „Există un singur Dumnezeu al universului. volumul 4. arătând distincţia dintre Dumnezeu şi Fiul Său [The Ante-Nicene Fathers. pagina 108].. pagina 53]. cel ne-născut şi inaccesibil. ci pe cele ale lui Cristos. Fiul său. ci al Tatălui.pururi în Dumnezeul nostru Isus Hristos.. ceea ce este fatal pentru trinitate. X) ca participanţi la călătoria lui spre Roma. scrisă de cei care l-au însoţit în drum spre Roma şi care au fost prezenţi cu ocazia morţii sale (capitolele V. cea către Filadelfia. spune El [Fiul]. pagina 63]. întocmai cum Domnul. Ignatie îl numeşte pe Dumnezeul Atotputernic „singurul Dumnezeu adevărat. precum şi a epistolelor lui Ignaţiu. şi deci ca fiind Dumnezeu suprem. Isus Cristos a fost supus Tatălui. 1966. ci. .

după alţii în 107. care aveau să predice Evanghelia. ca să ia şi să sfârşească cu păcatele celor ce i-au prigonit până la moarte pe profeţii Săi. fie ca de împărăţia Lui să mă bucur şi eu.martirajul său în 20 decembrie 115 d. Nu este posibilă o precizie mai mare între limitele menţionate (70-135 d. unicul Fiu al Lui. care a fost pus deoparte pentru acest scop. 14:5 Şi El S-a arătat pentru ca ei să fie făcuţi desăvârşiţi în păcatele lor şi noi. Epistola lui Barnaba scrisă probabil ca efect al şcolii de gândire din Alexandria. care a făcut cerul. din moment ce nu suntem lipsiţi de înţelegerea sensului bunătăţii lui Dumnezeu.H. Ci un Dumnezeu: Isus. Să luăm aminte ce afirma Barnaba în micul său tratat teologic: „2:9 Noi ar trebui să pricepem. întrucât doreşte să ne caute pe noi.H. El declară clar: „Ignaţiu a răspuns: „Te înşeli atunci când îi numeşti zei pe demonii popoarelor. aceştia nu erau oameni neprihăniţi. sau 116 d. 5:9 Dar când El Şi-a ales apostolii. secolul al IV-lea d. (în limba greacă).. care rătăcim ca nişte oi. şi pe Isus. după ce îi dăduse acest nume (căci el era profet). -traducerea numai a capitolelor 1-17 (în limba latină). şi Tatăl un alt Dumnezeu unic şi suprem. 5:11 Pentru acest motiv a venit în trup Fiul lui Dumnezeu. pentru că El ne spune cum se cuvine să ne apropiem de El. după revolta din anii 132-135 d. codex Hierosolymitanus. 1056 d. pentru ca toţi oamenii să audă că Tatăl a revelat toate lucrurile cu privire la Fiul. ci Fiul lui Dumnezeu şi arătat în trup. nu fiul omului.H. să primim legământul Domnului Isus. unicul Fiu al lui Dumnezeu.” Este clar că Ignatie îl socotea totuşi pe Tatăl.H. De aceea a venit El Însuşi şi ne-a 12 . fiul lui Nun. marea şi tot ce cuprind ele. nu pe cei neprihăniţi. David însuşi profeţeşte. temându-se şi înţelegând înşelăciunea păcătoşilor: „Domnul a spus Domnului meu: Şezi la dreapta Mea. Barnaba pare să fi fost scris după distrugerea templului din Ierusalim. Fiul şi Duhul Sfânt. până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”.). astfel el nu susţinea un Dumnezeu format din Tatăl. un fragment din papirusul 9:1-6 (în limba greacă).Cr. (în limba greacă).Cr. Textul a fost reconstruit pe baza următoarelor mărturii: codex Sinaiticus. Tatăl nostru. dar înainte ca oraşul să fie reconstruit de Hadrian. Întrucât Îl vor numi într-o zi pe Cristos fiul lui David. 9 late related MSS (în limba greacă). Isus? 12:10 Iată-L din nou pe Isus. Căci există un singur Dumnezeu. 12:8 Ce spune Moise lui Iosua. pentru ca El să arate că venise să îi cheme la mântuire pe cei păcătoşi.. Atunci a arătat El că era Fiul lui Dumnezeu. care moştenim prin El. numai cu acest scop.H. pământul. ca fiind singurul Dumnezeu în sens unic şi absolut. şi un singur Isus Cristos. în anul 70 d.

care este Tatăl. Aici Polycrap face o distincţie clară dintre Domnul Isus şi Dumnezeu. cu El şi cu Duhul Sfânt.ce au fost cu adevărat aleşi de Dumnezeu şi de Domnul nostru. Dumnezeul gloriei şi al harului să fie cu duhul vostru... ci din voinţa lui Dumnezeu prin Isus Cristos”. despre care nu pomeneşte că şi-ar fi luat omenescul în dumnezeire. De exemplu.]. mântuirea are loc prin Isus din voinţa lui Dumnezeu. el spune: „înaintea ochilor Domnului şi a lui Dumnezeu”. pagina 35. însă tot el face o distincţie între Dumnezeul cel Atotputernic şi Isus. ci. . ci. VI. răscumpărându-ne din întuneric... să vă zidească în credinţă şi adevăr” [The Ante-Nicene Fathers. pagina 33. Chiar de la început el face o distincţie ca şi introducerea epistolelor din N. Este adevărat că Polycarp L-a numit pe Isus „Domnul si Dumnezeul nostru” (The Apostolic Fathers. Polycarp (70-155/160). . Se spune că a avut legături cu apostolul Ioan şi că a scris Epistola lui Polycarp către filipeni.răscumpărat din întuneric inimile. cum susţin trinitarienii.] 12 . nu prin fapte. care este Fiul lui Dumnezeu. Şi aici. care erau deja irosite în moarte şi date nedreptăţii înşelăciunii..te binecuvânt şi te glorific prin eternul şi cerescul marele preot Isus Cristos. De asemenea. Fiul tău cel iubit. şi Fiul Său: Isus Cristos.. el face distincţie între Dumnezeu. prin care să fi glorificat. Isus este deosebit de Dumnezeul Atotputernic. dintre Dumnezeul Atotputernic şi Mântuitorul Isus Cristos. şi Isus Cristos Însuşi. 14. El face o distincţie clară între Dumnezeu şi Domnul Isus.99). este distinct de ea. asemănător cum l-a numit Toma (vezi: Ioan 20:28). Rămâneţi cu bine. XII: „Fie ca Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos. PG 5.. ca să ne aşeze în legământul poporului Lui. Funk. Polycarp spunea în Cap. . când spune: „O Doamne Dumnezeu cel atotputernic.veţi fi mântuiţi prin har. ed. în Epistola sa. să pregătească pentru Sine un popor sfânt. atât cât am putut. volumul I. A existat ceva în scrierea lui Polycarp care să indice un Dumnezeu trinitar? Nu.. este interesant că Isus nu este inclus în Fiinţa lui Dumnezeu. pag. susţine că „a venit în trup” şi că a ascultat de porunca Tatălui de a ne răscumpăra. I: „.1040). 14:6 Căci este scris că Tatăl i-a poruncit ca. copii ai iubirii şi păcii. Ucenicul apostolului Ioan şi episcopul din Smirna. nu învaţă de vreun Dumnezeu trinitar.T.pe care L-a înviat Dumnezeu. ca să va fac bucuroşi. Salvatorul nostru” [Ibid. Polycarp spune în introducerea epistolei: „Pace de la Dumnezeul Atotputernic şi de la Domnul Isus Cristos. nu o persoană în cadrul unei Divinităţi triunice egale. 21:9 De aceea am fost şi mai nerăbdător să vă scriu. Amin” Barnaba în epistola sa. nu există nici o menţiune la un Dumnezeu trinitar. Cap. acum şi pentru vecie.. de Lightfoot. În cap.” (n.

Amin.. Îţi aduc mulţumiri că m-ai socotit vrednic pentru această zi şi pentru acest ceas. totuşi.27). a unor egali într-o divinitate. Iată Dumnezeu este „Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos”. Şi autorul care scrie martiriu lui Polycarp (Scrisoarea care descrie acest martiriu. asemenea lui Clement. şi aşa mai departe). în paharul lui Cristos. Tot în Epistola către Filipeni. le-am transcris în Corint după o copie a lui Caius. ea a fost copiată de Irineu. Fiul. noastră.Să observăm că. şi Duhul Sfânt este glorificat. Romani 8:26. Socrates. ai stabilit mai dinainte. nu doar despre ‘Tatăl lui Isus’. pentru învierea şi viaţa veşnică a sufletului şi a trupului. care sunt intermediari şi pentru mântuirea. sfinţirea. Tatăl preaiubitului şi binecuvântatului Fiu Isus Cristos. 5:20. mi-ai revelat şi acum ai îndeplinit. toată fericirea. Isus este Fiul. el vorbeşte despre „Dumnezeul şi Tatăl” lui Isus. după cum Tu. împreună cu El dăm slavă lui Dumnezeu Tatăl şi Duhului Sfânt. prin care am primit cunoştinţa Ta. care cred în Domnul nostru Iisus Hristos şi în Tatăl Lui care L-a înviat pe El din morţi”. pentru mântuirea sfinţilor Săi aleşi. Te slăvesc. Te binecuvântez. 5:12. el însuşi un apropiat al lui Irineu. De aceea Te laud pentru toate lucrurile. aşa cum fac în mod repetat scriitorii Bibliei (vezi 2Corinteni 1:3). ca să fac parte din numărul martirilor Tăi. împreună cu care dau slavă Tatălui şi Duhului Sfânt acum şi în veacurile viitoare. pentru a oferi o relatare succintă a circumstanţelor martirajului lui Polycarp.şi tuturor de sub cer. atât Tatăl. fraţilor. Doamne. ca o jertfă grasă şi plăcută. Harul fie cu voi toţi. „Tată” şi „Fiu”. Iar eu. el îl separă pe Dumnezeu de Isus. A da slavă celor trei nu este greşit ţinând cont că Fiul şi Duhul Sfânt sunt mijlocitori între noi şi Dumnezeu (Efeseni 2:18. declară: „Vă dorim. împreună cu veşnicul şi cerescul Isus Cristos. totuşi recunoscându-se supremaţia Tatălui.” Iată Tatăl este Dumnezeul Adevărat. Dumnezeul adevărat. în cap. XII el spune: „Dar Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos. Psalmul 21:13b). Polycarp nu vorbeşte despre o relaţie trinitară. Dimpotrivă. în vreme ce umblaţi potrivit cu doctrina Evangheliei lui Isus Cristos. şi de aceea Îi glorificăm şi pe ei potrivit învăţăturii Sfintelor Scripturi (2Petru 3:18. fie ca prin urmarea paşilor lui să ajungem şi noi în împărăţia lui Isus Cristos!” Caius a transcris aceste lucruri după o copie a lui Irineu (care a fost un ucenic al lui Policarp).” 12 . pretinde a fi fost scrisă de biserica din Smirna. Ap. către biserica din Philomelium şi prin această biserică adresată întregii lumi creştine.. preaiubitul Tău Fiu. prin ne-putrezirea [oferită] de Duhul Sfânt. Astfel. Chiar dacă nu consideră egalitate între ei. Dumnezeule Atotputernic. şi noi ne exprimăm astfel recunoştinţa faţă de aceşti Mijlocitori minunaţi. al oricărei făpturi şi al întregului neam al celor neprihăniţi care trăiesc înaintea Ta. Fie ca printre ei să fiu primit şi eu astăzi înaintea Ta. după al căror exemplu a suferit binecuvântatul Policarp. Dumnezeul îngerilor şi puterilor. când se spune în rugăciunea dinaintea martiriului său: „O.

10. în felul acesta să aduceţi mulţumire. Didahia mai este cunoscuta şi drept „Învăţătura celor 12 apostoli”.H.H. sfinţească-se numele tău. Vină împărăţia ta. Şi iartă-ne precum iertam şi noi celor ce ne greşesc. Tatăl nostru. 10:2 „Mulţumim.). înseamnă că El este şi Dumnezeul lui Isus şi Dumnezeu Atotputernic distinct de Isus.Încă din sec. dar aceasta nu însemnă că susţineau o egalitate între Tatăl. Polycarp îl descrie pe Tatăl. deci dacă El este Dumnezeul oricărei făpturi. Fiul tău. pentru numele tău sfânt. tot aşa Biserica să fie strânsă de la marginile pământului în împărăţia ta. care eşti în cer.H. căci adevărat a vorbit Domnul spunând: „Nu daţi câinilor lucruri sfinte.H. după Adolf Harnack între anii cca.” Iată că această carte îndemnă la rugăciuni adresate Tatălui. ea îi povăţuieşte pe cititori să repete de trei ori pe zi rugăciunea ‚Tatăl nostru’.H. aşa si pe pământ.H. pe care l-ai 12 . este însă interesant că cu toate că vorbeşte de botezul în Numele Sfintei treimi.Dumnezeul îngerilor şi puterilor. a ta să fie gloria în veci. fie în primele ale secolului II d. Didache nu este de inspiraţie divină. Fiul şi pe Duhul Sfânt. 9:2 Mai întâi vinul: „Îţi mulţumim. precum în cer. precizează în capitolul 9. ca fiind: „Dumnezeule Atotputernic. 100-150 d. O analiză de ultimă oră a stabilit că această lucrare a fost scrisă fie în ultimele decenii ale secolului I d. aşa să vă rugaţi: „Tatăl nostru. Tata sfânt. să va rugaţi astfel. Dă-ne pâinea cea de toate zilele..H. Se pare că a fost pomenită şi de Origen. despre botezul în Numele Domnului Isus: „9:1 În ce priveşte euharistia. care a trăit între 185 şi 254. Tatăl preaiubitului şi binecuvântatului Fiu Isus Cristos.” Iar în Capitolul 8 şi 10 este consemnat o rugăciune potrivită pentru creştini: „8:2 Nici să nu va rugaţi ca făţarnicii. pentru viaţa şi cunoştinţa pe care ne-ai adus-o prin Isus. Autenticitatea sa constituie şi astăzi un motiv de controverse. Ea pomeneşte de botezul în Numele Sfintei treimi în Capitolul 7.H. ea învaţă: „10:1 Dar după ce aţi încheiat aceasta. sau între 80-120 d. 9:4 Aşa cum aceasta pâine a fost odată împrăştiata pe munţi. dar este unul din primele documente ale perioadei de început a Bisericii. II creştinii glorificau în rugăciuni pe Tatăl.. al oricărei făpturi”. în afara de cei botezaţi în numele Domnului. Didahia (apăruta în intervalul estimativ: 50-180 d. Facă-se voia ta.. După alţii este datată în perioada: 120-160 d. care a trăit intre anii 260-341 şi de Atanasius (293373). după alţii între 60-80 d. apoi a fost strânsă şi a devenit una." 8:3 De trei ori pe zi sa va rugaţi astfel. Este pomenită în scrierile lui Eusebius.H. Iar în cap. Şi nu ne duce în ispita. căci a ta este gloria şi puterea prin Isus Hristos în veci. 9:5 Nimeni să nu mănânce sau să bea Euharistia (trupul Domnului). După unii această scriere a fost scrisă între 40-60 d. Fiul şi pe Duhul Sfânt. ci cum a poruncit Domnul în evanghelia sa. ci izbăveşte-ne de rău: căci a ta este puterea şi gloria în veci.. 120-180 d.

Aici Hermas spune că. paginile 27. rugăciunea prezentată în carte se face la Tatăl prin Fiul. Eusebiu spune că în timpul lui scrierea se citea în unele biserici şi se folosea la instruirea catehumenilor (cei ce se pregăteau pentru botez).H. cu o traducere în engleză de Kirsopp Lake. Şi el spune că Dumnezeu i-a dat viţa de vie Fiului său.” Chiar dacă în această carte vorbeşte de botezul în numele ‚Tatălui. ca sa avem de ce sa-ti mulţumim. Această scriere în sec. pagina 249]. acesta vorbeşte. nu pomeneşte. şi nici nu lasă să se înţeleagă existenţa unui Dumnezeu în trei persoane. 10:3 Tu. Păstorul. credinţa şi veşnicia pe care ni le-ai făcut cunoscute prin Isus. . ea apărând la sfârşitul celorlalte cărţi ale Noului Testament. atunci când Dumnezeu (nu numai Tatăl) doreşte ca Spiritul să vorbească. Stăpâne Atotputernic. 1976.). Fiului şi Duhul Sfânt’. arătând superioritatea lui Dumnezeu faţă de Fiu. Fiul tău. îl numeşte: „Stăpâne Atotputernic”. În lucrarea sa. iar Origen spune că Hermas este contemporan cu apostolii fiind Hermes din Romani 16:14. ci vorbeşte numai când doreşte Dumnezeu ca să vorbească. care a scris în prima parte a secolului al doilea (cca. ai creat toate lucrurile pentru numele tău. a ta sa fie gloria în veci. chiar dacă el personal o plasează între apocrife. El afirmă totodată că Fiul lui Dumnezeu este mai bătrân decât creaturile sale. cap. volumul II. . Dumnezeu a plantat viţa de vie. ale Fiului. 3 se spune: „Iată Dumnezeul puterilor care a creat lumea cu putere nevăzuta şi neîntrecuta şi cu mare înţelepciune şi a îmbrăcat zidirea cu frumuseţe prin slăvită Lui voinţă şi cu Cuvântul cel 12 .lăsat sa locuiască în inimile noastre. sau Pastorul. El i-a creat pe oameni şi i-a dat Fiului Său. dovedind superioritatea lui Dumnezeu faţă de Spirit. mulţumim pentru ca ne mântuieşti. această carte timpurie. şi băutura pentru plăcerea oamenilor.Biblioteca clasică a lui Loeb. „Fiul lui Dumnezeu este mai bătrân decât toată creaţia sa. 140-155 d. Păstorul din Hermas: Un alt Părinte Apostolic este Hermas. 10:4 Mai presus de toate. ne-ai dat hrana spiritual si viata veşnica prin Fiul tău. iar pe Tatăl. În Cartea I. fiind găsită în Codex Sinaiticus. ai dat şi carne. adică. adică cele pe care Fiul lui Dumnezeu le-a creat în calitate de Meşter Lucrător al lui Dumnezeu. . Clement Alexandrinul o numeşte această scriere: „Scriptură”. II şi III a fost considerată inspirată de Dumnezeu.” [The Apostolic Fathers . iar Fiul i-a numit pe îngerii Săi peste ei ca să vegheze asupra lor” [The AnteNicene Fathers. 35]. spune el oare vreun lucru care să conducă pe cineva la convingerea că el l-a înţeles pe Dumnezeu ca fiind o Trinitate? Să observăm câteva exemple din ceea ce spune el: „Spiritul Sfânt nu vorbeşte când doreşte omul să vorbească spiritul. pentru învăţătura. a ta sa fie gloria în veci.

165 d. N. Iată că în această carte se arată clar că Fiul a primit şi le-a şi stăpânirea de la tatăl Său. ..” Aceste carte conţine vedenii sau viziunii supranaturale. Vezi dar. luând toată stăpânirea de la Tatăl Său”. descrie bogăţia împărăţiei de o mie de ani. ea însă prezintă nişte porunci.T. mai ales. a continuat el. Opera s-a pierdut. N. D. Opera îşi propune să explice toate cuvântările Domnului. iar în Cartea a II-a poruncile. Ireneu. Eusebiu. . Ediţia a doua. ce nevie avea să primescă o dată ce El era Dumnezeu? Iar în ce priveşte Fiul lui Dumnezeu. de Matei şi Marcu. Papias a scris o opera în 5 cărţi cu titlul LOGION KIRIAKON EXEGESIS (Explicarea cuvântărilor Domnului).” [Early Christian Doctrines. Putem spune că afirmaţie din carte exprimă monoteismul ebraic. Papias era milenarist (hiliae). Prin această lucrare. de J.H. în lucrarea sa. echivalîndu-L cu arhanghelul Mihael”. [Fiul] dându-le lor legea. că El este Domnul poporului. a adus toate din nefiinţă în fiinţă şi cuprinde toate.”. În Altă Pildă V . Izvoarele de care s-a servit autorul sunt două: Evangheliile scrise. D. pentru că. şi care este descris. . nici un semn. 70 . porunca I: se spune: „Înainte de toate crede că unul este Dumnezeu.puternic a întărit cerul şi a întemeiat pământul pe ape şi cu a Sa înţelepciune şi pronie a zidit biserica Sa cea sfânta pe care a şi binecuvântat-o. Papias (cca.. de regulă. unei încercări de a interpreta pe Cristos drept un fel de înger suprem . . 1960. Ireneu. Kelly.59 (6) se spune: „(2) Dumnezeu a sădit via. paginile 94-5]... iar El singur este necuprins. care a întocmit toate. ci se ocupă şi de minuni. şi Fiul a pus pe îngeri Lui peste ei ca să-i păzească pe fiecare dintre ei. Cum rezultă din aceste fragmente. şi Tradiţia orală culeasă de pe buzele Apostolilor şi a urmaşilor lor imediaţi. Noi posedăm numai fragmente din ea în operele Sf. Este sigur însă că nu se limitează la cuvântările Domnului. Apolinarie din Laodiceea. Early Christian Doctrines. desigur. cum reiese din fragmentele ce le avem. Kelly scrie în legătură cu punctul de vedere al lui Hermas referitor la Fiul lui Dumnezeu: „În numeroase pasaje citim despre un înger care este superior celor şase îngeri care formează conciliul intim al lui Dumnezeu. adică a făcut poporul şi l-a dat Fiului Său. etc. Acestui înger îi este dat numele de Mihael şi nu este greu de tras concluzia că Hermas l-a considerat drept Fiul lui Dumnezeu. „Există totodată dovada . Referitor la o doctrină a Trinităţii în sensul strict nu există. [sublinierile şi conţinutul parantezei pătrate îmi aparţin]. exprimat şi în V. Scripturi. drept ‘cel mai venerabil’. Papias a fost primul exeget al Sf. Mărturia lui este preţioasă şi cu privire la Evangheliile lui Matei şi Marcu.). într-un fragment citat de Sf. Hippolyt. 12 . ‘sfânt’ şi ‘glorios’. J. pe care a primit-o de la Tatăl Său.

până în epoca Împăratului Adrian. Despre Matei spune că: Matei a scris în limba evreiască profeţiile divine. El îi întreba cu mult interes şi consemna ceea ce aveau ei de spus. 12 . în orice moment. cit. ci a acelora care predau ce este adevărat. durata vieţii celor înviaţi de Cristos. compania acelora care au multe de spus. ca să nu lase la o parte ceva despre ceea ce a auzit. Marcu şi Sf. date despre geneza Evangheliilor Sf. lucru confirmat şi de Quadratus. că Marcu. asigurându-vă de adevărul spuselor lor. Papias a notat ceea ce a avut de spus într-o carte scrisă de el însuşi.G. nu a spus în ordine ceea ce a spus şi a făcut Domnul. De fapt. nici compania acelora care relatează poruncile altora. ci a acelora care predau ce este adevărat. prin urmare. compania acelora care au multe de spus. fiecare însă le-a interpretat cum le-a putut. carele unele lucruri aşa le-a scris. . fără îndoială că Papias a strâns multe din declaraţiile adevărului pe care le-a auzit. Iar dacă mi-ar ieşi în cale cineva care a fost un continuator al bătrânilor. că l-a cunoscut pe apostolul Ioan. a stat lângă Petru. Papias îi întreba pe bătrâni pentru a se asigura dacă l-au văzut sau auzit vreodată pe vreunul dintre apostolii lui Isus. totuşi. Este regretabil că această carte a dispărut. Aceste referinţe. după cum şi le-a amintit. spre deosebire de majoritatea oamenilor. Însă cum a spus. orice am învăţat cu atenţie. Mai târziu. . Putem numai să ne imaginăm cu câtă atenţie trebuie să fi ascultat el detaliile privitoare la viaţa particulară şi slujirea fiecărui apostol. tălmaciul lui Petru. ci a acelora care prezintă poruncile date de Domnul spre credinţă şi care provin din adevărul însuşi. Matei. În ele nu se spune nimic despre o doctrină a Trinităţii. de asemenea. Papias ne dă. Asia Mică. În anii tinereţii.” Setea de adevăr a lui Papias iese clar în evidenţă în cele cinci cărţi care alcătuiesc opera sa asupra declaraţiilor Domnului. op. i-aş cere relatările furnizate de bătrâni — ce a spus Andrei sau Petru sau Filip sau Toma sau Iacov sau Ioan sau Matei sau orice alt discipol al Domnului”. din locuinţa sa din oraşul frigian Hierapolis. Iată ce relatează Papias: „Nu voi ezita să notez . Fără îndoială că Papias a avut la dispoziţie o bogată cunoştinţă spirituală. şi am rememorat cu atenţie. Probabil că el a scris la începutul secolului al doilea. sau să nu le împodobească cu ceva fals. Fiindcă mie nu-mi plăcea. . Papias a trăit în perioada imediat următoare morţii apostolilor lui Isus Cristos. împreună cu metoda lui Papias de a acumula cunoştinţe.. presbiterul acela. p.H. despre care se spune că a învăţat de la apostolul Ioan. .Despre Marcu scrie: Spunea. contemporanul lui Papias (l. dar în prezent nu există decât fragmente din scrierile sale. 166). De un singur lucru se îngrijea. Deci cu nimica nu a greşit Marcu. Despre Papias se spune. a scris tot ceea ce a ţinut minte. Coman. În jurul anului 135 d. de la bătrâni. care predica Evanghelia în folosul ascultătorilor şi nu ca să facă o istorie a cuvintelor Domnului. lasă să se înţeleagă că el era bine informat. Ea a fost citată de Ireneu. de asemenea. El declară: „NU-MI plăcea . el era un asociat al lui Policarp.

l-a trimis ca Dumnezeu. „Dar când spune că totul I-a fost supus. cum şi-ar închipui cineva. Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea. Astfel Papias nu a învăţat despre un Dumnezeu trinitar. care asigură fiecăruia o locuinţă potrivită.” căci toate îi aparţin lui Dumnezeu. şi prin Fiul la Tatăl. Nicidecum! L-a trimis cu bunătate şi blândeţe. că Tatăl dă fiecăruia o parte. 13 .. 2. şi de către istoricul Eusebiu. spre a înspăimânta. cum trimite un rege pe fiul său. Epistola către Diognet. din ceruri. Fiul va preda lucrarea Sa Tatălui. nici nu li s-a încredinţat rânduiala unor taine omeneşti. prin care a închis marea în hotarele ei. În capitolul VII este scris: „1.H. el a învăţat înălţarea prin Duhul la Fiul. ucenicii apostolilor. Prezbiterii. spun că aceasta este ordinea şi modul de aranjare a celor mântuiţi şi că ei înaintează prin treptele acestei vieţi. a aşezat în oameni şi a întărit în mâinile lor adevărul şi cuvântul cel sfânt şi mai presus de înţelegere. un slujitor sau un înger sau o căpetenie sau pe cineva din cei care cârmuiesc cele pământeşti sau pe cineva din cei cărora li s-a încredinţat conducerea celor cereşti. Se spune că Papias a fost martirizat la Pergam în 161 sau 165 d. şi că Isus în final va preda Domnia Tatălui aşa cum învaţă şi Scriptura. în jurul anului 200 d.. pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi. ci cu adevărat. cât şi celor din epoca medievala. Şi acesta este divanul pe care cei invitaţi la nuntă se vor odihni în timpul ospăţului.Din Expunerea Profeţiilor Domnului – v14]. cum a fost numită. De fapt. aceasta perla a literaturii creştine din primele trei secole creştine. mai mult.H. spre a îngrozi? 4.H. după cum fiecare este sau va fi vrednic. ea mai era citită şi în secolul al IX-lea d. şi a vorbit de subordonarea Fiului faţă de Tatăl. ei se înalţă la Fiul prin Duhul şi la Tatăl prin Fiul.un creştin din secolul al II-lea d.H. Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse. Pe Acesta l-a trimis oamenilor. După cum am spus mai înainte.” Căci în vremea împărăţiei. L-a trimis. omul neprihănit care va fi pe pământ va uita să moară. scrisă de un autor necunoscut în Alexandria. după cum spune chiar cuvântul Său. după cum spune apostolul: „Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii Săi sub picioarele Sale. Nu a trimis oamenilor. şi nevăzutul Dumnezeu. iar la vremea potrivită. nici creştinii nu pretind ca păzesc cu atâta grija o învăţătură trecătoare. El afirmă: „Şi pe această bază a spus Domnul: „În casa Tatălui meu sunt multe locaşuri. 3.” [Fragmente din Papias . oare. şi se pare că a existat până în secolul al XIV-lea. ci pe Însuşi Meşterul şi Creatorul universului. spre a împila. El însuşi. nu li s-a dat creştinilor învăţătura lor ca o născocire pământeasca. cum ar putea gândi unul din oameni. din secolul al IV-lea. se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul.. PRIN care a creat cerurile. este necunoscută atât de scriitorii creştini din epoca patristică. Însuşi Atotputernicul Atoateziditorul. atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui care I-a supus toate lucrurile.

L-a trimis ca sa mântuie. Astfel nu este vorba de trei persoane într-un Dumnezeu.Asadar după ce Dumnezeu a rânduit pe toate împreuna cu Fiul Sau. şi cu susţinătorii trinităţii. şi nevăzutul Dumnezeu”. atunci pe toate ni le-a dat noua ca să participam la binefacerile Lui. ci El s-a arătat pe Sine Însuşi. lor le-a dat grai. Cine s-a aşteptat vreodată la acestea?” În capitolul IX mai este consemnat: „1. Dumnezeu e văzut distinct de Fiul Său. lor le-a supus toate cele de pe pământ. pentru ei a creat lumea . care susţin că Isus fiind Cuvântul şi Înţelepciunea Tatălui...” Iar în capitolul XII se mai spune: „9. pastele Domnului premerge. a descoperit şi făcut cunoscute cele pregătite de la început. singurul care este bun.” În această epistolă. VIII se spune: „5. Căruia slava în veci. 6. tot ce cunoaşte Tatăl ar cunoaşte şi Fiul. dacă ar susţine trinitatea. adevărat. Iar Isus este numit: „Fiul Lui cel Unul născut”. În plus.. este interesant că autorul vede că planul (taina lui Dumnezeu). El a fost întotdeauna aşa şi este şi va fi: blând. Isus mai este descris „ca Dumnezeu” însă tot autorul face precizarea că Isus este trimis aşa „cum trimite un rege pe fiul său”. se părea că ne trece cu vederea şi că nu se mai îngrijeşte de noi. pe Dumnezeu nici unul din oameni nu L-a văzut. pe ei i-a plăsmuit după chipul Sau. la ei a trimis pe Fiul Lui cel Unul născut. în gândul Lui. 2. Dumnezeu a iubit pe oameni. apoi l-a împărtăşit Fiului. şi de trimisul acestui Dumnezeu. S-a arătat prin credinţă. însemnă că nu este atotcunoscător prin Sine.” Iar în capitolul X: „1. Dar când prin iubitul Său Fiu. Apostolii se înţelepţesc.” În acest capitol Isus este numit „Meşterul şi Creatorul universului”. vremile se adună. ci. l-a făcut singur. Cel ce a făcut toate şi le-a pus in ordine. de un singur Dumnezeu numit aici: „Atotputernicul Atoateziditorul. singura prin care se poate vedea Dumnezeu. 8. Stăpânul şi Creatorul universului. 7. Mântuirea se arata. în care persoanele ar fi egale în cunoştinţă. bun. nici nu l-a cunoscut.. ar trebui să îi descrie pe cei trei subiecţi ca formând pe Dumnezeu. numai lor le-a îngăduit să privească sus spre cer. În plus. Gândind un plan mare şi mai presus de cuvânt. 9. 11. 10. Atâta vreme cât ţinea în taina planul Său şi păstra în tăcere hotărârea Lui cea înţeleptă. În Cap. l-a împărtăşit numai Fiului. vei cunoaşte mai întâi pe Tatăl. lor le-a făgăduit împărăţia cerurilor şi o va da celor ce Îl vor iubi pe El. ca sa convingă. nu să silească. nemânios. ceea ce indică că Isus este născut literal din 13 . însă cu precizarea că PRIN El au fost create toate. Ca Dumnezeu. Amin. lor le-a dat minte. a fost nu numai iubitor de oameni ci şi îndelung răbdător. Si tu daca vei dori şi vei primi acesta credinţă. ca sa le vedem şi să le pricepem..l-a trimis ca la oameni. nu susţine un Dumnezeu trinitar. Însă dacă Fiul a avut nevoie ca Tatăl să-i împărtăşească planul. deoarece este Înţelepciunea Tatălui. aceasta contrastează cu alţi scriitori. autorul din această epistolă. Cuvântul prin care este slăvit Tatăl se uneşte cu lumea şi învăţând pe sfinţi se bucură.

Creatorul şi Făcătorul tuturor lucrurilor. ci.. cei care au continuat să ţină dreptatea care a fost predicată de ucenicii Săi chemaţi Creştini.. Creatorul şi Făcătorul tuturor lucrurilor. în singurul Fiu şi în Duhul Sfânt”. nu împăratului Adrian. Mesia.” (21) „(Creştini) sunt acei care. prin singurul Fiu şi prin Duhul Sfânt”. au găsit adevărul.Creştinii identifică începutul religiei lor cu Isus. I: Natura lui Dumnezeu. şi având în vedere că Aristides a scris în greacă. cum susţin aceştia. când a vizitat Atena în jurul anului 125 d. În afară de El.. în singurul Fiu şi Duhul Sfânt. Cel ce a venit din ceruri în Duhul Sfânt pentru mântuirea omenirii este mărturisit să fie Fiul Dumnezeului Cel Mare.Cerurile nu Îl limitează. nu doar că joacă ca un actor rolul de Fiu aşa cum susţine trinitatea. ‚Dumnezeu cel Mare’. mai presus ca şi orice om de pe pământ. împăratului Antonin Piul.” 13 .. şi a luat trup fără sfidare.. Şi se spune că Dumnezeu a coborât din cer şi. printr-o fecioară evreică Şi-a asumat un trup şi l-a îmbrăcat. pentru că recunosc pe Dumnezeu. şi Fiul lui Dumnezeu a trăit într-o fiică de om. Creatorul şi Făcătorul tuturor lucrurilor. nu au adorat nici un alt Dumnezeu. el spune: „Eu spun că Dumnezeu nu este născut. ci cerurile şi toate lucrurile. Un apologet şi filozof care a prezentat credinţa împăratului Adrian. îl numeşte pe Tatăl.H. care este numit Fiul Celui Preaînalt. fără început şi fără sfârşit. Este interesant că acest autor..” (22) Aristides.. PĂRINŢII BISERICII: Aristides din Atena 140 d.. Când spun că este „desăvârşit”..Tatăl. ci toate lucrurile au nevoie de El. desăvârşit şi incomprehensibil. Creatorul şi Făcătorul tuturor lucrurilor. nu susţinea vreun Dumnezeu trinitar. nici făcut. Nu are adversari. El a fost născut dintr-o sfântă Fecioară fără sămânţa unui bărbat. mai presus de toţi oameni de pe pământ. îşi primesc de la El graniţele. El spune: „Creştinii îşi trag originea în Domnul Isus Cristos. căci nu există nimic mai puternic decât El. ci are o natură care există dintotdeauna.H. cum zice Eusebiu. acesta însemnă că în El nu este nici un defect şi că nu are nevoie de nimic. Ei sunt acei care. el a înmânat o „Apologie pentru credinţă”. Astfel fraza: „au recunoscut pe Dumnezeu. În cap. cum zice Ieronim. Iar Dumnezeu (Tatăl) descris şi ca Creator este slăvit prin Cuvântul. au găsit adevărul. poate fi tradus şi cu „prin”. nemuritor. pentru că ei au recunoscut pe Dumnezeu. ar putea fi şi tradusă cu: „au recunoscut pe Dumnezeu. în singurul Fiu şi în Duhul Sfânt. pentru o înţelgere mai bună a pasjului. şi a apărut printre oameni să-i cheme de la eroarea Politeismului. sau o „Apologie pentru creştini”. văzute şi nevăzute. adică prin Isus. cuvântul din greacă: „en” = în. Isus fiind: „Fiul Dumnezeului Cel Mare” Către anul 139 d.H.. Ei au avut legea lui Isus Cristos scrisă pe inimile lor.

şi orice limbă să mărturisească” Lui. venirile. în care nu se prezintă nici o trinitate. iar pe Isus: „Fiul Celui Preaînalt”. care s-a întrupat pentru mântuirea noastră. Erezii 5: 1. nici la Duhul Sfânt. şi este numit: Cel Prea Înalt. Ei au existat înainte de Creaţie. 5:5.. Preocuparea de căpătai a acestui apologet. şi într-unul Hristos Isus. 1). observaţi ce ne spune el în CARTEA ÎNTÂI A LUI cap. Irineu Îi numeşte alegoric „Mâinile lui Dumnezeu” (cf. Mântuitor şi Împărat”. Domnul nostru. mai târziu devenind episcopul din Lyons. în care a apărat doctrina creştină de atacurile principalelor erezii ale vremii în care a trăit. sau un Dumnezeu în trei persoane.). şi un singur Duh care a acţionat prin profeţi. cu toate că îl numeşte pe Isus: „Dumnezeu”.. iar textul generic „Sa facem om după chipul nostru. ci are o natură care există dintotdeauna. face o distincţie dintre El şi Dumnezeul care nu este născut.). pentru ca în faţa lui Hristos Isus. înălţarea la cer în trup a iubitului Hristos Isus.Aristides. după asemănarea noastră”. El susţine prin acest crez că există un singur Dumnezeu: Tatăl. deşi a fost dispersată în toată lumea. Irineu este convins că Tatăl. [viitoarea] Sa manifestare din cer în slava Tatălui „ca să adune toate lucrurile într-un. pe care.. El însă Îl numeşte pe Isus: „Domnul nostru. Când erau copil asculta pe Policarp. ca şi 13 .3. prezintă un crez bisericesc primit de la apostoli. X: 1 prezentând crezul bisericii primit de la apostoli: „Biserica. Descrierea naturii lui Dumnezeu făcută de Aristides: „nu este născut. Dumnezeu. un singur Fiu. patimile. Creatorul cerului. Ireneu (Irineu) din Lyon (115-190 d. desăvârşit şi incomprehensibil”. el a scris ceva asemănător cu Polycarp. nu se potriveşte la persoana lui Isus care este născut şi care are început la naşterea Sa din Tatăl.” ca să învie din nou în trup toată rasa umană.H. a pământului. care a proclamat prin profeţi voile lui Dumnezeu.” Ireneu. nemuritor. şi în Duhul Sfânt. că Dumnezeul Creaţiei este Acelaşi cu Dumnezeul Scripturilor. „să se plece orice genunchi al celor din ceruri. nici făcut. fără început şi fără sfârşit. Despre Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu. potrivit cu voia Tatălui invizibil. 5:28. acesta era crezul apostolilor. Fiul şi Duhul Sfânt pot fi descoperiţi în istoria lumii. Mântuitor şi Împărat.H. Domnul nostru. Duhul Sfânt este în serviciul Logosului şi aduce inspiraţie profeţilor. a primit de la apostoli şi de la ucenicii lor aceasta credinţă: [Ea crede] într-un Dumnezeu. şi învierea din morţi. că El îi va judeca drept pe toţi. Tatăl Atotputernic. Dumnezeu. deoarece Irineu. naşterea dintr-o fecioară. chiar până la capătul pământului. de pe pământ şi de supt pământ. a mării şi a tuturor lucrurilor care sunt în ele. este aceea de a demonstra lumii gnostice. trebuie văzut ca un dialog al Tatălui sau ca o adresare a Sa către Fiul şi către Duhul Sfânt. ucenicul apostolului Ioan. un student al lui Polycarp a redactat cele „Cinci Cărţi împotriva Ereziilor” (182-189 d.

adică acel Dumnezeu unic. şi anume că: „există un singur Dumnezeu. Ireneu spune despre el. dar el a adus mărturie faţă de ei că Isus Christos era Fiul lui Dumnezeu. care va fi descoperită la urmă în cei care Îl iubesc pe Dumnezeu. ci să fie şi văzuţi de toţi cei care sunt sfinţiţi şi învăţaţi în ce priveşte lucrurile lui Dumnezeu. CAPITOLUL I Irineu – Împotriva ereziilor. Toţi aceştia ne-au declarat că există un singur Dumnezeu. trebuia ca cei prin intermediul cărora erau anunţate lucrurile viitoare să Îl vadă pe Dumnezeu. Yahweh şi Tatăl. se mai menţionează clar: „2. El mai spune: „Dar este evident din cuvintele lui Petru că într-adevăr el a păstrat Dumnezeul care era deja cunoscut de ei. dar el a mărturisit că Isus Însuşi a fost Fiul lui Dumnezeu. când declară. din toate aceste pasaje este evident că ei nu au învăţat existenţa unui alt Tată. Petru „a păstrat Dumnezeul care era deja cunoscut de ei”. el dispreţuieşte pe însoţitorii Domnului. ba mai mult. „.” (27). ceea ce a învăţat prin Duhul profeţii şi apostolii. el dispreţuieşte şi pe Tatăl şi se auto-condamnă” Este 13 .” (28) Ireneu aici indică fără echivoc. el îl dispreţuieşte pe Domnul Isus Cristos Însuşi.” (30) Ireneu aici face o distincţie clară dintre Dumnezeu şi Fiul Său. că: „dispreţuieşte pe însoţitorii Domnului.. ba mai mult. rezistând şi opunându-se propriei sale mântuiri. El mai spune: „Duhul lui Dumnezeu a arătat prin profeţi lucrurile care aveau să vină. da. ca omul să fie disciplinat dinainte şi pregătit pentru primirea în slavă. Omul care nu acceptă această doctrină a bisericii primare şi a apostolilor. doar Tatăl este privit ca fiind Atotputernic şi suprem. în care le-a şi poruncit să fie botezaţi pentru iertarea păcatelor. anunţat de lege şi profeţi.Atunci. al V. el îl dispreţuieşte pe Domnul Isus Cristos Însuşi. iar în El trebuiau ei să fie botezaţi (în Numele Lui) pentru iertarea păcatelor. În cartea a III. care. este numit şi Isus Christos. el nu a predicat „existenţa unui alt Tată”. distinct de Isus Fiul lui Dumnezeu.. modelându-ne şi adaptându-ne cu scopul de a ne face supuşi lui Dumnezeu. Judecătorul celor vii şi celor morţi. că Petru nu a predicat în ziua Penticostei evreilor despre un Dumnezeu trinitar. fiind uns cu Duhul Sfânt. şi nu numai aceasta. Petru le-a predicat peCristos ca judecător. aşa cum este cazul cu toţi ereticii. un Tată şi un Dumnezeu.. şi un singur Cristos Fiul lui Dumnezeu. de aceea. Dacă cineva nu este de acord cu aceste adevăruri. ci. Creatorul cerului şi al pământului şi un singur Cristos Fiul lui Dumnezeu”. însă „cu voia Tatălui invizibil”.T. Creatorul cerului şi al pământului. prin buna plăcere a Duhului Sfânt. ci.N.” Cred că trinitarieni ar trebui să i-a aminte la ce spune Ireneu aici. de altfel. da.T. ci a dat noul legământ al libertăţii celor care mai la urmă au crezut în Dumnezeu prin Duhul Sfânt. însă rămânea încă de domeniul viitorul posibilitatea omului de a-L vedea [pe Dumnezeu]. pentru ca Dumnezeu şi Fiul să nu fie numai anunţaţi profetic. el dispreţuieşte şi pe Tatăl şi se auto-condamnă.

7. pe cei care cred în numele Său. nici apostolii. Dumnezeule. nici Duhul Sfânt. pe Mine Mă ascultă. Dumnezeu atât Cel care este uns ca Fiu. care a zis lui Moise. fii ai lui Dumnezeu.” Aici se arată că Fiul. ci cu o anumită adăugire şi semnificaţie. aşa cum o arată acest pasaj: „Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea. cât şi El Cel care unge. domnia peste toată creaţia. prin care se artă că ei nu sunt dumnezei în nici un fel. dacă nu a fost cu adevărat Dumnezeu. Şi [textul care urmează] afirmă acelaşi adevăr: „Scaunul Tău de domnie. este veşnic. Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie. i-a desemnat prin titlul de Domn. Tu iubeşti neprihănirea. „Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer. m-a trimis la voi ŞI Fiul Său Isus Cristos.asemănător cu ce spune Cristos în Luca 10:16: „Cine vă ascultă pe voi. Însă el mai spune: „3. Dumnezeu. pe Mine Mă nesocoteşte. de la Tatăl Său. şi Duhul Sfânt. şi cine vă nesocoteşte pe voi. El mai spune: „2. şi Fiul este cu adevărat Domn”. Dumnezeu”. afară de Dumnezeu Tatăl domnitor asupra tuturor şi Fiul Său care a primit.” El mai învaţă în Cartea III cap. nici un altul nu este numit Dumnezeu.Eu sunt’.” Aici [Scriptura] îl prezintă pe Tatăl adresându-se Fiului. şi Fiul este cu adevărat Domn.Eu sunt’.. Domnul nostru”. şi nu greşeşte. în mod limpede şi absolut. ea nu îi declară dumnezei în orice sens. Psalmul 45:6. m-a trimis la voi şi Fiul Său Isus Cristos. Nici Domnul. deoarece Ireneu spune că „. deoarece el o face pe baza textului din Evrei 1:8. „EU SUNT CEL CE SUNT. iar cine Mă nesocoteşte pe Mine. toiagul de domnie al împărăţiei Tale este un toiag de dreptate. El Cel care i-a dat cerurile ca moştenire şi i-a supus toţi vrăjmaşii. care îi face. Am afirmat deja. IV: „1. la momentul potrivit.9. până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale. care este Tatăl. ei nici nu au numit pe nimeni în persoana lui Domn. nesocoteşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Domnul nostru. din moment ce Tatăl este cu adevărat Dumnezeu. Prin urmare. şi Fiul este Dumnezeu care este uns de Tatăl ca Dumnezeu. aşa cum am arătat deja. nu au numit vreodată. însă afirmă şi că „Duhul i-a desemnat pe amândoi [dintre ei] pe nume.”30 Ireneu mai afirmă şi că „Tatăl este cu adevărat Dumnezeu. De aceea.” Iată că Ireneu afirmă cu nu este al Dumnezeu afară de Cel ce s-a prezentat la Moise ca fiind: „EU SUNT CEL CE SUNT” şi care este distinct de Isus. şi urăşti răutatea. Atunci când Scriptura îi numeşte [dumnezei] pe cei care nu sunt dumnezei. a primit putere pentru a judeca pe Sodomiţi pentru răutatea lor. Dumnezeule. Şi din nou referindu-se la distrugerea Sodomei şi a Gomorei Scriptura zice. în afară de El care este Dumnezeu şi Domn al tuturor.. Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce se numeşte . pe cel care nu era Dumnezeu. Aşa cum 13 . care şi el a vorbit cu Avraam. Duhul i-a desemnat pe amândoi [dintre ei] pe nume. mai presus decât pe tovarăşii Tăi de slujbă. Unde Tatăl este Dumnezeul suprem care unge.

zice David: „Căci toţi dumnezeii popoarelor sunt nişte idoli ai demonilor.. de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi. şi el descrie că o altfel de doctrină care nu susţine asta. care domneşte peste toate. Şi din nou. sau de ce este vrednic de închinare. pe care invocându-L. nu sunt dumnezei. când nu cunoşteaţi pe Dumnezeu. că Tu eşti singurul Dumnezeu. fie pe pământ. de singurul Dumnezeu Tatăl. sau mai bine zis. şi Dumnezeul lui Iacov şi Israel.” el a făcut o separare între cei care nu erau [dumnezei] şi El care este Dumnezeu. într-adevăr. Domnul Dumnezeul lui Avraam.” „5.” Credem că comentariile sunt de prisos. Ireneu a susţinut clar că Tatăl este Dumnezeu în sens unic. puterea guvernatoare a Duhului Sfânt. „Odinioară. să fie întărit în Tine şi să evite orice doctrină eretică. 13 . pentru ca noi să Te cunoaştem. „care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu”. prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi. acordă. vorbind despre Antichrist. şi Dumnezeul lui Isaac. el zice. care erau atât de faimoşi printre aceşti oameni. dă ca fiecare cititor al acestei cărţi să te cunoască pe Tine. Pavel însuşi spune că acest lucru este adevărat: „ştim că în lume un idol este tot una cu nimic. şi Dumnezeul lui Iacov şi Israel. Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi „dumnezei”. Acum. din care sunt toate lucrurile. Dumnezeul lui Avraam. dar care nu sunt nimic. care eşti singurul şi adevăratul Dumnezeu. după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu. şi Antichristul fi va înălţat nu mai presus de El. după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu.. ci mai presus decât cei care. fie în cer. prin ceea ce este cunoscut ca nefiind Dumnezeu.. şi un singur Domn: Isus Cristos. „Doamne. El susţine în moc clar şi explicit că „Domnul Dumnezeul lui Avraam. Isaac şi Israel! Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel. Apostolul Pavel atunci când zice. prin Domnul nostru Isus Cristos. care eşti Tatăl Domnului nostru Isus Cristos”. prin faptul că profetul a spus aceste cuvinte. eraţi robiţi celor ce din firea lor. sunt idoli. care eşti Tatăl Domnului nostru Isus Cristos. El a exclamat. este eretică.. şi care era adevăratul Dumnezeu.. şi lipsită de evlavie şi de pioşenie. şi că nu este decât un singur Dumnezeu. cel care ai făcut cerul şi pământul.” El arată că cei care sunt numiţi dumnezei. totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl. El i-a direcţionat spre acel Dumnezeu în care el credea. mai presus de care nu există nici un alt Dumnezeu. dar acum. Tatăl este numit: „singurul şi adevăratul Dumnezeu. ţi-ai arătat îndurarea faţă de noi.” Pentru că El a făcut o distincţie şi a separat pe cei care într-adevăr sunt numiţi dumnezei.. Dumnezeul care. mai presus de care nu există nici un alt Dumnezeu”. Pentru că Tatăl a toate este numit Dumnezeu. nu sunt dumnezei de fel. prin bogăţia îndurării Tale. şi aşa şi este. el a dovedit că aceşti dumnezei. şi Dumnezeul lui Isaac. astfel chiar dacă îl numeşte şi pe Isus: Dumnezeu. sunt numiţi dumnezei şi nu sunt.

că el spune: „ nici unul din fii lui Adam nu este întru totul şi în mod absolut numit Dumnezeu. Cuvântul înainte de întrupare.7). aşa încât el înţelege că El care s-a născut „nu din sânge. Creatorul. Cel Frumos la înfăţişare şi Dumnezeul Puternic”. Dar. În plus. ci spune despre naşterea lui Isus: „aceea naştere preeminentă care este din Tatăl cel Preaînălţat” El mai afirmă în mod clar despre unicul Dumnezeu. nici din voia vreunui om. şi a experimentat şi aceea generare preeminentă care este din Fecioară. că El s-a urcat pe mânzul unei măgăriţe. el nu susţine că Isus este co-etern cu Tatăl. sau chemat Domnul. că El a primit de băut oţet şi amărăciune. Cel Frumos la înfăţişare şi Dumnezeul Puternic. Dumnezeu şi Domn şi Rege Etern şi Cuvântul Încarnat. Creatorul. . ci la oameni. Acum. spune despre Isus următoarele: „Dar el.. şi Scripturile divine adeveresc despre El în ambele aspecte: atât că El a fost un om fără frumuseţe şi supus suferinţei. El ar fi fost numai un simplu om. care este în cer. El a avut în El însuşi aceea naştere preeminentă care este din Tatăl cel Preaînălţat. el îi spune Creatorul un sinonim al „Părintele veşniciei”. însă este interesant că nu-l numeşte: Dumnezeu Atotputernic.Domnul sfânt. Dar că El. cât şi că El este Domnul sfânt. Scripturile nu ar fi adeverit aceste lucruri despre El. 13 . sau chemat Domnul” Ireneu îl mai numeşte pe Isus: „Dumnezeu şi Domn şi Rege Etern şi Cuvântul Încarnat. mai presus de ceilalţi. umană şi divină. ca şi alţii. că El a fost dispreţuit printre oameni şi s-a smerit chiar până la moarte. ci ca şi Isaia: „Dumnezeul Puternic” . CAPITOLUL XIX spune: „Isus Cristos nu a fost numai om. CAPITOLUL I: „Domnul a recunoscut un singur Dumnezeu şi Tată.Totuşi pe lângă greşeala lui Ireneu. venind pe nori ca Judecătorul tuturor oamenilor.. susţine o dublă natură a lui Isus. Cel Minunat. că este „în mod absolut numit Dumnezeu”. care este Cristos. la prima Sa venire pe pământ s-a golit de natura Lui divină (Filipeni 2:6. ci a fost Dumnezeu adevărat. născut din Iosif prin cursul obişnuit al naturii. născut dintr-o fecioară. de a susţine că „îngerul Domnului” (a lui Iahve) ar fi fost Isus. că nici unul din fii lui Adam nu este întru totul şi în mod absolut numit Dumnezeu.” este Fiul Omului. poate fi văzut de toţi cei care au reuşit să ajungă chiar şi la o mică parte a adevărului. dacă. apostolii şi de Însuşi Duhul. dincolo de orice om care a trăit vreodată. Pentru că eu am arătat din Scripturi. celelalte titluri sunt sinonime cu ce a spus Isaia. i l-a descoperit pe El. cel căruia Tatăl.” Ireneu. El mai spune despre Isus. în Cartea a IV. Cel Minunat. el mai are nişte abateri de la Biblie. însă ne-ţinând cont că Isus. sau Ioan. însă el nu se referă la un absolut raportat la cer sau în raport cu Tatăl.” De asemenea. următoarele. nici din voia firii lor. îl cunoaşte pe El. Cel care este în propriul Său drept. născut din Tatăl Cel Preaînalt şi Om adevărat. cu referire la profeţia din Isaia 9:6. Fiul Dumnezeului celui viu. atunci când în Cartea a III. proclamat de toţi profeţii.toate aceste lucruri fiind profeţite despre El în Scripturi.

însuşi Cristos la recunoscut pe Tatăl ca Dumnezeu. CAPITOLUL V. astfel în Cartea a IV. a recunoscut doar un singur Dumnezeu. Eu am vestit şi Eu am mântuit”. astfel. Nu a fost nici un alt Dumnezeu înainte de Mine şi nici nu va fi după Mine. Dumnezeu este unul şi acelaşi. Iar acest Dumnezeu unic şi suprem. ca voi să ştiţi. Căci. el totuşi recunoaşte că Domnul Isus. nici nu au numit [pe vreun altul] ca Domn. celor care sunt ignoranţi în ce priveşte aceste lucruri şi îşi închipuie că au descoperit un alt Tată. [îi] dă lucrurile veşnice. Apoi: „Eu sunt cel dintâi Dumnezeu şi sunt mai presus de lucrurile care vor veni”. este faptul că şi Domnul nostru [a făcut la fel]. oamenii să ajungă să Îl cunoască. spunându-le: „Vă rătăciţi. vorbind despre învierea 13 . Cel care este Dumnezeu peste toate. Îl necinstesc pe Dumnezeu şi micşorează credibilitatea legii. să aibă parte de nemurire. S-a făcut cunoscut oamenilor în ambele legăminte. fără Dumnezeu. El a fost vestit de lege şi de profeţi şi recunoscut de Cristos ca Tată. Dumnezeu. Prin urmare. poruncindu-ne să nu numim pe nimeni Tată. ca pe o carte. şi care înnoieşte faţa pământului. El nu spune aceste lucruri într-o manieră ambiguă. la fel şi apostolii. prin Cuvântul Său. Totuşi el credea într-un fel de dualitate. domneşte peste toate lucrurile. zice Domnul.Aşadar. arogantă sau lăudăroasă. pe bună dreptate li se spune: „Vă rătăciţi. Ce este mai important. după cum spune Isaia: „Eu sunt martor. căci nu cunoaşteţi nici Scripturile. Fiul şi Cuvântul Tatălui. În continuare autorul revine la argumentul său anterior şi arată că legea şi profeţii vesteau un singur Dumnezeu. care a făcut toate lucrurile pentru om. Aşadar. adică cei care cred în singurul şi adevăratul Dumnezeu şi în Isus Cristos. se declară: „1. este sigur şi neclintit adevărul că Duhul nu a vestit nici un alt Dumnezeu sau Domn. căci nu cunoaşteţi nici Scripturile. La fel de adevărat este faptul că apostolii nu au recunoscut pe nimeni altul drept Dumnezeu. şi robul Meu pe care L-am ales. să credeţi şi să înţelegeţi că EU SUNT. în afară ce Cel care. dar dat fiind faptul că era cu neputinţă ca. în răspunsul dat saducheilor. pentru ca acesta ajungând la maturitate. în calitate de Dumnezeu. Domnul şi Stăpânul nostru. nici puterea lui Dumnezeu”. este distinct de Isus Cristos. pe care Cristos L-a mărturisit ca Tată şi care. „pentru ca în veacurile care vor veni să arate bogăţia nemaipomenită a harului Său”. El îi învaţă să Îl cunoască prin Cuvântul Lui.” Cu toate că Ireneu îl numeşte pe Isus: Dumnezeu. nici puterea lui Dumnezeu. în afară de Cel care este în ceruri şi care este singurul Dumnezeu şi Tată. Fiul Lui. [pentru că este adevărat]. „este unul şi acelaşi” şi în vechime şi în prezent. care spun că nu există înviere şi care. care face sul cerul. pe Tată. din pricina bunătăţii Lui. împreună cu Cuvântul Său şi cu cei care au primit Duhul înfierii. adică considera că în Dumnezeu era şi Fiul după cum spune în continuare: „2. El este Creatorul. Eu sunt Dumnezeu şi în afară de Mine nu este alt Mântuitor. a vorbit despre înviere şi L-a revelat pe Dumnezeu.” Ireneu descoperă clar că Dumnezeu este Tatăl.

este Dumnezeul celor vii”. prin bogăţia îndurării Tale. cel care ai făcut cerul şi pământul. şi Dumnezeul lui Iacov şi Israel. ţi-ai arătat îndurarea faţă de noi. Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov?’ Şi a adăugat: ‚El nu este un Dumnezeu al celor morţi. ar trebui înţeleasă mai degrabă nu ca o dualitate în Dumnezeu. ci. agentul şi manifestarea Dumnezeului celor vii. Dacă El nu este un Dumnezeu al celor morţi. Cristos Însuşi. care susţine în mod clar că Dumnezeu este Tatăl distinct de Isus Cristos Fiul Lui şi cu care ne unim şi noi: „Domnul Dumnezeul lui Avraam. Deci Cel care a fost adorat de profeţi ca Dumnezeul cel viu este Dumnezeul celor vii. ci Dumnezeului celui viu. căci toţi trăiesc prin El’”. profetul. L-a proclamat atunci când Cirus. ci al celor vii. El a arătat dincolo de orice îndoială că Cel care i-a vorbit lui Moise din rug şi care a declarat că este Dumnezeul patriarhilor. Dumnezeul care. pentru că El este Dumnezeul cel viu”. căci sunt fii ai învierii. este Dumnezeul celor vii. este evident că ei trăiesc cu Dumnezeu şi nu şi-au încetat existenţa. sau Cuvântul Dumnezeului celor vii. care a vorbit lui Moise prin intermediul Cuvântului Său. care a întocmit cerul şi pământul şi care stăpâneşte toate lucrurile”. într-o rugăciune consemnată de el. împreună cu Tatăl. care domneşte peste toate. şi Dumnezeul lui Isaac. astfel afirmaţia: „Cristos Însuşi. după cum declară El: „Eu sunt învierea şi viaţa”. Căci cine este Dumnezeul celor vii dacă nu Cel ce este Dumnezeu şi mai presus de care nu este altul? Daniel. este Dumnezeul celor vii.morţilor. căci profetul spune astfel: „Copiii tăi vor lua locul părinţilor tăi”. CARE EŞTI SINGURUL ŞI 13 . Însă patriarhii sunt copiii Lui. Domnul nostru Însuşi este învierea. deoarece Ireneu nu-l include şi pe Duhul Sfânt în Dumnezeire. El a mai spus: „Îl voi adora pe Domnul Dumnezeul meu. o interpretare dualistă a Dumnezeului celor vii ar contrazice această afirmaţie unde Cuvântul este descris ca fiind Cuvântul Lui. iar Cuvântul Lui este Cel care i-a vorbit lui Moise”. dar a fost numit Dumnezeul patriarhilor care erau adormiţi. care le-a închis gura saducheilor. Aşadar. revelând astfel celor orbi [ambele] adevăruri. El spune: „Nu aţi citit ce a spus Dumnezeu: ‚Eu sunt Dumnezeul lui Avraam. Dumnezeu patriarhilor şi al profeţilor. De fapt. CARE EŞTI TATĂL DOMNULUI NOSTRU ISUS CRISTOS. adică învierea şi pe Dumnezeu [cu caracterul Lui adevărat]. împreună cu Tatăl. deoarece el a scris şi: „Deci Cel care a fost adorat de profeţi ca Dumnezeul cel viu este Dumnezeul celor vii. care i-a vorbit lui Moise şi care S-a arătat patriarhilor. ci al celor vii. Prin aceste argumente. care a dat darul învierii. iar Cuvântul Lui este Cel care i-a vorbit lui Moise. mai degrabă că Cuvântul este reprezentantul. împăratul perşilor i-a spus: „De ce nu închini înaintea lui Baal?” Daniel a răspuns: „Pentru că eu nu mă închin unor idoli făcuţi de mâini omeneşti. Însă şi o interpretare dualistă este contrară trinităţii.” Pe de o parte Ireneu susţine că Dumnezeu este Tatăl. pentru ca noi să Te cunoaştem.

acordă. este înţelept să nu alegem ceea ce Cuvântul ne interzice. Toţi ajung de la reuşită la sărăcia.” În concluzie. Cel în care nu se găseşte necurăţie.noi. care S-a născut din Tatăl. noi ştim că nu este nici un conducător mai măreţ şi mai drept decât acest Cuvânt. îngerilor.ADEVĂRATUL DUMNEZEU. căci am aflat că El este Fiul Dumnezeului adevărat Însuşi. al cumpătării şi al altor virtuţi. căci Îi cunoaştem pe bună dreptate şi în adevăr şi declarăm ceea ce am fost învăţaţi.). Domnul nostru a declarat că Tatăl îl depăşeşte în cunoştinţă”. MAI PRESUS DE CARE NU EXISTĂ NICI UN ALT DUMNEZEU. XII: „Însă Cuvântul declară că nu veţi reuşi. Ei nu discern misterul existent aici. Ireneu Îl considera pe Fiul ca fiind Dumnezeu. totuşi el spune că Dumnezeul Adevărat este „Tatăl neprihănirii”. de aceea. tuturor celor care doresc să afle. spune El. capitolul 28.vom demonstra că noi ne închinăm Lui cu înţelepciune. Isus Cristos este deopotrivă Fiul şi Apostolul lui Dumnezeu Tatăl şi Conducătorul tuturor.cap. însă considera că Tatăl este superior Fiului.. VI: „Prin urmare. suntem numiţi atei. că Tu eşti singurul Dumnezeu.8). PRIN Domnul nostru Isus Cristos. Deoarece «Tatăl. dar nu în legătură cu Dumnezeul cel adevărat. care înainte foloseam meşteşuguri magice. ne dedicăm 14 . dă ca fiecare cititor al acestei cărţi să te cunoască pe Tine. Tatăl neprihănirii.9). Şi noi mărturisim că suntem atei în ceea ce priveşte acest fel de zei. Învăţătorul nostru a prezis că toate aceste lucruri se vor întâmpla. după Dumnezeul neschimbător şi veşnic. Fiului. fără duşmănie. acum îmbrăţişăm doar castitatea. noi. (Against Heresies.” Cap. Creatorul tuturor. Se spune că nebunia noastră constă în faptul că acordăm unui om crucificat locul al doilea. 22:8. 100-165 d. Iustian Martirul (cca. care înainte ne găseam plăcerea în adulter. pe măsură ce vi-l vom arăta limpede”. Duhul Sfânt. şi lipsită de evlavie şi de pioşenie. puterea guvernatoare a Duhului Sfânt. cartea a IIa. Cap XIV: „Îl urmăm pe singurul Dumnezeu ne-născut. Apocalipsa 19:10. iar Duhului profetic pe cel de-al treilea. De la El provine numele nostru de creştini. deoarece Biblia nu susţine deloc o închinare la îngeri (Coloseni 2:18. la care vă rugăm să fiţi cu luare aminte. după cum şi afirmă clar: „Prin intermediul Lui [Cristos] putem afla că Tatăl este mai presus de toate lucrurile. prin Fiul Său . Cap. Prin urmare.H. este mai mare decât Mine». Apologet creştin şi martir: În PRIMA APOLOGIE A LUI IUSTIN . XIII: „..” Iustian vorbeşte de o adorare. a Tatălui. suferinţa sau obscuritatea părinţilor lor. să fie întărit în Tine şi să evite orice doctrină eretică. Dar atât pe El. cât şi pe Fiul care a venit de la El şi ne-a învăţat aceste lucruri şi oştirea de îngeri buni care-L urmează şi sunt făcuţi asemeni Lui şi pe Duhul profetic noi Îi adorăm şi ne închinăm Lor. de aceea Îi acordăm cel de-al doilea loc. chiar dacă el greşeşte vis a vis de închinare.

la Dumnezeul Creator. diferit de cel obişnuit. el nu interpretează cuvintele Domnului din întâlnirea cu tânărul bogat.” Iustian arată că Isus a învăţat doar o închinare exclusivă la Dumnezeu. Să nu uităm. Creatorul tuturor. locuim împreună cu ei. În Cap. acesta nu ar trebui să fie ceva extraordinar pentru voi. Isus Cristos. căci El este Domnul. XVI: „Legat de faptul că noi trebuie să ne închinăm numai lui Dumnezeu. de când a venit Cristos. el susţine că Isus nu s-a referit la Sine. adică la Tatăl. acum. Observaţi ce spune Iustian în Cap. Însă Iustian explică cuvintele Domnului. ca să devină părtaşi cu noi la speranţa plină de bucurie a răsplătirii date de Dumnezeu. total diferit de interpretarea trinitariană. Aceasta este interpretarea trinitariană. că dacă persoanele Sfintei Treimi ar fi deosebite una de alta în ceea ce priveşte atributele Dumnezeirii lor.” 14 . ne rugăm pentru duşmanii noştri şi căutăm să îi convingem pe cei care ne urăsc pe nedrept să trăiască potrivit preceptelor bune ale lui Cristos. care preţuiam adunarea de bogăţii şi posesiuni mai presus de orice. El a răspuns şi a zis: „ Dumnezeu singur este bun. a fost răstignit. când a spus în Marcu 10:18: „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu”. XXI se specifică: „Atunci când spunem cu privire la Cuvânt.” Iustian în numeşte pe Dumnezeu: Dumnezeul ne-născut. ci. noi. Învăţătorul nostru. cum că Isus acolo vrea să-l înştiinţeze pe tânărul bogat. care susţine că Isus s-a referit la Sine. pe baza înţelepciunii Sale. care ne-am urât şi ne-am distrus unii pe alţii şi nu locuiam împreună cu oameni din alte neamuri. El ne-a spus astfel: „Cea mai mare poruncă este aceasta: Domnului. noi. Iar dacă afirmăm că Cel ce este Cuvântul lui Dumnezeu S-a născut din Dumnezeu într-un mod deosebit. învăţată de doctrina trinităţii. că Lui nu-i poate spune că-i bun.. doar dacă recunoaşte că Isus este Dumnezeu. Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să Îi slujeşti. atunci trinitatea cade. Dumnezeul tău care te-a creat”. în contrast cu Isus care este născut şi schimbător. chiar dacă ar fi un om cu o provenienţă obişnuită. a înviat şi S-a înălţat la cer. ceea ce nu susţine co-eternitatea. este vrednic să fie numit Fiul lui Dumnezeu. în plus. care a făcut toate lucrurile”. căci toţi scriitorii Îl numesc pe Dumnezeu Tatăl oamenilor şi al zeilor. a murit. din pricina obiceiurilor lor. că a fost produs fără vreo unire sexuală şi că El. aducem acum la un loc ceea ce avem şi dăm tuturor celor aflaţi în nevoie.” Cap. Iar când a venit la El un om şi I-a spus: „Bunule Stăpân”. Înţelegeţi că cei care nu sunt găsiţi trăind aşa cum El ne-a învăţat. nu sunt creştini.. numit Isus. şi Dumnezeul neschimbător veşnic. El. chiar dacă ei spun cu buzele preceptele lui Cristos. cu toată inima ta şi cu toată puterea ta. Fiul lui Dumnezeu. totuşi. XXII: „Mai mult. care este cel dintâi născut din Dumnezeu.Dumnezeului bun şi ne-născut. Stăpânul tuturor.

.” În versiunea tradusă de EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNA BUCUREŞTI – 1997. Cuvânt (Logos – Raţiune). a fost răstignit.Cap. că El Se va naşte aşa cum am arătat înainte. despre El vom vorbi în cele ce urmează. după cum a declarat profetul menţionat înainte. el spune că este „nenăscut” şi „fără început”. şi prin urmare Fiul are un început. XXIII: „. p. Iustian susţine superioritatea Tatălui. Moise. că Isus este singurul Fiu născut de Dumnezeu..după cum ne-au învăţat cei care au înregistrat lucrurile referitoare la Mântuitorul nostru. prin puterea Cuvântului.. reiese din cuvintele: „El (Isus) a devenit om.” Dacă Dumnezeu Tatăl. El S-a născut ca om. Tatăl şi Domnul tuturor. căci El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale” . pe care noi i-am crezut. fiind Cuvântul Lui. nu din cauză că este deofiinţă cu Tatăl. El este şi Tatăl lui Isus.56: „pentru Iisus Hristos şi ne-am consacrat Dumnezeului celui ne-născut şi mai presus de patimi. putere. spunând: „Iată că vei rămâne însărcinată de la Duhul Sfânt. Iar îngerul lui Dumnezeu care a fost trimis atunci la aceeaşi fecioară i-a adus vestea cea bună.. Iar cea dintâi putere.. potrivit voii lui Dumnezeu. este Tatăl tuturor.. a fost numit Isus. El îl numeşte pe Dumnezeul Bibliei în Cap. tot în această versiune. dar nu din sămânţă omenească.. rămânând fecioară. vei avea un Fiu şi El va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Îi vei pune numele Isus. XLVI el mai spune: „Am fost învăţaţi că Cristos este întâiul născut al lui Dumnezeu. care este şi Fiul. XLV: „Şi Dumnezeu. Îl va aduce pe Cristos în cer.. ba chiar să se facă o confuzie între Duhul (Duhul Sfânt) şi Cuvântul (Isus Cristos).55: „Iisus Hristos singur este propriu-zis Fiul lui Dumnezeu.” Iar în cap. Primul Său născut.” Optica lui Iustian şi a altor părinţi ai bisericii este să-l descrie pe Isus înainte de întrupare ca fiind anumite atribute ale lui Dumnezeu: Înţelepciune. pe care l-am citat.. ci din puterea lui Dumnezeu. şi din ceea ce învaţă în Cap. acest paragraf este tradus astfel. astfel în Cap. este greşit să înţelegem Duhul şi puterea lui Dumnezeu ca fiind altceva decât Cuvântul. în al doilea rând. a umbrit-o şi a făcut ca ea să conceapă un copil. p.. Tatăl tuturor. a murit şi a înviat apoi. Dar faptul că.” Cap.. după ce L-a înviat din morţi. întâiul născut şi puterea.pentru că spunem lucruri adevărate. căci Duhul profeţiei a declarat şi prin Isaia. Isus Cristos. după Dumnezeu.. Deci.. El a devenit om. îl numeşte pe Isus: „cel dintâi născut din Dumnezeu”. potrivit voii Lui (Dumnezeu)”. etc. dintr-o fecioară. este Cuvântul. XXV... XXXIII: „Dar puterea lui Dumnezeu a venit peste ea. deoarece doar despre Tatăl. XXXII: „Iar „sângele strugurilor” Îl reprezintă pe Cel care avea să vină cu sânge. Faptul că Isus este subordonat lui Dumnezeu.” Iustian.” 14 . potrivit voii Lui. Cuvântul Său. Tatăl şi Domnul tuturor. datorită faptului că este „întâiul născut” al lui Dumnezeu. cum susţin trinitarienii.. care este de asemenea întâiul-născut al lui Dumnezeu.. înălţându-Se la cer.

. Acest lucru e arătat şi în scrierile lui Moise. LVIII: „Şi.. dar Israel nu Mă cunoaşte şi poporul meu nu înţelege. diferit de Tatăl şi de Fiul. întâiul Său născut.” Despre Fiul nu spune că este fără început. Cuvântul lui Dumnezeu este Fiul Său. II d. Cristos i-a vorbit. Dacă veţi dori să le cunoaşteţi. nici pe Fiul. şi un alt Cristos. ca şi cum numai el ar fi cunoscut adevărul. Coboară în Egipt şi scoate pe poporul Meu de acolo’”. căci în ele se spune: „Îngerul Domnului i-a vorbit lui Moise. care i-a vorbit prin acel foc. Iar el. În plus. apropie-te şi ascultă”.H. se predica un alt Dumnezeu.. după ce şi-a scos încălţămintea şi s-a apropiat. observăm că încă din sec. după cum spune Însuşi Domnul nostru: „Cel ce Mă ascultă pe Mine Îl ascultă pe cel ce M-a trimis”. ci. ajungând pradă doctrinelor ateiste şi diavolilor. îndepărtându-i de Dumnezeul care i-a creat şi de Cristos. a spus: „Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său. sub forma unui foc ce ardea într-un rug şi i-a spus: „Scoate-ţi încălţămintea. profetul menţionat mai sus. diavolii l-au folosit pe Marcion din Pont. iar Duhul profeţiei. ci sunt purtaţi fără înţelepciune. Cap. LIII: „Căci de ce am crede despre un om răstignit că El este întâiul născut al Dumnezeului celui fără început şi că El însuşi va judeca întreaga rasă umană.Isus a spus: „Nimeni nu cunoaşte pe Tatăl afară de Fiul. pe când păştea turmele unchiului său din partea mamei. în flacăra unui foc ce ardea într-un rug şi i-a spus: ‚Eu sunt Cel ce sunt.. el predică un alt dumnezeu decât Creatorul tuturor şi un alt fiu.Cap. săvârşind lucruri mari şi minunate. Mulţi l-au crezut pe acest om. El a primit o mare putere de la Cristos. Isaac şi Iacov. care este întâiul născut al lui Dumnezeu în sens literal. Cuvântul este primul născut. care îi învaţă şi acum pe oameni să nege faptul că Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor din cer şi de pe pământ şi că Isus Cristos cel prevestit de profeţi este Fiul Lui. Dumnezeul părinţilor voştri. aşa cum am spus înainte. El este numit Înger şi Apostol.. Cap. Dacă doriţi să aflaţi 14 . Dumnezeul lui Avraam. ca mieii de un lup.” Cristos prezentat îngerul DOMNULUI este o eroare a părinţilor bisericii. şi nu doar în sens de întâietate. El este „întâiul născut” al acestui Dumnezeu fără început. afară de Tatăl şi de cei cărora vrea El să li-L descopere”. a plecat şi a scos poporul din Egipt. cum am spus înainte. Căci cei numiţi diavoli nu încearcă altceva decât să îi ademenească pe oameni. le puteţi afla cu acurateţe din scrierile lui. LXIII: „Toţi iudeii spun şi acum că Dumnezeul cel fără de nume i-a vorbit lui Moise. acuzându-i prin Isaia. El mai spune în Cap.” Este clară doctrina lui Iustian faţă de Cuvântul. deşi nu au nici o dovadă în sprijinul a ceea ce spun. a auzit că trebuia să meargă în Egipt şi să-i scoată de acolo pe izraeliţi. căci El declară tot ce trebuie ca noi să cunoaştem şi este trimis să declare tot ceea ce este revelat. LXII: „Căci în momentul în care lui Moise i s-a poruncit să coboare în Egipt şi să îi scoată pe izraeliţi de acolo şi. în ţinutul Arabiei. şi ei râd de noi.

supus suferinţei. deşi sunt morţi. după cum a scris Moise. El S-a arătat sub forma unui foc sau a unui înger lui Moise şi altor profeţi. Dar acum. Cuvântul care S-a arătat uneori sub forma focului. devenind om pentru rasa umană. Acest cuvânt este termenul ebraic pentru genoito [aşa să fie]. El a răbdat să fie făcut una cu nimic. Atât de multe s-au scris pentru a dovedi că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu şi Apostolul Lui. pe când era cu ei. dă laudă şi slavă Tatălui universului. căci este imposibil să relatăm totul aici. în realitate. iar alteori sub înfăţişarea unui înger.” Această eroare nu apare doar la Iustian cum că îngerul de pe muntele Sinai a fost de fapt Isus înainte de întrupare. Aşa cum am arătat deja. există încă şi sunt oameni care Îi aparţin lui Cristos Însuşi. S-a născut ca om. Căci cei ce afirmă că Fiul este Tatăl. acesta le ia. Isaac şi Iacov’”. dar acum. nici pe Fiul. nici pe Fiul. o puteţi face din aceleaşi scrieri. a spus: „Nimeni nu cunoaşte pe Tatăl afară de Fiul. Iar ceea ce i s-a spus lui Moise din rug: „Eu sunt Cel ce sunt. Dumnezeul părinţilor voştri” arăta faptul că aceştia. În cap. dovedesc faptul că nici nu Îl cunosc pe Tatăl. În vechime. De aceea. prin Fiul Său. prin voia lui Dumnezeu. nici faptul că Tatăl universului are un Fiu. în timpul domniei voastre. deşi. atât de Duhul profeţiei cât şi de Cristos Însuşi. Isus Cristos şi prin Duhul Sfânt. pentru mântuirea celor ce cred în El. potrivit cu sfatul tatălui. fiind în întregime de părerea că Tatăl universului i-a vorbit lui Moise. şi Isus. şi Duhul profeţiei îi mustră şi le spune: „Israel nu Mă cunoaşte şi poporul meu nu Mă înţelege”. Dumnezeul lui Avraam. Dar oricum doctrina trinităţii nu acceptă ideea că Isus este un înger. de aceea. LXVII: „Îl binecuvântăm pe Creatorul tuturor. Prin urmare. deşi este clar menţionat în scrierile lui Moise: „Îngerul Domnului i-a vorbit lui Moise. care este şi El Dumnezeu.” Iar în cap. Iar când el a încheiat rugăciunile şi mulţumirile. în flacăra unui foc ce ardea într-un rug şi i-a spus: ‚Eu sunt Cel ce sunt. a îndurat toate suferinţele pe care diavolii i-au instigat pe iudeii cei nesăbuiţi să le pună asupra Sa. afară de Tatăl şi de cei cărora vrea El să li-L descopere”. iudeii pretind că cel ce a spus aceste lucruri era Tatăl şi Creatorul universului. Isaac şi Iacov. Avraam fiind tatăl lui Isaac şi Isaac al lui Iacov. pentru ca prin moartea şi învierea Lui să poată învinge moartea. spunând „Amin”.ce a urmat.” 14 . Căci ei au fost primii dintre toţi oamenii care s-au ostenirea să-L caute pe Dumnezeu. LXV el mai precizează: „Apoi sunt aduse conducătorului fraţilor pâine şi un pahar cu vin amestecat cu apă. Cel ce i-a vorbit era Fiul lui Dumnezeu. iudeii. care este numit deopotrivă Înger şi Apostol. aşa cum am spus înainte. de faptul că nu Îl cunosc nici pe Tatăl. în numele Fiului şi al Duhului Sfânt şi aduce mulţumiri prelungi pentru faptul că am fost socotiţi vrednici să primim aceste lucruri din mâinile Lui. Cuvântul întâi-născut al lui Dumnezeu. sunt acuzaţi pe drept. Dumnezeul lui Avraam. toţi cei prezenţi îşi exprimă acordul. dintr-o fecioară.

cu referire la faptul că El a fost uns şi că Dumnezeu a poruncit toate lucrurile prin El. lăsându-i fără putere şi scoţându-i afară pe aceşti demoni care îi posedau. de dragul nostru. Domn. vindecându-i în trecut şi acum. Cap. în scrierea Septuagintei era înlocuit deja YHWH cu Kyrios = Domnul. afară de Cel ce a făcut şi a orânduit acest univers. are şi el o semnificaţie. şi Iustian. pe lângă Dumnezeu. care provine de la Dumnezeul cel inefabil şi fără început. şi anume YHWH (pronunţat probabil Yahweh sau Iehova). în Dialogul cu Iudeul Tryfon spune: Cap. întrucât El a devenit om de dragul nostru” Iustian greşeşte când afirmă că Dumnezeu nu are un Nume personal (Matei 6:9). ci apelative derivate din faptele Lui bune şi din atributele Lui. noi adorăm şi iubim Cuvântul. unde probabil. doar greaca. Căci.noi nu socotim că Dumnezeul nostru (al creştinilor) este unul. Creator. Căci mulţi creştini au exorcizat nenumăraţi demonizaţi în întreaga lume şi în oraşul vostru. să ne păzească de 14 . Dumnezeu. de dragul oamenilor credincioşi şi pentru distrugerea demonilor.T. XI: „Nici nu va fi vreodată. deci Tatăl nu are început. Căci El a devenit om. Stăpân. după cum şi apelativul „Dumnezeu” nu este un nume. Însă el. XIII: „Căci. deşi toţi ceilalţi exorcişti şi cei ce foloseau incantaţii şi leacuri nu i-au putut vindeca. este numit Cristos. nu sunt nume.Observăm că închinarea în adunare (biserică) se adresa Tatălui prin Fiul şi Duhul Sfânt. arată clar că „Tatălui tuturor.” Astfel Iustian susţine monoteismul ebraic.. Cuvântul. ba mai mult. El a creat şi a aranjat toate lucrurile prin El. Iar Fiul Lui.. singurul pe drept numit Fiu. care a fost răstignit în timpul lui Pilat din Pont. atunci când. în V. VI el mai spune: „Nu este nici un nume dat Tatălui tuturor. Ei au făcut-o în numele lui Isus Cristos. Dar „Isus”. Tryfon vreun alt Dumnezeu şi nici nu a fost altul din veci. ceea ce arată că are un început. ci o părere implantată în natura oamenilor cu privire la un lucru care cu greu poate fi explicat. numele Lui ca om şi Mântuitor. Dumnezeu se descoperă lui Moise ca având un Nume personal. ÎN APOLOGIA A DOUA. după cum am spus înainte. la început. care nu are început” şi că Isus Cristos „a fost născut înainte de creaţie” . Tatăl. ar însemna că cel ce Îl numeşte este mai vârstnic decât El. prin Iisus Hristos . ci El este unul şi acelaşi. cu orice nume ar fi numit. Acest nume conţine şi el o semnificaţie necunoscută. care nu are început. Dar cuvintele Tată. fiind conceput potrivit voii lui Dumnezeu. iar al vostru (al iudeilor) altul. care era cu El şi care a fost născut înainte de creaţie. Tot Sfântul Iustin.” Cap.. însă el nu ştia ebraică. pe când Fiul are început. i-am zis eu. că a devenit om. Şi puteţi afla aceasta pe baza lucrurilor pe care le puteţi observa. XXX: „Astfel noi ne rugăm întotdeauna ca Dumnezeu.. susţine că creştinii au acelaşi Dumnezeu ca evreii. spune despre El. iar el mai spune în Cap.

ca fiind: „dumnezeul unic-născut”. decât a făcut. deoarece. născându-se din Fecioara.” În Cap. dar aceştia uită că şi Iustian a crezut aşa. că sfântul Iustin este încă departe de formula unui singur Dumnezeu. unui Dumnezeu suprem.demonii. fiind Dumnezeu. Căci vă spun că El nu a făcut nici o dată altceva.” Comentariul este de prisos. iar Isus este Dumnezeu. care nu susţine trei Dumnezei în Unul.. ca Fiu al Creatorului tuturor.” Astfel el susţine că acest Dumnezeu e distinct de Isus. Din învăţătura lui Iustian. după cum ai zis mai înainte” 14 . potrivit capit. de dogma aceasta care s-a stabilit de către Biserică mult mai târziu. „sfântul Iustin este încă departe de formula unui singur Dumnezeu. când zic aşa. CXXVIII. într-un Dumnezeu.18). Iustian arată că înainte de a veni pe pământ. e-4 şi CXXIX.. în trei persoane. iar nu cu voinţa personală. adică un Dumnezeu mai mare şi unul mai mic. ceea ce este fatal pentru doctrina trinităţii.” Cap.. Învăţătura lui este foarte asemănătoare apostolului Ioan. despre Care se scrie şi se zice că S-a arătat lui Avraam. LVII el mai spune: „Care s-a arătat lui Avraam şi Care este slujitorul Dumnezeului Făcător al tuturor. a voit şi a vorbit Acela care a făcut lumea şi mai presus de care nu există alt Dumnezeu. El mai susţine că Acest Dumnezeu. este un alt Dumnezeu decât Dumnezeu Creatorul tuturor (deci Creatorul şi a lui Isus). sunt fatale pentru dogma trinităţii. La comentariul de la nota de subsol se spune: „472:Sfântul Iustin. de dogma aceasta care s-a stabilit de către Biserică mult mai târziu. Este lămurit.. la fel cu toţi. un Dumnezeu ne-născut şi unul născut. care este alături de Dumnezeul cel nevăzut (Ioan 1:1. Isus a fost Dumnezeu. dar nu în sens absolut. lui Isac şi lui Iacov. Iar despre Isus mai spune în Cap. de acest lucru suntem noi acuzaţi uneori că credem. Creatorul. când spunem că Tatăl este Dumnezeu. XLVIII: „. este subordonat Dumnezeului Creator. trei persoane. dacă Isus este un Dumnezeu diferit ca număr de Dumnezeu Tatăl. LVI: „Acesta. totuşi. se desprinde un Dumnezeu subordonat. 1-3 deosebeşte numeric pe Dumnezeu-Cuvântul de Dumnezeu-Tată al tuturor lucrurilor. care vorbeşte de Isus. şi suprem şi ne-născut. ci. suprem. şi a avut o natură divină (vezi şi Ioan 1:1. el susţine că Isus. este un alt Dumnezeu decât Dumnezeu Creatorul tuturor şi. Observaţi că însuşi trinitarienii au înţeles că Iustian NU susţinea în mod ortodox (drept) doctrina trinităţii. însă. Aceste învăţături ale lui.18 NW). înţeleg că este un altul cu numărul472 . păi atunci sunt doi Dumnezei. apoi el s-a născut om. a fost om pătimitor. ceea ce este fatal doctrinei trinităţii.El a existat mai înainte. în trei persoane. şi că apoi S-a născut om prin Fecioara.

nu se numeşte pe Sine. Căci întotdeauna El îşi are numirea după felul cum slujeşte voinţei părinteşti şi din aceea că este născut din Tatăl.. este numit şi înger. nu de una teatrală. i-a răspuns: „Pentru ce Mă numeşti bun? Numai unul singur este bun. spunând că numai Tatăl este bun. Cuvânt. iar când voieşte din nou. vă voi da o altă mărturie din Scriptură. mai întâi ca un om şi un înger în slava focului din rug. Tot aşa şi Tatăl. toate aceste afirmaţii ale lui Iustian.. el mai spune în Cap. şi Iustian susţine că Isus are nevoie de mântuire. şi anume aceea că. după voia Tatălui... ceea ce trinitarienii nu sunt de acord că Isus e înger.. LXI: „O.. Dumnezeu. a lui Isus. Chiar dacă este numit Dumnezeu. alteori Dumnezeu. Ei zic că nu se poate nici tăia.Puterea venită de la Părintele universului. era propovăduit ca Dumnezeu şi om” El credea în două naturi ale Fiului. Care S-a născut. nelăudânu-se câtuşi de puţin că ar face ceva cu voinţa sau cu puterea Lui. „bun”. Creatorul tuturor. nu e Dumnezeu suprem. după cum nu se poate nici tăia şi nici separa lumina soarelui de pe pământ.Părintele Său. în chip deosebit din El. atunci când voieşte – spun ei – face să ţâşnească de la Sine o putere. prin voinţă. Acesta este numit şi: Dumnezeu.. observăm că acest Dumnezeu. El după Iustian. Fiu al lui Dumnezeu şi S-a arătat în chip virtual (în taină). pentru că ea aduce oamenilor cele grăite de la Tatăl.” Iar în cap. însă însemna aceasta că Iustian credea că Isus este Dumnezeu deplin? Uitaţi ce mai spune el în continuare la aceiaşi carte în Cap. CI: „El însuşi va fi mântuit de acelaşi Dumnezeu.ea este numită „om”. alteori înger. este subordonat voii Tatălui. ceva între persoană şi putere. dar ceva care are un început. deoarece e vorba de o naştere reală. înger. Despre Isus. prieteni.. Domnul şi Dumnezeul nostru. CXXVIII: „Că Hristos este Domn. şi interpretează invers acest text (Luca 18:19).Cap. lumina dispare. pur şi simplu falimentează doctrina trinităţii care susţine egalitatea absolută. alteori Fiu. pentru că a îmbrăcat forme omeneşti.. o retrage la Sine. şi o numesc încă „Cuvânt”. Deci Isus. El mai spune în Cap. Cuvânt şi putere şi mai pe urmă născut om. nici separa această putere de Tatăl. prin Fecioara.. În plus. o putere raţională.Căci atunci când cineva I-a zis: „Învăţătorule bun”.. un principiu. ca să apară.” Cap. alteori Înţelepciune. CV: „El era Unul-născut al Tatălui tuturor. voite de Tatăl.şi Puterea aceasta... Dumnezeu a născut din El un principiu şi o putere oarecare raţională. însuşi. LXVII: „. pe care Cuvântul profetic o 14 . Tatăl Meu din ceruri”. mai înainte de toate cele create. care se mai numeşte de către Duhul Sfânt şi Slavă a Domnului.” Iustian arată că Dumnezeu a născut din El. Domn. ci.. alteori Domn şi Cuvânt şi alteori Se numeşte pe Sine Conducătorul principal de oaste atunci când S-a arătat în chip de om lui Iosua Navi.şi se mai numeşte „slavă”. Căpetenie de oaste. LXXI: „Cel răstignit.se numeşte „înger”... de soarele care este pe cer: când soarele apune.

Căci Isus nu este doar întâinăscut din mulţi fraţi. când spune: „Domnul m-a zidit pe mine început căilor sale” Deci el susţine că Fiul a fost zidit sau creat prin naştere din Tatăl. Galateni 3:19. În concluzie. începutul creştinismului prin naşterea din nou.. înainte de acest început al poporului creştin. Iar în această descriere a naturii lui Dumnezeu..” Cap.numeşte de asemenea Dumnezeu (. Pentru el Tatăl era un 14 . CXXIX: „Chiar în înţelepciunea lui Solomon s-a zis: . din afirmaţiile sale. întru început...” Cap. prin apă. se observă clar.am spus că această Putere a fost născută de Tatăl prin puterea şi voinţa Sa. în care natura Logosului nu este despărţită de Dumnezeu.. este născut din Tatăl. nici un Dumnezeu în trei persoane. credinţă. nici separa această putere de Tatăl.. şi subordonat voinţei Tatălui. întru lucrurile Sale. ci. mai înainte de a face pământul. din gândirea lui. ca şi cum „usia” (natura) Părintelui ar fi fost împărţită. ci se găseşte că este un lucru numeric distinct.. un înger (Fapte 7:30. Iustian susţine un fel de modalism înainte de întruparea Logosului. scriitorii N. trecutul lui filozofic. adică al celui renăscut de El. aşa cum lumina este distinctă de soare. ci. Evrei 13:2). nu susţineau că îngerul Domnului. deoarece Fiul s-a născut din Tatăl în mod real şi literal.. Iustian susţine că are un început.. plecă de la greşeala. această existenţă a Fiului care pleacă sau revine.mă naşte pe mine. cu totul mai înainte decât toate creaturile. distinct nu ca natură.. El S-a făcut.31.) şi înger. Dar el susţine şi ideea că natura lui Dumnezeu nu a fost împărţită cu Fiul prin amputare. atunci când voieşte – spun ei – face să ţâşnească de la Sine o putere. iarăşi început al unui alt neam. Totuşi el susţine că Fiul este dependent de Tatăl ca putere şi existenţă.” El pur şi simplu distruge teoria co-eternităţii dintre Tatăl şi Fiul. Tot aşa şi Tatăl. aşa cum fac greşala şi alţi părinţi ai biserici.T. nici că Fiul nu are început. nu este numai nominal distinctă de Tatăl.. Hristos fiind întâiul-născut al întregii zidiri. şi înclinaţia lui spre a filozofa despre natura lui Dumnezeu.. după cum se arată prin cuvintele: „nu se poate nici tăia. putem înţelege clar. deoarece îl numeşte şi „întâiul-născut al întregii zidiri”. el nu a susţinut un Dumnezeu în trei persoane.. ar fi Isus. că el nu a fost trinitarian.” Însă cred că multe probleme. dând exemplul cu soarele şi razele de soare care izvorăsc din Soare..Domnul m-a zidit pe mine început căilor sale.. Mai înainte de veac ma întemeiat.. şi că Cel născut este un altul cu numărul decât Cel ceL naşte... ca număr. iar când voieşte din nou. nu prin amputare. El are un început ca zidire. fiind o manifestare a lui Dumnezeu. Iustian cu toate că face câteva greşeli.. de a face confuzie între „Îngerul Domnului” şi Isus. Fiul şi Duhul Sfânt. CXXXVIII: „Într-adevăr.Cel despre care este vorba. prin naşterea din Tatăl. o retrage la Sine. ci. mai degrabă Fiul. nici o egalitate între Tatăl. cu alte cuvinte Logosul a fost mai degrabă un fel de manifestare în afara Tatălui decât o persoană distinctă de Tatăl.

Tatian s-a stabilit în Antiohia. Epiphanius afirmă că el era nativ din Mesopotamia. Pe El îl cunoaştem din creaţia Sa.H. Această fiinţă divină a fost numită . se numea secta Encratiţilor.Omul trebuie să fie onorat ca un confrate. a fost numită Logos deoarece a fost luată din Raţiunea sau Mintea lui Dumnezeu. şi a dobândit un număr însemnat de ucenici. sau a „Stăpânilor proprii”. . ci Făcătorul spiritelor materiale. El este o creatură înaltă. 1976. În teologie. dar totuşi o creatură. R. . Dumnezeu este un Duh. Creştinii se închină numai lui Dumnezeu.): Aflăm din mai multe surse că Tatian era un asirian. comentează despre caracterul demn de încredere al învăţăturii apologeţilor: „Iustin [Martirul] a susţinut că înainte de crearea lumii Dumnezeu era singur şi că nu avea nici un Fiu. Apologeţii susţineau subordonarea” [A Short History of the Early Church. Se presupune că secta Encratiţilor s-a înfiinţat în anul 166 d. şi El Însuşi este începutul tuturor lucrurilor. că el a înflorit cam pe la mijlocul celui de-al doilea secol. Iar Dr. şi se pare că Tatian a murit cu câţiva ani mai târziu după aceea. 110-172 d. . şi a găsit o sectă ascetă care. pagina 110]. nu voi asculta. iar Fiul un alt Dumnezeu născut în mod literal şi având un început. Din nefericire. de Harry Boer. Fiul este subordonat. şi noi deducem din alte fapte constatate cu privire la el. Se pare că el a îmbrăţişat creştinismul la Roma. el Însuşi fiind Tatăl lucrurilor sensibile şi invizibile. . adică secta „Auto-controlului”. . dar nu ştim nimic foarte precis cu privire la timpul şi locul unde s-a născut. Singura operă existentă a lui Tatian este „Discurs pentru greci”. 9 şi a formelor care sunt în materie. . El este invizibil. Când Dumnezeu a dorit să creeze lumea . şi i-au plăcut indicaţiile acelui învăţător eminent al Evangheliei. adică al doilea după [Tatăl]. unde a devenit familiar cu Iustin Martirul. Boer. care au continuat după moartea lui să fie deosebiţi prin practica acelor rigurozităţi pe care el le-a impus. Fiu deoarece a fost născută. Mai târziu.El care nu este vizibil ochilor omeneşti. Tatian a căzut sub influenţa ereziei gnostice. H. din pricina principiilor rigide pe care le profesa. după moartea lui Iustin.H. în Capitolul IV. 6 Numai Dumnezeu trebuie să fie de temut. . spune în cartea sa..Dumnezeu suprem şi ne-născut. „A Short History of the Early Church”. . . el a născut o altă fiinţă divină ca să creeze lumea pentru el. şi pricepem puterea Sa 14 . ci mai degrabă aş muri decât să mă arat fals şi nerecunoscător. 8 nu o materie care se răspândeşte. Iustin şi ceilalţi apologeţi au susţinut că Fiul este o creatură. o creatură suficient de puternică ca să creeze lumea.. Tatian Asirianul (cca. Numai atunci când sunt condamnat să mă lepăd de El. şi nici nu se încadrează în limitele artei umane.Aşadar. Dumnezeul nostru nu a început să existe în timp: 7 Numai El este fără început. În Discursul lui Tatian adresat grecilor. intangibil. dependent de [el] şi adus în existenţă de Tatăl. el afirmă: „. . . această relaţie a Fiului cu Tatăl este numită subordonare.

tot aşa Logosul. este de o putere egală cu Dumnezeu. cu El. dăinuia. nici ca şi când nu ar avea un început. Doctrina creştinilor cu privire la crearea lumii. deci nu avem un Dumnezeu trinitar. ci un singur Dumnezeu descris ca fiind: Tatăl. prin puterea Logosului. Logosul nu era din veşnicie. era principiul începutului. El este Tatăl lucrurilor. dar lumina primei torţe nu este micşorată de aprinderea multor torţe. care este El Însuşi teritoriul necesar al tuturor fiinţelor. fără început. nu îl remite insuficient din ceea ce a fost luat. De exemplu. Dar El a apărut prin participare. „Dumnezeu a fost la început. nu ar trebui să fie onorată în mod egal cu Dumnezeul cel perfect. devine prima lucrare născută a Tatălui. fiind mai întâi creat pentru El Însuşi materia necesară. încerc să reduc ordinea materiei confuze care este asemănătoare cu mine însumi. este puterea Logosului (cuvântului). căci cel care nu doreşte nimic nu ar trebui să fie reprezentat în mod greşit de noi ca şi când El ar fi nevoiaş. Nici măcar nu ar trebui ca Dumnezeul inexprimabil să fie prezentat cu daruri. Şi la fel cum Logosul a născut la început. Astfel. Dar voi explica punctul nostru de vedere mai precis. şi Logosul El Însuşi. care era în El. nu ar trebui onorat egal cu Dumnezeu. aşa am fost învăţaţi. Despre Dumnezeu se spune: „Dumnezeul nostru nu a început să existe în timp: Numai El este fără început. tot aşa şi eu în imitaţie faţă de Logos.” Aici Tatian vorbeşte de faptul că însuşi Logosul era începutul. însă prin voinţa Sa. venind din Logosul-putere al Tatălui.. eu care conversez nu devin lipsit de limbaj prin transmiterea limbajului.. dar începutul. Tatian chiar afirmă că Duhul Sfânt asimilat materiei. şi Logosul. fiind născut din nou.Căci Duhul care invadează materia 11 este inferior duhului mai divin. este puterea Logosului”. El spune: „dar începutul. Ştim că El (Logosul) este începutul lumii. cu siguranţă. şi nu este produsă de vre-un alt lucru. cu El erau toate lucrurile. Căci materia nu este ca Dumnezeu. aşa am fost învăţaţi. căci ceea ce este tăiat este separat de substanţa originală. dar ca şi când El era toată puterea. şi fiind posedat de adevăr. Logosul 15 . tot atât de mult încât nici o creatură încă nu exista. totuşi. ci este adusă în existenţă de Cel care alcătuieşte singur toate lucrurile.” Tatian explică că Dumnezeu e fără început şi sfârşit. nu prin cădere.Însuşi fiind Tatăl lucrurilor sensibile şi invizibile”. Şi prin simpla lui voinţă. dar ceea ce vine prin participare.. ne ţâşnind în zadar.. ci prin declaraţia vocii mele mă străduiesc să reduc ordinea materiei ne aranjate din mintea noastră. Tatăl în veşnicie „era singur”. Căci Domnul universului. El Însuşi fiind teritoriul necesar al lucrurilor vizibile şi invizibile. nu a renunţat la Logosul-putere a Celui care L-a născut. Capitolul V. Logosul ţâşneşte. El era singur. eu vorbesc şi voi auziţi.invizibilă prin lucrările Sale. a născut la rândul lui lumea noastră. şi în El era puterea Logosului (Cuvântului). făcând alegerea de a funcţiona. Căci la fel cum dintr-o torţă multe focuri se aprind. este născută. şi aceasta. chiar şi atunci când este asimilată sufletului.

după cum un om care vorbeşte nu rămâne lipsit de limbaj. decât ca o persoană distinctă de Tatăl. şi fă ca toate celelalte lucruri să fie stimate de tine. şi. sfătuieşte-te cu tine însuţi. de substanţa lui Dumnezeu. deşi ele te vor îmbrăca în hainele unei femei. dă o lovitură fatală trinităţii. iar Logosul (Isus) a născut la rândul Lui lumea. H. şi sculpturile ca şi sculpturi. explică. dacă vei considera pe bună dreptate aceste lucruri. Crede în El care este Dumnezeu în realitate. numele lui este menţionat de Polycrates din Efes în scrisoarea sa către Victor din Roma (Eus. mai ales că unii trinitarienii. pentru că totul este posibil la El. susţin că Tată. nu a rămas fără Logos. o persoană cu mintea liberală. şi scrisorile lui Antoninus. dezvăluie-ţi mintea ta Lui şi încredinţează-ţi sufletul Lui. şi anume că Logosul exista în Dumnezeu.H. Într-un discurs spus în prezenţa lui Antoniu Cezar.H. Logosul este descris mai degrabă ca o manifestare sau o facultate a Tatălui în afara Tatălui. şi co-eternităţii celor Trei. el dând un exemplu.(Isus) a ţâşnit. iar demontează teoria unor trinitarieni. cele ce sunt imagini. Melito. dar această dată poate fi dedusă mai corect dintr-un pasaj păstrat de Eusebiu. 24. Fiul şi Duhul Sfânt din etern erau entităţi distincte. către oamenii din Larissa. Faptul că Tatian susţine că Tatăl la început „era singur”. şi i-a arătat calea adevărului: „Dar tu. Însă Tatin. ci 15 . Lucrarea sa Apology (Iertare) prezentată împăratului Marcus Aurelius este probabil ultima sa lucrare. şi familiar cu adevăr. el explică că Logosul a apărut prin participare. Tatăl nu poate vorbi. adu-ţi aminte că eşti bărbat. apoi din Dumnezeu. el l-a îndemnat pe Cezar să se întâlnească cu Dumnezeu. Ea apare în anul 170 d. Tesalonic şi Atena. datorită influenţei sale personale şi a activităţii sale literare. Filozoful 165-175 d. în traducerea lui Jerome a Cronicii lui Eusebiu. după ce a vorbit. adică fără Cuvânt. este fără Cuvânt sau fără posibilitate de a crea prin vorbire. din Logosul putere (la alţi scriitori – Logosul imanent) a ţâşnit Logosul (Isus). faptul că Tatăl nu şi-a pierdut puterea sau capacitatea de a avea Cuvântul –putere în El. într-o vreme în care însuşi Aurelius era asociat în guvernare. că fără Isus. Tatian susţine un lucru asemănător cu alţi părinţi bisericeşti.H. ca imagini. după ce l-a născut pe Logosul (Isus). v. Şi chiar dacă susţine că Logosul nu este separat de substanţa originală. din Logosul – putere care era în Tatăl.). doar la crearea lumii devenind „prima lucrare născută a Tatălui”. La scurt timp înainte de sfârşitul acelui secol. În plus. şi a devenit prima lucrare a Tatălui. a ocupat cel dintâi loc între episcopii din Asia la mijlocul secolului al II – lea d. şi El poate să iţi dea viaţa veşnică pentru totdeauna. Melito a citat scrisoarea lui Hadrian către Fundanus. că Tatăl. şi nu lăsa ca acele lucruri care sunt făcute să fie puse în locul Lui care nu este făcut. născându-l pe Logos (Isus). E. Melito. care susţin. episcop de Sardes.

El care a fost 15 . el afirmă: „Din pricina aceasta El a venit la noi. El care a fost ataşat de Isaac.lasă ca El. luând asemănarea unui slujitor dar fără să micşoreze asemănarea cu Tatăl Său. El care a fost vândut cu Iosif. şi deşi el era imaterial. umblând pe pământ şi totuşi umplând cerul. dar fără să renunţe la calitatea Sa de Fiu. El care este Făuritorul omului. printre îngeri. El care este Patriarhul printre patriarhi. dacă un om venerează ceea ce este făcut cu mâinile. Profetul. Şi ce este adevărul? Acela care nu este transformat. nici nu este reprezentat de artă: ci este ceea ce niciodată nu a fost adus în existenţă. Stăpânul. fiind stimat ca un servitor. El a sprijinit fiecare făptură care îi aparţine Lui într-o natură neschimbătoare: El stătea înaintea lui Pilat şi în acelaşi timp stătea cu Tatăl. El şi-a făcut un trup la fel ca şi al nostru. însă şi Cuvântul Lui (distinct de El) este adevărul.apărând ca o oaie. şi cuvântul Lui este adevărul. Cuvântul lui Dumnezeu. fiind purtat în pântecele Mariei fiind totuşi înveşmântat în natura Tatălui Său. era pironit pe cruce. el nu venerează adevărul şi nici cuvântul adevărului. şi este descris ca fiind divin şi Dumnezeu. Despre credinţă. să fie prezent constant în mintea ta. Împărat pentru totdeauna. printre împăraţi. Dumnezeu. fiind stimat ca un sărac dar fără să renunţe la bogăţiile Sale. El care este totul în toţi. Într-un alt discurs. Marele Preot. El care a fost născut înaintea luminii. el pe pământ era înveşmântat în natura Tatălui (din Biblia această realitate este doar de la botez). în Tatăl. printre preoţi. Într-un alt discurs.” Tatian îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind nemuritor şi ca fiind adevărul. el spune: „Am adunat laolaltă extrase din Lege şi Profeţi cu privire la cele spuse în legătură cu Domnul nostru Isus Hristos. El care şi-a pus o formă trupească în Fecioară. nici nu este făcut. Arhanghelul. . şi totuşi rămânând Păstorul. şi totuşi era Domnul tuturor lucrurilor. ca fiind Fiu în mod real nu doar un actor cum susţin unii trinitarieni.Cine este acest Dumnezeu? El care este Însuşi adevărul. în Dumnezeu. El care a anunţat suferinţele Sale în David şi în profeţi.” Isus este descris în acest discurs. Deci. El care a fost născut în Betleem. Discursul de pe cruce. El a fost ghid pentru Avraam. Duhul. apărând ca un copil dar fără să renunţe la eternitatea naturii Sale. El este Cel care a fost pilot pentru Noe. dar Dumnezeu care se aseamănă cu Tatăl.. pentru ca să dovedim dragostei voastre că această Fiinţă este cauza perfectă. şi din cauza aceasta este numit adevăr. El care este Creator împreună cu Tatăl. El care a fost în exil cu Iacov. El care a fost căpetenia oştirii alături de Moise. Cuvântul. Dumnezeul cel nemuritor. printre profeţi.. fiind investit cu un trup dar fără să limiteze simplitatea ne amestecată a Divinităţii Sale. nu identic cu Tatăl. Fiul. El care în lege este Legea. El care a fost împărţitorul moştenirii cu Iosua fiul lui Nun. având nevoie de întreţinere deoarece El era om dar fără să se oprească din hrănirea întregii lumi deoarece El este Dumnezeu. în vocea predicatorului. printre duhuri.

El care a înviat din locuinţa morţilor. În lucrarea Iertare. El care a fost glorificat de îngeri. căpitanul îngerilor. Isus fiind Dumnezeu născut din Dumnezeu. El care este odihna celor care sunt plecaţi departe. El care s-a arătat la apostoli. care este înaintea tuturor şi peste toţi.” Iată că Cristos este numit: Dumnezeu. în care. azilul celor întristaţi. mirele Bisericii. Faptele făcute de Hristos după botezul Său. El care a fost trădat de Iuda. El care a fost atârnat pe cruce. şi. eliberatorul celor captivi. El care l-a vindecat pe olog. El care l-a înviat pe mort. care este cu adevărat Dumnezeu Cuvântul care a existat înaintea tuturor vremurilor. recuperatorul celor pierduţi. El a ascuns semnele Divinităţii Sale. natura Sa umană ca şi a noastră. Creator împreună cu Tatăl. El care a adunat laolaltă pe apostoli. că sufletul Său şi trupul Său. El care a dat lumină orbilor. El care a fost arătat de Ioan. din pricina starea Sa inferioară în ce priveşte trupul. Despre natura lui Hristos. ne oferă indicaţii şi asigură lumea de Divinitatea ascunsă în trupul Său. în timpul celor treizeci de perioade similare care au precedat botezul Său. Tatian nu susţine că Fiul doar ar juca rolul de Fiu. deşi El a fost adevăratul Dumnezeu care există dinainte de toate veacurile. despre umanitatea Sa. fără a înţelege că de fapt natura divină a Fiului care a făcut miracole. El care a fost apucat de preoţi.înfăşat în scutece într-un staul. El ne-a dat indicaţii precise despre cele două naturi ale Sale: despre Divinitatea Sa. Isus Hristos Rege pentru totdeauna. el spune: „Noi nu suntem cei care recunoaştem meritele pietrelor. El care stă la dreapta Tatălui. unul născut şi altul ne-născut. noi ne închinăm Hristosului Său. Fiul care este din Tatăl. El care a fost văzut de păstori. Dumnezeu din Dumnezeu. Tatian susţine o naştere a Fiului sau a Cuvântului din Dumnezeu. îndrumătorul celor care se rătăcesc. El care a fost îngropat în pământ. şi nu o fantomă a imaginaţiei. Fiind în acelaşi timp şi Dumnezeu şi om perfect. care sunt fără simţuri. El care a fost adorat de magi. ci a celui care singur este Dumnezeu. şi în special minunile Sale. El care a predicat împărăţia. cu alte cuvinte doi Dumnezei. Amin.” 15 . El care a dat lumină orbului. dar şi Arhanghel şi Duhul. mai mult. au fost reale. El care nu a fost crezut de popor. lumina celor din întuneric. el spune: „Nu este nevoie ca persoanele cu inteligenţă să încerce să dovedească prin faptele lui Hristos după botezul Său. el chiar susţine că El este Arhanghel ceea ce contravine dogmei trinităţii. El care a apărut în templu. prin minunile Sale din timpul celor trei ani care au trecut după botezul Său. El care a fost străpuns în trup. El care a fost condamnat de Pilat. era Însuşi Tatăl care locuia sau era prezent în Fiul prin Duhul Sfânt (Ioan 14:10). Într-un alt discurs.” Melito ca alţi părinţi bisericeşti susţine că Isus a avut două naturi. probabil Duhul Sfânt. vizitiul heruvimului. El care a fost dus în cer.

scoţându-L înainte de crearea universului.”. care din Cuvânt imanent ajunge în actul creaţiei Cuvânt rostit. Astfel eu înţeleg. care este şi El „Dumnezeu Cuvântul”.Având aşadar. s-a pogorât în profeţi şi prin ei vorbea. căci părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul (vezi: Ioan 1:1-3. comentează în Introducere la cartea aceasta despre Theophil că susţinea că: „Dumnezeu este nefăcut şi fără de început. episcop între anii 169-177 d..Iată că el face o distincţie între ‚singurul Dumnezeu’ care este peste toţi şi înaintea tuturor (ca existenţă) deci şi înaintea Fiului şi Hristosul sau Unsul lui Dumnezeu. ci. Cuvântul a luat fiinţă primul şi prin Cuvânt a luat finţă şi Duhul Sfânt ca finţă separată de Tatăl şi Fiul. celălalt Cuvântul. Că n-a existat nimic alături de Dumnezeu. unul dintre primii comentatori a Evangheliilor şi unul dintre primii istorici Creştini a Bisericii vechiului Testament. s-a pogorât în profeţi şi prin ei vorbea. El spune: „Cuvântul se numeşte Început. Cu alte cuvinte. 1Ioan 1:1-3. Dumnezeu a creat lumea din nimic prin Cuvântul Său.”.H.. pentru că El începe”. Cuvântul se numeşte Început. Theophil al Antiohiei. învaţă în Cartea a II –a.. Comentatorul cărţii Apologeţi de limba greacă – 1997. Acesta deci fiind Duh al lui Dumnezeu şi Început şi Înţelepciune şi Putere a Celui preaînalt. ci. în Dumnezeu locuia Cuvântul-Înţelepciunea-Puterea nu ca persoană distinctă de Tatăl. pentru că El începe şi stăpâneşte toate cele create prin El. Cuvântul (Isus) + Înţelepciunea (Duhul Sfânt). 15 . ceea ce spune aici Tatian nu este un Dumnezeu în trei persoane. prin urmare în acel ÎNCEPUT a ieşit din Tată. şi Hristosului care este Dumnezeu Cuvântul. el vorbeşte de doi Dumnezei. şi care a existat înaintea vremurilor (înaintea vremurilor se poate referi la înaintea epocilor). Teofil credea că: înainte de crearea universului din nimic. cap... deci cât de clar reiese că Cuvântul a venit în existnţă la început şi nu în veşnicie. Dumnezeu a născut Cuvântul imanent şi Înţelepciunea Sa.. ci El era singur. amândoi merită închinare.. neschimbat şi nemuritor. X: „Dumnezeu a făcut universul din nefiinţă. Pe acest Cuvânt L-a avut slujitor pentru cele făcute de El şi prin El a făcut toate. căci Înţelepciunea în opinea lui Teofil este: „Duh al lui Dumnezeu şi Început şi Înţelepciune şi Putere a Celui preaînalt. unul suprem. dar şi un apologet asemănător lui Iustin şi Irineu. şi o dată cu El şi Duhul Sfânt. înainte de crearea universului. ci. ceva asemănător susţine şi Scriptura.. De aici rezultă o închinare la singurul Dumnezeu care este suprem. 364). Apocalipsa 5:13).. Dumnezeu în El Însuşi Cuvântul Lui imanent. iar aceasta a fost născută la început din Tatăl de aceea se numeşte „Început”. L-a născut împreună cu Înţelepciunea Sa. (şi aproximativ aşa cred şi eu) că din Tatăl a ieşit Cuvântul (Isus) şi Înţelepciunea (Duhul Sfânt). ca atribute ale Tatălui.” (Introducere – Punct de Doctrină p.

XV (cartea a II –a): „De asemenea cele trei zile înainte de crearea luminătorilor sunt preînchipuiri ale Treimii: A lui Dumnezeu. comparat de el cu prima zi (comparaţie puţin forşţată. „Deci El. care are nevoie de lumină: ca să fie astfel: Dumnezeu. nu ca şi poeţii şi scriitori miturilor care spun despre fii dumnezeilor făcuţi prin împreunare. Iată câ de clar: Înainte de creierea Cuvântului. vorbim cu noi înşine. în al patrulea loc este omul. Înţelepciune. fără să se fi golit de Cuvânt”. IV.”(40) Iată cât de clar explică oridinea venirii în existenţă a celor trei persoane divine: primul este Tatăl. care a fost în El şi care a fost a lui Dumnezeu. având Cuvântul Său (Fiul) înăuntru organelor Sale. pentru că a fost emis din Tatăl l-a început. doctrina lui a treimii. Cuvântul împreună cu Înţelepciunea au fost emise din Dumnezeu (Tatăl) înaintea tuturor lucrurilor. care este Fiul Său. şi prin El toate lucrurile au fost create. şi la început. Am putea spune că doctrina lui pur şi simplu este în contradicţie şi falimentează trinitatea aşa cum a fost stabilită ulterior pin conciliile ecumenice. înaintea tuturor lucrurilor.El este primul care foloseşte cuvântul treime. El a făcut Cuvântul Său. doar Cuvântul lui Dumnezeu. dar făcând Cuvântul şi comunicând totdeauna cu Cuvântul Său. dintre părinţii bisericii. a Cuvântului Lui şi a Înţelepciunii Lui. adică Dumnezeu prin naşterea Fiului. fără să se fi golit de Cuvânt. El a avut acest Consiliu. om. aşa cum noi ne consultăm cu gândurile noastre. care este prezent din Eternitate cu El.” „Deci Dumnezeu. El continuă spunând: „Şi ce altceva este vocea aceasta. deoarece Tatăl este etern – Psalmul 90:2). fiind Mintea şi Gândul Său. Apoi Dumnezeu „a făcut Cuvântul Său. 3:14) pentru că El conduce şi are putere peste toate lucrurile făcute de El. emiţându-L împreună cu Înţelepciunea Sa (Duhul Sfânt). cronologic născut 15 . Cuvântul care a existat din totdeauna înăuntru inimii lui Dumnezeu? Pentru că înainte ca orice să fie creat. născut înaintea tuturor lucrurilor. născut înaintea tuturor lucrurilor.. Cuvânt. dar a fost Înţelepciunea. este total diferită de doctrina trinităţii din sec. mintea lui Dumnezeu era Cuvântul. pentru că profeţii nu au existat când lumea a fost făcută. Cuvântul şi Înţelepciunea ca atribute existau „înăuntru organelor Sale”. şi Dumnezeu se consulta cu Cuvântul din El. iar Înţelepciunea (Duhul Sfânt) cu a treia zi. Cuvântul (Fiul) este comprat cu a doua zi. Iar Cuvântul „a fost chemat Începutul (Apoc. cum adevărul ne spune. şi când Dumnezeu a vrut să creeze cea ce a decis.” (42). Chiar dacă Teofil foloseşte expresia: „Treimii”. s-a pogorât peste profeţi şi prin ei au vorbit despre creaţia lumii şi despre restul lucrurilor. când spune în cap.. Înţelepciunea şi Puterea Dumnezeului Cel Mare. a făcut Cuvântul o persoană distinctă de El. El a fost chemat Începutul (Apoc. Începutul. 3:14)”. şi Sfântul Său Cuvânt. fiind Duhul lui Dumnezeu. dar. l-a făcut. El a avut acest Cuvânt ca Ajutor în lucrurile pe care le-a făcut. şi ne gândim în fel şi chip.

şi Cuvântul a fost cu Dumnezeu” (Ioan 1:1). primul născut al întregii creaţii”. XXII (cartea a II –a): „Dumnezeu şi Tatăl universului este necuprins şi nu se găseşte într-un singur loc. XXXIV (cartea a II –a): „Dar Dumnezeu şi Tatăl şi Ziditorul universului n-a părăsit omenirea. „la început a fost Cuvântul. în contrast Fiul este cuprins într-un chip divin care a venit la Adam. în cuvioşia inimii şi cu gând curat. Ceea ce nu înţelege el. şi nimic nu a fost făcut fără El” (Ioan 1:3). XXXV (cartea a II –a): „trebuie să se închine.” El mai spune în cap. fiind Dumnezeu şi fiind emanat din Dumnezeu.. ci cu sau la (gr. dar numai unul.” 15 .. nu a rămas fără cuvânt adică fără minte. arătându-ne că la început Dumnezeu a fost singur... Deci Cuvântul. El mai spune în cap. El este auzit şi văzut.” (43) Ne dăm seama că este o interpretare greşită a lui Ioan 1:1... luând chipul tatălui şi Domnului universului.. numai adevăratului Dumnezeu. El fiind primul născut al Tatălui. În general trinitarienii susţin un Cuvânt existând din totdeauna lângă Dumnezeu. Iar când Dumnezeu a voit să le facă pe toate câte S-a sfătuit să facă. aşa cum şi toţi oameni inspiraţi. iar doar în momentul când Dumnezeu a hotărât să creeze la născut pe Cuvânt ca entitate în afara lui Dumnezeu. şi toate lucrurile au fost făcute prin El. printre care şi Ioan ne-a spus. „Şi Cuvântul a fost Dumnezeu. Cuvântul nu a fost în Dumnezeu.din împreunări.. El aplică existenţa cuvântului în Tatăl la momentul început şi nu în veşnicie. primul născut al întregii creaţii. El mai spune: „Aceasta este cea ce Scriptura ne învaţă. ziditorul şi făcătorul şi creatorul întregii lumi. a născut Cuvântul Acesta rostit.. este trimis în orişice loc la voinţa tatălui universului: şi când El vine. era mintea şi priceperea Lui. pros) Dumnezeu.că există un singur Dumnezeu. Făcătorul universului. vorbea totdeauna cu Cuvântul Lui. am putea deduce că Tatăl este omniprezent şi necuprins.înaintea tuturor lucrurilor. ci a dat o lege şi a trimis profeţi sfinţi pentru a vesti şi a învăţa. Teofil susţine un Cuvânt născut ca prima creaţie sau naştere a Tatălui. Ca şi cum Fiul nu ar fi de necuprins. El mergea prin rai.” El mai spune în cap. şi la început Cuvântul a ieşit din Tatăl. când spune: „a născut Cuvântul Acesta rostit. este că Cuvântul era în tatăl ca minte (facultate intelectuală a Tatălui) în veşnicie. în chipul lui Dumnezeu şi vorbea cu Adam. ci precum spune adevărul că totdeauna Cuvântul este imanent în inima lui Dumnezeu. înainte de crearea lumii Îl avea sfetnic. şi după aceea a spus.. fiind trimis de El şi găsit în loc.Cuvântul lui Dumnezeu care este şi Fiu al Lui? Este Fiu. fiind puterea şi înţelepciunea Lui. IX (cartea a III –a): „Şi noi mărturisim pe Dumnezeu.ci născând Cuvântul. şi Cuvântul a fost în El. El mai spune în cap. Însă tatăl născând Cuvântul.. nu în sensul.” Din ceea ce spune Teofil.Dar Cuvântul Lui prin care le-a făcut pe toate...

Hr. Apoi Plato zice. atâta timp cât doctrina noastră recunoaşte un Dumnezeu. noi care facem distincţie între Dumnezeu şi materie. şi întrucât prin Cuvântul Lui s-a făcut tot ce s-a făcut. În cap. aproximativ în anul 177 d. El a activat ca apologet între anii 177-180 d. el mai afirmă: „Cu atât mai mult. Făcătorul acestui univers. nu sunt co-eterni lângă Tatăl. şi că Apologia sa. p. când este găsit. Ştim cu certitudine despre Athenagoras că el a fost un filozof Atenian care a îmbrăţişat Creştinismul. cât şi prin aceea că suntem persecutaţi.H. totuşi. atât prin aceea că suntem defăimaţi. în timp ce materia este creată şi perisabilă).” (Apologeţi de limba greacă – 1997. şi eu m-a aventurat într-o enumerare de opinii. Atenagoras Atenianul. el mai afirmă în Capitolul IV – Creştinii nu sunt atei. nu este absurd să ni se aplice numele de ateism?. XVI. Şi dacă el recunoaşte şi alţii. şi. Tot în „Solie în favoarea creştinilor”. „Ambasada” (πρεσβεινα).. care El Însuşi este necreat (pentru că cel ce creează nu este creat. xxxvi). cu toate că data exactă a acesteia nu poate fi determinată.496).” Iată că doctrina creştină din timpul lui Atenagoras recunoştea un singur Dumnezeu veşnic şi ne-creat care este diferit de Logosul născut din El. dar singura producţie a sa care mai există este tratatul despre Înviere. el le recunoaşte ca create: „zei. „A-l găsi pe Făcătorul şi Tatăl acestui univers este greu. a fost prezentată Imperatorilor Aurelius şi Commodus. progenituri ale zeilor.. cum ar fi soarele. ale căror Creator sunt Eu şi Tată al 15 . numai cel ce nu creează). şi numai la El trebuie să i se închine oamenii. sau aşa cum o porecleşte el.Deci el susţinea că Tatăl este singurul Dumnezeu. în Apologia sa numită: „Solie în favoarea creştinilor” sau „O pledoarie pentru creştini”. Se presupune că el a scris un număr însemnat de lucrări. pentru a fi zărită numai prin înţelegere şi raţiune.Dar.. pentru că este imposibil să demonstrăm că nu suntem singurii care limităm noţiunea de Dumnezeu la unitate.. căci nu a chemat la viaţă ceva ce exista dinainte. aşa cum susţin trinitarienii. el declară: „Dar câtă vreme învăţătura noastră spune că există un singur Dumnezeu.11 şi învăţăm că materia este un lucru şi că Dumnezeu este altul şi că ele sunt separate una de alta de o distanţă mare (acesta pentru că Divinitatea este necreată şi veşnică. dar recunosc numai Un Singur Dumnezeu: „Dar în ce ne priveşte. care a creat toate acestea. V. dar care în fiinţa Sa nu este ceva creat. este imposibil să-L explici faţă de toţi. Este posibil ca această lucrare să fi fost scrisă ceva mai târziu decât Apologia (vezi cap. şi prin intermediul căruia a făcut toate lucrurile. considerăm că suntem trataţi într-un mod nerezonabil în ambele feluri. ci ceva ce nu exista. în cap. Fiul şi Duhul Sfânt sunt derivaţi din Dumnezeu Tatăl. fără citarea unor nume. luna şi stelele.”18 concepând o imagine a singurului Dumnezeu necreat şi veşnic. dar a făcut toate lucrurile prin Logosul care este din El..

lucrărilor care sunt în mod indisolubil separate de voinţa mea. nu este acelaşi cu al lor. dacă Plato nu este un ateu pentru că a conceput un singur Dumnezeu necreat.486. Şi. ne-cauzat..] ci ca cel ce a ieşit pentru a fi ideea şi puterea energizatoare a tuturor lucrurilor materiale. VI: „În cugetarea lui merită să fie subliniate unele formulări îndrăzneţe. nu ca şi cum ar fi fost adus în existenţă (pentru că de la început. şi este distinct de agentul Său: Cuvântul prin care s-au creat toate şi Duhul care le susţine. fiind din eternitate pătruns de Logos [. în ficţiunile lor. particulele mai mari fiind mixate cu cele mai mici. despre Dumnezeu Tatăl sau Fiul. în cartea: Apologeţi de limba greacă – 1997. curgând din Sine. Constructorul universului. Dumnezeu. comentând cap. veşnic.” 32 Şi Duhul Sfânt Însuşi...] a avut Logosul în sine. Şi Duhul profetic este în acord cu afirmaţiile noastre. cap. Tatăl şi Fiul fiind una. pentru că noi recunoaştem şi pe Fiul lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu este Logosul Tatălui. VI). în idee şi în acţiune. oameni care vorbesc de Dumnezeu Tatăl.. care este învăluit de lumină şi frumuseţe. „ne-născut şi fără de început” (expresii după traducerea ortodoxă). Acesta zice: „Domnul m-a făcut pe mine. eu vă voi explica pe scurt că El este primul produs al Tatălui. care este mintea eternă [.. care a lucrat în profeţi. nici noi. şi a aşezat ordine în el. se spune: „Prin urmare. este evident că recunoaştem un Dumnezeu. dar tot ceea ce este compus poate fi descompus. se spune. invizibil.”19 Prin urmare. îi reprezintă pe dumnezei ca nefiind cu nimic mai buni decât oamenii. Ci.. în unitate şi puterea Duhului.” Iată că Dumnezeul veşnic este Cel ne-creat. atunci când numeşte pe Dumnezeu cel unic: „făcătorul tuturor”.. şi despre Dumnezeu Fiul şi despre Duhul Sfânt 15 . Fiului şi Duhului Sfânt. Atunci. şi întorcându-se înapoi ca o rază de soare. [Eu zic „Logosul Său”]. p. cine nu va fi uimit să audă că. prin care a fost creat universul prin Logosul Său. noi nu suntem atei. înţelegerea şi raţiune (. Să nu dăm voie nimănui să gândească ca ceva ridicol faptul că Dumnezeu ar putea avea un Fiu. el face o asemănare între creştinism şi gândirea aproape monoteistă a lui Platon. duh. toate lucrurile au fost făcute după tiparul Său şi prin El 30. În Capitolul X – Creştinii se închină Tatălui. necreat. impasibil.. Fiul fiind în Tatăl şi Tatăl în Fiul.. care recunoaşte şi susţinem cu tărie că El este Dumnezeu care a dat formă tuturor lucrurilor prin Logos şi le ţine în fiinţă prin Duhul Său. dacă în inteligenţa voastră remarcabilă.. şi îl ţine în fiinţă – Am adus destule dovezi. nelimitat.. În prima lui operă (Solie.. 31 se va întâmpla să faceţi cercetări cu privire la ce înseamnă Fiul... prima dintre lucrările Sale. care zac ca o natură fără atribute şi un pământ inactiv. incomprehensibil. Pentru că deşi poeţii.) Dar. nu suntem atei. susţinem că este un eflux a lui Dumnezeu. modul nostru de gândire. şi putere inexprimabilă. ne-născut. care este perceptibil numai prin înţelegere şi raţiune. În comentariu din Introducere la Atengora.

cum este raza de soare reprezentantul soarelui. nu în sensul de fiinţă.. . Tatăl şi care este distincţia lor în unitate. el scrie: „Pentru că.. Concepţia lui este diferită de concepţia trinitariană actuală. aşa cum recunoaştem un Dumnezeu. lumea.. un fel de manifestare a lui Dumnezeu. înţelegerea şi raţiune”. Fiul. Dumnezeu este privit atât distinct de Logos cât şi în unitate cu Logosul şi cu Duhul Sfânt. cerurile. şi întrucât prin Cuvântul Lui s-a făcut tot ce s-a făcut. şi îl numeşte: Dumnezeu Fiul. şi care declară atât puterea lor în unire cât şi distincţia lor în ordine”. şi care ştiu că viaţa după care noi căutăm este mult mai bună decât poate fi descrisă în cuvinte. pe care Dumnezeu Creatorul şi Modelatorul lumii i-a distribuit şi numit în poziţiile lor prin Logosul Său.. ce este Duhul. existând din totdeauna în Tatăl nu ca persoană. care susţine că Cuvântul a existat din totdeauna lângă Tatăl. el declară: „Dar câtă vreme învăţătura noastră spune că există un singur Dumnezeu. în sensul că sunt „în unitate şi puterea Duhului. ci. ci ceva ce nu exista. Concepţia lui Atenagoras se apropie mai degrabă de modalism decât de trinitarism. care este unitatea dintre acestea trei. Iar în capitolul XXIV – Despre îngeri şi uriaşi. că Isus este primul produs al Tatălui. În cap. sau reprezentat a lui Dumnezeu. şi despre Dumnezeu Fiul şi despre Duhul Sfânt. nu creat din nimic. dar în sensul că primul care a ieşit din Tatăl. Cu toate acestea el nu-l numeşte şi pe Duhul Sfânt: Dumnezeu Duhul Sfânt. şi întorcându-se înapoi ca o rază de soare”. ar părea trinitariană. care naşte un alt Dumnezeu: Logosul. sunt numiţi atei? Nu că învăţătura noastră legată de natura divină este limitată la aceste puncte. şi care declară atât puterea lor în unire cât şi distincţia lor în ordine.496). de lucrurile din ea şi de minunata ordonare a acestora. ci îl consideră un concepţia lui un eflux a lui Dumnezeu. Raţiunea. Fiul. ci.minte a Tatălui).Tatăl. Duhul. căci nu a chemat la viaţă ceva ce exista dinainte. care este comuniunea Tatălui cu Fiul. şi un Fiu în Logosul Său. curgând din Sine.” („Apologeţi de limba greacă” – 1997. Duhul.33 . Afirmaţia lui despre „Dumnezeu Tatăl. că ei îl cunosc pe Dumnezeu şi Logosul Său. prin care lucrează împreună cu Duhul Sfânt care este un fel de aflux de energie.. pentru că Fiul este Inteligenţa.. dar noi recunoaştem şi o mulţime de îngeri şi slujitori 34 . Înţelepciunea Tatălui şi Duhul o emanaţie.” (37) Atenagoras arată că în concepţia lui.” 15 . ca Logos (facultate . care este unitatea Fiului cu Tatăl. ca lumina din foc. Tatăl şi Fiul sunt una. şi care sunt mânaţi spre viaţa viitoare de acest unic lucru. p. au siguranţa că noi intrăm în ea purificaţi de orice fapte rele. care a creat toate acestea.în timp ce oamenii care recunosc în viaţa prezentă o foarte mică valoare. şi un Duh Sfânt. dar care în fiinţa Sa nu este ceva creat. pentru a-i aşeza aproape de elemente. ci. uniţi în esenţă. XVI. totuşi mai degrabă el susţine un singur Dumnezeu unic.

nu suntem atei. ca lumina din foc.” Aceasta este o afirmaţie care dărâmă fără drept de apel doctrina trinităţii. Api la sfârşit el spune: „Dumnezeu (Tatăl) care a dat formă tuturor lucrurilor prin Logos şi le ţine în fiinţă prin Duhul Său.) Clement Alexandrinul se naşte pe la 150 d. Căci Atenagoras afirmă clar în cap. să fie unite în esenţă cu Tatăl. Deci nu este vorba de trei persoane într-un Dumnezeu. nici noi. După convertire el face călătorii de studii în Italia de Sud. şi un Duh al Lui sau o emanaţie a Lui. ne-creat şi ne-născut. Deci aici Fiul şi Duhul sunt uniţi în esenţă cu Dumnezeu (Tatăl). mai degrabă un Dumnezeu în trei manifestări. de Dumnezeu o persoană. în Siria. În concluzie. care recunoaşte şi susţinem cu tărie că El este Dumnezeu care a dat formă tuturor lucrurilor prin Logos şi le ţine în fiinţă prin Duhul Său. şi spune că aceştia sunt uniţi în esenţă. Logosul şi Duhul sunt intermediari. este: „singurului Dumnezeu necreat şi veşnic”. Înţelepciunea Tatălui”. ci este vorba de un Dumnezeu. recunoştea un singur Dumnezeu: Făcătorul tuturor lucrurilor. doctrina creştină din acel timp. e normal ca atributele Tatălui chiar ieşite în afara Tatălui.„Prin urmare.. Fiul şi Duhul Sfânt uniţi în esenţă ca trei persoane unite într-o Fiinţă. agenţi în lucrarea de creiere şi de susţinere a creaţiei. care susţine trei persoane co-eterne.” (34) Iată teologia lui Atenagoras este Platoniană. sunt atribute ale Tatălui.H. Nu se ştie când s-a creştinat. XXIX: „numai Dumnezeul ne-născut este veşnic. dacă Plato nu este un ateu pentru că a conceput un singur Dumnezeu necreat. Şi o emanaţie numită Duhul Sfânt care este ca lumina din foc. sunt uniţi în esenţă cu Tatăl. Deci nu este vorba de un Dumnezeu în trei persoane. Constructorul universului. un Fiu al Lui care este „Inteligenţa. XVI: „Dar câtă vreme învăţătura noastră spune că există un singur Dumnezeu” iar în cap. această afirmaţie ar părea trinitariană. iar Duhul Sfânt o emanaţie a Tatălui. care a născut în afara Lui Logosul (Raţiunea Lui) şi are în Fiul anumite atribute. Palestina 16 .” Iată că Atenagoras explică clar că singurul Dumnezeu (distinct de Logos – Cuvântul – Isus). Raţiunea. însă să reţinem că nu este vorba de Tatăl. Raţiunea. după cum lumina este o reflecţie a focului. deoarece Fiul şi Duhul Sfânt. o reflecţie a Tatălui. Acest Dumnezeu este o persoană: Tatăl. probabil la Atena. care îşi manifestă atributele în Fiul. iar Logosul era „Inteligenţa. Atenagoras vorbeşte aici. Fiul şi Duhul Sfânt. şi emană un aflux de energie pe Duhul Sfânt. Iar atributele Tatălui cu emanaţia Tatălui. El cunoştea bine religiile de misterii. nu suntem atei. despre Dumnezeu (Tatăl). Clement din Alexandria (150 – 216 d. din părinţi păgâni. şi susţine un singur Dumnezeu. ci. iar el mai spune: „numai Dumnezeul nenăscut este veşnic. care este reflectarea Tatălui. Înţelepciunea Tatălui”.” Iată Dumnezeu este Creatorul.H.

căci Cuvântul Tatălui exista mai înainte de toate existenţele.. o lucrare a Tatălui. ci Covoare de comentarii ştiinţifice la adevărata filozofie. el spune: „. Căruia Dumnezeu. aşa cum învaţă Scriptura. cu îndrăznirea. de unde se trece la stadiul cunoaşterii sau al ştiinţei. capitolul II el spune: „(4). Cuvântul lui Dumnezeu...Iisus. Ea se ocupa atât cu Sf. În lucrarea „Pedagogul”. o carte scrisă înainte de întruparea Fiului.. dreptul Fiu al Tatălui. adică un ansamblu de lucrări pregătitoare pentru primirea creştinismului. Cuvânt. când spune: „Toată înţelepciunea este de la Domnul şi cu El este în veac”. dar şi ca Dumnezeu şi Creator. iar după moartea acestuia preia conducerea şcolii. Sub persecuţia lui Septimiu Sever. El caută pretutindeni oameni învăţaţi şi profesori vestiţi de la care să se instruiască. Această parte n-a fost numită învăţătorul. dar El Însuşi este: „o lucrare a Tatălui.pentru că este Înţelepciunea Tatălui: „Toată înţelepciunea este de la Domnul şi cu El este în veac”. Fiul este „Puterea lui Dumnezeu”. Scriptură. ci este cu El venind de la Domnul.” Iată Fiul există înainte de întemeierea lumii. Clement pleacă în pribegie. Înţelepciune a Tatălui.Fiul care înainte de întemeierea lumii. Opera lui Clement Alexandrinul a fost foarte întinsă. Fiul este deci. el ajunge colaboratorul lui Panten. a fost sfetnicul Tatălui. Moare înainte de 215-216. XI.. ne-a încredinţat pe noi copiii Lui. adevăratul.. Domnul Isus este descris ca Fiu. adevăratului Pedagog. care revelează şi explică lucrările credinţei.. cum reiese din scrisoarea aceluiaşi episcop Alexandru către Origen. cât şi cu problemele ştiinţei profane. În Cuvânt îndemnător se tratează despre convertirea. pentru că este Dumnezeu şi Creator: „Toate prin El s-au făcut şi fără de El nimic nu s-a făcut”. Este interesant însă că înţelepciunea este cu Fiul nu doarece acesta o are prin Sine. cinci la număr. prin ascultarea învăţătorului. cap. În Stroma VII. Aici Clement citează din cartea necanonică: Isus Sirah 1:1. ca să spunem aşa. adică aducerea omului de la idolatrie la Hristos. apoi o omilie: Ce bogat se va mântuit Trilogia este o propedeutică creştină. El vorbeşte cu entuziasm despre dascălii săi.(7) Orice lucrare a Fiului se urcă la Cel Atotputernic. şi în chip propriu poate fi numit: „înţelepciune” şi învăţător. El era Înţelepciunea de care se bucura atotputernicul Dumnezeu... Pe la 190. variată şi erudită.” 16 . Ni s-a păstrat o trilogie alcătuită din Cuvânt îndemnător către Greci. adică de la Tatăl. cum reiese din propriile sale afirmaţii şi dintr-o scrisoare a lui Alexandru. Clement a fost şi presbiter. dar nu pomeneşte decât numele celui de pe urmă: Panten. În şcoala catehetică 1-a avut ca elev pe Origen şi pe Alexandru de Ierusalim. de Acesta să ascultaţi”. poruncindu-ne deschis: „Acesta este Fiul Meu cel iubit.şi Egipt. părăsindu-şi şcoala pe la 202-203. bunul. în Pedagogul se face educarea practică a sufletului şi trupului. Pedagog. episcop de Ierusalim. Fiu după chip şi asemănare. Pedagogul şi Covoare. Dumnezeiescul Pedagog este vrednic de credinţă. ca un Tată iubitor.

şi acum că a venit ca Învăţător. pentru că Cuvântul era cu Dumnezeu (Ioan 1:1). pentru că se spune: “La început Cuvântul a fost în Dumnezeu. manifestaţia care acum a fost făcută între noi. Că Cuvântul a existat din totdeauna este văzut în cuvintele care spun: „La început a fost Cuvântul” (Ioan 1:1) (49) Este foarte clar. a Cuvântului care a existat de la început şi din înaintea începuturilor. El care s-a arătat este în Cel care Este. Căci filozofia le-a fost un ‘îndrumător’ pentru a aduce gândirea greacă la Hristos la fel cum Legea i-a adus pe evrei. deci. ne-a învăţat să trăim bine. sursa tuturor lucrurilor bune. o dată spune: „El a fost în Dumnezeu” apoi: „Cuvântul era cu Dumnezeu” ?!? Autorul nu face distincţie între „ton Theon” = Zeul şi „Theos” = Zeu. şi se susţine că Isus nu a fost ne-creat. este etern şi necreat. El care este la acelaşi nivel cu Domnul Universului pentru că El era Fiul Său – şi Cuvântul era Dumnezeu (Ioan 1:1)” (45) „Nimic nu există în afară de cea ce Dumnezeu a făcut să fie. filozofia a fost o introducere. că Clement din Alexandria a susţinut cel puţin dualitatea. Astfel el a spus că „Dumnezeu este sursa tuturor lucrurilor bune. mai ales că textul indică că Cuvântul care era Zeu.. acelaşi Cuvânt a venit ca om.” El a vorbit despre existenţa preumană a lui Isus. Cuvântul Dumnezeiesc. care ne-a dat viaţă la început. adică Dumnezeul suprem. Cristos. fiind una cu Tatăl în ce priveşte egalitatea substanţei. când. El care cu adevărat este adevăratul Dumnezeu.” (47) „Când (Ioan) a spus: „Cea ce a fost de la început (1 Ioan 1:1)”. pregătind calea desăvârşirii în Hristos. El singur este şi Dumnezeu şi om. Amândoi sunt una. Cuvântul prin care toate lucrurile au fost făcute. Deci. şi El. iar Tatăl ca fiind Zeul. dar si prin urmare. Mântuitorul. spunând: „Cuvântul. El să ne îmbrace în abundenţă cu viaţă veşnică. şi o egalitate între Tatăl şi Fiul reiese din aceste pasaje. dar în realitate Adorat. 16 ..El a avut şi el o opinie excepţională despre filozofia greacă. şi nimic nu există să fie urât de Cuvânt. a venit ca Învăţătorul nostru. Mântuitorul. a filozofiei. este cauza începuturilor din vechime – pentru că El a fost în Dumnezeu – şi în noi însuşi. nimic nu există care să fie urât de Dumnezeu. mai ales a unora din testamentele vechi si nou. că este Zeu. şi Cuvântul a fost Dumnezeu (Ioan 1. s-a făcut văzut numai la sfârşit. ca Creator al nostru. Isus este descris în Ioan 1:1. Fiului îi se atribuie o dublă natură: divin-umană.1). Deci „A fost” este indicativ a unei eternităţi fără început. aşa cum şi Cuvântul însuşi. care este Fiul. Şi acum. ne-a făcut. ori faptul că eşti Zeu (nearticulat) nu însemnă că eşti Zeul (articulat). care este egal cu Tatăl. el a atins generaţii fără începutul Fiului. egalitatea cu Tatăl. co-eternitatea. El este noua cântare. era cu Zeul.” (44) „În ciuda aparenţei. Astfel. Cel ce ne-a luat locul. Se poate ca întradevăr filozofia să le fi fost dată grecilor până ce Domnul urma să-i cheme. Însă este clar că el se contrazice. care a existat mai dinainte. ca mai târziu ca Dumnezeu. amândoi sunt Dumnezeu. Înlocuitorul.

Este cunoscut în istoria patristica sub numele de Hippolytus al Romei. însă această nu elimină posibilitatea ca Isus să aibă început (vezi Ap. şi cel preaînalt. sau cu puţin timp înainte de acel început. şi. Deci celui care ar trăi adevărata viaţă i s-ar impune în primul rând să îl cunoască pe El «pe care nimeni nu-l cunoaşte. volumul II. atunci am putea susţine o existenţă dinainte de început. Despre Antichrist. dar nici atunci nu am înţelege neapărat de o existenţă fără început. A scris lucrări importante. Tot Clement mai spune că Dumnezeu „este cel dintâi şi cel mai înalt” [The Ante-Nicene Fathers. nu am fi divorţat”. dar aceasta nu însemnă că dragostea a existat înainte de cunoaşterea celor doi. p. Clement interpretând Pilda Fiului Risipitor. A fost contemporan cu Origen şi el reprezintă ultimul teolog roman care a scris în limba greacă. ca el putea să apară atunci. . Comentariu la Cântarea 16 . 593]. s-a apropiat foarte mult de doctrina trinităţii în scrierile sale. ceea ce denotă că Clement susţinea un fel de subordonare a Fiului faţă de Tatăl. ci. — Who Is the Rich Man That Shall Be Saved? VII. Fiul sunt deo-fiinţă (homoousios). Cronicile. apoi oamenii trebuie să-l cunoască pe salvatorul Isus. 524]. pe care Fiul. El mai afirmă comentând pasajul din Ioan 17:3: „A-l cunoaşte pe Dumnezeul etern. co-etern. De pildă. căci Clement vorbeşte despre Dumnezeu ca fiind „primul şi singurul care acordă viaţa eternă. Apoi trebuie să fie învăţat cu privire la măreţia Salvatorului care este după El”. Când cineva a fost de la început la acel eveniment. care a primit-o de la El. Dacă Ioan ar fi scris: „Cea ce a fost dinainte de început”. el spune că Fiul „reglementează toate lucrurile în armonie cu voinţa Tatălui” [The AnteNicene Fathers. p. volumul II. . Clement a susţinut trinitatea dar în forma subordoţianistă. oamenii trebuie să-l cunoască pe Dumnezeul etern în primul rând. Însă este clar şi trebuie să recunoaştem că Clemen din Alexandria. Hippolytus din Roma 200 – 235 d. 3:14).Clement mai susţine că Isus este fără început. cu toate în alte pasaje vorbeşte de superioritatea Tatălui. dintre care Refutarea tuturor ereziilor. Întâietatea Tatălui este evidentă din acest pasaj. prin cunoaştere şi înţelegere. care este primul. volumul II. 593]. nu însemnă că a fost din totdeauna acolo. cu excepţia celui căruia i-L descoperă Fiul» (Mat. în continuare. El a susţinut că Tatăl. argumentul lui este că Isus a fost de la început. inelul nu este altceva decât misterul Trinităţii iar încălţămintea înseamnă râvna Evangheliei. 11:27).H. VIII. dătătorul a ceea ce este etern. o persoană poate spune: „dragostea care a fost de la început între noi dacă ar fi rămas. scria că haina pe care fiul cel mic o primeşte la întoarcerea sa acasă reprezintă botezul creştin. unic şi Cel Prea Înalt. El este primul. a-l avea pe Dumnezeu. ne-o dă nouă” [The Ante-Nicene Fathers. Sunt binecunoscute excesele alegorice ale scolii din Alexandria în ceea ce priveşte interpretarea pildelor. p. şi unic şi bun .

prin Fiul tău.” Vedem din aceste pasaje.Cântărilor şi Tradiţia apostolică. să Te putem laudă şi servi în simplicitatea inimii. că închinarea şi gloria i se dădea Tatălui. invizibil să creeze lumea. dar ca un cuvânt mintal. Tatălui şi Fiului cu Duhul Sfânt.. sau Tatălui şi Fiului cu Duhului Sfânt. În afară de El nu era nimeni: dar cu toate că era singur. el afirmă despre Dumnezeu: „Dumnezeu. sau fără consultaţie. acum şi pentru totdeauna din veci în veci.. Cuvântul. în sfânta Ta biserică. Hippolytus a afirmat: „. Theophilus şi Tertullian şi anume acela al subordonării Logosului. din care L-a făcut pe El.. El era Mare. Motivul tuturor lucrurilor.. De fapt. Lucrarea sa îndreptata împotriva ereziilor Refutarea. în sensul în care lumina purcede din lumina. sau raze din soare. şi cu ajutorul Duhului Sfânt. ori apa din fântâna (cf. Tatălui şi Fiului cu Duhul Sfânt. Toate erau în El. oricum. Pentru acest apologet Logosul este HETEROS Dumnezeu (un Dumnezeu diferit). El a făcut cunoscut Cuvântul Său. sau fără înţelepciune. în sfânta Ta biserică. prin care să fie gloria. prin Fiul Tău Isus Cristos. Isus Cristos Domnul nostru. care este din Toţi: şi Tatăl este Toţi. ci. şi după aceea făcând lumină din lumină... Amin. Conceptul lui Hippolytus despre Logos în relaţia cu Tatăl este similar celui propagat de Irineu. Înainte de toate prin vocea Sa. a dus la conflictul sau cu episcopul Romei . şi confirmaţi credinţa lor în adevăr ca să putem lăuda şi glorifica prin Fiul Tău Isus Cristos. Şi având acest Cuvânt cu El însuşi. prin care glorie şi onoare îţi aducem. cu toate acestea. o Doamne. a adus mai înainte Cuvântul – nu ca un cuvânt în vorbire. Când spun Altcineva. Pentru că El nu era fără voinţă. primul şi singurul.. un fel de modalism. Amin. sau apă din fântână.” „Un Dumnezeu. lasă ca Graţie să fie păstrat între noi. Creator şi Domn al tuturor. acum şi în veci vecilor. dar nu în sensul existenţei a doi Dumnezei. Amin.. L-a făcut pe El vizibil. şi fă-ne în stare ca în credinţă. prin Fiul. L-a trimis pe El .. sau fără putere. reflectând. a dorit să creeze lumea. Contra Noetus.” „Şi acum. Aşa a apărut Altcineva în afară de El însuşi. Ambiguitatea cu care Hippolytus a vorbit acest subiect. 16 .. 10-11). Numai El a produs din cea ce a existat: pentru că însuşi Tatăl este o existenţă. acum şi în veci vecilor. care l-a acuzat de erezie prin învăţare despre doi Dumnezei. sunt cele mai cunoscute şi mai studiate pentru valoarea lor teologica. puterea şi onoare Ţie. prin care glorie şi onoare să-ţi fie adusă.. existând singur şi nimeni fiind egal cu El. nu spun că ar exista doi dumnezei. din care vine Puterea. este cunoscuta sub numele de Philosophumena.. este ca şi cum ar fi fost Lumină din Lumină. Când El a vrut şi în maniera în care a vrut şi la timpul determinat de El. şi El era totul.acest singur şi Dumnezeu universal. prin care a creat toate lucrurile.” „Adunaţi-vă ca una în plinătatea Duhului Sfânt voi sfinţii care participaţi. Athenagora. Tatălui şi Fiul cu Duhul Sfânt. Pentru că este o singură putere.Callistus.

99-115 – la capitolul: „Formularea dogmei Sfintei Treimi şi precizarea terminologiei trinitare”. ci.” Hippolytus. 16 . sau apă din fântână. Logosul ca persoană nu este etern. reflectând. nu a existat nici măcar ca Cuvânt imanent. primul şi unicul.” [sublinierea îmi aparţine şi cuvintele din parantezele pătrate]. indiferent de miciile ei nuanţe. dă o lovitură mortală trinităţii la capitolul: co-eternitate. când are nevoie de El pentru crea şi a susţine creaţia. a începută să reflecteze (să gândească).. susţine că există un singur Dumnezeu: primul şi singurul... deoarece voia.. născut prin vorbirea Tatălui.. el explică: „Lumină din Lumină. dar nu ca persoană. şi apoi Tatăl.„Cuvântul este cauza acelor lucruri care au venit în existenţă. p. nu având substanţa lui Dumnezeu.în învăţătura apologeţilor despre Logosul divin. ceea ce este fatal pentru doctrina trinităţii. a adus mai înainte Cuvântul – nu ca un cuvânt în vorbire. purtând în El însuşi voinţa Celui care a fost născut. devenind substanţa lui Dumnezeu. adică Fiul de lângă Dumnezeu. când afirmă: „.[şcolii din] Alexandria despre Logos. el explică atât de clar că cu Dumnezeu nu a fost nimeni contemporan (nu a trăit în aceea perioadă). (Romani 9:5)” (52) El a mai spus: „Unicul Dumnezeu. doar la un anumit timp a devenit Dumnezeu..numai Cuvântul Său este din El. ceea ce denotă că Isus nu este co-etern. Creatorul şi Domnul tuturor”. nu ca un alt Dumnezeu. şi a învăţat următoarele: „acest singur şi Dumnezeu universal.Dar El a fost Unul şi singurul care. el explică că Fiul. apoi Cuvântul mintal s-a născut din Dumnezeu şi a devenit Cuvântul persoană. şi substanţa lui Dumnezeu.pentru că Cristos este Dumnezeu peste toate lucrurile. confirmă observaţia mea. nici Logosul nu S-ar fi născut. la început naşte Logosul (Fiul). Motivul tuturor lucrurilor. din logosul imanent.. care nu este o peroană ci o facultate a Tatălui. şi care este Dumnezeu. a adus în existenţă ceea ce înainte nu exista.. Această doctrină despre Logos.. că cu toate că el îl numeşte pe Isus: Dumnezeu. dar ca un cuvânt mintal. el susţine că Cuvântul este un produs al Tatălui. În acest caz Logosul ar fi rămas numai ca o însuşire internă faţă de Dumnezeu. sau raze din soare”. ci. ci ca „cuvânt mintal”. În cartea: „Teologie dogmatică — Manual pentru Seminariile teologice”. El se naşte la început din Tatăl. ca şi o manifestare a lui Dumnezeu. totuşi el spune „devenind”. sau prelungire a Fiinţei Lui. adică ca gând în Tatăl.. şi „Aşa a apărut Altcineva în afară de El însuşi”. evident sub influenţa filosofiei stoice şi a. cu care „nimeni nu a fost contemporan. în sensul că dacă Dumnezeu n-ar fi voit să creeze lumea. Este interesant. Chiar dacă Hippolytus spune că Cuvântul a devenit substanţa lui Dumnezeu.. prin punerea naşterii Logosului în legătură cu crearea lumii.. Cu alte cuvinte: Dumnezeu era singur. şi a adus în existenţă Cuvântul. Alţi părinţii bisericeşti susţin următoarea ecuaţie: Dumnezeu singur îl are pe Logos imanent ca raţiune a Tatălui din eternitate.

Spunem că acest Spirit a purces de la Dumnezeu şi ca Unul-născut din ceea ce a purces întru aceea s-a numit Fiului lui Dumnezeu şi Dumnezeu. Tertulian explică că Dumnezeu a creat tot universul prin Cuvântul. II d.. raţiunea şi puterea Sa. Totuşi el pare să nege co-eternitatea şi co-egalitatea Fiului şi Duhului Sfânt cu Tatăl. el spunea: „Dumnezeu a creat tot univerul acesta prin cuvântul. în latină: „trinitas”. Sfintele Taine creştine – 6 tratate despre Sfintele Taine. ca şi lumina născută din lumină. Apologet şi teolog care a scris în apărarea Creştinismului. Este interesant că cu toate că Tertulian explică că Tatăl şi Fiul au aceiaşi substanţă. spiritul în care se cuprind. acesta fiind născute din Dumnezeu în persoana Fiului. o substanţă proprie. În lucrarea: „Apologetum”. şi astfel nu este co-etern cu Tatăl. la început când a fost creat cerul şi pământul (Geneza 1:1)... doar Logosul ca Rațiune a Tatălui a existat din totdeauna. Fiul ca Logos. fiind o unitate de substanţă între ei.. are un început. sau având corpuri spirituale).Da şi noi atribuim cuvântului. Cultivarea virtuţilor – 12 tratate de morală. Încadrarea tematică a lucrărilor sale: Apărarea creştinismului – 5 tratate apologetice. el promova învăţătura despre supremaţia lui Dumnezeu.. nu ar fi existat ca persoană distinctă de Tatăl. Astfel Spiritul născut din Spirit şi Dumnezeu din Dumnezeu se deosebeşte prin măsură prin rang iar nu prin esenţă şi a pornit din izvorul Său fără să se fi rupt din el pentru totdeauna”. Lupta contra ereziilor – 8 tratate de controversă.Iată că părinţii Bisericii instruiţi la Şcoala din Alexandria susţineau că Logosul persoană nu s-ar fi născut din Tatăl.H. ci.Astfel şi ceea ce a purces de la Dumnezeu este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu. Tertullian (160-240). raţiunii şi puterii. ba mai mult. la fel nici substanţa nu se desparte. Tertullian a susţinut stăruitor distincţia dintre Tatăl şi Fiul. raţiunea şi puterea Sa. 16 . Ca oponent al Monarhismului. cap XXI. Totuși el este al doilea după Teofil din Atiohia care a folosit cuvântul „trinitate”. la sfârşitul sec. ci se întinde. ca Fiu. ar fi fost doar o însuşire internă a Tatălui. totuşi prin aceste cuvinte el nu susţine trinitatea din următoarele motive: substanţa despre care vorbeşte el aici este: Spiritul (Tatăl şi Fiul fiind Spirit. în contrast cu dogma trinităţii care spune că „nu a existat niciodată un timp în care Una dintre Persoanele Treimii să nu fi existat”. dacă Dumnezeu nu ar fi creat lumea. căci şi Dumnezeu este Spirit. deoarece sorele va rămâne în rază ca una care a purces din el. ci. Şi precum o rază când purcede din soare este o parte din tot.. amândoi fiind unul şi acelaşi. Logosul ca persoană. prin care am spus că Dumnezeu a alcătuit toate. însuşi din cauza unităţii de substanţă. ca persoană nu a existat dintotdeauna.

omniprezenţa.s-a numit Fiul lui Dumnezeu”. ci. Tertullian a propus ideea că Dumnezeu este ‘o 16 . aproape crezi că el a fost trinitarian. a avut un moment când a „pornit”. nu în substanţă dar în formă. Ei sunt trei nu în demnitate. pisica naşte pisici. Isus are un început. Dumnezeu naşte Dumnezeu. în plus el mai spune despre Fiul: „a pornit din izvorul Său”.. pentru că este un singur Dumnezeu din care aceste stadii. ceea dărâma doctrina trinităţii care susţine că cele trei persoane nu sunt trei Dumnezei. deoarece a susţinut că există un singur Dumnezeu. Însă Dumnezeu nu se naşte pe Sine. fiind născut din Dumnezeu. însă trei forme. dar bineînţeles că puterea şi atributele lor diferă de a Tatălui.. Tatăl şi Fiul. dar în stadiu. Potrivit princpiului omul naşte om. prelungeşte substanţa soarelui. ci o singură substanţă spirituală. astfel chiar dacă Isus are substanţa spirituală a Tatălui. În ce priveşte afirmaţia că Isus este „Dumnezeu”. nu în putere dar în fel. Totuşi între Dumnezeul care naşte şi Dumnezeu născut există o diferenţă chiar dacă nu de esenţă (fiind aceiaşi esenţă spirituală). dar nu identică în atribute. În ce priveşte afirmaţia că Tatăl şi Fiul sunt unul şi acelaşi. nu se referă la faptul că sunt o persoană. deci şi ei sunt făcuţi dintr-o substanţă spirituală. când spune: „Noi credem că sunt doi. În plus.nu acele atribute ne-transmisibile: omipotenţa omiştienţa. Însă aşa cum consemna Henry Chadwick. Tatăl. Fiul şi Duhul Sfânt. Fiului şi a Duhului Sfânt. şi atunci Spiritul s-a întins nu s-a despărţit. este normal să fie Dumnezeu. El promova unitatea celor trei (incluzându-l şi pe Duhul Sfânt). Tertulian susţine că Fiul s-a născut. un alt Dumnezeu. fiind o prelungire a soarelui. luând pasajul acesta singur. însă: „prin măsură prin rang”. raza nefiind despărţită de astrul propriu zis. Deci teologia lui Tertulian în ce priveşte unitatea de substanţă diferă de cea a trinitarienilor actuali care văd în substanţă un complex de atribute. ci un singur Dumnezeu. un singur Dumnezeu. etc. ca şi raza de soare. Iată Fiul nu există din totdeauna El purcede sau provine de la Dumnezeu. şi trei cu Duhul Sfânt.. şi acest număr este făcut prin calea mântuirii. Da sunt de acord că şi Tatăl şi Fiul au aceiaşi substanţă. El este un alt Dumnezeu. aseietatea. Dar şi îngerii sunt spirite. Iată Tatăl şi Fiul chiar dacă sunt un Spirit (în viziuna lui Tertulian) nu sunt egali în ce priveşte măsura şi rangul. Însă raza are aceiaşi substanţă: lumina şi căldura. adică o substanţă spirituală. forme şi feluri sau dezvoltat în numele Tatălui.. Deci Tertullian prin această concepţie se apropie foarte mult de trinitate. legându-i pe trei. însă mergând pe acest exemplu a lui Tertulian putem afirma că raza nu este de aceiaşi intensitate ca astrul propriu zis. adică trei persoane.(care) aduce unitate în trinitate. sau feluri. Ei sunt din aceiaşi substanţă şi putere. dar o singură substanţă. Tertulian explicând: „acest Spirit [Logosul] a purces de la Dumnezeu şi ca Unul-născut. În plus.” .

Iată. Dacă substanţa lui Dumnezeu potrivit doctrinei trinităţii este eternitatea (fără început şi sfârşit). având un început. aşa cum recunoaşte El Însuşi: ‘Tatăl este mai mare decât Mine’. . pot fi un Spirit. decât Fiul lui Dumnezeu. deoarece doctrina lui despre Dumnezeu nu este una ortodoxă. . în lucrarea Împotriva lui Praxeas. Afirmaţia lui Tertulian este fatală trinităţii. Conform Scripturii creştinii uniţi cu Cristos formează un singur spirit (1Corinteni 7:17). iarăşi. de asemenea. Conceptul lui Tertullian despre Tatăl. iar nimeni în afară de Tatăl nu este ne-creat şi ne-născut. şi este subordonat Acestuia. În Împotriva lui Hermogene. iar Fiul nu o împărtăşeşte. Tatăl fiind mai bătrân ca El. şi. Cel care face este unul. după cum raza este mai de slabă intensitate ca astrul soarelui. trei persoane egale şi eterne. şi cade şi trinitatea. după cum Cel care naşte este unul. Fiul şi Duhul Sfânt ca împărtăşind aceleaşi atribute divine. Cum s-ar putea ca cineva. Cardinal Newman spunea: „Tertullian trebuie considerat un heterodox [care crede doctrine 16 . . iar Cel prin care este făcut lucrul este altul”. exceptându-l pe Tatăl. el ar fi considerat eretic de trinitarienii actuali. afară numai de Dumnezeu. Tertulian susţine subordonarea şi nu susţine co-eternitatea. că [Dumnezeu]. Fiul este mai mic ca Tatăl. şi aceasta dărâmă doctrina trinităţii. deoarece el susţinea că Fiul s-a născut literal din Tatăl. dacă Fiul este născut şi nu este din eternitatea. însă aceasta nu susţine egalitatea. dar Fiul este un derivat şi o porţiune din întreg. deoarece el susţinea subordonarea. care nu a avut nevoie de un Făcător ca să-l aducă în existenţă. . De asemenea. . Cuvântul unic-născut şi întâi-născut? . şi Cel care este născut este altul. adică cei trei subiecţi au aceiaşi natură spirituală şi Ei sunt în unitate. Fiul şi Spiritul Sfânt. iar substanţa trinităţii se referea la spiritul nu la atributele ne-transmisibile. Astfel. În lucrarea Împotriva lui Hermogene el a scris: „N-ar trebui să presupunem că există vreo altă fiinţă. . a izvorât la un moment dat din Tatăl. şi Cel trimis este altul. va fi cu mult mai înalt în rang decât acesta [Fiul]. în mod asemănător: Tatăl. . atunci nu putem vorbi de Tatăl. Fiul şi Duhul Sfânt. să fie mai bătrîn şi din acest motiv cu adevărat mai nobil. raza fiind o porţiune din soare. Cel care trimite este unul. care să fie ne-născută şi necreată. . dovedind că el nu-l considera pe Fiul o fiinţă eternă în acelaşi sens în care era Dumnezeu. este diferit de Trinitatea creştinătăţii. spunând: „Tatăl este substanţa întreagă. atunci cade co-eternitatea. Tatăl este distinct de Fiul. fiind mai mare decât Fiul. Tertullian afirmă în continuare că a fost un timp când Fiul nu a existat ca persoană.substanţă constând din trei persoane’. Aceasta nu înseamnă însă că el avea în minte. el arată că Fiul este diferit de Dumnezeul Atotputernic şi subordonat lui. Dar pe ideile sale au clădit unii scriitori de mai târziu care au contribuit la apariţia doctrinei Trinităţii. ce a avut un autor care să-l aducă în existenţă”.

neortodoxe] în ce priveşte doctrina despre naşterea din eternitate a Domnului nostru”.Înainte de orice lucru Dumnezeu era singur. El mai spunea: „Cu adevărat noi credem ca nu exista decât un singur Dumnezeu. Se crede că s-a născut în Alexandria (Egipt) şi că a decedat la Tyr. ci o unitate spirituală. încercarea de a-l salva pe Tertullian de condamnare [ca eretic] ar fi fără speranţă. şi dărâmă fără drept de apel învăţătura trinităţii care susţine că cei trei sunt co-eterni. în Fenicia. Origene a scrierile sale. o fiinţă reală. prin faptul că cel care dă naştere este deosebit de cel care este trimis. iar unitatea de substanţă nu este o unitate în acele atribute ne-transmisibile. există de asemenea un Fiu al acestui un singur Dumnezeu. În acest text îl vedem pe unicul Dumnezeu distinct de unicul Fiu care s-a tras din Tatăl. Cuvântul sau. Origene (185-254).. 216 d. ci. 16 . al cărui elev a fost mai întâi. astfel concepţia lui Tertullian este diferită de cea trinitariană actuală. cu Plotin chiar.A fost un timp când Fiul nu a existat. care nu recunoaşte o naşterea în timp. dar credem ca sub aceasta dispensaţiune. sau Fiul. sau Logos. adică. cum spunem noi. A fost un învăţat şi fost un părinte alexandrin născut în 185 din tată creştin martir. existând din eternitate numai ca atribut al Tatălui. existând argumente care pot duce la concluzia că Origene şi Plotin au fost elevi ai aceluiaşi maestru (Ammonius Saccas) .. substanţa în viziunea lui Tertullian fiind Spiritul din care sunt compuşi Tatăl. care s-a tras din el şi prin care au fost făcute toate lucrurile şi fără de care nu a fost nimic făcut. după cum credea Tertullian. schimbat în Cuvântul.” Prin afirmaţia aceasta el nu susţine co-eternitatea Fiului. El n-ar putea sta în picioare nici un moment în faţa testului”.Hr. Fiul şi Spiritul Sfânt. . cum era numit de greci. Tertullian îi atribuia deci un rang subordonat faţă de Tatăl . şi literală aşa ca şi Tertullian. reală. Tertullian a declarat că: „Tatăl este diferit de Fiul prin faptul că este mai mare.). nici unul mai bătrân ca celălalt..” (Împotriva lui Praxeas 2. Teolog din Alexandria care a apărat Creştinismul prin teolog creştin şi unul din cei mai reputaţi Sfinţi Părinţi ai Bisericii. Manifestă neoplatonici. a fost apoi.Judecând în armonie cu explicaţia general acceptată în prezent cu privire la Trinitate.. Origene reprezintă perioada multe asemănări cu filosofii de maximă înflorire a Alexandriei intelectuale. Cu alte cuvinte Tertullian nu susţinea eternitatea Fiului ca persoană distinctă de Tatăl. sau. Înţelepciunea ca atribut al Tatălui era eternă. Alături de Clement din Alexandria. . oikonomia. Lamson declară: „Această raţiune.

. suflarea gurii lui Dumnezeu. În varful piramidei este Dumnezeu Tatal care este o fiinta rațională absolută.” (54) „În plus. Tatăl”.. nici chiar lui Hristos. deoarece acesta era o însuşire din Dumnezeu. şi după aceea. aşa cum a promis Înainte prin profeţi. împreună cu neschimbatul Tată şi Fiul Său.Origene a instituit o ierarhie în trinitate. Duhul Sfânt niciodată nu ar fi fost socotit în unitatea Trinităţii. a fost născut din Tatăl Înaintea tuturor creaturilor. ca Isus Hristos Însuşi. adică nenăscut. decât numai unul Dumnezeu. sunt acestea: În primul rând. căci prin el au fost făcute toate lucrurile. şi care. că Duhul Sfânt este etern.. atâta timp cât fântâna divinităţii conţine toate lucrurile prin cuvântul şi raţiunea Sa. exista un Dumnezeu care a creat şi aranjat toate lucrurile. atunci când nu exista nimic. iar Fiul ‚doar reflectă’ această bunătate. doar dacă El din totdeauna a fost Duhul Sfânt.. Adică.H. [Fiul] este o sursă de lumină foarte mică”. care a venit. şi ca în ultima perioada acest Dumnezeu. El mai spune: „Dacă (Duhul Sfânt nu era veşnic aşa cum El este.). sunt însuşiri interne a lui Dumnezeu. el spune despre Fiul că are o divinitate „proprie” şi că „într-un fel există doi Dumnezei”. În al doilea rând. El citează din Evanghelie spunând: „Nimeni nu este bun. Origene însă a mai spus şi că: „Tatăl şi Fiul sunt două substanţe.” („Doctrinele Fundamentale” – 225 d. Numai EL este Dumnezeu în sensul strict (autoTheos) pentru că EL este singurul agennetos. ci numai lui Dumnezeu. Deci iată cât de clar declară naşterea Fiului: „Isus Hristos Însuşi. Origene mai afirma că „nu trebuie să ne rugăm Fiului”. El afirmă că Fiul lui Dumnezeu este „Întâiul născut din toată creaţia” şi că Scripturile „Îl cunosc a fi cea mai veche dintre toate lucrările creaţiei”.” (55) El susţine.. şi a primit cunoştinţă la un moment dat şi după aceia a devenit Duhul Sfânt) dacă aşa ar fi stat lucrurile. El a mai scris: „Punctele specifice care au fost transmise În mod clar prin predicarea apostolica. a slujit la Tatăl în crearea tuturor lucrurilor. Domnul şi Tatăl tuturor.sunt două lucruri în ceea ce priveşte esenţa lor”. Astfel el declară: „Dacă am înţeles ce este rugăciunea – atunci trebuie să ştim că rugăciunea noastră nu se adresează nici unei făpturi. Tatăl reprezintă principiul (arhe). de aceea sunt veşnice. nimic în Trinitate poate sa fie considerat mai mic sau mai mare. care a venit. care singur este Bun. ca şi Dumnezeu. „Şi că în comparaţie cu Tatăl. a fost născut din Tatăl Înaintea tuturor creaturilor”. (Ioan 17:3). I-a trimis pe Isus Hristos. precum şi Duhul gurii Sale (Duhul Sfânt). Fiul numit de el: Cuvântul şi Raţiunea.” El mai spune că Fiul are altă bunătate decât ceea a Tatălui. a chemat toate lucrurile la existenţa. 17 . nu persoane distincte de Tatăl.. şi prin Duhul gurii Sale sfinţeşte toate lucrurile care sunt demne de sfinţire. originea şi cauza (aitios) şi sursa trinităţii.

care singur nu are nici un Început.”.” Deci explicaţia lui asupra subiectului nu este suficient de concludentă. a scris în 235 d.H. veşnicilor. Novaţian. Novaţian notează: „Paracletul a primit mesajul Sau de la Hristos. Aici deci. sau doar parţial. el cumva ar susţine că Sfânta Treime este în afara timpului. În teologia lui Novaţian. Deci. Cu alte cuvinte el susţine după cum atunci când există lumină există şi strălucire. El susţine că Fiul nu a fost născut prin emanaţie. Trinitate 18]. acesta considera o forma de subordonare a Tatălui faţă de Fiul. Hristos este subordonat Tatălui. II că Fiul primeşte totul de la Tatăl şi El este „imaginea bunătăţii Sale. arătând că Tatăl este superior. Aceasta inferioritate a Paracletului demonstrează imediat căci Hristos.. Totuşi el susţine că Tatăl a născut înţelepciunea în veci. nici că Fiul ar fi născut din nimic. El afirmă despre Dumnezeu: „Dumnezeu Tatăl. nemuritor.. şi nici că o parte din substanţa Tatălui s-a schimbat devenind Fiul. de la care El primeşte mesajul Sau.” [cf. Oricum Origen nu a susţinut egalitatea între Tatăl şi Fiul. Însă totuşi el face o precizare: „Pe de altă parte afirmaţia noastră că n-a putut exista vreme când Fiul să nu fi existat trebuie înţeleasă cu precauţie căci şi cuvintele au uneori o anumită semnificaţie legată de timp. altfel Paracletul nu ar primi de la Hristos dacă nu ar fi mai mic decât El. El mai spune în cartea „De principiis” cartea IV: „Fiul nu-l cunoaşte pe Tatăl aşa cum Tatăl se cunoaşte pe Sine”. fondatorul şi creatorul tuturor lucrurilor. tot aşa când a existat Tatăl a trebuit să existe şi Fiul.. nici 17 . Tertullian susţine că înţelepciunea imanentă din Tatăl a existat în veci ca să fie capabil etern. este Dumnezeu. dacă a susţinut pe deplin doctrina trinitariană a „naşterii veşnice a Fiului”. Nici măreţia. Numai Tatăl îl cuprinde pe Fiul şi în putere „Fiul întru-totul depinde de Tatăl”. Astfel Origene în cartea „De principiis” spune în cartea III cap. daca El l-a primit de la Hristos. Dar nu era sigur dacă veşnicia în care el susţine că s-a născut Fiul avea timp sau nu. căci el spune: „cuvintele au uneori o anumită semnificaţie legată de timp. şi susţine că Fiul nu poate exista fără Tatăl. care este invizibil. şi strălucirea din lumină. este un singur Dumnezeu. epocilor.. de nemasurat. el dă exemplu după cum voinţa purcede din cugetare. atunci Hristos este mai mare decât Paracletul. El mai susţine că Fiul îl cuprinde pe Tatăl ca înţelepciune dar nu ca putere. ceea ce ar putea lăsa să se înţeleagă că Fiul a fost născut înaintea timpului. Scriind despre Persoana Duhului. şi aduce argumentul că nu este potrivit să spui că Dumnezeu a înaintat de la neputinţă la putinţă. avem o mare marturie despre divinitatea lui Hristos şi descoperim ca Paracletul este mai puţin decât El (Iisus).Isus este „imaginea bunătăţii Sale”. Tatăl este bunătatea absolută (autoagathon) iar Fiul este imaginea (eikon) a acestei bunătăţi”. iar Duhul Sfânt este subordonat lui Hristos. şi veşnic.

nici puterea sa nu pot fi cu putinţa de . Dumnezeu era Tatăl. dar el nu vrea să susţină neapărat sensul cuvântului „întotdeauna”.. şi-au negat credinţa. care nu a vrut să-i reprimească deloc şi care a rupt legătura cu Biserica din pricina acestei chestiuni. el (Fiul) este Dumnezeu. 17 . este întotdeauna în Tatăl.H. Cipryan a susţinut că ei ar trebui să fie reprimiţi în părtăşia deplină. care nu are început şi care l-a născut pe Fiul. ci mai degrabă Novaţian vrea să spună că Isus a fost născut pretemporal (înaintea timpului). căci despre cel care exista dinaintea tuturor veacurilor nu se poate vorbi în legătură cu timpul. şi că nu doar Tatăl este acel singur (unic) Dumnezeu. El a fost aspru criticat pentru aceasta. puternic în special în Roma şi în Antiohia. a fost ales episcop al Cartaginei. căci nici nu pot fi măcar cu putinţa de egala . adică unicul Dumnezeu în sens suprem şi absolut. el a adoptat o cale de mijloc. Despre cel care a existat Înaintea tuturor veacurilor trebuie sa se spună că a fost Împreuna cu Tatăl întotdeauna.n-aş spune depăşit. El era unul. Şi cu adevărat spun întotdeauna . potrivit cu gravitatea dezicerii lor. El a format un grup dizident. în 248 d. Fiul său iar cel de-al doilea. adică acei creştini care. dar fără să-i răpească Tatălui faptul ca Dumnezeu este unul.splendoarea sa. Un an mai târziu a început persecuţia din timpul împăratului Decius şi Cipryan a căutat să se ascundă. Iar prin faptul că susţine inferioritatea Duhului Sfânt faţă de Isus. Novaţian explică destul de frumos. a doua persoana după Tatăl. este fatal doctrinei trinităţii care susţine o egalitate absolută.H. de vreme ce a fost născut din Tatăl. A fost un proeminent avocat pledant şi profesor de retorică.” Deci pentru Novaţian. În această problemă. după o perioadă potrivită de probă şi de ispăşire. a devenit creştin şi.H. precizarea cum că: „Fiu. În jurul anului 246 d.” („Tratat despre Trinitate”). Cipryan s-a născut în jurul anului 200 d. (Oarecum surprinzător. între Novatus. El face de asemenea. Novatus a sfârşit prin a se alătura partidei lui Novatian)... însă înainte Fiul a fost în Tatăl „întotdeauna”.. cauzând. care i-a primit pe apostaţi fără nici o perioadă de probă şi Novatian. Cuvântul a fost născut.H. s-a pus problema modului în care trebuia să fie trataţi cei căzuţi în păcat. că este un singur Dumnezeu Tatăl. în nordul Africii. care susţine că în Dumnezeu sunt trei. căci doar atunci a apărut timpul.. ca Fiu. a doua persoana după Tatăl. Cu siguranţa. Cipryan din Cartagina. adică înaintea creaţiei fizice. fiind constrânşi. episcop şi martir în 13 septembrie 258 d. După ce persecuţia a încetat. trăgându-se din Dumnezeu. această afirmaţie este fatală doctrinei trinităţii. dar fără să-i răpească Tatălui faptul că Dumnezeu este unul.. din părinţi păgâni.

. Despre Duhul Sfânt? Fiind trei în unul. de data aceasta.când însuşi Cristos a poruncit neamurilor să fie botezate în întregime şi uniţi în Trinitate?” (58) Cipryan susţine trinitatea. botezul în Numele lui Hristos era încă la fel de răspândit încât papa Ştefan l-a declarat valid. numeşte celelalte făpturi îngeri 17 . din pricina răspândirii creştinismului. A fost arestat. Cipryan era în favoarea re-botezării.Mai târziu s-a ridicat întrebarea dacă botezurile oficiate de alte grupări considerate eretice ar trebui să fie recunoscute ca valide de către Biserică. Encyclopedia Britannica. iertarea păcatelor o să urmeze . neînţelegând corect marea trimitere din Matei 28:19. în final. chiar şi împotriva Biserici. Este totuşi interesant că unii creştini din timpul lui Cipryan. sau dacă cei convertiţi din asemenea grupări ar trebui re-botezaţi. judecat şi. bazându-se pe pasajul din Matei 28:19. II 365 declară: „Formula trinitariană şi scufundarea de trei ori n-a fost o practică uniformă de la început. adică de o singură scufundare (Efeseni 4:4).în numele Domnului Isus”. disponibil pentru rezidenţi. A început o altă persecuţie şi. Cipryan nu a fugit. el spune: „Unul care nu recunoaşte că Cristos este Dumnezeu nu poate să devină templu Său. printr-un raţionament similar. acolo el învaţa despre Dumnezeu: Cap. În secolul trei. Biblia vorbind de un singur botez. veche şi scurtă şi anume: „în Cristos Isus” sau . şi botezul prin trei scufundări în Numele Treimii. Cipryan a scris lucrarea: „Idolii nu sunt dumnezei”. păstrând ideea unui singur Dumnezeu. În acest sens. opunându-se lui Ciprian din Cartagina”. care accepta botezul în Numele lui Isus. vorbind de „trei în unul”. botezau după o formulă de botez. atâta timp cât este făcută în numele lui Cristos. şi. Botezul în Numele lui Isus este formula din Noul Testament. VI: „Şi Platon este de acord cu aceasta. spre deosebire de episcopul Romei Ştefan.. a poruncit să boteze neamurile în numele Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt (matei 28:19). Cipryan a găsit necesar să insiste asupra formulei în numele Sfintei Treimi. în 14 septembrie 258. era interpolată fraza botezului trinitar). Cipryan a organizat un program de ajutor medical şi de îngrijire a celor bolnavi. când Domnul a trimis Apostolii la neamuri. fără sa mai ţinem cont de cine sau cum. DA. Controversa care a rezultat de aici nu a fost soluţionată în timpul vieţii lui Cipryan.. În timpul domniei împăratului Valerian. (1920). 11th ed. dar aceasta nu a împiedicat masele să fie convinse că epidemia se datora mâniei zeilor. care oricum nu susţine o triplă afundare (deja în timpul lui Matei 28:19 era corput. Cum poate unii să spună că cu toate că unul este botezat după umbra sau în afara Bisericii. Cartagina a suferit de o epidemie gravă de ciumă. decapitat. cum poate Duhul Sfânt să se împace cu cel care este un duşman fie al Fiului sau al Tatălui?” După înviere.

apreciem astfel că este El vrednic. ce templu poate avea Dumnezeu. Nu ar trebui să cauţi un nume pentru Dumnezeu. Cu atât mai mult există un singur conducător în lume. este prea pur pentru a fi zărit”. El este prea strălucitor pentru a-L vedea. porunceşte toate lucrurile care există. prin cuvântul Lui. le aranjează potrivit unui plan şi le îndeplineşte prin puterea Sa. acesta este Cristosul nostru. Dumnezeu Se împleteşte cu omul.2). IX: „Acest Unul nu poate fi văzut. El este raţiunea... în calitate de domnitor şi stăpân al acestui har şi a acestei învăţături a fost trimis Cuvântul şi Fiul lui Dumnezeu. El este înţelepciunea şi gloria Lui. nu poate fi înţeles. Duhul Sfânt Îi dă trup. În cap. din fiecare neam şi popor. pe măsură ce istoria se desfăşura şi finalul universului era aproape şi anume. Acesta este Dumnezeul nostru. VIII: „Aşadar. adică prin Fiul. din cauza dispreţului arătat principiilor lor religioase. iar aceştia vor obţine din darurile divine acea bunăvoinţă a lui Dumnezeu pe care evreii au pierdut-o după au primit-o. care dă ordine şi El singur deţine toată puterea. este prea mare pentru ca imaginaţia să-L cuprindă. Dumnezeu prevăzuse înainte că aceste lucruri aveau să se întâmple. totuşi indică câteva atribute ale lui Dumnezeu care nu se potrivesc la Fiul: „nu poate fi văzut. În cap. 17 . Hermes Trismegistus vorbeşte despre un singur Dumnezeu şi mărturiseşte că acesta este incomprehensibil şi nu poate fi evaluat”. Căci acel caracter sublim nu poate avea pereche. De aceea.sau demoni. care este proclamat de toţi profeţii drept Luminătorul şi Învăţătorul rasei umane.Albinele au un singur rege şi există un singur conducător al turmelor sau cirezilor. locuiesc în lungul şi latul pământului. Numele Său fiind: „Dumnezeu”. întrucât el singur deţine toată puterea. al cărui templu este întreaga lume? Şi când eu. Cipryan este de acord cu afirmaţia biblică că există un singur Dumnezeu.. totuşi aici el arată supremaţia Tatălui. ca mijlocitor între cei doi. Să luăm chiar de pe pământ un exemplu al guvernării divine. ca om. este prea pur pentru a fi zărit. Într-adevăr. ideea crezută şi de filozoful Platon. că Dumnezeu va strânge lângă Sine mult mai mulţi închinători credincioşi.” Cu toate că Cipryan susţine trinitatea într-o anumită formă. XI se mai spune: „Ba mai mult. El intră într-o fecioară. Şi atunci când declarăm că nu putem să-L evaluăm pe Dumnezeu.. care. nu poate fi înţeles. El este prea strălucitor pentru a-L vedea. să închid puterea unei maiestăţi atât de mari într-un mic templu? El trebuie să fie consacrat în mintea şi în inima noastră. care credea că există un singur Dumnezeu şi că Dumnezeu a creat toate prin Cuvântul Său. Iar în cap. Se îmbracă cu omul. El este puterea lui Dumnezeu. există un singur Domn peste toate lucrurile. Dumnezeu este numele Lui. nu poate fi evaluat. În contrast Isus a fost văzut şi chiar pipăit (1Ioan 1:1. şi care lucrează prin Cuvântul Său. care.” Cu toate că Cipryan susţine ideea susţinută şi de alţi părinţi ai Bisericii că Dumnezeu nu are Nume.

În concluzie. taie şi distrug Monarhia (Domnia lui Dumnezeu). s-ar putea ca cineva în afara umbrei Biserici va putea să scape. El afirmă că oricine acceptă biserica ca mamă.pentru a-l conduce la Tatăl. El nu spune că Tatăl. şi toţi trei sunt una”. Pentru că el.. şi trei dumnezei. el spune: „Tatăl. unitate despre care vorbeşte şi Scriptura (vezi: 1Corinteni 12:4-6. care dă ordine şi El singur deţine toată puterea. observaţi ce scrie el: „Următorul. Cristos a dorit să fie ceea ce este omul. Dacă orişicine în afara arcei lui Noe a putut să scape. citând probabil din 1Ioan 5:7. 2Corinteni 13:14). Sfântul Dionisius din Roma – 262 d. Domnul şi Dumnezeul nostru. El este Mare Preot la Dumnezeu Tatăl. Însă cu toate acestea. 17 . nu ştim sigur dacă nu cumva Cipryan se referă la Isus nu ca la o persoană distinctă de Tatăl. un pasaj care iniţial apărut în manuscrisele latine. Am auzit că unii din catehişti şi învăţătorii cuvântului divin sunt printre primii în această învăţătură. Fiul şi Duhul Sfânt. Se pare că acesta a susţinut trinitatea. El însuşi marele Preot a Dumnezeului Tată. dar a susţinut supremaţia Tatălui. apoi în textul grecesc ca o notă marginală. iniţial înainte de întrupare: Isus este descris ca fiind „puterea lui Dumnezeu. „Tatăl şi Eu suntem una” (Ioan 10:30) şi din nou este scris despre Tatăl. Fiul şi Duhul Sfânt formează un Dumnezeu sau o Fiinţă. Prin aceasta afirmă că Dumnezeu este Tatăl ceresc. adică prin Fiul. însă el arată că Dumnezeu Tatăl are calitatea de domnitor şi stăpân al harului şi El l-a trimis pe Fiul pe pământ.” Cu toate că Cipryan susţine că Isus este Dumnezeu şi că atunci când a fost pe pământ a fost şi Dumnezeu şi om. care imită cea ce Cristos a făcut. el vorbeşte de unitatea persoanelor treimi. în blasfemia sa. şi dacă El ne porunceşte să facem asta în memoria Sa – atunci cu siguranţă preotul. şi dacă se oferă pe El însuşi ca jertfă Tatălui. cu adevărat lucrează în locul lui Cristos. şi toţi trei sunt una. Domnul a spus. aşa cum ar fi. deci. Fiul şi Duhul Sfânt. cea mai sfântă proclamaţie a Bisericii lui Dumnezeu. trei puteri. El este înţelepciunea şi gloria Lui”. făcând din ea. atunci Îl poate avea „pe Dumnezeu ca Tată”.” „El nu poate să aibă pe Dumnezeu ca Tată dacă nu are Biserica drept Mamă. Cipryan a fost un trinitarian. ci. şi care lucrează prin Cuvântul Său. manifestări şi atribute ale Tatălui. spune că Fiul este Tatăl. diametral opuşi opiniei lui Sabellius. şi invers. am putea spune.H. În plus. pentru ca omul să poată fi ceea ce este Cristos. El vorbeşte de unitatea ce există între Tatăl. Ei sunt. Cipryan mai spune: „Dacă Isus Cristos.. diferite în substanţă. El este raţiunea. Fiul şi Duhul Sfânt. tot la fel ca Toma (Ioan 20:28). mă adresez celor care împart. iar Cristos cu toate că şi El este Dumnezeu.” Cipryan spune despre Isus că este Domn şi Dumnezeu.

ca şi cum El ar fi fost un lucru care cu adevărat a fost creat. teolog. noi trebuie să credem în Dumnezeu. ei susţineau că Fiul şi Duhul Sfânt au existat dintoatdeauna ca puteri sau atribute în Dumnezeu.” „Este necesar. dar nu la una modernă a unei creaţii. a fost episcop de Cezareea în Palestina. Dar dacă Fiul a devenit o fiinţă. Dimpotrivă. odată s-ar părea că nu a fost. aşa cum ar fi . ştiind că Sfânta Scriptură zice. am putea noi să împărţim în trei dumnezeirea frumoasa şi divina Unitate. Pentru că dacă El a venit să fie Fiul. Eusebiu din Caesarea (Cezareea). biblioteca care a fost iniţiată de Origen şi 17 . a fost un istoric creştin al secolului IV. deci. ca Cuvântul Divin (Isus Cristos) să fie unit cu Dumnezeul Universului.” El mai învaţă: „Atunci. şi în Cristos Isus. şi consecvent. după cum el însuşi precizează: „Cuvântul şi Înţelepciunea şi Puterea. deci.. Cu alte cuvinte trinitatea acestor părinţi ai bisericii diferă de trinitatea susţinută după actualmente.. Tatăl Atotputernic.. Dumnezeul Omnipotent a Universului. atunci El din totdeauna a existat”. El este în Tatăl.. dar cea mai gravă. străine una de alta şi complet separate.Dar ei proclamă că într-un fel ar fi trei dumnezei. Divina declaraţie mărturiseşte la o generaţie corespunzătoare care vine la El. pe care în parte le avem şi în zilele noastre.H. Deci Trinitatea Divină trebuie unită şi adusă împreună în Una.iar în latină numit adesea Eusebius Pamphili.. şi nu una normală. sau am putea să discredităm demnitatea şi maiestatea Domnului prin al numi un lucru creat. un consiliu.” „Nici că ar fi mai puţin vinovaţi cei care susţin că Fiul a fost creat. Eusebiu din Cezareea sau de Cezareea (aprox. a fost un timp când Dumnezeu a fost fără ele . apologet şi istoric al Bisericii creştine. şi că Cuvântul este unit cu Dumnezeul Universului. Aşa Divina Trinitate şi sfânta proclamaţie a Domniei vor fi prezervate. şi aceste atribute sunt puterile lui Dumnezeu. şi cu Duhul Sfânt cel mai ascultat şi împărtăşit în Dumnezeire. atunci El din totdeauna a existat. care a avut acces la cea mai mare colecţie de scrieri anti-nicene. Pentru că El a spus. şi în Duhul Sfânt. 275 – 30 mai 339 d.. atunci a fost un timp când aceste atribute nu au existat. „Eu şi tatăl suntem Una” şi „Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine”. aşa cum El însuşi a spus. Cristos este Cuvântul şi Înţelepciunea şi Puterea.) .ce vreau să spun. dar dacă. şi se gândesc că Domnul a fost făcut. să spui că Domnul oricum a fost creat..” (59) Se pare că Dionisius susţine o trinitate dar nu identică cu cea susţinută în prezent. când ei divid sfânta unitate în trei substanţe. Cristos a existat din totdeauna deoarece El este descris ca fiind atributele lui Dumnezeu. Fiul Său. şi dacă. şi aceste atribute sunt puterile lui Dumnezeu.” El mai spune: „Este o blasfemie deci.care este total absurd.

everlastingkingdom. a lucrat neobosit pentru acceptarea Cuvântul pur al Noului Testament ca a venit de la Apostoli . Episcop de Cesareea în Palestina. „Eusebiu...H. la Conciliul din Niceea (325 d. el s-a reîntors la poziţiile pe care le considera ca fiind ale lui Origen.Peake Biblia Comentariu.Pamphilus la Cezareea (vezi lucrarea scrisă de Ieronim: De viris inlustribus cap. un om învăţat şi devotaţi ai Cezareei. Eusebiu era un om mic de originalitate sau hotărârea independente. pagina 108.) s-a făcut purtătorul de cuvânt al unei tendinţe de conciliere numai ca să corespundă dorinţei împăratului. că de la această colecţie unică de manuscrise de la Cesareea. a cărui zel datorăm cea mai mare parte ceea ce este cunoscut din istoria Noului Testament” . în Jurnalul Hibbert... deoarece stătea în manuscrisele greceşti de la aproximativ 300-340 d. Dar el a fost citat pe scară largă în literatura creştină grecească din al doilea şi al treilea secol. III).” -Dr. „Din martorii patristici al textul Noului Testament. se bazează în întregime numai pe manuscrise antice.şi anume în ceea ce Origen şi Pamphilus au avut colectat.H. şi unul care a dobândit faima nemuritor prin munca sa în istorie bisericească. Eusebiu . precum şi în alte ramuri ale învăţării teologice.Dicţionar deBiografie creştine şi Literatură. Nu este o exagerare să spun. „Eusebius Pamphili.. Într-o scrisoare enciclică17 adresată credincioşilor din dieceza sa (scrisă puţin timp după Conciliul din Niceea). intr-o nota de subsol editorial.. octombrie 1902. În anumite luccrări se spune despre Eusebiu: „Eusebiu.. Până la circa 40 de ani a trăit în mare intimitate cu Pamphilus martir. În biblioteca lui. august. 17 . Wescott.EK în Monatshefte Christadelphian.. în general „Ancheta”. Eusebiu trebuie să fi manipulat în mod obişnuit din Evanghelii manuscrise vechi de două sute ani mai devreme decât uniciale mari pe care le avem acum în bibliotecile noastre”.. 1923 la Mosheim.. pagina 596. ca să explice atitudinea sa. pentru că el a trăit în cea mai mare Bibliotecă creştină. FC Conybeare-. un om erudit şi erudiţie.. cel mai mare profesor grec al Bisericii şi cel mai învăţat teolog din vremea lui .” . şi întotdeauna mărturiseşte deschis adevărul atunci când el nu poate găsi mărturii suficiente”. şi fondator a unei biblioteci extinsă acolo.info/article/127/const antine-wrote-matthew-2819-into-your-bible. „Cel mai important scriitor în primul trimestru din secolul al patrulea a fost Eusebiu de Cezareea .html La începutul controversei Ariane..... http://www. .. el a adoptat o poziţie de apărare a lui Arius împotriva lui Alexandru al Alexandriei şi a lui Atanasie cel Mare. niciunul nu este atât de important ca Eusebiu de Cesareea. dar care în 17 O scrisoare circulară care cuprinde directive oficiale.. obţine cea mai mare parte a literaturii supravieţuitore ante-Niceene.

Eusebiu a scris scrisori. ci.realitate erau ariane.. Cela ce-L naşte pe Cuvântul. În cartea: Viaţa lui Constantin Cel mare. Fiul nu este de aceeaşi natură cu Tatăl. Cel mai vârstnic decât timpul şi decât toţi vecii . pe care Ziditorul a toate (Cel a Cărui fire este mai presus până şi deci cel mai înalt fel de a fi) L-a născut El Însuşi din Sine Însuşi şi I-a dat stăpânirea şi cârmuirea a toate. suprem arhiereu al lui Dumnezeu Celui Însuşi suprem. ci plină de idei subordinaţioniste. aşadar Cuvântul Său preexitînd ca Unul Născut. expusă de Eusebiu. numai Tatăl este Dumnezeu.a avut tendinţe ariene”.” Este clar că Eusebiu a fost ne-trinitarian. de Eusebiu de Cezareea. În cartea: Viaţa lui Constantin Cel mare.. Iar la p. se spune ceva asemănător: „Cuvântul cel desăvârşit al lui Dumnezeu.. poate fi pe drept cuvânt numit Tatăl Cuvântului Celui Unul-Născut. anterior şi ulterior tuturora.se naşte din împărăteasca Dumnezeire a Tatălui ca o odraslă bună a unui părinte şi el bun”.trinitariană). „nu ezita să spună că Hristos nu este Dumnezeu adevărat”.”. fiindcă El este tocmai lumina cea mai presus de toate... cu 17 .225 se precizează: „în vreme ce Dumnezeul Cel transcendent..”.. se mai spune că el a scris: „Despre teologia bisericească” unde „doctrina despre Logos. ci produsul voinţei sale libere.” [precizarea din paranteza rotundă îmi aparţine]. De aceea şi Se naşte Mântuitorul a toate din El ca Unul-Năcut.. 192 se spune: „Cel care El Însuşi este mai presus de toate. 223. din dumnezeirea cea veşnică şi fără început. făcând în acelaşi timp şi legătura şi hotarul între substanţa fiinţelor create şi esenţa cea fără început şi necreată. şi faptul că Fiul are doar o natură asemănătoare cu Tatăl şi nu una identică. Tot în acel Studiu introductiv.. spun. În opinia lui. admiţând inferioritatea Logos-ului faţă de Tatăl şi recunoscându-i o divinitate – nu autentică – ci doar „asemeni aceleia a Tatălui”. de Eusebiu de Cezareea [EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNA BUCUREŞTI – 1991] Se spune în Studiu introductiv că „Eusebiu de Cezareea.. şi nu îngăduie intuirea nici unei cauze superioare Sie-şi.. Iar la p. în calitatea Sa de cauză unică a toate.. Împăratul a toate (Cuvântul. [Studiu introductiv . şi că Fiul nu este Dumnezeul Adevărat (comp.şi încununîndu-se cu un al doilea întru (lăuntrica) împărăţie a Tatălui. 220 se mai afirmă: „Unul-Născut Fiu al lui Dumnezeu. Fiindcă El este lumina care se revarsă de sus. şi a susţinut nu doar subordonarea Fiului faţă de Tatăl. De aceea şi este El unul. în una scrisă episcopului Euphrantion de Balanea în Syria. care fiind Fiul Unul-Născut al Tatălui. Fiul este prima creatură a Tatălui. cea care se mişcă în jurul Tatălui.Viaţa lui Constantin Cel mare]. Iar la p. nu este ortodoxă (credinţa dreaptă . iar Duhul Sfânt este creaţia Fiului. p. iar Duhul Sfânt este o creatură numai a Fiului..

părinţii bisericii (inclusiv apologeţii). Cu alte cuvinte învăţătura lor are lucruri comune cu trinitatea în anumite domenii dar şi lucruri ne-comune. modul de gândire format la mulţi părinţi ai bisericii în spaţiu filozofiei greceşti. au ales varianta corectă. Dumnezeul în sensul deplin al cuvântului. indicând Dumnezeu este o singură substanţă. În unele scrieri Fiul + Duhul Sfânt. Părinţii biserici în genearal (cu unele excepţii). Concluzie: Chiar dacă aceste scrieri nu se ridică la nivelul Bibliei. şi în aceea subatnţă sunt trei personalităţi: Tatăl. unii sunt netrinitarinei. şi de aceea Fiul şi Duhul sunt descrişi ca supuşi şi de dependenţi de Dumnezeu Tatăl. fiind eterni ca atribute. Dumnezeul Cel Mare. sunt egali cu Tatăl ca substanţă (nu ca poziţie). Dumnezeul Cel fără început. Însă încercând să armonizeze principiul biblic: Un singur Dumnezeu adevărat. însă în alte aspecte ei au fost netrinitarieni. a avut filozofia. Dar mai târziu. este clar. Cred că au crezut bine că Tatăl. în altele sunt dumnezei. Intelectul lor. cât şi despre principiile de trăire a primilor creştini. alţii se apropie de concepţia trinităţii. nu prin călăuzirea Duhului Sfânt. Cred că mare influenţă negativă. nenăscut. au susţinut şi au crezut. Fiul şi Duhul Sfânt sunt trei persoane distincte şi divine. de după sec. şi chiar contrare trinităţii. totuşi.H. celelate două persoane divine. Dumnezeul transecndent. au socotit Cuvântul şi Duhul ca având un început ca persoane. doar Tatăl fiind veşnic ca persoană. Dar unii dintre părinţi. putem afirma că părinţii apostolici. cu realitatea că există: trei persoane divine. doar Tatăl este Dumnezeul Adevărat. ci sunt divinităţi inferioare create/născute ca agenţi ai creaţiei şi a susţinerii creaţiei precum şi ca intermediari între om şi Dumnezeul Tatăl. doctrinelor. de fapt ele nici nu pretind a fi inspirate. Alţi părinţi ai bisericii. şi în special platonismul. Şi astfel au folosit termenul substanţă. au reununţat la această concepţie ce contrazice veşnicia celor trei persoane. alţi părinţi ai bisericii. sau chiar susţin trinitatea. Fiul şi Duhul Sfânt. i-a determinat să găsească explicaţia la acest aparent paradox (trei persoane divine dar un Singur Dumnezeu). ele ne oferă o imagine despre gândirea creştină din primele veacuri. nu sunt parte din acest Unic Dumnezeu.Ioan 17:3). El învăţa clar că Fiul este născut literal din Tatăl şi că are un început. sau dependenţi de Dumnezeu Tatăl. IV d. mici. Astfel după cum singuri am putut vedea. Cuvântul şi Duhul. anumite aspecte despre Tatăl. că în toate scrierile îl descriu pe Fiul divin şi unele şi pe Duhul Sfânt ca fiind divin. nu au vederi unitare asupra Dumnezeirii. într-un mod trinitarian. Astfel. 17 . inferiori. despre lupta de stabilire a crezurilor. au utilizat filozofia să explice această aparentă contradicţie. ci prin filozofia grecească.

El este prezentat că intră şi iese din Dumnezeu. El este văzut de mulţi părinţi. etc. inefabil. Înţelepciunea. 1982. iar Duhul Sfânt al treilea. Dumnezeu prin excelenţă. că nu este Fiu în mod real şi literal. că supunerea Fiul nu este din cauză că Tatăl este mai mare sau întâi în timp. când se vorbeşte despre Dumnezeu Tatăl. Unul dar manifestat în trei persoane. ca să zicem aşa. Toate aceste concepţii sunt fatale trinităţii. ieşit şi născut din Dumnezeu. că nu sunt doi sau trei Dumnezei. inclusiv materia de bază a creaţiei. ci. putem afirma că în general.. Aspecte de învăţătură contrare cu doctrina trinităţii: Cu toate că Isus este descris ca Dumnezeu. El nu este considerat egal cu Dumnezeu Tatăl. 18 . Logosul este văzut ca fiind al doilea Dumnezeu.În continuare am să dau câteva exemple de lucruri comune cu trinitatea. Domnul Isus este prezentat ca Dumnezeu. pagina 513]. Lui îi aparţin descrieri cum ar fi: fără început. neschimbător. sau o anumită facultate / atribut.) care au ieşit din Dumnezeu şi sunt un fel de prelungire a Fiinţei lui Dumnezeu. nemuritor. în primul rând. dar şi contrare trinităţii: Aspecte de învăţătură comune cu doctrina trinităţii: În majoritatea acestor scrieri. El este cel care a făcut toate lucrurile din nimic. Aceasta este şi concluzia unor cercetători care au cercetat scrierile părinţilor bisericeşti dinainte de sec IV d. divină şi umană când a fost pe pământ. există tendinţa de a înţelege că El este. învaţă că Fiul şi Duhul Sfânt au apărut în veşnicia fără timp.Aceasta ar putea părea să sugereze că numai Tatăl este în mod potrivit Dumnezeu. că este egal cu Tatăl.. Multe afirmaţii de început par să sprijine lucrul acesta” [„The International Standard Bible Encyclopedia”. ei nu au susţinut trinitatea aşa cum a fost ea stabilită ea în sec. ca să existe o ordine în trinitate. care susţine că Fiul nu are început. invizibil şi necreat. Aşadar. puterea. unii susţine că El are substanţa/natura Tatălui. Dumnezeu Tatăl este.H. . Înainte de întrupare mulţi Îl descriu ca fiind doar o manifestare a lui Dumnezeu. nu Tatăl lui Isus Cristos. volumul 2. iar Tatăl ne-născut. despre Isus se spune că a avut o dublă natură. ci. Tatăl Dumnezeul cel mare şi Atotputernic. al lui Dumnezeu (Logosul. Prin urmare. IV – VII cu ocazia conciliilor. născut literal din Tatăl şi este descris ca având un început. ci sursa tuturor fiinţelor. El este dependent şi subordonat lui Dumnezeu. Fiul fiind Dumnezeu născut. iar Fiul şi Spiritul sînt aceasta numai în mod secundar. că nu este născut la un anumit moment. şi care au declarat în acest sens după cum urmează: „În gândirea de început a Bisericii. fiind fie o manifestare a lui Dumnezeu. şi unele din aceste scrieri. Fiul. ci. Logosul fiind şi Înţelepciunea şi Duhul Sfânt. sau în cel mai bun caz ceva între putere şi persoană. supus Celui care L-a născut. şi deci nu au un început în timp. un Dumnezeu prin care sunt făcute toate dar supus Tatălui.

Această poziţie iniţială. a fost în stare să se menţină un timp îndelungat. . Cristos era . numeric vorbind. întradevăr. 1957. adică asupra tuturor scriitorilor creştini din cele trei secole care au urmat după naşterea lui Cristos. În mod similar. care să nu-l privească într-un anume sens pe Fiul ca subordonat Tatălui” [The Search for the Christian Doctrine of God. Hanson. de R. C.): „Inferioritatea Fiului era general. C. . P. cerească. . de Alvan Lamson. 1869. Alvan Lamson afirmă următoarea mărturie referitoare la învăţătura autorităţilor bisericeşti dinainte de Conciliul de la Niceea (325 d. 1988. Grant spune următoarele despre apologeţi: 18 .Dr. la sfîrşitul veacurilor …Această relaţie a fost înţeleasă fără echivoc ca fiind o relaţie de ‘subordonare’. a fost Isus însuşi . pentru creştinismul timpuriu. nu ca fiind Trei în Unul. . Ei îl considerau distinct şi subordonat” [„The Church of the First Three Centuries”. era esenţialmente diferită de doctrina modernă. . în cartea Gods and the One God. Robert M. înainte de izbucnirea Controversei Ariane [în secolul al patrulea]. o singură esenţă. desigur. ‘Toţi marii teologi anteniceeni au semnalat subordonarea Logosului faţă de Dumnezeu’” [The Formation of Christian Dogma. de felul conflictelor aprinse produse mai târziu în Biserică. Ei vorbesc. despre Fiul şi despre Spiritul sfânt sau profetic. În armonie cu aceasta. aşa cum era explicată de către aceşti Părinţi. Făcând un rezumat al tuturor dovezilor istorice. Faptul că ei îl considerau pe Fiul ca fiind distinct de Tatăl reiese evident din faptul că ei susţin în mod clar inferioritatea sa. de Martin Werner. . . . dacă nu chiar uniform. pagina 64]. pagina 122. paginile 70–1]. Afirmăm acest lucru ca pe un fapt tot atât de rezistent la probă ca orice fapt din istoria opiniilor umane”.125]. o fiinţă din înalta lume angelică. ci invers. . P. susţinută de către Părinţii anteniceeni . . adică în sensul subordonării lui Cristos faţă de Dumnezeu. întrucât era fermă şi clară. . Martin Werner spune despre cea mai veche înţelegere a relaţiei dintre Fiul şi Dumnezeu: „În era creştină timpurie nu a existat nici un semn al vreunui fel de problemă sau controversă trinitariană. despre Tatăl. în faptul că. Motivul constă. în nici unul din sensurile admise în prezent de către trinitarieni. . care a fost creat şi ales de Dumnezeu pentru a aduce. Hanson afirmă: „Nu există teolog în Biserica răsăriteană sau apuseană. Alvan Lamson mai scrie în lucrarea „The Church of the First Three Centuries” (Biserica primelor trei secole): „Doctrina modernă şi populară a Trinităţii . dar nu ca fiind egali. În cartea The Formation of Christian Dogma. nu ca fiind. conform relatării sinoptice. Oriunde în Noul Testament relaţia lui Isus cu Dumnezeu Tatăl este considerată . . Iar cel mai concludent Susţinător al subordonării din Noul Testament. nu îşi are originea în scrierile lui Iustin [Martirul]: şi această remarcă ar putea fi extinsă asupra tuturor Părinţilor anteniceeni.H. Doctrina Trinităţii. concepută şi reprezentată în mod categoric ca subordonare. R. Dr.

Apocalipsa 19:10. care este singurul Dumnezeu al Vechiului Testament. Eu nu văd în ce sens se poate spune că există un consens al [autorităţilor bisericii] primului secol în favoarea sa . că sînt egali. Grant. al căror subiect este Domnul nostru.9).T. Există chiar unele erori copilăreşti. . susţine în esenţă subordonarea. 22:8. eu am introdus citate din scrierile la care am avut acces. însă Biblia atât în V. toţi necreaţi. că e posibil ca în scrierile lor să existe şi unele interpolări târzii. . Psalmul 83.Crezurile din acele zile de început nu fac absolut nici o menţiune . că Cei Trei sînt Unul. însă este clar că scrierile lor conţin şi sclipiri de lumină. Dar să prezentăm în continuare. Iar Tatăl este văzut de unii că fără Cuvânt (Logos) ar fi fără înţelepciune şi putere ceea ce contrazice Biblia (comp. . şi în special ce am găsit tradus în limba română. Înainte de Niceea. . ediţia a 6-a. şi mai multe scrieri ale Părinţilor Bisericii. a fost cronologia în timp a apariţiei lor. 1986.T. cât şi în N. Sau datorită admiraţiei deosebite pentru mulţi dintre filozofii păgâni ai Greciei. cum ar fi şi învăţătura susţinută de unii părinţi bisericeşti. Iustian de pildă a afirmat că filozofii păgâni greci. cât şi anti-trinitariene. a [Trinităţii]. au fost în realitate nişte „creştini mai dinainte de Hristos”. Ele îi menţionează într-adevăr pe Cei Trei. Romani 16:27). am introdus citate atât pro trinitariene. Fiul este întotdeauna subordonat Tatălui. cu Matei 26:64. . 1989. vezi Exod 3:15.„Cristologia apologiilor.18. Dar în mod sigur altfel stau lucrurile cu doctrina catolică a Trinităţii. paginile 14–18]. şi ordinea pe capitole pe cât a fost posibil. pe scurt din punct de vedere istoric. Socrate şi Heraclit. toţi ininteligibili. a fost mărturisit în mod ferm şi uniform de către Biserica primului secol .T. de Robert M. . Matei 6:9. care este condamnată de Scripturi (Coloseni 2:18. Iar pentru a nu fi acuzat de părtinire. sau se susţine chiar închinarea la îngeri. sau greşeli de traducere. toţi omnipotenţi. Romani 2:24. Există mai mulţi autori. Celebrului teolog catolic John Henry Cardinal Newman a spus: „Să admitem că întregul grup de doctrine. 160]. Principiul după care am introdus scrierile acestor creştini timpurii. . Trebuie să ţinem de asemenea cont. ca şi cea a Noului Testament. 156. . Ceea ce găsim deci la aceşti autori timpurii nu este o doctrină a Trinităţii . cum că Dumnezeu nu are un Nume personal. de John Henry Cardinal Newman. . cum ar fi: Isus este văzut ca îngerul Domnului din V. . teologia creştină a susţinut aproape în mod universal subordonarea” [Gods and the One God.. nu s-a afirmat şi nu s-ar putea niciodată deduce din ele” [ An Essay on the Development of Christian Doctrine. arată clar că Dumnezeu are un Nume personal. eterni. ca Arhanghelul Mihail. paginile 109. explicaţii frumoase ale Cuvântului lui Dumnezeu. dar că există vreun mister în doctrină. dar şi erori. . ceea ce s-a întâmplat în lupta Bisericii de a defini şi formula pe Dumnezeul Bibliei: 18 .

având sprijinul autorităţilor politice. din învăţătura apostolilor. nu de apostoli. presărat cu lupte. cu revizuiri şi modificări ale unor crezuri. Tatăl Atotputernic. Buckley: „Cel puţin până la sfârşitul secolului al doilea. de la sfârşitul secolului II.24.H. Biserica s-a văzut . i-a ademenit şi i-a intimidat pe cei care se luptau să-şi păstreze nepătată puritatea iniţială a credinţei” [sublinierea îmi aparţine]. A. asupra raportului dintre Tatăl – Fiul – Duhul Sfânt. ca fiind singurul suprem. indescriptibil şi fără început . 18 . Biserica primară. în Domnul Isus. . în termeni filozofici (natură. însă nu au aşa au stat lucrurile cu unii aşa numiţi: ‚părinţi ai biserici’ care au provenit dintr-un mediu filozofic. lui Petru. Toţi l-au privit pe Dumnezeu. ci. lui Pavel nu era o trinitate (vezi Ioan 17:3.Odată cu trecerea acelor scriitori şi conducători din secolul al doilea. neschimbător. Astfel. etc. . nu s-au concentrat pe o aprofundare asupra naturii lui Cristos.). cu modificări ale crezului. Doctrina trinităţii a fost introdu-să în creştinism. Biserica universală a rămas unită într-un sens fundamental. când a apărut prima dată ideea de trinitate (trias).CÂTEVA INFORMAŢII ISTORICE DESPRE LUPTELE PENTRU STABILIREA DOCTRINEI DESPRE ‚DUMNEZEU’ Cum am mai spus. . apostolii. substanţă. . cu reveniri asupra unor punct de doctrină despre Dumnezeu. i-a constrâns. observaţi ce consemnează cartea Second Century Orthodoxy. Fiul lui Dumnezeu. ci. esenţă. când s-a terminat de stabilit detaliile despre trinitate. o mică minoritate explozivă şi-a impus erezia asupra unei majorităţi docile şi. alunecând încet. că pe apostoli nu i-a interesat o explicare a Fiinţei lui Dumnezeu. printr-un proces ce a durat. Acest proces. izvorâtă din gândirea unor teologi-filozofi ce au trăit după apostoli. şi în Duhul Sfânt. Era acelaşi Dumnezeu al evreilor. ei credeau într-un Dumnezeu care era Tatăl (vezi toate saluturile de introducere şi încheiere al epistolelor). Fapte 2:23. învăţătura despre Dumnezeu era simplă. dar inexorabil spre acel stadiu . Este clar. În acest sens. că această doctrină nu era una izvorâtă din Biblie. toţi au acceptat supremaţia Tatălui. toate acestea indicând. . al părinţilor cum spune Pavel. Pentru apostoli. Acolo. . 24:14). este una post-apostolică. de J. Dumnezeul lui Isus. până în secolul VII d. care atinsese la Conciliul de la Niceea punctul culminant al acestei complete fărâmiţări a credinţei iniţiale.

H. esenţă. biserica influenţată de Constantin. ca fiind erezie.H. când a apărut. El a învăţat generarea veşnică a Fiului din voinţa Tatălui. care conduc spre doctrina Niceană a identităţii de substanţă (homo-ousia). Atanasie a 18 . cu articol. a făcut ca creştinii adunaţi la Conciliul de la Antiohia din 267 d. esenţă. conform căreia Isus este ‘homoousios’ cu Tatăl. Acuma pe care sinod să-l credem? Pe cel de la Antiohia din 267 d. de la Niceea? Din păcate. această doctrină nu a fost oficial declarată până în secolul al patrulea. iar Fiul este Theos = Zeu (Dumnezeu). în care Constantin cel Mare a obligat membrii conciliului şi prin ameninţarea cu excomunicarea şi exilul. Sproul – sublinierea îmi aparţine). pe care a preluat-o din păcate şi mulţi creştini evanghelici de multe ori fără o cercetare temeinică. erezia lui Sabelius. prezentată de Sabellius. dar a reprezentat aceasta ca şi comunicarea unei substanţe divine secundare.H. atunci „Biserica a declarat că Isus este homoi-ousios. pe de altă parte. ceea ce a stabilit biserica. a fost respinsă de Conciliul din Antiohia din 267 d. el a învăţat cu accentuare egală o esenţă separată şi subordonarea Fiului faţă de Tatăl.H. pe de o parte.H. scrisă de trinitarianul: R. când şi cum s-a impus ea. şi s-a impus doctrina Trinităţii. Această învăţătură prezentă în secolul III d. în zelul său pentru deosebirile personale din Divinitate. a fost adoptă ca crez oficial al creştinismului în conciliul de la Niceea. III-lea d. adică Tatăl este ho Theos = Zeul (Dumnezeul). majoritatea trinitarienilor nu ştiu nimic. s-a anulat. dar. care susţinea că dacă Dumnezeu e ca soarele. şi demascată de Conciliul din Antiohia din 267 d.H. Isus şi Duhul Sfânt sunt ca razele soarelui. „dintr-o substanţă asemănătoare cu Tatăl” (vezi cartea „Doctrinele harului”.H. în timp ce Tatăl este „Dumnezeul”. în 325 d. Este foarte interesant de cercetat istoria acestei doctrine. Din păcate.? sau pe cel din 325 d.. Istoria Arianismului. de către un păgân. De fapt. care au fost pretinse de ambele partide. de Constantin. Dar să intrăm mai adânc în istorie: Doctrina Trinităţii nu a făcut din totdeauna parte din învăţăturile creştine. această erezie (a unei naturi identice). numindu-l „un Dumnezeu secundar” fără articol.. considerată de Biserică. Însă mai târziu. adică ‘de aceiaşi. a fost în sec.89. a anulat tot ceea ce hotărâse biserica în 267 d. în special în elementele contradictorii ale Hristologiei lui Origen. p. fiind o singură persoană cu Tatăl.H. substanţă sau fiinţă’. despre acest conciliu. Origen. Deci. Rădăcinile conflictului Arian stau adânc în diferenţele doctrinei ante-Niceene despre Logos. din motive obiective. să respingă teza. despre natura lui Cristos. având aceiaşi natură.88.O primă luptă importantă. sa accepte teza unităţii indisolubile între Isus şi Dumnezeu.C. a atribuit veşnicia lui Hristos şi alte atribute divine. adică că ei sunt: ‘homoousios’ adică ‘de aceiaşi.. substanţă sau fiinţă’ această doctrină.H.

Ambele părţi au pretins victoria. A fost convocat un fel de sinod al prezbiterilor din oraş. din timpul episcopului Petru al Alexandriei (300-301 d.H. În primul rând. şi l-a acuzat de Sabellianism.accentuat primul element (al veniciei Fiului). 318 d. Alexandru a convocat un consiliu de aproape o sută de episcopi egipteni şi libieni la Alexandria. după care Arius s-a opus deschis. a incredinţat Sinodului problema spre cercetare şi rezolvare. iar împaratul. ci asemănătoare). şi a schismei Meletiane 18 din Egipt. Dar. „Thalia” (Banchetul). exprimându-şi propria-i dorinţă de a avea un regat unit. episcopi şi clerici. 18 . El a găsit prieteni puternici în Eusebiu de Nicomedia şi Eusebiu de Cezarea (faimosul istoric al bisericii). Potrivit relatării lui Socrate. din care numai fragmente au rămas. şi alţi episcopi. diplomat abil. iar chestiunea a fost discutata. Oricum. şi nu a înţeles niciodată însemnătatea sa mai adâncă. Raţionamentul său a fost astfel: „Dacă Tatăl l-a născut pe Fiul. să aruncăm o privire asupra modului în care a debutat această controversă. Într-un efort de a împăca cele două partide. Controversa s-a stârnit în Alexandria. În scurt timp întreaga Biserică Estică a fost transformată într-un câmp de bătălie metafizic. iar controversa s-a răspândit. Relatările lui Sozomenus şi Epiphanius diferă în aceasta. această scrisoare a avut un efect opus. pentru că a 18 Meletie de Lycopolis din Egipt. care fie au împărtăşit viziunea sa.” Arius era prezbiterul parohiei unei biserici din acelaşi oraş. Dar Arius şi-a răspândit părerile sale tot mai zelos într-o lucrare distractivă pe jumătate poetică.H. la sugestia unor episcopi. hirotonind în chip abuziv. care l-a excomunicat pe Arius şi adepţii săi pentru negarea deschisă a adevăratei Divinităţii lui Hristos. el trebuie să fie mai bătrân decât Fiul.unitatea Sfintei Trinitaţi’. Alexandru episcop de Alexandria.H. a dat primul impuls insistând într-o întâlnire asupra veşniciei Fiului. din consideraţii politice el a convocat. Arius pe cel de-al doilea din Hristologia lui Origen (divinitatea inferioară a Fiului. În 321 d. Arius nu era de acord cu punctele de vedere exprimate de Alexandru. Constantin i-a scris o scrisoare lungă lui Arius şi lui Alexandru. Împăratul Constantin a fost înclinat la început să privească controversa ca un simplu spectator. După cum ne dăm seama nu a fost o controversă de mici proporţii controversa Ariană. pentru a rezolva controversa Ariană. şi a fost un timp când Fiul nu a existat. Meletienii au reclamat împaratului Constantin pe episcopul Alexandru al Alexandriei. prin faptul că ele datează conflictul din discuţiile dintre prezbiteri şi laici. Alexandru a Încercat sa explice . din aceasta urmează mai departe că Fiul îşi are substanţa sa (hypostasis) din nimic. împreună cu chestiunea timpului de sărbătorire a Paştelui. Disputa este deseori numită „controversa Ariană”. întreţinea în Biserica Egiptului.) o agitaţie continuă. primul sinod ecumenic al bisericii. care are o substanţă separată şi nu identică cu Tatăl. şi Sozomenus îl reprezintă pe Alexandru la prima ezitare între cele două opinii.

decât să se domolească. sau. şi a fost des invitat sa-şi expună opiniile. într-un oraş numit Nice (în prezent un sat mizerabil turcesc – Is-nik). Însă nu şi terminul lor referitor la Fiul adică homoousios to Patri „Deofiinţă cu TatăI”. fără a deţine un loc oficial în conciliu. scris în germană şi tradus de Atanasie Mironescu (Ediţia II-a anul 1926).H. şi că Fiul este diferit de Tatăl nu asemănător Tatălui. de asemenea. Am putea spune că cumva majoritatea episcopilor înainte de argumentarea persuasivă a lui Alexandru. Pe lângă alte subiecte discutate. prezbiteri. care formau majoritatea. fără a-i include pe nenumăraţii diaconi. A. Buckley: „o mică minoritate explozivă şi-a impus erezia asupra unei majorităţi docile”. cu toate că era numai diacon. a jucat un rol mic în discuţie şi în rezultatul final al conciliului. printr-un stil exploziv de convingere. adică cu doctrina: crearea Fiului din nimic. că majoritatea nu era dispusă a da dreptate completă nici lui Alexandru şi Atanasiu. În cartea: Istoria Bisericească Universală şi statistica bisericească de Euseviu Popovici. Atanasius. 18 . era cumva la mijloc între arieni şi trinitarieni. [sublinierile îmi aparţin]: „Cât despre desbateri înşile se văzu curând. care era mai responsabil pentru starea în care ajunsese controversa decât Alexandru însuşi. Alexandru. Arius. Constantin a convocat un conciliu general în anu1: 325 d. ci drept că voia să admită doctrina celor doi dintăi. au stat la mijloc.determinat ca fiecare partidă să fie mai dornică ca niciodată de a câştiga aprobarea împăratului. Însă prin argumente şi persuasiune. nici lui Ariu. datorită speranţei de a fi mediatori. iată pentru majoritatea episcopilor din conciliu. conform cu cartea: Second Century Orthodoxy. cei care erau de partea lui Arius. dar el a venit la porunca expresa a lui Constantin. un diakon. Observăm ca majoritatea episcopilor în convingerile lor anterioare nu erau de acord cu ideea că Fiul este deo-Fiinţă cu Tatăl. de J. acolo au fost prezenţi 318 episcopi. [sublinierea îmi aparţin]. Lupta se adâncea mai degrabă. Dar să vedem mai departe cum a decurs cociliu. Conciliul de la Niceea În încercarea de a rezolva problema. Se spune la pag. ne-fiind episcop. şi alţi însoţitori. a fost luată în discuţie marea problema care a cauzat convocarea conciliului.. mulţi au trecut de partea lui Atanasius/Alexandru. şi cei care nu sprijineau pe nimeni. a venit cu episcopul sau. majoritatea însă nu erau însă de acord nici cu Arius. Existau trei partide în cadrul conciliului cei care erau de partea lui Alexandru. nu voiau să admită termenul: „homoousios to Patri „Deofiinţă cu TatăI”. nu putea deţine o poziţie oficiala în cadrul conciliului. El.97.

În cartea: Istoria Bisericească Universală şi statistica bisericească de Euseviu Popovici, scris în germană şi tradus de Atanasie Mironescu (Ediţia II-a anul 1926). Se spune la pag.97,98. [sublinierile îmi aparţin]: Dar argumentele lui Atanasiu avură un efect aşa de persuaziv că În fine toţi episcopii, afară de 17, se declarară pentru definiţia lui Alexandru şi a diaconului său anume: Că Fiul este Dumnezeu adevărat, născut din veci de Tatăl din fiinţa lui şi deci de o fiinţă (homoousios19) cu Tatăl, de o putere şi de o mărire. Contra cuvântului homoousios to Patri (de una şi aceeaş fiinţă cu Tatăl) s'a obiectat la început, că el nu e întrebuinţat În sf. Scriptură şi că mai inainte terminul acesta fusese condamnat la Pavel de Samosata, deşi în alt sens decât cel În care fu întrebuinţat acum şi încă pe la 262 de Dionisiu din Roma, iar apoi şi de Dionisiu din Alexandria. Dar in sfârşit Părinţii s'au înţăles, afară de cei 17 episcopi menţionaţi, şi au decis a fixa doctrina aşa formulată în un simbol, pentru care se luă de bază simbolul bisericii din Cesaria Palestinei, recomandat de Euseviu, episcopul ei. Acesta este simbolul nostru de astăzi, dar nu in' intregime, ci numai până la cuvintele: "şi întru Duhul sfânt", după cari urmau apoi anateme contra celor ce Învaţă sau cred dimpotrivă, Dar şi prima parte a simbolului actual dela "Cred"," până la: "şi intru Duhul sfânt" n'a fost formulată la sinodul ecumenic din Nicea tocmai aşa cum e textul actua1. Abia la sinodul al doilea ecumenic sau mai corect abiă în uzul bisericii din timpul dela sinodul 1 ecumenic până la al 2-1ea s'a adaus partea finală, ce urmează după cuvinte!e: "Şi intru Duhul sfânt" şi totdeodată s'a formulat mai clar unele idei din textul nicean, ce precede cuvintele de mai sus. Toţi episcopii au subscris fără ezitare simbolul, afară de cei 17 sus amintiţi, care abia după sfatul împăratului s-au decis să subscrie”. Astfel curând s-a descoperit ca partida lui Alexandru şi a lui Atanasius, se puteau sprijini pe cea mai mare parte din conciliu; iar ei au folosit această putere în formularea unei astfel de declaraţii a doctrinei care să-i avantajeze, şi, dacă ar fi fost imposibil pentru partida lui Arius s-o accepte, cu atât mai mult ar fi fost satisfăcuţi. E clar că ambele partide nu au căutat să ajungă la unitate, sau la un acord, pentru ei era mai important un detaliu, o literă în plus, sau în minus, un i (adică homo-ousios sau homoi-ousios) decât unitatea trupului lui Cristos. În discuţie au fost citite unele dintre cântecele scrise de Arius. Cum le-au auzit cei din partida lui Alexandru, şi-au ridicat mâinile cu groaza, şi apoi şi le-au pus la urechi şi şi-au închis ochii, pentru a nu fi pângăriţi cu aceasta erezie teribila.

19

În carte sunt scrise cuvintele greceşti cu caractere greceşti, eu le-am redat cu litere româneşti.

18

Apoi a fost adusa o consemnare a crezului, semnată de optsprezece episcopi din partida lui Arius; dar nu i s-a permis să existe suficient de mult timp, pentru ca cineva să poată obţine vreo data o copie. Oponenţii lor au smuls-o într-o gălăgie sălbatică, au sfâşiat documentul în bucăţi. Apoi, Eusebiu din Cezarea [descris ulterior ca semi-arian], lăudatul lui Constantin, s-a gândit să împace partidele prin a prezenta un crez care a fost foarte des folosit înainte de naşterea acestei dispute. El a declarat că această mărturisire de credinţă era cea pe care a învăţat-o din copilăria sa, de la episcopul de Cezarea, şi pe care a acceptat-o la botezul său, şi pe care a predat-o de-a lungul întregii sale cariere, atât ca presbiter, cât şi ca episcop. Ca un argument în plus, argument care intenţiona să aibă greutate în faţa conciliului, el a declarat că, a fost aprobat de Împărat, preaiubitul cerului, care deja l-a văzut. Acesta conţinea următoarele: „Cred În unul Dumnezeu, Tatăl Atotputernic, Creatorul tuturor lucrurilor văzute şi nevăzute, şi într-un Domn Isus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumină din Lumină, Viaţă din Viaţă, singurul Fiu născut, Primul născut din toată creaţia, născut din Tatăl înaintea tuturor lumilor, prin care, de asemenea, toate lucrurile au fost făcute. Care, pentru salvarea noastră, a fost făcut trup, şi a locuit printre oameni, şi a suferit, şi a înviat în a treia zi, şi a S-a înălţat la Tatăl, şi care va veni în slavă pentru a judeca vii şi morţii. Şi noi credem într-unul Duhul Sfânt. Credem că fiecare dintre ei sunt şi au existat; Tatăl, numai ca Tată; Fiul, numai ca Fiu; şi Duhul Sfânt, numai ca Duh Sfânt...” Este clar că Eusebiu din Cezarea a înţeles că Cristos a fost născut din Tatăl înaintea tuturor lucrurilor. Într-o carte de a sa, el citează de asemenea Proverbe 8:22-30, pentru a demonstra acest punct. Ideea ciudată că Tatăl şi Fiul au fost amândoi nenăscuţi (fără început), a fost nouă pentru oamenii din acele timpuri. Ei au înţeles mereu că nu există decât unul ne-născut (fără Început), şi un altul născut din El (cu un început). Acesta era modul de înţelegere general al majorităţii oamenilor din perioada şi dinaintea perioadei Conciliului de la Niceea. De îndată ce acesta (crezul lui Eusebiu) a fost citit în cadrul conciliului, partida lui Arius a adus la cunoştinţă voinţa lor de a subscrie la el. Dar acesta nu a convenit partidei lui Alexandru şi Atanasius; era mai degrabă exact lucrul pe care ei nu-l doreau, căci, ei au fost hotăraţi să găsească câteva forme de exprimare pe care nici un Arian nu le putea accepta. Cu alte cuvinte ei doreau dezbinarea cu orice preţ în favoarea supremaţiei lor. Vă rog să observaţi că Arienii au dorit să subscrie la învăţăturile creştinătăţii dinainte de Conciliul de la Niceea, aşa cum erau prezentate în crezul lui Eusebiu sau în hotărârea conciliului de la Antiohia din 267 d.H. Şi totuşi aceasta nu a convenit partidei lui Alexandru; ci, partida lui Alexandru încearcă sa adauge la crez. 18

Să mergem mai departe în desfăşurarea evenimentelor din cadrul Conciliului de la Niceea. Eusebiu din Cezarea tocmai ce a prezentat un crez pe care l-a folosit des înainte de stârnirea controversei, un crez cu care Împăratul era de acord, un crez existând înainte de controversa Ariană. Însă partida lui Atanasius (mai degrabă a lui Alexandru), au vânat un punct sau un cuvânt pe baza căruia sa-l respingă. Se va observa că acest crez al lui Eusebiu, nu spune nimic despre substanţa Fiului lui Dumnezeu, în timp ce aceasta constituia chiar chestiunea care a adunat conciliul. Eusebiu, episcop de Nicomedia, era conducătorul Arienilor în cadrul conciliului. În acest punct a fost adusă o scrisoare pe care el o scrisese cândva, în care mărturisea că a susţine ca Fiul este ne-creat, ar fi echivalent cu a spune că era, de aceeaşi substanţă – Homo-ousion - cu Tatăl. Aceasta a oferit partidei lui Alexandru şi Atanasius chiar ocazia pe care o doreau; a oferit din partea partidei opuse chiar cuvântul asupra căruia au insistat tot timpul, şi unul din conducătorii acelei partide a declarat ca a folosi cuvântul în acest caz este evident absurd. De aceea, daca ei ar insista asupra folosirii acelui cuvânt, aceasta ar exclude partida Arienilor. ,Scrisoarea a produs o agitaţie violentă. Era chiar testul pe care îl căutau; scrisoarea a fost ruptă în bucăţi pentru a arată indignarea lor, şi fraza pe care el a promis că o va respinge, a devenit fraza pe care şi-au promis că o vor adopta.’ (Stanley – „Istorie a Bisericii de Est”, Prelegerea III, par.22; pag.349). Eusebiu de Cezarea, ulterior este numit: semi-arian, crezul adus de el nu a constituit o problemă doctrinală de către trinitariani, cu alte cuvinte, eu cred că la sinodul de la Niceea s-au luptat extremele: arianismul şi trinitarismul, căutând intenţionat nu calea de mijloc, nu unitatea în biserică, ci punctul lor de vedere. Dacă stăm şi ne gândim, este interesant două lucruri: 1) iniţial, majoritatea nu au fost de acord cu termenul: homoousion; 2) nici unul nu a obiectat la crezul lui Eusebiu din Cezarea. Am observat că cei ce erau împotriva lui homoousios, aveau argumente solide, termenul nu este biblic, nu face parte din credinţa dată sfinţilor o dată pentru totdeauna (Iuda 3), şi el este un termen condamnat în sec. III d.H., din alte motive, însă este o inconsecvenţă ca întâi să dezaprobi şi apoi să aprobi, după cum îţi convine! Ce s-ar fi întâmplat dacă, pe lângă cele două curente, arianismul şi trinitarismul, ar fi fost din start în sinod concepţia: semi-ariană: Fiul născut din Tatăl, Fiul asemănător Tatălui? Având în vedere că majoritatea din sinod iniţial nu a fost cu nici una din extreme, ne putem închipui care variantă ar fi câştigat. Revenind la sinod, de vreme ce Constantin aprobase crezul deja citit de Eusebiu, problema partidei lui Alexandru era acum daca îl va aproba cu 18

adăugarea acestui cuvânt, iar speranţele ambelor partide atârnau acum tremurând de Împărat. La următoarea întâlnire a şedinţei, el a prezentat din nou crezul lui Eusebiu, l-a aprobat, şi le-a cerut tuturor să-1 adopte, însă observând că majoritatea nu va accepta crezul lui Eusebiu în forma în care era, adică fără homoousios, Constantin a decis să ,câştige aprobarea tradiţionaliştilor, care a constituit cea mai puternică partidă a adunării,’ prin inserarea cuvântului disputat. ,EI a crezut ca prin aceasta adăugare ei ar putea fi câştigaţi, şi astfel, sub presiunea temerii şi a bunăvoinţei, ceilalţi ar putea să nu fie cu toţii respinşi. De aceea este cel mai probabil ca el a decis astfel, pentru a asigura acest rezultat, şi s-a declarat pe sine autorul şi de asemenea interpretul acestei noi fraze.’ (Stanley – „Istorie a Bisericii de Est”, Prelegerea III, par.28.). Constantin a ordonat adăugarea cuvântului disputat. Partida lui Alexandru şi Atanasius, asigurată acum de autoritatea Împăratului, a pretins adăugarea altor fraze în vederea aceluiaşi scop, şi astfel, atunci când crezul a fost finalmente scris, suna după cum urmează: „Noi credem în unul Dumnezeu, Tatăl Atotputernic, Creatorul tuturor lucrurilor văzute şi nevăzute. Şi Într-un Domn Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, născut din Tatăl, numai născut, ceea ce însemna a spune, din substanţa Tatălui, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumină din Lumină, chiar Dumnezeu din Însuşi Dumnezeu, născut, nu creat, fiind dintr-o substanţă cu Tatăl, prin care toate lucrurile au fost făcute, atât lucrurile din cer cât şi cele de pe pământ; care, pentru noi oamenii, şi pentru salvarea noastră, a venit jos, şi a fost făcut trup, şi a fost făcut om, a suferit, şi a înviat În a treia zi, şi a S-a Înălţat la ceruri, şi va reveni pentru a judeca vii şi morţii. Şi În Duhul Sfânt.” [sublinierile îmi aparţin]. Dar cei care spun: „A fost un timp în care El nu a existat,' şi ‚înainte ca El să fie născut El nu exista, şi astfel a venit la existentă din ceea ce nu era,' sau care mărturisesc că Fiului Dumnezeu este dintr-o altă persoana sau ,substanţa.' sau că El este creat, sau schimbător, sau nestatornic, sunt anatemizaţi de Biserica Catolică (Universală).” Astfel a fost formulat originalul Crez de la Niceea. Schimbări ulterioare ale crezului: Acest crez a fost schimbat din forma sa originală. Vă rog să observaţi schimbările care au fost făcute. Aici avem o copie a Crezului de la Niceea aşa cum este formulat azi: „Noi credem În unul Dumnezeu, Tatăl, Atotputernicul, creatorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Noi credem Într-un Domn, Isus Hristos, Singurul Fiu lui Dumnezeu, veşnic născut din Tatăl (În original suna: „Fiul lui Dumnezeu, născut din Tatăl, numai născut”), Dumnezeu din Dumnezeu, Lumina din Lumină, chiar Dumnezeu din Însuşi Dumnezeu, născut, nu creat, dintr-o Fiinţă cu Tatăl (În original suna: „fiind dintr-o substanţă cu Tatal”). Prin El au fost făcute toate lucrurile. Pentru noi 19

oamenii şi pentru salvarea noastră a venit jos din cer : prin puterea Spiritului Sfânt a fost născut din Fecioara Maria (adăugat), şi a devenit om. De dragul nostru a fost crucificat sub Pilat din Pont; a suferit moartea şi a fost Îngropat.” (vezi: „O Privire Istorica Asupra Conciliului de la Nicee însoţită de o Traducere a Documentelor” de Isaac Boyle, pag.44-46.) Este foarte clar că Eusebiu din Cezarea, nu a crezut sub nici o formă că Cristos este o fiinţă creată din nimic; ci, că a fost născut din Tatăl Său, fiind astfel dintr-o natură mult mai înaltă decât orice fiinţă creată. De asemenea, este interesant de observat că Eusebiu din Cezarea le scria Arienilor, argumentând faptul că a semnat crezul. Acest punct de vedere pare să nu fi fost contrar credinţei Arienilor. De asemenea, credinţa sa că Cristos era născut mai degrabă decât creat, a fost acceptată de partida Atanasienilor ca potrivită pentru a-l lăsa în poziţia sa de episcop. Conform cărţii: „Cele Două Republici.” Crezul Nicean original a fost citit în faţa adunării. „Astfel a fost formulat Crezul Nicean original. Influenţa lui Constantin a atras pe mulţi din conciliu, dar şaptesprezece episcopi au refuzat să subscrie la el. Atunci, Împăratul a poruncit tuturor să-I semneze, sub ameninţarea cu exilul. Aceasta i-a determinat pe toţi sa subscrie, cu excepţia a cinci dintre ei. Lui Eusebiu din Cezarea, apologetul şi unul dintre consulii lui Constantin, i-a trebuit o zi Întreagă pentru a ,delibera.' În acest răstimp s-a sfătuit cu Împăratul care a explicat termenul Homoousion în aşa fel încât putea fi Înţeles ca Homoiousion. El a declarat ca acest cuvânt, aşa cum îl înţelege, nu implică acea unitate materiala a persoanelor Dumnezeirii, de care se temea Eusebiu că ar fi putut fi dedusă.” (pag.350) Referitor la diferenţa dintre cei doi termeni care au determinat controversa, homoiosian (dintr-o substanţă asemănătoare) şi homoousian (din aceiaşi substanţă), Benjamin G. Wilkinson a scris următoarele: „Cu toate acestea, cei care gândeau în termenii de homoiosian sau ,similar', În loc de homoousian sau ,identic', au fost imediat etichetaţi ca eretici şi Arieni de către cler. Totuşi, atunci când Împăratul Constantin, în plină adunare a Conciliului de la Niceea, I-a Întrebat pe Hosius, episcopul care prezida, care era diferenţa dintre cei doi termeni, Hosius a răspuns că erau la fel. La acel moment toţi episcopii, cu excepţia câtorva, au izbucnit în râs şi l-au hărţuit pe preşedinte, învinuindu-I de erezie.” (Benjamin G. Wilkinson, „Adevarul Triumfant”, pag.92) Disputa a implicat definiţii ale cuvintelor care nu se găseau nici măcar În Biblie. Diferenţa dintre cuvinte era atât de minoră încât era greu de a determina care era cu adevărat acea diferenţă. Chiar şi principalul suporter al vederii Ariene a subscris noului crez al întregului trup, căci Eusebiu din 19

Nicomedia şi Teognis din Nice au subscris crezului, însă au refuzat să subscrie blestemului care a fost pronunţat asupra doctrinelor Ariene. A fost pronunţata hotărârea de exil; atunci ei s-au supus şi au subscris, cu toate ca au fost îndepărtaţi din funcţiile de episcopi, şi au fost înlocuiţi cu cei ce erau de acord cu crezul de la Niceea. Oricum, doi dintre ceilalţi episcopi, Teonas din Marmarica, Libia, şi Secundus din Ptolemais, - au refuzat în mod absolut de la început şi până la sfârşit să semneze crezul, şi au fost exilaţi cu Arius în Illyria. În ce priveşte acest conciliu, observaţi ce consemnează şi cartea: BISERICA SAU ADUNAREA Vol. I. Despre Sinodul de la Niceea, scrisă chiar de un trinitarian: „Timp de două luni, cât a durat sinodul, împăratul a prezidat de obicei şedinţele, ascultând cu răbdare cele ce se discutau, şi stătea adesea de vorbă aparte cu unii din episcopi. În mai multe rânduri a trebuit să îndemne pe cei din sinod la dragoste creştină şi la îngăduinţă unii faţă de alţii. Unii episcopi au adus în faţa împăratului plângeri împotriva altora. Împăratul le-a spus să-şi formuleze în scris motivele de plângeri, pe care le va cerceta el într-o zi anumită. Sosind însă ziua aceea, le-a aruncat în foc, fără să citească toate aceste acuzaţii, spunând că nu-i rostul lui să hotărască în neînţelegerile dintre episcopii creştini şi că aceste lucruri trebuie lăsate pentru ziua judecăţii. În sinod se aflau mai mulţi filozofi, îndemânatici în arta de a vorbi şi care căutau să închidă gura potrivnicilor lor prin argumente foarte fine. Atunci un bătrân, vrednic de respectat dintre episcopi, s-a ridicat şi a spus: „Domnul Cristos şi apostolii Săi nu ne învaţă arta vorbirii meşteşugite, nici să ne folosim de dibăcie înfumurată. Ei ne prezintă adevărul adevărat şi simplu, pentru ca să-l păstrăm prin credinţă şi făcând fapte bune." Filozofii au tăcut. După lungi şi serioase chibzuiri, sinodul a condamnat pe Arius şi învăţătura sa. S-a alcătuit o mărturisire de credinţă numită de atunci „simbolul de la Niceea", în care se menţiona învăţătura Sfintei Treimi şi cea a dumnezeirii Domnului Cristos şi a unităţii Sale cu Tatăl, în ce priveşte firea, puterea şi slava... Toţi episcopii, afară de câţiva, care erau partizani ai lui Arius, au semnat mărturisirea de credinţă. Hotărârea sinodului a fost supusă împăratului, care crezând că recunoaşte în această aprobare generală lucrarea lui Dumnezeu, a primit-o cu respect. Dar, lucru trist, el spune în acelaşi timp că toţi cei care n-o vor primi, vor fi trimişi în exil. Era un fel de persecuţie, pe care Cuvântul lui Dumnezeu nu o încuviinţa. Acesta ne spune: „Depărtează-te de cel ce aduce dezbinări" (Tit 3:10); şi ne recomandă să n-avem nici o legătură cu cei care nu aduc învăţătura lui Cristos (2 Ioan 9,10). Cuvântul nu porunceşte stăpânitorilor să se amestece în lucrurile care privesc credinţa. Acest fapt ne face totodată să vedem că Biserica, care nu trebuie să aibă altă căpetenie decât pe 19

Domnul Cristos, s-a aşezat, spre marea ei pagubă, sub stăpânirea puterii veacului acestuia, adică a lumii. Episcopii care la început nu s-au învoit cu mărturisirea de credinţă, au fost cuprinşi de frică, auzind hotărârea împăratului şi s-au grăbit să semneze. În felul acesta au dat un exemplu trist de servilitate omenească şi de lipsă de sinceritate. Nici alţii n-au procedat sincer, când au semnat mărturisirea de credinţă, falsificând un cuvânt, prin schimbarea unei litere. Astfel făceau să se spună că Cristos este asemenea Tatălui în ce priveşte firea, dar nu din aceeaşi fire...Numai doi episcopi din Egipt, Secundus şi Theonas, au menţinut fără sfială vederile lui Arius şi au fost exilaţi împreună cu el în Iliria. La trei luni după aceea, din ordinul împăratului, Eusebiu din Nicomedia şi Theognis din Niceea îi urmează în exilul lor. Pedepse severe au fost rostite împotriva tuturor care au luat partea lui Arius, cărţile i-au fost arse şi era socotit drept o crimă să păstreze cineva în ascuns vreuna din scrierile lui. Acesta a fost rezultatul sinodului din Niceea, în ce priveşte punctul cel mai de seamă al credinţei creştine. Este destul de trist să vezi cum puterea lumească sprijină cu forţa adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Acest lucru nar fi trebuit să se întâmple nicidecum... Sinodul a mai hotărât şi alte lucruri de seamă, ca de exemplu fixarea zilei sărbătorii Paştelui. Bisericile din Răsărit îl sărbătoreau vinerea, în amintirea răstignirii lui Cristos, iar cele de Apus, duminica, amintind învierea. Sinodul a luat hotărârea pentru această din urmă zi, şi de atunci Paştele s-a sărbătorit duminica.” [sublinierile îmi aparţin] Era de aşteptat să apară constrângerea şi ameninţările, să nu uităm, Constantin nu era creştin. Se spune că el s-a convertit în amurgul vieţii; totuşi el s-a botezat când era pe patul de moarte. În lucrarea „The Early Church” (Biserica timpurie), Henry Chadwick spune despre el: „Ca şi tatăl său, Constantin se închina soarelui invincibil; nu trebuie să vedem în convertirea sa un efect al favorii divine (. . .) ci un calcul al unui conducător militar. Înţelegerea sa asupra doctrinei creştine n-a fost niciodată prea clară. Dar el era sigur de un lucru: victoria în luptă a fost un dar de la Dumnezeul creştinilor.” Ce rol a jucat la Conciliul de la Niceea acest împărat care nu era botezat? Iată ce se poate citi în această privinţă în Encyclopædia Britannica: „Constantin a prezidat. El a condus în mod activ discuţiile şi a propus (. . .) formula esenţială care avea să exprime relaţia lui Cristos cu Dumnezeu în crezul adoptat de conciliu; şi anume: ’de aceeaşi substanţă cu Tatăl‘ (. . .) Intimidaţi de împărat, episcopii, cu excepţia a doi, au semnat crezul, lucru pe care mulţi l-au făcut împotriva voinţei lor.” Rolul lui Constantin a fost deci hotărâtor. După două luni de dezbateri înflăcărate între episcopi, acest împărat păgân a decis în favoarea trinităţii. De ce? În mod sigur nu din cauza unei convingeri întemeiate pe Scripturi. 19

Într-adevăr, după A Short History of Christian Doctrine, „Constantin nu a înţeles, ca să spunem aşa, nimic din problemele pe care le ridica teologia greacă”. Înţelegea, în schimb, că divizarea religioasă era o ameninţare pentru imperiul său, a cărui unitate voia să o consolideze. Dar ce s-a întâmplat după sinodul de la Niceea? În 327 d.H. a murit Constanţa, sora Împăratului Constantin, ea a fost de partea Arienilor, având ca sfătuitor pe un prezbiter Arian. Acest prezbiter a convins-o că Arius a fost pe nedrept condamnat de conciliu, şi astfel în ultimele ei clipe de viaţă, la implorat pe Constantin să reconsidere judecata aspră aplicată lui. Astfel Constantin i-a trimis un mesaj lui Arius, scoţându-l din exil şi promiţându-i că-l va trimite înapoi la Alexandria. Arius a venit şi a prezentat o mărturisire de credinţă care l-a satisfăcut pe împărat. Constantin le-a arătat clemenţă şi altor doi conducători Arieni. Constantin a intrat sub influenţa Ariană, iar Arienii i-au câştigat sprijinul, care a condus la exilul lui Atanasius, care a fost exilat de cinci ori. Revenirea lui Arius la Alexandria, a fost cauza a unui continue tulburări, acesta a fost chemat la Constantinopol de Împărat, însă Episcopul de Constantinopol a refuzat a-l primii. Arienii sub autoritatea Împăratului au ameninţat că vor intra cu forţa în ziua următoare: duminica, în biserică şi vor impune admiterea lui Arius ca membru deplin. Însă Arius a murit, probabil otrăvit în 336 d.H. (vezi „Dezvoltarea intelectuală a Europei” cap. IX par. 39; p. 358,359). Iar în cartea: Istoria Bisericească Universală şi statistica bisericească de Euseviu Popovici, scris în germană şi tradus de Atanasie Mironescu (Ediţia II-a anul 1926), găsim istoria de după Conciliul de la Niceea, voi reda în continuare pag.100-110, apoi le voi comenta. vezi pagina următoare:

19

101. semi-ariani erau majoritari între ariani: 19 . este interesant că majoritatea arienilor. ci cei ce susţineau doctrina subordonării a Fiului faţă de Tatăl. a făcut ca mulţi să renunţe la crezul de la Niceea. ei credeau că Fiul este născut din Tatăl din eternitate şi nu născut la început cum este biblic. şi să treacă de partea arienilor. nu erau arieni puri. După cum vom observa şi în pag.Observăm că din termenul homoousion.

19 .

19 .

19 .

19 .

20 .

20 .

20 .

20 .

20 .

org/Eusebiu_de_Nicomidia ). Împăratul Constantin cel Mare fiind pe moarte.Constantius în Constantinopol şi în est. Constantius (20 ani) şi Constans (17 ani). Constans a fost ucis de uzurpatorul Magnentius. printr-un conciliu general. katholikos – şi însemnă: universal. Constans în vest.H. ceilalţi doi.H. Constantius a devenit singurul împărat prin înfrângerea finală şi moartea uzurpatorului. şi a făcut din doctrina Ariană. Eusebiu de Nicomedia avea amici puternici la curtea împăratului. http://ro. 20 . Aceşti semiarieni curând au devenit puternici şi dominau sinoadele. el a propus ca aceasta să fie împlinită numai după metoda tradiţională. Constantin II a fost ucis într-un război cu fratele său Constans (ambii catolici şi trinitarieni). din gr. numiţi şi semi-arieni. În teritoriile lui Constans. În anul 340 d.Am văzut în cartea: Istoria Bisericească Universală şi statistica bisericească de Euseviu Popovici. partida ariană se întăreşte în secret. în teritoriile lui Constantius. Războiul religios a continuat. În primă fază după conciliu de la Nicea.H. 21 Catolic vinde din greacă. de Eusebiu de Nicomidia20. Constantin a fost succedat de trei fii ai săi: Constantin (21 ani). religia întregului imperiu. trinitarieni zeloşi. scris în germană şi tradus de Atanasie Mironescu (Ediţia II-a anul 1926). cu referire la biserica universală. 359. După cum tatăl său a stabilit. 20 (vezi: Enciclopedia Britanica articolul „Constantin” – p. Şi totuşi. datorită aversiunii faţă de termenul: homoousion . toţi catolicii21 [şi prin urmare trinitarienii] erau socotiţi eretici. până când nu s-a răzbunat pe Atanasius. unii care au semnat crezul de la Nicea. Constantius nu s-a simţit asigurat de autoritatea imperială absoluta.H. Aceasta a lăsat imperiul şi religia pe seama celor doi fraţi .. cum se descrie lupta de după Conciliu de la Niceea. În februarie 350 d.orthodoxwiki. Însă în anul 337 d. ci cred în doctrina subordonării. şi a crescut În violenţă. Constantius era un Araian zelos. iar în 353 d. a fost botezat de un episcop Arian. Mai târziu Arienii câştigă coreligionari noi care nu sunt arieni puri. toţi Arienii erau eretici.

a convocat un sinod compus din episcopi din răsărit dar şi apus. ea spune clar că Fiul este imaginea Fiinţei lui Dumnezeu Tatăl (Evrei 1:3). Arieni extremi nu s-au mulţumit cu victoria semi-arienilor. Este interesant că însuşi Liberiu şi Osiu au ajuns să subscrie la o formulă semi-ariană. şi susţineau că nici nu seamănă cu Tatăl. Ei voiau în început a reînnoi mai hotărât arianismul riguros. ei crezuseră că dacă că dacă se vor ţine două sinoade. Căsătoria statului cu biserica a dat naştere la tot felul de violenţe. Apusenii la Roma în 340 l-au declarat pe Atanasiu inocent. 20 . VII d. Semi-arieni au avut dominaţia până la 356 având în frunte pe Vasile de Ancira la Răsărit. şi când a vrut Eusebiu. iar răsăritenii la Antiohia au compus patru simboluri ortodoxe. la Sardica (Sofia de azi). Însă arieni aveau teamă în a aduna episcopii de la răsărit şi de la apus împreună. Episcopi erau aleşi şi hirotonisiţi în timp ce erau înconjuraţi de gărzi înarmate până-n dinţi pentru a-i apăra de masele răsculate peste care trebuiau să prezideze. Prin forţă. Scene ca acestea nu erau neobişnuite. sau dominat de semi-arieni. că El este chipul (forma) Tatălui (Filipeni 2:6). căci natura Lui fiind diferită cu a Tatălui. iar la miezul nopţii. ortodocşi le-au reproşat acest compromis. căci declaraseră că Fiul nu este deo fiinţă ce seamănă cu Tatăl. soldaţii. sau cu ameninţarea exilului? Mă refer aici atât la crezul lui Anastasie. Biblia nu suţine aşa ceva.H. uşile au fost cu violenţă deschise. cu săbiile scoase. De ce acuma au putut să accepte un crez fără homoousios. iar în imperiul de apus predomina tot ortodocşi. Oare aceasta era Biserica blândului Isus? Oare creştinii sinceri de azi. La cererea lui Iuliu episcopul Romei. ce condamnau arianismul. biserica a fost inundată de soldaţi. semi-arieni sau un eusebieni. cât şi la cel al lui Arius? În anul 339. Împăratul în cel mai mare secret. ei voiau să utilizeze această victorie în răsărit pentru în favoarea lor.Constantin cel Mare a folosit ameninţarea cu excomunicarea şi exilul. au năvălit înăuntru pentru a-l aresta pe Atanasius. Constantius s-a folosit de forţă pentru a impune doctrina ariană. şi anume simbolul stabilit la Sirmiu în 358. stârnind mânia arienilor extremişti care întăriţi din nou se ridicaseră la 357 mai hotărâţi. s-au ridicat contra lui Atanasiu la un sinod în Antiohia. şi într-un nor de săgeţi. îşi pot permite să se lase conduşi de crezuri stabilite prin forţă. unul la apus şi altul la răsărit vor putea stăpâni mult mai sigur. cum mai erau numiţi semi-arieni. ba mai mult să stabilească arianismul într-un sinod ecumenic. dar evitau termenul: homoousios. a făcut să adune trupele necesare în oraş. fiind slăbiţi de exil. spre a împăca partidele în dispută. semnând un simbol de credinţă ce respinge termenul: homoousios (deo-fiinţă). astfel mai tot răsăritul roman deveni semi-arian. iar la Apus pe Auxenţiu episcop de Milan (374). IV până în sec. nu s-a putut? Dacă acceptau atunci era pace şi nu erau dispute şi lupte care au durat dde la începutul sec.

Creatorul şi Demiurgul tuturor lucrurilor. să fie lăsate de o parte.H. a fost conceput şi trimis la conciliu pentru a fi semnat un crez. Constantius a condamnat la exil pe toţi care nu ar fi semnat crezul său. Conciliul de la Ariminum (în zilele noastre Rimini): În vara lui 359 d. La Seleucia. al cărui principale puncte erau următoarele: „Noi credem în unul singur şi Adevărat Dumnezeu.377. sau adunat mai mulţi episcopi. aproximativ patruzeci erau Arieni. asemănător Tatălui. mai mult de patru sute de episcopi s-au adunat la Ariminum. În timp ce catolicii erau puţini la număr. care a fost născut din Tatăl fără schimbare înainte de toate veacurile.. iar celui care a mers la Rimini i s-a ordonat să nu îngăduie nici unui episcop să meargă acasă până când toţi . Cuvintele ousia. Şi într-adevăr arianismul triumfă la Seleucia şi la Ariminum. au generat scandal. care L-a născut cum spun Sfintele Scripturi. împăratul Constanţiu a convocat acest sinod ecumenic în două locuri..Arianii riguroşi triumfă la sinodul al 2-lea de la Sirmiu (357). Ei au conceput un crez. dintre care unul era George din Alexandria.se pun de acord referitor la credinţă’. În anul 359. . 20 . şi dintre care toţi erau Arieni sau semi-Arieni. încă cinci episcopi. Un ofiţer civil de un rang înalt a fost numit să-l reprezinte pe Împărat la fiecare conciliu. unde s-a adoptat arianismul riguros şi mai strict. la sinodul de la Ancira (358). Apoi la al patrulea sinod de la Sirmiu. În vremea aceea împreună cu Împăratul mai erau la Sirmium. iar semiarieni. Pentru a nu întâmpina dificultăţi în a ajunge la unitate în ceea ce priveşte credinţa. La fel cum a făcut tatăl lui înainte.. În anul 359. şi în unul singur Fiu născut a lui Dumnezeu. dar fără a fi înţelese de oameni.. dintre care o suta cinci erau semi-Arieni. – sublinierile îmi aparţin). Dumnezeu din Dumnezeu. de orice început. Constantius a folosit puterea sa pentru a-i determina pe toţi să semneze.. însă nu folosi la nimic nici această încercare de reconsiliere. aşa cum învaţă şi spun Sfintele Scripturi.” („Enciclopedia Britanica” pag. iar în viitor să nu mai fie niciodată menţionat Usia referitor la Dumnezeu.Dar menţinem că Fiul este similar Tatălui în toate lucrurile. dar într-o formă moderată.. despre Fiul a s-a spus că seamănă (homoios) cu Tatăl. a cărei generaţie nu o cunoaşte (înţelege) nimeni În afara de Tatăl care L-a născut. la Seleucia (est) şi la Ariminum (vest). dintre care optzeci erau Arieni. Tatăl şi Conducătorul tuturor. şi nu sunt folosite în Scripturi.378. pentru că au fost folosite de Părinţi în simplitate (ceea ce înseamnă cu bune intenţii). cât şi într-un sinod de la Nike din Tracia. de orice timp care poate fi cuprins. şi la sinodul al treilea de la Sirmiu (358). s-a încercat o conciliere între arieni şi semi-arieni. şi de orice substanţa care poate fi cuprinsă.

” El este o fiinţă de mijloc între Dumnezeu şi lume. „înaintea timpului şi înaintea lumii. Acest spirit este spiritul răului. doar printr-un agent. care el însuşi este creat cu scopul de a crea lumea. neschimbător.” – prima 20 . în toata perioada ce urma. imaginea perfectă a Tatălui. iar în vest numai unul. sub ameninţarea exilului tuturor celor care refuzau. fiind obligat să renunţe la turma sa şi să stea ascuns.24. Hristos însuşi este o „creatură. Să nu uităm niciodată această lecţie valoroasă! Doctrina Ariană devine tradiţională: Constantius a reuşit să facă din doctrina Ariană o doctrină tradiţională în 360 d. iar cei care nu au cedat. (vezi: „Istorie a Papilor. Nu există nici o consfinţire în Biblie pentru a folosi forţa spre a-i determina pe alţii să creadă un anumit lucru.” şi „înaintea tuturor creaturilor. Mulţi care se credeau invincibili. par. Iar Arianismul era acum pe de deplin tradiţional. Ori de câte ori cineva foloseşte forţa. Acest spirit a fost manifestat de Biserica Catolică de multe ori în evul mediu întunecat. Puţini sunt gata să admită că doctrina Ariană a fost considerată tradiţională în vreo perioadă din istoria Bisericii Catolice. au fost biruiţi. El este separat de om printr-o prăpastie infinită.unitatea credinţei’. iar el. tot atât de Catolic (universal) ca şi cel Atanasian.H.” Liberius. scriitor bisericesc din timpul următor a zis: „lumea creştină văzu cu uimire că deodată a devenit ariană”. Constantius a reuşit mult mai pe deplin decât tatăl său să stabilească . ci. Astfel. toate episcopiile din imperiu au fost umplute de Arieni în aşa măsură încât în tot estul nu a mai rămas nici un episcop tradiţional catolic. bun. veşnic.Putem învăţa o lecţie importantă din acest episod. pe de altă parte. şi numai câţiva au fost descoperiţi că nu au semnat cu mâinile lor ceea ce condamnau în inimile lor. episcop de Elvira În Andaluzia. cu siguranţă urmează calea lui Satan şi a urmaşilor lui. Fiul lui Dumnezeu este preexistent. au fost duşi fără excepţie în exil. fie prin intermediul împăratului sau a oricărui alt mijloc. şi au cedat cu timpul. pentru a-i determina pe alţii să creadă ceea ce ei cred. da. Credinţa era cea Ariana.” Dar. Logos-ul. şi anume Gregoriu. înţelept. Această perioadă a istoriei este cu desăvârşire ignorată de majoritatea catolicilor.25. executorul gândurilor lui. iar tuturor episcopiilor li s-a ordonat s-o semneze. Ieronim. Acest ordin a fost cu cea mai mare rigoare executat în toate provinciile imperiului. iar dacă este folosit sensul potrivit.) Astfel. chiar Creatorul lumii. Crezul Arianismului: Tatăl singurul este Dumnezeu: el singurul este nenăscut. alţii fiind numiţi în locul lor. Într-un sens secundar sau metaforic el poate fi numit „Dumnezeu. Dumnezeu nu poate crea lumea direct. Mărturisirea Împăratului a fost atunci publicată de-a lungul întregului imperiu.

creirea Fiului din nimic. Astfel cele optsprezece sau mai multe crezuri pe care Arianismul şi SemiArianismul le-au produs între primul şi al doilea Consiliu ecumenic (325381 d.H. în care Cristos este egal cu creatura (Proverbe 8:22-25. şi lipsa de unitate între arieni şi semi-arieni. din acele pasaje din Biblie. totuşi în timp: el de aceea nu este veşnic. a înţelepciunii şi a cunoştinţei. 28. şi deosebit (anomoios) de Tatăl (de aici numele Hetero-ousiaşti şi Anomoeani). oboseala.” El este schimbător. cu excepţia multor lupte. şi „a fost un timp când el nu era. 100 de ani de lupte pentru stabilirea doctrinei despre Dumnezeu. Fiul fiind o creatură diferită de Tatăl şi ar fi 20 . înaintea oricărui timp posibil. Poate că dacă arianismul era unit şi moderat.creatură a lui Dumnezeu.” prin „voia” Tatălui. Controversa a degenerat într-un război metafizic sterp şi fără inimă. în opoziţie cu formula ortodoxă. supus vicisitudinilor unei fiinţe create. creată. Arius i-a atribuit lui doar un trup uman. 9.). 3) persecutarea semi-arienilor. co-egal. Aetius şi Eunomius după aceea au exprimat mai puternic aceasta numindu-l deosebit de Tatăl (anomoios). sau Semi-Arianii credeau că Fiul era similar (asemănător) în substanţă (homoiousios) cu Tatăl. tristeţea sau alte sentimente schimbătoare şi stări ale minţii (Luca 2:52. sau care prezintă un fel de subordonare a Fiului faţă de Tatăl (în special Ioan 14:28: „Tatăl este mai mare decât Mine”). un diacon din Antioh) şi Eunomianii (de la Eunomius. în timp ce Aetianii (de la Aetius. eliminând extrema lui Arius. În privinţa umanităţii lui Hristos. dar fără efect permanent. ci „din nimic. Arianii şi-au sprijinit doctrina lor. El este „făcut. însă în ideea de divinitate subordonată. Fapte 2:36. Sa afirmat expres de către Ariani că Fiul nu îl cunoaşte perfect pe Tatăl. oponenţii trinităţii ar fi fost: semi-arianii sau eusebienii. motivele probabile au fost: 1) extremismul arienilor. Cu limitarea duratei lui Hristos este în mod necesar conectată o limitare a puterii sale. prin care Tatăl a chemat alte creaturi în existenţă. Dacă arianismul nu era o extremă. Coloseni 1:15). 2) cât şi lipsa de unitate între arieni. homiiusios. Episcop de Cyticus în Mysia) au învăţat că el era de o substanţă diferită (heteroousios). El este esenţial diferit de Tatăl (heteroousios. Ioan 12:27. Matei 26:39). şi Semi-Arianismul homoiousios. Evrei 5:8. similar în esenţă). sau care atribuie Cristosului întrupat (nu Logosului pre-existent) în starea sa de umilire lipsa de cunoaştere. ar fi câştigat la Nicea. nu a dus la unitate şi stabilitate. Un număr de sinoade şi crezuri de compromis au fost dedicate vindecării acestor disensiuni între arieni. secundară. Marcu 13:32. Arius a recunoscut în prima sa Scrisoare către Eusebius din Nicomedia că Cristos a fost numit Dumnezeu. nu ar mai fi fost nevoie de cca. Eusebianii. Dezvoltarea ulterioară a Arianismului de către Aetius şi Eunomius nu a adus noi trăsături.” nu de o „esenţă” cu Tatăl. ci din start. şi de aceea nu îl poate revela în mod perfect.

susţinând că Fiul a fost născut din veşnicie. fiind succedat în 379 de Teodosiu. persecutându-se furios una pe alta. care era arian riguros şi deveni suveran la Răsărit. pe când Valentinian (364-375). După cum vom vedea. VII d. şi a convertit numeroşi semi-arieni la sinodul de la Alexandria din 362 d. Sub Valent arienii riguroşi numiţi şi eunomiani şi anomei. Graţian nu era altceva decât unealta episcopilor. Arianismul care nu era unit şi mergea spre decadenţă fu reprimat curând. a păsăsit arianismul şi s-a decis pentru stârpirea lor.H. Semi-arianismul era mai bun ca arianismul şi ca doctrina trinităţii.14. doar unele rămâşiţe au rămas până în sec. Doctrina Trinităţii restabilită: Oricum. a cărei mamă Iustina (385-388) favoriza arianismul. aşa că el dispăru la începutul sec.H. anomeii. Apocalipsa 3:14). la vârsta de 12 ani. Însă deoarece arianismul era dezbinat în interiorul lui prin diferitele lui partide. iar ambiţia episcopală nu a fost niciodată mai arogant susţinută decât în cazul acelui prelat. a murit Constanţiu. însă la vârsta de 17 ani. a murit Valentinian. A Ambrose era pe vremea aceea episcop de Milano. inamic al creştinilor de orice fel. iar 21 . Graţian. arienii riguroşi. Din această cauză semi-arieni s-au apropiat tot mai mult de ortodocşi şi chiar se împăcaseră în masă cu aceştia. Curând mintea episcopului şi-a impus autoritatea asupra băiatului împăratului. toleră arianismul câtva timp sub influenţa mamei sale. în începutul primei zile de creiere (compară Geneza 1:1 cu Exod 20:11. aceştia au ajuns să persecute pe ortodocşi şi pe semi-arieni. cărora în anul 376 le-a dat pământ de locuit. dar nici acesta nu era perfect. vezi şi Proverbe 8:2225. fie ortodocşi. Valent a murit în 378. Atanasiu s-a putut atunci reîntoarce la scaunul lui. şi a venit la domnie Iulian Apostatul (361363). obţinu Apusul.acceptat: Fiul asemănător Tatălui şi naşterea Fiului din Tatăl. Totuşi împăratul Valetinian II. acesta nu a fost sfârşitul controversei.H. În anul 361. V d. 1Ioan 1:1-3. semi-arieni.H. în vârstă de şaisprezece ani. Coloseni 1:15-18. În răsărit era împărat: Valent (364-378). devenind singur împărat (383-393). În 375 d. şi Valentinian II. ameninţând pe adversari cu urgia divină şi cu pedepse din partea lui. 2:13. pe când Biblia susţine că El a fost născut la începutul creaţiei. care la 380 îşi face intrarea în Constantinopol şi se declară decis pentru credinţa ortodoxă. s-a alipt şi omeii. doctrina Atanasiană a fost din nou stabilită în Biserica Catolică. care era ortodox. Valent făcu arianismul dominat în general şi la Goţi. în vârstă de patru ani. şi a fost succedat de cei doi fii ai săi. a început decadenţa arianismului în imperiul roman. poate doctrina trinităţii nu ar mai fi triumfat ulterior. numiţi şi: eunomiani.

şi treizeci şi şase Macedoneni.28). Pe lângă condamnarea dreptaţii divine. Milman. excluzând din toate bisericile de pe teritoriul său pe toţi episcopii şi alţi eclesiastici care au refuzat să subscrie crezului de la Nice. VIII. şi pentru că-i consideram pe toţi cei1a1ţi ca fiind nebuni extravaganţi.H.H.' şi declaram că locaşurile lor de rugăciune să nu mai murdărească respectabilul nume de biserici. Conciliul de la Constantinopol: La Începutul anului 381 d. încât la înscăunarea lui Teodosius ei nu aveau un loc de întâlnire stabil.Ambrose îl mânuia după propria-i voinţă pe firavul şi şovăielnicul Graţian. cap. Fiu1ui şi Duhului Sfânt: sub o egală măreţie. (E posibil. episcop de A1exandria. Teodosius a emis un decret. Valentinian II şi Teodosius. edictul a fost adus la îndeplinire în toate provinciile estului. şi a fost format dintr-o sută optzeci şi şase de episcopi . În organizarea Bisericii Catolice.” cartea III. şi imediat după aceea a emis următorul edict: „Este plăcerea noastră ca naţiunile care sunt conduse prin îndurarea şi mijlocirea noastră să adere cu fermitate la re1igia care a fost predata de Sfântul Petru Romanilor. cap. religia Întregii lumi romane a fost decretată de doi băieţi debili şi un ne-civilizat soldat spaniol. „Istorie a Creştinismului” cartea III.) În Constantinopol catolicii era atât de puţini.” Această lege a fost emisă în numele a trei Împăraţi: Graţian. ceea ce a contribuit cel mai mult la mărirea Bisericii Catolice. şi nici nu aveau un pastor. 381 d. par. Pe la debutul anului 380. Conciliul s-a reunit în luna Mai. locul lui Teodosius este imediat după cel al lui Constantin. Dar dincolo de toate lucrurile pe care le-a făcut Graţian.eretici. îi stigmatizam cu infamul nume de . par. Valens a fost ucis Într-o luptă cu goţii în 378 d. următorul lucru de făcut era acela de a convoca un conciliu general pentru a sprijini acţiunea sa. şi să stabilească din nou credinţa Bisericii Catolice. trebuie să se aştepte să sufere pedepse1e severe pe care autoritatea noastră. a fost de a-I alege pe Teodosius ca Împărat asociat.Milman. Stabilind astfel religia sa de-a lungul întregului imperiu.IX. el a fost botezat de episcopul catolic din Tesalonic. a fost convocat un conciliu general la Constantinopol în acelaşi an. a cărei tradiţie a fost conservata cu credincioşie şi care este acum mărturisită de pontiful Damasus şi de Petru. „Istorie a Creştinismului.' . .1. În fine. calauzită de înţelepciune cerească.o sută cincizeci Catolici.. un om de o sfinţenie apostolică.Astfel. Printr-un ofiţer împuternicit cu forţă militară. a aplana disputele care au zdruncinat chiar partida Catolică.H. O sută cincizeci de episcopi au alcătuit următorul crez: 21 . Potrivit ordinii apostolilor şi doctrinei evangheliei. că aici să fie prima menţionare a cuvântului Trinitate În vreun crez sau edict) Împuternicim pe cei ce accepta aceasta doctrina sa-şi asume titlul de Creştini Catolici. să credem în abso1uta divinitate a Tata1ui. va găsi cu cale să le aplice. şi o pioasă Trinitate.

care avea să constituie doctrina centrală a Credinţei Catolice. cât şi pe cei morţi. în 382 d.„. se pare că a predominat o tăcere generală cu privire la primul [Conciliu] de la Constantinopol şi crezul său”. nu creat. Amin. Noi recunoaştem un singur botez pentru dezlegarea de păcate. pag. născut.65). Şi noi credem în Duhul Sfânt. de Bernhard Lohse p. a decis sa formuleze astfel doctrina: În unitatea Dumnezeirii sunt trei Persoane. a suferit moartea şi a fost îngropat. doctrina actuală a Trinităţii.H..'" („Enciclopedia Britanica” . . care a fost crucificat sub Pilat din Pont. Aşteptăm învierea morţilor. Domnul şi Dătătorul vieţii. prin care au fost făcute toate lucrurile.H. el a legiferat o lege ca toată proprietatea bisericii să fie dată celor care credeau în egala divinitate a Tatălui.396) Până la această dată. După patruzeci de ani de domnie. . a cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. după patru secole de clarificări. . şi a confirmat deplina divinitate a Spiritului Sfânt (vezi: „A Short History of Christian Doctrine”. a1 tuturor lucrurilor văzute şi nevăzute. este venerat şi preamărit. . Şi Într-un Domn Isus Hristos. şi în iulie.” („Manual pentru Catolicii de Azi”. 64. Aceeaşi sursă arată că crezul de la acest conciliu nu a fost recunoscut pe scară largă în Occident până în secolul al şaptelea sau al optulea după Cristos.. Fiului şi a Duhului Sfânt.Noi credem În unul Dumnezeu. 381. IV d. şi în a treia zi a înviat potrivit Scripturilor. şi viaţa lumii care va veni.pag. miezul controversei era reprezentat de relaţia dintre Tatăl şi Fiul Său. Iar un an mai târziu.11) 21 . Astfel. singurul Fiu născut al lui Dumnezeu. din aceeaşi substanţa cu Tatăl. s-a stabilit doctrina trinităţii. Şi Într-o Sfântă Catolică şi apostolica Biserică. şi în general a fost interzis în tot imperiul. o dată cu acest nou crez. Catolicii declară: „Biserica a studiat această taină cu o mare grijă şi. şi va reveni În slavă pentru a-i judeca atât pe cei vii. şi a fost făcut om. care vine de la Tatăl. Creator al cerului şi al pământului. Împăratul a dat efect legal deciziilor doctrinare şi canoanelor disciplinare. care. şi S-a aşezat la dreapta Tatălui. născut din Tatăl Înaintea tuturor timpurilor (veacurilor) (observaţi că încă credeau ca Fiul lui Dumnezeu a fost născut din Tatăl Înaintea tuturor veacurilor!). a fost pentru prima dată prezentată într-un crez. Tatăl Atotputernic. şi S-a Înălţat la cer. pentru noi oamenii şi pentru salvarea noastră a venit jos din cer. Arianismul a fost scos afară cu forţa din toate bisericile din Constantinopole. Lumină din Lumina. Fiul şi Spiritul Sfânt. Pe ea se bazează toate celelalte Învăţături ale Bisericii.Tatăl. un alt sinod s-a întrunit la Constantinopol. Însă New Catholic Encyclopedia declară: „În Occident . chiar Dumnezeu din Însuşi Dumnezeu. şi a fost întrupat de Spiritul Sfânt din Fecioara Maria. care a vorbit prin profeţi. Împreună cu Tatăl şi cu Fiul. a fost adăugată ideea Spiritului Sfânt ca a treia persoană. Astfel în sec. Însă.

În etruscă. Runesocesius. mai degrabă a adoptat-o (împrumutat-o. (lucru recunoscut şi în revista: „Viaţa”. În concluzie. succesiv triada Khnum-SatetAnuket de la Elephantine. 30 octombrie 1950). Mesopotamia. În mitologia lusitană. unde zeul suprem era Khnum. ci. În mitologia nordică. Biserica Catolică nu şi-a însuşit doctrina Trinităţii din Biblie. Uni şi Menrva. În religia hindusă este venerată de către evlavioşi trinitatea divină Trimurti. formează o mitologia romană. căci acestea au avut locul şi rolul lor limitat în spaţiu şi timp pe când impactul filozofic se menţine şi azi după 1800 de ani în toate cultele şi religiile creştine din lume. apare „triada Capitolină” formată din Jupiter. au acceptat ele însele dogma Trinităţii pentru care nu există o asemenea împuternicire limpede în Evanghelii. Tinia. compusă din Brahma. neobişnuită pentru că zeii nu erau înrudiţi înainte ca triada să fie formată. Este trist astfel că nu numai la Niceea. Vishnu. şi Shiva. zeul soare Samas şi zeul furtunii Adad. ci. importat-o) din religiile păgâne. unde zeul suprem era Ptah. triada Amon-Mut-Khonsu de la Teba. În mitologia egipteană apar. oamenii fiind sub acelaşi sistem de gândire. Noţiunea de Trinitate există şi în alte religii. împreună cu Ataegina şi Endovelicus. apar cele trei norne (divinităţi ale destinului) Skuld. unde zeul suprem era Amon şi triada Ptah-Sekhmet-Nefertem de la Memphis. daca nu este explicit declarat în Scriptură. Minerva şi Iuno. triada a fost formată din zeul lună Sin. metodele fiind aceleaşi. În 21 . uneori şi sub denumirea de triadă. pentru a da numai câteva exemple: În mitologia trinitate. formează o altă trinitate. mergând pe principiul Sola Scriptura (numai Scriptura). Verdandi şi Urd sau Urdhr. impactul filozofic asupra concepţiei creştine a fost mai puternic decât persecuţiile din acele timpuri. sinoadele fiind sub controlul celor mai iscusiţi „oratori – filozofi – teologi” cât şi a autorităţii Împăraţilor (unii dintre ei păgâni sau analfabeţi din punct de vedere Biblic). şi la celelalte sinoade ecumenice s-au petrecute evenimente asemănătoare.Însă e trist că şi Protestanţii care pretind că nici un crez nu ar trebui privit ca dogmă.

spune la pagina 944: „Vederea trinitariană n-a început să fie elaborată şi formulată într-o doctrină. Primi creştini. 22 Vezi: Enciclopedia Wikipedia: http://ro.În religia asiro-babiloniană. indiană şi în cele mai vechi mitologii greceşti” [sublinierile îmi aparţin]. Lachâtre. ca nu cumva să fi amăgit şi să crezi o altă evanghelie (vezi şi Galateni 1:6-8). 1865-1870. egipteană. că aceştia ar forma UN DUMNEZEU. prin care lucra atât Tatăl cât şi Fiul. al IV-lea î. pag. şi e posibil ca unii să fi fost influenţaţi de ea.1467).. „Noul Dicţionar Universal”. Enlil şi Enki. a apărut înainte de a apărea creştinismul.) despre trinitatea divină . dacă vine cineva să vă predice un alt Isus pe care noi nu l-am vestit sau să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o. tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la simplitatea şi curăţia faţă de Hristos. ce bine îl puteţi îngădui!” Poate este timpul dragă cititor. În contrast în Biblie. romană. unii filozofi au susţinut-o. într-un mod trinitar. În adevăr.2. ajungând să-l explice şi pe Dumnezeul creştin. în fruntea tuturor zeilor se afla triada formată din Anu. Aceasta concepţie a filozofului grec (Platon. unul dintre compilatorii şi editorii căruia a fost Rev.. vol. De ce. şi să se depună o străduinţă ca aceasta să se împace cu credinţa Bisericii într-un singur Dumnezeu. fără a ni se spune undeva.Hr. poate fi găsită în toate religiile străvechi (păgâne).. nu am lua şi noi lucrurile în mod simplu. găsim fără prea multă filozofie. Din încercarea de a rezolva această problemă a apărut doctrina Treimii. fără să ne complicăm ? De ce să spunem noi ceea ce Biblia nu spune? De să nu rămânem la învăţătura simplă a lui Cristos? Chiar în timpul lui apostolul Pavel avertizează în 2Corinteni 11:3. Lyman Abbott. Dicţionarul Religios. Dr. până la începutul secolului al patrulea. pare a fi trinitatea filozofica raţională a atributelor care au dat naştere celor trei întruchipări sau persoane divine învăţate de Bisericile creştine.. de Domnul Isus şi de Spiritul Sfânt. .4 (BCR): „Dar mă tem ca nu cumva după cum şarpele a amăgit pe Eva cu viclenia lui. şi să rămâi în ea. japoneză. vorbeau de Dumnezeu Tatăl. ea însăşi o rearanjare a vechilor trinităţi ale popoarelor străvechi. să revii la simplitatea învăţăturii Domnului şi a apostolilor. Treimea este o trăsătură foarte marcantă în hinduism şi se poate discerne în mitologiile: persană. editat de M...org/wiki/Trinitate 21 .” (Paris.22 Observaţi ce recunoaşte o lucrare: „Trinitatea Platonica. oh. sec. afirmaţii despre Dumnezeu. Prin urmare învăţătura despre un Dumnezeu trinitar.. un trinitarian declarat. dar nici într-un din ele nu ni se spune că Dumnezeul Bibliei ar exista în trei persoane. ..wikipedia.

de acord (paţial sau total) cu convingerile lor: Ebioniţii (63/135 – 500 d. în ce priveşte explicarea lui Dumnezeu.De asemenea. folosind cuvântul „Trinitas”. Ebioniţii au fost membrii unei secte ascetice de evrei creştini. şi-l considera pe apostolul Pavel ca fiind un apostat. 23 Vezi şi http://ro. este demn de menţionat. căzându-se când într-o extremă când în alta. adică pe la 190 d.).H. o ramură iudaizantă a creştinismului nu susţinea divinitatea lui Cristos.wikipedia. doar mai târziu. Să trecem în revistă aceste grupări sau persoane. Au existat până în sec. Însă ei au respins preexistenţa Fiului. la Pella. doar începând cu anul 160 d. au existat abateri de la Sfânta Scriptură. 18:15.H. face referire la trinitate (Tatăl. CREŞTINI PE PARCURSUL ISTORIEI CARE NU AU CREZUT ÎN TRINITATE În primele două secole de creştinism. profetul din Deut. Fiul şi Duhul Sfânt). susţinând cǎ Isus a fost fiul natural al Mariei şi al lui Iosif.. dar nu în sensul trinitarian actual. care înseamnǎ „sǎrac”. Ei au respins epistolele lui Pavel considerându-l pe Pavel un apostat al legii23. naşterea din fecioarǎ a lui Cristos prin Duhul Sfânt. au ajuns în Siria.H. fără ca scriitorul acestei cărţi. IV d. iar apoi în Asia Micǎ şi în Egipt. (Înţelepciunea şi Cuvântul fiind doar atribute ale lui Dumnezeu Tatăl).org/wiki/Ebioniti 21 . Teofil a vorbit de Trinitate. Înţelepciunea şi Cuvântul. Numele le provine din cuvântul ebraic „ebionim”. să fie neapărat.H.. nu s-a susţinut existenţa unui Dumnezeu trinitar. Este evident că pe parcursul timpului. însă referindu-se la Dumnezeu. Se ştie cǎ s-au fixat în Cisiordania.H. îi cuprindea pe nazarineni şi pe elkasiţi. scrieri antitrinitariene şi comunităţi ne-trinitariene care şi-au dat seama că doctrina trinităţii nu este biblică. Ebioniţii credeau într-un singur Dumnezeu şi susţineau cǎ Isus Cristos a fost Mesia. Tertullian în ultimul deceniu al secolului II d. Ne-au parvenit puţine informaţii istorice despre acest grup. că atât în primele secole cât şi pe parcursul istoriei au existat credincioşi ne-trinitarieni.

185-254). Binitarianismul. după cum deja am văzut. susţinut de teologia lui Teodot din Bizanţ (sec. co-eternitatea Fiului. susţinând teoria ‚naşterii veşnice a Fiului din Tatăl’. sau despre Isus Cristos. Această credinţă mai este numită şi semi-arianism sau dualism. sau despre Spiritul Sfânt. Whitby. în timpul domniei Împăratului Valens.modalist (numit şi sabelianism). dar Milton şi Isaac Newton. care susţinea că Isus a fost Dumnezeu până la întrupare. o singură persoană în trei manifestări. care spuneau că Tatăl. După Theodosius. Lardner şi alţii. Samuel Clarke. Monarhismul . şi Duhul Sfânt sunt trei moduri de existenţă a lui Dumnezeu. Fiul. susţinut de Origen (cca. au fost unii care au avut curajul să susţină un Dumnezeu ne-trinitarian. oameni şi grupuri ne-trinitariene: Biserici Ariene Întâlnim ultimele urme ale acestora în Constantinopole sub Împăratul Anastasius (491-518). care mărturisea existenţa a două persoane divine într-un singur Dumnezeu. în sec. apoi a redevenit Dumnezeu la înviere. susţinut de Noet şi Sabelius din Roma. la botezul Său a fost adoptat ca Fiu al lui Dumnezeu. au ţinut sentimente Ariane. dar el a reapărut din timp în timp ca o opinie teologică izolată. Legislaţia bisericii lui Theodosius a fost desigur limitată la Imperiul Roman. care socotea că Fiul este o imagine sau o reflectare a Tatălui. care susţinea că Logosul divin s-a unit la botez cu omul Isus. Arianismul a încetat să existe ca o forţă organizată în teologie şi în istoria bisericii. Arianismul printre Barbari. Dincolo de acesta. Am să trec în continuare însă în revistă. au fost diferiţi faţă de Arianism în spirit şi în ţintă. cert este că doar în sec. Chiar dacă pe parcursul timpului această doctrină a trinităţii a fost impusă cu forţa. Whiston. cu toate acestea. nu trebuie să ne închipuim că în toate cazurile aceştia au avut o imagine corectă şi biblică 100% despre Adevăratul Dumnezeu.Monarhismul dinamic (adopţianismul). II). Emlyn. Subordinaţianismul (subordonarea Logosului faţă de Tatăl). 21 . IV s-a afirmat această teologie prin patriarhul Constantinopolului: Macedonius. printre barbarii din vest. deşi au abordat viziunea Ariană asupra relaţiei dintre Fiul şi Tatăl. care au primit creştinismul în forma Arianismului. l-au menţinut timp de încă două secole. totuşi el a inventat probabil. dar şi Socinianienii şi Unitarienii. în special în Anglia. II şi III unii părinţii bisericeşti se pare că l-au susţinut. Un alt susţinător al acestei teologii a fost Paul de Samosta.

H. Acesta a acceptat şi Atanaric a fost înfrânt. Basarabia. IV d. 37 afirmă că Ulfila a luat parte la Sinodul creştin din Constantinopol.Ostrogoţii au rămas Ariani până în 553 d. care a fost ridicată de unii preoţi ambiţioşi din plăcerea de dispută. Istoricul Socrate în cartea III.H. Însuşi Constantin cel Mare a fost botezat de un episcop arian (Eusebiu de Nicomedia). Împăratul Italiei. 21 .. el a devenit creştin şi a primit o bună educaţie. iscându-se o neînţelegere între Atanaric şi Fridigern.. ţinut în anul 360 şi că numele lui e subscris pe confesiunea ariană. Alaric. Vandalii. de asemenea Wulfila cărturar capodociano-got. Idei ariene a împărtăşit şi episcopul Felix II de Roma. l-a făcut pe Ulfila să fie creştin arian. Goţii stăpâneau teritoriul din răsăritul şi apusul Mării Negre. Astfel biserici ariene au existat în sec. de la Don până la Carpaţi. probabil că el a fost ca translator pentru goţi.Ulfilas. cu rugămintea să-l ajute în lupta contra lui Atanaric. când au fost izgoniţi de Belisarius.lea d. Filostorg spune că Ulfila până la vârsta de 30 ani a fost lector. subjugată de goţi. În limba latină desigur vorbea populaţiei din Dacia Traiană. latina şi greaca. cuceritorul Africii de Nord.H. în limba greacă şi în limba latină. Deci. a trăit între anii 311 şi 381 d. Teodoret în cartea IV. primul cuceritor al Romei. El a predicat Evanghelia în limba goţilor. Thedoric cel Mare. părţi din Ucraina. Vizigoţii până la Sinodul din Toledo în 589 d. şi prima traducere Teutonică a Scripturilor. Cum la Constantinopol pe vremea aceea se vorbea greaca. Genseric. el ştia trei limbi: limba goţilor. care ţinea învăţătura lui Arie. au fost Ariani.H.. Burgundii.H. Moldova. până în 530 d. au provenit de la misionari Ariani sau Semi-Ariani . El a fost ordinat şi instruit de către Eusebius din Nicomedia.. care au cucerit Africa de Nord în 429. Ulfila a fost consacrat ca episcop şi misionar pentru goţi. care comanda trupele imperiului de răsărit ce se aflau în Tracia. El a rămas la Constantinopol timp de zece ani. ele au dispărut în secolele VI-VII d. şi i-au persecutat furios pe Catolici. până la mijlocul secolului VII . Longobarzii în Italia. până la incorporarea lor în Imperiul Franc (în 534). În acea perioadă. 37 spune că Ulfila considera întreaga controversă ariană ca o chestiune indiferentă. În primii şapte ani.H. În anul 341. Trimiterea lui Ulfila în această delegaţie diplomatică ne dovedeşte stima de care se bucura în faţa regelui şi a poporului său. a lucrat ca misionar în Goţia. datorită măsurilor politice şi militare extreme. Wulfila sau Ulfila. În anul 367.H. şi eroul din Niebelungenlied. numit şi apostolul goţilor. Contactul cu Eusebiu de Nicomedia. Muntenia şi Dobrogea. pentru a lucra ca misionar în rândurile goţilor.. Suevii în Spania până în 560 d.H. Ei erau mai multe triburi germanice. Ulfila a fost trimis de Fridigern în fruntea unei delegaţii la Valens. din care au rămas fragmente importante. traducător al Bibliei în limba gotică. 24 şi Sozomen în cartea VI.

el s-a hotărât să o traducă. spune istoricul Will Durant. toată Biblia. unde Ulfila deja se declarase de partea lui Arie. creştinismul s-a răspândit rapid în nordul Dunării. căci aceasta e după Sinodul de la Constantinopol. Chiar şi prinţii goţi au devenit creştini. Wulfila s-a confruntat cu o mare dificultate în ce priveşte traducerea. că Ulfila cu multă înţelepciune a evitat să traducă cele două cărţi ale lui Samuel şi ale Împăraţilor. în Moesia inferioară. singurele manuscrise din Biblia gotică ce mai există. El a câştigat inima poporului pentru Cristos Domnul. deşi limba goţilor a murit de mult. Auxenţiu..Socrate susţine că drept recunoştinţă pentru ajutorul dat în luptă. De aceea. fapt care i-a pretins o excepţională ingeniozitate. The New Encyclopædia Britannica face următoarea remarcă: „El a inventat o terminologie germanică creştină folosită şi astăzi într-o oarecare măsură”. În anul 371 d. Astăzi. Bucureşti 1911. Atanaric a dezlănţuit o cruntă prigoană împotriva creştinilor. care şi el era creştin.H. ca să poată exprima sunetele limbii teutonice a goţilor. Goţii aveau o fire foarte războinică. Ea e străbunica literaturii germane. Vasile Pârvan în cartea sa „Contribuţii epigrafice la Istoria creştinismului Daco-Roman”. În cei şapte ani de lucrare misionară în Goţia. Ulfila a fost un distins bărbat de acţiune. „The Lion Encyclopedia of the Bible”. o mare parte din poporul got a devenit creştină. spune că o mare parte din textul tradus supravieţuieşte în manuscrise. Limba gotică nu era o limbă scrisă. Biblia lui Ulfila a fost prima carte scrisă în limba gotică. când a tradus Biblia. el a tradus cu răbdare. spune că împăratul 21 . căci se gândea că acestea ar putea reaprinde în ei spiritul bătăios. Prin urmare. Istoricii spun că barbarii au început să cânte laudele Domnului. Fiindcă cunoştea bine greaca şi latina. limbaj scris. exceptând cărţile Regilor (The Age of Faith). a adoptat pentru ai lui creştinismul în forma ariană care era dominantă pe acea vreme în imperiul Roman de răsărit. Filostorg ne spune în Istoria Bisericii II. în afara unui fragment din cartea lui Neemia. 1978. Atunci Ulfila cu Fridigern şi poporul său au trecut Dunărea şi s-au refugiat în imperiul roman. Alţii sunt de părere că arianismul a fost de timpuriu. el şi-a dat seama că e nevoie să aibă Biblia în limba lor. Datorită lucrării sale intense şi influenţei ce o avea aproape ca a regilor. ca şi majoritatea participanţilor. probabil câştigat de Ulfila. 5. Mulţi au fost martirizaţi. biograful lui Ulfila spune că el a făcut creştini pe goţi „în adevăratul înţeles al cuvântului”. Desigur că nu a fost uşor. Fridigern. Noua învăţătură a afectat toate ramurile vieţii goţilor. Astfel că a trebuit să compună întâi alfabetul lor cu 24 litere. din limba greacă în limba gotică. Dar goţii nu aveau alfabet. Pentru a-şi instrui şi a-şi înmulţi adepţii. pagina 73. Spre a ajuta pe goţi să devină creştini. conţin fragmente din Noul Testament. mai ales că o mare parte din populaţia băştinaşă era deja creştină.

Ei nu au acceptat speculaţiile extreme referitoare la Dumnezeire votate de primul Conciliu de la Niceea. Ulfilas a propovăduit similarităţile Fiului cu Tatăl şi totala subordonare a Duhului Sfânt [faţă de celelalte două persoane]. Astfel răspândirea creştinismului la majoritatea triburilor germanice s-a făcut prin filieră ariană. aurar şi medic. a susţinut în mod clar că doctrina conform căreia Fiul este de o fiinţă cu Tatăl. Abia spre sfârşitul celui de-al şaptelea secol a reuşit ortodoxia să absoarbă Arianismul în cele din urmă. Ulterior doar unele triburi germanice au îmbrăţişat doctrina trinităţii. iar ei au readus semi-Arianismul înapoi în Italia. El a fost un mare misionar printre barbari şi i-a adus la picioarele Domnului. în general.Constanţius i-a primit bine. în jurul anului 555 d. bisericile armene şi marea biserică din est. devenit diacon apoi episcop. goţii. atunci El nu poate fi 21 . 350 d. Wulfila şi-a terminat traducerea înainte de anul 381 d. au fost profund diferiţi de papalitate în concepţiile sale metafizice ale Trinităţii. la poalele lui Haemus. nu este de mirare că celţii.. Walter în Dicţionarul Evanghelic Elwell: „Îndelunga bătălie cu Arianismul nu avea să se sfârşească încă. Popularitatea de care s-a bucurat opera sa este confirmată de „The Encyclopedia Americana”. Ulfila a lucrat în Moesia inferioară. căci şi el era creştin arian şi le-a dat locuinţă în Munţii Balcani. cândva. adică de aceeaşi natură. traversând Pirineii.H. în regiunea unde goţii îşi stabiliseră regatul lor. după cum se spune şi V. Aetius din Antiohia: Un viticultor. Goţii şi-au încetat existenţa ca naţiune. Într-adevăr. L. vestitul misionar care a lucrat în triburile Germanice acceptase mărturisirea homoeană pronunţată la Constantinopol în 360. Vandalii au fost învăţaţi de preoţi vizigoţi iar în 409 aveau să poarte aceeaşi învăţătură semi-Ariană până în Spania.H. după ce împăratul bizantin Iustinian I a recucerit Italia. valdenzii. Timp de 30 de ani.). pe nume: Aetius din Antiohia (cca. Astfel Aetius a susţinut că dacă Isus a fost născut din Tatăl. pentru că Ulfilas. Acest lucru este adevărat cu privire la majoritatea adunărilor evangheliste care au diferit de Biserica Romei. într-un moment al veşniciei trecute. judecând după numărul fragmentelor care au supravieţuit. Scriptoriul era o încăpere în cadrul mănăstirilor unde erau scrise şi copiate manuscrisele. El i-a învăţat pe vizigoţii aflaţi la nord de Dunăre.” Astfel. Probabil că o parte din manuscrise au fost realizate în scriptoriul de la Ravenna şi de la Verona. care afirmă că „traducerea a fost folosită. Istoricul Iornandes spune că activitatea lui Ulfila s-a întins până departe şi asupra ostrogoţilor şi a gepizilor. este în absolută contradicţie cu afirmaţia Biblică că Fiul este născut din Tatăl. se pare că s-au realizat multe copii ale acestei Biblii gotice. şi a murit după doi sau trei ani.H. de goţii care au migrat în Spania şi în Italia”. ca şi alte adunării.

adică desemnează pe colaborator sau instrumentul. etc. de la care sunt toate şi Unul este Domnul Isus Cristos. Teologia lor era una dualistă.prin care” postulează. deosebirea de natură şi inegalitatea ce există între persoanele Sfintei Treimi. Adepţii lui au fost numiţi anomoienii. al V-lea. au reacţionat astfel pentru că aceasta a afectat multe alte doctrine.Dumnezeu. cele numite diferit sunt deosebite după fire”. cea divina. Aetius. spunând că daca Hristos e o persoana. raportul în care se află cuvintele între ele va fi şi raportul dintre firile (naturile) desemnate de aceste cuvinte. adică desemnează pe Creator. expresiile . ea (doctrina Trinităţii) a avut un atât de profund efect asupra altor doctrine referitoare la planul de mântuire şi asupra actelor de închinare exterioare.. 26 Vezi: vezi: http://ro. planul de salvare. asirian. În sprijinul afirmaţiei sale. Bisericile popoarelor armean.. ci.. Nestorie afirma că natura umana a lui Isus este independentă de cea divină şi nu recunoştea pe Maria ca fiind „Născătoare de Dumnezeu. deoarece natura divină este ne-născută. persoana) şi „physis” (natura.de la care” şi . fire). Albigenzii: au fost ne-trinitarieni. numai ca fiind „Maica lui Isus”. mono-physis = o singura fire]. Astfel.H. copt şi alte câteva Biserici locale n-au primit deciziile dogmatice cu privire la natura lui Cristos. Monofizismul era încurajat de formularea lui Chiril de Alexandria. Eutihie refuza distincţia intre „hypostasis” (ipostas. Adică. discipol al patriarhului Chiril de Alexandria. care a pus în circulaţie şi a apărat cu îndârjire formula: „unica este natura (physis) întrupata a Cuvântului dumnezeiesc”. Aetius atribuia lui Dumnezeu Tatăl ca privilegiu deosebit expresia .wikipedia. Oricum. învăţând ca Hristos nu are decât o singura fire sau natură (mono-physis).. patriarhul Constantinopolului (380440) şi condamnata de Cosiliul Ecumenic de la Efes. În sec. cum ar fi: închinarea. scria în una din epistolele sale: „cele deosebite după fire sunt numite diferit şi invers. Ei au fost un grup care a înflorit în sudul Franţei în secolele XII şi XIII d. în care se 24 Nestorianism: Doctrina elaborata de Nestorie. Fiului expresia .prin care”.org/wiki/Cre 22 %C5%9Ftinism . prin care sunt toate” (vezi: 1Corinteni 8:6). Doctrină predicata de Eutihie (378cca 454) călugar din Constantinopol. definită în Conciliul din Efes (431) şi cel din Calcedon (451) şi astfel au rămas legate de nestorianism 24 sau de monofizism25 au dat naştere acelor comunităţi creştine cunoscute astăzi cu numele de „Bisericii antice”26.de la care”. Cei care au respins doctrina Trinităţii. El nu poate avea doua naturi. întrucât trupul omenesc l-a luat în mod aparent. Tatăl având o natură deosebită şi superioară de cea a Fiului. 25 Monofizism [gr. spune Aetius. el invocă pe Apostolul Pavel care zice: „Unul este Dumnezeu şi Tatăl. în acelaşi timp.

Pe de altă parte. „rebotezători”. ci. Servet a renunţat discret la slujba sa de pe lângă Quintana şi a pornit singur în căutarea adevărului. cu toată pompa. Prin urmare. şi cum era elogiat de oamenii strânşi pe străzi”. Studiul Bibliei. în satul Villanueva de Sijena (Spania). După prima lectură. împăratul a venit şi i-a sărutat picioarele. altul al binelui. Diferite grupări anabaptiste şi conducători anabaptişti. Când Servet era abia la vârsta adolescenţei. Îndoielile privind religia catolică. nu au crezut în trinitate. Se pare că Biblia pe care Servet a studiat-o la Toulouse era Biblia Complutensă Poliglotă.. ανα (din nou) +βαπτιζω (a boteza).postula existenta a două principii egale.1541 d. Servet scria mai târziu: „Am văzut cu ochii mei cum papa a fost purtat pe umeri de prinţi. Carol al V-lea. Juan de Quintana. l-a luat în slujba sa ca paj. matematică şi teologie”. Servet a observat marile sciziuni din sânul religiei: Spania era o ţară care îi trimitea în exil pe evrei şi pe musulmani sau îi convertea cu forţa la catolicism. De mic a fost un elev strălucit. Astfel. El credea că mesajul lui Cristos nu era adresat teologilor sau filozofilor. din diferite timpuri. el ştia deja greaca. aşadar. unul al răului.H. În timp ce Papa stătea pe tronul său mobil. . Personalităţi antitrinitare din evul mediu: Spanioli: Juan Valdes. Regele spaniol a fost încoronat împărat al Sfântului Imperiu Roman de Papa Clement al VII-lea. el a jurat că o va mai citi „de o mie de ori”. sudul Italiei. Cu toate că citirea Bibliei era interzisă cu desăvârşire. emigrant ce trăia in Neapole. Potrivit unui biograf. el a putut citi Scripturile în limbile originare (ebraică şi greacă). care obiectau împotriva Anabaptiştii (din practicii rebotezării adulţilor care mai fuseseră botezaţi în copilărie. dar şi degradarea morală a clerului spaniol i-au zdruncinat încrederea în religia catolică. s-au adâncit când a luat parte la încoronarea lui Carol al V-lea. greacă. în germană Wiedertäufer) au fost creştinii Reformei radicale. anabaptiştii credeau că botezul copiilor nu este valid. Servet a observat diferenţa izbitoare dintre fastul şi extravaganţa ceremoniei şi simplitatea propovăduită în Evanghelii. latina şi ebraica şi avea cunoştinţe vaste de filozofie. La 16 ani. a format o adunare ce studia Biblia. şi-a propus să cerceteze textul 22 . Servet a început să studieze dreptul la Universitatea din Toulouse (Franţa). „la 14 ani. MIGUEL SERVET a văzut lumina zilei în 1511. probabil ne-trinitarian. Servet a citit-o pe ascuns. Acolo a văzut pentru prima oară o Biblie completă. În călătoriile pe care le făcea alături de Quintana. precum şi în latină. oamenilor de rând care trebuiau să-l înţeleagă şi să ţină cont de el în viaţă. confesorul împăratului Spaniei. Termenul a fost introdus de criticii lor.

despre care vorbeşte în cartea sa Christianismi Restitutio. Servet şi-a publicat cartea: De Trinitatis Erroribus (Erorile privitoare la Treime). fiecare vede greşelile celuilalt. nu prin conceptele filozofice cu care ne mândrim”. doctrina lor principală. Cartea s-a dovedit un adevărat succes. unii numindu-l pe autor: părintele geografiei comparate şi al etnografiei.biblic în limbile originare şi să respingă orice învăţătură care nu era în armonie cu Scripturile. Studiile istorice şi biblice l-au dus la concluzia că în primele trei veacuri ale erei noastre. la un an şi jumătate de la publicarea lucrării De Trinitatis Erroribus. Interesul pentru ştiinţele exacte l-a determinat să facă disecţii pentru a înţelege cum funcţionează corpul omenesc. Este interesant că în scrierile sale. o lucrare care l-a făcut ţinta preferată a Inchiziţiei. nici nu resping în totalitate vreun grup religios. Prin urmare. Servet a fost probabil primul european care a descris circulaţia sângelui în plămâni. Servet şi-a schimbat numele în Villanovanus şi s-a stabilit la Paris. Servet a scris şi Syruporum universa ratio ad Galeni censuram diligenter expolita care prezenta un punct de vedere nou şi echilibrat cu privire la un anumit tip de medicament. Servet a publicat şi o nouă ediţie a Geografiei lui Ptolemeu. . iar în altele greşesc. Servet era în căutarea adevărului. ceea ce a dus la adoptarea Trinităţii ca doctrină oficială. Biserica RomanoCatolică susţine că există trei persoane în una. Bogăţia de informaţii medicale din această carte a făcut din el un pionier în domeniul farmacologiei şi în utilizarea vitaminelor. care a îmbogăţit cultura universală”. Servet li s-a adresat cu respect catolicilor şi protestanţilor: „Nici nu aprob. nici cea Protestantă nu l-a iertat vreodată pe Servet că a pus la îndoială Trinitatea. nici Biserica Romano-Catolică. Ţinând cont de experienţa lui în numeroase domenii. unde şi-a luat licenţa în artă şi doctoratul în medicină. În opinia mea. Atitudinea lui Servet a stârnit unele reacţii favorabile. un istoric l-a numit „una dintre cele mai luminate minţi din istoria omenirii. El considera că folosirea icoanelor în închinare nu este bazată pe Biblie. Însă văzându-se obligat să fugă din calea prigonitorilor. Cu toate acestea. Noi ajungem să-l cunoaştem pe Dumnezeu prin Cristos. Tind să-i dau dreptate spaniolului”. cu toţii au dreptate în anumite privinţe. dar nu şi pe ale sale”. cuvântul „adevăr” şi derivatele acestuia sunt cele mai des folosite cuvinte. creştinătatea a devenit coruptă. Reformatorul protestant Sebastian Franck a scris: „Spaniolul Servet spune în lucrarea sa că Dumnezeu este o singură persoană. Iată ce a scris el: „Biblia nu face referire la Trinitate. . Cu toate acestea. Observaţiile sale au apărut cu 75 de ani înainte ca William Harvey să descrie întregul sistem circulator. . La 20 de ani. Studierea Bibliei l-a determinat pe Servet să respingă şi alte doctrine bisericeşti. Servet a înţeles că împăratul Constantin şi succesorii săi au promovat învăţături false. 22 .

merită recunoştinţă din partea lumii întregi pentru descoperirile sale ştiinţifice. Cristos nu s-a purtat astfel cu cei care l-au renegat”. oraş de frontieră în care Calvin făcea legea. Miguel Servette. aflat la circa cinci kilometri de locul în care s-a stins din viaţă. De către protestanţii. Potrivit istoricului Will Durant: „guvernarea autoritară [a lui Calvin] nu avea la bază legea sau forţa fizică. Iar umanistul francez Sébastien Chateillon a scris: „A ucide un om nu înseamnă a ocroti o doctrină. la tribunal. Era de neclintit în convingerile sale. Unul dintre nenumăraţii duşmani ai lui Servet a fost Jean Calvin. care susţineau că nici un om nu trebuie să fie omorât din cauza convingerilor lui religioase. .fieful reformatorului Jean Calvin pentru vina de a fi anabaptist (rebotezator) şi antitrinitar. Ei erau din ce în ce mai hotărâţi să continue lupta pentru libertatea religioasă. Humanist. Servet a murit pentru ca libertatea conştiinţei să devină un drept fundamental al tuturor oamenilor din societatea modernă”. ci efectiv a ucide un om”. în cartea Michael Servetus—Intellectual Giant. a fost înălţat un monument în memoria lui Servet. Executarea nedreaptă a lui Servet a stârnit mânia oamenilor de bună-credinţă din Europa şi a constituit un argument important pentru partizanii libertăţii omului. Tot aici se mai afirmă: „Din perspectivă istorică. geograf. Calvin devenind cel mai înverşunat duşman al lui Servet.Însă cine caută adevărul are şi împotrivitori (Luca 21:15). Privitor la efectul pe care l-a avut execuţia lui Servet. Deşi Calvin era unul dintre liderii Reformei. unde i s-a ars portretul. Şi-a dat viaţa pentru a apăra adevărul”. El era ataşat unei adunări 22 . . Calvin l-a supus pe Servet unui tratament crud în închisoare. Servet a reuşit cu greu să fugă din Franţa. Calvin „respingea la fel de hotărât ca un papă ideea că oamenii au dreptul de a decide personal în ce să creadă”. el a sfârşit prin a-l da pe Servet în mâinile Inchiziţiei Catolice. De la bun început a existat antipatie între ei. Dar a fost recunoscut şi trimis în închisoare la Geneva. Elveţia . în oraşul francez Annemasse. a fost condamnat la moarte şi executat de către consiliul orăşenesc din Geneva. Poetul italian Camillo Renato a protestat: „Nici Dumnezeu şi nici spiritul său nu a încurajat un asemenea mod de acţiune. Cu toate că îşi redusese la tăcere rivalul. . Servet şi Calvin se întâlniseră probabil în tinereţe la Paris. . Dar Calvin nu a reuşit. . În 1908. ci hotărârea şi personalitatea sa puternică”. Cu toate acestea. Servet s-a arătat dispus să-şi schimbe concepţiile dacă împotrivitorul său îi aducea argumente biblice convingătoare. Calvin şi-a pierdut autoritatea morală. medic şi fiziolog. . pentru grija faţă de bolnavi şi săraci şi pentru hotărârea de a nuşi lăsa mintea şi conştiinţa controlate de alţii. Pe o inscripţie se poate citi: „Miguel Servet. Servet şi-a primit pedeapsa: a fost ars pe rug. După proces. and Martyr se spune: „Moartea lui Servet a fost punctul de cotitură în ideologia şi în mentalitatea care se înrădăcinaseră începând cu veacul al patrulea”. în timpul discuţiilor cu Calvin. care a întemeiat un stat protestant în Geneva.

1452 -1498. care scrie despre un grup anabaptist care a venit în Transilvania pe la 1623. pe nume Liverani. Servet a afirmat că doctrina Trinităţii este greu de înţeles şi că Scripturile nu conţin „nici măcar un cuvânt” în sprijinul ei. în Franţa exista o mişcare antitrinitară printre anabaptişti. fiind chiar un fruntaş al coloniei. formând o colonie la Nagylevard (Velke Levare).Karinthia s-au stabilit în Ungaria de atunci. care se ocupau cu olăritul. Miguel Servette a scris mai multe cărţi contra trinităţii: On The Errors of the Trinity (anul 1531) şi Dialogs On The Trinity (anul -1532)27. Joseph Nagels. având numele de Giuseppe Nagello. până la valea Morva. Declarationis Iesu Christi Filii Dei. Ei au adus cu ei formele din Faenza.anabaptiste antitrinitare din Franţa. Acest lucru îl confirmă şi o cronică care se găseşte la Biblioteca Batthany din Alba Iulia. Prin urmare. Joseph Nagels respectiv Joseph Negel. bazându-se pe cercetările unui ceramist italian. şi care lucra după forme italieneşti. din ramura anabaptiştilor hutteriţi. care a murit pe data de 12 ianuarie 1623. Un cercetător pe nume Krisztinkovich Bela. Germani: Hans Denk. În lucrarea sa. care a venit din Moravia la Vinţul de Jos. Ei erau refugiaţi din Faenza. îndeosebi formele decorative. În cronica lui Jakob Werner stă scris despre venirea unui predicator nou. singur. Se ştie despre o ramură a anabaptiştilor antitrinitarieni. născut în 1495 în Bavaria.com/michael_servetus. predicator antitrinitarian. alte colonii luând fiinţă în apropierea marginilor teritoriilor ocupate de turci. unii care se ocupau cu olăritul au ajuns şi în Transilvania. În timp ce era în închisoare. Condamnat şi ars ca eteric de către papa de la Roma de atunci. denumiţi fiind ca „nuovi-christiani” şi „sectarius boccalari”. Servet a scris în încheierea ultimei sale scrisori: „Miguel Servet. Este aproape sigur că numele italian Giuseppe Nagello a fost transcris in germană ca Joseph Nagelle. al cărui conducător era Joseph Nagelle şi care a murit la 17 octombrie 1625. bun cunoscător al limbilor Bibliei şi 27 Vezi: http://godglorified. Italia. care venind din Tirol prin via Krajna . Giuseppe Nagello. după moartea predicatorului Albrecht Seyl. El mai arată că dintre anabaptiştii italieni ce au emigrat în secolul XVII. erau la origine italieni. El a trecut prin Cluj în drumul său spre Vinţul de Jos şi este denumit aici ca Joseph Negel. dar având încredere în cea mai sigură ocrotire. spune că mulţi meşteşugari italieni au fost aşezaţi în părţile de peste Dunăre şi de nord ale Ungariei de atunci. din Florenţa. cea oferită de Cristos”. era pacifist şi milita pentru libertate de conştiinţă. la Vinţul de Jos. Italieni: Bănuit a fi antitrinitar: Reformatorul romano-catolic Girolamo Savonarola.htm 22 . la Vincul de Jos. unul dintre ei.

şi a creat o ramură separată a anabaptiştilor. Elveţieni: Conradin Bassen. care înainte a fost un preot german. Iar un altul pe nume: Matthias Vehe-Grilius. Greci: Jacobus Palaeologus. iar adepţii acestei biserici au răspândit literatură în toată Europa. Válaszúti György. Tatăl şi Fiul. Ruşi: Lev Tolstoi. Douăzeci de ani mai târziu. autorul romanului „Război şi pace”. de asemenea. Martin Cellarius. a negat doctrina Sfintei Treimi. precum şi o presă de tipărit au fost distruse. A respins trinitatea şi a fost într-o miscare antitrinitariană.1564. a început să se propage din Zurich.1590. Kirilos Lucaris -Patriarhul Constantinopolului Unguri: Care nu au susţinut trinitatea: David Ferenc. etc. că Fiul este inferior Tatălui şi că Duhul Sfânt nu este decât o putere. O ramură a anabaptiştilor condusă de pastorul Adam. Se spune ca antitrinitarismul exista de pe timpul Reformei iniţiate de Luther Martin. cu începere de la 1525. Adepţii lui Adam au fost numiţi „Adamiţi” de la numele păstorului. până când iezuiţii au făcut ca aceştia să fie interzişi în Polonia. În 1638. ulterior ne mai crezând în trinitate el a fost exclus în 1547. până la 1533 şi s-a alăturat anabaptistilor. a murit în închisoare. Elveţia. Una dintre bisericile acestui grup. este autorul cărţii: „Mattanjah” Cunoştinţa lui Dumnezeu . Trinitatea. a respins. 1545 .rector al unei universităţi în Nurenmerg. Eossi Andras. Roelof (Rudolph) Martens sau Martin. primul ucenic al lui Martin Luther. Apoi. iar profesorii care predaseră aici au fost exilaţi. Universitatea din Raków a fost închisă. Olandezi. care a negat divinitatea lui Hristos a fost decapitat în 1530 la Basel. dar care s-a alăturat în 1533 anabaptiştilor. 1499 .1578. din Pfalz. a scris cartea antitriniatiană în 1527. care a înflorit în Polonia timp de aproape o sută de ani în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. a fost un preot catolic la Aschendorf. a fost prigonit peste tot. El a ordonat ca toţi 22 . Parlamentul polonez a dat lovitura de graţie acestei mici grupări religioase cunoscute drept şi Fraţii Polonezi. belgieni: Johannes Campanus un flamand a publicat în 1531 o carte în care afirma că nu există decât două persoane divine. născut la Dorpen in Westphalia. Parlamentul a mers şi mai departe. intitulată „Despre lucrările lui Dumnezeu”. aşa-zisa Ecclesia minor. în care susţinea că Isus a fost divin doar în sensul în care toţi suntem divini dacă avem Duhul Sfânt în noi. Polonezi: O mişcare reformată.

dar adepţii noii grupări preferau săşi spună creştini sau Fraţi Polonezi. Calviniştii îi numeau pe dizidenţi arieni. exista un nobil polonez pe nume Jan Sienieński care urmărea să ofere noii biserici ceea ce el numea „un loc liniştit şi retras” propice progresului. larg răspândită la vremea aceea. farmacişti. inclusiv dreptul la libertatea de închinare. mai târziu. cât şi cei calvini au declanşat o opoziţie aprigă împotriva acestui grup. devenind un personaj-cheie în cadrul mişcării. nu satisfăcea necesităţile a numeroşi cititori. De 22 . ci din Vulgata latină şi dintr-o traducere franceză contemporană. astfel că. care număra. Traducerea nu era făcută din limbile originale.adepţii acestei grupări. probabil. Cum de a devenit situaţia atât de critică într-o ţară care. nu deţineau funcţii publice. pe parcursul următorilor trei ani. orăşeni şi nobili — aparţinând cu toţii unor confesiuni religioase diferite — au fost atraşi spre noul oraş. Atât clericii catolici. Sienieński le-a acordat locuitorilor oraşului Raków o serie de drepturi. aici au venit în număr mare miniştri religioşi din Polonia. Mărul discordiei l-a constituit doctrina Trinităţii. convingerile lor comune aveau ceva distinct. la vremea aceea. medici. Totuşi nu toţi nou-veniţii împărtăşeau convingerile religioase ale socinienilor. Sienieński a fundat oraşul Raków. Au fost introduse multe erori. Care a fost rezultatul? În mişcarea socinienilor s-a produs o sciziune între cei cu vederi radicale şi cei cu vederi moderate. Franţa şi chiar din Anglia. care. dar miniştrii socinieni au profitat de toleranţa religioasă încurajată de regii polonezi Sigismund II Augustus şi Ştefan Bathori pentru a-şi răspândi convingerile. în pofida acestor deosebiri. Acest lucru a mâniat conducerea bisericii şi a determinat mişcarea progresistă să se desprindă de biserică. Transilvania. era considerată una dintre cele mai tolerante din întreaga Europă? Ce făcuseră Fraţii Polonezi ca să fie trataţi într-un mod atât de aspru? TOTUL a pornit de la o sciziune produsă în cadrul Bisericii Calviniste Poloneze. după Lelio Sozzini. „Fidelitatea şi acurateţea ideilor erau sacrificate de dragul unui stil frumos”. socinienii nu ţineau seama de tradiţiile religioase răspândite la acea vreme. respectiv din 1569 până în 1572. Lituania. nu acceptau botezul copiilor mici. spune o autoritate în materie. Conducătorii mişcării progresiste din cadrul bisericii respingeau doctrina considerând-o nescripturală. în jur de 10 000 de membri. Şi totuşi. un italian influenţat de Servetus şi al cărui nepot Fausto Sozzini a plecat în Polonia. în general. În toate aceste aspecte. Pe vremea aceea. a devenit centrul socinianismului din Polonia. nu purtau de obicei arme şi. Ei respingeau Trinitatea. Pe lângă aceştia. Biblia tradusă de calvinişti. Profitând de un privilegiu special acordat de regele Poloniei. Raków-ul a devenit scena unor interminabile dispute teologice. Ei sunt cunoscuţi şi ca socinieni. să părăsească ţara. Meşteşugari.

Clerul s-a folosit de toate mijloacele posibile. asigura hârtia de înaltă calitate necesară acestei literaturi. cât şi cărţi voluminoase. precum şi variantele acestuia. îndeosebi Jan II Cazimir Vasa. Budny analiza cu minuţiozitate fiecare cuvânt. El a constatat însă că i-ar fi fost mai uşor să facă o nouă traducere a Bibliei decât să o corecteze pe cea veche. explică: „La sfârşitul celui de-al treilea deceniu al secolului al XVII-lea. Fără să se descurajeze. Budny şi-a început traducerea în jurul anului 1567. Însă editorii i-au falsificat traducerea Scripturilor greceşti. Spre sfârşitul secolului al XVI-lea şi în primele trei decenii ale secolului al XVIIlea. a devenit un centru intelectual şi religios. pentru a-i discredita pe Fraţii Polonezi. el inventa cuvinte noi şi încerca să redea textul într-o poloneză accesibilă şi comună acelor vremuri. O fabrică de hârtie din apropiere. au fost tipărite cu ajutorul acestei prese nu mai puţin de 200 de publicaţii. această reşedinţă a mişcării sociniene. au sprijinit şi ei Biserica Catolică în efortul de înfrângere a Fraţilor Polonezi. Succesorii săi. Raków-ul a început în scurtă vreme să rivalizeze cu cele mai renumite centre de acest gen din Europa. Raków-ul. Când textul ebraic punea probleme. Această traducere completă a Bibliei realizată de Budny a fost publicată în 1572. Dar nu s-a întâmplat aşa.aceea. Budny s-a pus din nou pe treabă realizând în următorii doi ani o versiune revizuită a Bibliei. Conflictul a atins punctul culminant odată cu profanarea aşa-zis intenţionată a unei cruci de către câţiva studenţi din Raków. Producţia editorială a Fraţilor Polonezi a luat amploare în jurul anului 1600. Ori de câte ori era necesar. o dată cu instalarea în Raków a unei prese de tipărit. se părea că mişcarea Fraţilor Polonezi avea să ia tot mai multă amploare. Aici mentorii şi scriitorii Fraţilor Polonezi îşi publicau tratatele şi lucrările. Acest atac a fost înlesnit de schimbarea situaţiei politice din Polonia. Se consideră că. el indica în notele marginale traducerea literală. situaţia arienilor din Polonia începuse vertiginos să se înrăutăţească”. aflată în proprietatea Fraţilor Polonezi. Proprietarul Universităţii din Raków a fost acuzat în faţa Parlamentului că „răspândea nelegiuirea” prin faptul că sponsoriza Universitatea din Raków şi presa de 22 . Când traducea. Pe parcursul secolului al XVII-lea. aşa cum nu o făcuse nimeni înaintea lui în Polonia. în următorii 40 de ani. inclusiv de calomnie şi bârfă. Ca centru editorial. Sigismund III Vasa. noul rege al Poloniei. Scopul său era acela de a oferi cititorului o traducere biblică corectă şi exactă. era un duşman al Fraţilor Polonezi. un erudit pe nume Szymon Budny a fost invitat să corecteze traducerea. de la Academia de Ştiinţe din Polonia. Acest incident a constituit pretextul necesar distrugerii capitalei Fraţilor Polonezi. Remarcabila traducere a Scripturilor greceşti efectuată de Budny era superioară traducerilor poloneze anterioare. Acest lucru se datora atitudinii din ce în ce mai îndrăzneţe a clerului catolic. Zbigniew Ogonowski. Presa putea tipări în mai multe limbi atât mici tratate.

printre altele a făcut o critică textuală la pasaje din Biblie corupte. Câţiva socinieni s-au stabilit în Olanda. şi a influenţat gândirea unora. Unii dintre Fraţii Polonezi s-au mutat în regiuni mai sigure. s-a întors la Universitatea Cambridge pentru a studia matematica şi a devenit asistentul lui Newton. Newton s-a îngrijit ca în locul său să fie numit Whiston. acest termen a fost redus la doi ani. această mişcare a dispărut. de angajare în orgii şi de ducerea unui mod de viaţă imoral. din 1 Timotei 3:16. Samuel Clark. Fraţii Polonezi au fost acuzaţi de activitate subversivă. ei cântau psalmi. Parlamentul a hotărât închiderea Universităţii din Raków şi distrugerea presei şi a bisericii care aparţineau Fraţilor Polonezi. chiar şi pe Sir Isac Newton (1643-1727). dacă era necesar. Fraţii Polonezi să-şi vândă proprietăţile şi să părăsească ţara. Cu timpul. cum ar fi Silezia şi Slovacia. Urmându-şi cariera. În cele din urmă fraţii polonezi au fost risipiţi în toată Europa. şi interpolarea cuvântului: „Dumnezeu”. Newton a scris unele lucrări teologice. de Mijlocitor. dar influenţa lui Newton l-a îndemnat şi să manifeste mai mult interes faţă de cronologia şi doctrina Bibliei. Mai târziu. ci. fiindu-le din ce în ce mai greu să se menţină uniţi. sfătuiţi şi. cum ar fi interpolarea din 1Ioan 5:7. coreligionarii erau corectaţi. părintele fizicii moderne. dar susţinea că numai lui Dumnezeu Tatăl trebuie să ne închinăm. În Transilvania a existat o adunare a Fraţilor Polonezi până la începutul secolului al XVIII-lea. unde şi-au continuat activitatea de tipărire.tipărit. Englezi: Adam Klarke a fost ne-trinitarian. Whiston a ţinut lecţii de astronomie şi matematică. Doresc în continuare să descriu mai în detaliu viaţa lui William Whiston. În 1658. Între ei s-a legat o strânsă prietenie. când a renunţat la postul de profesor de matematică. El credea în Dumnezeirea lui Isus. După ce a fost ordinat în 1693. prieten al lui Whiston. prieten al lui Newton şi-a pierdut catedra de la universitate din cauza ideilor antitrinitariene. Oricine avea să continue să le împărtăşească convingerile după acea dată urma să fie executat. ca fiu al unui pastor al Bisericii Anglicane. iar profesorii de la Universitate au fost alungaţi din ţară sub ameninţarea pedepsei cu moartea. La întruniri. Parlamentul a hotărât ca. 22 . care se ţineau chiar şi de trei ori pe săptămână. excluşi. de subordonare a Fiului faţă de Tatăl. un matematician. De fapt. William Whiston s-a născut în 1667. XVII. ascultau predici şi citeau dintr-un catehism ce fusese întocmit pentru a le explica învăţăturile. spunând că Fiul nu trebuie să primească închinare de Dumnezeu. Pentru a se păstra puritatea congregaţiei. Circa trei ani mai târziu. în decurs de trei ani. susţinea idei ariene. William Whiston. pe care nu le-a publicat în timpul vieţii sale de teamă. Credincioşilor li s-a ordonat să părăsească oraşul. în Anglia a funcţionat mişcarea unitariană în sec. Tot în Anglia. un alt cleric.

. este încă ne-egalată. cu binecuvântarea lui Dumnezeu. cei doi oameni erau caractere opuse. respectiv în al 78-lea an al vieţii sale. dar şi respect.” Newton se temea că Whiston îşi va pierde poziţia pe care o avea în societate şi în învăţământ. Iată ce spune în acest sens F. El a respins doctrina Trinităţii. iar celelalte cărţi. istoricul): „Newtonienii sau şi-au ţinut secret opiniile. sau şi-au stăvilit entuziasmul .Newton era un om religios. Astfel William Whiston şi-a exprimat dezacordul faţă de Biserica Anglicană în ce priveşte învăţăturile Bibliei. traducerea Scripturilor greceşti creştine realizată de Whiston. William Whiston a fost un strălucit coleg al lui Sir Isaac Newton la Universitatea Cambridge. Whiston a scris atât arhiepiscopului de Canterbury. şi dacă îmi va sta în putere. Lucrând atent. după manuscrisul din Alexandria. . Ceea ce Newton ţinea secret. „Newton a bătut în retragere. astfel. Mulţi consideră această lucrare apogeul realizărilor lui Whiston. Drept urmare. scrisorile lui Pavel după Clermont Codex. Atitudinea sa i-a adus. Manuel în lucrarea sa Isaac Newton. Historian (Isaac Newton. împreună cu notele şi comentariile lui Whiston. îndemnându-i să schimbe doctrina Bisericii Anglicane din cauza învăţăturii false despre Trinitate. remarcă The New Encyclopædia Britannica. din secolul I. şi sunt cu desăvârşire convins că Biserica Creştină le-a prezentat de mult timp. După ce şi-a cristalizat convingerile antitrinitariene. el a scris un pamflet în care şi-a prezentat 22 . Ea a fost publicată în 1745. însă acesta din urmă era nepăsător. probabil că veţi citi traducerea efectuată de Whiston în 1736. el a fost declarat eretic. a spus el. Dar când a sosit momentul să-şi publice dovezile împotriva Trinităţii. Dacă veţi consulta ediţia în engleză a scrierilor istoricului evreu Flavius Josephus. cât şi celui de York. ea nu va mai înşela. În iulie 1708. batjocuri. Whiston a persistat. considerându-le drept cele mai bune la data aceea. Însă nu trebuie trecută cu vederea Primitive New Testament. inclusiv Apocalipsa. Deşi există şi alte traduceri. el a susţinut cu tărie „concepţia tradiţionalistă potrivit căreia Biblia este singura sursă infailibilă a istoriei antice”. „Am studiat aceste probleme în profunzime. Ca unul care credea cu ne-strămutare în Mileniul biblic. iar exemplare tipărite ale ei sunt încă disponibile. această traducere erudită. aşa cum era aceasta prezentată în Crezul lui Atanasie. Totuşi. de teamă ca nu cumva concepţiile sale antitrinitariene să fie cunoscute”. Whiston a ales aceste trei manuscrise greceşti din antichitate. aproape nici una dintre aceste scrieri nu a fost publicată în timpul vieţii sale. Whiston a tradus cele patru evanghelii şi Faptele apostolilor după Codex Bezae. E. el nu a inclus fragmentul din 1Ioan 5:7. Totuşi. Aşadar. folosind o înşelătorie crasă. Motivaţia evidentă a lucrărilor lui Whiston a fost iubirea sa pentru Biblie. Whiston striga în gura mare”. Bineînţeles că el a fost sfătuit să fie prevăzător. dar. el a scris pe larg despre profeţiile din Daniel şi Apocalipsa.

concepţiile. Dar, în august 1708, Universitatea Cambridge a refuzat să-i acorde dreptul de a tipări acest material, care era considerat neortodox. În 1710 Whiston a fost acuzat că preda o doctrină contrară credinţei Bisericii Anglicane. El a fost găsit vinovat, destituit din funcţia de profesor şi alungat din Cambridge. Însă, în pofida procesului care i s-a intentat şi care a durat aproape încă cinci ani, Whiston nu a fost niciodată condamnat pentru erezie. El a părăsit Biserica Anglicană în 1747. Deşi concepţiile lui antitrinitariene erau apropiate de cele ale lui Whiston, Newton nu s-a ridicat în apărarea prietenului său, doar în 1754, cercetările biblice în care Newton demasca Trinitatea au fost în sfârşit publicate — la 27 de ani de la moartea sa. Dar acestea nu-i mai puteau fi de nici un folos lui Whiston, care murise cu doi ani înainte. Înainte de a muri, Whiston şi-a pus toată energia în slujba scrisului, cea mai importantă lucrare a sa până la data aceea fiind „Primitive Christianity Revived”, în patru volume, Pentru William Whiston, adevărul nu admitea compromisuri, iar convingerile personale erau mai preţioase decât laudele din partea oamenilor. Whiston a fost un erudit onest şi un apărător neînfricat al Bibliei, pe care o considera Cuvântul lui Dumnezeu. În Scoţia un elev de numai 18 ani, pe nume: Thomas Aikenhead, a fost spânzurat pentru că a susţinut păreri contra doctrinei trinităţii (1697). Americani: în America opoziţia faţă de doctrina trinităţii prin mediile deiste a fost foarte puternică. Somităţi ca Benjamin Franklin (1706-1790); Thomas Phaine (m. 1809); Thomas Jefferson (m. 1826); James Madison (m. 1836), nu au susţinut trinitatea. Biserica Unitariană (din latină „unus”, unul singur) a apărut în contextul

reformei protestante ca o critică la dogma trinitară (credinţa în Sfânta Treime) s-a născut mişcarea unitariană. De aceea adepţii
acestei religii sunt cunoscuţi şi ca anti-trinitarieni. O învăţătură a Bisericii Catolice mult timp controversată a fost Trinitatea: concepţia că Dumnezeu este alcătuit din trei persoane. De fapt, istoricul Earl Morse Wilbur a explicat că „în evul mediu [Trinitatea] a fost subiectul multor polemici între teologii catolici, inclusiv între papi”. Însă oamenii de rând, de la care se aştepta să accepte orbeşte asemenea doctrine drept „taine sfinte”, rareori aveau cunoştinţă de aceste polemici. Totuşi, în secolul al XVI-lea, în dorinţa de a elucida aceste taine, unii au ales să acţioneze contrar tradiţiei şi să cerceteze Scripturile. Deviza lor era sola Scriptura (numai Scriptura). Cei ce au contestat doctrina Trinităţii — dintre care unii au fost numiţi ulterior unitarieni, pentru că se opuneau trinitarienilor — au devenit obiectul persecuţiilor aprige din partea catolicilor şi a protestanţilor deopotrivă. Ei îşi tipăreau sub pseudonim scrierile, citite pe scară largă, şi se ascundeau pentru a scăpa de persecuţie. 23

Antitrinitarienii erau, totodată, în linia întâi în lupta pentru toleranţă. Unii, cum ar fi teologul spaniol Miguel Servet, au plătit chiar cu viaţa pentru convingerile lor. În loc să poarte războaie religioase sau să-i persecute pe nonconformişti, un principat a adoptat o modalitate cu totul diferită de a rezolva lucrurile. Acesta a fost Transilvania, pe atunci un principat autonom, care actualmente face parte din România. Istoricul maghiar Katalin Péter a explicat că regina-mamă Isabella a Transilvaniei „a făcut tot posibilul să nu se implice în conflicte religioase, luându-şi rolul de apărătoare a tuturor confesiunilor”. Între 1544 şi 1574, Parlamentul Transilvaniei, numit Dietă, a emis 22 de legi care garantau libertatea religioasă. De exemplu, după întrunirea Dietei la Turda în 1557, regina, susţinută de fiul ei, a emis un decret potrivit căruia „fiecare persoană [poate] să aibă orice credinţă religioasă doreşte, cu ritualuri vechi sau noi, şi să şi-o aleagă după cum consideră de cuviinţă, cu condiţia să nu facă nimănui vreun rău”. Această lege a fost numită „prima lege care garantează libertatea religioasă într-o ţară”. În Transilvania, toleranţa religioasă a ajuns la apogeu sub domnia lui Sigismund al II-lea, fiul reginei Isabella, în 1559. O altă figură importantă în mişcarea antitrinitariană din Transilvania a fost medicul italian Georgio Biandrata. Îndoielile lui asupra Trinităţii au apărut, după cât se pare, în perioada petrecută în Italia şi Elveţia, unde se refugiaseră numeroşi antitrinitarieni. După ce s-a restabilit în Polonia, Biandrata a contribuit din plin la promovarea Bisericii Minore, cunoscute ulterior sub numele de „Fraţii Polonezi“. În 1563, el a devenit medicul şi consilierul lui Sigismund şi s-a mutat în Transilvania. Un alt învăţat din Transilvania care a contestat Trinitatea a fost Francisc David, superintendent al Bisericii Reformate şi propovăduitor la curte. Iată ce a scris el cu privire la complicatele învăţături despre Trinitate: „Dacă aceste lucruri sunt necesare pentru salvare, atunci e cât se poate de sigur că nici un biet ţăran creştin nu va fi salvat, pentru că el nu le va putea înţelege niciodată”. David şi Biandrata au publicat împreună o carte ce conţinea câteva dintre scrierile lui Servet, carte pe care i-au dedicat-o lui Sigismund. Controversa asupra Trinităţii a început să ia proporţii, ceea ce a făcut necesară o dezbatere publică a acestui subiect. În armonie cu principiul sola Scriptura, Biandrata susţinea că la aceste dezbateri trebuia folosit numai un limbaj biblic, nu filozofic. După o dezbatere neconclusivă ţinută în 1566, Sigismund le-a dat anti-trinitarienilor o presă de tipărit ca să-şi răspândească ideile. Biandrata şi David s-au apucat energic de treabă, editând cartea intitulată „De falsa et vera unius Dei Patris, Filii, et Spiritus Sancti cognitione” (Falsa şi adevărata înţelegere a unităţii dintre Dumnezeu-Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt). Cartea includea o prezentare a celor ce de-a lungul timpului 23

au refuzat să creadă în Trinitate. Unul dintre capitole conţinea ilustraţii care ridiculizau în mod clar felul cum era înfăţişată Trinitatea în lucrările de artă din diverse biserici. Împotrivitorii au rămas şocaţi, spunând că reprezentările erau scandaloase. Astfel, ei au încercat să distrugă toate copiile. Controversata publicaţie a făcut multă vâlvă. Prin urmare, Sigismund a programat o a doua dezbatere. Dezbaterea a început în data de 3 martie 1568, la ora cinci dimineaţa. A fost ţinută în latină şi a durat zece zile. Tabăra trinitariană a fost condusă de Peter Melius, capul Bisericii Reformate din Transilvania. El şi susţinătorii Trinităţii s-au folosit de crezuri, de învăţăturile Părinţilor Bisericii, de teologia ortodoxă şi de Biblie. David s-a folosit numai de Biblie. El i-a identificat pe Tatăl drept Dumnezeu, pe Fiul drept inferior Tatălui, iar Spiritul Sfânt drept puterea lui Dumnezeu. Profund interesat de chestiunile religioase, Sigismund a luat parte la dezbatere, considerând că dialogul era modalitatea optimă de a scoate la lumină adevărul. Prezenţa lui a asigurat o discuţie liberă şi deschisă, chiar dacă a fost, într-o anumită măsură, aprinsă. Dezbaterea a fost considerată drept o victorie pentru antitrinitarieni. David a fost primit ca erou în oraşul său natal, Cluj-Napoca. Se spune că, atunci când a intrat în oraş, el s-a urcat pe o piatră mare la colţul unei străzi şi a vorbit despre convingerile lui cu atâta patos, încât i-a determinat pe toţi să-i accepte învăţăturile. Dezbaterile anterioare fuseseră ţinute în latină, o limbă înţeleasă numai de învăţaţi. Totuşi David voia să le transmită mesajul său şi celorlalţi oameni. De aceea, cu aprobarea lui Sigismund, următoarea dezbatere a fost ţinută în maghiară la Oradea în data de 20 octombrie 1569. Şi de această dată, Sigismund a acţionat ca moderator între cele două tabere. Trinitarianul Peter Melius a declarat că, într-o viziune pe care o avusese cu o noapte înainte, Domnul îi revelase adevărata Sa natură. Sigismund a spus: „Pastore Peter, dacă abia noaptea trecută ai aflat cine este Fiul lui Dumnezeu, mă întreb ce predicai înainte? Cu siguranţă că până noaptea trecută îi înşelai pe oameni!” Când Melius l-a atacat verbal pe David, Sigismund l-a mustrat, amintindu-le trinitarienilor că „credinţa este darul lui Dumnezeu”, iar „conştiinţa nu poate fi constrânsă”. Într-un discurs ţinut la încheierea dezbaterii, Sigismund a spus: „Vrem ca în ţara noastră să fie libertate de conştiinţă”. După dezbatere, Sigismund şi majoritatea curtenilor au fost câştigaţi de tabăra unitariană. În 1571, a fost emis un decret regal prin care se garanta recunoaşterea legală a Bisericii Unitariene. Transilvania era singurul stat în care unitarienii erau pe picior de egalitate cu catolicii, cu luteranii şi cu calviniştii. De aceea, Sigismund este cunoscut drept singurul principe care a acceptat credinţa antitrinitariană. Din nefericire, la scurtă vreme, în timpul unei partide de vânătoare la care au luat parte şi David şi Biandrata, 23

principele, în vârstă de numai 30 de ani, a fost rănit, ceea ce i-a cauzat moartea, survenită la câteva luni după aceea. Succesorul său, catolicul Ştefan Báthory, a reconfirmat decretul pe baza căruia religiile recunoscute erau protejate, indicând însă că nu va tolera nici o altă schimbare. La început, Ştefan Báthory a spus că era conducătorul poporului, nu conştiinţa acestuia. Dar, la puţin timp după aceea, el a impus restricţii tipăririi cărţilor, un mijloc important de răspândire a credinţei. David şi-a pierdut funcţia, iar ceilalţi unitarieni au fost îndepărtaţi de la curte şi din funcţiile publice. Lui David a fost emis un ordin prin care i s-a interzis să mai predice. În pofida acestei interdicţii, David a ţinut două predici în duminica următoare. El a fost arestat, acuzat de „abatere” religioasă şi condamnat la închisoare pe viaţă. În 1579 a murit în temniţa regală. În secolul XVIII, Unitarianismul devenise important în America, ca o reacţie la rigiditatea Calvinismului din bisericile Congregaţionaliste din Noua Anglie. John Calvin, teolog francez, a influenţat foarte mult congregaţionalismul, presbiterianismul şi alte curente protestante. În secolul XVIII, Unitarianismul a avut doi lideri mari, Jonathan Mayhew şi Charles Chauncey, ambii implicaţi în re-orientarea colegiului Harvard de la trinitarism la Unitarianism. Alt lider important, William Ellery Channing, numit „Apostolul Unitarianismului”, a murit în anul 1842. El a fost un cleric, purtător de cuvânt al protestanţilor din Noua Anglie, revoltaţi împotriva doctrinelor calviniste despre predestinare şi corupţia omului. Într-o predica din anul 1819 Channing a stabilit doctrinele de baza ale Unitarianismului. Aceasta a condus la formarea Asociaţiei Unitariene Americane, în anul 1825. Exista câteva grupări în sânul Unitarianismului. Astăzi aceste grupări sunt unite, prin legaturi slabe, în Asociaţia Universalistă Unitariana (formata în anul 1961). Mişcări antitrinitariene în sec XIX Christian Connexion, o reţea de congregaţii creştine independente din America (1808), o variantă provincială de unitarianism combinată cu puternice trăsături evanghelice. Crezul fundamental al acestei mişcări implică o viziune raţionalistă, anti-credală, reducţionistă a doctrinei creştine. „Nu avem alt crez decât Biblia”. Suspiciune pentru tot ce nu poate fi explicat raţional. Testul doctrinar era: se conformează oare cu citirea cea mai evidentă şi literală a Bibliei? Joshua Himes, James White şi Joseph Bates erau membri ai acestei mişcări când s-au alăturat mişcării adventiste. Henry Grew, un pastor baptist american (exclus de baptişti în 1811 pentru ceea ce ei au numit „vederi şi purtări excentrice”), atent cercetător biblic şi mare polemist, a început să susţină antitrinitarianismul. În 1824, el a tratat pe larg acest subiect în cartea An Examination of the Divine Testimony 23

Concerning the Character of the Son of God (O examinare a mărturiei divine privind persoana Fiului lui Dumnezeu). A publicat şi reeditat în 1824, 1841, 1850, 1855. Învăţăturile lui au convins pe pastorii milleriţi Charles Fitch şi George Storrs, dintre care, ultimul a influenţat puternic grupurile adventiste de după 1844. Mişcarea adventistă (millerită) apărută în acest timp, era predominant trinitariană, unii dintre adventişti proveneau însă din confesiuni antitrinitariene. Întrucât însă prioritatea mişcării nu consta în rezolvarea diferenţelor doctrinare, adventiştii nu au făcut din aceste diferenţe un motiv de dispută. După 1844, unele ramuri millerite au împrumutat opinii antitrinitariene, preluate din surse (literare sau personale) de esenţă unitariană (H. Grew, G. Storrs, The Christian Connection etc.). G. Storrs şi J. T. Walsh a fondat în 1848 Life and Advent Union (org. 1863). Aceştia au fost adventişti duminicalişti, care au renunţat la doctrina trinităţii. Scrierile lui Storrs au avut o mare influenţă printre adventişti. În 1964, mişcarea lui Storrs s-a unit cu Asociaţia Advent-Creştină, formând Biserica Advent-Creştină. Advent-Creştinii, ramură millerită care s-a „specializat” în refacerea calculelor pentru timpul revenirii lui Iisus (1854, 1874 etc.), fondată de J. Cummings (m. 1867) şi Ch. F. Hudson (1881). Advent-Creştinii au preluat de la Storrs doctrina antitrinitarianismul. Între timp, însă au devenit foarte toleranţi cu trinitarianismul. Biserica lui Dumnezeu de Credinţă Abraamică, organizată în 1921 prin fuziunea dintre Biserica lui Dumnezeu în Christos Isus (1888) şi alte grupări millerite datând din anii 1800. Sub influenţa lui Joseph Marsh, teoreticianul curentului, mişcarea susţine antitrinitarianismul. Nu numai ramurile duminicaliste ale adventismului, dar şi ramurile sabatariene au fost în general înclinate spre antitrinitarianism. Pionierii Adventiştii: Chiar dacă la început mişcarea adventistă (millerită) era predominant trinitariană, însă după 1844, influenţaţi de opiniile antitrinitariene ale lui: H. Grew, G. Storrs, şi The Christian Connection, mişcarea adventă a devenit antitrinitariană. În secolul 19, pionierii adventişti nu au susţinut trinitatea, ei au fost antitrinitarieni ca şi familia White au fost şi a murit antitrinitarieni, şi chiar fiul lui E. White, respectiv William White, a fost antitrinitarian până la moarte. El a rămas adânc întristat când a aflat că încă în timpul vieţii lui în biserica a fost strecurata aceasta erezie de provenienţă catolica şi la origine păgână, adusa din Babilon, care la rândul lui o avea de pe vremea sumerienilor care aveau unul din zeii importanţi, un zeu cu trei capete. 23

Următorii liderii şi pionierii ai mişcării advente au fost antitrinitarieni:

James White: 1821-1881; Joseph H. Waggoner, Joseph Bates: W.W. Presscott, Merritt Cornell Alonzo T. Jones, A.J.Dennis, John Matteson Uriah Smith: 18321903, J.N.Andrews, R.F. Cottrell, J.S. Washburn J.N.Loughborough, S.N. Haskell, E.J.Waggoner, M.C. Wilcox, G G.W.Amadon, J.M.Stephenson, Ellen G. White: 1827-1915.28
Concepţia lor despre Dumnezeu este considerată a fi semi-ariană, probabil pionierii adventişti au fost cei mai aproape de adevăr ca grupare în sec. XIX, în ce priveşte: Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ei cu toate că au combătut trinitate, au acordat onoare Domnului Isus într-un mod Biblic, cu toate că unii dintre ei nu au înţeles timpul naşterii Fiului din Tatăl, sensul în care Isus are viaţa în Sine (Ioan 5:26), şi sensul în care locuieşte în El plinătatea lui Dumnezeu (Coloseni 2:9), însă în general ei au fost pe făgaşul biblic al adevărului. Observaţi câteva exemple de concepţii ale lor: Joseph Waggoner (1863, 1868, 1884), tatăl doctorului E. J. Waggoner, a publicat opinii pur ariene până la moarte (1886). J. M. Stephenson, un „convertit” al lui J. Waggoner, un predicator a reuşit să disemineze larg antitrinitarianismul printre AZS, prin scrierile lui, care susţineau doctrinele lui Henry Grew. După Stephenson, Christos a fost creat cândva în veşnicia trecută, în sensul că este „singurul născut.” El este nemuritor, divin şi Fiu prexistent al lui Dumnezeu. La întrupare, divinitatea Lui nu S-a îmbrăcat cu umanitatea, ci a schimbat divinitatea cu natura umană, Isus rămânând Fiu al lui Dumnezeu. El nu Şi-a pierdut identitatea personală prin această trecere, comentează el la Ioan 1:14, ci însăşi natura divină a fost transformată în natură umană. Pentru Merrit E. Cornell (Facts for the Times, 1858:76), doctrina Trinităţii era un rod al marii apostazii. J. Loughborough a afirmat (RH 5 Nov 1861) că doctrina Trinităţii este contrară bunului simţ, contrară Scripturii şi de origine păgână, fabuloasă. Uriah Smith (1865), în faimosul său comentariu la Apocalipsa explica, după traducerea KJV la Ap 3:14 („the beginning of the creation of God”) că Christos este „prima fiinţă creată”. Şi Smith a înţeles bine logica traducerii clasice (făcută de trinitarieni!). Vorbind despre Spiritul Sfânt (RH, 28 octombrie 1890; GCB 1891:146), Îl numea: „acea emanaţie divină, misterioasă, prin care ei [Tatăl şi Fiul] Îşi duc la îndeplinirea lucrarea
28

Vezi cartea „Trinitate în lumina revelaţiei” p.37-39, şi site-ul:

http://www.laodicea.ro/index_files/Page894.htm
23

măreaţă şi infinită”; „o influenţă divină”, „nu o persoană, asemenea Tatălui şi Fiului”. Mai târziu, în 1898, Smith a publicat vederi mai moderate, semiariene, admiţând că Christos este de aceeaşi natură cu Tatăl, născut nu făcut, dar respingând personalitatea Spiritului Sfânt. Uriah Smith a influenţat probabil cel mai mult rezistenţa antitrinitariană în adventismul sabatarian prin ideile exprimate în Comentariul său clasic. Charles W. Stone (1886), la început arian, şi-a îndulcit, de asemenea, vederile spre semiarianism, asemenea lui Smith. Joseph Bates (Autobiography,1868), care provenea dintr-o confesiune antitrinitariană, afirma, de asemenea, că Trinitatea este o doctrină nebiblică. R. F. Cottrell (RH 6 Iul 1869), dădea glas unei prejudecăţi istorice, când afirma că susţinerea doctrinei Trinităţii nu este rea intenţie, ci o dovadă a „îmbătării cu vinul Babilonului”, ştiind că „pe baza acestei doctrine a fost înălţată Papalitatea”. J. N. Andrews (RH, 7 sept. 1869: 84), mai moderat, afirma: „Fiul lui Dumnezeu ... Îl are ca Tată pe Dumnezeu, având, într-un anumit punct din veşnicia trecută, un început al zilelor”. Până în 1942, în cadrul mişcării adventiste nu a fost introdus oficial crezul în doctrina trinităţii. Spre o mai buna documentare asupra subiectului trinităţii va recomand pagina de internet www.laodicea.ro O pagina susţinută de fostul director (şi pastor adventist) al editurii adventiste: „Viaţă şi sănătate” din Bucureşti. El a plecat din mişcarea adventistă datorită doctrinei false a trinităţii. Cât şi site-ul:

http://wald.heim.at/schwarzwald/520974/sanatate_001 .htm
Unde sunt câteva articole antitrinitariene şi chiar cartea „Criza Omega”, care descrie problema doctrinei trinităţii în mişcarea adventistă. Aceste siteuri reprezinte grupuri actuale desprinse din adventism care nu cred în trinitate. Alte grupări antitrinitariene au fost: Fraţii lui Cristos (1865) grupuri răzleţe de orientare antitrinitariană. Studenţii în Biblie şi Martorii lui Iehova: În anul 1869, Charles T. Russell, în timp ce mergea pe Federal Steet, a auzit un cântec religios de la subsol, a intrat într-o sala adventistă, unde era păstor Jonas Wendell, iar credinţa şovăielnică a lui Russell a fost restabilită datorită convingerii căpătate că scrierile Bibliei sunt legate între ele. Colaborând cu Jonas Wendell, mai târziu şi cu George Storrs şi cu alţii, C.T. Russell, a primit unele învăţături, printre care şi cea antitrinitariană. 23

În 1879 a început să publice o revistă intitulată: „Zion’s Watch Tower and Herald of Christ’s Presence”, iar ulterior a înfiinţat grupe de studenţi în Biblie. În 1931, studenţii în Biblie au devenit Martorii lui Iehova. Ei au deviat întro anumită măsură de la doctrina lui Russell, pe care acesta a preluat-o în mare măsură de la adventişti. Din păcate, anumite explicaţii ale acestora despre Tatăl, Fiul, sau despre Spiritul Sfânt sunt deficitare. Ei nu au înţeles latura imanentă a lui Dumnezeu Tatăl (adică că Dumnezeu este prezent în creaţie, şi prin unirea cu alte creaturi şi acestea devin prin unire: Yahweh), iar Fiul nu este onorat în măsura în care o cere Scriptura, iar Spiritul Sfânt este diminuată înţelegerea despre el, deoarece ei cred că este doar o forţă activă, iar rolul lui este diminuat. Ei susţin că Fiul a fost creat din nimic în broşura: „Spiritul Sfânt — forţă dindărătul noii ordini viitoare” (1977), la p. 1120: „Acest „întîi–născut“, acest „Unic Fiu născut“, a fost primul şi ultimul, pe care Dumnezeu l–a creat singur şi nemijlocit, din nimic.” În general doctrina despre Dumnezeu a lui Russell, reflecta credinţa pionierilor adventişti, El a înţeles însă, mai bine rolul lui Isus, şi că acesta trebuie onorat, existau multe cântări adresate lui Isus, şi se şi rugau Lui, în contrast cu cântările şi rugăciunile pe care le fac Martorii lui Iehova în prezent. Totuşi nici Russell nu a înţeles pe deplin adevărul, aplicând greşit expresia: „singurul care are nemurirea” (1Timotei 6:15, 16), la Isus Cristos29. Iar ulterior, studenţii Bibliei, în cartea „Taina Împlinită” susţin că Isus este Dumnezeu Atotputernic, şi că aplica în mod greşit pasajul din Apocalipsa 1:8 la Isus. În ce priveşte Spiritul Sfânt, Ruseell credea că este o putere, este spiritul unei persoane, şi nu o persoană, observaţi ce spunea el în VOLUMUL V Studii în Scripturi: „În lumina Scripturilor putem înţelege că Spiritul sfânt înseamnă: a) Puterea lui Dumnezeu exercitată în oricare fel, dar întotdeauna în conformitate cu liniile dreptăţii şi iubirii, şi ca atare întotdeauna o putere sfântă. b) Această putere poate fi o energie de viaţă, o putere creatoare fizică, sau o putere de gândire, care creează şi inspiră gânduri şi cuvinte, sau o putere însufleţitoare sau dătătoare de viaţă, aşa cum s-a manifestat în învierea Domnului nostru şi care se va manifesta iarăşi în învierea Bisericii, corpul Său. c) Puterea sau influenţa de concepere sau de transformare a
29

Vezi:

http://www.thestudiesinthescriptures.com/Pages/Rom anian/Rom%20V5/Rom%20Vol%205%20Ch %202.htm
23

această concepţie o întâlnim la Biserica Unită a lui Dumnezeu 30. În prezent. Martorii lui Iehova învaţă în prezent. care deformează mai mult sau mai puţin.org/easteuropean/#romanian Vezi site-ul: http://en. Biserica Unită Penticostală şi Biserica Unită Apostolică. Fiul. cum au fost de pildă unitarienii. ci mai degrabă este Spiritul unei persoane sau fiinţe. unele din ele au căzut din păcate în alte extreme. puteri şi iubiri.27). maiestăţi. În mod asemănător. la ora actuală îl susţin. maiestăţi. puterea Sa.org/wiki/Binitarianism 23 . dar şi însuşi manifestarea persoanei lor. este numit Adevăr — „Cuvântul tău este adevărul”. sunt în mod potrivit descrişi ca fiind concepuţi de Adevăr spre înnoirea vieţii. Spiritul Domnului. deformând adevărul despre Fiul unic-născut şi despre Spiritul Sfânt despre credeau că este doar o putere. În acest aspect ea este numită „Duhul Adevărului”. se spune în mod potrivit că sunt sub influenţa Spiritului sau dispoziţiei Adevărului. identitatea şi rolul Domnului Isus şi al Spiritului 30 31 Vezi site-ul: http://www. în prezent mişcarea lui William Branham. de aceea Cuvântul lui Dumnezeu. şi alţii. despre toţi cei care vin sub influenţa planului lui Dumnezeu de Adevăr şi dreptate.” Iar tot în Vol. ei au combătut trinitatea susţinând bine că Dumnezeu este doar Tatăl. Iar unitarismul este susţinut actualmente în diferite forme. însă au neglijat rolul Fiului şi al Spiritului Sfânt.: „Spiritul sfânt nu este o persoană. Dumnezeu Îşi conduce cursul conform adevărului şi dreptăţii. reprezentantul întregii Sale înţelepciuni. iar Duhul Sfânt puterea lor). dualismul sau binitarianismul (Tatăl şi Fiul sunt Dumnezeu.ucg. şi în acest sens al cuvântului este El Însuşi. influenţa Sa. 8/1 p. Apoi. unele Biserici de ziua a şaptea.cunoştinţei Adevărului.72 [scrisă post mortem Russell]: „Noi susţinem că persoana Spiritului Sfânt este Tatăl şi Fiul şi purcede de la amândoi. că Spiritul Sfânt este doar o forţa activă a lui Dumnezeu. puteri şi iubiri. Acestea extreme sunt: modalismul (Tatăl. XX au mai apărut şi alte mişcări antitrinitariene. spiritul unei persoane. Duhul Sfânt o singură persoană. Aceasta este din păcate tendinţa omului. Marea Biserică a lui Dumnezeu şi Biserica de viaţă a lui Dumnezeu31. De fapt. atunci când ataci sau demaşti o extremă să cazi în altă extremă.wikipedia. reprezentantul întregi înţelepciuni. mişcarea Only Jesus. dar trei manifestări). dar nu şi puterea latentă (inactivă) din Dumnezeu (Treziţivă! din 1999.26. descoperirea cursului Său.” Această învăţătură învaţă că Spiritul Sfânt nu este o persoană diferită de Tatăl şi Fiul. V dar în Capitolul XI. adunarea lui Yahweh.” Iar în cartea Taina Împlinită p. pe parcursul sec. este puterea lui Dumnezeu. cum au căzut unii şi pe parcursul istoriei.

direct şi explicită în Biblie.Sfânt de către: Unitarieni. după ce am arătat ce susţineau părinţii apostolici. trebuie interpretate în lumina celor clare şi directe. Christadelfiani. fie prin revelaţie. astfel unii teologi trinitarieni afirmă: „cine încearcă să înţeleagă trinitatea îşi va pierde minţile. CARE SUNT RAŢIONAMENTELE ŞI ARGUMENTELE TRINITARIENILOR? Chiar unii trinitarieni recunosc că această doctrină este una ce se deduce din Biblie nu una prezentată clar. la care am ajuns prin metode deductive şi nu pe baza afirmaţiilor clare ale Scripturii? Însemnă aceasta că deducţiile din Scripturi sunt de lepădat? Nu. încurajez pe oricine să cerceteze cu amănunţime pentru a ajunge la o convingere fermă. învăţătura despre un Dumnezeu trinitar o găsim în mod clar în Biblie. după ce ne-am făcut o imagine despre grupurile antitrinitariene de pe parcursul epocii creştine. fie prin afirmaţiile clare ale Scripturii. apologeţii. contexte. s-a întins coarda prin intimidări de tot felul. greu de tradus sau textele modificate. Apoi. noi putem primi şi înţelege adevărul lui Dumnezeu. Acum după ce am trecut în revistă istoria controversei ariane. însă El nu şi-a început existenţa decât în Maria). fiind clădită pe temelia Cuvântului infailibil şi etern. Însă este trist că şi la acest subiect teologic ca şi la altele. deoarece unii trinitarieni spun că cu toate că termenul trinitate nu apare în Biblie. să facem din deducţiile noastre o piatră de temelie pentru mântuire? De ce să condiţionăm salvarea şi harul lui Dumnezeu de concepţiile noastre. iar textele neclare. confuze. fie prin deducţiile sau ceea ce noi desprindem noi. din unele texte. 23 . Însă oare este corect. Însă această a treia metodă. etc. e timpul să trecem să analizăm: raţionamentele şi argumentele trinitarienilor. statornică şi sigură despre Dumnezeu. sau corelări de texte. [Pentru o analiză a acestor concepţii vezi broşura: „Cine este Dumnezeul Bibliei?”]. Ţinând cont de acest principiu să trecem la treabă şi să verificăm argumentele Biblice. nu este totdeauna cea mai sigură. iar cine nu o crede îşi va pierde mântuirea”. şi ea trebuie să ţină cont totdeauna de: afirmaţiile clare ale Scripturi. Datorită extremelor. părinţii bisericeşti. Martorii lui Iehova . socinianismul (susţin că Fiul este o persoană distinctă de Tatăl.

35).. Iuda 25.4. Acesta este raţionamentul pe care îl invocă cel mai mult trinitarienii.s.s. care este descris în Scriptură ca fiind: „Unu” (traducerea literală din greacă). numite: ‘Dumnezeu’. 1Corinteni 3:16 comp. nu la Satan care este numit şi el: ‘dumnezeu’ (2Corinteni 4:4).. Şi atunci cum s-ar putea împăca toate aceste afirmaţii ale Cuvântului? Decât acceptând logic că sunt trei persoane. dar nu în sens absolut. Psalmul 8:5 n. ar fi. că ar fi o mulţime de persoane divine şi totuşi un singur Dumnezeu. ca toţi cei numiţi în Biblie: ‘dumnezeu’ să facă parte din Dumnezeul Bibliei: Yahweh. este Isus.. 20:28). care este numit în Ioan 3:16: „…singurul Lui Fiu” (în greacă: „monogenes” care înseamnă: un copil care nu mai are alţi fraţi sau surori).Cei ce susţin doctrina trinităţii. un exemplu în Biblie. pe care le vom analiza pe rând. 97:7 BCR n. în alte texte: „Singurului Dumnezeu” (1Timotei 1:17. iar celelalte fiinţe numite ‘dumnezei’ să fie ‘dumnezei’ relativi sau secundari. şi anume: Tatăl ceresc. însă acestea trei persoane formează UN Dumnezeu. Fiul este Dumnezeu (Isaia 9:6. un singur Spirit) care să fie Dumnezeu în sens absolut. în traducerea Cornilescu „Unul singur”. care afirmă că există un singur Dumnezeu şi totuşi îl numeşte şi pe Tatăl: ‘Dumnezeu’. 24 . Această existenţă de persoane descrise ca ‘dumnezeu’ ar conduce la ideea. Ioan 10:34. au mai multe raţionamente şi argumente. 2Corinteni 1:2). Însă tot Biblia. însă tot Biblia vorbeşte de alţi fii ai lui Dumnezeu prin adopţie.6 n.s. 7:1. Ioan 1:1. Dacă ni se pare logic. 44:6-8. şi astfel nu în acelaşi sens ‘dumnezeu’ ca şi Tatăl ceresc? În mod similar. că ar putea exista o altă explicaţie pentru afirmaţiile Bibliei. Galateni 3:20. prin prisma Bibliei. care sunt cei ce cred în Isus (Romani 8:14. şi mă refer la personajele pozitive (Exod 4:16. şi Duhul Sfânt este Dumnezeu (Fapte 5:3. după cum urmează: 1) Trinitarienii uită că şi îngerii şi oamenii sunt numiţi: ‘dumnezeu’ sau ‘dumnezei’. şi în câteva texte. mergând pe logica trinitarienilor. Oare nu există o explicaţie mai bună? O explicaţie care să se armonizeze mai bine cu Scriptura? De exemplu. că există doar o singură persoană (entitate.Deuteronom 6:4. pentru a vedea dacă sunt veridice şi astfel demne de crezare: I) Principalul raţionament în favoarea trinităţii prezentat de trinitarieni este următorul: Biblia învaţă că nu există decât un singur Dumnezeu numit în Scripturi: YHWH . Iacov 2:19. cu 6:19). 82:1. nu ar fi mai corect să credem pe baza Scripturii. Isaia 43:10. Însă acest raţionament are câteva probleme. învaţă că Tatăl este Dumnezeu (1Corinteni 8:6. şi pe ‘Fiul’. vezi şi Romani 16:27). atunci avem o ‘Sfântă Mulţime’ nu o ‘Sfântă Treime’! 2) A doua problemă la raţionamentul trinitar.

de care se uzează mult pentru a promova doctrina trinităţii. Dar să analizăm în primul rând. iar prin următoarele texte se încearcă să se aplice expresia: ‘Dumnezeu’ la Isus: Romani 9:5. 24 . dar şi alţii fii. care este mai presus de toţi. mântuitorul nostru.18. Iuda 1:25: „singurului Dumnezeu. un Dumnezeu unic şi suprem dar există şi alţi dumnezei dar nu în acelaşi fel ca Tatăl. dar nu în sensul absolut în care este Domnul Isus. ci. doar Dumnezeu puternic. mai înainte de toţi vecii şi acum şi în veci.Galateni 3:26). Traducătorii în funcţie de credinţa lor. 20. textele în care Isus este numit Dumnezeu:  Isaia 9:6: Aici Isus este numit „…Dumnezeu puternic. măreţie. deoarece o parte din interpretările greşite. cum de este prezentat în Scripturi: Domnul Isus şi Duhul Sfânt. cei care cred că Dumnezeu este doar: Tatăl şi nu o treime de persoane. Părintele veşniciei…” . de aceea El este numit: „Singurului Dumnezeu” sau „singurul Dumnezeu adevărat”. Vom lua textele pe rând pentru a le examina şi înţelege mai bine. Amin. este bine dacă avem la îndemână mai multe traduceri ale Bibliei. de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi şi un singur Domn: Isus Hristos. Astfel avem un Fiu în mod unic.” Efeseni 4:6: „Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor. Astfel prin această categorie de dovezi. deoarece pasajele în sine permit mai multe variante de traducere. putere şi stăpânire. prin naşterea din Tatăl. pleacă de la unele traduceri inexacte ale Bibliei. nicăieri Isus nu este numit: ‚Singurul Dumnezeu’. sau din cauză că textul grecesc. Astfel unele pasaje pot fi traduse şi redate pentru a susţine trinitatea sau pentru a nu o susţine. 2Petru 1:1. au argumente clare şi directe nu deductive pentru a-şi susţine punctul de vedere. au tradus acesta pasaje dificile. Ioan 1:1. În plus. să fie slavă. prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi.” 1 Corinteni 8:6: „totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl. care lucrează prin toţi şi care este în toţi. Tit 2:13. permite mai multe variante de traducere. Evrei 1:8. Tot aşa avem un Dumnezeu în sens absolut. dar este interesant că nici într-un text Isus Cristos nu este descris ca fiind Dumnezeul Atotputernic. totuşi au rămas câteva texte ne-elucidate. este cea a pasajelor unde Domnul Isus este numit Dumnezeu.” Nu putem trece la următorul raţionament până nu explicăm. ca de exemplu: Ioan 17:3: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine. prin Isus Hristos.28. Evrei 1:9. singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. Domnul nostru.” 1 Timotei 2:5: „Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos”. ca Dumnezeu? Cu toate că am atins în capitolul: ‘Învăţătura Biblică despre singurul Dumnezeu: Yahweh’. această problemă. 1Ioan 5:20. textele în care apare această descriere sunt Isaia 9:6.

în textul ebraic apare expresia „El Gibbor”. ori Fiul lui Dumnezeu nu poate fi acelaşi cu Dumnezeu. forma „îngerul Consiliului Suprem” a fost înlocuit cu forma „Dumnezeu tare” în Codex Alexandrinus şi aşa s-a perpetuat până în zilele noastre. observăm însă că nu este numit Dumnezeu Atotputernic. deoarece şi Tatăl este numit „El Gibbor”.tomcat1?fromPage=online&aid=251139 33 Trinitarienii afirmă că Fiul este Dumnezeu în acelaşi sens ca Tatăl. va face aceasta” SS 1874. Athanasius. dacă el este tradus potrivit ca însemnând: „Dumnezeu tare” sau „îngerul Consiliului Suprem”? Cuvântul „El” poate însemna şi altceva decât „Dumnezeu”. aşa apare şi în textul din Geneza 6:4: „acestia erau eroii (gibbor) care au fost in vechime. Aşa că „El Gibbor” ar putea însemna şi altceva decât: „Dumnezeu puternic”. În Biblia Ortodoxă apare: „cei mai vestiţi dintre eroi”. cuvântul „El” apare în sensul următor: „Cei puternici”. după Septuaginta (Septuaginta Rahlfs' .edited by Alfred Rahlfs. însă faptul că un tată şi un fiu au acelaşi titlul. este obţinută prin sprijinul Tatălui. pentru expresia: „Dumnezeu puternic”. iar poziţia pe care o are. Este foarte interesant a verifica încă o dată acurateţea traducerii lui „El Gibbor”. În aceasta forma apare şi în scrierea lui Iustin Martirul. 24 . În secolul V d. traducătorii Septuagintei l-au tradus cu: „îngerul Consiliului Suprem”32 în greacă: megales boyles aggelos. căci este Fiul Lui.7 se spune: „…Zelul lui Iehova. 1935). ar putea însemna ca fiind „Puternic Erou”.n ivscu. Dumnezeul oştirilor. apare: qeo.În ce priveşte Isaia 9:6. Această formă s-a menţinut până în secolul IV d. dar în Isaia 9:6. în Geneza 31:29: „Am în mâna mea putere [el].H. căci în v. 32 Vezi: http://journals. secolul II d. în funcţie de contextul în care este plasat. înseamnă: „erou”. unii traducători sugerând aceasta redare. nu îi face neapărat egali sau de-o Fiinţă. ci. Augustin şi Calvin.onta = „Dumnezeu tare”. În plus. de exemplu. şi apare atât în Codex Vaticanus cât şi în Codex Sinaiticus. apare: „îngerul consiliului suprem”. precum şi în scrierile altor autori creştini ca: Irineu.cambridge..H.jsessionid=BA5F4ECA86E57BB 3BA2DEDED7A4E5653.. Este interesant că în Septuaginta. sau în Ezechiel 32:21. în Isaia 10:21. Însă chiar dacă mergem pe varianta „Dumnezeu tare” sau „Dumnezeu puternic”33. oameni cu renume”. în Isaia 10:21. Acesta este Fiul care ni s-a dat. însă este interesanta traducerea lui Isaia 9:6.H. Iar cuvântul „Gibbor” nu înseamnă întotdeauna „tare”.org/action/displayAbstract.

care le va da viaţă veşnică oamenilor în calitatea lui de Domn al vieţii şi duh dătător de viaţă (Fapte 3:15. i-a luat locul lui Adam. care primeşte de la altcineva autoritate de a domni. nu are nevoie de nimic sau de nimeni. Londra (1808).45). se referă la faptul că Isus. in An Improved Version. cât şi în alte limbi care traduc după cum urmează:  „şi cuvântul era un dumnezeu” The New Testament. vol. sau The Gospel History.  „şi un dumnezeu (sau: de natură divină) era Cuvântul” Das Evangelium nach Johannes. de Benjamin Wilson. Goodspeed.Dumnezeu are totul prin Sine.  „şi Cuvântul era divin” The Bible — An American Translation.  Ioan 1:1 BC: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.  „şi Cuvântul era o fiinţă divină” La Bible du Centenaire. M. acesta a devenit noul Tată al omenirii. According to the Four Evangelists. SegondOltramare.12.” Există şi traduceri în limba română. Göttingen. nu însemnă că copilul care s-a născut este Însuşi Tatăl (Părintele) ceresc. la Dumnezeu în sensul de persoană cu putere. de Siegfried Schulz.16). care trebuia să fie tatăl (părintele) omenirii (comp. nu se referă la Dumnezeul suprem şi absolut. Geneza 3:20 cu 1Corinteni 15:47-49). New York şi Londra (1864).11.  „şi Logosul era un dumnezeu” The Monotessaron. ci. 1. dar nu credem că Avraam este Dumnezeu Tatăl! (Romani 4. Upon the Basis of Archbishop Newcome’s New Translation: With a Corrected Text. Thompson. de John S. Chicago (1935). singurul pe care Isus ne învaţă să-l numim ‚Tată’ sau ‚Părinte’ (Matei 23:9). Geneva şi Paris (1879). 1Corinteni 15:45). P. 24 . aşa cum cred modaliştii. care traduc cu „un dumnezeu” (NW) sau „un Zeu” (NTTF -2007). Berlin (1978).  „şi de natură divină era Logosul” Das Evangelium nach Johannes. autoritate. căci expresia ‘Tată’ sau ‘Părinte’ (în funcţie de traducere) se aplică şi la alţii. care este şi Tatăl nostru. Germania (1975). Smith şi E. Société Biblique de Paris (1928). ca Cel din urmă Adam (1Corinteni 15: 22. J. de Johannes Schneider. de J. ca de pildă la Avraam care este „tatăl tuturor celor care cred”. astfel expresia ‚Dumnezeu’ de aici. Dar acum prin răscumpărarea lui Cristos. Astfel şi Isus are rolul de tată. însă El la rândul Lui are un Tată (Ioan 20:17).  „şi Cuvântul era un dumnezeu” La Sainte Bible.  „şi un dumnezeu era Cuvântul” The Emphatic Diaglott (text interliniar). Baltimore (1829). În ce priveşte numirea de: „Părintele veşniciei”. Iar faptul că Isus este numit „Părintele Veşniciei”.

după gramatica limbii greceşti este nume predicativ. adică theós precedat de articolul hotărât ho. Din moment ce în aceste pasaje s-a putut insera articolul nehotărât înaintea numelui predicativ.„şi un dumnezeu era Logosul” Das Evangelium nach Johannes. Germania (1979). publicat de Editura Sapienţia. În Sfintele Evanghelii (Editura Presa Bună. la Ioan 1:1. McKenzie a afirmat: „Folosind termeni foarte precişi. traducătorii pun de obicei articolul nehotărât „un” sau „o” înaintea numelui predicativ pentru a scoate în evidenţă o calitate sau o particularitate a subiectului. Anton Budău. Würzburg. iar Cuvântul este subiect. În textul grecesc există multe nume predicative la singular. cu articol. indică o calitate a cuiva. Prin această afirmaţie nu se intenţionează identificarea Cuvântului cu Dumnezeu. 10:1. John L. deoarece cuvântul grecesc θεός (theós) este un nume predicativ la singular. ci se indică natura divină a Cuvântului”. În aceste locuri. rezultând: „un dumnezeu”. ci se indică natura divină a „Cuvântului”. El a menţionat pur şi simplu o anumită calitate a Cuvântului. în timp ce un nume predicativ la singular. Prin urmare. 1997) se spune în nota de subsol de la Ioan 1:1: „Deoarece Dumnezeu este fără articol. Ioan nu a vrut să spună că Cuvântul era Dumnezeul cu care era. Ioan 1:1 ar trebui tradus: «Cuvântul era cu Dumnezeu [=Tatăl] şi cuvântul era o fiinţă divină»”. de Jürgen Becker. iar „Cuvântul”. afirmând că Cuvântul. fără articol şi care precedă verbul. însă este curios că aceleaşi traduceri trinitariene traduc în Fapte 28:6. Prin aceastã afirmaţie nu se intenţionează identificarea „Cuvântului” cu „Dumnezeu”. În Noul Testament. care precedă verbul. Construcţia alcătuită din substantiv şi articol indică o individualitate. la fel de bine se poate insera şi articolul nehotărât „un” înaintea lui θεός nearticulat din Ioan 1:1. este desemnat prin expresia grecească  θεός. la n. ca şi cum Cuvântul ar fi unul şi acelaşi Dumnezeu. era „un dumnezeu” sau „divin” sau „asemenea lui Dumnezeu”. Deoarece Dumnezeu” este fără articol. Dar Dumnezeul alături de care era la început Cuvântul. Iaşi 2001. 1965. traducere şi note de pr. este subiect. spunând că încalcă regulile de traducere. o personalitate. Iaşi. sunt criticate de trinitarieni. plasat înaintea verbului şi neprecedat de articol hotărât. p. fără a-l identifica însă cu Dumnezeul însuşi. cuvântul din greacă: „Theon” derivat din 24  .New York. Aceste traduceri în engleză. folosesc cuvinte ca „un dumnezeu”. Ioan 8:44. Cuvântul theós este fără articol. Însă astfel de traduceri. după gramatica limbii greceşti este nume predicativ.s. se explică: „b Ordinea cuvintelor în manuscrisul grec este: Dumnezeu era Cuvântul. nearticulat. cu „un zeu”. franceză şi germană. Alois Bulai şi pr. cu Dumnezeul faţă de care este prezentat ca fiind alături. (Dictionary of the Bible . sau o fiinţă divină. sau Logosul. Aici theós este însoţit de articol. ca de exemplu în Marcu 6:49. 317). sau a Logosului. „divin” sau „de natură divină”.

pentru cuvântul Dumnezeu se folosesc două cuvinte: Domnul şi Zeu.pdf 35 Această formă (Zeu). Prin urmare dacă traducem corect. al Noului Testament datat sec. dar fără a avea articolul „ton”. există un manuscris coptic.blogspot. este: Bog. în spaniolă. numai în limba română. sahidic. Cuvântul grecesc Theos este traducerea cuvântului ebraic El (la plural: Elohim). De altfel. la fel. Uitaţi-vă aici la câteva versete de pe manuscrisul copt.1). 1:1-18 interliniar copt-englez în coptă. sau altfel zis. sau God din engleză.H. îşi permit să introducă în Fapte 28:6 cuvântul: „un”. este „un Zeu”. în întreaga Biblie. în engleză. Iată un scrib care cu siguranţă cunoştea limba greacă. la Chenoboschion. pot accesa pe internet comentarii despre Ioan 1:1 în coptă: http://nwtandcoptic. este: Dieu. sacrifică consecvenţa în traducere. iar în Ioan 1:1. sahidic. adică: „un Zeu”. înlocuit apoi cu Dominus = Domn. care este un cuvânt compus din: Domnus (= Domn. De ce trinitarienii.com/ Sau pot downloda Ioan cap. cât şi la vreun zeu (idol) păgân. vedem scribi de limbă coptă. putem înţelege mai bine 34 Pentru cei ce ştiu engleză. în germană. iar „Theon” este la acusativ. În limba română am tradus Theos cu Zeu. este „Zeu” şi nu ‘Dumnezeu’ (Domnul Zeu)35. Dumnezeu este numit Theos = Zeu. din latina populară. el apare în textul manuscrisului34. II d. era folosit atât pentru Zeul-Tată Creator şi Adevărat (vezi Geneza 1.H. În limba greacă. transcris în engleza: http://jehovah. Particularitatea lui consta în faptul ca autorul manuscrisului traduce Ioan 1:1 ca şi NTTF – 2007. în franceză. în slavonă (şi în limbile derivate din aceasta). echivalentul lui Theos (şi al lui El). în latină. este: God. Astfel traducerea „un dumnezeu” (NW) sau „un Zeu” (NTTF -2007). care aşa au tradus din greacă în limba proprie. pentru ca să susţină doctrina trinităţii. şi în limba coptică nu este ca în limba greacă. în virtutea unei traduceri literală după textul grecesc. şi Cuvântul era la Zeul. Astfel. a fost descoperit prin anii 1900 în Egipt. din sec. din latina literară). Acest manuscris copt. în care apare la Ioan 1:1: „un zeu”. Toate aceste denumiri se aplică atât la Zeul-Tată. nu? Răspunsul e simplu. este: Got. ar fi redat astfel: „În început era Cuvântul. nu este neapărat greşită.to/exe/translation/John%20One %20Interlinear%20and%20English. cât şi pentru zeii popoarelor păgâne. cât şi pe zeii (idolii) popoarelor păgâne (politeiste). şi atunci Ioan 1:1. II d. Însă chiar dacă mergem după varianta trinitariană.„Theos” – care este substantiv nominativ masculin singular. În plus. căci de fapt traducerea corectă a lui Theos din greacă. la Nag Hamadi. este: Dios. este o traducere mai exactă decât cuvântul „Dumnezeu”. şi din Deus = Zeu. prin contopirea (alipirea) celor două cuvinte 24 . (în latină). şi care. şi Zeu era Cuvântul”. unde se subînţelege introducerea articolului nehotărât. este: Deus. şi este folosit atât pentru a-l desemna (înţelege) pe Zeul-Tată. etc. ci. şi el a înţeles că sensul din Ioan 1:1. Creator şi Adevărat. tot nu ar susţine trinitatea.

în cunoştinţă. foloseşte termenul „Dumnezeu” în două sensuri: 1) primul sens de Dumnezeu deplin.2 se desprinde două fiinţe divine: 1) Zeul (Dumnezeu) şi 2) Cuvântul care şi El era Zeu. 2) al doilea sens de Dumnezeu. Astfel din Ioan 1:1.la nominativ articulat) şi nu: „Theos” (Zeu . absolut. fără a fi neapărat identic cu el). deci Isus nu este parte din Dumnezeu cum susţin trinitarienii. nu doar ca număr. Domnul Isus poate fi numit ‘Dumnezeu’ sau tradus mai corect (un) ‘Zeu’. Dacă ar fi fost aşa. are sensul de ‚Dumnezeu în sens deplin şi absolut’. nu se vorbeşte de două persoane în unica Fiinţă a lui Dumnezeu. ca de pildă: ‘Cuvântul era cu Tatăl. ci. Însă Ioan subliniază aici că Cuvântul cu toate că era Zeu. putere. există o diferenţă şi în anumite atribute. nu implică că sunt identic în toate aspectele cu omul de lângă mine (greutate. în prima expresie unde apare în Bibliile noastre: „Dumnezeu”. căci după cum eu sunt om. Tot aşa Cuvântul (Isus) era la (cu) Zeul (deci este distinct de Dumnezeu). o Fiinţă divină). dacă susţinem că în ambele cazuri cuvântul „Dumnezeu”. În Ioan 1:1. căci în greacă. Dacă Ioan ar fi susţinut trinitatea. a ochilor. ar fi apărut şi în partea a doua versetului expresia: „ton Theos” (Zeul . ci. ori acceptăm că Ioan în cap. însă diferită de omul care este părintele lui uman. apare în greacă: „Theos” adică: „Zeu” (la nominativ nearticulat . de doi Dumnezei dacă suntem cinstiţi. forţă. putere. am natura umană. Tatăl este ZEUL (articulat) iar Cuvântul este ZEU (nearticulat) astfel pentru a înţelege putem face următoarea comparaţie: eu sunt cu omul. Iar în a doua parte. dar şi Cuvântul era Zeul’. dar aceasta nu indică că El este Dumnezeul Suprem sau aceiaşi fiinţă a lui Dumnezeu. în Ioan 1:1. politeişti! Prin urmare. etc. 24 . culoare a părului. este distinct de Zeul. atunci avem doi Dumnezei. ori acceptăm politeismul. ar fi scris altfel.) cu omul de lângă mine.). este: „Zeul” adică în greacă: „ton Theos” (Zeul la nominativ articulat). latine: Domnus şi Deus. 1. şi nu mai suntem monoteişti. pentru Tatăl ceresc care este un Dumnezeu nenăscut. Isus fiind un Dumnezeu născut (Ioan 1:18).la nominativ nearticulat) şi atunci am fi înţeles că Cuvântul era Zeul şi nu (un) Zeu (o fiinţă divină distinctă de Zeul suprem). iar Cuvântul era Zeu.textul. dar şi eu sunt om (fără însă a fi neapărat egal cu omul de lângă mine. dar nu în sensul absolut. etc.o Divinitate. dar nu implică neapărat că sunt egal (în cunoştinţă. ci. ci El este „cu Dumnezeu” BC. Isus este numit ‚Dumnezeu’ în sensul că El este Fiul Lui Dumnezeu şi este o persoană divină în acelaşi fel cum fiul unui om este o persoană umană. Adică avea tot o natura spirituală. şi Tatăl era Zeul.

H. În cele mai multe manuscrise. se spune că este „singurul Dumnezeu” (Ioan 5:44). se merge pe varianta: „ho monogenes huios” = „Fiul unic născut” [cele mai vechi manuscrise sunt din sec. oamenii l-au văzut. unul care s-a născut din celălalt (Ioan 1:14. sa-l facă mai pe înţeles cititorului. iar după alţi cercetători el datează din anul 125 d. fiind şi El un dumnezeu. deoarece doar despre El tot în Evanghelia după Ioan.  Ioan 1:18: „Nici un om nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu. nu susţine că Dumnezeu este o trinitate. când pe Dumnezeu oamenii nu l-au văzut dar pe El.” NW. 1. care se află în sânul Tatălui. şi ei susţin că expresia aparţine apostolului Ioan. doar Unul este Dumnezeu. atunci însemnă că Cuvântul este ‚Dumnezeu’. ci. când părinţii bisericii au dezvoltat doctrina despre Logos. atunci cum putea fi Isus acelaşi Dumnezeu. dovada este şi 24 . Unii cercetători pe baza acestor diferenţe de manuscrise. fiind şi El un Dumnezeu. dar nu în sensul în care Tatăl era Dumnezeu. de o persoană: Cuvântul (Logosul) care exista cu Dumnezeu.18). Cuvântul era Dumnezeu. scris la câţi-va ani după p66].H. sau articulat: „dumnezeul unic născut”. este cel care l-a explicat. dar diferit ca număr şi distinct de Dumnezeu Tatăl care era fără început şi nenăscut. un Dumnezeu ne-născut şi unul născut. În contrast alţi cercetători susţin că dimpotrivă. chiar dacă şi alte fiinţe sunt numite dumnezeu.H. la început era Cuvântul alături de El. nici măcar o dualitate de persoane în Dumnezeu. II. copiişti manuscriselor aveau tendinţa să îndulcescă textul. avem un singur Dumnezeu suprem. nu face să reiese un Dumnezeu în trei persoane. din sec. dar pe Zeul (Dumnezeu). 1Timotei 6:16.]. în acest capitol nu se vorbeşte de un Dumnezeu manifestat în două persoane. pe Isus (Dumnezeu Cuvântul). sau în altele apare: „ho monogenes Theos” = „dumnezeul unic născut” [de pildă în p75 din sec. susţin că expresia ar fi prea şocantă ca să aparţină lui Ioan. raportat la absolut. nici măcar în două persoane. Lau văzut? În concluzie. apare: „dumnezeu unic născut”. dumnezeul unic-născut. însă în manuscrisele cele mai vechi existente. II d. ci. În acest pasaj în unele manuscrise în loc de „Fiu unic născut”. Textul vorbeşte clar de doi Dumnezei. Ioan 1:1. să schimbe expresiile şocante. susţine că alături de Dumnezeul Bibliei. apare: „monogenes Theos” = „dumnezeu unic născut” [de pildă în manuscrisul p66. ei nu fac parte dintr-o trinitate sau dintr-o fiinţă compusă sau mistică. III-IV d. Şi dacă doar Tatăl este singurul Dumnezeu. În plus. şi este una ulterioară lui Ioan.].Doar aşa avem monoteism. Ori ce sforţare a trinitarienilor pe baza la Ioan cap. însă nu în sens deplin. ei nu lau văzut conform cu Ioan 1:18.

şi nici Duhul nu este lipsit de vreunul dintre atributele pe care le au Tatăl şi Fiul. este falsă. ci. însă Ioan precizează. şi care este ne-născut. că şi această fiinţă care este cu Dumnezeu este divină dar nu în sensul în care este Tatăl: ne-născut. distinct de Dumnezeu . că Ioan vorbea de un Dumnezeu suprem.” 24 . pretenţia trinitarienilor. Însă chiar dacă acest text exprimă ideea de „dumnezeu” cu referire la Fiul.Cuvântul (Isus). nu este susţinută nici măcar de unele argumentele aduse de ei. dar şi o fiinţă născut din El. Conceptul că Fiul nu este în nici un fel mai puţin divin decât Tatăl. Iar dacă Domnul Isus. ci. şi astfel nu era Dumnezeu în sensul în care este Tatăl. ci. Prin urmare. şi dacă are început. atunci nu este Dumnezeu absolut ca şi Tatăl care nu are nici început nici sfârşit (vezi Psalmul 90:2). fiind născut din Tatăl (Ioan 1:14. şi pe dumnezeul unic născut.s. că nu exista nici măcar un singur pasaj sau „o aluzie cât de neînsemnata că cele trei Persoane ale Sfintei Treimi ar fi deosebite una de alta în ceea ce priveşte atributele dumnezeirii lor”. inaccesibil. nu două persoane într-un Dumnezeu.: „Expresie care indică intimitatea de iubire dintre Tatăl şi Fiul. este clar. care se află în sânul (simbolic) 36 al lui „Dumnezeu”. îl vedem pe Dumnezeu Tatăl. este „dumnezeul unic născut”. ca „dumnezeu”. inaccesibil. numit după manuscrisele cele mai vechi: „dumnezeu unic născut”. şi un Dumnezeu pe care nimeni nu l-a văzut. 1Ioan 5:18). ca şi în Ioan 1:1.faptul că cele mai vechi manuscrise merg pe varianta de ‚Dumnezeu unic născut’. Numit ‚Dumnezeu’.  Ioan 20:28 BC: Aici apostolul Toma îl numeşte pe Isus: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 36 Traducerea NT’2002 traduce cu: „care este spre pieptul Tatălui” şi explică la n. să tragem concluzia de două persoane în Dumnezeu. fie tragem concluzia că există un singur Dumnezeu absolut. care este ne-născut. Nicidecum nu putem din aceste text şi din întreg contextul lui Ioan 1. absolut inaccesibilă oamenilor. şi deci nu co-etern. astfel fie tragem concluzia că sunt doi Dumnezei. ci. îl vedem pe Dumnezeul nenăscut. şi de Fiul Său. şi numit ‚născut’ deoarece avea un început. care are şi El o natură divină. aceasta arată. ceea ce ar contrazice alte texte din Scriptură. fiind dumnezeu unicnăscut şi derivat din Tatăl. şi invizibil. totuşi textul face o diferenţiere clară între: „dumnezeul unic născut”. şi astfel. Nu e vorba de nici o trinitate aici. El are un început ca persoană distinctă de Dumnezeu Tatăl. deoarece era născut din Dumnezeu. după cum spune şi Iustian Martirul în Apologia Întâia XIV: „Dumnezeu ne-născut”. Astfel vedem în acest text. El a fost născut să ni-l reveleze şi săL explice pe Dumnezeu Tatăl. că este născut nu doar ca om din Maria. într-un context de revelare: Fiul ni-L revelează pe Tatăl în intimitatea divină.

nu a comis idolatrie faţă de înger sau act de infidelitatea faţă de Cristos. nu vom greşi. De ce nu a comis Ioan şi alţii idolatrie? Deoarece Ioan şi alţii. ar fi susţinut doctrina trinităţii. vom înţelege prin această afirmaţie. au făcut distincţia dintre Înger ca Domn şi Isus ca Domn. chiar dacă este în armonie cu adevărul.Trinitarienii afirmă că Ioan scrie Evanghelia pentru a-i convinge pe oameni să imite ceea ce a făcut Toma. ‚Dumnezeu Cuvântul’. Isus este declarat ca fiind Dumnezeu. Faptul că Toma l-a numit pe Isus: Domn şi Dumnezeu nu a greşit. ceea ce contrazice doctrina trinităţii. şi nu Dumnezeul Suprem care este Tatăl şi care este de fapt şi Dumnezul lui Isus (Ioan 20:17. nu doar Tatăl?! Iar dacă apostolul Ioan care a scris cartea. dacă vom ţine cont de întreaga învăţătură a Scripturii care-L numeşte pe Isus: ‚Dumnezeu puternic’. trecând de la necredinţă. sau este o afirmaţie emoţională. că acest text (Ioan 20:28) nu susţine un Dumnezeu în trei persoane. omenească? Apostolii au avut unele concepţii deformate. Însă este clar. când L-a numit: „Domnul meu şi Dumnezeul meu” (vezi cartea „Trinitatea în lumina revelaţiei” p. că Isus este Dumnezeu deplin ca Tatăl. dacă facem disctinţia dintre felul în care este Isus: ‚Dumnezeu’. noi puteam să Îl numim pe Isus ‚Dumnezeu’. Apocalipsa 7:14). dar nu în sensul în care este Tatăl. ar fi avut ocazia să comenteze această exclamaţie. atunci când Îl vom numi pe Isus: „Dumnezeul meu”. care are un Dumnezeu al Lui. Dumnezeu unic-născut’ şi dacă noi. fără a comite idolatrie sau a fi infideli Tatălui. atunci Isus este Dumnezeu. şi nu a păcătuit.9. Astfel afirmaţia lui Toma nu ştim dacă este prin Duhul Sfânt. Această idee ar sugera că Tatăl despărţit de Fiul este Dumnezeu. între îngeri şi Tatăl ??? Pe baza cărţii Ioan. ca îngerii. Apocalipsa 3:12). dar el spune altceva ca 24 . că Isus este un Dumnezeu inferior Tatălui. Fiul şi Duhul Sfânt. ceea ce nu este posibil în doctrina trinităţii în care Dumnezeu este Tatăl. şi în care este Tatăl: ‚Dumnezeu’. după cum am văzut până aici. În mod asemănător. fără însă să ni se explice: în ce sens este Dumnezeu? Este El Dumnezeu ca Tatăl. Astfel este corect să-l numit pe Isus: ‚Domnul şi Dumnezeul nostru’. la numit pe un înger „Domnul meu” (Judecători 6:13. că cele trei persoane sunt egal divine. şi au făcut unele afirmaţii greşite (vezi: Ioan 14:8. arătând mai ales în acest context. Este interesant că Isus este un Dumnezeu. Dacă citim contextul ne dăm seama că Toma rosteşte aceste cuvinte într-o stare emoţională de mare intensitate. chiar dacă exclamaţia lui Toma este inspirată divin. ţinând cont de faptul că apostolul Ioan (precum şi alte personaje ale Bibliei). cu toate că Isus este singurul Domn în sens unic (1Corinteni 8:6). cu siguranţă că nu la numit pe înger: ‚Domn’ în sensul în care era Isus este ‚Domn’. Marcu 10:35-40).159). Efeseni 1:17. la credinţa în învierea Domnului Isus. astfel cu siguranţă că Toma nu a susţinut că Isus este deo-Fiinţă cu Dumnezeu Tatăl.

” Sau în Biblia Versiunea actualizată (BVA): „Fiţi atenţi la comportamentul vostru şi aveţi grijă de toţi cei care fac parte din biserica Domnului câştigată cu sângele Său. publicat de Editura Sapienţia. Iar la nota de subsol se explică: a Multe manuscrise vechi au: Biserica Domnului. În alte manuscrise în loc de „biserica lui Dumnezeu” apare „biserica Domnului”. deci. şi-a luat umanitatea în divinitate. Pe baza acestui pasaj. am introdus: propriului Fiu. împreună cu multe traduceri moderne (BJ. la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi. Iaşi 2001). pe care El a 25 . trinitarienii afirmă că Isus este Dumnezeu. şi nu Dumnezeul absolut şi suprem. traducere şi note de profesor Alois Bulai şi profesor Anton Budău.” În plus. şi El ca Dumnezeu a venit pe pământ. TEV etc. Adunarea Domnului. a cumpărat-o cu sângele Propriului Său Fiuh.. trage concluzia că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Problema la acest text este din nou una cauzată de variantele de manuscrise existente. şi şi-a vărsat propriul sânge. b Deşi textul original apare în forma: prin propriul său sânge. pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. pe care. cu sângele Celui al Său. Adunarea lui Hristos. FIUL LUI DUMNEZEU…” Deci Ioan ca concluzie la cartea sa şi la întâmplarea cu Toma. RSV. întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi. Cu alte cuvinte am fost răscumpăraţi de Însuşi Dumnezeu.. Observaţi ce explică traducătorii la nota de subsol: g Unele ms. aşa cum apare de pildă în Biblia Cornilescu: „Luaţi seama. ca să păstoriţi Adunarea lui Dumnezeug. Voi aţi fost puşi de Spiritul Sfânt ca supraveghetori ai acestei turme. de acea unii traducători L-au şi introdus. fiind şi sub călăuzire divină la această întâmplare: „Dar acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul.concluzie la cartea sa. şi trebuie deci să o păstoriţi.” (Biblia Bucureşti 2001). o altă serie de manuscrise au: Biserica Domnului şi a lui Dumnezeu.” (Noul Testament. unii biblişti spun că chiar dacă termenul „Fiu” nu apare în text în mod direct. ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu. el se subînţelege în ultima parte a textului. Să redăm şi aceste traduceri: „Luaţi seama deci la voi înşivă şi la toată turma în care v-a pus Duhul Sfânt supraveghetori. „Luaţi seama deci la voi înşivă şi la toată turma peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu. h Lit.” În mod asemănător traduce şi BCR: „. pe care a câştigat-o cu sângele Celui al Său”.ca să păstoriţi biserica lui Dumnezeu. chiar unii traducători trinitarieni. pentru uşurarea sensului. luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma. ca să păstoriţi Biserica Domnului pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său..  Fapte 20:28 BO: „Drept aceea. alte ms. „Vegheaţi asupra voastră şi asupra întregii turme peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu a pe care şi-a dobândit-o prin sângele propriului Fiub.).

La n. trebuie să-l înţelegem fie în sensul: „Adunarea lui Dumnezeu. „Luaţi seama la voi şi la toată turma în care va pus Spiritul Cel Sfânt supraveghetori.Sapienţia. Aceste sunt doar câteva exemple ca să înţelegem că şi pasajul din Fapte 20:28. dar să-l lase puţin mai slobod şi să nu oprească pe nimeni din ai lui (prietenii lui) să-i slujească sau să vină la el”. London. Ioan 13:1: „Înainte de praznicul Paştelor. cât şi NT . bine cunoscuţi erudiţi trinitarieni: Bruce.câştigat-o prin sângele propriului Său Fiu!” (NTR). expresia: Fiu nu apare în mod explicit. Fenton. s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios”. aşa cum apare în text. Ioan 1:11: „A venit la ai Săi (propriul popor – evreii) şi ai Săi (propriul popor – evreii) nu L-au primit”. De fapt. 25 . explică că la n. ca să păstoriţi Adunarea lui Dumnezeu. Să dau câteva exemple de înţelesuri implicite din N. în ideea că cititorul va înţelege la cine se face referirea fără ca autorul să scrie în mod explicit. ea apare în mod implicit. cred că pasajul este destinat să însemne „sângele propriului Fiu”. se introduce cuvântul „Fiu” în acest pasaj. totuşi sensul textului este „sângele propriului Fiu”.T. NTR. doctorul Luca s-a referit la Fiul. Iată că şi BB 2001. by F. Pesch.” (Noul Testament Traducerea Fidelă – 2008). pe care a câştigat-o prin sângele (Fiului) Său”. se explică: „Lit. autorul. Este demn de menţionat că în mai multe pasaje asemănătoare. aşteptând ca cititorul să o deducă şi să o înţeleagă. acest gen de exprimare: Fapte 4:23: „După ce li s-a dat drumul. Fitzmeyer. Weiser. ca de pildă: The Holy Bible in Modern English. Isus. că cu toate că literal este cu sângele Celui al Său sau prin propriul său sânge. Chiar doctorul Luca mai foloseşte în cartea Fapte. American Bible Society. Fapte 24:23: „Şi a poruncit sutaşului să păzească pe Pavel.: prin sângele Lui propriu sau prin sângele propriului Său. New York.s. construcţia genitivală poate fi tradusă în ambele sensuri : prin Însuşi sângele Său sau prin sângele propriului Său (Fiu)”. Knapp. pe care a câştigato prin sângele Fiului Său. ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl şi fiindcă îi iubea pe ai Săi (ucenicii). Chiar şi în versiuni de limba engleză.s. Cu alte cuvinte chiar dacă în textul din Fapte 20:28. ei s-au dus la ai lor (ceilalţi creştini) şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrânii”. sau Today’s English Version. fără a introduce expresia în sine. nu se dau anumite detalii explicite. care erau în lume. i-a iubit până la capăt”. 1Timotei 5:8: „Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui (rudele lui) şi mai ales de cei din casa lui.

după trup. iar în 1Corinteni 10:9. care este deasupra tuturor! Amin!” Iar NTTF – 2008 traduce: „ai cărora sunt patriarhii. tot potrivit doctrinei trinităţii. doar în umanitatea Sa.Dumnezeul Cel fiind peste toţi. ne întrebăm cum poate Dumnezeu să aibă sânge având în vedere că El este spirit (Duh)? De fapt. Ba mai mult. Amin! -]”. Dar chiar dacă mergem pe varianta cu „Dumnezeu”. ci.Iar dacă mergem pe variantele de manuscrise: Adunarea Domnului”. Astfel NW traduce astfel: „care îi au pe strămoşi şi din care a provenit după carne Cristosul: Binecuvântat să fie pentru totdeauna Dumnezeu.. Amin!” Astfel potrivit cu BC şi cu alte versiuni din limba română şi din alte limbi. în unele manuscrise apare „Cristos” în altele mai bune. E posibil că în acest pasaj să vorbească de Cristos şi de adunarea (biserica) Domnului. 2) Dumnezeu (Tatăl).18-20. chiar potrivit doctrinei trinităţii. [. este vorba de două persoane: 1) Cristos. ci doar al Fiului Său şi al Domnului nostru Isus Cristos. Alte versiuni ale Bibliei redau altfel acest pasaj. Coloseni 1:13. „Dumnezeu Fiul” nu a fost mort în mormânt. fie binecuvântat în eternităţi. o mărturie timpurie în favoarea variantei: „adunarea Domnului”. El doar ca om a fost mort în mormânt. să fie eroarea unui scrib sau o înlocuire intenţionată pentru a susţine trinitatea. 13:20. 1Petru 1:2. Hristosul. prin acest text se susţine că Cristos este peste toate sau mai presus de toate şi Dumnezeu în etern. Într-un mod asemănător traduce şi The New American Bible: „. Evrei 9:12.. apare: „Dumnezeu” sau „Domnul”.H. sau: „Adunarea lui Cristos”. atunci textul trebuie înţeles: „Adunarea Domnului (Cristos) pe care a câştigat-o prin sângele Său”. Dumnezeu binecuvântat în veci. 14). 5:9. Dumnezeu care este peste toate fie binecuvântat pentru totdeauna. care este mai presus de toate lucrurile.14. şi nu „adunarea lui Dumnezeu”. şi nu ar fi primul caz. 1 Ioan 1:7. doar natura Sa umană. 25 .24. Apocalipsa 1:5. Efeseni 1:7. În Romani 10:17. Isus nu a avut sânge în divinitatea Lui. E posibil ca în manuscrisele din timpul lui a apărut „adunarea Domnului”. Romani 3:24. în unele manuscrise apare „Dumnezeu”. Astfel nu putem vorbi de ‚sângele lui Dumnezeu’.  Romani 9:5: „patriarhii şi din ei a ieşit. în alte „Cristos”. această interpretare concordă cu restul Scripturii: Ioan 6:53-56. sugerând că de fapt în acest text. este Irineu care a scris în jur de 180-185 d. e posibil ca Irineu să fi avut manuscrisele mai vechi sau mai bune ca cele existente. şi din care este Cristosul după carne.25. 5:9. e posibil ca introducerea cuvântului „Dumnezeu” în loc de „Domnul”. Against Heresies (Cartea III. Fapte 5:28. Revenind la Fapte 20:28.14.

Boston and New York (1934). New York (1952). pentru aceasta Dumnezeu (Tatăl) să fie binecuvântat în veci? Întrucât în greacă lipseşte punctuaţia. Pavel nu a folosit semne de punctuaţie moderne pe care le folosim astăzi. patriarhii şi din ei a ieşit.s. toate variantele sunt posibile”. 1Petru 1:3 (vezi şi Luca 1:68 BCR). New York and London (1970). Hristosul. să fie binecuvântat în veci. astfel acest pasaj a fost tradus în funcţie de teologia traducătorului. contextul epistolei. by James Moffatt. şi alte pasaje asemănătoare sau cu legătură din întreaga Biblie pentru a stabili redarea pasajului şi sensul lui. 11:31. Dumnezeu binecuvântat în veci. patriarhii şi din ei a ieşit. Revised Standard Version. Cel fiind mai presus de toate lucrurile: Dumnezeu. Care este Dumnezeu deasupra tuturor. care este mai presus de toate lucrurile. 37 Unii spun că cuvintele „să fie”. Dumnezeu. Dumnezeu să fie37 binecuvântat în veci. Today’s English Version. De pildă. Amin! Astfel în varianta 1: Cristos este peste toate şi Dumnezeu binecuvântat în veci. în NTR la n. rămâne să conteze alte aspecte din frază. să fie binecuvântat în veci. precum şi contextul textului. rezultând astfel trei variante de redare şi interpretare a textului. sau: Cristos. binecuvântat în veci. American Bible Society. 25 . Efeseni 1:3. patriarhii şi din ei a ieşit. Amin! 2. după trup. dar ele se subînţeleg.” Dar în acelaşi sens traduc şi următoarele traduceri: The Riverside New Testament. Astfel gramatica greacă. Acuma după care versiune să mergem? Cele care ar sugera că ‚Cristos este peste toate şi Dumnezeu’. New York and London (1935). care este mai presus de toate lucrurile. Dumnezeu să fie binecuvântat în veci. Oxford and Cambridge (1961). ca traducători să-l traducă dându-i un sens cât mai exact. sau cele în care sugerează că datorită faptului că Cristos a provenit din patriarhi. sau: Cristos.Amin. tocmai pentru a încerca să dea sensul că expresia „Dumnezeu” de aici se referă la Isus. Dumnezeu (Tatăl) care este peste toate să fie binecuvântat în veci. El nu a oferit virgule şi puncte în Romani 9:5. A New Translation of the Bible. Aceste trei opţiuni sunt: 1. Problema cheie sunt semnele de punctuaţie. în 2Corinteni 1:3. dar traducătorii trinitarieni nu au introdus în Romani 9:5. în varianta 2: Cristos este peste toate şi de aceea Dumnezeu (Tatăl) să fie binecuvântat în veci. Hristosul. gramatical. permite trei posibile traduceri şi acest lucru este recunoscut chiar de către cercetătorii trinitarieni. Amin! 3. Care este deasupra tuturor. în varianta 3: Datorită faptului că Cristos a provenit din patriarhi. nu apar în textul grecesc. New York (1966). unde apare acelaşi cuvânt în greacă (eulogetos). se spune: „Sau: Cristos. The New English Bible. Hristosul. The New American Bible. Care este deasupra tuturor. după trup. după trup. chiar şi traducerea Cornilescu introduce „să fie”. „să fie” sau „fie” binecuvântat.

iar Isus are autoritate peste toate lucrurile. deplin şi suprem (Ioan 17:3. 0142 şi 0151.Chiar mergând pe varianta 1. 606). . peste tot se referă la Tatăl ceresc. însă El are această autoritate datorită Tatălui ceresc care i-a dat-o şi nu prin Sine (Matei 11:27. Însă controversa asupra acestui verset este: vrea să spună aici Pavel că Cristos este „deasupra tuturor” şi că. chiar şi aşa. Ioan 10:34-36). au un punct de mijloc.. nici nu ar susţine neapărat egalitatea dintre Fiul şi Tatăl. vol. care le dă şi altor fiinţe autoritatea de ‚Dumnezeu’. Isus este numit: „Dumnezeu” (Isaia 9:6. 16:13).30. astfel Isus este Dumnezeu datorită Tatălui. autoritate şi prerogative de Dumnezeu (Ioan 1:14. indică spre o astfel de interpretare. însă nu doar Isus este numit: Dumnezeu. cum ar fi B. 5:19. în alte pasaje. care este capul lui Isus (1Corinteni 11:3). deoarece cuvântul theos nu are articol.. În plus. afirmând că Dumnezeu este „deasupra tuturor”? Varianta cea mai plauzibilă de interpretare este varianta 3. observaţi cum explică acest pasaj o lucrare de referinţă: „Rom. 17:2). Versetul s-ar putea reda atunci: «Cristos care este Dumnezeu deasupra tuturor. după „carne”. astfel se face o întrerupere sau o pauza între trimiterea la „Hristos după carne” şi referirea la „Dumnezeu”. argumentul contextual. Astfel chiar şi unii cercetători recunosc că partea b a versetului se referă la Dumnezeu Tată ca o frază cu scopul glorificării Lui. În al doilea rând. 9:5 este un verset controversat.. ci doar că este descris ca o fiinţă de natură divină. conform cu alte pasaje din Scripturi. de ce? Deoarece argumentele. şi i-a dat putere.. indicând o pauză sau un fel de pauza între referirea la Cristos provenit din patriarhi după carne (trup). I. 1977. astfel ne 25 . termenul Theos = Dumnezeu. chiar şi oamenii şi îngerii fideli (Psalmul 8:5. în contextul apropiat. este „Dumnezeu”? Sau mai degrabă vorbeşte despre „Dumnezeu” şi despre „Cristos” ca despre două persoane distincte. Iuda 25). şi Dumnezeu care este mai presus de toţi. Cea mai probabilă explicaţie este că această afirmaţie constituie o doxologie la adresa lui Dumnezeu”. este demn de reţinut că unele manuscrise vechi greceşti. 28:18. Ar fi uşor şi perfect posibil din punct de vedere lingvistic să aplicăm expresia respectivă la Cristos. prin urmare. au un punct după „carne”. aceasta nu ar însemna că Cristos este absolut egal cu Dumnezeu. Unele manuscrise. De asemenea. În primul rând. 8:28. de asemenea. . aceasta nu ar susţine trinitatea care învaţă că există un singur Dumnezeu dar în trei persoane. aduc lumină cu privire la modul în care acest pasaj a fost înţeles de către unii scribi. însă El este Dumnezeu datorită faptului că Tatăl l-a născut. L. p. Alte manuscrise. ci. — Theologisches Begriffslexikon zum Neuen Testament (Studien-Ausgabe. Amin!» Dar. 13:3. Ioan 6:37. De ce spun asta? Deoarece expresia ‚Dumnezeu’ apare nearticulat. Ioan 1:1. Wuppertal. binecuvântat pentru totdeauna. inclusiv Codex A. şi unicul Dumnezeu absolut. Evrei 1:8).

arată că îndeplinirea scopului lui Dumnezeu nu depinde de o moştenire conform cărnii. În al cincilea rând. În al treilea rând. (deasupra tuturor) fie binecuvânatat în etern. explică: „3633sau: Cel fiind peste toţi (deasupra tuturor). expresia „epi panton” = „peste toate”. fie binecuvântat în etern. care singur este înţelept. Astfel. încă de la începutul cărţii. 1 Timotei 1:17. 1Petru 1:3. după ce face distincţie între Dumnezeu şi Cristos Isus. ci. pe parcursul întregii cărţii expresia: „Dumnezeu” apare de peste 120 de ori. Pavel face o distincţie dintre Dumnezeu şi Isus Cristos Fiul Său (Romani 1:4-7).11. în 1:25. 9. Apocalipsa 1:6. Filipeni 4:20. Evrei 13:21. se vorbeşte de Dumnezeu în relaţia cu oamenii din V. Amin! Sau: Peste toţi (desupra tuturor) fiind Dumnezeu binecuvântat în etern. Apoi în cap. îşi îndeamnă cititorii să-l glorifice pe „Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos”? (Vezi şi 2Corinteni 1:3 şi Efeseni 1:3). unde se referă în mod clar.. Versetele 14–18 fac referire la mesajul transmis de Dumnezeu faraonului şi consemnat în Exodul 9:16. prin Isus Hristos. de voinţa lui Dumnezeu. 8. 2Petru 3:18). 7:12). mai apare doar la Efeseni 4:6. sau care primeşte gloria alături de Tatăl. În Romani 15:5. subliniind că Dumnezeu este deasupra tuturor. Amin!” (BC). 5:10. Moise.6. superioritatea lui Dumnezeu este ilustrată în continuare printr-o comparaţie cu un olar care face vase de lut. în relaţia cu Iacov. din nou se diferenţiază Dumnezeu de Isus. în vecii vecilor! Amin. Dumnezeu. fraza „Dumnezeu binecuvântat în veci. argumentul contextual al întregii cărţii. Amin! În greacă: O 25 . 11:36. 5:13. tot la fel şi alte pasaje din N. De fapt. În al patrulea rând. se vorbeşte de Dumnezeu ca fiind distinct de Isus. Tot la fel şi la sfârşitul cărţii încheie cu cuvintele: „a lui Dumnezeu. se face o distincţie clară dintre Dumnezeu şi Isus prin intermediul căruia acordăm această glorie şi cinste. care stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte (Romani 8:28-34). Efeseni 3:21. să fie slava. Chiar dacă există benedicţii cu referire la Cristos (2Timotei 4:18. NTTF – 2008 la n.14.T. În versetele 19– 24. nicăieri această expresia nu se referă la Isus în cartea Romani. apoi se vorbeşte de dragostea lui Dumnezeu care este în sau prin Isus (8:39). 4:11. Amin! Sau: Dumnezeul fiind peste toţi. se aplică întotdeauna la Dumnezeu Tatăl. în versetele 6–13.” (16:27). Este interesant că cartea Romani mai conţine două benedicţii asemănătoare referindu-se ambele la Tatăl.s. (vezi Galateni 1:4. Peste tot în Biblie benedicţia de acest tip.5. Faraon. şi peste tot se referă la Tatăl ceresc. Deci contextul textului face o distincţie între Dumnezeu şi Cristos. În unele dintre aceste benedicţii sau doxologii.T. este considerată o benedicţie sau doxologie [un cuvânt de glorificare la adresa lui Dumnezeu]. ele în nici un text nu-l glorifică ca „Dumnezeu”. la Tatăl ceresc.întrebăm: Care traducere a versetului din Romani 9:5 concordă cu contextul? În Romani cap.

decât ca şi noi să spunem împreună cu Pavel: „. Amin. toate converg spre sensul că acest pasaj se referă la două persoane: 1) Cristos care provine din patriarhi potrivit cărnii (trupului). Astfel Dumnezeu locuia în cer. parafrazez: ‘Dumnezeu ne-a împăcat cu Sine. prin care susţin că de fapt Domnul Isus este Dumnezeu venit în trup. Efeseni 4:6 (nota 4859). Filipeni 4:20 (nota: 5088a). textul spune: „Dumnezeu era în Hristos”. Nu ne rămâne. Iar în v. Astfel Pavel vrea să spună cu alte cuvinte. este că în ultimile clipe pe cruce.19 cât şi 20. Dumnezeu care este peste toate fie binecuvântat pentru totdeauna. Amen! Doxologia (benedicţia. Dumnezeul Meu. Însă textul. cu afirmaţia: „Dumnezeu era în Hristos. dacă îl citim cu atenţie nu spune asta. susţinută de creştinii din diferite denominaţii. dar nu El personal a venit. El era în Cristos. Textul nu spune: ‘Dumnezeu era Cristos’ . cei trimişi de El’. dar era prezent şi într-o persoană pe pământ. 1Timotei 6:15. amin. Dumnezeu era în Hristos. dar de fapt o face prin noi (creştinii). neţinându-le în socoteală păcatele lor şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări.. vă rugăm fierbinte.(nota 4519). era Dumnezeu în Cristos în clipa morţii sau nu era? Problema este de traducere în 2Corinteni 5:19. împăcând lumea cu Sine”. ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi. adică în Fiul Său (Ioan 14:10). pentru ce M-ai părăsit” (Matei 27:46). 20 continuă spunând: „Noi. suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos. Dumnezeu şi-a retras prezenţa din Fiul datorită păcatelor care au fost puse pe Fiul. nu se susţine ideea că Isus este Dumnezeul care venit în carne pe pământ. şi. Şi se ridică întrebarea: Ce nevoie avea Cristos ca Dumnezeu să fie prezent în El. traducerea corectă şi literală din greacă este: „Ca şi cum Dumnezeu era în Cristos…” (NTTF – 2008). ci ca şi cum El. în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” Deci atât v. 20 l-am putea parafraza astfel: ‘Dumnezeu îi îndeamnă pe oameni să se împace cu El.  2Corinteni 5:19 BC: „că adică.. dar de fapt am fost împăcaţi prin Fiul Său: Isus’. Dumnezeu nu era Cristos. atunci când acesta a exclamat: „Dumnezeul Meu. cercetând mai multe tipuri de argumente. 19 cuvintele greceşti folosite sunt: „os oti” = „ca şi cum”. sau ‘Dumnezeu s-a coborât ca şi Hristos’. cum este compatibilă plecarea Tatălui. ci. şi 2) Dumnezeu (Tatăl) care este peste toţi şi care este binecuvântat în veci.” În concluzie. ci.” (NAB). deci. susţine mai degrabă o negaţie. În v. glorificarea) de aici este asemănătoare cu cea din Romani 1:25 (nota 3370a). Deci acest pasaj. dar nu El personal îndeamnă. 25 . 11:36 (nota 3734). împăcând lumea cu Sine. dacă El Însuşi era Dumnezeu? Mai o problemă gravă pe care o au trinitarienii. Acum care este adevărul.on epi panton Theos eulogetos eis tous aionas. 2Corinteni 11:31. Sau înţelesul din v. ci ca şi cum ar fi El. şi este adresată Dumnezeului-Tată.16.” Acesta este un alt argument al trinitarienilor.

(ex. adăugându-se literele: τε la οj. X). IX). IX). P (sec. 365(XII). 424 (sec. Ψ (sec. 104 (sec. XIII). cu referire la Cristos? Deoarece există variante de manuscrise. C_2 (sec. să descopere greşelile care se strecuraseră în manuscrisele realizate ulterior. IX).). mss=manuscrise care difera de textul editat(modern). 1739 (sec. IV/V. 436 (sec. deoarece în limba greacă Dumnezeu este τεοj. 1241 (sec. 25 . 2127 (sec. Sinaiticus. XI/XII). S-a propovăduit între neamuri. ETH (sec. IT_G (sec. 75(sec. XI).V). XIV). VI). XII). Era simplu. Cele mai bune manuscrise şi cele mai bune traduceri. 1573 (sec. IX). XII). X). mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup. G (sec. IX). De ce într-o versiune apare Dumnezeu. susţin varianta prezentă şi în Biblia Cornilescu. De exemplu. IX). pe acest pământ. IV/V).. XV). X). XII). este că Atotputernicul Dumnezeu s-a arătat în trup oamenilor. IT_MON (sec. 1092). GEO2 (sec. X). BYZ [ K(sec. C (sec. 1912 (sec. IT_B (sec. 1Timotei 3:16 BO: „Şi cu adevărat. 81 (sec. IX). V). Deoarece există patru variante de manuscrise. 263 (sec. 1881 (sec. XI/XII). În loc de „Acela care”. iar în altă versiune: „Cel”. IX/X).” (BC). IX)] . 1175(sec. VG (sec. 350 d. XII/XIII). XI/XII). a rezultat τεοj = Dumnezeu.” în loc de „Dumnezeu”. iar în altele „Cel ce” sau „Acela Care”. lucru valabil şi pentru traducerile din limba română ale Bibliei. Alexandrin) i-a şi ajutat pe erudiţi ce se ocupă cu critica textului. 1962 (sec. X). F (sec. XIII). adică: „Cel ce a fost arătat în trup.. X). textul din 1Timotei 3:16. 350). A (sec.. Astfel. d) „Dumnezeu”: S_2 (anul cca.. a fost văzut de îngeri. IX). Cele mai vechi şi mai valoaroase manuscrise în limba originală. IX). în unele manuscrise apare „Dumnezeu”. A_c(sec. b) „Cel ce”: D (sec. IT_O (sec. a fost crezut în lume. 1852 (sec. 2200 (sec. 0150 (sec.”. IX).VG_MSS (sec.V). realizată printr-o mică modificare a cuvântului grecesc οj. XIII). 1319 (sec. SLAV (sec. după cum urmează: a) „Acela care” susţinută de variantele: S (cca. unde se face referire la Isus. c) „Acel Dumnezeu” : 256 (sec. Acest cuvânt a fost adoptat în majoritatea traducerilor.H. S-a îndreptat în Duhul. L(sec. IT_AR (sec. Însă în marea majoritate a traducerilor Bibliei pasajul este redat: „Cel ce a fost arătat în trup. XIV). 6 (sec. apărea o abreviere a cuvântului „Dumnezeu”. X). este redat astfel în Sinaiticus: „Acela care a fost făcut cunoscut în carne”. 1044). 1087). S-a înălţat întru slavă. VI).” Pretenţia ridicată pe baza acestui text. V). IT_F (sec. 459 (sec.IX). L 597 (sec. 33 (sec. Benjamin Wilson scrie într-o notă marginală din Emphatic Diaglott despre versetul amintit: „Aproape toate manuscrisele vechi şi toate versiunile au în acest pasaj „El care.

nu este necesar să se repete articolul hotarat şi în faţa celei de-a doua persoane. În Marcu cele doua categorii sunt facute distincte prin inserarea lui τοὺς inaintea lui γορζοντας. Aceasta indică că atunci când doua persoane diferite sunt reunite prin κα (şi). 6:13. Nimeni nu poate conchide rezonabil că aceleasi persoane γορ ζ sunt descrise aici ca vânzând şi cumpărând în acelaşi timp.439-457. ci. asa încat n-a fost nici o nevoie de repetare a 25 . de Ezra Abbot. care nu este Dumnezeul suprem şi absolut.2 unde. conform limbajului uzual al lui Pavel. propozitia  δ ὺ ὺ το ὺ μεγ ὺ ξ λου θεο ὺ κα ὺ σωτ ὺ ρος ὺ ὺ ar fi inteleasă cel mai μ ν natural descriind un singur subiect. intrucat μ ν Dumnezeu ca si Cristos este adesea numit „Salvatorul nostru”. rob şi apostol al lui Isus Hristos. ci acest pasaj doreşte să spună că „Cel care (Isus) a fost făcut cunoscut în carne” (vezi şi Ioan 1:14. ea nu s-ar referi la Dumnezeul suprem.pentru ca adaugarea lui ὺ ὺ Χριστο ὺ la σωτ ὺ ησο ρος ὺ ὺ schimba intreaga situatie. la „Acel Dumnezeu”. În concluzie. in versetul 2.Însă chiar dacă în original ar apărea expresie „Dumnezeu”.  Tit 2:13 BC: „aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi mântuitor Isus Hristos. la Fiul. acest pasaj nu doreşte să sugereze că Dumnezeul Atotputernic. μ ν restrangand pe σωτρος μν la o persoana sau fiinţa care. p. şi prima persoană este precedată de articolul hotarat. caci. si anume pe Dumnezeu Tatal . Un studiu detaliat al construcţiei din Tit 2:13. este distincta de persoana sau fiinţa pe care el o califică drept  θεος. adică la ‚Dumnezeul unic născut’ (Ioan 1:18). 15:22.nu pentru că σωτ  ρος ρος este suficient de definit prin adaugarea lui   (Winer). către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră. pe cand aici distincţia este lăsată pe seama inteligenţei cititorului. O construcţie similară se găseşte în 2Petru 1:1. 2Tesaloniceni 1:12. 1Timotei 5:21. ar fi devenit carne. Boston. 2Timotei 4:1.”  2 Petru 1:1 BC: „Simon Petru. Efeseni 5:5. Filipeni 2:6-8). În cazul în discuţie [Tit 2:13] omiterea articolului înaintea lui σωτ  imi pare să nu prezinte vreo dificultate . este facută o distincţie clară între Dumnezeu şi Isus Cristos. In acest loc gasim doua substantive legate prin κα (şi) primul fiind precedat de articolul hotarat το si al doilea fara articol. Exemple ale acestei construcţii în textul grecesc se găsesc în Faptele 13:50. Aceasta constructie se gaseste şi în Septuaginta în Proverbe 24:21. 1888. prin dreptatea Dumnezeului şi mântuitorului nostru Isus Hristos” Din aceste texte s-ar desprinde că Isus este şi Dumnezeu şi Mântuitor (Salvator). La pagina 452 se gaseşte urmatorul comentariu: „Sa luam un exemplu din Matei 21:12 unde citim ca Isus 'i-a alungat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumparau în templu' [το ὺ πωλο ὺ ς ντας κα ὺ   οντας] . care este spirit şi nevăzut. se gaseste în The Autorship of the Fourth Gospel and Other Critical Essays.

arătarea mărirei Celui mare Dumnezău şi Mîntuitoriul nostru Iisus Hristos”. Astfel în 2Tesaloniceni 1:12 expresia κατ ὺ τ ὺ χ ὺ το ὺ θεο ὺ ὺ ὺ κα ὺ κυρ ὺ ar fi inteleasă ν ριν μ ν ου în mod natural ca numind o persoana unică. Isus Cristos” – Tit 2:13. La fel procedează.. prin dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mâintuitorului Iisus Christos. Iar 2Petru 1:1: „direptatea Dumnezăului nostru şi Mîntuitoriului Iisus Hristos”. aşa cum este redată în Biblia de la Blaj (1795): „Aşteptând fericita nădeajde şi arătarea mărirei Marelui Dumnezeu şi Mântuitoriului nostru Iisus Hristos”. aceste texte din tit 2:13. Iar în Biblia Ortodoxă Sinodală din 1914: „arătarea slavei Marelui Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos”. celor ce. că acest text vorbeşte de două persoane: Dumnezeu (Tatăl) şi Isus Cristos. publicat de Editura Sapienţia. slujitor şi apostol al lui Iisus Christos. Iaşi 2001. Dar vouă şi pacea să se înrnulţeascä întru cunoştinţa lui Durnnezeu şi a lui lisus. „Simon Petru.” [sublinierile îmi aparţin]. traducere şi note de profesor Alois Bulai şi profesor Anton Budău. precum şi în limba română.13: „…arătarea măreaţă a marelui nostru Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru Iisus Christos ” iar textul din 2Petru 1:1 sună astfel: „…întru dreptatea Dumnezeului nostru şi a Domnului nostru Iisus Christos. iar în 2Petru 1:1: „dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mântuitorului Iisus Hristos”. Dumnezeu şi Isus nu sunt niciodată identificaţi ca fiind aceeaşi fiinţă. Dumnezeu şi Isus Cristos.articolului pentru a preveni ambiguitatea. Biblia de la Blaj.. Biblia Galaction (1938): „arătarea slavei marelui Dumnezeu si a Mäntuitorului nostru Christos Iisus” . 38 În Biblia Bucureşti 1688. Sfânta Scriptură de la 1874 în Tit 2. cum ar fi Noul Testament. sunt traduse diferit. şi astfel prin aceste pasaje. textul este tradus astfel: „. Astfel este clar. 25 . În întreaga Scriptură. că în Tit 2:3 sunt menţionate două persoane distincte. Iată o traducere literală din greacă care traduce genitivul de la ‚Mântuitor’ cu: „Mântuitoriului”38. nu se susţine că Isus este Dumnezeu. În pasajul din 2Petru 1:1. Alte traduceri în alte limbi.1. redând corect adevărul. se introduce „a” şi se face o distincţie astfel între gloria lui Dumnezeu şi Salvatorul Isus: „aşteptând speranţa fericită şi arătarea gloriei marelui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru.2. ale unor trinitarieni catolici. deoarece traducerea corectă în limba română ar fi. Este curios că chiar şi în traducerile moderne. introduce un „a” care se subânţelege.Tit 2:13. şi 2Petru 1. iar articolul ar fi cerut înaintea lui κυρου daca doua persoane ar fi subîntelese. dar simpla adaugare a lui ὺησοὺ Χριστοὺ dupa κυρὺου face clară referirea la doi subiecţi distincţi fără inserţia articolului”. au dobándit o credinta de acelasi pret cu a noasträ. Domnului nostru” – 2Petru 1:1.

După părerea unora. Dar este interesant că versiunea Cornilescu şi alte versiuni din alte limbi. şi pe care vă invit să le verificaţi în propriile Biblii: Galateni 1:3-5. un text asemănător. către cei obţinând o credinţă la fel de preţioasă cu a noastră. 421]. III. şi care după ce enumera alte pasaje în sprijinul divinităţii lui Isus. este clar că în acest text se spune că se vor arăta două lucruri: 1) Gloria lui Dumnezeu. reiese că Cristos este atât Dumnezeu. celor care au primit o credinţă tot aşa de preţioasă ca a noastră prin dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mântuitorului Isus Cristosb. slujitor şi apostol al lui Isus Cristos. ei îl introduc. p. Domnul nostru!” – 2Petru 1:1. 2Timotei 4:1. nu procedează la fel când traduc 2Tesaloniceni 1:12. 2Petru 1:2. printr-o dreptate a Dumnezeului nostru şi a unui Salvator-Iesus Christos” [sublinierile îmi aparţin]. din Tit 2:13. este în concordanţă cu alte texte asemănătoare. în gloria Tatălui. 2Petru 1:1). Astfel la venirea lui Isus se va arăta atât: 1) gloria lui Dumnezeu (Tatălui) şi 2) persoana Salvatorului Isus. Tit 2:13. [The Greek Testament (Boston. ca ne fiind dovezi absolut sigure pentru a susţine divinitatea Domnului Isus. cât şi Salvator. adică este mai credibilă atât din punct de vedere structural. deşi traduc Tit 2:13. În mod asemănător traduce şi – NTTF – 2008. cât şi contextual şi corespunde mai bine felului de a scrie al Apostolului”.8). cum este Joel S. Evrei 1:8.2. 2Petru 1:1. Tit 2:13. Evrei 1:8. cu alte cuvinte. deci aceste pasaje (Romani 9:5. 1Petru 1:1. astfel Tit 2:13 este redat: „aşteptând speranţa fericită. care a scris cartea „What is Christianity?” (Ce este Creştinismul? P. unde se subînţelege „al”.„Simona Petru. Este demn de menţionat căci chiar unii trinitarieni. sclav şi apostol al lui Iesus Christos. Studiind cu atenţie textul. Astfel aceste traduceri nu sunt consecvente. însă nu ca ceva absolut sigur. Henry Alford afirma: „Aş spune că [o redare care face distincţie clară între Dumnezeu şi Cristos în Tit 2:13] satisface toate cerinţele gramaticale ale frazei.8. şi arătarea gloriei marelui Dumnezeu. unde se vorbeşte de venirea persoanei lui Isus. 2Tesaloniceni 1:12. Tit 1:4. chiar un trinitarian le pune sub semnul întrebării. Williams. în aşa fel încât să permită o asemenea interpretare. pentru a face o distincţie între Dumnezeu şi Isus. prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Isus. şi a Salvatorului nostru Iesus Christos”. Marcu 8:38. căci în 2Tesaloniceni 1:12. dar nu procedează în acelaşi fel şi în Tit 2:13. 26 . 2) Persoana lui Isus. 1877). Evangheliile astfel coincid prefect cu Tit 2:13. Textul din Tit este asemănător cu: Matei 16:27. O astfel de traducere a lui Tit 2:13. har vouă şi pace din belşug. În acest sens. vol. iar 2Petru 1:1: „Simon Petru. pune sub semnul întrebării pasajele din Romani 9:5. El declarând că fiind „posibil în” aceste pasaje ca Isus să fie Dumnezeu.

care se subînţelege. ci un închinător al acelui Dumnezeu. este în eternitatea eternităţii. BC: „pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie. este textul ebraic.l{a/â ~yhiäl{a/ (Elohe Elohim). şi sceptrul dreptăţii.2.Iar în ce priveşte pasajul din 2Petru 1:1.9. dar spre pierzarea lor (2Petru 1:20. iarăşi o inconsecvenţă. unde apare aceiaşi expresie: ^yh. traducerile care introduc acel „a”. având unele idei preconcepute. doar în v. În timp ce trinitarienii văd în acest pasaj că Isus este de două ori numit ‚Dumnezeu’. procedează la fel ca şi la alte doctrine. trebuie să aibă o mare grijă.  Evrei 1:8. pentru că să fie găsiţi că sucesc Scripturile după bunul lor plac. Tu ai iubit dreptatea şi ai urât nelegiuirea. Aceştia din urmă aduc următoarele argumente: Care dintre aceste redări este în armonie cu contextul? Versetele precedente arată că Dumnezeu este cel care vorbeşte şi nu spun că Lui îi sunt adresate cuvintele respective. este un sceptrul al Regatului Tău.8. Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai pe sus decât pe tovarăşii Tăi. de aceea Te-a uns Dumnezeu. ar trebui tradus: „Dar despre Fiul spune: „Dumnezeu este tronul tău pentru totdeauna şi veşnic” (NW). problema este tot de traducere. putem spune că unii teologi şi chiar traducători ai Bibliei. unde acolo este tradus cu „Dumnezeu. iar aici cu „Dumnezeule. unde se face o diferenţiere dintre Isus şi Dumnezeu chiar în BC: „Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos!” [sublinierea îmi aparţine]. iar versetul următor foloseşte expresia „Dumnezeu. Dumnezeul tău” (BC). ca în Psalmul 50:7. Dumnezeul Tău” şi nu „Dumnezeule. de unde este citat acest pasaj. Dumnezeul Tău. traducătorii şi cei ce încearcă să înţeleagă şi să interpreteze Scripturile. 3:16-18). se folosesc de pasajele dificile care pot permite o traducere care să le convină lor pentru a-şi susţine doctrina.” Un motiv în plus de a traduce: „Te-a uns Dumnezeu. Dumnezeul tău” (SS 1874). şi consideră că el susţine divinitatea Lui deplină. cum am explicat. confirmând faptul că acela căruia îi sunt adresate cuvintele nu este Dumnezeul Preaînalt. Dumnezeul Tău” (BC). să interpretează în armonie cu întreaga Scriptură şi sub călăuzirea Duhului Sfânt. Dumnezeule. 26 . după cum indică şi traducerea literală NTTF – 2008: „Iar către Fiul: Tronul Tău. este în veci de veci. sunt în armonie şi aici cu v. toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate: Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea: de aceea. cu ulei de veselie mai mult decât pe partenerii Tăi. Dumnezeule.” Acesta este un pasaj controversat şi ca traducere şi ca sens. Dumnezeul Tău Te-a uns” (BC). Alţi cercetători susţin că expresia „Dumnezeule”.8. Însă alţi cercetători susţin că şi în v. Însă chiar dacă textul Biblic permiţând anumite variante de traducere. Dumnezeule. se referă la Isus. În concluzie.

astfel ele se aplică şi la un rege uman. adică Sursa şi Susţinătorul regalităţii lui Cristos. 7. nici că Isus ar fi Dumnezeul suprem. în Daniel 7:13. da. Psalmul 45:6 conţine expresia „Tronul tău divin”. 9 este citat Psalmul 45:6. . . Westcott scrie: „LXX admite două redări: [ho the·os ´] poate fi înţeles ca un vocativ în ambele cazuri (Tronul Tău. referindu-se la Solomon. JP [versetul 7]: „Tronul dat de Dumnezeu”. — The Epistle to the Hebrews (Londra.) sau ca subiect (sau nume predicativ) în primul caz (Dumnezeu este tronul Tău sau Tronul Tău este Dumnezeu Dumnezeu) şi ca apoziţie a lui [ho the·os´ sou] în al doilea caz (De aceea.).Evrei 1:8. Acest pasaj nu susţine nici un Dumnezeu trinitar. (Solomon) este Dumnezeu şi deo-fiinţă cu Tatăl? De fapt.. Biblistul B. are un Dumnezeu care este superior Lui.. care are un Dumnezeu peste El. În armonie cu faptul că Dumnezeu este „tronul”. Astfel chiar dacă acceptăm că Isus este numit: „Dumnezeule”. se spune că stătea „pe tronul lui Iehova” (1Cronici 29:23 NW). Deci observăm că biblistul Westcott. 10:38).1-3. adică «Regatul Tău este fondat pe Dumnezeu.) În Ps. El are un Dumnezeu al Lui. 45. . . trebuie să remarcăm că acest ‘Dumnezeu’. 25. regele la care. probabil.T. de aceea. şi că El ar fi deo-fiinţă cu Tatăl şi Dumnezeu deplin. Se pare deci că ar fi mai bine ca prima propoziţie să fie redată astfel: Dumnezeu este tronul Tău (sau Tronul Tău este Dumnezeu). Dumnezeul Tău . . Este puţin probabil ca [’Elo·him´] să se fi referit iniţial la rege. De Dumnezeu Dumnezeu. şi care la uns cu ulei (undelemn – vezi Fapte 4:27. 8-12). admite două variante de redare în Psalmul 45 de unde citează Pavel: fie „Dumnezeu este tronul tău”.. Dumnezeul Tău . când a scris aceste cuvinte. care-l unge cu undelemn de veselie!!! Nu cred că putem afirma că Dumnezeul Cel Unic este Isus. Dumnezeule Tronul . nu putem interpreta acest pasaj în sensul că Isus Cristos face parte dintr-un Dumnezeu trinitar. deoarece atunci ar trebui să admitem că acest Dumnezeu nu este suprem deoarece El la rândul Lui are un Dumnezeu. se vorbeşte despre Solomon. Dumnezeule”. probabil: Solomon (vezi contextul – v. Stânca de neclintit»”. 26. în RS. în N. la care se închină şi se raportează (Apocalipsa 3:12). p. fie că „Tronul Tău. la Domnul Isus.7. Dumnezeul suprem nu are nevoie de nimic şi nimeni în nici un 26 . o. s-a referit iniţial Psalmul 45. iar Acest Dumnezeu suprem. în V. 14 şi Luca 1:32 se arată că Dumnezeu îi conferă această autoritate. unde Psalmistul se gândea la un rege uman.. El este un Dumnezeu. Aşadar. Dar oare să tragem concluzia că un rege uman. Îl unge cu undelemn. F. De ce nu putem interpret aşa? Acest text este un citat din Psalmul 45:6. supoziţiile sunt contrare ideii că în LXX [ho the·os´] este un vocativ. 1889). Dumnezeule. o. Însă chiar dacă mergem pe varianta că Isus este numit aici „Dumnezeule”. (NE spune „Tronul tău este ca tronul lui Dumnezeu”. ci. Chiar dacă în mod profetic ele se aplică la Isus.T.

adică în Isus Hristos” şi El este „Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.9). 26 . Nu. deoarece există diferite variante textuale39. Fiul Lui. sau Fiul? 39 În unele manuscrise expresia „Cel adevărat” este înlocuită cu „Dumnezeul Adevărat” (manuscrisul: Aa5).6). politeism (mai mulţi dumnezei). care provine de la cuvântul: „en (εν)” în limba greacă care poate fi tradus şi cu: „prin” (comp. nu am mai avea monoteism (Un singur Dumnezeu adevărat).א‬L). şi se pare că s-a încercat modificarea lui pe parcursul timpului. Prin acest text se susţine ideea că noi suntem „în Cel ce este adevărat.” Trebuie însă să spunem din start. aici nu se vorbeşte de Tatăl şi Fiul ca fiind. un singur şi Acelaşi Dumnezeu. Efeseni 4:6). şi al Domnului Isus (vezi şi: Ioan 20:17. deoarece doctrina trinităţii susţine Un Dumnezeu în trei persoane. Apocalipsa 3:2.9. de doi Dumnezei.22 BCR). Alte probleme ale acestui text. Dependenţa Fiului de Tatăl. în alte manuscrise lipsesc unele cuvinte.5). 1Corinteni 11:3. de către acest Dumnezeu suprem. Însă datorită faptului că Biblia vorbeşte de un Singur Dumnezeu Adevărat (Ioan 17:3).domeniu. că este un text destul de confuz exprimat. şi îi îndemnă pe îngeri să i se închine (plece. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică. ci. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat. L-a pus la dreapta Sa (v. în cazul în care ambii ar fi Dumnezei deplini. adică în Isus Hristos. adică Fiului înviat (v. Acesta nu poate fi decât Tatăl ceresc. ci. sunt trei expresii pe care trebuie să înţelegem la cine se referă: 1) Cine este „Cel Adevărat” = Isus sau Tatăl? 2) Cine este „Dumnezeul adevărat” = Tatăl sau Fiul? Cine (Ce) este „viaţa veşnică” = Tatăl. este greu de reprodus în mod exact gândul lui Ioan inspirat aici de Spiritul Sfânt. îngenuncheze) Regelui numit. ori aici nu vedem că se vorbeşte de mai multe persoane în cadrul Fiinţei lui Dumnezeu. nu susţine un Dumnezeu trinitar. iar în altul lipseşte: „Isus Cristos”. El este mai presus de toţi (Fapte 17:25. O problemă este cuvântul „în”. şi prin urmare fără descoperire din partea lui Dumnezeu. se observă şi din context. care L-a uns cu undelemn pe Isus mai presus de însoţitorii Lui (Evrei 1:8.  1Ioan 5:20: „Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. El este auto-suficient prin Sine. un Singur Dumnezeu suprem: Tatăl (Efeseni 4:6).” (Biblia Cornilescu).12). Unul care unge pe Altul. şi care de fapt este uns cu undelemn şi făcut rege (v.2). ci. care nu este doar Dumnezeul nostru. unde se prezintă cum Dumnezeu Tatăl L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor pe Fiul (v. în altele cu: „ce este adevărat” (manuscrisele: ‫ .9). în limba română. cu Efeseni 2:21.3). Efeseni 1:17. L-a născut sau la înviat din morţi (v. În nici un caz pasajul din Evrei 1:8.

în (sau: prin) Fiul Său Isus Hristos. redă astfel: „Şi noi suntem în comuniune cu Cel adevărat.” Prin urmare. prin intermediul Fiului său Isus Cristos”. ci cu „în”. ar putea fi redat astfel: 1Ioan 5:20: „Dar ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit. plasează această prepoziţie în categoria celor care pot fi folosite în două cazuri: locativ şi instrumental. şi ne-a dat minte ca să cunoaştem pe Cel Adevărat. şi ne-a dat minte ca să cunoaştem pe Cel Adevărat. şi suntem în Cel Adevărat. adică că noi suntem în „Cel Adevărat” prin „Fiul Său”. Însă alte traduceri traduc:  „Dar ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit. cu „prin” sau cu „în”? Eu cred că sensul lui „en” este dat de text şi de context. Dacă ar fi apărut aici conjuncţia „şi” ca şi în 1Ioan 2:24.Preluat din Noul Testament în limba română modernă © 2002 by World Bible Translation Center.Diferenţa principală faţă de traducerea: D. poate fi înţeles în două feluri. Însă deşi unii gramaticieni au stabilit că εv are numai un sens locativ. 2) Cel Adevărat (Dumnezeu Tatăl).” (NTTF – 2008). Iar Ediţia Scripturile greceşti creştine 2000. după cum urmează: 40 Dana şi Mantey sunt au scris un manual de gramatică pentru limba greacă ce poate fi comandat de la linkul: http://www. Prin urmare.com/Manual-Grammar-GreekTestament-Index/dp/0023270705 26 . Cu alte cuvinte εv poate desemna locul unde este cineva sau modul. prin Fiul Său Isus Hristos. sau Dumnezeul Adevărat pe care Fiul l-a făcut cunoscut. Inc.” (NW – 2006). TLRM – 2002. această opinie nu este corectă. este că Cornilescu mai introduce în plus.” Însă cum trebuie tradus. Ca să susţină că Cel Adevărat este Isus Cristos. Acesta este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică. însă pentru că nu apare „şi” eu cred sensul este de „prin”. şi suntem în Cel Adevărat.amazon. atunci traducerea ar putea fi mai degrabă: „în”. fără suport din textul grecesc şi cuvântul: „adică”.. prin Fiul Său Isus Cristos. în Fiul Său Isus Hristos”. NW – 2006. aşa cum traduce: NTTF – 2008. 1Ioan 5:20. Chiar dacă traducerea acestui text nu ar fi cu „prin”.Cornilescu. sau Fiul Celui Adevărat (Isus Cristos). prin Fiul Său Isus Hristos.  „. este clar că textul face referire la două persoane: 1) Fiul lui Dumnezeu. şi cred că aici sensul este de „prin”.. instrumentul prin care este. poate fi tradusă şi „şi suntem în Cel Adevărat. fraza următoare: „şi suntem în Cel Adevărat.Şi noi suntem în Cel Adevărat prin Fiul Său Isus Cristos” (TLRM) . Dana şi Mantey40. acel „en” din greacă. Textul tradus cu „în”. Folosit cu permisiune.  „Noi suntem în unitate cu Cel adevărat.

ceea ce indică că Cel Adevărat este o altă persoană pe care Isus ne-a făcut-o cunoscut. De ce? Nu putem aplica expresia „Cel Adevărat”. n-are pe Tatăl. 41 Acesta este sensul ce îl dă Noul Testament pe înţelesul Tuturor: „Şi mai ştim că Cristos. Dacă rămâne în voi ce aţi auzit de la început. punem întrebarea: Al cui Fiu este Isus? Şi răspundem din text: Răspunsul care se desprinde din text ar fi: A celui Adevărat. 17:25. Oricine mărturiseşte pe Fiul. Fiul Lui. şi ne-a dat minte ca să cunoaştem pe Cel Adevărat”. aceea să rămână în voi. şi este persoana pe care Domnul Isus ne-a făcut-o de cunoscut. Şi acum noi suntem în Dumnezeu fiindcă suntem în Isus Cristos. adică ÎN Isus Hristos” Însă cuvântul „adică” nu apare în greacă. Argumentele lor sunt următoarele: Trinitarienii spun că „Cel Adevărat”. care este în sânul Tatălui.” Textul nu vrea să sugereze că Cel Adevărat este Isus. susţin că: „Cel Adevărat” este Isus Cristos. Fiul său…” [sublinierea îmi aparţine]. are şi pe Tatăl. a venit să ne ajute să-l înţelegem şi să-l descoperim pe adevăratul Dumnezeu. în Isus Hristos.” Deci noi suntem şi în Tatăl şi în Fiul. Prin urmare fiind în Fiul. în Isus Hristos.26). conform cu: Ioan 14:7. şi fiind în Fiul suntem cu El în Dumnezeu 41 (Coloseni 3:3). 26 .24: „Oricine tăgăduieşte pe Fiul. este Isus deoarece noi suntem „ÎN Cel ce este adevărat. singurul Lui Fiu. avându-l pe Fiul îl avem şi pe Tatăl. şi voi veţi rămânea în Fiul şi în Tatăl. 4:15. Al doilea motiv ar fi. la Isus Cristos aşa cum fac trinitarienii.” Şi această exprimare nu implică neapărat o singură persoană cum lasă să se înţeleagă din traducerea Cornilescu. pentru că ar însemna să trecem peste ceea ce este scris în prima parte a textului. ci textul vrea să arate modul cum suntem şi cum am ajuns să fim în Cel Adevărat? Fie vrea să arate locul unde suntem în Cel adevărat. Acela L-a făcut cunoscut. Acelaşi lucru se spune şi în 1Ioan 2. adică în Fiul Său. ca de pildă: Ioan 1:18 „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu. unde se precizează că: „Fiul lui Dumnezeu a venit. Iar când textul spune: „şi suntem în Cel Adevărat. căci atunci nu ar mai preciza: „Fiul Lui”. agentul) prin intermediul căruia am ajuns în Cel Adevărat.” (vezi şi Ioan 17:6. Ce aţi auzit de la început. Fie vrea să indice modul (instrumentul. Deci Isus nu este Cel Adevărat.9. Fiul Lui” (dacă traducem cu „prin”). şi tot El este „Dumnezeul Adevărat şi viaţa veşnică”. Şi chiar dacă traducem „en” din greacă cu „în” atunci textul ar fi astfel: „şi suntem în Cel Adevărat.1) Interpretarea Trinitariană: Cel puţin unii trinitarieni cu care am vorbit. Fiul Lui. pentru că este Fiul Lui. şi anume „prin Isus Hristos. suntem şi în Tatăl. că dacă. Fiul lui Dumnezeu. Deci Isus a fost un martor (indicator) care a făcut cunoscut pe Tatăl. Aceasta este în armonie şi cu alte texte biblice. 2Ioan 9.23. din două motive ale textului: În primul rând.

prin faptul că suntem "în Fiul său Isus Cristos". Tatăl lui Isus. Dumnezeu este viaţa veşnică (Ioan 5:26) şi el ne-o dă prin Cristos. unitate care este posibila prin unitatea cu Fiul Său. şi nici expresia: „viaţa veşnică”. deficient. Din punct de vedere gramatical houtos se poate referi la Isus Cristos sau la "Cel Adevărat". în orice caz. 10:10.” În mod asemănător. Este un pic tautologic să se refere la Dumnezeu. ci o explicaţie a felului cum suntem "în Cel Adevărat" . Ioan introduce un apelativ enigmatic al lui Dumnezeu pe care simte apoi nevoia sa-l explice. Observaţi cum comentează unii comentatorii ai Bibliei acest pasaj: Un comentator biblic dă următoarea explicaţie (vezi şi n. Acesta (Cel Adevărat) este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică”. 20 trebuie sa fie astfel în contrast cu cel fals sau rău în care zace lumea. „Cel adevarat” din v. „Cine are pe Fiul. (comp. adică: „… Isus Hristos. 12). Acesta este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică. dar Dumnezeu o da prin Fiul său (v. Un sens al lui „alethinos” este de imperfect. deoarece aşa ar reieşi din continuitatea textului. 5:11. 20: „Şi noi suntem în Cel Adevărat.” (v. Versetul următor (21) confirmă că este vorba despre Dumnezeu. Acesta (houtos). Dumnezeu este în război cu idolii în calitate de singurul Dumnezeu adevărat (Ier. cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu. trinitarienii spun că se referă la Fiul. Lumea nu poate da viaţă veşnică. Este ceea ce se spune de fapt în sinteză în v. Este sursa vieţii cu condiţia să fim în unitate cu el. Deci noi suntem în Cel Adevărat dar şi în Isus. Deci în concluzie: Cel Adevărat nu este Isus.” Cât şi din faptul.s. în lucrarea: „Robertson's Word Pictures” se comentează la 1Ioan 5:20: „În Fiul său Isus Cristos (en tôi huiôi autou Ięsou Christôi). slab. autou se referă în mod clar la Cel Adevărat en tôi alęthinôi (Dumnezeu). Fiul Său. Numindu-l pe Dumnezeu: Cel adevărat. păziţi-vă de idoli!” În întreg Vechiul Testament. acest enigmatic adevărat. în Fiul său Isus Cristos. ci. Ioan 17:3). Dumnezeu prin Cristos.adunarea este şi în Tatăl şi în Fiul (vezi 1Tesaloniceni 1:1. nu indică neapărat că se referă la Cristos. din NTTF – 2008): „Subiectul logic în capitolul 5 este Dumnezeu. 2Tesaloniceni 1:1). este Dumnezeul adevărat şi sursa vieţii veşnice. căci Isus este Fiul Celui Adevărat. Ioan 8:26). Astfel chiar dacă traducem cu „în” nu se dovedeşte că Cel Adevărat este Isus. Astfel această parte de propoziţie nu este în apoziţie cu precedenta. Însă expresia „Acesta”. Versetul anterior (19) arata ca lumea zace în cel rău sau în ce este rău. tradusă în unele Biblii cu: „El”. În versetul 4 Ioan arătase că cel născut din Dumnezeu biruie lumea crezând ca Isus este Fiul lui Dumnezeu. dar că creştinii sunt din Dumnezeu. n-are viaţa.12). are viaţa. ACESTA (houtos). că doar Isus Cristos este numit în context: „viaţa veşnică” (vezi: 1Ioan 1:2. prin cuvintele: „Copilaşilor. 12). Să trecem la a doua expresie: „Dumnezeul Adevărat”.” 26 . 11. dar probabil acesta este sensul.

Astfel explicaţia ar fi: „Şi noi suntem în Cel Adevărat (Tatăl) prin Fiul său. Dumnezeu Tatăl este singurul care are nemurirea prin Sine (1Timotei 1:17. singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. dacă Tatăl este „Cel Adevărat”.3. El este „viu în vecii vecilor” (Apocalipsa 4:10. iar Domnul Isus Fiul Lui. ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine. 2 Corinteni 6:16. 6:16). ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu. Însă chiar dacă această expresie nu apare explicit în Scripturi referitoare la Tatăl. 15:7). ” Însă trinitarienii aduc un contra argument. 9:14. unde Isus declară: „Tată. 5:14. Dar haideţi să vedem în continuare: 2) Interpretarea netrinitariană: Astfel interpretarea care rezidă după cum am văzut şi în aceste comentarii de mai sus. spunând că Dumnezeu nu este numit în Scripturi nicăieri prin expresia: „viaţă veşnică”.Deci argumentele aduse de trinitarieni nu sunt hotărâtoare pentru a interpreta că aici expresia „Dumnezeul Adevărat”. a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău. după cum I-ai dat putere peste orice făptură. vezi: Fapte 14:15. se poate aplica şi Tatălui care este viu pentru totdeauna.. confirmă că Tatăl este „viaţa veşnică”. iar se înţelege că nemurirea este sinonimă cu viaţa veşnică. şi astfel expresia „viaţa veşnică”.10. să lăsăm ca însuşi Isus Cristos să spună. Isus nu poate fi în 1Ioan 5:20. deoarece El este sursa sau izvorul vieţii. 1 Tesaloniceni 1:9. că este „SINGURUL 26 . chiar Fiul trăieşte prin El. Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine. adică Tatăl) este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică. cât şi Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică” se referă la Dumnezeu Tatăl. pe care Isus la făcut cunoscut.” Aici Domnul Isus spune clar şi fără echivoc despre Tatăl. dar Tatăl să nu fie viaţa veşnică (Ioan 6:57)? Cum poate ca Isus să fie dat de cineva ca viaţă veşnică. singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu”. Acesta (în care suntem prin Fiul. În Ioan 17:1-3: „După ce a vorbit astfel. Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată. Evrei 3:12. doar dacă scoatem Cuvintele Domnului din Ioan 17:1.. se referă la Isus. Chiar pasajul din 1Ioan 5:20. 10:6. El este viu. Isus Cristos. că atât expresia: „Cel Adevărat”.12)? În plus. 1Timotei 4:10. nicăieri nu apare acest titlu sau descriere la adresa Tatălui. ceea ce ar face ca această interpretare să fie puţin forţată. din Biblie. „Dumnezeul Adevărat”. există foarte multe argumente indirecte că şi Tatăl este „viaţa veşnică”. care persoană. Se poate argumenta că Tatăl este „viaţa veşnică”. că El este izvorul vieţii (Psalmul 36:9).Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine. 12:22. 7:2. însă Cel care l-a dat să nu aibă calitatea de viaţă veşnică (1Ioan 5:11. Romani 9:26. atunci cine poate fi: Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică. cum poate Isus (Viaţa veşnică) să trăiască prin tatăl.

Dumnezeu Adevărat”. expresia „Dumnezeu”. căci El a trimis pe înger la Ioan (Apocalipsa 1:1. Prima parte a textului. nu ne permit o astfel de interpretare. Al doilea motiv. şi anume că Isus este Dumnezeul Adevărat şi viaţa veşnică. şi acesta. care a fost trimis de Acest ‚SINGUR DUMNEZEU ADEVĂRAT’.T 26 . care are toate elementele ca şi cel din 1Ioan 5:20. III) Fiul Său. Al treilea motiv este că o astfel de interpretare ar contrazice alte texte din Scriptură care indică spre Tatăl ca fiind Singurul Dumnezeu Adevărat (2Cronici 15:3. Astfel prima parte a textului. atunci am fi putut interpreta că Cel Adevărat este Isus Cristos. Dumnezeul duhurilor prorocilor” se referă la Isus. nu. Acesta este singurul text. şi ne-a dat minte ca să cunoaştem pe Cel Adevărat”. text ce l-a redat mai sus. cât şi alte texte din Scriptură.). IV) viaţa veşnică. 1Timotei 1:17. Dumnezeul duhurilor prorocilor. şi contextul întregii Biblii ne face să încadrăm acest text într-o altă interpretare.” În concluzie: chiar dacă ultima parte a textului este dificilă de înţeles şi ea nu poate fi înţeleasă în felul în care o interpretează trinitarienii. Ieremia 10:10. el nu spune: „Acesta este Dumnezeul Adevărat şi Acela este viaţa veşnică”. care au să se întâmple în curând. ca şi cum ar vorbi de două persoane. Astfel motivele pentru care nu putem aplica expresiile: „Cel Adevărat” şi „Dumnezeul Adevărat”. Iar în final. 6:1517. 22:16). şi anume că în prima parte a textului spune clar: „Fiul lui Dumnezeu a venit. Cele patru elemente sunt: I) cunoaşterea lui Dumnezeu. ar contrazice flagrant ceea ce spune Isus şi consemnează tot apostolul Ioan în Ioan 17:3. în întreaga epistolă 1Ioan. este că o astfel de interpretare cum că Isus este „Dumnezeul adevărat”. la Isus sunt următoarele: Primul motiv este contextul frazei.  Apocalipsa 22:6: „Şi îngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate. Iuda 25. din Biblie.” Trinitarienii spun că expresia: „Domnul. şi ne-a dat minte ca să cunoaştem pe Cel Adevărat” (NTTF – 2008) deci nu El este Cel Adevărat sau „Dumnezeul Cel Adevărat” conform cu BO şi cu unele manuscrise. II) Dumnezeul Adevărat. nici contextul întregii Bibliei nu ne permit o astfel de interpretare.10. cine este Dumnezeul Adevărat este şi viaţa veşnică. el spune: Acesta este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică. şi chiar acest lucru spune apostolul Ioan. este distinct de Fiul. căci textul spune clar despre Isus ca fiind „Fiul Său” (Celui Adevărat). a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile. care este SINGURUL. Şi Domnul. „viaţa veşnică”. şi nu ar fi apărut fraza: „ Fiul lui Dumnezeu a venit. Însă ei uită că o expresie asemănătoare se referă la Dumnezeu Tatăl în V. Ioan o aplică doar la Tatăl şi face o distincţie clară între El şi Tatăl. dacă în text nu ar fi apărut expresia: „Fiul Său”. cu siguranţă că Dumnezeul Cel Adevărat este etern. etc. 1Tesaloniceni 1:9. Dar nici prima parte a textului.

Şi le-a făcut-o cunoscut. 21:22. şi El este singurul Mântuitor. se spune nu că Domnul Isus a trimis pe înger. „Domnul. este logic să credem că şi misiunea pentru înger a primit-o tot de la Dumnezeu Tatăl. şi unul mic: Isus? Sau: Ce fel de Dumnezeu este Isus. În întreaga carte Apocalipsa expresia: „Domnul Dumnezeu” se aplică la Tatăl (vezi: 1:8. Tit 2:13)? În rezumat. 19:6. din ţara Egiptului încoace. Dumnezeul duhurilor prorocilor”. ci. şi nu este alt Dumnezeu. 18:8. Deci descoperirea (dezvăluirea. În mod repetat în Scripturi.6. şi un singur Mântuitor: Yahweh (Tatăl). Fapte 13:23. şi după Mine nu va fi”. însă având în vedere că a primit această descoperire de la Dumnezeu Tatăl. daca Yahweh l-a creat pe Isus. legat de toate aceste texte unde Domnul Isus este numit: ‘Dumnezeu’. de ce şi Isus este numit Mântuitor atunci (Luca 2:11. dacă există doar unul Adevărat: Tatăl ceresc? O altă problemă ridicată de ei este următoarea: În Osea 13:4 se spune: „Dar Eu sunt Domnul. ei ridică următoarea problemă: În Isaia 43:10. dar şi El a primit-o de la Dumnezeu Tatăl. 27:16. Dacă Dumnezeu este doar Tatăl. 4:8. şi nici după El nu va mai fi făcut vreunul. Dumnezeu este descris ca singurul Mântuitor (Salvator). deci putem spune că este a lui Dumnezeu. tot aşa este adevărat că Isus a trimis îngerul. O problema ridicată de trinitarieni: În plus. Yahweh declara ca înainte de El nu a fost făcut nici un alt Dumnezeu. unde Yahweh afirmă că nici un alt Dumnezeu nu există sau va exista? O altă întrebare a trinitarienilor este: Să credem că există un Dumnezeu mare: Tatăl. trimeţând prin îngerul Său la robul Său Ioan”. şi de aceea în 22. este aceasta: dacă nu există decât un singur Dumnezeu: Tatăl.în Numeri 16:22. şi Ioan (inspirat) îl numeşte pe Isus ca fiind Zeu (Dumnezeu) cum se împacă acest verset (Ioan 1:1) cu Isaia 43:10. se spune că „…înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu.” (vezi şi Isaia 43:11). şi că în Apocalipsa 1:1 se precizează clar: „Descoperirea lui Isus Hristos pe care l-a dat-o Dumnezeu. Potrivit cu Isaia 43:10 (citat mai sus). Dumnezeul tău. trinitarienii vin cu o dilemă. atunci cum de şi Isus este numit Mântuitor şi Dumnezeu? Răspuns: 26 . ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. întrebările ridicate de trinitarieni. 22:5). revelaţia) este a Domnului Isus. şi alt Mântuitor. Tu cunoşti că nu este alt Dumnezeu în afară de Mine şi nu este alt mântuitor în afară de Mine.

ci. deoarece Tatăl L-a făcut Domn şi Mântuitor. şi în sensul de sursă de putere şi autoritate (1Corinteni 14:27. cum se împacă această afirmaţie cu cea în care oamenii sunt numiţi tot salvatori? Cu siguranţă că Otiniel nu era Yahweh. şi răspunsul este în funcţie de cum ne raportăm la termenul ‘Dumnezeu’ şi în ce contexte? Dacă ne raportăm la acest termen în mod general aşa cum apare în Biblie. ci. Mântuitor şi Dumnezeu prin Sine. Iuda 25). datorită Tatălui.T. sunt ei dumnezei mai mici? Sunt ei dumnezei falşi? Sau ce fel de Dumnezei sunt oamenii (Ioan 10:35)? În plus. Osea 13:1-4). Motivele sunt redate în Scriptură: Tatăl a trimis şi la rânduit ca Salvator.” (vezi şi Fapte 2:36. într-un sens relativ sau secundar. însă ca şi în vechime când a folosit oameni (Judecători 3:9. Atunci întrebarea pentru trinitarieni este următoarea: Având în vedere că Există un singur Salvator: Yahweh. trebuie să înţelegem. Este clar că Otiniel. în Judecători 3:9. Salvator. Astfel. atunci Isus este ‘un 27 . De pildă. după cum afirmă clar Biblia în Fapte 5:31: „Pe acest Isus. doar Dumnezeu este Salvator în sens absolut. tot aşa în Noul Testament. după cum afirmă Scriptura. Isus Cristos este Domn şi Salvator (Mântuitor). Tit 1:4. Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi mântuitor. Tot la fel şi în Noul Legământ.15) sau îngeri (Isaia 63:9). le-aş răspunde la trinitarieni cu o altă întrebare: Ce fel de dumnezei sunt îngerii fideli. există un alt Dumnezeu şi un alt Mântuitor. Isus Cristos este Mântuitor (vezi şi Fapte 4:12. şi nici nu însemnă că afirmaţia că nu există decât un Salvator este falsă. dar în alt sens. 13:23). Dar având în vedere că Tatăl îi supune toate lucrurile.Răspunsul este simplu. este atribuit la Otiniel un judecător în Israel. doar Dumnezeu este Salvator în sens absolut. în sensul absolut şi deplin nu există alt Dumnezeu şi alt Mântuitor. Acum la întrebările trinitarienilor: Este Isus un Dumnezeu mai mic? Ce fel de Dumnezeu este Isus? Este El unul fals sau adevărat? Dacă da. decât Tatăl. era un Mântuitor dar nu în sens absolut. cum pot fi doi Dumnezei având în vedere că Biblia spune că există doar UNUL? Aceasta este problema trinitarienilor. pe Fiul Său: Isus Cristos. în V. Astfel citind în context textelor. doar Yahweh a fost salvator pentru Israel. ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor. şi asta indică că Isus nu este Domn. după cum se spune la 1Ioan 4:14: „Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie mântuitorul lumii”. observăm că Dumnezeu vrea să spună că El a furnizat salvarea pentru Israel şi nu dumnezeii (idolii) străini şi falşi ai popoarelor (vezi: Isaia 43:1-12.15. Faptul că Dumnezeu Tatăl L-a făcut Mântuitor. Izbăvitor. care au fost numiţi salvatori. că în contextul respectiv din Osea şi Isaia. 3:6). acelaşi cuvânt ebraic: ‘moh-shia’ care este tradus cu: Mântuitor.

doar Tatăl. dacă cel puţin unul sau mai multe din aceste atribute nu le deţin. Isus nu este egal cu Dumnezeul ne-născut şi absolut. aseitatea.” Doar Tatăl este Dumnezeu adevărat în sensul că doar El este Dumnezeu. Să explicăm pe scurt acest expresii şi să analizăm dacă într-adevăr şi Fiul şi Duhul Sfânt. Domnul Isus este Dumnezeu adevărat. Nu poate exista diferenţă în ceea ce priveşte omnipotenţa. au aceste însuşiri specifice doar lui Dumnezeu. Isus Însuşi afirmă: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine. 1Corinteni 8:6). iar în Ioan 1:1. dar şi pentru că numai Cele Trei Persoane împărtăşesc natura divina . aşa cum şi îngerii fideli sunt Dumnezei adevăraţi. şi nu este alt Dumnezeu afară de El. ei mai aduc ca argument ideea că chiar dacă şi alţii (îngeri şi oameni) sunt numiţi: ‘dumnezeu’. imanenţa. nici Dumnezeu adevărat. omnipotenţa. atotştiinţa sau omniprezenţa. El fiind un dumnezeu născut. Luca 18:18. doar Tatăl este Dumnezeu. În Isaia 43:10.Dumnezeu’ chiar mai mare ca ceilalţi dumnezei (îngerii şi oamenii numiţi astfel). Raportat la Tatăl. Oare ce fel de Dumnezeu a fost Moise pentru faraon? Un Dumnezeu fals sau Adevărat? Tot aşa Isus este Adevărul (Ioan 14:6). Isus nu este nici Dumnezeu fals. de care este alături. Fiul si Duhul Sfânt fac parte din Dumnezeire. Cuvântul este numit: „Zeu” (nearticulat) sau „un dumnezeu” (NW). 1Corinteni 14:14-28). Nu poate exista în Dumnezeu o persoană mai mică sau mai mare. Dar ce fel de Dumnezeu este Isus. unul fals sau adevărat? Folosind expresia ‘Dumnezeu’ în sens relativ.18.adică au acele atribute sau perfecţiuni specifice exclusiv lui Dumnezeu (ne-comunicabile creaturilor): eternitatea. dar nu în sens absolut. Isus este mai mic (vezi Exod 18:11. astfel. 14:28. Dacă ne raportăm la mod absolut. De fapt. De aceea. omniscienţa. omniprezenţa. Însă raportat la sensul deplin şi absolut. Trinitarienii afirmă că nu poate exista diferenţă între cele trei persoane divine în ceea ce priveşte atributele Lor divine. Ioan 10:29.19. aceste este sensul din Isaia 43:1-12. se vorbeşte de Dumnezeu în sens absolut. doar El este „singurul Dumnezeu” (Ioan 5:44). dar pe Dumnezeul absolut. singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. pe Isus. adică pe Tatăl nimeni nu l-a văzut (Ioan 1:18). Biblia afirmă în mod constant că Dumnezeu este doar UNUL: Tatăl (vezi şi Marcu 10:17. oamenii l-au văzut şi pipăit (Ioan 1:14). ceilalţi sunt Dumnezei dar nu în sensul deplinătăţii cuvântului. nu doar că sunt numiţi ‚Dumnezeu’. şi nimeni nu vine la Dumnezeu Tatăl decât prin El. atunci însemnă că Isus nu 27 . transcendenţa. Ioan 17:3. pentru că El prin Sine nu este Dumnezeu în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului neavând în întregime atributele Tatălui. II) Revenind la raţionamentele trinitarienilor. etc. 2Cronici 2:5.

adică. la p. 106:48). Coloseni 1:15. atunci ar cădea şi eternitatea şi aseietatea Fiului şi atunci nu ar fi co-etern cu Tatăl. fiind din veşnicie. Dacă Dumnezeu există la infinit. totuşi ei sunt divizaţi existând două variante 42 de explicare ale eternităţii Cuvântului (Isus): 1) Fiul a existat din eternitate alături de Tatăl. însă să reţinem este vorba de o facultate sau atribut al Tatălui: Raţiunea sau Înţelepciunea. 27 . existând în Tatăl. aceasta ar fi fatal doctrinei trinităţii. se însemnă că nu a venit la existenţă. pur şi simplu şi-a luat denumirea de Tată fără a fi Tată în sens real. în starea descrisă în Ioan 1:1. de Sine Însuşi. El este infinit auto-existent. este doar pentru a indica rolul pe care L-a luat Isus pentru a fi o ordine în trinitate. îngerii.” Astfel. Biblia spune despre Dumnezeu că nu are început. Părinţii bisericii credeau că apoi la început. Unii teologi folosesc termenul de: „existenţă independentă” (aseity) pentru a denota auto-existenţa. adică fără început. ci. nu trăieşte prin Sine. Dar să trecem în revistă argumentele trinitarienilor. 42 Unii dintre Părinţii bisericii explicau că Logosul a fost veşnic în Tatăl. şi nu de o persoană distinctă de Tatăl. ETERNITATEA: Acest atribut se referă la o persoană care există din eternitate în eternitate. după cum nici Dumnezeu nu este Tată în sens literal.27. ca o entitate şi persoană distinctă de El. din Tatăl din Logosul imanent a dat naştere la Logosul Fiul. şi astfel s-a născut Fiul din Tatăl şi a devenit agentul creator al Tatălui. şi nu există din totdeauna. nu este etern. sau părtaş la o natură identică cu Tatăl. Ryrie se precizează la subtitlul: „Eternitatea”. Trinitarienii chiar dacă susţin despre existenţa Fiului că este din totdeauna. adică un tată care naşte literal. şi oamenii au un început (Geneza 1:26. nu pentru că El este în realitate Fiul lui Dumnezeu născut din Dumnezeu. Astfel dacă se dovedeşte că Isus are un început. Trinitarienii nu au nici un verset clar în care să se afirme că Fiul nu are început şi trăieşte alături de Tatăl din veşnicie. şi astfel trăieşte prin şi pentru Tatăl. iar dacă se dovedeşte că Isus are început. dacă Isus a venit la existenţă. El nu este Dumnezeu. ci. 93:2. şi arată că Isus nu este Dumnezeu deoarece nu are acel atribut ale eternităţii. Dumnezeu depinde a se. ele în general nu sunt altceva decât nişte speculaţii după cum veţi vedea care susţin că Isus este din totdeauna şi astfel co-etern cu Tatăl. ca Cuvânt imanent. sau deo-fiinţă cu Tatăl. atunci cade doctrina trinităţii. nu are existenţă independentă. nu în afara Tatălui. după cum se precizează: „Dumnezeu este din veşnicie în veşnicie” (Psalmii 90:2. deoarece Isus este descris de trinitarieni ca fiind: co-etern şi existent prin Sine. iar denumirea de Fiu.16). fără început şi fără sfârşit.este Dumnezeu absolut.32: „Eternitatea lui Dumnezeu şi autoexistenţa Lui sunt noţiuni înrudite. În cartea „Teologia elementară” de Charles C. a primit viaţă de la Tatăl.

în veşnicia dinainte de cele şase zile creiere. Despre această Înţelepciune se spune că este „din veşnicie”. susţin ei. Dar aceasta nu însemnă că neapărat în veşnicie nu a existat timp sub nici o formă? Eu cred că este imposibil pentru noi ca oameni limitaţi să dăm un răspuns. astfel explică o ramură a trinitarienilor. Eu am fost aşezată din veşnicie.. Biblia descrie timpul la Dumnezeu care locuieşte în veşnicie (Isaia 57:15). o zi este ca o mie de ani şi o mie de ani sunt ca o zi. pentru Domnul. sau de o zi a naşterii Fiului din Tatăl. naşterea lui Isus din Tatăl.”. Trinitarienii n-au nici o dovadă că Fiul a fost născut înainte de cele şase zile de creiere. Fiul este etern ca şi Tatăl. Dar nu aceasta este problema noastră. nu a avut loc decât doar din prima zi de creiere (Geneza 1:1-5). şi dacă se referă la Fiul în existenţa preumană atunci şi Fiul este din veşnicie. Ei susţin că nu a existat un moment al naşterii. timpul împărţit în ani şi zile de 24 de ore. prin următoarele cuvinte din 2Petru 3:8: „Dar. cred că acest capitol se referă la Isus în existenţa preumană (comp. argumentele lor sunt: Argumentele directe sunt: Proverbe 8:23. ca apoi să susţină că deoarece a fost născut în veşnicia fără timp. preaiubiţilor..” În concluzie. În Proverbe 8. aşa numita ‚naştere veşnică a Fiului din Tatăl’. Prin urmare. trebuie să recunoaştem cu toţii (chiar şi trinitarienii). 27 .. adică. Sau un alt exemplu: lumina unui foc apare de când există focul. astfel nu putem afirma cu certitudine dacă în veşnicie exista într-o formă timpul. Cu siguranţă în veşnicie nu a existat timpul aşa cum este perceput de noi cei de pe pământ. deoarece atunci nu a existat timp.23 BC: „Eu. înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. să nu uitaţi un lucru: că. să le analizăm:  Proverbe 8:12. Mica 5:2.Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui. adică de când există soarele. Evrei 7:3. şi Fiul este din eternitate. dacă soarele ar exista din eternitate. deşi a fost intuit deja de unii părinţi ai bisericii. se vorbeşte de Înţelepciunea lui Dumnezeu. Înţelepciunea. dacă Tatăl este din eternitate. cu 1Corinteni 1:24). trinitarienii la fel ca majoritatea teologilor. şi astfel nu putem vorbi de un moment în timp. deoarece veşnicia este caracterizată prin ‚absenţa timpului’ iar acest concept al eternităţii. nu a existat un moment în timp al naşterii Fiului din Tatăl! Totuşi trinitarienii insistă şi susţin că Fiul este veşnic şi fără început. deoarece nicăieri în Scripturi nu ni se spune că Fiul a fost născut din Tatăl în veşnicie.2) Fie se susţine. care este o ‚absenţă a timpului’ vine din fizica.. sau nu exista deloc. că veşnicia depăşeşte puterea noastră raţională de înţelegere. razele lui au pornit din el tot din eternitate.22.

a produce (subiectul Eva) Geneza 4:1. Ce sens are ‚olam’ în acest pasaj? Având în vedere că „Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui”.23: pro. Astfel problema ridicată de acest cuvânt este. Psalmul 139:13. În textul ebraic sunt două cuvinte care pot crea dificultăţi legat de subiectul nostru: este vorba de cuvântul: „qanah”.). Deut. veşnic. mai înainte de a face pământul” Biblia Ortodoxă care se bazează pe Septuaginta redă asemănător: „Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui. a face. nici chiar izvoare încărcate cu apă. sau de durată. Exod 15:16. a concepe. este traducerea Septuagintei. timp indefinit. Nu era adâncul atunci când am fost născută.23: „Domnul m-au zidit pre mine început căilor Sale. tradusă după Septuaginta redă Proverbe 8:22. care are următoarele înţelesuri conform cu lexicoanele de limba ebraică: perioadă lungă.T. secol. căci în context se vorbeşte de faptul că Înţelepciunea a fost „născută” (v. Psalmul 78:54. el nu poate fi veşnic.Totuşi trebuie precizat că expresia pentru: „veşnicie”. 1Împăraţi 2. Înainte de a fi fost întemeiaţi munţii şi înaintea văilor eu am luat fiinţă.” Iar în Biblia de la Blaj 1795. În unele texte cuvântul „olam”.n me avrch. perpetuu. şi născută (v. care are sensurile: 1. 32:6.27.25). fiind prima dintre lucrările lui Dumnezeu.ktise. vechi. 27 . are sens de etern. Mai înainte de veaci m-au întemeiat pre mine. se potriveşte mai bine cu sensul: făcut decât că Dumnezeu o avea în afara Lui din veşnicie.” V. antichitate.n me evn avrch/| „Înaintea epocii M-a fundat în început. Eu am fost din veac întemeiată de la început. înainte de lucrările Lui cele mai de demult. ci. pentru totdeauna (vezi: Deuteronom 32:40. a forma.11. compară Exod 31:16 cu Coloseni 2:16. deoarece Înţelepciunea a fost făcută. a crea: (subiectul Dumnezeu) Gen. înainte de a se fi făcut pământul.rioj e. întru început.rga auvtou/.22: ku. cum trebuie tradus: „Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui” (BC. BB 2001)? Contextul însuşi ne oferă sensul corect. în limba ebraică este: „olam”.wse. lungă durată. Versiunile biblice traduc acest cuvânt cu: a crea. 14:19. compară şi Numeri 25:13 cu 1Samuel 2:30-35. Psalmul 90:2. ceea ce nu sugerează o existenţă veşnică. a poseda. a produce. compară Exod 29:9 cu Evrei 7:12).” (Proverbe 8:22-25). sau „Domnul mă avea la începutul căilor sale” (BCR. 2. v. „Domnul m-a creat din început cale a Sa pentru lucrările sale. dar în altele are sensul de: timp îndelungat. traducătorii evrei care au tradus Scriptura V. O dovadă în plus. tou/ aivw/noj evqemeli. etc. zile din vechime. pentru totdeauna. Isaia 63:9. a avea. în greacă au tradus. spre lucrurile Sale.25). de vechime dar nu etern (vezi Exod 21:6. BO).n o`dw/n auvtou/ eivj e.

Astfel „zilele veşniciei”.” Trinitarienii afirmă că Fiul s-a născut din Tatăl veşnic. deoarece în toate contextele în care este folosită. Cealaltă expresie ebraică din text pentru: „vremuri străvechi”. şi ‚a luat fiinţă’.) capătă sensul de „veşnic” în multe cazuri.  Mica 5:2: „Şi tu. Termenul nu înseamnă în sine „eternitate”. ea este PRIMA. mult timp în trecut sau în viitor. Habacuc 1:12. 27 . unele Versiuni engleze traduc cu ‚timpuri vechi sau antice’ (TNK. o dată ce ea a fost: făcută. cu toate că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda. zile din vechime. Amos 9:11. nu trebuie tradusă neapărat „zilele veşniciei”. În concluzie.11. anumite versiuni spun „prima dintre lucrările Lui”. „la început”. vechi. NIV. tradusă de unii cu „aşezată”. Isaia 45:21. are în mod obişnuit sensul „de demult”. însă nici acest cuvânt nu schimbă datele problemei. Acesta este sensul cel mai obişnuit. perpetuu. „întemeiată” de alţii cu „unsă”. deci nu putem vorbi că Înţelepciunea nu are început sau că ea este din totdeauna. ci. la speranţa credincioşilor etc. timp indefinit. de asemenea. un argument al lor este chiar Mica 5:2. fundată. ci. această ungere sau aşezare are loc „în început” (Septuaginta). sau din trecutul îndepărtat”. NIB. Doar prin implicaţiile contextuale (la Dumnezeu.12. Nu toate versiunile Biblie traduc cu „zilele veşniciei”. sau „zile din vechime. Însă. deoarece în veşnicie nu a existat timp. veşnic. în fraza „aceştia sunt eroii care au fost în vechime”. Mica 7:14. lungă durată. NAB. Prin urmare nu putem să vorbim de un moment în timp al naşterii Fiului din Tatăl. cred ca cea mai autentica traducere este „din zilele de demult”. care apare şi aici. Bineînţeles aici este vorba de Înţelepciunea ieşită din Tatăl. „timp nedefinit”. Este acelaşi cuvânt care apare în Geneza 6:4. 143:5. 77:6. se referă la zilele din vechime (Isaia 63:9. ‚întemeiat’. are sensul de: perioadă lungă. dar înainte de acestea. este expresia: „nissaºkTî”. poate fi tradus şi înţeles cu „zile vechi”. Expresia în ebraică. cu Geneza 6:4). CJB). el susţine că Isus are un început. Betleeme Efrata. „de odinioară” (Psalmul 74:12. În Psalmul 143:3: „cei care au murit de mult timp”. ‚născut’. Neemia 12:46). când se referă la trecut (comp. Maleahi 3:4).Astfel în contextul celorlalte lucruri făcute din Proverbe 8:22-31. până în zilele veşniciei. în afara Tatălui deviind Fiul lui Dumnezeu numit şi Cuvânt şi Înţelepciune. „adusă în existenţă”. totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi. înţelepciunea este şi ea „făcută” sau „produsă”. antichitate. Al doilea cuvânt problemă. născută. altfel va trebui sa credem ca Dumnezeu şi-a creat înţelepciunea pe când nu o avea!?! Este vorba de o naştere a Înţelepciunii din Înţelepciunea Tatălui. şi că nu are început. pentru totdeauna. naşterea Lui este din veşnicie. fiind ‚zidit’. acesta pasaj nu susţine că Fiul este din totdeauna. trebuie din nou să repet. că cuvântul „olam”.

tradusă după Septuaginta: „şi ieşirile Lui. De fapt. Şi tocmai pentru că Isus a fost creat / zidit de la început. Iar în Biblia de la Blaj 1795. ieşind de la Tatăl şi ducând în fiinţă creaţia (Geneza 1:127).‚zile vechi sau antice’ (JPS. „. La ce se referă această expresie? Este vorba de ieşirile lui Isus ca Cuvânt (Logos) din Tatăl şi de la Tatăl. 1Ioan 1:1-3). cuvântul pentru veşnicie = aionos.. cuvântul este la plural şi traducerea lui literală este: „ieşirile”. şi deci nici zile.” O dovadă în plus. vezi Hab. care este o traducere literală din ebraică. însă unii traducători cred că sensul cuvântului este metaforic (figurat). de demult. cele două expresii se referă la aceiaşi perioadă de timp prin repetiţie. Termenul ebraic: „motzotaw” şi cel grecesc „exodus autos”. din zile antichităţii. însă SS 1874.din zilele eternităţii (Mica 5. timp antic. Ryrie. face o repetiţie „până în vremuri străvechi. 1:12).. din început. poate însemna: veşnicie. Şi în limba greacă. din zilele veacului. aceste ieşiri au avut loc în cele şase zile de creiere. adică „din timpurii vremuri”. ieşirile Lui din vremuri străvechi. În Teologie elementară de C. îl redă cu „ieşirile”. Iar Traducerea Septuagintei redă astfel fraza: „ieşirile Lui de la început din zilele veşniciei”. antichitate. NRS. este sinonimă cu a doua din text: „zilele veşniciei”.” În Sfânta Scriptură de la 1874. de vechime. deci un punct de plecare. Deşi expresia poate însemna „din zilele de odinioară”. deoarece aici Biblia în stilul ebraic.” Este clar că acesta este sensul lui ‚olam’ de aici. înseamnă ad-litteram „ieşirile lui”. eră. a continuat conceptul din V.. Atât în ebraică precum şi în greacă (Septuaginta). Iată că Isus nu este fără început. demult. din zile vechi. are un punct de plecare. şi se referă la originile sau obârşiile lui. despre început. se recunoaşte la p. cu alte cuvinte prima expresie: „vremuri străvechi”.T. secol. este însuşi textul care susţine că Isus are o origine. până în zilele veşniciei”. că sensul lui olam / aionos = veci. RSV). ESV. a putut să fie la început cu Dumnezeu (Ioan 1:1-3. Chiar Biblia Ortodoxă care traduce orientându-se şi după Septuaginta este redat astfel: „obârşia Lui este dintru început. NJB.. când au spus despre Isus că „El este începutul” (Coloseni 1:18) sau că El este „începutul creaţiei lui Dumnezeu” (Apocalipsa 3:14 BCR). epocă. Astfel. redă astfel: „ieşirile căruia sunt din vechime. ‚zilele antichităţii’(YLT). aici se vorbeşte de „zilele” olamului. ci.215. trinitarienii afirmă că veşnicia nu are timp. etc. când Dumnezeu a gândit şi a poruncit şi Cuvântul lui Dumnezeu (Isus) a împlinit. despre Isus se spune că are o „origine” (BCR) sau „obârşie” (BC) – Mica 5:2. iar cu siguranţă Pavel şi Ioan când a vorbit de început. Pe lângă toate acestea. antic. şi acesta nu este din totdeauna. deci cuvântul ebraic: „olam” nu are aici sensul de veşnicie. sau „începutul zidirii lui Dumnezeu” (BC). se referă 27 . din zilele veşniciei”. ci „de la început” (Septuaginta).2.

Un pasaj şi mai clar este cel din Exod 20:11: „Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile. în prima zi din cele şase zile de creiere.la acele zile de creiere. intră şi El în descrierea: „cerurile. au fost create în acest interval de timp. nu în afara timpului. dar Cuvântul „era” la început. când a ţâşnit ca Cuvânt de lângă Dumnezeu. cerurile cerurilor şi toată oştirea lor şi pământul cu tot ce este pe el. şi în sânul lui Dumnezeu (Ioan 1:1. şi a fost zidit la început. indică că fiinţele cereşti spirituale (Isus şi îngerii). numai Tu. Comparaţi această afirmaţie cu „Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui. cade. fiind „începutul creaţiei lui Dumnezeu” (Apocalipsa 3:14).”. adică cel de şase zile de creiere. precum şi universul material. mările cu tot ce cuprind ele. ai făcut cerurile. El a fost zidit la început. Eu am fost din veac întemeiată de la început. De unde ştim acest lucru? Deoarece despre prima zi de creiere se spune în Geneza 1:1 (BC): „La început. în veşnicie. şi iată că erau foarte bune. sau cu: „obârşia Lui este dintru început” (BO). în timp ce cerul şi pământul „au fost făcute” la început (Geneza 1:1).” Iată că tot ce există în cer (inclusiv Fiul). înainte de lucrările Lui cele mai de demult. făcând parte din fiinţele cereşti. Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul”. Fiul lui Dumnezeu fiind în cer. Deoarece Cuvântul era la început. şi a împlinit hotărârile Tatălui. ca apoi să revină la Dumnezeu.. prin care susţin că Cuvântul este veşnic deoarece era „la început”. iar în ziua a şaptea s-a odihnit.” Aceste pasaje. Tu dai viaţă tuturor acestor lucruri şi oştirea cerurilor se închină înaintea Ta. Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor. era în prima zi de creiere. pe pământ şi în mare. deoarece El este Începutul. şi nu înainte de prima zi. pământul şi marea şi tot ce este în ele”. dar nu înainte de cele şase zile de creiere. a fost făcut şi cerul şi pământul. acel început.. Conform cu Geneza 1:1-5. Este evident că Isus a fost creat la început.” Când a făcut Dumnezeu cerurile şi oştirea lor? În Geneza 1:31-2:1. fiind atât 27 . pământul şi marea şi tot ce este în ele. şi apoi tot în aceea perioadă numită „început”. ci. adică în veşnicie. Cu siguranţă că Isus. şi născut de la început. nu înainte de prima zi. Câteva argumente în plus. în prima zi de creiere din cele şase zile de creiere. Iată că şi Isus a fost făcut. fiind primul fundat sau zidit. că Isus a fost făcut la început în prima zi de creiere sunt: Neemia 9:6: „Tu. iar începutul conform cu Geneza 1:1-5. cerurile şi fiinţele spirituale cereşti au fost făcute la început în prima zi de creiere. Astfel teoria trinităţii bazată pe Ioan 1:1. Iată că Isus nu este fără început. se spune: „Dumnezeu s-a uitat la tot ce făcuse. Doamne. tot în prima zi de creiere. de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o. cu alte cuvinte în tot universul.18). Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea. au fost făcute în şase zile.

după cum urmează: 1) Însemnă că şi Melhisedec. Astfel Logosul a venit în existenţă ca persoană distinctă de Tatăl. în sensul că dacă Dumnezeu n-ar fi voit să creeze lumea.” Interpretarea trinitariană este că Fiul lui Dumnezeu nu are „început al zilelor. dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu. nici sfârşit al vieţii. neavând nici început al zilelor. cu Isaia 55:11: „Cuvântul Meu care iese din gura Mea”). aşa cum susţin chiar unii ne-trinitarieni.. Cuvântul (Logosul) este adus în existenţă tocmai cu scopul de a crea şi a susţine toate lucrurile (Ioan 1:1-3. ca Fiul să fie adus în existenţă cu mii sau milioane de anii înainte de restul creaţiei.arkhe (Începutul) cât şi adus în existenţă la început. În cartea: „Teologie dogmatică — Manual pentru Seminariile teologice”. deci el este etern ca Dumnezeu!?! 2) Oare este Melhisedec = Cristos. şi a luat Fiinţă ca persoană distinctă de Tatăl (comp.în învăţătura apologeţilor despre Logosul divin. pentru că nu are nici o logică. nu a avut un început al vieţii. Melhisedec a fost un om.. fără mamă. este ilogic. se spune: „. fără spiţă de neam. şi restul creaţiei a fost făcută în celelalte cinci zile de creiere. Dar să trecem la un alt argument al trinitarienilor:  Evrei 7:3: „fără tată. Coloseni 1:15-17). fără spiţă de neam. expresia cheie este „asemănat”. nici 43 Doi părinţi ai bisericii proieminenţi: Clement şi Origen. Însă care este interpretarea cea mai simplă şi cea mai sigură. 27 . tocmai pentru a fi un instrument / agent al creierii şi al susţinerii creaţiei. Apoi tot în prima zi de creiere. De fapt. părinţii bisericii învăţaţi în Şcoala din Alexandria 43 învăţau ceva semănător. la început. sau o teofanie (arătare a lui Dumnezeu)? Nu. În momentul când Tatăl a rostit primul cuvânt. la fraza: „fără tată. ne având nici început al zilelor. cu Fiul lui Dumnezeu. şi a creat cerul şi pământul la început (Geneza 1:1). ziua şi noaptea.. un om.” [sublinierea îmi aparţine şi cuvintele din parantezele pătrate]. fără mamă. de aceea vine în existenţă la început şi nu înainte de început. adică la începutul primei zi de creiere. p. Cuvântul (Logosul) a ţâşnit din Tatăl prin gura Lui. cum interpretează unii. a fost creată lumina. El a apărut în legătură cu creaţia.[şcolii din] Alexandria despre Logos. rămâne preot în veac. evident sub influenţa filosofiei stoice şi a. nici Logosul nu S-ar fi născut. prin punerea naşterii Logosului în legătură cu crearea lumii. nici sfârşit al vieţii”. care a fost „asemănat”. De fapt. În acest caz Logosul ar fi rămas numai ca o însuşire internă faţă de Dumnezeu. aparţin de şcoala de Alexandria. Însă această interpretare ridică câteva probleme. 99-115 – la capitolul: „Formularea dogmei Sfintei Treimi şi precizarea terminologiei trinitare”..

trage această concluzie inevitabilă.com/Lamsa/19_Hebrews/Hebr ews7. tradus de Lamasa în engleză. Lamsa's Translations from the Aramaic of the Peshitta 44). Astfel autorul Epistolei către evrei.13). nici din voia cărnii sau a vreunui om. ci spune: „Atât tatăl său cât şi mama sa nu sunt înregistraţi în genealogii. Într-un manuscris vechi aramaic al Noului Testament. În „Teologie Elementară” de C.13. Adică nu are tată. fata unchiului său.. fără mamă nu însemnă că Melhisedec n-a avut părinţi. este asemănătoare cu cea din Estera 2:7. adică genealogie. Fata era frumoasă la statură şi plăcută la vedere. a lui preoţie se adânceşte în eternitate. spiţă de neam. nu că ea nu avea părinţi în realitate. căci ea n-avea nici tată nici mamă. se referă la faptul că părinţii nu mai era în viaţă. dar. textul în aramaică nu spune „fără tată. fără mamă”. fără mamă . nici că nu s-a născut şi n-a murit.. de Dumnezeu (Ioan 1:12. adică Estera.”. mamă. După moartea tatălui şi a mamei sale. ci.” (tradus din engleză). Această exprimare „fără tată. nu prin părinţi umani şi nu e legată de carne şi sânge. ci doar că Scriptura nu conţine nici o relatare a acestor evenimente. pe baza Psalmului 110:4.” [sublinierea îmi aparţine]. unde se spune despre Estera: „El creştea pe Hadasa. preoţia lui Melhisedec nu e legată de părinţii lui sau de o ramură genealogică.lamsabible. în sensul că nu se cunosc părinţii lui. astfel încât el să fie cât se poate de asemănător cu Cristos. deoarece ei sunt „născuţi nu din sânge. de Dumnezeu care i-a dat această onoare de a fi preot (Evrei 5:4). unde Melhisedec 44 Pe internet poate fi găsită la linkul: http://www. ci.” Aici fraza: „căci ea n-avea nici tată nici mamă”.. ci. 235 se explică: „. sau spirituală este din Dumnezeu. deoarece dezvoltă tema preoţiei cereşti a Domnului Isus. nici din voia firii lor. cu alte cuvinte ei nu au tată. Ryrie la p.htm 27 . se referă că naşterea lor de sus. Mardoheu o luase de suflet. spiţă de neam. ca Fiul lui Dumnezeu. că ei nu sunt născuţi din sânge. Biblia spune despre creştini în Ioan 1:12. (Ancient Eastern Text Bible-OE: George M.. În plus. şi nici începutul zilelor lui nici sfârşitul vieţii lui.sfârşit al vieţii …. ci. şi nici strămoşii lui şi nu sunt consemnaţi în vreun document genealogic (vezi: nota de subsol din NTTF – 2007). mamă.Fără tată. nici din voia vreunui om”! Însă acest pasaj nu doreşte să ne facă să înţelegem că creştinii nu au părinţi umani. În mod asemănător. explicat în lumina celor scrise în Geneza 14:28. nu pentru că nu are în realitate. este că pur şi simplu nu exista vreo înregistrare genealogica cu privire la trecutul lui.”? Interpretarea acestui text.

că este Creator din veşnicie. Însă adevărul este că alegerea noastră de către Tatăl în Cristos nu este din totdeauna. adică că are din totdeauna acest atribut. fără să se spună nimic despre naşterea şi moartea sa. despre strămoşii sau urmaşii lui. Dacă El nu este veşnic. deoarece toţi mor în Adam (Romani 5:12. ca apoi să deducem că Fiul este veşnic. Iehova-Savaot (Iehova al Oştirilor – 1Samuel 17:45). ci. şi a rânduirii stabilită de El faţă de orânduirea levitică din perioada Vechiului Testament (Evrei 5:6-11. căci noi suntem aleşi în El.8). în sensul că preoţia după rânduiala lui Melhisedec nu se sfârşeşte vreodată. deoarece nimeni nu a avut nevoie de salvare decât după căderea primilor oamenii în păcat. Isus este preot pentru totdeauna după rânduiala lui Melhisedec (Evrei 7:21-24. Cu alte cuvinte dacă Dumnezeu are calitatea de Tată din totdeauna. că veşnicia alegerii noastre depinde de calitatea Veşnică de Fiu (Efeseni 1:4. ele au apărut în funcţie de nevoile apărute.Amos 4:13). Melhisedec ca slujbă. Iar fraza: „asemănat cu Fiul lui Dumnezeu.apare şi dispare brusc. a avut loc: „înainte de întemeierea lumii” (Efeseni 1:4 BCR). sau Iehova-Elohey-Savaot (Iehova Dumnezeul oştirilor . tot la fel atributul de Tată. chiar dacă omul Melhisedec a murit. au apărut în funcţie de anumite nevoi. 45 Pentru mai multe informaţii despre Melhisedec. Astfel nu toate numirile sau atributele Dumnezeu le-a avut din veşnicie. 2Timotei 1:9). 28 . 6:20-7:28). Iehova-Şalom (Iehova pacea noastră – Judecători 6:23. IehovaNisi (Iehova steagul meu – Exod 17:15). nici un text unde să afirme că Dumnezeu are atributul de Tată din veşnicie. atunci când Dumnezeu l-a născut pe Fiul Său. alegerea noastră nu este veşnică.28)45. şi implicit. Sau atributul de Salvator (Mântuitor) nu poate fi din veşnicie.24). şi a preoţiei Lui. Isus Cristos. ca preoţie nu se sfârşeşte vreodată. nu o poate avea decât dacă Fiul este din totdeauna. deoarece Dumnezeu este Tată din veşnicie! În plus. Răspuns: Nu există însă. vezi broşura: „Despre Melhisedec”. Astfel este stabilită superioritatea lui Cristos. rămâne preot în veac”. superior neamului preoţesc al lui Aaron care se trage din Avram. a apărut. cere calitatea veşnică de Fiu. 1Corinteni 15:22). creaţia nu este veşnică. Iehova-Mecodischem (Iehova care vă sfinţesc – Levetic 20:7. ca de exemplu: Iehova-Iire (Iehova va purta de grijă Geneza 22:14 ). Dar să trecem la o altă categorie de argumente: Argumentele indirecte pentru eternitatea Fiului aduse de trinitarieni sunt: Trinitarienii susţin că Paternitatea veşnică. Iehova-Rafa (Iehova care vindecă – Exod 15:26). ca şi cum ar fi superiorul lui Avram. Trinitarienii mai susţin în exces de zel. Diferite forme compuse ale Numele lui Dumnezeu. El este prezentat astfel. 3:11. deci nici despre Dumnezeu nu se poate spune.

cu toate că textul şi contextul nu susţine un astfel de sens. imediat după ce a fost creat Fiul. adică în legătură cu Cristos atât în alegerea sfinţilor cât şi ca împlinire a planului (Efeseni 1:3-11). Astfel potrivit acestor texte. după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi”. pentru secole de secole. Voi ilustra grafic evenimentele întâmplate în acel început: Biblia afirmă în Efeseni 1:9. şi a multiplelor sensuri ale acestui cuvânt. iar numele celor aleşi. este scris „de la întemeierea lumii” (Apocalipsa 13:8. derivat din primul. nu înainte de început. că Dumnezeu a făcut planul. la plural. dacă ar fi fost din totdeauna nu ar mai fi avut rost să fie alcătuit (făcut) de gândirea lui Dumnezeu. o dată cu El. care a fost în prima zi de creiere. unele traduceri merg pe varianta „veşnic”. atunci el nu a fost făcut niciodată. însă dacă planul este gândit şi făcut de Tatăl. Pot indica o perioadă de timp limitată. şi 2Timotei 1:9. Planul şi promisiunea. problema este din nou cuvântul: „aion”. eră. o generaţie. însă înainte de creierea cerului şi a pământului. ci. atunci când a fost adus în existenţă şi Cristos. Aceşti termeni nu semnifică neapărat „fără sfârşit” sau ceva „fără început”. În greacă cuvintele „veşnic” şi „pentru totdeauna” sunt traduse din cuvintele de limbă greacă: „aion” şi „aionios”. în special perioada unei vieţi. Iată că planul nu este din totdeauna. 17:8). Lexicologii definesc astfel cuvântul „aion”. Însă acest plan este în Cristos. a fost adus în existenţă şi planul şi alegerea sfinţilor (Efeseni 1:4). a avut loc în acel ‚început’. eternitate. alegerea noastră. a existat din totdeauna. după cum urmează: Liddell & Scott: „Un spaţiu sau perioadă de timp. în Sine Însuşi. tot în acel început. după cum se spune clar: „căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale. dar înainte de a fi creat cerul şi pământul. scrişi în cartea vieţii. Noi am fost aleşi „de la început” (2Tesaloniceni 2:13). Dacă planul este din veşnicie. în ziua dintâi a creaţiei. după crearea Fiului şi a Duhului Sfânt. Deci când a fost făcut planul şi promisiunea vieţii veşnice? Planul a fost făcut înainte de timpuri epocale. pentru totdeauna şi mereu 28 . în veşnicie. În ce priveşte Efeseni 3:11. Eu cred că alegerea a fost făcută înainte de crearea cerului şi a pământului.deoarece Isus a fost cunoscut înainte de întemeierea lumii (1Petru 1:20). la început. prin urmare interva1 de timp. Ultimul este adjectiv. a fost făcute „de la început” (2Tesaloniceni 2:13). şi împărăţia lui Dumnezeu a fost pregătită „de la întemeierea lumii” (Matei 25:34). atunci el nu este din totdeauna. eis tous aionas ton aionon. adică înainte de crearea cerului şi a pământului. un secol.

Adică tot timpul. a) în expresii. în text apare „aion”. fie nedefinită. 2) o epocă neîntreruptă. De fapt. şi 2Timotei 1:9? Textele afirmă: Efeseni 3:11: „după planul veşnic pe care l-a făcut în Hristos Isus. viaţa însăşi. 3:21. o permanenţă de timp. durată. Tit 1:2 BC: „înainte de veşnicii”. astfel s-ar putea traduce cu: „planul epocilor”. lume. fie nedefinită. care ne ajută să înţelegem că timpurile epocale. ce este veşnic nu are început şi sfârşit şi prin urmare nu poate fi făcut. 15:18. dar nu fără sfârşit. 1:70. secol”.. o viaţă de om. secol.„aionios”. un secol. şi poate avea sensul fie că planul este din totdeauna. aion este la plural. viaţă. la plural. 1:5). Lc.. adică veşnic. perioadă nedefinită. însă ca adjectiv. Domnul nostru”. fie că planul priveşte eternitatea sau epocile viitoare. perioada unei dispensaţiuni: ho aion houtos. Expresia: „timpuri epocale” sau „timpurile veacurilor”.2001).. Iar pasajul din 2Timotei 1:9. finită sau infinită. pentru totdeauna. I d. această lume”. este iarăşi o problemă de traducere. înainte de veşnicie. din vechime (din cele mai vechi timpuri). Oare un plan poate fi din totdeauna. dacă veşnicia nu are capăt? Dar înainte de timpuri epocale se poate. descrie durata. etate. Sommer: „Timp. Greenfield: „durată. traducerea literală ar fi: „înainte de timpuri epocale”. Fap. trecută sau viitoare. de la început până în timpul apostolului Pavel. Semnifică de asemeni un interval de timp c1ar definit şi marcat.” Astfel ne întrebăm care este sensul pentru aion în Efeseni 3:11. mare sau mic”. 28 . eis ton aiona” pentru veşnicie. care traduce cu „înainte de timpurile veacurilor”. o lungă perioadă de timp. se referă la: timpurile epocale ale istoriei omenirii..2001. Tit 1. cum putea fi făcute alegerea şi planul de mântuire. Schrevelius: „Un secol. Conform cu dicţionarul de la NT. Rom.” Iar la cuvântul: „Veşnic: gr. în veac. 16:25..(Ga1. timp. „în epocile epocilor”. eternitate. pentru că este fără sfârşit. nu putem vorbi de ceva înainte de veşnicie. De fapt. veşnicie. Mai există alte pasaje asemănătoare. 2Timotei 1:9. o eră. este perioada dintre: creaţie şi sec. deoarece veşnicia nu are capăt. ev. această viaţă prezentă. timp. univers”. durată nelimitată. expresia aion este definită după cum urmează: „1)epocă. epocile. Problema acestor texte este de traducere. dacă acesta este „făcut”? Dacă este făcut nu este veşnic.. sau ca în BB .2. traducerea literală este „după planul veacurilor” (BB . Însă sensul este cel de-al doilea. Fap.93. 0 perioadă de timp.H.b) în vorbire populară.

este vorba de plural al eternităţii. Textele sunt clare. în acest pasaj. descoperit. hotărât-o. că în timp ce 1Corinteni 2:7. potrivit cu descoperirea tainei.cu epocile distincte de la creaţia de după începutul din ziua întâi. Coloseni 1:26. este de ‚epoci’ (vezi: Darby. nu există decât o singură veşnicie. KJV. când s-a descoperit misterul lui Dumnezeu. mai înainte de toţi vecii. În Efeseni 3:4-6. destinat-o (vezi NTTF – 2008 n. ci. Efeseni 3:9: „şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine. Domnul nostru. este: 1Corinteni 2:7. nu poate exista ceva înaintea eternităţii.” Din nou. Dumnezeu nu putea primi glorie înainte de eternitate deoarece eternitatea nu are început.). timpul cât acest mister a fost ascuns. sau „înaintea eternităţilor”.s. Coloseni 1:26 (BCR): „taina ascunsă din veacuri şi din generaţii. NTTF . prin Isus Hristos. este toată perioada de la rânduirea lui (înainte de epoci) şi până în timpul lui Pavel. cea ascunsă în mister. care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri”. mântuitorul nostru. până în timpul apostolului Pavel. Amin. se arată că pe timpul lui Pavel acest mister (sau taină) a fost dezvăluit. Iată. măreţie. după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos. Aceste epoci se 46 În greacă: proorisen = prestabilit-o. eternitatea (veşnicia) nu are capăt.. astfel nu putem vorbi de ceva înainte de eternitate. sensul lui aion de aici. ultimele cuvinte sunt: „pro ton aionon” = „înaintea epocilor”. ceea ce ar fi un non sens dacă am traduce prin ‚eternităţilor’. Webster. deoarece veşnicia privită şi spre trecut şi spre viitor.. Traducerea care ar reda corect sensul lui ‚aion’. şi acum şi în toate epocile”. WNT). română: NTTF – 2008. Însă deoarece. 28 . ascunse din veacuri în Dumnezeu. şi le voi prezenta în continuare: Iuda 1:25: „singurului Dumnezeu. Prin urmare.mai înainte de epoci. afirmă că înţelepciunea în mister (taină) a lui Dumnezeu. nu mai multe. BBE. dar arătată acum sfinţilor Săi” (Vezi şi NTTF – 2008). nu are început sau sfârşit. pe care a rânduit-o46 Dumnezeu înaintea epocilor pentru gloria noastră” În limba greacă.2008: „Ci vorbim o înţelepciune a lui Dumnezeu. Însă la ce se referă expresia: „înaintea epocilor” ? Alte texte ne furnizează răspunsul scriptural: Romani 16:25: „Iar Aceluia care poate să vă întărească. În plus. a fost rânduită înainte de epoci. ar fi: „. sensul lui aionon aici este: „epocilor” (Vezi: NTTF – 2008). LITV. cum traduc unele versiuni (engleză: WEB. să fie slavă. care a făcut toate lucrurile”. definit-o. putere şi stăpânire. şi acum şi în veci. Prin urmare. Un al doilea text. NW). nu este de ‚eternităţi’.

Isus nu poate da viaţa veşnică. noi nu provenim din veşnicie şi totuşi vom trăi etern. sau doar la: 2) timpurile epocale ale istoriei omenirii. El a fost arătat şi jertfit nu la întemeierea lumii. în cartea vieţii Mielului. depinde de calitatea veşnică de Fiu”? Argumentul trinitarian este pur şi simplu copilăresc. Observaţi că epocile trecute sunt puse în paralel cu generaţiile de oameni trecute („din veacuri şi din generaţii”). este că integritatea răscumpărării noastre depinde de faptul că Isus a fost veşnic. ca cea de mai sus. fără început şi fără sfârşit. Fiul nu avea prin Sine această putere. de la creaţia de după începutul din ziua dintâi. şi voi veţi trăi” (Ioan 14:19). şi totuşi ne-a răscumpărat. Unde spune în Biblie că: „veşnicia alegerii noastre. iar omul Isus nu a fost din veşnicie. Din păcate gândurile trinitarienilor nu sunt gândurile lui Dumnezeu! Dumnezeu Tatăl este cel fără de început şi sfârşit. dacă El nu este veşnic. Marcu 10:45) şi nu Dumnezeul Isus. Iată că teoria că „răscumpărarea noastre depinde de calitatea Veşnică de Fiu” şi „că Nimic nu poate supravieţui veşniciei decât ceea ce a venit din veşnicie”. care a fost junghiat. este falsă. acest lucru îl susţin şi trinitarienii. căci este clar că omul Isus a murit pentru păcatele noastre (1Timotei 2. şi astfel fac tot felul de speculaţii.26). până în timpul apostolului Pavel. Este clar că trinitarienii nu au dovezi pentru a susţine că Isus este fără început. Apocalipsa 17:8) şi nu că Isus a fost omorât atunci. de la întemeierea lumii. sau epocile sunt perioadele de timp. Un alt argument adus de trinitarieni. din prima zi de creare. Iar textul din Apocalipsa 13:8. este adevărat că pasajul în greacă permite două redări. timpurile epocale. şi El a dat Fiului putere să dea viaţă veşnică. astfel epocile nu se referă doar la: 1) zilele facerii. adică putere în Sine de a da viaţă veşnică altora (Ioan 5:21. El a spus: „Pentru că Eu trăiesc. ci în „timpurile din urmă” (1Petru 1:20). sau la „sfârşitul veacurilor” (Evrei 9:26). Păstrarea noastră veşnică depinde de calitatea Veşnică de Fiu. este că răscumpărarea noastre depinde de calitatea Veşnică de Fiu. ci. El însă a primit viaţă în Sine. Nimic nu poate supravieţui veşniciei decât ceea ce a venit din veşnicie.5. aceasta şi cea tradiţională: „toţi aceia al căror nume n-a fost scris. când s-a descoperit misterul lui Dumnezeu. pentru că El este Mielul care a fost „junghiat de la întemeierea lumii” (Apocalipsa 13:8). tradus: „junghiat de la întemeierea lumii” nu-l găsim în nici o traducere chiar trinitariană.” Dar care sens concordă cu restul Bibliei? Biblia indică că am fost scrişi în cartea vieţii de la întemeierea lumii (Efeseni 1:4. 28 . Un alt argument venit din imaginaţia bogată a trinitarienilor. Ci. până în timpul lui Pavel.referă la perioada de timp de după începutul.6.

dar nu are sfârşit al vieţii (Romani 6:9. deoarece Biblia spune: „Duhul cel veşnic”. după cum El Însuşi. afirmă contrariul. cop-samss [sec. IV/V]{: Codex Amiatinus-sec. 28 . care. ca să tragem o astfel de concluzie că Duhul Sfânt nu are început. vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte. Nimic nu poate supravieţui veşniciei decât ceea ce a venit din veşnicie. singurul argument al trinitarienilor. cop-fay [sec. cu o imaginaţie bogată.10). ci. 436. astfel nu e necesar ca şi Fiul să fie fără început şi nici noi nu trebuie să fim fără început ca să trăim veşnic. it-d[sec.14). vom supravieţui veşniciei fără să fi venit din veşnicie. ca să slujiţi Dumnezeului cel viu!” Iată spun ei. vg [sec. al VII-lea. etc. Ioan 17:5. de a spune ceva ce Biblia nu afirmă. deoarece El nu dă creştinilor o viaţă fără început. şi prin urmare nu se poate dovedi ca Fiul este din totdeauna şi că nu are început. D06*[ sec. uite că noi care credem în Domnul Isus. În concluzie. Se mai aduc şi alte argumente cum ar fi: Isaia 9:6. it-f. Isus nu are nevoie să fie fără început. it-ar. 365. 2200. Dumnezeu prin Isus ne dă viaţă veşnică şi ne scapă de mânie (1Tesaloniceni 5:9. şi apoi a pune pe seama Bibliei aceea afirmaţie. Un alt argument pueril. este textul în care Isus a spus. Biblia nu spune: din veşnicie în veşnicie. 459. 2Tesaloniceni 2:13. 1912. IV]. dar nici unul nu este concludent pentru a susţine că Fiului este fără început. VI]. nu putea exista Duhul lui Cristos înainte ca Cristos să existe. prin Duhul cel veşnic. Duhul Sfânt este veşnic. nici un argument trinitarian nu rezistă la o analiză atentă. IV]. şi voi veţi trăi. ceea ce este fatal doctrinei trinităţii. 81. Mica 5:2.” (Ioan 14:19). P025. deoarece Fiul are început. V/VI]. 1852. 1962. Ba din contră. Tocmai că Duhul Sfânt are început. „Pentru că Eu trăiesc. născut. Evrei 1:1-9. doar una fără sfârşit. întemeiat. 2464.În plus. cop-bo. are un început. acolo se vorbeşte de Fiul (Înţelepciunea) în termeni ca: făcut. aceasta este din păcate boala unor teologi. geo1. 104. fundat. Ei afirmă: „Nimic nu poate supravieţui veşniciei decât ceea ce a venit din veşnicie”. it-comp. syr-pal-ms. nu veşnic în trecut şi veşnic în viitor. 424*. ea se poate referi la ‚veşnic’ din momentul facerii Duhului Sfânt. Însă chiar dacă mergem pe varianta: „Duhul cel veşnic”. că are ieşiri (din Tatăl) sau origini. după cum urmează: a01-corec2 [~sec. este „Spirit Sfânt”. Însă în unele manuscrise. 1319. slav. al VII-lea]. este Evrei 9:14. Despre Duhul Sfânt.}. etc. Cine afirmă aceasta? Un om. am văzut că pasajele din Proverbe 8:22-25. unde se spune: „cu cât mai mult sângele lui Hristos. s-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu.

În El era darul vieții veșnice. Coloseni 1:15-17).Trinitarienii susţin că însuşi Dumnezeu a venit pe pământ şi a murit pentru păcatele noastre. 14:6). El are putere să îşi ia viaţa din nou (Ioan 10:18). 32:39.14) manifestată în exteriorul Lui în şi prin Logosul Lui. 11:25. arată că El este capabil să dea viaţă.40. 6:40. Scopul pentru care viaţa exista în Fiul. Isus este Domnul vieţii (Fapte 3:15). pe care o are datorită naşterii Lui din Dumnezeu. pentru următoarele scopuri: 1) Pentru a da viaţă creaţiei ca agent al Tatălui în creiere şi în menţinerea în existenţă a creaţiei (Ioan 1:1-3. 33:27. El este viaţa şi deoarece toate se menţin prin El şi sunt susţinute de El (Coloseni 1:17. 14:6. manifestat în afara Tatălui. rânduit de Tatăl și dat prin Fiul (Ioan 1:4. Coloseni 1:15-17. 1Ioan 5:11-13). El are şi viaţă primită de la Tatăl în mod suplimentar. cade doctrina trinităţii. în sensul că Dumnezeu pe El la pecetluit să fie agentul sau mijlocul prin care oamenii vor primii viaţa veşnică (Ioan 6:27. 20:31. ASEIETATEA: Reprezintă caracterul unei entităţi de a avea ea însăşi. După cum ne dăm seama. 11:25.15.16. sau viaţa veşnică. a fost pentru creiere. să învie. Dacă se dovedeşte că Isus şi Duhul Sfânt. 1Timotei 6:16). ci ele învaţă că Isus este viaţa. depinde de Tatăl în ce priveşte existenţa. Isus ca Logos (Cuvânt). 3. nu are atributul nemuririi şi astfel nu este Dumnezeu care nu poate muri (Deut. El este ‚viaţa veşnică’. 1Ioan 5:11-13).14. însă viaţa din Isus era un atribut al Tatălui. El a primit viaţa în Sine (Ioan 5:26). 1Ioan 1:13. Faptul că Isus este viaţa şi învierea. Evrei 1:2). Un alt motiv pentru care Isus este numit a fi ‚viaţă’ este că El a primit autoritatea (dreptul) de a da viaţă veşnică. Ceea ce este o blasfemie la adresa lui Dumnezeu care nu poate muri. Faptul că Isus a murit arată că nu este nemuritor. 5:11). El dă viaţă cui vrea (Ioan 5:21). Trinitarienii aduc următoarele argumente că Isus are viaţă în Sine şi trăieşte (există) prin Sine: Isus este ‚viaţa’ sau ‚viaţa veşnică’ (Ioan 1:4. deoarece pe lângă viaţa Lui personală derivată din Tatăl. 28 . are puterea vieţii (Ioan 5:40. Evrei 1:3). 2) Pentru a da viaţa veşnică tuturor celor ce cred în El. în existenţa preumană avea viaţa lui Dumnezeu în El. 5:40. 17:2. Astfel Isus este viaţa sau viaţa veşnică. 4:10. cauza (izvorul) şi principiul propriei existenţe. în sensul că în Isus este viaţa lui Dumnezeu (Ioan 1:4. 6:27.33. majoritatea din aceste argumente nu susţin în mod direct că Isus trăieşte prin Sine. căci toate au fost făcute prin El (Ioan 1:1-4.

dar nimeni nu crede că ea trăieşte sau există prin Sine. aplicată la Fiul. Isus este numit Domnul vieţii. ci. Iniţiatorul.s. Conducătorul (în greacă: Arhegos). Fiul din Tatăl. Eva provine din Adam. Adam a existat înainte de Eva. căci de pildă. material) prin Fiul (viaţă). viaţa lui Isus. Însă Isus este viaţă. se explică: 2033Începătorul. în Fapte 3:15. este vorba chiar de viaţă veşnică atât calitativ cât şi cantitativ. neputrezirea (1Corinteni 15:51-54. Fiul = Eva. Isus este numit aici Prinţul vieţii. Domnul vieţii sau Începătorul vieţii. Filipeni 3:21). cronologic. tocmai cu scopul de a fi viaţă pentru alţii. ca agent şi susţinător al vieţii. 1Ioan 5:18). Isus este viaţa creaţiei actuale şi viaţa creaţiei viitoare. 7:38. Însă atât viaţa proprie cât şi cea pentru alţii (suplimentară) o are datorită Tatălui care L-a născut. nu dovedeşte neapărat că El există prin Sine şi nu are nevoie de nimeni ca să existe. din 1Corinteni 11:3-5. deoarece cu El a început viaţa în afara Tatălui. Sensul în care prima femeie este numită „viaţă”. Coloseni 3:4). tot aşa Fiul ca Logos a fost creat din Tatăl fiind născut din El (Ioan 1:14. ai cărui martori suntem noi. Cum Eva a fost creată din Adam. Faptul că Isus este numit ‚viaţă’. în sensul că Isus este prezent în credincios prin Duhul Lui (1Ioan 5:1113) şi la regenerat dându-i o viaţă nouă curată şi sfântă. Să trecem la un alt argument al trinitarienilor. şi El are viaţa (suplimentară pentru alţii). 28 . Tatăl a fost un Tată ceresc şi a dat viaţă întregi creaţii (spirituale. c) Pentru a da viaţă eternă (nemuritoare). nu este un argument suficient. aceea viaţă nouă prin Duhul Sfânt (Ioan 3:36. 17:3.” (NTTF – 2008) La n. Pentru cei înviaţi şi răpiţi la cer. Proverbe 8:22-25). Însă există şi o asemănare între Eva şi Domnul Isus. este în sensul spiritual nu trupesc. şi prin El 47 Sensul în care un convertit primeşte viaţă veşnică. Adam a fost primul tată uman care a dat viaţă rasei umane prin Eva (viaţă). din coasta lui (Geneza 2:21-23). Eva este viaţă căci prin s-a perpetuat specia umană din primul cuplu. viaţa Lui provine din Tatăl. prima femeie este numită: „Eva” care însemnă: viaţă (Geneza 3:20). adică nemurirea. ci. s-ar putea desprinde o paralelă: Dumnezeu Tatăl = Adam. acolo se spune: „şi aţi omorât pe Prinţul2033 vieţii. b) Pentru a da viaţă prin înviere din moarte (Ioan 5:21-29. fără suflarea lui Dumnezeu. El este născut din Tatăl (Ioan 1:14. Expresia „viaţă”. 1Tesaloniceni 4:14-16). ca viaţa oricărui fiu. Isus nu este o viaţă nederivată cum susţin unii.a) Pentru a da viaţă veşnică 47 în momentul în care un om crede (momentul naşterii de sus). 1Ioan 5:18. Tatăl ceresc înainte de Fiul (Psalmul 90:2). 11:25). perfectă şi glorioasă celor răpiţi la cer cu ocazia venirii Lui (1Corinteni 15:51-54. pe care Dumnezeu L-a înviat dintre morţi. în sensul calitativ nu în sensul cronologic (că trăieşte în trup pentru totdeauna). cu siguranţă este diferit de sensul în care Isus este viaţă.39.

Dumnezeu Tatăl este izvorul primordial de viaţă (Psalmul 36:9. 10:28. dând viaţă altora. 28 . 1Ioan 1:1. 17:2. Fapte 9:40. când acesta s-a născut pe pământ. putere care o avea în interiorul Lui. Ieremia 2:13. nemurirea. nu este El izvorul ei. El s-a referit că are puterea de a da viaţă. şi El este susţinătorul acestei vieţi. Adică el este o sursă de viaţă pentru generaţia următoare (chiar dacă nu veşnică şi chiar dacă el însuşi moare). dar această expresie nu implică neapărat viaţa în Sine. Trinitarienii afirmă că Isus trăieşte sau există prin Sine şi astfel este Dumnezeu.41.2).2). Această capacitate Isus a folosit-o în timpul vieţii Lui. din care să ţâşnească viaţa. În mod asemănător. Chiar şi ucenicii care făceau vindecări şi învieri din morţi putem spune că erau mici izvoare de viaţă (Matei 10:8. Însă când Isus afirmă că „are viaţa în Sine”. şi cei morţi primeau viaţă şi înviau prin puterea din cer de la Dumnezeu. însă această putere sau viaţă nu o are prin Sine. 6:27. şi astfel nu a fost Dumnezeu o perioadă!?! Însă textul citat. Însă deoarece Tatăl locuia în Isus. dar şi pentru omenirea decăzută. nu a avut-o. deoarece El afirmă în v. datorită afirmaţiei lui Isus. Apocalipsa 4:11. Dumnezeu i-a dat Fiului său. indică că Isus a primit „viaţa în Sine”. locuia în persoana Lui cu scopul de a învia morţii. ci. sau era prezent în Isus (Ioan 14:10). sau putere de a învia din morţi. fără ca la rândul lor să nu aibă un izvor iniţial. nu discută calitatea vieţii pe care Isus a dobândit-o pentru el. care iniţial s-au umplut cu viaţă de la Isus. ci. Este regretabil că plecând de la aceste cuvinte „are viaţa în Sine”. în timpul sau după experienţa pământească. Însă nici Isus nici ucenicii nu erau izvoare care ţâşneau viaţă. 20:7-12).T.s-a iniţiat viaţa creaţiei. însemnă că cel puţin o perioadă de timp. 30: „Eu nu pot face nimic de la Mine însumi”. taţii transmit fiilor şi capacitatea de a procrea la rândul lor sau ‚viaţa în sine’. iar ucenicii pe Isus (Ioan 6:57). Isus îl avea pe Tatăl ca izvor primordial. unii au tras concluzia că Isus a primit o viaţă superioară celui posedate pe pământ de exemplu: existenţa prin Sine. pentru ai învia pe alţii. nu doar viaţa umană pentru el însuşi. Însă şi o astfel de interpretare. Odată cu viaţa. această putere sau viaţă era în Isus. făcând învieri. Despre un tată pământesc se poate spune că are ‚viaţa în sine’. Această capacitate devine efectivă la majorat. chiar dând din această putere şi ucenicilor care şi ei au făcut învieri (Matei 10:5-8). şi capacitatea de a da viaţă (în cazul Lui: eternă) altora. Evrei 1:1. se arată că Isus are ‚puterea de viaţă în Sine’ sau că această putere de a da viaţă. despre viaţa suplimentară pe care Tatăl a pus-o în corpul lui uman şi care era destinată pentru alţii. dacă este capabil să procreeze. dar El l-a făcut şi pe Fiul să fie izvor de viaţă (Ioan 5:40. care se rugau la Dumnezeu. În contextul din Ioan 5:20-30. care a spus: „are viaţa în Sine” (Ioan 5:26). În contrast cu profeţii din V. izvor pentru creaţie.33.

Dacă Isus este Dumnezeu. Însă cu toate că ucenicii au viaţă în ei înşişi. Biblia spune despre El în 1Timotei 6:16: „singurul care are nemurirea”. are viaţa veşnică în el sau rămâne în el. La polul opus orice creştin care nu urăşte. atunci Scripturile s-ar contrazice. ca şi fraza: „are viaţa în Sine”. Tot aşa Fiul este dependent de Tatăl. sensul expresiei: „viaţa în voi înşivă”. El afirmă în mod clar şi fără echivoc că trăieşte „prin Tatăl”. Dar Isus nu spune aşa ceva. Căci de fapt Scripturile explică în continuare următoarele: „După cum Tatăl. Să însemne aceasta că şi noi facem parte din Fiinţa lui Dumnezeu deoarece Isus spune despre voi (creştinii) că aveţi „viaţa în voi înşivă”? Adică să avem noi acest atribut: ASEIETATEA (existenţa prin sine)? Cu siguranţă nu. fără ar avea nevoie de altcineva ca să existe. Însă doar Tatăl trăieşte prin sine. locuieşte în Fiul (Ioan 14:10). să spunem aşa. tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţă în rezervă pe care să o dea cui vrea (comp. Ba mai mult. cine Mă mănâncă pe Mine. deoarece Isus locuieşte în ei. ar susţine aseietatea lui Isus. ar fi putut spune: „Eu trăiesc prin natura mea divină” sau „Eu ca om trăiesc prin Dumnezeul care sunt”. unde se spune: „Căci după cum Tatăl trezeşte morţii şi le dă viaţă. au viaţa veşnică datorită faptului că Cristos locuieşte în ei (în sensul că Cristos. căci ulterior în 6:57. ci. pe care o dă altora. datorită Tatălui. ci. însă Isus nu locuieşte în ucigaşi. Isus are viaţă în Sine. ei sunt dependenţi de Cristos. cu Romani 6:23). În mod similar. el susţine că creştinii au viaţa veşnică în ei. este un ucigaş. pe când despre Fiul am observat că trăieşte prin Tatăl. Cu siguranţă că Ioan nu susţine aseitatea creştinilor. se spune: „Oricine urăşte pe fratele său. În 1Ioan 3:15. Domnul Isus spune şi despre noi creştinii că avem ‚viaţă în noi înşine’ dacă mâncăm trupul Lui şi bem sângele Lui (Ioan 6:53). viaţa este prezentă în ei – 1Ioan 5:11-13). tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea”. va trăi şi el prin Mine” (Ioan 6:57). în sensul că Tatăl prin care trăieşte Fiul. şi ştiţi că nici un ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el”. M-a trimis pe Mine şi Eu trăiesc prin Tatăl. Adică aşa cum Tatăl are viaţă în rezervă. Dacă Isus era şi Dumnezeu.Isus are viaţă în Sine. nu se referă la a exista prin sine sau a fi propriul izvor şi susţinător al vieţii. că ‚viaţa’ locuieşte în Fiul datorită Tatălui şi în noi datorită Fiului. În mod similar. deoarece El are viaţa în Sine. ci. care este viu. Dacă Ioan în 5:26. cu scopul arătat în versetul 21. tot aşa. de ce este El dependent de altcineva ca să trăiască (Ioan 6:57)? 28 . Isus nu este Dumnezeu. puterea de învia. căci tatăl locuieşte în El. Ioan nu susţine că Isus are aseitatea. dacă ar fi Dumnezeu ar trăi prin Sine. şi este descris ca fiind singurul care are atributul nemuririi prin Sine. tot Isus afirmă într-un mod clar că El trăieşte nu prin Sine. Prin urmare.

fără a avea nevoie de Dumnezeu. nici nu-L poate vedea şi care are cinstea şi puterea veşnică! Amin”. Ieremia 23:23. a nemuritorului. Trinitarienii susţin că Duhul Sfânt are aseietatea. prin urmare doctrina trinităţii este falsă. existenţa prin Sine. că cel puţin într-o perioadă a vieţii lui Isus. când a fost pe pământ. ce transmite viaţă izvorâtă din Dumnezeu. Acesta nu a fost omniprezent. În Teologie elementară de C. se spune: „El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El”. fără a avea nevoie de nimeni. Luca 20:36)? Dumnezeu este singurul care are nemurirea prin Sine. La rândul Lui.14). Duhul Sfânt se menţine în viaţă prin Fiul. Duhul Sfânt susţine viaţa. oamenii credincioşi până la capăt (1Corinteni 15:51-54.  1Timotei 6:16: „singurul care are nemurirea. această stare este chiar şi după învierea Sa. Ryrie. 6:17. care locuieşte într-o lumină. este Dumnezeu. 2Corinteni 13:4). În Coloseni 1:17. iar duhul de viaţă o transmite creaţiei. se spune la p. cade doctrina trinităţii. fără ca El să aibă viaţa în Sine.239: „Această concepţie eronată afirmă că kenoza înseamnă că Domnul a renunţat de fapt la 29 . care dă şi susţin viaţa creaţiei (vezi: Geneza 1:30. Iată că Fiul nu trăieşte prin Sine. 7:15. Singurul care are aseietatea. adică că trăieşte prin Sine. deoarece este un duh (suflare) de viaţă. Iosua 11:11. El nu este Dumnezeu în sens absolut. Acest duh poate fi doar un canal al puterii de viaţă.În plus. nu însemnă că El are viaţa în Sine. nici în timpul vieţii pământeşti.24). Faptul că Duhul Sfânt este duh sau suflare de viaţă (mai degrabă o ramură a Lui. Fiul trăieşte prin Tatăl (Ioan 6:57. despre El se spune:  1Timotei 1:17: „A Împăratului veşniciilor. nici după înviere. Deci deoarece Isus nu are aseietatea. nu însemnă neapărat aseietatea. însă dacă se va dovedi. la ce se referă aceasta? Având în vedere câ şi Isus după înviere are nemuriea (Romani 6:9). Iată doar Dumnezeu este singurul care are nemurirea. de care nu poţi să te apropii pe care nici un om nu L-a văzut. nevăzutului şi singurului Dumnezeu. 2:7.22. OMNIPREZENŢA: Dumnezeu este prezent peste tot (Psalmul 139:1-12. îngerii. şi Duhul Sfânt după creierea Lui (Evrei 9:14). să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin”. deoarece Scriptura afirmă clar în 2Corinteni 13:4: „În adevăr El a fost răstignit prin slăbiciune. transmite şi menţine viaţa creaţiei. atunci Isus nu a fost om şi Dumnezeu. Faptul că Duhul de viaţă. un duh ieşit din El are acestă descriere). Iată Fiul este înainte de toate creaturile (inclusiv Duhul Sfânt) şi „toate se ţin prin El” (inclusiv Duhul Sfânt). şi nici egal cu Tatăl. ci „prin puterea lui Dumnezeu”. dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu”.

dacă era omniprezent nici măcar nu putea fi răstignit. Vatican şi în Vulgata. ca să le trimită un Mângâietor în locul Lui. ci ar susţine că Isus era prezent şi în cer şi pe pământ. Şi afirmă pe baza acestui text că Isus a fost şi în cer şi pe pământ în acelaşi timp. în afară de Cel ce s-a pogorât din cer. Ba mai mult. la El nu pot fi perioade când El nu este Dumnezeu. căci nu poţi răstigni o persoana omniprezentă. nici înainte de întrupare. atunci nu a fost Dumnezeu. şi omniscienţei. dacă El nu a fost omniprezent. Coloseni 3:11. Acest lucru este fals. În concluzie. cât şi ca Theofanie (Psalmul 139:129 . deoarece Dumnezeul absolut. o adăugare şi nu face parte din Cuvântul inspirat. omnipotenţei. El nu se schimbă (Iacov 1:17). 1Ioan 4:1-3). cade doctrina trinităţii.. şi când Isus era cu adevărat „în cer”. tot astfel şi Duhul Lui atât ca persoană distinctă de Dumnezeu. ca de pildă în Alexandrin. nici după înviere. Biblia afirmă clar că după înviere. adică este prezent peste tot (Matei 18:20. El era când în Galileea. sau ultima frază este precizarea ce o face Ioan la timpul când scrie el (96-98 d. fiind într-un trup finit. când în altă localitate (Marcu 3:7. nu apare în cele mai bune manuscrise. fiind carne (Ioan 1:14. Argumentele trinitarienilor sunt următoarele: Matei 18:20. Filipeni 2:6-8. Ioan 3:13.Dacă El a renunţat la orice atribut. care este în cer”.. 28:20. Evrei 1:3). 16:7). 11:7). astfel Isus ne fiind omniprezent în timpul vieţi sale pământeşti. care să rămână cu ei pentru totdeauna (Ioan 14:15-17. Deci dacă se va dovedi că Isus nu a fost omniprezent cel puţin într-o perioadă a vieţii lui Isus. când în Iudeea.24). faptul că Isus nu a fost omniprezent în timpul vieţii Sale pământeşti. 7:3. Isus a fost omniprezent. În concluzie. Dar chiar dacă ar fi inspirat textul nu ar susţine omnipreznţa. nu există nici un text care să susţină că pe parcursul vieţii Sale pământeşti. dărâmă doctrina trinităţii! Dumnezeu este prezent peste tot (Ieremia 23:23. de data aceasta un locţiitor: omniprezent. iar Dumnezeu nu suferă schimbări în atributele sale. este etern. dar nu peste tot pe pământ. Isus când a fost om. Totuşi unii trinitarieni aduc ca argument şi Ioan 3:13. Ioan 4:3.). ceea ce însemnă că nu a fost Dumnezeu. care permanent este omniprezent. 28:20. Însă ultima parte a textului „care este în cer”. atunci El nu este deo-Fiinţă cu Tatăl. tocmai de aceea pleacă.H. atunci El nu a fost Dumnezeu. atunci a încetat să mai fie Dumnezeu în timpul vieţii sale pământeşti. astfel ultima parte este o interpolare. adică Fiul omului. deoarece ne fiind Dumnezeu în viaţa pământească. nu a fost Dumnezeu deplin. unde se afirmă: „Nimeni nu s-a suit în cer. Isus este omniprezent. nu a fost omniprezent.” Iată cât de grav este dacă Isus nu a fost omniprezent în timpul vieţii pământeşti.atributele Divinităţii sale sau cel puţin la atributele relative ale omniprezenţei. Însă Scripturile arată că Domnul Isus în timpul vieţii Sale pământeşti nu era omniprezent.

37:10). nu implică o autoritate asupra Tatălui. Şi în acest text Isus precizează că El a primit toată autoritatea. ca şi când ar avea trebuinţă de ceva. 27:3. Din aceste pasaje reiese că Isus are toate lucrurile. ar putea denota că este Atotputernic. următoarele: „În 29 . se spune: „El [Dumnezeu] nu este slujit de mâini omeneşti. 34:10. 13:3. autoritate sau drept. (vezi şi: Iov 10:12. Filipeni 3:21. primit de Isus asupra creaţiei şi a creaturilor din cer şi de pe pământ. chiar dacă nu iasă în evidenţă uneori. 33:4. sau puterea de a ţine toate. Ioan 3:35. Această lucrare de putere. Psalmistul David pune în echivalenţă Duhul Sfânt cu faţa lui Dumnezeu. Iată Dumnezeu este Cel care răspândeşte suflarea (Duhul) Lui peste tot. datorită Tatălui. însă se ridică totuşi o întrebare: De unde „are” El această lucrare de putere? Cu siguranţă că răspunsul este: de la Tatăl (comp. 32:8. Dacă se va dovedi că Isus nu este Atotputernic prin Sine. suflarea şi toate lucrurile”. atunci se cădea să o primească. 28:18. a vorbit cu ei şi le-a zis: Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Evrei 1:3. este prezentă şi persoana Lui prorprie. şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?” (Psalmul 139:7). este exousia = autoritatea. cu 1Corinteni 15:27.12). În Fapte 17:25.”. 17:1. la Theofania Lui. În mod similar. ci. 17:1. OMNIPOTENŢA: Doar Dumnezeu este Atotputernic. Faptul că are această lucrare de putere de a supune toate lucrurile. dreptul. care dă tuturor viaţa. „El va schimba trupul stării noastre smerite. 26:13. căci Biblia declară în 1Corinteni 15:24-28 BC. El.2. Argumentele trinitarienilor sunt: Matei 11:27.2). şi-l va face asemenea trupului slavei Sale. 13:3. şi astfel să aibă totul prin Sine ca Tatăl.” (Filipeni 3:21). Din acest text se desprinde ideea că Isus are o lucrare de putere de a-şi supune toate lucrurile. dacă El era şi Dumnezeu deplin şi o avea deja în cadrul propriei divinităţi? Doar dacă nu a avut-o. adică dreptul de a stăpâni (Matei 11:27. adică are toată puterea în Sine şi prin Sine şi o foloseşte cum vrea. Ioan 3:35. Psalmistul spune: „Unde mă voi duce departe de Duhul Tău. Ne întrebăm însă: Ce nevoie avea Isus să primească toată autoritatea. Dar bine înţeles că unde este prezent Duhul Sfânt ca Theofanie. Psalmisul se referă la Duhul lui Dumnezeu. cu Cuvântul puterii Sale (Evrei 1:3).28). prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile. atunci doctrina trinităţii se va dovedi a fi ne-biblică. şi atunci nu o avea prin Sine. În greacă pentru cuvântul autoritate. ar putea reieşi mai clar că Isus este Atotputernic. în Matei 28:18 BCR se spune: „Isus s-a apropiat de ei. Însă în special din Matei 28:18 şi Filipeni 3:21. ceea ce indică că nu era Dumnezeu deplin.

şi dacă astfel de perfecţiuni. 17:9. cum Domnul Isus primeşte toată autoritatea.” Este adevărat că Duhul Sfânt este numit: ‚puterea lui Dumnezeu’. Dar când zice că totul I-a fost supus. semnele miraculoase şi minunile înfăptuite prin puterea sa. autoritatea şi puterea Lui este asupra creaţiei nu asupra Tatălui. el trebuie să fie într-adevăr şi pe bună dreptate Dumnezeu. şi în plus. Tatăl îi supune „toate sub picioarele Lui” iar în final chiar Domnul Isus „El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl”. nu prin Sine. şi degetul lui Dumnezeu.10). rezultă că Domnului Isus. a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău. care va fi nimicit. nu în sensul că nu este o persoană.2: „După ce a vorbit astfel. Vrăjmaşul cel din urmă. ” Apoi din 1Corinteni 15:24-28. ci că este o persoană.35. însă Scriptura explică: „Dar când zice că totul I-a fost supus. se înţelege că în afară de Cel ce I-a supus totul.” Deci vedem din Matei 28:18. nu prin El însuşi. etc. Deoarece Duhul Sfânt la rândul 29 . În ce priveşte Omnipotenţa Duhului. se înţelege că în afară de Cel ce I-a supus totul. observaţi ce afirmă El: Ioan 17:1. ca vârstă. sunt de găsit în el. după ce va fi nimicit orice domnie. adică are toată puterea în Sine şi prin Sine şi o foloseşte cum vrea. ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine. sau pentru că este superior în vreo privinţă faţă de Ei. ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu”. Ei spun că supunerea Fiului şi a Duhului faţă de Tatăl este pentru a se păstra ordinea în trinitate. Doar Dumnezeu este Atotputernic.urmă. astfel nu putem vorbi de omnipotenţă. Dumnezeu. pentru a supune toate. şi harul pe care el îl produce în inimile oamenilor. Toate textele indică că Isus are puterea şi autoritatea datorită Tatălui care i-a dat-o. va fi moartea. după cum I-ai dat putere peste orice făptură. fiind co-eterni. darurile pe care le acordă el. când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl. Trinitarienii susţin că Tatăl. va veni sfârşitul. ‚braţul lui Dumnezeu’. ‚mâna lui Dumnezeu’. şi deci atunci nu este Dumnezeu în sens trinitar. datorită Tatălui. ‚degetul lui Dumnezeu’. sau că Fiul îi datorează ceva Tatălui. într-adevăr „a pus totul sub picioarele Lui”. şi nu pentru că Tatăl este mai mare. proclamă cu tărie omnipotenţa sa. care sunt caracteristice Divinităţii. Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse. În contrast cu Biblia. Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată. de aceea putem afirma că Isus nu este Atotputernic prin Sine. Însă observă că Isus are toată autoritatea şi puterea de a susţine toate şi a supune toate. Fiul şi Duhul Sfânt sunt absolut egali ca putere. orice stăpânire şi orice putere. (vezi şi Ioan 3. pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi. trinitarienii afirmă: „el este numit puterea Celui Prea Înalt. atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile. ca înţelepciune. Deci nu putem vorbi de o egalitate în ceea priveşte puterea sau autoritatea.

sau persoana care are ‚puterea’ în modul absolut. dar nu neapărat omniştiinţa sau Atotcunoaşterea. care emană putere în credincios de care Dumnezeu se foloseşte. este un non sens să vorbeşti de puterea puterii! Faptul că Duhul Sfânt are putere (Romani 15:1819). fiindcă El însuşi ştia ce este în om (Ioan 2:25). Acum noi putem trage două concluzi: 1) Fie El este puterea unei persoane şi nu o persoană. şi cine era cel ce avea să-L vândă (Ioan 6:64). nu întreaga substanţă. după cum a primit o parte din substanţa divină. în sensul că acesta este omul plin de putere pe care mă bazez la nevoie. fiind trimis fie de Tatăl (comp. iar Duhul Sfânt îşi foloseşte puterea. cu Fapte 1:4.Lui se raportează la puterea Lui. ci după voia lui Dumnezeu (Romani 8:26. şi anume că El este o persoană puternică. El cunoştea lucruri din viitor (Ioan 13:19). doar indică că Isus a avut o cunoştinţă superioară unui om obişnuit. Isus le-a cunoscut gândurile (Luca 11:17). Şi n-avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre nici un om. Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred. Sigur ca revelaţia unor evenimente viitoare şi cunoaşterea inimii oamenilor sau fapte specifice individuale. Aşa cum un om ar putea spune despre un prieten de al lui: „acesta este puterea mea”.27. Evrei 2:4). ci ele spun că Duhul Sfânt este puterea lui Dumnezeu care lucrează în creaţie. ci. este un lucru pe care Dumnezeu l-ar putea 29 . El nu acţionează independent. Duhul Sfânt este inferior Fiului şi suspus Acestuia (16:13-15). Luca 24:49. îngerii nu cunosc totul. căci Însuşi Domnul Isus a spus că va sta „la dreapta puterii” (Matei 26:64). textele nu spun că El este Dumnezeu puternic sau Atotputernic. denotă că El este o persoană care are putere. Nici unul din aceste versete nu vorbesc de Atotcunoaşterea a Fiului. Trinitarienii aduc următoarele argumente în favoarea omniştienţei lui Isus: El le ştia gândurile oamenilor (Luca 6:8). 2) fie El este putere în sens figurat. şi lucrează prin puterea Sa. OMNISCIENŢA: Doar Dumnezeu cunoaşte totul. Isus ştia tot ce a făcut samariteanca (Ioan 4:29). Dacă se dovedeşte că Domnul Isus nu cunoaşte totul. şi că El se poate manifesta ca putere. Isus a cunoscut trecutul lui Natanael (Ioan 1:48). aceasta nu însemnă egalitate în putere. Astfel Tatăl este izvorul puterii. şi execută diferite lucrări după voia lui Dumnezeu. cade doctrina trinităţii. ceea ce însemnă că El îl consideră pe Tatăl – izvorul (sursa) „puterii”. Ioan 14:26) fie de Fiul (Ioan 15:26). Duhul Sfânt fiind născut din Tatăl prin Fiul a primit o parte din puterea Lui.8. Isus le-a cunoscut gândul inimii (Luca 9:47). Dar observaţi cu atenţie aceste descrieri ale Duhului Sfânt. Faptul că Dumnezeu Tatăl s-a folosit şi se foloseşte de Duhul Sfânt. puterea Lui este deci mai mică decât a Tatălui şi a Fiului.

poate de asemenea sugera o cunoaştere avansată sau o apreciere specială.. în afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere” (Vezi şi Luca 10:22). Un alt argument. deoarece Tatăl îi „arată tot ce face”.” Nu însemnă că profeţii sunt omniştienţi.27). astfel. p. Mai degrabă acesta este un argument că Isus nu este omniştient. spun ei. ei mai aduc următoarele argumente: Matei 11:27: „Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu. a observa atent. epi = deplin. şi-I arată tot ce face. deoarece creştini sunt încurajaţi să ajungă la o cunoştinţă deplină = epignosis (Filipeni 1:9. Această concluzie este greşită din următoarele motive: 1) Expresia „cunoaşte deplin”. dar aceasta nu însemnă că vom fi omniştienţi. dar aceasta nu înseamnă că suntem omniştienţi. Fiul îl cunoaşte deplin pe Tatăl. este Ioan 16:13-15: „Când va veni mângâietorul.1 (adică ginosko). în Rom. căci El nu va 29 . şi ginosko = cunoaşte. tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl. 404. este că şi creştinii Îl pot cunoaşte deplin pe Tatăl. în timp ce în v. Dar trinitarienii susţin că cunoaşterea Domnului Isus a fost mult mai extinsă. în afară de Tatăl. din grecescul „epiginoskei” derivată din „epiginosko”. ca voi să vă minunaţi” (Ioan 5:20). În plus. pentru că Dumnezeu le descoperă toate lucrările Sale. a înţelege deplin. „unii care ştiu cerinţa dreaptă a lui Dumnezeu” (epiginosko) înseamnă ‚a şti foarte bine’. căci textul mai precizează: „şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere”. Coloseni 1:9). care spune: „Căci Tatăl iubeşte pe Fiul. şi despre profeţi se spune în Amos 3:7: „Nu. a recunoaşte. se explică: „epignosko denotă: a) a observa. Fapte 11:27. deoarece cunoscându-l deplin pe Tatăl cunoaşte tot ceea ce cunoaşte Tatăl. are să vă călăuzească în tot adevărul.sugerează în general o (re)cunoaştere mai specială a obiectului cunoscut decât o face Nr. Iată. este afirmaţia Domnului. Un alt argument. 1:32. Trinitarienii afirmă că Isus este omniştient. 1Ioan 2:20. o persoană Atotcunoscătoare nu are nevoie ca cineva să-i arate ceva. nu implică omniştienţa Fiului. Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci. a deosebi. şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul. prin urmare este omniştient. nu implică neapărat o cunoaştere totală.încredinţa oricărei persoane înzestrate cu darul prorociei (vezi: 2Împăraţi 6:12. Duhul adevărului.” 2) Un al doilea motiv pentru care acest pasaj. deoarece Fiul ni-l poate descoperi deplin pe Tatăl şi nouă! 3) Cunoaşterea unei persoane nu înseamnă implicit a cunoaşte tot ceea ce cunoaşte aceea persoană.. În Dicţionarul de la CLV. „L-au cunoscut pe Dumnezeu” (ginosko) sugerează doar că ei nu puteau evita cunoaşterea. şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea. 21.28.

să le vestească şi să-i călăuzească (conducă) El în tot adevărul.12). ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. adică din ‚slujba de Învăţător.9). El Mă va proslăvi. în care Isus vorbeşte de faptul că este de folos ca El să plece. 12:35. v.” Din acest verset se aduce în atenţie afirmaţia că „Tot ce are Tatăl. se referă şi la cunoştinţă. Mediatorul sau Marele nostru Preot la Tatăl (1Ioan 2:1.7-13. şi nu i-a dat „tot” ce este al Domnului? Pentru că Domnul Isus. Tot ce are Tatăl are şi Fiul. Domnul Isus avea slujba de Mângâietor cât timp a fost pe pământ (Matei 12:1-7. Ioan 11:19-26). Isus spune „Tot ce are Tatăl. 14:6). etc. trinitarienii interpretează că expresia „Tot”. Astfel. ar putea să se refere la cunoştinţă. este al Meu (al lui Isus). în acest context. să i-a din ceea ce este al lui Isus. de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi”. Este interesant că Duhul Sfânt nu primeşte acel „tot”. iar pe ucenicii Domnului îi va călăuzi în tot adevărul. după înălţarea lui Isus. Ca să înţelegem la ce se referă. este al Meu”. Avocatul. pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. dreptatea şi judecata. tot la fel şi Duhul Sfânt. Astfel Isus a primit rolul de a comunica adevărul (v.2).46. deoarece aşa va veni Mângâietorul. 29 . de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. şi prin urmare Isus are o cunoaştere egală cu Tatăl. o astfel de interpretare ar contrazice alte pasaje cum ar fi: Marcu 13:32. Marcu 6:34. fiind Apărătorul. căci despre dezvăluirea adevărului este vorba în pasaj. de aceea Duhul I s-a dat „din” ce este al lui Isus nu tot ce este a lui Isus. Tot ce are Tatăl. El se referă la rolurile sau funcţiile Tatălui de a stăpâni Cuvântul şi al comunica (Ioan 17:7-10). Mângâietor de Călăuzitor’. Dar erau unele lucruri pe care ei nu le puteau înţelege atunci (v. s-ar fi exprimat mai degrabă: „Tot ce cunoaşte Tatăl cunosc şi Eu”. şi ne va descoperi viitorul călăuzindu-ne în tot adevărul. De ce Duhul Sfânt i-a „din” ce este al Domnului. ci doar o parte din slujbe. Luca 9:11. 3:17-21. „El va lua din ce este al Meu şi vă va vesti”. Fapte 1:7. să convingă lumea de păcatul ei (Ioan 1:7. Isus nu a dat această slujbă Duhului Sfânt. 26:10. de aceea era de folos. În plus. este al Meu. şi să le vestească lucrurile viitoare şi să-i conducă în tot adevărul. este descris şi după înălţare ca fiind Mângâietorul (Parakletul). se referă în acest context la slujbele sau funcţiile divine. ca să vină Duhul Adevărului. trebuie să citim contextul dinainte. iar Duhul Sfânt a primit această funcţie (lucrare). funcţie pe care i-a dat şi Fiului. totuşi atunci Isus.vorbi de la El. 7:7. care va dovedi lumii: păcatul.9. în raport cu poporul lui Dumnezeu. Însă la ce se referă expresia: „Tot ce are Tatăl.36. este al Meu”? Textul în sine nu ne răspunde.

şi de fapt o administrează potrivit voinţei Tatălui. El de pildă. nu Mă veţi mai vedea. ucenicii în primă fază. apoi iarăşi peste puţină vreme.” şi: „Apoi iarăşi peste puţină vreme. autoritatea. că tot ce are Fiul a primit de la Tatăl. de aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu. nu au înţeles la ce se referă cuvintele: „Peste puţină vreme. 17:2.5. Isus a primit acest „Tot”. însă să analizăm contextul în care s-au spus aceste cuvinte? Ioan 16:16-31: „Peste puţină vreme.Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde.. nu din veşnicie în veşnicie ca Tatăl (1Corinteni 15. 13:3. Însă este demn de menţionat. pentru că Mă duc la Tatăl”.24-28).” Problema în discuţie era despre plecarea lui Isus. căci dacă. pentru că M-aţi iubit şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu. 146:10).5. care este din veşnicie în veşnicie neschimbat (Maleahi 3:6. oamenii (ucenicii). unii din ucenicii Lui au zis între ei: „Ce înseamnă cuvintele acestea: „Peste puţină vreme. Tatăl Îi supune toate (1Corinteni 15:27). 93:2.” Isus a cunoscut că voiau să-L întrebe şi le-a zis: „Vă întrebaţi între voi ce înseamnă cuvintele: „Peste puţină vreme. Mă veţi vedea. stăpânirea. Mă veţi vedea?” . salva (gloria).. El nu este Dumnezeul Cel prea Înalt.” La auzul acestor vorbe. Căci Tatăl însuşi vă iubeşte.7-11). expresia ‚tot’. În ziua aceea. Iacov 1:17). puterea. Cuvântul. veţi cere în Numele Meu şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi. deci El este mandatat doar pentru o perioadă de timp să împărăţească (Psalmul 29:10. Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume.22). nu prin Sine. 13:3. acum las lumea şi Mă duc la Tatăl. apoi iarăşi peste puţină vreme. ceea ce denotă că nu este Dumnezeu prin Sine. De fapt. Mă veţi vedea. datorită Tatălui. astfel El cel mult poate fi un Dumnezeu datorită Tatălui. pentru că Mă duc la Tatăl. Astfel ei au comentat între ei aceste cuvinte. nu Mă veţi mai vedea. se referă la: stăpânirea. El nu a fost Dumnezeu. ne-hotărând cine va sta la dreapta şi la stânga lui în Împărăţie (Matei 20:20-23). Trinitarienii interpretează că Isus este omniştient.” „Acum credeţi?” le-a răspuns Isus. şi dacă nu a fost Dumnezeu un timp. atunci înainte de a primi acel „tot”. Acum cunoaştem că ştii toate lucrurile şi nai nevoie să Te întrebe cineva. nu Mă veţi mai vedea. etc. El o are nu prin Sine. ci.” Ucenicii Săi I-au zis: „Iată că acum vorbeşti desluşit şi nu spui nici o pildă. cum sugerează anumite pasaje (vezi Ioan 3:35.” şi: „Apoi iarăşi peste puţină vreme Mă veţi vedea?” Şi: „Pentru că Mă duc la Tatăl?” Ei ziceau deci: „Ce înseamnă aceasta: „Peste puţină vreme?” Nu ştim ce vrea să spună. nu Mă veţi mai vedea. Isus cunoscând acest lucru le explică că El va pleca la Tatăl. Ucenicii recunosc că acuma nu mai 29 . Alte argumente ale trinitarienilor sunt: afirmaţia ucenicilor care au spus referitor la Isus: „Acum cunoaştem că ştii toate lucrurile” (Ioan 16:30). pe care îi are atât Tatăl cât şi Fiul (vezi: Ioan 3:35.În alt pasaje. şi în final Isus va preda această domnie Tatălui. Şi chiar dacă are toată puterea. 17:2. la un moment dat. ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl.

pentru venirea Fiului pe pământ. faptele lor. ci. după înviere. este vorba de exercitarea darului cuvântului de cunoştinţă (1Corinteni 12:8). deoarece El cunoştea ce era în om” (NTTF – 2008). deoarece El ştia ceea ce ei au discutat şi le-a spus înainte ca ei să-l întrebe. fără să-i înştiinţeze pe aceştia. fără ca acesta să fie Dumnezeu. ci. sau darul cunoştinţei (1Corinteni 12:8). Ioan 4:17-19 cu 2Împăraţi 6:12). se fac unele afirmaţii despre ‚o cunoştinţă a toate’. Tu toate le ştii. nu era necesar ca ucenicii să-l întrebe pe Isus despre semnificaţia acestor cuvinte. dar cu siguranţă că expresia „toate lucrurile” are un sens relativ.le vorbeşte în pilde. Petru răspunde: „Doamne. deoarece Dumnezeu îşi descoperă toată lucrarea Sa. În plus. Petru afirma „Tu toate le ştii” nu în sensul trinitarian de omniştiienţă. Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci. le-a spus pe faţă venirea Lui de la Tatăl şi plecarea lui la Tatăl. De aceea. are sensul că ‚cunoşti tot ceea ce noi discutăm fără ca să-ţi comunicăm sau fără să fi de faţă’. expresia „tot”. ci v-am numit prieteni. De pildă. Aparant acest pasaj ar susţin omniştienţa celor 12 ucenici. dar cu siguranţă această afirmaţie nici un trinitarian nu o interpretează în sensul că ucenici au fost omniştienţi. pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său. Şi ei concluzionează: „Acum cunoaştem că ştii toate lucrurile şi n-ai nevoie să Te întrebe cineva”. dar aceasta nu implică neapărat omniştienţă. ceea ce a primit Isus de la Tatăl. În Ioan 15:15. nu tot ceea ce au comunicat 29 . Iată că ucenicii au fost încunoştinţaţi de „tot”. Isus spune: „Nu vă mai numesc robi.” Din acest pasaj ar lăsa să se înţeleagă că profeţii cunosc toată lucrarea lui Dumnezeu. ştii ca Te iubesc” (Ioan 21:17). El nu face „nimic”. Elisei cunoştea chiar şi cuvintele ce le rostea regele Siriei în odaia sa de culcare . şi despre oamenii lui Dumnezeu. profeţiilor. Luca 9:46. Astfel. când Domnul Isus îl întreabă pe Petru daca îl iubeşte. este specifică profeţilor (comp. în Ioan 2:25. fără a fi de faţă.47.2Împăraţi 6:11. De fapt. slujitorii lui Dumnezeu ne fiind omniştienţi. dar nu înseamnă omniştienţă. Astfel expresia: „ştii toate lucrurile”.12. Dar aceasta nu implică neapărat omniştienţa. se spune: „şi pentru că nu avea nevoie ca cineva să mărturisească despre om. afirmă şi Petru despre Isus. dar alte texte le interpretează cu sensul de omniştienţă!?! Cu siguranţă că şi în acest text. Această capacitate a lui Isus de a cunoaşte gândurile sau vorbirea altor persoane. În Amos 3:7 se spune: „Nu. ci. în sensul că Isus ‚cunoaşte inima fiecărei persoane’ şi de aceea era convins ca Domnul Isus îi cunoştea şi lui inima. În mod asemănător. se referă la faptul că Isus cunoştea ceea ce ei au discutat când Isus nu era de faţă. se referă la tot ce i-a spus Tatăl: Fiului. pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu”.

Astfel a ştii toate poate avea un sens restrâns. şi ruşinos. ca de pildă în privinţa creaţiei sau a altor lucruri. care nu poate suporta un Cristos crucificat. neprihănire. ci. slab. Aparent din pasaj reiese că creştinii cunosc orice lucru sau toate lucrurile (în greacă: pantes = toate. tot la fel şi în cazul lui Isus. este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. chiar dacă au o cunoaştere superioară unui om obişnuit. astfel cu siguranţă ucenicii nu au fost omniştienţi! Tot la fel despre creştini se spune: 1Ioan 2:20. care li se pare o nebunie.30. era că cunoştea inima lui Petru. Coloseni 2:2. Cu siguranţă că expresia „toate lucrurile”. ungerea pe care aţi primit-o de la El. Dumnezeu în înţelepciunea Lui a folosit acest lucru (crucificarea lui Isus) spre salvarea noastră. şi înţelepciunea lui Dumnezeu. nu se referă la „toate lucrurile din toate domeniile”. este lipsit de înţelepciune. vom vedea că Pavel face o antiteză între înţelepciunea lumii. nu înseamnă că Tatăl fără Fiul. şi evreii caută semne. În concluzie. faptul că Isus este numit „înţelepciunea lui Dumnezeu”. rămâneţi în El.Cât despre voi. cu siguranţă că ungerea nu ne învaţă în domenii ca: sportul. rămâne în voi şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva. Cu alte cuvinte Isus. Alte argumente ale trinitarienilor: 1Corinteni 1:24: „dar pentru cei chemaţi.” (Vezi şi Fapte 20:27). după cum este scris: „Cine se laudă. după cum v-a învăţat ea. pentru ca. nu susţine că Isus este omniştient. sau că cunoştea discuţia dintre ucenici. fizica. în sensul că ceea ce pare nebun. este instrumentul sau mijlocul salvării oamenilor şi deci modul lui Dumnezeu de a-şi exprima puterea şi înţelepciunea. În timp ce greci caută o înţelepciune firească. orice. ci. ‚în toate lucrurile spirituale’. în contextul discuţiei despre salvarea omului prin Evanghelie. să fie uniţi în dragoste şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere. Isus este numit: „puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu”. a ştii toate în contextul textului.17-31. după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată şi nu este o minciună. lumească. Dar cu siguranţă nu interpretăm că profeţii sau creştinii sunt omniştienţi. medicina.” După cum am explicat şi argumentat şi în capitolele trecute.ei în toate domeniile.. 1Corinteni 1:24.3: „ca să li se îmbărbăteze inimile. Dacă citim contextul începând cu v. deoarece Isus „a fost făcut pentru noi înţelepciune.. că El este instrumentul înţelepciunii unui Dumnezeu omniştient. pentru creştini: Cristos este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. sfinţire şi răscumpărare. ci. care L-a folosit pe Cristos pentru salvarea oamenilor. toate lucrurile) şi sunt învăţaţi despre toate lucrurile prin ungerea Duhului Sfânt.27: „Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi orice lucru. fie Iudei. ca să cunoască 29 . sau chimia. fie Greci. să se laude în Domnul” (v.31).

În plus.adică a lui Hristos. adică adunarea Sa formată dintre evrei şi neamuri (Efeseni 3:5-10). sau cele mai importante (valoroase) comori de înţelepciune şi cunoştinţă le găsim în acest mister. ci. că Isus nu este Atotştiutor? Să nu uităm că şi despre creştini se spune „să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere”. ele sunt ascunse în misterul (taina) lui Dumnezeu. NTTF – 2008 traduce: „ca să fie mângăiate inimile lor.s. 30 . Iată că în Hristos „sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei”. Hristos.. Cu siguranţă însă. se mai adaugă la „misterul lui Dumnezeu” şi cuvintele „a lui Cristos”. ad. şi pentru toate bogăţiile deplinei siguranţe a priceperii.Tatăl. alte ms. ad. şi pentru toate bogăţiile siguranţei depline a înţelegerii. mai degrabă. . este că în unele manuscrise. că în trupul lui Cristos locuieşte omniştienţa lui Dumnezeu.taina lui Dumnezeu Tatăl. ci. că toată cunoştinţa şi înţelepciunea preţioasă a lui Dumnezeu. în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei”. deoarece prin adunare.” Iată că textul nu spune că în Cristos sunt ascunse toate comorile de înţelepciune şi cunoaştere. în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale cunoştinţei. şi că în acest mister.” Observaţi cum redau şi alte traduceri româneşti: „Ca să se mângâie inimile lor. înţelesul este că misterul este a lui Dumnezeu şi a lui Cristos. [În mod asemănător redă şi SS 1874 şi Biblia de la 1688. şi lui Hristos” (Noul Testament 1857).şi Tată şi a lui Hristos. tocmiţi fiind ei întru dragoste. şi ca ei. . dar şi aşa. ad. Problema din acest pasaj. [: a lui Christos :].Hristos. sunt ascunse toate comorile de înţelepciune şi cunoştinţă. Iată că în acest mister ascuns de veacuri şi descoperit în primul secol d. observaţi cum traduce BB – 2001: „pentru ca să le fie încurajate inimile. pentru cunoaşterea misterului lui Dumnezeu. să aibă belşugul deplinei înţelegeri pentru cunoaşterea tainei lui Dumnezeu-Tatăl şi a lui Hristos” (BO) „Ca să se mângâie inimile lor. cum puteţi afirma voi. fiind strâns uniţi împreună în dragoste. . prin trupul lui Cristos este descoperită înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu (Efeseni 3:10). şi Biblia de la Blaj din anul 1795].. alte ms. ad. că Pavel nu vrea să susţină. înseamnă aceasta că creştinii sunt Atotştiutori? Problema acestui pasaj este şi din cauza traducerilor..H. comorile] înţelepciuni şi ale cunoştinţei. fiind strâns uniţi în dragoste. şi spre toată bogăţia încredinţării înţelegerii spre cunoştinţa tainei lui Dumnezeu şi Tatăl.. afirmă trinitarienii. adică pe Hristos. pentru cunoaşterea tainei lui Dumnezeug. strâns uniţi în iubire. în care sunt ascunse toate tezaurele [n. alte ms.” Observaţi explicaţia de la nota de subsol: „g Unele ms. sunt ascunse toate comorile de înţelepciune şi cunoaştere. se explică că misterul lui Dumnezeu este trupul lui Cristos (Coloseni 1:24-26). Ce este însă misterul (taina) lui Dumnezeu? În context şi în alte pasaje. .

Isus nu era omniştient. ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii. şi peste tot. salvarea şi administrarea epocilor (Efeseni 1:10. dacă ar fi cunoscut acest lucru nu s-ar fi mirat. El a fost învăţat. Unii trinitarieni spun.” Dacă Isus era omniştient nu mai căuta smochine. misterul lui Dumnezeu care este trupul lui Cristos. se mai relatează: „Şi era o femeie. Îndată. Faptul că Isus. pentru ce a căutat Isus călăuzirea lui Dumnezeu o noapte în rugăciune. atunci de ce Dumnezeul Isus nu i-a spus la omul Isus? Cum putea Isus să fie o singură persoană. dar nu a cunoscut cine s-a atins de El. La o egalitate nu ar trebui ca unul să înveţe pe celălalt. s-a apropiat de smochin. A zărit de departe un smochin. s-a mirat de necredinţa celor din Nazaret. dar n-a găsit decât frunze. căci am simţit că a ieşit din Mine o putere. egalitatea se infirmă.” (vezi şi Ioan 8:38. le-a zis: „Când veţi înălţa pe Fiul omului. 14:10). după ce au ieşit din Betania.” Iată că Isus a simţit că cineva sa atins de El. Isus a flămânzit. În Luca 8:43-46.chiar şi în cazul Domnului nostru Isus Cristos. Deci. dacă era omniştient. Şi Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toţi tăgăduiau. scurgerea de sânge s-a oprit. 12:49.50. deci. deoarece ştia că nu sunt smochine în copac. şi unirea acestuia cu Cristos. Ea s-a apropiat pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Există pasaje care indică că Isus nu a avut Atotcunoaşterea? Marcu 6:6: „Şi se mira de necredinţa lor”. 30 . Prin urmare. noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc şi mai întrebi: „Cine s-a atins de Mine?” Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine. are legătură cu planul etern. Dumnezeul Isus a ştiut! Bine. lasă să se înţeleagă cu nu cunoştea dinainte că ei vor reacţiona în necredinţă. omul Isus nu a ştiu. au zis: „Învăţătorule. căci nu era încă vremea smochinelor. cu siguranţă cunoştea cine s-a atins de El şi nu ar mai fi întrebat: „Cine s-a atins de Mine?”. este relatat cum Isus a petrecut o noapte în rugăciune pentru ai alege pe cei 12 apostoli dintre mulţimea de ucenici. atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine însumi.Deoarece. dacă El era omniştient? Biblia spune clar că există un Tată adevărat şi un Fiu adevărat. În Luca 8:11-16. taţi sunt aceia care îşi învaţă fii . ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu. care în acelaşi timp ştia şi în acelaşi timp nu ştia?!? Această sforţare de răspuns nu este decât praf aruncat în ochi. care s-a manifestat prin trupul lui Cristos. Atunci a luat cuvântul şi a zis smochinului: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” Şi ucenicii au auzit aceste vorbe. fără s-o fi putut vindeca vreunul. Petru şi cei ce erau cu El. care avea frunze şi a venit să vadă poate va găsi ceva în el. care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge. căci El spune în Ioan 8:28: „Isus. Marcu 11:12-14: „A doua zi. 3:9-11).

nici chiar El nu ştia.” Vedem aici că Pavel.” Dacă Fiul ca şi Dumnezeu şi Duhul Sfânt ar cunoaşte aceea zi. unde se precizează: „a lui Dumnezeu. BO. deplin şi suprem. probabil unii scribi fie din greşală. El însă afirmă clar că nu ştie nimeni în afară de Tatăl. Deci cum putea Isus să fie egal în cunoştinţă cu Dumnezeu. Biblia precizează că Isus nu cunoaşte ceea ce cunoaşte Tatăl. spune despre Dumnezeu (prezentat aici distinct de persoana lui Isus) că „singur [El] este înţelept”. prin Isus Hristos. pe care i-a dat-o Dumnezeu. nici îngerii din ceruri. şi nu la ‚Dumnezeul Isus’. cine nu este Atotcunoscător nu este Dumnezeu în sensul deplin al cuvântului. deoarece nu apare în Textus Receptus. astfel Isus nu a fost Dumnezeul absolut.” (vezi şi Matei 24:3648). să fie slava. şi doar Tatăl le cunoştea? Trinitarienii interpretează că pasajul se referă la ‚omul Isus’.. Dacă Isus este Dumnezeu şi omniştient. că revelaţia aceasta. Ioan spune în Apocalipsa 1:1. deoarece textul nu spune: ‚Fiul nu cunoaşte ziua sau ceasul acela’.. ceea ce indică că nu este Atotcunoscător. care singur este înţelept. în vecii vecilor! Amin. inspirat fiind de Duhul Sfânt. pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa”. ci numai Tatăl. nu există o egalitate în cunoaştere şi înţelepciune. Cristos a primit-o de la Dumnezeu. însă o astfel de interpretare denaturează afirmaţia textului. ci numai Tatăl. când afirmă în Fapte 1:7: „El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele. în unele traduceri (BC.. în Marcu 13:32 se spune clar: „Cât despre ziua aceea. atunci Domnul Isus nu ar fi afirmat cuvintele de mai sus. Cu toatea acestea. dacă era Dumnezeu Atotcunoscător. NTTF – 2008. au omis fraza.) a fost introdusă această frază. să primească revelaţie sau descoperire de la Dumnezeu? Dacă Isus cunoaşte totul. 30 . nici Fiul. Dumnezeu Fiul şi Duhul Sfânt’. nu ştie nimeni. ci ar fi spus: ‚nu ştie nimeni. iar atotcunoaşterea este un atribut al lui Dumnezeu.În plus. Fraza apare şi în textul critic grecesc al lui Wescott şi Hort. dacă El nu cunoştea ziua şi ceasul sfârşitului. Dar nici chiar după înviere. sau ceasul acela. în sensul suprem şi absolut. Textul afirmă: „Descoperirea lui Isus Hristos. pentru a da la o parte acest argument în favoarea faptului că Isus nu este omniştient. Ce nevoie avea Isus. pe baza manuscriselor: ‫*א‬BDVgmssArm.. nu are nevoie să mai primească informaţii de la nimeni. ar fi trebuit să se fi 48 În unele Biblii expresia „nici Fiul” din Matei 24:36. Dacă Dumnezeu este o trinitate de persoane absolut egale.”. nu este redată. etc. doar El are înţelepciunea în sensul unic. atunci Isus ar fi spus: „Tatăl. În mod similar. Fiul şi Duhul Sfânt le-a păstrat sub stăpânirea lor”! Iar izvorul şi posesorul înţelepciunii este descris în Romani 16:27. fie intenţionat. deci doar El singur este înţelept. ci textul afirmă clar şi ceva în plus: „nu ştie nimeni. ci numai Tatăl. căci se afirmă că informaţiile despre timpuri şi perioade sunt sub stăpânirea Tatălui.

adică din ‚slujba de Învăţător. are să vă călăuzească în tot adevărul. 3:17-21. adică tot ce este necesar pentru ei. să i-a din ceea ce este al lui Isus. aşa ceva nu scrie. este al Meu (al lui Isus). trebuie să citim contextul dinainte. ar putea să se refere la cunoştinţă. de aceea am zis că (Duhul Sfânt) va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi”. Duhul Sfânt învaţă toate lucrurile. iar pe ucenicii Domnului îi va călăuzi în tot adevărul. etc. şi să le vestească lucrurile viitoare şi să-i conducă în tot adevărul. pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. în care Isus vorbeşte de faptul că este de folos ca El să plece. şi prin urmare Isus are o cunoaştere egală cu Tatăl.  Ioan 16:13-15: „Când va veni mângâietorul. Trinitarienii interpretează că expresia „Tot”. căci El nu va vorbi de la El. totuşi atunci Isus. ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. Iată Duhul Sfânt învaţă pe oameni toate lucrurile! Înseamna aceasta omniştienţă? Nu.12). şi dacă nu scrie. de aceea era de folos. Domnul Isus avea slujba de Mângâietor cât timp a fost pe pământ (Matei 12:1-7. în Numele Meu. Fapte 1:7.9. v. Însă la ce se referă expresia: „Tot ce are Tatăl. Duhul adevărului. în sensul că le aduce aminte la ucenici. pe care a avut-o ca Dumnezeu” Dar. se referă şi la cunoştinţă. El Mă va proslăvi. 14:6). care va dovedi lumii: păcatul. Ca să înţelegem la ce se referă. Dar erau unele lucruri pe care ei nu le puteau înţelege atunci (v. Tot ce are Tatăl. Apocalipsa 1:1. În concluzie.46. căci despre dezvăluirea adevărului este vorba în pasaj. dreptatea şi judecata. tot la fel şi Duhul Sfânt. cam aşa: „Descoperirea lui Isus Hristos. o astfel de interpretare ar contrazice alte pasaje cum ar fi: Marcu 13:32. de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi”. Luca 9:11. Mângâietor de Călăuzitor’. cuvintele Domnului. este al Meu”? Textul în sine nu ne răspunde. 30 . ca să vină Duhul Adevărului. este al Meu. Isus nu este omniştient. s-ar fi exprimat mai degrabă: „Tot ce cunoaşte Tatăl cunosc şi Eu”. 12:35. Teologii trinitarieni argumentează că Duhul Sfânt este omniştient prin următoarele versete biblice:  Ioan 14:26: „Dar mângâietorul. tot ce le-a spus Domnul. nu putem interpreta aşa. să le vestească şi să-i călăuzească (conducă) El în tot adevărul. pe cine învaţă El: „toate lucrurile”? Pe ucenicii Domnului! Să înţelegem că şi ei sunt atotcunoscători? Nu. deoarece aşa va veni Mângâietorul. adică Duhul Sfânt.scris altfel. prin urmare nu este Dumnezeu! Cât priveşte Spiritul Sfânt. vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu”.7-13. să convingă lumea de păcatul ei (Ioan 1:7. 26:10. Marcu 6:34. pe care-L va trimite Tatăl. 7:7. Din acest verset se aduce în atenţie afirmaţia că „Tot ce are Tatăl. Ioan 11:19-26).36. În plus.

Astfel Isus a primit rolul de a comunica adevărul (v. funcţie pe care i-a dat şi Fiului. ci Duhul care vine de la Dumnezeu. Iată în timp ce fruntaşii acestei epoci nu cunosc înţelepciunea lui Dumnezeu. căci.2008). Căci Duhul cercetează totul. Aceste afirmaţii şi acest pasaj nu susţin omniştienţa Duhului Sfânt.8). El se referă la rolurile sau funcţiile Tatălui de a stăpâni Cuvântul şi al comunica (Ioan 17:7-10). ce nevoie are El să ‚cerceteze’. şi nu i-a dat „tot” ce este al Domnului? Pentru că Domnul Isus.Astfel. o persoană omniştientă nu cercetează (în greacă: „erayna” = caută. şi ne va descoperi viitorul călăuzindu-ne în tot adevărul. după înălţarea lui Isus. Avocatul. Mediatorul sau Marele nostru Preot la Tatăl (1Ioan 2:1.n. Teologia trinitară se bazează mult pe acest pasaj spre a afirma credinţa potrivit căreia Duhul Sfânt este omniştient / atotcunoscător. Fraza: „nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu”. Astfel din pasajul Ioan 16:13-15. nici măcar a Fiului. „El va lua din ce este al Meu şi vă va vesti”. Şi apoi dacă El este omniştient din eternitate. care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu. dacă ar fi cunoscut-o. mai înainte de veci. În adevăr. este în antiteză cu un verest anterior: „Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu. NTTF . nu însemnă a cunoaşte ca Dumnezeu. cea tainică şi ţinută ascunsă pe care o rânduise Dumnezeu. fiind Apărătorul.  1Corinteni 2:10: „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Isus spune „Tot ce are Tatăl. spre slava noastră. investighează .2). Este interesant că Duhul Sfânt nu primeşte acel „tot”. ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său”. noi o cunoaştem doar prin revelaţia dată de Duhul Sfânt. în afară de duhul omului. lucrurile lui Dumnezeu. cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului.s. Deoarece a cunoaşte adâncimile lui Dumnezeu. b) „nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu”. ci doar o parte din slujbe. examinează. nu înseamnă că Dumnezeu sau Fiul nu le ştiu. chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”. 30 . este descris şi după înălţare ca fiind Mângâietorul (Parakletul). n-ar fi răstignit pe Domnul slavei” (v. Ea ştie! Faptul că doar Duhul Sfânt cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul lumii. şi pe care n-a cunoscut-o nici unul din fruntaşii veacului acestuia. iar Duhul Sfânt a primit această funcţie (lucrare). De ce Duhul Sfânt i-a „din” ce este al Domnului. vine de la Tatăl prin Fiul (Ioan 16:13-15). chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.9). ceea ce ne revelează Duhul Sfânt. Deoarece: a) „Duhul cercetează totul. nu probează omniştienţa Duhului Sfânt. în acest context. De fapt.7. este al Meu”.

Maleahi 2:15. 1Ioan 4:2. Duhul Sfânt fiind parte din creaţie nu este transcendent. atunci doctrina unui Dumnezeu Triunic. TRANSCENDENŢA: Biblia ne învaţă că Dumnezeu este distinct de creaţia Sa. În timp ce Dumnezeu este transcendent. separat şi mai mare decât creaţia (Isaia 57:15.3).. La atributul eternităţii. nu ştie nimeni.30. Apocalipsa 4:11). nici îngerii din ceruri. Evrei 1:3). EI sunt din creaţia lui Dumnezeu.ci numai Tatăl”. este născut şi făcut. am dovedit că Fiul şi Duhul Sfânt. 30 . textul spune clar: „nu ştie nimeni. se precizează clar: „Cât despre ziua aceea. 1Timotei 6:16). atunci ‚Duhul Înţelepciunii’. cu Proverbe 8:22-25. nu poate fi decât o creaţie a lui Dumnezeu. ci numai Tatăl”. face parte din creaţie (vezi din nou pasajele din Proverbe 8:22-25. El nu poate fi independent şi separat de creaţie odată ce face parte din creaţie împreună cu Fiul lui Dumnezeu (Coloseni 1:15-18). atunci doctrina precum că Isus este Dumnezeu deplin cade. nici Fiul. fac parte din creaţie. sau ceasul acela. După înviere. însemnând ‘rămânând în creaţie’. Astfel Duhul Sfânt nu este transcendent. Orice comentariu este de prisos pentru a susţine omniştienţa Duhului Sfânt. Daniel 5:23. Dacă Fiul. şi prin Isus se menţine în existenţă (Coloseni 1:16. conf. este independent. Coloseni 1:15. adică prezent în creaţie şi susţine creaţie spre existenţă (Coloseni 1:17. Termenul teologic pentru a vorbi de implicarea lui Dumnezeu în creaţie. Termenul deseori întrebuinţat pentru a spune că Dumnezeu este separat şi mai mare decât creaţia este transcendent. El nu face parte din ea. ca şi Dumnezeu Tatăl. Efeseni 4:6. Dacă se va dovedi că Isus şi Duhul Sfânt.17).T. deoarece creaţia depinde în permanenţă de El pentru a exista şi funcţiona (Psalmi 104:29. Fapte 17:25. precum şi El este prezent şi în credincioşi (Coloseni 3:11). Dacă se va dovedi că cel puţin într-o perioadă a vieţii lui Isus acesta nu a fost imanent. despre Isus se spune că este imanent. Apocalipsa 3:14). Apocalipsa 11:11). este cuvântul „imanent”. şi prin Isus (Ioan 1:2. şi foarte implicat în creaţie.În Marcu 13:32. Am mai dovedit în acest material că Duhul Sfânt a fost născut din Dumnezeu Tatăl (în greacă: ek = din . Iată despre ziua venirii Domnului. IMANENŢA: Dumnezeu este totuşi prezent în creaţie. ci. Termenul arata ca Dumnezeu este cu mult mai presus de creaţie în sensul ca este superior faţă de creaţie şi este independent de ea. ieşită prin Înţelepciune (Priverbe 8:23). pentru că El a făcut-o şi El stăpâneşte peste ea. nu este Dumnezeu. Astfel Isus şi Duhul Sfânt. nu este adevărată. numit ‚Înţelepciunea’ în V.1Corinteni 2:12. mai exact primele Lui creaţii.

nu le au pe toate. nu sunt egali cu Tatăl. iar omnipotenţa Duhul Sfânt nu o are. Psalmul 144:5). nu numai pentru că sunt numiţi ‚Dumnezeu’. Matei 18:10). 1Corinteni 12:6). Dumnezeu este imanent. adică prezent în creaţie (Efeseni 4:6. şi prin urmare doctrina trinităţii este dovedită a fi un fals. Isus nu este Atotputernic prin Sine. pe care încearcă să-l dovedească cu Scriptura.” Alte argumente în favoarea unui aşa zis Dumnezeu plural. şi o invenţie omenească nu o doctrină biblică. nici omniscienţa. Isus şi Duhul Sfânt.Însă acest lucru nu este valabil în perioada când El a fost om. omniprezenţa. dar şi pentru că numai Cele Trei Persoane împărtăşesc natura divina . care susţine ideea că chiar dacă şi alţii (îngeri şi oameni) sunt numiţi: ‘dumnezeu’.28. III) Argumente în favoarea unui Dumnezeu plural: Trinitarienii mai aduc şi alte argumente şi raţionamente pentru a susţine doctrina trinităţii. Iar dacă Isus nu a fost imanent în perioada umanităţii sale. 1) Textele unde apare Elohim: 30 . transcendenţa. această putere era de la Tatăl. atunci când Isus a fost om.adică au acele atribute sau perfecţiuni specifice exclusiv lui Dumnezeu (ne-comunicabile): eternitatea. omniscienţa. o are datorită Tatălui care îi dă putere şi i-a dat stăpânire peste creaţie. 2) Textele care vorbesc de o pluralitate de persoane. El nu o avea prin Sine. sau a unei pluralităţi în Dumnezeire sunt şi Geneza:1:26. implicit şi Duhul Sfânt este imanent. Dumnezeu (Elohim) a făcut cerurile şi pământul. am văzut că Isus şi Duhul Sfânt. Creaţia materială nu ar rezista la prezenţa directă a Atotputernicului Dumnezeu: Iehova (Isaia 64:1. nu sunt deo-Fiinţă cu Tatăl. Fiul si Duhul Sfânt fac parte din Dumnezeire. Ei făcând parte din creaţie. iar cât Isus a fost om. Voi împărţi argumentele în două grupe: 1) Textele unde apare „Elohim”. prin duhurile născute din El. nici transcendenţa. chiar dacă a primit putere asupra forţelor naturii (Matei 8:26). la argumentul şi raţionamentul trinitarienilor. cum ar fi conceptul de Dumnezeu plural. după cum urmează:  Geneza 1:1: „La început. Prin urmare. imanenţa. Astfel putem spune că Dumnezeu este imanent prin Duhul Sfânt. adică prezent în creaţie. de pildă nu au aseietatea şi eternitatea. Dintr-o analiză a acestor atribute. De fapt Dumnezeu este prezent peste tot prin Duhul Sfânt. În concluzie la acest subcapitol. nu a fost imanent. Isaia 6:8. doar Tatăl. Iar Duhul Sfânt prin duhurile ramificate din El. 3:22. atunci nu a fost Dumnezeu. nu a avut omniprezenţa şi imanenţa. iar Isus. aseitatea. 11:7. nici părtaşi la o natură identică cu Tatăl. omnipotenţa. nu sunt Dumnezeu. prin îngeri (Fapte 17:25.

este la singular (Geneza 1:1—2:4). iar expresia: ‚Elohah’ un plural de două persoane. un triteism (trei Dumnezei) sau politeism (mai mulţi Dumnezei). expresia: ‚Elohim’ desemnează un plural de persoane. Pluralul maiestăţii denotă măreţia şi supremaţia nelimitată a lui Dumnezeu.” Relatarea despre creaţie ne permite să ilustrăm această observaţie: titlul ’elo·him´ se află aici de 35 de ori. După unii trinitarieni. Dar toţi adepţii Trinităţii resping ideea unei trinităţi formate din trei Dumnezei diferiţi. Aceste forme de plural se referă în general la Yahweh. dar în fiecare caz verbul care descrie ceea ce spune sau face Dumnezeu. sau denotă plentitudinea puterii divine. termenul funcţionează gramatical ca un singular.: Elohim. Însă teoria potrivit căruia. este un termen ce denotă un plural de trei persoane. deşi în ebraică este un plural. Astfel chiar dacă mergem pe varianta Elohim = Dumnezei. este un plural care exprimă măreţia lui Dumnezeu”49 [sublinierea îmi aparţine] În acest sens. iată ce se recunoaşte în cartea „Teologie elementară” p.php 30 . se explică la Geneza 1. Să nu uităm. ci. William Smith în lucrarea sa: A Dictionary of the Bible (Dicţionar biblic) declară: „Ideea fantezistă potrivit căreia termenul [’elo·him´] ar desemna o Trinitate de persoane existente în Divinitate găseşte astăzi puţini aderenţi printre specialişti.1: „Ebr. ci: „Dumnezei”.com/index.bibleserver. este o teorie falsă. suma puterilor manifestate de Dumnezeu. care tradus literal însemnă: Dumnezeii. caz în care ele se traduc printr-un singular: „Dumnezeu”. ei au atunci mai mulţi Dumnezei. În V. Indică oare aceste forme o Trinitate? Nu. Această întrebuinţare corespunde pluralului numit de gramaticieni plural al maiestăţii.T. Apare expresia Elohim de mai multe ori. Elohim nu însemnă ‘persoane’. ei nu susţin un Triteism.42: „Faptul că substantivul este consecvent folosit cu forme verbale la singular. numele divin cel mai frecvent folosit în VT. De ce? Deoarece raţionamentul lor impune concluzia că există trei Dumnezei în cadrul Trinităţii.În Geneza cap.” 49 Vezi: http://www. aşadar cei care consideră că termenul Elohim implică ideea unei trinităţi se constituie în politeişti.” Iar în Publicaţia: The American Journal of Semitic Languages and Literatures (Revista americană de limbi şi literaturi semitice) spune în legătură cu termenul ’elo·him´: „El este aproape întotdeauna construit cu un predicat verbal exprimat prin verb la singular şi este însoţit de un atribut adjectival la singular. cu adjective şi pronume la singular susţine acest fel de plural. 1.41.” La nota de subsol la Noua traducere în limba română a Bibliei (NTR). cuvântul ’eloh´ah (dumnezeu) are două forme la plural: ’elo·him´ (dumnezei) şi ’elo·heh´ (dumnezei ai). ea nu susţine trinitatea. Această publicaţie conchide: „[’Elo·him´] nu poate să fie decât un plural intensiv care denotă măreţie şi maiestate.

dumnezeul [’elo·heh´] lor” (Judecători 16:23. un singur idol. precum şi New Catholic Encyclopedia. o singură persoană. Totuşi. 7:1). Deci dacă Baal şi Dagon sunt un Dumnezeu. însă este numit Domn la plural. cuvintele ’elo·him´ şi ’elo·heh´ pentru a se referi la mai mulţi dumnezei falşi sau idoli (Exod 12:12. ceea ce demonstrează că este vorba despre un singur dumnezeu. 7:1. în loc de dumneata (domnia ta) spunem: ‘dumneavostră’ (domnia voastră). vol. cu sigurană că Iosif nu a fost trei persoane sau trei Domni. este ca şi atunci când ne adresăm cuiva cu apelativul: ‘dumneavostră’ (domnia voastră). sau pentru alte zeităţi false (Geneza 35:2. V. ediţia St. numit „Dagon.. Yahweh îi spune lui Moise că el avea să servească drept „Dumnezeu” [’elo·him´] pentru Aaron şi pentru Faraon. aceşti termeni se pot aplica asupra unui singur dumnezeu fals. atunci şi Yahweh poate fi o singură persoană chiar dacă este descris cu termenul Elohim. iar verbul care-l însoţeşte este la singular. expresia Elohim se referă la pluralul de maiestate al Creatorului. care a fost o singură persoană (Exod 4:16. unde este reprodus un răspuns al lui Isus în care el citează Deuteronomul 6:4. Astfel. căci tot expresia Elohim este folosită pentru Moise. Biblia utilizează. în alte împrejurări. Bible Dictionary. 1967. măreţia şi pluralitatea aributelor lui Dumnezeu sau suma puterilor Lui. la singular) ca echivalent pentru „’Elo·him´“. ci. de asemenea. în Judecătorii 16:23. 330. nu redă ideea de pluralitate de persoane într-o divinitate.4. Prin urmare. 6). Iosif este numit ‘domn’ („’adho·neh´”) al Egiptului. este folosită tot forma de singular din greacă ho The·os´. acest termen este întrebuinţat şi pentru oameni (Psalm 82:1. în semn de respect pentru acel om. Ce însemnă un plural al maiestăţii? Ca să dau un exemplu. unde se vorbeşte despre dumnezeul fals Dagon. ca şi în cazul dumnezeului filistenilor. şi pentru Baal care a fost un singur Zeu (1Împăraţi 18:27). Baal este şi el numit „un dumnezeu [’elo·him´]“ (1Împăraţi 18:27). Oare să credem că Moise exista o trinitate de persoane? În Geneza 42:30. 287). În Marcu 12:29. nu se referă la un plural de persoane cum cred unii teologi. ca şi cum ne-am adresa mai multor persoane şi nu uneia singure. De aceea. În concluzie. şi sunt numiţi Dumnezei (Dumnezeu la plural).Pluralul substantivului ebraic folosit aici este pluralul maiestăţii (vezi NAB. acest plural. 23:24). 20:23). p. traducătorii Septuagintei au folosit în Geneza 1:1 forma ho Theós (Dumnezeu. care vor să susţină prin orice doctrina trinităţii. expresia: „Elohom”. Joseph. 18:11. În mod asemănător.. — Exod 4:16. p. ci este vorba de un plural al maiestăţii. În plus. 24). În limba greacă nu există pluralul maiestăţii. Exod 12:12. este folosită o formă a titlului „’elo·him”. 30 .

Isaia 6:8). 3:22. El nu se referă la Sine. care are chipul Lui (Evrei 1:1-3). ci. Psalmul 33:6). fiind mai multe Fiinţe divine. mai ales dacă luăm în considerare mărturia oferită de restul Bibliei asupra acestei chestiuni. o pluralitate de Dumnezei. şi cu Duhul Sfânt. textul ar spune ceva de genul: „Dumnezeu (Tată. Proverbe 8:30. 1Ioan 1:1-3. nu mai multe persoane într-un Dumnezeu. adică: Tată. dar nici atunci nu ar fi sigură o astfel de interpretare. IV) Versete în care apare trinitatea. pe Cuvântul Lui (vezi Ioan 1:1-3). ci o persoană din Trinitate. dar nu o Fiinţă. În armonie cu alte texte biblice. vorbeşte cu o altă persoană. Dumnezeu e doar Tatăl. Deci. Doar în cazul în care aici. adică: Tatăl. la Dumnezeirea Lui. Fiul şi Duhul Sfânt. ci. ca fiind un plural de persoane. Dacă s-ar referi la Sine. doar atunci am putea avea posibilitatea să interpretăm. însă fără a fi vorba de o pluralitate de Dumnezei. Atunci când Dumnezeu sau Yahweh vorbeşte cu altă persoană. iar Dumnezeu în viziunea trinitarienilor este: Tată. Fiul şi Duhul Sfânt 30 . cu care vorbeşte. se referă la: „Nostru” sau „Noi”. Fiul şi Duhul Sfânt) a zis: să facem om după chipul nostru”. El vorbeşte cu Cuvântul Său (Fiul Său). Evrei 11:3.1-3. la Sine. Deci. spune „Nostru” sau „Noi” (Geneza 1:26. ei împreună sunt o pluralitate de persoane. de pildă Tatăl.În mod evident. ar spune: „Noi”. Astfel. atunci în virtutea acestei dogme. Căci dacă Dumnezeu se exprimă cu „Noi” la Fiinţa Sa. utilizarea titlurilor ’elo·him´ şi ’elo·heh´ cu referire atât la dumnezei falşi cît şi la oameni nu implica ideea că fiecare era o pluralitate de dumnezei. cu Fiul. de persoane (Dumnezeu + alte persoane). că celelalte persoane ar putea reprezenta ale persoane din Dumnezeu. nu ar apărea că vorbeşte Dumnezeu. Cu Cel numit şi Cuvântul sau „meşterul Lui. la lucru lângă El” (Ioan 1. ci. în mod asemănător. dacă titlurile ’elo·him´ şi ’elo·heh´ se aplică la Yahweh. când îi include şi pe colaboratorii Lui. 2:26. sau nu Un Dumnezeu. şi Duhul Sfânt. nu putem să deducem că Dumnezeu este format din mai multe persoane. Însă având în vedere că Dumnezeu vorbeşte la singular despre Sine în toate textele Biblice. acceptăm că aici Dumnezeu vorbeşte cu alţii din afara Lui. Dumnezeu. Fiul şi Duhul Sfânt + aceea persoană (sau persoane). cu alte persoane cu care colabora. atunci e vorba de o pluralitate de Dumnezei (politeism). atunci aceste texte ar susţine. nici vorbă de un Dumnezeu trinitar care vorbeşte în virtutea unui plural de persoane din El. spunând „a zis” nu „au zis”. Dumnezeu care este Tatăl. Însă având în vedere că Dumnezeu vorbeşte cu altcineva. 11:7. 2) Textele care vorbesc de o pluralitate de persoane.

Biblia nu conţine nici-o formulare directă a acestei doctrine.După cum am spus mai sus. 2Timotei 4:1). dar nu ne spune că cei trei formează UN DUMNEZEU. în care Îmi găsesc plăcerea. observăm că aceste pasaje nu spun nimic cu privire la personalitatea celor trei subiecţi. observăm că Dumnezeu este distinct de Isus Cristos. unde-i găsim menţionaţi împreună pe: 1) Dumnezeu. astfel cei ce cred în trinitate se bazează în special pe argumente deductive din Biblie şi nu prezentări clare a acestei învăţături. vorbeşte şi de Petru. 1Corinteni 12:4-6. Da. a cărei voce se aude şi-L numeşte pe Isus „Fiul Meu”. Deci această categorie de argumente este extrem de neîntemeiată. sau divinitatea lor. În acest text care relatează botezul lui Isus. 2) Cristos şi 3) îngerii. Există în Biblie versete.22). Fraza: „botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. doar pentru că apar împreună în text cu Dumnezeu? Dar atunci. afirmaţii despre: Tatăl. puterea lor. în care apare în text. după cum Pavel îl deosebeşte pe Isus de îngerii. dacă Isus este Dumnezeu. însă textul nu spune că cei trei subiecţi ar forma un Dumnezeu sau că sunt egali. Fiul şi Duhul Sfânt (Matei 3:16. Fiul şi Duhul Sfânt. trinitarienii spun că în aceste texte este prezentă şi arătată. în putere. 28:19. egalitatea lor. 1Ioan 5:7). Un alt exemplu este 1Timotei 5:21. cu privire la poziţia lor. Este arătarea Sfintei Treimi cum o numesc trinitarienii. Isac şi Iacov (Exod 32:13).17: „De îndată ce a fost botezat. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. tragem concluzia unei existenţe într-un Dumnezeu? Oare nu suntem noi inconsecvenţi ? În plus în pasajul din 1Timotei 5:21. Din start spunem că acest text este suspectat de interpolare. de ce în pasaje în care apare Tatăl.vezi şi Luca 3:21. Fiul şi Duhul Sfânt. Însă dacă citim cu atenţie textele. 2Corinteni 13:14. 26:37). Biblia vorbeşte de Tatăl. apoi apare Fiul în apa botezului şi Duhul Sfânt sub formă de porumbel. tot aşa îl deosebeşte pe Isus de Dumnezeu. apare implicit Tatăl în cer. dar nu tragem concluzia că aceştia sunt o singură fiinţă sau egali în toate ca de pildă. sau de Avraam. După cum Biblia vorbeşte de: Tatăl. Romani 15:30. Fiul şi Duhul Sfânt împreună. Iacov şi Ioan (Matei 17:1.” [sublinierile îmi aparţin . este 31 .  Matei 28:19: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile. care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit. dar nu tragem concluzia că îngerii sunt egali cu Dumnezeu. Să analizăm puţin aceste argumente aduse în sprijinul trinităţii:  Matei 3:16.17. de ce este prezentat separat de Dumnezeu ? (vezi şi 1Timotei 6:13. etc. Isus a ieşit afară din apă. Sfânta Treime. Astfel. botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. Şi din ceruri s-a auzit un glas. cunoştinţă. pe baza lor.

pe Fiul şi Spiritul sfânt. unde . and Ecclesiastical Literature. Trinitarieni prin acest pasaj doresc să susţină şi că cei Trei au un singur nume.în numele Tatălui. şi prin urmare nu este vorba de un singur Nume aşa cum susţin trinitarienii şi modaliştii.numele”. iar numele Fiului este Isus Cristos (Luca 1:31). luat ca atare.socotită de unii cercetători o adăugire [Vezi cartea: „Lucrări Sfinte”. ca McClintock şi Strong. iar Numele Tatălui şi al Fiului.DOMNUL”. cu toate că se referă la mai multe persoane. este la singular în ebraică. Fiul şi Spiritul Sfânt nu sunt aceeaşi Fiinţă... la Duhul Sfânt şi la Tatăl. în acest pasaj nu se spune că Cei Trei formează un Dumnezeu.. ca şi în greacă. Vol. a vrut să spună: ... şi la Duhul Sfânt. care deşi susţin doctrina Trinităţii. nici egalitatea. Theological. Chiar unii trinitarieni. apare la singular. la singular. la Fiul.” Deci Numele Fiului nu este identic cu numele Tatălui (vezi şi Proverbe 30:4.Apoi m-am uitat. Astfel numele în greacă „o. în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine” În acest pasaj se face aluzie la Domnul Isus. această enciclopedie recunoaşte că şi acestea sunt „insuficiente” pentru a demonstra Trinitatea. X. se referă pe rând la Tatăl. pentru care explicaţia de mai sus nu este valabilă este că . să vă luptaţi împreună cu mine. p. Geneza 2:4 n. în greacă „onoma”. Formula de botez” ].  Romani 15:30: „Vă îndemn. afirmă cu privire la Matei 28:18–20: „Acest text. Referitor la alte pasaje care îi menţionează împreună pe Tatăl. însă nu este vorba de o triadă de persoane într-un Dumnezeu. şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului.noma” („onoma”) la singular. De asemenea. înlocuit în Traducerile Bibliei cu . pentru Domnul nostru Isus Hristos şi pentru dragostea Duhului. nu arată în mod categoric nici personalitatea celor trei subiecţi menţionaţi. retipărită în 1981. adică se subînţelege că autorul care a scris această frază. în Septuaginta. se referă pe rând la numele fiecărui om care nu va fi salvat. şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii. în greacă „o.numele”. şi al Fiului şi al Sfântului Duh!”. Dumnezeu este prezentat distinct de Domnul Isus şi de dragostea Duhului. „Numele” care apare de două ori în Geneza 48:16. 17:8. fraţilor. el a spus doar: . „prin” 31 .s.. nici divinitatea lor” (Cyclopedia of Biblical. Căci acelaşi cuvânt din greacă: „o. şi la Duhul Sfânt. Dar chiar dacă nu ar fi vorba de o interpolare. vol. Nu. deci.noma” („onoma”) apare şi în pasajele din Apocalipsa 13:8.în numele Tatălui şi în numele Fiului şi în numele Sfântului Duh!” dar pentru că nu avea rost să repete. adică la mai mulţi oameni. Un alt motiv. Căci numele Tatălui este Yahweh (Iehova – Isaia 63:16.noma” („onoma”) la singular se referă pe rând la Tatăl. 552 – sublinierea îmi aparţine). care aveau scris pe frunte Numele Său (al Fiului) şi Numele Tatălui Său. la Fiul. nu este acelaşi după cum putem citi în Apocalipsa 14:1: . II. BCR). sau că sunt egali. Însă Biblia arată că Tatăl. Apocalipsa 3:12). deoarece „Numele”.

care lucrează totul în toţi”. este pusă în paranteze arătând că această frază apare doar în manuscrisele târzii. şi care pare sa fie o glosă marginală introdusă mai târziu în text. În acest text vorbeşte de faptul că Duhul (Sfânt) dă darurile.Sapienţia. apa şi sângele şi aceşti trei sunt una în mărturisirea lor”. ba mai mult. Isus Hristos. deoarece Dumnezeu este descris ca fiind distinct de Domnul Isus şi de Duhul Sfânt. fiindcă Duhul este adevărul. 31 . Ne dăm seama în mod evident că acest pasaj nu susţine un Dumnezeu trinitar. şi prin intermediul Duhului Sfânt la Tatăl care este Unicul Dumnezeu (vezi şi Efeseni 2:18). Domnul (Isus) dă slujbele. NTTF – 2008. TLRM. TLRC. BB 2001. CLV. ci cu apă şi cu sânge. în acest pasaj îndeamnă pe fraţii lui creştini din Roma. NT – Pascal. (Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl. din vechile versiuni şi din cele mai bune manuscrise ale Vulgatei. astfel mai degrabă acest text susţine că Isus şi Duhul Sfânt nu ar face parte din Dumnezeu.) prin Isus şi (lit. Romani 15:30. şi notele de subsol din BB 2001. este Cel ce a venit cu apă şi cu sânge. fraza: „(Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl. dar este acelaşi Dumnezeu. Prin urmare.) prin dragostea Duhului.  2Corinteni 13:14: „Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh. ba chiar este un argument contra trinităţii. rugăciunea se face prin sau în Numele lui Isus. În Biblia Cornilescu. Cuvântul şi Duhul Sfânt şi aceşti trei una sunt)”. nu numai cu apă. se arată că Fiinţa lui Dumnezeu este separată şi distinctă de Fiul şi de Duhul Sfânt. Sunt felurite lucrări. CLV. traducerile Bibliei: BCR.  1Corinteni 12:4-6: „Sunt felurite daruri. Sunt felurite slujbe. Biblia de a Ierusalim.(NTTF . Fiul şi Sfântul Duh. Cuvântul şi Duhul Sfânt şi aceşti trei una sunt) Şi trei sunt care mărturisesc (pe pământ): Duhul. Nu există nici o aluzie măcar la un Dumnezeu trinitar în acest pasaj. dar este acelaşi Domn. făcând rugăciuni lui Dumnezeu (Tatăl) pentru el. nu spune că sunt egali sau deo-Fiinţă. iar Dumnezeu (Tatăl) face lucrările.” Chiar dacă şi acest text face referire la Tatăl. are urmatoarea nota de subsol la aceste versete: Textul versetelor 7-8 este adăugat în anumite manuscrise ale Vulgatei printr-o interpolare pusă mai jos între paranteze ().  1Ioan 5:6-8: „El. Alte traduceri ale Bibliei nici măcar nu introduc fraza în textul Bibliei. şi Duhul este Cel ce mărturiseşte despre lucrul acesta. Vezi în acest sens. interpolare care lipseşte din manuscrisele greceşti vechi. care nu conţine citatul în textul de baza.2008) care să ne luptăm la Dumnezeu. să fie cu voi cu toţi! Amin. nu susţine că Dumnezeu este o treime de persoane. NT .Sapienţia şi NTR (2007). Apostolul Pavel. NT . dar este acelaşi Duh. să se lupte (lit.

Unii părinţii ai Bisericii citează acest pasaj: primul care citează sigur din 1Ioan 5:7. Tatăl. şi toţi trei sunt una. versiunea Biblica pe care Biserica Catolica o foloseşte. De asemenea. col. Fulgentius (MPL. „Istorie a Bisericii NT”. 429.. explicând că nu a găsit acest pasaj în nici un manuscris grecesc. mai citează fraza şi: Cassian (435 d. Codex Toletanus). carne. Aceşti scriitori. 9 (Codex Cavensis). Fiul şi Duhul Sfânt. 62. Cassiodorus (580 d.. în care Erasmus nu a pus acest verset. După apariţia primei ediţii. Cele mai multe manuscrise (2318. col. apare „Fiul”. Nu este nici o evidenţa a acestui pasaj în manuscrisele din greaca până în anii 1500. Există manuscrise în latină din anul: cca.Există argumente pro şi contra în ce priveşte interpolarea. şi există trei care dau mărturie în cer. 146). scris de Roy (sau 31 .. care citează în 258 d. în scrierile unor scriitor ortodocşi africani din 450-530. o furie excepţională s-a ridicat din partea prelaţilor Catolici. vol. 70. un manuscris anterior din secolul X. ceea ce l-a constrâns pe Erasmus sa se apare.H. şi aceşti trei sunt una în Hristos Isus”.. 636 si 918) îşi au originea în secolul al XVIlea. el spune: „. şi pentru obiectivitate.. Vol. Sunt dovezi ca în secolul al IV-lea în Omilia Latina. În plus. Argumentele în favoarea pasajul sunt: Acest verset mai este cunoscut sub numele „paranteza Ioanidă”. sânge. Formula Trinitară este găsită şi în a treia ediţie a Noului Testament în Greaca a lui Erasmus (1522). 500). In anul 1520.H.şi din nou este scris despre Tatăl. vol. şi manuscrise din biblioteca Sangallense). 10 (Codex Complutensis.” Priscillian (385 d. vol. puţin modificat. este Cipryan. p.) citează pasajul şi el puţin modificat: „Aşa cum spune Ioan „există trei care dau mărturie pe pământ. însă acest verset se găseşte numai în 8 manuscrise greceşti. Victor Vitensis (Viena. şi aceşti trei sunt una. 1373). 221. la consiliul din Cartagina (Ruckman. 629. Vulgata. vol. Acest pasaj devine cunoscut după apariţia Noului Testament scris de Erasmus în anul 1516. Acest pasaj este citat în 415 d. p. dintre care 4 au acest verset în notiţele de pe marginea manuscrisului. şi Duhul. Athanasius (350 d. apă. 61. 60).H. 8-9 (Codex Theodulphianus.H. în loc de „Cuvântul”. Cuvântul. a apărut.). Mai târziu găsim acest pasaj introdus în copiile Bibliei în limba latină. 243). când apăra doctrina în contrazicere cu vandali. codex 221. I. 550 (două manuscrise). acest verset este găsit într-o forma alegorică făcând referire la Trinitate. d.. şi din secolele: 7 (Palimpest şi Fragment din Freisling). col. VII. ceea ce ar putea denota că fraza a fost adăugată după ce manuscrisul original a fost deja scris.H. 65.). din cauza presiunilor din partea Bisericii Catolice. 88. le voi expune în continuare.) (MPL. include acest pasaj în notiţele marginale ale manuscrisului. sunt: Vigilius Tapensis (MPL. codex 61.H.H..

bizantină majoritare text. Clark. în toate acestea. precum şi alţi părinţi ai Biserici.Froy) la Oxford. există părinţi ai bisericii care citează 1Ioan 5:7. Horne. Codex Vaticanus. Cuvântul şi Duhul Sfânt. spunând că sunt în unitate. paranteza Ioanidă nu apare. 88. Fiul şi Duhul Sfânt. Ioanidă. siriană. Codex Sinaiticus şi Codex Alexandrinus. nu apare nici în traduceri nu apare Comma Ioniană. există vreo umbră de raţiune în presupunerea că ele sunt autentice”. Tregelles. De aceea. Codex Alexandrinus. coptă (ambele Sahidic şi Bohairic). nici în traducerile în alte limbi. după care Erasmus s-a găsit obligat să introducă acest pasaj în ediţia a 3 a versiunii scrisă de el în anul 1522.. Slavon etc. Vulgate (Ioan Wordsworth şi Henry Julian White ediţie şi Stuttgart). 31 . iar fraza cu Tatăl. chiar în unele Biblii apare în paranteză. Origen (185-254). 200 d. 056. sau cu caractere italice. 81. În plus. vechiul codex în latină (codices Vercellensis IV şi Schlettstadtensis VII / VIII). Etiopian. şi doar face o referire la Tatăl. 0142. Griesbach. XVI. Clement din Alexandria (150-215). el nu citează 1Ioan 5:7. lipseşte atât în Sirian cât şi în Arab. Fiul și Duhul Sfânt fără a cita un text din Scriptură. cum ar fi: La fel. şi alte minuscule. este vorba de manuscrise foarte vechi şi considerate ca fiind cele mai cu greutate în stabilirea textului. 049. precum şi alte codices. tot la fel în manuscrisele importante din sec. Ioan 10:30. Sahidic. Acesta din urmă spune: „Numai dacă se urmează capriciul în critica textului sacru. Hippolytus de la Roma (200 – 235). ci. până în sec. multe din copiile cele mai vechi şi mai corecte nu-l conţin. Benson. 104. Armean. IV şi al V d. într-un cuvânt. textul Minuscules 33. este declarată ca interpolare de către următorii cercetători ai Bibliei. paranteza Ioanidă nu apare în text. respectiv: Vatican. În manuscrisele: În toate manuscrisele greceşti. Argumente în defavoarea pasajul sunt: Codex Sinaiticus. recunoscuţi pentru capacitatea lor: Sir Isaac Newton. fără paranteza Irineu (130-202).H. 50 Unii susţinători ai trinităţii susţin că Tertullian în cca. Tertullian50 (160-240). şi chiar în această versiune. Tischendorf.H a citat paranteza Ioanidă. uncial 048. Coptic. precum şi alte Pasajul despre treime. Însă cu toate că Tertullian vorbeşte de unitatea dintre Tatăl. Lachman şi Alford.. în toate versiunile vechi în afară de Vulgata latină.

Comentatorul Biblic Clarke mai spune: „Din o suta treisprezece manuscrise. iar [în manuscrisele apărute] de atunci încoace ele se găsesc în trei variante. traducerea American Union. Armean. criticul F.C. Etiopian. nu poate fi găsit în nici un manuscris. Concordanţa greco-engleză a lui Hudson spune: „Cuvintele nu se găsesc în nici un manuscris grecesc înainte de secolul al XV-lea sau al XVI-lea şi în nici o versiune timpurie”. În ciuda controverselor trinitariene. nici măcar un Părinte grec sau vreun Părinte al Bisericii latine vechi nu se referă la ele”. Wolsey întreabă: „Oare nu cer adevărul şi onestitatea ca un astfel de text să fie scos afară din Bibliile noastre engleze — un pasaj pe care Luther nu l-a exprimat în traducerea sa şi care nu s-a strecurat în Biblia germană până după aproape cincizeci de ani de la moartea sa?” Nu numai Biblii în limba română îl omit.” („Comentariu referitor la 1Ioan 5”). cu excepţia unuia — Codicele Montfortii. Lipseşte atât în Sirian cât şi în Arab. Ioan. Comentariul critic al lui Lang. Lipseşte din orice manuscris al acestei epistole scris înainte de inventarea tiparului. şi chiar în această versiune. Slavon etc. Cu privire la acest pasaj trinitarian. din secolul al optulea. multe din copiile cele mai vechi şi mai corecte nu-l conţin. în o suta douăsprezece acest text lipseşte. Celelalte care omit acest verset sunt în număr de 112. de la Colegiul Trinităţii din Dublin.10 d. Pâna în sec.B. într-un cuvânt. Adam Clarke comentând asupra acestui text spune: „Probabil că acest verset nu este autentic. referindu-se la acest pasaj spune: „Aceste cuvinte lipsesc în toate codexurile greceşti. Sahidic. Prima dată. nici chiar când subiectele pe care le-au tratat i-ar fi condus în mod firesc să apeleze la autoritatea lui: de aceea este evident nelegitim”. Constantine Tischendorf spune: „Consider ca o necuviinţă a continua publicarea acestei adăugiri nelegitime ca parte a Epistolei”. în toate versiunile vechi în afară de Vulgata.Dr. nici de către vreunul din părinţii latini timpurii.C. ci şi toate traducerile moderne: Emphatic Diaglott. ţinut în 1215 d. Coptic. De asemenea lipseşte în toţi Părinţii greci vechi. Scrivener a scris: „Nu trebuie să ezităm să ne declarăm convingerea că aceste cuvinte controversate nu au fost scrise de Sf. Aceasta din urmă spune: „Acest text cu privire la mărturia în cer nu se găseşte în nici un manuscris grecesc scris înainte de secolul al cincilea. H. ci au fost introduse iniţial în 31 . Profesorul T. inclusiv în cel latin. traducerea lui Young. de asemenea în Codicele Sinaitic [cel mai vechi manuscris grecesc cunoscut] şi în toate versiunile vechi. Nu este citat de către nici unul din scriitorii eclesiastici greci. A. precum şi în cei mai mulţi chiar şi dintre latini”. când acest text apare în greceşte. Dr. este cu ocazia traducerii unor documente în limba greaca în cadrul consiliului de la Lateran. Versiunea Îmbunătăţită. Versiunea Revizuită în engleză omite acest verset..

către cele şapte Biserici. apoi l-au introdus în text.17. care stau înaintea scaunului Său de domnie. spune că sunt UNA.” (vezi şi Apocalipsa 5:1-6). 8. 1883. care ne iubeşte. etc. Probabil în primă fază l-au introdus într-o notă marginală. sau o singură Fiinţă. martorul credincios. 654. Unii trinitarieni interpretează salutul lui Ioan ca transmiţând har şi pace. şi care abia în sec. Concluzia este evidentă puse într-o balanţă dovezile pro şi contra. învăţătura versetului nu schimbă nimic din învăţătura Bibliei. ca aşa numita „Gomma Johanneum” nu este decât un comentariu care cu timpul a fost asimilat în textul vechi latin şi în Vulgata.” („Comentariul catolic al Sfintei Scripturi”. 1Corinteni 12:4-6. O astfel de idee. Însă şi noi mărturisim despre Fiul. XV si XVI este regăsit şi în textul grecesc. nu este ceva greşit. Domnul împăraţilor pământului! A Lui.). Fiul şi Duhul Sfânt (Psalmul 33:6. a III-a). însă nu interpretăm că faptul că suntem una cu Duhul în mărturisire. astfel este posibil ca unii scribi trinitarieni şi-au permis să modifice Cuvântul lui Dumnezeu pentru a susţine trinitatea.27. având în vedere învăţătura Bibliei din alte pasaje despre unitatea în lucrare dintre: Tatăl. Matei 3:16. şi din partea lui Isus Hristos.copiile latineşti din Africa. unde nu aveau un loc legitim“. Din partea Celui ce este. 31 . — „A Plain Introduction to the Criticism of the New Testament” (Cambridge. argumentele în favoarea interpolării sunt copleşitoare. ci. acest text nu spune că Tatăl. care sunt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este. 1186). şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu. Fiul şi Duhul Sfânt (Ioan 16:13. unde au fost inserate ca o pioasă şi ortodoxă adnotare la v. şi despre aceiaşi mărturie sau vestire pe care o dau: Tatăl. Dar chiar dacă ar fi inspirat. Romani 15:30. că ele s-au strecurat din latină în două sau trei codice greceşti târzii şi de aici în textul grecesc tipărit. ci trei subiecţi sunt în unitate în ce priveşte mărturia lor. 1951. Celui ce era şi Celui ce vine şi din partea celor şapte duhuri.  Apocalipsa 1:4-6: „Ioan. Thomas Nelson & Sons. ce era şi ce vine (Tatălui). cel întâi-născut din morţi. am face parte din trinitate sau din unica Fiinţa a lui Dumnezeu (Ioan 14:26. Efeseni 4:4-6. pag. chiar dacă prin absurd acest pasaj a fost scris de Ioan. care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său. şi nu susţine un Dumnezeu trinitar. 1Petru 1:12)!?! În concluzie. Un alt comentariu afirmă: „Astăzi este în general recunoscut. din partea trinităţii. Fiul (Cuvântul). şi din partea lui Isus. 28:19. 2Corinteni 13:14. Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin. ed. adică în unitate în ce priveşte mărturia lor. din partea celor şapte Duhuri (Duhului Sfânt).14). p. în cadrul unei note marginale. şi Duhul Sfânt sunt UN Dumnezeu.

şi Anticrist care primeşte putere de la tatăl lui (Diavolul). a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă. este Duhul Sfânt manifestat în şi prin şapte duhuri (îngeri). şi admit că în trinitate sunt trei fiinţe diferite. susţin că în trinitate există trei Dumnezei egali. cap. s-a inventat o trinitate păgână sau negativă. sau comparaţie a persoanelor pozitive cu persoanele negative. unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor. căci Diavolul. şi al cetăţii noul Ierusalim (Apocalipsa 3:12. este copiată în sens negativ. ci. Suflarea lui Dumnezeu (Iov 33:4) o putem compara cu altceva din partea negativă. nu sunt o singura fiinţă. chiar dacă putem face o antiteză între „Tatăl luminilor” (Iacov 1:17). De ce această antiteză. şi 3) profetul mincinos. Iar lucrarea acestui Duh Sfânt care este pecetluirea credincioşilor. nu este vorba de trei entităţi. adică un profet care va veni în viitor în duhul şi puterea lui Ilie. 2) Fiară (Anticrist). şi anume cu suflarea de viaţă pe care profetul mincinos o dă Fiarei care a primit lovitura de moarte. Pe baza acestor texte din cartea Apocalipsa (Revelaţia). şi necredincioşii în timpul sfârşitului primesc un nume.  Apocalipsa 20:10: „Şi diavolul. care primeşte toată puterea Balaurului (Diavolului). spunând că în trinitate este numai un Dumnezeu şi numai o 31 . Iar pe Duhul Sfânt. fiara şi prorocul mincinos. tot aşa trebuie să fie o trinitate pozitivă: 1) Tatăl. Cele şapte duhuri. de Fiul şi de şapte îngeri (duhuri). nu se potriveşte cu realitatea? În primul rând. se vorbeşte de Dumnezeu Tatăl. iar trinitarienii explică că după cum este o trinitate negativă formată din: 1)Diavol. adică Anticristului (Apocalipsa 13:15). cap. Oricum textul nu vorbeşte despre egalitatea lor sau că ar fi deo-fiinţă.21). Mai degrabă paralela se potriveşte cu dogma „triteistă”. profetul mincinos îl putem pune în paralelă cu profeţii adevăraţi. cap. 13. care-i înşela. 13:15-18). 19:20. punând pe fruntea lor: Numele Tatălui.Însă nici în Ap. 19:10). de nouă entităţi: Tatăl + Fiul + 7 duhuri =9. 1 nici Ap. nu putem pune într-o paralelă a pozitivului cu negativul. şi „tatăl minciunii” (Ioan 8:44).5. Astfel nu putem vorbi de o trinitate negativă într-o singură fiinţă. cum ar fi de pildă Ilie. şi între Cristos care primeşte putere de la Tatăl Lui (Yahweh). [Un studiu amănunţit despre cele şapte duhuri se găseşte în broşura: „Despre Cele şapte spirite”]. şi 3) Duhul Sfânt. după cum nu putem vorbi de o trinitate de persoane pozitive într-un singur Dumnezeu. pe când trinitarienii contesta că în trinitate ar fi trei Dumnezei şi trei fiinţe diferite. 14:1).” (vezi şi Ap. pe Duhul Sfânt cu profetul mincinos. şi al Fiului. 2) Fiul care a primit toată puterea de la Tatăl. care este şi un Duh profetic (Ap. Însă. Mai degrabă. 5:1-6. Triteiştii minoritari. în opoziţie cu trinitarienii majoritari. Deci în Apocalipsa 1:4-6. un număr: 666 (Ap.

esenţa. aseietatea. este normal ca spiritul unei persoane să aibă natura sau atributele acelei persoane. au aceiaşi natură divină a Tatălui.” Iată că natura indică ceea ce este cineva. Natura. Însă am observat mai înainte că Isus nu are atributele pe care le are Tatăl. 99-115. Trinitarienii susţin că Fiul şi Duhul Sfânt. natura omului este constituită din trup şi suflet raţional. Dar daca natura este conceputa ca un complex de atribute. Ryrie .wikipedia. 51 http://en. [sublinierile îmi aparţin]. În primul rând. Din acest motiv triteiştii au fost şi sunt socotiţi ca fiind eretici. V) Natura Lui Isus şi a Duhului Sfânt este aceiaşi cu a Tatălui. nu este consecvent cu poziţia lor doctrinară. care cum am mai arătat este considerată erezie. iar Domnul Isus Hristos încarnat ar consta din doua substanţe şi ar reprezenta în esenţă doua Persoane. fiara şi proorocul mincinos ar fi o trinitate negativa. este esenţa Lui.org/wiki/Tritheism 31 . se explică despre termenul fysis (natură): „Termenii natură. Persoana unica a Domnul Isus Hristos încarnat a păstrat întregul complex al atributelor divine şi a posedat întregul complex al atributelor omeneşti esenţiale pentru o fiinţă omeneasca perfectă”. totuşi trinitarienii fac distincţie între substanţă şi natură. În cartea lui Charles C. afirm că deoarece Duhul Sfânt este Duhul (prezenţa) lui Dumnezeu şi nu o persoană distinctă de Tatăl.fiinţă. sau o natură identică cu Tatăl? Trinitarienii susţin că da. omniştienţa. Totuşi chiar dacă în general se folosesc şi termenii: substanţă şi esenţă. Iată de ce argumentul acesta al trinitarienilor. mormonii sunt consideraţi triteişti . materia sau substanţa din care este alcătuit.de către apologeţii trinitarieni 51. arătând materia din care e constituit un lucru sau o fiinţă de ex. În cartea: „Teologie dogmatică — Manual pentru Seminariile teologice”. la p. fire sunt consideraţi în general ca sinonimi ca fiinţa.„Teologie Elementară” se explică: „cuvintele natura şi substanţa pot fi sinonime însemnând esenţă. atunci natura şi substanţa ar fi unul şi acelaşi lucru. atunci reuşim să evitam aceasta eroare. că Diavolul. care sau îndepărtat de la „adevărata ortodoxie”. Ryrie mai sublinia că: „Daca natura ar fi conceputa ca o entitate substanţiala. fisis. firea este comună tuturor inidvizilor sau lucrurilor din aceeaşi specie. totuşi trebuie sa facem o distincţie între aceste doua cuvinte şi aceasta din raţiuni teologice”. sau lemnul este natura lemnoasă din care e făcută masa. deci El nu poate avea aceiaşi natură. aşa cum susţineau nestorienii. Însă problema se ridică în legătură cu Fiul. Mai degrabă se potriveşte cu poziţia doctrinara triteistă. cum ar fi: eternitatea. De pildă. Are Fiul aceiaşi natură.

care a spus. ci. Şi atunci nu mai avem un monoteism (Un singur Dumnezeu). Cel născut trebuie să împărtăşească natura născătorului său. nu mai putem vorbi de o Sfântă treime în Dumnezeu. doar dacă ar avea genul masculin s-ar referi la o persoană. mai degrabă dărâmă doctrina trinităţii decât să o zidească! În plus.4)? O altă problemă dacă Isus este Dumnezeu deoarece este născut din Dumnezeu. ci politeism (mai mulţi Dumnezei)! Deci să reţinem. nu o fiinţă mai prejos de Dumnezeu. după cum un om (o mamă) nu se naşte pe sine.Totuşi Trinitarienii în disperarea lor de a dovedi acest lucru au uzat de argumente care de care mai puerile sau forţate. pentru ca cititorul să poate personal să judece asupra acestor argumente. un alt om. 5:1. dacă Dumnezeu naşte Dumnezeu. căci şi despre creştini se spune că sunt „una” (acelaşi cuvânt în greacă „en”) cu Tatăl şi Fiul (Ioan 17:20-23). pentru că El spune şi despre ucenici că sunt una cu Tatăl şi cu Fiul 31 . şi cu aceeaşi natură ca Tatăl. unul născut şi unul care este născătorul. Trinitarienii susţin că filiaţia nu implică doar egalitate. acţiuni şi lucrări în unitate cu Tatăl. atunci însemnă că sunt doi Dumnezei. Dumnezeu nu se naşte pe Sine. şi identitate de natură. este afirmaţia Mântuitorului nostru. să le trecem în revistă. pisica nu se naşte pe sine. ci. aceasta însemnă că avem aceiaşi substanţă cu Dumnezeu după raţionamentul trinitarian!?! Şi prin urmare. Un alt argument al trinitarienilor. Însă acest raţionament are o problemă. Trinitarienii explică: „una” este neutrul care se referă la o substanţă. Astfel acest raţionament ‚Dumnezeu naşte Dumnezeu’. o altă fiinţă. De unde ştiu trinitarienii că „una”. Unde nu există o comunicare a naturii. un om naşte om. o altă pisică. cel puţin în privinţa vârstei şi a experienţei. ci. ci naşte un alt Dumnezeu. atunci însemnă că şi noi suntem Dumnezei căci suntem născuţi din Dumnezeu (1Ioan 3:9. Ori trinitatea susţine o egalitate înce priveşte vârsta. doar una. Dumnezeul care naşte este superior Dumnezeului născut. ci o altă fiinţă divină. ci de o Sfântă mulţime! Însă oare voia să spună Isus că El cu Tatăl la care se ruga era o singură fiinţă. astfel Dumnezeu naşte Dumnezeu. O pisică naşte pisică. nu un semi-dumnezeu. Acesta este unul dintre argumentele că Fiul este Dumnezeu în acelaşi fel. Dar trinitatea nu susţine că există două fiinţe divine. însemnă unitate de substanţă? Aceasta este decât o răstălmăcire a cuvintelor Domnului pentru a se potrivi cu doctrina lor. „Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan 10:30). sau un singur Dumnezeu ? Să reţinem însă că El spune UNA şi nu UNUL. astfel Cristos vrea să sublinieze gânduri. Prin urmare Fiinţa lui Dumnezeu nu se naşte pe Sine. nu există o generare reală. ci.

În El. dar aceasta exprimă unitate de gândire. la identitatea de judecată şi la însăşi asocierea iubitoare. să tragem concluzia că noi suntem egali în esenţă cu Tatăl. şi este la fel de logic că Tatăl şi Fiul sunt una în înţelegere. nu este în ce priveşte perfecţiunile specifice exclusive a lui Dumnezeu. Şi creştinii sunt una cu Tatăl şi Fiul. SS 1874. 7). BO. locuieşte o foarte preţioasă „plinătate”. Însă întrebarea care se ridică. nu pentru că Fiul o are prin Sine. şi nu în autorii sau învăţătorii filozofiilor umane. Fiul şi Duhul Sfânt... El spune una cu referire la înţelegere.. Să examinăm contextul din imediata apropiere a versetului 9 din Coloseni. 6. sau atributele netransmisibile sau ne-comunicabile: aseietatea. nu egalitate sau o singură Fiinţă. omniprezenţa. cititorii sunt îndemnaţi să fie atenţi ca nu cumva să fie induşi în eroare de cei ce răspândesc filozofii şi tradiţii omeneşti. Voia apostolul Pavel să spună că „plinătatea” care era în Cristos îl făcea să fie Dumnezeu însuşi? Răspunsul este NU. sau a primit-o. comenta acest pasaj: „Întrucât El a spus «un» lucru. imanenţa şi transcendenţa. ereticii să înţeleagă că El nu a spus «o» persoană. în iubire şi în afecţiune”. şi era o parte din Dumnezeul Triunic. omniscienţa. nu unitate ca persoane . deoarece Tatăl a hotărât aşa. — Vezi: BC. Astfel în Isus locuieşte plinătatea. unde se spune că „Cristos stă aşezat la dreapta lui Dumnezeu”. Tot aşa unitatea dintre Tatăl. capitolul 2. Fiul şi Duhul Sfânt pot fi una.(Ioan 17:20-23). Creştinilor li se aminteşte ‘să umble cu El. se spune: „Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El”. prin decizia luată de altcineva? În Coloseni 1:19 (BC) se spune: „Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El”. 32 . În versetul 8. eternitatea. deoarece în Coloseni 1:19. Treatise Concerning the Trinity. În plus. Însă nu toţi interpretează în acelaşi fel textul din Coloseni 2:9. 200–258 d. . Căci una plasat la neutru sugerează armonie între persoane. este următoarea: „plinătatea” care locuieşte în Isus. deoarece El era Dumnezeu. Unii interpretează că Cristos avea în El plinătatea dumnezeirii. . dacă luăm în considerare textul din Coloseni 3:1. Alte versiuni redau în mod asemănător. capitolul 27. acţiune.înrădăcinaţi şi zidiţi în El şi întăriţi în credinţă’ (versetele 3. o avea Isus prin Sine Însuşi. avea natura divină. în BC este redat astfel: „În El [în Cristos] locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii [greceşte: the·o´te·tos]”.). omnipotenţa. asta nu înseamnă că suntem egali (Ioan 17:20-22)? Alte argumente ale trinitarienilor sunt: Coloseni 2:9. sau că suntem în unitate prin Cristos cu El? Novaţian (cca. Tatăl.H.

nu însemnă că ei fac parte din Fiinţa lui Dumnezeu. amândoi. temperament. Faptul că şi creştinii pot ajunge plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. asemănătoare. aparţin speciei umane. căci bărbatul este capul femeii.În plus. că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este capul lui Hristos”. chiar şi în creştini este posibil să locuiască toată plinătatea Dumnezeirii. În mod similar. care întrece orice cunoştinţă. este pur filozofică sau speculativă. dar chiar şi diferite faţă de soţul ei. În primul rând. O ilustrare biblică care descrie diferenţele dintre Tatăl şi Fiul. sau că sunt egali cu tatăl şi Fiul. Biblia doar menţionează că Dumnezeu are o fire (natură). Dumnezeu Tatăl are întâietate. dar rămânând acelaşi unic şi singur Dumnezeu. şi aceasta încă de la facere. esenţă) nu însemnă ne-aparat egalitate în putere sau cunoştinţă. ci. la atributele ne-transmisibile creaţiei. însemnă că Dumnezeu le dă această plinătate. Da. deoarece femeia este făcută din coasta bărbatului şi el a existat primul. Bărbatul cu femeia sunt umani. De pildă. putere. cunoştinţă. discuţia despre: natura. ca să existe o ordine în trinitate. ei diferă: anatomic. deoarece Biblia nu intră în detalii despre natura lui Dumnezeu. unde este descris principiul autorităţii prin cuvintele: „Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat. însă pot fi diferiţi. nici ca vârstă. trinitarienii explică că natura se referă la structura intrinsecă a lui Dumnezeu. esenţa. emoţional. În primul rând. dar asta nu ne face egali cu Dumnezeu. dar ei nu sunt egali. ci. acest cuvânt indică ceea ce este cineva. nu??? Însă Scripturile nu explică în ce constă ea. ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu”. nu doar cum spun trinitarienii. amândoi sunt oameni. puterea şi înţelepciunea şi chiar dacă amândoi au natura umană. psihic. iar la ea suntem şi noi părtaşi (2Petru 1:4). ar fi cea descrisă în 1Corinteni 11:3-9. însă din alte perspective. pot să difere ca putere. vârstă. El este prezent şi în ei. înaintea femeii. ei au o natură diferită şi nu identică. după cum Eva a fost creată 32 . căci soţia are lucruri identice. De fapt. Aici ni se spune că bărbatul este capul femeii. ei au aceeaşi natură umană. doi bărbaţi (tată şi fiu) au aceeaşi natură umană. în greacă „fysis” (Galateni 4:8). iar despre natura (fysis) lui Cristos sau a Duhului Sfânt nu ni se spune nimic. firea sau substanţa lui Dumnezeu sau a lui Cristos. astfel. ei nu sunt identici. să definim sau explicăm cuvântul: „natură”. cunoştinţă. deci din această perspectivă ei au aceeaşi natură umană. El îi îndumezeieşte pe aceştia. după cum Tatăl este capul lui Cristos (1Corinteni 11:3). Tot la fel un bărbat şi o femeie (soţ şi soţie). dar pot să difere în multe privinţe. după cum se afirmă clar în Efeseni 3:19: „şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos. în ceea ce priveşte vârsta. aş afirma că a avea aceeaşi natură (substanţă. chiar dacă fiul seamănă leit cu tatăl. din această perspectivă. şi nici ca poziţie.

deoarece Tatăl a existat mai întâi şi din El provine Isus. Dacă Tatăl. adică ceva de genul unor fraţi gemeni care ar semăna leit în toate. şi este Cauzatorul Fiului. nici diferenţa dintre Tatăl ca izvor a toate. de pildă: poziţia de cap a lui Isus (1Corinteni 11:3).22). de Tată şi Stăpân absolut (Ioan 20:17.Fiu. dreptatea. tot aşa. şi anume că Fiul este născut şi cauzat de Tatăl. în unele este asemănător. femeia fiind un vas mai slab. din motivul lesne de înţeles din acest context. în contrast cu Isus care este Fiu şi rob al Tatălui (Evrei 5:8. Isus fiind născut (Ioan 1:14). putem vorbi astfel. dintr-un unghi. Astfel. chiar dacă Isus are natura divină. şi de aceea există această ordine (1Corinteni 11:3-9). În mod asemănător. Scriptura face o diferenţiere între bărbat şi femeie. şi astfel Tatăl a existat înaintea Fiului. nu doar ca rol sau funcţie. tot aşa Dumnezeu a existat din totdeauna înainte de a fi generat Isus. Ioan 15:26). sfinţenia. tot datorită acestui fapt. adică conducătorul suprem în toate timpurile. ca în trinitate Fiul să fie supus Tatălui. atunci toţi trei ar trebui să fie identici în toate. ea afirmă că femeia este „un vas mai slab” (1Petru 3:7). tot aşa Dumnezeu este capul lui Cristos. astfel Isus se împărtăşeşte din natura lui Dumnezeu Tatăl în anumite domenii. înţelegem că Cristos nu este identic cu Tatăl în toate atributele. tot aşa Isus este născut din Tatăl (Ioan 1:14. asemănătoare (existând unele diferenţe fizice între bărbat şi femeie). ci. atributul de ne-cauzat. iar în altele chiar diferit de Tatăl. Dumnezeu Tatăl este capul lui Isus. Astfel bărbatul este capul femeii datorită existenţei lui mai întâi de femeie. Isus = Eva. etc. că a existat înainte de Fiul.30). 1Ioan 5:18). Şi chiar dacă femeia are aceeaşi natura umană ca şi bărbatul. Fapte 4:27. însă Tatăl are atribute pe care nu le împărtăşeşte cu nimeni. Fiul şi Duhul Sfânt ar fi deo-fiinţă. de Stăpân peste timpuri şi perioade pe care Tatăl le are sub stăpânirea Sa (Fapte 1:7). Fapte 4:24). nici ierarhia. ea nu este identică cu bărbatul. mergând pe această comparaţie.din Adam (Geneza 3:21. sau ar fi Fiinţa lui Dumnezeu. etc. ne-născut. Dumnezeu Tatăl are atribute sau calităţi pe care le împărtăşeşte cu Fiul cum ar fi: dragostea. 32 . şi Fiul şi Duhul Sfânt ca agenţi (intermediari) ai Tatălui (1Corinteni 8:6. Dar atunci însă nu ar mai exista relaţia: Tată . dar din alt unghi că are o natură diferită. nici ascultarea Fiului şi a Duhului Sfânt faţă de Tatăl. bunătatea. El nu este identic cu Tatăl. deoarece există diferenţe dintre bărbat şi femeie. Trinitarienii în general sunt de acord cu această paralelă simbolică: Dumnezeu = Adam. prin urmare după cum bărbatul a existat înaintea femeii. că femeia are aceeaşi natură cu bărbatul. ci. nu doar pentru că aşa s-a hotărât. ci.

adică. Natura Fiului însă este asemănătoare Tatălui. iar Duhul Sfânt derivă prin Fiul. Isus le răspunde: „Tatăl Meu lucrează până acum. că Isus nu a ţinut sabatul (Ioan 9:16). şi aduc următoarele argumente: EGAL ÎN LUCRARE Trinitarienii aduc în atenţie pasajul din Ioan 5:8-30. Deaorece Fiul derivă direct din Tatăl. Ei au spus despre El. ci.Astfel Isus şi Duhul Sfânt. şi nici nu ne face deo-fiinţă cu Dumnezeu!?! VI) Argumente prin care se încercă dovedirea unei egalităţi între Tatăl. dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său. Dar să observăm. tocmai făcuse o minune. iar natura Duhului Sfânt este diferit de Tatăl şi asemănătoate Fiului. Însă este logic să credem că Fiul are natura divină fiind născut din Dumnezeu.” Acest răspuns a aprins şi mai tare mânia Iudeilor. se relatează cum Isus. căci Biblia spune că şi noi (creştinii) suntem părtaşi la natura (firea) divină (2Petru 1:4). că este samaritean (Ioan 8:48). ‚pune paie pe foc’. nu este identic în toate cu Tatăl. şi Eu de asemenea lucrez. atunci şi aceasta poate fi falsă. (Ioan 5:18). îşi împărtăşeşte natura Sa divină. că are demon şi că este nebun (Ioan 10:20). că Tatăl împărtăşeşte cu Fiul natura Sa. nici că ei fac parte din aceeaşi Fiinţă divină. evreii. face şi Fiul întocmai” (Ioan 5:19) 32 . Fiul şi Duhul Sfânt: EGALITATEA TATĂ – FIU Trinitarienii susţin că Tatăl şi Fiul sunt egali în toate. Pe baza acestei afirmaţii a iudeilor. şi astfel nu putem vorbi nici de o egalitate a lor. în acest pasaj. din contră. prin urmare iudeii erau foarte mânioşi şi căutau să-l omoare. nu clarifică lucrurile în ce priveşte egalitatea. dar aceasta nu ne face egali cu Dumnezeu. iată reacţia lor la aceste cuvinte: „Tocmai de aceea căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare. ci. Isus nu a negat nici nu a dat înapoi. nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului. vindecând un om care era paralizat de treizeci şi opt de ani. şi nu este prima dată când ei au făcut afirmaţii greşite despre Isus Cristos. răspuns care după opinia lor. Trinitarienii fac apel şi la răspunsul lui Isus la reacţia iudeilor. Numai că făcuse lucrul acesta într-o zi de sabat. Toate aceste afirmaţii ale iudeilor despre Isus sunt false. Trinitarienii afirmă că Isus este egal cu Dumnezeu. făcând afirmaţii de ne-conceput pentru iudei în ce priveşte egalitatea lui cu Tatăl: . şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu. că amăgeşte poporul (Ioan 7:12). Dar nu numai cu Fiul şi Duhul. etc.„tot ce face Tatăl. cu toate că noi ştim că Isus a păzit întreaga lege (Matei 5:17). nu Isus a spus acest lucru.

căci El afirmă clar în Ioan 5:36: „Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan. în numele lui însuşi.22. El a lucrat în sabat deoarece şi Tatăl a lucrat. primeşte autoritatea de a judeca (v.. tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea” (Ioan 5:21) .„Căci. El i-a corectat pe iudei. fie nu sunt egali. care L-a trimis” (Ioan 5:23).26). dacă era Dumnezeu sau egal cu Dumnezeu nu făcea o astfel de afirmaţie care exprimă dependenţa Lui de cineva. şi nici nu le face prin iniţiativa Lui. pe baza căruia a făcut lucrarea de vindecare în sabat. Iată că El nu spune Eu prin autoritatea Mea fac acest lucrări. Isus primeşte viaţă în Sine. ci.23). tot la fel în Ioan 32 . nu putea face o astfel de afirmaţie. El nu spune. nu cinsteşte pe Tatăl. 1Corinteni 12:6). El îşi arată dependenţa de Tatăl şi prin alte afirmaţii din context: Isus primeşte informaţii despre lucrarea Tatălui (v. tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. pentru că atunci. aceasta arată inegalitate.„În adevăr. Cine nu cinsteşte pe Fiul. iar Fiul nu. Este clar că Tatăl poate face şi lucrează de la El Însuşi (comp. adevărat vă spun. nici că este Dumnezeu. În plus. nu egalitate! Chiar Isus arată că lucrările nu sunt ale Lui. şi tot ce face Tatăl. Fiul nu poate face nimic de la Sine. ci. . Însă prin toate aceste afirmaţii Isus nu susţinea egalitatea. face şi Fiul întocmai” (Ioan 5:19). după cum Tatăl are viaţa în Sine. pe acela îl veţi primi..” (Ioan 5:22) . mai degrabă El arăta poziţia ce a primit-o de la Tatăl. căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc. El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând. tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu.„pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. adică putere de a învia (v. El spune că „nu poate face nimic de la Sine”. cu Isaia 44:24. adică prin iniţiativă şi putere proprie. mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis..” Isus nu este egal cu Tatăl în lucrare. şi le dă viaţă. Cum puteţi crede voi. care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?” Iată că Isus nu susţine teza iudeilor.„Tatăl nici nu judecă pe nimeni. fie nici Tatăl nu ar putea face nimic de la El însuşi. după cum cineva care porunceşte.27). tocmai de aceea oamenii trebuie să-l cinstească (v. că. nu este egal cu cineva care împlineşte.20). tocmai prin faptul că le-a spus: „Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat. sau după cum cineva care trimite nu este egal cu cel trimis. Însă El afirmă într-un mod clar în v. Isus afirmă spre finalul acelui răspuns. după cum Tatăl înviază morţii.30: „Eu nu pot face nimic de la Mine însumi”. cu siguranţă că dacă era egal cu Tatăl. El afirmă despre Tatăl. în Numele căruia a venit că El este „singurul Dumnezeu”. nici că este egal cu Dumnezeu.” (Ioan 5:26). dacă va veni un altul. ci toată judecata a dat-o Fiului. în Ioan 5:43. şi calc sabatul.44: „Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi.

6:27, El susţine acelaşi lucru: „căci Tatăl adică Dumnezeu...”. Adică că Tatăl, El este Dumnezeu. Pur şi simplu, putem spune că Isus prin aceste afirmaţii falimentează doctrina trinităţii. Trinitarienii merg pe interpretarea şi afirmaţiile iudeilor, noi mergem pe afirmaţia Domnului care a spus că Tatăl este singurul Dumnezeu, iubite cititor, tu pe care variantă mergi? În ce priveşte argumentul: „Isus a luat din nou cuvântul, şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. (Ioan 5:19). Trinitarienii susţin că Fiul este egal cu Tatăl în ce priveşte lucrarea, deoarece tot ce poate face Tatăl, face şi Fiul. Însă trinitarienii uită, că Fiul poate face tot ce face Tatăl, deoarece Tatăl i-a dat putere şi autoritate (Luca 5:17; Ioan 3:34,35; 17:2). În plus, Fiul, după cum spune El Însuşi: „nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând”, iată că Fiul este dependent de Tatăl, cu alte cuvinte dacă Tatăl nu face nimic, nu face nici Fiul, Fiul nu i-a iniţiative, El imită pe Tatăl. Oare se poate spune despre Dumnezeu că „nu poate face nimic de la Sine”? Dacă nu poate face nimic de la Sine însemnă că Isus nu este Dumnezeu! EGAL ÎN JUDECATĂ Isus a spus: „Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului” (Ioan 5:22). Acest text nu sugerează că Tatăl cu Fiul sunt egali în ce priveşte poziţia de Judecători, deoarece Fiul are această poziţie sau slujbă, de la Tatăl nu prin Sine. Astfel Isus este Judecător şi a primit toată judecata, sau dreptul de a judeca, de la Tatăl, însă dacă nu-l primea, El nu era judecător, dar ce nevoie are un Dumnezeu deplin, care are totul prin Sine să primească de la cineva, ceva? Şi chiar dacă a primit această poziţie, El nu judecă după cum vrea El; ci, după voia Tatălui, El însuşi afirmă în Ioan 5:30: „Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.” Iată că Fiul nu poate judeca prin puterea Lui proprie, deoarece El spune: „nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud”, El judecă după cum aude de la Tatăl. De fapt, apostolul Pavel, după câţi-va zeci de ani de când Isus a afirmat că a primit toată judecata, afirmă inspirat divin, că Dumnezeu judecă prin Isus Cristos (Fapte 17:31; Romani 2:16; 3:6). Aceste afirmaţii nu se contrazic. Isus este delegat să judece toate, însă El nu o face prin puterea sau înţelepciunea proprie, nici independent de Tatăl. De aceea Tatăl este şi prezentat în Scripturi ca fiind unicul Judecător în sensul absolut (Psalmul 7:11; Ieremia 11:20; Isaia 33:22; Evrei 12:23; Iacov 4:12; 1Petru 2:23). 32

Faptul că Isus, „a fost rânduit de Dumnezeu”, ca judecător (Fapte 10:42), şi a primit „putere să judece” (Ioan 5:27), indică că El nu este nici egal cu Tatăl, nici Dumnezeu, Dumnezeu nu are nevoie să fie rânduit de cineva, nici să primească putere de la Altcineva, El este judecător prin Sine. EGAL ÎN CINSTIRE Trinitarienii susţin că Fiul este egal cu Tatăl în ce priveşte cinstea (onoarea) ce creştinii i-o acordă, argumentul lor este în Ioan 5:23, unde Domnul spune: „pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis”. Însă care este motivul pentru care toţi trebuie să cinstească (onoreze) pe Fiul? Contextul ne răspunde: „Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl....” (v.22,23). Iată că Fiul nu a fost cinstit în V.T., ci, începând cu serviciul pământesc al lui Isus, dacă Fiul nu este cinstit (onorat) în V.T. atunci nu putem vorbi de o egalitate în cinstire cel puţin din punct de vedere al timpului. Motivul pentru care toţi trebuie să-l cinstească pe Fiul după întrupare, este că El a primit din partea Tatălui autoritatea de a judeca, şi de aceea toţi trebuie să-l cinstească pe Fiul. Observaţi cuvintele de legătură dintre v.22 şi 23, „pentru ca”, iată că cinstirea Fiului este deoarece Tatăl l-a înălţat (vezi şi Evrei 5.4,5), însă cu siguranţă că Cel i-a dat autoritatea de a judeca, este mai mare decât Cel ce o primeşte. În plus, fraza: „să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl....”, poate avea sensul: toţi să cinstească pe Fiul identic sau egal (deopotrivă) cum cinstesc pe Tatăl. Sau, după cum oamenii până atunci L-au cinstit doar pe Tatăl, este timpul ca acuma, să-l cinstească şi pe Fiul, fără ca pasajul să precizeze măsura cinstirii, dacă este vorba de o egalitate în cinstire. Însă pe baza contextului, şi a întregii Biblii, nu putem vorbi de o egalitate în cinstire, de ce? În primul rând, o egalitate în cinste, înseamnă egalitate în poziţie, ori cel puţin unii trinitarienii, recunosc că ca poziţie, Fiul este inferior Tatălui. În plus, în V.T. oamenii nu L-au cinstit pe Fiul, astfel nu poate exista o egalitate de cinstire în timp. În plus, sunt lucruri pe care Tatăl le-a păstrat pentru Sine (Fapte 1:7; Matei 20:23). Dar, textul nu pune în problemă egalitatea în cinstire, deoarece Domnul Isus, a dorit să spună, că dacă până atunci oamenii L-au cinstit pe Tatăl în calitate de Judecător şi de Dătător de viaţă, de atunci încolo, oamenii trebuie să-l cinstească şi pe Fiul, deoarece El a primit dreptul de a judeca şi de a învia morţii (vezi v.21-30). Isus nu tratează în text şi context problema egalităţii în cinste; ci, faptul că El a primit anumite drepturi de autoritate, şi din cauza aceasta şi El trebuie cinstit de toţi, alături de Tatăl. Având în vedere însă, că Fiul îşi foloseşte prerogativele în acord cu voinţa Tatălui, şi prin unire cu Acesta, ne-putând face nimic de la Sine Însuşi 32

(v.19,30), orice cinste adresată Lui, de fapt în final ajunge la Tatăl care i-a dat autoritate şi după voia căruia Îşi foloseşte autoritatea. Astfel nu putem vorbi de o egalitate în cinstire, deoarece cine-L cinsteşte pe Fiul, de fapt Îl cinsteşte pe Tatăl, după cum El însuşi spune: „Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis”, cine Îl urăşte pe Fiul Îl urăşte pe Tatăl (Ioan 15:23); cine Îl mărturiseşte pe Fiul, Îl mărturiseşte şi pe Tatăl, cine Îl tăgăduieşte pe Fiul, Îl tăgăduieşte pe Tatăl (1Ioan 2:23), cine Îl respinge pe Fiul Îl respinge pe Tatăl (Luca 10:16). Părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul (1Ioan 1:3), cinstirea noastră o adresăm Tatălui şi Fiului (Apocalipsa 5:13,14), sau Tatălui prin intermediul Fiului (Romani 16:27; Coloseni 3:17). Chiar atunci când noi ne rugăm Fiului, rugăciunile noastre ajung în final la Tatăl, deoarece Isus în calitate de Mijlocitor (1Timotei 2:5), şi Mare Preot (Evrei 4:14-16), va pleda cauza noastră Tatălui (Romani 8:34; 1Ioan 2:1,2). Tot la fel închinarea sau cinstirea noastră, ţinta finală a închinării şi cinstirii noastre este Tatăl (Efeseni 2:18; 3:14; Evrei 13:15), chiar dacă o adresăm prin Fiul şi prin Duhul Sfânt, sau la Fiul şi la Duhul Sfânt. Nu există o cinstire sau închinare pe care Duhul Sfânt să nu o i-a şi să o dea mai departe Fiului, iar Fiul să nu o i-a şi să o dea mai departe Tatălui (Ioan 8:49; 16:26; 1Corinteni 15:28). De pildă, ucenicii s-au rugat ca să primească Duhul Sfânt (Fapte 1:8-14), însă Însuşi Fiul s-a rugat Tatălui, ca Acesta să trimită Mângâietorul (Ioan 14:16). EGAL ÎN PUTEREA ÎNVIERII Trinitarienii susţin că Isus este egal cu Tatăl, în ce priveşte puterea de a învia, ei aduc în atenţie Ioan 5:21-29, unde se spune: „În adevăr, după cum Tatăl înviază morţii, şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea...Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce-l vor asculta, vor învia...Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată”. Faptul că Isus poate să învie morţi, nu demonstrează egalitatea cu Dumnezeu şi profeţii din V.T., şi apostolii au înviat morţi (Luca 7:11-17; 8:40-56; 1Împăraţi 17:17-24; 2Împăraţi 4:32-37; 13:20,21; Fapte 9:36-42; 20:7-12). În plus, această putere Isus nu o are prin Sine; ci, a primit-o de la Tatăl, iar faptul că la un moment dat a primit-o, însemnă că înainte nu a avut-o, ceea ce denotă că nu a fost Dumnezeu. Trinitarienii mai susţin egalitatea Fiului cu Tatăl, pe baza relatării din Evanghelia după Ioan 10:30-33, unde se spune: „Eu şi Tatăl una suntem.” Atunci Iudeii iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă. Isus le-a zis: „Vam arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?” Iudeii I-au răspuns: „Nu 32

pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.” Comentariu trinitarian la acest pasaj, afirmă următoarele: Iudeii sunt neliniştiţi în ce priveşte identitatea Domnului Isus, dacă El este sau nu Mesia, iar Isus declară: „Eu şi Tatăl una suntem”, iudeii sunt scandalizaţi de declaraţia Domnului Isus, şi înţeleg din ea că Isus se declară Dumnezeu, ca şi Tatăl: „Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.” Isus le îndreaptă privirea spre lucrările Lui (minunile săvârşite de El). Dacă nu cred declaraţiile Lui, atunci să creadă măcar lucrările Lui, lucrări extraordinare. Din nou argumentul trinitarian se bazează pe modul de înţelegere al iudeilor, iudeii au înţeles din afirmaţia Fiului, care a spus că „Eu şi Tatăl una suntem”, că Isus este Dumnezeu. Dar trinitarieni uită, ceea ce a spus Isus înainte de această afirmaţie, şi cum răspunde El la interpretarea evreilor. Să vedem contextul (v.23-30): „Şi Isus Se plimba prin Templu, pe sub pridvorul lui Solomon. Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.” „Vam spus” le-a răspuns Isus „şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. Eu şi Tatăl una suntem.” Iată că Isus declară clar, în v.29: „Tatăl Meu, care Mi le-a dat (oile), este mai mare decât toţi”. Iată că Tatăl este superior Fiului, El este mai mare decât toţi, dar chiar dacă este mai mare, El este în unitate cu Fiul, iar această unitate, în acest context este în ce priveşte, păstrarea oilor în siguranţă, în mâna lor. Iată că Tatăl şi cu Fiul sunt una, nu în ce priveşte natura; ci, în ce priveşte lucrarea de salvare şi păstrare a oilor în viaţa veşnică. Oile sunt ale Tatălui, dar El le-a dat Fiului. Astfel expresia: una de aici, subliniază, gânduri, acţiuni şi lucrări în unitate cu Tatăl, nu o singură Fiinţă sau natură. În ce priveşte interpretarea iudeilor că Isus se face Dumnezeu, prin afirmaţiile Sale, adică deoarece Isus a afirmat că El le dă viaţa veşnică, că nimeni nu le poate smulge din mâna Lui, şi că El este în unitate cu Tatăl. Chiar dacă pare legitimă interpretarea lor, datorită acestor atribute divine, Isus nu a susţinut că El este Dumnezeu prin Sine, deoarece El a susţinut şi aici superioritatea şi stăpânirea Tatălui, oile şi lucrările erau ale Tatălui, şi El este mai mare ca toţi. Însă în continuare observăm reacţia iudeilor şi interpretarea lor, pe care Isus o corectează ulterior (v.31-39): „Atunci Iudeii iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă. Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl 32

Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?” Iudeii Iau răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.” Isus lea răspuns: „Nu este scris în legea voastră: „Eu am zis: sunteţi dumnezei?” Dacă legea a numit „dumnezei” pe aceia, cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu şi Scriptura nu poate fi desfiinţată, cum ziceţi voi că hulesc Eu pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!” Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl.” La auzul acestor vorbe, căutau iarăşi să-L prindă; dar El a scăpat din mâinile lor.” Iată reacţia iudeilor, şi iată răspunsul lui Isus, El le spune că însăşi legea numeşte pe oameni ‚dumnezei’, cu alte cuvinte, chiar dacă Isus ar fi spus despre Sine că este ‚Dumnezeu’, nu ar fi fost o problemă, atâta timp, ce legea spune asta despre unii oameni, însă El mărturiseşte despre Sine că este Fiul lui Dumnezeu. El chiar îi mustră pe evrei prin cuvintele: „cum ziceţi voi că hulesc Eu pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!” Iată că Isus, îi corectează pe evrei, arătând că El nu a hulit; ci, a spus un adevăr când a afirmat, că El este trimisul Tatălui şi în unitate cu El şi Fiul Lui, El aşa interpretează afirmaţiile spuse mai dinainte despre El. Ce ciudat, trinitarienii merg pe interpretarea iudeilor, dar noi mergem pe interpretarea lui Isus! Cu siguranţă, că El a ştiut ce a vrut să afirme când a spus: „Eu şi Tatăl una suntem”. Iubite cititor, tu pe care interpretare mergi? Mergi pe interpretarea copiilor Diavolului (comp. cu Ioan 8:44,45), care au interpretat că Isus ‚se făcea Dumnezeu’, sau pe cea a Domnului Adevărului, care a afirmat despre Sine că este ‚Fiul lui Dumnezeu’? În plus, însăşi afirmaţia „Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl”, arată unitatea dintre ei, Fiul face lucrările Tatălui, are prerogative divine, ca acela de a ierta păcatele, a da viaţa veşnică, tocmai deoarece Tatăl era în El, şi Tatăl lucra prin Fiul. Lucrarea nu era a lui Isus; ci, a Tatălui (vezi şi Ioan 14:10). Alte argumente ale trinitarienilor sunt: Lucruri totale în relaţia TATĂ – FIU, arătând că sunt egali în toate: ● „Toate lucrurile Mi-au fost date în mâni de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, în afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, în afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere” (Matei 11:27). ● „Toate lucrurile Mi-au fost date în mâni de Tatăl Meu; şi nimeni nu ştie cine este Fiul, în afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, în afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.” (Luca 10:22) ● „Tatăl iubeşte pe Fiul, şi a dat toate lucrurile în mâna Lui”. (Ioan 3:35) 32

● „Tot ce are Tatăl, este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.” (Ioan 16:15) – Luca 15:31. ● „tot ce este al Meu, este al Tău, şi ce este al Tău, este al Meu...”. (Ioan 17:10) Aceste pasaje nu indică că Isus are toate lucrurile prin Sine; cum ar fi normal dacă ar fi Dumnezeu. Dacă Isus ar fi Dumnezeu, textele ar trebuie să spună, ceva de genul: „Toate lucrurile le-am avut din veşnicie împreună cu Tatăl ”, dar nici un pasaj nu spune aşa ceva; ci, ele indică că Fiul are toate lucrurile deoarece Tatăl le-a dat. Şi aceste texte nu indică că şi Duhul Sfânt ar fi avut sau primit, toate câte a primit Fiul. Trinitatea implică trei persoane, nu două! Aceste pasaje indică mai degrabă că Isus nu este Dumnezeu, deoarece Dumnezeu nu are „trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile” (Fapte 17:25,28). Şi chiar dacă Isus a primit toate lucrurile, le-a primit pentru a stăpâni împreună cu Tatăl, şi pentru un timp (1Corinteni 15:24-28), pe când Dumnezeu le are din veşnicie în veşnicie. Faptul că Isus are toate lucrurile (cu toate că există şi excepţii vezi: Matei 20:23; Fapte 1:7), Îl face cel mult un Dumnezeu prin delegarea Tatălui, sau un Dumnezeu datorită Tatălui, dar nu un Dumnezeu prin Sine. Ne putem imagina pe cineva ca fiind Dumnezeu deplin, dar să nu poată face nimic de la Sine? În parabola, lui Isus despre Fiul risipitor, tatăl din aceea parabolă, care-L reprezintă pe Tatăl ceresc, spune fiului cel mare: „Fiule” i-a zis tatăl „tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău.” Cu siguranţă, că cu toate că fiul cel mare din parabolă are tot ceea ce are tatăl, ca copil ascultător care n-a călcat o poruncă, şi ca viitor moştenitor, nu însemna că fiul cel mare era egal cu tatăl din parabolă; ci, exista o relaţie de supunere, şi de respect, bazată pe difernţa dintre ei (tatăl era cel ce la procreat, avea mai multă cunoştinţă şi mai multă experienţă), iar toate lucrurile erau ale tatălui care a ales să îl facă şi pe fiul său stăpân peste ele. În mod asemănător, Isus este făcut Domn peste toate lucrurile, dar El este şi un serv supus Tatălui, şi nu egal cu Tatăl. În plus, despre Duhul Sfânt nu se spune că a primit ‚toate lucrurile’, pentru a stabili o Sfntă Treime. VII) Un alt raţionament este că îngerul lui Yahweh din Vechiul Testament se prezintă ca Yahweh, şi acesta nu poate fi decât Isus înainte de întrupare, conform cu majoritatea teologilor trinitarieni. Identitatea îngerului Domnului a fost discutată, mai ales din cauza felului în care El se adresa de multe ori oamenilor ca şi cum ar fi fost însuşi Yahweh, iar fiindcă El a apărut cu înfăţişare umană, unii îl consideră ca fiind, Cristos înainte de întruparea şi naşterea Sa din fecioară. Argumentul lor este următorul: „îngerul vorbeşte ca Dumnezeu, Se identifică pe Sine cu 33

Dumnezeu şi exercită prerogativele lui Dumnezeu…Apariţiile Îngerului Domnului încetează după Încarnarea lui Cristos, ceea ce susţine concluzia că El este Cristos înainte de Încarnare.” (citat din „Teologie Elementară” p.116). Este interesant că trinitarienii resping ideea că Isus ar fi un înger, idee susţinută de Martorii lui Iehova, adventişti, etc., idee care teologilor trinitarieni li se pare dezgustătoare, însă tot ei susţin că de fapt, îngerul lui Yahweh este Isus!? Care este adevărul despre îngerul lui Yahweh? Este clar că Îngerul lui Yahweh este o manifestare a lui Yahweh, dar aceasta nu însemnă că îngerul lui Yahweh nu este o persoană distinctă de Yahweh, de Dumnezeu însuşi. El vorbeşte ca şi cum ar fi Dumnezeu sau Yahweh, dar El este o fiinţă distinctă de Acesta (vezi: Geneza 19:24; Zaharia 3:1,2). De fapt El este înger, un trimis a lui Dumnezeu (vezi Exod 20:16; Fapte 7:3538); este îngerul care are Numele lui Dumnezeu în el (Exod 23:20-22); îngerul lui Dumnezeu (Exod 14:19; 23:23; Numeri 20:16); este îngerul dinaintea feţei lui Dumnezeu (Isaia 63:9). Dar să fie oare îngerul DOMNULUI (lui Yahweh) = Domnul Isus înainte de întruparea şi naşterea Sa din fecioară? Nu, deoarece există dovezi care combat o astfel de teză:  Matei 1:20-24 BC: „Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale… Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului („îngerul lui Iehova” NW); şi a luat la el pe nevastă-sa.”  Luca 2:9 BO: „Şi iată îngerul Domnului („îngerul lui Iehova” NW) a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare.” Observăm din aceste texte pe care din păcate teologii trinitarieni nu le-au observat, că expresia „îngerul DOMNULUI”, apare şi în Noul Testament în mod clar de două ori, în Matei 1:20-24 şi Luca 2:9. Astfel în timp ce Maria era deja însărcinată cu Isus (Matei 1:18,19), acest înger a venit la Iosif ca să-l convingă să o i-a pe Maria de nevastă. Astfel e clar din acest text că Cristos nu putea fi şi în pântecele Mariei, şi să vină la Iosif sub formă de înger. În Evanghelie lui Luca e şi mai clar, Îngerul Domnului apare după naşterea lui Isus (Luca 2:7-9), astfel Isus nu poate fi Îngerul Domnului şi pruncul Isus. Iar acest lucru este fatal pentru doctrina trinităţii, deoarece dacă o altă persoană în afară de Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, se prezintă ca Yahweh vorbind la persoana întâia, şi lucrează în puterea lui Yahweh, atunci nu avem de a face cu un Dumnezeu în trei persoane; ci, fie un Dumnezeu în 33

patru persoane, sau chiar în mai multe persoane; sau Dumnezeu este o persoană dar se manifestă prin multe persoane! Prin urmare, se validează teza mea, precum că Dumnezeu este o singură persoană, dar se poate manifesta prin multe persoane, chiar şi prin îngeri, îngerii devenind ‚Dumnezeu’ şi ‚Yahweh’ prin unire cu Dumnezeu Tatăl, nu prin Sine; ci, datorită faptului că sunt şi ei divini (cel puţin unii din ei, cei foloseţi în acest scop) şi Dumnezeu, astfel alege să se exprime prin ei. Astfel îngerul DOMNULUI este altcineva, şi nu Domnul Isus înainte de întrupare! De fapt în Biblie „îngerul DOMNULUI” („îngerul lui Yahweh”) este descris şi prin expresiile: „un înger al Domnului” (comp. Matei 1:20 cu 1:24); „Îngerul lui Dumnezeu” (comp. Geneza 16:7-11 cu 21:17; şi Exod 14:19; Isaia 63:9 cu Judecători 2.1). Astfel acest înger al lui Yahweh a fost activ şi după naşterea lui Isus din fecioara Maria, atunci când un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, în Egipt (Matei 2:19); atunci când: un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea (Matei 28:2); sau când un înger al Domnului sa înfăţişat la păstori (Luca 2:9); sau când un înger al Domnului a deschis uşile temniţei (Fapte 5:19); s-au la călăuzit pe Filip (Fapte 8:26); sau altă dată când a fost eliberat Petru din închisoare (Faptele 12:7); tot el a fost cel ce l-a lovit pe Irod, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mâncat de viermi (Faptele 12:23). Există şi alte dovezi suplimentare că îngerul lui Yahweh nu este Isus în existenţa preumană:  Evrei 9:28: „tot aşa, Hristos, după ce s-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.” Biblia nu învaţă de mai multe veniri ale Domnului Isus pe pământ, decât de două (vezi şi Ioan 14:2,3), pe care autorul cărţii către Evrei le explică atât de frumos în acest verset, prima venire a lui Isus ca om pentru a purta păcatele multora şi a se da pe Sine, ca preţ de răscumpărare; iar a doua venire în viitor pentru salvarea creştinilor care aşteaptă. În contrast, îngerul lui Yahweh, s-a arătat de multe ori oamenilor în chip de bărbat (vezi ca exemplu: Iosua 5:13-15; Judecători 2:1-4; 6:11-22; 13:3-21), deci acesta nu poate fi Domnul Isus, căci atunci trebuie să vorbim de mai multe întrupări ale Lui!?! Chiar dacă Domnul Isus a acţionat şi în V.T. El a făcut-o nu ca bărbat; ci, ca Cuvânt şi Înţelepciune. Eu personal întrebându-l pe Dumnezeu, despre cine este acest înger important, am primit ca răspuns în timp ce mă rugam, textul din Apocalipsa 1:1, unde se spune: „Descoperirea lui Isus Hristos pe care l-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în 33

născut din femeie. dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire. până când avea să vină „Sămânţa” căreia îi fusese făcută făgăduinţa. prin mâna unui mijlocitor (Moise). ci. ca să fie ispăşire pentru păcatele noastre. prin El se susţine toate. Dumnezeu Tatăl a trimis revelaţia. cum vom scăpa noi. Astfel în Galateni 3:19. nevăzut. de îngerii şi oameni. care trebuia să vină ulterior.T. Evrei 2:2. patru personaje: 1)Dumnezeu. şi a fost dată prin îngeri. au crezut şi au mărturisit că Dumnezeu a acţionat printr-un înger nu prin Fiul Său Isus Cristos. ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o”. ne-a vorbit prin Fiul. Adică Dumnezeu Tatăl a lucrat prin Fiul la nivel spiritual.T. a fost făcută în V. Dumnezeu a trimis pe Fiul Său.” Pavel aici arată că legea a fost dată lui Moise mediatorul Vechiului legământ. care. se spune: „Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege. În mod asemănător Dumnezeu a lucrat cu Israelul şi în V. Doar în N. Astfel dacă cineva ar spune: Ce rol a avut atunci Isus înainte de întrupare? Răspunsul ar fi: Prin El s-au creat toate. 33 .T. descrie că legea a fost dată prin îngerul lui Yahweh. dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare. de Fiul lui Dumnezeu venit la „împlinirea vremii”. Vechiul Testament. prin Fiul. 4) apostolul Ioan. Şi le-a făcut-o cunoscut. ca om.” Tot la fel în Evrei 1:1 se spune: „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci. născut sub Lege. care este descris ca fiind sămânţă. De fapt Pavel mai precizează în Galateni 4:4: „Dar când a venit împlinirea vremii. prin înger la Ioan. Dumnezeu. după ce a fost vestită întâi de Domnul. trimeţând prin îngerul Său la robul Său Ioan” Vedem în acest pasaj. El nu apare aşa în V.3 „Căci. iar Pavel vorbeşte tot de îngeri nu de Fiul lui Dumnezeu: Isus Cristos. 3) Îngerul. la sfârşitul acestor zile.curând. în multe rânduri şi în multe chipuri. dar şi la profeţi (vezi: 1Petru 1:10-12). Alte argumente că Îngerul lui Yahweh nu este Isus: Mărturia apostolilor: Scriitorii Noului Testament.” Astfel e clar că apostolii nu au învăţat de un Fiu venit sub formă de înger în Vechiul Testament. 2) Isus Cristos. iar Fiul lui Dumnezeu prin îngerul lui Yahweh care s-a arătat la Moise şi la alţii şi le-a comunicat ceea ce era necesar la nivel vizibil. iar cea invizibilă de Dumnezeu şi Cuvântul (Isus) Său.T. Prin El Dumnezeu a transmis informaţiile la îngerul lui Yahweh şi la alţi îngeri. Fiul apare ca persoană vizibilă. Astfel partea vizibilă a lucrării lui Dumnezeu. prin îngeri nu prin Fiul.

vestită de însuşi Domnul Isus. cf. 3:1). numite şi căpetenia oştirii Domnului (Iosua 5:13-15).25). prerogativele şi mandatul lui Yahweh să spunem aşa. iar relatarea arată că au fost trei bărbaţi în vizită la Avraam. 18:1-21. îngerul lui Yahweh nu este însuşi Yahweh. În plus. Doi din aceşti îngeri.” Deci din acest text apar doi Iehova (Yahweh). Deci nu a fost vorba de Sfânta Treime. şi unul a rămas de vorbă cu Avraam.2 cu Iuda 9). şi prin alţi îngerii. şi a vorbit cu Avraam. ci el este Arhanghelul Mihail care nu este Isus cum susţin adventiştii şi martorii (comp.21). ci. vezi şi antitezele din Evrei 10:28. ci. a fost vorba de trei îngeri. dar care se manifestă în şi prin mulţi. Mal. Deci în acest text apar doi Yahweh. dar relatarea. În concluzie. ci. şi este un nonsens.5). şi ei identificaţi uneori cu Dumnezeu sau cu Yahweh. Iată trei îngerii identificaţi cu Yahweh. Îngerul lui Yahweh nu este nici Domnul Isus înainte de întrupare. în Geneza 19:24 se relatează: „Atunci DOMNUL („Iehova” SS 1874) a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la DOMNUL („Iehova” SS 1874) din cer. textul spune că Yahweh i s-a arătat lui Avraam. 12:24. Pavel face o distincţie clară între perioada în care Dumnezeu a vorbit prin îngeri şi prin profeţi. şi una dintre cele mai de seamă căpetenii îngereşti (Daniel 10:13. astfel mai târziu.29. În Geneza 18:1-14. se recunoaşte la subtitlul. după cum arată şi Noul Testament (Evrei 13:2). îl prezintă şi pe acesta ca fiind Yahweh (Geneza 18:16-33). sub forma a trei bărbaţi. putem preciza că Yahweh nu s-a manifestat doar prin această căpetenie îngerească. dacă Domnul Isus ar fi fost un înger din Vechiul Testament care s-a arătat lui Moise. Ryrie. însă textul. un mesager al lui Yahweh având autoritatea. 2:2-4. Zaharia 3:1.” [sublinerea îmi aparţine]. au plecat la Sodoma. atunci antiteza pe care Pavel îşi construieşte argumentarea este greşită. adică manifestarea (teofania) vizibilă a lui Yahweh. uneori Îngerul este desemnat ca fiind Dumnezeu şi în acelaşi timp distinct de El (Geneza 16:7-13. iar Cel de pe pământ un înger. Unii trinitarienii interpretează că a fost Sfânta Treime prezentă la Avraam. Cel din cer este însuşi Dumnezeu Tatăl. Adică nu are sens să luăm aminte cu interes maxim la o „mântuire aşa de mare”.2. dacă suntem sinceri. mai târziu arată că doi dintre ei erau îngeri (Geneza 19:1).În acest text se face o antiteză între „Cuvântul vestit prin îngeri” şi Cuvântul vestit „de Domnul (Isus)”. şi perioada în care ne-a vorbit prin Fiul şi Domnul nostru Isus Cristos (Evrei 1:1. ci este îngerul păzitor al lui Israel. Unu care face să cadă foc din cer de la celălalt Iehova (Yahweh) din cer. Alte texte în care apar doi 33 . cu adevărat un singur Yahweh. Îngerul lui Yahweh: „Cu toate că această expresie se poate referi la oricare dintre îngerii lui Dumnezeu (1Regi 19:7. V. 19:1-28. dacă vestirea legii a fost făcută tot de Însuşi Domnul Isus. În cartea „Teologie elementară” de C.

adică o singură persoană: Deut. 20:1.T. Îngerii sunt numiţi când „Îngerul Domnului” când „Domnul” (Yahweh) – Zaharia 1:8-16. şi prin urmare nu avem un Yahweh manifestat în trei persoane. Luca 1:76. dar aceasta. ei aduc ca argumente: Isus este numit: ‘Yahweh’ (Ieremia 23:6.2. ca de pildă: „Domnul (KYRIOS) a zis Domnului (KYRIOS) Meu: „Şezi la dreapta Mea. ci.3.2).T. celălalt este îngerul. VIII) Un alt raţionament.7. Zaharia 12:7-10. faptul că Tatăl şi Fiul au un acelaşi Titlu de ‚Domn’. Marcu 1. Unul este Însuşi Yahweh. 21. Un alt argument este pasajele unde şi Tatăl şi Fiul sunt numiţi Domn (Kyrios). sau purtătorul de chip al lui Yahweh. Numeri 25:4. un Yahweh manifestat în mai multe persoane. ea este un substantiv comun. Trinitarienii susţin că Tatăl. chiar dacă această expresie a înlocuit pe YHWH (Yahweh) din V. Zaharia 2:10. se aplică şi la Tatăl şi la Fiul şi la Duhul Sfânt. nu pentru că ar fi însuşi Yahweh. compară şi Isaia 40:3 cu Matei 3:3. se poate reciti fragmentul explicativ din capitolul 2]. Zaharia 3:1. De fapt. Însă arătarea sau manifestarea lui Yahweh poate fi făcută şi prin îngeri sau chiar prin Isus (comp. Isaia 40:3 cu Matei 3:3). Osea 1:1. expresia: „Domnul” (Kyrios) este un titlu. 33 . este că titlurile lui Dumnezeu. 18:1-4. Ioan 1:23). sau au autoritatea Domnului (Apocalipsa 5:2. 19:17. Cu siguranţă. au acelaşi nume de YHWH în V. îngerul lui Yahweh nu este Domnul Isus înainte de întrupare. şi astfel doctrina trinităţii nu este validă. Argumentele trinitarienilor sunt: Tatăl. sau arătarea. am adus acolo argumente că Yahweh este doar Tatăl [pentru o reîmprospătare. manifestarea. folosit şi pentru a desemna creaturi.2.Yahweh: Exod 19:24. Am explicat în capitolul 2 al cărţii. 10:1. Domnul Isus este descris în termeni rezervaţi doar lui Dumnezeu. 33. 6:4-6. demonstrează ca Isus şi Duhul Sfânt sunt Dumnezeu. După cum un tată şi un fiu se pot identifica amândoi cu titlul de director. deoarece sunt arătări sau manifestări ale lui Yahweh.16. 3:1. până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale?” (Matei 22:44). Marcu 12:29-32. chiar dacă au acelaşi titlu de director. Fiul şi Duhul Sfânt. deoarece Yahweh este unul singur. au un singur Nume. nu însemnă că sunt aceiaşi Fiinţă. că Domnul Isus ca şi îngerii se prezintă ca Yahweh. adică teofania. Fiul şi Duhul Sfânt au un singur Nume. şi compararea versetelor corespunzătoare din Noul Testament cu cele paralele din Vechiul Testament. nici nu dovedeşte că sunt o singură persoană sau că au acelaşi nume..T. nu Numele personal al lui Dumnezeu.. În concluzie. şi Domnul în N.

şi astfel: Tatăl.” Un alt argument.15. În concluzie. Duhul Sfânt ne îndeamnă să-L invocăm pe Dumnezeu folosind apelativul: „Tată” (Romani 8:15. [Am explicat Matei 28:19. 16:13). chiar dacă. Însă Biblia arată că Numele Tatălui şi Numele Fiului.15:26. şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului. conform cuvintelor lui Isus. a fost înlocuit cu: DOMNUL (în greacă Kyrios). Judecători 6:13. În concluzie: Numele Tatălui. 145:21). Neemia 9:5. 33:14. etc.2. astfel teoria potrivit căruia: Tatăl. Dar acest Nume de Yahweh. acesta este numele Meu în etern. Iar numele Tatălui: Yahweh. 72:17. adică: Tatăl. Dumnezeul lui Abraam.16). 33 . Psalmul 41:13.12. În plus. Biblia indică clar că Tatăl cu Fiul nu au acelaşi Nume. din veşnicie în veşnicie! A Lui este înţelepciunea şi puterea”. nu este identic cu numele Fiului. Numele Duhului Sfânt este Mângâietorul (Ioan 14:26. 135:13. Dumnezeul lui Isac. sub numirea de ‚Tată’ (Matei 6:9. şi aceasta este amintirea mea pentru toate generaţiile. 1Petru 1:17). însemnând: ‚Yahweh este Salvator’. Iosua 5:14. sunt un singur Domn. va fi restabilit în mileniu (Ţefania 3:9. şi cu Dumnezeu (Theos). Numele Tatălui nu este acelaşi cu Numele Fiului. 106:48. şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii.În Biblie chiar şi chiar şi oamenii sunt numiţi domni (Geneza 18. Dumnezeu i-a precizat lui Moise: „Aşa vei zice fiilor lui Israel: Iehova Dumnezeul părinţilor voştri.). în Noul Testament. că Numele Tatălui şi al Fiului nu este acelaşi este faptul că Tatăl este din veşnicie şi Numele Lui la fel. cât şi îngerii (Geneza 19:1. este că Tatăl. Fiul şi Duhul Sfânt au un singur Nume. şi au un singur Nume. (vezi şi: 1Cronici 16:36. Fiul şi Duhul Sfânt sunt o Fiinţă. apare la singular. Maleahi 1:11). 23:11. chiar dacă trinitarienii în disperarea lor explică că „onoma” = numele (Matei 28:19). după cum putem citi în Apocalipsa 14:1: .18. nu este nici biblică nici adevărată. numele de „Isus” este compus din Numele Tatălui: Yahweh (Iehova). pentru o reîmprospătare poţi citi tot în acest capitol în subcapitolul IV) Versete în care apare trinitatea. care aveau scris pe frunte Numele Său (al Fiului) şi Numele Tatălui Său. Dumnezeul lui Iacob m-a trimis la voi. Creştinii îl invocă cel mai intim pe Dumnezeu. pe când Fiul a fost creat / născut din Tatăl la început şi Numele Lui este doar de la început. Un alt argument al trinitarienilor. nu este acelaşi. Fiul şi Duhul Sfânt ]. Fiul şi Duhul Sfânt. Apocalipsa 7:14).. În ce priveşte Numele Duhului Sfânt.Apoi m-am uitat.” (Exod 3:15 SS 1874) Daniel 2:20: „Daniel a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu.

pentru că El este la dreapta mea. este libertate. şi de Isus ca Domn al lui David (Matei 22:43-45.. sunt un singur Domn este ne-biblică. Dacă suntem sinceri.2.). Tu ştii foarte bine cât a slujit el în Efes. 15-17. Apocalipsa 7:14). unde cineva acolo este numit (lit. că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.15. şi falsă.. ar trebui să recunoaştem că Pavel vorbeşte în acest pasaj de doi Domni. nicăieri nu se spune că ei formează sau sunt un singur Domn. etc. Tatăl cu Fiul nu sunt UN Domn. după cum spune Pavel în 2Timotei 1:18 (GBV). Însă textul şi contextul se referă la Domnul Isus. este o continuare a v. Iar v. este aplicat de unii la Duhul Sfânt. astfel teoria potrivit căreia Tatăl. ca să nu mă clatin.. din glorie în glorie. Tot la fel când Scriptura vorbeşte de Domnul (Tatăl) de lângă Isus.Căci David zice despre El (Isus): „Eu aveam totdeauna pe Domnul (Tatăl) înaintea mea. cum susţin atât modaliştii cât şi trinitarienii. iar v. unul care Mijloceşte. continuă descrierea acestui Domn.T.16 se spune: „Dar ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul. chiar dacă Tatăl şi Fiul sunt numiţi: Domn. Apocalipsa 11:15. iar unde este Domnul-Spiritul. La care Domn trebuiau să se întoarcă evreii? V. arată că vălul care era pus peste gândurile întunecate ale evreilor la citirea V. reflectând gloria Domnului.Însă nicăieri în Scripturi. până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale. este desfiinţat de Cristos. Apostolii explică atât de frumos acelaşi pasaj când spun: în Fapte 2:24-36: „. Duhul Sfânt nu este numit „Domn”.) „Domnul Duhul”. Psajul din 2Corinteni 3:16. ci el singur zice: „Domnul (Tatăl) a zis Domnului meu (Isus): „Şezi la dreapta Mea. pe Tatăl şi pe Duhul Sfânt Îl cunoşteau din V. în v. 23:11. marama este luată”. suntem transformaţi în acelaşi chip. Căci David nu s-a suit în ceruri. Fiul şi Duhul Sfânt.” 33 .” Să ştie bine. cât şi Fiul (Fapte 5:31). 14 spune că la Cristos. În plus. nicăieri în Scripturi Duhul Sfânt nu este numit: Domn. deci. Judecători 6:13.14.” [parantezele rotunde şi conţinutul lor îmi aparţin]. cât şi îngerii (Geneza 19:1. Prin urmare.14.14.18. pe El nu-l cunoşteau şi nu-L recunoşteau. ci. în v. Luca 20:4244).. când îi descrie pe amândoi prin cuvintele: „Domnul (Isus) să-l facă să capete îndurare de la Domnul (Tatăl ceresc) „în ziua aceea”. Iar noi toţi. Iacov 3:9). voi reda pasajul conform cu o traducere literală: „Iar Domnul4295b este Spiritul. chiar şi oamenii sunt numiţi domni (Geneza 18. 14)”. care are rolul de a pleda cauza lui Onisifor la celălalt Domn.17.17. Iosua 5. toată casa lui Israel.12. 33:14. Biblia arată că atât Tatăl este Domn (Matei 11:25. Marcu 12:35-37. aşa ca de către un Domn-Spirit4297b.” (NTTF) Nota de subsol explică: „4295a+4295b→Domnul Iesus Christos (Cel din v. doi Domni.T. cu o faţă dezvelită.

ci. Psalmul 33:6. Nicăieri în Scripturi. În primul rând. nici măcar co-creator. fac parte din Dumnezeire. cu toate că ei au participat la creaţie (Geneza 1:2. doi Domni. Făcător. Matei 19:4. deoarece el a primit planul. Primul si Ultimul: Apocalipsa 1:17. Tatălui (Isaia 64:8. Evrei 2:10. care este Domn din veşnicie în veşnicie! Un alt argument al trinitarienilor este că Isus este descris in termeni rezervaţi doar lui Dumnezeu: Creator al tuturor lucrurilor: Ioan 1:3.18. el a ordonat. mai ales în V. a iniţiat. deoarece meritul creaţiei. Să luăm pe rând aceste argumente: Trinitarienii afirmă că Domnul Isus şi Duhul Sfânt sunt prezentaţi în Biblie. Coloseni 1:15-17. De ce însă Scriptura nu-i numeşte: Creator? Răspunsul este simplu. Evrei 3.2. şi care L-a făcut pe Isus să fie Domn. nici Spiritului Sfânt. ci. a ordonat. cel care a plănuit. nu Solomon personal a zidit templul. nici Duhul Sfânt. dar el este considerat că l-a zidit. a avut voinţa aceasta. Biblia nu-l atribuie nici Fiului. Tocmai de aceea Fiul este descris şi numit în Biblie. 3:4. nici Isus. cu toate că ştim că prin Cuvânt şi Duhul Sfânt. Reprezentarea exacta a Tatălui : Evrei 1:3. Ioan 12:45 si 14:6-11. Iată meritul construirii templului este a lui Solomon nu a muncitorilor care au lucrat. ca fiind mai degrabă o manifestare a Tatălui. 7:51). trebuie să facem precizarea. Psalmul 33:6. Coloseni 1:16-17. ca fiind Creatori ai universului şi prin urmare ei nu sunt din creaţie. şi atunci nu este nici deo-Fiinţă cu Tatăl. Isaia 46:9. şi el a finanţat lucrarea şi coordonat. o facultate a Tatălui. 2:8.Iată din nou.T. Apocalipsa 4:11). Cel Atotputernic: Apocalipsa 1:8. nu este numit Creator. 22:13 (Comparaţi cu Isaia 44:6). Isaia 40:13). El nu este Domn din veşnicie. s-au făcut toate lucrurile (Geneza 1:2. 21:5-7. De pildă. Evrei 1. Biblia face următoarele afirmaţii despre Solomon: „Casa pe care a zidit-o împăratul Solomon Domnului… În timp de şapte ani a zidit-o Solomon… Astfel s-a isprăvit toată lucrarea pe care a făcut-o împăratul Solomon pentru Casa Domnului” (1Împăraţi 6:2.38. nici Duhul Sfânt. Isaia 45:11. Nici lui Cristos. că meritul şi calitatea de Creator Îi revine lui Dumnezeu Tatăl. Dacă Isus este făcut Domn. Coloseni 1:15-17). nu i se dă titlu de Creator sau cocreator. Maleahi 2:10. priceperea şi Cuvântul 33 . Ioan 5:19). a dat putere şi astfel titlu de Creator (Făcător) îi revine Lui (Apocalipsa 4:11. Ioan 1:1-3. Efeseni 3:9. cum ar fi: Înţelepciunea lui Dumnezeu (Proverbe 8:22-25). nici un singur Domn cu Tatăl.4. nici Dumnezeu. unul este Domnul care l-a susţinut pe Isus să nu se clatine.

În ce priveşte faptul că Isus este reprezentarea exacta a lui Dumnezeu: Evrei 1:3. Un alt pasaj folosit de trinitarieni este Ioan 14:9. Ieremia 10:12. 51:15). v. atunci El nu este deo Fiinţă (Aceiaşi Fiinţă) cu Dumnezeu. dacă ar fi vorba de Isus. sau agentul creator al Tatălui. înţelepciunea lui Dumnezeu şi sub cârmuirea Acestuia. 48:13. tocmai pentru a indica că Isus a fost un instrument sau agent al creaţiei. este normal ca Fiul să aibă caracterul Tatălui. care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui. Ieremia 27:5) puterea lui Dumnezeu (Ieremia 10:12. ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos. nu fraţi.”  Evrei 1:3: „El. 52:10.8. 14:6-11.  2Corinteni 4:4: „a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia. se referă la Tatăl (comp. 59:16. Faptul că Isus este chipul lui Dumnezeu. îi invităm în spiritul dragostei. şi nu instrumentelor folosite de Dumnezeu (comp.12. argumentul este mai degrabă în defavoarea trinităţii. este numit: suflarea lui Dumnezeu (Iov 33:4. unde Isus spune: „Cine ma văzut pe mine a văzut pe Tatăl. o altă fiinţă distinctă de Dumnezeu. cu Psalmul 109:27). dar cu putere şi înţelepciune primită de la Tatăl.” Dacă citim contextul înţelegem cuvintele Domnului nostru. Astfel dacă trinitarienii spun că Isus este Creatorul. tocmai pentru ca întreaga slavă să-i revină lui Dumnezeu. 21:5-7. care este chipul lui Dumnezeu. conceptul că Isus este „Cel Atotputernic”: Apocalipsa 1:8. 53:1. 51:15. Isaia 63:10. nu fiii. este mai mult o dovadă că Isus îl reflectă pe Adevăratul Dumnezeu. În ce priveşte. tot la fel 21:5-7. braţul lui Dumnezeu (Isaia 40:10. căci Isus prin calităţile lui şi modul lui de comportare reflecta la Cel mai înalt nivel personalitatea Tatălui (Coloseni 1:15). 34:12-15. ci. iar Isus a scos în evidenţă că ei îl pot vedea pe Tatăl uitându-se la El care este imaginea Tatălui (Evrei 1:3). Psalmul 33:6). Ap. întipărirea Fiinţei Lui. În plus. după cum un fiu pământesc poate semăna leit cu tatăl său. comp. unde creştinii sunt numiţi fii. a făcut 33 . să ne arate în Scripturi acest titlu aplicat la Fiul. fără a însemna egalitate între fiu şi tată. astfel ucenici puteau să-l cunoască pe Tatăl mai bine ca profeţii din vechime. dacă Fiul este imaginea Fiinţei lui Dumnezeu. În al doilea rând. este o copie a Fiinţei lui Dumnezeu. mâna sau braţul lui Dumnezeu (Iov 10:8. 66:2). nici unul din pasaje nu susţin aşa ceva. nu indică decât că Fiul a fost instrumentul. Matei 12:28 cu Luca 11:20).1.8).4 cu 8). creştinii ar fi numiţi fraţi. căci Filip a cerut să vadă probabil printr-o viziune pe Tatăl (v. faptul că prin Fiul a fost făcute toate. care a lucrat cu puterea. degetul lui Dumnezeu (Exod 8:19.lui Dumnezeu (Psalmul 33:6. Ioan 12:45. 63:5. şi nu însăşi Fiinţa lui Dumnezeu aşa cum susţine trinitatea. Şi la fel şi Duhul Sfânt. Evrei 11:2). 51:5.

9-11. căci şi noi vom fi „asemenea chipului Fiului său” (Romani 8:29) însă aceasta nu înseamnă că vom fi egali în esenţă cu Cristos. ci. dar nu răspunde. nu se referă la a compara: îngeri. arată că Isus nu este din Fiinţa lui Dumnezeu. nici nu-i scapă din nevoie. În v. în acest context. Îl poartă. Prin aceste texte. păi atunci s-ar contrazice Scriptura. idolii lipsiţi de viaţă şi de puterea de a prevesti viitorul cu Dumnezeu. ci două Fiinţe. Însă cu siguranţă Fiul Său. îl iau pe umăr. Iacov 3:9)! Iar chiar dacă Isus este imaginea Tatălui. ca orice fiu seamănă cu tatăl. între Isus şi Tatăl. doar în Fiinţa lui Dumnezeu! Însă contextul textului. aceasta nu înseamnă egalitate. 34 . Yahweh îi întreabă pe evrei în Isaia 46:5-8: „Cu cine Mă veţi pune alături. una este Dumnezeu. ca să Mă asemănaţi? Cu cine Mă veţi asemăna şi mă veţi potrivi? Ei varsă aurul din pungă şi cântăresc argintul în cumpănă. dar şi are aciaşi personalitate sau caracter. Efeseni 4:24. este vorba de a compara idolii păgâni. dacă trinitarienii aplică Isaia 46:9. dar nu însemnă că suntem Fiinţa lui Dumnezeu sau egali cu Dumnezeu (Geneza 1:27. creaturi spirituale.curăţirea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte”. adică în acest caz. sau nici chiar oamenii cu Dumnezeu. acolo rămâne şi nu se mişcă din locul lui. este asemănător cu Dumnezeu (Filipeni 2:6). însă aceste pasaje. în contrast cu Yahweh. nu însemnă că este egal în vârstă sau cunoştinţă cu tatăl său. la Isus. căci Eu sunt Dumnezeu şi nu este altul. şi arată că ei s-au prăbuşit. ci. iar Fiul. Ei sugerează că dacă nu există altul ca Dumnezeu. Fiul este leit Tatăl ceresc. şi noi oamenii sunt făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Ţineţi minte aceste lucruri şi fiţi oameni! Veniţi-vă în fire. Eu sunt Dumnezeu şi nu este nici unul ca Mine” (Isaia 46:9). îl pun la locul lui. o imagine a acestei Fiinţe. atunci Fiul nu poate fi în exteriorul Fiinţei lui Dumnezeu. după cum chiar dacă un fiu seamănă leit cu tatăl lui fizic. şi chiar sunt duşi în captivitate. care există în forma (înfăţişarea) lui Dumnezeu. se sugerează că Isus este chipul şi întipărirea Fiinţei lui Dumnezeu. ci. În plus. păcătoşilor. Deci Tatăl şi Fiul nu sunt o Fiinţă. adică dacă profetul Isaia ar face o comparaţie.” El îşi arată supremaţia faţă de idoli spunând în v. despre capacitatea sa de a prevesti viitorul şi de a împlini hotărârile Lui. Dar aceasta nu înseamnă egalitate. Apoi strigă la el. care îi va sprijini şi mântui pe Israel. nu-I aşa ? Trinitarienii aduc în atenţie: „Aduceţi-vă aminte de cele petrecute în vremurile străbune. nici unul dintre idolii popoarelor nu este ca Yahweh. De fapt. Coloseni 3:10.1 se vorbeşte de anumiţi idoli babilonieni. tocmesc un argintar să facă un dumnezeu din ele şi se închină şi îngenunche înaintea lui.

Apocalipsa 21:6: „Apoi mi-a zis: „S-a isprăvit! Eu sunt Alfa şi Omega.” Mai degrabă dărâmă doctrina trinităţii decât să o zidească.13). vezi şi cărţile: „Apocalipsa” p. 21:6). Cel Atotputernic. 17:21-23). ci Tatăl. nu le spun de la Mine. Care este realitatea despre acest titlu şi semnificaţia lui? Pentru a da răspunsul vă invit să citiţi în Scripturi personal versetele unde apare acest titlu: Apocalipsa 1:8: „Eu sunt Alfa şi Omega. El face aceste lucrări ale Lui. egalitatea cu Tatăl. Evreii. (compară Isaia 44:6: „Aşa vorbeşte Domnul: . ci. deoarece Acesta este omniprezent. trinitarienii care susţin că prin acest titlu. şi noi suntem în Tatăl şi în Fiul şi Tatăl şi Fiul sunt în noi (Ioan 14:20. această interpretare nu este reală. şi Martorii lui Iehova care susţin că acest titlu se aplică doar lui Dumnezeu Tatăl. 22:13 (Comp. este vorba că Tatăl era prezent în Isus.. cu Isaia 44:6). „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă”. Acest titlu este atribuit atât Tatălui (Apocalipsa 1:8. dar aceasta nu ne face de aceiaşi substanţă sau egali cu Dumnezeu! În ce priveşte teoria potrivită căreia Isus este Dumnezeu deoarece este numit Începutul şi Sfârşitul sau Primul si Ultimul: Apocalipsa 1:17. şi acesta este o combinare a primei şi ultimei litere din alfabetul grecesc. îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete. Însă profetul Isaia. Există mai multe extreme în ce priveşte comentariile legate de acest titlu. cu Apocalipsa 2:8). ca Tatăl să facă acele lucrări de putere în şi prin El? În plus. Tatălui. care locuieşte în Mine. nu Fiului” (cartea: „Argumente”. grecii şi romanii au folosit literele din alfabet şi ca numere. aşa încât „alfa şi omega” ar putea să exprime foarte bine „cel dintâi şi cel de pe urmă”. face o antiteză între Yahweh şi idoli. Alte cuvinte răstălmăcite de unii sunt cele din Ioan 14:10. Cel ce era şi Cel ce vine. nici unitate de substanţă. p. Cel ce este.316. Astfel afirmaţia lui Isus: „Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu. cât şi Fiului: Isus Cristos (Apocalipsa 22:12. modaliştii care susţin că Tatăl cu Fiul sunt o singură persoană. 2:8. ce nevoie are Isus o persoană Atotputernică. iar Fiul era în Tatăl. respectiv α şi Ω care corespunzând literelor alep şi taw din alfabetul ebraic. Domnul Isus îşi arată coeternitatea. Începutul şi Sfârşitul” zice Domnul Dumnezeu. p.11: „Eu sunt în Tatăl şi că Tatăl este în Mine…Tatăl care locuieşte în Mine…” Aceste cuvinte nu susţin un Dumnezeu în TREI persoane.. 399. şi prezenţa Tatălui făcea lucrările de putere prin Isus. nu între Tatăl şi Fiul. ei spunând: „titlul de „Alfa şi Omega” se aplică lui Dumnezeu cel Atotputernic. din următoarele motive: În Biblie titlul de ALFA ŞI OMEGA îl găsim doar în cartea Apocalipsa. 80).” 34 .căci ea afirmă că Isus este chipul lui Dumnezeu. şi „Perspicacitate” Vol I.

Noul Testament Psacal (1992). în plus. Cel dintâi şi Cel de pe urmă. titlul de Alfa şi Omega în Apocalipsa 1:8. în cartea Apocalipsa vorbeşte când Tatăl. Smirna. sau: Fiindul. În plus. Cel ce era şi Cel ce vine” Este Dumnezeu Tatăl. este destul de greu de stabilit cine se prezintă cu acest titlu. Tiatira. vorbesc de Isus şi de venirea Fiului cu norii cerului. care este prezentat de Ioan abia în v.4. Noul Testament în limba română modernă (TLRM). Motivul pentru care v. este pentru că aici persoana se descrise prin cuvintele: „zice Domnul Dumnezeu. Iar expresia aceasta este identică cu cea folosită de Dumnezeu în discuţia avută cu Moise.5-7. expresia: „Cel ce este” în greacă: „O on” este tradusă mai exact prin „Cel fiind” (ca şi în NTTF – 2007). unde se spune: „Eu sunt Alfa şi Omega. şi în Codex Ephraemi rescriptus. nici ca „Cel Atotputernic”. Pergam. Şi de aceea acest pasaj nici nu apare în multe traduceri moderne şi exacte care se bazează pe textul critic grecesc. Cel Atotputernic. şi fiind tradusă: „Cel ce sunt” şi „Eu sunt”. Revenind la cele trei texte sigure unde apare expresia Alfa şi Omega. Cel dintâi şi Cel de pe urmă. sau: Cel Etern. sau: Existentul. ca de pildă în traducerea Cornilescu. căci ea a fost scrisă prin filiera: Dumnezeu = Isus = îngerul = Ioan (Apocalipsa 1:1).2008). (în unele traduceri „Iehova Dumnezeu” vezi NTTF – 2007. este clar deci că: „Cel ce este. Începutul şi Sfârşitul. De pildă. Biblia Bucureşti 2001 (BB . nu apare în manuscrisele greceşti vechi. etc. NW). Luând textele pe rând. expresia se traduce: Cel fiind.5. se referă la Tatăl. la care Ioan face referire în v. redată în Exod 3:14 (Septuaginta) unde apare de două ori.” Expresia Alfa şi Omega apare în unele traduceri şi în Apocalipsa 1:11. Noul Testament Traducerea Fidelă 2008 (NTTF . De fapt.8 se aplică la Tatăl. Filadelfia şi Laodicea.2001). această prezentare a Dumnezeului Atotputernic din v. dar argumentul cel mai clar este că persoana din v. printre care şi: Codex Alexandrinus. scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte Biserici: la Efes. Noul Testament în limba română contemporană (TLRC). când Fiul când îngerul. Cel ce era şi Cel ce vine”. nu apare în multe traduceri din limba română. Cel ce era şi Cel ce vine. NTR (2007). Literal (corect gramatical).” Nicăieri în Scripturi Fiul nu este descris ca fiind: „Domnul Dumnezeu”. chiar dacă v. cum ar fi: Biblia Cornilescu revizuită de GBV (BCR). 8 este descrisă şi prin cuvintele: „Cel ce este.” Însă prima parte a versetului şi anume: „Eu sunt Alfa şi Omega. şi care este altcineva decât Fiul. sau: Cel existând. Sfintele Scripturi Traducerea Lumii noi (NW). Sinaitic. Cel dintâi şi Cel de pe urmă”. Tatăl sau Fiul? Deoarece textele în sine nu dau totdeauna indicii clare. Sardes. Cel ce este. Ce vezi. Noul Testament Bartolomeu Anania 1998.Apocalipsa 22:13: „Eu sunt Alfa şi Omega.8 se aseamănă cu cele din Vechiul Testament: 34 .

ori acest lucru se aplică la relaţia dintre creştini şi Tatăl ceresc (Galateni 3:26. Eu voi fi Dumnezeul lui şi el va fi fiul Meu. faptul că Isus este numit Domn sau Stăpân. nu dovedeşte nici că sunt doar o Fiinţă. care este şi el numit: „împăratul împăraţilor”. Sau am putea trage concluzia că cei doisprezece ucenici (discipoli) ai Domnului. Iacov 3:9.Isaia 44:6 „Aşa vorbeşte Domnul („Iehova” NW).” Deci cel ce biruie lumea va fi fiul lui Alfa şi Omega. au titlu de ‘apostol’ (comp.1 cu 1Corinteni 9:1. sau că Nebucadneţar. nu este alt Dumnezeu. şi alţii.” Concluzia logică citind v. dar aceasta. este Isus (compară Daniel 2:37 cu Apocalipsa 17:14. şi apoi Fiul. Domnul („Iehova” NW) oştirilor: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi în afară de Mine. 19:16).Isus Cristos. sau Pavel. descrierea de „Cel dintâi şi Cel de pe urmă. nici că au un singur nume. 25:40). 7 spunând: „Cel ce va birui. Isus. Eu sunt Cel dintâi şi tot Eu sunt şi Cel din urmă. co-etern şi co-egal cu Tatăl? Cu siguranţă Nu. căci noi suntem cu Isus: fraţi (Evrei 2:11. Apocalipsa 11:15. deoarece persoana care vorbeşte aici continuă şi în v. este Isus. Matei 12:50. chiar dacă au acelaşi titlu de director. având în vedere că în context Ioan vorbeşte cu îngerul (v. căci şi unii. iar v.” Tot la fel ca Apocalipsa 1:8. 5:1-7). De ce? Deoarece chiar în cartea Apocalipsa este prezentat Tatăl distinct de Fiul (vezi Apocalipsa 1:1. pasajul din 21:6 se referă la Dumnezeu Tatăl. Fapte 34 . Dar la cine se aplică titlul de Alfa şi Omega din Apocalipsa 22:13. Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui. nici nu dovedeşte că sunt o singură persoană sau că au acelaşi nume. Sau având în vedere că expresia: ‘lumina lumii’ este folosită atât la adresa Domnului Isus. în versetul anterior (v. care este „împăratul împăraţilor” este Dumnezeu (compară Ezra 7:12 cu 1Timotei 6:15). am putea trage concluzia că sunt aceiaşi persoană (comp. va moşteni aceste lucruri. şi anume: „Eu. niciodată nu este afirmată relaţia de Tată-fiu cu privire la creştini . am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici.16 se identifică cine este Cel care vorbea prin înger. Israele pe care te-am chemat! Eu. cât şi la adresa discipolilor (ucenicilor) Lui. Iacove! Şi tu. prin înger şi nu Dumnezeu Tatăl. Astfel faptul că Tatăl. Faptul că aici Isus este numit: Alfa şi Omega” înseamnă aceasta că El este O singură Fiinţă cu Tatăl? Sau Un singur Dumnezeu. După cum un tată şi un fiu se pot identifica amândoi cu titlul de director. 2:8.12-16 este că în pasaj îi vorbea Isus lui Ioan. 15:9). am putea trage concluzia că Artaxerxe. Evrei 3.12) se vorbeşte de o venire: „Eu vin curând” (vezi şi 3:7-11). căci tot Biblia arată că şi Tatăl este Domn şi Stăpân (Matei 11:25. Isaia 48:12 „Ascultă-Mă.14 cu Ioan 8:12). Mergând pe corelări de expresii. Începutul şi Sfârşitul” (Începutul şi sfârşitul: în greacă: E Arhe kai To Telos) o regăsim cu referire la Isus şi în Apocalipsa 1:17. Sau. 4:6). se identifică cu titlu „Alfa şi Omega”.6). În plus. Matei 5.

El este Sfârşitul lucrării de răscumpărare (Evrei 10:10. observăm că este pus în legătură cu moartea şi învierea Lui: „Când L-am văzut. Cel ce a murit şi a înviat” Astfel Isus este El este „Cel dintâi şi Cel de pe urmă”.24-28). când a murit Isus a spus: „S-a sfârşit” (Ioan 19:30). şi se menţin prin El.2). El este Sfârşitul în sensul că este primul şi ultimul creat direct de Tatăl. am trage concluzia că toţi sunt o Fiinţă! Cu siguranţă că nu e tot una când un om este numit stăpân. arkhe) să se refere la faptul că El este „începutul (gr. atât noi cât şi cei ce primesc învăţătura noastră. 1Timotei 6:1. Cel dintâi şi de pe urmă Mare Preot în acest sens (Evrei 9:11-26). Fiul are un început şi este născut din Tatăl (Ioan 1:14.15-17). Efeseni 1:10). În plus. adică primul creat. Matei 28:18. care a 34 . 23:11. De ce titlul de Alfa şi Omega pentru Fiul. El este Începutul. El este sfârşitul.14). când un înger. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor.18. apoi toate celelalte lucruri s-au făcut prin Isus. 33:14. Astfel repet. ne-născut şi fără început. acest titlu dacă citim descrierea din Apocalipsa 1:17. Iar faptul că şi Tatăl şi Fiul sunt Alfa (începutul-primul) şi Omega (sfârşitul-ultimul) nu înseamnă nici egalitate.12. şi Sfârşitul pentru că în final toate lucrurile se vor uni în El (Coloseni 1:15-17. El este primul creat sau născut din Tatăl. Apocalipsa 7:14). Dar El este şi Omega sau „Sfârşitul” (gr. nici co-eternitate. sau El va sfârşi lucrării de desăvârşire a creaţiei (1Corinteni 15:24-28).” „Îngerului Bisericii din Smirna scrie-i: „Iată ce zice Cel dintâi şi Cel de pe urmă. dar sensul este diferit. Iar în timp ce Tatăl este din eternitate. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă. deoarece tot ce are Tatăl are prin Sine. nu înseamnă un Dumnezeu trinitar? De ce nu înseamnă co-eternitate şi egalitate între Tatăl şi Fiul? Deoarece de pildă ca să vorbim de o trinitate. titlul de Alfa (22:13) şi de „Începutul” (gr. care a murit dobândind o răscumpărare veşnică. Coloseni 1. cât şi îngerii (Geneza 19:1.4:24). Iosua 5:14. 17:2.15. Coloseni 1:15. tot ce are Fiul are pentru că a primit de la Tatăl (Ioan 5:19. arkhe) cu Dumnezeu (Ioan 1:13. şi Duhul Sfânt ar trebui să aibă titlu de Alfa şi Omega. El este singurul care exista la început (gr. pentru că toate sau făcut prin El. „Cel dintâi şi Cel de pe urmă” este Isus. Astfel foarte bine. Apocalipsa 3:14). Fapte 5:31 1Corinteni 15. a face o teologie doar pe expresia în sine. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor. Cel viu. To Telos). 2:8. arkhe) creaţiei lui Dumnezeu” (Apocalipsa 3:14).2. Judecători 6:13. dar chiar şi oamenii sunt numiţi domni şi stăpâni (Geneza 18. 6:57. sau când este numit Dumnezeu însuşi. titlul este acelaşi. am căzut la picioarele Lui ca mort. este un mare risc şi un pericol de a merge în rătăcire.

cu Evrei 11:35). El este Primul. primul înviat la nemurire (1Corinteni 15:23. în Septuaginta. aceştia ulterior au murit (Romani 6:9 comp. Primul din eternitate (Psalmul 90:2. 1Timotei 1:17. care după teoria trinitarienilor sugerează că Yahweh din V. În concluzie: Şi Tatăl şi Fiul sunt Alfa şi Omega. nicăieri nu face referire la ideea „Eu sunt Yahweh”. 1Tesaloniceni 4:16). sau: Existentul. Cel Atotputernic. Începutul şi Sfârşitul”. căci celelalte învieri se vor face prin Fiul (Ioan 5:21-25.T. 34 . ne-născut. El este „Alfa şi Omega.” Astfel în timp ce Fiul este Alfa. ci.T. 1Ioan 1-3). În V. „Cel Întâi-născut dintre cei morţi”. Începutul. Însă în aceste pasaje. şi că El este etern şi că El trăieşte prin Sine.6-8. şi în sensul că este Singurul Dumnezeu în sens absolut de la început şi până la sfârşit. deoarece în v. „Eu sunt pâinea vieţii” (Ioan 6:35. ceea ce indică că El este Yahweh. cu Apocalipsa 14:1. Tatăl ceresc. Tatăl este primul ca existenţă fără început. din veşnicie în veşnicie. sau „Eu sunt Cel ce sunt”. şi El există din eternitate. atunci când Fiul afirmă despre Sine: „Eu sunt”. trinitarienii au tras concluzia că Isus a dorit să spună că El este Yahweh. în limba greacă este „ego eimi” = „Eu sunt”. astfel literal Tatăl ceresc este: Cel fiind. şi ultimul care nu are început. în greacă: „O on” este tradusă mai exact prin „Cel fiind”. Cel dintâi.29. este Isus în N. cu poziţii diferite (1Corinteni 11:3). sau: Fiindul. şi anume că la început au existat doar ei (Ioan 1:1-3. Coloseni 1:18).T.8 este descris ca fiind: „Cel ce este. Yahweh se prezintă pe Sine prin Cuvintele: „Eu sunt”. şi în sensuri diferite. Începutul şi Sfârşitul”. Bineînţeles că Tatăl şi Fiul au titlul de Alfa şi într-un sens comun. ca prima creaţie a lui Dumnezeu.T. este în alt sens: „Alfa şi Omega. Iuda 25). pentru că sunt persoane diferite. astfel Isus nu a dorit să spună: „Eu sunt Yahweh din V. Începutul şi Sfârşitul”. şi la sfârşit ei vor fi lumina şi viaţa creaţiei (comp. dar fiecare este „Cel dintâi şi Cel de pe urmă.16. 6:15. 21:22). singurul care trăieşte şi există prin Sine (vezi şi: Isaia 44. adică pârga. 93:2).48). sau „Eu sunt Cel ce sunt”. şi deoarece Isus în anumite ocazii spune despre El afirmaţii în care se include şi cuvintele: „ego eimi” = „Eu sunt”. Un alt exemplu adus de trinitarieni este expresia: „Eu sunt”. sau: Cel existând.” Dar ce afirmă El despre Sine: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!” (Matei 27:43).fost înviat direct de Tatăl (Evrei 13:20. Cel ce era şi Cel ce vine. însă majoritatea sunt speculative. sau: Cel Etern. în Exod 3:13-15. ca de pildă: Isus spune despre Sine că este „Eu sunt”. În schimb. Trinitarienii aduc câteva argumente cum că Isus este co-etern şi fără început. şi într-un sens comun. deoarece toate celelalte învieri din Vec