1 Martin McDonaugh OMUL PERNĂ În româneşte de Miruna Suru

Personajele: Tupolski Katurian Ariel Michal Mama Tata Băiatul Fata

2 ACTUL I, SCENA 1 Cameră de interogatoriu. Katurian, legat la ochi ,este aşezat la o masă în centru. Intră Tupolski şi Ariel şi se aşează în faŃa lui, Tupolski Ńine în mână un dosar gros plin de hîrtii. TUPOLSKI Domnule Katurian, dânsul este detectiv Ariel, eu sunt detectiv Tupolski... Cine a lăsat aia pe tine? KATURIAN Ce anume? Tupolski îi scoate legătura de la ochi. TUPOLSKI Cine a lăsat asta pe tine? KATURIAN Ummm... omul. TUPOLSKI De ce nu ai dat’o jos? Arată aiurea. KATURIAN Nu credeam că am voie. TUPOLSKI Arata aiurea. KATURIAN (pauză) Da. TUPOLSKI (pauză) Deci cum ziceam, acesta este detectiv Ariel şi eu sunt detectiv Tupolski. KATURIAN Păi, ce vreau să spun eu este în primul rând că am un respect deosebit pentru dumneavoastră şi pentru ceea ce faceŃi dumneavoastră şi sunt fericit că vă pot ajuta în orice fel pot. Am un deosebit respect. TUPOLSKI Mă bucură nespus să aud asta. KATURIAN. Nu sunt unul dintre acei oameni care... ştiŃi? TUPOLSKI. Nu, nu ştiu. Unul dintre acei oameni care ce? KATURIAN. Unul dintre acei oameni care nu respectă poliŃia. Eu nu am avut niciodată probleme cu poliŃia. Niciodată în viaŃa mea. Şi... ARIEL. Niciodată până acum vrei să spui. KATURIAN Poftim? ARIEL. Mă repet.... Nu ai avut niciodată probleme cu poliŃia până acum. Vrei să spui. KATURIAN Acum am probleme? ARIEL. Ce altceva faci aici? KATURIAN Vă ajut la o investigaŃie, cred.. ARIEL. Deci suntem prieteni, da, deci te-am adus aici ca şi cum..., deci asta este o vizită de curtoazie...., deci suntem prieteni acuma, noi suntem prieteni? KATURIAN Nu, nu îmi sunteŃi prieteni, nu... ARIEL. łi s-au citit drepturile. Ai fost luat pe sus de acasă.. LEGAT LA OCHI. Ai impresia că aşa ne purtăm noi, în pula mea, cu cei mai buni prieteni ai noştri? KATURIAN Nu suntem prieteni, nu. Dar, cu toate astea, sper că nu suntem nici duşmani.. ARIEL. (pauză) Am să te lovesc foarte tare în căcatul tău de cap. KATURIAN (pauză) Huh? ARIEL. Mormăi? Tupolski, Ńi se pare că mormăi? TUPOLSKI. Nu, nu mormăi, vorbeşti foarte clar. ARIEL. Ştiam eu că nu mormăi.

3 KATURIAN Nu trebuie să... am să răspund la toate întrebările pe care.. Nu trebuie să... ARIEL. „Ai să răspunzi la toate întrebările pe care...” Nici nu a existat vreodată vreo întrebare, domnule „Am să răspund la toate întrebările pe care...”. Există acum o întrebare, şi întrebarea e „ Cât de mult ai să ne faci să te futem între timp?”, asta e întrebarea. KATURIAN Am să încerc să nu vă fac să mă futeŃi deloc pentru că am să încerc să răspund la tot. TUPOLSKI. Ei, ăsta e un început, nu? Privindu-l pe Katurian, Ariel se retrage într-un colŃ şi îşi aprinde o Ńigară. De ce crezi tu că te-am adus aici? Tre’ să ai vreo idee. ARIEL.De ce dracu nu ne putem apuca odată să îl torturăm şi să terminăm cu toată porcăria asta? KATURIAN Poftim?.... TUPOLSKI. Cine e şeful în cazul ăsta, Ariel, eu sau tu? (Pauză) MulŃumesc. Nu-l asculta. Deci de ce crezi că te-am adus aici? KATURIAN Mi’am tot stors creierii şi degeaba, n’am idee. TUPOLSKI. łi’ai tot stors creierii şi degeaba, n’ai idee? KATURIAN. Nu. TUPOLSKI. Deci da sau nu? KATURIAN Da. TUPOLSKI. Huh? KATURIAN Fiindcă nu am făcut niciodată nimic. Nu am făcut vreo chestie antipoliŃie, nu am făcut niciodată vreo chestie anti-stat... TUPOLSKI. łi’ai tot stors creierii şi nu te poŃi gândi la nici un singur motiv pentru care te-am adus aici? KATURIAN Mă pot gândi la un motiv dar nu e chiar neapărat un motiv cât mai mult ceva care ar putea avea o legătură, deşi nu văd totuşi cum ar putea exista o legătură. TUPOLSKI. Legătură a ce? A ce cu ce? Sau, a ce cu ce? KATURIAN Ce? Pai, doar faptul că mi’aŃi luat şi povestirile când m’aŃi luat pe mine şi că acum le aveŃi acolo în dosar, doar asta.. ăsta ar fi singurul lucru. TUPOLSKI. Şi că le am unde? Ai citit hârtiile pe care le am în faŃa mea? KATURIAN Nu le-am citit... TUPOLSKI. Hârtii care, în ceea ce te priveşte, ar putea fi extrem de secrete, top secret, foarte foarte secrete. KATURIAN Am văzut doar titlurile, am aruncat o privire doar. TUPOLSKI. Oh, deci cum ar veni, Ńi’ai folosit pur şi simplu vederea periferală? KATURIAN Da. TUPOLSKI. Dar, stai puŃin, ca să fie vederea ta periferală, ar trebui să fii întors în partea asta... (Tupolski se întoarce într-o parte, uitându-se în jos spre hârtii) Vezi, aşa.. în felul ăsta. Întors aşa, în felul ăsta... KATURIAN Vroiam să spun....

4 TUPOLSKI. Vezi? În felul ăsta. Pe o parte. KATURIAN Vroiam să spun vederea periferală din partea de jos.... TUPOLSKI. Oohh, deci vederea periferală din partea de jos a ochilor. KATURIAN Nu ştiu dacă există vreun cuvânt pentru asta. TUPOLSKI. Nu există. (Pauză) Pentru ce ar exista o legătură între povestirile tale şi faptul că ai fost adus aici? Scrii povestiri, nu e nici o crimă. KATURIAN Aşa credeam şi eu. TUPOLSKI. Cu anumite restricŃii desigur. KATURIAN Desigur.. TUPOLSKI. Securitatea statului, securitatea generală a cum dracu îi zice. Şi nici măcar nu le-aş numi restricŃii. KATURIAN Eu nu le-aş numi restricŃii. TUPOLSKI. Le’aş numi linii directoare. KATURIAN Linii directoare, da. TUPOLSKI. Date fiind anumite linii directoare, şi securitatea generală, nu e o crimă să scrii o povestire. KATURIAN Asta credeam şi eu. Asta-i toată chestia. TUPOLSKI. Ce e toată chestia? KATURIAN Vreau să spun, sunt de acord. Citeşti tot felul de chestii, aşa zise „povestiri”, „PoliŃia e aşa”, „Guvernul e aşa”. Toate chestiile astea politice... cum leaŃi numi? „ Guvernul ar trebui să facă asta”. Hai să fim serioşi! Un căcat! ŞtiŃi ce zic eu? Eu zic că dacă ai o problemă politică, du-te şi scrie un căcat de eseu, eu am să ştiu unde mă aflu. Eu zic păstrează-Ńi părerile de stânga, de dreapta şi zi-mi un căcat de poveste! Ştii? Un mare om a zis odată: „Prima datorie a unui povestitor este să spună poveşti.” Iar eu cred în asta cu toată inima. „Prima datorie a unui povestitor este să spună poveşti.” Sau era: „Singura datorie a unui povestitor este să spună poveşti.” ? Mda, s-ar putea să fi fost „Singura datorie a unui povestitor este să spună poveşti.” Nu mai Ńin minte dar oricum, eu asta fac, spun poveşti. Nici o răfuială, nimic, nici o chestie socială. Şi de aceea nu văd, dacă de asta m-aŃi adus aici, nu văd care ar putea fi motivul, doar dacă a intervenit ceva politic, accidental, sau dacă s-a strecurat ceva ce pare politic, şi-atunci arătaŃi-mi unde este. ArătaŃi-mi unde este bastardul. Am să îl scot afară. Îl ard dracu’. ŞtiŃi ce zic?.. Pauză. Tupolski se uită direct la el. ŞtiŃi ce vreau să spun? TUPOLSKI. Trebuie să completez formularul ăsta acum. E un formular în caz că Ńi se întâmplă ceva cât timp eşti în custodie. (Pauză) E o greşeală aici cu numele, cred. Numele de familie este Katurian, nu? KATURIAN Da. TUPOLSKI. Da, vezi, aici eşti trecut cu prenumele Katurian. KATURIAN Prenumele este Katurian. TUPOLSKI. (pauză) Prenumele este Katurian? KATURIAN Da. TUPOLSKI. Şi numele de familie e Katurian?

5 KATURIAN Da. TUPOLSKI. Te cheamă Katurian Katurian? KATURIAN PărinŃii mei erau oameni glumeŃi. TUPOLSKI. Hmm. IniŃiala? KATURIAN K. Tupolski se uită la el. Katurian aprobă zîmbind, dă din umeri. TUPOLSKI. Numele tău este Katurian Katurian Katurian? KATURIAN Cum am spus, părinŃii mei erau oameni glumeŃi. TUPOLSKI. Prin „glumeŃi” vrei să spui „de-a dreptul dobitoci”. KATURIAN Nu vă contrazic. TUPOLSKI. Adresa este Kamenice 4443? KATURIAN. Da. TUPOLSKI. Unde locuiŃi cu....? KATURIAN Fratele meu, Michal. TUPOLSKI. Ah, Michal. Bine că nu e tot Katurian. ARIEL. E handicapat, fratele tău, nu? KATURIAN Nu e handicapat, nu. Doar că uneori înŃelege mai greu. ARIEL: ÎnŃelege mai greu. Okay. TUPOLSKI. Rude apropiate? KATURIAN Michal. Rudele mele apropiate? TUPOLSKI. Sunt doar formalităŃi, Katurian. ÎnŃelegi ce zic? (Pauză) Locul muncii? KATURIAN Abatorul Kamenice. ARIEL. Scriitor.... KATURIAN Nu e atât de rău. TUPOLSKI. ÎŃi place ce faci acolo? KATURIAN Nu, dar nu e chiar atât de rău. ARIEL. Să tai animale. KATURIAN Nu tai chestii, eu doar curăŃ chestii. ARIEL. Oh, tu nu tai chestii. Tu doar cureŃi chestii. KATURIAN Da. ARIEL. ÎnŃeleg. KATURIAN Eu doar le curăŃ. ARIEL. Tu doar le cureŃi. Nu le tai. KATURIAN Nu. ARIEL. ÎnŃeleg. Pauză. Tupolski pune pixul jos apoi rupe în două formularul pe care îl completase. TUPOLSKI. Nu era un formular pentru cazul în care Ńi se întâmplă ceva cât timp eşti în custodie. Mă prosteam doar. KATURIAN Ce era? TUPOLSKI. Era o bucată de hârtie pe care mă pregăteam să o rup în două. Tupolski răsfoieşte teancul de povestiri până o găseşte pe cea pe care o căuta. Iată-te, „OmuleŃii de măr” KATURIAN Ce e cu ea? Ariel se aşează la masă, ia loc, stinge mucul de Ńigară în timp ce Tupolski se familiarizează cu povestirea. Nu e una dintre cele mai reuşite (Pauză) Dar e destul de bunicică.

6 TUPOLSKI. Povestirea începe cu o fetiŃă cu care tatăl se poartă foarte rău.... KATURIAN O pălmuieşte şi chestii din astea. Este un... TUPOLSKI. Se pare că ai foarte multe st... Este un ce? KATURIAN Ce? TUPOLSKI. Tatăl. ARIEL. „Este un...” ceva, ai zis. TUPOLSKI. Reprezintă ceva, nu e aşa? KATURIAN Reprezintă un tată rău. Este un tată rău.Ce vreŃi să spuneŃi cu „reprezintă”? TUPOLSKI. Este un tată rău. KATURIAN. Da. O pălmuieşte pe fetiŃă. TUPOLSKI. De aceea este un tată rău. KATURIAN Da. TUPOLSKI. Ce altceva îi mai face fetiŃei „tatăl rău”? KATURIAN Povestirea nu spune nimic altceva, cred, decât că tatăl se poartă urât cu fetiŃa. PuteŃi să trageŃi siunguri concluziile. ARIEL. Ahhh.., ne putem trage singuri concluziile acum, da? KATURIAN Hah? ARIEL. Ne spui cum că ne putem acum trage singuri concluziile, nu?! KATURIAN. Nu! Da! ARIEL. Ştim că putem trage singuri concluziile, în pula mea! KATURIAN Ştiu. ARIEL. Hah? KATURIAN Ştiu! ARIEL. În pizda mă-sii!....hah?! Ariel se ridică şi începe să umble de colo-colo. TUPOLSKI. Ariel începe să se îngrijoreze puŃin pentru că asta, chestia asta cu „Ne putem trage singuri concluziile” este cumva treaba noastră. (Pauză) Şi prima concluzie pe care o tragem este exact câte povestiri exact ai în care „ o fetiŃă este tratată rău” sau „un băieŃel este tratat rău”? KATURIAN Câteva. Câteva. ARIEL. „Câteva”. Câteva pe dracu’ ! Primele douăzeci pe care le’am luat erau „un băieŃel este futut aşa sau o fetiŃă este futută aşa....” KATURIAN Dar asta nu înseamnă nimic, nu încerc să spun nimic.... ARIEL. Ce nu încerci să faci? KATURIAN Ce? ARIEL. Nu ce? KATURIAN Ce, încercaŃi să spuneŃi că eu încerc să spun că toŃi copiii reprezintă ceva? ARIEL. „Eu încerc să spun”.... ? KATURIAN Că aceşti copii reprezintă Poporul sau ceva? ARIEL. (apropiindu-se) „Eu încerc să spun”. Acum îmi pune pula vorbe în gură. „Eu încerc să spun”, şi cică să mai tragem singuri concluziile... KATURIAN Nu.... ! ARIEL. Nici nu mai putem vorbi acum, zice rahatul ăsta de om! Pune dracu’ mâinile jos.....!

7 Ariel îl trage jos de pe scaun pe Katurian, îngenunchează lângă el şi îi smuceşte capul. Tupolski se uită şi oftează. TUPOLSKI. Când eşti gata, Ariel. Ariel se opreşte, respiră greu şi îşi reia locul. (lui Katurian) Ia loc te rog. (cu durere Katurian îl ascultă) TUPOLSKI. Oh, uite că am uitat să menŃionez... Eu sunt poliŃistul bun, el e poliŃistul rău. (Pauză) Aşadar, înapoi la literatură. Tatăl, după cum am stabilit, se poartă urât cu fetiŃa, şi într-o zi fetiŃa ia câteva mere şi scobeşte nişte omuleŃi micuŃi din merele astea, degeŃele, ochişori, năsucuri, şi i le dă tatălui ei dar îi zice că nu trebuiesc mâncaŃi ci păstraŃi ca amintire din vremea când singura lui fiică era mică, şi bineînŃeles porcul de taică-su înghite mai mulŃi omuleŃi de-ăştia de măr întregi, doar ca să-i facă în ciudă fetiŃei, iar ei au înăuntru lame de ras şi el moare în agonie. KATURIAN Şi ăsta cum ar veni este finalul poveştii, adică ar trebui să fie finalul poveştii, tatăl primeşte ce merită. Dar apoi continuă. TUPOLSKI. Dar apoi continuă. În aceeaşi noapte fetiŃa se trezeşte. CâŃiva omuleŃi de măr i se urcă pe piept. Îi deschid gura cu forŃa. Şi îi spun... KATURIAN (voce subŃire) „Ne-ai omorât frăŃiorii... „ TUPOLSKI. „Ne-ai omorât frăŃiorii....” Apoi coboară în gâtul fetiŃei. Iar ea moare înnecată în propriul ei sânge. Sfârşit. KATURIAN E ca o răsturnare de situaŃie. Ai crede că e o secvenŃă dintr-un vis. Nu este. (Pauză) Ce? Doar am spus că nu-i povestirea mea cea mai bună. ARIEL: Umbli prin cartierul evreiesc, Katurian? KATURIAN Cartierul evreiesc? Nu. Mai trec din când în când pe acolo. Îl iau pe frate-miu din cartierul Lamenec, de la şcoală. Dar asta nu e în cartierul evreiesc. Trebuie doar să treci prin cartierul evreiesc. ARIEL. Îl iei pe frate-tu, el e mai mare ca tine, nu? Încă merge la şcoală? KATURIAN E o şcoală specială. Pentru cei cu dificultăŃi de învăŃare. (Pauză) Treaba asta are legătură cu evreii? Eu nu cunosc evrei. ARIEL. Nu cunoşti evrei? KATURIAN Nu am nimic împotriva evreilor dar nu cunosc nici unul. ARIEL. Dar nu ai nimic împotriva evreilor? KATURIAN Nu. Ar trebui să am? TUPOLSKI. „Ar trebui să am?” Bun răspuns. „Ar trebui să am?” Cumva servil şi laş pe de o parte dar vag sarcastic şi provocator pe de altă parte. „Ar trebui să am?” KATURIAN Nu încercam să fiu provocator. TUPOLSKI. Încercai să fii servil? KATURIAN. Nu. TUPOLSKI Atunci încercai să fii provocator. Iar acum Ariel te va lovi din nou.... KATURIAN AscultaŃi, nu înŃeleg ce caut eu aici. Nu ştiu ce anume aşteptaŃi să vă spun. Nu am nimic cu nimeni. Nici cu evreii nici cu nimeni. Eu doar scriu povestiri. Asta e tot ce fac. Asta e viaŃa mea. Stau acasă şi scriu povestiri.. Asta-i tot. Ariel se ridică şi se îndreaptă spre uşă. ARIEL. Asta îmi aminteşte că trebuie să merg să vorbesc cu fratele tău.

8

Ariel iese, Tupolski zâmbeşte, Katurian uimit, speriat. KATURIAN Fratele meu e la şcoală. TUPOLSKI. Eu şi Ariel avem chestia asta haioasă între noi, întotdeauna spunem „Asta îmi aminteşte” când de fapt lucrul respectiv nu ne aminteşte deloc de lucrul de care spunem că ne aminteşte. E foarte amuzant. KATURIAN Fratele meu e la şcoală. TUPOLSKI. Fratele tău e cu o uşă mai încolo. KATURIAN (pauză) Dar tre să fie speriat.... TUPOLSKI. Şi tu pari puŃin speriat. KATURIAN Sunt puŃin speriat. TUPOLSKI. De ce eşti speriat? KATURIAN Sunt speriat că fratele meu este singur într-un loc străin, şi sunt speriat că amicul tău o să-l bată de n-o să se vadă, şi sunt speriat că o să vină şi-o să mă bată şi pe mine iar de n-o să mă văd, deşi dacă o face e în regulă, adică aş prefera să nu o facă dar dacă este ceva în povestirile astea ce nu vă place atunci poftim, răzbunaŃi-vă pe mine, dar frate-miu se sperie uşor şi nu înŃelege lucrurile astea şi oricum nu are nici o legătură cu poveştile astea, abia dacă i-am citit una sau două aşa că mi se pare complet nedrept că l-aŃi adus aici şi cred că ar trebui să mergeŃi chiar acum, în pula mea, chiar acum să îi daŃi drumul de aici! Chiar în momentul ăsta, în pula mea! TUPOLSKI. (pauză) Pun pariu că acum eşti tot numai adrenalină, nu-i aşa, eşti tot numai senzaŃii de genu’„Vai, ooh am Ńipat la un poliŃist”, tot numai „Oooh probabil că nu ar fi trebuit dar ooohh m-am enervat rău de tot”. Oooh. Calmează-te dracu odată. Ai înŃeles? Ce crezi, că suntem animale? KATURIAN Nu. TUPOLSKI. Păi nu suntem animale. Avem de-a face, uneori, cu animale. Dar noi nu suntem animale. (Pauză) Fratele tău nu va păŃi nimic. ÎŃi dau cuvântul meu. Tupolski se uită la o altă povestire din teanc. „Povestea Răscrucii Celor Trei Cuşti de Fier”. Se pare că asta nu are tema ta. KATURIAN Care temă? TUPOLSKI. Ştii tu, tema ta, „Un biet copilaş o ia nasol în freză”. Tema ta. KATURIAN Asta nu e o temă. Unele dintre ele au ieşit aşa. Asta nu e o temă. TUPOLSKI. Deşi poate, indirect, are tema ta. KATURIAN Eu nu am teme. Am scris, câte, patru sute de poveşti şi din astea zece, poate douăzeci în care e vorba despre copii. TUPOLSKI. În care e vorba despre copii ucişi. KATURIAN Deci, ce, e vorba despre povestiri cu copii ucişi? CredeŃi că încerc să spun „MergeŃi şi omorâŃi copii” ? TUPOLSKI. Nu spun că încerci să spui „MergeŃi şi omorâŃi copii”. (Pauză) Încerci să spui „MergeŃi şi omorâŃi copii” ? KATURIAN Nu! În nici un caz! GlumiŃi? Nu încerc să spun absolut nimic! Asta e toată chestia.

9 TUPOLSKI. Ştiu, ştiu, toată chestia, prima datorie a unui povestitor este să... KATURIAN Da... TUPOLSKI. Bla, bla, bla, ştiu. Această „Răscruce a Celor Trei Cuşti”... KATURIAN Dacă sunt copii în povestirile mele este incidental. Dacă e politică în ele este incidental. Este accidental. TUPOLSKI. Doar că, chestia este că, nu mă întrerupe când vorbesc.... KATURIAN Nu, îmi cer scuze.... TUPOLSKI. Dacă te întreb ceva direct, sau dacă fac aşa cu ochii, dacă fac aşa adică„Hai, spune ceva” cu ochii, atunci tu poŃi să spui ceva, dar dacă sunt în mijlocul a... KATURIAN Ştiu, îmi cer scuze.... TUPOLSKI. Şi iar o faci ,în pula mea!! Te-am întrebat ceva direct? Am făcut cu ochii „Hai, spune ceva” ?! KATURIAN. Nu. TUPOLSKI.Nu, nu te-am întrebat, nici nu am făcut, aşa-i? (Pauză) Aşa-i? Vezi, asta a fost o întrebare directă şi am şi făcut cu ochii aşa ca şi cum „Hai, spune ceva”. KATURIAN. Îmi pare rău, sunt nervos. TUPOLSKI. Ai tot dreptul să fii nervos. KATURIAN Ştiu. TUPOLSKI. Nu, nu m-ai auzit, am spus „Ai tot dreptul .... să fii nervos.” KATURIAN. De ce? TUPOLSKI. (pauză) „Răscrucea Celor Trei Cuşti”... Ce încerci să ne spui în această poveste? KATURIAN Nu încerc să vă spun nimic. Nu ar trebui să fie nimic altceva decât un puzzle fără soluŃie.. TUPOLSKI. Şi care este soluŃia? KATURIAN (pauză) Nu există soluŃie. Este un puzzle fără soluŃie. TUPOLSKI. Eu cred că există soluŃie. Dar eu sunt foarte perspicace.. KATURIAN Păi, da, aveŃi dreptate, ideea e că trebuie să te întrebi care este soluŃia, dar adevărul e că nu există soluŃie, pentru că nu există nimic mai rău, nu-i aşa? Decât cele două lucruri despre care se vorbeşte. TUPOLSKI. Nu există nimic mai rău? KATURIAN. (pauză) Există? Tupolski citeşte din poveste. „Un om se trezeşte într-o dimineaŃă în cuşca de fier în care a fost lăsat să moară de foame. Ştie că era vinovat de crima pentru care l-au închis acolo dar nu îşi mai aminteşte care era crima. De partea cealaltă a răscrucii mai sunt două cuşti, deasupra primeia e o plăcuŃă pe care stă scris „Violator”, deasupra celeilalte scrie „Ucigaş”. În cuşca violatorului e un schelet prăfuit; în cuşca ucigaşului stă un moşneag pe moarte. Omul nostru nu poate citi plăcuŃa de deasupra propriei cuşti aşa că îl roagă pe bătrân să citească pentru a afla ce a făcut. Bătrânul se uită la plăcuŃă, se uită la omul nostru, apoi îl scuipă în faŃă cu dezgust. (Pauză) Apar nişte călugăriŃe. Spun rugăciuni deasupra violatorului mort. Uh-huh. Îi dau mâncare şi apă bătrânului ucigaş. Uh-huh. Citesc crima omului nostru. Pălesc şi se

10 îndepărtează plângând. (Pauză) Apare un tâlhar, ah-hah. Se uită spre violator fără prea mare interes. Îl vede pe bătrânul ucigaş, sparge lacătul cuştii şi îl eliberează. Vine la cuşca omului nostru, citeşte crima. Tâlharul zâmbeşte uşor. Omul nostru îi zâmbeşte timid înapoi. Tâlharul îşi ridică arma şi îl împuşcă în inimă. Murind, omul nostru Ńipă „Spune-mi doar ce am făcut?!” Tâlharul pleacă fără a-i spune. Ultimele cuvinte pe care le rosteşte omul nostru sunt: „Voi merge în Iad?” Iar ultimul sunet pe care îl aude este râsul molcom al tâlharului.” KATURIAN Asta este o povestire bună. Este ceva-esc. Ce fel de –esc este? Nu mai îmi amintesc. Pe mine oricum nu mă prea interesează chestiile astea, curentele astea, esc-urile astea, dar nu e nimic în neregulă cu povestea, nu? TUPOLSKI. Nu, nu e nimic în neregulă cu povestea asta. Nu este nimic în povestea asta care să te facă să crezi că tipul care a scris-o ar fi o pizdă bolnavă şi jegoasă. Nu. Tot ce este povestea asta pentru mine e.., povestea asta este un indicator. KATURIAN Un indicator? TUPOLSKI. Este un indicator. KATURIAN. Oh. TUPOLSKI. Îmi spune, la suprafaŃă spun lucrul ăsta, dar de fapt dedesubt eu spun lucrul ăstălalt. KATURIAN. Oh. TUPOLSKI. Este un indicator. Indică. ÎnŃelegi? KATURIAN. Da. Este un indicator. TUPOLSKI. Este un indicator. (Pauză). Este cea mai bună povestire a ta, spui? KATURIAN. Nu. Este una dintre cele mai reuşite. TUPOLSKI. Ah, este una dintre cele mai reuşite. Ai atât de multe. KATURIAN Da. (Pauză) Cea mai bună povestire a mea este cea cu „Oraşul de pe Râu”. „Povestea Oraşului de pe Râu.” TUPOLSKI. Cea mai bună poveste a ta este „Povestea Oraşului de pe Râu”? Stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai..... Tupolski găseşte povestirea. Stai aşa... Uite. Ah-hah. Şi asta îmi spune ceva, această „cea mai bună poveste a ta.” KATURIAN. De ce? Ce este, este un indicator? Tupolski se holbează la el. Um, este singura care a fost publicată. TUPOLSKI. Ştim că este singura care a fost publicată. KATURIAN Până acum. TUPOLSKI. (aproape că izbucneşte în râs. Pauză) A fost publicată în Libertad. KATURIAN Da. TUPOLSKI. Libertad. KATURIAN. Nu o citesc.

11 TUPOLSKI. Nu o citeşti. KATURIAN Trimit povestirile peste tot, ştiŃi, sperând..., le trimit oricui le-ar publica. Nu le şi cit... TUPOLSKI. Nu citeşti Libertad. KATURIAN. Nu. TUPOLSKI. Nu e ilegal, să ştii, dacă citeşti Libertad. KATURIAN. Ştiu. Nici dacă ai o povestire publicată în ea, ştiu. TUPOLSKI. Are tema ta. (Pauză) Vă dau anumite teme, cei de la Libertad? Ca de exemplu „ScrieŃi o povestire despre ponei” sau „ScrieŃi o povestire despre un copilaş care e futut rău de tot” Fac asta? KATURIAN. Ne cer doar chestia cu numărul de caractere. Maximum de caractere. TUPOLSKI.Tema ai ales-o tu? KATURIAN. Tema am ales-o eu. Tupolski îi înmânează lui Katurian povestirea. TUPOLSKI. Citeşte-mi-o. KATURIAN. Pe toată? TUPOLSKI. Pe toată. În picioare. Katurian se ridică. KATURIAN. Mă simt cumva ca la şcoală. TUPOLSKI. Mm. Doar că la şcoală nu te executau la final. (Pauză) Decât dacă era o şcoală a dracu de dură. Pauză, apoi Katurian citeşte povestirea, bucurându-se de propriile-i cuvinte, de detalii şi întorsături. KATURIAN. (pauză) Aahh, „Odată ca niciodată într-un orăşel cu străzi pietruite de pe malul unui râu cu ape repezi, trăia un băieŃel care nu se înŃelegea cu ceilalŃi copii din oraş. ToŃi se luau de el şi îl necăjeau pentru că era sărac şi părinŃii lui erau beŃivi şi hainele îi erau toate petice şi umbla desculŃ.. cu toate astea băieŃelul avea o fire veselă şi visătoare, şi nu îl supărau zeflemelile, bătăile şi interminabila singurătate. Ştia că este bun la suflet şi plin de iubire şi că cineva, cândva, undeva, va vedea toată dragostea asta în el şi îl va răsplăti. Apoi, într-o noapte, în timp ce stătea îngrijindu-şi ultimele răni la marginea podului care traversa râul spre ieşirea din oraş, a auzit apropiindu-se din întuneric, pe strada pietruită, o căruŃă trasă de un cal şi pe măsură ce se apropia a văzut că vizitiul purta cea mai neagră pelerină, iar gluga arunca umbre negre pe faŃa-i osoasă şi un fior de frică scutură trupul băieŃelului. Lăsând-şi frica la o parte, băiatul scoase un sandwich mic ce avea să-i fie cina în seara aceea şi, chiar când căruŃa era să treacă podul, l-a întins spre vizitiul cu glugă să vadă dacă nu ar vrea puŃin. Trăsura s-a oprit, vizitiul a încuviinŃat din cap, a coborât şi a stat o bucată de timp lângă băieŃel, împărŃind cu acesta sandwich-ul şi povestind cu el una-alta. Vizitiul l-a întrebat pe băiat de ce e desculŃ şi în zdrenŃe şi singur singurel iar în timp ce acesta îi povestea despre viaŃa lui săracă şi grea, a observat spatele căruŃii; era plină de cuşti de animale, mici şi

12 goale, mirosind urât şi chiar în momentul în care a vrut să îl întrebe pe vizitiu ce fel de animale au fost înăuntru, acesta s-a ridicat şi a spus că trebuie să plece. „Dar înainte să plec”, a şoptit vizitiul, „ pentru că ai fost atât de bun cu un drumeŃ bătrân şi obosit şi i-ai oferit jumătate din sandwichul tău, şi-aşa foarte mic, aş vrea să îŃi ofer şi eu ceva, a cărui valoare astăzi n-ai să o înŃelegi dar într-o zi, când vei fi mai mare, cred că ai să o apreciezi şi îmi vei mulŃumi. Acum închide ochii.” Aşa că băieŃelul a făcut ce i s-a zis şi a închis ochii, iar vizitiul a scos dintr-un buzunar ascuns şi secret al robei sale incredibil de negre un satâr lung, ascuŃit şi sclipitor, l-a ridicat sus în aer şi l-a coborât ca pe o coasă pe piciorul drept al băieŃelului, retezându-i toate cele cinci degeŃele murdare de noroi. Iar în timp ce băieŃelul stătea acolo mut de şoc, privind pierdut în gol, vizitiul i-a adunat degeŃelele însângerate, lea aruncat cârdurilor de şobolani care începuseră să se adune prin şanŃuri, s-a urcat înapoi în căruŃa sa, şi a pornit încetişor pe pod, lăsând băiatul, şobolanii, râul şi întunecatul oraş Hamelin în urma lui.” Katurian îl priveşte pe Tupolski căutând un răspuns, înapoindu-i povestirea, aşezându-se la loc. Oraşul Hamelin, înŃelegi? TUPOLSKI. Hamelin. KATURIAN Te-ai prins? BăieŃelul este micul olog (verifică expresia în Grimm)ce nu poate Ńine pasul când Flautistul PestriŃ se întoarce să ia toŃi copiii. Aşa a fost schilodit. TUPOLSKI. Ştiu asta. KATURIAN E o răsturnare. TUPOLSKI. Ştiu că e o răsturnare. KATURIAN. El venise după copii. TUPOLSKI. Cine venise după copii? KATURIAN. Flautistul PestriŃ. Venise după copii. De la bun început. Ideea mea era că el a adus şobolanii. El a adus şobolanii. Ştia că locuitorii n’or să plătească. Vroia de la bun început copiii. TUPOLSKI. (încuviinŃează. Pauză) Asta îmi aminteşte. Tuploski se îndreaptă spre dulap, scoate o cutiuŃă de metal de mărimea unui pachet de biscuiŃi, apoi se aşează înapoi, punând cutia pe masă între ei. KATURIAN. Ce anume? Ah, „Asta vă aminteşte.” Când de fapt nu v-a amintit de nimic. Tupolski îl priveşte fix. Ce e în cutie? Se aude un Ńipăt oribil de bărbat câteva camere mai departe. Katurian se ridică, tulburat. Ăsta e fratele meu.

13

TUPOLSKI. (ascultând) Da, mi se pare că el e. KATURIAN. Ce îi face? TUPOLSKI. Păi, ceva a dracu’ de groaznic. Nu am de unde şti, nu? KATURIAN. Ai spus că nu îl vei atinge. TUPOLSKI. Nu l-am atins. KATURIAN. Dar ai spus că nu va păŃi nimic. Mi-ai dat cuvântul. łipetele încetează. TUPOLSKI. Katurian, sunt un ofiŃer superior de poliŃie într-o dictatură totalitară, în pula mea. Ce dracu’ faci, chiar crezi ce zic eu? Se întoarce Ariel, înfăşurându-şi mâna însângerată într-o cîrpă albă. KATURIAN. Ce i-ai făcut fratelui meu? Ariel îl trage pe Tupolski deoparte. Se sfătuiesc într-un colŃ un timp, apoi se aşează. Am întrebat ce i-ai făcut fratelui meu!?! TUPOLSKI. Vezi, Ariel? Acum Katurian pune întrebările. Mai întâi a fost „ Ce e în cutie?”-asta a fost în timp ce tu îl torturai pe handicapat, iar acum e „Ce i-ai făcut fratelui meu?” KATURIAN. Dă-o-n pizda măsii de „Ce-i în cutie”. Ce i-ai făcut fratelui meu!?! TUPOLSKI. Păăiii, Ariel a avut o copilărie cu probleme, înŃelegi, şi tinde să se cam răzbune pe toŃi retardaŃii pe care îi primim în custodie. E destul de nasol, dacă stai să te gândeşti. KATURIAN. Ce i-ai făcut?!! ARIEL. Auzi, tu fiind un asemenea parvenit şi mai şi Ńipând în gura mare, în mod normal Ńi-aş fi spart demult faŃa, dar fiindcă abia i-am făcut asta fratelui tău subnormal mă doare a naibii de tare mâna, aşa că deocamdată scapi doar cu o avertizare extrem de aspră. KATURIAN. Vreau să îl văd pe frate-miu. În momentul ăsta. TUPOLSKI. I-ai spart faŃa, da, Ariel? Doar că, stai puŃin, asta ar putea fi luată drept brutalitate a poliŃiei, aşa-i? Oh nu! ARIEL. M-a lovit la mână destul de serios. TUPOLSKI. Uită-te la biata ta mână! ARIEL. Ştiu, chiar mă doare. TUPOLSKI. De câte ori Ńi-am spus? Foloseşte un baston, foloseşte un ceva. Cu mâinile goale, Ariel? Şi pe un handicapat? Nici măcar nu se merită, nu apreciază. KATURIAN. E doar un copil! ARIEL. Acum îmi trag puŃin răsuflarea dar data viitoare când merg la el cred că am să introduc ceva ascuŃit în el şi apoi am să întorc. TUPOLSKI. Oh, Ariel, asta cu siguranŃă ar fi considerată drept brutalitate a poliŃiei. KATURIAN. Vreau să îl văd pe frate-miu chiar acum! TUPOLSKI. Ce s-a întâmplat cu al treilea copil? KATURIAN Poftim? (Pauză) Care al treilea copil? ARIEL. Deci eşti tu şi frate-tu, da? SunteŃi apropiaŃi, tu şi frate-tu? KATURIAN. El e tot ce am pe lumea asta. ARIEL: Tu şi fratele tău handicapat. KATURIAN. Nu e handicapat.

14 TUPOLSKI. „Scriitorul şi fratele lui handicapat.” Titlu pentru o povestire, Katurian. KATURIAN. (cu lacrimi în ochi) E doar un copil. TUPOLSKI. Nu, nu e. Ştii cine era doar un copil? Andrea Jovacovic era. Ştii cine era ea? KATURIAN. (pauză, aşezîndu-se) Doar din ziare. TUPOLSKI. Şi ce ştii despre ea, „ doar din ziare”? KATURIAN. E fata pe care au găsit-o pe câmp. TUPOLSKI. Da, e fata pe care au găsit-o pe câmp. Ştii cum a murit? KATURIAN. Nu. TUPOLSKI. De ce nu ştii cum a murit? KATURIAN. În ziare nu scria. TUPOLSKI. Nu scria în ziare. Ştii cine e Aaron Goldberg? KATURIAN. Doar din ziare. TUPOLSKI. Da. E băiatul pe care l-au găsit la groapa de gunoi lângă cartierul evreiesc. El ştii cum a murit? KATURIAN. Nu. TUPOLSKI. Nu, nu a scris în ziare. În ziare nu s-a scris despre mai multe lucruri. Ziarele nu au scris nimic despre un al treilea copil, o fetiŃă mută, dispărută acum trei zile, în aceeaşi zonă, de aceeaşi vârstă. ARIEL O să scrie ceva în ziare diseară. TUPOLSKI. O să scrie ceva în ziare diseară. O să scrie mai multe în ziare diseară. KATURIAN. Despre fetiŃa mută? TUPOLSKI. Despre fetiŃa mută. Despre mărturisiri. Despre execuŃii. Lucruri de genul ăsta. KATURIAN. Dar... Nu înŃeleg ce încercaŃi să îmi spuneŃi. ÎncercaŃi să îmi spuneŃi că eu nu ar trebui să scriu povestiri în care sunt ucişi copii pentru că în viaŃa reală există copii ucişi? ARIEL. Vrea ca noi să credem că el crede că tot ce avem noi împotriva lui este o problemă cu căcatul lui de stil literar. Ca şi cum noi nu am şti ce mi-a zis frate-su adineaori. KATURIAN. Ce v-a spus fratele meu adineaori? ARIEL. Ca şi cum noi n-am şti ce-i în cutia asta. KATURIAN. Orice v-ar fi spus, voi l-aŃi făcut să vă spună. El nu vorbeşte cu străinii. ARIEL. (aranjându-şi cârpa însângerată) A vorbit cu mine. Şi vorbeşte cu străinii. A spus că el şi cu tine vorbiŃi cu srăinii. KATURIAN. Vreau să îl văd. ARIEL. Vrei să îl vezi? KATURIAN. Vreau să îl văd. Asta am spus. ARIEL. Ceri să îl vezi? KATURIAN. Da, cer, în pula mea! Tre să văd dacă e-n regulă! ARIEL. Nu va fi niciodată în regulă. KATURIAN. (ridicându-se) Am dreptul să îmi văd fratele! ARIEL. Nu ai nici un căcat de drept.... TUPOLSKI. Ia loc, te rog.

15 ARIEL. Nu mai ai; nu ai drepturi. KATURIAN. Am drepturi. Toată lumea are drepturi. ARIEL. Tu n-ai. KATURIAN. Eu de ce n-am? TUPOLSKI. Deschide cutia. KATURIAN. Huh? ARIEL. ÎŃi dau eu drepturile tale imediat. KATURIAN. Da, sigur că da, cum i-ai dat probabil şi lu frate-miu drepturile. ARIEL. Să ştii că i le-am dat bine de tot. KATURIAN Pun pariu că i le-ai dat! Pun pariu că i le-ai dat, în pula mea! TUPOLSKI. Deschide cutia. ARIEL. Nu, eu pun pariu că i le-am dat în pula mea. KATURIAN. Da, pun pariu că i le-ai dat în pula mea. ARIEL. Nu, eu pun pariu că i le-am dat în pula mea! KATURIAN. Ştiu că pui pariu că i le-ai dat în pula mea... ! TUPOLSKI. (urlând) Deschide naibii o dată cutia aia!! KATURIAN. Am să deschid naibii cutia! Katurian trage nervos capacul cutiei, apoi se retrage tremurând într-un colŃ, îngrozit de ce e înăuntru. KATURIAN. Ce e aia? TUPOLSKI. Te rog să iei loc. KATURIAN. Ce sunt alea? Ariel se repede spre Katurian, îl smuceşte înapoi pe scaun şi, Ńinându-l de păr, îl obligă să se uite în cutie. ARIEL.„Ce sunt alea”? Ştii ce sunt. Le-am găsit la tine acasă. KATURIAN. Nu...! ARIEL. Frate-tu a recunoscut deja partea lui.... KATURIAN. Nu! ARIEL. Dar el nu e nici de departe creierul din spatele întregii operaŃiuni. Ştii cum a murit fetiŃa de pe câmp? Două lame de ras împinse pe gât, amândouă învelite în măr, în pula mea, ce ciudat! Tupolski se apleacă spre cutie... ARIEL.Ştii cum a murit băieŃelul evreu? ... şi scoate cinci degeŃele de picior însângerate. TUPOLSKI. Primul degeŃel, al doilea degeŃel, al treilea degeŃel, al patrulea degeŃel, al cincilea degeŃel. ARIEL. Cele cinci degeŃele de la picioare ale micuŃului evreu şi au fost găsite la tineacasă şi tu nu ai nici o legătură, nu ştii nimic? KATURIAN (plângând) Eu doar scriu povestiri! ARIEL. O întorsătură finală a dracu’ de reuşită, aşa-i? TUPOLSKI: Fă-l să le înghită. Ariel îl îmbrânceşte pe Katurian jos de pe scaun.

16 ARIEL.Unde e fetiŃa mută? Ariel încearcă să–i bage lui Katurian degetele în gură. TUPOLSKI. Nu-l fă să le înghită, Ariel. Ce dracu? ARIEL. Tu ai spus să-l fac să le înghită. TUPOLSKI. Doar ca să îl sperii ! Sunt dovezi! Gândeşte şi tu puŃin! ARIEL. Du-te dracu’ cu „Gândeşte şi tu puŃin”” nu mă lua cu din astea! Şi termină şi cu faza cu „copilăria cu probleme”. TUPOLSKI Dar chiar ai avut o copilărie cu probleme.... ARIEL. Termină, am spus! TUPOLSKI. Şi uită-te la mâna ta, e atât de evident că e sânge fals. ARIEL. O, du-te dracu’! TUPOLSKI. Poftim? ARIEL .Am spus, „Du-te dracu!” ! Ariel aruncă degetele pe jos şi iese nervos. Tupolski le adună, le pune înapoi în cutie. TUPOLSKI. Câte toane. Pauză KATURIAN. Nu înŃeleg absolut nimic din tot ce se întâmplă. TUPOLSKI. Nu? Păi uite unde ne aflăm la ora 17.15, în data de 4, ziua de luni. Pe lângă dovezile găsite la tine acasă, fratele tău, handicapat sau nu, a recunoscut, sub tortură sau nu, suficiente lucruri în legătură cu crimele pentru ca noi să îl executăm înainte de lăsarea serii, dar, după cum a spus şi Ariel, e foarte puŃin probabil ca el să fie creierul din spatele operaŃiunii, aşa că vrem ca şi tu să mărturiseşti. Ne place să executăm scriitori. Dobitoci putem executa în fiecare zi. Şi o facem . Dar dacă execuŃi un scriitor transmiŃi un mesaj, ştii? Ce mesaj anume transmiŃi nu ştiu, ăsta nu e tocmai domeniul meu, dar de transmis se transmite sigur un mesaj. (Pauză) Hopa! Ştiu. Ştiu ce mesaj se transmite. Se transmite mesajul: NU ..... OMORÂłI ..... COPII. (Pauză) Unde e fetiŃa mută? Fratele tău nu a părut că ar vrea să divulge secretul. KATURIAN. Detectiv Tupolski? TUPOLSKI. Domnule Katurian? KATURIAN. Te-am tot ascultat mâncând căcat de ceva timp şi vreau să îŃi spun câteva lucruri. Nu cred că fratele meu Ńi-a spus ceva. Cred că încerci să ne înscenezi crimele astea din două motive. Unul, pentru că din cine ştie ce motiv nu îŃi plac povestirile mele şi doi, pentru că din cine ştie ce motiv nu îŃi place ca retardaŃii să provoace dezordine pe străzi. Şi mai cred că nu am să mai scot un singur cuvânt înainte să mă laşi să îl văd pe frate-miu. Aşa că torturează-mă oricât vrei, detectiv Tupolski, fiincă nu mai zic nici un căcat de cuvânt. TUPOLSKI. (pauză) ÎnŃeleg. (pauză) Atunci să mă duc să iau electrozii. Tupolski iese luând cutiuŃa de metal. Uşa se închide cu zgomot în urma lui. Heblu. Actul I. Scena II. Katurian pe un pat, între jucării, creioane colorate, hârtie, aproximaŃie a unei camere de copil. Lângă, o cameră identică, poate din sticlă, dar închisă cu lacătul şi în întuneric.

17 Katurian narează o scurtă povestire şi o joacă împreună cu mama, full de diamante, şi tatăl, cu barbişon şi ochelari. KATURIAN. A fost odată ca niciodată un băieŃel pe care tatăl şi mama îl iubeau nespus de mult şi îl copleşeau cu dovezi ale dragostei lor, care mai de care mai drăguŃe. Avea propria lui cameră într-o casă mare în mijlocul unei păduri drăguŃe. Nu vroia nimic: toate jucăriile din lume erau ale lui, toate cărŃile, toate creioanele colorate, de toate felurile, toate cariocile, tot. Toate seminŃele creativităŃii erau plantate în el de la o vârstă fragedă şi scrisul a devenit prima lui dragoste: scurte povestioare, poveşti, basme, mici romane, toate foarte vesele, cu purceluşi, îngeraşi, ursuleŃi, iar unele dintre ele erau bune, altele erau chiar foarte bune. Experimentul părinŃilor lui reuşise. Prima parte a experimentului lor reuşise. Mama şi Tatăl, după ce l-au mângâiat şi l-au sărutat pe Katurian, intră în camera alăturată şi dispar din raza vizuală a spectactorului. În noaptea în care a împlinit şapte ani a început să aibă coşmaruri. Camera alăturată fusese dintotdeauna închisă cu lacătul din motive pe care băiatul nu le cunoştea şi nici nu se întrebase vreodată până când din cameră nu au început să se audă prin pereŃii groşi de cărămidă huruit de burghiu, scârŃâit de şuruburi, sâsâit de chestii electrice necunoscute şi Ńipetele înnăbuşite ale unui copil cu căluş la gură. Noapte de noapte. În fiecare noapte. (Mamei, cu voce de copil) „Ce erau zgomotele alea azi noapte, mami?” (cu voce normală) întreba dimineaŃa, după fiecare noapte lungă, nedormită, disperată. La care mama răspundea mereu: MAMA: Oh, micuŃul meu Kat, e doar minunata dar mult prea activa ta imaginaŃie... KATURIAN (voce de copil) Oh. Şi toŃi copiii de vârsta mea aud noapte de noapte asemenea zgomote abominabile ? MAMA: Nu, puiule. Doar cei extraordinar de talentaŃi. KATURIAN. (voce de copil) Aha. Mişto. (voce normală) Şi asta a fost tot. Iar băiatul a continuat să scrie, iar părinŃii l-au încurajat şi l-au susŃinut cu multă dragoste, dar huruitul şi Ńipetele de dincolo au continuat... În camera coşmarurilor de alături, în semiîntuneric, penru o secundă pare că un băieŃel cam la opt ani, legat de pat, e torturat cu burghiuri şi electrozi. ... iar povestirile lui au devenit din ce în ce mai sumbre. Au devenit din ce în ce mai bune, datorită dragostei şi încurajărilor părinŃilor lui, cum se întâmplă de obicei, dar au devenit din ce în ce mai sumbre, datorită zgomotelor constante a torturării unui copil, cum, deasemenea, se întâmplă de obicei.

18 Lumina în camera alăturată scade treptat. Mama, Tatăl şi Copilul nu mai pot fi văzuŃi. Katurian strânge jucăriile şi toate cele. În ziua când a împlinit 14 ani, zi în care aştepta răspuns de la un concurs unde avea înscrisă o povestire, un bileŃel a fost strecurat din camera alăturată pe sub uşa zăvorâtă... Un bileŃel cu scris roşu este împins pe sub uşă. Katurian îl ridică. ... un bileŃel pe care scria: „ Pe tine te-au iubit şi pe mine m-au torturat timp de şapte ani încontinuu, fără nici un motiv altul decât ca un experiment artistic, un experiment artistic care a funcŃionat. Nu mai scrii despre porcuşori verzi, aşa-i?” BileŃelul era semnat : „Fratele tău” şi era scris cu sânge. Katurian năvăleşte în cealaltă cameră. A dat buzna în cealaltă cameră unde a găsit... Se aprind luminile pe Mama şi Tatăl singuri în cameră, cu burghiuri şi sunete înregistrate, ca mai sus. ... părinŃii lui stând acolo, zâmbind, singuri; tatăl scoŃînd zgomote de burghiu, mama imitând sunetele unui copil cu căluş la gură; aveau o oliŃă mică plină cu sânge de porc între ei iar tatăl i-a spus să se uite pe cealaltă parte a bileŃelului scris în sânge. Aşa că băiatul s-a uitat şi a descoperit că a câştigat 50 de lire şi primul loc la concursul de povestiri de la care aştepta rezultat. Au râs toŃi. A doua parte a experimentului părinŃilor săi era complet / funcŃionase. Mama şi tatăl adorm unul lângă altul în patul lui Katurian. Luminile se sting. S-au mutat curând după aceea şi deşi zgomotele de coşmar încetaseră, povestirile lui au rămas la fel de stranii şi de sucite dar foarte bune şi le-a mulŃumit părinŃilor pentru ciudăŃenia la care l-au supus. Apoi, ani mai târziu, în ziua în care i-a fost publicată prima carte, a hotărât să viziteze casa copilăriei pentru prima dată de când se mutase. A lenevit în fosta sa cameră şi toate jucăriile şi culorile zăceau încă acolo, pline de praf... Katurian intră în camera alăturată, se aşează pe pat. ... apoi a intrat în camera alăturată în care burghiurile şi electrozii zăceau încă acolo pline de praf şi a zâmbit la cât de nebunească i se părea acum până şi ideea că...... dar şi-a pierdut zâmbetul când a văzut.... Patul este cam prea plin de cocoloaşe. Trage salteaua şi dezvăluie oribilul cadavru al unui copil....

19 .... cadavrul unui copil de paisprezece ani care fusese lăsat să putrezească acolo, abia dacă avea un os care să nu fi fost rupt sau ars, iar în mâini Ńinea o hârtie scrisă în sânge. Şi copilul a citit povestea, o poveste ce nu putea fi scrisă decât în cele mai groaznice situaŃii, şi era cel mai dulce, cel mai drăguŃ, cel mai suav lucru pe care îl citise vreodată în viaŃa lui, dar, ceea ce era cel mai rău, era cu mult mai bună decât orice a scris el vreodată sau decât orice ar fi putut vreodată să scrie. Katurian ia o brichetă şi dă foc povestirii. Aşa că a ars povestea, şi l-a învelit înapoi pe fratele său, şi nu a spus o vorbă despre ce văzuse nimănui. Nici părinŃilor, nici editorilor săi, nici nimănui. Ultima parte, partea finală a experimentului părinŃilor săi funcŃionase şi se terminase. Lumina scade în camera alăturată, dar se ridică uşor pe patul pe care stau Tatăl şi Mama. Povestea lui Katurian „Scriitorul şi fratele scriitorului” s-a terminat acolo şi astfel, cam posomorât dar destul de rezonabil, fără a pomeni detaliile la fel de posomorâte dar cu mult mai incriminatoare ale adevăratei poveşti. Căci după ce a citit bileŃelul scris în sânge şi a dat buzna în camera alăturată era, bineînŃeles.... Cadavrul copilului se ridică şi stă în fund pe pat, respirând greu. .... fratele lui pe care l-a găsit acolo, viu, cât putea fi.., dar cu leziuni psihice ireparabile, şi că în aceeaşi noapte, în timp ce părinŃii lui dormeau, băiatul de paisprezece ani a Ńinut o pernă pe faŃa tatălui un pic, puŃin... Katurian îşi sufocă Tatăl cu o pernă. Corpul intră în convulsii apoi moare. O bate uşor pe umăr pe mama. Ea deschide ochii şi îşi vede soŃul mort, cu gura deschisă. ... şi, după ce a trezit-o pe maică-sa doar cât să o lase să îşi vadă soŃul mort şi albastru a Ńinut perna şi pe faŃa mamei, puŃin, un pic. Katurian, cu faŃa albă, Ńine o pernă peste maică-sa care Ńipă. Corpul ei se convulsionează violent dar el apasă perna cu forŃă în timp ce luminile scad treptat. ACTUL II. Scena I O celulă. Michal pe un scaun de lemn, lovindu-şi picioarele unul de altul, ascultând Ńipetele fratelui său torturat în camera alăturată. Un pic mai încolo, o saltea subŃire acoperită de o pătură şi o pernă. MICHAL: „A fost odată ca niciodată... undeva departe, foarte departe... Katurian Ńipă din nou. Michal mimează Ńipetele ca şi cum s-ar îndepărta, până când acestea se sting.

20

„A fost odată ca niciodată, undeva departe, foarte departe, un porcuşor verde. . un porcuşor verde... „ dar să fi fost într-adevăr departe, foarte departe ? Oare unde a fost? (Pauză) Daa, a fost undeva departe, foarte departe, un purceluş verde... Katurian Ńipă. Michal mimează, de data asta iritat. Oh, taci din gură Katurian! Mă faci să uit povestea cu purceluşul verde dacă tot Ńipi în halu ăsta! (Pauză) Şi ce a făcut purceluşul verde apoi? A... i-a spus omului... Ia spus omului... „Salut, omule...” Katurian Ńipă. Michal ascultă numai. Ah, eu nu pot povesti cum povesteşti tu, oricum. Aş vrea să se grăbească odată şi să termine cu torturatul. M-am plictisit. E plictisitor aici. Aş vrea... Se aude cum se descuie uşa alăturată. Michal ascultă. Se descuie uşa celulei lui şi Ariel îl împinge înăuntru pe Katurian, sângerând, fără aer. ARIEL: Mă duc să mănânc dar nu stau mult. Mă întorc şi reluăm. Michal thumbs up pt Ariel. Ariel încuie uşa în urma lui. Michal se uită spre Katurian, care tremură pe podea, merge la el, vrea să îl mângâie pe cap dar nu poate, apoi se aşează pe scaun. MICHAL Salutare. Katurian îşi ridică privirea spre el, se târăşte şi îi îmbrăŃişează piciorul. Michal se uită în jos la frate-su, stingherit. Ce faci? KATURIAN Mă Ńin de piciorul tău. MICHAL. Ah. (Pauză) De ce? KATURIAN Nu ştiu, mă doare. Nu am voie să strâng piciorul fratelui meu când sufăr? MICHAL. BineînŃeles că ai voie, Katurian. Doar că e ciudat. KATURIAN (pauză) Tu ce faci? MICHAL. Grozav. Doar un pic plictisit. Doamne, dar ce hărmălaie ai făcut. Ce făceau, te torturau? KATURIAN. Da . MICHAL. (ŃâŃâie. pauză) Te-a durut? Katurian lasă piciorul fratelui său. KATURIAN Dacă nu mă durea, Michal, nu ar fi fost tortură, nu? MICHAL. Nu, probabil că nu. KATURIAN Pe tine te-a durut? MICHAL. Ce să mă doară? KATURIAN Când te-au torturat.

21 MICHAL Pe mine nu m-au torturat. KATURIAN Cum? K se uită la el pentru prima dată şi vede că nu are nici o tăietură sau vânătaie. MICHAL. O, nu, omul mi-a spus că mă va tortura iar eu mi-am zis: „Nu, nici nu mă gândesc, o să mă doară” aşa că i-am spus tot ce a vrut să audă şi atunci a fost în regulă. KATURIAN. Dar te-am auzit Ńipând. MICHAL. Ah, da. M-a rugat el să Ńip. A spus că Ńip foarte bine. KATURIAN Deci el Ńi-a spus ce să zici şi tu ai fost de-acord? MICHAL. Aha. KATURIAN (pauză) Jură-mi pe viaŃa ta că nu tu i-ai omorât pe cei trei copii. MICHAL. IŃi jur pe viaŃa mea că nu eu i-am omorât pe cei trei copii. Katurian oftează uşurat şi îi îmbrăŃişează iar piciorul lui Michal. KATURIAN Ai semnat ceva? MICHAL. Ha? Ştii doar că eu nu pot semna nimic. KATURIAN Atunci poate că mai avem şanse să scăpăm. MICHAL. De unde să scăpăm? KATURIAN Să scăpăm de a fi executaŃi pentru uciderea a trei copii, Michal. MICHAL. O, să scăpăm de a fi executaŃi pntru uciderea a trei copii. Asta ar fi bine. Cum? KATURIAN Singurul lucru pe care îl au împotriva noastră este ce le-ai spus tu şi chestiile pe care au spus că le-au găsit la noi acasă. MICHAL. Ce chestii? KATURIAN Aveau o cutie plină cu degete de la picioare. Nu, stai aşa. Au spus că sunt degete de la picioare. Nu prea arătau ele a degete. Puteau fi orice. Căcat. (Pauză) Şi mi-au spus că te-au torturat şi pe tine, mâinile îi erau pline de sânge. Spui că nu te-a atins deloc? MICHAL. Nu, mi-a dat un sandwich cu şuncă. Doar că a trebuit să scot salata din el. Cîh. KATURIAN Lasă-mă să mă gândesc o secundă. Să mă gândesc... MICHAL. łie îŃi place să te gândeşti, aşa-i? KATURIAN De ce suntem atât de proşti? De ce credem tot ceea ce ne zic ei? MICHAL. De ce? KATURIAN. Este exact ca într’o povestire. MICHAL. Ştiu. KATURIAN Un om intră într-o cameră, zice: „Mama ta a murit.”, da? MICHAL. Ştiu că mama a murit. KATURIAN Nu, ştiu, dar într-o poveste. Un om intră într-o cameră , zice altui om, „Mama ta a murit”. Ce ştim? Ştim că mama celui de-al doilea om a murit? MICHAL. Da. KATURIAN. Nu, nu ştim. MICHAL. Nu, nu ştim.

22 KATURIAN Tot ce ştim este că un om a intrat într-o cameră şi a spus altui om „Mama ta a murit”. Doar atât ştim. Prima regulă a povestitorului. „Să nu crezi tot ce scrie în ziare”. MICHAL. Eu nu citesc ziare. KATURIAN. Bun. Vei fi întotdeauna cu un pas înaintea celorlaŃi. MICHAL. Cred că sunt destul de sigur că habar nu am despre ce vorbeşti, Katurian. Dar eşti funny. KATURIAN. Un om intră într-o cameră, zice: „Fratele tău abia a mărturisit că a omorât trei copii şi am găsit un degeŃel într-o cutie la tine acasă.” Ce ştim? MICHAL. Aha! Am înŃeles! KATURIAN Ştim că fratele a omorât trei copii? MICHAL. Nu. KATURIAN. Nu. Ştim că fratele a mărturisit că a omorât trei copii? MICHAL. Nu. KATURIAN. Nu. Ştim că au găsit un deget într-o cutie în casa lor? Nu. Ştim că... Doamne ..! MICHAL. Ce? KATURIAN. Nu ştim nici măcar dacă a fost omorât într-adevăr vreun copil. MICHAL. A scris în ziare. KATURIAN. Cine conduce ziarele? MICHAL. PoliŃia. Uuhh. Eşti chiar deştept. KATURIAN. Oh Dumnezeule. „ Un scriitor într-un stat totalitar este interogat cu privire la conŃinutul înfiorător al povestirilor sale şi asemănările cu câteva crime de copii petrecute în oraşul său. Crime care de fapt... nu se petrecuseră deloc. „ (Pauză) Aş vrea să fi avut un stilou acum.. aş putea scrie o povestire decentă despre asta. Asta dacă nu ne-ar executa într-o oră. (Pauză) Orice ar face, Michal, orice s-ar întâmpla, să nu semnezi nimic. Orice Ńi-ar face, tu să nu semnezi nimic. Ai înŃeles? MICHAL. Orice mi-ar face, eu nu semnez nimic. Orice s-ar întâmpla, eu nu semnez nimic. (Pauză) Pot să semnez cu numele tău? KATURIAN (zâmbind) Mai ales cu numele meu să nu semnezi. Mai ales cu numele meu să nu semnezi. MICHAL. „Am omorât o grămadă de copii” semnat Katurian Katurian. Ha! KATURIAN Căcărează mică.... MICHAL. „Şi nu a avut nici o legătură cu fratele lui, Michal, nici măcar o legătură.” Semnat Katurian Katurian. Ha! KATURIAN. Te bat de nu te vezi... MICHAL. Nu... Katurian îl îmbrăŃişează. Michal îl îmbrăŃişează înapoi, prea tare pentru rănile lui Katurian. KATURIAN Arrgrrhh, Iisuse, Michal! MICHAL. Scuze, Katurian. KATURIAN E în regulă. (Pauză) Vom fi în regulă, Michal. Vom fi ok. Scăpăm noi de aici. Doar să stăm împreună. MICHAL. Da. Mă mănâncă fundul azi rău de tot. Nu ştiu de ce. Mai avem pudră din aceea? KATURIAN. Nu, ai folosit-o pe toată.

23 MICHAL. Mmm. Dar nu ajungem acasă o vreme, aşa-i? KATURIAN Nu. MICHAL. Atunci tre să stau aici cu mâncărimile astea. KATURIAN Da, dar ai putea să imi tot spui despre asta, că imi ridică moralul. MICHAL. Ei, serios? Nu, eşti prost acum, nu are cum să-Ńi ridice moralul un fund, nu? KATURIAN Depinde de fund. MICHAL. Ce? Prost. (Pauză) Oricum mă mănâncă. Aia e sigur. Încerc să nu mă scarpin, ştii, că eşti tu aici, dar îŃi spun clar, mă mănâncă rău. (Pauză) Am un fund cu mâncărimi. (Pauză) Spune-mi o poveste, Katurian. O să îmi ia gândul de la.. KATURIAN O să-Ńi ia gândul de la fundul cu mâncărimi.. MICHAL Fundul cu mâncărimi, da... KATURIAN Ce poveste vrei? MICHAL. Um.., „Purceluşul verde” KATURIAN Nu. Aia e numa o plothtioalăă... MICHAL. Nu e o plothtioală, e bună, „Purceluşul verde”. Mai înainte încercam să mi-o amintesc. KATURIAN. Nu, zic alta. Ce să zic? MICHAL. Zi „Omul Pernă”. KATURIAN (zâmbeşte) De ce „Omul Pernă”? Michal ridică din umeri Pfeeeii, asta e de demult tare, aşa-i? MICHAL. Da, e de demult, cum ar veni, e demult. KATURIAN. Să vedem, cum începea?... MICHAL. „A fost odată ca niciodată” KATURIAN. Ştiu, dar eu încerc să îmi amintesc cum începe de fapt.. MICHAL. (iritat) „A fost odată ca niciodată” KATURIAN. Okay, Iisuse. (Pauză) A fost odată ca niciodată.. un om, care nu arăta ca toŃi oamenii. Avea cam 3 metri înălŃime... Michal priveşte în sus, fluieră încet. Şi era făcut tot din perne roz, moi şi pufoase: braŃele erau perne, picioarele erau perne şi corpul îi era o pernă, degetele erau pernuŃe micuŃe, chiar şi capul îi era o pernă, o pernă mare rotundă. MICHAL. O pernă circulară. KATURIAN. E acelaşi lucru. MICHAL. Dar eu prefer „o pernă circulară”. KATURIAN.Capul era o pernă circulară.. Iar pe cap avea doi nasturi drept ochi şi o gură mare deschisă într-un zâmbet larg, aşa că puteai mereu să îi vezi dinŃii, care erau tot perne. PernuŃe mici şi albe. MICHAL. „PernuŃe”. Fă mutra aia ca gura Omului pernă! Katurian afizeaşă un zâmbet larg şi idiot. Michal îi atinge uşor buzele şi obrajii.

24 KATURIAN. Deci Omul pernă trebuia să arate asfel, trebuia să arate aşa moale şi sigur din cauza slujbei sale, pentru că slujba sa era foarte tristă şi foarte dificilă... MICHAL. Oh-oh, vine.... KATURIAN. De câte ori vreun domn ori doamnă erau foarte foarte trişti şi nu-şi doreau decât ca totul să se termine, vroiau să îşi ia singuri viaŃa şi să se termine odată cu toată durerea, chiar în momentul în care voiau să o facă, cu lamă, glonŃ, gaz sau.... MICHAL. Sau sărind de pe ceva foarte mare. KATURIAN. Da. Prin orice metodă de sinucidere preferau- „preferau” nu e probabil cuvântul potrivit dar oricum, chiar când acea persoană era pe punctul de a o face, Omul pernă mergea la ei, se aşeza lângă ei, îi Ńinea de mână şi le spunea: „Aşteaptă puŃin”, iar timpul în mod ciudat încetinea brusc iar pe măsură ce încetinea, Omul pernă se întorcea în timp până când domnul sau doamna respectivă erau doar un băieŃel sau o fetiŃă, când viaŃa de teroare pe care urmau să o trăiască nu începuse încă, iar slujba Omului pernă era foarte foarte tristă pentru că slujba Omului pernă era să îl convingă pe copilul acela să se sinucidă şi să evite astfel anii de durere care se vor sfârşi pentru ei în exact acelaşi fel: în faŃa unui cuptor, în faŃa unui pistol, în faŃa unui lac. „Dar eu nu am auzit vreodată de un copil care să se sinucidă”, aŃi putea spune. Păi asta pentru că Omul pernă le sugera întotdeauna să o facă în aşa fel încât să pară că a fost un accident tragic: le arăta cutia cu pastile colorate care semănau cu nişte bombonele, le arăta locul de pe râu unde gheaŃa era prea subŃire, le arăta maşinile parcate dintre care era foarte periculos să iasă în fugă; le arăta punga de plastic fără spărturi, şi felul exact în care să o lege la gură. Deoarece mămicile şi tăticii se obişnuiesc mai uşor cu ideea micuŃului de cinci anişori pierdut într-un tragic accident decât cu ideea că micuŃul de cinci anişori a realizat cât de căcat e viaŃa şi a luat măsuri să o evite. Dar nu toŃi copii îl credeau pe Omul pernă. Odată o fetiŃă, o creaturică veselă nevoie mare care nu îl putea crede nicicum pe Omul pernă care îi zicea că viaŃa poate fi îngrozitoare şi că viaŃa ei chiar aşa va fi, l-a alungat iar el a plecat plângând, vărsând lacrimi mari care formau bălŃi uite-aşa de mari, iar noaptea următoare s-a auzit iar o bătaie la uşa ei şi fetiŃa a spus „Pleacă, lasă-mă-n pace, Omule pernă, Ńi-am spus, sunt fericită, întotdeauna am fost fericită şi întotdeauna voi fi fericită.” Dar nu era Omul pernă, era alt bărbat. Şi mămica ei nu era acasă, şi bărbatul ăsta o vizita de fiecare dată când mămica ei nu era acasă, iar curând a devenit foarte tristă, iar când s-a aşezat în faŃa cuptorului în ziua în care a împlinit 21 de ani i-a spus Omului pernă: „De ce nu m-ai convins?” Iar Omul pernă a spus: „Am încercat să te conving, dar tu erai prea fericită.” Iar în timp ce fata dădea drumul la gaz, până la capăt, a spus: „Dar eu nu am fost niciodată fericită. Nu am fost niciodată fericită.” MICHAL. Ah, nu vrei să sari direct la sfîrşit, te rog? Partea asta e un pic plictisitoare. KATURIAN. Eşti cam nepolitiocs, Michal, să ştii. MICHAL. Ah. Scuze, Katurian. (Pauză) Dar nu ai putea totuşi să sari la final te rog? KATURIAN. (pauză) Păi... sfârşitul poveştii..... sfârşitul Omului pernă.... Vezi, de câte ori Omul pernă îşi făcea treaba bine, un copil murea într-un mod îngrozitor. Iar când nu îşi făcea treaba bine, un copil creştea şi avea o viaŃă îngrozitoare,

25 devenea adult şi avea o viaŃă îngrozitoare şi apoi murea într-un mod îngrozitor. Aşa că Omul pernă, aşa mare cum era el şi aşa pufos cum era, nu făcea nimic decât să plângă toată ziua, iar la el în casă era plin de băltoace. Aşa că s-a hotărât să mai facă încă o singură treabă şi cu asta gata. S-a dus până într-un loc lângă un pârâu drăguŃ pe care şi-l amintea de demult.... MICHAL. Îmi place partea asta... KATURIAN. Şi a adus cu el o cană cu petrol, şi acolo era o trestie plângătoare bătrână, şi s-a dus şi s-a aşezat sub ea şi a aşteptat acolo puŃin, şi acolo erau o grămadă de jucării şi.... MICHAL. Spune ce jucării erau acolo. KATURIAN. Era o maşinuŃă, şi un căŃeluş şi un caleidoscop. MICHAL. Un căŃeluş?! Şi lătra? KATURIAN. Dacă ce? MICHAL. Dacă lătra. KATURIAN. Aaa.. da. Oricum, în apropiere era o rulotă şi Omul pernă a auzit uşa deschizându-se şi paşi mici ieşind, şi a auzit vocea unui băieŃel spunând „Mă duc să mă joc, mama”, şi mama a spus: „Să nu întârzii la masă, fiule”. „N-am să întârzii, mama”. Şi Omul Pernă a auzit paşii apropiindu-se şi ramurile trestiei au fost date deoparte şi de fapt nu era un băieŃel ci un băieŃel pernă. Şi băieŃelul a pus „Salut!” Omului Pernă şi Omul Pernă a spus „Salut!” băieŃelului pernă apoi s-au jucat amândoi cu jucăriile un timp... MICHAL. Cu maşinuŃa şi caleidoscopul şi cu căŃeluşul care lătra. Dar pun pariu că cel mai mult cu căŃeluşul, aşa-i? KATURIAN. Şi Omul Pernă i-a povestit totul despre slijba lui tristă şi despre toŃi copiii morŃi şi toate astea şi băieŃelul pernă a înŃeles imediat fiincă era un băieŃel deştept şi vesel şi tot ce vroia era să ajute oamenii, şi a turnat cana cu petrol pe el iar gura lui zâmbitoare zâmbea încă, iar Omul Pernă, de după lacrimile mari a spus: „MulŃumesc” băieŃelului pernă şi băieŃelul pernă a spus: „ E în regulă. Îi spui tu mamei că nu mai ajung la masă în seara asta?” şi Omul Pernă a minŃit: „Da, am să îi spun”, iar băieŃelul pernă a aprins un chibrit iar omul pernă a stat acolo şi s-a uitat la el cum arde şi în timp ce Omul Pernă începea uşor să dispară, ultimul lucru pe care l-a văzut a fost zîmbetul larg al băieŃelului pernă, şi apoi s-a topit încet, dispărând în nimic. Iar ultimul lucru pe care l-a auzit a fost ceva la care nici nu se gândise. Ultimul lucru pe care l-a auzit au fost Ńipetele sutelor de mii de copii pe care îi ajutase să se sinucidă revenind la viaŃă şi continuând a duce vieŃile reci şi vitrege care le erau destinate pentru că el nu mai era acolo ca să-i prevină, a auzit tot până la Ńipetele tristei lor morŃi auto impuse care, de data asta, bineînŃeles, aveau să se desfăşoare în singurătate. MICHAL. Hmm. (pauză) Eu nu prea înŃeleg partea asta de la final, dar, ah, deci Omul pernă s-a evaporat? Ah. KATURIAN. S-a evaporat, da, ca şi cum nu ar fi existat niciodată. MICHAL. În aer. KATURIAN. În aer. În orice. MICHAL. În Rai. KATURIAN. Nu. În orice. MICHAL. Îmi place Omul pernă. El e preferatul meu.

26 KATURIAN. E un pic trist, trebuie să recunosc. Te mai mănîncă fundul? MICHAL: Of, de ce a trebuit să îmi aminteşti? Aiii... Dar eu tot nu pot să înŃeleg. KATURIAN: Ce să înŃelegi? Pe Omul Perna? MICHAL Nu, credeam că am ascuns-o foarte bine. KATURIAN Ce să ascunzi? MICHAL Cutia cu degetele băieŃelului. Credeam că am ascuns-o foarte bine. Adică,prima dată am pus-o în dulap, sub şosete, dar apoi cînd au început degeŃelele să miroasă, am ascuns-o în pămîntul din vasul pentru pomul de Crăciun pentru că ştiam că n’o sa scoatem noi vasul ala un milion de ani, adica pina la Craciun. Si asa o sa aiba suficient timp sa putrezească. Oricum erau deja un pic mucegăite. Cînd le’ai vazut tu erau mucegăite? Katurian aproba din cap, alb la fata. Probabil au folosit caini, stii caini din aia care te gasesc după miros. Probabil ca au folosit caini din aia, pentru ca, nici vorba, eu am ascuns-o perfect. Vasul pentru pomul de Craciun... Nu-l vezi decit o data pe an. KATURIAN Abia mi’ai spus... abia mi’ai spus ca nu ai atins pe nici unul dintre copiii aceia. M’ai mintit. MICHAL Ba nu, ti’am spus doar ca tipul ala a intrat aici si mi’a spus c-o sa ma totureze daca nu spun ca i’am omorit pe copii aceia, asa ca eu am spus ca i-am omorit pe copii aceia. Asta nu inseamna ca nu i’am omorit pe copii aceia. Eu chiar i’am omorit pe copii aceia. KATURIAN Mi’ai jurat, pe viata ta, ca nu tu i-ai omorit pe copii aceia. MICHAL Ohh. Pai, la faza aia cu „Jura’mi pe viata ta ca nu tu i’ai omorit pe cei trei copii”, am cam facut misto de tine. Scuze, Katurian. Katurian se indeparteaza de el spre saltea. Stiu ca am gresit. Serios. Dar a fost foarte interesant. Baietelul a fost exact cum ai spus tu ca o sa fie. I-am taiat degetele si nu a tipat deloc. Statea colo si se uita la ele. Parea foarte surprins. Presupun ca asa trebuie sa fii la virsta lui. Il chema Aron. Avea o palarioara amuzanta si povestea intr’una despre maica-sa. Doamne, a singerat o gramada. N’ai fi crezut ca exista atita singe intr’un baietel asa micut. Apoi s’a oprit din singerat si s’a facut albastru. Saracutul. Acum ma simt cam prost, parea foarte de treaba. „Acum pot sa ma duc acasa la mami, va rog?”. Dar fetita a fost o pacoste. Ii tot ieseau ochii din cap. Si nu voia sa ii manince. Nu voia sa manince omuletii de mar. Si m’am chinuit secole sa ii fac. E super greu sa introduci lamele de ras inauntru. În poveste nu explici cum se fac, nu? Am verificat. Asa ca, oricum, a trebuit sa i le bag cu forta pe git. Nu vreau sa fiu rautacios dar macar asa a tacut si ea din gura. (Pauza) E foarte greu de scos de pe haine, asa’i, singele? Incearca sa iti speli camasa maine. O sa dureze secole. Ai sa vezi. (Pauza) Katurian? (Pauza) Ti’o spal eu daca vrei. Eu incep sa ma pricep din ce in ce mai tare la asta. KATURIAN (pauza. Incet) Pentru ce ai facut’o? MICHAL Cum? Mormai.

27 KATURIAN (in lacrimi) Pentru ce ai facut’o? MICHAL Nu plinge Katurian, nu plinge. Michal se duce sa il imbratiseze, Katurian se fereste dezgustat. KATURIAN Pentru ce ai facut’o? MICHAL Doar stii pentru ce. Pentru ca tu mi’ai spus sa o fac. KATURIAN Pentru ca ce? MICHAL Pentru ca tu mi’ai spus sa o fac. KATURIAN. (pauza) Tin minte ca ti’am spus sa iti faci mereu temele la timp. Tin minte ca ti’am spus sa te speli pe dinti in fiecare seara... MICHAL Si eu chiar ma spal pe dinti in fiecare seara. KATURIAN Nu tin minte sa iti fi spus sa iei o mina de copii si sa mergi sa ii macelaresti. MICHAL Nu i’am macelarit. „Macelarit” ar fi insemnat sa... Michal mimeaza ca taie cu toporul pe cineva Si sa... Michal mimeaza asezarea a doi muleti de mar intr’o gurita apoi inghitirea lor „Macelarit”. E un pic fortat spus. Si oricum nu as fi facut nimic daca nu mi’ai fi spus tu, asa ca nu mai fa pe inocentul. In fiecare poveste pe care mi’o spui, ceva oribil se intimpla cuiva. Eu doar am testat sa vad cit de exagerate sunt povestile astea. Pentru ca eu tot timpul am crezut ca unele erau chiar exagerate. Dar stii ceva, nu sunt chiar asa de exagerate. KATURIAN Cum se face ca nu ai actionat ca intr’una din cele frumoase? MICHAL Pentru ca tu nu ai scris vreuna frumosa. KATURIAN Am scris o gramada frumoase. MICHAL Ah, da, cam.. doua. KATURIAN. Nu, hai sa iti spun de ce nu ai acŃionat ca într’una frumosa, bine? MICHAL Bine. KATURIAN Pentru ca esti un retardat pervers şi sadic caruia ii place sa ucida copii, si chiar daca absolut fiecare dintre povestirile pe care le’am scris eu vreodata ar fi cel mai dulce lucru imaginabil, rezultatul ar fi fost acelasi. MICHAL Pai... nu vom şti niciodata, nu’i aşa, pentru ca nu ai facut asta. (Pauza) Si nu mi’a placut sa ii ucid pe copii aceia. A fost enervant. A durat o gramada. Si nici nu mi’am propus sa ii omor. Mi’am propus doar sa ii tai degetele de la picioare unuia si unuia sa ii indes lame de ras pe gat. KATURIAN Vrei sa imi spui ca nu stii ca daca ii tai unui baietel degetele de la picioare si ii indesi lame de ras pe gat unei fetite, nu stii ca vor muri? MICHAL Pai, acum stiu. Katurian isi tine capul in maini, incercind sa se gindeasca la o soltie de iesire.

28 Si omul cu torturatul parea ca este de partea mea. Parea sa fie de acord ca totul e din vina ta. Adica, oricum, cea mai mare parte. KATURIAN (pauza) Ce i’ai spus? MICHAL Doar adevarul. KATURIAN Care adevar, mai exact? MICHAL Doar ca, stii, toate lucrurile pe care le’am facut copiilor le’am luat din povestirile pe care le’ai scris tu si pe care mi le’ai citit şi mie. KATURIAN I’ai spus asta politistului? MICHAL Ihim. Stii tu, numa adevarul. KATURIAN. Asta nu este adevarul, Michal. MICHAL Ba da, este. KATURIAN. Nu, nu este. MICHAL Pai, ai scris ori n’ai scris niste povestiri in care sunt omoriti copii? KATURIAN Da, dar... MICHAL Pai, mi le’ai citit si mie? KATURIAN. Da... MICHAL. Pai, am iesit ori n’am iesit apoi si am omorit niste copii? (Pauza) „Da, am iesit.” este raspunsul la asta ultima. Asa ca nu vad cum poate interveni aici partea ta cu „Asta nu este adevarul, Michal”. Ca sa nu mai vorbim de partea cu „retardatul pervers şi statistic”. Adica, esti fratele meu si te iubesc, dar, cum să zic, de douazeci de minute imi spui o poveste despre un tip al carui tel major in viata este sa determine niste copilasi cel putin sa isi dea singuri foc, asa ca, stii? Si el este eroul! Nu te critic. E un personaj foarte misto. E un personaj foarte foarte misto. Imi aminteste mult de mine. KATURIAN Cum iti aminteste de tine? MICHAL Pai, ca face niste copii sa moara. Toate astea. KATURIAN Omul perna nu a omorit niciodata pe nimeni, Michal. Si toti copiii care au murit aveau sa traiasca vieti oribile oricum. MICHAL Ai dreptate, toti copii vor trai vieti oribile. Ai putea sa ii scutesti de toată harababura.. KATURIAN Nu toti copii vor trai vieti oribile. MICHAL Umm, hmm. Tu ai avut o viata oribilă de cind erai copil? Da. Umm, eu am avut o viata oribilă de cind eram copil? Da. Doi din doi pentru inceput. KATURIAN Omul perna e un tip cumsecade care ura ceea ce facea. Tu esti opusul lui, in toate privintele. MICHAL Bine, stii ca nu ma pricep la opuşi dar cred ca stiu ce vrei sa spui. Multumesc. (Pauza) Omul perna este o poveste buna, Katurian. E una dintre cele mai bune povestiri ale tale. Eu chiar cred ca vei ajunge un scriitor faimos intr’o zi, Dumnezeu sa te binecuvinteze. Vad asta. KATURIAN (pauza) Cind? MICHAL. Poftim? KATURIAN Cind voi ajunge un scriitr faimos? MICHAL Intr’o zi, am spus. KATURIAN. Ne vor executa peste o ora jumatate. MICHAL Ah da. Pai atunci se pare ca nu vei ajunge un scriitor faimos.

29 KATURIAN Vor distruge totul acum. Ne vor distruge pe noi, imi vor distruge mie povestirile. Vor distruge tot. MICHAL Pai, eu cred ca trebuie sa ne ingroijoram de soarta noastra, Katurian, nu de a povestirilor tale. KATURIAN Ah, da? MICHAL Da. Sunt doar hirtie. KATURIAN. (pauza) Doar ce? MICHAL Sunt doar hirtie. Katurian il izbeste pe Michal cu capul de podeaua de piatra. Michal, uimit de idee mai mult decit de durere, isi pipaie capul insingerat. KATURIAN Daca ar veni acum la mine si mi’ar spune: „Vom arde pe doi dintre voi trei acum: tu, fratele tau si povestirile tale” le’as spune sa te arda pe tine primul, pe mine al doilea si sa salveze povestirile.” MICHAL Tocmai m’ai izbit cu capul de podea. KATURIAN Am observat MICHAL (plingind) Tocmai m’ai izbit cu capul de podea! KATURIAN Am zis ca am observat asta. MICHAL Esti exact ca Mama si ca Tata. KATURIAN (razand) Poftim? MICHAL Esti exact ca Mama si ca Tata! Ma lovesti si tipi la mine! KATURIAN Eu sunt exact ca Mama si Tata? Stai sa inteleg.. MICHAL Oh nu incepe iar.. KATURIAN Mama si Tata si’au inchis primul nascut intr’o camera si l’au torturat timp de sapte ani incontinuu iar tu ai lasat un baietel sa singereze pina moare, ai lasat o fetita sa se innece in propriul ei singe, cine stie ce ai facut unei alte fetite si tu nu esti ca mama si tata, dar eu i’am izbit capul unui cretin de podea o data si eu sunt ca mama si ca tata! MICHAL Da, exact. Exact. KATURIAN Aha, IŃi şi inteleg logica, Michal. MICHAL Bun. Ar si trebui. KATURIAN Iti spun eu. Daca mama si tata se uita la noi acum cred ca se bucura sa vada ca ai devenit exact baiatul de care se pot fi mandri. MICHAL. Nu spune asta. KATURIAN Cu adevarat mandri. Esti o copie perfecta a lor, sau oricum foarte aproape. Poate ca ar trebui sa isi lasi barba, sa porti ochelari, ca el.... MICHAL. Nu spune asta! KATURIAN Sau sa porti foarte multe diamante, ca ea. See vorbesti asea, fiul meu... MICHAL Nu spune asta sau te omor! KATURIAN Nu ai sa ma omori, Katurian. Eu n’am şase ani, in pula mea!!! MICHAL Eu nu sunt ca ei. Eu nu am vrut sa fac rau nimanui. Eu faceam doar ca in povestrile tale. KATURIAN Ce i’ai facut celei de’a treia fetite? MICHAL Nu, nu iti spun. M’ai ranit. Si la propriu si la figurat. KATURIAN Ai sa spui tu rapid cind te vor inreba ei.

30 MICHAL Pot sa fac fata. KATURIAN Nu, aici nu poti. MICHAL. (incet) Tu habar nu ai ce pot eu indura. KATURIAN (pauza) Nu, probabil ca nu. MICHAL Cind eram aici si te auzeam tipind alaturi ma gindeam ca probabil asa a fost si pentru tine toti anii aia. Si, sa iti spun o chestie, e mai usor de partea asta. KATURIAN Stiu ca este. MICHAL Tu nu a trebuit sa suporti decit o ora si ai intrat aici mieunind si scheunind. Incearca asta o viata intreaga. KATURIAN Asta nu scuza nimic. MICHAL. A scuzat pe cei doi pe care i’ai omorit tu. De ce nu ar scuza si pe cei doi pe care i’am omorit eu? KATURIAN Eu am omorit doi oameni care au torturat un copil timp de sapte ani. Tu ai omorit trei copii care nu au torturat pe nimeni niciodata. E o diferenta. MICHAL Din cite stii tu nu au torturat pe nimeni. Fetita cu lamele de ras era tare a dracu. Pun pariu ca cel putin furnicile o incurcau... KATURIAN Cum ai omorit’o pe a treia fetita, Michal? Vreau doar sa stiu. A fost tot ca intr’o poveste? MICHAL.Ihim. KATURIAN Care poveste? MICHAL. Ai sa te enervezi. KATURIAN N’am sa ma enervez. MICHAL Ai sa te enervezi putin. KATURIAN. Ca in ce poveste a fost, Michal? MICHAL. Ca in..îmm, a fost ca în, îmm.. „Micul Isus”. „Micul Isus”. Katurian se uita la Michal o vreme, cu mainile acoperindu’i fata si, pe masura ce isi imagineaza detaliile povestii, incepe incetisor sa plinga. Michal merge spre el sa ii spuna ceva dar nu poate, iar Katurian plinge in continuare infundat. KATURIAN De ce tocmai aceea? MICHAL (ridică din umeri) E o povestire buna. Esti un scriitorbun, Katurian. Sa nu lasi pe nimeni sa iti spuna contrariul. KATURIAN (pauză) Unde ai lăsat’o? MICHAL. Acolo unde i’ai ingropat pe mama si pe tata. La fintina. KATURIAN. (pauza) Biata fiinta. MICHAL Stiu. A fost groaznic. KATURIAN Sper macar ca s-a terminat repede. MICHAL Aproximativ. Katurian incepe din nou sa plinga. Michal ii pune o mina pe umar. Nu plinge Kat. Totul va fi bine. KATURIAN Cum va fi bine? Cum va fi vreodata bine?

31 MICHAL Habar n’am. Doar ca e genul de lucru pe care il spui in situatii din astea, nu? „Va fi bine.” Clar ca nu va fi bine. Au sa vina sa ne execute foarte curind, asa’i? Iar asta nu e bine, nu? E chiar opsul lui bine. Ihim (Pauza) Au sa ne execute impreuna sau separat? Eu sper ca impreuna. N’as vrea sa fiu singur. KATURIAN Dar eu nu am facut nimic! MICHAL Nu incepe iar cu asta ca ma calci pe nervi. Si chiar daca nu ne executa impreuna, trebuie sa ne ingroape impreuna, ca doar economisesc, adica nu trebie sa sape doua gropi, ca eu tare nu as vrea sa fiu ingropat singur. Ar fi oribil! Singur in pamint, cih! Dar cel putin vom fi impreuna in Rai, orice s’ar intimpla. Si’o sa stam cu Dumnezeu si din astea. Si’o sa ne intrecem. KATURIAN Care Rai anume e asta unde ai sa mergi tu Michal? Raiul ucigasilor de copii? MICHAL Nu, nu Raiul ucigasilor de copii, desteptule. Raiul normal. Ca in filme. KATURIAN Vrei sa stii unde ai sa mergi dupa ce mori? MICHAL Unde? Si nu spune ca undeva oribil doar ca esti nervos acum. KATURIAN Ai sa mergi intr’o camera mica intr’o casa mica dintr’o padure mica si pentru tot restul timpului nu am sa mai am eu grija de tine ci o persoana pe care o cheama Mama si o persoana pe care o cheama Tata, si vor avea grija de tine cum au avut intotdeauna grijă de tine doar ca de data asta eu nu am sa mai fiu acolo sa te salvez pentru ca eu nu am sa merg in acelasi loc unde mergi tu pentru ca eu nu am macelarit copii in pula mea! MICHAL Asta a fost chiar cel mai urit lucru pe care l’a spus vreodata o persoana altei persoane si nu am sa mai vorbesc cu tine niciodata in viata mea niciodata. KATURIAN Bun. Atunci sa stam aici in liniste pina vin sa ne execute. MICHAL Cel mai urit lucru pe care l’am auzit vreodata! Si ti’am spus doar sa nu zici ceva urit. Ti’am spus „Nu zi ceva urit” si tu ce ai facut? Ce ai facut? Tu ai zis ceva urit. KATURIAN Te iubeam foarte mult. MICHAL (pauza) Cum adica „iubeam”? Asta este un lucru chiar si mai urît decit lucrul urît pe care l’ai spus adineaori, si ala era cel mai urît! Isuse! KATURIAN Atunci sa stam doar, in liniste. MICHAL Eu incerc sa stau aici in liniste. Iar tu tot spui chestii urite. (Pauza) Nu? (Pauza) Nu, te intreb? Ah, asta e chestia cu statul in liniste? Okay. Pauza. Michal se scarpina la fund. Pauza. Doar ca eu trebuie sa mai lamuresc un lucru cu tine, de fapt. Si e vorba despre rahatul ala de povestire pe care am citit’o nu demult. Un rahat de poveste care se chema „Scriitorul si fratele scriitorului”, asa se chema, si e cel mai mare rahat pe care l’am citit vreodata. KATURIAN Nu ti’am aratat niciodata povestea aia Michal. MICHAL Nu, nu mi’ai aratat’o. Si pe buna dreptate. E un cacat. KATURIAN Deci ai intrat in camera mea cit eram la lucru, asa’i? MICHAL. Bineinteles ca intru in camera ta cit esti plecat la lucru. Ce dracu crezi ca fac cit esti plecat?

32 KATURIAN Pai ma gindeam ca masacrezi copii. MICHAL Ah-ha? Pai cind nu masacrez copii iti umblu in camera. Si gasesc povestiri idioate care nici macar nu sunt advarate la final. Care au un final complet cretin. Ca eu mor si ca Tata si Mama traiesc. Asta e un final complet cretin. KATURIAN Acum primesc sfaturi literare de la Jack Spintecătorul, in pula mea, incredibil! MICHAL De ce nu l’ai facut un final fericit, cum a fost in viata reala? KATURIAN Nu exista finaluri fericite in viata reala. MICHAL Poftim? Povestea mea are un final fericit. Ai venit si m’ai salvat si i’ai omorit pe mama si pe tata. Asta a fost un final fericit. KATURIAN Si apoi ce s’a intimplat? MICHAL Apoi i’ai ingropat la fintina. MICHAL Ce s’a intimplat apoi? (Pauza) Cind am cistigat la aruncarea discului? KATURIAN Si apoi ce s’a intimplat acum vreo trei saptamini? MICHAL Ah. Apoi am chilarit niste copii. KATURIAN Apoi ai chilarit niste copii. Si cum e asta un rahat de final fericit? Apoi ai fost prins si executat si l’ai bagat si pe frate’tu care a fost si el executat, care nu facuse nimic. Cum e asta un final fericit? Si, stai asa, cind ai cistigat tu la aruncarea discului? Ai terminat pe locul patru la cretinul ala de disc! MICHAL Acum nu vorbim despre... KATURIAN Ai terminat pe locul patru din patru, in pula mea! Cica „atunci cind am cistigat la aruncarea discului”! MICHAL Nu vorbeam despre daca am cistigat eu sau nu discul, vorbeam despre ce ar fi un final fericit! Sa fi cistigat eu discul, asta ar fi fost un final fericit. Sa mor si sa fiu lasat sa putrezesc, ca in rahatul tau de povestire, nu ar fi un final fericit. KATURIAN Acela era un final fericit. MICHAL (aproape plangind) Cum? Ca mor si ca sunt lasat sa putrezesc e un final fericit? KATURIAN Ce tineai in mina cind ai murit? O poveste. O poveste care era mai buna decit toate povestile mele. Vezi, „Scriitorul si fratele scriitorului”...tu erai scriitorul. Eu eram fratele scriitorului. Iar asta inseamna ca pentru tine a fost un final fericit. MICHAL Dar am murit. KATURIAN Nu e vorba despre daca mori sau nu mori. E vorba despre ce lasi in urma ta. MICHAL Nu inteleg. KATURIAN In momentul asta nu ma intereseaza daca ne omoara sau nu. Nu ma intereseaza, nu imi pasa. Dar nu imi vor omori povestirile. Nu imi vor omori povestirile. Sunt tot ceea ce am. MICHAL. (pauza) Ma ai pe mne. Katurian se uita la el o clipa apoi priveste in jos cu tristete. Michal se inoarce cu ochii in lacrimi. Dar, okay, deci ne’am inteles ca ai sa schimbi finalul la „Scriitorul si fratele scriitorului” si ca eu am sa traiesc si mama si tata mor si eu cistig discul. Deci asta

33 este in regula. Si probabil ca cel mai bine ar fi sa arzi varianta veche asa ca nu cumva cineva sa o vada si sa creada ca este varianta buna si sa creada ca eu am murit la final sau ceva. Cel mai bine ar fi sa o arzi. KATURIAN Bine, Michal, asa am sa fac. MICHAL Serios? KATURIAN Serios. MICHAL Uau. Misto. Ce usor a fost. Okay, pai acuma, stii, mai sunt citeva povestiri pe care probabil ca, adica pe care ar fi bine sa le arzi, pentru ca unele dintre ele, si nu ca incerc sa ma dau rotund, dar unele dintre ele sunt de’a dreptul bolnave, pe bune. KATURIAN Dar ce’ar fi sa le ardem pe toate, Michal? As economisi o gramada de timp in loc sa stau sa le sortez pe alea bolnave de alea ne-bolnave. MICHAL Ei, nu, nu, ce prostut esti, sa le ardem pe toate... Nu. Doar pe cele care ar putea face oamenii sa mearga sa omoare copii. Si sa stii ca nu ti’ar lua mult timp sa le sortezi pentru ca tu nu ai decit, pai, cam.. doua care nu ar face oamenii sa meargă sa omoare copii, asa’i? KATURIAN Oh, serios? MICHAL Mda. KATURIAN Si care ar fi acelea? Pe care, din cele patru sute de povestiri cite am scris, te gindesti sa le salvezi? MICHAL Pai, aia despre purcelusul verde, aia e draguta. Aceea chiar ca nu ar face pe nmeni sa iasa sa omoare pe nimeni, pe bune.. si.. (pauza) Si... (pauza). De fapt cred ca asta este cam tot. „Purcelusul verde”. KATURIAN Asta este cam tot? MICHAL Mda. Adica, daca vrei sa fii chiar sigur. Adica, ai citeva care ar face probabil pe cineva sa mearga sa mutileze pe cineva si nu chiar sa il omoare dar, stii, daca vei sa fii sigur atunci ramine doar „Purceluşul verde”. Ar putea sa faca pe careva sa mearga sa vopseasca pe cineva in verde sau ceva, hi-hi! Dar cam atit. KATURIAN Totul e foarte bine daca nu era faptul ca cele trei povestiri pe care ai ales sa le copiezi s’au nimerit a fi dintre cele mai respingatoare pe care ai fi putut sa le alegi. Nu au fost doar primele trei pe care le’ai auzit ci cele trei care s’au potrivit cel mai bine cu mintea ta bolnava. MICHAL Si ce, ce inseamna asta, ca as fi putut bine mersi sa aleg pe cele care nu sunt atit de oribile? Ca ce? Ca „Pivnita feŃelor”? Sa le jupoi faŃa, sa o tin intr’un borcan jos? Sau „Camera Shakespeare”? Batrinul Shakespeare cu batrina doamna pigmeu in cutie pe care o ghionteste cu batul de cite ori are nevoie de vreo noua piesa? KATURIAN Ca doar nu a scris singur toate piesele alea! MICHAL. Dar intelegi ce vreau sa spun, Kat? Toate sunt bolnave. Nu ai cum sa alegi una care sa fie mai putin bolnava decit alta. KATURIAN. Dar de ce a trebuit sa fie „Micul Isus” totusi? MICHAL Of Katurian ce s’a facut s’a facut si nu mai poate fi in veci desfacut. Papam! Si mie mi s’a facut cam somn asa ca am sa dorm putin acum daca as putea sa nu ma mai gindesc la fundul asta care ma maninca de mor si eu nici macar nu am mai mentionat asta.

34 Michal se intinde pe saltea. KATURIAN Te culci? MICHAL Ihim. KATURIAN Dar astia imediat se intorc sa ne tortureze si apoi sa ne execute. MICHAL Exact, deci s’ar putea ca asta sa fie ultima ocazie sa dormim pe care o sa o apucam pentru o vreme. (Pauza) S’ar putea sa fie ultimul somn de care avem parte. Asa’i ca ar fi ingrozitor? Mie asa de mult imi place sa dorm. Crezi ca in Rai au somn? Sa faca bine sa aiba, ca altfel eu nu merg. (Pauza) Katurian? KATURIAN. Ce? MICHAL. Spune’mi o poveste. KATURIAN Parca voiai sa imi arzi toate povestile. MICHAL Spune’o pe aia cu purceluşul verde. Pe aia nu vreau sa o ard, spune’o pe aia. Apoi am sa te iert. KATURIAN Pentru ce ai sa ma ierti? MICHAL Sa te iert pentru ca ai spus lucrurile acelea urite, ca mama si tata o sa se ocupe de mine in padurea aia mica si ca nimeni nu o sa vina niciodata sa ma salveze. KATURIAN (pauza) Nu imi amintesc cum era Purceluşul Verde... MICHAL Ba da, iti amintesti Katurian, haide. Primul cuvint este „Era”, al doilea cuvint este „odata”. Cred ca al treilea este „ca”. Si al patrulea este... of, cum e al patrulea? KATURIAN Esti tare destept, nu? MICHAL A, „niciodata”, asta e al patrulea, acum mi’am amintit. „Era odata ca nicodata...” KATURIAN Okay, linisteste’te... Michal se intinde. A fost odata ca niciodata... MICHAL E ca in vremurile bune. KATURIAN A fost odata ca niciodata, la o ferma, undeva foarte departe... MICHAL. Foarte departe... KATURIAN Un purceluş care era diferit de ceilalti purceluşi din jur. MICHAL Da. Ca el era verde. KATURIAN Tu spui povestea sau eu? MICHAL Tu. Scuze. Fermoar la gura. Shh. KATURIAN Era diferit de ceilalti purceluşi pentru ca era verde, de un verde stralucitor. Un verde aproape fosforescent. MICHAL Verde fosforescnt. Ca vopseaua aia ce o folosesc in tunele, aia inseamna fosforescent, nu? KATURIAN Da. MICHAL Da. KATURIAN Ce facem, intrerupem sau ascultam si dormim? MICHAL. Ascultam si dormim.

