Canonisirea împiedicată de cei adormiţi

La un Preasfinţit Episcop au venit din eparhie Plângeri contra unui preot cu năravul la beţie. * Şi precum aceste plângeri stăruiau necontenit, S-a găsit de cuviinţă să-l oprească de slujit. * S-a alcătuit scrisoare spre a lui canonisire, Ca prin asta parohia şi cei mari să aibă ştire. * Dar când dă să iscălească Preasfinţitul la sfârşit, S-a făcut un vuiet mare, mii de glasuri s-au pornit: * „Nu! Nu! Nu! Să nu faci asta!” auzit-a din văzduh, Şi scăpând din mână pana tulburatu-s-a în duh. * Cugetând puţin bătrânul s-a gândit că-i o părere, Căci îi ţiuie urechea uneori de priveghere. *

1

Deci, apucă iar condeiul ca să facă iscălire, Dar în clipa-aceea iarăşi se aude glăsuire! * „Nu! Nu! Nu! Arată-i milă!” se aude lămurit, Şi de frică Arhiereul a lăsat de iscălit. * Dar venindu-şi iar în fire, vrea să termine de scris, Socotind acele glasuri nălucire ca de vis. * Dar a treia oară, mâna a-nceput a-i tremura, Căci potopul cel de glasuri mai năvalnic răsuna. * Aruncând din mână pana a lăsat neiscălit Şi chemând pe cel cu vina, cu blândeţe i-a grăit: * „Preacucernice Părinte! iată, am aceste ştiri, Adevăr ne scrie lumea, Ori sunt goale uneltiri?” * „Toate sunt adevărate, Preasfinţitul meu stăpân, Mă înşel cu băutura şi de rău cu drept mă ţin! * De la alte patimi rele Dumnezeu m-a izbăvit, Dar năravul băuturii deseori m-a biruit.” *

2

„Dar, (îi zice lui Vlădica) slujba cum ţi-o împlineşti? Căci de-acuma ai pedeapsă şapte ani să nu slujeşti!” * „Preasfinţite, eu din ziua întru care m-ai sfinţit, N-a rămas în parohie nici un om nepomenit. * Mai cu seamă eu, smeritul foarte mult mă sârguiesc Ca pe cei trecuţi din viaţă pururea să-i pomenesc.” * Auzind Vlădica asta a-nţeles cine striga, şi rupând scrisoarea, zice: „Mergi la parohia ta! * Eu asemenea persoane nu le pot canonisi, căci atunci pe mii de duhuri aş putea nedreptăţi! * Cei din viaţă cer pedeapsă după faptul arătat, iară cei din altă lume solitor te-au câştigat! * Am aicea zeci de plângeri scrise doar ca să te cert, dar din ceruri, mii de glasuri strigă astăzi să te iert! * Mergi la slujba ta în pace, dar să nu mai faci sminteli. Şi să nu mă uiţi pe mine la a slujbei rânduieli!” * (Extrasă din volumul: Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul, Hrană duhovnicească, Editura Lumină din Lumină, Bucureşti 2000, p. 140-142)
3

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful