1.

Automatizarea lucrărilor topografice
1.1. Generalităţi Domenii ca electronica şi informatica au cunoscut, începând cu anii 1970, transformări profunde, dezvoltări spectaculoase şi acestea au influenţat şi măsurătorile terestre. Au apărut schimbări atât în direcţia realizării instrumentelor cât şi a tehnologiilor de lucru, care au dus de exemplu la accelerarea automatizării proceselor din domeniu. Automatizarea se reflectă în : - culegerea datelor din teren; - prelucrarea acestora; instrumente; - obţinerea produselor finale şi întreţinerea lor. Automatizarea în domeniul măsurătorilor s-a făcut în special în realizarea instrumentelor. Astfel până în anii ’80 au fost făcuţi paşi în realizarea instrumentelor pentru obţinerea directă a distanţei orizontale şi a diferenţei de nivel. Amintim aici instrumentele cu diagrame, cu refracţie: Dahlta 010A, Redta 002, Kern. Etape de automatizare în domeniul realizării instrumentelor: 1) prima etapă s-a realizat odată cu apariţia modulelor de măsurare directă a distanţelor. La început acestea aveau o precizie de ordinul a 10 cm, iar în prezent precizia acestora a ajuns la ordinul submilimetrilor. Modulul de măsurare a distanţei a fost la început separat de aparat, ca mai târziu să fie integrat în acesta. Realizările din domeniul mecanicii fine, a informaticii şi a electronicii au dus la apariţia memoriilor sau a cipurilor, la apariţia microprocesoarelor. Acestea au dus la perfecţionarea instrumentelor din toate punctele de vedere: dimensiuni, performanţe. Au apărut teodolite electronice, apoi staţii electronice totale simple şi în final staţii electronice motorizate. La staţiile electronice motorizate, mişcările de rotaţie ale instrumentului sunt realizate de servomotoare integrate în instrument care lucrează după programe speciale, permiţând astfel executarea anumitor tipuri de lucrări. 2) apariţia dispozitivelor de desenare automată, care funcţionează ca elemente subperiferice ale aparatului în funcţie de soft permiţând desenarea parţială sau totală. Tipuri de dispozitive: - care permit realizarea rapidă a desenului, folosite pentru realizarea corecturilor la desen (dispozitive cu rulou); - cele care realizează desenul final (de exemplu mesele de desen – ploterele) Dispozitivele cu rulou au fost înlocuite de consolele interactive. 3) transformări în tehnologia de lucru Topografia clasică este înlocuită de topografia numerică, care are ca obiectiv realizarea planului numeric digital. Planul numeric deschide posibilităţi mari de automatizare a lucrărilor topo-inginereşti şi anume: - a procesului de proiectare (se reflectă mai bine în domeniul căilor de comunicaţie); - a procesului de aplicare pe teren; - a diferitelor procese topografice. Au apărut tehnologii noi care permit monitorizarea de la distanţă a diferitelor fenomene cum ar fi: alunecări de teren, tasările din zonele miniere, alunecarea versanţilor, urmărirea comportării barajelor şi care folosesc două sau mai multe staţii totale monitorizate comandate de la distanţă cuplate cu un calculator la un centru de calcul local. După înregistrarea datelor la centrul local acestea se transmit la un centru regional. 1.2. Automatizarea în culegerea datelor din teren – evoluţie în timp. - aranjarea datelor culese pe cale clasică în formulare standardizate care permiteau introducerea rapidă în calculator; - culegerea oarbă – înregistrarea datelor pe o bandă magnetică – de casetofon- trecerea de pe banda magnetică pe calculator se făcea prin intermediul unui teletype (maşină de scris care

perfora o bandă). Dezavantaj: nu se puteau face verificări pe loc; Avantaj: - economie de timp pe teren. - culegerea independentă folosindu-se terminale de teren – calculator cu memorie internă mare; datele citite erau tastate la calculator. Avantaj: valoarea tastată putea fi verificată. - apariţia carnetelor electronice de teren – care permiteau înregistrarea automată a citirilor efectuate cu tahimetre electronice sau cu staţii totale direct în memoria acestui carnet electronic. Înregistrarea se face direct de la instrument la carnet prin cablu după apăsarea tastei de înregistrare. Trecerea datelor de la carnet la calculatorul din birou se face tot prin cablu. Schema procesului tehnologic de preluare şi prelucrare a datelor măsurate în teren Procesul de ridicare

Culegerea datelor folosind: - instrumente clasice; - instrumente electronice; - digitizarea planurilor.

Crochiuri
(descrierea staţiilor)

Prelucrarea datelor şi întocmirea fişierelor punctelor

Borderouri
-se alcătuieşte fişierul element

Desen plan şi corectarea lui

Fisier definitiv al punctelor

Fisier definitiv al elementelor

Plan definitiv

Banca de date a planului numeric Figura 1.1. - apariţia memoriei interne şi externe la instrumentele cu care se execută măsurătorile. Datele sunt înregistrate fie în memoria internă sau externă, care poate fi un modul de memorizare sau un

carnet electronic de teren. Elementele înregistrate sunt cele originale: distanţe înclinate, unghiuri orizontale şi verticale, restul fiind date prelucrate. - ultimul tip de memorie este reprezentat de cartelele de memorie (PCMCIA), capacitatea acestora mergând de la 0,5 la 1-2 Megabytes. Transferul datelor se face de la instrument la calculator prin cablu sau printr-un cititor de cartele. - trebuie menţionat şi faptul că apariţia calculatoarelor portabile, gen laptop, a condus la posibilitatea transferării directe a datelor în calculator pe teren. 1.3. Automatizarea în domeniul realizării instrumentelor Primul pas: - instrumente ce realizează măsurarea distanţei orizontale şi a diferenţei de nivel (tahimetre cu diagramă şi cele cu refracţie)

Figura 2 Al doilea pas: - dispozitive de măsurare electronică a distanţelor. Exemple: Di60, Di10, Di4, Di4L, Di1600, Di2000, Di3000. (Di reprezintă prescurtarea de la distomat). În timp acestea au evoluat de la precizii de ordinul metrilor la precizii de i mm. Astfel la primele tipuri, precizia era: p = ±5mm ± 10 Dkm (1.1) iar în prezent p = ± 1 mm ± 1-3 ppm (părţi per milimetru) Precizia cu care se determină diferenţele de nivel sunt comparabile cu cele realizate din nivelmentul trigonometric. Apariţia acestor dispozitive a divizat procesul de automatizare în două categorii: 1. instrumente modulare 2. instrumente integrate Dacă aceste dispozitive de măsurare electronică a distanţelor se ataşează pe teodolitele sau tahimetrele clasice se obţin aşa-numitele tahimetre electro-optice modulare sau integrate. Tahimetre electro-optice modulare – constituite din tahimetre clasice (optice) şi dintr-un dispozitiv de măsurare electronică a distanţelor care se ataşează pe lunetă. În acest caz axa dispozitivului electro-optic este paralelă cu axa lunetei. Precizia se încadrează în formula (1.1) de mai sus. Pasul următor la tahimetrele electro-optice modulare a fost ataşarea unui microcalculator care permitea determinarea distanţei orizontale şi a diferenţelor de nivel prin intervenţia operatorului.

Tahimetre electro-optice integrate – constituite dintr-un teodolit sau tahimetru clasic care au dispozitivul electronic integrat în lunetă. Axele celor două coincid, iar precizia este aceeaşi ca la tahimetre electro-optice modulare. E.O.T. 2000 este un teodolit obişnuit , iar la bază are un bloc procesor şi un minicalculator. Comparaţie între cele două tipuri de tahimetre electro-optice: - tahimetrele electro-optice modulare au ca avantaje că sunt ieftine şi permit să fie utilizate şi sub forma de teodolit sau tahimetru simplu. - tahimetrele electro-optice integrate sunt mai scumpe, dar permit ridicarea productivităţii muncii. Al treilea pas: apariţia teodolitelor sau tahimetrelor electronice (digitale) şi care cuplate cu dispozitive electronice de măsurare a distanţelor au dat naştere la tahimetre electronice modulare şi integrate. Tahimetre electronice modulare sunt formate dintr-un teodolit sau tahimetru electronic, un dispozitiv electronic de măsurare a distanţelor şi un minicalculator. Reprezentative pentru această categorie sunt tahimetrul DKM 3A fabricat de firma Kern şi teodolitele Theo 1600, Theo 2000, Theo 3000. Acestora din urmă li se pot ataşa distomatele Di600, Di2000, Di 3000. Ultima generaţie de diistomate au şi microprocesoare care permit prelucrarea parţială a elementelor măsurate astfel încât pe display să se afişeze fie elementele măsurate, fie anumite rezultate parţiale în urma unor prelucrări (distanţe orizontale, înclinate, diferenţe de nivel, creşteri de coordonate sau chiar coordonate). În cazul distanţelor mari acestea urmează a fi corectate cu valori depinzând de condiţiile atmosferice, reducerea la orizontul de lucru, reducerea la planul de proiecţie. Preciziile asigurate la măsurarea distanţelor sunt date de precizia dispozitivului de măsurare electronică, adică ±1 mm ± 1-3 ppm/km. Precizia măsurării diferenţelor de nivel depinde de precizia măsurării unghiului vertical a tahimetrului sau teodolitului şi este comparabilă cu cea de la nivelmentul geometric. Primele exemplare erau greoaie şi practic nu justificau utilizarea lor din punct de vedere economic. Tahimetrele electronice integrate sunt aşa numitele staţii totale. Sunt formate din: - teodolit sau tahiometru digital; - dispozitiv electronic de măsurare a distanţei integrat în lunetă; procesor pentru prelucrarea simplă a datelor măsurate. Preciziile pentru distanţe şi diferenţe de nivel sunt de acelaşi ordin de mărime ca şi la cele asigurate de tahimetrele electronice modulare. Aceste tahimetre permit aplicarea automată a corecţiilor datorate condiţiilor atmosferice, reducerea la orizontul de lucru şi la planul de proiecţie. Procesorul instrumentului are o serie de programe care permit atât realizarea unor calcule simple (distanţe orizontale, ∆h, ∆X, ∆Y) cât şi a unor calcule complexe ( intersecţii înainte, înapoi, compensări de drumuiri). Primele instrumente apărute erau foarte grele şi incomod de mânuit. Dintre ele amintim: Recota, RETA, Rec Elta, Tahimat. Al patrulea pas: motorizarea aparatelor, prin incorporarea servomotoarelor care permit rotaţia automată în jurul axelor.

2. Principiul măsurării electronice a distanţelor
Dezvoltările moderne în electronică au făcut posibilă măsurarea distanţei folosind un semnal electromagnetic. Măsurătoarea este efectuată în câteva secunde şi cu un grad foarte mare al preciziei.

Instrumentele au fost pentru prima dată introduse în anii ‘50 şi fiecare fabricant de echipamente topografice produce o varietate de echipamente EDM. 2.1. Conceptul de bază al măsurătorii Conceptul de bază este simplu. Un instrument EDM capabil să transmită un semnal electromagnetic este pus în staţie, iar semnalul este direcţionat către un reflector aflat la celălalt capăt al liniei de măsurare, de unde este reflectat către transmiţător. Timpul parcurs pe acest dublu traseu este măsurat de către transmiţător şi deoarece viteza luminii este cunoscută cu precizie, distanţa este calculată cu formula: D=Vx t (2.1.)

unde D reprezintă distanţa între staţii, V este viteza semnalului, iar t reprezintă timpul. Semnalul electromagnetic transmis este sub forma undelor radio, luminii infraroşii, luminii vizibile sau fascicolului laser - fiecare dintre ele având proprietăţi diferite şi cu toate acestea toate călătorind cu aceeaşi viteză. Pentru a înţelege mai bine complexitatea EDM-ului este necesară cunoaşterea proprietăţilor radiaţiei electromagnetice şi a metodelor folosite în măsurarea intervalului de timp. 2.2. Proprietăţile semnalului Lumina, razele infraroşii şi undele radio sunt toate forme de radiaţie electromagnetică şi precum căldura 0şi sunetul, sunt forme de energie. Lungimea de undă şi diferenţa de fază Figura 1 arată o undă electromagnetică transmisă de la un punct de măsurare X la un al doilea punct Y, unde este reflectată înapoi de-a lungul unei căi paralele şi este receptată în staţia X. Sunt 5 unde întregi şi o fracţiune de undă în dublul traseu. Distanţa între oricare două puncte similare ale undei este lungimea de undă (λ), adică XA = AB, etc. = o lungime de undă. Undele sunt în fază când între punctul de plecare şi punctul de sosire există un număr întreg de lungimi de undă. În acest caz însă, există o porţiune de undă neterminată la punctul de sosire X şi aceasta poartă numele de diferenţă de fază (∆λ). Frecvenţă Undei îi trebuie un timp foarte scurt pentru a parcurge distanţa de la X la Y. Frecvenţa sa este numărul de lungimi de undă complete (cicluri) pe care le parcurge în decurs de o secundă. Unitatea din Sistemul Internaţional pentru frecvenţă, corespunzând unui ciclu pe secundă, este hertz-ul. Multiplii hertz-ului sunt derivaţi în mod obişnuit prin adăugarea prefixului kilo, mega şi giga: 1 hertz = 1 Hz 103 hertz = 1 kilohertz = 1kHz 106 hertz = 1 megahertz = 1 MHz 109 hertz = 1 gigahertz = 1 GHz

Figura 2.1. Timpul necesar undei de a parcurge distanţa de la X la Y este numărul de lungimi de undă (n) împărţit la frecvenţa (f) a undei. În formula (2.1.), dacă înlocuim pe t cu (n/f), D = V x (n/f) (2.2.) Domeniul de lucru al EDM constă, prin urmare, în a socoti numărul de lungimi de undă şi de a măsura diferenţa de fază. Figura 2.2. arată o parte a spectrului electromagnetic. Lungimile de undă de pe diferite benzi variază de la 10.000 m (unde lungi) la 0.001 mm la undele din domeniul vizibil, cărora le corespund frecvenţe de la 30kHz la 30x1010 kHz. Numai pe acest domeniu al undelor se pot măsura distanţe cu precizia standard cerută de măsurători.

Figura 2.2. Diferenţa de fază ce poate fi determinată de instrumentele EDM este de a mia parte din lungimea de undă. Pentru cele mai multe măsurători, o precizie de ± 1 cm este acceptabilă.

97%) = 299. Instrumentele care folosesc lumina vizibilă formează clasa lungimilor de undă medii.Prin urmare lungimea de undă derivată este de 1000 x 1 cm = 10 m. presiunii şi umidităţii diferă de valorile standard. Sunt rar folosite în cadastru sau în lucrări topografice de construcţii. Energia electrică este asigurată de o baterie de nichel-cadmiu sau de . Din păcate. Aceste instrumente sunt folosite în principal în scopuri geodezice. acest grup de instrumente EDM utilizează microundele pentru a măsura distanţe de la 20 m la maximum 150 km. dar când acestea se propagă prin atmosfera terestră viteza lor (v) scade. Undele cu frecvenţa foarte înaltă nu sunt aşa de mult influenţate de aceste efecte şi este posibilă modularea unei unde de frecvenţă înaltă cu o undă de măsurare de frecvenţă joasă şi transmiterea lor împreună.5 x 99. Într-un limbaj simplist. undele din domeniul vizibil şi infraroşu sunt potrivite ca purtătoare. să se risipească şi suferă datorită interferenţei. prin urmare. Lungimea de undă este mai mică de 1 micrometru. Valorile normale standardizate sunt presiunea de 760 mmHg şi temperatura de 12oC şi în aceste condiţii s-a demonstrat că semnalele electromagnetice se propagă cu o viteză de 99.792. Dacă în timpul măsurătorilor valorile temperaturii. în funcţie de care parte a spectrului o folosesc pentru transmiterea semnalului.97% din viteza lor (c) în vid. Printre altele. Oţelul este „modulat“ de gradaţiile metrice imprimate pe el şi le poartă cu el când ruleta este întinsă în timpul măsurătorilor liniare.792.5 km/s. Viteza Toate undele electromagnetice călătoresc cu aceeaşi viteză (c) de 299. aşa cum standardele pentru panglicile de otel sunt temperatura de 20oC şi tensiunea de 44. Un instrument tipic din această clasă este Wild DI 60 care operează pe frecvenţa de 15 MHz. (b) Sistemul electro-optic Instrumentele folosite în acest sistem de măsurare pot fi divizate în două clase.708.0 km/s. Viteza (v) prin atmosfera terestră este.3. Domeniul frecvenţelor potrivite măsurărilor reprezintă numai o mică secţiune a întregului spectru electromagnetic. cu o precizie de 3-4 mm per km.5N. unde tehnicile geodezice ar fi folosite oricum. Unda de frecvenţă înaltă acţionează ca o purtătoare pentru unda de frecvenţă joasă şi se spune că prima este modulată prin acest proces. excepţie poate făcând construcţia autostrăzilor care se întind pe mai mulţi kilometrii. Analogia care se poate face este măsurarea cu o panglică de oţel a cărei lungime se modifică continuu. trebuie aplicate corecţii. deci au trebuit impuse anumite standarde instrumentelor EDM. Toate instrumentele moderne din clasa lungimilor de undă scurte emit o undă purtătoare din domeniul infraroşu generată de o diodă de galiu-arseniu (GaAs). acest domeniu de frecvenţe nu este potrivit transmisiei directe prin atmosferă de către instrumentele EDM. Sistemele EDM Sistemele dezvoltate pentru transmisia undelor electromagnetice pot fi împărţite în două clase şi anume: (a) sistemul microundelor (domeniul lungimilor de undă mari) (b) sistemul electro-optic (domeniul lungimilor de undă medii şi scurte) (a) Sistemul microundelor Aşa cum sugerează numele. presiune şi umiditate afectează viteza. Variaţiile în temperatură. (299. deoarece undele tind să se atenueze. unda din domeniul vizibil poate fi asemănată cu o panglica subţire de oţel din care este confecţionată ruleta. care conform figurii 2 îi corespunde o frecvenţă de 30 MHz. rezultatul fiind că valoarea acesteia nu este chiar constantă. 2. pe când cele care folosesc lumina infraroşie formează clasa lungimilor de undă scurte.

): n(w1 – w2) = ∆w2 . w3 sunt ∆w1 = 0. adică diferenţa de fază.5.3. lungimea de undă ar fi de 10 metrii pentru parcursul dublu.4. Din relaţiile (4) şi (6): n(w1 – w3) = ∆w3 . ∆w2 = 2.6. anumite mijloace de a determina valoarea întregului n trebuie să existe în instrument.∆w1 şi deoarece 20w1 = 21w3 w3 = (20/21)w1 deci Prin urmare n[w1 – (20/21)w1] = 1. este dată de formula: D = nλ + ∆λ (2.082 nw1 = 834. Cele trei lungimi de undă utilizate pentru măsurători sunt: w1 = 5.) Din relaţiile (2.300 nw1/401 = 2.) = nw3 + ∆w3 (2.000000 m w2 = 4.4. Fasciculul de raze este invizibil şi inofensiv şi va produce distanţa corectă chiar dacă este întrerupt de trafic.) = nw2 + ∆w2 (2. w2.967. 2.∆w1 şi deoarece 400w1 = 401w2 w2 = (400/401)w1 deci Prin urmare n[w1 – (400/401)w1] = 2.300 nw1/21 = 1.761904 m Lungimile alese pentru măsurare sunt: 400 w1 = 401 w2 = 2000 m 20 w1 = 21 w3 = 100 m Presupunând că lungimea dreptei măsurate AB este 835. Două frecvenţe sunt suficiente dacă domeniul maxim al instrumentului este mai mic de 2 km.) unde n este un număr necunoscut de lungimi de undă. diferenţele de fază rezultate din măsurătorile cu lungimilor de undă w1.) şi (2.9 ≈ 835 deci n = 167 Această valoare se va repeta la fiecare 2000m.987532 m w3 = 4. O metodă de calculare a numărului este de a măsura o dreaptă cu trei frecvenţe uşor diferite. Jumătate din lungimea de undă reprezintă echivalentul valorii de 5 metri pentru parcurgerea unui „singur“ traseu.4. dar distanţa D.300 m.300. Dacă frecvenţele alese sunt în apropierea valorii de 30 MHz. De aceea. Numărarea lungimilor de undă Toate instrumentele EDM măsoară numai o parte a unui ciclu.382 – 0.5.667 . măsurată electromagnetic.382 şi ∆w3 = 1.967 – 0.către o baterie de maşină de 12 V. respectiv Distanţa AB = nw1 + ∆w1 (2.

Măsurarea diferenţei de fază Până de curând. este socotit şi afişat. diferenţa de fază a fost măsurată la instrumentele din clasa lungimilor de undă scurte printr-un aparat electromecanic. . 2. Neregularităţile atmosferice de presiune.5. atâta timp cât aceasta este deschisă. Semnalul transmis declanşează un mecanism de numărare în interiorul instrumentului. dar ultimele tipuri de aparate folosesc metodele digitale. Precizia instrumentelor Precizia echipamentului EDM cuprinde două elemente şi anume: (a) mărginirea instrumentală (b) influenţa neregularităţilor atmosferice Cele mai multe instrumente au o eroare instrumentală de aproximativ ± 5 mm.nw1 = 35 deci n=7 Această valoare se va repeta la fiecare 100m. Numărul pulsurilor admise prin poarta de numărare. de regulă 1 milimetru. iar indicarea milimetrului este acum ceva comun. temperatură şi umiditate produc erori care variază de la 1 la 10 mm per km. care este oprit la întoarcerea razei reflectate. Este posibil acum să se rezolve diferenţa de fază cu o precizie de 1/10000 dintr-un ciclu. Fiecare puls reprezintă o lungime scurtă cunoscută.

Ele sunt utilizate fie la urmărirea unor ţinte mobile. TC800 . etc. Acestea sunt staţii electronice totale la care rotaţia în jurul axei principale VV şi rotaţia lunetei se realizează cu ajutorul unor servomotoare miniaturizate integrate în instrument. Instrumente Leica Tahimetrele electronice produse de firma Leica au la bază formatul instrumentelor topografice produse de firmele Wild şi Kern (pe care le-a asimilat). Ulterior staţiile totale au fost modernizate şi au apărut modelele: .Seria TC300.bandă magnetică TC1 . TC3000 .Cartele magnetice PCMCIA care permit stocarea datelor textuale până la 2 Megabytes. . apoi s-au realizat staţii totale care utilizau şi folii reflectorizante (până la 200-400m) şi în cele din urmă s-au realizat şi staţii totale care nu foloseau nici un element reflectorizant (iar distanţa măsurată fără reflector s-a tot mărit de-a lungul ultimilor ani). Pentru a putea realiza acest tip de măsurători cu staţiile motorizate este necesar să se facă la începutul măsurătorilor un tur de orizont informativ. Staţiile totale TDM5000 au deschis perspectiva creării instrumentelor pentru a căror utilizare este nevoie doar de o singură persoană. Asemenea măsurători se execută de obicei cu cel puţin două staţii electronice totale motorizate. Staţiile totale din seria până la 1000 sunt staţii totale de precizie medie. Staţiile totale cele mai performante sunt dotate şi cu: . cele între 1000 şi 2000 sunt staţii totale de precizie. fie la urmărirea comportării în timp a unor mari obiective sau alunecări de teren. precum şi o parte electronică produsă de o serie de firme americane. TCM 1800 Staţiile totale au un tablou de comandă cu 10 taste şi cursor la prima serie şi ajung la ultimele tipuri cu tablouri asemănătoare cu tastatura de PC. Acest tur de orizont este realizat de operator şi stocat in memoria instrumentului. datele fiind apoi transferate în calculator pentru prelucrare. Prin compararea rezultatelor măsurate obţinute în diferite etape (perioade) cu ciclul iniţial de observaţii se trag concluzii cu privire la comportarea obiectului observat. TC 1100. Instrumentul foloseşte turul de orizont informativ pentru începerea măsurătorilor şi pentru găsirea ţintelor..3. folosite la montaje industriale. Performanţele staţiilor totale produse de firma Leica a evoluat şi în ceea ce priveşte măsurarea distanţelor şi utilizarea elementului reflectorizant. . TC 400. Staţiile totale permit rezolvarea tuturor problemelor legate de achiziţia datelor spaţiale. Prima staţie totală a fost TC1.Memorie internă – care a evoluat de la a stoca câteva sute de blocuri până la 4000 de blocuri . TC700. Performanţţele acestora s-au mărit odată cu apariţia staţiilor totale motorizate denumite TDM. Acesta deţine ataşat de prismă un carnet electronic de teren asemănător tabloului de comandă din staţia totală. Urmează măsurători efectuate la anumite intervale de timp şi care nu mai necesită prezenţa operatorului la aparat. operatorul fiind de fapt purtătorul de prismă.fascicol de aliniere a operatorului în operaţiile de trasare Performanţele staţiilor totale a crescut şi în ce priveşte capacitatea de înregistrare a datelor măsurate: . industria aviatică.Seria TC2000.Seria motorizată TCM1100.Seria TC 1000. TC1800 . iar cele de peste 2000 sunt staţii totale de precizie ridicată. Astfel s-au realizat staţii care au măsurat distanţele numai cu prisme. Punctarea ţintelor se face cu ajutorul unor senzori foto-electrici în momentul când se înregistreaza o intensitate maximă pentru semnalul reflectat. TC1600. navale. TC2002. acesta putând fi manevrat de la distanţă.fascicol de căutare a prismei. putând efectua operaţiile de accesare a comenzilor de pe acesta. Tahimetrul electronic integrat înregistra măsurătorile pe bandă magnetică.

coordonate. înainte de începerea măsurătorilor. Distomatul electronic integrat poate măsura pe ţinte de vizare. Mărirea capacităţii de stocare a datelor a permis chiar adăugarea de hărţi în aceste staţii totale. Aparatele din această serie sunt rezistente la apă şi la praf şi sunt bine protejate de influenţele mediului înconjurător.01 mil .V) Metoda Rezoluţia display-ului TPS 403 Continuă TPS 405 TPS 407 1’’ / 0. Staţia totală . la birou. instrumentul poate fi pregătit imediat de măsurare.Seria Leica TPS400 Seria Leica TPS400 Geosystems este soluţia ideală pentru măsurătorile terestre. Raportarea acestora se face cu ajutorul programului existent în staţia totală. prin intermediul tehnologiei Bluetooth sau WLAN. Datele pot fi configurate pentru a asigura comunicarea cu majoritatea colectorilor de date. conexiune USB sau Bluetooth. prisme `sau chiar şi fără reflector pe orice suprafaţă dată. Seria TPS400 a fost special creată pentru şantier. Şuruburile cu mişcare fină la infinit şi precizia lunetei Leica cu o mărire de 30 de ori ajută la vizarea cu o mare precizie a fiecărui punct măsurat. ultimele staţii totale permiţând transferul atât de date măsurate.Performanţele staţiilor totale au fost îmbunătăţite odată cu crearea posibilităţii de a realiza şi raportarea în teren a datelor preluate şi prelucrate. pe cartele de memorie PCMCIA. Instrumentele TC sunt echipate cu un distomat cu infraroşu (IR) si instrumentele TCR cu laser roşu pentru măsurători fără prismă. Informaţiile pot fi interschimbate între acest aparat şi un calculator cu ajutorul unui cablu standard RS232. cu ajutorul cablului.1 mgon / 0. 3. fişiere desen. Transferul datelor a suferit multe îmbunătăţiri în ultimii ani. având o centrare cu laser şi nivele electronice. Caracteristici tehnice Date Tehnice Măsurători de unghiuri (Hz.1. prelucrarea şi raportarea punctelor măsurate şi editarea desenului încărcat în staţia totală cu modificările survenite pe teren.

7 m Iluminat Compensator electronic cu ulei. alfanumeric 8 linii x 31 caractere 4 taste soft 10 000 de blocuri (măsurători) RS 232 GSI / IDEX / ASCII (si posibiliatea de a definii alte formate) 80 m (TCR 400) / 170 m (TCR400 power) 5 000 m (TCR 400) / 10 000 m (TCR400 power) .5 mm la înălţimea instrumentului de 1.5 m Grafic160 x 280 pixeli.4’ (0.5’’ 2’’ Timpul necesar unei măsurători < 1 sec / < 0.3 sec Fin / Rapid / Continuu Măsurători de distanţa fără reflector (RL) Cu ţinta de vizare Kodak Gray Card Cu prisma circulară tip GPR1 Comunicare Capacitatea memoriei interne Interfaţă Extensia fişierelor Operativitate Ecran Tastatură Centrarea cu laser Tipul Acurateţea Condiţiile atmosferice Punct laser cu luminozitatea ajustabilă în 10 paşi 1.5 mgon) 7’’ (2mgon) 30 x (42x cu adaptorul FOK53) 1o30’ (26 m la 1km) 1.5 sec / 0.Abatere standard (ISO 17123-3) Luneta Puterea de mărire Câmpul lunetei Distanţa minimă de vizare Fire reticulare Compensator Sistem Domeniul de lucru Setting acuracy Măsurarea distanţelor (IR) Cu prisma circulară tip GPR1 Cu folie reflectoare (60x60 mm) Abaterea standard Fin / Rapid / Continuu 3’’ (1mgon) 5’’(1.07 gon) 1’’ 3 500 m 250 m 2 mm + 2 ppm / 5 mm + 2 ppm / 5 mm + 2 ppm 1. pe 2 axe +/.

2. calibrări. în cazul în care avem mai multe. 5) Taste funcţii. parametri de comunicare. setări. Controlează bara-input în editare şi introducere sau controlul barei de selecţie. 2) Simboluri 3) Taste cu funcţii fixe 4) Taste de navigare. data manager. 3.5V pana la 14V Aproximativ 6 ore Aproximativ 9000 Tasta on/off este localizata pe partea laterala la majoritatea aparatelor Leica. [MENU] Acces la programe. Au funcţie variabilă afişată pe ultima linie a display-ului deasupra tastei.3. 2100 mAh / GEB121: 6V. Afişează funcţiile care pot fi chemate cu tastele funcţii. informaţii despre sistem şi transfer date. . Taste cu funcţie fixă [PAGE] Derulează paginile. 4200 mAh cablu tip GEV71 pentru 11. Tastatura si display 1) bara de selecţie. 3.Intervalul operaţional de temperatură -20°C la +50°C IP54 Rezistenţa la apă şi la praf (conform IEC 60529) Intervalul de depozitare Umiditatea Greutatea Greutatea trepiedul) Surse de alimentare Tipul bateriei Voltaj / capacitate Surse externe Timpul de lucru cu GEB121 Numărul distanţelor măsurate cu GEB121 (incluzând bateria si temperatură de -40°C la +70°C 95 % 5.2 Kg NiMH GEB 111: 6V. Câmpul pentru măsurători. 6) Bara de funcţii soft.

4. OFF. [NEXT] continua cu dialogul următor. O săgeată dublă indica un câmp de selecţie. [DIST] măsoară distanţa fără să înregistreze. [HOLD] blochează direcţia orizontala şi poate fi eliberata cu [RELEASE]. Confirmă mesajul afişat. [FIND] porneşte căutarea pentru punctul introdus. [FNC] Acces rapid la funcţiile pentru măsurare . Confirma text. Cu tastele de navigare se poate selecta opţiunea dorita . Simboluri In funcţie de versiunea de soft sunt afişate diferite situaţii particulare. [ESC] Ieşire dintr-un dialog sau editor cu activarea valorii precedente. . Tasta Trigger Trăgaciul are trei setări :ALL. Tasta poate fi activata in meniul Configuration . continuă cu câmpul următor. [ENTER] şterge valorile afişate şi aşteaptă introducerea unei noi valori. [ENH] permite introducerea coordonatelor. [SetHz] setează direcţia orizontala pe valoarea introdusă. [LIST] afişează lista cu punctele valabile. [IR/RL] schimbă distomatul de pe IR pe RL . Taste soft Funcţiile sunt afişate pe ultima linie a ecranului. [REC] salvează valorile afişate. [EDM] afişează setările EDM. [PREV] întoarce la dialogul anterior. 3.[USER] Tasta programabilă cu funcţie din meniul FNC . schimbă funcţiile soft schimba funcţiile soft salvează valorile afişate . Întoarce la nivelul anterior. DIST. Pot fi activate prin tastele-funcţii corespunzătoare. Valabilitatea fiecărei funcţii depinde de programul/funcţiile activate. Ieşire dintr-o selecţie cu tasta Enter sau cu tastele de navigare. [Hz=0] setează direcţia orizontala pe 0. Funcţii soft : [ALL] măsoară distanţa. unghiurile şi înregistrează punctul.

Introducerea caractere numerice si alfanumerice se face cu funcţiile din bara de jos a ecranului si tastele corespunzătoare lor prin activarea funcţiei INPUT. Activarea laserului de centrare se face apăsând următoarele taste : [FNC] > [Level/Plummet].5. 3. [PAGE] Trece la pagina următoare. Meniu arborescent [MENU] > F1 – F4 . Caracterul "*" poate fi utilizat când nu cunoaştem numărul sau codul unui punct. Compensatorul este oprit. Status Symbol "Compensator" Compensatorul este activ. Indica poziţia telescopului I or II. Când bulele electronice sunt între repere aparatul este calat. Este afişat compensatorul electronic. Indica faptul ca cercul orizontal este setat cu increment la stânga (sens antiorar). Aceste instrumente folosesc un laser din domeniul vizibil pentru centrare. iar cele doua direcţii de calare sunt prezente concomitent pe ecran.Confirma selecţia meniului. .Indica faptul ca sunt active câteva pagini care pot fi afişate cu [PAGE]. Reflectorless EDM (visibil) pentru măsuratori fără prismă. Calarea riguroasă se face din şuruburile de pe ambază. Calarea riguroasă se realizează cu ajutorul unei nivelei electronice. Simbol de situatie "EDM type" Infraroşu EDM (invizibil) pentru măsuratori pe prismă şi ţinte reflectorizante. Status symbol "Battery capacity" Simbolul bateriei indica nivelul capacităţii bateriei.

Laser Pointer Activează/dezactivează raza laser pentru a ilumina punctul. Exemplu de display de măsurare: Activarea funcţiilor soft. punctele sunt listate în ordine crescătoare. IR/ RL Toggle Schimbă între cele doua tipuri de EDM: IR (Infrared) si RL (Reflectorless). Opţiunea de căutare puncte (Point Search) permite căutarea măsurătorilor sau punctelor fixe în memoria internă. Dacă sunt găsite mai multe puncte. Poziţia zecimalei este sărită. Level/Plummet Activează compensatorul electronic şi intensitatea razei laser. In displayul de măsurare putem să chemăm atât tastele fixe cât şi tastele funcţii. după care este salvată. valorile Offset (∆Longitudinal.Semne +/. Procedura de căutare întâi gaseşte punctele fixe apoi măsurătorile. Modificarea este anunţată timp de aproape o secunda. 3. Caractere aditionale * Simbolul Wildcard se foloseşte la căutarea punctelor. Dacă nu putem să măsurăm direct pe reflector sau dacă nu putem să vedem direct punctul. Măsurare După ce pornim aparatul şi-l setam corect este gata de măsurare. Tasta FNC În [FNC] găsim multe funcţii utile. Modificarea este anunţată timp de aproape o secunda. Target Offset (Măsurători excentrice). Light On /Off Activează/dezactivează lumina la display.In setul de caractere alfanumerice nu sunt tratate ca semne matematice. la fel ca tasta trigger şi funcţiile ei. RL: Laser vizibil: măsurători făăa prismă până la 80m . In modul Edit poziţia zecimalelor nu poate fi schimbată. IR: Infrared: măsurători pe prismă. ∆transversal şi/sau ∆cota ) pot fi introduse. . Valorile pentru unghi şi distanta sunt calculate pentru punctul căutat.6.

. [RESET]: aducem excentricitatea la 0. numele punctului şi înălţimea reflectorului. După care vizăm şi măsurăm cu : [ALL] calculează şi afişează cota H0 . introducem offsetul (∆Longitudinal. 4. cu coordonate cunoscute. în ambele poziţii ale aparatului. 3.H_Offset +: dacă punctul căutat este mai sus decât cel măsurat . 3. Permanent The offset = valoarea offsetului este aplicata la toate măsurătorile. Height Transfer (Calculul cotei) Această funcţie determină cota punctului de staţie prin măsurarea a maximum 5 puncte. Exemplu: 1) Reflector 1 2) Reflector 2 3) Reflector 3 4) Instrument Procedura: 1. ∆transversal şi/sau ∆cota). 2. [SET]: calculează valorile corecte şi sare la aplicaţia din care a fost chemat. Unghiul şi distanta sunt afişate ca şi cum ar fi fost măsurate direct. Perioada de valabilitate poate fi reglata astfel: Reset after REC = valoarea offsetului este adusa la 0 după ce punctul a fost salvat. 2. Procedura: 1. definim perioada de valabilitate pentru offset.7. Selectam punctul cunoscut şi introducem înălţimea reflectorului. Valoarea offsetului este mereu adusa la 0 dacă părăsim programul .

atunci ultima staţie este considerată staţie curenta . direcţia Hz poate fi introdusă manual sau poate fi folosit un punct de coordonate cunoscute.[AddPt] adăugăm un alt punct de cotă cunoscută. ca în directoare. Pentru definirea staţiei sunt necesare cel puţin coordonate plane (E. 3. Sunt active următoarele aplicaţii: • Surveying (drumuire cu radiate) • Setting Out (trasare) • Tie Distance (poligonatie) • Area (plan) (arie plana) • Free Station (retrointersectie) • Reference Line (linie de referinta) • Remote Height (puncte inaccesibile) [MENU] 1. [SET] setare job cu revenire la programul precedent. editare.Dacă nu a fost setat nici un job şi o aplicaţie a fost deschisă sau în "Meas & Rec" se fac măsurători cu [ALL] sau [REC] . Programe Aplicaţii pre-setate Acestea sunt programe ce precedă programele propriu-zise şi sunt utile la setările respective şi la organizarea datelor. Aplicatii Aplicaţiile sunt programe predefinite. 2. Dacă nu a fost setată nici o staţie şi nici o aplicaţie nu a fost deschisa şi în "Meas & Rec" se fac măsurători cu [ALL] sau [REC] . staţii) şi pot fi manipulate individual (vizualizare. puncte fixe. acestea acoperă un spectru larg de facilităţi şi îndatoriri zilnice in teren .Coordonatele pot fi introduse manual sau selectate din memoria interna . Orientation (Orientarea staţiei) La orientare . [FACE] măsurarea aceluiaşi punct în poziţia a doua. apasam tasta[MENU] . . N). [ ] Setare neefectuata. Sunt afişate după ce am selectat o aplicaţie . [•] Setare efectuata. selectam "Program" . atunci sistemul creează automat un job nou cu numele "DEFAULT". Set job Toate datele sunt salvate in JOBS. [NEW]creare job nou. Setting Station Fiecare coordonată calculată este relaţionată la coordonatele staţiei setate. Cota staţiei se introduce dacă este necesară . Toate înregistrările ulterioare sunt stocate în acest job/director. Joburile conţin diverse tipuri de date şi măsurători (exemplu: măsurători. . coduri. [SET] salvăm modificările şi staţia. ştergere).

8. Diferenţele între punctul căutat şi cel staţionat pot fi afişate continuu.9. 2. Hz.3. Offset longitudinal: pozitiv daca punctul căutat este mai departe. Trasarea punctelor din coordonate Procedura: Selectăm punctul. orientarea şi codurile. Codul este salvat cu măsurătoarea corespunzătoare. [REC] Salvează valorile afişate. Codul este căutat in lista de coduri. 3. 2. Două metode de codificare: 1. [PAGE] pagina următoare. . codul şi înălţimea reflectorului dacă este necesară . [DIST] Porneşte măsurarea şi calculează elementele de trasat. dar include staţia. Setting out Acest program calculează elementele necesare unei trasări din coordonate sau prin introducerea manuală a unghiurilor. Codificare simpla: Se introduce un cod pe linia de coduri. distanţei orizontale şi cotei. Procedeu: 1. 3. [ALL] măsoară şi înregistrează punctul. [MANUAL] Activează introducerea simplificata a punctului fără ptID şi fără memorarea lui . [Dir&Dis] Introducem elementele de trasare . Codificare avansata: Se apasă tasta-soft [CODE]. dacă punctul de trasat este la dreapta faţă de direcţia actuală. Polar setout (trasare polara) Indicatorii elementelor de trasare polara . Surveying Cu acest program se pot măsura un număr nelimitat de puncte. Este comparabil cu "Meas & Rec". 1) Actual 2) Punct căutat Hz: Offset unghiular: pozitiv. activam programul dorit. Introducem nume punct.

1) Actual 2) Punct căutat Ofset longitudinal: pozitiv. Offset transversal (perpendicular pe viză) : pozitiv. . daca punctul căutat este la dreapta . nord.(minim 3 puncte) Rezultatele finale sunt est. Orthogonal setout (trasare ortogonala) Deplasarea punctului măsurat faţă de cel căutat este data in elemente longitudinale şi transversale .şi V. Free Station (retrointersectie) Această aplicaţie este utilă pentru a determina poziţia aparatului prin măsurători pe puncte cunoscute. Nord offset . 1) Actual 2) Punct cautat East offset . include şi orientarea aparatului . minim două şi maxim cinci. cota staţiei. dacă punctul este îndepărtat.10. Sunt posibile următoarele secvenţe de măsurători pe punctele vizate: 1. Distanţe şi Hz. Doar Hz.(intersecţie înapoi) 2.Offset pe cota: pozitiv daca punctul căutat este mai sus ca cel măsurat. Cartesian setout (trasare carteziana) Trasarea este bazata pe un sistem de coordonate şi offsetul este împărţit în nord şi est. 3.şi V.

sau poate fi rotită în jurul primului punct de bază dacă este necesar.prin măsurarea punctelor . aceasta poate fi făcută in două moduri: . dacă avem cel puţin 2 puncte şi distanţa măsurată. Linia de baza poate fi definită prin 2 puncte de bază. Procedura: 1. [REC] Salvează unghiurile Hz şi V. Reference Line (Linie de Referinţă) Acest program uşurează o trasare simplă sau verifică axele unei construcţii.11. 3/I Indica faptul ca punctul al treilea a fost măsurat în poziţia I .Deviaţia standard şi erorile evaluate sunt afişate. Introducem numele punctului vizat şi înălţimea reflectorului. Măsurăm punctele de bază: Introducem numele punctelor şi le măsurăm cu [ALL] . erorile de măsurare şi abaterile standard ale punctului determinat. de la tastatura sau selectarea lor din memorie Procedura: 1. [COMPUTE] Calculează şi afişează coordonatele staţiei. Rezultatele afişează coordonatele staţiei. etc. 3/I II Indica faptul ca punctul al treilea a fost măsurat în poziţia I si II. sau [DIST] / [REC].introducem coordonatelor. Linia de referinţă poate fi deplasată faţă de linia de bază atât longitudinal cât şi transversal. Introducem numele staţiei şi înălţimea instrumentului. Facilităţi de măsurare Măsurarea în poziţia I sau II sau ambele sunt mereu posibile. [AddPt] Adăugăm alt punct. axa unui drum. Dacă un punct este măsurat de mai multe ori în aceeaşi poziţie ultima măsuratoare corectă este utilizată în calcul. 1) primul punct de baza 2) al doilea punct de baza 3) Linia de baza . 3. Linia de referinţă poate fi definită referitor la o linie de bază cunoscuta. [ALL] Măsoară unghiul şi distanta (intersectie pe 3 puncte). 2.

Toate măsurătorile se referă la această linie de referinţă. H-Offset+: Deplasare pe cotă. [L&O] Deschide aplicaţia "Orthogonal Setout". Este posibila introducerea următorilor parametri: Offset+: Deplasarea liniei de referinţă la dreapta. Această linie nouă se numeşte linie de referinţă. Rotate+: Rotaţia liniei de referinţă în sens orar în jurul punctului de referinţă. Introducerea parametrilor: Folosim tastele săgeţi pentru a selecta deplasarea şi parametri de rotaţie ai liniei de referinţă. diferenţei de nivel . referitor la direcţia bazei (1-2). transversale sau diferenţe de cotă punctul vizat relativ la linia de referinţă . linia de referinţă este mai sus decât punctul de baza 1. Line+: Deplasarea longitudinală a primului punct din linia de referinţă în direcţia punctului de bază 2 .4) Linia de referinţă Linia de bază Linia de bază poate fi deplasată longitudinal. Înălţimea primului punct de referinţă este mereu folosită ca o cota de referinţă in calculul . [SHIFT=0] Deplasarea/rotaţia la zero. paralel sau rotită. [RefLine] Deschide aplicaţia "Reference Line" . Funcţia [RefLine] calculează din măsurători sau coordonate longitudinale. Semnificaţia tastelor soft: [NewBL] Definirea unei noi linii de bază.

13.12. 3.Dacă este activat modul de lucru tracking. Tie Distance (poligonaţie. Se introduc elementele trasării ortogonale sau este căutat punctul în memoria internă . 2. Sunt disponibile doua metode: F1 Polygonal (A-B. Orthogonal Setout ( trasare ortogonala) Se pot introduce diferenţele de coordonate pentru punctul de trasat pentru a fi trasat faţă de linia de referinţă. A-C) Metoda poligonala: . ) şi polare Programul afişează diferenţele de coordonate ortogonale (∆Line. ). 2. distanţa orizontală. B-C) F2 Radial (A-B. Programul calculează diferenţa între punctul măsurat şi cel calculat. 3. selectate din Memorie sau introduse de la Tastatura.măsurarea distanţei între două prisme) Acesta aplicaţie calculează distanţa înclinată. (∆Hz. Exemplu " trasare ortogonala " 1. ∆Offset. setting out point : punct căutat measured point : punct măsurat Semnul pentru diferenţele de unghi şi distantă este exact ca la aplicaţia "Trasare" . diferenţa de nivel şi azimutul între doua puncte măsurate consecutiv. [SET] confirmă introducerea datelor şi calcularea acestora. valorile de corecţie la poziţia reflectorului sunt afişate continuu. Procedura: 1.

Metoda radiala: Taste soft noi: [RADIAL] Comută pe metoda radială. [POLY] Comută pe metoda poligonală. selectate din memorie sau introduse de la tastatura . Punctele pot fi măsurate. Codificare . Area (plan) Această aplicaţie calculează aria în plan pentru un număr nelimitat de puncte măsurate în ordinea lor pe contur.15. 3. Determinarea cotelor punctelor inaccesibile Punctele aflate deasupra reflectorului pot fi calculate fără a avea nevoie de prismă pe punctul căutat.14. 3.

File Manager File Manager conţine toate funcţiile pentru introducere. [FIND] Porneşte căutare punct. uşor de editat. 3. Fixpoints Punctele fixe valabile conţin cel putin PtID şi coordonatele (E. Nu pot fi editate sau rescrise. • Pentru atributele de tip "Mandatory" este necesară cel puţin o confirmare. [ALL] măsoară şi salvează punctul vizat cu codul scris. Listele de coduri pot fi uşor create şi încărcate în aparat folosind „Data Exchange Manager” din Leica Survey Office. [DELETE] Stergem jobul existent. Blocurile de coduri individuale nu sunt adăugate la lista de coduri .. punctele pot fi împărţite pe grupe. Adiţional sistemul generează data şi ora la care a fost creat jobul. Introducem numele codului. GSI-codificare Code: nume cod Desc. • Atributele de tip "Normal" pot fi editate uşor. Mai multe informaţii despre coduri se pot găsi in "Data management"..: descriere Info1: . 3. • Atributele cu "fixed status" sunt protejate la scriere. Cu ajutorul codurilor. Job Crearea unui nou job presupune introducerea numelui si operatorului. Info8: informaţii pe multe linii. Cu editorul de coduri din Survey Office o situaţie poate fi repartizata pe atribute. Pot fi introduse denumiri exacte sau se poate folosi criteriul * wildcard. Mutam cursorul in linia "Code". [SET] Setam jobul selectat.16. N) sau (H). . în total 8 linii info Procedura: 1. 2. [CODE] Caută codul în lista de coduri şi oferă posibilitatea introducerii informaţiilor auxiliare . editare si verificarea datelor in teren . [DELETE] Şterge punctul selectat. [NEW] Creare job nou.Codurile conţin informaţii despre punctele măsurate.

Measurements Măsurătorile valabile în memoria internă pot fi căutate şi afişate sau şterse . [FIND] Afişează dialogul de căutare [VIEW] Afişează toate măsurătorile.).[NEW] Introducerea unui punct fix. temperatura măsurată de instrument şi afişarea. sau un format creat de utilizator cu "Format Manager" . [SEND] pornire transmisie. Toate datele se pierd ! Memory Statistic Afişează o statistică a joburilor : • Numărul de puncte fixe memorate. etc. Data Transfer Cu aceasta funcţie datele pot fi transferate prin interfaţa serială. Data: Selectăm datele pentru transfer (measurements. [SAVE] Salvare date. [VIEW] Porneşte dialogul de căutare. coduri. Initialize Memory Şterge joburile. Cu acest tip de transfer integritatea datelor nu este verificata. • Numărul de blocuri de date memorate (măsurători. [ATTRIB] Introducerea atributelor. System Info Afişează informaţii utile: starea bateriei. [ALL] Şterge toate datele din memorie. 3. Codes La fiecare cod se poate adăuga o descriere şi maxim 8 atribute cu până la 16 caractere . fixed points) Format: Formatul datelor. • Numărul de joburi libere sau nedefinite. respectiv setarea datei si orei. [DELETE] Porneşte procesul de ştergere a datelor selectate. Job: Selectăm jobul pentru transfer. .17. Selectam Leica-GSIformat.

Instrumente Zeiss .4.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

se alege sistemul de lucru. Tipul de măsurare este dat de modul de setare a tastei soft 5. E. şi H între al doilea punct vizat (P2) şi al treilea punct (P3). E. dacă se trece în pagina 2 a meniurilor se poate obţine aria suprafeţei mărginită de prismele P1. Dacă tasta soft 5 este setată pe opţiunea 1-P se vor obţine valorile D. se repetă operaţiile de mai sus. distanta orizontală dintre prisme şi diferenţa de nivel dintre prisme. H. . iar dacă tasta soft 5 este setată pe opţiunea P-P. Pn. 1–4.Subprogramul Depărtare Subprogramul Depărtare măsoară distanţa dintre 2 prisme succesive sau distanţa de la prima prismă la celelalte. apoi apare meniul ce conţine înălţimea instrumentului şi a reflectorului. După terminarea măsurătorilor în acest subprogram. P2.apare intervalul pentru introducerea informaţiilor despre punct. respectiv Sup. . După apelarea tastei se afişează aria suprafeţei şi numărul punctelor măsurate pe conturul acesteia. Se vor afişa valorile lui D. 1–3. Se vizează reflectorul şi se declanşează măsurătoarea cu Ent. Se vizează al doilea punct. 1–5 când tasta soft este setată pe 1-P. E.sistem local . prin apelarea tastei soft 1. ….tasta soft 5 este legată direct de măsurătoare. Instrumentul măsoară distanţele dintre puncte când tasta soft este setată pe P-P şi distanţa de la 1–2. P3 P2 P4 P1 P5 Statie La apelarea subprogramului apare meniul care cere selectarea sistemului de coordonate: . adică distanţa înclinată dintre prisme. putând fi selectată opţiunea 1-P sau P-P. se introduc informaţiile despre el (P2) şi se apasă Ent.sistem de coordonate . şi H între primul punct (P1) şi al treilea punct (P3). Subprogramul Înalţime obiect Subprogramul „Înălţime obiect” permite măsurarea înalţimii unui obiect cu precizie fără a instala prisma pe obiectul respectiv. se vor obţine valorile D. De regulă se pune numărul punctului din care se măsoară distanţa (P1). . Se vizează al treilea punct.

De asemenea este afişată adresa unde se face înregistrarea. Cu ajutorul tastei INP.P St Se aşează instrumentul în staţie la o distanţă aproximativ egală cu înălţimea obiectului de determinat. Y 1 2 2 3 3 P2 P1 1 2 3 1 X St . se introduc valorile înălţimilor instrumentului şi a prismei. În al doilea caz se cere introducerea informaţiilor despre punct şi în acelaşi timp se afişează pentru verificare înălţimile aparatului şi a reflectorului. decalarea punctului vizat faţă de verticala prismei şi diferenţa de nivel dintre centrul de vizare al aparatului şi punctul care se măsoară. sau prin apelarea programului Introducere.staţionare precedentă (numai cota) . Se vizează apoi cu luneta punctul care trebuie determinat şi se declanşează măsurătoarea cu Ent.măsurare punct de referinţă În primul caz trebuie să se introducă cota staţiei şi va rezulta cota punctului care se determină. Pentru scurt timp se afişează pe prima linie a display-ului de pe Rec elementele referitoare la relaţia staţie – prismă. Se aşează prisma pe verticala punctului care se determină. Subprogramul Distanţă punct-dreaptă Permite ridicarea detaliilor prin metoda coordonatelor rectangulare sau metoda coordonatelor echerice sau metoda absciselor şi ordonatelor (aceeaşi metodă cu 3 denumiri). Se apelează subprogramul Înălţime obiect şi se continuă lucrul în el cu Ent. Se afişează: . Se vizează reflectorul aşezat pe verticala punctului şi se declanşează măsurătoarea cu Ent. Apar două posibilităţi. Pe prima linie se afişează distanţa orizontală până la prismă.

După fiecare măsurătoare se afişează pe prima linie valorile lui X. declanşând de fiecare dată măsurătoarea cu Ent. Revenirea în programul apelator se face cu tasta Men. Se apasă apoi tasta Ent pentru înregistrarea acestor valori.…n. considerând linia P1-P2 ca axa X. Pe linia a doua se afişează coordonatele punctului de staţie în raport cu aceeaşi axă de lucru P1-P2. Se afişează pentru scurt moment elementele referitoare la relaţia aparat-prismă. 2. Subprogramul Plan vertical Permite aplicarea aceleiaşi metode de ridicare a detaliilor pe o faţadă de clădire.După apelare se confirmă lucrul cu Ent şi apar două variante: SISTEM LOCAL SISTEM DE COORDONATE 2. Sistem de coordonate. Sistem local Apar două soluţii: STATIONARE PRECEDENTA (numai cota) MASURARE PUNCT i Prima variantă: se folosesc numai cote. Se vizează prisma şi se apasă Ent. Astfel YP2 = 0. A doua variantă: se vizează prima prismă (P1). originea axei P1. Y. iar XP2 va fi distanţa orizontală. ∆h pentru fiecare punct de detaliu. se introduc informaţiile despre punct şi se declanşează măsurătoarea cu Ent. după care se cere vizarea prismei P2. Se afişează pe primul rând coordonatele lui P2 în raport cu P1. 1. . Se vizează apoi pe rând prisma din punctele de detaliu 1. Este necesar să se cunoască şi să se introducă coordonatele punctului de staţie de la tastatură sau să se citească din memoria aparatului. 3.

După apelarea programului se afişează 5 subprograme: . După apelare se confirmă cu Ent. Apoi se vizează detaliile pe clădire şi se apasă Ent. Revenirea în meniul apelator se face cu Men. Programul 6 – COORDONATE Programul Coordonate poate fi apelat din prima pagină a meniului principal prin apăsarea tastei 6. după care se declanşează cu Ent. Paşii şi afişajele sunt aceeaşi ca la prima metodă. Se vor afişa valorile: zero pentru y. Diferenţa dintre cele două metode: la Plan vertical nu este necesar să se pună prisma în fiecare punct de detaliu.i P1 i i P P2 Prismele se aşează la colţurile clădirii. Apar două variante: STATIONARE PRECEDENTA (numai cota) MASURARE PUNCT i Se alege varianta „măsurare punt i” şi apare mesajul să se introducă informaţii despre P1. valoare oarecare pentru z. Se plasează apoi o prismă la sol pe verticala pe care se găsesc punctele de detaliu. valoare oarecare pentru x. Pentru determinarea detaliilor dispuse pe altă verticală se aşează prisma la sol pe verticla respectivă şi se reia lucrarea. Se vizează şi se declanşează măsurătoarea. Se procedează la fel şi pentru P2.

ultima adresă 6. Uad . ?Ad – se cere specificarea adresei. coordonate ce sunt înregistrate deja în memorie. Introducerea coordonatelor se poate realiza in două moduri: direct de la tastatură sau prin alegerea coordonatelor din memoria aparatului.STATIONARE STATIONARE PCT. Apoi cu Men apăsată de două ori apare mesajul dacă „se înregistrează setul de date”. a) Introducerea unui azimut b) Măsurare spre punct de legătură cunoscut În primul caz se introduce valoarea direcţiei dorite (poate fi o anumită valoare. Se apasă Ent pentru apariţia prompter-ului şi cu tastele numerice se introduc valorile coordonatelor şi apoi numărul punctului. ?Pt – se cere specificarea numărului punctului 8. A doua cale foloseşte tastele soft de la 5 la 9. Programul permite introducerea coordonatelor punctului de staţie pe linia curentă de afişaj.se caută prin defilarea înregistrărilor până la valoarea pe care o cunoaştem (cota staţiei). ?↓ . După introducerea coordonatelor sau găsirea lor în memorie se confirmă cu Ent şi apare mesajul de selectare a orientării. CUNOSCUT LIBERA PUNCTE STATIONARE (nivelment) RADIATE TRASARE Subprogramul Staţionare punct cunoscut. După acţionarea ei se deplasează dreptunghiul în care este permisă introducerea datelor pe poziţia dorită (X.Y. respectiv linia 2. După apelarea subprogramului se afişează înregistrările din memorie. In primul caz se foloseşte tasta soft 3 (tasta Inp). 7. INTRODUCEREA UNUI AZIMUT MASUR. dar se poate introduce şi o valoare oarecare. folosind săgeţile. de exemplu 0) către un punct de . ?PI – se cere specificarea informaţiei despre punct 9. de regulă orientarea. CUNOSC. care oferă două posibilităţi. Se apasă din nou Men şi se afişează pe linia curentă coordonatele staţiei. cu Nu se revine în meniul principal. Z sau informaţii despre punct). SPRE PUNCT DE LEG. Se răspunde de regulă Da. După fiecare introducere se confirmă cu ent. 5.

se introduc informaţiile referitoare la punctul vizat şi se confirmă cu Ent. În al doilea caz se vor introduce coordonatele punctului de legătură cunoscut de la tastatură sau din memorie. In continuare se vizează punctul de legătură şi se declanşează măsurătoarea. dacă cota staţiei este necunoscută. Apare mesajul „Staţionare corectă?” Răspunsul cu Da duce la înregistrarea direcţiei în Elta şi la memorarea staţionării iar cu Nu la saltul în programul Coordonate. măsurare nouă . Dacă se răspunde cu Nu apare meniul cu rezultate. dq şi dz Y P' P Legenda P' . 3. MASURARE NOUA PUNCT DE LEGATURA URMATOR COMPENSARE Apar afişate trei variante: 1.punctul de coordonate cunoscute dl . În continuare sunt afişate abaterile liniare ale punctului de legătură măsurat: dl. analog ca la introducerea coordonatelor punctului de staţie. urmând a fi calculate valorile orientării şi a scării. Dacă cota staţiei este cunoscută urmează saltul în meniul cu rezultate. unde se poate selecta coeficientul de scară. Adi (Fct+3) – măsurători suplimentare.000000. Prin confirmarea cu Ent se ajunge la meniu pentru scară. dacă se răspunde cu Da se va introduce cota punctului de staţie de la tastatură sau . Abateri depăşite. Compensare În acest caz. După confirmarea valorii direcţiei se vizează punctul de referinţă. apare mesajul dacă „Se calculează cota?”.abatere longitudinala dq . cel calculat în urma efectuării măsurătorilor către punctele de legătură sau poate fi resetat la valoarea 1.abatere transversala St X ABATERI DEPASITE. Apar taste soft noi : Del (Fct+1) – anularea măsurătorii.referinţă.punct masurat P . care poate fi cel setat la meniul de introducere. vor fi compensate abaterile rezultate. 2.această variantă se alege când diferenţa între valorile măsurate între punctul de staţie si punctul de legătură şi valorile calculate (din coordonate) depăşesc toleranţele. Punct de legătură următor – variantă aleasă în cazul în care din punctul de staţie se pot viza mai multe puncte de coordonate cunoscute şi se doreşte orientarea staţiei folosind mai multe puncte de legătură.

Pe display se afişează înregistrările din memorie şi operatorul va trebui să aducă pe linia curentă punctul proiectat care trebuie trasat. respectiv coordonatele punctului de staţie X. iar cu Nu la saltul în programul Coordonate. sau va introduce pe linia curentă coordonatele punctului proiectat folosind tasta soft 3 (Inp) şi tastatura. cu ajutorul tastelor soft. Distanţa şi azimut: E. Y. Punctul se apelează din memorie sau se introduce cota de la tastatură. Coordonate: X. orientare şi cota. Abateri depăşite. Y. După apelarea lui se confirmă cu Ent. H În prima variantă se va efectua trasarea când se dau coordonatele punctului de trasat X. Acest subprogram poate fi aplicat numai după trecerea prin subprogramul 1 „Staţionare punct cunoscut”. Compensare – este varianta care se alege când abaterea nu este depăşită. Z 2. După apelare se confirmă cu Ent şi apoi se introduce numărul staţiei căreia i se va determina cota şi se confirmă cu Ent. Se răspunde cu Da şi se afişează cele doua variante: COORDONATE: X Y Z DISTANTA SI AZIMUT: E HZ H 1. Pe ecran sunt afişate înălţimile prismei şi a instrumentului (pentru verificare). Hz.Z. Subprogramul Staţionare nivelment.din memorie. iar cu Nu la saltul în programul Coordonate.Y. Subprogramul Trasare este folosit la trasarea unui punct din proiect. 2. măsurare nouă . Acest program este folosit pentru obţinerea cotelor punctelor de staţie cu o precizie comparabilă cu cea a nivelmentului geometric.această variantă se foloseşte când valoarea lui dz afişată depăşeşte toleranţa. .variantă utilizată când se vor alege cel puţin două determinări plecând de la două puncte de cote cunoscute. Răspunsul cu Da duce la memorarea staţionării. 3. dz încadrându-se în toleranţă. Se declanşează măsurătoarea şi se afişează trei variante: 1. factorul de scară şi unghiul de orientare a staţiei. După confirmarea introducerii se cere măsurarea spre punctul cotat prin vizarea prismei. Se cere apoi apelarea punctului a cărei cotă se cunoaşte. După confirmarea cotei cu Ent se va afişa meniul cu rezultate în care apar rezultatele staţionării. apoi se afişează datele staţiei şi mesajul dacă „Staţionarea este corectă?”. Z. Răspunsul cu Da duce la memorarea staţionării. Apare mesajul „Staţionare corectă?”. dacă acesta a fost înregistrat în memorie în prealabil la birou. Punct de legătură următor . Se cunosc fie coordonatele punctului ce urmează a fi trasat. După compensare va fi afişată cota staţiei şi mesajul „Staţionare corectă?”. Subprogramul Trasare. fie elementele de trasare ale acestuia: distanţa orizontală.

Punct de legătură următor . Se continua astfel cu iteraţiile până când abaterile devin zero. După măsurare se afişează cele 3 situaţii cunoscute deja de la subprogramul Staţionare punct cunoscut: 1. Instrumentul se roteşte până când unghiul afişat în Elta ajunge la valoarea 0. Pentru anularea lui dz se ridică sau se coboară prisma până când dz devine 0. Acest subprogram permite determinarea coordonatelor punctului de staţie prin intersecţie înapoi.punctul initial P . Se răspunde cu Da. respectiv dx. Se vizează prisma din punctul de legătură 1.diferenta de coordonate pe axa X dy . După apelare se confirmă cu Ent şi se introduce numărul punctului de staţie. iar pe linia a doua dx. acestea vor apărea pe linia 1 a display-ului. după ce acesta a fost adus pe linia curentă de înregistrare sau i-au fost introduse coordonatele de la tastatură.Se apasă tasta Men. După confirmarea introducerii se afişează înregistrările din memorie şi mesajul „Apelare punct de legătură 1”. dq şi dr – care sunt diferente longitudinale. Se cere apoi „Apelare punct de legătură 2”. iar după ce se confirmă înregistrarea lor. dy.abatere transversala X Se deplasează apoi prisma corespunzător semnelor abaterilor. Se declanşează măsurătoarea cu Ent şi vor fi afişate corecţiile dl. Y P' P dx St Legenda P' . va apare mesajul dacă se înregistrează datele. Se aduc coordonatele punctului de legătură 2 pe linia curentă din memorie sau se introduc de la tastatură. dq.diferenta de coordonate pe axa Y dl . măsurare nouă 2. se vizează şi se declanşează măsurătoarea din nou. dz – care sunt diferente de coordonate. se declanşează măsurătoarea. Abateri depăşite. Se vor afişa alte valori. Aceste elemente de trasare se introduc folosind tasta soft 3 (Inp). Se vizează apoi prisma aşezată în punctul 2 si se declanşează măsurătoarea. dz ca în cazul anterior. Pentru a doua variantă se procedează asemănător. iar pe această direcţie se va viza prisma aşezată la o distanţă aproximativ egală cu cea din proiect. Pe display se afişează pe prima linie abaterile dl.abatere longitudinala dq . Subprogramul Staţionare liberă. Revenirea la meniul Coordonate se face cu tasta Men. numai că valorile introduse sunt distanţa orizontală. dy. După vizarea prismei se apasă Ent. transversale şi de nivel.punctul din proiect cunoscute dx . dr . orientarea şi cota. În continuare se vizează prisma aşezată aproximativ pe locul unde se găseşte punctul din proiect şi se declanşează măsurătoarea cu Ent.

Revenirea în meniul apelator se face cu tasta Men. în care de la început se doreşte lucrul în sistem local. iar după răspunsul afirmativ la întrebarea „Staţionarea este corectă?”. iar prin răspunsul cu Da se va calcula cota punctului de staţie din punctele de legătură. După apelarea acestui subprogram se confirmă lucrul cu Ent şi apar două variante: SISTEM LOCAL SISTEM DE COORDONATE 1. Se vizează prisma din punctul radiat. ?Ad – căutarea în memorie după adresă ?Pt – căutarea în memorie după un număr de punct . prin compensare vor fi calculate coordonatele plane ale punctului de staţie. nu este necesară trecerea prin subprogramul „Staţionare punct cunoscut” În acest caz punctul de staţie are coordonatele zero. În final sunt afişate coordonatele finale ale punctului de staţie. În cazul în care tasta soft pentru incrementare este activată (Ion). utile pentru căutarea înregistrărilor ce vor fi editate sau şterse: Uad – afişarea ultimei adrese. Programul 10 – EDITOR Programul Editor poate fi apelat din pagina a doua a meniului principal şi permite trecerea în revistă a înregistrărilor din instrument pentru a verifica: formatul înregistrărilor. numărul punctului se schimbă automat cu valoarea incrementului. În acest program sunt active o serie de taste soft. Compensare Dacă abaterile se încadrează în toleranţe. Anularea sau transferarea ultimei adrese. Se parcurg paşii necesari respectivului subprogram. folosind tasta soft Inp. În cazul 1. se afişează coordonatele rectangulare ale punctului măsurat.3. cerându-se informaţii despre punctul radiat următor. Pentru varianta a doua este necesară trecerea prin subprogramul „Staţionare punct cunoscut”. aşa cum s-a arătat în subprogramul Staţionare nivelment. valorile dintro înregistrare în vederea editării sau pentru a şterge înregistrări din memorie. Se afişează mesajul „Se calculează cota?”. se declanşează măsurătoarea cu Ent. Programul Editor permite editarea înregistrărilor din memorie prin activarea tastei soft Edt. Astfel prin activarea tastei soft Del programul Editor permite anularea liniilor de date. Sistem local 2. Sistem de coordonate. De asemenea poate fi introdus un cod suplimentar la un şir de linii de date cu ajutorul tastei soft Cad sau a unei întregi linii de informaţii cu ajutorul tastei soft Inf. Subprogramul Puncte radiate. se cere măsurarea punctului radiat. precum şi introducerea unor valori în memorie sau pe o linie de înregistrare.

Rec Elta 13C nu mai are modul de memorie. într-un computer. A→A – transferul datelor de la adresa i la j Adr – transferul unei adrese exacte P→P – transferul de la numărul punctului i la numarul punctului j Pt – transferul unui număr de punct stabilit. cu extensia . furnizat de fabricant.2. 4. Afişează şi eroarea de compensare pe cele 2 axe. Tot – ştergerea tuturor liniilor de date. Precizia de măsurare este de ± 7 – 10cc. Rec Elta 13C are un meniu principal cu o singură pagină cu numai 6 programe.5. Programul 11 – TRANSFER DATE Acest program are scopul de a permite transferul datelor înregistrate în memorie la un periferic pentru editare şi prelucrare sau transferul de date de la periferic la instrument în operaţiile de trasare. După înregistrarea selecţiei transferul va deveni efectiv numai dacă vom da un răspuns afirmativ mesajului afişat pe display.?PI – căutarea în memorie după linii cu un identificator stabilit de detaliu ?↓ . Selectarea direcţiei de transfer a datelor se face folosind cele două subprograme ce apar în meniul iniţial al programului. Este un instrument de precizie (afişează secunda).2 sau 2 MB. în schimb are cartelă.se caută prin defilarea înregistrărilor până la valoarea pe care o cunoaştem şi dorim să o edităm sau să o ştergem. paritatea. Astfel se va verifica ca parametrii de transfer existenţi: viteza de transfer (baud rate). să fie setaţi identic atât în programul de transfer din computer cât şi în subprogramul „Parametrii de transfer” din Rec Elta. etc. Are memoria internă de aproximativ 1200 de blocuri (puncte măsurate) şi capacitatea de înregistrare a instrumentului poate fi mărită până la 0.dat. Oprirea se face cu tasta FCT şi TAB simultan. Transferul datelor de la Rec Elta la periferic cere selectarea datelor ce vor fi făcute folosind tastele soft din linia a patra a display-ului. Tot – transferul tuturor adreselor din memorie. Pentru transferul datelor este necesar să se instaleze programul de transfer date. iar staţia totală să fie conectată la computer cu ajutorul unui cablu de conectare. Are un singur tablou de comandă şi un singur display. Datele transferate vor fi salvate într-un fişier de tip text. Are compensator la cercul vertical cu 2 axe. MASURARE COORDONATE SPECIAL REGLAJE (PREGATIRE) TRANSFER DATE EDITOR 1 2 3 6 7 8 . Rec Elta 13C Model îmbunătăţit al lui Rec Elta 5. numărul de biţi. 1. Comunicarea între tahimetrul electronic Rec Elta 5 şi periferic se poate face numai dacă parametrii necesari transferului sunt setaţi corect atât la instrument cât şi la periferic. Pornirea se face cu tasta FCT.

se verifică starea parametrilor: înălţimea instrumentului. Subprogramul Jalonare (sau trasare) este folosit la proiectele de trasare când se dau coordonatele punctului de trasat sau distanţele şi unghiurile orizontale. Set – setări de citiri 0 sau oarecare. După măsurare şi înregistrare automat numărul punctului creşte cu o unitate când tasta soft de incrementare 3 este activată şi se introduc informaţii despre punctul următor.Iniţializarea instrumentului se face atât pentru cercul vertical prin bascularea lunetei cât şi pentru cercul orizontal. constanta adiţională. Bat – controlul bateriei.identic cu Rec Elta 5. După cuplarea alimentării aparatului îşi face singur un test după care cere operatorului să realizeze iniţializarea. Se începe lucrul cu Ent. Pentru introducerea de valori pe o anumită direcţie se apasă tasta soft Set. După iniţializare apar mesaje ca: . Programul Coordonate 2: După apelare afişează 6 subprograme: STATIONARE PUNCT CUNOSCUT STATIONARE LIBERA PROGRAM PC PUNCTE POLARE JALONARE (TRASARE) SUPRAFATA 1 2 3 6 7 8 Subprogramul 1) Staţionare în punct cunoscut: . Se activează sau nu tasta de incrementare (3). eroarea de index. Se fac schimbările şi se apasă Men. D-Hz-V.cartelă neintrodusă. Subprogramul 3) Program PC lucrează când este introdusă cartela Subprogramul Puncte polare corespunde metodei radierii de la Rec Elta 5. valoarea presiunii şi a temperaturii. Programul Măsurare: 1 Pe prima linia apar submeniurile de măsurare: Hz-V. De regulă se procedează astfel: . valorile înclinărilor axului principal. E-Hz-H şi X-Y-Z. . precum şi subprogramul 2) Staţionare liberă. originea pentru unghiul vertical şi sistemul de coordonate. Apoi se afişează meniul principal. a prismei. Se verifică elementele pe care le măsoară instrumentul (ele sunt afişate pe prima linie) şi eventual se schimbă folosind tastele soft 7 sau 8. factorul de scară. unităţi de măsură. de colimaţie. Se introduce apoi informaţia despre punctul de referinţă. se confirmă şi cu tasta soft 6 se introduc informaţii despre staţie. după care se vizează punctul şi se declanşează măsurătoarea.introdu cartela DA/NU. . Apar trei taste soft: Sta – pentru verificarea stării parametrilor.

trasări de curbe. intersecţia unei drepte cu o curbă. Program PC – lucrează cu cartelă. calculul şi compensarea unei drumuiri. Programul Special 3: STATIONARE IN ELEVATIE PROGRAME PC DISTANTA PCT . trasări de profile longitudinale şi transversale.Subprogramul Suprafaţa dă direct valoarea suprafeţei când se măsoară puncte de pe conturul unei suprafeţe. care sunt practic tot programe pentru probleme speciale: .măsurarea între două prisme la Rec Elta 5. Programul Reglaje – Pregătire 6: 9 IITCEROC EITCEIORP 7 6 5 3 2 1 Sunt 7 subprograme: Index V / Colimaţia Hz – verifică eroarea de colimaţie la cercul vertical şi orizontal. Programul permite calculul ariei şi prin introducerea coordonatelor punctelor de pe contur de la tastatură sau din memoria aparatului. Programele Transfer date şi Editor sunt identice ca la Rec Elta 5.DREAPTA DISTANTE 1 2 3 6 Subprogramul Staţionarea în elevaţie – ca la Rec Elta 5 Subprogramul Distanţă punct-dreaptă – corespunde metodei coordonatelor echerice de la Rec Elta 5 Subprogramul Distanţe: . ITATINU IRATES MDE LANMES JASIFA zH EITAMILOC / V XEDNI ROTASNEPMOC . Semnal EDM – verifică coaxialitatea între axa optică şi cea a fscicolului distomatului. Un prim program PC permite lucrul cu programele din cartelă. Subprogramul 8 Centru de proiecţie foloseşte introducerea corecţiei datorate planului de proiecţie folosit prin introducerea coordonatelor medii ale centrului zonei şi a cotei medii. În acelaşi timp operatorul îşi poate face programe proprii care să fie executate cu aparatul. Unităti şi Setări sunt identice cu cele de la Rec Elta 5. Afişajul are aceleaşi caracteristici ca la Rec Elta 5. intersecţia a două curbe. Compensator – la fel ca la Rec Elta 5. Avantajul programelor de pe cartelă este că ele pot fi modificate după dorinţa operatorului.

fiind unul din cei mai mari producători de echipamente şi sisteme de măsurare.5. „The total station is our own invention” conform siteului „http://www.topcon-positioning. Topcon Firma Topcon produce o gamă largă de staţii totale.eu/” arată interesul firmei în această direcţie. Staţiile totale au prefixul GTS şi GPT. Seria GTS Seria GPT 3000 .

Seria GPT 7500 Seria GPT 9000 Staţia totală IS (Imaging Station) .

.

.

Şurub de prindere a mânerului 3. Manşon de focusare a lunetei 2.5. Braţe de apucare a lunetei . Mufă pentru cablu transfer date 10. Nivela torică 12. Mufă pentru alimentare la bateria externă 9. Clemă de blocare a mişcării fine în plan orizontal 8. Nivela sferică 11. Baterie 6. Mâner de cărat 4. Sistem de gidare 3. Dispozitiv de centrare optică 8. Tastatura 13. Colimator 5. Şurub de fixare în ambază 9. Şurub de mişcare fină în plan vertical 13. Şuruburi de calare 12. Buton de on/off 5. Display 1. Marca de măsurare a înălţimii 4. Şuruburi pentru rectificarea nivelei sferice 10. Ambaza 11. Clemă de blocare a mişcării fine în plan vertical 14. Lentilele obiectivului 2.1. Marcă de măsurare a înălţimii 7. Staţia totală TOPCON GTS-602 1. Şurub de prindere a mânerului 6. Şurub de mişcare fină în plan orizontal 7. Reticulul lunetei 15.

SCALE FACTOR. precum şi 1 buton de on/off situat pe umărul lunetei. Tastatura este usor de folosit ea cuprinzând 6 taste funcţionale (F). 5. pe display vor apărea 6 pictograme. memoria ei fiind de 2 MB pentru programe şi 320 Kb pentru înregistrarea datelor. se poate deschide un proiect existent sau se poate sterge un proiect În submeniul SYSTEM OPTIONS se setează modul de măsurare a unghiurilor verticale (unghiuri zenitale sau unghiuri de pantă). Conţine un set de programe pentru diferite tipuri de măsurători precum: trasare (LAYOUT). JOB OPTIONS. Este o staţie totala numai cu înregistrare internă. formatul fişierului de date. determinarea cotei unui punct inaccesibil (REM). Modul de măsurare în programul STANDARD SURVEY După punerea în staţie şi calare.5. Puterea de mărire a lunetei este de 30x. 15 taste numerice/alfanumerice. TEMPERATURE/PRESIUNE. Submeniul OCCUPATION POINT permite introducerea punctelor de staţie. Submeniul JOB OPTIONS permite modificarea parametrilor.3. Unitatea EDM măsoară cu o singură prismă până la 3 km în cazul de vizibilitate foarte bună. în care sunt afişate datele măsurate precum şi informaţii pentru ghidarea sistematică a operatorului. TEMPERATURE/PRESSURE permite introducerea temperaturii şi presiunii dacă acestea au fost măsurate. FORESIGHT OBSERVATIONS. Instrumentul are o precizie de măsurare a unghiurilor de 2” (0.2. Descrierea meniurilor MENIUL SETUP Conţine submeniurile JOB. În submeniul JOB se poate crea un nou proiect. Este prevăzut cu un compensator biaxial ce actionează în intervalul de pâna la 3’. Descrierea aparatului Este o staţie totală produsă de firma TOPCON. fiecare pictogramă având sub ea asociată câte o tastă funcţională de la 1 la 6. 5. determinarea distanţei dintre două prisme (MLM) şi un program destinat pentru efectuarea drumuirilor cu radiate (STDSURVEY). Submeniul SCALE FACTOR perimte setarea unui factor de scară atunci când lucrăm direct în planul de proiecţie. modul de afişare în fişier a coordonatelor rectangulare. pornim instrumentul de la butonul ON/OFF. BACKSIGHT POINT. cum ar fi unităţile de măsură pentru distanţe şi unghiuri. SIDE SHOT OBSERVATIONS. iar intervalul de focusare este de la 0. înalţimea instrumentului. Dispozitivul de centrare are puterea de mărire de 3x. codul . MENIUL RECORD Conţine submeniurile OCCUPATION POINT. precum şi optiunea de afisare sau nu a coordonatelor în timp real. Daca nu se setează aceşti parametri ei sunt definiţi implicit de aparat.6 mgon) iar precizia de măsurare a distanţelor este de ± 2 mm + 2ppm. SYSTEM OPTIONS. Displayul are 10 linii a câte 40 caractere fiecare. care asigură o înregistrare a aproximativ 5000 de puncte. În acest submeniu putem introduce numărul punctului de staţie. BACKSIGHT OBSERVATIONS.5 m la ∞.4.

Meniul RECORD Submeniul BACKSIGHT OBSERVATIONS ENTER 5.punctului şi coordonatele X. Meniul RECORD Submeniul FORESIGHT OBSERVATIONS ENTER 6. Meniul SETUP Submeniul JOB NEW JOB 2. Submeniul BACKSIGHT POINT se referă la punctul de orientare al staţiei. Dacă nu se setează coordonatele punctului de staţie. unghiului vertical precum şi a distanţei către punctul de orientare. Topcon Seria GTS 220 Seria GTS 220 cuprinde instrumente GTS-223. Meniul RECORD Submeniul BACKSIGHT POINT SET 4. GTS-225. Z. unde ultima cifră prezintă precizia de măsurare electronică a unghiurilor (abaterea standard bazată pe DIN 18723) în secunde sex. Acest submeniu permite setarea cercului orizontal pe o anumită direcţie sau selectarea unui punct de coordonate cunoscute din memoria instrumentului. primele trei linii din partea de sus a display-ului afişează datele măsurate. În cazul în care se schimbă punctul de staţie. Meniul RECORD Submeniul SIDE SHOT OBSERVATIONS ENTER Numerotarea punctelor de detaliu se face in mod automat. programul preia implicit un set de coordonate din fişierul de date. Y. Submeniul FORESIGHT OBSERVATIONS declansează măsuratoarea către punctul din faţă al drumuirii. care odată stabilită rămâne neschimbată pe tot parcursul sesiunii de măsurare. 5. se reiau toate operaţiile de mai sus. SIDE SHOT OBSERVATIONS permite măsurarea punctelor radiate din drumuire. mai puţin prima operaţie. În general. Pentru a efectua o drumuire cu radieri prin acest program trebuie parcurşi următorii pasi: 1. respectiv 3”. 6” şi 9”. iar linia de jos afişează funcţiile tastelor soft care modifică modul de măsurare. . MENIUL XFER permite transferul de fisiere din aparat către o unitate de calcul (PC) sau invers. Meniul RECORD Submeniul OCCUPATION POINT Introducerea punctului de staţie 3.5. Display-ul foloseşte un ecran LCD care are 4 linii şi 20 de caractere pe linie. Prin activarea submeniului BACKSIGHT OBSERVATIONS se declanşează operaţia de măsurare a unghiului orizontal. 5”. GTS-226 şi GRS 229.

Afişajul ecranului are următoarea semnificaţie: Tastele instrumentului au următoarele funcţii: Tasta Numele tastei Funcţia Tasta pentru măsurarea Modul de măsurare pentru coordonate coordonatelor Tasta pentru distanţelor măsurarea Modul de măsurare pentru distanţe Modul de măsurare pentru unghiuri Comută între modul meniu şi modul normal. Poate fi folosită şi ca tastă de înregistrare în modul normal de măsurare. Permite pornirea şi închiderea ANG MENU Tasta de măsurare a unghiurilor Tasta meniu Tasta Escape ESC Tasta de ON/OFF . Se foloseşte şi pentru a seta aplicaţiile de măsurare. Permite revenirea la modul de măsurare sau la nivelul de lucru anterior Intrare în modul Colectare Date direct din modul normal de măsurare.

POWER F1-F4 Taste funcţie (sau soft) instrumentului. Funcţiile tastelor soft sunt următoarele: . Răspund mesajelor afişate.

Structura programelor este prezentată în schema următoare: Prin apăsarea taste [MENU]. instrumentul intră în acest mod de lucru în care sunt posibile efectuarea de măsurători speciale şi diverse reglaje ale instrumentului. .

.

Instrumente Sokkia 6. Sokkia SET 3 .6.1.

Confirmarea fixării la 0 se face apăsând tasta Enter. 0 SET +/RCL 7 8 9 CE S-O 0 4 5 6 CA 1 2 3 ENT Selectarea modului teodolit . +/RCL 7 Schimbă semnul înaintea datei înaintea introducerii.Are o tastatură elementară care permite operatorului să-şi dea seama după inscripţiile de pe taste ce trebuie să facă. Recheamă datele de la memorie.Stop măsurare şi transfer în modul de bază (unghi şi distanţă) CA 0 SET - Fixarea unghiului orizontal la zero.Opreşte introducerea datelor înainte de apăsarea tastei Enter . 8 Introduce cifra 7 Măsoară distanţa înclinată 9 Introduce cifra 8 Măsoară distanţa orizontală - Introduce cifra 9 Măsoară diferenţa de nivel . Când utilizăm opţiunea măsurarea distanţei între două puncte fixăm punctul de start la valoarea ultimului punct măsurat.

spre dreapta sau prin metoda repetiţiei - EDM pentru localizarea prismei Poate fi setat pe On sau Off S-O 4 Introducerea punctului zecimal Trasare distanţe Introduce cifra 4 Măsoară coordonate X şi Y 5 - 6 Introduce cifra 5 Măsoară de la distanţă înălţimi ale obiectelor - Introduce cifra 6 Măsoară distanţa orizontală între două prisme - Afişează unghiul de înclinare al axei principale 0 Iluminarea displayului şi a reticulului lunetei Introduce cifra 0 Introduce unghiul orizontal dorit 1 2 Introduce cifra 1 Introduce distanţa de trasat Introduce cifra 2 Introduce unghiul orizontal de trasat Introduce cifra 3 Introduce coordonatele staţiei 3 - .CE - Introduce valori Măsoară unghiul orizontal spre stânga.

Primele carnete electronice au folosit numai la înmagazinarea datelor. Măsurarea unghiurilor şi a distanţelor După aşezarea în staţie se face indexarea cercurilor prin rotirea lunetei şi apoi a teodolitului în jurul axei VV. următoarele tipuri au prevăzut şi programe specializate care permit creşterea performanţelor instrumentului.drumuiri cu radieri (atât calcul cât şi compensare) . 9 sau 4. cu tasta 8 distanţa orizontală şi unghiul orizontal. 2. SDR33.ridicarea detaliilor clădirilor .ENT .trasări de aliniamente şi de cote . iar microcalculatorul încorporat rulează programe într-un sistem de operare compatibil MS-DOS. Dacă dorim unghiul orizontal şi unghiul vertical se apasă tasta teodolit.transcalcul de coordonate . cu tasta 7 – distanta înclinată şi unghiul zenital. Panoul de comandă are 8 linii şi 20 de coloane.CA Se vizează prisma aşezată în punctul în care ne interesează. Măsurarea coordonatelor După aşezarea instrumentului în staţie se introduc coordonatele punctului de staţie astfel: CA – 3 – (coordonata X) – ENT – (coordonata Y) – ENT . Power SET3000 este ultima staţie totală SOKKIA care are carnetul electronic încorporat.Asigură transferul datelor introduse în memorie şi confirmarea intrărilor cu 0 SET Instrumentul este lipsit de memorie internă pentru înregistrarea datelor. În momentul în care carnetul de teren este interfaţat la instrument. SDR20. comanda instrumentului se face de la tastatura carnetului. cu tasta 9 diferenţa de nivel şi unghiul zenital. Power SET3000 are o capacitate de înregistrare pentru 1500 de blocuri. Acestea nu mai au nevoie de carnete electronice de teren. Cu aceste staţii totale din ultima generaţie se pot efectua lucrări ce de exemplu: . compatibile fiind SDR4.5 la 1. Datele se înscriu manual în carnetul de teren. Astfel cu tasta 4 se obţin creşteri de coordonate sau coordonate. Se introduce 0 pe direcţia de vizare astfel: CA – SET – ENT .CA . foloseşte atât reflectoare cât şi aplice reflectorizante pentru distanţe mai mici de 20 m.2 Mb. Pentru oprire se apasă tasta CA. dar aceasta poate fi mărită cu ajutorul unei cartele PCMCIA de la 0. 8. In fiecare dintre cazuri sunt afişate valorile măsurate la fiecare 5 secunde. SET3 este o staţie de precizie ridicată alături de SET 2 şi SET 4. Modul de măsurare cu SET3 1. SET5 şi SET6 sunt staţii totale de precizii medii. Performanţele lui SET3 pot fi îmbunătăţite prin utilizarea unui carnet electronic de teren. se apasă tasta CA pentru trecerea aparatului în starea de aşteptare.intersecţii înapoi şi înainte . iar după caz declanşarea măsurătorii se face prin apăsarea tastelor 7. Carnetele electronice de teren au diferite performanţe si capacităţi.calcul de suprafeţe . Tipurile următoare de instrumente înlătură acest inconvenient.trasarea prin metoda absciselor şi ordonatelor . Programele sunt dechise în sensul că pot fi completate de către operator cu programe sau subprograme noi. Următoarele staţii totale SOKKIA au fost cele din seria SET2000. Indexarea este confirmată printr-un mesaj sonor. 6. SET3000 care au îmbunătăţit staţiile totale obişnuite.3. SDR31.executarea profilelor transversale şi longitudinale.

CA S-O – 8 . Pe ecranul inferior se afişează unghiul orizontal măsurat. În sistem general după introducerea coordonatelor punctului de staţie se introduc coordonatele punctului de referinţă. se introduce înălţimea reflectorului apăsând tasta 1 şi ENT. După afişare se apasă tasta CA. la distanţe de până la 300 de metri. cu aplicaţii şi soft specializat. Trasarea pe teren a unui unghi din proiect După iniţializare se apasă tasta CA. se aşează reflectorul pe verticala obiectului ce trebuie determinat. se vizează prisma şi se apasă tasta 7. În continuare sunt prezentate principalele staţii totale. Se vizează latura de referinţă cu unghiul şi se apasă tasta 2. Trimble TS635 Sunt staţii totale dedicate lucrărilor de constructii.Se vizează prisma în punctul în care se doresc coordonatele.CA Se vizează reflectorul aşezat aproximativ la distanţa dorită şi se declanşează operaţia de măsurare: S-O – 7 . Se introduce valoarea unghiului şi se confirmă cu ENT. Se vizează obiectul a cărei înălţime trebuie determinată şi se apasă tastele: S-O – 5 . Trimble Firma Trimble oferă o gamă variată de echipamente topo-geodezice pentru achiziţia datelor spaţiale. 5. indexarea cercurilor). Se vizează reflectorul de pe a doua latură a unghiului aproximativ şi se apasă tastele S-O şi teodolit. se apasă tasta ENT şi apoi CA.CA 4. calare. Staţia totală TS635 are capabilităţi de măsurare şi fără prismă. In sistem local axa X este pe direcţia primei vize. 7. Trasarea pe teren a unei distanţe Se introduc valoarea distanţei ce se va dori a fi trasată: 1 – (valoare distanţă) – ENT . Măsurarea înălţimii unor obiecte de la distanţă Se repetă operaţiile de la început (centrare. iar pe cel superior diferenţa dintre unghiul măsurat şi cel proiectat. . după care se vizează şi se apasă ENT. Se deplasează reflectorul în stânga dacă semnul este minus sau în dreapta dacă semnul este plus.1.CA 7.CA S-O – 9 . În continuare se vor viza punctele ale căror coordonate vrem să le determinăm. 3.

2. Permite executarea cu uşurinţă a unor lucrări cum ar fi: determinarea înălţimii imobilelor. Unitatea de control Trimble Control Units este detaşabilă. în modul de măsurare cu prismă. Trimble 3600 Staţia Totală Trimble seria 3600 este un instrument care oferă specialiştilor ce îşi desfăşoară activitatea în domeniul geodeziei să opereze cu una dintre cele mai performante staţii totale. ştiind foarte bine de ce are nevoie un geodez pentru a finaliza cu bine fiecare lucrare. foarte uşor de folosit. acest tip de instrument este dotat cu sistemul QuickDrive. Lângă sistemul QuickDrive este amplasat butonul de declanşare rapidă a măsurătorii. măsurarea obiectivelor amplasate în incinte inaccesibile sau determinarea coordonatelor obiectivelor prin trafic intens.De asemenea. Cu ajutorul fascicolelor colorate şi prin intermitenţa luminii. S-au eliminat şuruburile de blocare iar şuruburile de reglare fină au fost înlocuite cu un sistem coaxial de reglare fină fără sfârşit. iar conectarea ei la staţia totală se face prin tehnologia BlueTooth. distanţa de măsurare ajunge şi la 5000 de metri. Bateriile reîncărcabile au o autonomie de 26 de ore (măsurători continue la 30 de secunde). Unitatea de control (optional) externă LM80 are şi capabilităţi GPS. Instrumentul Trimble M3 prin caracteristicele sale întăreşte această reputaţie. 7. Programele şi aplicaţiile software ajută la cresterea productivităţii activitatii in teren. Doar un geodez cunoaşte problemele ce se pot ivi în desfăşurarea procesului de culegere date. procesul de execuţie a măsurătorilor poate fi insuşit uşor. 7. Pentru creşterea eficienţei în operare. Cu o precizie unghiulara de 5”. Trimble M3 Modul de utilizare a staţiei Trimble M3 este intuitiv. operatorul de la prismă va cunoaşte poziţia faţă de punctul care urmează a fi trasat. staţia are o tastatura LCD alfa-numerica. Programul Trimble Survey Controler instalată in unitatea de control permite realizarea tuturor operaţiunilor specifice atât cu . Sistemul inovativ Direct Reflex este ideal pentru efectuarea măsurătorilor în zone greu accesibile în care poziţionarea prismei este dificilă sau imposibilă. Compania Trimble se bucură de o reputaţie foarte bună în dezvoltarea instrumentelor de măsură.3. La Trimble doar geodezi cu experienţă dezvoltă produsele. Sistemul Tracklight este un dispozitiv care oferă utilizatorului posibilitatea de a comunica prin semnal luminos cu operatorul aflat la prismă. Aceste caracteristici oferă posibilitatea creşterii siguranţei şi eficienţei în timpul lucrului.

Cea mai importantă caracteristică a statiei totale Trimble 5503DR o constituie numărul mare de programe si conceptul modular ce oferă specialistului o deplină liberate de operare. cu touch screen. Măsurătorile se pot vizualiza direct pe display. Instrumentului îi pot fi ataşate mai multe tipuri de unităţi de control. instrumentul devine o staţie de ultimă generaţie.Staţiile Totale cât şi cu receptoarele GPS. Producatorul recomanda unitatea Trimble Control Units. Trimble 5600 Instrumentul Trimble 5600 este prima staţie totală din lume cu un concept modular. pentru efectuarea măsurătorilor robotizate. Unitatea de control datorită tehnologiei touch screen permite accesarea uşoara a comenzilor şi a meniului de editare. sistem Bluetooth. cu speaker şi microfon incorporat. TCU este un calculator de teren cu display color. ulterior poate fi upgradată cu sistem autolock (sistem de urmărire a prismei) şi cu sistem radio. pina la 600m (în funcţie de modelul ales). Programul Trimble Survey Controler instalat în unitatea de control permite realizarea tuturor operaţiunilor specifice atât cu Staţiile Totale cât şi cu receptoarele GPS. având o suită de programe preinstalate. TCU este un calculator de teren cu display color. Sistemul EDM permite determinarea distanţelor. Măsurătorile se pot vizualiza direct pe display si putem edita planurile direct in teren.servo are încorporat sistemul motorizat care măreşte productivitatea cu peste 30%. Concepţia modulară care a revoluţionat tehnologia măsurătorilor oferă posibiltatea utilizatorului să beneficieze de ultimele invenţii şi inovaţii din domeniu şi nu în ultimul rând.5. fără prismă. . Staţia totală poate fi achiziţionată ca şi un instrument servo. Formatele datelor sunt compatibile cu datele culese de alte statii Trimble sau receptoare GNSS. Trimble 5500 Statia totală 5503DR . permite şi esalonarea investiţiei. Staţia totală 5503DR este dotată în configuratia standard cu un sistem de măsurare prin Laser. cu touch screen. sistem Bluetooth. staţia totală Trimble 5503DR poate fi folosită cu succes la măsurătorile integrate.4. Dotată cu unitate de control tip Geodimeter®. Facilităţile oferite de upgrade-urile hard şi soft permit accesul la cele mai variate şi performante metode de măsurare. Prin atasarea acesteia. 7. putându-se edita planurile direct in teren. cu speaker şi microfon incorporat. Conceptul modular permite ataşarea la instrument şi a unităţilor de control Trimble Control Units. Unitatea de control Trimble Control Units este detaşabilă. 7.

Sistemul Surepoint elimină erorile de colimaţie şi index. Sistemul Auto focus asigură precizia vizelor. interferenţei. Sistemul de identificare al prismei asigura o legatura permanentă cu instrumentul. Indiferent de aplicaţiile în care este folosit. sistemul servo acţionează silenţios cu viteza circulară de 115 grade pe secundă.7. această staţie se va dezvolta în pas cu dezvoltarea afacerii dumneavoastra. Permitand upgratarea atât a softului cât şi a instrumentului. 7.1" şi 1mm+1ppm) recomandă acest instrument pentru toate tipurile de lucrări geodezice care necesită o precizie ridicată. Sincronizarea datelor la 10Hz. iar ansamblul optic (Zeiss) este de cea mai buna calitate. pe unitate se pot instala şi alte aplicaţii.Având o memorie de stocare a datelor mare şi un procesor bun. cum ar fi semne de circulaţie. compensatorul activ şi în condiţii de vibraţii tari permite menţinerea axei de vizare în poziţia dorită.). TRIMBLE S 6 Prin caracteristicele unice Trimble S6 redefineşte conceptul staţiilor totale.. Pe baza unei experienţe de 50 de ani în dezvoltarea tehnologiilor compania Trimble a realizat acest instrument reuşind înglobarea tuturor conceptelor revolutionare .6.mişcarea instrumentului se realizează pe pernă magnetică. Este un instrument modular. Sistemul FineLock permite localizarea şi identificarea prismelor pe baza chiar şi pe cele amplasate la 0. Caracteristicile tehnice (acurateţe . Trimble S8 Statia totala Trimble S8 este dedicată lucrărilor ingineresti şi de monitorizare. Ataşarea unităţii de control Trimble Control Units la diferitele tipuri de Staţiile Totale Trimble se realizează prin panoul de comanda al instrumentelor. acelaşi software Trimble Survey Controler pentru măsurare şi editare atât pentru Statii Totale cât şi pentru receptoare GPS 7. . iar sistemul de operare Windows CE asigură o interfaţă accesibilă. maşini. . ATV. permite urmărirea şi efectuarea măsurătorilor în apropierea suprafeţelor reflectante. focusare automată în centrul prismei şi la distante de peste 2500m. Această prismă activă este unică în felul său. Sistemul servo MagDrive . Programul de culegere de date Trimble Survey Controller este bine structurat şi usor de utilizat. Sistemul MultiTrack permite urmărirea oricărui tip de prisme In statia totala Trimble S6 este inglobat si cel mai avansat sisteme de comunicare a datelor. poate fi upgradat cu sistem de urmărire a prismei sau cu modul radio pentru sistemul robot. Această construcţie modulară permite utilizatorilor folosirea mai multori instrumente cu aceeaşi unitate de control. Sistemul este dotat de asemenea cu servo MagDrive şi sistemul Surepoint. instrumentul Trimble 5600 îşi plasează utilizatorii în fruntea competiţiei.5m una de alta. veste reflectorizante sau alte prisme. Aceasta caracteristica permite urmărirea ţintelor în mişcare (prisme amplasate pe masini.

sau Trimble Access. Pentru modele 3D instrumentul are inclus şi funcţia de scanare. Echipamentul poate fi folosit şi in măsuratorile integrate. Trimble VISION permite urmărirea în timp real al imaginii pe displayul unităţii de control şi prin simpla atingere a ecranului se poate declanşa măsurătoarea şi captura imaginii video.Atasarea unităţii de control Trimble Control Units la Staţia Totală se realizează prin panoul de comanda al instrumentelor. În staţia totală este înglobată şi cel mai performant ansamblul optic furnizat de binecunoscuta firma Carl Zeiss. Tehnologia MagDrive permite o mişcare foarte rapidă a instrumentului. Aceasta caracteristică permite obţinerea unor facilitaţi şi beneficii în cadrul unui birou topografic care areîin dotare mai multe tipuri de instrumente Trimble. fişierele. 7.8. Optica instrumentului permite sistemelor de măsurare (laser şi prin unde) să fie coaxiale şi rezultatele măsurătorilor foarte precise.: Sistemul servo MagDrive – şi sistemul MultiTrack. unui scaner şi a unei camere video calibrate. Sistemul de operare Windows CE permite instalarea mai multe programe şi aplicaţii inginereşti de urmărire sau monitorizare. . scanarea miilor de puncte poate fi realizat rapid. Trimble VX Trimble VX este un instrument unicat care înglobeaza caracteristicele unei staţii totale. Trimble S3 Noul instrument al seriei S Trimble S3 este un instrument dedicat măsuratorilor robotizate. formatele de date fiind compatibile cu celelalte tipuri de instrumente. forma cât şi caracteristicele bateriei permit folosirea acestora şi la alte tipuri de instrumente Trimble. Instrumentul este disponibil in doua modele in functie de precizii. Instrumentul înglobeaza tehnologiile inovatoare ale seriei S. Echipamentul include instrumentul cu radio incorporat. receptoare GPS produse de Trimble. Programul dedicat urmăririi în timp a deplasărilor Trimble 4D Control™ are inclus şi un sistem de avertizare. 7. Bateriile LiIon asigură o funcţionare îndelungată.9. în functie de opţiunea utilizatorului. respectiv 2" si 5". unitatea de control Trimble TSC2 cu radio şi binecunoscutele programe de dirijare Trimble Survey Controler.

ofera soluţii complete pentru obţinerea datelor spaţiale.2. Memoria instrumentului permite înregistrarea a 10. opţiune inovativă pentru măsurarea rapidă şi usoară a punctelor folosind coduri şi conţine numeroase aplicaţii practice. Staţiile totale Nikon NPR sunt echipate cu sistem de măsurare a distanţelor fără prismă. Punctele inaccesibile pot fi măsurate cu acurateţe şi siguranţă cu tehnologia EDM Reflectorless. Instrumentele Seria NPR se caracterizează prin performanţe deosebite la efectuarea masuratorilor si o durata mare de autonomie a bateriei. construcţii.Acest instrument oferă noi posibilităţi specialiştilor care activează în domeniul comunicatiilor. Aparatul dispune de o autonomie de 16 ore. Nivo C şi Nivo M . afisaj LCD. spotul luminos asigură o punctare rapidă şi uşurează activitatea de trasare. 8. Instrumentele Nikon sunt caracterizate de optica superioară şi de o construcţie uşoară şi compactă. Prin introducerea unui afisaj grafic LCD. Sistemul de masurare a distantelor fara prisma este coaxial cu luneta. protecţie împotriva umidităţii conform standardului IPx6 8. 8. Statia Totala Nikon NPR Staţiile Totale Nikon seria NPR cuprind trei modele de instrumente: Nikon NPR-362.include un sistem performant de măsurare electronică a distanţelor şi a direcţiilor.1. Prelucrarea imaginilor scanate se realizeaza cu softul RealWorks care permite suprapunerea imaginii scanate cu captura video şi prelucrarea datelor spaţiale unitar. grafică mare.000 de linii de date şi poate fi extinsă cu o cartela standard PCMCIA. Statia Totala Nikon DTM Instrumentul Nikon seria DTM . selectarea meniurilor şi introducerea datelor este mai simplă. arhitectură. în special atunci când raza laser cade oblic sau este obstrucţionată de alte obstacole. Focusarea razei laser pe obiectul ţintit asigură o acurateţe mai mare. Softul permite crearea unui număr nelimitat de fişiere de lucru. Instrumentele includ si un soft imbunătăţit (faţă de seria NPL cu multiple opţiuni practice care sunt uşor de folosit şi învăţat. arheologie. rezultând o creştere a productivităţii în teren. NPR-352 si NPR-332. tastatură alfanumerică şi ergonomică.

Sistemul optic Nikon din staţiile totale asigură o claritate ridicată a imaginii şi condiţii optime pentru măsurare.LTD). Punctele inaccesibile pot fi măsurate cu acurateţe şi siguranţă cu tehnologia EDM Reflectorless pina la 300m.000 puncte. sau pentru legatura cu colectori externi optional instrumentul poate fi dotat si cu sistemul wireless prin Bluetooth. Pentru transfer de date. Instrumentele sunt disponibile in trei modele in functie de precizii..parametrii .. respectiv 2" 3" 5". display mare pentru vizualizarea concomitentă a cât mai multor date.. respectiv 2" 3" 5". Seria NIVO M este dotat cu un display LCD (128X64 pixeli) cu tastatură alfanumerică.. Instrumentul are un design plăcut. Culegerea datelor topografice şi calcule se realizează cu programul SurveyPro. Punctele inaccesibile pot fi masurate cu acuratete si siguranta cu tehnologia EDM Reflectorless pina la 300m.coeficienţi. Seria NIVO C este dotat cu un display touch-screen. Instrumentele sunt disponibile in trei modele in functie de precizii.Staţiile totale NIVO – sunt o nouă generaţie de instrumente născută din colaborarea a doua prestigioase producătoare de echipamente topografice Nikon si Trimble (NIKON-TRIMBLE CO. Tastele MSR1 şi MSR2 pot fi configurate diferit (prismă. şuruburi de blocare şi mişcare fină sunt dispuse ergonomic. si cu sistem de operare Windows CE. . Statiile totale NIVO sunt echipate cu sistem de măsurare a distanţelor fără prismă. Instrumentul este dotat cu display pe ambele feţe pentru cresterea productivităţii. sau pentru legatura cu colectori externi poate fi utilizat sistemul wireless prin Bluetooth. un program intuitiv pentru culegerea datelor topografice şi calcule cu o memorie de 10.) Statiile totale NIVO M sunt echipate cu sistem de masurare a distantelor fără prismă. ambaza staţiei poate fi dotat cu sistem optic sau cu laser in funcţie de solicitarea utilizatorului. Sistemul de măsurare a distanţelor şi unghiurilor asigură o precizie ridicată. iar bateriile o funcţionare îndelungată. Pentru transfer de date sau cresterea memoriei pot fi atasate USB memory sticks.

Ele sunt multifuncţionale oferind atât posibilitatea de măsurare a diferenţelor de nivel cât şi a distanţei şi a unghiurilor orizontale. care s-a sustras până nu demult procesului de automatizare. codificate. Citirea grosieră de pe miră trebuia însă efectuată clasic. Ele nu oferă precizii superioare în determinarea diferenţelor de nivel. prin faptul că permit înregistrarea automată a citirilor şi o serie de controale şi calcule intermediare direct în teren. Nivelmentul geometric a fost unul dintre ultimele procedee de măsurare. În funcţie de distanţa de la aparat la miră şi claritatea imaginii o măsurătoare completă poate dura între câteva fracţiuni de secundă până la 3-5 secunde. Alte realizări în direcţia automatizării nivelmentului l-a constituit în perioada anilor ’70 construirea nivelelor rotative cu laser. Deşi au existat încercări şi dezvoltări de automatizare. însă randamentul lor în lucrările din teren este substanţial mai ridicat. Mirele folosite sunt mire speciale. Aceste instrumente au integrat un senzor electronic dirijat de un microprocesor care interpretează cu o precizie ridicată imaginea unei mire digitale speciale. O evoluţie a automatizării instrumentelor de nivelment geometric poate fi urmărită în schema de mai jos: . care se bazau pe deplasarea unor detectori pe verticală în lungul mirelor de nivelment. Aceste instrumente asigură stocarea automată a datelor măsurate şi transferul lor pe un calculator. Un progres l-a constituit doar înregistrarea electronică a poziţiei lamelelor de sticlă a micrometrului optic. acestea nu au putut pătrunde pe piaţă întrucât procesul de măsurare dura mai mult decât citirea pe miră la un operator experimentat. INSTRUMENTE DE NIVELMENT GEOMETRIC AUTOMATE DIGITALE În prezent nivelele automate digitale tind să înlocuiască tot mai mult nivelele opticomecanice. cu senzori de poziţionare corespunzătoare.9.

nu s-au putut depăşi distanţe de 20-30 m. iar pe de altă parte este deviată de un cub separator într-un alt plan imagine. • Procedee pasive.1. 2. se pot diferenţia următoarele procedee de prelucrare a imaginilor digitale: 1. a apărut în momentul când o porţiune din suprafaţa unei mire cu coduri a fost reprezentată pe o matrice CCD. principiul măsurării fazei (Topcon DL101/102). se găsesc procedee care seamănă mult cu o măsurătoare de fază cunoscută de la măsurarea electronică a distanţelor. care se bazau pe nivelul Ni002. componenta vizibilă trece prin cubul separator şi ajunge fără diminuarea calităţii imaginii la ocular. O caracteristică comună a tuturor instrumentelor de nivelment geometric digitale este aceea. La toţi realizatorii de coduri.5 . Pe lângă procedeele de corelaţie. încât să permită transformarea într-o informaţie digitală printr-un simplu sensor liniar CCD La nivelele digitale aflate astăzi în uz. procedeul corelaţie (Wild NA 2002/2003). acestea sunt astfel concepute. Senzorul CCD produce o "copie" a segmentului de miră vizat şi o pune'la dispoziţie unui procesor. Nivele digitale Instrumentele de nivelment geometric digitale ale firmei Leica (NA 2000 şi NA 3000) folosesc un senzor liniar CCD pentru citirea mirelor codificate. fără micrometre.În prezent se pot distinge două procedee de nivelare electronică fundamental diferite: • Procedee active. cercetări care au fost sistate în anul 1988. de a transforma imaginea unei mire din planul imaginii a! unei lunete în informaţii digitale. unde se află un sensor CCD. întrucât lucrează cu partea vizibilă sau de infraroşu a luminii naturale şi făcând abstacţie de la măsurătorile efectuate pe întuneric. încât doar partea de infraroşu a radiaţiei este deviat pe senzorul CCD. Cercetări asemănătoare au fost realizate de firma Cari Zeiss Jena în timpul anilor 1980. 3. Procesorul va căuta o corelare a imaginii înregistrate cu o secvenţă din imaginea întregii mire stocată în memoria instrumentului. astfel încât segmentul înregistrat în unghiul de câmp este detectat şi va avea Ioc citirea. Cubul separator este astfel conceput. care oferă o informaţie de înălţime. Nivelele digitale pot fi considerate ca făcând parte din cea de a doua categorie. Chiar dacă adaptarea scării se realiza tot printr-o optică zoom. Abia după descoperirea technologiei CCD (Charge Coupled Device). la care se folosea un senzor CCD cu 1024 elemente fotosensibile (pixeli). s-a văzut pentru prima oară posibilitatea. la care se foloseşte ca sursă de lumină o diodă laser şi un detector sensibil în punctul vizat. Printre altele. care pe lângă unei proprietăţi pseudo-stohastice trebuia să permită o reprezentare univocă pe distanţe cuprinse între 1. La toate nivelele digitale de astăzi există posibiliatea unei citiri optice directe. Firmele s-au văzut puse în situaţia de a elabora coduri speciale. Din acest motiv ele pot fi privite ca o combinaţie dintre o nivelă automată cu compensator şi o cameră digitală. Pentru aceasta imaginea mirei este deviată de cubul separator pe un senzor CCD.100 m fără utilizarea unei optici speciale de zoom. că principiul constructiv corespunde cu cel de la nivelele automate cu compensator. principiul măsurării poziţiei (Zeiss DiNi 10/20). care se găseşte astăzi la toate camerele video. Principiile de baza ale nivelelor digitale Problematica conceperii unui cod adecvat. Codificarea mirelor şi procesul de prelucrare a imaginii este diferit de la firmă la firmă. . nu necesită o iluminare suplimentară a mirelor. raza de vizare parcurgând pe de o parte drumul optic obţinut. la care un model desenat pe miră (coduri) şi iluminat natural este înregistrat în planul imagine ale unui instrument de nivelment geometric cu senzori electronici CCD 9. technologia CCD fusese deja utilizată pe la mijlocul anilor 80 la citirea cercurilor electronice şi ca senzor de poziţie pentru clinometrele de la teodolitele electronice (Leica şi Topcon).

2. corespunzător la 256 nuanţe de gri. care sunt montate la intervale de 25 mm între ele. Mărimile măsurate sunt reprezentate pe un display matricial cu două linii. NIVELA DIGITALĂ LEICA La măsurarea electronică.8 m este cuprins în unghiul de câmp o imagine de 61 mm din miră.5 mm şi conţine 256 fotodiode (pixeli). df = distanţa de focusare. Poziţia lentilei de focusare este înregistrată de un „traductor de focusare" şi serveşte la obţinerea unei informaţii grosiere asupra depărtării mirei faţă de aparat necesar procesului de corelare. care este generat în instrument. Lângă lentila de focusare se află butonul de măsurare. cu o dinamică de 8 biţi. Acesta distanţă este dată de relaţia: unde: . Partea centrală a sistemului de procesare este microprocesorul single chip. introducerea datelor numerice se realizează prin intermediul unei tastaturi dispusă spre ocularul instrumentului. Detectrul transformă imaginea codificată într-o imagine analogă ca semnal video. Diferenţa de nivel (instrument-miră) este obţinută prin deplasarea imaginii mirei codificate. Descompunerea imaginii este realizată înţr-o componentă în infraroşu şi o componentă în spectrul vizibil.8 . înclinarea compensatorului este controlată electronic.5 m din miră. O componentă electronică de selecţie întăreşte şi digitizeaza imaginea video. iar la o distanţa de 100 m o imagine de 3. datorită depărtării mirei faţă de instrument. care este pus la dispoziţie microprocesorului. care este susţinut în timpul calculelor laborioase a funcţiilor de corelaţie şi de referinţă de un tablou electronic. 9. La nivelele Leica detectorul liniar are o lungime de cca. este necesară o optimizare a doi parametrii. s . Prelucrarea imaginii Nivela digitală Leica funcţionează pe principiul corelaţiei. care în intervalul 1. este comparat cu semnalul care provine de la senzorul liniar. Toate datele măsurate pot fi înregistarte într-un modul REC sau pot fi stocate pe un calculator prin portul serial al instrumentului. care este apoi reprezentată pe detector. se poate calcula o distanţă grosieră. care prin acţionare declanşează procesul de măsurare. imaginea mirei codificate este descompusă de un cub separator de imagine şi reprezentată pe un detector liniar. astfel încât ia naştere un semnal de măsurare format din 256 pixeli. claritatea imaginii obţinută de operator nu este diminuată. astfel încât la o distanta de 1. înalţimea şi scara. Unghiul de câmp al lunetei este de 2 grade. Componenta în infraroşu este deviată pe detector. De asemenea în timpul măsurătorii. Diametrul fotodiodelor este de 25 mm. sau prin portul serial al instrumentului. iar componenta în spectrul vizibil traversează cubul de separare a imaginii fără probleme. Funcţia de corelaţie bidimensională are forma: .4.poziţia lentilei de focusare. care suferă o modificare de scară. k = constanta optică. Prin aceasta.100 m se deplaseaza cu 14 mm în interiorul lunetei. iar intensitatea necesară detectorului 1iniar este suficientă întrucât sensibilitatea maximă a acestuia este în jnfraroşu.6. În timpul procesului de corelare în nivelul digital. principiul măsurării poziţiei de la Sokkia (SDL30). Din poziţia lentilei de focusare. Codul.

y + h) i =0 i i N . astfel încât operaţia de multiplicare este înlocuită printr-o funcţie echivalentă (Exklusiv-Nicht-Oder-Logik. 50 000 de coeficienţi de corelaţie. domeniul de căutare pentru corelarea grosieră poate fi limitat şi în acest fel numărul coeficienţilor de corelaţie este redus cu cca. În figura de mai jos se poate urmări graficul tipic pentru funcţia de corelaţie în interiorul domeniului de măsurare. În instrument calculele sunt însă reduse.Q (d .Q . 80%.reprezintă funcţia de corelaţie între P şi Q. se caută sistematic în întregul domeniu de măsurare (d = 1. adică ecuaţia de mai sus ar trebui rezolvată de 5 *104 ori. Pentru întregul domeniu de măsurare sunt de calculat cca. apare un vârf (peak) bine definit în graficul funcţiei. P(d.05 m)..8 . intensităţile semnalului fiecărui pixel sunt reduse la 0 şi 1 cu o valoare de prag dedusă din semnal. Din valorile coordonatelor vârfului se poate deduce distanţa df şi înalţimea hf. Q(y) . h ) = 1 N ∑ Q ( y ) ⊕ P (d .reprezintă semnalul interceptat.. Din poziţia lentilei de focusare „df” este dedusă o valoare grosieră pentru distanţă.4. O altă reducere a volumului de calcul este realizată prin reducerea dinamicii semnalului de măsurat la 1 bit.Q (d . Figura 1 Imagine tipică a graficului funcţiei de corelaţie Optimizarea grosieră Optimizarea grosieră constă în căutarea într-un raster "distanţă-înălţime" a coordonatelor provizorii ale vârfului (peak) de corelaţie.reprezintă semnalul de referinţă generat în instrument (calculat). Prin aceasta. datorită unei optimizări grosiere şi fine. h ) = 1 N ∑ Q ( y ) ∗ P (d .. Matematic corelaţia de „1 bit" este definită în instrumentul de nivelment geometric digital prin relaţia: FP . EXNOR)..y+h) . Acolo unde semnalul măsurat se corelează optim cu semnalul de referinţă.. y + h) i =0 i i N unde: FP.FP . 100 m şi h = 0. Pentru a găsi maximul funcţiei de corelaţie.

unde: FP. în sensul că domeniul de căutare are la bază un raster cu 40% mai dens.De asemenea sunt depistate elementele de cod care lipsesc. P . h ) = ∑Q i =0 N −1 i ⋅ Pi − Q ⋅ P 1 N ∑ Qi2 − Q 2 ⋅ ∑P i =0 N −1 2 i −P2 Corectarea semnalului măsurat După optimizare este analizată şi luată în considerare neomogenitatea intensităţii luminozităţii imaginii mirei ... La măsurători de precizie ridicată este bine să se evite domeniile extreme ale mirei. Aceasta permite în finalul optimizării.... precum şi scara codului mirei...h) = 0011100011 .. care se desprinde clar din toţi ceilalţi coeficienţi de corelaţie...Q(d.. Optimizarea fină Prin optimizarea fină se încearcă determinarea cât mai precisă a pozţiei relative a codului mirei faţă de detectorul de linii. O acoperire a mirei de până la 20% nu afectează precizia de măsurare. 00011100100100100 = 1100110010 . Instrumentul NA3003 se deosebeşte de NA2002 doar în privinţa corelaţiei. 11000111111100111 În fiecare nod al rasterului "distanţă-înălţime" este calculat un coeficient de corelaţie. ⊕ ..y-h) cu funcţia de sensibilitate D(y) care este stocată în aparat. o clasificare a rezultatelor măsurătorilor.Q(d...... În locul în care semnalul de referinţă corespunde cu semnalul înregistrat va apare un vârf de corelaţie (peak)....semnalul de referinţă. Semnalul de referinţă este generat prin convoluţia funcţiei cod C(d.... Întrucât semnalul înregistrat la măsurătoare şi cel de referinţă au amplitudini diferite...h) .legătura NOR.. 1 N 1 N N −1 i =0 FP . Funcţia de sensibilitate a detectorului În procesul de prelucrare trebuie ţinut cont de faptul că pixelii detectorului prezintă o sensibilitate a intensităţii sub formă trapezoidală. În domeniul de căutare a optimizării fine. Expresia matematică a semnalului de referinţă rezultă sub forma: ..reprezintă funcţia de corelaţie între P şi Q de „1 bit” Q . 00100100100111100 = 0000101110 . care sunt semnalizate pentru alte corelaţii.Q (d . Prin normare coeficientul de corelaţie se va afla întotdeauna în intervalul 1-0..semnalul detectorului. Cu această metoda optimizarea grosieră poate fi încheiată după aproximativ 1 secundă. Exemplu de legăură EXNOR: P Q FP. funcţia de corelaţie se normează. semnalul înregistrat şi cel de referinţă sunt corelate cu întreaga lor informaţie de 8 biţi.. De asemenea nu are importanţă în ce loc a domeniului de imagine are loc acoperirea sau perturbarea imaginii codului. datorită unor eventuale acoperiri parţiale a mirei în zona imaginii în care se măsoară......

025 mm. Codul complet cuprinde 2000 de elemente pe o lungime a mirei de 4050 mm.poziţia relativă a codului faţă de detector .d . . Acest cod are şi proprietăţi speciale. .h) . iar apoi sunt sortate şi integrate în elementele detectorului.valoarea de referinţă pentru pixelul i .funcţia de sensibilitate a pixelului i. y − h )dy ⋅ Di ( y )dy −∞ +∞ unde: . întrucât este format numai din elemente alb-negru (Figura 2). h ) = ∫ C (d .distanţa până la planul imagine Elementele albe ale codului sunt scalate corespunzător distanţei până ia planul imagine şi apoi sunt translatate corespunzător înălţimii de vizare h.înălţimea.Di(y) . Figura 2 Codurile mirei Leica Codurile mirei Leica Codul de pe miră trebuie privit ca un cod binar. întrucât numai ele reflectă lumina de pe miră.8 .h . care permit utilizarea principiului corelaţiei într-un interval pentru distaţe cuprinse între 1.Fi(d. Lăţimea unui element de bază a codului este deci: 4050 / 2000 = 2. s-a ales un model neperiodic pseudostohastic pentru acesta.y-h) . .y .C(d.funcţia cod .100 m. Evident sunt luate în considerare numai elementele albe ale codului.Fi (d . Leica Sprinter Firma Leica Geosystems produce gama de nivele electronice digitale pentru lucrări topografice şi de construcţii denumite SPRINTER. Prelucrarea codului fiind realizată prin corelaţie.

.Pictograme c.simbolul pentru diferenţa de nivel Funcţiile tastelor instrumentului: Poziţia Tasta a On/Off Simbolul Funcţii nivel 1 Comutator ON/OFF Funcţii nivel 2 Nu are b MEAS Tastă „tragaci’ pentru Funcţia a 2-a (măsurători continue) cu măsurarea cotei şi a apăsarea prelungită a tastei pentru mai mult de 2 secunde distanţei Alternează între afişarea înălţimii sau a distanţei Tastă săgeată sus (când aparatul este în modul Menu) c Height / Distance d dH Tastă săgeată jos (când aparatul este în Măsurarea diferenţei de modul Menu) nivel şi calculul cotei reperului de nivelement Activarea şi selectarea Tasta Enter pentru scopuri de setărilor confirmare (când aparatul este în modul Menu) Iluminarea LCD ecranului Tasta ESC pentru terminarea programului sau setării (când aparatul este în modul Menu) e MENU f Backsight .Simbolul pentru distanţa orizontală e.Unităţi de măsură d.Display-ul instrumentului: a.modul în care se găseşte aparatul b.

. În spatele codului A şi B se ascunde un semnal sinusoidal cu o lungime de undă de A = 60 cm şi B = 70 cm. al softului şi al unor caracteristici tehnice. Prin aceasta nu este depăşită o lăţime minimă de 1 mmr. Alte două înformaţii A şi B sunt codificate în barele învecinate. astfel încât în intervalul de măsurare de 4m există întotdeauna o diferenţă de fază univocă între cele două semnale A şi B.Meniul principal al instrumentului de nivelment Leica Sprinter 9. Cele două semnale sunt decalate la talpa mirei cu ± п/2. NIVELA DIGITALĂ TOPCON Nivela digitală Topcon este foarte asemănătoare cu nivela de la Leica din punct de vedere al designului. Pe miră se remarcă un model de referinţă R ca o tripletă de bare echidistanţe la 3 cm între ele. care se poate remarca ca o modificare sinusoidală a lăţimii liniilor corespondente.3. Figura 3.Codurile mirei Topcon Codurile mirei Topcon foloseşte un cod cu 3 informaţii individuale integrate.

.

Distanţa este determinată din frecvenţa codului de referinţă R. Distanţa este măsurată şi afişată la apăsarea acestei taste. Această tastă este folosită pentru a iniţia măsurarea punctelor intermediare sau pentru a seta modulul de trasare în timpul lucrărilor de nivelment. Tasta Numele tastei Funcţii REC Tasta înregistrare Tasta setare Înregistrează datele măsurate sau introduce datele afişate în instrument. Frecvenţa şi poziţia_fazei celor 3 semnale pot fi obţinute printr-o transformare Fourier rapidă (FFT – Fast Fourier Transformation). Această tastă iniţializează modulul meniu. ştergere memorie şi modulul de rectificare Această tastă permite găsirea şi afişarea datelor înregistrate. modulul nivelment. care se măreşte în planul imaginii odată cu creşterea distanţei. tasta pentru introducere manuală poate fi folosită pentru a introduce date de la tastaură. Datele afişate sunt înregistrate prin apăsarea acestei taste. Când măsurătoarea cu tasta [MEAS] nu este posibilă. Această tastă iniţializează modulul de setare. Pentru creşterea precizie sunt posibile combinaţii liniare a celor 3 informaţii A.Principiul de măsurare __ Din frecvenţa şi poziţia fazei celor_3 modele de cod este dedusă distanţa şi înălţimea. B şi R. modul de înregistrare şi alţi parametrii. Acesta are următoarele opţiuni: măsurare standard. SET MENU Tasta meniu SRCH IN / SO Tasta căutare Punct intermediar / tasta setare trasare Tasta măsurare distanţă Tasta introducere manuală DIST MANU . Acesta este folosit pentru a seta modul de măsurare.

La o instalare normală a aparatului în teren plan este asigurat prin aceasta. Interpretarea şi recunoaşterea diviziunilor mirei este realizată atât de corect încât nu este necesară interpretarea unui segment mai mare de miră sau efectuarea de măsurători multiple. Această tastă permire remăsurarea punctului dinapoi sau dinainte în timpul operaţiilor de nivelment. eliminarea folosirii imaginii din apropierea solului.4. În modul alfanumeric. unde refracţia este foarte puternică.▼▲ ◄► REP ESC/C Taste selectare Taste cursor Tasta repetare măsurătoare Tasta escape/ clear Taste pentru intoducere valori numerice Taste numerice. PROCEDEUL ZEISS Nivela_digjţală Zeiss DiNi 10/20 funţionează după principiul măsurării intervalelor individuale şi se caracterizează prin_proprietatea că pe intervalul de măsurare cuprins între 1. dar numai 30 cm sunt folosite în măsurare. În acest domeniu. . Tasta este folosită pentru selectarea modului de lucru cu mira inversă. Permite deschiderea şi închiderea instrumentului. Aceste taste permit deplasarea ecranului spre stânga sau spre dreapta atunci când valorile afişate depăşesc ecranul. alfanumerice şi pentru simboluri Tasta pentru stabilirea modului miră inversă Tasta Enter Tasta de start măsurătoare Tasta de ON/OFF Aceste taste sunt folosite pentru a parcurge paginile de meniu sau paginile cu datele afişate. Nivelul DiNi determină valorile care trebuie măsurate dintrun segment de miră de numai 30 cm.5 – 100 m. Tasta permite ieşirea din modul meniu sau din oricare altul din meniurile de setare. 0~9 · (▼) - [►] ENT MEAS POWER 9. Aceste taste sunt folosite la introducerea valorilor numerice. nu trebuie să fie acoperită nici o informaţie. această tastă permite schimbarea introducerii de date numerice. alfanumerice sau simboluri. care are o dispunere simetrică faţă de axa de vizare. În realitate este interceptat un segment de miră mai mare de 30 cm. când se doreşte stabilirea cotelor punctelor de pe tavan. Tasta poate fi folosită şi ca tastă spaţiu la introducerea datelor. Această tastă iniţializează măsurătoarea. se măsoară cu un câmp imagine constant de 30 cm. Această tastă confirmă parametrii instrumentului şi introduce valorile datelor afişate.

precum şi numărul Ci al valorii codului care aparţine intervalului. poate fi prelucrată poziţia diviziunilor codului prin măsurătoarea fină. Codul bi-fazic are o repartiţie optimă peste întregul câmp vizual. S= g⋅N bN − b0 Din scara de reprezentare este dedusă apoi distanţa. Din informaţiile de amplitudine sunt sesizate poziţiile barelor de pe placa CCD. că după fiecare bit are loc o schimbare a luminozităţii şi astfel. Înălţimea citită pe miră rezultă din poziţia limitelor intevalului "b" pe placa CCD referitor la axa optică. este recunoscut şi citit codul şi se determină segmentul relevant de miră important pentru măsurătoare. Limitele unui interval de miră sunt notate cu Gi şi Gi+1. b +b 1 N −1  1 H = ∑ g ⋅  Ci +  − S ⋅ i +1 i 2 2 N i =0  unde: g Ci . fiecare bit al codului poate fi folosit ca interval de măsurare. să fie posibilă interpretarea univocă a imaginii. Mira DiNi este gradată în intervale de măsurare de mărimea g = 2 cm. geometria diviziunilor fiind cunoscută. Această măsurătoare bifazică se bazează pe principiul. astfel încât. care trebuie sesizate chiar şi la distanţa maximă de măsurare.înălţimea pe miră a începutului intervalului de măsurare. biţii "0" au la mijlocul intervalului o schimbare suplimentară a luminozităţii. din a căror mediere rezultă o precizie foarte ridicată. Codul se bazează pe un raster fundamental de 2 cm (=1 bit) şi este astfel realizat. Într-o primă fază se determină scara de reprezentare a imaginii (S) din limitele intervalului de 30 cm. de grosime 1-2 mm. Biţii 1 şi 0 se deosebesc prin faptul că. Diviziunile albe şi negre ale mirei. printr-un câmp de vizare minim pot fi interceptate geometric cel puţin 15 diviziuni. încât dintr-un segment minim de miră de 30 cm. Codul şi prin el. Codul mirei Zeiss şi principiul de măsurare Zeiss Codurile Zeiss Codul propriu-zis este reprezentat pe miră ca un cod bi-fazic.Figura 4. . Printr-o serie de filtrări digitale este recunoscută imaginea mirei. sunt folosite numai în domeniul de măsurare apropiat. ca o medie a tuturor intervalelor folosite la măsurare (în mod normal 15).

care la rândul lui conţine 6 coduri individuale. optice sau digitale. acoperă toate aplicaţiile posibile pentru determinarea cotelor – de la simple lucrări de nivelare până la monitorizarea deformaţiilor în cadrul diverselor construcţii. Folosind nivela digitala DiNi. Având abilitatea de a înregistra măsurătorile în mai puţin de trei secunde. 1 sau 2. Astfel se asigură o acurateţe ridicată şi o distribuţie optimă a erorilor.DiNi Acest instrument este dedicat masuratorilor de precizie in domeniul constructiilor si geodeziei. Procedeul de prelucrare Sokkia corespunde procedeului geometric. aceste inconveniente nu constituie o problemă fiindcă este suficient ca mira sa fie vizibila pe o portiune de 30 cm pentru a se efectua masuratoarea. 9. PROCEDEUL SOKKIA Sokkia foloseşte la nivelul digital SDL30 un aşa numit RAndom Bidirectional Code (RAB). Numărul de măsurători depinde de condiţiile înconjurătoare şi de precizia dorită. eficienţa este îmbunătăţită considerabil. 5=12/4. Nivela Digitala . întrucât valoarea de interpolare se află la mijlocul intervaului C. timpul afectat învăţării utilizării acestei instrument fiind minim.5 m este de 10 cm.5. Prin schimbarea sistematică a valorilor. 3=8/8. Codul „0” este folosit numai pentru domeniul apropiat şi el se poate remarca sub forma unei linii albe foarte subţire în interiorul gradaţiilor negre. Câmpul minim de măsurare pentru distanţa minimă de vizare de 1. Sistemul de măsurare a distanţelor calculează o medie a balansului mirei în momentul citirii. la distanţa minimă de vizare. 2=6/10. Fiecare cod independent este raportat la elementul de cod fundamental de 16 mm şi poate fi dedus din următoarele rapoarte: 1=4/12. S [(bi+i +b])/2] .valoarea interpolată a poziţiei intervalului faţă de axa optică. Modalitatea de citire şi înregistrare digitală a datelor elimină erorile de măsurare ale operatorului.6.g / 2 . pot fi generate în total 216= 3 expresii pentru înălţime. Nivela digitală DiNi are o interfaţă simplă. Fiecare cod are un domeniu de valori de 0. .constanta adiţională. nu pot avea loc citiri în domeniul de 6 cm la talpa şi la vârful mirei. care permite un şir lung de cifre chiar şi într-un câmp imagine redus. 4=16/6. Datorită condiţiilor din teren adesea se intamplă ca citirile pe miră să fie dificile din cauza diverselor obstacole. Din acest motiv. Nivelele Trimble. Valoarea măsurată şi afişată de aparat este valoarea medie obţinută din mai multe măsurători individuale consecutive. din aceste 6 coduri. 9.

. . Sursa laser furnizează fascicolul vertical care este apoi deviat pe orizontală de un cap rotitor. rotaţia se opreşte automat şi nu se reia decât după recalarea instrumentului. Orizontalizarea se face cu precizia de ± 25 mm la 100 m cu ajutorul unui compensator care lucrează într-un domeniu al înclinării axei principale până la 12 minute. Pentru a face marcări la nivelul razei laser.aşezarea martorilor la aceeaşi înălţime. Adaptorul are un şurub de mişcare micrometrică care permite alinierea sau îndreptarea planului vertical pe direcţia dorită. detectoare prevăzute şi cu indicatoare cu săgeţi.7. Ultimele tipuri de instrumente de nivelment cu laser rotative permit şi a unui plan înclinat până la o pantă maximă de 10%. a cofrajelor glisante. . . . Domeniile de utilizare a acestui instrument sunt: .marcarea liniilor de control sau transferarea lor pe planşeu. INSTRUMENTELE DE NIVELMENT CU LASER Aceste instrumente sunt rotitoare şi pot furniza un plan de viză sau de referinţă orizontal sau vertical. instrumentul foloseşte detectoare cu unghiuri mari de recepţie.dirijarea maşinilor de excavat.realizarea nivelmentului suprafeţelor.Figura 5. .poziţionarea pereţilor despărţitori şi a elementelor prefabricate. . Principala piesă a capului rotitor este o pentaprismă.alinierea căilor de rulare la macarale. Dacă domeniul este depăşit.verificarea verticalităţii stâlpilor coloanelor. . Pentru furnizarea planului de referinţă vertical. pereţi sau tavan.alinierea cablurilor de conexiune. care are caracteristica că raza care intră în prismă.realizarea la nivel a planşeelor. . se foloseşte un adaptor care pivotează capul instrumentului în vederea furnizării planului vertical. iese pe o direcţie perpendiculară pe direcţia de intrare. Codul mirei Sokkia 9. Raza laser detectată este semnalată prin semnale sonore întrerupte şi săgeţi când detectorul se află deasupra sau dedesubtul rezei laser sau printr-un sunet continuu şi absenţa săgeţilor când se găseşte la nivelul razei laser.

Legături funcţionale între precizie şi intensitate sunt descrise de legile fizicii. există tendinţa de combinare a celor două tehnici de preluare în masă a punctelor. cu înaltă precizie şi cu viteză ridicată. precizia de măsurare în această situaţie depinde de intensitatea razei laser reflectate (Figura 1). Scanerul cu laser înregistrează punctele tridimensional prin măsurarea unghiului orizontal şi vertical. determinarea coordonatelor realizându-se prin . precum şi a înclinării suprafeţelor de pe obiect faţă de direcţia de scanare. fapt pentru care. Documentarea complexă a construcţiilor are astăzi loc de regulă într-un GIS. Se poate vorbi aici de LIDAR (Light Detecting and Ranging). fără reflector. în funcţie de tipul instrumentului. pornind de la metodele tahimetrice. alături de informaţiile cu caracter geometric (coordonate 3D) sunt oferite şi înregistrări ale intensităţii norului de puncte (informaţii radiometrice) iar la unele scanere care dispun şi de cameră fotografică digitală incorporată se pot obţine fotografii ale spaţiului obiect (Figura 2).10. numită nor de puncte. în funcţie de poziţia instrumentului – distanţa punctului de staţie faţă de obiectul de scanat. Prin folosirea unor funcţii trigonometrice simple. Măsurarea distanţei se face electro-optic prin procedeul impulsului sau comparaţie de fază. Prin ele sunt reprezentate muchii. Principii generale În documentarea unor construcţii şi instalaţii existente. poligoane şi corpuri. Georeferenţierea măsurătorilor este posibilă prin intermediul unor puncte de coordonate 3D cunoscute (date). cum ar fi linii. Rezoluţia sau dimensiunea laturilor grilei de puncte care să descrie suprafaţa unui obiect poate fi de ordinul milimetrilor până la centimetri. Faţă de măsurarea distanţelor utilizând o suprafaţă reflectorizantă.1. care este un sistem care funcţionează pe principiul radarului. De cele mai multe ori. modelul rezultat trebuie să corespundă în limita unei anumite precizii cu obiectul real. Scanarea laser constă în devierea unei raze laser prin intermediul unor oglinzi (prin baleiere sau rotaţie). până la ridicarea în masă a punctelor obiect prin metode fotogrametrice şi scanare laser. Comparativ cu înregistrările fotogrametrice rezoluţia este mult mai scăzută. Rezultatul măsurătorilor este reprezentat de o mulţime de puncte. De-a lungul timpului s-au elaborat o serie de metode pentru ridicarea punctelor spaţiale. unde ridicarea era realizată punct cu punct şi cu atribute pentru fiecare punct. În funcţie de scopul urmărit. colţuri. La măsurătorile tahimetrice. se obţin coordonatele punctelor într-un sistem cartezian de coordonate propriu scanerului. care asigură o preluare rapidă. precum şi a distanţei spaţiale spre fiecare punct. Scanare Laser Terestră 10. unghiul de incidenţă şi proprietăţile reflectorizante ale suprafeţelor. însă fără atribute. Parametrii principali în această funcţie sunt distanţa de la scaner până la obiect. cunoaşterea geometriei obiectului este de cea mai mare importanţă. plane şi elemente de volum ale obiectului real. precum şi restaurarea unor monumente istorice. reflectarea razei laser de pe suprafaţa obiectului măsurat şi receptarea razei laser reflectate. reprezentarea spaţială a obiectului bazându-se pe un număr limitat de forme elementare de modulare. Scanarea laser este o nouă tehnică de măsurare. Precizia determinării poziţiei spaţiale a punctelor prin scanare este de ordinul milimetrilor. prin intermediul căreia poate fi înregistrată (mai mult sau mai puţin) complet automat geometria unei structuri. timpul pentru discretizarea punctuală a obiectelor şi atribuirea de atribute fiecărui punct este foarte mare comparativ cu metodele fotogrametrice şi de scanare laser. Unghiul orizontal şi vertical sunt modificate în mod automat cu intervale prestabilite. dispuse în aria de scanare.

care pot fi puncte de pe obiectul scanat sau ţinte speciale. raza laser emisă de aparat fiind reflectată de obiect şi se măsoară distanţa. Figura 2 Nor de puncte cu informaţii referitoare la intensitate . direcţia în spaţiu şi intensitatea luminii reflectate. Astfel. Această operaţiune poartă denumirea de registraţie. 1 Principiul Scanării Laser În general. În acest mod.metoda polară. în timpul prelucrării imaginilor scanate. este posibilă integrarea sistemului de coordonate local al scanerului în sistemul de referinţă existent. la fiecare scanare trebuie să existe vizibilitate spre trei sfere (sau puncte de constrângere). Pentru această operaţiune sunt necesare puncte comune norilor de puncte preluate din staţii învecinate (puncte de constrângere – tie points). Ulterior. un obiect poate şi trebuie să fi scanat din mai multe puncte de staţie. scopul este de a înregistra norii de puncte obţinute dintr-o singură staţie într-un nor de puncte comun. Fig.

2.3 Principiul de măsurare al senzorului Laser (metoda time of flight) 10. . parte din semnalul rezultat reflectat de ţintă loveşte (atinge) o fotodiodă care generează un semnal electric receptat. .receptor optic senzitiv.detector de semnal pentru pulsuri multiple.raport performanţă/preţ excelent Reducerea razei de acţiune poate fi cauzată de: strălucirea puternică a luminii zilei.mecanism de scanare optico-mecanic corespunzător. .10. .lungime de undă în domeniul infraroşu. .fiabilitate sporită. . . Fig. Trăsături caracteristice ale senzorului Laser Pulsed Principii generale . praf sau murdărie pe lentile .mărime redusă.diodă pulsatoare ca transmiţător laser. . . Valoarea calculată a razei de acţiune (a intervalului) este preluată de un microcomputer intern care procesează datele măsurate şi le afişează pe display ca date de ieşire (Figura 3). Avantaje: .3. Prin lentilele receptoare. care sunt strânse într-un fascicul paralel prin intermediul unor lentile. Intervalul de timp între transmiterea şi recepţia pulsaţiilor este contorizat prin intermediul unui stabilizator de frecvenţă cu quarţ.metoda: măsurarea timpului de propagare (time of flight). Principiul de măsurare a distanţelor utilizând tehnica Laser Un generator de puls electric acţionează asupra unei diode laser care emite pulsuri de lumină infraroşii. vizibilitate proastă.precizie ridicată.microprocesor pentru postprocesare şi interfaţă.imunitate ridicată la interferenţe.culegerea rapidă a datelor.raza laser puternic colimată. .domeniu mare de măsurare. . . .

În acest caz.4. însă acest avantaj implică o precizie mai scăzută. Această tehnică permite măsurarea distanţelor până la câteva sute de metrii. precizia măsurării distanţelor se încadrează în domeniul milimetric. faţă de principiul enunţat mai sus. datorită limitării unghiului de câmp.domeniul de măsurare a distanţelor. În concluzie. sistemele provenind de la diverse firme constructoare fiind prezente astăzi pe piaţa instrumentelor şi sistemelor de măsurare. O clasificare a scanerelor laser terestre este destul de problematică. trebuie amintite şi scanerele laser concepute pentru un domeniu restrâns (sub 10 m). funcţie de proprietăţile tehnice ale instrumentelor . scanare pe secţiuni specifice. Cele mai multe scanere laser se bazează pe principiul măsurării timpului de propagare (time of flight). scanarea laser terestră a devenit o tehnică suplimentară pentru aplicaţiile geodezice. . Unele sunt adecvate pentru domenii mici ale distanţelor (în incinte. reprezentând cealaltă tehnică comună pentru domeniul mediu de măsurare a distanţelor. combinarea cu alte dispozitive montate pe scanerul laser: cameră foto digitală. Diferenţieri ale scanerelor laser terestre. tipul de aplicaţie tehnică decide tipul de scaner laser. Posibile clasificări pot fi făcute după următoarele criterii: . aceste tipuri de sisteme nu se regăsesc în clasificările scanerelor laser terestre. Utilizarea scanerelor laser este în continuă creştere. .principiul sistemului de măsurare a distanţelor. Un alt principiu este cel al măsurării fazei. Acesta defineşte atât domeniul de măsurare cât şi precizia. GPS. În primul rând. Principiile de măsurare a distanţelor în acest caz sunt laser radar şi optical triangulation. . . Este posibilă chiar măsurarea unor distanţe de peste un kilometru. se poate spune că nu există un scaner laser universal. Domeniul este limitat la 100 m. Scanere laser terestre – caracteristici şi accesorii În prezent. scanare pe profile sistemul de deflecţie a razei laser: oglinzi care se rotesc sau care balează. Pornind de la aceste afirmaţii. altele pentru domenii ale distanţelor care depăşesc cu mult 100 m. De altfel.precizia determinării poziţiei spaţiale a punctelor. pot consta în: modul de scanare: scanare 360o. .10. Pentru ca această clasificare să fie completă. de aproximativ un centimetru. unde distanţele nu depăşesc 100 m). din punct de vedere tehnic. pentru orice aplicaţie tehnică. utilizate mai ales în aplicaţii din industrie. O altă posibilă clasificare ar putea fi făcută. Scanerele laser terestre pot fi clasificate după principiul sistemului de măsurare a distanţelor. se poate lua în discuţie o modalitate de clasificare a scanerelor laser terestre. Precizia unor astfel de sisteme este de domeniul submilimetric (zecime sau sutime de milimetru).densitatea punctelor. deoarece ar trebui definită baza acestei clasificări.domeniul de scanare.

Cyrax Laser Measurement Systems) Fig. 3D (picture). Austria).: Callidus V1. Diferenţieri între tehnici de scanare : referitor la dimensiuni: 1D (point wise). domeniul de măsurare: a) < 10 m. Callidus. c) > 150 m (ex. Mensi. b) Triangulare – ex. sisteme oferite de majoritatea firmelor producătoare (ex. 2D (profile). Cyra.4 Sistemul de măsurare laser HDS 2500 respectiv Cyrax (Leica HDS 2500 resp. Germania. Long Range Scanning (ex.: IMAGER 5003.: HDS 2500 – Leica (Cyrax 2500. Fig.1. Franţa.5. b) Panorama Scanner – ex. USA).10. Germania Comparaţie de fază – ex. Leica (Cyrax 2500. Zöller & Fröhlich. b) de la 10 la 150 m. referitor la tehnica de măsurare a distanţelor: a) Măsurarea timpului de propagare– ex. Steinbichler.: IMAGER 5003.: LMS-Z210. Riegl. Cyra.: SOISIC.5 Sistemul de măsurare laser Imager 5003 (Imager 5003 Laser Measurement Systems) . Germania). Zöller & Fröhlich. USA).: HDS 2500. Germania. c) referitor la tipul aparatului: a) Camera Scanner – ex.: COMET.

Fig. Riegl (LMS-Z210. RIEGL Laser Measurement Systems) Sistemul de măsurare laser LMS-Z420i. Conceptul High Definition SurveyingTM (HDSTM) este o descriere mai exactă. RIEGL Laser Measurement Systems) HDS (High-Definition Surveying™) este un nou concept. . acest termen (definiţie) indică mai precis cum această tehnologie diferă fundamental faţă de metodele topografice clasice.în al doilea rând. pe lângă faptul că s-a adus această tehnologie la un nivel extrem de interesant. care tinde să revoluţioneze modalităţile de determinare a poziţiei spaţiale ale punctelor. o nouă tehnică. inclusiv a obiectelor sau detaliilor topografice. Riegl (LMS-Z420i. în comparaţie cu metodele clasice. este o metodă de măsurare pe deplin dezvoltată pentru un larg evantai de măsurători inginereşti (Figura 7). cu o reprezentare spaţială a acestora într-un timp substanţial mai scurt şi cu o precizie ridicată. Firma Leica a ales această nouă descriere din două motive: .în primul rând. a ceea ce este cunoscut frecvent ca scanare laser 3D. cu noua familie de produse HDS. .6 Sistemul de măsurare laser LMS-Z210.

la care se adaugă culoarea proprie şi posibilitatea de vizualizare 3D asigură puterea acestor informaţii.Tehnologia utilizată la măsurarea distanţelor: Time of Flight. Domeniul de măsurare cu această precizie: > 100 m.staţionarea pe puncte de coordonate cunoscute. . sistemul suportând proceduri standard de măsurare. . pentru preluarea (generarea) automată a fotografiilor obiectelor măsurate. Leica HDS3000 HDS3000 (scaner time of flight) are alura unui instrument de măsurare.Precizia de determinare a poziţiei spaţiale a punctelor: 6 mm. Caracteristici tehnice principale: . .cameră digitală integrată coaxial. două ferestre (Panorama Scanner). cum ar fi trepiedul pentru aşezarea deasupra unui punct topografic şi posibilitatea măsurării înălţimii aparatului.aria maximă de scanare: 360o x 270o.Toate cablurile conectate la instrument. . . Aceasta oferă utilizatorului o mare încredere în precizia şi caracterul complet al rezultatelor măsurătorilor. Beneficiile esenţiale se referă la reducerea semnificativă a costurilor lucrărilor de teren şi de birou (Figura 8). sistemul HDS3000 duce scanarea laser spre un înalt nivel de productivitate. . Apariţia pe ecranul calculatorului a datelor cu mare densitate (norul de puncte). Densitatea mare de puncte (definite prin coordonatele lor) diferenţiază fundamental această tehnologie faţă de metodele clasice ale măsurătorilor inginereşti.orientarea spre puncte de coordonate cunoscute (principiul staţionării libere de la staţiile totale). Combinând posibilitatea unei arii de scanare maximă (360o x 270o) cu tehnologia SmartScan.Fig.7 Familia HDS (HDS Family) 2.3 High Density – unul din avantajele tehnologiei High-Definition. .

Fig.6.Fig.8 Sistemul Leica HDS3000 (Leica HDS3000 System) 10. datorită diferenţelor în capacitatea de reflectare. Ţinte de vizare Ţintele de vizare sunt accesorii importante pentru realizarea registraţiei şi asigurarea calităţii. Ţintele plate albastre HDS. acurateţea scanărilor multiple (din mai multe puncte de staţie) şi pentru asigurarea calităţii scanărilor individuale. .9 Ţinte circulare 6" Ţinte pătrate 3"x 3" Noile ţinte standard HDS sunt astfel concepute încât se pot roti şi înclina. permit identificarea şi extracţia automată de către componenta software Cyclone. între centrul ţintei şi întreaga suprafaţă a ţintei (Figura 9). Sistemul jalon cu prisme duble (pereche) conţine două prisme plate HDS şi o nivelă sferică (20’) pentru poziţionarea precisă a bastonului pe punctul de control (Figura 11). Ele pot fi rotite şi înclinate pentru o orientare precisă spre scaner (Figura 10). Ele se utilizează pentru georeferenţierea precisă a scanării pe puncte de control cunoscute. Ele sunt prevăzute cu un filet interior care permit montarea lor pe un baston sau pe un suport magnetic.

Punctele care trebuie introduse în calculul de compensare sunt extrase în mod automat printrun procedeu de căutare recursiv din numărul total de puncte scanate sau numai a unei părţi din acestea. Colţurile se unesc şi formează muchii. norul de puncte scanate este redus prin funcţii de selecţie. prin utilizarea unor profile. Suprafeţele plane sunt formalizate prin poligoane. iar suprafeţele cilindrice şi sferice prin arce de elipsă. format din colţuri. care sunt extrase dintr-un shape bidimensional. muchii şi plane. Segmente de drepte iau naştere prin generalizarea de poligoane formate din puncte marginale. Planele la rândul lor sunt limite pentru elemente de volum. Relaţiile de vecinătate sunt deduse cu ajutorul unei triangulaţii tridimensionale Delaunay.10 Ţinte pătrate (3"x 3") – cu posibilităţi de rotire şi înclinare 10.11 Jalon (baston) cu prisme duble Când se prelucrează punctele scanate. întrucât ele nu există în realitate datorită formei rotunde a obiectului. Suprafeţele construcţiilor conţin multe plane.Fig. norul de puncte scanate este redus prin funcţii de selecţie. Extragerea muchiilor şi colţurilor din norul de puncte este mult mai sigură. are loc o modelare a suprafeţelor plane printr-un calcul de compensare. că punctele spaţiale aparţin aceluiaşi plan în limita unei precizii prestabilite. bazat pe vecinătatea spaţială a punctelor.7. La instalaţii industriale se întâlnesc foarte frecvent obiecte cilindrice. ele sprijinind modelarea muchiilor suprafeţelor plane. Pentru eliminarea erorilor punctelor scanate datorită aparatului şi a erorilor datorate modelării structurilor obiect. Punctele reprezentative de pe un profil sunt selectate din ochi. existenţa unor coordonate carteziene pe obiect definite într-un sistem local. iar pentru estimarea preciziei se obţin abaterile standard pentru distanţa dintre punctele scanate la suprafaţa planului. Parametrii de rotunjire pentru o suprafaţă plană sunt astfel îmbunatăţiţi recursiv. iar muchiile limitează plane. După introducerea . astfel încât să permită modelarea unor În cazul cel mai simplu. cum ar fi ţevi şi coloane. Extragerea suprafeţelor plane regulate se bazează exclusiv pe date scanate. În urma compensării se obţin parametrii suprafeţei plane. trebuie asigurat prin intermediul unor funcţii de selecţie. Pentru a lua o decizie că punctele aparţin aceluiaşi plan. pot fi deosebit de utile. Pentru diferite prelucrări. Obiectul din lumea reală trebuie transpus într-un model. Abia după intersectarea muchiilor (canturilor) adiacente se obţin colţurile constructive. Formarea profilelor este o componentă deosebit de importantă în modelare. În aceste situaţii o modelare a colţurilor din puncte scanate poate să dea greş. se calculează în punctele scanate valori de rotunjire pe două direcţii ortogonale. În cazul cel mai simplu. Prelucrarea înregistrărilor – principii generale Fig. care se intersectează în colţuri şi muchii. astfel încât să permită modelarea unor segmente de linii care formează profile.

Înregistrare (Recording) Georeferenţierea înregistrărilor (Registration referencing) Modelare (Modelling) Rezultate / Export date (Results/Export) Fig. Profilele învecinate sunt concatenate prin intersecţii. a lungimii acestuia şi a două puncte de pe profil. Un profil general este compus din segmente de profile (drepte spaţiale). extrase şi ţinând cont de unele goluri combinate cu planele de profile sunt apoi unite formând segmente de drepte şi elipse. selectarea poate decurge automat.12 Succesiunea operaţiilor . Suprafeţele obiect sunt formalizate în domeniul de căutare.interactivă a orientării profilului printr-o dreaptă deja modulată. Ele rezultă din intersecţia suprafeţelor plane regulate extrase şi planul profilului.

GPS funcţionează indiferent de starea vremii. Sateliţii transmit semnale de navigaţie către staţiile de monitorizare terestre. Fiecare satelit are trei părţi componente importante: . de control şi utilizatorii.1.1. Staţia principală de control calculează corecţii precise ale datelor care apoi sunt transmise către sateliţi de 3 ori pe zi. dată şi efemeride transmise de sateliţi sunt . Există trei segmente ce compun sistemul GPS: segmentul spaţial. 11.controlează zborul satelitului şi alte funcţii .1 . Segmentul spaţial.1. Segmentul de control se asigură că datele de timp. Global Positioning System. Segmentul de control Segmentul de control este un sistem de staţii terestre care monitorizează şi oprează sateliţii GPS.11.Principiul de funcţionare GPS. în scopuri comercialw şi aplicaţii ştiinţifice. Segmentele componente ale sistemului. California. 11.Transmiţătorul radio – acesta transmite semnale radio de putere scăzută către Pământ conţinând un identificator unic. Segmentul de control este format din 11 staţii terestre localizate în întreaga lume. Poate fi folosit fără plată de civili. Definiţie. este disponibil 24 ore pe zi şi 7 zile pe săptămână.Aceasta face ca GPS să fie o soluţie flexibilă pentru multe aplicaţii de poziţionare. Există un număr mare de date ce trebuie procesate şi un număr mare de activităţi ce trebuie efectuate pentru o obţine o poziţie precisă folosind GPS.2. Semnalele transmise din fiecare satelit sunt transformate în informaţii ce sunt apoi folosite de receptoarele GPS pentru a obţine locaţia lor pe Glob.Ceasul atomic – acest ceas ţine timpul cu precizie.1. 11. GPS este format dintr-o constelaţie de aproximativ 30 de sateliţi ce transmit semnale spre Pamânt. .Computer-ul. Sateliţii sunt plasaţi în spaţiu astfel încât în orice parte a zilei un receptor să aibă acces la cel puţin patru sateliţi. Staţiile de monitorizare transmit semnalel către o staţie principală de control. pe care îl vom prescurta în continuare ca GPS a fost creat de Armata Statelor Unite şi este menţinut operaţional de Global Positioning Systems Wings (GPSW). Comandamentul Forţelor Aeriene Los Angeles. Segmentul spaţial esyeformat dintr-o constelaţie de aproximativ 30 de sateliţi (SV – Space Vehicles) care orbitează Pâmântul. SISTEME DE POZIŢIONARE GLOBALĂ CU SATELIŢI. locaţia satelitului şi timpul precis şi data. Toate segmentele lucrează împreună pentru a obţine o poziţionare reală. Figura 11. Acest lucru este foarte important în determinarea locaţiei întrucât mai mulţi sateliţi produc o precizie mai mare.

Modernizarea semnalului . Informaţiile precise sunt vitale pentru a obţine o informatie precisă a locaţiei unui receptor. Codul P este purtat de undele radio de frecvenţă L1 şi L2.60 MHz Aceste unde radio călătoresc cu viteza luminii purtând coduri de date. cunoscute ca L1 şi L2: L1 – 1575. Fiecare satelit transmite datele unice despre efemeridele sale. Receptorul GPS primeşte informaţii de la sateliţii pe care îi vede si apoi realizează calcule pentru a determina poziţia. un almah. Codul C/A este purtat de unda radio de frecvenţă L1 şi conţine un număr unic PRN (Pseudorandom Number) folosi pentru identificarea satelitului. Odată ce receptorul primeşte semnalul de la satelit. Segmentul utilizator Segmentul utilizator dau receptor este dat de orice utilizator cu un receptor şi poate fi civil sau militar. Semnalele sateliţilor Sateliţii transmit multe date care sunt primite de către receptoare. Receptorul are nevoie de aceste date pentru a estima unde trebuie să privească pentru a recepta semnalul de la satelit.42 MHz L2 – 1227. Receptoarele GPS cer o vedere neobstrucţionată către sateliţi.1. 11.2. Almanahul furnizează pe termen lung o poziţie aproximativă a satelitului. Informaţiile sunt purtate de două unde radio de frecvenţă joasă.3. 11. efemeride şi NAVDATA. Datele NAVDATA conţin informaţii despre data şi timpul sistemului şi sănătatea satelitului. Codurile de date pe care receptorul le foloseşte pentru a determina distanţa între receptor şi satelit sunt C/A şi codul P. Datele legate de efemeride sunt o serie de parametrii necesari pentru a calcula cu precizie locaţia unui satelit GPS pentru un anumit moment de timp.2.precise şi la zi.1. 11. Toţi sateliţii transmit acelaşi informaţii privind almanahul. foloseşte datele legate de efemeride pentru a calcula poziţia exactă a satelitului.

Acestă poziţie este aproximativă. poate face această operaţie de înmulţire pentru a afla depărtarea faţă de satelit. Factorii atmosferici pot afecta viteza şi caracteristicile semnalului transmis de satelit. Acest lucru este obţinut prin calcularea vitezei cu care semnalul călătoreşte şi timpul necesar pentru ca semnalul să ajungă la receptor.4. O planificare pe termen lung includ şi două noi semnale militare L1M şi L2M şi semnalul pentru civili L1C. Cu fiecare nou satelit ce va fi pus în funcţiune. L2C include măsurători mai sigure. 11. Ionosfera este un strat la 60 – 100 km deasupra Pământului şi care conţine particule încărcate care afectează rata de transmitere a satelitului. variaţii de temperatură. putere mai mare de transmitere.2.2 Erorile potenţiale ale semnalului Atâta timp cât semnalele sateliţilor călătoresc pe direcţia „liniei de vizare”. Aceste două noi benzi necesită instalarea de hardware nou la bordul sateliţilor Fiecare bandă va furniza propriile beneficii. şi care să acţioneze ca un semnal redundant în zonele de interferenţă.2. operarea cu receptoarele GPS va deveni mai uşoară şi mai sigură. Troposfera este stratul cel mai de jos al suprafeţei de aer a Pământului.3. Trilateraţia Trilateraţia este un mod inteligent de a folosi distanţele pentru a obţine poziţia exactă a locaţiei ( a receptorului). Pentru a realiza acest lucru. Atât ionosfera cât şi troposfera afectează semnalul provenit de la satelit. ele trebuie să călătorească prin atmosfera Pământului pentru a ajunge la receptoare. 11. Cele mai comune erori ale atmosferei sunt cauzate de ionosferă şi troposferă. Determinarea depărtării (Ranging) Determinarea depărtării este procesul de obţinere a distanţei propriului receptor faţă de fiecare satelit. receptorul trebuie să stabilească cât de departe se găseşte faţă de sateliţi. Atâtă timp cât receptorul cunoaşte locaţia satelitului datorită datelor legate de efemeride şi cunoaşte viteza de transport a semnalului (viteza luminii). Distanţa se obţine prin înmulţirea timpului şi a vitezei semnalului de la satelit. lăţime de bandă mai largă şi receptarea mai rapidă a semnalului.2. Receptorul este capabil să folosească semnalul satelitar pentru a-şi determina propria poziţie aproximativă în raport cu sateliţii. presiune şi umioditate pot afecta pot afecta viteza undelor radio şi au ca efect rezultatul unei localizări cu precizie scăzută. Se poate determina locaţia în 2D (latitudine şi longitudine) cu . Toate înregistrările de vreme din acest strat. 11. L5 include beneficii legate de îmbunătăţirea structurii semnalului.O parte a modernizării GPS o constituie includerea a două noi benzi: L2C şi L5. Pentru a determina o poziţie mai precisă intervine trilateraţia. furnizarea unui semnal uşor de captat.

ajutorul a 3 sateliţi sau în 3D (latitudine, longitudine şi cotă) cu ajutorul a 4 sau mai mulţi sateliţi. O locatie 3D este mult mai precisă decât o locaţie 2D. Pentru a-şi găsi poziţia, un receptor GPS trebuie să afle distanţa către trei sateliţi cu poziţii cunoscute. Dacă receptorul este la distanţa „X” de primul satelit, el este undeva pe o sferă imaginară, cu satelitul în centrul sferei. Cu doi sateliţi, receptorul poate fi localizat numai pe curba în care cele două sfere se intersectează. Prin generarea unei sfere de către un al treilea satelit, receptorul poate fi localizat numai în două puncte posibile. Receptorul elimină punctul din spaţiu şi obţine astfel singura soluţie posibilă.

Prin determinarea mărimii fiecărei sfere şi unde se intersectează, receptorul îşi poate stabili locaţia pe Pământ.
11.3. Surse de erori GPS

Cu toate că se ştie că ceasurile atomice sunt excelente, acestea nu sunt perfecte şi pot încet în timp a se desincroniza. Chiar dacă aceste ceasuri sunt monitorizate şi corectate de către staţiile de monitorizare, pot produce erori în domeniul a 2 metri. Folosind 4 sau mai mulţi sateliţi se măreşte precizia acestor ceasuri. Erorile efemeridelor sunt informaţii incorecte în mesajul de navigaţie legate de localizarea satelitului. Datorită acestora se pot produce erori în domeniul a 2 metri. Eroarea de multipath apare când semnalul GPS întâlneşte suprafeţe care au o capacitate mare de reflectare, cum ar fi ferestrele, gardurile de metal, apa din lacuri, clădirile, etc. Acestea măresc timpul de propagare a semnalului cauzând erori. Pentru a reduce această eroare se recomandă evitarea măsurării în apropierea acestor suprafeţe. Vizibilitatea sateliţilor este importantă pentru obţinerea unei poziţii precise şi este una din sursele comune de erori în utilizarea gpsului. Un receptor gps are nevoie de o vedere fără obstrucţii către cel puţin 4 sateliţi pentru a calcula o poziţie precisă. În mod general, cu cât se văd mai mulţi sateliţi cu atât este mai bine. Este important ca receptorul să fie aşezat într-o zonă cu vedere liberă spre cer, fără obstrucţii, ca în imagine.

A avea o vizibilitate bună către sateliţi nu este singura condiţie ce trebuie luată în considerare când se utilizează gps-ul. Geometria sateliţilor este de asemenea importantă şi poate cauza erori. Geometria sateliţilor se referă la poziţia relativă a sateliţilor. Ea este exprimată prin factorul DOP (Dilution of Precision). Sunt mai multe tipuri de DOP, dar PDOP (Position Dilution of Precision) este adesea utilizat pentru a indica calitatea generală de poziţionare. PDOP este exprimat printr-un număr, valorile considerate bune pentru poziţionare fiind cele mici, spre exemplu mai mici decât 3. Valorile mai mari de 7 sunt considerate ca „PDOP slab” şi care conduc la erori în poziţionare. Valorile mici ale PDOP-ului sunt asociate cu o dispersie largă a sateliţilor. Sateliţii grupaţi sau în linie vor produce un nedorit PDOP mare. Utilizarea unui singur receptor gps şi 4 sau mai mulţi sateliţi permit obţinerea unei poziţii autonome. Poziţia autonomă este poziţia cea mai puţin precisă şi poate fi obţinută cu orice receptor gps. Precizia de poziţionare în acest caz poate fi de 10 -15 m.
11.4. Conceptul GNSS

GNSS este acronimul Global Navigation Satellite System. GNSS este „numele” folosit pentru a include toate sistemele de navigare cu sateliţi, cuprinzând sub aceeaşi „umbrelă” toate sistemele de sateliţii funcţionale. În acest moment sunt operaţionale două sisteme de sateliţi: GPS- este sistemul de sateliţi ai Statelor Unite ale Americii. Acest sistem de sateliţi constă într-o constelaţie de 30 de sateliţii lansaţi pe 6 planuri orbitale. Este 100% funcţional. GLONASS – este sistemul de sateliţii ai Federaţiei Ruse. Este compus din 16 sateliţi care operează pe 3 planuri orbitale. Este operaţional în proporţie de 60%. Atât Rusia cât şi Statele Unite oferă acces liber internaţional la sistemele lor de satelisistemele lor de sateliţi. Europa şi China sunt pe cale de a crea propriile sisteme de sateliţi. Europa – are în desfăşurare sistemul de sateliţi Galileo. Au fost lansaţi deja 2 sateliţi de test pe 6 August 2008. China – are în desfăşurare sistemul de sateliţi Compass (BeiDou 2), guvernul chinez având sub operare 5 sateliţi lansaţi tot pe 6 August 2008. Nu este stabilit la momentul curent când aceste sisteme de sateliţi vor deveni operaţionale, dar când acest lucru se va întâmpla vor completa sistemele GPS şi GLONASS, extinzând domeniul de acoperire şi disponibilitate al GNSS.

GNSS permite receptoarelor să folosească atât sateliţii GPS cât şi GLONASS. Astfel creşte numărul de sateliţi disponibili, condiţiile de muncă devin mai flexibile şi spreşte productivitatea. De asemenea oferă o acoperire mai bună a staţiilor de referinţă şi o redundanţă mai mare a semnlului, îmbunătăţind productivitatea. Utilizarea celor două sisteme de sateliţi poate reduce probabilitatea erorilor. Accesul la GNSS este folositor în situaţiile când sistemele GPS sau GLONASS permit o disponibilitate limitată. Aceste situaţii includ: - Când se lucrează în zone cu obstrucţii, cum ar fi copacii; - Perioada din zi poate afecta disponibilitatea/poziţia sateliţilor; - Poziţia de pe glob unde se efectuează măsurătoare. Mai mulţi sateliţii înseamnă o şansă mai mare de a recepta semnale de la suficienţi sateliţi pentru a obţine date pentru o poziţionare precisă. În următorul exemplu graficul disponibilitatea sateliţilor GPS. Se observă că nu sunt suficienţi sateliţi pentru a obţine o poziţie precisă folosind doar sistemul de sateliţi GPS. Lipsa sateliţilor GPS poate fi cauzată de obstrucţii, dar există şi alţi factori care afectează disponibilitatea acestora. Cu un receptor GNSS se pot accesa atât sistemul GPS cât şi GLONASS. Graficul următor ilustrează creşterea disponibilităţii sateliţilor folosind cele două sisteme. Folosind GNSS se îmbunătăţeşte productivitatea, flexibilitatea şi se reduc costurile. Pentru a putea utiliza ambele sisteme de sateliţi GPS şi GLONASS sunt necesare recptoare speciale. Deoarece fiecare sistem de sateliţi foloseşte unde purtătoare de frecvenţe diferite, sunt necesare receptoare GNSS care să aibă canale şi frecvenţe multiple (multi-channel, multi-frequency).
11.5. Proiectarea reţelelor şi a măsurătorilor

La proiectarea reţelelor şi a măsurătorilor trebuie avut în vedere ce metodă de poziţionare este cea mai adecvată. Pentru a putea face o clasificare a metodelor de măsurare, este necesară explicarea noţiunilor de "static" şi "cinematic". La măsurătorile statice receptoarele sunt fixe în intervalul de timp afectat măsurătorilor denumite şi “sesiuni de lucru”. Rezultatele sunt deduse ulterior din măsurători succesive

Planificarea unui proiect de măsurători GNSS pentru scopuri geodezice constă în alegerea unei metode optime de măsurare. întrucât măsurătorile cu sistemele GNSS pot fi executate practic pe orice vreme şi la orice oră din zi. O trecere în revisţă a metodelor de măsurare în poziţionarea relativă este dată în tabelul 1.aspecte economice. În plus.1. Planificarea se deosebeşte esenţial faţă de planificarea observaţiilor geodezice clasice. Constelaţie satelitară foarte bună. nu intră în atenţie decât metodele relative de poziţionare. nu trebuie să existe vizibilitate între punctele reţelei. Rapid-static ±(5mm+1 ppm) Timp scurt pentru observaţie (minute).5. a instrumentaţie necesare. cu ajutorul măsurătorilor de fază asupra undelor purtătoare. Baze < 10 km. Cinematică ±3 -10 ppm Timp de observaţie foarte scurt (secunde) După iniţializare este necesar un contact permanent spre minimum patru sateliţi. Spre deosebire de metoda statică trebuie să existe în permanenţă legătura continuă spre minimum patru sateliţi din constelaţia iniţială. trebuie cunoscute a priori din faza de iniţializare şi ambiguităţile. 11. precum şi planificarea propriu zisă a observaţiilor. . . 11. ea trebuind să fie luată în seamă doar când reţeaua trebuie legată la reţeaua naţională. Alegerea metodei de măsurare Datorită preciziei ridicate care se cere în geodezie. sau câteva epoci de măsurare în fiecare punct. ca metodele de măsurare să fie combinate. La măsurătorile cinematice o parte din receptoare sunt în mişcare (rover). În practică este de multe ori avantajos.configuraţia sateliţilor. de regulă comune tuturor receptoarelor implicate într-o sesiune de lucru. Tabelul 1 Metoda de Precizia Caracteristici măsurare Statică ±0. Receptoarele care măsoară pe ambele frecvenţe crează în timpul prelucrării datelor .2.5.1 .numărul şi tipul receptoarelor avute la dispoziţie.±1 ppm Durată mare a observaţiilor (ore). Alegerea receptoarelor Pentru baze cu lungimi mai mici de 15 km şi în regiuni dispuse la o latitudine medie (cazul României) sunt suficient de precise receptoarele care operează pe o singură frecvneţă.efectuate de receptor la anumite intervale de timp prestabilite denumite "epoci de măsurare". Întreruperea semnalului de la satelit este nerelevantă. De preferinţă receptoare cu două frecvenţe. iar rezultatele sunt obţinute dintr-o singură epocă. Pseudocinematică ±(5mm+1 ppm) Timp de observaţie redus (minute). care apoi să constituie puncte de plecare pentru măsurătorile cinematice şi/sau pseudocinematice. se pretinde doar un orizont liber spre cer de la o elevaţie de 15° în sus. Este necesară reocuparea punctelor staţionate. Configuraţia reţelei joacă un rol mai mic în acest gen de măsurători. Dacă se fac măsurători de fază asupra undelor purtătoare. La planificarea observaţiilor trebuie ţinut cont de mai mulţi factori: . De exemplu metoda statică poate fi utilizată pentru a determina unele puncte de referinţă în zona de lucru. Lungimi ale bazelor practic nelimitate.

În proiectare. Prima fază în proiectare prevede alegerea unei perioade optime pentru efectuarea măsurătorilor. . La recunoaşterea terenului se vor stabili în detaliu şi drumurile de acces la punct. În general este bine ca la un proiect de măsurători GNSS să fie utilizate numai receptoare de acelaşi tip. Deosebit de dificilă este recunoaşterea terenului când se fac măsurători prin metoda cinematică. întrucât numărul sateliţilor observaţi concomitent într-o staţie depinde şi de numărul canalelor. . precum şi timpul de deplasare la punct. pentru a putea ţine seama de aceasta în planificarea observaţiilor.să nu existe suprafeţe reflectorizante în apropierea antenelor. şi se întocmesc pentru fiecare punct schiţe cu obstrucţiile care opturează orizontul peste o elevaţie de 15°.să fie ferite de distrugere. Pot conduce la o diminuare a preciziei şi utilizarea unor antene de tipuri diferite. atunci şi lungimea cablului antenă-receptor are o oarecare importanţă. care noaptea este mult mai redusă decât ziua. În cazul în care există obstacole care împiedică efectuarea observaţiilor (păduri sau zone dens construite cu clădiri înalte) trebuie stabilite staţii excentrice.RINEX (Receiver Independent Exchange Format).5. că studiul constelaţiei satelitare şi a valorilor PDOP trebuie realizat pentru întregul grup de puncte care va fi staţionat într-o sesiune. Criterii pentru alegerea punctelor Pentru alegerea punctelor ce urmează să fie staţionate cu aparatură GPS trebuie respectate următoarele criterii: . Un alt criteriu care poate fi luat în considerare la alegerea ferestrei de lucru. Aceste reprezentări se bazează în esenţă pe calcularea azimutului şi elevaţiei pentru fiecare satelit în funcţie de timpul şi locul unde se fac observaţiile. să se facă combinaţii liniare între măsurătorile de fază de pe ambele frevenţe şi astfel diminuarea sau eliminarea efectului ionosferic.să nu existe instalaţii electrice de putere mare în apropierea staţiilor sau relee de emisie.posibilitatea. doar softul de prelucrare trebuie să permită trecerea datelor într-un format unic . 11. Dacă antena nu este integrată în receptor. şi o valoare PDOP cât se poate de mică (între 1 şi 5) şi susţinută prin reprezentări grafice şi tabele. caracterizată printr-un număr suficient de mare de sateliţi vizibili. După definirea şi deschiderea unui proiect de observaţii GNSS. Planificarea observaţiilor Aceasta se realizează cu programe speciale cunoscute sub denumirea “Mission Planning” livrate de firmele constructoare impreună cu softurile de prelucrare. În timpul recunoaşterii terenului toate punctele GPS trebuie verificate după criteriilor enunţate mai sus. sau interfera cu semnalele satelitare.3. 11. sau antenele se vor monta pe stâlpi înalţi. întrucât acestea pot diminua numărul sateliţilor disponibili.să fie uşor accesibile – de preferinţă cu maşina. De menţionat. acestea putând perturba. se includ punctele cu poziţiile lor geografice în proiect. . întrucât acestea pot conduce la efectul de multipath (suprafeţe reflectorizante sunt considerate acele suprafeţe la care rugozitatea este mai mică de 2 cm). Proiectarea observaţiilor constă în alegerea unei ferestre de lucru optime. care se va subdivide în sesiuni de lucru. . Numărul canalelor unui receptor este de asemenea important. Cablurile scurte sunt uşor de transportat şi semnalul are o putere mai mare. întrucât trebuie stabilite traseele pe care se vor deplasa receptoarele mobile. Cablurile lungi au însă avantajul unei mai mari flexibilităţi în teren.4. Este însă posibilă şi o combinare a receptoarelor. .să nu existe obstacole care să optureaze orizontul peste elevaţia de 15°. este influenţa refracţiei ionosferice. poziţia punctelor trebuie cunoscută doar cu precizie de 1 km.5.

2) Numărul staţiilor (a punctelor) redundante cu respectarea numărului minim de puncte de legătură n=1 este dat de relaţia: p r = s ⋅ r − [p + (s − 1)] (11. Dacă raportul nu oferă un număr întreg. Numărul minim de sesiuni s într-o reţea cu p puncte şi la folosirea a r receptoare se determină cu relaţia: p−n s= r −n (11. Relaţia are sens numai pentru n ≥ 1 şi r f n . Un exemplu de planificare a sesiunilor poate fi urmărit în schiţa de mai jos. când se doreşte o precizie ridicată sunt date în tabelul 2.numărul sateliţilor vizibili.2) se ridică la 6.1) este de 4. în care se prevede ce echipă. Dacă pentru control fiecare punct dorim să-l staţionăm de m ori.geometria constealţiei satelitare (PDOP). . . care să asigure interconectarea bazelor GPS din diferitele sesiuni. . A doua fază a planificării pentru observaţii statice se referă la distribuirea receptoarelor la echipe şi programarea punctelor pentru fiecare echipă.raportul semnal/zgomot pentru semnalul satelitar Unele valori informative pentru durata sesiunilor de lucru. . Datele se referă la receptoarele GPS cu o singură frecvenţă. Pentru o dublă staţionare a tuturor punctelor din reţea. De regulă se întocmeşte un tabel.lungimea bazei. atunci numărul sesiunilor se va calcula cu relaţia: m⋅p s= r (11.1) unde n reprezintă numărul punctelor de legătură între sesiuni. Pentru valorile de mai sus s-a considerat că se observă minimum 4 sateliţi şi că există codiţii ionosferice normale. în care se efectuează măsurători cu trei receptoare şi trebuie asigurat un număr minim de n=1 puncte de legătură între sesiuni. când receptoarele sunt reinstalate în alte puncte ale reţelei. se va rotunji valoarea raportului în plus la valoarea întreagă. În această situaţie numărul sesiunilor calculate cu relaţia (11. la care o rezolvare rapidă şi corectă a ambiguităţilor este posibilă numai în cazuri speciale. dar nu trebuie omis nici factorul economic. în ce sesiune trebuie să staţioneze într-un punct. De asemenea trebuie prevăzut cel puţin un punct de legătură între sesiuni. numărul sesiunilor calculate cu relaţia (11. pentru a putea reduce rezultatele la cel puţin un punct de referinţă.3) Pentru exemplificare considerăm reţeaua din figura de mai jos. Foarte importantă este şi dimensionarea justă şi optimă a timpului dintre sesiuni. Tabelul 2 Lungimea bazei (km) Durata sesiunii (minute) 0–1 10 – 30 1–5 30 – 60 5 – 10 60 – 90 10 – 15 90 – 120 Duarata sesiunilor se dimensionează în funcţie de precizia care se doreşte să fie atinsă.La stabilirea sesiunilor de lucru în poziţionarea relativă trebuie luaţi în considerare 4 factori: .

Sesiunile 5 şi 6 care conduc la dubla staţionare a fiecărui punct din reţea. Tabelul 3 Receptorul Sesiunea 1 2 3 4 5 6 A P1 P8 P8 P8 P7 P1 B P2 P6 P7 P5 P5 P3 C P3 P3 P2 P4 P6 P4 Sesiunile trebuie astfel alese. afectând doar cu 1 ppm factorul de scară al reţelei.5. acesta fiind definit prin coordonatele realtive ∆X.urmărirea periodică a modului de înregistrarea a datelor.Acest exemplu de programare a sesiunilor are avantajul.setarea corectă a modului de lucru. Aceste aspecte pot fi luate toate în calcul în cadrul softurilor pentru planificarea sesiunilor GPS.conectarea corectă a cablurilor la antenă şi receptor. ca să existe contact spre minimum 4 sateliţi comuni la o elevaţie de peste 15° în toate punctele incluse într-o sesiune. o eroare de 20 m în pozitionarea absolută a punctului de referinţă.5. deci cu coordonate absolute fixe. se poate determina vectorul bazei între cele două staţii. Coordonatele unuia dintre punctele staţionate sunt ţinute de regulă fixe. . În cazul interconectării mai multor baze într-o reţea. numai un singur punct al reţelei va fi considerat de referinţă. În timpul lucrărilor de teren trebuie asigurate următoarele: . iar factorul PDOP să nu fie mai mare de 6 pentru întreaga durată de măsurare. 11. .centrarea corectă a antenei pe punctul de staţie. . . eliminându-se posibilitatea apariţiei unor erori grosolane în setul de măsurători. respectiv receptor şi controler. asigurându-se astfel o precizie omogenă în reţea. . ∆Y şi ∆Z în sistemul de coordonate ale sistemului satelitar. Efectuarea măsurătorilor Prin măsurători simultane spre aceiaşi sateliţi în două puncte staţionate cu echipamente GNSS. Coordonatele celui de al doilea punct sunt apoi determinate funcţie de coordonatele punctului care au fost ţinute fixe. oferă posibilitatea verificării măsurătorilor ca neînchideri în poligoane.completarea carnetului de teren. a căror poziţionare absolută este foarte bine cunoscută şi în care coordonatele acestor puncte sunt tratate ca puncte vechi în prelucrare. Excepţie fac situaţiile când sunt staţioante puncte incluse în reţele GPS fundamentale.punerea în funcţiune a receptorului la momentul prestabilit în programul sesiunilor. . că toate laturile adiacente sunt măsurate direct. .măsurarea înălţimii antenei.

Această metodă este metoda principală pentru crearea reţelelor geodezice de sprijin. Preciziile care se obţin cu această metodă.15 km între 30 minute până la 2 ore. este atinsă cu metoda "Rapid-static". La determinarea relativă a poziţiei punctelor. Ca o estimare empirică a preciziei în măsurătorile relative. Precizia metodei este echivalentă cu cea de la metoda rapid-static. cu menţiunea. . sau pentru sporirea preciziei se staţionează o perioadă foarte scurtă în punctele noi. După iniţializare unul dintre receptoare rămâne fix. Preciziile care sunt cerute în aplicaţiile geodezice. Mişcarea receptoarelor se poate face continuu. Dacă contactul cu sateliţii s-a întrerupt este necesară o nouă procedura de iniţializare. în cadrul procesării la birou a datelor. ea putând varia pentru o bază de 1 . faţă de care se determină apoi poziţiile relative ale celorlalte staţii. iar receptorul mobil este transportat la punctele noi care sunt staţionate pentru o perioadă de 3 . pot fi extrapolate fără restricţie la folosirea mai multor receptoare. sunt atinse astăzi numai prin metodele relative de poziţionare. se poate considera ± 5 mm (3mm) +1 ppm din lungimea bazei. Precizia potenţială este estimată la (± 5 mm + 1 ppm). componentele vectorului bază sunt determinate după finalizarea măsurătorilor. este nevoie de un timp îndelungat de observaţie. unde are loc procesarea datelor concomitent cu desfăşurarea măsurătorilor.5 minute. Durata unei sesiuni depinde de lungimea bazei care se măsoară. de numărul sateliţilor recepţionaţi şi de geometria constelaţiei satelitare. este nevoie de un sistem de transmisie a datelor spre una dintre staţii. La începutul măsurătorilor este necesară determinarea ambiguităţilor pentru măsurătorile de fază cu undele purtătoare care se realizează in faza de iniţializare a măsurătorilor. După minimum o oră (constelaţie satelitară schimbată). Pentru o poziţionare relativă în timp real. Metoda oferă rezultate foarte bune la determinări de baze scurte (maxim 5 . se situează în domeniul centimetric. Receptorul din staţia de referinţă rămâne fix. În timpul transportului receptorul mobil nu trebuie să rămână în contact cu sateliţii recepţionaţi. În această situaţie metoda mai este cunoscută sub denumirea de "stop and go".20 minute pentru o sesiune. cu constelaţii satelitare foarte bune şi cu receptoare care măsoară pe ambele frecvenţe. Metoda cinematică de măsurare Procedeul cinematic de măsurare este o metodă de determinare a poziţiilor punctelor cu timp foarte scurt de observaţie în fiecare punct. la 5 . iar celelalte sunt mobile. efectuându-se măsurători de fază asupra undelor purtătoare. Pentru a putea rezolva problema ambiguităţilor de la măsurătorile de fază cu unda purtătoare. punctele sunt restaţionate pentru 3 .5 minute. Metoda este des utilizată la îndesirea reţeleor de sprijin şi în reperajul fotogrametric. cu condiţia să fie asigurat în permanenţă contactul spre minimum patru sateliţi pe care s-a făcut iniţializarea. Raţionamentele prezentate pentru două receptoare. fiind folosite unele proceduri modificate pentru estimarea ambiguităţilor.Precizia metodei relative de poziţionare este mult mai ridicată faţă de poziţionarea unui punct singular. fiind deplasate prin punctele noi. Metoda statică de măsurare La această metodă receptoarele din staţia de referinţă şi din staţiile noi sunt staţionare pe parcursul unei sesiuni de lucru. O reducere substanţială a duratei sesiunilor de lucru. că una dintre staţii va prelua funcţia de staţie de referinţă. el putând fi în principiu chiar oprit. Metoda pseudocinematică de măsurare Această metodă mai este cunoscută sub denumirea "re-occupation" (reocupare).10 km).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful