You are on page 1of 22

CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE FENOMENUL SATANIST

Preot Ioan

Iubiţi credincioşi,
Trăim în secolul despre care Andre Malraux spunea că fie va fi religios, fie nu va fi deloc. Cu toate că au trecut 14 ani de la revoluţia care în 1989 ne-a adus printre altele şi libertatea religioasă, pe lângă românii care s-au întors cu faţa către Dumnezeu, grefat pe fondul lipsei de cunoştinţe religioase în primul rând şi mai apoi al sentimentelor de eşec sau ratare şi al dezechilibrelor psihice, într-o ţară ocrotită de Dumnezeu din anul 40 d.Hr. încoace şi binecuvântată cu peste 360 de Sfinte Mănăstiri, mii de Sfinte Biserici Ortodoxe, a apărut „Gaşca lui Aghiuţă“ - SATANIŞTII. Aceşti tineri, mândri că sunt satanişti, din dorinţa de a nu se supune regulilor de nici un fel (şi în primul rând celor 10 porunci dumnezeieşti), adoptă atitudini diametral opuse, cât mai exagerate (cruzime şi intoleranţă), fiind aşadar în totală discordanţă cu religia creştină (căreia de fapt îi aparţin prin Taina Sfântului Botez), care îndeamnă la iubire şi pace.

1

Fenomenul satanist: evoluţie şi situaţie actuală
„Confundându-se cu sectele religioase (după raportul S.R.I. în România sunt peste 1000 de secte, ziarul Libertatea 29.09.2004.), satanismul este una dintre cele mai bine organizate reţele care proliferează traficul de droguri şi crima organizată ... S.R.I. atrage atenţia că, în momentul de faţă, la noi în ţară activează 23 de grupări sataniste, mişcarea încercând să se extindă“. („ULTIMA ORĂ“ nr. 671 din 18 iunie 2001). Modul în care mass media abordează fenomenul satanist continuă să fie, marcat de numeroase confuzii şi inexactităţi.

Câteva repere
Închinarea la Diavol, la spiritele Răului este practicată din timpuri imemoriale, fiind adesea asociată cu practici magice (vrăjitorie, ghicit). Ritualuri satanice ancestrale, transfigurate folcloric, supravieţuiesc până în zilele noastre în colectivităţi restrânse sau chiar ca tradiţii de clan - invocarea demonilor apelor de către practicantele pretinsei magii «albe» ori festivalul de la Brăneşti-Ilfov, cu ai săi «cuci răi» imortalizaţi de pictura Margaretei Sterian, fiind exemple binecunoscute (nu întâmplător la Brăneşti s-a înregistrat prima sinucidere satanistă din ţara noastră). Totuşi, nu trebuie confundate practicile satanice folclorice cu satanismul. La fel, nu trebuie confundat luciferismul cu satanismul. Unii pretinşi „specialişti“ situează momentul naşterii satanismului modern la sfârşitul secolului al XIX-lea, întemeietorul acestei doctrine fiind considerat ocultistul american Albert Pike. Sistematizând dogmatic credinţe luciferice multimilenare, cel în cauză a formulat, la 4 iunie 1889, în celebrele sale „INSTRUCŢIUNI“, dogma divinităţii lui Lucifer: „Lucifer, zeul luminii, luptă împotriva lui Adonai, Zeul Bibliei; Lucifer este adevăratul dumnezeu“. Faptul că Albert Pike este şi autorul lucrării „DOGMĂ ŞI RITUAL“, bază a Ritului Scoţian Antic şi Acceptat al Masoneriei Universale, este speculat în sensul că masoneria ar avea un caracter „satanist“. Satanismul modern a fost de fapt întemeiat cu opt decenii după Albert Pike, de un fost saltimbanc, devenit inapt pentru profesia de circar ca urmare a consumului de droguri - Anton (Antal) Szandor
2

LaVey. În 1969, el a redactat un fel de catehism satanic („BIBLIA SATANICĂ“), care nici măcar nu are caracter teologic, ci se limitează la parafrazarea rudimentară şi blasfematorie a unor fragmente de text biblic. Conştient de lipsa totală de valoare teologică sau ezoterică a «operei» sale, LaVey nici nu a formulat pretenţia că «BIBLIA SATANICĂ» ar fi produsul vreunei «revelaţii» (fie ea şi diavolească), drept care şi-a asumat statutul de autor, acumulând o avere considerabilă din copyright-ul respectivei lucrări. Mai mult, pentru a-şi proteja de fisc aceste venituri, în 1970 LaVey s-a pus sub protecţia permisivei legislaţii americane referitoare la culte, întemeind în California prima Biserică a lui Satan («CULTUS SATANAS»). Totuşi, în absenţa unui conţinut teologic coerent şi a unei dogmatici demne de acest nume, satanismul nu este cult şi nici măcar sectă, ci un curent spiritualist (în sens larg) de orientare anomică (termen provenit din limba greacă şi consacrat în sociologie, anomia desemnează «absenţa de norme» - morale, sociale, religioase) cu manifestări antisociale. Excepţionalul succes financiar al iniţativei pretins „cultice“ a fostului saltimbanc poate fi explicat nu numai prin fondul preexistent de anomie socială din acei ani, ci şi prin alte implicaţii, mai puţin afişate, ale satanismului de rit LaVey. America deceniului al şaptelea al secolului trecut era marcată de o evoluţie dramatic ascendentă a consumului de droguri în mediile de tineret. Pe bună dreptate, anturajele implicate în narcotrafic, formate din clanuri ale criminalităţii transfrontaliere, au descoperit în teoriile nihiliste, imorale ale lui LaVey o „justificare“ pseudo-cultică de natură să faciliteze racolarea unor medii de tineret la consumul de droguri - practică pe care Biserica lui Satan a început să o promoveze cu stăruinţă, sub pretextul că ar fi „indispensabilă comuniunii cu Duhurile Întunericului“. Numărul mare de „satanişti“ arestaţi sau condamnaţi pentru deţinere şi comercializare de droguri constituie o dovadă indirectă că, dincolo de pospaiul „cultic“, extinderea satanismului de sorginte LaVey s-a făcut şi cu implicarea clanurilor crimei organizate transfrontaliere, semnificative fiind şi tirajele înregistrate, în anii 1970, de „BIBLIA SATANICĂ“, a cărei traducere, tipărire şi difuzare în milioane de exemplare nu poate fi explicată decât prin masive
3

subvenţii ce nu puteau proveni din rândurile declasaţilor social cărora lucrarea li se adresează. Aceasta însă nu justifică afirmaţia că satanismul ar fi una dintre cele mai bine organizate reţele care proliferează traficul de droguri şi crima organizată. În primul rând, satanismul nu are coerenţa unei „reţele“, în cadrul fenomenului satanist coexistând mai multe grupări concurente. Astfel, în mediile marginale ale „culturii hippye“ au luat fiinţă, în anii de glorie, ai generaţiei „Flower - Power“ (vezi imaginea din dreapta şi semnul satanist, adică crucea cu braţele frânte, făcută din flori...), zeci de asociaţii şi grupări care, profitând de legislaţia californiană a acelor ani, se declarau „cultice“. În al doilea rând, activităţile acestor grupări (în cea mai mare parte dispărute) nu pot fi asimilate crimei organizate, rezumându-se la „rituri“ care mai de care mai exotice, agrementate cu practici sexuale situate mult dincolo de limita moralei şi chiar a bunului simţ. De altfel, nici o grupare criminală care „se respectă“ nu ar accepta în rândurile sale declasaţi drogaţi şi fără căpătâi, adepţi ai necrofiliei, zoofiliei şi onaniei în grup, pur şi simplu, ar fi prea riscant. A califica satanismul drept „cult“, „reţea a crimei organizate“ ori „grupare anarhistă“ înseamnă a-i acorda un credit pe care în nici un caz nu-l merită, fie şi datorită faptului că principala preocupare a sataniştilor este de a se distruge pe sine prin practici înjositoare şi inumane, faţă de care alte forme de sinucidere par de-a dreptul „elevate“... Evident, organele de ordine publică şi siguranţă naţională din ţările afectate nu puteau asista pasive la evoluţia ascendentă a acestui fenomen anomic în mediile de tineret. Măsurile luate s-au concentrat însă la nivelul adevăratelor reţele ale crimei organizate, care aprovizionau cu droguri anturajele sataniste. Măsurile nu au întârziat să dea rezultate, în anii 1990 fenomenul înregistrând, în Occident, o involuţie generală - cel mai ilustrativ exemplu fiind dispariţia comunităţii sataniste întemeiată de LaVey, după moartea acestuia, pe fondul disputelor dintre urmaşii săi. Cu totul alta a fost însă situaţia în Europa Centrală şi de Est - inclusiv în România.

4

De unde vine numele de diavol, de satana?
Numele de diavol vine din limba greacă şi se traduce cu învrăjbitor, calomniator, ispititor, fiind un spirit rău care dezbină pe om de Dumnezeu şi care inspiră ură, perfidie şi minciună între oameni. Este cunoscut şi sub numele ebraic „satana“ (răul suprem, duşmanul lui Dumnezeu), prinţul Infernului sau împăratul dracilor.: „Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, căci scris este: «Domnului Dumnzeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti»“ (Matei 4:10). Cuvântul satanism provine din ebraicul Satanas. În Biblie, diavolul poartă şi denumiri care arată lucrările sale: pârâş, învinuitor (Apocalipsa 12:10), ispititor (Matei 4:3), tatăl minciunii (Ioan 8:44), balaurul cel mare, şarpele, stăpân al puterilor văzduhului (Efeseni 2:2) sau chiar prinţ al veacului acestuia (2Corinteni 4:4). Alte nume date Satanei: Lucifer, Belzebuth, Leviathan sau, popular: dracul, necuratul, scaraoţchi, ucigă-l toaca, naiba, ducăse pe pustii...

Îngerii căzuţi
În Dicţionarul de cunoştinţe religioase, preotul prof. dr. Ene Branişte scrie despre îngerii căzuţi: „La început, toţi îngerii au fost în comuniune cu Dumnezeu, dar ulterior, abuzând de libertatea lor şi îndemnaţi de căpetenia lor, Lucifer, care a vrut să fie asemenea lui Dumnezeu, o parte dintre îngeri L-au părăsit pe Dumnezeu, Care i-a creat, şi căzând în păcatul nesupunerii şi mândriei, şi-au pierdut puritatea şi vrednicia demnităţii corespunzătoare firii şi menirii lor, devenind îngeri răi, diavoli“. Sfântul Ioan Damaschin spune: „ Dintre toate puterile cereşti, întâistătătorul cetei celei mai de jos (Lucifer), satana, nu a fost făcut rău prin natură, ci a fost bun, a fost făcut spre bine şi nu avea nici cea mai mică urmă de răutate, cu toate acestea n-a suferit luminarea şi cinstea pe care Creatorul i-a dăruit-o, ci, prin voinţa lui liberă, s-a mutat de la starea sa naturală la o starea contrară naturii sale şi s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu, Care l-a făcut, voind să se împotrivească Lui... Mulţimea nenumărată
5

de îngeri, aşezaţi sub ascultarea lui, s-a dezlipit, a urmat lui şi a căzut împreună cu el. Aşadar (demonii), cu toate că erau de aceeaşi natură cu îngerii, totuşi au devenit răi, înclinându-şi de bună voie voinţa lor, de la bine spre rău“. Aceşti îngeri căzuţi, diavolii, au fost pedepsiţi de Dumnezeu, Care i-a alungat din lumina feţei Sale, aruncându-i în întunericul cel veşnic, în împărăţia iadului, după cum spune Mântuitorul: „Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer“ (Luca 10:18). Sfântul Apostol Pavel scrie într-una din Epistolele sale: „Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci, legându-i cu legăturile întunericului în iad, i-a dat să fie păziţi spre judecată“ (2 Petru 2:4). Această cădere a însemnat rupere definitivă de Dumnezeu, împietrire în rău, pentru care nu mai este posibilă nici pocăinţa, nici mântuirea, aşa cum spune Sfântul Ioan Damaschin: „Ceea ce este moartea pentru oameni, aceea este căderea pentru îngeri. După cădere ei nu mai au posibilitatea pocăinţei, după cum nu o au nici oamenii după moarte“. Această posibilitate a pocăinţei s-a pierdut pentru totdeauna pentru diavol, după ce, păcatul mândriei i-a adus căderea; a păcătuit şi prin invidie, căci a ispitit pe om, creatura lui Dumnezeu, pură şi fericită iniţial, pentru a-l face să păcătuiască şi să-şi piardă astfel fericirea şi curăţia în care fusese creat să trăiască. Fiindcă urăşte adevărul şi face totul împotriva lui Dumnezeu, diavolul este caracterizat, în numeroase texte ale Noului Testament, ca „tatăl minciunii“, căci „de la început a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el...căci este mincinos şi tatăl minciunii“ (Ioan 8:44), ca „cel ce înşală pe toată lumea“ şi pe care Arhanghelul Mihail şi îngerii lui l-au aruncat din cer: „Mihail şi îngerii lui au pornit război... şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se cheamă diavol şi satana cel ce înşală pe toată lumea...“ (Apocalipsa 12:7-9), cel care şi pe Iisus a încercat să-L ispitească“ (Luca 4:3-13).

Biblia satanistă şi principiile sale
Biblia satanistă publicată de Anton Szandor LaVey în 1970 este o parafrazare, o răsturnare intenţionată a textului biblic autentic. Conţinutul dogmatic al lucrării fostului saltimbanc nu depăşeşte pe acela al unor mai vechi parafrazări antiteiste ale Bibliei (de genul

6

„Biblia hazlie“), fiind aproape nul, întrucât se limitează la „porunci“de genul „Nu ai voie să crezi în Dumnezeu, pentru că lumea este a mea şi voi considera credinţa ta ca un păcat“ ori „Fă-ţi un idol şi închină-te lui în fiecare duminică“. Această însăilare de fragmente grosolan pastişate se limitează, în fond, la negarea tuturor valorilor sociale, de la credinţa în Dumnezeu şi până la morala minimală. Biblia neagră conţine ritualuri satanice, ceremonia închinării la diavol şi pe copertă are o cruce întoarsă cu capul în jos sau o stea cu cinci colţuri (pentagrama). Biblia lui Satan este pentru biserica satanică un fel de catehism (adică învăţătură de credinţă satanistă), pentru autor este o afacere profitabilă, pentru clanurile criminalităţii, ale traficului de droguri şi carne vie este un mijloc de racolare a tineretului în astfel de practici.

Există Biblia hazlie?
Da, există, după cum există o evanghelie satanistă şi o liturghie neagră. Fotografia coperţii acestei Biblii se poate vedea în imaginea din partea stângă. Autorul ei este L. Taxil. Biblia hazlie a fost tipărită la Bucureşti, în anul 1962, Editura Politică (desigur sub „strălucita“ îndrumare a Partidului Comunist Ateu Român). Biblia hazlie este o parodie a Bibliei adevărate şi de aceea, ca preot creştin ortodox, îndemn pe toţi cei cărora le va cădea în mână să nu citească din ea nici măcar un cuvânt, pentru că ea nu este decât o blasfemie, adică o batjocură de nedescris la adresa cuvântului sfânt pe care îl conţine Biblia cea adevărată. Această biblie hazlie trebuie să aibă o singură destinaţie: FLĂCĂRILE FOCULUI!

Biserica lui Satan
Anton Szandor LaVey, în anul 1970, a înfiinţat la San Francisco, Biserica lui Satan şi s-a încoronat ca Papa cel Negru.
7

Biserica lui Satan practică liturghia neagră care este exact inversul celei creştine, adică este plină cu ritualuri dominante de magie neagră, practici pornografice, droguri, sex. Printre principiile propovăduite se numără violenţa instinctuală, intoleranţa. Se încearcă propagarea proxenetismului, a consumului de droguri, a anarhiei. Împărtăşirea satanică reprezintă un sacrificiu adus demonilor şi lui Satan, ca formă de adoraţie. Adepţii acestui cult respectă un calendar impus de idolul lor. Calendarul anulează anii dinaintea naşterii lui LaVey, Îngerul Negru. Prin pactul pe care sataniştii îl încheie cu biserica lor, sunt obligaţi la sinucideri, crime si apostazie (apostazie = lepădarea de Dumnezeu). În timpul ritualurilor, discipolii consumă droguri pentru a fi capabili să depăşească momentele sângeroase ale sacrificiului suprem, dar şi orgiile sexuale. Potrivit literaturii de specialitate, sataniştii comit chiar crime, ca jertfe închinate lui Satan, şi anual, la încheierea unui an satanic şi începerea altuia nou, stabilesc o persoană care trebuie să fie sacrificată, iar sângele este colectat într-un pocal din care, într-o ceremonie specială, se împărtăşesc cei 12 apostoli (apostoli ai satanei). Singurii care nu fac decât să privească şi să dea indicaţii sunt şefii cultelor, care nu se droghează şi nu fac sacrificii umane sau de animale. Alte asociaţii şi grupări sataniste sunt: BISERICA FRĂŢIEI SATANICE, BISERICA SATANISTĂ DE RIT NETHILUN, ORDI TEMPLI SATANAS, FRĂŢIA BERBECULUI, ORDINUL BERBECULUI NEGRU ETC.

Rugăciunea satanistă
„În numele lui Lucifer, al Iadului şi al celorlalţi îngeri negri. Tatăl nostru care eşti in iad, mărească-se numele tău, precum în iad aşa şi pe pământ. Păcatul cel de toate zilele dă-ni-l nouă astăzi şi du-ne pe noi în ispită şi învaţă-ne de rău. Ave Satan!“ Jurământul în numele Satanei: 1. VOI FURA! 2. VOI ÎNŞELA! 3. VOI TRĂDA! 4. CHIAR VOI UCIDE DE VA FI NEVOIE! 5. VOI FI IPOCRIT! 6. VOI FI MESCHIN!
8

Simboluri
Simbolistica satanistă a făcut carieră în ultimii ani printre tinerii adepţi. PENTAGRAMA. Pentagrama stilizează chipul Fiarei, cele două coarne, mustăţile şi barba, iar în mijloc, imaginea stilizată a Marelui Ţap. Este cel mai cunoscut simbol al acestei secte şi reprezintă stăpânirea lui Satan peste întreaga lume. Toate aceste simboluri se asociază cu rugăciunea satanistă, în fapt o adaptare a rugăciunii creştine „Tatăl nostru“. Cele mai frecvente simboluri folosite sunt: capul de mort, scheletul uman, şarpele, capul de ţap, cuţitul cu sânge, crucea inversată sau crucea lui Nero, crucea vieţii, cu ansă, crucea strâmbă, cu braţele întoarse, un insemn roman reprezentând înfrângerea credinţei creştine (un simbol mai rar întâlnit la noi, steaua în cinci colţuri şi bineînţeles, teribilul 666, numărul satanic, semnul Fiarei apocaliptice. TRIUNGHIURILE. Triunghiul este unul din cele mai folosite simboluri satanice. Dacă triunghiul are vârful în jos reprezintă zeitatea şi se numeşte „Deity’s Triangle“ sau „Water Triangle“. Când triunghiul are vârful în sus semnificaţia lui este „Omul divin“, „Perfecţiunea“. Referitor la omul divin şi la perfecţiunea lui, J. D. Buck în lucrarea sa „Mystic Masonery“ afirma blasfemiator: „Este mult mai important ca omul să încerce să devină Hristos decât să creadă că Iisus era Hristos“. Folosesc această formă geometrică cu 3 laturi în mod constant. HEXAGRAMA. Hexagrama este alcătuită din unirea celor două triunghiuri, încât să formeze o stea cu 6 colţuri, cunoscută sub numele de „Sigiliul lui Solomon“. Acest simbol este „Steaua lui David“ contrafăcută. Hexagrama conţine semnul „666“ este considerată a fi cel mai puternic simbol al lui Satan şi este folosită de toţi vrăjitorii, magicienii, sataniştii, ocultiştii. Prima grupă de 6 este alcătuită din laturile triunghiului aflate în direcţia acelor de ceasornic, a doua grupă este alcătuită din laturile opuse direcţiei acelor de ceasornic, iar ultima, din părţile hexagonului din interior. Vrăjitorii credeau că este forma labei
9

unui demon numit trud şi era folosită în ceremonii pentru a-l chema sau a-l ţine departe. PIRAMIDA. Piramida este îndrăgită de toţi sataniştii pentru că reprezintă treimea păgână: Satan, Antihrist şi Falsul Profet.

Ritualuri. Ritualul satanic al oglinzii
Nicoleta Ilie din Satul Mare, în vârstă de 20 de ani a auzit din bătrâni că dacă în ziua de Bobotează ţine post negru şi-şi pune sub pernă o crenguţă de busuioc din mănunchiul preotului, îşi va visa ursitul. Nu l-a visat pe viitorul soţ, dar o prietenă s-a arătat interesată de problema ei şi i-a propus să ia parte la un ritual satanic. Din nefericire, Nicoleta i-a acordat toată încrederea prietenei ei, deşi ştia că aceasta se droghează şi se prostituează. Conform indicaţiilor prietenei, Nicoleta a luat o oglindă şi a aşezat-o pe covor, a pus un crucifix cu Iisus deasupra, dar cu faţa spre oglindă, apoi a aprins 4 lumânări luate de la un mort. A făcut incantaţia respectivă către puterile din oglindă şi a picurat câţiva stropi de sânge pe aceasta. În clipa următoare a auzit un şuierat prelung şi a leşinat. Când şi-a revenit era foarte speriată. Auzea o respiraţie grea, ceva care nu avea nimic omenesc şi de fiecare dată când adormea avea un coşmar îngrozitor: visa un tânăr frumos necunoscut, care se apropia de ea. Când voia să o apuce de mână faţa lui căpăta un aspect îngrozitor. Încerca să fugă, dar nu putea, iar el râdea şi-i spunea că nu are cum să fugă pentru că este mireasa lui. Timp de o săptămână fata a fost terorizată de acest coşmar. Cum închidea ochii îi apărea în vis creatura monstruoasă. Până la urmă Nicoleta a apelat la un preot care a îndemnat-o să meargă cu consecvenţă la Sfânta Biserică, să postească, să se roage mult şi să participe la Sfântul Maslu. (Evenimentul Zilei, 21.09.2003, pag.3).

10

Penetrarea fenomenului satanist în România
Marile transformări geopolitice ale anului 1989 au deschis noi pieţe narcotraficului, a cărui expansiune, însoţită de extinderea fenomenului satanist şi a subculturii Heavy Metal, a început mai întâi în cele mai dezvoltate dintre ţările Estului ex-socialist, unde tineretul dispunea de o anume solvabilitate. Primul val de expansiune a satanismului în Est (1990) l-a constituit formarea, pe filieră germană, a unor grupări sataniste în Ungaria, Polonia şi Cehia (Moravia). Urmărirea dinamicii consumului de droguri în aceste ţări şi, în special, compararea datelor din anii 1990 - 1991 cu cele din anii 1995 1996 poate da o imagine sintetică asupra eficienţei pretextului „ritual“ în promovarea, printre adepţii satanismului, a consumului de droguri. Al doilea val de expansiune a început încă din 1991, când, cu sprijinul sataniştilor polonezi, iau naştere în Ucraina grupări de această factură, mai întâi în rândurile minorităţii poloneze (la Lvov), apoi extinzându-se în rândul tineretului din Kiev, Cernăuţi şi Tiraspol, ajungând în Rusia şi Basarabia, odată cu prăbuşirea URSS şi consolidarea noilor rute transcontinentale de trafic cu droguri, din Asia Centrală ex-sovietică spre pieţele de desfacere din Vest. S-a spus că „satanismul a intrat în România pe filieră ungară“, dar prima grupare satanistă care a „sondat“ în 1992 posibilitatea extinderii în România a fost grupul aşa-zişilor „galaxieni“ din Kiev, care se închinau „celor 33 de spirite astrale“ sub conducerea unui fost ofiţer K.G.B., reangajat de grupările mafiote post-sovietice, cunoscut sub pseudonimul „Pater Disciplinarius“. În prima sa etapă, accesorii de tip satanist (CD-uri, publicaţii, amulete etc.) au fost difuzate pe teritoriul României preponderent de grupări ungare de această factură. Semnificativ în acest sens este faptul că primele concerte de „satanic trash“ şi „dead metal“ au fost susţinute, în ţara noastră, de formaţia ungară THE BELDAMN, cu prilejul turneului efectuat în mai multe oraşe din Transilvania. La acea dată, existau deja nuclee sataniste autohtone bine închegate, spre exemplu „Îngerii Morţii“ din Brăneşti - anturaj în care, la începutul anului 1993, s-a înregistrat şi un prim suicid ritual.
11

Etapele fenomenului satanist în România
„Epoca Romparkin“ (1993 - 1995) În etapa iniţială, fenomenul satanist a apărut în România în mediile de declasaţi - vagabonzi, aurolaci, boschetari, cerşetori. Pentru aceştia, practicile pretins „sataniste“ constituiau un accesoriu destinat să dea o brumă de „prestigiu“ sordidelor orgii heterosexuale, dar preponderent homosexuale agrementate de consumul masiv de spirt medicinal aditivat cu Romparkin şi „îndulcit“ cu antigel (mono etilen - glicol, compus cancerigen). „Ritualurile“ erau pe măsura minţilor înceţoşate de aurolac ale participanţilor la aceste inoculări în grup cu maladii sexual transmisibile: onania colectivă, băutul sângelui de găină, dezgropatul de stârvuri. Semnele de apartenenţă la „clubul select“ al consumatorilor de intestine de pisică, erau „crucea lui Nero“ ( crucea întoarsă cu capul în jos), „crucea Vieţii“ (cu ansă), pentagrame (stele în cinci colţuri, evocând simbolul comunist) şi amulete macabre (în general, confecţionate din resturi de cadavre). Câtva timp, aceste practici au fost cantonate la ceea ce în limbaj colocvial se numeşte „drojdia societăţii“. Începând din 1994, s-au semnalat primele cazuri de prozelitism satanic în rândul unor elevi de liceu marcaţi de ratare şi eşec şcolar. Tinerii, în general semnalaţi şi cu alte „probleme“, de genul prostituţiei ori furturilor mărunte, s-au lăsat atraşi de anturajele de marginali, efectul fiind în general dezastruos. Astfel, în 1994, nucleul de boschetari „satanişti“ constituit la Dorohoi (jud. Botoşani) a reuşit să racoleze două eleve de liceu. Pentru a le convinge să participe la practicile orgiastice ale grupării (până atunci preponderent onaniste), celor două minore le-a fost administrat un amestec de frecţie „Carmol“ cu excremente de câine, care le-a adus în stare de comă alcoolică, fiind necesară spitalizarea de urgenţă pentru stabilizarea leziunilor hepatice şi cerebrale. Altă elevă, C. A., de la liceul „Grigore Ghica“ din Dorohoi, nu a mai putut fi recuperată neuro-psihic, sinucigându-se după puţin timp. Evoluţia fenomenului a fost relativ lentă, dar în 1995 nucleele de boschetari „satanişti“ din majoritatea marilor oraşe din Transilvania şi Banat reuşiseră să se insinueze în ariile marginale ale mediului şcolar.

12

Epoca Anioşa (1995 - 1998)
Evoluţia fenomenului satanist a intrat în atenţia mass media şi a marelui public odată cu «incidentul de la Constanţa» - astăzi considerat momentul iniţial al «Epocii Anioşa» (după numele unui canabis ieftin, dar caracterizat printr-o ridicată radioactivitate reziduală ca urmare a faptului că este cultivat în arii de pe Spaţiul Est mai puţin controlate de autorităţi, afectate de catastrofa de la Cernobâl). Printre primele nuclee sataniste care au aderat la consumul de droguri mai mult sau mai puţin infestate cu cesiu şi stronţiu s-a numărat gruparea aurolacilor cu sediul în canalele din zona Gării de Nord din Bucureşti, pompos denumită „Fraţii Stăpânului“,aflată în acel moment în conflict cu altă grupare similară bucureşteană, „Allzdam“ - de la „All is Damned“. Cei în cauză „reinvesteau“ sumele obţinute prin prostituţie (în general homosexuală) în droguri venite pe diferite filiere nistrene, cărora principala gară bucureşteană le servea drept punct de escală. Treptat, la grupare au fost cooptaţi elevi de la liceele din Bucureşti, dar şi din alte localităţi. Prima „roire“ a nucleului bucureştean a avut loc înspre Constanţa, cu sprijinul a doi satanişti locali - D. Marius (zis „şacalul“), elev la Liceul «ENERGETIC», şi M. D. Andrei (zis „Hiena“), fără ocupaţie, care au acceptat să se implice în traficarea drogurilor vehiculate de emisari ai „Fraţilor Stăpânului“, revânzându-le în mediul elevilor de la liceele „ENERGETIC“, „TRAIAN“ şi „GEORGE CĂLINESCU“ din Constanţa. Printre boschetarii constănţeni racolaţi s-au numărat Pintilie Horaţiu, fratele său, Pintilie Tiberiu, şi Andronache Cristinel toţi fără ocupaţie, care, sub influenţa halucinogenelor, au săvârşit două crime abominabile (3 şi 8 mai 1995). Deşi mass media a acordat o atenţie aproape exclusivă acestui caz, în acea epocă penetrarea în medii sataniste a consumului de stupefiante ieftine şi radiotoxice făcea ravagii şi în alte zone ale ţării. Astfel, în noaptea de 5 spre 6 iunie 1996, doi boschetari satanişti din Buzău au efectuat o „descindere“ la domiciliul unui preot paroh din localitate. Vizibil sub efectul stupefiantelor, cei doi i-au solicitat preotului să-i spovedească întrucât au „spurcat“ icoanele. În urma refuzului preotului de a da curs cererii, respectivii au declarat că sunt „reprezentanţii Satanei“, iar în cazul în care va anunţa organele de poliţie îl vor ucide atât pe el cât şi familia sa. De fapt, nu era nevoie de
13

această ameninţare. Cei doi erau deja „în atenţie“, amânarea măsurilor cuvenite fiind determinată doar de necesitatea identificării întregului anturaj. De fapt, în România se repeta „scenariul“ care se derulase deja, în anii 1970, în S.U.A. şi Europa de Vest, iar în anii 1990 - 1992 în Europa Centrală. Exponenţii crimei organizate transfrontaliere căutau noi debuşee pentru drogurile invandabile pe pieţe mai avizate ori „pretenţioase“. De la boschetari şi aurolaci, fenomenul satanist s-a deplasat spre rockerii din discotecile dubioase (mai mult sau mai puţin prostituaţi hetero sau homosexuali) şi spre tinerii gravitând la periferia adevăratei lumi interlope (în general ca „ginitori“ ori „ciorditori“, „penalişti“ în devenire). În unele cazuri, personajele sunt de-a dreptul pitoreşti - spre exemplu D. G., poreclit „PARANOIA“, care bate rockotecile constănţene cu Biblia Satanică la subraţ, încercând să convingă turiştii „să-şi piardă sufletele“, ori Nagy R., care a contactat presa din Miercurea-Ciuc, anunţându-şi calitatea de „purtător de cuvânt al sataniştilor din judeţ“. În alte cazuri, este vorba de psihopaţi periculoşi - spre exemplu un anume D.R. Mihai din Cernavodă, condamnat la închisoare pentru furt calificat, cu suspendarea executării pedepsei, care, în cadrul întrunirilor pe care le organiza în Cimitirul Ortodox din oraş (în locul cunoscut sub numele „La Cavoul lui Farmache“), incita adepţii la omor şi sinucidere. Una dintre tinerele aflate sub influenţa sa, C. V., i-a urmat îndemnurile, încercând să se sinucidă (a fost salvată în ultimul moment). Mai puţin norocoasă a fost altă membră a grupului, care şi-a „reuşit“ sinuciderea în aprilie 1997. Evoluţia a fost mai rapidă, astfel încât în perioada 1995 - 1997 au luat fiinţă grupări sataniste în 23 de judeţe: Argeş, Arad, Alba, Bacău, Botoşani, Buzău, Caraş-Severin, Constanţa, Covasna, Cluj, Dâmboviţa, Gorj, Iaşi, Ilfov, Harghita, Hunedoara, Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj, Sibiu, Teleorman, Tulcea şi Municipiul Bucureşti. În pofida accelerării evoluţiei fenomenului, nu a fost nevoie de cine ştie ce metode informative pentru o cunoaştere aprofundată a situaţiei. Labilitatea psihică a celor implicaţi, faptul că mediile interlope respective sunt oricum în atenţie, dar şi delaţiunile stimulate de orgolii mărunte fac ca la cel mult două săptămâni după aderarea la o grupare satanistă, numele celui în cauză să apară pe calculatoare. Numai două exemple dintre zecile de cazuri similare: liderul satanist din Piatra
14

Neamţ, Alexandru I., s-a prezentat în iulie 1995 la primăria din localitate, unde a relatat că solistul unei formaţii „Metal“ locale, Ady B., a reuşit să-şi constituie un nucleu satanic alcătuit din circa 100 de adepţi (elevi la liceele „Calistrat Hogaş“, „Petru Rareş“ şi Liceul de Artă din oraş; lista era în cea mai mare parte exactă). Pretextâând că adepţii lui Ady B. sunt „membri ai unei disidenţe satanice periculoase“, cel în cauză a declarat că intenţionează să constituie o „filială oficială a adevăratei Biserici a Satanei“ şi a solicitat primăriei să-i atribuie drept sediu Catedrala Domnească „Sfântul Ioan“ din localitate! În mod similar, în perioada 1993 - 1995, E. Adrian îşi aroga calitatea de „şef al sataniştilor din Râmnicu Sărat“, judeţul Buzău. Reclamat de alţi pretendenţi la acest „titlu“, i s-a înaintat dosar la Parchet privind săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de art. 19 din Legea 51/1991. A beneficiat de oarecare clemenţă, colaborând impecabil cu organele de anchetă, în special în elucidarea activităţii altui satanist din zonă, cunoscut sub porecla „GAZA“ (cel care, de altfel, îl reclamase „anonim“). La fel de cooperanţi cu organele de ordine publică s-au dovedit a fi R. I. - „lider al sataniştilor din cartierul Micro IV Târgovişte“, B. Emil - luat la întrebări după ce doi satanişti din judeţul Gorj s-au sinucis, E. Gyula - lider satanist din Harghita (surprins în timp ce se juca cu un revolver), N. Marian - lider satanist buzoian, cercetat de organele de poliţie pe câând era militar în termen la U.M. 01936 (fiind suspect de profanarea unor morminte din cimitirul Dumbrava) şi mulţi, mulţi alţii. În mai toate cazurile, listele furnizate organelor abilitate ale statului cuprind nu numai adresele exacte şi numerele de telefon ale membrilor respectivelor grupări, ci şi poreclele lor, uneori deosebit de pitoreşti: -„EDDIE MORTUL“ din Alba Iulia; -„MORTUS CADAVERICUS“ din Piteşti; -„MĂCELARUL“ din Piteşti; -„DAVINA HAKKINEN“ din Urziceni-Ialomiţa; -„MORTUL“ din Oneşti; Deşi curentul este într-o fază incipientă la noi, manifestările cu caracter satanist n-au întârziat să-i terorizeze pe cuvioşi. În 1997, cimitirul CFR din Bacău a fost devastat de un grup de indivizi rămaşi în legendă, pentru că nici acum nu au fost identificaţi. Ei intenţionau să fure dintr-un mormânt un cadavru pe care să-l folosească într-un ritual. Pentru că nu au reuşit să mute placa de marmură, sataniştii au
15

distrus peste 50 de morminte. După ce poliţia din Bacău a extins cercetările s-a aflat că adepţii acestei secte se întâlneau în oraşul Târgu-Ocna, în fiecare săptămână. Noaptea, ei se retrăgeau la subsolul fostei Case de Apă din oraş. La intrarea în această încăpere trona o întâmpinare care dă fiori: „Bun venit în paradisul negru al îngerilor“. Din când în când mai răstignesc câte o pisică neagră în Cimitirul Eroilor din Slănic Moldova. Locul tradiţional de adunare, cavourile Bisericii Domneşti, nu a fost uitat nici un moment. Aici s-a serbat în 1999, întoarcerea din Germania a unui membru al grupului, în cinstea căruia s-a sacrificat o pisică şi s-a băut pentru „ultimele zile de guvernare ale lui Satan“. Întâmplările din Bacău nu sunt singulare în ţară. În judeţul Mureş există o grupare numită „Fiii Satanei“, formată exclusiv din tineri de naţionalitate maghiară. În Bucureşti, sataniştii s-au grupat sub denumirea de „Fraţii Stăpânului“ la care au aderat şi luciferienii din Neamţ. În Timiş sunt deja celebre întâlnirile lor din discoteca „Sub-way“. Activităţile acestor grupări (în cea mai mare parte dispărute) nu pot fi asimilate crimei organizate, rezumându-se la „rituri“ care mai de care mai exotice, la practici sexuale. Uneori fac şi crime. Iată doar două exemple: Jandarmul Flaviu Pop, aflat în corpul de pază al clădirii Arhivelor Statului din Baia Mare, şi-a împuşcat mortal 4 camarazi, apoi s-a sinucis cu arma din dotare. Anchetatorii au verificat două piste: apartenenţa la o sectă satanistă sau consumul de droguri. Primele date arată că Flaviu Pop ar fi fost fan Marlyn Manson cântăreţ cunoscut pentru mesajele sale sataniste. Un coleg de muncă a declarat că Pop se întâlnea adesea cu băieţi de vârsta lui care purtau inele, lanţuri şi semne sataniste pe haine... (Evenimentul Zilei 21.09.2003, pag 3). O tânără din Ţicleni, a urmat câţiva ani de liceu la Deva. Acolo a intrat într-un grup de satanişti. Întorcându-se la Ţicleni, a racolat şi ea tineri. Împreună, se rugau satanei aşezaţi cap în cap ca berbecii: „Tatăl nostru care eşti în fundul iadului...“ Au vrut să-şi aleagă un şef şi prin tragere la sorţi a ieşit un coleg de-al lor de liceu. Grupul de satanişti i-a cerut tânărului să le aducă inima tatălui său. Acesta (fiind de fapt un copil cu suflet bun, ajuns în gruparea satanistă din neştiinţă) neputându-şi omorî tatăl, s-a
16

spânzurat. (Iată cum satana, prin sinuciderea acestui elev i-a câştigat sufletul pe veşnicie în iad).

Inscripţionări sataniste în beciul de la Ferma 2
Unul dintre locurile de întâlnire ale sataniştilor este şi un beci părăsit al Fermei Pomicole nr. 2 din Zalău, unde pot fi observate urmele unor întâlniri: un fel de altar pentru derularea ritualului, pereţi afumaţi, inscripţionări cu zvastici, cu numărul diavolului, 666, pentagrame etc. Se vorbeşte şi de sacrificarea, în cadrul ritualurilor, a unor animale mici (porumbei, găini, pisici etc), de consumul de băuturi alcoolice cu diazepam sau chiar de consumul de droguri, dar cazuri concrete în acest sens, care să fie cercetate de organele abilitate, nu există încă. Există, în schimb, în Zalău, consemnate cazuri de violenţă sau de tulburare a liniştii şi ordinii publice, fapte comise, aşa cum spun cei agresaţi, de indivizi raşi în cap, cu zvastici pe piept şi cu insemne cu capul de mort, dar nu s-a făcut o legătură directă între ei şi mişcarea satanistă. Au existat morminte profanate, răsturnări de cruci şi de pietre funerare în cimitirele Zalăului, dar în cazurile respective nau fost descoperiţi autorii şi, astfel, nici nu s-a putut face legătura directă cu practicile sataniste (M. S. Avram). CA PREOT SUNT DE PĂRERE CĂ ÎN LOC SĂ PROFANEZE MORMINTELE CELOR DRAGI NOUĂ, LE-AR FI DE MARE FOLOS ATÂT LOR CÂT ŞI SULETELOR CELOR ÎNMORMÂNTAŢI ACOLO, DACĂ S-AR RUGA AŞA: „DOAMNE, DUMNEZEULE ODIHNEŞTE CU DREPŢII SUFLETELE CELOR ADORMIŢI ÎN CIMITIRUL ACESTA, IAR CÂND VOM MURI SĂ NE IERŢI ŞI PE NOI! “. DESIGUR CĂ ACEASTĂ RUGĂCIUNE AR FI BINE SĂ O SPUNĂ FIECARE CREŞTIN, ORI DE CÂTE ORI TRECE PE LÂNGĂ FIECARE CIMITIR SAU PE LÂNGĂ ORICE CRUCE PUSĂ PE MARGINEA ŞOSELEI, PE CÂMP,... ÎN AMINTIREA CELUI CARE ESTE ÎNMORMÂNTAT ACOLO. CE FACEM, NI SE VA FACE, ADICĂ DACĂ NOI NE RUGĂM PENTRU ALŢII ŞI ALŢII SE VOR RUGA PENTRU SUFLETELE NOASTRE CÂND VOM FI MORŢI.

17

Şase concluzii
1. În România există fenomenul satanist, grupurile care-şi clamează această afiliere având activităţi sporadice şi foarte rar prin violenţe, reprezentate în special prin acte de vandalism sau atitudini ostentative, mai rar prin crime sau sinucideri. 2. Modelul importat după 1990 a generat un vârf de activitate în perioada 1997-1998, după care interesul public s-a estompat, iar forumul s-a mutat pe internet. 3. Fenomenul a impus pe piaţă, din raţiuni de marketing, o serie întreagă de produse şi creaţii, ca de pildă muzica rock. 4. Satanismul a atras pe fondul crizei de modele şi sentimentelor de eşec şi ratare, un segment de tineri care se identificau cu o atitudine de rebeliune şi anarhie promovată de muzică. 5. Satanismul contemporan, în special cel autohton este o mişcare de negare a sistemului şi a valorilor tradiţionale. 6. Din păcate, mulţi dintre adepţi, în special cei cu o structură psihică delicată sau cu probleme psihice, ajung să comită crime sau să se sinucidă sub presiunea anturajului şi a ideilor sataniste.

Cum să faci din propriul copil un delicvent
Departamentul de poliţie din Huston (SUA), a difuzat o listă cu 12 sfaturi folositoare în educarea copiilor. Părinţii cărora le este destinat textul, trebuie să citească îndemnurile pe dos. Căci ei sunt învăţaţi nu ceea ce ar trebui, ci ceea ce n-ar trebui să facă dacă doresc ca odrasla lor să nu ajungă mai târziu un delicvent. Iată cele 12 poveţe. Nimănui nu-i strică să le ştie... 1. Încă de mic, daţi-i copilului tot ce vrea. În felul acesta va creşte cu convingerea că toată lumea trebuie să-i ofere orice are el nevoie. 2. Când spune cuvinte urâte (drăcuie, înjură, huleşte), râdeţi în faţa lui. Asta îl va face să creadă că este amuzant.

18

3. Nu-i asiguraţi nici o educaţie spirituală (Nu-i spuneţi cine este Iisus Hristos, care-i scopul vieţii noastre creştineşti, nu-l duceţi Duminica la Biserică, nu-l puneţi să postească, să se roage, să se închine, să se spovedească şi să se împărtăşească...). Aşteptaţi până va împlini 21 de ani şi lăsaţi-l atunci „să decidă pentru sine“. 4. Evitaţi să-i spuneţi „nu este bine“, pentru că i-aţi putea crea un complex de vinovăţie. Mai târziu când va fi arestat de poliţie, asta l-ar putea face să creadă că societatea este împotriva lui, iar el - un persecutat. 5. Strângeţi ceea ce lasă aruncat pe jos. Faceţi totul în locul lui, astfel încât să se obişnuiască a arunca responsabilitatea asupra altuia. 6. Fiţi de partea lui în disputele cu vecinii, profesorii şi poliţiştii. Asiguraţi-l că toţi s-au unit împotriva lui. 7. Certaţi-vă des în prezenţa copiilor. În felul acesta ei nu vor fi şocaţi când, mai târziu, totul va merge rău în familie. 8. Daţi copilului câţi bani de buzunar vrea. Nu-l lăsaţi niciodată să şi-i câştige singur. 9. Faceţi-i pe plac şi împliniţi-i toate dorinţele în materie de confort şi hrană. Dar aveţi grijă să i le satisfaceţi cu vârf şi îndesat, copleşindu-l. 10. Lăsaţi-l să citescă orice text şi să asculte orice muzică îi cade la îndemână. 11. Când are probleme serioase, scuzaţi-vă spunând:„niciodată nam ştiut ce să mă fac cu el“. 12. Aşteptaţi-vă la o viaţă grea. Probabil că veţi avea nevoie să fiţi pregătiţi din timp pentru aceasta. Numai iubirea lui Dumnezeu şi a semenilor le poate da atât copiilor cât şi părinţilor starea de pace, de fericire interioară şi de sănătate trupească şi sufletească. Numai o viaţă creştină, o viaţă în sfinţenie, numai trăirea reală a învierii din păcat şi a unirii cu Iisus Hristos Dumnezeu în Biserica lui dreptmăritoare ORTODOXĂ le poate descoperi părinţilor şi copiilor lor, bogăţia infinită a vieţii veşnice, a experienţei fericirii dumnezeieşti, în normalitatea ei plină de lumină şi har.

19

Iubiţi credincioşi
Aşa a poruncit însuşi Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos: „Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor“ (Matei 19:14). Copiii reprezintă o împlinire a poruncii dumnezeieşti: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi... (Facerea 1:28). Copiii sunt bucuria şi speranţa părinţilor, sunt darul lui Dumnezeu, după cum însăşi viaţa este darul cel mai de preţ al lui Dumnezeu. Oare au uitat tinerii aceştia ce-a promis naşul sau naşa în numele lor în Taina Sfântului Botez? Adică lepădare de satana, de toţi slujitorii lui, de toată slujirea lui, împreunarea cu Hristos, credinţa în El, închinarea întru Hristos zicând: „Mă închin Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimii celei de o fiinţă şi nedespărţite“. Iată cui a fost închinat tânărul (lui Dumnezeu), iar acum amăgit fiind de alţi tineri debusolaţi, se leapădă de Taina Sfântului Botez şi trădează pe Preaînaltul Dumnezeu, făcând jurăminte de supunere satanei. Şi apoi sunt mulţi părinţi care nu numai că nu îşi duc copiii Dumnica la Sfânta Biserică, nu-i învaţă să se roage, să postească, să se închine, îi mai şi drăcuie şi apoi zic: „Părinte, eu nu-i bat pe copiii mei, în schimb îi drăcui“. Iar eu ca preot le spun: „Mai bine este să-i baţi decât să-i drăcui, pentru că atunci când se face mare, auzim că s-a făcut satanist“. Diavolul a pus mâna pe cârma vieţii lui şi repectivul satanist după cum scrie în Biblie: „are nume, trăieşte, dar este mort“ (Apocalipsa 3:1). L-a trădat pe Iisus Hristos. Ce lucru poate fi mai urât ca trădarea? Cât de mult ne întristăm ori de câte ori ne gândim la Iuda Iscarioteanul, la faptul că L-a vândut pe 30 de arginţi lipsindu-se de înalta treaptă a apostoliei. Dacă un ostaş jură credinţă patriei „Jur credinţă patriei mele...“ şi mai apoi trădează acest jurământ şi trece în tabăra adversă, când va fi prins de domnitorul pe care l-a trădat, ce pedeapsă va primi el oare? Pedeapsa cu moartea. Dar acela care L-a trădat pe Dumnezeu prin jurământul pe care l-a făcut în Sfânta Taină a Botezului? Ce pedeapsă va primi el când va ajunge în faţa Dreptului Judecător? Va primi chinuri şi moarte veşnică în adâncul iadului alături de satana căruia i s-a închinat şi i-a slujit. „Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va
20

răci. Dar cel care va răbda până la sfârşit acela se va mântui. Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea, spre mărturie la toate neamurile (Matei 24: 11-14). „Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi. Căci se vor ridica hristoşi micinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. Iată, v-am spus de mai înainte“ (Matei 24: 23-25). Cei doi stăpâni au porunci diferite. Diavolul, stăpânul răului din lume le-a dat celor ce se închină lui porunca urii. De aceea se urăsc popoarele, fiii aceluiaşi neam şi chiar cei din aceeaşi casă. Dumnezeu ca Stăpân a toate cele văzute şi nevăzute, ne-a dat porunca iubirii: „Poruncă nouă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul precum şi Eu v-am iubit pe voi. Întru aceasta toţi vor cunoaşte că sunteţi ai mei, dacă aveţi dragoste între voi“ (Ioan 13:34). Iubitorul de Hristos, Sfântul episcop Nicolae Velimirovici, văzând depărtarea de credinţă a multor oameni spune despre judecata dintre Hristos şi Europa: „Dacă istoriei ultimelor secole, al XVIII-lea, al XIX-lea şi al XXlea, ar fi să i se dea un nume corect, atunci nu ar exista vreo denumire mai potrivită decât înregistrarea judecăţii dintre Europa şi Hristos. Şi aceasta întrucât nimic nu a avut loc în Europa ultimelor trei sute de ani care să nu fi avut legătură cu Hristos Domnul. În această judecată dintre Hristos şi Europa se întâmplă următoarele: Hristos îi spune Europei că ea a fost botezată în numele Său şi că aceasta ar trebui să-i rămână credincioasă Lui şi Evangheliei sale. La acestea, Europa care se apără spune :toate religiile sunt la fel. Acest continent nu are nici o religie. Hristos întreabă cu tristeţe : „Cum puteţi trăi voi, oamenii, doar cu interesele voastre materiale, doar cu dorinţele animalice pentru satisfacerea poftelor voastre trupeşti? Am vrut să vă fac fii şi fiice ai lui Dumnezeu, dar voi vă îndepărtaţi de Mine“. La aceasta Europa răspunde: „Eşti demodat. În locul Evangheliei Tale noi am descoperit biologia şi zoologia. Şi acum ştim că noi nu suntem urmaşii Tăi şi ai cerescului Tău Părinte, ci ai urangutanilor şi ai gorileleor, adică ai maimuţelor. Noi suntem în stare să devenim dumnezei fiindcă noi nu recunoaştem nici un

21

alt dumnezeu în afară de noi înşine“. La aceasta Hristos spune: „Voi sunteţi mai încăpăţânaţi decât iudeii de odinioară. V-am scos din întunericul barbariei la cereasca lumină, dar voi v-aţi întors la întuneric aşa precum hipopotamul se duce în noroi. V-am arătat dragostea Mea atunci când toţi îngerii s-au îndepărtat fiindcă nu puteau suferi mirosul de iad ce venea de la voi, când eraţi în întregime întuneric şi duhoare. Eu am rămas singurul să vă curăţesc şi să vă luminez. Acum încetaţi cu necredinţa, fiindcă vă veţi întoarce la acel întuneric şi la acea duhoare de nesuportat“. La aceasta Europa strigă batjocoritor: „Pleacă de la noi. Nu Te recunoaştem. Ştiinţa este steaua care ne călăuzeşte. Mintea noastră este dumnezeul tuturor dumnezeilor. Tu eşti doar un mit străvechi în care credeau bunicii şi bunicele noastre“. Cu lacrimi în ochi Hristos spune: „Iată, Eu plec, dar voi veţi vedea. Aţi părăsit calea lui Dumnezeu şi mergeţi pe calea satanei. Binecuvântările şi fericirea v-au fost luate. Viaţa voastră este în mâinile Mele, fiindcă Eu am fost răstignit pentru voi. Şi, totuşi, în ciuda tuturor acestor lucruri, Eu nu vă voi pedepsi, ci păcatele şi apostazia (lepădarea de credinţă) voastră faţă de Mine, Mântuitorul vostru, vă vor pedepsi“. Hristos Şi-a luat crucea şi binecuvântările şi a plecat. Iar ceea ce a rămas în urma Sa au fost întunericul şi duhoarea. Iar acum voi trebuie să decideţi cu cine veţi merge: cu întunericul şi duhoarea Europei (satanismul) sau cu Hristos? Pe uşa unei Biserici din Italia se află scrise următoarele cuvinte:„Un singur Dumnezeu am; dacă el este vrăjmaşul meu (fiindcă îl ador pe satana), oare cine mă va mântui?“
BIBLIOGRAFIE: Biblia E.I.B.M., 1994, Bucureşti; Miljurko Vukadinovici,Traian Manta, Viaţa unui sfânt - Avva Iustin Popovici, Editura Bunavestire, Galaţi,2003;Revista „Porunca iubirii“, nr.3/2004,Editura Agaton; http://www.inoanpress.com/para/ezot/ezot99.html;http://www.cotidianul.ro/anterioare/2001/reportaj/rep0 309sep.htm; Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Dicţionar de cunoştinţe religioase, Editura Diecezana, Caransebeş,2001;Ieromonah Adrian Făgeţeanu, Ieromonah Mihail Stanciu, De ce caută omul contemporan semne, minuni şi vindecări paranormale? Editura Sofia, Bucureşti, 2004.

22