35 KATURIAN. Bun. Deci purceluşului verde ii placea ca era verde. Nu ca nu i’ar fi placut culoarea normala a celorlalti purceluşi, ii placea si rozul dar lui ii placea ca era diferit, ca era un pic mai special. Dar ceilorlalti purceluşi nu le convenea ca el era verde. Erau gelosi si mereu il necajeau, il bateau si ii faceau viata un chin. MICHAL Un chin... KATURIAN Si toata harmalaia asta ii exaspera pe fermieri si... MICHAL Ce inseamana exaspera? Scuze Katurian. KATURIAN E in regula. Inseamna ca ii calca pe nervi. MICHAL (cascind) Ii calca pe nervi... KATURIAN Ii calca pe nervi pe fermieri si ei s’au gindit : „Hmm, ar trebui sa facem ceva in privinta asta”. Asa ca intr’o noapte, cind toti purceluşii dormeau pe cimp, l’au inhatat pe purceluşul verde si l’au dus inapoi la hambar, si purceluşul tipa iar toti ceilalti purceluşi rideau de el... MICHAL (incet) Nenorocitii... KATURIAN Iar in hambar au scos o oala uriasa in care era o vopsea foarte speciala roz, l’au scaldat in vopseaua asta pina cind nu a mai ramas nici o urma de verde si l’au tinut asa pina s’a uscat. Acuma, ce era special la vopseaua asta era ca nu se putea spala si nici nu se putea vopsi pe deasupra ei. Nu putea niciodata fi spalata sau vopsit deasupra. Iar purceluşul verde se ruga – (voce de purceluş) „ Te rog, Doamne, te rog nu’i lasa sa ma faca sa fiu ca toti ceilalti. Eu sunt fericit asa, putin mai deosebit.” MICHAL „Eu sunt fericit asa, putin mai deosebit.” ii spune Domnului. KATURIAN Dar era prea tirziu, vopseaua se uscase iar fermierii l’au trimis inapoi pe cimp. Toti purceluşii roz rideau de el in timp ce se indrepta spre bucata lui preferata de iarba si s’a asezat incercind sa inteleaga de ce nu i’a ascultat Dumnezeu rugaciunea, dar nu a putut intelege asa ca a plins pina a adormit dar nici macar miile de lacrimi pe care le’a varsat nu au putut sa spele oribila vopsea roz pentru ca... MICHAL Nu putea niciodata fi spalata sau vopsit deasupra. KATURIAN Exact. Apoi a adormit. Dar in noaptea aceea, in timp ce toti purceluşii dormeau pe cimp, niste nori ciudati s’au adunat deasupra cimpului si a inceput sa ploua, la inceput incetisor dar apoi din ce in ce mai tare. Iar asta nu era o ploaie ca toate ploile, era o ploaie speciala, o ploaie verde, aproape la fel de groasa ca vopseaua si nu doar atit, mai era ceva special la ploaia asta. Nu putea niciodata fi spalata sau vopsit deasupra. Nu putea niciodata fi spalata... Katurian se uita la Michal. A adormit. Katurian continua restul povestirii in soapta. ... si nu putea fi niciodata vopsit deasupra. A doua zi dimineata cind s’au trezit purceluşii, ploaia se oprise iar ei au vazut ca absolut fiecare dintre ei era acum verde, de un verde stralucitor. Fiecare, mai putin, bineinteles, fostul purceluş verde care era acum purceluşul roz, asupra caruia ploaia ciudata nu a avut nici un efect datorita vopselii niciodataspalabile cu care il vopsisera fermierii in ajun. „Niciodataspalabile”. (Pauza) Iar in timp ce se uita la marea de purceluşi verzi din jurul sau, mai toti plingind in hohote, a zimbit si a multumit bunatatii, a multumit

36 Domnului pentru ca stia ca inca mai era si ca intotdeauna va fi pur si simplu un pic mai deosebit. Pauza. Katurian asculta respiratia calma a lui Michal dormind, mingindu’l pe par. Iti place asta, asa’i Michal? (Pauza) Nu e nici un degetel in asta. Nici o lama de ras. E draguta. (Pauza) Poate ca ar fi trebuit sa o faci pe asta. (Pauza) Nu e vina ta, Michal. Nu e vina ta. (Pauza. Plingind) Somn usor, vise placute, copilasule. Imediat am sa vin si eu. Katurian ia perna si o tine pe fata lui Michal. Michal incepe sa se zbata, Katurian ii forteaza perna pe fata, tinindu’l de brate. Dupa un minut zbaterile se potolesc. Dupa inca un minut e mort. Asigurindu’se de asta, Katurian ia perna, il sarutia pe Michal pe buze, plingind si inchide ochii. Se indreapta spre usa si bate in ea cu ptere. Domnilor detectivi? (Pauza) Domnilor detectivi?! Vreau sa imi marturisesc partea de vina in uciderea a sase persoane. (Pauza) Am o singura conditie. (Pauza)În legatura cu povestirile mele. Heblu. Pauza de spectacol. ACTUL II. SCENA 1 Katurian nareaza povestea pe care fata si parintii o joaca. Usoara schimbare de costume –din parintii draguti in parinti adoptivi, jucati de acelasi cuplu. KATURIAN A fost odata ca niciodata undeva nu foarte departe o fetita ai carei parinti nu o crescusera in spiritul religiei dar care era convinsa ca era a doua intrupare a Domnului Isus Hristos. Fata isi pune o barba foarte foarte falsaS i incepe sa binecuvinteze lucruri, etc. Ceea ce ar fi fost oricum ciudat pentru oricare copil de sase ani. Purta o barba falsa si umbla in sandale, binecuvintind lucruri. O gaseai mereu mergind printre cei saraci, printre cei fara adapost, consolind betivii si drogatii si in general însoŃindu’se cu genul de oameni cu care mamica si taticul ei nu considerau ca era potrivit ca o fetita de sase ani sa se însoŃească. De cite ori veneau si o luau acasa din cine stie ce situatie mizerabila in care se bagase, tipa si se zbatea si isi arunca papusile pe fereastra iar cind parintii o certau... PARINTII Isus nu tipa si nu se zbatea si nu isi arunca niciodata papusile pe fereastra... KATURIAN .. ea raspundea: „Asta era vechiul Isus! Okay?” Iar intr’o zi fetita a reusit sa se strecoare iar afara din casa iar pentru doua zile ingrozitoare parintii ei nu au reusit sa o gaseasca nicaieri si nu aveau nici o veste de la ea pina cind au

37 primit un telefon de la un preot pe care nu il cunosteau care le’a spus: „Ar fi bine sa veniti cit mai repede la biserica, fiica dumneavoastra ne face o groaza de probleme. A fost dragut si amuzant la inceput dar acum a devenit extrem de iritant.” Luminile scad treptat pe parintii draguti zimbind. Parintilor nu le pasa de toate astea, erau doar usurati ca ea era vie si bine si s’au grabit sa o ia acasa dar in graba lor s’au ciocnit cu un camion de carne care venea din sens opus, au fost decapitati si au murit. Luminile cresc pe parintii draguti singerind. Cind au anuntat’o pe fetita ea a varsat o singura lacrima, nici mai mult nici mai putin, gindindu’se ce ar fi facut Isus daca parintii lui ar fi fost decapitati intr’un accident rutier; si a fost trimisa de stat sa locuiasca intr’o padure la niste parinti adoptivi abuzivi... Intra parintii adoptivi rai, care o iau de mina pe fetita, tinind’o prea strins. ...care nu au informat statul si autoritatea pentru adoptii pe formularul pe care l’au completat ca sunt abuzivi, care urau religia, care il urau pe Isus, care urau pe oricine care nu ura pe nimeni si care, urmare a acestui fapt, o urau pe fetita. Parintii adoptivi ii smulg barba si o arunca. Ea le’a indurat ura cu inima usoara si i’a iertat, dar asta nu prea parea sa functioneze. Cind a insistat sa mearga la biserica in fiecare duminica, i’au luat sandalele obligind’o sa mearga pina acolo desculta si singura, pe drumul de pamint plin de cioburi, dar cind ajungea statea ore intregi in genunchi, rugindu’se la Tatal ei din ceruri sa ii ierte, doar pentru a fi certata de preot ca a murdarit podeaua bisericii de singe. Era batuta pentru ca intirzia acasa, desi nu i se spusese sa vina la o anumita ora; era batuta pentru ca isi impartea mincarea cu copii saraci de la scoala, era batuta pentru ca ii inveselea pe copii uriti, era batuta pentru ca umbla aiurea, cautind leprosi. Viata ei era o tortura constanta dar ea o suporta zimbind si toate o faceau mai puternica pina intr’o zi cind a vazut un orb cersind la marginea drumului... Katurian il joaca pe orb. Ea freaca praf si scuipat pe pleopele lui. ... si a amestecat un pic din saliva ei cu praf si i’a frecat ploapele cu amestecul. Orbul a facut plingere la politie ca fetita i’a dat cu praf si scuipat in ochi iar cind au venit parintii adoptivi sa o ia de la politie i’au spus... PARINTII ADOPTIVI: Deci vrei sa fii ca Isus, da? KATURIAN: Iar ea le’a raspuns: „In sfirsit, v’ati prins, in pula mea!” (Pauza)

38 Ei s’au uitat citeva clipe la ea fara sa zica nimic. Apoi a inceput. Detaliile oribile care urmeaza vor fi toate jucate pe scena. Mama ei vitrega a pus pe capul fiicei sale o coroana de spini facuta din sirma ghimpata, pentru ca i’a fost prea lene sa faca o coroana de spini din spini adevarati, in timp ce tatal ei o biciuia cu o crosa iar dupa vreo ora sau doua de biciuit, au intrebat’o, cind si’a recapatat cunostinta.... PARINTII ADOPTIVI Mai vrei sa fii ca Isus? KATURIAN: Si ea, printre lacrimi, le-a raspuns: „Da, vreau.” Parintii ii pun fetitei in spate o cruce grea. Ea ubla cu ea pe spate in dureri. Asa ca ei au pus’o sa care o cruce grea de lemn prin sufragerie de sute de ori pina cind i s’au curbat picoarele si i s’au rupt fluierele picioarelor si nu mai putea face nimic altceva decit sa se uite la picioarele ei care o luau in directia gresita, apoi i’au spus: PARINTII ADOPTIVI Mai vrei sa fii ca Isus? KATURIAN Iar ei aproape ca i’a venit sa vomite pentru o secunda dar a inghitit ca sa nu para slaba, i’a privit drept in ochi si le’a spus: „Da, vreau.” Parintii o bat in cuie pe cruce si apoi ridica crucea. Atunci i’au batut mainile in cuie pe bratele crucii si i’au intors inapoi picioarele in pozitia normala apoi le’au batut si pe ele in cuie pe cruce, au ridicat crucea sprijinind’o de peretele din spate din sufragerie si au lasat’o asa in timp ce ei se uitau la televizor. Iar cind s’au terminat toate programele interesante au inchis televizorul, au ascutit o sulita si au intrebat’o: PARINTII ADOPTIVI Mai vrei sa fii ca Isus? KATURIAN Si fetita si’a inghitit lacrimile, a respirat adinc si a spus: „Nu. Nu vreau sa fiu ca Isus. Eu sunt Isus, in pizda mamii voastre!” (Pauza) Atunci parintii au infipt sulita in ea... Parintii infig sulita. ... si au lasat’o acolo sa moara iar ei s’au dus la culcare. Fetita isi lasa capul in jos, ochii i se inchid. Lumina de dimineata, se intorc parintii adoptivi. Iar a doua zi dimineata au fost putin surprinsi ca nu murise.... Fetita isi deschide incet ochii, saluta din cap. Parintii o dau jos de pe cruce cu grija. Ea le atinge fetele ca si cum i’ar fi iertat. Parintii o aseaza intr’un sicriu de sticla si inchid capacul.

39

... asa ca au dat’o jos de pe cruce si au ingropat’o de vie intr’un sicriu micut lasind loc pentru suficient aer cit sa ii ajunga pentru trei zile... Arunca pamint cu lopata peste sicriu. ... iar ultimele voci pe care le’a auzit au fost ale parintilor adoptivi strigindu’i... PARINTII ADOPTIVI Deci daca esti Isus, ai sa invii in trei zile, asa’i? KATURIAN Iar fetita s’a gindit la asta citeva clipe apoi si’a zimbit singura si a soptit: „Exact. Exact.” (Pauza) Si a asteptat. Si a asteptat. Si a asteptat. Luminile scad pe sicriu in timp ce fetita zgirie capacul cu unghiile. Katurian merge spre el, trece peste si se indeparteaza. Trei zile mai intirziu un om care se plimba prin padure da peste un mormint mic, proaspat sapat, dar, cum omul nostru era cam orb, trece de el, din pacate neauzind putin in urma lui oribilele zgirieturi de os pe lemn, care s’au stins incet si s’au pierdut pentru totdeauna in gloomul intunecat al padurii goale. Heblu. Actul III. Camera de interogatoriu. Katurian scrie in graba o marturisire lunga. Ii inmineaza prima pagina lui Tupolski, asezat in fata lui. Ariel e in picioare, fumeaza. TUPOLSKI „Prin prezenta imi marturisesc vina in uciderea a sase persoane; trei crime le’am infaptuit singur si trei impreuna cu fratele meu copiind intimplarile relatate in citeva povestiri bolnave si perverse pe care le’am scris.” Paranteza deschisa. „Atasate la prezenta.” Paranteza inchisa. (pauza) „Cea mai recenta dintre aceste crime a fost cea asupra fratelui meu, Michal.”.. Mda, mersi pentru asta, Katurian, nici ca aveam altfel cum sa ti’o punem in circa. „I’am tinut o perna peste fata.... „ bla, bla, bla „l’am scutit de teroarea torturii si a unei executii din partea...” bla, bla, bla. Chestii despre cit de mult isi iubeste fratele. Da, chiar ai aratat’o. „Cea mai recenta crima inaintea acesteia a fost asupra unei fetite mute, acum vreo trei zile. Nu ii stiu numele. Aceasta fetita.. a fost...” ARIEL (pauza) Aceasta fetita a fost ce? TUPOLSKI E finalul paginii. ARIEL Scrie mai repede. TUPOLSKI. Scrie mai repede. (Pauza) Sau e „scrie mai rapid”? „Scrie mai repede.” „Scrie mai rapid”. ARIEL E „scrie mai repede”... TUPOLSKI E „scrie mai repede”. Ariel se uita de sus la ce scrie Katurian. Katurian, aproape instinctiv acopera cu mina foaia. Ariel il loveste peste cap.

40

ARIEL Nu esti la examen, in pula mea! KATURIAN Scuze.. Ariel citeste peste umarul lui Katurian. ARIEL „omorita ca in povestea intitulata... „Micul Isus”.” Care e „Micutul Isus”? Nu am vazut’o pe aia... TUPOLSKI Cum? Ariel rasfoieste dosarul, gaseste „Micul Isus”. ARIEL Zice ca au omorit’o ca intr’o poveste „Micul Isus”. Tu o stii? TUPOLSKI (dezgustat, trist) Da. O stiu. Ariel incepe sa citeasca povestirea. Katurian se uita spre Tupolski si este surprins si deranjat de privirea fixa a acestuia. Ii da a doua pagina a marturisirii si continua sa scrie. Unde e cadavrul? KATURIAN Am desenat o harta. Veti gasi o fintina cam la doua sute de metri in spatele casei noastre in padurea Kamenice. E ingropata acolo, chiar in spatele fintinii. Impreuna cu alti doi oameni. Doi adulti. TUPOLSKI Care alti doi oameni? KATURIAN Ajung imediat si acolo. Tupolski isi verifica arma. Katurian observa dar continua sa scrie. TUPOLSKI (lui Ariel) Unde ai ajuns? ARIEL „Purta barba si umbla in sandale”. TUPOLSKI Ariel, daca citesti o povestire ca sa afli cum a fost omorit un copil, nu ar fi o idee buna sa sari direct la final? ARIEL Ah. Da. TUPOLSKI De exemplu, sari direct la partea cu coroana de spini, sau sari la partea cu biciuitul. Sau sari la partea cu „sa care un crucifix prin camera pina cind picioarele i s’au curbat, in pula mea! Sau sari la bucata care vine imediat dupa aia. (Pauza) Ma duc sa ii trimit sa ridice cadavrul. Tupolski iese cu harta lui Katurian. Ariel termina de citit povestirea si incepe sa plinga. Katurian se uita la el apoi continua sa scrie. Ariel sta, dezgustat. ARIEL De ce trebuie sa existe oameni ca tine? Katurian termina pagina, incepe alta. Ariel citeste prima pagina.

41 „Si eu l’am tinut in timp ce fratele meu ii taia degetele, ca in povestea intitulata „Povestea Orasului de pe Riu”. Atasata la prezenta.” (Pauza) „Si eu am tinut’o in tmp ce fratele meu ii impingea pe git citeva figurine scobite din mar care aveau inauntru lame de ras, ca in povestea intitulata „Omuletii de Mar”. Atasata la prezenta.” (Pauza) Tu chiar crezi ca nu o sa iti ardem fiecare povestire imediat dupa ce te omorim? KATURIAN Am marturisit sincer totul, exact cum am promis. Si cred ca imi veti pastra mapa cu toate dosarele si nu o sa le aratati nimani decit numai la cincizeci de ani de la moartea mea, exact cum ati promis. ARIEL Ce te face sa crezi ca ne vom tine promisiunea? KATURIAN Pentru ca eu cred ca in adincul vostru sunteti oameni de onoare. ARIEL (ridicindu’se, fierbînd) In adincul nostru?! In adincul nostru, in pula mea....?! KATURIAN Ai putea te rog sa ma bati dupa ce termin de scris asta? Abia am ajuns la partea in care imi omor mama si tatal. Katurian continua sa scrie. Ariel isi aprinde o tigara. Multumesc. ARIEL (pauza) Ti’ai omorit mama si tatal? Katurian aproba din cap. S’ar putea sa ti se para o intrebare ridicola, dar, aa, de ce? KATURIAN Aa.. E o poveste acolo care se cheama „Scriitorul si fratele scriitorului”. Nu stiu daca ai vazut’o... ARIEL Am vazut’o. KATURIAN Pai... Eu urasc orice scriere care este macar vag autobiografica. Cred ca oamenii care nu scriu decit despre ceea ce stiu, scriu doar despre ceea ce stiu pentru ca sunt prea prosti ca sa inventeze ceva, dar „Scriitorul si fratele scriitorului” este, cred, singura mea povestire care nu e este fictiune. ARIEL Ah. (Pauza) Citi ani avea, cind a inceput? KATURIAN El avea opt ani. Eu sapte. ARIEL Si cit timp a durat? KATURIAN Sapte ani. ARIEL Si ai auzit totul toti anii astia? KATURIAN Nu stiam exact ce este, pina la final, dar da. ARIEL Si atunci i’ai omorit? Katurian aproba, inminindu’i lui Ariel marturisirea terminata. KATURIAN I’am sufocat cu perna apoi i’am ingropat in spatele fintinii din spatele casei. Mi s’a parut ca fintina e un loc potrivit. Oricum, acolo e ingropata si fetita muta.

42 Ariel merge spre dulap si verifica ce e inauntru. ARIEL Stii, copilaria ta ar putea servi ca o aparare destul de rezonabila in tribunal. Adica, ar putea daca noi nu am sari peste toata porcaia cu tribunalul si nu te’am executa intr’o ora. KATURIAN Nu vreau sa sar peste nimic. Vreau doar sa va tineti promisiunea. Adica sa ma omoriti pe mine si sa imi pastrati in siguranta povestirile. ARIEL Pai, pe jumatate poti sa ai incredere ca ne tinem promisiunea. KATURIAN Am totala incredere in tine. ARIEL De unde stii ca poti avea incredere in mine? KATURIAN Nu stiu. Doar ca e ceva in legatura cu tine. Nu stiu exact ce este. ARIEL Ah, serios? Iti spun eu ce este cu mine. O ura covirsitoare, abundenta, pentru oamenii ca tine. Oameni care se ating numai chiar si de un fir de par al unui copil. Ma trezesc cu ea. Ea ma trezeste. Vine cu mine in autobuz spre servici. Imi sopteste: „Nu vor scapa”. Vin devreme. Ma asigur ca toate curelele sunt curate si toti electrozii sunt aranjati perfect, in ordinea care trebuie, ca sa nu pierdem .... nici un pic.... de timp. Recunosc, uneori folosesc excesiv forta. Si citeodata folosesc excesiv forta pe un individ complet nevinovat. Dar sa iti spun un lucru. Daca un individ complet nevinovat pleaca din aceasta incapere inapoi in lumea de afara, nu o sa se mai gindeasca nici macar sa ridice vocea la un copil vreodata, in caz ca s’ar putea sa il aud eu si sa il tirasc de par inapoi aici pentru inca o runda de forta excesiva. Acum, este acest tip de comportament la un ofiter al legii îndoielnic moral? Bineinteles ca este, in pula mea! Dar stii ceva? Ma doare in cur! Pentru ca, atunci cind am sa fiu batrin, stii ce? Copiii ma vor urmari peste tot si imi vor sti numele si vor sti pentru ce am luptat si imi vor oferi din dulciurile lor iar eu am le iau, am sa le multumesc si am sa le zic sa mearga in siguranta acasa si am sa fiu fericit. Nu din cauza dulciurilor, mie nu imi prea plac dulciurile, ci pentru ca am sa stiu... am sa stiu, in sufletul meu, ca daca eu nu eram aici atunci nici unii dintre ei nu ar fi aici. Pentru ca sunt un politist bun. Nu neaparat bun in sensul ca ma pricep sa rezolv o gramada de chestii, pentru ca nu ma pricep, dar bun in sensul ca lupt pentru ceva. Sunt de partea binelui. S’ar putea ca eu sa nu fac tot timpul bine, dar sunt de partea binelui. De partea copilului. Partea opusa a celei unde te afli tu. Asa ca, fireste, cind aud ca un copil a fost ucis intr’un fel... intr’un fel ca cel din „Micul Isus”.. stii ce? Te’as tortura pina la moarte doar pentru ca ai scris o asemenea chestie, daramite ca ai si facut’o. Asa ca. Stii ce? Ariel scoate din dulap o baterie mare si urita la care sunt atasati electrozi. ... La dracu cu ce ti’au facut maica’ta si taica’tu tie si fratelui tau cind erati mici. La dracu. I’as fi torturat in draci si pe ei daca ar fi fost aici asa cum sa te torturez pe tine imediat. Pentru ca doua rele nu fac un bine. Doua rele nu fac un bine. Asa ca ingenuncheaza aici, te rog, sa te pot conecta la bateria asta. Katurian se indeparteaza. KATURIAN Oh, cacat, nu iarasi.....

43 ARIEL Te rog sa vii aici, am spus..... Intra Tupolski. TUPOLSKI Ce se intimpla? ARIEL Ma pregateam sa il conectez la baterie. TUPOLSKI Isuse, dar ce a durat atita? ARIEL Am vorbit. TUPOLSKI Despre ce? ARIEL Despre nimic. TUPOLSKI Iar ti’ai tinut discursul despre „Copiii au sa vina la mine sa imi ofere dulciuri cind am sa fiu batrin” ? ARIEL Du’te dracu! TUPOLSKI (surprins) Poftim? Asta este a doua oara astazi cind... ARIEL (lui Katurian) Tu! Ingenuncheaza aici! Te’am rugat deja foarte politicos. Katurian se indreapta incet spre Ariel. Tupolski se aseaza la masa si se uita pe restul marturisirii. Katurian ingenuncheaza. KATURIAN Si cine a fost primul care ti’a spus tie sa ingenunchezi, Ariel? Mama sau tata? Ariel incremeneste. Tupolski ramine cu gura cascata. TUPOLSKI Sa’mi fut una. KATURIAN Eu cred ca tata, asa e? TUPOLSKI Oh sper ca nu i’ai povestit si cacaturile cu taica’tu, Ariel? Isuse! ARIEL Nu, Tupolski, nu i’am povestit nici un cacat cu tata. TUPOLSKI Cum? Uau. Rahat. ARIEL (lui Tupolski) Tu tot insisti cu povestea asta, nu? Cu cacatul cu „copilaria cu probleme”, nu? TUPOLSKI Eu nu insist cu nimic. Tu esti cel care tot pomenesti de copilaria ta cu probleme. ARIEL Eu nu am spus nici un cuvint despre copilaria mea cu probleme.. eu nici macar nu as folosi expresia „copilarie cu probleme” ca sa imi descriu copilaria. TUPOLSKI Dar ce expresie ai folosi? O „copilarie fututa de taica’tu”? Asta nu este o expresie. Ariel incepe sa tremure. ARIEL Doresti sa oferi prizonierului si alte informatii, Tupolski? TUPOLSKI M’am saturat de toata lumea din jur care isi foloseste copilaria de cacat pentru a’si justifica propriul lor comportament de cacat. Tatal meu era un alcoolic violent. Eu sunt un alcoolic violent? Sunt. Dar asta a fost alegerea mea personala. Mi’o asum. ARIEL As vrea sa continui acum cu torturarea prizonierului.

44 TUPOLSKI Continua te rog cu torturarea prizonierului. L’ai facut sa te astepte secole. Ariel leaga electrozii pe Katurian in timp ce vorbeste. ARIEL Ai intrecut limita astazi Tupolski. TUPOLSKI Acum citesc declaratia prizonierului, Ariel, sa ma asigur ca nu am lasat nici un aspect al acestui caz neacoperit. Eu imi fac treaba. Nu torturez un amarit de condamnat doar ca sa imi satisfac propriile mele fantezii sadice de razbunare. ARIEL Ai intrecut foarte tare limita. TUPOLSKI Grabeste’te si tortureaza prizonierul, te rog, Ariel. Trebuie sa il executam in juma’ de ora. Ariel conecteaza electrozii la baterie. KATURIAN Unde este tatal tau acum, Ariel? ARIEL Sa nu indraznesti sa spui vreo vorba, Tupolski! Nici o vorba! TUPOLSKI Nu spun nimic. Citesc declaratia asta. Imi fac treaba. Cum am zis. KATURIAN E in inchisoare? ARIEL Si tu tine’ti gura pervers nenorocit! KATURIAN Sau ce? O sa ma torturezi si o sa ma executi? (Pauza) E in inchisoare? ARIEL Shh, shh, shh, incerc sa ma concentrez... TUPOLSKI Nu este in inchisoare, nu. ARIEL Oare eu ce am spus chiar adineaori? KATURIAN Nu l’au arestat niciodata? TUPOLSKI Nu aveau cum sa il aresteze. ARIEL Tupolski! Ar fi foarte rau pentru toti cei de fata daca tu continui cu.. cu aceasta linie a conversatiei. TUPOLSKI Am sentimentul groaznic ca ai mare dreptate. ARIEL Asa ca eu am sa conectez electrodul asta aici, si electrodul asta aici... KATURIAN De ce nu au putut sa il aresteze? ARIEL Shh shh shh... KATURIAN De ce nu au putut sa il aresteze? Ariel a terminat cu electrozii si este pe punctul de a porni bateria cind Tupolski, in ultimul moment posibil, vorbeste. TUPOLSKI Pentru ca Ariel deja il omorise, bineinteles. Ariel ride incetisor, incepind iar sa tremure. Nu porneste bateria. Ei, nu a fost chiar crima nu? Mai mult auto-aparare, responsabilitate diminuata, chestii din astea. Eu ii spun crima doar ca sa il tachinez. La dracu, si eu mi’as omori tatal daca mi’ar veni in pat in fiecare saptamina de la virsta de opt ani, stii? (Pauza) Hmm. L-a sufocat cu perna in timp ce dormea. Se pare ca voi doi aveti o gramada de lucruri in comun, baieti.

45

Tupolski trinteste declaratia pe masa. ARIEL (pauza) Am sa merg la Comandant acum, ma duc sa il informez cu privire la comportamentul tau pe tot parcursul desfasurarii acestei investigatii. Ti’a lipsit concentrarea si claritatea inca de la bun inceput. De la bun inceput. Ca de exemplu, ce a fost cu toata povestea aia cu „vederea periferala”? „Vederea periferala din partea de jos a ochilor”? Despre ce dracu a fost vorba cu faza aia? TUPOLSKI Deconcentrarea si destabilizarea prizonierului prin folosirea nonsensului, o gasesti in toate manualele, Ariel. As dori acum sa continui interogarea prizonierului fara ajutorul cutiutei tale electrice, asa ca te rog frumos sa il deconectezi pe domnul Katurian, as vrea sa se poata concentra. ARIEL Si am sa il rog pe Comandant sa fiu eu numarul unu in cazul asta pentru ca asta nu este prima data cind se intimpla, asa’i, si Comandantul ma place, mi’a spus’o de multe ori, si asta nu ar fi prima data cind numarul unu ar fi inlocuit iar tu vei fi degradat iar cazul va fi concluzionat de catre mine . Toate concluziile si toate hotaririle cu privire la acest caz le voi lua eu. Eu voi cel care va incheia acest caz. TUPOLSKI Si care va fi primul tau pas in incheierea acesteui caz? ARIEL Paaai, dupa cum si incercam sa fac, inainte sa te fi apucat tu sa spui lucrurile acelea, primul meu pas ar fi sa torturez prizonierul cu echipamentul din dotare prezent la fata locului. TUPOLSKI De ce? ARIEL De ce?! Pentru ca a omorit copii, in pula mea!! TUPOLSKI Da, vezi, primul meu pas ar fi sa ii pun o serie de intrebari privitoare la uciderea fetitei mute. ARIEL Ah-ha? TUPOLSKI Prima mea intrebare ar fi „Este adevarat, domnule Katurian...” Asa as formula, cumva mai oficial. „Este adevarat, domnule Katurian, ca dumneavoastra si fratele dumneavoastra, procedînd ca în povestea „Micul Isus”, ati pus, la un moment dat, o coroana de spini pe capul micutei?” KATURIAN Da, este adevarat. TUPOLSKI Este adevarat. A doua mea intrebare ar fi: „Aceasta a fost inainte sau dupa ce ati biciuit’o?” KATURIAN Dupa. ARIEL Stim toate astea. TUPOLSKI A treia mea întrebare ar fi: „Ati obligat’o apoi sa umble cu o cruce grea de lemn in spate, pe care mai apoi ati crucificat’o?” KATURIAN Da, am facut toate astea. TUPOLSKI Ati facut astea. Iar apoi, pentru a pune capac, ati infipt o sulita in pieptul ei dragut? KATURIAN Da, este adevarat. Mi’e rusine să recunosc. TUPOLSKI Iar apoi ati ingropat aceasta fetita? KATURIAN Da. ARIEL Am zis ca noi stim deja toate astea. TUPOLSKI In povestire, fetita este inca vie atunci cind este ingropata. Fetita muta era inca vie atunci cind ati ingropat’o, sau era moarta?

46 KATURIAN (pauza) Poftim? TUPOLSKI Fetita muta era inca vie sau era moarta cind ati ingropat’o? Katurian se gindeste la un raspuns dar nu gaseste. KATURIAN (incet) Nu stiu. TUPOLSKI Poftim? KATURIAN Nu stiu. TUPOLSKI Nu stii. Nu stii daca era vie sau moarta. Hmm, Ariel? In drum spre prietenul tau Comandantul, vrei te rog sa suni echipa de interventie sa se grabeasca putin, doar in caz ca i’am trimis sa dezgroape o fetita vie? Mersi, papusa. Ariel il priveste o clipa apoi iese in graba, trintind usa dupa el. Tupolski merge spre Katurian,in genunchi pe jos, si spre baterie. Cum poti sa nu stii? KATURIAN Era greu sa iti dai seama. Nu prea respira. Cred ca era moarta. Cred. Oricum de’acum trebuie sa fi murit, nu? Dupa toate astea? TUPOLSKI Da? Trebuie? Nu stiu. Nu am crucificat niciodata un copil pentru ca apoi sa il ingrop intr’un sicriu. Deci nu stiu. Tupolski umbla cu firele bateriei. Katurian se pregateste pentru soc. Tupolski deconecteaza electrozii si se intoarce la locul sau. As presupune ca este moarta. As presupune. Dar nu stiu. M’a izbit in timp ce vorbeam cu baietii de la medicina legala. Nu ai spus decit ca ati procedat ca in „Micul Isus”. Asta s’ar putea sa fie suficient pentru Ariel. „Iertare, domnu’ politist, eu am fost, eu am facut’o” Bzzz! Dar nu este suficient pentru mine. Vezi, Ariel e politist. Si cainii politisti sunt politisti... Eu sunt detectiv. Si, citeodata, imi place sa detectez. KATURIAN Sunt sigur ca e moarta. TUPOLSKI Dar nu suficient de sigur, nu? (Pauza) Am scris o povestioara mai demult. Însuma viziunea mea asupra lumii, cumva. De fapt, nu, nu insuma vziunea mea asupra lumii. Eu nu am o viziune asupra lumii. Cred ca lumea este o gramada de rahat. Ceea ce nu este chiar o viziune asupra lumii, asa’i? Sau este? Hmmm. (Pauza) Oricum, am scris deci povestioara asta si... stai putin, okay, nu, daca nu imi insumeaza viziunea asupra lumii insumeaza viziunea asupra meseriei de detectiv si relatia directa a acestei meserii cu lumea in general. Da, asta este. De ce esti inca in genunchi? KATURIAN Nu stiu. TUPOLSKI Arata aiurea. KATURIAN Da. Tupolski ii face semn catre scaun. Katurian isi scoate ultimii electrozi de pe el si se aseaza pe scaun.

47

TUPOLSKI Deci, vrei sa auzi povestioara? KATURIAN Da. TUPOLSKI Nici nu ai spune nu, asa’i? KATURIAN Nu. TUPOLSKI Nu. Asa, poveste mea se cheama... Cum se cheama? Se cheama... „Povestea micutului baiat surd pe foarte lungile sine de cale ferată. In China.” (Pauza) Ce? KATURIAN Ce? TUPOLSKI Nu crezi ca este un titlu foarte bun? KATURIAN Ba da, cred ca este un titlu foarte bun, da. TUPOLSKI (pauza) Ce crezi cu adevarat? Ai permisiunea mea sa fii complet sincer, chiar daca ma ranesti. KATURIAN Cred ca asta este probabil cam cel mai prost titlu pe cre l’am auzit vreodata. Are vreo doua virgule in el. Nu poti sa ai doua virgule in interiorul unui titlu. Cacat, nu poti avea o singura virgula intr’un titlu. S’ar putea sa aiba chiar si un punct in el, titlul ala. Titlul ala este de’a dreptul nebunesc. TUPOLSKI (pauza) Poate ca este un titlu care este doar cu mult inaintea timpului sau. KATURIAN Poate. Poate ca titlurile cretine sunt cu mult inaintea timpului lor. Poate ca asta o sa fie noua moda. TUPOLSKI Poate ca va fi. KATURIAN Eu cred doar ca este un titlu oribil. TUPOLSKI Am stabilit deja asta! IŃi retrag permisiunea de a fi complet sincer acum si ai noroc ca nu te’am pocnit! (Pauza) Okay. Unde eram? KATURIAN Baiat surd, sine extrem de lungi de cale ferata. (Pauza) Scuze. TUPOLSKI (Pauza) Okay, deci,a fost odata ca niciodata un baietel surd, nu auzea nimic, cum se intimpla de obicei cu baieteii surzi. Ah, da, si actiunea se petrece in China, deci era un baietel chinez. Nu mai stiu de ce am plasat actiunea in China. Ah, ba da, stiu. Imi place mult cum arata copii chinezi, sunt foarte comici. (Ride) In fine, deci baietelul asta mergea odata spre casa de nu stiu unde, si mergea pe sinele astea de cale ferata, stii, care se intind pe kilometri intregi pe cimpuri, pe cimpurile chineze în cazul de faŃă, stii? Nu e nici un copac, nu e nimic, doar cimpurile astea goale si calea ferata, si poate ca e un pic retardat baietelul asta, poate ca e un baietel chinez retardat, pen’ca..., adica.., e surd si umbla pe calea ferata in pula mea. Asta e foarte periculos, in pula mea. Daca vine un tren, daca vine un tren din spate? N’are cum sa’l auda, o sa fie strivit. Asa ca, da, poate ca e retardat. Bun, deci baietelul asta chinez surd merge acasa pe calea ferata si ghici ce? Un ditamai trenul apare in spatele lui. Dar din cauza ca sinele sunt atit de lungi si trenul este atit de departe nu o sa’l loveasca prea curind dar o sa’l loveasca sigur la un moment dat. Si trenul merge atit de repede incit chiar daca conductorul l’ar vedea tot nu ar avea cum sa frineze la timp. Si pustiul oricum e foarte greu de vazut. Ca e, cum sa zic, e un piustiulica din asta chinez micut si dragut, dar micut. Stii, dintre astia care de obicei au parul ridicat? Da, ca aia. Deci oricum conductorul nu o sa il vada. Totusi, bietelul este vazut. Stii de cine este vazut? Cam la un kilometru jumate departare, in directia spre care se indreapta pustiulica e un turn vechi si ciudat, inalt de vreo

48 cincizeci de metri, iar in virful turnului traieste un mosneag chinez, din acela cu mustati lungi si ochi iscoditori, wa wa wa, si cu o palarioara din aceea haioasa. Unii oameni il credeau foarte intelept iar altii il credeau... il credeau cam ciudat pentru ca, ce sa zic, locuia in virful unui turn in pula mea. Oricum nimeni nu mai vorbise cu el de ani de zile. Oamenii nici macar nu stiau daca mai traieste sau nu. Dar evident ca traieste ca altfel nu ar mai fi aparut in poveste. Asa ca e acolo in turnul lui si face tot felul de calcule, de permutari si comutari matematice si deseneaza tot felul de chestii ciudate si inventeaza chestii si din astea, lucruri care nu au fost inca inventate, si e inconjurat de un catralion de hirtii lipite pe pereti si care zac pe podea si pe masa si peste tot prin camera si asta este toata viata lui, toate lucrurile astea. Iar lumea este dedesubtul lui. Dar schitele si comutarile lui sunt tot ceea ce il intereseaza. Iata ca acum se uita pe fereatra lui micuta din vîrful turnului si vede, cam la un kilometru jumate departare, pe pustiulica asta surdu apropiindu’se iar cam la trei kilometri in urma lui, trenul. Si batrinul evalueaza corect situatia si isi spune: „Iata baietelul asta surd pe sine si iata si trenul in urma lui. Baietelul n’o sa auda trenul venind in urma lui. Baietelul o sa fie strivit.” Asa ca... KATURIAN De unde stia ca baietelul era surd? TUPOLSKI. (pauza) Hah? KATURIAN De unde stia ca baietelul era surd? TUPOLSKI (se gindeste, apoi) I’a vazut aparatul auditiv. Katurian zimbeste, aproba din cap. Tupolski rasufla usurat. Bun. .. Deci vede baietelul surd si vede si trenul dar nu fuge sa incerce sa il salveze sau ceva de genul asta, cum ar face orice persoana normala in locul lui, pentru ca e suficient de aproape, daca ar vrea. Ce face? Nu face nimic. Nu face nimic altceva decit ca incepe sa calculeze ceva pe o bucatica de hirtie, doar ca sa se amuze, calcul bazat, ma gindesc, pe viteza trenului , lungimea caii ferate si pe viteza cu care se deplaseaza piciorusele baietelului, un calcul prin care sa afle exact in care punct al caii ferate trenul asta o sa intre direct in spatele amaritului de copil. Deci baietelul continua sa mearga, ignorant la toate astea, trenul se apropia din ce in ce mai tare iar baiatul ajunsese cam la 40 metri de turn cind batrinul isi terminase calculul si aflase ca trenul il va izbi pe copil exact la 10 metri de turn. Exact la 10 metri de turn. Batrinul fluiera plictisit, fara nici un interes pentru ce se intimpla, facu un avion din hirtia pe care abia calculase, arunca avionul pe fereastra si se intoarse la lucru uitind in aceeasi clipa de bietul baietel surd. (Pauza) La 11 metri de turn baietelul sari de pe sinele caii ferate ca sa prinda avionul de hirtie şi trenul trecu suierind pe linga el. Katurian zimbi. KATURIAN E destul de buna. TUPOLSKI „E destul de buna.” E mai buna decit toate rahaturile tale la un loc. „O suta unu feluri de a fute un copil de cinci ani”? KATURIAN Nu, nu e mai buna decit toate povestirile mele, dar e desul de buna.

49 TUPOLSKI Scuza’ma, ti’am retras permisiunea de a minca rahat in ceea ce ma priveste, nu? Povestirea mea e mai buna decit oricare din povstirile tale. KATURIAN Da, este. Si iti multumesc inca o data ca imi pastrezi povestirile mele mult mai slabe in siguranta in mapa mea. TUPOLSKI Hmm. KATURIAN (pauza) Dar cum insumeaza povestirea asta viziunea ta asupra lumii? Sau viziunea ta asupra meseriei de detectiv, sau ce ziceai tu? TUPOLSKI Ah, nu intelegi? (cu mindrie) Batrinul intelept ma reprezinta pe mine. Sta in turnul lui, isi vede de calcule, nu prea are nimic de’a face cu semenii lui. Apare baietelul surd retardat, el îi reprezinta pe semenii mei. Apare, complet ignorant, nici macar nu are habar ca din spatele lui se apropie un tren, dar eu, eu stiu ca se apropie un tren iar prin geniul calculelor mele, prin geniul faptului ca arunc avionul de hirtie exact la momentul la care trebuie, am sa il salvez pe bietul idiot de impactul cu trenul, am sa imi salvez semenii de criminali si nu am sa primesc nici un cuvint de multumire. Baietelul surd nu i’a multumit batrinului, nu? S’a jucat doar cu cacatul lui de avion. Dar nu are importanta, nu am nevoie de multumiri. Tot ce am nevoie este sa stiu ca datorita mie, datorita trudei muncii mele de detectiv, baietelul acela va fi salvat de tren. (Pauza) Doar daca nu e ca in cazul tau, cind trebuie sa pornesc pe urmele conductorului trenului care trecuse deja prin bietul idiot si se indrepta şuierînd spre amicii lui. KATURIAN (pauza) Deci batrinul a intentionat ca baietelul sa prinda aviounul? TUPOLSKI Da. KATURIAN Oh. TUPOLSKI Ce, nu ai inteles asta? KATURIAN Nu. Eu am inteles ca baiatul s’a nimerit sa il prinda, ca si cum ar fi fost o intimplare. TUPOLSKI Nu. Nu, batrinul a vrut sa il salveze pe baietel. De aceea a aruncat avionul. KATURIAN Ohh. TUPOLSKI El este foarte bun la aruncat avioane de hirtie. E foarte bun la toate. KATURIAN Dar dupa aceea nu se intoarce ca si cum nici nu ii pasa? TUPOLSKI Nu. El, adica, se intoarce pentru ca este atit de bun la aruncat avioane de hirtie incit nici nu are nevoie sa se uite sa verifice unde a ajuns, si pe deasupra mai stie si ca: „Ohh,baieteii retardati. Le plac la nebunie avionasele de hirtie. Cu siguranta va sari de pe sine ca sa il prinda.” (Pauza) Nu s’a inteles destul de clar asta? KATURIAN Putea fi si mai clar. Tupolski incuviinteaza, gindindu’se la asta, apoi isi aminteste cumva situatia. Stiu cum ai putea sa faci sa fie mai clar... TUPOLSKI Termina! Ca doar n’am sa accept sfaturi literare de la tine, ce dracu’? KATURIAN Nu, eu incercam doar sa... TUPOLSKI Cred ca tu ai fi putut sa faci sa fie mai clar daca fetita muta pe care ai macelarit’o acum trei zile era vie sau moarta cind ai bagat’o in pamint! Cred ca asta trebuia sa iti fie mai clar. Eu aş putea oare sa iti explic mai clar ca imediat am sa ma

50 enervez foarte tare si am sa dau foc chiar aici tuturor povestirilor tale indiferent de promisiunile pe care ti le’am facut? Tupolski ia povestirile si niste chibrituri. As putea sa fiu mai clar de-atit? KATURIAN Te rog, Tupolski. Povestirea ta este foarte buna. TUPOLSKI Povestirea mea e mai buna decit toate povestirile tale. KATURIAN Povestirea ta este mai buna decit toate povestirile mele. TUPOLSKI Si era clar ca batrinul voia sa il salveze pe baietel. KATURIAN A fost foarte clar. TUPOLSKI (pauza) Tie nu iti place pentru ca baietelul surd nu a murit la final in pula mea! KATURIAN Ba imi place, Tupolski. Si asta nu are legatura cu nimic. Cu faptul ca vrei sa imi arzi povestirile sau cu nimic altceva. Mi’a placut cu adevarat povestirea ta. As fi fost mindru sa o fi scris eu. TUPOLSKI (pauza) Da? KATURIAN Da. Pauza. Tupolski lasa povestirile din mina. TUPOLSKI Oricum nu aveam de gind sa le ard. Sunt om de cuvint. Daca o persoana se tine de cuvint, atunci ma tin si eu de cuvint. KATURIAN Stiu asta. Respect asta. Si stiu ca nu iti pasa daca respect asta sau nu, dar eu oricum, o respect. TUPOLSKI Pai, da, eu respect faptul ca tu respecti asta. Vai, dar uite ce draguti suntem noi asa de’odata. E aproape pacat ca trebuie sa te impusc in cap peste douazeci de minute. Tupolski zimbeste. Katurian se gindeste la moartea sa pentru prima data de ceva timp. KATURIAN Mm. Tupolski nu mai zimbeste. Pauza. TUPOLSKI Nu, eu.. Citeva din povestirile tale chiar sunt foarte bune. Mi’au placut unele dintre ele. KATURIAN Care anume? TUPOLSKI (pauza) Mi’a placut ceva la „Omul perna”. Era ceva foarte suav acolo. (pauza) Si ideea ca atunci cind un copil moare, singur, intr’un accident, el nu ar fi de fapt singur. Ca are pe cineva moale si bun linga el care sa il tina de mina. Si ca ar fi cumva alegerea copilului. Asta face ca totul sa para pe undeva, cumva, mai confortabil... Ca nu ar fi doar o pierdere stupida. KATURIAN (aproba din cap. pauza) Ai pierdut un copil? TUPOLSKI (pauza) Spre deosebire de Ariel, eu nu discut asemenea lucruri cu condamnatii.

51

Katurian aproba din cap. Pauza trista. Un fiu innecat. (Pauza) Pescuia de unul singur. (Pauza) O prostie. Katurian aproba din cap. Tupolski pune bateria inapoi in dulap. KATURIAN Ce se va intimpla de acum incolo? TUPOLSKI Primim vesti despre fetita muta... Tupolski scoate din dulap o gluga neagra, si i’o arata lui Katurian, leganind’o inainte si inapoi. ... iti punem gluga asta pe cap, te ducem in camera de alaturi, te impuscam in cap. (Pauza) Am zis bine? Nu. Te ducem in camera de alaturi, apoi iti punem gluga, apoi te impuscam in cap. Caci daca iti punem gluga inainte de a te duce dincolo, atunci, stii, te’ai putea impiedica de chestii si te’ai putea lovi. KATURIAN De ce in camera de alturi? De ce nu aici? TUPOLSKI Dincole e mai usor de curatat. KATURIAN (pauza) Si o vei face asa, din senin, adica, asa pur si simplu, sau imi veti da un minut sa spun o rugaciune sau ceva? TUPOLSKI Nu, prima data eu am sa cint un cintecel despre un ponei apoi Ariel isi scoate ariciul. Stii, ariciul lui pentru executii. Iar din momentul in care a iesit ariciul mai ai 13 sau 27 de secunde, in functie de marimea ariciului. (Pauza) Daca o fac din senin, nu am sa iti spun ca o fac din senin, nu? Incredibil! Pentru un presupus scriitor de geniu-slash-criminal psihopat esti cam batut in cap, in pula mea! (Pauza) Din momentul in care iti punem gluga mai ai cam zece secunde deci incearca sa reduci la minimum psalmodierile latine. KATURIAN Multumesc. TUPOLSKI Cu placere. Tupolski aunca gluga pe masa in fata lui Katurian. Pauza. KATURIAN Nu, vreau doar sa apuc sa am citeva gînduri pentru fratele meu. TUPOLSKI Da? Pentru fratele tau, da? Nu petru cei trei copilasi pe care i’ai omorit, ci pentru fratele tau. KATURIAN Exact. Nu pentru cei trei copilasi pe care i’am omorit, ci pentru fratele meu. Se deschide usa, intra Ariel, socat, cu fata alba. Se indreapta incet spre Katurian. TUPOLSKI Au gasit’o? Ariel ajunge la Katurian, care se cam sperie putin. Ariel il apuca de par cu o mina pe Katurian si ii trage usor, blind, capul pe spate, uitindu’se in ochii lui.

52 ARIEL (incet) Ce naiba este in neregula cu tine? Ce naiba ai mai exact, ce naiba e in neregula cu tine? Katurin nu poate raspunde. Ariel ii da drumul cu grijă si se indreapta incetisor spre usa. TUPOLSKI Ariel? ARIEL Hmm? TUPOLSKI Au gasit’o? ARIEL Da, au gasit’o. TUPOLSKI Si era moarta, nu? Ariel a ajuns la usa. ARIEL Nu. Katurian isi acopera fata cu miinile imaginându’şi oroarea TUPOLSKI Era inca vie? Ariel face semn cu mina cuiva de afara. Intra o fetita muta cam la opt ani, cu fata, parul, hainele, papucii vopsiti in verde, zimbind vesela. Spune buna ziua celor doi barbati în limbajul semnelor. ARIEL Au gasit’o acolo, linga fintina, intr’o casuta mica. Avea trei purceluşi cu ea. Si suficienta mincare si apa. De fapt, si purceluşii aveau destula hrana. Pare destul de fericita, asa e Maria? Ariel o intreaba prin semne „Esti fericita?”. Zimbind, fetita ii raspunde prin semne. Spune ca da, este foarte fericita dar daca poate sa pastreze purceluşii. (Pauza) Am zis ca trebuie sa te intreb. Tupolski se holbeaza la ei, inmarmurit. Pauza. I’am spus ca trebuie sa te intreb pe tine de purceluşi. TUPOLSKI Cum? Ah. Da, poate sa pastreze purceluşii. Ariel ii face semn ca e ok. Ea incepe sa topaie de bucurie, scincind vesela. Katurian zimbeste usor. ARIEL Da, da, dar hai mai intii sa te curatam si sa te ducem la mamica si la taticul, au fost foarte ingrijorati pentru tine.

53 Ariel o ia de mina, ea le face vesela semn cu mina de la revedere apoi ies impreuna. Katurian si Tupolski isi intorc incet fetele de la usa unul spre celalalt. Dupa o secunda se intoarce Ariel, inchizind usa in urma lui. Au gasit o oala mare de vopsea verde acolo cu ea, stii, vopsea din aceea fosforescenta care se foloseste in tuneluri. Asa ca sunt suficiente amprente daca avem nevoie. Si au gasit schelete parintilor exact unde a spus el, ingropate in spatele fintinii. Asa. Deci marturiseste ca a omorit doi oameni de care nu stiam absolut nimic si marturiseste ca a omorit o fetita care nu a fost de fapt omorita. TUPOLSKI De ce? ARIEL De ce? Pe mine ma intrebi de ce? TUPOLSKI Da, pe tine. ARIEL Pai, Tupolski, tu esti numarul unu, n’ai decit sa’ti dai tu seama. TUPOLSKI Nu mai accept nici un fel de insubordonare din partea ta astazi,Ariel. ARIEL Umm, ba da, ai sa accepti. TUPOLSKI In cazul asta, raportez Comandantului incepind din secunda asta. ARIEL Nu pari prea fericit ca fetita e inca in viata! Chiar si tipul asta pare fericit ca e inca vie! Tu pari nervos ca ti’a incurcat tie hirtogaraia! Tupolski cauta in mapa cu povestiri una anume. TUPOLSKI Evident, fetita a fost vopsita verde si i s’au dat porcusorii pentru s-a acŃionat ca în... ARIEL Povestea „Purceluşul Verde”. Genial, Tupolski. Probabil ca ideea ti’a venit de la vopseaua verde si de la purceluşi. Intrebarea este, de ce? De ce nu au omorit’o si pe ea? Si de ce el a zis ca au omorit’o? TUPOLSKI Shh, incerc sa citesc povestirea, sa vad daca gasesc vreun indiciu. ARIEL (ride) Am putea sa il intrebam pe el! TUPOLSKI Am zis ca citesc! ARIEL (lui Katurian) Tu poti sa ne lamuresti de ce fetita muta este inca in viata? KATURIAN (pauza) Nu. Nu, nu pot. Dar ma bucur ca este. Ma bucur ca este in viata. ARIEL Te cred ca te bucuri. Te cred ca te bucuri. Cred ca te bucuri mai tare decit se bucura asta, in pula mea! Am sa iti mai pun o intrebare, bazata pe o intuiŃie pe care am avutŃo de curînd, caci mai nou am si intuiŃii. Cred ca m’am molipsit de la fututa de dibăcia poliŃienească a domnului Tupolski. Stii baietelul evreu caruia i’ai taiat degetele si l’ai lasat sa singereze pina moare. Ce culoare avea parul lui? KATURIAN Poftim? ARIEL Ce culoare avea parul lui? KATURIAN Era maroniu inchis, spre negru. O culoare asa, maroniu inchis mai spre negru. ARIEL Maroniu inchis spre negru. Foarte bine. Avind in vedere ca era un baietel evreu, foarte bine. Doar ca maica’sa e irlandeza iar fiul ei semana perfect cu un setter rosu, in pula mea. Vrei niste intrebari si despre fetita de pe deal? KATURIAN Nu. ARIEL Nu. Pentru ca tu nu ai omorit pe nici unul din cei doi copii, asa’i?

54 KATURIAN Nu. ARIEL Nici macar nu i’ai vazut vreodata pe copii aceia, nu? KATURIAN Nu. ARIEL Tu i’ai spus fratelui tau sa ii omoare? KATURIAN Nu am stiut nimic despre toate astea pina astazi. ARIEL Tot fratele tau i’a omorit si pe parintii vostri? KATURIAN Eu mi’am omorit parintii. ARIEL Singura crima pentru care te putem condamna este cea asupra fratelui tau. In lumina circumstantelor extenuante, ma indoiesc profund ca ai fi executat pentru asta. Asa ca eu m’as gindi foarte bine ininte de a recunoaste cri... KATURIAN Eu mi’am omorit parintii. (Pauza) Eu mi’am omorit parintii. ARIEL Te cred ca tu i’ai omorit. (Pauza) Dar nu ai omorit nici un copil, asa’i? Katurian da din cap ca nu. Martorul tau, Tupolski. Ariel isi aprinde o tigara. Tupolski, revenindu’si cit de cit, se aseaza inapoi pe scaun. TUPOLSKI Foarte buna treaba, Ariel ARIEL Multumesc, Tupolski. TUPOLSKI Si, apropo, am fost fericit ca fetita era inca in viata. Doar ca n’am vrut sa se vada emotiile mele adevarate la lucru, asta este tot. ARIEL Ah, inteleg... TUPOLSKI Vezi? (Pauza) Hmm. Deci, asa, din pura curiozitate, inainte de a te executa pentru crimele acestea trei, de ce ai spus ca tu i’ai omorit pe copii, domnule Katurian? KATURIAN Eram deja condamnat pentru uciderea lui Michal. Iar imediat ce aveati sa o gasiti pe fetita muta as fi fost acuzat si pentru uciderea parintilor. M’am gindit ca daca le iau pe toate asupra mea, asa cum va doreati, cel putin as fi putut sa imi salvez povestirile. As fi reusit macar asta. (Pauza) As fi reusit macar asta. TUPOLSKI Hmm. Ce pacat, atunci. KATURIAN Ce e pacat? TUPOLSKI Intelegerea era ca noi sa iti salvam povestirile dacatu vei fi recunoaste sincer partea ta in toata povestea. Dar evident, dupa cite povestesti acum si dupa toata vopseaua verde care mi’a murdarit podeaua, marturisirea ta nu a fost complet sincera, nu’i asa? Si evident, daca martirisirea ta nu a fost complet sincera, atunci povestirile tale ard. Tupolski ia cosul de gunoi, toarna lichid pentru brichete inauntru, ia chibrituri. KATURIAN Nu vorbesti serios. TUPOLSKI Uite’ti gluga. Te rog sa ti’o pui pe cap. Eu incerc sa fac focul. KATURIAN Ariel, te rog...? TUPOLSKI Ariel? Este adevarat ca, oameni de onoare fiind, i’am promis ca nu ii vom arde povestirile daca va face o marturisire sincera?

55 ARIEL Of, Doamne, Tupolski... TUPOLSKI Este adevarat, da sau nu, ca i’am promis ca nu ii vom arde povestirile daca va face o marturisire sincera? ARIEL Da. Este adevarat. TUPOLSKI Si a marturisit sau nu ca a omorit un baietel evreu pe care nu l’a omorit? ARIEL Da. TUPOLSKI Si a marturisit sau nu ca a omorit o fetita cu lame de ras pe care nu a omorit’o? ARIEL Da. TUPOLSKI Si a marturisit sau nu ca o omorit cacatul ala de copchil verde care nici macar nu este mort, in pula mea!? ARIEL Da, a marturisit. TUPOLSKI Atunci nu avem noi tot dreptul, oameni de onoare fiind, sa ii ardem toate hirtiile domnului Katurian? KATURIAN Ariel, te rog... ARIEL (cu tristete) Da, avem tot dreptul. TUPOLSKI Avem tot dreptul. Bun,deci aici sunt cam patru sute de povestiri si daca mai aducem si copiile din Libertad, atunci cam asta ar fi munca lui de’o viata. Toata munca lui de’o viata. Tupolski cintareste mapa cu povestiri. Nu e mare lucru. Sa pun lichid de bricheta si pe ele sau ar fi prea periculos? Mi’e teama sa nu ma ard. KATURIAN Ariel, te rog... TUPOLSKI Parca ti’am spus sa iti pui gluga. Tupolski apride focul in cosul de gunoi, in timp ce inca mai tine in mina mapa cu povestiri. KATURIAN Ariel!!! TUPOLSKI (pauza) Ariel? ARIEL (pauza) Stiu ca toate astea nu sunt din vina ta. Stiu ca nu tu i’ai omorit pe copiii aceia. Stiu ca nu ai vrut sa iti omori fratele. Si stiu ca ti’ai omorit parintii avind cele mai bune motive din lume si imi pare rau pentru tine, imi pare foarte rau pentru tine, si eu nu am mai spus asta niciodata nici unui prizonier. Dar, cu toate astea, nu mi’au placut niciodata povestirile tale, in pula mea! Intelegi? Ariel ia mapa de la Tupolski. Ai face bine sa iti pui gluga. Katurian merge sa isi ia gluga, se opreste.

56 KATURIAN Credeam ca trebuie sa ma duceti mai intai in camera de alaturi si gluga sa o pun acolo? TUPOLSKI Nu, nu, te impuscam aici. Imi bateam joc de tine adineaori. Ingenuncheaza pe undeva pe aici ca sa nu ma stropesti. KATURIAN Dar imi dati cele zece secunde dupa ce imi pun gluga sau si cu ele iti bateai joc? TUPOLSKI Ummm... ARIEL Iti dam zece secunde... TUPOLSKI Glumesc, glumesc.. Sigur ca iti dam zece secunde. Katurian ingenuncheaza pe podea. Tupolski isi scoate pistolul si îl armează. Katurian se uita trist la Ariel. KATURIAN Am fost un scriitor bun. (Pauza) Întotdeauna mi’am dorit să fiu asta.. (Pauza) Si am fost. Am fost. TUPOLSKI Fost fiind cuvintul potrivit. KATURIAN (pauza) Da, „fost” fiind cuvintul potrivit. Katurian isi pune gluga. Tupolski tinteste. TUPOLSKI Zece. Noua. Opt. Sapte. Sase. Cinci. Patru... Tupolski il impusca pe Katurian in cap. Cade pe podea, mort, din gluga incepe sa curga singe ARIEL Oh, de ce ai facut asta, Tupolski? TUPOLSKI De ce am facut ce? ARIEL Ai spus ca ii dai zece secunde. Nu a fost foarte frumos din partea ta. TUPOLSKI Ariel, ce anume este frumos in a impusca un om in genunchi cu o punga pe cap? ARIEL Chiar si’asa. TUPOLSKI M’am saturat de toate cacaturile tale, mi’au ajuns pe ziua de azi. Ce dracu e cu tine? Am rezolvat cazul, oricum ai lua’o, nu? Nu? ARIEL Probabil. TUPOLSKI Deci inca si mai multe dulciuri pentru tine cind ai sa ai saptezeci de ani. Ariel ofteaza. Asa ca apuca’te si scrie raportul, curata mizeria asta si arde povestirile. Ma duc sa vorbesc cu parintii fetitei mute. Ar trebui sa ii avertizez de porcusori. Tupolski iese. Ariel mai adauga lichid de brichetă in cos, se uita la povestirile din mina lui. Katurian mort se ridica incet, isi scoate gluga descoperindu’si capul insingerat, il observa pe Ariel si vorbeste.

57 KATURIAN In cele sapte secunde si trei sferturi ce i’au fost ingaduite inainte de a muri, Katurian Katurian a incercat sa se gindeasca la o ultima poveste in loc de rugaciune pentru fratele lui. Ce a reusit a fost mai degraba o nota de subsol la o poveste, si nota era asa:.... Michal sprijinit de tocul usii in lumina slaba. Un baietel fericit si sanatos pe nume Michal Katurian, in ajunul zilei in care parintii aveau sa inceapa sa il tortureze timp de sapte ani consecutivi, a fost vizitat de un om facut tot numai din perne si cu o gura mare deschisa mereu intr’un zimbet larg. Iar omul acesta s’a asezat linga Michal si i’a vorbit despre viata oribila care il asteapta si despre cum se va termina, cind singurul si foarte iubitul lui frate il va sufoca cu o perna pe podeaua rece a unei inchisori. Iar omul acesta i’a sugerat lui Michal ca ar fi poate mai bine daca si’ar pune capat zilelor atunci si acolo si ar evita toata acea oroare? Si Michal i’a raspuns: MICHAL Dar daca ma omor acum, fratele meu nu va ma mai auzi cum sunt torturat, nu? KATURIAN „Nu”, a raspuns Omul Perna. MICHAL Dar daca fratele meu nu va auzi cum sunt torturat atunci e posibil sa nu mai scrie toate povestirile pe care le va scrie, nu? KATURIAN „E adevarat”, a spus Omul Perna. Iar Michal s’a gindit la asta citeva clipe si a spus... MICHAL Pai, atunci cred ca ar trebui sa lasam lucrurile asa cum sunt acum, adica eu sa fiu torturat si el sa auda si toate lucrurile astea, pen’ca eu cred ca o sa’mi placa povestirile fratelui meu. Cred ca o sa’mi place foarte mult. Luminile scad pe Michal. KATURIAN Povestea trebuia sa se termine intr’un mod destul de trist, cu Michal trecind prin tortura, Katurian scriind povestirile doar ca ele sa fie arse mai tîrziu de un dobitoc de politist. Povestea trebuia sa se termine asa, dar a fost bineinteles scurtata de un glonte care i’a spulberat creierii doua secunde prea devreme. Si poate ca e mai bine ca povestea nu s’a mai terminat asa, pentru ca nu ar fi fost tocmai conform realitatii. Deoarece, din notive cunoscute doar de el insusi, dobitocul de politist a ales sa nu arunce povestirile in focul din cosul de gunoi ci le’a asezat cu grija in mapa lor, pe care a sigilat’o apoi pentru a ramîne nedeschisa pentru cincizeci de ani. Ariel pune povestirile in mapa. Fapt ce ar fi distrus finalul trist al scriitorului dar care era cumva.... cumva... mai in spiritul lucrurilor. Ariel stinge focul din cos cu apa in timp ce luminile scad treptat spre heblu total

58 SFIRSIT.