În RSSM, ca şi în celelalte foste republici sovietice, aproape imediat după cel de-al doilea război mondial, a fost creat Ministerul

Afacerilor Externe. Se consideră că la baza acestei decizii a conducerii sovietice de atunci era interesul ca fiecare din cele 15 republici să devină membru al ONU şi astfel URSS să dispună de 16 voturi. Urmare a unei atitudini refractare a ţărilor occidentale, s-a ajuns la un compromis care a funcţionat pînă în momentul dezmembrării imperiului: alături de URSS, Ucraina şi Belarus au devenit membre ale ONU (motivaţia oficială a acestei excepţii fiind contribuţia importantă a respectivelor republici la victoria asupra nazismului). Ministerul de Externe de la Chişinău a rămas să existe în toţi aceşti ani de dominaţie sovietică, îndeplinind în linii mari funcţii protocolare, cu anumite ocazii şi cele consulare. În raport cu alte instituţii de stat din RSSM, acest minister avea un număr redus de angajaţi (în anii 1980 erau angajaţi în jur de 15 oameni).

La 23 februarie 1944 Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM a adoptat decretele „Cu privire la crearea Comisariatului norodnic pentru afacerile externe ale RSSM” şi „Cu privire la crearea Comisariatului norodnic al apărării RSS Moldovenească” în baza legilor respective unionale din 1 februarie 1944, care acordau republicilor drepturi în acest domeniu. Primul comisar al apărării RSS Moldovenească a fost colonelul A.Gervasiev, primul comisar în problemele afacerilor externe a devenit adjunctul Preşedintelui SCN al republicii G.Rudi. SCN (din 26 martie 1946 – Consiliul de Miniştri) şi următorii decenii efectua conducerea cu relaţiile externe ale RSSM cu ţările străine. După părerea autorilor sovietici A.Surilov şi N.Stratulat, conform articolului 15-b, inclusă în textul Constituţiei RSSM de către Sesiunea a III-a a Sovietului Suprem al RSSM în decembrie 1944, în baza legii respective ale RSSM din 23 februarie 1944, republica a obţinut dreptul să între în relaţiile directe cu ţările străine şi în calitate de un subiect aparte al dreptului internaţional (n.n.- R.Ş.) avea dreptul să încheie înţelegeri cu statele străine, să efectueze un schimb cu reprezentanţii diplomatice şi cele consulare. Până la 1990-1991 toate aceste drepturi rămâneau la un nivel declarativ. Însă se mai poate menţiona, că contacte internaţionale ale republicii s-au intensificat, începând cu anii ’1960. Funcţia ministrului de externe se cumula cu funcţia de Preşedinte al Consiliului de Miniştri al republicii.

Puterea absolută a PCM în republică a fost recunoscută numai în Constituţia RSSM, adoptată la 15 aprilie 1978 în baza Constituţiei URSS, adoptate la 30 decembrie 1977. Conform art.6 al ambelor Constituţii, Partidul Comunist pentru prima dată în istoria RSSM a fost legiferat – în calitate de „forţa conducătoare şi îndrumătoare a societăţii sovietice, nucleul sistemului ei politic, organizaţiilor de stat şi obşteşti”. În Constituţiile RASSM din 1925 şi 1938 Constituţiile URSS din 1936 şi RSSM din 1941 statutul partidului nu este fixat, ceea ce confirmă ilegalitatea guvernării republicii de către partidul comunist în perioada anilor 1924/1940-1978. Reformele hruşcioviste sus menţionate nu au influenţat activitatea externă a republicii. Drepturile, acordate ei în baza art.15b şi 30 a Constituţiei: cu privire la contacte cu reprezentanţii diplomatici ai ţărilor străine, dreptul Prezidiului Sovietului Suprem al republicii unionale să numească şi de a rechema reprezentanţi diplomatici ai RSSM în diferite ţări purtau, cum deja s-a menţionat, un caracter pur declarativ. De facto la nivelul guvernamental în anii ’1960-’1980 Moldova avea reprezentanţii săi numai în Ungaria, iar aparatul Ministerului republican de externe era compus atunci din 4-5 persoane. Numărul lor s-a mărit (mai mult de 10 persoane) numai în anii ’1980 în legătura cu activizarea funcţionării Ministerului. Mai mult, conform Constituţiei RSSM (1978) drepturile RSSM în comparaţie cu Constituţia din 1941 (cu rectificările în 1944) s-au redus – republica a fost lipsită şi în mod declarativ de dreptul de a primi şi de a rechema reprezentanţi diplomatici străini, de a primi documente de acreditare şi de rechemare a acestor reprezentanţi. În pofida declarării dreptului de a încheia acorduri şi să efectueze un schimb cu reprezentanţi

în textul căreia se conţinea principiul inviolabilităţii frontierelor existente. ca şi a altor republici unionale. prin Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești. Acest statut al RSSM. La sfârşitul a.1966-începutul a. Noul ministru de externe a devenit P. care a apărut la 18 ianuarie 1964 în locul Comitetului de stat pentru gospodărie acvatică care se ocupa cu cercetarea resurselor naturale ale RSSM. în care RSSM numai formal dispunea de o suveranitate de stat (orice decizie a Prezidiului Sovietului Suprem. cu subordinea unional-republicană: 1) industriei uşoare (ministru – G.611-VI din 18 octombrie 1965 „Cu privire la schimbarea sistemei organelor conducerii de stat cu industrie şi transformarea unor altor organe ale conducerii de stat al RSSM”. Au apărut şi două noi vicepreşedinţi ai Sovietului de Miniştri – I.1967 a continuat procesul de transferare a ministerelor cu subordine republicană în cea dublă. a fost numit ca ministru al afacerilor externe al RSSM diplomatul Petru Comendant. iar statutul Comisiei de stat pentru planificare (preşedintele – N.Ustian (31 decembrie 1980). la data de 29 decembrie 1981.diplomatici şi consulari din alte state. președintele Sovietului de Miniștri al RSSM cumula tradițional și funcția de ministru al afacerilor externe. în literatura sovietică aproape nu au găsit elucidare. În lista ministerelor unional-republicane pentru întărirea controlului asupra lui a fost transferat Ministerul comerţului (P.Jitniuk). a fost ridicat la grad de Comitet şi tot transferat din subordinea republicană în cea unional-republicană. că aveau loc destul de des. pentru că republica nu dispunea de un vot decisiv în organele unionale. a apărut necesitatea instituirii unei funcții separate de ministru de externe. Ministru de externe al RSSM . Legăturile internaţionale la nivelul parlamentar şi guvernamental.Coval (cu păstrarea postului anterior).Tiunov). dacă nu vom lua în considerare câteva lucrări cu caracterizarea foarte scurtă şi lipsită de orice detalii a sferei relaţiilor externe a RSSM cu alte ţări. Starea de lucruri caracterizată. În corespundere cu el au fost lichidate SEN-urile. decât mai înainte. Comitetul de stat pentru coordonarea lucrărilor de cercetări ştiinţifice (cu cercetări ştiinţifice trebuiau să se ocupe ministere şi departamente ramurale) şi Comitetul geologic de stat de producere. Paralel s-au redus esenţial posibilităţile Guvernului de a conduce cu ministerele proprii. ci numai. Dacă până atunci. el a preluat şi funcţia ministrului de externe.Coval). Prima reforma brejnevistă serioasă în RSSM a fost Legea RSSM nr.Neceaenko). nu se menţiona. „realiza în viaţă deciziile organelor supreme ale puterii de stat şi de conducere a URSS”. raionul economic administrativ RSSM. care organ este împuternicit să realizeze aceste funcţii. Aşa s-a întâmplat cu Ministerele protecţiei ordinii publice (1 septembrie 1966).Şkorupeev). 2) industriei de producere a laptelui şi cărnii (A. ca urmare a restructurării activității diplomatice a URSS și intensificării relațiilor cu țările străine. 3) industriei alimentare (I. şi acelaş N. dar deja la 29 decembrie 1981 a fost eliberat de ea în legătură cu divizarea funcţiilor de preşedintele Consiliului de Miniştri şi ministrului de externe.Comendant.Dobândă (cu eliberarea din funcţia de ministru al telecomunicaţiilor). În anii ’80 din motive necunoscute pentru noi problema relaţiilor internaţionale a Moldovei cu alte ţări a devenit tabu într-o măsură mai mare. conform Constituţiei din 1978. 4) industriei locale (A. ce poate fi considerat încă un pas formal spre obţinerea autonomiei de la Moscova. învăţă În anii '80. Сând noul şef al Guvernului a devenit I.Cranga). Direcţiile lichidate ale fostului SEN au obţinut statut de ministere aparte (cum a fost şi înainte de 1957).Akinfiev). Astfel. Consiliului de Miniştri şi chiar a Biroului CC al PCM putea fi în orice moment anulată de structurile respective unionale. în pofida faptului. a fost de facto recunoscut şi de state străine în Declaraţia din Helsinki (1975). 5) industriei materialelor de construcţii (V. s-au acordat împuterniciri mai largi ministerelor de externe din republicile unionale.

Bessmertnîh.S. care trebuia să exercite funcții specifice serviciului diplomatic . schimburilor de mărfuri. . ocupându-se de menținerea de relații bilaterale de ordin economic. Comendant în calitate de Ambasador în Republica Cote d'Ivoire.C. tov. Ministerele regionale aveau misiunea de a sprijini din punct de vedere instituțional politică externă sovietică. lui Petru Comendant i s-a conferit rangul de Trimis Extraordinar și Plenipotențiar clasa I. El a rostit un discurs de la tribuna Organizației Națiunilor Unite în problema politicii de apartheid promovată de Guvernul Republicii Africa de Sud împotriva populației de culoare. folosirii apelor râurilor de frontieră. În domeniul relațiilor cu celelalte state care nu făceau parte din URSS. singura care putea menține reprezentanțe diplomatice în afara spațiului sovietic. Semion Grossu". de a participa și lansa. CAER ș. politica externă continua să fie prerogativa URSS. de a deschide peste hotare anumite reprezentanțe consulare și comerciale proprii.M. la forurile internaționale corespunzătoare (ONU.).menținerea legăturilor cu reprezentanțele diplomatice ale statelor străine din URSS.A. (desfășurate la data de 25 noiembrie 1983). tehnic și științific [1]. prin Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS. viceministrul afacerilor externe al URSS. mai ales în cazurile când evenimentele internaționale vizau nemijlocit interesele republicii unionale. După ce a îndeplinit 8 ani funcția de mninistru al afacerilor externe al RSSM. În calitate de ministru. UNESCO. în problemele relațiilor culturale etc.N. Problema a fost coordonată cu primul secretar al Comitetului Central al P. la data de 21 aprilie 1989.E.R. a adresat o scrisoare Președintelui Sovietului de Miniștri al RSSM. de a prezenta note și memorandumuri în chestiunile internaționale actuale. Petru Comendant a fost participat la lucrările Sesiunii a 38-a a Adunării Generale a O.. în care menționa că: "Ministerul de Externe al URSS intenționează să-l numească pe P.a. sau de a acredita reprezentanți ai acestora în republici. Rugăm să asigurați sosirea lui Petru Comendant la Moscova către 1 octombrie 1989 pentru studiile la cursurile de pregătire de pe lângă Academia Diplomatică a M. Ministrul Petru Comendant s-a pronunțat pentru dreptul de a face declarații politice.U. protecției mediului înconjurător. a URSS.Ministrul Petru Comendant vorbind la tribunaONU (1983). de a întreprinde vizite oficiale peste hotare cu scopul de a semna contracte și acorduri în vederea colaborării economice directe. anumite inițiative. A. ca reprezentant al U. În același an. Petru Comendant s-a ocupat de selectarea și formarea aparatului central al ministerului.S. comercial. Ivan Călin.

În prezent. Petru Comendant a îndeplinit în perioada 1990-1994 funcția de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al URSS (apoi din 1991 al Federației Ruse) în Coasta de Fildeș.Ca urmare a acestui stagiu de pregătire. . el este pensionar.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful